Lazarev — 05 Raspunsuri la intrebari UC

INTRODUCERE 

înainte de scrierea fiecărei cărţi mă îmbolnăvesc. Pânza 
subţire a destinului meu se rupe şi se destramă. Viaţa devine cu 
totul imprevizibilă. încep să mă enervez şi să mă supăr. Apoi 
brusc se instalează liniştea. Şi nici un fel de pierderi, nereuşite şi 
evenimente neaşteptate nu mă mai ating. Este momentul în 
care înţeleg că ceea ce fac este inevitabil. Cu cât densitatea 
informaţiei incluse în carte este mai mare, cu atât acţiunea ei 
asupra cititorului este mai puternică iar responsabilitatea mea 
creşte dacă această influenţă se "dovedeşte a fi nefastă. 
Calitatea informaţiei este dată de apropierea mea faţă de iubire 
şi Dumnezeu şi de neataşarea mea de valorile umane, şi în 
special de cele spirituale. Nu doar dragostea pentru bani trebuie 
oprită ci şi ataşamentul faţă de idealuri. Cu cât sunt mai 
puternice suferinţele omului în timpul nenorocirilor, bolilor şi cu 
cât încearcă mai puţin să depindă de ele îndreptân-du-se către 
Dumnezeu păstrând şi intensificând iubirea faţă de EI, cu atât 
sufletul omului devine mai curat. Fiecare dintre noi, într-o 
măsură sau alta parcurge acest drum. lar puritatea sufletului în 
cazul acesta nu este într-atât determinată de cantitatea şi 
profunzimea suferinţei cât de concentrarea asupra iubirii divine 
şi de dorinţa apropierii de ea. 

Pe măsură ce merg mai departe, volumul informaţiei creşte, 
iar în spatele frazelor asemănătoare se ascunde un sens tot mai 
adânc. Acest fapt permite omului care a citit cartea să se 
schimbe şi mai mult. Sunt adesea întrebat: cât durează trans- 
formările pozitive după întâlnirea cu mine sau după citirea 
cărţilor? „Dacă se schimbă caracterul dumneavoastră, vă pără- 
seşte şi boala - răspund eu. Pe cât de profunde vor fi modi- 
ficările caracterului dumneavoastră, pe atât veţi fi de sănătos. 

Cartea se intitulează „Răspunsuri la întrebări" şi se prea poate 
ca mulţi să nu primească răspunsuri la ceea ce îi frământă. Bine 
ar fi dacă oamenii ar înţelege că cel mai de seamă lucru nu este 
întrebarea sau răspunsul concret. Drumul însănătogşirii este 
drumul către Dumnezeu. Şi aici sentimentele sunt mai 
importante decât gândurile. Când omul se concentrează nu 
asupra perceperii drumului adevărat, ci asupra satisfacerii pro- 
priei conştiinţe, efectul poate fi contrar. 

In carte sunt întrebări care se repetă. Am răspuns la 
întrebările venite din publicul aflat în sală, şi în mod concret 


persoanei care a scris biletul. Dacă zece oameni trimit aceeaşi 
întrebare, voi răspunde în zece feluri diferite, întrucât mă ori- 
entez în primul rând asupra celui care întreabă, nu asupra 
conţinutului întrebării. Cred că acest lucru va uşura înţelegerea 
sensului celor expuse de mine. 

Nefericirea, ghinionul şi bolile ne urmăresc întregul neam. In 
multe familii nu este dragoste şi înţelegere. Orice lucru aş 
începe, sau se alege praful de el, sau nu-1 pot duce până la 
capăt. Am încercat să mai câştig ceva bani (mă sufocă sărăcia), 
peste tot numai înşelătorii. La serviciu se fac reduceri de 
personal, „atârn de un fir". Nu de mult, mama a găsit în perna 
pe care dormea o „făcătură". Am aruncat-o după un ritual 
magic. Il iert pe omul care a pus-o la cale şi-mi cer iertare faţă 
de Dumnezeu şi faţă de oameni pentru răul pe care l-am făcut 
vreodată. 

Ajutaţi-mă ca toţi cei apropiaţi să-şi redobândească 
sănătatea, liniştea şi fericirea. 

Odinioară, privind structurile de biocâmp ale autorului 
mesajului aş fi spus că asupra neamului stă un blestem. Dar voi 
povesti cum văd lucrurile acum. Structurile femeii, legate de 
copii, nepoți şi strănepoţi sunt deformate. Cauza vine de la 
străbunică, bunică şi mamă şi din cele trei vieţi anterioare. în 
afară de clarviziune eu iau în considerare şi parametrii canti- 
tativi, pe care îi voi enunţa, pentru a evalua mai bine situaţia. 

Ataşamentul faţă de aptitudini este de trei ori mai mare decât 
nivelul critic. Dependenţa de principii, idealuri - de două ori. în 
limbajul meu aceste lucruri sună cam aşa: aptitudinile se închid 
cu 300 de unităţi, viitorul este închis cu 200 de unităţi. 

în măsura în care un om se ataşează de vreo valoare umană, 
posibilitatea de a o păstra se închide. La nivelul critic, el trebuie 
să piardă periodic această valoare, iar dacă depăşeşte nivelul 
critic păstrarea acestei valori va fi însoţită de nefericire, boli sau 
moarte. 

O dependenţă crescută faţă de aptitudini, intelect, soartă 
norocoasă, se numeşte „trufie". O dependenţă crescută vine, în 
primul rând, din incapacitatea de a accepta pierderea a ceea ce 
posezi. La nivel superficial trufia este dată de orientarea şi 
dependenţa crescută faţă de primul nivel al valorilor spirituale, 
adică aptitudini, intelect, bunăstare. 


Fondul profund, amplu este constituit din dependenţa faţă de 
principii şi idealuri, proiecte şi speranţe. Cu cât dimensiunea şi 
importanţa valorilor umane de care m-am ataşat este mai mare 
cu atât delictul pe care îl pot comite împotriva iubirii este mai 
grav. 

Ce se poate spune în cuvinte simple despre această situaţie? 

Karma personală coincide de obicei cu cea a părinţilor. Dacă 
în vieţile anterioare a fost ucisă iubirea, atunci şi între strămoşi 
cineva a comis crime similare. 

In funcţie de tipul agresiunii săvârşite împotriva iubirii, se 
măsoară durata timpului cât omul o va purta în sine; pe cât de 
mare este crima pe atât de tare va murdări sufletele urmaşilor 
şi omul va trebui să răspundă în vieţile următoare pentru 
delictele lor; purificarea prin boli şi nenorociri îl va viza, în 
primul rând, pe el şi nu pe copii şi nepoți. 

Străbunica acestei femei, luând în considerare informaţiile, a 
comis un delict împotriva iubirii. Motivul a fost trufia, adică ea şi- 
a salvat nu dragostea din suflet, ci principiile, demnitatea, 
idealurile. Sensul blestemului ce apasă asupra neamului constă 
în agresivitatea crescută, inconştientă, împotriva oamenilor 
deoarece agresiunea împotriva iubirii se transformă întotdeauna 
în agresiune împotriva lumii şi a oamenilor. Pe cât sunt de 
agresiv faţă de lume înăuntrul meu, pe atât este de agresivă 
lumea faţă de mine. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag 
boala şi nenorocirea. Şi oricât ar fi de ciudat numeroasele 
ghinioane, boli, necazuri sau blesteme îi ajută pe cei din această 
categorie să supravieţuiască. Prin toate acestea se realizează 
diminuarea importanţei şi a ataşamentului faţă de valorile 
umane. Atunci, impulsul apropierii de iubire şi de Dumnezeu 
creşte. Un astfel de neam poate supravieţui. 

Cum se poate îndrepta situaţia? Primul lucru care trebuie 
făcut este să cultivați în dumneavoastră impulsul ce vă orien- 
tează către iubire şi Dumnezeu şi să-l intensificaţi cu fiecare zi. 
Veţi ieşi acum din sală şi-n fiecare om ce vă iese în întâmpinare 
veţi vedea Dumnezeirea. In fiece situaţie care se constituie în 
jurul dumneavoastră vedeţi afirmarea Divinului. Cu cât veţi simţi 
mai mult logica divină, chiar şi de neînțeles pentru 
dumneavoastră acum, cu atât veţi depinde mai puţin de logica 
omenească. Cu cât sunteţi mai deschisă pentru iubire, cu atât 
mai puţin veţi depinde de conştiinţă deoarece Dumnezeu este 


iubire iar omul - conştiinţă. Amintiţi-vă de toţi oamenii care v-au 
supărat în viaţă şi iertaţi-i. Să înţelegeţi şi să simţiţi că voinţa lor 
nu are nici o relevanţă. Prin înjosirea omenescului, în sufletul 
dumneavoastră se salva Divinul. Amintiţi-vă de toate 
momentele în care aţi strivit iubirea din sufletele celorlalţi 
oameni: judecân-du-i dispreţuindu-i, desconsiderându-i, şi 
retrăiţi acea situaţie păstrându-vă iubirea, anulându-vă 
pretenţiile. Reluaţi de zeci şi sute de ori până nu veţi simţi că 
dacă situaţia s-ar repeta aţi trece prin ea ca fiind cu totul alt om. 
Rugaţi-vă pentru copiii, nepoţii şi strănepoţii dumneavoastră 
pentru ca ei să-şi păstreze dragostea faţă de Dumnezeu şi să nu 
caute vinovaţi, oricât de dureroasă ar fi despărţirea de valorile 
umane. 

înţelegeţi un lucru: dacă nu vă veţi schimba înăuntrul 
dumneavoastră, nici o rugăciune nu vă va fi de folos. Trebuie să 
vă schimbaţi până şi reflexele. Este greu numai la început, dar 
dacă v-aţi hotărât să vă transformați fără să vă întoarceţi din 
drum, întotdeauna va fi o reuşită. Pe mulţi pacienţi n-am prea 
reuşit să-i ajut pentru că erau gata să lucreze asupra lor doar 
câtă vreme erau bolnavi sau în nenorocire, adică se rugau şi 
încercau să se schimbe numai pentru a se însănătoşi sau a 
alunga necazurile. Noi ne schimbăm pentru a ne apropia de 
Dumnezeu şi nu pentru a căpăta şi mai multe valori umane. Ele 
vor veni după aceea singure. Cu cât sunt mai puţin dependent 
de fericirea omenească, cu atât mai multă pot să am din ea. 

în ce priveşte trupul, întrucât trufie înseamnă şi o importanţă 
crescută acordată corpului şi conştiinţei dependente de el, o 
limitare periodică în alimentaţie, respiraţie, comunicare este 
benefică. Frânarea conştiinţei are loc când omul renunţă la a 
evalua şi critica ceea ce se petrece. Muzica ritmică şi dansul 
ritmic frânează de asemenea conştiinţa. Plutirea pe apă ne a- 
minteşte de perioada intrauterină şi de faza în care tot regnul 
viu se afla în ocean, de aceea simţurile noastre sunt mai active 
iar conştiinţa diminuată. Mersul ritmic, liniştit, dacă durează mai 
mult de o jumătate de oră, începe să frâneze conştiinţa. 

Nu degeaba pelerinii îşi parcurgeau drumul pe jos. Orice gând 
şi stres nerezolvat ne ţin muşchii încordaţi. De aceea 
antrenarea autosugestiei în timpul căreia omul se eliberează de 
orice regret în privinţa trecutului, de orice teamă în faţa 


viitorului şi de orice inacceptare a prezentului, ca şi relaxarea 
totală a mugşchilor, sunt foarte sănătoase. 

Alimentaţia variată consumă mult din forţele organismului, la 
fel ca şi diversitatea de situaţii din jurul dumneavoastră. De 
aceea, cu cât modul de viaţă şi dieta sunt mai simple, cu atât 
veţi avea mai multe forţe pentru a lucra cu sine. 

Şi încă un lucru foarte important. Mulţi sunt gata să-i ierte pe 
99 dintre oamenii care i-au supărat, dar nu-l iartă pe alo 
sutălea şi munca asupra sinelui este practic inutilă. Dacă iertaţi 
trebuie să-i iertaţi pe toţi. Dacă aţi hotărât să vă schimbaţi, 
această decizie trebuie să fie fără întoarcere. Şi dacă aţi luat 
acest drum, nu vă aşteptaţi să fiţi fericit de a doua zi. Poate fi 
invers. Tot ce a fost întunecat în suflet va începe să iasă, pot 
apărea adevărate convulsii, atât în plan fizic cât şi în* plan 
moral. Şi vi se va părea că ultimele resturi de fericire pe care le- 
aţi avut vă părăsesc. 

Trebuie să înţelegeţi un lucru: de îndată ce aţi decis să trăiţi 
pentru a creşte Divinul din sufletul dumneavoastră deja sunteţi 
fericit şi această fericire nu vă va putea fi luată de nimeni, 
niciodată. Adevărata fericire nu va fi niciodată exterioară, căci 
tot ce avem în afară vom pierde. Sentimentele de bucurie şi 
iubire pe care le purtăm în sufletul nostru ne aduc adevărata 
fericire şi emană din dragostea faţă de Dumnezeu. Cu cât omul 
păstrează în sufletul său sentimentele de bucurie şi iubire, cu 
atât îi va fi mai uşor să vadă în toate principiul primordial. Şi în 
măsura în care îl simţim pe Dumnezeu în toate, suntem fericiţi. 
înainte, oamenii se împărțeau, în speţă, în două categorii: cei 
care vedeau doar lumea înconjurătoare şi erau nemulţumiţi de 
ea, încercau s-o schimbe şi se umpleau mai mult de ură şi 
agresivitate, fiindcă luptându-se cu alt om ei se luptau cu lumea 
pe care în parte el o reprezenta, cu Universul a cărui parte era 
lumea şi, în final, cu Dumnezeu. A doua categorie este 
considerabil mai mică: cei care îl vedeau în toate pe Dumnezeu 
şi nu vroiau din această cauză să se lupte nici cu lumea, nici cu 
Universul, nici cu oamenii. 

Concepţia despre lume creată de ei, cei slabi şi lipsiţi de 
apărare, salva vieţile celor tari şi puternici dacă aceştia erau 
capabili să accepte măcar o parte dintr-o astfel de filozofie. 
Fiecare om din Univers poartă în sine principiul primordial şi 
este legat de el. Fiecare om îl are în sufletul său pe Dumnezeu 


şi este o parte a Lui. în planul subtil, care întrece limitele 
materiei, spaţiului şi timpului, fiecare om este Dumnezeu. 

De aceea câtă vreme avem un înveliş fizic şi o conştiinţă 
legată de el, mereu vom trăi după două logici: logica divină, 
depăşind marginile corpului şi ale conştiinţei şi logica umană 
redusă la ele. Aceste două logici întotdeauna se împletesc într-o 
oarecare măsură. La exterior ele par mereu opuse, ca de pildă 
ştiinţa şi religia, idealismul şi materialismul. 
în măsura în care ele pot exista simultan în conştiinţa umană, 
nivelul de dezvoltare al societăţii este mai ridicat. Acum 
omenirea se apropie de o etapă cu totul nouă, de o nouă 
gândire şi concepţie despre lume. în această gândire trebuie să 
coexiste două logici fără a se exclude, ci completându-se. Şi 
atunci, se va putea lupta cu alt om, cu o situaţie, fără a resimţi 
ură faţă de el, ci păstrând şi intensificând iubirea, văzând tot 
mai multă Dumnezeire în orice situaţie. Umanitatea începe cu 
Divinitatea. Şi cu cât vom aspira mai mult spre Dumnezeu cu 
atât vom avea mai mult din lume. Corpul nostru este o 
structură informaţională stabilă. Există două tipuri de 
informaţie: 

1. Divină. Ea depăşeşte limitele spaţiului, timpului şi mate 
riei. O percepem prin sentimentul de iubire. 

2. Umană. Ca şi cea universală este în totalitate structurată, 
adică în mod determinat este orientată în spaţiu şi timp. Infor 
maţia este o noţiune vectorială. Cu cât este mai mare den 
sitatea informaţiei noi, cu atât mai mare este gradul de 
destabilizare al grupării informaţionale. în cuvinte simple: 
pentru un om nepregătit informaţia nouă poate fi periculoasă. 
De aceea purtătorii de informaţie nouă au avut, de obicei, o 
soartă tragică. 

Dar noua informaţie nu vine doar prin intermediul altui om. 
Orice destabilizare a trupului şi sufletului este o interacţiune cu 
noua informaţie. Cei care au fost multă vreme bolnavi, au 
trecut prin multe nenorociri în viaţă, au fost la hotarul dintre 
viaţă şi moarte, au îndurat suferinţe fizice şi sufleteşti, au fost 
mai înţelepţi decât cei cărora nu li se întâmplaseră astfel de 
lucruri. 

O stabilitate crescută a valorilor umane contribuie la 
amplificarea orgoliului. Un asemenea om primeşte noua infor- 
maţie cu multă dificultate. 


Şi iată că acum, în faţa mea, stă o pacientă şi se uită în ochii 
mei. 
— Aţi citit toate cele patru cărţi? - întreb eu. 
— Da. Pe toate - răspunde ea. 
— Nu falsurile, pe cele autentice. 
- Da, ştiu deja să deosebesc falsurile. 

— Atunci vă voi povesti ceea ce văd şi cred. Mă veţi înţelege 
uşor. Străbunica dumneavoastră a avut un avort în a cincia sau 
a şasea lună de sarcină. 

Tema - trufia. Pentru ca o femeie să nască un copil sănătos, 
ea trebuie să-i dea un impuls de orientare către Dumnezeu. E 
foarte simplu. Trebuie menţinută iubirea când este înjosit 
omenescul în totalitatea lui. Fiecare femeie, în toată perioada 
sarcinii, până la concepţie, trebuie să treacă prin proba păstrării 
iubirii în condiţiile atenuării valorilor umane. îndepărtarea, 
micşorarea a tot ce este omenesc, adică purificarea sufletului se 
produce prin acuze nedrepte sau trădări din partea bărbatului, 
prin prăbuşirea idealurilor şi speranţelor, prin boli şi necazuri. Și 
cu cât femeia nu caută vinovaţi, acceptă lumea şi oamenii aşa 
cum sunt, cu cât vede mai mult voinţa lui Dumnezeu în toate, 
cu cât aspiră să păstreze iubirea divină care nu depinde de 
nimic, cu atât mai sănătos va fi urmaşul pe care îl va naşte. Dar 
dacă îşi apără demnitatea, principiile şi idealurile şi prin aceasta 
îşi calcă în picioare iubirea, atunci dă un puternic impuls 
orientării către omenesc şi renegării lui Dumnezeu. Este linia 
degenerării neamului. 

Clarvăzătorii vorbesc în acest caz despre un blestem care 
apasă asupra neamului. Urmaşii unei astfel de femei nu se vor 
putea lăuda nici cu sănătatea, nici cu o soartă fericită. Viaţa le 
va fi o nereuşită, condiţia supravieţuirii va fi o pierdere 
temporară şi repetată a valorilor umane pe care, inconştient, ei 
le instituie în țelul şi sensul vieţii. Se va suferi şi de pierderea 
valorilor spirituale, lucru ce se poate întâmpla prin pierderea 
aptitudinilor, prin boli psihice, narcomanie, alcoolism, delicventă 
sau ticăloşie. 

— Dumneavoastră - mă adresez eu pacientei, - aveţi 
aceeaşi tendinţă de a depinde prea mult de aptitudini şi 
intelect, principii şi idealuri, de omul iubit. Străbunica dum 
neavoastră, prin urmare şi dumneavoastră, în vieţile anterioare 
v-aţi idolatrizat omul iubit, aţi îndrăgit în el mai mult 


omenescul decât Divinul. Şi când a venit momentul purificării, 
nici dumneavoastră, nici strămoşii dumneavoastră nu l-aţi 
primit. lar dependenţa dumneavoastră interioară faţă de 
aptitudini şi principii este mare, de câteva ori mai mare decât 
nivelul periculos ceea ce duce automat la creşterea pretențiilor 
faţă de apropiaţi, inacceptarea situaţiilor traumatizante, 
permanenta căutare a vinovaţilor, fie în alţii, fie în sine. Toate 
acestea se reflectă în mod negativ asupra copilului dumnea 
voastră pentru care aţi venit astăzi, aici. 

— Spuneţi-mi, vă rog, ce înseamnă iubirea divină? mă 
întreabă deodată femeia. 

— Este acea iubire care nu depinde de nimic. Când omul 
deştept sau prost, nobil sau ticălos a îmbătrânit, s-a urâţit, a 
devenit invalid, v-a trădat, v-a lăsat şi a plecat, iar dum 
neavoastră iubindu-1 odată, continuaţi să-l iubiţi în pofida a 
orice, aceasta este iubire divină. 

Dragostea divină vede în omul iubit şi în lume ocazii pentru a- 
şi manifesta iubirea faţă de ele. Continuu să vorbesc dar văd că 
pe femeie o deranjează ceva. 

— Pentru a vă fi mai uşor să vă schimbaţi, în primul rând, 
trebuie să vă anulaţi agresivitatea faţă de bărbaţi. Supărarea 
dumneavoastră din trecut, pe un bărbat, mă atacă pe mine 
acum şi vă împiedică să înţelegeţi şi să primiţi ceea ce vă spun. 

— Şi atunci ce să fac? - se nelinişteşte femeia. 

Oftez şi mă uit la ea. A citit patru cărţi iar percepțiile ei sunt o 
pagină albă. înţeleg că pricina nu este în ea ci în tendinţa pe 
care o poartă în sine. Dar deodată răsare întrebarea: de ce după 
citirea a patru cărţi omul nu înţelege lucruri elementare? 

Şi iar ajung la o concluzie simplă: dacă sentimentele nu sunt 
pregătite să primească informaţia nu vor lăsa conştiinţa s-o 
asimileze. 

Mi-am amintit de o consultaţie la care a venit o femeie cu un 
copil grav bolnav din naştere. Ea citise, se pare, trei cărţi, după 
care au început nişte dureri cumplite în tot corpul. „Durerea era 
atât de mare încât trebuia să urlu - povestea pacienta - şi era 
mai intensă în regiunea ombilicală - spunea ea punându-şi mâna 
pe locul respectiv - durerea era mult mai puternică decât la 
naştere. M-a ţinut două luni. îmi lua minţile şi nu ştiam ce să fac. 
Apoi am început să strig: «Doamne, iartă-mă pentru uciderea 
iubirii în vieţile anterioare, iartă-mi toate păcatele din vieţile 


anterioare!» Şi durerea m-a lăsat imediat, dispărând apoi 
treptat". „Cu cât în subconştient este mai puţină dragoste faţă 
de Dumnezeu, cu atât este mai slab punctul de sprijin în 
schimbările interioare radicale şi cu atât mai greu şi chinuitor se 
petrec ele "- am gândit eu. 

Mi s-a povestit despre o femeie care a încercat să-mi citească 
volumele dar nu a putut. „Parcă mi s-ar fi turnat nisip în ochi - 
se mira ea - nu puteam să citesc şi gata". Avea titluri ştiinţifice 
dar şi pretenţii crescute faţă de oameni şi lumea din jur. 
Atitudinea ei faţă de toate câte se întâmplau era una singură, 
rigidă. După un timp oarecare, medicii i-au pus diagnosticul, 
practic nu avea şanse de supravieţuire. A început iar să-mi 
citească lucrările şi de această dată a reuşit fără dificultăţi. 
A făcut primul pas, dar pe al doilea nu a mai reuşit 

să-l facă. 

„Bine, a spus ea, cărţile le-am citit, cu câte ceva sunt de 
acord. Dar de ce trebuie să iert un ticălos şi un nemernic care 
m-a jignit?" 

Şi acum încerc să-i explic femeii din faţa mea ce trebuie să 
facă pentru a-şi ajuta copilul. 

— Retrăiţi-vă toată viaţa şi schimbaţi-vă atitudinea faţă de 
cele întâmplate. Treceţi corect prin orice situaţie, acceptaţi 
umilirea tuturor valorilor umane ca pe o salvare a divinului din 
sufletul dumneavoastră. 

Ea se concentrează asupra gândului apoi spune rar: 

— încă înainte de citirea cărţilor dumneavoastră am în 
cercat să mă schimb cumva. Sunt cu totul alt om decât acum 
20-25 de ani. De ce însă lucrurile stau aşa prost? 

Comportamentul corect de astăzi va fi luat în considerare 
după 10-15 ani - îi spun eu - iar ceea ce aţi făcut în 
adolescenţă se realizează în dumneavoastră şi în copilul 
dumneavoastră, acum. 

Am avut o pacientă cu care m-am întâlnit de două ori, apoi ea a 
venit la cinci zile de seminar. Aş fi putut face o procedură 
obişnuită dar am hotărât să ţin înainte cinci zile de prelegeri 
pentru a-i învăţa pe oameni să lucreze independent. Ţineam 
cursurile şi în paralel diagnosticam participanţii la seminar 
pentru a vedea cum se petrec schimbările. 25-30% veneau la 
consultaţie deja vindecaţi. Această femeie, după seminar, a mai 
primit şi videocasete cu înregistrări. Apoi analizându-i după 


ceva timp biocâmpul, i-am spus că lucrurile merg foarte prost - 
ea a fost şocată. 

— Dar m-am schimbat în întregime, sunt cu totul alt om, 
spunea ea. 

— V-aţi revizuit trecutul? Aţi trecut din nou, a zecea oară 
prin adolescenţa dumneavoastră? 

A ridicat cu uimire din umeri. 

— Nu, nu am crezut că este atât de necesar. 

Prin urmare vă repet - zic eu - cu cât partea divină este mai 
mare în sufletul dumneavoastră, cu cât dragostea dumnea- 
voastră depinde mai puţin de tot ce este omenesc, cu atât vă va 
fi mai uşor să înţelegeţi că trecutul, prezentul şi viitorul sunt una 
şi că trecutul nu a dispărut, el este aici, acum, şi vă ţine foarte 
strâns. Şi pentru a modifica prezentul şi viitorul trebuie să vă 
modificaţi atitudinea faţă de trecut. Atunci veţi avea şi rezultate. 

Mă uit la pacientă şi încerc să evaluez rezultatele explicaţiilor 
mele. Deocamdată sunt lamentabile. Femeia îmi pune o nouă 
întrebare. 

— Spuneţi-mi, puteţi să-mi ajutaţi copilul de la distanţă, 
energetic? 

Mă relaxez şi privesc tâmp spre podea. Aceasta este deja o 
încercare pentru mine. Se pare că nu am fost auzit. Poate că nu 
a citit cărţile? A minţit ca să ajungă la mine, la o consultaţie, 
sperând că voi lucra eu şi voi face totul în locul ei. Ciudat. Fac 
încă o încercare. 

— Acţiunea de la distanţă asupra copilului dumneavoastră 
are loc când vorbesc cu dumneavoastră şi este cu atât mai in 
tensă cu cât mai intens vă schimbaţi în timpul acesta. Dar dacă 
mă aşez pur şi simplu şi transmit de la distanţă energie, 
ameliorarea va fi temporară. în cazul dumneavoastră nu ajută. 

__Bine, dar la nivel exterior pot recurge la măsuri radicale 
pentru salvarea copilului meu? 

_ Puteţi şi trebuie. Dar înţelegeţi un lucru: este un ajutor 
foarte slab, dincolo de eficienţa lui exterioară. Vă puteţi ajuta cu 
mult mai mult copilul dacă veţi reuşi să vă schimbaţi interior, în 
măsura în care schimbarea va fi ireversibilă şi vă veţi ruga 
pentru neamul dumneavoastră, pentru dumneavoastră şi 
urmaşii dumneavoastră, acţiunile dumneavoastră vor avea un 
efect durabil. 


— îmi vor ajunge puterile? întreabă ea tristă şi speriată. 
Ridic din umeri şi mă uit în ochii ei. 
— Dumnezeu nu ne dă încercări peste puterile noastre. 


— Spuneţi-mi, cum să mă rog? Cum să-mi cer iertare de la 
Dumnezeu? 

— lată, închipuiţi-vă: un om oarecare a vrut să vă ajute. 
Pentru salvarea dumneavoastră a trebuit să facă gesturi dure 
iar dumneavoastră nu aţi înţeles şi nu aţi acceptat. Apoi, după 
ce aţi conştientizat cum stau lucrurile, vă apropiaţi de omul 
acesta şi cu vorbele dumneavoastră îi cereţi iertare. Adresaţi-vă 
la fel lui Dumnezeu şi cereţi-l iertare. Fără partea divină din 
suflet, moare şi cea umană. Prin înjosire are loc îndepărtarea 
de omenesc, Dumnezeu v-a salvat sufletul iar dumneavoastră 
nu aţi înţeles şi nu aţi primit. Pentru asta şi cereţi-l iertare. 

— Şi cum să-mi revizuiesc viaţa? 

— La început pur şi simplu retrăiţi-o şi repetaţi: 

„Doamne, în toateyăd voia Ta". Purificarea începe văzând 
în tot ceea ce se întâmplă, voia Domnului. Atunci înţelegeţi că 
împiedicându-i să se vindece sau să supravieţuiască. Voi 
expune câteva exemple. 

Am la consultaţie o femeie. Lucrează asupra ei de câteva ore. 
îi privesc biocâmpul. Rezultatul este nul. 

— Cum v-aţi rugat? - întreb eu. 

îşi desface mâinile a nedumerire. 

__M-am adresat lui Dumnezeu şi l-am rugat să ia de la 
mine şi urmaşii mei păcatele. 

__Trebuie să înţelegeţi - îi spun eu - că nu aţi venit la o 
curăţătorie chimică, unde în schimbul unei sume vi se înlătură 
„petele murdare". V-aţi comportat incorect în timpul vieţii şi aţi 
avut o atitudine greşită faţă de ea. Aţi manifestat agresivitate 
faţă de Dumnezeu, faţă de dragostea de oameni. Vă adresaţi lui 
Dumnezeu şi-i cereţi iertare pentru aceasta. Trebuie să simţiţi 
că atitudinea din trecut faţă de lume nu mai este posibilă. 
Rugăciunea este un mijloc pentru a vă transforma. Ne dezicem 
de tot ce este omenesc, tindem către Dumnezeu, care nu este 
doar acolo, undeva, în afară, ci şi înăuntrul nostru şi cu cât 
năzuinţa este mai puternică cu atât purtăm în sufletul nostru 
mai multă Dumnezeire. Creşterea Divinului din suflet este cea 
mai mare fericire ce poate fi atinsă vreodată. Şi lucrul cel mai 


greu în viaţă este păstrarea iubirii pentru Dumnezeu când se 
prăbuşesc toate cele de care sufletul nostru este legat. 

Fiecare om are înţelesul său pentru fericire. Dar ceva trebuie 
să-i unească pe toţi oamenii. Şi este foarte simplu. Omul 
trăieşte starea de fericire când în suflet creşte iubirea. 

Unul din lucrurile pe care nu le poate explica psihologia este 
următorul: omul capătă o avansare semnificativă la slujbă, 
primeşte mai mulţi bani, iar el, brusc, se sinucide. Conform 
aşteptărilor, emoţiile pozitive ar trebui să consolideze sănătatea 
şi viaţa omului. Faptele dovedesc adesea contrariul. Fericirea 
poate ucide cu mult mai repede decât necazurile. Fenomenul 
are o explicaţie simplă. Sumele mari de bani, bunurile materiale 
însemnate, pot creşte brusc ataşamentul omului faţă de ele. Se 
declanşează agresivitatea subconştientă, iar iubirea din suflet 
se micşorează considerabil. Pe fondul bunăstării copleşitoare, 
omul se simte profund nefericit. Aici sinuciderea este o 
încercare subconştientă de a opri procesul de dezintegrare a 
iubirii din suflet. 

îmi amintesc de o altă femeie căreia i-am spus că la baza 
problemelor ei stă dorinţa de a-şi idolatriza soţul. 

— Ce adoraţie? a dat ea din mâini. Nu pot să-l sufăr. Mă 
irită în permanenţă. Da, ceea ce spuneţi dumneavoastră a fost 
înainte, dar acum nu mai este - îmi explică ea. 

— Judecaţi după stratul superficial al emoţiilor dumnea 
voastră. Inerţia lor este minimală. în sufletul dumneavoastră 
însă există emoţii care înglobează viaţa întreagă. Purtaţi în 
dumneavoastră sentimente care durează de zeci şi sute de vieţi. 
Şi dacă dumneavoastră le-aţi „prelucrat" greşit, credeţi-mă: 10 
sau 20 de ani adesea reprezintă un termen modic. Cu cât aveţi 
mai multe pretenţii, iritări şi nemulțumiri faţă de omul apro 
piat, cu atât mai mult creşte dependenţa faţă de el, adică, în 
sufletul dumneavoastră, continuaţi să-l veneraţi pe omul iubit 
fără măcar să bănuiţi. Şi cu cât îl adoraţi mai mult înainte, cu 
atât este mai mare dependenţa de el creată în dumneavoastră 
şi 
veţi avea şi mai multe enervări, nemulțumiri şi supărări atunci, 
faţă de el.începeţi prin a vă anula pretenţiile faţă de omul 
apropiat. Apoi adresaţi-vă lui Dumnezeu şi cereţi-i iertare pentru 
că aţi iubit un om mai mult decât pe Creator. 


Femeia s-a dus în altă cameră, s-a rugat două sau trei ore. 
Când a revenit la mine m-am uitat la planul ei subtil şi am fost 
şocat. Situaţia era cu mult mai rea decât în primul moment al 
vizitei. 

— Cum v-aţi rugat? Ea se miră: 

— Aşa cum mi-aţi spus. l-am cerut lui Dumnezeu iertare 
pentru că l-am iubit pe soţul meu. 

— Aşa v-am spus eu? 

— Desigur. 

— Chiar aşa? 

— Da, chiar aşa. 

Inspir prelung şi expir prelung. 

— înţelegeţi - îi spun - noi trăim din iubire. Şi orice am 
iubi, iubim întotdeauna cu o dragoste Divină şi omenească în 
acelaşi timp. Dacă dragostea Divină este mai mare decât dra 
gostea omenească atunci este fericire. Şi atunci, iubindu-i pe 
ceilalţi oameni şi lumea înconjurătoare nu vom depinde de ei. 
Dar dacă dragostea omenească este mai mare decât cea 
Divină 
şi disproporţia se măreşte, dependenţa faţă de ceea ce iubim 
se 
intensifică brusc. Apare şi creşte agresivitatea, după care încep 
bolile. lar când vă cereţi iertare pentru faptul că aţi iubit 
comiteţi o crimă împotriva iubirii şi a lui Dumnezeu. 

Ulterior m-am gândit mult la această greşeală şi am înţeles 
că aici se află încă o acuză - formularea dezlânată, imprecisă 
pe care am oferit-o pacientului. Nu am găsit de cuviinţă să-l 
opun pe Dumnezeu omului. 

— învelişul nostru exterior este omenesc - le spuneam eu 
pacienţilor, iar interiorul Divin. Dacă dintru început îl iubiţi pe 
Dumnezeu în omul drag şi apoi învelişul uman cu trupul şi 
conştiinţa lui, oricât l-aţi iubi, omenescul va fi pe planul al 
doilea şi dumneavoastră nu veţi depinde de el. Cu cât în toate 
şi-n cele ce se petrec în jur, îl zăriţi şi-L simţiţi pe Dumnezeu, 
cu atât veţi percepe Divinitatea şi în omul îndrăgit. 

Un fapt cu totul paradoxal s-a petrecut nu demult. îl 
consultam pe un om şi nu pentru prima oară. La început 
lucrurile au mers bine. După aceea însă totul a început încet şi 
sigur să „alunece în jos". Mai mult de atât, când începea să se 
roage şi să lucreze cu sine situaţia se înrăutăţea şi mai tare. lar 


faptele se petreceau atât de lin încât nu puteam să detectez 
cauza sigură. Pacientului i se închidea în mod constant viitorul. 
Oricât i-aş fi explicat ce înseamnă ataşamentul faţă de idealuri, 
principii, speranţe, vise, el începea să lucreze: apărea o 
îmbunătăţire, apoi totul o lua din nou „la vale". Pacientului i-a 
apărut senzaţia că în sistemul meu ceva nu este în regulă. 

— Se pare că este mai bine pentru dumneavoastră să nu 
lucraţi cu eu-1 propriu după recomandările mele - i-am spus. 
în fapt, purtam ultimul dialog. în cele din urmă .el a clarificat 
nişte detalii şi mi-a pus o întrebare neaşteptată: 

— Spuneţi-mi, din copilărie am visat să obţin mai mult 
decât alţii, să am bani mai mulţi şi să fiu mai bun decât ei. Am 
săvârşit un păcat mare? 
Nu era nici un păcat, totul era perfect normal. Pacientul era 
siclexaL , 

— Cum adică, eram convins că este un păcat şi un an întreg 
m-am rugat pentru el. 
— Nu-i rău pentru început - i-am spus - să te preocupi un an 
întreg cu "sinuciderea". lată ataşarea de ideal care apărea tot 
timpul. lubirea generează şi spiritualul şi materialul. lubirea 
este dreapta şi stânga. Prin iubire se poate unifica tot ce vrei şi 
se pot împăca cele mai flagrante contradicții. Dacă omul este 
orientat, nu spre iubire, ci spre spiritualitate, se consideră 
păcat tot ce i se opune adică aspiraţia spre 
materialitate. Atunci, deținerea banilor devine un păcat, porni- 
rile sexuale, la fel, dorinţa de a realiza mult şi a deţine mult este 
condamnată. Vi s-a cultivat din copilărie tradiţia spirituală şi, 
simultan, vi s-a inoculat otrava supremaţiei sale asupra iubirii. 
lar utilizarea incorectă a sistemului meu poate fi foarte 
periculoasă. Mi se pare că într-un asemenea caz este de pre- 
ferat să nu apelaţi la el. 

— Bine, acum am înţeles că dorinţa dea _ayea ajericire 
omenească nu este un păcat. Dar ce înseamnă atunci ataşarea 
de vise, speranţe şi idealuri? 

îi explic: 

— Dacă dumneavoastră, pur şi simplu, doriţi să obţineţi 
mai mult decât alţii, este normal. Dar dacă dumneavoastră 
realizaţi ceva pentru a umili pe cineva, pentru a vă răzbuna pe 
cineva, pentru a dobândi o superioritate asupra cuiva, adică în 
dorinţa dumneavoastră, de la început, se naşte agresivitatea în 


relaţie cu iubirea şi oamenii, atunci ea este ataşarea de năzu 
inţe, de proiecte, de viitor. în acest caz.viitorul se închide şi nu 
vi se va permite să obţineţi ceea ce vreţi sau, în cazul atingerii 
ţelului, puteţi să vă pierdeţi sănătatea şi viaţa. 
O adolescentă mi-a povestit despre o situaţie foarte inte- 
resantă în care s-a aflat. 

— Am început să mă rog - spunea ea - şi am simţit apoi că 
pur şi simplu zbor. A trecut un timp şi cu cât mă rugam mai 
mult, începeam, nu se ştie de ce, să mă gândesc tot mai mult la 
bani. Şi asta până la frenezie, fără a mă putea desprinde. lar 
dacă încercam să distrug aceste gânduri, să le alung, era şi mai 
rău. Ceva diabolic, de-a dreptul. Apoi dispărea orice dorinţă de 
a mă ruga. încetam să mă rog şi-mi era mai bine. 

— Dumneavoastră nu vă rugaţi lui Dumnezeu şi iubirii ci 
spiritualităţii - îi explicam eu - adică la început, vă rugaţi lui 
Dumnezeu şi de aceea zburaţi de parcă aţi fi AL aripi, treptat 
însă se implica, în dumneavoastră, conştiinţa, i 
spiritualitatea 
excludea iubirea şLjdjjmneayoastră nu simţeaţi acest lucru. 
Pentru ca saltul spre dreapta să nu vă destabilizeze, vă aruncaţi 
intuitiv spre stânga, spre materialitate. 

— Şi ce era să fac ? Cum să mă rog?- m-a întrebat ea plină 
de uimire. 

— Pur şi simplu trebuie să înţelegeţi că iubirea poate jI şi 
imorală şi lipsită de bani, şi că prin aceasta nu va suferi nici o 
daună. Dar banii şjjnoraliţatea fără dragoste se duc pe apa 
sâmbetei. 

~D doamnă după ce a citit toate cărţile mele şi a văzut 
videocasetele cu prelegerile mele mi-a mărturisit: 

— Totul este incredibil de complicat, şi dificil de înţeles. 

— Totul este incredibil de simplu, - i-am răspuns eu - tot 
ce am scris poate fi rezumat în câteva fraze: 


1. întotdeauna şi oriunde să păstrezi iubirea pentru 
Dumnezeu şi s-o creşti. 

2. în toate să-L vezi şi să-L iubeşti pe Dumnezeu, să simţi 
voinţa Lui Supremă. 

3. Să nu cauţi vinovaţi. 

4. Să accepti lumea şi oamenii aşa cum sunt. Lumea se 
naşte din iubire, se umple de iubire se stinge în iubire şi devine 


iubire. 

Unii, din păcate, analizează detaliile în cărţile pe care le-am 
scris, uitând principalul. Şi dimpotrivă, alţii, citind o carte, pot 
avea percepţia esenţialului şi, în principiu, pot renunţa la 
celelalte cărţi. 

Două exemple pe care mi le-au povestit pacientele mele. 
Prima mi-a redat istoria surorii ei: 

— Sora mea avea cancer în stadiul al patrulea. începuse o 
activă dezintegrare a ţesuturilor şi avea dureri cumplite. în 
iunie a trecut pe morfină. | s-a administrat trei luni. Starea se 
agrava tot mai mult. în septembrie i-am dat să citească primele 
două volume ale dumneavoastră. Le-a citit, a înţeles multe şi 
si-a revizuit multe din viaţa ei. l-a fost mai bine dar continua să 
ia morfină. în decembrie sora mea a renunţat la narcotic. S-a 
adresat medicilor pentru un nou consult. Doctorii au fost şocaţi 
- nici tumori, nici metastaze nu mai erau. După încă o lună a 
sunat la biroul dumneavoastră şi i s-a vorbit destul de brutal. 
Mi-a spus că nu mai crede în cărţile lui Lazarev, nu mai crede în 
Biblie. După două luni sora mea a murit de cancer. 

— Sora dumneavoastră a citit doar două cărţi - îi explic eu - din 
cartea a patra se înţelege că nu este admisibil să venerezi 
idealurile, spiritualitatea, noblețea. Deşi cancerul îi dispăruse, 
cauza îmbolnăvirii rămăsese. lubirea şi spiritualitatea erau 
pentru ea acelaşi lucru. I s-a dat p probă prin umilirea spiri- 
tualităţii ca să-şi păstreze iubirea. Nu a trecut-o. Şi pentru a-şi 
salva sufletul, a murit. Trebuie înţeles că speranţele ca şi 
deziluziile sunt noţiuni perfect omeneşti. Speranţele şi deza- 
măgirile sunt funcţii ale conştiinţei. De aceea nu se poate să 
speri şi să te deziluzionezi cu privire la Dumnezeu. Dumnezeu 
poate fi numai iubit. 

O altă pacientă mi-a povestit despre prietena ei. Aceea avea 
probleme cu sistemul uro-genital şi ele se complicau. S-a 
adresat medicilor şi i s-au făcut analize. Diagnosticul era fără 
speranţă. Cancer, metastază avansată, operaţie inutilă. Femeia 
a venit la prietena ei şi i-a comunicat că este condamnată şi că 
trebuie să se pregătească de moarte. „Dacă tot trebuie să mori, 
- i-a spus prietena - citeşte aceste cărţi", îţi vor uşura sufletul". 
în trei zile bolnava a citit toate cărţile mele. După încă patru zile 
a venit la consult. După repetarea analizelor nu mai avea nici 


tumori, nici metastaze. Medicii au dat din mâini şi au presupus 
că au încurcat radiografiile. 

De ce un om se poate schimba iar altuia îi este mai uşor să se 
îmbolnăvească şi să moară, nu pot înţelege nici până astăzi. 
Ceea ce am înţeles am expus aici. Dar simt că în spatele 
acestor lucruri se ascunde ceva mai important. Câteodată se 
configurează opinia că omului i se închide capacitatea de a dori 
să se schimbe. Se pare că suferinţele, bolile şi morţile purifică 
sufletul mai bine decât metoda mea. Şi dacă omul nu a trecut 
probele feluritelor încercări nu i se permite să înţeleagă şi să 
primească ceea ce îi spun. 

Apropo, mulţi nu pot să se vindece deoarece aşteaptă 
rezultate prea rapide. După cum mi-a spus un pacient: 

— Lucrez de trei zile cu eu-1 propriu dar fără rezultat. 

— Dumneavoastră, în ultimele trei vieţi, v-aţi comportat 
incorect - îi răspund eu - şi vreţi ca în trei zile să schimbaţi tot. 
Astăzi s-au modificat gândurile dumneavoastră şi nu există 
garanţia că mâine nu vor reveni cum au fost. Dacă aceste 
gânduri vă aparţin personal, sentimentele dumneavoastră sunt 
în acelaşi timp şi sentimentele copiilor şi nepoților, ale apropi- 
aţilor dumneavoastră. Sentimentele agresive îi distrug pe cei 
apropiaţi, în timp ce sentimentele bune îi salvează. 

Când am fost în Israel mi s-a povestit următorul caz. Un 
băieţel avea cancer şi se stingea încet. Medicii s-au arătat 
neputincioşi. Copilul avea un fotbalist preferat şi a rugat-o pe 
mama lui să-l ajute să-şi vadă idolul. Fotbalistul a venit şi a 
stat de vorbă cu băieţelul. Apoi şi-a adus toată echipa. Ei au 
început să-i facă vizite. Starea copilului s-a îmbunătăţit. Ulterior 
fotbaliştii l-au luat pe copil la meciurile lor. Şi copilul s-a 
însănătoşit. Sentimentele de bucurie, de dragoste au făcut 
ceea ce nu a putut nici un specialist. 

îmi amintesc de o scrisoare extraordinară citită de mine 
într-una din reviste. 

Un tânăr, având soţie şi copil, a suferit o fractură de coloană 
şi a rămas țintuit la pat. Medicii au spus că nu va mai putea să 
meargă şi asta pentru totdeauna. După un timp el a încercat 
să se sinucidă. Şi atunci soţia i-a spus că nu-l va părăsi 
niciodată; dacă va muri şi ea va muri o dată cu el. Şi în aceeaşi 
seară, în salon, neluând în seamă prezenţa martorilor, au avut 


un contact sexual reuşit. După câteva luni s-a ridicat din pat şi 
a început să meargă. 

Trebuie înţeles o dată pentru totdeauna un lucru simplu: nu 
există boli incurabile. 

în măsura în care putem să păstrăm în suflet starea de 
bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. 


Apropo, când sunt întrebat cum se constată dacă un om 
înaintează corect sau nu, răspund: 

„Intensificarea contactului cu Dumnezeu se percepe ca o 
stare de bucurie şi iubire ce nu depinde de nimic, indiferent de 
ce s-ar întâmpla. Să ajungi la starea aceasta este uneori foarte 
greu. Şi dacă unul din cei apropiaţi te ajută pe acest drum, el se 
scurtează considerabil". 

In principiu, îi ajut pe pacienţi în acest sens. Utilizez 
cunoştinţele şi experienţa acumulată, transmițând o atitudine 
corectă faţă de lume. Ea s-a format în mine trecând prin sufe- 
rinţe şi încercări asemănătoare. 

Sunt întrebat câteodată de ce nu există ameliorări în ciuda 
unor strădanii concentrate, îndelungate. Răspund: „Dacă v-aţi 
adresat lui Dumnezeu şi iubirii, şi nu căutaţi vinovaţi aveţi deja 
rezultate, ameliorarea a început. Este o chestiune de timp ca 
lucrul să devină evident. Una din problemele principale ce 
împiedică transformările rapide se dovedeşte a fi impuritatea 
sufletelor urmaşilor". „Pe copii, nepoți şi strănepoţi este greu să- 
i „murdăreşti" - le spun eu pacienţilor - sufletele lor sunt destul 
de bine protejate. Pentru ca „murdăria" să treacă în sufletul lor 
trebuie să purtaţi multă vreme supărarea sau dorinţa de 
răzbunare, să fiţi nemulţumit de lumea înconjurătoare şi de 
oameni. Dar dacă i-aţi „murdărit" va fi greu să-i curăţaţi. Chiar 
dacă v-aţi schimbat radical, purificarea sufletelor copiilor, 
nepoților şi strănepoţilor nu se va petrece imediat. Trebuie să 
treacă un timp care să garanteze stabilitatea schimbărilor 
dumneavoastră interioare. larăşi, pe cât de ireversibil aţi 
hotărât să mergeţi înainte, pe atât de repede se vor purifica 
urmaşii. 

Nu de mult tn-am întâlnit cu o femeie. 

— Am fost la consultaţie la dumneavoastră de câteva ori - 
mi-a spus ea. 

încerc să-mi amintesc, dar nu ştiu de ce nu reuşesc. Ciudat, 
de obicei rețin un pacient chiar dacă a fost o singură dată la 
mine şi a revenit după câţiva ani. 

— Am avut lupus eritematos - îmi aminteşte femeia. Tot 
tabloul se recompune. Cum să nu-ţi aminteşti! Ea începuse să 
lucreze cu propria persoană cu mare greutate. Şi dozele mari 
de hormoni care i se injectau o încurcau teribil. Acum scăpase 
de 30-40 kg şi arăta mai tânără, de aceea n-am recunoscut-o. 


Cauza fusese elementară: o nemăsurată trufie interioară, un 
ghem uriaş de pretenţii faţă de bărbaţi şi faţă de sine. Toate 
acestea s-au transmis copiilor. Fiica ei putea să moară şi pentru 
salvarea ei mama trebuia să se îmbolnăvească. De aceea nici 
un tratament n-ar fi putut s-o ajute pe mamă. La început, 
femeii i-a fost extrem de greu să lucreze cu eu-l propriu. Apă 
reau perioade de agravare, foarte puternice, dar ea nu a dis 
perat. Şi treptat totul a început să se schimbe. 

— De un an nu mai iau nici un medicament dar le spun 
doctorilor că iau, pentru a nu-i supăra. Spuneţi-mi - mă întrea 
bă ea - care este acum starea mea, o vedeţi în planul subtil ? 

— Să vă spun că este bună, nu pot - îi răspund. La dum 
neavoastră totul este normal, la fel şi la fiica dumneavoastră 
dar viitorii dumneavoastră nepoti au o mulţime de probleme. 
Aşa încât va trebui să mai lucraţi asupra dumneavoastră. 
îmi amintesc cum s-a desfăşurat evoluţia omenirii, înainte se 
considera că este o fericire să te odihneşti şi să nu faci nimic. lar 
munca era o ocupaţie chinuitoare, ex-tenuantă. Acum aceste 
opinii au început să se reorienteze spre sensul opus. Dar şi-n 
ziua de astăzi lucrul cu propria persoană, schimbările profunde, 
individuale, pentru mulţi se dovedesc a fi o muncă incredibil de 
dificilă, de chinuitoare. lar adevărata fericire este considerată 
simpla fructificare a celor date de la natură. Treptat vom ajunge 
la concluzia că fericirea reală este nu fructificarea mecanică a 
ceea ce ai, ci transformarea proprie, de fiecare secundă, ce 
ajută la intensificarea aspiraţiei către iubire şi Dumnezeu. 

în luna noiembrie a anului 1997 aţi ţinut un seminar în Sankt- 
Peterburg. Care a fost sensul acestui seminar? 

Scopul meu este următorul. Omul citeşte cărţile mele, se uită 
la videocasetele cu prelegerile mele şi rezultatul ar trebui să fie 
identic cu cel de după o consultaţie la mine. Atunci, voi putea să 
ajut un număr nelimitat de oameni. Eu îi consult pe cei care au 
făcut toate acestea dar nu au reuşit să-şi îndrepte situaţia. 
Analizez de ce persoana nu a reuşit să se corecteze singură. 
Ulterior, informaţia respectivă intră în cartea următoare. Când 
am început să lucrez ca bioenergetician am văzut că fiecare 
dintre colegii mei are experienţa lui, cunoştinţele lui, secretele 
lui. Există o concurenţă şi nimeni nu-şi dezvăluie secretele. M- 
am decis să procedez invers. Să împărtăşesc tot ce ştiu. De ce 
am făcut-o ? Răspunsul este foarte simplu. Aceasta mă 


împingea înainte, spre noi cercetări. Şi am constatat un fapt 
curios: cu cât ofeream mai multă informaţie cu atât volumul de 
cunoştinţe receptate era mai mare. Şi cu cât doream mai intens 
să transmit ceea ce aflam, cu atât informaţia primită se 
condensa şi calitatea ei era mai înaltă. 

Oamenii care au venit la seminar intenționau să ajungă la o 
consultaţie şi în loc de aşa ceva, s-au ţinut prelegeri timp de 
cinci zile, înainte de a-i primi. Am vrut ca la consultaţie omul să 
vină deja sănătos. A fost o încercare de a-i învăţa pe pacienţi să 
lucreze cu propria persoană în mod autonom. Seminarul s-a 
deosebit de prezentările mele anterioare prin faptul că oamenii 
au venit mult mai pregătiţi. Astfel se pot accelera procesele 
karmice şi obţine schimbări şi grade de purificare mult mai 
profunde. Dar înăuntrul său, persoana trebuie să fie bine 
pregătită pentru un asemenea seminar. 

Fără să vreau mi-am amintit de un dialog pe care l-am avut 
nu de mult. 

Femeia care stătea în faţa mea m-a întrebat solemn: 

„Vă voi povesti acum tot ce s-a petrecut cu mine după seminar. 
în toate cele cinci zile în care aţi ţinut prelegeri, am lucrat din 
răsputeri cu mine. Starea mea s-a îmbunătăţit şi la sfârşit mi-aţi 
spus că la mine totul s-a ameliorat. Numai că urmaşii nu-s în 
regulă şi trebuie să continuu lucrul. M-aţi prevenit că revenirea 
„mMurdăriei" urmaşilor la mine poate provoca probleme destul de 
serioase. M-am pregătit dar nu am prevăzut că vor fi de 
asemenea natură. Soţul meu, un om inteligent şi cultivat, a 
venit acasă beat, când eu dormeam deja, m-a luat de păr şi m-a 
scuturat ca pe un pom cu fructe. Şi a început să-mi facă morală 
şi să mă educe. Dimineaţa l-am luat la întrebări, nu-şi amintea 
de nimic. Aşa a trecut o săptămână, două, trei. Eu răbdam, nu 
mă trădam prin nimic. înţelegeam că vine „murdăria" de la 
urmaşi şi trebuie curățată. Dar parcă prea se lungea purificarea 
mea. Simţeam că nu mai suport. M-am dus la paracliserul 
Blajinei Xenia, am pus o lumânare pentru sănătatea soţului 
meu, m-am rugat. După o săptămână soţul a venit cu un buchet 
de flori şi a început o viaţă normală. După un timp iar aţi avut o 
prelegere, m-am hotărât să vă scriu un bilet. Prezentarea mi-a 
plăcut. Dar în faţa dumneavoastră se afla o grămadă de bileţele 
şi pe al meu nu l-aţi citit. După acest episod am plecat uşor 
supărată. întrebarea era pentru mine foarte importantă iar 


dumneavoastră nu aţi citit-o. Deodată au început să-mi 
amorţească mâinile şi picioarele. Debutul stării era aşa: iau un 
obiect şi nu pot să-1 ţin, toate îmi cad din mâini. Picioarele îmi 
amorţeau mai jos de gleznă, pur şi simplu nu puteam să merg. 
Toate articulațiile picioarelor au început să scârţâie de parcă s- 
ar fi turnat nisip în ele. Genunchii şi articulațiile coxale au 
început să mă doară rău, mai ales noaptea. Mi-am amintit: aţi 
spus la curs că se produce o accelerare a proceselor şi că se 
intensifică nu doar binele ci şi răul. De aceea la o conferinţă nu 
tnjbuie să vină sau să stea în sală cei care nu sunt pregătiţi. Un 
timp după prelegere starea se menţine şi un comportament 
incorect poate da probleme mari. Am intrat în panică mai ales 
când au început să mi se umfle mâinile iar un deget s-a 
învineţit. Medicii au început să-mi sugereze o amputare. Eraţi 
atunci în America şi am sunat la biroul dumneavoastră şi am 
rugat tare mult să mi se dea numărul de telefon din America. lar 
când v-am sunat mi-aţi spus că mâinile sunt în relaţie cu 
aptitudinile, picioarele cu soarta şi că trebuie anulate toate 
pretenţiile faţă de oameni şi faţă de sine inclusiv. Mi-aţi spus că 
orgoliul este încă prezent 
copii şi nepoți. Am eliminat nemulţumirea faţă de lumea 

înconjurătoare şi faţă de dumneavoastră de asemeni şi totul 
a revenit la normal. Singurul lucru care a rămas a fost o dungă 
vânătă pe deget. „Vă ţine soarta nepoților - i-am spus eu -dacă 
începeţi din nou să vă «obrăzniciţi» pot să apară iar probleme". 
„ Da, simt asta", a recunoscut ea. 

Mi-am amintit un episod interesant legat de prelegere. O dată 
am cunoscut un tânăr şi i-am spus că nivelul orgoliului la el este 
foarte înalt. „Ştiţi ce mi s-a întâmplat la conferinţă ? -mi-a 
povestit el - când a început prezentarea, o forţă parcă mă 
împingea afară din sală. Nu puteam să stau şi gata. Am strâns 
din dinţi, m-am agăţat de braţele fotoliului şi am gândit: nu 
plec, rămân. Apoi parcă m-a lăsat dar la sfârşitul conferinţei 
când aţi propus să ne adresăm în gând lui Dumnezeu şi să ne 
rugăm, parcă mi-ar fi turnat cineva nisip în creier. N-am putut 
nici măcar mental să alcătuiesc un cuvânt". 

Am reflectat că mulţi şi-L închipuie pe Dumnezeu ca pe un 
bunic blajin, dacă ai venit la el imediat îţi va da o bomboană. 
Niciodată, nici un fel de reprezentări ale lui Dumnezeu nu vor fi 


exacte pentru că ele decurg din conştiinţă iar ea este secun- 
dară. Numai sentimentul iubirii poate da această reprezentare. 
Stimate S.N. ajutaţi-mă vă rog, daţi-mi un sfat. Mama mea şi-a 
pierdut memoria şi de peste o jumătate de an nu ne recunoaşte, 
pe mine (fiica) şi pe fiul ei. Conform cărţii dumneavoastră se 
poate spune că au trădat-o mândria şi supărarea. Am insistat de 
multe ori să-şi ierte soţul pentru că s-au despărţit (acum 26 de 
ani) dar ea tot nu L-a iertat. Ajutaţi-mă cu un sfat. 

Viitorii copii ai fiicei care mi-a scris biletul sunt lipsiţi de 
vitalitate. Cauza - trufia, cramponarea de aptitudini, idealuri, de 
omul îndrăgit. Pentru a naşte copii sănătoşi trebuie să treacă 
proba neşansei, înjosirii, a necazurilor sorții. La nivel conştient, 
fiica va suporta încercarea 80%, iar subconştient 20%. Pentru a 
se naşte un copil sănătos trebuie 50%. Adică fiica poate nici să 
nu simtă că nu a trecut proba iar copiii vor fi bolnavi. Copiii 
preiau karma părinţilor şi depind de ea. în cazul în care copilul 
este bun înăuntrul său şi plin de iubire, negativul venit de la 
părinţi nu pătrunde adânc în biocâmpul său. lar în perioadele 
critice pentru sănătate, răul este respins. Acelaşi lucru se 
petrece dacă orientarea copilului este corectă, îşi 
îmbunătăţeşte caracterul şi concepţia despre lume. într-un 
limbaj simplu cu cât a fost mai păcătos în viaţa anterioară şi în 
cea prezentă, cu atât păcatele părinţilor pătrund în sufletul lui 
şi provoacă boli şi nefericire. Dacă şi copilul şi părinţii încearcă 
să se schimbe, „murdăria" karmică se destramă ca un fum fără 
să facă rău cuiva. în cazul de faţă mama fetei nu a vrut și nu a 
putut să se schimbe, să-şi ierte soţul prin care i s-a dat proba 
purificării. Cauza a fost o prea mare dependenţă de aptitudini, 
idealuri, adică de conştiinţă. Această dependenţă s-a transmis 
fiicei şi nepoților. Pentru a salva nepoţii trebuie să se ia lucrul 
de care se agaţă sufletul. Trebuie frânată conştiinţa. Slăbirea 
memoriei blochează aptitudinile, intelectul, idealurile şi 
spiritualitatea. în primul rând, se salvează urmaşii. Pe cât i-am 
lipsit pe urmaşii noştri de dragoste, pe atât de drastic vom fi 
lipsiţi de toate valorile umane. Atunci în sufletul nostru va 
creşte cantitatea de iubire faţă de Dumnezeu şi o parte din ea 
va fi cedată pentru salvarea copiilor şi nepoților noştri. în mă- 
sura în care copiii îşi pot revizui atitudinea faţă de lume, îşi pot 
umple sufletul de iubire şi o pot oferi viitorilor copii, ei vor 
putea să-şi ajute şi părinţii. 


întrebarea o pune un tânăr de douăzeci şi cinci de ani. Mama 
mea are pietre coraliforme la rinichi. Sunt foarte periculoase, 
de aceea nu pot fi eliminate. Eu sunt primul copil al ei, al doilea 
s-a născut fără degete la mâini. De ce poate fi legată aceasta? 
Problemele la rinichi înseamnă trufie. Cu cât pretenţiile faţă de 
lumea înconjurătoare şi oameni sunt mai mari, cu atât ghemul 
agresiv din subconştient creşte mai mare. Când această 
agresivitate pătrunde în profunzimea sufletului atunci nu se mai 
adresează oamenilor şi lumii, ci lui Dumnezeu. Are loc atunci o 
întoarcere şi se declanşează programul autodistrugerii. Pentru 
ca acest program să nu distrugă urmaşii şi să afecteze vieţile 
viitoare, el se converteşte în boli ale trupului, în principal 
atacuri asupra capului şi sistemului uro-genital. O variantă de 
cruţare a blocajului se manifestă pe învelişurile tegumen-tare şi 
în disfuncţiile intestinului. Se întâmplă mai des la copii. La omul 
cu o interioritate aspră, înverşunată, suferă în special rinichii. 
Dacă nivelul orgoliului nu este mare, în rinichi se formează 
nisip, pentru nivel mare se formează pietre care pot fi 
eliminate. Dacă însă nivelul trufiei este periculos pentru urmaşi 
începe formarea de pietre ce nu trebuiesc îndepărtate -pietrele 
de formă coralică. 
în planul subtil al mamei, se vede o cantitate imensă de 
pretenţii faţă de soţ. La exterior, ele pot fi logic, fondate. Dar 
perturbarea logicii umane înseamnă implicarea celei Divine. 
Mama dumneavoastră nu a înţeles şi nu a acceptat acest lucru, 
în fiecare clipă ea îşi proteja nu iubirea, ci aptitudinile proprii, 
principiile, intelectul, demnitatea sa. Pentru ca al doilea copil să 
supravieţuiască a trebuit drastic micşorată dependenţa de 
aptitudini şi intelect. Aptitudinile sunt în relaţie cu mâinile. în- 
trucât în cazul de faţă dependenţa a depăşit nivelul letal şi a 
pătruns adânc în subconştient, blocajul a fost mai dur - absenţa 
degetelor de la mâini. Dar cauza principală rezidă în cele trei 
vieţi anterioare. Şi karma este mai degrabă a copilului decât a 
mamei. Dacă în vieţile anterioare el a manifestat o agresivitate 
prea puternică faţă de iubire şi o susţinere rigidă a valorilor 
omeneşti, mamei s-ar putea să nu i se permită să treacă proba. 
Aşa se întâmplă într-o situaţie obişnuită. Dar adresându-te lui 
Dumnezeu se poate schimba şi vindeca totul. Informaţia este 
pentru viitoarele mame. Dacă în vieţile trecute copilul s-a născut 
grav bolnav, atunci şi în viaţa prezentă are aceeaşi tendinţă. 


Dacă mama nu este pregătită să lucreze asupra sa, se prea 
poate să nu i se dea o încercare şi copilul se va naşte bolnav. 
Dar dacă ea este gata să-şi păstreze iubirea, diminuând 
dependenţa faţă de tot ce este omenesc, să vadă în toate voinţa 
divină şi să nu caute vinovaţi, atunci i se va da o probă pe care 
depăşind-o se va schimba pe sine şi propriul copil. Şi cu cât este 
mai puţiruUogică în neplăcerile, jignirile şi supărările pe cafe-ie- 
pjjrneşte aceastăjerpeie, cu Miatât-crre-ffiai multe şanse să se 
purifice ea şi sufletul copilului său. 
în patru vieţi anterioare femeia şi-a idolatrizat soţul şi 
sentimentul era de asemenea proporţii încât nu a putut să 
îndure umilirea soţului. întrucât a venerat valorile omeneşti, tot 
ce a adorat i-a fost luat soţului. Dacă a venerat moralitatea lui, 
el s-a comportat josnic, dacă intelectul, atunci fie că el a înșelat- 
o fie că l-au înşelat alţii pe el, dacă aptitudinile - atunci a fost un 
urmărit de neşansă sau i-a otrăvit viaţa şi a umilit-o mereu. Nu 
a înţeles că este pentru purificarea ei, pentru eliberarea iubirii 
de contopirea cu valorile umane, s-a supărat tot timpul şi şi-a 
disprețuit soţul. Copiii care nu au susţinut tendinţa de a-l 
judeca pe tatăl lor, în viaţa ulterioară s-au născut sănătoşi, iar 
cei care şi-au urmat mama au fost condamnaţi la 
boală. 
înseamnă că totul începe de acolo de unde iubirea ome- 
nească ne orbeşte şi ne împiedică să-1 vedem pe Dumnezeu 
în tot ceea ce iubim. Cu cât bărbatul iubit de o femeie este 
mai tolerant, mai spiritualizat, mai complex, cu atât situaţia 
este mai periculoasă pentru ea şi urmaşii săi. 
Cu cât bărbatul vede în toate Divinitatea, cu cât îl simte mai 
mult pe Dumnezeu în sine şi eu-1 lui nu depinde de învelişul 
omenesc cu toate valorile lui, cu atât reprezintă o mai mică 
primejdie pentru femeia care îl iubeşte. De aceea şansele unui 
om deştept, talentat dar brutal de a avea urmaşi sănătoşi sunt 
mai puţine. Acest lucru îi vizează atât pe bărbaţi cât şi pe 
femei. Dar dragostea nu alege. Dacă femeia s-a îndrăgostit de 
un om deştept şi brutal, pe de o parte îl transformă prin iubire, 
pe de alta îl vindecă umilindu-1, jignindu-1. Cu cât se va purta 
mai omenos cu el cu atât mai rău va fi pentru amândoi. De 
aceea dragostea nu trebuie să depindă de cumsecădenie şi 
idealuri. Dar iubirea trebuie întotdeauna să fie mai multă. Cu 
cât oamenii îndrăgostiţi sunt mai predispuşi să se ierte reci- 


proc, să simtă că tot ce este omenesc este secundar, cu atât se 
ajută şi se salvează unul pe altul şi pe urmaşii lor. 

Surorii mele Liuba i-au scos un rinichi şi are pietre la vezica 
biliară. Cum s-o ajut? 

Există câteva niveluri ale valorilor umane. Primul este nivelul 
material. Dependenţa de el generează oameni lipsiţi de 
principii, josnici, zgârciţi, cu caracter cărpănos. Primul nivel 
spiritual îl constituie relaţiile, aptitudinile, intelectul. Depen- 
denţa de relaţii naşte gelozia, suspiciunea, irascibilitatea. De- 
pendenţa de aptitudini şi intelect duce la o autopreţuire prea 
mare, la dorinţa de a-i oprima pe ceilalţi, de a-i ţine cu o mână 
de fier. 

Al doilea nivel spiritual, mai înalt, este dat de nobleţe, 
principii, idealuri, vise, țeluri, speranţe. Dependenţa de ele iscă 
un conflict permanent, nemulţumirea faţă de lumea înconju- 
rătoare şi oameni. lar agresivitatea se poate dezvolta foarte 
încet dar şi la scară mare. 

Al treilea nivel spiritual şi mai important este morala, simţul 
estetic, adică spiritualitatea trecând deja în dragostea faţă de 
oameni. Sora dumneavoastră are faţă de relaţii o dependenţă 
minimă. Dependenţa faţă de aptitudini a fost de şase ori mai 
mare decât cea mortală. Dar după ce i s-a îndepărtat rinichiul 
şi i s-au făcut câteva operaţii a revenit la nivelul normal. Dacă 
eu nu pot să primesc izbăvirea şi purificarea prin jigniri şi 
supărări din partea altui om se poate să nu mi se dea aşa ceva, 
ci direct boala. 

în acest caz, aşa s-au petrecut lucrurile. Dar dacă orgoliul a 
intrat în normal, ceea ce stă la baza lui - ataşarea de idealuri, 
cramponarea de viitor au rămas la acelaşi nivel. Şi chiar şi 
acum depăşesc de şapte ori nivelul letal. în cuvinte simple, 
acum, sora dumneavoastră poate 

primi nereuşitele şi necazurile sorții ca şi supărările şi 
umilinţele. Dar nu va putea accepta trădarea, nedreptatea, 
falimentul proiectelor şi al speranţelor. lubirea ei nu va rezista. 
Vitalitatea viitorilor ei copii este de 7-10%, adică, practic, nu au 
şanse să vină pe lume. Prin suferinţele fizice se diminuează 
dependenţa faţă de toate valorile umane, şi materiale, şi 
spirituale. Primul lucru pe care trebuie să-l facă sora dumnea- 
voastră este să înţeleagă şi să accepte suferinţa ca pe o puri- 
ficare. Oricât ar fi de straniu, dacă omul ţipă, urăşte, este gata 


să-i bată pe cei care l-au supărat, lucrul nu este atât de 
periculos pe cât de periculos este să nu te exteriorizezi dar 
înăuntrul tău să te dezici de dragostea pentru oamenii care te- 
au supărat. Sora dumneavoastră are tendinţa cea mai pericu- 
loasă - să respingă iubirea. 

Noi cunoaştem iubirea lui Dumnezeu prin dragostea de 
oameni. Cu cât în sentimentele noastre este mai multă iubire 
divină cu atât avem mai puţine pretenţii faţă de oameni şi o 
dorinţă mai mică de a călca în picioare această iubire, de ao 
renega. Pentru eliberarea de agresivitatea interioară sunt utile 
nu numai căinţa şi rugăciunea dar şi sinceritatea. Omul sincer 
este mereu atras de acumularea iubirii. Un lucru important pe 
care trebuie să-l facă sora dumneavoastră este să simtă că eu- 
1 ei superior este etern, fiind Dumnezeu şi iubirea, iareu-l ei 
secundar, legat de trup şi conştiinţă se dezintegrează periodic. 
Cu cât îşi păstrează iubirea faţă de Dumnezeu, trecând peste 
neplăcerile omeneşti şi închipuindu-şi toate înjosirile posibile 
legate de noţiunile ei de etică, principiile şi idealurile ei 
ş.a.m.d., cu atât va depinde mai puţin de toate valorile umane, 
de eu-l ei omenesc. Mai puţină dependenţă - mai puţină 
agresivitate. Se va elibera de agresivitate, va scăpa de boli şi 
necazuri. 

Moartea iubitului meu soţ este legată de naşterea nepoatei 
(a avut un infarct iar eu nu i-am acordat destulă atenţie, toată 
o canalizam spre nepoată). Acum am pierdut sensul vieţii şi nu 
pot s-o sufăr pe nepoata mea (3 ani şi jumătate). Cum să mă 
lupt cu mine? 

Cu dumneavoastră nu trebuie să vă luptaţi. In vieţile 
anterioare aţi iubit spiritualitatea şi noblețea soţului mai mult 
decât pe Dumnezeu din el. Dragostea dumneavoastră s-a 
transformat într-una interesată. O femeie îşi iubeşte bărbatul 
pentru că este bogat, alta pentru că este capabil, alta pentru 
că este corect. 

Şi cu cât dependenţa este mai mare, cu atât mai repede vor 
trebui să piardă soţii lor valorile sau sănătatea. La început aţi 
trăit din iubire dar pe urmă aţi început să trăiţi din idealuri, 
spiritualitate. Starea interioară a femeii se transmite soţului. | s- 
a intensificat dependenţa de idealuri, spiritualitate, au început 
să se acumuleze mai repede supărările şi aceasta 1-a dus 
treptat către infarct. Când s-a născut nepoata aţi mutat centrul 


atenţiei asupra ei. A fost o probă pentru soţul dumneavoastră, 
pentru purificarea lui. Imaginea obişnuită a lumii şi logica de 
fiecare zi s-au destrămat. Soţul nu a reuşit să primească 
purificarea, n-a acceptat situaţia ce-1 împingea spre iubire şi 
dumneavoastră nu aveţi nici un amestec. Când omul spune: „Nu 
pot să-mi iert" - înseamnă că se cramponează de idealuri şi cu 
aceasta îşi dăunează nu numai sieşi ci şi celorlalţi. Dacă după 
moartea soţului toată veneraţia dumneavoastră omenească, cu 
o forţă dublă aţi fi transferat-o asupra nepoatei, ea s-ar fi 
deschis faţă de dumneavoastră, ar fi preluat toată „murdăria"' 
karmică şi pentru ea lucrurile s-ar fi terminat tragic. Dar aşa v- 
aţi întors de la ea înăuntrul dumneavoastră şi nu-i puteţi cauza 
vreun rău însemnat. 

Intre oamenii care se iubesc întotdeauna trebuie să fie 
Dumnezeu, ei trebuie să se iubească prin Dumnezeu. Atunci, cu 
cât se vor iubi mai mult, cu atât aspiraţia către Dumnezeu va fi 
mai puternică. In cuvinte simple: în dragostea omenească 
trebuie întotdeauna să existe o distanţă, o detaşare faţă de 
omul iubit. După cum a spus un filozof: „Să iubeşti nu înseamnă 
să priveşti unul către celălalt ci să priveşti în aceeaşi direcţie". 
Cu cât depindeţi mai mult de idealuri cu atât veţi venera pe unii 
şi nu-i veţi suferi pe alţii” Anulaţi pretenţiile anterioare faţă de 
oameni şi faţă de dumneavoastră în planul idealurilor şi al 
spiritualităţii. îndepărtaţi-vă de tot ce este omenesc în dum- 
neavoastră. Aruncaţi-vă principiile, idealurile, logica şi conşti- 
inţa. Şi dacă veţi reuşi să vă schimbaţi veţi nutri sentimente 
fireşti şi faţă de nepoata dumneavoastră fără să-i dăunaţi. 

Stimate S.N. am următoarea întrebare: fetiţa mea are zece 
ani, acum este bolnavă de gripă (localizată la stomac) cu 
temperatură mare. Aseară mi-a spus un lucru ciudat: „Nu mă 
simt pe mine. Parcă m-aş vedea dintr-o parte, ca la televizor". 
Mi-aţi putea cumva explica aceasta? 

Temperatura înaltă la copii, de regulă, se explică prin 
nereuşite ale viitorilor copii. Temperatura se poate ridica fără 
cauze vizibile şi menţine un timp destul de îndelungat sau poate 
însoţi o anume afecţiune. Din moment ce viroza este gastrică 
înseamnă că imunitatea din zona stomacului este slăbită. Prin 
urmare tendinţa de a-1 supăra pe celălalt prin gânduri, cuvinte 
sau de a se supăra ea însăşi este mare. Are zece ani, începe 
maturizarea sexuală. Dacă au debutat bolile, se poate trage 


concluzia că nu este totul în regulă cu urmaşii ei. Cramponarea 
de idealuri a fetiţei este de două ori mai mare decât nivelul 
critic. A mamei de două ori şi jumătate. Corespunzător, 
agresivitatea subconştientă este mare în raport cu bărbaţii. lar 
copilul care trebuie să i se nască fetiţei este total armonios. în 
planul subtil, fetiţa este îmbrăţişată de soarta viitorului copil. El 
poate avea ulterior probleme cu plămânii, inima sau stomacul. 
Cauza, o ataşare crescută de idealuri şi, corespunzător, o 
susceptibilitate mărită. începe o activitate pentru salvarea 
copilului. Trebuie destabilizate structurile spirituale din planul 
subtil. Aceasta înseamnă boli şi temperaturi ridicate şi 
scoaterea conştiinţei în afara limitelor corpului! Percepția 
informaţiei propriului corp scade drastic, imaginea obişnuită a 
lumii se năruie şi aceasta îi permite să treacă prin toate 
încercările din viitor. Dar această activitate a început nu numai 
asupra viitoarei mame ci şi asupra viitoarei bunici, înainte de 
concepţie şi în timpul sarcinii fiicei dumneavoastră puteţi avea 
probleme mari pe partea ginecologică până la oncologie. în 
măsura în care vă veţi anula toate pretenţiile anterioare faţă de 
bărbaţi şi orice umilire a propriei importanţe, mai ales din 
perioada concepţiei şi a sarcinii, fiica dumneavoastră va putea 
suporta toate bolile şi conflictele de viaţă. Dacă o veţi ajuta şi 
cu o educaţie corectă, sănătatea dumneavoastră va fi şi ea 
bună. 

Sunt răvăşită de o relaţie dublă, soţ - amant. Ba mi se pare că 
sunt gata să-mi părăsesc soţul pentru celălalt, ba invers. Totul 
se complică prin faptul că şi amantul are familie. Ca urmare nici 
până astăzi nu ştiu la cine ţin mai mult. îmi este greu să redau 
în acest bileţel toată febra emoţiilor dar, credeţi-mă, trăiesc ca 
în somn încercând să-mi sugrum toate sentimentele. 

Probabil că aţi citit cărţile mele fiindcă în prezent sunteţi 
echilibrată. Agresivitatea subconştientă, dependenţa de 
relaţii, aptitudini, idealuri este minimă. Parcă totul ar trebui să 
fie normal şi fără suferinţe. Mă uit în planul dumneavoastră 
subtil. Şi văd imediat un mare necaz, boala sau moartea 
copilului dumneavoastră. Personal v-aţi pus în ordine dar pe 
copil n-aţi reuşit. Dependenţa lui de relaţii este de şase ori 
mai mare decât cea letală, la fel e şi dependenţa de idealuri. 
înseamnă că fie vă schimbaţi în continuare şi prin aceasta îi 
schimbaţi pe copil şi viitorii nepoți, fie trebuie să trăiţi într-o 


permanentă înjosire a relaţiilor şi idealurilor. Cu cât vă veţi 
opune în interior acestei situaţii, vă veţi reţine sentimentele, 
cu atât lupta poate duce la îmbolnăvirea sau moartea 
copilului dumneavoastră pentru care va trebui să plătiţi pe 
urmă. Situaţia poate fi schimbată radical nu prin acţiuni 
exterioare ci prin transformări interioare. 

Stimate S.N., când mă aflu la cimitir unde sunt 
înmormântați bunica şi bunicul meu simt o afluenţă de 
energie şi întotdeauna îmi creşte moralul până şi-n stările de 
indispoziţie. De ce efectul este atât de benefic asupra mea? 
Sufletele bunicii şi bunicului se găsesc în alte lumi. La 
dumneavoastră se produce un contact subconştient cu altă 
lume şi dependenţa faţă de lumea noastră scade brusc, ca şi 
dependenţa de problemele ei. Proasta dispoziţie vine dintr-o 
problemă nerezolvată, din incapacitatea de a depăşi stresul. Şi 
după cum, în parte, trăiţi emoţiile rudelor care privesc proble- 
mele dumneavoastră din cu totul alt unghi de vedere, ele vă 
ajută să revizuiţi în subconștient faptele şi să ieşiţi din zona lor 
de incidenţă. Cimitirul prin el însuşi linişteşte. S-a observat că 
oamenii ale căror case se află în preajma cimitirului trăiesc mai 
mult. De parcă omului i s-ar aminti în permanenţă că viaţa lui se 
va sfârşi, trecând destul de repede. Dependenţa de viată, cu 
toate valorile ei, se diminuează în interior. Orice stres este 
suportat de om mult mai uşor. De aceea şi starea de spirit este 
mai bună şi sănătatea mai robustă. 

Stimate S.N., în anul 1944, la 20 martie s-a împuşcat mama 
mea. După şaisprezece ani, la 19 martie s-a născut fiica mea. 
Nu are copii. Nu reuşeşte să ducă sarcina până la capăt. Sfătuiţi- 
ne, ce să facem? 

Dependenţa mamei dumneavoastră de relaţii era de patru ori 
mai mare decât cea mortală, de idealuri de şapte ori. Când s-a 
năruit legătura ei cu lumea, relaţia cu ceilalţi oameni, ea nu a 
putut să accepte şi să supravieţuiască acestui fapt. Naşterea 
fiicei dumneavoastră, a oricărui copil, în general, este o îm- 
plinire a proiectelor, speranţelor, viselor. Dacă naşterea s-a 
produs în apropierea datei tragice, este o semnalare a unei 
dependente, la copil, similare cu a bunicii, pe de-o parte, iar pe 
de alta, moartea reprezintă o destrămare a relaţiilor şi idealu- 
rilor. Coexistenţa acestor două date a diminuat într-o măsură 
oarecare ataşamentul fiicei dumneavoastră la relaţii şi idealuri. 


Tendinţa crescândă, la dumneavoastră şi fiica dumneavoastră, 
de a depinde de valorile omeneşti nu este înlăturată. Depen- 
denţa fiicei dumneavoastră de relaţii depăşeşte de două ori, iar 
de idealuri de patru ori nivelul mortal. Cu cât dependenţa este 
mai mare cu atât posibilitatea de a deţine vreo valoare se 
închide. Când viitorul este închis 100% , adică dependenţa de 
idealuri este la nivelul mortal, copilul încă se mai poate naşte, 
dar dacă închiderea merge spre 200-300 de unităţi şi mai mult, 
apare fie sterilitatea, fie sarcina nu se ţine, fie copilul se naşte 
bolnav. Trebuie să vă rugaţi pentru tot neamul ca să 
îndepărtați, ca pe un blestem, dorinţa de a venera relaţiile, 
idealurile, omul iubit. Să înţelegeţi un lucru simplu: dorinţa de a 
preamări orice valoare umană este dorinţa de a face din ele 
punctul de sprijin central al sufletului, adică de a le proclama 
eterne şi imuabile. Ceva poate fi etern numai atunci când nu se 
supune timpului iar pentru aceasta trebuie să fie în afara 
limitelor temporale. Orice valoare umană însă este constituită 
din temporalitate, spaţialitate şi materialitate şi de aceea nu 
poate fi eternă şi imuabilă. De îndată ce vreo fericire ome- 
nească exprimată prin posesiunea unei valori anume devine 
absolută, apare imediat dorinţa de a o salva şi proteja. De 
dragul salvării formei începe lupta cu conţinutul. Cu cât omul 
pierde mai repede obiectul veneraţiei, cu atât sufletul lui se 
încarcă mai puţin de agresivitate. 

Serghei Nicolaevici, înainte de naşterea fiului meu (11.04.90) 
am avut placentă dublă dar copilul a fost unul singur. Are acest 
lucru vreo influenţă asupra vieţii şi în ce mod? Cursul firesc al 
evenimentelor a fost perturbat. Acest fapt înjoseşte idealurile 
mamei şi prin ea armonizează copilul. Trebuiau să vină pe lume 
doi copii dar mersul evenimentelor s-a schimbat, imaginea lumii 
pentru copil s-a năruit şi reconstruit. Astfel i s-a blocat 
ataşamentul faţă de idealuri. Asemenea lucruri de obicei se 
petrec când pe lume trebuie să vină urmaşi armonioşi iar 
purificarea uzuală prin boli, traumatisme, nenorociri nu este 
îndeajuns de eficientă şi intră în funcţiune metode mai subtile şi 
neobişnuite, pentru aducerea sufletului în armonie. 

Stimate S.N. văd adesea, fără să vreau, imagini cu morţi sau 
nenorociri ale oamenilor apropiaţi. Din ce cauză? Eu însămi îmi 
simt dureros partea stângă a corpului. Explicaţi-mi, vă rog, ce 
se întâmplă? 


Aveţi un contact puternic cu structurile ordinii superioare. 
Rezerva interioară de spiritualitate depăşeşte nivelul mediu. De 
aceea, dacă veţi începe să vă ataşaţi de cineva, să-l adorati, 
acest om poate să moară. Mecanismul este simplu. Dacă iubim, 
adorăm şi ne ataşăm de un om la nivelul superficial al 
conştiinţei, nu reprezintă pentru el nici un pericol. Dacă adoraţia 
pătrunde la nivelul profund, poare aduce necazuri celuilalt om. 
El poate resimţi acest lucru şi se apără destabilizând stratul prin 
care trece adoraţia. Adesea actorii celebrii, cântăreții se 
comportă vulgar, imoral. Oricât ar fi de ciudat este o încercare 
de ase apăra. Dacănu vor face aşa, dependenţa valorilor 
spirituale ce li se atribuie va începe să crească brusc şi 
respectivul om se poate îmbolnăvi sau muri. Protecţia dată de la 
natură este cantitatea de iubire faţă de Dumnezeu din sufletul 
omului celebru, acumulată în vieţile anterioare şi într-o oarecare 
măsură în cea prezentă. 

Dacă este îndeajuns de multă, nici o adoraţie nu-i va face rău. 
Cu cât iubirea din structurile profunde este mai puternică, cu 
atât mai cinic, meschin va trebui să fie comportamentul omului 
talentat, căci să fii talentat şi să nu crezi în Dumnezeu este 
foarte periculos. Am în vedere nu regulile stereotipe ale 
credinţei în Dumnezeu ce sunt mai degrabă formale decât con- 
sistente, ci credinţa trăită, adică neobişnuită bunătate, 
renunțare la critică, capacitatea de a ierta, de a pune iubirea 
mai presus de morală, simţul etic, principii, aptitudini şi bani. De 
ce este periculos să fii talentat ? Fiindcă la exterior omul nu este 
încă recunoscut, sau pomenit şi n-are bani, n-are celebritate, 
dar înăuntrul tuturor creşte valul de adoraţie şi venerație, 
independent de voinţa oamenilor. De aceea, în mod obişnuit, 
omului talentat, până la începutul sau în primele momente ale 
creaţiei, soarta îi este potrivnică, poate fi multă vreme bolnav 
ş.a.m.d. De parcă ar trebui să sufere, să nu mai depindă de 
acea atenţie interioară care se îndreaptă către el, ţintuindu-l de 
valorile umane. De aceea mulţi oameni talentaţi au fost firavi, 
lipsiţi de sănătate încă din copilărie. Era înjosit trupul şi, 
corespunzător, spiritual şi sufletul. Acest lucru micşora 
dependenţa de valorile omeneşti şi facilita supraviețuirea 
ulterioară. 

Multe genii cu sufletul excepţional de curat au murit în 
copilărie, ori s-au pierdut, nesuportând adulaţia ce le-o arăta în 


subconştient un număr covârşitor de oameni, care nici măcar 
nu ştiau de existenţa Ilfe Mulţi oameni, incredibil de talentaţi, 
venind în această lume au putut supravieţui născându-se inva- 
lizi sau grav bolnavi. Invaliditatea, aici, nu era o plată pentru 
nişte păcate, după cum indică tradiţia clasică indiană, ci o 
protecţie împotriva morţii, în cazul în care omul ar atinge valori 
la scară prea mare. Cu cât nivelul spiritual interior este mai 
subtil şi de mai mari dimensiuni, cu atât posibilităţile noastre de 
a-l percepe şi controla sunt mai puţine. Adoraţia la acest nivel 
îl leagă pe om de planul subtil atât de puternic, încât se stinge 
repede. 

Când la autorul biletului se declanşează idolatrizarea rudelor 
apropiate, simultan se declanşează şi sistemul de prevenire, 
adică i se arată la ce se poate ajunge. Acest procedeu blochează 
adoraţia în creştere, pune o distanţă şi le permite celor de care 
se ataşează autorul biletului să supravieţuiască, blocajele 
acestea nefiind patologice, ci salvatoare. întrucât autorul 
bileţelului nu înţelege acest lucru, el nu acceptă atenţionările în 
rând cu alte dovezi de prevenţie şi începe să se supere pe 
lumea înconjurătoare, pe forţele superioare care îl protejează. 
Supărările se blochează prin durerea din partea stângă a 
corpului. Dacă n-ar fi aşa nemulţumirea ar putea să se 
transforme într-o boală gravă sau protecţia ar fi anulată, durerile 
ar dispare dar în urma lor ar începe să-i moară rudele şi în final 
ar rămâne singur. Vă previn încă o dată: nu vă luptaţi cu 
dumneavoastră înşivă, nu încercaţi să vă modificaţi in 
consecinţa unei logici omeneşti. Schimbarea se poate realiza , 
doar prin logica divină, modificându-vă atitudinea faţă de lumea 
înconjurătoare şi faţă de sine. 

Pe fiul nostru 1-a muşcat a doua oară un câine. Prima dată 
când era încă mic (1-a apucat de obraz) şi a doua oară de 
curând, l-a prins de picior. Spuneţi-mi, vă rog, care este cauza. 
Şi vă rog să-mi mai spuneţi de ce are momente de furie intensă, 
la doar nouă ani. Poate că sunt eu de vină cu ceva? 

Fiul dumneavoastră are o agresivitate subconştientă de 300 de 
unităţi. 200 reprezintă media letală pentru un om. O parte 
însemnată o constituie atitudinea dumneavoastră greşită faţă 
de lume. Aţi trăit pentru spiritualitate, nu pentru iubire. lubirea 
oferă o imagine completă a lumii şi dacă de la început iubim 
iumea şi apoi încercăm să o înţelegem nu vom fi niciodată în 


conflict cu ea. Conştiinţa este întotdeauna limitată şi nu va da 
vreodată o imagine exactă a lumii, până nu va deveni iubire. 
Din primele secunde în care idealurile devin mai importante 
decât iubirea, omul încearcă să transforme întregul mediu 
înconjurător conform idealului său limitat. lar dacă lumea nu 
poate să corespundă conştiinţei noastre, instantaneu se declan- 
şează conflictul, apar pretenţiile şi nemulţumire faţă de absolut 
tot. încep tratarea şi salvarea lui prin distrugerea acelei imagini 
a lumii pe care o considera de nezdruncinat. La început se 
năruie idealurile la exterior: moartea unui om apropiat, de 
pildă. Sau o jignire nefirească, neîndreptăţită din partea omului 
iubit. Sau o reacţie nedreaptă din partea societăţii. Lumea 
devine ilogică, duşmănoasă. Totul înjur începe să cadă. Dacă 
omul renunţă la importanţa conştiinţei şi se îndreaptă spre 
iubire, logica omenească şi conştiinţa se refac. Dacă însă se 
încăpăţânează în susţinerea principiilor şi idealurilor proprii 
atunci începe să se dezintegreze şi din interior. Şi, de obicei, 
lovitura este aplicată copiilor, nepoților, şi celor nenăscuţi în 
aceeaşi măsură, mutilându-le caracterul şi concepţia despre 
lume, şi în cele din urmă este aplicată şi persoanei în cauză. 

Să ne întoarcem la autorul biletului. Când aţi fost tratată prin 
înjosirea idealurilor şi a conştiinţei nu aţi înţeles şi nu aţi 
acceptat. Mai ales în perioada sarcinii. Şi la fiul dumneavoastră 
tendinţa respectivă nu s-a micşorat, ci a crescut, întrucât 
aderenţa la idealuri îl poate costa scump şi pe el şi pe ceilalţi 
oameni, mecanismele de salvare ale copilului au intrat în 
funcţiune încă din copilărie. Faţa, ochii, dinţii, tenul sunt legate 
de ideal. Şi dacă în copilărie are loc un traumatism al feţei sau 
al dentiţiei, sau apar probleme legate de vedere, înseamnă că 
dependenţa de idealuri este mare. Dacă nu este traumatism, ci 
atacul unui animal, înseamnă că agresivitatea nu mai este 
prezentă doar la nivelul profund ci a trecut deja la nivel 
exterior. 

Dacă un astfel de copil va fi aprobat în toate, i se poate 
schilocHjşufjetul. Dacă adresarea va fi brutală îl poate înver- 
şunaşi, la o profundă purificare, straturile superioare ale ca- 
racterului se vor deforma ca şi sănătatea şi destinul. De aceea, 
cel mai bine faceti-i o demonstraţie de iubire, explicati-i că 
pedepsele dure sunt necesare spre binele lui. Apoi pedepsiţi-l. 
Dar important este, desigur, nu actul exterior, chiar şi cel mai 


decis, ci lugrul părinţilor cu eu-1 propriu, propria modificare a 
raportului cu lumea şicu ei înşişi, în acest caz transformarea 
copiilor poate avea loc foarte repede. 

