Lazarev — 08 Dialoguri UC

CUVÂNT ADRESAT CITITORILOR 


După ce au citit cele şapte cărţi ale mele, mulţi îmi pun 
întrebarea: „Cum să mă rog şi ce trebuie să cer?" 

— Faceţi numai un singur lucru, răspund eu. - învăţaţi să 
parcurgeţi just orice situaţie traumatizantă. 

învăţaţi să păstraţi divinul în momentul pierderii umanului. 
Dacă aţi simţit că păstraţi iubirea în orice situaţie, - rugaţi-vă 
pentru copiii dumneavoastră, ca aceştia să poată păstra şi 
reţine iubirea în orice încercări, nu numai atunci când se 
destramă nivelul material şi spiritual, dar şi atunci când se 
destramă cel mai important-cel senzorial. 

Multă lume mi-a spus că cel mai uşor mod de a-ţi însuşi 
informaţia este prin întrebări şi răspunsuri. De aceea s-a editat 
această carte şi dacă observați vreo repetare, doresc să vă 
previn, nu este întâmplător. 
leri, 18 martie, am avut o conferinţă în Sankt-Peterburg. 
Dimineaţa, din birou, am sunat la o femeie care a fost la mine 
în audienţă de două ori. Ea are cancer. Nu s-a produs nici o 
ameliorare. Pentru mine, aceasta este o situaţie interesantă. Și 
iată, cunoscând-o, privesc câmpul ei. (în plus ea a participat ieri 
la prelegerea mea.) Câmpul ei este bun. Receptarea situaţiei 
traumatizante este înaltă. 

Am rugat-o să-mi spună numele copiilor ei. Ea mi le-a 
enumerat şi, deodată, totul mi s-a clarificat. Unul dintre copii 
avea în câmp posibilitatea decesului. Acceptarea situaţiei 
traumatizante s-a închis. Nu poate să păstreze iubirea în cazul 
zdruncinării nivelului senzorial. Autorul este mama care nu a 
putut păstra iubirea în situaţii traumatizante. Fiecare situaţie 
traumatizantă care a trecut la băiat, în plan subtil a provocat o 
explozie de autodistrugere. La mamă, acest program se 
transformă în tumoră canceroasă. 

— Dumneavoastră, aţi avut în tinereţe accese de lipsă a 
dorinţei de a trăi, deprimare şi nemulţumire de sine, am spus 
eu. - în interior, aţi înăbuşit iubirea faţă de soţ prin care avea 
loc purificarea. Trebuie să vă rugaţi pentru fiu, să-1 învăţaţi să 
păstreze iubirea întotdeauna şi în orice situaţie. 

— Dar cum să mă rog pentru fiul meu ? - mă întreabă 
femeia. 

— Păi numai despre asta am vorbit în lecţia mea de ieri. 


— lertaţi-mă, dar e ceva ce nu înţeleg. 
Aduceţi-vă aminte de toate momentele când v-aţi dezis 
de iubire. Eu văd că aţi lucrat asupra dumneavoastră. Nu văd 
în sufletul dumneavoastră ură şi supărare, dar există în schimb 
o puternică dezicere de iubire manifestată prin deprimare şi 
lipsa dorinţei de a trăi. Este necesar să iertaţi nu numai pe alţii 
ci şi pe dumneavoastră, trebuie să vă acceptaţi soarta ca un dat 
de la Dumnezeu. învăţaţi-vă fiul să-şi păstreze iubirea, şi să 
depăşească nu numai ura şi supărarea dar şi depresia, îndoiala 
şi frica. 

Nu vă puteţi imagina cum poate să distrugă sufletele noastre 
frica. 

Nu degeaba în Biblie se spune că cel căruia îi este frică nu 
este tentat de iubire. în subconştient, emoția fricii se ramifică 
în: renunțare, ură şi programul de distrugere a ceea ce ne 
provoacă frica. Una dintre formele primordiale ale dependenţei 
o constituie frica. La început noi pierdem simţirea şi viziunea 
divinului în această lume. Voința, dorinţele noastre încep să 
umbrească iubirea divină. 

Tocmai atunci apare frica. Mi-e frică să pierd umanul de care 
am început să depind. După frică vine îndoiala în ceea ce 
priveşte viitorul tău şi neîncrederea în sine. După aceasta 
urmează nemulţumirea de sine, depresia. Apoi apare supărarea, 
iar după ele apare ura. Când ne este frică în permanenţă pentru 
viitorul nostru precum şi de ceea ce aşteptăm de la acesta, 
atunci deja suntem bolnavi. Aşteptarea înseamnă vampirism - 
consumare şi dependenţă. 

Voi repeta pe scurt: învăţaţi-vă fiul să-şi păstreze iubirea. 
Rugaţi-vă ca el să alunge tot ceea ce poate împiedica iubirea. 

Ajutând sufletul lui, veţi însănătoşi corpul dumneavoastră. 

Vi se pare că dezicerea de iubire are loc numai prin ură şi 
supărare? 

Nu demult am cunoscut un bărbat care suferea de o aritmie ce 
putea duce până la oprirea inimii. Cauza era în femeia iubită. 
Prima întrebare pe care i-am pus-o ei a fost: „Vă e frică să-l 
pierdeţi?" - „Da, mi-e frică în permanenţă ca nu cumva să plece, 
să mă părăsească - a răspuns ea". - Fiţi atentă, prin aceasta îl 
ucideţi. înţelegeţi că voinţa dumneavoastră, în acest caz, nu 
înseamnă nimic. Dacă de sus vă este dat să vă despărțiți, nu 
veţi putea face nimic, iar frica este în zadar. Dacă vă este dat să 


rămâneţi împreună, nu se poate ascunde nicăieri. Dar dacă 
iubirea dumneavoastră se transformă în aşteptare şi 
dependenţă şi naşte frică şi depresie, atunci credeţi-mă, aceasta 
constituie cea mai rea variantă de a reţine omul iubit. 

Forme de a se dezice de iubire sunt multe. 

lubirea este întotdeauna legată de o boală purificatoare. 

Şi dacă noi nu dorim să acceptăm o boală şi încercăm să 
fugim de fiinţa iubită provocând-o pe ea şi pe sine la despărţire, 
nesocotind şi discreditând sentimentul personal, încercând să-l 
dirijăm, atunci, pentru salvarea sufletului, noi trebuie să 
pierdem tot ceea ce ne-a făcut să renunţăm la iubirea faţă de 
Dumnezeu. A accepta voinţa Divină, a te supune iubirii, a păstra 
iubirea în momentul pierderii a tot ceea ce este uman, a trăi cu 
acest sentiment şi a tinde în permanenţă spre el, iată 
principalele reguli ale sănătăţii şi ale supravieţuirii. 

LUCRUL CU ŞINELE 

Cum să îndepărtăm păcatele din trecut prin rugăciune ? 

Acum o lună şi jumătate, la o audienţă , o femeie mi-a spus 
următoarele: „Eu am înţeles, acum plec să mă rog pentru toate 
păcatele mele, iar după aceea voi începe să mă rog pentru 
urmaşi”. 

Eu am dus-o în camera unde stătea întreaga grupă care a 
venit în audienţă şi am spus: 

— Vă rog pe toţi să reţineţi următoarele: 

Este doar un singur păcat: acesta este dezicerea de 
Dumnezeu, de iubirea faţă de El. 

Este o singură problemă: să parcurgem situaţia traumatizantă 
prin păstrarea iubirii de Dumnezeu fără a avea pretenţii de la 
Dumnezeu şi lume. 

Există un singur ţel: să învăţăm să vedem şi să simţim din ce 
în ce mai clar iubirea de Dumnezeu şi voinţa divină în propria 
persoană şi în lumea înconjurătoare. 

Cu cât înţelegeţi mai bine acest lucru, cu atât mai uşor va fi să 
depăşiţi tot ceea ce stă în calea iubirii. Ajungem la aceasta 
treptat. 

La început, noi depăşim dorinţa de răzbunare, de a blestema, 
de a judeca şi deauri. 

Apoi depăşim supărările. 

După aceasta urmează perioada nemulțumirii de sine şi a 
nemulțumirii faţă de propria soartă. 


Apoi vom încerca să depăşim depresia, neîncrederea în sine, 
îndoiala şi frica faţă de viitor. 

Şi cu cât evoluăm mai mult în vederea depăşirii agresiunii, cu 
cât mai subtilă şi imperceptibilă este forma agresiunii, cu atât 
mai mare trebuie să fie concentrarea asupra iubirii. 

Cea mai mare fericire a omului vine din viitor. Ea este subtilă 
şi imperceptibilă, la fel ca şi temerile, îndoielile şi depresiile, dar 
tocmai prin ele începe dezicerea imperceptibilă faţă de Divin. 

Cele mai înalte aspecte ale dorințelor conştiente se ascund în 
viitor. 

Dependenţa de viitor conduce la distrugere în prezent şi 
trecut. 

De aceea când este vorba despre viitor, nu uitaţi de voinţa 
Divină. 

Vă prezint un exemplu: iubitul o părăseşte, fata se adresează 
lui Dumnezeu şi se roagă ca aceasta să se întoarcă. Dorinţele, 
soarta şi viaţa ei sunt înjosite. însă ea, cu scopul de a-1 
recâştiga pe băiat se concentrează nu asupra iubirii faţă de 
Dumnezeu, ci asupra dorinţei ei de a se uni cu acest flăcău. 

în momentul durerii, primul lucru pe care trebuie să-l facem 
este acela de a ne îndrepta spre Dumnezeu. 

Al doilea lucru, trebuie să acceptăm orice deznodământ al 
unei situaţii, bizuindu-ne pe voinţa Divină. 

Al treilea lucru, la nivelul exterior, să urmăm logica umană 
dezvoltând şi încercând să ne facem plăcuţi pentru omul iubit şi 
să încercăm să restabilim relaţiile. 

Dacă noi, adresându-ne lui Dumnezeu, păstrăm numai logica 
umană, atunci încercăm să folosim Divinul pentru scopurile şi 
dorinţele noastre. 

Când ne rugăm la Dumnezeu, noi pătrundem în planuri atât 
de subtile, unde printr-un efort obişnuit al voinţei nu reuşim să 
ajungem. 

Dar când ne adresăm lui Dumnezeu pentru a ne îndeplini 
dorinţele noastre umane, atunci, pur şi simplu, ne întărim de- 
pendenta de dorinţe incomensurabil mai mari decât cele care le 
conferă invidia şi supărarea. 

Omul se roagă în mod normal pentru sănătatea copiilor lui, 
pentru ca aceştia să aibă o soartă favorabilă, ca să întoarcă la ei 
persoana iubită, fără să înţeleagă că prin aceasta omul distruge 


şi familia, şi soarta, precum şi sănătatea şi sufletul, şi nu numai 
pe ale sale, ci şi pe ale celor apropiaţi. 

Dar dacă atunci când i se adresează lui Dumnezeu omul 
spune: „Doamne, eu doresc acest lucru, dar fie voia ta, iar ceea 
ce vei hotărî tu eu voi primi cu smerenie şi iubire", atunci o 
astfel de rugăciune apără deja într-o mare măsură de 
dependenţa viitoare faţă de fericirea umană. 

Pentru a vi se îndeplini dorinţele nu este necesar să vă rugaţi lui 
Dumnezeu. Cu cât există mai puţină iubire în dorinţele 
dumneavoastră, cu atât mai puţine şanse vor exista pentru 
împlinirea lor şi dacă se împlinesc, atunci atrag după sine 
nenorocirea. Dacă dorinţele se referă la plăcerea sexuală, la 
năzuinţa de a apăra şi de a îmbunătăţi propria viaţă, cu cât vă 
veţi concentra mai mult asupra umanului, cu atât dorinţele vor fi 
mai încărcate de invidie, condamnare, gelozie şi supărare şi cu 
cât vă veţi ruga mai mult pentru înfăptuirea unor asemenea 
dorinţe, cu atât mai triste vor fi urmările acestora. 

Mulţi gândesc astfel: Dumnezeu e mai deştept decât mine. El 
însuşi hotărăşte care dintre dorinţele mele să se îndeplinească 
şi care nu. 

Nici vorbă. încep să se înfăptuiască toate dorinţele. 

Ele se destramă însă împreună cu autorul lor, atunci când în 
plan subtil vor deveni periculoase pentru lumea înconjurătoare. 

Cu cât dorinţele noastre sunt orientate mai mult înspre Divin, 
cu atât există în noi o puternică năzuinţă interioară spre iubire, 
şi, cu atât orice dorinţă a noastră se înfăptuieşte fără nici o 
rugăciune. 

Cu cât depăşim în permanenţă în noi ataşamentul faţă de 
uman şi ne înfrânăm periodic, ocolind conştiinţa şi dorinţele, 
năzuind spre Divin în momentul distrugerii umanului, în aceeaşi 
măsură tot ceea ce dorim ni se va da. 

Trebuie să înţelegem că în fiecare moment noi facem o 
alegere - fie renunțând la iubire fie acceptând-o. 

Rezultatele depind numai de tăria năzuinţelor noastre şi de 
lucrul permanent asupra propriei persoane. 

leri am discutat cu fiul meu. 

__Ţie nu ţi-a trecut supărarea profundă pe femei - i-am 
explicat eu lui. 

Eu văd că simpla cerinţă de a se ruga şi de a elimina 
supărarea nu este eficientă. încep să explic mai simplu. 


Acele sentimente şi dorinţe pe care le are omul determină 
posibilităţile acestuia precum şi calitatea fericirii pe care o 
obţine. lată, în ceea ce priveşte broasca, să spunem că areo 
scară limitată de sentimente şi dorinţe şi aceasta nu depăşeşte 
graniţa micii sale lumi. înseamnă că avem posibilitatea să 
obţinem o fericire cu atât mai mare cu cât este mai dezvoltat 
sentimentul nostru. Dar sentimentul se naşte din iubire şi fără 
aceasta moare. 

Deci cu cât sunt mai mari dorinţele, cu atât trebuie să năzuim 
mai mult spre Dumnezeu şi spre iubire. 

Aceasta nu constituie pur şi simplu doar îndemnurile mele; 
concluziile mele le-am verificat ani de-a rândul în situaţii reale 
legate de sănătate. lar vederea planurilor subtile a accelerat 
procesul trecerii teoriei în practică de o mie de ori. In plan 
subtil, eu văd în acelaşi timp caracterul tău, sănătatea ta, soarta 
ta şi crede-mă, acolo totul este unitar. 

Ceea ce simţi tu acum, mai târziu va fi soarta ta. 

Dacă vei păstra în suflet iubirea, - soarta ta va trăi şi se va 
dezvolta. Dacă în sufletul tău vei ţine supărarea, condamnarea 
şi depresia, soarta ta se va îmbolnăvi şi se va destrăma. Fără 
boală şi pierdere nu dobândim nimic. Cu cât este mai mare 
iubirea în suflet, cu atât putem suporta o durere mai mare. Cele 
mai mari dureri vin de la omul iubit. Aceasta înseamnă că, cu 
cât vom fi mai sinceri, mai mărinimoşi şi vom avea o atitudine 
fără pretenţii faţă de omul iubit, oricât de dureros ne-ar fi 
uneori, cu atât mai mult noi vom avea dreptul de a fi bogaţi, 
sănătoşi şi fericiţi. 

Apropo, eu am examinat problema bogăției. Posedarea 
iahturilor, caselor de odihnă, a apartamentelor, maşinilor 
constituie emoția care cuprinde ca dimensiune aproximativ trei 
vieţi. lar dragostea adevărată cuprinde 10-15 vieţi. Adică, în 
exterior, noi ne putem convinge pe noi înşine de orice, dar în 
subconştientul nostru există un mod real de apreciere a 
situaţiei. Astfel, nici o fericire materială nu se compară nici pe 
departe cu dragostea obişnuită. 

Cât primim în viaţă, atât trebuie să pierdem. Şi câtă fericire 
obţinem prin dragoste umană, atâta durere trebuie să primim 
în mod corespunzător. 

A rezista la pierderea dragostei umane se poate numai cu o 
singură condiţie: atunci când iubirea faţă de Dumnezeu este 


mai importantă. lar atunci prin năzuinţa spre Dumnezeu omul 
primeşte mai multă fericire decât de la dragostea umană. 
Aceasta se obţine de-a lungul anilor şi a zecilor de ani. 
Potenţialul de nedistrus al mărinimiei există de obicei atunci 
când în cadrul neamului au existat generaţii de credincioşi. Dar 
acest lucru se poate obţine şi prin autoeducaţie. Nu deodată, 
bineînţeles, dar se poate. Astfel, dacă în momentul îndrăgostirii 
simţim durere, dar păstrăm cu orice preţ iubirea, atunci 
sentimentul fericirii de dimensiunea a zece vieţi nu se 
destramă, deci poţi avea şi casă de odihnă, iahturi şi maşini, 
poţi să devii capabil, talentat şi faimos. Toate acestea nu 
dăunează însă sufletului şi corpului. 

Vrei să fii fericit? Nu permite fricii, neîncrederii în sine, depresiei, 
supărării şi condamnării să-ţi afecteze iubirea. 

Convinge-ţi mai des sufletul că iubirea de Dumnezeu este mai 
presus de fericire şi desfătare. 

Aceasta va vindeca nu numai sufletul tău, ci şi corpul şi 
soarta ta. 

— în cărţile dumneavoastră anterioare aţi spus că nu e voie 
să te rogi pentru copii, acum se poate face? 

Eu am explicat că pentru a ne putea ruga pentru urmaşi este 
necesar să învăţăm noi înşine să trecem prin situaţii trau- 
matizante, înfrânaţi reflexele autoapărării. Formaţi reflexele 
păstrării iubirii. Demonstraţi în practică trecând real prin câteva 
situaţii. 

Atunci rugăciunea pentru urmaşi va fi eficientă. Altfel, cum 
vor putea învăţa ceva copiii dumneavoastră dacă dumnea- 
voastră înşivă nu sunteţi în stare s-o faceţi? 

Dacă nu reuşiţi adresaţi-vă lui Dumnezeu şi cereţi ajutor 
pentru păstrarea iubirii, concentraţi-vă asupra acestui lucru şi 
trăiţi prin aceasta. Mai devreme sau mai târziu veţi reuşi. 
Menţionez încă un moment. întrucât copiii reprezintă viitorul 
nostru, nu vom putea să-i ajutăm dacă simţim agresivitate faţă 
de viitor. Fricile, regretele, gândurile întunecate despre viitor, 
nesiguranța şi depresia, toate acestea constituie agresiunea 
faţă de viitor şi dependenţa faţă de acesta. Atâta timp cât noi 
depindem de viitor ne este greu ca în mod real să-i ajutăm pe 
urmaşi. 

O observaţie curioasă: eu am scris despre faptul că trecutul şi 
viitorul sunt legate între ele, dar nu mi-am închipuit că această 


legătură este aşa de evidentă. Un timp îndelungat am încercat 
să elimin depresia adică neîncrederea în sine şi în viitor, dar n- 
am putut să fac nimic în legătură cu aceasta. După aceea mi- 
am adus aminte de concluziile mele. Agresiunea faţă de trecut 
reprezintă în acelaşi timp şi agresiunea faţă de viitor. Să 
presupunem că neacceptarea trecutului mă face plângăreţ şi 
panicard. Am revizuit totul, am acceptat şi am început să mă 
rog pentru înlăturarea neplăcerilor trecutului şi am constatat cu 
mirare că a început să se schimbe atitudinea mea faţă de viitor. 

Există un fapt interesant, pe care până în prezent nu pot să-l 
explic: unii oameni se roagă un timp îndelungat pentru copii, 
ceea ce duce la o îmbunătăţire evidentă asupra propriilor 
persoane. Efectul asupra copiilor este invers. Sau apare feno- 
menul opus: omul nu se poate aduce în regulă pe sine, dar la 
copii, din oarecare motive, se simte o ameliorare bruscă. Se 
poate ca aceasta să depindă de orientarea interioară a 
urmaşilor asupra Divinităţii. 

Dacă energia iubirii este mare, atunci părinţii chiar cu o 
neînsemnată strădanie, pot ajuta la schimbări de proporţii în 
cazul copiilor lor. Ştiu cu certitudine că unul dintre cele mai 
periculoase programe care îi loveşte pe copii, îl constituie lipsa 
dorinţei de a trăi sau încercarea de sinucidere, ceea ce se 
întâmplă îndeosebi la femei. 

Supărarea pe părinţi poate să ducă în general la lipsa de 
eficienţă a rugăciunii. îmi aduc aminte că la una dintre 
audienţele mele, o femeie a plâns în hohote: „Mie nu-mi iese 
nimic, - a spus suspinând - . în mintea mea se creează un vid, 
ceva mă împiedică în strădania de a mă ruga". Şi numai atunci 
când, după câteva ore, am observat că ea poartă o supărare 
imensă faţă de tată, ea a început să plângă în hohote, dar cu 
totul altfel. Acestea erau lacrimi de purificare. După aceea a 
pornit rugăciunea. 

Să vă spun un lucru. Dacă omul ştie că săvârşeşte o crimă 
împotriva iubirii şi cu toate acestea o comite, căinţa nu mai are 
nici o importanţă. 

în situaţii de acest gen, „păcătuiesc şi apoi mă căiesc" nu 
există. Căinţa presupune schimbarea care nu permite 
repetarea unor mari crime împotriva iubirii. Cu cât mai mult ne 
orientăm în gândurile, cuvintele şi acţiunile noastre asupra 
dorințelor, conştiinţei noastre şi cu cât mai puţin ne orientăm 


asupra iubirii, cu atât mai mult ne apropiem de boală, ură şi 
decădere. 

Când omul spune: „Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcă- 
tosul!" - aceasta înseamnă: Doamne fie-ţi milă de mine, 
acordă-mi iubire, întrucât eu sunt păcătos adică din cauza 
lipsei de iubire cad în dependenţă de uman, dând naştere la 
invidie, gelozie supărare şi ură. Şi când asemenea sentimente 
dirijează comportamentul omului, el va fi întotdeauna păcătos. 

Fiul meu suferă de angină incurabilă, de adenoizi şi de 
bâlbâială. Cine e autorul? Lucrez mult asupra mea, cunosc 
aproape pe de rost conţinutul cărţilor dumneavoastră. Vă rog 
să-mi spuneţi în ce constă piedica, de ce nu pot să-mi ajut 
băiatul? 

Capacitatea de a traversa o situaţie traumatizantă, judecând 
după scrisul dumneavoastră, până în prezent este la nivelul 
minim. Aţi depăşit ura, gelozia şi supărarea. Dar nu veţi dori să 
trăiţi dacă veţi fi umilită ca femeie. Dacă la femeie apare o 
scânteie de lipsă a dorinţei de viaţă, ca o neplăcere îngrozitoare 
şi situaţie traumatizantă, atunci în câteva zile poate aduce 
prejudicii serioase nu numai copiilor, dar şi nepoților şi 
strănepoţilor. La copilul dumneavoastră, în orice situaţie de 
boală, se cuplează în mod automat renunţarea la iubire prin 
frică, neîncrederea în sine, lipsa dorinţei de a trăi. înseamnă că 
la el trebuie înfrânte atât conştiinţa cât şi dorinţa. înfrânarea 
conştiinţei se face prin bâlbâială. Dorinţa se înfrânează prin 
deformarea funcţiei inimii şi a plămânilor. Repetatele anghine 
constituie o mărturie a stărilor de supărare. 

Alegeţi orice situaţie cu care vă veţi confrunta în curând. 
Dacă în momentul neplăcerii apare frica, condamnarea sau 
depresia, rugăciunile dumneavoastră pentru copil nu îl vor 
ajuta. Atâta timp cât există agresiunea faţă de copii, adică faţă 
de viitor, nu veţi putea să-i ajutaţi. Asta în primul rând. 
în al doilea rând: în ultimii ani, eu mă întâlnesc din ce în ce mai 
des cu părinţi care au citit cărţile mele şi lucrând cu ei înşişi s- 
au pus în ordine. Ei au un câmp minunat şi clar. în acelaşi timp 
însă nu-i pot armoniza pe copii lor. Problema este următoarea: 
pentru a purifica sufletul copiilor trebuie să ne purificăm la un 
nivel mult mai subtil. lar pentru ca armonia noastră să 
pătrundă în acele straturi, uneori sunt necesari zeci de ani. Eu 
am început să caut posibilităţi pentru accelerarea acestui 


proces. S-a adeverit că două luni pe an - în martie şi aprilie - 
viitorul depinde de noi şi activitatea noastră serioasă în această 
perioadă poate aduce multe roade. Am mai observat că 
programul de autodistrugere, lipsa dorinţei de a trăi, se desface 
pe neobservate şi în consecinţă, duce la invidie şi ură mult mai 
puternice decât supărarea. Aceasta mai ales la femei, lată de 
ce subliniez eu că înaintea rugăciunii trebuie să aibă loc, de 
mai multe ori, mecanismul de căinţă atunci când noi ne 
adresăm lui Dumnezeu şi cerem să se elimine din sufletul 
nostru agresiunea faţă de iubire prin lipsa dorinţei de a trăi. 
lată încă un lucru important. Atunci când omul nu 
mănâncă, se află în singurătate, se deconectează de probleme, 
rugăciunea este mai eficientă, iar schimbările pătrund mai 
adânc în subconştient. Dar există un mecanism mai puternic de 
pătrundere în subconştient, la orice adâncime. Acest mecanism 
se numeşte iubire. Când noi ne îndrăgostim, atunci subconşti- 
entul se deschide în profunzime, iar comportamentul nostru 
corect poate să ne purifice nu numai pe noi, dar şi pe urmaşii 
noştri până la 7, 10 şi 15 generaţii. Şi invers, desigur. De aceea 
principalele momente din viaţa dumneavoastră pe care trebuie 
să le rememoraţi sunt acelea care sunt legate de momentul 
îndrăgostirii. 
PARTICULARITĂŢILE LUCRULUI ASUPRA 
PROPRIEI PERSOANE 
Ce să facem în cazul în care recunoaştem că trebuie să iertăm 
omul pentru jignire, iertăm în conştiinţă, iar în subconștient 
supărarea nu trece. Cum să scăpăm de aceasta? 

— La început trebuie să înţelegem că supărarea constituie un 
leac pentru salvarea noastră şi a copiilor noştri. 

Apoi trebuie să înţelegem că în faţa lui Dumnezeu nu există 
cei care au dreptate şi vinovaţi, nu există om care ne-a supărat. 
Există Dumnezeu care ne vindecă şi ne conduce spre evoluţie. 

A ierta pe cineva înseamnă să accepţi pierderea fericirii 
umane. 

Şi dacă în acest moment noi reținem măcar o picătură de 
iubire Divină înlăuntrul nostru - pierzând-o pe cea umană, noi 
acumulăm iubire Divină. 

Cu cât dezvoltăm mai mult în noi capacitatea de a ierta, adică 
de a accepta pentru sine voinţa Divină, odată cu 
năstrarea iubirii în suflet, cu atât mai repede începe să se 


schimbe subconştientul nostru. Noi vom putea înţelege mai 
rapid că omul care ne-a supărat n-are nici o vină dacă ni-l 
închipuim ca fiind un copil. 
Ura, enervarea şi supărarea faţă de un copil nu are sens. A 
educa prin frică, umilinţă şi invidie este ucigător pentru copil şi 
sinucigaş pentru părinţi. Dacă nouă nu ne place ceva în 
comportamentul copilului, trebuie să ne schimbăm noi şi să-l 
ajutăm să se schimbe şi el. Copilul poate fi pedepsit, dar 
întotdeauna trebuie iertat şi iubit. Deseori ni se pun întrebări de 
felul acesta: să presupunem că cineva din cunoştinţele 
dumneavoastră v-a înşelat, v-a umilit, v-a furat. Acesta trebuie 
iertat. înseamnă oare că relaţiile trebuie să fie la fel ca înainte? 
Deci, iată, că dacă copilul devine huligan, trebuie să-l iubim şi 
să-l iertăm. Dar, în acelaşi timp, trebuie să-l îngrădim sau să-l 
pedepsim cu scopul de a-i fi mai uşor să se îndrepte. Noi 
suntem Divini în sufletul nostru dar avem un înveliş uman. De 
aceea noi trăim în spiritul unei logici duble - Divină şi 
umană. 

lată de ce doresc să subliniez din nou că cea mai bună 
metodă de educare a oamenilor care ne înconjoară o 
constituie autoeducarea noastră. 

Mai demult am considerat că schimbările noastre profunde au 
o influenţă reală numai asupra copiilor. După aceea, spre 
mirarea mea, am început să observ că schimbările benefice 
petrecute în sufletul omului ce se afla în audienţă la mine, nu 
numai că îl ajutau, dar deseori salvau viaţa rudelor, a prietenilor 
şi chiar a cunoştinţelor îndepărtate care aveau legătură cu 
acesta. 

Apoi am înţeles că ceea ce numim noi emotie constituie o 
structură de câmp. Când încep să mă schimb, atunci în jurul 
meu încep să se schimbe structura spaţiului şi a timpului. Cu 
cât sunt mai mari schimbările personale, cu atât mai real se 
schimbă tabloul lumii înconjurătoare. Se schimbă desenul eve- 
nimentelor, emoţiile oamenilor şi atitudinea lor faţă de mine. Cu 
cât sunt mai adânci şi mai pozitive schimbările, cu atât mai 
mare este circumferința influenţei asupra lumii înconjurătoare. 

Astfel se poate schimba soarta şi caracterul acelora care mă 
înconjoară. 

Deseori sunt întrebat: 


— Cum să-mi ajut ruda? Cum să mă rog pentru ea pentru 
ca să-i fie mai bine? 

lar eu răspund astfel: 

— Doriţi să-i ajutaţi pe alţii? Atunci ajutaţi-vă pe dumnea 
voastră înşivă. 

înainte eu nu am înţeles sensul acestei fraze, acum înţeleg 
că cel mai greu este să te învingi pe tine. Totul părea foarte 
simplu. Tocmai prin noi înşine, prin subconştientul nostru, prin 
emoţiile noastre foarte adânci, noi ajungem la relaţii reale şi 
interdependenţă cu de lumea înconjurătoare. 

Schimbându-ne pe noi, schimbăm lumea din jurul nostru. 
IERTAREA 

Eu am doi copii mici (de 3 luni şi de 5 ani). Nu demult am 
aflat că soţul meu mă înşeală, duce o viaţă dublă. Pentru mine 
acest lucru a fost o mare zdruncinare. El s-a căit şi m-a rugat în 
genunchi să-l iert, a spus că aşa ceva nu se va mai repeta, căa 
făcut alegerea. Eu însă nu pot să-i iert acest lucru. Ştiu că am 
trăit tot timpul cu el iar el m-a minţit, a insistat să avem al 
doilea copil în timp ce avea relaţii amoroase cu altcineva. Nu 
pot să divorţez de el deoarece copiii îl iubesc foarte mult iar 
printre altele, sunt complet singură în acest oraş, având multe 
probleme financiare. Pe de altă parte şi eu îl iubesc foarte mult, 
deşi nu pot să iert minciuna. Starea sănătăţii mele s-a înrăutățit 
brusc, am devenit isterică, om cu un psihic labil. In plus am 
copiii pe care trebuie să-i cresc şi care au nevoie de o mamă 
sănătoasă şi descurcăreaţă. Vă rog, ajutaţi-mă. Am mers şi la 
biserică, dar nu mă ajută nimic, sunteţi ultima mea speranţă 

— începeţi cu înţelegerea faptului că lipsa iertării vă omoară 
nu numai pe dumneavoastră, ci şi pe copii. în cel mai bun caz, 
dumneavoastră vă distrugeţi fizic, iar copiilor le distrugeţi 
sănătatea şi soarta. Dacă vă pun un diagnostic, o să sune în 
felul următor: triumful sută la sută al logicii umane. Cu o 
asemenea atitudine faţă de lume, chiar dacă soţul va sta în 
genunchi în faţa dumneavoastră o viaţă întreagă, tot nu va avea 
nici un rezultat. 

Zdruncinarea materială pentru dumneavoastră, judecând 
după toate, constituie un eveniment nesemnificativ. lar zdrun- 
cinarea conştiinţei şi a fericirii sentimentale este un fenomen 
imposibil. 


Corpul nostru adevărat este iubirea, care este veşnică. lar 
restul, adică viaţa, dorinţele, conştiinţa trebuie să se schimbe 
periodic. „Lenjeria dumneavoastră intimă" s-a lipit de corp până 
la coaste, ceea ce nu este admisibil. Şi credeţi-mă, se rupe, şi 
această situaţie înseamnă doar începutul. Chiar dacă nu vă 
supuneţi, nu acceptaţi, se va rupe împreună cu sănătatea şi 
viaţa. 

Aţi pierdut noţiunea de iubire. lubirea a devenit pentru 
dumneavoastră viaţa, familia şi relaţiile stabile. Cu cât veţi 
rămâne mai mult în această stare, cu atât mai dureroasă va fi 
trecerea la purificare. 

Am avut paciente cu probleme similare. Le-am explicat: 
închipuiţi-vă că trebuie să moară unul dintre copiii dumnea- 
voastră. Acesta nu are viitor, el a fost şters. Nici un cititor în 
stele, astrolog sau vrăjitor nu va putea să-l salveze şi nici un 
descântec nu-l va salva, întrucât energia viitorului trece prin 
iubire, iar iubirea pentru copil poate s-o dea numai mama. Dar 
entru aceasta ea trebuie să se debaraseze nu numai de 
terial, cj şi de spiritual şi de nivelul sentimental. Trebuie să 
treceţi prin zdruncinarea şi dezastrul conştiinţei şi dorinţei. 
Dacă în acest moment mecanismul de păstrare şi de salvare a 
iubirii funcţionează, copilul va fi salvat. 

Comportamentul tatălui este îndreptat în mod intuitiv spre 
salvarea sufletelor şi vieţii copiilor. De ce trebuie să se căiască 
soţul dumneavoastră din moment ce dumneavoastră nu aţi 
reuşit să asiguraţi iubirea şi energia propriilor copii? Pentru 
faptul că el a salvat în mod subconştient viaţa copiilor dum- 
neavoastră comuni? Cu cât pretindeţi mai multă căinţă şi 
autoblamare de la el, cu atât mai puţine şanse lăsaţi copiilor 
dumneavoastră privind sănătatea şi supraviețuirea. 

Conştiinţa şi sentimentele noastre se dezvoltă continuu şi noi 
devenim mai înţelepţi şi de fiecare dată dăm o nouă apreciere 
celor întâmplate. De aceea concluziile categorice şi unitare 
precum şi aprecierea pot fi considerate boală. Aceasta 
înseamnă refuzul dezvoltării, oprirea acesteia. 

Vă repet pentru a mia oară: ceea ce se petrece cu dumnea- 
voastră este determinat de starea dumneavoastră interioară 
precum şi de starea copiilor dumneavoastră. Dacă nu vedeţi 
aceste legături, asta nu înseamnă că ele nu există. 


De ce cea mai gravă boală apare din cauză că nu putem 
trece peste pierderea fericirii sentimentale? Tocmai pentru 
faptul că aceasta este baza umanului. întregul univers este o 
creaţie sentimentală. 

Timpul este sentiment. 

Spaţiul este sentiment. 

Substanţa este sentiment. 

lubirea este sentiment. 

Dumnezeu este lubire. lubirea a dat naştere universului. 

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât mai înaltă este senzu- 
alitatea noastră, cu atât mai amplă paleta de dorinţe, cu atât 
mai mare este posibilitatea de a iubi. 

Dar orice înălţimi am atinge în dezvoltarea senzualităţii, care 
de fapt este şi esenţa dezvoltării omului, iubirea pentru 
Dumnezeu va fi mereu mai amplă. Deoarece din acest senti- 
ment constă întregul Univers. Şi iată paradoxul. 

Impulsul către evoluţia conştiinţei şi dorințelor îl constituie 
senzualitatea, ceea ce noi numim evoluţie, desfătare, dezvol- 
tare. Şi în acelaşi timp aceasta este cel mai mare pericol, dacă 
ea devine o valoare absolută. Atunci excludem destabilizarea şi 
pierderea ei. închipuiţi-vă că un om urcă pe o scară şi dintr-o 
dată intră în panică şi îi este frică de faptul că mai departe nu 
vor mai fi trepte, - este întuneric şi treptele nu se văd. Şi cu cât 
teama îi va fi mai mare, cu atât mai puţine şanse va avea să 
ajungă la capătul scării. 

Noi avem un înveliş uman, dar în esenţă noi suntem Divini. In 
planul subtil noi suntem deja Acolo - sus, noi deja am obţinut şi 
avem totul. în plan exterior noi urcăm scara, măsurând fiecare 
treaptă. Şi pentru a simţi mai bine şederea pe odihna scării, noi 
trebuie să ne împiedicăm de trepte. Şi dacă vrem să înnoptăm 
pe o treaptă, considerând că aceasta este fericirea supremă, 
atunci vom fi traşi de urechi pe următoarea, ca să nu uităm de 
predestinarea noastră. 

Stabilitatea fericirii umane este o treaptă comodă pe care 
doreşti să înnoptezi. Acesta este refuzul de a te urca mai 
departe, dorinţa de a te întoarce. Şi pentru a păşi înainte 
trebuie să distrugem acel ceva de care ne ataşăm acum. Voi v- 
aţi creat un perete de fier-beton din idealuri, morală, stabilitate 
familială. Acel ceva pe care l-aţi considerat a fi fericire a fost de 
fapt un refuz de a evolua. Dacă noi nu năzuim de bunăvoie 


către iubire şi către Dumnezeu, se conectează mecanismul de 
constrângere. 

Mi se pune deseori întrebarea dacă eu cred în semne. 

Orice eveniment care vi se întâmplă este deja un semn. în 
fiecare situaţie în care sunteţi puşi există germenul viitorului. 
Căci orice eveniment este ca formarea unor cercuri în apă - îşi 
pune amprenta şi pe viitor şi pe trecut. 

Situaţia cu soţul dumneavoastră este un „clopoţel" care vă 
avertizează despre o situaţie neprielnică serioasă la copii şi la 
dumneavoastră înşivă. Puteţi schimba situaţia numai dacă vă 
schimbaţi dumneavoastră şi pentru a vă schimba, trebuie să vă 
schimbaţi modul de a judeca evenimentele. Şi tocmai acest 
lucru refuzaţi să-l faceţi. Nu doriţi să vă schimbaţi de bunăvoie. 
Şi despre cum se schimbă oamenii în mod forţat veţi înţelege 
poate citind cărţile mele. Vreau să subliniez încă o dată că 
iertarea este un proces chinuitor care este imposibil fără a vă 
schimba pe dumneavoastră. 

M-am gândit în felul următor: dar ce înseamnă iertarea? Şi 
pentru mine am stabilit câteva definiţii: 

? recunoaşterea voinţei Divine în ceea ce s-a întâmplat; 
adică ura, supărările, pretenţiile devin lipsite de sens; 

? păstrarea iubirii faţă de persoana care ne-a supărat; 
adică fricile, depresia, îndoielile sunt de asemenea fără sens; 

? aceasta este disponibilitatea de a-ţi ajuta aproapele să 
se schimbe. 

Am observat că dacă omul se leagă de nimicuri şi nu este 
oprit la timp, el va face acest lucru din ce în ce mai mult, deci 
eu trebuie să iert omul, dar trebuie să-1 ajut ca pe un copil care 
face greşeli din ce în ce mai serioase. Adică iubirea pentru un 
copil nu exclude limitări şi măsuri drastice atunci când pentru el 
dorinţele acoperă iubirea. Şi astfel eu am extras aceste trei 
principii. Apoi am avut o discuţie interesantă cu un pacient 
căruia i-am expus aceste lucruri. 

— Ştiţi, nu sunt de acord cu punctul trei, - a spus el. - 

Oricât m-am chinuit eu să-i educ pe oamenii care mi-au făcut 
rău şi m-au trădat, nu a ieşit nimic, a fost chiar mai rău. Dar 

dacă mi-am spus că acest lucru e de la Dumnezeu, ei au înce 
put să se schimbe. Şi nu numai faţă de mine, ci şi faţă de alţii. 

Eu m-am gândit, apoi am fost de acord cu el: 


— lertarea înseamnă acceptarea voinţei lui Dumnezeu, 
păstrarea iubirii faţă de cel care m-a supărat şi capacitatea de a 
mă schimba pe mine, fapt care constituie cel mai bun mijloc 
de a-i educa pe ceilalţi. 

Apoi am meditat îndelung asupra acestei probleme. Dacă 
omul, de dragul dorințelor sale, se dezice de iubire atunci 
vindecarea lui se va face prin înjosirea dorințelor adică prin 
moarte, distrugerea destinului, boli. în societatea umană, atunci 
când un infractor ajunge la închisoare, aceasta reprezintă un 
proces de accelerare a voinţei Divine. Adică nişte măsuri 
drastice faţă de omul la care ambitiile şi dorinţele încep să 
umbrească iubirea şi care îi permit să ocolească pe viitor bolile 
şi moartea. 

Astfel, o educaţie corectă în copilărie înseamnă posibilitatea 

de a evita bolile şi moartea în viitor. 

O cunoştinţă îmi povestea odată: 

__EU am avut mulţi prieteni - bandiți. Trei sferturi din ei 
sunt deja în pământ. Interesant, de ce oare? Doar nu fiecare 
dintre ei a ucis. 

Răspunsul e simplu. Disponibilitatea de a ucide, de a jefui si 
înjosi pe alţii de dragul propriilor dorinţe înseamnă în fiecare 
fracțiune de secundă o uriaşă concentrare asupra dorințelor şi a 
vieţii care spală iubirea din suflet. O astfel de concentrare spre 
lume omoară nu numai un bandit, ci şi copiii şi nepoţii săi. 

Noi, comunicând unul cu celălalt, vrem sau nu, ne educăm 
unul pe altul. lar educaţia presupune iubire, ajutor în evoluţie şi 
limitări rezonabile. 

Am 35 de ani. Am crescut într-o familie de intelectuali cu o 
situaţie financiară bună. Am făcut o facultate. Nu m-am 
preocupat de carieră şi am vrut să mă mărit din dragoste. Dar 
acest lucru nu mi-a reuşit. Din diverse motive m-am despărţit de 
bărbaţi neţinând cont că ei mă iubeau (conform spuselor lor). Cu 
doi ani în urmă am făcut o operaţie de mărire a sânilor. După 
aceasta viaţa mea s-a distrus definitiv. Mi-am pierdut serviciul, 
am rămas cu o grămadă de datorii şi tn-am despărţit de 
bărbatul cu care trăiam. în afară de aceasta, operaţia a fost 
făcută greşit şi a trebuit să o iau de la capăt în ianuarie 2002. în 
ultima vreme am o depresie continuă, plâng des. Starea mea 
morală şi psihică se înrăutăţeşte mereu, am zăcut bolnavă mult 
timp iarna. Nu mă pără- seşte sentimentul de disperare, pur şi 


simplu parcă mă învârt în cerc şi nu găsesc nici o ieşire. 
Evenimentele se repetă cu diverse persoane şi în perioade 
diferite şi nu pot înţelege cum să rup acest lanţ? Ce greşesc? 
Ajuta-ţi-mă să înţeleg cauzele crizei şi cum să mă ajut singură? 
— Atunci când un bărbat se îndrăgosteşte de o femeie se 
subînţelege apariţia pe lume a unor copii. Ce înseamnă asta!?! - 
Cu cât creşte mai mult în sufletul femeii concentrarea asupra 
iubirii şi mai puţin asupra dorințelor, cu atât e mai mare şansa 
de a apărea pe lume copii fericiţi şi acest lucru atrage bărbatul. 
Când senzualitatea creşte iar dorinţele se amplifică şi umbresc 
iubirea, atunci are loc o creştere a agresivităţii şi acest lucru 
sperie bărbaţii. Creşterea sexualităţii este foarte periculoasă în 
acest caz. Predilecţia femeii către sex o face agresivă şi pe 
copiii ei - bolnavi. Una dintre cauzele îmbolnăvirilor serioase la 
copii este următoarea. Să ne imaginăm că în subconştientul 
femeii este formată o puternică dependenţă de dorinţe - care 
putea veni din nişte vieţi trecute, putea fi transmisă de părinţi 
sau de soţul care până la căsătorie a fost foarte activ sexual, 
atent şi tandrii înainte de concepere, iar în timpul sarcinii, brusc, 
s-a comportat cu totul diferit! La situaţia neplăcută care de fapt 
este o purificare şi salvare a copilului, femeia reacţionează 
supărându-se, condamnând şi invidiind. în sufletul copilului se 
strecoară o bombă cu efect întârziat şi trec câţiva ani după 
naşterea copilului. Femeia observă că soţul ei s-a răcit puternic 
faţă de ea în plan sexual. Ea nu înţelege că puternica scădere a 
sexualităţii soţului lucrează în sensul salvării copilului, scăzând 
dependenţa sa de dorinţe şi viaţă. Femeia intră într-o stare de 
depresie, supărare şi părere de rău. 

Situaţia continuă să se înrăutăţească. Femeia îşi găseşte un 
amant şi dacă comportamentul soţului este îndreptat intuitiv 
înspre salvarea copilului, atunci amantul va avea un singur scop 
- de a obţine o satisfacere maximă. Femeia capătă o desfătare 
sexuală imensă şi gândeşte: în sfârşit, Dumnezeu mi-a ascultat 
rugăciunile şi mi-a dat fericire. lar după un anumit timp i se 
îmbolnăveşte şi îi moare copilul. Şi mai departe femeia are o 
deplină neîncredere în toate, devine depresivă. lar peste câţiva 
ani medicii pun diagnosticul - cancer. 

Să ne întoarcem la subiect. Aveţi o sexualitate crescută şi 
dependenţă de dorinţă. Eu vă pun un diagnostic după scrisul 
dumneavoastră. în mod corespunzător, aveţi o agresiune 


crescută faţă de bărbaţi şi înseamnă că şi faţă de copii. 
Dumneavoastră faceţi cunoştinţă cu un bărbat şi la început 
sentimentul iubirii întunecă dorinţa iar apoi se desfăşoară 
treptat „volantul" senzualităţii. Şi de îndată ce dorinţa şi agre- 
sivitatea ating un nivel periculos, bărbatul vă părăseşte, înjo- 
sind involuntar dorinţele dumneavoastră. Prin comportamentul 
lor bărbaţii au lucrat la purificarea şi salvarea copiilor dumnea- 
voastră. Atunci când aţi făcut operaţia, concentrarea dumnea- 
voastră asupra senzualităţii şi dorințelor a crescut de câteva ori. 
Starea viitorilor copii s-a înrăutățit brusc. înseamnă că şi 
amploarea purificării trebuia să crească de câteva ori. Ce 
trebuie să faceţi în această situaţie? în primul rând să păstraţi 
iubirea, adică să nu vă fie frică, să nu vă deprimaţi, să nu vă 
pară rău, să nu vă supăraţi pe dumneavoastră şi pe soartă. în al 
doilea rând, trebuie să acceptaţi în totalitate situaţia care s-a 
conturat. în al treilea rând, trebuie să ajutaţi natura, nu să vă 
luptaţi cu ea. O dietă severă, înfrânarea dorințelor, eliminarea 
raporturilor sexuale, rugăciunea pentru urmaşi. în relaţia cu 
bărbaţii orientaţi-vă asupra prieteniei şi nu a aşternutului. Fiţi 
atentă: magazinele din Occident sunt pline ochi de lucruri 
frumoase, dar toţi se îmbracă ca nişte vagabonzi, de ce? Cu cât 
se ataşează mai mult Occidentul de dorinţe, cu atât sunt mai 
puţine femei frumoase şi cu atât există o dorinţă mai scăzută de 
a se îmbrăca frumos. încetaţi să vă arătaţi sexualitatea în 
vestimentaţie. Nu vă rujaţi strident buzele, nu vă fardaţi la ochi. 
Şi în nici un caz să nu vizionati filme porno. încetişor şi constant 
începeţi să lucraţi asupra dumneavoastră şi să vă schimbaţi. 
Veţi avea succes. 

înţeleg că trebuie să am nişte relaţii cordiale cu omul care tn- 
a jignit, dar comportamentul lui îmi revine în faţa ochilor şi orice 
sentiment cordial încremeneşte. Eu îmi spun: este bun , trebuie 
iertat. Dar sentimentele mele spun: este un ticălos şi un 
nemernic şi este imposibil de iubit. Ce să fac? 

— Haideţi să judecăm logic, am propus eu. - în mijlocul nostru 
nu au existat niciodată persoane ideale şi nu vor exista . 

Dar noi toţi - cocoşaţi, surzi, orbi, handicapati fizic, sufleteşte 
sau spiritual - noi toţi suntem predestinaţi să ajungem la 
Dumnezeu. 

Astăzi nu ştim ceva - mâine vom învăţa. 


Acela care v-a înjosit astăzi, în drumul său va deveni oricum 
Divin. lar în plan uman el va fi mai bun, dacă nu astăzi, atunci 
mâine, dacă nu mâine, atunci peste o lună. Corpul îşi încetează 
evoluţia şi se descompune. Dar evoluţia planurilor interioare 
continuă. Astfel priviţi omul ca pe un copil care astăzi nu ştie să 
iubească, dar peste un anumit timp 

va învăţa. 

Şi cel mai bun lucru îl constituie educarea lui, pe care o 
începeţi prin propria schimbare; căci schimbându-ne pe noi 
înşine, schimbăm lumea din jurul nostru şi pe aceia care stau 
alături de noi. întrucât procesul de educare prin propria 
schimbare este destul de îndelungat, noi putem include un al 
doilea aspect al educaţiei. Adică să ajutăm celălalt om în 
evoluţia sa: pe alocuri iertându-1, pe alocuri strunindu-1. 

Procesul de educare al altui om, adică de schimbare a lui, 
este direct legat de propria noastră schimbare. Acum pentru 
mine noţiunea de iertare arată astfel: 

? acceptarea şi recunoaşterea voinţei Divine în cele 
petrecute; 

? păstrarea iubirii faţă de persoana care v-a jignit sau mai 
precis: prin intermediul căreia vi s-a dat purificarea; 

? disponibilitatea de a vă schimba pe dumneavoastră 
înşivă şi de a ajuta altă persoană să se schimbe în mod benefic. 
Doresc să subliniez încă o dată: noi ne supărăm pe acea 
persoană de la care aşteptăm ceva. Cu cât aştept mai multe de 
la o persoană, cu atât mai puternică va fi depresia şi supărarea 
mea dacă nu primesc ce doresc. A aştepta ceva înseamnă 
dependenţă. Cu cât depindem mai mult de fericirea umană, cu 
atât mai puţină iubire va exista în noi şi va fi mai multă 
supărare şi boală. Deci, cu cât pretenţiile şi aşteptările vă sunt 
mai mici, cu cât pretindeţi mai puţin, cu atât mai repede se 
transformă soţul dumneavoastră dintr-un vânzător de la care 
cereţi ceva pentru că l-aţi plătit, într-un copil de la care 
dumneavoastră nu aşteptaţi nimic, înțelegând că înapoierea 
iubirii, grijii şi preocupării constituie deja o fericire imensă. ŞI 
atunci în orice durere pe care v-o provoacă veţi vedea nu 
ticăloşia lui, ci propria dumneavoastră imperfecţiune. 

Şi atunci orice durere ne va împinge nu către distrugere, 
adică spre judecare, supărare, răzbunare ci spre creare, iubire, 
iertare şi propria schimbare. 


P.S. A ierta pe celălalt înseamnă să păstrezi nu numai iubirea 
faţă de el, dar şi faţă de tine însuţi. Atâta timp cât suntem robii 
fericirii umane, noi trebuie să călcăm în picioare pe cineva - fie 
pe alţii, fie pe noi înşine. 

Omul începe să lucreze efectiv asupra sa numai atunci când 
este pus la zid. Cum să conştientizăm că este timpul să 
începem fără să mai aşteptăm situaţiile limită? Spuneţi-mi, vă 
rog, Serghei Nikolaevici, acel cuvânt magic care să ne îndemne 
să începem să lucrăm chiar de astăzi. 

