Lazarev — 02 Karma pura UC

Introducere 

în prezent, succesele medicinei oficiale sunt de netăgăduit. 
Unul din principalele obiective ce-i stau în faţă îl constituie 
depistarea bolii într-un stadiu incipient, ceea ce contribuie la 
ridicarea eficacităţii tratamentului. Rămâne însă nerezolvată 
problema înţelegerii a ceea ce reprezintă boala, care sunt 
cauzele ei şi ce trebuie făcut pentru ca ea să nu apară. Un pas 
important înainte 1-a făcut medicina contemporană, atunci când 
medicii au înţeles faplul că tratarea izolată a unui organ este 
lipsită de perspective întrucât se îmbolnăveşte întregul 
organism şi, prin urmare, trebuie tratat organismul ca tot unitar. 
Legat de aceasta, a crescut interesul pentru medicina orientală, 
unde terapia era direcţionată asupra întregului organism. 
Medicii au trebuit să ia contact cu noţiuni ca meridiane şi canale 
energetice. Reprezentarea organismului nu numai ca un sistem 
fizic, dar şi energetic, a început, încetul cu încetul, să pătrundă 
în conştiinţa aproape a fiecărui medic. 

Conform medicinei orientale, omul reprezintă, mai întâi de 
toate, un sistem energetic, în interacţiune cu întreaga lume. 
Dezvoltarea ulterioară a medicinei oficiale a dus la 
conştientizarea faptului că la baza maladiei stă scăderea 
imunităţii, inclusiv cancerul fiind provocat de tulburări ale 
sistemului imunitar. Sistemul imunitar este legat de energetica 
organismului şi depinde de aceasta. Diagnosticarea şi 
influențarea sistemului energetic reprezintă domenii 
promițătoare ale medicinei contemporane. Există însă şi alţi 
factori de care depinde starea fizică a organismului. 

Cu multe sute de ani în urmă, Avicenna a făcut un experiment 
punând o oaie la o anumită distanţă faţă de un lup. Peste trei 
zile, oaia a murit deşi, din punct de vedere fizic, era sănătoasă. 
Este clar că ceea ce noi numim conştiinţă, psihic, poate 
determina într-o măsură considerabilă starea organismului. 
Păstorii din Asia Centrală aveau următoarea metodă de 
tratament. Când, după o naştere ratată, oaia bolnavă nu se mai 
putea ridica şi nici un fel de leacuri nu-i erau de ajutor, i se 
aducea, în locul mielului mort, unul viu, luat de la o altă oaie. Ea 
îl hrănea ŞI-1 îngrijea, înzdrăvenindu-se. înseamnă că ceea ce 
noi numim psihic poate fi de ajutor atunci când nu au efect 
medicamentele. La om, al cărui psihic este incomensurabil mai 
mare decât la animale, acest efect este în mod legic de câteva 


ori mai puternic. Fără cunoaşterea legilor existenţei psihicului 
uman nu mai este posibilă dezvoltarea armonioasă a medicinei 
contemporane. 

O etapă importantă în elucidarea modului în care psihicul 
omului este legat de sănătatea acestuia a fost parcursă graţie 
experimentelor lui Franz Mesmer şi Sigmund Freud. Potrivit 
teoriei lui Mesmer, asupra sănătăţii omului au o influenţă 
considerabilă nu numai emoţiile puternice, stresurile, ci şi cele 
nesemnificative. Este foarte important să înţelegem cât de 
profund pătrund ele în psihic. Ca urmare, influenţele profunde 
au o serioasă înrâurire asupra sănătăţii omului. Sigmund Freud 
a făcut o descoperire care a dus la unirea psihologiei cu 
medicina. El a demonstrat că structurile subconştiente profunde 
sunt guvernate de legi proprii şi că un stres suferit în trecut nu 
dispare niciodată, că se păstrează şi că poate provoca, în timp, 
o maladie. 

Cercetările mele în domeniul bioenergetizării le-am început cu 
aproximativ cincisprezece ani în urmă. Orientarea iniţială a fost 
următoarea: organul bolnav poate fi influenţat nu numai cu 
ajutorul medicamentelor sau al mijloacelor fizio-terapeutice, ci şi 
prin mijloace energetice, trimițând fluxuri bioenergetice printr-o 
concentrare a voinţei. în anii '80, în domeniul bioenergeticii care 
traversa aceleaşi etape ca şi medicina oficială, s-a ajuns la 
înţelegerea faptului că trebuie acţionat asupra întregului 
organism. Mai mult: cu cât se efectua mai devreme corecţia 
energetică, era cu atât mai uşor de tratat boala. în 1986, am 
făcut o tentativă de diagnosticare precoce a bolilor cercetând 
starea energetică a organismului. Am constatat că analiza 
câmpurilor energo-informaţionale permite vizualizarea bolii cu 
mult înaintea oricărei aparaturi sofisticate. Prin urmare, pentru 
dezvoltarea în continuare a diagnosticării precoce era necesară 
aplicarea metodelor care dau imaginea stării Mi energo- 
informaţionale a organismului. Lucrând neîntrerupt în această 
direcţie, încercam să obţin un diagnostic exact şi timpuriu al 
bolii, abordând nivelurile cele mai fine ale structurilor energo- 
informaţionale. 

în 1990, cercetările mele au atins o treaptă absolut nouă când 
am descoperit în structurile energo-informaţionale care 
înconjoară fiinţa umană deformaţii specifice ale câmpurilor ce 
duceau la apariţia bolilor şi la tulburări ale stării fizice, 


îndepărtarea deformaţiilor pe cale bioenergetică dădea 
rezultate terapeutice de excepţie. Ulterior însă, am ajuns la 
concluzia că structura câmpurilor umane este mult mai 
complexă şi că anume structurile energo-informative determină 
starea fizică a organismului, adică boala începe la nivelul 
energo-informativ al câmpurilor. Continuându-mi cercetările, am 
descoperit o regulă interesantă: acţionând asupra structurilor 
câmpurilor, se modifica nu numai starea fizică a omului, ci şi 
starea sa emoţională, caracterul şi evenimentele ce se ţeseau în 
jurul său, ceea ce îndeobşte se cheamă soartă. Prin urmare, la 
nivelul biocâmpurilor, stările fizică, emoţională şi psihică ale 
omului reprezintă o formaţiune unică în care componentele sunt 
interdependente. Acest lucru mi-a permis să explic de ce 
răbufnirile psihice şi emoţionale pot avea o înrâurire atât de 
puternică asupra stării fizice a omului. înseamnă că în timpul 
tratamentului acţionăm nu numai asupra trupului, ci, într-o 
oarecare măsură, şi asupra emoţiilor şi a psihicului oamenilor. 
Reciproca este şi ea cu atât mai adevărată. Acţionând asupra 
intelectului, asupra psihicului şi emoţiilor omului, noi îi 
influenţăm starea fizică. în 1991, am făcut o descoperire al cărei 
sens consta în următoarele: la nivel energo-informaţional, 
părinţii, copiii, nepoţii reprezintă un tot unitar. Psihicul, trăirile 
emoţionale şi comportamentul părinţilor influenţează psihicul, 
starea emoţională şi fizică a copiilor. Prin urmare, modificând 
psihicul părinţilor, se poate modifica starea fizică a copiilor. 

Cercetările efectuate au arătat că principalul transmiţător al 
informaţiei este codul genetic. Un rol nu mai puţin important în 
acest sens îl au procesele energo--informative. Pornind de la 
acest fapt, se poate vorbi de un genotip al câmpurilor, mult mai 
cuprinzător decât cel fizic şi care transmite din generaţie în 
generaţie emoţiile, caracterul şi chiar concepţiile de viaţă. Acest 
lucru mi-a permis să stabilesc o conexiune între pedagogie, 
psihologie, psihiatrie, fiziologie şi alte ştiinţe care au ca obiect 
omul. 

De fapt, am reuşit să desconăr mecanismul karmei despre 
care s-a amintit în diverse surse, dar pe care n-a reuşit până 
acum să-l studieze nimeni. în urma unor îndelungate cercetări, 
confirmate ae practica vindecării bolnavilor, s-a conturat 
mecanismul care face joncţiunea între gândurile, emoţiile, 
comportamentul omului şi bolile copiilor săi. Omul reprezintă nu 


doar un înveliş fizic, ci şi unul bioenergetic. Dacă pentru 
învelişul fizic importante sunt caracteristicile spaţiale, pentru cel 
bioenergetic importanţi sunt parametrii temporali. Corpul fizic 
se întinde în spaţiu, iar cel bioenergetic în timp. Comiţând unele 
fapte, ducând la îndeplinire gânduri şi trăiri emoţionale în planul 
fizic, omul îşi influenţează corpul său temporal, adică, altfel 
spus, prin comportamentul său, prin trăirile sale el îşi 
influenţează propriul viitor. Concepţiile omului, emoţiile sale 
acţionează asupra corpului temporal mai puternic decât faptele 
fizice. în aceasta constă mecanismul karmei a cărui descriere 
aproximativă o putem găsi în diverse surse bibliografice. Dacă 
am porni de la acest fapt, atunci formarea unei concepţii 
adevărate despre lume şi a unor reacţii emoţionale corecte 
capătă, pentru supraviețuirea şi dezvoltarea omenirii, o 
importanţă cu mult mai mare decât toate cuceririle medicinei 
contemporane. Aceste cercetări permit cumularea cunoştinţelor 
despre om într-un sistem unitar, mărind perspectivele viitorului. 
Timpul şi spaţiul 

Considerând noţiunile de „spaţiu" şi „timp" ca pe ceva 
abstract, n-am crezut niciodată că ele pot avea vreo legătură 
cu cercetările mele. Am observat însă că interacţiunea 
entităţilor lufnii înconjurătoare este cu atât mai pronunţată, cu 
cât este mai fin nivelul pe care-1 abordez. La început, lucrând 
doar cu karma familială şi cunoscând că există şi o karmă 
personală, am văzut că uneori karma . familială „patinează", în 
sensul că omul se purifică, dar schimbările vizibile întârzie. 
Activitatea cu karma personală a debutat pe neaşteptate. 

Cu o cunoştinţă de a mea lucra o femeie-bioenergetician care 
a început să-i . povestească întâmplări din viaţa sa trecută şi a 
promis să-i purifice karma personală. După plecarea acesteia, 
femeii i s-a făcut rău. 

- Simt că e o înşelătorie, îmi spunea cunoştinţa mea. Ea nu 

m-a ajutat, ci 
mi-a făcut rău.f 

Ca să-mi ajut cunoştinţa, a trebuit să pătrund în straturile 
profunde ale câmpurilor ei şi să purific trecutul prin 
intermediul spovedaniei. în primele momente ale unei 
asemenea intervenţii, oamenilor li se modifică percepţia 
cromatică a lumii şi apar nişte senzaţii foarte ciudate. 


- Am senzaţia că nu mă aflu în prezent, mi-a mărturisit una 
din paciente. 


Mi se pare că sunt în viitor. 

Privesc pe nivelul fin prezenţa ei în timp şi-mi dau seama că 
are dreptate, ea având la nivelul fin trei corpuri temporale. 
Cercetând această temă, constat că această contopire a 
punctelor temporale în viitor ameliorează starea omului, iar 
afundarea în trecut poate duce la o gravă îmbolnăvire. Am 
văzut un om care a murit demult, mai precis, s-a sinucis. 
Punctele lui temporale erau concentrate în urmă. în acel 
moment am simţit un gust amar pe limbă şi o uscăciune a 
gurii. Cei de faţă au avut aceleaşi senzaţii. - Se întâmplă ceva 
cu spaţiul, a observat unul din prietenii mei. Distanţa începe 
să se modifice, de parcă ar pulsa. 

Cercetez nivelul fin şi văd că spaţiul pare a exploda, simt că 
acest lucru.este periculos, că prin imixtiunea mea brutală am 
dizlocat nu numai structurile temporale, ci şi pe cele spaţiale. 
Ulterior, dacă simţeam că intervenţia mea era periculoasă, 
dacă trăsăturile timpului şi spaţiului se modificau, mă opream 
imediat pentru a echilibra situaţia. 

Experimentele legate de spaţiu au fost întrerupte în urma 

unei întâmplări 
ciudate. 

într-una din încercările de a „prinde" structurile spaţiale şi 
de a găsi modalităţile de a le influenţa, mi-a parvenit pe 
neaşteptate o informaţie sub formă de 


text: „Dacă vei depăşi limitele spaţiului paşilor, Universul va 
pieri". Cine transmitea această informaţie, n-am putut stabili. 
Ce-i acela „spaţiul paşilor" şi de ce poate pieri Universul de 
asemenea n-am putut înţelege, însă, pentru orice 

eventualitate, am pus punct acestor investigaţii. Ele nu erau 
indispensabile pentru tratamentul bolnavilor în acel moment. 
Mai mult, cu cei care mă ajutau au început să se petreacă fapte 
stranii: visau că trec prin ziduri. Nu voi descrie în detaliu 
cercetările mele privind timpul şi spaţiul. Voi relata pe scurt. 
Am intrat în esenţa timpului atunci când am observat că, 
diagnosticând structurile karmice ale oamenilor, am început să 
îmbătrânesc rapid, mi-au apărut o mulţime de riduri şi a început 
să-mi cadă părul. Au început să îmbătrânească şi colaboratorii 
mei apropiaţi. Am intrat în panică, însă am încercat să aflu ce se 
întâmplă. După o lună, totul mi-a devenit clar: orice eveniment 
la nivelul fin se proiectează în viitor. Tot ce fac acum se reflectă 
imediat în oglinda viitorului, iar straturile karmice se scurg lin şi 
se materializează în prezent. Tot ce am făcut în trecut se 
întoarce la mine din viitor. Viteza curentului straturilor karmice 
este dependentă de timp. O mare parte a vindecătorilor purifică 
doar corpul omului, nu şi sufletul. Vindecătorii de o ţinută mai 
înaltă purifică prezentul, aruncând murdăria în viitor. Dacă omul 
nu acţionează singur şi nu se schimbă în cursul tratamentului, 
această murdărie iese cândva la suprafaţă. Pentru a-1 purifica 
pe om, măresc viteza curentului straturilor karmice, atrag 
murdăria din viitor pentru ca omul, prin spovedanie, să-şi 
purifice sufletul în prezent. Dar, concomitent cu aceasta, am 
accelerat şi timpul. Şi numai atunci a devenit clar că „plivitul" 
mecanic al straturilor karmice, abordarea chirurgicală a timpului 
şi spaţiului sunt sortite eşecului. înseamnă că importantă este 
nu purificarea mecanică în trecut şi viitor (chiar prin pocăință), 
ci schimbarea caracterului şi concepţiei despre lume. Când am 
lucrat asupra timpului, ceasul mi-a rămas în urmă cu patru ore 
în decurs de numai cinci ore. Apoi am observat că prin 
încălcarea legilor supreme timpul se comprimă şi omul 
îmbătrâneşte mai repede. Cu cât sufletul este mai puternic 
ancorat în teluric, cu atât mai rapid se desfăşoară procesele 
temporale şi se accelerează îmbătrânirea. Am fost curios să 
desenez structurile legate de timp şi astfel am constatat că 
spirala orientată în sensul invers acelor de ceasornic semnifică 


ancorarea. Când am desenat structura armonizării fragmentelor 
de timp, am obţinut un desen ce amintea de templele budiste 
cu multiple acoperişuri. Este clar că arhitectura prin formele 
sale poate influenţa spaţiul şi timpul. Acum mă apropii de 
perioada când, pentru ajutorarea altora, pătrunderea mea în 
structurile lor spaţial-temporale devine indispensabilă. Ce şanse 
de supravieţuire au, deocamdată nu ştiu. Timpul mi-o va arăta. 
Alte lumi 

Adeseori am impact cu fapte care atestă existenţa vieţii de 
Apoi. Cunoştinţele mele au fost vizitate de rude decedate şi au 
fost prevenite în legătură cu ceea ce li se poate întâmpla în 
viitor. Am observat că ghicitul în cărţi şi cafea este de 
asemenea legat de lumea de dincolo. Când am învăţat să intru 
în contact cu sufletele morţilor, să le invoc, să obţin informaţii, 
aceste informaţii erau inexacte. După cum aveam să constat, 
există o limită a acestor informaţii. Dacă prezicerile despre 
prezent şi viitor puteau dăuna, era imposibil să obţin vreo 
informaţie. Mai târziu am văzut că în lumea de dincolo se află 
sufletele viitorilor copii. Ele ajung acolo înainte de concepţie. 
După moarte, sufletul omului ajunge, de asemenea, în lumea de 
dincolo, după care se poate întrupa din nou pe Pământ, dar la 
fel de bine poate trece şi în alte lumi. Cu cât e mai puţin 
asemănătoare structura unei alte lumi cu cea a lumii terestre, 
cu atât sunt mai mici şansele de supravieţuire ale omului care s- 
a născut pe Pământ, însă cu atât mai mare este potenţialul său 
spiritual. înainte de concepţie, sufletul, de regulă, se întoarce în 
Lumea de Apoi, însă poate fi o tranziţie dintr-o lume opusă 
nouă. Atunci structurile informaţionale ale omului vin în această 
lume prin centrul astrului, în cazul de faţă al soarelui. Lumea de 
Apoi este un fel de verigă de legătură între lumea noastră şi 
lumea care i se opune. 

Multă vreme n-am putut înţelege de ce sufletele aflate în 
Lumea de Apoi pot vedea viitorul şi pot furniza informaţii. Mai 
târziu am înţeles că acolo realitatea este de o altă factură. Ea se 
situează pe un plan mult mai subtil şi acolo sunt alte forme ale 
conştiinţei. La nivelul subtil, trecutul, prezentul şi viitorul 
constituie un conglomerat unic. Universul a apărut iniţial ca o 
formă specială a câmpului în care trecutul şi viitorul erau un tot 
unitar, în care timpul şi spaţiul n-au fost diferenţiate. Straturile 
tot mai compacte ale câmpurilor care au apărut ulterior, 


conturarea spaţiului şi timpului, formațiunile discrete au făcut 
posibilă crearea structurilor materiale şi dezvoltarea ulterioară a 
timpului şi spaţiului. Dezvoltarea reprezintă o acumulare de 
potenţial între diversitatea tot mai accentuată a formelor 
materiale ca rezultat al caracterului discret tot mai ridicat al 
spaţiului şi timpului, pe de o parte, şi unitatea primordială, pe 
de altă parte. 

Pentru prima dată am văzut structura Lumii de Apoi atunci 
când am operat cu timpul. Observând că omul trăieşte în trei 
puncte temporale, m-am decis să-mi fac o reprezentare grafică 
a vieţii mele de Apoi, Am obţinut o figură ciudată: trei oameni 
identici ţinându-se de mâini. După decodare, mi-am dat seama 
că erau cele trei învelişuri temporale ale mele, corpul meu 
temporal. în Lumea de Apoi învelişurile temporale se contopesc. 
Acolo şi timpul şi spaţiul arată altfel. 


Datorită acestui fapt, de acolo se poate vedea ce se va întâmpla 
în viitorul apropiat. Dar, întrucât matriţele viitorului sunt 
multiple, cele care se găsesc în Lumea de Apoi pot da erori de 
prognoză. 

Următorul meu contact cu Lumea de Apoi s-a produs atunci 
când am obţinut informaţia potrivit căreia ataşamentul exagerat 
faţă de tot ce-i lumesc deformează structurile câmpurilor şi 
duce la îmbolnăviri. Am încercat să găsesc căile de blocare. Pe 
neaşteptaie mi-a devenit clar că intensificarea contactului cu 
lumea de dincolo de mormant blochează ataşamentul faţă de 
cele pământeşti şi concură la dezvoltarea structun'or spirituale. 
în acest moment am intrat în contact cu viitorii mei copii şi ei m 
început să-mi furnizeze informaţii. Impresiile erau ciudate. 
Primeam un puternic flux de informaţii, iar structurile câmpurilor 
erau solicitate la maximum pentru receptarea şi prelucrarea 
acestora, în timp ce conştiinţa nu era tulburată de nici măcar o 
singură uudă. Când am încercat să transfer informaţia în 
conştiinţă, aceasta se obtura. Când am renunţat la aceste 
încercări, informaţia a început să-mi parvină din nou la nivelul 
subconştientului. Conştiinţa nu este pregătită să recepţioneze 
orice tip de informaţie; pentru ca ea să poată supravieţui, se 
conectează sistemul de apărare. Acest lucru m-a ajutat să 
înţeleg cultura Egiptului, să înţeleg de ce s-au cheltuit atâtea 
mijloace şi forţe în scopul asigurării vieţii de dincolo de 
mormânt. Acest lucru nu poate fi perceput în limitele unei logici 
obişnuite. Cultului morţilor i se acorda o pondere considerabil 
mai mare decât realităţii telurice şi, judecând după construcţiile 
colosale ale antichităţii, am început să înţeleg că edificiile pe 
Pământ trebuie să răspundă nu intereselor trupului, ci 
intereselor sufletului. Se pare că una din condiţiile primelor 
etape de dezvoltare a civilizaţiilor a constituit-o dezvoltarea 
formelor de contact cu lumea de dincolo de mormânt şi fixarea 
lor în simboluri materiale. 

Următorul contact cu Lumea de Apoi a fost pentru mine 
surprinzător. Cineva mi-a adus un macerat de ciuperci care 
avea un efect similar cu LSD. Omul care mi 1-a dat mi-a atras 
atenţia : „După douăzeci de minute încep să se modifice culorile 
obiectelor, să se schimbe senzațiile fizice şi n-ai să fii capabil să 
vorbeşti articulat". 


Modificările au survenit destul de repede. Unele simţuri au 
început să se atenueze, altele s-au acutizat. S-au atenuat acele 
trăiri emoţionale care erau în legătură cu trupul şi conştiinţa. S- 
au activizat şi cele subconştiente, legate de o altă realitate. 
Limba a început să se împleticească, iar corpul părea să-şi fi 
pierdut greutatea. Senzaţia era ca după îngurgitarea unui pahar 
de spirt. însă, oricât ar părea de ciudat, capacităţile de 
diagnosticare n-au fost afectate. Am înţeles că diagnosticam în 
straturile fine ale câmpurilor. Deformările temporale ale 
conştiinţei nu numai că nu deranjau, ci, dimpotrivă, erau 
favorabile. Continuând să schiţez activitatea propriilor structuri 
ale câmpurilor, am observat cu uimire că s-a intensificat brusc 
contactul cu Lumea de Apoi. E drept că acest contact era 
unilateral şi deformat. A doua zi, analizând situaţia, am ajuns la 
o concluzie foarte interesantă : plantele au un contact mai 
intens cu Lumea de Apoi decât animalele ; deosebit de puternic 
el este exprimat la aşa-numiţii halucinogeni. Consumul 
băuturilor euforizante sau fumatul diferitelor ierburi duce la 
deplasarea punctului de sprijin al conştiinţei legat de logica 
acestei lumi către logica unuia din straturile subconştientului 
Lumii de Apoi. Acest lucru dădea o nouă informaţie şi un impuls 
pentru dezvoltarea conştiinţei. Cu alte cuvinte, consumul 
halucinogenilor constituie una din sursele obţinerii de noi 
informaţii luate din subconştient, în acest caz, este blocat 
ataşamentul faţă de teluric prin demolarea structurilor logice, 
ceea ce are, în final, un efect curativ. 

în India antică se folosea o băutură, calificată în Vede drept 
Divină, numită sotnoli şi în care intra un macerat de burete 
pestriţ. Aceasta încetinea activitatea conştiinţei şi activiza 
subconştientul. Practici asemănătoare erau folosite în artele 
marţiale. Activizarea structurilor spiritual-bioenergetice 
extindea posibilităţile trupului. Utilizarea halucinogenilor avea 
loc în şcolile budiste legate de artele marţiale. Vechii vikingi 
beau înainte de luptă un decoct de bureţi pestriţi pentru a 
dobândi curaj pe câmpul de bătălie. 

Alcoolul, narcoticele, preparatele halucinogene demolează nu 
numai conştiinţa, ci şi trupul, apare obişnuinţa şi dependenţa de 
acestea. De aceea în planul tratamentului şi al cunoaşterii lumii 
ele au constituit doar impulsul pentru dezvoltarea unor tehnici: 


mai întâi deformaţiile, apoi oprirea conştiinţei pentru activizarea 
structurilor câmpurilor legate de alte lumi. 

A fost evidenţiat un fapt interesant: omul reprezintă nu numai 
un animal, ci şi o plantă. Părul, unghiile, o parte a intestinului se 
conduc după legile lumii vegetale. De aceea după moarte 
continuă creşterea părului şi a unghiilor. Dacă omul se ataşează 
profund de teluric şi agresivitatea trece la nivelurile fine, atunci 
îi poate cădea părul şi acest fapt va bloca pătrunderea 
agresivităţii în Lumea de Apoi. 

Am consultat odată o tânără fată căreia a început să-i cadă 
foarte mult părul. Mai întâi am descoperit un puternic program 
de distrugere a propriilor copii, după care am descifrat ceea ce 
stătea la baza acestui program : ea punea activitatea 
profesională şi cariera mai presus de naşterea copiilor. Acelaşi 
lucru s-a întâmplat şi în vieţile anterioare. Căderea părului bloca 
pătrunderea programului în Lumea de Apoi pentru ca el să nu 
facă rău copiilor. 

Un moment interesant: am înţeles de ce toate vrăjitoarele 
erau reprezentate cu părul despletit. Părul are legătură cu 
vrăjitoria. Dacă dorinţa omului pătrunde în straturile fine şi 
ajunge la lumea de dincolo de mormânt, probabilitatea realizării 
acestei dorinţe creşte de câteva ori. Când omul, exprimându-şi 
dorinţele, îşi netezeşte părul se observă acelaşi efect. Am 
înţeles de ce femeile trebuie să aibă capul acoperit în biserică. 
Părul femeii măreşte posibilitatea realizării dorințelor 
pământeşti, perturbă bioenergia şi stânjeneşte conectarea 
spirituală deoarece diapazonul ritualului creştin presupune nu 
numai Lumea de Apoi, ci şi structuri spirituale mult mai fine. 
Contactul cu Lumea de Apoi ajută la ridicarea nivelului 
aptitudinilor şi dexterităţilor. Tot ceea ce noi numim magism şi 
ocultism este legat, de cele mai multe ori, de acest nivel. 

Acum putem înţelege de ce Apostolul Pavel i-a luat unei femei 
darul prezicerii pentru că aceasta spunea că el este Dumnezeu. 
Nivelul contactului Apostolului era considerabil mai sus faţă de 
nivelul ei. întrerupându-i contactul cu lumea cealaltă, el i-a 
anihilat capacităţile. De ce a făcut-o? Când omul comunică o 
informaţie şi o toarnă în structurile logicii, acest lucru se 
întâmplă în cadrul unui anumit strat emoţional-spiritual. Mai pe 
înţeles: iniţial percepem lumea prin intermediul trăirilor 
emoţionale, al simţurilor şi abia după aceea cu ajutorul gândirii. 


înseamnă că la baza structurilor cognitiv-filosofice stau 
structurile spiritual-emoţionale. Ele se nasc în urma interacțiunii 
structurilor câmpurilor noastre cu diferitele straturi ale realităţii. 
Prin structura sa, lumea de dincolo de mormânt este mai 
apropiată de cea pământească. Există alte lumi şi realităţi unde 
spiritul predomină asupra materialului. Intensificarea contactului 
cu Lumea de Apoi a generat idolatria. Contactul cu alte straturi, 
mult mai spiritualizate, a generat creştinismul. Viabilitatea şi 
perspectivele fiecărei religii au fost determinate de atingerea 
nivelurilor spirituale superioare. Cu cât este mai mare numărul 
altor lumi şi Universuri, cu atât mai ridicat trebuie să fie nivelul 
spiritualităţii care le uneşte. 

Am ajuns la interacţiunea cu alte lumi în regim terapeutic. O 
pacientă prezenta agresivitate faţă de alte entităţi şi acest lucru 
era în legătură cu nişte practici magice din vieţile trecute. Mi-am 
frământat mintea o săptămână încheiată încercând să desluşesc 
despre ce fel de entităţi este vorba. în cele din urmă am ajuns la 
concluzia că era vorba de alte lumi. Am încercat să le desenez 
pentru a vedea cum arată ele, însă nu reuşeam. în limitele 
logicii terestre acest lucru era imposibil. Atunci am renunţat la 
logică şi am început să recepţionez informaţiile în tot felul de 
simboluri, conştient de faptul că acestea nu pot fi reprezentate 
în mod nemijlocit. Anumite informaţii nici măcar nu puteau fi 
reprezentate pe hârtie, însă câte ceva am reuşit să fixez şi 
imaginea a început să se clarifice. S-a dovedit că Universul are o 
structură de fagure constituită din treizeci şi trei de lumi unite în 
grupuri şi fiecare om, mai precis dublura lui din planul fin, este 
prezent în fiecare lume, având însă o altă înfăţişare şi un alt tip 
de conştiinţă. M-am uitat să văd cum arăt într-una din lumile 
cele mai apropiate. A fost foarte amuzant: un ameboid ciudat cu 
nişte formaţiuni curioase în interior. 

Am scris mai devreme despre alte lumi, despre înrâurirea lor 
asupra noastră, despre faptul că la nivelul fin noi interacţionăm 
de asemenea cu ele, provocându-le rău sau bine în funcţie de 
perfecțiunea gândurilor noastre. Primind informaţii despre 
structura altor lumi, despre locuitorii acestora, nu bănuiam că 
mă voi lovi de această problemă la un nivel mult mai serios. 

Mi-a picat odată în faţa ochilor o revistă cu nişte fotografii ale 
unor cercuri ciudate care apar noaptea sau dimineaţa în zori pe 
câmpiile din Anglia. Fotografiile mi-au captat interesul. Am 


raţionat în felul următor: dacă aceste cercuri au fost trasate de 
cineva, înseamnă că s-a urmărit un scop bine determinat de 
influențare informaţională asupra oamenilor. Trebuia descifrat 
modul în care ele îşi exercită influenţa asupra omului care le 
priveşte o bucată de vreme. Verific influenţa asupra 
parametrilor de bază, asupra structurii generale a biocâmpului, 
în sistemul dublurilor, asupra câmpului informaţional. Şi dintr-o 
dată mi se relevă o imagine surprinzătoare. Cercurile exercită o 
influenţă pozitivă asupra oricărui om care le priveşte. 

Scurtă digresiune 

Cu câtva timp în urmă, când eu şi asistenta mea adunam 
material privind purificarea karmei, aveam mereu impact cu o 
entitate de o mare importanţă a cărei nerespectare era 
pedepsită extrem de aspru. Eu încă nu ştiam ce fel de entitate 
era aceea. După eforturi de zile întregi am reuşit să dezleg 
enigma: era vorba de omenire în viitor. Am constatat că 
energetica omenirii viitoare la nivelul fin se deosebeşte radical 
de energetica noastră. Am verificat ce parametri îi sunt necesari 
omului de azi pentru a fi pregătit să intre în noua stare. 
Problema e că matriţa omenirii viitoare este deja formată şi una 
din cauzele multor boli este neconcordanta parametrilor 
bioenergetici ai omului contemporan cu această matriţă. Toţi 
acei la care parametrii vor fi mai jos de un anumit nivel se vor 
corija prin intermediul bolii, iar în-caz de nereuşită, vor fi 
înlăturați prin moarte, lată principalii patru parametri care 
trebuie să aibă valori maxime : spiritualizarea, capacitatea de a 
iubi, psihicul sănătos şi un nivel minim al agresivităţii subconşti- 
ente. în plus, există doi parametri suplimentari - sufletul şi 
comportamentul. 

Când am verificat cum îl influenţează pe om desenele de pe 
câmpurile din Anglia, am observat o puternică acţiune benefică 
asupra structurilor fine ale biocâmpului. 

Trebuia găsit şi autorul acestor desene. Mi se părea că era 
vorba de extraterestri, deşi nici un OZN n-a fost semnalat în 
zonă. Mecanismul apariţiei cercurilor era neclar: ce nevoie 
aveau extraterestrii, care s-au familiarizat destul de bine cu 
oceanul aerian, să deseneze nişte cercuri? 

Am închis karma, am pătruns la nivelul fin al câmpului şi am 
început să investighez cauza apariţiei cercurilor. Aici mă aştepta 
o nouă surpriză. Era vorba de alte lumi. Punând la contribuţie 


câmpul informaţional, am înţeles despre ce era vorba. Lumile 
vecine pot comunica între ele numai la un nivel informaţional 
foarte fin. Transmiterea informaţiei se realizează printr-un 
punct, întrucât informaţia este o realitate spaţial-temporală 
redusă la un punct. La un anumit nivel al densităţii timpul şi 
spaţiul dispar, rămânând informaţia care, în contact cu câmpul 
informaţional al Universului, se materializează, convertindu-se 
în timp şi spaţiu. Cu fiecare nou ciclu densitatea informaţiei 
creşte, cu alte cuvinte contactul cu Divinitatea se intensifică. 
Totul creşte dintr-un grăunte. 

Contactul energetic va străpunge învelişul dintre lumi 
putând duce la distrugerea acestora. Gândirea noastră acum 
seamănă cu o tumoare canceroasă care creşte şi dăunează 
tuturor lumilor învecinate. Cu toate acestea, tumoarea nu 
poate fi extirpată pentru că ea a provocat metastaze, adică, 
dacă va dispărea civilizaţia de pe Pământ, acest lucru nu va 
duce în nici un fel la îndreptarea răului provocat altor lumi de 
către ignoranţa omenirii, fiindcă structurile câmpurilor noastre 
sunt indestructibile. 

De aceea, salvarea noastră spirituală este în interesul 
tuturor civilizaţiilor lumii noastre şi al altor lumi. în ce mod ne 
poate influenţa civilizaţia unei alte lumi? Numai la nivel 
informaţional. însă influențarea doar a subconştientului nostru 
este prea puţină, ar trebui să existe şi o manifestare de ordin 
material pentru ca să se producă şi modificarea conştiinţei 
omului. Această problemă a fost rezolvată foarte elegant. 
Omul este un sistem în care nivelurile informaţionale fine se 
transformă rapid în niveluri energetice, iar apoi în cele fizice, 
adică ideea devine materie. Am amintit deja despre modul 
cum straturile informaţionale coboară la nivelul informaţional 
după care se materializează în corpul fizic. 

De acest fapt au profitat reprezentanţii altor lumi. De la patru 
la cinci | dimineaţa are loc la om o puternică activizare a 
structurilor subconştiente, când | subconştientul profund se 
ridică la straturile superficiale. în zona cercului de la ora trei 
noaptea începe o emisie activă de informaţie a nivelului fin cu 
programe determinate către subconştientul câtorva zeci de mii 
de oameni. Ei materializează această informaţie la nivel 
energetic şi subconştientul, intensificat de câteva zeci de mii de 
oameni, se focalizează într-un punct situat la aproximativ două 


sute de metri sub pământ, sub acel loc unde trebuie să apară 
cercul. 

Am stabilit deci că acest luctu manifestă o puternică acţiune 
benefică. Rămânea de rezolvat o altă problemă: de ce a fost 
aleasă această formă şi ce anume a determinat configuraţia 
desenelor. De câte ori m-aş fi uitat la nivelul informaţional fin 
pentru a vedea cum arată reprezentanţii altor lumi, de fiecare 
dată eram cuprins de îndoieli căci aveau o înfăţişare cumplit 
de absurdă; Atunci m-a străfulgerat un gând: „Eu îi văd la 
nivelul informaţional fin. Oare la nivelul brut, la care 
funcţionează organele noastre de percepţie, ei nu arată altfel ? 
". Când am trecut la primul strat superficial al conştiinţei (am 
constatat că eu lucrez în special la nivelul al nouălea al 
conştiinţei) toate s-au aşezat la locurile lor. 

La exterior reprezentanţii altor lumi seamănă cu noi. Am 
luat hotărârea de a verifica aceasta ipoteză prin intermediul 
cercurilor şi de a determina aspectul desenelor la nivelul 
primului strat al conştiinţei lor, întrucât, judecând după toate 
aparențele, ele au fost teleportate la nivelul al optulea al 
conştiinţei. 

Totul a devenit destul de simplu. Unirea a două cercuri 
reprezintă unirea a două civilizaţii, cercul mare reprezintă o altă 
lume, iar cel mic lumea noastră. Toate desenele au fost trimise 
cu urarea de iubire şi unitate. Era nu doar o simplă încercare de 
a stabili cu noi nişte contacte prieteneşti, dar şi de a ne ajuta să 
supravieţuim prin blocarea celor mai periculoase programe. 

Desenez linia pe care sunt figurate cele două cercuri. în jurul 
unuia dintre ele, al celui mare, există un inel. între ele, lateral 
faţă de linia dreaptă, sunt patru mici segmente cu o lungime 
egală. Aceasta în percepţia noastră. Poate oare acest lucru 
arăta altfel în percepţia acelei lumi? Am împărţit foaia în două şi 
desenez în partea dreaptă această informaţie aşa cum este 
văzută prin ochii lor la primul nivel al conştiinţei. în partea 
stângă se configurează un om primitiv cu mâinile ridicate în 
sus, cu câteva fire de păr pe cap, cu ochii ca două puncte. Faţa 
ocupă aproape tot capul, gura este până la urechi, omul 
zâmbeşte vesel. Aşa arătăm noi, pământenii. 

Lipită de el se distinge încă o figură. Este mai mare, iar 
mâinile nu sunt ridicate în sus ca la noi, ci îndepărtate în lături. 
Acest om îi transmite celui dintâi o structură armonioasă sub 


forma unei flori, simbolul dezvoltării şi al fertilităţii. Capul său 
este imens. Cea mai mare parte a capului o formează fruntea. 
Nasul şi gura sunt minuscule, un ochi este un oval mare, iar 
celălalt arată straniu, cu un fel de structură celulară. Acest lucru 
este probabil în legătură cu nişte supercapacităţi. 

De ce nu ne-au trimis dintr-o dată o informaţie pe care noi 
am fi putut-o descifra? judecând după toate aparențele, 
contactul dintre lumi este posibil numai la un anumit nivel, în 
stratul informaţional foarte fin. Trecând prin acest strat, 
informaţia primară se modifică şi are un cu totul alt aspect. în 
percepţia lor, noi, casele noastre şi Pământul arătăm altfel 
decât ne vedem noi înşine. 

Nu este exclus ca forma cercurilor să fi fost determinată de 
particularităţile câmpului informaţional de legătură. 

Este foarte periculos să dai buzna în alte lumi. Acest lucru l- 
am înţeles chiar de la început când, fără să-mi controlez 
structurile câmpurilor, fără să mă pregătesc cum se cuvine, m- 
am decis să stabilesc un contact cu ei. Am raţionat astfel: 
întrucât am reuşit să obţin informaţii în legătură cu o altă lume, 
înseamnă că o anumită formă de contact există deja. De aceea 
se poate intensifica acest contact pentru a le transmite nişte 
informaţii despre noi. Mi-am imaginat că trec din lumea noastră 
în lumea lor şi că le dau un mesaj similar. 
întrucât acţionam nu printr-un contact cu o persoană anume, 
ci în mod nemijlocit, am declanşat, fără voie, nivelul energetic. 
Aparent, nimic nu se întâmplase. Am fost captivat de modul 
cum decurgea contactul şi am început să repfezint grafic 
întregul proces. Lumile sunt despărțite între ele printr-un fel de 
membrană spaţial-temporală şi am văzut că dublura mea, 
străpungând membrana, a migrat într-o altă lume. Acolo ea 
era prezentă într-un fel de stare larvară şi în jurul ei au început 
să roiască nişte entităţi. Eram curios cum se va comporta 
membrana străpunsă. Pe ea a apărut imediat semnul unei 
închideri totale. Numai atunci am înţeles că imixtiunea mea 
poate fi periculoasă atât pentru lumea noastră, cât şi pentru 
cealaltă lume. în încăperea în care lucram eram numai două 
persoane. Deodată, la câţiva metri de noi, spaţiul a început să 
se modifice şi să se lumineze. Deosebit de bine putea fi 
observată această iradiere dintr-o perspectivă laterală. M-a 
apucat o durere de cap specifică, semn că puteam obţine 


informaţia sub formă de text. S-a declanşat o scrisoare 
automată. Vreau să reproduc aici întregul mesaj, întrucât acest 
lucru va ajuta la înţelegerea întregii complexităţi a situaţiei. 

„Spune-le oamenilor: ei sunt slabi pentru a pătrunde în 
Cosmos. Dacă vor penetra în lumile fine, vor începe să le 
moară copiii, adică vor muri corpurile--cămpuri fine. Tu lucrezi 
bine prin intermediul soarelui. Tu vei cerceta cu succes ceea 
ce, înţr-unfel sau altul, se va întâmpla. Cât de curând. 
Transmite neapărat informaţia în legătură cu contactul. Dacă 
acest lucru nu se va întâmpla, să te aştepţi la ce-i mai rău. 

In curând vei primi o mare sumă de bani. Foloseşte-o pentru 
crearea unei şcoli pentru studierea structurilor câmpurilor. 

Dacă vei penetra din nou în lumea noastră, ţine minte: 
deocamdată tu nu poţi face ceea ce facem noi fără să vrem. 
Pregăteşte-te să înfrunţi mari dificultăţi în viaţa personală. Te 
va părăsi fiica favorită. Va muri. Nu depinde nimic de tine. îţi 
vei dori moartea pentru că îţi vei pierde potenţa. Acestea se 
vor întâmpla curând. Aşteaptă. Tatăl." 

Prin urmare, în viitorul apropiat mă paşte moartea, pe mine şi 
pe cei apropiaţi ' şi, pe deasupra, distrugerea câmpului în zona 
primei cheakre. Am înţeles că în timpul contactului am provocat 
un rău şi că s-au declanşat programele de blocare, în cazul 
încălcării legilor este străpunsă mai întâi prima cheakră, 
răspunzătoare de multiplicarea şi propagarea informaţiei. Mi-a 
trebuit mult timp pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat: 

- în primul rând nu m-am pregătit pt itru acest contact şi nu 
am verificat 
gradul de puritate al karmei mele; 

- în al doilea rând am iniţiat contactul conectând energia 
planului brut, ceea 
ce, judecând după toate aparențele, a constituit o încălcare a 
legilor. 

Lumile nu pot contacta forme, contactul lor se poate realiza 
numai într-un plan foarte fin prin intermediul conţinutului. 
Blocarea acestei încălcări are loc la nivelele cele mai fine, 
adică la acele nivele care sunt responsabile de înmulţire Şi de 
viaţa viitorilor copii. 

Când mi-am privit câmpul la nivelul fin, mi-am văzut propria 
moarte şi moartea urmaşilor mei în următoarele douăsprezece 
vieţi. Cu alte cuvinte, la nivelul fin mi-am distrus descendenţii, 


ca şi pe mine de altfel. îmi rămânea o singură scăpare : 
pocăinţa şi purificarea karmei. Trebuiau eliminate toate 
programele care au dus la traumatizarea celeilalte lumi şi, de 
asemenea, motivele care m-au determinat să încalc legile. 
Timp de aproape o oră am încercat să-mi stabilizez câmpul 
propriu şi pe cel al fiicei. încetul cu încetul lucrurile au început 
să reintre în normal. Metoda care permite transformarea morţii 
în viaţă m-a salvat şi de această dată. Monada mea, care se 
găsea în două lumi, a început să se fixeze mai întâi în şapte, 
apoi în toate cele treizeci şi trei de lumi ale Universului nostru. 
Apoi, la o nouă purificare a karmei, am fost nevoit să intru în al 
doilea Univers, după aceea în cel de-al treilea, în care sunt 
incluse primele două Universuri. Deocamdată îmi este greu să 
dau vreo explicaţie în acest sens, pentru că informaţia parvine 
în procesul purificării karmei şi este determinată anume de 
această direcţie. Lucrând în regim de purificare a karmei sunt 
apărat. Orice manifestare de curiozitate poate duce la scăparea 
situaţiei de sub control. în acest caz şansele de supravieţuire ar 
fi fost foarte puţine. 

Tema altor lumi nu m-a părăsit în decursul mai multor zile. 
Reuşind să stabilizez situaţia după contact, am ieşit să mă plimb 
pe stradă. După o jumătate de oră, am început să simt dureri în 
tot corpul, de parcă m-ar fi înţepat cineva cu andrelele. Am 
înţeles că blocarea are loc numai la nivelurile fine şi încă mult 
mai rapid decât m-aş fi aşteptat. Nu exclud posibilitatea ca 
informaţia din text să fi fost atât de categorică pentru a mă 
determina să-mi mobilizez toate forţele, pentru a înţelege 
gravitatea a tot ceea ce se întâmplase. Câteva zile la rând am 
acţionat pentru anihilarea, violarea altor lumi. în schimb, 
orizontul informaţional s-a mărit considerabil. Astfel de situaţii 
fatale contribuie de minune la ridicarea nivelului. Eu am avut 
destule asemenea situaţii când am studiat structurile 
câmpurilor. De aceea orice situaţie-limită o percep acum ca pe 
ceva normal într-un regim de lucru cu o complexitate ridicată. 

După doi ani de la evenimentele descrise, m-am convins că 
informaţia în legătură cu problemele mele personale fusese 
deformată, exagerată de câteva ori în aspectul ei negativ. în 
acest mod eu am fost obligat să lucrez cu mine însumi. Cu cât 
viaţa îl pune pe om într-o situaţie mai complicată, cu atât este 


mai puternică atracţia sa pentru Dumnezeu prin intermediul 
rugăciunii. 

Aş vrea să mai supun atenţiei dumneavoastră încă un detaliu 
interesant. Atunci când am înţeles că la fiecare nivel 
informaţional un obiect arată altfel, am hotărât să iau un măr şi 
să văd cum apare el la diferite niveluri. La primul nivel mărul 
apare cu o frunză prinsă de peduncul; la al doilea strat al 
conştiinţei frunza este separată de măr; la al treilea nivel mărul 
apare în secţiune, fiind vizibilă caseta seminală; la al patrulea 
strat mărul seamănă cu un desen tehnic, pus între paranteze în 
care se află structura Divinului compusă din patru petale, 
semnul perpetuării speciei. în exteriorul parantezelor este un 
patrulater împărţit în două, iar lângă el structura distrugerii şi 
aşa mai departe. 

Am înţeles că, pe măsura ascensiunii în straturile tot mai fine, 
informaţia devine tot mai generalizată, iar forma exterioară 
lipseşte cu desăvârşire pentru că ea nu mai are nici o 
semnificaţie. 

Ajungând la nivelul al optulea, n-am mai putut culege 
informaţia, deşi ea exista, însă, probabil, ieşea din cadrul 
competenţei mele. 

Când lucram cu structurile mărului, eram trei persoane în 
jurul unei mese. După ce am făcut desenul, am pus foaia într-o 
parte şi în acel moment una din persoanele prezente a vrut s-o 
atingă cu pixul, însă a fost oprită la timp. Am analizat ce s-ar fi 
putut întâmpla dacă persoana respectivă ar fi desenat ceva pe 
foaie. Deformaţii puternice în zona capului, ficatului şi a primei 
cheakre. După cinci zile, situaţia putea duce la deces. Era atacat 
subconştientul meu. Informaţia transpusă pe hârtie mai acţiona 
încă şi atât contactul cu subconştientul meu, cât şi atingerea foii 
de către un om cu karma neînchisă, puteau avea un sfârşit 
tragic pentru cel care risca să facă aşa ceva. 

Un asemenea contact durează aproximativ 24 de ore, după 
care se închide şi foaia poate fi atinsă. Era un nou pas în 
cercetarea structurilor subconştientului, înainte ştiam că nu 
orice informaţie primită poate fi văzută şi de alţii. De aceea, în 
timpul contactului meu cu sursele de informaţie, un om 
neavizat, intrând acolo prin intermediul câmpului meu, ar fi 
putut avea mari neplăceri. Ca orice altă temă serioasă, 


contactul cu alte lumi, deocamdată, rămâne închis. Acesta este 
un semn că el este departe de perfecţiune. 
Contactorii 

Orice om, indiferent de capacităţile sale, este un contactor şi, 
la rândul său, parte a ceva măreț. Totul depinde doar de nivelul 
contactului. Când acesta din urmă este cu un ordin mai sus faţă 
de toţi ceilalţi, omul este numit contactor sau clarvăzător sau 
mediu. Cercetam odată numărul nivelurilor conştiinţei, dorind 
să aflu la al câtelea nivel ne situăm noi. Plantele sunt la nivelul 
al doilea, animalele la al treilea - al patrulea, omul la al şaselea. 
Primatele, de pildă, se situează la al treilea, al patrulea, al 
cincilea. Dacă am reuşit să evaluez corect informaţia, 
posibilităţile noastre presupun şaptezeci şi cinci de niveluri, 
însă, judecând după toate aparențele, aceste corespondențe 
sunt flotante, instabile. 

De regulă, prezicerea detaliată a evenimentelor are loc în 
cazul contactului cu lumea de dincolo de mormânt. La început 
am privit acest lucru ca pe o glumă, însă atunci când mi s-au 
prezis cu precizie nişte evenimente, am înţeles că mecanismul 
premoniţiei există într-adevăr. Ne distram rotind o farfurie şi mi- 
a fost prezisă nu numai naşterea unui fiu, dar şi termenul exact, 
lucru care m-a uimit peste măsură. Mai târziu, dedicându-mă 
cercetărilor, am aflat că lumea de dincolo de mormânt este cea 
mai apropiată de noi şi că în contact cu ea putem să obţinem 
informaţii detaliate, să vizualizăm, cu alte cuvinte, planul tactic, 
însă cu o mare marjă de eroare în ceea ce priveşte ansamblul. 

Dezvoltarea capacităţilor informaţionale şi bioenergetice este 

legată de acest nivel. 

Vizualizarea unui ordin superior reprezintă deja un contact cu 
alte lumi, nu la nivelul unor ghicitoare sau al unor prevestitori, 
ci al unor oameni avansati în planul spiritual. Dacă există 
contactul cu alte Universuri, atunci el se realizează la nivel de 
prooroci şi mesii. Există însă şi nivelul contactului nemijlocit cu 
Divinitatea. După câte înţeleg eu, omul care are contact cu 
Divinitatea nu întotdeauna se poate realiza la un nivel exterior. 
La nivelurile fine însă influenţa sa este întotdeauna 
considerabilă. Dacă rezultatele contactului cu Lumea de Apoi 
omul le poate concretiza în una-două vieţi, pentru concretizarea 
contactului cu Divinitatea pot fi necesare câteva zeci de vieţi. 
Talentul se formează nu într-o singură viaţă şi de aceea, când 


vedem un om de excepţie, vedem doar concretizarea a ceea ce 
el a acumulat în celelalte vieţi. Pentru acumularea potenţialului 
spiritual el a trebuit să treacă printr-o sărăcie deplină fără a 
cădea pradă deznădejdii, să suporte cele mai grele lovituri ale 
sorții care ar fi putut frânge pe oricine altcineva, dar ela 
supravieţuit, deoarece şi-a căutat punctul de sprijin nu în trup, 
ci în suflet. Evenimentele care au loc îl vor determina să pună la 
îndoială logica şi echitatea lumii înconjurătoare şi, pentru a-şi 
păstra potenţialul, el trebuie să tindă neabătut către Dumnezeu. 
Apoi omului i se dau un handicap fizic, suferinţe şi boli, dar 
acestea vor mări dorinţa sa de a acumula spiritualitate şi nu 
capital material. în viaţa următoare i se dă posibilitatea de a 
progresa, de a se simţi mult mai capabil decât alţii, dar imediat i 
se trimite moartea pentru ca sentimentul de superioritate faţă 
de ceilalţi să fie asociat cu moartea. în felul acesta, puţin câte 
puţin, va fi mărită amplitudinea, dăruindu-i-se tot mai multe 
facilităţi şi fericire pământească, după care totul se va surpa 
pentru ca omul, încetul cu încetul, să comute centrul de sprijin 
şi scopul vieţii pe unicul lucru care nu se demolează -iubirea 
faţă de Dumnezeu. De îndată ce vor dispărea şi ultimele urme 
ale legăturii sufletului faţă de Pământ, el va fi pregătit ca în 
viaţa viitoare să primească orice informaţie, lucru care nu-i va 
dăuna sufletului. Sentimentul propriei superiorităţi, ascendentul 
asupra altora va fi întotdeauna iluzoriu pentru el. 

Odată mi s-au adresat părinţii unui băieţel mort. 

- Pe fiul nostru 1-a călcat o maşină şi a murit. Băiatul a fost 
foarte iubitor 
şi deştept. Nu putem nicicum să înţelegem de ce a trebuit să i 
se întâmple tocmai 
lui această nenorocire. L-am fotografiat în sicriu, în timpul 
înmormântării şi, 
când am developat filmul, mi s-a părut ca o floare. Cineva ne-a 
spus că este 
în legătură cu O.Z.N.-urile. 

Le-am explicat părinţilor: 

- A fost un semn că moartea n-a fost deloc întâmplătoare şi 
că ea are un 
sens constructiv. judecând după diagnostic, băiatul este într- 
adevăr în legătură 
cu extraterestrii, adică un contactor înnăscut, însă sufletul său s- 


a ancorat mult 
prea puternic în înţelepciune. Poţi să-ţi faci un idol din bani şi să- 
ţi întinezi 
sufletul; poţi să-ţi faci un idol din omul iubit, dar poţi face idol şi 
din sursa 
de informare. Şi atunci informaţia pe care o vei da oamenilor va 
fi pătrunsă de 
trufie şi va deveni periculoasă. 

- Dar ce a făcut el atât de rău în vieţile anterioare dacă a fost 
blocat nu 
prin boală, ci direct prin moarte? a întrebat mama. 

Cercetez vieţile trecute, şi nu văd acolo motivul morţii. El era 

în viitor. 

- în viaţa viitoare fiul dumneavoastră se va naşte în Tibet şi va 
deveni un 
contactor de înaltă clasă, dar, pentru acest lucru, el nu trebuie 
să se agate de 
înţelepciune şi trufie. Importanţa misiunii sale în viitor este atât 
de mare, încât 
jumătăţile de măsură în această viaţă nu i se potriveau. Prin 
regretele, prin 
sentimentele dumneavoastră de frustrare, prin lipsa dorinţei de 
a trăi puteţi să-i 
faceţi un rău sufletului său şi de aceea cei care vor lucra cu el în 
viaţa viitoare 
vă trimit semnul să suportaţi cu stoicism această lovitură pentru 
a nu-i întina sufletul. 
în discuţiile mele cu contactorii m-am convins că printre ei 
există oameni cu tulburări psihice sau dimpotrivă, cu capul 
limpede, dar cu porniri aventuriere. Activizarea structurilor 
câmpului măreşte contactele cu lumea de dincolo şi omului i 
se pare că el comunică direct cu nişte entităţi superioare 
considerându-se aproape un mesia, în timp ce informaţiile i le 
furnizează propria sosie sau sufletul cuiva, îmi amintesc cum 
doi contactori, odată, îmi dădeau concomitent informaţii. 
Acestea nu numai că nu coincideau, dar îmi provocau chiar 
râsul. Era foarte interesant de urmărit însăşi dinamica derulării 
contactului. încetul cu încetul au început să apară unele 
indicaţii, ordine. Le-am spus că plec pentru o săptămână în 


Polonia, deşi în fapt nu aveam această intenţie. Mai târziu ei 
mi-au spus ce greşeli am săvârşit în timpul călătoriei. 

Acest fapt i l-am povestit unei paciente în timpul 
consultaţiei, când a venit vorba de contactori. 

- Nu există contactori care să obţină o informaţie absolut pură 
deoarece 
psihicul lor n-ar suporta aşa ceva. Ei s-ar putea agăța de ea într- 
atât de puternic, 
încât orgoliul lor şi mai ales orgoliul copiilor lor ar putea creşte 
de câteva ori. 
Copiii n-au şanse de supravieţuire, de aceea un contactor de 
înaltă clasă ori nu j 
are copii, ori ei îi mor. Salvarea contactorului stă în structura de 
„sandwich" 
a informaţiei: un strat pur, un strat fals. Acest lucru trebuie 
receptat în mod i corect. Orice informaţie trebuie preluată 
critic, adică să crezi şi în acelaşi timp să nu crezi. 

După o clipă de gândire femeia mă întreabă: 

- Dumneavoastră ce fel de informaţii primiţi? Care este 
proporţia de „impu 
ritate"? 

- Consider că şi în informaţiile mele există „impurităţi", i-am 
răspuns eu. 
După câteva secunde femeia mi-a spus alarmată: 

- Nu-mi mai simt mâna dreaptă. 

Cercetez cauza. Este în legătură cu mine: are loc negarea 

Divinului. 

- Cer iertare, dar trebuie să vă spun că în principal informaţiile 

mele sunt pure. 

- Ştiţi, mâna a început să mi se supună. Femeia a zâmbit. 

Voi evoca un caz de comunicare cu contactori de nivel 
destul de înalt. După apariţia primei cărţi, cunoscuţii au 
început să-mi comunice că circulă zvonuri de tipul „«Lazarev 
s-a întunecat», contactează fiinţe «sordide»” cartea lui 
omoară oameni". Mi s-a făcut silă. 

în parte aveau dreptate. Explozia de interes faţă de mine la 
nivelul fin m-a strivit la pământ, mi-a mărit orgoliul şi m-a 
făcut să mă agăţ de capacităţi şi înţelepciune, în timp ce eu 
abia începeam să mă orientez în aceste noţiuni. în acel 
moment au venit la mine doi, soţ şi soţie, şi mi-au spus că ei 


contactează alte civilizaţii. Li s-a-permis să se întâlnească cu 
mine. Mai mult, le-a fost transmis faptul că informaţiile 
conţinute în prima mea carte sunt veridice. Ei mi-au relatat 
cum a început acest contact. 

Tânărul avea două facultăţi, era directorul unei firme 
comerciale, adică un om cu o gândire sănătoasă. Odată, când 
se afla acasă, în faţa lui au început să se materializeze nişte 
foi de hârtie şi să cadă pe masă. Sub ochii lui foile se 
acopereau cu un text ciudat, iar o voce nevăzută traducea 
instantaneu. Au urmat indicaţiile: „Renunţă la postul bănos, 
ocupă-te numai de tine, renunţă la alcool şi sex. Fiica să lase 
învăţătura". 

- Am acasă câteva teancuri de hârtie în care ei îmi dau 
informaţii, dar îmi 
interzic să le arăt cuiva, chiar şi dumneavoastră. Sunt un om în 
toată firea şi 
aş fi vrut să aflu dacă fac bine supunându-mă lor. 

Cercetez structurile câmpurilor sale. 

- Nu vă pot spune cu precizie cine lucrează cu 
dumneavoastră, însă lucrează 
cu mult profesionalism. Alcoolul şi sexul atrag puternic spre 
pământ, din care 
cauză recepţionarea informaţiei devine mult mai dificilă. 
Concomitent se manifestă 
creşterea ataşamentului faţă de capacităţile dumneavoastră şi 
faţă de înţelepciune. 

Salvarea poate veni doar prin anihilarea trufiei dumneavoastră, 
fapt pentru care 

pentru o bună bucată de timp vi s-a interzis să lucraţi, iar fetei 
să-şi facă studiile. 

Acum vă este permis să fiţi directorul unei mari firme deoarece 
ei privesc în 

viitor: veţi avea ocazia să lucraţi într-un regim crucial pentru 
salvarea omenirii. 

- Este adevărat că ei sunt din constelația Câinelui Mare ? mă 

întreabă contactorul. 

- Dacă omul se va întrupa întotdeauna numai pe Pământ, 
acest lucru va fi 
periculos pentru structurile sale spirituale superioare. De aceea 
el se întrupează 


periodic pe o altă planetă care se găseşte de cealaltă parte a 
Galaxiei, cu o 

civilizaţie asemănătoare civilizaţiei noastre. Mai mult, există 
civilizaţii - interme 

diari care se găsesc între noi şi acea planetă. Anume aceşti 
intermediari suni 

cei care ne vizitează cel mai des. Periodic, omul se naşte în alte 
lumi şi în alte 

Universuri pentru a distruge stereotipurile şi a activiza contactul 
cu Divinitatea. 

Ce alte forme de cooperare aţi mai avut? 

- Când nu lucram şi n-aveam ce mânca, ne-am întors odată 
acasă şi am găsit 
masa încărcată de mâncare, era chiar şi un castron cu cartofi 
fierbinţi. Şi după 
aceea am mai primit mâncare ce venea de nu se ştie unde. 

Comunicarea mea cu aceşti contactori a continuat o 
săptămână. Au început să-mi dea târcoale gânduri ca „La prima 
carte «am săpat» atât de mult că aproape era să-mi dau duhul 
din cauza extenuării, iar pe cea de-a doua abia am început-o şi 
uite că s-a şi găsit cineva care să-mi sugereze cum s-o scriu". 
„Afacerea" s-a terminat însă repede. Lor li s-a interzis, sub 
ameninţarea pedepsei, să mai comunice cu mine. Am înţeles că 
trebuie să mă ocup de treburile mele, iar ei de ale lor şi că va 
trebui să-mi scriu singur cea de-a doua carte, fără să aştept 
ajutor din afară. 

Cel mai bun contact este acela în care omul simte că este 
ghidat, dar nu poate demonstra acest lucru. Contactul vizibil, 
material, ne slăbeşte şi ne perverteşte conştiinţa. Pentru a face 
ceva de calitate, omul trebuie să mizeze doar pe forţele sale şi 
orice ajutor poate fi periculos deoarece el nu se va ridica 
niciodată din genunchi. Numai în cazurile critice indicaţiile vin 
pe cale directă. în cazul menţionat mai sus, am fost pus în 
legătură cu contactorii pentru a-i echilibra, după care au fost 
luaţi şi şi-au continuat activitatea. 

Sosiile 

Plecând de la reprezentarea fizică a lumii, consideram că 
fiecare om este o creaţie unică, irepetabilă şi că, din această 
cauză, moartea are un caracter absolut. La nivelul fin, totul s-a 
dovedit a fi altfel. Când am înţeles că structura Universului este 


celulară şi că edificiul spiritual al omului se repetă în aceste 
celule, reprezentările mele asupra omului s-au modificat. în 
spaţiu şi timp, chiar în aceeaşi lume, fiecare om reprezintă un 
grup de entităţi reunite într-o structură informaţională unică. Se 
ştie din literatura orientală că omul are o sosie bioenergetică. M- 
am convins de acest lucru analizând straturile fine ale 
câmpurilor şi am început să . studiez comportamentul sosiei 
bioenergetice. Când ne gândim la un om oarecare, sosia noastră 
se deplasează acolo şi colectează informaţii despre el, e drept, 
la nivelul subconştientului. Comportamentul sosiei este 
determinat de precepte luate din conştiinţa noastră, adică, aşa 
cum este caracterul meu, aşa va fi şi comportamentul sosiei 
mele bioenergetice. M-a bătut gândul să mă ocup de activizarea 
şi lărgirea posibilităţilor sosiei. După un anumit antrenament, ea 
poate acţiona la nivel fizic. Voi da un exemplu: 

Odată am simţit că o cunoştinţă de a mea era în pericol de a 
muri. Pentru a o salva, aveam la dispoziţie numai o jumătate 
de ceas şi, întrucât la nivelul fin purificarea decurge lent, exista 
posibilitatea să nu reuşesc. Trimiţându-mi sosia, în scurt timp 
am primit informaţia că totul e în regulă. Am întâlnit-o peste 
câteva zile. 

- Ştii că luni, la ora şase seara, puteai să mori? 

- într-adevăr, m-am urcat să iau ceva de pe şifonier, am 
alunecat şi în cădere 
era să mă lovesc la cap de colţul mesei. 

Prin activarea sosiei se poate controla orice situaţie de la 
distanţă. După aceea am întrerupt aceste îndeletniciri, simțind 
că este periculos. 

Am ajuns la această concluzie în felul următor: am investigat 
la distanţă un bioenergetician şi dintr-o dată am simţit un atac 
puternic. N-am înţeles atunci ce se întâmplă. S-a dovedit că în 
mine se dezvoltase un oarecare dispreţ faţă de acest om. 
Diagnosticul meu de fapt a constituit un atac, iar agresiunea de 
răspuns a fost atât de puternică, încât a trebuit să mă întind în 
pat fiindcă nu-mi puteam ţine echilibrul şi-mi crăpa capul de 
durere. Timpul trecea şi starea mea se înrăutăţea. Mi-am trimis 
sosia şi ea a străpuns câmpul acestui om. Atacul a încetat 
imediat. Mai târziu am realizat că blocarea sosiei şi 
străpungerea câmpului vor provoca moartea. Mi-am adus 
aminte de tehnicile magice când, în situaţii similare, omul 


moare în decurs de zece zile, iar medicii îi pun diagnosticul de 
congestie pulmonară sau ceva în genul ăsta. Mi-au trebuit 
câteva ore bune pentru a remedia structurile câmpurilor 
bioenergeticianului prejudiciat de mine. Mi-a devenit clar că cea 
mai mică ofensă împotriva oricărui om va determina sosia mea 
să-l ucidă. Omul se poate supăra şi pe propriii copii sau pe 
oamenii apropiaţi lui. Şi câte vieţi viitoare vor fi necesare apoi 
pentru ispăşire ? După aceea am avut de multe ori ocazia să 
mă conving că rezolvarea prin forţă a unei situaţii este în fapt o 
înfrângere, iar înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat şi orientarea 
corectă reprezintă un sistem mult mai puternic de apărare 
decât orice influenţări. 

Am descoperit că omul are mai multe sosii bioenergetice. 
Cunoştinţele mele afirmau că m-au văzut pe stradă când eu în 
realitate dormeam acasă. Am fost curios să ştiu pe cine au 
văzut şi am analizat situaţia de la distanţă. Rezultatele au fost 
ciudate: eram eu, dar însumând spaţiul cu Lumea de Apoi, era 
un fel de copie a mea care se găsea acolo, dar se materializa 
aici, în special în timp ce eu dormeam. Sosia este capabilă să 
modifice caracteristicile spaţiului în lumea noastră în aşa fel, 
încât devine vizibilă şi practic nu se deosebeşte de original. M- 
am gândit multă vreme: ce nevoie avem de sosie şi care este 
rostul ei ? S-a dovedit că sosia trăieşte cinci vieţi şi că la nivelul 
fin eu reprezint a cincea parte a unei structuri mai 
cuprinzătoare. 

Când moare omul, corpul său se dezagreghează, iar 
conştiinţa se transformă, dar chintesenţa a tot ce a parcurs el 
trebuie să se transmită într-un anumit fel. Toate acestea se 
transferă în sosie. Omul este ca o albină: adună în viaţă tot ce 
este mai important şi apoi transmite mai departe, în viitor. Când 
se distruge sosia, informaţia principală se transmite structurilor 
destinului. Sosia noastră, reprezentată grafic, aminteşte de un 
fluture, iar soarta, ceva între pasăre şi şopârlă cu şase aripi. 
Fiecare formaţiune care trăieşte în timp are formă şi conţinut 
care se transmit structurilor ierarhice superioare. 

Am avut următorul dialog cu una din pacientele mele: 

- O parte din problemele dumneavoastră se explică prin faptul 
că v-au ajuns 
programele din vieţile trecute. într-o viaţă anterioară aţi fost 


bărbat şi aţi trăit 
în Australia. 

S-a uitat la mine de parcă m-ar fi surprins furându-i portofelul 

din buzunar. 

- Data trecută mi-aţi spus că am fost femeie şi că am trăit în 

America. 

Mi s-a făcut ruşine, însă reieşea că ambele variante erau 

adevărate. Mai târziu 
am aflat că fiecare om are o sosie de sex opus cu o structură 
bioenergetică identică. Ele trăiesc la nivelul fin într-o 
permanentă interacţiune. Acest lucru facilitează schimbarea 
sexului în diferite vieţi. Pentru a nu se ancora în învelişul fizic, 
omul nu numai că e supus bolilor, îmbătrânirii şi morţii, dar 
periodic îşi schimbă sexul. Mutaţia hormonală necesară acestui 
fapt este minimă. în fiecare °m există deopotrivă o bază 
masculină şi una feminină. Este suficient ca una din ele s-o 
întreacă pe cealaltă cu 5-10% şi se naşte un copil de sex 
corespunzător. Am urmărit cum oscilează orientarea de sex a 
copilului înainte şi chiar după concepţie. Dacă au loc programe 
periculoase pe linie feminină (gelozie, ură), se naşte băiat şi 
programele materne în el sunt latente, dar se pot activa în fiica 
lui, şi invers. 

Când într-una din vieţi omul prezintă atracţie pentru 
schimbarea sexului aceasta reprezintă blocarea unei nenorociri 
cuibărite în interior. Odată a venit la mine o femeie şi mi-a spus 
că iubeşte o altă femeie şi se simte că are suflet de bărbat. 

- Modificarea orientării de sex, îi explic eu, de regulă este 
legată de gelozie. în viaţa anterioară aţi fost incredibil de 
geloasă şi gelozia a început încetul cu încetul să se transforme 
în ură pentru femeile care v-ar fi putut lua omul iubit. Dacă 
acelaşi lucru se va întâmpla şi în această viaţă, nu veţi rezista şi 
cu gelozia dumneavoastră veţi ucide dragostea faţă de alţii şi 
faţă de sine. Asta înseamnă că în această viaţă ori veţi muri, ori 
veţi simţi o atracţie mărită faţă de femei, schimbând orientarea 
de sex. Acelaşi lucru se întâmplă la bărbaţi: un soţ gelos va fi 
atras de' homosexualitate. Gelozia reprezintă prinderea de omul 
iubit, de relaţie, de teluric. Când structurile spirituale ale 
societăţii sunt la pământ, apare o agresivitate ridicată care se 
blochează prin boli, moarte, sau schimbarea orientării sexuale. 
în Grecia antică, cultul corpului a dus încetul cu încetul la homo- 


sexualitate, în epoca Renaşterii s-a întâmplat acelaşi lucru. în 
prezent omenirea se confruntă cu probleme similare. Porunca 
lui Hristos „lubeşte-L pe Dumnezeu mai presus de tatăl tău, de 
mama ta şi de fiul tău" este cel mai bun leac împotriva 
homosexualității. 

Şi încă ceva despre sosii. în afara jumătăţilor energetice de 
sex opus, există altele, în jur de nouă, similare. Omul, individual 
în planul fizic, la nivelul fin este tot mai angrenat în lumea 
înconjurătoare. La început credeam că sosiile sunt nişte 
jumătăţi care se caută una pe alta pentru a se căsători. Nici 
vorbă. Ele nu trebuie să se întâlnească, întrucât sunt prea 
asemănătoare. Cercetările ulterioare m-au dus la o concluzie 
interesantă. Omul se poate dedubla nu numai în alţi oameni, ci 
şi în animale, plante şi chiar minerale. Fiecare om are câte un 
animal sau o plantă mai apropiată. O femeie m-a rugat să-i 
desenez animalul cu bioenergia asemănătoare cu a ei. Am 
început să desenez şi stiloul ieşea tot timpul dincolo de 
marginea superioară a foii. în desen a apărut un macac 
atârnând de o creangă. 

La nivelul exterior avem gândirea individuală, iar la nivel 
interior - colectivă. La cele mai fine niveluri tot una-i dacă-i om, 
animal sau mineral. Nu are nici o importanţă. 

Viitorul 

Metoda mea a debutat ca un sistem de autoapărare. Există 
deochi, există deteriorare, există autor. E nevoie să te aperi într- 
un fel. Trebuie să-l depistezi de la distanţă pe cel care te-a 
deocheat, să-i evaluezi posibilităţile şi capacităţile de apărare. 
Apoi când m-am decis o dată pentru totdeauna să nu ripostez la 
agresiune, întreg sistemul defensiv s-a redus la o singură 
procedură: dacă cineva mă agresează înseamnă că am în suflet 
un program analog. îl elimin şi atacul încetează automat. Orice 
formă de agresiune nu este posibilă dacă în suflet nu am un 
program analog. Când am început lucrul la prima carte, asupra 
mea s-a prăvălit o avalanşă de atacuri din partea diverselor 
persoane. A trebuit nu numai să resping nişte atacuri 
individuale, ci să-mi şi creez un sistem defensiv. Toate acestea 
s-au convertit într-un sistem de autopurificare. Când m-am 
ridicat deasupra posibilităţilor umane obişnuite, mă gândeam că 
problemele mele au fost soluționate şi că am atins un nivel 
satisfăcător de puritate, dar nu a fost decât începutul. Au 


început să mă atace entităţi de rang superior. Când atacul vine 
din lumea de dincolo de mormânt sau din alte lumi, sau când se 
atacă spaţiul şi timpul, pentru a supravieţui, trebuie să 
regândeşti multe. Apoi acest lucru s-a dovedit foarte util pentru 
tratarea pacienţilor. Dacă printr-o gândire sau comportare 
incorectă sunt prejudiciate interesele vreunei entităţi, să 
spunem cele ale timpului sau ale altor lumi, atunci omul poate 
îmbătrâni foarte repede şi chiar poate să orbească. La început 
mi-a fost foarte greu să înţeleg despre ce fel de prejudicii este 
vorba, cum se traduc ele în limbajul comportamentului uzual şi 
să creez un sistem unitar. 

Voi da un exemplu. 
M-am gândit de rău la un om care se găsea la o distanţă 
apreciabilă de mine. Omul este o unitate a învelişului fizic şi a 
biocămpului, prin cea de-a doua parte a sa el fiind pulverizat în 
spaţiu. Dacă eu urăsc şi jignesc, pot să aduc un prejudiciu 
corpului său, însă structurile biocămpului rămân practic 
neatinse. Dacă însă condamn şi în special dispreţuiesc, 
agresiunea este îndreptată spre structurile biocâmpurilor sale. 
Aici se poate conecta nu numai programul propriu ol omului, ci 
şi al spaţiului, ca entitate aparte. învelişul meu fizic, pentru a 
exista, trebuie să interacţioneze cu spaţiul. Există puncte de 
bază unde contactul este intensificat. Dacă eu am deformaţii în 
raport cu spaţiul, acesta îmi barează contactul şi corpul meu se 
va dezagrega. De îndată încep bolile, neplăcerile şi nenorocirile. 
întrucât fiecare om reprezintă o parte a entităţilor superioare, 
'mediat ce atacul trece de la suprafaţă spre interior, noi atacăm 
aceste entităţi ?|, inevitabil, acest atac trebuie blocat. Dacă 
dispreţuim propria îmbătrânire, propriul corp care se vlăguieşte, 
încălcăm legile Supreme şi manifestăm agresiune fală de timp şi 
spaţiu cu toate consecinţele ce decurg de aici. Când vine la 
mine câte un pacient, mă uit să văd ce entităţi au o atitudine 
ostilă faţă de el, traduc în limbajul obişnuit prejudiciile aduse 
acestor entităţi şi-i explic cum trebuie să se comporte corect 
pentru a fi sănătos. Uneori, aceste entităţi îmi furnizează 
informaţii sub formă de test în special atunci când nu mă 
descurc şi sunt în pericol de a pieri. însă asemenea lucruri se 
întâmplă rar. Abia mai târziu am înţeles de ce au pornit atacuri 
puternice din partea mea. Pentru a elucida cum se comportă 
faţă de om timpul, de pildă, sau câmpul magnetic, a trebuit să 


intru în contact cu aceste entităţi, să evaluez, dacă îmi este 
permis să mă exprim aşa, atitudinea lor emoţională faţă de om. 
Pentru asta însă eu trebuie să fiu lipsit de agresivitate împotriva 
entității respective, altfel sunt în pericol de a pieri. Am început 
să mă pregătesc pentru diagnosticarea entităţilor superioare 
mai curând pentru a ajuta oamenii. Programele mele au început 
să-i alarmeze, şi, ca răspuns, ei au început să mă atace. într-o 
situaţie obişnuită ar fi trebuit să am neplăceri, ar fi trebuit să mă 
îmbolnăvesc sau, perfecţionând metoda, să mă purific pentru ca 
acest contact să decurgă fără urmări. înseamnă că boala este o 
formă de adaptare faţă de acele evenimente care încă n-au avut 
loc. Analizând situaţiile, am ajuns la o concluzie extrem de 
interesantă: la acest nivel.omul reacţionează la un eveniment cu 
mult înainte ca el să fi avut loc. Cu cât este mai fin nivelul, cu 
atât este mai mare distanţa până la evenimentul real. Boala nu-i 
atât o pedeapsă pentru trecut, cât o pregătire pentru viitor şi 
omul trebuie să-şi concentreze forţele nu atât asupra revizuirii 
trecutului, cât asupra revizuirii viitorului. Eforturile principale 
trebuie orientate nu către autoflagelarea pentru cele înfăptuite, 
ci spre autoschimbare, pentru a nu mai repeta greşelile în viitor. 
Prin urmare şi spovedania va fi orientată mai mult către viitor 
decât către trecut. Viitorii copii 

în aceşti ani, am aflat că prin gândurile, prin emoţiile şi 
comportarea noastră influenţăm destinele copiilor noştri, că şi 
viitorii copii ne pot influenţa pe noi. Acest lucru a început într-o 
manieră mistică. 