Voi povesti o situaţie bizară ce mi s-a întâmplat nu demult. La 
consultaţie a venit o femeie cu un copil. Băieţelul avea aproape 
cinci ani. După câteva minute deja îi teroriza pe toţi cei veniţi la 
consultaţie. Făcea numai ce dorea şi era foarte hotărât. După 20 
de minute, a pretins ca asistentul să-l ducă în spate prin tot 
apartamentul. Apoi s-a plictisit şi a început să se lege de toţi 
pacienţii. După o vreme, a deschis uşa de la camera în care mă 
aflam şi cu o mină şireată, lucind din sticlele ochelarilor a rostit: 
„Lazarev, ce faci tu aici?" Am înţeles că situaţia trebuie 
modificată. l-am luat pe mamă şi copil în cameră. Copilul, ca şi 
mai-nainte, se ţinea de năzbâtii, sărea prin cameră, în cele din 
urmă mama, cu dificultate 1-a aşezat lângă ea. Am început rar, 
dialogul cu femeia. „Cu o oră înainte v-am spus că aveti o 
puternică dependenta fată de aptitudini, idealutir-adică-Ojiiare 
trufie". Ea gejierează pretenţii crescute faţă de oameni, dorinţa 
de a-i manipulare toţi şi de a-i supune, incapacitatea de a primi 
o umilire, de a ceda. In ora care a trecut aţi lucrat asupra 
dumneavoastră. Dar tot efortul dumneavoastră este fără 
rezultat - întind un deget şi—1 indic pe copil - băieţelul nu se 
schimbă. Vedeţi cum se comportă? - o întreb eu. Aşa cum 
j>g_comportă el, aşa sunteţi dumneavoastră în interior. Pe 
dinafară păreţi__oblândă oiţă. Nu trebuie să-i induceţi în eroare 
pe ceilalţi şi pe dumneavoastră. Trebuie să vă transformați, nu 
în afară, ci înăuntru. Dacă nu vă schimbaţi, nimic nu-l va _aluta 
pe copil". Se instalează o pauză lungă. Femeia oarecum 
încurcată se uită la mine. Apoi mă întreabă: „Spuneţi-mi 
ceatitudine să am faţă de el la exterior?" „Priviţi: copilul şi-a 
făcut pe aici de cap mai mult de o oră şi dumneavoastră nici 
măcar o dată nu l-aţi admonestat. Dacă îi veţi ... 

Acelaşi lucriuse întâmplă şi cu ataşamentul fată de alt om. 
Dacăjui te manifestezi la suprafaţă şi-ţi împjngi_şentimentele în 
tine, te vor „rupe'" şi mai repede. Adesea, literatura te învaţă 
să-ţi ascunzi sentimentele. Este pedagogia cea mai rea. Senti- 
mentele omeneştjjrgbuie să se ejţţexiarizgze, înăuntru trebuie 
să fie consacrate lui Dumnezeu". Mă uit la femeie: „Vă spun 
încă o dată: Vă veţi schimba dumneavoastră, se va schimba şi 
\ el". în acel moment mut nişte hârtii pe birou. Una din ele cade 


^ lin pe podea. Femeia stă imobilă privind la mine. Copilul de 
asemeni. Deodată copilul se ridică, se apropie de hârtia căzută, 
o ridică şi mi-o pune pe masă. „Serghei Nikolaevici v-a căzut o 
foaie" spune el timid. Mama se uită uluită la noi amândoi. 
„Probabil că aţi început să vă transformați" îi spun eu. Mi-am 
amintit încă un fapt. Când copilul se agăța de asistent, acela 
încercând să-l calmeze i-a zis: „Poţi să te potoleşti? Tu ruseşte 
înţelegi sau nu ?" „Eu înţeleg dar tu nu înţelegi". „Măcar de ti- 
ar părea rău de oameni încerca asistentul să-l aducă la intenţii 
mai bune. „Dar de ce trebuie să-mi fie milă de ei ?" a ridicat din 
umeri copilul. 

După o jumătate de an mama a venit cu el încă o dată. Nu 1- 
am recunoscut şi mi-am amintit de el numai după ochelari. Era 
cu totul alt copil. „Ştiţi, - îmi povestea mama lui - educatorii de 
la grădiniţă nu înţeleg nimic. «Dacă ne-aţi fi spus că 
transformarea copilului poate fi atât de radicală nu v-am fi 
crezut în nici un caz» au zis ei". 

Din ce cauza au copii enurezis? 

Orice îmbolnăvire, fie o perturbare la nivel organic sau 
funcţional, frânează dezvoltarea agresivităţii din suflet. Dacă 
dependenţa copilului de valorile umane şi agresivitatea vin din 
viaţa anterioară, perturbările sunt adesea grave, organice, la 
naştere sau în fragedă copilărie. Dacă sufletul lui vine în 
această lume mai mult sau mai puţin curat şi agresivitatea se 
transmite de la părinţi, apar mai des perturbări funcţionale. în 
măsura în care agresivitatea este mare în relaţia reciprocă şi în 
cea cu lumea din jur, se declanşează la copil programul 
autodistrugerii. Problemele legate de învelişul dermic, infla- 
maţiile rinofaringiene, durerile de cap, traumatismele capului 
sunt primele niveluri ale frângerii agresivităţii. După aceea 
încep disfuncţiile intestinale şi ale sistemului uro-genital; dure- 
rile intestinale, constipaţiile, diareea sunt mărturia unui puter- 
nic program de autodistrugere la copil, şi a unor pretenţii 
crescute faţă de lume şi oameni la părinţi. Dacă agresivitatea 
este la scară mare, atacul nu mai are loc la suprafaţă ci chiar în 
miez: se produce o deformare a câmpurilor în jurul primei 
chakre, cea mai informativă şi energo-absorbantă. La început 
apar perturbări funcţionale ale sistemului uro-genital, procese 
inflamatorii sau enurezis adică incontinenţă urinară. Cu cât este 
mai amplă agresivitatea interioară, cu atât această afecţiune 


trece mai greu. Dacă se încearcă o tratare a enurezisului fără a 
modifica şi caracterul copilului, efectul poate fi negativ asupra 
urmaşilor sau pur şi simplu nu mai vin pe lume, pentru că 
ataşarea sufletelor va fi mai mare decât cea critică. Enure-zisul 
se tratează, în primul rând, prin schimbările interioare ale 
sufletului şi caracterului mamei. Prin revizuirea tuturor situa- 
ţiilor de viaţă, mai ales a celor din timpul sarcinii. Voi descrie un 
caz cu totul ilustrativ. 

Aveam la consultaţie o femeie cu fiica ei de nouă ani. „E 
nenorocire - povestea mama - face pipi pe ea nu numai 
noaptea ci şi ziua, este de-ajuns să închidă ochii. Am fost la 
consultaţii la toate somităţile medicinii, nimeni nu ne-a putut 
ajuta. Au lucrat cu ea cei mai buni hipnotizatori, psihiatri, 
bioenergeticieni. Au încercat s-o trateze prin acupunctura, 
metode homeopatice. Rezultat nul. Nimic, nici cea mai mică 
ameliorare. Sunt pur şi simplu disperată". 

„SlavăDojtiului că n-au fost modificări - zic eu - i-aţi fi 
vindecat enurezisul şi ar fijlărnas_copiluljară urmaşi". Ochii 
mamei s-au umplut de lacrimi: „Şi atunci ce să fac acum, să n- 
o mai tratez ?" „Trebuie s-o trataţi, dar corect. întâilrebuie să 
vindecaţi sufletul". în ochii femeii apare un licăr de speranţă. 
„Ce treBuie-siTfac? " Am dat din umeri: „ Să nu leneviţi". 
Femeia nu înţelege: „Cum adică?" „Foarte simplu - îi răspund 

- câte din cărţile mele aţi citit?" „Pe toate" mi-a răspuns femeia 
fără ezitare. „Toate?" „Da, toate" „Şi le-aţi citit cu atenţie?" „Da, 
m-am străduit" „Ei, atunci, - spun eu - vreau să vă întreb: v-aji 
enervaţi şi aţi fost nemulțumită de soţul dumneayoasţră_în 
timpul sarcjnii?" Ea şovăi: „Ei, da, a fost şi aşa ceva şi încă 
foarte rău". „Şi atunci de ce nu le-aţi anulat până acum?" Şovăi 
din nou: „Dar acum mă port frumos cu el". „Ce caută aici acest 
«acum»? Trebuie să revizuiţi acea situaţie, s-o retrăiţi". Ea face 
un gest vag cu mâna „Aşa, în general mi-am revizuit perioada 
sarcinii". „Dar nu aşa, şi nu în general. Trebuie să nivelaţi toate 
situaţiile de zeci de ori pentru a vă schimba lăuntric. Astfel încât 
dacă vi se va da din nou o situaţie similară s-o parcurgeţi fără 
ezitare pentru ca sentimentul iubirii din suflet să rămână 
neatins, pentru a nu emite pretenţii faţă de nimeni şi pentru a 
vedea în toate, voinţa Divină". Am fluturat din mână: „Duceţi-vă 
şi lucraţi asupra dumneavoastră". Femeia s-a ridicat şi a plecat. 


De obicei, consult în felul următor: dacă văd că omul nu este 
pregătit, nu-l primesc. Se vede imediat. Dacă este mai mult sau 
mai puţin pregătit dar pretenţiile faţă de Dumnezeu sunt mari îi 
explic. „Pentru a vă schimba trebuie să vă adresaţi lui 
Dumnezeu şi acest lucru se face prin rugăciune. Dar cum vă 
puteţi adresa lui Dumnezeu dacă sufletul dumneavoastră este 
saţuraţde pretenţii faţă de El? Acest lucru s-a întâmplat în urma 
nemulțumirii profunde faţă de oamenii apropiaţi, societate, stat, 
lumea înconjurătoare. In urma nemulțumirii faţă de situaţie, 
soarta dumneavoastră, forţele supreme, mersul eveni-mentelor 
din jurul dumneavoastră. Până nu veţi trece prin toate situaţiile 
din nou şi prin căinţă nu veţi renunţa la pretenţiile faţă de 
Dumnezeu, schimbările vor fi de suprafaţă iar rugăciunea 
dumneavoastră ineficientă". 

Dacă omul este gata, îi explic esenţa problemelor şi apoi 2 -3 
ore lucrează asupra sa, adică este ca şi cum la o vizită aş face 
două şedinţe. Acţiunea şi schimbările sunt uneori atât de puter- 
nice încât este necesar un control ulterior. Această femeie nu 
m-a înţeles, s-a sculat şi a plecat imediat. Şedinţa a durat 
câteva minute. Am găsit telefonul ei şi am sunat-o seara. „Vă 
rog să veniţi mâine. Şedinţa nu s-a terminat". Femeia a venit în 
ziua următoare: M-am uitat la câmpul fiicei şi am fost plăcut 
impresionat. Dispăruseră deformaţiile puternice ale câmpului ei 
şi ale câmpurilor viitorilor copii. „Apropo, care a fost starea fiicei 
dumneavoastră în noaptea trecută ?" am întrebat eu. „Mă tem 
să cred - a răspuns mama - dar totul a fost în regulă în noaptea 
trecută". Şedinţa a durat câteva minute, dar femeia a înţeles şi 
a văzut direcţia în care trebuie să meargă şi în continuare a 
început să lucreze singură. în principiu, nu-i mai eram necesar, 
lucru de care m-am convins în ziua următoare. Enurezisul 
copilului este influenţat şi de starea tatălui deşi în mai mică 
măsură. In special, când tatăl are o nemulţumire crescută faţă 
de sine şi situaţie. Aşa încât lucrul tatălui cu sine însuşi se face 
spre binele sănătăţii şi sorții copilului. 

Fetiţa nu-şi înţelege deocamdată problemele şi n-aş vrea să 
se complexeze încă de pe acum. Are tot spatele acoperit de 
păr. Ce să fac? 

Fetiţei, din trei vieţi anterioare îi vine o puternică dorinţă de 
a-i subordona pe toţi şi toate. Dependenţa ei de idealuri, 


morală şi simţul etic cât şi de nivelurile spiritualităţii aflate 
mult deasupra lor este foarte puternică. 

Cum apare un atare fenomen? Să presupunem că un om are 
neplăceri, boli şi necazuri. La început se plânge, îi învinovăţeşte 
pe alţii iar apoi începe să simtă şi să înţeleagă că nu există 
vinovaţi, că este dat de sus şi trebuie să fie primit. Dar 
neplăcerile şi nefericirile continuă. Şi toate imaginile despre 
lume se năruie. Şi despre oameni, şi despre tot ce-i era omului 
familiar. Treptat, în suflet apare o senzaţie stabilă că impor- 
tanţa acestei lumi şi lumea însăşi, ca şi toate reprezentările 
despre fericire, sunt atât de iluzorii, încât nu pot fi luate în 
serios. Şi că trebuie căutat un punct de sprijin mai de nădejde. 
Dar pentru că totul se năruie, omul ajunge treptat la reflecţiile 
despre Dumnezeu. începe să simtă şi să înţeleagă că singura 
constantă în Univers este aspiraţia către Dumnezeu şi iubirea 
faţă de Dumnezeu. Că acest sentiment iese din limitele a tot ce 
se numeşte „om' & „Univers" şi nu poate fi dominat. lar 
neplăcerile, bolile şi nefericirile continuă. Şi cu cât durează mai 
mult, cu atât omul năzuieşte mai tare spre Dumnezeu şi 
sentimentul iubirii din sufletul lui este mai semnificativ. Cu cât 
este mai multă iubire în suflet ,cu atât mai cuprinzătoare este 
spiritualitatea pe care o generează un asemenea suflet. 
Potenţialul spiritual al unui astfel de om devine foarte mare. 
Dacă merge mai departe pe drumul acumulării iubirii de 
Dumnezeu el devine sfânt. Şi mai departe, proroc şi Mesia. Dar 
dacă neplăcerile şi nefericirile se opresc din prima etapă iar 
puternicul potenţial spiritual permite o realizare lejeră a tuturor 
dorințelor, atunci omul poate uita că în toate bucuriile şi 
fericirile omeneşti principala menire a omului este aspiraţia 
către Dumnezeu, acumularea iubirii în suflet, creşterea gradului 
de Dumnezeire din sufletul său. Cu cât omul se aruncă mai tare 
înspre valorile spirituale superioare şi învelişurile lor exterioare 
cum ar fi manipularea lumii înconjurătoare, intelectul, 
aptitudinile etc, cu atât în suflet începe să crească agresivitatea 
înlocuind iubirea. 

Un asemenea om poate fi criminal, ticălos, poate distruge 
oameni, poate fi vrăjitor şi practicant al magiei negre. Şi totuşi 
îi reuşeşte şi-i merge de minune; deşi forma este otrăvită, 
conţinutul este încă plin de iubire. 


Cu cât am mai multă iubire în adâncul sufletului, cu atât nu voi 
ucide iubirea altui om şi agresivitatea mea faţă de el va fi 
superficială. întrucât logica omenească, normele şi 
legile omeneşti aparţin formei, încălcarea lor poartă mai 
mult o responsabilitate umană decât Divină. Pe de altă parte, 
oricât s-ar diferenţia învelişul omenesc şi conştiinţa de eu-1 
superior, etern, totuşi ele se reunesc într-un singur om. La fel, 
încălcarea gravă a tuturor legilor omeneşti, dacă ea nu este 
dictată de iubire, reprezintă şi o încălcare a legilor divine. Şi cu 
cât îi reuşeşte mai bine acest lucru, cu atât mai puţină iubire îi 
rămâne în adâncul sufletului, cu atât protecţia este mai slabă şi 
cu atât mai repede şi inexorabil vine ceea ce numim 
„pedeapsa lui Dumnezeu". Unul dintre aceste semne este zona 
păroasă de pe pielea nou-născuţilor. De ce un înveliş păros? 
Omul a avut în timpurile preistorice un tegument compact 
păros. Atunci conştiinţa lui şi nivelurile superioare ale 
spiritualităţii nu erau dezvoltate. 


O pilozitate puternică este ca o întoarcere a omului spre 
acele vremuri. Structurile spirituale superioare sunt frânate, 
dependenţa de ele se micşorează şi acest lucru, într-o 
oarecare măsură, reţine agresivitatea interioară. 

îmi amintesc de vremea în care, fiind un bioenergetician 
începător, încercam să vindec prin pase ale mâinilor, 
degajând din ele energie. Atunci s-a petrecut o istorie pe care 
multă vreme n-am s-o înţeleg. 

O fetiţă avea din naştere o claviculă fracturată. Am fost invitaţi 
câţiva bioenergeticieni s-o vindecăm. în plus fetiţa avea un 
stafilococ foarte puternic care rezista la orice antibiotic. Am 
venit în apartamentul părinţilor fetiţei, am făcut pase, am 
eliberat energie, am nivelat biocâmpul ş.a.m.d. Efectul a 
fost nul. Stafilococul nu ceda. Am venit a doua oară şi acelaşi 
lucru. Sunt un om încăpățânat şi dacă nu-mi reuşeşte ceva, 
sunt gata să repet la nesfârşit dar nu în mod prostesc şi 
unilateral, ci căutând noi căi pentru rezolvarea problemei. De 
pe atunci încercam să alătur efectul şi cauza, să leg boala de 
vreun eveniment din viaţă. Consideram pe atunci că boala nu 
este determinată de caracter şi concepţia despre lume ci de un 
fapt petrecut în timpul vieţii sau de un gest imoral săvârşit de 
om. Cu atât mai mult cu cât, în înţelesul clasic al karmei, aşa se 
prezintă lucrurile. Am stat de vorbă îndelung cu părinţii fetei. 
Actualizam orice informaţie ar fi putut avea legătură cu tema. 
Pentru a găsi nişte legături, a face nişte paralele şi a primi 
descifrarea. Am încercat să îndrept conversaţia în orice 
direcţie, căutând înverşunat fraze, relatări ale unor situaţii care 
ar fi putut lumina enigma respectivă. 
Claviculă. Claviculă fracturată din naştere. Auzisem undeva 
aceste cuvinte. Mi-am amintit apoi unde. La" o lecţie restrânsă, 
un bioenergetician ne-a spus: „Câteodată se nasc mici scorpii, 
adică par a fi menite din naştere să aducă nenorociri şi să 
distrugă oameni. Un semn al apariţiei pe lume a unor astfel de 
scorpiuţe este fractura claviculei din naştere". „Ce are a face 
aici scorpiuţa? - mă gândeam eu. Ce legătură are cu situaţia 
prezentă? Deocamdată nu se îmbină. Să lăsăm pentru un timp 
această informaţie deoparte". Stau de vorbă cu mama copilului. 
„Spuneţi-mi, aţi avut în viaţă situaţii neobişnuite?" „Dacă 
problema nu este tipică înseamnă că nici contextul nu este 
tipic", gândeam eu. Mama îşi aminteşte: „în viaţa mea am 


simţit întotdeauna că am puteri mari. Dacă mă supăra cineva, 
urma neapărat o pedeapsă. De regulă, cu sfârşit letal. Aha, m- 
am gândit eu, oare chiar Dumnezeu o protejează cu atâta 
cruzime pe această doamnă de supărări? Sau aşa se apără 
subconştient ea însăşi?" 

„Cu fetiţa au fost după naştere şi alte probleme?" „Da, fetiţa s-a 
născut cu foarte mult păr pe spate. l-am uns spatele cu laptele 
meu şi pilozitatea a dispărut". 

într-un anume fel pilozitatea era legată de stafilococ. 

Simţeam asta, dar nu puteam să pun lucrurile cap la cap. Din 
grupa de bioenergeticieni care a venit să vadă acest caz dificil 
au rămas doi oameni. Eu şi o doamnă pe care a inspirat-o 
încăpăţânarea mea şi a încercat să mă ajute în descâlcirea 
acestui ghem complicat. Tot ce poate magia şi bioenergetica 
am încercat şi răs-încercat. Stafilococul nu dispărea. Nefericitul 
copil se chinuia dar nu puteam să-l ajutăm. Mă gândeam 
mereu ce s-ar mai putea face în acest caz. Şi am hotărât să 
încerc ultima variantă. în vremea aceea tratam la consultaţii 
prin energie şi presopunctură şi efectul era adesea strălucit. 
Dar nu mă mulțumea, căutam perseverent noi forme de 
acţiune. 

O dată am decis să fac un experiment. Am luat nişte 
reproduceri bune de icoane vechi, le-am agăţat pe perete iar 
sub ele am pus un scaun. Pe scaun îi aşezam pe pacienţi iar 
apoi mă rugam şi-mi închipuiam că din icoane iese şi coboară o 
lumină asupra omului. Parcă nu făcusem cine ştie ce dar efectul 
era adesea mai bun decât în orice pasă bioenergetică. In 
esenţă, dacă în acest caz exista o influenţă ea se făcea de la 
distanţă, adică nu mai acţionam deloc cu mâinile. De fiecare 
dată mă convingeam că acţiunea cu cât este mai subtilă şi 
inobservabilă cu atât este mai eficientă. 

Mi-am amintit apoi de un caz ce a părut a fi o minune. Unei 
femei i s-a pus diagnosticul - cancer la sân. Trebuia să treacă 
printr-o operaţie. Doi călugări au început de atunci să se roage 
pentru ea. Şi când înaintea operaţiei i s-au făcut analize a reieşit 
că femeia era complet sănătoasă. Simţeam până şi fizic că 
istoria nu era o scorneală. Ne-am decis să o ajutăm pe fetiţă de 
la distanţă. Ne-am dus la biserică, ne-am rugat şi am pus o 
lumânare pentru sănătatea ei. Din tot ceea ce am făcut, i-am 
spus eu ajutoarei mele, cred: această acţiune va fi mai eficientă. 


Am senzaţia că ceva s-a micşorat şi starea copilului trebuie să 
se schimbe considerabil". S-a schimbat. La ora cinci după-masă 
am pus lumânarea şi i-am sunat pe părinţi pentru a afla în ce 
stadiu se află fetiţa?" „Acum este la reanimare, la spital", a 
urmat răspunsul. „Dar ce s-a întâmplat?" „La ora cinci după- 
amiază a început să vomite fără pauză. Situaţia s-a înrăutățit în 
asemenea hal încât am chemat «salvarea» şi am dus-o la 
reanimare. Eram şocat. Şi pur şi simplu speriat. Am vrut să ajut 
şi era să distrug. 

Nu i-am mai sunat pe părinţii fetiţei. Problema s-a dovedit a fi 
irezolvabilă. Dar am continuat s-o port în mine. Atunci 
consideram că i-am făcut rău unui sugar. Deşi un gând de bun 
simţ îmi spunea că multora li se pun lumânări pentru sănătate şi 
le face numai bine. Apoi mă întorceam periodic la această temă, 
încercând s-o înţeleg. Când am acţionat cu mâinile, dându-i 
copilului energie, îi ajutam trupul. Şi când i-am pus lumânarea 
pentru sănătate am vrut să-i ajutăm de asemeni trupul. De ce 
efectele au fost atât de diferite? încet şi chinuitor a venit 
înţelegerea. 

Când am pus la biserică lumânarea ne-am gândit la trup şi la 
problemele lui. In creştinism însă omul este întâi de toate suflet 
şi apoi trup. Energetica bisericii lucrează la început pentru 
sănătatea şi salvarea sufletului, nu a trupului. Are loco 
purificare a sufletului. înseamnă că fetiţei i se purifica sufletul. 
Dar se pare că sufletul era într-o stare nu tocmai bună din 
moment ce purificarea se făcea atât de chinuitor. 

Suferea trupul, se purifica siifjeji.il. Sufletul fetiţei, ataşat de 
valoriie spirituale superioare se obişnuise să oprime iubirea, să 
manifeste agresivitate faţă de iubire. lar când prin biserică şi 
rugăciune iubirea a început să revină, agresivitatea faţă de 
iubire s-a pornit împotriva aceleia care o purta şi a început 
purificarea. Am simţit că, dacă părinţii s-ar fi dus ei întâi la 
biserică şi ar fi început să se roage, purificarea fetiţei n-ar fi fost 
atât de chinuitoare. 

Mai târziu, când am mai întâlnit pilozitate excesivă sau 
stafilococ la copii, deja ştiam de unde vine. în primul rând, de la 
o atiţudineseveră şi neînduplecată faţă de lume şi oameni a 
părinţilor, bunTciTof” adică a generaţiilor anterioare. Un 
asemenea. CflpiLpg_aţe fi ajutat grinjtrarisfbtmarea-pănnţilor. 
Botezul, împărtăşania, vizitarea frecventă a bisericii, pentru 


acest copil, sunt mai eficiente decât orice medicament. A-I 
învăţa săjsejroagejsă ierte, să nu gândească rău despre oameni 
înseamnă a-i salvasufletul, viaţa şi a permite viitorilor lui copii 
să se ivească pe lume. Sufletul nostru are o inerție. Cu cât 
renegarea iubirii de dragul valorilor omeneşti a pătruns mai 
adânc şi la scară mai mare în suflet, cu cât mecanismul de 
distrugere a iubirii şi-a luat turaţia, cu atât mai lungă şi 
chinuitoare poate fi purificarea şi salvarea. 

Când raţiunea noastră iese de sub control poate fi periculos 
pentru cei din jur. Dar raţiunea se întunecă atunci când sufletul 
şi spiritul se maculează prin dependenţa de valorile umane, 
renegarea iubirii. întotdeauna a existat un mecanism natural 
care funcţionează fără greş. Mecanismul de salvare a urmaşilor 
şi legat de ei, a structurilor subtile, profunde, ale sufletului 
omului. Religiile mondiale, înțelegând că omul nu este doar corp 
şi gândire, în primul rând s-au adresat sufletului omului şi s-au 
străduit să-l ajute pe acesta. Toată medicina contemporană, 
psihiatria, psihologia consideră că omul este trup şi creier. 
înseamnă că trebuie salvate corpul şi conştiinţa omului, curățate 
ele în primul rând şi venerate. Natura arunca în permanenţă 
„mMurdăria" din suflet spre trup. Corpul se îmbolnăvea şi suferea, 
conştiinţa se întuneca. Spiritul şi sufletul se curăţau. Toate 
metodele moderne de tratament aruncă „murdăria" din corp şi 
conştiinţă înapoi în suflet şi atunci spiritul şi sufletul omului pot 
să-şi iasă din fire. Spre acest lucru se îndreaptă lumea 
occidentală. Ceea ce se poate numi deja Apocalipsă. După cum 
se spune într-un film despre eroul principal: „Acest om nu este 
nebun, conştiinţa lui este curată şi limpede, sufletul lui şi-a ieşit 
din minţi”. 

Dacă piere trupul omului şi se dezintegrează conştiinţa lui, 
structurile subtile pe care le numim „spiritul“ omului şi „sufletul“ 
lui continuă să existe. Fără ele nu se pot naşte urmaşii noştri, 
fără ele nu vor mai fi viitoarele noastre vieţi. Dacă se întunecă 
spiritul şi începe să se descompună, neamul omenesc se va 
sfârşi. Cu cât atingem valori spirituale mai înalte, cu atât 
acumularea de iubire pentru Dumnezeu trebuie să fie mai mare 
şi aspiraţia către El mai puternică. Altfel dependenţa de valorile 
umane ne va omori încetul cu încetul şi spiritul, şi sufletul. 

în măsura în care înţelegem acest lucru, vom trăi fericiţi şi 
noi, şi copiii noştri. Dacă din copilărie i se va repeta copilului că 


principala fericire în viaţă este iubirea pentru Dumnezeu şi 
acumularea acestui sentiment în suflet, că fericirea principală se 
află înăuntrul omului şi nu în afara lui, că aptitudinile, cariera, 
intelectul, voinţa, dorinţa - toate acestea nu pot fi importante şi 
că ele sunt întotdeauna secundare în comparaţie cu iubirea, 
atunci aptitudinile şi intelectul în creştere nu ne vor distruge 
urmaşii. 

Copilul meu are şapte ani. Fetiţa are o calviţie 
puternică ce a debutat la doi ani. 

Pot să vă povestesc ce văd, apoi vă voi anunţa parametrii şi-i 
voi traduce în limbajul comun. Capul copilului este ca într-un 
cerc de fier. Fire subţiri, invizibile îi leagă capul de o pată 
întunecată, acesta este viitorul ei copil. Este lipsit de vitalitate, 
căderea părului este legată de starea viitorilor copii. în plus are 
nereguli cu sistemul urogenital, în special cu anexele. O posibilă 
sterilitate de 80 %. Sterilitatea poate fi de trei tipuri: 

1. Aderenţă - adică apar modificări organice ce împiedică 
fertilizarea. Medicina a învăţat să o înlăture prin mijloace 
operatorii. 

2. Hormonală - mult mai serioasă, când ovarele lucrează 
doar pentru organismul mamei şi sarcina nu se ţine. Se 
întâmplă în cazul unui nivel crescut al agresivităţii interioare. 

O asemenea problemă poate fi depăşită în rare cazuri. 

3. Când posibilitatea concepţiei este închisă la nivelul 
biocâmpului. O astfel de problemă nu poate fi rezolvată într-o 
situaţie obişnuită. 

Fetiţa are activate toate cele trei niveluri. Deocamdată este 
vorba numai de planul subtil. Spre 10 - 14 ani s-ar putea 
constata o dereglare a ciclului sau absenţa lui. Dacă ciclul va fi, 
se va suporta foarte greu. 

După un timp, medicii vor începe să stabilească etapele 
enumerate mai sus, care generează sterilitatea. Parametrii 
fetiţei sunt în stare foarte proastă. Dependenţa de relaţii este de 
şapte ori mai mare decât nivelul critic, de idealuri - de nouă ori. 
în trei vieţi anterioare a fost educată pentru fericire familială ca 
fiind valoarea absolută. Idealizarea relaţiilor cu ceilalţi oameni a 
devenit intolerabil de înaltă. Ea nu şi-a putut imagina că nu 
există oameaii ideali, la fel ca şi relaţiile ideale. lubire fără 
murdărie nu se află, iar ea a încercat să facă din iubire ceva 
absolut curat şi sfânt. Şi cu cât a încercat să săsească şi să 


dobândească o astfel de iubire, cu atât deziluzia a fost mai 
dureroasă. A încercat să renege o asemenea iubire când a fost 
trădată şi în acelaşi timp s-a dezis de iubirea faţă de Dumnezeu. 
în caracterul ei a crescut constant critica şi disprețul pentru 
oamenii care o trădau şi rupeau relaţiile cu ea. O asemenea 
atitudine se consolida permanent prin educaţie, concepţia 
despre lume şi caracter. Agresivitatea era ia o scară atât de 
mare şi a pătruns atât de adânc, încât în viaţa pre-anterioară i- 
au murit copiii. în viaţa anterioară nu a mai avut copii. în viaţa 
prezentă, încă de la vârsta de doi ani, ea nu a putut să accepte 
purificarea venită prin certuri, trădare, înjosirea idealurilor. 
Problema constă în aceea că orice eveniment se întâmplă întâi 
la nivelul câmpului şi se repetă de două, trei ori. Cu cât omul nu 
este pregătit să treacă prin încercări, cu atât mai puternic şi mai 
departe de evenimentul propriu-zis se declanşează mecanismul 
de protecţie a sufletului viitorilor copii. Programul amplu de 
autodistrugere îi ucide nu doar pe viitorii copii dar şi pe noi, şi 
vieţile noastre viitoare. 

La un anumit nivel toată omenirea este unitară. La un nivel şi 
mai adânc, tot ce este viu este unitar. Şi mai adânc nu există 
diferenţe între viu şi neviu iar mai departe, nu există diferenţe 
între substanţă, spaţiu şi timp. Aşa încât un program puternic de 
autodistrugere îl omoară întâi pe om, îi deteriorează spiritul şi 
sufletul, apoi pătrunde în viaţa următoare aducând daune 
viitorului. Pe urmă se târăşte spre viitorii copii şi nepoți. După al 
patrulea grad, programul de autodistrugere începe să se 
transmită întregii omeniri. Cu cât programul este mai profund şi 
mai periculos, cu atât mai drastic este, de obicei, blocajul. Am 
amintit deja că programul de autodistrugere se exprimă cel mai 
bine în problemele din regiunea capului şi cea genitală. Pe deo 
parte, căderea părului blochează agresivitatea subconşti-entă, 
iar pe de alta, este o puternică înjosire a idealurilor, mai ales 
pentru fetiţe. Dependenţa de idealuri se micşorează şi cresc 
şansele de supravieţuire. Ce se poate face în asemenea situaţii? 
Cum poate fi ajutat copilul? 

Deşi aici, în esenţă, este vorba de o karmă personală, ten- 
dinţe asemănătoare sunt prezente în caracterul şi sfera interi- 
oară a ambilor părinţi. Cu cât părinţii îşi vor trece în revistă 
viaţa şi vor elimina prin rugăciune orice agresivitate în raport cu 
iubirea, cu atât fetiţa se va simţi treptat mai bine. Cu cât orice 


conflict, trădare, înşelare va fi primită de mai multe ori ca o 
purificare şi salvare a urmaşilor, fără a căuta vinovaţi, cu atât se 
vor putea schimba soarta şi caracterul fetiţei. 

Este foarte important să se înţeleagă un lucru: dacă părinţii 
se vor ruga pentru ca fiica lor să se facă bine şi să-i crească 
părul, îi pot provoca mari necazuri copilului. Ne adresăm lui 
Dumnezeu nu pentru a primi mai multe valori omeneşti, ci 
pentru a fi fericiţi, pentru a ne împlini menirea principală. Dacă 
ne însănătoşim şi se întorc spre noi valorile omeneşti, ele sunt 
secundare, ceea ce nu trebuie uitat niciodată. 

Este foarte importantă aici şi educaţia corectă. Copilul n-o 
arată, dar uneori frazele părinţilor rămân în mintea lui pe toată 
viaţa şi vor însemna foarte mult pentru copil. Dacă i se amin- 
teşte periodic să nu ţină supărarea multă vreme în suflet, că 
trebuie să fie sincer, că nu trebuie să-i fie teamă de iubire şi nu 
are voie să o ascundă înăuntrul său, caracterul copilului va 
începe să se modifice treptat. Dacă i se va explica că bolile şi 
neplăcerile purifică sufletul, copilul le va accepta mai uşor. Dacă 
i se va spune că oamenii care ne supără nu sunt vinovaţi, că 
asta ne este dat de Dumnezeu pentru curăţarea prin înjosire a 
tot ce este omenesc, pretenţiile faţă de oameni vor fi mai 
puţine. Dacă i se va aminti copilului că omul este întâi 
Dumnezeire şi iubire, apoi suflet încărcat de iubire, apoi spirit şi 
la urmă trup, dependenţa de valorile lumii înconjurătoare se vor 
micşora, copilul va învăţa să fie fericit în pofida 
oricărui lucru. 

Apropo, şi hrana poate avea în cazul acesta o influenţă. Cu 
cât hrana este mai diversificată şi mai gustoasă, cu atât se 
activează mai tare conştiinţa şi se intensifică dependenţa faţă 
de ea. De aceea până la sfârşitul maturității sexuale a copilului, 
are sens pentru părinţi şi fetiţă să recurgă la un regim 
alimentar țărănesc şi, desigur, să se roage înainte de masă. La 
nivelul subtil, dorinţa sexuală şi apetitul pentru mâncare arată 
la fel, de aceea postul periodic şi renunţarea temporară la 
hrană au o influenţă favorabilă nu doar asupra intestinului, dar 
şi asupra sistemului uro-genital, căci valorile omeneşti ne vin 
prin trupul nostru. 

Băiatul (Mitei, 16 ani) are mereu, dimineaţa, hemoragii 
nazale. Nu i se găseşte nimic. Aţi putea să-mi spuneţi despre 
ce este vorba? 


Cauza obişnuită a hemoragiilor nazale este trufia. Când copilului 
îi curge sânge din nas, pentru el este ca şi cum ar muri în 
curând. Dependenţa de aptitudini, idealuri scade. Acest lucru se 
depune în subconştientul şi comportamentul lui, iar atitudinea 
faţă de oameni devine mai blândă şi răbdătoare. în cazul de 
faţă, hemoragiile nazale îi „construiesc" o dublură şi soarta 
viitoarei soţii. Acum, dependenţa lui de aptitudini este 30-40%. 
Dacă nu ar fi hemoragiile, s-ar situa la 400%. în caracterul lui 
este prea puternică tendinţa de a umili femeia. Este un fapt 
periculos pentru urmaşi, de aceea se provoacă o frânare. Dacă 
bărbatul consideră că este superior femeii înseamnă că este 
deja bolnav. Şi cu cât va încerca mai tare să susţină această 
orientare, cu atât mai repede bolile ipotetice vor deveni reale. 
Dacă părinţii îşi vor revizui viaţa şM vor ajuta pe adolescent să- 
şi schimbe caracterul, hemoragiile vor conteni, şi, pe mai 
departe, când orgoliul lui va fi umilit în viaţa de familie sau în 
alte contexte, o corectă viziune asupra lumii şi caracterul 
modificat îl vor ajuta să-şi păstreze sănătatea şi viaţa. 

(Biletul îl scrie un medic) în ultima vreme am observat că 
încep să preiau asupra mea bolile pacienţilor. De ce se leagă 
acest fapt? 

Aici sunt câteva cauze. în ultima vreme dependenţa omenirii 
de conştiinţă, de idealuri s-a intensificat. Este o consecinţă a 
procesului tehnic. în ultimele două decenii, datorită sateliților, 
televiziunii, omenirea a devenit un organism unitar. 
Spiritualitatea se dezvoltă prin relaţii, numărul contactelor 
dintre oameni a crescut de câteva ori. Spiritualitatea îi uneşte 
ne oameni şi-i pune în situaţia de a-şi arăta compasiunea şi de a 
se ajuta reciproc. Şi asta-i minunat. Dar peste tot există un 
hotar, dincolo de care începe efectul invers. Dacă eu îl ajut pe 
om să se ridice când a căzut, se cheamă sprijin, dacă eu 
continuu să-1 susţin după ce s-a ridicat şi a început să meargă, 
se numeşte deja umilire şi pervertire. Când puii de vultur au mai 
crescut şi s-au acoperit de pene, vulturiţa îi aruncă din cuib. Unii 
mor, dar dacă s-ar mai aştepta puţin, nici unul dintre pui nu ar 
mai putea să zboare şi ar muri toţi. Fără compasiune şi 
ajutorarea aproapelui, omul n-ar fi om, dar dacă această 
compasiune pătrunde adânc în interior, ea începe să dăuneze 
sufletului celui pe care îl compătimim, opacizând parcă 
răspunderea personală a omului în faţa lui Dumnezeu. 


Un pacient mi-a povestit nu demult un caz curios. El are o 
prietenă. Trebuia s-o ajute să care nişte lucruri din casă. Şi s-a 
întâmplat că nu a putut să vină s-o ajute. A cărat totul singură şi 
după aceea i s-a făcut rău. „l-am telefonat fetei - povestea el - 
iar ea mi-a spus că întrecuse măsura şi cheamă «salvarea». Mi- 
a fost teribil de ruşine - a recunoscut el - deşi nu aveam nici o 
vină. Am vrut să-mi arăt cumva compasiunea şi i-am spus la 
telefon: «Nu te nelinişti, vom suferi şi vom muri împreună». 
După o jumătate de oră m-a lovit o durere la şale de-mi ieşeau 
ochii din cap. M-am târât până la ea acasă şi am găsit-o culcată 
în pat. Mi-a spus că fusese medicul şi că este vorba de o 
radiculită, adică nu i se trăgea de la cărat. Am înţeles atunci că 
nu radiculită, ci supărarea ei îmi provocase asemenea dureri. 
Dar de ce mă durea în acelaşi loc cu ea? Au trecut câteva ore, 
dar durerea era la fel de puternică. M-am rugat, m-am căit, nici 
un rezultat. Mi-am amintit de fraza spusă la telefon şi am decis 
să fac un experiment zicând cu voce tare: «lubita mea, iartă- 
mă, dar de suferit şi murit o vom face separat, după cum va 
vrea Dumnezeu. Dumnezeu va hotărî când să fim bolnavi şi 
când să murim». După 10-15 minute durerea a slăbit brusc, iar 
în vreo două ore nu a mai fost nici urmă de ea." 

Să ne întoarcem la medici. Cu cât medicul depinde de 
spiritualitate, cu atât compasiunea lui pătrunde în interior şi 
devine periculoasă pentru sănătatea lui. De aceea, adesea, 
pentru a supravieţui, medicul trebuie să-şi diminueze, 
dependenţa de idealuri şi spiritualitate. Şi atunci devine un 
materialist înveterat, fumează şi bea şi prin aceasta revine la 
normal. Un medic blând este mai aproape de iubire şi de 
Dumnezeu. El poate să nu preia bolile. Un medic irascibil, pus 
pe critică, nemulţumit depinde mai tare de valorile spirituale. El 
poate lua mai repede bolile asupra sa şi adesea cade în beţie 
sau îşi pierde complet compasiunea şi înţelegerea faţă de 
pacienţi şi începe să producă prin acţiunile sale mari necazuri 
bolnavilor. Contextul îl exclude din relaţia cu pacienţii şi—1 
obligă să-şi schimbe profilul. 

în America mi s-a povestit despre un preot care s-a făcut 
chirurg. Când se ruga înainte şi mental în timpul operaţiei, 
rezultatul era cu mult mai bun decât fără rugăciune, adică de 
starea interioară a chirurgului şi chiar de a terapeutului care 


prescrie tablete depinde în mare măsură ameliorarea bolna- 
vului. 

îmi amintesc că la o consultaţie în New York un tânăr m-a 
întrebat: 

- Vreau să devin medic, spuneţi-mi: se opune ceva ? 

Da, înăuntrul dumneavoastră prea vreţi să-1 vindecaţi pe 
pacient, să-i eliminaţi toate bolile, fiecare om însă are o 
responsabilitate personală pentru boala lui. 

__Şi atunci cum să-i tratezi pe oameni? 

— La început trebuie înţeles următorul lucru: nici un medic nu 
1-a vindecat vreodată, nu-1 vindecă şi nu-1 va vindeca pe om. 
Medicul doar îl ajută pe om să se vindece. "Nivelul de susţinere 
poate fi divers. Dar însănătoşirea depinde întotdeauna 
de omul însuşi. Boala ne împinge spre o corectă concepţie 
despre lume, ne obligă să ne schimbăm lăuntric şi să 
cunoaştem lumea mai în profunzime, dacă nu vrem să facem 
acest lucru benevol. De aceea însănătoşirea depinde, în primul 
rând, nu de eforturile medicului, ci de disponibilitatea 
pacientului pentru a se schimba, a modifica ordinea priorităţilor, 
a simţi că principiul major al supravieţuirii este dragostea de 
Dumnezeu şi acumularea acestui sentiment în suflet. 

Dacă mama suferă şi resimte o compasiune pentru copilul ei 
poate prelua boala lui. Dar dumneavoastră spuneţi că 
problemele copilului şi aşa trec asupra mamei. Ce este rău în a 
fi bolnavă şi a suferi pentru propriul copil? 

Există două modalităţi de a-ţi ajuta copiii. Primul, să suferi 
intens şi să te temi de orice indispoziţie a copilului. Sâ-i dai 
medicamente la cele mai mici semne de boală. O astfel de cale 
duce la stricarea sănătăţii copilului şi caracterului său. A doua 
cale - să te străduieşti să consolidezi sănătatea copilului prin 
mijloace tradiţionale. Să-1 laşi să se mişte cât mai mult, să se 
scalde în apă, să se plimbe, să fie în natură, să-1 educi corect, 
să te străduieşti ca organismul lui să înveţe singur să se lupte 
cu stările proaste. Când copilului îi iese la suprafaţă stratul de 
agresivitate subconştientă se îmbolnăveşte, rugăciunile părin- 
ţilor, lucrul lor cu eu-1 propriu, adesea, sunt mai eficiente decât 
orice medicament, cu toate că nimeni nu neagă rolul 
medicamentelor. Boala ne obligă să fim mai buni, ne obligă să 
ne transformăm. Dacă mama îl învaţă pe copil să se roage când 
îl doare şi când este bolnav explicându-i că trupul este bolnav 


când sufletul se impurifică, atunci în situaţiile ulterioare 
similare, disponibilitatea lui pentru a se schimba va fi mai mare. 
Când mama suferă foarte tare, se teme pentru copil, ia asupra 
ei nu „murdăria" karmică interioară ci pe cea exterioară, 
superficială. Starea exterioară a copilului se ameliorează dar se 
micşorează disponibilitatea pentru schimbarea interioară. Un 
asemenea copil poate să devină un egoist, cu o sănătate 
precară. 

Inchipuiţi-vă că văd un taur care aleargă spre mine vrând să 
mă omoare. în mine apare frica. în plan subtil, frica este 
renegare, ură şi program de distrugere a ceea ce îmi provoacă 
teamă. Mai exact ar fi: aşa arată energia fricii. Şi dacă vine 
prin emoţii superficiale, exterioare nu-i face nimănui vreun rău 
şi mă obligă să acţionez. Dacă frica se instalează în adânc, 
atunci agresivitatea nu se adresează doar taurului dar şi 
întregii lumi vii şi lui Dumnezeu în cele din urmă. Frica 
pătrunde în interior când se menţine multă vreme şi este 
susţinută de educaţie, concepţia despre lume şi caracter. în 
consecinţă ea se transformă într-un program de distrugere şi 
atrage după sine boli şi necazuri. Când mă tem pentru copilul 
meu, în primul rând mi-e teamă pentru soarta lui. Dacă acest 
lucru se petrece în permanenţă, eu încep să dăuneze şi sorții 
copilului, şi lui însuşi. Este mai util ca distrugerea să fie 
convertită în zidire. Acele forţe care se consumă prin frică este 
mai bine să fie 

cheltuite în rugăciune. 

Rugăciunea se poate face şi în cuvinte proprii, pentru ca 
micuțul să-şi păstreze iubirea, oricât de bine sau de rău i-ar fi, 
pentru ca nici un fel de fericire omenească să nu-i oprească 
dragostea pentru Dumnezeu, pentru ca în toate să-l vadă şi 
să-l iubească pe Dumnezeu, în toate cele ce se petrec să simtă 
voinţa divină, pentru a nu căuta vinovaţi şi a accepta lumea şi 
oamenii aşa cum sunt ei. 

Aş vrea să povestesc un episod important din practica mea. 
Mi s-a adresat pentru ajutor, o tânără. 

— Viaţa mea este un faliment total - spunea ea. Viaţa 
personală s-a destrămat, am probleme la serviciu. Mă port 
blând şi cu prietenie faţă de oameni, dar ei mă umilesc şi mă 
jignesc, de parcă am făcut o ticăloşie. Am citit cărţile 


dumneavoastră, am lucrat asupra mea, dar nu s-a schimbat 
nimic. Aţi putea să mă ajutaţi? 

Foarte mulţi consideră că sistemul meu este o tabletă, au 
băut-o şi a doua zi trebuie să apară rezultatul. Şi dacă nu 
apare un rezultat concret spun: „Asta nu-i pentru mine" şi 
flutură din mână. A doua greşeală: mulţi sunt gata să se roage, 
să postească, să renunţe la mâncare pentru un timp, dar nu 
vor să se schimbe pe dinăuntru şi nu doresc să-şi modifice 
atitudinea faţă de cei apropiaţi şi faţă de lumea înconjurătoare. 
A treia: 

revăzând o dată trecutul, consideră că şi-au schimbat radical 
atitudinea faţă de el, dumneavoastră citindu-mi cărţile aţi 
înţeles probabil că aveţi un orgoliu mărit. înseamnă că trebuie 
să vă modificaţi prin comportament, să învăţaţi să vă supuneţi, 
să cedaţi, să fiţi de acord cu oamenii când nu au dreptate. Să 
acceptaţi înjosirea ca pe o purificare dată de Dumnezeu. Să 
acceptaţi nereuşitele din trecut, neplăcerile vieţii, anulând 
pretenţiile faţă de oameni şi faţă de dumneavoastră înşivă. Dar 
aptitudinile, intelectul nu reprezintă doar primul strat al valorilor 
spirituale, la baza lor se află un nivel mult mai subtil prin care 
suntem în contact cu viitorul - idealurile, spiritualitatea, 
bunătatea, ţelurile, principiile. Există straturi mult mai profunde, 
de dimensiuni ample pe care le receptăm prin morală, simţul 
etic. La baza tuturor valorilor omeneşti stă dragostea pentru 
omul apropiat, pentru lumea înconjurătoare. Dependenţa de 
valorile omeneşti apare când iubim în omul drag mai mult 
omenescul decât divinul. La exterior, acest lucru se manifestă 
sub forma supărărilor şi pretențiilor faţă de omul îndrăgit. 
Pretenţiile ivite vorbesc despre faptul că începem să ne 
cramponăm de ceva. De aceea ştiinţa de a anula pretenţiile, nu 
doar prezente, ci şi anterioare, faţă de cei apropiaţi este foarte 
importantă pentru sănătate. Aşa încât primiţi umilinţa ca pe o 
purificare dată de Dumnezeu, nu doar a aptitudinilor, 
intelectului dar şi a idealurilor, principiilor şi a iubirii de oameni. 
Ea a dat din cap. 

— Bine, am înţeles. Cred că voi face faţă orgoliului meu. A 
trecut o lună. Trebuia să am o conferinţă la Sankt-Peterburg. Cu 
câteva ore înainte de începere femeia m-a sunat. Vocea ei era 
speriată şi tânguitoare. 

Ştiţi am început să orbesc - mi-a comunicat ea. lar 


starea se înrăutăţeşte cu fiecare zi. 

M-am uitat la biocâmpul ei. Putea să-i moară copilul. 
Necazurile legate de el erau foarte mari. Dependenţa de 
aptitudini şi intelect, adică trufia, era la ea mult mai mică, 
agresivitatea subconştientă se micşorase, deci totul trebuia să 
fie bine. Straniu. Dintr-o pricină oarecare dependenţa de relaţii 
crescuse drastic. lar gelozia „bate" peste ochi. Ciudat, oricât m- 
am uitat niciodată tema geloziei nu a apărut. Poate că a ieşit din 
copil vreun strat nou ? Foarte ciudat. 

A fost orgolioasă, a devenit geloasă. Şi efectele negative au 
pornit cu o viteză extraordinară. 

— Acum nu vă pot explica nimic - i-am răspuns pacientei. 
Haideţi să ne sunăm mâine. 

în sufletul meu domnea un haos total. Situaţia era critică. 
Trebuia să apar pe scenă şi să le explic ceva oamenilor, trebuia 
să fiu complet echilibrat şi eu aveam un caz care mă „rupsese" 
în două. în cele două ore rămase, trebuia să mă detaşez, să mă 
concentrez la maximum şi să rezolv această problemă. Am 
reuşit s-o fac. Am înţeles despre ce era vorba. Femeia lucrase 
concret asupra trufiei sale, asupra dependenţei crescute faţă de 
aptitudini, intelect, bunăstare. Ceea ce-i spusesem despre restul 
straturilor, idealurile, adorarea omului iubit i s-au părut 
abstracte şi neesenţiale pentru ea. Şi s-a întâmplat următorul 
fapt. Propunându-şi țelul de a elimina trufia (cramponarea de 
aptitudini, intelect), pacienta s-a concentrat în întregime asupra 
ei şi a reuşit. Dar dependenţa generală de valorile omeneşti nu 
s-a micşorat. 


Dacă orientarea principală s-a menţinut, la eliminarea unei 
forme de dependenţă poate să apară alta. Ataşarea de idealuri 
duce în fina! la ataşamentul faţă de aptitudini sau relaţii, adică îl 
face pe om sau orgolios, sau gelos. Şi omul cu o mare trufie 
interioară precedentă, adică orientare crescută pe aptitudini, 
intelect, carieră şi-a schimbat orientarea şi pentru el fericirea 
principală n-a mai fost serviciul, ci familia: în afară, creştea 
dependenţa de relaţii, începea gelozia, susceptibilitatea. Dar 
cum orientarea interioară nu era pe relaţii, ci pe aptitudini şi 
intelect, omul şi-a păstrat sănătatea. într-o viaţă, omul a putut fi 
gelos, în a doua orgolios, şi lucrul se reflecta prea puţin în 
sănătate. Dar dacă orientarea spre valorile omeneşti a fost cu 


mult mai mare decât cea obişnuită, această trecere a ocupat nu 
o viaţă, ci 10-20 de ani. Şi atunci omul „nerefăcut" încă după 
trufie, se umplea de gelozie şi primea o boală gravă. 

Metoda mea nu vindecă, ea accelerează de sute şi mii de ori 
toate procesele şi dacă omul are o orientare corectă, se produce 
o însănătoşire vertiginoasă. în cazul unei atitudini incorecte faţă 
de lume, pot apărea mai multe probleme decât au fost până la 
debutul lucrării. Am văzut asta cu ochii mei. Şi când femeia m-a 
sunat a doua zi, i-am explicat: 

— Aţi încercat să vă eliminaţi trufia, dar aţi uitat că la baza ei 
stă dependenţa de idealuri. lar la baza tuturor ataşamentelor 
dumneavoastră stă dorinţa de a iubi omenescul mai mult decât 
divinul, idolatrizarea şi dependenţa faţă de omul iubit. Căinţa 
începe cu aceea că vă adresaţi divinului şi-i cereţi iertare că aţi 
iubit omenescul mai mult decât divinul, că sufletul dumnea- 
voastră a început să depindă de valorile omeneşti şi nu a primit 
purificarea prin pierderea lor temporară. îi cereţi iertare pentru 
că neprimind o asemenea purificare aţi emis pretenţii faţă de 
Dumnezeu, supărându-vă pe ceilalţi oameni, pe lumea încon- 
jurătoare, pe dumneavoastră înşivă, pe soarta dumneavoastră, 
pe forţele supreme. Trebuie să începeţi nu de la ultima verigă, 
ci de la prima. Să vă îndepărtați de ceea ce este omenesc în 
dumneavoastră, de al doilea eu. Retrăiţi-vă de mai multe ori 
toată viaţa şi orice umilire a valorilor umane acceptaţi-o ca pe o 
purificare a iubirii pentru Dumnezeu, purificare a eu-lui 
dumneavoastră superior, etern. încercaţi să faceţi aşa cum v- 
am spus. 

Am hotărât să ne sunăm după 2-3 zile. „Interesant -gândeam 
eu în acele zile - în principiu studiez filozofia dar la viteze foarte 
mari. Dacă modelul meu despre lume este corect, femeia se va 
înzdrăveni şi îşi va recăpăta vederea, iar dacă i-am oferit o 
viziune greşită asupra lumii, ea va orbi şi pentru aceasta voi 
răspunde eu. cel mai probabil voi orbi şi eu. Şi ar fi bine dacă 
numai eu, nu şi urmaşii. Doar se pare că: omul se roagă şi 1 se 
adresează lui Dumnezeu, îi cere iertare pentru că i-a supărat şi 
i-a judecat pe alţii, încearcă să-şi învingă trufia, adică toată 
munca se petrece conform tradiţiei creştine şi o mică, 
nesemnificativă schimbare îi permite să se ridice nu mai sus de 
tot omenescul din sine, ci numai deasupra unei părţi. Şi urmările 
sunt catastrofale. Pe de altă parte - vitezele cu care lucrez îmi 


permit să „rodez", să analizez şi să contracarez viitoarele greşeli 
ale omenirii. lar perioada în care intră omenirea este 
excepţional de responsabilă şi fiecare greşeală o va costa 
scump". 

După trei zile ne-am sunat. Am aflat că vederea i-a revenit şi 
că totul era în regulă. înseamnă că modelul meu a fost corect 


şi acum această cunoaştere îi va ajuta pe mulţi să-şi salveze 
sănătatea şi viaţa. 

Sunt adesea întrebat dacă oricine poate învăţa metoda mea. 
Răspund că eu însumi sunt încă ucenic şi multe nu le înţeleg şi 
că acest lucru este primejdios pentru sănătatea şi viaţa celui 
care va încerca aşa ceva. Metoda mea nu este o simplă vizu- 
alizare a structurilor ci în primul rând o înţelegere şt o explicare 
a ceea ce am văzut. 

închipuiţi-vă că aţi fost aruncat de la etajul şapte şi, în cădere, 
v-au pus să rezolvaţi o problemă. Dacă o rezolvaţi aterizarea va 
fi normală. Dacă nu veţi reuşi s-o rezolvaţi, la aterizare veţi avea 
probleme. Să vezi structurile biocâmpului este prea puţin. De 
aceea cei ce se decretează discipoli ai mei fac o cacealma 
pentru profituri materiale. Alţii procedează şi mai simplu. Spun 
că lucrează după metoda lui Lazarev şi dau liniştiţi talismane, 
apă descântată sau nisip, etc. Există şi multe falsuri ale cărţilor 
mele. Un tânăr m-a înştiinţat că a fost la un .,specialist în 
vindecarea karmei" şi i-a plătit 500$ pentru o şedinţă. Acela l-a 
anunţat: 

— îţi spun cinstit, după o jumătate de oră vei muri. Şi l-a lăsat 
să plece în lume. M-am gândit că pentru atâţia bani, pronosticul 
ar fi putut fi mai bun. 

După editarea cărţilor mele, a apărut foarte multă literatură 
relatându-ne despre kannă, ca şi mulţi „specialişti în ameli- 
orarea şi modificarea karmei". Dumneavoastră veniţi, plătiţi, 
sunteţi anunţat că aveţi o karmă ceva mai bună şi plecaţi 
mulţumit. Trebuie să reţineţi o chestiune simplă. Karma dum- 
neavoastră este caracterul dumneavoastră, emoţiile dumnea- 
voastră superficiale şi de la nivelul foarte profund al interio- 
rului, în cele din urmă, concepţia dumneavoastră despre lume. 
Dacă nu v-aţi schimbat lăuntric după o vizită la „specialistul în 
karmă" înseamnă că pur şi simplu aţi avut nişte bani de pierdut. 
Toate acestea sunt falsuri. 


Vreau să vă povestesc despre singurul om cu care am încer- 
cat să colaborez şi pe care am încercat să-1 învăţ. 

__ Vizualizarea ataşărilor, mi-a spus el este o însuşire 
numai a ta. Şi asta înseamnă că nu este vorba deocamdată de 
ştiinţă. Eu vreau să alcătuiesc o metodă de testare a ataşărilor 
prin desene, de exemplu. Ce părere ai de asta? 

Am dat din umeri: 

— Nu ştiu. încearcă, poate iese ceva. Dacă reuşeşti să 
elaborezi metoda, o vom semna împreună. 

„De ce nu - gândeam eu, - doar în psihologie se practică 
testarea. Mi-au plăcut testele americane. îmi amintesc cum mi 
se spunea la New York: 

— Desenează o casă - şi apoi mi se explica: 

— Asta reprezintă relaţia ta cu religia. Când casa este mică, 
relaţia ta cu religia este relaxată, când casa este mare 
dependenţa este crescută. 

Sau alt test. Imaginează-ţi că eşti în pădure între copaci. 
Stabileşte-ţi locul. Te afli în desiş sau în rarişte? Ei bine, copacii 
sunt oamenii şi locul în care te găseşti, reprezintă atitudinea ta 
faţă de ei. într-adevăr de ce să nu alcătuim un sistem din 
desene prin care să se pună în evidenţă la copiii de vârstă mică 
ataşările, iar părinţii vor putea prin rugăciune să le elimine. 
Copii vor fi fericiţi şi sănătoşi, gândeam eu. 

După câteva luni m-am întâlnit cu colegul-ucenic - treaba a 
pornit mi-a spus el. Am început să stabilesc precis ataşările 


copiilor prin desenele lor şi am ajutat mulţi părinţi să le 
îndepărteze prin rugăciuni şi să amelioreze starea copiilor. 
Zâmbea: 

— Acum pot să vindec la fel de bine ca tine. Putem să 
scriem lucrări în colaborare. 

— Ştii, - i-am spus eu - tocmai a început să mi se schimbe 
atitudinea faţă de acest lucru. 

Să micşorezi dependenţa faţă de ceva, este bine. Se poate 
îmbunătăţi destinul, poate trece boala, dar pe urmă poate să 
apară alta, după ea încă una şi aşa, oricâte. Simt că aici este o 
fundătură. Voi încerca să merg mai departe şi să găsesc ceva 
nou. 

— Dar copiii bolnavi se vindecă dacă părinţii ştiu care este 
ataşarea-a spus el. 


— Da, se însănătoşesc - am oftat eu. 

— Atunci cum rămâne? Să le refuzăm copiilor ajutorul? 

— înţelegi, medicul tratează un organ - am început eu - şi 
se îmbolnăveşte altul. înainte boala se țâra de la un organ la 
altul în 10-20 de ani. Acum îi trebuie doar câteva luni. | se taie 
femeii anexele, i se îndepărtează un chist de pe ovare, vine 
după trei luni la doctor iar acolo se dovedeşte că situaţia e ne 
schimbată, de parcă nici n-ar fi fost operată. Există o filozofie 
a corpului şi una a câmpului. Trupul este un organism unitar 
ce trebuie tratat în totalitatea lui. La fel biocâmpul este un 
organism unitar. Se pare că aici trebuiesc măsuri radicale. 

— Dar există cardiologi, urologi care îi vindecă pe oameni. 
Şi acesta-i fundamentul întregii medicini moderne. 

— Medicina este una, iar bioenergetica alta. 


Desigur, nu şi-a întrerupt încercările de a testa şi vindeca. Din 
respect pentru memoria lui voi fi mai precis. Un asemenea 
dialog nu a existat în realitate. Au fost câteva fraze, situaţii şi 
imaeinea generală pe care a redat-o dialogul închipuit acum de 
mine şi citit de dumneavoastră. Eu îi spuneam că, abstracţie 
făcând de simplitatea exterioară, la pătrunderea în structurile 
subtile ale omului pot apărea situaţii imprevizibile. Este 
necesară o vizualizare directă a biocâmpului şi o permanentă 
interpretare filozofică a ceea ce se petrece. Metoda mea s-a 
născut în primul rând ca un sistem de autoapărare. Fără un 
control permanent asupra sinelui, asupra propriilor structuri de 
câmp, situaţia poate scăpa de sub control. El a plecat singur pe 
un drum. După un an i s-a descoperit un cancer la plămâni. 
Apropiaţii lui au insistat să mă caute. 

— Ştiu de ce sunt ataşat, îmi spunea bolnavul. 

După două luni a murit. Lucra la fel ca un medic ce tratează 
corect un anume organ. Dar dacă demersul pragmatic faţă de 
trup este admisibil, în raport cu sufletul, acesta s-a dovedit a fi 
de nepermis. 

Am văzut încă o dată cât de responsabilă şi riscantă este 
pătrunderea în profunzimea sufletului omenesc. De aceea mă 
pregătesc atât de îndelung pentru scrierea fiecărei cărţi neţi- 
nând seama de falsurile apărute. 

Informaţia crudă, neprelucrată poate fi periculoasă pentru 
cititor. De aceea fiecare text trece printr-o dublă redactare: întâi 


energo-informaţională şi apoi obişnuită. Deşi se întâmplă şi 
nostimade. Aseară eram la baia de aburi şi un cunoscut de-al 
meu, care citise de curând a patra mea carte, a observat 
răutăcios: 


— Solzii de la peşte nu-i mănânci, dar pe alţii îi pui. 

Am făcut ochii mari. 

— Dar ce, sunt nebun oare, ca să le cer oamenilor aşa ceva? 

— Dar tu singur ai scris în a patra carte: „Trebuie mâncat 
peştele cu solzi". 

Treptat am înţeles despre ce era vorba. Peştele fără solzi 
este nisetrul, mreana, tiparul. Peştele cu solzi - bibanul, crapul, 
plătica. 

— Am avut în vedere că trebuie mâncat peştele care are 
solzi. 

Zâmbea. 

— Slavă Domnului, eu chiar am crezut că trebuie să 
mănânc solzi. 

O dată, o femeie însărcinată m-a întrebat: 

— Aţi spus că este interzis consumul de carne în a cincia 
lună de sarcină. N-am mâncat şi acum am o carenţă de fier. 

— înţelegeţi - i-am răspuns - nu se poate să luaţi orice 
informaţie ca fiind invariabilă. lată, s-au făcut experimente pe 
animale. Dacă în prima fază a gestaţiei animalul era înfometat, 
progenitura era mai puternică şi mai viabilă. De ce? Pentru că 
dependenţa de lumea înconjurătoare cu valorile ei se realizea 
ză prin trup. Dacă nivelul exterior este limitat, se intensifică 
cel interior. Acelaşi lucru se petrece şi cu omul. 

Cu cât femeia, în luna a cincia de sarcină, se detaşează de 
toate problemele, cu atât depinde mai puţin de alimentaţie (iar 
cea cu carne, cu delicatese intensifică ataşamentul faţă de 
lume) şi efectul asupra ei şi asupra copilului este mai bun. Dar 
în acelaşi timp intuiţia şi dorinţa femeii sunt mai importante 
decât orice regulă. Dacă în orice perioadă a gravidităţii aţi 
dorit şi carne atunci mâncaţi, se permite. Astăzi, pacienţilor le 
spun în felul următor: 

__ Sistemul de priorităţi pentru bărbat şi femeie este 
următorul: 

Pentru bărbat - întâi iubirea faţă de Dumnezeu, apoi 
spiritualitatea, apoi partea materială. Pentru femeie - întâi 


iubirea faţă de Dumnezeu, apoi partea materială, apoi cea 
spirituală, adică trebuie să fie un echilibru, o împărţire a muncii. 
Dacă bărbatul filozofează, se concentrează asupra gândirii şi 
spiritualitatea este pentru el cu mult mai importantă decât 
materialitatea, încă nu este chiar aşa de periculos, dar dacă 
acelaşi lucru îl face femeia lui, echilibrul se strică brusc, în 
măsura în care bărbatul trăieşte din rațiune, femeia trebuie să 
trăiască din sentiment. Atunci şi căsnicia va fi armonioasă şi 
sănătatea, cariera şi soarta bărbatului vor fi normale. Dacă 
femeia este o vegetariană convinsă, îi poate creşte mult 
orientarea spre spiritualitate şi poate cauza mari probleme 
soţului. Nici din mâncare nu este admisibil să-ţi faci un idol, 
oricât ar fi ea de corectă, adică vreau să spun încă o dată 
adresându-mă cititorilor: orice schemă rigidă, raţională, orice 
direcţionare prin mental nu poate fi vreodată sigură. Trebuie să 
vă orientaţi spre sentimentul de dragoste din sufletul 
dumneavoastră. El vă va spune care este dorinţa şi gândul 
corect. Şi cu cât îl aveţi mai mult în suflet, cu atât sentimentele 
şi gândurile dumneavoastră vor reflecta situaţia reală şi vă vor 
indica drumul cel bun. 


Din ce cauză se dezlipeşte retina? 

Voi porni de la acele cazuri cu care are tangenţă. Cel mai 
adesea din cauza agresivităţii, al cărei motiv este gelozia. 
Femeia poate, de exemplu, să nu aibă ieşiri violente de ură, 
supărare pe bărbat, dar nemulţumirea şi iritarea pot dura ani de 
zile. Cu cât omul are un caracter mai rigid cu atât mai ascuns, 
mai profund pătrunde agresivitatea în subconştient şi devine 
mai periculoasă. Şi dacă de la părinţi sau din vieţile anterioare 
s-a moştenit un fond de nemulţumire, mai devreme sau mai 
târziu se produce explozia. Cu cât este mai dur caracterul 
omului şi reacţia la o situaţie neplăcută, cu atât manifestarea 
bolilor va fi mai gravă. Caracterul nostru profund este identic cu 
caracterul afecțiunii. Nemulțumirea permanentă faţă de lumea 
întreagă şi propria soartă poate genera afecţiuni cronice grave, 
incurabile. 

Cum poţi să apreciezi cât de puternică a fost reacţia faţă de 
un om sau altul? Răspunsul este simplu - dacă aţi decis că omul 
este un ticălos şi un netrebnic de o sută de procente şi aţi 
purtat multă vreme această evaluare cu dumneavoastră, 


agresivitatea dumneavoastră este de o sută de procente. Dacă 
însă aţi reuşit să-l aprobaţi 20%, agresivitatea dumneavoastră 
este de 80%. Dacă vedeţi în toate voinţa divină, iubiţi în fiecare 
om pe Dumnezeu şi apoi eu-1 lui omenesc, dacă lumea 
înconjurătoare şi pe fiecare om îl iubiţi ca pe copilul dum- 
neavoastră, adică îl puteţi pedepsi, certa, dacă acesta nu vă 
influenţează iubirea, atunci supărându-vă pe om, certându-vă 
cu el, pedepsindu-1 o veţi face superficial. Agresivitatea 
subconştientă va rămâne la zero. Sinceritatea sentimentelor 
ajută la purificarea sufletului. Nu este permis să ascundeţi în 
suflet ura, compătimirea, supărarea. Fiecare secundă a vieţii 
noastre o fructificăm, prin comportamentul nostru, fie ca 
agresivitate, fie ca iubire. Cale de mijloc nu există. Dacă ne 
jenăm de sentimentul iubirii, ne jenăm să ne manifestăm 
bunătatea, atunci începem să acţionăm nu prin iubire, ci prin 
forţă, comportamentul nostru devine agresiv şi la exterior şi în 
interior. 

Nu este suficient să evităm agresivitatea, trebuie să ne 
educăm emoţiile în aşa fel încât să nu existe agresivitate 
interioară. Şi atunci vom vedea în fiecare om o posibilitate de a 
ne manifesta iubirea şi bunătatea. Figurat vorbind: toată viaţa 
noastră este un antrenament pentru acumularea iubirii. Şi dacă 
ne străduim să o folosim în alte scopuri, ea se rupe. Fondul de 
ură şi supărare se dezvoltă şi se transformă în program de 
autodistrugere. La început apariţia lui poate lua forma unor 
permanente dureri de cap, a slăbiciunii generale, hemoragiilor 
nazale, problemelor do vedere şi auz, inflamării rinofaringiene, 
a distrugerii dentiţiei. Apoi totul se lasă în jos şi când ajunge la 
prima ceakrâ, programul se poate realiza într-o variantă mult 
mai dură. Perturbarea funcţiilor trece în deformări organice. 

Dacă am dat o interpretare severă comportamentului altui 
om, dacă la invidie s-a adăugat disprețul, dacă în caracter 
avem vanitate şi cruzime, blocajul produs de programul de 
autodistrugere se va manifesta mai degrabă ca rupere a 
retinei sau orbire, sau un grav traumatism cranian. 


Am lăsat în urmă două divorţuri şi patru ani de singurătate. 
Are sens să stabilesc o relaţie cu vreo femeie? Am anulat 
pretenţiile atât faţă de prima, cât şi faţă de a doua nevastă. 


Sens are, dar nu v-aţi pus în ordine complet. înainte de- 
pendenta de relaţii era de 3-4 ori mai mare decât nivelul critic, 
de idealuri la fel. în acest interval s-au produs schimbări. 
Dependenţa de relaţii a revenit la normal, adică constituie 10-20 
% din cea critică, dar dependenţa de idealuri este ca şi înainte 
de câteva ori mai mare decât nivelul critic. De ce? în primul 
rând nu este eliminată insatisfacţia faţă de dumneavoastră 
înşivă şi soarta dumneavoastră, adică trebuie să îndepărtați prin 
rugăciune agresivitatea anterioară faţă de iubire, în toate 
formele, nu doar în relaţia cu ceilalţi dar şi faţă de 
dumneavoastră. 

Să mergem mai departe. Aţi eliminat pretenţiile dar concepţia 
despre lume, în esenţă, nu s-a modificat. 

Ca şi înainte trăiţi din idealuri, nu din dragoste. Şi când 
femeia se va comporta altfel decât v-aţi aşteptat, nemulţumirea 
poate izbucni fără voia dumneavoastră. încercaţi să înţelegeţi şi 
să simţiţi următoarele: 

Orice om şi mai ales femeia iubită se comportă în relaţia cu 
dumneavoastră altfel decât doriţi, nu aşa cum vă comportaţi 
dumneavoastră cu ea, nu aşa cum o cere morala şi simţul etic. 
în primul rând, femeia se va comporta cum a hotărât Dumnezeu 
şi aici pretenţia şi controlul asupra situaţiei sunt 
nerezonabile. Cu cât este mai multă „murdărie" în suflet, cu 
atât mai mare trebuie să fie supărarea provocată de femeie. 

în măsura în care concepţia dumneavoastră despre lume este 
crreşită şi ea s-a depus în caracterul dumneavoastră, încercările 
de a vă pune în armonie cu lumea vor fi mai drastice. Pe cât 
veţi fi de pregătit, din timp, să acceptaţi orice durere, 
conservând sentimentul iubirii, neemiţând pretenţii, pe atât de 
bune vor fi relaţiile dumneavoastră cu lumea din jur. Pe cât veţi 
renunţa la a controla situaţia, pe atât se va îmbunătăţi ea. 
învăţaţi să iubiţi ceea ce nu vă place. 

Omul celălalt are dreptul de a nu vă semăna, de a avea 
caracterul lui, soarta lui. Agresivitatea se naşte în urma unei 
concepţii greşite despre lume. 

Retrăiţi de multe ori propria viaţă sau schimbaţi unghiul de 
vedere asupra tuturor evenimentelor care s-au întâmplat, dar 
nu cu unul omenesc ci cu cel divin, atunci şi viitorul se va 
schimba. 

Nu reuşesc deloc: 


1) să scap de teama pentru copil; 

2) să scap de singurătate; 

3) să câştig destui bani. 

Unde este cauza? 

Adesea teama pentru copil apare când lucrurile merg prost 
iar mama simte acest lucru. Copilul într-adevăr nu este în 
ordine. Nivelul trufiei este uriaş. în mare măsură datorită 
mamei, adică datorită dumneavoastră. Agresivitatea dumnea- 
voastră subconştientă în raport cu bărbaţii este de 340 de 
unităţi. Cramponarea de aptitudini cea 350, adică de 3 ori mai 
mare decât cea critică. Dependenţa de idealuri este de asemeni 
ridicată. Când aţi fost tratată prin înjosire, supărare, neşanse nu 
aţi putut accepta. Acumularea de agresivitate s-a transmis 
copilului şi s-a dezvoltat în el ca un program de autodistrugere. 
Teama ruinează: mai bine să-l ajutaţi pe copil să-şi revizuiască 
atitudinea faţă de viaţă şi evenimentele de până la naştere şi 
până la concepţie. Mai bine încercaţi să vă modificaţi caracterul 
şi concepţia despre lume, adică trebuie nu să vă temeţi pentru 
copil, ci să-l salvaţi. 

In ce priveşte singurătatea. Agresivitatea dumneavoastră 
subconştientă faţă de bărbaţi este o dată şi jumătate mai mare 
decât cea mortală. Dacă un bărbat va fi mereu în prezenţa 
dumneavoastră , se va îmbolnăvi sau va muri. Dacă interiorul lui 
se va dovedi plin de bunătate, boala şi moartea vă vor atinge pe 
dumneavoastră, sau pe copilul dumneavoastră. De aceea 
sunteţi singură. 

Insuficienţa banilor este o înjosire a trufiei dumneavoastră. 
Acest lucru îl purifică pe copilul dumneavoastră. Dacă veţi 
câştiga mulţi bani, puteţi avea probleme de sănătate dum- 
neavoastră sau copilul dumneavoastră. Dacă veţi reuşi să vă 
schimbaţi, şi dumneavoastră, şi copilului vi se va permite să 
aveţi şi sănătate şi bani. 


De câţiva ani am dureri în coloana vertebrală. Care este 
diagnosticul meu? Ce să fac? 

Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe 
omul apropiat, pe sine, pe soartă. Dacă amploarea supărărilor 
este mare, poate să apară o deformare a coloanei, să se întâm- 
ple o fractură a coloanei, să se formeze o cocoaşă. Deosebit de 
periculos este să vă supăraţi pe soartă, aşa încât va trebui să vă 


rugaţi pentru dumneavoastră şi pentru întregul neam ca să fie 
îndepărtate supărările, nemulţumirile de sine, de situaţie şi 
soartă. Omul apropiat, îndrăgit, este dat de soartă şi Dumnezeu, 
iar supărările mari la adresa lui sunt, simultan, supărări pe 
soartă şi Dumnezeu. Aşa încât prin rugăciune şi căinţă se poate 
cere eliminarea din sufletul dumneavoastră şi din sufletul 
urmaşilor dumneavoastră a supărărilor nu doar la adresa celor 
apropiaţi, dar şi la adresa sorții. 

Ce se poate face când s-a instalat o lene, o indiferenţă 
absolută faţă de orice? Cum să scap de lăcomie? 

Oricât ar fi de ciudat, tot ceea ce aţi enumerat este rezultatul 
unui bun echilibru. De la părinţi aţi moştenit o dependenţă 
crescută faţă de aptitudini, intelect şi idealuri. Şi în conformitate 
cu ele, un orgoliu nepotolit, o foarte puternică nemulţumire faţă 
de lumea înconjurătoare şi faţă de sine. Cu 
cât vă veţi dezvolta aptitudinile, veţi intensifica dorinţele 
omeneşti, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări 
programul de autodistrugere. Prin dorinţe ne legăm de valorile 
omeneşti. Absența dorințelor, lenea, micşorează dependenţa. 

Apetitul exagerat opreşte programul de autodistrugere. în 
plan subtil sexul şi mâncarea arată la fel, şi dacă iubirea nu este 
destulă, tendinţa exagerată pentru sexualitate şi mâncare 
compensează într-o oarecare măsură situaţia primejdioasă. 

Are sens, în primul rând, să lucraţi asupra concepţiei despre 
lume şi a caracterului. Trebuie să acceptaţi toate neşansele 
anterioare, falimentul situaţiilor de până acum ca pe un me- 
dicament. Trebuie să învăţaţi să cedaţi şi să aparţineţi de ceva. 
Puteţi în afară de rugăciune să vă ocupați cu autosugestie. Să 
repetaţi, de pildă: „Nu eu controlez situaţia, totul se petrece 
conform Voinţei Supreme, eu renunţ la controlul asupra situ- 
aţiei, Doamne, în toate este voia Ta. Puteţi să repetati mecanic 
dimineaţa după trezire şi seara înainte de somn: „Doamne, voia 
Ta o văd în toate. Nu regret nimic, nu mă tem de nimic. Primesc 
totul ca fiind dat de Tine". 

în măsura în care omul ştie să se detaşeze de situaţie, îi este 
mai uşor să învingă dependenţa de aptitudini, intelect, de valo- 
rile spirituale superioare. Prin urmare, antrenamentele regulate, 
de relaxare totală a muşchilor şi a minţii sunt foarte utile, 
încordarea mentală provoacă o încordare musculară. De aceea 
relaxarea totală, masajul, hidroterapia, baia de aburi, exerciţiile 


fizice periodice şi culturismul, renunţarea la mâncare, constituie 
un fond favorabil pentru o mai uşoară schimbare a caracterului 
şi a concepţiei despre lume. Când sunteţi fizic şi spiritual 
detaşat de orice, când trecând de mai multe ori prin 

toată viaţa aţi eliminat agresivitatea în raport cu iubirea, atunci 
rugăciunea devine mai eficientă şi mutarea principalului punct 
de sprijin de pe omenesc pe divin se petrece mai repede şi mai 
puţin dureros. 

Am 52 de ani. O menopauză ce se prelungeşte pe al nouălea 
an. Excitaţie a sistemului nervos. în sânge, periodic, VSH până 
la 65. Care sunt recomandările dumneavoastră? 

Să vedem cum au stat lucrurile până la menopauză. 

Agresivitatea subconştientă în raport cu bărbaţii era de 220 - 
230 de unităţi. Dependenţa crescută faţă de aptitudini, intelect 
şi idealuri, adică trufie. Inacceptarea situaţiilor traumatizante. 

Acum agresivitatea subconştientă - 20 unităţi. Dependenţa 
de aptitudini, intelect şi idealuri a scăzut drastic. De aceea 
concluzia este simplă. Menopauza este starea de trecere de la 
maturitate la bătrâneţe. Starea de bătrâneţe este aceea în care 
dependenţa de valorile umane scade brusc. Dar nu prin mani- 
festări exterioare (boli, traumatisme, necazuri) ci interioare: 
diminuarea dorințelor, a activităţii conştiinţei, îngustarea posi- 
bilităţilor. Din cauza faptului că acest proces decurge din 
interior, bătrâneţea nu este privită ca boală şi nenorocire, 
procesul de reducere a omenescului şi detaşarea de el este 
resimţit ca o treaptă dinspre omenesc spre divin. Pe cât de uşor 
se înscrie omul în regimul Divin şi-l acceptă, pe atât de încet şi 
liniştit se produce stingerea omenescului. Bătrâneţea este 
pregătirea pentru viitoarea viaţă. Cu cât omul, benevol, depune 
eforturi pentru depăşirea şi eliberarea omenescului din sine, cu 
atât amploarea pregătirii forţate (constrângerea) este mai mică. 

Spre deosebire de bătrâneţe, trecerea dintr-o stare în alta se 
resimte destul de dureros. Cu cât dependenţa omului de valorile 
umane este mai puternică şi agresivitatea legată de ea se 
acumulează în suflet, cu atât mai dureroasă este o astfel de 
trecere. Prin urmare la fel ca omul bolnav care-şi schimbă 
caracterul şi concepţia despre lume însănătoşindu-se, trebuie să 
vă schimbaţi şi dumneavoastră. 


Menopauza este o situaţie la fel de traumatizantă ca şi 
durerea, neplăcerea, supărarea sau trădarea. în măsura în care 
nu vrem să acceptăm durerea ea ni se dă şi mai multă. 

încă un fapt interesant. 

Oamenii de ştiinţă au făcut cercetări incitante. Reiese că 
menopauza începe la femei nu ca un proces lin de diminuare a 
funcţiilor endocrine. S-a dovedit că înainte de climaterium 
(menopauză) ovarele femeii au o activitate maximă. Acest fapt 
răstoarnă reprezentările noastre despre mecanismul bătrâneţii. 

Se poate trage următoarea concluzie. 

Bătrâneţea nu este o acumulare lentă de accidente genetice 
şi nici o uzură treptată a tuturor resurselor organismului. Este 
dimpotrivă, un blocaj al activităţii în creştere a organismului şi 
legat de aceasta al amplificării dependenţei de valorile umane. 
Prin urmare, cu cât omul este mai bun lăuntric cu atât va 
îmbătrâni mai încet. Cu cât omul îşi învinge mai uşor stresul (iar 
stresul este despărţirea de valorile omeneşti) cu atât procesul 
de îmbătrânire se va desfăşura mai lent. 


Rezultă că întinerirea organismului este posibilă printr-o 
periodică anulare a dependenţei de tot ceea ce ne leagă. Ne 
legăm de această lume prin conştiinţă, relaţii, vorbire, respi- 
raţie, alimentaţie, momente de intimitate sexuală, şi prin meta- 
bolism, de când cu celelalte. 

Realizând detaşarea periodică, nu doar funcţiile exterioare, 
dar şi cele interioare, nu doar de obiectele ataşamentului, dar şi 
de dorinţele şi sentimentele înseşi, yoghinii au reuşit să obţină 
modificări comparabile cu cele provocate de bătrâneţe. Şi dacă 
viteza de diminuare a dependenţei de orice omenesc întrecea 
viteza de îmbătrânire, se producea întinerirea. Acest mecanism 
lucrează în fiecare dintre noi. De obicei, acest proces nu este de 
durată, de aceea nu constatăm modificări reale. 

Durerile de cap sunt de natură migrenică. Care-i cauza? 

Anulaţi-vă pretenţiile faţă de bărbaţi. 

îmi iubesc soţul, dar câteodată apare dorinţa de intimitate cu 
un alt bărbat. Trebuie să mă lupt cu acest sentiment ? 
Dependenţa faţă de toate valorile omeneşti începe atunci când 
în omul iubit omenescul întunecă divinul, adică 
importanţa învelişului fizic al eu-lui omenesc este prioritară. 
Atunci devine imposibil de acceptat umilirea omenescului în cel 


pe care îl îndrăgim sau în noi înşine. întrucât punctul de sprijin 
se mută pe omenesc, noi nu putem primi destabilizarea lui şi 
apare agresivitatea. Şi fie că renunţăm de bunăvoie la nişte 
valori umane, fie suntem constrânşi să o facem. 

Ivirea atracției sexuale faţă de alt bărbat micşorează atenţia 
permanentă faţă de soţ şi în felul acesta descreşte dependenţa 
de el şi iubirea pentru el, adică în acest sentiment, mai degrabă 
în trezirea lui, se ascunde mecanismul de protecţie şi de aceea 
nu este voie să-l inhibaţi. într-o situaţie obişnuită, cu cât vă veţi 
iubi mai puternic soţul, cu atât mai repede se va ivi o atracţie 
sexuală pentru alţi bărbaţi. 

Dacă veţi reprima acest sentiment, se poate intensifica 
agresivitatea subconştientă faţă de propriul soţ fiindcă 
dependenţa va creşte, ceea ce poate duce la îmbolnăvirea şi 
declanşarea unor probleme grave la soţ. 

Prin urmare, nu se admite înfrânarea interesului pentru alţi 
bărbaţi. Dar nici să-l stimulaţi nu este cazul. Dacă veţi susţine 
în totalitate acest sentiment, adulterul frecvent poate duce la 
distrugerea structurilor spirituale subtile ce se formează în mod 
constant ca rezultat al relaţiei dintre doi oameni care se iubesc 
şi, în final, distruge familia însăşi. în primul caz linia 
comportamentală duce la oprimarea divinului. în al doilea, la 
dezintegrarea omenescului. 

De aceea nu este permis nici să vă luptaţi cu acest sentiment 
dar nici să-l toleraţi nu merită. Rezolvarea principială a 
respectivei probleme constă în altceva. Forţa orientării spre alt 
bărbat este determinată de dependenţa dumneavoastră 
interioară faţă de iubirea pentru soţ. Prin urmare cu cât veţi 
pune mai multă bunătate în relaţia cu alţi oameni, fireşte şi cu 
soţul dumneavoastră, cu atât dependenţa va fi mai mică. 

în măsura în care veţi învăţa să vă iubiţi soţul cu toate 
neajunsurile lui, să-1 iertaţi, să nu-i purtaţi resentimente şi vă 
veţi strădui ca sentimentul iubirii din sufletul dumneavoastră să 
nu depindă de nimic, orientarea către alţi bărbaţi va fi mai mică 
şi relaţia cu propriul soţ mai armonioasă. 

Mama mea a murit la 58 de ani de cancer, tata, la 35 de ani, 
s-a împuşcat. Toate femeile din neamul nostru mor de cancer, 
bărbaţii sfârşesc tragic. Soţul meu a decedat într-un accident de 
maşină. Eu am o afecţiune a glandei tiroide. Am 34 de ani. 


înainte aş fi spus că purtaţi în dumneavoastră un blestem din 
a cincia generaţie pe linie feminină. Acum, spun că aveţi în 
dumneavoastră o concepţie greşită despre lume a cărei iniţi- 
atoare este stră-străbunica dumneavoastră. Această greşită 
concepţie despre lume a fost consolidată de o imensă agresi- 
vitate în raport cu iubirea. Ea s-a putut manifesta printr-un gest 
sau pur şi simplu printr-un efort de voinţă pentru renegarea 
iubirii. 

Care este cauza unor astfel de blesteme - programe ce 
distrug adesea multe generaţii? Mecanismul este simplu. 
Problema constă în aceea că posibilităţile noastre de a ierta, de 
a nu compătimi şi de a nu judeca, în medie, nu sunt mari. Ele 
sunt condiţionate de caracterul nostru, de educaţie, de viziunea 
asupra lumii. Din toate acestea se constituie capacitatea de a 
suporta durerea .când pierdem valori umane şi de a păstra 
iubirea. Dacă ni se oferă o iubire de aceleaşi dimensiuni cu 
capacitatea noastră de a ierta şi accepta, suntem sănătoşi şi 
fericiţi, la fel şi urmaşii noştri. Dar dacă sentimentul iubirii faţă 
de alt om este de câteva ori mai mare decât posibilităţile 
noastre, atunci trebuie să mărim de câteva ori şi iubirea 
divinului. Dar adesea ne dovedim a nu fi în stare. Nu înţelegem 
un adevăr elementar. în măsura în care am primit fericire 
omenească, în aceeaşi măsură trebuie s-o pierdem şi trebuie să 
fim gata să primim o asemenea pierdere, în fiecare secundă. Pe 
cât de mare este dimensiunea sentimentului iubirii resimţit 
pentru un alt om, pe atât el trebuie insultat şi umilit. Şi dacă 
omul nu poate accepta înjosirea acestui sentiment, conservând 
iubirea pentru Dumnezeu, vor fi înjosite toate verigile următoare 
din om şi din urmaşii lui, adică se vor înjosi soarta, caracterul, 
sănătatea omului. 

Agresivitatea dumneavoastră subconştientă în raport cu 
bărbaţii este de aproape 900 unităţi şi ea se realizează indepen- 
dent de voinţa dumneavoastră. Teama de a-l pierde pe omul 
iubit, dacă este permanentă, devine agresivitate în raport cu el. 
Bunica dumneavoastră, la a patra generaţie, a trăit o imensă 
iubire şi nu a putut să suporte înjosirea ei, urându-l pe omul 
prin care i-a fost dată purificarea şi s-a urât pe sine însăşi. Ea a 
ucis iubirea din sufletul bărbatului şi iubirea din propriul suflet. 
Femeile din neamul dumneavoastră au tendinţa de a-l 


idolatriza pe omul îndrăgit, apoi de a-1 uri, apoi dea seuri pe 
sine. Cu cât agresivitatea în raport cu bărbatul se găseşte mai 
adânc, cu atât moare el mai repede iar agresivitatea în raport 
cu sine duce la afecţiuni oncologice. Dumnezeu este iubire, 
omul este conştiinţă. Dumnezeu dirijează lumea, adică lumea 
este condusă de iubire. Pentru ca femeia să nască un copil 
sănătos ea trebuie să-şi conducă bărbatul prin iubire, dar dacă 
omenescul întunecă divinul, principala direcţionare se realizează 
prin conştiinţă. Si tot mai activ se conectează aspectul de forţa 
adică se intensifică, nu controlul exterior, ci cel interior. Pe cât 
nivelul exterior al controlului îi este indispensabil omului pentru 
evoluţia lui, pe atât este de periculos cel interior. Celula nu 
poate dirija organismul. 

întrucât glanda tiroidă este legată de controlul asupra 
situaţiei, o incorectă atitudine faţă de lume, generând tensiuni 
suplimentare, „loveşte" glanda tiroidă şi prin ea se răspândeşte 
asupra celorlalte glande. Frecventele angine la copii, de exem- 
plu, indică un control subconştient mărit asupra situaţiei şi, ca 
urmare, provoacă un traumatism amplificat, nemulţumirea faţă 
de soartă şi situaţie. 

în primul rând, trebuie să receptaţi jignirea iubirii omeneşti ca 
pe o purificare a divinului. Cu cât veţi fi mai pregătită să 
menţineţi iubirea faţă de om, indiferent cum acesta ar jigni şi 
umili iubirea dumneavoastră, cu atât veţi iubi în el divinul mai 
mult decât omenescul. Cereţi ca de pe neamul dumneavoastră 
să fie înlăturată ca un blestem, dorinţa de a-1 venera pe omul 
iubit. Amintiţi-vă de toată viaţa şi prin căinţă eliberaţi-vă de 
supărările şi nemulţumirea faţă de bărbaţi. Orice ar face 
bărbatul iubit, el nu este vinovat. Cu cât mai multă dragoste le 
trebuie copiilor dumneavoastră pentru a fi sănătoşi şi fericiţi cu 
atât în dumneavoastră va fi înjosit tot ce este omenesc. Pe 
cât v-a supărat omul iubit, pe atât vă este acordată posibilitatea 
de a-i salva şi a-i face fericiţi pe urmaşii dumneavoastră. 

Este important un lucru. Nu ne rugăm pentru a cere ceva, ci 
pentru ca prin rugăciune şi orientare spre Dumnezeu să ne 
schimbăm. 


lar aceste intervale trebuie retrăite nu doar acceptând prin 
căinţă supărările şi cerând ca ele să plece din sufletele 
urmaşilor; trebuie scoasă complet din funcţiune logica ome- 


nească şi retrăită viaţa după logica divinului, iertându-i pe toţi şi 
acceptându-le pe toate. Renunţaţi la sentimentul propriei 
importanţe şi identificaţi-vă propriul eu nu cu principiile, nu cu 
aptitudinile, nu cu demnitatea, ci cu iubirea. Atunci şi fiului îi va 
fi mai uşor. 


Vă implor, ajutaţi-mă! Fiul meu suferă de un an fără 
întrerupere de bronşită şi pneumonie. Medicamentele nu-i ajută. 
Care este cauza bolii lui? 

Agresivitatea subconştientă a băieţelului este de 410 unităţi. 
Este foarte mult. Are o permanentă supărare subconştientă pe 
sine, pe soartă, pe lumea înconjurătoare. Dependenţa de 
aptitudini, intelect, idealuri este de câteva ori mai înaltă decât 
nivelul periculos. Cauza o constituie permanentele supărări ale 
mamei şi bunicii. Trebuia să acceptaţi înjosirea trufiei 
dumneavoastră cu vreo 70 de procente. Aţi primit-o în proporţie 
de 10-15%. Toate supărările şi nemulţumirile pe care n-aţi ştiut 
să le iertaţi şi să le eliminaţi s-au aruncat asupra fiului. Situaţia 
care trebuie să apară peste câţiva ani are loc deocamdată în 
plan subtil şi fiul dumneavoastră de pe acum nu o acceptă. 
Această inacceptare este frânată prin boală. în copii se amplifică 
de câteva ori şi meritele şi neajunsurile noastre. Cu deosebire în 
câteva perioade determinate: cu 3-4 ani înainte de naştere şi cu 
câteva luni înainte de concepere. în aceste perioade supărările 
noastre se pot amplifica în copii nu de 2-3 ori, ci de câteva zeci 
de ori. 


De curând la întreprindere ne>a murit directorul, iar acum, 
foarte frecvent, de geamurile clădirii se izbesc şi uneori mor, 
păsările. Este acesta un semn de sus ? 