— leromonahul Serafim Rouse a spus: „A rămas mult mai 
puţin timp decât credeam noi". Şi dacă privim în spatele nostru, 
fără o cercetare deosebită, vedem că omenirea se află într-o 
criză foarte serioasă. Şi nici un fel de încercări exterioare nu vor 
schimba situaţia. Dacă ne vom forţa în mod chinuitor să lucrăm 
asupra noastră înseamnă că acest lucru nu ne place şi aceasta 
este deja o constrângere. 

Trebuie să vedem în lucrul asupra noastră nu un chin, ci o 
plăcere. 

încetişor, în fiecare zi, trebuie să ne schimbăm şi aceasta să 
devină o bucurie. Trebuie să simţim că iubirea faţă de 
Dumnezeu este o satisfacţie cu mult mai mare decât sexul, 
alcoolul, comunicarea, îndeplinirea oricăror dorinţe. 

Şi atunci când vom simţi o desfătare ce derivă din faptul că 
am devenit mai puri, mai buni la suflet, atunci nu va fi nevoie 
să ne convingem de faptul că este timpul să lucrăm asupra 
noastră. Vom face acest lucru în fiecare secundă. 

Şi în această activitate asupra noastră vom începe să 
vedem nu un chin de a înăbuşi dorinţele, ci o bucurie dea 
năzui către iubire. 

Prin cărţile dumneavoastră ne-aţi ajutat serios, dar problema 
constă în faptul că de îndată ce criza următoare din viaţa mea 
este depăşită, eu încep treptat să mă relaxez, să nu mai lucrez 
asupra sinelui şi după un anumit timp observ din nou la mine 
aceleaşi simptome. 

— Cursul timpului este asemănător celui al apei. Dacă nu 

înotăm într-o singură direcţie, suntem luaţi de 
apă. 

în ultima vreme am ajuns la concluzia că a căuta Divinul 
dinlăuntrul nostru trebuie să constituie o preocupare 


constantă, altfel în loc de Divin apare umanul deformat şi 
agresiv. 

De ce ajung oamenii într-un mod atât de diferit la 
iubirea Divină? 

— Unii trebuie să treacă prin foc şi apă, alţii, prin ciur şi sită, 
iar pentru alţii - este prea devreme să treacă prfn ceva. 

Fiecare are nivelul lui. 

Important este să ştii în ce direcţie să mergi, spre ce să te 
îndrepţi. 

De cât avem nevoie ca să ne ridicăm pe o treaptă superioară, 
atât ni se va şi da. 

Noi uităm că voinţa Divină este îndreptată înspre a ne ajuta 
să dobândim iubirea faţă de Dumnezeu. 

Ca atare, tot ceea ce ni se întâmplă are loc în primul rând nu 
pentru a întări viaţa, dorinţele şi altele asemănătoare, ci pentru 
a întări iubirea. 

Dacă înţelegem acest lucru, atunci nouă ni se va da tocmai 
ceea ce ne trebuie. 

Eu sunt doar la prima dumneavoastră carte şi sunt foarte 
zdruncinată de cele citite. Toate concepţiile, principiile mele se 
năruie, sunt dezorientată. Nu ştiu cum să mă comport de acum 
încolo şi ce să gândesc pe mai departe: despre mine, despre 
oameni, despre tot ceea ce ne înconjoară şi se întâmplă cu noi. 
Vă rog să-mi răspundeţi. Aştept lămuririle dumneavoastră. 

— O concepţie Divină asupra lucrurilor presupune uşurare, 
bucurie şi iubire în suflet. Străduiţi-vă să priviţi astfel lumea 
înconjurătoare şi atunci veţi începe să vedeţi voinţa Divină în 
toate şi vă va fi mai uşor să vă schimbaţi căci noi respectăm 
lumea în funcţie de starea în care ne aflăm. Schimbarea 
concepţiei despre lume este uneori foarte chinuitoare, şi uneori 
chiar mortală, întrucât restructurarea tumultuoasă a structurilor 
informaţionale este periculoasă. 

Astfel ţă în faţa dumneavoastră se află o cale lungă şi multe 
transformări şi pentru aceasta trebuie să fiţi pur şi simplu 
pregătiră. Principalul algoritm de cunoaştere a lumii îl constituie 
vederea iubirii Divine în tot ceea ce se întâmplă. 

COPIII 

Eu şi soţul meu nu avem copii. leri, după vizio 

narea casetei dumneavoastră din 02.04.02 în Sankt 
Peterburg a dat peste noi o maşină. Slavă cerului că nu 


au fost victime. Eu am citit toate cărţile dumnea 
voastră. Starea după lecturare este colosală! Dar pe 
mine mă interesează de ce noi nu avem copii? 

— Copilul apare din iubire şi pentru a-i transmite o porţie 
de iubire, în acel moment trebuie pierdut umanul. 

Cu cât păstrăm iubirea în momentul durerii şi pierderii şi 
mergem în întâmpinarea ei, cu atât vom avea urmaşi mai 
sănătoşi. 

Cu cât ne sunt sortiţi nişte copii mai talentaţi, cu atât mai 
mare este porţia de iubire pe care trebuie să o transmitem. 
Deci, cu atât mai multe dureri şi chinuri trebuie să primim în 
cadrul purificării premergătoare. 

Faptul că a dat peste dumneavoastră o maşină constituie o 
mărturie a faptului că aţi avut parte de puţină înjosire a 
umanului până acum şi posibilităţile sunt încă mici. 


Cu cât vă veţi concentra mai mult asupra Divinului, cu cât vă 
veţi schimba mai intens, lucrând asupra dumneavoastră, cu 
atât mai repede şi mai lipsită de dureri va fi pregătirea pentru 
naşterea unui copil. 

Un ministru rus a povestit următoarea istorie: a trăit împreună 
cu soţia câţiva ani, dar Dumnezeu nu le-a dat nicidecum copii. ŞI 
iată că o bătrânică i-a sfătuit: „Luaţi de pe stradă în familie un 
căţel sărman, nefericit, părăsit şi bolnav şi Dumnezeu vă va 
trimite fericire". La început nu a crezut-o pe bătrânică, dara 
trecut o perioadă de timp şi s-a ivit ocazia de a lua tocmai un 
căţel fără stăpân şi nefericit. Ei l-au luat, l-au îngrijit şi el a 
început să trăiască întocmai ca membru al familiei. După 
aceasta soţia a rămas însărcinată. Când a venit timpul să nască, 
ei s-au gândit că băieţelul şi câinele nu se vor acomoda sau vor 
sta unul în calea celuilalt şi au dat câinele pe mâini bune. 
Bătrânica aceea a spus: „Cum aţi putut să înstrăinaţi câinele 
care v-a adus noroc. Nu o să mai aveţi noroc". Şi într-adevăr, 
când au adus copilul acasă de la spital în familie, în relaţiile 
dintre ei s-a produs un adevărat haos şi după o anumită 
perioadă familia s-a destrămat. 

— Mai devreme am scris despre următorul fapt. Femeia nu 
poate să nască, primeşte în familie un copil oarecare şi după 


aceea naşte. De ce? Pentru că iubirea îşi croieşte drumul prin 
scoarţa bunăstării, a dorințelor ş.a.m.d. 

Când omul trăieşte un sentiment permanent de iubire şi 
dăruire, atunci i se purifică sufletul şi structurile naturale ale 
câmpii'11' său, pentru că acesta constituie unul şi acelaşi lucru, 
purificarea sufletului, adică a structurilor celor mai profunde, 
mai devreme sau mai târziu conduce şi la purificarea struc- 
turilor corporale de suprafaţă, adică a celor legate de corp. 

Noi suntem mai mult consumatori ai iubirii umane. Lucrăm 
asupra dorințelor noastre, asupra voinţei noastre, asupra con- 
tinuităţii ei. 

în cazul iubirii Divine noi dăruim. Cu cât există mai multă 
iubire Divină în sentimentele noastre, cu atât mai mare fericire 
este pentru noi să dăruim nu să primim. 

Şi acela care învaţă să dăruiască mai mult decât primeşte, 
aceluia i se purifică sufletul. întrucât copilul se naşte nu din 
dorinţă ci din iubire, pentru apariţia lui pe lume la femeie 
trebuie să fie creat obiceiul de a dărui iubire şi energie. Gelozia, 
susceptibilitatea, pasiunea pentru dorinţele sexuale, ghiftuirea - 
toate acestea cresc caracterul de consumator şi privează de 
energia necesară pentru apariţia copiilor pe lume. Şi nu numai a 
copiilor lor ci şi a energiei necesare pentru existenţa şi evoluţia 
familiei. în ultima vreme femeilor sterile a început să li se 
recomande înfometarea. Şi multe dintre ele după un astfel de 
tratament au rămas însărcinate. 

La nivelul uman, superficial, noi primim energie atunci când 
mâncăm, ne bronzăm ş.a.m.d. La nivel Divin - noi o restituim. Și 
dacă noi înfrânăm nivelul uman, limitându-ne mâncarea, 
sexualitatea, dorinţele, în special primăvara, când se formează 
aceste dorinţe, nouă ne este mai uşor să percepem Divinul şi să 
ne umplem sufletul cu iubire şi energie, căci energia este o 
funcţie a timpului, iar timpul - o funcţie a iubirii. Dar întrucât au 
dat câinele pe mâini bune, mecanismul de a şti să iubească nu 
s-a distrus, ci s-a înfrânat. Energia a ajuns pentru viaţa copilului, 
dar nu a ajuns pentru susţinerea familiei. 

La şcoală copilul este necăjit de ceilalţi, cum să se comporte 
corect? 

— In primul rând trebuie să se comporte corect mama sa. 
Intuiţia copiilor este net superioară celei a adulţilor. Ei reacţi- 
onează la agresiunea subconştientă mult mai repede şi mai dur. 


Băiatul, la exterior foarte liniştit, îi poate uri inconştient pe cei 
de aceeaşi vârstă cu el. Poate fie să se urască fie să se calce în 
picioare pe sine, fără să bănuiască acest lucru. 

Şi într-un caz şi în celălalt el va atrage agresiunea exterioară, 
adică devine obiectul înjosirii pentru cei de vârsta lui. 

De aceea el trebuie învăţat în primul rând să fie bun la suflet 
şi să nu judece, să nu fie răzbunător. Copilul este foarte atent la 
emoţiile părinţilor şi îi copiază. Şi dacă părinţii îl învaţă în primul 
rând bunătatea şi abia pe urmă să se apere, nu fac mare 
tevatură din faptul că el are probleme cu ceilalţi copii de vârsta 
lui, atunci situaţia se echilibrează treptat. Dar aceasta este doar 
o mască de suprafaţă a emoţiilor pe care copilul o împrumută 
mereu de la părinţi. Reacţia din profunzime la evenimentele 
înconjurătoare se transmite în anii premergători naşterii 
copilului. 

Şi dacă mama a menţinut mereu sentimentul de superioritate 
faţă de soţ sau de alţi oameni, dacă i-a judecat mult timp pe 
ceilalţi, s-a supărat sau a fost depresivă, nu a vrut să trăiască 
înainte de naştere sau în timpul sarcinii, atunci se poate spune 
cu siguranţă că vor apărea probleme de comunicare între 
copilul ei şi ceilalţi copii de vârsta lui. 

De ce poate fi legată cruzimea adolescenților din ziua 
de azi? 

— Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului se petrece mult mai 
rapid decât la maturi. In mod corespunzător, caracterul şi 
concepţia despre lume se poate schimba destul de repede. 
Educaţia morală pentru copil o constituie nu numai concepţia 
despre lume dar şi despre caracter şi destin. Moralitatea 
îndeamnă omul să-şi înfrâneze agresiunea faţă de ceilalţi, 
dezvoltă capacitatea de a-şi învinge dorinţele, îndeamnă la 
iubire şi bunătate. Noţiunea de moralitate a fost creată de reli- 
gie, fapt care a asigurat societăţii o supravieţuire strategică. 

Societatea sovietică s-a prăbuşit datorită faptului că 
ideologia, filozofia şi moralitatea au fost în esenţă păguboase, 
bazându-se pe priorităţile bunăstării fizice şi ale principiului 
uman în totalitate. înainte de formarea unui stat, apar triburile, 
apoi acestea se unesc în cnezate (principate), care unindu-se la 
rândul lor, treptat, formau un stat. Cu 10-15 ani în urmă, pe 
fondul unui stat neputincios au apărut grupuri de bandiți care 
au purtat între ele războaie şi s-au unit, formând nişte „triburi" 


mai mari. Desigur că din rândul lor au fost aleşi lideri aceia care 
au avut o experienţă mai mare în supravieţuire şi dezvoltarea 
tribului, adică cei originari din Caucaz. 

La ora actuală Rusia este o ţară feudală cu tendinţă de a se 
transforma în monarhie. Şi dat fiind faptul că totuşi există un 
stat iar potenţialul spiritual acumulat este uriaş, acest proces în 
Rusia nu are loc de câteva sute de ani, ci doar de zeci de ani. 
Dar psihologia tribală, banditească, pe care tineretul a primit-o 
în locul celei pierdute, nu a putut să nu se facă resimţită în 
rândul generaţiei contemporane. Frâul liber al dorințelor, per- 
misiunea tuturor lucrurilor, sexualitatea lipsită de scrupule, 
înjosirea celorlalţi, cultul banului, tuturor acestor lucruri li s-a 
făcut propagandă mai mulţi ani şi pe stradă şi pe ecranele 
televizoarelor. Şi dacă în timpul socialismului sufletul omului a 
fost silit să se clădească pe cele mai înalte valori umane, atunci 
după crahul acestuia toţi au început să se roage pentru valori 
de moment. 

Degradarea conştiinţei conduce la degradarea comporta- 
mentului, iar apoi la degenerarea urmaşilor sau la absenţa lor. 
Acest proces îl şi observăm la mulţi adolescenţi acum. Dar 
marea majoritate a adolescenților - şi acest lucru este evident - 
este sănătoasă întrucât în Uniunea Sovietică majoritatea 
oamenilor au fost credincioşi în mod intuitiv. Năzuinţa către 
spiritualitate şi principii morale superioare fără sporirea iubirii în 
suflet este imposibilă. Şi cu toate că sistemul socialist în sine a 
fost sortit pieirii, gândirea strategică şi acumularea iubirii şi-au 
făcut treaba. A rezultat un tablou interesant. Pe de o parte - un 
potenţial uriaş neîntrebuinţat. Pe de altă parte - o psihologie de 
stat săracă, sau mai bine zis absentă. Spontaneitatea în 
concepţia despre lume îi conduce pe unii către religie, pe alţii 
către bani. 
în momentul de faţă noi observăm cum se formează noua 
concepţie a rusului. Banii încep deja să nu mai sucească 
minţile, dar permisiunea tuturor lucrurilor şi sexualitatea conti- 
nuă să fie idolii tineretului contemporan. Urmările unei astfel 
de concepţii despre viaţă îşi vor arăta colții. încercarea de a nu 
crea o nouă concepţie despre lume ci de a fura mecanic ceva 
din Vest nu este în folosul culturii ruseşti contemporane. 

Nu demult am aprins televizorul şi imediat l-am şi stins 
deoarece alături de mine stăteau copiii. Ce am văzut acolo? Pe 


tot ecranul, unul din idolii Hollywoodului, schimonosindu-şi faţa 
tânără şi frumoasă, strigă sălbatic: „Tu ai nevoie de un membru 
mare, mare de tot, şi nimic altceva". Subconştientul nostru are 
particularităţile sale. Un cuvânt pe care un tânăr de douăzeci 
de ani îl poate auzi şi apoi îl uită, asupra unuia de doisprezece 
ani poate avea o influenţă uriaşă pe tot restul vieţii 

sale. 

Astfel în prezent noi încă suntem copii şi întreaga ţară 
asimilează cu lăcomie orice concepţie despre lume, încercând 
să-şi creeze un nou sistem de valori. Răzbunarea, ura, lăcomia, 
cruzimea şi lipsa de principii care cuprind ecranele televi- 
zoarelor se manifestă la tineret în comportamentul lor iar apoi 
copiii lor devin criminali - se poate spune genetic. 

Aceasta întrucât orice program, la copii se înteţeşte de 
nenumărate ori. Să credem că va trece timpul şi cruzimea va fi 
dată uitării este o naivitate. 
în subconştientul nostru nu există noţiunea de nou şi vechi. 
Odată, în ziare a apărut o însemnare despre o crimă sălbatică. O 
bătrânică pensionară, fără nici un motiv, şi-a omorât vecina. Mai 
târziu, după investigaţii, a reieşit următorul tablou. Bătrânica a 
locuit în timpul blocadei în Leningrad Şi odată, pe fondul unui 
acces de foamete, a chemat-o pe vecină, a omorât-o, i-a tranşat 
trupul şi a mâncat-o. Au trecut 50 de ani, în conştiinţă s-a uitat 
totul, şi deodată la televizor, apare o imagine despre blocada 
din Leningrad. Programul crimei s-a activat în mod automat: 
bătrânica s-a ridicat, s-a dus la vecină, a sunat la uşă, a chemat- 
o la ea în vizită, apoi a ! omorât-o, dar n-a dovedit să-i taie capul 
deoarece a apărut soţul vecinei. Triumful stomacului şi 
dorințelor asupra iubirii, dacă se fixează în comportament poate 
supravieţui în subconştient mai multe generaţii. 

Eu cunosc numai două căi de învingere a dorinţei interioare 
de a ucide. 

Prima - destrămarea sufletului trebuie să se transforme în 
destrămarea corpului. Boala, chinurile personale, moartea 
răscumpără într-o oarecare măsură faptele anterioare. Această 
cale e stihinică. 

Cea de-a doua cale este cea conştientă, iar aceasta 
înseamnă iubire, pocăință şi schimbarea propriei persoane. 

Prin adresarea către Dumnezeu noi putem schimba acele 
profunzimi ale subconştientului nostru despre care nici nu 


avem bănuială. Cu cât este mai serioasă dorinţa noastră de a 
ne schimba, cu atât mai repede apare rezultatul. 

înainte nu mi-a fost clar un fenomen. Să presupunem că văd 
faptul că tumora canceroasă a omului este legată de caracterul 
şi concepţia despre lume a acestuia. îi explic acestui om 
legăturile bolii lui cu emoţiile profunde pe care le-a trăit cu 
douăzeci de ani în urmă. Omul începe să-şi reevalueze propria 
viaţă, îşi schimbă atitudinea faţă de toate evenimentele şi 
tumora canceroasă trece. 

Tumora a trecut, dar eu văd că totuşi caracterul lui nu s-a 
schimbat. Adică lui i s-a dat un avans din transformările sale 
viitoare. lar mulţi, neînţelegând acest lucru, încetează să se 
schimbe şi nedumeriţi se întreabă de ce a revenit boala. 

De ce totuşi intenţia poate lecui? Acest lucru nu l-am înţeles 
imediat. Dar atunci când am conştientizat, am început s$ 
vorbesc cu pacienţii în felul următor: tot ceea ce aţi făcut 
cândva în viaţă, în interior, continuaţi să faceţi şi acum. 

Caracterul holografic al Universului în spaţiu denotă că în plan 
subtil universul reprezintă un punct. întrucât planul exterior este 
legat de cel primordial subtil, orice parte a Universului dispune 
de o informaţie deplină despre acesta. Se pare că Universul este 
holografic şi în timp, adică în plan primordial subtil trecutul, 
prezentul şi viitorul sunt reprezentate ca nişte puncte. 

De aceea, în orice proces care are loc se ascunde informaţia 
despre trecut, prezent şi viitor. 

Procesele aflate în stingere în exterior, în plan subtil îşi 
continuă existenţa. Evenimentele ce au loc compun conştiinţa şi 
au influenţă asupra sa. 

Dar este posibil şi procesul invers. Conştiinţa formează 
evenimentul şi are influenţă asupra lui. 

Şi iată, dacă dumneavoastră aţi stabilit un scop şi aveţi 
intenţia să întreprindeţi ceva, în subconștient, în fiecare 
secundă, începeţi să îl înfăptuiţi. 

Dacă omul este gata să înfăptuiască un act de eroism atunci 
el înfăptuieşte acest lucru în interior în fiecare secundă, vorbind 
într-un limbaj simplu: dacă sunt pregătit să înfăptuiesc ceva, 
aceasta înseamnă deja acţiune. 

De aceea pentru subconştientul omului,concepţia exterioară 
despre lume înseamnă în acelaşi timp comportamentul său. 
întrucât la tineri acest proces este mult mai intens decât la 


vârstnici, concepţia actuală despre lume a societăţii noastre, 
care se formează în mod stihinic sau în mod conştient, peste un 
timp va determina cultura sau politica Rusiei viitoare. 

Fiul meu a împlinit 15 ani. 4 ania existat în casă fenomenul 
de „ poltergeist". în aceşti 4 ani „ceva" l-a bătut, l-a chinuit, l-a 
sugrumat pe copil. Nu i-a permis să meargă la şcoală (dispăreau 
pantofii, şi chiar îmbrăcămintea de pe el, dispăreau manualele 
şi caietele). Ce înseamnă asta ? De ce fiul meu are o asemenea 
soartă ? 

— Eu am pus diagnosticul băiatului dumneavoastră după 
bileţelul pe care mi l-aţi trimis. S-a format următorul tablou. 
Acesta este dublul copilului dumneavoastră care îi salvează 
viaţa. Şcoala şi facultatea se identifică la noi în subconştient cu 
o soartă binefăcătoare. Ne concentrează asupra conştiinţei şi 
capacităţilor. Dar dacă această dependenţă poate ucide, atunci 
copilului îi dispare dorinţa de a învăţa, iar dacă trebuie să apară 
în viaţă copii atunci sufletul viitorilor copii sau al lui personal vor 
face totul ca să-i salveze viaţa. Acest proces a apărut la vârsta 
de 11 ani. Acum închipuiţi-vă, începe la el pubertatea, sufletul 
fiului dumneavoastră intră în contact cu viitoarea soţie, mama 
copiilor săi. In plan subtil el începe să treacă prin înjosire, 
supărare, adică se conectează mecanismul de purificare a 
sufletului prin diferite situaţii. Nivelul mândriei lui este de opt 
ori mai mare decât cel letal. 

De ce ? Pentru că la dumneavoastră, femeilor din neam le-a 
plăcut să condamne şi să critice oamenii, adică puneau 
conştiinţa mai presus de iubire. Aceasta înseamnă că fiul 
dumneavoastră nu suportă eşecul conştiinţei, ceea ce duce la 
neplăceri pe linia destinului, insatisfacţii, nedreptăţi, înjosiri, 
care constituie pentru el obstacole de netrecut. El nu poate 
păstra în momentul purificării iubirea faţă de un alt om. 
înseamnă că este necesară înfrânarea dezvoltării conştiinţei 
sale şi destabilizarea ei. Atunci va avea o şansă de a supravieţui 
şi a avea copii. Având în vedere că v-aţi îngrijit de el cu o 
asemenea ardoare, sufletele copiilor lui sunt bune, fapt pentru 
care vă felicit. Faceţi ordine în sufletul dumneavoastră, învăţaţi 
copilul să se roage şi totul se va aranja. 

Copilului meu îi place să facă grimase şi să spună diferite 
bădărănii şi prostii, iar pe deasupra îi place să-i dirijeze pe 
vârstnici. Care este cauza acestui fenomen ? 


— Orice anomalie, cruzime precum şi boală apar atunci când nu 
există suficientă iubire în suflet faţă de Divinitate. Există două 
tipuri de boli. Primul - când omul are sensibilitate, intelect şi 
capacitate peste nivelul mediu, date de la Cel de Sus. El nu 
poate să se descurce cu acestea, iar dacă şi părinţii şi 
predecesorii nu au fost credincioşi, atunci chiar strădaniile 
conştiente spre iubire nu permit depăşirea inerţiei sentimentelor 
sale. La un asemenea om vor apare probleme cu sufletul şi 
trupul. Dar, cu toate acestea, se vor întâlni tendinţe pozitive. 
Acum, să ne închipuim o altă situaţie. în mod conştient, omul 
renunţă la iubire şi se aruncă în vârtejul bunăstării sentimentale 
şi materiale şi chiar prin capacităţile obişnuite şi prin dorinţe el 
va începe să decadă cu intensitate, ba chiar sufletul 
degenerează mai repede decât trupul ca urmare a concepţiei 
greşite despre lume. Apoi va avea loc distrugerea, deprecierea 
fericirii umane şi în final, ieşirea pe prima cale. Toate acestea 
ocupă multtimp şi reprezintă numeroase chinuri. Ce este de 
făcut? Pentru unii, experienţa negativă este mai importantă 
decât cea pozitivă. Şi iată că unii oameni încearcă să 
cucerească autoritatea şi să se convingă de propria bunăstare 
prin dezvoltarea comunicării şi iubirii. lar alţii - prin înăbuşirea şi 
înjosirea celorlalţi. Când omul nu iubeşte şi nu poate să lucreze, 
nu s-a obişnuit să dăruiască, atunci el depinde în cea mai mare 
măsură de baza fericirii, iar evoluţia lui merge greu. Apare ispita 
de a nu evolua, depăşindu-i pe alţii, ci de a-i da înapoi pe cei 
care sunt la nivelul lui. Tocmai acest model de comportament a 
fost încetățenit în socialism. Si un asemenea comportament vor- 
beşte despre pericolul crescând pentru copil. Pe de o parte la el 
trebuie limitat comportamentul lipsit de etică, mergând până la 
pedepsirea fizică, iar pe de altă parte trebuie învăţat să 
iubească şi să evolueze. Dar mai bine să începeţi cu dum- 
neavoastră, întrucât comportamentul copilului este dat de 
regulă de starea sufletească şi subconştientă a părinţilor, 
amplificată de mai multe ori. 

Noi avem mari probleme cu băiatul. Toate faptele şi 
trăsăturile lui de caracter sunt în flagrantă contradicţie cu ceea 
ce am dori noi, părinţii, de la el. Ne-am străduit întotdeauna să-i 
fim un exemplu pozitiv, dar am greşit undeva. Acum acest lucru 
este evident. Ne aflăm în permanenţă în stare de alarmă, cum 
să îndreptăm situaţia ? Ajutaţi-ne! 


— Greşeala părinţilor, în general, constă în faptul că aceştia 
sunt convinşi de următorul fapt: copii îşi însuşesc compor- 
tamentul exterior şi năzuinţele de suprafaţă ale părinţilor. Ei 
iudecă astfel: „Eu nu am comis nici o infracţiune pentru bani. gu 
nu am furat, nu am omorât, nu am înjurat oamenii şi nu m-am 
răzbunat pe ei. De ce copilul meu este cu totul altfel?" adică 
părinţii s-au comportat normal iar la copil, nu se ştie din ce 
motive, această tendinţă degenerează. Dar iată: morala -este 
un comportament care orientează omul spre iubire. Dacă 
părinţii renunţă la iubire, copilul renunţă la morală. Să 
presupunem că omul nu a fost în permanenţă mulţumit de 
soarta sa şi de situaţia financiară. Dar cu toate acestea a fost un 
om cumsecade şi un cetăţean politicos iar copilul lui începe să 
jefuiască şi să omoare. Este complicat pentru părinte să înţe- 
leagă că nemulţumirea faţă de soartă şi existenţa unui copil 
ucigaş constituie unul şi acelaşi lucru: dezicerea de Dumnezeu 
timp îndelungat. Neacceptarea exterioară a unui mediu agresiv 
naşte diminuarea dependenţei şi îndeamnă la acţiune. Neac- 
ceptarea interioară înseamnă dezicerea de iubire şi de 
Dumnezeu. Permanent, tot ceea ce facem în exterior trece în 
interiorul nostru. 

De aceea logica umană trebuie să fie întreruptă, iar cea 
Divină - neîntreruptă. 
lată deci că o îndelungată nemulţumire faţă de soartă, supă- 
rarea pe oameni, condamnarea lumii înconjurătoare, depresia, 
lipsa de credinţă în sine, eşecul şi îndoiala în propriul viitor, 
renunţarea la iubirea faţă de omul îndrăgit care vrând-nevrând 
ne-a pricinuit durere, toate acestea macină pe neobservate 
sufletul nostru în plan subtil; la copii devine vizibil, iar la nepoți 
- catastrofal. Sufletul - fără iubire - începe să moară, dar acest 
lucru nu se poate observa deodată. lată de ce este mai bine să 
se facă ordine în suflet, neaşteptând manifestările externe. lar 
atunci, chiar la fiul matur, pot apărea schimbări evidente în 
caracter şi comportament. în asemenea cazuri, eu arăt 
părinţilor: cu cât sunt mai puternice emoţiile dumneavoastră cu 
atât mai mult se duc ele în viitor şi ca atare influenţează 
urmaşii. Cele mai puternice izbucniri de emoţii încep în 
perioada pubertăţii. Şi în acest caz sunt puternice emoţiile de 
supărare pe părinţi, frica, lipsa de dorinţă de a trăi, iar apoi, 
peste 10 ani, pot apărea probleme serioase. Perioada 


următoare o constituie prima iubire. Apar chiar şi gânduri rele, 
defăimarea omului iubit - ceea ce reprezintă o catastrofă în plan 
subtil. De regulă prima iubire nu este norocoasă şi provoacă 
dureri sufleteşti. La fel ca în timpul naşterii, prin durerea 
sufletească şi fizică, se purifică iubirea noastră faţă de 
Dumnezeu şi urmaşii noştri au capacitate de viaţă. 

în clipele primei iubiri, pentru tânăr cea mai periculoasă este 
condamnarea, iar pentru fată - depresia şi lipsa dorinţei de a 
trăi. Următoarea izbucnire a sentimentului are loc înainte de a 
face cunoştinţă cu viitorul soţ sau soţie şi înainte de a se 
căsători. 

Care este esenţa frazei: toate căsătoriile au loc în ceruri? 
Aceasta înseamnă că soţii se cunosc de mult în plan subtil şi 
aceştia au deja copii comuni care trebuie să apară. De aceea 
chiar dacă la suprafaţă emoţiile sunt reţinute şi sub control, în 
subconştient, la viitorii soţi pot apărea nemulțumiri. în acest 
caz, pretenţiile reciproce şi supărările sunt la fel de pericu- 
loase. Mai există o etapă importantă şi anume 
comportamentul părinţilor în timpul sarcinii. Concepţia lor 
despre lume, caracterul şi comportamentul se aşează nu 
numai în suflet, ci chiar şi în corpul fizic şi în gena copilului. Şi 
iată că atunci când noi, revizuindu-ne viaţa, ne debarasăm de 
logica umană şi ne apropiem de logica iubirii şi a voinţei 
Divine, putem schimba trecutul copiilor noştri precum şi 
viitorul. 

Stimate Serghei Nikolaevici, ce părere aveţi despre iubirea 
faţă de idoli? Mii de fete şi băieţi sunt îndrăgostiţi de starurile 
renumite ale muzicii pop, de artişti, sportivi etc. Unii capătă 
sentimentul de bucurie şi de inspiraţie, iar alţii ajung să se 
sinucidă. De ce se întâmplă astfel? Este dăunător ca o femeie 
să viseze la cineva de neatins dacă are un soţ iubitor şi 
familie? 

— îmi amintesc de o întâmplare petrecută într-o vară, la 
ţară. M-am dus la un fermier să cumpăr lapte. Soţia lui, râzând, 
mi-a arătat cu degetul: „Vezi gâscanul acela, el este eroul 
nostru. S-a îndrăgostit de o gâscă şi nu dă voie nimănui să se 
apropie de ea. Umblă după ea de parcă ar fi legat de aceasta. 
O mângâie şi o ciupeşte. Ca să vezi, s-a îndrăgostit cu 
adevărat, nu poate trăi fără ea." 


lată o altă poveste. Odată, înotam în Marea Neagră şi am 
văzut următoarea imagine. La câţiva metri în faţa mea înota un 
peşte destul mic. Era frumos din cale-afară, de culoare albastră 
cu mici pete albe şi deasupra lui înota peştele-ac, puţin gălbui. 
Parcă era lipit de el. Se vede că se jucau împreună şi pluteau 
printre pietre ca şi când ar fi fost lipiţi unul de celălalt. Ce 
înseamnă toate astea? 
Fiecare fiinţă vie are diapazonul său de percepere a lumii, 
structura sa informaţională. Dezvoltarea Universului este din ce 
în ce mai mult diversificată şi în acelaşi timp năzuieşte din ce în 
ce mai mult spre unitate. însă diversitatea înseamnă şi 
destrămare. Numai că unitatea înseamnă osificare. Fiecare 
fiinţă, dezvoltându-se în matca sa, se străduieşte să se unească 
cu lumea înconjurătoare. Aceasta este chezăşia supravieţuirii şi 
apare sub diferite forme. De exemplu, când ne îndrăgostim de 
cineva, ne unim cu această fiinţă şi uşor încep să treacă spre noi 
percepţia sa despre lume, sentimentul său, capacitatea şi 
talentul său. Şi nu numai asta. 

Odată, un profesor mi-a povestit următoarele: 

— O tânără fată s-a îndrăgostit de un negru. Câteva luni au 
fost prieteni. Situaţia nu a ajuns până la patrS-au sărutat numai 
o singură dată. Apoi s-au despărţit. Nu îmi aduc aminte din ce 
motive. După un an ea s-a căsătorit, iar după încă un ana 
născut un negrişor încântător. Putem să ne închipuim starea 
soţului şi a părinţilor. Au trebuit să invite mai mulţi profesori ca 
aceştia să explice că acest lucru este posibil. Ca argument a fost 
adus următorul fapt: câţiva ani s-au efectuat experimente în 
legătură cu încrucişarea cailor cu zebre. Dar, de la masculul 
zebră şi de la iapă nu a apărut nici un urmaş, fecundarea nu a 
avut loc. lepele au fost fecundate de armăsari şi după aceea, 
după un anumit timp, au început să fete zebre. 

Ce înseamnă acest fapt? Acesta vorbeşte despre faptul că 
natura Universului este în primul rând informaţională. 

Aduceţi-vă aminte de Evanghelia după loan. La început a fost 
Cuvântul, iar Cuvântul a fost cu Dumnezeu şi Cuvântul a fost 
Dumnezeu. Aceasta este o dovadă directă referitoare la baza 
informaţională a Universului. 

Aşadar, idolul nostru devine acea persoană care ne ajută să ne 
dezvoltăm prin contactul cu ea. Dar în comunicarea prie- 
tenească noi preluăm ceea ce ne-a plăcut: voinţa, bunătatea şi 


mărinimia, capacitatea de a iubi, iar în plan sexual, tot ceea ce 
vedem, adică o părticică minusculă. în acest caz, putem obţine 
nu ceea ce visam. 

Ca atare, cred eu, se poate să ai un soţ iubit şi copii, să visezi 
la idoli, dar mai bine să visezi la prietenie şi comunicare cu 
aceştia decât la sex, întrucât nu se ştie niciodată ce surpriză îi 
vei aduce soţului. 

Apropo, la consultaţiile mele vin deseori femei foarte 
frumoase. Când pleacă îmi spun: „Eu vă iubesc." 

Este clar despre ce este vorba. In plan subtil noi nu avem sex. 
Astfel că noţiunea de „iubire“ este lipsită de frici şi ata-şamente. 

în ceea ce priveşte tineretul şi necesitatea acestuia de a avea 
idoli este un fenomen complet normal. Dorinţele înjosite sunt 
legate tocmai de trup iar sentimentul iubirii şi transmiterea 
energiei se realizează în mod liber. 

Dacă nu există experienţa de depăşire a dorințelor, atunci 
concentrarea asupra idolului conduce la unii la faptul că 
dorinţele încep să înăbușe iubirea şi ca atare şi viaţa. Acest 
lucru poate să ducă la sinucidere. După părerea mea, atitudinea 
faşă de idol trebuie să fie următoarea: tot ceea ce ne place la 
acesta noi preluăm, pentru a-i da lui şi altora cu mult mai mult. 
RELAŢII PERSONALE 
Am fost părăsită de către omul iubit şi de atunci nu mă mai pot 
îndrăgosti de nimeni. 
îndrăgosti 
rea 
constituie 
o fericire 
mult mai 
mare 
decât 
orice 
bunuri 
materiale 
ŞI 
spirituale. 

Noi, 
înainte de 
a primi, la 


început 
pierdem. 
Şi cu cât 
este mai 
mare 
fericirea 
dobândirii 
„cu atât 
mai 
dureroasă 
şi mai 
chinuitoar 
e este 
pregătirea 
acesteia. 
Dacă 
noi nu 
ştim să 
pierdem, 
atunci 
suntem 
privaţi de 
posibilitat 
ea dea 
dobândi. 
Cu cât 
este mai 
mare 
supărarea 
„ înjosirea, 
regretul, 
lipsa 
dorinţei 
de a trăi 
pe care le- 
aţi simţit 
cu ocazia 
despărțirii 
, cu atât 
aveţi mai 


puţine 

şanse de 

a trece 

prin 

încercarea 

urmă- 

toare. 

Atunci 

iubirea 

puternică 

va putea 

să se 

termine în 

mod 

tragic 

pentru 

dumneavo 

astră 

precum şi 

pentru 

omul 

iubit. 

Cât ne este dat de sus, tot atât trebuie să pierdem. Dar când 
primim o fericire imensă, nu ne uităm în jur şi nu ne comparăm 
cu cei care au fost privaţi de aceasta. Când încep pierderile şi 
nefericirile, noi ne uităm la alţii şi începem să ne supărăm pe 
soartă. Aşadar, să înţelegem un lucru simplu. Orice boală pe 
care aţi primit-o de la soartă constituie zălogul fericirii viitoare. 
Orice chinuri, dacă dumneavoastră vă veţi înfrâna să urâţi, să vă 
supăraţi, să vă fie frică şi să fiţi depresivă, constituie zălogul 
fericirii viitoare. 

RELIGIA Cu câţiva ani în urmă, în Italia, Dalai Lama, adre-sându- 
se mulţimii a lansat chemarea „să ne petrecem viaţa într-o 
veşnică fericire." Ziariştii au cerut imediat explicaţii: „ce 
înseamnă fericire pentru înaltul prelat al Tibetului?" Acesta a 
meditat îndelung, iar apoi a spus: „Fericirea este capacitatea de 
a exclude din cap asemenea lucruri precum gelozia, mândria, 
ura şi de a le înlocui cu iertarea, răbdarea, autocreaţia." în 
cărţile dumneavoastră se vorbeşte de acelaşi lucru. Există vreo 
diferenţă? 


— Nu există nici o diferenţă. Oamenii care se află la poalele 
munţilor văd imagini şi situaţii cu totul diferite. Dar dacă îşi 
ridică capul şi se uită spre vârf atunci văd cu toţii unul şi acelaşi 
lucru. 

Orice om care poate să vadă planurile subtile, înţelege la 
urma urmei că fără iubire şi năzuinţă spre Dumnezeu nu se 
poate supravieţui. 

Conceptul exterior al fericirii poate fi legat de muncă, debani, de 
lipsă de mişcare, de renume, de putere, de mâncare, de sex, 
etc. Dar dacă toate acestea nu sunt asigurate de o explozie de 
iubire în suflet, atunci ceea ce ieri a fost fericire şi desfătare, azi 
devine chin şi încercare. Invidia, frica, gelozia, depresia, 
condamnarea şi supărarea ne îndepărtează de iubire şi, treptat, 
fac totul mai nefericit. Fiecare dintre noi trăieşte pentru fericire 
şi năzuieşte la ea. Fenomenele exterioare ale fericirii arată altfel 
la fiecare dintre noi. Astfel, întotdeauna trebuie să avem în 
vedere care este esenţa oricărei fericiri. 

Atâta timp cât năzuim spre iubire şi mărim acest sentiment în 
sufletul nostru, vom fi mereu fericiţi. Tocmai aceasta este 
fericirea pe care nimeni nu ne-o poate lua. Numai noi vom putea 
renunţa la ea. 

Pe mine mă interesează următoarea problemă: Eu prezint 
spre pomenire sufletul unei rude care a murit acum 20 de ani. 
Ce se întâmplă dacă sufletul lui, în această perioadă, s-a 
reîncarnat pe Pământ sau în alte lumi încă o dată şi el trăieşte 
acum undeva? Nu cumva îi pricinuiesc vreun rău? Este cunoscut 
faptul că dacă te rogi pentru „odihna" sufletului unui viu este 
rău. însă biserica nu recunoaşte reîncarnarea. 

— Cel mai bun ajutor acordat unei rude decedate îl constituie 
sentimentul dumneavoastră interior, păstrarea iubirii şi 
renunţarea la pretenţiile faţă de cei vii şi cei morţi. Eu am 
observat cât de mult ajută acest lucru. Acesta ajută sufletul 
oricum, indiferent dacă acesta se află în alte lumi sau pe 
Pământ. 

Care este sensul rugăciunii atunci când ne rugăm pentru 
cineva? Sensul constă în faptul că omul a simţit în sinea lui 
Divinul, iubirea faţă de Dumnezeu ca pe o realitate superioară. 
Trăieşte sau este mort, nu are nici o importanţă! Aceasta 
pentru că iubirea pentru Dumnezeu se află dincolo de limitele 


vieţii şi ale morţii. Aici rugăciunea ajută oricum şi nu are 
importanţă unde se află el, în care lume. 

Eu şi cu prietenul meu mergem la o biserică protestantă. Şi la 
mine şi la el se observă următoarele: înainte de slujbă noi „ne 
înnegrim", ne comportăm ca nişte nebuni, ne înfuriem şi pe 
parcurs, încet, încet, „ne iluminăm", ne liniştim. Aceasta este 
cu adevărat purificare sau este o iluzie? în afară de faptul că 
merg la biserică, nu beau, nu fumez, mă comport ca un om 
educat, mă rog şi cu toate astea are loc o atracţie dulceagă 
către orice mârşăvie (vrăjitorie, destrăbălare, automutilare, 
clevetire). 

— La început, creştinismul a apărat cu claritate şi consec- 
venţă prioritatea iubirii faţă de toate lucrurile. în toate rami- 
ficaţiile şi curentele ulterioare există din ce în ce mai multă 
logică, gândire umană sănătoasă şi mai puţină iubire faţă de 
Divinitate. lată de ce prioritatea invizibilă subconştientă a 
moralei şi principiilor dau deseori un rezultat invers. Cu cât se 
roagă mai mult omul, folosindu-se de curentul dat şi nu de 
creştinism, şi anume de o ramificaţie, trăind în aceasta, cu atât 
mai mult poate apărea reversul dorințelor. De aceea eu cred 
că, în primul rând trebuie să citeşti Biblia şi să înţelegi de unde 
au apărut celelalte curente. Să percepi supremaţia iubirii 
asupra tuturor intenţiilor, dorințelor şi a vieţii. Poate că atunci 
vor exista mai puţine năzuinţe nefireşti. 

Dumneavoastră spuneţi mereu că trebuie să ne rugăm. 
Spuneţi-ne cum anume? După cartea de rugă-cititte sau pur şi 
simplu să-i iertăm pe toţi, să alungăm temerile şi să ne 
revizuim viaţa? Şi încă ceva, când este mai bine să ne ocupăm 
de aşa ceva? 

lisus Hristos ne-a dat rugăciunea. Se pare că a compune 
rugăciuni după el constituie un sacrilegiu. Dar rugăciuni au tot 
apărut. Cum să apreciem acest lucru? Ca o crimă faţă de ce a 
spus Hristos, ca o crimă faţă de credinţa în Dumnezeu, ca o 
renunțare la principalele porunci? De ce oamenii continuă să 
compună rugăciuni şi de ce le urmează? 

Fac aceasta pentru că noi trebuie întotdeauna să-L recu- 
noaştem pe Dumnezeu. Noi îl căutăm în permanenţă pe 
Dumnezeu în sinea noastră şi căutăm în permanenţă acele 
cuvinte prin care îl putem simţi pe Dumnezeu în sinea noastră. 
lată de ce un lucru principal îl constituie nu textul rugăciunii, ci 


posibilitatea de a simţi în noi iubirea veşnică, posibilitatea de a 
depăşi ataşamentul de fericirea umană, posibilitatea iubirii 
umanului ca pe propriul copil, fie că este viaţa mea, fie că este 
corpul meu sau lumea mea înconjurătoare. Fiecare om are un 
timp al său pentru a se ruga, în general, atunci când conştiinţa 
nu ne încurcă. Asta poate fi dis de dimineaţă, poate fi atunci 
când noi ne-am eliberat de toate şi am găsit timpul şi locul 
potrivit pentru aceasta şi poate fi când dorim foarte mult să ne 
rugăm. De aceea eu nu pot să determin cu precizie când să ne 
rugăm. Când omul năzuieşte în permanenţă către Dumnezeu în 
sufletul lui, are atunci dreptul să aleagă unde, când şi cum să 
se roage. 

ŞTIINŢA ŞI RELIGIA Ne-aţi spus că dacă omul are o 

imensă energie a 

iubirii Divine atunci cu el se pot întâmpla lucruri uimi 

toare, cum ar fi să îi crească înapoi o parte din corp, să 

se normalizeze activitatea organelor şi multe altele. 

— Dacă şopârlei îi creşte la loc coada, înseamnă că în 
natură există un mecanism de regenerare a părţilor corpului. 
Problema care se pune este de ce nu funcţionează şi la alţii. 
Dacă acest lucru ar fi valabil la om, totul ar fi mai simplu. 
Invulnerabilitatea corpului nostru, regenerarea tuturor orga 
nelor înseamnă oprirea dezvoltării. Omul îşi pierde respon 
sabilitatea faţă de natură. 
Inchipuiţi-vă că dumneavoastră călătoriţi cu o maşină la care 
indiferent ce aţi face, nu va avea loc nimic din ce ar putea 
duce la propria moarte. Atunci dumneavoastră aţi începe să-i 
omorâţi pe cei din jur. Adică o apărare impenetrabilă 
înseamnă oprirea evoluţiei. Când noi vom învăţa să evoluăm şi 
să depăşim capacitatea de apărare, atunci probabil că nu vom 
mai fi atât de vulnerabili. Noi nu suntem pregătiţi pentru 
schim- bâri- Concepţia noastră despre viaţă, concentrarea 
noastră spre iubire sunt încă infime pentru a putea pătrunde 
orice fel de adevăr care să ne permită apoi să schimbăm cu 
adevărat lumea înconjurătoare. Astfel, ne întoarcem din nou la 
iubire şi la propriile noastre schimbări. 
Pot oamenii care se iubesc unul pe altul - bărbatul şi femeia 

- să se simtă reciproc de la distanţă şi să-şi trimită semnale 
invizibile, ceva de genul telepatiei? 


— Toţi oamenii apropiaţi sunt legaţi unii de alţii. Ei efec- 
tuează în permanenţă un schimb de informaţii la nivelul 
subconştientului. în plan subtil oamenii comunică mult mai 
activ decât în plan exterior. Eu am văzut de nenumărate ori 
situaţii când un tânăr s-a apropiat, pentru prima dată de o fată 
şi a făcut cunoştinţă cu ea. Dacă ea i-a fost hărăzită, atunci 
dialogul interior dintre ei a avut loc pe parcursul a câţiva ani. 
Şi totul a fost hotărât în plan subtil. Lumea interioară pe care 
noi nu o vedem acţionează mult mai activ decât cea 
exterioară. Nu numai oamenii care se iubesc, dar pur şi simplu 
rudele şi uneori oamenii necunoscuţi fac totuşi schimb de 
informaţie. 

Tot ce se întâmplă cu noi în exterior, a avut loc în plan subtil 
cu mult înainte. 

După ce am citit cărţile dumneavoastră şi am lucrat asupra 
propriei persoane sănătatea mea s-a îmbunătăţit simţitor, 
toată luna nu m-a părăsit sentimentul căldurii şi iubirii, nu am 
avut regrete şi frică. După o lună, dintr-o dată, din mine a 
început să iasă „negativul“; sănă-tatea s-a înrăutățit şi au 
apărut nişte mici dureri pe care înainte nu le-am avut 

Eu scriu în cărţile mele că purificarea are loc în etape: aţi 
parcurs prima etapă, adică dumneavoastră personal, după care 
urmează copiii dumneavoastră sau vieţile anterioare. 

Viaţa este o sinusoidă, ceea ce este pe deplin natural. Puri- 
ficarea nu poate cuprinde toate etapele dintr-odată. Noi nu 
suntem pregătiţi pentru aşa ceva. 

Care este atitudinea dumneavoastră faţă de sistemul Reiki? 
Unele situaţii ale acestui sistem se aseamănă cu informaţia -pe 
care o daţi în cărţile dumneavoastră, cum ar fi imposibilitatea de 
a scăpa de boli fără a schimba atitudinea faţă de viaţă a 
bolnavului însuşi. Este adevărat că sistemul Reiki permite 
vindecarea oricărei boli? 

— Când am început să lucrez în planurile subtile am 
observat că la pacienţii care au început să lucreze cu sistemul 
Reiki apar probleme. La început este destul de bine dar pe 
parcurs apar probleme. Am diagnosticat o femeie cu un câmp 
extraordinar, care trăieşte după sistemul Ivanov dar starea 
copiilor ei a fost o catastrofă. Adică omul se pune la punct cu 
o metodă puţin forţată, însă nu are loc o schimbare profundă. 
lar la copii aceasta are o influenţă rea. 


Astfel, după părerea mea, sistemul Reiki nu este lipsit de 
neajunsuri. Dar acest sistem aduce mult mai puţine prejudicii 
decât alte sisteme de lecuire, unde omul pompează în mod 
nemijlocit energie altei persoane deşi nu se ştie dacă îi face 
bine sau nu. Câteodată, micile probleme care nu apar la ex- 
terior, mai târziu se transformă în probleme serioase. 

Fiica mea era cât pe ce să fie violată, de ce este legat 
acest lucru? 

— De multe ori punând diagnosticul, am văzut una şi aceeaşi 
imagine. Starea sufletească a criminalului şi a jertfei sale sunt 
în mod practic identice. Cu cât este mai mare concentrarea 
fetelor asupra dorinţei sexuale în detrimentul iubirii, cu atât 
mai tare atrage ea şi formează infractorul din jurul ei. îmi aduc 
aminte de o femeie care a venit în audienţă cu fiica. Pe fată au 
încercat să o violeze. în copilărie a suferit mult timp de 
enurezis. Au început şi problemele psihice. 

— Ştiţi, povestea mama, eu am dus-o la un vindecător, - 
dar după aceasta situaţia s-a înrăutățit. Acum nu ştiu ce să mai 
fac! 

— Dumneavoastră aţi citit cărţile mele? 

— Da, am citit toate cele şapte cărţi. 


— Aţi vizionat şi videocasetele? 
— Da, ultimile. 
— Dar aţi lucrat şi asupra sinelui? 

— Da, sigur că da, - a dat repede din cap femeia - dar 
aceasta nu prea mi-a ajutat. Doresc să o ajutaţi pe fiica mea, 
pot să o invit acum? 

— Nu vă grăbiţi, - am spus eu, la început o să vorbesc cu 
dumneavoastră. Repet întrebarea: aţi lucrat asupra sinelui? 

— Desigur, - răspunde femeia. 