Eram la o petrecere. împreună cu noi era un tânăr cu prietena 
sa. Fata a intrat într-o discuţie cu o doctoriţă care şedea alături. 
Tema era delicată şi ele au trecut în camera de alături. S-au 
întors după vreo cinci minute. „Ne-aţi bătut în perete şi, iată-ne, 
am venit", au explicat ele. Toţi am rămas mască: 

- Nimeni nu v-a bătut în perete. Poate că vi s-a părut... 
Femeile afirmau 
sus şi tare că cineva le-a bătut în perete. Nu avea cum să li se 
pară mai ales 
că, spre deosebire de noi, ele erau treze. Dar nici noi nu 
ajunsesem la stadiul 
când nu mai ştii ce se întâmplă. Povestea m-a intrigat şi a doua 
zi am decis să 
văd ce se petrecuse la nivelul fin. Cele întâmplate erau în 


legătură cu lumea 

de dincolo de mormânt, adică de acolo au răsunat bătăile în 
perete. Am început 

să mă uit mai departe şi am văzut că bătea viitorul fiu al fetei. 
Apoi, cercetând 

multiple asemenea situaţii, am înţeles că sufletele viitorilor copii 
vin din lumea 

de dincolo, ceea ce înseamnă că acolo sunt nu numai răposaţii, 
adică trecutul, 

ci şi viitorul. Pe Pământ ei vin prin Polul Sud. După datele mele, 
deasupra Polului 

Sud există un loc de contact cu această lume. Dacă sufletul 
copilului este perfect, 

el poate veni din alte lumi. Copilul intră în lumea noastră prin 
centrul Soarelui 

apoi se apropie de Pământ şi se întrupează în el. 

Prin urmare, copilul a bătut de pe lumea cealaltă probabil cu 
scopul de a opri discuţia. înseamnă că în acea discuţie era ceva 
care împiedica ivirea sa pe lume. Eu am întrebat-o pe fată: 

- Spune-mi, despre ce vorbeaţi? 

- Despre anticoncepţionale şi întrerupere de sarcină. 

Acest fapt m-a şocat. Reiese că viitorul copil interacționează 
cu viitorii părinţi cu mulţi ani înainte de concepţia sa. 

Următorul pas în cunoaşterea acestui domeniu l-am făcut 
atunci când am încercat să ajut o femeie cu o formă gravă de 
astm. La începutul tratamentului s-a înregistrat o ameliorare 
semnificativă, dar de scurtă durată. O cauză oarecare alimenta 
puternic boala. Era vorba de fiica pacientei. Am rugat să fie 
adusă fata Pentru a rezolva mai uşor situaţia. Când aceasta a 
intrat, am înţeles că va fi foarte gfeu s-o vindec pe mamă. 

- Ascultă, dumneata poţi omori un om, i-am spus eu. 

- Depinde pentru ce, mi-a răspuns ea cu sânge rece. 

- Vei omori dintr-un motiv care ţi se va părea important. lar, 
dacă va fi nevoie de acordul tău pentru un omor, ţi-l vei da fără 
probleme. Când un omor se produce în legitimă apărare sau în 
exerciţiul funcţiunii este una, dar când sufletul este gata să 
ucidă, e cu totul altceva. Eşti de pe acum pregătită să ucizi un 
om care te-ar jigni. Şi nu numai un necunoscut, ci şi propriii tăi 
copii. Ai o trufie uriaşă. Sufletul nu vrea şi nu poate să accepte 
această situaţie traumatizantă şi este gata să se răzbune şi să 


omoare drept răspuns. Pentru aşa o trufie, ca să ai copii trebuie 
să treci printr-o mare umilinţă înainte de concepţie şi în timpul 
sarcinii, însă dumneata, în loc să te purifici, îţi vei omori copiii 
prin întreruperi de sarcină. în viitor dumneata ţi-ai şi omorât 
copilul în luna a patra de sarcină, iar pe următorul în luna a 
şaptea şi ai pierit şi dumneata. Ambiţiile dumitale, cât şi 
destinul favorabil reprezintă pentru dumneata valori supreme. 
Şi când sufletul dumitale va fi purificat prin demolarea acestor 
fapte, ai să începi să urăşti şi să ucizi tot ceea ce te înconjoară. 
Contribuţia dumitale personală în această situaţie, moştenită 
din vieţile anterioare, reprezintă patruzeci la sută; şaizeci la 
sută vine din partea mamei care şi-a reprimat sentimentul iubirii 
în favoarea aspiraţiei la bunăstare, neştiind că pe Pământ nu 
există nimic ce-ar metita să fie pus mai presus de dragoste. 
Mama dumitale, printr-o comportare incorectă, ţi-a întinat 
sufletul, al dumitale şi al nepoților săi. De aceea, dacă nu te vei 
purifica şi dacă prin rugăciune nu vei purifica sufletele 
urmaşilor, va fi foarte greu ca mama dumitale să mai poată fi 
ajutată în vreun fel. 

La cea de a treia şedinţă am observat că fata se schimbă în 
bine. A devenit mult mai maleabilă. Se vedea dorinţa ei de a se 
schimba. La cea de a patra şedinţă mama şi fiica n-au venit şi 
eu am înţeles că ele au fost luate. înseamnă că eu nu am fost 
perfect şi că în acel moment nu le-am putut ajuta. Mi-am adus 
aminte că nu le-am explicat cum se pot purifica prin rugăciune 
sufletele viitorilor copii. Acesta a şi fost motivul pentru care ele 
n-au mai apărut pe la mine. Pe atunci îi tratam pe pacienţi în 
mod nemijlocit şi nu-mi imaginam că voi reuşi să văd sufletele 
viitorilor copii, să le diagnostichez şi să le vindec. Nu cunoşteam 
că în câmpurile noastre există matriţele adăposturilor sufletelor 
viitorilor copii şi că acestea pot fi întinate în viitor până la spiţa 
a treia, a şaptea, a treisprezecea şi aşa mai departe. Nu ştiam 
că e necesar să ne rugăm pentru sufletele viitorilor copii şi, în 
acest fel, să le purificăm. Adesea este imposibil să vindecăm o 
boală gravă din cauza întinării sufletelor urmaşilor noştri. 

Nu demult am examinat o familie. A venit o pereche de tineri 
căsătoriţi cu 
copilul şi cu mama tinerei soţii. Ei mi-au povestit că în ultima 
vreme au fost 
năpădiţi de un şir întreg de nenorociri. După naşterea copilului 


au început să 
moară rudele tatălui. Bunica a divorţat, după care s-a 
îmbolnăvit de cancer. Ei 
nu puteau înţelege din ce cauză s-au întâmplat toate acestea. 
Examinând structurile 
câmpurilor, le explic: 
-în ultima vreme a crescut viteza de deplasare a straturilor 

karmice, ceea 
ce a dus la intensificarea răsplăţii şi a pedepsei. Pentru un copil 
cu sufletul 
întunecat este mai dificil să se nască în condiţiile în care se fac 
eforturi pentru 
naşterea unuia cu sufletul pur. A scăzut doza de iubire din 
oameni; s-a micşorat 
contactul cu Divinitatea, iar şansele de supravieţuire sunt în 
scădere. lubirea 
există înainte de naşterea omului şi continuă să existe şi după 
moartea sa, însă 
în imaginaţia sa omul consideră apariţia iubirii ca rezultat al 
relaţiilor cu cineva, 
fapt ce-i determină dorinţa de a transforma relaţia în scop şi nu 
în mijloc de 
dezvoltare a iubirii. Când se întâmplă acest lucru, apare gelozia 
care mai întâi 
omoară iubirea pământească, iar apoi pe cea Divină. Pentru ca 
acum să vină 
pe lume un copil armonios, părinţii trebuie să-şi purifice 
sufletele, în caz contrar, 
după naşterea copilului, ei vor fi purificaţi prin boli şi nenorociri. 

Nivelul interior al iubirii copilului este foarte ridicat, dar pe 
linie paternă şi maternă se constată ancorarea în relaţii, gelozia 
şi uciderea iubirii. Pentru ca el să vină pe lume, mor rudele pe 
linie paternă, iar pentru a supravieţui, bunica dinspre mamă 
este îndepărtată de ceea ce-i pământesc. Prin aceasta se 
explică divorţul şi bolile. înseamnă că în măsura în care 
dumneavoastră toţi vă veţi revizui viaţa, vă veţi reorienta 
sufletele, în acea măsură veţi fi şi sănătoşi. 

Ulterior, nu o dată am întâlnit cazuri în care raporturile 
incorecte ale oamenilor + faţă de viitor au creat mari probleme. 
Mi-aduc aminte că odată am încercat să salvez un bărbat care 


avea un cancer la plămâni. N-am reuşit să-i corectez de 
formaţiile câmpului care reveneau ori de câte ori le îndepărtam. 

- Aţi ucis în dumneavoastră sentimentul iubirii. Revizuiţi-vă 
întreaga viaţă, 
cereţi-vă iertare şi atunci vă va fi mai bine. 

El însă a murit. Eu n-am putut face nimic. 

Când nivelul meu a crescut şi am revenit asupra acestui caz, 
am înţeles despre ce a fost vorba. Omul se îndrăgostise de o 
femeie de la care urma să aibă un copil, voia să-şi părăsească 
familia, însă n-a făcut-o. Copilul nu s-a mai născut, iar el a plătit 
acest fapt cu propria-i viaţă pentru că a pus bunăstarea 
aparentă mai sus de iubire. 

Şi iată că în faţa mea stă un pacient care are cancer şi eu îi 

explic: 

- Aveţi soţie şi o amantă pe care o iubiţi şi către care vă 
simţiţi atras. De 
la această femeie puteţi avea un copil. Să nu vă sperie acest 
lucru. V-aţi îmbolnăvit 
pentru că aţi hotărât s-o părăsiţi. Dacă vă veţi îndepărta de ea, 
veţi muri. Dacă 
vă mutaţi la ea, va muri soţia dumneavoastră. Toţi trei trebuie 
să acceptaţi situaţia 
creată. Păstrând triunghiul, este mult mai indicat să nu vă 
traumatizaţi soţia 
prezentând situaţia într-un mod diferit. Pasiunea dumneavoastră 
pentru amantă 
este atât de mare, încât există pericolul de a vă nimici unul pe 
celălalt cu ajutorul 
iubirii, din care cauză ar trebui să staţi la distanţă. Soţia este 
ancorată în familie 
Şi în relaţii. Pentru ea stabilitatea familială este periculoasă. 
Triunghiul amoros 
nu apare la întâmplare şi de aceea nu este permis să se calce 
iubirea în picioare. 

Un asemenea gest poate să se încheie cu moartea. Cu cât omul 
este mai sincer în astfel de situaţii, cu atât sentimentele sale 
sunt mai înălţătoare, cu atât mai mic este ataşamentul său faţă 
de teluric, cu atât mai uşor i se rezolvă problemele. 

Unul din primele cazuri când naşterea viitorului copil era 
legată de sănătatea mamei l-am întâlnit pe când lucram la 


policlinica de pe Nevski Prospekt. A venit o femeie care acuza 
greţuri, dureri de cap şi amețeli. A umblat pe la diferiţi 
bioenergeticieni care i-au explicat că are câmpul deplasat şi s- 
au căznit multă vreme să i-l refacă, dar fără nici un rezultat. l- 
am explicat că are o agresivitate subconştientă ridicată, că cele 
pământeşti pentru ea înseamnă mult mai mult decât iubirea 
pentru Divinitate. Când a înţeles toate acestea, i s-a făcut mai 
bine. După o jumătate de an, femeia a revenit şi mi-a adus la 
cunoştinţă că totul s-a reluat de la capăt cu o intensitate şi mai 
mare. Cercetându-i câmpul bioenergetic, am văzut în el sufletul 
viitorului copil, dar am văzut şi un cancer incipient al uterului. 

- Trebuie să naşteţi, i-am spus, fără să pomenesc ceva de 
cancer pentru ca 
să nu-i influenţez hotărârea. 

- Dar am deja doi copii, iar situaţia în ţară e destul de grea. 

- La precedenta noastră întâlnire v-am explicat că pentru 
dumneavoastră 
bunurile pământeşti sunt mai presus de iubirea faţă de 
Dumnezeu. Şi acum încă 
vă mai gândiţi doar la cele pământeşti, cu toate că sufletul 
dumneavoastră tânjeşte 
după al treilea copil. Sunt femei cărora nu le este îngăduit să 
aibă măcar un 
singur copil, în timp ce dumneavoastră vă sunt hărăziţi trei. 

Ea a căzut pe gânduri. 

- Ce să fac? Să-mi scot spirala? 

- Da. 

- Şi să nu mă păzesc? 

- Exact. 

- Bine, fie ce-o fi! 

îi cercetez din nou biocâmpul şi rămân uimit de transformările 
care s-au produs. Biocâmpul este curat. Dacă motivul este 
stabilit corect, atunci onco-informaţia poate fi anihilată rapid. 
Ne-am mai întâlnit o dată după un an. O jumătate de an ea n-a 
putut rămâne însărcinată, dar apoi totul a mers pe drumul cel 
bun. în ziua ultimei noastre întâlniri, ea era în luna a şasea. Nu 
mai erau probleme cu sănătatea, iar fătul se dezvolta normal. 
N-am putut decât să mă bucur. 

Mi-am limitat viziunea asupra viitorului numai la ceea ce pot 
influenţa la un moment dat. De aceea, ridicarea ştachetei 


vizionarismului se realizează lent şi chinuitor. Dacă aş fi văzut 
dintr-o dată toate legăturile şi viitorul, n-ar fi trebuit să muncesc 
atât de mult, pur şi simplu aş fi uimit oamenii prin capacităţile 
mele. Dar numai atât. De aceea, când viziunile limitau 
posibilităţile intelectului, mă opream şi făceam un pas în câmpul 
cunoaşterii intuitive, mă opream din nou 


şi căutam să fac un pas într-o altă direcţie, adică să 
conştientizez acele fapte cu care intram în contact. Acest lucru 
se întâmplă uneori cu mare dificultate, dar în decursul atâtor ani 
m-am obişnuit. 

Când am început să văd viitorul, am putut să evaluez efectele 
terapiei tradiţionale şi pe cele date de acţiunea unui 
bioenergetician de înaltă clasă. Am constatat că ei strămută 
problemele în viitorul urmaşilor şi în vieţile noastre viitoare. Prin 
urmare, nu este vorba de o terapie, ci de o amânare. Concluzia 
se impunea de la sine: în primul rând, fără schimbarea 
caracterului, a concepţiei despre lume omul nu poate fi 
vindecat; în al doilea rând, toate tipurile de tratament au drept 
efect doar amânarea. Dacă acest lucru s-ar înţelege şi s-ar pune 
în practică, atunci însănătoşirea fizică nu va avea efecte 
negative în viitor. Eu nu ştiu ce surprize îmi va aduce viitorul, 
dar cred că cercetarea acestei teme începe abia acum. 

- De câteva luni încercăm după metoda dumneavoastră să ne 
vindecăm fiica. 

Efectul însă este minim şi chiar dimpotrivă, starea ei se 
înrăutăţeşte, a crescut 
numărul crizelor epileptice. Puteţi să ne daţi o explicaţie? 

- Deocamdată vă pot spune un singur lucru: sufletele viitorilor 
ei copii sunt 
puternic întinate şi ele trebuie purificate. Mai daţi-mi nişte 
detalii pe care eu 
să nu le fi cunoscut de mai înainte. 

- Problemele ei au început imediat după naştere. încă din 
primele săptămâni 
de viaţă ea tipa în somn. Când a început să vorbească, ne 
povestea că în vis 
la ea vine un urs rău şi o sperie. La trei ani şi-a pierdut graiul. 
Nu ştiu dacă 
un asemenea amănunt v-ar putea ajuta sau nu, a continuat 
tatăl, dar trebuie să 
ştiţi că am ayut probleme cu concepţia ei. Ne-am adresat unei 
cunoscute bioenerge- 
ticiene şi după aceasta ni s-a născut fiica. 

Analizez din nou situaţia şi puţin câte puţin se compune 

tabloul general. 


- Dacă nu vi se va schimba caracterul, modul dumneavoastră 
de a privi lumea, 
atunci orice ameliorare a situaţiei va însemna strămutarea 
întinării în viitor. La 
început fiica dumneavoastră nu se putea naşte pentru că trufia, 
legarea de o 
situaţie de bunăstare i s-au transmis mult amplificate sufletului 
ei. Bioenergeticiana 
a început să purifice structurile biocâmpurilor dumneavoastră şi 
structurile fiicei, 
dar totul a fost aruncat asupra viitorilor nepoti. Fata s-a născut, 
însă straturile 
karmice din viitor plutesc încoace, în prezent. Cu cât mai tare va 
fi aruncată 
murdăria în viitor, cu atât mai greu ea va apăsa după aceea, 
dacă nu se va profita 
de această amânare. în timpul somnului se intensifică mult 
contactul omului cu 
Lumea de Apoi în care se găsesc sufletele viitorilor copii. Ursul 
cel fioros din 
vis era contactul intensificat al fiicei cu sufletele viitorilor ei 
urmaşi. 
în februarie-martie şi septembrie-octombrie contactul cu lumea 
de dincolo de mormânt şi cu viitorul se intensifică. Dacă acolo 
există murdărie, bolile se acutizează. Dumneavoastră aţi fost 
bolnavi, v-aţi chinuit, v-aţi rugat la Dumnezeu să vă dea un 
copil, dar concomitent v-aţi elaborat propria murdărie pe care 
aţi transmis-o urmaşilor. Printr-o intervenţie din afară aţi 
obţinut o amânare a problemelor. La vârsta de trei-cinci ani, are 
loc o integrare puternică a omului în structurile sociale, în viaţa 
pământească. Toate acestea au creat fetei dumneavoastră o 
explozie a agresiunii subconştiente faţă de oameni care în 
acelaşi moment s-a convertit într-un program de autodistrugere 
ce a fost blocat prin pierderea graiului şi prin crizele epileptice. 
Dacă vreţi acum să vă vindecaţi fiica, trebuie acum să vă 
ocupați cu intensitate de purificarea propriilor suflete şi a 
sufletelor urmaşilor. Dacă nu veţi face acest lucru, atunci în 
următoarea perioadă de telurizare în jurul vârstei de zece- 
paisprezece ani se va intensifica programul de autodistrugere 


nu numai la fiica dumneavoastră, ci şi la dumneavoastră, ca 
surse ale problemelor. 
O femeie a plâns aproape o oră întreagă spunându-mi că eu o 
distrug. După aceea şi-a revenit. După un timp m-a sunat şi mi- 
a spus că starea ei s-a normalizat. "Am crezut că problema mea 
a luat sfârşit. A trecut o jumătate de an şi iat-o din nou în faţa 
mea: 

- Totul a fost minunat: capul nu mă durea, nu aveam anemie 
şi ameteli, dar, 
cu o lună în urmă, torul a revenit şi mi s-a făcut şi mai rău. 

- Dar dumneavoastră nu v-aţi dat seama de ce? am 

întrebat-o eu. 

în loc de răspuns, femeia a dat din umeri. 

- Pur şi simplu acum o lună aţi crezut că aţi scăpat şi că nu 
trebuie să naşteţi 
copilul. 

Femeia plângea. 

- Cum să trăiesc singură cu doi copii? 

- Dumneavoastră lucraţi, aveţi o mamă care vă ajută şi, lucrul 
cel mai 
important, dacă v-a fost hărăzit să naşteţi un copil, atunci 
cineva de Sus vă va 
ajuta să-l creşteţi. 

Femeia îşi şterge lacrimile şi mă priveşte cu atenţie. 

- Şi, dacă refuz să nasc, ce se va întâmpla? 

- Va avea de suferit acea parte care participă la crimă. 
întrucât în mod 
conştient nu doriţi să aveţi un copil, va avea de suferit capul. Va 
fi probabil o 
boală cerebrală, de exemplu epilepsie sau o tumoare. 

- Bine, dacă voi avea cancer la cap, mă veţi putea vindeca? 

- Desigur. 

- Excelent, se bucură ea. 

- Dar de ce nu mă întrebaţi cum vă voi vindeca? 

- Păi cum? mă priveşte ea plină de mirare. 


- Vă voi spune că trebuie să naşteţi. Deci are vreun sens să 
vă îmbolnăviţi? 

Seara mă sună o prietenă de-a ei. 

- Ascultă, ea a uitat să întrebe de la cine va avea copilul. 


- Transmite-i că ştie ea de la cine. 

Nici în ziua de azi această poveste nu este încheiată. Ştiu 
numai că pacienta se simte normal, că se pregăteşte să nască 
şi că viaţa ei personală îşi intră în normal. 

Ataşamentele 

încă din tinereţe am fost atras de filosofia indiană. Citeam că 
ataşamentul faţă de ceea ce este pământesc, pasiunile telurice 
şi dorinţele îi aduc omului nefericire şi în acelaşi timp am văzut 
că tot ceea ce mă înconjura a apărut ca urmare a dorințelor 
omeneşti. Până la urmă, neînţelegând, am încetat să mă 
gândesc la asta, fără să-mi închipui că, atunci când voi începe 
să mă ocup de practică, va trebui să rezolv această problemă. 

Am văzut că deformaţiile structurilor bioenergetice spirituale 
duc la îmbolnăviri. A trebuit să clarific cum şi care din trăirile 
emoţionale deformează biocâmpul. Prima pe care am 
identificat-o a fost ura. Ea deformează biocâmpul în zona 
capului. Trebuia să găsesc în biocâmpul omului centrii emotivi. 
Evident că aceştia nu se puteau afla la nivel fizic, deci trebuia să 
iau în consideraţie ceea ce se găsea alături de corpul fizic. 
Acestea erau cheakrele. Am auzit de multe tipuri de diagnostic 
bazate pe cheakre. O dată mi-a fost prezentat un nou tip de 
diagnostic. „Priveşte, mi s-a explicat. Dacă mâna este 
îndepărtată mult de cheakră înseamnă că cheakra este în 
dezechilibru. Lucrează cu mâna, cu creionul şi ai să simţi 
energia cheakrăi". 

Am început să lucrez, de zeci şi sute de ori exersând noua 
metodă de diagnostic. Acest lucru îmi orienta din ce în ce mai 
mult cercetările asupra nivelului biocâmpu-lui. încetând să mai 
caut boala la nivelul fizic, am încercat să substitui încordarea 
emoţională apărută în cheakre cu mărimea deformaţiei 
biocâmpurilor înconjurătoare, în regiunea capului erau ura, 
gelozia, invidia. în zona-pieptului ofensa, jignirea. în zona primei 
cheakre se găseşte suprimarea iubirii la alţii sau la sine. Când 
vedeam o deformaţie oarecare a -biocâmpului, imediat 
modelam emoţiile care ar fi putut-o determina. întregul sistem 
funcţiona pe principiul „da - nu". 

Un om are vederea slabă. Cauza este ura împotriva unei 
femei. S-a întâmplat asta cu zece ani în urmă. Cercul s-a închis. 
El trebuie să se purifice prin spovedanie Si rugăciune. 


Diagnosticând de sute şi sute de ori, am văzut că omul 
încearcă concomitent câteva stări emoţionale. Să zicem ofensa 
şi ura. Sau ofensa şi suprimarea dragostei. In cele din urmă, am 
abordat câmpurile emoţionale independente de cheakre. Am 
constatat că deformarea biocâmpului este provocată de 
blamare, laşitate, trădare, blasfemie, sperjur. Când omul minte 
faţă de alţii, joacă teatru. Când |nsă se minte pe sine, asta 
înseamnă boală. Dacă omul încearcă în forul său mterior să se 
autoconvingă că el nu iubeşte pe cineva, că cineva nu este 
normal, acest lucru poate duce la îmbolnăviri grave. 
Sinceritatea interioară este una din condiţiile sănătăţii. 

O situaţie interesantă a apărut în legătură cu starea 
emoţională a laşităţii. Am văzut o explozie de repulsie a unui 
om faţă de un altul ca pe un cumul de trei programe : 
repudiere, ură şi distrugere. Laşitatea însă presupune cinci 
programe: gânduri urâte în legătură cu cineva, blamare, 
repudiere, ură şi program distructiv. Programul unei astfel de 
agresiuni decurge indiferent dacă mă tem de omul respectiv 
sau dacă mă tem pentru el. Primul program pare a fi o 
agresiune în raport cu omul, iar al doilea grija faţă de el. însă în 
realitate, şi într-un caz şi într-altul, este vorba de distrugere. 

Desenam figura omului şi îi figuram emoţiile. Explozia 
deasupra capului era repudierea. Agresiunea constructivă era 
în faţă, iar cea din constrângere era în spate. în dreptul feţei 
era localizată ura. în vecinătatea cefei se găseau gândurile 
urâte. în dreptul pieptului se afla ofensa adusă cuiva, iar în 
dreptul spinării ofensa adusă de cineva. în faţa primei cheakre 
se găsea indiciul că omul a distrus iubirea în cineva, iar în 
partea opusă indiciul distrugerii iubirii în sine însuşi. Totul 
semăna cu țesătura unui covor. Muncind peste zece ore pe zi, 
teseam o nouă imagine a lumii la nivelul biocâmpurilor. Uneori, 
în situaţii dificile, vedeam cum figura omului explodează în 
toate emoţiile sale agresive. Era ceva ce semăna cu un 
păianjen cu picioarele răsfirate în lături. Studiind astfel de 
răbufniri, am fost martorul unui fapt care m-a uimit. 

Când am înţeles că agresivitatea orientată nu numai asupra 
omului, dar şi asupra animalelor şi plantelor poate produce boli, 
am inclus toate aceste fapte în sistemul meu pentru a 
determina împotriva cui este îndreptată agresivitatea. Apoi în 
această schemă au început să intre şi alte entităţi: timpul, 


spaţiul, alte civilizaţii, Lumea de Apoi, soarta, Divinitatea. în 
subconştientul omului se păstrează informaţia referitoare la 
toate entităţile. Din acest mozaic se compun caracterul său, 
sănătatea, soarta. Explicând pacienţilor că dispun de un 
program distructiv orientat asupra unui obiectiv, aceştia de 
multe ori mi-au răspuns că ei, dimpotrivă, iubesc foarte mult 
acea fiinţă sau acel obiect, fapt care m-a determinat să admit 
că ataşamentul foarte puternic faţă de cineva sau ceva distruge 
nu mai puţin decât ura. Un ataşament exagerat este generator 
de ură. Când am început să lucrez pornind de la această 
ipoteză, rezultatele s-au îmbunătăţit. 

în faţa mea stătea un pacient pe care nu l-am putut ajuta cu 
câteva luni în; urmă. Tânărul îmi povestea mai ales despre 
problemele de familie: 

- Acum câteva luni soacra mea şi-a fracturat ambele mâini. 
Când a ieşit din 
spital, şi-a fracturat un picior. E clar că se întâmplă ceva 
necurat. Se simte 
acţiunea cuiva. 

- Da, îi răspund, există o acţiune, iar autorul sunteţi 

dumneavoastră. 

- Ce tot vorbiţi! s-a burzuluit tânărul. Eu ţin foarte mult la ea. 

- Tocmai aici e toată nenorocirea. Aveţi tendinţa de a vă ataşa 
de oameni 
şi prin aceasta le faceţi rău. Priviţi: aici este un corp uman, iar 
acesta este biocâmpul acestuia, structurile sale spirituale. 
Anume aici, în biocâmp, se găsesc sistemele de apărare ale 
omului împotriva nenorocirilor. lar când dumneavoastră vă 
ataşaţi de cineva îi anulaţi din structurile biocâmpului sistemele 
de apărare şi-i influenţaţi soarta. 

- Bun, şi ce-i de făcut? a întrebat pacientul. 

Să fiu cinstit, atunci n-am ştiut ce să-i răspund, însă am 

încercat să-1 ajut. 

- Din moment ce vă ataşaţi atât de puternic de alte- persoane 
şi de tot ce 
vă înconjoară, trebuie să vă impuneţi un alt mod de a fi. Nu vă 
gândiţi exagerat 
de mult la oamenii apropiaţi şi, periodic, izolaţi-vă. Prima 
mişcare n-o faceţi 
către sine, ci dinspre sine. Şi, ceea ce-i mai important, trebuie 


să înţelegeţi că 
nu e permis să te lipeşti de sufletul altor oameni. 

A fost un moment de cotitură în concepţia mea. Ataşamentul 
de cele pământeşti îi producea un uriaş rău lucrului de care mă 
ataşam, dar în acelaşi timp exista riscul să sufăr şi eu. După 
cum s-a văzut mai târziu, te poţi ataşa de un anumit animal, de 
casa în care locuieşti, de munca pe care o faci, dar nu de un om. 

Am încercat să-i explic unuia din pacienţi că, din cauza 
ataşamentului său faţă de fiică, aceasta s-a îmbolnăvit. 

- Şi ce să fac acum? S-o urăsc? m-a întrebat el iritat. 

- Nu, aici se pune problema proporţiei. Nu este permis să te 
ataşezi prea 
mult de ceea ce este pământesc. 

Omului îi venea foarte greu sa mă înţeleagă. Când oboseam, 
mă lăsau puterile, dar soarta îmi aducea pe tavă succesele şi 
astfel, puţin câte puţin, puteam înainta. 

Odată am plecat la ţară, cu un prieten. Unul din ochi i s-a 
umflat şi a fost inundat de sânge. în ajun el a lovit cu ciocanul o 
tablă emailată şi aşchii fine i-au sărit în ochi. 

- Toată seara de ieri soţia a încercat să-mi oblojească ochiul. 
Am făcut tot 
felul de spălaturi fără nici un fel de rezultat. 

- Problema e că te-ai ataşat prea tare de vila ta şi de tot ce-i 
legat de ea, 
i-am spus eu. Şi cineva parcă ţi-ar stinge ochii să nu te mai uiţi 
şi să nu te mai 
gândeşti atâta la ea. 

- Corect! a exclamat el plin de uimire. în ultimele zile numai la 
vilă m-am 
Si gândit. 

Peste câteva ore ochiul s-a curăţat total. înţelegerea faptului 
că cineva s-a ataşat mult de ceva are un efect mai mare decât 
orice complot sau pact. 

Următoarea descoperire pe care am făcut-o în acest domeniu 
era că ataşamentul faţă de ceea ce-i pământesc dăunează într- 
un anume fel şi altor lumi. în sistemul meu, pe lângă oameni, 
animale, natura vie şi cea nevie, erau şi alte lumi pentru C5 ele 
au o mare importanţă în existenţa noastră. 

O mare parte din timpul meu mi-o petreceam cu cercetările. 
Odată am decis S5 elucidez ce rău poate produce cupiditatea. 


Omul cupid care se gândeşte doar la avantajul său produce rău 
sau nu ? Am găsit ceva cu totul neaşteptat. S-a dovedit că, nici 
mai mult nici mai puţin, cupiditatea reprezintă un program de 
distrugere a altor lumi. Dar care este raportul dintre acest viciu 
omenesc şi agresiunea împotriva altor lumi? Acest lucru nu l-am 
putut înţelege. Dacă ceva nu-mi este pe înţeles nu înseamnă că 
renunţ la tema respectivă, ci o las deoparte. Mai devreme sau 
mai târziu o voi relua, căci memoria mea înmagazinează totul. 
O tânără a venit la mine cu o rudă de a ei. 

- Are un cancer gastric inoperabil, ajutaţi-l măcar să nu-l mai 

doară. 

Mă uit să văd despre ce e vorba şi observ o uriaşă agresiune 

împotriva naturii 
nevii. Ea se blochează prin intermediul oncomaladiilor. Cancerul 
gastric înseamnă ofense. Descopăr că este legat de muncă. 

- Dacă nu vă veţi mai simţi ofensat de către oameni şi de tot 
ceea ce-i legat 
de serviciu, nu o să mai fiţi bolnav. 

- Cum să nu mă supăr? încearcă să se scuze pacientul. Trag 
înjug ca boul, 
bani primesc foarte puţini, iar şefii nu sunt corecţi faţă de mine. 

- Dacă ceea ce se întâmplă o veţi considera drept cauză, nu 
veţi putea scăpa 
de ofense. Orice neplăcere care vi se întâmplă nu este cauză, ci 
efect. Cauza 
se află în imperfecţiunea sufletului dumneavoastră pe care 
neplăcerile îl purifică. 
lar dumneavoastră, drept răspuns, vă ofensaţi. înseamnă că nu 
vreţi să vă purificaţi 
şi de aceea sunteţi supus la încercări şi mai puternice. Trebuie 
să repetaţi în continuu, 
cât e ziua de mare: „lubesc pe _ ţoată lumea, nu simt ură faţă 
de nimeni". 

Peste câteva zile î^m sunat pe pacient acaslTşTel mi-a spus 
că se simte normal şi că durerile i-au dispărut. l-am propus să 
vină peste o săptămână la consultaţie, însă el n-a venit. 
Cercetându-i biocâmpul, am văzut că totul se normalizase. 

Exact atunci mi s-a adresat o cunoştinţă care a început să se 
trateze după sistemul meu. 


- Am obosit să mă mai rog pentru toate păcatele mele. Dă-mi 
o rugăciune 
cu care să-mi purific totul dintr-o dată. 

Dacă boala este produsă de agresiune şi se vindecă prin 
purificarea sufletului, prin spovedanie, atunci omul care simte 
iubirea în interiorul său va avea trupul sănătos şi va fi fericit. 
lubirea faţă de oameni trebuie educată în permanenţă. 

- Te scoli dimineaţa şi urezi binele întregii lumi înconjurătoare: 
oamenilor, 
animalelor, ierburilor şi florilor. Şi spui: „Mă iubesc pe mine, îi 
iubesc pe ceilalţi 
oameni, iubesc Pământul, iubesc Cosmosul, pe Dumnezeu, 
Universul". Atunci 
sufletul tău se va purifica de agresivitate. Şi tu ai să fii 
sănătoasă. Femeia era 
în extaz. 

înainte mă feream să dau recomandări. Dacă îi dai omului 
descrierea tabloului! lumii, el singur îşi va căuta calea, iar dacă 
îl conduci fără a-i explica nimic, el ar putea pieri. 

- Dumneavoastră la ce mă îndemnați? mă întrebau adesea 
pacienţii. Toate 
astea sunt de mult cunoscute. Eu nu îndemn la nimic, nu dau 
sfaturi, ci redau descrierea tabloului lumii, cel care mi se 
deschide. Fiecare hotărăşte ce are de făcut. Şi iată că prima 
recomandare i-am făcut-o cunoştinţei mele. Aveam sentimentul 
că sunt pregătit pentru acţiuni practice. Era interesant de ştiut 
cât de repede va începe să se purifice sufletul ei. Peste două zile 
am început să orbesc. Ochiul drept mi s-a înroşit şi s-a tumefiat. 
Era atacul cuiva şi eu am început să caut sursa. Dacă era un 
om, trebuia să-i anihilez programul analog din sufletul lui pentru 
a anula atacul. Dacă este vorba de natura nevie, atunci trebuie 
anulată irascibilitatea, ura faţă de obiectele nevii. Am început să 
examinez situaţia şi deodată am văzut cu mirare că am fost 
atacat de alte lumi. judecând după forţa cu care se acţiona 
asupra mea, eu reprezentam pentru ei un mare pericol pentru 
că am făptuit o puternică încălcare. Ce era, nu puteam înţelege. 
Vederea mi se înrăutăţea cu fiecare oră care trecea. încercările 
mele febrile de a înţelege situaţia creată nu dădeau nici un 
rezultat. Mi-am amintit că urmărirea avantajului, cupiditatea, 
este un program de distrugere a altor lumi. La mine însă nu s-a 


manifestat în ultimul timp b asemenea trăire. Trăind în sărăcie 
toată viaţa, n-am fost cupid niciodată. Dimpotrivă, simţeam că 
mă pot dedica în întregime muncii asupra mea însumi, să mă 
detaşez de multe din problemele care asigură bunăstarea. Se 
părea că nu e vorba de cupiditate, că funcţionează un 
mecanism analog comportamentului cupid. 

Ce este cupiditatea? Este un ataşament prea puternic faţă de 
avantajele pământeşti şi oportunitatea renegării Sfântului Spirit, 
cu alte cuvinte a seriozităţii, nobleţei, iubirii. Cupiditatea aduce 
vătămări altor structuri, iar structurile mele spirituale se 
dispersează la nivel fin în tot Universul. Mi-am adus aminte de 
cercetările mele referitoare la alte lumi. 

Structura Universului este celulară. Celulele sunt alte lumi. 
Cel mai important este faptul că structura mea informaţională 
se dublează în fiecare dintre aceste lumi. Cu alte cuvinte, în 
fiecare lume există câte o sosie a mea. informaţională. Asta 
înseamnă că, dacă eu mă voi ataşa prea puternic de fericirea 
pământească, „voi trage spuza pe turta mea", voi trage totul 
din alte lumi către învelişul meu din această lume, voi nimici 
sosiile mele din alte lumi. întrucât fiecare din sosii are legătură 
cu lumea în care trăieşte, înseamnă că este vorba de un 
program de deformare a altor lumi. înseamnă că în fiecare din 
acţiunile mele există un prag dincolo de care începe demolarea. 
Analizând pas cu pas situaţia din ultimele zile, am încercat să 
înţeleg ce m-a putut lipi atât de strâns de Pământ. Spre ciuda 
mea, nu îmi aminteam nici un eveniment cu o relevanţă cât de 
mică. Singurul lucru de care m-am putut agăța era sfatul pe 
care l-am dat cunoştinţei mele în legătură cu rugăciunea. Pentru 
orice eventualitate, m-am decis să analizez varianta aceasta. 
Am sunat-o: BI 

- Bună! Ce faci? 

- Se întâmplă ceva cu ochii mei. Am început să văd prost. 

- Te rogi aşa cum te>am învăţat? 

- Bineînţeles. Dimineaţă, la prânz şi seara. Şi pe copii i-am 
învăţat. Şi mama 
se roagă la fel. 

- Spune-le să înceteze imediat să se măi roage în felul acesta. 
în asta este 
ceva periculos. 


Am pus receptorul în furcă şi am început să analizez cele 
întâmplate. Dacă o situaţie critică, periculoasă, va fi receptată 
ca o nefericire, atunci e rău. Dar, dacă ea va fi luată ca o 
posibilitate pentru autoperfecţionare, atunci în locul ameliorării 
survine zidirea. îmi amintesc o frază rostită de cineva: 
„Dumnezeu nu-i dă omului cât nu poate duce". Şi de aceea în 
ultimii douăzeci şi cinci de ani orice situaţie am privit-o ca pe o 
nouă treaptă în cunoaşterea lumii. larăşi şi iarăşi am recitit 
textul pe care i l-am dat cunoştinţei mele şi în cele din urmă 
totul mi s-a clarificat. 

La mine, noţiunea de „Dumnezeu" era pusă după cea de 
oameni, animale, plante, Pământ. lar primul sentiment de 
dragoste trebuie dat, judecând după toate, anume lui 
Dumnezeu. Când am înţeles acest lucru, vederea mi s-a 
ameliorat. O sun din nou pe cunoştinţa mea. îi explic situaţia şi, 
peste câteva ore, vederea ne revine la normal. Numai atunci mi- 
a devenit clar sensul poruncii principale a lui Cristos: „lubeşte-l 
pe Dumnezeu mai presus de tatăl tău, de mama ta şi de fiul 
tău". După aceea am văzut pe sute de exemple că dragostea 
adresată mai întâi Pământului, iar apoi lui Dumnezeu, ucide şi, 
dimpotrivă, iubirea care trece prin Dumnezeu purifică. Trebuie 
revizuite nu numai faptele, ci şi caracterul şi concepţia despre 
lume. Omenirea trebuie să tindă în mod conştient şi ştiinţific 
către Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu nu trebuie să se 
transforme în fanatism şi dogmă. Curentul raţional şi conştient 
nu trebuie să se dezică de contactul cu Preaînaltul. Această 
înţelegere a şi devenit filonul central şi raţiunea de a fi a celei 
de a doua cărţi. 

După tot ce s-a întâmplat cu mine, mi-am schimbat calitativ 
sistemul de diagnosticare, înțelegând că agresiunea este un 
fapt secundar şi că la baza ei stă iubirea orientată către Pământ, 
cea care ne lipeşte sufletele de fericirea pământească. Am 
început să caut punctele de contact cu Pământul şi prin 
schimbarea concepţiei mele, a caracterului, prin rugăciune şi 
spovedanie să redau sufletului armonia. 

Am venit acasă şi am adus dulciuri. Prima s-a repezit fiica: 

- Tată, dă-mi din ce-ai adus. Vreau ceva dulce. 

- Nu te grăbi. întâi stăm la masă şi după aceea mănânci 

dulciuri. 

- Tată, dă-mi acum, altfel mor. Dă-mi măcar o bucăţică. 


- Bine, îţi dau cât vrei, numai îndeplineşte-mi o dorinţă. 

- Te rog, te rog. Fac orice. 

- Aşază-te pe canapea şi pune-ţi mâinile pe genunchi. 
Mulţumeşte-i în gând 
lui Dumnezeu că îţi dă aceste lucruri. Ea a făcut ce i-am spus, 
după care se uită la mine cu dezamăgire: 

- Mi-a trecut pofta. 

- Nu te nelinişti. Pofta îţi va veni, numai că una normală. 
Primul sentiment 
de bucurie şi mulţumire trebuie trimis acolo. Şi îi arăt cu degetul 
în sus. lar 
cel de al doilea, spre tot ceea ce îţi place. 

Ea a plecat la bucătărie, iar eu am văzut cum totul s-a 
schimbat în ea, chiar şi mişcările i-au devenit moi şi line. 
Idolatria teluricului 

Am avut la viaţa mea multe pasiuni. Una dintre ele a fost 
filosofia şi dorinţa de a înţelege lumea. La 20 de ani am încercat 
să devin scriitor şi am avut anumite succese în acest domeniu. 
Am vrut să fiu student la teatru, am fost invitat să devin 
cântăreţ profesionist, am studiat la Academia de Medicină 
Militară şi la Institutul de Arhitectură. Cinci ani am lucrat în 
construcţii. Toate acestea îmi sunt de folos acum. în activitatea 
mea trebuie să fiu în acelaşi timp filosof, medic, psiholog, 
sociolog, pedagog, poet, scriitor şi artist. 

Pentru mine e uşor să obţin o informaţie nouă. Mult mai greu 
este însă de inclus această informaţie într-un sistem unitar. Fără 
o abordare filosofică pe care am elaborat-o toată viaţa nu m-aş 
fi putut descurca. Dar cum să le explic toate acestea 
pacienţilor? Eu nu le pot da decât unu la sută din acea 
informaţie pe care o primesc. 

Omul este o entitate dialectică formată din două jumătăţi. 
Prima reprezintă materia, cea de-a doua biocâmpul. Materia 
este reprezentată de corp, fiind orientată către pământ şi tot 
ceea ce e pământesc. Biocâmpul este gândul, spiritul şi sufletul 
omului. El se revarsă în tot Universul şi la nivelul fin reprezintă o 
parte a cauzei iniţiale. Contrariile, pentru a trece unul în celălalt, 
au nevoie de intermediar care să reunească în sine calităţile lor. 
Acest intermediar este sufletul omului. La nivelul spiritual fin nu 
există nici o diferenţă între noi. Noi suntem un tot unitar. 
învelişurile fizice însă ne sunt diferite. La nivelul sufletului 


suntem şi asemănători şi diferiţi. Conştiinţa, intelectul omului, 
este o structură a biocâmpu-lui orientat către Pământ şi legată 
de trup. Spiritul omului tinde către Dumnezeu, iar sufletul, adică 
emoţiile omului, reuneşte începuturile antagonice, tinzând şi 
către Dumnezeu, şi către Pământ. De aceea pentru suflet 
principala regulă este corelarea tendinţelor către teluric şi către 
divin. înainte, acesta era un proces instabil. într-una din vieţi 
omul este mai aproape de Pământ, se agaţă de el, iar emoţiile 
lui devin din ce în ce mai rudimentare. în următoarea 
reîncarnare el nu mai poate supravieţui în acest regim, sufletul 
său tinde către spiritualitate, către Dumnezeu, el se înnobilează. 
De aceea oamenii respectabili şi buni se îmbolnăvesc des şi 
sunt nefericiţi pentru că bolile şi nenorocirile blochează acea 
tină care se găseşte în interiorul lor sau care le-a venit din 
existenţele anterioare. Ticăloşii şi nemernicii trăiesc minunat 
pentru că poartă tina existenţei lor anterioare. 

Acum procesul de dezvoltare s-a accelerat şi dezvoltarea merge 
nu în spirală, ci în spirală dublă. Ca şi cum ar fi două pendule 
care se mişcă în contrafază. Dacă înainte sufletul pendula între 
teluric şi divin, iar conştiinţa omului se orienta fie către Pământ, 
fie către Dumnezeu, acum conştiinţa trebuie să fie orientată 
concomitent către Dumnezeu şi către Pământ. Principiile unei 
astfel de conştiinţe s_au cristalizat în Biblie, însă nu la nivelul 
concepţiei, ci în totalitatea pildelor, poruncilor şi faptelor 
descrise în ea. Dacă înainte pendula sufletului se mişca spre 
dreapta şi spre stânga, când spre Dumnezeu, când spre Pământ 
şi omul era fie sfânt, fie afacerist, acum omul trebuie să fie sfânt 
şi întreprinzător concomitent. Acest lucru este posibil prin 
crearea unei noi concepţii despre lume în care sunt reunite 
materialismul ;i idealismul, spiritualul şi materialul. în conştiinţa 
omenirii are loc acum acest p. oces care va duce la omenirea 
viitorului. 

La nivelul fin sunt iîunit cu toată omenirea şi cu tot Universul. 
La un anumit nivel spiritual, masa mea spirituală reprezintă 
masa întregii omeniri. învelişul meu fizic este doar o părticică 
infimă din masa omenirii. De aici rezultă că interesele spiritului 
meu sunt cu mult mai importante decât interesele învelişului 
fizic. De aceea şi grija pentru structurile spirituale trebuie să fie 
cu mult mai mare decât grija pentru cele pământeşti. Nu mi se 
va permite să mă ocup de învelişul meu fizic dacă nu voi lucra 


pentru toată lumea. în istoria omenirii acest lucru s-a desfăşurat 
în felul următor: a apărut religia care orienta toate interesele 
omului către spirit, iar prin intermediul acestuia către contactul 
cu Dumnezeu. Religia îl obliga pe om să trăiască în regimul 
spiritului şi nu al corpului. Religia a dat naştere filosofiei, artei, 
iar mai apoi ştiinţei. Filosofia este un intermediar între religie şi 
ştiinţă. De aceea Hipocrat spunea: „Un medic filosof este 
asemănător zeilor". Ştiinţa a fost legată de corpul omului şi de 
realizarea necesităţilor acestuia, dezvoltând activ conştiinţa şi 
intelectul. Tendinţele mistice, oculte au constituit veriga de 
legătură dintre ştiinţă şi religie. Noile ştiinţe au apărut din 
tendinţe mistice, ca, de exemplu, alchimia, devenită mai târziu 
chimie. 

Religia şi ştiinţa au trebuit să se lupte una cu alta pentru că 
într-un pendul reuniunea punctelor opuse înseamnă oprirea 
acestuia. în două penduluri însă orientate în direcţii diferite 
putem observa cu totul altceva. Prin urmare, în ce direcţie ni s- 
ar mişca sufletul, trebuie acordată prioritate principiilor 
spirituale. De aceea toate şcolile religioase afirmau că sensul 
vieţii este orientarea către cel care ne-a creat. Asta înseamnă 
prioritatea spiritualului asupra pământescului. Conştiinţa mea 
poate fi legată de teluric. Nu-i nici o problemă. însă cea mai 
mare parte a sufletului meu şi întregul spirit trebuie să aspire 
către Dumnezeu. 

La începutul anilor '60, savanții au efectuat cercetări oceanice 
care au demonstrat că în coloniile de organisme subacvatice 
fiecare individ ia pentru sine doar 20% din substanţele 
indispensabile vieţii. 80% le elimină în apă. Mult timp oamenii 
de ştiinţă n-au putut descifra această enigmă. S-a dovedit că 
substanţele chimice eliminate fără rost, la prima vedere, 
creează legăturile între organisme graţie cărora poate 
supravieţui întreaga colonie. Aceste reguli funcţionează la toate 
nivelele de organizare a ceea ce e viu. Nici omul nu eo 
excepţie. Numai 20% din energia sa sufletească el trebuie s-o 
utilizeze pentru sine şi pentru Problemele sale pământeşti, iar 
restul de 80% s-o dedice lui Dumnezeu. Cu sufletul omului este 
mai legat de cele pământeşti, cu atât mai mult acesta trebuie să 
tindă către Dumnezeu şi, dimpotrivă, un om spiritual poate 
acorda atenţie teluricului. O celulă sănătoasă lucrează la început 
pentru organism, iar apoi pentru sine. Dacă celula uită de 


organism şi începe să lucreze doar pentru sine, ea este supusă 
distrugerii. Tentaţia de a uita de supremaţia organismului este 
extrem de mare pentru că celula nu-l vede şi tot ceea ce are 
nevoie pentru viaţă primeşte de la celule înconjurătoare. De 
aceea interacţiunea cu aceste celule trebuie să fie întreruptă 
periodic pentru ca celula să-şi trimită impulsul principal 
întregului şi nu părţii. Există şi un alt mijloc eficace: moartea 
celulei. în acel | moment contactul ei cu alte celule se întrerupe 
brusc şi structura informaţională principală a acesteia îşi 
schimbă orientarea de pe învelişul fizic, unde totul este separat, 
pe structura biocâmpului, unde totul este unit. Simţind gradul 
cel mai înalt de unitate cu organismul, celula se reîntoarce la 
nivelul fizic şi uită de acest contact. în ciuda faptului că are 
orientată conştiinţa doar către propriile interese, subconştientul, 
depozitarul memoriei privind trecutul, îi ordonă să lucreze în 
primul rând pentru organism. lată de ce în organismul sănătos 
celulele mor periodic, în timp ce celulele cancerigene sunt 
practic nemuritoare. 

înseamnă că moartea, adică demolarea învelişului fizic şi 
activarea celui al biocâmpului, este în natură cel mai puternic 
factor represiv al dezvoltării. Aceste legi sunt echitabile pentru 
orice organism, indiferent dacă este vorba de un grup de 
câteva molecule vii, de o colonie de bacterii, de omenire sau de 
tot ceea ce-i viu în Univers. 

Omul este şi el o celulă a Universului. Şi ca orice celulă vie el 
trebuie mai întâi să lucreze pentru Univers şi după aceea pentru 
sine, iar pe Dumnezeu trebuie să-l iubească mai mult decât 
orice îl poate lega de Pământ. Fericirea supremă pe Pământ 
trebuie să fie iubirea pentru Dumnezeu, iar punctul său de 
sprijin nu trebuie să se afle printre valorile pământeşti, ci în 
iubirea pentru Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai important. 
în subconştientul nostru, adică în sufletul nostru, pătrunde tot 
ceea ce se fixează permanent în conştiinţă. Dacă omul se 
gândeşte numai la cele pământeşti şi se ţine numai de ceea ce 
este pământesc, uitând de Dumnezeu, atunci se ancorează în 
teluric nu doar o mică parte a sufletului său, ci sufletul în 
întregime. El se aseamănă celulei canceroase care, uitând de 
organism, lucrează doar pentru sine. Acest proces trebuie 
stopat pentru că degradarea structurilor spirituale este 
periculoasă pentru întreg Universul. De aceea omul trebuie 


periodic să fie rupt de teluric prin intermediul bolilor, 
traumatismelor, nenorocirilor şi al morţii, în funcţie de gradul de 
ancorare în teluric al sufletului său. Ştiinţa de a primi toate 
acestea ca pe ceva trimis dt Dumnezeu este ştiinţa de 
purificare a sufletului. Refuzul salvării în forma distrugerii 
teluricului are ca rezultat o mai mare ancorare în cele 
pământeşti, cât şi agresivitatea. 

Cum se poate stabili dacă sufletul este ancorat sau nu în 
teluric? Foartt simplu: în funcţie de agresivitate. Ea reprezintă 
semnalul faptului că sufletul 


este atras de cele pământeşti. Să presupunem că sufletul meu 
s-a ancorat în teluric. Deci, în mod automat, fie că o doresc sau 
nu, vor pune stăpânire pe mine unele stări emoţionale legate de 
aceasta: dispreţ faţă de cei care nu au bani, invidie faţă de cei 
care au bani mai mulţi ca mine, ură faţă de cei care mă fură, 
blamarea celui care a împrumutat şi nu a restituit la timp, 
regretul că n-am putut câştiga mai mult, lipsa de dorinţă de a 
mai trăi dacă pierd o sumă importantă. Toate acestea mă vor 
atrage mai puternic spre cele pământeşti şi sufletul meu va 
deveni din ce în ce mai agresiv. Cât timp acest proces se 
desfăşoară la nivelul conştiinţei, nu-i nici un pericol pentru 
Univers, pentru că intelectul conştient este o fărâmă a ceea ce 
numim spirit, deoarece el este legat de trup şi de nevoile 
acestuia. E ca o otravă care se adună până toamna în frunzele 
copacilor: pentru copaci ea nu este periculoasă, dar frunzele 
mor. Dar, dacă otrava pătrunde în rădăcinile care hrănesc 
întregul arbore, ea devine deja periculoasă. Agresivitatea care 
se adună în suflet devine o otravă periculoasă pentru Univers. 

Cu cât urăsc mai mult, blamez şi dispreţuiesc, cu atât mai 
tare se lipeşte sufletul meu de Pământ şi cu atât mai repede 
această agresivitate trece în subconştientul meu, adică în suflet. 
Cu cât ea trece spre niveluri mai fine, cu atât mai repede 
trebuie oprită. Aici există patru variante. Prima este bunăvoința. 
Simt că ceva nu-i în regulă, încep să-i ajut pe alţii, dau bani 
pentru acţiuni de caritate sau refuz, în general, să primesc bani. 
Dacă nu procedez astfel sau dacă în acest mod nu reuşesc să 
mă purific, intră în acţiune mecanismele represive. Varianta a 
doua: trebuie fie să pierd bani, fie să fiu prădat. Dacă nu simt 
ură faţă de hoţ, nu-l blamez, înseamnă că mă purific. Dacă însă 
mă simt frustrat, dacă îl blamez pe cel care a furat sau îl 
dispreţuiesc, înseamnă că am respins modalitatea cea mai 
uşoară de purificare. în cazul acesta acţionează cea de-a treia 
variantă, mult mai crudă: bolile, traumatismele, nenorocirile. 
Dacă nici aşa nu am ajuns la purificarea interioară, intră în 
acţiune ultima variantă: moartea. Este aici un paradox: prin 
omul care mă pradă mi se salvează viaţa. Ştiinţa de a 
contracara acest lucru din exterior şi de a-l accepta total în 
interior este ştiinţa însănătoşirii sufletului şi în ultimă instanţă a 
trupului. 


Mecanismul aderării sufletului la Pământ era cunoscut încă 
din vechime şi era blocat prin diverse tehnici. Una dintre ele era 
sacrificarea. Vânătorii primitivi aduceau drept ofrandă duhurilor 
cea mai bună parte din captura lor. Ei ştiu că, dacă nu vor 
proceda aşa, viitoarea vânătoare nu va mai fi norocoasă. Era 
absolut corect. Trebuie să pierdem lucrul de care ne-am legat 
cel mai mult. Acest Mecanism se reflectă în poruncile lui Moise. 
Prima dintre ele : „Eu sunt singurul tău Dumnezeu". Primul gând 
trebuie să fie pentru Dumnezeu. A doua poruncă: „Să nu-ţi faci 
chip cioplit", adică nu te închina la nimic de pe Pământ. închină- 
ciunea reprezintă scopul. Nimic din ceea ce este pământesc nu 
poate fi ţel, ci numai mijloc. De aceea Moise intra în mulţimea 
celor care se închinau viţelului "e aur şi-i ucidea. El înţelegea 
bine că, dacă nu va opri acum o parte din oameni, Poate 
degenera întreg poporul. 

Cu câteva mii de ani în urmă, sufletul omului putea să se 
lipească de avantaje materiale vizibile. Era primul nivel al 
fericirii pământene: hrana, plăcerile sexuale, casa, averea, 
banii. Dacă omul se lega sufleteşte de acestea, sufletul îi era 
cuprins de lăcomie, de ură şi frustrare. Toate bunurile el trebuia 
să le piardă pentru a-şi purifica sufletul. Pentru a nu se întina de 
cele pământeşti, periodic erau introduse restricţii alimentare şi 
restricţii privind plăcerile sexuale. Au apărut riturile şi 
obiceiurile care nu-i permiteau omului să uite de Dumnezeu şi 
să-şi ancoreze sufletul de Pământ. 

Au trecut milenii, omenirea şi-a ridicat nivelul spiritual şi 
capacitatea de j abstractizare. Omul a început să vadă nu numai 
obiectul, ci şi ceea ce-1 lega de acesta. A apărut pământescul 
acela nevăzut de care de asemenea te puteai ataşa. Acesta 
reprezintă al doilea nivel al pământescului: relaţiile cu omul din 
apropiere, dragostea faţă de el, simţul datoriei, tot ceea ce era 
legat de lucru, de situaţia din societate şi aşa mai departe. De 
toate acestea se legau oamenii mult mai spiritualizaţi. Dacă 
omul îşi iubea părinţii mai mult ca pe Dumnezeu, în viaţa 
următoare părinţii îl nedreptăţeau, se purtau urât cu el pentru 
ca sufletul său să nu se lege de ei, pentru ca el să-şi orienteze 
întreaga iubire către Dumnezeu. Periodic relaţiile dintre oameni 
trebuiau rupte pentru ca ei să se orienteze spre ceea ce era cel 
mai important - legătura cu Dumnezeu. înţelegerea acestui 
lucru la nivel de concepţie a dat-o lisus Cristos. lată de ce 


porunca sa cea mai importantă este: „lubeşte-L pe Dumnezeu 
mai presus de mama ta şi tatăl tău". lată de ce el spunea: „Am 
venit să-l despart pe frate de soră, pe soţ de soţie". Prin 
porunci, parabole şi prin comportamentul său, Cristos a dat de 
înţeles că sufletul nu trebuie să se lipsească de nimic 
pământesc, chiar dacă e ceva ce nu se vede. 

A trecut timp şi omenirea s-a ridicat la un nivel şi mai înalt şi 
s-a dovedit că există un al treilea nivel al fericirii pământeşti. 
Din punctul de vedere al Divinităţii, un capital la fel cu banii, 
maşina sau vila îl constituie calităţile sufleteşti, înţelepciunea şi 
soarta. Acest nivel de aderare dă cea mai mare trufie, cea mai 
mare agresivitate şi cele mai grele îmbolnăviri. Care este 
cauza? 

Problema e că fiecare om ştie : dacă are bani, mâine îi poate 
pierde. Tentaţia de a-i considera un punct de sprijin nu este 
foarte mare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre toate 
celelalte bunuri materiale. Oamenii spirituali trec destul de uşor 
peste acest nivel. însă tentaţia de a te lipi de familie, de poziţia 
în societate,! de locul de muncă şi dorinţa de a reacţiona în mod 
agresiv când totul se năruie este cu mult mai mult şi se 
blochează prin boli grave, traumatisme şi nefericire. 

Nivelul al treilea se deosebeşte în mod substanţial de primele 
două. El nuj poate fi atins fără sintetizarea modurilor de gândire 
oriental şi occidental. Gândirea] occidentală pleacă de la 
accepţia de viaţă unică, iar gândirea orientală de accepţia unei 
multitudini de reîncarnări. Reunirea gândirii occidentale cu cei 
orientală înseamnă contopirea teluricului cu interesele 
Divinităţii, înseamnă ştiinţ de a fi tactician şi strateg, sfânt şi 
întreprinzător în acelaşi- timp. 


Prin ce se remarcă cel de al treilea nivel? Problema e că şi 
banii şi locul de muncă şi avantajele materiale le voi pierde o 
dată cu viaţa. Calitățile nu le poţi lua în mormânt, însă memoria 
şi experienţa mea care concură la dezvoltarea abilităţilor se 
păstrează vreo cinci vieţi în sosie. De aceea şi aptitudinile şi 
calităţile spirituale, care stau la baza celor dintâi, pot dăinui 
până la cinci vieţi. Cum moare trupul, aşa mor şi aptitudinile şi 
calităţile spirituale. Cel mai trainic capital este înţelepciunea, 
deoarece informaţia privitoare la aceasta se păstrează în 
structura numită „soartă". Tentaţia de a te agăța de 
înţelepciune este maximă. Când acest lucru se întâmplă, apare 
cea mai mare trufie. Preamărirea şi ataşamentul faţă de 
înţelepciunea proprie sau a altui om este cea mai mare ispită. 
Agăţarea de înţelepciune generează cea mai înaltă agresivitate. 
lată de unde a pornit parabola despre îngerul căzut care şi-a pus 
propria înţelepciune mai presus de Dumnezeu, şi s-a dezis de 
Dumnezeu devenind diavol. După patruzeci şi nouă de vieţi se 
destramă soarta omului şi o dată cu ea se destramă şi 
ataşamentul faţă de înţelepciune. Cu adevărat înţelepţi devin 
oamenii cu soarta deformată care au suferit multe nenorociri şi 
privaţiuni pe care le-au luat drept epurare, înțelegând că nu-ți 
poţi găsi punctul de sprijin în înţelepciune şi soartă, ci în 
dragostea faţă de Dumnezeu. 

Omenirea a înregistrat un salt uriaş în dezvoltarea conştiinţei 
în ultimele trei secole. Toate acestea ţin de valorile pământeşti. 
Absolutizarea succeselor ştiinţei, presupusa victorie a raţiunii şi 
umanismul din ce în ce mai diminuat în educarea copiilor au dus 
la ancorarea omenirii în înţelepciune. Din această cauză s-au 
intensificat atât de mult elementele de cruzime şi diavolism şi 
din această cauză omenirea este în pericolul de a se destrăma 
în ceea ce priveşte soarta; adică Pământul va fi bântuit de 
numeroase boli, nenorociri, cataclisme. în măsura în care 
omenirea va şti să se înalte deasupra tuturor acestora, nu vor 
mai fi necesare aceste lovituri. 

Fiecare dintre noi este coordonat de Univers precum celula de 
organism. Cu cât omul este mai ancorat în cele pământeşti, cu 
atât el simte mai puţin acest lucru şi cu atât mâi multe forţe 
investeşte în tactică, uitând de strategie şi, dimpotrivă, cu cât 
mai clar vede dependenţa sa de Dumnezeu, cu atât i se oferă 
mai multe posibilităţi. Dacă eu percep incorect lumea, nu 


reuşesc să-mi adaptez structurile spirituale pentru receptarea 
informaţiei, încep să mi se deterioreze parametrii fizici şi 
bioenergetici. Dar întrucât omul are o limită a rezistenţei, mtră 
în acţiune varianta de cruţare. în jurul meu s-a format un grup 
de oameni prin intermediul cărora eu obţin informaţii. 

Şi iată că o am în faţă pe o fostă pacientă de-a mea de care 
mă ocup în ultimul an> controlând situaţia. 

- Nu demult am fost copleşită de neplăceri. Totul îmi merge 

de-a-ndoaselea. 
îi cercetez biocâmpul şi văd soarta care, ca o pasăre, o cuprinde 
strâns cu aripile sale, iar alături soarta altcuiva. E vorba de 
soarta mea. Informaţia vine sub formă de text. Văd ce-i 
transmite soarta ei sorții mele. Textul arată aşa: „Spune-i că e 
periculos acum să se gândească la bunăstarea materială. 
Aceasta înseamnă moarte pentru oameni". Informaţia dispare. 

înţeleg că, dacă acum mă voi gândi la avantaje materiale, 
acest lucru poate mutila cea de-a doua carte. Acum nu locuiesc 
în camera mea cu două ferestre pe un perete, ci stau cu chirie. 
Dacă dorinţa de a avea un apartament propriu îmi va pătrunde 
mai adânc în suflet, ea va deveni otravă în seminţele pe care eu 
le împrăştii. 

Acum înţeleg de ce nu am chef să vorbesc la radio, să apar la 
televiziune şi să uzez de alte forme de reclamă în afară doar de 
cartea pe care o scriu. Nu trebuie respins tot ceea ce-i 
pământesc, dar nici nu trebuie să te ataşezi de el. Acest lucru 
este posibil în condiţiile potenţialului tot mai crescând al celor 
două contrarii - idealismul şi materialismul, ştiinţa şi religia, care 
se reunesc în metoda mea de percepţie a lumii. Dacă sufletul 
nostru nu este în permanenţă orientat către Dumnezeu şi nu 
caută noi căi către cunoaştere şi perfecţiune, el începe cu 
încetul să se ataşeze de Pământ şi atunci intră în acţiune 
mecanismele coercitive ale purificării. La început cele mai fine: 
înţepături, jigniri, neplăceri cauzate de oameni. Dacă omul nu 
înţelege că oamenii n-au nici o vină, că Divinitatea încearcă să-l 
vindece, intră în acţiune un mecanism cu mult mai crud. Acelaşi 
lucru este provocat de oamenii apropiaţi: părinţi, frate, soţ sau 
soţie. Dacă faptul nu este înţeles, loviturile vin din partea 
copiilor. Dacă omul nu poate primi suferinţele spirituale venite 
de la alţii, intră în acţiune cele fizice. La început neplăcerile-, 
nenorocirile, accidentele, iar apoi bolile şi moartea. 


- Nu-l puteţi ajuta pe prietenul meu? mi se adresează un 
cunoscut. Tare ar vrea 
să supravieţuiască, dar, judecând după toate aparențele, are 
foarte puţine şanse. 

M-am întâlnit cu tânărul şi i-am explicat care este cauza 

problemelor sale. 

- Când omul invidiază, urăşte sau regretă, sufletul său se 
lipeşte de ceea ce 
constituie cauza atitudinii sale emoţionale. De exemplu, dacă 
invidiez în perma 
nenţă pe cineva din cauza banilor, sufletul meu se lipeşte de ei 
şi bani nu voi 
avea niciodată. Dacă dispreţuiesc un om care a pierdut bani sau 
n-a fost în stare 
să-i câştige, se întâmplă acelaşi lucru. Toate aparențele care 
dau fericire imediată 
trupului nostru reprezintă ancorarea în primul nivel: mâncarea, 
plăcerile sexuale, 
îmbrăcămintea, banii şi aşa mai departe. 

- lertaţi-mă, însă eu în privinţa banilor sunt absolut liniştit. 

- Sufletul dumneavoastră nu-i indiferent faţă de plăcerile 
sexuale. Sunteţi prea 
atras de ele ca să nu apară probleme. Sunteţi legat de nivelul 
pământesc al doilea. 
Femeia iubită, familia sunt pentru sufletul dumneavoastră mai 
presus de Dumnezeu. 
De aceea femeile au trebuit să rupă relaţiile cu dumneavoastră, 
să vă trădeze, 
să vă înjosească. în loc să luaţi toate acestea drept motiv de 
purificare, dumnea 
voastră dispreţuiţi femeile după un program distructiv. Dispreţul 
este mai periculos decât ura sau umilinţa. Dispreţuindu-vă soţia, 
v-aţi ucis viitorul fiu. Acum şansele lui de a mai veni pe lume 
sunt aproape de zero. De aceea, ori trebuie să suferiţi de o 
boală gravă şi să vă modificaţi atitudinea faţă de lume, 
purificându-vă astfel sufletul şi al dumneavoastră şi al lui, ori 
trebuie să muriţi pentru ca el să se poată naşte măcar în viaţa 
următoare. Situaţia se complică şi prin faptul că sufletul vă este 
agăţat şi de cel de-al treilea nivel al teluricului, de înţelepciune. 


La început îi dispreţuiaţi pe proşti, iar după aceea aţi început să 
vă dispreţuiţi singur. 

- Dar eu nu mă dispreţuiesc, protestează tânărul. 

- Bine, cum procedaţi dacă rataţi ceva sau dacă faceţi o 

faptă rea? 

El dă din umeri. 

- Mă cert pe mine însumi: „Ce tâmpit! " 

- Păi ăsta şi este disprețul faţă de sine. Orice formă de 
agresivitate ne ataşează 
de fapta împotriva căreia o adresăm. 

Tânărul a căzut pe gânduri pentru câteva minute. 

- Nu de mult am fost la o vindecătoare. Este o fostă doctoriţă. 
A avut o viziune 
şi, în principiu, mi-a spus ce mi-aţi spus şi dumneavoastră. Mi-a 
recomandat 
să citesc cele zece porunci. Dumneavoastră mi-aţi spus că 
iubesc femeile mai 
mult decât pe Dumnezeu. Prima poruncă vorbeşte despre 
Dumnezeu, iar cea de-a 
zecea să nu doreşti femeia aproapelui tău. Mi-a spus să postesc 
şi să citesc 
rugăciuni. însă acest lucru nu mi-a fost de ajutor. Spuneţi-mi de 
ce? 

- Problema e că disprețul dumneavoastră este legat de o 
trufie exacerbată. 
O asemenea trufie apare numai ca legătură cu al treilea nivel 
teluric. înseamnă 
că în primul rând trebuie să depăşiţi dorinţa de a vă pune 
propria înţelepciune 
mai presus de iubirea pentru Dumnezeu. în creştinism însă nu 
există porunci 
referitoare la al treilea nivel teluric. Prob'ema este că poruncile 
blochează tot 
ceea ce ne poate lega într-o singură viakă. Aptitudinile, calităţile 
sufleteşti, 
înţelepciunea dăinuiesc mai mult de o viaţă şi sunt legate nu 
numai de viaţa de 
pe Pământ, dar şi cu viaţa din alte lumi şi pe alte planete, de 
aceea dorinţa de 
a considera ca punct de sprijin principal nu iubirea pentru 


Dumnezeu, ci al treilea 
nivel teluric este cea mai mare dorinţă şi a o anihila este lucrul 
cel mai greu. 

După cum s-a dovedit, pericolul emoţiei agresive nu stă in 
forţa ei, ci în profunzimea pătrunderii acestei emoţii în suflet. De 
aceea disprețul este cu mult mai periculos decât ura sau 
umilinţa. Dacă omul este legat de primul nivel, apare 
agresivitatea, însă aceasta este superficială. Legarea de al 
doilea nivel generează 0 agresivitate mult mai periculoasă, mai 
profundă. Mai pe înţeles vorbind, Păcătosul, beţivul, afemeiatul 
este mai puţin periculos decât cel stăpânit de gelozie sau 
birocratul. Cel ataşat de simţul datoriei, de muncă, de familie 
sau la nivelul fin este mult mai periculos decât primul. 

Mai profund decât toate pătrunde şi este cea mai periculoasă 
agresivitatea legată de nivelul al treilea. întrucât în ultimul 
secol omenirea a absolutizat cunoştinţele, aptitudinile şi aderă 
din ce în ce mai puternic la acestea, structurile biocâmpurilor 
sunt saturate de agresivitate, de diavolism şi a început o 
blocare puternică a acestui proces. 

Am să vă povestesc o parabolă despre doi călugări. 

Un călugăr postea tot timpul şi se ruga. Era slab şi 
morocănos. Un altul îşi permitea să mănânce şi să bea bine. Era 
gras şi vesel. Când a venit îngerul ca să aleagă pe cel mai sfânt 
dintre ei, l-a ales pe cel de-al doilea. Şi toată lumea cuprinsă de 
mirare a întrebat de ce. Pe ce bază l-a ales pe cel de-al doilea ? 
îngerul le-a răspuns : 

- Când încep să postesc, să ajunez şi fac lucrul acesta mult 
timp, încep să-i 
dispreţuiesc pe alţii. Mă simt mai presus decât ei, mai perfect, 
dacă nu postesc 
şi beau, nu pot să dispreţuiesc alţi oameni imperfecţi. De aceea 
l-am ales pe 
cel de-al doilea. 

îi explic în continuare tânărului: 

- Mâncarea abundentă, băutura, plăcerile sexuale, ne trag 
sufletul la pământ 
foarte puternic. De aceea privaţiunile periodice dure pe care ni 
le impunem sunt 
necesare, însă prin aceasta nu devenim sfinţi. Acţionarea în 
acest plan nu este 


condiţia determinantă a dezvoltării spiritualităţii. Determinantă 
este tendinţa de 
a cultiva iubirea în sufletul dumneavoastră. 

Una din fostele mele paciente m-a rugat cu insistenţă să o 

primesc. 

- îmi merge totul de minune. Schimbându-mi atitudinea faţă 
de lume, am 
devenit alt om. L-am adus pe fiul meu. El vrea să ştie dacă se 
află pe calea 
cea dreaptă. Fiul se ocupa de muzică, avea mari aptitudini, iar 
acum este director 
financiar la o mare firmă. 

Cercetez câmpul tânărului, îi arăt desenele pe care le-am 

făcut şi îi explic: 

- Priviţi, aceasta este hieroglifa morţii. Dacă ea este în 
dreapta, înseamnă 
că este doar un program. Dacă e sub picioare, atunci urmează 
să fie îndeplinită. 
Tensiunea câmpului este întreită. La o tensiune a câmpurilor 
crescută de şapte 
ori trebuie să muriţi. Cu alte cuvinte, în sufletul dumneavoastră 
se pregăteşte 
moartea. Motivul: sufletul dumneavoastră se agaţă tot mai mult 
de bani. 

Tânărul se uita întrebător la mine. 

- Poziţia mea faţă de bani este cea pe care o propovăduiţi 
dumneavoastră. 
Nu dau nimic pe ei. Pentru mine nu sunt decât o obligaţie grea 
şi neplăcută. 

- în ciuda faptului că manifestati indiferenţă faţă de bani, 
serviciul vă merge 
bine, îi spun eu. 

- Şi ce-i cu asta? se miră el. 

- Dacă consideraţi ca asta vă e menirea, puteţi muri. Aţi fost 
creat pentru 
muzică şi aveţi aptitudini deosebite. Este însă ceva care vă 
împiedică. Sunteţi 
prea ataşat de pasiunea dumneavoastră. Asta nu înseamnă că 
trebuie să iubiţi mai 
puţin muzica. înseamnă că nu trebuie să manifestaţi 


agresivitate când nu vă 

iese ceva. lar dumneavoastră vă dispreţuiţi pentru insuccese. 
De aceea, pentru echilibru, trebuie să fiţi detaşat periodic de 
pasiunea dumneavoastră. însă trebuie să vă reîntoarceţi mereu 
la ea. De pe calea pe care aţi pornit puteţi să nu vă niai 
întoarceţi şi să intraţi în mormânt. Când Dumnezeu îi dă omului 
un talent şi o predestinare, omul este strunit din scurt. Eu vă pot 
da doar informaţia, dar cum să procedaţi veţi decide singur. 

- Bine, zice tânărul. Am înţeles. Fiul meu cel mare cântă la 
vioară. E util 
pentru acest lucru? 

- E mai bine să uite de ea. 

- Dar e talentat... 

- Fiul dumneavoastră, pe linie maternă, manifestă dispreţ faţă 
de oameni din 
cauza talentului. Fiul dumneavoastră îi disprețuiește şi îi 
tratează de sus pe ceilalţi. 

- Da, am observat şi eu acest lucru. 

- în cazul acesta, orice mare succes pentru el poate fi un 
pericol de moarte, 
înseamnă că ori îşi va pierde talentul, ori mâna, ori viaţa. 
Educaţi-i caracterul 
fără să vă gândiţi la cariera lui. 

Nu demult am fost într-un oraş aflat în apropiere de Sankt 
Petersburg. Am fost martorul unei întâmplări clasice în care s-a 
concentrat problema care îi frământă acum pe mulţi. în faţa 
mea stătea o femeie bine îmbrăcată, simpatică. Vorbea liniştit şi 
echilibrat şi tonul i se schimba când atingea o temă dureroasă. 

- Eu şi soţul meu vrem să ne omoram fiul. încerc să-mi reprim 
această 
dorinţă, dar simt că nu mai pot. Mă gândesc că mai devreme 
sau mai târziu | 
tot îl omoram. Asta nu este om, e o bestie. Eu şi soţul i-am dato 
cu totul altă 
educaţie. Fiul are optsprezece ani, însă, când stă la masă, nu 
mănâncă, ci înfulecă. 

Tot timpul îşi bate joc de noi. Ochii femeii se umplură de răutate 
şi de ură. 
la banii din casă şi pur şi simplu îi împrăştie. Mi-e ruşine de 


oameni. Este o 
permanentă umilinţă şi bătaie de joc. 