Da, este. Directorul dumneavoastră a fost foarte puternic 
concentrat asupra intelectului, aptitudinilor, controlului asupra 
situaţiilor. Acestea au devenit pentru el unicul scop. Orientarea 
subconştientă a conducătorului a început să se transmită 
colaboratorilor şi să le amenințe viaţa şi sănătatea. De aceea 
directorul a murit. Dar dizarmonia a rămas în colaboratorii 
firmei. Dacă ar fi să diagnosticăm colectivul ca pe un organism 
unitar, s-ar putea spune că dependenţa de aptitudini şi intelect 
depăşeşte de cinci ori nivelul critic. în asemenea colective se 
întâmplă adesea nenorociri; dacă un astfel de grup zboară cu 
avionul se poate întâmpla un accident aviatic fiindcă starea 
oamenilor influenţează lumea din jur. Şi la păsări se poate 
întâlni o dependenţă crescută faţă de aptitudini şi controlul 
situaţiei. Atunci simţul orientării se pierde şi ele 
omenească este de şase ori mai puternică decât cea divină. 
Dacă vi se va da o iubire la nivelul posibilităţilor dumneavoas- 


tră, şi asta se întâmplă în iubirea împărtăşită, pur şi simplu nu 
veţi putea s-o suportaţi. De aceea izbucnirea sentimentului 
omenesc de dragoste se potoleşte prin lipsa reciprocităţii. Dar, 
în loc să primiţi totul şi să comutaţi pe iubirea divină, 
dumneavoastră vă încăpăţânaţi în cea omenească. De aceea 
vin supărările, disprețul, critica, nemulţumirea faţă de bărbaţi. 

Ciclul dureros la femeie se produce când agresivitatea sub- 
conştientă faţă de bărbaţi este mărită. Problemele cu sistemul 
uro-genital înseamnă agresivitate faţă de bărbaţi declanşată de 
programul de autodistrugere. 

Ce trebuie făcut într-un astfel de caz am scris deja. Lucraţi, 
vor fi rezultate. 

Fiica mai mare are alergii care, când dispar complet, când se 
agravează. Cu ce pot s-o ajut ? 

Nici un om nu evoluează în linie dreaptă. înaintarea se face în 
zig-zag. Important este ca rezultanta să fie corect orientată. 
Dacă pentru cea mai mică abatere omul ar fi drastic pedepsit, el 
n-ar mai avea voinţă proprie. 

Unui om bun în interiorul său i se poate da o doză foarte mare 
de libertate. Pe un asemenea om libertatea nu-1 va distruge 
deoarece orientarea sufletului spre iubire îi va permite să 
aleagă direcţia potrivită. Cu cât un om este mai bun, cu atât îi 
este mai uşor să intuiască orientarea corectă şi astfel să învingă 
bolile, necazurile sau impasul în viaţă. Fiica dumneavoastră are 
mai multă bunătate decât dumneavoastră. Dar fiindcă 
programul se amplifică în copii, cramponarea dumneavoastră 
de idealuri, atitudinea severă faţă de bărbaţi au crescut în 
sufletul ei şi au pătruns destul de adânc. Au ajuns la acel nivel 
unde o supărare mare poate duce la îmbolnăvirea sau moartea 
bărbatului iubit. Corespunzător, are loc un viraj înapoi. Pielea şi 
intestinul sunt segmentele care, la copii, preiau adesea 
programul asupra lor, permiţând celorlalte organe să funcţi- 
oneze normal. Când alergia se agravează este un rezultat al 
supărărilor interioare şi al nemulțumirii faţă de oamenii 
apropiaţi şi lumea înconjurătoare aparţinând fetiţei. 

înjosirea pe care o primeşte prin boală, o face mai bună, mai 
delicată. Agresivitatea subconştientă scade, alergia slăbeşte. 

Cum să lucraţi asupra dumneavoastră am scris deja. încercaţi 
să-l implicaţi în această muncă şi pe copil. Nu aţi ştiut să fiţi 
bună, învâţaţi-o pe fiica dumneavoastră să fie. Explicaţi-i: cu cât 


mai bun va fi sufletul ei cu atât mai puţine neplăceri va avea 
ulterior. Când apare o ameliorare, să se roage, să ţină regim. 
Lucraţi şi asupra dumneavoastră, perioadele de ameliorare se 
vor întinde pe intervale mai lungi. lar dacă veţi reuşi să vă 
schimbaţi cu adevărat, alergia îi va trece fetiţei complet. Mulţi 
îmi pun întrebarea: 

„Dacă micuțul are câteva luni sau un an, un an şi jumătate, 
cum poate fi învăţat să se roage?" 

Cu copilul se poate vorbi încă din vremea sarcinii. 1 se poate 
povesti că pe Dumnezeu trebuie să-1 iubească mai mult decât 
pe părinţii lui, că țelul principal al vieţii este acumularea 
în suflet a iubirii pentru Dumnezeu, dezvoltarea lăuntrică a 
divinității. Şi credeţi-mă, copilul vă va auzi şi acest lucru se va 
reflecta benefic în caracterul şi soarta sa. Se poate comunica cu 
copilul adormit spunând cu voce tare rugăciuni, vorbindu-i. Şi 
poate fi mult mai eficient decât o convorbire în starea de 
conştientă. Conştienta adesea împiedică receptarea informaţiei. 

Psihologii multă vreme n-au înţeles nişte fapte. De exemplu, 
când în America s-au format universităţile s-au adus ste- 
nograme ale profesorilor din Europa, după care studenţii învățau 
singuri. Rezultatul a fost nul. l-au dus atunci pe studenţi în 
Europa şi au audiat cursurile predate de profesorii europeni. 
Totuşi profesorii expuneau aceleaşi texte. Rezultatul s-a dovedit 
a fi excelent. Unul dintre psihologi a tras o concluzie 
neaşteptată: informaţia principală se transmite prin modalităţi 
nonverbale, adică în afara cuvintelor; chipul, mişcarea, 
contactul energetic, sunetele sunt canalele principale ale infor- 
maţiei. De aceea când comunicaţi cu un copil mic, dar şi cu unul 
mare, nu vă bazaţi pe cuvinte, nu vă vor fi de folos, educaţia 
trebuie făcută prin sentimente, prin transmiterea lor. Dacă vreţi 
să-i spuneţi că trebuie păstrată iubirea şi atunci când cineva 1-a 
supărat, imaginaţi-vă la început că v-au supărat şi insultat pe 
dumneavoastră. Detaşaţi-vă de logica omenească, percepeţi-vă 
Dumnezeirea din suflet şi după aceea vorbiţi-i copilului despre 
acestea. Puteţi de asemenea să vorbiţi cu copilul 
dumneavoastră la distanţă şi efectul nu va fi mai mic. 

Important este ca dumneavoastră înşivă să trăiţi un 
sentiment autentic. 

Adesea, în timpul prelegerilor, spun că oamenii nu trebuie să- 
şi tensioneze conştiinţa. Toate forţele trebuie cheltuite nu 


pentru a înţelege, ci pentru a simţi. La una din ultimele prelegeri 
am fost întrebat de ce este atât de dificil să înţelegi Biblia? 

Am povestit atunci cum am ajuns eu la Biblie. 

Aveam 20 de ani. însoţeam un grup de excursionişti la 
biserica Afonie cel Nou. După instrucţiuni trebuia să fac 
propagandă ateistă şi să plec spre locul destinaţiei. Dar textul 
care înfiera biserica şi religia era atât de stupid încât nu puteam 
să-l rostesc. Vroiam, în toate, să mă lămuresc singur. Am 
început să studiez lucrările doctorilor în ştiinţe consacrate 
temelor religioase, dar erau atât de găunoase, un delir verbal. O 
idee subţirică la zece pagini. Atunci am început să citesc Biblia. 
Şi am fost uluit de densitatea informaţiei. în spatele fiecărei 
fraze erau zeci de idei. Am observat că informaţia venea în 
tranşe. Citeşti a doua oară şi vezi totul într-o lumină nouă. 
Atunci am înţeles de ce, în Biblie, multe nu au logică şi sunt de 
neînțeles. 

Intelectul nostru şi stratul superficial al conştiinţei au o 
singură variantă. Subconştientul nostru are multe straturi, unul 
mai cuprinzător decât altul. Acest lucru se află în conexiune cu 
faptul că intelectul şi conştiinţa noastră sunt legate de trup şi au 
un volum mic. Dacă informaţia depăşeşte, prin dimensiuni, 
acest volum, ea va fi respinsă. Altfel conştiinţa se fracturează, 
se sparge ca un balon de săpun. Dar pe lângă corpul fizic, avem 
multe alte corpuri care sunt mult mai extinse în timp şi spaţiu. 
Dublura corpului, de pildă, se menţine pe trei vieţi, corpul 
îngerului păzitor aproape şapte, corpul destinului cam patru 
vieţi, ş.a.m.d. Aceste straturi ale subconştientului, de 
dimensiuni mai largi sunt percepute nu prin gânduri ci prin 
sentimente, adică, în esenţă, gândurile sunt încheierea 
cunoaşterii lumii prin sentimente. Prin urmare, dacă încercăm 
să cunoaştem lumea pornind numai de la logică şi intelect, ne 
închidem într-o sferă minusculă, sector al conştiinţei noastre 
legat de corpul nostru. 

O asemenea cunoaştere nu este doar foarte puţin eficientă 
dar şi periculoasă dacă nu trece în cunoaşterea prin 
sentimente. Celula trebuie să aibă logica sa, dar ea trebuie şi 
mai mult să cunoască logica organismului, altfel devine 
cancerigenă. Religia a fost întemeiată de cei în sufletul cărora 
Divinul stătea pe primul plan şi nu se întuneca prin omenesc. 


Scara de mărime şi densitatea informaţiei erau enorme şi 
logica omenească obişnuită nu era, aici, decât un obstacol, 
într-un asemenea context logica omenească a fost întotdeauna 
secundară. De aceea la exterior părea trunchiată şi incoerentă. 
Acest mecanism a fost mai târziu utilizat de impresionişti. S-a 
constatat că ruperea lanțurilor obişnuite ale logicii şi ale formei 
exterioare poate da o intensificare a consistenţei şi în general, 
a influenţei. 

Aşadar, citind Biblia am înţeles că ea nu trebuie lecturată ci 
percepută prin sentimente. Şi, cu cât mai uşor se înlătură 
logica omenească, schemele şi stereotipurile, cu atât mai 
repede se intuieşte sensul celor spuse în Biblie. Am înţeles de 
ce creştinismul acordă noţiunii de „credinţă" o atât de mare 
însemnătate. Credinţa este conservarea iubirii de Dumnezeu 
când toate reprezentările conştiente, logice, despre Dumnezeu 
se năruie. 

Dumnezeu este iubire. Omul este conştiinţă. Credinţa ajută 
să păstrezi iubirea când conştiinţa s-a dezintegrat. Dacă nu 
este destulă credinţă, atunci trebuie să aspiri către Dumnezeu 
prin 

conştiinţă. Dar conştiinţa noastră se descompune constant şi, în 
consecinţă, a distinge şi a cunoaşte Creatorul nu vom putea 
niciodată prin conştiinţă. 

Totul în Univers se naşte din iubire. Dragostea generează 
toate sentimentele. Sentimentele se transformă în idei. Ideile 
capătă dimensiuni tot mai mari, se compactează şi se transfor- 
mă în sentimente. Şi toate sentimentele se înalţă spre sursa lor - 
iubirea. Noi venim din Dumnezeu, creştem Dumnezeirea în noi, 
ne întoarcem în Dumnezeu şi devenim Dumnezeu. 

Din tot ceea ce se numeşte „om" partea cea mai mică o 
ocupă corpul şi conştiinţa, dar fără ele omul nu va putea evolua. 
Şi tocmai această parte minusculă şi neînsemnată se percepe 
ca fiind centrul Universului. 

Nu este întâmplător, altfel procesul evoluţiei s-ar putea opri. 
Procesul evoluţiei Universului implică în tendinţa lui ca fiecare, 
cel mai mărunt sector al lui. să se compare prin dimensiuni cu 
Universul însuşi. lar asta înseamnă, în primul rând, concentrarea 
informaţiei. Când densitatea informaţiei depăşeşte o anume 
limită, timpul, spaţiul şi materia se unifică într-un tot şi mersul 


vremii se opreşte. Punctul a devenit infinit. Universul s-a redus 
la un punct. Omul s-a întors în Dumnezeu. 

In cuvinte obişnuite se poate spune aşa: în intelectul sec, 
abstract al omului, cu timpul, vor trebui să apară tot mai multe 
sentimente calde care să se transforme într-o percepţie a iubirii 
infinite. Unificarea gândirii raţionale cu cea iraţională a senti- 
mentelor devine, acum, o condiţie indispensabilă pentru evo- 
luţia ulterioară. Şi aceasta se numeşte „unirea ştiinţei cu 
religia". Apropo, cu timpul am înţeles cum se denaturau 
faptele în perioada sovietică pentru demascarea bisericii şi 
religiei: comportamentul reprobabil al slujitorilor bisericii sau al 
bisericii înseşi se echivala cu noţiunile „religie" şi „Dumnezeu". 
Este tot una cu a fi amendaţi degeaba de poliţia circulaţiei şi a 
striga după, că toate semnele şi regulile de circulaţie şi drumul 
însuşi, în general, sunt prostii şi nu mai vreţi să credeţi în ele. 

Religia creştină este un drum ce duce înspre Dumnezeu şi 
spre o corectă înţelegere a dimensiunii interioare din imaginea 
lumii. Biserica şi reprezentanţii ei sunt slujitorii de pe acest 
drum. Ei se schimbă în permanenţă. Câteodată se schimbă 
semnele dar drumul rămâne. înainte, nu realizam ce rol mic 
are conştiinţa noastră şi ce rol imens joacă ceea ce, de obicei, 
nu observăm. Nu observăm, cum nu dăm atenţie pământului 
pe care păşim. In planul subtil se vede cum înrăutățirea bruscă 
a stării de spirit, traumatismele fizice ale unui om provoacă o 
izbucnire emoţională la cel apropiat lui. Nu este un iluzoriu 
contact informaţional ci unul energetic foarte puternic. Noi pur 
şi simplu nu vedem cauzele reale ale celor ce se petrec cu noi. 
Am stat de vorbă cu un om de ştiinţă ce lucrează într-unui din 
institutele de frunte ale Rusiei. , 

-Există un fapt uluitor - îmi povestea el - omul se află în comă, 
nu-i mai funcţionează nimic, nici un fel de reacţie, 
encefalograma este goală, la înţepătură nici o reacţie, lumină în 
ochi - reacţie nulă, arsură - la fel, şoc electric, puternice bătăi 
din palme şi orice alt sunet - nici un fel de reacţie, adică 
imaginaţi-vă - un cadavru. Şi iată că de bolnav se apropie omul 
lui de suflet şi-l cheamă pe nume şi encefalograma se 
activează! 


înseamnă că viaţa nu se ascunde în cap. Sentimentul iubirii se 
dovedeşte a fi mai presus de moarte! Felul în care se comportă 


omul în faţa lumii conturează caracterul lui. Ştiinţa de a pune 
corect accentele este, în cele din urmă, ştiinţa de a-ţi forma 
corect reflexele. Am avut o perioadă în care pictam destul de 
bine, ulterior am abandonat. Mă incomoda vizibil ceva. Nu de 
mult am înţeles despre ce era vorba. Mi s-a incubat ideea că 
pictorul desenează ceea ce vede iar pe mine nu mă interesa să 
pictez ceea ce văd. Ce consideram canoane clasice şi încercam 
să mă conformez lor, în realitate era logica omenească, 
conştiinţa superficială pe care mă temeam s-o contrazic şi care 
sufoca sentimentele mele. 

Am înţeles că pictorul, în primul rând trebuie să picteze ceea 
ce simte şi să adauge după dorinţă«fum vede acest lucru. 
Tablourile se fac cu dragoste şi sentimente şi apoi se lăcuiesc cu 
gânduri. De curând, un prieten mi-a povestit despre săpăturile 
efectuate la Pompei: 

— Cenuşa a acoperit totul atât de repede că mulţi n-au avut 
timp să înţeleagă care-i treaba. Apoi corpurile sau dezintegrat 
iar în cavitățile formate s-a turnat ipsos şi într-unui din mulaje 
s-a văzut un corp de bărbat şi un corp de femeie care făceau 
dragoste. închipuiţi-vă moarte în timpul iubirii! 

— Nu-i tocmai exact, l-am corectat eu. lubire în timpul 
morţii. 

Prin urmare, dacă vederea noastră ne permite să pătrundem 
prin membrana subţire şi iluzorie a realităţii obişnuite şi să 
vedem realitatea superioară, concepţia corectă despre lume ce 
se formează ne permite să ne schimbăm şi caracterul, şi 
destinul. 


Soţul meu se îmbată crunt, iese din beţie cu ajutorul 
medicilor. Cine este în mai mare măsură autorul acestei situaţii, 
eu sau el? Care este soluţia, cum să lucrez asupra mea? 

In a treia viaţă v-aţi adorat soţul. Era lumina ochilor dum- 
neavoastră. Totul în el stârnea admiraţia. Vă îmbătaţi de iubirea 
pentru el. Şi treptat punctul principal de sprijin a trecut pe 
învelişul lui omenesc. Cu cât femeia vede mai puţin Divinul din 
lumea înconjurătoare şi din omul îndrăgit cu atât mai mult îl 
leagă pe acesta de tot ce este omenesc, cu iubirea ei. Atunci, el 
fie că moare, fie că se îmbolnăveşte, fie i se deformează 
caracterul şi pierde ceea ce femeia venerează în el. Dacă ea 1-a 
iubit fiindcă era bogat - îl ajunge sărăcia; dacă 1-a iubit fiindcă 


era deştept şi capabil - devine nătâng şi ghinionist; dacă 1-a 
iubit fiindcă era cumsecade şi virtuos - devine nemernic şi 
mârşav. 

Cu cât mai tare femeia nu va accepta înjosirea omenescului 
din soţul său cu atât se va înrăutăţi situaţia soţului. 

Ataşarea dumneavoastră la idealuri depăşeşte de 5-7 ori 
nivelul critic, de aceea există un fond adânc şi puternic de 
nemulţumire faţă de tot ceea ce nu corespunde idealurilor 
dumneavoastră. Alcoolismul este o boală. El leagă agresivitatea 
profundă a femeii, la fel cum ar face-o cancerul, psoriazisul şi 
alte afecţiuni. Dar niciodată cauza nu se află într-un singur om. 
Agresivitatea dumneavoastră îl „loveşte" pe soţul 
dumneavoastră pentru că în două vieţi anterioare, el i-a 
disprețuit şi comportat trufaş cu cei care îi erau inferiori spiritual 
şi intelectual. Capacitatea lui de a se schimba este de 30-40%- 
A dumneavoastră corespunde la 60-70%. Trans-formându-vă 
profund, rugându-vă pentru urmaşi îl veţi ajuta şi pe soţul 
dumneavoastră, dar prea puţin ca să eliminaţi orice 
nemulţumire faţă de soţ şi să-1 izbăviţi prin urmaşi. Aici trebuie 
să vă schimbaţi şi atitudinea faţă de lumea înconjurătoare. Ce 
este aderenţa la idealuri? Este tendinţa de a-i vedea pe oamenii 
din jur şi întreaga lume conform unei imagini. In măsura în care 
această imagine se află în conştiinţă, ea este statică. Conştiinţa 
prin chiar structura ei este statică. De aceea, dacă vrem să 
subordonăm lumea unui desen realizat în conştiinţa noastră se 
produce o completă oprire a evoluţiei. Chiar din primele 
secunde apare o discordanţă între tabloul imaginar şi realitate. 
Şi se trezeşte agresivitatea ca o încercare de a proteja imaginea 
aflată în descompunere. Dar cum să visăm, cum să alcătuim 
proiecte în acest caz? 

Orice vis al nostru se naşte din dorinţa de a căpăta confort şi 
satisfacţie. Confortul superior şi mulţumirea supremă este 
sentimentul de iubire din suflet. De aceea nu visăm prin 
gânduri, ci cu iubirea şi sentimentele. întrucât iubirea nu are 
formă, când este multă iubire în vise ele se împlinesc repede şi 
detaliile nu contează. Când în vise se află multe gânduri şi 
puţină iubire, forma are atunci foarte multă importanţă şi cea 
mai mică nepotrivire cu proiectele naşte nemulţumire şi agre- 
sivitate. De acea este interzis a crea un ideal de soţ care nu 


bea, este deştept, bun şi frumos şi a trăi cu acest ideal. 
Provocarea agresivităţii este iminentă. Trebuie să vă spuneţi: 

— Dacă mă voi îndrăgosti de el, îl voi iubi cu toate 
neajunsurile şi virtuțile, indiferent cum va fi. 

Totul începe de la iubirea divinului şi se termină cu cea 
omenească. lubirea divină autentică nu depinde de nimic. Și 
dacă soţul dumneavoastră va deveni invalid, impotent, ticălos şi 
nemernic, dacă vă va trăda sau va pleca la altă femeie, va muri 
sau va îmbătrâni tot îl veţi iubi cu aceeaşi putere. Va fi pentru 
dumneavoastră uşa prin care intraţi în lumea dragostei. Şi nu 
contează cum arată această uşă. Nu este permis să construiți 
modele îngheţate, ele se alcătuiesc în conştiinţă. Trebuie să 
înţelegeţi că lumea este imprevizibilă. 

Un caz interesant s-a petrecut la o conferinţă în Sankt- 
Peterburg. Dintr-un alt oraş, cu această ocazie, a venit un tânăr. 

— Situaţia mea este critică - a început să povestească el - 
trebuie să primesc licenţa şi totul îmi cade din mâini. Nu pot să 
mă concentrez. Gândurile îmi zboară, nu rețin nimic. 
Catastrofă totală. 

— Este salvarea dumneavoastră - îl corectez eu - dumnea 
voastră aţi alungat toate sentimentele şi aţi început să trăiţi 
prin conştiinţă. Cariera, licenţa intelectul au devenit pentru 
dumneavoastră unicul scop. Dacă aţi fi primit licenţa aţi fi 
înnebunit sau aţi fi făcut altă boală gravă ce v-ar fi blocat 
orientarea puternică spre idealuri, spre spiritualitate. încercaţi 
să trăiţi din sentimente. Revizuiţi atitudinea faţă de cariera 
dumneavoastră şi licenţă. Mergeţi în salon, lucraţi asupra dum 
neavoastră şi veniţi după prelegere. 

Când s-a apropiat după conferinţă am văzut că situaţia lui era 
şi mai proastă ca înainte. 

în timpul prelegerii se petrece o accentuare intensă a 
tuturor proceselor - i-am spus tânărului - dacă lucraţi corect se 
produce o ameliorare puternică dar, dacă vă menţineţi 
orientarea greşită fie şi parţial veţi începe să vă ruinaţi activ. 
Prin urmare, aţi început să vă rugaţi, să îndepărtați supărările, 
nemulţumirile faţă de alţii şi dumneavoastră înşivă. Dar 
imaginea dumneavoastră statică despre lume a rămas ca 
înainte. Vă agăţaţi cu „dinţii" de schemele pe care vi le-aţi 
desenat. Trăiţi ca şi până acum prin rațiune iar dacă conştiinţa 
se pune înaintea sentimentului devine agresivă. înţelegeţi - 


lumea este imprevizibilă. Omul iubit este imprevizibil. El se 
comportă după cum i-a dat Dumnezeu; logica divină n-o veţi 
înţelege până nu vă veţi întoarce în Dumnezeu şi nu veţi deveni 
Dumnezeu. Nu vă bazaţi niciodată pe logica dumneavoastră şi 
pe schemele proprii, vă vor trăda mereu. Nu se poate trăi fără 
ele, dar în fiecare clipă trebuie să le simţiţi ca fiind secundare. 
Reţineţi: în fiecare clipă, cu dumneavoastră se poate întâmpla 
ceva complet neprevăzut. Şi trebuie să resimţiţi aceasta nu ca 
pe o neplăcere ci ca pe o posibilitate de a vă dezvolta conştiinţa. 
Cu cât în suflet va fi mai multă dragoste, cu atât se va primi mai 
uşor orice schimbare neaşteptată de situaţie. învăţaţi să 
trimiteţi raţiunea şi conştiinţa în planul doi când este vorba 
despre dragoste". 

După această conversaţie tânărul a revenit la normal. 

Mă adresez femeii care a scris biletul: 

— Conştiinţa dumneavoastră, în permanenţă, evaluează critic 
situaţia şi generează agresivitate. învăţaţi să nu gândiţi, să nu 
apreciaţi în nici un fel situaţia. Când nu vă place ceva, repetati: 
„Doamne, în toate este voia Ta". Repetaţi aceasta şi dimineaţa 
şi seara. Renunţaţi la controlul asupra situaţiei. 


Străduiţi-vă să deplasaţi conştiinţa pe al doilea plan - se va 
micşora dependenţa de valorile umane, va slăbi fondul de 
agresivitate faţă de soţ - şi el nu va mai trebui să bea, ca să 
supravieţuiască. 

Ajutaţi-mă vă rog măcar în câteva cuvinte. Invăţaţi-mă cum 
să normalizez, în familie, relaţia dintre soţ şi tatăl meu. Sunt 
permanente scandaluri. Copiii trăiesc în condiţii anormale. M- 
am străduit să scap de o boală, mi-a apărut alta. 

Conflictul dintre soţ şi tatăl dumneavoastră se explică în 
felul următor. Amândoi trăiesc din țeluri, principii şi idealuri. De 
aceea, amândoi se consideră lideri şi încearcă să-şi impună 
voinţa, principiile şi idealurile celor din jur. în asemenea cazuri 
conflictul este inevitabil. Dacă se va stinge în afară , se va 
continua înăuntru şi se va traduce prin boli. 

Ce se poate face în asemenea cazuri ? 

Dispreţul faţă de oamenii care nu corespund ţelurilor şi 
idealurilor dumneavoastră, în principal, le-aţi moştenit de la 
tatăl dumneavoastră şi în adâncul dumneavoastră este 
prezentă de asemeni dorinţa de a vă alcătui un ideal care să 


includă numai trăsături pozitive şi de a sancţiona dur, tot ceea 
ce nu corespunde acestui ideal. Tendinţa respectivă aţi 
transmis-o copiilor. Dumneavoastră şi copiii trăiţi în condiţii 
anormale pentru că nu vă este permis să aveţi condiţii 
normale. Dacă la dumneavoastră totul va fi în regulă, tendinţa 
subconştientă de 
a-l venera pe omul iubit, de a face din el un ideal seva 
amplifica. în mod corespunzător, dependenţa de principii, 
idealuri, spiritualitate va începe să crească la soţ şi copii şi, în 
consecinţă, soţul se va îmbolnăvi şi toate afacerile lui vor 
aluneca spre faliment. în cele din urmă, dumneavoastră veţi 
avea un soţ bolnav sau muribund şi copii în aceeaşi situaţie. Ea 
s-ar schimba dacă soţul ar începe să se comporte incorect faţă 
de dumneavoastră, să vă umilească, să se certe cu dumnea- 
voastră. Dar pentru că nu-l va lăsa caracterul s-o facă, se 
declanşează un alt factor de echilibrare, adică certurile dintre 
soţ şi tatăl dumneavoastră. Pe cât de puternic va începe să 
crească nemulţumirea dumneavoastră faţă de situaţie, pe atât 
de puternic veţi începe să vă agăţaţi de principii, vise şi 
idealuri. Aceasta se va transmite soţului şi agresivitatea lui 
conştientă şi subconştientă se va amplifica. Se va transmite şi 
tatălui iar agresivitatea lui interioară va începe de asemenea să 
crească. Cine va fi oprit primul şi cum vor fi pedepsiţi toţi se va 
dovedi cu timpul. Să schimbaţi în mod real situaţia din jurul 
dumneavoastră se poate doar modificându-vă dumneavoastră. 
Primul lucru care trebuie făcut: să renunţaţi la dorinţa de a 
controla situaţia. Să înţelegeţi că situaţia, lucrând în detalii 
împotriva dumneavoastră, în principal lucrează pentru dum- 
neavoastră. Opriţi logica omenească şi acceptaţi tot ce se 
întâmplă. Nu încercaţi să stabiliţi cine are dreptate, soţul sau 
tatăl. Mai departe, revizuiţi-vă viaţa şi primiţi orice eşuare a 
idealurilor ca pe un medicament pentru dumneavoastră şi copiii 
dumneavoastră, eliminând acuzele şi nemulţumirea faţă de alţii 
şi faţă de dumneavoastră. Dacă vă cramponaţi de bani, lângă 
dumneavoastră va trebui să se afle un soţ prin care săvi 
se dea purificarea. Dacă sunteţi ataşată de idealuri, lângă dum- 
neavoastră va trebui să fie prezent un om al cărui chip, 
caracter, comportament şi atitudine faţă de dumneavoastră şi 
ceilalţi să se opună idealurilor dumneavoastră. Şi când vă veţi 
revizui viaţa, vă veţi schimba, transformări favorabile vor 


apărea şi în sufletele soţului şi tatălui. Puteţi să vă rugaţi pentru 
strămoşi cerând să li se elimine dorinţa de a iubi omenescul mai 
mult decât dumnezeiescul, pentru ca iubirea să fie mai presus 
de conştiinţă. Pentru ca dumneavoastră să trăiţi din iubire şi nu 
din principii şi idealuri. în felul acesta prin dumneavoastră vă 
veţi ajuta şi tatăl. Puteţi de asemeni să vă rugaţi pentru urmaşi 
şi prin ei îl veţi ajuta pe soţ. lar acum unul dintre lucrurile cele 
mai importante. Vom vorbi despre rădăcinile care hrănesc 
ancorarea dumneavoastră de principii, năzuinţe şi idealuri. 

Ce înseamnă să trăieşti din vise, speranţe şi idealuri? 
înseamnă să vrei ca lumea întreagă şi toţi oamenii să fie buni, 
deştepţi, cu simţ etic, frumoşi, adică este dorinţa de a investi 
lumea numai cu trăsături minunate. Este dorinţa de a pune 
bunătatea pe un piedestal şi de a alunga răul. Este dorinţa de a 
împărţi lumea în bine şi rău, de a curăța şi salvgarda binele şi de 
a distruge răul. Dar se dovedeşte că noţiunile de „bine" şi „rău" 
sunt generate de trupul şi conştiinţa noastră, mai exact de acel 
strat al conştiinţei aflat în conexiune cu corpul nostru. Dacă 
trupului i-e bine acesta este binele, dacă i-e rău este răul. 

Dincolo de limitele corpului nu există bine şi rău. Aşadar, 
filozofia care împarte lume întreagă în bine şi rău este filozofia 
conştiinţei corporale şi, în primul rând, ea reflectă interesele 
trupului. Dorinţa de a aplica o asemenea filozofie întregii lumi 


este dorinţa celulei de a-şi.impune logica întregului organism, 
adică este filozofia celulei canceroase. 

Prin urmare, vorbind despre bine şi rău trebuie să înţelegem 
şi să simţim că ele se pot aplica doar stratului superficial al 
realităţii înconjurătoare. Eu-1 superior al omului se situează în 
afara limitelor binelui şi răului şi fireşte, Creatorul se află dincolo 
de hotarele binelui şi răului. De aceea, dacă noi considerăm că 
Dumnezeu este doar bun, înseamnă că cineva trebuie să fie 
doar rău şi acest cineva rău nu se supune lui Dumnezeu, ceea 
ce însemnă că este al doilea Dumnezeu şi ajungem la filozofia 
indiană în care există Dumnezeu - creator, există Dumnezeu - 
distrugător ş.a.m.d. 

Când încercăm să ne închipuim un Dumnezeu bun, generos, 
cumsecade îi atribuim Demiurgului trăsături omeneşti. Este 
dorinţa de a cunoaşte divinul prin omenesc. Dar divinul se 
cunoaşte prin detaşarea de tot ce este omenesc. întrucât 


conştiinţa este legată de trup, iar trupul se delimitează de 
mediul înconjurător, adică împarte întreaga lume în două părți, 
conştiinţa împarte şi ea toată lumea în două. lată - eu şi iată - 
restul lumii. Conştiinţa divide în permanenţă lumea în dreapta şi 
stânga, în jos şi sus. Dumnezeu se află dincolo de hotarele 
binelui şi răului. Dumnezeu este iubirea iar iubirea e _ ste 
şijțânga şi dreapta, sublim şi josnic, râu şi bine.(De aceea lumea 
trebuie cunoscută, în primul rând, nu din punctul de vedere al 
binelui şi răului, ci din punctul de vedere a! iubirii Divinului. Cu 
atât mai mult cu cât înţelesul de „bine" şi „rău" se schimbă 
mereu. 

leri am intrat în apă rece şi am făcut un guturai, apa rece este 
răul. Astăzi am început să mă călesc şi să mă scald în apă rece, 
s-a îmbunătăţit sănătatea şi apa rece a devenit binele. 


leri m-a jignit un om şi eu consider că este un nemernic şi 
duşmanul meu. Astăzi am înţeles că am meritat-o şi consider că 
s-a comportat just şi poate fi numit prietenul meu. 

Când începem să înţelegem şi să simţim acest lucru, pentru 
noi nu mai este o enigmă pilda cu Adam şi Eva care au săvârşit, 
în rai, primul păcat (păcatul originar) ce a slujit drept cauză 
pentru căderea în păcat ? Gustarea din fructul binelui şi al 
răului, fructul cunoaşterii. Dacă ar fi să traducem aceasta în 
limbajul contemporan, lucrurile ar arăta în felul următor: până la 
dobândirea unui corp şi a unei conştiinţe dezvoltate, omul nu se 
delimita de lumea înconjurătoare, trăia întâi din iubire şi apoi 
din conştiinţă. Divinul era pentru el primordial şi apoi urma 
omenescul. Ulterior, când conştiinţa şi trupul au început să se 
dezvolte, omul a început să opună eu-1 său lumii, să împartă 
întreaga lume în bine şi rău, să aşeze conştiinţa mai presus de 
iubire, adică umanul a început să întunece divinul. Parabola ne- 
ar aminti parcă, de faptul că purtăm în noi acest păcat originar - 
a pune conştiinţa mai sus de iubire, a împărţi întreaga lume în 
bine şi rău, a aşeza omenescul mai presus de divin. Şi în măsura 
în care avem tot mai mult omenesc, trebuie să depunem 
eforturi tot mai mari pentra dobândirea în sufletul nostru a 
divinului. 


în ultima vreme simt că viaţa mea este în impas. Ajutaţi-mă, 
sugeraţi-mi cauza. 


Dependenţa dumneavoastră de aptitudini, idealuri şi intelect 
depăşeşte de trei ori nivelul periculos. Dependenţa de stările 
superioare ale valorilor spirituale este şi ea prezentă. Nivelul 
orgoliului este de zece ori mai înalt decât normalul. Cu copiii 
sunt mari probleme. De aceea orice reuşită este periculoasă 
acum pentru dumneavoastră, orice îndeplinire a proiectelor şi 
speranţelor, de asemeni. Natura lucrează, în primul rând. pentru 
salvarea urmaşilor. Pentru ca pe lume să apară copiii 
dumneavoastră şi să supravieţuiască, trebuie să acumulaţi 
iubire în suflet, de câteva ori mai multă ca acum. Pentru aceasta 
trebuie să fiţi adusă la Cel care generează iubirea, adică la 
Dumnezeu. Şi pentru o vreme, să fiţi îndepărtată de ceea ce vă 
„suge" iubirea, adică tot omenescul. Dacă aţi intrat în impas pe 
partea omenească, adresaţi-vă lui Dumnezeu. Uitaţi pentru o 
vreme de carieră, proiecte, speranţe şi relaţiile cu ceilalţi 
oameni. Opriţi nu doar logica şi conştiinţa omenească, dar în 
măsura posibilităţilor, şi activitatea omenească. Uitaţi de toate 
şi ocupaţi-vă de dumneavoastră. Cum să lucraţi asupra 
dumneavoastră este spus în cărţi. 


întotdeauna am avutunten prost. Nu demult am cunoscut 
un bărbat care mi-a plăcut şi am început să 
trăiesc cu el. Toată faţa rai s-a umplut de răni. Vă rog, explicaţi- 
mi care este cauza ? 

Tenul femeii este legat de idealuri. Traumatismele feţei sau 
ale dinţilor, problemele cu părul, toate blochează cramponarea 
de idealuri. Aveţi o dependenţă crescută faţă de relaţii, idealuri, 
omul iubit şi când aţi primit „mere fără fiere" dependenţa a 
crescut brusc. 

Prin urmare, e vorba fie vreo îmbolnăvire a bărbatului 
dumneavoastră şi apoi a dumneavoastră, fie în cazul unui bun 
echilibru, de o descreştere, prin probleme cosmetice, a orientării 
spre idealuri, proiecte. De obicei, în astfel de cazuri femeia se 
irită, se enervează, suferă, începe să umble pe la doctori şi dacă 
reuşeşte să-şi rezolve problemele dintâi, ulterior, fie că se 
înrăutăţesc drastic relaţiile cu omul îndrăgit, fie se strică de tot, 
fie se îmbolnăveşte bărbatul şi apoi femeia. 

De aceea este de dorit să vă puneţi toate forţele nu în 
rezolvarea exterioară a problemelor ci pe modificarea stării 
interioare pentru a nu muta problema dintr-un loc în altul. 


Dumneavoastră aţi scris că de părinţi depind copiii. Cum 
depind părinţii de copii? 

în principiu dependenţa este egală 100 la 100. Diferenţa 
constă doar în timp. Abaterile părinţilor de până la concepţie şi 
în timpul sarcinii ca şi după naştere dar în mai mică măsură, 
influenţează sănătatea şi destinul copiilor. Trec 10-15 ani şi 
pentru abaterile copiilor încep să răspundă părinţii. Pe cât de 
greu se transformă copiii în interior, pe atât de greu se 
însănătoşesc şi-şi rezolvă problemele părinţii şi-n momentele 
critice pentru copil, se îmbolnăvesc şi mor în primul rând 
părinţii, ca sursă a unei eronate concepţii despre lume şi a unui 
caracter rău. 

Nu demult am vorbit cu o femeie. Are mari probleme de 
sănătate. Lucrează asupra sa îndelung şi chinuitor. A citit toate 
cărţile, a văzut videocasetele. Există rezultate, dar periodic 
apare ceva nou. „Până când fiica dumneavoastră nu se va 
schimba profund, vor fi probleme". l-am spus. 

— Dar fiicei îi este foarte greu să se schimbe - a spus 
femeia - când vine la biserică i se face foarte rău, sau pur şi 
simplu îşi pierde cunoştinţa. Nici nu ştiu ce să fac! 

— Cum ce să faceţi? Continuaţi s-o duceţi la biserică, 
înainte de a merge acolo să ţină post sau să renunţe la 
mâncare, să-i ierte pe toţi, să încerce să se roage şi pe urmă să 
meargă la biserică repetând că şi starea proastă, şi leşinul le va 
primi ca o purificare a sufletului. Energetica bisericii însăşi 
umileşte omenescul în faţă divinului, îl aşează pe al doilea 
plan. Cu cât în adâncurile sufletului omenescul stă mai sus de 
Dumnezeire, şi respectiv, agresivitatea faţă de dragoste este 
mai mare, cu atât omului îi poate fi în biserică mai rău. 

în măsura în care omul este gata să se schimbe şi se ajută pe 
sine în sensul acesta la exterior şi în interior, frecventarea 
bisericii poate deveni un confort. Prin sentimentele şi gândurile 
noastre, în fiecare secundă, sau îi ajutăm pe urmaşii noştri sau îi 
„înecăm". Dacă în această viaţă resimţim în permanenţă 
nemulţumirea, dispreţuim şi etichetăm, inhibăm mereu senti- 
mentul iubirii şi prin aceasta mutilăm sufletele copiilor noştri, în 
viaţa viitoare vom avea un caracter minunat, plin de bunătate 
dar copiii noştri vor fi sinteza a tot ce am făcut rău în viaţa 
anterioară. Vor fi suferinţa noastră pe toată viaţa şi vor avea 


corpuri şi suflete deformate. Dacă omul este liniştit şi bun la 
exterior, însemnă că este de asemenea curat lăuntric. 

De aceea, oricât de bine şi confortabil v-aţi simţi la exterior, 
trebuie să continuaţi să lucraţi asupra dumneavoastră, întrucât 
copiii sunt reflectarea stării dumneavoastră foarte profunde 
care depăşeşte intervalul unei vieţi. 


Am fost cu fiica mea la o întâlnire cu dumneavoastră. Apoi 
noaptea, ea s-a chinuit foarte tare cu crize de dureri la stomac. 
Stomacul n-a deranjat-o înainte, niciodată. Şi iată, acum au 
apărut aceleaşi dureri, premergător venirii plănuite de 
dumneavoastră în oraşul nostru (am vrut să venim din nou 
împreună). Acum fiica mea susţine nişte examene, nu şi-a mai 
propus să vină la conferinţă şi nu a mai avut dureri. 

P.S. Am sentimentul că fetiţa va avea probleme cu viitorul. 
Până la naşterea ei toţi erau împotriva căsătoriei şi a copilului. 
în ultimii 2-3 ani sub ochii fetiţei se petrec accidente. Cu un an 
în urmă era cât pe ce să intre într-un accident. Lucrăm asupra 
noastră dar mă tem să nu întârziem... 


Omul evoluează prin relaţii. Suntem legaţi de părinţi şi 
preluăm caracterul lor, experienţa lor, concepţia lor despre 
lume. Acest lucru ne ajută să dobândim mai repede ceva în 
viaţă. 

Suntem legaţi de profesorii noştri şi primim de la ei 
cunoştinţe. Avem un om pe care îl divinizăm şi de la care de 
asemenea luăm, subconştient, informaţie utilă. Dar în afară de 
aceste contacte există şi unele neumane. Sunt contactele cu 
lumea de dincolo de mormânt, cu alte lumi, cu alte planuri şi 
entităţi. 

Prin contactul cu planurile superioare vine un imens şuvoi de 
informaţie. Ea este percepută ca o senzaţie de fericire, lumină, 
căldură, bunătate şi generozitate. In măsura în care omul se 
străduieşte să nu se comporte josnic, să nu jignească şi să nu 
umilească alţi oameni, să nu reprime sentimentul sublimului din 
sufletul său, creşte contactul lui cu planurile superioare. 

La contactul cu planurile multiple şi de mare anvergură are 
acces doar omul cu mari rezerve de iubire în suflet. Dacă iubirea 
este puţină contactul îl va ucide, adică dragostea pentru 


Dumnezeu generează iubirea faţă de lume şi oameni. lubirea 
naşte spiritualitate. 

Spiritualitatea naşte aptitudini şi intelect, adică, mai devreme 
sau mai târziu, contactul cu planurile superioare conferă 
posibilităţi foarte mari şi amplifică dimensiunile personalităţii 
umane. Dar oricât de înalt ar fi nivelul contactului şi nivelul 
spiritualităţii toate acestea sunt omeneşti şi înseamnă că poate 
creşte dependenţa, se poate mări agresivitatea şi micşora 
dragostea din suflet. De aceea are loco 
periodică purificare, adică anularea contactului cu planurile 
superioare ne determină comportamentul, în viaţa noastră 
apare dintr-o dată un om al cărui fel este conturat de planurile 
mărunte, pământeşti. El este gata să trădeze şi să renege tot ce 
este sacru de dragul banilor. Pentru el este de mii de ori mai 
important, decât orice convorbire abstractă, ceea ce se poate 
pipăi şi ţine în mâini. 

Dacă nu dispreţuim şi nu judecăm un asemenea om, nu 
respingem în interiorul nostru iubirea pentru el, vindecarea se 
produce normal şi putem menţine contactul cu planurile 
superioare. 

Astfel, o femeie superioară, bună şi entuziastă are adesea un 
soţ ce se dovedeşte a fi un pragmatic cinic, om dur şi fără 
principii. 
lar dacă ea continuă să-l iubească, copiii vor fi puri. Dar dacă 
va începe să se enerveze, şi să-şi dispreţuiască soţul, va renega 
iubirea şi-i va lipsi de ea pe copiii săi. lubirea fiind puţină, 
contactul cu planurile superioare va fi periculos şi copiii vor 
pierde şi ei. însă rezultatul iubirii şi contactului se va menţine 
oricum în ei, adică vor avea un nivel mai înalt de posibilităţi, 
aptitudini şi intelect. Dar fiindcă iubirea şi avântul sufletesc nu 
sunt resimţite de copiii, ei încep să se orienteze spre ceea ce 
stăpânesc în mod real. însă orientarea excesivă spre aptitudini 
şi intelect intensifică puternic trufia şi provoacă o agresivitate 
de mari dimensiuni faţă de oameni şi lumea înconjurătoare. 
Acest proces, mai devreme sau mai târziu se opreşte. Acum 
relativ la problema dumneavoastră. în vieţile anterioare aţi avut 
un foarte înalt nivel al bunătăţii, spiritualităţii, virtuţii, 
sentimentelor superioare. Aţi început să depindeţi tot mai mult 
de acest lucru. Când au început să vă trateze prin soţ şi alţi 
oameni, în viaţa anterioară, nu aţi trecut proba. în această 


viaţă, într-o măsură oarecare la fel. Când copilul are orgoliul 
mărit, perioada concepţiei sarcinii şi a venirii pe lume trebuie să 
fie însoţită de înjosire şi lipsa bunăstării omeneşti; dacă părinţii, 
mai ales mama, trec cu bine prin acest segment de viaţă ei îl 
ajută pe copil să revină la ordine. Şi forţele principale din 
educaţie nu trebuie cheltuite pentru dezvoltarea aptitudinilor, 
pentru o mai bună şcoală şi carieră, ci pentru ştiinţa de a ierta, 
de a nu gândi urât despre oameni, pentru o mai mare 
concentrare asupra iubirii decât asupra raţiunii şi conştiinţei. 

Orientarea fiicei dumneavoastră către aptitudini şi intelect 
este de patru ori mai mare decât nivelul de risc. Contactul este 
dur. Tendinţa de a gândi rău despre oameni şi lumea 
înconjurătoare este înaltă. lar când prin gânduri şi cuvinte îi 
supărăm pe cei din jur, frânarea se produce prin probleme cu 
stomacul nostru. 

în timpul prelegerilor spectatorii intră în contact cu mine. 
Toată „murdăria" se ridică la suprafaţă. Pe de o parte. Pe de 
altă parte, eu le indic cum să învingem toate astea. Şi dacă 
omul s-a lenevit, sau n-a înţeles ceva şi nu s-a putut schimba, 
agresivitatea rămasă se activează dureros şi îl ajută să se 
schimbe prin constrângere. Când fetiţa a decis să meargă la 
conferinţă s-a întâmplat acelaşi .lucru. Când a hotărât să nu 
meargă, contactul s-a închis şi procesul acumulării a lut-o pe 
drumul său. Ce se poate face în această situaţie? 

Pentru o vreme este mai bine ca fetiţa să uite de licenţă, 
carieră, de aptitudini. Mai bine o muncă fizică, monotonă, fără 
nici un gând în minte. Cu cât posibilitatea de a câştiga bani va fi 
mai mică şi în acelaşi timp cu cât mai grea va fi munca, cu atât 
mai bine pentru ea. Postul, renunţarea temporară la mâncare, 
mersul şi rugăciunea, orice muncă micşorând sentimentul 
propriei importanţe, pot ajuta la schimbarea de sine. 

Dar partea cea mai importantă a lucrului cu sine trebuie 
executată de mamă, adică de dumneavoastră. Trebuie acceptat 
şi iertat tatăl, soţul, orice bărbat prin care fiind înjosit ome- 
nescul, s-a acordat percepţia iubirii de Dumnezeu. Trebuie să 
treceţi de zeci şi zeci de ori prin situaţia în care au fost înjosite 
cele mai înalte şi sfinte valori umane şi să repetaţi că iubirea 
este mai importantă pentru dumneavoastră şi că, de dragul 
iubirii pentru Dumnezeu, sunteţi gata să renunţaţi la cele mai 
înalte valori spirituale. Să învăţaţi dumneavoastră înşivă şi să vă 


învăţaţi fiica să cedeze, să se supună, să fie de acord cu 
bărbatul când el nu are dreptate. Acestea creează un bun fond 
pentru lucrul cu eu-1 propriu. Şi dacă la început efectul lipseşte, 
nu disperaţi şi continuaţi. Dacă o ameliorare vizibilă s-a produs, 
nu vă relaxaţi şi nu încetaţi lucrul, mergeţi înainte încetişor şi 
neîntrerupt, şi, atunci rezultatul va apărea şi nu secvențial ci pe 
timp lung. 

Cum să înlătur ataşamentele în general? 

înainte spuneam: „Anulaţi agresivitatea, supărările, nemul- 
tumirea faţă de alţii”. Şi noţiunea de „agresivitatea subcon- 
ştientă", indică în primul rând, fondul de pretenţii faţă de alţi 
oameni. Apoi am înţeles că este puţin, că nemulţumirea, 
supărările faţă de sine, faţă de caracterul, vârsta personală, 
posibilităţile limitate, reduse, sunt periculoase, pătrund adânc 
înăuntru, fiindcă faţă de noi suntem deschişi, putând ajunge la 
foarte mari dimensiuni. 

Pe urmă am conştientizat că simpla nemulţumire pentru 
situaţia în care te găseşti, faţă de soartă, societate, lumea 
înconjurătoare este mai puţin evidentă decât ura faţă de vecini, 
dar rezultatele negative sunt considerabil mai semnificative. Am 
început să le spun pacienţilor: 

— La început puteţi să vă amintiţi fiecare situaţie concretă, pe 
cine şi ce v-a supărat şi să le retrăiţi iertând tot. Apoi ispăşiţi-vă 
agresivitatea faţă de iubire, apărută în sufletul dumneavoastră 
în urma supărării pe sine, pe soartă şi prezentă în sufletele altor 
oameni în urma judecării lor, a pretențiilor faţă de ei. 

Am privit partea de care omul este cel mai tare ataşat şi am 
propus să se lucreze mai mult în aceea direcţie. Apoi am văzut 
că în afară de îndepărtarea unui ataşament, gelozia de pildă, ori 
trufia sau ataşări de idealuri, trebuie anulat fondul general de 
apartenenţă la omenesc. Şi în acest plan este obligatorie 
modificarea concepţiei despre lume. Mi-au trebuit câţiva ani 
pentru a spune într-o frază acel înţeles al lumii pe care l-am 
primit. 

Este periculoasă şi plină de responsabilitate nu doar 
stăpânirea valorilor spirituale, ci şi a celor materiale. lar evoluţia 
nu este un drum larg pe care devii tot mai puternic şi mai 
apărat, el seamănă mai degrabă cu cărarea unui alpinist, cu cât 
nivelul tău este mai înalt, cu atât calea pe care urci este 


mai riscantă. înainte consideram că stăpânirea valorilor 
spirituale înseamnă un singur lucru, doar binele. Nicăieri în 
literatură nu am găsit înţelegerea faptului că până şi valorile 
spirituale superioare nu pot constitui țelul unic. Se poate ca 
despre aceasta să fi vorbit o singură frază din Biblie: „Fericiţi cei 
săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia Cerului". Dacă 
stăpânirea valorilor spirituale poate fi periculoasă, înseamnă că 
nu este admis vreodată ca ele să se constituie în ţel superior, 
înseamnă că sunt secundare şi nu este permis să depinzi de ele. 
Orice fericire umană este posesiune de valori materiale şi 
spirituale. De aceea nici nu poate fi țelul principal ci doar un 
mijloc, o pârghie pentru amplificarea divinului din sine! Ştiinţa 
de a primi în orice secundă pierderea fericirii omeneşti aspirând 
în acel moment spre divin reprezintă posibilitatea unei evoluţii 
normale. 

O parte din fericirea omenească trebuie respinsă. Reiese că 
omului bogat i se menţine capitalul când oferă sume semni- 
ficative pentru acţiuni de binefacere şi înţelege că acumularea 
financiară nu poate fi scopul principal. Pentru ca un stat să 
existe, fiecare trebuie să plătească impozite. Şi dacă omul nu 
vrea s-o facă vine un executor statal şi îi confiscă proprietatea. 
Noi îi plătim lui Dumnezeu un tribut de iubire. Dacă nu o facem 
pierdem fericirea omenească. Dacă omul se desparte periodic 
de tot ceea ce îi este drag trăind mental moartea celor apropiaţi 
şi propria moarte, este deja gata să-şi jertfească fericirea 
omenească. Dar numai în cazul în care acceptăm totul ca fiind 
dat de Dumnezeu şi păstrăm iubirea pentru el. 

Dacă schimbarea are loc în perioada în care v-aţi iubit, eu 
repet : „Doamne, te iubesc mai mult decât pe el, mai mult 
decât pe copiii mei, mai mult decât tot ceea ce îmi este scump", 
dacă o facem permanent, putem dărui iubirea omului iubit fără 
să ne temem pentru el. Independenţa interioară faţă de valorile 
umane ne conferă şi o protecţie exterioară, fizică. Organismul 
devine mai rezistent faţă de boli, infecţii, temperaturi şi 
suprasolicitări fizice. Am vorbit odată cu un om care se ocupa de 
îmbăierile la copcă. 

__Ştii care este regula principală a scăldatului în apă rece? 

- m-a întrebat el. - Să intri în apă cu bunătate în suflet şi bine 
dispus. Dacă te temi, sau eşti supărat pe cineva în acel moment 
sau pur şi simplu te nelinişteşti, poţi să răceşti. De aceea înainte 


de a te scălda alungă toate temerile şi supărările, umple-te de 
bunătate şi apoi sari. Atunci sănătatea ţi se va fortifica! 

Mi-am amintit ce mi-a povestit o cunoştinţă: 

— Am citit cărţile dumneavoastră, am lucrat asupra mea şi 
există efecte, dar este foarte greu să lucrez cu eu-l de 
bunăvoie. 

Există o metodă de însănătoşire - mersul pe cărbuni aprinşi. 
Am încercat şi ştiţi, cu sănătatea stau mult mai bine. 

Pentru că mi-a trezit interesul am rugat-o să-mi povestească 
despre starea pe care o resimte înainte de a trece peste șanțul 
de cinci metri, umplut cu cărbuni aprinşi. 

— Instructoarea noastră ne-a spus următoarele - a început 
ea - imaginaţi-vă cea mai mare pierdere din viaţa dumnea 
voastră şi acceptaţi-o. Apoi adresaţi-vă forţelor superioare şi 
cereţi-le ajutor. Când am făcut acest lucru - povestea 
cunoştinţa - mâinile mi-au devenit fierbinţi de parcă ar fi ieşit 
curent din ele. Am simţit că sunt gata şi am păşit liniştită 
trecând peste cărbuni. 

Am înţeles că aici lucrează acelaşi mecanism. Dacă omul nu 
poate să-l ierte pe careva sau nu poate accepta pierderea a 
ceva scump, corpul lui depinde de mediul înconjurător şi nu 
suportă modificările bruşte. In măsura în care omul este în stare 
să se detaşeze de conştiinţă şi de eu-1 lui omenesc, corpul lui 
este mai puţin supus distrugerii. Vikingii mâncau înainte de 
luptă bureţi pestriţi (ciuperci otrăvitoare) pentru a se debarasa 
de conştiinţa propriului eu şi a fi capabili de acte de vitejie. Unii 
luptători din Orient îndeplineau ritualul propriei morţi şi 
mergeau la luptă de parcă ar fi murit deja. Frica dispărea, 
capacităţile se înzeceau. Femeia care nici nu poate ridica 
cincizeci de kg, văzând cum copilul ei a nimerit sub o maşină 
ridică un camion de opt tone, eu-l ei personal dispare în acest 
moment cu toate probleme sale. Ea trăieşte din dorinţa de a-şi 
ajuta copilul. 

Apropo, am citit pe urmă un articol despre un trib care calcă 
pe foc. înainte de acest act, indienii, timp de câteva zile îşi 
creează o anumită stare. Principalul este să elimine contactele 
sexuale, hrana gustoasă, adică tot ce ne leagă de eu-.1 nostru 
omenesc. Mi-am amintit cum au arătat la televizor un om 
îmbrăcat într-o tunică albă. Lua o baghetă în mână, se înclina şi 
intra într-o anumită stare. După aceasta, la comanda lui i se 


turna pe spate un borcan de cinci litri cu acid sulfuric. Tunica se 
destrăma sfârâind în câteva secunde iar pe spinarea lui nu 
rămânea nici o arsură. 

Am înţeles de unde vin minunile săvârşite de sfinţi şi de ce nu 
au putut fi ei otrăviţi, de ce ieşeau vii din foc, şi de ce 
zburau prin aer. Asemenea lucruri făceau şi yoghinii în India. 
Reiese că nu erau basme ci fapte reale. La o anumită scară a 
detaşării de eu-l omenesc se poate nu doar vindeca boala, dar 
şi învia morții: 

Eu-l nostru omenesc este multi-stratificat. 

Trecerea de la eu-1 trupesc la treptele lui mai înalte şi 
deschiderea unor largi posibilităţi fără mărirea rezervelor de 
iubire din suflet dau o creştere considerabilă a propriei 
importanţe şi ulterior tot mai multe probleme. De aceea indife- 
rent de ineficienta externă, gândul constant către Dumnezeu şi 
iubirea care nu depinde de nimic, nu numai de eu-1 nostru 
omenesc dar şi de straturile superioare, de mai mare anver- 
gură, conferă o sănătate reală şi o fericire autentică. 

încerc să iert, dar nu reuşesc, ce să fac? 

Stăteam odată la baia de abur cu un prieten şi comentam o 
situaţie ce mi se întâmplase de curând. După cum se întâm- 
plase adesea, fusesem înşelat de un om pe care îl ajutasem. 
Am încercat să îndepărtez supărările interioare repetând că nu 
fusese întâmplător, că fusese dat de sus, dar nemulţumirea nu- 
mi trecea. lar eu continuam să clocotesc de pretenţii: 

— Ascultă - îmi zâmbi prietenul meu- tu îi înveţi pe alţii 
că nu este permis să judeci dar ce faci în clipa de faţă ? 

— Nu judec ci dau pur şi simplu o apreciere logică celor 
întâmplate. 


— Atunci găseşte ceva bun - nu se lăsă prietenul - măcar un 
element, te va uşura! 

Am încercat şi am constatat că dorinţa de a judeca şi de a 
„scormoni" logic în cele petrecute s-a redus. De aceea voi 
propune să faceţi următoarele când cineva v-a supărat: 

1. încercaţi să-1 aprobaţi pe omul care v-a supărat; 

2. Găsiţi-i nişte trăsături pozitive; 

3. Străduiţi-vă să vă puneţi în locul lui, adică să vă 
detaşaţi de eu-1 personal cu supărările şi pretenţiile lui. 


Mai departe: în măsura în care toate forţele dumneavoastră 
se concentrează pe eu-l omenesc, supărarea va fi mai grea, 
amplă şi profundă. Cu cât veţi lucra pentru detaşarea de 
sentimentul propriei importanţe, cedând şi aprobând alţi 
oameni, neimpunându-le voinţa dumneavoastră, repetând 
periodic că peste tot şi în toate vedeţi şi simţiţi voinţa divină, cu 
atât veţi corecta treptat situaţia. 

Principalul - să nu tăinuiţi supărarea adânc în primele câteva 
ore. Aici este important să nu reflectaţi, să nu evaluaţi situaţia. 
Omul nu are nici o vină, este dat de Dumnezeu, nu este 
întâmplător. Mai departe: pe cât veţi depinde mai tare de toate 
valorile omeneşti: pe atât vă va fi mai greu să suportaţi 
supărarea. De aceea trebuie lucrat mereu asupra eu-lui pentru 
micşorarea dependenţei. Dacă veţi începe să vă antrenați în 
permanenţă atunci veţi avea parte de reuşite la competiţiile 
numite, supărarea grea". 

încă un fapt. 

M-am dus odată la magazinul universal după cumpărături. Era 
la ora deschiderii şi la intrare stătea o mulţime de oameni. 

Uşa s-a deschis şi toţi au luat-o înainte. în acel moment cineva 
m-a călcat tare pe călcâi. M-am întors. Un bărbat nu prea înalt 
s-a uitat cu indiferenţă la mine şi a păşit liniştit mai departe. 

„Fir-ar să fie - m-am gândit - m-a călcat pe picioare şi nici 
măcar nu s-a scuzat - m-am supărat de două ori". Apoi mi-am 
luat seama: „Doamne, dar ce fac?" Şi iată că mă plimb prin 
magazin, adun pachetele, trec de la un raion la altul şi încerc să- 
1 iert pe omul respectiv. Mă rog şi mă căiesc. Rog să plece 
supărarea din sufletul meu, repet că nu ţin supărarea pe el, 
repet că el nu avea nici o vină. Dar supărarea nu trece. Ştiu că 
este important să nu emit pretenţii, ulterior va fi mai uşor de 
iertat. Ce să le spun pacienţilor dacă într-un moment critic nu 
pot eu însumi să mă pun în ordine? Important aici este să nu te 
opreşti şi să continui încercările. încăpăţânarea nu-mi lipseşte. 
Pot să fac 10 încercări, 20, 100, 1000 - până rezolv problema. 
Nu este o încăpățânare stupidă. Dacă se fac zeci de încercări şi 
fără rezultat încep să diversific, să caut alte căi. De ce m-a atins 
această situaţie atât de tare? în mintea mea nu era decât o 
variantă: adică se deschide uşa, toţi intră liniştiţi fără a se 
incomoda unul pe altul. întrucât toată energia era îndreptată 
spre acest model nu am avut forţă. lar supărarea a apărut 


pentru a proteja modelul vechi şi a nu accepta modelul nou. 
înseamnă că dacă aş fi avut în cap 5-7 variante de posibile 
modificări ale situaţiei aş fi reacţionat altfel la varianta 
neplăcută pentru mine. Mi-a fost mai uşor dar în adâncul 
sufletului mi-a mai rămas un ghimpe. „Dacă acel om nu are nici 
o vină - înseamnă că pricina celor întâmplate nu se află în el, ci 
în mine. înseamnă că eu sunt cel vinovat de faptul că a fost pus 
să mă umilească. Prin urmare trebuie să-i cer iertare 

pentru asta".,„,Omule - am gândit eu strângând din dinţi -iartă- 
mă că te-am provocat să te comporţi aşa". 

Ciudat, supărarea s-a volatilizat imediat. Acum acest lucru a 
ajuns la mine un automatism. Dacă mă împinge cineva cu 
brutalitate sau mă calcă pe picior, imediat îi cer în gând iertare 
pentru asta. Poţi cere iertare până şi de la cel care te va ucide 
pentru că l-ai provocat interior la un gest pentru care pe urmă 
va plăti. 

în principiu supărarea noastră pe un alt om este un linşaj. 
Dacă el într-adevăr a săvârşit o crimă împotriva iubirii şi a 
încălcat legile superioare supărându-ne, să ne amestecăm în 
treaba aceasta cu supărările noastre nu va fi decât spre propria 
pagubă. 

Nu de mult, la o consultaţie, mi s-a povestit următorul caz. 

— Cu câţiva ani în urmă am văzut cum o persoană îşi 
încuraja micul fiu să arunce cu pietre în cei care l-au supărat. 
Alături se afla o altă femeie. 

— Ce faceţi cu el ? - a întrebat ea.- îi veţi stâlci caracterul. 

De acum se va răzbuna pentru cea mai mică supărare. 

— Nu vă băgaţi unde nu e treaba dumneavoastră, - i-a 
tăiat-o mama - îl învăţ să se apere. 

— Acum învăţaţi-l să ierte - spunea femeia. - Când va 
creşte va învăţa repede să se apere. Dar mama nu a putut fi 
convinsă, şi a continuat propria politică. 

— Ştiţi, au trecut doi ani de când am văzut această scenă. 

Cu un an în urmă mama copilului a murit de cancer la stomac. 

Când încercam să „Împingem" sub justiţia noastră logică, 
omenească, întreaga lume înconjurătoare, se termină mereu 
tragic. Oameni cu vedere largă au înţeles întotdeauna că logica 
omenească este necesară şi dreptatea de asemeni. Dar ele 
trebuie să aibă limitele lor. 


îmi amintesc, mi s-a povestit de mult o istorie despre un 
ne“ustor. Venea la ţară şi vindea mărfuri. Câteodată dădea şi pe 
datorie. Şi iată că îl cheamă pe omul căruia data trecută îi 
dăduse o marfă pe cuvânt de onoare iar acela îi promite şi se 
jură că data viitoare îi va da banii. Vine din nou neguţătorul în 
sat şi îl cheamă din nou pe om. 

_ Vezi am pus o cruciuliţă, îi explică negustorul. Eu nu uit 
datoriile, pe aceasta să nu contezi! 

Omul iar se jură şi promite să-i dea banii. Vine a treia oară 
negustorul şi se repetă aceeaşi scenă. 

— Ştii, îi spune neguţătorul, data viitoare nu mai trimit după 
tine. să vii singur. Şi dacă nu-mi dai banii o să tai cruciuliţa. N-o 
să-ţi mai iau datoria...Ti-o va lua Dumnezeu. lar Dumnezeu ia 
mai mult decât omul. 

Din toate cele de mai sus se trage concluzia : o supărare grea 
care nu trece este deja boală şi destul de gravă. Indică un 
neajuns foarte serios din organism. Când o astfel de boală 
evoluează primim inevitabil medicamente pe care le numim 
„neplăcere", „nenorocire", „boală" sau „moarte'". 

Pictor, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, bolnav din 
copilărie de o eczemă cu mâncărimi. Poate restaura şi picta 
icoane? Este adevărat că gândacii apar din cauza gândurilor 
rele şi certurilor mărunte din familie? 


Soţul dumneavoastră are un nivel interior al spiritualităţii 
foarte ridicat şi contactul cu nivelurile superioare şi planurile 
nepământene fac din el un pictor talentat. Dar la el nu s-a 
format mecanismul de contracarare a cramponării de valorile 
spirituale superioare. De aceea este prezentă tendinţa de a trăi 
în permanenţă din idealuri. Acest lucru generează un fond 
adânc de nemulţumire faţă de lumea înconjurătoare ce nu 
corespunde acelei lumi mirifice la care sufletul lui are acces. 
Agresivitatea apărută ca răspuns se frânează prin eczemă. 
Eczema înjoseşte idealurile. Dacă nu ar fi ea, cramponarea de 
idealuri ar ajunge la aproape 1000 unităţi. Aşa însă nu depă- 
şeşte 20-30, adică eczema îi permite soţului dumneavoastră să 
fie în contact cu planurile superioare şi să-şi extragă de acolo 
inspiraţia fără urmări periculoase. Prin urmare icoanele lui sunt 
curate. Să zugrăvească şi să restaureze icoane este permis şi 
chiar folositor. în ce priveşte gândacii. Insectele domestice se 


înmulţesc mai activ când energia locuitorilor dintr-o casă nu 
este prea bună, Gândacii apar în genere când se actualizează 
tema relaţiilor, a geloziei, la fel şi ploşniţele. 

Furnicile şi ţânţarii - când este prezentă trufia. 

Mi-a povestit o femeie cum avea în apartament foarte multe 
furnici. 

— Mi-aţi spus că am trufie, am început să lucrez asupra mea. 
Şi închipuiţi-vă furnicile au dispărut. A trecut un timp, mi-am 
ieşit din fire şi iar au apărut. 

Nu chiar de mult am păţit o istorie hazlie. Mi-au venit nişte 
musafiri din America, doi tineri, rumeni, bine făcuţi, plesnind de 
sănătate. l-am invitat la casa de la ţară. 


Sunt țânțari acolo? - s-a interesat cu grijă unul din 
musafiri. 

__Prăpăd - i-am răspuns eu cu sânge rece. 

__Ce vorbeşti? Nu, nu mergem, aşa o să fie un chin, nu 
odihnă. 

— în primul rând că am glumit - i-am spus - practic nu există 
țânțari acolo (am minţit, erau o mulţime). 

în al doilea rând, copii, m-aţi întrebat de curând cum se poate 
îndrepta destinul pentru că amândoi nu staţi prea bine la acest 
capitol. în afară de asta v-am spus că aveţi un orgoliu mărit iar 
pentru oamenii de afaceri este periculos. lată vă spun un mijloc 
dintre cele mai bune pentru corectarea sorții, însănătoşirea se 
realizează prin țânțari. Ce este înţepătura de ţânţar? o mică 
neplăcere pe partea sortii. Dacă renunţaţi să detestaţi ţânţarii, 
nu vă iritaţi, nu vă temeţi şi rămâneţi buni. aderenţa faţă de 
soartă se micşorează. Mai departe, când ţânţarul vă înţeapă 
este o umilinţă pentru dumneavoastră. El este de mii de ori mai 
mic decât dumneavoastră şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. Din 
nou, dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Aşa că, băieţi, iar n- 
aveţi noroc în viaţă. La ţară ţânţarii sunt puţini şi n-o să reuşiţi 
să vă daţi pe brazdă cum trebuie. 

Ne-am dus la ţară. Am intrat în casă. Am pus masa. După 
câteva ore, mai spre seară am ieşit pe prispă. Aerul zumzăia de 
țânțari. Dacă înainte ţânţarii se apropiau şi zburau un timp în 
rotocoale alegând locul, acum traiectoria lor era în linie dreaptă. 
Veneau şi din zbor, se înfigeau prin trening în piele. Am umblat 
câteva minute de colo-colo plesnind insectele dar n-am rezistat 


la zeci şi zeci de alte înţepături şi m-am băgat la loc în casă. M- 
am uitat la băieţii care stăteau la masă şi m-am gândit. 


— De plictisit nu o să aveţi timp să vă plictisiţi! 

Am stat la ţară două zile. Musafirii nu prea atrăgeau atenţia 
ţânţarilor. Lucrul cel mai interesant e că am văzut că într-adevăr 
pe ei tântarii nu-i înţepau. M-a impresionat atât de tare chestia 
asta că am început şi eu să lucrez asupra mea şi să-mi schimb 
atitudinea faţă de țânțari. 

Am observat că înainte, dacă zbura un ţânţar noaptea prin 
apartament, mă alegea tocmai pe mine. Şi zumzăia fix 
deasupra urechii. Câte 2-3 ore din noapte nu le dormeam. 
Stăteam întins, aşteptând cu o bucurie răutăcioasă să se aşeze 
pe faţa mea. Apoi mă plesneam în viteză peste faţă sau corp şi 
bineînţeles ţânţarul zbura. Dar după 2-3 ore, în medie totuşi îl 
omoram. Şi după aceea adormeam liniştit, e adevărat, dacă nu 
apărea altul. 'E 

Aşadar, după acea întâmplare am început să dorm liniştit. De 
îndată ce am înţeles că ţânţarii pot într-adevăr să te ajute la 
ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei, nu i-am mai băgat 
în seamă. Dar să lăsăm ţânţarii, să ne întoarcem la tablouri. 

Am constatat adesea un detaliu interesant. Omul are o înaltă 
agresivitate subconştientă şi un biocâmp nu prea grozav. După 
logica lucrurilor, toată această „murdărie" ar trebui s-o pună în 
tabloul său. Dar iată că pictorul se aşează în faţa şevaletului şi 
toată „murdăria" se adună într-un ghem şi se dă de-o parte, iar 
câmpul începe să lumineze frumos, adică el intră într-o stare din 
care priveşte asupra lumii cu totul altfel. Şi tabloul lui este 
absolut curat. Dar pentru aceasta trebuie să se detaşeze 
interior de toate. Dacă însă omul creează şi continuă să-şi ţină 
în minte şi în suflet toate problemele, neliniştile, 

temerile, regretele, tabloul lui poate să-i dăuneze celui ce-l 

va agăța pe perete. 

Nu de mult, un om de afaceri m-a invitat la el în vizită. 

Stăteam în sufrageria lui şi beam ceai. 

— N-ai putea să-mi explici şi mie un lucru: uită-te la lustră. 

La unul din braţe tot timpul se arde becul. Am verificat dulia, 

este normală. Cel mai interesant este că am rotit lampa şi iar 

S- 


a ars becul dar în aceeaşi zonă a tavanului. E clar că ceva are 
legătură cu energetica locului dar nu înţeleg care-i cauza. 

— Cauza este tabloul - i-am răspuns - vezi: tabloul se află 
în apropierea acestui loc. Reprezintă un copac solitar cu 
frunzele căzute şi un peisaj mohorât. In tablou a fost pus un 
puternic program de autodistrugere care se răspândeşte în tot 
apartamentul şi pe obiectele din apropiere. 

De aceea becul se arde mai des. Pictorul a avut o foarte 
puternică ataşare de idealuri şi dorinţa de a muri când 
idealurile se năruiau, nemulţumirea faţă de situaţie şi soartă. 
Toate acestea le-a transmis tabloului său. 

— Apropo, - m-am adresat eu primitoarei gazde: acum ai 
probleme în afaceri şi asta - i-am arătat tabloul - este una din 

cauze. 

— Bine, dar cum să aflu ce trebuie să pun pe perete, ce să 
pun în colţuri? m-a întrebat uimit interlocutorul meu. 

— Crezi că degeaba, în Occident, munca unui bun designer 
costă atât de mulţi bani? Un bun designer este în primul rând 
acela care vede nu cu ochii, ci cu sentimentele! Nu ai un bun 
decorator, încredinţează-i soţiei amplasarea mobilei şi a 
tablourilor. Bărbaţii se sprijină mai mult pe logică, femeile 
aleg intuitiv. 

— Să lăsăm, continuă cunoscutul - în spatele tău sunt 
atârnate trei icoane: lisus Hristos, Sfântul Mucenic şi Fecioara 
Măria. Spune-mi ceva despre ele. 

— „Mucenicul" are un dispreţ faţă de sine din cauza neplă 
cerilor legate de soartă şi în plus o dorinţă puternică de a nu 
mai trăi. Agresivitatea subconştientă 220 unităţi. Aşa că nu e 
un mucenic ci pur şi simplu un om care se chinuieşte. Probabil 
că pictorul s-a desenat pe sine, nu pe sfânt. 

— Ei bine, dar „Fecioara Măria"?, întreabă uimit interlo 
cutorul. 

— O îngrozitoare gelozie, aderenţă faţă de relaţii şi 
idealuri. 

— Atunci cum rămâne cu „Hristos" ? 

— Aici sunt ambiţii enorme, ură şi dispreţ faţă de oameni. 

Prietenul stătea în fotoliu şi mă privirea tăcut. 

— Aceste icoane au fost pictate cu 250 de ani înainte, vrei să 
spui că atunci, pictorul ar fi putut să le zugrăvească în acest fel? 


Am dat din umeri: „Nu vreau să spun nimic. Am primit 
informaţia şi ţi-am transmis-o. Asta-i tot". 

„O vreme am stat. Dintr-o dată interlocutorul meu mă 
întreabă. 

— Mi-a venit un gând: „Nu de mult am dat icoanele la 
restaurat. Ar fi putut toate aceste programe să le încarce 
restauratorul însuşi? " 

— Şi încă cum - i-am răspuns eu. 

— Ai putea să vezi asta de la distanţă şi în trecut? 

— Desigur. Spune-mi numele. 

Prietenul mi-a spus numele, eu m-am uitat la acel om şi totul 
s-a clarificat. 


__Ştiiţ icoanele au fost curate până atunci. Pur şi simplu 
restauratorului, când a început să lucreze cu ele, nu i s-a aprins 
scânteia iubirii în suflet. în starea în care se afla, a început să 
restaureze, dar orice tablou, mai ales o icoană funcţionează ca o 
lentilă ce măreşte starea de spirit a pictorului. Aşa că este mai 
bine să nu ai pe pereţi nici o pictură decât o pictură 
proastă. 

înainte nu înţelegeam de ce opera autentică se vinde la un 
preţ enorm iar o copie excelentă mai nimic în comparaţie cu 
originalul. Am priceput de curând - forma este aceeaşi, 
conţinutul diferit. De regulă, creaţia autentică poartă un volum 
de informaţie extrem de bogat din planul subtil. în original, 
tabloul însuşi este un mijloc de a transmite starea în care se 
găsea pictorul. în copie însă, tabloul este de obicei un scop, de 
aceea interioritatea se stinge. în toate şcolile de pictură, 
institutele şi academiile plasticianul este învăţat nu cum să-şi 
dobândească o stare proprie creaţiei ci cum să-şi exprime 
propria stare. 

însă problema constă în aceea că forma este determinată de 
conţinut şi fiecare nouă stare necesită forme noi prin care să se 
realizeze. De aceea, adesea, institutele de artă dau un puternic 
impuls creaţiei învăţăceilor la început, după care încep invo- 
luntar să stingă acest impuls. Nu degeaba 80% din geniile în 
pictură, nu au avut licenţe în arte. Dacă omul, în primul rând, 
învaţă şi tinde să atingă starea în care sufletul trăieşte în per- 
manenţă prin divin, atunci respectiva stare ce se numeşte 
„talent" sau „genialitate", mai devreme sau mai târziu se va 
fructifica. Este o problemă secundară dacă omul va deveni 
pictor sau politician, om de afaceri sau muzician. 


Cum se poate purifica energetica unei incinte ? 

în primul rând, ea nu trebuie impurificată. Dacă aveţi o mare 
supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi aceste sentimente 
acasă. leşiţi în stradă (cu deosebire în locuri înverzite) şi 
plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de 
gunoi energetică. 

Am avut ocazia să văd o dată în Spania chilia unui călugăr, în 
această chilie era un compartiment mic din lemn în care 
călugărul se ruga. De ce? Pentru că cel mai bine te rogi când te- 


ai detaşat de orice mai ales de temeri, supărări şi regrete, 
inclusiv de resturile care plutesc în spaţiul încăperii. 

Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, 
supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi 
supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă 
de iubire, rugaţi-vă. Trăiţi sentimentul că v-aţi eliberat de toate 
şi iubirea dumneavoastră nu mai este stăpânită de nimic, luaţi 
în mâini un pahar cu apă şi începeţi să vă rugaţi. Stropiţi apoi cu 
această apă toate încăperile şi va fi mai bine. De curând m-a 
sunat din altă ţară o cunoştinţă. 

— Vreau să vă invit în apartamentul meu. N-aţi putea să 
vizualizaţi energetica lui? 

— Spuneţi-mi numărul apartamentului pentru a putea lua 
mai uşor informaţia i-am spus eu. 

Mi 1-a spus şi am început să privesc., 

în apartament era un puternic program de autodistrugere 

aparţinând unui bărbat. Probabil că până atunci locuise acolo 

un bărbat care în interiorul său nu vroia să trăiască. 

__ Până la mine apartamentul a fost închiriat de un 
narcoman - mi-a spus ea. lar înainte de el a locuit un om carea 
murit. Dar, întrucât programul este masculin, are vreo influenţă 
asupra mea? - a întrebat femeia. 

__Nu. acest program nu vă influenţează, dar arhitectul care 
a construit casa era puternic ataşat de idealuri, aşa că, în timp, 
poate apărea un program feminin al lipsei dorinţei de a trăi din 
cauza falimentului idealurilor. 

— Bine, şi cum să mă apăr de acest program? - m-a 
întrebat ea cu o voce confuză. 

— Citiţi cu atenţie Biblia şi încercaţi să resimţiţi ceea ce a 
simţit lisus Hristos. El a fost înjosit şi în privinţa relaţiilor şi a 
aptitudinilor, şi a sorții, şi a idealurilor. îl ucideau şi totuşi a 
continuat să-i iubească pe acei oameni. Dacă reuşiţi să 
percepeţi starea lui, în care a încetat să mai depindă de tot ce 
era omenesc, atunci puteţi să nu vă mai alarmaţi în mod 
esenţial. 

In primăvara aceasta peste copilul meu a căzut un sloi de 
gheaţă de pe acoperiş. Câtă vină am eu în cele întâmplate? 
Copilului i se agravează scolioza. Eu însămi am pielonegrită iar 
soţul are probleme cu coloana vertebrală. 


Soţul dumneavoastră este mai mult sau mai puţin un om 
armonios şi bun la suflet. Dar are supărări interioare pe el şi pe 
dumneavoastră. De aceea agresivitatea dumneavoastră trece 
prin scutul lui de apărare şi cauzează dureri vertebrale. Cu 
dumneavoastră însă lucrurile nu stau bine. Preaslăvirea inte- 
rioară a omului iubit, ataşarea de valorile spirituale superioare, 
de idealuri, ca şi de aptitudini şi intelect sunt prezente. Nivelul 
orgoliului este de vreo 20 de ori mai sus de normă, agresivitatea 
subconştientă în raport cu bărbaţii 280 unităţi. Toate acestea au 
fost transferate asupra fiului şi nepoților. în câmpul fiului apare 
o posibilă moarte a doi copii. în acest caz pot muri sau se pot 
îmbolnăvi grav copiii lui sau poate fi steril el însuşi. Cu atât mai 
mult cu cât o foarte puternică aderenţă la idealuri îi închide 
viitorul cu 300-700 %, adică inacceptarea lăuntrică a înjosirii 
omenescului, la dumneavoastră şi la soţ, înjosirea morală a 
simțului etic, idealurilor, la copil se transformă în incapacitatea 
de a privi destabilizarea lor. întrucât purificarea prin oameni are 
puţine şanse să fie admisă de el, a început o purificare directă 
prin neplăceri ce pot deveni nenorociri şi boli. Aşa încât aveţi 
mult de lucrat. Şi orice probleme cu rinichii, ţin de trufie, de 
dorinţa de a impune propria voinţă celorlalţi, de aprecierea 
severă a oamenilor şi situaţiilor. 

Am mari probleme cu fiul. Diagnosticul medicilor: sindrom 
spastic, chist al lobului temporal drept. Sfaturile 
dumneavoastră. La ambii părinţi, mai ales la tată, au existat 
izbucniri ale urii interioare faţă de oameni, când le-au fost 
înjosite idealurile. La fiu predispoziția respectivă este de cinci ori 
mai mare. De aici şi starea lui. Trebuie să lucreze asupra lor, 
ambii părinţi. 

Nu mă consider nefericită dar în căsnicie nu am noroc. De 
primul soţ am divorţat pentru că bea mult cu prietenii. Al doilea 
soţ s-a intoxicat cu băuturi spirtoase în lipsa mea. 

De al treilea soţ m-am despărţit fără să înţeleg motivul 
esenţial, şi lui îi plăcea să bea dar nu ne-am despărţit din 
această cauză. Nu-mi plac alcoolicii dar în viaţa mea sunt mereu 
prezenţi bărbaţi cărora le plac spirtoasele. Lămuriţi-mă de ce 
este legat acest lucru. 

Agresivitatea dumneavoastră subconştientă în raport cu 
bărbaţii este de 400 unităţi. în medie, pentru un bărbat este 
mortal nivelul de 200-220. De aceea bărbatul este atras de 


băutură, pentru a se apăra. Sau relaţiile trebuie să se rupă. Da- 
că omul, să zicem şi-a omorât soţia din gelozie, câteva vieţi la 
rând i se vor da femei care fac tot ce se poate imagina şi nu se 
poate imagina în planul înşelării. Cu cât legile superioare au fost 
încălcate la scară mai mare cu atât purificarea se dă la scară 
mai mare. Şi acest lucru nu se poate ascunde nicăieri. Sau el 
primeşte să fie înşelat iubindu-şi soţia, sau se îmbolnăveşte şi 
moare. în viaţa anterioară i-aţi disprețuit pe beţivi şi acest lucru 
a dăunat sufletului dumneavoastră. în această viaţă 
vi s-a oferit posibilitatea de a vă purifica, de a învăţa să iubiţi 
omul cu toate neajunsurile lui. Aţi continuat să vă susţineţi 
schema mentală rigidă care vă desena tipul de soţ ce vă 
trebuie şi să vă reprimaţi prin ea sentimentele. In felul acesta 
aţi înrăutățit doar situaţia. Până când nu-l veţi accepta lăuntric 
şi nu-l veţi ierta pe omul iubit care bea, ar fi greu să contaţi pe 
o viaţă de cuplu. 

1. Fiica este căsătorită de şapte ani, n-are copii. Şi-a 
făcut analize, totul este în regulă. 

2. Soţul este alcoolic, se îndreaptă spre moarte, dar 
este un om foarte bun. Ce să fac? 

Fondul pretențiilor dumneavoastră faţă de soţ se află foarte 
adânc. în vieţile anterioare v-aţi divinizat soţul. V-aţi pătruns în 
asemenea măsură de acest lucru, aţi început să depindeţi atât 
de mult de valorile spirituale încât fondul unor pretenţii cons- 
tante faţă de soţ s-a constituit încă din viaţa anterioară. 

în viaţa aceasta aţi avut de câteva ori izbucniri de nemul- 
ţumiri interioare. Mai ales până la concepţie şi în timpul sarcinii 
cu fiica. Tendinţa a luat-o nu spre ameliorare ci spre aprobare. 
în biocâmpul fiicei se află sufletele a patru copii cu slabe şanse 
de supravieţuire. Agresivitatea ei subconştientă în raport cu 
bărbaţii e aproape 400 unităţi, disponibilitatea de a primi 
înjosirea aspectelor spirituale superioare este practic nulă. 
Situaţia este atât de proastă, încât ivirea pe lume a copiilor 
este blocată nu la nivel fizic ci la nivelul biocâmpului. Dacă 
soţul dumneavoastră ar fi avut un caracter mai rău v-ar fi fost 
mai uşor să lucraţi asupra dumneavoastră. Primul lucru pe care 
trebuie să-l faceţi este să-l eliberaţi interior pe sot străduiţi-vă 
să vă gândiţi mai puţin la el. Prelucraţi de zeci de ori, fel de fel 
de scenarii de despărţire şi priviţi această stare de lucruri ca pe 
un dar al lui Dumnezeu. învăţaţi să vă desprindeţi de tot ce vă 


este drag. încercaţi să fiţi pentru un timp singură, departe de 
rude. duceţi-vă la mănăstire, de exemplu, şi lucraţi asupra 
dumneavoastră în tot acest interval. înainte exista o bună 
tradiţie: lângă mănăstiri erau case de găzduire şi omul putea să 
vină şi să se scufunde în atmosfera detaşării. Lucrând asupra 
dumneavoastră puteţi să vă ajutaţi şi soţul şi fiica, deşi fiica are 
un caracter sever şi lucrul cu sine însăşi îi este necesar şi ei ca 
şi rugăciunea pentru copii. 

Am trei copii, toţi au tulburări nervoase. Sunt disperată. 
Sfătuiţi-mă cum pot să influenţez situaţia? 

Probabil că aţi citit cărţile mele. 

Agresivitatea subconştientă faţă de bărbaţi este minimă şi 
caracterul dumneavoastră destul de blând dar agresivitatea în 
relaţiile cu dumneavoastră este foarte mare. V-aţi reprimat 
sentimentul de iubire din suflet când aţi fost tratată prin 
înjosirea relaţiilor, idealurilor şi iubirii omeneşti. înăuntrul 
dumneavoastră sunteţi un om foarte gelos. Dar această gelozie 
se manifestă la dumneavoastră ca un refuz al vieţii, al iubirii, 
când sunteţi tratată prin înşelare, ceartă, supărare. De aşa ceva 
aţi avut parte mult în perioada de dinaintea concepţii şi sarcinii, 
de aceea programul negativ este foarte puternic în copii. Acest 
lucru provoacă tulburarea nervoasă. 

1. Se întâmplă aşa că viaţa mea este construită nu de 
mine ci de alţii, parcă aş fi oarbă, condusă de cineva. Ce 
este aceasta? 

2. Ce înseamnă creşterea părului pe faţă la femei? 

Voința şi dorinţele noastre se leagă, în cazul unui sentiment 
crescut al propriei importanţe, când uităm că noi suntem pe 
planul al doilea. Şi în acelaşi plan sunt gândurile noastre, 
sentimentele şi dorinţele. Cu cât mă concentrez mai mult 
asupra mea şi-mi aşez eu-1 în centrul a toate, cu atât i se 
permite eu-lui meu să evolueze mai puţin. 

Părul de pe faţă apare, de obicei, la femeile dure şi autoritare, 
corespunzător unei agresivităţi crescute în raport cu bărbaţii, 
încercaţi să vă simţiţi delicată şi lipsită de apărare, vulnerabilă 
în toate. lubiţi, iertaţi, supuneţi-vă, cedaţi, fiţi de acord în toate 
şi totul va fi bine. E vorba în mod special de duritate lăuntrică şi 
inflexibilitate. 

Cum putem vorbi de pocăință, confesiune, dacă nu trebuie să 
regreţi trecutul, ci să-1 accepti în totalitate? 


Dacă eu mă adresez Creatorului şi-i cer iertare pentru faptul 
că nu m-am purtat corect atunci acest lucru reprezintă 
purificarea mea în faţa Judecătorului Suprem. Dacă însă eu mă 
detest şi sufăr pentru ceea ce am făcut, acest lucru 
echivalează cu o auto-judecată, iar pentru aceasta omul se 
pedepseşte. Sensul pocăinţei nu constă în a te detesta, ci în 
faptul că trebuie să te schimbi în aşa fel încât să nu mai comiţi 
crime împotriva iubirii. 
O parte din cler consideră învăţătura dumneavoastră 
diavolism. Sunt multe contradicții cu creştinismul: karma şi 
vieţile trecute; sfaturile de a nu lupta pentru idealurile 
creştine, anularea pretențiilor faţă de sine (absenţa căinţei), 
programul de autodistrugere şi altele. Veţi dezminţi unele din 
aceste acuzaţii? 
Hinduismul, budismul şi iudaismul sunt şi ele în contradicţie 
cu creştinismul, fiindcă şi în ele se regăseşte noţiunea de 
„reîncarnare". Dar nu m-aş încumeta să le numesc erezii, cu 
atât mai mult cu cât ele au apărut înaintea creştinismului. 
Ceea ce propovăduia Hristos venea în contradicţie cu 
canoanele religioase ale timpului, din acest motiv Ela şi fost 
răstignit. 
Eu sunt savant-psiholog, lucrez cu structurile subtile ale 
biocâmpului uman şi cercetez faptele, generalizându-le. în 
urma cercetărilor am ajuns la aceleaşi adevăruri şi la aceeaşi 
înţelegere a lumii, care sunt prezente în religiile lumii. De- 
oarece sunt savant şi trag concluzii din fapte concrete, în 
cercetările mele sunt multe tangenţe cu oricare din religiile 
lumii dar şi multe deosebiri. Când ştiinţa începe să depindă de o 
ideologie oarecare, fie ea comunistă sau religioasă, acest lucru 
se termină lamentabil. 

să ne amintim de genetica sovietică, de Galilei şi Giordano 
Bruno. In prezent în lume coexistă în mod fericit mii de metode 
şi tehnici de vindecare a omului: chirurgicale, medicamentoase 
şi bioenergetice. Se recurge la vrăjitorie, magie, la diferite 
talismane, la tehnici de influențare psihică şi psihologică asupra 
sufletului şi corpului uman. Şi cu fiecare an influenţa aceasta 
devine tot mai profundă şi de proporţii tot mai mari. 

Din punctul meu de vedere, în multe cazuri, odată cu trecerea 
timpului aceste influenţe ar putea avea consecinţe nocive. 


Analizând sute de astfel de metode am ajuns la concluzia că 
acestea sunt lipsite de perspectivă. Eu m-am străduit să creez o 
metodă de vindecare a omului prin acumularea de iubire pentru 
Dumnezeu, prin amplificarea bunătăţii din suflet. Nici prin cap 
nu-mi trece de ce unii considera toate acestea diavolism. Cu 
atât mai mult cu cât celor ce mi-au citit cărţile li se schimbă 
caracterul, devin mai buni, relaţiile în familii se îmbunătăţesc şi 
copiii se însănătoşesc. 


Eu am lucrat la câteva firme şi mi s-a creat impresia că sunt 
„geniul rău" al acestora, fiindcă în scurt timp firmele îşi încetau 
activitatea sau aveau probleme financiare. N-am 
mai putut „învinge" ultima firmă aşa că am început să am 
neplăceri. Mi se propune acum un post la o firmă şi mai mare. 
Explicaţi-mi, vă rog, de ce mi se întâmplă toate acestea? 

La dumneavoastră fondul interior al bunătăţii şi iubirii 
acumulat în vieţile trecute este foarte mare şi treptat volumul 
posibilităţilor a ajuns destul de mare, adică dumneavoastră 
influenţaţi - în planul subtil - mai puternic asupra situaţiei create 
decât alţi oameni. Această creare a bunăstării umane, care a 
început într-o viaţă anterioară a ajuns în prezent la o 
stabilitate şi a început să vă orienteze înspre eu-l uman şi să 
pună în umbră Divinul din sufletul dumneavoastră. Dacă mulţi 
sunt aidoma unor dealuri în creştere, dumneavoastră semănaţi 
cu un munte care se năruie. Sunteţi un om 
echilibrat, posibilităţile sunt mari. însă orientarea e greşită. 
Dumneavoastră transmiteţi această energie firmelor la care 
sunteţi angajat şi ele încep să dea faliment. într-una din firme 
directoarea s-a dovedit a fi lăuntric mult mai armonioasă decât 
dumneavoastră, de aceea v-aţi lovit ca de un perete. Aşadar la 
dumneavoastră problema neplăcerilor şi a bolilor este o 
prolemă legată de timp. Ar trebui să începeţi lucrul asupra 
dumneavoastră chiar acum. 


O cunoştinţă de-a mea, în vârstă de şaizeci de ani şi fără 
familie, se află acum la tratament, la secţia de oncologie. S-a 
străduit toată viaţa să trăiască fără a judeca pe nimeni, 


Dacă timpul se opreşte, comparaţia este imposibilă. Trebuie 
să simţim că viitorul îşi are începutul în prezent; aşa cum sun- 


tem în prezent, aşa ne va fi şi viitorul. Deci, dacă vrem să 
obţinem ceva în viitor, atunci trebuie să ne transformăm pe noi 
înşine în prezent. 

Soţul meu e alcoolic, nu mai are chef de viaţă. Citind cărţile 
dumneavoastră, o săptămână a fost fericit, după care s-a întors 
la vechea stare. De ce? 