— Deci, iată..., - încep eu. Vreau să-i spun mamei o frază 
dură dar mă abţin... de fapt nu aţi lucrat asupra dumneavoastră 
şi nu trebuie să mă convingeţi despre aceasta. Esenţa lucrului 
asupra propriei persoane constă în schimbarea dumneavoastră. 
Dar eu nu văd aceste schimbări. Nivelul trufiei este de cinci 
ori mai mare decât cel mortal. Adică orice nedreptate, insucces 
şi neplăceri ale sorții le percepeţi cu înverşunare, dar 
dumneavoastră cunoaşteţi faptul că trufia apare atunci când 
totul este umplut de gelozie. Dependenţa dumneavoastră de 


dorinţe depăşeşte de treisprezece ori nivelul mortal. Adică să 
păstraţi iubirea pentru Dumnezeu când vă sunt umilite 
sentimentele, feminitatea, când are loc prăbuşirea dorințelor şi 
speranţelor - dumneavoastră n-aţi vrut şi acum nici nu puteţi. 
Unul din principalii parametri după care determin eu starea 
omului este capacitatea de a accepta situaţia traumatizantă. 
Adică de a păstra iubirea de Dumnezeu prin pierderea 
umanului. Eu cred că la dumneavoastră această capacitate nu 
este pe plus. Pot să vă dezamăgesc, ea este chiar pe minus, 
este 
pur şi simplu închisă. Cu alte cuvinte, orice situaţie trauma 
tizantă vă provoacă doar o singură emoție - autodistrugerea. 
Cum aş putea să vă ajut fiica, dacă dumneavoastră în orice 
secundă o omorâţi prin modul în care percepeţi lumea? 
- Dar ce am de făcut? - mă întreabă îngrijorată femeia. 
„— înţelegeţi, că pentru dumneavoastră orice situaţie trau- 
matizantă constituie salvarea vieţii fiicei, acceptaţi orice 
boală cu mulţumire şi cu iubire de Dumnezeu. Dar, la 
început, prin pocăință, eliminaţi toate momentele de 
nemulţumire de sine, depresia şi lipsa dorinţei de a trăi. La 
bărbaţi programul de autodistrugere îi distruge pe ei înşişi, 
iar la femei, acest program le omoară copii. 

Enurezisul pe care îl are copilul reprezintă programul de 
autodistrugere transmis de dumneavoastră acestuia. Vulnera- 
bilitatea şi sensibilitatea mărită, în cazul în care nu ajunge 
năzuinţa spre iubire, îl face pe om fie jertfă, fie infractor. La 
început înlăturați prin pocăință toate momentele de dezicere 
de iubire, iar apoi retrăiţi-vă viaţa, uitând de toate şi gândindu- 
vă numai la iubire. Staţi aşa câteva ore, iar după aceea va intra 
fiica dumneavoastră şi vom vedea ce şanse avem. Peste 
câteva ore eu discut cu fiica ei. Ea este foarte sfioasă, motiv 
pentru care îmi întinde o notiţă care cuprinde întrebările. 

Prima întrebare curioasă : tămăduitorul a limitat sensibili- 
tatea. Ce trebuie făcut ca să revină sentimentele? 

A doua întrebare: orice s-ar întâmpla şi cu învăţătura şi cu 
familia, eu nu doresc să trăiesc. 

întrebarea a treia: fără nici o cauză, pur şi simplu din senin 
mă trezesc noaptea şi mi se pare că-mi pierd minţile. 

Şi ultima întrebare, care este pusă de foarte mulţi pacienţi: 
de ce oamenilor nu le place să comunice cu mine? 


— lată, - spun eu, - Nu te strădui să redobândeşti sensibilitatea 
pentru că aceasta te va ucide dacă nu înveţi să iubeşti şi să 
ierţi, iar şcoala iubirii nu se dobândeşte imediat. Dacă înveţi să 
iubeşti, sentimentele se întorc de la sine. Astfel vindecătorul nu 
ţi-a făcut rău, ci te-a ajutat. Tu nu vrei să trăieşti pentru că de 
orice te-ai ocupa nu poţi să parcurgi în mod just cel mai mic 
conflict. lar cea mai mică durere conectează la tine programul 
sinuciderii care apoi apare în conştiinţă ca lipsă a dorinţei de a 
trăi. 

înţelege un lucru simplu: orice conflict înseamnă evoluţie. 

Priveşte, tu ai un corp şi eu am un corp. Dorinţele tale de 
suprafaţă sunt legate de corp şi viaţă. La mine se întâmplă 
acelaşi lucru. Dar pentru că noi avem corpuri diferite, atunci 
dorinţele noastre nu vor coincide niciodată, lată de ce orice 
comunicare între noi va fi întotdeauna conflictuală şi acest lucru 
este normal. încercarea de a scăpa de conflict, de a îl elimina de 
la rădăcină, înseamnă dezicere de evoluţie. 

Dacă nu există năzuinţă spre iubire, atunci conflictul nu se 
poate soluţiona. Astfel, trebuie să înţelegi încă o dată că orice 
conflict înseamnă evoluţie; orice conflict produce durere şi orice 
durere constituie un imbold către iubirea de Dumnezeu, în cazul 
conflictelor nu trebuie să înăbuşim dorinţele altora sau să ne 
punem în situaţie de dependenţă faţă de alţii ci trebuie să 
sintetizăm dorinţele, să găsim o soluţie generală pentru ambele 
părţi. Pentru rezolvarea conflictului este nevoie să învăţăm să 
ne înfrânăm dorinţele şi să năzuim spre iubire iar tu nu poţi 
deocamdată nici una nici alta. De aceea nu vrei nici să trăieşti. 

Trecem la a treia întrebare. 

Când drumul care duce spre iubire devine ca un fir de aţă, 
atunci pentru salvare este necesară oprirea a tot ceea ce ne 
desparte de iubire, adică frica, ura, judecata, supărarea şi 
depresia. Dar întrucât toate acestea sunt emanate de 
conştiinţă, atunci pentru salvarea sufletului conştiinţa 
începe să se distrugă. Eu am scris în cărţile mele că 
schizofrenia există la oamenii care îşi maschează gelozia. Dacă 
ziua tu înfrânezi cumva dorinţa şi te străduieşti să fii 
mărinimoasă, noaptea în schimb această dependenţă şi 
agresivitate dă pe dinafară şi de aceea se destramă conştiinţa. 
lată de ce înainte de somn trebuie să te pui la punct şi în loc 


de o cină copioasă, care întăreşte dependenţa de dorinţă, este 
mai bine să te rogi. 

în fiecare seară să mori ca dimineaţa să învii. 

Să-ţi iei rămas bun de la tot ce-ţi este drag. Dar dacă înainte 
de aceasta nu simţi iubire, atunci sufletul tău se umple de frică 
şi depresie. 

lată de ce este bine ca la început să te rogi, concentrându-te 
asupra iubirii, iar apoi, când simţi iubirea, să-ţi iei rămas bun 
de la tot ce-ţi este drag. De îndată ce conştiinţa nou formată 
nu mai este agresivă, în loc de destrămare, începe evoluţia. 

în ceea ce priveşte comunicarea, totul este simplu. Comuni- 
carea - este un nivel sensibil iar dacă omul depinde de fericire, 
în ceea ce priveşte comunicarea el este întotdeauna agresiv 
faţă de alţii sau faţă de sine. De aceea, de obicei lui îi este frică 
de comunicare şi o ocoleşte: când ura se referă în mare parte 
la sine, oamenii nu doresc să comunice cu acesta; iar dacă 
agresivitatea subconştientă este îndreptată către ei de 
asemenea nu doresc să comunice. 

Să nu-ți fie frică de boală, mergi în întâmpinarea ei. Dacă 
vom putea păstra iubirea, atunci boala va dispărea treptat. 
Dreptul de a fi fericit îl are numai acela care în fiecare 
fracțiune de secundă este gata să piardă desfătare şi să 
păstreze iubirea. Fără boală nu există evoluţie. 

Această boală însă nu trebuie să fie neagră sau sumbră, ci 
luminoasă şi strălucitoare. 

să înţelegi un lucru simplu: orice boală este chezăşia fericirii 
tale viitoare. Cu cât mai multe boli şi încercări îţi oferă soarta, 
cu atât te aşteaptă o mai mare fericire în viitor. 

Şi cu cât eşti mai mult pregătit pentru o boală sufletească, cu 
atât mai puţine suferinţe fizice vei primi. Dar dacă noi, de 
milioane de ani ne-am obişnuit să suportăm o boală fizică, 
pentru a depăşi o boală sufletească prin năzuinţa spre iubire 
mai avem de învăţat. Aceasta înseamnă şi ştiinţă şi artă şi 
desfătare. 

Du-te şi învaţă! 

IUBIREA 

Se spune: iubirea a fost şi a trecut? Omul a rămas şi iubire nu 
mai este? 

— Ceea ce în plan exterior ni se pare de neclintit şi veşnic, 
în plan subtil este efemer, de scurtă durată. Şi invers. O uşoară 


adiere a sentimentului de iubire care dispare după un anumit 
timp fără urmă, mai târziu, prin ieşirea în planul subtil, devine 
veşnic. lată de ce în filozofia indiană, întreaga lume materială 
e denumită Maya adică iluzie. Dacă privim din punctul de 
vedere al eternității, atunci iubirea nu se stinge niciodată şi nu 
trece. Numai noi ne trecem şi ne stingem. 

Cum să deosebim iubirea de ataşament? 
— Cu cât sunteţi gata să vă dăruiţi omului iubit mai mult, 
să aveţi grijă de el, cu cât mai mare este altruismul din 
atitudinea faţă de el, cu atât mai puţin depindeţi de el. Dacă 
aşteptaţi ceva de la omul iubit înseamnă că după un anumit 
timp începeţi să-i cereţi. Dacă după ce cereţi nu primiţi, atunci 
începeţi să vă supăraţi şi să-l condamnaţi. Când dumnea- 
voastră luaţi - deveniți dependent, vă simţiţi obligaţi, iar când 
daţi - vă eliberaţi. Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi 
supărarea. Aceasta înseamnă că sunteţi pregătit să daţi mult 
mai mult decât să luaţi, dacă nu aşteptaţi nimic de la omul iubit, 
de la soartă şi de la viitor, dacă în relaţiile dumneavoastră nu 
există temeri, îndoieli, pretenţii şi supărare, dacă sentimentul 
însuşi vă face fericit, atunci probabil că aceasta constituie 
iubirea. 
EMOŢIILE 


Stimate Serghei Nikolaevici! Probabil că întrebarea mea o să vi 
se pară interesantă. Problema constă în faptul că atunci când 
am avut cele mai serioase neplăceri, explozii ale emoţiilor 
negative, acestea s-au întâmplat nu o dată, ci şi peste o lună 
sau două. Dumneavoastră scrieţi că cele mai puternice emoţii 
izbucnesc de la început, iar aici este invers: o lună - două totul e 
normal, iar apoi e ca şi cum m-ar fi acoperit valurile. Dacă în 
acest caz este ceva deosebit, spre ce trebuie să ne îndreptăm 
atenţia? Vă sunt foarte recunoscător pentru cărţile 
dumneavoastră şi pentru cercetării 

— în plan exterior, evenimentul a avut loc şi apoi a dispărut. 
Realitatea acestuia s-a transformat într-un zero mare. In plan 
subtil, evenimentul a durat destul de mult după ce a avut loc, 
astfel şi evenimentul viitor se află în mod invizibil în prezent cu 
mult înainte de înfăptuirea sa în plan exterior. 

Cu cât pătrundem mai adânc în plan subtil, cu atât mai mult 
este revărsat evenimentul în trecut şi viitor. Noţiunile „ieri " şi 
„mâine" devin identice. întrucât subconştientul nostru are în 
primul rând o structură de câmp, atunci ieşind în planuri subtile 
profunde, noi începem să vedem atât trecutul cât şi viitorul. lar 
dacă ieşim în cele mai subtile şi tainice planuri, noi vedem că 
orice eveniment se dizolvă în timp şi la urma urmei cuprinde tot 
procesul temporar de evoluţie a Universului. 

Cu cât pătrundem mai mult în planurile profunde, cu atât mai 
mult se sintetizează orice eveniment. Adică în plan subtil are loc 
nu activitatea de exterior a acţiunii, ci esenţa evenimentului. 

Astfel: în planul subtil de profunzime tot ceea ce se petrece, 
ceea ce s-a petrecut şi ce se va petrece în Univers devine un 
singur eveniment, o singură situaţie. Vorbind într-un limbaj mai 
simplu, în plan subtil nu există termene îndepărtate. Orice 
eveniment petrecut continuă să dureze în subconştientul 
nostru, iar noi continuăm să reacţionăm la acesta. 

Dacă reacţia nu este justă, are loc o acumulare permanentă, 
iar apoi o expulzare în forma agresivă de idei, emoţii, boli, 
nefericiri, etc. Situaţia mărturiseşte mai degrabă despre calcule 
greşite ale concepţiei dumneavoastră despre lume. 

Vă prezint un exemplu simplu. 

Omul consideră că noţiunea moralitate trebuie să fie de 
neclintit. Şi cu cât se concentrează mai mult asupra stabilităţii 
adevărurilor umane, conştiinţei şi sentimentelor, cu atât mai 


mult explozia agresivităţii va veni în apărarea lor. Ce înseamnă 
agresivitatea? Şi ura, şi condamnarea, şi supărarea înseamnă 
numai autoapărare. Cu cât ne apărăm mai dur structura noastră 
informaţională cu atât mai statică este ea. Lipsa dorinţei de 
schimbare, de progres, contrazice mersul evenimentelor 
Universului. 
BOLILE SECOLULUI 

De ce consideraţi homosexualitatea o boală? De la aceasta nu 
se moare, ea nu provoacă nici chinuri fizice şi în special 
sufleteşti. Ea are influenţă asupra natalității? 
— Concluziile mele pornesc de la practică. La toţi cei care au 
fost la mine având probleme de homosexualitate am văzut o 
singură imagine. O imensă sensibilitate şi gingăşie, iar în acelaşi 
timp un nivel înalt de agresiune care a fost acoperită de 
schimbarea orientării sexuale. Toţi homosexualii, în lăuntrul lor, 
sunt incredibil de geloşi. Astfel, relaţiile normale pentru ei pot fi 
sinucigaşe. O asemenea dimensiune de dependenţă se 
elaborează de obicei în decursul câtorva generaţii la rând sau în 
câteva vieţi trecute. Cum are loc evoluţia omului? Cu fiecare 
viaţă amploarea sentimentelor creşte. Dacă nu o învingi prin 
năzuinţă permanentă spre Dumnezeu şi prin acumularea de 
iubire, în loc de evoluţie o să avem degradare sau pieire. 
Sensibilitatea este definită de amploarea dorințelor, este fru- 
museţea şi posibilitatea de a crea. De aceea un om sensibil, 
care s-a născut în familie de atei se simte atras de homo- 
sexualitate mai mult ca oricine. In orice societate, există 
întotdeauna un procent determinat de oameni la care nivelul 
sensibilităţii şi intelectului depăşeşte cu mult parametrii medii, 
într-o societate bine orientată, aceşti oameni devin salvatorii şi-i 
atrag după sine pe ceilalţi. Dacă în societate umanul începe să 
umbrească din ce în ce mai mult Divinul, iar impulsul de 
depăşire a păcatului originar prin năzuinţa spre Dumnezeu 
cade, atunci oamenii îndeplinesc o funcţie inversă cum ar fi 
infecția care trebuie să distrugă un organism slab. De aceea 
creşterea bruscă a numărului de homosexuali în societate, din 
punctul meu de vedere, constituie un indice al unei crize 
serioase din care o societate va ieşi fie reînnoită, înfăptuind un 
salt conceptual de iubire faţă de Dumnezeu, fie va merge pe 
drumul Sodomei şi Gomorei. Boala reînnoieşte organismul 
puternic şi îl omoară pe cel slab. Boala sufletului arată în 


exterior inofensiv dar ea are o amploare mai mare şi este mai 
necruțătoare iar consecinţele sunt mult mai grave. 

Am citit dis de dimineaţă o însemnare că într-o ţară, musul- 
manii fanatici îi omoară pe cei care din punctul lor de vedere, 
încalcă legile morale şi Divine: pe homosexuali, drogaţi, femei 
care se vopsesc şi se îmbracă frumos. 

Nu demult m-a întrebat o cunoştinţă: 

— Cum poate fi explicată esenţa următoarei fraze: Dumnezeu 
în lucruri mărunte şi diavolul în extreme. 

Şi în prezent Estul şi Vestul îşi demonstrează extremele lor. 
Occidentul tolerează multe lucruri femeilor, depravându-le pe 
acestea şi distrugând familiile, iar Orientul este gata să distrugă 
şi viaţa şi dorinţa, aici sunt cei care doresc să facă de neatins şi 
să păstreze absolut curate bazele fericirii umane. Pe de o parte 
avem de-a face cu o renaştere lentă, iar pe de altă parte cu 
capacitatea de a distruge popoare şi chiar întreaga omenire 
dacă aceasta intră în contradicţie cu modelul ideal. 

O deplină admiraţie a umanului ca şi ura faţă de acesta în 
esenţă este unul şi acelaşi lucru. Esenţa e una, iar formele de 
dependenţă sunt diferite. Când oamenii se bazează în general 
pe uman, extremele sunt inevitabile, iar atunci are loc fie 
divinizarea materialului şi ploconirea faţă de acesta, fie divi- 
nizarea spiritualului cu dogmatismul şi înţepenirea sa. Unii, de 
dragul corpului, omoară spiritualitatea, alţii, de dragul spiri- 
tualităţii, omoară corpul. 

Cu cât omul năzuieşte mai mult spre Dumnezeu şi iubire cu 
atât mai puţine extremisme există în concepţia sa despre lume 
şi în comportament. El înţelege că atât materialul cât şi 
spiritualul sunt necesare pentru evoluţie şi fiind atent la ele nu 
devine robul acestora. 

Ce se întâmplă cu cei care nu citesc cărţile dumneavoastră? 
— Noi cunoaştem lumea în mod intuitiv, în fiecare secundă 
încercând să construim o atitudine corectă faţă de noi înşine şi 

faţă de lumea înconjurătoare. Imaginea inexactă tactică şi 
strategică duce la autodistrugere. Cercetările mele accelerează 
doar procesul cunoaşterii. Tot ceea ce înainte a fost haotic, 
după ce faceţi cunoştinţă cu cercetările mele, devine conştient. 

Boala apare întotdeauna ca urmare a unor acţiuni (gânduri) 
ale omului? Pot oare câmpurile geo-magnetice avea influenţe 
asupra sănătăţii karmice a individului? 


— Mi s-a comunicat că nu demult a fost o emisiune la 
televizor. La Cernobâl, în locurile în care radiaţiile au fost mai 
puternice, au intrat într-o casă de oameni credincioşi în care se 
găseau multe icoane, iar în această casă nivelul radiaţiilor era în 
parametrii normali. Adică starea omului poate schimba mediul 
înconjurător, poate schimba conţinutul mediului înconjurător şi 
este în stare să scoată din organism orice substanţă 
dăunătoare. De aceea, zona geo-patogenă este într-un caz 
izvorul bolilor şi morţii, iar în alt caz- izvorul evoluţiei. Omul a 
început să evolueze nu pe latitudini sudice, ci pe cele nordice 
pentru că acolo condiţiile de supravieţuire sunt mai complicate. 
Copilul are nevoie de stabilitate, îngrijire şi de apariţia a încă 
ceva, ce este condiţionat de stabilitate. Dar evoluţia începe 
atunci când se schimbă condiţiile, când confortul se schimbă în 
probleme. De aceea, starea noastră interioară armonioasă poate 
nu numai să salveze, dar şi să ne oblige la evoluţie pe fondul 
unor condiţii neprielnice. lar dacă această zonă geo-patogenă 
este deosebit de periculoasă, atunci pe noi, ceea ce se numeşte 
soartă, ne va îndepărta din acest loc. 

lată de ce eu sunt de acord cu faptul că trebuie sa 
descoperim zonele geo-patogene cu scopul de a nu construi 
case pe aceste locuri, de asemenea, sunt adeptul ecologiei, şi 

a unei alimentaţii ecologice, naturale. Totodată, repet, că în 

primul rând printr-o acţiune inversă noi influenţăm mediul, însă 

asupra noastră au influenţă zonele geo-patogene. Conform 
cercetărilor mele, influenţele exterioare sunt secundar”, deşi, 
fără îndoială, există şi influenţe inverse. 

Este bine să studiem medicinile alternative? 

-— Citiţi cu atenţie cărţile mele! Ce înseamnă „este bine să 
studiem"? Eu ca specialist trebuie să găsesc punctele pericu- 
loase şi să le însemn. Dumneavoastră vorbiţi astfel: „eu, în 
general, am studiat indicatoarele drumului, - dar mai bine nu 
merg pe acest drum!". Respectaţi indicatoarele de drum! înţe- 
legeţi că este periculos să lecuiţi dar ajutându-i pe alţii şi 
manifestând iubire faţă de ei, noi ne salvăm pe noi înşine. După 
filosofia orientală nu e voie să ajuţi - omul trebuie să-şi trăiască 
propria Karmă, iar după filosofia occidentală - omul trebuie 
ajutat în orice caz. Cartea mea se numeşte „Diagnosticarea 
Karmei", înseamnă, că trebuie să ajutăm, dar trebuie s-o facem 
corect pentru a nu aduce prejudicii propriei persoane şi altora. 


RELIGIA 
Poate un musulman să-i iubească în acelaşi timp atât pe 
Dumnezeu cât şi peAllah? 

— Toţi oamenii diferă în plan exterior - diferă şi locurile unde 
trăiesc, naționalitatea şi religia. Cu cât pătrundem mai adânc în 
planurile subtile, cu atât mai puţin vedem diferenţa dintre 
oameni. Şi încă puţin mai departe se pare că noi suntem cu toţi 
unici în plan subtil. Şi acolo nu există nici naţionalitate, nici 
religie. Cu cât există mai puţină frică, îndoială, invidie, 
condamnare şi supărare în iubirea noastră, cu atât suntem mai 
aproape de Dumnezeu. Şi toate imaginile noastre despre 
Dumnezeu niciodată nu vor fi exacte, întrucât ele sunt legate de 
corpul şi conştiinţa noastră. în acest caz cel mai bun model al lui 
Dumnezeu este acela care depăşeşte limitele conştiinţei şi 
dorinţei. în ultima vreme, tot mai mulţi oameni, nu numai că 
înţeleg, dar şi simt că Dumnezeu este iubire. 

în ce constă esenţa activităţii pentru acei, la care 
activitatea profesională este îndreptată în general asu- salvării 
corpului şi a psihicului (medicina, industria f rtnaceutică)? 
Această activitate creatoare nu constituie un păcat? 

gxistă două puncte de vedere cu privire la vindecarea 
bolii- 

Orientală - care consideră că boala este karma omului, el 
trebuie să lucreze asupra sa, nu este permis ca boala să fie 
tratată. 

Occidentală - care prevede că trebuie tratată orice boală şi 

orice om. 

Teoria orientală respinge noţiunea de trup, îl consideră drept 
iluzie şi prevede că trebuie să se îngrijească numai sufletul, şi 
atunci boala trece. Teoria occidentală vorbeşte despre faptul 
că sufletul este iluzie. Este necesar să se îngrijească trupul şi 
să se înlăture toate bolile. 

Oamenii religioşi spuneau: dacă boala este dată de 
Dumnezeu nu este voie să o tratezi. Ateiştii spuneau: întrucât 
nu există Dumnezeu, bolile trebuie tratate. Timpul a arătat că 
au dreptate şi unii şi alţii. Trupul se transformă în suflet şi 
sufletul se transformă în trup. Când omul ţine post, prin 
înfometare, solicitări fizice, lucrând asupra trupului, atunci el 
acţionează în mod favorabil asupra sufletului său şi invers. 
Armonia evoluţiei constă în faptul că întotdeauna a existat 


medicina care se ocupă de trup; ştiinţa care s-a ocupat de spirit 
Şi religia care s-a ocupat de suflet. Acum religia, ştiinţa şi 
medicina se apropie din ce în ce mai mult neopunându-se una 
celeilalte, ci ajutându-se. Medicina devine păguboasă atunci 
când porneşte de la prioritatea trupului şi neagă existenţa 
sufletului. lar medicina simptomatică, al cărei scop este de a 
distruge sirnptomele exterioare ale bolii, în prezent începe să 
fie depăşită. în Occident s-a spus: minte sănătoasă într-un corp 
sănătos. încercarea de a desprinde sufletul de trup sau invers, 
la urma urmei, frânează evoluţia. Dar întrucât sufletul nostru 
trăieşte mult mai mult decât trupul, eu consider că prioritatea 
însănătoşirii sufletului trebuie păstrată, atunci când este vorba 
de boli. Dacă omul nu vindecă boala corpului său, atunci 
aceasta poate să influenţeze în mod benefic asupra sufletului, 
destinului şi a urmaşilor săi. Dar dacă omul nu îşi vindecă 
sufletul, nu poate aştepta să aibă loc ceva pozitiv pentru el sau 
pentru urmaşii săi. Când medicina contemporană îşi va revizui 
viziunea sa asupra omului atunci ajutorul pentru trup va înceta 
să mai fie un scop în sine şi poate va apărea codul medicinii 
care arată în care cazuri, în ce măsură şi cât de îndelungat se 
poate ajuta corpul, şi în ce situaţii nu e voie să faci acest lucru 
întrucât acesta poate să dăuneze sufletului. Pentru mine am 
hotărât această problemă, numind cartea mea „Diagnosticarea 
Karmei". Se poate sau nu se poate ajuta omul care primeşte 
încercări de sus? Se poate ajuta, dar ajutorul trebuie acordat 
corect. 
NARCOMANIA 
De ce beau geloşii? 
— închipuiţi-vă un om la care în subconştient mocnesc cărbunii 
geloziei, adică dependenţa de dorinţele sexuale. Cu cât este 
mai mare amploarea dorințelor, cu atât mai puternică va fi 
gelozia, durerea sufletească, agresivitatea şi cu atât mai 
repede vor apărea bolile. Când omul bea, el nu doreşte nimic. 
Adică are loc discreditarea celor mai mari dorinţe, desprinderea 
de acestea. Gelozia se micşorează în mod corespunzător. Dacă 
dependenţa de dorinţa sexuală este foarte puternică, iar 
gelozia devine un stres de nedepăşit, atunci omul poate ori să 
bea câteva zile fără întrerupere ori să consume moderat dar în 
mod constant băuturi spirtoase. într-un asemenea caz are loc 
degradarea şi degenerarea dorințelor. în mod corespunzător 


are loc şi degradarea omului. Se poate bea mult fără a deveni 
alcoolic. De îndată ce dependenţa de dorinţele profunde se 
transformă în dependenţă de alcool, începe distrugerea. Acest 
lucru este valabil şi pentru narcomani. Cu cât creşte mai 
puternic dependenţa interioară de dorinţe, cu atât mai dureros 
are loc zdruncinarea nivelului simţurilor. în mod treptat, orga- 
nismul ajunge la acel punct, când orice boală dă numai un 
program de autodistrugere. Orice situaţie de stres, lăuntric, 
devine de nedepăşit. Şi dacă în momentul bolii omul nu trăieşte 
o emoție pozitivă, adâncă, atunci încep să se destrame 
structurile subtile ale sufletului. Evoluţia se transformă în 
degradare. Dacă sentimentul de iubire către Dumnezeu s-a 
pierdut, atunci pentru a supravieţui în interior, omul caută orice 
emoție pozitivă, care să-l ajute să înăbușe boala. Practicarea 
sportului, schimbarea locului de muncă, noi preocupări, 
excursiile, toate acestea hotărăsc problema într-o oarecare 
măsură, dacă boala este situată la o adâncime nu prea mare. 
însă dacă ea a pătruns în straturile subtile, o asemenea boală 
poate fi înăbuşită numai de alcool sau droguri. Dacă boala a 
pătruns mai adânc, atunci în acest caz, nu ajută nici alcoolul, 
nici drogurile. 

Aici există - două căi. Fie prin iubire faţă de Dumnezeu putem 
să înlăturăm dependenţa adâncă de dorinţa de viaţă, fie prin 
eliminarea bolii prin degradarea şi autodistrugerea perso- 
nalităţii. Atunci apare homosexualitatea, schizofrenia, stările 
maniacale etc. Dacă soţia este geloasă, de ce poate să bea 
soţul? Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil şi îşi 
omoară în permanenţă soţul. Cu cât sunt mai echilibrate la om 
conştiinţa şi dorinţa, cu atât mai mult creşte dependenţa de 
ele. Alcoolul oferă zdruncinarea conştiinţei şi a dorinţei. în acest 
moment, agresivitatea femeii nu poate pătrunde în interiorul 
soţului. Dar dacă soţul încearcă să se protejeze nu printr-un 
comportament corect şi autoeducare, ci prin alcool, atunci 
treptat, el va fi nevoit să mărească doza. în continuare fie va 
deveni alcoolic fie va divorța. 

GELOZIA 


Când m-am despărţit de prietenul meu, fiica mea l-a 
sărutat pe buze. A fost neplăcut pentru mine acest lucru, 
ceea ce i-am şi spus. Ce înseamnă asta - gelozie? 

— Acesta este un comportament incorect al fiicei dumnea- 
voastră la care aţi reacţionat corespunzător. Dacă nu există o 
situaţie iar dumneavoastră o bănuiţi, vă e frică, sunteţi 
geloasă, atunci este rău. înseamnă că o veţi înfrâna pe fiica 
dumneavoastră nu prin iubire, ci prin agresivitate. Acest lucru 
nu dă 
nici un rezultat bun. 

Cu ce putem stăpâni omul iubit? El trebuie să realizeze alături 
de noi care sunt instinctele sale principale. El trebuie să obţină 
de la noi iubire, iar noi trebuie să-1 ajutăm să îşi dezvolte acest 
sentiment. Trebuie să se simtă bine cu noi. Dacă eu nu stau pe 
loc, atunci evoluez, năzuiesc spre ceva, mă schimb, astfel eu o 
ajut prin aceasta pe partenera mea. Femeia se simte bine cu 
bărbatul dacă el nu este stabil. Stabilitatea ridicată a 
comportamentului demonstrează dependenţa de conştiinţă şi 
dorinţe. Un asemenea bărbat devine neinteresant pentru 
femeie. Vă prezint încă un aspect: femeia se simte femeie 
atunci când îi este înjosită feminitatea. lubirea se trezeşte în 
femeie atunci când ea se simte slabă şi neajutorată. Dacă 
bărbatului îi place ca femeia care trăieşte alături de el să fie mai 
tare ca el iar el nu încearcă să o supună, atunci o va pierde. 

Nu demult am examinat un pacient. El are un câmp clar, 
minunat, iar soţia a avut o explozie de agresiune faţă de el. „Nu 
înţeleg nimic, - a spus el. - eu mă rog, eu iert, dar fără rost, 
lucrurile merg spre divorţ. Dumneavoastră îmi spuneţi însă că 
starea mea de armonie şi concepţia despre lume trebuie să o 
schimbe pe soţia mea. De ce ea nu se schimbă?" 

O concepţie armonioasă despre lume constă într-o atitudine 
corectă faţă de soţie. Nu numai dumneavoastră trebuie să 
simţiţi iubirea, trebuie să vă ajutaţi şi soţia să simtă acelaşi 
lucru. De ce unei femei ortodoxe nu i se poate permite să intre 
în altar? De ce tocmai femeii i se atribuie faptul că este întru- 
chiparea păcatului? De ce tocmai Eva a păcătuit? întrucât fe- 
meia este întruchiparea dorințelor şi tocmai dorinţele împiedică 
accesul la iubirea Divină. 

Deseori noi nu putem simţi Divinul până când nu potolim 
dorinţele noastre. Aceste dorinţe, câteodată este necesar să le 


potolim dur, nu numai în propria persoană, ci şi în alţii. Bărbatul 
este un mascul. Şi el trebuie să demonstreze în permanenţă 
femelei independenţa sa. Trebuie să demonstreze că el este 
mai puternic decât ea. Dacă femeia nu va simţi slăbiciune şi 
lipsă de apărare în faţa bărbatului, în sufletul ei nu se va naşte 
iubirea iar descendenţii nu vor fi armonioşi. In acelaşi timp dacă 
bărbatului nu îi este frică să-şi arate slăbiciunea sa, înjosirea şi 
lipsa de apărare, aceasta înseamnă că şi el este gata să 
primească şi să păstreze iubirea, şi aceasta atrage de 
asemenea către el femeia. în ce constă pericolul situaţiei atunci 
când bărbatul se situează în dependenţă faţă de femeie? 
Aceasta înseamnă că el va tolera toate dorinţele ei. înseamnă 
că iubirea din sufletul ei se va diminua şi aceasta duce la 
degenerarea urmaşilor ei. De aceea, o femeie frumoasă, 
sensibilă, pătimaşă, alături de un bărbat slab degenerează. 
Dorinţele vor depăşi iubirea şi rapid vor începe să dea naştere 
la agresivitate. Degenerarea va exista nu numai la urmaşi dar şi 
în sufletul femeii. 

Omul a apărut asemeni tractului intestinal iar tema dorinţei, 
în subconştientul lui, este strâns legată de tema alimentaţiei. 
lată de ce ghiftuirea nu numai că duce la impotenţa omului, dar 
cu timpul distruge şi structurile sufleteşti într-o măsură mult 
mai mare. Apropo, zona gurii este foarte puternic legată de 
dorinţe. Dacă în copilărie copilul dumneavoastră a avut 
stomatită, atunci tema geloziei, tema ataşamentului ridicat sunt 
prezente neapărat. Dacă fiica dumneavoastră se sărută cu alţii, 
înseamnă că ea nu poate să-şi înfrâneze dorinţele sale. 
Sărutarea buzelor este identică cu contactul sexual, lată de ce 
la o întâlnire normală şi la despărţire este dorit să se sărute pe 
obraz. Totodată nu merită să vă supăraţi pe fată dar cred că 
este necesar să i se explice că un asemenea comportament 
este indezirabil. 

Ce înseamnă bătrâneţea şi moartea? Aceasta înseamnă 
limitarea şi stoparea dorințelor noastre. Pe de o parte, 
Dumnezeu ne dă iubire, iar pe de altă parte limitează şi 
stopează dorinţele noastre. Noi trebuie să ne asemănăm în 
toate lui Dumnezeu. înseamnă că în afară de iubire, noi trebuie 
să ne ajutăm reciproc să ne înfrânăm dorinţele dacă ele încurcă 
iubirea. îmi aduc aminte că într-o revistă am citit o poveste pe 
care a prezentat-o un militar: el a iubit-o pe soţia sa la nebunie, 


însă ea era mereu cu băutura în cap. Şi de îndată ce consuma 
băuturi alcoolice, orice bărbat devenea pentru ea soţ legitim. El 
a rugat-o şi a implorat-o să nu mai bea. Darnu a ajutat nimic. în 
cele din urmă ei au divorţat şi el a plecat într-un alt oraş. Au 
trecut câţiva ani. întorcându-se în oraşul său a aflat că soţia lui 
s-a recăsătorit şi nu mai bea. A început să investigheze cauza. A 
aflat că actualul ei soţ, pentru fiecare păhărel de băutură îi 
administra o bătaie zdravănă. „lubirea mea, - a scris la redacţie 
bărbatul - nu a putut să o schimbe deloc dar o simplă bătaie a 
transformat-o. Unde e dreptatea?" 

Şi iată că iubirea Divină reală ar fi schimbat-o pe femeie, iar 
ea ar fi încetat să mai bea. La acest bărbat iubirea a fost prea 
strâns legată de dorinţe, de intangibilitate şi stabilitate umană. 
Şi cu cât mai mult a purtat-o în braţe şi s-a supărat pe ea, cu 
atât mai repede iubirea s-a transformat în dorinţă şi i-a distrus 
pe amândoi, dar bărbatul nu a înţeles acest lucru. 

Cel de-al doilea bărbat a văzut că nu poate tolera dorinţele 
tinerei neveste. Dar dacă el ar fi bătut-o cu ură, ea nu s-ar fi 
schimbat. El a făcut acest lucru mai degrabă ca un părinte în 
scop educativ. 

Este straniu faptul că iubirea Divină a fost mai aproape în cazul 
al doilea decât în primul caz. Nu trebuie să uităm faptul că deşi 
suntem organizaţi superior, suntem animale. Procesul evoluţiei 
are loc la noi în mod forţat iar conştiinţa deplină nu vistă. Pe n0' 
ne va împiedica întotdeauna ceva spre iubirea de Dumnezeu. 
Pur şi simplu, câte unii au nevoie de milioane de impulsuri, iar 
altora le sunt suficiente doar câteva zeci. La unii trebuie să 
înfrânezi puţin dorinţele şi năzuinţele iar la alţii trebuie stopate 
prin pierderea sănătăţii sau a vieţii. Esenţa evoluţiei omului 
constă în apropierea de Dumnezeu. Dar omul cât ar încerca să 
pună dorinţa mai presus de iubire, el mai devreme sau mai 
târziu va pierde. Şi cu cât va înţelege mai repede acest lucru cu 
atât mai bine. 

Nu demult o femeie mi-a relatat o poveste: „Am o prietenă 
teribil de bătăuşă. De îndată ce o contrazici, sare la bătaie. Şi 
dă cu orice îi pică în mână. începe cu tigaia şi ţi-o dă în cap cu 
elan. Dacă nu este tigaie îşi scoate pantofii şi bate cu tocul în 
cap. Ea a divorţat de soţ. lar toţi concubinii fugeau de ea. Un 
concubin, după un asemenea contact a ajuns la reanimare. Dar 
iată că nu demult m-am întâlnit cu ea, - îmi povesteşte femeia 


şi am întrebat-o cum o duce." Se pare că acum are un bărbat cu 
care trăieşte fiind căsătorită cu el. „Şi cum îl mai altoieşti?" - s-a 
interesat femeia. „Ce vorbeşti - s-a agitat ea - mi-e şi frică să 
mă gândesc la aşa ceva". „Dar ce s-a întâmplat?" „El e boxer. 
Eu m-am aruncat pe el prima dată iar el a reacţionat cu un 
upercut. Deschid larg ochii, sunt culcată pe podea şi nu înţeleg 
nimic. Mă ridic şi mă arunc asupra lui încă o dată. El îmi trage 
una din nou. Eu - poc şi iarăşi sunt culcată pe jos. El este un om 
bun la suflet dar e boxer, înţelegi, aşa că acum ne “ubim şi ne 
înţelegem foarte bine." 
In Biblie se spune: comportă-te cu semenul tău aşa cum ai dori 
ca el să se comporte cu tine. Această teză înfrânează agre- 
siunea faţă de alţi oameni. Ea reflectă legile bioenergeticii sau 
vorbind într-un limbaj oriental, legile karmei. Ce semeni aceea 
şi culegi, se spune în Biblie. Cum te comporţi cu oamenii, aşa se 
vor comporta şi ei cu tine. Dacă vei uri, înjosi şi răzbuna peste 
câtva timp vei primi acelaşi lucru. Acesta este un minimum pe 
care trebuie să-1 ştie şi să-l îndeplinească orice om pentru a 
putea supravieţui. Se poate oare dezvolta mai departe această 
teză ? Se pare că da. 

închipuiţi-vă următoarea situaţie. Dumneavoastră vă educați 
copilul. Doriţi ca el să aibă grijă de dumneavoastră, să vă ajute 
cu bani la bătrâneţe, să nu vă uite niciodată şi să vă 
îndeplinească dorinţele. Faceţi toate aceste lucruri pentru copil. 
Trece timpul şi deodată copilul nu se mai supune, nu doreşte să 
comunice cu dumneavoastră, nu împărtăşeşte căldura 
sufletească. „De ce s-a întâmplat astfel? - întrebaţi amărât. - Eu 
am făcut totul pentru el." Prietenii vă răspund: „tu ai stricat 
copilul îndeplinindu-i toate dorinţele. Niciodată nu l-ai pedepsit 
pentru faptele sale huliganice. L-ai învăţat să ia şi nu l-ai învăţat 
să dea". în concluzie, nivelul afecțiunii în relaţiile cu alţi oameni 
este redus. 

Cum să ne comportăm atunci cu semenul nostru? Concluzia 
vine de la sine. 

Trebuie să ne comportăm faţă de semenul nostru în aşa fel 
încât să-l ajutăm să se apropie de Dumnezeu. 
înseamnă că atitudinea faţă de semen - este întotdeauna 
educarea acestuia şi în acelaşi timp autoeducarea ta. Noi 
trebuie întotdeauna să-l ajutăm să iubească şi periodic, să-i 
înfrânăm dorinţele şi ambițiile. Bine, dar dacă omul te-a jignit şi 


te-a trădat, cum să te comporţi cu el? în primul rând trebuie ă 
ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos: Dacă cineva te-a 
lovit peste obraz, întoarce-1 şi pe celălalt. Asta înseamnă 
înainte de toate că nu trebuie să te răzbuni pentru jignirea 
suferită. 

Nu este voie să manifeşti o împotrivire lăuntrică. Aceasta 
este recunoaşterea voinţei Divine în orice situaţie. 

Şi dacă eu am fost atacat de o altă persoană, atunci cauza se 
află în primul rând în mine. înseamnă că schimbările mele 
profunde vor face agresiunea din partea altora - imposibilă. 
Fraza lui lisus Hristos reflectă legile ascunse ale Universului. 
Principiul non-violenţei din Budism nu şi din religiile orientale 
izvorăşte din cunoaşterea aceloraşi legi. Totodată Hristos a 
spus: „Dacă cuiva i-a fost scris să mă trădeze el este 
condamnat să facă acest lucru, dar vai de acela care o va face." 
înseamnă că dacă se opreşte agresivitatea altui om, dacă 
înfrânăm pornirile sale mârşave noi vom putea de asemenea să 
ajutăm sufletul lui. 

Astfel, ajutăm alţi oameni prin două modalităţi. în primul 
rând, umplând sufletul propriu cu iubire şi schimbându-ne, 
eliminând prin aceasta rădăcinile problemelor dăunătoare. în al 
doilea rând, prin înfrânarea altor oameni de a se manifesta într- 
un mod josnic. Eu am observat că dacă omul m-a trădat în 
lucruri mărunte atunci oricât l-aş ierta el se va perfecționa în 
aceasta. 

Cel mai rău din ceea ce-i putem face acestui om este să-l urâm, 
să-l condamnăm şi prin urmare să nu-l ajutăm cu nimic. Este 
mai bine dacă noi îl ajutăm să înfrâneze procesul patologic, 
continuând condamnarea? Cel mai bun lucru este dacă, fără să 
manifestăm ură, supărare şi condamnare, îl facem să înţeleagă 
că el nu se comportă bine şi prin asta să-i înfrânăm 
agresivitatea. Atunci avem de-a face cu un proces educativ. 
Schimbările pozitive vor avea loc mai repede la celălalt om. Ce 
înseamnă legile moralei şi legile juridice? începem cu cele 
religioase. Dacă omul începe să invidieze, să condamne, nu se 
abţine de la mâncare, de la sex, atunci începe degenerarea care 
se va răsfrânge asupra atitudinii sale faţă de oameni. Compor- 
tamentul agresiv şi emoţional, acumulându-se, îl împinge pe el 
la nivelul al treilea. începe cu încălcarea legilor nevăzute pro- 
funde, pe care le descrie religia, iese la nivelul încălcării vizibile 


a legilor prescrise de morală şi etică iar apoi începe să încalce 
legile civile, adică începe să fure, să omoare, să trădeze etc. în 
general, trădarea este mai degrabă încălcarea legilor morale. La 
început, omul renunţă la iubire, apoi invidiază, pe urmă 
trădează şi omoară. Când omul încalcă de nenumărate ori legile 
morale şi civile, atunci tipul comportamental se fixează şi 
pătrunde în adâncul subconştientului transformân-du-se şi 
revenind sub formă de boală şi moarte. în acest caz, închisoarea 
nu îi mai permite să accentueze descompunerea, şi-i salvează 
sufletul de degradare. Detenţia joacă rolul bolii şi ca atare, 
salvează sufletul. Astfel, codul civil, moral şi religios accelerează 
procesul evoluţiei arătând omului acea graniţă după care el 
pierde sentimentul iubirii şi al Divinităţii în el însuşi. Trebuie 
numai să cunoaştem pentru ce există aceste legi. Printr-o 
atitudine justă faţă de uman aceste legi ne ajută să percepem 
Divinul. 

TIMPUL 


De fiecare dată în preajma Anului Nou mi se întâmplă lucruri 
neplăcute. De data aceasta l-am pierdut pe soţul meu. L-am 
găsit numai după o săptămână. Spuneţi-mi de ce este legat 
acest lucru? 

Timpul nu trece uniform. în momentul eruperii energiei, timpul 
se îngustează. La om eruperea energiei are loc atunci când se 
naşte, când se îndrăgosteşte, când se instalează pubertatea, 
când se nasc copiii săi, în momentul unei mari bucurii şi în 
timpul sărbătorilor. lar noi în astfel de momente creăm un 
tablou al evenimentelor şi comportamentului pentru mulţi ani 
înainte. Eu am numit acest lucru, pentru mine, principala emoție 
de stres. Sunt deseori întrebat: de ce dă un efect aşa de 
puternic de însănătoşire scăldatul iarna în copcă. Eu explic 
aceasta în felul următor. Cu cât este mai puternic stresul, cu 
atât mai adânc se duce acea emoție principală asupra căreia se 
concentrează omul. De aceea în timpul puternicului stres omul 
bine pregătit se poate purifica în mare măsură. Vă aduceţi 
aminte că eu am descris un caz în care un om paralizat a fost 
târât de o femeie la saună şi 1-a opărit până la epuizare? pe <je 
o parte avem de-a face cu iubire şi mărinimie, emoţii pozitive iar 
pe de altă parte este vorba de o situaţie de stres apropiată de 
cea mortală. în aceste cazuri concentrarea asupra iubirii purifică 


mult mai intens. Dacă mama simte iubire şi plăcere în timpul 
naşterii, atunci durerea pe care o simte în acelaşi timp 
înzestrează copilul cu o purificare rapidă. Şi invers. Dacă înainte 
de naştere emoţiile principale ale mamei au fost supărarea, 
gelozia, înjosirea, atunci emoția principală de str«j poate fi 
negativă şi distruge sănătatea copilului precum şi soarta pe mai 
mulţi ani. Ce se întâmplă în cazul scăldatului în apă iarna? în 
primul rând are loc concentrarea asupra emoţiilor pozitive. 
Scăldarea are loc în grup. Toată lumea este bine dispusă. Nu are 
nimeni frică, depresie şi neîncredere. în acelaşi timp, apa rece 
ca gheaţa provoacă o pierdere imensă de energie, de înjosire a 
vieţii şi a dorințelor. întrucât energia principală provine din 
iubire, atunci în subconştient emoția generată de stres, care nu 
se poate limita cu nimic, se fixează asupra Divinului. Acceptarea 
deplină a situaţiei de stres, păstrează mărinimia şi a iubirea. 

Este natural că va fi sănătate şi va fi întinerire. Atâta timp cât 
omul consideră acestea ca un impuls spre Divinitate, spre 
schimbări personale, rezultatul va fi minunat. Dacă omul 
consideră scăldatul în copcă drept o tabletă, ca mijloc de 
obţinere a sănătăţii şi numai acest lucru, atunci efectul pozitiv 
poate să scadă brusc. 

Să ne întoarcem la Anul Nou. în plan subtil, în această 
sărbătoare este cumva inclus întregul an viitor. Fie că dorim 
sau nu, în lăuntrul nostru ne concentrăm asupra viitorului şi 
tem ancorati în el. în funcţie de starea sufletească cu care 
întâmp''iat Anul Nou se vor petrece şi evenimentele 

iitoare Toată lumea cunoaşte proverbul: cum întâmpini Anul 
Nou aşa îl şi petreci. Şi toată lumea încearcă să aglomereze 
masa cu mâncăruri şi să se distreze de minune, pentru ca anul 
să fie fericit. Dar sunt puţini aceia care înţeleg că acest proverb 
se referă, la starea lăuntrică şi nu la o masă plină de mâncăruri. 
Anul Nou trebuie întâmpinat cu sufletul curat şi nu cu corpul 
îmbuibat de mâncare. 

Dacă ajungem la Anul Nou cu supărări, cu temeri ascunse şi 
cu diferite pretenţii atunci vor trebui să aibă loc acele 
evenimente care elimină din noi aceste emoţii. Sămânţa anului 
următor trebuie să fie curată. Altfel degeaba stropeşti cu apă, 
ea nu încolţeşte şi nu dă recoltă bună. La acest lucru vă 
provoacă situaţia cu soţul pierdut. Frica, depresia şi supărarea 
atrag gelozia. Şi întrucât aceasta are loc nu prima dată, 


dumneavoastră vă obişnuiţi din ce în ce mai mult cu situaţii 
diferite şi vă este mai uşor să vă concentrați asupra Divinului. 
Acest lucru înseamnă că omul va fi bun. Astfel, mâncarea pe 
masa de Anul Nou este necesară pentru emoţii pozitive. lar 
suprasaturaţia în acest caz poate avea efect contrar. Este mai 
bine să ispăşeşti făcând o baie la copcă şi trecând la dietă decât 
să te îndopi şi să te cerţi cu soţul. Apropo, eu am observat o 
particularitate curioasă. O puternică influenţă asupra viitorului, 
adică o puternică purificare a urmaşilor are loc nu numai în 
aprilie, ci şi cu trei zile înainte de ziua de naştere, precum şi în 
perioada naşterii copiilor. Dacă în aceste cazuri te rogi 
schimbarea va fi mai puternică. 

iicei mele (care are 18 ani) nu-i merge nici un ceas. Ce 

înseamnă acest lucru? 

— Nivelul fizic este legat de substanţă, cel spiritual - de 
teren foarte bun. Adică v-aţi adus în ordine sufletul, v-aţi nizat 
cu iUlTlea. Ca şi un sol uscat ce se umple cu apă şi j. apoj 
vlăstari aşa şi sufletul se umple de iubire şi dă vlăstari de 
dorinţe. Astfel dumneavoastră aveţi sol, aţi sădit sămânţa 
dorinţei pe care o stropiţi periodic. Adică vă întoarceţi cu gândul 
la visul dumneavoastră şi îl încălziţi cu iubire. Dar dacă v-ati 
ataşat de visul dumneavoastră şi el devine mai important decât 
prezentul, atunci se schimbă mersul evenimentelor. în-chipuiţi- 
vă că vă duceţi în fiecare zi la bucata dumneavoastră de 
pământ. O săpaţi, o udaţi şi plecaţi. Astfel procedaţi în fiecare 
zi. Trebuie să sădiţi sămânţa şi pentru o perioadă să uitaţi de 
ea. Oricât de bine ai căuta să îngrijeşti zilnic această sămânță, 
nu vei obţine nici un rezultat. Dacă la visurile dumneavoastră se 
amestecă frica, neîncrederea în sine, depresia, aceasta este 
identic cu faptul că dumneavoastră mergeţi zilnic la ogor dar 
fără a-l uda. 

Este bine să înţelegeţi următoarele: nu noi facem, ci prin noi 
se face. Omul nu poate visa la ceva imposibil. 

Visul este numai atingerea realităţii viitoare. Şi dacă el nu 
este construit pe situaţii exterioare, invidii etc, atunci orice vis 
este realizabil. Adică, atunci când visul este născut de 
conştiinţa noastră, el nu are substrat, este gol. lar dacă visul 
izvorăşte din interiorul nostru, în ciuda voinţei şi conştiinţei 
noastre, înseamnă că există toate şansele ca visul să devină 
realitate. 


spaţiu, iar cel sentimental de timp. Fiica dumneavoastră este 
puternic dependentă de nivelul sentimental. Printre altele, nu e 
pur şi simplu un nivel de suprafaţă, de dorinţă de sexualitate, 
ci este acel nivel la care noi ieşim de obicei prin noţiunea de 
îndrăgostire, de iubire umană. La acest nivel au loc interde 
pendenţe nemijlocite cu nivelurile timpului. Aici văd eu la 

fiica dumneavoastră o experienţă negativă determinată. Pro 
babil că dumneavoastră sau fiica în vieţile trecute aţi mani 
festat o lipsă puternică a dorinţei de viaţă în momentul eşe 
cului iubirii umane. La niveluri profunde, diferenţa între natu 

ra vie şi cea moartă lipseşte. Problema autonimicirii se trans 
mite ceasurilor şi ele se opresc. Dacă un asemenea program se 
conectează la un grup de oameni o rezonanţă similară se naşte 
şi se transmite pământului. lar dacă întreaga omenire începe să 
se dezică de iubire atunci vor avea loc nu catastrofe şi 
cutremure, ci va muri planeta noastră. Ea poate să explodeze 
pur şi simplu. Astfel, încă nu e târziu să vă puneţi în ordine 

atât sufletul dumneavoastră cât şi sufletul fiicei. 

Este dăunător să speri, să visezi? 

— Să speri este util şi necesar, dacă o faci corect. 