- Ascultaţi, încerc eu s-o opresc. Fiul dumneavoastră este mai 
normal şi mai 
curat decât voi amândoi şi, prin comportamentul său care vi se 
pare obraznic, 
el tratează sufletele voastre. Mai precis, dumneavoastră sunteţi 
vindecaţi prin 
intermediul fiului. Pentru a schimba situaţia trebuie să vă 
schimbaţi atitudinea 
faţă de lume. Atunci fiul dumneavoastră se va linişti. Când vă 
trataţi sufletul, 
îndreptaţi comportamentul oamenilor din jurul dumneavoastră. 
Pentru dumnea 
voastră, fiul este o jucărie şi un sclav, dar sufletul lui nu vă 
aparţine. Este dreptul 
lui să hotărască cum să mănânce şi cum să se îmbrace. Nu 
trebuie să-l condamnaţi 
Şi să-1 urâţi pentru acest lucru. 

- El este cel care ne urăşte, a exclamat din nou cu răutate 
femeia. De trei 
ani am făcut rost de otravă, însă tot timpul ceva mă opreşte. 
Soţul are un topor 
ascuns şi a vrut de câteva ori să-1 spintece. însă de fiecare dată 
ceva l-a împiedicat: 
ori venea câte cineva, ori ceva îi distrăgea atenţia. 

Pentru mine, trei-cinci secunde sunt suficiente pentru a vedea 
şi aprecia Sltuaţia, dar voi putea oare să i:o explic şi femeii? 

- Vedeţi dumneavoastră, încep eu să-i explic, există anumite 
legi care se 
îndeplinesc fără abatere. Un program este stins de un 
contraprogram. Aveţi o 
agresivitate subconştientă colosală îndreptată asupra fiului 
dumneavoastră şi, 
pentru ca el să supravieţuiască, trebuie să manifeste o 
agresivitate conştientă. 
în acest fel apare echilibrul. Să vorbim acum despre cauzele 
agresivităţii. în 
vieţile trecute aţi avut bani, o soartă fericită şi sufletul 
dumneavoastră s-a lipit 


de acestea pentru că aţi disprețuit imperfecţiunea, simţindu-vă 
mai presus decât 
ceilalţi. Sufletul trebuie mai întâi să-l iubească pe Dumnezeu şi 
numai apoi ceea 
ce este pământesc. Când sufletul se lipeşte de Pământ, el 
devine trufaş şi agresiv. 
Sufletul dumneavoastră a început să se ataşeze de bani, de 
bunuri materiale, de 
o soartă fericită. 

- Nici pomeneală, protestează femeia. Eu nu sunt deloc 
ataşată de bani. Sunt 
gata să ajut pe oricine şi sunt adeseori solicitată să ajut, iar fiul 
meu îmi cere 
bani cu neruşinare. Dacă nu-i dau, ticălosul pleacă cu câte un 
obiect din casă 
şi îl vinde. îl urăsc atât de tare încât am ajuns să urăsc toţi 
copiii. O tânără 
mamă îşi plimbă copilul în cărucior şi îmi vine să-i spun: 
„Proasto! Habar n-ai 
ce-o să facă din tine mai târziu". 

O privesc în ochi şi încerc să-i vorbesc cât mai calm. 

- La început dumneavoastră aţi derulat şi aţi cărat după sine 
un program de 
nimicire a fiului şi a tuturor copiilor, iar acum acest program vă 
cară după el 
însuşi şi vă este din ce în ce mai greu să vă controlaţi pornirile. 
Acum vă poate 
salva doar întoarcerea către Dumnezeu. 

- Ce tot vorbiţi ? Ce Dumnezeu ? N-am crezut niciodată în 
Dumnezeu şi nici 
nu am să cred. Ce treabă are Dumnezeu? ! 

Am continuat cu o voce calmă: 

- Nu demult a fost la mine un pacient cu o boală gravă şi i-am 
spus că trebuie 
să se închine ca să supravieţuiască. El mi-a replicat că nu a 
făcut niciodată aşa 
ceva şi nici nu va face. l-am răspuns că nu-l pot ajuta. Fiul 
dumneavoastră vi 
se pare un monstru, iar comportamentul lui îngrozitor. Pe 
dumneavoastră vă 


consideraţi un om bun, plin de solicitudine, detaşat de bucuriile 
lumeşti. însă 
în adâncul sufletului sunteţi un om uscat, profitor, legat de bani 
şi plin de dispreţ 
faţă de alţii. Pentru un asemenea om, bunăstarea vizibilă este 
mai presus de cea 
invizibilă, adică de cea spirituală. El ţine cu dinţii de propria sa 
imagine, de 
poziţia sa socială. Pentru el cel mai important lucru nu este 
răspunderea în faţa 
lui Dumnezeu, ci ceea ce vor spune şi vor gândi alţii. Cum vă 
purtaţi cu oamenii 
în această viaţă, aşa se vor purta copiii cu dumneavoastră în 
vieţile viitoare. Fiul 
dumneavoastră se poartă aşa cum v-aţi purtat cu oamenii în 
vieţile trecute. întrucât 
noţiunea de Dumnezeu vă este străină, interesele spirituale sunt 
puse mai prejos 
de cele trupeşti. De aceea respingeţi ceea ce reprezintă salvare 
şi purificare pentru 
dumneavoastră chiar dacă este sub forma unui chin. în această 
viaţă încercaţi 
să vă comportaţi corect, de aceea aţi fost sustrasă de la situaţia 
de a vă omori fiul. După moartea lui nu aţi mai fi trăit mult cu 
soţul. După toate probabilitățile, trebuia să muriţi de o boală 
grea, iar soţul dumneavoastră urma să fie ucis. Vreţi sj va tăiaţi 
ştreangul de la gât, dar de fapt îl strângeţi şi mai tare. Fiul 
dumneavoastră este aşa cum l-aţi făcut în vieţile anterioare. 
Dacă vreţi să-1 schimbaţi, schimbaţi-vă mai întâi pe 
dumneavoastră. Toate cauzele sunt în dumneavoastră. Sufletul 
lui în profunzimea sa este absolut armonios. Vă puteţi schimba 
mutând punctul de sprijin de pe interesele trupului pe interesele 
spiritului. Punctul de sprijin suprem este iubirea faţă de 
Dumnezeu. 

- Ascultaţi-mă, mă sfredeleşte femeia cu o privire grea. Toţi 
cunoscuţii mei 
sunt atei. Dar ei sunt oameni buni şi au copii normali. De ce să 
mi se întâmple 
tocmai mie asta? 


- Pentru că dumneavoastră în Vieţile anterioare aţi început să 
vă ataşaţi de 
cele pământeşti înaintea lor. Dacă aceşti oameni nu-şi vor 
schimba atitudinea faţă 
de viaţă, ei îşi vor epuiza toate rezervele şi li se va întâmpla 
acelaşi lucru. 

- Nu! Nu pot să cred aşa ceva! a spus ea plină de hotărâre. 

- lar eu nu vă pot ajuta, i-am răspuns eu. 

Femeia s-a ridicat şi a pornit către ieşire. Am ajuns-o din 

urmă. 

- Lăsaţi-mi numărul de acasă. Asta în primul rând. în al doilea 
rând, ţineţi 
minte. Dacă vă omorâţi fiul, vă caliciţi sufletul. Veţi fi ruptă în 
bucăţi şi nu 
numai în viaţa aceasta, dar şi în cele următoare. în al treilea 
rând, dacă veţi 
fi în stare să vă rugaţi şi să vă rugaţi pentru fiul dumneavoastră, 
atitudinea lui 
faţă de dumneavoastră se va schimba. Se va schimba anume 
faţă de dumneavoastră. 
Ea a ieşit în tăcere, iar eu, epuizat, m-am aşezat pe canapea. 

Pentru ca să devii vindecător trebuie să te ridici deasupra 
imperfecţiunii oricărui pacient, înțelegând că şi ea este 
determinată tot de Dumnezeu. Pentru mine întotdeauna e greu, 
mai ales în cazuri ca cel de faţă. în adâncul sufletului însă sunt 
fericit. în ciuda aparenţelor, agresivitatea subconştientă a femeii 
împotriva fiului a scăzut brusc. Am sunat-o peste zece zile. 

- Nu ştiu cum stau cu agresivitatea subconştientă, însă încerc 
să nu-l mai 
critic şi mă închin, spune ea. 

- La nivelul interior nu staţi rău, îi răspund eu. Atitudinea fiului 
faţă de 
dumneavoastră s-a schimbat sau nu? 

- Da, a devenit mai maleabil, îmi răspunse ea. 
Când vorbeam la telefon cu femeia, nu-i mai cunoşteam vocea. 
Acel timbru metalic, pe care l-am simţit prima dată, se pare că 
dispăruse pentru totdeauna. Am deseori insuccese şi mă 
confrunt cu situaţii în care nu pot şi nu ştiu cum să-l ajut pe om. 
însă întâmplări ca aceasta îmi întăresc credinţa că trebuie să 


mai departe şi toate insuccesele să le tratez ca pe o posibilitate 
de perfecţionare. 

în timpul unei consultaţii, am fost întrebat de o femeie: 

- Dacă îmi apare un gând negativ, trebuie să-1 anihilez? Ajută 

la ceva? 

- Bineînţeles că nu, îi răspund eu. 

- Vă înşelaţi, îmi răspunde femeia dezamăgită. Am observat 
că îmi este 
mai bine. 

- Pentru mult timp? am întrebat-o eu. 

Femeia dă din umeri. 

- Eu privesc toate acestea de pe poziţii strategice, pe când 
dumneavoastră i 
doar din perspectiva momentului prezent. Un gând negativ este 
o urmare, pe 
când cauza se află în faptul că sufletul s-a lipit de ceva 
pământesc. Dacă vă veţi 
lupta tot timpul numai cu urmările, veţi obţine o ameliorare doar 
pentru moment, 
dar mai târziu vă va costa mai mult. Un gând urât, negativ este 
tot o boală. 
De câte ori medicina a încercat să elimine boala, şi nu cauza, ea 
a dat greş de 
fiecare dată. Insuccesul a venit însă după o oarecare ameliorare 
care era considerată 
vindecare. în prezent, această trecere de la ameliorare la 
înrăutăţire s-a scurtat 
considerabil. Medicii au început să înţeleagă faptul că trebuie 
îndepărtată nu 
boala, ci cauza bolii. Este elocventă în această privinţă 
atitudinea faţă de creşterea 
temperaturii. La început, medicii căutau să scadă febra, 
considerând-o drept 
boală, pentru ca apoi să-şi schimbe punctul de vedere. 

- Acelaşi lucru se petrece şi în domeniul bioenergeticii. în 
formele ei primitive, 
bioenergeticianul încerca să anihileze boala, s-o transfere 
undeva. Aşa a apărut 
tehnica arderii bolii cu raza din cel de-al treilea ochi, transferul 
ei în adâncul 


Pământului, în centrul Soarelui, în diferite obiecte sau animale, 
reprezentarea 

bolii în formă de peşte cu scopul de a o „îneca" în ocean şi aşa 
mai departe. 

Acest lucru poate fi util atunci când cauza care se blochează 
prin intermediul 

bolii este nesemnificativă. Când însă ataşamentul faţă de ceva 
pământesc este 

puternic, atunci o astfel de tehnică are drept rezultat nu 
ameliorarea, ci înrăută 

ţirea. Toate forţele se risipesc în lupta sterilă cu efectul, şi nu 
împotriva cauzei. 

Acest mecanism este cunoscut de multă vreme. Amintiţi-vă 
parabola lui lisus 

Cristos despre necuraţi. 

Necuratul este un gând murdar care se cuibăreşte în suflet. 
Omul îl izgoneşte pe necurat din suflet şi acesta iese, dar după 
ce zburdă pe afară el se întoarce şi aduce cu sine alţi şapte 
necuraţi. Metoda înfierării cu fierul înroşit în foc duce! la o 
înrăutăţire de şapte ori mai mare. Cauza apariţiei murdăriei în 
suflet este dorinţa de a face din bunăstarea pământească un ţel 
suprem. Respingerea logicii spiritualului şi divinului se bazează 
pe logica teluricului. Este principiul celulei canceroase care 
refuză să lucreze pentru organism şi acţionează doar pentru 
sine. De aceea dorinţa de a distruge ceea ce-i urât, impur duce 
la creşterea acestuia de zece ori. Sufletul se purifică numai 
atunci când acesta, în smerenie şi iubire, aspiră către 
Dumnezeu, ridicându-se deasupra a tot ceea ce este pământesc 
şi nu atunci când el încearcă să ardă tot ceea ce-i pământesc. 
Omul trebuie să fie] pe Pământ, dar să nu-i aparţină acestuia. 
Pământul trebuie iubit, dar nu înaintea! lui Dumnezeu. 
întunericul, diavolismul înving atunci când sunt puse mai presus 
de Divin. în iubirea ancestrală faţă de teluric îşi are originea 
egoismul. De aici a apărut şi teza păcatului primordial. în 
condiţiile acestea mai e nevoie de iubirea faţă de Pământ ? 
Evident că da. Trebuie ca celula să lucreze pentru sine ? 
Desigur, însă pentru organism ea trebuie întotdeauna să 
muncească mai mult. în fiecare celulă există tendinţa de a lucra 
pentru sine, adică fatalitatea implacabilă. Toată problema stă în 
proporţie. lubirea pentru Dumnezeu reprezintă aripile. lubire: 


pentru cele pământeşti este lestul. Şi cu cât lestul este mai 
greu, cu atât mai puternice trebuie să fie aripile. Dacă este 
aruncat lestul, are loc un puternic salt în sus, însă, dacă lestul 
nu va fi repus la loc, aripile vor slăbi. De aceea desprinderea 
periodică de tot ceea ce este pământesc are o influenţă 
benefică asupra sufletului. 

Când apare un gând murdar, diavolesc, primul lucru care 
trebuie înţeles este acela că dumneavoastră şi el sunteţi două 
lucruri diferite. Trebuie evitat un gând murdar. El nu trebuie 
izgonit, ci trebuie înfrânat. Diavolul nu trebuie izgonit din suflet, 
ci trebuie „pus după gratii". Pentru aceasta se folosesc 
rugăciunea, postul şi însingurarea, deconectarea din 
comunicare, imobilitatea, ignorarea intereselor trupeşti. 
Limitarea periodică a cerinţelor trupeşti, inclusiv respiraţia, 
plăcerile sexuale, dă un puternic imbold spiritualităţii şi curăţă 
sufletul de impurități, ridicându-1 deasupra intereselor 
pământeşti. Dacă în acest timp omul se şi închină mărturisind 
iubirea sa faţă de Dumnezeu, efectul este maxim. Un alt 
exemplu minunat ni-l dă Biblia. Apostolii n-au putut să vindece 
un om stăpânii de diavoli. Când au venit la Cristos, el le-a 
amintit că astfel de boli se vindecă prin post şi rugăciune. 
Auzind aceasta, apostolii au plecat ruşinaţi. 

Şi încă un moment important. Sufletul întinat se curăţă prin 
noroiul pământesc. Dacă omul are o agresivitate subconştientă 
ridicată, ea se va vindeca printr-c agresivitate conştientă 
îndreptată împotriva lui. Dispreţul interior, imperceptibil faţă de 
alţii, se tratează prin semeţia altor oameni. Să intri în noroi şi să 
nu te murdăreşti se poate numai atunci când nu-l condamni. De 
aceea nimic nu purifică mai bine sufletul decât renunţarea de a 
blama tot ceea ce noi numim lumesc: ticăloşie, făţărnicie, 
trădare. Dacă în adâncul sufletului recepţionez toate acestea ca 
pe ceva trimis de Dumnezeu, fără ură sau blamare, ci numai cu 
iubire, sufletul meu nu se va întina, ci se va purifica. Să te 
autoblamezi pentru gândurile urâte nu este permis. Trebuie să 
fii conştient că e vorba de patologie şi să-ţi orientezi toate 
forţele nu către ura faţă de sine, ci către dorinţa de a te ridica 
deasupra imperfecţiunii şi de a o limita. în viitor vom îndrăgi 
teluricui la fel ca acum, ne vom ancora în el şi vom depinde de 
acesta. în sufletul fiecărui om însă se va aprinde scânteia Divină 
care nu-i va permite să se lipească de toate cele pământeşti. 


Omul care vine la biserică depinde de karma preotului cu care 
comunică. Este o dependenţă spirituală. De aceea sunt foarte 
importante puritatea gândurilor Si independenţa interioară a 
preotului. Cu cât respectăm mai mult pe cineva, cu atât mai 
mult sufletul nostru interacționează cu al lui. în afara karmei 
spirituale moştenite, există una de familie, una socială şi una 
materială. Dacă omul nu-şi dedică sufletul total lui Dumnezeu, 
el începe să depindă tot mai mult de sufletele altor oameni, 
sufletul lui se deschide tot mai mult pentru influenţa din partea 
altora, fiind tot mai dependent. 

O femeie a venit la mine cu o rugăminte neobişnuită. 

- Acum sunt directoarea unei întreprinderi. Este particulară şi 
avem un patron. 
Directoare am devenit recent. Până acum trei ani postul a fost 
ocupat de o colegă 
de-a mea de şcoală. Patronul, fără să explice motivele, a 
eliberat-o din funcţie 
motivându-i că este nemulţumit de prestaţia ei. Simt că ea nu 
este de acord cu 
această hotărâre şi că mă invidiază foarte mult. leri am avut o 
mare neplăcere. 
Un cetăţean a încercat să-mi smulgă din mână poşeta în care 
erau documente 
şi ştampila firmei. Dacă ar fi reuşit, eu nu aş mai fi fost 
directoare. Simt că 
acest lucru este în legătură cu prietena mea şi nu ştiu dacă să 
iau vreo măsură. 
Vreau să ştiu unde se află cauza, în ea sau în mine? 

Cercetez structurile câmpurilor ei şi ale prietenei. Şi totul 

devine clar. 

- Cauza nu se află nici în dumneavoastră, nici în prietena 
dumneavoastră, 
ci în patronul firmei. El este gata să pună mai presus de 
Dumnezeu propria lui 
persoană, banii, bunăstarea. Şi totul se răsfrânge asupra 
dumneavoastră. La 
prietena dumneavoastră totul trece prin creşterea semeţiei şi 
printr-un raport dur 
şi dispreţuitor cu ceilalţi oameni. La dumneavoastră situaţia este 
mai gravă. Dacă 


la ea descărcarea s-a produs prin comportament, 
dumneavoastră, care în forul 
interior propriu nu sunteţi de acord cu aşa ceva, acumulaţi tot 
noroiul în interior. 
lar ancorarea în semeţie, bani şi bunăstare a ajuns la un nivel 
periculos. Pierderea 
postului v-ar putea echilibra. Aveţi nişte parametri precari ai 
sorții din cauza 
semeţiei. în întâmplarea cu geanta, prietena nu are nici o vină. 
- Ce-aş putea face acum? 
- Să înţelegeţi că patronul dumneavoastră nu este Dumnezeu. 
Dacă învelişul 
dumneavoastră fizic poate depinde de cineva în plan social, 
spiritual el trebuie 
orientat numai către Dumnezeu. 
- Ce să fac cu prietena? 
- Să vă salvaţi şi să vă purificaţi sufletul în primul rând. Cu 
aceasta, ne-am 
despărţit. 
- V-aţi schimbat foarte mult, mi-a spus o cunoştinţă. în urmă 
cu un an eraţi 
atât de încrezut, încât îmi era greu să comunic cu 
dumneavoastră. 
- Problema este că prin sistemul meu îmi schimb firea şi este 
destul de greu 
şi pentru mine. Fiind autorul unui sistem, adică o cauză, eu 
devin într-o măsură 
şi mai mare efectul ei. La început înţeleg ceea ce se întâmplă ca 
pe o lumină. 
lar după aceea, prin această înţelegere încep să-mi educ 
sufletul imperfect. 
- Că doar nu sunteţi altfel de cum propăvăduiţi să fim noi. 
- Bineînţeles că nu. Dacă omul are un trup slab, lipsit de 
putere, el îşi face 
cârje şi se deplasează cu ajutorul lor, face tot felul de exerciţii 
ca să-şi întărească 
trupul. Sistemul meu este aidoma cârjelor pentru sufletul meu 
slab. Eu îmi pot 
ajuta pacienţii pentru că exersez mai mult decât ei. Depun 


mai multe eforturi 

pentru întărirea şi purificarea sufletului meu imperfect. 

O pacientă îmi spune: 

- Am o formulă cu care de câteva luni încerc să-i ajut pe 
ceilalţi oameni: 

„Doamne, orientează-mi toată dragostea şi caritatea asupra 
spiritului şi sufletului 
altor oameni..." 

Cercetez dacă există o încălcare a legilor la nivelul fin. Este, 
deşi la prima vedere totul pare corect. Dacă ura, dorinţa de rău 
dăunează omului, atunci e mai bine să trimiţi iubirea. Cristos 
spunea: „lubeşte-1 pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Iubirea 
este dorinţa de reunire, unificare cu ceva. Dacă eu mă lipesc cu 
sufletul de un alt om, anume acest lucru provoacă acea 
agresivitate de care călit să scap. După toate aparențele, 
expresia: „lubeşte-ţi aproapele tău ca pe .tine însuţi" înseamnă 
că la nivel fin noi suntem toţi egali, suntem un tot unitar. Dacă 
eu mă rog la Dumnezeu să-mi orienteze iubirea asupra unui* alt 
om, acest lucru este echivalent cu rugămintea: „Doamne, dă-mi 
voie să mă dezic de Tine de dragul altui om". Dacă vreţi să 
ajutaţi un alt om, trebuie să vă rugaţi pentru el să-l iubească pe 
Dumnezeu mai mult decât fericirea pământească. 

„lubeşte-ţi aproapele tău ca pe tine însuţi şi iubeşte-i pe 
duşmanii tăi" înseamnă că, întrucât suntem uniţi la nivel fin, ura 
faţă de un alt om şi dorinţa de moarte a acestuia este egală cu 
dorinţa propriei morţi şi a copiilor proprii. lar dorinţa de a da 
întreaga iubire unui alt om este egală cu a-ţi dedica ţie întreaga 
iubire. Este programul celulei canceroase, al cărui principiu 
presupune dezicerea de organism şi lucrul pentru sine. De 
aceea Cristos spunea: „lubeşte-l pe Dumnezeu mai presus de 
tatăl tău, de mama ta şi de tine însuţi". Şi numai rămăşiţe din 
iubire eu pot să dau altui om. lubirea pentru alt om trebuie să 
fie secundară. 

Eram la baia cu aburi şi un vecin mă întreabă; 

- Spune-mi, de ce mi s-au umflat venele de pe picioare? 

- Când ai avut neplăceri, întotdeauna îţi pierea cheful să 
trăieşti. Tu nu ştiai 
că omul câştigă întotdeauna, iar dacă, din cauza neplăcerilor, 
trupul piere sau 
moare, sufletul câştigă şi se înalţă. Sinuciderea este lipsa de 


dorinţă de a trăi 
Pe care ai transmis-o şi fiicei tale. Tu eşti un om bun la suflet şi 
de aceea poţi 
fi ajutat. Moartea şi dezintegrarea destinului se află sub 
picioarele noastre. Aşa 
C5, dacă ne dor picioarele sau avem traumatisme, acestea 
blochează programul 
de autodistrugere. Schimbându-ţi concepţia, caracterul, 
rugându-te pentru fiică, 
nu o să mai ai probleme. 
Un cetăţean de alături mă întreabă: 
- Mă dor genunchii, oare ce să fie? 
- Dacă te dor toate articulațiile, ai un suflet gelos, iar 
genunchii sunt în 
legătură cu copiii. Durerile de genunchi şi traumatismele 
acestora înseamnă că 
sufletele copiilor nu sunt perfecte. înseamnă că trebuie să te 
rogi pentru tine 
şi pentru copii. 
O cunoştinţă de-a mea, un marinar, mi-a povestit o 
întâmplare interesantă. 
- Am făcut pe vas o sută de litri de rachiu. Am băut în prima zi 
din el. 
Era bun. După două zile, când am băut din nou, au început să 
mă doară rinichii. 
Am constatat că îi dureau rinichii pe toţi cei care au băut din 
rachiu. Am vrut 
să-l aruncăm peste bord, dar am uitat. Peste câteva zile, un 
marinar a avut ziua 
de naştere şi am decis să-l sărbătorim. Am băut cu precauţie. 
Dar, foarte interesant, 
dimineaţa pe nimeni nu-l durea nimic. Cum se poate explica? 
Cercetez să văd ce a provocat durerile de rinichi. A apărut nu 
ştiu din ce cauză lipsa dorinţei de a trăi. Ea era legată în mod 
indirect de Rusia. 
- Când vasul pleca din Rusia, în mod inconştient, v-a pierit 
dorinţa de a mai 
trăi. Funcţia rinichilor a fost perturbată, iar rachiul a provocat 
dureri. Când însă 
vă întorceaţi spre patrie, rinichii funcționau normal. 


- Da, aşa este, îmi amintesc că durerile începeau când 
navigam spre Sud. 

Când însă am schimbat cursul spre Nord, adică spre Rusia, totul 
era normal. 
Cel de al treilea nivel al teluricului 

De un an mă zbat să termin cea de-a doua carte. Materialul 
de bază e gata, însă din nou resimt o împotrivire puternică. 
Eram convins că lucrarea este încheiată şi că ea cuprinde 
suficiente informaţii pentru a-1 ajuta pe cititor să se vindece. 
Dacă nu pot continua în nici un fel înseamnă că ceva nu-i în 
regulă. Ce-ar putea fi? 

Tot ceea ce omul pe Pământ este gata să pună mai presus de 
Dumnezeu se cunoaşte deja. La temelia acestui fapt stă destinul 
teluric al omului. Mai este şi ceea ce stă deasupra destinului 
uman, dar acest lucru nu va avea importanţă pentru cartea de 
faţă. Este vorba de soarta omului în societate, în alte civilizaţii, 
pe alte planete, în alte lumi, în alte Universuri. Mi se spune 
adeseori: „De ce le vorbeşti pacienţilor despre astfel de lucruri? 
Adună zece oameni, ţine-le un curs şi apoi discută detaliile cu 
fiecare în parte". Aşa ceva este inacceptabil pentru mine, 
simţeam că ar fi fost bătaie de joc. Mai târziu am înţeles care-i 
problema. Când discut cu un pacient, îl privesc în ochi şi-mi dau 
seama după cele mai nesemnificative nuanţe ale expresiei dacă 
a recepționat sau nu informaţia transmisă. Dacă văd că 
informaţia nu este receptată, înţeleg că trebuie să mă schimb, 
că trebuie să mă ridic deasupra mea, să măresc accesibilitatea 
informaţiei pentru ca ea să fie asimilată. Cu cât sunt mai 
individuale particularităţile receptării, cu atât mai ridicată este 
calitatea informaţiei. Eu trebuie să dau o informaţie 
generalizată. Aceasta trece mai uşor. Acum sunt capabil ca prin 
două-trei fraze să explic ceea ce înainte aş fi povestit o zi 
întreagă. Fluxul de informaţie care merge către fiecare trebuie 
concentrat la maximum. De aceea, ca şi mai înainte, 99% din 
timp mi-l ocupă nu diagnosticarea, ci explicaţiile. Comunicarea 
cu fiecare pacient pentru mine reprezintă o bătălie în care 
victoria este reprezentată de transmiterea unor cunoştinţe 
maxime conlocutorului. în acest caz are loc un fel de trezire a 
pacientului. Acest lucru mă epuizează. Acum fiecare din 
cuvintele mele conţine o informaţie de câteva ori mai mare 
decât înainte. 


La New York, tatăl unei fetiţe cu mari probleme, privindu-mă 
ca pe un hoţ pe care 1-a prins cu mâna în buzunar, m-a 
întrebat: 

- De fiecare dată le spuneţi pacienţilor astfel de lucruri? 

- Da, de fiecare dată, cu excepţia detaliilor care pot costa 

viaţa. 

Am obosit într-adevăr să tot repet unul şi acelaşi lucru. Pentru 
a-i da pacientului o informaţie concretă sunt nevoit să-i explic 
întregul sistem. De fiecare dată msă caut alte cuvinte, alţi 
termeni de comparaţie. Exemplele economisesc mult Ilnip. Ţin 
minte cum i-am explicat o oră întreagă unui pacient că nu 
trebuie să se supere pe sine şi să se autoblameze. 

Dar şi pe mine mă deranjează acest lucru, mi-a replicat el. 

Faptul că blamările şi supărările reprezintă o dorinţă ascunsă 
de moarte, faptul că orice agresiune împotriva propriei 
persoane este lipsa dorinţei de a mai trăi, pacientul nu putea 
înţelege. El dădea din cap afirmativ, însă sufletul său respingea 
tot ceea ce-i spuneam. Informaţia de bază se receptează nu 
prin intermediul gândurilor, ci al simţurilor. Acţiunea 
emoţională pătrunde mult mai profund. 

- Imaginaţi-vă doi oameni, îi zic. Amândoi s-au rătăcit în 
pădure. Unul 
depune toate eforturile spre a ieşi din pădure, celălalt ia un 
ciomag şi-şi dă în 
cap, reproşându-şi cele întâmplate. Dumneavoastră procedaţi 
ca cel de-al doilea. 

Trec câteva secunde şi constat că informaţia s-a fixat. Astfel 
am redus metoda la noţiunile elementare. La New York am avut 
trei pacienţi bolnavi de cancer. Tuturor le-am spus unul şi 
acelaşi lucru. Toţi au înregistrat o ameliorare vizibilă şi stabilă. 

Voiam să plec pentru zece zile Ta Ialta. înainte de plecare rn- 
a sunat un cunoscut. 

- Vă aduceţi aminte că v-am rugat să vedeţi o colegă de-a 
mea de serviciu ? 

Aţi discutat atunci o jumătate de oră cu ea. După discuţia cu 
dumneavoastră s-a 

dus la control şi i-au găsit cancer cu metastaze. Peste o lună, 
când i s-au repetat 

analizele, nu mai avea nimic. Dacă vreţi, ea vă poate aduce un 


document de 
confirmare. 

Eu nu am nevoie să mi se confirme nimic, dar cazul ei era 
într-adevăr interesant. O singură şedinţă şi o singură explicaţie 
standard au fost de ajuns pentru ca omul să iasă dintr-o situaţie 
dificilă. înainte, când mă cuprindea disperarea şi mă gândeam 
că nu voi putea vindeca, hazardul îmi aducea reuşite enorme 
care-mi dădeau'aripi. Acum succesele vin în lanţ. Pentru prima 
dată în ultimii patru ani ştiu cu precizie că metoda 
funcţionează, că metoda are perspective. Nu e o simplă 
metodă, ci o nouă concepţie, un nou sistem de idei. 

Am plecat la lalta cu un moral ridicat. A doua zi mi-am uitat în 
maşină videocamera unui prieten. Au urmat alte neplăceri. 
Cauza eTa ancorarea în destin, dorinţa de a pune destinul mai 
presus de Dumnezeu. Se repeta ceea ce mi-a stricat buna 
dispoziţie în ultimele două-trei luni. Am crezut că mă voi 
strecura, dar, deocamdată, nu reuşeam. Deocamdată persista 
ancorarea în destinul favorabil şi nu mă puteam purifica. Când 
am analizat situaţia, am văzut că acest lucru era în legătură cu 
faptul că în ultimele luni mi s-a îmbunătăţit situaţia materială. A 
apărut posibilitatea să obţin un spaţiu locativ mai mare. Mai 
putea fi varianta ancorării în destin despre care încă nu ştiam. 
Pentru a cunoaşte izvoarele care stăteau la baza destinului, 
pentru a le clasifica, a le da un nume şi a le introduce în sistem, 
mai era nevoie de un salt, dar nu mai aveam forţa necesară 
pentru a-l face. Am decis să cercetez această temă după 
publicarea celei de-a doua cărţi. 

Dar planurile mele personale nu corespundeau cu cele ale 
Divinităţii şi eu nu puteam ţine situaţia sub control. Asta 
însemna o situaţie foarte periculoasă şi că de supravieţuit se 
putea doar prin supunere la nivelul superior. Nu mă tem de 
moarte. îi controlam periodic pe cei apropiaţi şi de aceea eram 
liniştit şi consideram că nu au puncte vulnerabile. Prin aceasta 
m-am ancorat în teluric, în realitate asemenea puncte existau. 
Exact acolo am şi fost lovit. După două zile de la venire am 
sunat la Sankt Petersburg şi mi-am întrebat asistenta cum merg 
treburile. 

- Avem mari neplăceri. Pacientul pe care aţi început să-l 

trataţi a murit. 


Era primul caz în practica mea când un om care avusese o 
şansă de supravieţuire a murit. Nu m-am îndoit absolut deloc de 
posibilităţile metodei mele. Ea funcţiona ireproşabil. Şi exact în 
acel moment totul s-a destrămat. Mai mult, asistenta mi-a 
amintit că el a sunat şi a spus că are o depresie, iar eu n-am dat 
atenţie spuselor lui. Poate că, dacă nu mă apucam să-l tratez, 
pacientul ar mai fi trăit o jumătate de an şi mai bine. în ultimul 
timp, forţa acţiunii mele s-a intensificat de câteva ori. După 
prima şedinţă, mulţi pacienţi aveau dureri fizice foarte 
puternice. lar omul de care vorbesc avusese deja trei infarcturi. 
îmi era foarte simpatic. Un om vesel şi inteligent. Atunci trebuia 
să decid dacă am dreptul să mă ocup de tratament. Am hotărât 
să amân această analiză până la reîntoarcerea mea la Sankt 
Petersburg. 

După câteva zile am înţeles că eu sunt acela care îmi demolez 
propriul sistem. Pe toţi i-am învăţat că regretarea trecutului 
reprezintă neîncredere în Dumnezeu şi că este un program 
distructiv împotriva Universului. Le-am explicat tuturor că orice 
întâmplare este trimisă de Dumnezeu. De aceea lipsa dorinţei 
de a mai trăi după întâmplări nefericite este ură faţă de 
Dumnezeu. încleştând din dinţi, am început să-mi caut justificări 
pentru tot ce se întâmplase. Dar acest lucru se întâmpla mai 
mult la nivel superficial, în interior, procesul îşi urma cursul său. 
Am înţeles acest lucru graţie unei situaţii interesante. 

Am plecat cu maşina de la lalta la Sudac. Aveam o senzaţie 
ciudată că ni se va întâmpla un accident. La întoarcere ne-am 
oprit să facem o baie. Când înotam spre mal, a început să vină 
spre mine în picaj un pescăruş. Am început să ţip şi să dau din 
mâini şi pescăruşul şi-a schimbat direcţia în ultimul moment. 
După aceea s-a năpustit din nou, de sus, asupra mea. Am 
început să dau din nou din mâini. Pescăruşul a repetat atacul şi 
a treia oară. Mi s-a făcut frică, însă era interesant de ştiut ce se 
întâmplă. Am cercetat propriul biocâmp şi am văzut că el este al 
unui decedat. Atunci am înţeles de ce m-a atacat pescăruşul. 
Motivul îl constituia dorinţa de a muri din cauza ancorării într-un 
destin favorabil. M-am purificat şi am plecat mai departe. Când 
am ajuns, m-a sunat o cunoştinţă Şi mi-a spus că a avut nişte 
presimţiri rele. Am cercetat câmpurile tovarăşilor 

drum şi am văzut că ele prezentau programe analoage de 
autodistrugere. Autorul acestora eram eu. 


Am revenit la Sankt Petersburg. A doua zi mi s-a dat peste 
cap întregul sistem uro-genital. La început am fost şocat, după 
aceea am înţeles care a fost cauza, j Venea la mine la tratament 
un marinar care suferea de uretrită acută. Până să vină la mine, 
el s-a tratat la policlinică, însă fără nici un fel de ameliorare. 
Medicii dădeau din umeri. l-am explicat că lipsa dorinţei de a 
mai trăi îi atacă sistemul urinar. Acest lucru a trebuit să mi-l 
explic acum mie. 

Cu o zi înaintea venirii mele, s-a lovit de uşă un papagal care 
trăia în apartamentul meu. El a preluat karma stăpânului. 
Programul autodistrugerii nu mi-a dispărut. Am cercetat 
biocâmpul fiului şi am văzut că şi acolo era moartea. Ceva 
pogora de sus şi distrugea totul, dar nu puteam înţelege despre 
ce era vorba. Mă gândeam: să suprim tratamentele sau să le 
duc până la capăt. M-am decis să le duc până la capăt. 

în faţa mea stătea o doamnă care era la a doua şedinţă. 
Structurile ei spirituale erau minunate, însă copii nu avea. Avea 
nişte probleme de sănătate foarte serioase. Data trecută i-am 
spus ca e la un pas de moarte şi că a supravieţuit doar datorită 
spiritualităţii ei. Dorinţa de a pune mai presus de Dumnezeu 
propria semeţie, imagine, înţelepciune a dus-o la limita 
fatalităţii. Acum biocâmpul ei e într-o stare mult mai bună. 
Rămâne însă ancorarea în destin din cauza a trei entităţi 
superioare destinului. în biocâmp era un program puternic de 
blamare a părintelui spiritual. 

- în perioada 1984-1986 aţi blamat un om care vă era ca un 
părinte spiritual. Acest lucru v-a lipsit de posibilitatea de avă 
purifica structurile spirituale superioare. La fel şi posibilitatea de 
a avea copii. Cu cât femeia este mai talentată şi mai 
spiritualizată, cu atât are mai puţine şanse de a avea copii 
sănătoşi şi, în general, de a avea copii. Am să vă explic de ce. 
Tendinţa spre iubire, spre teluric, la femeie este întotdeauna 
mai puternică decât spre Sfântul Duh. Dacă bărbatul va 
dispreţui femeia, el se va îmbolnăvi. Este ca şi cum spiritul ar 
dispreţui trupul. Dacă femeia va dispreţui bărbatul, ea va 
deveni sterilă. Corpul care dispreţuieşte spiritul nu este viabil. 
Nimeni nu poate purifica mai bine pe soţ decât soţia lui şi 
nimeni în afară de soţ nu o poate purifica pe soţie. Priceperea 
de a primi şi de a ierta umilinţele venite din partea unui om 
apropiat este ştiinţa de a simţi prioritatea Divinităţii în cea mai 


înaltă manifestare a teluricului. Această receptare purifică cel 
mai bine sufletele generaţiei viitoare. De aceea, pentru a nu-l 
blama pe soţ şi pentru a aduce pe lume copii sănătoşi, soţia 
trebuie să înţeleagă faptul că succesele şi insuccesele soţului n- 
au nici o vină, ele sunt trimise de Dumnezeu. Dacă soţia nu are 
putere pentru aşa ceva, respectul ei interior faţă de soţ nu-i va 
permite să-l blameze. Dacă nici pentru acest lucru nu-i ajung 
resursele, atunci trebuie să existe teama faţă de soţ care 
generează un respect involuntar. lată de ce se spune : „Femeia 
să se teamă de bărbatul său". în stadiile timpurii de dezvoltare 
a omenirii, pentru ca femeia să nască pruncii sănătoşi, ea 
trebuia să se teamă de bărbat. Acum este suficient să se 
înţeleagă faptul că talentul şi capacităţile soţului sau prostia lui 
sunt date de la Dumnezeu, în forul nostru interior suntem egali 
cu toţii: şi bărbaţii, şi femeile, şi prostul, şi deşteptul. Diferenţa 
e numai la suprafaţă. Este lupta contrariilor. Contrariile sunt 
egale în interior, la nivelul fin, iar diferite şi în stare de luptă la 
exterior. Aceasta şi este dezvoltarea. 

lată de ce în Biblie se spune: „Femeia să se teamă de 
bărbatul ei". De ce să se teamă? Pentru că demult, ca să nu 
blamezi, trebuia să te temi. Dacă se teme, înseamnă că 
respectă şi atunci nu va blama. Şi acest lucru duce la urmaşi 
sănătoşi. De ce este important să ştii să nu acuzi un om 
apropiat? Imaginaţi-vă o femeie ancorată în semeţie, 
înţelepciune, bunăstare, familie. Apar momente când ea va fi 
jignită şi umilită pe nedrept, va fi pusă în situaţii penibile, se vor 
găsi oameni care s-o păcălească şi prin aceasta îi vor şterge 
aderenţa la înţelepciune. Trebuie inventate multe neplăceri în 
privinţa destinului pentru a şterge ataşamentul faţă de soartă. 
Pentru acest lucru vor fi necesari mulţi ani. | se poate hărăzi un 
bărbat pe care ea să-l iubească, iar el să-i spună: „Eşti o 
proastă şi n-ai să realizezi nimic în viaţă" sau ceva de genul 
acesta. Dacă ea nu-l va condamna, în câteva secunde ea va 
obţine cât ar fi obţinut pe parcursul multor ani de chinuri şi 
neplăceri. Cu cât femeia este mai talentată şi mai ieşită din 
comun, cu atât va fi mai greu pentru ea să facă acest lucru. Şi, 
în loc să se purifice, ea se va ataşa puternic de Pământ, iar copii 
nu va avea. Şi cu cât va fi mai mare durerea sufletească, vor fi 
cu atât mai multe şanse de a purifica sufletul. 


Femeia a căzut pe gânduri în timp ce eu încercam să înţeleg 
ce poate sta mai sus de destin şi cum acţionează. Omul are o 
structură interesantă. De câte ori am încercat să mă ajut când 
apăreau probleme noi, nu reuşeam deloc. Când însă încercam 
să-i ajut pe alţii în aceleaşi probleme, reuşeam totul fără 
dificultate. Pentru ca să te ajuţi pe tine, trebuie să-i ajuţi pe 
alţii! 

Femeia prezenta deci o ancorare în destin şi în cele trei 
entităţi. Am desenat globul pământesc şi m-am uitat la 
încarnările ei pământene. Ele urmează o linie sinusoidală în 
jurul globului. Un desen interesant. Am căutat încarnările 
trecute pe o altă planetă, pe partea opusă Galaxiei. O altă viaţă 
era în alte lumi. în cazul unui astfel de desen al reîncarnărilor 
este normal ca spiritualitatea să fie ridicată. Prin urmare, ceea 
ce se afla deasupra destinului ei era destinul din alte civilizaţii şi 
nu din societate sau omenire, cum credeam eu. Mai sus este 
destinul într-o altă lume. Şi mai sus este destinul într-un grup de 
patru lumi. Devenise clar că era vorba de ierarhii din ce în ce 
mai înalte şi cu o cuprindere tot mai mare a informaţiei. Nu era 
clar cum se ancorează totul de Pământ şi cum se fructifică pe 
Pământ. Era în legătură cu ea şi cu munca ei. 

- Vedeţi cum stau lucrurile? îi spun eu, omul pe care 
dumneavoastră îl respectaţi trebuie să se exprime dispreţuitor 
la adresa activităţii dumneavoastră. V-aţi pus tot sufletul în 
activitatea dumneavoastră, iar el este legat de cele mai înalte 
surse de informare, adică de destinul dumneavoastră, de 
destinele dumneavoastră, în alte civilizaţii şi în alte lumi. Când 
sunteţi uiflilită financiar, în planul bunăstării materiale, trebuie 
să vă ridicaţi deasupra celor pământeşti. Este greu, dar nu 
imposibil. Când sunteţi lovită în ceea ce v-aţi pus sufletul, 
trebuie să vă ridicaţi deasupra sufletului, în straturile superioare 
ale spiritului. 

Femeia, gânditoare, şi-a aţintit privirea într-un punct fix. 

în acel moment mi-am amintit de o situaţie recentă. în ultimul 
timp au început să iasă ediţii-pirat ale cărţii mele. Am văzut la 
chioşc o nouă astfel de ediţie. „Oameni nenorociţi, am gândit 
eu. Nici măcar nu-şi imaginează ce soartă îşi pregătesc editând 
această carte de dragul câştigului". Am cercetat de la distanţă 
câmpurile celor care erau implicaţi în această afacere şi am 
văzut numai pete negre. La un moment dat am simţit că am şi 


eu partea mea de vină. Fără să vreau, de la mine a pornit 
impulsul care le-a conectat programul de autodistrugere. „ Tot 
ceea ce s-a întâmplat însă acţionează pentru purificarea mea ", 
m-am gândit eu. Am umblat apoi o oră, m-am închinat şi am 
luat din nou acea carte şi n-am simţit nimic în afară de linişte. 
Dacă ei încalcă legea supremă, ei vor primi ceea ce li se cuvine, 
însă eu nu am dreptul să grăbesc acest proces prin intermediul 
stărilor emoţionale sau pe cale bioenergetică. Am înţeles că 
această situaţie a fost pentru mine o încercare foarte 
importantă. Mi s-a dat posibilitatea să-mi purific structurile 
superioare prin intermediul unei umilinţe legate de un lucru în 
care mi-am pus forţele mele spirituale superioare. în acel 
moment am simţit o nouă iluminare. 

- Cristos prezenta poruncile şi le explica oamenilor cum 
trebuie să se poarte, dându-le în acest fel o reprezentare a 
lumii. Ceea ce nu putea fi receptat de conştiinţă El le prezenta 
intuitiv sub forma unor pilde şi poveşti. lar ceea ce nu recepta 
mintea, El explica prin propria comportare. Pentru ca civilizaţia 
să se poată dezvolta, trebuie dat mecanismul dezvoltării 
structurilor spirituale superioare. El făcea lucrul cel mai sfânt. El 
salva omenirea şi pe fiecare care stătea în faţa Sa. lar drept 
mulţumire, era scuipat în obraz şi batjocorit. El nu răspundea la 
toate acestea prin agresiune, ci le primea ca ceva trimis de 
Dumnezeu. Crucea este simbolul purificării spirituale celei mai 
înalte. Este semnul receptării a tot ce e mai urât şi mai josnic ca 
pe ceva trimis de Dumnezeu. Sufletul se vindecă prin 
intermediul noroiului şi al ingratitudinii dacă acestea nu sunt 
condamnate şi sunt receptate ca ceva trimis de Dumnezeu. 

Pacienta a plecat, iar eu încerc încă o dată să conştientizez 
ceea ce am realizat. Se pare că am reuşit să mai urc o treaptă. 
O ridicare substanţială a nivelului meu are loc aproximativ o 
dată la două luni. încep să văd totul cu alţi ochi. Dar survin şi 
momente când, pentru a supravieţui sau pentru a-i păstra viaţa 
pacientului, trebuie să mă restructurez total. Am observat de 
mult că acţionez ca un catalizator. în prezenţa mea, ceea ce e 
bun sau rău în om se amplifică. Multă vreme am încercat să mă 
conving că starea mea nu influenţează în nici un fel asupra 
informaţiei pe care o dau. Mai târziu am văzut clar că de starea 
mea, de echilibrul meu depinde dacă pacientul se însănătoşeşte 


sau doar se ameliorează starea lui, dacă mă crede sau va spune 
că sunt un şarlatan. 

Odată, la New York, o femeie a refuzat să vină la a doua 
şedinţă. Când a fost întrebată de ce, ea a spus: „E un bădăran". 
Am înţeles că n-am reuşit să-i transmit în mod corect informaţia. 
Este drept că ea poate fi un bici care să-1 scoată pe om dintr-o 
situaţie mortală, dar cu biciul poţi bate până provoci moartea. 
La început trebuie să-i arăţi omului calea, să-1 ajuţi să-şi adune 
puterile şi, numai după ce el este conştient cât de serioasă este 
situaţia sa, să-l biciuieşti cu adevărat. Orice situaţie sau 
informaţie neplăcută pentru mine mă vindecă. Cu cât este mai 
puternic şocul, cu atât mai palpabilă este creşterea nivelului 
care-i urmează. 

Am amintit deja de primul moment de cotitură. Atunci tratam 
cu mâinile. Pe corpul fetiţei au apărut băşici în locurile pe unde 
treceam cu mâinile. Nu înţelegeam ce se întâmplă. După aceea 
am sunat-o şi mama fetiţei mi-a spus că după fiecare telefon al 
meu starea fetiţei se înrăutăţea. Am rugat-o pe mamă să-mi 
descrie tot ce i se întâmplă fetei. După şedinţele mele a început 
să aibă până şi probleme psihice. Mâinile o mâncau atât de tare, 
încât ea a rugat-o pe mamă să i le taie. Atunci am înţeles că am 
numai două posibilităţi. Fie să renunţ la acest mod de 
tratament, fie să renunţ la forma pe care o practicam şi să 
găsesc alta nouă. Anume atunci mi-am concentrat toată atenţia 
nu asupra tratamentului, ci asupra diagnosticării. Şi atunci am 
constatat cu uimire că diagnosticarea vindecă mai bine decât 
orice procedură. Credeam că, dacă voi da informaţia, pacientul 
se va vindeca singur şi că aşa va fi tot timpul. A fost o surpriză 
neplăcută să constat că programele de deformare a câmpului 
trec de la pacienţi la mine. S-a dovedit că avea loc o rezonanţă 
a structurilor câmpului. Am înţeles că trebuie în permanenţă să 
mă purific înainte şi după fiecare şedinţă. Mai mult, dacă veneau 
pacienţi cu programe periculoase pentru mine şi nu mă puteam 
purifica de ele, nu mă apucam de tratament. Este clar de ce 
preoţii sunt împotriva bioenergeticie-nilor. în contactul cu 
preotul care, închinându-se, este orientat asupra personalităţii 
lui lisus Cristos, are loc armonizarea structurilor spirituale. 
întrucât ştiinţa bioenergeticii este încă la început şi majoritatea 
bioenergeticienilor nu cunosc mecanismul blocării karmei, ei 
transferă pacienţilor tot ceea ce este pământesc. Sigur, aici are 


o mare importanţă viaţa anterioară a bioenergeticianului. Acum, 
bioenergetica duce de la acţiunea oarbă şi nefundamentată la 
conştientizare şi căutare. Acest lucru ne permite să vorbim de 
perspectivele mari ale bioenergeticii. 

Un alt moment important de cotitură în sistemul meu de 
cercetare a fost înţelegerea faptului că abilităţile, calităţile 
sufleteşti, înţelepciunea şi destinul omului sunt noţiuni telurice 
şi că pot da nu numai bucurie, ci şi boală sau chiar moarte. Din 
punctul de vedere al Divinităţii acestea sunt bunuri materiale, 
dar aparţinând unui nivel mult mai fin. 

S-a întâmplat acest lucru după două luni de la apariţia primei 
mele cărţi, în august 1993. S-a răspândit zvonul că sunt dominat 
de forţe oculte, că nu mai am acces la informaţia pură, că cea 
de-a doua carte nu va mai apărea. 

- Se pare că cea mai mare greşeală a vieţii mele a fost că v- 
am scos cartea, mi-a spus editoarea mea. 

Totul este determinat de Dumnezeu, înţelegeam că oamenii 
n-au nici un amestec, situaţia nu era sub control, iar metoda 
mea şi puterea mea de înţelegere erau insuficiente. Următoarea 
întâmplare m-a pus din nou la grea încercare. 

La consultaţie a venit o femeie cu fiica. Fata avea probleme 
cu sănătatea, în acea perioadă, sistemul meu de tratament se 
îmbunătăţise. Dacă înainte extră-geam agresiunea ca pe nişte 
ace din suflet şi omul se făcea bine, mai târziu am început să 
acţionez asupra cauzelor agresivităţii: ancorarea în teluric, 
dorinţa de a pune ceva pământesc mai presus de Dumnezeu. 
Pot obţine informaţia în mod nemijlocit, să văd tot ce se 
întâmplă la nivelul fin. Se poate crea un ecran al gândirii, se 
poate auzi o voce concentrată, care dă informaţia, se pot folosi 
pendulul, nuiaua, cărţile de joc, scrierea automată. Eu sunt un 
artist şi de aceea prefer să văd cu degetele, sub mâini am un fel 
de claviatură, unde simt cu degetele fiecare situaţie. în situaţiile 
complicate recurg la desenarea câmpurilor. 

Când sufletul se leagă prea tare de ceva pe Pământ, apare 
agresivitatea şi acest lucru generează boli. Am început încetul 
cu încetul să fac o clasificare a lucrurilor de care ne putem lega. 
A fost o treabă îndelungată. Comunicând cu pacienţii, văzând 
boala, apoi cauza care a generat-o, am încercat să dau de sursă 
: de ce anume s-a legat omul pe Pământ. La început consideram 
că te poţi lega numai de bani, vilă, maşină. Apoi, cu mirare, am 


constatat că te poţi ataşa şi de muncă, de simţul datoriei, de 
poziţia în societate. Să te ataşezi înseamnă să-ţi faci un idol din: 
mâncare şi băutură, sex şi plăceri, propria imagine. Te poţi 
ataşa de omul iubit. Când omul se ruga şi îndepărta cauza 
ataşamentului, apărea o puternică ameliorare. Era uimit de 
eficienţa sistemului meu. 

Uimirea mea a crescut când am analizat Biblia şi am văzut că 
cercetările mele confirmă poruncile lui Moise şi ale lui Cristos. 
Mi-a devenit clar sensul poruncii: „Să nu-ți faci chip cioplit". Eu 
am înţeles de ce principala poruncă a lui Cristos era: „lubeşte-L 
pe Dumnezeu mai presus de tatăl tău, de mama ta şi de fiul 
tău". Care era sensul frazei: „Nu am venit să vă aduc pacea, ci 
sabia, am venit să-1 despart pe bărbat de femeia sa, pentru ca 
ei să-l iubească pe Dumnezeu, iar numai după aceea unul pe 
celălalt" ? Care este diferenţa dintre poruncile lui Moise şi ale lui 
Cristos ? Moise a atras atenţia asupra pericolului adorării 
valorilor pământeşti. De aceea trebuie să te închini lui 
Dumnezeu cel nevăzut. Informaţia dată de Moise a permis 
ridicarea spiritualităţii şi energiei oamenilor la un nivel mai înalt. 
Spiritualitatea şi energia mai înalte sunt asemenea unui motor 
puternic în maşină, pentru folosirea căruia sunt nec&sare reguli 
de circulaţie mult mai perfecţionate, adică este nevoie de o 
revizuire a valorilor, de o nouă înţelegere a lumii şi de noi 
porunci. Cristos a introdus noţiuni noi. Reiese că şi ceea ce este 
nevăzut poate deveni idol: familia, datoria, munca. Ce este gata 
să pună omul pe primul plan? Pe cei mai apropiaţi oameni: tatăl, 
mama, propriii copii. Reacţia în lanţ funcţionează în felul 
următor: mai întâi îmi fac idol din tată, îl pun mai presus de 
Dumnezeu, dar eu sunt o parte a lui, înseamnă că şi pe mine mă 
aşez mai presus de Dumnezeu. înseamnă că pe copiii mei, pe 
soţia mea, familia, casa în care locuieşte familia, maşina, vila, 
apartamentul şi banii au acelaşi tratament. Când am verificat 
toate ataşamentele şi le-am comparat cu poruncile, am înţeles 
că am parcurs tot acest drum dat în porunci, dar de data 
aceasta individual. Eram curios încotro voi merge mai departe. 
în ultimele luni a mai apărut un ataşament, cel faţă de 
capacităţi. însă acesta nu îmi crea probleme reale şi îl vedeam 
doar la nivelul intelectului. Situaţia în care am acordat ajutor 
fiicei pacientei mele mi-a demonstrat cum poate, dintr-o dată, 
un element teoretic abstract să devină real şi periculos. 


Când am cercetat câmpul fetiţei, am spus că are o semeţie 
ridicată, un dispreţ intern faţă de oameni şi tendinţa de a-i 
blama. (Cea mai puternică.) Semeţia este alimentată cel mai 
mult de disprețul faţă de oameni şi de blamarea acestora. 
Semeţia dădea cele mai grele boli. l-am explicat mamei că 
trebuie să se roage pentru tot neamul ei şi să-şi aducă aminte 
toate momentele în care s-a purtat cu semeţie faţă de rude, 
când le-a blamat şi să se roage la Dumnezeu să o ierte pe fiica 
sa şi pe urmaşii acesteia. 

Fetiţa a recunoscut singură: 

- Mamă, eu simt că îi dispreţuiesc pe alţii. 

M-am luptat şedinţă de şedinţă, dar semeţia fetei nu cobora. 
Dimpotrivă, a început să-i crească frica. Acest lucru era legat de 
capacităţile ei. Mama mi-a spus că frica îi creşte, că psihicul i-a 
devenit labil şi că nu ştia dacă îşi va putea continua studiile. l- 
am explicat mamei: 

- Frica şi neîncrederea în sine reprezintă blocarea semeţiei, 
este un mecanism 
de protecţie. Fata are capacităţi deosebite. Acum ea este în 
perioada maturizării 
sexuale. Diminuarea mândriei proprii şi a capacităţilor va fi 
suprimată pentru 
toată viaţa, iar mai târziu amintirea lor nu-i va permite să se 
ataşeze de semeţie 
şi de capacităţi, să le pună mai presus de Dumnezeu şi de aceea 
i se permite 
să-şi etaleze talentele. 

N-am reuşit s-o ajut să-şi modifice starea mai mult; după 
fiecare şedinţă, situaţia se înrăutăţea. Am plecat în Crimeea. 
Telefonul din Sankt Petersburg a fost ultima picătură. Mama, 
prin intermediul unor cunoscute, mă ruga să nu mă mai 
gândesc la fetiţă, să mă detaşez de ea, pentru că situaţia s-a 
înrăutățit catastrofal. 

După o şedinţă continuă contactul meu la nivelul câmpurilor cu 
pacienţii. Acest contact poate să ajute, dar poate să şi 
înrăutăţească situaţia. Am înţeles că pot da o informaţie pură 
numai după ce mă purific eu însumi. Din nou, primul meu gând 
a fost să renunţ la tot ce este legat de bioenergie. Mai târziu am 
încercat să-mi adun puterile şi a început din nou curăţarea 
diferitelor forme de agresivitate, legate de capacităţi. 


M-am rugat, m-am rugat şi iar m-am rugat pentru faptul că 
am pus capacităţile mai presus de Dumnezeu şi prin aceasta mi- 
am intensificat propria semeţie. M-am rugat pentru că 
dispreţuisem, blamasem pe cei fără talent, pentru că am 
invidiat şi am urât pe cei care aveau mai mult talent, pentru că 
m-am simţit umilit când capacităţile mele erau diminuate, 
pentru că am regretat şi pentru că nu mai voiam să trăiesc când 
ceva nu îmi reuşea. M-am rugat, cercetându-mi vieţile trecute, 
vieţile sosiei mele. M-am rugat pentru mine în vieţile următoare, 
pentru urmaşii mei în această viaţă şi în vieţile următoare, 
pentru mine în alte lumi şi în alte Universuri. Această întâmplare 
a fost şocantă pentru orizontul meu. întotdeauna, marile 
capacităţi sunt în legătură cu o misiune oarecare dată omului de 
Dumnezeu. Supercapacităţile şi minunile erau cele care 
convingeau că omul respectiv este de la Dumnezeu. Şi dintr-o 
dată constat că toate acestea ţin şi ele de teluric şi că te poţi 
agăța de ele atât de puternic, încât ţi se înnegreşte sufletul, iar 
după aceea începe să te doară corpul. Am înţeles atunci de ce 
apar magicienii care se ocupă cu magia neagră. Ei sunt aceia 
care îşi pun capacităţile lor mai presus de Dumnezeu. Aspectul 
teluric îl pun deasupra spiritualului, îşi întinează şi-şi mutilează 
sufletul, iar după aceea corpul. 
înainte, acest proces se desfăşura lent. De aceea oamenii îi 
priveau cu ochi buni pe cei ce se ocupau cu magia neagră, 
neştiind ce-i aşteaptă în vieţile următoare. Am înţeles nişte 
fapte pe care înainte, oricât m-aş fi căznit, nu .le puteam 
pricepe. De ce în ortodoxie sfinţii păreau a se jena de calităţile 
lor şi căutau să le ascundă. Serafim Sarovski se roagă pentru un 
băiat bolnav adus la el şi când acesta, încălcând consemnul, se 
întoarce şi-l vede rugându-se suspendat în aer, Serafim 
Sarovski îl imploră să nu spună nimănui ce a văzut. Un alt 
călugăr bătrân căruia un om i-a adus pe fiul mort şi i 1-a lăsat la 
picioare, i-a spus, neştiind că băiatul murise: „Ridică-te şi ieşi 
afară! ". Băiatul s-a ridicat şi a ieşit, dar călugărul, aflând 
adevărul, s-a întristat. S-a întristat pentru că învierea s-a produs 
nu prin purificarea sufletului, ci prin intervenţia voinţei lui, adică 
prin încălcarea mersului Divin al lucrurilor. S-a întristat pentru 
că acum despre puterile sale vor afla şi alţii şi laudele care i se 
vor aduce i-ar putea întina sufletul. în creştinism nu există un 
mecanism de blocare a preamăririi capacităţilor, ca în alte 


religii. De aceea sfinţii trebuiau să blocheze acest lucru prin 
propriul lor comportament. Ei erau pe deplin conştienţi de 
pericolul semeţiei, ascunzându-şi capacităţile. M-am reîntors la 
Biblie şi am văzut că în ea nu există conceptul de fetişizare a 
capacităţilor. Dar ceea ce nu a fost dat direct s-a dat indirect, 
prin intermediul exemplelor de comportament. Diavolul îl 
ispiteşte pe Cristos să-şi etaleze puterile. Cristos însă refuză. 
Apostolul Pavel îi ia unei femei darul prezicerii fiindcă interesele 
ei pământeşti erau puse mai presus de cele Divine. 

întotdeauna s-a considerat că puterile sfinţilor sunt de la 
Dumnezeu, iar cele ale magicienilor de la diavol. Se dovedeşte 
însă că aici e un alt mecanism. Dacă sufletul omului care are 
daruri Dumnezeieşti se ataşează de bunurile pământeşti şi 
începe, din această cauză, să manifeste agresivitate, atunci 
darurile Divine devin capacităţi diabolice. După câteva luni de 
activitate, când mi-am revenit puţin, am văzut ce urmări poate 
avea ataşamentul nevinovat faţă de capacităţi şi ce pericol 
colosal ascunde această concepţie. 

Au început să vină la mine suferinzii de cancer, iar cancerul 
blochează în primul rând semeţia, alimentată de capacităţi. M- 
am căznit multă vreme să înţeleg despre ce este vorba. într-un 
târziu, am înţeles: când sufletul se ataşează de ceva pe Pământ, 
el devine semeţ şi agresiv. Şemeţia este blocată prin boli grave 
şi prin moarte. Dacă sufletul omului se ataşează de bani, de 
bunuri materiale, de serviciu, de poziţia în societate, de familie, 
pierzând toate acestea el se poate purifica. Omul ştie foarte 
bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Eu am învăţat să 
mă detaşez de acest lucru. 

După Moise şi Cristos omul a înţeles că banii pot aduce nu 
numai bucurie, dar şi nefericire şi pot dăuna sufletului. Omul 
spunea : „Sunt bogat" şi se identifica pe sine cu banii, după care 
îi pierdea şi devenea sărac. Omul spunea: „Dumnezeu mi-a dat 
banii şi de aceea îi am" şi el rămânea bogat. înţelegerea faptului 
că nu poţi lua bogăţia în mormânt îl ajută pe om să nu se 
ataşeze de bunurile pământeşti. Sufletul rămâne pur, iar trupul 
nu are pentru ce să sufere. 

Capacităţile, după câte se vede, pot fi luate în mormânt. 
Descoperirea capacităţilor are loc prin activizarea dublurii care 
trăieşte în lumea de dincolo de mormânt. Noi suntem o parte a 
dublurii, iar aceasta trăieşte cinci vieţi, de aceea este mult mai 


uşor să te ataşezi de capacităţi identificându-le cu ele. Până în 
momentul de faţă oamenii nu ştiau că în cuvintele : „Sunt 
capabil" sunt deja puse degradarea sufletului şi viitoarele boli. 
„Dumnezeu mi-a dat capacităţi, am capacităţi pentru că mi-au 
fost date" este deja o interpretare ce angrenează blocarea 
viitoarelor boli şi a morţii. Era o uşă deschisă spre un domeniu 
cu totul nou. Mi-am analizat propriul ciclu: capacităţile, calităţile 
sufleteşti, înţelepciunea şi destinul pe Pământ. Toate au fost sub 
formă de bani, maşini şi apartamente din punctul de vedere al 
Divinităţii. Acestea alimentau semeţia care se bloca prin 
schizofrenie, cancer, diabet, epilepsie, psoriazis, scleroză în 
plăci şi alte boli. Şi toate sistemele de tratament cunoscute, ca, 
de exemplu, înfometarea, regimul, acupunctura, nu pot acţiona 
în acest domeniu pentru că acest nivel al structurilor spirituale 
este situat deasupra unei singure vieţi. 
Idolatria capacităţilor 

Capacităţile, calităţile sufleteşti, înţelepciunea şi destinul le- 
am denumit al j treilea nivel al bunurilor materiale. Uneori, 
ridicându-se deasupra primului şi celui de-al doilea nivel, 
oamenii se ataşează de cel de-al treilea şi atunci se îmbolnăvesc 
şi mor. Anume atunci când am înţeles cât este de periculoasă 
preamărirea capacităţilor m-a sunat un tânăr şi m-a rugat să o 
ajut pe mama lui, bolnavă de limfoleucoză. Situaţia era critică. 
Femeia era bioenergetician de înaltă clasă. Veneau la ea 
pacienţi şi ea, prin intermediul vizualizării unor scene din viaţa 
lor, le explica motivele îmbolnăvirii. l-am cercetat câmpul; 
acesta era curat. Verific ancorarea sufletului în teluric. Totul era 
curat: nu era ataşată nici de bani, nici de bunuri materiale, nici 
de relaţii, nici de plăceri trupeşti. De un singur lucru era ataşată: 
de capacităţi, şi încă mortal. Acesta s-a produs la început prin 
intermediul dispreţului pentru bărbaţi, apoi al dispreţului pentru 
sine. Totul a fost transmis fiului, iar situaţia lui era critică. Pentru 
ca fiul să supravieţuiască, s-a îmbolnăvit mama. lată de ce ea 
nu se putea sustrage. Acum înţeleg perfect de ce nu am vrut să 
văd scene care duc la boli, refuzând să văd scene din vieţile 
trecute, pentru că orice eveniment şi acţiune este o formă, iar 
cunoaşterea reală a lumii stă în afara formei, acolo unde totul 
este unitar. Capacitatea de a se abstrage lumii înconjurătoare 
care i-a fost dată omului este capacitatea de a ajunge în 
straturile din ce în ce mai fine ale întregului. încercarea omului 


de a despărţi în sufletul său teluricul de Divin îi dă sănătatea 
fizică şi spirituală. 

Corpul şi conştiinţa omului sunt orientate către Pământ, iar 
câmpul său, subconştientul, sufletul aspiră către Dumnezeu. 
Dacă sufletul se lipeşte de ceva pământesc, are loc încălcarea 
armoniei: sufletul devine semet şi agresiv. Pentru purificarea 
sufletului, acesta trebuie rupt de cele pământeşti. Teluricul 
începe să se năruie. La început vin neplăcerile ca o demolare a 
fericirii stabile pământeşti. Dacă acest lucru este insuficient, 
trebuie să se destrame, să se piardă acel ceva de care s-a 
ataşat sufletul. Dacă acest lucru nu este de folos, intră în 
acţiune traumatismele, bolile, nenorocirile. Dacă nici acest 
lucru nu ajută, atunci se dărâmă trupul şi vine moartea ca o 
purificare a spiritului. 

îmi vine în minte ce i-am spus unei paciente: 

- în fiecare zi trebuie să-i ofer sufletul lui Dumnezeu, iar trupul 

Pământului. 

- Dar asta înseamnă moarte, mi-a răspuns ea. 

- Perfect adevărat. Moartea ni se dă pentru purificarea 

sufletului. 

Când ne rugăm şi când murim, în sufletul nostru au loc 
procese identice. Dacă nu vreţi să muriţi, învăţaţi-vă să muriţi 
în fiecare zi, orientându-vă sufletul către Dumnezeu. Dar 
moartea nu ne purifică sufletul până la capăt. Sufletul se 
purifică printr-o aspirație permanentă către Dumnezeu. 
Omenirea a căutat chinui- tor de mult cum să se poarte şi cum 
să recepţioneze lumea. La început, filosofia orientală, 
dezicându-se de tot ce era pământesc, | transformat teluricul 
într-o ijuzie“ Toată energia a fost canalizată spre structurile 
spirituale. Acestea, fortifi-cându-se, continuă să se dezvolte 
prin legarea de sine. Apare materialismul. Aceste două contrarii 
au răbufnit în permanenţă în Occident şi în Orient. Apar şcoli 
filosofice în care coexistă teluricul şi Divinul, concurându-se 
între ele. însă peste tot orientarea e aceeaşi: spiritualul e 
primordial, materialul secundar, Ştiinţa de a fi sănătos este 
ştiinţa de n simţi "fi "prifualitatea şi noblețea stau pe primul loc. 

- Am deviâTSă continuăm discuţia pe o temă foarte 
importantă. Este vorba de idolatrizarea capacităţilor, a 
înţelepciunii şi destinului. Când sufletul s-a ancorat în teluric, 
bolile şi moartea sunt iminente. Din acest motiv Moise îi omora 


pe cei care se închinau la viţelul de aur. în comportarea lor 
incorectă se ascundea deja degenerarea şi dispariţia poporului. 
Cum se poate stabili dacă sufletul s-a ataşat sau nu dejeluric ? 
Foarte simplu : 4upă agresivitate Să spunem că sufletul frnTeste 
robiFde bani. Automat, indiferent dacă vreau sau nu, îmi apar o 
serie de stări emoţionale. Voi dispreţui pe cei care nu au bani şi 
voi invidia pe cei cu bani mai mulţi. îl voi urî pe cel care mă va 
jefui, îmi voi reproşa că nu am fost în stare să câştig mai mult. 
Voi regreta amarnic şi mă voi consuma dacă voi pierde o sumă 
mare, mă voi teme tot timpul să nu fiu păgubit şi mă voi gândi 
numai la bani. Sufletul îmi va fi ancorat în teluric. îmi rămân 
doar trei posibilităţi: fie pierderea banilor, fie o boală gravă, fie 
moartea. 

Mecanismul blocării agresivităţii care pătrunde în suflet 
funcţionează perfect. Paradoxal este faptul că pierderea banilor 
este cea mai uşoară formă de blocare, dar ea se receptează cel 
mai greu. Dacă sufletul meu s-a ataşat de bani, viaţa mi se 
salvează prin intermediul unui om care mă pradă sau care mă 
împiedică să câştig. Aici totul este determinat de reacţia internă 
faţă de cele întâmplate: putinţa de a accepta situaţia şi de a-i 
mulţumi lui Dumnezeu înseamnă purificarea sufletului. Dacă eu 
încep să urăsc şi să blamez, înseamnă că nu am acceptat 
salvarea şi purificarea. Intră în funcţiune cel de-al doilea regim - 
boala. Dacă nici acest lucru nu ajută, sufletul se purifică prin 
moarte. La exterior eu comunic cu oamenii, dar în interior cu 
Dumnezeu. De aceea în interior trebuie să primesc plin de 
mulţumire orice pierdere ca pe o p_urificaie. La exterior nu 
trebuie să accept situaţia, trebuie s-o am sub control şi să mi-o 
subordonez, dar în interior am dreptul doar s-o accept total şi 
să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Reacţia interioară 
este cea determinantă. De aceea, rântjjjmnl se roagă... el 
trebuie să-i mulţumească lui Dumnezeu pentrj” toate necazurile 
şi bolile prin care i se purifica sufletul Dacă sufletul meu s-a 
ataşat de bunurile pământeşti, apar 
disprețul, imwWhHia”hlaţţlarpa  PrinjljTerTnerjjni narrţenilor 
rare mă VOr_ n|gubi de 

aceste, hiuwfi-mi <p va pyrififiii ""flpfi înainte nu înţelegeam 
de ce este interzisă zugrăvirea lui Dumnezeu. Pentru ca să nu-l 
căutăm pe Pământ. Oamenii au înţeles că bunurile materiale nu 
sunt lucrul cel mai important, că banii nu se pot lua în mormânt 


şi că întâi trebuie să te gândeşti la suflet şi ,„,N.abia după aceea 
la ceea ce vezi în jurul tău. Dar oamenii nu ştiau că ffrjc_irea_ 
pământească poate fi întruchipată de omul iubk, de familie, de 
simţul datoriei. _Ataşaiea_de toate acestea, neînţelegerea a 
ceea ce trebuie pus pe planul al doilea provoacă multf_hali. 
Dacă m-am ataşat de familie, de relaţii, voi începe să 
dispreţuiesc, să urăsc, să mă tem, să invidiez. Invidia şi gelozia 
sunt identice din punct de vedere bioenergetic şi cu -cât mai 
stabile vor fi relaţiile, cu atât mă voi lega mai puternic de ele şi 
voi deveni cu atât mai agresiv. De aceea, oricât ar părea de 
ciudat, gelozia se vindecă prin certuri, prin despărţiri. Omul 
iubit, care mă va trăda, mă va părăsi sau se va certa cu mine, 
îmi va salva în acest fel sănătatea şi viaţa dacă eu voi reuşi să 
recepţionez toate acestea ca pe un dat de la Dumnezeu. Dacă 
m-am ataşat de simţul datoriei sau de serviciu, îi voi dispreţui 
pe cei care muncesc prost, mă voi uri pe mine sau pe alţii dacă 
voi face ceva rău. Voi blama în permanenţă pe cei care mă 
împiedică să lucrez sau mă înşală, am să mă tem să înşel pe 
cineva. Cu cât voi face mai mult acest lucru, cu atât voi avea 
mai multe neplăceri la locul de muncă şi cu atât mai mult îi voi 
înşela pe alţii. 
Mecanismul karmei funcţionează cu virtuozitate. Să 

presupunem că-i dispre 

ţuiesc pe cei care lucrează prost. Ataşamentul faţă de locul de 

muncă îmi creşte 

şi capătă un caracter ciclic. Asta înseamnă că acest program 

se va intensifica 

şi la copiii mei. Dacă acest ataşament depăşeşte limita critică, 

copiii îşi vor pierde 

tot timpuTiocul de muncă pentru a supravieţui. E un paradox. 

Eu îi dispreţuiesc 

pe cei care nu vor să muncească, prin urmare, nici copiii mei 

nu vor dori să 

muncească. îl dispreţuiesc pe cel care n-a fost în stare să 

câştige bani, la copiii 

mei acest lucru se va manifesta şi mai puternic. înseamnă că, 

pentru a nu li se 

înnegri sufletele, ei nu vor avea voie în această viaţă să aibă 

bani. 3iit_cefa _ce 

dispceţujesc în această viaţă, joţ_ce urăsc şi blamez va fi 


prezent la copui jnei, 
dacă nu voi fi în stare să mă opresc la timp. De aceea 
priceperea de a-mi controla 
propriile stări emoţionale dă sănătate şi fericire urmaşilor mei. 
jiţiinţa de a lua 
orice situaţie ca.j)e_undaj_dgja Dumnezeu” înseamnă că voi 
avea _corjii_şi_nepâţi 
sănătoşi şi fericiţi 
Când am efectuat cercetările, am înţeles ce a avut în vedere 
lisus Cristos când spunea: „Dacă te-au lovit peste obraz, 
întoarce-l şi pe celălalt". Toate poruncile lui Cristos sunt 
adresate sufletului şi nu trupului, iar logica spiritului este 
opusă 'logicii trupului 7 -Aşadar,'5ămi7 bunurile materiale, 
serviciul, simţul datoriei, familia, oamenii dragi, toate acestea, 
dacă sunt puse mai presus de Dumnezeu, dau boli şi moarte. 
Pierzahd tot ceea ce ne leagă de Pământ, ne purificăm 
structurile spirituale. Şi conştientizarea faptului că tot ceea ce 
este pământesc va rămâne aici şi acceptarea acestui fapt 
purifică sufletul. lată de ce anticii spuneau: „Aminteşte-ţi că 
vei muri! ". Dacă fericirea noastră este legată de trupul nostru, 
atunci, prin demolarea trupului, ea se pierde. Mai rămâne oare 
ceva după năruirea trupului? Da, rămâne. Este vorba de 
capacităţi, calităţi sufleteşti, înţelepciune şi destin care dăinuie 
cinci până la şapte vieţi, înţelepciunea dăinuie_gaţriizeci- 
patruzeci şi cinci de vieţi. Destinul dăinui£ patruzeci si-nouă de 
vieţi. Şi chiar dacă toate acestea nu aparţi”trupuTuTTele 
constituie fericirea pământească. Cum se poate afla dacă 
sufletul s-a ataşat de ele? După aceeaşi agresivitate. Dacă îl 
invidiez pe unul mai dotat, dacă mă blamez pentru ceva cen- 
am reuşit să fac, mă supăr pe cel care m-a numit incapabil, îl 
urăsc şi îl condamn pe cel care mă împiedică să-mi etalez 
calităţile, prin aceasta mă ataşez de capacităţi. Aceste _ -SlăH- 
emQiionale sunt deosebit de periculoase în perioada 
naşterii copiilor. Dacă dispreţuiesc pe cineva-cfin cauza 
absenței capacităţilor, copiii mei vor fi lipsiţi total de acestea. 
Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul calităţilor sufleteşti. Ele sunt 
tot un fel de fericire pământească, de bogăţie. Dacă îi voi 
dispreţui pe cei care nu le au, adică pe ticăloşi şi nemernici, fac 
din urmaşii mei nişteTicaloşi şi nemernici. Ataşamentul faţă de 


acestea aduce boli şi moarte, pentru că ele nu pot fi suprimate 
dintr-o dată. 