Oricum, în planul subtil, situaţia lui este de două ori mai bună 
decât era înainte. Nivelul agresivităţii subconştiente s-a 
micşorat de 1,5 ori. De asemenea, i s-a micşorat şi orgoliul. 
Dacă va dori să lucreze asupra eu-lui său, îi va fi deja mai uşor 
să scape. 

Când oamenii pleacă după consultaţie, eu le spun: 

— Aveţi acum un biocâmp curat, dar asta e doar la 
suprafaţă, e ceva instabil. Schimbările cât de cât stabile încep 
peste 2-3 luni. 

Unora le spun: 

— Veţi avea rezultate concludente aproximativ peste 
jumătate de an de lucru asupra eu-lui propriu. Informaţia pe 
care eu v-o dau ajută la vindecare, dar principala posibilitate se 
ascunde în omul însuşi. 

Cu jumătate de an în urmă am discutat cu o doamnă. Fiul ei 
consuma droguri puternice iar situaţia se agrava tot mai mult. 
Am vorbit cu ea şi i-am explicat care e cauza. înţelegea cu greu 
ce-i spuneam. Luându-mi rămas-bun i-am spus: 

Ar trebui să ne întâlnim peste o săptămână: trebuie să 
văd dinamica schimbării biocâmpurilor. Programaţi-vă să lucraţi 
intens vreo trei luni. 

La următoarea audienţă doamna n-a venit. A decis, probabil, 
că e de ajuns. Câteva luni fiul ei n-a consumat nici un drog, dar 
nu demult a început din nou. 

Mulţi au o idee incorectă despre ceea ce reprezintă sufletul 
nostru, sentimentele şi emoţiile noastre. Gândurile noastre au o 
inerție mică, sentimentele au o inerție de mii de ori mai mare. ŞI 
trebuie să depui extraordinar de multe eforturi pentru a-ţi 
convinge sufletul să se mişte în direcţia corectă. Mulţi gândesc 
astfel: „Eu am înţeles totul şi-mi este suficient". 

în asemenea cazuri eu le explic: 

— Imaginaţi-vă că aţi luat periuţa de dinţi, v-aţi curăţat o dată 
dinţii şi spuneţi: ..Gata, e de-ajuns, de astăzi eu voi avea dinţi 
albi, curaţi." Dumneavoastră insa nu faceţi asta ci vă spălaţi 


dinţii în fiecare zi. Există o igienă a corpului. Trebuie să existe şi 
o igienă a sufletului. 

Apoi, dacă unul din soţi are probleme, e necesar ca, în primul 
rând, să lucreze împreună. Acesta este încă un lucru foarte 
important. 

leşirea din situaţia de criză nu este niciodată liniară. Procesul 
se desfăşoară sub forma unei sinusoide. Simţim la început o 
îmbunătăţire, ulterior iese la suprafaţă stratul karmic şi nu 
vedem nici un fel de rezultate, chiar dacă lucrăm asupra 
noastră. E un fel de încercare. Şi cu cât trece mai uşor omul de 
ea, cu atât mai uşor îi va fi să depăşească următoarea cădere. 
Eu ştiu un lucru: dacă omul a hotărât, o dată pentru totdeauna 
să păstreze şi să înmulțească iubirea din sufletul său, dacă el 
nu are pretenţii profunde faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de 
sine, atunci mai devreme sau mai târziu va avea parte de un 
rezultat pozitiv. 

Cum procedaţi în cazul când la dumneavoastră se prezintă un 
pacient şi vă spune că medicii i-au stabilit un diagnostic şi i-au 
recomandat tratamentul? 

Eu nu discut niciodată în contradictoriu cu medicii. Medicina 
se ocupă de consecinţe iar eu mă străduiesc să lucrez asupra 
cauzei bolii. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric, în 
direcţia bună, cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare 
şi cu atât mai repede poate învinge boala. Din punctul meu de 
vedere medicamentele, ca şi alte tehnici de vindecare (dieta, 
foamea, exerciţii de respiraţie), alcătuiesc un fond care-l ajută 
pe om să se vindece. însă foarte multe depind de el însuşi. 

1. Se pedepseşte spiritismul şi practicarea acestuia? 

2. O iubire mare faţă de animale poate fi o crimă în faţa 
lui Dumnezeu? 

Pentru aptitudinile omului e responsabilă dublul său energetic 
care se află în lumea de dincolo de mormânt. Deoarece 
punctele temporale sunt mai îndepărtate decâtîn lumea 
noastră, de acolo viitorul se vede mai bine. Spiritualitatea, 
noblețea şi idealurile le resimţim în noi doar prin contactul cu 
alte lumi. Fiecare dintre noi vine în contact cu toate entităţile 
Universului. Nivelul acestui contact este determinat de armonia 
interioară a fiecăruia şi de rezerva de iubire faţă de Dumnezeu. 
Dacă omul poate în mod deliberat să lărgească nivelul 
contactului cu lumea de apoi, atunci orientarea lui către 


aptitudini şi intelect creşte brusc. Creşte, de asemenea, şi trufia. 
Şi în cele din urmă toate acestea pot provoca neplăceri şi boli, 
inclusiv psihice. lar pe de altă parte, dacă omul devine mai bun 
şi se umple de iubire, atunci şi fără anumite tehnici speciale 
nivelul contactului cu alte planuri permite mari posibilităţi şi 
aptitudini. 

O iubire puternică, indiferent cui îi este adresată, nu e 
niciodată o crimă. E o crimă să-ţi suprimi iubirea sau să te dezici 
de ea. Dar dacă noi nu sesizăm Divinul din omul pe care l-am 
iubit, atunci începem să depindem de momentele supreme ale 
umanului şi apare agresivitatea ca dorinţă de a păstra acest 
uman, fiindcă noi începem să ne contopim cu el, să ne 
identificăm cu el. Cu cât e mai puternică iubirea noastră faţă de 
Dumnezeu, cu atât mai profund ne identificam cu Divinul. 
Animalele se află pe o altă treaptă a dezvoltării. Ele se deose- 
besc de om prin configuraţia corpului şi prin nivelul conştiinţei. 
Animalele domestice trăiesc mai puţin decât stăpânul lor şi pier 
mai des. De aceea iubirea pentru animalele domestice nu 
creează dependente şi ataşamente foarte puternice şi acţionea- 
ză benefic asupra sufletului omului. Dacă însă stăpânul se 
ataşează foarte mult de animalul preferat, atunci acesta se 
poate îmbolnăvi şi pieri, ca şi omul iubit. Totul trebuie iubit prin 
Dumnezeu iar o mare parte de iubire trebuie oferită lui 
Dumnezeu. Şi atunci iubirea, oricât de mare ar fi, va fi o sursă, 
neîntinată de nimic, de fericire umană. 

Care este atitudinea dumneavoastră faţă de astrologie şi faţă 
de horoscoapele individuale, bine întocmite? 

închipuiţi-vă că un astrolog vă alcătuieşte un horoscop bun, 
adică exact, din care reiese că dumneavoastră ar trebui să 
muriţi peste doi ani. Ce veţi face? Sunteţi încredinţaţi că în 
aceşti doi ani nu veţi suprima sentimentul iubirii în sufletul 
dumneavoastră? 

Nu întâmplător viitorul devine inaccesibil. Mai departe: 
conform horoscopului în cel mai apropiat timp dumneavoastră 
veţi pierde o sumă mare de bani. Faceţi tot posibilul ca să 
preveniţi pierderea şi nu pierdeţi banii. Se prea poate însă ca 
pierzând banii, trecând prin înşelăciune şi trădare, dumnea- 
voastră să vă schimbaţi în bine şi să nu mai primiţi o boală 
gravă, care-şi anunţa apariţia. V-aţi păstrat banii şi, în conse- 


cinţă, vă veţi îmbolnăvi. Vă va ajuta astrologia să vă vindecaţi 
de boală? 

O doamnă care se ocupa cu alcătuirea horoscoapelor mi s-a 
destăinuit: „Horoscopul e perfect curat, iar omul a murit. Şi nu 
am idee de ce". 

Astrologia prezice ce se va întâmpla cu corpul dumnea- 
voastră, însă nu vă spune ce se va întâmpla cu sufletul - iată de 
unde vine pericolul. Nu am auzit de nici un astrolog care să fi 
avut o exactitate minuțioasă a prezicerii, deşi unele horoscoape 
au fost reuşite. Consider un plus al astrologiei faptul că aceasta 
oferă sentimentul predestinării şi ajută la depăşirea 
sentimentului propriei importanţe. Uneori cunoaşterea viitorului 
contribuie la acceptarea mai uşoară a unei situaţii 
traumatizante; făcându-l pe om să înţeleagă că această situaţie 
e inevitabilă îl ajută să-şi menajeze nervii şi sănătatea. Acest 
lucru e valabil pentru persoanele cu nervi tari şi cu o viziune 
corectă asupra lumii. 

Vrem cu toţii să aflăm viitorul, sperând că acesta va fi bun. 
însă cunoaşterea viitorului fără consecinţe negative de departe 
nu e permisă oricui. Trebuie să ai o atitudine serioasă faţă de o 
astrologie serioasă iar din punctul meu de vedere aceasta 
reprezintă cam 2%. 

După ce am citit cărţile dumneavoastră am devenit fatalist, 
adică trăiesc aşa: ce-o fi o fi! E firesc acest lucru? Sunt în 
permanenţă urmărit de dorinţa de a trăi cât mai departe de 
societate. Ce să fac? 

Observ, în planul subtil, mari neplăceri cu copiii. Acest lucru e 
cauzat de faptul că ataşamentul dumneavoastră faţă de idealuri 
este foarte mare. O dependenţă accentuată faţă de valorile 
spirituale nu vă permite să reacţionaţi corect la pierderea lor şi 
această stare de lucruri se răsfrânge asupra sufletelor actualilor 
şi viitorilor copii şi, respectiv asupra sănătăţii lor. 


Şi întrucât valorile spirituale ne parvin prin comunicare, 
atunci deconectarea de la procesul comunicării pentru o anu- 
mită perioada de timp vă va ajuta să reduceţi această depen- 
denţă şi să păstraţi valorile spirituale fără ca acest lucru să vă 
pericliteze sănătatea. Chiar şi fatalismul vă va fi util pentru un 
anumit timp. Acesta vă va ajuta să nu vă mai gândiţi la viitor şi 
să nu consumaţi energia pentru planuri, temeri, emoţii. Procesul 


care are loc în sufletul dumneavoastră e unul normal. Trebuie să 
continuaţi să lucraţi asupra eu-lui propriu. 

Eu am fost pentru mama mea un copil nedorit. în prezent, ori 
de câte ori apare vreo situaţie conflictuală, mă încearcă o 
puternică dorinţă de a nu mai trăi. 

Un copil nedorit de obicei este un copil cu un orgoliu interior 
exagerat. Şi dorinţa de a nu mai trăi, survenită în urma unor 
certuri şi conflicte, e tot un simptom al trufiei exagerate. Nivelul 
dependenţei de capacitate şi intelect, la fel ca şi nivelul 
dependenţei faţă de-al doilea stat, mai fin - idealuri, 
spiritualitate, nobleţe - este foarte înalt. Toate acestea le aveţi 
de la mama şi bunica dumneavoastră, şi din alte două vieţi 
anterioare. Dumneavoastră ştiţi şi singură cum trebuie să lucraţi 
asupra propriei persoane. 

Când aţi fost aici data trecută (20 februarie) soţul meu, 
venind după mine că să mă însoţească la lecţia dumneavoastră, 
a avut un accident de maşină. Ce înseamnă acest lucru? 

Până la acea lecţie o moarte posibilă se afla în biocâmpul 
soţului dumneavoastră. Dependenţa de capacităţi era de două 
ori mai mare decât nivelul mortal; dependenţa de idealuri, 
spiritualitate - era de trei ori mai mare, adică viitorul îi era 
închis cu 300 de unităţi. Ataşamentul dumneavoastră faţă de 
idealuri era de două ori mai mare decât nivelul critic. 
Agresiunea subconştientă faţă de soţul dumneavoastră oscila 
între 220 şi 300 de unităţi. în prezent ataşamentul soţului faţă 
de capacităţi este de 80 de unităţi, iar cel faţă de viitor este în 
jur de 100 de unităţi. Nu e prea bine, dar e mult mai bine decât 
era înainte. Nu există moarte în biocâmpul lui. După toate 
probabilitățile, în loc de o boală gravă sau moarte a avut parte 
de un accident nefericit. 

Agresiunea dumneavoastră subconştientă faţă de soţ este de 
circa 100 de unităţi. Eu nu în zadar scriu despre faptul că a citi 
cărţile mele şi a merge la lecţiile mele e mai bine pentru o 
persoană cât de cât pregătită. Procesul de purificare are loc în 
afara voinţei mele. „Murdăria" din suflet iese şi ar fi bine ca 
dorinţa omului de a lucra asupra sa în planul renunţării la 
supărări şi pretenţii să fie mai mare decât stratul de „murdărie" 
care iese din suflet. 


îmi amintesc că la una din lecţii a avut loc o situaţie similară. 


Pe la mijlocul discursului a ieşit pe scenă, pe neaşteptate, un 
bărbat tânăr. El mi-a şoptit că soţia lui e gravidă şi că acum se 
simte prost. Am cercetat prin intermediul lui biocâmpul soţiei. 
Fondul de pretenţii faţă de soţul ei era foarte mare. 

— Eu sunt bărbat, - am început să-i explic, - şi dacă în sufletul 
femeii e o supărare puternică pe tată ori pe soţ, atunci această 
supărare va ataca orice bărbat cu care femeia va intra în 
contact. Fondul agresiunii orientat către mine se întoarce înapoi 
şi generează o înrăutăţire a stării sănătăţii. Ea trebuie să 
renunţe retroactiv la toate supărările provocate de bărbaţi, mai 
ales la ofensele provocate de tată şi soţ. 

Am cercetat peste zece minute biocâmpul acestei femei şi am 
văzut că totul e bine. Agresiunea subconştientă a scăzut de la 
200 de unităţi la 50, iar ataşamentul faţă de idealuri şi viitor s-a 
micşorat de câteva ori. Toate aceste au influenţat benefic şi 
starea copilului. 

Femeia nu era în sală, ea plecase. Peste zece minute ea s-a 
întors la locul său şi a stat liniştită până la sfârşitul întâlnirii. 

Când urmăresc caseta cu discursurile dumneavoastră adorm. 
E bun sau e rău acest lucru? 

Densitatea informaţiei pe videocasete este mai mare decât în 
cărţi. Nici o informaţie nu poate fi acceptată doar cu mintea, 
dacă nu participă şi simţurile. 

Informaţia nouă duce la modificări ale structurii informa- 
tionale ale organismului şi cu cât ea este mai mare cu atât mai 
areu au loc modificările. Când la transmiterea sau receptarea 
informaţiei puterile s-au epuizat, omul începe să caşte sau 
adoarme. Cu cât orgoliul este mai mare şi cu cât mai înalt este 
nivelul agresiunii, cu atât mai repede omul adoarme când 
urmăreşte înregistrările video. 

Unul din pacienţi mi-a povestit că vecinii lui adorm împreună 
cu toată familia atunci când încep să urmărească înregistrările 
cu discursurile mele. Adoarme şi câinele lor. Apropo, când omul 
doarme, informaţia trece mai bine, deci când suntem treji noi 
lucrăm asupra informaţiei de moment, tactice, iar în timpul unui 
somn profund intrăm în contact cu informaţia strategică, 
necesară pentru o existenţă normală în viitor. lată de ce îi 
sfătuiesc pe părinţi să pună Biblia la capul copiilor sau sub 
pernă. 

De ce îmi place să mă uit la foc? 


Focul şi apa nu sunt controlate de conştiinţă, de aceea atunci 
când omul se uită la foc sau la o apă curgătoare, sau ascultă o 
muzică ritmică, conştiinţa lui stagnează şi omului îi vine mult 
mai uşor să înfrângă situaţia de stres şi să se deconecteze de 
orice probleme generate de conştiinţă. 


Conform cărţilor dumneavoastră, animalele domestice iau 
asupra lor karma stăpânului şi se pot îmbolnăvi sau muri. 
Totodată, se spune că pisica, de exemplu, se culcă pe locul 
bolnav şi omul se simte mai bine, câinele linge locul bolnav şi 
ajută la vindecarea rănilor. Cum ar trebui să înţelegem aceste 
lucruri? 

Să încercăm să ne imaginăm doi prieteni: unul este foarte 
gelos, celălalt nu este gelos deloc. Comunicarea cu cel de-al 
doilea îl va influenţa benefic şi pe primul. Dacă însă cel de-al 
doilea va depinde în multe de primul şi va fi receptiv faţă de 
acesta, atunci şi el va începe să fie tot mai gelos, iar unele boli 
de la prietenul său gelos s-ar putea să treacă şi la el. 
Comunicând, noi toţi recepţionăm unul de la altul informaţia în 
planul subtil şi fie învingem „murdăria", purificându-i pe cei de 
care suntem ataşaţi, fie începem să bolim de bolile acelora pe 
care îi iubim. Dacă în primul caz răul învins îl ajută pe omul 
apropiat să se schimbe în bine, în cel de-al doilea caz toată 
„Murdăria" curge pe noi, omul nu se schimbă, deşi simte o 
uşurare, însă ulterior începe o perioadă şi mai dificilă. De aceea, 
daca nu micşorăm distanţa dintre noi şi omul iubit şi-i acceptăm 
în interiorul nostru libertatea şi voinţa lui, adică înstrăinarea de 
noi, acest lucru va acţiona benefic asupra amândurora. 

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu animalele. 

Dacă noi iubim un animal domestic, dar îi permitem într-o 
oarecare măsură să nu depindă lăuntric de noi,atunci animalul 
primeşte de la noi energia murdară şi ne returnează energie 
curată. Animalului îi este mult mai uşor să înfrângă depen- 
denţa de valorile umane. Configuraţia lui energetică se deo- 
sebeşte de cea umană, deşi la nivelele de profunzime o 
asemenea diferenţă nu există. Apropo, acelaşi lucru se întâm- 
plă şi cu plantele. Atunci când sădim o plantă, o udăm, o 
creştem are loc un schimb intensiv de energie. Şi fiindcă 
agre-siunea accentuată şi bolile apar ca o dependenţă 
hipertrofiată de diferite straturi ale conştiinţei (ceea ce noi 


numim „intelect" nu e altceva decât un strat al conştiinţei), 
atunci plantei care are straturile superioare ale 
conştiinţei nedezvoltate, îi este mult mai uşor să înfrângă 
informaţia negativă. lată de ce sădind în grădină diferite plante 
noi creştem, într-o oarecare măsură, o farmacie de casă. leşirile 
în natură au asupra noastră o acţiune curativă, pentru că 
energetica spaţiului acolo e mai bine echilibrată decât în oraş. 
în oraşele mari spaţiul este codificat printr-o orientare sporită 
către capacităţi, intelect, valori umane. Dacă un om se ocupă 
de munca intelectuală şi nu se deconectează periodic de 
atmosfera orăşenească, acest lucru poate genera cu timpul 
consecinţe nocive. 

Structura informaţională a spaţiului am resimţ-o acut cu un 
an şi jumătate în urmă, când mă aflam în Israel. Nu mă 
simţeam bine. Se declanşase activitatea unui nivel karmic 
foarte înalt, dependenţa pe care nu o puteam nicidecum 
anihila. Slavă Domnului că în timpul audienței eu intru într-o 
stare de renunțare lăuntrică care e suficientă pentru ca 
problemele mele să nu se transmită pacienţilor. 


însă ieşirea mea la oricare nivel nou se soldează cu pierderi, 
neplăceri şi boli. 

Aveam o mâncărime permanentă în urechi şi nici un fel de 
rugăciuni nu-mi ajutau. Nu departe de Eilat, unde locuiam, 
există o rezervaţie sub formă de pustiu, dar nu un pustiu cu 
nisip, ci un foarte ciudat relief muntos. Un cunoscut de-al meu 
mi-a propus să mergem acolo şi eu am căzut de acord. 

Ne deplasam pe traseu şi eu admiram lordania, care se afla la 
câţiva kilometri de la drum, şi munţii extraordinari, având cele 
mai năstruşnice configurații. De jur împrejur e un teritoriu vast 
cu arbuşti rari şi lăstăriş pipernicit. Singurul lucru care mă 
împiedica să mă bucur de frumuseţea acelor locuri era mâncări 
mea permanentă din urechi. Am ieşit de pe traseu şi par- 
curgând încă vreo câţiva kilometri am început călătoria pe 
teritoriul rezervației. 

Nici nu bănuiam că un loc în pustiu poate fi atât de frumos. 
Un peisaj frumos trezeşte în suflet anumite sentimente. Dacă 
peisajele se schimbă în permanenţă, deosebindu-se substanţial 
unul de altul, atunci în suflet se creează o gamă de modele 
sentimentale, generând o satisfacţie imensă. Un designer bun 


sau un arhitect, amenajând două sau trei camere din încăpere, 
lasă în fiecare din acestea stilul său, caracterul său, energetica 
sa. Trecând dintr-o cameră în alta te trezeşti în spaţii diferite. 
Când spaţiul îşi modifică caracteristicile se modifică şi structura 
energo-informaţională a omului, iar acest lucru îi lărgeşte 
posibilităţile cognitive. 

Eu delimitez foarte simplu un spectacol bun de unul prost, un 
tablou bun de unul mai puţin bun. Un spectacol este cu atât mai 
interesant cu cât spaţiul şi timpul de pe scenă se deosebesc 
mai mult de spaţiul şi timpul din sală. Cu cât spaţiul tabloului 
este mai încordat, se opune realităţii înconjurătoare şi se 
distanțează de aceasta cu atât valoarea tabloului este mai 
mare. 

Mulţi oameni comit o eroare construindu-şi casa de vacanţă 
în conformitate cu apartamentul lor şi energetica acestuia. 
Construcţia unei vile şi spaţiul ei trebuie să se deosebească la 
maximum de apartamentul unde omul locuieşte în 
permanenţă. Atunci el se va putea elibera mult mai uşor de 
problemele sale şi va putea reveni la normalitate. 

M-am abătut de la temă. Să revenim la pustiu. Timp de patru 
ore ne-am plimbat prin rezervaţie, după care am mers 
acasă. 

Am ieşit la traseu şi pe loc a şi reînceput mâncărimea din 
urechi. De-abia acum am înţeles că tot timpul cât ne-am aflat 
în rezervaţie nu am mai simţit mâncărimea, ea pur şi simplu 
dispăruse. Atunci am înţeles de ce rugăciunea multor oameni 
nu are efect. Către Dumnezeu trebuie să mergi curat, să uiţi de 
toate şi să le laşi pe toate deoparte. Trebuie să i te adresezi ca 
un copil mic care nu are nimic altceva, decât dorinţa de a iubi. 

Mulţi se roagă, cramponându-se puternic în interior de pla- 
nurile pentru ziua de mâine, de pretenţii, regrete şi ofense. Și 
nu se roagă măcar ca să se ridice de-asupra a toate şi să 
renunţe la toate şi astfel să se schimbe lăuntric, ci se roagă 
pentru a cere sănătate, bunăstare şi alte valori omeneşti. Dacă 
la baza unei mari rugăciuni se află considerente de chilipirgiu 
atunci ea va fi, în cel mai bun caz, lipsită de efect. 

Dar să revenim la animalele, de la care am pornit. 

Oricât de mult s-ar strădui să ne ajute cei care sunt alături 
de noi şi cei care ne iubesc acesta va fi doar fondul. Dacă noi 


păstrăm înrăirea şi justificăm ura noastră, dacă nu ne putem 
dezice de eu-1 nostru uman, atunci nici un fond nu ne poate 
ajuta. Le vom dăuna doar celor care încearcă să ne ajute din 
exterior şi din interior. să vă rugaţi, uitaţi de orice temeri. Frica 
ar putea anula orice efort al dumneavoastră, şi apoi, făcând 
abstracţie de parametrii slabi, starea generală a biocâmpului 
fiului dumneavoastră este mult mai bună. Continuaţi deci să 
lucraţi mai departe. 


Stimate S.N., vă mulţumim pentru nepot, n-a rămas nici urmă 
din trauma pe care a avut-o ia naştere. Dacă puteţi, ajutaţi-l pe 
fiul nostru de şaptesprezece ani: a intrat într-o companie 
proastă, ne facem griji pentru soarta lui. Cum poate fi ajutat? 

Trauma de la naştere a nepotului era legată de karma 

familială. Părinţii încep să lucreze asupra lor, îi ajută bunicul şi 

bunica şi starea fizică se poate schimba destul de repede. Fiul 
are nu numai karma părintească ci şi pe cea a vieţii sale 
anterioare. Dependenţa de principii, idealuri, etc, adică de 
valori spirituale de nivelul al doilea este destul de mare. lată 
de ce poate fi prezentă lipsa dorinţei de a învăţa, de a citi 
cărţi, tendinţa către o purtare văduvită de spiritualitate, 
tendinţa către distrugerea destinului, adică o renunțare de 
proporţii şi treptată de la valorile spirituale. Aici părinţii ar 
trebui să lucreze în continuare. Ar trebui să fie adus în ordine 
primul strat, cel mai uşor, al karmei familiale. Şi dacă 
eforturile sunt permanente după trecerea unei perioade de 
timp încep să se modifice straturile de profunzime. S-ar putea 
ca la copil îmbunătățirile să nu fie sesizate de la început: s-ar 
putea chiar să fie unele înrăutăţiri, nu vă temeţi de acest 
lucru. Dacă aţi început Ce-i de făcut când copilul nu vrea să 
înveţe? 

Lipsa dorinţei de a învăţa e acelaşi lucru ca şi temperatura 
înaltă la copil şi denota o stare evidenta de nemulţumire 
interioara. Această situaţie trebuie tratată, în primul rând, prin 
intermediul schimbărilor în interiorul dumneavoastră şi să nu 
credeţi că în timp de o săptămână veţi rezolva această 
problemă. Trebuie să contaţi pe o muncă serioasă asupra eu- 
lui 
dumneavoastră. 

îmi amintesc că în primele mele apariţii la New-York m-a 
vizitat o doamnă care avea probleme cu fiica ei. l-am spus că 
situaţia e deplorabilă. Orientarea sporită către intelect, 
capacităţi şi carieră a început să-i distrugă soarta. Pentru o 
atare orientare spre carieră şi capacităţi e nevoie de rezerve de 
iubire de cinci ori mai mari şi de o orientare către acumularea 
de iubire. Femeia a început să lucreze asupra eu-lui său iar 
peste o lună fiica ei a părăsit şcoala. 

— Eu nu vreau să învăţ, - îi spune ea mamei sale, - şi nici 
nu voi învăţa! 


Era de acord să se roage, dar nu voia să înveţe. N-a mers la 
şcoală un an întreg. După aceea s-a întors la şcoală şi şi-a 
continuat studiile. Nu demult m-am întâlnit din nou cu ele. 


Acum aveau o problemă de altă natură. 

— Ştiţi, - mi-a spus fata, - am susţinut examenele de admi 
tere simultan şi la colegiu şi la Universitatea Columbia, una 
din cele mai prestigioase din America. S-a constatat că trecuse 
cu succes examenele în ambele locuri. Aş vrea să ştiu dacă pot 
să învăţ, fără a-mi pricinui vreun rău, la Universitatea 
Columbia sau e mai bine să merg la colegiu? 

— Aţi făcut faţă încercării. Starea dumneavoastră e armo 
nioasă. Nu am nici un fel de pretenţii. Puteţi acum să învăţaţi 
liniştită la Universitatea Columbia, - i-am răspuns. 

Fiul meu are doisprezece ani şi e al patrulea an de când are 
imunitatea puternic scăzută şi temperatură. Nu i s-a pus nici un 
diagnostic concret. A fost nevoit în tot acest răstimp să nu 
frecventeze şcoala. 

Cine e vinovatul ? 

Dacă temperatura se menţine mult timp, acest lucru 
înseamnă probleme cu viitorii copii. în biocâmpul copilului 
dumneavoastră se vede o posibilă moarte a doi copii şi al 
treilea cu puţine şanse de supravieţuire. Ataşamentul faţă de 
capacităţi este de 250-300%, iar faţă de viitor şi de idealuri e de 
aproximativ 700. Vorbind mai pe înţeles, nivelul lăuntric al 
mândriei este imens. De la o boală gravă şi de la moarte îl 
salvează bunătatea din caracterul său. 

Bunătatea i-a venit fiului de la dumneavoastră, dar şi fondul 
de trufie tot de la dumneavoastră 1-a moştenit. Nu aveaţi o 
viziune a lumii prea bună în perioada când aţi conceput copilul. 
N-aţi reuşit deloc să treceţi peste încercările de umilire a 
aptitudinilor, a intelectului, de conştientizare a eu-lui dumnea- 
voastră uman. 

Fondul de pretenţii faţă de soţ era foarte mare. Şi vă plăcea 
să judecaţi oamenii. Pentru ca fiul dumneavoastră să poată 
avea copii trebuie să-i fie înjosit orgoliul şi acest lucru poate fi 
obţinut prin scăderea imunităţii, temperaturii înalte, slăbiciunii. 
E necesar ca pentru o anumită perioadă de timp să înceteze 
orientarea către capacităţi, intelect şi carieră. Fiindcă dacă 
această dependenţă se va amplifica, băiatul poate muri. înrău- 


tăţirea sănătăţii face imposibilă frecventarea şcolii şi salvează 
băiatul. 

Trebuie, în primul rând, să vă ocupați de propria persoană. 
Orice femeie trebuie să înceapă prin a renunţa la pretenţiile 
sale faţă de toţi bărbaţii, iertându-i, începând cu vârsta cea mai 
fragedă, şi gândindu-se nu numai pentru sine ci şi pentru 
urmaşi. Amintiţi-vă de toate clipele când aţi suprimat în sine 
sentimentul iubirii şi retrăiţi-le, de această dată păstrând acest 
sentiment. Trecând prin viaţă acceptaţi orice înjosire ca pe un 
medicament preţios pentru sine şi pentru fiul dumneavoastră. 
Invăţaţi-vă să vă deconectaţi conştiinţa, înlăturați regretele, 
temerile, critica, analiza situaţiei. 

în timpul când lucraţi asupra eu-lui conştiinţa nu trebuie să vă 
împiedice. Străduiţi-vă să gândiţi cât mai puţin posibil. 
Solitudinea, foamea, exerciţiile de respiraţie şi alte tehnicii de 
deconectare vă vor ajuta în acest plan. 

Peste o lună - o lună şi jumătate după ce aţi început lucrul 
asupra eu-lui dumneavoastră, vă puteţi pregăti puţin câte puţin 


fiul pentru o nouă informaţie şi i-o puteţi furniza treptat, fără a-l 
obliga, ci propunându-i-o. în intervalul de la zece la paisprezece 
ani se formează activ soarta băiatului şi, de asemenea, 
caracterul, sănătatea şi destinul viitorilor săi copii. Şi în această 
perioadă, bunicul şi bunica viitorilor nepoți au o mai mare 
influenţă asupra lor decât copilul lor, adică viitorul părinte. De 
fapt, pentru sănătatea nepoților bunicul şi bunica poartă deseori 
răspunderea în mai mare măsură decât părinţii lor. 

O viziune asupra lumii bine pusă la punct şi caracterul 
salvează nu numai copiii noştri, ci şi nepoţii. Emoţiile agresive 
ale părinţilor în perioada pubertăţii copilului limitează rezerva 
energiilor pe care copilul le cheltuieşte pentru formarea unui 
destin favorabil şi pentru descoperirea posibilităţilor sale. 
Totalitatea posibilităţilor unui om şi bunăstarea destinului său 
sunt definite în cea mai mare parte de starea lăuntrică a 
părinţilor lui până la concepere şi în timpul gravidităţii, dar şi în 
perioada maturizării sexuale. 

De altfel, o viaţă sexuală timpurie vlăguieşte considerabil 
potenţialul spiritual al copilului, diminuându-i serios posibilitatea 
realizării în viitor. De obicei, tendinţa către o viaţă sexuală 
timpurie o demonstrează acei copii cărora pentru a supravieţui 


le este necesară o diminuare bruscă a potenţialului spiritual, 
adică acei copii, ai căror părinţi i-au ataşat de valorile spirituale 
prin regrete permanente, temeri, blamări şi insulte. 

în S.U.A tendinţa copiilor către o viaţă sexuală timpurie e 
foarte răspândită şi acesta e un lucru de înţeles. Acolo se duc 
oamenii cu un potenţial spiritual remarcabil iar la pragmatismul 
american, orientarea accentuată spre bunurile materiale, mai 
salvează pentru o perioadă de timp situaţia. Dar acest program 
exagerat îi lipseşte pe copii treptat de acele structuri spirituale 
fine din care iau naştere viitoarele lor posibilităţi. 

Dacă din naştere copiii nu au un potenţial spiritual puternic 
atunci această tendinţă îi lipseşte de multe perspective. Părinţii 
ar trebui să înţeleagă, în primul rând, un lucru simplu. Din 
copilărie ne străduim să ferim copilul de orice boli şi astfel nu 
acordăm atenţie caracterului său, atitudinii lui faţă de oameni şi 
faţă de lumea înconjurătoare uitând că tocmai aici îşi au 
originea rădăcinile viitoarelor maladii şi a viitorului destin 
nefavorabil. Şi cu cât mai devreme vom aduce la normal sufle- 
tul copilului cu atât mai fericit şi mai sănătos va fi nu numai 
copilul ci şi noi înşine. 

Serghei Nikolaevici, ce să fac ca să mă mărit? Am vreo 
şansă? 

Azi dimineaţă n-aveaţi nici o şansă. Acum aveţi, dar nu prea 
multe. Programaţi-vă pentru doi ani de muncă serioasă asupra 
eu-lui propriu. 

Insuccesele le-aţi moştenit şi pe linia paternă şi pe cea 
maternă. E vorba de gelozie, de trufie, şi de un fond imens de 
pretenţii faţă de oamenii. Eu cred că ar fi bine pentru ceva timp 
să nu vă gândiţi deloc la măritiş. E o doză prea puternică. E de 
dorit ca la început să vă canalizaţi toate forţele pentru 
schimbările lăuntrice, chiar dacă relaţiile cu un bărbat vor fi de 
scurtă durată şi el va fi cel care va pune capăt relaţiei. 

Esenţialul e să vă învăţaţi a gândi iubirea şi a o simţi. 

Invăţaţi-vă să fiţi bună cu bărbatul care e alături de dum- 
neavoastră, să nu-i înaintați pretenţii dar totodată să păstraţi 
lăuntric o anumită distanţă faţă de el. Dacă veţi putea realiza 
aceste lucruri atunci problema căsătoriei va fi doar una de timp. 

Există multe cazuri când după citirea cărţilor dumneavoastră, 
oamenilor li s-a îmbunătăţit caracterul, s-au vindecat de bolile, 
au avut un destin mai bun. E foarte multă literatură de acest 


gen, dar care nu are nici un efect. N-aţi putea să ne explicaţi 
cauza? 

Sincer să fiu nici eu nu m-am aşteptat la un impact atât de 
puternic. Prima carte am scris-o şi pentru ca să lucrez mai uşor 
cu pacienţii mei şi ca un remediu profilactic împotriva bolilor şi 
a nenorocirilor. La început totul era obişnuit. Pacientul nu făcea 
nimic, iar eu acţionam asupra lui căutând permanent metode 
noi de corectare a stării sănătăţii. 

Ulterior am observat că dacă pacientul nu vrea să mă ajute şi 
să lucreze asupra sa, efectul era mult mai slab. Au trecut ani 
lungi şi chinuitori până am ajuns la un nivel mai înalt. Când am 
văzut structurile karmice şi am început să lucrez cu ele am 
văzut ceea ce pentru mine a reprezentat o descoperire. Liniile 
denaturate ale destinului şi sănătăţii s-au dovedit a fi legate de 
emoţiile agresive ale omului. lar emoţiile erau la rândul lor 
legate de caracter şi de viziunea asupra lumii. Am înţeles, în 
primul rând, că pacientul nu trebuie doar să mă ajute pe mine, 
el trebuie să fie cel care lucrează asupra schimbărilor 
caracterului, iar eu îl pot ajuta doar energetic. Aceasta era doar 
o chirurgie la nivelul biocâmpului. 

îi numeam omului o anumită dată, o situaţie când el se su- 
părase, urase sau fusese gelos. El se ruga iar eu stăteam în faţa 
lui cu mâinile pe genunchi şi cu ochii închişi, uitându-mă cu 
privirea interioară cum se schimbă biocâmpul său şi culoarea 
aurei sale. 

Dacă biocâmpul începea să se lumineze însemna că el se 
rusa corect şi în sufletul lui aveau loc modificări benefice. Dacă 
observam că situaţia se înrăutăţea îl opream şi încercam 
împreună să ne dumirim unde încercarea sa a fost greşită. 

Faptul că structurile karmice sunt supuse modificărilor m-a 
adus spre a doua descoperire. S-a văzut că ceea ce noi numim 
„biocâmpul!" şi ..sufletul" omului, „subconştientul" lui, e imul şi 
acelaşi lucru, adică acţionând energetic asupra corpului uman, 
noi acţionăm şi asupra sufletului său. Şi fiindcă în plan energetic 
noi suntem în relaţie unul cu altul devine foarte important cine 
acţionează, adică cerinţele faţă de cel care tratează devin mult 
mai înalte. Şi cu cât mai adâncă şi în straturi mai fine e 
pătrunderea în sufletul altui om, cu atât mai mare e 
responsabilitatea pe care o poartă tămăduitorul şi cu atât mai 
pur trebuie să fie sufletul lui. 


Şi descoperirea a treia, foarte importantă. 

Am observat că toate metodele de influențare a sufletului 
uman - logice, extrasenzoriale, vrăjitoreşti, energetice, psihice 
(hipnoză, sugestionare) au un efect pozitiv de scurtă durată. La 
o acţiune mai puternică, cu cât starea corpului fizic e mai bună 
cu atât e mai rea starea planului subtil. „Murdăria" este arun- 
cată asupra urmaşilor. Unicul lucru care nu avea consecinţe 
nocive, indiferent de cât de adânc se pătrundea în suflet, erau 
căinţa şi rugăciunea, deci ca savant am ajuns la concluzia că o 
însănătoşire completă a corpului şi sufletului este imposibilă 
fără o conştiinţă religioasă, fără noţiunea de „iubire pentru 
Dumnezeu". 

Atunci când e vorba de sănătatea fizică şi spirituală a omului, 
viziunea ştiinţifică asupra lumii, oricât de dezvoltată ar fi, 
trebuie să conlucreze cu viziunea religioasă asupra lumii. A- 
ceasta ar trebui să deţină întâietatea în problemele esenţiale. 

A patra descoperire pe care am făcut-o. 

Mama, modificându-şi starea sa de profunzime, îşi poate feri 
copilul de bolile de acum şi cele din viitor, îi poate îmbunătăţi 
caracterul şi soarta. In spatele acestei concluzii se ascund multe 
lucruri importante. 

A cincia descoperire. 

Multe boli incurabile nu pot fi tratate de medici deoarece 
cauza acestora nu ţine de omul bolnav, ci de copiii şi nepoţii lui. 
El plăteşte pentru acea nerealizare pe care a transmis-o 
urmaşilor 

La a şasea descoperire am ajuns pe neaşteptate. M-a sunat o 
cunoscută care se găsea într-o situaţie foarte proastă. Biocâm- 
pul ei era deplorabil. Altădată i-aş fi spus: 

— Roagă-te pentru situaţia în care te-ai supărat, roagă-te 
pentru situaţia în care ai urât, etc. M-am decis la început să-i 
explic de ce s-a supărat şi de ce a urât. îi explicam că supărările 
şi pretenţiile ei sunt rezultatul atitudinii incorecte faţă de lume. 

îi spuneam toate acestea pentru ca atunci când va începe să 
se roage conştiinţa ei să nu se împotrivească. Hotărâsem să 
trec la lucruri concrete când am observat că biocâmpul cunos- 
cutei mele e deja curat. 

Se vede că eu nu trebuia să acţionez asupra ei energetic, ea 
nu avea nevoie să-şi amintească de multiplele ei supărări. Deci, 


o viziune corectă asupra lumii poate vindeca mai abitir decât 
orice influențare energetică. 

înseamnă că înţelegerea corectă a lumii, expusă în cărţi, îi 
poate ajuta pe oameni să se vindece şi fără participarea mea. 

A şaptea descoperire. 

Consideram că deținerea unor astfel de valori spirituale 
superioare precum morala, etica, idealurile, principiile poartă în 
sine un sens pozitiv şi nu pot avea consecinţe nocive. S-a văzut 
că greşesc. 

Tot ceea ce situam mai presus de iubirea faţă de Dumnezeu 
generează treptat consecinţe nocive. Am înţeles de ce ne-am 
născut pe această lume, pentru cejrăim. Trăim pentru” a. acu; 
mula iubire faţă de Dumnezeu, pentru a înmulţi tot ceea ce e 
Divin în sufletul nostru, apelând pentru aceasta la întreaga 
paletă a fericirii umane. 

Multe din cărţile pe care le-am citit au fost scrise de oameni 
care descriu calea cunoaşterii ca pe o scară, ce se ridică în sus. 
Dar nu era acolo nimic din experienţa lor. De aceea multe din 
trepte lipseau. Noi putem urca pe cinci trepte dar dacă 
următoarele cinci trepte sunt lipsă atunci nu ne mai interesează 
cât de lungă e scara. 

Când lucram asupra cărţilor, pentru mine era foarte 
important nu numărul treptelor, ci legătura dintre acestea. 
Acest lucru permitea şi altor oameni să urce pe aceste trepte, 
pe calea pe care eu deja o parcursesem. Şi atunci când eu mă 
apropii de trepte noi. adică ating un strat nou de informaţie, 
viziunea mea nu mai funcţionează. Problema nu poate fi văzută 
de jos, ea poate fi văzută clar de sus. Am parte de neplăceri, 
mă îmbolnăvesc, sunt trădat a nu ştiu câta oară. îmi spun 
rugăciunile, iert. mă străduiesc să păstrez iubirea cu orice preţ 
şi tot aşa lună după lună, până când nu-mi înving boala şi nu 
mă înstrăinez de la acea informaţia pe care am primit-o. 

încă din copilărie simţeam în mine aptitudini mari. Dacă nu 
voi putea să împărtăşesc oamenilor ceea ce port în mine atunci 
nu voi putea nici să-mi dezvolt propriile posibilităţi interioare. 
Pentru mine esenţială a fost întotdeauna necesitatea de a 
transmite altora ceea ce eu am înţeles şi am resimţit. 

Şi fiindcă pentru a transmite informaţia trebuia s-o includ 
într-un sistem - iar acest lucru era dificil - am început în mod 
conştient să frânez realizarea aptitudinilor mele. Credeam că 


nu-mi va reuşi nimic, dar s-a întâmplat tocmai contrariul. Pentru 
_a primi ceva s-a văzut că trebuie să înveţi, pentru 
început, a ceda ceva. 

îmi iubesc părinţii, însă de la vârsta de unsprezece ani a 
început să-mi slăbească vederea. Cum credeţi, de ce? 
Parametrii externi şi desenul biocâmpurilor dumneavoastră rată 
Drea rău. Parametrul interior, cel de profunzime, este deplorabil: 
dependenţă accentuată de relaţii, idealuri, de omul iubit 

In celelalte vieţi aţi blamat mult şi i-aţi disprețuit pe cei prin 
care aţi înjosit relaţiile, idealurile, straturile supreme ale 
conştiinţei. 

în această viaţă chiar şi o gelozie şi un dispreţ nu prea mari 
pot genera consecinţe serioase. în perioada maturizării sexuale 
are "loc un contact sporit nu numai cu urmaşii, adică cu 
viitorul, ci şi cu vieţile anterioare. în acest tip se pot agrava 
orice fel de boli. 

Trebuie să învăţăm, în primul rând, a iubi; a nu fi de- 
pendenti şi a nu ne agăța de persoana iubită. Să iubeşti şi să fii 
gata în orice clipă să-l pierzi pe omul iubit. 

Eu mi-am schimbat numele şi prenumele, lucrez după cărţile 
dumneavoastră însă am parte de o distrugere completă a 
destinului, n-am o slujbă, n-am soţ, apartament, şi eu şi copilul 
suntem aproape tot timpul bolnavi. Ce-i de făcut? 

Şansele copilului de a fi sănătos şi de a supravieţui erau de 
2%. Ataşamentul faţă de aptitudini era de opt ori mai mare 
decât nivelul mortal. Ataşamentul faţă de idealuri era mai 
mare de şapte ori, adică viitorul îi era închis de şapte ori. 


Nivelul trufiei era de douăzeci de ori mai mare decât norma. 
Cauza: caracterul mamei şi viziunea ei asupra lumii. în prezent 
şansele copilului de a supravieţui şi de a fi sănătos sunt de 60%. 
Trufia este de două ori mai mare decât limita. Starea generală a 
boicâmpului este satisfăcătoare. Viziunea dumneavoastră 
asupra lumii s-a îmbunătăţit, caracterul e în continuare greoi. în 
această direcţie avansarea e deocamdată lentă şi se va menţine 
la acest nivel încă jumătate de an. Dacă veţi putea să vă 
păstraţi iubirea şi să mergeţi mai departe veţi învinge toate 
obstacolele.Si fiindcă dependenţa de fericirea umană a atât de 


puternică la e,, lacrimile sunt rezultatul chinurilor sufleteşti la o 
astfel de 


“lâTroage cât mai des, sufletul se va obişnui treptat. lar 
dumneavoastră trebuie să vă rugaţi, amintindu-vă de timpurile 
când eraţi gravidă. Modificările de profunzime ale dumnea- 
voastră şi renunţarea lăuntrică de la tot ce vă este drag l-ar 
putea ajuta foarte mult pe fiul dumneavoastră. 


Fiul meu (invalid, 21 de ani) mă întreabă deseori: „Mă 
iubeşti?" Rugăciunile îl fac să plângă. 

In vieţile anterioare (în cea de-a doua, a treia şi a patra) 
cauza bolii şi a morţii fiului dumneavoastră a fost gelozia. 
Dependenţa de omul iubit era imensă. Teama de a pierde 
persoana iubită era tot atât de mare. Urmaşii lui până la a patra 
generaţie sunt marcați de o dependenţă imensă de relaţiile cu 
persoana iubită. 

La el însuşi ataşamentul faţă de relaţii e de nouă ori mai 
mare decât nivelul mortal, adică o astfel de încercare n-ar fi 
reuşit s-o depăşească în viaţa şi, prin intermediul oamenilor, nu 
ar fi putut să se purifice, lată de ce s-a născut bolnav. Când 
omul se roagă el tinde către Dumnezeu şi în acest moment se 
îndepărtează vrând-nevrând de fericirea umană, de tot ce-i este 


drag. 


Aş putea să mă vindec de bolile de piele? Care este 
atitudinea dumneavoastră faţă de Biserica Ortodoxă? 

Aveţi mari probleme în legătură cu viitorii copii. Ataşamentul 
faţă de relaţii şi aptitudini e mai mult sau mai puţin normal. Cât 
priveşte ceea ce stă la baza lor - spiritualitatea, noblețea, 
idealurile - la capitolul acesta situaţia e deplorabilă. 

In clipa când aţi scris acest bileţel, acceptarea situaţiei de a 
vă purifica prin trădare, nedreptate, prăbuşirea idealurilor erau 
de 10% şi ar fi trebuit să fie minimum de 50%. O agresiune 
subconştientă puternică faţă de bărbaţi se transformă într-un 
program de autodistrugere. Agresiunea subconştientă faţă de 
sine este de 300 de unităţi. Restul revine sistemului uro-genital 
şi a copiilor. Ar trebuie să lucraţi serios asupra dumneavoastră, 
altfel nu veţi putea evita problemele cu copiii şi cu propria 
sănătate. 

Am o atitudine bună faţă de Biserica Ortodoxă. 

Se poate denumi univoc cauza psoriazisului? Sau sunt cauze 
concrete pentru fiecare în parte? 

Această cauză nu poate fi definită univoc. 

Pielea blochează programul de autodistrugere. La unele 
persoane acest blocaj se realizează prin intermediul bolilor 
oncologice sau al problemelor grave ale intestinului sau ale 
sistemului uro genital. Generalizând tot ce am văzut pot spune 
că psoriazisul nu este o temă a geloziei, ci a unui orgoliu nes- 
tăvilit şi. de obicei, aceasta se întâmplă atunci când orgoliul le-a 
dăunat copiilor, celor de acum sau viitorilor copii. 

Este vorba de o renunțare lăuntrică la iubirea de oameni, 
când principiile şi scopurile personale, bunăstarea proprie şi 
aptitudinile devin foarte importante. 


Fiica noastră s-a decis să meargă la mănăstire. Fetiţa e 
deşteaptă, eminentă. Noi am perceput acest lucru ca pe o 
tragedie. De unde vine un astfel de program? Cum trebuie să ne 
comportăm în asemenea cazuri? Ni se pare că a merge la 
mănăstire e acelaşi lucru cu a te sinucide. Aşa este? 

Sinuciderea împovărează sufletul, pe când în mănăstire 
sufletul se purifică: sunt două lucruri diferite. Fiicei dumnea- 
voastră i se închide posibilitatea de a avea copii şi ea simte 
acest lucru. Dependenţa faţă de aptitudini la ea este de 200 de 
unităţi, iar dependenţa de spiritualitate şi idealuri este de 


aproximativ 700 de unităţi. Este imposibil să trăieşti o viaţă 
normală cu asemenea parametri şi ea simte acest lucru. A 
moştenit foarte multe de la ambii părinţi, adică-şi de la dum- 
neavoastră, în primul rând ar trebui să vă iertaţi unul altuia 
supărările reciproce de până la concepere şi din timpul gravi- 
dităţii. Aveţi o atitudine prea severă faţă de lume şi o orientare 
către conştiinţă. |] 

Ar trebui să faceţi amândoi ceea ce fac călugării în 
mănăstire: să vă deziceţi de problemele corpului şi conştiinţei 
proprii, să vă ocupați de modificări binefăcătoare în sufletul 
dumneavoastră. Cât de mult veţi reuşi să vă aduceţi în ordine 
pe dumneavoastră. într-atât veţi putea să vă ajutaţi fiica şi să 
înviaţi sufletele nepoților. Atunci fiicei dumneavoastră îi va 
trebui să se îndepărteze mai puţin de tot ceea ce înseamnă 
fericirea omenească pentru a se putea dezvolta normal în 
continuare. 


Există vreo relaţie între karmă şi meridianele energetice clasice, 
miraculoase? Dacă da, care este ea? 

Pentru a ne dezvolta normal noi trebuie să interacţionăm cu 
lumea înconjurătoare. 

Toate cele şase organe de simţ ale noastre sunt orientate în 
această direcţie. Acesta este însă nivelul exterior, destul de 
superficial al schimbului. Noi nu vom putea exista fără un 
schimb energetic şi fără un contact energetic fin cu întregul 
Univers. Şi fiindcă îmbolnăvirea începe în planul subtil, lucrul 
canalelor energetice se dereglează primul, ulterior manifes- 
tându-se disfuncţii ale organelor, glandelor etc. 

Acţionând asupra canalelor energetice noi putem vindeca un 
om de o anumită boală într-un mod mult mai eficient. Dar dacă, 
totuşi, la pacient nu apar modificări benefice în suflet, 
consecinţele nocive s-ar putea să se manifeste nu sub forma 
unei boli, ci sub forma unor neplăceri în viaţă sau a unor 
probleme cu urmaşii. Cu cât este mai armonios lăuntric sufletul 
tămăduitorului care acţionează şi cu cât este mai pregătit 
pacientul de a se schimba pozitiv, cu atât mai puţine consecinţe 
nocive va avea o astfel de influențare. 

Serghei Nikolaevici, ajutaţi-mă, vă rog, să mă debarasez de 
ideea fixă că în moartea bunicii mele şi într-un şir de decese ale 
rudelor şi ale celor care mă înconjoară e şi vina mea. Sunt şi 


acum în relaţii foarte încordate cu mama mea care e grav 
bolnavă. 


O doamnă mi-a spus: 
— Acum înţeleg că sunt vinovată de boala fiicei mele şi că 
toată responsabilitatea cade pe mine. 


— O astfel de atitudine faţă de situaţia dată este o 
sinucidere lentă, - i-am explicat eu. 


Când noi spunem „eu" subînţelegem prin acest cuvânt corpul 
nostru şi conştiinţa noastră. însă, fiindcă noi toţi îl avem pe 
Dumnezeu în suflet, eu-1 nostru suprem se dizolvă în Dumnezeu 
şi în iubire, iar eu-l uman secundar e cel din conştiinţă, adică 
din timp, spaţiu şi materie. Şi dacă eu-1 veşnic e alcătuit din 
iubire, atunci eu-l uman constă din cumulul situaţiilor în care s- 
a aflat învelişul fizic; adică eu-1 nostru uman este totalitatea 
faptelor, sentimentelor şi a gândurilor din care se structurează 
caracterul şi viziunea omului asupra lumii, lată de ce omul nu 
are dreptul să spună: „Eu sunt vinovat". Sunt vinovate 
viziunea noastră incorectă asupra lumii, caracterul nostru, 
proasta noastră educaţie, o atitudine incorectă faţă de cărţile 
citite şi faţă de informaţia primită. Toate acestea trebuie 
schimbate şi trebuie să ne ocupăm de acest lucru. Atunci când 
se lucrează corect asupra eu-lui are loc creşterea spiritului Divin 
din suflet. Această stare de lucruri este simțită ca o fericire şi o 
bucurie continuă, care nu depinde de nimic, oricum s-ar 
modifica amplitudinea zborurilor şi căderilor omeneşti. Omul 
care a început să trăiască întru mărirea Spiritului Divin se ajută 
nu numai pe sine ci, chiar şi la nivelul fizic, îşi ajută rudele. 
Pacienţii mei îmi spuneau deseori că după întâlnirile cu mine se 
modifică nu numai starea fizică şi destinul lor ci şi ale tuturor 
rudelor - şi toate acestea aveau 

loc chiar de a doua zi. 

La început mi-a fost foarte greu să cred într-o legătură 
energetică atât de puternică, ulterior însă, observând zeci şi 
zeci de cazuri similare, am acceptat acest lucru ca pe un fapt 
dat. De obicei toate rudele sunt legate de oarecare tendinţă 
comună, de un caracter de profunzime şi de o viziune asupra 

lumii. Graţie acestei legături fiecare se simte apărat şi în sigu- 
ranţă pentru o perioadă de timp. Dar tot această legătură presu- 
pune şi o mare responsabilitate pentru faptele noastre fiindcă 
putem răspunde pentru prejudiciul adus nu numai copiilor noştri 
ci şi întregului neam. Noi înaintăm ca alpiniştii, legaţi unul de 
altul, şi n-are rost să te bucuri sau să protestezi de unul singur. 
Periodic, în viaţa fiecărui popor, a întregii omeniri, în viaţa 
Pământului şi a Soarelui concentrarea este îndreptată pre- 
dominant asupra unor sau altor valori. Şi dacă tendinţa negativă 
a neamului se află în rezonanţă cu o astfel de revărsare atunci 
neamul moare. Aşa că dacă au început deodată să vă moară 


rudele înseamnă că e timpul să vă rugaţi lui Dumnezeu şi să 
lucraţi asupra eu-lui propriu. 

Stimate Serghei Nikolaevici, dacă un tratament oarecare se 
află la îndemână (ne este uşor accesibil) ce atitudine ar trebui 
să avem faţă de acesta? Să-1 percepem ca pe o ispită sau 
Dumnezeu ne oferă posibilitatea să ne uşurăm într-un fel 
existenţa? 

Nu demult o doamnă mi s-a destăinuit: 

— Ştiţi, am fost prezentă la seminarul dumneavoastră. După 
seminar starea sănătăţii mele s-a înrăutățit brusc: dureri acute 
de intestin, de care mai suferisem cu patru ani în urmă şi de 
care mă vindecasem. Acum medicamentele nu m-au mai ajutat. 
Medicii mi-au spus că e vorba de o infecţie situată in intestin şi 
care periodic se agravează. De astă dată durerile nu 
conteneau şi pe deasupra începuse să se agraveze şi starea 
sănătăţii fiului meu. Am mers la o femeie care se ocupă de 
magie şi vindecare şi ea mi-a ajutat - starea mea s-a îmbu- 
nătăţit. Spuneţi-mi, vă rog, n-am încălcat vreo lege? 

__Nu, nu văd nici un fel de încălcări, - i-am răspuns eu. - 

Ştiţi, şi eu într-o asemenea situaţie aş fi alergat la o babă 
doftoroaie. Aici, însă, e vorba mai degrabă de o amânare a bolii 
şi nicidecum de o vindecare. Şi apoi nu întotdeauna tămă- 
duitorul mută pur şi simplu boala dintr-un loc în altul. închi-puiţi- 
vă că într-o viaţă anterioară tămăduitoarea era nespus de 
geloasă, însă ea a început să ierte, s-a învăţat să-şi păstreze 
iubirea şi şi-a învins gelozia. lar acum ea vă transmite in- 
conştient experienţa ei în a învinge gelozia. Dacă motivul 
problemei dumneavoastră era legat de gelozie atunci va avea 
loc o ameliorare a situaţiei fără nici un fel de consecinţe 
negative. Dacă însă viziunea dumneavoastră asupra lumii nu se 
va schimba şi dumneavoastră veţi începe să fiţi iar geloasă cu o 
nouă forţă, vă puteţi îmbolnăvi atunci de o boală mult mai 
gravă, pe care tămăduitoarea nu o va mai putea vindeca. lată 
de ce o viziune corectă asupra lumii şi un comportament corect 
sunt mai importante decât oricare medicamente, şi atunci, mai 
devreme sau mai târziu veţi fi sănătoşi. Uneori însă omul începe 
să se mişte într-o direcţie corectă, dar subconştientul său e prea 
inert şi-n acest caz un tratament suplimentar e binevenit pentru 
a menţine controlul asupra situaţiei. 


— Am avut următorul caz... O pacientă mi-a spus că mama ei 
e bolnavă de cancer. Maică-sa îmi citise cărţile şi a refuzat 
pastilele şi oricare alt tratament. Am cercetat bio- 
câmpul femeii şi i-am spus fiicei sale că trebuie reluat 
tratamentul medicamentos şi continuat câteva luni. în perioada 
aceasta ea ar putea să scape de sub control inerția caracterului 
său şi pe cea a viziunii de profunzime asupra lumii. Modificările 
reale în energetica de profunzime încep peste trei luni. Aşa că e 
mai bine să continue tratamentul, schimbându-se în aceste trei 
luni, iar apoi organismul singur îi va sugera ce trebuie să facă, 
deşi uneori modificările de profunzime au loc foarte repede. 

Recent o pacientă mi-a spus că mamei sale, în vârstă de 
optzeci de ani, i s-a descoperit o tumoare canceroasă. Tumoa- 
rea continuă să se dezvolte fără a răspunde la nici un tratament. 
După ce bătrânica mi-a citit cărţile şi şi-a revizuit viaţa, 
tumoarea a încetat să mai crească, dar nu s-a resorbit. Femeia 
întreabă care e cauza? 

— Conştiinţa noastră e alcătuită din mai multe straturi, -i-am 
explicat, - atunci când se modifică caracterul şi viziunea noastră 
asupra lumii încep modificările primului strat al conştiinţei. Dacă 
modificările decurg în mod stabil şi omul se dezice de tot ce-i 
este drag în favoarea iubirii pentru Dumnezeu atunci începe 
luminarea celui de-al doilea strat. Să zicem că primele două 
straturi suntem noi şi copiii noştri, până la cel de-al patrulea 
strat sunt nepoţii, până la cel de-al şaptelea - strănepoţii. Şi 
fiecare strat are o inerție a lui şi e necesar un anumit timp 
pentru a-ţi purifica în profunzime sufletul. Tot ceea ce simțeau 
tatăl şi mama noastră, bunicii şi bunicile noastre este o parte a 
sentimentelor noastre de acum, din această secundă, adică 
schimbându-ne noi schimbăm şi karma 
vieților anterioare şi pe cea a părinţilor. Şi asta încă nu e tot. 
Noi trăim de asemenea şi prin sentimentele copiilor noştri şi a 
viitorilor nepoti şi strănepoţi. Eu le-am explicat de multe ori 
pacienţilor: 

_ Dumneavoastră nu mai vreţi să trăiţi, aţi pierdut gustul şi 
sensul vieţii, dar acestea nu sunt emoţiile dumneavoastră ci ale 
copilului dumneavoastră. Toate aceste emoţii se găsesc acum 
în subconştientul lui şi-i pot provoca moartea. lată de ce o parte 
considerabilă a acestor emoţii se întorc la dumneavoastră, în 
adolescenţă i-aţi transmis copilului dumneavoastră aceste 


emoţii, ele s-au amplificat în el şi acum se reîntorc la 
dumneavoastră. Aşa că schimbaţi-vă nu numai în prezent, ci şi 
în trecut. 

__Tumoarea nu s-a resorbit - îi explicam eu femeii, - 
fiindcă la mama dumneavoastră programul de agresiune faţă 
de iubire a pătruns până la nivelul strănepoţilor din cauza 
atitudinii incorecte faţă de lume. Ea trebuie pur şi simplu să 
continue să lucreze asupra sa pentru ca modificările să fie cât 
mai importante, şi bineînţeles trebuie să se roage pentru 
urmaşii ei. 

Să revenim la întrebarea din bileţel. 

Orice medicamente, pastile sau intervenţii energetice 
influenţează concret un om care a iniţiat un-curs de tratament, 
însă nu acţionează asupra copiilor şi nepoților săi. Şi dacă 
problema mă vizează doar pe mine personal, şi nicidecum pe 
descendenţii mei, atunci tratamentul poate fi eficient. în ultimul 
timp s-a întețit legătura noastră cu urmaşii şi cazuri din acestea 
se întâlnesc tot mai lată de ce eu cred că trebuie să începem să 
lucram asupra noastră. Dacă dumneavoastră simţiţi că 
modificările pe care le-aţi obţinut sunt insuficiente, în pofida 
unei munci sporite, atunci se poate apela la medicamente. 

Apropo, o doamnă m-a întrebat: 

— De obicei bem ceaiuri speciale şi esențe pentru curăţarea 
organismului. Recent am citit cărţile dumneavoastră şi 
organismul a început să se purifice. Ar mai trebui să beau 
esențe purificatoare? 

— în principiu organismul singur trebuie să se debaraseze 
de reziduuri, - i-am răspuns eu, - chiar şi cele mai bune medi 
camente şi esențe nu sunt altceva decât nişte „cârje". Ima- 
ginaţi-vă că omul a învăţat să meargă şi întreabă: „Trebuie să 
mai folosesc cârjele?" 

Scrieţi în cărţile dumneavoastră că sunteţi oarecum ghidat, vi 
se permite să primiţi informaţia, adică subliniaţi că sunteţi un 
executant şi nu autorul, şi totodată spuneţi în permanenţă: „Eu 
am făcut, eu am tras concluzia". Nu subliniază acest fapt 
propria dumneavoastră importanţă? 

Da, eu simt că sunt în mai mare măsură executant decât 
autor. Şi aş fi dorit să vă spun că eu nu am aici nici un merit, 
sunt doar un intermediar între cititori şi ceva de ordin superior, 
însă în sistematizarea cunoştinţelor pe care vi le-am prezentat 


mie nu mi-a ajutat nimeni în mod direct. Am muncit la aceasta 
timp de treizeci de ani. în cercetările despre care am relatat în 
cărţile mele erau şi rateuri, şi greşeli, şi concluzii eronate. ŞI 
dacă eu sunt doar intermediarul atunci pe seama cui să pun 
greşelile? Intenţionasem la început să-mi public cărţile cu 
pseudo-nim, dar am hotărât că informaţia este foarte impor- 
tantă iar ca cercetător eu nu sunt asigurat împotriva greşelilor şi 
a rătăcirilor. De aceea am şi decis că nu mă voi ascunde după 
un pseudonim şi acest lucru mă face să fiu mult mai sincer. 

Este oare util sistemul dumneavoastră în afaceri? La 
dumneavoastră în audienţă vin oameni de afaceri importanţi? 

Businessul este o parte a vieţii şi a destinului nostru. lar lucrul 
asupra eu-lui permite modificări în toate - inclusiv în afaceri. 
Oamenii de afaceri importanţi nu vin la mine la consultaţii. Ei 
tratează orice lucru într-un mod foarte pragmatic; iar 
înţelegerea sistemului meu ca un mod de dobândire a banilor 
poate fi dăunător atât pentru sănătate cât şi pentru portofelul 
pacientului respectiv. Deşi au avut loc şi unele cazuri curioase. 
La una din consultaţii s-a prezentat un bărbat: 

— Mă înţelegeţi, eu sunt deştept, energetic, - îmi spunea el, - 
am avut bani şi destul de mulţi, dar acum stau de jumătate de 
an în Moscova fără o leţcaie. Mă gândesc că nu mi-a mai rămas 
decât să mă apuc să mătur străzile. Am făcut zeci de încercări 
de a schimba ceva şi-am suferit un eşec total. E ca un blestem 
asupra mea. 


— Uitaţi-vă la dumneavoastră, - i-am răspuns eu, - la ca 
racterul dumneavoastră, la atitudinea faţă de oameni, faţă de 
sine. Acesta este blestemul dumneavoastră. Schimbaţi-vă şi vi 
se va schimba şi viaţa. 

Peste câteva luni bărbatul a venit din nou la consultaţie. 
Starea biocâmpului - deplorabilă. 

— Modificările se produc la dumneavoastră foarte greu. 
V-aţi ataşat foarte puternic de vechea viziune asupra lumii şi 
de vechile tabieturi. 

— Ascultaţi-mă, o să vă povestesc ce mi s-a întâmplat, - a 
început el. - mi-aţi spus că viteza mare a tuturor proceselor se 
păstrează în decursul a câtorva zile după şedinţă şi de aceea e 
de dorit ca omul să renunţe la toate şi să-şi dedice viaţa lucru 
lui asupra eu-lui propriu. Ceea ce am şi făcut. Şi iată ce-a fost 


mai departe. Peste trei săptămâni m-a vizitat cineva. Erau nişte 
oameni cărora le împrumutasem cu doi ani în urmă o sumă 
mare de bani. M-au găsit în Moscova şi mi-au dat banii 
datoraţi. Peste încă o săptămână eu m-am înţeles cu o bancă 
să-mi împrumute fără procente o sumă foarte mare de bani. 
Am înţeles că faza proastă a trecut şi am hotărât să-mi întăresc 
poziţiile. Am mers la o vrăjitoare care-ţi face farmece ca să ai 
succes. Ea s-a rugat mult lângă mine, îndeplinea nişte ritualuri, 
mă presăra cu ceva, mai apoi mi-a dat nisipul descântat şi mi-a 
spus să-l împrăştii prin casă. Peste câteva zile am mers la 
bancă unde mi s-a refuzat împrumutul. lar ca rezultat al aces 
tor încercări am pierdut şi banii care-mi fuseseră returnati. 
Acum situaţia mea este şi mai proastă decât atunci când am 
venit la dumneavoastră prima dată. Acum mă căiesc şi sunt 
gata să lucrez în continuare. _ Schimbările dumneavoastră sunt 
foarte superficiale, -i-am spus acestui bărbat. - Ambiţiile şi 
orientarea către un destin favorabil sunt mai puternice decât 
iubirea. Ca banii să vină înspre dumneavoastră trebuie ca în 
plan lăuntric să vă îndepărtați de ei. încercaţi a doua oară, la 
modul real, să vă schimbaţi. Toate acestea vor dura acum mai 
mult timp şi vor fi mult mai dificil de executat. 

Ulterior asistentul mi-a povestit că omul acesta a mers mult 
timp prin cameră, vorbind încet de unul singur. 

_ Aşadar, trebuie să-mi purific de urgenţă karma. O să 
mă-ncui în cameră o săptămână sau chiar două. Timp de două 
săptămâni voi face foamea. E puţin. Ce-aş putea să mai fac? Mă 
deconectez de la toate gândurile, planurile şi regretele. Simt că 
şi asta e puţin. Ce-ar mai fi de făcut? Cum aş putea să-mi 
purific karma? Să mă spânzur, poate? Nu, e prea devreme. 

Nu l-am mai văzut de atunci. Sper, însă, că a înţeles corect în 
ce direcţie trebuie să meargă. în general, înainte aveam o 
atitudine sovietică faţă de „business". Murdărirea pentru îmbo- 
găţire şi jecmănirea celorlalţi - iată la ce se reducea pentru 
mine noţiunea de „business". Ulterior părerile mele au început 
puţin câte puţin să se schimbe. îmi amintesc cum corespon- 
denţii sovietici îi luau un interviu unui miliardar japonez. 
Bătrânelul în cască de protecţie şi într-un combinezon de lucru 
îşi inspecta unul din şantierele sale navale: 

— De ce mai lucraţi? - nu înțelegeau corespondenţii. - 

Doar aveţi o groază de bani? 


— Acesta e scopul vostru - să aveţi bani ca să nu mai 
lucraţi, - le-a explicat miliardarul, - dar pentru mine esenţialul 
este lucrul, posibilitatea de a mă realiza, de a fi mai inteligent, 
de a avea un nivel mai înalt de dezvoltare. Banii sunt doar un 
produs secundar al muncii mele asupra mea. 

Nu voi distrage atenţia cititorilor cu discuţii despre busi-ness. 
în cercetările mele esenţialul e sănătatea omului şi a urmaşilor 
săi. E posibil ca în viitoarea carte să tratez această temă mai 
detaliat. 

Cât de nociv este telefonul mobil? 

M-am uitat ce se întâmplă în planul subtil în timpul discuţiei 
telefonice. 

în primele 30 de secunde energetica organismului blochează 
influenţele negative, ulterior apărarea începe să cedeze lent. 

O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se 
poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât de 
straniu ar părea, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci 
zona sistemului genito-urinar. 

După o convorbire de trei minute are loc deformarea 
biocâmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc 
slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei 
chakre. 

Aşa că, judecând după toate acestea, o convorbire telefonică 
care depăşeşte un minut este de nedorit. 


De câteva luni trec printr-o stare de deprimare sufletească. 
Simt că vor urma şi neplăcerile. Şi ele într-adevăr au început 
să vină. V-am citit cărţile, lucrez asupra mea. Dar e ceva în 
mine, ceva peste care nu pot trece. Care ar putea fi cauza? 

Cu o lună în urmă m-a consultat un bărbat tânăr: 

— Mă încearcă o stare de decepţie pe care n-o pot controla, 
-îmi spunea el. 

— Cu un an în urmă aţi suferit câteva eşecuri, - i-am 
explicat eu, - şi destul de serioase. 

Timp de o lună v-a încercat teama, neliniştea, nemulţumirea 
faţă de sine. Există o legitate interesantă. Să presupunem că în 
momentul respectiv dumneavoastră trăiaţi cu emoţiile care v- 
au venit din trecut; să presupunem că acestea sunt emoţii de 
bucurie, optimism, bunătate. Şi acum aveţi parte de neplăceri 
considerabile, de stres, pe care dumneavoastră nu le puteţi 


învinge. Şi atunci dumneavoastră treceţi printr-o explozie de 
nemulţumire, ură şi decepţie. Din cantitatea aceasta de emoţii 
agresive dumneavoastră simţiţi doar 10%, celelalte trec în 
subconştient. Ulterior neplăcerile dispar şi aceste 10% se 
pulverizează repede la nivelul exterior. în toată această peri- 
oadă aţi trăit doar din rezerva de emoţii vechi. Peste un an, în 
aceeaşi perioadă a anului, sentimentele agresive care au trecut 
în străfundul conştiinţei urcă la suprafaţă şi pe fondul 
dumneavoastră curat, lipsit de nori, încep ipohondria, decepţia, 
explozii de nemulţumire faţă de lumea înconjurătoare. Dacă 
dumneavoastră nu veţi trece de această stare de lucruri vor 
începe să se distrugă nu numai starea dumneavoastră 
interioară, ci şi sănătatea, şi afacerile dumneavoastră. Orice 
eveniment se întinde în timp. Ca şi cum de la el ar pleca cercuri 
în trecut şi în viitor. Aşa că dacă aţi avut o stare de ipohondrie 
uitaţi-vă în trecut să vedeţi ce evenimente au avut loc în acea zi 
şi lună şi retrăiţi-le lăuntric corect. Să admitem că în viaţa 
anterioară la vârsta de 40 de ani aţi început să aveţi parte de 
neplăceri şi nenorociri. Acestea au durat doi - trei ani. Şi în tot 
acest răstimp dumneavoastră emanaţi în permanenţă emoţii 
negative. Peste încă cinci ani v-aţi îmbolnăvit grav şi ulterior aţi 
decedat. Şi-n această viaţă, la 40 de ani, chiar dacă nu aveţi 
neplăceri, vi se înrăutăţeşte starea interioară. Nu se ştie de 
unde-şi face apariţia sentimentul de agresivitate. Şi, făcând 
abstracţie de faptul că în prezent aveţi o viziune corectă asupra 
lumii şi că începeţi să lucraţi asupra eu-lui dumneavoastră, nu 
veţi reuşi să faceţi faţă până la capăt situaţiei. Această stare de 
lucruri se poate întinde pe doi - trei ani. Dacă vă veţi lăsa 
păgubaş şi veţi înceta să mai lucraţi asupra dumneavoastră veţi 
avea parte de acelaşi destin pe care l-aţi avut în viaţa 
anterioară. Dacă nu veţi ceda veţi avea parte de doi ani 
chinuitori, însă peste cinci ani nu va mai fi nici boală, nici 
moarte. 
lar dacă veţi reuşi să lucraţi, la modul serios, atunci 
schimbările dumneavoastră de profunzime vor atinge stratul 
vieţii anterioare şi peste câteva luni veţi trece peste o astfel de 
încercare fără să înţelegeţi chiar cât de serioasă a fost. 
Cu câteva zile în urmă am discutat cu un bărbat: 


^m fost cu un an în urmă la dumneavoastră, la o 


consultaţie. Mi-aţi spus că mi se va naşte un copil. Copilul s-a 


născut nu demult, dar mă încearcă un sentiment ciudat. Aş 
vrea să vă uitaţi la el. 


— E fetiţă sau băiat? 

— Fetiţă. 

l-am cercetat de la distanţă biocâmpul. 

E ciudat, trebuia să aveţi un băiat. După energetică acesta e 
sufletul unui băiat. 


— Dumneavoastră mi-aţi spus că voi avea un băiat, - mi-a 
zis el. 

— E ceva ciudat: dacă sexul copilului s-a schimbat în 
seamnă că acţionează un program nociv pentru băiat. Dar eu 
nu văd nici un fel de schimbări periculoase în biocâmpul 
copilului şi nici în biocâmpul dumneavoastră. 

— Am o presimţire că fetiţa s-ar putea să moară, - a spus 
omul încet. 

— Poate că dumneavoastră sunteţi sensibil la un eveniment 
care e codificat la un nivel foarte subtil pentru mine, - i-am 
răspuns eu - în momentul diagnosticării văd planuri mult mai 
compacte. Să încercăm să ne uităm la vieţile anterioare. 
Optzeci - nouăzeci de procente ale evenimentelor din viaţa 
noastră sunt definite de ultimele trei - patru vieţi. Preţ de două 
ore am încercat să rezolvăm această problemă. Şi în sfârşit mi- 
am dat seama despre ce e vorba. 

— Ştiţi, - i-am spus eu, - când cercetez biocâmpul văd 
imediat structurile urii, dispreţului, insultelor, adică agresivi- 
tatea în raport cu alţi oameni. Agresivitatea în raport cu sine, 
de cele mai multe ori este invizibilă. însă ea dăunează consi- 

derabil sănătăţii şi destinului. Dumneavoastră în celelalte vieţi 
aţi izbutit multe şi sentimentul importanţei proprii a depăşit 
limitele periculoase. înainte de naşterea copilului vi s-a dat o 
încercare pe care n-aţi trecut-o. Şi în loc de o explozie de iubire 
aţi avut una de decepţie şi autodistrugere. Aţi avut în viaţa a 
treia un fiu, care a murit după naştere. în cea de-a doua viaţă s- 
a întâmplat acelaşi lucru. în viaţa trecută vi s-a născut o fată, 
dar şi ea a murit după naştere. Şi de fiecare dată, dar mai ales 
în viaţa a doua şi a treia, dumneavoastră n-aţi putut păstra 
iubirea în cantitate suficientă. în această viaţă aţi început să 
lucraţi asupra eu-lui. Situaţia s-a îmbunătăţit cu mult, dar mai e 


mult de lucru. Trebuie să continuaţi acelaşi lucru şi să vă rugaţi 
nu numai pentru copii, ci şi pentru nepoti şi strănepoţi. 

De obicei în câte vieţi trecute dumneavoastră aţi suprimat 
iubirea, tot în atâtea generaţii viitoare de descendenţi va 
persista această tendinţă. 

— Cu ce ar trebui să încep? - m-a întrebat pacientul. 

— Imaginaţi-vă că în viaţa aceasta copilul dumneavoastră a 
murit şi străduiţi-vă să păstraţi iubirea pentru Dumnezeu cu 
orice preţ. Atunci fetiţa va trăi. Şi continuaţi să vă schimbaţi 
mult mai temeinic decât înainte. 

Există şi o a treia lege. în viaţa aceasta putem să ne aflăm în 
acelaşi loc în care am locuit anterior. Şi atunci ne încearcă dintr- 
odată o explozie de emoţii de altădată. Şi dacă emoţiile sunt 
negative atunci consecinţele pot fi imprevizibile pentru noi. Am 
simţit acest lucru pe propria-mi piele. 

Cu câţiva ani în urmă mă aflam la Roma. într-una din nopţi m- 
am trezit cu senzaţia clară că-mi ies din minţi. Am început să 
mă rog dar nimic nu-mi ajuta. Trecuse o oră şi situaţia se 
înrăutăţea vertiginos iar mie îmi era mai greu sa-mi dau seama 
ce se întâmplă. Este foarte greu să pui un diagnostic când te afli 
sub influenţa fricii. Desenam agitat cu pixul pe o coală de hârtie 
încercând să înţeleg ce mi se întâmplă. în cele din urmă parcă 
am început să înţeleg. într-una din vieţile anterioare i-am 
blamat puternic şi i-am disprețuit pe oamenii care locuiau pe 
teritoriul Italiei. Dreptatea, spiritualitatea, idealurile erau pentru 
mine mai presus de orice. Şi dacă înainte eu atacam un popor 
întreg la nivelul superficial al emoţiilor mele, acum atacul se 
desfăşura în stratul de profunzime, foarte periculos. Este 
inadmisibil să dăunezi unui grup de oameni prin 
agresivitatea ta. Deci acest proces trebuia stopat. Puteam muri 
în urma unei traume a capului sau prin dezintegrarea conştiin- 
tei, care declanşa şi agresiunea. Probabil că înspre dimineaţă 
era să-mi ies din minţi. Am început însă să mă rog şi să mă 
căiesc că am blestemat şi am detestat un popor întreg. Peste 
cinci minute eram într-o dispoziţie minunată, iar peste zece 

minute am adormit. 

Eu înţeleg că nu fiecare are aptitudini pentru un astfel de 
diagnostic. însă dacă începem să lucrăm cu mult timp înainte 
de situaţia critică, schimbându-ne viziunea asupra lumii şi ca- 


racterul, atunci putem trece prin orice situaţie cu mult mai 
puţine pierderi. 

Cât de importantă este pentru o căsătorie cununia 
religioasă? Dacă soţii vor să se cunune dar nu au încredere în 
biserică se pot cununa acasă? 


Am studiat biocâmpul tinerilor căsătoriţi până la cununia 
religioasă şi după şi am observat o îmbunătăţire a structurilor 
karmice. Când tinerii se căsătoresc ei văd unul în altul numai 
ceea ce e omenesc şi dependenţa de uman va creşte cu timpul. 
Creştinismul se bazează pe faptul că iubirea pentru Dumnezeu 
e mai presus decât oricare valori umane iar răstignirea lui 
Hristos a demonstrat acest lucru. Asupra sentimentului iubirii la 
Hristos nu a putut influenţa nici trădarea, nici jignirea, şi nici 
moartea fizică. Şi când în procesul comunicării sufletelor a doi 
oameni care se iubesc e prezent ritualul adresării către 
Dumnezeu acest lucru îi ajută să vadă Spiritul Divin în fiecare 
din ei şi să diminueze dependenţa de tot ce e omenesc, 
înseamnă că vor fi mai puţine certuri şi infidelităţi conjugale, 
trădări şi ofense. Ceea ce înseamnă că şi copiii vor fi mai 
sănătoşi. 

Apropo, un cunoscut mi-a povestit că soţia a început să-l 
înşele şi nu au adus-o pe drumul cel drept nici un fel de bătăi 
sau vorbe bune. Au mers la biserică şi s-au cununat. După 
cununie lucrurile au reintrat în albia lor normală. Aşa că în 
multe ritualuri, care nouă ni se par deseori lipsite de sens, 
importanţa lăuntrică s-a păstrat până în prezent. Deşi am văzut 
şi familii care s-au destrămat după cununia religioasă şi care 
aveau şi după cununie o groază de probleme; toate acestea din 
cauza că soţii vedeau în cununia religioasă doar un ritual 
frumos şi la modă, fără a-şi da osteneala să se schimbe lăuntric 
şi orientându-se ca şi mai înainte spre valorile omeneşti. lar cât 

priveşte locul în care preotul oficiază cununia - eu cred că acest 
lucru nu este relevant. (Apropo, mi-am amintit încă o istorioară 
despre cununie. După şaptesprezece ani de viaţă în 
comun soţii au hotărât să se cunune, în general la insistenţele 
soţiei, al cărei soţ era un chefliu şi jumătate. După cununie 
soţul chefuieşte tot ca înainte, în schimb soţia îi acceptă mult 
mai uşor şi cu mai mult calm ieşirile.) 


Avântul sentimentelor atrage după sine suferinţele: dar e 
posibil ca prin rugăciune să preîntâmpini tumultul sufe- 
rinţelor? 

Un om se simţea înaripat de iubire, de sentimente frumoa- 
se, însă iubirea i-a rămas fără răspuns, sentimentele - nerea- 
lizate; şi atunci el le-a transpus pe toate în creaţia să şia 
devenit fericit. 

Altul s-a îndrăgostit, dar nu i-a mers în iubire şi s-a 
spânzurat. Şi într-un caz şi în altul e vorba de suferinţe. 

Suferinţe care însă sunt total diferite ca nivel şi calitate. 
Vom suferi întotdeauna. însă dacă iubirea omenească a 
început să treacă în cea divină atunci omul, suferind, devine 
fericit şi îi face şi pe alţii fericiţi. 

lar dacă iubirea omenească s-a închis în sine atunci 
suferinţele devin chinuri insuportabile. Şi atunci omul e nevoit 
să se condamne la nefericire pe sine şi pe alţii. 


Astăzi, înainte de a dicta textul cărţii a cincia, am stat două 
ceasuri lângă telefon. Aşteptam să mă sune cei care fuseseră la 
seminarul precedent. Vă prezint toate aceste întrebări şi 
răspunsurile mele. 

Primul telefon 

Pacientul avea probleme cu vederea, intestinul şi sistemul 
uro-genital. N-a avut loc nici o schimbare, deşi trecuseră două 
luni. 

— Aveţi anumite schimbări - îi spun eu, - şi destul de 
semnificative. Vreau să vă previn încă o dată: cu cât mai mult 
vă concentrați dumneavoastră asupra rezultatului dorit, începeţi 
să vă emoţionaţi, să vă temeţi sau să vă întristaţi, cu atât e mai 
rău pentru dumneavoastră. Concentrarea nu trebuie să fie un 
impediment pentru iubirea din suflet. Vă rog să mă credeţi: 
sănătatea sufletească e mult mai importantă decât cea fizică. 
Dacă sufletul s-a însănătoşit atunci şi corpul se va însănătoşi 
mai devreme sau mai târziu. Concentraţi-vă nu asupra în- 
depărtării bolilor şi problemelor fizice ci asupra propriilor 
schimbări, asupra rezolvării corecte a acelor situaţii, care v-au 

fost date astăzi. 


Al doilea telefon. 


O femeie tânără spune că i s-a îmbunătăţit starea sănătăţii iar 
caracterul i-a devenit mai maleabil. Are însă probleme cu un 
tânăr. O clarvăzătoare i-a spus că băiatul este blestemat. 

— Aş fi vrut să aflu de la dumneavoastră., - spune fata, - 
dacă mai pot continua relaţiile cu acest tânăr? 

— Eu nu am dreptul să vă ofer astfel de sfaturi, - i-am 
răspuns. - Aveţi încredere în sentimentul dumneavoastră. 

— Bine. Şi mai am o întrebare. Cu două săptămâni în urmă 
câinele meu a avut un acces de epilepsie. Până acum câinele 
n-a avut nici o problemă cu sănătatea. 

— E mascul sau femelă? - o întreb. 

— Femelă. 

— Spuneţi-mi cum o cheamă, - o rog eu. 

Fata îmi spune numele căţelei şi eu cercetez de la distanţă 
biocâmpul acesteia. Văd în zona primei chakre, adică acolo 
unde se află organele genitale, o foarte puternică deformare a 
biocâmpului. Da, progresul de autodistrugere este foarte puter- 
nic - o agresiune în creştere împotriva iubirii. însă blocajul se 
instalează în zona capului. Cauza e, bineînţeles, stăpâna. Vi- 
ziunea ei de profunzime asupra lumii i s-a transmis câinelui şi s- 
a amplificat, tot aşa cum aceasta se amplifică la copii. 

— Eu v-am explicat doar la seminar ce înseamnă ataşa 
mentul pentru idealuri. Nu e vorba numai de permanentele 
pretenţii faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de sine, când 
scopul principal nu mai este acumularea de iubire în suflet ci un 
ideal schiţat în gând. Aceasta nu e numai incapacitatea de a 
accepta trădarea, prăbuşirea idealurilor, destrămarea planurilor 
şi a speranţelor. Dependenţa de ceva anume generează frica de 
ajpierde ceea ce ne este drag şi face să ne dezicem de lubire" 
pentru a ne păstra idealul. lată deci că în ultimul timp aţi 
început să vă temeţi pentru viitorul dumneavoastră şi aţi supus 
unei analize şi îndoielilor posibilitatea de a continua relaţia cu 
tânărul bărbat. Aţi visat la ceva însă primiţi cu totul altceva. în 
interior simţiţi atracţie pentru el. Dacă veţi urma chemarea 
iubirii puteţi să aveţi parte de suferinţă în relaţii şi idealuri. Şi 
dumneavoastră încercaţi să salvaţi situaţia la suprafaţă, nimi- 
cind-o în viitor. Conştiinţa dumneavoastră începe să anihileze 
iubirea. Şi procesul acesta se amplifică în câinele dumnea- 
voastră. Conştiinţa este blocată prin intermediul problemelor din 
zona capului. 


Vă mai amintiţi de o legendă din Grecia antică? Zeul suprem 
Cronos şi-a mâncat copiii pentru că îi fusese prezis că va fi 
învins de fiul său. Unul dintre fii săi, Zeus, a fost ascuns, a 
rămas în viaţă şi 1-a învins pe Cronos, tatăl său. Cronos 
înseamnă timp. în Univers timpul generează tot mai mult spaţiu 
şi mai multă materie. Universul îşi lărgeşte tot mai mult limitele 
îndreptându-se vertiginos înapoi, spre origini. Şi în Univers se 
acumulează tot mai multă iubire care încearcă să învingă 
timpul şi în cele din urmă îl va învinge. Agresiunea faţă de 
iubire în sufletul tău e întotdeauna o agresiune faţă de 
descendenţi. Cronos îşi ucidea copiii fiindcă pentru el conştiinţa 
prevala asupra iubirii. Nu vă asemuiţi lui, nu vă ucideţi viitorii 
copii. 


î relaţia cu un bărbat ar trebui să vă intereseze doar un Ħłn "r 
lucru: vă place acest bărbat sau nu? Dacă veţi lupta împotriva 
sentimentelor vă veţi schilodi sufletul. 

Aceasta - în primul rând. lar în al doilea rând: fie omul iubit 
blestemat şi de o sută de ori, însă dumneavoastră, 
îndreptându-vă lăuntric de la uman spre divin, îl veţi vindeca de 
toate bolile şi blestemele. Ceea ce noi numim „blestem", boală" 
sau „nenorocire" nu este altceva decât rezultatul problemelor 
de profunzime în caracter şi în viziunea asupra lumii. 
Dumneavoastră însă ştiţi cum pot fi schimbate viziunea asupra 
lumii şi caracterul. 

Al treilea telefon. 

Sună un bărbat şi vorbeşte despre starea sa. 

— Am acţionat întocmai cum mi-aţi spus, însă la puţin 
timp după seminarul dumneavoastră am avut un accident 
de maşină. lar acum am neplăceri şi mai mari. 

E straniu, - mă gândeam eu, cercetându-i biocâmpul, -arată 
destul de bine. Starea lui interioară e mult mai bună decât cu 
două-trei luni în urmă. E vorba de o greşeală dar eu nu înţeleg 
unde. Bărbatul continuă: 

— La o lună după seminar mi s-a născut un fiu. Nu are nici 
un fel de probleme. 

Cercetez biocâmpul fiului şi totul se clarifică. Sunt posibile 
moartea sau anumite nenorociri. Programul de autodistrugere 
e de vreo şapte ori mai mare decât limita mortală. Prinde 
putere 


trufia, adică băiatul nu va putea accepta nici o neplăcere sau un 
eşec. Orice situaţie traumatizantă se va solda nu cu păstrarea 
iubirii, ci cu nemulţumire rigidă faţă de sine şi cu lipsa dorinţei 
de a trăi. Băieţelul trebuie învăţat să trăiască din iubire şi s-o 
salveze când toate celelalte se aduc de râpă. Şi fiindcă trufia se 
moşteneşte de la tată, acesta trebuie de zece ori să-şi distrugă 
stabilitatea valorilor umane, ca făcând faţă acestor încercări să-i 
indice fiului o direcţie corectă. li explic toate acestea tatălui. 

— Reacţionaţi acum mai mult sau mai puţin corect la situaţiile 
care au apărut. Purificarea are loc, deşi destul de lent. însă 
pentru a vă purifica băiatul toate acestea sunt insuficiente, iată 
de ce situaţia nu se îmbunătăţeşte, ci dimpotrivă. V-am spus în 
cadrul seminarului că e greu să murdăreşti karmic un copil, dar 
nici să-l purifici nu e uşor. Cum se face acest lucru v-am 
explicat, aşa că trebuie să continuaţi lucrul. 

Al patrulea telefon. 

Sună o doamnă care are probleme cu nepoţica. 

— Situaţia s-a îmbunătăţit puţin - îi spun eu, deşi ana 
lizele sunt foarte proaste. Fiica dumneavoastră n-a renunţat 
lăuntric la pretenţiile faţă de soţ. 

— Da, - e de acord doamna, - a devenit mult mai ma 
leabilă, însă câteva lucruri din comportamentul bărbatului faţă 
de ea nu le poate accepta. 

— Mă înţelegeţi, - îi explic doamnei, - într-o astfel de je omu) 
Sau se schimbă radical, sau nu se schimbă deloc. Aici nu e 
vorba de un magazin în care aţi achitat banii pentru ->00 
grame de salam şi l-aţi primit. Trecerea de la logica umană la 
cea divină e foarte dificilă dar ea e necesară şi jumătăţile de 
măsură nu-şi găsesc aici locul. 

__ 3ine_o să-i transmit, - continuă pacienta, - mai am 
însă o întrebare. Le-am adus părinţilor mei cărţile dumnea- 
voastră şi le-am vorbit şi despre sistemul dumneavoastră. 
Ulterior a început să mă doară o ureche şi era cât pe ce să 
rămân fără auz. Medicamentele nu-mi ajută. Există vre-o legă- 
tură între aceste două întâmplări? 

— Da, există. în plan lăuntric v-aţi stresat puţin părinţii când 
le-aţi adus cărţile. 

V-aţi simţit, într-o oarecare măsură, superioară lor. „Eu toate 
acestea le înţeleg, iar ei - nu". Senzaţia lăuntrică că sunteţi 
superioară cuiva e deja o agresiune faţă de cineva. lar când 


acest lucru se raportează la persoanele iubite - părinţi, copii, 
soţ - aici şi avantajele şi dezavantajele de amplifică de câteva 
ori. Se declanşează atunci agresiunea, care se transformă într- 
un program de autodistrugere, blocat la rândul său de durerea 
din ureche. Informaţia din cărţi este foarte serioasă. Poate fi 
periculos să împingi pe cineva brutal spre aceste lucruri. Cartea 
de la dumneavoastră va fi luată cu interes acum când se va 
observa că v-aţi schimbat în profunzime. Pentru a vă schimba 
eu-l uman e necesar pentru început să vă convingeţi pe 
dumneavoastră înşivă şi nu pe părinţi. 

Apropo, nu demult eu am descoperit una din cele mai 
periculoase surse ale trufiei: atitudinea arogantă faţă de cei pe 
care îi iubim. Noi ne iubim întotdeauna părinţii şi copiii lăuntric, 
indiferent dacă ştim acest lucru. Dacă i-aţi umilit în gând, dacă 
v-aţi considerat superioară părinţilor, să ştiţi că trufia 
dumneavoastră depăşeşte de câteva ori nivelul admis. Cei care 
din copilărie nu-şi permiteau să gândească rău despre părinţi, 
nu aveau frică de ei, nu erau linguşitori cu ei, nu-i idolatrizau, 
nu-i detestau şi nici nu erau aroganţi cu ei au de câteva ori mai 
multe şanse decât alţii. Şi nu demult, văzând de atâtea ori cât 
de periculoase sunt pretenţiile faţă de părinţi eu am înţeles în 
ce constă sensul profund al poruncii biblice: „Cinsteşte pe tatăl 
şi pe mama ta". 