Visul este dorinţa legată de momentele profunde ale 
autorealizărilor noastre. Aşa cum un copac rodeşte anual şi 
produce seminţe, aşa şi omul are nevoie de un vis. Visul este 
sămânţa pe care o sădim în pământ şi care pe urmă se reali- 
zează după situaţie, Inchipuiţi-vă deci următoarele: aţi pregătit 
SANATATEA 

Eu am probleme cu glanda tiroidă. în ultima vreme ganglionii 
s-au mărit şi mi s-a pus diagnosticul: adenom. La nepoata care 
are 14 ani au descoperit de asemenea ganglioni pe tiroidă! 
Ganglioni are şi fratele şi sora mea numai că de dimensiuni mai 
mici. Ce înseamnă asta? De ce? Ce nu facem cum trebuie? 

— Eu am diagnosticat după scrisul dumneavoastră starea în 
care vă aflaţi. în câmpul dumneavoastră se văd doi copii cu 
probleme. Structura lor spirituală nu este în regulă. La nivelul 
câmpului se vede cum deformarea structurilor de câmp şi 
sufleteşti este legată la dumneavoastră cu fire subţiri de glanda 
tiroidă şi de ovare. 

Ce înseamnă această imagine? Dacă vorbim la modul 
general, atunci 


reacţia greşită la stres în viaţa personală afectează copiii iar 
apoi se întoarce la dumneavoastră. De regulă glanda tiroidă are 
de suferit la oamenii cu o gelozie crescută şi la cei supărăcioşi 
care posedă în acelaşi timp destulă ambiţie. Ati observat oare 
că la supărare vă înecaţi? Glanda tiroidă, 
itrolând şi dirijând situaţia, ne ajută să ne realizăm dorin- 
le Cu cât ne împotrivim mai dur înjosirii dorințelor noastre, 
cu atât mai puternică este explozia activităţii glandei tiroide. O 
asemenea expulzare necontrolată de energie este periculoasă 
neutru organism. încercând să rezolvăm situaţia cu orice preţ, 
noi trecem de la dirijarea de suprafaţă la cea interioară. 

Nu trebuie să uităm faptul că orice situaţie în plan subtil 
constituie o parte a Universului. Aici, orice forţare se soldează 
cu eşec. Dar dacă la exterior noi vedem inutilitatea încercărilor 
noastre, atunci la nivel subtil noi putem, luptând cu situaţia, să 
eliminăm o asemenea cantitate de energie, care poate să ame- 
ninţe cu moartea nu numai pe noi înşine, dar şi pe copiii şi 
nepoţii noştri. De asemenea se poate suge energie din vieţile 
viitoare. Hiperactivitatea tiroidei, dacă devine periculoasă, se 
schimbă prin înfrânare bruscă şi apare nodului în gât. 

Să examinăm problema din alt punct de vedere. în neamul 
dumneavoastră toţi au tendinţă să se supere şi să fie geloşi, 
însăşi neacceptarea situaţiei traumatizante determină boala 
care înfrânează patologia sufletului. Neacceptarea situaţiei 
explozive, la unii poate duce la creşterea tensiunii, la alţii la 
apariţia unor probleme la glande, la alţii, după explozia urii 
începe să slăbească vederea sau să apară hemoragia cerebrală. 
Dar esenţa tuturor problemelor este una şi aceeaşi. 
Neacceptarea bolii constituie eşecul dorinţei în relaţiile per- 
sonale. Gradul bolii şi zguduirile pe care noi trebuie să le pnmim 
sunt determinate de dimensiunea problemelor noastre. 9' 
aceasta, practic nu coincide cu percepţia noastră exterioară Ş' 
cu comportamentul nostru. Să presupunem că până la 
conceperea copiilor dumneavoastră vi s-au dat două-trei 
situaţii. Aceasta a creat posibilitatea ca în momentul bolii 
sufleteşti să năzuiţi spre iubirea Divină şi să depăşiţi depen- 
denţa de iubirea umană. Judecând după starea dumneavoastră 
energetică nu puteţi să parcurgeţi această situaţie în mod 
corect. 


Cu cât ne ataşăm mai puternic de uman, cu atât mai multă 
energie pierdem pentru a-l reţine . 

Solicitările permanente ne duc la degenerarea organului şi la 
apariţia nodulilor: schimbările organice limitează expulzarea 
necontrolată a energiei. Să presupunem că dumneavoastră aţi 
început să primiţi medicamentul şi situaţia s-a stabilizat. Timpul 
trece, copilul creşte şi se ancorează în această realitate şi dacă 
nu va depăşi situaţia care i s-a dat în plan subtil, veţi răspunde 
pentru greşelile lui. La vârsta de 3-5 ani aceasta este încă floare 
la ureche. Dar când începe pubertatea reacţia sufletească 
greşită a copilului faţă de viitor duce la faptul că evenimentul 
începe să distrugă sufletul copiilor lui viitori, cu toate 
consecinţele care decurg de aici. 

în acest caz medicamentele pot să nu aibă nici un efect 
deoarece medicamentele pe care şi le administrează pot să nu- 
1 vindece nici pe el şi nici pe copiii şi nepoţii lui. 

Nu demult mi s-a întâmplat un eveniment straniu. Pacienta a 
hotărât să-şi facă analizele pentru glanda tiroidă. S-a dovedit că 
fondul hormonal este deteriorat. „Tiroida dumneavoastră nu 
suportă acel ritm al vieţii în care trăiţi," - a spus doctorul şi i-a 
prescris medicamente pe bază de hormoni. După câteva luni, a 
venit la control. „V-au apărut ganglioni pe tiroidă, " -i-a spus 
doctorul şi a avertizat-o că este necesar să facă o eratie 
întrucât aceşti ganglioni se pot transforma în tumori anceroase. 
Femeia m-a întrebat dacă se poate întreprinde 
ceva. 

Haideţi să judecăm logic, - i-am spus eu ei. Dumneavoastră 
nu acceptaţi deloc situaţia traumatizantă din relaţiile personale. 
Aceasta destramă şi soarta viitorilor copii. Medicamentul nu va 
îmbunătăţi caracterul dumneavoastră şi nu va schimba 
atitudinea faţă de viaţă. încercaţi să întreprindeţi următoarele: 
învăţaţi să acceptaţi pierderile umane întrebuinţând experienţa 
dumneavoastră precedentă sau depăşind orice situaţie posibilă 
de stres. Creaţi-vă reflexul de păstrare a iubirii, rugaţi-vă 
pentru copii. Simţiţi-vă că v-aţi uşurat sufletul; v-aţi degajat". 
„incepeti să diminuaţi treptat întrebuinţarea medicamentelor," 
- „Mergeţi la doctor şi verificaţi fondul hormonal. Dacă funcţia 
tiroidei se restabileşte, atunci este clar că nu e nevoie de 
operaţie şi se poate considera că ganglionii se vor absorbi cu 
timpul." 


Femeia a început să se roage şi a renunţat treptat la medi- 
camente. Peste câteva luni s-a dus la control unde a reieşit că 
fondul hormonal este normal. „Dar să ştiţi că doctorii insistă să 
mă opereze - mi-a comunicat tânăra femeie. Ce am de făcut?" 

Ca răspuns am ridicat din umeri: „Eu nu mă cert cu doctorii 
şi în asemenea cazuri nu dau sfaturi. în ceea ce mă priveşte, 
însă, dacă la mine s-a restabilit funcţia organelor, nu m-aş 
grăbi cu operaţia. Dar dacă vă este frică şi aveţi dubii, înseam- 
nă că în sufletul dumneavoastră aveţi puţină iubire şi schimbă- 
rile profunde vor fi nesemnificative. Ce să faceţi? Hotărâţi 
singură." 

De la vârsta de 20 de ani sufăr de artrită reumatoidă. Am 
citit cărţile dumneavoastră şi încerc să lucrez asupra propriei 
persoane, în ultimul timp situaţia s-a înrăutățit: durerile sunt 
mai puternice, am temperatură mare. Ajutaţi-mă, vă rog, să 
descopăr cauza bolii. 

— Noi ne-am obişnuit să considerăm conştientul nostru ca 
fiind activ, iar subconştientul aproape tot timpul în stare de 
semi-somn, numai noaptea activându-se puţin. Cercetările 
mele au demonstrat că aproximativ 70% din viaţa noastră 
activă se desfăşoară pe seama subconştientului, iar noaptea 
95-98%. La nivelul structurilor subtile de câmp se desfăşoară o 
viaţă intensă, reflecţia căruia o constituie conştientul. Eveni- 
mentul care se desfăşoară în timp şi în spaţiu în plan subtil îl 
constituie emoția. Ceea ce se petrece în plan exterior pe 
parcursul zilelor şi lunilor, în plan subtil se petrece pe 
parcursul câtorva minute. In plan subtil noi ne întâlnim, ne 
căsătorim, dăm naştere copiilor, divorţăm, în câteva ore. Şi cu 
cât ne cufundăm mai adânc în straturile subconştientului, adică 
în straturile câmpului, cu atât mai puternic se îngustează 
acesta. Bolile există numai într-un strat determinat, acolo unde 
se deformează straturile cele mai apropiate de corp ale câm- 
pului. Puțin mai în profunzime nu sunt permise agresiunea, 
deformarea câmpurilor şi nici o orientare greşită. începând cu o 
anumită adâncime noi suntem cu toţii curati şi lipsiţi de păcate. 
Acolo prioritatea iubirii este pentru noi absolută. 

Să ne întoarcem la acel strat în care are loc evenimentul şi 
unde are loc îmbinarea dintre conştientul uman superior şi 
inferior. închipuiţi-vă că se apropie o situaţie dureroasă. In plan 
subtil noi reacţionăm asupra acesteia în mod corect, adică 


ăstrăm legătura cu „Eu-1" Divin prin iubire, iar energia o 
transmitem la adaptarea spre o nouă situaţie, simțind că 
nierderea energiei datorită temerilor, depresiei şi supărării este 
lipsită de sens. 

O situaţie parcursă corect dă un impuls imens pentru 
evoluţie. Există energie care este generată de iubire şi care se 
realizează şi se manifestă prin explozia dorințelor. Conştientul 
omului fixează următoarele: a apărut o dorinţă puternică în care 
nu există greutate, încordare şi frică. Omul merge după această 
dorinţă şi o îndeplineşte uşor. 

Dacă, însă, în plan subtil situaţia evolutivă este parcursă, iar 
energia a trecut în general la ură şi supărare, atunci evoluţia 
omului este frânată. în dorinţele tui există agresiune şi nu există 
energie, iar omul nu-şi poate îndeplini dorinţele. Planul subtil are 
o particularitate. Acolo timpul trece în mod liber în două direcţii. 
Vorbind într-un limbaj simplu, situaţia se poate rejuca şi se pot 
corecta greşelile. în plan extern însă, acest lucra este imposibil 
în mod practic. Ceea ce s-a întâmplat în plan exterior se 
întoarce în plan subtil sub formă de program ferm. Are loc un fel 
de mişcare ciclică. Concepţia incorectă despre lume dă naştere 
la acţiuni greşite. lar în situaţii dureroase, omul nu se îndreaptă 
spre evoluţie, ci spre degradare. Tipul comportamental al 
omului se îndreaptă către planul subtil. De îndată ce el intră în 
stratul următor şi contrazice structura legată de armonia 
Universului, are loc deformarea structurii sale de câmp şi se 
întoarce după un timp cu deformaţii de caracter şi de soartă. 
Legea negării negaţiei care este una din legile principale ale 
dialecticii constituie legea dezvoltării. Cum arată această lege 
în realitate? Dacă faza următoare a dezvoltării o neagă pe cea 
anterioară, înseamnă că a trece de la o treaptă a dezvoltării ei 
pe cealaltă se poate numai atunci când existenţa acesteia pe 
prima treaptă devine imposibilă. Legea negării negaţiei vor- 
beşte despre caracterul forţat al evoluţiei. Mergem mai departe. 
Noi trecem la treapta următoare atunci când nu mai putem 
exista pe actuala treaptă. Atitudinea insuficient de justă faţă de 
lume duce la acumularea treptată a deformaţiei. Apare din ce în 
ce mai multă logică umană, mai multe pretenţii şi mai puţină 
iubire. 

„Dar din cauza încălcării multor legi în oameni se răceşte 
iubirea." Una dintre caracteristicile privind imposibilitatea 


existenţei la nivelul anterior îl constituie îmbolnăvirea gravă. 
lubirea naşte viaţa şi dorinţa. La început există vlăstari 
minusculi de dorinţe nevinovate şi nu acoperă iubirea. Apoi ele 
devin din ce în ce mai puternice şi acaparează din ce în ce mai 
multă energie. Apoi aceste dorinţe întunecă complet iubirea şi 
nasc o concepţie despre lume şi un comportament nejust. 
Dorinţa lucrează din ce în ce mai mult asupra ta şi cu atât mai 
greu este de a o păstra. Ea începe să trăiască de la sine şi se 
comportă agresiv. Pe neobservate, omul devine sclavul 
dorințelor sale. Arta iubirii înseamnă pentru el numai sex. Din 
ce în ce mai multă energie din suflet trece în corp. lar corpul 
necesită din ce în ce mai multă energie şi apoi începe să se 
degradeze şi să moară. în cărţile mele acest proces se numeşte 
ataşament faţă de dorinţe. Când, în subconştient, la orice 
situaţie dureroasă reacţionăm cu agresivitate şi imediat ce 
tendinţa spre iubire scade mai jos de limita periculoasă, se 
conectează mecanismul salvării sufletului, adică are loc 
„ ea şi întreruperea dorințelor, apar asemenea boli ca 
rterioscleroza şi alte tipuri de scleroză, diabet, infarct sau 
hemoragie cerebrală, arterită sau probleme cu vederea etc. 
Dacă noi nu dorim ca în mod voluntar să ne limităm dorinţele 
legate de corp, dacă năzuinţele noastre spre iubire slăbesc, 
atunci evoluţia devine forţată. Mecanismul de frânare şi 
distrugere este aplicabil atât la un singur om cât şi la un grup 
de oameni. Civilizaţia se îmbolnăveşte şi moare la fel ca un 
singur om. 
Acum să ne întoarcem la notiţă. Scrieţi că în ultimul timp starea 
dumneavoastră s-a înrăutățit. Au apărut dureri puternice şi a 
crescut temperatura. De fapt, situaţia dumneavoastră se 
îmbunătăţeşte. Numai că nu o judecaţi corect. Dacă v-aţi 
limitat necesităţile şi aţi început să vă rugaţi, atunci are loc 
purificarea. Murdăria din suflet trece în corp. Boala şi tempe- 
ratura demonstrează puritatea sufletului copiilor dumnea- 
voastră. Ca să ne curăţăm mai rapid sufletul, suntem supuşi la 
mai multe încercări. lar dacă frica, depresia şi panica lipsesc, 
iar năzuinţa spre iubire şi Dumnezeu sunt permanente, atunci 
încep schimbările reale şi profunde. însănătoşirea trebuie să o 
câştigi învățând să primeşti boala şi păstrând prin aceasta 
iubirea. Dar dacă dumneavoastră doriţi să înghiţiţi rugăciunea 
ca pe o tabletă şi să vă însănătoşiţi deodată, mai bine recitiţi 


cărţile mele. Dacă nu sunteţi gata să vă schimbaţi, atunci 
vindecarea nu va avea loc. Apropo, eu înainte tot timpul m-am 
rugat şi m-am purificat. Apoi ceva a stagnat. După aceea am 
înţeles: poţi să te purifici continuu şi cu toate astea să rămâi 
neschimbat. Şi atunci am tras următoarea concluzie: nu trebuie 
sa te cureţi ca pe un vas murdar, ci pur şi simplu trebuie să 
devii alt om. Am înţeles de asemenea că oamenii care se duc la 
mănăstire îşi schimbă numele. Aici intervine legea negării 
negaţiei. Pentru a păşi pe a doua treaptă trebuie să te 
depărtezi şi să uiţi de prima treaptă. Astfel şi omenirea noastră 
în curând va deveni alta. Nu va mai fi aşa cum există acum. 
Aceasta este ceea ce religia numeşte „sfârşitul lumii”. 

Să ne întoarcem din nou la notiţă. Dumneavoastră nu aţi 
putut să treceţi peste situaţiile traumatizante din viaţă. Mai ales 
peste cele care ţin de sentimente. Pentru dumneavoastră supă- 
rările provocate de bărbaţi, trădările, infidelităţile, înjosirile, 
nedreptăţile au fost întotdeauna obstacole de netrecut. Aveţi 
nevoie să învăţaţi să păstraţi legătura cu Eu-l dumneavoastră 
Divin prin iubire. Să păstraţi Divinul când se destramă umanul. 
Când o să învăţaţi să păstraţi iubirea către Dumnezeu în orice 
situaţie, convingându-vă singură prin cuvinte şi gânduri, cereţi 
de la Dumnezeu ca acest lucru să le fie dat şi copiilor 
dumneavoastră. După aceea începeţi cu situaţiile de boală. La 
început, aplicaţi pentru corp un duş scoţian, turnându-vă pe 
corp apă rece dis-de-dimineaţă. Apoi continuaţi cu Hatha-Yoga, 
după aceea faceţi baie şi exerciţii de respiraţie. Adică pe fondul 
disconfortului fizic învăţaţi să păstraţi emoţiile pozitive. Ocupaţi- 
vă de aceasta cel mai bine dimineaţa când există energie. La 
început suprasolicitările nu sunt de dorit. Nu încercaţi să 
rezolvaţi deodată toate problemele, ci treptat, pe etape. Una din 
etapele puternice ale disconfortului îl constituie înfometarea sau 
regimul sever. Acesta constituie înjosirea bazelor vieţii şi a 
dorințelor. Şi în acest caz trebuie să te comporţi deosebit de 
precaut. Dacă orice proces se începe direct, fără menajamente, 
mărind brusc, după graficul y = x W reZultatele se văd deodată, 
iar în final va fi o pierdere. Coroana creşte repede şi se dezvoltă 
bine iar rădăcinile nu 
reuşesc să o urmeze. 

Principalul în desfăşurarea exerciţiilor este ca dumneavoastră 
să vă învăţaţi să păstraţi continuu emoția pozitivă 


concentrându-vă permanent asupra iubirii. Mecanismul trecerii 
de la iubire în energie nu se formează dintr-o dată. Dar atunci 
când se formează, orice suprasolicitări acţionează numai spre 
bine, adică linia merge nu drept, ci pe traiectoria parabolică. 
lată de ce atunci când începeţi să exersaţi, trebuie să vă 
înfrânaţi. Dacă în suflet nu există tendinţă de zbor, mărinimie şi 
iubire, opriţi-vă imediat din exerciţiu. Astfel, când aţi învăţat să 
treceţi prin boli fizice, începeţi să acţionaţi asupra bolilor 
sufleteşti. în acest caz concentrarea asupra iubirii trebuie să fie 
şi mai mare. Uitaţi despre logica umană întrucât acum totul este 
Divin. în orice situaţie, chiar şi în cea mai minunată, există un 
sens superior. Situaţia este mai înţeleaptă decât 
dumneavoastră. Fiecare eveniment constituie un motiv de a 
simţi iubirea. Orice eveniment te duce către Dumnezeu. Noi cu 
toţii, fie că avem dreptate, fie că suntem vinovaţi sau rătăcim, 
fie că suntem înţelepţi - ni s-a hotărât să ne ducem la 
Dumnezeu. în esenţă suntem cu toţii Divini. Acest lucru trebuie 
să-l purtăm în noi. 

Fiecare situaţie parcursă în mod corect să o întăriţi cu 
rugăciune şi rugaţi-vă şi pentru copii şi nepoți. Dacă orientarea 
şi capacitatea dumneavoastră se vor schimba şi nu vor fi 
temporare, vor atinge treptat acele straturi care în profunzime 
determină caracterul dumneavoastră, sănătatea şi soarta, iar 
schimbările vor avea loc cu atât mai repede, cu cât dumnea- 
voastră veţi deconecta mai bine logica umană. leri un prieten 
de-al meu mi-a spus o frază curioasă: „Eu sunt deseori depri- 
mat pentru că vreau prea multe". Adică aşteptările, dorinţele şi 
depresia sunt strâns legate. Vreţi să vă faceţi bine. Scăpaţi de 
dorinţe şi de speranţa de a vă însănătoşi. Schimbaţi-vă, deveniți 
altcineva şi acel altcineva se va însănătoşi. Când vă adresati lui 
Dumnezeu trebuie să uitaţi de scopuri, de aşteptări şi de 
dorinţe. Veţi deveni un alt om şi se vor schimba şi copiii 
dumneavoastră. Pentru ei, sentimentul iubirii va deveni 
fericirea absolută. Ei se vor înfrâna, se vor linişti sau vor arunca 
tot ceea ce îi va împiedica să iubească ceea ce de fapt 
reprezintă sănătatea. 

La una din prelegerile dumneavoastră aţi vorbit despre 
utilitatea tehnicii de respiraţie. Puteţi să ne explicaţi mai 
amănunţit? Ce tehnici se pot folosi, cine poate şi cine nu are 
voie să le utilizeze? 


— Eu nu pot să recomand ceea ce nu ştiu. Eu nu m-am 
ocupat de diagnosticarea acelora care se ocupă cu tehnici de 
respiraţie, dar există literatură în acest domeniu. 
lată însă ce pot să vă spun pornind de la experienţa proprie. 
Reducerea respirației este un proces subconştient foarte 
puternic. Omul poate să se ocupe de aceste tehnici şi la 
exterior să se simtă foarte confortabil, dar în interior nu se va 
petrece acest lucru. Asta este la fel cu faptul că au avut loco 
serie de nenorociri şi omul a dat un impuls programului de 
autodistrugere. Unul din principalii indici ai căii juste îl cons- 
tituie existenţa emoţiei pozitive, adică nu trebuie întreprins 
nimic în mod forţat. Să mergem mai departe. Odată mi s-a - 
fundat nasul şi am început să respir pe gură, şi deodată mi-a it 
o idee: de ce mi s-a înfundat nasul ca să-mi fie greu să pir Am 
continuat să respir pe nas. Trebuia să respir încet, sentimentul 
că mă sufoc, dar după 5 minute totul a trecut. Căile respiratorii 
s-au curăţat. Ce s-a întâmplat în plan subtil? S-a produs 
întărirea ataşamentului de uman, şi atunci se conectează 
mecanismul de apărare, adică devine greu să respiri. 
Frânarea bruscă a dorințelor umane şi a vieţii armonizează 
starea generală, se elaborează orientarea corectă şi trece 
guturaiul. înseamnă că putem să folosim mecanismul pe care ni 
1-a dat natura, creând un guturai artificial. 

Important este să nu o facem brusc şi să nu ne supraso- 
licităm. Trebuie să începem exerciţiul dimineaţa, când avem 
mai multă energie, la început cu solicitări minime, numai pentru 
plăcere. Sentimentul plăcerii este legat de sentimentul iubirii. 
Atât timp cât există acest lucru, suntem apăraţi. De îndată ce 
dispare, trebuie să întrerupi exerciţiul. Dacă dumneavoastră 
aveţi deja o boală serioasă, aceasta înseamnă că nu mai puteţi 
trece prin situaţii de stres. In acest caz, la început, trebuie să 
învăţaţi să menţineţi emoția pozitivă, păstrând iubirea în orice 
situaţie. întrucât chiar schimbarea ritmului de respiraţie este un 
stres serios, atunci este mai bine să nu începeţi cu tehnica 
respiratorie. în primul rând, folosiţi rugăciunea, concentrarea 
asupra iubirii de Dumnezeu, iar după aceea ocupaţi-vă de 
celelalte stresuri cum ar fi cele fizice şi temperatura. 

DIVERSE 

Din copilărie nu pot să renunţ la obiceiul de a-mi muşca 

buzele. De ce este legat acest lucru? 


— Zona gurii este tema dorințelor. Stomatita care apare la 
copii, problemele cu dinţii, muşcarea buzelor, etc. - toate 
acestea demonstrează existenţa geloziei şi supărării ascunse. 
Eu vă citesc cărţile şi sunt de acord cu sistemul 
dumneavoastră, mă străduiesc să îl aplic zilnic, dar nu prea 
reuşesc, mai ales în contactele cu bărbaţii. Am 42 de ani şi nu 
am fost niciodată măritată. Nu pot să găsesc răspuns la 
întrebarea: de ce provoc o asemenea agresiune la bărbaţi. La 
început totul este bine, relaţiile sunt armonioase dar foarte 
repede devin obiectul unei crâncene agresiuni psihice care, mi- 
e teamă, că va putea să se transforme în agresiuni fizice. Eu 
încerc să păstrez iubirea, delicateţea, armonia în relaţiile cu 
bărbaţii dar toate acestea provoacă de regulă o oarecare 
îndârjire şi răbufniri din ce în ce mai puternice ale acestei 
agresiuni- fost şocată când săptămâna trecută, după ce au ț 
câteva zile de la primul contact sexual, bărbatul m-a sunat şi, 
mi-a spus că îi provoc dezgust fizic. Am purtat o discuţie puţin 
spus neplăcută. întreaga agresiune acumulată şi supărarea pe 
întreaga lume s-a năpustit asupra mea ca o murdărie. Eu tn-am 
simţit ca o prostituată şi nu găsesc nici o explicaţie: de ce devin 
din nou obiectul agresiunii din partea bărbaţilor. Care este 
cauza? Ajutaţi-mă. 

__ încep să explic de departe. Pentru mine, mult timp, a 
fost de neînțeles un fapt. Pacientul este gata să meargă la 
doctor şi să pună pe masă o sumă mare pentru consultaţie. Eu 
înţeleg pe deplin sensul informaţiilor şi experienţelor mele. Văd 
acest lucru la bolnavii de cancer care se însănătoşesc, la 
schimbarea radicală a caracterului copiilor şi adulţilor, la 
schimbarea destinului la cei care au acceptat informaţia şi au 
hotărât să se schimbe. Dar numeroşi oameni şi-au exprimat 
deseori indignarea: de ce trebuie să plătească pentru bilete la 
prelegerile mele? Am înţeles faptul că aceşti pacienţi nu 
aşteaptă multe de la doctori, dar de la mine aşteaptă foarte 
mult. 

Aşteptarea înseamnă dependenţă. Dependenţa, la rândul ei, 
naşte agresiunea. Numeroşi părinţi încearcă din răsputeri să 
întărească dependenţa copilului faţă de ei, pentru a fi mai uşor 
să-i dirijeze, adică să-i „educe". După aceasta se miră: de ce 
copni îi urăsc sau nu doresc să comunice cu ei. 


Atunci când noi începem să evoluăm noi depindem de izvorul 
evoluţiei. Dar progresul constă tocmai în faptul că rebuie să 
depinzi mai puţin de cel fără de care primii noştri paşi ar fi fost 
imposibili. La fel, concepţia noastră despre Divin, a început cu 
închinarea şi frica faţă de zei. Apoi s-a transformat în 
supunerea în faţa regulilor care ajutau la stabilirea de legături 
cu Divinul şi pe urmă cu înţelegerea că noi suntem parte din 
Dumnezeu, Il purtăm în noi şi, în esenţă suntem Divini. 
închinarea şi frica s-au transformat la început în disciplină, 
apoi în autodiscipiină, şi după aceea în necesitatea permanentă 
de dezvoltare a Divinului în sine şi de transformarea Divinului în 
uman. întrucât bazele fericirii umane se îndepărtează în viitor 
deoarece dorinţele sexuale sunt îndreptate spre continuarea 
vieţii în viitor, atunci dependenţa de viitor conduce la dezicerea 
de iubire şi acumulare a agresiunii. 
Cu cât aşteptăm mai mult ceva de la viitor, cu atât mai mult 
se acumulează în suflet frica: dacă nu vom primi acel ceva? Sau 
depresia: mai degrabă acest lucru nu-l voi obţine. Sau se 
acumulează ură faţă de acela care m-a privat de ceea ce am 
aşteptat. Deci, cu cât aşteptaţi mai multe de la bărbaţi, cu atât 
mai dureros va fi eşecul dorințelor dumneavoastră. 
Aşteptările, temerile şi depresiile dumneavoastră de mai 
mulţi ani, în subconştient, pe neobservate, s-au dezvoltat într-o 
imensă dependenţă. De îndată ce aţi primit ce aţi dorit, legă- 
tura, din potenţială a devenit reală. După aceasta a urmat o 
rafală de agresiune pe care dumneavoastră nu aţi perceput-o 
dar care putea să omoare bărbatul. Dar această legătură în 
duet cu agresiunea ar fi acţionat la orice distanţă. Dacă 
bărbatul ar fi fost cosmonaut, a doua zi ar fi zburat pe Marte. 
Dumneavoastră l-aţi fi găsit şi acolo, lată de ce pentru a 
supravieţui, bărbatul ar fi trebuit să micşoreze ataşamentul 
dumneavoastră. 
P ntru aceasta era necesar să vă înjosească în primul rând în 
plan sexual. 

în socialism, am învăţat mult timp divinizarea omului iubit « 
aclim ne mirăm de ce în Rusia bărbaţii omoară anual 
aproximativ 14.000 de femei, iar pe deasupra 36.000 de femei 
sunt agresate. Acest măcel nu este întâmplător. Cercetătorii 
pur şi simplu nu puteau presupune niciodată şi nici măcar prin 
gând nu le putea trece cât de strâns este legată concepţia 


noastră despre lume cu sănătatea, soarta şi viaţa. Nu 
aşteptaţi nimic de la bărbaţi, purtaţi-vă cu ei ca şi cu nişte 
copii. Dozaţi-vă boala, ea vă este necesară, fără boală nu 
există evoluţie. 

Având o atitudine serioasă faţă de ceva, noi ajungem să 
depindem de acel ceva. Nu vă comportaţi cu seriozitate nici 
faţă de viaţă, nici faţă de sex nici faţă de bărbaţi. Asta nu 
înseamnă că trebuie să vă comportaţi superficial şi neglijent. 
Aceasta înseamnă că în viaţă sunt multe lucruri mai 
importante decât viaţa, sexul şi relaţiile cu bărbaţii. 

în primul rând, mai important este zborul sufletului nostru 
care are loc prin iubirea de Dumnezeu, descoperirea Divinului 
în şinele nostru şi revărsarea iubirii şi energiei asupra lumii 
înconjurătoare. Nu uitaţi niciodată că orice boală, prin înjosire 
umană este în acelaşi timp un pas spre cucerirea Divinului. 

Sufletul întinereşte în plan subtil prin îmbătrânirea fizică. 
Pentru ca divinul să lumineze şi să ne arate calea trebuie 
aruncat în mod periodic învelişul uman de pe el. 

In fiecare pierdere există un moment al creaţiei. Orice 
situaţie te conduce la Dumnezeu. 

Astfel tot ceea ce noi numim viaţă, sex, muncă sunt toate 
nişte situaţii. 

Fiecare situaţie este o floare din care este necesar să 
extragem nectarul iubirii. Şi indiferent ce formă sau culoare ar 
avea floarea, în ea va fi întotdeauna nectar. 

Este necesar numai să învăţăm să culegem acest nectar. 
Dacă omul a tâlhărit sau a omorât pe cineva atunci prin el 
acea persoană se purifică. lar prin aceasta el însuşi se purifică. 
întrebarea mea este: dacă voinţa omului care a săvârşit aceste 

infracţiuni a fost numai de 10 - 15%, iar restul a fost voinţă 
Divină, atunci de ce în toate religiile aceasta se socoteşte a fi 
păcat? 

— Dacă omul a jefuit sau omorât pe cineva, atunci el prin 
aceasta nu se purifică. Tocmai asta am scris. Asta e primul 
lucru. 

în al doilea rând. De ce omul fură sau omoară? Pentru că la el 
dorinţa întunecă totul adică întunecă cel mai important lucru şi 
anume iubirea din care izvorăşte noţiunea de morală. Morala 
constituie legile umane care ne ajută să păstrăm sentimentul 
iubirii. Uneori ele contrazic iubirea în plan superior dar alteori 


sunt îndreptate spre păstrarea iubirii. Tocmai de aceea, atunci 
când dorinţele noastre umbresc iubirea suntem gata să 
omoram, să jefuim, să tâlhărim. 

Aceasta înseamnă în primul rând că cel mai important lucru nu 
constă în trădare şi jefuire, ci în faptul că dorinţa noastră se 
înalţă mai presus de iubire. Dacă noi învăţăm să punem mai 
presus iubirea decât dorinţa vom reuşi să stăpânim rădăcinile 
tâlhăriei şi crimei. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este 
să înţelegem că dorinţa este secundară iar iubirea de 
zeu este primordială. Tocmai de aceea în Biblie ni se despre 
păcatul primordial al lui Adam şi Eva. Aceasta - eamnă 
pierderea iubirii de Dumnezeu pentru dorinţa de a ntinua să 
trăieşti, să ai un om iubit, familie etc. Se pare că sunt dorinţe 
umane, dar dacă ele sunt puse mai presus de iubirea de 
Dumnezeu, în ele sunt cuprinse rădăcinile infracţiunii. Omul 
care a trădat şi a omorât este acela în care după neam şi 
moştenire, după vieţi trecute, în concepţia despre lume a 
grupurilor anterioare de oameni, state, este deja dezvoltată 
tendinţa de divinizare a dorinţei. 

Sodoma şi Gomora de exemplu. De ce au fost omorâţi 
oameni în Sodoma şi Gomora? Pentru că ei au creat în suflet 
viitorii ucigaşi şi răufăcători. De ce am scris eu în cartea mea 
despre faptul că principala infracţiune nu este uciderea şi 
tâlhărirea, ci dezicerea de iubire? Pentru că tocmai din aceasta 
izvorăşte totul. 

Când omul comite o infracţiune, aceasta înseamnă un 
mecanism „extins", de dezicere de iubire în favoarea dorin- 
telor, vieţii şi divinizarea acestora. Este foarte important ca 
omul să aibă voinţă şi să-şi înţeleagă propriile acţiuni. 

El va putea depăşi acest lucru. Dacă nu-l depăşeşte, atunci 
devine responsabil şi i se dau anumite probleme. El îşi va pierde 
viaţa şi dorinţa. Dacă la început se va manifesta voinţa Divină 
în faptul că el a săvârşit acest lucru, mai târziu ea se va 
manifesta prin faptul că omul se îmbolnăveşte şi moare. Voința 
Divină se manifestă în toate. Dar esenţa evoluţiei omului constă 
în faptul că el se dezvoltă în permanenţă ca om, că purifică în el 
însuşi Eul Divin şi din ce în ce mai mult oinţa lui se apropie de 
cea Divină. Atunci el învaţă să vadă în el însuşi pe Dumnezeu, 
să-şi păstreze iubirea orice s-ar întâmpla, când el depăşeşte 
dependenţa de dorinţe, când cu cât mai mult se îndreaptă spre 


Dumnezeu, cu atât mai puţin trădează, fură şi omoară. In 
aceasta constă esenţa voinţei libere a omului. 

Dacă organismul se comportă greşit, atunci este necesară o 
infecţie care trebuie să distrugă acest organism. Comporta- 
mentul incorect, furtul, crima, lăcomia şi gelozia constituie acea 
infecţie care devine din ce în ce mai activă, pe măsură ce 
iubirea devine pentru noi mai puţin importantă şi deci aceasta 
înseamnă că este necesară această infecţie. 

Aş dori să subliniez încă o dată următoarele: în plan exterior 
există voinţă umană. 

în plan mult mai subtil, în afara voinţei umane se găseşte şi 
voinţa Divină. 

în plan ultraadânc există numai voinţa Divină. 

Dacă dumneavoastră doriţi să amestecați deodată toate 
planurile şi să încercaţi să simţiţi unde să află voinţa umană şi 
unde cea Divină, s-ar putea pur şi simplu să nu înţelegeţi. 

Cum trebuie să se comporte în armată, atât în interior cât şi 
în exterior, recrutul tânăr, atunci când îşi bat joc de el, îl bat şi îl 
înjosesc? 

— La început am să vă relatez o istorioară pe care mi-a 
povestit-o o pacientă. 

„La noi în Murmansk, de obicei oamenii sunt ucişi pe traseul 
Leningradka (aşa se numeşte traseul care leagă Murmansk de 
Sankt Peterburg). Apoi trupurile sunt înmormântate în pădure. 
Eu mergeam pe stradă şi deodată, lângă o a oorit un microbuz. 
Din el au ieşit trei bărbaţi şi m-au 
mine,»e>» r 4 A 3 

înăuntru. S-au comportat cu mine ca şi cu o oaie care 

buia sacrificată. Când am ajuns în afara oraşului, am înţeles 
Huocă înfăţişarea oamenilor care m-au ţinut că în curând mă 
vor ucide. Am început să mă rog: „Dumnezeule, eu înţeleg că 
în curând voi fi ucisă, dar în ciuda acestui fapt eu păstrez 
iubirea fată de Tine". Şi deodată, unul dintre infractori, cu o 
faţă dură, mi-a spus: „Nu pot să înţeleg de ce sunt aşa de bun 
astăzi. O să-i dăm drumul muierii. Las-o să trăiască." „Ei m-au 
împins din maşină şi s-au dus." 

Eu cred că dumneavoastră înţelegeţi ce s-a întâmplat. în 
situaţii critice, conştientul se înfrânează şi deschide larg 
subconştientul nostru. Şi dacă într-o situaţie critică ne angajăm 
corect din punct de vedere emoţional, în câteva minute ne 


putem schimba în aşa fel, cum în situaţii obişnuite nu ne 
schimbăm în 10-15 ani. Ceea ce se petrece cu noi este 
determinat de starea noastră interioară subconştientă. Unii 
sunt jigniţi, iar de ceilalţi nu se ating. Cine îşi atrage asupra sa 
înjosirea? Cel care are multă agresiune în subconştient. Cum să 
determinăm dacă aceasta există acolo sau nu? Agresiunea se 
naşte prin dependenţă ridicată. înseamnă că dacă dumnea- 
voastră încercaţi deseori frica, supărarea, depresia, condamnaţi 
pe cineva pentru a simţi superioritatea personală, atunci 
problemele sunt inevitabile. De aceea, cea mai bună metodă de 
a lupta cu mediul dur înconjurător este de fapt schimbarea lui. 
lar noi putem schimba lumea numai atunci când ne schimbăm 
noi înşine în interior. întrucât procesul propriei transformări 
poate fi îndelungat, este nevoie de apărarea exterioară, dar 
înfăptuirea ei trebuie să fie corectă. Este important să 
cunoaştem următoarele: cu cât suntem mai sinceri şi mai 
mărinimoşi, cu atât apărarea noastră este mai eficientă. 

Aş dori să vă prezint un exemplu: acum o lună mă 
apropiam cu maşina de casa mea. Trecerea este îngustă; pe 
partea stângă sunt aşezate câteva maşini. Am observat că una 
dintre maşini a pornit să părăsească rândul şi m-am oprit ca 
după aceea să-i ocup locul. Am observat în acelaşi timp că, 
semnalizând din faruri, venea în întâmpinarea mea o maşină. 
Am privit înapoi, pentru a ceda trecerea, dar am văzut că în 
spatele meu stă deja un microbuz. L-am semnalizat cu farul pe 
cel din maşina din faţa mea, atrăgându-i atenţia că trebuie să 
rămână pe loc. Dar din acea maşină a ieşit conducătorul furios 
care fusese probabil „racket". Eu am deschis uşa şi am auzit 
următoarele cuvinte: „Hei, tu, orătanie, de ce ai oprit şi n-ai 
trecut, doar eu ţi-am cedat trecerea." 

Înainte eu aveam o reacţie identică la jignire; sau ură şi 
dorinţă de a nimici pe acela care m-a jignit, sau depresie 
când nu am putut să dau replica. Acuma am scos capul din 
maşină şi i-am spus : „Ascultă, te rog foarte mult să rămâi 
pe loc, lasă-l pe acesta să iasă, eu doresc să parchez în locul 
lui. De aceea m-am oprit." El, ascultător, s-a urcat în maşină 
şi a dat puţin în spate. Eu am ocupat locul în partea stângă 
şi am văzut cum el a pornit imediat în faţă şi a încercat să-l 
oblige pe omul care a stat la volanul microbuzului să dea 
înapoi. Microbuzul a pornit înapoi circa 50-70 de metri, iar 


stăpânul maşinii mici împingea cu îndârjire spre ieşire. Apoi 
eu am început să analizez situaţia. Care este esenţa 
comportamentului agresiv al conducătorului maşinii. 
Absolutizarea dorinţei lui. Dacă eu doresc, zdrobesc pe cine 
vreau, dacă mă împiedică. Nu ştiu - a fost bandit sau 
miliţian. Acest lucru nu este important, importantă însă 
concepţia despre lume a individului. 

Dacă omul este robul propriilor dorinţe, el, în sinea lui, îi 

omori întotdeauna pe alţii sau pe sine. După aceea acest 
lucru va avea loc în realitate. 

Dacă în comportamentul meu nu a existat un răspuns agresiv, 
înseamnă că la mine dependenţa de dorinţe s-a micşorat, fapt 
ce l-am constatat cu plăcere. Apoi l-am diagnosticat pe flăcăul 
acela: la el au apărut probleme serioase după această situaţie, 
fără să bănuiască ceva. Rezerva viitorului era la el de trei ori 
mai mare decât nivelul mediu. Armonia interioară i-a permis să 
se comporte ca un huligan şi mitocan şi totul i-a mers. Peste 15- 
20 de ani concepţia lui şi comportamentul exterior ar fi început 
încet-încet să otrăvească armonia interioară şi atunci ar fi 
început să se destrame atât sănătatea, cât şi soarta. în situaţia 
dată, aceasta a avut loc într-un minut. Rezerva viitorului a 
devenit minus 80 ca şi la oamenii grav bolnavi. Eu am examinat 
periodic câmpul lui. Am avut o imagine curioasă, încă timp de 4- 
5 zile m-a urât din inerție. Dar totul s-a întors cu 180 de grade, 
cu cât mai mult mă ura pe mine, cu atât mai mult se ucidea, cu 
toate că omul în interiorul său a fost armonios. lată de ce cea 
mai mare parte a programului de autodistrugere a afectat copiii. 
Apoi, acumulându-se, a străpuns apărarea şi s-a întors la el. 
După 20 de zile iar l-am examinat. In zona capului câmpul era 
perforat. S-ar putea să moară din cauza unei leziuni la cap. 

Ce este curios! El putea să mă uite demult dar sufletul lui, 
111 Pr'iT>ele 10 zile, a manifestat faţă de mine ură, apoi 
frică. Acum eu îi diagnostichez câmpul. Imaginea a rămas în 
mod practic aceeaşi, adică şi-a creat multe probleme. Dar la 
omul mărinimos observăm o strânsă unitate cu Dumnezeu şi 
cu lumea înconjurătoare iar emoţiile agresive îl părăsesc. Cu 
cât mai mărinimos este omul, cu atât mai periculos este să 
te superi pe el, nu e voie să-l superi sau să-l condamni. 

Mai există un aspect. Am auzit cândva o expresie: este 
imposibil să te superi pe un filozof. De ce? întrucât cunoaş- 


terea şi înţelegerea nu sunt posibile fără iubire. lar prin 
aceasta trebuie ca din interior să te depărtezi de viaţa 
proprie, de propriul corp şi de tot ataşamentul tău. Filozoful 
nu se identifică cu corpul său, cu conştiinţa sa, cu dorinţele 
sale, iar umilite pot fi numai acestea. lubirea nu se poate 
umili. De aceea umilinţa este uneori folositoare pentru a 
ne simţi adevăratul Eu interior. 
De ce în armată se împuşcă soldaţii? Dacă în momentul 
umilinţei păstrezi iubirea atunci are loc purificarea. Dacă însă 
se naşte ura, condamnarea şi supărarea, atunci ele în primul 
rând atrag următoarea umilinţă şi în al doilea rând se revarsă 
într-o comportare agresivă faţă de alţii sau faţă de sine. Atunci 
soldatul ia puşca şi trage fie în camarazii săi, fie se împuşcă el 
însuşi. In armată regulile sunt denaturate, dar asemenea 
reguli 
sunt şi în statul nostru. In fiecare zi ne umilesc funcţionarii, 
bandiții, milițienii. lar noi trăim totuşi cumva în aceste condiţii 
şi mai mult decât atât: ne însănătoşim. 

Ne însănătoşim noi, se însănătoşeşte ţara. Treptat acest 
fenomen are loc şi în armată. Aş dori să subliniez din nou: 
orice om doreşte să trăiască. Şi orice om simte în mod 
intuitiv că poate să plătească pentru umilirea omului 
armonios. 
lată de ce, cea mai bună apărare este să acumulezi iubirea, 
depăşeşti dependenţa de uman. în orice armată, soldaţii trec mă 
tr-o umilire excesivă şi nu întâmplător. Cu cât ne agăţăm i 
puternic de viaţa noastră, cu atât mai mult se va acumula "i 
suflet frica, aroganta, ura şi depresia. Dacă în cazul unui război 
viaţa proprie este primordială, atunci soldatul nu se 
subordonează ordinelor superiorului, iar în luptă trăieşte cu frică 
şi ură devenind un soldat de nimic. Şi atitudinea dură faţă de 
soldaţi are un scop determinat: acela de a diminua dependenta 
de viaţă. De aceea, personalităţile nu sunt iubite în armată. Un 
asemenea om poate să se certe cu superiorul când de fapt de la 
el se cere o supunere oarbă în momentele critice, în instituţiile 
militare se învaţă: dacă ai dat un ordin greşit să nu îl schimbi 
pentru că după aceea nu te mai ascultă subordonații. 
Psihologia militară, în esenţa ei, este într-o oarecare 
măsură păguboasă. De aceea, ministrul apărării trebuie să 
fie un civil care judecă din punct de vedere politic şi nu militar. 


Schema subordonării oarbe e răspândită nu numai în armată, ci 
şi în ţările orientale. Acolo concepţia „umilinţei" pur şi simplu nu 
există. Există însă supunerea oarbă. 

Un prieten de-al meu mi-a povestit următoarea situaţie pe 
care a văzut-o în Japonia. Mergea pe coridor directorul unei 
întreprinderi. Toţi muncitorii prezenţi se înclină în faţa lui până 
pleacă la etajul următor, toţi subalternii stau înclinați şi stau 
aşa cam cinci minute. Eu m-am mirat: de ce tocmai cinci 
minute? Interlocutorul mi-a explicat: ca nu cumva cineva să te 
toarne la şef că te-ai ridicat primul. 

Să ne întoarcem la armată. Ura, supărarea, condamnarea, toate 
acestea sunt încercări de apărare, dar dintre cele mai negative. 
Energia trebuie consumată nu prin aceste forme sinucigaşe de 
apărare, ci prin formarea metodelor mai eficiente. Faptul că nu 
demult, soldaţii dintr-o unitate s-au unit şi s-ai adresat 
procuraturii din cauza umilinţei, a însemnat de fap căutarea de 
noi forme de apărare prin conducere şi schimbare situaţiei 
exterioare. Ura interioară duce la stângăcie exterioară. Cu cât 
este mai mărinimos omul, cu atât este mai neînfricat şi cu atât 
mai mult poate să creeze metode de apărare exterioară. Dar aş 
dori să subliniez din nou că cea mai bună apărare este unirea cu 
Dumnezeu care are loc în sufletul nostru prin acumularea iubirii. 
STATUL 


Acum 
în Rusia 
nu există 
bani nici 
pentru 
armate 
normale, 
nici 
pentru 
explorar 
ea 
cosmosu 
lui, nu 
există 
bani 
pentru 
cultură şi 
educaţie 
adică 
rămâne 
m în 
urmă din 
ce în ce 
mai mult 
faţă de 
tările 
dezvoltat 
e. Nu 
demult 
am auzit 
la 
televizor 
e) 
informaţi 
e 
curioasă. 
Preşedin 
tele 
Puțin a 
vorbit cu 


posesorii 
societăţi! 
or de 
gaze. în 
Europa, 
gazul se 
vinde la 
un preţ 
scăzut. O 
sumă as- 
cunsă 
intră în 
buzunar 
ele 
oamenilo 
r de 
afaceri. 
Numai 
din 
vânzarea 
gazului 
se obţine 
o sumă 
mai 
mare 
decât 
bugetul 
anual al 
Rusiei. 
Se pune 
întrebare 
a 
rezonabil 
ă: de ce 
se află în 
Rusia, în 
mâinile 
persoane 
lor 
particula 


re, 
petrolul, 
gazul şi 
alcoolul? 
Ţinând 
cont de 
gradul 
de 
corupţie 
din 
Rusia, nu 
putem 
să ne 
aşteptă 
m la 
bunul 
stmt şi la 
plata 
impozitel 
or. 
Bugetul 
ar fi 
crescut 
de 
minimu 
m 10 ori 
dacă 
statul ar 
fi 
reîntors 
aceste 
cele mai 
profitabil 
e ramuri 
la sine. 
Se 
cunoaşte 
că în 
U.R.S.S. 
40% din 


buget 
revenea 
din 
impozitul 
pe 
alcool. 
Există 
oare 
şansa ca 
Rusia să 
se pună 
la punct? 
— Dacă vorbim în limbajul cercetărilor mele, Rusia este în 
procesul de ciocnire a ideilor dintre Occident şi Orient. Gândirea 
colectivă, relaţiile dintre oameni, ideologia, au fost întotdeauna 
o prioritate. în Occident, deasupra legilor au stat întotdeauna 
banii, adică gândirea materială individuală. 
înainte Rusia a fost o ţară comunistă. Dacă aveai relaţii atunci 
puteai încălca şi ocoli orice lege. După distrugerea socialismului, 
Rusia a preluat gândirea occidentală. Banii au permis încălcarea 
şi ocolirea oricărei legi. Ce s-a întâmplat ca rezultat al acestei 
gândiri: în Rusia deasupra legii stau banii şi relaţiile. Pentru noi, 
gândirea orientală nu a reprezentat întotdeauna disciplina şi 
păstrarea statalității, ci oprimarea personalităţii. In gândirea 
occidentală noi vedem dezmăţul relaţiilor comerciale fără să 
observăm organizarea minunată a producţiei şi elaborarea 
gândită a legilor. O concepţie eronată despre lume naşte o 
politică şi o economie greşită. Ce este democraţia? Este 
dictatura legii. întrucât ideologie, legi pe parcursul zecilor de ani 
anteriori noi practic nu am avut, ceea ce numim noi democraţie 
s-a transformat în tâlhărie şi destrămarea statului. Orientul a 
fost întotdeauna plin de idei şi de conştiinţă colectivă. 
Occidentul a fost întotdeauna mai puternic prin dezvoltarea 
materială şi conştiinţa individuală. în Orient, ideea a acţionat 
pentru unitatea tuturor. în Occident, materialul a acţionat 
pentru bunăstarea fiecăruia. Atunci când oamenii sunt uniţi 
având idei, scopuri comune, ei pot obţine rezultate uluitoare. 
Armata roşie flămândă, nepregătită a zdrobit armata Antantei 
care a fost pregătită şi educată minunat. într-o perioadă scurtă, 
atât în domeniul ştiinţei cât şi în cel al tehnicii militare, s-au 


făcut adevărate minuni. Entuziasmul a născut are i-au unit pe 
toţi. Occidentul a pornit de la responsabila fiecăruia faţă de legi: 
- fiecare trebuia să răspundă în legii şi să depindă de ea şi de 
aceea fiecare trebuia să fie apărat de aceeaşi lege. 

Nu e voie să atentezi la idee: iată de ce în Orient orice om 
leeat de idei, fie conducător sau funcţionar, a fost infailibil. 
Aceasta a ştirbit drepturile multora dar a întărit unitatea. 