îmi amintesc de o întâmplare la consultaţie. Unei bolnave de 
cancer îi explicam cauzele bolii: 

- Semeţia, inacceptarea situaţiilor traumatizante constituie 
principiul celulei 
canceroase. Dacă celula uită de organism, ea este supusă 
distrugerii. Sufletul 
devine semeţ şi agresiv când el se lipeşte de Pământ. Cu cât 
mai puternic este 
atras sufletul de Pământ, cu atât este mai mică putinţa sa de a 
accepta o situaţie 
traumatizantă. Şi, în locul purificării interioare, apare ca răspuns 
agresivitatea 
orientată către mine sau către alţii. La nivelul fin, acest lucru 
devine periculos 
pentru Univers şi, de aceea, el trebuie blocat. Semeţia 
dumneavoastră a depăşit 
linia roşie, din care cauză a fost declanşată blocarea prin boală. 
Dar semeţia vă 
este alimentată de acel ceva de care sunteţi mai legată pe 
Pământ: calităţile 
sufleteşti. 

- Cum să înţeleg toate astea? s-a mirat femeia. 

- îi dispreţuiţi pe ticăloşi şi nemernici şi-i urâţi pe cei care nu 
se poartă corect 
cu dumneavoastră. Din moment ce sunteţi ataşată de calităţile 
sufleteşti, pentru 
a vă salva viaţa şi sănătatea aţi fost înconjurată de oameni care 
nu se poartă corect 
cu dumneavoastră sau care vă învinuiesc de incorectitudine. 
Dacă dumneavoastră 
n-aţi mai uri, nu v-aţi mai simţi jignită, n-aţi mai acuza şi n-aţi 
mai dispreţui 
pe nimeni, sufletul dumneavoastră şi cel al urmaşilor s-ar 
purifica. Dumneavoastră 
aţi procedat tocmai pe dos. V-aţi întinat astfel nu numai sufletul 
dumneavoastră, 
ci şi sufletele copiilor şi nepoților dumneavoastră. 


- Asta înseamnă că, blamându-i pe ticăloşi, i-am transformat 
în ticăloşi pe 
copiii şi pe nepoţii mei? 

- Da, asta aşa e. 

După o scurtă pauză, femeia a continuat: 

- în urmă cu o săptămână am fost la control la Institutul de 
Oncologie. A 
venit să mă ia cu maşina un nepot şi o doctoriţă m-a rugat s-o 
ducem până la 
gară. Nepotul n-a zis nimic, dar, când doctoriţa a coborât, mi-a 
atras atenţia 
că, dacă mai promit cuiva că-l duc cu maşina, voi pleca până în 
oraş pe jos. 

- Ataşamentul dumneavoastră faţă de calităţile sufleteşti, îi 
explic eu, constituie 
30%, dar pericolul mortal este de 50%. La fiul şi nepotul 
dumneavoastră ataşa 
mentul este de 90%, iar pericolul mortal este de 70%. Deci, 
pentru a supravieţui, 
ei trebuie să fie ticăloşi. 

Femeia mă priveşte şi apoi îmi spune fără grabă: 

- Ştiţi ce mi-a spus fiul meu? „Când ai să crapi şi tu odată?" 

- în primul rând nu trebuie să-i condamnaţi. Ei se poartă aşa 
cu dumneavoastră 
pentru a vă purifica sufletul, pe al dumneavoastră şi pe al lor, 
fără ca măcar 
să-şi dea seama de acest lucru. Când ei se poartă incorect faţă 
de dumneavoastră, 
vi se purifică sufletul, dacă dumneavoastră recepţionaţi acest 
lucru ca pe un dat 
de la Dumnezeu. La nivelul câmpului sunteţi un tot unitar, deci 
se purifică şi 
sufletele lor. Cu cât vă vor scuipa mai mult, cu cât veţi primi cu 
mai multă 
smerenie toate acestea, cu atât mai repede vă veţi vindeca. Prin 
boala dumnea 
voastră veţi răscumpăra nu numai propria comportare, ci şi 
ceea ce le-aţi transmis 
copiilor şi nepoților. Neacuzându-i, vă veţi salva şi pe 


dumneavoastră şi pe ei. 
Ca să vă vindecaţi total, trebuie să procedaţi în felul următor: 

1. Să vă revizuiţi întreaga viaţă şi atitudinea faţă de toate 
cele întâmplate. 

Tot ceea ce aţi considerat ca fiind neplăceri, umilinţe, fapte 
josnice îndreptate 

împotriva dumneavoastră au fost de fapt prilejuri de purificare a 
sufletului. 

Asumaţi-le şi mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru ele. 

2. Ar trebui să începeţi o viaţă nouă şi să-i cereţi iertare lui 
Dumnezeu pentru 
momentele când aţi condamnat pe cineva, când v-aţi simţit 
jignită, când aţi urât 
oamenii, pentru că v-aţi pus propria demnitate şi calităţile 
sufleteşti mai presus 
de Dumnezeu. Cereţi-vă iertare pentru că aţi pus pământescul 
mai presus de 
Divin, că aţi transmis aceste lucruri copiilor şi nepoților. Rugaţi- 
vă în dragostea 
pentru Dumnezeu şi, când vă rugaţi, spuneţi că îl iubiţi pe 
Dumnezeu mai mult 
decât pe sine şi decât orice reprezintă pentru dumneavoastră 
fericirea pământească. 

Şi tot ce s-a întâmplat luaţi-o cu mulţumire şi dragoste ca pe 
voinţa Lui. 

Femeia şi-a luat rămas bun şi a plecat, iar eu am început să 
mă gândesc ce înseamnă pentru omenire creşterea bruscă a 
bioenergiei şi ignorarea logicii Divine. Cât de serioase erau 
aceste probleme, m-am convins pe propria-mi piele. 

în octombrie 1993, am fost la Moscova la o conferinţă 
internaţională unde aveam de susţinut un referat. Seara, când 
plecam cu un prieten spre casă, chiar la intrarea principală, m-a 
strigat un miliţian. M-a întrebat ceva, i-am răspuns şi am plecat 
mai departe. Şi atunci s-a întâmplat ceva cu totul neaşteptat: 
miliţianul s-a repezit la mine şi a început să mă bată. Situaţia 
era extrem de stupidă, dar 


cauza era în mine. Dacă aş fi opus rezistenţă, aş fi riscat să intru 
la închisoare sau să fiu împuşcat. Ca din pământ au apărut 
prietenii lui, milițieni cu arme automate. Totul s-a terminat fără 
traumatisme. Ajunşi acasă, eu şi cu prietenul meu am băut câte 
un păhărel de vodcă şi am început să analizăm situaţia. Peste 
vreo douăzeci de minute, am înţeles totul. Am venit la 
conferinţă cu sentimentul superiorității faţă de ; Iții, simţindu-mă 
unicul specialist în domeniul diagnosticării karmei. Efectuasem 
cercetări în premieră mondială, puteam vindeca boli în faţa 
cărora bioenergeticien i şi medicina oficială sunt neputincioşi. 
Asta simţeam eu atunci. Cu alte cuvinte, infatuarea mea, 
sentimentul propriei importante şi excelenţe mi-au ridicat 
semeţia la maximum. Am uitat că înainte de toate prin 
intermediul meu se acţionează şi că doar în al doilea rând eu 
sunt cel care acţionez. Deci sau moarte, sau invaliditate, sau 
umilinţă. întrucât am bioenergie mai puternică decât a altora, şi 
procesele karmice decurg la mine cu o viteză mai mare. Situaţia 
survenită a fost cea mai blândă. N-am nutrit sentimente fraterne 
faţă de miliţian, dar i-am mulţumit lui Dumnezeu, conştient de 
faptul că miliţianul nu avea nici o vină. Rămânea însă un 
moment neplăcut. Câmpul acelui miliţian s-a năruit şi s-a 
conectat programul de autodistrugere. Nu-mi era clar de ce el 
trebuia să sufere din cauză că, prin intermediul său, mi-a fost 
salvată viaţa. Am analizat de mai multe ori situaţia lui în planul 
fin şi în cele din urmă am înţeles. El s-a repezit asupra mea de 
două ori. După primul atac, câmpul lui mai era încă pur, adică 
asta însemna blocarea semeţiei mele. El n-ar fi avut de suferit 
dacă n-ar fi exagerat. în plus, în suflet i s-au strecurat emoţiile şi 
trufia. Se pare că şi în privinţa bătăii trebuie să existe un cod 
propriu al onoarei. Am înţeles atunci că, dacă prin intermediul 
hotilor şi borfaşilor se purifică sufletul, asta nu înseamnă că ei 
nu vor fi pedepsiţi pentru cele înfăptuite. Este clar de ce capii 
mafiei, pe care i-am examinat de la distanţă, au un câmp 
armonios şi un nivel scăzut al agresivităţii. De armonia lor 
depind soarta şi viaţa grupărilor pe care le conduc. Deşi lecţia a 
fost destul de bună, ea nu mi-a fost de folos. 

După o lună, am fost la redacţie şi am intrat într-o discuţie pe 
tema Indiei contemporane şi a oamenilor supradotaţi care 
trăiesc acolo. Conlocutorii mei erau entuziasmați de calităţile 
acestor oameni. Acest lucru m-a deranjat. Ei sunt fachiri! Ei nu 


dau cunoştinţe, ci doar uimesc. Numai să le cazi în genunchi şi 
să te închini la ei. Asta-i tot programul lor. Am uitat din nou că 
orice fachir, perfect sau nu, e condus de Dumnezeu. Vorbele 
mele erau, din punct de vedere bioener-getic, o înjosire la 
adresa acestor oameni şi a capacităţilor lor. M-am întrecut cu- 
gluma. Ce urmări a putut avea acest fapt, am văzut după numai 
cinci minute. 
Era în ianuarie 1994. Mergând pe stradă, am ajuns într-o 
intersecţie în formă de „T". Pe strada principală mergea o 
maşină frigorifică şi, frânând puternic, a intrat în viraj. Eu 
mergeam îngândurat pe trotuar în dreptul maşinii. Deodată, din 
spatele acesteia a ţâşnit un autoturism care a luat-o pe trotuar 
direct spre mine. încă o secundă şi s-ar fi întâmplat ceva 
ireparabil. Am reuşit totuşi să sar în lături. Când mi-am întors 
privirea, am văzut maşina care se îndepărta. Anali-zând situaţia 
în planul fin, am constatat că mi-am pus propria persoană şi 
propriile capacităţi mai presus de Dumnezeu: am început să-i 
judec pe alţii. îngâmfarea şi blamarea doar în câteva minute 
mi-au ridicat trufia până la un nivel mortal. lar spre mine venea 
un şofer cu aceeaşi trufie şi dispreţ din cauza capacităţii sale. 
Când a văzut că maşina frigorifică virează, a înţeles că, la 
viteza pe care o avea, nu va putea opri maşina-şi, fără să mai 
stea pe gânduri, s-a urcat pe trotuar. Cred că amândoi am fi 
murit şi astfel ar fi fost lichidate trufia şi idolatria capacităţilor. 

Idolatria capacităţilor duce la cancer. Ţin minte cum aproape 
un ceas m-arrk. căznit să-i explic unei femei că disprețul faţă de 
oamenii subdotaţi şi autoblamarea i-au ridicat gradul de trufie 
până la limita mortală. Nu era chip s-o conving. Am vrut s-o las 
în pace, însă am decis să-i dau informaţia integrală. 

- Nu ţin să vă conving că invidia, trufia, blamarea altora şi 
autoblamarea 
când e vorba de capacităţi duc foarte repede la îmbolnăvire. Vă 
voi da numai 
rezultatele diagnosticului. Aveţi cancer. 

Femeia îşi pipăie pata de la gât şi mă întreabă: 

- Asta de aici? 

- Da. Dacă nu vă veţi schimba atitudinea faţă de lume şi de 
Dumnezeu, 
procesul se va accelera. lar dacă veţi încerca să vă schimbaţi şi 
nu vă veţi pune 


propria persoană şi propriile capacităţi mai presus de 
Dumnezeu, vă veţi vindeca. 

Mai târziu, prietena ei mi-a spus că femeia şi-a schimbat 
foarte mult atitudinea faţă de oameni. l-am cercetat biocâmpul 
de la distanţă; el era în ordine. 

- Soţul meu a început să orbească, îmi spunea o femeie. l-au 
făcut operaţie, 
dar degeaba. Aţi putea găsi care-i cauza? 

- De obicei slăbirea vederii este legată de gelozie, însă de 
data aceasta cauza 
e alta: ataşarea de capacităţi, agresivitatea subconştientă 
împotriva oamenilor 
este imensă, iar trufia a atins pragul mortal. Sufletul soţului 
dumneavoastră a 
făcut din capacităţi țelul şi sensul vieţii şi din această cauză a 
nutrit în permanenţă 
un puternic dispreţ faţă de oamenii incapabili şi imperfecţi sau 
de cei care l-au 
împiedicat sau l-au umilit, plus karma ascendenţilor şi cea din 
vieţile anterioare. 

Dispreţul se transformă într-un program de autodistrugere. 
Prima lovitură o 

primeşte capul. Asta înseamnă fie îmbolnăvirea creierului, ca de 
pildă, epilepsia, 

boala lui Parkinson etc., sau traumatisme ale capului, slăbirea 
vederii, boli ale 

pielii. în cazul de faţă este vorba de slăbirea vederii. 

Dar asta încă nu e totul în ceea ce priveşte idolatria 
capacităţilor. S-a dovedit că există o rezonanţă a programelor. 
Când se adună oameni cu acelaşi tip de ataşamente, are loco 
intensificare puternică a programelor. în 1993, discutam cu un 
cetăţean care lucra în aviaţie. A venit vorba de avionul care s-a 
prăbuşit lângă lIrkuţk. El mi-a povestit că sunt situaţii când 
comportamentul piloților este de neînțeles pentru că derularea 
faptelor contrazice logica. în cazul de faţă, totul a fost într- 
adevăr ciudat. Avionul decolează, inginerul de bord îi raportează 
pilotului că s-a aprins becul de avarie a motorului, dar pilotul 
ignoră această informaţie şi comandă decolarea. 

Am început să cercetez în planul fin ce s-a întâmplat în acel 
moment. Se putea presupune că echipajul încălcase foarte mult 


legile supreme şi că prezenta o puternică agresivitate 
subconştientă care a dus la prăbuşirea avionului. Spre marea 
mea surprindere însă, am văzut cu totul altceva. Echilibrul 
echipajului era în limitele normale. în schimb, biocâmpul comun 
al pasagerilor purta o agresivitate imensă. Trufia şi ataşamentul 
pasagerilor faţă de capacităţi depăşeau pragul fatal. Rezonanţa 
câmpurilor era atât de puternică, încât 1-a lipsit pe pilot de 
posibilitatea aprecierii reale a situaţiei. Nivelul însumat al trufiei 
pasagerilor şi al idolatriei capacităţilor era critic. Din această 
cauză pilotului i s-a declanşat un puternic ataşament pentru 
trufie şi o încredere crescută în capacităţile sale, iar biocâmpul 
pasagerilor influenţa nu numai psihicul echipajului, dar şi starea 
tehnică a motoarelor. 

Câteva luni mai târziu, a venit la mine la consultaţie o femeie 
care m-a rugat să o ajut. Mi-a spus că a fosttratată de un 
bioenergetician, dar nu de mult acesta a murit într-un accident 
de avion. în acel avion se afla un grup de bioenergeticieni care 
plecau la o conferinţă la Singapore. Am cercetat cauza şi am 
văzut acelaşi lucru: trufie şi idolatria capacităţilor. După cum s-a 
stabilit ulterior, echipajul a încălcat instrucţiunile de zbor din 
cauza încrederii prea mari în propriile capacităţi. Lauda cu 
propriile capacităţi, ascunderea nereuşitelor dau un puternic 
ataşament faţă de capacităţi şi de trufie cu urmări grave. 
în mai 1994, îmi petreceam concediul la Ialta. în timpul unei 
plimbări cu iahtul, am hotărât să mă scald ţinându-mă de o 
frânghie. La un moment dat, din cauza unei rafale de vânt, 
iahtul a ţâşnit înainte, iar eu m-am cufundat în valuri nereuşind 
să iau suficient aer. Mi-a fost ruşine să le arăt tuturor că nu mă 
pot descurca într-o situaţie ca asta şi, din această cauză, era cât 
pe ce să mă înec. M-a salvat numai faptul că am dat drumul 
frânghiei, rămânând în mare. Conform logicii, trebuia să mă ţin 
de frânghie din toate puterile. Dacă aş fi avut mai multă 
încredere în forţele proprii, aş fi căutat să mă ţin de frânghie cât 
mai mult şi m-aş fi înecat. E mai bine să te temi decât să te 
lauzi. De unul care se teme lumea va râde, pe când după unul 
curajos, va plânge. Sinceritatea este un mijloc minunat pentru 
purificarea de trufie. Dacă nu mă tem să arăt că ceva nu-mi 
reuşeşte, şi sunt gata să-mi accept insuccesele ca pe o umilinţă 
internă, aceasta va constitui cel mai bun leac împotriva trufiei. 
De aici se poate trage o concluzie simplă: omul sincer trăieşte 


mai mult şi suferă mai puţin de boli. Omul cu trufia ridicată este, 
de regulă, nesincer, nerecunoscător, irascibil şi suspicios. O 
astfel de atitudine faţă de lume se vindecă destul de dur. 

Toţi încercăm să dezvoltăm capacităţile copiilor noştri, să le 
educăm calităţile sufleteşti, să-i facem înţelepţi şi să le creăm o 
soartă cât mai bună. Dar noi nu ştim că, dacă acest lucru se va 
transforma la copil în ţel unic, el va pierde tot ce dorim să-i 
dăm. Şi foarte adesea acest lucru se întâmplă o dată cu 
pierderea sănătăţii şi a vieţii. Acum se deschid peste tot şcoli 
pentru cultivarea capacităţilor copiilor. Nimeni nu se gândeşte 
că aceste capacităţi sunt ca un automobil care te poate 
transporta, dar te şi poate strivi. Capacităţile mari, fără etică şi 
fără o înţelegere adecvată a lumii, în loc să aducă fericirea, 
ucid. Nu mă pot abţine să nu dau încă un exemplu. 

Mi s-a povestit un fapt foarte interesant. Un băiat de opt ani 
nu avea nici un fel de talent. Nu putea nici măcar să memoreze 
două-trei cuvinte în limba engleză. Mama copilului a cunoscut o 
femeie bioenergetician şi aceasta i-a promis să-l ajute. 
Bioenergeticiana a văzut între emisferele cerebrale ale copilului 
o barieră energetică. A înlăturat-o şi după aceasta s-a produs 
minunea: băiatul a început să înveţe bine şi şi-a descoperit 
capacităţi strălucite. Am fost rugat să comentez situaţia. M-am 
uitat să văd despre ce e vorba şi mi s-a relevat un tablou 
extrem de interesant. în primul caz, câmpul informaţional îi era 
obturat de destin, capacităţile au fost blocate. După intervenţia 
bioenergeticienei, blocajul a fost eliminat, dar în câmpul 
băiatului a apărut moartea, iar parametrii destinului s-au nărulit. 
l-am spus mamei că trebuie să vină cu băiatul la consultaţie. Ei 
au venit, iar eu am încercat să le explic situaţia. 

- Fiul dumneavoastră dispune de uriaşe capacităţi şi în viaţa 
prezentă, şi în 
cea anterioară. în viaţa anterioară, acestea i-au asigurat o 
poziţie socială înaltă. 

El s-a ataşat de propria imagine, punând-o mai presus de 
Dumnezeu. El i-a 

disprețuit pe cei de condiţie socială inferioară, îi invidia pe cei 
care erau mai 

presus de el şi îi ura pe cei care îi denigrau imaginea prin bârfă 
sau comportament 

incorect. Trufia s-a ridicat până la linia roşie şi el a murit. în 


viaţa de acum, 
dacă el va primi un statut social înalt, se va ataşa de acesta şi 
poate muri. Pentru 
ca el să trăiască mult, destinul i-a obturat capacităţile care i-ar fi 
asigurat o poziţie 
înaltă în societate. 

în ochii femeii se citeau neliniştea şi deruta. 

- Ce-i de făcut? 

- Noţiunile de „carieră“, „poziţie socială" pentru băiat trebuie 
să dispară 
pentru mult timp. Când omul este pregătit să piardă în orice 
secundă şi să accepte 
pierderea ca pe o purificare dată de Dumnezeu, când omul este 
gata să piardă 
tot ceea ce îl înalţă deasupra altor oameni, atunci acel om este 
sănătos sufleteşte 
şi, respectiv, trupeşte. Părinţii se gândesc numai cum să-i 
dezvolte capacităţile 
copilului. Capacităţile sunt pereţii casei, ei pot fi văzuţi de toată 
lumea. Temelia însă e nevăzută, iar fără ea, casa se năruie. 
Temelia este iubirea pentru Dumnezeu, mai puternică decât faţă 
de orice lucru pământesc şi decât ataşamentul faţă de 
capacităţi. în primul rând copilul trebuie învăţat să nu manifeste 
dispreţ şi trufie faţă de cei nedotaţi. Copilul trebuie învăţat să nu 
se necăjească dacă ceva nu-i reuşeşte, trebuie învăţat să nu 
invidieze şi să nu urască pe cei care sunt mai norocoşi şi cărora 
le reuşesc toate. lubirea faţă de Dumnezeu, bunătatea şi 
seriozitatea constituie temelia pe care se poate construi o casă 
cât de înaltă fără teama că ea se năruie. Acestea toate se obţin 
printr-o educaţie corectă, prin asimilarea valorilor spirituale şi 
culturale. Pentru orice popor, crearea condiţiilor favorabile 
pentru umanizarea tuturor proceselor şi dezvoltarea valorilor 
spirituale reprezintă problema supravieţuirii urmaşilor săi. 
Aşteptarea unor succese imediate din partea copilului este un 
proces de dezumanizare, dorinţa de a pune capacităţile mai 
presus de Dumnezeu. Orientarea pedagogiei în această direcţie 
poate avea ca rezultat degenerarea întregii societăţi omeneşti. 
Acum, guvernele din multe ţări ale lumii înţeleg că, fără etică şi 
înţelepciune care să funcţioneze în perspectivă, fără fixarea lor 
în legislaţie, societatea nu va putea supravieţui. Cu cât se vor 


depune mai multe eforturi în această direcţie, cu atât mai puţine 
pierderi vom avea mâine. 

încă un exemplu privind capacităţile. în faţa mea stătea o 
femeie care a venit cu o problemă serioasă: fiul ei nu putea să 
înveţe, a rămas repetent. Dar acest lucru nu-1 deranja câtuşi de 
puţin. îl cercetez pe băiat. 

- Sunteţi supărată pe el' şi îl blamaţi. 

- Bineînţeles! Păi cum altfel ? El nu vrea să facă nimic. 
Am să vă explic la ce poate duce o astfel de atitudine. Mai întâi, 
băiatul 
are nişte capacităţi uriaşe şi ele vor ieşi la iveală mai târziu. 
însă, dacă sufletul 
său se va ataşa de ele şi va deveni trufaş, el va muri. Acum el 
are treisprezece 
ani. Este perioada de maturizare sexuală. Anume în această 
perioadă el trebuie 
să fie umilit în ceea ce priveşte capacităţile sale şi demnitatea 
sa, lucru care se 
şi întâmplă prin rezultatele slabe la învăţătură şi prin repetenţie. 
în al doilea rând, 
autorul trufiei băiatului sunteţi dumneavoastră, mama lui. Aţi 
disprețuit pe cei 
leneşi şi pe cei lipsiţi de capacităţi, aţi fost deprimată şi v-a 
pierit dorinţa de 
a mai trăi de câte ori ceva nu vă reuşea. Cu cât mai tare vă veţi 
supăra pe el 
şi-l veţi jigni, cu atât mai puternic vă veţi ataşa de capacităţi şi 
vă veţi mări 
trufia, fapt care va răbufni în el de câteva ori mai intens. 
înseamnă că el trebuie 
să înveţe şi mai prost pentru a se înjosi mai tare. Credeţi că prin 
supărare şi 
acuzaţii dumneavoastră îl ajutaţi şi îl salvaţi ? în realitate nu 
faceţi altceva decât 
să-i strângeţi şi mai tare laţul în jurul gâtului. lar apoi, dacă, din 
cauza creşterii 
imperfecţiunii dumneavoastră, el sau copiii lui se vor îmbolnăvi 
şi vor muri, cea 
mai mare parte a vinei o veţi purta dumneavoastră şi medicii nu 
vor putea face 


nimic. Toate faptele negative pe care le transmitem sufletelor 
copiilor se vor 

întoarce împotriva noastră. Dacă nu ne acuzăm copiii, îi 
purificăm şi pe ei, şi pe noi, iar dacă ne fixăm pe supărare şi ură 
timp îndelungat, acestea trec în suflet şi devin periculoase, iar 
noi nu-i ajutăm, ci îi ucidem, şi pe ei, şi pe noi. De aceea trebuie 
să ţinem minte un adevăr unic: în comportamentul omului 
există două logici. Logica lui proprie, logica pământească, căreia 
ne putem opune. Ea ocupă cinci-zece la sută, iar nouăzeci la 
sută o reprezintă logica Divină, care scapă înţelegerii noastre. 
Această logică trebuie s-o adoptăm în totalitate şi toate forţele 
să le îndreptăm nu către o agresiune de răspuns, ci către 
transformarea noastră, către înălţarea propriului suflet. 

Uneori omul ataşat de capacităţi este strivit fără milă, ca o 
muscă. Cu cât omul este mai spiritualizat, cu atât i se dau mai 
multe şanse de supravieţuire şi cu atât are parte de mai multe 
chinuri sufleteşti. 

în toamna lui 1993, am început abia-abia să prind tema 
idolatriei capacităţilor. Când am fost la conferinţă, mi s-a 
adresat o doamnă din Elveţia. Eram curios ce probleme pot 
avea ei. S-a dovedit că în Rusia, Elveţia şi în toate ţările 
problemele sunt aceleaşi. Am discutat prin intermediul 
interpretului. 

- Nu-mi ascundeţi nimic, m-a rugat ea. 

- Bine, starea dumneavoastră nu-i foarte bună. Poate să apară 
o maladie 
canceroasă. Este tributul pe care îl plătiţi pentru fiica 
dumneavoastră căreia i-aţi 
transmis o înţelegere imperfectă asupra lumii. Aveţi o fiică? 

- Da, are 30 de ani. 

- Are copii? 

- Nu. 

- lată una din cauzele problemelor dumneavoastră. V-aţi 
ataşat prea mult de 
capacităţi, le-aţi absolutizat şi le-aţi pus mai presus de 
Dumnezeu, în special în 
viaţa anterioară. Şi acest lucru l-aţi transmis de multe ori fiicei 
dumneavoastră. 

De aceea nu i se nasc copii. Sufletele lor sunt imperfecte. 

- Spuneţi-mi, unde am trăit în viaţa precedentă? 


- Aţi trăit pe o altă planetă. 


- Ştiu că am trăit pe o altă planetă. 

Femeia a spus numele planetei. 

- Astea sunt amănunte. Eu încerc să desluşesc ceea cee 
principal. 

- Spuneţi-mi, de ce m-am născut pe Pământ? 


- Este un fel de carceră pentru dumneavoastră. Aţi venit aici 
ca să vă chinuiţi 
şi să vă purificaţi sufletul. Aţi dus-o foarte bine acolo, dar aţi 
început să-i 
dispreţuiţi pe cei imperfecti. 

- Tare mult aş vrea să mă duc înapoi. Nu vreau să trăiesc pe 

această planetă. 

- Acolo aţi fi murit imediat: mai întâi v-aţi fi ataşat de teluric. 
Când spun 
„teluric" nu are importanţă numele planetei pe care sunteţi. Vi 
s-ar fi putut retrage 
capacităţile şi aţi fi putut rămâne acolo, dar, întrucât sufletul 
dumneavoastră este 
superior, el nu poate suporta mari solicitări, drept care aţi fost 
dizlocată pe pământ şi pusă într-o situaţie total nouă. 
îngâmfarea,'trufia, idolatria capacităţilor v-au rămas, însă nu aţi 
reuşit să vă purificaţi. Trebuia să treceţi prin umilinţe şi înjosiri 
pentru a vă purifica sufletul. Pentru dumneavoastră Pământul 
reprezintă un purgatoriu. Dumneavoastră însă n-aţi reuşit să vă 
purificaţi sufletul într-o măsură suficientă şi multe i le-aţi 
transmis fiicei. Pentru a vă încheia purificarea trebuie, judecând 
după toate aparențele, să contractaţi o boală gravă. Sau să vă 
revizuiţi viaţa, să vă spovediţi şi să vă întoarceţi cu iubire către 
Dumnezeu. 

- Spuneţi-mi, Pământul este o carceră pentru toată lumea? 

- Nu. Dacă omul s-a acomodat foarte bine pe Pământ, el va fi 
lipsit aici 
de tot ceea ce se cheamă fericire pământească. lar, dacă 
spiritualitatea va fi înaltă, 
va pleca pe alte planete sau în alte lumi. 

- în viaţa următoare mă voi întoarce pe planeta mea? 


- Pentru că o iubiţi prea mult, în viaţa următoare vă veţi naşte 

într-o altă lume. 

- Şi ce-i acolo, în acea lume? 

- Nu trebuie să ştiţi amănuntele. Acum aveţi de rezolvat o 
problemă extrem 
de importantă: să vă reconsideraţi întreaga viaţă şi să vă 
rugaţi pentru fiică. 

Gândiţi-vă mai bine la toate acestea. 

- Simt în interiorul meu nişte resurse imense. Aş vrea să pun 
bazele unei 
societăţi ezoterice. Ce ziceţi? Aş putea să mă ocup de aşa ceva? 

- La început construiți temelia şi numai după aceea puteţi să 
vorbiţi despre 
pereţi. Mai întâi învăţaţi să aveţi o poziţie corectă faţă de 
capacităţile dumnea 
voastră, altminteri ele vă vor ucide. 

Am continuat discuţia o vreme, iar eu mă gândeam că în orice 
bolnav, în orice handicapat, în orice om nefericit poate că se 
ascunde unul în faţa căruia toţi se plecau într-o altă viaţă, i se 
închinau şi-i sărutau picioarele. Fiecare din noi în celelalte vieţi 
parcurge toate treptele f. rlcirii şi nefericirii umane. Termenele 
şi profunzimea acestei treceri vor fi determinate de către fiecare 
în virtutea aspiraţiei sale către Divin. 

Pronosticurile mele privind viitorul nu se adeveresc întotdeauna. 
Cauza e foarte simplă. îmi iau permisiunea de a vedea ceea ce 
pot schimba. Pe măsura creşterii cunoştinţelor şi puterii mele de 
înţelegere a lumii, posibilităţile de a influenţa karma sunt tot 
mai mari. Pacienţii mă întreabă adeseori ce se va întâmpla cu ei 
în viitor. Le răspund că le dau acea informaţie care le poate 
schimba viitorul. Ceea ce nu-mi stă în putere să modific ei nu 
trebuie să ştie. Nu-i recomandabil din punct de vedere 
psihologic. De aceea eu lucrez cu straturi ale karmei. După 
primul strat foarte puternic, poate surveni o înrăutăţire. 
Urmează al doilea strat. D regulă, acesta este în legătură cu 
structurile profunde şi cu copiii pacientului, un timp, apare cel 
de-al treilea strat, care leagă într-un tot unitar viaţa Prezentă cu 
cele trecute şi viitoare ale urmaşilor. Subconştientul meu este 
capabil să grupeze şi să selecteze ceea ce e mai important. Dar, 
dacă tema este necunoscută, straturile vin cu zecile şi sutele, 
iar eu mă zbat fără să obţin nici o schimbare. Mă salvez numai 


datorită unei noi concepţii, a unei noi forme de generalizare, ! 
adică prin ridicarea gradului de unitate la un nivel din ce în ce 
mai fin. 

Le explic pacienţilor că, dacă omul se autoblamează de câte 
ori nu-i reuşeşte + ceva, dacă îi invidiază pe cei care fac mai 
bine ca el, dacă îi piere cheful de viaţă când are un insucces, el 
se ataşează de capacităţi, le pune mai presus de Dumnezeu şi, 
în acest caz, se produce blocarea. Apar şi mai multe insuccese 
sau trebuie să apară câte cineva care îl împiedică să-şi pună 
capacităţile în valoare. ! Omul trebuie să se rupă de ce s-a legat 
mai mult decât trebuie. Abia acum mă orientez bine în astfel de 
probleme. 

Voi povesti o întâmplare legată de modul cum am început. 

Au venit la consultaţie doi părinţi cu fiul. Se punea problema 
dacă să întrerupă studiile sau nu. Băiatul avea probleme cu 
psihicul. Se temea că are o boală gravă. în privire i se citea 
stresul. Când'mama a ieşit, el mi-a arătat nişte urticarii şi mi-a 
spus că e grav bolnav. Am încercat în zadar să-l liniştesc. 
Efectul era egal cu zero. Când a revenit mama băiatului, eu i- 
am explicat că ea şi soţul ei au avut o atitudine incorectă faţă 
de viaţă. Invidierea capacităţilor altora, semeţia şi disprețul faţă 
de cei lipsiţi de talent le-au ataşat sufletele de cele pământeşti 
şi le-au făcut trufaşe. La băiat ataşamentul faţă de capacităţi 
este mult mai ridicat, iar trufia este aproape de nivelul mortal. 
Pentru ca să rămână în viaţă, el trebuie rupt de trufie şi de 
capacităţi. Teama permanentă şi neîncrederea în sine îi 
blochează trufia prin intermediul înjosirii. Psihicul labil îl 
împiedică să înveţe normal şi să-şi pună în valoare capacităţile. 
în măsura în care părinţii îşi vor revizui modul de viaţă şi se vor 
ruga pentru ei şi pentru urmaşii lor, băiatul va fi sănătos. 

Se pare că părinţii au înţeles. După o săptămână, au venit din 
nou la mine. L-am cercetat pe băiat, însă n-am observat vreo 
schimbare în bine. Mama mi-a întins un bilet. „Dragă mamă şi 
tată, vă iubesc, dar nu mai pot trăi. lertaţi-mă şi nu mă 
regretaţi". 

- Ne-am întors acasă pe neaşteptate şi l-am găsit pe pervazul 
ferestrei. A vrut 
să se arunce de la etajul şapte chiar a doua zi după ce am fost 
la dumneavoastră. 


Am fost şocat. Tema capacităţilor era nouă pentru mine, iar 
eu nu eram stăpân pe situaţie. La ce pot duce toate acestea, m- 
am convins atunci. Nu vedeam nici o ieşire. Pot pătrunde în 
acele straturi ale câmpului în care de obicei nu intră nimeni, 
însă pătrunderea şi întreaga situaţie trebuie să fie sub control. 
Cu aceasta începe întregul sistem. Nu înţelegeam ce se 
întâmplase. Am căutat iarăşi şi iarăşi cauzele care l-au putut 
împinge pe băiat la sinucidere. Şi nu le găseam. Am căutat 
cauzele în comportamentul părinţilor şi le-am spus că ei 
trebuiau să depună eforturi în continuare. 

- Vă rog să mă sunaţi acasă la cea mai mică înrăutăţire a 
situaţiei, le-am 
spus eu. Dacă ai chef să mă suni şi tu, poţi s-o faci, i-am spus 
băiatului. Telefonul a sunat chiar a doua zi. Aveam o groază de 
treburi, iar telefonul acesta mă dădea peste cap. Băiatul 
bolborosea ceva în receptor, iar eu am încercat cu iritare să mă 
detaşez de la alte treburi. în cele din urmă, încep să realizez 
ceea ce spunea el. Mă ruga să-i liniştesc şi să-i consolez pe 
părinţi pentru că el intenţionează să se arunce pe fereastră. 
Aveam la dispoziţie câteva minute. l-am promis că am să fac ce 
mi-a cerut, însă căutam să-l conving că ar trebui să discutăm 
mâine. Principalul era să-i abat gândul de la sinucidere. l-am 
explicat că un asemenea gest este absurd. Tratez prin cuvânt şi 
am putere de convingere, însă aici încercările mele erau 
zadarnice şi simţeam cum firul ce-l mai ţinea în viaţă devenea 
din ce în ce mai subţire. Acum el nu se va ruga, însă 
biocâmpurile noastre vor intra în contact, vor interacţiona. 

Discut cu el şi încep, prin rugăciune, să-mi corectez propriul 
biocâmp, însă continuă să vină programe de agresivitate 
împotriva lumii, împotriva oamenilor, împotriva propriei 
persoane şi propriilor capacităţi. Mă purific. După trei minute, 
băiatul s-a liniştit, însă eu am rămas mult timp să analizez 
cauzele. în cele din urmă, am înţeles despre ce era vorba: 
pătrunderea în biocâmpul altui om poate fi periculoasă. Dacă nu 
este blocată karma, dacă omul cu pasiuni telurice pătrunde în 
suflet, apare rezonanţă şi acest lucru poate genera mari 
probleme, în special pentru pacienţi. Am înţeles încă o dată că 
marile adevăruri şi cunoştinţe, date unor oameni imperfecţi, pot 
dăuna. Pentru a purta cunoştinţe perfecte, omul trebuie să fie 
perfect. Acum procedez la autopurificare înainte de consultaţii şi 


nu după. Acest lucru, în situaţii grele, mă ajută să-mi salvez 
viaţa mea şi pe a pacientului. Lipsa mea de echilibru, 
ataşamentul meu de capacităţi, au intrat în rezonanţă cu 
programul băiatului şi puteau să-1 coste viaţa. 

în legătură cu ce i se va întâmpla omenirii în viitorul apropiat 
m-am convins când am început să dau consultaţii la New York. 
Soţia care îi poartă pică soţului, urându-l şi fiind geloasă, îi 
doreşte moartea şi lui, şi copiilor. Pretenţiile nemărturisite faţă 
de soţ reprezintă un program de distrugere a propriilor copii. 
Femeile mai spiritualizate îşi orientează agresivitatea către sine, 
ceea ce reprezintă de asemenea un program de distrugere a 
propriilor copii, însă într-o măsură mai mică. Acelaşi lucru este 
valabil şi pentru bărbaţi. 

Amândoi copiii mei erau să moară cu un an în urmă din cauza 
asfixiei, iar cauza era nepriceperea mea de a-mi înfrâna trufia, 
gelozia, din care pricină a fost declanşat un program de 
autodistrugere. 

Statele Unite sunt locul unde oamenii se ataşează foarte 
puternic de cele pământeşti. Banii, cariera primează. De aceea 
poate supravieţui în această ţară numai un om armonios 
neataşat de bunurile pământeşti, vizibile. Analizând situaţia, am 
înţeles de ce America este ţara dublei emigraţii: a celei directe 
şi 3 celei karmice. Ideea S.U.A. este ideea fructificării 
posibilităţilor apărute. Omenirea a avut dintotdeauna o mulţime 
de idei, însă nu a avut posibilitatea să le fructifice. Omenirea era 
asemenea înţeleptului care stătea în peşteră şi îşi j dedica toate 
forţele ridicării spirituale a lumii. S.U.A. au devenit muşchii 
omenirii care au accelerat procesul de fructificare. Cu timpul, 
ideea fructificării a început să fie receptată ca având o 
importanţă mai mare decât ideea acumulării valorilor spirituale. 
Izvorul părea nesecat. Atâta timp cât pe Pământ existau ţări 
unde se acumula spiritualitatea, America era un fel de 
alternativă şi se păstra un anumit echilibru. O contragreutate 
importantă au constituit-o ţările socialiste, unde, după cum se 
ştie, teoria era pusă mai presus de necesităţile lumești. 

Un dezechilibru puternic a avut loc după prăbuşirea 
socialismului. încă în 1987 gândirea cunoscută sub denumirea 
de „modul de viaţă american" a început să le domine pe toate 
celelalte. Ataşamentul spiritului american de teluric a început 
să crească din 1987. Pentru ca să supravieţuieşti în această 


ţară nu poţi avea o pornire internă către bunuri materiale 
vizibile. Dar sunt şi bunuri invizibile. Anume de acestea din 
urmă America este puternic ataşată. Acestea sunt: familia, 
poziţia socială, capacităţile, calităţile sufleteşti, înţelepciunea şi 
destinul. Deosebit de puternic este ataşamentul de un destin 
favorabil. Când un om este certat, este înşelat, este umilit, el 
poartă ură faţă de cei care-i fac asemenea lucruri. Cei mai 
spiritualizaţi se urăsc pe sine, cad pradă depresiei. Când nu 
este implicată o anume persoană, ci pur şi simplu apar 
momente neplăcute în derularea destinului, cad pradă depresiei 
şi cei spiritualizaţi, şi cei nespiritualizaţi. Disperarea şi depresia 
reprezintă lipsa dorinţei de a trăi, ura faţă de sine. Au de suferit 
creierul, vederea, auzul. America, în comparaţie cu alte ţări, a 
avut un destin favorabil. El a dat foarte multe trupului, dar prea 
puţine spiritului. De aceea în America momentele nefericite 
generează o depresie puternică şi în ultimul timp S.U.A. 
cheltuiesc sume enorme pentru tratarea creierului. Situaţia nu 
se ameliorează, ci, dimpotrivă, continuă să se agraveze. 
Aproape al doilea, al treilea locuitor suferă de depresie. 
Depresia părinţilor înseamnă boala copiilor şi moartea nepoților, 
dacă acest proces nu este oprit prin aspiraţia către Dumnezeu. 
Ataşamentul tot mai mare faţă de teluric generează o 
agresivitate ridicată, fapt pentru care arta americană este 
purtătoarea unei agresivităţi subconştiente ridicate. Ţara care a 
dat lumii modelul american de viaţă trebuie să renunţe prima la 
el. Această tendinţă de orientare către spiritualitate, către 
caritate şi ajutor se manifestă în ultimii ani tot mai puternic în 
America. lar viitorul Statelor Unite depinde de măsura în care 
această tendinţă va reuşi să se impună şi să se dezvolte. 

O femeie venită la consultaţie zâmbea ironic. 

- Am înţeles ce mi-aţi spus, însă eu am o situaţie complicată. 

- Consideraţi rugăciunea şi spovedania nişte mijloace 

ineficiente? 

- Nu total, mi-a răspuns ea. Dar tot ceea ce-mi spuneţi pentru 
mine e absok 
nou. Mi-e greu să înţeleg şi să mă schimb. Şi apoi nu ştiu dacă 
voi avea suficient 
forţă pentru asta. 

O privesc Jn ochi şi-i vorbesc fără grabă : 


- Acum o lună am cunoscut un om. Ne-am încins la discuţie. 
Avea un suflet 
bun şi am vrut să-l ajut. Am văzut în biocâmpul său moartea şi i- 
am spus că 
în scurt timp ar putea muri. 

- Este ceva care m-ar putea ajuta ? a întrebat el. 


- Este, i-am răspuns eu. Să nu-i dispreţuiţi pe ticăloşi şi 

nemernici. 

Omul a căzut pe gânduri. 

- Este foarte greu. 

- Este greu, dar situaţia este mult prea serioasă. Dacă am mai 
mulţi bani 
decât altul, eu n-am dreptul să-l dispreţuiesc pentru asta. Dacă 
sunt mai serios 
şi mai bun decât altul, n-am dreptul să-l dispreţuiesc pentru 
asta. 

Peste o săptămână, a venit din nou la mine. l-am dat cartea 
mea şi videocaseta cu un discurs de-al meu. 

- Acum n-am să pun un diagnostic. Fă cunoştinţă cu ce [i-am 
dat, gândeşte-te, 
iar peste vreo zece zile ne întâlnim şi discutăm. 

Nu m-am putut întâlni cu el după zece zile. în ajun el a fost 
omorât. L-au ucis cei pe care el îi dispreţuia. Omul începuse să 
conştientizeze câte ceva, s-a îndreptat către Dumnezeu, şi, cu 
toate acestea, a fost ucis. Aşa cum există legile inerţiei pentru 
corpurile fizice, ele există şi pentru corpurile spirituale. Dacă 
omul zboară cu viteză spre zid, el poate să nu reuşească să 
evite impactul chiar dacă o doreşte. 

-Aşa deci, mă adresez eu femeii, aveţi o rezervă de timp, dar 
posibilităţile sunt determinate de forţa dorinţei noastre. Cât de 
mare va fi dorinţa dumneavoastră de a vă schimba depinde de 
dumneavoastră. 

- Spuneţi-mi, cei care l-au ucis pe pacientul dumneavoastră 

vor scăpa nepedepsiţi ? 

- Evident că vor fi pedepsiţi. Cu cât au fost mai înalte 
aspiraţiile victimei 
de a se purifica, cu atât va fi mai cumplită pedeapsa ucigaşilor. 
Cred că prin 
aceasta ei şi-au schimbat viitorul şi nu numai într-o singură 


viaţă. însă dintr-un 
punct de vedere suprem ei sunt executanţi şi de aceea nu-i 
putem dispreţui şi 
condamna. Criminalul poate fi pedepsit, însă nimeni nu are 
dreptul să atenteze 
asupra sufletului său. 
Dacă sunt imperfect, nu este obligatoriu să fiu pedepsit prin 
intermediul unui alt om. Nu demult mi s-a povestit o 
întâmplare: o fată încerca să fie prima în toate. Se ocupa de 
alpinism şi pentru obţinerea titlului trebuia să mai efectueze o 
ascensiune. Vârful nu prezenta foarte mari dificultăţi. însă 
ceva o împiedica, tot timpul apăreau nişte situaţii 
neprevăzute. De parcă cineva o prevenea să nu execute acea 
ascensiune. însă ea a decis să cucerească vârful cu orice preţ. 
Şi asta în ciuda faptului că simţea că intră în conflict cu ceva 
superior. într-unui din pasaje s-a pornit o avalanşă de pietre 
absolut pe neaşteptate. Grupul se afla la loc deschis, neavând 
unde să se adăpostească. Din grup făceau parte cincisprezece 
persoane. A murit una singură, fata aceea. Mă sună un 
cetăţean dintr-un alt oraş şi-mi povesteşte o întâmplare: 
- Sunt un tip puternic şi sănătos. într-o oră pot să-mi sap 
întreaga grădină, 
dar iată că de unsprezece ani nu pot ieşi din curte. Când încerc 
să ies, mă apucă 
nişte dureri cumplite, încât trebuie să mă întorc. Plus că mă 
urmăreşte o perma 
nentă senzaţie de groază. Se poate face ceva în această 
privinţă? 
- Puneţi receptorul pe masă, ieşiţi din curte şi plimbaţi-vă 
câteva minute, j 
după care reveniţi. 
- Am plecat, mi-a strigat prin telefon. Peste cinci minute a 
revenit şi mi-a 
spus că a fost mult mai uşor. 
- Ţineţi minte. în viaţa anterioară aţi locuit în Tibet, aţi avut 
nişte calităţi 
deosebite, iar dumneavoastră v-aţi făcut un ţel din a le cultiva. 
în momentul în 
care sufletul s-a ancorat în teluric, v-a crescut trufia. Aţi putut să 
vă menţineţi 


în viaţă numai datorită jignirilor, înjosirilor, umilinţelor venite din 
partea oame 

nilor. Cu cât mai mare este umilinţa, cu atât sunt mai mari 
şansele de purificare. 

Dumneavoastră n-aţi înţeles toate acestea şi nu le-aţi receptat 
ca atare, fapt pentru 

care v-a crescut agresivitatea împotriva oamenilor. Pe oricine 
care vă jignea îl 

puteaţi ucide în mod inconştient din două mişcări. 

Din această cauză nu vă este permis să comunicaţi cu 
oamenii şi să părăsiţi casa. Renunţaţi la agresiunea împotriva 
oamenilor prin intermediul confesiunii şi rugaţi-vă pentru ca 
iubirea faţă de Dumnezeu să devină sensul vieţii 
dumneavoastră. 

Idolatria înţelepciunii 

Mai presus de Dumnezeu pot fi puse şi înţelepciunea, şi 
destinul. Dacă eu condamn un om pentru o comportare 
prostească, iraţională, are loc ataşarea de înţelepciune. Dacă 
eu condamn un grup de oameni, o organizaţie, guvernul, 
poporul, ataşamentul creşte înzecit. Dacă mă voi autoblama şi 
mă voi uri pentru faptul că n-am înţeles ceva, că nu m-am 
descurcat sau că am intrat într-o situaţie penibilă, se va 
întâmpla acelaşi lucru. Ataşarea de înţelepciune se blochează 
prin boli psihice şi tulburări ale intelectului. 

O femeie fizician m-a rugat la consultaţie să cercetez cauza 
morţii unui renumit savant sovietic. 

- El s-a considerat mai presus de Dumnezeu. Trufia sa a 
depăşit nivelul critic 
şi s-a produs blocarea prin moarte. El s-a ataşat de înţelepciune, 
dispreţuindu-i 
şi umilindu-i pe proşti. 

- Ştiţi, s-a înviorat femeia, îşi umilea şi asistenții. Am auzit că 
a fost singura 
victimă a unui accident rutier în urma unui serios traumatism 
cranio-cerebral, 
în timp ce un cofraj cu ouă care era pe bancheta din spate nu a 
păţit nimic. El 
a stat multă vreme în comă. 

Mi-a trecut prin gând că legile eticii la nivelul simţurilor pe 
care le ignorăm adeseori sunt în primul rând legile propriei 


noastre supravieţuiri. Savanţii au căutat multă vreme ceea ce 
este comun tuturor longevivilor. S-a constatat că ei au un 
raport emoţional corect faţă de lumea înconjurătoare. Toţi 
longevivii sunt oameni buni la suflet şi nu reacţionează cu ură 
sau blamare la situaţiile neplăcute, datorită unei smerenii 
interne şi a ştiinţei de a evita ancorarea în teluric şi de a nu-l 
idolatriza. Când omul este puternic lipit de cele pământeşti, el 
se poate dezice, poate trăda, adică logica trupului învinge 
logica spiritului. 

în faţa mea stă un tânăr care are o problemă destul de 
serioasă. îi explic că sufletul său s-a lipit de trufie şi de 
înţelepciune. Prin rugăciune şi căinţă reuşeşte să scape de ura 
faţă de oameni, cât şi de autoblamare. Acum a venit la mine 
pentru a doua şedinţă, însă în câmpul lui se mai văd încă 
structuri ale autoblamării. 

- N-aţi putut renunţa total la pretenţiile faţă de sine. 

- Cum să renunţ la ele dacă vina este numai a mea ? Sunt 
imperfect şi deci 
nu pot să nu mă învinuiesc. 

- înţelegeţi un adevăr simplu, îi spun eu. Perfecţiunea şi 
imperfecţiunea ne 
sunt date şi ne sunt luate. Noi nu ne putem identifica acestora. 
La nivelul fin 
orice om, indiferent cine ar fi el, este mai presus de noţiunile de 
perfecţiune şi 
imperfecţiune. Aceste noţiuni aparţin domeniului material, iar 
materia este supusă 
schimbării şi dezagregării. Dacă dumneavoastră spuneţi că 
sunteţi deştept, veţi 
simţi nu numai o bucurie exterioară, dar şi interioară. Vă ataşaţi 
de înţelepciune, 
înseamnă că vor fi situaţii în care veţi spune că sunteţi prost, vă 
veţi uri, vă 
veţi autoblama şi veţi primi pentru asta drept pedeapsă boli sau 
moarte. Omul 
este o entitate dialectică compusă din două contrarii: dintr-un 
nucleu divin, unde 
nu există noţiunile de „perfecţiune" şi „imperfecţiune", „putere" 
şi „slăbiciune", 
şi un nucleu material care, spre deosebire de primul, se 


dezagreghează în perma 
nenţă, unde noţiunile de „putere" şi „slăbiciune", „perfecţiune" 
şi „imperfec 
ţiune" îşi schimbă în permanenţă sensul. Cu cât este mai mare 
opoziţia dintre 
contrarii, cu cât aspirăm mai mult către Pământ, cu atât mai 
mult aspirăm către 
Dumnezeu şi invers. Este mult mai uşor să aspiri spre Pământ 
decât spre Dumnezeu 
şi de aceea trebuie respectat un sistem de priorităţi. Punctul de 
sprijin nu se poate 
situa între bunurile pământeşti, cele care se văd, materiale, el 
se” poate situa şi 
între bunurile nevăzute, legate de viaţa pământească. Când 
încercăm să ne fixăm 
punctul de sprijin pe ceea ce ni se pare stabil, pe ceea ce 
depăşeşte graniţele 
unei singure vieţi, pe bunurile pământeşti aparţinând nivelului al 
treilea, noi 
comitem o greşeală. 
Punctul de sprijin trebuie să-1 constituie iubirea pentru 
Dumnezeu. Numai astfel se poate ajunge la adevărata fericire. 
Cărţile mele au apărut în tiraje mari. Se transmite informaţia 
prin televiziunea centrală. Şi cu toate acestea ceva nu este de 
ajuns. Este necesar un sistem de schimbare a concepţiei despre 
lume pe care vreau să-l prezint în această carte. 
leri m-am convins încă o dată de acest lucru. A venit la mine 
dintr-un alt oraş mama unui băiat care avea o tumoare la creier. 
Situaţia era foarte complicată. 
- Aveţi o trufie enormă, îi explic eu mamei. în plus, aveţi 
tendinţa de a va 
pune înţelepciunea mai presus de Dumnezeu. După 
dumneavoastră, toată lumea 
v-a jignit fără motiv, toată lumea s-a purtat prosteşte şi 
dumneavoastră i-aţi blamat 
pe toţi, în special pe soţ. Şi soţul dumneavoastră are o trufie 
uriaşă, fapt pentru 
care, la fiul dumneavoastră, aceste programe nu doar s-au 
intensificat, ci pur 
şi simplu au explodat. Ele se blochează prin intermediul 


cancerului. Explicaţi-i 

şi soţului sistemul pe care tocmai vi l-am expus. Am să vă 
telefonez peste 

câteva zile. 

La telefon mi-a răspuns tatăl băiatului. în biocâmpul său erau 
trei paralelipipede puternice : moartea triplă, programul de 
autodistrugere. La băiat am descoperit acelaşi lucru. Tatăl este 
bâlbâit, iar aceasta îi blochează într-o oarecare măsură 
programele periculoase. 

- Trufia dumneavoastră este uriaşă, ea întrece de două ori 
limita mortală. 

Ea se blochează prin boli canceroase, epilepsie, bâlbâială, 
psoriazis. Dumnea 

voastră aveţi o blocare uşoară, cea a fiului dumneavoastră este 
dură. Aţi văzut 

intervenţia mea de la televiziune? 

- Da, şi sunt cu totul de acord cu ce aţi spus. 

- Sufletul devine trufaş dacă se leagă de ceva pământesc. 
Sufletul dumneavoastră 
s-a lipit de familie şi de un destin favorabil. Când v-au fost date 
jigniri şi certuri 
pentru blocare, dumneavoastră le-aţi dirijat împotriva propriei 
persoane. V-a 
cuprins deprimarea şi lipsa dorinţei de a trăi. Aţi trecut printr-o 
asemenea stare? 

- Da, am trecut. 

- Deprimarea este ura faţă de sine, iar ura loveşte în cap. Din 
această cauză 
vă bâlbâiţi, iar fiul are o tumoare pe creier. Trebuie să vă 
revizuiţi întreaga viaţă 
şi să vă eliminaţi agresiunea prin intermediul pocăinţei. 

- Tot ce-mi spuneţi este de-a dreptul primitiv, mi-a răspuns el. 
Aţi putea să 
vă explicaţi mai clar, mai profund? 

- Din păcate, în momentul de faţă acesta este nivelul meu cel 
mai înalt. Dar 
tot ce vă spun dumneavoastră acum le-am spus-o şi altor 
bolnavi de cancer şi 
le-a fost de ajutor. 


- Bine, îmi răspunde el, eu am elaborat o metodă proprie 
pentru tratamentul 
copilului. 


- Explicaţi-mi-o. 

- E complicat să v-o explic prin telefon. 

- Dacă la baza metodei dumneavoastră stă iubirea pentru 
dumneavoastră, 
atunci folosiţi-o. Dacă nu, atunci veţi avea probleme. Decideţi 
singur. 

- Ce să fac? mă întrebă el. 

- în neamul dumneavoastră, în şaptesprezece generaţii pe 
linie paternă există 
dorinţa de a se pune pe sine şi pe omul iubit mai presus de 
Dumnezeu şi de a respinge purificarea. Rugaţi-vă pentru tot 
neamul, pentru dumneavoastră şi pentru urmaşi. Puteţi face 
acest lucru douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. 
Atunci starea băiatului se va ameliora. Omul a fost de acord. 

19 iunie 1994. Azi este ziua Sfintei Treimi. în urmă cu două 
zile, a fost la mine o pacientă. l-am cercetat biocâmpul. 

- Ciudat. Aveţi un program puternic de distrugere a copiilor. 

Aveţi copii? 

- Da, două fete. 

Cercetez câmpul primeia. în jurul ei e un cocon, iar în exterior 
şapte hieroglife ale morţii. Un puternic program de distrugere. 
Cine o apără? Sufletele viitorilor ei copii. Acum totul e clar. Ea 
trăieşte pentru că e un om spiritualizat şi bun la suflet şi pentru 
că are o progenitură armonioasă. 

- Fetele dumneavoastră au copii? 

- Da, îmi răspunde ea. 

îi cercetez pe nepoti şi totul îmi devine clar. 

- Ce diagnostic vi s-a pus? o întreb eu. 

- Tumoare ovariană. Mi-au găsit ceva şi la stomac. Acum mi se 

fac analizele, 

îi cercetez câmpul şi apoi încep să-i vorbesc. 


- Cauzele bolilor dumneavoastră sunt simple, dar va trebui să 
munciţi mult 
cu dumneavoastră înşivă. Sufletul este mult mai greu de 
schimbat decât conştiinţa. 


Cauza bolii este următoarea: sufletul omului trebuie să fie 
orientat către Dumnezeu, 
iar conştiinţa şi trupul către Pământ. Când sufletul se lipeşte de 
Pământ, el devine 
trufaş şi agresiv. 

- Sufletul meu nu trage nici la bani, nici la alte bucurii 

pământeşti. 

- Pentru dumneavoastră banii arată altfel. Banii, pentru 
dumneavoastră, sunt 
înţelepciunea şi familia. Şi când acestea încep să vi se ia, vă 
simţiţi rău. lar 
dumneavoastră nu aţi putut accepta aşa ceva. 

Femeia mă priveşte şi încearcă să înţeleagă. Eu continuu: 

- Imaginaţi-vă o celulă a organismului care trăieşte în două 
regimuri: pentru 
sine şi pentru organism. Orice comandă a organismului lezează 
interesele personale 
ale celulei. într-un interval scurt de tirnp ele au interese diferite, 
iar într-un 
interval îndelungat interesele sunt identice. Priceperea celulei 
de a accepta o 
situaţie traumatizantă, comanda organismului adică, este un 
indiciu al sănătăţii 
acesteia. Refuzul celulei de a accepta situaţia traumatizantă o 
face canceroasă 
şi ea trebuie distrusă de către organism. 
Omul este o celulă a Universului. Priceperea omului de a 
accepta orice situaţie, orice neplăceri şi nenorociri ca fiind 
trimise de Dumnezeu este un indiciu al sănătăţii spirituale şi, în 
final, al sănătăţii trupeşti. în creştinism acest lucru se numeşte 
smerenie. Dacă omul, într-o situaţie traumatizantă, uită de 
Dumnezeu care-i purifică sufletul şi îl vede numai pe cel care îl 
năpăstuieşte, el se aseamănă celulei canceroase. Creştinismul 
numeşte acest lucru trufie şi îl consideră un păcat important. 
Orice celulă trăieşte în două regimuri, în două logici: logica 
organismului, care este primordială, şi logica proprie, care este 
secundară. 

Omului de asemenea îi sunt proprii două logici: logica 
spiritului, care îl leagă de Dumnezeu, şi logica trupului, care îl 
leagă de Pământ. Logica spiritului este întotdeauna mai presus 


de logica trupului. Când se scufundă o navă, primii salvaţi sunt 
copiii şi femeile, bărbaţii la urmă. Dacă un bărbat se repede în 
barca de salvare dând la o parte copiii şi femeile, el trebuie 
eliminat pentru a stopa procesul patologic. Când omul are 
probleme, înainte de toate i se salvează sufletul. Ca importanţă, 
sufletul reprezintă 97% şi numai trei procente le reprezintă 
trupul. Dacă trupul se aruncă înainte încercând să se salveze în 
detrimentul sufletului, acest trup este supus distrugerii. Vysoţki 
are o frază remarcabilă „Nu murim printr-o viaţă chinuită. Mai 
bine să trăim printr-o moarte cu credinţă". Trupul nostru e ca o 
îmbrăcăminte de unică folosinţă destinată unei singure vieţi, în 
timp ce sufletul se va reîncarna. Dacă el nu va fi purificat, nu ne 
vom putea reîncarna în vieţile următoare. Acesta este unul din 
motivele sterilităţii multor femei din zilele noastre. Trufia 
interioară este la linia roşie dincolo de care urmează sterilitatea, 
degenerarea întregii omeniri. 

Femeia cade un timp pe gânduri, apoi întreabă mirată: 

- Dar de ce s-au întâmplat toate acestea? 

- Dezvoltarea traversează patologia. Cunoaşterea lui 
Dumnezeu trece prin 
renegarea lui. De trei secole încoace omenirea pierde logica 
Divinului şi funcţio 
nează numai pe baza logicii teluricului. în secolul al XVII-lea, 
omenirea a creat 
forma clasică a tumorii canceroase : „Omul - stăpânul naturii". 
în traducere în 
limbajul organismului asta înseamnă: „Celula - stăpânul 
organismului". Acesta 
este principiul celulei canceroase. în prezent, structurile 
spirituale sunt atât de 
lipite de Pământ, încât omenirea poate fi salvată de la 
degenerare şi moarte numai 
prin aspiraţia multiplă către Dumnezeu. Acum omenirea trebuie 
să nutrească o 
dragoste faţă de Dumnezeu aşa cum n-a mai simţit-o niciodată. 
lar dumneavoastră 
aveţi nevoie de aşa ceva în primul rând pentru că, atunci când 
discut cu dumnea 
voastră, vi se schimbă modul de reacţie la lume, modul de 
recepţie la diferite 


evenimente, prin urmare vi se schimbă şi caracterul. întrucât 
caracterul determină 

destinul, se schimbă şi destinul dumneavoastră, cu alte cuvinte 
karma, inclusiv 

starea fizică. Să vedem ce a fost până la întâlnirea noastră. 
Desenez o scală. 

Acceptarea oricărei situaţii în proporţie de 80-100% înseamnă 
sănătate absolută, 

în proporţie de 50-80% înseamnă sănătate, pentru 20-50% - 
omul este bolnav, 

pentru mai puţin de 20% omul este grav bolnav, iar mai puţin 
de 5% înseamnă 

distrugere. în anul 1990 omenirea ajunsese la un nivel de 3%. 
Acum acest nivel 

este de 10-12%, ceea ce înseamnă că la nivelul biocâmpului 
omenirea reprezintă 

un organism grav bolnav. Până să veniţi la mine, erati pregătită 
în proporţie de 1-2% 

să acceptaţi o situaţie traumatizantă. Acum, după o discuţie cu 
mine de o jumătate 

de oră, procentajul a trecut de 50%. Dar pentru ca el să rămână 
stabil, va trebui să depuneţi eforturi. Revizuiţi-vă întreaga 
dumneavoastră viaţă. Tot ceea ce aţi considerat neplăceri, 
jigniri şi umilinţe, doar 3% din ele se justifică pentru conştiinţa şi 
trupul dumneavoastră, iar 97% reprezintă purificarea spiritului 
şi, prin aceasta, salvarea vieţii dumneavoastră. Dacă acceptaţi 
orice situaţie ca pe ceva dat de Dumnezeu, atunci explozia de 
forţe care are loc într-un asemenea caz este orientată către 
dezvoltarea dumneavoastră spirituală. Dacă nu acceptaţi, se 
naşte agresivitatea. Mai întâi ura şi blamarea celor prin 
intermediul cărora eraţi purificată, iar mai apoi autoblamarea. 
Toate acestea v-au înnegrit sufletul. Ura faţă de propria 
persoană, deprimarea, lipsa dorinţei de a trăi le-aţi transmis 
fiicelor şi nepoatelor. V-am spus la început că aveţi un program 
de distrugere a propriilor copii. Lipsa dorinţei de a trăi a unei 
femei reprezintă un program de distrugere în primul rând a 
propriilor copii. La copii însă acest program se intensifică de 
câteva ori. Uneori bunica determină într-o măsură mai mare 
decât mama concepţia despre viaţă a nepoților. La nepoată 


trufia a trecut la nivelul mortal. Ea nu poate accepta nici măcar 
în proporţie de 1 % o situaţie traumatizantă. Câţi ani are acum? 
- Zece. 
- Memoria karmică este activată la vârsta de cinci ani şi în 
perioada maturizării 
sexuale, între zece şi şaisprezece ani. în aceste momente copiii 
sunt cei mai 
vulnerabili. Anume în aceste momente părinţii se îmbolnăvesc 
cel mai des. Pentru 
a salva viaţa copiilor, părinţii primesc înapoi ceea ce le-au 
transmis. Nepoata 
poate muri, de aceea în decurs de şase luni a început să se 
dezvolte o tumoare. 
Dumneavoastră, prin pocăință, trebuie să eliminaţi toate 
supărările, acuzaţiile, 
gelozia şi lipsa dorinţei de a trăi nu numai din sufletul 
dumneavoastră, ci şi din 
sufletele copiilor şi nepoților, iar apoi şi din cele ale urmaşilor 
până la a şaptea 
generaţie. Omul plăteşte de patru ori pentru cele înfăptuite: 
pentru ceea cea 
făcut în vieţile precedente, pentru ce a făcut în viaţa aceasta, 
pentru ceea ce le-a 
transmis copiilor, pentru ceea ce le-a transmis nepoților, 
strănepoţilor şi urmaşilor 
săi îndepărtați. Cu cât agresivitatea este mai puternică, adică 
respingerea a ceea 
ce este trimis de Divinitate, cu cât mai profund ea pătrunde în 
suflet, cu atât 
mai multe generaţii sunt întinate şi cu atât mai mult şi mai 
serios va plăti omul 
pentru toate acestea. Cu cât veţi simţi o dragoste mai puternică 
pentru Dumnezeu, 
cu cât mai profund veţi înţelege că toate nereuşitele personale, 
umilinţele şi 
jignirile v-au fost trimise spre purificarea sufletului, cu atât mai 
mult se vof 
purifica sufletele urmaşilor dumneavoastră. Numai atunci i se va 
permite trupului 
dumneavoastră să se vindece. 


Atunci am mai discutat un timp şi am observat cum încetul cu 
încetul femeia devine mai maleabilă, mai liniştită. 

- Ce ziceţi, trebuie să mai continuu chimioterapia ? 

- Chimioterapia blochează efectul şi nu cauza. Puteţi continua 
tratamentul, 
dar, în acelaşi timp, trebuie să înţelegeţi că nu preparatele 
medicale vă vor face 
bine, ci ridicarea spiritului şi purificarea sufletului. 

Azi am consultat patru pacienţi. Prima femeie avea probleme 
cu fiul care ] prezenta o întârziere în dezvoltarea intelectului. Al 
doilea pacient era un tânăr ' cu leucemie. Al treilea era o fată cu 
tulburări psihice în urma unui accident rutier. Al patrulea caz 
examinat era o pereche fără copii. în toate cazurile am 
constatat unul şi acelaşi mecanism, dar care se manifesta în 
mod diferit. Problemele tuturor erau generate de aceeaşi cauză: 
dorinţa de a pune mai presus de Dumnezeu propria înţelepciune 
sau pe cea a omului iubit. Prima verigă a ataşamentului de 
teluric erau tatăl şi mama. Dacă eu îmi situez tatăl şi mama mai 
presus de Dumnezeu, în viaţa următoare voi avea parte de 
părinţi proşti, cu un comportament stupid, fără nici un pic de 
comprehensiune şi judecarea lor sau disprețul faţă de ei îmi vor 
provoca ataşamentul faţă de înţelepciune care generează cea 
mai periculoasă trufie. Banii pe care-i aveţi îi veţi putea păstra 
un an, doi, zece, dar mai devreme sau mai târziu îi veţi pierde o 
dată cu viaţa. Capacităţile şi calităţile din această viaţă puteţi să 
nu le pierdeţi, ele se pot menţine pe parcursul a trei până la 
cinci vieţi şi de aceea există ispita de a fixa punctul de sprijin pe 
acestea şi nu pe iubirea faţă de Dumnezeu. înţelepciunea este 
un capitol pe care îl poţi stăpâni mai mult de patruzeci de vieţi, 
de aceea aici ispita de a te dezice de Dumnezeu este maximă. 

Diavolul este îngerul care şi-a pus propria înţelepciune mai 
presus de înţelepciunea Tatălui. Femeia care îşi disprețuiește 
soţul, tatăl, pe oamenii proşti, imperfecţi, naşte copii care 
aspiră spre diavol şi nu spre Dumnezeu. în ultimul secol 
omenirea s-a ancorat în înţelepciune. Succesele ştiinţei, 
roadele unei activităţi conştiente au devenit valoare absolută şi 
de aceea omenirea este atrasă spre diavolism. 

- Pe linia strămoşilor dumneavoastră, ca şi pe linia soţului, îi 
explic eu unei paciente, prin disprețul faţă de cei imperfecti, 
prin supărările pe propria persoană din cauza unor situaţii 


stupide, prin ura faţă de cei care v-au înşelat, se derulează un 
puternic ataşament de înţelepciune, din care cauză trufia 
dumneavoastră este de câteva ori mai mare decât la alţi 
oameni şi, în afară de aceasta, dublată de dorinţa de a vă situa 
destinul mai presus de Dumnezeu. Din această cauză a trebuit 
să fiţi lovită în punctele vulnerabile şi, dacă aţi fi avut o 
atitudine rezonabilă, copilul nu vi s-ar fi îmbolnăvit. 
Dumneavoastră aţi văzut doar oamenii care v-au nedreptăţit, 
conectându-vă tot mai puternic regimul trupului în defavoarea 
regimului spiritului. De aceea ancorarea în teluric şi 
agresivitatea sunt mult crescute la copilul dumneavoastră. 
Pentru a-i purifica sufletul şi a salva de la moarte alţi oameni, el 
este blocat nu prin tulburări psihice uşoare sau prin 
schizofrenie, ci printr-un blocaj mult mai dur, cum este 
întârzierea în dezvoltarea intelectului. 

Sufletul, înainte de a pătrunde în trup, vede şi ştie ce se 
întâmplă cu el şi se chinuie şi suferă anterior văzând ce trup i 
se pregăteşte şi acest lucru purifică sufletul. De aceea la 
nivelurile fine ale sufletului copilului are loc un puternic proces 
reparator. Dacă îl veţi susţine, modificându-vă orientarea 
structurilor spirituale dinspre teluric spre Divin, îl veţi ajuta 
oricum pe fiul dumneavoastră, chiar dacă nu veţi observa o 
ameliorare la nivelul fizic. 

Celui de-al doilea pacient i-am explicat următoarele: 

- Şi dumneavoastră, şi mama sunteţi ataşaţi de înţelepciune, 
familie şi bună 
stare. Mama îi ura pe oamenii care o purificau. După aceea totul 
s-a convertit 
în ură faţă de sine, în lipsa dorinţei de a trăi, iar la 
dumneavoastră ancorarea 
în teluric este cu mult mai mare. Problema e că ura faţă de sine 
este ura faţă 
de propriile structuri spirituale şi o mare ameninţare a acestora, 
fapt pentru care 
ea a fost comutată în ruinarea trupului. Omul, jertfindu-şi viaţa 
de dragul altora, 
îşi omoară trupul, dar îşi purifică sufletul. Omul care se sinucide 
aduce un 
prejudiciu mai mare sufletului decât trupului. Mai întâi trebuie 
să te dezici de 


lipsa dorinţei de a trăi şi, prin pocăință, să-ţi elimini toate 
supărările îndreptate 
împotriva propriei persoane, împotriva destinului, apoi să-ţi 
elimini tot ce a stat 
la baza acestor supărări: disprețul, ura, blamarea altor oameni, 
iar după aceea 
trebuie eliminat ceea ce stă la baza agresivităţii: dorinţa de a 
pune dragostea 
pentru cele pământeşti mai presus de dragostea pentru 
Dumnezeu, neînţelegerea 
faptului că iubirea pentru Dumnezeu reprezintă fericirea 
supremă. 

- Situaţia e complicată, le explic eu părinţilor unei fetiţe 
bolnave. Dumnea 
voastră, îi spun mamei, aveţi tendinţa de a-i dispreţui pe bărbaţi 
şi de a vă pune 
înţelepciunea mai presus de orice. lar la dumneavoastră, îi 
explic tatălui, se 
manifestă dorinţa de a vă învinui în cazul nereuşitelor şi de a vă 
pedepsi pentru 
ele. Este calea cea mai spirituală, însă şi ea produce ancorarea 
în teluric. Dacă 
s-ar fi născut un băiat, el ar fi fost deprimat, bolnăvicios, dar ar 
fi putut trece 
peste toate acestea, iar perspectivele sale ar fi fost bune. 
întrucât vi s-a născut 
o fată, ea a preluat tot ce era mai rău şi de aceea nu are şanse 
să aibă copii 
care să-i trăiască. Traumatismul şi dereglările psihice i-au 
înjosit, la nivelul fizic, 
trufia şi intelectul. în măsura în care vă veţi ruga şi vă veţi 
purifica sufletul 
în mod benevol, nu va mai fi necesar ca fata să fie bolnavă. 

- Anii ei cei mai buni au fost irosiţi, îmi spuse mama fetei cu 
lacrimi în 
ochi. Ea a fost izolată şi practic nu a fost în relaţii cu nimeni. 

- Aveţi dreptate numai pe jumătate. Sufletul ei a fost atât de 
pregătit să înalțe 
şi să divinizeze omul iubit, încât, dacă ea ar fi avut această 
posibilitate, gradul 


ei de respingere a lui Dumnezeu ar fi crescut atât de mult, încât 
şi-ar fi mutilat 
structurile spirituale. Având un astfel de suflet, ea n-ar mai fi 
putut procrea şi 
ar fi avut mari probleme în viitoarele reîncarnări. Cei mai buni 
ani şi i-a dedicat 
lui Dumnezeu şi nu i-a pierdut cu prietenii. 
lată cum era înainte. Când o femeie se îndrăgostea de un 
bărbat şi îl punea mai presus de Dumnezeu, omul iubit murea 
în scurt timp. Durerea ei era atât de mare încât, dacă ea,nu se 
sinucidea, îşi dedica iubirea lui Dumnezeu şi se călugărea. în 
viaţa următoare i se dădea acelaşi soţ. Şi de această dată ea îl 
iubea nebuneşte. Forţa aspiraţiei către Dumnezeu din viaţa 
precedentă era cu mult mai mare decât iubirea faţă de soţ în 
această viaţă şi de aceea soţul nu mai murea, iar ei erau 
fericiţi. Pentru a se vindeca fiica, dumneavoastră trebuie să vă 
schimbaţi şi să vă revizuiţi şi modul de percepere a lumii. Când 
vă veţi ruga, va trebui să ştiţi un singur lucru : în timpul 
rugăciunii nu trebuie să cereţi de la Dumnezeu sănătate şi 
fericire, în timpul rugăciunii omul mută centrul de greutate pe 
dragostea pentru Dumnezeu, pentru a-şi modifica mai uşor 
structura spirituală. Cele mai importante lucruri sunt: pocăinţa, 
aspiraţia către Dumnezeu şi dorinţa de a schimba. Totul aici 
depinde mai mult de dumneavoastră decât de mine. 

Cel de-al patrulea caz, de care aminteam la început, era o 
pereche, soţul şi soţia. 