Al cincilea telefon. 

— Starea nepotului meu e mult mai bună, - spune 
femeia, - înainte nici nu voia să discute iar atunci când îi 
citeam poveşti nu vroia să asculte şi ne astupa gura cu 
mâna, era de necontrolat. Nici acum nu vrea să asculte ce-i 
citim însă ne roagă mereu să-i cântăm. lar când uităm 
cuvintele el ni le aminteşte. 

— Ştiţi, - îi spun eu, - la fiica dumneavoastră orientarea 
către conştiinţă este de zece ori mai mare decât orientarea spre 
iubire. Şi, de asemenea, nivelul orgoliului interior este extraor 
dinar de mare. Agresiunea subconştientă a copilului faţă de 
sine este o dată şi jumătate mai mare decât nivelul letal. Insă 
atât timp cât conştiinţa lui e încetinită, acest program se află în 
stare de repaus. Dacă veţi începe să-i dezvoltați gândirea 


logică programul se va declanşa şi-l va ucide. lată de ce el nu 
numai că nu vrea să se uite la televizor şi să citească poveşti 
dar nu vrea nici măcar să vorbească. Cu cât dumneavoastră 
veţi vorbi şi veţi gândi mai puţin, cu atât mai bine va fi pentru 
copil. Cunoaşterea raţională a lumii este nocivă pentru el, iar 
cea senzorială este necesară. Daţi-i nişte creioane colorate şi 
lăsaţi-l să se joace cu diferite game coloristice - deja acest 
lucru îi va fi de folos. Şi mai are nevoie de muzică ritmică, de 
cât mai multe proceduri cu apă şi de ieşiri în natură. 
— Dar de ce îşi muşcă uneori mâinile? 
— Prin intermediul mâinilor la copil se dezvoltă activ apti 
tudinile şi conştiinţa. în momentul de faţă mâinile sunt pentru 
el o adevărată sursă de pericole. Deseori copiii se bat cu măi 
nile în cap sau cu capul de perete - cauza e una şi aceeaşi. 
Oricât de greu e să depăşeşti importanţa conştiinţei, totuşi, 
puţin câte puţin, trebuie să continuaţi drumul. Altă cale nu 
există. 
Femeia a închis telefonul şi eu m-am gândit cât de peri- 
culoasă este necunoaşterea legilor universale pentru orice 
societate sau stat. Din primele clase îi învăţăm pe copii logică, 
analiză şi ne grăbim să le altoim gândirea raţională iar mai 
târziu ne mirăm: de unde vine ura şi agresiunea faţă de alţi 
oameni, sinuciderile şi depresiile. în clasele primare copilul are 
nevoie în primul rând de teatru, muzică, desen, înot, excursii, 
de cunoaşterea lumii în imagini. Ca să nu mai vorbim de 
perceperea corectă a vieţii. lar orientarea spre valori, însuşită 
în copilărie, se schimbă greu şi chinuitor. Noi uitam că aceste 
orientări sunt întărite nu numai în gândurile ci şi în 
sentimentele noastre, şi în emoţiile noastre în profunzime. Ni 
se pare că dacă ne schimbăm gândurile atunci ne schimbăm şi 
noi înşine. Şi doar peste o perioadă de timp observăm cu 
nedumerire că, de fapt, în interior nu s-a schimbat nimic. Un 
gând trebuie să fie reluat de sute şi sute de ori şi să fie întărit 
prin fapte ca ulterior să fie urmat, la început, de straturile de 
suprafaţă iar apoi de cele de profunzime ale sentimentelor. 
Gândurile şi sentimentele, aparent atât de efemere, au o 
structură bine stabilită şi o imensă inerție. Şi e mult mai greu să 
ai de a face cu ele decât cu corpul fizic. 

Mi-am amintit de încă un telefon, de acum câteva zile. Să vă 
povestesc la început preistoria acestui telefon. 


Am vorbit în urmă cu trei luni cu un cunoscut de-al meu. 

— Ştii, starea ta s-a înrăutățit brusc, - i-am spus. 
(Cunoscutul mă suna din alt oraş) 

— Ei, şi ce-am mai făcut? - mi-a răspuns vesel amicul. 

— Deocamdată nimic, dar judecând după toate, ţi se va 
întâmpla ceva în viitor. Tu ai reacţionat deja lăuntric la situaţia 
care ţi se va întâmpla peste trei luni. 

— Adică, voi avea în toamnă ceva neplăceri şi eu nu voi 
face faţă încercărilor? - E şi mai rău. judecând după toate, tu 
vei da lovitura. lar lăuntric tu deja ai cedat. Dependenţa de un 
destin favorabil, de aptitudini şi idealuri a crescut brusc şi, 
respectiv, a crescut şi agresiunea subconştientă. 


— Şi ce mi se poate întâmpla? - s-a interesat el 

— în cazul tău nu e vorba de boală, ci mai degrabă de 
moarte, - i-am spus amicului. 

— Se mai poate schimba ceva? 

_§e poate. Urcă în avion şi vino să vorbim. 

__jn cel mai bun caz pot să vin doar pentru o zi. Nu e posi 
bil să realizăm o şedinţă la telefon? 

__Ai o atitudine neserioasă faţă de ceea ce ţi-am comuni 
cat eu. încearcă, totuşi, să vii aici. 

M-am gândit că dacă va putea veni măcar pentru o zi atunci 
mai are o şansă de supravieţuire. E vorba într-un fel de înde- 
părtarea de afaceri, de bunăstare, şi astfel dependenţa de 
fericirea omenească se va diminua. 

Când a ajuns, amicul m-a întrebat cum trebuie să lucreze. 

— Trebuie să stai singur câteva ore într-o cameră goală şi 
să lucrezi aşa cum recomand eu în cărţi şi la seminare. însă 
mult mai serios decât o făceai tu înainte. 

— Asta e ceea ce ţine de trecut, dar cum să lucrez cu vii 
torul? 

— Aminteşte-ţi în gând de toate visele şi planurile tale, de 
la cele mai mici şi până la cele mai mari posibile. începe de la 
cele mai mici. Concentrează-te asupra lor. încearcă să-ţi ima 
ginezi în întregime toată gama fericirii şi bucuriei tale. Treci 
treptat la bucurii şi mai mari oferite de soartă. Concentrează-te 
asupra fericirii care pentru tine este mai presus de orice. 
Familiarizează-te cu ea, simte-te fericit. încearcă mai apoi să 
reduci încetul cu încetul din importanţa acestei fericiri. Imagi- 


nează-ţi că te-ai îmbolnăvit de SIDA. că ai îmbătrânit şi ai 
murit, adică fericirea ta omenească a rămas, i-ar tu te-ai dezin 
tegrat. Şi simte că în această clipă tu ai mult mai multă fericire 
pe care o purtai în tine fără să bănuieşti măcar. Aceasta e ceea 
ce te leagă pe tine de Creator: sentimentul iubirii care nu 
depinde de nimic. Concentrează-te asupra lui înlăturându-le pe 
toate celelalte şi uitând de toate. Imaginează-ţi apoi că toată 
fericirea omenească spre care ai tins s-a destrămat, iar tu ai 
rămas în viaţă. Şi concentrează-te din nou asupra sentimentului 
de iubire faţă de Dumnezeu, din sufletul tău. Apoi imaginează-ţi 
că s-a destrămat tot ce ţi-a fost drag şi te-ai dezintegrat şi tu. ŞI 
concentrează-te din nou asupra sentimentului de iubire faţă de 
Dumnezeu. Revino apoi armonios la visele tale şi simte cât de 
neimportante sunt ele în comparaţie cu iubirea faţă de 
Dumnezeu. 

El bineînţeles că s-a străduit să lucreze asupra sa. Există însă 
stereotipuri greu de învins. Noi considerăm că vedem cu ochii şi 
auzim cu urechile. De fapt, noi vedem şi auzim cu sufletul. lar 
creierul şi ochii sunt doar intermediari. Dacă sufletul nostru e 
insensibil, atunci noi, văzând şi auzind, nu vedem şi nu auzim. 
Dacă omul se străduieşte să se schimbe, apelând doar la 
rațiune, atunci în cel mai bun caz, nu vor avea loc nici un fel de 
schimbări. 

Aceasta este, cred, una din greşelile esenţiale. Omul se căieşte, 
se roagă, îşi revede viaţa, dar nu vrea să se schimbe, însă 
schimbările binefăcătoare încep numai atunci când noi ne 
simţim secundari faţă de iubire. Când ne simţim total neapăraţi 
în faţa iubirii şi nici nu încercăm să ne apărăm de ea. La amicul 
meu schimbările binefăcătoare au început. Totuşi, s-a observat 
o anumită frivolitate în revizuirea valorilor autentice. Cu câteva 
zile în urmă m-a sunat din nou. 

— Lucrez încontinuu asupra mea, - mi-a spus el, - şi-mi 
dau seama că sistemul funcţionează. 

— Cum adică? - m-am interesat eu. 


_ leri seara mergeam într-o maşină prin oraş. Am trecut " 
tersecţia pe culoarea verde a semaforului. N-am observat că o 
maşină a trecut pe roşu în întâmpinarea noastră. Ne-am lovit 
de ea cu viteza de optzeci de kilometri la oră. Eu stăteam pe 
locul din faţă şi n-aveam pusă centura de siguranţă. însă per- 


nele protectoare din faţa mea şi a şoferului au funcţionat. Din 
maşină au rămas doar volanul şi roţile. Eu şi şoferul n-avem 
nici o zgârietură. Cel care a trecut pe roşu a rămas în viaţă, 
dar 

e internat la spital. 

— Apropo, aveţi aceleaşi ataşamente ca şi el, numai că la 
el sunt de două-trei ori mai mari, respectiv şi agresiunea e mai 
mare. Dacă ar fi fost invers, maşinile şi-ar fi schimbat locul. 

— Ar fi putut să aibă influenţă asupra celor întâmplate 
faptul că eu mi-am cumpărat cu o săptămână în urmă un 
apartament şi că a început să-mi meargă bine în afaceri? - m-a 
întrebat îngrijorat amicul meu. 

Am strâns din umeri: 

— Tocmai despre aceasta am şi vorbit asta vara. Mulţi 
oameni îşi cumpără apartamente, iar apoi se îmbolnăvesc sau 
mor. Ei consideră că e un deochi sau un blestem când, de fapt, 
şi aici e acelaşi mecanism. 

— Apropo, - m-am interesat eu, - cum merge cu lucrul 
asupra eu-lui tău? 

— Da, acum simt că încep să mă schimb la modul real, - 

mi-a răspuns. 
M-am gândit cât de puternică şi de necilintită mi se pare 
lumea materială ce ne înconjoară. Şi cât de fragilă şi de 
neapărată este ea în realitate. Ni se pare o veşnicie şi o mare 
realitate piramida lui Kheops care a existat încă cu mii de ani 
înaintea apariţiei noastre. Şi nouă ni se pare o iluzie şi bătaia 
aripilor unui fluture, sentimentul iubirii care vine şi se dizolvă în 
sufletul nostru. Noi spunem: „lubirea trece", - când de fapt ne 
trecem noi, zburând ca fluturii deasupra flăcărilor. Din per- 
spectiva veşniciei, iubirea este unica realitate iar toate celelalte 
sunt doar iluzii. Corpul şi conştiinţa noastră ne forţează mereu 
să credem că adevărata realitate este cea care seamănă cu 
corpul nostru şi cu conştiinţa noastră. Şi cu cât mai mult auzim 
noi vocea eu-lui nostru autentic, dizolvat într-o iubire fără de 
sfârşit, cu atât mai uşor ne va fi să păstrăm şi să nu distrugem 
acea iluzie, pe care noi o numim „realitate". 

Diferite nivele ale iubirii. La unul iubirea e ca o lumânare, la 
altul - ca o candelă, la al treilea - ca un soare. De ce depinde 
viteza de secare a sentimentului de iubire? 


Cu cât iubirea depinde mai mult de fericirea omenească, cu 
atât ea începe să piardă din putere şi să se diminueze. Serghei 
Nikolaevici, nu mă pot nicidecum concentra. Am o stare de 
irascibilitate şi frisoane. Toate îmi merg prost şi asta tocmai în 
săptămâna aceasta când e seminarul. Şi altceva: când 
tejţţrădjikglLşiji te îndepărtezi de un om, îţi imaginezi pierderea 
lui, te împaci cu gândul acesta, 


-ti dai seama la un moment dat că el ţi-e indiferent şi nu-l mai 
iubeşti. Ce-i de făcut dacă acest om îţi este soţ? 

în timpul seminarului are loc o reorientare interioară a 
emoţiilor de profunzime ale omului şi a energeticii sale. Cu cât 
omul este mai puternic dependent de fericirea pământească cu 
atât mai greu îi va fi să facă această trecere. în acest caz, 
conştiinţa activă îl poate doar împiedica să facă ceea ce 
trebuie. Pentru a trece mai uşor la iubire se amplifică desta- 
bilizarea conştiinţei. Frisoanele lăuntrice reprezintă teama de a 
pierde acel punct de sprijin, pe care-1 aveaţi în trecut. Lipsa de 
concentrare, slăbirea memoriei, dorinţa nestăvilită de a dormi 
ş.a.m.d., sunt factorii care contribuie la diminuarea depen- 
denţei de conştiinţă, adică de toate valorile umane. 

Cea de-a doua întrebare pe care mi-aţi pus-o ne priveşte pe 
noi toţi. lubirea umană care se înfiripează se alimentează cu 
iubire divină, însă fiindcă omul are o dublă natură - în interior 
divină, iar în exterior, umană - atunci este cu două înţelesuri şi 
sentimentul de iubire care-l încearcă pe om. Există stratul 
interior care nu depinde de nimic şi cel secundar - stratul de 
suprafaţă - când sentimentele noastre depind de cât de bogat 
este omul, dacă este frumos, spiritual, echitabil, cumsecade şi 
bun. Şi iată cum are loc conştientizarea faptului că iubirea 
divină este primordială. Unui om i se întâmplă o mică neplăcere 
şi o pierdere. El este irascibil, nemulţumit. lubirea umană este 
oprimată şi aceasta îi generează persoanei respective o 
senzaţie de nefericire. 

Apoi i se întâmplă o nenorocire şi mai mare. Şi din nou pierdem 
iubire pe planul exterior. Urmează apoi boli şi neplăceri şi 
mai mari. La început se distrug situaţiile, apoi ne distrugem noi 
înşine. Şi deodată, când am pierdut practic aproa-pe tot, inclusiv 
eu-l personal, toate în jur se luminează de căldură şi iubire. 
Când venim în contact cu Divinul, omenescul trebuie să fie 
oprimat iar dependenţa de el -diminuată. lar atunci când ne 
adresăm benevol Divinităţii are loc, pentru o anumită perioadă 
de timp, tocirea tuturor sentimentelor umane, fiindcă noi ne 
străduim să unim, să îmbinăm împreună umanul şi divinul, iar 
acest lucru este inadmisibil. Omul ar putea pur şi simplu muri 
dacă s-ar permite o atingere bruscă a Divinului, fără a avea 
pregătirea necesară. lată de ce. cu cât mai mult şi mai stăruitor 
transformă o parte a iubirii sale omeneşti în iubire divină, cu 


atât mai repede are un intermediar între Divin şi uman. Şi 
atunci, purtând în sine legătura cu Dumnezeu, el îşi păstrează 
totodată umanul, iar la contactul cu Divinul, omenescul nu mai 
piere şi nici nu este oprimat. Conştiinţa iraţională se 
completează cu cea raţională. Ştiinţa completează religia. Cu 
cât mai mult spirit divin acumulăm în suflet, cu atât mai mult e 
posibilă dezvoltarea umanului. 

Vorbind mai simplu, ataşamentul lăuntric faţă de soţ, 
dependenţa de tot ce e uman în el şi, respectiv dependenţa de 
iubirea umană sunt exagerate. lar contactul cu Divinul este 
limitat la minimum. E de ajuns să vă imaginaţi că aţi pierdut ce 
aveţi mai scump că vă şi încearcă o senzaţie de dezagregare şi 
de pierdere a iubirii din suflet. Dacă orientarea spre iubirea 
divină creşte în suflet, atunci stratul superficial al iubirii umane, 
legat de ea, se distruge parţial şi senzaţia de nesfârşită fericire 
şi bucurie se păstrează orice s-ar întâmpla. 

O dată o pacientă mi-a povestit istoria sa. _ ^ļ|_a “rit fiul, pe 

care-l iubeam foarte mult, - îmi po- 

tea ea, - durerea era atât de insuportabilă că simţeam că-mi 
ies din minţi. Mergeam ore întregi prin oraş rugându-mă. Şi la 
un moment dat am simţit aşa o fericire şi o beatitudine pe care 
nu le simţisem niciodată în viaţă. îmi murise fiul iar sufletul meu 
era pătruns de senzaţia unei fericiri inexplicabile. Era ceva atât 
de îngrozitor şi de neînțeles pentru mine, că am început să mă 
lupt cu această senzaţie de fericire. lar acum discutând cu 
dumneavoastră, mi-am dat seama cât de nedreaptă am fost. 

_ Spre deosebire de lumea fizică, - îi explicam eu, - în cea 
spirituală totul poate fi îndreptat retroactiv. Aşa că retrăiţi acele 
clipe şi cereţi iertare pentru că dezicându-vă de iubirea 
dumnezeiască aţi pricinuit rău sufletului dumneavoastră şi celui 
al fiului dumneavoastră. Spiritul divin se instaurează chinuitor în 
om, şi este, la început, nespus de greu să trăieşti conform celor 
două logici, umană şi divină. Apropo, încă mult timp după 
această discuţie eram convins că evenimentele ce au loc în 
planul fizic sunt ireversibile. Ulterior am ajuns la concluzia că 
lucrurile stau altfel, adică ireversibilitatea evenimentelor nu 
este nicidecum o lege, ci doar o regulă. 

îmi amintesc că la o consultaţie o doamnă mi-a împărtăşit 
temerile sale: 


— Fiica mea era foarte capabilă, totu-i mergea bine. Avea 
chiar şi aptitudini extrasenzoriale. Acum nimic nu-i iese cum 
trebuie şi e proastă rău de tot. Probabil că a fost deocheată. 
Acum nu mai este capabilă să facă nimic. 

— Aceasta nu e deochi, ci puternicul înger-păzitor, - i-am 
răspuns eu, - aptitudinile fiicei dumneavoastră n-am dispărut 
nicăieri. Ele sunt neoperaţionale pentru o perioadă de timp, ca 
fiica dumneavoastră să nască copii sănătoşi. Văzând privirea 
neînţelegătoare a femeii, am continuat: 

— Dacă aptitudinile ei n-ar fi fost acum limitate, depen 
denţa de ele putea creşte, şi atunci ar fi început să piardă iubire 
din suflet iar viitorii ei copii n-ar fi apărut pe lume. Fetiţa a 
fost lăsată acum fără apărare şi e vulnerabilă ca ea să tindă şi 
mai puternic spre iubire şi acest impuls ea 1-a transmis şi 
copiilor. 

Femeia dădea din cap înţelegător. Ea voia deja să plece când 
mi-am amintit de aptitudinile extrasenzoriale: 

— Apropo, ce fel de aptitudini avea fiica dumneavoastră în 
planul diagnosticării şi al tratării? 

Doamna a zâmbit stingherită: 

— Aptitudinile şi le-a demonstrat doar o singură dată. Mer 
geam cu maşina şi soţul meu a călcat întâmplător un câine. 

Am ieşit din maşină şi am văzut câinele murind. Organele îi 
ieşiseră în afară iar sângele se împrăştiase pe asfalt. Fetiţa s-a 
apropiat de câine şi a început să facă un gest în aer de parcă ar 
fi adunat totul la un loc şi, sub privirile noastre, intestinele şi 
sângele s-au resorbit în interior, coastele fracturate s-au 
refăcut iar câinele s-a ridicat şi a fugit. 

— Da, - am spus eu mirat, - fetiţa are capacităţi deosebite. 

După ce pacienta a plecat m-am uitat ce se întâmpla in 
momentul învierii câinelui. Fetiţa s-a conectat fulgerător la 
nivelurile superioare. Conectarea la acestea pentru un timp 
definit genera un nivel extraordinar al aptitudinilor. Puteam 
doar diagnostica aceste nivele, deşi totul era împrăştiat şi 
neclar. Dacă aş fi lucrat în contact cu un asemenea nivel cel 
puţin jumătate de an nu aş mai avea şanse de supravieţuire. 
Dar cine ştie cu ce se vor solda cercetările mele? Aveam în 
tinereţe ciudata senzaţie a unui sentiment lăuntric: mi se părea 
că aptitudinile mele sunt nelimitate. Probabil că fiecare încearcă 
aceste senzaţii în copilărie şi adolescenţă. Ulterior uităm de ele. 


Eu ţin minte şi simt acest lucru până în prezent. Nu demult am 
mers cu prietenii la o baie publică. Unul din ei se schimbase 
cumva şi nu puteam nicidecum să înţeleg ce se întâmplă. Şi 
dintr-o dată totul s-a clarificat. 

— Ascultă, tu doar încărunţisei cu totul, iar acum jumătate 
din părul tău este negru. 

— Vezi părul de pe piept- era şi el cărunt- iar acum nu mai 
am nici un fir alb. 

— Impărtăşeşte-ne şi nouă această taină îngrozitoare, - 
l-am rugat eu, - o voi relata cititorilor într-una din cărţile mele. 

— M-am îndrăgostit, nu mai beau, fac sport - mi-a răspuns 
scurt amicul. 

Şi din nou mi-am amintit că iubirea trebuie să învingă timpul. 
Şi când acest lucru se va întâmpla, nu vor mai fi, probabil, 
procese ireversibile! 

Stimate Serghei Nikolaevici, v-am citit cărţile: schimbările 
fizice şi emoţionale sunt pur şi simplu uimitoare, »nsă nu am în 
continuare nici un fel de viaţă personală. sPuneţi-mi, în ce 
direcţie ar trebui să lucrez? 

Aţi avut o dependenţă foarte puternică de relaţii, de omul 
iubit. Această dependenţă se manifesta nu ca gelozie, ură şi 
supărare pe bărbaţi, prin care se face purificarea, ci ca lipsa 
dorinţei de a trăi, ca un refuz al iubirii proprii. Toate acestea s- 
au transmis sufletului copilului pe care eu îl văd în bio-câmpul 
dumneavoastră. Refuzul de a trăi în ceartă, trădare, infidelitate, 
la copil e mai mare decât la dumneavoastră. Cu cât vor fi mai 
bune relaţiile dumneavoastră cu bărbaţii cu atât mai dăunător 
va fi acest lucru pentru copil. Continuaţi să lucraţi asupra 
dumneavoastră şi rugaţi-vă pentru copii şi nepoți. Un astfel de 
mecanism este destul de răspândit: am în vedere problemele 
din viaţa personală cauzate de orientarea de profunzime greşită 
a copiilor. 

îmi amintesc cum o femeie îmi vorbea cu uimire despre 
problemele sale. 

— Sunt fără soţ şi îmi cresc singură fata. Ori de câte ori 
încep o relaţie, mi se îmbolnăveşte fiica. Rup relaţia şi fiica 
mea se face bine. Şi acest lucru se repetă de fiecare dată. Alt 
exemplu. Nu de mult o cunoştinţă de-a mea mi-a sugerat să mă 
uit la biocâmpul prietenei sale. 

— Ce s-a întâmplat? 


— lată fotografia soţului ei: a părăsit-o. Se întoarce uneori, 
plânge, îi spune că o iubeşte şi iar pleacă fără urmă. Toţi zic că 
i s-au făcut farmece, dar nimeni nu i le poate dezlega. 

Obosit, mă uit spre tavan. Informaţia nu e disponibilă. 

— Şi ce înseamnă acest lucru? - e curioasă amica mea. 

Asta înseamnă că nu pot s-o ajut. Caracterul ei e foarte 
dur, trufia e imensă. Şi mai degrabă ea este vinovată de toate şi 
i iiariudecând după energetică nu este la curent nici nu soţul 
ei. i" j 
cu cărțile mele. 

_ Da ea are o atitudine critică față de cărțile tale. 

__ Poate fi ajutat cel care a vrut să se ridice şi a încercat s-o 
facă - i-am răspuns eu, - dar pe cel care zace şi cere să fie dus 
de cineva e periculos să-i ajuţi. 

Cât de interesant decurg toate, - mă gândesc. 

Periodic primesc sfaturi referitor la cărţile mele. „Sunt foarte 
multe repetări şi orice caz s-ar analiza, sfârşitul e unul şi 
acelaşi: cel mai mult să-1 iubiţi pe Dumnezeu." Şi de fiecare 
dată spun despre cărţile mele că nu sunt romane despre aven- 
turile cuiva, ci tratate de supravieţuire. Fiecare volum vizează 
să-i ajute în primul rând pe cei care au citit cărţile anterioare şi 
nu şi-au rezolvat problemele. Nu am deocamdată puteri să mă 
gândesc la valoarea literară a cărţilor mele. Mai bine să repet 
un lucru de trei ori decât să-l las fără atenţia cuvenită şi din 
cauza asta cuiva să i se întâmple o tragedie. 

Am în faţă un bileţel pe care n-am reuşit să-1 citesc în timpul 
şedinţei. La sfârşitul bileţelului e un număr de telefon scris de 
fratele unei femei tinere. 

Sora mea era o admiratoare înflăcărată a cărţilor 
dumneavoastră şi le-a propus pentru a fi citite şi multor rude. 
Nu demult ea s-a sinucis, lăsând în urmă un băieţel de cinci 
luni. Cum se poate explica acest lucru? 

Prin intermediul grafologiei am ajuns la biocâmpul fratelui ei, 
apoi la biocâmpul surorii moarte şi apoi m-am uitat cum se 
desfăşoară aceasta situaţie în timp. L-am sunat mai târziu pe 
fratele acestei nefericite şi i-am spus ce-am văzut. 

— în vieţile anterioare sora dumneavoastră avea un nivel 
imens al trufiei. în două din vieţile trecute, din cauza pretențiilor 
permanente faţă de soţ, i-au murit copiii. Ea simţea că poartă în 
sine programul de lichidare a propriilor copii şi mai simţea că 


informaţia din cărţile mele o ajuta. Programul însă s-a dovedit a 
fi mai puternic şi de proporţii mai mari. în subconştient femeia 
îşi dădea seama că nu va putea învinge mecanismul de 
lichidare a propriului copil şi atunci 1-a întors împotriva sa. 
Apropo, nici biocâmpul copilului nu arată prea bine. Nivelul 
orgoliului şi lipsa dorinţei de a trăi în cazul unor eşecuri este cu 
mult mai mare decât limita admisă. Dacă cei care îl înconjoară 
vor găsi înăuntrul lor puteri să se roage atât pentru el cât şi 
pentru ei, atunci aceştia îi vor salva copilului şi sănătatea, şi 
viaţa. 

Stimate Serghei Nikolaevici, citesc şi recitesc în caz de 
nevoie cărţile dumneavoastră. La serviciu (eu lucrez la şcoală) 
nu mă înţeleg cu directorul, avem relaţii tensionate, deşi sincer 
nu-i doresc răul! Din această cauză mă încearcă deseori crize 
de negare totală a capacităţii mele de a preda. Am luat în 
prezent decizia de a pleca din şcoală la sfârşitul anului şcolar. 
Care este cauza karmică? La dumneavoastră agresiunea 
subconştientă faţă de bărbaţi de aproximativ 400 de unităţi. 
Ataşamentul pentru idealuri j îngrădirea viitorului depăşesc de 
câteva ori nivelul periculos" Nu arată prea bine nici situaţia 
copiilor, a nepoților şi strănepoţilor. De la douăzeci până la 
douăzeci şi patru de ani ati avut foarte multe supărări şi 
pretenţii faţă de bărbaţi, pe care i-aţi şi detestat. Tratamentul 
prin înjosirea idealurilor nu 1-ati urmat. lată de ce oricare 
bărbat simte intuitiv în dumneavoastră un pericol şi încearcă să 
se apere. Nici dorinţa dumneavoastră de a pleca din 
învăţământ nu se explică prin conflictul cu directorul. Cu cât 
pedagogul este mai puternic orientat spre spiritualitate şi nu 
spre iubire, cu atât acest lucru e mai periculos şi pentru el şi 
pentru elevi. Dumneavoastră mi-aţi citit cărţile, însă nu v- 
aţi putut schimba lăuntric. Amintiţi-vă de relaţiile 
dumneavoastră cu părinţii şi începeţi de acolo. Reţineţi un 
singur lucru: pentru a vă schimba eu-l dumneavoastră uman 
trebuie să ieşi din limitele lui. în plan subtil omul ocupă întregul 
Univers. A ieşi dincolo de hotarele Universului se poate numai 
prin intermediul iubirii faţă de Dumnezeu. Asta înseamnă că 
atât timp cât nu veţi anihila agresiunea faţă de iubire nu vă veţi 
putea schimba în profunzime. Aveţi o nemulţumire profundă şi 
faţă de sine. încă din adolescenţă v-au rămas multe pretenţii 
faţă de bărbaţi şi, de asemenea, faţă de părinţi. Aşa că lucraţi 


în continuare. Şi cu cât lucrul dumneavoastră va fi mai eficace, 
cu atât mai repede se va schimba şi atitudinea faţă de 
dumneavoastră a bărbaţilor 

şi a altor oameni. 
Există o ghicitoare: „Cum să defineşti o aristocrată 
adevărată?" - „Dur ă felul cum se îmbracă, cum îşi vopseşte 
unghiile, după parfumurile pe care le foloseşte, după mersul ei 
sau după felul cum se poartă cu alţi oameni?" răspunsul corect 
e următorul: „O aristocrată adevărată poate fi definită după 
atitudinea pe care o au faţă de ea ceilalţi oameni". 

M-a sunat din alt oraş, cu câteva luni în urmă, un cunoscut 
de-al meu. 

— Se pare că situaţia mea nu e deloc bună, - mi-a spus el. - 
La serviciu am numai neplăceri, m-am certat cu vecinii, nu ne 
mai salutăm. 

— Ai o părere foarte bună despre tine, - i-am răspuns, - 
afacerile au început să-ţi meargă foarte bine. Atât timp cât ai 
avut doar insuccese fondul de trufie şi de dispreţ faţă de 
oameni era ca şi aţipit. Insă când ai obţinut succese mai mari 
decât puteai tu suporta lăuntric s-a activat pe nesimţite senti 
mentul propriei importanţe, preluat dintr-o viaţă anterioară; iar 
acum se declanşează mecanismul de echilibrare. 

Peste zece zile m-a sunat din nou. 

— Biocâmpul tău arată mult mai bine, - i-am spus. 

—Eu am înţeles acest lucru acum două zile, - mi-a con 
firmat el, - vecina a fost prima care a început din nou să mă 
salute. 

Sunt căsătorită, copii nu am. Cu o lună în urmă mi-am făcut 
programare la o consultaţie la dumneavoastră. Cu patru zile în 
urmă am fiert ouă tari şi le-am pus în frigider. Ouăle le-am fiert 
mult. leri am spart unul din ouăle fierte iar din acesta a curs 
sânge roşu - aprins. Cum se explică aceasta? 

Acest lucru e în legătură cu sufletele copiilor dumnea-T* E un 
fel de semn şi nu atât pentru dumneavoastră, cat V mine în 
timpul consultaţiilor sufletele copiilor nenăs-eutiLori ne fac 
anumite semne ca să ne atragă atenţi. Ei au nevoie să se 
nască sau să se purifice. Acest lucru <n. face sa studiez mai 
detaliat anumite probleme, pentru a le ajuta copiilor să se 
nască sau să se purifice. 

Cum pot să înţeleg dacă sunt sau nu ataşat de idealuri? 


Dacă nu puteţi spune „nu" atunci când sufletul dumnea- 
voastră protestează înseamnă că sunteţi ataşat de idealuri. 
Dacă vă simţiţi incomod să verificaţi o persoană, care vă fură 
din bani, înseamnă că sunteţi dependent de idealuri. Dacă ju- 
decaţi sever oamenii şi evenimentele, înseamnă că principiile 
sunt pentru dumneavoastră mai importante decât iubirea. 
Dacă aveţi o astfel de atitudine faţă de lume înseamnă că 
problemele vă sunt asigurate. 

Avem mari probleme cu copiii. Soţia mea însă nu vrea să 
citească cărţile dumneavoastră şi nu vrea să lucreze asupra sa. 
Ce-i de făcut? 

Dacă cineva nu vrea să accepte informaţia înseamnă că din 
anumite motive el nu este pregătit pentru acest lucru. Nu vă 
puteţi supăra pe soţie şi nu trebuie s-o forţaţi să-mi citească 
cărţile. 

Şi-n al doilea rând: dacă dumneavoastră începeţi să vă 
schimbaţi lăuntric, mergând în direcţia corectă, atunci copilul se 
va apropia intuitiv de dumneavoastră şi va depinde mai mult de 
dumneavoastră, decât de mamă. 

Am văzut deseori cum copiii încep să se ataşeze mai puternic 
de mama sau tatăl adoptivi şi încetează practic să mai depindă 
de karma părinţilor naturali. Probabil că din această cauză 
există obiceiul naşilor de botez. Atunci copilul se poate sustrage 
intuitiv „murdăriei" karmice a părinţilor şi se poate conecta la 
karma unui om mai curat. 

Dacă părinţii mei au murit cum pot eu să-i eliberez de 
păcate? 

Tot ce au simţit strămoşii dumneavoastră şi ceea ce aţi simţit 
dumneavoastră în vieţile anterioare este acum codificat în 
caracterul dumneavoastră şi în sentimentele dumneavoastră de 
profunzime. Cât de profund vă veţi schimba dumneavoastră cu 
atit mai re pede va dispărea acel rău pe care l-aţi moştenit 


Cum să nu depind de omul iubit dacă acesta îmi place foarte 
mult? 

învăţaţi-vă să vedeţi în bine răul şi în rău - binele, şi apoi să 
iubiţi şi unul şi altul concomitent. 

Când primul nostru copil a împlinit un an, soţul meu a primit 
un post nou şi practic nu mai trecea pe acasă. Cu un an în 


urmă l-am născut pe cel de-al doilea copil şi practic se repetă 
aceeaşi situaţie. Care poate fi cauza? 

La un an copilul începe să meargă şi să vorbească. Dacă în 
acest timp dependenţa mamei de valorile umane nu este prea 
mare copilul se dezvoltă activ şi aceasta nu pune în pericol 
sănătatea şi viaţa lui. Dacă însă mamă se cufundă în tot ce ţine 
de omenesc, atunci copilul se poate îmbolnăvi şi dezvoltarea lui 
este îngreunată. în acest caz i se ia femeii sursa principală a 
omenescului, adică relaţia ei cu bărbatul. Când bărbatul nu este 
alături nu există nici primul pas de la dezicerea de Dumnezeu, 
omul iubit fiind identificat în subconştient cu Dumnezeu. 
Absența omului apropiat de alături reprezintă o înjosire a 
relaţiilor, idealurilor şi a destinului. Dar păstrând bunătatea, 
acest lucru echilibrează energetica interioară a mamei şi a 
copilului. 

Când mă îndrăgostesc îmi pierd pofta de mâncare. De 


în planul subtil al energeticii sentimentul sexual şi cel al 
foamei arată la fel. Evoluţia omului constă în aceea că el trece 
de la emoţiile animale la cele umane iar mai apoi - la cele 
divine. Când omul se îndrăgosteşte se emană o cantitate enor- 
mă de energie. Concentrarea pe aspectul sexual nu-i permite 
sentimentului să se dezvolte corect. Când dumneavoastră înce- 
taţi să mai mâncaţi, concentrarea pe aspectul fizic, sexual, 
scade. Şi atunci sentimentele dumneavoastră se dezvoltă într-o 
direcţie corectă. Adică organismul trece intuitiv la un regim 
corect de existenţă. 

De ce plâng când sunt insultată de soţ? Probabil că acesta e 
un lucru rău? 

E mai bine să plângeţi, decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă 
învingeţi pe dumneavoastră înşivă atunci agresiunea se 
acumulează în mod inevitabil. Şi, eliberându-se, vă va ucide pe 
dumneavoastră sau pe soţul dumneavoastră. Atunci când 
plângeţi agresiunea apărută se distruge şi nu pricinuieşte rău - 
ui Nu întâmplător copiii mici plâng de supărare -acesta 
"mecanism de apărare creat de natură. 6 "Feml-bu.e să se 
teamă de puterea ei, şi nu de slabi-ciunea e, iubirea nu vine prin 
intermediul puterii, ci prin slăbiciune. 

De unde provine puternica mea alergie faţă de animale? 

Mă pregăteam odată să merg cu un grup de prieteni la 
măriile sudice. Acestea mişunau de rechini şi băieţii m-au rugat 
să verific dacă vreunul din noi va fi înghiţit de rechin. 

— Rechinul îl va mânca pe acela care manifestă agresiune 
subconştientă puternică faţă de animale, - le-am spus, - vreo 
două persoane din echipa noastră riscă cu siguranţă. 

Oamenii s-au neliniştit. 

— Ei bine, dar de unde apare o asemenea agresiune puter 
nică faţă de animale? 

— Nici eu nu ştiu, - am strâns din umeri, - să încercăm să 
ne uităm. 

Peste câteva minute mi-am dat seama ce se întâmplă. 

Pe orice om noi îl percepem ca pe o natură dublă: ca pe un 
înveliş spiritual şi ca pe un corp fizic. Pe animale însă le 
percepem numai ca pe corpuri fizice, lată de ce, dacă noi 
manifestăm agresiune faţă de corpul uman, atunci vom mani- 
festa agresiune subconştientă şi faţă de animale, chiar dacă nu 
bănuiam acest lucru. 


— Ei bine, dar cine manifestă agresiune faţă de corpul 

Eu am zâmbit din nou şi-am strâns din umeri: — Cum 

cine, fraţilor? Geloşii. 

Dacă aţi fost gelos în vieţile anterioare şi în această viaţă v- 
aţi amplificat sentimentele agresive de profunzime, atunci 
puteţi avea probleme cu orice animal: veţi putea avea şi aler- 
gie, şi boli contactate de la animale, pe care dumneavoastră le 
veţi lua mult mai repede decât alţii, şi veţi putea fi şi obiectul 
agresiunii din partea animalelor. De obicei, rechinii nu atacă 
niciodată un om care se află în barcă. Văzusem într-o revistă o 
fotografie şi relatarea despre faptul cum un rechin uriaş, ieşind 
din apă lângă un iaht, 1-a înşfăcat pe un tânăr care stătea 
lângă bord şi s-a cufundat în apă. Am cercetat de la distanţă 
biocâmpul tânărului: ataşamentul acestuia faţă de relaţii era de 
şapte ori mai mare decât limita mortală. 

Peste puţin am mai văzut o fotografie. Un rechin înghiţise un 
bărbat sub ochii prietenilor înţepeniţi de frică. Peste puţin timp 
rechinul 1-a vomitat pur şi simplu şi s-a retras în adâncuri. Am 
încercat să văd în planul subtil ce s-a întâmplat totuşi? 

Şi iată ce se întâmplase: bărbatul avea o dependenţă de relaţii 
de patru ori mai mare decât nivelul mortal. Când fusese înghiţit 
de rechin el şi-a luat atât de repede rămas-bun de la viaţă, de la 
toată lumea şi toate relaţiile sale, încât gelozia lui profundă şi 
agresiunea au dispărut ca fumul. Un astfel de om nu poate fi 
mâncat. Rechinului pur şi simplu i-a venit să vomite şi 
neînţelegând ce se întâmplă s-a îndepărtat. Noi uităm că în 
planul subtil toţi suntem uniţi, ca rădăcinile copacului. Nouă ni 
se pare că manifestăm agresiune numai faţă de un singur lucru, 
dar uităm că atunci când agresiunea coboară la rădăcinile 
noastre noi începem să atacăm tot ce e însufleţit şi neînsufleţit 
din Univers. Cred că n-ar trebui să uităm aceste 

lucruri. 

Cum să te abţii de a judeca pe cineva? 

Aveţi grijă cum vorbiţi. 

Se poate spune „murdar ca un porc", dar se poate spune şi 
„„Murdar ca un purceluş". 

Care din aceste expresii aparţine unui om bolnav şi care - 
celui sănătos? 

Eu cred că veţi înţelege. 


Prietenul meu lucrează conform sistemului dumneavoastră. 
El mi-a pus diagnosticul şi mi-a spus că viitorul meu este închis 
100%. E adevărat? 

Prietenul dumneavoastră greşeşte. Pentru a vorbi de anumiţi 
parametri trebuie să intri în structurile fine ale omului şi să 
interacţionezi cu ele luând informaţia. Acest lucru poate fi 
periculos şi pentru cel care pune diagnosticul, şi pentru pa- 
cient. Asta - în primul rând. 

Şi în al doilea rând: întreg sistemul meu şi cercetările mele au 
apărut după ce eu am văzut în biocâmpul omului structurile 
Karrnice. M-am străduit mulţi ani de-a rândul să pătrund la 
nivelul acesta subtil dar nu reuşeam nimic. Pentru a afirma că 
lucrezi conform metodei mele trebuie şi să parcurgi acea cale 
pe care eu am parcurs-o. lată de ce când cineva afirmă că 
lucrează după „metoda lui Lazarev" sau greşeşte, sau face 
acest lucru cu un anumit scop. Eu cred că sunt destul de mulţi 
clarvăzători mai buni decât mine. Fiecare însă lucrează în felul 
său şi nu au de ce se ascunde în spatele metodei mele sau a 
numelui meu. Uşurinţa cu care sunt definiţi parametrii unui 
subiect anume este foarte amăgitoare. Am lucrat timp de opt 
ani la limita posibilităţilor mele dar nici acum nu mă orientez 
corect întotdeauna. Nu v-aş sfătui să faceţi experimente infil- 
trându-vă în sufletul cuiva. 

l-am pus două întrebări unei paciente care a venit să mă 
consulte. 

Ea mi-a povestit pe scurt că soţul ei nu câştigă bani, că se 
poartă ca un nemernic cu ea, o părăseşte des, că viaţa cu el şi-a 
pierdut orice sens. Am întrebat-o: 

— Vă plictisiţi cu el? 

Ea m-a privit nedumerită şi, după o mică ezitare, a spus: 

— Nu. 

— Vă simţiţi atrasă de el? 

Şi după o pauză scurtă, chinuitoare a zis: 

— Da. 

— Asta-i tot. Plecaţi. 

Văd silueta ei încremenită şi în ochii ei nedumerire. Şi dintr-o 
dată faţa i se înseninează. Zâmbeşte voios. îmi mulţumeşte şi 
pleacă. 

Fiica mea suferă de o boală grea care îi afectează picioarele. 
Care este cauza? 


E vorba de fondul de agresiune faţă de bărbaţi şi de trufie -un 
fond care se prelungeşte de-a lungul a trei generaţii pe linia 
feminină. Pentru a naşte un copil ea trebuie periodic să accepte 
înjosirea a tot ce e uman din partea bărbatului. Practic ea nu are 
nici o şansă pentru a se purifica în acest mod. lată de ce are 
parte de înjosiri în fiecare secundă, în porţii mici, dar 
permanente. E vorba sau de o boală incurabilă sau de o traumă 
serioasă a membrelor. Cu cât părinţii, mai ales mama şi bunica, 
vor învăţa retroactiv să accepte înjosirea umanului şi vor învăţa 
să păstreze iubirea cu orice preţ, iertându-i pe toţi şi înțelegând 
că nimeni nu e vinovat, văzând în toate voia Domnului, cu atât 
mai repede fata se va simţi mai bine. şi încă ceva. Dacă blocajul 
s-a declanşat în zona picioarelor înseamnă că în vieţile 
anterioare aţi fost foarte nemulțumită de sine, de situaţia şi 
starea dumneavoastră. Prin urmare e necesar să vă debarasaţi 
de nemulţumirea provocată de boală. Boala corpului este un 
vaccin împotriva îmbolnăvirii şi distrugerii 

sufletului. 

Am întrebat-o pe una din paciente : ştiţi cum este o femeie 
de 100%? 

— Spuneţi-mi, s-a arătat ea curioasă. 

— E o astfel de femeie care ştie că soţul ei n-are dreptate 
100%, şi cu toate acestea îi spune: „Sunt de acord cu tine, 
iubitule". 

Vreau să ajut oamenii, dar de câte ori îi ajut încep să mă simt 
prost fizic: am crampe, slăbiciuni. 

Dumneavoastră ajutaţi oamenii nefiind ghidat de iubire, ci de 
moralitate, spiritualitate, de idealuri. Şi fiecare faptă a dum- 
neavoastră amplifică orientarea spre spiritualitate şi idealuri. 
lubirea v-ar putea sugera pe cine trebuie să ajutaţi şi cine se 
poate descurca singur. Conştiinţa în acest plan nu este 
niciodată exactă. 

Soţul meu îmi spune că în mine coabitează doi oameni -unul 
e bun, cumsecade, moral şi spiritual, celălalt e dur, urăşte şi 
dispreţuieşte. Eu nu am pricinuit niciodată rău nimănui. M-am 
purtat tot timpul corect. Mă deranjează doar unele lucruri la 
oameni. Simt însă că soţul are dreptate. Simt că sunt duală. Prin 
ce se explică aceasta? 

Dumneavoastră v-aţi păstrat în profunzime rezerve de iubire şi 
sunteţi un om destul de bun. însă educaţia dumneavoastră, 


cărţile citite, v-au orientat în aşa fel încât ţelurile, principiile şi 
idealurile s-au dovedit a fi mai presus de iubire. Acest proces e 
în continuă creştere şi cu timpul vă poate distruge şi bunătatea, 
şi iubirea dumneavoastră. Retrăiţi-vă în gând viaţa şi 
schimbaţi-vă atitudinea nu numai faţă de evenimente şi de 
oameni, ci şi faţă de cărţile citite, în care principiile erau mai 
importante decât iubirea şi viaţa. Revizuiţi sfaturile pe care le- 
aţi primit în copilărie şi adolescenţă. Cu cât omul e mai 
armonios dezvoltat, cu atât e mai periculoasă viziunea lui 
asupra lumii: la început doar pentru ceilalţi, ulterior şi pentru el 
însuşi. 

Revoluţia socialistă a fost făcută de oameni în general 
spirituali şi principiali. A fost însă de ajuns să accepte teza că 
poţi ucide în numele viitorului luminos, principiile şi ţelurile fiind 
mai importante decât iubirea şi viaţa, ca treptat aceştia să se 
transforme din oameni morali şi spirituali în călăi, iar mai apoi în 
jertfe. 

Kirov a fost unul din cei mai respectaţi oameni fiindcă toţi îi 
vedeau principialitatea, cinstea şi omenia. Am aflat un lucru 
care m-a şocat. El a dat afară zece mii de familii de intelectuali, 
în Leningrad, şi i-a instalat acolo pe muncitori. Pe cei cu studii 
superioare i-a cazat în barăci, unde aceştia mureau. Dacă el ar 
fi fost mai puţin principial aceşti oameni ar fi supravieţuit. 
Războiul din Crimeea era greu şi cu mari vărsări de sânge în 
ambele tabere. Comandantul de oşti sovietic Frunze ( născut în 
actuala Republică Moldova) a spus că vrea să oprească vărsarea 
de sânge şi ajurat pe onoarea sa de ofiţer că tuturor celor care 
se vor preda le va fi garantată viaţa. Şaizeci de mii de 
albgardişti au depus armele şi au fost ulterior măcelăriți. Ordinul 
nu fusese dat de Frunze, aceasta chiar a vrut să se împuşte 
după acest caz. Un om onorabil, indus în eroare, poate face mai 
multe rele decât ultima canalie. La baza tuturor acestor greşeli 
şi rătăciri se află ţelurile umane, situate mai presus de viaţă şi 
iubire, când tot ce e uman încearcă să înăbușe spiritul divin. 

într-una din lucrările lui Fr. Engels am citit o frază curioasă: 
„Când e vorba de interesele de clasă ale proprietarului, nu 
poate fi vorba de nici un fel de etică şi moralitate". 

Trebuie să ne amintim mereu că nici o valoare umană nu 
poate fi scop în sine. 


lubirea faţă de Dumnezeu naşte iubirea faţă de lumea în- 
conjurătoare şi oameni. 

lubirea faţă de oameni e cea care generează eticul şi mora- 
litatea. Acestea, la rândul lor, generează noblețea şi idealurile. 

Spiritualitatea creează familia, aptitudinile, intelectul şi 
destinul favorabil. lată de ce noi trăim, în primul rând, pentru a 
acumula iubire faţă de Dumnezeu şi acest lucru este esenţial şi 
trebuie să ne fie îndrumător pentru faptele noastre. 

Doar atunci iubirea şi viaţă vor fi mai importante decât alte 
scopuri şi probleme. Şi nici un fel de teorii şi proiecte, oricât de 
grandioase ar fi acestea, nu vor duce la moartea oamenilor şi a 
întregii omeniri. în alte cazuri ne vom ataşa în permanenţă de 
bani, de principii şi idealuri, de etic şi moralitate divi-nizându-le, 
ceea ce va cauza inevitabil crahul şi moartea a tot ceea ce ne- 
am dorit şi pentru care ne-am rugat. 

Am o senzaţie de disconfort atunci când comunic la serviciu 
cu o anumita subalternă. Simt din partea ci o anumită agresiune 
faţă de mine. Pot s-o concediez? 

ti să vă debarasaţi de un factor traumatizant, fără a !Ca L 
veţi avea parte de o traumă şi mai mare. Aveţi un Tdeosebit 
faţă de femei. lată de ce a apărut această nrin intermediul 
căreia orientarea dumneavoastră spre Uzarea femeii scade. 
Lucrând corect asupra eu-lui, factori traumatizant ar trebui să 
plece singur, ad.că sau femeia va deveni lăuntric mai maleabilă 
faţă de dumneavoastră sau îşi va da singură demisia. 

Mama mea suferă de leucemie. îmi făceam mari griji pentru 
ea. La un moment dat însă mi-am spus: „Dacă va muri 
înseamnă că asta a fost voia Domnului". Ulterior starea maniei 
s-a îmbunătăţit brusc. Aceste două împrejurări au legătură una 
cu alta? 

Problemele mamei sunt legate de dumneavoastră; dacă 
dumneavoastră începeţi să vă purtaţi corect, încetaţi să mai 
ucideţi iubirea cu temeri şi regrete, atunci şi starea mamei 
dumneavoastră se va îmbunătăţi. 

Spuneam în rugăciunea mea: Doamne, îţi cer iertare pentru 
că mi-am iubit fiica mai mult decât pe Tine: După aceasta fiica 
mea nu mai voia să trăiască. De ce? 

Nu poţi cere iertare pentru că iubeşti. Poţi cere iertare pentru 
suprimarea iubirii, iar căinţa nu poate fi transformată într-o 
nemulţumire de sine. E necesar să simţi cât mai puternic spiritul 


divin în tine şi în alţii, adică nu trebuie să te dezici de tot ce e 
omenesc, ci trebuie în tot ce e omenesc să iubeşti şi să vezi tot 
mai mult spiritul divin. 

Când eu şi soţia ne punem inelele de căsătorie, imediat ne şi 
îmbolnăvim. Le scoatem - şi ne facem bine. 

Lăuntric sunteţi foarte ataşaţi unul de celălalt iar omenescul 
pune tot mai mult în umbră spiritul divin. Atunci când vă puneţi 
verighetele procesul dependenţei de omenesc se amplifică 
brusc. Şi fiindcă ne ataşăm de omenesc, în primul rând, prin 
agresiunea faţă de iubire, trebuie să vă iertaţi reciproc şi să vă 
deziceţi de supărările din trecut şi mai ales de cele din 
perioadele când vindecarea avea loc prin intermediul înjosirii 
relaţiilor şi idealurilor. 

Mi se întâmplă lucruri aproape mistice, fel de fel de tâmpenii 
aiurite care n-au nici o explicaţie. Simt că toate acestea sunt o 
avertizare, numai că nu înţeleg ce se întâmplă de fapt? 

. cercetat biocâmpul bărbatului şi la început n-am înţeles Din 

cauza comportamentului său incorect puteau muri 

IC' în alte lumi, în deosebi un pericol mare îl păştea pe Tdin ei 
Problema părea de nerezolvat. Am început să-l """etez cu mai 
multă atenţie. Nu ştiu de ce bărbatul se dezi-Z de iubirea 
acestor oameni, iar ei tindeau spre el. Fiind la limita 
posibilităţilor am încercat încă puţin timp să stabilesc despre ce 
fel de oameni era vorba. Şi deodată toate s-au clarificat. 
Acestea erau sufletele viitorilor săi copii, dar nu făcuţi cu soţia 
lui. Am înţeles totul. 

_ Aveţi soţie? 

— Da? 

— O iubiţi? 

— Da. 

— Aveţi amantă? 

— Am. 

— O iubiţi? 

— Da. 

— Nu vreţi să aveţi copii cu amanta? 

— Nu vreau. 

Se pare, totuşi, că va trebui să aibă copii. 

Locuiesc la ţară şi am în gospodărie vaci şi porci. Odată le 
dădeam mâncare porcilor şi un purceluş se băga oarecum 
obraznic înaintea celorlalţi. M-am supărat şi Nam lovit cu o 


jordie. După asta purceluşul a început să bolească şi nu-i ajuta 
nimic: nici îngrijirea sporită, nici hrana suplimentară. Am mers la 
o babă-doftoroaie care locuieşte la noi în sat. 

— Vinde purcelul, - mi-a zis ea, - şi atunci îşi va reveni. 

— Păi cine-l cumpără, - i-am zis eu, - că a rămas din el 
doar pielea şi oasele. 

— la şi vinde-1 feciorului tău, pentru o rublă. 

M-am întors acasă şi le-am povestit alor mei ce mi-a zis 
bătrâna, iar a doua zi, în prezenţa rudelor, fiul meu mi-a 
înmânat solemn o rublă şi eu i-am vândut porcul. Şi, deşi după 
asta hrăneam animalele ca şi mai înainte, purcelul acela a 
început să se întremeze foarte repede iar peste o lună chiar îi 
întrecuse pe ceilalţi în greutate şi înălţime. Cum se explică 
aceasta? 

Savanţii spun că electronul este concomitent şi particulară, şi 
undă. Orice obiect, având o formă concretă şi o suprafaţă, este 
amplasat în timp şi în spaţiu. De asemenea şi orice emoție este 
dispersată în spaţiu şi timp. Cu cât o emoție este mai puternică 
cu atât mai mult ea se prelungeşte din inerție în viitor. Emoţia 
dumneavoastră ucidea purcelul, el era receptiv şi depindea de 
dumneavoastră ca stăpân. lar când l-aţi „vândut" el a încetat să 
mai depindă de energetica dumneavoastră. Şi de aceea s-a şi 
făcut bine. 

De câte ori mă rog lui Dumnezeu încep să casc. De ce? 

Dumnezeu noi îl percepem prin iubire şi conştiinţa ne £dică în 
acest sens. lar dacă noi nu putem să îndepărtăm ,mpie i ^ 
îngheţăm", atunci sau nu ne vom putea ruga, Rugăciunea 
noastră va fi lipsită de sens. Dacă dumneavoastră căscaţi 
înseamnă că nici conştiinţa nu s-a deconectat până li capăt şi se 
desfăşoară un blocaj intuitiv. 

Deci, efectul unei rugăciuni este mai mic dacă textul ei este 
gândit mult timp. Cu cât sunt mai puţine cuvinte în rugăciune şi 
cu cât rugăciunea aduce mai mult a poezie, cu atât mai bine. în 
versuri gândul trece în sentiment. Acelaşi lucru trebuie să se 
întâmple şi la rugăciune. 

Ce ne stânjeneşte cel mai mult când ne rugăm? 

Agresiunea faţă de iubire, incapacitatea de a-ţi dizolva 
propriul eu uman, de care trebuie să uiţi atunci când te rogi lui 
Dumnezeu. 

Care pacienţi sunt trataţi cel mai greu? 


Acei care în permanenţă se tem şi au dubii. Acei 

care vor să aibă garanţii: 
— într-adevăr mă voi simţi mai bine dacă mă voi ruga? 
Persoanele a căror conştiinţă e prea activată din cauza funcţiilor 
şi a bogăției. 

Acei care au comis crime împotriva iubirii. Unui om înrăit şi 
lipsit de orientare îi va fi mai greu să se însănătoşească decât 
unuia onest şi bun. 

Tatăl meu a fost un om foarte bun şi onest şi n-a făcut rău 
nimănui. S-a îmbolnăvit de cancer şi peste puţin timp s-a stins 
din viaţă: nu i-au ajutat nici un fel de medicamente. îmi puteţi 
explica de ce? 

O doamnă mi-a arătat la o consultaţie poza unui sfânt. 

— A murit de cancer, - mi-a spus. - Există o tendinţă stra 
nie: mulţi dintre sfinţi mor tocmai din cauza cancerului. 

— De ce se întâmplă aşa ceva? 

Ei nu ştiau că nu te poţi gândi la tine însuţi cu umilire şi 
dispreţ. 

Isus Hristos spunea: 

— Eu sunt în Dumnezeu şi Dumnezeu este în mine. 

Adică în El spiritul divin era mai mult decât umanul şi 
încetase de a mai depinde de ce e omenesc. Eu-1 nostru 
suprem se regăseşte în Dumnezeu şi Dumnezeu se regăseşte 


în fiecare dintre noi. 

Nemulțumirea superficială faţă de sine şi faţă de situaţia în 
care te afli te îndeamnă la acţiune. Nemulțumirea de sine, în 
straturile de profunzime, disprețul faţă de sine şi umilirea 
reprezintă o agresiune faţă de sine şi umilirea reprezintă o 
agresiune faţă de iubire şi Dumnezeu, şi ea trebuie stopată. 

Mi-am dorit să-l văd pe fiul meu mai bun, mai deştept şi mai 
frumos, şi cu cât mai mult mi-am dorit acest lucru cu atât mai 
nervos şi mai rău devenea el. 

Aţi trăit cu gândul la idealuri, adică la viitor, ceea ce 
înseamnă că aţi fost în permanenţă nemulțumită de prezent. Cu 
cât mai puternic vă ataşaţi de idealuri în privinţa fiului cu atât 
mai repede acestea se vor destrăma. 

Fiecare dintre noi îl poartă în sine pe Dumnezeu. Pe cât 
suntem în stare să vedem spiritul divin şi să ne învăţăm să-l 
vedem şi mai mult, pe atât înţelegeam cât de frumos e copilul 
nostru acum, în această clipă şi secundă, şi cu cât mai multă 


iubire avem în noi, cu atât mai frumos se face copilul nostru. 
Frumuseţea se naşte din iubire şi nu din idealuri. 

încă din copilărie fiica mea nu poate mânca legume, fructe, 
verdeţuri - are o alergie foarte puternică. De unde i se trag 
toate acestea? 

In două vieţi trecute ea a locuit în India şi a fost vege-tariană. 
Orientarea către valorile spirituale a devenit periculoasă. Pentru 
a supravieţui se dezvoltă o orientare sporită către valori 
materiale, pământeşti. 

Şi cu cât părinţii vor ridica retroactiv agresiunea faţă de re "" 
atunci când erau vindecaţi prin înjosirea spiritualităţii - cu atât 
contactul cu valorile spirituale va fi mai puţin periculos pentru 
fetiţă. 

Am visat un vis ciudat. Să încep cu începutul. Aveam un soţ 
dar ne-am despărţit când am aflat că mă înşela. Nu demult l-am 
văzut în vis : fără mâini, fără picioare, schilod, pe jumătate orb, 
neînţelegând nimic. Mă bucur în somn, plâng de bucurie şi-i 
spun : 

— In sfârşit te-am găsit. Slavă lui Dumnezeu! Şi deodată totul 
dispare. Cum poate fi explicat acest vis? 

Aptitudinile sunt legate de zona mâinilor, destinul - de cea a 
picioarelor, intelectul - de cea a feţei, înţelegerea - de 
conştiinţă. V-aţi iubit soţul pentru aptitudini, spiritualitate, adică 
treptat conştiinţa a început să însemne pentru dumneavoastră 
mai mult decât iubirea. Vi s-a oferit o portiţă de salvare - 
destabilizarea conştiinţei prin infidelitatea soţului. N-aţi acceptat 
oferta dată şi v-aţi dezis de iubire şi, judecând după toate, ar fi 
trebuit să muriţi sau, în cel mai bun caz, să vă îmbolnăviţi. In 
somn conştiinţa este încetinită şi e mai uşor să faci faţă 
încercării de a păstra iubirea. Aţi trecut cu bine de această 
încercare - iată de ce aveţi acum şansa de a supravieţui şi a fi 
sănătoasă. 

Cum se poate determina cât de eficient lucrezi asupra ta? 

Dă starea lăuntrică a dumneavoastră şi după atitudinea care o 
au oamenii faţă de dumneavoastră. Senzaţia că ritul divin este 
prezent în toate este un semn că schimbările binefăcătoare au 
început. 

Lucrez asupra mea dar nu sunt nici un fel de schimbări. Cum 
pot determina cât am făcut deja? 

Nu trebuie să determinaţi. Lucraţi în continuare. 


Sunt bolnav de epilepsie. încă din copilărie, de când mă ţin 
minte, mă chinuiesc în permanenţă stările de deprimare. Când 
încep să mă rog simt în jurul meu un cerc închis. De ce? 

Decepţia este, în profunzime, o nemulţumire faţă de sine şi 
de soartă, adică e o perpetuă agresiune faţă de iubire. 
Epilepsia este rezultatul unei depresiuni de profunzime. 
Trebuie să te rogi lui Dumnezeu atunci când te-ai dezis de tot 
ce e omenesc, de toate problemele, emoţiile, temerile şi 
decepţiile. 

Dacă omenescul v-a acaparat destul de mult puteţi începe 
cu un antrenament mental. Puteţi repeta: 

— Totu-i creat de Dumnezeu şi eu accept în suflet acest lucru. 
Eu nu conduc pe nimeni şi nimic, nu-mi fac emoţii pentru 
prezent, nu mă tem de viitor. Nu mă deranjează absolut nimic. îi 
iert pe toţi. în sufletul meu e bucurie, lumină şi iubire. 

Pentru primul pas acest antrenament e destul de eficient. 

Soţul tn-a lăsat cu copii mici. Copiii au crescut şi spun că au 
fost lipsiţi de copilărie şi îşi blamează tatăl. Ce să le spun? 

La copiii dumneavoastră dependenţa de omul iubit, de 
idealuri şi relaţii a depăşit cu mult nivelul periculos. Şi ei puteau 
fi salvaţi prin înjosirea relaţiilor şi a idealurilor. Dacă nu ar fi fost 
lipsiţi de copilărie, li s-ar fi luat viaţa. Când vor înţelege aceste 
lucruri eu cred că ei îşi vor ierta tatăl. 

lucru să nu fie posibilă ieşirea la un nou nivel de gândire. să 
faci un pas decisiv înspre spiritul divin trebuie să latini" tot ce 
tine de omenesc. Nu în zadar Moise şi-a purtat 'patruzeci de ani 
poporul său prin pustiu. încă nu demult Rusia se închina 
sărăciei. Principala divinitate a Rusiei erau planurile principiile şi 
ţelurile. Dar n-a ieşit nimic din toate acestea. Rusia a bolit de 
socialism şi s-a vindecat. Acum ţara încearcă să se închine 
bogăției şi divinitatea supremă este bunăstarea personală. Ne 
vom însănătoşi după ce vom boli şi de aceasta. Pentru ca noi să 
avem idei şi bani nu trebuie să depindem lăuntric nici de unele, 
nici de celelalte. Cu cât mai repede vor avea loc schimbări 
binefăcătoare în sufletele noastre, cu atât mai repede Rusia va 
pune bazele unei societăţi în care banii nu vor ucide 
spiritualitatea, iar principiile şi idealurile nu vor fi cauza sărăciei. 
Şi pe cât de mult nu vom simţi lăuntric legităţile a ceea ce se 
întâmplă cu Rusia, cu atât mai multe vor fi bolile incurabile şi 
epidemiile. 


leri am auzit că în Rusia a început o epidemie de tuberculoză, 
într-o formă nouă, care nu răspunde la nici un tratament. Pentru 
cercetări sunt necesare sume enorme de bani, care lipsesc. Ce 
ar putea face în acest caz fiecare din noi? 

în planul energetic tuberculoza este consecinţa faptului că ne 
supărăm pe noi înşine şi pe destin. Suntem nemulţumiţi de ţara 
în care trăim, suntem supăraţi pe funcţionari şi pe lumea din 
jur. în prezent, în Rusia, are loc cea mai mare destabilizare a 
conştiinţei. judecând după toate acestea, s-ar putea ca fără 
Sunt întrebat deseori: „Şi ce să fac, totuşi, dacă nu-mi trece 
supărarea? Vreau să iert un om dar când îmi amintesc ce-a 
făcut - gata, nu mai pot, e mai presus de puterile mele." 
— Dumneavoastră nu trebuie să-l iertaţi, - îi explic - când veţi 
înţelege că el nu e vinovat, dar absolut deloc, supărarea vă va 
trece de la sine. Pe cât veţi vedea şi simţi voia Domnului în 
toate, pe atât de pătrunzător veţi simţi caracterul secundar şi 
iluzoriu al voinţei umane. lar atunci va trebui să depuneţi tot 
mai puţine eforturi pentru ca supărarea să plece din sufletul 
dumneavoastră şi din sufletele urmaşilor dumneavoastră. Ca să 
vezi în toate voia Domnului trebuie să lucrezi greu şi mult 
asupra ta. Dacă am primit o primă substanţială noi sesizăm 
destul de uşor voia Domnului şi-i mulţumim. Când peste câteva 
zile această primă ne-a fost furată ne e mai greu să vedem aici 
tot voia Domnului. lar când încă peste câteva zile veţi fi bătut, 
pentru nimic, la intrarea în blocul în care locuiţi -s-ar putea să 
nu vedeţi deloc în aceasta voia Domnului. însă cât de des ne 
străduim să vedem spiritul divin în jur şi, respectiv, păstrăm 
lăuntric iubirea pentru tot ce ne înconjoară, tot atât de mult 
spiritul divin începe să se desfăşoare în sufletul nostru. Pe cât 
de mult spirit divin vedem în orice om şi păstrăm lăuntric 
iubirea pentru el, pe atât noi ne apropiem de spiritul divin şi 
atunci în noi nu se destramă, ci se dezvoltă activ omenescul. 
Am putea găsi foarte multe exemple. O să vă dau un exemplu, 
pe care-l cunoaşteţi cu toţii. 

înainte mă tot străduiam să înţeleg de ce Noul Testament 
este scris aşa? 
Sunt patru Evanghelii şi în fiecare este expusă propria versiune 
asupra înălţării şi morţii lui Hristos. Nu ar fi fost mai simplu să i 
se adune toate poruncile şi învăţăturile şi să fie urmate întru 
totul? Mai apoi am înţeles că deseori situaţiile şi 


interdependenţa dintre fenomene poartă o informaţie ne care 
noi nu o putem conştientiza de la început, însă pe care o 
receptăm cu simţurile noastre şi inconştient tragem anumite 
concluzii. Să încercăm să analizăm, din punctul de vedere al 
logicii umane, comportamentul învăţăceilor lui Isus Hristos şi 
terul acestora. Dacă ne vom întreba care din apostoli este 

| fricos vom vedea că acesta e Apostolul Petru. El de trei ori 
dezis cu înfricoşare de învățătorul său. Un amestec ciudat 

de frică şi curaj. Când Hristos mergea pe apă tocmai Petru a 
fost cel care i-a mers în întâmpinare şi tot Petru a pus la 
îndoială învăţătura lui Hristos şi nu a crezut în El şi atunci a 
început să se înece. Reiese că necredinţa la Petru era mult mai 
puternică decât credinţa; laşitatea era mult mai puternică decât 
curajul. De ce, totuşi, Hristos i-a oferit acestuia, dintre toţi 
discipolii săi, rolul principal? 

Să ne întoarcem acum la luda. judecând după tot ce ştim, 
luda era cel mai principial şi avea cea mai mare voinţă dintre 
toţi Apostolii. Cu cât omul are mai multă voinţă, mai mult 
intelect şi spiritualitate, cu atât mai dur el poate reacţiona la 
orice nedreptate. lar comportamentul lui Hristos înainte de a fi 
răstignit a fost, din punct de vedere al logicii omeneşti, ilogic şi 
incorect. El făcea ceea ce-şi permiteau doar oamenii bogaţi. 
luda îşi zămislise în sufletul său chipul unui învăţător 
extraordinar de talentat, inteligent şi dezinteresat. Şi dintr-o 
dată acest ideal s-a destrămat: luda nu a vrut să mai slujească 
celui care i-a trădat şi i-a întinat idealurile. Toţi învăţăceii îl 
criticau pe Isus Hristos pentru un comportament inadecvat însă 
luda, omul cel mai puternic şi mai volitiv, a dus această critică 
până la capăt. Trebuia oprită dezagregarea morală a învăţă- 
torului, trebuia păstrat chipul său luminos în faţa celor care 
credeau în El. lar pentru aceasta El trebuia să fie omorât. Şi cei 
treizeci de arginţi nu erau aici o banală dorinţă de parvenire ci 
exprimarea unei tendinţe care există în sufletul fiecăruia dintre 
noi. 

Dacă tot ce e sfânt e călcat în picioare, atunci scuipi pe 
spiritualitate şi trăieşti cu valorile materiale, cu bani, adică fapta 
lui luda reprezenta o dezicere simbolică de la spiritualitatea 
încălcată şi găsirea unui nou punct de sprijin - banii ca sens 
suprem. Se sinucid, de obicei, oamenii mândri. De ce însă luda 
s-a decis să-şi pună capăt zilelor? Să se fi deziluzionat atât de 


repede şi de bani? Este însă imposibil să te deziluzionezi de bani 
într-un termen atât de scurt. înseamnă că a avut altfel de 
motive. Care-s acestea? 

Să-i comparăm încă o dată pe aceşti doi Apostoli, reprezen- 
tând fiecare câte o tendinţă. Aşadar, omul principial, inteligent 
şi cu multă voinţă a dat faliment în viaţă şi s-a sinucis. Cel fricos, 
laş, şovăitor a ajuns principalul propovăduitor şi purtător al ideii 
de creştinism. Care este cauza celor întâmplate şi prin ce se 
deosebeau ei atât de mult? Există o diferenţă. Când Hristos şi-a 
întrebat învăţăceii: „Cine sunt eu, ce mă consideraţi voi?" toţi 
apostoli au început să-i răspundă că îl consideră proroc, 
clarvăzător, etc. Ei vedeau în El doar ceea ce era omenesc şi 
doar Petru a văzut în El pe Fiul Domnului, adică a simţit spiritul 
divin în spatele celor lumeşti. Pe cât suntem în stare să vedem 
spiritul divin în alt om, tot pe atâta acest spirit creşte în noi. Și- 
atunci tot e omenesc - slab şi fără puteri -începe să se 
întărească şi să se dezvolte. 

Tragedia lui luda constă în faptul că acesta, simțindu-se lider în 
comparaţie cu ceilalţi, se concentra tot mai mult asupra 
aptitudinilor, intelectului şi spiritualităţii. Şi omenescul punea tot 
mai mult în umbră divinul din el. A început să trăiască după 
logica omenească şi să se închine acesteia. Şi în Hristos vedea 
doar ce era omenesc. Şi când ceea ce era omenesc i-a jucat 
festa, el s-a dezis de tot ce e uman. 

Ce s-a întâmplat mai apoi? luda a văzut cum s-a purtat Hristos 
după ce a fost arestat. luda era încredinţat că atunci când 
omenescul din Isus Hristos va începe să se destrame, locul lui va 
fi luat de durere şi chin, de ură şi supărare. Când însă vălul 
omenescului a început să cadă de pe Hristos atunci luda a văzut 
în loc de ură, depresie şi teamă, aceeaşi iubire pe care o văzuse 
şi înainte. Omenescul s-a destrămat şi luda a văzut în sfârşit, 
divinul. Şi atunci a înţeles că a trădat nu ceva omenesc, ci 
spiritul Divin şi că nu a făcut dreptate ci a călcat în picioare 
divinul din sufletul său. Acest lucru l-a şi împins spre sinucidere. 
luda era asemenea unui munte care se prăbuşeşte, iar Petru era 
asemenea unui deal care se înalţă. Hristos ştia că având o astfel 
de viziune asupra lumii luda este predestinat să trădeze şi să se 
dezică de iubire. luda era purtătorul unei tendinţe care-şi 
găseşte loc până azi în sufletele noastre. lată de ce Hristos i-a 
spus: „Mergi şi înfăptuieşte ce-ai gândit". Şi totodată Hristos a 


văzut că fricosul, şovăitorul Petru, dar care putea vedea divinul, 
va putea duce după sine şi pe ceilalţi. lar tot ce e omenesc în el 
va înflori şi nu se va destrăma ca la luda. 

Apostolul Pavel, căruia i se spune cel de-al treisprezecelea 
apostol, şi-a început calea de viaţă ca şi luda, fără a vedea 
divinul în alţi oameni, urmând cu tot mai multă severitate logica 
umană; apoi s-a înseninat, a putut să vadă şi să atingă spiritul 
divin din lumea înconjurătoare. Şi după asta a mers pe calea 
Apostolului Petru, înfrângând chingile conştiinţei şi simțind că 
Dumnezeu este iubire. 

Noi citim în prezent Biblia, ne batem joc de luda şi avem o 
aptitudine arogantă faţă de acesta. E nevoie de cineva rău ca 
noi să ne simţim buni. Dar într-un moment oarecare noi 
încetăm de ce a mai simţi Voia Divină în tot ce se întâmplă, noi 
nu mai vedem divinul din fiecare om şi devenim sclavi ai 
omenescului şi mergem spre distrugere şi ucidere. Unul a putut 
să-şi suprime omenescul din el şi i-a condus spre fericire şi 
ispăşire şi pe ceilalţi. Altul n-a putut şi-a sfârşit tragic. în fiecare 
secundă noi sau ne dezicem de spiritul divin sau mergem 
înspre el. Noi sau suprimăm iubirea, sau o salvăm şi o păstrăm. 
Şi aici foarte multe depind de fiecare dintre noi. 

Sufăr de varice, am probleme de natură ginecologică, îmi 
amorţesc şi mă dor mâinile din cauza afluenţei insuficiente a 
sângelui. îndeosebi de rău mă simt în timpul lumii pline. 

Răcirea membrelor e o problemă ce ţine de gelozie, de 
ataşarea de relaţii. Problemele ginecologice sunt rezultatul 
agresiunii faţă de bărbaţi în planul relaţiilor şi al idealurilor. 
Varicele vin din faptul că sunteţi supărată pe sine, pe soartă, că 
nu vreţi să trăiţi atunci când omul iubit vă provoacă neplăceri. 
Când e lună plină are loc activarea subconştientului iar 
supărările care s-au adunat din vieţile anterioare, gelozia şi 
lipsa dorinţei de viaţă amplifică răul. In primul rând, retrageţi 
orice agresiune faţă de iubire pe care aţi avut-o în viaţa 
dumneavoastră. Retrageţi-vă pretenţiile faţă de bărbaţi. Retră- 
iți în gând periodic situaţii în care să-i iertaţi pe cei care vă t 
dragi şi tot ce vă este drag. Din când în când staţi singură. 

ea sănătăţii dumneavoastră se va îmbunătăţi în măsura în 

care veţi putea vedea spiritul divin în tot ce vă este drag şi vă 
veţi putea îndepărta de ceea ce este superficial. 
Apropo, unei doamne cu aceleaşi probleme i-am spus: 


__Imaginaţi-vă că v-a părăsit soţul, v-a înşelat sau a murit 
şi încercaţi să vă păstraţi iubirea în suflet. 

Peste puţin timp doamna mi-a spus uimită: 

__Am încercat să fac ce m-aţi sfătuit şi-au început să-mi 
„ardă" mâinile şi picioarele. 

__E bine, i-am spus, - energia se restabileşte, venele se 

lărgesc. 

însă pentru o restabilire complexă a sănătăţii e necesar să 

vă convingeţi sufletul că în raport cu sentimentul iubirii, omul 
iubit este secundar. 
Copiii răspund pentru părinţi, scrieţi dumneavoastră. Unde e 

aici dreptatea? 
Când mă ocupam de cercetări şi am văzut zeci şi sute de dovezi 
cum că soarta, caracterul şi sănătatea copiilor depinde de 
părinţii lor, nici prin cap nu mi-a trecut dacă acest lucru este 
drept sau nedrept. Există date, ele pot fi generalizate şi din ele 
se poate extrage ceva util. Părinţii îşi pot educa bine copilul şi 
atunci el va avea un caracter bun şi un destin favorabil. Dar ei 
pot sa-i dea copilului nişte orientări valorice incorecte şi aces- 
vor distruge sănătatea, caracterul şi destinul. Copiii depind într- 
o măsură mare de părinţi. Pe noi însă această dependenţă nu ne 
indignează. 

Alt exemplu. 

Şoferul autoturismului, căpitanul unei corăbii sau pilotul unui 
avion s-au purtat incorect şi din cauza aceasta au murit mulţi 
oameni. Noi doar nu ne întrebăm: „Unde e dreptatea?" Noi ştim 
pur şi simplu că o astfel de dependenţă este un fapt dat şi că 
pentru a se întâmpla cât mai puţine tragedii trebuie să le 
acordăm cât mai mult timp şi energie celor de care depinde 
viaţa cuiva. Cercetările mele demonstrează că nu numai copiii 
depind de părinţi. Atitudinea incorectă faţă de lume, transmisă 
copiilor conştient sau inconştient, este chiar cauza unor boli 
grave şi incurabile. Nimănui cred că nu i-a trecut prin cap că 
legea gravitaţiei universale este incorectă. Noi o receptăm ca un 
fapt dat şi cu cât mai bine o studiem cu atât mai multe 
perspective ni se deschid. lar legile, după care există sufletul 
nostru, noi de abia am început să le cunoaştem. 

— Dumneavoastră recomandaţi rugăciunea pentru a ne 

schimba şi a învinge bolile. Nu consideraţi dumneavoastră 
creştinismul, catolicismul, mahomedanismul mai competente 


decât dumneavoastră în această problemă? Şi dacă e să 

întrebaţi pe cineva cui să te rogi, e mai bine să întrebi un preot 

decât pe dumneavoastră? 

— Eu sunt savant şi mă ocup de cercetarea şi analizarea 
faptelor. Pe baza acestor date eu vă pot spune că rugăciunea 
ază mult mai benefic asupra omului şi destinului său decât 
acţ” antrenament mental. Autosugestia şi hipnoza sunt lucruri 
are eu vă vorbesc. Cu cât omul va reuşi înainte de urâciune să 
renunţe la toate şi să uite de toate problemele lui, cu tât de 
puternic va fi efectul binefăcător al rugăciunii. Şi încă ceva 
Dacă omul nu a putut ierta pe cineva şi regretă în permanenţă 
trecutul, atunci rugăciunea nu va avea nici un efect. 

Dumnezeu este iubire" - se spune în Biblie. Cu cât mai des 
am suprimat în viaţă sentimentul iubirii şi am manifestat 
aere-siune faţă de el, blamând alţi oameni, evenimente 
curente sau soarta, cu atât mai puţine sunt şansele de a ne 
purifica prin rugăciune. Şi dacă înainte de rugăciune omul îşi 
aminteşte de situaţiile esenţiale din viaţa sa şi trece peste 
acestea păstrând iubirea şi retrăgând orice pretenţii, atunci o 
astfel de rugăciune vindecă şi sufletul, şi corpul. 

Mulţi oameni se roagă şi totuşi se îmbolnăvesc şi mor. 
Unora rugăciunea le ajută, altora - nu. Există şi aici anumite 
legităţi. Studierea lor ne permite să înţelegem de ce 
rugăciunea le ajută unora, iar altora - nu. Dacă omul se roagă 
pentru a-i cere lui Dumnezeu sănătate, bunăstare sau alte 
bunuri atunci această rugăciune poate, în cele din urmă, să-i 
dăuneze. 

Cred că multe din lucrurile pe care le-am aflat şi le-am înţeles 
au fost deja descoperite şi spuse de alţi savanţi şi militanţi 
religioşi. Eu nu am nici timp şi nici puteri ca să aflu ce s-a spus 
până la mine şi ce n-a fost spus. Eu trebuie să ajut concret un 
om. Acesta îşi revede viaţa, devine mai bun, îşi retrage 
pretenţiile, starea lui se îmbunătăţeşte, însă boala nu cedează 
definitiv. Omul se roagă, însă nu au loc nici un fel de schimbări 
de profunzime. Eu încerc să-l ajut ca el să se învingă pe sine. îi 
explic că rugăciunea trebuie să fie dezinteresată. 

— Noi nu ne rugăm pentru a primi mai multă fericire 
omenească, ci dimpotrivă - ne rugăm pentru a ne dezice de 
fericirea omenească, pentru a diminua dependenţa de ea şi 
pentru a simţi că există o fericire mult mai intensă şi de mai 


lungă durată decât orice valori umane. Omul începe să se 
roage astfel şi eu văd cum el începe să învingă boala. Probabil 
că nici el n-a reuşit să citească toate cărţile sfinte şi toate 
tratatele ştiinţifice. De ce să nu-l ajut cu ceea ce ştiu? 
Eu văd că teama de viitor, frica de moarte şi neîncrederea în 
forţele sale îl împiedică pe om să se însănătoşească. 
încetaţi să nu mai aveţi încredere în dumneavoastră, - îi spun, 
- puterile vă sunt determinate de dorinţa dumneavoastră. Dacă 
aveţi o dorinţă mare de a vă schimba veţi învinge boala. Nu vă 
mai temeti de viitor. Din cauza fricii, a regretelor şi a 
nemulțumirii de sine pierdeţi foarte multă energie. lar ea vă e 
necesară acum pentru a lucra asupra dumneavoastră. Nu vă te- 
meţi de moarte. Dumneavoastră vă identificaţi eu-1 personal cu 
învelişul fizic şi din această cauză vă sperie atât de mult deza- 
gregarea posibilă a corpului dumneavoastră. Eu-1 care e legat 
de corpul dumneavoastră nu este unicul. Eu-1 dumneavoastră 
suprem, adevărat, se află dincolo de limitele timpului. El este 
veşnic şi se regăseşte în Dumnezeu şi în iubire. 
lar cât priveşte eu-1 dumneavoastră fizic dacă vă este sortit 
să muriţi veţi muri şi nimeni nu vă va salva: nici vracii, nici 
medicamentele. De aceea acceptaţi-vă cu anticipație propriul 
deces. Trebuie să vă purificaţi sufletul indiferent dacă veţi 
supravieţui sau veţi muri. lar excesul lăuntric al emoţiilor 
dăunează şi i e d coreului Omul se calmează şi începe să lucreze 
asu-sufletuiui, şi >- f 
- cu succes. Dar ceva totuşi nu merge bine. Vad ca onen- 
lrea spre valorile umane, conştiinţa este încă destul de mare. 
__Dumnezeu e iubire, iar omul e conştiinţa, - îi explic, - 
cât mai tare vă veţi îndepărta de conştiinţă cu atât mai uită 
iubire va veni în sufletul dumneavoastră. Acum e de dorit să 
gândiţi, să cutezaţi şi să analizaţi cât mai puţin posibil. Astfel 
are loc excitarea conştiinţei. Sentimentul puterii', al încrederii şi 
siguranţei este asigurat de iubire, nu de conştiinţă, lată de ce 
când vă rugaţi lui Dumnezeu nu trebuie să vă gândiţi !a nimic. 
Fiţi cu totul deschis şi sincer. Trebuie să vă simţiţi slab şi 
neapărat ca un nou-născut. De obicei, înainte de a se ruga 
oamenii îşi amintesc de toate problemele lor. Nu poţi merge cu 
probleme la Dumnezeu. La Dumnezeu se merge cu iubire. Și 
când te rogi lui Dumnezeu încearcă să iuți de tine. Şi ceea ce 
veţi simţi în acel moment poate fi mai bun decât orice 


medicament. Pe măsură ce avansez în cercetările sufletului 
uman eu mă conving că pe alocuri n-am avut dreptate, ceva n- 
am înţeles, şi mă străduiesc să-mi revăd şi să-mi corectez 
greşelile. Sper că rezultatul de ansamblu al cercetărilor mele de 
viitor va fi pozitiv. 

Ce ne facem cu bolile transmise prin intermediul 

virusurilor? 
Cu cât sunt mai bolnave caracterul şi sufletul omului, cu atât 
mai puternice sunt blocajele constituite din boli fizice şi 
spirituale. Boala poate avea orice origine, inclusiv una virotică. 
Am studiat energetica unor grupuri de oameni şi a întregii 
omeniri. Se vede că periodic au loc amplificări sau reduceri ale 
anumitor programe. Să admitem că are loc creşterea 
dependenţei de relaţii - tema geloziei- deci are loc creşterea 
fondului lăuntric agresiv al multor oameni. Oamenii cu o 
orientare asemănătoare se pot îmbolnăvi de diferite boli grave, 
precum reumatismul, poliartrita, probleme auditive ş,a.m.d. ŞI 
cu cât mai repede vor fi stopate intensificarea dependenţei şi 
agresiunea, cu atât consecinţele vor fi mai puţin grave. în 
diferite zone a avut loc activarea orientării sporite către oricare 
dintre valorile umane soldată cu boli grave. Fiecare popor, 
fiecare civilizaţie era ca un om: cu un anumit caracter, 
energetică, cu un anumit nivel al dependenţei de valori umane. 
Unul se îmbolnăvea şi murea, iar altul se dezvolta şi lăsa 
urmaşi. E vorba de zeci şi sute de oameni (popoare) şi fiecare 
avea o formă individuală de cunoaştere a lumii. Greşeala unuia 
nu costa viaţa altuia. în toată lumea, ca într-un organism unic, 
aveau loc periodic explozii ale dependenţei de valori umane şi 
atunci multe civilizaţii mureau dar supravieţuiau cele al căror 
potenţial de dezvoltare corectă era mai mare. Diferenţele dintre 
popoare, state şi civilizaţii (împrăştierea în spaţiu), insularitatea 
lor le încetineau evoluţia, dar le permiteau în general să 
supravieţuiască. în prezent putem vorbi despre întreaga 
omenire ca despre o singură civilizaţie nu numai fiindcă s-au 
deschis frontierele şi au loc modificări genetice, nu numai din 
cauza dezvoltării transportului şi a turismului, ci din cauza 
radioului, televiziunii şi a sistemului prin satelit, toate acestea 
reprezentând un per- manent schimb de informaţii. Corporaţiile 
industriale lucrează conform aceloraşi legi în toate ţările lumii şi 
în plan economic toată lumea e un ansamblu de relaţii. De 


douăzeci de ani existăm ca o civilizaţie unică. Comuniunea la 
nivel energetic amplifică de câteva sute de ori posibilităţile 
fiecăruia dintre noi. O omenire unită este în aşteptarea unei 
explozii de noi posibilităţi şi noi perspective - acestea sunt 
avantajele. 

Să vorbim acum despre dezavantaje. 

Pentru fiecare greşeală, nu va suferi doar o parte din 
omenire, ci întreaga omenire. Cel mai probabil e că dacă vot 
apărea noi boli ele vor cuprinde întreaga omenire, indiferent de 
eforturile medicinii. Şi pentru greşelile grave în viziunea asupra 
lumii, omenirea ar putea plăti nu cu moartea unei civilizaţii 
aparte sau cu dispariţia unui popor ci cu propria moarte şi 
dispariţie. Vorbim acum despre faptul că toţi locuitorii devin o 
singură naţiune. Şi posibilităţile, şi responsabilităţile sunt 
enorme. Nu suntem pregătiţi nici pentru unele, nici pentru 
celelalte. Şi această lipsă de pregătire îşi va spune cuvântul şi în 
proporţii din ce în ce mai mari. Mai departe: fiecare religie a pus 
bazele unei civilizaţii mai mici, care aveau o viziune şi mai 
redusă asupra lumii. însă această comasare a amplificat 
semnificativ dezvoltarea religiei respective, dar a şi agravat 
conflictul cu altă religie, cu altă civilizaţie. Conflictul economic 
care a fost cauza multor războaie e mult mai puţin periculos 
decât conflictul ideologic. 

Şi iată cum se prezintă situaţia acum. 

Faptul că omenirea este împărţită în câteva civilizaţii religioase 
poate face ca acest conflict să ducă la pieirea tuturor. Pe de altă 
parte, tot ce e comun în planul subtil şi în planul pur exterior- 
îmbrăcăminte, modă, computere, obiecte de uz casnic - poate fi 
la fel de periculos. 

Totul se întâmplă nespus de repede iar omul nu s-a adaptat 
încă la viteze şi posibilităţi foarte mari. 

Cu cât va fi mai puţin pregătit fiecare din noi pentru volumul 
mult mai mare al posibilităţilor umane în deceniul apropiat şi 
pentru o mai mare responsabilitate pentru aceste valori, cu atât 
mai puternic va fi încetinită unirea omenirii: o izolare la nivel 
economic este imposibilă, deci ea va decurge mult mai activ la 
nivel spiritual. Ceea ce înseamnă o amplificare a conflictelor 
religioase şi politice cu tendinţă crescândă de a se transforma în 
războaie, ale căror consecinţe ni le putem imagina cu uşurinţă. 


înseamnă că pentru supraviețuirea tuturor şi a fiecăruia din 
noi trebuie să fim pregătiţi pentru ceea ce se va întâmpla peste 
câteva decenii şi ceea ce a început deja. 

Când spre noi vine o mare cantitate de fericire omenească - 
bani, bunăstare, aptitudini, împlinirea planurilor noastre şi a 
speranţelor, noi - trăim o senzaţie de bucurie şi euforie. Noi nu 
ştim că fericirea ucide mai repede decât nefericirea. Dacă în 
suflet cantitatea de iubire este mai mică decât fericirea care ne- 
a parvenit, dependenţa sporită de valori umane ne destramă 
sufletul şi ne ucide corpul foarte repede. Ideologia, viziunea 
asupra lumii şi caracterul omenirii, în prezent, nu permit, ju- 
decând după toate, fiecărui om să acumuleze în suflet acea 
cantitate de iubire care i-ar permite să nu depindă de 
bunăstarea materială de care va dispune omenirea în timpul 
apropiat. Şi cu cât fiecare dintre noi depune mai multe eforturi 
pentru a-şi aduce în ordine sufletul său, cu atât el ajută prin 
aceasta întregii omeniri în învingerea viitoarelor epidemii, boli şi 
războaie. 

Toate ceasurile pe care le port la mână se opresc pentru un 
anumit timp. Dacă nu se opresc ceasurile atunci mi se rup 
brăţările. 

M-a consultat o dată un bărbat tânăr care mi-a povestit 
următoarele: 

__Am înţeles din cărţile dumneavoastră că starea lăuntrică 
a omului se răsfrânge asupra lucrurilor care îl înconjoară. Şi 
dacă omul are un puternic program interior de autodistrugere 
atunci i se strică şi i se autodistrug cu mult mai repede lucrurile 
care îi aparţin. în cazul meu procesul acesta s-a agravat. 
Lucrurile mele au început să se uzeze mult mai repede. Mi-am 
cumpărat în Emiratele Arabe o maşină „Toyota" şi am adus-o în 
ţară. Maşina era nouă, avea doar câteva luni. Şi deodată începe 
să se strice. Mecanicii se uită la ea şi mă întreabă: „Câţi ani 
are?" Şi nu mă cred când le spun că maşina e nouă. 

Istoria pe care mi-a povestit-o acest bărbat tânăr nu este una 
extraordinară. Astfel de cazuri sunt destul de frecvente. Cu cât 
programul de autodistrugere pătrunde mai profund în noi cu 
atât mai repede se degradează corpul nostru şi tot ce ne 
înconjoară. Programul de autodistrugere este consecinţa pre- 
tenţiilor foarte mari faţă de lume. lar acestea, la rândul lor, sunt 


rezultatul dependenţei sporite faţă de valori umane. Valorile 
umane sunt alcătuite din materie, spaţiu şi timp. Fie- 
care lucru din Univers poartă în sine cauza primară şi este 
dependent de ea. lar noi toţi - tot ce e viu şi tot ce e neînsufleţit 
- îl purtăm în noi pe Dumnezeu. Dar sunt şi factori exteriori, cu o 
anumită cantitate de iubire, care determină specificul unui 
lucru. Materia conţine în sine o anumită cantitate de iubire. în 
spaţiu e mai multă iubire. lar în timp e şi mai multă. Omul e 
limitat la parametrii corpului său. Din acest motiv el se dezvoltă 
mai activ în spaţiu şi în timp. Cu cât parametrii valorilor sale 
spirituale sunt mai mari, cu atât mai mult spaţiu şi timp se 
găsesc în structurile lui spirituale. însă orientarea esenţială 
trebuie să fie întotdeauna cea către iubire, căci ea guvernează 
şi timpul, şi spaţiul, şi materia. Dacă această orientare se 
atenuează atunci se amplifică dependenţa de nivelul exterior şi 
îşi face apariţia agresiunea faţă de iubire. Agresiunea noastră 
nu va pătrunde către Creator, însă va afecta straturile de 
suprafaţă ale iubirii. Şi fiindcă iubirea generează timpul, spaţiul 
şi materia, atunci agresiunea faţă de iubire este şi o agresiune 
faţă de toate celelalte, adică încep să se distrugă lucrurile de 
care depindem şi pentru care ne rugăm. 