în Occident orice om poate fi suspectat, criticat şi aceasta a 
dezbinat oamenii dar a format un mecanism de apărare al 
fiecăruia. în Rusia nu există acum un mecanism eficient de 
apărare al fiecărui om. în Rusia, în prezent, nu există idei care 
să-i unească pe toţi. Rusia a fost mereu o ţară mai mult 
orientală. Slugărnicia faţă de ţar şi faţă de conţopist a fost 
naturală. De aceea şi socialismul s-a încetățenit mai repede pe 
pământul Rusiei. De fiecare dată când Rusia a vrut să renunţe 
pe deplin la gândirea orientală şi să treacă în totalitate la 
gândirea occidentală, la noi au început probleme serioase. Au 
murit şi țari şi adepţii reformelor. Soarta face aluzie parcă de 
sus la faptul că Rusia trebuie să unească pe pământul ei atât 
ideile orientale cât şi pe cele occidentale. Dacă în Rusia nu 
apare ideea sau ideologia care să-i unească pe toţi, atunci 
viitorul ei va fi imposibil. Dacă în acelaşi timp nu va apărea 
responsabilitatea fiecăruia în faţa legii şi apărarea drepturilor 
omului atunci se va întâmpla acelaşi lucru. în orice ţară, 
concepţia poporului care trăieşte acolo formează cultura şi 
politica acestuia şi în ultimă instanţă economia şi întreaga 
soartă. 

In prezent în Rusia se formează în mod stihinic o nouă con- 
cepţie despre lume. 


Are loc conectarea ideilor colective cu cele individuale | 
principiu, acest proces are loc în întreaga lume. Noi percepem 
din ce în ce mai mult unitatea comună pe minuscula noastră 
planetă: există din ce în ce mai multă responsabilitate 
fiecăruia şi posibilul pericol din partea fiecăruia pentru soarta 
planetei. 

Renunţarea la gândirea colectivă este tot atât de păguboasă 
ca şi renunţarea la gândirea individuală. Dacă ne întoarcem din 
nou la Rusia, în cadrul ei s-a visat mai mult la viitor. 


Viitorul s-a apropiat mai repede de Rusia. Şi tot ceea ce 
trebuie să parcurgă lumea întreagă Rusia va parcurge prima. 
Nu este mai puţin importantă formarea justă a concepţiei 
despre lume, atitudinea faţă de lume şi faţă de sine decât orice 
transformare economică şi politică. 

Problema referitoare la starea spirituală a Armeniei. 

— Armenii au fost primii care au trecut la creştinism de pe 
tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice, fiind probabil cei mai 
consecvenţi dintre europeni. De aici provine nivelul deosebit de 
mare al spiritualităţii armenilor, lucru observat de către toţi 
cercetătorii, dar când spiritualitatea este pusă mai presus de 
iubire, atunci, întrucât o asemenea fericjre este mai mare decât 
tot ceea ce este material, atunci şi pericolul este mult mai 
mare. Concentrarea asupra spiritualităţii înseamnă concentra- 
rea asupra viitorului, de aceea când omul este ataşat de 
spiritualitate, el pierde împreună cu acestea viitorul său şi chiar 
şi viaţa. 

lată de ce poporul armean trebuie în primul rând să 
depăşească problema principală care stă în faţa întregii 
E i si anume: depăşirea dependenţei nu numai de ceea ce terial 
“ar şi <je ceea ce este spiritual. Să pună iubirea ' nresus de 
viitor şi prezent. De acest lucru depinde nu nai soarta poporului 
armean sau izraelian, nu numai a Rusiei dar şi a întregii lumi. 
Armenii pur şi simplu sunt pe primul plan în acest domeniu. 

Soi suntem ceceni. în 1995, în timpul războiului, a căzut în 
mâna noastră un articol al dumneavoastră. Aceasta ne-a 
permis să supravieţuim. Dacă este posibil, vă rugăm să 
analizaţi în plan subtil soarta poporului nostru, ce se întâmplă 
cu noi şi pentru ce? 

— în lume, apare din ce în ce mai puternic opoziţia dintre 
metoda de gândire occidentală şi orientală. 

Dacă sunt doi oameni atunci există două ideologii şi două 
religii. Esenţa metodei occidentale este concentrarea asupra 
dorințelor. Cu timpul acest lucru te înfundă în robia dorințelor 
iar mai departe în depravare şi destrămare. Esenţa metodei 
orientale o constituie concentrarea asupra voinţei, conducerii, 
ideii şi principiilor. Acest lucru înseamnă agresiunea, consoli- 
darea, provocarea conflictelor din ce în ce mai mari şi apoi 
sinuciderea colectivă. 


Intre Cecenia şi Rusia este un conflict care există şi în Israel. 
Acel conflict care a existat şi în lugoslavia, acel conflict care 
există acum între ţările asiatice şi America, între ştiinţă şi 
religie. Aici nu este vorba despre Cecenia şi Rusia, ci despre 
Maptul că nu pot fi depăşite contradicţiile şi, ca atare, 
conflictul va creşte. 

Dacă vorbim în mod concret despre Rusia şi Cecenia, usia a 

mers pe drumul occidental neavând o cultură, legi şi 

concepţii dezvoltate. De aceea tema dorinţei a crescut atât H 
mare încât a dus la destrămări impetuoase a democraţiei şi a 
moralei însăşi. înseamnă că trebuie să apară o forţă capabilă să 
se concentreze din ce în ce mai mult asupra voinţei, conducerii 
şi principiilor. Voința, conducerea, principiile constituie ideo- 
logia şi religia. în Rusia „democratică" toate acestea s-au situat 
pe planul doi şi trei şi de aceea, în această situaţie trebuie să 
apară asemenea curente unde un anume popor sau un grup de 
oameni legat de un anumit partid sau religie, trebuie să se 
contrapună destrămării generale. în acest plan, cecenii s-au 
contrapus Rusiei atât în ceea ce priveşte aspectul naţional cât 
şi cel religios, iar în unele momente chiar în aspectul ideologic. 
Fără aceasta conflictul nu ar fi rezistat mult timp. în primul 
rând, lipsa ideologiei, a principiilor, a moralității la nivel de stat 
în Rusia a favorizat apariţia conflictului cecen. De ce tocmai în 
Caucaz? Poporul care trăieşte la şes, este deseori supus 
năvălirilor şi cuceririlor. Aceasta este înjosirea sorții. Poporul 
care trăieşte în munţi nu este numeros, motiv pentru care 
cucerirea poate să ducă la dispariţia lui. Dar, cu toate acestea, 
supravieţuieşte mai uşor întrucât este apărat de munţi. 

Pe de o parte munţii îi ajută să supravieţuiască, iar pe de altă 
parte munţii taie căile de comunicare cu alte popoare şi îi 
apără de încercări serioase. lată de ce nivelul mândriei este 
mai mare la popoarele din munţi şi totodată este mai înaltă şi 
concentrarea asupra propriei apărări, asupra unei sorţi fericite. 
Pe de altă parte, pentru a supravieţui, un popor mic trebuie să 
se orienteze mai mult spre agricultură şi nu spre educaţie 
precum şi spre propria apărare. Şi aceasta, într-o măsură 
determinată, se reflectă asupra dezvoltării adică o încetineşte. 


Oamenii de ştiinţă au observat că popoarele care locuiesc în 
ii se dezvoltă în permanenţă datorită schimburilor cultu- 


1 popoarele care trăiesc în munţi încep să rămână puternic 
- urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea lor întrucât se îngus- 
ază contactul cu lumea exterioară. Tocmai în asemenea 
condiţii s-a născut obiceiul de ospitalitate, încălcarea căruia 
se 
pedepsea cu moartea în Caucaz. Fără acest obicei nu era 
posibilă comunicarea cu lumea exterioară. Adică obiceiul 
ospitalităţii înseamnă dorinţa de a se deschide cât de cât 
pentru 
alte culturi pentru a obţine informaţii noi. 
Ca urmare ne întoarcem la popoarele caucaziene. In primul 
rând, pentru a supravieţui este necesar să se concentreze în 
permanenţă asupra apărării, asupra artei militare. în al doilea 
rând, are loc înfrânarea posibilităţilor de dezvoltare a ştiinţei şi 
a economiei. în al treilea rând, lipsa anumitor zdruncinări la 
scară mare. în al patrulea rând, Caucazul deţine mult petrol şi 
minereu de fier etc, ceea ce poate să întărească concentrarea 
asupra sorții fericite şi să mărească mândria. 
Ne sunt cunoscute din istorie următoarele: un stat care 
încetează să producă agricultori, constructori, educatori şi 
creează numai luptători, un asemenea stat deci, este condam- 
nat la stagnarea dezvoltării şi este posibilă în continuare des- 
trămarea lui aşa cum s-a întâmplat cu mongolii, spartanii etc. 
Ce se întâmplă cu Cecenia? 

Apărarea crescută pe care o asigură munţii conferă şi o 

mândrie crescută. Diminuarea schimbului informaţional cu 

alte popoare duce de asemenea la creşterea mândriei. 

Existenţa 

țițeiului care permite cu un efort mai mic să se obţină o 

unăstare mai rapidă înseamnă de asemenea o mândrie 
crescută care atrage însă probleme. 

în mod corespunzător, aceste probleme trebuie să conducă 
la înjosirea sorții. Cecenia a primit nu înjosirea sorții, ci dim- 
potrivă, o mai puternică întărire a propriei sale importante 
datorită existenţei petrolului, luptătorilor pe care i-a educat 
Cecenia, ideologiei şi religiei, care au unit poporul şi cu ajutorul 
sprijinului opiniei internaţionale. 

De fapt, acest lucru a dus la pierdere. A dus la o mai 
puternică dorinţă de a pune miza pe război, pe forţă şi s-a uitat 
că trebuie muncit, trebuie învăţat. Tineretul a uitat să mun- 


cească şi să înveţe, a început să se gândească numai la război 
şi această psihologie militară a început să se transforme în 
banditism. 

Problema Ceceniei constituie un model al felului cum un stat 
se concentrează asupra forţei, principiilor, ideilor, stabilităţii şi 
bunăstării şi ajunge la un rezultat invers. Ceea ce se petrece 
acum în Cecenia constituie recunoaşterea faptului că trebuie să 
creezi nu militari, ci oameni de ştiinţă, muncitori, constructori, 
trebuie să comunici în continuare cu alte popoare şi atunci ţara 
se va dezvolta şi nu va pieri. 

Timp de zeci de ani ne-au băgat în cap că poporul trebuie să 
conducă statul. Acum s-a adeverit că poporul nu a condus 
niciodată statul. Statul a fost întotdeauna condus de un grup de 
„aleşi". în ultima vreme a apărut o formulare nouă. Statul 
trebuie să fie condus de fiecare şi nu de popor, deci de fiecare 
dintre noi, oricine am fi-La urma urmei, cine trebuie să conducă 
statul? Poporul, oligarhia sau preşedintele? 


_ Din punctul meu de vedere, statul trebuie să fie condus 

| oe Aceasta este adoptată de un grup de lideri care şi-au, 
niollstrat competenţa dar este creată şi cizelată de opinia 
publică, adică de reprezentanţii culturii, ştiinţei, artei, şi de 
deologia, filozofia şi religia statului. întrucât cunoaşterea lumii 
este neîntreruptă, pentru supraviețuirea strategică este nevoie 
de dezvoltarea permanentă şi revizuirea legilor. în timpul 
socialismului, eu am auzit doar un singur punct de vedere: 
legea mă conduce înainte, legea este mai înţeleaptă decât 
mine, eu trebuie să mă supun legii fără a cârti. Mai târziu, am 
auzit cu uimire şi o informaţie contrară, şi anume: legea 
întăreşte doar relaţiile deja apărute şi create. 

Apoi am înţeles că există legi referitoare la strategie care se 
orientează mai mult pe sufletul omului, care se referă la 
concepţii religioase, morale şi constituţionale. Există şi legi 
tactice care se schimbă mult mai repede. Dar oricât de gândite 
şi înțelepte ar fi legile, ele nu reflectă niciodată întregul tablou 
al lumii. Ceea ce înseamnă că nu trasează o linie absolut 
corectă de comportament. 

Orice situaţie va fi întotdeauna mai înţeleaptă decât noi. 

De aceea eu cred că în primul rând legile trebuie să conducă 
statul, şi pe fiecare om în parte trebuie să-l conducă iubirea, 


deoarece este singura lege care oferă o imagine clară despre 
lume. 

Aveţi informaţii noi despre regulile de circulaţie? 

Există nişte observaţii curioase. Eu am scris că orice 
eveniment se repetă în timp de mai multe ori cu slăbirea 
densităţii. Adică ceea ce noi numim „semne'" sau indicatori 
constituie un model pentru evenimentul viitor şi care în mod 
real previn pericolul. Este adevărat că e nevoie să tragi con 
duzii juste. Dacă omul nu se schimbă, atunci atenţionarea nu 
funcţionează. într-o zi eu am zburat într-o intersecţie, în p|jnă 
viteză, şi am intrat într-un „KamAZ". Cu o zi înainte eu am 
primit câteva „avertismente". Aluzia a fost destul de clară. Eu 
mergeam acasă cu maşina pe faleza Fântânilor. Aveam 60-70 
km pe oră şi în faţa mea era o maşină. Lumina semaforului era 
verde. Era o distanţă suficientă pentru a trece intersecţia. 
Măresc viteza până la 80-90 km pe oră. Prima maşină 
încetineşte la intersecţie, atunci când semaforul verde începe 
să pâlpâie. Eu apăs pe accelerator pentru a traversa intersecţia 
pe galben. Deodată, eu văd că maşina din faţă se opreşte. în 
Rusia, când se aprinde semaforul roşu nu toată lumea 
încetineşte la intersecţie. Dar ca să pui frână pe culoarea verde, 
aşa ceva eu nu am mai văzut. Eu am început să frânez, dar am 
înţeles că nu iese nimic. Am reuşit să trag volanul în dreapta şi 
cu toate că aveam ABS am zburat aproape în mijlocul 
intersecţiei. 

După aceea am condus mai departe şi mă gândeam de cea 
putut să se întâmple acest lucru. Eu simt întotdeauna ce se va 
întâmpla în faţă. Desenul mişcării maşinii prezintă o informaţie 
invizibilă ochiului. Şi dacă tu te afli într-o stare normală, atunci 
nemaivorbind de comportamentul extrasen-zorial, când emoţiile 
şoferului ţi se transmit, chiar în mod normal pot trage concluzii 
corecte. în acest caz situaţia a fost stupidă şi periculoasă. Până 
să apară această situaţie, starea mea interioară prevedea 
apariţia ei. Ce putea să fie acest lucru? Am înţeles repede. 
Acesta a însemnat graba. Când în interiorul 
- te grăbeşti, încerci să accelerezi timpul. Timpul poate fi 
accelerat şi încetinit fizic prin schimbarea oriei stări, adică 
dirijându-1 dinăuntru. O forţare exterioară timpului dă naştere 
programului de auto-nimicire. De multe ri am observat după 
aceea că atunci când începi să te arăbeşti, imaginea reală a 


lumii din jurul tău „înoată". Cu cât te arăbeşti mai mult, cu atât 
mai mult se deformează. De cunoaşterea acestor legi se 
folosesc şarlatanii. 

Când omul se grăbeşte, el devine robul dorințelor sale. El 
pierde complet controlul asupra situaţiei şi atunci poţi să-l 
dirijezi cum vrei. înseamnă că trebuie să-1 obligi pe om să se 
grăbească. Atunci când el încalcă legile superioare, înşelarea 
lui de către şarlatani este permisă cumva de către Dumnezeu. 

Se poate trage o concluzie simplă. Dacă dumneavoastră vă 
grăbiţi undeva, deja aţi întârziat. Aţi întârziat în esenţă. întârzie 
acela care se grăbeşte. Se poate face totul repede dar fără să 
te grăbeşti. Pe traseu puteţi să conduceţi maşina repede. Dacă 
însă în interiorul dumneavoastră vă apucă graba pot apărea 
probleme serioase. 

Vă prezint o altă observaţie. De îndată ce la dumneavoastră 
apare sentimentul de superioritate faţă de alţii în momentul 
conducerii maşinii, aşteptaţi-vă ca în scurt timp să apară o 
situaţie de avarie. Pe şosea, ambițiile sunt mult mai pericu- 
loase decât în mod obişnuit. 

Apropo, atunci când mergeam să cumpăr o casă şi m-am 
lovit de KamAz eu mă grăbeam. Acolo mă aştepta un vânzător, 
iar noi eram în întârziere cu o jumătate de oră. Atunci când te 
grăbeşti, nu numai că pierzi realitatea lumii, dar orice situaţie 
începe să se contureze în cel mai negativ mod. 


Această casă a fost renovată, dar nu am stat în ea niciodată 
După aceea am vândut-o la un preţ mult mai mic decât cel cu 
care am cumpărat-o. 

Am văzut că „n-o să meargă", dar totuşi am hotărât. în ciuda 
sorții, să cumpăr casa. Insă eu nu am demonstrat nimic sorții. 
Astfel, nu demonstraţii nimic propriei sorţi. Dacă acţiunile 
dumneavoastră pornesc din dorinţa de a vă demonstra 
superioritatea, de a vă susţine supărarea, de a vă susţine 
dreptatea, atunci credeţi-mă, nu vă veţi alege cu nimic din 
aceasta, iar pe şosea cu atât mai mult. Când am pus diag- 
nosticul stării mele înainte de accident sau în situaţii de 
accident, am observat întotdeauna că există o legătură între 
problemele serioase şi agresiunea profundă faţă de femei. 

Valorile de bază dau cele mai mari agresiuni şi duc la cel mai 
mare stres, iar aceasta are loc prin zdruncinarea fericirii 


senzuale şi dacă nu treci prin aceasta în mod just, atunci 
provoacă probleme şi în domeniul sănătăţii. 

îmi aduc aminte de o întâmplare despre modul de verificare 
al şoferilor profesionişti. Trebuia să fie selecționați câţiva pentru 
o activitate serioasă. Dacă şoferul este dependent, intră în 
panică, se frământă peste măsură, nu poţi să te bazezi pe el. Pe 
şoferi i-au înzestrat cu senzori şi le-au dat drumul pe un traseu, 
simulând diferite probleme şi neplăceri. Unul a parcurs tot 
traseul foarte liniştit: nici avariile, nici exploziile şi nici efectele 
luminoase nu l-au putut deranja. Şi deodată senzorii au indicat o 
explozie a stării lui interioare şi o reacţie care depăşea limita la 
stres cu toate că şoferul rula pe un drum drept fără nici un 
obstacol. După aceasta s-a constatat că şoferul şi-a adus aminte 
cum cu trei zile în urmă s-a certat cu 

ta Astfel, dacă ţineţi în suflet supărarea pentru omul. sau 

în memorie se învârt pretenţiile, mai bine nu vă 
aşezaţi la volan. 

Pentru o înţelegere mai clară, vă mai prezint un eveniment 
etrecut recent. Dimineaţa când am ajuns la birou, am avut o - 
tare de surescitare. Am examinat despre ce este vorba. Am 
depistat un program de dorinţă multiplă de moarte a femeilor 
din cauza înjosirii idealurilor, a dorințelor şi, corespunzător, a 
celor mai mari dorinţe adică a iubirii umane. „Diseară va trebui 
să mă rog" - m-am gândit eu. M-am întors din birou, m-am 
aşezat în maşină, trec printr-o mică băltoacă şi deodată, roata 
din dreapta, cu un zgomot, se împiedică într-o gură de canal 
acoperită de apă. Merg mai departe încruntat şi mă gândesc că 
probabil am stricat ceva. Dar probabil că am oprit agresiunea 
prin asta. Dispoziţia nu s-a îmbunătăţit. Am colindat prin 
oraş, apoi m-am dus acasă. La intrarea în Nevski Prospect era 
ambuteiaj. Când sufletul e bine, nu te grăbeşti nicăieri, dar 
acum nu prea este bine şi a mai apărut şi ambuteiajul. Am 
trecut cu maşina pe contrasens ca să ajung la începutul 
coloanei şi să pot demara când apare lumina verde a 
semaforului. Din partea opusă mai vin maşini. Fără să vreau, 
împiedic mişcarea lor. Trec în marşarier pentru a acorda loc de 
trecere şi mă uit cum trec maşinile încet, pe lângă mine. „Ar fi 
trebuit să dau înapoi încă vreun metru", - mă gândesc eu, ceea 
ce am şi făcut. Dintr-o dată ceva mă împiedică. Mă uit înapoi Şi 
observ că am intrat într-un BMW care stătea în spate. Din 


Miaşină iese o femeie tânără şi desfigurată de mânie, începând 
Sa IT1^ înjure şi explicânduTini că am greşit. „Nu e de ajuns că 
am lovit o maşină, mai trebuia să fie şi o femeie la volanul 
acesteia" - mă gândesc eu. Aşa îţi trebuie - nu ai faCut 
rugăciunea, nu ai iertat la timp. Ceea ce s-a întâmplat ma' 
departe, cititorul îşi va putea închipui cu aproximaţie. Nu vă voi 
obosi mintea cu detalii inutile. Dar vă sfătuiesc ca dacă în 
conştiinţă apar deodată pretenţii faţă de apropiaţi este mai 
bine să staţi în maşină, să vă rugaţi şi să iertaţi de 10 ori, iar 
abia după aceea să porniţi spre treabă. 

Vă prezint încă o posibilitate: 

Dacă în conştiinţa dumneavoastră apare o oarecare imagine, 
până când ea nu este întărită de dorinţe, rămâne pur şi simplu 
imagine, dar dacă imaginea este întărită de dorinţe agresive, 
atunci ea începe să prindă viaţă. 

închipuiţi-vă că în faţa dumneavoastră apare deodată un 
pieton, încălcând toate regulile de circulaţie. Dacă v-aţi fi 
gândit: „te-aş fi călcat şi nu mi s-ar fi întâmplat nimic", dum- 
neavoastră aţi fi creat deja o situaţie neplăcută în viitor. Orice 
imagine de răzbunare, de nimicire faţă de altcineva, dacă este 
întărită prin emoție, constituie deja o acţiune care, cu timpul, se 
va răsfrânge asupra altora sau asupra dumneavoastră. De 
aceea dacă ceva nu vă place pe şosea, consideraţi-o drept 
propria imperfecţiune şi un motiv pentru evoluţie. Cea mai 
neplăcută situaţie, dacă este prognozată şi este înmagazinată 
în închipuirea noastră nu duce la agresiune. Agresiunea apare 
atunci când noi, în interior, nu reuşim să controlăm situaţia, 
când nu o înţelegem, când situaţia nu este prognozată şi nici 
luată în calcul. înseamnă că aceasta demonstrează îngustimea 
percepţiei noastre iar apărarea interioară agresivă duce la 
degradare şi nu la evoluţie. 

CRIMA 


Fiica mea de 17 ani fură din casă sume mari de bani. Măsurile 
luate nu dau nici un rezultat, nici măcar nu se căieşte. Ajutaţi- 
nel 

— Cum se formează personalitatea infractorului? Savanţi din 
lumea întreagă încearcă să soluţioneze această problemă 
serioasă dar, deocamdată, fără nici un rezultat. 


Unde este acea limită, după care dorinţele normale devin 
patologice? Nu se bucură de mare trecere nici încercarea de a 
da vina pe caracteristicile moştenite şi pe influenţa mediului. Un 
infractor se poate naşte într-o familie perfect echilibrată dar e 
valabilă şi varianta inversă. Domnişoara de 17 ani îşi creează 
înclinațiile patologice. Care să fie cauza? 

Dacă i-aş fi pus diagnosticul cu câţiva ani în urmă, le-aş fi 
spus părinţilor: fiica dumneavoastră are o foarte mare agresi- 
vitate subconştientă faţă de oameni în planul banilor şi al unui 
destin favorabil. 

Dependenţa de aceşti factori este atât de puternică încât fata 
nu poate accepta în nici un caz pierderea banilor sau insuc- 
cesele în viaţă. Sufletul său este atât de dependent de acest 
noţiuni încât ea, fizic, nu se poate controla în acest caz. lată d 
ce ea va face orice ca să obţină bani şi bunăstare. Şi cu Cât 
această tendinţă se va dezvolta în timp, cu atât mai mult ea va 
fi capabilă de orice infracţiune pentru a-şi atinge scopul. într.o 
mare măsură, această dependenţă i-a venit de la părinţi. 

încă înainte de a fi concepută sau în perioada sarcinii se 
puteau întâmpla următoarele lucruri: cineva a împrumutat de la 
dumneavoastră bani şi nu vi i-a returnat. Sau aţi depus undeva 
o sumă mare de bani şi i-aţi pierdut, sau duceaţi lipsă de bani şi 
vă certaţi din această cauză. Sau, poate aşteptaţi să câştigaţi o 
sumă mare de bani însă vi s-a spulberat orice speranţă, ori soţul 
a pierdut banii, i-a dat altcuiva ş.a.m.d. Şi dacă în aceste situaţii 
iubirea şi logica divină nu au fost respectate iar conştiinţa vă 
sugera ură, blamări, supărări şi depresii atunci înseamnă că 
fiica dumneavoastră a fost predestinată problemelor încă 
înainte de naştere. 

O situaţie observată în timpul consultaţiilor: în tinereţe o 
mamă nu vroia să mai trăiască atunci când avea neplăceri pe 
linia destinului iar în prezent fiul ei stă la închisoare. Ea nu a 
putut accepta înjosirea destinului şi n-a putut păstra iubirea 
pentru Dumnezeu. Depresia ei şi lipsa dorinţei de viaţă i-au 
creat copilului o foarte mare dependenţă de un destin favorabil. 
El, lăuntric, este gata să ucidă pe oricine ar atenta la bunăstarea 
lui. Dorinţa de a se sinucide el o transferă în dorinţa de a-i ucide 
pe alţii. Şi este sortit pieirii. El nu trebuie să aibă un destin 
favorabil şi închisoarea îi salvează, de fapt, viaţa. Şi privindu-l 


toată lumea-i uimită. „Maică-sa este o femeie de treabă, bună şi 
ordonată, de ce oare o pedepseşte 


iV Nici viaţa ei nu a fost uşoară iar feciorul său este 
um'ezcu e ' 


un criminal fără pereche. 

ne fiecare dată când ne dezicem de iubire în favoarea urii, "rării 
şi a depresiei noi zămislim în sufletul nostru un * ninal - în noi 
sau 'n urmaş noştri - care ulterior va fi în tare de orice crimă 
pentru bani sau bunăstare. 

l-aş sfătui pe părinţi să-şi retrăiască viaţa şi să accepte de 
nenumărate ori înjosirile sorții şi pierderea banilor, să se 
dezică de logica umană, a dreptăţii, răzbunării şi blamării. 

lubirea şi acceptarea absolută a oricărei situaţii în momentul 
durerii, fie ea durere trupească, spirituală sau sufletească, va 
păstra tendinţa către Dumnezeu şi iubire. 

Orice durere înseamnă o despărţire de ceea ce este 
omenesc. 

Pentru a ne ridica la cel de-al doilea nivel trebuie să ne 
despărţim de primul. Fără durere nu există dezvoltare. însă 
dacă iubirea noastră faţă de Dumnezeu nu este destul de 
puternică atunci s-ar putea să nu rezistăm durerii despărțirii şi 
implicit vom aluneca spre frică, depresie, supărări şi ură. 

Cel care nu vrea şi nu poate să accepte suferinţa sufletului 
trebuie să accepte suferinţa trupului. 

Cu cât părinţii tind mai mult spre Dumnezeu, în clipele de 
suferinţă sufletească, cu atât mai mult copiii lor nu vor mai 
avea nevoie de suferinţa trupească. 

Volumul sufletului este cu mult mai mare decât cel al 
corpului. Şi suferinţele sufletului purifică mult mai mult decât 
suferinţele fizice. 

Aşadar, părinţii îşi retrăiesc viaţa şi, căindu-se, se e 'berează de 
agresiunea faţă de iubire şi acceptă durerea pierderii ca pe o 
salvare şi ca pe ceva ce duce la dezvoltare Mai apoi se roagă lui 
Dumnezeu şi-i cer ca urmaşul lor să poată păstra iubirea, să 
accepte voia divină în clipele de pierdere a bunăstării, în timpul 
morţii, al bolilor şi înjosirilor Dacă părinţii vor putea crea în 
sufletul lor un reflex, un automatism de păstrare a iubirii ei îşi 
vor salva copilul. 

Deci, cu ceva timp în urmă m-aş fi limitat la o astfel de 
explicaţie şi ea v-ar fi ajutat. Acum, însă, înţeleg că trebuie mers 
mai departe. Pentru aceasta trebuie să răspundem la 
următoarea întrebare: de ce părinţii nu au putut accepta 


pierderea banilor? De ce nivelul trufiei la copil depăşeşte de 15 
ori nivelul mortal provocându-i astfel boli, distrugerea destinului 
sau moarte. Astfel trecem de la dependenţa exterioară, 
exprimată prin bunăstare şi bani la o dependenţă interioară: de 
la valorile trupului trecem la cele ale spiritului şi sufletului. 
Odată am făcut următoarea socoteală: iaht, vile, palate, 
maşini, o sumă mare de bani - toate acestea sunt percepute de 
subconştient ca un nivel de confort şi plăcere echivalent cu 30 
de unităţi. 
lubirea umană, elementară, depăşeşte două sute de unităţi. 
Fericirea sufletească stă la baza fericirii materiale. Şi dacă noi 
nu putem păstra iubirea atunci când pierdem fericirea senzuală, 
iar atunci când persoana iubită ne provoacă supărări şi durere 
noi îi răspundem nu cu iertare ci cu agresiune, atunci, cu timpul, 
dependenţa de dorinţele fundamentale, profund legate de 
iubirea umană, de viaţa şi continuarea ei, se transformă într-o 
dependenţă crescândă de bunăstarea materială. Dendenţa de 
dorinţele fundamentale generează depen- 
de dorinţele superficiale. îmi amintesc, cât de uimit am 
când am observat pe planul fin că invidia, gelozia şi 
II ornia reprezintă de fapt unul şi acelaşi lucru. Ulterior am 
put că toate decurg una din cealaltă. Atitudinea faţă de 
ată se schimbă când omul pierde viziunea voinţei omeneşti şi 
senzaţia de viziune a iubirii divine. 

Dacă în trecut omul gândea astfel despre cel bogat: Bogăția îi 
este dată de la Dumnezeu, nu-l pot invidia şi nu mă pot gândi 
cum să i-o iau, mai bine să încerc să mă îmbogăţesc şi eu. 
Pentru aceasta însă trebuie să tind şi mai mult spre 
Dumnezeu." în acest caz energia era orientată nu spre distru- 
gere ci spre zidire. Când însă Logica Divină era pierdută şi 
rămânea doar logica superficială, omenească, atunci apărea 
invidia. El are de toate, iar eu nu - nici aşa nu-i drept. Dacă 
femeia iubită pleacă la altul apare ura şi invidia. O persoană 
invidioasă va deveni geloasă, mai devreme sau mai târziu. Pe 
timpuri, procesul acesta decurgea lent: bunicul era invidios, 
tatăl - gelos, iar fiul - lacom. în prezent însă invidia deformează 
sufletul uman mult mai repede. 

Mi-am amintit una din cele 10 porunci ale Vechiului 
Testament: „Să nu pofteşti nimic din ce este al apropelui tău". 


O singură frază fără de care însă civilizaţia contemporană ar 
fi imposibilă. 

Chintesenţa păcatului primordial al lui Adam şi al Evei este 
divinizarea dorințelor. Acestea sunt legate de viaţa şi de 
continuitatea ei. Capacitatea de a te opri la timp, deanu 
eveni robul dorințelor a pus temelia viitoarei civilizaţii. 
eb»'au să se abţină de la atracţia sexuală, adică de la 
tendinţa de continuitate a vieţii. Trebuiau să-şi înfrâneze po 
nirile de îmbogăţire adică tendinţa de a apăra şi întări viaţa 

Depăşind invidia şi trufia noi transformăm tot ce e uman în 
divin. 

De aceea eu i-aş sfătui pe părinţii fetei cu probleme de 
comportament să nu se oprească la prima etapă: cu cât avem 
mai multă fericire cu atât mai dureroasă e pierderea acesteia în 
categoria valorilor umane fericirea supremă este reprezentată 
de iubirea omenească. Dar dacă nu tindem în permanenţă către 
Dumnezeu cu cât iubirea umană este mai mare cu atât mai 
repede ea se transformă într-o patimă înrobitoare. Cu cât 
depindem mai mult de dorinţele noastre supreme cu atât avem 
mai puţine şanse să depăşim durerea despărțirii de ele; şi cu 
atât mai multă agresiune şi dezicere de iubire vom genera când 
sentimentele şi dorinţele noastre vor eşua. 

La consultaţii eu le explic pacienţilor: cea mai puternică 
răbufnire a sentimentelor are loc în perioada maturizării sexu- 
ale, a primei iubiri, a pregătirii pentru căsătorie. înjosirea 
dorințelor noastre, adică purificarea iubirii noastre pentru 
Dumnezeu, în aceste perioade, poate avea loc în diferite 
moduri: ne putem supăra nemotivat pe părinţi, ne pot trăda 
prietenii, putem avea parte de pierderi şi boli. Pierderile din 
domeniul material şi spiritual se acceptă cu greu fără o 
pregătire prealabilă. Atunci când însă începi să înţelegi, lucrul 
asupra sinelui decurge destul de uşor. 

Nivelul sufletesc este însă mult mai complicat. Aici, chiar dacă 
înţelegi totul, nu-ţi prea iese nimic din prima. E nevoie de 
eforturi multiple şi susţinute. Nu aşteptaţi un rezultat im*" diat; 
dacă v-aţi îndreptat către Dumnezeu şi aţi început sa 
schimbaţi, rezultatul va veni, dar nu aşa cum v-aţi jnat 
dumneavoastră: acolo, sus, sunt alte legi şi reguli. 

Atunci când reflexul de păstrare a iubirii se va activa nu 
mai în timpul durerilor fizice dar şi a celei sufleteşti 


înseamnă că aţi făcut primul pas pe calea depăşirii fericirii 
senzuale. 

La început, starea sufletului nostru se transformă în starea 
fizică şi în destinul copiilor noştri. După un timp, situaţia se 
schimbă: sănătatea noastră şi bunăstarea depind de gradul de 
armonie al spiritului urmaşilor noştri. 

Majoritatea pacienţilor mei o reprezintă bolnavii de cancer, 
cărora eu le explic: trebuie, la început să vă creaţi un reflex de 
păstrare a iubirii în suflet, ulterior trebuie să treceţi prin câteva 
situaţii reale pentru a vă confirma realitatea tendinței dumnea- 
voastră. Numai după aceasta veţi putea sa vă influenţaţi copiii, 
să le transmiteţi, prin rugăciuni, reflexul păstrării iubirii. 
Tumoarea canceroasă este sufletul deformat al copilului dum- 
neavoastră. Purificaţi-i sufletul prin sine. Orientaţi-i corect 
sufletul şi atunci veţi putea fi sănătos. Vă repet din nou ceea ce 
am mai scris în prima mea carte. 

Cea mai mare crimă este dezicerea de lubirea Divină. De aici 
porneşte lanţul celorlalte infracţiuni. 

Omul care nu se îngrijeşte de sufletul său nu poate avea un 
sPirit şi un corp normale. 

Sufletul se purifică prin lubirea Divină şi prin durerea 
omenească. Şi atunci când în clipele de durere noi tindem către 
El şi ne gândim la El noi ne salvăm nu numai sufletul nostru ci şi 
sufletele urmaşilor noştri şi ale celor care ne înconjoară. 

Nu demult am văzut la televizor o statistică a celor care au 
ieşit din casele de copii. 50% dintre aceştia sunt vagabonzi, 
aproximativ 30% stau în închisori, 18% sunt sinucigaşi şi doar 
2% au familii şi duc un mod normal de viaţă. Se pare că 
statistica respectivă nu depinde de ce sume de bani au fost 
alocate pentru educaţia copiilor în orfelinate. Care să fie 
cauza? Şi, în genere, care este karma copiilor abandonaţi sau 
rămaşi fără părinţi? 

leri s-a prezentat la consultaţie o femeie care a înfiat o 
fetiţă. 

„E o istorie ciudată, - mi-a povestit ea, - toate rudele care au 
încercat s-o ajute au murit una câte una. Eu am acceptat-o din 
tot sufletul şi simt că mă duc şi eu. A început să mă doară inima 
şi cu fiecare zi mă simt tot mai rău. Am mers atunci cu fata 
înfiată la o mănăstire şi la întoarcere era cât pe ce să murim. 
Parcă am început să mă simt mai bine. M-am detaşat puţin de 


fată şi durerile mi-au trecut. La ea însă a început să fie tot mai 
pronunţată agresivitatea. Veşnic are nevoie de ceva. Dacă nu-i 
place ceva, sparge vesela. A început nu demult să şi mintă. Mă 
scoate permanent din sărite. Mă face să răcnesc, să devin 
isterică şi după ce obţine ce vrea se calmează. înainte îmi 
aducea singură cureaua şi-mi zicea „Mamă, bate-mă, nu mai 
pot să mă controlez. Nu demult mi-a spus: dacă nu vom avea 
parte de bunăstare eu voi muri”. 

De aceea am şi plecat dintr-un post bine plătit: banii şi 
bunăstarea îi fac rău fetei. 

— Oricât ar părea de straniu, - i-am spus eu, - dumnea- 
voastră semănaţi mult cu fiica adoptivă. Dependenţa de 
dorinţe e la dumneavoastră de 13-14 ori mai mare decât 
nivelul critic.La o asemenea dependenţă omul devine rob al 
propriilor dorinţe. Dacă această dependenţă iese la nivelul 
exterior omul devine infractor. Dacă va cobori în interior, 
atunci omul va avea parte de boală grea. Cu un astfel de nivel 
mortal de dependenţă vin la mine pacienţi bolnavi de cancer, 
sida, diabet, sterilitate sau homosexuali. 

La fiica dumneavoastră adoptivă supunerea senzuală este 
fundamentată genetic. lată de ce ea nu se poate controla. Şi în 
acest caz este sortită închisorii, sărăciei, bolilor, morţii, lipsei 
copiilor. Dar, fiindcă informaţia esenţială este conținută în 
structura biocâmpului iar genotipul biocâmpului este primar, 
dacă dumneavoastră o veţi ajuta să-şi schimbe radical sufletul, 
se vor schimba şi toate celelalte: caracterul, obiceiurile şi 
destinul. Ea a fost fiica dumneavoastră într-una din vieţile 
precedente. Tabloul dezvoltării dumneavoastră era următorul: 
fericirea senzuală s-a dovedit a fi a fi mult mai mare decât 
rezervele dumneavoastră de iubire. Şi când a început puri- 
ficarea nu aţi ales iubirea, ci gelozia, supărările şi blamarea. 
Spulberarea dorințelor a devenit pentru dumneavoastră un chin 
insuportabil, deoarece se micşora cantitatea de iubire. Ca să 
diminuaţi durerea aţi început să transferați totul din straturile 
de profunzime în cele de suprafaţă. Bunăstarea materială deve- 
nise pentru dumneavoastră fericirea supremă. Toate acestea i 
s-au transmis şi fiicei. în viaţa trecută nu v-aţi mai întâlnit. în 
viaţa de acum v-aţi născut deja cu o mentalitate de infractor. 
Din naştere, banii erau pentru dumneavoastră o fericire 
absolută şi toată viaţa aţi pierdut şi v-aţi distrus destinul şi 


sănătatea. Aţi acceptat toate aceste pierderi şi puteţi accepta 
liniştită orice pierdere materială. însă spulberarea iubirii 
omeneşti, a dorințelor şi relaţiilor constituie încă o problemă ce 
nu o puteţi rezolva. De aceea aţi avut dintotdeauna bunăstare 
dar n-aţi avut copii. Şi vi s-a uşurat situaţia: relaţia sexuală 
amplifică brusc dependenţa de nivelul senzual. lată de ce 
încercării cu bărbaţii nu i-aţi făcut faţă. 

La fiica adoptivă instinctul sexual, adică de continuare a 
neamului, este închis, ceea ce vă oferă o şansă de a transforma 
dorinţa în iubire şi nicidecum invers. însă dependenţa 
dumneavoastră de dorinţe a început să vă ucidă fata. Sunteţi 
cu ea într-un raport de rezonanţă şi vă deplasaţi nu înspre 
iubire ci spre dorinţă. De aceea v-aţi îmbolnăvit, de aceea, de 
altfel, mureau şi rudele fiicei dumneavoastră. 

Nu v-aţi gândit niciodată de ce în Biblie scrie: când ajuţi pe 
altcineva, mâna dreaptă nu trebuie să ştie ce face stânga. Asta 
însemnă că nu trebuie să te concentrezi pe ajutorul acordat 
altui om, amplificându-i dorinţa lui de concentrare asupra vieţii. 
Ajutorul trebuie să fie neobservat, fără ataşament. Cel mai 
mare ajutor şi cea mai mare grijă e să-l înveţi pe om să 
iubească şi să ierte, să dea şi nu să ia. Dumneavoastră însă aţi 
început s-o învăţaţi invers. A început să vă doară inima. Puteau 
însă să vă doară articulațiile, să vă pierdeţi vederea, să aveţi o 
congestie, cancer mamar şi, în cele din urmă, să muriţi. 

— Eu sufăr de cancer, - adaugă femeia. 

Ridic din umeri: 

— Bineînţeles. Şi dacă dumneavoastră nu aţi fi avut expe 
rienţa pierderilor şi măcar o fragilă tendinţă către iubire aţi fi 
murit. Acum, însă, dacă vă veţi învăţa fiica să iubească şi o 
veţi ajuta să simtă care este sensul vieţii, atunci veţi fi 
fericite. 

Reţineţi, însă, că e vorba de un nivel emoţional de mare 
profunzime. Dădăceala aici nu are nici un efect. în acest caz 
şi dumneavoastră trebuie să vă schimbaţi la nivelul reflexelor. 
în primul rând, învăţaţi-vă să tindeţi către Dumnezeu şi să 
păstraţi iubirea în clipele de spulberare a dorințelor şi a vieţii. 
Apropo, această stare de lucruri vă şi este prezentată prin 
intermediul fetei dumneavoastră. 

— Ce-ar trebui să fac când mă enervează la culme? 

— Rugaţi-vă, păstraţi iubirea, iertaţi. 


Când ea întrece orice măsură puteţi s-o opriţi, dar primul 
impuls trebuie să fie unul de iubire şi apoi să luaţi măsuri de 
pedepsire mai dure. Spuneţi-i că o iubiţi dar că sunteţi 
nevoită s-o pedepsiţi şi să-i reduceţi din drepturi. 

— Apropo, de ce mă minte? - s-a interesat femeia. 

în modul acesta ea vă controlează. Când omul este ataşat 
de dorinţe el trebuie să tindă spre îndeplinirea oricăreia dintre 
ele. Pentru aceasta trebuie să ţi-i supui pe cei din jurul tău. 
Omul care vă crede minciunile depinde de dumneavoastră. 
De aceea el încearcă prin isterie, intimidare, prin minciună, 
prin nenumărate căi să vă manipuleze şi să vă supună 
dorințelor lui. 

— Ce-i de făcut? 

— Să tindeţi spre Dumnezeu şi să limitați ceea ce este 
omenesc. O simplă limitare (chiar dacă e dură) nu dă nici un 
rezultat. La limitări artificiale omul devine mai deştept şi mai 
subtil. Apropo, după o astfel de schemă are loc „educarea" în 
închisorile ruseşti. 

Dacă însă aţi învăţat să iubiţi şi să tindeţi spre Dumnezeu 
atunci orice limitare dură a dorințelor şi vieţii se va solda cu 
înflorire şi dezvoltare şi nicidecum cu degradare şi distrugere. 
In primul rând însă trebuie să vă schimbaţi dumneavoastră 
înşivă. 

— Eu sunt cu totul altfel acum? 

— Vă vedeţi cu privirea exterioară. Trebuie să vă schimbaţi 
lăuntric, acolo unde dumneavoastră şi fiica dumneavoastră re 
prezentaţi un tot. 

— Eu am încercat, dar fără vreun rezultat. 

— Timp de câteva vieţi aţi fugit de iubire, iar acum doriţi 
ca în câteva luni să recuperati totul. In medie, aceste 
schimbări 
vă vor lua de la 3 la 7 ani, dacă veţi lucra la modul real. 

Uitându-mă la femeie, am adăugat: 

„înainte pentru aceasta nu erau de ajuns 10-13 vieţi. Nu 
disperaţi şi nu aşteptaţi vreun rezultat, el va veni oricum, dacă 
dumneavoastră v-aţi îndreptat către Dumnezeu". 

Vorbesc cu o doamnă şi văd cât de greu îi este. Conştiinţa nu 
funcţionează fără o susţinere sufletească. La nivelurile de 
suprafaţă femeia mă înţelege, însă, numai ce aduc vorba 
despre planurile de profunzime, ating nişte puncte dureroase şi 


femeia devine refractară. Ea m-ar fi înţeles dintr-odată şi ar fi 
acceptat totul dacă în sufletul meu ar fi fost mai multă iubire şi 
concentraţia de iubire ar fi fost mai mare. Nici eu nu am învăţat 
încă acest lucru. Diagnosticarea mea, viziunea şi înţelegerea 
sunt superioare capacităţilor mele. Toate acestea fac activitatea 
mea destul de periculoasă însă îmi impun să-mi dezvolt tot mai 
activ sistemul şi atunci nu mai tratez eu ci sistemul de cercetări 
care oferă o înţelegere corectă a lumii şi posibilitatea de 
schimbare. 

Apropo de orfelinate. Nu întâmplător, un copil ajunge acolo. 
Problema de bază trebuie să fie ajutorul acordat sufletului 
copilului însă toate binefacerile se reduc la donațiile băneşti 
care se delapidează şi la lozincile despre grija faţă de copii. în 
casele de copii este nevoie, după părerea mea, de o educaţie 
religioasă, pe de o parte, şi de un mod auster de viaţă, ca în 
mănăstiri sau cazarme, pe de altă parte. 

în procesul educativ nu trebuie să tolerezi dorinţele, ci să le 
educi. Cred că aceste timpuri nu sunt prea departe: principiul va 
fi aplicat în casele de copii, în închisori şi în societatea noastră 
care mult timp a fost structurată după principiile unei închisori. 
Avem nevoie, ca de aer, de iubire şi de grija faţă de suflet. însă 
dacă toate acestea nu vor fi întipărite în viziunea asupra lumii şi 
în structurile respective ale societăţii noi vom încetini 
dezvoltarea şi o vom transforma din bucurie în chin. Noi suntem 
sortiţi iubirii şi vom ajunge la ea, vom ajunge la o viziune 
normală asupra lumii şi la o educaţie corectă. Depinde de noi 
cât de repede se vor întâmpla toate acestea. 

De ce în Rusia infracțiunile minore sunt pedepsite cu termene 
de detenţie mari, pe când în Occident e cu totul altfel? 

— în Est omul este educat prin metode religioase morale, 
adică prin metode psihologice, pe când în vest - prin metode 
economice. Chiar şi o detenţie de o lună are un impact atât de 
puternic asupra serviciului, modului de viaţă şi a situaţiei 
financiare încât îl aduce pe om pentru mult timp pe calea cea 
bună. Fiindcă în Rusia nu era recunoscută proprietatea privată 
au fost mărite, în locul amenzilor, termenele de detenţie. Şi, 
fiindcă în Rusia în prezent nu există noţiuni morale pronunţate 
şi nici nu este stabilit un mecanism economic, sistemul de 
pedepsire acţionează haotic, ceea ce înseamnă că este 
neeficient. 


Nu demult am auzit de următoarea întâmplare. Doi adoles- 
cenți au mers să parcheze maşina în garaj. Pe alături treceau 
cinci indivizi băuţi care, găsind un pretext oarecare, au început 
să-i înjure pe băieţi iar apoi să-i şi bată. Văzând că nu-i de 
glumă unul din băieţi a reuşit să scape şi şi-a sunat pe mobil 
tatăl şi miliția. Taică-său a luat puşca şi a venit să-şi salveze fiul. 
Văzându-l, cei cinci s-au aruncat asupra lui. Acesta a tras un foc 
în direcţia picioarelor agresorilor, dar fără nici un efect. Atunci el 
a tras în pieptul unuia dintre agresori. In acest timp a venit şi 
miliția şi tatăl a fost reţinut. Huliganul rănit a rămas în viaţă, iar 
tatălui i-a fost intentat un proces - tentativă de omor - care este 
pedepsită cu opt ani. Rudelor revoltate avocatul le-a explicat că 
e mai bine să nu ajungi la miliţie spre sfârşitul anului. La miliţie 
se întocmesc rapoartele pentru sfârşit de an şi acestea trebuie 
să arate bine, iar în actele procuraturii lipsea tocmai o tentativă 
de omor, descoperită şi pedepsită. De aceea milițienii depun 
toate eforturile ca să prezinte cazul nu ca pe o apărare a vieţii 
cuiva ci ca pe o tentativă de omor. Sistemul juridic trebuie să 
aibă funcţii educative; acesta trebuie să susţină ce e mai bine la 
om şi să învingă pornirile negative, 

Reprezentanţii ştiinţei, culturii şi religiei trebuie să se gândească 
împreună cum poate fi ajutat un om care a comis o infracţiune. 
Educaţia fără iubire se transformă în nimicire. însă pentru a 
educa trebuie să ştim ce vrem de la omul respectiv, cum vrem 
să fie acesta. Fiindcă în Rusia în prezent nu există nici o 
ideologie, organele responsabile cu reeducarea se transformă în 
organe de represiune. Am spus deja că gardianul care 
pedepseşte devine cu timpul ucigaş. Cu cât mai târziu se 
activează sistemul care să-l oprească de la comiterea unei 
infracţiuni cu atât mai drastice trebuie să fie măsurile luate. 
Deocamdată în Rusia nu există o profilaxie a infracţiunilor. 
Filozofia marxistă n-a făcut faţă problemei, iar ştiinţei şi religiei 
nu li s-a permis să încerce. Nu demult am aflat o istorie a 
formării unui infractor - un bărbat tânăr, inteligent, bine educat, 
dar care nu vroia să înveţe. 

Tatăl său încercase de mai multe ori să-l scoată din diferite 
tovărăşii rău famate dar fără prea mult succes. Fiul a început să 
fure şi declara destul de des: „Eu vreau să ajung în închisoare". 
Acum e la închisoare. l-am cercetat biocâmpul. Nivelul trufiei 
este de 5-6 ori mai mare decât nivelul critic, dependenţa de 


dorinţe este de 13-14 ori mai mare. Moartea este prezentă în 
structurile biocâmpului, adică ar fi sortit pieirii dacă ar duce o 
viaţă normală. îl poate salva doar o serie de înjosiri, de aceea şi 
vroia să ajungă în închisoare. Când toate acestea vor trece în 
nivelurile de profunzime el se va îmbolnăvi şi va muri. Sau, cel 
puţin, se va îmbolnăvi de o boală incurabilă. Dacă nu va da frâu 
liber patologiei sale va ajunge la boală şi moarte. Dacă nu se va 
întâmpla aşa atunci va avea parte de furturi, tâlhării, închisoare, 
posibil, pe viaţă. 

La unele persoane se degradează corpul, la altele - structurile 
sufletului. Şi într-un caz şi în celălalt la început suferă sufletul.M- 
am interesat: care era situaţia în familia acestui tânăr? Conform 
diagnosticului meu reieşea că un mare „merit" în faptul că 
tânărul a devenit infractor îi revenea mamei. După toate 
probabilitățile, ea i-a transmis o dependenţă puternică de 
dorinţe, şi disponibilitatea de a face orice pentru a-şi îndeplini 
dorinţele. S-a dovedit că maică-sa divorțase de foarte mult timp 
de taică-său. Caracteristica fundamentală a mamei lui era 
sexualitatea nesatisfăcută. A distrus câteva familii. Se îndră- 
gostea, fermeca bărbatul, îl despărţea de familie şi-apoi îl 
abandona. Tatăl femeii stătea la închisoare pentru un omor din 
culpă. Chiar dacă e un omor din culpă, înseamnă că în acest caz 
concentrarea către bunăstare şi nivelul trufiei erau imense. 
Când sufletul este saturat de dependenţa de valorile umane şi 
începe să se intoxice cu agresivitate, omul devine infractor 
având de cele mai multe ori un singur scop - sâ-şi distrugă 
destinul, sănătatea şi viaţa, pentru a stopa procesul de 
dezintegrare a sufletului. Şi cu cât mai degrabă societatea îl va 
opri, pe de o parte, şi îi va da posibilitatea de a se schimba 
radical, pe de altă parte, cu atât mai puţin sinistre vor fi formele 
pe care le va căpăta criminalitatea. Am găsit nu demult în ziare 
o cifră care vorbeşte despre multe - în fiecare an în Rusia 14000 
de femei sunt ucise de către bărbaţii lor. în Rusia continuă 
războiul de autodistrugere. De ce? De ce în fiecare an în Rusia 
populaţia unui orăşel moare din certuri cotidiene, banale? 
Pentru că noi nu avem nici criterii ideologice, nici morale şi nici 
economice, criterii care ar putea stopa criminalitatea şi i-ar 
ajuta infractorului să se redreseze. E timpul, probabil, ca, de 
data asta, savanții, psihiatrii şi medicina să explice poporului că 
mârlănia, înjosirea, scările murdare de bloc sunt într-o 


interdependenţă nu numai cu nivelul nostru de trai ci şi cu 
sănătatea noastră şi, de asemenea, cu caracterul şi destinele 
copiilor noştri. 