- Sufletele vi s-au lipit puternic de Pământ, fără ca 
dumneavoastră să ştiţi 
acest lucru. Orientarea dumneavoastră către Dumnezeu, care se 
manifestă prin 
bunătate sufletească, prin aspiraţia către spiritual, este mare. în 
situaţia dumnea 
voastră alţi oameni ar fi fost bolnavi şi încă destul de grav, însă, 
datorită bunătăţii 
dumneavoastră sufleteşti, sunteţi protejaţi şi, datorită acestui 
fapt, sunteţi sănătoşi., 
Dar totuşi concepţia dumneavoastră despre lume nu este 
corectă şi din această 
cauză nu puteţi avea o progenitură armonioasă, fapt pentru 


care vi s-a luat 
posibilitatea de a avea copii. 

Revizuiţi-vă întreaga viaţă, purificaţi-vă sufletele. Trebuie să 
vă previn: Când începeţi să vă purificaţi, toată murdăria karmică 
se va ridica în sus, drept care starea dumneavoastră fizică se 
poate mult înrăutăţi. Când vă veţi purifica, rugaţi-vă pentru 
viitorii dumneavoastră urmaşi, pentru că impuritatea lor vă va 
afecta şi"i va trebui să-i purificaţi. Dacă vă vor fi hărăziţi urmaşi 
cu sufletele întinate, cauza se ascunde în dumneavoastră, în 
existenţele anterioare. Aţi zvârlit cu pietre în celelalte existenţe 
şi le veţi aduna în cele viitoare. Trebuie să înţelegeţi că la 
nivelul fin nu există proşti şi deştepţi, netrebnici şi nobili, 
talentaţi şi lipsiţi de capacitate. La nivelul fin suntem egali şi la 
fel de curaţi, ca nişte rădăcini ce se întind către cel ce ne 
hrăneşte, către Dumnezeu. Şi aici totul se rezolvă numai prin 
eforturile dumneavoastră. 

Ştiam demult că acţiunea asupra unui om se reflectă şi 
asupra rudelor acestuia. Starea fizică a rudelor se schimbă 
după comunicarea cu pacientul. Dar nu m-am aşteptat să se 
modifice şi starea spirituală a omului. Pe măsură ce eu 
acumulam noi cunoştinţe, pacienţii au căpătat posibilitatea de a 
se schimba la un nivel din ce în ce mai profund. în primăvara 
anului 1994, mi s-a adresat o tânără femeie. Când i-am privit 
câmpul, acesta sugera afecțiunea canceroasă. A suferit câteva 
intervenţii chirurgicale, dar starea ei se înrăutăţea. l-am 
explicat că situaţia ei e foarte serioasă. Dacă ea nu-şi va revizui 
atitudinea faţă de viaţă, doctorii nu o vor putea ajuta. 

- Aşa mi-au şi spus: „Toată speranţa e numai în tine". 

Am discutat cu ea aproape o oră. Ea a revenit după o 
jumătate de an. Mi-a spus că nu s-a mai dus la doctor şi că se 
simte minunat. Am efectuat diagnosticarea : câmpul era curat. 
Din punctul meu de vedere, era sănătoasă. 

- Faptul că lumea pentru mine a devenit altfel îl înţeleg, dar s- 
a schimbat 
şi caracterul ambelor mele surori, deşi lor nu le-am spus nimic. 
A rămas o singură 
problemă", nepotul meu nu poate învăţa. 

- Problema e că pe linie femeiască aveţi un ataşament faţă de 
înţelepciune, 
de unde şi disprețul faţă de alţi oameni, blamarea şi ura faţă de 


cei care v-au 
înşelat, pretenţii faţă de toată lumea, chipurile toţi sunt nişte 
proşti şi se poartă 
incorect. Sora dumneavoastră, până la concepţia copilului şi în 
timpul sarcinii, 
1-a disprețuit foarte mult pe soţ şi 1-a acuzat că o înşală, că se 
poartă prosteşte, 
că nu are înţelegere pentru soţie, că nu pricepe ce-i viaţa şi aşa 
mai departe, 
în felul acesta ea şi-a ataşat fiul de înţelepciune atât de 
puternic, încât acum el 
nu mai are acces la ea. Dacă v-aţi fi schimbat la un nivel mai 
profund, s-ar fi 
purificat şi nepoţii dumneavoastră. 

O femeie fragilă cu o figură obosită şi preocupată îmi 
povesteşte despre problemele ei. 

- Totul se năruie sub ochii mei. Nu mai înţeleg nimic. Mama se 
speteşte la 
muncă, iar soţul meu, un om cu o dotare intelectuală deosebită, 
nu vrea să facă 
nimic, mai mult, ne jigneşte pe mine şi pe mama. Soacra se 
poartă oribil şi cu 
mine şi cu mama. Copiii îmi sunt nărăvaşi şi foarte greu de 
stăpânit. Nu demult 
am fost la o ghicitoare şi mi-a spus că pot muri mama şi soţul. 
Viaţa mi s-a 
transformat în coşmar, îmi spune ea cu durere în glas. 
Dumneavoastră şi mama faceţi tot ce vă stă în putinţă ca 
situaţia să fie 
normală, dar în loc să fie bine totul merge de-a-ndoaselea. Din 
această cauză 
lumea vi se pare iraţională şi inechitabilă. Am să încerc să vă 
explic în ce constau 
cauzele acestei situaţii. Când v-am cercetat câmpul, am văzut 
în el structurile 
unei colosale agresivităţi: băiatul şi fata sunt doi mici diavoli. 
Acum să vedem 
de ce s-au transformat în aşa hal sufletele lor. Femeile din 
neamul dumneavoastră, 
începând cu străbunica, şi-au considerat tatăl mai presus de 


Dumnezeu şi, pentru 
ca sufletul să nu li se depărteze şi mai mult de Dumnezeu, 
trebuiau ca ele să 
fie lipsite de bunăstare şi înţelepciune. Lor le-au fost hărăziţi taţi 
şi soţi cu aspect 
umil, cu un comportament prostesc, nişte indivizi pe care lumea 
îi numeşte 
ghinionişti. Dacă ele nu s-ar fi necăjit şi nu ar fi blamat, şi-ar fi 
purificat sufletele 
şi ar fi dat naştere unor progenituri armonioase. Ele însă au 
disprețuit, au acuzat, 
au urât şi s-au ataşat şi mai puternic de înţelepciune, de 
bunăstare. Dacă îmi 
iubesc tatăl, înţelepciunea lui şi toate avantajele legate de el 
mai mult decât de 
Dumnezeu, întrucât eu sunt o parte a tatălui meu, atunci eu 
însumi cad pradă 
ataşamentului lui şi va trebui să fiu despărţit de el. Femeile 
trebuiau lovite în 
demnitatea lor. Dacă nu veţi reuşi să vă abţineţi de la dispreţ, 
sufletul vă va fi purificat, umilindu-vă pe dumneavoastră. Dacă 
nu veţi accepta acest mod purificare, se va recurge la 
purificarea prin boală sau moarte. Mama dumneavoastr şi-a 
disprețuit, şi-a acuzat soţul, i-a purtat pică şi, prin aceasta, v-a 
întinat sufletul şi, în special, sufletele copiilor dumneavoastră. 
înainte vreme ei ar fi putut supravieţui. Acum însă e prea impur 
sufletul omenirii şi micii diavoli sunt sortiţi distrugerii. Dar, 
fiindcă întinarea le-a venit în cea mai mare parte de la bunică şi 
mamă, bunica îşi poate purifica sufletul prin moarte, iar mama 
prin năruirea destinului. Acuzându-vă în permanenţă soţul, le-aţi 
transmis copiilor programul de blamare a tatălui şi de 
îndepărtare de Dumnezeu, mutilându-le în acest fel sufletul. 

- Şi nu se poate repara nimic? întreabă femeia îngrozită. 

- Se poate. Sufletul este mai maleabil decât trupul. 

Femeia cade pe gânduri. N-o deranjez. Privesc pe 

fereastră. 

- Reiese că este în avantajul meu faptul că mă umileşte 

soacra mea. 

- Desigur. Trufia se vindecă prin înjosirea trupului, prin boală 

şi prin moarte. 


- Cred că am început să înţeleg câte ceva. Ca să purific 
sufletele copiilor 
mei, trebuie să le micşorez trufia. Pentru aceasta trebuie să 
lovesc în cauza care 
a generat-o, adică în mine şi în mama. Jignindu-ne şi înjosindu- 
ne, soţul meu, 
fără să vrea, purifică sufletele copiilor. 

- Perfect adevărat. Cu cât mai repede veţi accepta acest 
adevăr, cu atât mai 
repede vă veţi purifica sufletele şi sufletele copiilor. Şi nu va mai 
fi nevoie de umilinţă. 

- înseamnă că, dacă micuţii mei sar la oameni şi-i muşcă, 
dacă oamenii le 
zic bandiți, toate acestea sunt din cauza mea şi a mamei? 

- Desigur, îi răspund eu. 

- Bine, am să mă rog pentru iertarea blamărilor şi dispreţului 
pe care le-am 
manifestat faţă de alţi oameni şi faţă de soţ. Am înţeles că 
purtarea trufaşă faţă 
de cel umil, ura împotriva celui ce ne jigneşte înseamnă boala şi 
moartea copiilor 
mei. Dar de ce nu am voie să-mi iubesc soţul şi să-i admir 
inteligenţa? 

- Când vă iubiţi soţul prin Dumnezeu, atunci îl atrageţi spre 
Dumnezeu. Dar 
dacă vă iubiţi soţul înainte de Dumnezeu, îl îndepărtați de 
Dumnezeu, îi afundaţi 
sufletul în Pământ cu iubirea dumneavoastră şi îl faceţi trufaş. 
De aceea el 
poate pieri. 

- lertaţi-mă, dar nu înţeleg, cum poţi face rău cuiva iubindu-1? 

- Pe acest scaun stătea nu demult o altă femeie care m-a 

întrebat: 

- De ce mor toţi amanţii mei ? 

- Dar câţi au murit ? m-am interesat eu. 

- Douăzeci de oameni. 
Dumneavoastră sunteţi gata să aşezaţi omul iubit şi inteligenţa 
lui mai 
presus de Dumnezeu. Dumneavoastră aveţi foarte multă 


bioenergie şi cu asta îi 
distrugeţi. Dacă de ură te poţi feri, de iubire nu ai cum. De 
aceea iubirea 
orientată spre teluric ucide mai repede decât ura. Dacă vreţi ca 
omul iubit să 
fie sănătos, dimineaţa, când vă sculaţi, să spuneţi: „Doamne, te 
iubesc pe Tine mai mult decât pe omul iubit de pe Pământ, 
decât înţelepciunea lui şi decât orice fericire pământească pe 
care el mi-o poate da ". Apoi îndepărtați „ cleiul" prin care v-aţi 
„ lipit" de bărbaţi şi de înţelepciunea lor: aceasta înseamnă 
trufie, dispreţ şi blamare a bărbaţilor proşti. Atunci totul va intra 
în normal. 

îmi continuu dialogul cu pacienta mea şi trecem din nou la 

problema copiilor. 

- înainte mă rugam pentru sănătatea copiilor. Se pare că nu 
trebuie procedat 
astfel. în biserică însă se pun lumânări pentru sănătate. Cum 
vine asta? 

- Când aprindeţi la biserică o lumânare pentru sănătate, se 
are în vedere 
sănătatea sufletului. Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm să ne 
dea posibilitatea 
de a-1 iubi mai mult decât putem iubi fericirea pământească. 
Când i se cere lui 
Dumnezeu un avantaj material, omul nu se roagă, ci fură. lar, 
dacă cineva se 
roagă numai pentru sănătatea fizică, o face pe seama spolierii 
sufletului. Astăzi 
primiţi o copeică, iar mâine puteţi pierde o rublă. Pentru copiii 
dumneavoastră 
va fi o permanentă tentaţie de a vedea în oameni numai ceea 
ce e rău. Ei nu 
vor putea supravieţui într-un astfel de regim. învăţaţi-i în fiecare 
zi că în forul 
lor interior toţi oamenii sunt buni şi sunt în legătură cu 
Dumnezeu, că prost sau 
geniu poate fi oricine. Şi că tot ce-i viu e raţional. Să se închine 
înainte de masă. 
Prima bomboană să o dea altcuiva, iar după aceea să-şi ia 
pentru ei. învăţaţi-i 


să-i ajute pe alţii, să se gândească şi să se preocupe mai întâi 
de alţii şi după 
aceea de propria persoană. leşiţi mai des cu ei în mijlocul 
naturii. Mergeţi cu 
ei cât mai mult pe jos şi scăldaţi-i în apă rece. Daţi-le mai puţină 
carne, mai 
puţine condimente şi mai puţine mâncăruri rafinate. Nu-i 
obligaţi niciodată să 
mănânce tot din farfurie. Nu-i obligaţi să mănânce dacă ei nu 
vor. învăţaţi-i 
versuri, jocuri, teatru, muzică, tot ce distrage de la interesele 
trupeşti şi satisface 
spiritul, tot ce presupune logica întregului pentru că va fi în 
favoarea sănătăţii 
lor. în măsura în care veţi reuşi să vă schimbaţi sufletul, 
concepţia faţă de lume 
şi caracterul, în acea măsură vor fi fericiţi copiii dumneavoastră. 
Idolatria destinului 

Am fost uimit când am observat că te poţi agăța până la un 
nivel mortal de un destin favorabil. Una din pacientele mele 
avea probleme cu soţul. l-am explicat că este gata să-şi pună 
propria persoană şi familia mai presus de Dumnezeu şi, de 
aceea, prin intermediul jignirilor şi al neplăcerilor se încearcă să 
i se purifice sufletul. Ea a înţeles acest lucru, a început să se 
roage şi situaţia i s-a ameliorat. După câtva timp a trebuit să 
plece în India. Cu o zi înainte de plecare, i-am cercetat 
biocâmpul şi am văzut o imagine deprimantă: trufia i se ridicase 
la nivelul mortal. Am sunat-o. 

- Trebuie să plecaţi cu avionul, dar puteţi avea mari probleme. 
V-aţi ataşat 
prea mult de un destin favorabil. Tot timpul vă gândiţi numai la 
bunăstare. De 
ce credeţi că spunea Cristos : „Nu vă gândiţi la ziua de mâine, 
trăiţi ca păsările" ? 
Viitorul este determinat de Dumnezeu. Dacă mă agăţ de viitor, 
starea mea emoţională trece la nivelul fin şi programul meu 
intră în conflict cu programul Universului. încep să semăn cu o 
celulă canceroasă pentru care propriul program e mai presus de 
programul organismului. Programul meu trebuie să se distrugă. 
Trebuie să pierd tot ce a constituit obiectul ataşamentului meu 


în gând. lar gândurile dumneavoastră permanente în legătură 
cu un destin favorabil şi cu blamarea soţului care nu a fost în 
stare să vi-l asigure, v-au adus pe o linie periculoasă. Revizuiţi- 
vă viaţa şi rugaţi-vă! 

A doua zi a sunat telefonul. Era pacienta mea. 

- leri, în aeroport, când aşteptam cu o prietenă să urcăm în 
avion, am 
încremenit. Avionul decolase de zece minute. Au mai fost încă 
unsprezece oameni 
care au întârziat după noi. Nu mai înţeleg nimic. Aţi putea să-mi 
explicaţi ce 
s-a întâmplat? 

- Pentru această cursă s-au pregătit oameni care aveau un 
ridicat ataşament 
faţă de destin. Dumneavoastră puteaţi fi ultima picătură şi 
avionul s-ar fi prăbuşit. 

Acum nu v-aş sfătui să tindeţi către bunăstare pentru că altfel vi 
se vor lua 
sănătatea şi viaţa. 

Femeia nu m-a crezut şi nu m-a mai sunat. Peste o lună am 
sunat-o pe prietena ei care avea probleme cu copilul şi ea mi-a 
spus că nu mai vorbeşte cu persoana respectivă din cauza 
dispreţului pe care-l manifestă faţă de toţi şi de toate în 
virtutea bunăstării sale. Am continuat discuţia la telefon cu 
femeia despre problemele fiului său. „A, era să uit, a continuat 
ea, avionul la care am întârziat a avut o defecţiune serioasă şi 
echipajul a reuşit cu mare efort să evite o catastrofă." 

Femeia, care la început se jena, m-a întrebat în cele din urmă: 

- Pot să mă deochi cu mare uşurinţă. E de ajuns să spun că 
totul e bine, 
că imediat se năruie totul. Nu mi-aţi putea explica ce-i cu asta? 

- V-aţi ancorat într-un destin favorabil, v-am mai spus-o. Este 
de ajuns să 
vă bucuraţi, că acest ataşament creşte brusc. Şi pentru ca 
sufletul să nu vi se 
întineze, tot ceea ce vă bucură trebuie să se năruie. 

Deprimată, femeia îşi dă mâinile în lături. 

- Bine, şi ce-i de făcut? 

- Ştiţi de ce scuipă omul când se teme să nu deoache ceva? 
Scuipatul este 


un semn de dispreţ. De aceea când spuneţi: „Tfu, tfu, tfu..." vă 
îndepărtați 
de bunăstare şi, prin asta, vă echilibraţi. 

Când vă închinaţi înainte de masă, respingeţi bunăstarea 
pământească. Prin mâncare există pericolul unei puternice 
ancorări. Faceţi ceea ce făceau oamenii mai înainte. Dacă aveţi 
o bucurie, mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru ea, adică primul 
sentiment de bucurie daţi-l lui Dumnezeu şi atunci nu vă veţi 
ataşa de nimic, iar pentru purificarea sufletului nu va fi nevoie 
să se năruie tot ceea ce-i pământesc. Ne vine foarte greu să 
înţelegem că dragostea orientată mai întâi către Pământ şi apoi 
către Dumnezeu ucidt. Ea ne lipeşte sufletul de Pământ şi-l 
schilodeşte. Şi totul începe cu schimbarea nevinovată a 
orientării. La iubire şi ataşament încep să se adauge ura şi 
ciuda. Noi nu dăm atenţie acestor lucruri, iar ele sunt un semn 
că teluricul predomină. 

Am observat în ultimul timp că pacienţii nu mă mai înţeleg. 
Am scris prima carte pentru a putea comunica mai uşor cu 
pacienţii, pentru că informaţia depăşea limitele obişnuitului. De 
fiecare dată sunt nevoit să simplific şi să comprim informaţia. 
Una din paciente m-a întrebat: 

- Am înţeles că ciuda, ura, gelozia provoacă un rău şi că 
trebuie să mă închin 
pentru ca acest rău să dispară. Dar spuneţi-mi ce înseamnă 
ataşamentul faţă de 
destin, cum te poţi ataşa de destin? 

- Să zicem că există o mobilă care vă place. Există un 
apartament care vă 
place. Există o maşină care vă place. Toate acestea constituie 
natura nevie. Există 
un telefon care vă sâcâie şi pe care îl urâţi. Dacă prin 
intermediul stărilor emotive 
vă ataşaţi de o maşină frumoasă, la nivelul fin vă ataşaţi de 
toată natura nevie. 

Astfel, în viaţa dumneavoastră intervin sute de situaţii diferite, 
legate de propriul 

corp. Toate aceste situaţii sunt reunite prin noţiunea de „destin'" 
şi se închid la 

nivelul corpului dumneavoastră. Dar dumneavoastră aveţi un 
destin nu numai pe 


Pământ, ci şi pe alte planete, în alte lumi. Există destin de un 
rang mult mai 

înalt care cuprinde peste patruzeci şi nouă de reîncarnări 
diferite atât în acest 

Univers, cât şi în altele. Destinul este o entitate reală numai la 
nivelul câmpurilor. 

Am spus că prin intermediul agresivităţii ne ataşăm de teluric. 
Am să vă dau 

câteva exemple ca să înţelegeţi cum se poate ataşa omul de 
destin. 

Primul exemplu. în iunie 1994, am ţinut o conferinţă la Riga. 
Am venit la microfon, am privit auditoriul şi mi-am început 
expunerea. în acest timp, mi s-a aşezat o muscă pe nas. Când 
am alungat-o, s-a aşezat pe microfon. După aceea, iarăşi pe 
faţă. Am încercat să iniţiez un dialog, însă fără succes. Musca se 
rotea în preajma mea. Am încercat s-o prind de câteva ori, dar 
nu asta era problema. Sala începuse să râdă şi eu de asemenea. 
Nici o situaţie nu-i întâmplătoare. M-am uitat la nivelul fin să 
văd ce-ar fi putut s-o determine. Am constatat că prezint un 
ataşament faţă de un destin favorabil care se poate traduce prin 
„de-ar fi bine totul". Am încetat să mai dau atenţie muştei, am 
început să mă rog şi să mă purific. Structura câmpului s-a 
modificat, musca a fost atrasă de florile care stăteau alături şi, 
pe parcursul întregii conferinţe, a fost pe undeva prin preajmă, 
lipsindu-mă de sentimentul mulţumirii. 

Al doilea exemplu. Eram la baia de aburi. Toţi plecaseră şi am 
rămas singur. Mi-a venit să scuip. M-am gândit: „Şi ce-i cu asta? 
". Era o încălcare a legilor, ataşamentul faţă de destin, adică 
dorinţa de a pune destinul favorabil mai presus de iubirea 
pentru Dumnezeu. Asta se cheamă „a scuipa pe alții" numai să- 
mi fie mie bine. Omul începe să-şi însuşească acest principiu şi, 
la început, totul pare a fi în ordine, dar trec anii şi programul 
coboară în straturile fine ale sufletului, unde omul comunică nu 
cu Pământul, ci cu întregul Univers. lar aici nu mai există 
iertare. Vindecarea se produce prin năruirea destinului. 

Al treilea exemplu. Un tânăr a suferit un accident. Un grav 
traumatism cranio-cerebral, o puternică depresie, un noian de 
neplăceri în viaţă, iar la baza tuturor se afla ataşamentul faţă de 
un destin favorabil pe care el 1-a adus dintr-o altă existenţă şi 
care i-a fost transmis de părinţi. La început se supăra şi-i acuza 


pe acei oameni care-i produceau neplăceri, iar după aceea a 
fost cuprins de tristeţe, de o stare depresivă pentru că 
programul de ură s-a întors împotriva sa. Ura se naşte în cap şi 
se blochează prin traumatizarea capului, fapt pentru care ela 
suferit un traumatism cranio-cerebral. El îşi putea salva viaţa 
numai mulţu-mindu-i lui Dumnezeu pentru orice neîmplinire a 
destinului său. 

Trebuie să înţelegeţi că ajutorul acordat altora este una din 
metodele de purificare a karmei şi, cu cât ajutorul este mai 
dezinteresat, cu atât mai repede se purifică şi karma, adică 
dispare ataşamentul de fericire pământească. 

Al patrulea exemplu. La Riga, când am fost pentru conferinţă, 
am văzut un grup de oameni lângă o maşină care arsese. 
Impactul cu un obstacol de beton a fost atât de puternic, încât 
maşina s-a rupt în două. Motorul a fost aruncat la vreo douăzeci 
şi cinci de metri în faţă. Am fost întrebat care era cauza 
accidentului. 

Am cercetat câmpul celui care murise. Erau acolo două 
ancorări: în semeţie şi într-un destin favorabil. S-a ancorat în ele 
din cauza dispreţului pentru alţi oameni şi din cauza aroganţei 
sale. 

Am să vă povestesc încă două cazuri. O femeie m-a rugat să-i 
văd fiul. Avea picioarele schiloade. Picioarele sunt în legătură cu 
destinul. Boala bloca un puternic ataşament faţă de destin. 
Părinţii se supărau pe cei care le creau neplăceri, le-a dispărut 
dorinţa de a mai trăi când aceste neplăceri s-au înmulţit. 
Ancorarea băiatului în fericirea pământească şi într-un destin 
favorabil a devenit atât de puternică, încât el n-ar fi fost în stare 
să recepţioneze neplăcerile venite din partea oamenilor şi a 
propriului său destin. înseamnă că le va primi în microdoze, dar 
permanent. Anume o asemenea înjosire pe linia destinului 
generează boala, iar blocarea nu are loc într-o formă dură, ci 
începe, ca şi întâmplarea mea cu musca, prin tot felul de 
fleacuri. 

Un pacient din America mi-a povestit situaţia sa care 
seamănă mai mult cu o anecdotă. 

Sunt un ghinionist cronic, îmi spunea el. Aştept, de exemplu, 
cu soţia în 
staţia de autobuz. Autobuzul trebuie să sosească după cinci 
minute, însă el nu 


apare nici după cinci, nici după zece, nici după douăzeci. Soţia 
îmi spune: 

„Pleacă mai încolo, altfel autobuzul nu va veni niciodată". Cum 
am plecat din 

staţie, autobuzul a venit. Şi astfel de lucruri mi se întâmplă des. 
Dacă stau la 

rând la magazin, aparatul de marcat se strică exact înaintea 
mea. 

L-am cercetat să văd despre ce e vorba şi i-am spus: 

- Sunteţi un om fericit. La dumneavoastră ancorarea în destin 
este deasupra 
nivelului mortal, dar, pentru că sunteţi un om spiritualizat şi bun 
la suflet, sunteţi 
temperat nu cu biciul, ci cu mici bobârnace destul de mult timp. 
Un om dur 
şi agresiv primeşte foarte repede, în loc de bobârnace, bice. 

- Fata mea are epilepsie, îmi povesteşte o femeie. Am dus-o 
pe la toţi 
profesorii, însă fără nici un rezultat. 

Cercetez structurile câmpurilor fetiţei. Sufletul ei este ataşat 
de bani şi de un destin favorabil. Ca rezultat, se derulează un 
foarte puternic program de autodistrugere, care se blochează 
prin epilepsie. Ea nu vrea să mai trăiască, cu toate că 
problemele cu banii şi cu bunăstarea nu au apărut încă. Cauza 
agresivităţii împotriva propriei persoane este agresivitatea 
mamei orientată împotriva altor oameni. 

- Aţi avut multe neplăceri în legătură cu banii şi 
bunăstarea ? 

- -Da, desigur, îmi răspunde ea. 

- l-aţi urât, i-aţi disprețuit şi i-aţi condamnat pe cei care v-au 

înjosit în acest sens ? 

-Da. 

- Agresivitatea dumneavoastră, acumulată împotriva altor 
oameni, în fiica 
dumneavoastră se dezvoltă împotriva propriei persoane. 
Purificaţi-vă sufletul 
dumneavoastră şi pe cel al fetei. Explicaţi-i că ea trebuie să 
respecte trei reguli. 

Prima: când ea are multe bunuri pământeşti şi totul îi merge 
bine, nu trebuie 


să-i dispreţuiască pe oameni şi să se uite la alţii de sus, nu 
trebuie să-i înjosească 
prin cuvânt, prin gând şi prin faptă pe oamenii lipsiţi de aceste 
avantaje. A doua: 
să nu se supere, să nu dispreţuiască şi să nu-i condamne pe 
acei oameni prin 
intermediul cărora Dumnezeu o va înjosi în privinţa bunurilor şi 
a bunăstării. 
A treia: să nu se supere şi să nu dispreţuiască întreaga lume 
atunci când îi va 
fi rău. Cu alte cuvinte, să se închine pentru ca, purificându-şi 
sufletul prin 
suferinţe fizice şi spirituale, să nu ucidă iubirea din ea prin 
cuvânt, prin gând 
sau prin faptă. 

- Spuneţi-mi, de ce puneţi cuvântul înaintea gândului? Doar 
gândul este 
primordial. 

- Cuvântul pronunţat are întotdeauna două aspecte : 
cuvântul-cauză a gândului 
Şi cuvântul-urmare a gândului. în Biblie se spune: „La început 
a fost cuvântul 
Şi cuvântul a fost al lui Dumnezeu, şi cuvântul a fost 
Dumnezeu". 

Un bărbat, care întâmplător a intrat în vorbă cu mine, s-a 

interesat: 

- Am două probleme: am căzut în patima alcoolului, iar fata 
mea nu vede 
bine cu un ochi. Din ce cauză? 

- Cauza este aceeaşi. Sufletul vă este ancorat într-un destin 
favorabil, adică, | 
dacă pentru dumneavoastră cel mai important lucru este să vă 
realizaţi intenţia, 
iar pe celelalte nu daţi doi bani, atunci dumneavoastră vă 
ancoraţi în propria 
bunăstare. Dacă distrugeţi soarta cuiva pentru a vă fi mai bine, 
vă veţi ancora 
dublu. în existenţele trecute i-aţi strivit pe alţii, iar în existenţa 
aceasta vă striviţi 
pe dumneavoastră. lar ca răspuns, aţi disprețuit. Dispreţul se 


transformă rapid 

într-un program de autodistrugere. Anume acest program aţi 
încercat să-l închideţi 

cu ajutorul alcoolului. La fiica dumneavoastră însă, programul de 
autodistrugere 

este mult mai mare, pentru că tendinţa de a condamna şi de a 
dispreţui este mai 

ridicată. De aceea, ea va avea fie o formă gravă de narcomanie, 
fie o infirmitate, 

fie o epilepsie şi alte dereglări ale funcţiilor creierului, sau 
scăderea acuităţii 

vederii şi a auzului. Este prima etapă de blocare a 
autodistrugerii. Dacă veţi reuşi 

să vă educați corect fiica, să-i transmiteţi simţământul că orice 
forme ale fericirii 

pământeşti sunt numai un mijloc şi că sentimentul iubirii este 
sfânt şi intangibil 

în sufletul ei şi în sufletele altor oameni, numai atunci nu veţi 
mai avea probleme. 

Idolatria părintelui spiritual 

în ultimul timp, au început să se releve tot mai clar cauzele 
care provoacă cele mai grave boli. Orgoliul, care a trecut 
dincolo de linia roşie şi care provoacă situaţii traumatizante, 
refuzul comandamentelor Universului au drept consecinţă boli 
din ce în ce mai grave. Acest lucru se întâmplă pentru că 
orgoliul omenirii şi agresivitatea subconştientă au crescut 
brusc în ultimele decenii. Noi toţi suntem pasagerii unui tren 
care ne duce în prăpastie. Sufletul devine trufaş atunci când se 
ancorează în teluric. Cu cât teluricul este mai subţire, mai 
spiritualizat, cu atât este mai uşor să te ancorezi în el. De 
aceea, teluricul de nivelul trei, cum îl numesc eu (capacităţile, 
calităţile sufleteşti, înţelepciunea şi destinul), este nevăzut, 
însă o sursă permanentă de alimentare a trufiei şi omul care 
încearcă să se îndepărteze de el nu poate înţelege că şi 
acestea sunt tot teluric. 

Unul dintre cele mai periculoase ataşamente este 
ataşamentul faţă de înţelepciune. Prima verigă este tatăl. „Tatăl 
meu este cel mai bun, cel mai deştept, iar toţi ceilalţi îi sunt 
inferiori." lată primul pas spre boală. Prin intermediul dispre- 
tului, trufiei şi supărărilor, care atestă dorinţa omului de a pune 


teluricul mai presus de iubirea pentru Dumnezeu, ne ataşăm de 
tată şi de înţelepciunea lui, j iar mai târziu punem mai presus de 
Dumnezeu propria înţelepciune. 

Nu demult am cercetat religiile lumii din punctul de vedere al 
ancorării înl teluric. Am constatat că religiile nu blochează 
ataşamentul faţă de părintele spiritual şi faţă de înţelepciunea 
sa. înseamnă că toate religiile, orientându-1 pe om către 
Dumnezeu, prezintă în acelaşi timp un curent subteran: o 
ancorare tot mai puternică în teluric, care se intensifică în 
ultimul timp. încetul cu încetul, am înţeles despre ce e vorba. 
Deci toate religiile slăbesc pentru a lăsa locul unei noi 
progenituri, unei religii care va deveni ştiinţă, un nou mod de 
gândire, în care ştiinţa şi religia se reunesc. întrucât ancorarea 
în înţelepciune nu este blocată, în ultimul timp trebuie să 
intensifice tendinţa diavolismului, fiindcă diavolul este îngerul 
care s-a dezis de Tatăl, de Dumnezeu, acuzându-l de lipsă de 
înţelepciune. De ce totuşi în religie nu este închis ataşamentul 
faţă de înţelepciune ? Pentru că toate religiile se bazează pe 
credinţă. Credinţa este veriga care îl uneşte pe om cu acela care 
a creat religia, adică părintele spiritual. De aceea, dorinţa de a-l 
pune pe părintele spiritual mai presus de Dumnezeu nu se 
blochează, iar din moment ce nu se blochează sub aspect 
spiritual, acest rol îi revine vieţii. Dorinţa de a pune pe părintele 
spiritual şi înţelepciunea sa mai presus de Dumnezeu va duce în 
mod inevitabil la condamnarea părintelui spiritual şi a 
înţelepciunii sale, fapt pentru care luda a trebuit să-1 trădeze pe 
lisus Cristos. Şi Cristos ştia şi înţelegea că luda nu este vinovat. 
Dar ceea ce Cristos nu a putut da prin concepţie el a dat prin 
intermediul situaţiei. Situaţia a arătat că învinuirea părintelui 
spiritual de un comportament irațional atestă o dorinţă ascunsă 
de a-l pune pe părintele spiritual şi înţelepciunea lui deasupra 
lui Dumnezeu şi acest lucru duce la trădare şi moarte. Nu 
întâmplător luda s-a spânzurat. Informaţia expusă în Biblie dă o 
blocare indirectă a unei tendinţe extrem de periculoase - dorinţa 
de a pune părintele spiritual şi înţelepciunea sa mai presus de 
Dumnezeu. Cristos spunea: „Numai prin mine veţi ajunge la 
Tatăl meu". Prin intermediul părintelui spiritual intrăm în contact 
cu Divinitatea. Este greu să-ţi aşezi tatăl şi mama după 
Dumnezeu, dar e cu mult mai greu să faci acest lucru cu 
părintele spiritual. Orice religie, condamnându-i pe cei care nu 


acceptă ideile emise de întemeietorul acesteia, se ataşează tot 
mai puternic de el şi de înţelepciunea sa. 

în ultimele decenii, ancorarea omenirii în trufie şi înţelepciune, 
ca şi dorinţa de a-l pune pe părintele spiritual mai presus de 
Dumnezeu a crescut considerabil. Este greu de înţeles că 
înţelepciunea mea, concepţia mea despre lume, mintea mea, 
toate acestea nu sunt eu. Ele mi-au fost date şi îmi vor fi luate. 
Anume această legătură: înţelepciunea, familia, banii, destinul 
favorabil sunt blocate prin epilepsie, schizofrenie, diabet, astm, 
cancer, boli cardiovasculare. Aceste gânduri îmi vin în minte 
când îl privesc pe băiatul care stă în faţa mea. Este slăbuţ şi are 
ochii mari, albaştri. Seamănă mai degrabă cu un înger decât cu 
un copil. Are sarcom. Nu demult, am încercat să vindec o fetiţă 
care suferea de aceeaşi boală, dar ea a murit. Am avut deseori 
insuccese. Ori nivelul meu nu era suficient de ridicat, ori părinţii 
nu înțelegeau câte ceva şi nu voiau să acţioneze asupra lor 
înşişi, ori bolnavul trebuia deja să se nască, dar într-un alt loc 
sau pe o altă planetă, ori el, într-o existenţă trecută, a săvârşit 
ceva care trebuia ispăşit numai prin boală şi moarte. încerc să 
văd ce pot schimba. Pentru mine lucrul cel mai important e să 
înţeleg cauza bolii. Privesc câmpul băiatului şi văd clar 
hieroglifele morţilor multor oameni în câmpul lui. în sufletul 
băiatului este o agresivitate colosală împotriva oamenilor. El va 
ucide chiar şi pentru cea mai mică jignire. Dacă este prezentă o 
enormă agresivitate, înseamnă că există un spaţiu mare de 
ancorare a sufletului în teluric. 

- Priviţi, le explic părinţilor, agresivitatea subconştientă mai 
mare de 220 de unităţi este periculoasă pentru Univers. 
înseamnă că, dacă agresivitatea subconştientă depăşeşte acest 
nivel, omul este supus distrugerii sau unei puternice blocări a 
acestei agresivităţi. La dumneavoastră, mă adresez eu mamei, 
agresivitatea subconştientă are 200 de unităţi, iar la soţ 210, 
adică aproape de linia roşie. lar la copii, tot ceea ce avem bun 
sau rău în noi se amplifică. Fiul dumneavoastră are la 
agresivitatea subconştientă 560 de unităţi. Asta înseamnă fie 
moarte, fie o puternică blocare. Am să vă explic în alţi termeni. 
Orice comandă a organismului atinge interesele celulei şi o 
traumatizează în prezent. însă în perspectivă acţionează în 
beneficiul celulei. Repet mereu că, dacă celula primeşte şi 
execută majoritatea comenzilor organismului, ea este 


sănătoasă. Dacă execută mai puţin de 50% - începe să 
provoace rău organismului şi, ca urmare, se îmbolnăveşte. Dacă 
procentul este mai mic de 5%, celula este supusă distrugerii. 
Acum, când stau de vorbă cu dumneavoastră, vi se schimbă 
modul de receptare a lumii şi are loc o ameliorare. Să vedem 
cum era dimineaţa: eraţi gata, îi spun eu mamei, să acceptaţi 
doar în proporţie de 5% o situaţie traumatizantă. La 
dumneavoastră, mă adresez tatălui, acest procent era tot de 
5%, dar la fiul dumneavoastră de minus 100%. Asta înseamnă 
că celula nu numai că nu vrea să recepţioneze comenzile, dar 
încearcă să-şi subordoneze întregul organism, adică are 
tendinţa de a face lumea înconjurătoare malignă. Pentru a se 
purifica sufletul, acest proces se transferă asupra corpului. 

Agresivitatea crescută în suflet este rezultatul unei puternice 
ancorări în teluric. La dumneavoastră amândoi, sufletul s-a lipit 
de corp, adică de trufie, înţelepciune, bani şi bunuri materiale, 
de un destin favorabil. înseamnă că, absolut fără nici un motiv, 
oamenii trebuiau să vă provoace neplăceri pe linia destinului, să 
vă înjosească în privinţa banilor şi bunurilor materiale, în 
privinţa înţelepciunii şi trufiei. Dar, întrucât dumneavoastră nu 
aţi înţeles că era cea mai uşoară formă de purificare, 
dumneavoastră, drept răspuns, i-aţi urât cumplit, v-aţi supărat 
şi i-aţi condamnat. Supărările şi ura condensate au pătruns în 
profunzimea sufletului şi, mărindu-se, au trecut la fiu, din care 
cauză el este bolnav. El a primit asemenea părinţi pentru că în 
viaţa anterioară a avut un destin minunat şi bunuri materiale şi 
a fost un om foarte înţelept. El a început să-i dispreţuiască pe 
cei proşti şi imperfecţi, pe cei care şi-au distrus destinul printr- 
un comportament incorect. Sufletul lui s-a ancorat în toate 
acestea într-atât de mult, încât în această viaţă el trebuie să 
piardă totul pentru a şi-l purifica. Din această cauză i s-a dat o 
boală lungă şi chinuitoare. 

Cu cât sufletul este desprins mai încet de Pământ, cu atât mai 
multe şanse are el să se purifice. Noi nu numai că suntem 
bolnavi, dar şi îmbătrânim din aceeaşi cauză. lată ce trebuie să 
faceţi: să nu vă mai condamnaţi în nici un fel părinţii, în special 
tatăl, sub aspectul înţelepciunii; să vă cereţi iertare de la 
Dumnezeu pentru că înţelepciunea dumneavoastră şi cea a 
părinţilor aţi aşezat-o mai presus de iubirea pentru Dumnezeu ; 
revizuiţi-vă întreaga viaţă şi atitudinea dumneavoastră faţă de 


orice situaţie. Supărarea, invidia, compătimirea, blamarea, 
legate de neînţelegerea lumii, v-au ataşat de înţelepciune. Mai 
întâi revizuiţi-vă de câteva ori viaţa, ridicaţi-vă deasupra dorinţei 
de a vă aşeza calităţile sufleteşti mai presus de iubirea pentru 
Dumnezeu, apoi renunţaţi la agresivitate, la ataşamentul faţă de 
bunurile materiale, faţă de destinul favorabil. Cereţi-vă iertare 
pentru faptul că iubirea faţă de cele pământeşti vă este mai 
mare decât cea pentru Dumnezeu, că aţi transmis-o urmaşilor 
dumneavoastră până la cea de-a 17-a spiţă, pentru faptul că aţi 
respins purificarea care v-a venit prin înjosire, umilinţă, 
înşelăciune şi dumneavoastră, ca răspuns, v-aţi supărat şi 
pentru faptul că acest lucru l-aţi transmis urmaşilor şi pentru 
acel rău pe care l-aţi pricinuit prin aceasta. Băiatul trebuie să se 
roage şi să-l iubească pe Dumnezeu mai mult decât orice pe 
lume. Băiatul trebuie să ştie că toată lumea este inteligentă şi 
că tot ceea ce se întâmplă trebuie luat ca ceva trimis de 
Dumnezeu, indiferent cum ar fi fost. 

- Spuneti-mi, cât la sută reprezintă şansele de succes? 

- Această întrebare ar trebui să v-o puneţi singuri. Acum totul 
depinde de 
dumneavoastră. 

A doua zi, ei au venit la mine. Câmpul băiatului s-a ameliorat 
considerabil. Au rămas însă două straturi puternice. Acestea 
erau ancorarea în teluric, din cauza pretențiilor faţă de părinţi, şi 
karma sufletelor viitorilor urmaşi. l-am spus că trebuie să se 
roage pentru a-şi purifica sufletul. Cineva mi-a spus mai târziu 
că mama s-a întrebat cu lacrimi în ochi: „Oare chiar să ajute 
toate acestea?". 

în timpul diagnosticării s-a relevat un moment foarte 
important care m-a ajutat să înţeleg de ce multe boli sunt 
incurabile. Când vorbeam cu părinţii, câmpul băiatului a devenit 
curat şi ancorările au fost anulate. Eu însă m-am obişnuit cu 
faptul că trebuie să analizez zeci de tipuri de ancorare. 
Cercetând parametrul iubirii băiatului, am văzut cum acesta 
urcă febril şi imediat cade. Ceva îl ţinea, şi încă ceva puternic. S- 
a dovedit că erau urmaşii lui în societate şi în omenire. Ciudat, 
băiatul părea lipsit de karma societăţii şi omenirii. Pentru a-l 
vindeca, trebuia vindecată societatea şi omenirea, ceea ce 
practic era incurabil. 


Cauza se afla în tatăl său. Mi-am amintit de principiul ancorării 
în teluric: ne ancorăm în tot ceea ce condamnăm. Dacă tatăl 
sau mama condamnă societatea sau omenirea, ei îşi ataşează 
urmaşii de karma societăţii şi a omenirii şi urmaşii vor ispăşi 
nu numai propria karmă, dar şi păcatele întregii omeniri. După 
cum am stabilit, una din cauzele principale ale hemofiliei o 
reprezintă această tendinţă. Dacă un om îl condamnă pe altul, 
asta este o unitate de agresivitate. Dacă el condamnă un grup 
de oameni şi societatea, sunt mii de unităţi. Dacă el consideră 
omenirea imperfectă şi cufundată în păcate, acest lucru este şi 
mai periculos. Blamarea unui grup de oameni, indiferent dacă 
sunt homosexuali, narcomani, criminali, sectanţi, alte popoare 
şi state, provoacă o explozie de ură la urmaşi şi se blochează 
fără milă în Univers. 

Copiii care prezintă programe de distrugere a societăţii şi 
omenirii de obicei nu supraviețuiesc. Am întâlnit nu demult o 
situaţie paradoxală pe această temă. Am fost rugat să consult 
o femeie care a plătit recent o mare sumă de bani ca să-şi 
vindece câinele. La consultaţie i-am explicat că, salvând viaţa 
câinelui, şi-a salvat propria viaţă pentru că ea prezenta un 
puternic program de distrugere a bărbaţilor, care acţiona în 
principal asupra dulăului. Acesta avea o şansă de supravieţuire 
de 2-3%, însă femeia, încercând să-1 salveze, îşi închidea 
propriile programe de agresivitate. 

Au urmat la consultaţie nişte părinţi al căror fiu suferea de o 
boală gravă a sângelui. Când i-am cercetat câmpul, am rămas 
surprins. Era acolo ceva mult mai rău decât orice boală 
canceroasă. Cel mai tare m-a mirat însă că motivul bolii sale îl 
constituia destinul societăţii şi al omenirii. De aici îi venea 
boala, pentru că în sufletul său era un puternic program de 
distrugere a unui grup de oameni şi a întregii omeniri. Aşa 
punându-se problema, dacă eu n-aş fi apucat să-l vindec pe 
băiat, el ar fi avut puţine şanse de supravieţuire. Nu-mi venea 
să mă ocup de el, nu eram pregătit pentru o asemenea treabă 
şi am hotărât să-mi fac o favoare. Le-am spus părinţilor o 
sumă minimă pentru tratament, ceva mai mare decât cea pe 
care a cheltuit-o femeia pentru vindecarea câinelui său şi le- 
am spus că şanse de reuşită sunt doar 20%. Ei mi-au spus că 
se vor gândi pe hol, dar au plecat fără să-şi ia rămas bun. 


Comportamentul părinţilor băiatului bolnav m-a mirat 
întrucâtva, dar, după aceea, am înţeles că ei n-au nici o vină. 
Probabil că nu aveam voie să tratez acest copil. Am ajuns la 
metode şi parametri noi de câte ori m-am aflat într-o situaţie 
fără ieşire. Aici trebuia fie să refuz să-l ajut pe bolnav, fie să 
creez noi instrumente de clarviziune. 

Cu totul recent am găsit rezolvarea unei importante 
probleme. Era o enigmă pentru mine de ce într-un caz are loco 
ameliorare puternică, iar în altul, în aceeaşi boală, efectul este 
minim. Am observat mai târziu că acest fapt este legat -de 
programul distrugerii tatălui. Pe plan bioenergetic, eu sunt un 
părinte spiritual pentru pacientul meu şi programul de 
agresivitate împotriva tatălui fie se întoarce | împotriva 
pacientului, producându-i suferinţe fizice, fie câmpul meu se 
închide şi eforturile sale îşi pierd efectul. S-a dovedit că, pe 
lângă eforturile personale, 1 omul îşi găseşte punctul de sprijin 
şi în structurile câmpului meu. 

în faţa mea stă o fată despre problemele căreia am povestit 
deja. Dorinţa de i a pune munca, prestigiul, destinul favorabil 
mai presus de Dumnezeu include programul distrugerii propriilor 
copii. l-am explicat cum trebuie să se închine şi ce trebuie să 
facă pentru a se ameliora situaţia. Dar situaţia nu s-a ameliorat. 
Deci, încă există un motiv serios pe care nu am reuşit 
deocamdată să-l găsesc. Dacă nu-1 voi găsi, totul va fi în zadar. 
Cercetez din nou structurile câmpurilor şi văd un puternic 
program de distrugere a copiilor. Aici trebuie de meditat. Voi 
face o mică paranteză. 

Mulţi vor să-şi însuşească metoda mea. Logica este 
aproximativ aceasjq_i/„El fna învaţă cum sWintr'UrTcâmpurile 
informaţionale, mă învaţă să văd structurile Icare influenţează 
destt ml şi bolile” eu pătrund acolo, obţin cunoştinţe şi înţelep- 
ciune şi încerc să trate”. Problema este însă că, la nivelul fin, eu 
încep să văd atunci când_ încep să în“ leg. Particularitatea 
metodei mele constă în faptul că înţelegerea e mat importantă 
decât vizualizarea. Să intri în structurile fine şi să le vezi 
înseamnă doar 5%, iar 95% reprezintă munca de conştientizare. 
Concepţiile cu care pătrund în câmpurile informaţionale dau 
posibilitatea selecţiei şi o colosală economie de forţe. Am să 
explic cum am ajuns la conştientizarea mecanismului înţelegerii. 
să ne imaginăm o lovitură aplicată unei pietre şi, conform legii a 


IH-a a lui Newton, reacţiunea la această lovitură. în organismul 
viu, aceste procese decurg puţin mai altfel. Excitaţia mecanică 
se transformă in excitație nervoasă, răspunsul vine puţin mai 
târziu. Cu cât este mai mare intervalul de timp dintre excitație şi 
reacţie şi cu cât mai slabă este reacţia externă, cu atât mai 
multă energie fizică intră în cea nervoasă. Din copilărie dorinţa 
de a înţelege, de a conştientiza ceea ce se întâmplă a fost mai 
mare decât dorinţa de a da răspuns unei situaţii. începând de la 
vârsta de 10 ani, mă inhibam când eram bătut, -nu mă puteam 
apăra. Toată energia născută în relaţiile cu lumea 
înconjurătoare o orientam în mod conştient nu în afară, ci în 
interior. Contactam lumea exterioară din ce în ce mai puţin 
emotiv. Dar din ce în ce mai mult mi se aprindea dorinţa de a 
înţelege şi a cunoaşte lumea. De obicei, pornirile interioare se 
opresc şi omul începe din nou să reacționeze la lumea 
exterioară. Insă această stare interioară mi-a plăcut atât de 
mult, încât am hotărât să nu renunţ niciodată la ea. Rămânea o 
problemă: cum să reacţionez la lumea exterioară. Soluţia era 
una singură - să lucrez concomitent în două regimuri. 

Şi acum să ne întoarcem la pacienta mea. Ataşamentul faţă 
de image, de serviciu, de destin nu se anulează, şi nu se 
anulează nici programul de distrugere a copiilor. înseamnă că e 
vorba despre veriga posterioară, trebuie căutată cea anterioară. 
încerc să elaborez o schemă pe care am început s-o folosesc nu 
demult Şi îi explic: 

- Ancorarea puternică în teluric generează agresivitatea şi 
boala. Dar la baza tuturor ancorărilor în teluric există prima 
verigă de bază. Aceasta reprezintă tatăl Şi mama. De ei depinde 
viaţa copilului, existenţa lui. Ispita de a aşeza tatăl şi niama mai 
presus de Dumnezeu este cea mai mare. Anume din această 
cauză Cristos, prin principala sa învăţătură, bloca această 
tendinţă: „lubeşte-L pe Dumnezeu mai presus de tatăl tău, de 
mama ta, de fiul tău". Dacă eu îl aşez pe tată mai presus de 
Dumnezeu, atunci şi pe mine mă aşez mai presus de 
Dumnezeu, pentru că eu sunt o parte a lui. înseamnă că pe 
omul iubit, pe soţia mea, casa în care îmi trăieşte familia, 
maşina, vila le pun, de asemenea, mai presus de Dumnezeu. 
Sursa împământenirii stă în aceea că iubirea pentru mamă şi 
tată este mai puternică decât pentru Dumnezeu. Dacă îl pun pe 
tată mai presus de Dumnezeu, atunci, pentru a stopa această 


tendinţă periculoasă, el trebuie să mă nedreptăţească, să mă 
jignească, să se despartă de mine. Dacă în această viaţă îmi 
divinizez tatăl, în viaţa următoare îl voi avea tot pe el, dar de 
data aceasta el va fi un golan, un şnapan, un beţiv, adică un om 
care se va comporta în aşa fel, încât să excludă divinizarea lui. 
Dacă eu nu l-am condamnat, nu m-am supărat pe el, nu l-am 
disprețuit, înseamnă că m-am purificat şi am închis prima verigă 
a ancorării în teluric. Dar, dacă eu l-am condamnat, m-am 
supărat, l-am urât, am declanşat prin asta programul ancorării 
în teluric şi mă voi agăța acum de tot ceea ce-i pământesc de 
câteva ori mai puternic. Mă voi desprinde de cele pământeşti 
prin intermediul bolilor, traumatismelor, nefericirii. De aceea, 
bolile noastre încep cu condamnarea părinţilor şi supărările 
împotriva lor. 

- Spuneţi-mi, supărarea pe mamă este la fel de periculoasă ca 

şi pe tată? 

- Când vă supăraţi pe mamă, agresivitatea dumneavoastră 
subconştientă este 
mai mică, pentru că mama v-a născut şi v-a hrănit la sânul ei. 
Rezerva de iubire 
şi bunătate nu va permite supărării să pătrundă în interior. Tatăl 
este mai îndepărtat 
în planul fizic, dar mai apropiat în cel spiritual. De aceea 
blamarea lui este mult 
mai periculoasă, iar disprețul şi tmfia faţă de tată datorită 
calităţilor lui sufleteşti 
şi înţelepciunii generează cea mai puternică ancorare în teluric. 
Ataşamentul faţă 
de înţelepciune se blochează la copii prin schizofrenie, 
oligofrenie, epilepsie, 
cancer. Diavolul este îngerul care s-a dezis de Tată, considerând 
că el a creat 
în mod nechibzuit lumea, adică şi-a pus propria înţelepciune mai 
presus decât 
cea a lui Dumnezeu. 

- lată deci, îi spun eu fetei, în neamul dumneavoastră, pe linie 
maternă, în 
decursul a trei generaţii a existat dorinţa de a-1 situa pe tată 
mai presus de 
Dumnezeu şi refuzul purificării sub forma înjosirilor şi umilinţelor 


pornite de 
la el. Aceasta este o sursă puternică a ancorării dumneavoastră 
în teluric. 

- Mama se supăra foarte mult pe tatăl ei. Pe tatăl meu nu-l 

tin minte. Ce să fac? 

- Mama dumneavoastră se supăra nu numai pe tatăl ei, dar şi 
pe soţ când 
era însărcinată, de aceea trebuie să-şi ceară iertare. lar la 
dumneavoastră programul 
de distrugere a tatălui se declanşa când vă supăraţi pe alţii. 
Problema e că 
învățătorul dumneavoastră sau şeful de la serviciu, în privinţa 
bioenergiei, vă 
pot fi părinţi spirituali, iar, când vă supăraţi pe ei, vă activaţi 
programul distructiv. 
In 1990, vi s-a trimis o încercare pentru închiderea acestui 
program. Dumnea 
voastră n-aţi depăşit-o şi de aceea sunteţi bolnavă acum. 

- Da, îmi amintesc, dă fata din cap. M-am despărţit de 

prietenul meu. 

- Vedeţi dumneavoastră, îi explic, dacă omul iubit are un 
contact puternic 
cu Dumnezeu, din punct de vedere bioenergetic vă este părinte 
spiritual. Problema este că programul de distrugere a părintelui 
spiritual este un program de distrugere a soţului şi a propriilor 
copii. Imaginaţi-vă că îmi urăsc tatăl, iar soţia mea este 
însărcinată. înseamnă că eu sunt tată şi propriul meu program 
mă va ucide. Soţul, în timpul sarcinii, este, în acelaşi timp, şi 
tată. Prin urmare, supărarea pe soţ, pătrunsă în interior este un 
program de distrugere a tatălui, soţului şi copiilor. A propriilor 
dumneavoastră copii. Dacă dumneavoastră aţi fi trecut cu bine 
prin acea încercare şi n-aţi fi manifestat agresivitate împotriva 
lui şi a dumneavoastră, aţi fi închis programul de distrugere a 
tatălui şi a propriilor copii. Dar, întrucât nu aţi depăşit-o, nu 
numai că n-aţi închis acest program, ci, dimpotrivă, aţi întinat 
sufletul urmaşilor dumneavoastră până la a şaptea generaţie. 
Acum trebuie să vă rugaţi nu numai pentru dumneavoastră şi 
strămoşii dumneavoastră pe linie maternă, dar şi pentru toţi 
urmaşii. 


- Spuneţi-mi, întreabă fata, ziceaţi că am un program 
distructiv împotriva 
copiilor din cauza serviciului şi a image-ului, iar acum spuneţi că 
programul este 
legat de supărarea pe tată. Cum să înţeleg toate astea? 

- în primul rând, şi într-un caz şi în celălalt, este vorba aici de 
repudierea 
lui Dumnezeu şi, prin urmare, de repudierea viitorilor copii. în al 
doilea rând, 
în existenţele trecute aţi avut un destin favorabil, o situaţie 
bună în societate, 
munca şi capacităţile veneau din partea tatălui, şi toate aceste 
verigi sunt legate 
între ele. Dacă trageţi de o verigă, le veţi mişca pe toate. 

- Dar dacă eu îl iubesc pe Dumnezeu prin omul iubit? 

- Tot ce este pământesc este o parte a Divinităţii, aşa cum 
celula canceroasă 
este o parte a organismului, numai că în ea sunt inversate 
priorităţile. Cristos 
de ac” eea spunea că a venit să-l despartă pe frate de soră, pe 
soţ de soţie. Fără 
Onouă gândire, să vezi concomitent într-un singur om şi 
teluricul, şi Divinul, 
este foarte complicat. Una din laturi va învinge: sau teluricul, 
sau Divinul. 

Cititorul îşi poate crea impresia că eu primesc informaţiile 
foarte uşor. Nu este deloc aşa. O informaţie nouă o poţi obţine 
numai după parcurgerea unei încercări. 

Odată, m-a abordat o cunoştinţă care avea mari datorii. l-am 
explicat că prezintă un ataşament faţă de un destin favorabil şi 
faţă de bani şi că de aceea 
1 s-a complicat atât de mult situația. M-a rugat s-o ajut şi 
pentru aceasta a trebuit 
să mă limitez în privința banilor şi a bunăstării. La exterior am 
acceptat acest 
lucru cu uşurinţă, însă în interior lucrurile au început să scârţie. 

A trecut câtva timp şi am înţeles încă o dată ce înseamnă 
mecanismul karmic. Am constatat că prezint aceleaşi 
ataşamente, numai că ele erau situate adânc în interior şi au 
ieşit la suprafaţă atunci când eu am hotărât în mod conştient să 


*nă înjosesc în privinţa banilor şi a destinului favorabil. Dacă vi 
se solicită ajutorul, lucrul nu este deloc întîmplător: cedând 
bogăţia materială, primiţi în schimb bogăţia spirituală. 

După ce m-am purificat, am decis că treburile ei vor merge pe 
făgaşul cel i mai bun, pentru că biocâmpul meu era un fel de 
punct de sprijin pentru încercările ei de a se ridica. Dar situaţia 
nu s-a schimbat. Ea continua să aibă neplăceri. 

- Câmpul dumneavoastră este izolat de al meu şi vă este greu 
să vă ridicaţi 
pentru că aveţi un program de distrugere a părintelui spiritual, 
iar eu din punct 
de vedere bioenergetic vă sunt un astfel de părinte. Dacă 
dumneavoastră v-aţi 
blamat tatăl sau un om care merita respect, atunci programul 
de distrugere a tatălui 
şi a părintelui spiritual fie se întoarce îndărăt şi vă face rău, fie 
câmpurile se 
izolează şi îmi vine mult mai greu să vă ajut. în 1962, vi s-a 
declanşat un program 
de distrugere a tatălui şi a soţului. Soţul vă era în acelaşi timp şi 
părinte spiritual. 

- Ce tot spuneţi? ripostează femeia. El era un beţiv, ce părinte 

spiritual! 

- Dar acest lucru nu este un indiciu. Cel mai adesea, un beţiv 
este mai 
spiritualizat decât unul treaz. El bea pentru că punea femeia 
iubită şi relaţiile 
cu ea mai presus decât Dumnezeu şi, când relaţiile se alterau, îi 
pierea pofta 
de viaţă. Programul de autodistrugere îl bara prin beţie. 

- Da, confirmă femeia, el spunea că numai eu îl pot salva. Eu 
l-am scos 
mulţi ani din situaţii dificile. După aceea, am obosit. 

- Vedeţi despre ce este vorba, îi explic eu. în existenţele 
trecute, el avea o. 
inteligenţă imensă, a avut foarte mulţi bani şi un destin 
excepţional. Dumneavoastră 
v-aţi ataşat de acest lucru foarte mult, punând înţelepciunea lui 
şi tot ce era legat 
de el mai presus de iubirea pentru Dumnezeu. Şi înţelepciunea 


dumneavoastră, 

situaţia dumneavoastră materială le-aţi pus mai presus de 
Dumnezeu. în acest 

caz, pentru a fi salvată şi pentru a vă purifica, v-a fost dat tot el, 
dar, de data 

aceasta, umil în privinţa banilor, a inteligenţei şi a destinului 
favorabil. Salvându-1 

pe el, vă salvaţi pe dumneavoastră, fără să ştiţi acest lucru. 
Trăgeaţi de el să-l 

aduceţi pe linia de plutire, dar, în forul dumneavoastră interior, 
adeseori îl dispre- 

ţuiaţi. Blamându-l pe soţ, manifestându-vă nemulţumirea faţă 
de situaţie, v-aţi 

lipit sufletul de un destin favorabil, de bani şi peste 30 de ani a 
trebuit să plătiţi 

pentru toate acestea şi aţi plătit destul de mult. Blamarea 
imperfecţiunii este 

periculoasă pentru sănătate. Rugaţi-vă, revizuiţi-vă viaţa şi 
atunci şansele dumnea 

voastră vor creşte. 

Ne-am despărţit, iar eu mergeam şi mă gândeam ce se poate 
întâmpla cu omul care îşi disprețuiește tatăl din cauza 
înţelepciunii, a banilor şi a destinului favorabil. Mi-am amintit de 
Biblie şi în acest moment mi-a devenit clară întreaga situaţie 
legată de răstignirea lui lisus Cristos. Prima verigă este 
renegarea lui Dumnezeu şi ataşamentul de cele pământeşti: 
există dorinţa de a-1 pune pe tată mai presus de Dumnezeu, 
iubirea faţă de înţelepciune, de bunurile materiale şi de destin 
să fie puse mai presus de iubirea pentru Dumnezeu. în viaţa 
ulterioară, pentni a fi purificaţi, ni se dă un tată înjosit în ceea ce 
priveşte înţelepciunea, banii şi destinul favorabil. Dacă noi nu-l 
vom trăda, nu ne vom dezice de el, nu-1 voi» blama, sufletul 
nostru se va purifica şi contactul cu Dumnezeu se va intensifica 
îl 


dacă ne vom dezice, aceasta înseamnă şi renegarea lui 
Dumnezeu, iar acest lucru îl vom răscumpăra prin 
traumatisme, boli şi moarte. 

lisus Cristos trebuia nu numai să dea o informaţie care să 
determine destinaţia strategică a omenirii. El trebuia să 
izbăvească omenirea de ataşamentul faţă de teluric şi de 
dependenţa crescută faţă de acesta. Acest lucru putea fi atins 
prin distrugerea a tot ceea ce era pământesc în el însuşi. El 
trebuia să fie înjosit în corpul său fizic şi l-au răstignit; el 
trebuia să fie umilit în înţelepciunea sa, în ceea ce priveşte 
banii şi destinul favorabil şi el a fost lipsit de toate acestea. 
Acest lucru bloca ancorarea în fericirea pământească şi făcea 
ca informaţia să nu fie periculoasă. Dar nu ajungea numai 
atât. Trebuia dat un exemplu de relaţie corectă cu propria lui 
situaţie. luda 1-a acuzat pe lisus pentru o comportare 
incorectă în legătură cu înţelepciunea şi banii. Amintiţi-vă 
scena cu porumbul. De aceea sufletul său s-a lipit de bani şi 
înţelepciune şi, ca rezultat, el a sfârşit prin a se sinucide. 
Cristos înţelegea că nu luda era problema, ci imperfecţiunea 
înţelegerii lumii. Petru s-a dezis de trei ori de Cristos din cauza 
unui destin favorabil şi a ispăşit acest lucru prin propria sa 
răstignire. în filosof ia orientală, mărimea spiritului se realiza 
prin distrugerea a ceea ce era pământesc. în creştinism, 
mărimea şi puterea spiritului şi posibilităţile fizice pe care le-a 
manifestat lisus Cristos s-au modificat printr-o profundă 
înjosire a tot ce era pământesc. Acceptarea acestui lucru nu 
permitea să identifici mărimea spiritului cu mărimea fizică şi 
astfel să curmi dezvoltarea. 

Când se năruie ceea ce e pământesc, la omul care şi-a fixat 
drept punct de sprijin aceste lucruri pământeşti apar două 
dorinţe: să se agate şi mai puternic de ceea ce se năruie, 
manifestându-şi agresivitatea, şi, dimpotrivă, să se îndepăr- 
teze de acestea, tinzând către Dumnezeu. în funcţie de 
alegerea sa depinde viitorul său şi al copiilor săi. 

Cu pacienţii vorbesc dur, câteodată nepoliticos. La mine încă 
nu e închis 
programul idolatriei părintelui spiritual şi de aceea, dacă nu îi 
voi îndepărta, 
ei se vor ataşa de mine ca de orice lucru pământesc. Ispita de 
ataşare faţă de 


mine, de a mă pune mai presus de Dumnezeu, este de câteva 
ori mai puternică 
şi de aceea mult mai periculoasă. îi mulţumesc pentru acei 
oameni care s-au 
îndepărtat de mine, pe care i-am dezamăgit. di 

Este foarte greu să nu faci un idol din cel care te salvează. 
Foarte greu este, i de asemenea, să înţelegi că el nu are nici un 
merit, că el nu este decât un executant | prin intermediul căruia 
sunt salvaţi oamenii. Dacă mă port dur, iar pacientul nu \ mă 
condamnă, ştiu cu precizie că el va scăpa de probleme. 
Nădăjduiesc că | sistemul meu se va dezvolta în aşa fel, încât 
să nu trebuiască să recurg la diferitei exemple şi artificii pentru 
a salva un om. 

O pacientă prezintă o problemă în afara standardului - 
dedublarea personalităţii, îi analizez câmpul şi văd pronunţate 
semne ale idolatriei unui alt om. Dorinţa de a-l pune pe 
părintele spiritual mai presus de Dumnezeu este uriaşă, fapt 
cu care mă întâlnesc pentru prima oară. Idolatrizarea 
propriului tată, ca şi a părintelui spiritual, faţă de care se 
ataşează sufletul nostru, câtă vreme omul este o parte a 
acestuia, generează propria idolatrie. Daca îmi pun tatăl sau 
părintelg_şrjiritual mai presus de Dumnezeu, tendinţa de a-mi 
pune propria persoană mai presus de Dumnezeu se 
conectează automat. Se intensific2- -frufia Ca urmare a 
neacceptării unei situaţii traumatizante care constituie Voința 
Creatorului. Dacă se depăşesc limitele normale, apare 
agresivitatea care atrage după ea o serie de probleme. La 
această femeie viitoarele bon-şi moartea sunt blocate prin 
dedublarea personalităţii, care îi înjoseşte trufia. Trebuia 
elucidat de unde venea această idolatrie a părintelui spiritual. 
în urmă cu doi ani, femeia a intrat într-o şcoală ezoterică 
bazată pe învăţătura. unui gânditor care murise de mai bine 
de o sută de ani. ii cercetez structurile spirituale. Biocâmpul 
nu-i suficient de pur. Din păcate, acesta este neajunsul tuturor 
celor care intră în contact cu înalta ştiinţă şi au mentori 
evoluaţi, proveniţi din alte lumi. Apare dorinţa de a pune 
dragostea faţă de învăţător, sursajnfor-maţiei, mai presus de 
iubirea pentru Dumnezeu. Acest lucru este greu de depăşit. 
Cercetez biocâmpurile membrilor acestei şcoli şi văd mari 
probleme. Femeia confirmă informaţiile mele. 


- Da, eu am plecat de la ei. Oamenii au început să spună 
una şi să facă alta. 
Acum devine clar de ce apar şi dispar repede multe şcoli 
ezoterice. Rezerva 
strategică vitală a grupului este determinată de puritatea 
structurilor spirituale 
, ale fondatorului acestuia. Cu cât este mai prețioasă 
informaţia pe care o obţine 
omul, cu atât mai mare este tentaţia lui să se ataşeze de sursă. 
Numai un număr 
mic de individualităţi se pot ridica deasupra acestei condiţii şi 
îşi pot păstra 
armonia sufletească. Cum rămâne însă cu ceilalţi care primesc 
informaţia prin 
intermediul acestui om, dar nu au puterea să simtă că trimisul 
Divinităţii nu 
trebuie pus mai presus de Dumnezeu? După toate aparențele, 
aici rămâne o 
| singură cale de ieşire: cel care transmite informaţia trebuie să 
se autoproclamg» 
„ Dumnezeujjentru a nu devia orientările oamenilor. Probabil că 
anume pentru 
acest motiv Cristos s-a proclamat Dumnezeu. Sau omul trebuie 
să jieclare că a 
| primit informaţiaHe la Dumnezeu printr-un contact 
persoriâTşi, prin urmare, se 
| decuplează automat ae la acţiunea aetransmiterFa 
informaţiei. LaTTivelul conştien- 
JTuluTnu există şi nu poate exista ceva absolut şi imuabil. 
Conştientul este în 
legătură cu învelişul fizic şi este supus unei demolări 
permanente. De aceea, o 
dată cu dezvoltarea omenirii are loc o schimbare permanentă a 
formelor şi 
concepţiilor în privinţa a ceea ce este omul, a locului său în 
lume, a modului" 
de a ajunge la Dumnezeu, a ceea ce este şi cine este 
Dumnezeu. 
Idolatrizarea părintelui spiritual, sursa informaţiilor, 
reprezintă dorinţa de absolutizare a adevărurilor obţinute de 


conştiinţă, adică de a face forma incasabilă, imuabilă. Acest 

lucru duce la anchilozarea şi degradarea conştiinţei. Pentru 

ca acest lucru să nu se întâmple şi să nu apară degradarea, 
perioadele credinţei absolute în Dumnezeu au alternat cu 
perioadele de ateism. Prima perioadă a concurat la 
acumularea informaţiei. Cea de a doua, la valorificarea 
acesteia prin demolarea ritualurilor formale şi a tradiţiei, 
adică, prin destrămarea formei, conţinutul se purifica. Acum, 
când s-a accelerat procesul de dezvoltare, spirala a devenit 
dublă. 

Contrariile se reunesc nu într-un interval îndelungat de timp, 
ci într-unui redus. Fiecare om poate fi credincios şi ateu în 
acelaşi timp. Filosofii spuneau întotdeauna că la început 
contrariile nu se unesc pentru că reuniunea lor înseamnă 
neutralizare, iar mai târziu acest lucru devine posibil, are loc 
reconcilierea contrariilor. în realitate, contrariile întotdeauna au 
stat împreună. Acest lucru determină intervalul de timp al 
reunificării lor. Dezvoltarea în Univers înseamnă lărgire: tot mai 
multă materie, tot mai mult spaţiu şi mai mult timp. înseamnă 
că, pe de altă parte, trebuie să aibă loc comprimarea structurilor 
spirituale, adică pentru acelaşi interval de timp o cuprindere tot 
mai mare de evenimente, şi atunci, ceea ce înainte era 
ireconciliabil se reuneşte şi dă un puternic impuls pentru 
dezvoltarea ulterioară. 

Fetiţa pe care mi-au adus-o părinţii în braţe are o boală gravă 

- poliomielită. 

- La dumneavoastră amândoi în familie, şi pe linie maternă, şi 
pe linie paternă, 
există dorinţa de a pune tatăl şi mama mai presus de 
Dumnezeu. De aceeavi 
s-au dat nişte părinţi care trebuie să vă înjosească, să se poarte 
dur cu dumnea 
voastră sau, dimpotrivă, să se înjosească singuri, să se poarte 
nedemn pentru 
a nu mări ancorarea sufletului dumneavoastră în teluric. lar 
dumneavoastră, în 
loc să acceptaţi situaţia, aţi urât, v-aţi supărat, i-aţi blamat. 
Fetiţa are deja un 
imens program de distrugere a părinţilor. Anume acest program 
constituie prima 


verigă a ancorării în teluric şi le trage pe toate celelalte după ea. 
Amintiţi-vă 

toate momentele când i-aţi blamat pe părl.iţi şi v-aţi supărat pe 
ei şi cereţi-vă 

iertare că aţi transmis toate acestea fetei şi urmaşilor ei până la 
a şaptea spiţă, 

pentru ca răul pe care l-aţi pricinuit să se anuleze. Fiica 
dumneavoastră este o 

verigă ce îi reuneşte pe ascendenţii dumneavoastră, pe 
dumneavoastră şi pe 

descendenţi. înseamnă că trebuie tratat întreg neamul, 
rugându-vă pentru sufletele 

strămoşilor, pentru dumneavoastră şi pentru urmaşi. 

Vreau să vă povestesc cum am ajuns la parametrul 
agresivităţii subconştiente. Considerând că agresivitatea poate 
fi doar conştientă, nici nu mă gândeam că, în timp ce conştiinţa 
este orientată spre trup şi cerinţele acestuia, subconştientul 
este orientat spre Univers şi Dumnezeu. Aveam un singur 
parametru al agresivităţii Şi, pornind de la el, încercam să 
determin caracterul şi comportamentul omului. Totul ar fi fost în 
regulă, dar odată m-a sunat o femeie şi m-a rugat să o las să-mi 
expună situaţia ei. lată ce mi-a povestit. 

- Un coleg de clasă i-a oferit fiului meu spre vânzare un 
spray cu gaze, dar 

el a refuzat să-l cumpere. Colegul a venit la noi acasă, şi-a pus 
nişte papuci de pâslă, a intrat în sufragerie şi i-a pulverizat 
gazul băiatului în faţă. Când băiatul s-a prăbuşit la podea, 
colegul a scos dintr-un pachet un topor înfăşurat în cârpe şi a 
început să-l taie, fapt pentru care l-am internat pe fiul meu în 
spital. Anchetatorul 1-a întrebat pe adolescent de ce şi-a adus 
cu el papucii de pâslă, iar el i-a răspuns: „Ca să-l pot tăia mai 
uşor". Psihiatrii l-au declarat sănătos, dar nimeni nu a putut 
explica din ce cauză a făcut toate astea. 

Am cercetat biocâmpul infractorului şi am constatat plin de 
uimire că prezenta o agresivitate foarte scăzută. Tot sistemul 
parametrilor mei s-a năruit într-un singur minut. Dar, fiind încă 
din copilărie foarte încăpățânat, nu fac o singură încercare, ci 
sute, şi de aceea am continuat să caut cauza. Am înţeles că 
trebuie introdus parametrul agresivităţii interne, subconştiente. 
Acesta a fost hotărâtor. Cu alte cuvinte, subconştientul ne 


dirijează conştiinţa, şi nu invers. Eu am spus că motivul se află 
în interior, în profunzime şi nu m-a interesat cum s-a comportat 
atacatorul. 

- Problema e că era un tip absolut liniştit şi neagresiv. Şi ce 
este mai important, 
părinţii lui sunt oameni deosebit de respectabili. Am cercetat 
biocâmpul şi am 
spus că motivul se află într-un grad considerabil în tatăl 
adolescentului, pentru 
că ura şi blamarea altor oameni el nu le exterioriza, ci le 
ascundea în suflet şi 
toate acestea le-a transmis fiului. 

Femeia mi-a mulţumit şi a închis telefonul. Am ieşit din casă 
la plimbare şi am simţit de parcă ceva s-ar fi prăvălit asupra 
mea. Senzaţia era ciudată. Cercetând, am înţeles că era sufletul 
tatălui infractorului. 

Mergeam şi mă gândeam că oamenii nu-şi dau seama că ura, 
chiar dacă ar părea întemeiată, împotriva unui individ sau a 
unui grup începe să crească 'şi să acţioneze împotriva tuturor, 
ne schilodeşte sufletele şi-i transformă pe copiii noştri în ucigaşi. 
Zâmbim la exterior., nu lăsăm să transpară nimic, iar în interior 
urâm şi blamăm fără să înţelegem că acest lucru ne schilodeşte 
şi pe noi, şi pe urmaşii noştri. 

în urmă cu doi ani, a venit la mine un om care avea 

limfogranulomatoză. 

- Situaţia dumitale e serioasă, i-am spus eu. Am să-ţi explic 
unde greşeşti 
în modul tău de înţelegere a lumii. Mereu îţi cauţi un idol, 
divinizezi ceea ce-i 
pământesc. Pentru început, trebuie să înţelegi că trebuie să tinzi 
către Dumnezeu. 

Nu regreta trecutul, nu te teme de prezent şi de viitor. 

A venit la tratament după câteva zile. l-am cercetat câmpul: 

- Câmpul dumitale e curat. 

După câtva timp, nodulii limfatici au revenit la normal. 

- Mă uit la dumneata ca la Dumnezeu, mi-a mărturisit el. 

- în nici un caz să nu faci asta. Nu poţi face din mine un 

idol. 