Să revenim la autorul bileţelului. 
Dacă ne orientăm spre iubire mai mult decât spre orice altceva, 
atunci, fiindcă iubirea trece dincolo de limitele spaţiului şi ale 
timpului, noi ne simţim lăuntric ca un tot unitar şi nici nu putem 
fi nemulţumiţi de ceva sau de cineva. Dacă balanţa se înclină 
spre parametrii valorilor spirituale, noi începem să resimţim eu- 
1 nostru autentic deja nu ca iubire, ci ca pe un corp material 
care există în spaţiu şi în timp. Şi pentru a supravieţui se 
declanşează mecanismul agresiunii. Cu cât e mai mare volumul 
valorilor spirituale, cu atât mai mare şi mai fină e agresiunea. 

Dacă la omul limitat şi ancorat în teluric agresiunea este 
direcţionată mai mult spre exterior, spre planul fizic, iubirea 
având mai puţin de suferit, la omul spiritual agresiunea se 
desfăşoară nu numai în planul material, ci şi la nivelurile spaţial 
şi temporal. Unuia nu-i place cum se comportă vecinul, altuia 
nu-i place cum se comportă vecinul şi cum gândeşte aceasta, 
celui de-al treilea nu-i place cum se comportă vecinul, cum 
gândeşte el şi nu-i place că aceasta există pe lume. 


Ceasurile pe care le purtăm la mână merg într-un anumit 
regim temporal. Şi dacă apare o mare dorinţă agresivă de a 
controla situaţia nu numai în plan fizic - material sau spiritual - 
spaţial, ci şi în cel temporal, atunci ceasul este perceput ca un 
„Vecin" independent care se comportă inadecvat, gândeşte 
incorect, care a apărut din greşeală pe această lume în care nici 
măcar nu şi-a găsit locul potrivit. Agresiunea faţă de timp este 
şi una împotriva ceasurilor, iată de ce acestea se pot defecta. 

O astfel de agresiune vorbeşte despre rezerva interioară de 
spiritualitate, despre dependenţa extrem de puternică a 
nivelurilor înalte ale spiritului şi despre volumul mare al 
agresiunii de profunzime, care poate crea probleme şi celui care 
poartă ceasul şi generaţiilor ulterioare. în orice caz, observ la 
autorul bileţelului, în plan fin, mari neplăceri cu proprii copii. 
Ceasurile nu numai că se pot strica dar îşi pot schimba şi 
mersul. 

De obicei când sunt încălcate legile supreme ceasurile se 
grăbesc. în cazul unor schimburi pozitive mersul timpului se 
încetineşte oarecum. însă ele întârzie nu în permanenţă ci doar 
la începutul schimbărilor pozitive. Atunci când te îndepărtezi 
brusc de valorile umane are loc o încetinire a timpului. în prima 
zi, când am început sâ lucrez asupra acestei cărţi dictarea şi 
înregistrarea materialului au durat în jur de cinci ore. în acest 
timp ceasul meu a rămas în urmă cu trei ore şi jumătate. A doua 
zi mergea ca de obicei şi nu întârzia. Au mai fost multe situaţii 
curioase şi o să vă relatez una dintre ele. 

Mi-am cumpărat un ceas de perete în biroul unde aveam 
consultaţii. Mai apoi am observat că ceasul e defect, minutarul 
mergea bine, însă limba care indica ora stătea pe loc. Am vrut 
să merg să-t înlocuiesc cu alt ceas dar nu găseam timp nicicum. 
Peste câteva zile am discutat cu un bărbat care m-a sunat după 
o consultaţie şi mi-a spus cu uimire că ceasul lui care costă 
700$ merge ciudat. Acul care indică orele stă pe loc, iar 
minutarul continuă să meargă de parcă nimic nu s-ar fi 
întâmplat. Mi-am dat seama că nu e vorba de ceas ci de starea 
mea interioară. Am început să cercetez planul subtil şi peste 
ceva timp am descoperit cauza. Se vede că la consultaţii o- 
rientarea mea către îmbunătăţirea condiţiei fizice a depăşit 
orientarea către spiritul divin. S-a declanşat o agresiune faţă de 
timp şi ceasurile au reacţionat atât de ciudat. Peste câteva zile 


ceasul meu şi ceasul bărbatului de care v-am vorbit şi-au revenit 
şi merg fără nici un fel de abateri. 

S. N, care este atitudinea dumneavoastră faţă de lucrările lui 
Rerih, Blavatskaia, Daniil Andreev (Trandafirul lumii"), Naumkin 
(„Kalaghia")? 

Dacă am testa lucrările autorilor amintiţi aici am vedea că pe 
toţi îi uneşte o dependenţă sporită faţă de idealuri, spiritualitate, 
nobleţe, tendinţa către idealurile binelui, victoria binelui asupra 
răului. Şi în cele din urmă îi uneşte o tot mai puternică orientare 
spre conştiinţă care devine pentru ei scopul suprem. Dumnezeu 
este iubire, omul - conştiinţă. întregul Univers este o formă de 
conştiinţă. Gândurile noastre sunt alcătuite concomitent din 
conştiinţă, timp şi materie. 

Conştiinţa e cea care împarte lumea în dreapta şi stânga, 
luminos şi întunecat, în sublim şi abject. lubirea adevărată nu 
compară, nu face aprecieri şi nu critică dintr-un simplu motiv, ea 
se află dincolo de limitele spaţiului şi ale timpului. în ea totul e 
uimitor: şi sublimul, şi abjectul, şi binele, şi răul. Agresiunea se 
declanşează când apare posibilitatea de a compara şi a aprecia 
situaţia. Comparaţia e posibilă atunci când există spaţiu şi timp. 
lar dacă omul vrea să trăiască cu idealurile nobleţei, ale 
purității, vrea să vadă lumea doar prin intermediul frumosului, 
atunci el trăieşte nu prin iubire, ci prin conştiinţă. Cu cât omul 
divinizează mai mult binele cu atât mai mult urăşte şi 
dispreţuieşte răul. O femeie se îndrăgosteşte de un bărbat şi îşi 
imaginează chipul lui doar în culori luminoase. Şi cu cât ea este 
mai încântată de spiritualitatea, noblețea şi frumuseţea lui, cu 
atât mai multă trufie şi dispreţ simte faţă de alţi bărbaţi, în care 
ea vede abjectul şi imperfecţiunea. Cu cât ea este mai încântată 
de valorile conştiinţei, cu atât mai puternic acestea înlătură 
iubirea de sufletul ei. 

La un moment dat are loc o schimbare neobservată. Valorile 
conştiinţei se situează pe primul loc, iar iubirea - pe locul al 
doilea. Idealurile dreptăţii, spiritualităţii, ale frumuseţii şi 
purității devin mai importante decât iubirea şi viaţa. Cel mai 
mic neajuns observat la omul iubit este motiv de enervare şi 
nemulţumire. lar agresiunea în permanentă creştere distruge în 
cele din urmă conştiinţa. 

M-am gândit mult timp: care este, totuşi, sensul păcatului 
primar pe care-l purtăm în noi de pe vremea lui Adam şi Eva? 


Nu puteam de fel înţelege următoarea situaţie: o femeie şi un 
bărbat alergând dezbrăcaţi printr-o poiană au mâncat ceva și- 

au început să se ruşineze iar după asta au şi păcătuit. Ce-i 

drept, graţie acestui păcat, noi toţi trăim pe acest pământ 
păcătos şi toţi suntem - încă din născare - vinovaţi faţă de 
Dumnezeu. Nu demult însă am recepționat această parabolă cu 
totul altfel. 

Omul se afla în rai şi era fără păcat până a gustat din roadele 

cunoaşterii, roadele binelui şi ale răului, adică omul a gustat 

din rodul conştiinţei. S-a constituit conştiinţa, s-a 

revendicat iubirea, şi în ea şi-a găsit loc timpul, spaţiul şi 

materia. A apărut eu-l personal, individual, şi eu-l acesta a 

început să compare, să aprecieze şi să analizeze. A apărut 

ruşinea ca o consecinţă a aprecierii situaţiei. Eu-1 uman a 

început să lucreze pentru sine. A apărut posibilitatea de a 

face un scop în sine din cunoaştere şi conştiinţă. Umanul a 

ieşit din spiritul divin. Acest fapt i-a permis o dezvoltare 

rapidă dar 1-a pus totodată în faţa ispitei de a face din 

conştiinţă şi nu din iubire scopul principal în viaţă. 
Sentimentul iubirii pe care-l simţim are întotdeauna două 
straturi - cel divin şi cel uman. Noi primim prin intermediul 
atracției sexuale şi a dorinţei de procreare un impuls puternic 
către dezvoltarea a tot ce e uman şi viu. Dacă însă în acest 
impuls plăcerea fizică este esenţială, atunci are loc o 
redirecţi-onare bruscă în planul conştiinţei şi nu al iubirii; deci, 
o atitudine eronată faţă de sentimentele sexuale ne poate 
face repede şi pe neobservate sclavi ai umanului. Şi atunci 
iubirea divină va fi înlăturată de cea umană, dimpreună cu 
gelozia, frica, ura şi disprețul caracteristice acesteia. 

Să vorbim mai clar: când omul nu avea o conştiinţă 
individuală, iubirea era pentru el mai importantă, umanul nu 
punea în umbră divinul. Cu cât omul se dezvoltă mai mult cu 
atât mai frumoase devin corpul, sufletul şi spiritul lui, dar cu 
atât mai mari sunt şi ispitele de a se orienta către valorile uma- 
ne supreme ca fiind cele esenţiale. învingerea, în fiecare dintre 
noi, a păcatului primar este totodată şi victoria asupra orientării 
sporite spre spaţiu, timp şi materie, spre conştiinţă şi valorile 
umane supreme. Acest lucru e posibil doar când tinzi mereu 
către iubire şi Dumnezeu. E necesar un efort constant pentru a 
păstra şi a înmulţi iubirea. 


Conform Bibliei, în istoria lumii noastre sunt două păcate 
esenţiale. Primul e păcatul lui Adam şi al Evei, iar al doilea - 
sau mai bine zis primul - e păcatul îngerului care s-a pre- 
schimbat ulterior în diavol, adică acest păcat e ca al întregului 
Univers. S-a prefăcut în diavol cel mai inteligent şi mai talen- 
tat dintre îngeri, deci cel care avea conştiinţa mai dezvoltată 
decât a celorlalţi. 

Purtăm cu toţii în noi cauza primară. La baza conştiinţei, 
însă, se află iubirea. Şi atât timp cât îngerul şi-a simţit unitatea 
cu Dumnezeu el a fost înger. Ulterior însă conştiinţa a decis să 
se separe de iubire şi îngerul s-a declarat Dumnezeu, adică şi-a 
numit cu numele de Dumnezeu eu-1 său secundar - aptitudinile 
şi intelectul. 

Copacul care-şi pierde rădăcinile la început se înnegreşte şi 
apoi se prăbuşeşte. Aşa că diavolismul nu este o personalitate, 
ci o tendinţă către o evoluţie greşită. Oricât de măreaţă ar fi 
omenirea ea va fi întotdeauna secundară faţă de iubire. 

De obicei, cele mai mari realizări spirituale sunt legate de 
cunoaşterea religioasă a lumii. în budism, de exemplu, starea lui 
Buddha nu este altceva decât înfrângerea dependenţei de toate 
formele conştiinţei. Acest lucru provoacă o senzaţie de umilire şi 
fericire: aceasta este senzaţia divinului în sufletul nostru. O 
atare senzaţie simte fiecare din noi când îl iartă pe cel care 1-a 
trădat! O astfel de senzaţie o simt femeile care-şi iubesc soţul 
cu toate neajunsurile şi calităţile lui. Când iubim lumea 
înconjurătoare în toate manifestările ei atunci iubirea noastră 
încetează de a mai depinde de lumea înconjurătoare şi, în cele 
din urmă, şi de conştiinţă. Cu cât suntem mai mult în stare să-l 
vedem pe Dumnezeu în toate, cu atât mai pregnant va fi spiritul 
divin în sufletul nostru. 

Şi atunci când înmulţim valorile spirituale şi intrăm în contact 
cu planurile superioare nu trebuie să uităm nici pentru o clipă 
că, sentimentul cald al iubirii pe care o purtăm în suflet va fi mai 
important decât cea mai mare şi mai necesară informaţie. 

S.N., după o traumă soţul meu a început să sufere de 
epilepsie. Care e cauza? Sunt eu oare vinovată? Lăuntric l-aţi 
admirat întotdeauna pentru spiritualitatea sa, l-aţi făcut un 
ideal. Respectiv, nu aţi mai putut accepta ceea ce nu mai 
corespundea idealurilor dumneavoastră. La dumneavoastră e 


exagerată agresiunea subconştientă. Şi aceasta influenţează 
într-o oarecare măsură asupra sănătăţii şi destinului 
soţului. 

Mai departe. Dacă femeia iubeşte în bărbat la început spiritul 
divin şi apoi omenescul din el, atunci această iubire nu depinde 
de uman. Atunci când e vorba de iubire, pe dumneavoastră 
puţin vă interesează dacă e nobil soţul dumneavoastră sau eo 
lichea, e inteligent sau e tâmpit, e frumos sau e invalid. Dacă 
însă soţia îşi iubeşte soţul fiindcă acesta e bogat ea se ataşează 
prin această iubire de banii lui de zece ori mai puternic şi soţul 
îşi pierde sau banii, sau sănătatea, sau viaţa. Dacă ea îl iubeşte 
pentru că e un bun familist, atunci, dacă el nu va chefui în 
stânga şi-n dreapta se poate îmbolnăvi şi muri. Dacă ea îl 
iubeşte pentru că el este capabil şi inteligent el va trebui să aibă 
parte de înşelăciuni şi insuccese sau va trebui să-şi înjosească 
aptitudinile. Dacă femeia iubeşte un bărbat pentru că acesta e 
spiritual, nobil atunci el sau începe să se poarte josnic, sau 
încep să nu-i mai meargă afacerile, sau el trebuie să aibă o 
atitudine nedreaptă şi lipsită de nobleţe faţă de ea, etc. 

Cu cât bărbatul se orientează mai puţin spre spiritul divin din 
sufletul său, cu atât mai repede femeia îi va învinge 
dependenţa de valorile umane şi cu atât mai repede el va 
pierde aceste valori, sau sănătatea, sau viaţa. Şi încă: dacă 
femeia are un ataşament de 100%, atunci la bărbat el este de 
200%, deci procesul de dezagregare are loc mult mai repede. 

în cazul dat, ataşamentul faţă de idealuri este de câteva ori 
mai mare decât nivelul mortal. Se desfăşoară în permanenţă un 
fond de nemulţumire faţă de alţii şi faţă de sine însuşi. Agresi- 
unea subconştientă s-a transformat într-un program de autodis- 
trugere. Agresiunea interioară faţă de sine i-a cauzat trauma. ŞI 
fiindcă trauma nu a anihilat complet programul de autodistru- 
gere, epilepsia a devenit o verigă ajutătoare în acest proces. 

Ce se poate face în acest caz? La început trebuie să lucraţi 
dumneavoastră: îndepărtaţi-vă de omenesc şi simţiţi spiritul 
divin. Acceptaţi înjosirea omenescului ca o purificare a eu-lui 
dumneavoastră suprem. lertaţi-i pe toţi cei prin care vi s-a dat 
purificarea. Aceşti oameni nu au nici o vină. 

lertaţi-vă, în primul rând, soţul, retrăind în gând viaţa dusă 
împreună. înţelegeţi că purtarea soţului dumneavoastră este o 
reflectare a stării dumneavoastră lăuntrice. Acceptaţi ca pe o 


purificare falimentul idealurilor, trădarea, nedreptatea şi 
încercaţi să simţiţi că orice valori spirituale chiar şi cele mai 
sfinte, sunt secundare în raport cu iubirea. învăţaţi-vă să vă 
iubiţi soţul cu toate neajunsurile lui. Nu vă închinaţi în faţa 
calităţilor şi atunci nu veţi dispreţui nici defectele. 

Când veţi simţi schimbări serioase în interiorul dum- 
neavoastră atunci ele vor fi urmate şi de schimbări în sufletul 
soţului. E de dorit ca el să renunţe la toate supărările cauzate 
de dumneavoastră şi de el însuşi. Şi dacă viziunea dum- 
neavoastră incorectă asupra lumii nu s-a transmis copiilor şi 
nepoților atunci schimbările în bine vor veni destul de repede. 

Mai repede sau mai încet, însă schimbările au loc 
întotdeauna. 

Nu demult m-am întâlnit întâmplător cu un bărbat. 

__Ştiţi, am citit toate cele patru cărţi ale dumneavoastră, - 
mi-a spus el, - însă e foarte greu să mă schimb, nu-mi ajung 
puterile. 

__Dumneavoastră v-aţi şi schimbat deja, - i-am spus eu, - 
numai că încă nu ştiţi lucrul acesta! La dumneavoastră 
dependenţa de idealuri era de trei ori mai mare decât nivelul 
admis. lar acum sunteţi la limită. Aveaţi o agresiune sub- 
conştientă de 210 unităţi. Nu trebuie să vă dedaţi la acte de 
eroism, ci lucraţi puţin câte puţin asupra sa, încontinuu, şi vă 
veţi schimba. Rezultatul vă este garantat. 

Revin însă la întrebarea din bileţel. Ca să puteţi controla toate 
supărările trebuie să ştiţi a vă îndepărta de toate formele 
conştiinţei. Conştiinţa reprezintă valorile noastre materiale şi 
spirituale, ea reprezintă şi controlul asupra situaţiei, analiza şi 
aprecierea evenimentelor. 

Un pacient mi-a povestit o istorie curioasă în care a fost 
antrenat. îl ofensase un om. Şi nu-l putea ierta, oricâte eforturi 
ar fi depus. Soluţia i-a venit pe neaşteptate. Din lucrurile sale a 
ales pe cele care-i plăceau cel mai mult şi i le-a dăruit celui care 
1-a ofensat. După aceasta i-a trecut supărarea. Dacă v-a 
ofensat s-au v-a jignit o persoană, sau vi s-a întâmplat o mare 
neplăcere spuneţi-vă ca pentru sine: 

— Peste o lună voi aprecia situaţia şi voi decide cine are 
dreptate şi cine e vinovat, dar acum spun doar un singur lucru: 
„Ceea ce mi s-a întâmplat mi-a fost dat de la Dumnezeu, vino- 
vaţi nu există. Dacă s-a întâmplat înseamnă că există o rațiune 


supremă şi mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să accept 
cele întâmplate." 

Trebuie să învăţăm să înţelegem că logica umană este 
secundară. 

Odată i-am spus unei doamne: 

— încercaţi măcar o dată pe săptămână să vă deziceţi de 
controlul asupra bărbatului dumneavoastră. 

O astfel de faţă ca a doamnei căreia i-am spus lucrurile de 
mai sus poţi vedea doar la un om care vede că se prăbuşeşte 
lumea. Când şi-a mai revenit un pic am adăugat: 

— Şi mai încercaţi o dată pe săptămână să vă lăsaţi dusă de 
curent, să nu vă gândiţi la nimic şi să trăiţi doar prin emoţii. Și 
atunci soţul dumneavoastră va fi mai sănătos. 

Ştim cu toţii că primii care au gustat din roadele cunoaşterii, 
ale binelui şi răului, au fost Eva şi Adam, adică, reieşind din 
acestea, femeia este mult mai păcătoasă decât bărbatul. Ce 
înseamnă, totuşi, acest lucru? Aceasta înseamnă ca prima care 
a făcut un pas în direcţia valorilor umane a fost femeia şi că 
rolul ei în înfrângerea valorilor umane ar trebui să fie mai 
important. Tendinţa de a diviniza omul iubit e mai puternică la 
femei decât la bărbaţi. Şi atunci când omenescul la o femeie 
începe a pune în umbră spiritul divin acelaşi proces se 
declanşează şi la bărbat. 

lată de ce natura a făcut-o pe femeie mai dornică de iubire 
decât bărbatul şi omenescul din femeie a fost înjosit mult mai 
puternic decât cei din bărbat. Şi cu cât erau mai fragile şi mai 
vulnerabile corpul femeii, starea ei materială, politică şi familială 
cu atât mai tare tindea ea către iubirea de Dumnezeu. 

Pentru a naşte un copil femeia trebuie să-i transmită un 
impuls - tendinţa către Dumnezeu - şi impulsul acesta trebuie să 
fie de câteva ori mai mare decât tendinţa spre alte posibile 
valori umane. Cu cât femeia se simte lăuntric mai neapărată şi 
lipsită de putere, cu atât mai uşor îi va fi să păstreze iubirea 
atunci când este înjosit omenescul din ea. 

Fiecare bărbat vede, în mod inconştient, în fiecare femeie 
propria mama. Şi dependenţa lui este sporită, lată de ce atunci 
când ofensele şi pretenţiile se ridică deasupra iubirii acest lucru 
loveşte nu numai în copii ci şi în soţul ei. 

Să vă mai prezint un exemplu. 


Soţul femeii care mi-a vorbit despre viaţa ei a fost internat cu 
douăzeci de ani în urmă într-o clinică de psihiatrie şi a stat acolo 
câteva luni. Femeia nu avea nici regrete, nici pretenţii şi nici un 
fel de temeri. Ea îl iubea şi avea grijă de el. Bărbatul s-a 
însănătoşit, a avut parte de succese în viaţă şi douăzeci de ani 
nu a prezentat nici o urmă că ar fi fost bolnav. Şi dintr-o dată 
boala a recidivat. 

— Nu înţeleg nicidecum cum s-a putut întâmpla una ca 
asta? - spune cu uimire femeia dezolată. 

— Să încercăm să clarificăm situaţia, - i-am propus eu. La 
soţul dumneavoastră s-a amplificat brusc orientarea către 
conştiinţă. lar dereglarea psihică a venit ca o frânare a inten 
sificării dependenţei de valorile spirituale. însă cauza stării lui 
ţine de schimbările din dumneavoastră. în ultima jumătate de 
an vi s-au amplificat pretenţiile de profunzime faţă de soţ şi de 
alte persoane, în general, vi s-a mărit brusc trufia şi depen 
denţa fata de principii şi idealuri. Ce evenimente au avut loc în 
ultimul an în viaţa dumneavoastră? 

Femeia a început să-şi amintească şi să povestească şi totul a 
început să se clarifice. Ea dintotdeauna îi admira lăuntric 
aptitudinile şi spiritualitatea soţului. Nu avea nici un fel 

pretenţii faţă de el, iar dependenţa de aceste valori creştea 
treptat. Femeia avuse tot timpul o slujbă care nu-i plăcea, nu-i 
permitea să-şi dezvăluie aptitudinile în toată amploarea lor. Cu 
un an în urmă a obţinut o slujbă prestigioasă cu un salariu 
foarte bun. lubirea divină a trecut pe neobservate pe planul al 
doilea. lar pe primul plan au ieşit cariera, aptitudinile, intelectul 
spiritualitatea şi conştiinţa. Şi dintr-o dată a străfulgerat-o un 
gând: 

— Soţul meu nu e chiar atât de inteligent şi spiritual cum 
credeam eu înainte. 

Nemulţumirile şi iritările erau din ce în ce mai multe, iar 
prietenie, căldură şi iubire erau tot mai puţine. Rezultatul a fost 
deplorabil: 

— înţelegeţi - îi spuneam eu, - omul iubit e un pretext 
pentru a simţi iubirea. Şi dacă el a fost motivul iubirii atunci 
puteţi să vă debarasaţi de tot ceea ce împiedică acest senti 
ment. Atât timp cât omenescul din dumneavoastră era înjosit, 
dumneavoastră vă lăsaţi ghidată de iubire. Aţi primit însă ceva 
mai multe posibilităţi omeneşti şi nu le-aţi putut face faţă. 


încercaţi să învingeţi importanţa a ceea ce aveţi deja. Dacă nu 
reuşiţi, renunţaţi la slujbă. Acel sentiment de iubire pe care-l 
aveţi pentru soţul dumneavoastră - iubire fără pretenţii, temeri 
şi regrete pentru dumneavoastră, soţul şi urmaşii dumnea 
voastră este de o mie de ori mai importantă decât orice carieră 
a dumneavoastră şi orice realizare spirituală. De foarte multe 
ori cariera, politica, puterea unui magnat financiar sau doar 
descoperirea unui savant notoriu sunt doar expresia şi reali 
zarea unei cantităţi mari de iubire din sufletul şi realizarea unei 
cantităţi mari de iubire din sufletul soţiei sale. 


în cunoaşterea lumii bărbatul generează efectul exterior, iar 
femeia - pe cel interior. Dacă femeia vrea să-şi cheltuiască 
toată energia pentru obţinerea efectului exterior ea devine 
sterilă şi singuratică sau bărbaţii din jurul ei se îmbolnăvesc, 
pierd totul şi mor. 

lată de ce femeii, iubirea de Dumnezeu ca valoare supremă, 
mărinimia, priceperea de a ierta şi a uita ofensele, capacitatea 
de a păstra iubirea cu orice preţ îi dau posibilitatea să devină 
cu adevărat fericită şi să-i facă fericiţi pe soţul şi copiii săi. 

S.N., o ghicitoare mi-a spus despre copilul meu că poate 
muri, şi că cel mai probabil va muri la vârsta de doisprezece 
ani. Ce poate influenţa această prezicere? 

Situaţia copilului dumneavoastră nu este într-adevăr prea 
bună. Vă voi descrie starea dumneavoastră de până la citirea 
cărţilor mele iar apoi - starea copilului dumneavoastră în clipa 
de faţă. Până la citirea cărţilor ataşamentul faţă de aptitudini 
era de două ori mai mare decât nivelul critic. Ataşamentul faţă 
de principii şi idealuri era la fel de mare. Nivelul trufiei era de 
7-8 ori mai mare decât nivelul admis. Concentrarea pe propriul 
eu uman era foarte înaltă. Agresiunea subconştientă faţă de 
bărbaţi era de 400 de unităţi. Mai există şi un fond de nemul- 
tumire faţă de lumea înconjurătoare. Omul cu un orgoliu exa- 
gerat este întotdeauna nemulţumit lăuntric de ceva. Şi acesta 
nu este rezultatul vieţii actuale ci şi a două vieţi anterioare. Aţi 
încercat să vă schimbaţi şi rezultatele se observă. Agresiunea 

subconştientă faţă de bărbaţi şi de lumea înconjurătoare este 
de 120-150 de unităţi. Toţi parametrii s-au îmbunătăţit. însă 
concentraţia depăşeşte încă de 2-3 ori tendinţa spre iubire şi 
spre Dumnezeu. 


lată de ce schimbările la copil decurg foarte lent. La el 
dependenţa de intelect şi aptitudini este de 6-8 ori mai mare 
decât nivelul periculos, iar dependenţa de principii şi idealuri 
este de patru ori mai mare. Nivelul trufiei depăşeşte de 20 de 
ori limita admisă. în perioada maturizării sexuale, de la doi- 
sprezece la paisprezece ani, la copil, în planul fin, au loc acele 
evenimente care trebuie să i se întâmple în viitor. La o astfel de 
dependenţă puternică faţă de tot ce e omenesc copilul are 
puţine şanse să ţină piept încercării chiar şi în plan subtil. Aşa 
că într-adevăr va avea parte de probleme. Să vedem acum ce 
se poate face în situaţia creată. 

în primul rând, copilul trebuie făcut să înţeleagă că spiritul 
divin e primar iar cel omenesc e secundar. încercaţi să vă 
reeducaţi şi pe dumneavoastră înşivă şi pe copil. Trebuie să 
retrăiţi în gând viaţa, orice insucces, neplăcerile din destin, 
trebuie să acceptaţi înjosirile ca pe o salvare a fiului dum- 
neavoastră renunțând la cele mai mici pretenţii faţă de sine şi 
de ceilalţi. Simţiţi în interiorul dumneavoastră veşnicia. înde- 
părtaţi-vă de tot ce e omenesc şi acceptaţi înjosirea acestuia 
sub orice formă, ca o purificare a eu-lui suprem. Rugaţi-vă 
pentru iubirea suprimată în sine şi în alţii. Rugaţi-vă pentru 
copilul dumneavoastră ca acesta să nu-şi salveze, în primul 
rând, mândria şi principiile sale, ci iubirea pentru Dumnezeu din 
sufletul său şi sentimentul propriu-zis al iubirii. Imaginaţi-vă 
că sunteţi fără puteri, fără apărare şi vulnerabilă. Renunţaţi la 
voinţa de a guverna lumea înconjurătoare şi încercaţi un 
sentiment de bucurie. Nu regretaţi trecutul. Nu vă faceţi griji 
pentru prezent. Nu vă temeţi de viitor. învăţaţi-vă să gândiţi mai 
puţin şi să simţiţi mai mult. Şi atunci când dorinţele dum- 
neavoastră omeneşti vor dispare rugaţi-vă pentru copii şi 
nepoți. Rugaţi-vă ca fericirea supremă pentru ei să fie 
acumularea spiritului divin în sufletul lor. Ca mai întâi şi întâi să 
vadă şi să iubească în sine şi în cei din jur spiritul divin şi doar 
apoi pe toate celelalte. Rugaţi-vă să poată ierta înțelegând că 
nu există vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Tot ce este legat de 
dezvoltarea intelectului şi a aptitudinilor poate fi periculos 
pentru copil. lată de ce nu e voie să certaţi copilul pentru note 
proaste. Cunoaşterea lumii trebuie să fie senzorială. Cântul, 
dansurile, muzica, desenul şi artele plastice trebuie să fie 
formele esenţiale ale învăţământului. Copilul ar trebui deo- 


camdată să se lipsească de computer şi televizor. E de dorit ca 
hrana să fie uniformă. Dulciurile amplifică gelozia, dar reduc 
orgoliul, deci le puteţi da dulciuri copiilor. E bine ca hainele să 
fie simple, să nu scoată cu nimic copilul în evidenţă. înotul, 
traseele turistice, mersul pe jos timp de mai multe ore şi munca 
fizică pe lângă casele de vacanţă asigură un fond pozitiv. Puteţi 
lăsa copilul singur într-o cameră ca el să stea acolo şi să se 
roage şi să se obişnuiască treptat cu acest lucru. Sunt foarte 
multe posibilităţi de a salva un copil şi de a-i îmbunătăţi 
destinul. Posibilitatea esenţială o reprezintă însă schimbările de 
profunzime în caracterul mamei şi în viziunea ei asupra lumii. 
Aşa că, în primul rând, dumneavoastră trebuie să vă schimbaţi. 


Soţului meu, după ce a fost codificatl împotriva alcoolului, i-a 
scăzut brusc potenţa. Există vreo legătură între aceste două 
lucruri? 

Natura o apără pe femeie pentru păstrarea şi supraviețuirea 
neamului. lată de ce o atitudine incorectă faţă de lume se răs- 
frânge mai puternic asupra copiilor ei decât asupra ei însăşi. 

Am observat deseori la soţi aceeaşi imagine a biocâmpu-rilor. 
Soţia are o agresiune inconştientă sporită faţă de lumea 
înconjurătoare şi de bărbaţi, iar soţul - o agresiune sporită faţă 
de sine. 

Programul de autodistrugere la bărbat este alimentat la 
început de neplăcerile de la serviciu, apoi şi de cele de pe linia 
destinului. Mai târziu el începe să bea pentru a încetini pro- 
gramul de autodistrugere sau îi provoacă neplăceri soţiei, 
încercând s-o echilibreze, sau face şi una şi alta concomitent. 
Dacă nu ar face aceste lucruri s-ar putea îmbolnăvi şi muri. 
Dacă femeia este sinceră şi bună, pretenţiile ei nu vor ajunge în 
straturile de profunzime. Şi chiar dacă nu le poate controla, la 
suprafaţă ele sunt cu mult mai puţin periculoase decât în 
interior. Dacă ea tinde intuitiv către iubire şi renunţă la pretenţii 
atunci starea ei se echilibrează iar ulterior se echilibrează şi 
starea soţului ei. Dacă însă ea îşi „cosmetizează" 
sentimentele exterioare, păstrând iritarea în interior, ea îşi 
poate ucide soţul fără a bănui măcar. Dacă bărbatul va înceta 
să bea atunci programul de autodistrugere îi poate provoca 
diferite boli sau diminuarea funcţiilor diferitor organe. 


lată de ce trebuie să lucreze împreună dar, în primul rând, 
femeia. Să se ierte unul pe altul retrăind în gând întreaga viaţă. 
Nu este necesar să vă amintiţi cu minuţiozitate fiecare detaliu. E 
mai bine să retrăieşti în gând o singură situaţie serioasă decât 
să-ţi aminteşti de o sută de situaţii nerelevante. Schim-bându-vă 
atitudinea faţă de trecut vă schimbaţi acum, în prezent. 
Retrăiţi-vă viaţa văzând în toate logica divină. Revedeţi 
orice situaţie din punctul de vedere al logicii divine şi nu al celei 
omeneşti. Imaginaţi-vă că aţi murit azi dimineaţă. Mai târziu 
imaginaţi-vă că aţi murit cu câteva luni în urmă şi că problemele 
dumneavoastră şi corpul dumneavoastră sunt deja în trecut. 
Luaţi-vă rămas-bun de la tot ce vă este drag şi renunţaţi la 
toate. Amintiţi-vâ cele mai mari nenorociri şi uitaţi-vă la ele fără 
nici o emoție. Amintiţi-vă de cea mai neplăcută situaţie din viaţa 
dumneavoastră şi uitaţi-vă la ea din punctul de vedere al 
veşniciei. Sau să admitem că v-a jignit şi v-a înjosit cineva. 
Retrăiţi această situaţie înlăuntrul dumneavoastră şi amintiţi-vă 
de sentimentele dumneavoastră. Acum încercaţi să vă imaginaţi 
aceeaşi situaţie din punctul de vedere al părinţilor 
dumneavoastră. Mai reveniţi încă o dată la situaţia respectivă 
din punctul de vedere al ofensatorului. Treceţi prin această 
situaţie imaginându-vă că încă nu sunteţi născută şi concepută. 
Apoi treceţi aceeaşi situaţie imaginându-vă că sunteţi un bătrân 
sau o bătrână neajutorată. în cele din urmă ar trebui să aveţi 
senzaţia de iubire pentru orice, orice s-ar fi 
întâmplat. Ceea ce înseamnă că vă uitaţi deja la situaţia dată 
prin perspectiva divină. 

Trebuie să înţelegeţi că orice situaţie din viaţa dum- 
neavoastră, bună sau rea, este un mijloc de a acumula iubire 
pentru Dumnezeu şi spiritul divin în sufletul dumneavoastră. Nu 
împărţiţi lumea înconjurătoare în rău şi în bine. Aceste noţiuni 
sunt legate numai de corpul şi conştiinţa noastră. 

Ce este binele? E ceva folositor pentru corpul şi conştiinţa 
noastră. Ce este răul? E ceva dăunător, însă ceea ce a fost nociv 
ieri astăzi poate fi util. Dincolo de limitele corpului nostru şi ale 
conştiinţei noastre nu există bine şi rău, există doar iubire. 
Atunci când ne străduiam să încadrăm lumea întreagă în 
noţiunile de „bine" şi „rău" noi ne asemuim unei celule 
canceroase care încearcă să impună întregului organism, logica 
"corpului" ei, programul ei individual. Noţiunile de „bine" şi 


„rău" au existat şi vor mai exista încă. Trebuie pur şi simplu să 
ne dăm seama cât de relative sunt ele. 

Să revenim la codificarea împotriva alcoolului. 

Lucrând asupra sa, schimbându-ţi atitudinea faţă de lume, 
cerându-ţi iertare pentru agresiunea faţă de iubire, pot fi evitate 
consecinţele nedorite ale codificării. 

Nu demult mi s-a pus o întrebare curioasă: dacă un om de 
afaceri se lasă de băut, chiar fără a se codifica, el devine 
deseori, în mod patologic, lacom. | se modifică şi caracterul şi 
nu înspre bine. Am fost rugat să explic ce se întâmplă. S-a 
dovedit că banii mulţi sunt, în primul rând, nu valori materiale, 
ci spirituale. Pentru a deţine o mare sumă de bani trebuie să ai 
mari aptitudini, să deţii controlul asupra situaţiei, să guvernezi o 
situaţie din viitor, adică să ai o intuiţie dezvoltată, etc. 

Nu poţi fi bogat fără o rezervă lăuntrică de valori spirituale. 


286 

lată, deci, că pentru un om de afaceri pericolul principal îl 
reprezintă nu ataşamentul faţă de valorile materiale, ci ataşa- 
mentul faţă de valorile spirituale. Când acesta consumă alcool, 
frecventează baia cu aburi, iese deseori în natură are loc o 
încetinire a conştiinţei. Dependenţa de valorile spirituale se 
micşorează şi deținerea unor sume enorme nu mai este peri- 
culoasă. Dacă însă nu are loc destabilizarea conştiinţei atunci 
dependenţa de valorile spirituale se amplifică brusc. Şi atunci, 
pentru a supravieţui, omul se aruncă de la cele spirituale la cele 
materiale. Scuipă pe tot ce e sfânt şi începe să aibă apucături 
de om mărginit. El devine un materialist înrăit şi în cele din 
urmă potenţialul spiritual i se diminuează, ulterior începe să 
piardă banii, adică lăcomia şi pragmatismul exagerat reprezintă, 
provizoriu, o măsură de salvare, lată de ce a avea mulţi bani şi a 
nu bea, fără a-i dăuna caracterului şi destinului, poate doar 
omul care crede lăuntric în Dumnezeu şi care are o rezervă 
mare de iubire şi bunătate. Pentru ceilalţi cred eu, e mai bine să 
bea. 

Drogurile, alcoolul şi fumatul sunt forme ale destabilizării 
conştiinţei. lar neplăcerile, nenorocirile şi bolile sunt şi ele forme 
ale destabilizării conştiinţei. lată de ce alcoolul şi ţigările sunt un 
factor antistres. II sfătuiam pe unul din cunoscuţii mei: 


— Dependenţa ta faţă de valorile umane e atât de mare încât 
într-o situaţie critică vei avea o izbucnire de ură şi nu vei mai 
vrea să trăieşti. Dacă stresul e foarte puternic şi situaţia e 
periculoasă urmează, în ordine, câteva proceduri. Intră în cada 
de baie şi dă drumul pe rând la apa fierbinte şi rece. Dacă simţi 
că ţi-a mai trecut - mergi la bucătărie. la un baton de salam, o 
bucată de pâine şi o sticlă de vin sau votcă. Taie o felie subţire 
de salam şi una de pâine. Bea şi mănâncă ceva. Mai aşteaptă 
câteva minute. Dacă simţi că ţi se activează conştiinţa reia din 
nou procedura. Mai târziu dacă ai în casă un fotoliu balansoar 
aşează-te în el şi leagănă-te preţ de o oră. Mişcările ritmice, ca 
de pendul, frânează bine conştiinţa. Nu în zadar copii mici sunt 
legănaţi. Aşa poate fi învins stresul prin frânarea 
conştiinţei. Dacă nu aveţi un fotoliu balansoar vă puteţi plimba 

câteva ore. 

în timpul stresului e important să nu apreciezi situaţia şi să 
te străduieşti să ai emoţii pozitive. însă cea mai bună apărare 
împotriva stresului e să ştiţi că stresul nu e întâmplător şi că 
există în aceasta o logică supremă. 

Mijloacele pentru depăşirea situaţiilor dificile despre care 
am vorbit acum sunt destul de primitive şi nu pot fi folosite de 
multe ori. Cel mai bun mijloc de a învinge stresul este acu- 
mularea de spirit divin în suflet, este acea stare când noi 
iubim tot ce e omenesc, dar nu depindem de acesta. în acest 
plan posibilităţile de lucru sunt inepuizabile. Şi e de dorit să se 
lucreze în această direcţie. 


Vă voi comunica la început rezultatele diagnosticării iar mai apoi 
vom trage concluziile. Ataşamentul copilului faţă de principii şi 
idealuri este de 900 de unităţi, adică depăşeşte de nouă ori 
nivelul periculos. Ataşamentul pentru idealuri este dorinţa de a 
vedea lumea întreagă luminoasă şi curată, de a vedea imaginea 
omului iubit, numai în culori luminoase ş.a.m.d. în 
conformitate cu principiile şi visurile sale omul încearcă să-şi 
„modeleze" oamenii apropiaţi şi lumea înconjurătoare. Are loc o 
luptă permanentă şi se declanşează o agresiune împotriva 
oamenilor apropiaţi şi a întregii lumi. Lumea ideală este moartă, 
ea nu mai evoluează. Se dezvoltă doar lumea care iubeşte. Şi 
nu există iubire fără murdărie şi imperfecţiuni. Mama 
copilului are un fond permanent de nemulţumire faţă de soţ şi 


lumea înconjurătoare şi o concentrare foarte puternică pe 
idealuri şi spiritualitate. Orientarea copilului către conştiinţă 
e atât de mare încât acesta caută intuitiv o formă de 
destabilizare. Apa curgătoare şi focul sunt percepute ca nişte 
simboluri ale destabilizării care încetinesc conştiinţa iar 
dependenţa de ea scade. Agresiunea subconştientă a copilului 
faţă de lumea înconjurătoare este de 100 de unităţi. Cu timpul 
însă ar fi putut creşte. După codificare ataşamentul faţă de 
idealuri a scăzut până la zero. S-a micşorat şi agresiunea 
subconştientă faţă de lumea înconjurătoare. S-a amplificat însă 
brusc programul de autodistrugere. în bi-ocâmpul copilului şi- 
au făcut apariţia copiii, nepoţii şi strănepoţii cu şanse mici 
de supravieţuire, adică agresiunea faţă de lume s-a întors 
împotriva autorului ei şi această schimbare va crea anumite 
probleme în destinul copilului şi al descendenților săi. 


lată de ce codificarea are indiscutabil avantajele, dar şi 
neajunsurile sale. Părinţii băiatului nu au acceptat destabilizarea 
principiilor, a idealurilor şi a conştiinţei lor, apărând în suflet nu 
iubirea, ci valorile umane. La copil această tendinţă este de 
câteva ori mai mare. însă cu cât mai mult ne rugăm pentru 
valorile umane, cu atât mai mult creşte în noi dorinţa de a le 
demola şi nimici. Şi aceasta este, oricât de paradoxal pare, o 
măsură de protecţie. Orice încercare forţată de a redresa 
situaţia se soldează inevitabil cu consecinţe nocive. lată de ce 
ambii părinţi, dar mai ales mama, trebuie să înceapă schim- 
bările cu ea însăşi. 

De ce copiii îşi rod deseori unghiile? 

Mâinile sunt într-o anumită relaţie cu aptitudinile. Dacă omul 
are un nivel înalt al aptitudinilor şi i se amplifică brusc 
dependenţa de acestea atunci îi pot fi traumatizate mâinile sau 
îi pot fi afectate de o eczemă ş.a.m.d. 

Apropo, aşa-zisa buză de iepure la copii este şi ea o 
consecinţă a blocajului dependenţei exagerate faţă de aptitudini 
şi intelect. Dacă părinţii au un nivel înalt al perfecțiunii şi al 
aptitudinilor şi ei nu i-au putut ţine piept, atunci copiii primesc 
nu numai problemele legate de soartă şi boli, dar şi problemele 
legate de mâini. Uneori, copilul îşi roade unghiile - ceea ce 
constituie o încercare intuitivă de a se echilibra, micşorând 


ataşamentul de capacităţi, adică umilind mâinile şi aptitudinile 
în acelaşi timp. 

în consecinţă, părinţii trebuie să parcurgă în mod just toate 
neplăcerile şi umilinţele, micşorând cadrul nemulțumirii de sine 
mai ales până la conceperea copilului şi în timpul sarcinii. 

Mai există un moment important. 

Cel mai puternic contact cu urmaşii are loc la începutul 
primăverii, adică de la mijlocul lui februarie până la mijlocul lui 
aprilie. în această perioadă posibilitatea de a ne schimba pe noi 
înşine şi prin noi de a-i ajuta pe copii, nepoți şi strănepoţi este 
destul de mare. De la mijlocul lui noiembrie până la mijlocul lui 
decembrie există de asemenea aceasta tendinţă. Dacă copilul 
îşi roade unghiile, iar dumneavoastră încercaţi să-l convingeţi 
că cel mai important lucru în viaţă este obţinerea unei situaţii 
bune, dezvoltarea aptitudinilor, de a deveni mai deştepţi decât 
alţii, prin aceasta puteţi să traumatizaţi viaţa şi sănătatea 
copilului. Este necesar să i se amintească mai des copilului că 
toate acestea sunt secundare şi nu reprezintă lucrurile cele mai 
importante în viaţă. în măsura în care aptitudinile şi succesul 
vor înceta să constituie scopul principal al vieţii lui, în aceeaşi 
măsură i se va permite să obţină mai mult. 

M-am născut prematur, la 7 luni. De ce depinde acest lucru şi 
poate avea vreo influenţă asupra soartei viitoare a omului? 

In viaţă, copilul trece prin două perioade importante. Acestea 
sunt formarea în perioada sarcinii şi maturizarea 
sexuală. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei pre- 
cum şi a aptitudinilor şi a idealurilor. Acest lucru permite ca în 
decurs de 20-30 de ani de la naştere să micşoreze nivelul de 
dependenţă faţă de aptitudini, de intelect şi de spiritualitate. 
Naşterea prematură şi prin cezariană, statura mică, toate 
acestea constituie cele mai indulgente forme care conduc la 
înfrânarea mândriei. 

Astfel, dacă apreciem urmările naşterii premature, atunci ele, 
pe plan general, sunt pozitive. Copiii născuţi prematur sunt 
deseori slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceeaşi 
blocare a mândriei. 

Stimate domn, se vorbeşte că dumneavoastră aţi renunţat 
deja la cercetările şi părerile dumneavoastră din primele cărţi. 
Este adevărat? 


Deseori sunt întrebat dacă se strecoară greşeli în 
diagnosticările şi în prognozele mele. 

Eu răspund că se întâmplă. în diagnosticare există informaţii 
eronate atunci când eu mă frământ şi sunt neliniştit. Dacă sunt 
detaşat şi liniştit, atunci informaţiile curg cu exactitate. Nici eu 
nu pot să judec întotdeauna just şi să trag concluzii din 
informaţiile obişnuite. lată de ce eu nu schimb textul în toate 
cărţile mele pentru a putea vedea evoluţia, precum şi avan- 
sarea mea destul de anevoioasă. Nu pot să-mi reneg cărţile, 
întrucât este vorba despre cercetări obiective. Dacă un savant a 
descoperit o anumită lege, el poate să renunţe la ea de o sută 
de ori. însă acest lucru nu mai poate avea nici o însemnătate. 
Eu pot să renunţ la activitatea mea viitoare precum şi la 
cercetare dacă văd că nu mă descurc sau dacă simt că am 
obosit şi nu mai doresc să mă ocup de acea problemă. Dar 
descoperirile mele referitoare la legităţile dezvoltării corpului şi 
spiritului nostru au existat până la cercetările mele şi vor exista 
şi după ele. 

Dacă furnica doreşte să renunţe la muntele, pe care se 
caţără, poate face acest lucru de câte ori doreşte, dar aceasta 
nu schimbă nimic. Pur şi simplu, cercetările mele nu sunt 
comparate cu caracterul meu şi concepţia mea despre lume. 

Datorită cercetărilor am dobândit un caracter mai blând, am 
devenit mai nobil în ceea ce priveşte concepţia mea despre 
lume. Dintre toţi pacienţii pe care i-am văzut, eu am fost 
probabil unul dintre cei mai răi. Pentru mine, în decursul vieţii, a 
existat un singur far călăuzitor - sentimentul dragostei din 
suflet. Toate celelalte au fost estompate şi strivite. Mergând 
înspre acest far, eu, din ateu am devenit credincios. Neavând 
şanse de supravieţuire şi de a avea copii, am reuşit totuşi să 
depăşesc toate acestea. 

lată de ce, dacă eu voi renunţa la ceva, acestea vor fi 
ambițiile mari, supărarea şi ranchiuna. Sper că voi putea realiza 
acest lucru. 

Forţele vitale au fost epuizate până la capăt, deşi medicii nu 
găsesc nimic. A dispărut eu-1 interior. Cum să-l redobândesc? 
Vă implor, ajutaţi-mă! 


V-aţi rugat prea mult pentru spiritualitate şi idealuri. De prea 
multe ori aţi criticat bărbaţii. O imensă agresiune subconştientă 


a fost transmisă de dumneavoastră copilului. Toate acestea s- 
au transformat în copil într-un flux de autodistrugere. O parte 
din acest flux de autodistrugere se aruncă asupra 
dumneavoastră cu scopul de a supravieţui copilul. Starea 
dumneavoastră este de fapt starea profundă a copilului 
dumneavoastră care cu timpul se poate transforma în boală, 
traumatism şi moarte. Dumneavoastră aţi trăit cu eu-l uman, 
cu conştiinţa dumneavoastră, cu corpul dumneavoastră şi în 
permanenţă aţi încercat să înăbuşiţi sentimentul iubirii din 
suflet, iar pentru a putea supravieţui, copilul are nevoie de o 
mare cantitate de iubire. Pentru ca dumneavoastră să fiţi 
împinsă către iubire, trebuia să se micşoreze eu-l dumnea- 
voastră uman, conştiinţa dumneavoastră, corpul dumneavoas- 
tră. Ceea ce vi se şi întâmplă. Dumneavoastră sunteţi să- 
nătoasă, dar suferiţi pentru boala copilului dumneavoastră. Aţi 
avut o concepţie nesănătoasă despre lume şi caracter şi toate 
acestea le-aţi transmis copilului, amplificate de câteva ori. 
Astfel, nu dumneavoastră trebuie să fiţi salvată, ci copilul 
dumneavoastră. Cum să faceţi acest lucru, eu cred că veţi 
înţelege dacă veţi citi cărţile mele. 


Mulţi credincioşi au pur şi simplu nevoie să citească cărţile 
dumneavoastră, întrucât aceştia au nereguli în familie, copiii 
sunt bolnavi şi numeroase boli ar putea fi | cuite după sistemul 
dumneavoastră. Dar ei nu citesc cărţile dumneavoastră întrucât 
în ele se vorbeşte despre reîncarnare, şi chiar şi cuvântul 
"karma" îi sperie. Poate că ar fi bine să înlăturați din cărţile 
dumneavoastră aceste noţiuni pentru a ajuta mai mulţi oameni, 
întrucât în toate celelalte probleme, cercetările dumneavoastră 
corespund pe deplin cu ortodoxia. 

Când am vizitat Israelul, mi s-a spus că cercetările mele 
corespund pe deplin cu Kabbala. Au venit la întâlnirea cu mine 
musulmani care au terminat Facultatea de teologie din ţările 
arabe. „Tot ceea ce aţi povestit despre mine şi despre carac- 
terul meu corespunde adevărului - a spus musulmanul - şi tot 
ceea ce mi-aţi arătat în general corespunde Coranului şi 
religiei mele. Eu vă mulţumesc foarte mult pentru acest lucru, 
întrucât acum ştiu cum să lucrez asupra mea şi cum să mă 
schimb". 


lată, deci, că la întâlnirile cu mine vin musulmani şi budişti, 
iudei şi catolici, ortodocşi şi atei. Tuturor le spun acelaşi lucru: 

— Fiecare obiect din Univers provine din cauza primară şi 
este legat de aceasta. Creatorul se găseşte în afara limitelor 
spaţiului, timpului şi a materiei. Totodată, El este prezent şi în 
această lume. Conştiinţa constă din spaţiu, timp şi materie, de 
aceea nu se poate, prin intermediul conştiinţei, sa înţelegem 
Creatorul. Singura modalitate prin care putem să înţelegem 

Creatorul este iubirea. 

Toate marile adevăruri au fost descoperite şi cunoscute prin 
iubire, iar conştiinţa a introdus acestea în plan uman. 
Ortodocşii, catolicii, musulmanii, iudeii, îşi schimbă adeseori 
religia şi 

continuă să trăiască şi să nască copii. Dar nici unul nu a 
supravieţuit negând iubirea; chiar dacă a supravieţuit, atunci 
au murit urmaşii lui. în viaţa omului, religia joacă un rol 
important. Numeroase tendinţe religioase, se străduiesc, 
fiecare în felul ei, să cunoască Creatorul şi să se apropie de 
Acesta. 

Cu cât există mai multă iubire la baza unei religii, cu atât mai 
mult aceasta oferă o imagine asupra moralei şi eticii şi conduce 
la dezvoltarea spirituală. Religiile mondiale actuale au creat 
civilizaţia existentă. Născându-se dintr-o singură rădăcină, 
religiile lumii au diferite trunchiuri şi ramuri. în plan religios, 
întreaga lume este divizată în câteva părţi, iar în plan 
informaţional, energetic şi economic, noi suntem deja cu toţii 
acelaşi popor, aceeaşi nație, aceeaşi civilizaţie. Dar dacă 
părerile noastre vor fi îndreptate asupra a ceea ce desparte o 
religie de alta, atunci fără doar şi poate se va pune problema: 
"care religie şi care popor este mai bun. „înseamnă că mai 
devreme sau mai târziu se va naşte dorinţa distrugerii celei mai 
rele religii şi a celui mai rău popor. lar în condiţiile mijloacelor 
tehnice contemporane, aceasta înseamnă dispariţia civilizaţiei. 

Dacă vom analiza ceea ce ne uneşte, înțelegând că în faţa lui 
Dumnezeu nu există nimic mai bun şi nimic mai rău, că prin 
iubire noi suntem uniţi, atunci vom îndrepta toate forţele înspre 
salvarea omenirii şi nu înspre nimicirea acesteia. 

Pe copilul meu l-au durut un timp îndelungat picioarele. După 
un anumit timp durerea a dispărut, dar câinele a murit în urma 


unei afecţiuni la picioare. Să fie oare legate între ele aceste 
două evenimente? 

judecând după toate posibilităţile, s-ar părea că da. Atunci 
când omul este nemulţumit de soarta sa, îl dor adeseori 
picioarele. Atunci când omul este gata ca pentru o soartă mai 
bună să-i facă rău unei alte persoane sau să se dispreţuiască pe 
sine, dacă prosperitatea se năruie, atunci toate acestea pot da 
şi dureri, traume ale picioarelor şi o dilatare varicoasă a venelor. 
Iniţial la copil acţiona un program de autodistrugere din cauza 
idolatrizării soartei, iar apoi, probabil că sub influenţa medica- 
mentelor sau şi a altor cauze, starea lui să se fi îmbunătăţit, dar 
acest program a trecut asupra copiilor pe care urma să-i aibă. 
De ce este periculos acest transfer asupra altei persoane? Pe de 
o parte - oferă un repaus temporar, o amânare. Şi dacă omul se 
schimbă, atunci acest răstimp poate fi folosit ca să se salveze şi 
pe sine şi pe urmaşii săi. Pericolul constă în faptul că atunci 
când răspundem noi înşine pentru greşelile noastre, noi ne 
schimbăm în bine mai repede. 

Dar dacă pentru concepţia noastră de viaţă şi pentru 
caracterul nostru incorect plătesc copiii şi nepoţii, atunci când 
vom începe noi să plătim, deseori nu mai avem forţa necesară. 
Adică o amânare de durată în cazul unei concepţii incorecte de 
viaţă este vătămătoare şi pentru urmaşi şi pentru noi. 
Animalele domestice sunt ca nişte copii. Şi în cazul de faţă 
programul de autodistrugere aruncat asupra copiilor care 
urmează să apară pe lume, s-a transferat asupra câinelui. 
Când copilului îi va veni vremea să aibă la rândul său copii, 
dacă au un suflet întunecat, atunci pot să nu mai apară 
niciodată pe lume sau să se nască bolnavi. 


Dacă sufletele sunt mai luminoase, atunci înainte de 
concepere începe procesul ior de" purificare, şi viitorul lor tată - 
al copiilor de astăzi - poate avea din nou dureri la picioare, 
fracturi ale picioarelor, inflamații, erizipel etc. Poate să se 
realizeze şi o altă variantă. Copiii au un suflet pur, ei se nasc 
sănătoşi, iar tatăl lor nu prezintă nici un fel de probleme. Dar 
întrucât mina acţiunii încetinite se află în câmpul lor, mai 
devreme sau mai târziu, va exploda. Şi dacă acest lucru va 
ameninţa copiii, atunci se va transfera mult mai puternic înspre 
tată. Şi atunci, la câţiva ani după naşterea copiilor, tatăl poate 


să-şi piardă picioarele sau să aibă o afecţiune gravă la picioare. 
lar acum nu voi mai intra în detalii, întrucât ele nu sunt 
necesare. Dacă părinţii şi copilul se vor schimba şi vor lucra 
asupra propriilor lor persoane, aceste probleme pot fi ocolite. 

Dacă prin sterilitate se blochează ceva, atunci ce se află în 
spatele naşterii unor gemeni, tripleţi ş.a.m.d.? 

Unul dintre componentele mândriei îl constituie sentimentul 
tău de unicitate şi irepetabilitate. Şi dacă omul are şanse mici 
de a supravieţui când se naşte singur, atunci când se nasc 
gemeni, mândria le este înfrânată şi acest lucru le permite să 
trăiască. Chiar şi în uterul mamei, gemenii sunt obligaţi să se 
orienteze nu atât asupra propriei persoane, cât asupra relaţiilor 
dintre ei. Concentrarea asupra aptitudinilor se transferă în 
concentrarea asupra relaţiilor, mândria înlocuindu-se cu gelozia. 
Aceasta este una din formele de armonizare naturală. 

Eu îl insult foarte tare pe fiul meu şi mă supăr pe el pentru 
faptul că neagă familia, învăţătura, etc. Ce e de făcut? Aceasta 
se întâmplă de la sine, în ciuda strădaniilor mele de a-l iubi. 

Dumneavoastră aveţi o dependenţă interioară foarte mare 
faţă de toate valorile. V-aţi manifestat agresivitatea faţă de 
lumea înconjurătoare, faţă de oameni, aptitudini şi destin 
favorabil şi în planul principiilor şi al idealurilor. Pentru ca fiul 
dumneavoastră să supravieţuiască, este nevoit să renunţe şi la 
morală şi la idealuri, precum şi la destinul favorabil şi la 
aptitudini. Nivelul mândriei la el nu este mare. El se aseamănă 
cu cel care este gata să împrăştie toţi banii şi să devină sărac 
numai pentru a păstra iubirea în suflet. în cazul de faţă, el tinde 
să atingă un nivel spiritual mai înalt, ignorând complet partea 
materială. lar la dumneavoastră nivelul mândriei este foarte 
mare. încercaţi să citiţi cu atenţie cărţile mele şi să lucraţi mai 
îndelungat asupra propriei persoane. Atunci se va schimba şi 
caracterul fiului dumneavoastră. 

Domnule Lazarev, cum poate fi explicată următoarea 
situaţie? La mulţi dintre cei care încercau să vină la prelegerile 
dumneavoastră apăreau următoarele obstacole (traumatisme 
ale picioarelor, accentuarea  radiculitei, 
ruperea tălpilor de la pantofi, lovirea cotului, pierderea tuturor 
cheilor de la locuinţă)? 

La prelegeri, cantitatea de informaţie este mare şi 
accelerarea tuturor proceselor este mult mai puternică decât în 


momentul lecturării cărţilor. Are loc un proces insesizabil, dar 
foarte intens asupra propriei persoane. Dacă omul nu este 
pregătit pentru un asemenea proces, atunci lui îi dispare dorinţa 
de a ajunge la prelegere. Dacă în interiorul său el este pregătit, 
atunci acest proces începe înainte de prelegere. Au loc diferite 
neplăceri, iar omul, trecând prin acestea în mod just, primeşte 
în decursul a două ore de expunere, posibilitatea de a desfăşura 
o activitate mai intensă. Uneori eu, sau nu sunt pregătit pentru 
a da informaţii pure, sau nu am puterea să asigur oamenii din 
sală în timpul şedinţei, sau sala este practic goală iar atunci fie 
se pierde dorinţa mea de a prezenta expunerea fie se 
conectează mecanismul secundar de autoapărare. Acum eu 
lucrez asupra temei legate de "personalitate". Despre aceste 
cercetări doresc să relatez mai amănunţit în viitoarea mea 
carte. lată, în timpul activităţii cu sala au avut loc lucruri stranii. 
De obicei eu prezint cercetările mele şi informaţiile noi după 2-3 
luni după ce le-am derulat şi le-am trecut prin filtrul meu. De 
aceea, nu mă întâlnesc des cu spectatorii. Acum am hotărât să 
fac o bucurie ascultătorilor, prezentând informaţii noi, deşi de 
fapt nu le-am verificat deplin pe propria-mi piele. Primele mele 
expuneri, pur şi simplu din curiozitate, le-am înregistrat cu o 
videocamera pentru a analiza greşelile mele şi pentru a ţine 
cont de părţile pozitive. Apoi, cunoştinţele mele au început să- 
mi ceară videocasetele, afirmând că au o influenţă mult mai 
puternică decât cărţile. în primul rând, toate cărţile erau 
concentrate într-o singură conferinţă. în al doilea rând, 
informaţia de bază vă parvine nu prin text, ci prin voce, mişcare. 
în al treilea rând, interacţiunea prin videocasetă este mai 
puternică decât prin carte. Este mai uşor să lucrezi asupra ta, 
este mai uşor să te schimbi. După aceasta eu m-am străduit să 
înregistrez pe videocasete toate conferințele. în general, 
înregistrarea pe videocasete se adresează acelora care doreau 
să ajungă la consultaţie. După ce vizionau casetele, mie îmi era 
mult mai uşor să explic în ce constă esenţa problemelor omului 
şi cum trebuie rezolvate. De exemplu, în Saratov, operatorul a 
pornit videocamera, a fixat-o pe cortina scenei, a trecut spre 
mine apoi a început să mă filmeze. Camera s-a oprit. încercările 
de a o reconecta nu au reuşit. A fixat camera pe cortină şi a 
încercat să o conecteze. Camera a pornit. Ca să nu mai apară 
aceeaşi problemă, el a hotărât să nu o atingă, iar o oră întreagă, 


pe ecran, s-a văzut cortina şi s-a auzit numai glasul meu. După o 
oră, el a îndreptat camera spre mine. Nu s-a mai întâmplat 
nimic, şi videocamera continua să funcţioneze normal. Dar eu 
apăream într-o imagine foarte mică. Atunci operatorul a decis să 
mă prezinte în prim plan. De îndată ce figura mea a ocupat tot 
ecranul, videocamera s-a oprit din nou. A fost nevoit să filmeze 
din nou cortina. 
întorcându-ne la Sankt Peterburg s-a verificat video camera; 

totul a fost în regulă, ea funcţiona ireproşabil. După o 

săptămână, am ţinut o conferinţă la Oreol. Eram conştient că 

noua temă pe care o abordasem deja reuşisem să o funda- 

mentez. Pentru a încheia această temă trebuia să primesc o 

nouă porţie de neplăceri, de nenorociri, de umilinţe, să trec 

prin ele în mod corect şi să mă detaşez mai mult de valorile 
umane pentru a mă ridica pe o nouă treaptă a cunoaşterii. Nu 
am chef de expunere şi anulez aceasta conferinţă. Dar deja s-a 
făcut reclamă, organizatorii cheltuiseră bani şi am fost rugat 
să n-o anulez, ci să o reprogramez. Eu am fost de acord. De 
data asta, la Oreol am luat cu mine două camere video, de 
două tipuri diferite. M-am gândit că nu se pot strica amândouă 
deodată. înainte de conferinţă, 150 de persoane au dat înapoi 
biletele la casă. Uitându-mă la sala destul de goală, eu am 
încercat să-mi adun gândurile. Apoi, după conferinţă, citind 
biletele venite din sala, am observat că unele dintre ele erau 
pur şi simplu jignitoare. Un asemenea lucru nu s-a mai întâm- 
plat niciodată până acum. Să trecem la videocamere. Prima, a 
refuzat să funcţioneze din start. Ea s-a stricat pur şi simplu. 
Deşi semnalul luminos era aprins, nu a înregistrat nimic. A 
doua videocameră a înregistrat limpede expunerea, fără nici 
un cusur. Eu m-am uitat pe vizor şi m-am gândit: 

— Şi iată că totuşi mi-am atins scopul şi am reuşit să 
înregistrez. 

După aceea m-am întors la Peterburg şi am introdus caseta 
în aparatul video. Imaginea era foarte clară. Eu căscam gura şi 
dădeam din mâini în mod convingător. Sunetul însă nu se 
auzea. Videocameră nu s-a stricat, dar nu a înregistrat nici un 
sunet. După aceasta, ea a fost folosită de nenumărate ori la 
înregistrările obişnuite, însă niciodată nu s-a mai întâmplat aşa 
ceva cu ea. 


Mi-am amintit că a mai avut loc ceva asemănător cu 
informaţiile mele. Cu un an şi jumătate în urmă, la New York, 
am consultat o persoană care suferea de cancer la gât. Acesta 
era un mare specialist în domeniul vindecării prin regim. 

__Dumneavoastră aveţi cancer întrucât aţi hotărât că omul 
se vindecă prin regim şi spiritualitate. Dar pe om îl vindecă de 
fapt iubirea. Dieta şi spiritualitatea contribuie doar la aceasta. 

Am mai discutat o vreme, apoi el a plecat. După aceasta a 
apărut şi îmbunătăţirea stării lui de sănătate. După o jumătate 
de an, omul a hotărât să le relateze americanilor despre cărţile 
şi cercetările mele. A avut loc o întreagă conferinţă. Totul a fost 
înregistrat pe casete video şi audio. Insă nici aparatul video, 
nici cel audio nu au înregistrat nimic, aşa cum am constatat 
ulterior. Poate că informaţia mea a fost destul de seacă. Sau el 
a expus lucrurile din punctul lui de vedere, dându-i o 
interpretare informaţională proprie, ceea ce putea fi periculos, 
dar în general, nu s-a înregistrat nimic. 

în principiu eu mă bucur că se întâmplă asemenea lucruri. 
Am foarte multe probleme dar dispun de foarte puţină putere 
pentru a putea controla informaţiile pe care le primesc. Dacă 
aceste mecanisme străine de control funcţionează, înseamnă 
că nu trebuie să ne îngrijorăm că eu, prin informaţia mea aş 
putea aduce prejudicii cititorilor. 

In a patra carte a dumneavoastră există un episod în care se 
vorbeşte despre o transfuzie de sânge care vi s-a făcut. Eu nu 
am putut să citesc aceste rânduri. în general, eu nu pot vedea 
sânge şi nici să aud despre răni. Din ce cauză? 


înainte, oamenii au considerat că sufletul omului se găseşte 
în sângele său. în mod subconştient, omul îşi leagă personali- 
tatea sa mai mult de sânge decât de corp. Sângerarea 
înseamnă înjosirea tuturor funcţiilor vitale şi a tuturor valorilor 
umane în acelaşi timp. De aceea prin sângerare s-au vindecat 
multe boli în trecut şi de aceea donarea de sânge este 
folositoare pentru sănătate. Nici în perioada ciclului la femei 
scurgerea de sânge nu este întâmplătoare. Acest lucru conferă 
o izbucnire a iubirii prin înjosirea laturii umane. Dacă femeia 
este foarte mândră, atunci menstruaţiile pot să dispară. 

O femeie mi-a povestit istoria naşterii copilului său. Nivelul de 
spiritualitate era foarte ridicat şi trufia imensă. Avea 


menstruaţie o dată pe an. Apoi a rămas totuşi într-un fel 
însărcinată şi în acelaşi timp i s-a pus un diagnostic - inflamare 
malignă a creierului. Pentru a face operaţia, trebuia întreruptă 
sarcina. 1 s-a făcut şi o diagnosticare cu ultrasunete pentru a 
vedea în ce lună de sarcină se află. Aparatul nu a indicat nimic, 
fătul nu exista; după toate semnele femeia se afla în a treia lună 
de sarcină, iar copilul nu se afla în pântece, dar sarcina exista. 
înseamnă că nu trebuia efectuată operaţia. Trebuia să aştepte. 
Au internat-o în clinică, unde a stat două luni. Medicii au mai 
supus-o încă o dată diagnosticării cu ultrasunete. Femeia era 
deja în a cincia lună de sarcină, iar aparatul arăta iarăşi că nu 
există nici un copil. După o lună de şedere în spital, femeia a 
albit cu totul. lar apoi a început să orbească. Medicii au hotărât 
că este prea târziu să-i mai facă o operaţie pe creier. Au 
aşteptat să vadă cu ce se încheie această tevatură. După 
dimensiunile pântecelui, se încheia deja a cincia lună de 
graviditate. Deodată, într-o noapte, vecinii ei au 

fost treziţi de nişte sunete ciudate. Femeia vorbea într-o limbă 
necunoscută, aflându-se în contact efectiv cu cineva. A vorbit 
astfel câteva ore. în a treia zi după acea noapte a început să i se 
înnegrească părul şi încetul cu încetul i s-a restabilit întru totul 
vederea. Medicii au hotărât să cerceteze pentru orice eventu- 
alitate cum se comportă inflamaţia. Ea nu se mai găsea pe 
creier. Inflamaţia canceroasă a dispărut fără urmă. Apoi, prin 
radiografierea pântecelui s-a distins un copil de cinci luni pe 
care după alte patru luni 1-a adus cu bine pe lume. 

— Cu mândria dumneavoastră şi cu ataşamentul faţă de 
idealuri şi spiritualitate practic nu aveaţi şanse să faceţi un 
copil. De aceea au început să vă pregătească cu ajutorul unor 
astfel de metode să puteţi naşte copilul, i-am explicat eu. Un 
caracter puternic poate conduce la o imensa trufie, dar el poate 
şi ajuta la depăşirea acelor obstacole pe care alt caracter nu le- 
ar suporta, adică este o pârghie care poate zdrobi omul, dar ÎI 
şi poate ridica , dacă omul va simţi corect direcţia. 

— Ştiţi, că după acest eveniment eu am început să cred în 
Dumnezeu, - a spus ea, - şi întreaga mea viaţă s-a transformat. 
Eu trăiesc acum numai cu gândul la Dumnezeu şi vreau să 
înfiinţez un centru spiritual. 


— Dar ataşamentul faţă de spiritualitate există totuşi la 
dumneavoastră - i-am comunicat eu cu amabilitate, ar fi de 
dorit să lucraţi asupra propriei persoane. 

După două zile m-am convins de corectitudinea diagnos- 
ticului meu. 

— Noi mergem totuşi pe căi diferite, - a spus cu tristeţe ea. 
Dumneavoastră aţi venit în oraşul nostru, oamenii visează 
numai să vă poată vedea, iar dumneavoastră petreceţi nopţile 
făcând beţii şi tărăboi. Aşa că fiţi bun, eliberaţi apartamentul pe 
care vi l-am pus la dispoziţie. 

Sper că totuşi dependenţa ridicată de principii şi idealuri s-a 
diminuat la ea'. 

Să ne întoarcem la autorul întrebării. întrucât dumneavoastră 
vă orientaţi asupra eu-lui, asupra corpului superior, atunci faţă 
de orice pericol la care este expus corpul şi viaţa, 
dumneavoastră vă comportaţi cu o frică exagerată. Cum puteţi 
să vă reveniţi, micşorând mândria dumneavoastră eu sper că 
veţi înţelege din cărţile mele. 

Stimate Serghei Nicolaevici, după a doua sau a treia emisiune 
a dumneavoastră sub titlul "Bumerang" eu am fost ţintuită la 
pat, simțind dureri acute în tot corpul. Pur şi simplu am fost 
ţintuită la pat, nu am putut să-mi mişc nici mâna. Timp de cinci 
zile şi cinci nopţi nu am putut să mă ridic şi nici să mă întorc, 
întrucât orice mişcare îmi provoca dureri îngrozitoare. Ce mi s-a 
întâmplat? De fapt, eu nu reacţionam nici la Ciumak şi nici la 
Kaşpirovski. Acum m-am îmbolnăvit grav, deşi încerc să lucrez 
asupra mea. Doresc să am un copil (căsătorie târzie, vârsta de 
37 ani). Cum să mă pregătesc, cum să mă purific? Spuneţi-mi ce 
să fac, ajutaţi-mă vă rog. 

în momentul privirii emisiunii, dumneavoastră aţi avut o 
concepţie justă despre lume şi un caracter urât. în straturile 
adânci ale caracterului dumneavoastră, nivelul mândriei şi 
agresivităţii faţă de bărbaţi a fost imens ca şi dorinţa de a 
diviniza omul iubit care stătea la baza acestuia. Dacă 
dumneavoastră aţi fi avut o concepţie incorectă despre lume, 
atunci nu aţi fi suportat purificarea care ar fi condus la 
accentuarea agresivităţii, iar treaba ar fi putut să se termine cu 
o îmbolnăvire gravă. De aceea, fie n-aţi fi dorit să priviţi 
emisiunea, pur şi simplu neconectând televizorul, fie nu aţi fi 
putut privi chiar din primele minute. Dumneavoastră aţi obţinut 


purificarea prin nenorocire, supărare, boală şi traumatisme. 
însă, întrucât aţi început să vă manifestaţi corect faţă de lume, 
eu-l dumneavoastră superior s-a folosit de acest moment 
pentru a scoate la suprafaţă "murdăria" şi agresivitatea, iar 
orientarea corectă v-a ajutat să depăşiţi mai repede negativul 
pe care l-aţi purtat. Acum situaţia este mult mai bună. Boala 
dumneavoastră actuală nu mai este legată de dumneavoastră, 
ci de viitorul copil. Continuaţi să lucraţi asupra propriei 
persoane, rugaţi-vă pentru dumneavoastră, pentru copii şi 
nepoti. Merită să vă uitaţi la casetele cu ultimele conferinţe 
Acolo veţi găsi o informaţie care nu este reflectată în cărţi. în 
primul rând, să simţiţi în sinea dumneavoastră la început 
Divinitatea, iar apoi umanul. în soţul dumneavoastră încercaţi să 
iubiţi la început Divinitatea, şi abia apoi umanul, adică închipuiţi- 
vă că soţul dumneavoastră a murit, v-a părăsit, a plecat sau a 
devenit dintr-o dată minunat, tânăr, deosebit de spiritual şi bun. 
După aceea, imaginaţi-vă că soţul se îmbolnăveşte şi devine 
invalid. încercaţi să păstraţi iubirea faţă de Divinitatea 
dinlăuntrul lui, indiferent de cum nu s-ar schimba latura sa 
umană. Atunci şi umanul îl veţi iubi fără 

frică, fără supărare şi pretenţii. Astfel purificarea va avea loc 
mai repede şi mai uşor. 

Cu cât mă străduiesc mai mult să mă supun soţului, cu atât 
mai mult încerc o presiune mai mare şi umilinţă. De 
ce? 

Trebuie să vă supuneţi lui Dumnezeu şi nu soţului, întrucât 
Dumnezeu vă conduce prin intermediul soţului. Când vă 
supuneţi soţului, vă supuneţi de fapt logicii umane, ceea ce 
înseamnă că începeţi să depindeţi de ea. Cu cât depindeţi mai 
mult de logica umană, cu atât mai mult se naşte înlăuntrul 
dumneavoastră agresivitatea. Dumneavoastră „îndesaţi" în 
adâncul dumneavoastră agresivitatea, încercând să fiţi blândă 
în exterior şi cu cât intră mai adânc agresivitatea în 
subconştient, cu atât mai periculoasă este pentru soţul 
dumneavoastră. Totodată, el este silit să devină mai agresiv 
pentru a supravieţui. 

Mama cedează adesea în faţa capriciilor copilului său şi nu se 
enervează în faţa comportamentului stupid, şi totuşi prin asta 
ea nu se supune lui. lată de ce este mai bine să nu i te supuli 
soţului, ci să-i cedezi. Nu este voie să te simţi mai presus de 


soţ, dar nu este voie totodată să te simţi mai prejos de el. în 
dragoste noi suntem egali şi unici. Dacă simţiţi că supunerea 
dumneavoastră trece în robie, înseamnă că nu vedeţi divi- 
nitatea ascunsă după învelişul uman al soţului dumneavoastră. 
Puteţi să spuneţi în gând: 

£u primesc umilinţa nu de la tine, ci de la Dumnezeu 
care te-a trimis. 

Dacă simţiţi însă că totuşi vă supuneţi umanului, atunci e mai 
bine să strigaţi, să zgâăriaţi faţa soţului dumneavoastră. Când 
femeia are în suflet multă dragoste şi ea se concentrează 
asupra acesteia, atunci intuiţia lucrează mai bine decât la 
bărbat şi la orice situaţie ea se uită cu mai multă înţelepciune, 
în acest caz, soţul nu trebuie s-o umilească. El dirijează lucrurile 
mărunte şi îi va ceda mereu soţiei în problemele esenţiale. Dacă 
însă în suflet există iubire puţină, atunci fie femeia va exercita 
presiune asupra soţului, fie el asupra ei. Toate divergentele se 
rezolvă prin iubire. Pentru aceasta este necesar să tindem spre 
dragoste şi să ne orientăm mai mult spre sentimente, decât 
asupra unor prejudecăţi şi principii . Femeia trebuie să se 
comporte în aşa fel încât să îl apropie atât pe soţ cât şi pe ea de 
Dumnezeu. Pentru aceasta este nevoie să intensifice dragostea 
atât în sufletul ei, cât şi în sufletul soţului. lată de ce, uneori, 
este mai folositor să îi strice buna dispoziţie soţului, să nu fie de 
acord cu el, să fie pus într-o situaţie neaşteptată şi prin aceasta 
să se destabilizeze umanul, fiindu-i astfel soţului mai uşor să 
simtă dragostea din sufletul lui. Supunerea oarbă faţă de 
dorinţele soţului îl ancorează mai puternic de toate valorile, 
agresivitatea lui creşte şi se denaturează caracterul. 

Nu demult, un tânăr mi-a mărturisit următoarele: — M-am 
plimbat cu o fată timp de câteva luni. în cele din urmă am 
hotărât ferm să mă despart de ea. lar acum mă simt din nou 
atras de ea. însă eu sunt ferm hotărât să mă despart. Cum să 
procedez? 

— Cum ce să faci? Ignora hotărârea. Dacă vrei să o vezi, 
du-te la ea. Dacă te atrage, du-te şi nu mai acorda atenţie la 
nimic. Indiferent cum se comportă ea. orice ţi-ar spune şi orice 
s-ar spune despre ea, să ai încredere în sentimentele tale. Dacă 
în adâncul tău nu doreşti să o vezi deşi principiile, şi morala 
impun întâlnirea, nu te duce la aceasta. Să nu te întâlneşti din 
milă sau din motive morale. Va fi mai rău şi pentru tine şi 


pentru ea. Bineînţeles, în relaţii trebuie să existe şi moralitate 
şi principii şi logică, dar principala orientare trebuie să se 
îndrepte mereu spre sentimentul dragostei din suflet. Cu cât 
omul este mai sincer şi mai binevoitor, cu atât îi va fi mai uşor 
să facă alegerea corectă. Este bine să cunoaştem faptul că 
logica şi conştiinţa umană nu vor putea niciodată determina pe 
deplin cum trebuie să se comporte omul. Comportamentul a 
doi oameni îndrăgostiţi este imprevizibil şi determinat de 
logica divină care nu este accesibilă conştiinţei. lată un 
exemplu. 

Se întâlneşte un tânăr cu o fată. El se îndrăgosteşte de ea. 
Ea, prin comportament şi sentimente contribuie la acest lucru, 
între ei începe un joc al dragostei care durează o săptămână, o 
lună, două, trei. Ea nu îi cedează sexual. El mi s-a adresat mie şi 
a încercat să afle ce se întâmplă. 

— Aceasta poate fi o întâmplare obişnuită de vampirism, 
atunci când femeia stârneşte în mod artificial pasiunea băr 
batului, dar nu se culcă cu el. în acel moment el cheltuieşte în 
favoarea ei energie, aptitudini şi bani. Şi cu cât depinde mai 
mult de această pasiune şi de toate sentimentele umane, cu 
atât 
este mai mult golit sufletul lui de această femeie. Dar aici avem 
un alt caz. Eu văd sentimente reale. Mai mult decât atât, eu văd 
în câmpul lor un copil comun. 

Dumneavoastră veţi avea cu ea un copil - i-am spus eu - şi se 
pare că amândoi aveţi sentimente reale de iubire. 

Dar după două luni ei se despart, ea nu se culcă cu el. După 
o jumătate de an el vine iarăşi la mine şi îmi spune că ei nu s- 
au mai văzut şi este puţin probabil să se mai vadă. 

— Dar copilul în câmpul nostru este comun? - mă întreabă 
el. 

Eu mă uit în câmpul lui. Nu mai văd copilul. Nu mai 
înţeleg nimic. 

— Probabil că peste câtva timp vă veţi întâlni şi veţi avea 
un copil - am presupus eu. 

El se uită la mine cu părere de rău, dă din umeri şi pleacă. Eu, 
chinuindu-mă, încerc să înţeleg unde am greşit. Dar nu înţeleg 
nimic. Şi astfel de cazuri au mai fost dar de fiecare dată nu am 
înţeles nimic. Iluminarea vine încet şi chinuitor. Se pare că 
genotipul câmpului copilului, structura spiritului şi sufletului se 


formează în timp de câteva vieţi. Se întâlneşte tânărul cu o fată, 
nutresc sentimente puternice unul faţă de celălalt şi în câmpul 
lor are loc conceperea spirituală a copilului. Se desfăşoară un 
proces activ de formare a structurii spirituale a copilului. Dar 
tinerii nu şe culcă împreună. Ceva îi împiedică, ceva nu permite 
acest lucru. Se pare că dacă încep o viaţă sexuală activă, 
căldura sufletească scade brusc. Astfel, structura în formare a 
copilului va fi lipsită de energie. Se frânează brusc dezvoltarea 
copilului. Natura face însă totul pentru a salva copilul şi a 
continua procesul lui de dezvoltare. Poate apărea altă situaţie. 
După primul contact sexual, nu se ştie de 

unde, apare o îmbolnăvire venerică, deşi până atunci ambii 
parteneri au fost pe deplin sănătoşi. Această întâmplare stupidă 
poate să-i despartă sau soarta îi aruncă în diferite oraşe. Dacă 
judecăm după logica umană, acest lucru îl putem numi prostie, 
stupiditate sau tragedie. 

Aici avem însă de a face cu o altă logică, logica salvării şi 
dezvoltării copilului la nivelul câmpului. Astfel, timp de câteva 
vieţi ei se întâlnesc, fac cunoştinţă, iar schema compor- 
tamentului şi relaţiilor lor este determinată de particularitatea 
formării copilului în câmpul lor. Şi cu cât se vor supune mai 
mult partenerii logicii iubirii, şi nu vor avea pretenţii unul faţă 
de celălalt, cu atât mai echilibrat se va naşte copilul. 

Dar dacă părinţii cedează în faţa logicii umane, înăbuşă iubirea 
sau dacă cedează corpului omenesc şi transformă iubirea în 
pasiune sexuală, câmpul genotip al copilului se deformează şi 
este rectificat pe parcursul a câtorva vieţi prin bolile şi 
nefericirile din viaţa viitorilor părinţi. Energia cea mai utilă şi 
înălţătoare se consumă pentru cele mai importante strategii 
ale omului. Cu cât mai înălţătoare şi pozitive sunt sentimentele 
pe care le simte copilul în timpul maturizării sexuale, cu atât 
mai mult această energie subtilă se va consuma pentru 
formarea soartei omului, a destinului şi sănătăţii viitorilor săi 
copii. Moralitatea, spiritualitatea, bunătatea, se nasc din 
dragoste omenească, iar aceasta la rândul ei se naşte din 
iubirea faţă de Dumnezeu. Cu cât copilul în perioada 
maturizării sexuale va năzui către Dumnezeu, cu cât se va afla 
într-o stare de bunătate şi dragoste, cu cât se vor încerca 
sentimente înălţătoare şi de bunătate, cu atât mai favorabilă 
va fi soarta acestuia şi a copiilor care vor urma. Dar dacă ado- 


lescentul începe de timpuriu viaţa sexuală sau, urmând 
exemplul părinţilor, se înfurie şi înăbuşă dragostea din suflet, 
atunci acesta îşi deteriorează soarta lui şi a copiilor ce vor 
urma. După aceea, pentru aceasta poartă răspunderea atât el 
cât şi părinţii. Unul din mijloacele cele mai bune de purificare a 
karmei îl constituie educaţia corectă. Dacă noi nu îi educăm în 
mod corect pe copiii noştri, sau elevii noştri, atunci purtăm 
responsabilitatea şi pentru acest lucru. 

Cu cât tânărul începe mai târziu viaţa sexuală, cu atât mai 
multe posibilităţi există să aibă copii armonioşi, şi o soartă 
echilibrată. 

să ne închipuim o situaţie: omul, după 2-3 ani, trebuie să 
sufere schimbări imense în soartă. El poate beneficia de o 
îmbunătăţire bruscă a afacerilor, de mulţi bani, iar înainte de 
aceasta, trece prin pregătire şi verificare prin neplăceri, 
nenorociri şi pierderi de bani. 

Faţă de aceste încercări, el trebuie să se apropie cuo 
încărcătură acumulată de dragoste, bunătate şi spiritualitate. 
Şi deodată, din senin, începând cu ziua de azi, omul doreşte să 
fie în singurătate, dispare pofta, dispare atracţia sexuală, 
doreşte să trăiască în dragoste şi sentimente înălţătoare fără 
plăceri sexuale. Omul se sperie şi i se adresează medicului. 
Deodată, se naşte ideea: „Dar dacă am devenit impotent? 
Dacă am dobândit o boală necunoscută?" 

In loc să se detaşeze de toate acestea şi să se ajute pe sine 
însuşi, el, fără milă, consumă energie subtilă, trecând-o în plan 
exterior, vizibil. După 2-3 luni, totul revine la normal, iar acele 
încercări care vor avea loc peste doi ani, el încă nu le-a trecut. 
Asta-i tot. Nu vor fi bani. Nu vor fi succese. Nu va fi sănătate. 


Dar acum stereotipul obişnuit le-a învins. Logica umană triumfă. 
Totul este în deplină ordine. lată de ce în relaţiile dintre bărbat 
şi femeie şi în relaţiile faţă de sine, este necesar să ascultăm 
divinitatea din interiorul sufletului nostru. A fi pregătiţi să 
acceptăm situaţia traumatizantă şi de umilire dinlăuntru nu 
înseamnă o supunere totală şi oarbă faţă de exterior. Câte 
discuţii au existat în jurul celor spuse de Christos: "Dacă ţi-a dat 
o palmă peste un obraz, întoarce-1 şi pe celălalt". Au existat 
numeroase încercări de a aplica această poruncă ad literam. 
Dar, trebuie să înţelegem pur şi simplu că porunca lui Christos 


se referă nu la corpul nostru, ci la sufletul nostru. Trebuie pur şi 
simplu să înţelegem acest lucru. Dacă cineva te-a jignit, te-a 
supărat, te-a trădat, nu te răzbuna pe acel om, nu-l uri şi nu te 
supăra pe el, întrucât acest lucru este dat de Dumnezeu. Să fii 
gata să fii supus încă unei asemenea încercări. Omului poţi să-i 
răspunzi, dar lui Dumnezeu nu. Dacă cineva ne atacă şi vrea să 
ne jefuiască sau să ne omoare, noi trebuie să ne apărăm la 
exterior, dar nu avem voie să ne apărăm în lăuntrul nostru. 

După sistemul dumneavoastră aceasta înseamnă: să-l 
iubeşti pe cel care te-a lovit şi să nu te aperi? 

Dumnezeu este în toate şi noi trebuie să-l iubim pe Dumnezeul 
din toate şi din toţi: şi din ucigaşul care a venit să ne curme 
viaţa şi din hoţul care a venit să ne ia averea şi din... care ne-a 
trădat încrederea. Dar şi în exterior ne putem apăra în mod 
diferit. 

M-a jignit un om - am luat un cuţit şi l-am omorât. Este o 
modalitate de a te apăra. Sau l-am bătut zdravăn ca răspuns. 
Este de asemenea un mod de apărare. Sau i-am spus: 

tj un ticălos, un nemernic, pleava societăţii, - şi eu mă 
apăr din nou. 

Sau îi spun: 

_ Ai încercat să mă jigneşti, dar cu aceasta te înjoseşti 
doar pe tine. 

Sau mă apăr într-un alt mod, spunându-i: 

— Probabil ai avut ultimele două zile lipsite de succes, 
dacă îi urăşti aşa pe toţi. 

Sau, dând din umeri, îi spun: 

— Dumnezeu să te judece. 

Sau nu-i răspund nimic şi încep să mă rog şi în sinea mea Îi 
cer scuze pentru că i-am stârnit dorinţa de a mă jigni, aceasta 
fiind tot o modalitate de a te apăra. Bineînţeles, mult mai 
eficace. Aceasta întrucât se schimbă caracterul meu şi dispare 
motivul de a-1 jigni. Cu cât ne schimbăm mai puţin apărându- 
ne, cu atât mai mult atragem atacul asupra noastră şi cu atât 
mai mare este agresivitatea care izbucneşte în sufletul nostru... 
Cu ce se poate sfârşi, eu cred că cititorul înţelege. 

Informaţia nouă trece printr-o situaţie neplăcută, neaştep- 
tată. Şi cu cât mai crunt ne apărăm, cu atât mai mult scade 
posibilitatea de a ne adapta la mediul înconjurător. 


Nu demult, o fată mi-a povestit o situaţie neaşteptată care i s-a 
întâmplat. Ea a urcat cu liftul împreună cu un bărbat care 1-a 
oprit între etaje şi a vrut să o violeze. Ea a început să se roage, 
apoi, fără supărare şi fără ură, a început să vorbească cu el. Ei 
au stat de vorbă, apoi au coborât la primul etaj. El a ieşit din lift 
a făcut un semn de rămas bun cu mâna şi a plecat. 

Astfel, noi trebuie să ne apărăm, dar apărarea trebuie să se 
bazeze pe iubire şi nu pe ură. Pe cât de mult vedem şi simţim 
noi voinţa divină în tot ceea ce se petrece, pe atât de puţin ne 
sunt necesare ura şi furia pentru apărarea noastră. Stimate 
Serghei Nicolaevici, am 24 de ani şi sufăr de o puternică 
osteohondroză. Totul scârţâie în permanenţă (în special gâtul); 
pur şi simplu simt că se rupe ceva în mine. încerc să 
îmbunătăţesc starea mea, dar nu reuşesc. Vă sunt recunoscător 
şi pentru cărţile dumneavoastră, ele m-au ajutat foarte mult. 
încă o dată mii de mulţumiri. 

Să începem cu parametrii. Până când aţi făcut cunoştinţă cu 
cărţile mele, aţi avut o dependenţă puternică faţă de relaţii (de 
patru ori peste normal), faţă de idealuri (de asemenea de 4-5 
ori mai mult decât nivelul limita) şi faţă de dorinţa de a vă ruga 
pentru omul iubit. Acum, dependenţa aceasta a scăzut de 
câteva ori, dar dorinţa de a vă ruga pentru omul iubit s-a 
păstrat totuşi, adică în ciuda schimbărilor substanţiale, deo- 
camdată nu au avut loc schimbări cardinale şi profunde. 

In interiorul dumneavoastră, încă mai consideraţi că valorile 
omeneşti, sunt fericirea şi țelul suprem. Imaginaţi-vă că cele 
mai luminoase visuri s-au adeverit şi în plan mental primiţi tot 
ceea ce aţi visat şi chiar mai mult. Apoi încercaţi să vă asiguraţi 
pe deplin fericirea dumneavoastră. închipuiţi-vă că îmbătrâniţi 
că vă îmbolnăviţi iar apoi că muriţi. Treceţi prin toată viaţa şi 
eliminaţi nu numai ceea ce pentru dumneavoastră este 
neplăcut şi pretenţiile, dar şi ceea ce pentru dumneavoastră 
este cel mai scump, înțelegând că o să pierdeţi toate aceste 
lucruri indiferent ce aţi face. Dar prin asta simţiţi nu frică, 
părere de rău şi tristeţe, ci o iubire mai mare faţă de 
Dumnezeu. 

Nu demult a venit la mine un tânăr. Nu era la prima 
audienţă 

— Totul se destramă, a spus el iar în familie situaţia con 
duce la divorţ. 


Am cercetat câmpul lui şi am rămas uluit - situaţia era 
îngrozitoare. Printre altele, el a citit toate cărţile mele. A văzut 
videocasetele şi a fost la mine la audiente. Ataşamentul faţă de 
idealuri, închiderea viitorului erau de zece ori mai mari faţă de 
nivelul periculos. încercările de a explica motivele care au 
determinat acest lucru nu au dat nici un fel de rezultate. Apoi 
am examinat câmpul soţiei, după care m-am uitat cum anume 
se schimbau în ultimul timp structurile de câmp ale lui şi ale 
soţiei şi încet, încet s-a conturat tabloul general. 