Am văzut recent la televizor o emisiune despre scufundarea 
Titanicului. Unele date m-au răvăşit: s-au salvat 750 de oameni, 
au pierit 1500, nu a supravieţuit nici un pasager de la clasa a l- 
a. Au pierit şi vip - urile. Aceştia s-au conformat comenzii 
căpitanului: în bărci urcă doar doamnele şi copiii. Cei bogaţi, 
persoanele înstărite s-au dovedit a fi pătura cea mai bună a so- 
cietăţii. Nouă, însă, din copilărie ni se spunea prin intermediul 
poveştilor, romanelor, presei unul şi acelaşi lucru: ce canalii sunt 
toţi bogătaşii şi cât de deştepţi şi nobili sunt săracii. Săracul însă 
se îmbogăţeşte dacă are minte, talent, dacă îi place munca şi 
este ordonat. Şi majoritatea miliardarilor, dacă e să dăm crezare 
statisticilor, sunt oameni cu o înaltă ţinută morală şi cumsecade. 
Ce să fie asta: invidia săracilor faţă de cei bogaţi? De ce însă nu 
numai socialismul dar şi societatea occidentală contribuie la 
menţinerea unei asemenea concepţii? 

La prima vedere situaţia pare într-adevăr ciudată. După cum 
bine observase o scriitoare, în Rusia, toţi îi urăsc pe cei bogaţi şi 
totodată toţi vor să fie bogaţi. în principiu, e vorba despre toată 
lumea. Dacă ne amintim de Vechiul Testament una din 
poruncile lui preconizează excluderea invidiei şi urii faţă de cei 
mai bogaţi. Socialismul a fost fondat pe alte principii, iar noi am 
putut evalua consecinţele. Se poate spune că religia şi-a pierdut 
din puteri şi în om au început să predomine însuşirile negative: 
lascivitatea, invidia şi lăcomia. De ce însă s-a menţinut atâta 
vreme ideea unei comuniuni economice şi a egalităţii - o idee 
care, de altfel, s-a născut în Occident, într-un sistem capitalist. 
Deci societatea occidentală a generat ideea de ură faţă de cei 
bogaţi şi de egalitate economică între cel prost şi cel deştept. 
Şi dacă toate acestea s-au întâmplat aşa, înseamnă că există un 
sens suprem. 

Să analizăm următoarea ipostază. Orice organism există atâta 
timp cât este unitar. Dacă este distrus nucleul unei celule moare 
şi celula. Dacă organismului nu i se asigură înţelegerea şi 
unitatea el nu mai poate supravieţui. Acelaşi lucru se întâmplă şi 
cu fiinţele vii. Cu cât este mai înalt nivelul de dezvoltare a 
societăţii cu atât mai înalt trebuie să fie gradul de umanitate al 
membrilor acestei societăţi şi cu atât mai bun trebuie să fie 


nivelul de conducere. Religiile universale au permis să fie ridicat 
cu mult gradul de dezvoltare a societăţii. Acest nivel a fost 
condiţionat de legile morale şi ideologice. Esenţa capitalismului 
constă în faptul că legile economice sunt mai importante decât 
cele morale. 

Acest fapt duce la ruperea legăturilor fine care asigură unitatea 
societăţii. Se dereglează relaţiile de familie şi ulterior se 
dereglează şi se dezintegrează treptat şi societatea. lar atunci 
când componentele unui organism încetează să mai funcţioneze 
ca un întreg apare boala care, sub ameninţarea morţii, impune 
organismului să-şi restabilească unitatea tuturor organelor. O 
astfel de boală, la nivelul societăţii, poate fi considerat războiul. 
La un nivel înalt de dezvoltare caracterul dur şi obligatoriu al 
impulsurilor evoluționiste devine mai puţin eficient dar mult mai 
periculos. în societatea occidentală nu există o idee care să-i fi 
unit pe toţi şi să fi contribuit la supraviețuirea strategică a 
societăţii. Dacă nu există o idee care să-i unească pe săraci, 
bogaţi şi orice membru al societăţii într-o strategie generală de 
dezvoltare şi supravieţuire atunci toţi aceştia trebuie să se 
unească altfel. Şi această tendinţă reală spre umanitate a fost 
reprezentată în conştiinţa occidentală, în primul rând, de 
măsurile economice. 

De ce în cele mai grele condiţii statul sovietic a supravieţuit 
fără ca, practic, să aibă specialişti? Din cauză că unitatea şi 
finalitatea s-au dovedit a fi mult mai eficiente decât avantajul 
economic al Occidentului. în continuare însă se întâmplă ceva 
ciudat. Lenin atacă plin de ură inteligenţa. Kirov evacuează 
10000 de persoane din apartamentele lor din Leningrad şi le 
cazează în barăci unde acestea mor. De ce? Pentru că mun- 
citorii aveau nevoie de apartamente, iar de intelectuali nu prea 
avea nevoie nimeni. 

Aşa începe un proces de decimare nu a bogaţilor ci a 
persoanelor inteligente, cultivate. Despre ce ne vorbeşte acest 
fapt? Capitalismul nu a putut asigura unitatea societăţii. Banii şi 
legile economice s-au situat mai presus de moralitate. Nici 
socialismul nu i-a putut asigura societăţii unitatea. Viitoarea 
bunăstare materială şi ideile care se reduceau la câştigarea 
unei bucăţi de pâine s-au dovedit a fi mai presus de moralitate. 
Practic, socialismul şi-a însuşit toate noţiunile morale din 
creştinism, lată de ce a rezistat destul de mult, chiar dacă e 


vorba de biruinţa valorilor morale. Socialismul, de fapt, a fost o 
încercare de a restaura creştinismul în condiţiile contemporane. 
De ce, totuşi, în ultimele câteva secole au fost nimiciţi cei mai 
buni? Există oare un înţeles mai adânc? Dacă e să gândim logic, 
nimicirea celor mai buni reprezentanţi ai unei societăţi ne 
vorbeşte despre o criză serioasă a civilizaţiei. Putem oare găsi 
un sens profund şi dreptate în nimicirea celei mai bune părţi din 
populaţie? Poate fi întemeiată, din punctul de vedere al logicii 
divine, ura faţă de cei bogaţi şi talentaţi? 

„Tot ce este logic - este adevărat - zicea Hegel. - Tot ce este 
adevărat - este logic." Adică, dacă ceva există, oricât de absurd 
ar părea, înseamnă că în existenţa acestui ceva există un sens 
suprem şi o dreptate supremă. Să ne imaginăm acum că 
oamenii bogaţi, inteligenţi şi talentaţi alcătuiesc coroana unui 
arbore. Poporul este trunchiul acestui arbore. Cantitatea de 
iubire în suflet care-i permite omului să fie religios, moral, să se 
simtă părticică a lumii şi alături de ceilalţi oameni, această 
cantitate de iubire reprezintă rădăcinile arborelui. Şi dacă 
arborele poate muri din cauza activităţii insuficiente a 
rădăcinilor, se va rări, în primul rând coroana lui. 

Cu cât sunt mai mari senzualitatea, dorinţa şi intelectul cu 
atât mai periculoase devin dacă nu sunt asigurate cu iubire. Un 
criminal va lua viaţa a zeci de persoane pentru a se îmbogăţi. 
Un ideolog va răpune viaţa a milioane de oameni. în ultimele 
decenii am uitat că trebuie să cheltuim mai multă energie 
pentru a acumula iubire şi a tinde spre Dumnezeu. Toate forţele 
au fost irosite pentru plăceri, dezvoltarea senzualităţii, a 
capacităţilor şi a intelectului. In prezent suntem martorii unui 
proces în care arta fără de iubire ne omoară sufletele, orien- 
tându-le spre sex, dorinţă şi agresivitate. 

Observăm cum ştiinţa fără iubire ne ucide viitorul, sfidând 
bunul simţ cu experimentele sale. Observăm cum complexul 
militar şi organele de justiţie, orientându-se spre necesităţile 
lor, ucid şi nenorocesc tot mai mulţi şi mai mulţi oameni. 

Cu cât acest proces va continua mai mult cu atât mai puţin se 
vor naşte oameni talentaţi, frumoşi, sensibili. Nu întâmplător, în 
prezent se nasc foarte mulţi copii cu deficienţe psihice. E tot 
mai mare numărul âe talente cărora nu le este străină 
perversiunea. Totodată, însă, iau avânt tendinţele sănătoase. 
Oamenii încep să tatoneze situaţia - de la goana după bani ei 


trec la cercetările spirituale. Se întorc în permanenţă la 
noţiunile morale. De la noţiunile de moralitate care permit 
păstrarea iubirii vor trece treptat la gândirea religioasă şi înţe- 
legerea sensului poruncilor religioase. Nu ne va rămâne decât 
să întărim supremaţia absolută a iubirii faţă de orice valori 
umane, să înţelegem iubirea şi tendinţa către Dumnezeu ca pe 
o chezăşie a fericiri supreme, a unităţii şi a supravieţuirii în 
condiţiile contemporane. 

Ştim cu toţi că e păcat să ucizi. Ce se întâmplă atunci când 
omul ucide în timpul războiului? Ce se întâmplă cu sufletul lui 
după moarte, luând în considerare şi acest fapt? Cum se 
răsfrânge acest lucru asupra karmei lui? 

Am mai spus că foarte importantă este motivaţia. Ostaşul în 
luptă îşi face datoria. El nu vrea să ucidă. Dacă el se răzbună, 
vrea să ucidă, atunci e vorba de un ucigaş. Atunci când în 
timpul celui de-al Doilea Război Mondial guvernul chema 
poporul şi armata să se răzbune pe duşmani, atunci, cred, li s-a 
făcut un mare rău nu numai ostaşilor ci şi copiilor şi nepoților 
lor. Dacă moartea cuiva îţi provoacă plăcere atunci poţi fi clasat 
drept ucigaş. Uneori sunt întrebat: „Dacă ucidem pe cineva fără 
supărare şi ură înseamnă că nu se va întâmpla nimic?" Vă repet 
încă odată: dacă eu-1 nostru se activează şi cineva moare din 
această cauză noi vom răspunde pentru aceasta, mai devreme 
sau mai târziu. 

Mă puteţi întreba atunci cum rămâne cu cei care i-au nimicit 
pe evrei şi au organizat lagărele de exterminare? Ca să vă 
răspund la această întrebare ar trebui să-i studiez pe aceşti 
oameni. Diagnosticându-1 pe Hitler după filmele documentare 
am stabilit în biocâmpul său moartea urmaşilor până la a 
treisprezecea generaţie. Dependenţa de dorinţe o depăşeşte pe 
cea mortală de 27 de ori, iar hieroglifa morţii se dublează în 
biocâmp de 18 ori. Adică, oricare ar fi ideologia, este importantă 
atitudinea fiecăruia faţă de viaţă şi moarte. Dzerjinski şi Troțki 
erau autorii ideii lagărelor de concentrare; Lenin a introdus 
noţiunea de capturare a ostaticilor, iar într-un bileţel putea scrie 
fără nici o reţinere: „e bine să fie împuşcate 100 -150 de 
prostituate pentru a ridica disciplina trupelor"; Altădată îşi 
instruia subordonaţii:,, Trebuie să ucideţi cât mai multe feţe 
bisericeşti, soluţionând astfel două probleme: scăpăm de 
opoziţie şi luăm imensele bogății adunate de biserica pravos- 


lavnică" - ei bine dacă e să vorbim de aceşti oameni ei nu au 
fost executori ci autori. Ei lucrau conform principiului -„scopul 
scuză mijloacele". 

Scopul trebuie să definească mijloacele şi dacă acest scop 
permite uciderea altora înseamnă că deja este un scop 
păgubos. 

Cu cât mai mult depindem de dorinţele noastre cu atât mai 
puternic realizarea lor atrage moartea. Dorinţele însă sunt 
legate de bunăstarea în viaţă, de însăşi viaţa, de apărarea şi 
continuitatea ei. lată de ce, oricine ar fi un individ - comunist, 
naţional-socialist, adică fascist, sau un simplu om pentru care 
dorinţele sale sunt mai presus de viaţa altuia - toate acestea 
sunt rădăcini ale criminalităţii. O viziune incorectă asupra lumii 
generează o gândire criminală iar aceasta, la rândul ei, 
generează acţiunile criminale. Oricât de etic ar fi compor- 
tamentul nostru, dacă sensul suprem al vieţii pentru noi constă 
în stabilitatea unei bunăstări şi împlinirea dorințelor noastre, 
legate în primul rând de necesităţile corpului, mai devreme sau 
mai târziu concentraţia pentru o viaţă îndestulată va deveni 
mult mai importantă decât o persoană, două sau chiar mai 
multe. In continuare ideea care justifică crima va atrage asupra 
sa tot mai multe morţi şi se va transforma într-un program de 
autonimicire. Mi se părea o grozăvie faptul că până la revoluţie 
în armată activam feţele bisericeşti. Soldatul este ucis iar 
părintele îi vorbeşte de iubire. Mai târziu am înţeles: prezenţa 
părintelui frâna procesul de transformare a soldatului în ucigaş 
şi, deci, avea o influenţă benefică asupra societăţii în general. 
AFECŢIUNILE 

Medicina nu cunoaşte deocamdată ce anume provoacă boala lui 
Parkinson! Cum vă explicaţi acest lucru? 

— Nu demult m-a vizitat o pacientă cu o astfel de problemă. 
Primul lucru pe care l-am observat a fost nivelul foarte ridicat de 
trufie, irascibilitate, dorinţa fermă de a dirija personal lucrurile. 
Neacceptarea pur feminină a oricărei situaţii, supărarea 
lăuntrică şi permanentă pe soţ, incapacitatea de a accepta 
pierderea şi înjosirea şi senzaţia lăuntrică de superioritate 
asupra celorlalţi. 

„Trebuie să terminaţi cu toate acestea cât se poate de re- 
pede" - i-am explicat pacientei. Când s-a prezentat la cea de-a 
doua şedinţă nu am mai văzut nici un fel de ambiţii lăuntrice. Au 


apărut însă altele mai profunde: ataşamentul faţă de dorinţe, 
subordonarea altora faţă de dorinţele proprii, incapacitatea de 
a-şi struni pornirile şi ura faţă de cei care i-au înjosit dorinţele. 
Toate acestea le avea din belşug. „Nu demult am văzut un film 
despre doi pugilişti - am început să-i povestesc pacientei, - cu 
douăzeci de ani în urmă aceştia s-au luptat pentru titlul de 
campion mondial în boxul profesionist. Unul din ei avea o forţă 
de invidiat. Chiar şi cu mănuşi spărgea un sac pentru 
antrenament umplut cu nisip şi rumeguş. Al doilea era mai abil 
şi mult mai puternic psihic, şi s-a decis să profite de factorul 
psihologic. Aflându-se pe ring, el s-a adresat celor din sală şi le- 
a strigat: „Ajutaţi-mă, strigaţi cu toţii împreună „Ucide-l". Şi a 
câştigat. A pierdut însă lăuntric. S-a îmbolnăvit de boala lui 
Parkinson. Când avem un nivel înalt al trufiei şi geloziei 
nenorocirea e doar pe jumătate. Problemele serioase încep 
atunci când ne menţinem cu fermitate dependenţa de ceea ce e 
omenesc. Cruzimea şi evaluarea în termeni categorici a unor 
persoane reprezintă deja o fază a bolii. Excludeţi din lexicul 
dumneavoastră cuvintele şi expresiile „niciodată", 
„întotdeauna", „cu orice preţ". Prin intermediul internetului o 
domnişoară mă întreabă: „Cum pot să-l iert pe băiatul care m-a 
trădat?" Pentru început ar trebui să înlocuiţi expresia „m-a 
trădat" cu „m-a dus de nas. Şi-am mai adăugat : m-a indus în 
eroare din cauza slăbiciunilor sufleteşti. Şi atunci fapta lui nu va 
genera ură şi blamare ci compătimire. 

Pentru dumneavoastră problema înfrângerii trufiei şi a 
geloziei, adică refuzul dependenţei de conştiinţă şi dorinţe, este 
doar un prim pas. învăţaţi-vă să vă deconectaţi conştiinţa şi 
dorinţele. Cel de-al doilea pas va fi ordinea în ceea ce ţine de 
urmaşi. Eforturile vor fi considerabile. Şi va trebuie să lucraţi 
mult mai mult, gravitatea bolilor este definită de daunele care 
le-au fost făcute urmaşilor. Icterul, diabetul, scleroza şi boala lui 
Parkinson - toate acestea se datorează problemelor nerezolvate 
ale urmaşilor. 

în ultimul an a început să-mi cadă masiv părul şi la orice 
emoție, oricât de mică ar fi mă umplu toată de pete roşii şi 
prurit. Care să fie cauza? Şi în afară de acestea, în fiecare an 
am probleme cu vasele sangvine şi, primăvara, o alergie 
puternică. 


S-au apropiat de dumneavoastră sufletele viitorilor copii şi 
trăiţi acum emoţiile lor. Dacă acestea sunt agresive trebuie să 
suferiţi pentru a ajuta la purificarea sufletelor copiilor dumnea- 
voastră. Dacă vă cade părul însemnă că în copii s-a activat un 
puternic program de autonimicire. Dacă vă acoperiţi cu pete 
roşii însemnă că la orice situaţie problematică copiii reacţio- 
nează prin blamare. Primăvara ies la suprafaţă dorinţele 
noastre şi se fortifică legătura cu viitorul, adică legătura cu 
copiii şi dacă aveţi alergie sau guturai însemnă că urmaşii 
dumneavoastră au nevoie de o înfrânare a dorințelor. Concluzia 
este clară: trebuie să rezolvaţi problema cu urmaşii. în caz 
contrar s-ar putea ca urmaşii să vi se nască bolnavi - şi 
dumneavoastră veţi răspunde ulterior de acest lucru sau s-ar 
putea să nu se nască deloc. în astfel de cazuri foarte multe 
depind de dumneavoastră. 

DIVERSE 

Aţi scris undeva că rechinii îi devorează pe cei geloşi. Există 
vreo informaţie nouă în acest caz? 

La început nu înţelegeam de ce anume pe cei geloşi? Am 
văzut întâmplător într-un ziar fotografia unui bărbat pe care un 
rechin îl înghiţise în întregime, fără să-l fărâmiţeze. Apoi 
rechinul l-a respins şi s-a făcut nevăzut. Am diagnosticat 
această situaţie. Gelozia şi agresivitatea bărbatului faţă de 
femei erau imense. în momentul când rechinul l-a înghiţit 
bărbatul şi-a luat rămas bun de la viaţă atât de brusc şi s-a 
detaşat de toate încât gelozia a dispărut, iar rechinul a aruncat 
prada. 

Gelozia nu e nimic altceva decât ataşamentul faţă de relaţii, 
de dorinţe şi, în cele din urmă, de viaţa însăşi. Ce este sexul? 
Este o continuitate a sa în viitor, este prelungirea vieţii sale. 
Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii, sexului, hranei cu 
atât mai geloşi devenim, îmbătrânim mai activ şi ne despărţim 
mai repede de viaţă. în presă apar periodic poze ale unor 
persoane care în câteva luni au îmbătrânit cât pentru câţiva 
zeci de ani. Le pun diagnosticul şi văd peste tot unul şi acelaşi 
lucru. Se naşte sau trebuie să se nască un copil şi gelozia 
acestuia, adică ataşamentul faţă de viaţă, este imensă. Copilul 
n-are şanse de viaţă. Chiar dacă un părinte va muri situaţia 
copilului nu se va îmbunătăţi cu mult. Deci, părintele trebuie să 


trăiască, însă înjosindu-se, reprimându-şi sexualitatea şi 
dorinţele. 

Cineva divorţează, altcineva suferă de impotenţă iar al treilea 
îmbătrâneşte prematur. De fapt, noi putem să arătăm destul de 
bine şi la adânci bătrâneţi. Acest lucru însă e periculos pentru 
suflet; cu cât trăim mai mult cu atât mai mult creşte în 
subconştientul nostru concentraţia asupra vieţii, sexualităţii şi 
dorințelor - toate acestea încep să dăuneze sufletului. Apropo, 
orice animal reacţionează la frica interioară apărută la om şi 
începe să se comporte agresiv. De altfel, teama lăuntrică e cea 
care ne mărturiseşte despre ataşamentul exacerbat faţă de 
viaţă. 

RELAŢII 

Cum să convieţuiesc cu un soţ pe care nu-l iubesc? 
Dumneavoastră vorbiţi peste tot numai despre cei care se 
iubesc... 

La multe popoare, în vechime, fetele se măritau fără să-şi 
cunoască alesul (sau îl cunoşteau foarte puţin). Fata ştia că ea 
nu-şi poate dezaproba alesul, că trebuie să i se supună. Trebuia 
să-i câştige iubirea şi atenţia prin capacitatea ei de a-l iubi şi a fi 
binevoitoare. îngrijindu-se de el, indiferent cum se prezenta 
acesta, ea îşi accepta în totalitate destinul. De aceea orientarea 
ei era, în primul rând, nu spre atracţia sexuală şi dorinţe, ci spre 
voinţa divină. Sentimentul de prietenie şi căldură sufletească 
era mai presus de sexualitate. Imaginaţi-vă că vi s-a născut un 
copil hărăzit de soartă. Oricum ar fi acest copil dumneavoastră 
trebuie să-1 îngrijiţi şi să-l educați. Vă puneţi speranţele în 
faptul că acest copil vă va răspunde la fel când va creşte, 
sunteţi fericiţi că îi puteţi oferi iubirea voastră şi îl puteţi îngriji. 
Cu cât dumneavastră sunteţi mai bun şi aveţi parte de mai 
puţine supărări şi temeri pentru viitor cu atât copilul 
dumneavoastră va fi mai bun. 

încercaţi să aveţi aceeaşi atitudine şi faţă de soţul pe care nu- 
1 iubiţi. Cu atât mai mult cu cât există foarte des situaţii în care 
ataşamentul subconştient şi pretenţiile blochează total 
sentimentul iubirii. Femeia înţelege că a iubit doar atunci când 
familia s-a destrămat deja. 

ÎNTREBĂRI GENERALE 


M-am 
schimbat 
mult şi 
după cum 
mărturise 
sc cei din 
jurul meu 
m-am 
schimbat 
înspre 
bine. Mi-a 
rămas 
însă o 
singură 
problemă 
pe care n- 
o pot 
soluţiona 
singură. 
lubesc o 
femeie. în 
principiu, 
mie îmi 
plac 
bărbaţii, 
femeile 
nu m-au 
interesat 
niciodată. 
S-a 
întâmplat 
însă că 
ne-am 
îndrăgosti 
t şi 
suntem 
împreună 
de cinci 
ani. îmi 
dau bine 


seama că 
nu e bine 
ce fac. 
Am 
încercat 
de multe 
ori să mă 
despart 
de 
prietena 
mea dar 
cineva de 
acolo, de 
sus, nu-mi 
permite 
să fac 
acest 
lucru. 
Graţie 
relaţiilor 
noastre 
eu am 
învăţat să 
iert, să 
am 
încredere 
şi să 
iubesc 
fără 
supărări şi 
pretenţii. 
Mă simt 
fericită, 
dar mă 
macină un 
gând: prin 
relaţia pe 
care o am 
voi dăuna 
eu oare 


sufletului 
meu şi 
sufletelor 
copiilor 
mei. Cred 
că într-un 
fel sau 
altul, voi 
avea 
copii. Am 
24 de ani, 
am citit 
cărţile 
dumneav 
oastră şi 
lucrez 
asupra 
mea. 
Le facem rău urmaşilor noştri atunci când ne dezicem de iubire. 
lată ce vă pot spune despre situaţia pe care mi-aţi descris-o: 
dumneavoastră, în subconştient, nu puteţi nicidecum accepta 
partea dureroasă din relaţiile personale. Dragostea faţă de un 
bărbat se conjugă cu un ataşament atât de incredibil încât nu 
puteţi accepta durerea purificării din partea bărbatului şi 
aceasta vă va ucide şi pe dumneavoastră, şi pe urmaşii 
dumneavoastră. Din cauză că baza fericirii omeneşti este viaţa 
şi continuitatea acesteia, adică atracţia sexuală, iubirea pentru 
o femeie în cazul unei frânări (în subconştient) a atracției 
sexuale încetineşte acumularea de agresivitate. Nu e cazul să 
vă temeţi de acest sentiment dar nici nu trebuie să vă mândriţi 
cu această legătură. Oricum, mai devreme sau mai târziu, va 
trebui să soluţionaţi şi această problemă. Cu cât vă veţi orienta 
mai mult în relaţiile dumneavoastră spre iubire, prietenie şi mai 
puţin înspre sexualitate, cu atât veţi menţine în urmaşii 
dumneavoastră o cale de a se dezvolta şi nu una spre 
degradare. 
Ce vrea să însemne arteroscleroza vaselor sangvine ale 
creierului - îmbătrânire sau păcate? Care sunt cauzele? 
Pe măsură ce omul trăieşte şi se cufundă tot mai adânc în 
dorinţe se declanşează mecanismul opus eliberării. E vorba de 


afecţiuni, bătrâneţe, adică de stingerea treptată a funcţiilor 
noastre - e şi acesta un mecanism care ne salvează sufletul de 
degradare. Deci, cu cât mai mult ne restricţionăm în ceea ce 
ţine de plăcerile lumeşti, mai ales primăvara, cu atât suntem 
mai buni unii faţă de alţii şi faţă de sine, şi cu atât mai mult 
vom face faţă bolilor şi îmbătrânirii. De altfel, există foarte 
multe ipoteze care explică longevitatea vieţii în Caucaz. Unii 
cred că e vorba de caracteristicile hranei, ale apei de munte . 
Eu însă consider că una din cauzele longevităţii este lipsa 
desfrânării sexuale. Obiceiurile severe, care reglementau cu 
stricteţe atitudinea faţă de femeie şi educaţia corectă a femeii 
însăşi, educaţie ce excludea gelozia, supărările şi pretenţiile 
faţă de soţ alcătuiau un fond genetic sănătos. Atunci însă când 
femeia este geloasă, îşi critică în permanenţă soţul, şi e 
nemulțumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria 
persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. 
Deoarece dorinţele şi viaţa sunt interdependente, gelozia şi 
supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne 
scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. 

De 4 ani lucrez asupra sinelui. La 15 ani, după ce-am suferit 
de otită, am un vâjâit în urechi - în prezent acesta se amplifică. 
După ce am fost înşelată de soţ nu am putut să citesc nici un 
rând cu ochiul stâng. Nu demult am început să văd cu acest 
ochi - mulţumesc. Fiul cel mare suferă, din naştere, de astenie. 
A suferit o traumă acum trei ani iar în prezent suferă de o 
dislocare a vertebrelor. Fiului cel mic i-a fost extirpat jumătate 
din intestin. Care este cauza acestor probleme ale copiilor? 
Dacă dumneavoastră în realitate aţi perceput atât de dureros 
situaţiile limită înseamnă că în perioada maturizării sexuale, a 
primei iubiri, când sufletele copiilor s-au apropiat de dumnea- 
voastră nu aţi putut face faţă (în planul fin) acestor situaţii. 
Dacă aţi blamat sau v-aţi supărat, atunci e vorba de un program 
de autonimicire care ulterior v-a afectat capul sau intestinul. 
Dacă v-aţi inhibat supărările pot fi afectate inima, plă-mânii sau 
gâtul. La copiii dumneavoastră s-a amplificat tendinţa de a 
blama, de a fi deprimat sau de a se supăra. Şansele lor de a 
depăşi situaţiile dureroase s-au redus. însemnă că în momentul 
încercării ei nu şi-au ucis agresivitatea în sine şi în copiii lor. 
Această agresivitate este frânată acum prin boală. Sănătatea 
copiilor dumneavoastră depinde de cum vă veţi putea retrăi 


viaţa şi cum veţi putea schimba ceea ce trebuia schimbat. Și 
încă un detaliu: această retrăire în gând va deveni reală dacă o 
veţi proiecta de 200 de ori. Alegeţi câteva situaţii dureroase şi 
lucraţi asupra lor. Scopul este simplu: dumneavoastră trebuie să 
vă schimbaţi. Reacţia dumneavoastră la orice eveniment 
trebuie să fie cu totul alta. 

Ce reprezintă „paralizia cerebrală infantilă"? 

O să vă vorbesc la început despre o anumită situaţie. Mă 
aflam în maşina unui prieten şi am început să discutăm despre 
paralizia cerebrală infantilă. 

— Soţia mea a stat, la rugămintea vecinei, cu fiica acesteia 
care suferă de această boală. Caracterul fetiţei era greoi, 
complex. 

— Bineînţeles, l-am susţinut eu, paralizia cerebrală repre 
zintă blocarea unui imens program de autodistrugere. Când, 
lăuntric, eşti gata să faci presiuni asupra oricui doar pentru a-ţi 
satisface dorinţele şi acumulezi în suflet tot mai multe 
pretenţii, blamări şi supărări, atunci cu din ce în ce mai multă 
putere începi să te distrugi şi unica modalitate de a te salva 
poate fi doar o boală incurabilă. Dacă în fiecare secundă 
sufletul urăşte şi blamează lumea înconjurătoare atunci în 
fiecare fracțiune de secundă omul se autodistruge. 


Şi de aceea este menţinută boala ca unic mijloc de 
salvare." 

— De la care din părinţi putea să vină o asemenea 
percepţie? 

L-am rugat să-mi spună numele mamei. Mi 1-a spus. 

— în biocâmpul femeii e o posibilă moarte a soţului, i-am 
spus eu, Ce însemnă asta? înseamnă că gelozia, supărările şi 
pretenţiile la această femeie sunt atât de profunde încât soţul 
poate muri sau se poate îmbolnăvi grav. 

— Da, mama fetiţei într-adevăr e foarte exigentă - mi-a 
spus interlocutorul meu. Mă uit pe geam la copacii de pe 
marginea drumului şi continui: 

— în mod practic, toate femeile inteligente, exigente şi cu 
o mare voinţă au copii nefericiţi. 

— Şi ce-i de făcut, dacă ea s-a născut aşa? 

— Dacă ea la serviciu este exigentă şi principială, iar cu 
omul iubit este gingaşă şi neajutorată atunci totu-i în regulă. 
Ea va trece de purificare iar copiii vor fi normali. Dacă însă ea 
va fi dură, exigentă şi principială în viaţa particulară atunci e 
mai bine pentru ea să nu aibă copii. Dacă nu vrea să accepte 
suferinţele din partea soţului le va primi pe cele din partea 
copilului. 

— Mă neliniştesc pentru soţul ei - mi-a spus companionul 
meu. Ce se va întâmpla cu el, va muri? 


— Spune-mi numele lui, - l-am rugat, şi peste câteva 
secunde i-am spus: Totu-i bine, bărbatul e bun la suflet, săritor 
la nevoie, şi femeia nu-i va putea face rău. 

— Reiese că ceea ce trebuia să-l ucidă pe soţ trece asupra 
copilului? 

— Da, îi răspund, programul deja s-a declanşat. Dacă 
femeia are anumite pretenţii asupra tatălui peste care nu poate 
trece, atunci acest program se declanşează şi îi ucide soţul. Și 
fiindcă aceşti copii sunt şi ai soţului mecanismul de nimicire 
se transferă şi asupra lor. 

— Să zicem că mama îşi ucide inconştient fiica, fiica, însă, 
ce vină poartă? 

— în trei vieţi anterioare ea era gata să suprime pe oricine 
pentru a-şi satisface dorinţele. Sufletul ei a început să piardă 
iubire, ceea ce înseamnă că pentru a-şi salva sufletul în această 


viaţă va trebui să i se năruiască mereu toate dorinţele. Şi iată 
ce obţinem: cel mai mult se ocupă de ea mama, şi fata trebuie 
să-i dea în schimb iubire şi căldură sufletească. Recunoştinţa şi 
iubirea permit echilibrarea oricăror pierderi din partea altei 
persoane. Deci, mama îşi iubeşte copilul şi totodată îl va ucide 
fără să vrea. Fetei nu-i rămâne decât să-şi iubească mama, 
acceptând înjosirea dorințelor ei prin agresivitatea maniei. 
Sufletul învaţă, încet şi chinuitor, să iubească chiar şi atunci 
când are loc înfrânarea dorințelor: Cu cât acest proces va 
decurge mai repede şi cu cât mai multă iubire va fi în sufletul 
fetiţei cu atât mai mică va fi concentrarea asupra dorințelor iar 
mama va înceta să încerce să-i spargă zidul de apărare al fiicei. 
Fetiţa are o singură şansă de supravieţuire - să răspundă prin 
iubire la agresivitate, lată de ce a fost lipsită de toate formele 
de apărare, cu excepţia iubirii şi a căldurii sufleteşti. 

— Ei bine, eu însă nu înţeleg un lucru. Pentru părinţi este o 
mare suferinţă să-şi îngrijească acest copil bolnav. înţeleg de 
ce suferă mama şi fiica, însă de ce trebuie să sufere şi tatăl, 
dacă el este un om bun şi nu are nici măcar o agresivitate 
interioară? 

— în viețile anterioare el şi-a făcut soţia geloasă, o controla 
şi o ţinea din scurt în aşa măsură încât cu timpul a devenit 
îngrozitor de geloasă şi supărăcioasă iar divinizarea subconşti- 
entă a iubirii lui umane, a relaţiilor şi dorințelor lui din această 
viaţă este înjosită prin caracterul femeii şi prin boala fiicei 
sale. 

— Acum mi-e clar, a concluzionat şoferul uitându-se la 
traseu, de ce însă aceştia s-au îmbolnăvit, iar alţii - nu? 

— La început noi pierdem senzaţia de continuitate a 
Divinului şi a iubirii faţă de tot ce se întâmplă. Noi uităm că 
suntem divini în esenţa noastră şi începem să iubim cu teamă 
şi îndoială, iar mai apoi cu melancolie şi lipsă de încredere în 
sine. Ulterior nu mai suntem mulţumiţi de noi înşine, apar 
supărările pe cei dragi şi pe toată lumea, mai târziu colcăim de 
ură şi suntem gata să nimicim pe oricine nu ni se supune şi ne 
stă în cale. Fiecare dintre noi alege pe ce treaptă trebuie să se 
oprească. Dacă mecanismul de păstrare a iubirii este dezvoltat, 
atunci omul se opreşte de la primele trepte ale căderii în păcat. 
Cu cât acest proces durează mai mult cu atât afecțiunile care 


încearcă să-l oprească sunt mai serioase. în acest caz are o 
mare importanţă educaţia religioasă şi concepţia asupra lumii. 

— De altfel, ce sunt credinţa, speranţa şi iubirea? De ce 
aceste noţiuni sunt legate între ele? 

— Să începem cu speranţa; noi avem dorinţe superficiale 
care ţin de corp şi dorinţe care vin din iubire. Primele trebuie 
înfrânte, celelalte trebuie susţinute. Dacă dorinţa nu conţine 
agresivitate ea deja este ca şi împlinită. Atunci însă când 
făcând pe plac propriei conştiinţe noi suntem încercaţi de frică, 
dubii, neîncredere noi ne distrugem viitorul şi călcăm în 
picioare dorinţele noastre. Speranţa însemnă păstrarea dorin- 
telor în acel moment în care conştiinţa se dărâmă. Speranţa 
este dorinţa care există în pofida temerilor, dubiilor, înjosirilor, 
regretelor şi neplăcerilor. O astfel de dorinţă poate supravieţui 
doar atunci când concentrarea asupra iubirii este cu mult mai 
mare decât concentrarea asupra conştiinţei. 

— Am înţeles, îmi răspunde interlocutorul meu. Speranţa 
este primul pas către cunoaşterea Divinului. Care-i cel de-al 
doilea? 

— Credinţa este tendinţa către iubire atunci când Speranţa 
moare. Adică, dacă noi tindem spre iubire depăşind limitele 
conştiinţei atunci e vorba de speranţă, dacă însă continuăm să 
tindem spre iubire şi trecem de limitele conştiinţei şi dorințelor 
- atunci e vorba de Credinţă. 

— Mi-a rămas să mai întreb ce înseamnă lubirea? - 
zâmbeşte interlocutorul meu. 

— Nu demult savanții au stabilit că doar în partea vizibilă a 
Universului se află circa 150 miliarde de galaxii. în fiecare 
galaxie se află câteva miliarde de stele şi toate acestea 
reprezintă doar o parte infimă din ceea ce noi numim lubire. 

Ne-am continuat, în tăcere, drumul pe autostrada înză- 
pezită. Mă gândeam că reţeta esenţială a sănătăţii este să nu 
uităm niciodată de iubire, chiar şi atunci când s-ar părea că 
toate sunt împotriva ei. lar aici fiecare om îşi alege calea lui. 
DIVERSE 

Aţi scris că dacă omul urăşte sau adoră pe cineva atunci, în 
planul subtil, aceste lucruri arată la fel. Dacă eu iubesc 
nebuneşte pe cineva oare acest sentiment este similar cu cel al 
urii? Sau adoraţia, ataşamentul puternic faţă de cineva - oare 
aceasta nu este iubire? Se prea poate ca acesta să fie motivul 


pentru care şi există în viaţă o expresie atât de răspândită ca „o 
iubire nefericită". 

O iubire adevărată este întotdeauna fericită. Aveţi dreptate. 
Din punctul de vedere pământesc iubire înseamnă reciprocitate, 
stabilitate a fericirii umane, apariţia copiilor, îndeplinirea 
dorințelor etc. Expresia „iubire nefericită" înseamnă o iubire din 
punctul de vedere al dorințelor omeneşti. E vorba mai degrabă 
de o dorinţă, decât de iubire. Dorinţele pot fi nefericite, iubirea 
însă - niciodată. 

Să gândim împreună. Ce este fericirea umană? Este posi- 
bilitatea de împlinire a dorințelor. Imaginaţi-vă că aveţi parte de 
o fericire imensă. Ajungeţi până la o anumită limită. După 
această limită fericirea pentru dumneavoastră va însemna ne- 
fericire. De ce? Pentru că dumneavoastră simţiţi că aţi atins un 
asemenea nivel pe care nu-1 veţi putea menţine. în continuare 
această fericire vă va sufoca. 

Sau - o altă variantă: obţinând această fericire începeţi să 
înţelegeţi că mai devreme sau mai târziu o veţi pierde, acest 
lucru făcându-vă nefericit. Şi cu cât aveţi acum mai multă 
fericire cu atât mai nefericit sunteţi pentru că ştiţi că o veţi 
pierde. Şi atunci, cu cât bărbatul iubeşte mai mult o femeie cu 
atât mai mult se teme de înşelare, de moarte sau impotenţă. în 
acest caz fericirea se transformă în suferinţă, în chin şi-apoi 
începe degradarea. 

De ce? Pentru că o astfel de fericire se concentrează nu 
asupra izvoarelor, asupra iubirii însăşi, ci asupra dorințelor şi 
vieţii. Acea explozie de iubire în care accentul nu cade pe Divin 
ci pe dorinţele omeneşti este totodată şi o explozie de ură şi 
teamă. 

Sau eu urăsc femeia de care m-am îndrăgostit sau mă urăsc 
pe mine însumi şi nu mai vreau să trăiesc fiindcă ea mă va 
abandona. Toate depind de un singur lucru: spre ce tindem noi 
atunci când iubim. Dacă noi îl iubim pe Dumnezeu în toate 
atunci tot ce facem reprezintă pentru noi doar un mijloc (şi nu 
un ţel) şi suntem tot mai fericiţi. Dacă însă noi ne concentrăm 
asupra dorințelor (fie că e vorba de copii, de continuitatea 
vieţii, de relaţia cu fiinţa îndrăgită) atunci cu cât sentimentul 
nostru este mai puternic cu atât mai multe suferinţe se ascund 
în spatele său - la început în subconştient, ulterior şi în 
realitate. 


Motivul real pentru a face ceva pentru eternitate este să fii 
cointeresat personal în această eternitate. în acest caz un 
individ ar trebui să trăiască veşnic, altfel nu putem vorbi 
despre cointeresarea lui. Ce credeţi despre acest lucru? 

— Ce este o generalizare? Există diferite situaţii. 

Despre fiecare situaţie în parte există o anumită informaţie 
care se generalizează. O situaţie generalizată este deja alta dar 
totodată aceasta conţine datele despre celelalte situaţii. 

Există mai mult de 70 de mii de afecţiuni. Depistăm la 
început sute de cauze, apoi zeci şi în sfârşit - una singură. 

Dezicerea de lubirea divină generează toate problemele. 

Aceiaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii. Există un număr 
imens de oameni. Fiecare îşi are individualitatea sa; când însă 
trecem la planuri mai fine individualitatea începe să se 
destrame şi rămâne doar ceva general iar în cele din urmă 
rămâne doar Divinul, veşnicul. 

în afară de Dumnezeu nimic nu este veşnic. lată de ce tot ce 
e divin în dumneavoastră este veşnic. La acest nivel însă 
simptomele noastre individuale îşi pierd importanţa. Ele au 
pondere doar atunci când ne aflăm în învelişul nostru fizic. 
Atunci când pătrundem într-un plan divin comportamentul şi 
caracterul nostru nu au nici un sens. De aceea şi noţiunea de 
„cointeresare personală" (atunci când e vorba de planul Divi- 
nului) este un non-sens. Când înaintăm spre iubire noţiunea de 
„cointeresare" trebuie să dispară. 

lubirea de Dumnezeu este posibilitatea de a fi întotdeauna 
fericit. 

Ce ne mai trebuie pentru a fi fericiţi? 

Noi trebuie să simţim iubirea pentru Dumnezeu. Este o 

împrejurare de circumstanţe în care dacă nu vom sesiza 

divinul din noi nu vom putea supravieţui. 

Cam atât despre cointeresarea personală. în fond, dacă e să 
ne gândim bine omul soluţionează o singură problemă - 
păstrarea iubirii pentru Dumnezeu sau refuzul acesteia. De 
aici ni se trag toate. în acest plan toţi suntem egali. într-un 
plan fin sufletele noastre reprezintă un întreg. 

Cointeresarea personală este o noţiune ce ţine de un plan 
de suprafaţă, de mare anvergură. 

Diferenţele sunt cu atât mai neglijabile cu cât ne apropiem 
mai mult de Divin. Vă spun încă o dată: nu are sens să vorbim 


despre ceva personal atunci când e vorba de planul divin. 
Dumnezeu este personalitatea absolută şi impersonalitatea 
absolută. 

Nu reprezintă oare anumite tehnici (yoga, respiraţia 
controlată, anumite tipuri de meditaţie, dianetica, retrăirea 
anumitor situaţii etc.) un fel de pătrundere în viitor şi nu este 
oare acest lucru o încălcare a anumitor legi? 

-Yoga, tehnicile de respiraţie, tipurile de meditaţie, retrăirea 
anumitor situaţii nu sunt decât nişte forme de lucru asupra 
sinelui care ne ajută să ne modificăm starea lăuntrică, să ne 
schimbăm atitudinea faţă de lume - toate acestea ne ajută să 
ne tratăm. 

lese în faţă, din punctul meu de vedere, dianetica: aici 
accentul se pune nu pe modificările pe care le suportăm ci pe 
aspectele tehnice ale chirurgiei biocâmpului. 

Am scris în cărţile mele că la început dianetica are efect, 
ulterior însă apar tot mai multe probleme, lată de ce o atitudine 
corectă faţă de tehnici şi conştientizarea faptului că acestea nu 
pot avea drept scop numai sănătatea fizică sau succesul în 
afaceri permit utilizarea acestora fără nici un fel de probleme. 

Când ne modificăm în prezent, ne modificăm şi în trecut şi în 
viitor pentru că timpul este unic. Pătrunderea în viitor repre- 
zintă o concentrare ridicată asupra viitorului - e vorba de 
tehnici speciale care ulterior pot da un efect negativ. 

Jdeea esenţială e cea pe care se bazează o anumită tehnică. 
Tehnicile indiene au la bază ideea unui Dumnezeu unic şi a 
comuniunii cu Acesta. Acest lucru îi ajută să-şi dezvolte 
capacităţile dacă lăuntric ei nu s-au dezis de acea filozofie care 
stă la baza acestor tehnici. 

Tehnicile moderne, de regulă, nu au la bază nici un fel de 
filozofie de aceea pot fi nocive. 

Se poate determina şi fără diagnosticare dacă o persoană 
manifestă agresivitate faţă de iubire sau nu? 

— Dacă în cazul agresivităţii din partea altor persoane la 
dumneavoastră nu apare necesitatea de a răspunde printr-un 
sentiment de agresivitate, de a vă apăra emoţional, înseamnă 
că sunteţi în regulă. 

De ce începi să-i iubeşti pe toţi numai după ce ai fost „lovit“, 
adică înjosit, ofensat sau numai după ce s-a întâmplat un lucru 
neplăcut? De ce simţi dorinţa de a merge benevol către iubire 


dar această dorinţă nu se realizează? Prin ce se explică acest 

lucru: prin faptul că nu eşti pregătit sau prin lene elementară? 
Dumneavoastră uitaţi că noi continuăm să rămânem animale şi 
atât timp cât Divinul din noi nu a devenit o realitate, 
independentă de tot ce e omenesc, noi rămânem nişte animale 
dezvoltate, adică noi depindem de ceva, noi lenevim, nu vrem 
să facem anumite lucruri iar procesul dezvoltării noastre este 
unul forţat. Dacă este forţat atunci, noi sesizăm Divinul doar 
când pierdem omenescul, iar pierderea a tot ce e omenesc o 
simţim atunci când suntem loviți, înjosiţi, ofensaţi. lată de ce 
de multe ori un bărbat poartă o femeie pe braţe, îi dăruieşte 
bani, i se închină, iar aceasta fuge la altul, care îi ia banii, o 
înjoseşte şi astfel toţi sunt mulţumiţi şi fericiţi. Pentru că unul 
pierde banii, dar dobândeşte iubirea pentru Dumnezeu, altul ia 
aceşti bani, ajutându-i pe ceilalţi să simtă iubirea pentru 
Dumnezeu. 

Trebuie să înţelegem că atât timp cât noi nu ne întoarcem la 
Dumnezeu şi nu suntem una cu Dumnezeu sau măcar nu 
simţim prioritatea Divinului din noi atunci în noi factorul uman 
va fi foarte puternic; şi dependenţele, şi lenea şi lâncezeala. 

Omul se deosebeşte de animale prin faptul că are rațiune. 
Tocmai raţiunea ne permite să ne educăm senti-. mentele. în 
filozofia indiană însă se spune că cel mai mare duşman al 
omului este conştiinţa. în Biblie se spune: cunoştinţele multe 
înmulţesc durerea. Cui ar trebui să ne încredinţăm totuşi, 
conştiinţei sau sentimentelor noastre? 

— In timpul cercetărilor mele m-am convins de următorul lucru: 
dacă sentimentele mor, stagnează şi conştiinţa. Conştiinţa 
noastră este, de fapt, un sentiment generalizat. Ca informaţia 
să se realizeze este nevoie de energie. Energia, adică 
sentimentele, trec în informaţie, adică în gândire şi viceversa. 
Informaţia reprezintă începutul, masculinul, iar energia - 
femininul. în planul superficial există o diferenţă vizibilă între 
aceste două începuturi. In straturile de profunzime energia şi 
informaţia sunt identice. Dacă individul are contact cu aceste 
straturi, atunci orice cuvânt spus de el se poate transforma în 
faptă. O frază rostită se realizează ca o situaţie. Cu cât 
conştiinţa noastră este mai mare şi cu cât mai mare e aco- 
perirea ei în timp cu atât mai adânc pătrunde ea în structurile 
fine ale Universului. Ce înseamnă să asculţi sfatul unui înţelept? 


Sau sfatul unui călugăr - sihastru? Primul are o experienţă 
impunătoare, generalizând mii de situaţii de viaţă. Cel de-al 
doilea nu are experienţa, însă rugăciunea lui este o limpezire 
intuitivă. S-ar părea că sunt două persoane diametral opuse 
însă ambele îţi pot da acelaşi sfat. 

Vorba e că informaţia din mii de situaţii de suprafaţă şi din 
zeci de situaţii de profunzime pateu fi aceeaşi. Cunoaşterea 
intuitivă e totdeauna înaintea experienţei. La început noi acu- 
mulam informaţia cu ajutorul sentimentelor, după care ea se 
transformă în experienţă şi conştiinţă. în stratul se suprafaţă 
sentimentele generează gândirea iar energia se transformă în 
informaţie. în planurile de profunzime informaţia generează 
energie. în planuri şi mai fine energia şi informaţia sunt 
identice şi se prezintă ca manifestarea unuia şi aceluiaşi 
început. 

Cu cât mai mult ne apropiem de bazele existenţei cu atât mai 
mult gândurile şi sentimentele noastre se umplu cu iubire. Şi 
dacă sentimentul dumneavoastră de iubire este fără de teamă, 
lâncezeală, supărări şi ofense atunci gândurile şi senti-mentele 
vă vor arăta calea cea dreaptă. Atunci puteţi să vă încredinţaţi 
gândurilor şi sentimentelor dumneavoastră. 

Dacă afecțiunile oamenilor sunt provocate de dereglări 
cronice atunci cum se explică îmbolnăvirile animalelor? Dacă 
dumneavoastră sunteţi la curent cu sistemul propus de 
Vereşciaghin spuneţi-ne cum se comportă acest sistem vizavi 
de propriul dumneavoastră sistem? Ne-aţi sugerat la lecţiile 
dumneavoastră să ni-i amintim pe toţi cei pe care suntem 
supăraţi şi să-i iertăm dar eu am constatat cu uimire că vechile 
ofense nu mă deranjează ca şi cum toate acestea nu mi s-au 
întâmplat mie. Mai nou, nu am nici un fel de supărări. Cum să 
lucrez atunci asupra mea? 

Animalele simt şi ele teama, au regrete, urăsc, sunt geloase, 
cad în apatie. Orice fiinţă vie este încercată de emoţii. Am 
încercat să pun diagnosticul Soarelui şi unul din programele 
acestuia este deprimarea din cauza îmbătrânirii. Dacă până şi 
natura moartă este încercată de emoţii, ataşamente şi supărări, 
atunci ce să mai vorbim despre fiinţele vii? Nu-mi este cunoscut 
sistemul lui Vereşciaghin. Dacă supărările (ofensele) nu vă 
deranjează acest lucru încă nu înseamnă că lăuntric sunteţi 
curat; am avut momente când am crezut că este imposibil să fiu 


ofensat sau iritat de ceva şi doar peste o jumătate de oră mă 
convingeam de contrariu. E deja foarte bine dacă nu aveţi 
senzaţia unor supărări pe care să le ţineţi în lăuntrul 
dumneavoastră. Cum să lucraţi asupra sinelui? 

Credeţi-mă veţi fi ajutat. Dacă veţi alege calea cea bună 
ajutorul nu va întârzia să vină. 

Esenţialul este că dacă aţi depăşit faza negativă învăţaţi să 
trăiţi şi să gândiţi pozitiv, adică să măriţi cantitatea de iubire din 
suflet, să percepeţi Divinul în orice manifestare a lui. 