Când ne-am întâlnit mai târziu, mi-a spus: 


- Nu te-am făcut idol. Situaţia s-a schimbat, a început să mă 
privească de sus. Nu demult acestui om au început să-i 
crească nodulii limfatici şi el a venit din nou la mine. 
- Tu în mine l-ai văzut pe Dumnezeu, iar eu ţi-am interzis în 
mod categoric 
acest lucru şi n-am avut dreptate. Tu trebuie să-1 vezi pe 
Dumnezeu dincolo de 
învelişul meu pământesc. Şi nu numai în mine, ci şi în fiecare 
om. 
M-a sunat după o săptămână. Nodulii au revenit din nou la 
normal. 
- Ce credeţi? Câţi Avatare sunt pe Pământ? mă întreabă 
conlocutorul meu. 
- Pe unul l-am văzut de curând, îi răspund eu. Un tânăr de 
nouăsprezece 
ani, cu o uriaşă tumoare canceroasă la gât, cu epilepsie şi 
conştiinţa tulburată, 
în viaţa anterioară el a fost ceea ce numim Avatar. însă el s-a 
ataşat de misiunea 
sa. Putea fi purificat doar dacă ar fi fost înjosit pe linia misiunii 
sale. Trebuia 
să fie jignit nu de către un singur om, ci de societate şi omenire. 
Şi el a început 
să se supere pe întreaga lume. în această viaţă, pentru ca 
agresivitatea lui să 
nu ucidă omenirea, a fost protejat prin intermediul bolilor. El a 
murit de curând. 
Cu cât sufletul este mai înălţat şi mai pur, cu atât mai multe 
eforturi trebuie 
să depună ca să se întrupeze în teluric, să dezvolte o logică 
pământeană. lar, 
dacă nu se afundă în teluric, evoluţia se opreşte, iar spiritul se 
anchilozează. De 
aceea Avatarele de ieri sunt bolnavi şi schilozi. Noţiunea de 
„Avatar" a apărut 
în India, ca şi noţiunea de castă. Dacă există suflete absolut 
pure, care nu vor 
mai fi întinate, înseamnă că trebuie să fie suflete care nu vor 
atinge niciodată 
puritatea absolută şi nu se vor ridica la nivel de Avatar. De 


aceea ele trebuie 
împărţite în caste. 

Este uşor să-l vezi pe Dumnezeu în Duhul Sfânt. Când o 
femeie iubeşte un bărbat spiritualizat, acest lucru o înalţă. Când 
însă o femeie iubeşte un neisprăvit, un ticălos, este greu de 
imaginat că acest lucru o purifică şi o înalţă şi mai mult. 

Ceea ce-i pământesc, fie că-i întinat sau e pur, reprezintă 
nişte învelişuri subţiri în spatele cărora se ascunde Divinitatea. 
Sfântul Duh este o linie dreaptă orientată în jos. Dar linia 
dreaptă, indiferent în ce direcţie ar fi ea orientată, înseamnă 
moarte. Ceea ce-i viu se dezvoltă sinusoidal. Cu cât este mai sus 
nivelul Avatarului care salvează omenirea, cu atât mai multe 
chinuri pământeşti trebuie să primească pentru ca, prin 
intermediul puternicului său nivel spiritual, să ridice şi să 
dezvolte cel mai de jos nivel al teluricului. 

- Nu puteţi să renunţaţi la disprețul faţă de cel care v-a 
nedreptăţit, îi explic 

eu unui pacient, pentru că nu simţiţi că el este un executant pe 
care-l dirijează 

Divinitatea. Pretindeţi de la alţii un comportament adecvat şi 
consideraţi că 

oamenii trebuie să se poarte cu dumneavoastră aşa cum vă 
purtaţi dumneavoastră 

cu ei. Dar oamenii nu reacţionează la comportamentul 
dumneavoastră, ci la 

structura dumneavoastră interioară, altfel spus, comportarea lor 
este inadecvată 

frecvenţei structurilor dumneavoastră spirituale. Cum vă 
comportaţi acum repre 

zintă concomitent şi un fapt din viitor. Comportamentul şi stările 
dumneavoastră 

emoţionale de acum vor determina profunzimea caracterului şi 
relaţiile dumnea-voastră în viitor. Fapta întăreşte şi concepţia 
corectă, şi pe cea greşită şi, dacă dumneavoastră consideraţi că 
sentimentul de iubire se naşte pe Pământ, atunci faptele 
dumneavoastră vor intensifica o concepţie greşită despre lume. 
Dar, dacă veţi înţelege că persoana iubită o iubiţi după 
Dumnezeu, atunci faptele dumneavoastră vor corespunde unei 
concepţii corecte. 


La baza fiecărei fapte stă o anumită concepţie. Dacă veţi 
considera că iubirea se naşte pe Pământ, țelul dumneavoastră 
suprem vor fi bunurile pământeşti. Ţelul dumneavoastră va fi 
acolo unde se naşte sentimentul de iubire. Dacă veţi înţelege că 
sentimentul iubirii este generat numai de Dumnezeu şi ni se dă 
numai pentru a-l mări şi a-l restitui, dacă veţi conştientiza şi 
veţi simţi că sentimentul iubirii nu este proprietatea voastră şi 
că nu aveţi dreptul să dispuneţi de el, numai atunci vi se va 
permite să aveţi parte de o mare fericire pe Pământ. 

Discut cu un pacient şi încerc să scap de senzațiile neplăcute 

şi chinuitoare. 

- Atrecut deja un an de când mă ţineţi sub observaţie şi 
încercaţi să mă 
vindecaţi. Rezultatul este nul, deşi timp de un an am făcut tot 
ce mi-aţi spus. 

Are vreun sens să continuăm? 

încerc cu febrilitate să găsesc un cuvânt care să-l ajute, şi nu 
să-i dăuneze. Dacă el se va dezice de drumul pe care a pornit, 
va fi o catastrofă pentru el. încep să-i vorbesc fără grabă: 

- Indiferent dacă se schimbă sau nu starea dumneavoastră 
fizică, trebuie să 
înţelegeţi un singur lucru : a dispreţui şi a blama până şi pe cei 
mai de jos oameni 
înseamnă boală. Pentru ca să vă vindecaţi trebuie să vă 
intensificaţi contactul 
cu Dumnezeu şi să acumulaţi sentimentul de iubire. Haideţi să 
vedem ce vă 
împiedică. V-aţi închinat mult şi aţi lucrat asupra 
dumneavoastră, dar n-aţi făcut 
ceea ce era mai important - nu _y-aţi schimbat caracterul. 
Rugăciunea începe să 
acţioneze atunci când ea este întărită de fapte. Puteţi să vă 
închinaţi un milion 
de ani, dar, dacă veţi continua să trăiţi ca înainte şi dacă nu veţi 
întreprinde 
nişte acţiuni concrete, nişte paşi în direcţia schimbării 
caracterului, nimic nu vă 
va putea ajuta. Asta în primul rând. în al doilea rând, nu m-am 
aşteptat ca 
agresivitatea dumneavoastră faţă de oameni, orientată spre 


uciderea iubirii, să 
pătrundă atât de adânc. 

Uitaţi-vă, există Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu- 
Sfântul Duh. Dumnezeu-Fiul este materia, Dumnezeu-Spiritul 
este câmpul, spaţiul, iar Dumnezeu-Tatăl este cel care-i 
generează împreună. Dacă eu blarnez, dispreţuiesc ceea ce e 
material, pământesc, sau manifest agresivitate din cauza 
teluricului, sufletul se lipeşte de cele pământeşti, se întunecă şi 
moare. Nu se poate- pune partea mai presus de întreg pentru că 
tot ce-i pământesc este o parte a întregului care se numeşte 
Dumnezeu. Duhul Sfânt este o parte a lui Dumnezeu-Tatăl şi 
nici el nu trebuie idolatrizat. Omul agăţat de Duhul Sfânt începe 
să se dezică de el, devine trădător şi acest lucru, oricât ar părea 
de ciudat, îl purifică, pentru că idolatria Sfântului Duh 
generează o agresivitate colosală şi schilodeşte şi mai puternic 
sufletele decât idolatria teluricului. Astăzi este întinat şi trădător 
cel care 1-a pus pe Sfântul Duh mai presus de Dumnezeu şi a 
început să-i dispreţuiască pe oamenii săraci cu duhul. întrucât 
cu o lună în urmă încă nu ştiam acest lucru, nu v-am putut 
insufla ideea că absolutizarea Sfântului Duh este de asemenea 
periculoasă. 

Cum se dezvolta înainte istoria? Omul dispunea de bunuri 
materiale, acest lucru îl dezvolta, dar el s-a agăţat de ele şi a 
devenit, după aceasta, sărac, înseamnă că visul inexistenţei 
bogaţilor şi săracilor se putea împlini numai atunci când omul, 
dispunând de orice bogății, ar fi învăţat să nu se ataşeze 
sufleteşte de ele. Atunci sărăcia, ca mijloc de purificare, ar fi 
fost inutilă. Acelaşi lucru se poate spune despre Duhul Sfânt. 
Oamenii declasaţi şi vicioşi există pentru ca acei care sunt 
bogaţi în privinţa Duhului Sfânt să se agate de el. Dacă nu va 
exista absolutizarea spiritualităţii, dorinţa de a pune lucrurile 
sfinte mai presus de Dumnezeu, disprețul faţă de întinare, de 
josnicie, atunci această întinare, această josnicie vor fi inutile 
pentru purificare. Se poate spune că şi un om sfânt şi unul josnic 
sunt două jumătăţi ale unui întreg. Dar lucrurile nu stau tocmai 
aşa. Dacă omul vrea să fie tot timpul numai bogat, atunci în 
curând el va deveni sărac, iar dacă el vrea să fie întotdeauna 
sărac, el poate să moară de foame. Dacă omul vrea să fie tot 
timpul sfânt, el va deveni pramatie, iar dacă va dori să rămână 
pramatie, atunci, ca să aibă ceva, trebuie să se ridice deasupra 


acestei condiţii. Pentru a avea cele pământeşti, omul trebuie să 
se ridice deasupra lor şi să fie spiritualizat; pentru a dispune de 
cele spirituale şi sfinte, trebuie să se ridice şi deasupra acestora. 
lar deasupra lui Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Sfântul Duh există 
Dumnezeu-Tatăl, adică există iubirea. 
- Toată viaţa, îi spun eu pacientului, aţi fost un om spiritualizat şi 
ceea ce vă rănea sentimentele aţi disprețuit fără limită. Pentru 
ca să vă purificaţi, oamenii se purtau cu dumneavoastră extrem 
de neloial. Ca răspuns, dumneavoastră i-aţi blamat şi i-aţi 
disprețuit. Mai devreme sau mai târziu, toate acestea se 
convertesc într-un program de autodistrugere care este blocat 
prin boală. Aceasta vă salvează viaţa. Dar agresivitatea 
dumneavoastră a ajuns dincolo de Sfântul Duh. Materia şi 
spaţiul sunt generate de timp. Timpul are multe straturi, 
aproximativ şapte. Dacă agresivitatea pătrunde în structurile 
informaţionale ale celulelor timpului, atunci acest lucru se 
ispăşeşte extrem de greu. Acest lucru se întâmplă când avem 
senzaţia că întreaga lume este întinată, meschină şi nemiloasă. 
Cu cât omul este mai josnic şi mai puţin spiritualizat, cu atât 
este mai periculos disprețul faţă de el. Cu cât un om este mai 
spiritualizat şi mai respectabil, cu atât mai uşor el îşi poate 
mutila sufletul prin intermediul dispreţului. Există structuri care 
sunt ierarhic superioare timpului. Şi acestea au mai multe 
straturi. încă nu le-am putut găsi o denumire. însă pe acestea, 
slavă Domnului, nu le-aţi atins deocamdată cu agresivitatea 
dumneavoastră. Sursa energiei în Univers o constituie timpul. 
Mai sus de timp, unde spaţiul, materia se schimbă cardinal, 
noţiunea de energie se modifică şi ea. Dar acestea nu sunt 
decât straturi, trepte către Dumnezeu. Nu vom discuta despre 
ele. înţelegeţi ce-i mai important: incapacitatea de a vedea pe 
Dumnezeu dincolo de ceea ce e sfânt sau ceea ce e întinat duce 
la dorinţa" de a ucide iubirea. lar aceasta este cea mai mare 
crimă. Parcurgeţi-vă întreaga viaţă din nou şi păstraţi-vă 
sentimentul iubirii. Chiar dacă nu veţi observa nişte transformări 
fizice semnificative, înţelegeţi că trebuie să vă trataţi mai întâi 
sufletul, iar sufletul se vindecă prin iubire. 
Image 

Dacă cineva mi-ar fi spus cu câţiva ani în urmă că dorinţa' de 
a pune munc; şi simţul datoriei mai presus de orice pe lume 
poate duce la moarte, aş fi izbucnii în râs. Acum însă văd unde 


poate duce acest lucru şi încerc să transmit şi altora 
cunoştinţele mele în acest domeniu. Ţin minte o convorbire pe 
care am avut-o cu un medic: 

- La dumneavoastră există pe linie paternă dorinţa de a pune 
munca şi simţul 
datoriei mai presus de Dumnezeu. 

- Nu văd nimic rău în asta, dimpotrivă, consider că astfel pot fi 
ajutaţi mai 
mult alţi oameni. 

- Imaginaţi-vă o astfel de situaţie: Omul este medic. Pentru el 
munca şi simţul 
datoriei au devenit valori absolute şi el poate fi de un mare folos 
câtorva mii 
de oameni. lar fiul său este comandantul unui lagăr de 
concentrare şi, pentru 
el, munca şi simţul datoriei sunt de asemenea valori absolute şi 
el va incinera 
cu două milioane de oameni mai mult. Când omul pune teluricul 
mai presus de 
Divin, în el moare tot ceea ce este omenesc, pentru că toate 
calităţile” superioare 
din suflet se nasc din iubirea pentru Dumnezeu. Este acel izvor 
care nu se vede. 
dar care este nesecat. 

Voi da un exemplu care ilustrează foarte bine această idee. 
Cu câţiva ani îi urmă, mi s-a adresat directorul unei uzine. Avea 
probleme cu sănătatea. l-an explicat motivele. 

- Sunteţi prea ataşat de munca dumneavoastră. Căutaţi într- 
un fel să va 
desprindeţi de ea. Sunteţi mereu încordat în forul 
dumneavoastră interior. Acesi 
lucru influenţează în mod negativ asupra sistemelor nervos şi 
cardiovascular 
încercaţi să vă deconectaţi. Seara, înainte de a adormi, relaxaţi- 
vă pentru cinci- 

-zece minute întreg corpul, muşchii şi repetaţi: „Sunt rupt de 
toate, nimic nu 

mă. preocupă". Toate mişcările ritmice, mersul pe jos, înotul 
ajută foarte mull 

în cazul stresului. Dimineaţa vă puteţi spăla cu apă rece sau să 


faceţi duş alternativ, 

în zilele libere să mergeţi la baia de aburi, ieşiţi mai des în sânul 
naturii, la 

ciuperci, la pescuit. 

El a început să facă toate acestea şi situaţia lui s-a ameliorat 
întrucâtva, însă nu s-a stabilizat. Mai mult, a trebuit să meargă 
la masaj, acupunctura şi neuro-patologie. Efectul a fost 
aproximativ acelaşi. A trecut mai bine de un an şi i-au revenit 
problemele de sănătate. l-am evidenţiat din nou ataşamentul 
faţă de muncă şi supărarea pe alţi oameni. 

- Trebuie să vă revizuiţi întreaga viaţă şi să vă cereţi iertare 

pentru acele 

momente în care v-aţi supărat pe oameni şi i-aţi blamat din 

cauza lucrului. El m-a privit cu scepticism. 

- Am în colectiv oameni cu care nu poţi să te porţi cu mănuși 
fiindcă vor 
duce de râpă toată treaba. 

- Bine, atunci s-o luăm altfel. Duritatea poate fi o metodă de 

conducere? 

- Bineînţeles. 

- Bine, dar ura poate fi? 

- Probabil că nu. 

- Puteţi să vă pedepsiţi subalternii, să-i concediaţi, să vă 
purtaţi dur cu ei, 
însă, dacă îi veţi uri şi-i veţi blama pe lucrătorii slabi, sufletul vi 
se va umple 
de agresivitate până la limita pericolului. Atunci cineva va avea 
de suferit: fie 
ei, fie dumneavoastră. 

Pacientul s-a străduit să mă asculte, însă îi venea greu să 
creadă în ceea ce-i spuneam. Peste câteva luni, era cât pe ce să 
moară. Ura te loveşte la cap; pacientul făcuse preictus. încă 
puţin şi s-ar fi declanşat o puternică hemoragie în creier, ceea 
ce ar fi dus la invaliditate sau moarte!. Când ne-am reîntâlnit, 
am înţeles că n-are sens să duc muncă de lămurire cu el şi am 
început să-i vorbesc aşa cum vorbesc de obicei la consultaţii, 
adică dur. 

- Aveţi trei căi de ieşire: una - să deveniți invalid sau să 
muriţi, a doua - 


să vă pensionaţi, a treia - să vă schimbaţi atitudinea faţă de 
oameni la serviciu. 

A urmat o lungă pauză. Omul a căzut pe gânduri. 

- Medicii mi-au spus că puteam să mor. Dar pericolul se pare 
că a trecut 
şi acum mă simt mult mai bine. înseamnă că doctorii s-au 
înşelat? 

- Şi da, şi nu. Medicii nu se înşală atunci când trag concluzii pe 
baza stării 
dumneavoastră fizice. Când structurile biocâmpurilor sunt mai 
mult sau mai puţin 
în regulă, se pot face prognozări în privinţa stării fizice a 
corpului. Dacă însă 
biocâmpul prezintă deformaţii mari, atunci în condiţiile unei stări 
fizice aparent 
normale pot surveni infarcturi, ictusuri, tot felul de alte boli. 

îi pun în faţă două foi de hârtie. 

- lată starea câmpului dumneavoastră până la apariţia unei 
situaţii periculoase, 
iar aici este starea lui prezentă. Priviţi! Desenele sunt identice. 
Dacă doctorii 
v-ar diagnostica nu numai starea trupului dumneavoastră, ci şi 
starea biocâmpurilor 
dumneavoastră, ei ar conchide că, în condiţiile unei stări fizice 
bune, ameliorate 
prin mijloacele medicinei moderne, starea biocâmpului nu s-a 
schimbat. înseamnă 
că este vorba de o amânare cu urmări imprevizibile. înţelegeţi, 
medicina ajută 
numai atunci când boala se situează la suprafaţă, când însă sunt 
întinate straturile 
profunde ale sufletului, acest lucru se tratează numai prin 
intermediul iubirii 
pentru Dumnezeu, prin rugăciuni şi pocăință. Dacă nu vă veţi 
revizui acum atitu 
dinea faţă de viaţă, nu vă vor putea fi de folos nici doctorii, nici 
bioenergeticienii. 

El mă priveşte cuprins de nelinişte: 


- Sunt încă tânăr şi nu vreau să mă pensionez, iar de schimbat 
cum să mă 
schimb ? 

- Destinul vă poartă spre moarte. Pentru a vă schimba 
destinul, trebuie să 
vă schimbaţi caracterul. Caracterul reprezintă reacţia 
dumneavoastră la orice 
situaţie, este modul dumneavoastră de receptare a lumii. 
înseamnă că, dacă vă 
schimbaţi atitudinea faţă de evenimentele prin care aţi trecut, 
vă schimbaţi 
caracterul, destinul, karma. Tâlharul de pe cruce şi-a revizuit 
întreaga viaţă, s-a 
pocăit şi a ajuns în Rai. Ar trebui să vă retrăiţi întreaga viaţă şi 
să analizaţi din 
nou orice situaţie. Tot ceea ce aţi considerat drept neplăceri, 
jigniri, umilinţe 
v-au înjosit numai trupul, însă v-au purificat sufletul. Umilinţele 
şi nedreptăţile 
au fost doar în proporţie de 3%, iar 97% era purificare. 
Retrăindu-vă întreaga 
viaţă, cereţi-vă iertare pentru toate blamările, nedreptăţile şi 
toată ura. Cereţi-vă 
iertare pentru faptul că munca şi simţul datoriei le-aţi pus mai 
presus de Dumnezeu. 
Pentru a i se purifica sufletul, omul este lovit în ceea ce-1 doare 
mai mult. Dacă 
sunteţi ancorat în simţul datoriei, a trebuit să fiţi înconjurat de 
oameni care v-au 
dezamăgit exact în acest domeniu. Aici trebuie să vedeţi nu 
oamenii care vă 
supără, ci pe Dumnezeu care vă purifică sufletul. După aceea, 
când vă treziţi 
dimineaţa să spuneţi: „Doamne, sensul vieţii mele şi fericirea 
pământească 
supremă stau în iubirea mea pentru Tine! Te iubesc mai mult 
decât îmi iubesc 
soţia, copiii, munca, vila, destinul favorabil". Mulţumiţi-i 
anticipat lui Dumnezeu 
pentru toate neplăcerile care vă aşteaptă. Când veţi face asta, 


multe se vor 

schimba, dar nu aşteptaţi rezultate imediate. Sufletul este greu 
de schimbat. 

Lucrul cel mai important îl constituie eforturile permanente, 
neîntrerupte. Mai 

departe... Oricum vă veţi supăra şi vă veţi enerva, nu veţi scăpa 
de acest obicei 

dintr-o dată, principalul e să nu le puneţi la suflet. în cazuri 
extreme, puteţi să 

țipaţi, să înjuraţi, să bateţi cu pumnul în masă. Dacă sunteţi 
nemulţumit de cineva, 

s-o spuneţi în faţă, nu vă ascundeţi pretenţiile, nu le daţi voie să 
vă pătrundă 

în suflet. Omul nedreptăţit şi jignit care nu prinde sensul a ceea 
ce se întâmplă 

şi care nu vede în spatele oricărei situaţii pe Dumnezeu îşi 
îndreaptă în mod 

automat agresivitatea împotriva altora sau împotriva sa. Dacă 
această agresivitate 

îmbracă o formă verbală sau comportamentală bine definită, 
acest lucru este de 

trei ori mai periculos. De aceea oamenii au creat intempestiv o 
formă de blocare 

a acestei agresivităţi. Când omul trânteşte o farfurie de podea 
sau începe să ţipe, 

dorinţa de a ucide se dispersează în acţiuni musculare şi sonore. 
Când omul 

înjură, în loc de forma distructivă, se manifestă forma verbală 
de multiplicare, 

adică înjurătura este un mijloc de transformare a agresivităţii în 
acele forme care 

nu ucid. De aceea înjurătura, considerată întotdeauna o formă 
jignitoare, mai 

avea o particularitate: agresivitatea se limita şi nu pătrundea în 
interior. Ca formă 

de blocare condiţionată a agresivităţii în situaţii critice ea era 
necesară. O pretenţie 

neexprimată înseamnă moarte pentru dumneavoastră. Fiţi 
extrem de sincer acum 

cu toată lumea. Asta vă va^salva. 


- Auzi, domnule! Eu am considerat întotdeauna că a nu te 
exterioriza e un 
semn de bună educaţie. 

- O bună educaţie presupune să nu ucizi prin propriile trăiri 
emoţionale. Totul 
începe de la stările emoţionale. Părinţii se urăsc unul pe celălalt, 
dar îşi zâmbesc 
plini de amabilitate, iar copiii deja omoară. Şi nimeni nu poate 
înţelege despre 
ce este vorba. Stările noastre emoţionale interne se reflectă în 
comportamentul 
copiilor noştri şi în sănătatea trupului nepoților noştri. 

De data aceasta am vorbit destul de mult timp şi mi s-a părut 
că el a început să înţeleagă câte ceva. Apoi situaţia lui s-a mai 
ameliorat. L-am sunat peste o săptămână: 

- Aţi înregistrat vreun progres? 

-îmi dau silinţa, mi-a răspuns el. O rog pe secretară să închidă 
uşă cât mai 
etanş când discut cu subalternii. 

- Pentru început e bine şi aşa. 

După încă o perioadă, l-am sunat şi i-am spus că toţi 
parametrii îi sunt în limitele normalului şi că, practic, el este 
sănătos. 


îi priveam de sus pe medicii cantonaţi în învelişul fizic şi care 
nu vedeau tabloul general. Legea karmei acţionează cu 
virtuozitate şi în curând am primit o lecţie dură. 

Câmpul pacientului era curat, starea normală, asta vedeam 
eu. însă, cu toate acestea, el avea dureri de cap care au început 
să se intensifice. După concluziile mele, nu-i mai era la 
îndemână să revină la mine. El s-a adresat specialiştilor şi a 
făcut toate analizele posibile: tomografie, ecografie şi altele. 
Doctorii i-au spus că totul este normal, dar durerile de cap nu se 
potoleau. Medicamentele pe care le lua zilnic nu-i erau de nici 
un folos. După asta m-a sunat şi mi-a spus că medicii nu pot 
determina nimic, spun că este sănătos, iar ficatul nu-i mai 
suportă atâtea medicamente împotriva durerilor de cap. l-am 
cercetat din nou câmpul şi am înţeles cum stau lucrurile. 
Durerile îi erau alimentate de copii. Structurile care leagă printr- 
o karmă comună pe părinţi şi copii sunt foarte gingaşe. Pur şi 


simplu mi-au scăpat. Când părinţii plătesc pentru ceea ce le-au 
transmis copiilor, nu se observă deviații puternice, în schimb 
bolile şi problemele sunt dintre cele mai grave şi, practic, 
incurabile. 
- Acum totul e clar, îi spun eu. Dumneavoastră şi sufletul 
dumneavoastră 
sunteţi sănătoşi, însă acum plătiţi pentru faptul că aţi întinat 
sufletele copiilor 
şi urmaşilor prin agresivitatea împotriva oamenilor şi prin 
dorinţa de a vă pune 
munca şi simţul datoriei mai presus de Dumnezeu. Revizuiţi-vă 
din nou întreaga 
viaţă, în special perioada concepţiei şi naşterii copiilor, şi rugați- 
vă pentru a fi 
absolvit de toate, dumneavoastră, copiii şi urmaşii. 
Discuţia a avut loc la telefon, iar peste două zile eu trebuia să 
plec. M-am întors abia după o lună şi ne-am întâlnit. 
- Nu mă mai doare capul. 
- Când au încetat durerile? 
- La vreo două zile după ce am vorbit la telefon înainte de 
plecarea dumneavoastră. M-am gândit la cât de mult şi cât de 
uşor pierde omul şi cât de mult se chinuie el pentru că nu 
înţelege cum e rânduită lumea şi ce poziţie trebuie să aibă 
faţă de ea. Sufletele noastre se ancorează tot mai puternic în 
teluric. Din ce în ce mai des spunem „Dumnezeu", dar cât de 
puţin simţim ce este şi cine este El. He ataşăm de bani, iar 
copiii şi nepoţii noştri îşi pierd calităţile morale, cinstea şi 
conştiinţa. Ne agăţăm de satisfacţiile trupeşti, sexuale, 
realizăm revoluţia sexuală şi apare SIDA ca blocare a acestei 
tendinţe. Ne ataşăm de familie, de relaţii şi se înmulţesc 
trădările, divorţurile, certurile şi copiii nefericiţi. Ne ataşăm de 
confort, de bunăstare şi ni se năruie casa în care trăim - 
ecologia întregii planete. Imperfecţiunea spirituală se 
converteşte în imperfecţiune fizică şi orice eforturi din 
exterior nu rezolvă problema până la capăt. Oricât ne-am 
strădui să salvăm ecologia şi omenirea de degenerare şi 
sterilitate, fără armonie spirituală nu vom păşi pragul zilei de 
mâine şi în această privinţă intenţiile cele mai bune ale 
fiecăruia ori distrug, ori salvează omenirea. Fiecare dintre noi 


poate fi acea picătură care va salva lumea sau va umple 

paharul. 

Telefonez unei paciente dintr-un alt oraş. Ea are întotdeauna 
temperatura ridicată şi o senzaţie ciudată de plutire. La prima 
întâlnire am stabilit că e gata să pună omul iubit şi familia mai 
presus de Dumnezeu. De aceea ea prezintă o puternică 
agresivitate împotriva bărbaţilor. Programul de distrugere a 
soţului este programul de distrugere a propriilor copii. lar fiica, 
aflată în câmpul ei, este spiritualizată şi vrea să fie născută. 
Pentru aceasta, mama ar trebui desprinsă într-un fel de teluric. 
Unul din mijloace este temperatura ridicată. A scădea 
temperatura înseamnă a face rău sufletului viitorului copil, de 
aceea medicii nu pot rezolva această problemă. Am sunat-o 
peste zece zile. Nu prezenta nici un fel de ameliorare. l-am 
explicat că trebuie să se roage pentru sufletul viitorului copil 
spre a-l purifica pentru că este responsabilă pentru copilul său. 
Şi acest lucru trebuie făcut în permanenţă. Inerţia sufletului este 
imensă. După zece zile, sun din nou. Rezultatul este nul. Ciudat! 
Situaţia trebuia să se schimbe într-o măsură cât de mică... 

- Am început să tânjesc după cazurile complicate, îi spun eu. 

Mai cercetez încă o dată nivelul fin şi descopăr un strat pe 
care nu-l văzusem mai înainte. 

- Vă place munca pe care o faceţi? o întreb eu. 

- Da, desigur. 

- Şi dacă soţul vă va spune să renunţaţi la ea de dragul 

copiilor ? Veţi accepta ? 

- Nu ştiu, răspunde ea încurcată. 

- Pentru ca să se nască un copil armonios, femeia trebuie să 
piardă lucrul 
de care s-a ataşat. 

Investighez o fată căreia a început să-i slăbească foarte mult 
vederea. Mi-am bătut mult capul cu această problemă. Fata 
pleca în America şi trebuia să reuşesc să-mi dau seama care era 
cauza. Am înţeles chiar în ajunul plecării ei: era pregătită să se 
dezică de copii din cauza serviciului şi a image-ului. lar în S. 
U.A. aceasta este una din problemele principale şi de aceea 
acolo pot pleca eliberaţi în forul interior de aceste lucruri. 

- Puteţi pleca, însă va trebui să lucraţi mult asupra propriei 
persoane pentru 
a înţelege că iubirea pentru Dumnezeu este mai presus de 


carieră şi de poziţia 
socială. Atunci fata dumneavoastră se va naşte. 

Ea a putut să facă acest lucru şi, slavă Domnului, fata s-a 

născut. 

Aveam la tratament o fată cu o problema serioasă : a început 
să-i cadă părul, iar ea voia să devină actriţă. Căderea părului 
este în legătură cu viitoarea fiică. Fata prezenta un puternic 
program de distrugere a propriilor copii şi nu ştiu din ce cauză 
acest program s-a intensificat imediat ce ea a reuşit la teatru. 

- Părul, îi spun eu mamei fetei, face legătura dintre noi şi 
lumea de dincolo 
de mormânt. Acolo se află dublura fiicei dumneavoastră, iar 
aceasta este pătrunsă 
de programul de distrugere a copiilor. Când părul cade, 
programul distructiv 
se atenuează. Asta-i una. în al doilea rând, de la trei ani i-a 
intrat în acţiune 
programul de dezicere de viitorii copii. 

Mama mă priveşte uimită: 

- Da, ea spunea în copilărie că nu vrea copii. E 

- în existenţa trecută ea s-a dezis de copii de dragul carierei, 
al serviciului. 
în această viaţă, când fiica dumneavoastră a intrat la Facultatea 
de teatru, 
programul s-a intensificat foarte mult. Pentru ea, orice muncă 
prestigioasă 
activează programul de distrugere a propriilor copii. lar situaţia 
prezentă e în 
legătură cu image-ul şi cu munca. 

- Aceste două cazuri le-am povestit pentru ca să înţelegeţi, îi 
spun eu pacientei 
mele la telefon, că pentru femeie cea mai mare fericire trebuie 
să fie iubirea 
pentru Dumnezeu, apoi pentru copii, soţ, familie, iar apoi pentru 
toate celelalte. 

Toate setările interioare se transmit în existenţa viitoare. Dacă 
sufletul ei este 

pregătit să accepte toate acestea, ea poate avea şi bani, şi 
serviciu, şi prestigiu. 


- Spuneţi-mi, ce trebuie să fac? mă întreabă pacienta. 

- Pentru început trebuie să vă gândiţi bine şi să înţelegeţi, iar 
acest lucru 
deja vindecă. 

- Mă ocup de afaceri, îmi relatează o pacientă, dar a apărut o 
problemă 
care-mi poate anihila toate treburile, iar până acum mi-a mers 
destul de bine. 
Acum medicii îmi spun că trebuie să mă operez pentru a mi se 
extirpa ovarele. 
Nu ştiu cum va fi mai departe. Am şanse de supravieţuire? 

- Totul depinde de dumneavoastră, îi spun eu. Pe linie 
maternă prezentaţi 
ataşament faţă de patru momente - trufie, bani, bunuri 
materiale şi destin favorabil. Prin urmare, din naştere, vi se dau 
părinţi şi soţi care vă nemulţumesc din acest punct de vedere. 
Nu aţi putut accepta acest lucru, de aceea mecanismul punitiv 
de desprindere de teluric trebuie să se intensifice. Dacă v-aţi fi 
ruinat în plan financiar, se putea să nu survină boala, însă, 
întrucât sunteţi un bun specialist, vi s-a năruit trupul. Dacă vă 
veţi revizui întreaga viaţă şi prin pocăință veţi elimina 
agresivitatea, adică lipsa dorinţei de a mai trăi în ultimii 
unsprezece ani, dacă vă veţi ruga în fiecare zi, veţi putea 
armoniza sănătatea cu starea materială. Dacă nu, va trebui să 
alegeţi una din două. 

- Operația îmi va ajuta sau nu? \ 

- Desprindeţi-vă de cele pământeşti şi operația nu va fi 
necesară, ancoraţi-vă 
şi mai tare în teluric şi operaţia nu vă va ajuta. 

- Spuneţi-mi, cum să-mi revizuiesc viaţa? Din copilărie până în 
prezent, sau 
invers ? 

- Puteţi începe din punctul în care vă găsiţi şi să derulaţi 
înapoi şi să vă 
întoarceţi de unde aţi început. Este un proces oscilant. 

- Ce să fac ? Să mă întorc în judeţul unde m-am născut, sau să 
rămân în 
Sankt Petersburg? 

Cercetez aceste zone la nivelul fin. 


- Judeţul unde v-aţi născut este şi el ataşat de bani, trufie şi 
de un destin 
favorabil. Acolo, şansele dumneavoastră de reuşită scad 
considerabil, în timp ce 
la Sankt Petersburg' structurile câmpului sunt curate, aşa că 
decideţi singură. 
Sankt Petersburgul e un loc minunat pentru creaţie şi, dacă ştie 
să profite de 
acest potenţial, omul poate obţine multe, în primul rând în plan 
spiritual-, iar 
dacă îşi dezvoltă potenţialul spiritual, i se va permite 
dezvoltarea potenţialului 
material. Aşa că totul depinde acum de dumneavoastră. 

- Ce să fac acum? mă întreabă un pacient. Nu demult, preotul 
mi-a spus: 
„Trebuie să te spovedeşti", iar eu i-am răspuns: „Nu pot! Sunt 
directorul unei 
uzine. Locuiesc în Ucraina. Salariul îmi ajunge pentru două 
canistre de benzină, 
iar mie îmi trebuie patru. Aşa că celelalte două le fur. Cum să 
mă spovedesc, 
ştiind că oricum am să fur benzină?" 

- Aţi citit Biblia! îl întreb eu. 

- Am citit-o, îmi răspunde el. 
Vă amintiţi de parabola lui lisus Cristos despre sluga care a 
vândut uleiul 
stăpânului său? Sensul acestei parabole constă în faptul că 
omul poate încălca 
legile pământeşti, dar nu poate încălca legile Dumnezeieşti. 
Dacă viaţa vă împinge 
la încălcarea legilor pământeşti, asta nu înseamnă că trebuie să 
vă dispreţuiţi 
Pentru că furaţi sau îl blamaţi pe altul care a fost în aceeaşi 
situaţie. Sau să vă 
blamaţi pe dumneavoastră şi pe alţii. Aşa că vă puteţi spovedi. 
Pentru încălcarea 
legilor pământeşti veţi răspunde în faţa statului, iar pentru 
încălcarea legilor 
Dumnezeieşti veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu. Şi apoi, legile 
statului nu vor fi niciodată veşnice, ele se vor schimba o dată cu 


evoluţia societăţii. De aceea o respectare prea riguroasă a 
legilor pământeşti duce la distorsionarea lor. Unele momente 
ale încălcării unei legi pământeşti duc la modificarea şi 
dezvoltarea acesteia. Spre deosebire de acestea, legile 
Dumnezeieşti sunt imuabile şi veşnice. Să-1 iubeşti pe 
Dumnezeu mai mult decât ceea ce este fericirea pământească 
este o lege veşnică. Legile pământeşti sunt asemănătoare 
formei, iar cele Dumnezeieşti conţinutului. Forma se năruie, dar 
conţinutul nu. 

Am în faţă un pacient care începe să-mi povestească. 

- Citindu-vă cartea, m-am schimbat de tot. Mi-a apărut o 
oarecare indiferenţă 
faţă de lume, lipsa dorinţei de a munci. Spuneţi-mi, să lucrez 
mai departe? 

- Perioada de indiferenţă este trecătoare. V-aţi ancorat prea 
tare în teluric, 
în curând totul se va normaliza. 

Pentru un timp cade pe gânduri, apoi, privindu-mă în ochi, mă 

întreabă: 

- Am un serviciu unde trebuie să-i mint pe oameni. Fără 
înşelătorie nu-i 
posibil. Ce să mă fac? 

Eu îi explic: 

- Dacă aţi păcălit pe cineva şi vă bucuraţi pentru asta, 
dispreţuindu-l pe cel 
păcălit, destinul vi se ancorează în înţelepciune, în trufie, în 
capacităţi şi începe 
să se înnegrească. Imaginaţi-vă doi boxeri în ring. Ei se bat în 
plan fizic. în 
suflet însă nu îşi poartă ură şi dispreţ faţă de adversar. Şi, când 
îşi strâng mâna 
unul altuia, aceasta trebuie să fie o mărturie a faptului că în 
sufletul lor nu există 
agresivitate. Amintiţi-vă ce spunea lisus Cristos:  „lubeşte-i pe 
duşmanii tăi". 
Duşmanul rămâne duşman, cu el te poţi lupta şi-l poţi ucide în 
luptă, dar nu-l 
poţi uri şi dispreţui. Prin intermediul duşmanilor pe care 
Dumnezeu mi-i trimite 
are loc purificarea mea atunci când nu dispreţuiesc şi nu port 


pică. Dacă cineva 

mă snopeşte în ring, acest lucru se cheamă sport numai dacă eu 
nutresc în suflet 

indiferenţă. Uneori, când ţi se ia, înseamnă ajutor, iar un cadou 
bogat poate să-ţi 

dăuneze. Niciodată să nu vă căzniţi să distrugeţi pe cineva. 
Acest lucru generează 

răutate şi ură. în această viaţă suntem doar adversari în ring şi 
de aceea ciocnirile, 

contuziile, competiţia sunt inevitabile. Legea concurenţei, a 
supravieţuirii, a 

adversităţii este absolut corectă şi stimulează dezvoltarea. Dar 
este corectă numai 

la nivel fizic. Dacă ea pătrunde în suflet, are loc un proces de 
degradare şi pe 

adversarul căzut nu-l mai ajută nimeni să se mai ridice, ci 
încearcă să-l distrugă. 

Aşa că disprețul, blamarea, răutatea sunt mult mai periculoase 
decât înşelăciunea, 

ele constituie încălcarea legilor Dumnezeieşti. 

O cunoştinţă de-a mea care locuieşte la New York îmi 
povestea că are nişte prieteni, o pereche, soţ şi soţie, care în 
prima lună a venirii sale l-au ajutat cu sfaturi, îi furnizau 
informaţiile necesare. Am fost uimit: ce-i aşa de extraordinar în 
asta ? 

- Aici nu prea se dau ajutoare de felul acesta. Fiecare om pe 
care îl ajuţi 
este un virtual concurent. 

America a învăţat pe toată lumea legile concurenţei şi a dat 
un impuls 
dezvoltării a ceea ce noi numim civilizaţie contemporană. Dar 
actorul, distrat, 
a uitat că nu trebuie să împărtăşească stările emotive ale 
personajului şi că, 
atunci când actorul plânge cu lacrimi adevărate, arta dispare şi 
moare teatrul. 
Am văzut deosebit de limpede că acum Statele Unite plâng cu 
lacrimi adevărate. Cum spunea un filosof: „ Cultura generează 
civilizaţia, iar civilizaţia distruge cultura ". Conlocutorul meu stă 
în expectativă şi zâmbeşte. 


- Pot să-mi continuu lucrul? 

- Desigur. 

O femeie îmi povesteşte cu o voce sugrumată de emoție: 

- Toată viaţa n-am putut să-mi găsesc o ocupaţie care să-mi 
placă. Şi iată, 
când mi-am găsit un sens al vieţii mele, adevărata chemare, o 
ocupaţie care îmi 
plăcea, nu-mi permite sănătatea să muncesc la întreaga 
capacitate. în ultimii opt 
ani nu-mi pot aminti o singură zi în care să fi avut o stare fizică 
normală. După 
fiecare operaţie am probleme cu dantura, stomacul şi intestinul 
funcţionează 
defectuos, mă chinuie ostocondroza şi varicoza şi ceea ce mă 
deranjează cel mai 
mult e că nu-mi ajunge energia pentru a-mi desfăşura munca. 

- Nu v-a fost oferită ocupaţia preferată pentru că aţi fi putut 
muri. Misiunea 
cea mai nobilă, dacă dragostea pentru ea este mai presus de 
iubirea pentru 
Dumnezeu, ucide. Pe linie paternă şi maternă prezentaţi dorinţa 
de a vă aşeza 
pe dumneavoastră, calităţile dumneavoastră sufleteşti, munca 
şi simţul datoriei 
mai presus de Dumnezeu. Aţi avut probleme cu ficatul atunci 
când i-aţi blamat 
pe alţii, probleme cu venele de la picioare aţi avut când v-aţi 
supărat pe dumnea 
voastră şi nu aţi mai manifestat dorinţa de a trăi. Tot din 
această cauză s-a dereglat 
energetica intestinului şi a aparatului uro-genital. Fiica 
dumneavoastră prezintă 
un puternic ataşament faţă de simţul datoriei şi faţă de serviciu, 
însă este un 
om armonios şi ea trebuie să aibă copii armonioşi, de aceea 
toate se vor întoarce 
împotriva dumneavoastră. Când ceva nu vă reuşea sau vă 
păcălea cineva, adică 
vă lovea în punctele sensibile, eraţi îndepărtată de cele 
pământeşti. în loc să 


simţiţi sensul suprem a ceea ce vi se întâmpla, îi dispreţuiaţi şi-i 
blamaţi pe alţii, 
vă supăraţi pe ei, iar apoi pe dumneavoastră şi acest lucru îl 
transmiteaţi fetei 
şi urmaşilor ei. Rugaţi-vă pentru dumneavoastră şi pentru ei şi 
problemele 
dumneavoastră se vor rezolva. 

în faţa mea stau un băiat şi o fată. 

- Prietenul nostru este un pictor talentat, un unicat. Are arsuri 
în proporţie 
de 60%, rinichii l-au lăsat şi, dacă nu vor începe să funcţioneze 
în următoarele 
două ore, el va muri. 

- Unde-i soţia lui? îl întreb eu. 

- S-au despărţit. 

încep să-i explic tânărului: 

- lubirea pentru Dumnezeu trebuie să fie mai presus de 
iubirea pentru cele 
pământeşti. La dumneavoastră există o puternică dorinţă de a 
vă pune activitatea 
preferată, destinul legat de aceasta mai presus de Dumnezeu. 
Când sufletul se 
lipeşte de teluric, el devine agresiv. La început agresivitatea 
acţionează asupra 
altora, apoi asupra propriei persoane. Acum în dumneavoastră 
se derulează 
agresivitatea împotriva dumneavoastră înşivă. 

- lertaţi-mă, mi se adresează tânărul privindu-mă ca pe unul 
plecat cu sorcova. 
Prietenul nostru e pe moarte în spital, iar dumneavoastră de 15- 
20 de minute 
îmi vorbiţi despre problemele mele. Puteţi face ceva sau nu? 

- Asta şi fac de 15 minute. Câmpul dumneavoastră este în 
rezonanţă cu câmpul 
prietenului dumneavoastră. Aveţi aceleaşi probleme. în timpul 
discuţiei noastre 
are loc echilibrarea câmpului dumneavoastră şi, concomitent, 
prin dumneavoastră . 
transmit informaţia necesară prietenului dumneavoastră. 
Prietenul dumneavoastră 


şi-a pus activitatea şi destinul legat de aceasta cu mult mai 
presus de Dumnezeu. 

Pentru a-l tempera i s-au dat o soţie şi doi copii care l-ar fi 
sustras de la activitatea 

sa. El nu a prins sensul .suprem al acestor lucruri şi de aceea, 
când s-a dezis 

de soţie şi copii de dragul lucrului său, s-a dezis de Dumnezeu. 
Sufletul său 

a început să se deformeze, să se umple de agresivitate, iar 
fiindcă el este un 

om spiritualizat întoarcerea agresivităţii împotriva propriei 
persoane a survenit 

destul de repede. Programul de autodistrugere 1-a dus la 
traumatism şi, în acelaşi 

timp, la purificarea sufletului. Când un om îşi face un ţel din 
ceva pământesc, 

raţiunea lui de a fi, sufletul său se ataşează de aceasta, se 
întunecă şi tot ceea 

ce-i pământesc devine o sursă de chin şi nu de fericire. 
Insuccesele, pierderile 

provoacă o mare durere, un traumatism psihic. Când a avut 
insuccese, nu a vrut 

să mai trăiască, iar toate acestea atacă aparatul uro-genital, de 
aceea l-au lăsat 

rinichii. în măsura în care dumneavoastră veţi înţelege acum că 
fericirea supremă 

pe Pământ este iubirea pentru Dumnezeu şi vă veţi schimba 
atitudinea faţă de 

multe situaţii, în aceeaşi măsură se va ameliora starea 
prietenului dumneavoastră. 

Dumneavoastră urmaţi aceeaşi cale şi peste un an puteţi ajunge 
în situaţia lui. 

Prietenul v-a luat-o înainte, gândiţi-vă la asta. Lăsaţi-mi numărul 
de telefon. Am 

să vă sun ca să mă ţineţi la curent cu starea lui. 

Tinerii pleacă într-o oarecare stare de confuzie. Se pare că n- 
am reuşit să-i conving pe deplin, însă biocâmpul prietenului lor 
de la reanimare a devenit mai bun. Seara am telefonat şi am 
aflat că rinichii au început să funcţioneze, că acum era mai 
bine. însă în glasul prietenului bolnavului n-am simţit dorinţa de 


a comunica în continuare. Deocamdată îmi vine greu să exprim 
în cuvinte cunoştinţele obţinute. Aici e principala problemă. 
Pentru mine e mult mai uşor să obţin informaţia decât să o 
transmit altora. Câte mai sunt încă de făcut în această privinţă! 
Dau consultaţii în biroul unei firme americane. De la fereastră 
mi se deschide priveliştea spre Oceanul Atlantic. în faţă am un 
pacient care-mi prezintă problemele sale. 

- Eu şi fiul meu suntem pictori. Cu câteva luni în urmă fiul meu 
a fost la 
Moscova. A fost găzduit de un prieten de-al meu, pictor şi el. 
Mama acestuia 
era ori vrăjitoare, ori ghicitoare. După ce s-a întors acasă, s-a 
simţit rău şi nu 
a mai putut lucra. Bioenergeticienii au spus că i-a fost trimis un 
puternic program 
distructiv. Atunci soţia unui prieten de-al meu s-a decis să plece 
la Moscova ca 
să se convingă dacă aşa stau lucrurile. „Dacă acest lucru se va 
confirma, am 
să-i pun o lumânare pentru morţi." Dar pe drum s-a întâmplat o 
nenorocire: 
femeia a murit. Puteţi să-mi spuneţi dacă fiul meu poartă un 
program distructiv 
şi cine i 1-a transmis? 

- Aşa este, i-a fost transmis exact aşa cum aţi presupus, de 
femeia aceea. 
Mulţumiţi-i lui Dumnezeu că s-a întâmplat aşa. 

Pictorul mă priveşte mirat. 

- De ce trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu? 

- în America oamenii se agaţă puternic de trufie, image, 
destin favorabil. 
Fiul dumneavoastră prezintă aceste ataşamente. Cu cât el va 
avea mai multe ocazii 
de a-şi manifesta talentul, cu atât mai puternic se va ancora în 
aceste momente 
telurice şi se va încerca desprinderea lui de cele pământeşti prin 
intermediul bolii 
şi al morţii. Probabil că ar fi murit destul de repede, căci trufia i- 
a crescut rapid. 
Răul pe care 1-a suferit însă i-a umilit trufia, image-ul şi 


destinul, salvându-i 
în acest fel viaţa. Dumnezeu, prin această femeie din Moscova, 
i-a dat cea mai 
uşoară variantă a purificării forţate. Soţia prietenului care a 
plecat la Moscova 
să distrugă un om, fără voia ei, a dorit moartea a ceea ce este 
Divin, parte a 
căruia este orice om. Totul s-a întors înapoi imediat şi a ucis-o 
pe ea. Trebuie 
să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru orice situaţie în care era 
prevăzută distrugerea 
trufiei, wwage-ului, a destinului favorabil. Trebuie surprinsă 
raţiunea a ceea ce 
se întâmplă şi prima senzaţie de frumuseţe şi bucurie să fie dată 
lui Dumnezeu 
şi nu picturii. Dacă înainte dezvoltarea parcurgea un drum în 
spirală şi pictorul 
care acumula spiritualitate prin renunţarea la cele pământeşti, 
printr-o existenţă 
trecută îşi valorifica atracţia faţă de teluric în existenţa 
prezentă, acum dezvoltarea 
parcurge calea unei duble spirale, adică pictorul trebuie să fie şi 
sfânt, şi laic 
în acelaşi timp. Sufletul trebuie să tindă tot mai puternic către 
Dumnezeu, iar 
conştiinţa către Pământ. în măsura în care veţi reuşi, împreună 
cu fiul, să faceţi 
acest lucru, nu va mai fi nevoie de boli, traumatisme, blesteme. 
A venit la consultaţie o pereche de tineri. 
- Copilul are stări comiţiale. Am fost pe la toţi doctorii. 
Explicaţi-ne ce-i 
cu el. 
Priviţi, vă rog. Agresivitatea conştientă este zero. Cea 
subconştientă, 300. 
Pentru Univers este periculoasă cea care depăşeşte 210-220. 
Prin urmare, ea trebuie stopată fie prin boală, fie prin moarte. în 
subconştientul copilului se găseşte ceea ce a fost în conştiinţa 
părinţilor. Dumneavoastră, mă adresez eu tatălui, i-aţi transmis 
fiului ataşamentul faţă de omul iubit şi faţă de relaţii. Punctul 
dumneavoastră sensibil îl constituie relaţiile, iar pentru 


dumneavoastră, îi spun mamei, trufia, image-ul, înţelepciunea, 
destinul favorabil. 

- Nici pomeneală, răspunde femeia. N-am avut niciodată 
sentimentul superiori 
tăţii faţă de alţi oameni, că aş fi fost mai inteligentă decât ei sau 
din cauza poziţiei 
sociale. Şi nu am manifestat agresivitate când eram umilită în 
acest sens. 

- V-aţi ataşat de image-li! şi înţelepciunea soţului. l-aţi 
disprețuit şi i-aţi urât 
pe oamenii care l-au disprețuit şi l-au înşelat. 


- Dar ce, şi acest lucru poate fi numit ataşament? 

- Desigur. Agresiunea pe baza unor motive personale, din 
cauza oamenilor 
apropiaţi, a copiilor rămâne oricum agresiune şi vă lipeşte de 
Pământ nu numai 
sufletul dumneavoastră, ci şi sufletul urmaşilor. Băiatul are o 
agresivitate atât 
de ridicată, îi spun eu mamei, pentru că dumneavoastră, până 
la concepţia şi 
naşterea copilului, aţi acuzat societatea. Acest lucru arăta cam 
aşa: „în fruntea 
statului sunt idioţi, trăim într-o ţară de tâmpiţi, într-o societate 
lipsită de etică 
şi de moralitate". Dacă soarta fiecărui om este determinată de 
Sus, soarta grupului 
cu atât mai mult. Agresiunea la suprafaţă, în timpul situaţiilor de 
stres, se 
transformă într-un factor activ pentru schimbarea situaţiei. 
Agresiunea în interior 
se transformă în boli pentru noi, în boli şi moarte pentru copiii 
noştri. 

- Trebuie să mă nasc din nou ca să nu existe aceste 

probleme? 

- Păi, asta vă şi propun. Parcurgeţi-vă întreaga viaţă, de la un 
capăt la altul, şi 
retrăiţi într-un mod nou toate situaţiile. Nu aşteptaţi schimbări 
dintr-o dată. Când, 
prin rugăciune, veţi purifica sufletul copilului, veţi stopa 


activitatea conştientului. 
Conştientul ne leagă de Pământ şi generează agresivitatea. 
Prima sa particu 
laritate : aprecierea situaţiei, compararea ei, critica. Pentru un 
timp, renunţaţi 
la critica oricărei situaţii, nu analizaţi nimic, nu vă gândiţi la 
trecut. Dacă veţi 
considera că e prea puţin, aplicaţi tehnicile de blocare a 
conştiinţei: postul, 
înfometarea, rugăciunile, şederea în nemişcare în întuneric, 
deconectarea totală. 
De asemenea, reținerea respirației sau respiraţia controlată într- 
un ritm lent. 
Numai prin rugăciuni şi pocăință vă veţi schimba destinul 
dumneavoastră şi al 
copilului dumneavoastră. 

Unul dintre pacienţi m-a rugat să-i lămuresc situaţia lui: 

- Sunt avocat, treburile mergeau destul de bine. Ştiu cu 
precizie că nivelul 
meu profesional nu a scăzut. Mai mult, sunt absolut convins că 
experienţa şi 
cunoştinţele mele au crescut. Dar pierd proces după proces şi 
nu pot să schimb 
nimic. 
O să vi se pară hilar de simplu când am să vă spun motivul 
problemelor 
dumneavoastră. Ca să fiu mai pe înţeles, vă voi explica prin 
exemple : Imaginaţi-vă două procese penale. într-unui, avocatul 
ţine o pledoarie strălucită, fulminantă, frumoasă şi persuasivă. 
Toată lumea este încântată de apărare, însă acuzatul primeşte 
pedeapsa maximă. în al doilea proces, avocatul pare a nu spune 
nimic deosebit, însă acuzatul este achitat? De ce? Pentru că, în 
primul caz, avocatul vrea să focalizeze toată apărarea asupra 
sa. El şi numai el este cel care demonstra că acuzatul este 
nevinovat. în al doilea caz, avocatul explică: „Eu nu am nici un 
merit. Acest om nu trebuie apărat, pentru că este nevinovat. 
Oare nu este clar acest lucru ? ". Apărarea se desfăşoară de la 
sine, fără nişte eforturi evidente din partea avocatului. 

Pentru a controla o situaţie, nu trebuie să te găseşti în 
interiorul, ci în afara ei. Cu cât este mai puţin observată 


influenţa dumneavoastră asupra situaţiei, cu atât o controlaţi 
mai bine. Imaginaţi-vă doi şefi. Unul îşi cheamă subalternul şi-i 
spune: „Tu eşti aşa şi pe dincolo, ai stricat treaba, eşti un 
încurcă-lume, am să te concediez". Ca răspuns, subalternul 
începe să-l urască sau să se răzbune şi astfel apar problemele 
pentru şef. îşi cheamă şi al doilea şef subalternul: „Eu înţeleg că 
tu îţi dai toată silinţa, dar nu-ţi reuşeşte nimic. Aş vrea să te 
păstrez, dar nu pot. Şi colectivul e împotriva ta. Şi întreaga 
situaţie îţi este defavorabilă. Tu însuţi acţionezi împotriva ta". în 
acest caz, dacă subalternul se va supăra, o va face pe colectivul 
întreg, pe întreaga lume şi va avea foarte multe probleme în 
comparaţie cu şeful. Traducând toate acestea în limbajul 
karmic, primul avocat şi primul şef sunt plini de trufie şi ataşaţi 
de image. Ei trebuie mereu să demonstreze ceva, să schimbe 
ceva, deci şi în alţi oameni ei văd vina personală şi din această 
cauză le creşte agresivitatea faţă de oameni, La 
dumneavoastră, ataşamentul de trufie, de image se blochează 
prin nereuşitele profesionale. Vă veţi nărui şi fizic. înrăutățirea 
situaţiei se explică simplu: poziţia dumneavoastră incorectă faţă 
de lume aţi transmis-o copiilor şi din această cauză s-ar putea 
să nu aveţi nepoți. De îndată ce situaţia la nivelul fin al viitorilor 
nepoți s-a înrăutățit, a început acţiunea de purificare a 
dumneavoastră ca sursă a neplăcerilor. Tot ce aţi semănat în 
tinereţe răsare acum. întorceţi-vă în tinereţe, retrăiţi-vă viaţa în 
mod corect, schimbaţi-vă atitudinea faţă de oameni şi veţi avea 
mai puţine probleme. 
Trufia şi mândria 

O armată este purtată trei zile prin pustiu şi la urmă este 
adusă la marginea apei. Unii militari se aruncă şi beau, uitând 
de toate, iar alţii o fac în linişte şi cu demnitate. Aceştia sunt cei 
care vor birui în luptă. Pentru ei, principiile spirituale sunt mai 
presus de nevoile trupeşti. Soldatul în luptă biruie prin puterea 
spiritului şi nu prin puterea trupului. Astfel de oameni îi vom 
numi mândri. Mândrie înseamnă nesupunerea în faţa unei 
situaţii care reclamă punerea intereselor trupeşti mai presus de 
cele ale spiritului, adică nu mediul trebuie să mă supună, ci eu 
trebuie să-mi subordonez mediul, pornind de la principiile mele 
spirituale. Omul este construit din două entităţi opuse. învelişul 
său fizic care tinde către teluric trebuie să acţioneze şi să-şi 
subordoneze mediul înconjurător.-învelişul nostru spiritual intern 


tinde către Univers şi Dumnezeu şi acesta trebuie să vadă 
Divinitatea în toate manifestările pământeşti. Neacceptarea la 
exterior a unei situaţii generează dezvoltarea. Neacceptarea 
interioară duce la degradare. Gândirea umană a fost 
întotdeauna un proces dialectic, însă gradul de tensiune al 
contrariilor a fost diferit pentru fiecare epocă. Omul fie că nu a 
acceptat situaţia la toate nivelurile, fie propovăduia acceptarea 
oricărei situaţii. în ce mod s-a ajuns la gândirea dialectică? 
Omului i se inoculau în minte, din copilărie, adevăruri care îi 
orientau structurile spirituale. lubeşte-l pe Dumnezeu, iar tot 
ce-i pământesc este plin de păcat. Dacă eşti pălmuit, întoarce şi 
obrazul celălalt, adică educaţia omului începe cu acceptarea 
oricărei situaţii ca fiind de la Dumnezeu. 

Omul creştea, înţelegea că având o asemenea concepţie nu 
poţi crea ceva, nu poţi realiza nimic şi ajungea la neacceptarea 
situaţiei şi la nesubordonare. S-a creat o stare aparent 
paradoxală. Religia îndemna la ascultare şi smerenie şi acest 
lucru era inoculat din copilărie, iar oamenii se comportau exact 
pe dos şi părea că toată lumea este mulţumită. Aceasta a creat 
baza receptării dialectice a lumii. Omul, în virtutea inerţiei, 
purta în structurile sale spirituale fine acceptarea situaţiei, iar la 
exterior experienţa de viaţă îl obliga să procedeze invers. 
Astfel, deşi nu existau modele de gândire dialectică, situaţia 
însăşi era dialectică. Ca şi în Biblie, informaţia care nu putea fi 
transmisă prin intermediul noţiunilor generale se dădea prin 
intermediul situaţiei, prin intermediul corelaţiei elementelor 
comportamentale. Cel mai viu exemplu îl constituie răstignirea 
lui lisus Cristos. Această informaţie privind acceptarea absolută 
a Divinităţii nu putea fi transmisă la acea vreme prin 
testamente şi pilde. Viaţa însăşi, evenimentele sunt dialectice, 
dar, pentru a crea gândirea care include în sine dialectica, 
trebuie să te ridici deasupra acestor evenimente, să le legi unul 
de altul. Acesta este modul de gândire care se numeşte 
smerenia interioară. 


Aşadar, smerenia este tehnica superioară de dezvoltare a 
spiritului. Filosofia este ştiinţa care generalizează toate 
fenomenele lumii vizibile. Pentru aceasta este necesară 
acceptarea absolută a oricărei manifestări, ca parte a întregului, 
iar acest lucru este posibil numai când ai conştiinţa întregului şi 
tinzi către el. Aceasta este credinţa în Dumnezeu. La baza 
filosofiei stă religia. Filosofia, oferind o concepţie despre lume, a 
generat un set de mijloace, metode, procedee care au devenit 
ştiinţă, şi, prin urmare, toate realizările intelectuale importante 
ale omenirii s-au născut din tendinţa către acel măreț indivizibil 
şi invizibil care ne-a creat trupul şi sufletul. Acum vine vremea 
când situaţiile dialectice trebuie să-şi dea mâna cu gândirea 
dialectică, adică sursa dezvoltării trebuie strămutată în interior. 
Când viaţa mă împinge către dezvoltare, este vorba de o 
situaţie dialectică. 

Religia i-a dat omului din copilărie senzaţia contactului cu 
Dumnezeu prin smerenie. Autoritatea capitală aici a fost 
credinţa şi respectarea postulatelor spirituale. Credinţa se 
adresează sufletului omului, ocolind conştiinţa. însă conştiinţa 
omenirii în ultimele câteva secole a crescut într-atât, încât acum 
educaţia omului este de neconceput fără aportul conştiinţei. 
înseamnă că acum este din ce în ce mai greu pentru copil să 
deprindă smerenia cu ajutorul religiei. De aici rezultă că 
elementul neacceptării situaţiei la exterior şi în interior va 
creşte considerabil, contactul cu Universul se va micşora mult şi 
omenirea devine neviabilă. Singurul mijloc de a-1 deprinde pe 
copil cu smerenia de la o vârstă fragedă este acela dea ne 
adresa nu numai sufletului, ci şi intelectului său. Asta înseamnă 
că religia trebuie să devină ştiinţă. Fără această reuniune, fără 
crearea unui sistem dialectic de gândire, omenirea nu va putea 
trece pragul zilei de mâine. Pentru crearea unei astfel de 
gândiri, de la om se cere să renunţe la ceea ce-l împiedică să 
pătrundă în smerenie, să perceapă lumea şi s-o înţeleagă. 
Aceasta înseamnă neacceptarea evenimentelor sub forma urii, 
umilinţei, regretului, dispreţului şi blamării. Acum, noi toţi 
suntem bolnavi spiritual, indiferent dacă sunt sau nu bolnave 
trupurile. De aceea, lucrul asupra propriului bagaj spiritual, 
asupra propriului mod de receptare a lumii îi este necesar 
fiecăruia dintre noi. Schimbându-ne modul de receptare a lumii, 


ne modificăm concepţia despre ea, şi anume concepţia ne 
modifică soarta, karma, în sensul cel mai larg al acestui cuvânt. 

Prin urmare, despre trufie şi mândrie. Necunoaşterea regulilor 
de comportament spiritual creează tot mai multe probleme în 
planul fizic. Nu demult, am fost împreună cu familia la o bază de 
agrement. Am ieşit dimineaţa să aflu cât de mare este coada 
pentru bilete la saună. în acest timp, a venit o femeie şi 1-a 
rugat pe receptioner să-i dea voie să sune în oraş. Până la mine 
au ajuns fragmente de propoziţie: „... Este total inert... Nici apă 
nu poate să bea... îi este greață. Am încercat de toate: şi 
hipermanganat, şi cărbune... Intoxicația este foarte puternică... 
Nu există medici... Ce să fac, ajută-mă, dă-mi un sfat", vorbea 
ea cu cineva la telefon. Am investigat băiatul. 
- Fiul dumneavoastră nu are intoxicație. Diareea, voma sunt 
numai nişte semne exterioare, cauza stă în cu totul altceva. 
Este vorba de un puternic program de agresivitate orientat 
împotriva tatălui. Băiatul are 14 ani şi receptarea actuală a 
lumii îi va determina în mod hotărâtor întreaga viaţă. Anume 
acum trebuie stopate toate programele periculoase care îi pot 
deforma sufletul, iar după aceea trupul. Se declanşează 
mecanismul de blocare, iar apoi boala sau dereglarea 
temporară a funcţiilor, în cazul de faţă vezica urinară şi 
pancreasul. Agresivitatea împotriva tatălui vine de la 
dumneavoastră. Soţia care se supără şi îşi blamează soţul îşi 
programează copiii pentru blamare. Copiii capătă un program 
de distrugere a tatălui, însă de câteva ori mai intens. Sufletul 
dumneavoastră este ancorat în lucruri pământeşti şi el se poate 
purifica prin moarte, boală sau prin jigniri nemeritate din partea 
oamenilor apropiaţi. Vi s-a dat cea mai uşoară variantă, dar 
dumneavoastră aveţi o mare trufie, adică neacceptarea 
situaţiei traumatizante, şi, în loc să acceptaţi purificarea, aţi 
manifestat agresivitate, care a crescut s-a transmis fiului 
dumneavoastră. 

l-am explicat cum trebuie să se roage pentru a-şi anihila 

agresivitatea. 

Răspunsul ei m-a uluit: 

- Nici prin cap nu mi-a trecut că trufia este un lucru rău. 

După câteva ore, am intrat din nou la ei. Femeia mi-a spus că 
după discuţia noastră fiul a putut să bea apă şi i-a dispărut 
greaţa. A dormit până la prânz. A doua zi, femeia a venit 


singură la mine şi m-a întrebat ce să facă în continuare: să-l 
ducă pe fiu în oraş sau nu ? Băiatului îi dispăruseră şi cele mai 
neînsemnate simptome ale bolii. l-am spus că el este sănătos 
nu numai la exterior, ci şi în interior, aşa că nu are motive de 
nelinişte. 

Discut cu o femeie care prezintă o boală destul de 

complicată. 

- Problemele dumneavoastră sunt legate de faptul că v-aţi 
pus trupul mai 
presus de spirit. Dacă un om obişnuit este gelos, acest lucru îi 
provoacă mai 
târziu boala. Un om mândru, fiind gelos, îi doreşte cu sinceritate 
moartea celui 
pe care e gelos, dar moare el însuşi. Dacă aţi fi avut un soţ care 
să vă poarte 
pe palme, nu vi s-ar fi permis să vă ataşaţi de semeţie şi familie. 
Puteţi fi salvată 
prin intermediul soţului, care vă răneşte în demnitatea 
dumneavoastră, vă jigneşte 
şi vă distruge armonia căsniciei. Dar dumneavoastră nu vreţi să 
acceptaţi acest 
lucru şi de aceea v-aţi ataşat şi mai puternic, transmițând totul 
copiilor şi nepoților. 

- Cum se poate accepta aşa ceva, spuse femeia plină de 
durere, când el pur 
şi simplu îşi bate joc de mine ? Ce să fac, să stau cu mâinile 
încrucişate şi să- 
mă împac cu situaţia? 

- El n-are nici o vină. Trebuie să-i mulţumiţi lui Dumnezeu, iar 
dacă îi 
mulţumiţi omului înseamnă masochism. Vă puteaţi exterioriza 
cum v-ar fi venit 
mai bine. Puteaţi să-i spargeţi şi o farfurie în cap, deoarece 
comunicarea dumnea 
voastră la exterior este comunicarea cu omul. în interior însă 
comunicaţi cu 
Dumnezeu. lar acolo trebuie să fie numai iubire şi mulţumire. 
întrucât omul nu 
simte cum agresivitatea conştientă trece în subconştient, e mai 
bine, mai ales 


la început, să nu manifestaţi agresivitate exterioară, adică să 
acceptaţi totul ca 
fiind de la Dumnezeu. 
- Cum vine asta? El mă jigneşte, mă umileşte, iar eu trebuie 
să mă bucur? 
Este o cruzime şi o inechitate. 
- Credeţi că poate exista un sentiment uman pentru celula 
canceroasă? Noi 
nu avem ochi cu care să vedem ce se întâmplă în sufletul 
nostru. O astfel de 
privire o aveau numai sfinţii. Imaginaţi-vă un om care se îneacă, 
lumea îl apucă 
de păr şi îl trage din apă. De groază, el se apucă de cel care îl 
salvează şi îl 
împiedică. Când el înţelege că în felul acesta va fi salvat, îşi 
anulează agresivitatea, 
în creştinism, acest lucru se cheamă smerenie. Acum a venit 
vremea când chiar 
smerenia nu mai ajunge. Nu este suficient doar să acceptăm 
boala, ci trebuie 
să ne şi bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul. în interior, 
ca să preîntâmpini 
boala, nu-i de ajuns numai s-o accepţi cu smerenie, ci să ajuţi 
prin aceasta salvarea 
trupului. Salvatorul nostru este Dumnezeu, iar noi suntem 
ajutoarele lui în 
purificarea sufletelor noastre când în rugăciune acceptăm 
dinainte toate umilinţele, 
neplăcerile pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni 
se purifică sufletul. 
Cu. cât mai multe suferinţe va primi sufletul, cu atât mai puţine 
vor rămâne ele 
pentru trup. 
- Şi atunci cum să trăim fără sentimente? Ce fel de viaţă e 
aceea? 
- Nu. Trebuie să trăim stările emoţionale, numai că în interior 
dragostea, 
iar la exterior în conformitate cu situaţia. Dacă la exterior 
sunteţi disperată şi 
supărată, în interior trebuie să aveţi numai bucurie şi dragoste. 


Tot ceea ce este 
pământesc este supus distrugerii, iar ceea ce este spiritual, nu. 
Ne doare când 
se năruie trupul. întrucât trupurile noastre aparţin pământului, 
noi vom boli, ne 
vom chinui şi vom muri. Dar există chinuri şi există suferinţe. 
Capacitatea de 
a înţelege că tot ceea ce e pământesc este supus distrugerii 
este priceperea de 
a nu te ancora în teluric şi de a-ţi fixa punctul de sprijin nu în 
ceea ce-i pământesc, 
ci în iubirea pentru Dumnezeu. Romanii antici aveau un obicei: 
în toiul unui 
chef, se auzea sunetul tobelor şi pe o targa se aducea o mumie. 
Câteva minute 
toţi o priveau în tăcere, după care mumia era scoasă afară şi 
cheful continua. 
Anticii ştiau să chefuiască, se pricepeau la asta, dar ei vedeau şi 
ştiau ce se poate 
întâmpla cu un om care uită că nu trebuie să-şi fixeze punctul 
de sprijin în teluric. 
Discuţia noastră continuă. Eu văd că ceva o frământă pe 
femeie. Ea îmi povesteşte: 
- Acum nu sunt măritată. Am un iubit, dar el este căsătorit. De 
aceea nu 
vreau să mă întâlnesc cu el. El însă mă sună, insistă să ne 
întâlnim. îmi dau 
seama că păcătuiesc întâlnindu-mă cu el şi probabil că 
problemele mele sunt în 
mare parte legate de aceasta. 
Da, sunt legate, numai că păcatul dumneavoastră constă în 
faptul că vreţi 
să vă striviţi iubirea şi să-i întoarceţi spatele omului pe care îl 
iubiţi. în interior 
gândiţi mai mult nu la păcat, ci la ambițiile, trufia şi dorinţa de a 
avea nişte 
relaţii stabile. Femeii ancorate în relaţii şi trufie i se dă drept 
iubit un om căsătorit 
pentru că anume această situaţie distruge trufia şi idolatria 
familiei, acţionând 


pozitiv asupra sufletului ei. Fundamentul iubirii se găseşte în 
Cer, al ambiţiei-pe Pământ. Şi, când teluricul încearcă să calce 
în picioare Divinul, omul are de plătit pentru aceasta. lubirea e 
mai presus de convenienţe, familie, bunuri materiale, trădare şi 
toate celelalte. O femeie mi-a spus că ea nu are dragoste 
pentru că a fost trădată. l-am răspuns că mă îndoiesc că aceea 
a fost dragoste, pentru că trădarea o purifică şi nu o ucide. 
lubirea adevărată nu depinde de nimic pământesc şi de aceea 
destrămarea teluricului nu o poate ucide, iar trădarea înseamnă 
năruirea relaţiilor care nu poate afecta adevărata iubire. 

Omul trăieşte îndeplinindu-şi datoria faţă de Dumnezeu şi 
faţă de alţi oameni. Când însă datoria faţă de Dumnezeu intră 
în contradicţie cu datoria faţă de alţi oameni, omul care doreşte 
să aibă sufletul sănătos, copii şi urmaşi sănătoşi, trebuie să 
prefere fără a sta pe gânduri datoria pe care o are faţă de 
Dumnezeu. Dorinţa de a pune obligaţiile faţă de oameni pe 
primul loc se transformă repede în contrariul ei. 

în socialism, pentru salvarea clasei muncitoare, erau 
suprimaţi cei care nu aparţineau acestei clase, iar apoi, pentru 
a restabili echitatea, ideea de a-i ucide pe unii pentru ca alţii să 
poată trăi se concretiza în uciderea şi a unora şi a celorlalţi. 
Când cineva încearcă să-şi construiască fericirea plecând de la 
cele pământeşti, adică pe baza unor idei rasiale, de clasă, de 
castă, de proprietate, acest lucru se sfârşeşte printr-o demolare 
accelerată a teluricului. Cu cât o celulă se concentrează mai 
mult asupra propriului avantaj, cu atât mai rapid ea moare. 
lubirea este acel sentiment care nu ne permite să ne lipim de 
Pământ şi numai omul care în numele iubirii trece peste 
barierele rasiale, de clasă, de proprietate şi alte bariere fizice 
poate accede la o fericire reală hărăzită oamenilor pe Pământ. 

A venit la mine o femeie cu un băiat de vreo 12 ani. L-a rugat 
pe băiat să iasă din cabinet şi mi-a explicat cu o voce 
conspirativă: 

- Am un fiu despotic, are o mare agresivitate faţă de oameni. 
Când se înfurie, 
ţipă tot timpul, cică e fiul diavolului şi în general ceva ciudat se 
întâmplă cu 
sufletul său. 

O privesc cu atenţie pe femeie şi o întreb: 


- De ce credeţi că s-a întâmplat aşa ceva? 

Ea dă din umeri. 

- S-au cuibărit în el nişte forţe oculte, despre asta se scrie 

acum peste tot. 

- Şi dacă vă gândiţi mai bine? îi zâmbesc eu. 

îmi zâmbeşte şi ea. Dar deodată zâmbetul îi dispare. 

- Eu să fiu oare cauza? 
- Nu dumneavoastră, ci atitudinea incorectă pe care o aveţi 
faţă de evenimente. 
Aveţi o trufie mult prea mare, iar dorinţa de a vă pune 
capacităţile, calităţile 
sufleteşti, înţelepciunea mai presus de Dumnezeu există în 
neamul dumneavoastră 
pe linie maternă de-a lungul a zece generaţii. Toate femeile din 
neamul dumnea 
voastră se considerau mai presus, mai talentate, mai serioase 
decât bărbaţii. 
Dispreţul şi îngâmfarea dumneavoastră faţă de soţ, la copii, se 
transformă în îngâmfare faţă de tată. Acest lucru generează o 
imensă trufie. Deosebit de periculoasă este aici ancorarea în 
înţelepciune, disprețul faţă de proşti. Anume asta duce la 
diavolism. Diavolul este un înger care a considerat că e mai 
deştept decât Tatăl. Pentru a vă purifica sufletele, al 
dumneavoastră şi al fiului, soţul trebuia să vă umilească în ceea 
ce priveşte trufia, înţelepciunea, calităţile sufleteşti, adică v-a 
numit proastă, dobitoacă, s-a purtat urât cu dumneavoastră, să 
vă pună în situaţii proaste. 

Femeia mă priveşte şi îmi spune cu un glas tărăgănat: 

- Era atât de greu să accept asemenea lucruri. 

- Desigur, să boliţi, să muriţi şi să naşteţi copii imperfecţi este 
mult mai 
uşor. Acum, soarta fiului dumneavoastră depinde de măsura în 
care vă veţi schimba 
atitudinea faţă de trecut, prezent şi viitor. Şi încă o chestiune 
importantă. Omul 
mândru întotdeauna este supărăcios şi irascibil. învăţaţi să 
folosiţi orice situaţie 
de înjosire pentru purificare. Am să vă învăţ o metodă care vă 
va ajuta foarte 
mult. Dacă cineva vă înghionteşte, cereţi-i în gând iertare. 


Sunteţi călcată pe 

picior. Cereţi iertare. Aţi fost jignită cu vorba. Cereţi iertare în 
gând. Doar pare 

un lucru ciudat. în realitate, totul e foarte simplu. Agresiunea 
exterioară împotriva 

dumneavoastră este întotdeauna generată de agresiunea 
dumneavoastră internă. 