— Sunteţi prea bine educat - i-am spus eu lui. Vă este frică 
să o supăraţi pe soţie cu cea mai mică problemă. Şi în 

interiorul dumneavoastră vă rugaţi pentru ea. Acest lucru însă 
întăreşte dependenţa dumneavoastră faţă de ea, iar nu de mult 
timp structura karmică a vieţii anterioare a soţiei a ieşit la 
suprafaţă. în aceasta există un pachet întreg de dispreţ, de ură 
Şi trufie faţă de bărbaţi. Şi sub ea există o structură şi mai 
adâncă de divinizare a omului iubit. Dacă dumneavoastră aţi fj 
mers după sentimentul de dragoste, atunci aţi fi jignit-o, aţi fj 
înjosit-o sau v-aţi fi certat cu ea, demonstrând în acelaşi timp şi 
dragoste faţă de ea. Dar principiile dumneavoastră, moralitatea, 
nu v-au permis s-o faceţi. Prin aceasta, dumneavoastră v-aţi 
ataşat de principii şi idealuri şi de soţie în acelaşi timp. lar 
dependenta ei de valorile umane respectiv agresivitatea au 
început să crească şi mai rapid. încă vreo câteva luni şi cineva s- 
ar fi îmbolnăvit şi ar fi murit: fie dumneavoastră, fie ea. De 
aceea să nu vă fie teamă să jigniţi omul iubit. Pur şi simplu nu 
trebuie să săriţi calul şi să manifestaţi neîncetat bunătate. Aşa 
cum spunea un filozof: "fericirea bărbatului şi a femeii nu constă 
în faptul de a se uita unul la celălalt, ci în faptul de a se uita în 
aceeaşi direcţie". Dacă soţii încearcă să tragă relaţiile lor într-o 
linie dreaptă ascendentă, această linie cade în jos în poziţie 
verticală. Linia dreaptă înseamnă moarte, iar cea 
sinusoidală înseamnă viaţă. Răceala în relaţiile dintre soţi este 
din când în când necesară, precum şi mărirea distanţei dintre ei 
în mod periodic. Cu cât fiecare dintre soţi se străduieşte să 
accentueze divinitatea din sufletul său, tinzând spre iubire şi 
spre Dumnezeu, cu atât această linie sinusoidală va fi mai puţin 
dureroasă. Răcirea temporară a relaţiilor se va putea folosi ca o 
posibilitate de a simţi prioritatea iubirii divine faţă de cea 
umana. Insă, dacă orientarea spre valorile umane începe să 


crească, atunci răcirea temporară a relaţiilor se transformă într- 
o răcire de durată şi va sluji drept cauză pentru înşelări şi 
destrămarea familiei. 

Facem cu toţii o greşeală des întâlnită. închipuiţi-vă că noi am 

văzut un om nu prea puternic, slab şi gârbovit şi i-am spus: 

"ne să te scoli frumos şi sănătos". Apoi ne supărăm zitor pe ela 
doua zi dacă nu a devenit astfel. Situaţia se "zintă comic. 
Oricine ştie că trupul are o inerție şi că este evoie să muncim 
mult şi permanent pentru a schimba situaţia. . sufletul este 
şi mai greu. Cu toate acestea noi dorim ca omul invidios şi 
îngâmfat să devină în câţiva ani bun şi sensibil. El vrea să 
devină astfel dar nu reuşeşte. Şi astfel, asemeni cocoşatului 
care nu poate să se îndrepte, adesea nu se pot îndrepta nici cei 
cu spirit şi suflet cocoşat. Fiecare om are dreptul să-şi trăiască 
soarta. Fiecare om are dreptul să nu semene cu noi. Fiecare 
dintre noi la început este executant, apoi actor. în sfârşit, fiecare 
om se poate îndrepta. Pentru aceasta este însă nevoie să găsim 
punctul de reper în noi. Acest lucru este posibil numai prin iubire 
faţă de Dumnezeu. Pentru a putea atinge ceva în viaţă este 
necesar să se lucreze în permanenţă. Pentru a fi fericit este 
nevoie de o activitate permanentă pentru a mări iubirea din 
suflet. Şi cu cât lucrăm mai mult, neîncetat, în această direcţie, 
cu atât mai repede şi mai mult obţinem în viaţă din tot ceea ce 
numim „sănătate' şi „fericire". 

Am sentimente puternice faţă de o fată. Dar aşa cum se 
comportă ea, nu se potriveşte cu cadrul concepţiilor mele. 
încerc să mă despart de ea, dar nu pot. Ce să fac? 

Dacă vă veţi despărțiți de ea, înăbuşindu-va sentimentele, 
Munci după un timp vă veţi putea îmbolnăvi grav. Mi se pare că 
este mai bine să suferiţi din dragoste decât din cauza une' boli. 

Cu trei ani în urmă am pierdut un om foarte apropiat şi foarte 
iubit, după care, la scurt timp, m-am îmbolnăvit. M-a durut 
stomacul, s-a deteriorat sistemul digestiv, am pierdut mult din 
greutate şi înfăţişarea mea s-a schimbat cu douăzeci de ani. 
Medicina nu îmi pune un diagnostic (nici internistul, nici 
oncologul). Ce am de făcut? 

Cu o jumătate de an în urmă, dacă ar fi trebuit să vă pun un 
diagnostic, v-aş fi spus următoarele: 

— Aţi avut un ataşament puternic faţă de idealuri. Nu aţi trăit 
aşa cum se poate, ci cum trebuie. Aţi trăit în viitor şi nu în 


prezent. Cu cât mai puternic se transferă punctul de sprijin în 
viitor, cu atât mai puternic veţi depinde de planuri, speranţe şi 
idealuri. Pierderea idealurilor se poate materializa ca o trădare, 
ca o prăbuşire a scopurilor, planurilor şi speranţelor, ca o îm- 
bolnăvire gravă sau ca o scădere a vederii, a memoriei, o 
traumă a feţei. Moartea celor apropiaţi şi a rudelor înseamnă tot 
o pierdere a idealurilor. Cu cât reprezintă mai puţin pentru 
dumneavoastră, sentimentul iubirii din suflet în comparaţie cu 
idealurile, cu atât mai aspră va fi neacceptarea unei situaţii 
traumatizante. Când trăiţi prin iubire, ceea ce a fost în trecut şi 
ceea ce va fi în viitor nu reprezintă pentru dumneavoastră 
principalul lucru. Principalul este că dumneavoastră puteţi acum 
simţi în suflet sentimentul de iubire. în prezent păstraţi Bă hrea 
şi o amplificaţi. Ce se va întâmpla în viitor nu veţi ide însă 
dumneavoastră. Dar aţi trăit altfel. Acum vedeţi în ecut - 
moartea, iar în viitor - un gol şi singurătate. Având în dere faptul 
că aţi trăit nu în prezent, ci în trecut şi viitor, cum pentru 
dumneavoastră apar în fiecare secundă situaţii traumatizante. 
în fiecare zi şi cu fiecare lună se măreşte programul de 
autodistrugere. Acest program este parţial înfrânat de dureri de 
cap şi probleme legate de tractul digestiv. Stomacul reprezintă 
o insatisfacţie teribilă faţă de alţii, faţă de sine şi faţă de soarta 
proprie. O îmbătrânire puternică, schimbarea feţei reprezintă o 
înjosire a idealurilor. Cu cât mai puternic veţi fi umilit în prezent 
în direcţia valorilor spirituale, cu atât mai uşor va fi să suportati 
pierderea omului iubit. De aceea schimbarea feţei, bolile, 
neplăcerile, vă ajută să depăşiţi această pierdere. Dacă reuşiţi 
să faceţi singură acest lucru, atunci nu aveţi nevoie de un 
asemenea ajutor. 

Ce se poate face în acest sens? în primul rând este important 
de înţeles următorul lucru: noi, înlăuntrul nostru, în plan subtil, 
nu ne despărţim niciodată. Oriunde s-ar afla sufletele noastre, 
pe Pământ, în lumea de dincolo de mormânt sau în alte lumi, 
noi continuăm să comunicăm, să ne iubim reciproc şi să ne 
ajutăm unul pe celălalt. Distrugerea stratului superior legat de 
corp nu poate avea aici nici o semnificaţie. In al doilea rând: cu 
cât mai mult suferiţi şi nu acceptaţi moartea omului apropiat, 
cu atât mai mare prejudiciu îi aduceţi sufletului lui, îngreunând 
pătrunderea şi instalarea în lumea de dincolo de mormânt şi 
trecerea ulterioară prin alte lumi. De rapt, cu cât are mai puţină 


dragoste sufletul dumneavoastră, cu atât mai mult o preluaţi de 
la sufletul celui dispărut. în al treilea rând: cu cât 
dumneavoastră simţiţi mai mult voinţa divină în toate, cu atât 
mai mult înţelegeţi că fiecare om are o schemă de părăsire a 
Pământului, fapt care are loc după o logică proprie, şi cu atât 
mai uşor va fi să acceptaţi plecarea omului iubit. 

în continuare: dumneavoastră aţi trăit numai cu logica 
umană, superficiala. Aceasta a fost strâns legată de iubire. 
Când logica de suprafaţă s-a destrămat însă, a început să se 
destrame şi sentimentul de iubire din sufletul dumneavoastră. 
Uitaţi pentru un timp logica umană şi încercaţi să trăiţi cu cea 
divină. Nu gândiţi, nu apreciaţi situaţia, să nu vă pară rău după 
trecut şi să nu vă fie frică de viitor. Conştiinţa dumneavoastră a 
înăbuşit prea mult sentimentele dumneavoastră. Este foarte 
simplu să te simţi fericit. Trebuie să înveţi să te debarasezi de 
povara grijilor, a fricii şi părerii de rău. Aduceţi-vă aminte 
perioada când aveaţi 5-7 ani. Simţiţi-vă ca un copil care nu are 
trecut şi pe care îl frământă mai puţin viitorul. 

Eu am înţeles de curând de ce lisus Christos a spus: "Fiţi 
precum copiii". Indiferent câţi ani aţi avea, trebuie să vă simţiţi 
ca un copil sufleteşte. Astfel, nici un fel de cunoaştere sau titlu, 
nici un fel de bani sau datorii, nici un fel de pierdere sau 
cucerire nu vă umbresc fericirea dumneavoastră. Insă pentru ca 
să simţiţi acest sentiment şi să vă debarasaţi de povara 
conştiinţei, trebuie, prin rugăciune, şi smerenie să scoateţi din 
suflet agresivitatea faţă de iubire. Programul dumneavoastră de 
autodistrugere a pătruns destul de adânc. Eu am început de 
curând să lucrez cu structuri care determină procesele de 
îmbătrânire ale organismului. Nu vă pot spune multe, dar ştiu că 
agresiunea care a pătruns adânc până la 11 subtil, poate să 
accelereze brusc procesele de îmbătrânire, atât în noi cât şi 
în copiii noştri. 

Cu cât mai sus se află planurile sufleteşti de care se apropie 
omul cu atât mai mult responsabilitatea şi rezultatele unui 
comportament greşit sunt mai periculoase. Prin atitudinea 
dumneavoastră incorectă faţă de trecut, aţi adus prejudicii nu 
numai sufletului propriu dar şi sufletului omului dispărut precum 
şi sufletelor copiilor dumneavoastră. Mai aveţi un ră-oaz de un 
an. Totul se poate corecta şi îndrepta. Dacă informaţia 
negativă nu dispare până la o perioadă anume, ea pătrunde în 


acele straturi unde va trebui să depunem un efort de zeci sau 
sute de ori mai mare pentru a pune totul în ordine. 

Ce se întâmplă cu sufletele copiilor avortaţi? Se mai poate 

îndrepta ceva? 

Eu am văzut cum uneori sufletul copilului, după avort, nu 
pleacă în lumea cealaltă, ci rămâne în câmpul mamei. După 
aceea are loc a doua sau a treia încercare. Dacă copilul nu se 
naşte, sufletul lui pleacă pentru mult timp în lumea de dincolo 
de mormânt. Se întâmplă ca în cazul avortului, principalul să nu 
fie întreruperea fizică a sarcinii, ci renunţarea la dragostea faţă 
de copil şi la motivele după care s-a condus mama când a 
întrerupt sarcina. Starea interioară a tatălui are de asemenea o 
mare însemnătate în aceste cazuri. Cu cât sufletul copilului 
viitor are o orientare spre valorile umane, şi în consecinţă spre 
agresivitatea subconştientă, cu atât mai des se poate întrerupe 
sarcina şi cu atât mai puţin părinţilor lor, mai ales tatălui, i se 
naşte dorinţa de a avea copii. Astfel, trebuie să ne rugăm nu 
numai pentru noi înşine, dar şi pentru sufletul copilului 
nenăscut. 

Cum influenţează computerele sănătatea copiilor? 

In legătură cu tema aceasta mi se pun deseori întrebări. Deşi 
nu dispuneam de fapte, eu trebuia să răspund, ceea cenua 
fost uşor. lată de ce o să vă relatez ceea ce s-a întâmplat cu 15 
zile în urmă, expunând concluziile la care am ajuns. Anul acesta 
m-am odihnit cu familia în Crimeea. Copiii mei şi-au petrecut de 
mai multe ori vacanţa în sudul ţării şi s-au simţit bine. De data 
aceasta a venit la mine fiul meu de 12 ani, arătându-mi mâinile. 
De pe buricele degetelor se cojea pielea. 

— Aceasta este probabil de la apa mării - am spus eu. 

— Dar şi anul trecut m-am scăldat şi nu am păţit nimic. 

— Nu ştiu, am dat din umeri eu, o să-ţi treacă. 

A trecut o săptămână şi iar mi-a arătat mâinile. Pielea se 
cojea până la carne. 

— Tată, ce mi se întâmplă mie, - m-a întrebat din nou fiul 
meu. Poţi să-mi explici? 

— Ciudat, am spus eu, - este foarte clar că nu este vorba de 
apă. 

După aceea, cineva din cunoştinţele mele a presupus că este 
vorba de avitaminoză. Dar ce avitaminoză poate fi în sud şi încă 
vara? Eu am trecut la diagnosticarea fiului şi nuam.. 1 nimic. 


Foarte brusc şi puternic s-a accentuat ataşatul faţă de soarta 
favorabilă. A crescut nivelul mândriei şi 1 agresivităţii 
subconştiente. Mâinile sunt legate de aptitudini. Daci intelectul, 
aptitudinile şi soarta favorabilă încep să conteze foarte mult 
pentru noi, aceasta reprezintă punctul de pornire a ceea ce 
numim „mândrie", Nu am înţeles deloc ce tea sf j ataşeze de 


aptitudini, intelect şi destin favorabil. _- Probabil că i-a plăcut 
prea mult odihna în sud - m-am 
gândit eu. 


Ne-am întors acasă - totul a trecut. 

Versiunea a fost slabă, dar neavând alta am hotărât să mă 
opresc asupra acesteia. A mai trecut însă o săptămână şi după 
ce m-am uitat din nou la mâinile fiului, am înţeles că nu e de 
glumit şi m-am impacientat. Buricele degetelor au devenit roşii. 
Atârnau din ele fâşii de rămăşiţe de piele. Priveam şi nu 
înţelegeam nimic. Ataşamentul de aptitudini, intelect şi soarta 
favorabilă depăşea de câteva ori nivelul critic. Dar nu înţele- 
geam în continuare ce a constituit izvorul acestei situaţii peri- 
culoase. Situaţia a fost salvată de o prietenă a soţiei: "Ştii ce -a 
spus ea - mi se pare că el s-a contaminat de la computere cu o 
ciupercă". Deodată mi-a picat fisa. Copilaşul, ca un fanatic, 
fugea în fiecare zi la jocurile mecanice care se aflau la o 
distanţă ce depăşea un kilometru. Jocurile se găseau la capătul 
plajei. Chiar când nu mai avea bani, fugea totuşi acolo ca să 
privească cum se joacă ceilalţi copii. Am examinat cum 1-a 
influenţat jocul pe computer. 

Totul corespundea. Orientarea puternică asupra aptitudinilor, 
intelectului şi a soartei favorabile. Dacă lucrurile vor continua 
astfel, atunci lui vor începe să i se estompeze 

aptitudinile, intelectul şi vor începe neplăcerile şi nefericirea pe 
linia destinului. 

— Nu mai ai voie să te joci la computere - i-am spus eu. 

— Dar tu ai putea să te uiţi ca să vezi care sunt cele mai 
periculoase jocuri de pe computere, a replicat fiul neastâm 
părat. 

— Cu plăcere - am căzut eu de acord. - Astfel, cel mai 
periculos joc este acela cu lupte. Acolo, poţi să-i snopeşti pe 
toţi. Tu eşti cel mai capabil şi mai grozav dintre toţi. Prin asta 
jocul îţi creează impresia că eşti cel mai bun 


— Dar acolo unde alergi pentru a supravieţui? - a întrebat 
el. 

— Acolo, există de asemenea o orientare puternica asupra 
destinului favorabil. 

— lar jocurile strategice? 

— Sunt mai bune, cu toate ca intelectul este solicitat. 

— Ce zici de jocul compus de programatorii noştri ruşi la 
care joc eu? 

— Interesant - m-am mirat eu - acest joc este, practic 
normal. Dar cu toate acestea, la computerele de aici n-o să te 
mai joci. 

După câteva zile eu am plecat şi după o săptămână am sunat 
în Crimeea pentru a afla care este starea fiului. In aceste zece 
zile pielea de pe degetele lui s-a refăcut complet. De fapt şi 
bioenergia sa. 

Eu am început să calculez cât de des poate copilul să se 
joace la computer. S-a adeverit că varianta cea mai bună era: 
numai o dată pe săptămână. La televizor putea să se uite 
maximum trei zile într-o săptămână. n mă această poveste, 
printre altele, mi-am adus aminte de lea cu siliciu" (cremene) 
din Statele Unite, unde se desfă-ă o activitate ferventă pentru 
crearea computerelor şi pro-amelor pentru ele. Acolo s-a 
petrecut un fapt interesant. Specialiştii de seamă din America 
au creat programe educaţionale pentru copii. După un timp, ei 
au refuzat să se mai joace la computere. Era de neexplicat. 
Apoi cuiva i-a trecut prin cap ideea să încredinţeze crearea unor 
programe educaţionale celor de origine rusă. Au încercat, şi 
totul a mers. Copiii s-au jucat la computere cu un interes 
deosebit. Concepţia despre lume a celui care creează 
programe, orientările sale nepreţuite, emoţiile sale deosebit de 
profunde, toate acestea se transmit şi se accentuează 
înlăuntrul copilului care stă în faţa computerului. Acesta 
creează din ce în ce mai mult senzaţia realităţii. Nu mai este o 
simplă jucărie, ci un mecanism de formare a copilului care stă 
în faţa computerului. Printre altele, computerul reprezintă o 
lupă. Este de dorit să fie trase înainte concluziile 
corespunzătoare. 

Ce se întâmplă în cazul în care nu există sentiment matern, 

deşi există copii? 


Există o poveste care se repetă adeseori. Femeia se comportă 
indiferent faţă de soţul ei. Nu mai are faţă de el nici un fel de 
sentiment, în afară de respect. Apoi se îndrăgosteşte de un alt 
bărbat şi astfel ia naştere o poveste lungă şi chinuitoare, în cele 
din urmă ea decide să fie cinstită şi pleacă de la soţul ei la 
celălalt bărbat. Trec câteva luni, şi brusc îi vine iluminarea îi 
devine clar că ea şi-a iubit cu adevărat întotdeauna soţul, iar 
faţă de celălalt bărbat a simţit numai o atracţie puternică şi O 
izbucnire a pasiunii. Ce s-a întâmplat? 

Se pare că o faţetă exhaustivă a naturii şi a stării personale a 
omului i se oferă aceluia care este bine orientat. Să diferenţieze 
pasiunea sau atracţia de iubire poate să o facă numai acela 
pentru care iubirea faţă de Dumnezeu este mai presus de toate 
celelalte. Adeseori, dacă femeia este gata lăuntric să se roage 
pentru bărbatul iubit, trupul lui, relaţiile cu el, momentele 
spirituale superioare de apropiere devin un scop principal şi o 
întruchipare a fericirii; în acest caz, cu cât sunt mai bune 
relaţiile lor, cu atât mai mult femeia înţelege că îşi iubeşte soţul, 
cu atât mai periculos devine pentru amândoi acest lucru. 
Căsătoria poate fi salvată numai de sentimentul că ea nu-şi 
iubeşte soţul. lubindu-l cu adevărat, ea nu bănuieşte acest 
lucru. Şi invers - se consideră adesea înşelată. Ataşamentul se 
micşorează; la fel şi agresivitatea. Adică subconştientul nostru 
ne conduce nu numai către îmbolnăviri şi traume ca să 
micşoreze dependenţa de fericirea omenească. Uneori boala 
este înlocuită de sentimente care nu reflectă corect o situaţie. 
Şi acest lucru ne salvează în mod obligatoriu şi ne echilibrează. 

Să ne întoarcem la autorul biletului. Dumneavoastră aveţi 
tendinţa să vă rugaţi pentru bărbatul iubit şi în special pentru 
copiii dumneavoastră., iar tendinţa este foarte puternică. De 
aceea subconştientul dumneavoastră frânează sentimentele 
materne. Dacă vreţi să trăiţi bucuria comunicării cu copiii şi a 
iubirii pe care le-o purtaţi, învăţaţi-vă să vă îndepărtați lăuntric t 
ceea ce vă este mai drag şi de persoana care vă este, a-ţn 
favoarea iubirii faţă de Dumnezeu. în măsura în care iteti în 
stare să simţiţi că fericirea omenească este secundară, în 
aceeaşi măsură vi se va permite să o trăiţi. 

Procesul de educare a sentimentelor dumneavoastră este 
foarte îndelungat, aşa că nu aşteptaţi un rezultat rapid. Femeia 
pentru care are o însemnătate cam mare plăcerea sexuală 


alături de un bărbat, devine frigidă. Şi cu cât relaţiile prietenești 
şi Divinitatea din suflet devin mai importante decât momentele 
sexuale, cu atât mai mult va începe trupul să se revigoreze. Noi 
începem să-i iubim pe cei apropiaţi în momentul în care ne 
îndepărtăm de ei, când îi privim nu pe ei, ci în adâncul sufletului 
nostru. Este important nu ceea ce se petrece şi cum se petrece 
ci cum ne raportăm noi la aceasta. Starea noastră lăuntrică este 
de o mie de ori mai importantă decât ceea ce are loc cu noi în 
exterior. Trebuie să lucraţi în medie cam doi ani - doi ani şi 
jumătate pentru a îndepărta real dependenţa faţă de oamenii 
îndrăgiţi şi pentru a trăi bucuria şi fericirea comunicării cu ei. 
Dacă de mine s-au îndrăgostit trei bărbaţi iar eu pot să 
iubesc doar pe unul dintre ei, eu ucid dragostea în ceilalţi? Ce 
să fac? 
Dacă nu aveţi nici un fel de sentiment faţă de bărbatul care vă 
declară iubirea sa, atunci este perfect normal să îl respingeţi. 
Sentimentul iubirii este întotdeauna reciproc, întrucât în spatele 
lui se ascunde apariţia urmaşilor. lar acel ceva pe care noi îl 
numim "îndrăgostire", "pasiune", "atracţie puternică" -toate 
acestea pot fi neîmpărtăşite. Dar ele constituie o energie foarte 
puternică şi ea se poate transforma într-o agresivitate fie 
împotriva femeii, fie împotriva aceluia care a simţit un 
sentiment puternic şi începe autodistrugerea. Cu cât este mai 
puternic în sânul femeii năzuinţa către Dumnezeu, cu atât îi 
este mai uşor să-şi transfere pasiunea puternică şi senzațiile 
sexuale într-un plan superior al relaţiilor de prietenie şi al celor 
înălţătoare care se transformă apoi în sentimente Divine, atunci 
când omul iubit devine nu un scop, ci un mijloc pentru a atinge 
Divinitatea din suflet. Femeia poate să îi spună bărbatului: 

—- Tu te-ai îndrăgostit de mine, simţi faţă de mine o atracţie 
puternică; iartă-mă, dar eu nu am astfel de sentimente. Haide 
să păstrăm o relaţie de prietenie. 

Aceasta este de multe ori mult mai durabilă decât simpla 
pasiune. Cu cât femeia îl ajută pe bărbat să transforme o stare 
trupească dificilă într-un sentiment cu orientare preponderentă 
către Dumnezeu, cu atât îl salvează prin aceasta şi pe bărbatul 
îndrăgostit de ea şi pe sine. 

Eu sunt un om blajin, dar de ce cu toate astea mulţi oameni 
preferă să păstreze distanţa în relaţiile cu mine? 


La copiii şi nepoţii dumneavoastră în emoţiile profunde este 
cuprins disprețul faţă de oameni din cauza idolatrizării lurilor. 
Dumneavoastră sunteţi mai mult sau mai puţin în lă Dar ceea ce 
simţiţi profund în interior şi ceea ce simt copiii dumneavoastră 
actuali şi viitori, precum şi nepoţii, nstituie unul şi acelaşi lucru. 
lar pe parcursul comunicării, oamenii se orientează în primul 
rând asupra nivelului profund al emoţiilor. Din această cauză 
aveţi şi probleme de comunicare. Dacă aveţi asemenea copii şi 
nepoți înseamnă că aţi avut un caracter corespunzător în vieţile 
anterioare. Continuaţi să lucraţi asupra dumneavoastră şi 
schimbaţi-vă. O dată ce nivelul schimbării atinge o adâncime 
suficientă, se vor schimba şi relaţiile cu ceilalţi oameni. 

Cum îi influenţează pe copii mândria şi intransigenţa 
mamei? 

Nu demult m-am întâlnit cu o femeie care a venit la audi- 
enţă din cauza fiului ei. Ea a scos o scrisorică şi a enumerat pe 
puncte ceea ce o frământa în legătură cu fiul ei, şi anume: 

1) Nu vrea să înveţe. 

2) Nu poate să se adune lăuntric. 

3) Atenţia este difuză. 

4) Nu simte că nu are dreptate. 

5) Nu vrea să fie un elev dirijat. 


6) Nu simte milă faţă de alte persoane. 
7) îi dispreţuieşte pe cei slabi. 
8) îi place să-şi bată joc de cei slabi. 
9) Se târăşte în mocirlă spre o viaţă obscură. 
10)Nu comunică cu alţii. 
11)Este închis şi singuratic. 
12)Din copilărie scotea din frigider mâncarea şi 0 
ascundea în cameră. 
13)Copil fiind, înțelegând deja totul, scria pe pereţi în 
colţurile camerelor. 
14)Fură. 
15)Minte. 
16) Chiar şi atunci când este prins asupra faptei, continuă 
să mintă şi să fure. 
Femeia a enumerat aceste puncte cu scopul de a primi 
răspuns la fiecare. Eu i-am spus că răspunsul la fiecare 
problemă este unul - mândria. 


— Dumneavoastră nu aţi trecut examenul privind purificarea 
iubirii către Dumnezeu înainte de a se naşte copilul. Motiv 
pentru care, orientarea profunda a copilului este îndreptată nu 
spre iubire, ci asupra conştiinţă. lată de ce încet-încet, el merge 
spre sărăcia spirituală pentru a păstra dragostea în suflet. Furtul 
şi minciuna constituie o renegare a spiritualităţii şi bunătăţii. 
Atenţia difuză, lipsa de dorinţă de a învăţa înseamnă refuzul 
aptitudinilor. Lipsa de milă faţă de alţii înseamnă renegarea 
iubirii faţă de oameni şi a moralei. La copilul dumneavoastră se 
manifestă tendinţa destrămării valorilor umane. în ultimă 
instanţă, se va destrăma soarta lui, corpul lui, adică el va muri. 

încercaţi să vă revedeţi mental viaţa şi s-o retrăiţi corect. 
Când ea a revenit la mine după o oră, am cercetat câmpul 

fiului ei. în mod obişnuit nu mă mai mir de nimic, dar acum am 
fost într-adevăr uluit. Pentru aprecierea schimbărilor este .. ie 
de o anumită scală. Astfel, bunătatea omenească se 
diaenostichează în felul următor: plus 60 - foarte bine, O - 
"nsemnat, minus 60 - foarte rău. Mai rău de aceasta poate fi 
oartea cuiva. La acest băiat, în viitor "atârnau" şase sau şapte 
cazuri de moarte efectivă, nesocotindu-le pe cele colaterale, 
plus invalidităţi, boli şi moarte în câteva din vieţile viitoare. 
Acest lucru se întâmpla până în clipa în care a lucrat asupra 
propriei persoane. Mama a încercat să îşi schimbe poziţia faţă 
de evenimente şi faţă de sine în decurs de o oră. Bineînţeles, 
în 
acest caz a jucat un rol important faptul că în timpul audienței 
are loc intensificarea profundă a tuturor proceselor karmice. 

Ca urmare, în câmpul fiului ei nu a mai apărut nici un semn 
de moarte. Nici a altor persoane, nici a sa. Parametrul sufle- 
tului s-a stabilizat la plus 60. Diavolul s-a destrămat şi eu am 
văzut sufletul îngerului. înseamnă că mama a simţit puternic 
cât de importantă este iubirea faţă de Dumnezeu în 
comparaţie cu conştiinţa şi tot ceea ce este uman. 
în ultimele secole, omenirea s-a îndepărtat din ce în ce mai mult 
de la iubire, concentrându-se asupra diferitelor forme ale 
conştiinţei. Pentru femeie, cariera, principiile, idealurile 
deveneau tot mai importante întunecând Divinitatea din suflet. 
Acest lucru a avut o influenţă indubitabilă asupra copiilor. Tot 
mai des copiii au o inhibare a dezvoltării, încep să vorbească 
târziu, se manifestă cu cruzime faţă de animale şi oameni. Copiii 


se îndobitocesc cu narcotice. Suferă de tulburări nervoase. 
Părinţii caută vinovaţi. Desfac farmece şi blesteme sau ii urăsc 
pe proprii copii, fără să înţeleagă că propria lor atitudine 
incorectă faţă de viaţă a mutilat caracterul şi soarta lor. 
Adeseori părinţii nu concep cât de multe se pot obţine în 
vederea salvării propriilor copii prin schimbarea propriei 
concepţii despre viaţă, prin a lucra asupra caracterului personal. 


Ce se întâmplă atunci când în decursul vieţii nu reuşeşti să fii 
slab? 

Trebuie să fii slab în faţa iubirii şi complet lipsit de apărare în 
interior. Dacă la dumneavoastră aceste lucruri stau astfel, 
atunci în celelalte manifestări puterea dumneavoastră nu este 
periculoasă. mporan. După ce am citit şi am analizat şi însuşit 
prima şi a doua carte, eu am devenit un alt om". 

în cercetările mele nu m-am bazat pe nici un izvor. Şi dacă tot 
ce am scris este deja cuprins în cărţile sfinte, acest lucru nu 
ooate decât să mă bucure şi înseamnă că eu mă îndrept în 
direcţia corectă. Pentru mine este important faptul că această 
cale am parcurs-o singur. Aceasta este cauza faptului că eu mă 
orientez mai liber în faţa oricărei informaţii şi nu depind de 
dogme. Din păcate, nu pot să mă laud în ceea ce priveşte faptul 
că am suficiente cunoştinţe în domeniul studierii Cabbalei şi a 
Coranului. Sper că în următorii doi ani voi putea acoperi 
ignoranţa mea în acest domeniu. 


Cei care studiază Kabbala spun că ceea ce afirmaţi 
dumneavoastră este prezentat deja în Kabbala şi nu există nici o 
diferenţă în ceea ce scrieţi în cărţile dumneavoastră faţă de 
ceea ce se spune în Kabbala. Ce atitudine aveţi faţă de aceasta? 

Vă citesc câteva fraze dintr-o scrisoare pe care mi-a trimis-o 
un cititor din Asia centrală. 

— „La mine totul coincide cu părerile dumneavoastră. 
Concepţia dumneavoastră despre lume coincide pe deplin cu 
învăţătura Coranului. Nu am găsit în Coran faptul că omul 
trăieşte câteva vieţi. In rest, aţi redat Coranul într-un limbaj 
Care este poziţia dumneavoastră faţă de ceea ce scrieţi? 

Nu demult, o cunoştinţă de-a mea mi-a pus o întrebare 
interesantă 

— Auzi, tu poţi să-mi dai un răspuns serios? 

— Pot, despre ce este vorba? 

— Tu ai scris câteva cărţi, dar tu însuţi crezi în tot ce ai 
scris? 

Eu am privit înjur, şi cu un glas scăzut, i-am spus: 

— Iţi răspund cinstit. Eu cred. 

îngândurat, el s-a uitat la mine, s-a scărpinat în cap şi mi-a 
spus: 

- Da, în general, probabil că e ceva adevărat. Ştii ce 

*âmplare a avut loc în orăşelul nostru acum 25 de ani? Acest 
lucru s-a întâmplat în ţinutul Kuban. Eu eram copil şi aveam 10 
ani. Orăşelul nu era mare, avea case construite în general din 
lemn. Nu ştiu cum, dar o casă a luat foc. Până când au fugit, s- 
au agitat, au chemat pompierii, casa a ars. în momentul acela 
şi-au adus aminte că în casă rămăsese o fetiţă de cinci ani. 
După ce au stins focul, au intrat în casa care fumega pentru ca 
să scoată măcar trupul copilului. Când s-au uitat, într-o cameră 
stătea copilul îmbrăcat în rochiţă, iar în jurul lui, aproximativ pe 
o rază de un metru, podeaua era intactă. Au început s-o întrebe 
ce a simţit şi ce a văzut. 

— Când s-a aprins totul - povestea ea - eu am vrut să fug din 
casă, dar n-am putut; atunci m-am ridicat şi am stat în mijlocul 
camerei. După aceea totul a devenit fierbinte. Deodată am 
văzut că zburau către mine nişte băieţei cu aripi, şi mişcând din 
aripi în jurul meu, am simţit o adiere răcoroasă. Au mişcat astfel 
din aripi până când focul s-a stins. 


După aceasta am încercat să adun informaţia. A trecut mult 
timp de la acest incendiu şi n-am mai putut să strâng informaţii 
de la martorii oculari; dar judecând după toate, spre fată au 
venit sufletele viitorilor copii şi nepoți pe care urma să-i nască. 
Dacă sufletele nepoților şi ale copiilor sunt pure şi ele trebuie să 
apară pe lume, atunci părinţii lor, rămân adeseori în viaţă chiar 
şi atunci când nu este posibil teoretic să supravieţuiască. Astfel 
are loc fenomenul pe care-l numim "misticism", "minune" sau 
"semn". 


Eu i-am făcut farmece soțului meu, adică mai bine zis el a 
început să umble pe alături, iar eu m-am dus la vrăjitoare 
rugând-o să-1 lege de casă, după care ela încetat să se mai 
plimbe. Aş dori să ştiu dacă i-am pricinuit lui vreun rău sau nu. 

Eu am cercetat câmpul soțului. 

— Să ştiţi că în interiorul lui există o bunătate de ne 
pătruns. Nu văd nici un rău pricinuit acestuia. 

Femeia a tăcut un timp, apoi a spus încet: 

— Dar de fapt el a încetat să mai umble după aceasta. 

— Interesant - am spus eu. Haideţi să analizăm întreaga 
dumneavoastră familie. 

Eu am înţeles despre ce este vorba atunci când am cercetat 
câmpul copiilor. „Până la conceperea copiilor şi la naşterea 
acestora, orientarea asupra valorilor umane a fost crescută la 
dumneavoastră. Trebuia să parcurgeţi o procedură de purificare 
pentru ca iubirea faţă de Dumnezeu să depăşească ataşa- 
mentul faţă de tot ceea ce este uman. Dumneavoastră, cu 
mândria pe care o aveţi, nu aţi parcurs până la capăt această 
purificare. In consecinţă, copiii au probleme. Când situaţia lor s- 
a înrăutățit, adică în planul subtil, au început să se formeze 
simptome de neplăceri şi boli care urmau să aibă loc, soţul 
dumneavoastră a început în subconştient să salveze copiii, 
vrând-nevrând umilind principiile şi idealurile dumneavoastră. 
Vrăjitoarea a întrerupt acest proces, iar câmpul copiilor s-a 
înrăutățit". 


— Deci, eu le-am făcut rău copiilor? 

Am ridicat din umeri: 

— Da, aşa s-a întâmplat. Dar acum soţul nu mai umblă? - 
am întrebat-o eu. 


Femeia a oftat: 

— Nu, nu mai umblă. 

— Nu vă frământaţi, am început să o liniştesc. Nu e nimic 
îngrozitor în acest lucru. Acum începeţi să lucraţi asupra 
dumneavoastră, schimbaţi-vă, reuşind prin asta să vă ajutaţi 
copiii, adică schimbaţi purificarea forţată cu una voluntară. 

Eu mi-am adus aminte că mersul la vrăjitoare se poate sfârşi 
de fiecare dată în mod diferit. 

La una din femei, exagerat de geloasă, soţul a umblat în 
permanenţă. După una dintre vizitele la vrăjitoare, soţul, după 
un timp, i-a comunicat încrezător soţiei: 

— Să ştii că după contactul cu această vrăjitoare mi s-a 
întâmplat ceva rău cu potenta. 

Aşa cum s-a clarificat ulterior, scăderea potentei a avut loc 
numai în relaţiile cuv soţia. în schimb, numărul femeilor 
„fericite" de el, în afară de soţie, a crescut. 


Vi se întâmplă des să aveţi cazuri pe care nu le pot explica 
doctorii şi specialiştii din domeniul medicinii netradiţionale? 
Tocmai asemenea pacienţi mă vizitează în general. Pe de altă 
parte, dacă se înţelege bine ceea ce scriu eu, atunci în 
ncipiu, omul poate să se descurce singur în cazurile legate 
problemele sale. Eu tocmai de aceea scriu cărţile, ca 
oamenii să poată pune ordine în viaţa lor, fără să ajungă la 
m tn audienţă. Cei care vin în audienţă sunt fie leneşi, care 
u au aprofundat cărţile mele sau au citit numai una sau două 
dintre ele; fie sunt oameni care au o situaţie foarte grea, adică 
ei înţeleg totul, lucrează asupra lor, dar prea mult timp nu s-au 
comportat corect cu lumea, şi n-au forţă să poarte această 
povară. Sunt şi persoane care vin cu probleme pe care eu 
însumi nu le înţeleg. Nivelul meu nu este suficient de înalt 
pentru a putea lega totul într-un singur tablou. Aceste persoane 
sunt pacienţii cei mai doriţi de către mine. Ajutându-i, eu 
însumi pot să evoluez. 

Majoritatea, însă, sunt cei care au citit cărţile dar care, din 
anumite motive nu le pot adapta la situaţia lor şi nu pot trage 
concluziile adecvate. Adică omul citeşte cartea, este de acord 
cu totul, dar nu vrea să se schimbe. 

Alaltăieri m-am întâlnit cu două femei: mamă şi fiică. Ele au 
venit dintr-un alt oraş. Timp de o lună şi jumătate au încercat 


să ajungă la mine la audienţă. în prezent eu nu mă mai ocup 
de audienţe şi de consultaţii. De data aceasta am primit un 
telefon de la un cunoscut şi m-a rugat să fac o excepţie. 

— O să fie interesant şi pentru tine - a spus el. 

Doctorii au pus diagnosticul fiicei şi au operat-o. însă nu s-a 
produs nici o schimbare. Dimpotrivă, starea ei s-a înrăutățit. 
Atunci, medicii au pus un alt diagnostic şi au început s-o 
trateze. larăşi fără nici un efect. Dar starea ei se înrăutăţeşte. 


Doctorii au mai făcut câteva încercări după care au dat din 
umeri: 

— Ştiţi ce? Duceţi-vă la babe. 

S-au dus la vrăjitoare - la una, la două, la trei. Fiecare dintre 
ele au examinat-o şi au spus: 

— Văd farmece şi blestem dar nu le pot desface. Ele au 
înţeles că totul este în zadar. S-au dus la un bioenergetician 
cunoscut. El a lucrat şi starea ei s-a îmbunătăţit un pic. La 
sfârşit, el a spus: 

— Aici este un caz karmic şi încă foarte grav. 

lată că în faţa mea s-au aşezat cele două femei. O fată 
plăpândă şi speriată, iar alături de ea - mama, a cărei privire nu 
pot spune că este nici delicată nici speriată. Mi-au ajuns cinci 
secunde ca să văd o imagine clară. 

— Aveţi un caz elementar - am spus eu abătut. în câmpul 
fetei e posibilă moartea copilului ei, întrucât mama ei viitoare, 
adică dumneavoastră nu veţi trece încercările de purificare a 
iubirii de Dumnezeu. Nu veţi trece de aceste încercări întrucât 
ataşamentul faţă de idealuri, principii şi spiritualitate este la 
dumneavoastră de 9 ori mai ridicat decât nivelul mortal, adică 
la nivelul conştiinţei puteţi trece acest examen, dar sentimen 
tele dumneavoastră vor lucra împotriva propriei persoane. O 
asemenea situaţie neînsemnată este legată de faptul că mama 
dumneavoastră nu a trecut peste cea mai importantă încercare 
din viaţă şi anume păstrarea şi salvarea iubirii. Eu văd o 
explozie de pretenţii faţă de soţ atât în timpul sarcinii dar şi 
până la conceperea copilului. 

— Soţul meu m-a părăsit în timpul sarcinii, a mărturisit 
încet mama. 


o. Dumneavoastră, aţi trăit cu idealuri, principii şi spirituali- 
ignorând dragostea - am început să-i explic eu mamei. La f' a 
dumneavoastră însă orientarea spre idealuri este şi mai mare 
decât la dumneavoastră. Copilul nu avea şanse de 
supravieţuire. Singura posibilitate era umilirea bruscă şi jignirea 
idealurilor, principiilor şi speranţelor, începând chiar cu omul 
apropiat, întrucât iubirea pentru acesta este mai uşor de 
păstrat. Dumneavoastră trebuia să suportaţi circa 70-80% din 
încercare, iar în cazul extrem, 50 %. Dumneavoastră însă aţi 
rezistat numai'30 % ceea ce era suficient pentru a salva viaţa 
fetei. Dar pentru ca fiica să fie sănătoasă, fericită şi să aibă 
copii, nu i-a mai ajuns iubire. 

__Aceasta înseamnă ca fiica mea are acum o stare proastă? 
- a întrebat speriată mama. 

— Mai rău nu se poate - am răspuns eu - în mod normal 
când karma viitorului este închisă de trei ori; şansele de viaţă 
şi de sănătate sunt mici. La fiica dumneavoastră karma este 
închisă de 9 ori. 

— Doamne, e groaznic, - a replicat speriată mama. 

— Acest lucru nu este groaznic, ci este realitatea, am spus 
eu. Dar ea poate fi schimbată. însă numai în cazul în care vă 
schimbaţi înlăuntrul dumneavoastră şi vă schimbaţi şi 
atitudinea faţă de situaţie. 

— Ştiţi ce? A intervenit fata, eu m-am îndrăgostit de un 
bărbat. El mă înşela, pleca, apoi se întorcea, mă ruga să-l iert 
şi iar mă înşela. La urma urmei ne-am împăcat. El s-a întors şi 
mi-a făcut "cadou" o boală venerică. Deşi el se jura că este 
sănătos şi nu ştie de unde a apărut boala. 

El avea dreptate, am spus eu. El purta o infecţie ascunsă 
care nu s-a manifestat niciodată. Dar dacă relaţiile dumnea- 
voastră călduroase şi echilibrate ar fi durat o jumătate de an 
sau mai mult, aţi fi murit. De asemenea, dacă el n-a mai vrut 
să continue purificarea dumneavoastră, atunci, ca o salvare s- 
a declanşat mecanismul bolii care a apărut nu se ştie de unde. 

— Eu l-am iertat, a spus fata. De fapt, amândoi ne-am 
vindecat, dar după un anumit timp mi-a făcut din nou un 
„cadou". Cu toate acestea, eu simt că cineva acolo sus mă 
ocroteşte, în ciuda tuturor neplăcerilor. 

— Este foarte corect, am confirmat eu, copilul dumnea 
voastră are un suflet curat şi trebuie să se nască. Ar fi trebuit 


să fiţi pregătită dur câţiva ani pentru a-l naşte, iar punctul 
negativ pe care nu l-aţi fi putut depăşi, s-ar fi oprit în mod 
artificial şi s-ar fi reconectat după naşterea copilului. 


— Adică acest lucru este inevitabil? - a întrebat fata. 

— Nicidecum. Mama dumneavoastră trece din nou prin 
viaţa ei, îşi schimbă poziţia faţă de oameni şi faţă de ea însăşi. 
Lucraţi şi dumneavoastră asupra propriei personalităţi. Rugaţi- 
vă pentru copii şi nepoți şi veţi obţine doar a zecea sau a suta 
parte a acelor neplăceri care vă surit destinate. 

Da, mai este ceva - mi-am adus eu aminte - bărbatul 

trebuie să cultive la început, iubirea faţă de Dumnezeu, după 
aceea cea sufletească şi abia pe urmă cea materială. Femeile, 
iniţial, iubirea pentru Dumnezeu, apoi cea materială şi apoi cea 
spirituală. Dacă soţii merg în direcţia spiritualităţii, acest lucru 
conduce la sterilitate. Cu cât se gândeşte mai mult soţul, cu 
atât mai puţin trebuie să gândească soţia şi mai mult să 
trăiască 
cu ajutorul sentimentelor. Cu cât mai mult este spiritualizat şi 
evoluat soţul, cu atât mai pragmatică şi cu picioarele pe 
pământ trebuie să fie soţia. Problema dumneavoastră constă nu 
a mări spiritualitatea, ci cum să depindeţi mai tin de aceasta. 
lată de ce trebuie să mâncaţi mai des carne şi - vă concentrați 
mai mult asupra problemelor materiale. Pentru dumneavoastră 
corpul trebuie să fie mai important decât iritul jar iubirea din 
suflet trebuie să fie mai presus şi de una 
şi de cealaltă. 

întâlnirea noastră s-a încheiat. Mama cu fiica s-au întors în 
Urali. Eu văzusem deja un alt destin al fiicei, un alt caracter, 
mai bine zis, caracterul ei s-a corectat. Emoţiile ei profunde s- 
au dus după concepţia ei justă despre lume. Destinul nostru 
este caracterul nostru. lar caracterul nostru este poziţia sau 
relaţia noastră faţă de sine şi faţă de alte persoane. Relaţiile 
corecte cu alte persoane sunt posibile în cazul corelării juste a 
valorilor noastre. Şi cel căruia îi este dat să simtă cu cât este 
mai mare iubirea faţă de Dumnezeu în comparaţie cu fericirea 
şi diversele valori umane, acel om este fericit în fiecare 
secundă, iar în orice clipă salvează şi se ajută nu numai pe el 
însuşi ci şi întregul neam omenesc. 


Nu demult copilul meu a răcit puternic, a avut guturai. După 
aceea s-a însănătoşit. După o săptămână, din senin, fără să 
părăsească locuinţa, s-a îmbolnăvit din nou. Am înţeles că 
fiind mijlocul lunii septembrie timpul e schimbător, dar copilul 
nu a ieşit afară. în prezent însă, vedeţi dumneavoastră are 
tuse convulsivă însoţită de răguşeală. Seamănă cu 
pneumonia. Nu îl ajută nici un medicament. Spuneţi-mi ce să 
fac? 


Cercetez femeia şi îmi aduc aminte de mine. Aveam 12 ani şi 
am avut şi eu o tuse uscată asemănătoare. După aceea o 
bronşită puternică. Apoi a început o recuperare chinuitoare, iar 
eu am expectorat o singură dată o jumătate de pahar de spută. 
Au existat momente când nu puteam să tuşesc. Eu am încercat 
din toate puterile, dar flegma care s-a ridicat mi-a blocat căile 
respiratorii. M-au lăsat repede forţele şi am început să-mi pierd 
cunoştinţa. în clipa aceea a intrat în cameră mama mea. Ea era 
asistentă medicală şi avea spirt la îndemână. Când m-a văzut 
albastru la faţă, cu o privire fixă, ea a luat spirtul, a turnat pe 
piept şi a început să mă frecţioneze. Eu am început să şuier şi 
mi-am revenit treptat. 

De abia acum înţeleg că bronşita mea a fost direct legată de 
caracterul meu supărăcios. Dacă ajungeam să mă supăr, atunci 
supărarea ţinea mult timp. 

Tânăra femeie, mama fetei, era supărată pe soţ înainte de 
nuntă. Supărarea se reflecta acum asupra stării copilului şi de 
aceea a început un şir întreg de îmbolnăviri. Fetiţa are apro- 
ximativ un an. E straniu, dar de obicei, problemele părinţilor au 
efect asupra copiilor de 3-5 ani. Probabil că, având în vedere că 
este toamnă, la mamă s-au activizat supărările din 
subconştient, iar la copil acest lucru s-a amplificat. Insă mama 
şi-a revizuit deja viaţa ei, a lucrat asupra propriei persoane şi a 
citit cărţile mele. Nu pot să împing cu degetul pe fiecare pacient 
şi să-i spun: "Aici nu ai lucrat până la capăt, asta ai uitat-o". 

M-am gândit cum s-o învăţ pe mamă ca să se descurce fără 
ajutorul meu. 

— Poftim, am spus eu, dumneavoastră cunoaşteţi că 
tuberculoza, pneumonia şi bronşita constituie toate supărări. 


Acum aduceţi-vă aminte de întreaga viaţă petrecută alături de 
sot de toate supărările dumneavoastră. Ce v-a venit în minte, 
care este cea mai mare supărare? 

__Până la nuntă m-am supărat pe soţ. 

__Dumneavoastră v-aţi închipuit relaţiile într-un fel iar ele 
s-au petrecut altfel? 

— Da. 

__Au fost înjosite relaţiile şi idealurile? 

— Da. 

— Care este următoare supărarea care v-a venit în minte? 


— La mijlocul convieţuirii noastre soţul m-a supărat, mi-a 
înşelat încrederea în el. 

— Aţi fost supăraţi mult timp? 

— Mult. El nu avea dreptate. 

— lată toate supărările dumneavoastră - şi arăt spre copil, 
înţelegeţi că soţul nu a avut nimic de-a face cu aceasta. 
Situaţia a constituit purificarea dumneavoastră şi salvarea co 
piilor dumneavoastră - înțelegând asta, vă ajutaţi pe 
dumneavoastră şi pe copil. 

In ziua următoare am cercetat câmpul fetei. înainte câmpul 
fusese secţionat în zona pieptului şi a organelor genitale. 
Acum câmpul a devenit pur, neted şi luminos. M-am interesat 
la mamă cum se simte copilul: 

— Fetiţa a încetat să tuşească şi se simte normal, a răspuns 
femeia. 

Nu demult am citit un articol cu un interviu luat de la un 
mare om de afaceri evreu. El a fost întrebat: 


— De ce, în lumea întreagă, cei mai mari bancheri suni evreii? 
De ce au plecat din Rusia bancherii ruşi, iar evreii au rămas la 
cârma puterii financiare? 

El a spus că dacă bancherii ruşi dau faliment, atunci nu-şi mai 
pot reveni, iar evreii îşi pot reveni de mai multe ori deoarece pe 
ei i-a călit viaţa şi umilirea permanentă. 

Este greu de crezut că numai astfel se poate explica talentul 
poporului evreu. La noi, nu numai cei mai buni specialişti în 
finanţe sunt evrei, dar şi cei mai buni muzicieni şi cei mai buni 
umorişti. Cu toate acestea, prin ce se poate explica talentul 
poporului evreu? 


Omul care posedă simţul umorului iartă şi uită mult mai uşor 
şi mult mai repede jignirile şi supărările în comparaţie cu cel 
care nu are simţul umorului. Cu umor puteţi trata situaţia numai 
atunci când aţi încetat să depindeţi de ea. Capacitatea de a ieşi 
dintr-o situaţie o posedă acela care diminuează dependenţa de 
valorile umane. Pentru a deveni bancher trebuie să nu depinzi 
de destinul favorabil, trebuie să ai un talent subtil de 
abstractizare a situaţiei. Acest lucru este posibil dacă există un 
nivel destul de înalt de spiritualitate. Pentru a fi un muzician bun 
şi pentru a obţine ceva în arta trebuie să poţi să te delimitezi de 
conştiinţă ca atare, iar aceasta se poate realiza prin adresarea 
către Dumnezeu. Păgânul se roagă pentru fiecare divinitate 
separată şi depinde de ea. Eu am auzit că în Roma antică au 
existat 3 milioane de zei păgâni. Un om se ruga la zeul care 
întruchipează banii, altul la zeul care întruchipează familia, iar al 
treilea la zeul care răspunde de sănătate etc. 

închinarea la zeii păgâni a permis abstractizarea unui 
anumit obiect, concentrarea unui anumit grup de valori şi 
ounerea în dependenţă faţă de ceva invizibil, dar superior. 
pă” ânismul 1-a ajutat pe om să se detaşeze de lumea încon- 
jurătoare, să diminueze dependenţa de valorile vitale, să simtă 
că principalul lucru este nu ceea ce vedem şi percepem, că 
valoarea principală nu rezidă în lumea materială. Dar depen- 
denţa generală de valorile umane în păgânism nu poate fi 
depăşită. Acest lucru este posibil numai prin existenţa unui 
Dumnezeu unic. 

Evreii au fost cel mai asuprit şi dependent popor şi foarte 
restrâns ca număr. A supravieţui în asemenea condiţii a fost 
posibil prin concentrarea nu asupra apărării exterioare ci 
asupra celei interioare. înţelegerea faptului că Dumnezeu este 
unic a permis unirea puternică a poporului, a asigurat un nivel 
foarte înalt de spiritualitate şi a mărit şansele de supravieţuire. 
Evreii au ajuns la Dumnezeul unic cu trei mii de ani mai 
devreme decât popoarele Euroei. Este normal că posibilităţile 
de dezvoltare atât în plan spiritual cât şi în cel material ale 
omului care purta în genele sale o experienţă de cinci mii de 
ani, depăşind umanul şi năzuinţa spre divinitate, pot fi mai mari 
decât pentru aceia care au urmat mai târziu acest dram. Dar 
este vorba despre noţiuni generale. Cu cât omul, în sufletul 
lui, năzuieşte spre Dumnezeu şi spre iubire, cu atât drumul 


întortocheat de două- cinci mii de ani poate fi parcurs în 
perioada actuală în decurs de 10-15 ani. 

Am avut mari probleme cu faţa. Am început să mă rog şi să-i 
cer lui Dumnezeu să mă vindece. După un timp, faţa mea s-a 
vindecat perfect. După câteva luni, am avut dureri puternice la 
articulaţii, iar aceste dureri nu au contenit până în prezent. Au 
vreo legătură aceste două evenimente unul cu celălalt? 

Eu cred că dacă sunt citite cu atenţie cărţile mele, atunci se 
poate înţelege şi fără consultaţiile mele ce s-a petrecut. Valorile 
spirituale au mai multe straturi. Primul nivel este cel mai dens şi 
reprezintă relaţiile, aptitudinile, intelectul şi destinul. 
Dependenţa de relaţii este conferită de gelozie, însemnătatea 
crescută a aptitudinilor, intelectului şi a bunăstării conduc omul 
spre mândrie. La baza primului nivel se găseşte al doilea, mult 
mai subtil şi mai amplu. Acesta îl constituie spiritualitatea, 
bunătatea, visele, idealurile, principiile şi scopurile. Ceea ce se 
găseşte în cartea a patra se numeşte "contactul cu viitorul". 
Dacă omul se ataşează de idealuri, atunci în mod automat 
creşte şi dependenţa lui fie de relaţii, fie de aptitudini, fie devine 
în acelaşi timp atât gelos cât şi mândru. Vreau încă o dată să 
subliniez faptul că lipsa dorinţei de viaţă, renunţarea la iubire 
atunci când eşti înşelat, nemulţumirea în raport cu toată lumea, 
disprețul faţă de sine şi de propria soartă, acest lucru înseamnă 
totodată gelozie şi mândrie. Dar să trecem la autorul biletului. 

Aţi avut o dependenţă mărită de spiritualitate, bunătate şi de 
idealuri. întrucât nu eraţi pregătit să primiţi purificarea de la 


pni vi s-a oferit purificarea prin probleme fizice. Adică oameni, 
obleme legate de faţă; dacă e vorba de suprafaţa capului, 
tunci înseamnă umilirea idealurilor. în principiu, dacă noi 
olicităm în permanenţă ceva, adresându-ne lui Dumnezeu, 
atunci această dorinţă se înfăptuieşte. Totul depinde însă de 
Duritatea noastră, de echilibrul şi de justeţea dorințelor 
noastre. Dumneavoastră aţi cerut să fiţi lipsit de propria 
salvare. Dar întrucât aveţi un suflet bun, atunci-un gen de 
purificare a fost schimbat cu altul. Ataşamentul faţă de idealuri 
s-a manifestat la dumneavoastră în principal prin intermediul 
relaţiei, sub forma geloziei. Gelozia a fost blocată prin 
problemele cu articulațiile. Dacă puteţi să vă schimbaţi 
atitudinea faţă de toate valorile umane, atunci şi faţa va fi 
curată şi articulațiile nu vor mai durea. 

Aveţi reţeta pentru fericirea veşnică? In ce constă 
aceasta? 

Pentru noi, întreaga fericire umană înseamnă a fi sănătoşi, a 
nu fi singuri, a avea un destin fericit, adică neplăcerile să nu se 
transforme în tragedii şi nefericire, de a avea bunăstare 
materială, care să permită realizarea năzuinţelor proprii etc. 
Dacă sintetizăm toate acestea, atunci constatăm că una dintre 
principalele componente ale fericirii o constituie lipsa nenoro- 
cirilor, înainte se spunea: "Dacă Dumnezeu iartă păcatele şi 
indică drumul înainte, indiferent ce ar fi omul şi unde s-ar afla, 
*' este deja fericit". La această întrebare a răspuns deja lisus 

Christos cu 2000 de ani în urmă spunând: "Celui care iubeşte 
mai mult i se iartă mai multe". 

în audienţă la mine a venit de mai multe ori o femeie. Ea 
vroia să înţeleagă totul. A scos o listă cu 150 de întrebări şi mi 
le-a pus, notând răspunsurile cu grijă. La a treia şedinţă i-am 
spus: 

— întrebările dumneavoastră încep să vă împiedice să vă 
schimbaţi. 

— Dar ea mărea numărul de întrebări de pe listă cu 
dârzenie. După aceea a început să aibă probleme psihice, 
printre altele destul de serioase. lar eu nu am putut s-o ajut. 

"în sistemul meu există un fel de defect straniu - am gândit 
eu - întrucât cea mai insistentă pacientă, comunicând cu mine, 
şi-a pricinuit un mare rău". 


Eu nu mi-am permis să cad în disperare şi să-mi fac complexe 
de inferioritate şi am continuat să merg mai departe, înțelegând 
mai târziu despre ce este vorba. în timpul audienței are loc o 
accelerare imensă a proceselor karmice. Atunci, concepţia justă 
despre lume poate conduce la însănătoşire nu peste zece ani, ci 
peste trei luni. Dar, o orientare injustă dă rezultate negative la 
fel de repede. Pacienta s-a concentrat nu pe sentimentul iubirii, 
ci pe conştiinţă. De aceea, a început să se diminueze conştiinţa 
sa. 

Eu vreau să mai subliniez încă o dată: noi cunoaştem lumea 
prin iubire. Conştiinţa ne ajută însă s-o înţelegem. Informaţia 
constituie o noţiune vectorială şi noi trebuie să înţelegem că 
orice cunoaştere în ultimă instanţă, trebuie să fie orientată spre 
acumularea iubirii. Pe omul rău conştiinţa îl schilodeşte iar pe 
bun îl dezvoltă. De aceea, în primul rând, pentru a cunoaşte 
mult. trebuie să facem ordine în noi înşine. 

Una dintre nepoatele mele se dă cu capul de podea şi de 
perete. Are seboree (o problemă cu pielea capului). A doua 
nepoată cade des şi nu demult şi-a rupt mâna. Are o colită 
puternică. Mama lor, adică fata mea, are o eroziune a colului 
uterin. Eu am o migrenă şi spasme ale vaselor sanguine. Nici un 
medicament nu ajută. Dacă mă îmbolnăvesc nu ştiu cu ce să 
mă lecuiesc. Ce e de făcut? 

Fracturarea mâinii şi dorinţa de a se lovi cu capul de perete 
constituie frânarea intelectului şi a aptitudinilor. La dumnea- 
voastră şi la toţi ceilalţi membri ai familiei este prezentă în mod 
evident mândria. în situaţiile critice, dumneavoastră nu aţi 
salvat iubirea ci demnitatea, principiile şi idealurile, de aceea 
fondul dispreţului şi condamnarea bărbaţilor este mare. Toate 
acestea se transformă într-un program de autodistrugere. 
Printre altele, în cazul nepoatelor, tendinţa negativă nu slăbeşte 
ci se accentuează. La dumneavoastră programul de 
autodistrugere este frânat de migrene şi de îngustarea vaselor 
sanguine. La fiică - probleme ginecologice, iar la nepoate - 
disfuncţionalitatea intestinelor şi traumatismele. Astfel, aveţi 
mult de lucrat şi este bine să nu amânaţi pentru mai târziu. 

Eu am vrut să le ajut cumva pe cunoştinţele mele şi am adus 
apă sfinţită din biserică. După trei zile, apa sfinţită a prins un 
miros urât. Apa a fost turnată în closet şi chiar după o 


săptămână se simţea mirosul de ouă clocite. O apă obişnuită nu 
se strică aşa de repede. Cum explicaţi acest lucru? 

Atunci când preotul se roagă în biserică, el se conectează la 
starea la care se afla lisus Christos. Apa se structurează în 
conformitate cu aceasta. Multe depind aici şi de starea preo- 
tului. Dacă se află în casă, o asemenea apă echilibrează 
structura spaţiului casei. în acea locuinţă, dependenţa de 
aptitudini, de intelect şi de spirit a fost atât de mare, încât nu au 
avut loc schimbări energetice pozitive. Energia mândriei a fost 
deosebit de puternică. Dacă energetica locuinţei s-ar fi schimbat 
brusc, locuitorii acesteia ar fi putut să se îmbolnăvească şi să 
moară. O asemenea schimbare profundă nu ar fi fost suportată. 
înseamnă că trebuia să se descompună fie ei, fie apa. Aceasta 
din urmă a preluat energia şi "murdăria" lor, interacţionând cu 
ei. în acest caz, în apă a avut loc un fel de eroare 
informaţională. Umanul agresiv s-a năpustit asupra divinului. 
Umanul a" început să intre în putrefacție şi în descompunere, 
adică, să spunem exact: apa sfinţită nu s-a stricat. A început să 
se descompună acea parte a apei care a intrat în contact cu 
energetica locuinţei. Mai simplu spus, cu apa sfinţită s-a 
întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple cu întregul neam dacă 
acesta nu schimbă orientarea spirituală, adică - descompunere 
şi moarte. Omenirea, ca şi întregul univers, trăieşte prin pulsaţii. 
Noi ne îndepărtăm de divinitate din ce în ce mai mult, 
cufundându-ne în problemele noastre umane şi treptat uităm de 
Dumnezeu, iar apoi ne întoarcem. Cei care în interior au uitat de 
divinitate, odată cu atingerea Acestuia se descompun, şi mor. 
Acum, în decurs de câţiva zeci de ani, omenirea trebuie să 
simtă întoarcerea divinului. Cei care s-au preocupat prea mult 
cu lucruri umane, ar fi de dorit să înţeleagă că le-a rămas prea 
puţin timp. 

O femeie m-a întrebat: "Spuneţi-mi cum arată câmpul meu 
acum?" 

Eu mi-am adus aminte prima noastră discuţie. Aceasta a fost 
asemănătoare cu un contact cu cineva care era pe cale să 
moară şi care, cu speranţă, întreba: 

— Ei, cum o să supraviețuiesc? Care este starea sănătăţii 
mele? 

Apoi aştepta să-i răspundeţi: 


— La tine totul este bine. Cu sănătatea stai mai bine. 

Acestei femei eu i-am spus adevărul: 

— Aveti o tendinţă deosebit de mare de a diviniza omul 
iubit. lată de ce aţi avut relaţii teribile cu fostul soţ şi de aceea 
aţi divorţat. Acum, aţi citit cărţile mele şi aţi fost la mine în 
audienţă. Din sufletul dumneavoastră s-a îndepărtat agresivi 
tatea. Aţi încercat să vă schimbaţi atitudinea faţă de valorile 
umane, dar dorinţa de a vă ruga pentru omul iubit aţi păstrat-o 
în continuare. Situaţia se înrăutăţeşte deosebit de mult datorită 
faptului că soţul dumneavoastră actual nu va umili tot ceea ce 
este uman în el şi în dumneavoastră. El nu are un asemenea 
caracter. într-o situaţie obişnuită, careva dintre voi ar fi fost 
condamnat. în cel mai fericit caz, căsătoria s-ar fi destrămat. Eu 
am văzut o întrebare tăcută în ochii femeii. 

— Ce este de făcut? 

— în primul rând, schimbaţi-vă atitudinea faţă de soţul an 
terior şi faţă de viaţa conjugală, trăind corect orice situaţie 
traumatizantă. închipuiţi-vă periodic că soţul dumneavoastră 
actual a murit, v-a înşelat, v-a părăsit şi încercaţi să păstraţi 
dragostea faţă de el. închipuiţi-vă moartea dumneavoastră şi 
exersaţi cu o profunzime din ce în ce mai mare ritualul iertării 
tuturor acelora care vă sunt dragi. 

După câteva luni, am vorbit la telefon: 

— Dumneavoastră, ca şi înainte, nu vă este bine - i-am 
spus eu, ei. Nu aţi "căzut", dar nici nu v-aţi "ridicat". Con 
tinuaţi să lucraţi mai departe. 

Au mai trecut încă câteva săptămâni şi, am vorbit din nou cu 
această doamnă la telefon: 

— Vă este puţin mai bine - i-am comunicat eu - dar 
renunţarea la omenesc în favoarea divinității încă nu a apărut 
la dumneavoastră. Dependenţa faţă de omenesc este încă foar 
te mare la dumneavoastră. Şi iată că i-am dat telefon din nou: 

— Vreau să vă felicit - îi spun femeii. Pentru prima dată 
văd un semn de echilibru în câmpul dumneavoastră. 

Eu simt că interiorul a degajat totul, a zis pacienta, dar 

probabil că trebuie să mai renunţ încă la ceva mai mare în 
favoarea iubirii faţă de Dumnezeu. Nu trebuie să renunţaţi la 
nimic, am răspuns eu. Acum, mul rând, trebuie să vedeţi divinul 
din dumneavoastră, din omul iubit şi deja din lumea 
înconjurătoare. Eu am simţit că ea zâmbeşte: 


__ Ştiţi ceva? în ultimul timp, eu am ajuns la această 
concluzie pur şi simplu din intuiţie. Am reuşit ca în spatele 
umanului să văd divinul. 

Am zâmbit şi eu: 
___ Cesăvă spun? Acum şi eu sunt liniştit pentru starea 
dumneavoastră. 

Copilăria mi-am petrecut-o într-o casă cu cinci etaje. Nu am 
copii. Prietena mea, care stă în aceeaşi casă, (apartamentul ei 
se află sub al meu) nu are nici ea copii. O femeie care a locuit 
sub apartamentul prietenei, a fost singură şi a murit. Au vreo 
legătură între ele aceste fapte? 

să le luăm pe rând. Lipsa de copii există atunci când viitorul 
este închis. Adică, dependenţa de valorile spirituale este mai 
mare decât nivelul periculos. Valorile spirituale se formează 
atunci când oamenii comunică între ei. Legăturile unui om cu 
celălalt, legătura cu un alt obiect în Univers, sau cu o altă lume, 
legătura cu trecutul şi viitorul, toate acestea creează o unitate 
stabilă a diferitelor grupuri şi le ajută să supravieţuiască şi să se 
dezvolte. 

Am descris o întâmplare când pe mine s-a supărat o maşină 
care nu am vrut s-o cumpăr. La început, a fost foarte ciudată 
pentru mine şi chiar absurdă existenţa sentimentelor la 
obiectele fără viaţă. Apoi am înţeles: totul în Univers, atât ceea 
ce este viu cât şi ceea ce este neînsufleţit, se naşte datorita 
sentimentului iubirii. lată de ce în plan subtil, sensibilitatea 
fiinţelor vii şi obiectelor nevii este identică. Cu toate acestea 
pentru mine, a fost neaşteptat faptul când am văzut că şi 
Soarele are emoţii. Una dintre emoţiile sale cele mai puternice 
o constituie nemulţumirea faţă de sine, datorită îmbătrânirii 
progresive. Stelele au emoţii unele faţă de altele. Ele au sis- 
temul lor de comunicare şi de schimb de informaţii. De 
asemenea, planetele au sistemul lor de schimburi, sistemul lor 
de comunicare... Insă, dacă Soarele este ca un tată din punct 
de vedere energetic, adică bărbat, Pământul are un puternic 
ascendent feminin, adică este pentru noi ca o mamă. Marte şi 
Venus au o origine feminină. Jupiter şi Mercur au o origine 
masculină. S-ar putea ca, dacă Pământul nostru ar fi avut o 
energetică masculină, atunci să nu fi apărut pe acesta civilizaţia 
umană. Pământul faţă de Soare are emoţii bune, blânde şi de 
iubire. Dar iată că faţă de neamul omenesc, sentimentul 


Pământului este deosebit de agresiv şi acesta a început să se 
accentueze în ultimii patruzeci de ani. judecând după toate, 
omenirea reprezintă un corp din ce în ce mai străin pentru 
Pământ. Eu am examinat în ce măsură energetica omului a 
corespuns cu energetica Pământului cu cinci mii de ani în urmă. 
Nivelul compatibilităţii era de aproximativ 93 %° Acum două mii 
de ani - 92 %, acum o sută de ani - 90 %, acum 40 de ani - 92 
%, iar în prezent - 13 %. Dacă aceasta scade sub zero, atunci 
energetica întregii omeniri intră în antagonism cu energetica 
Pământului. Aceasta nu va aduce W nagube, ci va conduce şi la 
dorinţa de a distruge 
eU -tulca pe un corp străin. în preajma anului 2000, această 
raniţă poate fi depăşită. îmi este greu să-mi închipui cum se 
apăra Pământul de agresorul energetic. Când omul se îm- 
bolnăveşte, el subconştient ridică temperatura pentru a micşora 
vitalitatea coloniilor de bacterii. Aş fi dorit ca prognoza mea să 
nu se adeverească, dar, judecând după toate, după anul 2000, 
cataclismele naturale pot creşte brusc. 

Să ne întoarcem la autorul întrebării. 

Pe corpul omenesc există meridiane energetice. Prin aceste 
canale şi puncte energetice are loc o interacţiune cu alte lumi, 
cu Soarele şi Pământul, precum şi cu oamenii. De asemenea, 
Pământul are şi el meridiane şi puncte energetice care îl leagă 
de alte obiecte ale Universului. în aceste puncte, orientarea este 
spre unitate, spre legătură, adică spre o spiritualitate 
accentuată, iar omul care se află mult timp într-un asemenea 
loc, în mod subconştient, amplifică orientarea spre valorile 
planului spiritual, şi contactul lui cu Cosmosul poate fi mai mare 
decât al altora. Dacă a acumulat ereditar dragoste şi bunătate, 
atunci nivelul spiritualităţii care se măreşte brusc permite 
dezvoltarea aptitudinilor, intelectului şi a posibilităţilor de 
creaţie. Când caracterul şi concepţia despre lume a neamului 
împiedică acumularea iubirii, atunci are loc creşterea 
dependenţei de valorile spirituale şi atunci este posibilă 
sterilitatea la femei, problemele psihice la bărbaţi etc. judecând 
după toate, casa cu cinci etaje a fost construită pe un asemenea 
canal energetic ale pământului. Diametrul mediu al unor 
asemenea canale, aşa cum am constatat, este de aproximativ 
50 de metri. în general, diagnosticarea naturii nevii este foarte 
dificilă Despre rezultatele acestor diagnostice nu pot vorbi cu 


certitudine. Atunci când problemele se referă la oameni, orice 
viziune şi presupunere a mea se derulează de 10-100 de ori în 
timpul lucrului cu pacienţii. Dacă ideile sunt demonstrate de 
zeci de ori prin practică, eu pot să am certitudine în concluziile 
mele. în comunicarea cu natura nevie nu am experienţă. 
Totodată, eu simt că este puţin cam prea devreme să mă ocup 
de aceasta, cu atât mai mult cu cât stările fizice sunt secundare 
în comparaţie cu starea interioară a omului. Dacă în ceea ce 
priveşte neamul are loc o tendinţă de stingere, atunci cu voia 
destinului, femeia nimereşte în acea locuinţă unde această 
tendinţă se amplifică şi se încheie cu sterilitatea. Dacă urmaşii 
trebuie să supravieţuiască, atunci fie că părinţii schimbă 
locuinţa, fie că se conectează sistemul de asigurare pentru 
păstrarea şi amplificarea iubirii. 

întrucât nu este posibil să ţii cont de toţi factorii fizici şi 
energetici trebuie să înţelegem că, cea mai bună metodă de a 
ne feri de factorii traumatizanţi sau de a-i folosi pe aceştia în 
avantajul personal este o corectă năzuinţă şi permanentă 
activitate asupra eu-lui. 

Una din cauzele apariţiei problemelor în relaţiile personale o 
constituie incompatibilitatea nivelului partenerului. Dacă omul 
are o sumă de bani care depăşeşte limita periculoasă pentru el, 
fie că pierde aceşti bani, fie că începe să se îmbolnăvească, 
sau începe să aibă neplăceri. Dacă omul a primit o funcţie sau 
un titlu care depăşeşte posibilităţile sale, aceasta poate să se 
încheie tragic pentru alţii şi cu ruşine pentru el, nemaivorbind 
de boli. Dacă omul a luat asupra lui volum mare de muncă, ce 
depăşeşte capacitatea lui, nismul nu pOate să reziste 
solicitărilor permanente şi mai devreme sau mai târziu 
clachează. 

Suprasolicitarea spirituală este mai periculoasă decât cea f 
zică Omul poate să eşueze fără să observe acest lucru imediat 
iar pe urmă, ani de zile, plăteşte pentru aceasta. Valorile 
spirituale constituie aceleaşi valori materiale numai că în plan 
subtil. Dacă este responsabil şi periculos să posezi nişte bani 
care depăşesc posibilităţile noastre, atunci posedarea de valori 
spirituale poate fi şi mai periculoasă. 

Să începem de la lucrurile materiale. în copilărie, ni s-a tot 
băgat în cap că a câştiga la loterie reprezintă o mare fericire. 
Se pare că poate fi şi invers. îmi amintesc de o întâmplare în 


legătură cu o femeie care în perioada sovietică a câştigat o 
maşină Volga. Soţul ei i-a spus să ia mai bine banii şi să-i 
cheltuiască judicios. Pentru ea însă, maşina era simbolul 
fericirii. Ea a refuzat categoric. „Noi vom avea maşină" a spus 
ea. 

Au început certurile. La câteva luni după acest incident, familia 
s-a destrămat. Femeia a început să aibă neplăceri la locul de 
muncă. în cele din urmă ea a fost concediată. Ea totuşi a fost 
nevoita să vândă maşina. Divorțul, pierderea serviciului, 
vânzarea maşinii au doborât-o şi ea a început să bea. După un 
an, o cunoştinţă a întâlnit-o şi nu a recunoscut-o. A văzut în faţă 
o persoană prost îmbrăcată, pe jumătate beată şi cu o vânătaie 
sub ochi. Valorile materiale, înmulţite brusc, ne pot îndepărta de 
divinitatea pe care o purtăm în suflet. Când un bărbat se 
întâlneşte cu o femeie, relaţiile favorabile se leagă mai cu 
seamă atunci, când el este în plan general lider în raport cu 
femeia, dar nu pentru mult timp. Dacă el va conduce prea 
puternic, femeia, în interiorul ei, va depinde total de el şi va 
începe să simtă în general o singură emoție, entuziasm, ado- 
raţie şi supunere faţă de el. Caracterul bărbatului începe să se 
strice, după care urmează soarta şi sănătatea. Dacă el nu va 
renunţa într-o mare măsură la calitatea de lider, la femeie vor 
apărea aroganţa şi sentimentul de superioritate. Acesta din 
urmă naşte uşor emoţii de dispreţ şi de condamnare. în 
asemenea condiţii, vor suferi copiii în primul rând, iar după 
aceea mama şi tatăl. Dacă bărbatul alege şi încearcă să 
păstreze pe lângă el femeia care îl depăşeşte la capitolul 
dimensiunilor interioare, el trebuie să fie pregătit pentru a fi 
înşelat şi înjosit şi aceasta nu o dată. Dacă el se va concentra pe 
sentimentul de dragoste, va renunţa la pretenţii şi la 
controlul exterior, atunci la început, foarte lent şi anevoios, iar 
apoi tot mai repede, se va ridica la dimensiunile femeii pe care o 
iubeşte şi pe care o va depăşi. Dacă el nu rezistă la mai multe 
jigniri şi înjosiri permanente, atunci nervozitatea şi disprețul 
devin principalele instrumente ale apărării lui. lar atunci, în loc 
de a mări dimensiunile personalităţii lui şi de a o „ajunge" pe 
prietena lui, bărbatul încearcă s-o tragă pe ea în jos, până la 
nivelul său. Aceasta duce însă în mod inevitabil la încercări 
periodice din partea femeii de a se elibera dintr-un asemenea 


jug. 


îmi aduc aminte de un caz pe care mi 1-a povestit un 
cunoscut de-al meu. 

— în tinereţe, am fost un ghid în turism - a tăcut o clipă 
aducându-şi aminte de acele evenimente. Şi iată, nu ştiu cum, 
- grupul meu a apărut o femeie tânără şi deosebit de frumoasă. 
Mi-a plăcut de ea din cale afară. Eu am învăţat chiar si să 
croşetez numai pentru a-i face pe plac şi mă comportam 
deosebit de delicat. La început, nu mi-a acordat nici o atenţie. 
Apoi a apărut un fel de atenţie, pe urmă un interes şi în final s-a 
născut un sentiment puternic pe care ea nu 1-a putut învin*e. 
Am făcut dragoste şi amândoi am simţit o mare 
plăcere. 

__Asta e toată povestea? m-am adresat eu cu curiozitate. 

__Nu. Povestea de-abia acum începe. 

Apoi a ieşit la iveală că ea este căsătorită şi soţul este un om 
cu totul neobişnuit şi înstărit. Ea probabil că i-a povestit despre 
sentimentele ei. Ştii cum a ieşit el din această situaţie? într-un 
mod cu totul inedit pentru poziţia sa înaltă. El o aducea la mine 
cu Volga lui, iar după două ore se întorcea şi o lua. Pe parcursul 
acestor două ore noi ne-am consacrat unui delir de dragoste. 
Aşa a adus-o la mine până când ea s-a răcorit. Dar şi eu m-am 
liniştit de asemenea. 

Dacă noi ne împovăram cu o greutate care este peste 
puterile noastre, trebuie să fim gata să avem răbdare şi să 
suportăm suferinţele pe de o parte şi să lucrăm asupra noastră 
şi să fim gata pentru o năzuinţă mult mai puternică faţă de 
divinitate pe de altă parte. Altfel, această greutate poate să ne 
strivească. 

Acum câteva ore am vorbit la telefon cu unul din pacienţii 
mei. 

Câţiva ani la rând, el a cunoscut o femeie care pur şi simplu 1-a 
distrus. A fost îndrăgostit puternic de ea şi a trecut prin multe, 
dar nu a putut să se abţină să o dispreţuiască, să se supere şi 
să fie gelos. Ea s-a comportat din ce în ce mai rău şi în cele din 
urmă s-au despărţit. 

— După o lună, am început să mă simt rău - îmi povestea el. 
Au început neplăcerile, inclusiv cele legate de sănătate. Odată 
m-am trezit de dimineaţă şi am observat că am o boală 
venerică gravă. Totul a început să se umfle şi a pornit o secreție 
abundentă. Eu am mai avut şi înainte boli venerice, dar de data 


aceasta a fost ceva îngrozitor şi s-a întâmplat foarte repede. Mi- 
am adus aminte de povestea dumneavoastră. La conferinţa în 
care ne vorbeaţi despre nişte soţi care au avut trichomonas. Ei 
au făcut câteva şedinţe de tratament, însă nu i-a ajutat nimic. 
Chiar urologul a fost uluit pentru că după ultima şedinţă de 
tratament lucrurile nu s-au îndreptat, ci dimpotrivă, s-au 
înrăutățit. Femeia a renunţat la pretenţiile faţă de soţ, precum 
şi la orice agresiune legată de dragostea din sufletul ei. S-a 
îndepărtat de tot ceea ce i-a fost drag şi a început să se roage. 
După câteva zile, au făcut o analiză de control şi aceasta a ieşit 
bine. A urmat vindecarea completă. 

Am început să compar faptele şi am ajuns la concluzia că nu 
pot s-o iert pentru ceea ce a făcut şi în subconştientul meu nu o 
absolv de vină. Toate acestea nasc agresivitate, care se 
răstoarnă şi „loveşte" în mine. Eu m-am aşezat, mi-am analizat 
viaţa şi m-am detaşat de toate, i-am iertat pe toţi şi am început 
să mă rog. După trei ore, „boala mea venerică" a trecut fără 
urme. După aceea am trăit o viaţă normală. Am mai avut femei, 
dar am fost liniştit în relaţiile cu ele. Nu demult m-am întâlnit cu 
o femeie care mi-a plăcut foarte mult şi am petrecut împreună 
o noapte. După aceasta am avut un traumatism fizic puternic. 
Puteţi să-mi explicaţi de ce? 

Data trecută dumneavoastră, v-aţi schimbat numai atât 
cât să vă treacă boala - i-am spus acestui om - dar nu a fost 
suficient pentru a vă schimba destinul. Cunoaşteţi zicala: până 
când nu tună, ţăranul nu-şi face cruce". Dacă dumneavoastră v- 
ati dus deja la Dumnezeu o dată, atunci trebuie să mergeţi tot 
timpul. Vă duceţi încet sau repede, nu contează, dar trebuie să 
mergeţi. Altfel sunetul tunetului va fi din ce în ce mai puternic, 
şi după aceea te trăsneşte şi fulgerul. In acest fel, 
dumneavoastră aţi lucrat puţin asupra eu-lui, însă sistemul 
interior al valorilor l-aţi păstrat. Dacă n-aţi trecut încercarea cu 
acea femeie, înseamnă că dependenţa de fericirea umană a 
crescut brusc. Pentru a lucra asupra dumneavoastră, înfrân- 
gerea repetată în cazul acelor situaţii s-a egalat cu situaţia 
planului fizic real, dumneavoastră trebuie să întoarceţi pe toate 
feţele, mental, una şi aceeaşi situaţie cam de 300 de ori. V-aţi 
oprit chiar la început şi aţi avut o atitudine foarte superficială 
faţă de acest lucru. Acum vă întâlniți cu o femeie faţă de care 
aveţi un sentiment real. Dependenţa faţă de ea şi agresivitatea 


cresc aidoma unei avalanşe. Şi iată, nu după 20 de ani, ci după 
câţiva ani se va transforma într-un program de autodistrugere şi 
în consecinţă - în traumă. 
La dumneavoastră poate să se înfiripe un sentiment de trei ori 
mai puternic până la întâlnirea cu femeia în plan fizic şi real. 
Dacă vrem să fim exacţi, atunci sentimentele încep până la 
apariţia evenimentului. Şi de data aceasta aţi putea să nu mai 
treceţi încercarea, de aceea pe dumneavoastră vă frânează cu 
mult înainte şi vă încurcă în cazul unui contact viitor cu această 
femeie. A treia oară poate să „vă surprindă" nu după situaţie, 
nu în timpul desfăşurării ei, ci până la aceasta. Nu numai că nu 
veţi reuşiţi să aveţi o desfătare cu femeia iubită, dar nici măcar 
nu vă veţi întâlni cu ea. Pot apărea îmbolnăviri grave pe un 
drum neted, fără nici un motiv vizibil şi nu va exista nici o 
logică, întrucât îmbolnăvirea a apărut nu din trecut, ci din viitor. 
Ştiţi, mi-a spus un preot: „A rămas mult mai puţin timp decât 
credem noi". Cu cât depindem în interior mai puternic de 
valorile umane, cu atât mai încet avansăm. Cu ce diferă 
organismul viu de mediul înconjurător? în mediul înconjurător 
temperatura creşte sau scade. în organism este stabilă. Stabili- 
tatea compoziţiei chimice permite pentru o perioadă să supra- 
vieţuiască organismul în condiţiile care sunt fireşti pentru 
existenţa lui. Organismul ia din mediu tot ceea ce contribuie la 
dezvoltarea lui, adică izvorul de dezvoltare transferă din mediu 
în el însuşi tot ce este necesar. Cu cât este mai mare inerția 
unui asemenea proces, cu atât mai mult trăieşte organismul. 
Există homeostază fizică şi există homeostază spirituală. La 
fiecare dintre noi, au loc evenimente în viaţă care ne permit 
dezvoltarea capacităţii, a intelectului şi a spiritualităţii. lar 
atunci când factorul de constrângere sau favorabil a dispărut, 
iar noi continuăm să ne perfecţionăm intelectul nostru, 
capacitatea noastră, spiritualitatea noastră, aceasta înseamnă 
de asemenea schimbarea izvorului de dezvoltare din mediul 
înconjurător în interior. 
Când trăim flacăra iubirii umane iar apoi durerea legată de 
destabilizarea ei, cu cât încercăm mai mult să păstrăm 
dragostea, cu atât acest izvor al dezvoltării îl transformăm în 
noi. Mediul înconjurător nu ne mai împinge spre dragoste şi nu 
există nici o condiţie pentru a o păstra, dar noi continuăm să 
trăim prin iubire. Cu cât noi, în permanenţă şi fără oprire, 


încercăm să păstrăm impulsul dragostei către Dumnezeu, cu 
atât mai mult păstrăm dragostea faţă de un alt om fără să 
existe vreo rațiune vizibilă şi cu atât mai mult păstrăm 
moralitatea, corectitudinea şi bunătatea, când condiţiile externe 
nu contribuie la aceasta. Cu cât prin antrenament minim are loc 
în noi o dezvoltare accelerată a intelectului şi a capacităţii, cu 
atât mai puţin suntem supuşi îmbolnăvirii. 


Cum să facem să nu ne supărăm? 

Regula principală este cunoscută: trebuie deconectată logica 
umană şi simțită cea divină. Cu cât putem să simţim mai mult 
timp divinul în sufletul nostru, cu atât mai mult dispare 
agresivitatea şi cu atât mai mult logica umană rămâne numai 
umană. Dar omul este fiinţă duală şi are nevoie de logica 
umană atât pentru a dirija situaţia, cât şi pentru apărare. După 
mai mulţi ani, am ajuns la o gândire clară şi simplă: se pare că 
ura, supărarea, disprețul constituie pur şi simplu încercarea de a 
controla cu alte mijloace. Supărarea, indignarea şi jignirea 
constituie o formă de conducere a altor oameni. Arătându-ne 
propria jignire, noi încercăm să conducem comportamentul altei 
persoane. De aici putem trage o concluzie simplă şi minunată: 
dacă noi învăţăm să conducem situaţia altfel, atunci formele 
primitive ale conducerii, adică noţiuni ca jignirea, supărarea şi 
ura pot fi înlăturate. 

Aceasta înseamnă că trebuie analizate ce forme de conducere 
există. Noi putem să conducem situaţia în prezent şi în viitor şi 
putem să conducem situaţia schimbându-ne. Conducerea 
superioară a situaţiei se înfăptuieşte prin iubirea divină. 
Dumnezeu conduce lumea. Aceasta înseamnă că prin iubire noi 
putem să depăşim limitele Universului, iar deplina conducere a 
situaţiei, dacă noi ne aflăm în întregime în ea şi depindem de 
ea, este imposibilă. Dacă noi conducem situaţia năzuind spre 
Dumnezeu, atunci avem informaţia deplină, iar traumatismul 
psihic profund nu este posibil. Ca să conduci ceva, este nevoie 
să ai o informaţie cât se poate de completă despre acel ceva. în 
iubirea divină, informaţia este absolută. în timp ce la 
dumneavoastră creşte iubirea pentru divin, va creşte şi 
posibilitatea de a conduce lumea. Al doilea nivel este mult mai 
limitat. Acesta este de fapt conducerea strategică. 


întrucât acesta este un nivel de cunoaştere, atunci aici 
momentele de forţă sunt inevitabile, însă sunt minimale. 
Această metodă oferă o restituire mai rapidă, deşi, bineînţeles, 
cedează în faţa primei metode. 

Metoda a treia este cea tactică. Se referă la momentul când 
dorim să corectăm o situaţie acum sau în viitorul apropiat. 
Aceasta este în general o metodă de conducere prin forţă. 
Dacă omul nu ştie deloc să conducă, el merge fie spre o jignire 
permanentă, nemulţumire şi pretenţii, fie spre Divinitate şi 
atunci iubirea care sălăşluieşte în sufletul lui îl ajută să dez- 
volte, obiceiuri de a conduce fără a face vreo şcoală în această 
direcţie. Sau dacă omul învaţă în permanenţă să conducă, 
atunci logica lui din agresiv-atacatoare se transformă într-una 
h nătate şi supunere. în cazul acestei conduceri găsim din ce în 
ce mai multă iubire şi stare Divină. 

Unul din principiile de bază este: nici un proces nu trebuie - 
intervină deodată. Fiecare are inerția sa. lată de ce răbufnirile 
singulare ale conducerii nu au nici un efect. Mai există o 
regulă: conştiinţa nu poate niciodată să conducă în totalitate 
situaţia. Un alt lucru important este: încercarea de a conduce 
situaţia în problemele mărunte duce la un imens consum de 
forţă şi în ultimă instanţă duce la pierderea 
conducerii. 

încă o legitate: 

Orice eveniment este legat de Univers. lată de ce la nivel 
exterior, evenimentele se controlează destul de uşor. La nivel 
interior, ele se controlează slab. La nivel profund este 
imposibilă dirijarea conştiinţei, iar încercarea de a face acest 
lucru costă scump. 

Cum procedăm într-o situaţie obişnuită? Când suntem lipsiţi 
de posibilitatea de a conduce în mod tactic, adică conectând 
planul exterior, energia nevalorificată „o îndemnăm" înăuntru, 
iar ea se transformă în supărare, indignare, condamnare. Dar 
se poate, dacă nivelul tactic este strâns unit, să se treacă la 
nivelul strategic. Dacă nivelul strategic este de nepătruns, 
soluţia este dezicerea de ceea ce este uman şi trecerea la 
divinitate. 

Cu mulţi ani în urmă, savanții au realizat următorul experiment. 
Un grup de maimute au fost speriate cu nişte sunete puternice. 
Sursa care a provocat frica nu era vizibilă, iar grupul aflat în 


panică a umblat dintr-un colţ în celălalt pe teritoriul aflat la 
dispoziţia lor. înainte de aceasta, una dintre maimute a fost 
legată puternic; în timp ce celelalte fugeau dintr-un colţ în 
celălalt ea a stat nemişcată iar ca rezultat a făcut un infarct. 
Când animalele fug de sursa pericolului, acest lucru constituie 
unul din formele de conducere tactică a situaţiei. Dacă această 
posibilitate este închisă, atunci energia trece în interior şi-l 
macină. Ce concluzii trebuie să tragem din acest lucru? 

Prima concluzie: posibilitatea de a conduce o situaţie nu este 
depăşită niciodată 100%, adică dacă sunteţi legat de mâini şi 
picioare, atunci dumneavoastră puteţi să mişcaţi degetele. A 
doua concluzie: dacă omul conduce situaţia la al treilea nivel, 
atunci când se închide un canal, energia trece pe celelalte, 
adică dacă a fost închisă posibilitatea tactică de a controla 
situaţia, atunci lucrează mai activ cea strategică şi divină, 
întrucât canalele divine nu sunt oprite niciodată, atunci mare 
parte a energiei trebuie să meargă tocmai într-acolo, iar apoi la 
dirijarea strategică şi cea mai mică parte a energiei la 
conducerea tactică. Atunci, în orice situaţie, la om nu se mai 
naşte înrăirea şi în loc de degradare are loc accelerarea 
dezvoltării. Eu îmi aduc aminte de încercările mele de a 
dezvolta formele de conducere. Dacă presupunem că dumnea- 
voastră aveţi o posibilitate de a conduce situaţia, pierderea 
acesteia v-ar duce la mânie şi supărare. Dacă aveţi însă zeci de 
metode de conducere a situaţiei date, atunci aveţi şanse mult 
mai mari de a transforma energia distructivă a supărării în 
energie creatoare. 

Să presupunem că într-un magazin, vânzătorul s-a comportat 
incorect. Doriţi să cereţi cartea de reclamaţii, dar apoi înţelegeţi 
că o asemenea carte nu există. Deci, posibilităţile 
dumneavoastră s-au epuizat şi apare supărarea şi con- 
damnarea. Dar dacă dumneavoastră puteţi să-l chemaţi pe 
directorul magazinului sau să-i explicaţi calm vânzătorului că nu 
are dreptate, atunci posibilităţile dumneavoastră se lărgesc. O 
dată am intrat în magazin şi m-am adresat vânzătoarei: 

— Pot să cumpăr la dumneavoastră zece pachete de 
polietilenă? 

Ea s-a uitat la mine cu indiferenţă: 

— Nu, nu se poate. 

— Dar cinci? 


— Tot nu se poate. 

— Dar măcar unul nu se poate cumpăra? 

Vânzătoarea a ridicat din umeri. 

— Nu se poate. Noi nu vindem în general aşa ceva. 

Eu am plecat cu un sentiment de mâhnire în suflet. Atunci 
încă nu exista nici una din cercetările mele. Acum însă îmi era 
clar că eu m-am ataşat de ideal şi pe mine m-au lecuit prin 
vânzătoare. Eu încă nu ştiam că în primul rând trebuie să te pui 
pe tine în ordine. în acel moment eu am simţit pur şi simplu că 
port în piept o puternică iritare şi aceasta îi poate dăuna fie ei, 
fie mie. M-am întors în magazin şi m-am dus din nou la 
vânzătoare: 

Doamnă, scuzaţi-mă, dar dumneavoastră sunteţi prost 
crescută. Trebuia să-mi spuneţi de la bun început că nu vindeţi 
aşa ceva - i-am zis, iar apoi m-am întors şi am plecat. 