Tot ce-a fost mai greu a rămas în urmă, nu vă rămâne decât 
să perseveraţi! 

Spuneţi-ne au oare animalele suflet: dacă da, atunci de la 
cine au trecut la ele aceste suflete? 

Să încercăm să ne clarificăm: ce înţelegem prin suflet? 

Noţiunea de „suflet“ presupune individualitate. Eu, de 
exemplu, sunt o persoană individuală, deci am un suflet. 
Individualitatea mea este determinată de cumulul dintre com- 
portamentul meu şi atitudinea mea faţă de lume. Cu cât sunt 
mai multe situaţiile de viaţă cu atât mai mare e experienţa mea 
şi cu atât mai puternic mă edific eu ca personalitate. 

Dacă eu am doar 2-3 reacţii în anumite situaţii înseamnă că 
sufletul meu e primitiv. De exemplu, amibele sau microbii au 
două variante de lucru cu lumea înconjurătoare, variante care le 
ajută amibelor şi microbilor să supravieţuiască; însă modelul lor 
de comportament este extrem de limitat. 

Animalele au mai multe variante de a reacţiona la diferite 
situaţii; deci, putem vorbi despre intelectul animalului şi despre 
un anumit tip de suflet. 

Omul este o fiinţă socială. Societatea presupune legături bine 
definite între membrii colectivului iar prezenţa unor legături 
stabile şi diversificate presupune diferite situaţii în care se poate 
afla un individ. Dacă există situaţii diferite există şi diverse 
reacţii la acestea. 

In cele din urmă diversitatea tipurilor de comunicare şi a 
situaţiilor creează ceea ce noi numim experienţa de viaţă, 
intelect, viziune asupra lumii şi când toate acestea se sedi- 
mentează se conturează sufletul. 

Orice fiinţă vie are suflet, care se dezvoltă prin experienţa 
reacţiilor noastre faţă de lumea înconjurătoare. Profunzimea şi 
plenitudinea reacţiilor se definesc prin diversitatea nivelelor de 


comunicare. Omul n-ar fi existat fără o gândire colectivă. lată de 
ce dezvoltarea gândirii colective, profunzimea acesteia şi 
volumul reacţiilor umane generează o diversitate de situaţii. 

Diversitatea situaţiilor generează experienţa, emoţiile, şi 
defineşte sufletul nostru. In principiu nu există nici o diferenţă 
între om şi microb. Sufletul nostru reprezintă diversitatea 
experienţei noastre senzuale, experienţei acţiunilor şi gândurilor 
noastre; toate acestea se desprind din gândirea colectivă, în 
sufletul nostru se găseşte o sămânță divină care e veşnică şi e 
prezentă la orice fiinţă vie acolo unde noi toţi suntem în 
comuniune, unde suntem un întreg viu. 

Nu ne deosebim cu nimic de animale şi microbi în structurile 
vitale, la nivelul rădăcinilor de profunzime şi ne deosebim 
semnificativ la acel nivel în care avem posibilitatea să 
comunicăm multilateral şi să creăm structuri rezistente de inter- 
relaţii. în acest plan chiar şi oamenii diferă mult unii de alţii. 
lubirea, bunătatea, noblețea şi responsabilitatea ne ajută să 
dezvoltăm comunicarea. Toate acestea ne fac sufletul mai 
bogat. 

N-ar trebui să căutăm diferenţe. Diferenţa esenţială constă în 
diversitatea experienţei senzoriale. în fine, cu cât mai diver- 
sificate sunt senzațiile şi comportamentul nostru cu atât mai 
mult noi cunoaştem Universul prin sistemul de inter-relaţii. În 
cele din urmă, diversitatea situaţiilor poate fi epuizată şi atunci 
ne întoarcem, la Creator, la cel Care ne-a dat viaţă, asta 
însemnând că noi ne-am cunoscut pe noi înşine şi totodată am 
cunoscut Universul. 

ARTA 

Oamenii de creaţie - poeţii, pictorii, etc. - pentru a da naştere 
unei opere sunt nevoiţi s-o facă într-o anumită stare de spirit 
care nu întotdeauna este una optimistă. Eu scriu poezii şi uneori 
trebuie să mă aflu un timp îndelungat în astfel de stări. 
Depresie, teamă. Ce-i de făcut? E evident că nu pot să scriu 
poezii pe o notă optimistă, atunci când de fapt vreau să redau 
cu totul altceva?! 

— Depresia şi teama ucid iubirea şi contravin creaţiei. Dacă 
dumneavoastră vă aflaţi într-o astfel de stare atunci când creaţi 
atunci eu cred că e mai bine să nu arătaţi nimănui operele 
dumneavoastră. 


Arta e chemată să vă înveţe a iubi şi a înţelege procesul naşterii 
ei. Cântecul în care se simte tristeţea, melancolia, pierderea va 
fi artă atâta timp cât în această tristeţe se păstrează şi 
sentimentul de iubire. Dacă pierderea şi tristeţea cântate 
sugerează teamă şi decepţie atunci e vorba de o sinucidere 
lentă, iar demonstrarea unei sinucideri nu va fi considerată artă 
niciodată. Deosebirea dintre cântecele ruseşti şi cele occiden- 
tale constă exact în ceea ce Puşkin numea „tristeţe luminată". 
Adică păstrarea iubirii în suflet chiar şi atunci când suntem trişti. 
în Occident omul ori se distrează, ori e trist, deşi muzica latino- 
americană are acelaşi dualism ca şi piesele ruseşti şi ucrainene. 
Bocetul n-a fost niciodată artă pe când încercarea de a păstra 
iubirea în timpul plânsului şi chinurile aferente sunt o artă. După 
câte înţeleg toate hiturile occidentale au la bază ideea 
satisfacţiei sexuale. Cântecele ruseşti însă pornesc de la ideea 
păstrării iubirii chiar şi în clipele înjosirii sexuale. lubirea care 
răzbate printre tristeţe, durere şi pierdere este iubirea în care 
ceea ce ţine de Divin e tot mai mult, pentru că ea există în clipa 
pierderii umanului. Vocaţia artei este de a trata sufletele umane. 
Deocamdată însă arta ne otrăveşte tot mai mult transformând 
iubirea în sex, agresivitate şi deprimare. Procesul de cădere 
economică a Rusiei a încetat, dar cel de dezintegrare spirituală 
continuă încă. în acest plan Rusia imită cu succes Occidentul. 
Cred însă că toate acestea vor trece destul de repede. 
ALIMENTAREA ŞI FOAMEA 


Cum se face corect foamea? Trebuie oare să excludem toate 
alimentele atunci când facem foamea? Eu nu pot rezista în 
astfel de condiţii. 

Trebuie să înţelegem de ce facem foamea. Dacă facem 
foamea pentru a ne dezice de toate momentele ce ţin de 
omenesc atunci cel mai bine este după părerea mea, să ţinem 
post înainte de a face foamea, adică să consumăm hrană 
nediversificată şi, de regulă, de natură vegetală. E bine să 
eliminăm stresul. Dacă nu vă puteţi debarasa de stres şi 
începeţi să faceţi foamea acest lucru ar putea să vă dăuneze. 
Trebuie să vă deziceţi în primul rând nu de hrană ci de 
problemele de ordin spiritual: stres, teamă, regrete, supărări, 
insatisfacţii. Rezolvaţi aceste probleme, treceţi apoi la un regim 
cu hrană de acelaşi fel şi doar apoi începeţi să faceţi foamea. 


Esenţialul atât în cazul posturilor cât şi al foamei este nu 
absenţa hranei ci dezicerea de ataşamentul interior faţă de 
lumea înconjurătoare. 

Serghei Nikolaevici, încercaţi să ne convingeţi în ultimul timp 
că omul îşi ia toate forţele şi energia nu-fttai din lubirea Divină 
iar hrana nu are nici o importanţă. Cum se poate trăi fără 
hrană? 

Nu demult am citit un articol şi am văzut fotografia unei 
femei care nu mănâncă de 7 ani. l-am pus diagnosticul şi am 
constatat că s-ar putea să aibă probleme. Există plante care se 
hrănesc cu energia soarelui şi îşi iau hrana din aer. Există 
animale care se hrănesc cu plante. Există animale carnivore 
care se hrănesc cu animale ierbivore. Nici intelectul şi nici 
apropierea lor faţă de Dumnezeu nu este determinată de 
natura alimentaţiei lor. Omul poate exista ca o plantă, îşi poate 
lua energia de la soare sau din aer. Aceasta însă nu va fi acea 
energie pe care el o ia din iubire. Subliniez mereu că alimen- 
taţia şi vestimentația îi oferă omului ceea ce noi numim civi- 
lizaţie, evoluţie. Pentru început toate acestea sunt necesare. 
Hrana îi oferă omului nu numai energie ci şi un schimb infor- 
maţional cu lumea înconjurătoare, vestimentația şi casele sunt 
doar nişte posibilităţi de a lega relaţii. 

Din timpuri străvechi se ştie că omul poate supravieţui şi la 
temperaturi foarte scăzute. 

în Tibet sfântul este determinat prin raza cercului de zăpadă 
topită din jurul său. Se aşează pe zăpadă zece pretendenti la 
postul de stareţ şi cel în jurul căruia s-a topit mai multă zăpadă 
este ales. Totul este foarte simplu. Nu există nici un fel de 
intrigi de culise cum e la modă în religiile noastre. De la început 
totu-i clar: cine posedă mai multă bunătate acela are şi Wnai 
multă energie. 

Mentionez încă o dată că fără energia iubirii este imposibil să 
trăieşti. Toate celelalte sunt doar pretexte. Deci, nu sugerăm ca 
oamenii să nu se alimenteze. Avem nevoie de hrană nu atât 
pentru energie cât pentru informaţie, pentru a comunica unii cu 
alţii, a lega relaţii, a fi oameni. Trebuie doar să înţelegem că 
toate sunt interdependente. 

Planul fin şi cel de suprafaţă se influenţează reciproc. Ceea ce 
înseamnă că trebuie să facem mişcare fizică, să ne îngrijim 
corpul, să ne spălam pe dinţi, etc. - toate acestea sunt lucruri 


fireşti. O atitudine rezonabilă faţă de propriul corp ne purifică şi 
gândurile. Există o legătură strânsă între trecut şi viitor, toate 
formele timpului sunt interdependente. La fel sunt şi planurile 
de suprafaţă şi cele interioare. Nu putem neglija planurile 
interioare susţinând că totul depinde doar de planurile de 
suprafaţă. 

Trebuie să trăim în armonie, atât spiritual cât şi fizic. 

Putem consuma mâncare preparată de o persoană care a 
suferit de cancer (operaţii, chimioterapie)sau de o persoană 
bolnavă de cancer dacă această persoană este o rudă apropiată 
(mama) şi face acest lucru, după spusele ei cu dragoste? Până 
la ce vârstă se poate apela la sistemul dumneavoastră? 

Cu câţiva ani în urmă m-a sunat o doamnă care îmi mulțumea 
pentru faptul că s-a schimbat atitudinea ei faţă de oameni, 
caracterul, viziunea ei asupra lumii, într-un cuvânt, s-au 
schimbat toate! Această doamnă avea 82 de ani. 

Apropo de mâncare. Orice fel de mâncare conţine murdărie 
informaţională. Dacă vedeţi în toate Voia Domnului, dacă-i 
mulţumiţi şi-L iubiţi şi dacă-i cedaţi lui Dumnezeu plăcerea 
produsă de mâncare atunci alimentaţia nu este un scop pentru 
dumneavoastră ci un mijloc. Nu vă puteţi încărca cu murdărie 
karmică atunci când e vorba de un mijloc ci doar atunci când e 
vorba de un scop. Dumneavoastră depindeţi de acest ţel şi 
nicidecum de mijloacele de atingere a acestui ţel. lată de ce, 
dacă mâncarea este un scop pentru dumneavoastră atunci veţi 
lua murdărie informaţională chiar şi de la cel mai curat om. 
Dacă însă mâncarea e doar un mijloc iar scopul este acela dea 
simţi iubirea faţă de Dumnezeu prin intermediul mâncării, 
atunci puteţi să nu vă temeţi de nimic! 

Am 24 de ani, l,68nt şi 35 de kg (distrofie musculară). Mă 
simt complexat - merg uneori pe stradă şi simt că locul meu nu 
e printre oameni. 

Putem aborda orice problemă ca pe ceva sensibil şi foarte 
dureros, ceva ce trebuie înlăturat cu orice preţ - de aici provin 
toate „complexele"; putem însă aborda o problemă ca pe un 
factor constant care ne face să ne schimbăm şi să învingem 
ataşamentul faţă de dorinţele legate de corp. 

Am urmărit la TV în Germania, câteva interviuri cu invalizi. 
Aceştia spuneau că în perioada de început a invalidităţii lor au 
fost încercaţi de decepţii, tristeţe, disperare, regrete per- 


manente, chinuri sufleteşti şi toate acestea până în clipa în care 
trebuiau să se decidă: ce va urma? Sinuciderea sau schimbarea 
viziunii asupra lumii? Şi-atunci începeau să se bucure. Timpul 
trecea şi ei începeau să iubească viaţa şi să se bucure cu 
adevărat de aceasta doar după ce au devenit invalizi. Deci, nu e 
vorba de o problemă ci de atitudinea corectă faţă de aceasta. 
Cum puteţi explica din punctul de vedere al bioener-geticii 
faptul că unii oameni consumă metale, sticlă, gaz lampant etc ? 
Mă tem îngrozitor de şerpi, viermi şi alte vermiculare. Cum se 
explică acest fapt? 

Prin intermediul intestinului noi primim foarte multă infor- 
matie şi, probabil, oamenii care se alimentează atipic simt 
nevoia de a-şi zdruncina structurile informaţionale şi de a primi 
astfel alte straturi informaţionale. Şerpii şi viermii ne provoacă 
în subconştient senzaţia de pericol pentru că strămoşii noştri 
trăiau prin păduri şi nu se puteau apăra de muşcăturile şerpilor 
care le puteau fi fatale; esenţialul însă e faptul că şarpele nu se 
vede - e vorba de un pericol care te ia prin surprindere. Şarpele 
e simbolul unui pericol neaşteptat, acesta fiind mult mai 
dureros decât celelalte tipuri de pericol. 

Am vrea să aflăm care este atitudinea dumneavoastră faţă 
de tratarea persoanelor drogate prin inducerea acestora a stării 
de comă? 

— Omul are posibilitatea să piardă tot şi cu toate astea să-şi 
simtă biologic, evoluționist, rădăcinile dar are şi posibilitatea 
să-şi simtă rădăcinile fără a pierde nimic altceva. Prima metodă 
funcţionează atunci când noi nu putem sau nu dorim să 
schimbăm ceva în mod real şi dacă nu se produc modificări 
reale atunci încercăm variante tot mai riscante şi mai riscante. 
La un moment dat această metodă dă rateuri de aceea eu sunt 
adeptul unui tratament în care să nu se îndepărteze ceva ci să 
se înfrângă dependenţa de ceva anume. 
într-un articol relativ recent se vorbea despre descoperirea la 
copii a unor capacităţi fenomenale. Se pare că orice persoană 
poate fi învățată să vadă cu ochii închişi, chiar şi printr-un 
perete. Savanţii care au asistat la aceste experimente nu au 
fost în stare să explice acest fenomen. Dar poate oare acest 
experiment să fie explicat ştiinţific? 

— Din punctul de vedere al cercetărilor mele totul pare 
foarte simplu. Ştiinţa a considerat întotdeauna că emoţiile şi 


conştiinţa sunt secundare, corpul uman fiind primar. Un obiect 
material creează un biocâmp în jurul său, secundar în raport cu 
însuşi obiectul. Pentru straturile de suprafaţă aceasta este o 
viziune corectă, însă în cazul straturilor de profunzime situaţia 
e alta. Aici conştiinţa şi emoția sunt primare, iar corpul e 
secundar. 

Biocâmpul creează obiectul material. Stratul de suprafaţă 
respectă legile materialismului, iar cel de profunzime - legile 
idealismului. Omul posedă structuri ale biocâmpului care 
depind de corpul şi organele sale. Mai există şi structurile de 
profunzime care definesc starea şi funcţionalitatea organelor. 
Deoarece aceste straturi trec periodic unul în altul noi avem 
posibilitatea să percepem cum sunt încălcate legile existenţei 
materiale. 

Bineînţeles că ştiinţa nu explică astfel de fenomene. Noi nu 
vedem cu ochii şi nici măcar cu creierul (savanții spun că ochii 
sunt doar o parte a creierului, scoasă în afară). Noi vedem cu 
simţurile, de aceea avem câteva niveluri ale văzului. Unul din 
ele este cel obişnuit pentru noi (ochii) în care biostructura 
senzorială depinde de structura fizică. Totodată, putem să 
vedem cu biocâmpul şi să obţinem informaţia fără ajutorul 
ochilor. Ne întrebăm atunci: de ce această a doua vedere a 
noastră ne este închisă? Răspunsul este simplu: altfel, ar 
stagna evoluţia. 

De ce ? fiindcă inconştientul nostru reprezintă biostruc-turile de 
un nivel mai fin care sunt dublate de corp şi creier. Universul 
fiind holografic în timp, pe planurile cele mai fine trecutul, 
prezentul şi viitorul sunt comprimate într-un singur punct, în 
care e depozitată toată informaţia Universului. Altfel spus, 
subconştientul nostru deţine toată informaţia. Noi ştim ce a fost 
în Univers, ce este şi tot ce va fi în viitor. De aceea, dacă văzul 
nostru lăuntric nu va fi închis atunci conştiinţa se va sparge ca 
un balon de săpun iar creierul ni se va atrofia. 

lată de ce văzul nostru depinde de material şi este limitat 
substanţial de structura acestuia. în cazul unei cunoaşteri 
lăuntrice absolute noi ne dezvoltăm treptat, forma tinde şi se 
apropie de conţinut. Ceea ce reprezintă un şoc pentru somităţile 
ştiinţifice de astăzi era un lucru cunoscut de foarte multă vreme 
şi căruia nu i s-a prea acordat atenţie. 


Am citit cândva despre un astfel de experiment: cu acordul 
lor, câtorva studenţi li se legau mâinile, li se propunea să stea 
culcaţi, fără mişcare, câteva zile. Primele ore erau chinuitoare, 
treceau greu, după care starea acestora se schimba radical. 
Energia care era cheltuită pentru învelişul fizic şi concentrarea 
pe necesităţile fizice trecea în cazul inactivităţii fizice asupra 
biostructurilor spirituale, se îmbunătăţea simţitor starea gene- 
rală a sănătăţii şi percepţia. O persoană aflată în experiment 
putea,să sesizeze mirosul de săpun şi să descrie săpunul, deşi 
acesta se afla în camera alăturată. Nici o moleculă de miros nu 
pătrundea în cameră, însă participanţii la experiment vedeau 
clar şi descriau săpunul din camera vecină. Acelaşi lucru se 
întâmpla şi cu vederea. 

Dacă e să apelăm la literatura orientală atunci vom putea 
descoperi chiar clasificări ale clarviziunii, cu variante şi pentru 
oust şi auz. în cazul clarviziunii şi în prima etapă noi percepem 
obiectul simultan din toate părţile. în cea de-a doua etapă noi 
sesizăm interiorul obiectului ascuns sub înveliş de vederea 
exterioară. în cea de-a treia etapă noi vedem obiectul la orice 
distanţă, în a patra etapă - vedem obiectul în trecut sau în 
viitor etc. 

Amintiţi-vă de statuia lui Buddha sau a sihastrilor indieni, 
împietriţi în meditaţie, sau a călugărilor izolaţi de lume, în 
chiliile lor. Peste tot e vorba de unul şi acelaşi mecanism: inac- 
tivitatea învelişului fizic, a straturilor de suprafaţă ale conşti- 
inţei şi emoţiilor. Are loc branşarea la noi senzaţii, la o nouă 
viziune, la o nouă conştiinţă. Urmează întoarcerea la corp şi 
realizarea în practică a noii conştiinţe. Esenţialul constă în 
crearea unor mecanisme restrictive, la intrarea în structurile 
fine ale subconştientului. Toate acestea sunt lucruri destul de 
simple. 

Ne punem întrebarea: de ce aceste lucruri au devenit posibile 
acum? Dacă vom citi atent literatura indiană de specialitate 
vom găsi acolo avertismente serioase vizavi de stimularea 
supra-capacităţilor. Fără a fi în comuniune cu Dumnezeu supra- 
capacităţile încep să lucreze pe cont propriu - şi toate acestea 
sfârşesc în diavolism sau moarte. lată de ce în sectele indiene 
s-a făcut dintotdeauna o triere severă a candidaţilor. Tot de 
aceea în creştinism s-a subliniat mereu necesitatea de a închide 
supra-capacităţile dacă acestea contravin rugăciunii, iubirii şi 


tendinței către Dumnezeu. Ceea ce a început însă nu mai poate 
fi stopat: procesul de punere în evidenţă a supra-capacităţilor a 
luat şi va lua amploare în toată lumea. 

în matematică există un concept: demonstraţia de la contrar. 

Şi în viaţa cotidiană experienţa negativă poate fi mai 
importantă decât cea pozitivă. 

Una din legile evoluţiei este negarea negaţiei. în viaţa 
obişnuită, acest lucru arată cam aşa: ca să păşeşti pe o nouă 
treaptă a evoluţiei trebuie să devină imposibilă aflarea pe 
treapta actuală. 

Imposibilitatea existenţei în condiţii diferite şi pieirea sigură 
forţează organismul să iasă la alte condiţii de viaţă, 
modificându-se continuu. 

Astăzi în lume se acumulează tot mai repede factorii care fac 
imposibilă supraviețuirea omenirii în cadrul unei gândiri banale 
şi a unei la fel de banale viziuni asupra lumii înconjurătoare. 
Forma actuală va fi distrusă, vor apărea alte forme de gândire. 
Ştiinţa şi religia se vor contopi. Se vor contopi şi tipurile de 
gândire oriental şi occidental. Valorile materiale şi morale vor 
înceta să lupte între ele şi să fie antagoniste. 

Să încercăm să comparăm legile dialecticii şi să le aplicăm 
momentului prezent. Legea unităţii şi a luptei contrariilor re- 
prezintă, în primul rând, două torente ale timpului întruchipate 
de Orientul spiritual şi Occidentul material. în prezent are loc o 
acutizare a acestor două începuturi şi a aplicării şi combinării 
lor. Legea negării negaţiei: dacă lupta dintre contrarii împinge 
conflictul la cel mai înalt nivel atunci forma actuală trebuie 
aruncată şi trebuie căutată alta, şi atunci, sau pier polarităţile, 
se nimicesc reciproc, sau se combină generând o nouă 
structură. 

De ce depinde pieirea sau transformarea într-o nouă formă? O 

formă nouă o neagă pe cea veche, însă conţinutul evoluează. 

Deci, un conţinut care evoluează este chezăşia unei noi forme 

de dezvoltare. Fiecare copil este negarea părintelui său, dar 

este şi continuatorul esenței lui. 

Pentru a putea trece cantitatea în calitate, pentru ca să apară 
o nouă formă care s-o nege pe cea veche, este necesar un pas 
nou în evoluţia lăuntrică a omenirii. Universul nu este altceva 
decât o formă, dragostea care ne uneşte cu Dumnezeu este 
chintesenţa şi conţinutul Universului. Conţinutul este ceea ce 


dă naştere formei şi în ce se va transforma ulterior aceasta. 
Adică, forma şi conţinutul sunt unul şi acelaşi fenomen în 
diferite perioade ale timpului. Forma nu este nimic altceva 
decât conţinutul desfăşurat în straturile exterioare ale timpului. 
Dezvoltarea formei însemnă dezvoltare şi tendinţă către 
conţinut. 

leşim din lubirea Divină şi tindem spre Ea. Şi cu cât suntem 
mai plini de iubire cu atât mai posibilă e evoluţia şi existenţa în 
viitor. 

Dumneavoastră scrieţi în cea de-a şasea carte: „Când te rogi 
nu trebuie să te aştepţi la nimic. Speranţa este deja un scop. 
Spuneţi-mi, aceasta se referă numai la rugăciune sau şi la 
viaţă? Dacă e aşa, atunci cum se poate să trăieşti fără 
speranţă? 

Puteţi spera. Nu putem trăi fără speranţă tot aşa cum nu 
putem trăi fără viitor şi spiritualitate. 

Pur şi simplu, atunci când ne rugăm noi ne adresăm lubirii 
Divine. Aceasta însă este mai presus de viitor şi de 
spiritualitate. E bine, când ne rugăm trebuie să ne debarasăm 
de toate ataşamentele. Când mergem spre Dumnezeu, când ne 
rugăm, să nu luăm cu noi casa cu toate problemele, supărările, 
speranţele şi regretele. 

Când ne adresăm lui Dumnezeu trebuie să luăm cu noi doar 
ceea ce ne ajută să comunicăm cu El. E vorba de iubire. Toate 
celelalte pot fi lăsate în urmă. Trebuie să înţelegeţi că există 
diferite niveluri - la un nivel dumneavoastră aveţi dreptul să 
speraţi, la altul - nu. Nu le amestecați pe toate laolaltă. Dacă nu 
reuşiţi, trăiţi periodic când într-un nivel când în altul. După ce aţi 
trăit în nivelul Divin, treceţi la cel uman. Dar reţineţi: dacă nu 
veţi putea trăi în nivelul Divin, se va dezintegra şi cel omenesc. 
Astfel se trăia pe timpuri. în prezent trăim vremuri în care s-a 
acumulat atâta iubire încât ne permitem să trăim în câteva 
niveluri. 

încercaţi! Se prea poate să reuşiţi! 

Vorbiţi în cărţile dumneavoastră despre karmă, reîncarnare 
etc. Când răspundeţi întrebărilor le sugeraţi oamenilor să caute 
răspunsuri în Biblie ca prim izvor. Eu citesc Biblia şi nu găsesc 
aceste fapte. 

— Tipul oriental de gândire recunoaşte reîncarnarea fiindcă se 
dezvoltă pe planuri fine, tipul occidental de gândire însă a 


refuzat întotdeauna ideea de reîncarnare, acest tip de gândire 
concentrându-se asupra părţii exterioare, materiale. Negarea 
reîncarnării se bazează pe faptul că, în esenţă, creştinismul a 
apărut în partea europeană a planetei, deci aici avem de a face 
mai mult cu tipul occidental de gândire. Am auzit că în textele 
iniţiale ale Bibliei, care nu au fost supuse diferitelor redactări, 
exista noţiunea de reîncarnare. Pentru mine tema reîncarnării e 
doar un fapt care mă ajută să înţeleg şi, ca diagnostician, să văd 
multe lucruri. 

Nu m-am lăsat de practica de tămăduitor însă cu cât mai 
profunde sunt planurile pe care le depistez cu atât mai peri- 
culoasă e acţiunea de coordonare - am nevoie de o reorganizare 
la cel mai înalt nivel. Consider că pentru a-i ajuta şi mai mult pe 
unii oameni eu nu am nici caracterul, nici viziunea necesară; în 
primul rând trebuie să rezolv problemele mele; consultaţiile 
mele continuă, dar mă străduiesc să nu sar peste cal. 

Spuneţi-ne, de ce sutanele călugărilor sunt lungi (şi la femei 
şi la bărbaţi), care-i sensul acestor haine? Cum poate 
vestimentația - prin formă, culoare, țesătură -influența omul? 

— Cred că la călugări vestimentația e destinată, în primul 
rând, înfrângerii momentelor esenţiale ale fericirii omeneşti şi, 
în primul rând, a dorințelor. Culoarea neagră înseamnă refuzul 
„a ceva", hainele lungi - acoperă corpul, adică închid dorinţele, 
hainele largi semnifică acelaşi lucru. Hainele preotului 
(călugărului) îl ajută să se deconecteze de la aspectele umane, 
şi să lucreze mai uşor cu Divinul; hainele însă trebuie să scoată 
în evidenţă şi frumuseţea omului şi senzualitatea lui, pentru că 
fără un avânt al dorințelor noi nu ne putem dezvolta. Trebuie să 
susţinem avântul dorințelor dar totodată să-l putem şi înfrâna, 
dacă însă nu avem puteri să-l înfrânăm atunci trebuie să 
îmbrăcăm alte haine. 

Ce este lubirea Divină? Este Energie Divină plus Informaţie 
Divină sau mai e şi altceva? 

— lubirea există în afara conştiinţei de aceea atunci c" 
încercăm s-o tranşăm, s-o analizăm, să-i găsim plusurile 
minusurile - toate acestea amintesc, în principiu, de diavolis 
De aceea cred că nu e bine să întrebaţi ce e lubirea Divină 

Cum aş putea să mă schimb lăuntric; pot să cottşti. entizez 
orice, însă cum aş putea să mă schimb fără efor-turile minţii? 


— La început trebuie să conştientizaţi totul. După aceasta 
înlăturați raţiunea şi conştiinţa, încetaţi să mai analizaţi şi să 
evaluaţi situaţiile şi daţi frâu liber sentimentelor. 

In cadrul unor lecţii am spus că gândurile trebuie să se 
transforme în sentimente, iar toate sentimentele - într-un sin- 
gur sentiment de iubire! 

Mult succes! 

Spuneţi că esenţialul la un om e starea lui lăuntrică, că omul 
trebuie în orice condiţii, la orice pierderi, decepţii etc. să-şi 
păstreze cu orice preţ sentimentul iubirii, rezistând în plan 
exterior cum va putea. Explicaţi-ne acest lucru. 

— Cu cât în suflet e mai multă armonie interioară şi iubire 
cu atât mai puţin trebuie să fiţi duri în planul exterior, căci 
starea noastră interioară defineşte situaţia exterioară. O reacţie 
dură pe plan exterior presupune o insuficientă iubire în suflet 
şi în acest caz persoanei îi este necesară o apărare, asemeni 
cârjelor unui om care nu poate merge, însă atunci când omul 
va putea merge nu va mai avea nevoie de cârje. 

Dacă nu puteţi să ripostaţi cu duritate la exterior, înseamnă că 
sub masca bunătăţii aveţi o imensă agresivitate şi dacă veţi să 
ripostaţi dur din interior atunci se va degrada sufletul 
Tmneavoastră. Răcirea relaţiilor cu alte persoane vorbeşte 

MI degrabă despre faptul că aveţi o foarte mare agresivitate 
lăuntrică. 

Dacă eu nu opun rezistenţă altei persoane acest fapt poate fi 
erceput ca o lipsă de tărie sau frică, pe când dacă un călugăr 
nu opune rezistenţă acest lucru este perceput ca o faptă 
eroică. 

lată de ce dacă vă rugaţi şi arătaţi că nu aţi cedat din cauza 
fricii ci pentru că aţi urmat principiile biblice, atunci nu veţi fi 
înjosit, căci este imposibil să înjoseşti un om care a depăşit 
limitele omenescului şi şi-a găsit un punct de sprijin în Divin. 

Pe timpuri se spunea că este imposibil să-1 înjoseşti sau să-l 
ofensezi pe un înţelept. Cred că se înţelege de ce. 

După ce am fost înşelată de bărbatul iubit eu încercam să mă 
conving că trebuie să-l iert, însă nu m-am putut debarasa de 
supărare niciodată. Şi, deodată, într-o lună am îmbătrânit cât 
pentru zece ani. Am continuat să lucrez asupra mea, să-mi 
păstrez bunătatea şi se pare că procesul de îmbătrânire s-a 


oprit, luând-o în sens opus. E posibil acest lucru sau doar aşa 
mi se pare mie? 

Am analizat în cărţile mele cauzele îmbătrânirii. E vorba de 
concentrarea asupra dorințelor, vieţii, e tema geloziei. Preten- 
tiile faţă de cei apropiaţi, gelozia şi blamarea grăbesc procesul 
de îmbătrânire deci, în cazul dumneavoastră procesul de 
îmbătrânire s-a amplificat în mod real şi, de asemenea, aţi fost 
"i stare să-i schimbaţi direcţia. Vă felicit! 

Ce părere aveţi despre visele conştientizate? 

Noi trebuie să simţim Voința Divină şi să încercăm să ne 

înfrânăm propria voinţă. în acest caz, visul ne ajută. Vn avea 

mari probleme dacă vom începe să comandăm şi în somn 

Această tehnică de conştientizare a viselor este accesibilă 

unu' număr mic de persoane. Să nu uităm. Carlos Castaneda, 

care era un bun discipol, a avut parte în cele din urmă de 
cancer la ficat şi moarte. 

Aţi citit cărţile lui Carlos Castadeda, sunteţi la curent cu 
metoda acestuia? N-aţi putea să ne spuneţi cât de adevărată 
este informaţia despre moartea lui? 

— Să nu încurcăm lucrurile. Carlos Castaneda n-a avut nici o 
metodă. Aceasta aparţinea magilor mexicani şi Castaneda a 
adus-o la cunoştinţa cititorilor. El a fost doar un discipol, n-a 
adăugat nimic nou. Dacă e să vorbim despre metoda pro-priu- 
zisă sau despre tehnicile descrise în cărţile lui eu cred, că 
acestea sunt destul de limitate: se pune accentul pe scoaterea 
brutală a omului din sistemul său de ataşamente - acest lucru 
permite afişarea capacităţilor dar îl lipseşte pe individ de 
perspectiva strategică. Individul se încâlceşte în propriile forţe 
şi capacităţi. 

Din punctul meu de vedere este vorba despre un fragment 
din acea ştiinţă care a ajuns acolo din India şi s-a transformat 
într-un mod original în religiile popoarelor nord-americane şi 
în practicile mistice. 

Am citit cărţile lui Carlos Castaneda şi ele mi-au fost de un 

real ajutor în înţelegerea lumii şi revizuirea stereotipurilor 

obişnuite. Consider că aceste cărţi sunt utile pentru toţi dar 
subliniez încă o dată faptul că el spunea că aceşti 
clarvăzători care au alcătuit tabloul lumii au pierit şi 
cunoştinţele lor s-au pierdut. Castaneda era ultima ramură 
care mai ardea; cu cat | acorda o mai mare atenţie tehnicii, 


uitând de înţelegerea ofică a credinţei, cu atât această 
creangă se usca mai 

repede. 

Si fiindcă în acest caz e vorba de concentrarea pe capa-tăti 
ceea ce duce la trufie, a fost de aşteptat să se producă 
dezintegrarea capacităţilor. Mai ales la noii veniţi în breaslă, 
care nu sunt pregătiţi din punct de vedere genetic. De aceea, 
zvonurile precum că autorul, Carlos Castaneda, a decedat în 
urma unui cancer la ficat, adică nu a putut depăşi ceea ce în 
creştinism se cheamă trufie, după părerea mea pot fi 
adevărate. 

Am observat că dacă îmi împărtăşesc cuiva emoţiile mă simt 
mult mai bine. Credeţi că împărtăşind cuiva emoţiile mele nu- 
ifac rău acelei persoane? 

— Când vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne 
îndepărtăm de ele. îndepărtarea de problemă este primul pas 
pentru depăşirea acesteia. 

Deci ne putem împărtăşi problemele. Nu e nimic rău în asta. 
Esenţialul e ca atunci când vorbiţi despre problemele şi 
emoţiile dumneavoastră să nu contaţi pe milă, compătimiri şi 
să nu vă transformati într-un vampir. 

Dacă populaţia planetei creşte atunci de unde se iau sufletele 
noi? De pe alte planete? Şi, în genere numărul de suflete din 
Univers este limitat sau nu? 

In timpul contactului dintre femeie şi bărbat are loc şi formarea 
sufletului copilului, apar anumite straturi. Şi un suflet se naşte 
tot aşa ca un copil - unele suflete dau naştere altora, nivelul 
superior reprezentând ceea ce e veşnic în fiecare suflet. După 
cercetările mele, sufletul este alcătuit din mai multe straturi. 
Acea consistenţă a straturilor pe care o luăm de la Spiritul Divin 
este în fiecare suflet, iar restul se creează. Există suflete şi pe 
alte planete, în alte galaxii şi lumi şi aceste suflete urmează un 
ciclu, se mişcă, pentru a evita uzura. Cred că numărul de 
suflete este foarte mare. 

Spuneţi-ne, dacă un cuplu tânăr are parte doar de iubire 
fizică şi fata rămâne însărcinată, ea trebuie să nască? 

— Voi parafraza întrebarea dumneavoastră; „Trebuie oare 
să păstrăm viaţa acelui om?" Dacă omul e călău atunci nu va 
sta în dubii, în celelalte cazuri ar trebui să se mai gândească. 


Spuneţi-mi, vă rog frumos, ce credeţi dumneavoastră despre 
dragostea dintre un verişor şi o verişoară. Cu toate consecinţele 
care decurg de aici (sex, căsătorie, copii)? 

— în principiu, copiii, căsătoria şi urmaşii în cazul 
verişorilor reprezintă o îngustare a programului informaţional; 
noi cunoaştem Divinul prin atingerea haosului. Este vorba de o 
multitudine de grade ale libertăţii, de situaţii imprevizibile - în 
cazul verişorilor sau a rudelor apropiate aceste alternative se 
îngustează fiind posibile două variante: Ori iubirea Divină 
trebuie să depăşească cu mult tot ce e omenesc şi atunci prin 
această iubire vom avea parte de o astfel de cunoaştere care va 
închide genotipul limitat, ori dependenţa de dorinţe, familie, 
de persoana iubită, de copii a devenit atât de puternică încât îi 
uneşte pe cei doi doar pentru a le pune capăt neamului. Deci, 
nu poate fi vorba de un răspuns univoc - toate depind aici de 
personalitatea oamenilor şi de capacitatea lor de a încerca 
lubirea Divină şi perceperea Divinului în toate. Şi cu cât omul e 
mai aproape de perfecţiune în acest plan cu atât mai puţin 
trebuie să-l intereseze consecinţele. 

Vreau să repet încă o dată: cu cât suntem mai perfecţi în 
iubirea faţă de Dumnezeu, în a-i ierta pe alţii, în a ne debarasa 
de agresivitatea faţă de iubire, cu cât mai puţin ne temem, 
regretăm sau cădem pradă decepţiei cu atât mai mult 
sentimentele noastre ne vor călăuzi şi noi ne putem încrede lor. 

în ultimul timp, iubitul meu are parte doar de ghinion: 
neplăceri la serviciu, în casă toate merg alandala. El încearcă să 
se ţină bine dar câteodată văd ce emoţii are. Cum aş putea să-l 
ajut? Cu iubirea mea? 

— Bărbatul pică în situaţii complicate. îşi riscă viaţa, trece 
printr-un şir de încercări prilejuite de mediul înconjurător, 
pierde, i se năruiesc diferite planuri şi țeluri, de aceea bărbaţii 
se orientează spre realizare, iar femeile - spre acumulare. Cu 
cât femeia are în suflet mai multă gingăşie, căldură, bunătate şi 
iubire cu atât bărbatului îi va fi mai uşor să treacă peste 
neplăceri. 

Aşa că trebuie să vă ajutaţi iubitul nu prin iubirea faţă de 
acesta, ci prin iubirea pentru Dumnezeu şi o bunătate stabilă. 

Vorbesc deseori de unul singur, cu voce tare. Este oare acest 
lucru o încălcare a regulilor? 


— Când mă gândesc la anumite lucruri am emoţii negative 
care, totuşi, îmi trec repede. însă tot ce spun cu voce tare îmi 
amplifică emoţiile de câteva ori. lată de ce trebuie să avem o 
atitudine mai responsabilă faţă de gândurile spuse cu voce 
tare 

Spuneţi-ne, este oare o încălcare a legilor karniice rugămintea 
de a lua asupra sa pedeapsa sau boala altui om; cum se poate 
purifica un om obişnuit după un asemenea transfer? 

— Dumneavoastră transferați asupra dumneavoastră nu o 
pedeapsă ci încercarea de a opri pe cineva să-şi ucidă iubirea. 
Boala blochează refuzul iubirii, ea înjoseşte tot ce e omenesc 
şi vă ajută să sesizaţi iubirea. E posibil să transferați asupra 
voastră boala altui om, însă în acest fel ucideţi iubirea din 
sufletul acelui om şi acesta se va răzbuna iar dumneavoastră 
nu veţi înţelege de ce. 

Am vorbit cu o femeie care avea un copil grav bolnav; s-a 
rugat ca boala să treacă la ea - copilul a supravieţuit şi a 
început s-o urască şi să-şi bată joc de ea. 

Ce trebuie făcut ca să simţiţi diferenţa între dorinţă şi 
necesitate? Eu nu mai înţeleg ce e bine şi ce e rău. Aş vrea să 
mă debarasez de toate, numai că nu-mi ajung nici puterile, nici 
înţelegerea. Cu cât mai mult lucrez asupra mea cu atât mai 
multe probleme se iscă, sau poate am început să percep toate 
lucrurile foarte bolnăvicios. 

— Concepţia despre o sarcină prea grea generează dorinţa 
de a o face mai uşoară. 

Sarcina nu este nici grea nici uşoară - ea este doaro 

modalitate de a ne dezvolta. Trebuie să ne concentrăm nu 

asupra greutăţii ci asupra posibilităţii de a ne schimba pe care 
ne-o oferă această sarcină. 

Dacă ne vom gândi cât de grea e această povară, atunci noi 
vom fi în mizerie, iar dacă ne vom concentra asupra iubirii şi 
asupra faptului că această povară este posibilitatea de a te 
depăşi pe tine şi de a percepe iubirea, atunci nu ne vom mai 
gândi cât de grea sau uşoară este ea. 

Esenţialul: există iubirea faţă de Dumnezeu şi există tot ce e 
în afara acestei iubiri. însă iubirea trebuie să fie cea mai 
importantă. Şi necesităţile, şi dorinţele trebuie dezvoltate însă 
nu trebuie să depindem de ele. 


Pentru a clasifica un lucru anume trebuie să ne detaşăm de 
el, iar detaşarea are loc doar prin chin. Pentru a ne detaşa prin 
chin, trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta, iar pentru a fi 
pregătit să înfrunţi chinuri trebuie să ai ceva mai tare decât 
suferința- iubirea. 

Şi în clipa în care aveţi parte de iubire suferinţa dumnea- 
voastră încetează de a mai fi suferinţă şi devine posibilitatea de 
a munci; lumea pe care dumneavoastră o detestaţi se trans- 
formă într-un copil pe care trebuie să-1 iubiţi şi să-l educati. 

încercaţi să vedeţi astfel lucrurile. 

Cum să încep să mă schimb dacă îmi este foarte greu să fac 
asta? 

— Noţiunea de „greutate" este una a dependenţei de timp şi 
de omenesc. 

Dacă veţi trăi prin iubire, vă veţi concentra asupra iubirii şi 
veţi învăţa să vedeţi Divinul în toate, cu timpul totul va fi mai 
uşor. 


Cu cât omului îi este mai greu să înceapă să lucreze cu atât 
el, în cele din urmă, poate obţine mai mult; aşa suntem 
structuraţi încât pentru a obţine ceva trebuie să ne depăşim 
neajunsurile. lar când totul e bine noi suntem foarte liniştiţi. 

Spuneţi-ne, ce credeţi; dacă cineva are o atitudine incorectă 
faţă de ceilalţi, trebuie să gândim: „Dumnezeu îl va pedepsi" şi 
să nu întreprindem nimic sau trebuie să-l „pedepsim"? 

— Toţi suntem copiii lui Dumnezeu. 

Imaginaţi-vă că un copil e pus pe şotii, noi trebuie oare să 
credem că îl va pedepsi Dumnezeu? 

Sau să-l pedepsim şi să-l blamăm? Noi trebuie să-l educăm 
aşa cum îi educăm pe toţi: pe sine şi pe cei care sunt alături de 
noi, prin iubire şi limitări. 

Eu cred că aceasta este atitudinea bună iar dacă un om este 
un ticălos, un nemernic, atunci sufletul lui e bolnav. 

Dacă însă omul e invalid ce trebuie să credem despre el? 
Trebuie să-l lăsăm în plata Domnului, ori să-l ajutăm? 

El are nevoie de ajutor. 

Uneori ajutorul înseamnă încercarea, alteori - o restricţie 
dură, însă întotdeauna ajutorul înseamnă IUBIRE. 

Mă întristează mult faptul că apelând la filozofia orientală 
dumneavoastră nu vreţi să-l recunoaşteţi pe Krishna ca pe un 
reprezentant suprem al lui Dumnezeu. Visul meu de aur este ca 
dumneavoastră să citiţi „Bhagavat-Ghita", „Nectarul credinţei" 
şi să le comentaţi revigorând această mişcare extraordinară 
Conştientizarea lui Krishna - Conştientizarea lui Dumnezeu -cu 
tradiţiile şi năzuinţele ei nobile. 

—Am citit „Bhagavat-Ghita" şi pot să vă spun că este o lucrare 
extraordinară care mi-a dat mult; ceea ce se spune în această 
lucrare a apărut ulterior şi în alte religii mondiale: filozofia 
indiană a creat acel strat cultural, unul colosal, de care s-au 
folosit ulterior multe alte religii. Există însă şi Biblia, există 
creştinismul, creştinismul care s-a divizat în două ramuri 
diferite. 

Mai există şi un număr foarte mare de secte, curente etc. şi 
apar în continuare noi şi noi secte care afirmă că ele descind 
direct din Biblie şi aceste secte au şi ele multe probleme. lată de 
ce când omul afirmă că descinde din Biblie sau din „Bhagavat- 
Ghita" acest lucru nu garantează nicidecum faptul că omul 
respectiv a înţeles calea pe care trebuie s-o urmeze. 


La una din consultaţiile mele s-a prezentat un krişnat căruia, 
conform diagnosticului meu i-a mai rămas puţin de trăit - 
dragostea pentru Dumnezeu a trecut pe neobservate în 
concentrare asupra spiritualităţii. Spiritualitatea înseamnă 
viitorul. Dependenţa de spiritualitate înseamnă dependenţa de 
viitor, agresivitate faţă de viitor şi pierderea acestuia. 
lată de ce consider că purificarea trebuie să se facă prin 
întoarcerea la izvoare. Vorba e că iubirea pentru Dumnezeu 
generează dorinţă, volumul dorinţei generează întreaga activi- 
tate umană, iar când omul zice că el va repeta doar numele lui 
Dumnezeu şi-l va iubi numai pe El, dezicându-se de toate 
celelalte acest lucru este echivalat cu dorinţa de a-ţi păstra 
doar capul şi a înlătura restul corpului care nu-ţi mai e de folos. 
Există însă cap, creier, intestine care digeră hrana, mâini, 
picioare, există diferite trepte de dezvoltare şi existenţă şi a le 
tăia pe cele secundare în favoarea celor primare înseamnă a fi 
aidoma unei mame care se dezice de copiii ei. 

într-o oarecare măsură krişnaismul ajută la soluţionarea 
anumitor probleme, ulterior însă are loc schimbarea unor forme 
superficiale şi lipsa unor modificări lăuntrice cu toate 
consecinţele lor. 

Ce credeţi despre faptul că mulţi dintre adepţii teoriei 
dumneavoastră vă percep ca pe un idol? Mi se pare că pentru 
un om să-şi facă un idol înseamnă să se înjosească pe sine 
însuşi. 

— „Acţi face un idol" înseamnă a-ţi marca un obiectiv spre 
care tinzi. 

La început pentru fiecare elev învățătorul este un idol, pe 
care elevul îl urmează, se supune şi îl ascultă. 

Esenţialul e să nu pierdeţi momentul când trebuie să vă găsiţi 
un alt scop şi să mergeţi mai departe, întotdeauna se va găsi 
ceva care să fie idolul nostru - e vorba de țelul suprem. 

Când noi credem că scopul suprem şi sensul vieţii e să fim 
asemenea cuiva, acest lucru este deja periculos. Din punctul 
dumneavoastră de vedere a-ţi crea un idol înseamnă a te înjosi, 
a-ţi călca în picioare personalitatea; da, atunci se poate ca unii 
să rămână maimute, să stea în copaci, şi să nu înveţe de la 
nimeni. Eu cred că acordaţi o atenţie exagerată propriei inde- 
pendente. Trebuie să înţelegeţi că scopul suprem este comuni- 
unea cu Dumnezeu şi atunci idolii noştri devin învățătorii noştri 


şi această iubire ocupă o perioadă importantă din viaţa noastră. 
Când cineva îşi face un idol din mine eu nu cred că e vorba de 
scopul suprem al acelei persoane, căci eu însumi sunt doar un 
învățăcel, greşesc deseori şi scriu despre aceste lucruri. 

lată de ce cred că este imposibil să mă idolatrizeze cineva. E 
vorba de faptul că cercetările mele îi ajută pe oameni să simtă 
Divinul din ei şi în acest plan eu nu sunt un scop, ci doaro 
treaptă pe care păşeşte omul. 

Cât timp va mai dura această stare de lucruri în care 
reprezentanţii aşa-ziselor religii „tradiţionale“ nu văd şi nu 
înţeleg nimic? Sunt oare utile rezultatele acţiunilor lor 
mecanice, oarbe? Dumneavoastră scrieţi că şi comunismul este 
un sistem fără legătură inversă; nu se întâmplă oare acelaşi 
lucru şi cu religiile? Oare poporul nostru n-a meritat nişte feţe 
Bisericeşti care să nu ne fi lăsat în mila materialiştilor la cea mai 
mică situaţie conflictuală recunoscându-şi astfel incompetenţa? 
De ce metoda dumneavoastră şi alte metode asemănătoare nu 
pot cuprinde mase mai mari de oameni? 

— Conform îndatoririlor sale, orice preot este un om care îi 
ajută pe oameni să găsească Divinul. Aceasta este vocaţia 
preotului. Şi fiecare din noi, cei care trăim pe Pământ ne avem 
problemele şi neajunsurile noastre. Atunci când noi vedem în 
fiecare religie doar părţile negative este ca şi cum un copil şi-ar 
învinui părinţii sau ar încerca să se dezică de ei. Cultura Şi 
civilizaţia contemporană n-ar fi putut exista fără religiile 
universale căci acestea ne-au făcut să înţelegem adevărurile 
supreme. Şi fiindcă nu au existat prea mulţi oameni care s-au 
atins de aceste adevăruri supreme a luat naştere sistemul fără 
legătură inversă. Iniţial însă informaţia era imensă şi chiar şi 
fără conexiunea inversă sistemul funcţiona strălucit şi funcţi- 
onează şi în prezent. 

Cel mai mare pericol al unui sistem fără conexiune inversă 
este generarea acestui sistem de către tot ce e omenesc. 

Divinul nu suferă atunci când nu există legătura inversă. 
Suferă umanul. 

Adevărurile divine supraviețuiesc fără legătura inversă, cele 
umane - pier. 

în atitudinea dumneavoastră încercaţi să vă apropiaţi de 
preot nu din punctul de vedere al logicii umane, căutându-i 
minuţios neajunsurile lui şi ale religiei sale. încercaţi să simţiţi 


ce rol imens a jucat religia în salvarea fiecărui om şi a întregii 
omeniri. Acelaşi preot, oricum ar fi, vă ajută să simţiţi iubirea 
faţă de Dumnezeu, vă ajută să iertaţi, căci el înfăptuieşte 
poruncile biblice. Şi dacă el greşeşte undeva sau calcă strâmb - 
nu acesta e lucrul cel mai rău. 

Cel mai rău e atunci când veţi acorda prea multă atenţie 
neajunsurilor lui şi veţi uita de funcţia sa esenţială - de a 
transmite percepţia iubirii şi a iertării care provine de la Cel 
care a fondat creştinismul 

A venit timpul când trebuie să ne unim în iubire şi nu în 
pretenţii. Cred că vă este destul de greu să treceţi de la 
învinuiri, blamări la iubire. încercaţi! 

Informaţia dumneavoastră în mare parte nu este re- 
cepţionată şi înţeleasă. 