Şi răspunzând cu cât mai puţină agresiune, cu atât mai repede 
se închide agresivi 

tatea dumneavoastră subconştientă. Când cereţi în gând iertare 
lui Dumnezeu 

pentru omul care v-a înghiontit, asta înseamnă că vă cereţi 
iertare pentru agresivi 

tatea internă, subconştientă care a determinat-o pe cea 
externă, cereţi iertare 

pentru că aţi provocat prin agresivitatea dumneavoastră 
internă.pe cea externă. 

A venit la mine o femeie care şi-a început povestirea într-un 

fel neobişnuit. 

- Cu sănătatea la mine totul e în regulă, însă parcă ceva nu 
merge cum trebuie. 
lar în ultimul timp, mă bate gândul să las totul baltă şi să plec la 
mănăstire. 

Cercetez biocâmpul la nivelul karmic fin şi văd un puternic 
program de autodistrugere care îl depăşeşte de trei ori pe cel 
mortal. Ciudat, omul vorbeşte de nişte insuccese, când de fapt 
el nu mai este printre cei vii. Privesc stratul mai compact al 
câmpurilor, aflat în legătură cu trupul. Corpul este înfăşurat într- 
un cocon şi pare pecetluit cu un semn divin. Cercetez cauzele 
acestei asigurări. Sufletele copiilor se găsesc în câmpul ei. 
Spiritualizarea şi bunătatea sufletească îi permit să profite de 
acest scut. Cercetez de ce se ataşează sufletul ei pe Pământ: 
omul iubit, trufia, înţelepciunea, poziţia socială, destinul 
favorabil. 
în existenţa trecută, ea a trăit în sud-vestul S.U.A. în principiu, 
ea trebuia de mult să moară, s-a agăţat prea puternic de cele 
pământeşti în viaţa trecută. Dar moartea nu era de ajuns 
pentru a-i purifica sufletul şi copiii ei nu se vor naşte în viaţa 
viitoare. înseamnă că ea trebuia apărată de moarte, pe de-o 
parte, iar pe de alta trebuia să i se trimită insuccese şi 


neplăceri. Pământescul pe care ea a început să-1 iubească mai 
mult decât pe Dumnezeu trebuia să devină pentru ea insipid. 
întrucât este un om bun la suflet şi spiritualizat, ea poate fi 
purificată prin neplăceri şi nenorociri, fără a se recurge la 
măsuri mai drastice. în această viaţă sau în cea următoare, 
copiii vor să vină pe lume, iar sufletul mamei trebuie să fie 
suficient de pur. Supărările, certurile, neplăcerile sunt, în acest 
caz, mijlocul ideal. 

Nu demult a venit la mine o femeie care prezenta ataşament 
faţă de omul iubit de familie, dar era şi geloasă. Programul de 
distrugere a soţului a depăşit linia roşie. întrucât soţul este un 
om foarte armonios, toată această agresivitate trebuia să se 
întoarcă împotriva ei şi s-o ucidă. Ar fi avut cancer mamar sau 
uterin. Dar, pentru că este un om spiritualizat şi bun la suflet, a 
primit pe deasupra o apărare şi programul său a fost stopat şi 
într-un fel schimbată direcţia lui. Dar nici o apărare nu poate fi 
veşnică. Este doar o amânare, pe considerentul că omul poate 
păşi pe calea cea dreaptă. Im femeie, această ancorare a 
început să slăbească, au început tulburările endocrine. Am 
început să-i explic că o atitudine incorectă faţă de supărări, 
certuri şi neplăceri, neînţelegerea faptului că tot ceea ce-i 
pământesc poate fi numai un mijloc, dar în nici un caz un scop, 
o poate duce la probleme mult mai serioase. 

Sentimentul iubirii faţă de un om este mult mai important 
decât omul. Omul nu este scop, ci mijloc când este vorba de 
iubire. Când iubim un alt om, în primul rând iubim ceea ce el 
reprezintă de fapt: o structură a câmpurilor, o structură 
spirituală. lar structura sa fizică, pe care de obicei o numim om, 
o iubim în modul în care iubim îmbrăcămintea ce ne aminteşte 
de omul drag. Când nu vedem sufletul omului, adevărata lui 
esenţă, care este o parte a Divinului, suntem ispitiţi să ne 
agăţăm de învelişul fizic. Când ştiu că îl iubesc pe Dumnezeu 
mai mult decât pe omul drag, asta înseamnă că spiritul din 
acest om îl iubesc mai mult decât fizicul. O astfel de iubire nu se 
destramă, nu dispare când omul drag îşi pierde o mână, un 
picior, îşi mutilează faţa, este țintuit la pat pentru mulţi ani sau 
moare. O astfel de iubire nu se stinge când se răscoleşte 
sufletul omului şi el devine un invalid sufletesc pentru că ea nu 
depinde de teluric. O astfel de iubire ne poartă către Dumnezeu. 


Un tânăr era la limita morţii pentru că s-a despărţit de o fată 
pe care o iubea, dar încerca să închege nişte relaţii cu o alta. 

- M-am îndrăgostit mai tare de a doua, prima are un caracter 
respingător, 
mă călca pe nervi. 

- încerci să te convingi că o iubeşti aşa cum face fata care se 
jură că iubeşte 
un om, deşi se mărită cu el pentru avere. Sentimentele tale faţă 
de această fată 
sunt din interes şi ele nu se pot numi iubire. 

- Nici pomeneală, mi-a răspuns el. Fac eu ceva pe bani sau pe 
orice avantaje 
materiale, dacă astea au vreo legătură cu ea. 

- Sunt şi bunuri nemateriale care ţin de cele pământeşti. 
Spune-mi, prin ce 
se deosebeşte de prima ? 

- Prima nu mă înţelegea absolut deloc, doar îmi strica buna 
dispoziţie, cea 
de-a doua, în schimb, mă înţelege. Şi, în general, e cu mult mai 
deşteaptă. 

- Deşteptăciunea este şi ea un capitol şi încă mai important 
decât banii. Pe 
cea de-a doua o iubeşti tot pentru bani, numai că banii pentru 
tine arată cu 
totul altfel. Te-ai ataşat de înţelepciune şi trufie la un nivel 
apropiat de cel mortal. 
De aceea ţi se dă o iubită care trebuie să-ţi distrugă 
înţelepciunea, să se poarte 
prosteşte, să nu te înţeleagă. în locul purificării chinuitoare ai 
preferat întinarea 
sufletului, de aceea c u început să-ţi scadă şansele de 
supravieţuire. 

- lată deci, îi explic tu pacientei mele, de acum tot ceea ce-i 
pământesc trebuie 
să devină, periodic, insipid, pentru ca noi să ne amintim de 
Dumnezeu. De regulă, 
ne amintim de Dumnezeu fie înainte de moarte, fie când 
necazurile se ţin lanţ. 
Pentru a trăi mai mult, renunţaţi la orice pretenţii faţă de 


oameni şi faţă de sine 
şi, în primul rând, schimbaţi-vă gândul de renuntare la viaţă. 

- Să merg la mănăstire sau nu? mă întreabă ea. 

- Mănăstirea pentru dumneavoastră ar fi o cale prea uşoară. 
Desigur, destinul 
favorabil, înţelepciunea şi trufia acolo ar fi considerabil limitate 
şi sufletul 
dumneavoastră s-ar purifica. Când omul nu mai are putere să se 
înalte deasupra 
teluricului, atunci teluricul trebuie respins, iar întrucât 
dumneavoastră aveţi un 
potenţial spiritual destul de ridicat, puteţi face acelaşi lucru 
rămânând în mijlocul 
oamenilor. Dar, pentru asta, trebuie să purificaţi sufletul de acea 
murdărie pe 
care aţi dobândit-o respingând purificarea ce v-a venit sub 
forma umilinţelor, 
certurilor şi neplăcerilor pe linia destinului. 

Femeia a căzut pe gânduri. 

- Am avut o dragoste care mi-a schimbat întreaga viaţă. Mi- 
am schimbat locul 
de muncă. Acum lucrez la o mare firmă, mi-am schimbat 
profesia, am devenit 
pur şi simplu un alt om şi toate astea datorită dragostei. Tot ce 
fac, toate realizările 
mele reprezintă dorinţa de a-i semăna omului iubit, de a ajunge 
la nivelul lui. 
însă mă urmăreşte în permanenţă ghinionul. Spuneţi-mi, ce se 
întâmplă? 

- Dacă aţi fi aspirat la succes pentru dumneavoastră, aţi fi 
putut muri pentru 
că v-aţi ancorat şi mai puternic în cele pământeşti, când însă o 
faceţi de dragul 
altora, acest lucru vă dă o bună blocare. La fel se întâmplă dacă 
banii pentru 
dumneavoastră devin scop şi vă sunt necesari pentru a vă 
asigura fericirea. în 
acest caz, îi veţi pierde. Dar, dacă ei vă sunt necesari ca mijloc, 
ca să-i ajutaţi 
pe alţii, puteţi să-i aveţi în orice cantitate. Succesele 


dumneavoastră au scop 

teluric, de aceea are loc demolarea. Sufletul dumneavoastră, în 
virtutea inerţiei 

din existenţa trecută, se ataşează de destinul favorabil, de 
înţelepciune, de image. 

lar dumneavoastră, în loc să vă purificaţi, nu vreţi să mai trăiţi, 
cădeţi pradă 

depresiunii. Mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru aceste neplăceri. 
Leacul este minu 

nat, cu toate că e respingător. 

Aura femeii începe să capete nuanţe aurii şi argintiu-aurii. 
Peste o lună ne putem întâlni pentru a trage concluziile. 
Suicidul 

în prezent, tot mai actuală devine problema suicidului, adică 
a unei ferme lipse a dorinţei de a trăi. Are loc un proces legic 
despre care am amintit în volumul I. Când am cercetat matriţa 
omenirii, am văzut că, de la finele anului 1995, se poate 
intensifica programul de autodistrugere a omenirii. 

în ultimele trei secole, omenirea, ancorată în teluric, a început 
să se umple de agresivitate. Sufletele oamenilor sunt îmbibate 
de ură reciprocă şi, când această stare atinge limita 
suprasaturaţiei, se va declanşa derularea programului în sens 
invers. Dacă înainte omul care avea o neplăcere îi ura şi îi 
învinuia pe alţii şi îi apărea dorinţa de a omori pe cineva, adică 
pe cel care i-a pricinuit supărarea, acum, într-o situaţie 
analoagă, omul începe să se urască pe sine şi îi apare dorinţa de 
a se sinucide. Eu numesc o astfel de situaţie suicid mascat. 
Medicii numesc acest lucru depresiune, iar creştinismul - 
mâhnire. Este unul din cele şapte păcate capitale. Programul de 
autodistrugere a omenirii a fost deja declanşat. Ea are urmări 
ca: bolile canceroase, tulburările psihice, scăderea imunităţii 
generale fără cauze aparente, agravarea bolilor cronice şi 
apariţia altora noi. Toate acestea sunt legice şi decurg după 
schema clasică: omul merge în pădure după ciuperci şi fructe şi 
deodată îşi dă seama că s-a rătăcit. Prima lui reacţie este furia 
pe ciuperci şi fructele de pădure. îi blestemă pe cei care l-au 
trimis în pădure. După aceea, omul începe să se acuze pe sine. 
lar apoi, înțelegând că nu există vinovaţi, caută o cale de ieşire 
din pădure. Deocamdată omenirea încearcă să găsească nişte 
vinovaţi. Drumul spre casă nu-l caută încă nimeni. Yom începe 


să-l căutăm atunci când vom înceta să-i vedem pe alţii şi pe 
noi. Există aici un mare pericol: am acumulat o agresivitate atât 
de puternică, încât programul de autodistrugere a omenirii 
poate lăsa pe Pământ 10-30% din locuitorii lui. Cu câţiva ani în 
urmă, am auzit că populaţia Pământului în anul 2000 va fi de 
aproximativ 10 miliarde de locuitori. în urmă cu un an, am auzit 
că populaţia planetei este de 6,5 miliarde. La începutul lui 1994 
a fost comunicată cifra 5,2 miliarde. Nu demult cineva mi-a spus 
că populaţia globului este de 5 miliarde. Când am început să 
analizez aceste date, am, înţeles de ce au avut atâta de suferit 
popoarele Uniunii Sovietice. Omenirea n-ar fi suportat 
programul de autodistrugere. Acesta ar fi însemnat pieirea 
civilizaţiei. Salvarea omenirii ar fi fost posibilă dacă i s-ar fi 
aplicat un vaccin, adică prin declanşarea procesului amintit într- 
o ţară oarecare cu câteva decenii înainte. Astfel, în momentul 
declanşării programului de autodistrugere a omenirii ar fi existat 
un popor care a parcurs deja acest stadiu şi ar fi reuşit, prin 
structurile sale spirituale, să tragă după sine toată omenirea” 

- Spuneţi-mi, mi s-a adresat o pacientă, afirmaţi că, dacă 
femeia se supără 
pe soţ, ea îşi ucide propriii copii. Dacă ea îl blamează pe soţ, 
copiii vor avea 
o imensă trufie şi vor fi lipsiţi de capacitatea de a supravieţui. 
Dar, dacă bărbatul 
o va dispreţui pe soţie şi o va acuza, el nu va fi pedepsit pentru 
aceasta? 

- Desigur că va fi, dar pentru femeie disprețul şi blamarea 
sunt mult mai 
periculoase pentru că ea naşte copii. 

- Dar de ce în Orient femeile nasc copii sănătoşi? Acolo, se 
ştie, atitudinea 
faţă de femei este cumplită. 

- Ceea ce divinizăm acum vom dispreţui mai târziu. Mai întăi, 
omul îşi face 
idoli şi din această cauză se dezice de Dumnezeu. După aceea, 
el dispreţuieşte 
toate acestea şi se ancorează şi mai puternic în teluric, se 
îmbolnăveşte, se 
chinuie, suferă. Numai după aceasta el îşi manifestă în mod 
intuitiv preferința 


pentru iubirea faţă de Dumnezeu. în Occident, femeia capătă o 
tot mai mare 

libertate, trufia ei creşte. Ea începe să-i dispreţuiască pe bărbaţi 
şi în viaţa 

următoare se naşte în Orient. Ea este mereu blocată, fiindcă se 
naşte alternativ 

ba în Occident, ba în Orient, trecând de la divinizarea 
teluricului, specifică 

Occidentului, la disprețul oriental a tot ceea ce este pământesc. 
Omul începe să-şi 

mute punctul de sprijin dincolo de Pământ. La timpul potrivit, 
fiecare face acest 

lucru. Unii, când sunt loviți de boli grele. Alţii, mai spiritualizaţi, 
încearcă să 

reţină disprețul, blamările, dar pentru aceasta depun eforturi 
mai mari. Mult mai 

puţini sunt cei ce reuşesc să se ridice deasupra acestui nivel, 
îndreptându-şi în 

mod conştient iubirea către Dumnezeu, ridicându-se deasupra a 
tot ce-i pământesc, 

în acest din urmă caz sunt inutile bolile, traumatismele, 
nenorocirile. Nu se va 

produce întinarea sufletului, nu va exista ură şi dispreţ. Această 
cale însă reclamă 

cele mai mari eforturi. Când îmi investighez pacienţii, văd acest 
mecanism în 

detaliu. La unii, el este şters, la alţii, este bine exprimat. Sunt 
cazuri când oamenii 

venerează excesiv o persoană, iar apoi o dispreţuiesc dacă 
aceasta le-a înşelat 

aşteptările. Agresivitatea împotriva altor oameni şi, în cele din 
urmă, împotriva 

propriei persoane este clar exprimată în Occident. 

Mi-a venit în minte una dintre pacientele mele din America. 
Avea o privire rece, o faţă neexpresivă, dar frumoasă. Câmpul îi 
era curat, un echilibru bun, însă concomitent i se dezvolta un 
puternic program de autodistrugere. Acest lucru putea duce la 
moarte. La nivel fizic, echilibrul era extraordinar. La nivelul 
spiritual fin, se năruia. înseamnă că, în curând, putea fi victima 
unei crime, puteau surveni probleme de ordin psihic. 


Cei care se ocupă cu terapia fizică de cele mai multe ori aduc 
prejudicii psihiculuil, destinului, transferă problemele asupra 
propriilor copii fără să bănuiască nimic în această privinţă. Nu 
trebuie absolutizat un singur parametru. Dezvoltarea spirituală 
trebuie să stea înaintea celei fizice. 

- Care sunt problemele dumneavoastră? o întreb eu. 

- Am pierdut orice motivaţie pentru a mai trăi. Nu vreau să 
mai trăiesc. 

Absolut totul îmi este indiferent. 

„E clar, gândesc eu. Când a avut neplăceri, s-a necăjit foarte 
tare, ajungând la stări depresive şi totul s-a comprimat într-o 
dorinţă subconştientă de renunțare la viaţă. Ea trebuie să-şi 
revizuiască întreaga viaţă, să-şi anuleze prin rugăciuni lipsa 
dorinţei de a trăi şi va fi sănătoasă." Tocmai când mă 
pregăteam să-i spun pacientei toate acestea, am simţit nişte 
înţepături puternice în cap. Destinul cuiva încerca să-mi dea o 
informaţie. Era destinul pacientei. Dacă informaţia este 
sugestivă şi vine direct, înseamnă că am omis ceva. 

- Transmite-i, nota mâna mea, că ea disprețuiește bărbaţii. 

- lertaţi-mă, mă adresez eu femeii, destinul dumneavoastră 
îmi transmite că 
îi dispreţuiţi pe bărbaţi. 

- Natural! îmi răspunde ea. De ce i-aş respecta? Noi, femeile, 
naştem, ne 
chinuim, iar bărbaţii au o psihologie de vite şi se mândresc cu 
aceasta. 

- înţelegeţi, încerc eu să-i explic, femeia trebuie să poarte 
până la capăt 
sarcina, să nască şi de aceea ea trebuie să se ocupe mai mult 
de propriul corp, 
adică să se gândească la cele pământeşti. Bărbatul însă riscă 
mai des, moare mai 
repede, de aceea este mai puţin ancorat în teluric şi tinde mai 
mult către spirit. 

Pacienta mă priveşte ţintă şi mă întreabă: 

- Dacă vi se pune cuțitul la beregată, nu daţi tot ce aveţi? 

- Sigur că dau, îi răspund eu. Important este ceea ce simt eu 
în acel moment. 

Spuneam că, pentru femeie, teama pentru propriul corp este 
mult mai normală 


decât la bărbat. Acum voi încerca să vă explic unde poate duce 
disprețul faţă 

de bărbaţi. Blamarea, disprețul constituie de asemenea un 
program de distrugere 

a altor oameni. Orice program distructiv se converteşte într-un 
program de 

autodistrugere şi dispare dorinţa de a mai trăi. El generează 
cancer, epilepsie, 

ictusuri, traumatisme, suicid şi loveşte foarte puternic mai ales 
în copii şi în 

viitoarele generaţii. Programul distructiv omoară mai repede 
propriii copii decât 

pe ai altora. Dacă apa ţâşneşte prin robinet, o observăm şi o 
putem închide. Un 

şuvoi subţire însă nu-1 vedem şi de aceea el este mult mai 
periculos. Priviţi! 

Pentru ură se cheltuiesc 220 de unităţi de energie, de aceea ea 
nu se poate menţine 

mult timp. Supărarea necesită 80-90 de unităţi, ceea ce este, la 
fel, o cheltuială 

mare de energie. Pentru dispreţ, blamare, refuzul de a mai trăi 
se cer 35-45 de 

unităţi. Omul simte o oboseală emoţională când se cheltuie 
peste 50 de unități- 

De aici rezultă că omul nu simte pericolul atunci când 
dispreţuieşte, blamează 

sau este deprimat. Anume acestea sunt stările emoţionale care 
determină cea mai 

mare acumulare de agresivitate. 

Faptul că acum nu aveţi copii şi faptul că nu doriţi să mai 
trăiţi, că nu manifestaţi interes pentru nimic este o urmare a 
dispreţului dumneavoastră faţă de bărbaţi. Dispreţuind şi 
blamând pe alţii, vă deziceţi de Dumnezeu, pentru că la nivelul 
fin, unde suntem în legătură cu Dumnezeu, disprețul şi 
blamarea pătrund mai adânc. Sufletul dumneavoastră este într- 
atât de lipit de Pământ, încât s-au declanşat mecanismele de 
destrămare a teluricului. Demolarea structurilor sufletului aflate 
în legătură cu teluricul a*re drept rezultat lipsa dorinţei de a 
trăi. Vi s-au dat prea multe calităţi exterioare şi interioare, iar 
conştiinţa propriei excelenţe la început te înalţă, iar mai apoi te 


striveşte. Omul trebuie să înţeleagă lumea prin spirit şi rațiune, 
iar întrucât raţiunea este în legătură cu trupul, ea este 
secundară. Intelectul, raţiunea sunt înclinate spre rezolvarea 
problemelor momentane, iar spiritul, aflat în legătură cu logica 
Divină, lucrează întotdeauna în perspectivă. Cel inteligent 
câştigă la început, cel înţelept la urmă. Rațiunea v-a eclipsat 
înţelepciunea, de aceea sunteţi bolnavă sufleteşte. Şi, cu cât 
este mai sănătos corpul, cu atât mai mult se chinuie sufletul. 

îmi amintesc de un alt caz. Părinţii au adus o fetiţă şi au 
întins-o pe pat pentru că nu putea să stea în fund. Medicii nu i- 
au putut stabili un diagnostic exact. Tulburări psihice, un fel de 
ictus. Câteva zile la rând, m-am întâlnit cu părinţii şi, practic, le- 
am repetat unul şi acelaşi lucru: 

- Toată viaţa dumneavoastră, în special până la concepţia 
fetei, i-aţi disprețuit 
pe oamenii care s-au purtat urât şi nepoliticos, care v-au înşelat 
şi au avut o 
atitudine incorectă faţă de dumneavoastră. Nu numai 
dumneavoastră aţi procedat 
aşa, ci şi părinţii dumneavoastră, bunicii şi străbunicii 
dumneavoastră. De aceea 
la părinţii dumneavoastră şi la dumneavoastră a început să se 
dezvolte un program 
de autodistrugere. Mâhnirea, starea depresivă, când eraţi 
supăraţi, au început 
să crească. înseamnă că pe de o parte v-au dominat semeţia şi 
disprețul, iar pe 
de alta, mâhnirea şi depresia. lar la copil programul de 
autodistrugere a depăşit 
linia roşie. 

Lipsa dorinţei de a trăi afectează trei niveluri: capul, prima 
cheakră, destinul. Dispreţul, blamarea, lipsa dorinţei de viaţă 
sunt periculoase prin faptul că ele se transformă rapid în 
concepţie despre lume, schimbă caracterul omului şi de aceea 
este foarte greu să se debaraseze omul de ele. 

- în urmă cu un an, spuse tatăl fetiţei, când fiica noastră avea 
unsprezece 
ani, ea spunea că noi vom muri înaintea ei, de aceea nici ea nu 
vrea să mai 
trăiască. Spunea că nu o să se mărite niciodată şi că va locui 


numai cu noi. Şi 
cât ne-am fi străduit noi s-o liniştim, mâhnirea, depresia nu o 
părăseau. 
Trebuia dusă la biserică să se roage, îi răspund eu. înainte de 
concepţie, 
sufletul omului are un contact foarte strâns cu Dumnezeu. lar 
apoi, treaptă cu 
treaptă, coboară spre Pământ şi cu fiecare treaptă el trebuie să- 
şi intensifice 
eforturile pentru a-şi întări contactul cu Dumnezeu. Un rol 
important înainte de 
concepţie îl are aspiraţia mamei către Dumnezeu. Următoarea 
treaptă este trecută 
la vârsta de 3-5 ani. în această perioadă, pentru ca să fie 
sănătos, copilului trebuie 
să-i cultivăm aspiraţia conştientă către Divinitate. Foarte multe 
eforturi trebuie 
depuse pentru dezvoltarea logicii spirituale şi Divine. O atenţie 
deosebită trebuie acordată cultivării bunătăţii, grijii faţă de alţii, 
credinţei în Dumnezeu şi convingerii că tot ceea ce se întâmplă 
are o rațiune. Dacă nu-i vom asigura copilului o rezervă a 
aspiraţiei către înalt, exact în această perioadă sunt declanşate 
programele de desprindere forţată de cele pământeşti prin 
intermediul bolilor, traumatismelor, nenorocirilor, morţii. 
Următorul contact cu ceea ce-i pământesc, iar acesta-i cel mai 
puternic, are loc în perioada maturizării sexuale. Cea mai 
puternică ancorare a copilului în teluric (pasiunea pentru cele 
pământeşti, respectiv, cea mai înaltă spiritualizare) se 
manifestă-la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani. Dacă 
această ancorare depăşeşte limitele normale, are loc o activare 
bruscă a agresivităţii urmată de blocarea acesteia prin boli, 
traumatisme, moarte. Mâncarea abundentă, impresiile erotice 
excesive, comportamentul agresiv, disprețul faţă de alţii, 
mâhnirea, lipsa credinţei în Dumnezeu îl lipesc atât de tare pe 
copil de Pământ încât, în mod inevitabil, vin bolile şi 
nenorocirile. Celelalte perioade--cheie sunt". 18, 30 şi 70 de ani. 
Aici multe sunt determinate de concepţia despre lume a omului, 
de caracterul acestuia. 

Cel mai important lucru în pedagogie nu sunt copiii, ci 
părinţii. Un copil asimilează mult mai temeinic o faptă a tatălui 


decât o sută de pilde. Comportamentul dezinteresat al 
părinţilor, altruismul lor, renunţarea la dispreţ şi blamare în 
acele cazuri când ele par necesare conform logicii pământeşti 
sunt pentru copii exemple benefice, elemente pe care se 
clădeşte sănătatea şi fericirea acestora. 

Acum, în sânul omenirii se activizează tot mai mult programul 
de autodistrugere. Lipsa dorinţei de a trăi loveşte în destin: 
traumatisme, nenorociri; apoi este atins capul, întrucât el este 
acela care generează ura. Gândul suicidului îl lipseşte pe om de 
urmaşi. De aceea, cât ar părea de ciudat, sufletele copiilor care 
se găsesc în biocâmp încearcă să-şi păstreze posibilitatea de a 
se ivi pe lume provocând părinţilor scăderea acuităţii vizuale şi 
auditive, inflamaţia nazofarin-gelui, a urechii medii, 
traumatisme craniene, ictusuri, meningite, dureri de cap. Şi cu 
cât mai eficientă pare medicina în anihilarea dereglărilor 
amintite, cu atât mai repede se năruie energetica primei 
cheakre, ceea ce face imposibilă naşterea copiilor. 

Pentru ca venirea pe lume a copiilor să fie posibilă în vieţile 
următoare, programul autodistructiv este temperat la femei şi la 
bărbaţi prin maladii canceroase ale sistemului uro-genital. 
Numărul mare de femei sterile, recrudescenţa bolilor 
canceroase şi cardiovasculare sunt în legătură cu acest 
mecanism. Nu întâmplător depresia, care de fapt reprezintă 
desfăşurarea lentă a programului de autodistrugere şi este 
cunoscută în popor sub numele de mâhnire, este considerată de 
creştinism ca fiind unul din păcatele capitale. 

Dacă vi s-a creat senzaţia că lumea este ilogică şi 
inechitabilă, dacă v-aţi pierdut încrederea în oameni, asta 
înseamnă, în mod automat, lipsa dorinţei de a mai trăi şi 
apariţia unor mari probleme şi a bolilor. 

Discutam odată la saună cu vecinul meu: 

- lartă-mă că insist! N-ai putea să vezi ce-i cu sănătatea mea ? 

m-a întrebat el. 

l-am cercetat biocâmpul şi am văzut un puternic program de 

autodistrugere. 

Depresia, de regulă, duce la cancer şi nici acest caz nu a fost o 
excepţie. Toţi parametrii biocâmpului corespundeau formaţiei 
canceroase. Dar parametrul principal, încărcarea cu iubire, după 
care determin fenomenele canceroase, era stabilizat, iar motivul 
stabilizării era bunătatea sufletească. 


- Eşti un om norocos, i-am spus eu. Puteai să ai cancer pentru 
că tot timpul 
te-ai autoblamat, fapt care ţi-a produs depresie. 

- Cancer la ce? m-a întrebat el. 

- Cel mai probabil la prostată. Suicidul loveşte deosebit de 
puternic în prima 
cheakră. 

- Am fost suspect de cancer laringian, dar diagnosticul nu s-a 

confirmat. 

Am fost intrigat. De ce cancer laringian? După aceea am 

înţeles că se bloca 
ceea ce a provocat ideea de suicid. El îşi reproşa tot timpul" 
câte ceva şi de aceea blocarea se fixase la laringe. Dacă el s-ar 
fi disprețuit sau s-ar fi urât, putea fi cancer la creier. Dacă ar fi 
purtat pică, se punea problema cancerului gastric, iar în cazul 
renegării iubirii pentru sine sau pentru alţii se declanşează 
cancerul la prostată. 

Am citit despre un călugăr care a păcătuit de preacurvie şi s-a 
chinuit mult timp din cauza aceasta. După câteva luni, a murit 
de cancer şi a recunoscut înainte de moarte că Dumnezeu 1-a 
pedepsit pentru acel păcat. Motivul a fost altul: el putea regreta 
fapta sa, însă a început să se dispreţuiască, adică a început să-şi 
ucidă nu numai trupul, ci şi sufletul. 

Cancerul, dar nu numai el, stopează doinţa de a-ţi ucide 
propriul suflet. Mă uit la fotografia femeii considerate ca cel mai 
gras om de pe Pământ. A încercat să slăbească, însă fără nici un 
rezultat. Cauza este foarte simplă: dorinţa colosală de a-1 pune 
pe omul iubit şi familia mai presus de Dumnezeu. Şi, când omul 
e rupt de astfel de ataşamente, apare o repulsie faţă de viaţă la 
fel de mare. îngrăşarea blochează acest program. înseamnă că 
omul trebuie să se lupte nu cu propriul corp, ci cu orientarea 
incorectă a sufletului. 

Merg pe stradă şi văd un om care are o imensă cocoaşă. în 
existenţa trecută, neînţelegând că sufletul se purifică prin 
intermediul neplăcerilor, el a nutrit o imensă supărare pe 
oamenii apropiaţi şi a murit din această cauză. în această 
existenţă, pentru ca sufletul să i se purifice, el trebuie să 
trăiască. Trebuie blocată irascibilitatea sa colosală. Cocoaşa 
apărută i-a legat irascibilitatea, devenită parte componentă a 
caracterului său. 


O femeie suferă de depersonalizare. Ea pare a exista în afara 
corpului său. A văzut în oameni doar imperfecţiunea, cele mai 
urâte laturi ale acestora, a acumulat dispreţ şi semeţie care s-au 
convertit într-un puternic program de autodistrugere. Boala îi 
salvează viaţa. 

Când cei apropiaţi te supără şi-ţi întorc spatele, se 
declanşează repulsia faţă de viaţă cu o asemenea forţă, încât nu 
se mai poate bloca nici prin cocoaşă, nici prin boli de inimă, nici 
prin supraponderabilitate, nici prin cancer şi nici măcar prin 
schizofrenie. La nivelul trăirilor emoţionale trebuie stopată total 
agăţarea de relaţii. Pentru copilul imobilizat noţiunile de familie 
şi relaţii sunt închise. De ce apar asemenea maladii? Pentru că 
sufletul, incredibil de puternic legat de cele pământeşti, are 
şansa să se purifice pe Pământ. înseamnă că el trebuie să 
trăiască şi să-şi purifice sufletul, dar prin deformări ale corpului 
şi psihicului, el este apărat împotriva ataşamentului de cele 
pământeşti. 

Medicina, canalizându-şi toate eforturile spre eliminarea 
patologiei corpului, concură la intensificarea patologiei 
sufletului. lar sufletul şi spiritul nostru constituie viitorul nostru 
şi viitorul urmaşilor noştri. 

Gelozia 

Informaţia pe care a obținut-o deja cititorul eu o dau, practic, 
fiecărui pacient. Inerţia sufletului este incomparabil mai mare 
faţă de inerția conştiinţei. Şi pentru a ne orienta corect sufletul 
sunt necesare eforturi îndelungi şi chinuitoare. Cu cât voi 
explicita mai profund şi mai pe înţeles situaţia, cu atât îi va fi 
mai uşor pacientului să o depăşească. 

Acest lucru i-l explic unui pacient întins pe pat în faţa mea. 
Are un grav traumatism cerebral. în ultima vreme au fost certuri 
mari cu soţia, supărări şi gelozie. întrucât gelozia înseamnă ură, 
se blochează capul, adică apar traumatisme craniene, ictusuri, 
scleroză în plăci, scăderea acuităţii auditive şi afective, infla- 
marea nazofaringelui, cancerul. 

- Prin urmare, gelozia, agresivitatea v-au creat mari probleme. 
La baza geloziei 
stă dorinţa de a-l pune pe omul iubit şi relaţiile cu el mai presus 
de iubirea pentru 
Dumnezeu. De aceea oamenii apropiaţi a trebuit să vă 
jignească, să se certe şi 


să rupă relaţiile cu dumneavoastră. Neacceptând toate acestea, 
aţi acumulat 
agresivitate, care, mai devreme sau mai târziu, trebuia să ducă 
la boală. Acum 
însă urmează ceea ce-i mai important. Această agresivitate 
trebuia să fie de vreo 
cinci ori mai mică, însă în cazul dumneavoastră acumularea s-a 
produs mult mai 
rapid decât la alţii. Cauza: aveţi o trufie a cărei sursă o 
reprezintă ataşamentul 
sufletului dumneavoastră de înţelepciune. V-aţi agăţat de 
înţelepciune acuzând 
conducerea instituţiei dumneavoastră de acţiuni necugetate. 
Imaginaţi-vă o barcă 
plutind, iar sub ea sunt pietrele. Pietrele reprezintă ataşamentul 
faţă de bani, de 
bunuri materiale, de un destin favorabil. Dacă trufia nu este 
mare, apă există 
multă, impactul bărcii cu pietrele este mai mic şi agresivitatea 
nu e mare. Nu 
este nevoie de boală. Trufia ridicată îl presează pe om la 
pământ, apa scade şi 
pietrele sparg fundul bărcii. 

în ultimii doi ani v-au crescut pretenţiile faţă de oameni, în 
special faţă de conducere, v-aţi supărat şi aţi acuzat-o de un 
comportament anormal. A început să vă crească vertiginos 
trufia. Au crescut şi ataşamentul faţă de omul iubit şi faţă de 
familie. Pentru a vi se da şansa supravieţuirii, soţia 
dumneavoastră trebuia să vă supere tot mai mult şi să se certe 
cu dumneavoastră. Era varianta cea mai uşoară de a vă aduce 
la normal. Dumneavoastră aţi respins-o. Prin urmare, trebuia să 
vină boala sau traumatismul. 

- Da, aprobă pacientul îngândurat, tot ce mi-aţi spus seamănă 
foarte mult 
cu adevărul. 

Un timp rămâne pe gânduri, apoi mă întreabă: 

- Ca să mă fac bine trebuie să-mi rememorez întreaga viaţă şi 
să accept totul 
ca pe ceva trimis de Dumnezeu? Pot face asta. Dar nu înţeleg ce 
se va întâmpla 


la mine la serviciu ? Să văd toată prostia şi cretinismul lor şi să 
nu fac nimic ?' 

- Tot timpul aveţi tendinţa să acţionaţi într-un singur regim: 
fie drept, fie 
stâng. Trebuie să aveţi în permanenţă controlul asupra situaţiei. 
Acest lucru se 
realizează prin neacceptarea ei la exterior, prin lupta împotriva 
ei, prin subordo 
narea ei şi prin acceptarea ei absolută în interior. La exterior 
comunicaţi cu 
oamenii, iar în interior cu Dumnezeu. Ceea ce faceţi la exterior, 
dacă se transferă 
în interior, devine propriul său contrariu. Dacă la exterior 
opoziţia dumneavoastră 
faţă de o situaţie apărută, dorinţa de a o alinia la propriul sistem 
de valori vă 
dă sănătate, transferul în interior generează boala. înainte, omul 
păstra armonia 
într-o măsură mai mare sau mai mică pentru că era educat din 
copilărie în regim 
spiritual şi de respect al Divinităţii, adică în absenţa agresivităţii, 
urii şi în spiritul 
acceptării a tot ceea ce există ca fiind raţional. Când copilul 
creştea şi viaţa îl 
punea în faţa contrariului celor învăţate, nucleul de lumină 
format în interior 
nu permitea pătrunderea agresivităţii. Era o dialectică stihinică. 
Acum aceasta 
a devenit concepţie şi acceptarea ei este complicată. 

Savanţii au observat ce se întâmplă în cazul contactului a 
două civilizaţii, a două popoare, a două triburi. Are loc un 
schimb rapid cu obiecte de uz casnic, unelte şi tehnologie. Mult 
mai lent are loc schimbul de obiceiuri, iar cel mai dificil este 
schimbul de religii şi credinţă. Concepţia religioasă reprezintă 
cel mai înalt grad de abstractizare a teluricului. Ea se produce în 
straturile spiritului cu o întindere programatică în Univers şi de 
aceea masa şi inerția acesteia sunt imense. Vă spun toate 
acestea ca să înţelegeţi că este necesar să vă revizuiţi nivelurile 
profunde ale înţelegerii lumii, iar acest lucru se va derula cu 


încetineală şi dificultate. Dar aceasta vă va permite nu 
amânarea problemelor, ci suprimarea lor totală. 

Adeseori, la consultaţie, pacienţii îmi spun: 

- Eu mă comport corect, de ce sunt bolnav 

? 

Eu le răspund: 

- Imaginaţi-vă că a adormit căpitanul vaporului şi o oră 
întreagă nava a 
înaintat spre recife. El se trezeşte, se freacă la ochi şi gândeşte: 
„în ultimele 
cinci minute mă port normal, înseamnă că totul trebuie să fie 
bine". Ca să suprimi 
agresivitatea faţă de oameni, trebuie să înţelegi că la nivelul fin 
toţi suntem 
absolut egali; nu există deştepţi şi proşti, nu există ticăloşi şi 
sfinţi, nu există 
bogaţi şi săraci. Diferenţele sunt numai în stratul superior şi ele 
se modifică 
urmând o linie sinuoasă. Ideologia comunistă a încercat să-i 
impună poporului 
iubirea faţă de toţi la exterior şi în interior şi iubirea s-a 
transformat în ură. 
Oamenii aici n-au nici o vină. O idee, o concepţie imperfectă 
generează de o mie 
de ori mai multe morţi decât orice ticăloşie. lar o concepţie 
imperfectă este rezul 
tatul dezvoltării insuficiente a spiritului. De aceea, dacă 
omenirea nu va stabili ţn cel mai scurt timp prioritatea valorilor 
spirituale în economie, politică, ştiinţă, artă, pedagogie, 
medicină şi în alte sfere ale activităţii umane, se vor declanşa 
mecanisme cu caracter punitiv din ce în ce mai puternice. 
Continuu discuţia cu pacientul: 

- V-am spus că relaţiile cu omul iubit le-aţi pus mai presus de 
Dumnezeu, 
iar acest lucru generează mari probleme. V-aţi ataşat de 
oamenii apropiaţi prin 
intermediul insultelor, blamării şi geloziei. Dar în cazul 
dumneavoastră mai există 
o verigă foarte periculoasă. Este vorba de disprețul faţă de 
femei. Dispreţul 


generează inevitabil blamarea. Aţi auzit zicătoarea: „Găina nu-i 
pasăre, muierea 

nu-i om?". în forul dumneavoastră interior exact aşa priviţi 
femeia. Dacă îl 

condamnaţi pe omul zgârcit sau pe acela care are mâna spartă, 
sufletul dumnea 

voastră se ataşează de bani şi nu-i veţi avea niciodată. Dacă 
dispreţuiţi femeile 

şi le priviţi de sus, nu veţi avea niciodată relaţii bune cu ele. 
Totul se dezvoltă 

în spiritul dialecticii. Bărbatului i se dă o mamă din pântecele 
căreia el purcede 

şi de care el depinde în mare măsură din punct de vedere fizic. | 
se dă un tată 

care-i la distanţă şi de care el depinde mai mult în plan spiritual. 
Dezvoltarea 

spiritului nu este posibilă fără dezvoltarea fizicului, de aceea şi 
naşterea omului 

este condiţionată de acelaşi lucru. Omenirea a fost creată de 
Pământ de care 

depindem din punct de vedere fizic şi energetica femeii este 
identică energeticii 

Pământului, iar energetica bărbatului este identică energeticii 
Soarelui şi concepţia 

omenirii s-a produs în atmosfera Pământului deasupra Polului 
Sud. Omul care 

dispreţuieşte femeia dispreţuieşte Pământul şi tot ceea ce-i 
pământesc, iar disprețul 

şi blamarea ne lipsesc de ceea ce blamăm. O ancorare 
puternică în teluric activează 

procesul de destrămare în corpul fizic. De aceea bărbatul care 
dispreţuieşte femeia 

se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi 
îmbătrâneşte mai repede 

ca de obicei. Spiritualitatea bărbatului este determinată în bună 
măsură de atitudi 

nea sa faţă de femeie, de aceea, îi spun eu pacientului, 
revizuiţi-vă de mai multe 

ori viaţa şi modificaţi-vă atitudinea faţă de femei şi faţă de 
situaţiile legate de ele. 


S-a lăsat tăcerea. Informaţia mea e greu de recepționat, 
pentruvcă cele mai neînsemnate amănunte le pun în legătură 
cu fenomenele de ordin cosmic. Informaţia este o construcţie şi, 
pentru a o recepta, trebuie să-ţi schimbi, mai precis să demolezi 
propria structură spirituală. De aici rezultă că o cantitate prea 
mare de informaţie, orientată incorect, poate demola psihicul, 
sănătatea şi viaţa pacientului. De aceea mă străduiesc să 
răspund la toate întrebările puse de pacienţi. Uneori şedinţa se 
transformă într-o veritabilă dispută, ca în cazul de faţă. 

- Bine, zâmbeşte pacientul, spuneţi că, dacă eu condamn ceea 
ce este pămân 
tesc, mă lipesc de Pământ, îmi creşte agresivitatea şi de aceea 
mă pot îmbolnăvi. 

Puteţi să-mi mai daţi încă un exemplu? 

leri seară m-a sunat o cunoştinţă. Avea o criză de astm, au 
fost chemaţi 
inedicii de câteva ori, însă nu i-au fost de nici un folos. Atunci 
mi-a telefonat 
mie. l-am spus că i s-a intensificaLjataşamentul de propriul corp, 
de relaţii şi 
că i-a crescut brusc agresivitatea. 

După o oră, m-a sunat din nou. Mi-a spus că oricât a încercat 
să renunţe la supărări şi la disprețul pentru bărbaţi, starea ei nu 
s-a îmbunătăţit. 

- Uneori îmi petrec concediul la prietena mea şi, de câte ori 
mă duc acolo, 

mi se face rău. Poate că e în legătură cu ea. 

- Prietena dumneavoastră este frumoasă ? 

- Da, foarte. Dar de ce mă întrebaţi ? 

- Problema e că sufletul prietenei s-a ataşat de trup, de 
satisfacţiile pământeşti, 
de sex, de propria frumuseţe. în forul ei interior ea îi 
dispreţuieşte pe toţi bărbaţii 
şi-i urăşte pe cei care au rupt relaţiile cu ea sau i-au creat 
neplăceri. Aţi acuzat-o 
pe prietena dumneavoastră pentru comportarea ei urâtă faţă de 
bărbaţi şi v-aţi 
lipit de impuritatea şi de agresivitatea ei. De aceea rememoraţi- 
vă întreaga viaţă, 
renunţaţi la pretenţiile faţă de bărbaţi, iar apoi închinaţi-vă şi 


cereţi iertare 
pentru faptul că v-aţi blamat prietena. 


- Bine, spune pacientul, omul are două căi către Dumnezeu: 
una mistică, 
cea care coboară de la Dumnezeu pe Pământ (tipul gândirii 
orientale), şi cea 
care, treaptă cu treaptă, urcă de la Pământ spre spiritual şi divin 
(tipul gândirii 
occidentale). 

- Oamenii cei mai primitivi se agăţau de bunurile materiale 
vizibile, adică 
de primul nivel al teluricului, iar punctul de sprijin şi-l 
transferau pe nivelul 
al doilea (relaţiile cu alţi oameni, simţul datoriei şi poziţia 
socială). A trecut 
timpul, energetica s-a intensificat şi oamenii spiritualizaţi s-au 
ridicat deasupra 
nivelului al doilea, adică au încetat să mai manifeste 
agresivitate când se năruia 
al doilea nivel, pentru că s-au legat de entităţile spirituale de 
ordin superior. 

- Unde trebuie transferat punctul de sprijin al conştiinţei 
pentru a te putea 
ridica deasupra şi-a celui de-al treilea nivel, pe cel următor? 

Zâmbesc. 

- Cel mai bine este ca punctul de sprijin să fie fixat în iubirea 
pentru 
Dumnezeu. lar nivelul următor eu îl numesc „punctele 
destinaţiei Divine". Este 
terminologia mea. Să spunem că destinul dumneavoastră 
trebuie să se năruie total 
pentru a vă purifica de ataşamentele de acest gen, adică are loc 
desprinderea 
de tot Ce este pământesc. Fiecare dintre noi dispune de 
structuri Divine care 
practic nu funcţionează la nimeni, dar, dacă destinul vi s-a 
năruit şi vă agăţaţi 
de aceste structuri, ele încep să acţioneze. 


- lertaţi-mă, n-aţi putea explica toate acestea într-un limbaj 
mai accesibil, 
pornind de la o situaţie concretă? 

- Bineînţeles, aprob eu. Aceste structuri se activează atunci 
când, în cazul 
demolării totale a destinului dumneavoastră, nu pierdeţi 
credinţa în Dumnezeu. 
La un ateu acestea se pot manifesta prin credinţa în logica şi 
armonia lumii- 
Dacă dumneavoastră, în clipele de mare dificultate, spuneţi: 
„Nu cred în echitatea 
superioară, nu există dreptate pe Pământ", dacă spuneţi: „Nu 
cred în nobleţe 
şi în sentimentele superioare ale oamenilor", atunci vă pierdeţi 
credinţa şi vâ 


deziceţi de propriile structuri spirituale superioare, de structurile 
părintelui spiritual. O asemenea poziţie schilodeşte deosebit de 
puternic sufletele urmaşilor. Intervine o nouă pauză. După 
aceea el mă întreabă: 

- înseamnă că în interior eu trebuie să comunic cu Dumnezeu, 
iar la exterior 
cu oamenii. Dacă înainte în conştiinţa mea exista atracţia doar 
pentru Pământ 
sau doar pentru Dumnezeu, acum acestea trebuie să meargă 
concomitent. Spuneţi-mi, 
cum au apărut pe Pământ aceste două moduri opuse de 
gândire? 

- Cunoştinţele pe care le-a acumulat omenirea au presat-o tot 
mai mult spre 
Pământ. Când aceste procese au atins un anume nivel, în karma 
omenirii trebuia 
să izbucnească un proces opus - dezicerea de tot ceea ce-i 
pământesc. Dar, pentru 
a se dezice de tot ceea ce era pământesc şi de trupul care făcea 
legătura între 
om şi Pământ, trupului trebuia să i se dea o perioadă de respiro, 
o apărare. Acest 
lucru se putea întâmpla pe teritoriul care avea legături cu alte 
popoare, cu alte 
civilizaţii şi, în acelaşi timp, să fie ferit de năvăliri, războaie şi 
cataclisme. Astfel 
de puncte pe Pământ erau doar câteva şi cel mai important 
dintre ele a devenit 
India, care semăna cu o sticlă orientată cu gâtul spre Marea 
Mediteraneană. 
Raportul dintre destrămarea permanentă a formei în zona 
mediteraneană şi cristali 
zarea conţinutului în India a dat baza apariţiei filosofiei care 
putea să se dezică 
total de tot ceea ce era pământesc şi toate forţele să le 
canalizeze către structurile 
spirituale ale omului. „Ucide în tine dorinţele pământeşti, 
distruge tot ceea ce-i 
teluric în tine, atunci vei fi cu Dumnezeu" - acesta este principiul 
filosofiei 


orientale. Această ignorare a tot ce-i pământesc într-o ţară cu 
un climat fierbinte 
şi hrană din belşug a dat un impuls dezvoltării spirituale unor 
mari grupuri de 
oameni. Potenţialul spiritual acumulat trebuia, în mod inevitabil, 
fructificat în 
structurile materiale. în mod inevitabil trebuia să apară filosofia 
de orientare 
opusă care statua prioritatea absolută a teluricului. Acesta a fost 
materialismul. 

Omul care dispreţuieşte teluricul se lipeşte de el şi începe să- 
1 divinizeze. Omul care dispreţuieşte femeia, mai devreme sau 
mai târziu, va îngenunchea în faţa ei. Aşa că adevăratul 
materialism se putea naşte numai pe teritoriul Indiei şi Tibetului, 
ca o urmare a idealismului. Aceste două filosofii, începând să 
interacţioneze una cu cealaltă, trebuia să creeze religii noi, noi 
curente filosofice, în cadrul cărora ele trebuiau în mod indirect 
să se reunească. Erau germenii unei noi concepţii despre lume, 
care se revărsau din „gâtul sticlei" în zona mediteraneană. Din 
acest potenţial au apărut religiile mondiale utilizate astăzi de 
majoritatea omenirii. Era un proces de fecundare, formare şi 
reuniune în plan spiritual. Reuniunea acestor două tendinţe 
opuse la sfârşitul celui de-al doilea mileniu al erei noastre va 
avea ca rezultat începutul unei noi teorii, a unei noi concepţii în 
care se vor îmbina ştiinţa cu religia, materialismul cu idealismul, 
gândirea cosmică şi cea telurică. leşirea omului în Cosmos şi 
existenţa lui în Cosmos nu sunt posibile fără receptarea lumii în 
concordanţă cu această filosofic 

închei discuţia şi cercetez structurile câmpului pacientului 
meu. Constat o ameliorare considerabilă. Pentru astăzi e destul. 
Şedinţa se poate încheia. Ne-am despărţit. 

Prin telefon o femeie îmi povesteşte cu o voce sincopată 
despre nenorocire care i s-a întâmplat. 

- Avem numai ghinioane în familie şi fata, împreună cu soţul 
ei, are mari 
probleme. Şi netam-nesam vine o mare nenorocire. Nepoţica ne 
creştea normal, 
era un copil sănătos. Patru ani n-a ştiut ce-i boala, însă absolut 
pe neaşteptaţi 
a suferit un ictus, o hemoragie şi este pe moarte. Medicii nu pot 


înţelege şi nu 
pot explica ce se întâmplă. 

Câmpul fetiţei într-adevăr se închide, apare o serioasă 
destrămare în zona capului, agresivitatea conştientă şi 
subconştientă e de două ori mai mare faţă de nivelul mortal. 
Cauza este ura, iar la baza urii stă gelozia. Cauza geloziei este 
aceeaşi: omul iubit şi familia - principalul obiectiv, raţiunea de a 
fi şi fericirea vieţii. Situaţia se complică prin faptul că gelozia 
durează de câteva generaţii pe linie maternă şi paternă. La 
vârsta de trei-cinci ani, omul intră în toate problemele 
pământeşti şi pentru copilul ancorat în teluric este mai greu să 
se echilibreze. lar la fetiţă, în această perioadă, câmpul s-a 
întâlnit cu câmpul viitorului soţ. Programul, înainte vreme 
latent, s-a revitalizat şi imediat a fost declanşată blocarea. 
Natura este înţeleaptă şi moartea copilului în această existenţă 
îi va permite să se dezvolte normal în cea viitoare. în 
subconştient se va decanta: gelozia înseamnă moarte. 

în volumul întâi scriam că părinţii exercită influenţă asupra 
copiilor. Dar şi copiii pot provoca un rău părinţilor, e drept că la 
nivelul fin mult mai profund, de aceea pedeapsa trece în 
existenţa viitoare. în acest fel orice acţiune provoacă 
întotdeauna o reacțiune, numai că noi nu suntem întotdeauna 
capabili să vedem şi să înţelegem acest mecanism. 

Discut la bucătărie cu un cetăţean. 

- Pur şi simplu totul se întoarce, am simţit acest lucru pe 
propria piele. în 
tinereţe am iubit o fată, dar mi-a fost luată de altul, eu am 
angajat nişte bătăuşi 
care l-au snopit pe tip. După aceea, bătăuşii mi-au telefonat şi 
m-au întrebat: 

„Să-i tăiem ceva?" M-am speriat şi am început să mă rog de ei 
să nu facă una 

ca asta. De fată oricum m-am despărţit, iar acum uite ce mi s-a 
întâmplat. 

Omul îşi saltă cămaşa şi văd o sutură lungă în zona coloanei. 

- Am hernie de disc. Putea să-mi paralizeze picioarele, însă 
Dumnezeu a avut 
milă de mine. Cu totul întâmplător arh dat de un specialist 
extraordinar şi acum 
pot să umblu, însă o viaţă personală normală nu am nici acum. 


- Totul e corect, îi spun eu, infarctul, osteocondrozele şi 
fracturile de coloană 
apar nu numai pentru că te superi, dar şi pentru că superi pe 
cineva. Dacă ai 
fi fost de acord să fie mutilat un om, acum ai fi avut picioarele 
paralizate şi 
în următoarea reîncarnare n-ai fi avut sănătate şi viaţă 
personală. Mi s-a povestit 
despre un om care, venind acasă, a aflat că soţia îl înşelase. Ela 
omorât-o. A 
luat zece ani pentru asta. M-am uitat să văd ce se va întâmpla 
cu el într-o altă existenţă. Va manifesta o uriaşă agresivitate 
subconştientă împotriva femeilor (pe care şi-a imprimat-o în 
subconştient prin fapta pe care a omis-o) şi din durul şi agresivul 
de acum nu va rămâne nimic. El va fi un om modest şi timid 
care va fi înjosit şi umilit, iar femeile îl vor înşela şi îl vor părăsi. 
Toată agresivitatea sa el o va canaliza împotriva propriei 
persoane, supărându-se pe toată lumea şi nedorind să mai 
trăiască. îşi va pierde încetul cu încetul potenţa, iar apoi 
probabil că se va îmbolnăvi de cancer de prostată. După aceea 
va muri şi aşa se va repeta în câteva existenţe la rând în funcţie 
de cât de mult a ucis iubirea din el şi din alţi oameni. Aşa va fi 
până când sentimentul iubirii nu va deveni sfânt pentru el şi el 
va înceta să mai atenteze împotriva acestuia. Numai atunci i se 
va da fericirea pământească. lar, dacă iubirea pentru Dumnezeu 
va deveni țelul şi sensul întregii sale vieţi, iar tot ceea ce-i 
pământesc doar un mijloc pentru mărirea acestei iubiri, atunci i 
se va permite să cunoască deplina fericire pământească. 

Mi-am amintit de această discuţie când am văzut 0 fetiţă care 
semăna cu un înger. Mama m-a rugat să-i văd fiica de 
şaisprezece ani. 

încep să-i cercetez rinichii şi constat că energia rinichiului 
stâng nu o pot depista, câmpul se închide ca un pătrat în jurul 
organului. Rinichiul drept nu-i în regulă, deformaţiile câmpului 
sunt considerabile. Privindu-mă drept în faţă, femeia mă 
întreabă: 

- E rău, nu? 

- Nu prea-i în regulă, îi răspund eu. Are rinichiul stâng 

extirpat? 

- Da, îmi răspunde ea. Şi continuă: 


- încerc de vreo două luni să ajung la dumneavoastră şi am 
început să lucrez 
după sistemul dumneavoastră. Am simţit că am început să mă 
schimb. Acest lucru 
putea avea o influenţă benefică asupra fiicei? 

Cercetez rinichiul rămas în stadiul său de acum o lună. La 
nivelul câmpului rinichiul era mort, iar acum este viu, numai că 
sunt unele deformaţii ale structurii câmpului care pot determina 
nişte dereglări funcţionale, dar în nici un caz organice. 

- Da, îi răspund eu. Au loc transformări pozitive. Dar şi în 
caracterul şi în 
concepţia despre lume a fiicei dumneavoastră se ascunde o 
imensă ură împotriva 
bărbaţilor din cauza geloziei. Ea, înainte de vreme, îl urăşte pe 
viitorul ei soţ 
şi-i doreşte moartea. Agresivitatea a ajuns la linia roşie, dincolo 
de care ea ucide 
nu doar un singur om, ci întreaga omenire. Programul se 
desfăşoară şi începe 
s-o ucidă. Mama îl urăşte pe soţ, fiica se urăşte pe sine. în 
măsura în care veţi 
reuşi să vă revizuiţi întreaga viaţă şi prin rugăciuni şi 
comportare corectă să vă 
schimbaţi caracterul şi concepţia despre lume, în măsura în care 
vă veţi ruga 
pentru fiică, pentru urmaşi, pentru ca iubirea faţă de Dumnezeu 
să fie pentru 
ei raţiunea vieţii, iar soţul şi familia doar un mijloc pentru 
atingerea acestui 
deziderat, în acea măsură fiica dumneavoastră va fi sănătoasă 
şi fericită. 

După una din conferințele mele s-a apropiat de mine o 

femeie. 

- în timpul expunerii aţi făcut o greşeală şi m-am decis să vă 
corectez. Aţi 
povestit cum aţi sfătuit-o pe una dintre pacientele 
dumneavoastră să-şi imagineze 
situaţia când o va înşela soţul, să se roage şi să-1 ierte. Cu cât 
ea îşi reprezenta 
mai bine acest lucru, cu atât mai repede se va cuminţi soţul. Nu 


aveţi dreptate, 
pentru faptul că soţul nu trebuie să ni-l imaginăm ca fiind rău. 
Eu însumi mă 
ocup de parapsihologic şi îi sfătuiesc pe oameni exact invers: 
soţul trebuie să ni-l 
reprezentăm ca fiind bun, cu o comportare corectă şi, cu cât ni- 
1 vom reprezenta 
într-o lumină mai favorabilă, cu atât mai bine se va comporta el. 
Dumneavoastră aţi 
scris doar că dacă ne închipuim nenorociri şi neplăceri vom 
chema aceste situaţii. 

Am avut un mic dubiu : „Poate că am exagerat în sfaturile 
mele ? ". Diagnosti-chez situaţia şi mi se clarifică totul. 

- Problema e că dumneavoastră chemaţi nenorocirile nu prin 
faptul că vi le 
imaginaţi, ci prin faptul că vă temeţi de ele. Nu stresul ucide, ci 
atitudinea 
incorectă faţă de acesta. Asta în primul rând. în al doilea rând, 
dacă sufletul 
vi s-a ataşat de soţ, de relaţiile familiale şi, dacă nu vă rugaţi, nu 
vă purificaţi, 
nu aspiraţi către înalt, veţi fi purificată în mod primitiv. Aceasta 
poate fi moartea, 
a dumneavoastră sau a soţului, bolile, care vă vor afecta pe 
dumneavoastră sau 
pe soţ, certurile şi despărţirile. Dacă prin eforturile 
dumneavoastră nu veţi obţine 
ca soţul să se poarte frumos, atunci purificarea va veni automat 
prin intermediul 
bolilor şi moarte, pentru că vi s-a luat cea mai uşoară formă de 
purificare. 
Problemele celor care se ocupă cu parapsihologia constau în 
aceea că, dezvoltând 
în ei un diapazon larg de acţiuni asupra structurilor spirituale, 
aceşti oameni nu 
se comută pe logica spiritualului care nu corespunde logicii 
trupeşti. O pătrundere 
incorectă în această regiune, prioritatea intereselor pământeşti, 
a intereselor 
intelectului legate de învelişul fizic, în loc să dezvolte, provoacă 


degenerarea şi 
a structurilor spirituale, şi a celor fizice. 

Un bărbat mă întreabă la consultaţie: 

- Cum pot să-mi ispăşesc păcatul ? înainte mi-am înşelat 
soţia, iar acum am 
devenit credincios şi am înţeles că asta este un păcat. 

- Trebuie de văzut dacă acest lucru reprezintă o încălcare a 

legilor supreme. 

Cercetez câmpul pacientului, câmpul soţiei sale şi îi spun: 

- Aveţi o soţie foarte geloasă. Cu cât sunt mai stabile relaţiile 
de familie, 
cu atât se agaţă ea mai puternic de ele şi cu atât mai mare este 
agresivitatea 
ei faţă de dumneavoastră. întrucât sunteţi un om şcolit, toate 
acestea pleacă înapoi 
şi ea poate muri. în cazul dumneavoastră, păcatul va consta în 
fidelitatea faţa 
de soţie. 

- Şi atunci de ce scrie în Biblie: „Să nu preacurveşti." 

Limita între astfel de situaţii este atât de insesizabilă şi fiecare 
caz es 

atât de individual, încât singura unitate de măsură poate fi 
numai sentimem iubirii. Dacă comportamentul dumneavoastră 
ucide iubirea în dumneavoastră sau în alt om, acest lucru este 
inadmisibil, prin urmare el trebuie pedepsit. Nu este nimic în 
Univers ce ar putea justifica uciderea iubirii. 

Cu câteva luni în urmă, m-a sunat un pacient pe care l-am 
tratat timp îndelungat. Mi-a spus că moare. Are senzaţia că nu 
apucă nici 24 de ore. l-am cercetat biocâmpul şi am văzut într- 
adevăr moartea. Este căsătorit de cincisprezece ani. Soţia în tot 
acest timp i-a „mâncat viaţa". El a cunoscut o altă femeie. Soţia 
i-a plecat în delegaţie şi el a trăit ca în basme cu cealaltă 
femeie timp de o săptămână. l-am spus că este incredibil de 
gelos pentru că îşi pune soţia şi familia mai presus de 
Dumnezeu. O săptămână i-a fost suficientă ca să se ataşeze de 
fericirea pământească şi să se dezică în interior de Dumnezeu 
până la nivelul mortal. 

- Relaţiile stabile cu femeia iubită sunt mortale pentru 
dumneavoastră, i-am 
spus eu. Aţi rămas în viaţă numai pentru că Dumnezeu v-a dat o 


soţie rea de 
gură. Rugaţi-vă pentru.ca să-l iubiţi pe Dumnezeu mai mult 
decât pe femei sau 
decât familia. Eliminaţi cleiul prin care v-aţi lipit sufletul de cele 
pământeşti. 
Cereţi iertare de la Dumnezeu pentru toate momentele de 
gelozie, supărare, de 
blamare a femeilor. Şi ţineţi minte că ştiinţa de a fi fericit este în 
primul rând 
o mare iubire şi aspirație către Dumnezeu, în al doilea rând, 
acceptarea a tot 
ceea ce ni se întâmplă ca pe ceva dat de Dumnezeu, fără a 
manifesta agresivitate 
faţă de alţii şi faţă de sine, ci numai iubire şi recunoştinţă. lar 
acum invitaţi-o 
pe soţia dumneavoastră, vreau să vorbesc cu ea. 

Tânăra femeie mă priveşte, pregătită să mă asculte. 
- Imaginaţi-vă o situaţie, îi spun eu. Sufletul unei fete tinere 
este gata să 
aşeze un tânăr şi familia mai presus de Dumnezeu. Ea îl iubeşte 
pe tânăr, el 
o iubeşte şi vor să se căsătorească. Cu cât mai stabile vor fi 
relaţiile de familie, 
cu atât mai repede sufletul se va agăța de cele pământeşti şi cu 
atât mai geloasă 
şi mai agresivă va deveni fata. Agresivitatea îl poate omori pe 
soţ. El însă e 
armonios, neancorat în teluric şi de aceea moare ea. Ce-i poate 
salva viaţa? Dacă 
cineva se va opune căsniciei lor şi ei vor divorța sau el se 
răzgândeşte şi se 
căsătoreşte cu alta. Ei însă i se dă cea mai uşoară variantă: ea 
vine la logodnic 
cu o zi înaintea nunţii şi îl găseşte în pat cu o altă femeie. Ea 
însă nu-l acuză 
şi nici nu încearcă să-şi distrugă sentimentele. înseamnă că 
ataşamentul faţă de 
omul iubit şi faţă de familie a fost înlăturat. Lor li se va permite 
să aibă nişte 
raporturi de familie stabile. Trec cinci-şapte ani. Sufletul ei uită 


de durerea prin 

care a trecut şi începe din nou să se ataşeze de cele 
pământeşti. Deci, din nou 

boală sau moarte. Cum poate fi salvată viaţa ei? Foarte 
simplu... Soţul a călcat 

pe alături şi a contractat o boală venerică. Ea nu-1 acuză nici de 
data asta. Ei 

se tratează şi cinci-opt ani vor trăi în armonie. Apoi sufletul i se 
ataşează din 

nou de soţ şi de familie şi într-o zi soţul vine şi-i spune : „Dragă, 
am pe altcineva, te părăsesc". Soţia nu ştie că, în acest mod, îi 
va fi salvată viaţa, însă nu este geloasă şi nu se supără: „Tu n-ai 
nici o vină. lau totul ca pe ceva trimis de Dumnezeu şi în suflet 
nu-ţi port pică, nu sunt geloasă şi nu te acuz". 

Trec câteva luni. Când sufletul i se desprinde complet de 
Pământ şi aspiră către Dumnezeu, atunci soţul se întoarce la ea. 
Tot ce veţi îndrăgi mai mult decât pe Dumnezeu vi se va lua şi 
vi se va nărui. Dacă vreţi să aveţi un soţ şi o familie stabilă, 
rugaţi-vă şi spuneţi că îl iubiţi pe Dumnezeu mai mult decât vă 
iubiţi soţul şi familia şi renunţaţi până şi la cele mai mici 
supărări, acuzaţii şi gelozie. Amintiţi-le în permanenţă copiilor 
că mai presus de toate este iubirea pentru Dumnezeu. 

- Dar înainte cum trăiau oamenii? mă întreabă ea plină de 

mirare. 

- Când omul se roagă des, sufletul său se ridică deasupra 
Pământului şi se 
purifică şi, când îl iubeşte pe un alt om, el oricum îl iubeşte pe 
Dumnezeu înainte 
de toate, iar numai după aceea pe altcineva. în poruncile 
religioase a fost dat 
raportul corect. Omul, în principiu, este un tub digestiv. El are 
două funcţii de 
bază. Prima este nutriția, a doua este reproducerea. Este ceea 
ce se cheamă 
„iubirea şi foamea conduc lumea". Dar vine Moise şi spune: 
„Mâncarea este 
pe planul al doilea şi primul simţământ de bucurie trebuie dat 
lui Dumnezeu şi 
nu străchinii cu mâncare". Şi oamenii au început să se închine 
înainte de masă 


pentru a simţi mai întâi iubirea pentru Dumnezeu, iar apoi să-şi 
potolească 

foamea. Cristos a spus că înmulţirea stă şi ea pe planul al 
doilea. Primul sentiment 

de iubire trebuie dat lui Dumnezeu, iar apoi omului iubit. La 
temelia a tot ce 

există stă funcţia principală - iubirea pentru Dumnezeu. Fără 
această funcţie nu 

va fi nici hrană, nici înmulţire. Tot ceea ce-i viu este străbătut de 
iubire, de 

spiritualitate şi de unitatea supremă, la orice nivel s-ar găsi 
fiinţa vie. Materia 

nevie tinde şi ea către unitate, dar acest lucru se manifestă într- 
un alt mod. 

- Nici pe copii nu-i poţi iubi mai mult ca pe Dumnezeu? 

- Am să vă povestesc două întâmplări. 

Odată, în tren, în faţa mea stătea o tânără mamă cu o fetiţă 
de vreo 5-6 ani. Diagnosticând biocămpul fetiţei, am descoperit 
în el moartea. Autorul era mama, care o considera mai presus 
de Dumnezeu, l-am pus numai trei întrebări : 

- Dumneavoastră ştiţi că omul trebuie să-l iubească pe 
Dumnezeu mai mult 
decât orice pe Pământ ? 

- Da, ştiu. 

- Ştiţi că omul trebuie să-l iubească pe Dumnezeu mai mult 
decât pe propriii 
copii ? 

- Ştiu, dar nu reuşesT. 

- Ştiţi că Dumnezeu ne ia ceea ce punem mai presus de El? 

Ea a tăcut. însă peste câtva timp, am văzut că biocămpul 
fetiţei s-a schimbat considerabil. Mama înţelesese câte ceva. 

Acum am să vă 
reiatei a doua întâmplare: 

- Dumneavoastră spuneţi că oamenii răi, cei care urăsc au 
parte de boli şi 
sunt pedepsiţi. Alături de noi, locuia o femeie, un om 
excepţional de bun şi de 
la locul său. Nu a spus nimănui vreun cuvânt urât. A murit însă 
de cancer în 
nişte chinuri îngrozitoare. 


Am cercetat biocămpul acestei femei şi câmpurile copiilor ei şi 
totul mi-a devenit clar. Sufletul ei era gata să pună familia şi 
omul iubit mai presus de Dumnezeu. Ea îl acuza pe soţ, prin 
intermediul căruia era purificată, şi de aceea s-a ataşat de acest 
lucru şi întreaga iubire a dăruit-o copiilor. lubirea, care de la 
început merge către Pământ, iar după aceea către Dumnezeu, 
omoară mai rău decât ura. Şi această femeie a început să-şi 
omoare prin iubire copiii şi ei puteau să moară. Din aceasta 
cauză, ea a fost cea care s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit. 
Moartea subită purifică mult mai puţin sufletul decât moartea 
lentă. Femeia a murit în chinuri pentru ca în viaţa următoare să 
nu-şi mai omoare prin iubire copiii. 

Soții îşi iau rămas bun de la mine şi pleacă. 

Am în faţa mea o fată de vreo 17 ani, alături este mama ei, 
privindu-mă cu spaimă şi speranţă: fata are 
limfogranulomatoză. Poartă perucă. în curând va începe o nouă 
scrie de chimioterapie. Are boala asta de trei ani şi doctorii se 
luptă să-i salveze viaţa. îi cercetez biocâmpul. Prezintă un 
puternic program de autodistrugere. Şi alături se conturează 
încă o figură pe care stă hieroglifa morţii. Este viitorul ei soţ. 
înainte, credeam că boala ni se dă pentru ceea ce am săvârşit. 
Mai târziu am înţeles că boala previne anumite evenimente. 
Fata este bolnavă pentru a nu-şi ucide soţul prin gelozie. 

- Vă rog să mă ascultați până la capăt, mă adresez eu fetei. 

în prima carte, scriam că boala blochează agresivitatea 
subconştientă. La nivel-subconştient, suntem toţi egali şi 
omorând pe unul, eu îi omor pe toţi. Bolile, traumatismele, 
nenorocirile, moartea stopează această agresivitate. La 
dumneavoastră agresivitatea conştientă este de 60 de unităţi, 
iar cea subconştientă - de 20 de unităţi, mă adresez eu mamei. 
La fiica dumneavoastră, agresivitatea conştientă este de 10 
unităţi, iar cea subconştientă - de 260. Nivelul mortal pentru 
bărbatul pe care ea îl va iubi este de 160 de unităţi. Să 
concretizăm: orice bărbat care se va căsători cu ea va muri. Și 
aici nu e vorba de karma părinţilor, ci de a ei, personală. Aşa că 
ea singură va trebui să depună eforturi. 

La baza oricărei boli stă agresivitatea care a pătruns în suflet. 
Rămâne de clarificat lucrul cel mai important: ce anume stă la 
baza agresivităţii şi ce anume 0 destramă. Agresivitatea apare 
atunci când sufletul se lipeşte de Pământ. Acest 'ucru se 


întâmplă dacă noi ne orientăm iubirea mai întâi către Pământ şi 
numai d aceea către Dumnezeu. 

- Priviţi, spun eu şi ridic mâna. îl iubesc mai Întâi pe 
Dumnezeu şi numai 
după aceea vila: mi-a fost rupt gardul, dar eu sunt liniştit. Vila 
este una, iar 
sufletul meu e cu totul altceva. Dacă sufletul meu iubeşte vila 
mai mult decât 
trebuie, atunci el se lipeşte de ea şi apare agresivitatea. 

Pun mâinile pe masă şi mă prind de ea. 

- Dacă mi se dărâmă gardul, mă doare şi îmi pare rău, pentru 
că eu şi vila 
suntem un tot unitar. lar dacă eu o iubesc foarte mult (în acest 
moment fac ochii 
mari, îmbrăţişez masa şi mă lipesc şi mai tare de ea), atunci 
sunt cuprins de 
ură şi sunt gata să fac moarte de om pentru gardul stricat. Cu 
cât urăsc mai 
mult, invidiez, mă supăr, cu atât mai puternic mă ataşez de 
Pământ şi cu atât 
mai repede mi se întunecă sufletul. înseamnă că în viitoarea 
reîncarnare sau nu 
va putea sufletul meu să se întrupeze, sau mă voi naşte cu o 
boală gravă sau 
cu o infirmitate, pentru a nu mai putea construi o vilă şi pentru a 
nu mă ataşa 
de ea şi mai puternic. Cea mai uşoară dintre toate variantele 
punitive este pierderea 
vilei, din cauza căreia eram gata să mă dezic de Dumnezeu. Şi 
cu cât mai repede 
eu voi accepta cele întâmplate, cu atât mai repede mă voi 
purifica. 

Sufletul femeii poate să se ataşeze de bani. Atunci i se dă un 
soţ care nu reuşeşte să câştige sau care nu-i dă bani sau îi 
pierde. Sufletul femeii se poate ataşa de plăcerile sexuale şi 
atunci i se dă un soţ slab din acest punct "de vedere sau unul 
care nu dă nici o atenţie acestui fapt. Dacă ea nu dispreţuieşte 
şi nu” se supără, atunci sufletul i se purifică. Sufletul femeii se 
poate agăța de poziţia socială şi ea primeşte un soţ cu un statut 
social mărunt. Sufletul femeii se poate ataşa de omul iubit şi 


atunci oamenii apropiaţi şi cei dragi o vor jigni, o vor supăra, 
pentru ca primul sentiment al unităţii şi iubirii să fie îndreptat 
către Dumnezeu, şi nu către Pământ. Tot ceea ce se cheamă 
fericire pământească de regulă femeia o primeşte prin 
intermediul fericirii familiale. De aceea, ispita de a-1 iubi pe 
omul drag mai mult decât pe Dumnezeu este deosebit de mare. 
Pentru a-i purifica sufletul, fie că nu i se va da deloc un soţ, fie 
că va trăi în concubinaj, fie că soţul va fi betiv, afemeiat, va lipsi 
de acasă, fie că acesta va avea un caracter respingător. Ştiinţa 
de a nu dispreţui şi de a nu blama este o posibilitate dea te 
purifica şi de a aduce pe lume copii sănătoşi. 

Pentru fiica dumneavoastră, soţul ideal va fi acela care o va 

jigni periodic, 

Ova înşela .şi va pleca cu zilele de acasă. Ea va trebui să 
accepte acest lucru 

la nivelul a 120 de unităţi. Dacă va accepta numai cu 2-3 
unităţi, agresivitatea 

ei îl va omori pe soţ. De aceea trebuie să înţelegeţi că n-are 
sens să speraţi într-o 

familie armonioasă pentru ea. Cu cât vor fi mai stabile relaţiile 
de familie, cu 

atât va fi mai puternică gelozia. Cu cât femeia va înţelege mai 
repede că adevărata 

fericire constă în iubirea pentru Dumnezeu şi nu pentru omul 
drag sau familie, 

cu atât mai multe şanse va avea ea de a naşte copii sănătoşi. 
Un copil sănătos 

1 se va putea naşte în afara unei căsătorii oficiale. Dacă va 
dori să se căsătorească va trebuie mai întâi să facă un copil din 
flori. Aici ea trebuie să lucreze nu numai asupra trăirilor 
emoţionale de moment, ci trebuie să-şi schimbe caracterul şi 
concepţia despre lume. 

Pe măsura derulării convorbirii noastre, văd cum biocâmpul 
fetei se ameliorează încetul cu încetul. Cel mai periculos lucru 
este faptul că noi nu înţelegem că familia şi omul iubit trebuie 
puşi pe planul doi, la fel ca şi Pământul şi bunurile pământeşti. 
De aceea, principala poruncă a lui Cristos a fost: „lubeşte-L pe 
Dumnezeu mai presus de tatăl tău, de mama ta şi de fiul tău". 
Şi nu întâmplător El spunea: „Am venit să-l despart pe frate de 
soră, pe soţ de soţie pentru ca ei să-L iubească pe Dumnezeu 


mai mult decât unul pe altul". Un mare număr de boli, 
destrămarea familiilor în societatea contemporană sunt 
determinate de faptul că în modul nostru de receptare a lumii 
predomină accentele telurice. 

- Să continuăm chimioterapia ? mă întreabă mama fetei. 