Sufletul mi s-a uşurat dintr-odată. Aceasta înseamnă că 
iscusinţa de a formula pretenţia şi de a o pronunţa poate ajuta 
foarte mult la păstrarea sănătăţii. 

Un alt exemplu. Nu demult am fost la Marea Mediterană. M- 
am dus să mă scald, să fac baie puţin mai departe de plaja 
orăşenească, pe malul stâncos. Acolo nu era multă lume. Malul 
era presărat temeinic cu murdărie, cu sticle de plastic, cutii de 
tablă şi borcane. Ceea ce era mai trist: în mare, unde am înotat 
cu ochelari subacvatici, era de asemenea plin de murdărie. A 
fost dureros să contemplu cum moare natura, iar eu iubesc 
marea în mod deosebit. Pentru mine, să văd fundul mării 
murdărit a fost o traumă psihică. In asemenea condiţii nu se 
poate sta mult timp. Supărarea pătrunde adânc în tine şi duce la 
îmbolnăvire. Trebuie făcut ceva. In primul rând, m-am pus în 
rezonanţă cu planul divin. Totul se naşte, trăieşte şi moare. Mai 
devreme sau mai târziu moare Pământul, mor pădurile, râurile şi 
mările. De aceea suferinţa lăuntrică este inutilă şi chiar peri- 
culoasă. Energia a fost solicitată şi la nivel uman. Eu am 
elaborat un plan strategic. M-am gândit să scriu la ziar, să încerc 
să sesizez organele locale, pentru ca măcar să fie puse 
tomberoane pentru gunoi şi pe tăblii să se scrie rugămintea de a 
nu se murdări marea şi malul. Dar, având în vedere că eu nu 
locuiesc în această ţară şi nu cunosc limba, existau puţine şanse 
de a schimba situaţia. lar sufletul nu putea să accepte cutiile şi 
sticlele de plastic de pe fundul mării. Atunci, eu m-am scufundat 


şi am început să adun de pe fundul mării toată murdăria, 
depozitând-o pe mal. La început am simţit în piept o durere 
sufletească şi nemulţumire. Treptat, acest sentiment a dispărut. 
Am venit în fiecare zi pe plaja aceasta stâncoasă şi m-am 
ocupat câteva ore de căutarea şi înlăturarea murdăriei de pe 
fundul mării. Cu timpul am simţit o deosebită satisfacţie, cu 
nimic mai prejos decât satisfacția de a privi bancurile de peşti. 

Primesc multe întrebări în legătură cu modalitatea în care se 
păstrează şi se întăreşte familia. 

Acum aproximativ un an, m-am lovit de o situaţie care m-a 
ajutat să înţeleg ce este familia. La o pereche de tineri se 
destramă familia. O prietenă a soţiei, din senin a început să-i 
spună soţului că soţia îl înşeală. Soţul a căpătat un complex 
puternic, pe care nu 1-a putut depăşi nicicum. Soţia a început şi 
ea să se chinuiască. Soţul s-a dus la o anumită clarvăzătoare şi 
ea a confirmat următoarele: 

— Da, exact, soţia te înşeală. 

Şi iată că eu stau şi le explic soţilor ce s-a întâmplat: 

— Dumneavoastră, în interior, v-aţi ataşat aşa de mult unul 
de celălalt încât poate să se termine trist pentru amândoi. 
Dumneavoastră priviţi relaţiile sexuale şi le consideraţi de 
neclintit şi chiar şi gândul în legătură cu faptul că ceva se 
destramă, vă imprimă frică. Primul lucru ce trebuie făcut este 
ca începând de acum să înlăturați toate supărările unul faţă de 
celălalt şi să vă rugaţi pentru urmaşi. 

Mă adresez soţului: 

— Inchipuiţi-vă că soţia v-a înşelat cu adevărat, scuipaţi şi 
uitaţi. Aceasta este la urma urmei salvarea dumneavoastră. 

— Am încercat, dar nu am reuşit, a răspuns soţul. 

WE Să nu vă limitați la o singură încercare, continuaţi mai 
departe. închipuiţi-vă că în ultimii ani aţi fost impotent, dar 
familia s-a păstrat. în ceea ce priveşte întâlnirile sexuale ale 
s*ţ'ei, priviţi lucrurile cu totul altfel. Pentru dumneavoastră 
principalul va deveni nu patul, ci relaţiile prieteneşti. Sau în- 
chipuiţi-vă că aţi murit şi modelaţi viaţa soţiei fără 
dumneavoastră adică ea se va căsători cu altcineva şi va naşte 
copii pentru acesta. Asta e viaţa şi orice fericire în viaţă nu 
poate fi mai presus decât scopul suprem ci numai un mijloc. 

Eu am vorbit cu soţii şi am încercat să înţeleg ce anume din 
caracterul lor, din concepţiile lor despre lume a provocat ase- 


menea probleme. Când vrei să ajuţi pe cineva, posibilităţile 
cresc de nenumărate ori. Una dintre cunoştinţe mi-a spus: 

— Din punct de vedere biologic omul este astfel construit, 
încât îl poate ajuta pe altul într-o măsură mult mai mare decât 
pe sine însuşi. 

Şi tocmai în acest moment, din dorinţa de a ajuta, s-a născut 
înţelegerea situaţiei. 

Prin momentele sexuale noi ne legăm foarte puternic de 
fericirea umană - le-am spus eu soţilor. Când căsătoria este 
bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelun- 
gată. Când sentimentele slăbesc, intervine înşelarea, iar căs- 
nicia se destramă. Tatăl prietenului meu 1-a sfătuit: "Vrei să ai o 
familie normală? Căsătoreşte-te cu o femeie care îţi este 
prietenă. Când sentimentele sexuale se transformă în cele de 
prietenie, atunci, când se vor clătina relaţiile sexuale, familia va 
rezista". 
în consecinţă, dacă dumneavoastră, împreună cu toată familia 
mergeţi în excursie, faceţi o anumită activitate împreună, în 
permanenţă vă oferiţi unul altuia căldură, atenţie şi respect, 
atunci sentimentele dumneavoastră umane se transformă mai 
repede în cele divine. Cu cât acordaţi mai multă atenţie 
dragostei şi căldurii reciproce cu atât mai puţin ti depinde de 
relaţiile sexuale. Cu cât noi stopăm mai mult 'erderea iubirii din 
suflet, căutând pentru aceasta un anumit motiv, cu atât 
începem să cădem în dependenţă de valorile umane. 

Serghei Nicolaevici, în cartea a patra, în capitolul "Iubire şi 
morală" dumneavoastră trataţi fraze din Evanghelie: "cei săraci 
cu duhul"... şi afirmaţi că pentru aceştia: ticăloşi, mârşavi, 
trădători etc, sentimentul iubirii este mai aproape şi mai pe 
înţeles decât pentru deştepţi, morali, etc. 

Dar este limpede că ticăloşii şi mârşavii nu au idee în general 
despre existenţa iubirii. Vă rog să explicaţi gândurile 
dumneavoastră mai departe. In legătură cu aceasta, 
dumneavoastră prezentaţi un exemplu al unui cântec despre 
iubire, cântecul lui V. Văsoţki: 

"— Stai fraiere, nu vezi că e o zoaie C-un ochi 
umflat şi strâmbă la ţurloaie 
Stai, fraiere, nu ştii că-i turnătoare? — Mă doare-n cot, o vreau 
mai tare!" Oare aici este vorba de iubire şi nu pur şi simplu de 
faptul că o „doreşte"? 


Dacă omul pur şi simplu "o doreşte", el nu va spune că i se 
hotărăşte destinul. în acest cântec mai sunt versuri: "Astăzi 
dumneavoastră nu mă murdăriţi, astăzi dumneavoastră nu mă 
mai interesaţi" - înseamnă că are ce să murdărească? Poate că 
eu am exagerat datorită elanului polemic, spunând că este 
vorba de cel mai bun cântec al lui Vâsoţki despre iubire, dar 
faptul că acest cântec este despre iubire este o convingere a 
mea. Fiecare vorbeşte despre iubire în felul lui şi nu se poate 
încadra acest lucru în nişte stereotipuri. lar faptul că dumnea- 
voastră i-aţi privat de sentimentul dragostei pe ticăloşi şi 
mârşavi, aici mi se pare că v-aţi grăbit. Doar nimeni nu se 
consideră pe sine talpa iadului. Noi cu toţii încercăm senti- 
mentul iubirii. Dar pur şi simplu la ticăloşi acest sentiment poate 
lua o formă urâtă, iar la omul bun, cumsecade, el se poate 
prezenta mult mai frumos. Dar dacă omul cumsecade şi bun 
consideră principiile şi idealurile sale ca un scop în sine, atunci 
el va omori iubirea mult mai repede decât cel care nu este 
cumsecade şi este rău. 

Este mult mai uşor să ierte şi să uite jignirea şi insultele un 
ţăran needucat şi analfabet decât un boier spiritual şi educat. 
Când neamul aristocrat a început să moară, domnii se căsă- 
toreau cu ţărance analfabete şi lipsite de învăţătură. Au apărut 
moştenitorii şi neamul a supravieţuit. Deseori natura ne 
limitează şi pe noi, şi pe copiii noştri în aptitudini, intelect şi 
spiritualitate tocmai pentru a nu uita că iubirea este mai 
importantă decât toate. 

Ce puteţi spune despre Rusia de azi? 

Cred că avem un popor talentat, şi o ţară lipsită de talent. 
Talentul poporului se explică printre altele prin faptul că 
idealismul şi materialismul, ştiinţa şi religia, modurile de cr'ndire 
occidental şi oriental au putut să se unească în sufletul mului 
rus. în stat, acest echilibru încă nu s-a realizat. De aceea, Rusia 
balansează succesiv între ruble şi idealuri. Acum eu cred că 
Rusia, ca stat, va putea să unească cele două tipuri 
contradictorii de gândire şi să creeze o gândire nouă. Cu atât 
mai mult cu cât există un precedent în această ţară, adică 
reformele lui Petru l. 

Acum trei luni, vara, fiul meu a început dintr-o dată să repete: 
"Eu sunt bun, eu sunt bun". Eu l-am întrebat: 

— Dar oare înainte ai fost rău? 


— Da, înainte am fost rău şi acum sunt bun. 
Spuneţi-mi de ce poate fi legat acest lucru şi dacă 
pentru copil este util. 
în prima perioada, când noi înţelegem că oamenii care ne 
înconjoară nu sunt vinovaţi, iar ca să-i învinuim este un 
nonsens, prin aceasta perioada trecem destul de repede. A 
doua perioada este să înţelegem că noi de asemenea nu 
suntem vinovaţi şi că disprețul faţă de noi şi profunda 
nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de 
Dumnezeu. Aceasta perioada se depăşeşte destul de greu şi 
chinuitor. Când înţelegem că nu există vinovaţi, atunci noi, 
încet şi chinuitor, parcurgem prima fază care se numeşte "a 
învăţa să nu omori dragostea". Dumneavoastră aţi început să 
învăţaţi să vă schimbaţi, dar profunda nemulţumire de sine, de 
situaţie şi de destin au rămas foarte puternice. Fiul 
dumneavoastră v-a ur-mat exemplul şi în mod intuitiv încearcă 
să oprească în sine programul de autodistrugere. Atunci când 
el spune: "Eu sunt bun, eu sunt bun" - atunci pretenţiile faţă 
de sine sunt înfrânate şi aceasta îl ajută să-şi păstreze iubirea. 
Mi-am adus aminte despre această problemă când am stat la 
coadă în Ambasada Israelului. Am fost invitat să ţin o 
conferinţă în Israel. Oamenii deja mă aşteptau şi unul din 
iniţiatori a trimis o invitaţie. Şi iată că stau la coadă şi aştept 
rezultatul. leri m-a înţepat ficatul. Eu m-am uitat să văd despre 
ce e vorba. Era vorba de condamnarea unui grup mare de 
oameni de pe teritoriul Israelului. Totul era clar. Nu îmi vor da 
viză. Ştiu deja că nu o să primesc viza, dar stau totuşi la coadă 
şi încerc să înăbuş o uşoară iritare. Şi deodată, pe neaşteptate, 
îmi vine în minte: "Dar eu am posibilitatea excepţională de a 
lucra asupra mea". 
Nu demult eu le-am explicat pacienţilor: 
„Una din cele mai bune metode de a stăpâni ofensa este dea 
o considera ca o posibilitate minunată de a lucra asupra propriei 
persoane şi de a te schimba". După 10-15 minute îmi vor 
comunica refuzul şi o să-mi răbufnească sentimentul de ofensă 
şi nemulţumire. In prezent, încă nu se desfaşurase situaţia 
reală. Ea dormita. Pe neaşteptate, îmi vine în minte că în anii 
care au trecut, eu am lucrat cu situaţii care au avut deja loc. Mi- 
am adus aminte ofensele şi nemulţumirile mele. Aceste 
situaţii le-am trăit din nou şi m-am pus în ordine. Dar emoţiile 


amintirilor sunt mai slabe decât cele reale de câteva sute de ori. 
lar eu trebuie apoi de zeci şi sute de ori să limpezesc aceste 
situaţii pentru a mă pune în ordine. 

Eu evaluez în minte ce emoţii o să mă cuprindă peste 10-15 
minute. Şi astfel constat sentimente de ofensă faţă de alţi 
oameni, nemulţumirea de sine şi de situaţie, precum şi de 
destinul meu. încep să mă pregătesc şi îmi repet încet: "Nimeni 
nu este vinovat de necazurile mele. Totul se petrece din voia lui 
Dumnezeu. Eu nu mă supăr şi nu condamn pe alţii. Totul este 
din voia lui Dumnezeu." Cele 10 minute care au mai rămas mi 
le ocup prin a mă pune la punct. Deodată se strigă numele 
meu. Mă apropii încet de ghişeu şi văd o femeie care îmi 
înapoiază cu compasiune documentele: 

— Nu aţi demonstrat că cei care v-au invitat sunt rudele 
dumneavoastră motiv pentru care nu putem să vă acordăm 
viza. 

Mă îndepărtez de ghişeu zâmbind. Emoţia aşteptată a trecut. 
Sentimentul de iritare şi de ofensă a început să mă cuprindă. 
Mă minunez în sinea mea: "Deşi am fost pregătit pentru aşa 
ceva, de unde aceste emoţii puternice?" O explicaţie simplă mi- 
a dat soţia: 

— Tu ai planificat totul, până la cele mai mici amănunte. 

Ai calculat cu cine te duci şi cu cine te întâlneşti. Călătoria a 
devenit pentru tine o realitate. Şi iată de ce reacţionezi atât de 
dureros la schimbarea acestei călătorii. 

— E o idee interesantă, m-am gândit eu. De acum în colo, 
de fiecare dată când voi planifica ceva în detaliu, pentru sfârşit 
trebuie să-mi închipui un eşec total al planurilor mele şi 
trebuie să repet: "Doamne, facă-se voia Ta în toate". Atunci nu 
vor mai exista ataşamente. 

Acum însă, eu trebuie să mă descurc cu sentimentele de 
agresiune care mă cuprind. Agresiunea faţă de alţii, slavă 
Domnului, a dispărut. Continuă ofensa adusă mie şi destinului, 
încep să repet: 

Eu sunt bun, la mine totul e bine, Doamne, facă-se Voia Ta. 

După 5 minute, am senzaţia unei liniştiri evidente. Zâmbesc 
din nou. Va fi nevoie ca în fiecare dimineaţă să-mi închipui 
jignirile şi insuccesele posibile şi va trebui să lucrez asupra lor 
din timp, atunci voi putea să lucrez asupra mea cu eficienţă în 
momentul izbucnirii nemulțumirii sau a ofensei, iar o 


asemenea muncă va fi de o sută de ori mai eficientă decât 
acele eforturi pe care le depun după o zi sau două după ce 
situaţia a avut loc. 

Mulţi m-au întrebat cum să mărim eficienţa muncii asupra 
propriei persoane. Mi-aduc aminte cum anume am încercat să 
explic timp de câteva ore unei paciente că ea trebuie să-şi 
schimbe atitudinea faţă de bărbatul ei şi faţă de lume. Ea a 
plecat şi a lucrat asupra persoanei sale. S-a întors şi a încheiat 
discuţia cu una şi aceeaşi frază. 

— Eu nu înţeleg totuşi ceva. 

— Ascultaţi, omul înţelege prin sentimente, iar dumnea 
voastră nu puteţi simţi. La dumneavoastră nu lucrează simţul, 
de aceea nu mă înţelegeţi. Până când nu vă iertaţi soţul, nu 
scăpaţi de sentimentele negative, nici munca dumneavoastră 
asupra propriei persoane nu va avea efect. 

— Dar cum pot să-l iert, dacă el în permanenţă mă 
asupreşte şi mă înjoseşte, - a început să plângă femeia. 

— Ascultaţi, fie vă depăşiţi propria condiţie, fie nu, - i-am 
spus pe un ton ridicat. 

— lar dumneavoastră să nu ţipaţi la mine, - a spus 
plângând femeia. 

_— Ce să fac dacă dumneavoastră nu vreţi să mă înţelegeţi, 
am întrebat-o eu agitat, apoi m-am oprit, am ridicat mâinile şi 
i-am spus: 

__Bine, mă predau. Eu nu vă pot ajuta. 

__Trebuia să-mi spuneţi de la început că nu puteţi să mă 
ajutaţi, a continuat să plângă supărată femeia. 

Apoi s-a ridicat şi a plecat. Istovit, mă culc pe masă şi încerc 
să mă deconectez de ea, dar ceva mă împiedică să fac acest 
lucru. După câteva minute, cineva deschide uşa. Ridic capul şi 
o văd din nou pe aceeaşi femeie. 

— Pot sa mă înscriu la rând şi peste o lună sau două sa vin 
din nou la dumneavoastră în audienţă? - mă întreabă ea. 

Eu dau din umeri: 

— înscrieţi-vă, înscrieţi-vă. Toate cele bune. 

Timp de 10-15 minute mă odihnesc. După ce îmi revin, 
continuu audiența. Discut cu următorul pacient, iar când 
intervine o pauză, mă gândesc din nou la această situaţie de 
neînțeles. După 2-3 audienţe pe mine mă înţelege oricine. De 
ce în acest caz totul s-a încheiat fără un rezultat? Ce a îm- 


piedicat posibilitatea să înţeleagă şi să simtă ceea ce i-am 
spus? Eu o cercetez de la distanţă şi văd moartea copilului în 
timpul sarcinii. In acest caz există ceva în legătură cu uciderea 
iubirii. judecând după toate, acest lucru a împiedicat posi- 
bilităţile ei. Mă întorc din nou la pacienta din faţa mea şi 
continuu să discut cu ea. 

A trecut o oră. Acum în uşă trebuia să apară următorul pacient. 
Se deschide uşa şi o văd din nou pe aceeaşi femeie: Eu vreau 
să mai încă o dată, a spus ea. 

îmi vine să mă ascund sub masă, dar nu arăt acest lucru. 
Obosit, dau din mâini către ea: 

— Intraţi, luaţi loc. 

— Ştiţi dumneavoastră - spune ea - eu vreau să vă 
povestesc faptul că până la căsătorie am avut o idilă cu un 
bărbat. Am rămas gravidă cu el. Când am avut trei sau patru 
luni de sarcină, el m-a înşelat. Eu am simţit acest lucru, iar mai 
târziu am aflat. L-am iertat, dar copilul a murit în pântece. 

— L-aţi iertat, am spus eu, dar sufletul dumneavoastră nu 
1-a iertat. Prea multe pretenţii profunde purta sufletul dumnea 
voastră în el. In viaţa anterioară, v-aţi simţit superioară, mai 
cumsecade şi mai înţeleaptă decât soţul dumneavoastră. Pentru 
ca să dispreţuieşti pe cineva şi să-l condamni trebuie să te 
simţi superior obiectului condamnării şi dumneavoastră l-aţi 
asuprit pe soţ şi în sinea dumneavoastră l-aţi înjosit. în con 
secinţă, nu aţi putut să acceptaţi nici măcar în gând o înjosire, 
în viaţa actuală, aţi început să vă schimbaţi în bine. Dar 
sufletul dumneavoastră nu ţine pasul cu dumneavoastră. 
Mergeţi şi rugaţi-vă, debarasându-vă de orice agresiune faţă de 
iubire şi atunci va fi mai uşor să apară schimbări profunde. 

După câtva timp, ea revine din nou. Este un alt om. Altă 
înfăţişare a feţei, alte gesturi. 

— Ştiţi ceva? Sufletul meu zâmbeşte - spune ea. 

Eu încerc de asemenea să zâmbesc: 

— Ei, slavă Domnului, vedeţi, totul este bine. 

Ea pleacă. 

Eu stau şi mă gândesc. Un progres brusc are loc la solicitări, 
uneori foarte mari. încă din frageda copilărie eu am observat 
că pot să rezolv şi să înţeleg orice problemă. Dacă nu 
înţelegeam ceva şi nu puteam rezolva acum eram conştient voi 
înţelege peste 5-10 ani şi niciodată nu uitam aceasta. în fiecare 


săptămână mi s-a schimbat efectiv imaginea concepţiei despre 
lume. Dar niciodată nu am avut sentimentul că am o soartă 
grea. Explicaţia a venit de la sine. Când am început să lucrez 
însă cu structuri karmice, am început să scârţâi din toate 
încheieturile şi aproape de fiecare dată am avut impresia că nu 
voi reuşi, că acest lucru este peste puterile mele. Dacă nu intri 
în panică şi te stăpâneşti, atunci la urma urmei ajungi la bun 
sfârşit. Lucrurile neînsemnate, nuanțele, au părut că au 
căpătat însemnătate şi totul a devenit foarte clar. Următorului 
meu pacient i-am explicat: 

— înţelegeţi că a spune: „Doamne, iartă-mi păcatele, 
Doamne, dă-mi sănătate "este un nonsens. lar dacă veţi 
spune: "Doamne, înlătură din sufletul meu ofensa", nici asta nu 
înseamnă mare lucru. Dacă sufletul dumneavoastră doarme 
care este eficienţa rugăciunii? Amintiţi-vă de situaţiile când aţi 
fost puternic ofensat sau când aţi pierdut ceva ce pentru dum- 
neavoastră a fost foarte scump. în acel moment aţi încercat din 
răsputeri să salvaţi şi să păstraţi dragostea faţă de Dumnezeu. 
Dacă dumneavoastră simţiţi ce a rezultat, atunci începeţi să vă 
rugaţi. Numai atunci rugăciunea dumneavoastră va avea efect. 

La câteva minute după acest pacient, a intrat o fată căreia 

am început să-i explic următoarele: 

— Noi toţi ne hrănim cu dragoste aşa cum frunzele se hrănesc 
cu umiditatea provenită de la rădăcini. Rădăcinile nu se văd, dar 
fără ele plantele nu pot trăi. Divinitatea se află în afara timpului 
şi spaţiului. Dar când divinitatea intră în contact cu umanul, 
acesta din urmă trebuie să se închidă, să se strângă, întrucât 
altfel va muri, se va descompune. Cele mai mari porţii de iubire 
le primim după îmbătrânire şi moarte. A primi aceste porţii şi a 
rămâne în viaţă au putut numai câţiva din întreaga istorie a 
omenirii. Porții mai mici de iubire putem primi când suntem 
bolnavi şi nefericiţi, când suntem ofensaţi şi înjosiţi şi când 
lucrăm asupra noastră în mod voluntar pentru a înlătura tot ce 
este uman în conştiinţă în general. 
Dacă noi lucrând asupra noastră, nu vom reuşi până la capăt, 
atunci începem să fim ajutaţi prin ofense şi înjosire, apoi prin 
boală şi nefericire, iar după aceea prin îmbătrânire şi moarte. Cu 
cât simţim mai puternic eu-1 nostru divin, cu atât mai uşor este 
să primim o nouă porţie de dragoste divină şi să salvăm prin 
aceasta umanul de la destrămare. Perceperea eu-lui nostru 


divin nu apare de-odată. Ea trece prin câteva etape. La început, 
învăţăm pur şi simplu să vedem divinul. Apoi învăţăm să 
păstrăm în noi scânteia divină. Pe urmă, aceste scântei, 
aprinzându-se periodic în sufletul nostru, apar din ce în ce mai 
des şi treptat se contopesc în eu-1 nostru divin. Şi apare ca un 
fel de intermediar între eu-1 nostru adevărat care sălăşluieşte în 
Dumnezeu şi în iubire şi eu-l nostru uman, închis în corp şi 
conştiinţă. Astfel, primul stadiu constă în a învăţa să vedem 
divinul. Aceasta însă nu se poate face dacă nu aţi oprit 
mecanismul de reprimare a iubirii. Dumneavoastră o să vedeţi 
divinul. în mod automat, se declanşează programul de nimicire 
a iubirii. întrucât divinul nu poate fi omorât, atunci acest 
program se întoarce şi vă omoară pe dumneavoastră, înseamnă 
că primul lucru ce trebuie făcut este să învăţăm să nu omoram 
iubirea. Pentru aceasta este nevoie ca prin pocăinţa "ntregului 
neam să îndepărtăm de la sine şi de la urmaşi orice dorinţă de a 
reprima iubirea atât în alţii, cât şi în noi. Trebuie înţeles şi 
simţit că nu există vinovaţi. Cunoaşterea lui Dumnezeu 
începe cu iertarea. Dacă dumneavoastră veţi simţi că nu veţi 
atenta la iubire, aceasta nu înseamnă că în adâncul sufletului 
dumneavoastră se petrece acelaşi lucru. Nu vă amă-ffiti înainte 
de termen. Continuati să lucraţi. Apoi începe etapa a doua. 
Dumneavoastră deja nu mai omorâţi iubirea, nu o reprimaţi. 
Apropo, dacă dumneavoastră vă este ruşine să exprimaţi 
sentimentul de dragoste, precum şi sentimentele pozitive, 
atunci, prin aceasta, le suprimaţi. Ca urmare, iată al doilea 
stadiu, adică păstrarea iubirii indiferent ce s-ar întâmpla, 
închipuiţi-vă ceva ce este şi poate fi cel mai scump pentru 
dumneavoastră, iar pe urmă închipuiţi-vă că l-aţi pierdut şi 
încercaţi din toate puterile să păstraţi iubirea pentru Dumnezeu 
care nu numai că nu trebuie să se diminueze, ci trebuie să se 
amplifice. Şi când veţi învăţa să păstraţi iubirea, indiferent ce s- 
ar întâmpla cu eu-l dumneavoastră uman, atunci treptat veţi 
începe să simţiţi şi eu-l dumneavoastră divin. Şi atunci când 
realitatea eu-lui dumneavoastră divin va întrece eu-1 dumnea- 
voastră uman, atunci dependenţa de toate valorile umane va fi 
în sfârşit depăşită. 

Este dăunător să port inele pe mână? 
Când pe degete există inele, aceasta înseamnă că într-o 
oarecare măsură frânează fără voie funcţiile lor. Ca atare, 


ataşamentul faţa de aptitudini şi de intelect scade. Cerceii, de 
asemenea, în plan subtil înjosesc omul care îi poartă. Nivelul 
mândriei scade. Aceasta este util pentru femei. Probabil că 
acesta este motivul pentru care femeilor le place să poarte 
inele şi cercei. 
Pot fi mai aproape de Dumnezeu ticăloşii şi nemernicii decât 
oamenii cumsecade şi spirituali? Atunci către ce să năzuim? 
Trebuie să năzuim în primul rând către Dumnezeu şi iubire. 
Ticăloşii şi nemernicii sunt oameni care distrug valorile uma- 
ne. Dar cine-i naşte? Tocmai cei care se roagă pentru aceste 
valori umane. La cei care merg numai spre dreapta, se nasc 
copii care merg numai spre stânga. Atunci când noi ne rugăm 
pentru valorile umane, chiar dacă sunt minunate şi 
înălţătoare, atunci divinul din sufletul nostru începe să 
sărăcească. Dacă noi renunţăm la ceea ce ne-am rugat, atunci 
divinul din sufletul nostru o să se mărească. Oamenii minunaţi 
şi buni, care transformă într-un scop în sine spiritualitatea şi 
bunătatea, nasc ticăloşi şi nemernici. Aceasta nu înseamnă 
însă degradare, ci dezvoltare pe mai departe. Noi am avut o 
concepţie nejustă despre dezvoltare. S-a considerat că 
acumularea capacităţilor, intelectului, spiritualităţii, bunătăţii 
şi moralei este scopul principal al evoluţiei omului. Insă, de 
fapt, țelul principal al dezvoltării îl constituie acumularea 
iubirii în sufletul fiecărui om. Tocmai dimensiunile înălţătoare 
ale valo- rilor materiale şi spirituale pot duce la degradare 
dacă ele depăşesc cu mult rezervele de iubire din suflet. 
Imaginaţi-vă următoarea întâmplare: tatăl nu vrea să-şi 
hrănească copilul. Acesta, pentru a supravieţui, se duce pe 
stradă să cerşească. Unui trecător, care întâmplător trecea pe 
acolo, i se face milă de el, şi îi dă o bucată de pâine. In acest 
răstimp vine tatăl lui în fugă, smulge din mâna copilului bucata 
de pâine şi o mănâncă. Chiar şi un ucigaş poate fi mai milostiv 
nu-i aşa? Arta şi muzeele din Rusia se află într-o sărăcie lucie. 
Muzeele se distrug treptat. Guvernul nu a ridicat un deget 
pentru a-i ajuta. Văzând situaţia crâncenă a muzeelor, multe 
persoane au început să doneze bani pentru salvarea lor. Nu 
demult guvernul Rusiei a publicat o lege conform căreia toate 
donațiile voluntare trebuie să fie date nu muzeelor, ci 
guvernului. Noi am înţeles deja faptul că pe noi ne conduc 
oameni care nu au habar ce este moralitatea şi ce este 


economia. Dar nu este vorba de ei. Spuneţi, pentru ce este 
pedepsit poporul nostru? Pentru ce păcate i se plăteşte lui cu o 
asemenea batjocură? 

Lumea occidentală se roagă pentru bani. Şi dacă sufletul 
depinde din ce în ce mai mult de corp, atunci acesta începe 
treptat să se destrame. Orientul se roagă pentru idei, dacă însă 
corpul depinde absolut de suflet mai mult, atunci corpul, începe 
lent să piară. Dacă aceste idei nu se vor uni într-o filozofie nouă, 
ele se vor distruge reciproc. în lume această tendinţa creşte 
treptat în ultimii ani. în Rusia, tendinţa să te *ogi pentru bani, 
independenţa, s-a încheiat mereu cu catas-trofe: Novgorodul 
liber, reformele lui Stolâpin, Noua Politică Economică (NPE), 
reformele hruşcioviene, precum şi încercările periodice din 
ultimii ani. încercarea Rusiei de a se ruga pentru idei s-a 
încheiat tot cu un faliment. Astăzi, poporul fie se aruncă să facă 
afaceri, încercând să depună bani în bancă pentru procente, 
creând un mod de gândire occidental, fie invers, chemând la 
restaurarea socialismului, dorind să trăiască numai cu principii 
şi idealuri. Guvernul actual distruge cu grijă şi una şi alta. Pe 
Rusia a căzut destinul să unească materialismul şi idealismul în 
aşa fel, încât corpul să nu subjuge spiritul şi spiritul să nu 
omoare corpul. Pentru aceasta este nevoie să se ridice atât 
deasupra corpului, cât şi deasupra sufletului. în dureri şi chinuri 
să naştem o nouă concepţie despre lume apoi să o fixăm în 
constituţie şi legi. Concepţia despre lume care va acţiona pentru 
unificarea şi salvarea întregii omeniri, va păstra totodată şi 
independenţa fiecăruia. Şi cu cât mai instabilă este astăzi 
situaţia din Rusia, cu atât mai mare este dorinţa oamenilor de a 
se unifica. Cu cât mai stupid şi inconsecvent se comportă 
guvernul, cu atât mai activ devine poporul şi conştiinţa de sine 
a acestuia. Mai devreme sau mai târziu, protestul sporadic va 
îmbrăca forme şi revendicări concrete. La început va înţelege 
fiecare ceea ce nu e voie să se facă şi ceea ce este inaccesibil. 
Apoi, o dată cu înţelegerea, vor veni şi deciziile în legătură cu ce 
trebuie făcut. în Rusia sunt complet distruse toate tradiţiile. 
Astfel, totul trebuie început de la zero. Acest fapt este rău 
pentru economia ţării, dar oferă totodată posibilitatea de a crea 
o filozofie, o constituţie şi legi complet noi. Azi, oamenii din 
Orient gândesc în mod occidental, adică Orientul nu există în 
mod practic. A rămas numai Occidentul. Şi acest salt spre 


stânga este atât de puternic, încât poate duce la pieirea întregii 
omeniri. Trebuie să apară neapărat state, care în baza religiei 
să încerce să se opună acestui proces. Sau să apară curente 
politice în care totul va fi subordonat unei idei care înghite totul. 
Dar şi aceasta poate duce la pieirea omenirii. Spiritul şi materia 
luptă acum unul cu celălalt în Rusia. Şi, se prea poate, ca să nu 
existe un alt loc pe Pământ unde această luptă să se încheie cu 
un echilibru şi nu cu pieirea. Pentru aceasta, fiecare om din 
Rusia trebuie să năzuiască către Dumnezeu şi iubire ca o 
principală condiţie nu numai pentru propria salvare, ci şi pentru 
salvarea tuturor celorlalţi. Cu cât va înţelege fiecare acest lucru, 
cu atât mai repede se va forma acea concepţie despre lume 
fără de care este imposibil să păşim în ziua de mâine. 

Ce să cerem în rugăciune? 

Principalul este să păstrăm dragostea faţă de Dumnezeu, 
indiferent dacă se prăbuşeşte tot ce este uman. în tot ceea ce 
există, trebuie să vedem voinţa divină. Nu căutaţi vinovaţi. Nu 
învinuiți nici pe alţii, nici pe sine. în omul drag să vedem şi să 
iubim începuturile divinității, iar apoi umanul, adică în toate şi 
întotdeauna să vedem şi să iubim divinul, să păstrăm şi să 
înmulţim cantitatea iubirii faţă de Dumnezeu, indiferent ce s-ar 
întâmpla. 

Cum să mă abtin de la trufie şi mândrie dacă lucrurile vor 
merge bine? 

Amintiţi-vă de situaţia când aţi fost la fund de tot, când toate 
planurile dumneavoastră s-au prăbuşit şi când toate eforturile 
dumneavoastră au dat greş. Dacă dumneavoastră în această 
situaţie nu aţi căutat vinovaţi, nu v-aţi autoînvinuit, n-aţi avut 
depresii şi aţi păstrat bunătatea şi optimismul, atunci înseamnă 
că la dumneavoastră mândria nu este mare. Când 
dumneavoastră vă veţi afla în vârf, atunci nu o să mai aveţi 
trufie şi mulţumire de sine. Cu cât omul se află mai mult în 
groapă, invidiind şi urând pe ceilalţi sau pe sine, cu atât devine 
mai periculos când totul îi merge bine. Nu demult am consultat 
un om. Cu el trebuia să fie încheiat un contract, dar din cauze 
necunoscute acest lucru nu a avut loc şi el a rămas atârnat într- 
o situaţie nedefinită. Am văzut la distanţă cum se acumulează 
emoţiile negative şi când am început să discutăm, l-am întrebat: 

— Ce este mai important, contractul sau caracterul? 


Aşadar, contractul azi este, mâine nu. Banii la fel. lar caracterul 
dumneavoastră există mereu. în consecinţă caracterul 
nostrifdetermină dacă o să avem sau nu bani. O perioadă 
îndelungată şi dificilă de insuccese şi nenorociri, trebuie privită 
ca o posibilitate de a lucra asupra caracterului nostru. Ce 
înseamnă un caracter tare? Acesta înseamnă iscusinţa de a 
încerca o dată, de două, de trei şi de o sută de ori fără să fim 
dezamăgiţi şi să mergem mai departe. Omul înrăit nu poate 
realiza acest lucru. Caracterul lui slăbeşte rapid. Forţa se naşte 
din iubire. lată de ce cu cât păstrăm mai mult iubirea, bună- 
tatea, în situaţii grele, cu atât mai mult întărim caracterul nostru 
şi atunci succesul de durată nu ne va înfrânge. 

Cum să învăţăm să iubim? 

Dacă în sufletul dumneavoastră a apărut sentimentul de 
iubire şi de bucurie, încercaţi să le reţineţi cât se poate mai 
mult. Dacă în sufletul dumneavoastră este ofensă şi condam- 
nare, atunci încercaţi să le îndepărtați cât mai repede. 

De ce îmi miroase gura? 

Acest lucru este legat de ficat. 

Am 
avut 
câte 
va 
paci 
ente 
cu 
prob 
leme 
simil 
are. 
De 
fieca 
re 
dată 
când 
pret 
enţii! 
e 
prof 
unde 


admi 
teţi 
lăunt 
ric 
situa 
ţia, 
cu 
atât 
la 
ext 
erior 
va fi 
mai 
uşor 
S-O 
dirija 
ți. 


De ce este legată apariţia schizofreniei la copii? Dacă mama 
este inteligentă, severă şi cu voinţă şi încearcă în permanenţă 
să controleze şi să supună situaţia, atunci copiii şi nepoţii pot 
avea schizofrenie. Eu am văzut femei care arătau plăcute şi 
politicoase. Dar în interiorul lor aveau dorinţa de a-i supune pe 
toţi de a dirija destinele altor oameni, ceea ce a provocat boli la 
copiii lor. Cu cât este mai slabă femeia, cu cât este mai 
vulnerabilă, cu cât mai instabilă este situaţia ei, cu atât mai 
puţin înseamnă pentru ea conştiinţa şi înseamnă mai mult 
iubirea. în momentul destabilizării conştiinţei, adică în 
momentele de ofensă, de pierderi, de nenorociri, o asemenea 
femeie dă un impuls mult mai mare iubirii. Femeia înţeleaptă, 
severă şi cu voinţă, în cazul destabilizării conştiinţei emană o 
explozie de agresiune, diminuând rezervele de iubire din sufletul 
ei, privându-i pe copii şi pe nepoți de iubire. Se întâmplă 
următoarele: intelectul şi capacitatea la copii pot fi mai mari 
decât la părinţi, iar iubirea - mult mai mică. Şi în mod automat 
se conectează regimul de echilibru prin subjugarea conştiinţei. 

Din copilărie am crescut fără tată. Mama mea nu m-a iubit m- 
a certat şi m-a supărat în permanenţă. în prezent viaţa mea 
personală nu se leagă. Nu demult, când am hotărât cu soţul 
meu să divorţăm, am ajuns la spital cu o boală psihică 
puternică. Cum să depăşesc o astfel de situaţie? 

Dacă copilul este ataşat de relaţii, atunci încep problemele 
din copilărie. Concentrarea asupra omului iubit duce la 
divinizarea lui interioară, iar noi începem să pierdem ceea ce 
am divinizat. Lipsa tatălui în familie constituie înjosirea eu-lui 
uman, a idealurilor şi a relaţiilor. Mama dumneavoastră s-a 
frământat în permanenţă pentru faptul că nu a avut un tată 
pentru copiii ei. O dată cu aceasta a ataşat copiii ei de relaţii şi 
idealuri. Ea a încercat în mod intuitiv să vă salveze viaţa, 
îndepărtându-vă de sine, înjosind eu-1 dumneavoastră uman, 
idealurile dumneavoastră. întrucât aţi judecat superficial, eraţi 
supărata în permanenţă pe mama, iar periodic aţi simţit dorinţa 
de a nu mai trăi. lată de ce nu aţi reuşit să primiţi purificarea 
care venea ca lipsă a tatălui şi ca ofensă de la mamă. 
Dumneavoastră v-aţi căsătorit şi concentrarea asupra omului 
iubit s-a întețit de nenumărate ori. Eu-1 lui uman devine pentru 
dumneavoastră singurul punct de sprijin. La cea mai mică 
ezitare apare o undă de frică, de gelozie şi de ură în sufletul 


dumneavoastră. în asemenea situaţii, dacă nu lucraţi asupra 
dumneavoastră divorţul este inevitabil. în primul rând, trebuie 
să schimbaţi atitudinea faţă de mamă începând din perioada 
copilăriei. 

Este necesar să vă rugaţi de nenumărate ori pentru a scăpa 
de ofensă, condamnare şi lipsa de dorinţa de a trăi. înlăuntrul 
nostru, noi toţi ne iubim unii pe alţii. Dacă ni se pare că cineva 
nu ne iubeşte sau se poartă urât cu noi, atunci avem dreptate 
numai în proporţie de 2-3 la sută. începem să vedem în mod 
real faptul cât suntem de încărcaţi de dragoste, când aceste 2-3 
procente ale sentimentelor umane, încep să se distrugă. 
Aceasta se petrece numai după moartea noastră fizică. Uneori 
are loc şi înaintea ei. Cu cât mai real efectuăm procedura de 
rămas bun faţă de toţi cei care ne sunt dragi, închipuindu-ne 
moartea proprie sau a lor, cu atât mai puţin ne orientăm asupra 
peliculei subtile de suprafaţă a iubirii umane şi începem să 
vedem stratul divin care nu depinde de oscilaţiile umane, 
închipuiţi-vă că v-aţi despărţit de soţ. Căsătoriţi-vă din nou în 
gând. Daţi naştere mintal, pentru el unui copil. După aceea 
închipuiţi-vă că el a murit. Apoi imaginaţi-vă că v-aţi căsătorit 
din nou. Imaginaţi-vă că i-aţi născut şi acestuia copii. După 
aceea aţi început să-i creşteţi. Imaginaţi-vă că aţi murit deja. Că 
v-aţi luat rămas bun de la copii şi soţi. Simţiţi pentru ce au fost 
toate acestea necesare? Ca să trăiţi nu cu soţul, nu cu copiii, ci 
cu iubirea. Pentru a acumula ceea ce dumneavoastră nu veţi 
mai pierde niciodată şi cu fiecare viaţă va creşte. 

Cum recunoaşteţi bărbatul dat de Dumnezeu? 

Cu cât mai puţin depinde dragostea dumneavoastră de tot ce 
este uman, cu atât tabloul lumii înconjurătoare devine mai 
corect. Dacă prin această noţiune subînţelegeţi omul faţă de 
care puteţi să manifestaţi cea mai mare dragoste din viaţă, 
atunci pentru un asemenea sentiment trebuie să fiţi bine 
pregătită. Dacă iubirea dumneavoastră nu se clatină, indiferent 
cât sunt de jignite sentimentele dumneavoastră, atunci 
înseamnă că în dragoste există mult divin şi nu este periculos 
să iubiţi. Dacă nu, atunci puteţi să nu primiţi un asemenea om 
în viaţă. Şi atracţia care începe să se înfiripe faţă de un alt om 
va fi imediat stinsă de o nouă situaţie. Un bărbat se va schimba 
cu altul şi tot aşa. 

De ce copilul meu minte în mod patologic? 


Dumneavoastră, în decursul vieţii, aţi fost geloasă, adică aţi fost 
foarte dependentă de relaţii. La baza stratului spiritual legat de 
relaţii, de aptitudini şi de intelect se află un strat mult mai subtil 
de spiritualitate, bunătate şi de idealuri, adică un contact cu 
viitorul. Fiul dumneavoastră simte că ataşamentul lui faţă de 
soţie creşte brusc. Aceasta înseamnă că pentru a salva familia şi 
viaţa sa, el, într-un fel, trebuie să destabilizeze relaţiile şi 
idealurile. A minţi înseamnă a destabiliza divinul, principiile şi 
idealurile. în cazul de faţă, minciuna este o încercare intuitivă de 
a se pune cumva în ordine pe sine. La dumneavoastră stratul 
profund de agresivitate faţă de soţ nu a fost înlăturat atunci 
când a avut loc purificarea prin înşelări, certuri şi înjosirea 
idealurilor. în afară de aceasta, nu a fost înlăturată nici 
nemulţumirea interioară faţă de sine şi faţă de propria soartă. 
Dumneavoastră aţi refuzat cu brutalitate situaţia traumatizantă, 
motiv pentru care aţi ataşat la valorile umane nu numai sufletul 
propriu dar şi sufletele copiilor, ale nepoților şi ale strănepoţilor. 
Mai precis, chiar până la a patra generaţie. în acest caz trebuie 
lucrat mai mult de o lună pentru ca prin schimbările proprii 
profunde să vă ajutaţi nu numai fiul, dar şi viitorii lui copii şi 
strănepoţii. Trebuie îndeosebi să parcurgeţi din nou perioada 
sarcinii şi să vă rugaţi pentru ca să dispară orice agresivitate 
faţă de iubire. 

Am înţeles fraza lui Christos despre adulter, adică dacă eu mă 
uit cu poftă la o altă femeie, atunci în suflet comit un adulter. 
Dar se pune întrebarea cum sa înţelegem fraza lui Christos în 
legătură cu faptul că a te căsători cu o femeie divorțată 
înseamnă adulter? 

Pentru început despre prima frază. Natura se dezvoltă în felul 
următor. Ceea ce este neviu se transformă în viu, cel viu se 
organizează, adică plantele devin animale, iar animalele devin 
oameni. Omul, dezvoltându-se din ce în ce mai mult, este 
purtătorul divinității. Când privim o femeie, la început ca pe 
ceva divin, atunci sentimentele noastre animalice, sexuale, 
precum şi sentimentele umane, prieteneşti, se dezvoltă în mod 
echilibrat. Dacă ne concentrăm însă numai asupra sentimentului 
animalic, de atracţie sexuală, atunci noi îngreunăm trecerea 
acestui sentiment la cel cald, uman, şi cu atât mai mult la cel 
divin. în acest plan, literatura şi filmele pornografice pot dăuna 


structurilor spirituale subtile ale oricărui om, dacă faţă de 
această literatură şi filme nu stabilim o relaţie corectă. 

în ceea ce priveşte cea de-a doua propoziţie: până nu demult 
nu am putut s-o înţeleg deloc. Am fost convins că este vorba 
despre redarea inexactă a ceea ce a spus Christos. Reiese oare 
că femeia care rămâne singură cu copiii nu are dreptul la 
fericire? Unde este logica divină? înseamnă că dacă îl urmăm pe 
Christos, atunci milioane de familii destrămate trebuie să 
rămână nefericite? Aceasta este o logică stranie. Acum mai 
puţin de o lună eu am înţeles despre ce este vorba. Christos a 
vorbit despre suflet şi nu despre corp. Dacă te-a lovit peste un 
obraz, întoarce-1 şi pe celălalt, înseamnă să nu te răzbuni pe cel 
care te-a jignit, să nu-l învinuieşti. înţelege că aceasta 
înseamnă tămăduirea ta. Şi acceptă acest lucru înlăuntrul tău. 
Astfel, în fraza legată de adulter nu este cuprinsă o chemare de 
a interzice căsătoria cu femeile divorţate. Această frază descrie 
ceea ce se petrece în sufletele noastre. Dacă o femeie 
divorţează, înseamnă că în sufletul ei există multă agresivitate. 
Dacă ea îşi părăseşte soţul, înseamnă că ea caută ceva mai bun 
şi nu doreşte să accepte înjosirea umană. Dacă cel de-al doilea 
soţ va fi mai bun, atunci concentrarea ei asupra laturii umane 
creşte. Dacă soţul părăseşte femeia, înseamnă că agresivitatea 
ei subconştientă a depăşit cu mult nivelul periculos. 
La baza agresivităţii stă divinizarea umanului. Dacă însă femeia 
rămâne singură, atunci dorinţa ei de a se ruga pentru omul iubit 
scade, iar agresivitatea subconştientă scade şi ea treptat. Dacă 
femeia se recăsătoreşte, atunci concentrarea ei asupra laturii 
animale şi umane creşte din nou brusc. Starea ei interioară i se 
transmite bărbatului. El însă, aflându-se în pat cu femeia, îşi 
concentrează subconştientul pe latura umană şi plăcerea 
sexuală este o pârghie puternică. Aceasta poate duce omul spre 
divin dar poate duce şi spre animalic. în acest caz multe depind 
de starea interioară a femeii. In consecinţă, hotărârea problemei 
de adulter nu constă în interzicerea căsătoriilor ulterioare, ci în 
diminuarea posibilităţilor de destrămare a familiei prin 
schimbarea profundă a concepţiei despre lume şi a caracterului 
femeii. Dacă femeia şi bărbatul se despart, atunci ei trebuie să 
viseze nu atât la o căsătorie nouă, mult mai reuşită, cât la a-şi 
pune în ordine caracterul, concepţia despre lume şi de a se 


schimba în aşa fel, încât căsătoria să fie o treaptă spre divin şi 
nu spre animalic. 

Ce cuvinte să folosim în rugăciune? 

Cu cât folosim mai puţine cuvinte, cu atât rugăciunea este 
mai bună. Cuvintele reprezintă conştiinţa. Când ne rugăm şi 
concomitent gândim, acest lucru ne împiedică să ne apropiem 
de Dumnezeu. Am încercat în cea de a doua carte a mea să 
prezint textul care poate fi folosit drept rugăciune. Dar mi se 
pare că nu este destul de reuşit. Adică, în rugăciune, la început 
dispar cuvintele şi ideile, apoi imaginile şi apoi şi eu-1 nostru 
uman. Şi ce rămâne? Rămâne numai iubirea. 

Am fost gravidă în ultima lună. Cu două săptămâni înaintea 
naşterii copilului, tatăl meu a venit acasă beat şi a făcut 
scandal. M-am frământat foarte mult iar copilul s-a întors în 
pântece. Am născut copilul cu picioarele înainte, dar în timpul 
naşterii era să se sufoce. Care este cauza? 

Frământările dumneavoastră au devenit un fel de dispreţ şi 
condamnare a tatălui dumneavoastră. Nu aţi putut să vă păs- 
traţi bunătatea şi aceasta a avut o influenţă negativă asupra 
copilului. La dumneavoastră pe linie feminină există o problemă 
nu numai în ceea ce priveşte gelozia, ci şi în legătură cu 
mândria. înaintea naşterii copilului vi s-a oferit posibilitatea de a 
păstra sănătatea şi destinul acestuia. Dumneavoastră trebuia să 
păstraţi pentru aceasta iubirea în condiţiile în care relaţiile şi 
mândria dumneavoastră, idealurile şi eu-l dumneavoastră 
uman erau înjosite. întrucât nu aţi reuşit să păstraţi iubirea, 
nivelul mândriei a crescut brusc şi s-au cuplat metode mult mai 
dure de purificare. Naşterea cu picioarele înainte şi prin 
cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Am avut 
mai multe situaţii când mi s-au adresat femei care au descoperit 
după o examinare cu ultrasunet că pruncul lor este întors cu 
picioarele în jos. Eu le-am explicat cauza. Ei i-au iertat retroactiv 
pe taţi şi pe soţi. Au trecut prin toate situaţiile de stres păstrând 
iubirea cât de mult a fost posibil. După aceea copilu s-a întors şi 
s-a născut normal. 

Eu nu sunt gelos pe soţie, nu mi-e frică s-o las să meargă 
singură, dar eu însumi nu mă pot controla atunci când este 
vorba de trecutul ei. Am un sentiment de gelozie în raport cu 
trecutul ei. De ce se întâmplă acest lucru? 


Este vorba de mândrie. Simţiţi că în prezent controlaţi 
situaţia. Puteţi dirija şi schimba situaţia, pe când trecutul nu-1 
puteţi schimba. înseamnă că nu este vorba de gelozie, ci de 
mândrie. 

După ce am citit cărţile dumneavoastră am început să 
slăbesc, am dat jos kilogramele de prisos, deşi am mâncat la fel. 
Care este cauza? 

Surplusul de greutate toceşte simţul, adică posibilitatea de a 
vă supăra pe sine şi pe alţii scade estompând agresivitatea 
subconştientă. Când dumneavoastră v-aţi eliberat de toate pre- 
tenţiile şi aţi diminuat dependenţa de fericirea umană, surplusul 
de greutate nu şi-a mai avut rostul. 

Eu şi cu soţul meu vrem să emigrăm în America dar în familie 
avem probleme. Nu se va înrăutăţi situaţia? 

Probabil acolo vă va fi mai bine. Sunteţi prea ataşaţi de relaţii 
şi de idealuri, iar în America oamenii se roagă pentru cu totul 
altceva. Gelosul care nu se poate controla pe sine e mai bine să 
trăiască în America. Pragmatismul american accentuat răceşte 
destul de repede ataşamentul faţă de idealuri. 

De ce îmi transpiră mâinile? 

Există o expresie: „l-au trecut toate sudorile". Acest lucru se 
întâmplă în cazul unui pericol de moarte sau a unei situaţii 
complet neaşteptate, adică atunci când omul scapă pe deplin 
controlul asupra situaţiei. Dacă palmele transpiră, înseamnă că 
există o tendinţă mărită în subconştient de a controla situaţia. 
Adică există un ataşament crescut faţă de aptitudini şi un destin 
favorabil. Cu cât ne transpiră mâinile mai mult cu atât vom avea 
mai multe neplăceri şi insuccese. Cum să lucrăm pentru a 
depăşi trufia interioară eu deja am scris. 

Care este poziţia dumneavoastră faţă de dianetică? 

Eu am început la fel. Am văzut în sufletul omului, în 
subconştientul acestuia, o puternică emoție agresivă care se 
află acolo de mult timp şi care a provocat o oarecare îm- 
bolnăvire. La început am îndepărtat-o fără să mă adresez paci- 
entului. Am acţionat ca un chirurg, manipulând straturile a- 
dânci ale conştiinţei omului respectiv şi efectul a fost destul de 
puternic. Apoi am observat nu numai că pot să smulg orice 
emoție fără voinţa omului, dar pot să şi introduc orice emoție 
chiar de la distanţă. Şi cu cât am lucrat mai mult în această 


direcţie, cu atât au crescut posibilităţile mele, adică, la distanţă, 
eu puteam să schimb caracterul, sănătatea şi destinul 
omului. Printre altele, posibilitatea de a dirija spre moarte orice 
om a devenit incredibil de simplă. Pentru aceasta nu este nevoie 
să i se imprime gândul de sinucidere. Se poate găsi o emotie 
agresivă profundă, se examinează care este ataşamentul care 
generează această emoție pentru a-i da un impuls în direcţia pe 
care plecase. Cel mai mare pericol constă în faptul că omului nu 
îi este străină această emotie. Nimeni nu poate urmări o 
asemenea invazie. Totul are loc absolut natural. După o 
perioadă, omul poate să se îmbolnăvească grav sau chiar să 
moară. Cu cât mai mult au evoluat posibilităţile mele legate de 
manipularea subconştientului uman, cu atât mai puternic am 
simţit efectul dăunător al acestei metode de tămăduire, unde eu 
făceam totul de unul singur. Am observat că uneori, nu-l pot 
proteja pe pacient de o oarecare influenţă negativă din partea 
mea. Treptat, am început să-mi închid (restrâng) posibilităţile şi 
m-am orientat asupra lucrului individual al pacientului. Pentru a 
nu fi eu cel care îl schimba pe pacient, ci el să se schimbe 
singur, trebuia să desfăşor o activitate îndelungată, chinuitoare, 
pentru a-l ajuta în acest sens. Şi iată că în loc ca pur şi simplu 
să smulgem emoția negativă, eu trebuia să dovedesc că nu este 
benefic să fii agresiv. Pentru ca să te schimbi pe tine, trebuie să 
te ridici deasupra ta şi să ieşi din limitele eu-lui uman, ceea ce 
se poate numai şi numai prin năzuinţa spre iubire şi Dumnezeu. 
Aceasta înseamnă că trebuie să urcăm încet, pe treptele 
umanului, trecând de la straturile superioare ale acestuia spre 
cele mai profunde şi mai întinse 

straturi. 

O asemenea cale a părut a fi de o sută de ori mai grea, dar se 
putea parcurge de către oricine şi fără participarea mea. In 
prezent, una din sarcinile mele importante din timpul audienței 
este de a nu mai ajuta pacientul mai mult decât merită. lar 
posibilităţile mele crescânde eu le folosesc nu pentru ampli- 
ficarea influenţei, ci pentru dezvoltarea sistemului care să ajute 
omul să se schimbe din ce în ce mai radical. La începutul 
activităţii mele de vindecare, eu mă concentram asupra 
umanului, iar mai târziu am înţeles că acest drum este închis, 
începând prin asta o cale lentă şi chinuitoare, de la uman la 
divin. Dianetica se ocupă de extragerea engramelor negative 


din subconştientul omului. Ea a îngheţat la această etapă. Cao 
treaptă a cunoaşterii în legătură cu ce este sufletul omului şi 
care este legătura bolii cu emoţiile negative, dianetica, din 
punctul meu de vedere este interesantă. în rest, mi se pare că 
este cu desăvârşire lipsită de perspectivă. 

Cum să ne ferim de un atac nedorit în subconştient? 

Cu cât există în subconştientul dumneavoastră mai multă 
iubire, cu atât sunteţi mai uniţi cu Dumnezeu. în acest caz, 
orice încercare de a vă conduce şi dea vă influenţa înseamnă 
deja o agresiune la adresa lui Dumnezeu şi cu cât va fi mai 
puternic agresorul, cu atât va fi mai periculos pentru el. îmi 
aduc aminte că o pacientă mi-a povestit următorul caz. Ea se 
afla la o petrecere când de ea s-a apropiat un bărbat: 

— Tu nu ai aura în regulă - a spus el. Eu sunt doctor 
bioenergetician şi hipnotizor. Imediat te voi ajuta. 

A început să se uite fix în ochii mei. Apoi, brusc, a plecat de 
lângă mine şi s-a dus în camera de alături. Noi am continuat să 
petrecem. lar eu am uitat complet de el. Apoi după o oră l-am 
zărit din nou, era foarte palid. 

— Tu ştii, - a spus el - eu era să mor. Abia m-au salvat de la 
moarte. 

Din experienţa mea pot să spun că dacă dumneavoastră 
renunţaţi la divin şi vă concentrați din ce în ce mai mult asupra 
umanului, atunci nu puteţi să scăpaţi de influenţa negativă 
concentrată asupra dumneavoastră, Dar dacă depuneti în per- 
manenţă eforturi pentru depăşirea umanului, apărând şi păs- 
trând dragostea în fiecare fracțiune de secundă, atunci nu 
trebuie să vă gândiţi la apărare. Aceasta constituie cea mai 
bună apărare. 

Stimate Serghei Nikolaevici, vă rugăm să ne răspundeţi la 
întrebarea: ce se întâmpla cu Rusia? De ce pe noi ne tratează 
prin aceşti idioţi din guvern şi când şi cum se va încheia toată 
treaba asta? 

Dumneavoastră apreciaţi situaţia în mod uşuratic. în guvern 
se află nişte oameni care sunt departe de a fi proşti. Compor- 
tamentul acestora, din punctul nostru de vedere, este lipsit de 
orice rațiune şi aceasta este cu totul altceva. Conducerea ţării 
trebuie să lucreze în folosul poporului şi al statului; în aceasta ar 
consta pentru noi, raţiunea. Dacă noi vedem însă acţiuni care 
duc poporul spre sărăcie, iar statul spre destrămare, pentru 


acest lucru pare o idioţenie. Noi uităm însă faptul că fiecare 
funcţionar doreşte să lucreze în primul rând pentru el şi apoi 
pentru ţară şi popor. Acest lucru este absolut natural. Dacă 
există legi care să îi împiedice pe funcţionari să lucreze centru 
ei în detrimentul poporului şi al statului, atunci activitatea lor va 
fi logică din punctul nostru de vedere. Dacă referitor la 
responsabilitatea funcţionarului nu există nici o lese. atunci 
activitatea lui poate să ni se pară absurdă, întrucât aduce o 
pagubă de necorectat tuturor. Dar apoi devine clar că 
activitatea lui intelectuală, febrilă, este pur şi simplu 
direcţionată pe deplin spre interesele lui. 

Mai există un lucru. Unele legi adoptate de Duma provoacă o 
impresie ciudată. De exemplu Duma adoptă legea cu privire la 
amenzile pentru încălcarea regulilor de circulaţie. Se creează un 
sentiment ca şi cum au adoptat această lege nişte oameni grav 
bolnavi. Trece timpul şi se conving cu toţii că această lege este 
proastă şi în primul rând se convinge poporul pe propria lui 
piele. Deşi, de la bun început a fost clar că amenzile exagerate 
constituie un lucru absurd, cu toate acestea au fost adoptate. 
Să presupunem că în urma acestei legi membrii Dumei ar fi 
câştigat din punct de vedere material, dar în cazul de faţă au 
câştigat numai funcţionarii de la Poliţia rutieră. Acum se scrie în 
ziare cât costă cumpărarea unui vot al unui deputat din Duma 
de stat. Citind presa, se poate calcula cât poate costa adoptarea 
unui proiect de lege de către Duma de stat. Cu cât legea este 
mai tâmpită, cu atât mai mare profit obţin funcţionarii. Desigur, 
se poate accepta faptul că şi conducerea poliţiei rutiere a mituit 
deputaţii, iar profitul ce a rezultat a fost o sumă mai mare decât 
mita. O asemenea presupunere este însă lipsită de orice 
judecată raţională. înseamnă că motivul este altul. Dacă 
judecăm un pic, ne putem da seama care este cauza. Sistemul 
nu are legătură inversă. Pe deputat această hotărâre nu-l 
atinge pentru că polițistul de la circulaţie oricum nu-l va 
amenda. Un deputat nu poartă nici responsabilitate morală 
pentru cele mai sălbatice proiecte de legi, adică noi ne aflăm 
într-o societate lipsită de legătura inversă. Din câte ştiu eu, 
Rusia este unicul stat din întreaga istorie a omenirii, unde legile 
se aplică retroactiv. Şi fraza de genul că: „Acum trei luni 
întreţinerea a crescut, de aceea este nevoie să plătiţi în plus 
retroactiv", în Rusia nu miră pe nimeni, iar cauza este aceeaşi, 


adică lipsa unei legături inverse. Dacă omului i se permite să 
facă orice doreşte şi prin aceasta se garantează că el nu va fi 
pedepsit pentru nici o acţiune, după un timp, omul începe să se 
poarte absurd. Deşi el poate avea un intelect superior. Adică, 
noi numim raţional acele acţiuni, când omul, înfăptuind ceva, 
ştie ce se va întâmpla ca rezultat al acţiunii lui şi ca atare el 
face corecturile necesare. Cu cât mai îndepărtate vor fi con- 
secinţele acţiunilor mele, cu atât mai mult trebuie să le prevăd. 
Şi atunci acţiunile mele vor fi raţionale. Adică raţiunea 
superioară şi intelectul nu există fără un sistem dezvoltat de 
legături inverse. Cel mai înţelept om, care nu vede rezultatele 
acţiunilor sale, comite treptat fapte din ce în ce mai absurde iar 
intelectul lui începe să se degradeze. 

Savanţii au făcut experienţe pe şobolani. Dacă şobolanul apăsa 
pe o pârghie, primea o bucată de carne. Animalul s-a orientat 
într-o clipă şi s-a întors imediat şi a apăsat încă o dată pe 
pârghie şi a primit încă o bucată de carne. în acelaşi timp, într-o 
cuşcă alăturată, se găsea un alt şobolan care, în momentul 
apăsării pe pârghie, primea un şoc electric. în momentul în care 
primul şobolan a realizat că apăsarea pe pârghie nu dă numai 
mâncare, dar provoacă durere vecinului, acest şobolan a 
renunţat la bunătăţi. Aceasta înseamnă conexiune inversă 
(feed-back) biologică. Cu cât această legătură inversă este mai 
dezvoltată la animale, cu atât mai mult va supravieţui arupul 
respectiv în situaţii complicate. La om, compasiunea şi dorinţa 
de a-1 ajuta pe cel apropiat sunt dezvoltate mult mai puternic 
decât la animale. Acesta este motivul pentru care neamul 
omenesc a supravieţuit şi a ocupat o poziţie dominantă pe 
întreaga planetă. De ce oamenii din vremurile noastre, aflân-du- 
se la putere, continuă febril să apese pe pârghie şi, obţinând 
mâncare gustoasă, nu observă suferinţa întregului popor şi 
apropierea destrămării statului? Se poate trage o singură con- 
cluzie: întreaga ţară trăieşte până în prezent cu concepţia din 
care, lipseşte în mod practic noţiunea de conexiune inversă. Eu 
cred că se înţelege ce rol a jucat în acest sens ideologia 
comunismului, şi nu numai a comunismului. încă înaintea erei 
noastre, au existat proiecte de societate umană ideală, unde 
oamenii trăiau în armonie şi fericire. Principalul lucru este însă 
pe ce bază este creată societatea ideală, societatea în care 
nimeni nu trebuie silit, totul se face în mod voluntar şi conştient. 


Tocmai aşa arată societatea fără legătură inversă. Fiinţa vie se 
dezvoltă transferând izvoarele dezvoltării de la mediul 
înconjurător asupra sa. 

Eu am fost biciuit de zece ori şi de zece ori m-am sculat şi am 
plecat. Dar a unsprezecea oară mă scol şi plec singur, fără să 
mai aştept aceste lovituri, ca şi cum în minte m-am biciuit 
singur şi am plecat. Eu mă conectez la o realitate mai largă. Și 
primesc iar un traumatism care mă obligă să mă mişc. Şi cu cât 
sunt mai pregătit să mă chinui spiritual şi nu fizic, cu atât mai 
repede devine voluntară dezvoltarea impusă. 

Conştiinţa omului este limitată. De aceea, o conştiinţă deplină 
este teoretic imposibilă. Impunerea constituie de fapt legătura 
inversă. Omul se deosebeşte de animal prin faptul că 
reacţionează la impunere mult mai devreme şi de aceea areo 
posibilitate mai largă de alegere. Când conştiinţa omului cu- 
prinde întregul Univers şi are loc concomitent cunoaşterea 
Universului în toate punctele din timp, atunci impunerea şi 
legătura inversă vor deveni inutile. Dar atunci întregul Univers 
se transformă într-un punct şi omul se întoarce la Dumnezeu. 
Până când acest lucru nu se va întâmpla, impunerea va exista 
întotdeauna. lată de ce visul despre o societate ideală şi despre 
un om absolut conştient constituie divinizarea umanului. Astfel, 
dorinţa de a lichida statul ca instrument de reprimare şi de 
impunere, duce la o şi mai mare reprimare şi impunere. 

Dacă noi credem într-o societate ideală, în care totul este 
absolut raţional şi conştient, unde omului nu-i trebuie impunere 
şi control, aceasta înseamnă că noi credem şi într-un guvern 
căruia nu-i trebuie control şi legătură inversă. Şi guvernul care 
nu este deloc controlat şi pedepsit, mai devreme sau mai târziu, 
începe să adopte legi absurde şi să comită fapte care vor duce 
la dispariţia unei asemenea societăţi. 

Dacă socialismul ar mai fi rezistat în Rusia timp de zeci de 
ani, ar fi fost strămutate nu numai râurile din Siberia, dar 
schimbările ireversibile de pe întregul Pământ ar fi putut avea 
loc mai repede. 

Dinozaurii au trecut la creşterea greutăţii, folosind acest lucru 
drept mijloc principal de apărare. Conexiunea inversă s-a 
înfrânat. Mamiferele delicate şi uşor de rănit, au fost mult mai 
vulnerabile, dar tocmai de aceea au supravieţuit. Socialismul a 
vrut să unească toată lumea într-un singur stat. Un astfel de 


dinozaur nu ar fi fost viabil. Destrămarea Uniunii Sovietice a fost 
o legitate. într-un stat mic este mai uşor să orânduieşti 
conexiunea inversă. în Rusia, puterea, ca şi înainte, nu este 
controlată. Nimeni nu ştie cum se cheltuiesc banii. Sistemul de 
privilegii este tabu. Deputaţii şi conducătorii ţării sunt apăraţi 
foarte mult. Conexiunea inversă funcţionează deocamdată sub 
formă de greve şi demonstraţii. Dacă acestea se manifestă prin 
revendicări concrete privind restabilirea conexiunea inverse în 
legi care prevăd responsabilitatea funcţionarului pentru faptele 
sale şi lipsa de apărare în faţa legilor a oricărei persoane din 
stat, atunci Rusia va rămâne aceeaşi Rusie. Dacă acest lucru nu 
se va întâmpla într-un timp apropiat, atunci este natural să 
aşteptăm destrămarea Rusiei în ţări mici, separate, în care 
politica nejustă se va vedea şi va fi înlăturată mult mai repede. 
Acum haideţi să ne închipuim o ieşire mai bună. Toţi funcţionarii 
sunt privaţi de privilegii în faţa legii. Fiecare răspunde pentru 
faptele sale. Hoţie şi legi stupide vor fi mai puţine. Dar cum 
trebuie să arate legile pentru ca statul nu numai să trăiască, ci 
să şi avanseze? 

Statul nu este nici preşedinte, nici guvern şi nici Duma. Statul 
nu este armata şi nici poliţia. Statul este în primul rând un cod 
de legi şi de ideologii. Dacă acesta nu există, atunci legătura 
inversă normală nu poate să funcţioneze. Noi putem să fim toţi 
egali în faţa legii. Dar dacă această lege este stupidă 
şi injustă, atunci ce este de făcut? Atunci trebuie să respectăm 
aparenţa legii. Unde va duce acest lucru, noi ştim deja. în ziua 
de azi, vedem în Rusia destrămarea totală atât a legilor 
economice cât şi a legilor morale. Statul se comportă ca un 
şarlatan faţă de alte state şi faţă de propriul popor. S-ar putea 
spune că astfel se comportă nu statul, ci guvernul. Dar dacă 
asemenea acţiuni ale guvernului nu vin în contradicţie cu legile 
statului şi rămân nepedepsite, atunci înseamnă că asemenea 
acţiuni sunt comise deja de către stat. Nu demult a avut loc 
prăbuşirea rublei ca valută de stat. în prezent, zeci de mii de 
oameni de afaceri străini părăsesc Rusia. în aceşti ani, străinii 
au observat o particularitate interesantă. Oamenii din 
conducere se schimbă în permanenţă, iar politica rămâne la fel 
de neprincipială. Indiferent cât de deştept este omul aflat la 
putere, acesta nu schimbă nimic. Rusia, ca şi înainte, rămâne o 
ţară a absurdităţilor. La tribunal, un hoţ a fost întrebat: 


— De ce dumneavoastră, aşa de deştept, frumos şi neo 
bişnuit, aţi devenit hoţ şi nu directorul unei mari întreprinderi? 

El a răspuns: 

— Eu, ca hoţ, mă stimez mai mult. Cu bolşevicii nu te poţi 
juca cinstit. Ei schimbă mereu regulile jocului. Dacă astăzi 
obţii un punct, ei anunţă că jocul continuă până la 22. Ei au 
deja 22 de puncte şi înseamnă că au câştigat. A doua zi tu ai 20 
de puncte şi ei au 17. Ei anunţă că jocul continuă până la 18 
puncte şi iar au câştigat. 

Deci iată, că legea trebuie să se bazeze întotdeauna pe un fel 
de postulat: fie spiritual, fie material. într-una din cărţile sale, 
Friedrich Engels a scris: „Când este vorba de interesele de 
clasă ale proletariatului, nu poate fi vorba despre nici o morală 
şi nici o etică". 

în socialism, a existat despre morală şi etică o anumită 
concepţie precum şi anumite legi economice. Dar şi unele şi 
altele au fost artificiale. De aceea s-au schimbat în perma- 
nenţă. 

Unul din ziarele occidentale a scris următoarele: „în decurs 
de zeci de ani, politica sovietică a schimbat periodic direcţia la 
180 de grade. Dar şi în acest caz, întotdeauna mergea puternic 
după principiile leniniste." 

Nu demult, statul rus a înfăptuit următorul act. Oamenilor nu 
li s-au înapoiat depunerile valutare. Mai bine zis, li s-au 
înapoiat, dar în ruble şi după cursul valutar vechi. Astfel au fost 
încălcate în mod flagrant drepturile omului. încă înainte au 
apărut bănci care au fost controlate şi conduse de stat, deşi ele 
au fost private. Aceste bănci au jefuit tot poporul. Acest lucru ar 
fi putut fi prevenit, dar din nou nu s-a făcut acest lucru. De ce 
oare? Pentru că în ţară nu au funcţionat legile morale şi 
economice. Dacă ne aducem aminte, putem constata că statul 
sovietic a stors de la poporul nostru ultimii bani, obligându-i pe 
oameni să cumpere obligaţii de împrumut de stat. înseamnă că 
până când în Rusia legile economice şi morale nu vor deveni 
stabile, nu se va putea aspira la înflorirea statului. 

Să vedem cum au funcţionat statele în lumea întreagă. Dacă 
legile şi morala se clatină, devine imposibilă dezvoltarea nor- 
mală a societăţii. Este nevoie de postulate de la care să 
pornească legea. Postulatul material înseamnă inviolabilitatea 
proprietăţii private. Adică, aceasta înseamnă apărarea şi în 


consecinţă posibilitatea de a dezvolta atât averea, cât şi pe ea 
ca obiect. 

Postulate spirituale constituie apărarea în dezvoltarea moralei 
şi eticii, adică baza spirituală a omului. Ţările occidentale, în 
legile lor, au dezvoltat şi au apărat în primul rând bazele 
materiale. Ţările din răsărit s-au orientat mai mult pe aspecte 
spirituale care să acţioneze spre unificarea oamenilor. Acest 
lucru s-a realizat ca o concentrare asupra ideilor naţionale, care 
îi uneau pe toţi, sau asupra unei religii sau asupra unui curent 
de socialism filozofic. în timp ce Occidentul s-a dezvoltat, se 
dezvoltau şi postulatele spirituale, iar cele materiale s-au întărit 
treptat. Atunci când spiritul depinde pe deplin de corp, începe 
decăderea. Acestei tendinţe generale, în cadrul căreia legile 
apără din ce în ce mai mult materialul, trebuia să i se 
contrapună tendinţa cu accentul crescând asupra spiritului. 
Unitatea spirituală, bazată pe naţionalitate sau rasă unică poate 
conduce la fascism. Unitatea spirituală, bazată pe o religie, 
devine mai devreme sau mai târziu agresivă. 

Socialismul a însemnat o încercare de a echilibra şi de a dirija 
aceste tendinţe contradictorii pe un singur făgaş. Ca bază a 
postulatului material, a fost luată proprietatea unită. Ca 
postulat spiritual, a fost declarat codul moral de construire a 
comunismului. Şi iată că şi alte postulate nu au fost viabile din 
faşă. Din această cauză, toate legile din statul sovietic au fost 
false şi instabile, deşi însăşi ideea proprietăţii colective, dacă 
nu este absolutizată, este necesară pentru dezvoltarea 
normală a societăţii. Ideea dezvoltării spiritualităţii şi în primul 
rând apărarea celor slabi, a copiilor, a pensionarilor, înlesnirile 
şi sprijinirea studenţilor, a oamenilor de artă, a permis să se 
acumuleze imense valori spirituale. Şi în ciuda moralei şi eticii 
proletare, acestea au jucat un rol imens în dezvoltarea 
societăţii şi a întregii omeniri. Când sistemul socialist s-a 
destrămat, tendinţa de a apăra postulatele spirituale a trecut 
la curente religioase, mai cu seamă la mahomedanism. lată de 
ce observăm în lume o asemenea activizare a islamismului. 

Ce reprezintă Rusia în ziua de azi? Rusia este un stat în care 
nu există postulate materiale şi spirituale. Cele vechi au fost 
distruse şi altele noi nu s-au creat. Constituţia care este astăzi 
în vigoare conţine pur şi simplu o enumerare mecanică a unor 


principii abstracte. Deci, este pur şi simplu ireal să ne bazăm 
pe stabilitatea legilor. 

Dacă se vor aduna din nou funcţionarii care conduc ţara şi 
elaborează o nouă Constituţie, aceasta va constitui o nouă 
plastografie. Gândirea omului care trăieşte mult timp fără 
legături inverse, devine păguboasă. în elaborarea Constituţiei 
şi dezvoltarea acesteia trebuie să participe masele largi de 
oameni, spirituale şi religioase şi conducătorii ţării. Unificarea 
Rusiei numai pe bază naţională sau religioasă este imposibilă. 
Sunt prea multe naţionalităţi şi religii. înseamnă că aceasta 
trebuie să fie o concepţie filozofică şi religioasă îndreptată pe 
sprijinul şi dezvoltarea bazei spirituale şi etice a omului. în 
acest proces trebuie să fie atrase şi presa şi televiziunea. 

Cu cât mai repede percepem acest lucru, cu atât mai mult 
indignarea, furia şi nemulţumirea noastră se vor transforma în 
acţiuni concrete care să schimbe în mod real acea situaţie 
catastrofală în care se află azi Rusia şi în care poate cădea 
întreaga omenire. 

Eu sunt un diletant în ceea ce priveşte însemnătatea 
politicului şi economicului şi nu pot să judec detaliile. Dar 
Universul este construit după un principiu unic şi orice societate 
este de asemenea un organism care se dezvoltă, se îmbol- 
năveşte şi moare. 

Se poate trata organismul cu pastile atunci când boala a 
avansat, însă boala nu se mai vindecă de tot. Se poate încerca 
să depistam primele simptome ale bolii şi atunci vindecarea are 
loc mai uşor şi mai repede. 

Se poate trece de la ideea tratării la ideea profilaxiei, 
înțelegând faptul că modul sănătos de viaţă poate economisi 
multă forţă pentru vindecare sau, în general, evitarea bolii. La 
urma urmei, omul trebuie să ajungă la concluzia că principalul 
izvor de sănătate îl constituie o concepţie justă despre lume şi 
educarea caracterului său. Sistemul corect al valorilor duce la 
dezvoltare şi la posibilitatea de supravieţuire. La baza legilor 
oricărui stat contemporan se află Dreptul Roman. Dar Roma 
antică s-a destrămat având o bază legislativă imensă, tocmai 
pentru faptul că ideologia ei a permis sclavagismul. Aşa cum 
există trei tipuri de conducători de stat există şi trei tipuri de 
state. într-un stat slab, legile nu sunt respectate. Statul este 
jecmănit la toate nivelele şi mai cu seamă la nivel superior. 


Statul mijlociu poate pedepsi pe oricine care încalcă legile, 
indiferent de funcţia pe care o deţine. Un astfel de stat nu mai 
tinde deja spre destrămare, spre despotism sau spre 
subjugarea economică şi politică de către un alt stat. Există legi 
normale şi o constituţie gândită. într-un stat puternic, legile 
care pedepsesc lucrează fără greş. Dar principalul accent nu se 
pune pe acestea. Sistemul legislativ trebuie în primul rând să 
nu permită posibilitatea să apară infracţiunea, adică trebuie să 
acţioneze pentru prevenirea acestora. Pentru a elimina terenul 
de infracţiuni, în afară de legi, care acţionează în vederea 
prevenirii, este necesară dezvoltarea culturii, iar copiii trebuie 
să fie educați, pentru ca să perceapă sistemul adevărat al 
valorilor. Deci, ajungem din nou la baza energetică a statului 

şi a organismului. Dacă statul nu are o concepţie despre lume, 
morală şi ideologie, atunci orice măsură economică şi politică 
o să ducă la o îmbunătăţire temporară. Astăzi, Rusia este un 
stat mai mult decât slab. Ea a pierdut respectul pe plan 
mondial. încrederea în stat a pierdut-o şi poporul. în prezent, 
de fapt, are loc naşterea unui nou stat. Pe de o parte aceasta 
este în stare de deplină jefuire şi destrămare, iar pe de altă 
parte drumul pe care înainte statele le-au parcurs în mai multe 
secole, Rusia îl parcurge azi în câţiva ani. Cu cât mai puţină 
spontaneitate va fi în acest proces, cu atât mai repede şi fără 
traumatisme va avea loc acesta. Când a început perestroica, 
frâna principală, aşa cum s-a adeverit, a constituit-o factorul 
uman. Din punct de vedere psihologic, oamenii nu au fost 
pregătiţi pentru schimbări. însă problemele Rusiei actuale sunt 
legate în primul rând nu de economic şi politic, ci de 
moştenirea concepţiilor comuniste, când oamenii se rugau 
pentru viitorul luminos, pentru idealuri, morală şi etică. 
Actualul stat se comportă de asemenea fără principii şi fără 
morală, dar încearcă să pună ordine în sufletele cetăţenilor săi. 

La baza economiei şi politicii se situează stratul informa- 
ţional-energetic, psihologia poporului. Adică totalitatea tradi- 
ţiilor religioase şi culturale. 

La nivelul energetic, Rusia arată minunat. Poporul rus a trecut 
periodic prin prăbuşirea materială şi spirituală. Astfel, poporul 
este gata în prezent să perceapă altfel lumea, eliminând 
stereotipurile din trecut. De fapt, toate insuccesele actuale din 
economie şi politică contribuie la formarea concepţiei noi 


despre lume. Când un medicament nu ajută, atunci boala se 
agravează, iar omul înţelege în mod intuitiv că fără schimbări 
proprii profunde el nu va supravieţui. Omul devine mai blând şi 
mai bun, îşi schimbă concepţia în mai bine, nu caută vinovaţi şi 
nu se răzbună. îşi dă seama că bolile şi problemele sunt 
ascunse în el, în caracterul şi concepţia sa incorecte. Şi apare 
minunea. Omul se însănătoşeşte. Cu puţin timp în urmă, Rusia 
se ruga pentru o idee. Acest lucru a condus-o către falimentul 
spiritual şi material. în ultimii zece ani Rusia a încercat să se 
roage pentru bunătatea materială şi acest lucru a condus-o tot 
către un faliment, în special spiritual. 

într-un timp scurt, Rusia a parcurs drumul parcurs şi de 
Orient şi de Occident. Acum se formează acea concepţie care 
va permite unificarea tendinţelor contradictorii, reflectarea 
acestora în constituţie şi legi şi crearea unei economii şi politici 
noi. Atunci vom putea vorbi nu numai despre supraviețuirea 
Rusiei, ci şi despre înflorirea acesteia. 

Unul din mijloacele puternice ale schimbării caracterului 
propriu înseamnă să-ţi respecţi cuvântul. Cu cât mai blând şi 
mai cu suflet îi apreciem pe ceilalţi oameni şi pe sine, cu atât 
mai mult ne lecuim în felul acesta. Expresiile tari, dure, 
categorice şi dispreţuitoare conţin în sinea lor sămânţa îmbol- 
năvirilor ulterioare. 

Nu ştiu dacă am înţeles bine: supărarea trebuie să o priveşti 
ca pe o încercare şi atunci este mai uşor să o depăşeşti? 

Este corect, dar acesta este numai primul pas. La început 
apare supărarea pe care nu o putem depăşi. Apoi încercarea pe 
care putem şi trebuie s-o depăşim. Pe urmă există un mijloc: 
adică posibilitatea de a lucra asupra propriei persoane şi de a 
ne putea schimba. După aceea intervine ajutorul acordat de 
Dumnezeu pentru a amplifica dragostea în suflet. 

Cum explicaţi moartea unui număr atât de mare de oameni 
în timpul războiului? 

Dacă imunitatea omului slăbeşte, atunci condiţiile în care 
organismul s-a simţit confortabil pot deveni un izvor de 
îmbolnăvire. Dacă imunitatea scade la nivelul întregii omeniri, 
atunci oamenii care înainte au trăit normal, îşi pierd capaci- 
tatea de a mai trăi. Aşa se explică cataclismele, războaiele, 
epidemiile. 


In anii '30 din secolul trecut, adică la zece ani de la începerea 
celui de-al doilea război mondial, nivelul sistemului de imunitate 
al omenirii a început să scadă brusc. în ultimii câţiva ani are loc 
o asemenea scădere, cam cu 2-3 ori mai mare decât înaintea 
celui de-al doilea război mondial. judecând după toate acestea, 
nu este exclusă apariţia unor anumite probleme în anii următori. 
Dar există o speranţă pentru optimişti. 

Eu am compus într-un fel nişte grafice şi a reieşit că după 
1970 a început înrăutățirea bruscă a energeticii întregii omenirii, 
iar în anii 1996-97 trebuiau să aibă loc începuturile destrămării. 
Dar începând cu anii '90, graficul a început să se schimbe. Cu 
toate că energia este în scădere, energetica omenirii a început 
să se îmbunătăţească ceea ce va permite supraviețuirea şi 
depăşirea multor probleme. Am impresia că cineva, acolo sus, 
se amestecă. Astfel, multe previziuni în legătură cu primul grafic 
legat de anii '90, nu se adeveresc. Apropo, iată un fapt 
interesant. La sfârşitul anului 1997 am fost la Miami şi m-am 
întâlnit cu un grup de oameni care se ocupă de ocultism şi de 
extrasenzorial. Cu o lună înainte ei s-au aflat în Brazilia. 

— Ştiţi ceva, a spus una dintre femei, se consideră că cei mai 
puternici magi din lume trăiesc tocmai în Brazilia. Am luat 
legătura cu magul şef şi el ne-a spus că începând cu anii '90 în 
planul subtil au început schimbări puternice în întreaga 
omenire. Şi acum omenirea nu va pieri. 

Cum se poate explica fraza lui Christos: "Nu numai cu pâine 
se hrăneşte omul, ci şi cu cuvântul Domnului"? 
înainte, eu am înţeles această frază în felul următor: omul 
trebuie să se gândească nu numai asupra lucrurilor materiale, ci 
si asupra celor spirituale. Ultimele experienţe m-au condus la 
următoarele concluzii. Sufletul se hrăneşte mereu cu iubire. 
Fără aceasta nu pot supravieţui nici structurile spirituale şi nici 
cele fizice. Asta înseamnă că periodic, primim înăuntrul nostru 
porţii de iubire de la Dumnezeu. In acea clipă trebuie să ne 
debarasăm de uman. Cu cât noi ne concentrăm şi trăim numai 
cu umanul, cu atât mai greu ne este să primim divinul. Acum, 
deci, fraza lui Christos o percep tocmai astfel. 

Cum putem constata dacă femeia ne iubeşte cu adevărat sau 
doar se preface? 

Nu trebuie să constaţi, întrucât tot nu veţi putea să faceţi 
acest lucru. Apoi, nu este vorba de femeie, ci de 


dumneavoastră. Dacă vă rugaţi pentru ea, începe să se joace cu 
dumneavoastră. Dacă vă uitaţi la ea de sus, cu îngâmfare, ea va 
începe să vă dea cu piciorul. Astfel, să aveţi mai puţine gânduri 
şi pretenţii de la femei şi lucraţi mai mult asupra 
dumneavoastră. 

Karma cui o moşteneşte copilul: a mamei, sau a tatălui? 

In medie karma mamei în raport de 60% şi a tatălui - de 40%. 
Dacă însă unul dintre părinţi începe să se schimbe în sens 
pozitiv, atunci copilul, în mod subconştient, îşi măreşte 
orientarea spre acest părinte, cu sufletu, deschjs 

De ce ne îndrăgostim totuşi de femei simpatice şi nu de cele 
înspăimântătoare? 

închipuiţi-vă că pentru a avea, să spunem un milion de dolari 
şi pentru a supravieţui, trebuie să ai în suflet rezerve de iubire. 
Pentru a avea 100 de milioane de dolari şi a supravieţui, trebuie 
să avem rezerve mult mai mari. Deci atunci când noi primim 
sume mari, în sufletul nostru se înfiripă şi se măreşte iubirea, 
ceea ce ne permite să supravieţuim. Când vedem un om bogat, 
capabil, spiritual, frumos, noi, în lăuntrul nostru, dorim să ne 
comparăm cu el şi astfel are loc în interiorul nostru izbucnirea 
dragostei. Noi considerăm că ne-am îndrăgostit de cineva. Adică 
a avut loc în mod obligatoriu creşterea iubirii. Dar mai departe, 
această creştere trebuie să se transforme în divin atunci când 
banii, aptitudinile şi frumuseţea nu au nici o importanţă. Dacă 
acest lucru nu se întâmpla, încep să apară problemele. Poate 
cineva nu a înţeles ceea ce am spus eu. De aceea mai explic 
odată. lubirea de Dumnezeu naşte iubirea de oameni. lubirea de 
oameni naşte morala şi etica. Morala şi etica dau naştere la 
spiritualitate şi bunătate. Spiritualitatea naşte frumuseţea 
corpului fizic, a intelectului, a capacităţilor, etc. Cu cât este mai 
frumoasă faţa unei femei, cu atât mai mult a simţit şi a menţinut 
în suflet un sentiment puternic de iubire. Este natural că 
bărbatului îi vine să se îndrăgostească de o asemenea femeie. 

Dar faţa femeii poate fi frumoasă datorită energiei, iar rezerva 
de spiritualitate şi de iubire poate fi deja epuizată. În asemenea 
cazuri, iubirea trece repede şi de o asemenea femeie ne 
plictisim repede. Se întâmplă şi invers, bărbatul care s-a 
îndrăaostit de o femeie urâtă cu o mare rezervă de dragoste şi 
bunătate în suflet o să o iubească şi mai departe. Să ne amintim 
ce se petrece la noi la estradă. înainte cântăreţul trebuia să aibă 


un glas minunat, ceea ce constituia o condiţie esenţială. în 
prezent a apărut moda cântăreților fără voce deoarece ei se 
deosebesc de tot ce a fost. 

O femeie care nu este frumoasă este orientată mai mult spre 
dragoste şi bunătate în suflet în comparaţie cu cele frumoase 
care depind deosebit de mult de înfăţişarea exterioară, care le 
deformează caracterul şi le face nefericite. Şi iată de unde a 
apărut proverbul: "Să nu te naşti frumos, ci să te naşti fericit”. 

Să te raportezi la lume fără pretenţii înseamnă să te raportezi 
la ea echilibrat, liniştit sau cu bucurie? 

Cu bucurie, bineînţeles. Cu cât noi vedem mai mult divinul în 
toate cele ce ne înconjoară, cu atât mai uşor este să privim 
lumea cu iubire şi bucurie. 

Cum să ocrotim copilul de bolile şi nefericirile viitoare? 

Orice eveniment care are loc la nivelul real se repetă de 
nenumărate ori în plan subtil. 

lată de ce situaţia actuală neplăcută a dumneavoastră, sau 
ofensa nemeritată sau, pur şi simplu proasta dispoziţie, toate 
acestea pot să vină uşor din viitor. Cu cât ne descurcăm mai 
mult în prezent cu evenimentele negative, cu atât mai mult le 
facem inofensive în viitor. Lăsând să treacă prin noi şi purificând 
valurile evenimentelor viitoare neplăcute, noi ajutăm şi salvăm 
copiii noştri de neplăceri şi boli viitoare. Dacă la dumneavoastră 
a apărut brusc sentimentul fricii sau puternice păreri de rău sau 
o decepţie neplăcută toate acestea pot să nu fie legate de 
dumneavoastră ci de copii dumneavoastră Cu cât 
dumneavoastră nu vă lăsaţi copleşiţi de asemenea sentimente 
şi începeţi să vă rugaţi şi să le depăşiţi, cu atât mai mult 
dumneavoastră vă veţi salva nu numai pe sine ci şi pe urmaşi. 

Aş fi dorit să vă prezint două exemple în legătură cu felul în 
care lucrează oamenii asupra propriilor persoane. 

Primul exemplu: 

O femeie a venit la mine în audienţă, având probleme cu fiica 
ei. 

După o lună a povestit cu indignare prietenei ei următoarele: 
— în luna aceasta atâta m-am rugat, încât fiica mea trebuia 
să devină o sfântă. Şi totuşi, nu văd ca şi înainte nici un rezultat. 

— Al doilea exemplu: 

Acum patru luni a venit la mine în audienţă o femeie tânără. 
Copilului ei i s-a pus un diagnostic: autism. Eu am vrut să-i spun 


cinstit că această boală nu este vindecabilă; şi că există prea 
puţine şanse să o pot ajuta. Se poate spera numai să aibă loco 
anumită ameliorare. Apoi m-am gândit: de ce să-i spun aşa 
ceva? Acest lucru o s-o împiedice şi pe ea şi pe mine. Când 
apelezi la Dumnezeu, orice obstacol poate fi depăşit. 

Nu demult ea a venit din nou la mine. 

__O să vă povestesc tot ceea ce s-a întâmplat cu mine, a 

spus ea. - De obicei, după audiența dumneavoastră omului îi 
apare în suflet sentimentul fericirii, şi cel de a zbura. Eu am 
plecat „verde la faţă", într-o stare îngrozitoare şi transformările 
au durat destul de mult. Am încercat să mă rog, dar aceasta n-a 
avut nici un ecou în sufletul meu şi timp de o lună eu m-am 
rugat monoton şi cu resemnare, aşa cum mi-aţi spus. 
„Principalul este să păstrăm iubirea faţă de Dumnezeu indife- 
rent ce s-a întâmplat şi să nu învinuim pe nimeni niciodată. 
Invăţăm ca în toate să vedem voinţa divină, învăţăm să nu 
omoram iubirea când umanul se prăbuşeşte, învăţăm să păs- 
trăm iubirea când am pierdut tot ce aveam. Să învăţăm să trăim 
prin iubire." Şi astfel eu m-am rugat, dar nu a survenit nici o 
schimbare. Ştiţi când au început să apară schimbările? Tocmai 
atunci când eu m-am resemnat în totalitate că copilul meu este 
autist şi m-am rugat fără să mai sper şi fără să mai contez pe 
ceva. După aceasta copilul a început să se schimbe. Apoi, după 
două luni, m-am dus la doctorul care a retras diagnosticul de 
"autism". Au trecut încă două luni....