— Un bărbat din România mi-a spus că a încercat să citească 
volumele mele şi nu a reuşit (a absolvit două facultaţi). Când a 

înţeles că ceva nu e în regulă cu psihicul său, atunci a recitit 
introducerea şi a văzut că acolo scrie:,„înainte de a citi cartea 
trebuie să-i iertaţi pe toţi!" a încercat să-i ierte pe toţi şi numai 
după aceasta a citit cartea. Informaţia mea este obţinută prin 
suferinţă şi eu răspund pentru fiecare cuvânt de aceea şi 
acţiunea va fi cea scontată. Dacă eu scriu că trebuie să vă 
spovediţi, să-i iertaţi şi să simţiţi (înainte de citirea cărţii) că 
iubirea pentru Dumnezeu este fericirea supremă atunci e vorba 
de o parolă care vă va ajuta să obţineţi cât mai multă 
informaţie. 

Dacă n-aţi putut să iertaţi pe cineva, atunci veţi primi doar 
procente! Dacă însă n-aţi vrut să iertaţi pe cineva atunci veţi 
primi ceea ce meritati! 

Esenţialul e să nu vă pierdeţi cu firea! Totul va fi bine! 

Este uimitor şi extraordinar că aproape toţi cei care vă citesc 
cărţile se adresează lui Dumnezeu. în toate cărţile se întâlnesc 
expresii ca, „semnul morţii", „hieroglifa morţii". Undeva este 
amintit un romb. Explica-ţi-ne, vă rog, cum arată acest simbol, 
chiar dacă e o percepţie subiectivă. 

Cred că nu e nimic uimitor în faptul că oamenii se întorc spre 
Dumnezeu după citirea cărţilor mele; pe timpuri, credinţa în 
Dumnezeu era doar apanajul celor aleşi şi omul nu ştia de ce 
trebuie să se roage lui Dumnezeu: cărţile mele nu numai că 
explică ci şi demonstrează că fără iubirea lui Dumnezeu nu 


există viaţă şi dezvoltare mai ales când e vorba de treptele 
superioare. 

Autorii care în trecut au scris pe această temă au împărtăşit 
experienţa, dar eu, cu cercetările mele, am putut dovedi ceea 
ce spun. Adică, dacă înainte omul putea să aleagă, acum, după 
părerea mea, nu există alegere, există doar o singură cale: 
iubirea pentru Dumnezeu. Restul e distrugere şi dezagregare. 
Şi a corpului, şi a sufletului. Nu are nici o importanţă cum arată 
simbolul morţii, nu are importanţă pentru că atunci când omul 
deja merge spre Dumnezeu, eu cred că putem să nu ne 
interesăm cum arată neplăcerile care ni se întâmplă. Acestea 
sunt doar detalii. 

Sunt corecte oare comparaţiile dintre mass - media unei ţări 
şi conştiinţă, dintre circulaţia monetară şi sistemul sanguin? 

— Am observat că statul se poate îmbolnăvi exact ca un om 
şi cauzele sunt aceleaşi . De aceea comparaţia e valabilă în 
mare, deşi e prea dur şi incorect, cred eu, să compari anumite 
simţuri ale organismului cu sistemele statului. 

Eu cred că e vorba de dorinţă, voinţă, conştiinţă. In acest 
plan, din punctul meu de vedere sunt periculoase reuşitele 
Ştiinţei care ne orientează nu spre propria schimbare ci spre o 
tot mai mare imixiune în structura corpului uman şi a psihicului. 

Pentru mine Dumnezeu înseamnă iubire. în Biblie se spune 
acelaşi lucru. 

Ajutaţi-mă să scap de lene! ce este, de fapt, lenea? 

— Lenea înseamnă stoparea dorințelor. Dacă dorinţele 
lăuntrice încep să fie însoţite de teamă şi deceptie, realizarea 
unei astfel de dorinţe se poate solda cu îmbolnăviri 
grave.Lenea se declanşează ca un salvator mecanism de 
apărare. în ultimii zece ani nici eu şi nici copiii mei n-am fost 
bolnavi însă nu demult, la vilă, am stat puţin pe zăpadă, după 
baie, şi m-ani îmbolnăvit de gripă. Era ceva asemănător cu 
gripa, dar fără temperatură. Am profitat de această ocazie ca 
să stau tolănit câteva zile. S-a dovedit că gripa este un minunat 
medicament. Când eşti bolnav de gripă îţi înfrânezi dorinţele pe 
multe niveluri dar e destul de periculos să faci eforturi pentru 
a-ţi dori ceva. Trebuie să ajuţi natura, nu să lupţi împotriva ei. 
Eu am înţeles de ce cele mai multe cazuri de gripă sunt în 
februarie. Martie şi aprilie sunt lunile când apar şi iau amploare 
dorinţele şi pentru ca ele să fie curate, înainte de aceasta e 


nevoie să te dezici de tot ce este omenesc şi să tinzi spre 
iubire. De acea în februarie trebuie să leneveşti şi să nu-ţi 
doreşti nimic, iar gripa este un bun ajutor în acest caz. Prima 
senzaţie pe care o ai atunci când te îmbolnăveşti de gripă este 
lipsa tuturor dorințelor. Nu-ţi doreşti nimic. Dorinţele sunt 
principalul concurent al iubirii, ambele sunt legate de acţiune. 
lată de ce lenea şi lipsa dorințelor ne ajută să acumulăm iubire, 
fără chiar să ne dăm seama. Aici îşi are sursa dezicerea de cele 
lumeşti şi lipsa de activitate a sfinţilor din Orient. După ce am 
bolit de gripă mi-am dat seama care e sensul celei mai mari 
sărbători evreieşti - Sabatul, Sâmbăta sfântă. Principala 
condiţie este lipsa oricărei activităţi. Nici un ţel, nici o afacere, 
nici o dorinţă. lar rugăciunea adresată lui Dumnezeu începe să 
funcţioneze în mod real. Dorinţele şi acţiunile noastre sunt cu 
atât mai curate cu cât noi ne putem dezice de ele în favoarea 
iubirii. Sufletul nostru se umple de iubire şi, respectiv, de 
energie. Energia generează dorinţele şi acţiunea. 

FAMILIA 

Probabil că fiecare a observat că în relaţiile cu apropiații 
(rude, iubiţi) care ne iartă toate greşelile, noi suntem deseori 
duri, reci şi egoişti, iar străinilor (la serviciu sau persoane mai 
severe) noi le zâmbim amabil. Cum să ne luptăm cu aceasta şi 
de ce se întâmplă aşa? 

— Noi nu înţelegem până la capăt esenţa Creştinismului. Toţi 
înţelegem fraza lui Hristos „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine 
însuţi" şi ţinem cont de ea. lar când El zicea că cei mai mari 
duşmani ai omului sunt apropiații lui de-acasă şi că El a venit 
să-l despartă pe frate de soră etc. această frază nu este înţe- 
leasă de nimeni. De ce un apropiat poate deveni duşman? 
Tocmai pentru că apropiații noştri sunt acei care ne tolerează 
toate dorinţele şi care deseori ne creează condiţii exagerate de 
confort. Prin aceasta ei ne fac să ne întoarcem sufleteşte de la 
Dumnezeu şi iubire. 

O să vă povestesc o întâmplare care a avut loc nu demult. 
Eu cercetez periodic, de la distanţă, unele persoane care mă 
interesează. Cercetând biocâmpul unui cunoscut am văzut un 
tablou nu prea plăcut pentru mine. L-am sunat şi i-am spus că 
are probleme şi că în 2-3 săptămâni s-ar putea să moară. 

— Din ce cauză? - s-a interesat acesta. 


— Cauza este destinul favorabil, probabil e vorba de o 
moarte accidentală şi nicidecum de boală. 

— Situaţia mai poate fi corectată? -m-a întrebat. 

— Cu cât e mai puţin timp, cu atât mai greu poate fi redre 
sată o situaţie, - i-am răspuns. - Aminteşte-ţi de toate momen 
tele când nu ai acceptat neplăcerile destinului, n-ai renunţat la 
supărările faţă de cei prin care a fost înjosit destinul tău, 
aminteşte-ţi de momentele în care tu ai distrus destinele altor 
oameni şi cere iertare pentru toate astea, schimbându-te astfel. 

— Eu nu am distrus destinul nimănui - s-a amuzat amicul 
meu. 

— înseamnă că trebuie să renunţi la supărări şi la de 
primare. 

Peste 10 zile, o „Volga“, încălcând toate regulile posibile, i-a 
lovit frontal „Mercedes"-ul. A rămas viu ca prin minune. După 
accident l-am întâlnit din nou. 

— Cred că am înţeles cauza a ceea ce s-a întâmplat cu 
mine, - mi-a spus. - M-am decis să-mi cumpăr un apartament 
frumos şi, probabil, în subconştient mi-am dorit foarte mult 
acest lucru. 

Cauza fusese găsită şi eu uitasem deja de acest caz. Mai 
exista ce-i drept un semn de întrebare. A fost cam dur frânat de 
sus pentru asta. Nu se pedepseşte cu viaţa dorirea unui 
apartament. Boli, neplăceri, asta da, dar în cazul de faţă mai 
era ceva la care nu puteam ajunge. 

De abia peste un an am aflat despre ce era vorba. Discutam 
despre problemele lui. 

— E o situaţie stranie, - mi se plângea el - cum vreau 
să-mi ajut rudele, cum încep problemele cu banii. 

— Cu ce sume îi ajutaţi - m-am interesat. 

S-a dovedit că ajutorul lui financiar era mai mare decât orice 
salariu. 

— Dumneavoastră vă depravaţi astfel rudele - i-am spus. 

Am văzut după privirea sa că nu m-a înţeles. 

— O să vă povestesc câteva cazuri. 

Aveam o pacientă care locuieşte în Germania. Ea îi trimitea 
regulat mamei sale în Ucraina câte o sumă nu prea mare de 
bani. Se apropia ziua ei de naştere. Fiind bine dispusă îi trimite 
mamei sale o sumă de câteva ori mai mare. „Şi ştiţi ce s-a 
întâmplat? - îmi povestea ea. - Pentru prima dată în viaţă 


mama nu m-a sunat şi nu m-a felicitat cu ocazia zilei mele de 
naştere." O întreb după aceea: „Mamă, ce s-a întâmplat de ce 
nu m-ai felicitat?" - „Nu înţeleg ce s-a întâmplat. Parcă mi-a 
luat cineva memoria" - îmi răspunde mama. 

Nu trebuie să-i asfixiem pe oameni, mai ales pe cei apro- 
piaţi, printr-o grijă excesivă. 

Un alt caz mi s-a întâmplat mie. Am hotărât împreună cu o 
persoană să facem o mică afacere. Am schiţat un plan general 
şi am început să discutăm detaliile. Pentru orice eventualitate 
m-am uitat în planul fin care este atitudinea acestei persoane 
faţă de mine şi am văzut că-mi doreşte moartea. „Da - m-am 
gândit eu, - e cazul să uit de afacere." La o altă întâlnire i-am 
spus că am probleme cu banii şi cred că nu o să iasă nimic cu 
afacerea noastră. Credeam că atitudinea lui va fi şi mai 
negativă. Şi am văzut un tablou care m-a uimit: atitudinea lui 
subconştientă faţă de mine şi-a schimbat sensul, în bine. 

Mai târziu am înţeles despre ce era vorba. Acestui om nu i se 
permitea să aibă sume mari de bani. Cu ajutorul meu el ar fi 
putut face aceşti bani iar sufletul lui m-ar fi urât pentru acest 
lucru. Unui sugar i se poate oferi iubire, multă atenţie şi îngrijire. 
Unui copil în creştere îi trebuie iubire, atenţie şi îngrijire. 
Adolescentului îi trebuie iubire şi atenţie. Unui tânăr îi trebuie 
iubire. 

Dacă îi oferim unui om prea multe, acestuia i se atrofiază 
motivaţia pentru o activitate independentă. Omul începe să 
depindă de noi, aşteaptă de la noi tot ce-i trebuie şi începe să 
ne urască dacă nu primeşte ce vrea. 

lată de ce ajutorul nu trebuie să fie continuu şi să-i pună pe 
om în situaţia de dependenţă faţă de dumneavoastră. Ajutăm 
un om cu o bucată de pâine, nu și cu unt. 

Vă amintiţi că în Biblie scrie: când ajuţi pe cineva, mâna 
dreaptă nu trebuie să ştie ce face stânga. Adică ajutorul trebuie 
să treacă pe neobservate. 

— Vă mai amintiţi de disensiunea noastră când aţi spus că nu 
aţi distrus destinul nimănui? în realitate, însă, aţi făcut-o. 

Printr-un ajutor exagerat puteţi distruge destinul unui om mai 
repede decât prin înjosire şi minciună. Dacă distrugeţi destinele 
altor oameni atunci trebuie să fie distrus şi destinul 
dumneavoastră. lată de ce o femeie adorată îl calcă în picioare 


pe bărbatul care i se închină căci acesta îi corupe sufletul prin 
supunerea exagerată. 

Dependenţa de viaţă şi de dorinţe are loc nu numai atunci când 
ne temem, ne supărăm sau urâm. Acest lucru se întâmplă în 
primul rând atunci când noi tolerăm toate dorinţele cuiva, când 
ne ploconim şi ne slugărnicim în faţa persoanei adorate. 

Ne-am obişnuit să credem că dacă iubeşti atunci trebuie să-i 
intri în voie şi să-i îndeplineşti toate dorinţele persoanei iubite. 
Noi sesizăm Divinul doar atunci când înfrânăm pornirile 
omeneşti. Ura faţă de viaţă şi slugărnicia în faţa ei sunt două 
feţe ale uneia şi aceleiaşi medalii. 

lubirea nu doar dăruie, dar şi ia. Cu cât mai mult tindem spre 
comuniunea cu Dumnezeu cu atât mai uşor ne e să sesizăm 
acel moment, în care, ajutând corpul noi trebuie să ne oprim 
pentru a nu-i dăuna sufletului. 

DIVERSE 

Este utilă ascultarea muzicii clasice? în general, muzica 
influenţează caracterul şi subconştientul omului? 

— Ar trebui să cercetez o persoană ascultând muzică clasică 
şi să evaluez rezultatele influenţei - n-aş vrea să răspund la 
întâmplare. Muzica „frânează" conştiinţa, de aceea e mai uşor 
să-ţi simţi fundamentul, să te întorci la izvoare. Nu întâmplător 
în bisericile anumitor confesiuni se interpretează şi se ascultă 
muzică. 

Muzica este un instrument de lucru cu subconştientul, cu 
sufletul. Muzica îţi poate transmite acea informaţie pe care 
conştiinţa n-o receptează. 

Şi fiindcă informaţia de bază nu este una verbală noi primim 
prin intermediul muzicii fără a ne da seama - foarte mută 
informaţie. La fel ca şi pictura, muzica este posibilitatea de a te 
conecta la o informaţie nouă, total necunoscută. Muzica este 
un instrument de cunoaştere a lumii. 

Mi-am dat seama în ultimul timp că am faţă de copii un 
sentiment apropiat de greață, de dezgust, mai ales faţă de 
cei mici. Care ar putea fi cauza unei asemenea agresivităţi în 
sufletul meu? 

La baza dezgustului şi a greţii se află teama. Vă este 
teamă de copiii mici. Probabil, în planul fin aveţi probleme cu 
copiii; trageţi concluziile necesare. 


Nu ştiu dacă bărbaţii au glande mamare dar la soţul meu 
sânul stâng este cu mult mai mare decât cel drept. Spuneţi- 
mi, care este cauza? 

— Din cauza supărărilor mari, de profunzime, femeile se 
îmbolnăvesc de cancer. Bărbaţii fac icter sau cancer pulmonar. 
Organismul reacţionează diferit la problema emoţională care 
deformează biocâmpul: uneori se dereglează funcţiile, alteori 
se modifică partea organică. 

Sânul stâng e în legătură cu zona cordului. Probabil, supă- 
rarea exagerată poate lovi inima sau se poate materializa în 
tumefieri sau mărirea unui sân, etc. probabil, e vorba de 
tema dorințelor, geloziei, a supărărilor pe cei apropiaţi, o 
temă pe care n-aţi putut-o depăşi. Dacă vă veţi schimba 
lăuntric, profund şi soţul dumneavoastră va fi în regulă. 

Citesc cărţile şi materialele de pe site-ul dumneavoastră. 
Am o memorie bună, de obicei pot să reproduc texte mot-a- 
mot, însă în acest caz nu pot să menţionez sau să reproduc 
ceva. Recitesc textele şi din nou mi se întâmplă acelaşi lucru 
- totul mi se „destramă" în cap. 
— Ce este memoria? Există situaţii diferite. Acestea se află 
în diferite puncte ale universului sau timpului. Când le uniţi 
obţineţi o generalizare. Fără memorie acest lucru ar fi impo 
sibil. Deci, pentru un proces de reflecţie sau creaţie e nevoie de 
un mecanism activ al memoriei şi unul de generalizare. Cu cât 
omul e mai evoluat cu atât mai multă informaţie poate 
generaliza. Nivelul posibilităţii de generalizare se defineşte prin 
posibilitatea de păstrare a iubirii. înţelepciunea constă, în 
primul rând, în a păstra iubirea şi-n timpul suferințelor. Dacă 
iubirea e insuficientă atunci informaţia nouă nu poate fi 
catalogată, e dificil de a o generaliza şi de aceea ea nu se me- 
morează. Acest proces devine posibil ulterior, după o anumită 
perioadă de timp. Eu mă străduiesc să cataloghez cele mai 
diversificate blocuri informaţionale şi deşi lucrez în regimuri 
maxime acest lucru nu-mi reuşeşte întotdeauna. Deseori cata- 
loghez informaţia nouă încercând s-o generalizez şi s-o me- 
morez în timp de o lună, două sau jumătate de an. Şi 
dumneavoastră vi se întâmplă acelaşi lucru dar sunteţi mai 
puţin pregătită pentru acest proces. Orice informaţie nu este 
recepţionată de noi atâta timp cât nu a fost generalizată şi 
adusă la un numitor comun. E ca o hrană pe care n-o putem 


digera. Nu numai că noi n-o acceptăm, dar n-o acceptă nici 
intestinul. 

Digerarea hranei informaţionale este un proces mai dificil 
decât digerarea hranei fizice. Dar, deocamdată, suntem la 
început de drum. 

Se poate împleti când urmărim casetele dumneavoastră, nu 
este această ocupaţie o pierdere de energie? în lupta împotriva 
geloziei şi a ataşamentului faţă de dorinţe etc. ajută cumva 
ierburile (muşeţelul, salvia, menta)? 

- Atunci când vizionaţi casetele puteţi împleti, puteţi chiar 

dormi - nu e nimic îngrijorător în aceasta. Informaţia esenţială 

este destinată subconştientului. 

Plantele medicinale (muşeţel, salvie, mentă, etc.) contribuie 
la diminuarea dependenţei de dorinţe sau voinţă şi creează o 
atmosferă care permite o activitate, susţinută. Insă obişnuirea 
cu acest tip de atmosferă poate da dependenţă! Deci, plantele 
respective sunt utile ca un imbold, pentru crearea atmosferei 
de lucru, însă mai departe trebuie să mergeţi singur, inde- 
pendent. 

Ce-i de făcut dacă nu reuşesc deloc să influenţez o 
persoană (purificând-o prin mine însumi) ca să nu urască 
oamenii şi să nu-i invidieze? Cum poate fi stopat acest lucru? 

— Nu umblaţi cu viclenii. Ce înseamnă „nu reuşesc deloc să 
influenţez o persoană purificând-o prin mine însămi" ? 
Purificaţi-vă la modul real, schimbaţi-vă în profunzime şi îi veţi 
salva cu adevărat pe alţii! Dumneavoastră v-aţi curăţat doar 
puţin, pe ici pe colo, şi doriţi ca totul în jur să strălucească? Vă 
compătimesc. 

Sunt însărcinată în două luni şi ceva. Trebuie să susţin teza 
de doctorat şi petrec mult timp în faţa calculatorului. 


Dăunează acest lucru copilului? 
— O femeie cu câteva secole în urmă mi-ar fi 


putut scrie un astfel de bileţel: „Sunt gravidă dar 
trebuie să duc sacii cu grâu la moară, trebuie să sap 
pământul şi să merg la piaţă ca să vând produse. E 
dăunător acest lucru pentru copil?" o femeie 
cumsecade se străduieşte să stea acasă, se roagă şi 


se gândeşte 


DESPRE SĂNĂTATE 


De câţiva ani bunica mea de 80 de ani suferă de 
diabet zaharat. în ultimul timp ea se simte tot mai rău, 
moare cu zile. l-am adus cărţile dumneavoastră dar nu 
are nici puteri nici dorinţă să le citească. Ce trebuie să 
fac, cum aş putea s-o ajut? 

— Cercetările mele vizează emoţiile de profunzime, straturile 
de profunzime ale subconştientului, care nu pot fi văzute 
pentru că informaţia acţionează la nivelul subconştientului. 

Când citiţi o carte, dumneavoastră transmiteţi subconştier 
tului informaţia prin intermediul conştiinţei. Caseta video, îr 
care se aude vocea mea, permite transferul direct de informaţi 
- bunica dumneavoastră poate dormi, iar aparatul video poat 
funcţiona; schimbările vor avea loc chiar dacă aparatul se v 
afla în altă cameră. 

Toate acestea vor avea o altă pondere dacă înainte de a 
asculta în somn mesajul de pe casete ea se va strădui să-i 
ierte pe toţi, să refuze blamările, regretele şi nemulţumirea de 
sine. 

Dacă o persoană are o deschidere spre astfel de lucruri ea se 
poate schimba. 

Pentru mulţi acest obstacol este de netrecut, însă pentru a vă 
ajuta bunica trebuie şi dumneavoastră să faceţi acelaşi lucru. 

Vorbiţi-ne, vă rog, despre greşelile cele mai caracteristice 
care reprezintă cauzele apariţiei diabetului. 

— Diabetul reprezintă un ataşament faţă de gelozie. înainte 
credeam că gelozia reprezintă un ataşament faţă de relaţii. 
Ulterior am înţeles că la baza relaţiilor există un plan mult mai 
fin: idealurile, spiritualitatea şi noblețea care trec în dorinţe. 
Dorinţele ţin de viaţă. Deci, incapacitatea de a accepta ruperea 
relaţiilor, crahul idealurilor, speranţelor şi a vieţii generează 
diabetul. Aţi avut parte de o compensație căci aţi început să vă 
concentrați asupra iubirii şi aţi diminuat dependenţa de viaţă şi 
dorinţe. 

Deci, dumneavoastră puteţi păstra iubirea chiar şi atunci 
când vi se spulberă toate dorinţele, când sunteţi înjosită ca 
femeie, când vă este înjosită dorinţa de a avea o familie, copii, 
etc. 

Ulterior sunteţi pusă la încercare pentru a vedea câtă iubire 
puteţi păstra în suflet. Urmează un şir de stresuri, stresul în- 
seamnă pierderea a ceea ce vă este drag şi pentru care simţiţi 


un real ataşament; dacă ţineţi piept stresului va începe 
însănătoşirea reală, de profunzime. Dacă nu faceţi faţă stre- 
sului, dacă nu puteţi păstra iubirea, atunci se iscă pretenţiile 
faţă de sine şi faţă de alţii, deci, aţi ratat posibilitatea de a vă 
fixa senzațiile şi vă întoarceţi de unde aţi început. Cauza sunt 
importante aici ataşamentele sale ci atitudinea lui faţă de viaţă. 
Şi noi avem un erou similar. E vorba de Ivan cel prost. Ei câştigă 
mereu fiindcă nu este răutăcios şi nu caută vinovaţi, nu se 
cramponează de principii şi idealuri ci se străduieşte în orice 
situaţie să păstreze iubirea în suflet, de aceea şi trece de prost 
în ochii altora. Aşa că Forest Gump nu este nimic altceva decât 
ecranizarea poveştilor populare ruseşti într-o manieră 
americanizată. Nu este un film de duzină căci ajută treptat 
poporul american să vadă valorile adevărate, bazate nu pe 
dorinţa de răzbunare, de a-1 lichida pe celălalt, de a restabili 
dreptatea ci pe dorinţa de a păstra bunătatea cu orice preţ. 

Spuneţi-ne vă rog, de ce anume Oeste provocată insuficienţa 
cardiacă? 

— Problemele cardiace au ca temă gelozia, supărările pe 
oamenii apropiaţi, dorinţele şi viaţa. Uneori o concentrare 
mărită asupra idealurilor şi idolatrizarea omului iubit gene 
rează o imensă supărare în subconştient: omul s-ar putea să 
nici nu înţeleagă acest lucru, însă asupra copiilor se va 
răsfrânge cu siguranţă. 

Când rămâne acasă, copilul meu nu se tmbolnă-veşte,dacă 
merge la grădiniţă se îmbolnăveşte întotdeauna. Care să fie 
cauza? 

— Acasă toate lucrurile sunt previzibile. Există o atmosferă 
călduroasă şi stabilă. Copilul ataşat de relaţii primeşte tot ce-şi 
doreşte. Un copil care nu poate să suporte o traumă se simte 
confortabil acasă. La grădiniţă nu are situaţia sub control deci 
are loc o reorganizare a relaţiilor şi el se îmbolnăveşte. 

Acest lucru ne sugerează că părinţii lui au o lipsă - incapa- 
citatea de a se încadra într-un colectiv, neacceptarea situaţiilor 
umilitoare ce nu corespund dorințelor şi voinţei lor. Grădiniţa 
este un model al vieţii viitoare a omului. Probabil, că acasă 
părinţii i-au creat copilului condiţii prea confortabile şi copilul 
nu poate accepta destabilizarea acestora. 

Copilul trebuie să se călească. Pe de o parte e vorba de 
iubire, pe de alta - de reorganizare. Vreţi să-1 scutiţi de reor- 


ganizare? La început se va simţi bine acasă dar când va creşte 
nu va da doi bani nici pe confort nici pe părinţi, pentru că ei i- 
au distrus viaţa. 

Gândiţi-vă bine la acest lucru! 

Mă chinuieşte de mult timp o întrebare: „Oamenii obişnuiţi 
(care nu au citit Diagnosticul Karmei), de unde trebuie să ştie 
cum să trăiască în conformitate cu regulile karmei?" De unde 
să ştie că supărările lor sunt cauzele afecţiunilor şi 
nenorocirilor. De ce nu se întâlneşte nicăieri această informaţie 
accesibilă tuturor? De unde trebuie să afle un om că esenţialul 
în viaţă e să-l iubeşti pe Dumnezeu? 

în 1991 nici eu nu ştiam cum să trăiesc corect. Mi s-a pus 
diagnosticul de cancer cu metastază, fără nici un fel de şanse 
de supravieţuire. Nu mai aveam nici un viitor. Am disprețuit 
viitorul şi am sperat să găsesc ceva ce ar fi mai important 
decât acesta. 

Am început să citesc Biblia şi am găsit acolo cuvântul iubire, l- 
am urmărit peste tot şi am înţeles cum trebuie să trăiesc 
corect. Doar prin iubirea faţă de Dumnezeu poţi înţelege 
cum trebuie să trăieşti cu adevărat. Dacă nu mi s-ar fi pus un 
diagnostic fatal şi dacă n-aş fi fost măcinat de suferinţe 
sufleteşti şi aşteptare atunci probabil n-aş fi înţeles şi n-aş fi 
simţit nici eu aceste lucruri. 

S-a întâmplat ca volumele mele să poată fi acceptate doar de 
oamenii care nu numai că au suferit dar sunt gata şi în 
continuare să sufere şi să treacă de chinuri tinzând spre iubire. 

Am înţeles atunci că nu oricine poate să-mi citească 
volumele. E mult mai uşor să suferi şi să mori decât să ierţi! 

Este imposibil să-i faci pe toţi să înţeleagă mai ales dacă 
omul nu este pregătit pentru aşa ceva. 

Cei care sunt pregătiţi pot lua informaţia necesară. Cei care 
nu sunt pregătiţi, îi pregăteşte destinul. Ştim cu toţi că destinul 
„ne ajută" să percepem Divinul. De obicei începem să ne 
gândim la Divin înainte de moarte şi doar atunci vedem în toate 
voinţa divină. 

Depinde de fiecare om la ce nivel va ajunge să înţeleagă şi să 
perceapă legile supreme pentru care am fost creaţi. 

SPORTUL ŞI ARTELE MARŢIALE 

Ce influenţă poate avea Aikido asupra omului? 


Când omul vrea să-şi distrugă agresorul şi nu se gândeşte 
deloc la sine, atunci e vorba doar de o încăierare sau o banală 
bătaie. Avem de a face cu artele marţiale atunci când omul îl 
vede pe adversar şi se vede pe sine, stare sa, şi cu cât mai mult 
se uită la sine şi nu are ca scop distrugerea adversarului, ci 
propria armonizare, cu atât mai mult putem defini această 
situaţie ca artă. 

în Aikido e prezentă mai mult tema perfecţionării proprii, a 
perfecţionării mişcărilor, a armoniei, decât acţiunea asupra 
adversarului şi din acest punct de vedere, acest sport este mult 
mai armonios decât altele. Oricare sport se defineşte prin 
obiectivele interioare ale omului. Sportul este doar un fundal: 
pentru unii e posibilitatea de a ucide, a-1 ucide pe celălalt, iar 
pentru alţii e posibilitatea de a păstra iubirea chiar şi atunci 
când se agresivitatea exterioară este manifestată asupra lui. 

Sunt sportiv(pugilist) şi bineînţeles că particip la întreceri şi 
mă antrenez; după ce mă lupt în ring mă doare capul din cauza 
loviturilor. Care, de fapt, să fie cauza durerilor? Eu nu-mi urăsc 
adversarii, iar după un antrenament foarte dur începe să-mi 
„ţiuie" capul; după ce v-am citit cărţile m-am obişnuit să văd 
peste tot Voia Domnului şi, fireşte, cred că şi în acest caz e tot 
Voia Lui. 

Odată am consultat un sportiv cu rezultate destul de slabe; 
am lucrat cu el simplu: mă uitam ce se întâmplă în sufletul său 
în momentul de explozie a energiei, în momentul atacului. Am 
observat că explozia de agresivitate era adecvată exploziei de 
energie, adică pentru el explozia de energie şi de agresivitate 
era unul şi acelaşi fenomen şi tocmai acest lucru îi bloca posi- 
bilităţile, căci posibilităţile noastre sunt dependente de rezerva 
de iubire. Dacă însă posibilităţile noastre în conexiune cu 
explozia de energie sunt ataşate de agresivitate atunci nouă 
trebuie să ni se blocheze agresivitatea. L-am diagnosticat în 
diferite momente ale luptei şi-i explicam când îi este mai uşor 
lăuntric şi când mai greu. A învăţat cu timpul să-şi păstreze 
bunătatea şi iubirea în momentul atacului şi în momentele de 
agresivitate exterioară şi atunci a început să dea rezultate bune 
şi trebuie să vă spun că a avut rezultate destul de impre- 
sionante. 

Noi nu înţelegem întotdeauna că saltul nostru în exterior poate 
genera în interior o imensă explozie de agresivitate. Invăţaţi- 


vă să faceţi un scop din păstrarea iubirii şi nicidecum din felul 
cum veţi lovi sau cum vă veţi apăra de lovitură. Iniţial nu va fi 
uşor, încercaţi acest lucru înainte de luptă sau după, însă dacă 
vă veţi însuşi acest lucru atunci nu veţi ucide, nu veţi învinge 
pe alţii, ci pe voi înşivă, vă veţi întrece pe voi, vă veţi ajuta 
adversarul arătându-i nivelul dumneavoastră şi făcându-l să 
simtă ceea ce simţiţi dumneavoastră. 

Pentru că de fapt orice sport, orice întrecere, orice luptă a 
doi adversari pe planul fin nu-i nimic altceva decât un ajutor 
acordat celuilalt şi doar pe planul de suprafaţă arată a înjosire. 

Concentraţi-vă asupra rădăcinilor şi coroanei îi va fi mai 
uşor! 

Copilul nostru este foarte activ. Pe de o parte cred că acest 
lucru e cauzat de faptul că părinţii copiilor energici vor foarte 
mult ca micuțul să le lase timp pentru propriile ocupaţii, de 
aceea el nu le oferă această posibilitate. Pe de altă parte însă 
mi se pare că, în viaţă, copiii activi au parte de mai mult decât 
alţii (deşi în principiu, nu este exclusă nici o variantă). Spuneţi- 
ne, vă rog, am dreptate sau există o altă explicaţie pentru 
acest fenomen? 

— Imaginaţi-vă câţiva călăreţi. Unul are un cal puternic şi 
minunat, şi el călăreşte extraordinar. Merge liniştit, fără grabă 
şi, când e nevoie îşi struneşte calul. Altul are un cal puternic, 
iute, dar el rtu-1 poate nicidecum controla şi, de aici haosul, 
distrugerea, situaţiile nerezolvate - el nu-şi poate stăpâni calul. 
Varianta a treia: un călăreț puternic şi un cal mediocru. Il poate 
goni, împinge cu pintenii şi va observa încet că bidiviul său se 
va teme de toate. Varianta a patra: un călăreț prost şi un cal 
pe potrivă. Explozii periodice de imprevizi-bilitate şi uneori o 
mişcare liniştită, domoală. 

Calul reprezintă dorinţa noastră. Cu cât calul este mai 
puternic cu atât mai mari sunt posibilităţile noastre şi, respectiv, 
noi trebuie să ştim a le struni. Aşadar, scara dorințelor noastre 
ţine de iscusinţa de a le struni. 

Câte ceva depinde şi de noi: adică ne ucidem dorinţele - ele 
pier, dacă noi depindem de ele, ca nişte sclavi, atunci pierim şi 
noi odată cu ele. 

Arta evoluţiei constă în a avea un cal puternic şi a învăţa să fii 
un bun călăreț. In primul rând, acest lucru trebuie să-l facă 
părinţii pentru a avea un copil sănătos. 


De ce unele persoane reacţionează la schimbarea timpului iar 
altele nu? 

— La baza valorilor umane se află astfel de lucruri precum 
viaţa, dorinţa, voinţa şi destinul. Schimbările bruşte ale vremii 
ţin de înjosirea destinului şi a vieţii. O dependenţă mărită poate 
sugera asemenea reacţii precum boala sau disconfortul. Deci, 
cu cât noi suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu 
suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi. 
Ataşamentul faţă de stabilitate reprezintă o dependenţă mărită 
faţă de valorile umane şi de fundamentele acestora. Eu cred că 
dacă dumneavoastră vreţi să vă învingeţi stresul trebuie să 
faceţi următorul lucru: faceţi duş cu apă rece, faceţi sport, 
adică, dacă vă veţi stimula imunitatea, vă veţi mări posibilitatea 
de adaptare, veţi avea parte de tot mai puţine fenomene 
negative. Pur şi simplu la unii e vorba doar de dureri de 
articulaţii la schimbarea vremii, pe când la alţii e vorba de 
manifestări ale concentrării mărite asupra bazelor fericirii 
umane. 

CONSULTAŢII 

Am promis că voi acorda consultaţii în dimineaţa aceasta la 
trei persoane care vor suna din ţări diferite. La început mă sună 
o doamnă cu care am mai discutat. 

După convorbirea cu dumneavoastră totul s-a normalizat în 
familia noastră, - îmi spune ea. - însă nu demult am aflat despre 
o faptă amorală a soţului meu, nu m-am putut abţine şi i-am 
spus tot ce-am crezut de cuviinţă. M-a părăsit din nou şi nu mai 
ştiu ce să fac. Spuneţi-mi, am greşit cu ceva? 

E vorba de faptul că v-aţi blamat de mai multe ori soţul, 
încercaţi să înţelegeţi: fiecare om îşi are destinul său. Pe unul 
soarta îl face hoţ, pe altul - poliţist. Destinul este o emotie de 
mare profunzime şi de o intensitate imensă. Şi vă rog să mă 
credeţi că mustrându-l, dumneavoastră nu-i veţi schimba des- 
tinul. Pentru ca informaţia să fie acceptată ea trebuie să con- 
ţină o emoție pozitivă. Altfel, pătrunzând în interior, ea va 
distruge tot în calea ei. lată de ce pentru a educa pe cineva e 
bine pentru început să-i demonstraţi atitudinea dumneavoastră 
binevoitoare. Vă puteţi baza doar pe ceva permanent. O 
emoție pozitivă, supremă este conținută în sentimentul iubirii. 
Şi dacă dumneavoastră nu vă deziceţi nici pentru o clipă de 
acest sentiment, nu cedaţi temerilor, decepţiei şi blamării, 


atunci imputările dumneavoastră cele mai grave vor fi auzite şi 

omul, sprijinindu-se pe sentimentul iubirii, se va schimba în 

profunzimea lui. Omul îşi va schimba destinul. 
Nu vă mustraţi soţul pentru faptele din trecut, căci dacă nu v- 
aţi schimbat dumneavoastră nu veţi putea schimba nici 
trecutul. Dacă vă veţi educa soţul amplificându-i complexul de 
vinovăţie şi regrete, îl veţi ucide cu o astfel de pedagogie. în 
procesul educaţiei, esenţialul nu este pedeapsa pentru cele 
înfăptuite deja, ci prevenirea repetării aceleiaşi fapte. Şi pentru 
ca acest lucru să nu se mai repete în viitor trebuie să încercaţi 
să vă reorientaţi soţul, să-l ajutaţi să-şi formeze un nou sistem 
de obiective. Sunt prea puţine şanse să vă reuşească lucrul 
acesta pe planul exterior. Cel mai bine e să lucraţi asupra 
sinelui. Cu cât depindem de dorinţe mai puternic cu atât mai 
multe dorinţe nesănătoase vor pune stăpânire pe noi şi vor 
deforma cu atât mai puternic scopurile noastre şi obiectivele 
morale. Soţul vă va urma intuitiv dacă veţi reuşi să echilibraţi 
sistemul de priorităţi la dumneavoastră şi la copii şi veţi 
învinge dependenţa de dorinţe. Treptat, se vor schimba carac- 
terul soţului, orientările morale şi, în fine, destinul. Părintele 
este total „descoperit" în faţa copilului său. Prin intermediul 
copilului vă veţi schimba soţul mult mai repede. Dar atât timp 
cât nu v-aţi dezis de blamare şi decepţie copiii dumneavoastră 
nu vor fi în regulă. Copiii se pot schimba doar prin propria 
transformare de profunzime dar, în acele straturi de profun- 
zime pătrunde doar iubirea. Nu puteţi conta pe schimbările de 
profunzime şi pe ajutorul oferit copiilor atât timp cât mai 
suferiţi de frică, mai aveţi dubii, blamaţi sau sunteţi decep- 
ţionaţi. Cam asta ar fi tot, trebuie să lucraţi. 

Peste câteva minute telefonul sună din nou. O femeie se 
interesează de problemele sale. 

îmi miroase foarte urât gura şi am psoriazis pe cap, -îmi 
comunică ea, - care să fie cauza? 

— Dacă vă miroase urât gura înseamnă că aveţi probleme 
cu pancreasul. Deci, aveţi deschisă tema geloziei şi a dorin 
telor. Psoriazisul ţine de o sensibilitate mărită şi, de asemenea, 
înfrânează dorinţele. Dacă dependenţa de dorinţe depăşeşte de 
3-5 ori limita normală atunci vor fi probleme de sănătate şi 
comunicare. Dacă dependenţa depăşeşte de 8-10 ori limita 
atunci e vorba de probleme cu bărbaţii, înjosiri, divorţuri, copii 


bolnavi etc. Cu o dependenţă care depăşeşte de 13-15 ori 
normalul mi se adresează bolnavii de cancer, astmaticii, fe 
meile care suferă de sterilitate, fără de familie etc. Dacă de 
pendenta e şi mai mare atunci avem de a face cu homo 
sexualitatea, schizofrenia, diabetul, SIDA ş.a. 

— Eu ce dependenţă am? - mă întreabă femeia. 

— La dumneavoastră dependenţa depăşeşte de 13 ori 
normalul şi veţi avea probleme cu copiii. Aveţi copii? 

— Nu, n-am, - îmi răspunde femeia. 

— Mai aveţi încă mult de lucru, - îi spun eu. 

— In primul rând va trebui să învingeţi decepţiile, frica şi 
dubiile. 

— Spuneţi-mi, de multe ori oamenii îmi spun că m-au văzut 
undeva, deşi nu ne-am întâlnit niciodată. Ce înseamnă acest 
lucru? 

— La dumneavoastră nivelul senzualităţii şi al dorințelor 
este cu mult mai mare decât nivelul mediu. Când facem 
cunoştinţă cu o persoană, contactului fizic îi precede cel al 
biocâmpurilor. Cu cât e mai mare planul dorințelor cu atât mai 
puternică e activitatea structurilor biocâmpului. Primul act de a 
face cunoştinţă la nivelul biocâmpurilor este perceput mult 
mai real decât de obicei. Când oamenii mânaţi de sortă se 
întâlnesc pentru prima oară ei au senzaţia că se cunosc de-o 
viaţă şi într-o oarecare măsură, acest lucru e 
adevărat. 

Interacțiunea activă la nivelul biocâmpului poate începe cu 
mulţi ani înainte de cunoştinţa fizică. Apropo, efectul deja vu, 
când omul are senzaţia că i s-a mai întâmplat acelaşi lucru, are 
la bază acelaşi mecanism. Evenimentele au loc iniţial pe 
planurile fine iar apoi pe cele fizice. 

— Anul trecut am fost la Sankt-Peterburg şi când mergeam 
pe stradă foarte mulţi oameni îşi întorceau capul să mă 
privească. De ce? 

— Noi vedem, în primul rând, nu cu ochii ci cu simţurile! 
Văzul doar dublează şi confirmă informaţia primită jucând 
rolul unui filtru care îngustează cantitatea de informaţie şi o 
face aptă pentru supraviețuirea corpului. Aşadar, dacă activi 
tatea emoţiilor dumneavoastră depăşeşte nivelul mediu acest 
lucru este văzut şi simţit involuntar de cei din jur. li influenţaţi 
fără să vreţi pe cei din jur. De obicei, acest lucru li se întâmplă 


oamenilor de artă, dar acestea sunt doar detalii. Important este 
ca dumneavoastră să aduceţi în ordine sufletele copiilor, adică 
să vă armonizaţi la nivelul de profunzime. 

încheiem discuţia. Aştept următorul telefon. Mă sună o doamnă 
de undeva din Europa. 

După ce am citit cărţile dumneavoastră şi am lucrat asupra 
sinelui am avut rezultate frumoase. Nu demult, însă, totul s-a 
dereglat din nou. Mi-am scos un dinte şi am început să mă simt 
foarte rău. Sunt insuportabile durerile provocate de herniile de 
disc. Unde am greşit? 

— Aţi procedat corect, numai că nu aţi lucrat suficient. 
Dumneavoastră v-aţi purificat de bine de rău dar mai aveţi de 
lucrat asupra copiilor. Fata cea mai mare va avea probleme cu 
viitorii copii din cauza emoţiilor dumneavoastră pe care le-aţi 
avut la 14-18 ani. Aşa că trebuie să vă rugaţi nu numai pentru 
copii ci şi pentru nepoți. 

— De ce credeţi că nu am putut să-mi ajut fiica? 

— Citind cărţile mele foarte mulţi sunt încredinţaţi că prin 
noţiunea de agresivitate se subinţelege doar ura, supărările şi 
blamările altor persoane. însă nu mai puţin adevărat e că şi 
decepţia, supărarea pe sine şi pe destin reprezintă tot o agre 
sivitate faţă de iubire; dumneavoastră aveţi suficiente din toate 
acestea. 

— Da, primul soţ m-a abandonat şi eu m-am supărat tare pe 
el, şi pe destin, şi pe mine însămi. 

— încercaţi să vă debarasaţi la modul real de aceste 
supărări. Rugaţi-vă ca acestea să părăsească sufletul dumnea 
voastră şi sufletele copiilor şi atunci vor dispărea şi durerile 
provocate de hernie. De altfel, de multe ori mi se spune că 
după citirea cărţilor mele dispar durerile provocate de hernii. 
Problemele pe care le aveţi cu dantura ne vorbesc despre 
exploziile dependenţei de dorinţe. Copiii dumneavoastră se 
confruntă cu situaţia primei iubiri şi a creării unei familii iar 
experienţa greşită pe care aţi avut-o în tinereţe se întoarce la 
dumneavoastră sub forma unor boli şi situaţii neplăcute. Cu cât 
sunteţi mai pregătită să lucraţi asupra sinelui cu atât mai multă 
durere sufletească şi mai puţină fizică vi se va da. Ar putea 
apare un triunghi amoros, supărări, înjosiri. în acest caz 
toate depind de tendinţa ce o aveţi faţă de iubire şi de lucrul 
continuu asupra propriei persoane care v-ar schimba în bine şi 


pe dumneavoastră, şi pe copiii dumneavoastră. 
Aţi început cu dreptul. Lucraţi mai departe. Acestea fiind 
spuse, ne-am luat rămas-bun. 


LUCRUL CU ŞINELE 
Cum să te rogi pentru ispăşirea vechilor păcate? 

La o consultaţie, cu o lună şi jumătate în urmă, o femeie mi-a 
spus: „Eu am înţeles totul, merg acasă să mă rog pentru 
ispăşirea păcatelor mele şi după aceea voi începe să mă rog 
pentru urmaşii mei". 

Am invitat-o în camera unde se afla grupul venit la consultaţii 
şi am spus: 

— Vă rog pe toţi să reținem următorul lucru: Există doar un 
singur păcat - dezicerea de Dumnezeu şi de iubirea faţă de el. 

Există o singură problemă - să treci printr-o situaţie trau- 
matizantă şi să păstrezi iubirea pentru Dumnezeu fără pretenţii 
faţă de Dumnezeu şi lume. 

Şi există doar un singur obiectiv: să învăţaţi să vedeţi şi să 
simţiţi tot mai clar iubirea divină şi voinţa divină din sine şi din 
lumea înconjurătoare. 

Cu cât înţelegeţi aceste lucruri mai bine cu atât mai uşor vă va 
fi să învingeţi toate obstacolele ce stau în calea iubirii, treptat 
ajungând la ea. 

La început, noi învingem dorinţa de a ne răzbuna, de 
blestema, a blama şi a uri. 

Mai apoi învingem supărările. 

Urmează să învingem nemulţumirile de sine şi de soartă. 

Apoi încercăm să învingem decepţia, neîncrederea în sine, 
dubiile şi teama de viitor. 

Şi cu cât mergem mai departe în înfrângerea agresivităţii, cu 
atât mai fină şi mai greu de captat e forma agresivităţii, cu atât 
mai mare trebuie să fie concentrarea asupra iubirii. 

Cea mai mare fericire umană vine din viitor. 

Este fină şi insesizabilă, la fel ca şi temerile, dubiile şi 
decepţiile. Dar cu ele începe dezicerea imperceptibilă de Spiritul 
divin. 

Aspectele supreme ale dorințelor conştiente se ascund în 
viitor. 

Dependenţa de viitor ruinează prezentul şi trecutul. 

De aceea, când e vorba de viitor, nu uitaţi de Voia Divină. 


lată un exemplu: un bărbat îşi părăseşte iubita şi ea se roagă 
lui Dumnezeu ca iubitul ei să revină. Sunt înjosite dorinţele ei, 
destinul şi viaţa. însă pentru a-l vedea pe băiat întors, ea nu se 
concentrează asupra iubirii pentru Dumnezeu, ci asupra dorinţei 
sale de a-şi recuceri iubitul. 

Primul lucru pe care trebuie să-1 facem atunci când suferim e 
să tindem spre Dumnezeu. 

în al doilea rând, trebuie să acceptăm orice deznodământ 
încrezându-ne în Voia Divină. 

în al treilea rând: să ne călăuzim la nivelul exterior, de logica 

omenească, evoluând şi încercând să fim interesanţi pentru 

cei pe care-i iubim şi să restabilim relaţiile. 

Dacă noi însă rugându-ne lui Dumnezeu păstrăm doar 
logica umană, atunci noi încercăm să folosim Spiritul divin în 
scopurile noastre, pentru satisfacerea dorințelor noastre. 

Când ne rugăm lui Dumnezeu noi accedem la planuri foarte 
fine unde obişnuitul efort de voinţă n-are trecere. 

Şi dacă noi ne adresăm Domnului pentru împlinirea 
dorințelor noastre omeneşti atunci noi doar amplificăm depen- 
denţa de dorinţe într-o măsură mult mai mare decât cea pe 
care o provoacă gelozia şi supărările. 

Omul se roagă doar pentru sănătatea copiilor săi, ca ei să 
aibă un destin favorabil, sau ca să i se întoarcă iubita şi el nu 
înţelege că astfel îşi distruge şi familia, şi destinul, şi sănătatea, 
şi sufletul şi nu numai pe ale sale ci şi pe ale apropiaților săi. 
Dar dacă în rugăciunea sa pentru Dumnezeu omul spune: 
„Doamne, eu vreau să se întâmple aşa, dar fă să fie nu aşa 
cum vreau eu, ci cum ai să hotărăşti Tu şi eu voi accepta orice 
cu smerenie şi iubire" atunci o astfel de adresare îl va apăra 
într-o bună măsură de viitoarea sclavie în faţa fericirii 
omeneşti. 

Pentru ca dorinţele dumneavoastră să se împlinească nu 
trebuie să-L rugaţi pe Dumnezeu - cu cât în dorinţele dum- 
neavoastră e mai puţină iubire cu atât sunt mai puţine şansele 
ca ele să se împlinească iar dacă se vor împlini vor aduce 
după 

sine nefericire. 
Dacă dorinţele dumneavoastră provin din atracţia sexuală, din 
dorinţa de a vă apăra şi îmbunătăţi viaţa atunci cu cât mai mare 
va fi în ele concentrarea asupra omenescului cu atât mai multă 


gelozie, blamare, invidie şi supărare le va însoţi; cu cât mai mult 
vă veţi ruga pentru împlinirea unor astfel de dorinţe cu atât mai 
triste vor fi consecinţele. 

Mulţi cred astfel: Dumnezeu doar e mai deştept decât mine. 
El Singur va decide ce dorinţe să-mi împlinească şi pe care să le 
lase neîmplinite. 

Nimic mai fals. încep să se împlinească toate dorinţele. 

Ele se distrug împreună cu autorul lor atunci când pe planul 
fin devin periculoase pentru lumea înconjurătoare. 

Cu cât mai mult dorinţele noastre sunt orientate spre 
Divinitate, cu cât mai puternică e în noi tendinţa spre iubire, cu 
atât mai repede orice dorinţă a noastră se va împlini fără nici o 
rugăciune. 

Ni se va da tot ce cerem atâta timp cât vom învinge în per- 
manenţă ataşamentul faţă de ce e omenesc şi ne vom înfrâna 
periodic, îndepărtându-ne de conştiinţă şi dorinţe şi tinzând spre 
Divinitate atunci când tot ce e omenesc se destramă. 

Şi trebuie să înţelegem că în fiecare secundă noi facem o 
alegere - să mergem spre iubire sau s-o refuzăm. 

lar rezultatele noastre depind numai de fermitatea tendinţelor 
noastre şi de permanentul lucru interior asupra sinelui. 

DIN PARTEA AUTORULUI 

Mulţi, lucrând cu casetele video au observat particularităţile 
de influențare ale acestora în comparaţie cu informaţia care 
este expusă în cărţi. Şi la mulţi apare o întrebare justificată: 
care dintre videocasete trebuie văzută mai întâi? 

Din punctul meu de vedere o asemenea întrebare este si- 
milară cu următoarea: „Cu ce clasă ar trebui să încep şcoala?" 
„Poate ar fi mai bine dintr-odată într-a douăsprezecea ? " 

Lucrurile uneori deosebit de simple pentru raţiunea noastră, 
sunt percepute si înţelese greu de conştiinţa şi emoţiile noastre. 

Douăzeci de ani eu am făcut cercetări serioase înainte de a 
expune această informaţie pe videocasete. Expunerea deosebit 
de uşoară a informaţiei îi duce în eroare pe mulţi cititori, de 
aceea pentru acele persoane care vor să lucreze cu adevărat 
asupra sinelui, eu cred că ar trebui să studieze foarte serios 
toate videocasetele. 

Cu respect, S.N. Lazarev