- Acest lucru îl vor decide medicii. Acest tratament reprezintă 
o umilire a 
trupului şi, respectiv, a sufletului, o desprindere de Pământ. Prin 
intermediul 
radiaţiilor, al medicamentelor, are loc o rupere puternică de 
ceea ce este pământesc, 
de care s-a lipit sufletul ei. Propun să facă acelaşi lucru de 
bunăvoie, schimbându-şi 
caracterul şi concepţia despre lume. 

„Este gelos, înseamnă că iubeşte." Această expresie o aud 
mai tot timpul. Dacă e gelos, înseamnă că-i deştept, înseamnă 
că are situaţia sub control, nu lasă loc nici unei prostii, de aceea 
totul va fi în regulă, dar, concomitent, se întâmplă cu totul 
altceva. De când eram adolescent, auzisem de scandalurile 
permanente dintr-o familie unde soţia era nebună de gelozie. 
Noaptea, când soţul dormea, ea îi cosea chiloţii de cearşaf. 
Dimineaţa se trezea şi verifica dacă totul este în ordine şi 
văzând chiloţii cusuţi, se repezea la el şi îl pălmuia. 

- Am înţeles totul. Noaptea ai ieşit cu grijă din chiloţi şi ai fugit 

la amantă. 

„Probabil că-i anormală", mă gândeam eu atunci, considerând 

că suntem 

conduşi de conştiinţă, de intelect şi nu ştiam că intelectul 
nostru ne determină 
comportamentul numai în proporţie de 10-15%. Oricare din 
concluziile noastre 
logice se destramă în faţa unei dorinţe puternice. „Tu eşti 
vinovat de faptul că 
aş vrea atât de mult să mănânc", cam aşa arată această 
schemă. Trăirile noastre 
emoţionale cele mai profunde ne biruie întotdeauna raţiunea. 
Putem să nu cădem 
pradă emoţiilor superficiale, însă le vom urma pe acelea care 
sunt implantate 
în caracterul nostru şi în concepţia noastră despre lume. în 


suflet există două 

straturi de emoţii. Unele sunt legate de conştiinţă şi de trup şi 
presupun multă 

agresivitate şi pasiune. Cel de-al doilea grup de emoţii sunt 
legate de spirit, cu 

structurile fine ale biocâmpului care ne unesc cu întregul 
Univers. între acestea 

predomină altruismul, sentimentul comuniunii şi iubirea. Ştiinţa 
de a subordona 

trupul spiritului, emoţiile inferioare celor superioare este ştiinţa 
de a fi sănătos 

Şi fericit. încă de la vârsta de opt ani am încercat să înţeleg 
lumea înconjurătoare şi am început să fac acest lucru 
independent, fără un impuls din afară. Am văzut că un om gelos 
este caraghios şi câteodată de temut. Dar ce-i de făcut în acest 
caz? Să renunţe la controlul situaţiei şi să lase totul să se 
năruie? Nici acest lucru nu-l puteam accepta. Era imposibilă o 
reconciliere între aceste două poziţii. Trebuia aleasă ori una, ori 
cealaltă. Pe atunci nu ştiam că această problemă a fost 
rezolvată de lisus Cristos. Când în lupta dintre două contrarii 
intervine un al treilea element situat deasupra lor, atunci 
problemele se rezolvă. 

Dacă omului drag i se vor acorda resturile din iubirea pentru 
Dumnezeu şi dacă în el va fi văzut şi iubit Dumnezeu, atunci 
gelozia dispare de la sine. Şi acea relaţie care a fost mereu 
prejudiciată devine stabilă. Cât timp între tine şi cel pe care îl 
iubeşti nu-l vei pune pe Dumnezeu, fericirea va fi mereu 
infestată de otrava agresivităţii, de ură, teamă, aşteptare. în 
tinereţe, am crezut că gelozia este un act de eroism şi un semn 
al forţei masculine, fără să ştiu că ea presupune mai mult 
înjosire decât eroism. lubirea este dorinţa de a da, nu de a răpi. 
Pe atunci nu ştiam că majoritatea bolilor este generată tocmai 
de gelozie. 

Investighez o femeie cu o poliartrită gravă. Cauza este 
gelozia. Supărările, disprețul şi condamnarea bărbaţilor care au 
iubit-o s-au transformat într-un puternic prograrrt de 
autodistrugere. Pierderea dorinţei de a trăi este o stare 
emoţională aparţinând nivelului fin, iar starea emoţională este şi 
ea biocâmp. Lipsa dorinţei de a trăi este un program de 
distrugere nu numai a corpului, ci şi a structurilor spirituale ale 


biocâmpului. Acest lucru este deosebit de periculos, pentru că 
în structurile spirituale ale biocâmpului nostru există deja 
sufletele urmaşilor noştri. întrucât agresivitatea legată de 
interesele trupului distruge sufletul, trebuie stopat programul 
care distruge viitoarele vieţi şi viitoarele generaţii. Poliartrită 
blochează destul de bine acest program. 

Discut cu o femeie care, după spusele soţului său, a umblat 
pe la toate somităţile medicale europene şi mondiale. Absolut 
nimeni nu a putut să o ajute. 

- Acum mă simt cu mult mai bine, recunoaşte ea. 

Are o tumoare benignă a hipofizei. îmi aduc aminte modul în 
care i-am explicat cauzele bolii: 

- Sunteţi un om gelos, iar gelozia înseamnă ură, care 
porneşte de la cap. 
înseamnă că natura vă va limita programul de distrugere a 
dumneavoastră şi a 
omului iubit. La început, când se dezvoltă gelozia, pot apărea 
probleme cu 
nazofaringele, cu dinţii. Apoi, se poate declanşa concomitent 
ura faţă de sine. 

Urmează durerile de cap, traumatismele cerebrale, scăderea 
acuităţii vizuale şi 

auditive, meningite, ictusuri, tumori, căderi psihice. Cu un an 
în urmă, am 

consultat o femeie care avea un început de schizofrenie. 

- Vă iubiţi soţul la nebunie, mai mult decât pe Dumnezeu, i- 
am spus eu. Cu 
toate că la exterior căutaţi să vă convingeţi de contrariul. A 
urmat o lungă pauză, apoi femeia mi-a răspuns: 

- Dacă mi-aş fi înşelat soţul, starea mea s-ar fi ameliorat. 

- Aveţi perfectă dreptate, i-am spus eu, însă aceasta este o 
metodă punitivă 
de rezolvare a problemei. Există o cale mult mai frumoasă, însă 
foarte grea : 
să vă schimbaţi caracterul şi concepţia despre-viaţă. Dacă vă 
veţi închina în 
fiecare dimineaţă şi veţi simţi că îl iubiţi pe Dumnezeu mai mult 
decât pe soţ, 
că fiecare om care vă trădează şi se ceartă cu dumneavoastră 
este nevinovat, 


că tot ceea ce aţi considerat neplăcere este o modalitate de 
purificare trimisă 

de Dumnezeu, atunci nu vă vor mai fi necesare mijloacele 
punitive. Insă aspiraţia 

benevolă cere nişte energii spirituale imense. O cămaşă lipită de 
corp este mult 

mai uşor să fie desprinsă prin sfâşiere decât să fie desfăcută cu 
răbdare şi migală, 

milimetru cu milimetru. De sfâşiat este mai uşor, dar, câştigând 
la început, vom 

pierde la urmă. 

Mă adresez din nou pacientei mele: 

- Sunteţi foarte geloasă şi acest lucru se adânceşte din cauza 
trufiei dumnea 
voastră. V-aţi agăţat puternic de seriozitate şi deşteptăciune. 
Când aţi fost activistă 
la Komsomol, i-aţi disprețuit pe oamenii imperfecţi. V-aţi 
acumulat o asemenea 
trufie, încât aceasta vă înzeceşte orice agresivitate. Dar acest 
lucru este cauzat 
de ignoranță. în principiu, sunteţi un om bun la suflet şi la locul 
lui, de aceea, 
cum se zice, vă păzeşte Dumnezeu. Puteţi avea o tumoare pe 
creier. Datorită 
bunătăţii dumneavoastră, aţi primit o tumoare benignă. Dacă 
somităţile medicale 
v-ar fi vindecat, atunci aţi fi murit fie dumneavoastră, fie copiii, 
fie soţul. 

Aproape fiecare al treilea pacient care vine la mine are 
probleme cu vederea şi auzul. Eu le repet tuturor: 

- Gelozie. 

Fiecare al treilea-al patrulea copil adus la mine este pasibil de 
sterilitate. Motivul este acelaşi. în decembrie 1993, un prieten 
m-a rugat să pun diagnosticul unui cetăţean. 

- Gândeşte-te la el, i-am spus eu. 

După aceasta, am obţinut informaţia şi am văzut că acest om 
este incredibil de gelos. Gelozia sa a depăşit linia roşie. Prezintă 
deja un program de dorinţă a morţii pentru el şi soţia lui. 

- Prin ce poate fi periculos acest lucru pentru ei? m-a întrebat 

prietenul. 


- Asta înseamnă moarte pentru el şi pentru soţia sa. 

- în urmă cu o săptămână, medicii le-au stabilit diagnosticul: 
el are leucemie, 
iar ea cancer la rect. 

La mine la atelier, a venit o femeie. Acum mă ocup de 
cercetări, de aceea nu dau consultaţii. 

- Pot să vă acord numai trei minute, îi spun eu. Ce probleme 

aveţi? 

- Am venit la dumneavoastră din Extremul Orient. Soţul meu 
are o tumoare 
Pe creier. 

- Soţul dumneavoastră este foarte gelos. Agresivitatea sa 
subconştientă este 
mortală pentru femeia de care este legat. Ea v-ar fi ucis, dacă n- 
ar fi fost 
bunătatea şi spiritualizarea dumneavoastră. Totul se întoarce 
împotriva lui şi-i 
afectează capul. 

- Dar el nu este gelos nici un pic! exclamă femeia uimită. 

- E gelos, îi spun eu, numai că gelozia şi-o manifestă prin 

supărări. 

- Da, e foarte supărăcios, confirmă femeia. 

- Când cineva se ceartă cu mine şi îmi întoarce spatele, iar eu 
mă supăr, 
îl invidiez, îl urăsc, sunt gelos, atunci mă ataşez de relaţii şi 
devin şi mai gelos. 
Imaginaţi-vă o aşa situaţie: o femeie geloasă îl atacă la nivel 
subconştient pe 
soţul său şi el este bolnav în permanenţă. La un moment dat, ea 
a fost trădată 
de prietena sa sau s-a certat cu aceasta. A început să-şi urască 
prietena. După 
o săptămână, soţul a murit. Femeii nici prin cap nu-i va trece să 
pună în legătură 
aceste două evenimente. La nivelul fin însă, ele sunt legate, şi 
încă foarte strâns. 
Transmiteţi-i soţului să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru 
orice situaţie în care 
a fost umilit sau i s-a întors spatele. Şi să-i ceară iertare lui 


Dumnezeu pentru 
toate supărările şi blamările. 

Femeia dă din cap. 

- El nu va face asta, pentru că nu crede în Dumnezeu. 

Strâng din umeri. De bunăvoie sau obligaţi, oricum ajungem 
toţi la Dumnezeu, începem să credem în Dumnezeu când 
simţim intensificarea contactului cu el. Asta se întâmplă atunci 
când este prejudiciat, bolnav sau moare corpul şi o dată cu el 
intelectul, conştiinţa. Dezvoltarea benevolă a acestui contact 
face inutilă distrugerea corpului. 

îmi aduc aminte cât de încet am ajuns la înţelegerea a ceea 
ce înseamnă certurile şi neplăcerile. 

A venit la mine o femeie care avea probleme cu copiii. 

- Aveţi o mare trufie şi o mare gelozie, i-am spus eu. Aţi fi 
putut naşte copii 
numai de la acel bărbat care, cu voia sau fără voia lui, v-ar fi 
putut purifica. 
Jignirile, înjosirile, supărările, certurile şi trădările, numai 
trecând prin asta veţi 
putea naşte copii sănătoşi. 

- Fără asta nu se poate? 

- Eu vorbesc de metoda punitivă, care se declanşează atunci 
când vă lipsesc 
înţelegerea, dorinţa şi puterea de a aspira către Dumnezeu. 
Până când nu veţi 
accepta umilinţele şi blamările soţului, pe copiii dumneavoastră 
nu-i va putea 
ajuta nimeni. 

îi venea greu să facă acest lucru, vedeam asta după faţa ei. 
Dar mi-a spus că-mi va urma sfatul. Când a venit la următoarea 
şedinţă, am văzut că structurile biocâmpurilor copiilor ei au 
devenit mai curate, însă nu cu foarte mult. 

- A mai rămas cam 50%, i-am spus eu. 

- Nu se poate, mi-a răspuns ea hotărâtă. Am iertat tot ce-a 

fost şi ce n-a fost. 


îi cercetez din nou biocâmpul, pentru a înţelege ce se 

întâmplă. 

- Da, aveţi dreptate, îi spun eu, dara ierta se pare că nu este 
de ajuns. Nu trebuie numai să cereţi, trebuie să acceptaţi, 
trebuie să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru că, prin aceste 
neplăceri, s-a purificat sufletul dumneavoastră şi al copiilor, dar, 
în acelaşi timp, să nutriţi un sentiment de dragoste pentru tot 
ceea ce se întâmplă. 

Privindu-i faţa, am crezut că ea nu va putea face acest lucru, 

dar a reuşit. 

Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei 
mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii 
care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil 
armonios, bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe 
celălalt. Acest sentiment de comuniune cu cel pe care îl iubeşti, 
de irepetabilitate a omului drag determină o dezvoltare 
puternică a structurilor spirituale, care îl fac pe copil spiritualizat 
şi talentat. Aceasta este benefic cât timp este pus pe planul al 
doilea, după iubirea pentru Dumnezeu. De îndată ce acest 
sentiment întrece iubirea pentru Dumnezeu, de îndată ce 
comuniunea dintre cele două iubiri devine mai puternică decât 
comuniunea cu Dumnezeu, noi pierdem legătura cu izvorul care 
ne alimentează şi ne păzeşte sufletele. Pentru a le salva, 
Dumnezeu rupe relaţiile dintre oameni. Şi primul lucru pe care 
trebuie să-l facem este să acceptăm ruptura fără agresivitate. 
în al doilea rând, toate forţele disponibile să le orientăm către 
iubirea pentru Dumnezeu. 

Dacă însă omul se opune rupturii sale de cele pământeşti, el se 
îmbolnăveşte şi moare. Dacă omul acceptă acest lucru cu o 
mare linişte sufletească, dar nu face cel de-al doilea pas şi 
iubirea sa o împrăştie la diferiţi parteneri în dorinţa de a nu se 
lega de vreunul dintre ei, sufletul său sărăceşte. Sentimentul 
iubirii se transformă în satisfacţie sexuală şi degenerează 
sufletul acestui om şi sufletele urmaşilor săi. Acest lucru 
decurge mai puţin sesizabil decât în primul caz, de aceea este şi 
mult mai periculos. lubirea pentru cele pământeşti ne oferă 
toate minunile pe care le vedem în jurul nostru şi, cu cât mai 
mult suntem preocupaţi de dezvoltarea dorințelor pământeşti, 
trupeşti, cu atât mai mult trebuie să tindem către comuniunea 
superioară care se cheamă Dumnezeu. Atunci iubirea pentru 


cele pământeşti va genera fericire şi iubire faţă de lume, şi nu 
chinuri şi ură. Cu cât civilizaţia înaintează mai mult, cu atât mai 
mult poate primi omul ceea ce numim fericire pământească şi 
cu atât mai puternică devine ispita de a face un ţel din acest 
lucru, şi nu un mijloc. Din copilărie, am fost slab şi lipsit de 
apărare şi întreaga fericire pământească o primesc prin 
intermediul altor oameni. Dacă nu am o aspirație permanentă 
către Dumnezeu, atunci sunt tot timpul îndepărtat de cele 
pământeşti prin supărări, certuri, neplăceri, care vin din partea 
altor oameni sau prin imperfecţiunea acestora. înseamnă că 
trebuie acceptată distrugerea celor pământeşti ca o purificare 
trimisă de Dumnezeu, pe de o parte, Şi trebuie manifestată 
aspiraţia către Dumnezeu, trebuie intensificat sentimentul 'ubirii 
pentru El, pe de altă parte. De aceea Cristos spunea: „lubeşte- 
L pe Dumnezeu mai presus de tatăl tău, de mama ta, de fiul 
tău". Dar îl poţi pune mai presus de Dumnezeu pe părintele 
spiritual sau un alt model de bărbat şi femeia începe să-şi 
dispreţuiască tatăl sau soţul, care nu corespund idealului ei şi 
sufletul său începe, prin intermediul agresivităţii, să se lipească 
de Pământ. Atunci, tatăl sau soţul trebuie să se poarte şi mai 
urât cu ea, pentru a-i purifica sufletul. Incapacitatea de a 
accepta toate acestea în forul interior îi lipseşte pe urmaşi de 
posibilitatea de a fi fericiţi. Discutam odată cu o femeie care mi- 
a .povestit că, în timp ce era însărcinată cu fata, fiul ei, absolut 
prosteşte, s-a lovit la ochi, iar cauza, după cum am constatat eu, 
era foarte simplă. De la mamă, fiul a moştenit dorinţa de a face 
din omul iubit un ţel şi înseamnă că el va fi gelos, că va uri pe 
oricine ar putea să-l lipsească de acesta. Programul geloziei şi 
de dorinţă a morţii s-a declanşat încă din timpul sarcinii. Ura se 
blochează prin scăderea vederii, a auzului, prin tulburări ale 
activităţii creierului. Programul era atât de puternic, încât el 
putea fi stopat numai prin pierderea ochiului, ceea ce s-a şi 
întâmplat. 

O altă pacientă îmi relatează o cu totul altă problemă. Micuța 
ei fiică se ocupă cu masturbaţia şi n-o poate opri cu nimic. îi 
expun femeii întregul meu sistem şi apoi îi explic : 

- Omul iubit, relaţiile şi destinul legate de acestea le-aţi pus 
mai presus de 
Dumnezeu. lubirea orientată către Pământ generează 
agresivitate împotriva omului 


iubit. Această agresivitate creşte şi începe să-l ucidă pe autor. 
Aţi fost geloasă 

şi i-aţi urât pe bărbaţi, iar fiica dumneavoastră deja se urăşte pe 
sine şi nu doreşte 

să mai trăiască. Programul se desfăşoară în sens invers în 
sufletul ei. Pentru a 

se salva, ea încearcă să mărească sentimentul iubirii prin 
masturbaţie. Prin urmare, 

trebuie să vă trataţi dumneavoastră. Rememorându-vă viaţa, 
trebuie să învăţaţi 

să nu ucideţi iubirea din dumneavoastră şi din alţii. 

O femeie îmi povesteşte: 

- Am scleroză în plăci. Un ochi, practic, m-a lăsat, dar după 
aceea vederea 
mi-a revenit. Am asurzit de o ureche, dar şi-a revenit şi ea. Sunt 
acestea în 
legătură cu gelozia? 

- Bineînţeles. De îndată ce agresivitatea faţă de alţi oameni 
ajunge la linia 
roşie, are loc derularea programului care se transformă într-un 
program de 
autodistrugere şi atunci omul începe să orbească, să 
asurzească, are loc demolarea 
întregului organism. 

Nu demult a venit la consultaţie o femeie căreia i-au apărut 
nişte probleme cu fata. Medicii îşi frământau mintea să-şi dea 
seama ce are: era vorba de o scleroză în plăci sau i-a fost 
inoculat virusul encefalitei ? l-am explicat că gelozia moştenită 
de la mamă se transformă într-un program de autodistrugere a 
fiicei- dacă mama nu-şi revizuieşte viaţa şi nu se va ruga pentru 
ea şi pentru fiica ei, atunci meningitele, encefalitele, scleroza în 
plăci sau ceva de acest gen îi vor stopa oricum agresivitatea. 

Cu o săptămână în urmă, am discutat cu părinţii unui tânăr 
care suferise un traumatism cranian, după care a supravieţuit 
printr-o minune. lar cauza era gelozia venită pe linia familiei de 
la tată şi de la mamă. Omul se îmbolnăveşte pe neaşteptate de 
o scleroză prematură. Doctorii încearcă să-i curețe cumva 
vasele de pe creier. Se cheltuiesc sume imense pentru 
medicamente, însă de vindecat trebuie în primul rând nu el, ci 
urmaşii lui. Copiilor săi le-a transmis o gelozie ridicată şi pentru 


a i se naşte şi a-i supravieţui nepoţii, este lovit el. Dacă gelozia 
este grevată de trufie, atunci acest lucru este de două ori mai 
periculos. 
- Cauza trufiei dumneavoastră, îi explic eu unei femei, este 
ataşamentul de 
capacităţi şi înţelepciune. De aceea aţi acumulat atât de repede 
o uriaşă agresivitate 
împotriva bărbaţilor, dispreţuindu-i, fiind geloasă şi acum sunteţi 
necăsătorită. 
Nivelul agresivităţii este atât de ridicat, încât ea începe să vă 
ucidă şi vă apare 
lipsa dorinţei de a trăi. Pentru orice neplăcere declanşaţi 
agresivitatea împotriva 
altora şi împotriva dumneavoastră. La fiica» dumneavoastră 
totul s-a convertit 
într-un program de autodistrugere totală. Singura şansă de 
supravieţuire este 
intensificarea sentimentului iubirii în sufletul dumneavoastră. în 
măsura în care 
veţi accepta faptele prin care sunteţi purificată punitiv şi veţi 
înţelege că fericirea 
pământească este un mijloc, iar iubirea pentru Dumnezeu este 
scop, în acea 
măsură se va ameliora starea fiicei dumneavoastră Suportaţi 
orice situaţie şi 
depăşiţi-o păstrând sentimentul iubirii. Numai astfel veţi fi 
sănătoasă şi dumnea 
voastră, şi fiica. 
O doctoriţă mi s-a adresat cu o rugăminte: 
- Alcătuiţi, vă rog, un atlas al bolilor organelor şi al cauzelor 
care le determină. 
Acest lucru este imposibil. Foarte des una şi aceeaşi cauză duce 
la diverse 
maladii. Gelozia, de regulă, provoacă scăderea vederii, auzului, 
scleroza în plăci, 
traumatismele capului, diabet, inflamații articulare. Dacă însă 
gelozia este însoţită 
de lipsa dorinţei de viaţă, atunci se deteriorează sistemul uro- 
genital. Dacă 
agresivitatea este dată copiilor şi nepoților, încep să doară 


genunchii şi sunt 

afectaţi incisivii, pentru că aici agresivitatea se acumulează mai 
mult decât 

oriunde. Să spunem că unui om îi slăbeşte mult memoria. 
Aceasta poate fi o 

blocare a geloziei sau idolatriei propriei persoane, sau blocarea 
lipsei dorinţei 

de viaţă din cauza neplăcerilor. Gelozia este ura faţă de alţi 
oameni, iar lipsa 

dorinţei de viaţă este ura faţă de sine. Dispreţul faţă de oameni 
este o formă 

specială a urii. Ura ia naştere în conştiinţă, de aceea ea se 
blochează prin boli 

ale capului. Dar aceleaşi programe pot fi stopate prin boli ale 
pielii, acestea fiind varianta cea mai uşoară. Pielea reprezintă o 
treime a corpului uman. Erupţiile pielii, din punct de vedere 
bioenergetic, sunt nu numai un semn al unei situaţii neprielnice 
în viaţă, dar reprezintă şi o puternică apărare. Locul unde apar 
problemele dermatologice nu este strâns legat de cauză, dar 
totuşi o legătură există. Dacă o femeie are o mare trufie şi 
nutreşte gelozie sau îşi idolatrizează figura, arunci încep 
problemele pe faţă şi pe gât. în cazul unei lipse a dorinţei de 
viaţă, sunt afectate bazinul, abdomenul, coapsele. Dacă 
greşeala este transmisă copiilor şi nepoților, semnele apar pe 
picioare. în cazul idolatrizării propriei persoane, au de suferit 
mâinile. lată, de pildă, cum evoluează cancerul în cazul geloziei. 
Dacă omul are un caracter dur şi nutreşte gânduri urâte, pline 
de gelozie faţă de alţi oameni, apare cancerul creierului. 
Supărările agresive pe oamenii apropiaţi determină cancerul 
ficatului. Autoblamarea, lipsa dorinţei de a trăi reprezintă cauza 
tumorilor în sistemul uro-genital. Dacă gelozia este exprimată 
sub forma dispreţului, care întotdeauna se transformă într-un 
program de autodistrugere, atunci avem de a face cu cancerul 
creierului sau al sistemului uro--genital, determinat de anumite 
nuanţe, de punctele vulnerabile congenital. Cel mai periculos 
lucru este uciderea iubirii din cauza geloziei. Dacă nu se naşte 
copilul căruia i-a fost hărăzit să fie conceput, apare cancerul 
pulmonar sau genital, sau astmul. însă nu este obligatorie 
afecțiunea doar a sistemului uro--genital. Biocâmpul se 
deformează în zona primei chakre, ceea ce înseamnă că poate fi 


un cancer al intestinului şi al rectului. Pot surveni şi unele 
traumatisme serioase. în locul scăderii văzului şi auzului poate 
apărea epilepsia. Deci, o corelaţie directă între organul afectat 
şi cauză nu există. 

O cunoştinţă întâmplătoare din Moscova, conducător auto, a 
început să mi se plângă de claustrofobie şi că nu poate să 
meargă cu metroul. 

- încetaţi să vedeţi în oameni numai ceea ce este rău, nu-i 
mai judecaţi şi 
veţi putea călători liniştit cu metroul. 

Şoferul este derutat. 

- Ce amestec au oamenii? 

- Acum, de faţă cu mine, i-aţi înjurat pe toţi. Din cauza 
aceasta, trufia se 
află la nivelul mortal. înseamnă că vă aşteaptă fie moartea, fie 
un grav traumatism 
al capului, fie alte boli. Dar, întrucât sunteţi totuşi un om bun la 
suflet, vi se 
dă o uşoară înjosire a trufiei. încetaţi să-i mai judecaţi pe 
oameni, cereţi iertare 
lui Dumnezeu pentru ceea ce aţi greşit înainte şi veţi fi sănătos. 

Un bărbat îmi povesteşte cum, împreună cu un prieten, s-a 
distrat cu o damă, iar aceasta avea o boală venerică. Prietenul 
s-a molipsit, dar el nu. Pentru medici această situaţie este de 
neînțeles, cu toate că asemenea cazuri nu sunt o raritate. Eu îi 
explic: 

- Tu eşti bun la suflet în relaţiile cu femeile şi nu ai fost ataşat 
de plăcerile 
trupeşti. Când surveneau momente sexuale nereuşite, trădări, 
supărări, boli venerice, nu ai urât şi nu ai acuzat pe nimeni, de 
aceea imunitatea ta e mai ridicată. Acest lucru nu-ţi dă o 
garanţie de sută la sută, însă îţi dă posibilitatea să te vindeci 
mai repede. 

Uneori, relaţia dintre cauză şi efect arată paradoxal. Odată, în 
timpul unui zbor, vecinul meu de scaun a recunoscut că se 
teme cumplit să zboare cu avionul, deşi în copilărie şi în tinereţe 
îi plăcea, iar după aceea a pus stăpânire pe el o groază teribilă. 

- O să vă vină greu să credeţi, dar dumneavoastră nu vă 
temeţi nici de 
înălţime, nici de avion. în forul dumneavoastră interior, sunteţi 


un om foarte 
gelos. Gelozia este o ancorare în relaţii şi, când acestea se rup, 
omul resimte o 
teribilă groază sau ură, sau lipsa dorinţei de a trăi. în cazul de 
faţă, nutriţi această 
groază din cauza ruperii legăturii cu Pământul şi cu tot ceea ce 
este pământesc, 
iar frica v-a apărut când aţi început să fiţi foarte gelos pentru 
prima oară. 

Conlocutorul meu strânge din umeri. 

- Oricum, mi-e frică. 

- Nu-i nimic. Când v-aţi îndrăgostit prima oară ? 

- La 19 ani. 

- Când aţi început să vă temeţi de înălţime? 

- La 20. 

- Poftim, trageţi concluziile. Aţi cunoscut o fată şi aţi început 
să vă temeţi 
că va rupe relaţiile cu dumneavoastră De aici, gelozia, 
supărarea, iar una dintre 
blocări este teama de înălţime. 

- înseamnă că zborul cu avionul îmi este util? 

- Dacă veţi depăşi sentimentul groazei, vă va fi extrem de util. 
însă va fi 
cam greu să călătoriţi într-o navă eosmică şi cosmonaut nu veţi 
ajunge. 

- Adică e periculos să fii cosmonaut? 
Bineînţeles. Dacă există ataşamente prea mari faţă de cele 
pământeşti, atunci 
traumatismul psihic poate depăşi linia roşie. Pentru cei care au 
fost însă pe orbită, 
are loc deschiderea capacităţilor. Medicii şi psihologii au 
observat că în toate 
cazurile se schimbă psihicul celor care au fost pe orbită. Pentru 
aceşti oameni, 
este mai uşor să creadă în Dumnezeu, să devină clarvăzători, 
să-şi descopere 
propriile capacităţi, să simtă comuniunea cu Universul şi 
prioritatea spiritualităţii. 
De aceea, receptarea ieşirii în Cosmos, vederea Pământului din 
afara lui, încerca 


rea de a înţelege logica altor lumi şi civilizaţii activează 
structurile spirituale 
ale omului, micşorează ataşamentul faţă de teluric şi, ca o 
consecinţă, au capacităţi 
terapeutice. Pasiunea pentru literatura ştiinţifico-fantastică în 
anii tinereţii acţio 
nează benefic în aceeaşi direcţie. Dar lucrările de science-fiction 
sunt diferite. 
Acum, predomină acelea în care tot ceea ce este pământesc 
este transferat într-un 
alt punct al Universului. Numai anumite individualităţi pot crea 
opere rupte de 
logica pământească. Problema este că logica Cosmosului se 
deosebeşte radical de a noastră. Acolo există un cu totul alt 
sistem al valorilor materiale, chiar dacă legile Dumnezeieşti 
sunt aceleaşi pentru toţi. Un autor adevărat de literatură 
fantastică nu va transfera în Cosmos grădina, lopata şi grebla, 
păstrând conexiunea şi logica pământească. El poate lua de pe 
Pământ aceleaşi obiecte, dar, confe-rindu-le o logică 
nepământească şi cultivând alte conexiuni, creează o lume 
fantastică nepământeană. Problema e că structura de bază a 
lumii este determinată nu de obiecte, ci de conexiunile dintre 
ele, adică de codarea structurilor câmpului, deoarece structura 
oricărei lumi este determinată de logica ei spirituală. înseamnă 
că un pictor care nu redă obiectele ci conexiunile dintre ele,, 
care dau logica deosebită de cea pământească, este un autor 
de science-fiction, chiar dacă toată viaţa el va picta naturi 
moarte cu oale şi ceapă. Priceperea de a elimina logica 
pământească şi de a trece la logica altor lumi a determinat 
nivelul capacităţilor umane, fie că era vorba de un mag sau 
clarvăzător, de un artist sau om de afaceri. Acum, pentru 
formarea completă a copiilor, lectura poveştilor, jocurile cu 
elemente fantastice, spectacolele de teatru, filmele ştiiţifico- 
fantastice bune, împreună cu etica şi credinţa în Dumnezeu, 
trebuie să devină factori indispensabili ai educaţiei. 

O pacientă de-a mea îmi spune: ° 

- Sunt gata să accept orice neplăcere : pierderi, cataclisme. 
Dar cum să accept 
faptul că omul cel mai apropiat devine un trădător şi un ticălos 
şi mă jigneşte 


în aşa hal încât îmi piere pofta de viaţă? Sunt obligată să-l mai 
iubesc? 

Mă gândesc că în urmă cu câţiva ani i-aş fi dat dreptate. Mie 
însumi îmi vine greu să accept adevărurile la care am ajuns. îi 
răspund: 

- Deveniţi animal şi nu veţi mai avea astfel de probleme. 

- De ce animal? 

- Pentru că sentimentul iubirii trăieşte după aceleaşi principii. 
Dacă el se 
lipeşte de Pământ, atunci este cuprins de agresivitate şi începe 
sa piară. Pentru 
a purifica iubirea de această agresivitate interioară şi 
insesizabilă, este nevoie 
de o agresivitate exterioară. Un program se anihilează printr-un 
contraprogram. 

Această agresiune exterioară ajunge la noi sub forma 
cataclismelor, calamităţilor, 

nenorocirilor. La animale, acest lucru se realizează printr-o 
deteriorare directă 

a învelişului fizic, iar la oameni este declanşat mai întâi un 
mecanism mult mai 

fin. Are loc nu dezintegrarea corpului, ci a structurilor 
biocâmpului legate de 

acesta, adică a trăirilor emoţionale. Priceperea de a separa 
stările emoţionale 

legate de trup, de starea emoţională cea mai înaltă care este 
iubirea reprezintă 

dezvoltarea. Priceperea de a accepta degradarea corpului şi a 
stărilor emoţionale 

legate de acesta reprezintă ştiinţa de păstrare a iubirii în suflet. 
Trebuie de înţeles 

că opoziţia interioară faţă de aceasta creează agresivitatea care 
ucide sentimentul 

iubirii. Agresivitatea este cleiul prin care forma este lipită de 
conţinut, tot cee 

ce este pământesc şi material este lipit de sentimentul iubirii. 
închipuiţi-vă 

sufletul v-a fost poluat de agresivitate, dar, prin câteva situaţii 
care vă afecteaz trupul, agresivitatea poate fi eliminată. Dacă 
însă poluarea este mult mai profundă şi mai fină, atunci, de 


multe ori, nici prin boală, nici prin nefericire, nici prin moarte, 
sufletul nu poate fi purificat. Acest lucru poate fi realizat numai 
prin intermediul unui om apropiat, care va atinge cele mai 
sensibile coarde. Priceperea de a păstra iubirea în astfel de 
situaţii este mult mai eficientă decât zece morţi, traumatisme şi 
boli, cu alte cuvinte, priceperea de a-ţi păstra iubirea în timpul 
chinurilor sufleteşti dă posibilitatea omului să se ridice pe 
treptele dezvoltării, aflate mai sus decât cele pe care ne găsim 
acum. 

- Este incredibil, dar soţul meu s-a lăsat de băutură, îmi 

povesteşte o pacientă. 

- Normal. Aţi renunţat la agresivitatea din subconştient 
orientată împotriva 
lui. în momentul de faţă, există pericolul ca, din cauza geloziei, 
să faceţi din 
omul iubit, din familie sensul vieţii. înţelegeţi un lucru simplu: 
karma rudelor 
este asemănătoare şi ancorarea în teluric a soţului şi soţiei este 
şi ea, în principiu, 
asemănătoare. Cu cât sunt mai mari blamarea şi ura faţă de soţ, 
cu atât mai repede 
îl înecaţi şi vă-necaţi şi dumneavoastră împreună cu el. Cu cât 
vă purificaţi mai 
profund, cu atât mai repede îl salvaţi şi pe- el şi pe 
dumneavoastră. Starea internă 
a femeii determină, în bună măsură, comportamentul 
bărbatului. Nu degeaba se 
spune: „O femeie nobilă se cunoaşte nu după cum se comportă 
ea, ci după cum 
se poartă bărbaţii cu ea". Aşadar, comportarea tactică a 
bărbatului o determină 
femeia,*iar comportarea strategică a femeii - bărbatul. Starea 
interioară şi 
exterioară a familiei depinde de ambii soţi. 

Un bărbat mi se confesează: 

- Nu-mi reuşeşte nimic cu partenera mea. La început, totul era 
normal, iar 
după aceea, nimic nu mergea în nici un fel. Nici nu pot s-o 
părăsesc şi uite-aşa 
mă chinui. 


- Sunteţi un om foarte gelos. Acum se pare că lucrurile au 
intrat în normal, 
însă în tinereţe aţi acceptat în suflet multă agresivitate. Cu cât 
mai mult vă ataşaţi 
de o femeie, cu atât mai puternică este agresivitatea 
dumneavoastră. Şi la ea, 
agresivitatea creşte în mod corespunzător, întrucât şi ea e 
geloasă. Trebuie să 
faceţi două lucruri: primul - purificaţi-vă sufletul de gelozie, al 
doilea - nu 
vă puneţi trupul la treabă dacă el nu doreşte acest lucru. Nu vă 
temeţi de o scădere 
periodică a potentei. Tot ceea ce este viu urmează o cale 
sinusoidală. Nu vă 
obligaţi trupul să lucreze, dacă nu a început încă să acţioneze 
sufletul. Puteţi 
s-o vizitaţi pe partenera dumneavoastră, comunicaţi cu ea, dar 
ignoraţi momentele 
strict erotice. 


- Să comunicăm numai la nivelul sufletului? mă întreabă el. 
- Da, însă înainte de aceasta trebuie obligatoriu să vă 
purificaţi de gelozie. 
După câteva zile, a venit din nou la mine la consultatie. 
- M-am închinat două zile, mi-am revizuit întreaga viaţă, am 
renunţat la orice 
agresivitate. După aceea, m-am întâlnit cu partenera mea, 
hotărât să nu fac nimic. 
Mizam doar pe satisfacția spirituală. Şi ce mi s-a întâmplat, nu 
mă întrebaţi. 
- Spuneţi-mi, dacă eu, prin agresivitatea mea interioară, îl 
provoc pe un alt 
om să mă jignească, să mă înjosească, adică îl împing în păcat, 
înseamnă că 
trebuie să-l cer iertare lui Dumnezeu pentru faptul că, prin 
imperfecţiunea mea, 
l-am atras pe altul în ispită? 
- Da, îi răspund eu. 


- înseamnă că eu trebuie să cer iertare pentru un alt om pe 
care l-am dus 
în păcat? 
îl privesc îngândurat: 
- După toate aparențele, se pare că aveţi dreptate. 
- Desfrâul 
Uneori, discuţiile cu pacienţii se transformă în dispute 
filosofice. Ca să-l pot vindeca pe om, trebuis să-i schimb 
concepţia despre lume. Acest lucru este mult mai dificil decât să 
descrii viaţa unui om şi să-i spui pentru ce trebuie să se roage. 
- Dumneavoastră spuneţi, mă întreabă o pacientă, că, atunci 
când soţul îşi 
înşală soţia, se ceartă co ea, dispare de acasă, el o vindecă. Vă 
daţi seama la 
ce-i îndemnați pe oameni? în felul acesta se destramă familiile. 
- M-ati înţeles greşit. Dacă omul are o cangrenă, trebuie să i 
se taie piciorul 
şi acest lucru trebuie acceptat ca un mecanism de salvare, iar 
aceasta nu înseamnă 
că eu propag ideea să i se taie câte-un picior fiecărui om. Eu 
sunt specialist în 
„Puroiul"' sufletului, care duce la boli. Tot ceea ce relatez 
reprezintă metoda 
punitivă de purificare a sufletului şi în măsura în care ştim să 
acceptăm o asemenea 
purificare, ni se purifică sufletul. Dezvoltarea omenirii începe cu 
metodele punitive 
de purificare. Mediul înconjurător îl loveşte, îl înjoseşte, îl frânge. 
Dacă omul 
acceptă toate acestea în forul său interior, atunci el nu mai este 
mânat din urmă 
de mediu, ci merge singur înainte. Purificarea benevolă este, în 
primul rând, 
aspiraţia şi dorinţa comuniunii cu Dumnezeu, este aspiraţia 
către perfecțiunea 
spirituală, este perioada limitării dorințelor trupeşti, pentru 
înălţarea spiritului. 
- Dacă soţul este impotent şi soţia îşi găseşte un amant, ea 
preacurveşte ? 


Pentru a face lumină în această problemă, ar trebui să înţelegeţi 
sistemul 

meu. Am să vi-l expun pe scurt. Omul are două funcţii 
principale: de nutriţie 

şi de reproducere. Pare să fie corect. în realitate însă, această 
formulare este 

inexactă, pentru că omul are trei funcţii principale: prima este 
iubirea pentru 

Dumnezeu şi numai după aceea nutriția şi reproducerea. Omul 
s-a rugat înainte 

de masă, a renunţat periodic la mâncare şi la plăcerile sexuale 
pentru a-şi bloca 

cele mai importante puncte de aderenţă la teluric. Cultul 
mâncării şi al trupului 

duce la degenerarea sufletului şi a trupului. Deosebit de 
periculoasă este preocu 

parea pentru plăcerile sexuale. Părinţii care s-au ataşat de trup 
pradă sufletele 

copiilor şi deviază aspiraţia lor către bunurile pământeşti, către 
diavolism. Când 

acest lucru are loc în subconştient, duce la o rapidă degenerare 
genealogică. Până 

în secolul al X-lea, se constată prioritatea spiritului asupra 
teluricului. Din secolul 

al X-lea, creştinismul nu mai păstrează acest raport şi începe 
declinul. Secolele 

al XIV-lea şi al XV-lea reprezintă epoca Renaşterii, toate 
acumulările din cele 

treisprezece secole precedente se materializează în forme 
telurice. Teluricul şi 

divinul s-au echilibrat în privinţa priorităţilor. în epoca 
Renaşterii timpurii, 

Predomină temele biblice, are loc admiraţia a tot ceea ce este 
pământesc, dar 

legat de ceea ce este Divin. în epoca Renaşterii târzii este 
evident cultul trupului şi al mâncării. Epoca Renaşterii se 
caracterizează nu numai prin explozia artelor dar şi prin 
descătuşarea moravurilor. Apar blocări de tipul sifilisului, adus 
din America. Procesul ataşamentului de satisfacţiile trupeşti şi 
dorinţa de a pune iubirea faţă de trup mai presus de iubirea 


pentru Dumnezeu are loc în subconştient, timp de mai bine de 
un secol. Acum, acest proces decurge mult mai rapid. în 
deceniul şase al secolului XX, în Vest începe revoluţia sexuală. 
Are loc penetrarea acestui program în subconştient şi, la 
mijlocul deceniului şapte, el este blocat în karma omenirii prin 
SIDA şi degenerarea familiei ca unitate. Aceasta este una din 
cauzele activizării islamismului, unde raportul faţă de trup este 
destul de dur. în islamism există un puternic program de 
înjosire a femeii. 

Din punct de vedere bioenergetic, pământul ne este mamă, 
iar soarele tată. Programul de distrugere a femeii este 
programul de distrugere a întregului pământ, în acest plan, 
islamismul şi alte religii occidentale acţionează în sensul contrar 
civilizaţiei occidentale, în care aspectul teluric este intens. 
Sistemul funcţionează impecabil. Deci, cu cât se ataşează mai 
mult civilizaţia orientală de valorile pământeşti, cu atât mai 
mult trebuie să crească agresivitatea faţă de teluric. Şi acest 
proces se poate termina cu distrugerea a tot ceea ce este 
pământesc, în particular printr-un război nuclear. Oricât ar 
părea de ciudat, situaţia se rezolvă într-un singur plan: 
întoarcerea culturii occidentale la prioritatea valorilor spirituale 
şi la educaţia spirituală. 

Distrugerea femeii, care reprezintă materialul, îşi are originea 
în idolatrie, în absolutizarea principiului masculin, adică a 
spiritualului. înainte, dezvoltarea parcurgea calea distrugerii 
alternative a acestor principii. Acum, amplitudinea a crescut în 
aşa măsură, încât se poate termina tragic. Spirala trebuie 
înlocuită cu o dublă spirală, adică nu prin preferința pentru 
teluric sau pentru spiritual, ci prin reunirea lor dialectică şi 
accesul la un alt nivel. 

Observ că femeia nu mă mai înţelege, mă opresc şi mă 
reîntorc la tema începută. 

- Haideţi să vă explic cu ajutorul unui exemplu. 

Mi s-a adresat o femeie cu o problemă tipică: fiica ei, de 
şaptesprezece, ani avea o problemă gravă. De ea s-a 
îndrăgostit un tânăr care a vrut să se sinucidă. Mama a intrat în 
panică, neştiind ce să facă. 

- Spuneţi-mi, fiica dumneavoastră a fost în pericol să fie 

violată ? 

Mama era foarte mirată : 


- Nici pomeneală, de ce mă întrebaţi ? 

- Problema e că fata îi programează pe toţi tinerii să atenteze 
sexual la ea. 
Acest lucru se întâmplă în afara conştiinţei ei. Dragostea faţă de 
bărbaţi şi 
plăcerile sexuale este mai puternică decât iubirea pentru 
Dumnezeu. Acest lucru 
se blochează prin viol, boli venerice, sterilitate. Faptul că tânărul 
a vrut să se 
sinucidă arată că programul ei depăşeşte nivelul limită de 
pericol. Atât timp cât 
ea nu-şi va schimba subiectivitatea în receptarea lumii, şansele 
de a avea o viaţă 
fericită, o familie unită şi copii sănătoşi sunt foarte mici. 

- Cum s-ar putea evita acest lucru ? întreabă mama. 

- Dumneavoastră i-aţi transmis toate acestea şi în existenţa 
anterioară şi în 
cea prezentă. Până la conceperea ei, dumneavoastră, privind la 
bărbaţi, v-aţi 
culcat în gând cu ei. Aţi construit în permanenţă programul 
atracției sexuale 
la bărbaţi. în forul dumneavoastră interior aţi manifestat 
pretenţii faţă de soţ, 
aţi învârtit o roată care vă învârte acum şi pe dumneavoastră şi 
pe fiică. Retrăiţi-vă 
de la capăt întreaga viaţă. Rugaţi-vă şi cereţi iertare pentru 
toate momentele 
în care aţi fost supărată pe soţ şi l-aţi condamnat. Cereţi-vă 
iertare pentru faptul 
că mulţi ani v-aţi canalizat sentimentele nu către spirit, ci către 
cele pământeşti. 
Cereţi iertare pentru ca dorinţa de a face din plăcerile trupeşti 
un ţel, suprema 
bucurie, să nu îi domine pe copii şi nepoți. 

Mă uit la pacienta căreia i-am relatat toate acestea. Oricum, 
exemplul are un efect mai mare decât orice demers persuasiv. 
- Să ne întoarcem la ale noastre. La mine vin des bărbaţi cu 

început de 
impotenţă sau care manifestă un apetit sexual scăzut în raport 
cu soțiile lor. 


Cauza, de regulă, nu este în ei, ci în "soţii. Soţiei îi creşte 
ataşamentul subconştient 

faţă de plăcerile sexuale. Şi acest lucru o poate costa viaţa sau îi 
poate provoca 

o boală gravă. Blocajul punitiv arată în felul următor: ori soţul îi 
aduce o boală 

venerică, ori o înşală în permanenţă, înjosind-o ca femeie, ori îşi 
găseşte un loc 

de muncă din cauza căruia vine rar pe acasă. Dacă nu i se- 
ntâmplă nimic din 

toate astea, atunci îi scade potenţa. Cu cât soţia îl condamnă 
mai puţin şi are 

mai puţine pretenţii faţă de el, cu atât mai multe sunt şansele 
de normalizare, 

şi, dimpotrivă, cu cât vor fi mai mari pretenţiile şi supărările, cu 
atât mai mic 

va fi apetitul soţului şi atracţia faţă de soţie. Femeilor 
pofticioase li se dau soţi 

impotenţi sau destinul le transformă în prostituate pentru a le 
atenua ataşamentul 

pentru plăcerile trupeşti. De aceea, capacitatea de a tempera 
pretenţiile faţă de 

destin atunci când vă simţiţi frustrată şi de a da forţele 
disponibile spiritului când 

nu există posibilitatea ca ele să fie dedicate trupului reprezintă 
ştiinţa de a fi 

sănătos. 

Există peste 70.000 de boli şi fiecare dintre ele se tratează în 
felul ei. La nivelul spiritual, sunt mai puţine cauze, de aceea 
sunt şi mai puţine leacuri. La urma urmei, cauza tuturor bolilor 
este una: insuficientă iubire faţă de Dumnezeu. lubirea este 
dorinţa de a intra în comuniune cu ceva. Dacă omul are o mare 
dorinţă de a intra în comuniune cu Dumnezeu, atunci tot ceea 
ce se întâmplă, oricât ar fi de ilogic şi impur din punct de vedere 
al teluricului, întotdeauna conţine un sens suprem ascuns şi o 
logică divină. în cazul unei asemenea concepţii, sufletul nu se 
lipeşte de pământ şi atunci bolile nu mai sunt necesare. Dacă 
luăm sensul cercetărilor mele, totul se reduce la o singură 
propoziţie: scopul vieţii stă în iubirea pentru Dumnezeu. 


Toate acestea însă sunt cunoscute de foarte mult timp. 
Diferenţa constă în aceea că omenirea conducea maşina 
apăsând pe pedale şi sucind de volan. 

Cunoaşterea motorului nu-i era necesară şoferului. Mecanicul 
care cunoştea motorul a plecat, iar şoferul a rămas singur. 
Motorul a început să-i dea bătăi de cap. Ca să-1 repare, trebuia 
să-i ştie structura. Sensul vieţii mele a fost studiul structurii 
lumii, nu numai din punct de vedere fizic, ci şi spiritual. Din 
structura spirituală a lumii purced toate postulatele, legile şi 
poruncile lumii umane. Niciodată nu îndemn pe nimeni la nimic. 
încerc să înţeleg comandamentele lumii şi experienţa tratării 
oamenilor şi această informaţie s-o transmit altora. 

în ultimul timp, sunt din ce în ce mai des invitat să descurc 
nişte cazuri complicate şi neînţelese. O fac cu mare plăcere. 
Pentru a înţelege mecanismul Universului, sunt necesare 
situaţiile care depăşesc logica obişnuită. în maşină discut cu un 
medic având o mare experienţă. 

- Apropo, îmi spune el mie, tradu-mi diagnosticul în termeni 

medicali. 

- Totul este normal, doar că ficatul şi splina au dereglată 
bioenergia. S-a 
acumulat foarte mult dispreţ faţă de femei. 

- Asta a fost înainte, nu şi acum. 

- Tot ce a fost înainte este prezent în noi. Dacă manifestăm 
de multe ori 
o atitudine negativă faţă de cineva, atitudinea noastră nu se 
volatilizează, ci ne 
mănâncă, încetul cu încetul, sufletul. Nu demult, am aflat că 
disprețul este mult 
mai periculos decât ura. Dispreţul se întoarce foarte repede 
înapoi şi se transformă 
într-un program de autodistrugere. Pericolul unei trăiri 
emoţionale nu stă în forţa 
acesteia, ci în profunzimea cu care ea pătrunde în suflet. De 
multe ori, omul 
încetează de a mai uri, însă continuă să dispreţuiască şi să 
blameze şi din această 
cauză se îmbolnăveşte şi moare. Este destul de simplu să spui 
„Nu mai nutresc 
ură" şi să încetezi să mă urăşti. Să spui „Eu nu mă mai supăr" şi 


să încetezi 

să te mai superi este cu mult mai dificil, pentru că supărarea 
pătrunde mai adânc 

în suflet decât ura. A renunţa la blamarea unui om imperfect 
care se poartă 

contrar logicii pământeşti de cele mai multe ori nu stă în 
puterea nici măcar 

a oamenilor foarte echilibraţi. Să nu-1 dispreţuiască pe prost, pe 
nemernic, pe 

trădător pot doar puţine persoane. Cel mai greu este pentru om 
să nu se dezică 

de iubirea faţă de cineva care nu o merită. 

- Ce înseamnă a nu te dezice de iubire ? Dar dacă respectivul 
îţi este absolut 
indiferent ? 

- lubirea este modalitatea de existenţă a structurilor 
spirituale. Trupul, pentru 
a supravieţui, are nevoie să se hrănească şi să se înmulțească, 
iar biocâmpul 
trebuie alimentat în permanenţă de la izvorul primordial. 
Câmpul generează 
materia. Informaţia primară se concretizează ca structură a 
biocâmpului şi numai 
după aceea ca materie. Cauza primordială care ne-a creat 
continuă să ne creeze 
în permanenţă. Ideea că Dumnezeu creează Universul datează 
nu doar de un 
secol. Sufletul e o structură a biocâmpului şi, pentru ca el să 
existe, trebuie să 
aspire în permanenţă către izvorul primordial. lubirea pentru 
Dumnezeu este realizarea unui asemenea contact. Sentimentul 
iubirii care umple sufletul este o mărturie a unui înalt contact cu 
cauza primordială. Acest sentiment s-a dezvoltat în permanenţă 
şi nivelul iubirii este mult mai ridicat acum decât cu câteva 
milenii în urmă. însă pentru supraviețuirea omenirii acest nivel 
trebuie să fie acum şi mai ridicat. 

Ne iubim cu toţii între noi, doar că nu ştim acest lucru. Să 
spunem că iubesc un om în proporţie de 90%, iar conştiinţa mea 
receptează acest lucru ca pe o absolută indiferenţă. Dacă iubesc 
pe cineva 100%, aceasta e deja o iubire imensă, nebună. Dacă 


omul iubit mi-a făcut o măgărie şi nivelul iubirii mele pentru el a 
scăzut la 90%, nu sunt în pericol de a mă îmbolnăvi, iar, dacă 
acest nivel va fi doar de 70-80%, acest lucru mă poate costa 
boala sau chiar moartea. Pentru ca acest lucru să nu se 
întâmple, în concepţia mea despre lume trebuie să-mi fixez un 
adevăr simplu: orice ticăloşie ar comite un om împotriva mea, 
eu n-am dreptul să resping iubirea faţă de el. Scăderea 
sentimentului de iubire este îndepărtarea de izvorul primordial 
Şi, prin urmare, degradarea structurilor spirituale, respectiv a 
celor fizice. De aceea, în orice situaţie trebuie să guverneze o 
lege imuabilă: sentimentul iubirii este sfânt şi nu este permisă 
atentarea la acesta. lar pentru respectarea acestei legi trebuie 
să înţelegem că disprețul şi blamarea omoară înainte de toate 
iubirea faţă de un alt om. 

Continuăm discuţia şi deodată conlocutorul meu îşi aminteşte: 

- Ştiţi, eu am simţit mai demult că disprețul este periculos. Am 
trecut printr-o 
situaţie dificilă. Am fost trădat de un amic. Am simţit o ură atât 
de puternică 
împotriva lui, că nici măcar nu-l mai puteam vedea în faţa 
ochilor. Apoi am înţeles 
că lucrurile se vor sfârşi prost, pentru mine în primul rând. Am 
încercat să 
anihilez ura printr-un efort de voinţă, dar n-am reuşit. Atunci am 
început să mă 
rog şi să-i cer iertare lui Dumnezeu şi ura a dispărut, însă, dintr- 
o dată, mi-am 
dat seama că am început să-1 dispreţuiesc, dar n-am simţit o 
pierdere mare de 
forţe, ca în cazul urii. Mă simţeam bine, însă în suflet a început 
să mi se 
acumuleze un fel de murdărie şi mi-a venit mult mai greu să 
scap de ea. Am 
reuşit s-o elimin numai prin rugăciuni şi spovedanie. 

- Ai un sistem de autoconservare foarte bine dezvoltat. 
Sufletul se poluează 
cel mai puternic când se dezice de iubire şi această dezicere se 
tratează cel mai 
bine prin intermediul bolilor. Boala reprezintă medicamentul 
sufletului. Şi iubirea 


este un medicament pentru suflet, dar ce medicament să ia, 
dulce sau amar, omul 
alege singur. 

- Pentru foarte mulţi iubirea este ceva abstract. Ce ar putea ei 

să facă? 

- în sufletul fiecărui om apar scântei ale iubirii. Pentru început, 
omul trebuie 
să înveţe să nu le înăbuşe şi asta nu-i puţin lucru. 
Am continuat dezbaterea acestor probleme şi am ajuns la un 
caz interesant. Cu câţiva ani în urmă, conlocutorul meu m-a 
rugat să văd o fetiţă din ochii căreia se scurgeau periodic, ca 
lacrimile, picături de sânge. Medicii n-au reuşit să-i pună un 
diagnostic. Am examinat fetiţa şi am spus că trebuie tratat 
tatăl, concepţia lui de viaţă. Părinţii nu au venit la consultaţie, 
aşa că am uitat de acest caz. 

- Ştii cum s-a terminat totul? Fata trebuia să fie dusă la 
consultaţie în 
Germania, şi cu puţin timp înainte de asta, am avut o viziune, 
îmi spune conlocu- 
torul meu. Trebuiau cumpărate de la biserică trei cruciuliţe de 
argint şi sfinţite. 
Eu am făcut acest lucru. îmi aduc aminte că l-am întrebat pe 
preot dacă aceste 
cruciuliţe trebuiau să le poarte cunoştinţele mele sau să le 
păstreze în casă. El 
mi-a spus că trebuie puse la gât, dar că nu e obligatoriu să fie 
purtate în 
permanenţă. Ziua era înnorată, însă când am ieşit din biserică 
am văzut deasupra 
mea o spărtură în nori prin care lumina puternic soarele. După 
vreo cinci minute, 
gaura a fost acoperită de nori. Mai târziu l-am întrebat pe preot 
ce putea să 
însemne asta? „Acest lucru se cheamă pogorârea Sfântului 
Duh", m-a lămurit 
el. în Germania, fetiţei nu i-au descoperit nici o modificare 
patologică. Lacrimile 
de sânge i-au dispărut după o lună. 

Am investigat biocâmpul fetiţei şi am văzut aceeaşi hieroglifă 
a morţii ca şi prima dată, însă acum devenise mai dispersată, 


mai puţin clară. Am încercat să determin trufia fetei, care 
înainte se afla la nivel mortal, şi am văzut că programul era 
închis. Apoi am investigat biocâmpul tatălui ei şi am înţeles 
totul. Biocâmpul era contrar şi deformat de nişte programe de 
autodistrugere puternice. 

- îngerul păzitor o ocroteşte pe fetiţă, însă tatăl trebuie să ia 
înapoi tot ce 
i-a transmis. Tatăl prezintă o imensă trufie, semeţie şi dispreţ 
faţă de oameni 
şi faţă de lumea înconjurătoare. Dispreţul se naşte în cap, în 
conştiinţă şi de 
aceea are de suferit în primul rând capul. Dispreţul faţă de orice 
om poate duce 
la scăderea vederii, la pierderea incisivilor, la dureri articulare în 
genunchi, la 
deformarea tălpilor picioarelor şi aşa mai departe. Lacrimile de 
sânge erau o 
mărturie a faptului că organismul aştepta o blocare dură a 
trufiei fetei, semeţiei 
şi dispreţului ei faţă de oameni. Contactul cu ceea ce numim 
Duhul Sfânt i-a 
purificat sufletul. întrucât fata avea conştiinţa curată, au început 
să i se purifice 
sufletul şi trupul. Concepţia şi conştiinţa tatălui nu s-au purificat; 
de aceea 
purificarea sufletului său era legată de degradarea mai rapidă a 
tot ceea ce i-a 
întinat sufletul: trupul şi absolutizarea intereselor acestuia. Tot 
ceea ce putea 
primi peste douăzeci-treizeci de ani el va primi în decursul a doi 
ani, salvându-şi 
în acest fel fata de la boală şi moarte. 

- Cum să înţeleg? O pedeapsă rapidă este spre bine? 

- Cu cât omul este pedepsit mai repede pentru 
comportamentul său incorect, 
cu atât el devine mai înţelept. Pentru ca omul să-şi dezvolte 
personalitatea, el 
nu trebuie pedepsit dintr-o dată, ci trebuie să i se dea 
posibilitatea unei purificări 
benevole. Secolele anterioare au fost secole de libertate, ceea 


ce a format indivi 
dualitatea, intelectul, civilizaţia. Acum, când acest potenţial este 
epuizat, vine o 
altă perioadă de cunoaştere a legilor Universului, a logicii 
spiritului şi Divinităţii. 
De aceea, practic, fiecare poate observa acum legătura directă 
dintre faptă şi 
răsplată, vine vremea priorităţii legilor Divine asupra celor 
pământeşti în conştiinţa locuitorilor planetei. Cu cât este mai 
curat sufletul omului, cu atât mai repede el va primi pedeapsa 
pentru un păcat. Dacă sufletul unui om este dificil de purificat şi 
el nu reuşeşte să facă acest lucru, atunci este pedepsit o 
singură dată şi pentru mult timp. Dintr-o perspectivă superioară 
însă, nu se face nici o diferenţiere: fiecare are calea sa de 
contact cu Divinitatea. Când sufletul se ataşează de teluric, se 
împovărează karma, intelectul, inteligenţa, capacităţile. Cu cât 
ele sunt mai mari, cu atât sunt mai multe bunurile pământeşti. 
Acest neajuns poate fi depăşit prin renunţarea omului de a se 
crampona de intelect şi de valorile pământeşti. Dar înţelepciune, 
capacităţi, valori pământeşti, el le capătă cu atât mai mult cu 
cât iubirea sa pentru Dumnezeu este mai mare. Cu cât este mai 
strânsă legătura sa cu Dumnezeu, cu atât apar mai multe 
capacităţi şi posibilităţi, mai multă fericire pământească, cu atât 
este mai mare ancorarea în teluric şi cu atât e mai încărcată 
karma. Pentru a trece cu bine peste toate acestea, se cere o 
permanentă aspirație către Dumnezeu. De aceea oamenii cu 
sufletul curat se deosebesc de oamenii cu sufletul întinat numai 
în planul teluric. în planul Divin, ei se află în etape diferite ale 
aspiraţiei către Dumnezeu. Toţi acei care au avut parte de 
capacităţi deosebite în alte existenţe, au avut un intelect 
superior, bunăstare materială şi ataşament pentru toate acestea 
şi au început să se dezică de iubirea faţă de oameni, au început 
să-i dispreţuiască, în această existenţă culeg insuccese şi boli şi 
supraviețuiesc numai aceia care se preocupă mai mult de suflet 
decât de trup. 

- Bine, şi dacă omul este gata să iubească o singură persoană, 
iar pe ceilalţi 
îi urăşte? 

- lubirea este dorinţa de comuniune cu obiectul iubirii, iar tot 
ceea ce îl 


înconjoară pe om este un mijloc de expresie a iubirii. Dacă îl 
iubesc pe Dumnezeu, 
voi iubi tot ceea ce mă înconjoară şi nu mă voi agăța de nimic. 
lubirea faţă de 
întreaga lume şi de toţi oamenii e un semr că îl iubesc pe 
Dumnezeu mai mult 
decât orice. lar dacă sunt indiferent la toate, dispreţuiesc totul şi 
iubesc un singur 
om e un semn că îl situez pe acesta mai presus de Dumnezeu. 
Ataşamentul faţă 
de un singur om dă multe boli şi probleme. Cât timp omul 
absolutizează sexuali 
tatea la nivel conştient, acest lucru nu e periculos, dar cum 
aceasta pătrunde în 
suflet şi în subconştient, atunci fie că se declanşează 
mecanismul sterilităţii, fie 
că vin bolile venerice ca mijloc de blocare a acestui program. De 
ce sifilisul 
se trata prin inaniţie? Nutriţia şi reproducerea sunt principalele 
funcţii ale 
organismului. Absolutizarea acestor funcţii duce la îngreunarea 
tratamentului, 
înseamnă că abţinerea periodică de la contactul sexual, de la o 
masă îmbelşugată, 
de la alcool este nu doar o măsură terapeutică, ci şi una 
profilactică împotriva 
multor boli, inclusiv a celor venerice. 

Conlocutorul meu a căzut pe gânduri. 
- lată un fapt greu de explicat. Astfel de situaţii se întâlnesc 
tot mai des. 
Unei femei i se recoltează probe, analizele sunt perfecte. în 
timpul sarcinii, 
investigația arată că este infestată, de exemplu cu tricomonas. 
Nu i se aplică nici un tratament. După naştere, i se recoltează 
din nou probe. Analizele sunt perfecte Nici urmă de infecţie. 
Problema e unde-i localizată infecția? 
Zâmbesc, deoarece am cercetat deja un caz similar şi pot 
explica ce se întâmplj, - Odată, am examinat o femeie şi ea mi-a 
povestit o întâmplare ciudată. Soţul ei a fost trimis la închisoare 
şi i-a spus la despărţire: „Dacă te culci cu cineva, te umpli de 


gonoree". Şi, într-adevăr, după primul contact i s-a descoperit 
gonoreea în timp ce partenerul ei era curat. A doua oară, 
aceeaşi poveste. A treia oară la fel. Şi ce-i mai interesant, 
partenerii ei n-au avut nimic, în timp ce ea de fiecare dată a 
trebuit să se trateze. 

Am cercetat să văd ce se întâmplă la nivelul fin. Infecția se 
ascundea în regiunea ovarelor şi a trompelor uterine şi 
programul transmis de soţ o activiza în anumite momente. 
Atunci gândeam aşa: cândva ea a avut o infecţie care i-a trequt 
în ţesuturi şi i-a rămas acolo, iar ameninţarea verbală a soţului 
ei o activiza. Am şi compătimit-o în sinea mea: dacă după atâtea 
şedinţe de tratament infecția a rămas, e greu de crezut că 
femeia va putea scăpa cândva de ea. Atunci nu ştiam lucrul cel 
mai important şi anume că organismul avea nevoie de această 
infecţie şi de aceea o ascundea şi o proteja împotriva 
medicamentelor. Organismul poate elimina orice infecţie foarte 
repede fără nici un fel de medicamente, iar, dacă nu o distruge, 
înseamnă că ea îi este necesară şi el o va folosi în anumite 
scopuri. Când programul absolutizării plăcerilor sexuale trece în 
subconştient, el depunctează structurile spirituale şi mutilează 
deosebit de tare sufletele copiilor. Dacă potenţialul spiritual al 
copilului scade, el nu se va mai putea naşte, iar cel care se va 
naşte va avea sufletul atât de lipit de pământ, încât va fi 
declanşată degenerarea. De aceea natura propune diferite 
forme de blocare: fie benevole, când părinţii în timpul sarcinii 
limitează relaţiile sexuale şi soţul se axează pe structurile 
spirituale, fie punitive - supărări, certuri, adultere, boli. Dacă 
femeia însărcinată nu-i capabilă să se purifice prin supărări şi 
certuri sau când soţul, prin caracterul său, nu-i creează 
asemenea oportunităţi, organismul păstrează în ascunzătoare o 
variantă - infecția care, făcându-se simțită în timpul sarcinii, 
blochează în subconştient programul absolutizării plăcerilor 
sexuale şi permite păstrarea intactă a structurilor spirituale, 
respectiv viaţa copilului. Dacă va primi sau nu copilul infecția 
după naştere depinde de stările emoţionale ale părinţilor şi de 
karma sa proprie. Dacă sufletul său este pur şi nu s-a lipit de 
plăcerile trupeşti, copilul va fi pur din toate punctele de vedere. 
întrucât organismul mamei nu mai are nevoie de infecţie, el o 
ascunde iarăşi în tainiţele sale. Pornind de aici, se poate 
presupune că medicamentele îşi vor pierde în timp puterea de 


acţiune, iar infecțiile vor avea şanse mai mari de supravieţuire 
pentru că ele îi sunt necesare organismului, pentru că, fără 
acestea, degradarea structurilor spirituale poate trece dincolo 
de linia roşie şi să se traducă prin degenerarea fizică a 
urmaşilor. Prin urmare, ştiinţa trebuie să-şi canalizeze toate 
eforturile nu în direcţia utilizării medicamentelor, ci în direcţia 
cercetării şi cultivării structurilor spirituale ca factor principal al 
supravieţuirii omenirii. 

Oncologia 

Oamenii încearcă să-şi lămurească problemele pornind de la 
cartea întâi, iar eu am avansat mult de atunci. Pentru 
tratamentul bolilor grave trebuie efectuate cinci-şase şedinţe. 
Cele mai complicate cazuri le iau la tratament. Dacă situaţia 
este complicată, pacienţii mă sună în fiecare zi. Cinci-opt 
şedinţe seara prin telefon le consider normale, însă, dacă dau 
peste un caz serios unde, în ciuda eforturilor mele, situaţia se 
înrăutăţeşte, simt o cumplită suprasolicitare. Singura cale de 
ieşire este găsirea unor noi metode de rezolvare a problemei. 

Şi acum: ori nu mă înţeleg părinţii, ori intervine cine ştie ce, 
însă starea copilului se înrăutățește. îi este foarte greu să 
renunţe la supărările pe alţi oameni, în special pe părinţi, iar 
judecarea părinţilor sau disprețul îndreptat împotriva lor 
reprezintă cele mai periculoase verigi. 

- înţelegeţi că nu veţi putea ierta un om dacă veţi considera 
că el este vinovat, că v-a provocat supărarea. Când nu numai că 
veţi înţelege, dar veţi şi simţi că autorul este Dumnezeu, şi că 
orice om nu-i decât un instrument al purificării, atunci nu vă veţi 
putea supăra, chiar dacă aţi dori-o. Fiul dumneavoastră este 
bolnav de cancer şi una din cauzele principale care îi 
alimentează trufia este dorinţa lui de a-şi pune deşteptăciunea 
mai presus de Dumnezeu. Trufia este echivalentă cu refuzul de 
a accepta situaţiile traumatizante. Destrămarea teluricului 
întăreşte legătura cu Divinitatea. Punctul de sprijin se transferă 
de pe valorile pământeşti pe iubirea pentru Dumnezeu. Refuzul 
purificării prin intermediul agresivităţii altora, o atenţie prea 
mare acordată trupului sunt, de asemenea, manifestări ale 
trufiei. Celula este obligată să se îngrijească de sine şi sălucreze 
pentru sine, dar, dacă ea face numai acest lucru, devine 
canceroasă. întrucât informaţia de bază a celulei se găseşte în 
structurile câmpului, de îndată ce nivelul grijii de sine depăşeşte 


linia roşie, acest lucru trebuie oprit prin distrugerea sursei de 
pericol, adică învelişul fizic al celulei. Sau, pentru un anumit 
timp, celula va renunţa la preocuparea de sine şi va lucra numai 
pentru organism. Pentru a-l vindeca pe copil, trebuie să vă 
schimbaţi concepţia despre lume. Când vă veţi revizui întreaga 
viaţă şi tot ceea ce aţi considerat neplăceri sau nenorociri să 
acceptaţi ca pe o purificare trimisă de Dumnezeu, când îi veţi 
mulţumi lui Dumnezeu pentru aceasta, atunci logica 
dumneavoastră telurică va dispărea şi vă veţi comuta în regimul 
celulei sănătoase. Când prin smerenie vă veţi anihila 
agresivitatea derulându-vă viaţa ca pe o peliculă 
cinematografică, când prin rugăciuni veţi mărturisi iubirea 
pentru Dumnezeu, vă veţi purifica sufletul. Trebuie să faceţi 
acest lucru în mod permanent. însă conştiinţa, care generează o 
evaluare permanentă a situaţiei şi o atitudine critică faţă de 
aceasta, vă leagă foarte strâns 

de pământ şi dă naştere agresivităţii. De aceea, renunţarea la 
logica pământească şi stoparea conştientului sunt 
indispensabile. înainte de orice, renuntati la evaluarea oricărei 
situaţii, la încercarea de a înţelege situaţia respectivă. Dacă s-a 
întâmplat înseamnă că a fost cu voia lui Dumnezeu. în acest 
caz, evaluarea se anulează Conştiinţa tinde către discreţie, 
către demolare, de aceea ea este agresivă. Subconştientul tinde 
spre unitate, adică spre iubire. lubirea este forma supremă a 
comuniunii. De aceea, cu cât va fi mai mare iubirea pe care o 
nutriţi pentru Dumnezeu şi pentru tot ce vă înconjoară, cu atât 
mai activ se va orienta sufletul copilului către Univers şi boala 
va deveni inutilă. Puteţi folosi orice tehnici suplimentare de 
oprire a conştiinţei. Toate acestea sunt legate de limitarea 
nevoilor trupului. Postul, înfometarea, însingurarea, rugăciunea, 
toate acestea deconectează logica trupului şi activează logica 
spiritului. Imaginaţi-vă următoarea situaţie: Un om bea băuturi 
alcoolice, fumează şi se simte bine. în momentul în care a 
terminat-o cu beţia, s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit. De ce.? 
Pentru că alcoolul, fumatul, narcoticele blochează conştiinţa, îl 
deconectează pe om de logica pământească. Acelaşi rezultat 
însă, şi cu mult mai eficient, îl dau o înţelegere corectă a lumii, 
însingurarea, postul, înfometarea, spovedania, rugăciunea, 
înainte nu puteam nicicum pricepe de ce yoghinii practică 
rezecţia bazei limbii şi înghit capătul acesteia în timpul 


meditaţiei. S-a dovedit că orice gând determină vibrații ale 
bazei linguale, deoarece gândul este legat de cuvânt. Imobili- 
zarea limbii duce la stoparea gândurilor, adică a conştiinţei. Are 
loc o mutație a energiei de la cerinţele trupului către cerinţele 
spiritului. Când yoghinul se concentrează cu orele asupra unui 
punct, sau stă cufundat în apa rece ca gheaţa, sau îşi 
deconectează practic respiraţia, care este legată cel mai 
puternic de cerinţele trupului, are loc acelaşi proces. Dar toate 
acestea sunt tehnici ale nivelurilor inferioare. Deconectarea 
straturilor superioare ale conştiinţei are loc numai în cazul iubirii 
faţă de Cel care ne-a creat şi în cazul dorinţei de a intensifica 
contactul cu El. De aceea, trebuie să vă concentrați forţele 
asupra iubirii pentru Dumnezeu, asupra voinţei sale supreme şi 
a logicii în tot ceea ce se întâmplă. Rugăciunea este necesară 
pentru ca iubirea faţă de Dumnezeu, mai mare decât faţă de 
orice de pe Pământ, să fie transmisă urmaşilor. 

Cancerul este legat de caracter. Un om vesel se îmbolnăveşte 
greu de cancer. Bolile grave incurabile vin atunci când are loc 
impactul dintre orientarea omului şi voinţa întregului Univers. 
Respingerea brutală a unei situaţii în forul interior constituie 
deja viitoarea boală gravă. în prima carte, scriam despre 
cotitura care a avut loc în concepţia mea. O stenocardie 
deosebit de gravă. De şase ori pe săptămână venea Salvarea. 
Nu-mi erau de folos nici un fel de medicamente şi nici masajele 
bioenergetice. Şi totul din cauza regretului pentru trecut, din 
cauza neacceptării situaţiei care a pătruns în forul interior. 
Vindecarea completă a venit după ce mi-am schimbat atitudinea 
faţă de cele întâmplate. Fiecare dintre noi participă la 
evenimente fizice reale şi ne-am obişnuit că trebuie să 
influenţăm evenimentele prin acţiune, prin subordonarea lumii 
înconjurătoare propriului program, propriei voințe. Aceasta este 
o logică pământească. Unul şi acelaşi program transferat în 
subconştient dă efecte diferite. La nivelul fin, noi putem 
schimba lumea înconjurătoare numai schimbându-ne pe noi, 
întreaga noastră atitudine faţă de lume. Neacceptarea trecutului 
şi regretul pentru cele întâmplate înseamnă încercarea de a-l 
schimba, de a acţiona asupra lui din punctul de vedere al logicii 
pământeşti, şi o astfel de comportare are ca rezultat în special 
bolile cardiovasculare şi oncologice. Cauza izbucnirilor maladiilor 
în secolele trecute se explică foarte simplu. Din secolul al XVII- 


lea omul a absolutizat inteligenţa şi intelectul. A avut loc o 
stingere treptată a perceperii lumii ca entitate dotată cu o 
inteligenţă supremă comparativ cu noi. Dacă conştientul nostru 
nu putea să explice cele întâmplate, atunci cădeam în eroare. 
Procesele logice aveau drept rezultat o cheltuire explozivă de 
energie, atrăgând trăirile emoţionale. Intelectul a început să-şi 
subordoneze sentimentele. înseamnă că intelectul trebuia 
stopat. Bolile fizice şi psihice limitează considerabil posibilităţile 
corpului fizic, iar acesta este legat în mod incorect de conştiinţă 
şi intelect. Prin urmare, limitările periodice în alimentaţie, în 
plăcerile sexuale, în ceea ce este legat de conştiinţă şi intelect 
sunt o minunată profilaxie a concepţiei omului. O filosofie, o 
concepţie, un comportament şi o alimentaţie incorectă duc la un 
caracter imperfect. lar după aceea apare boala. Nici nu mi-am 
putut imagina că cel mai bun medicament împotriva cancerului 
este schimbarea concepţiei şi a caracterului. 

Eu însumi am avut un asemenea prilej, în vara anului 1991. 
Semeţia şi disprețul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de 
a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii. Din existenţele 
anterioare am adus în copilăria mea senzaţia de elitism, 
semeţie şi dispreţ faţă de oameni. încă de la 11 ani, a apărut 
blocajul: din ce în ce mai multe gânduri de sinucidere. Un mare 
număr de traumatisme, boli şi neplăceri pe care le-am suferit în 
copilărie o anumită perioadă m-au echilibrat, rupându-mă de 
cele pământeşti. începând cu 11 ani, se dezvoltă puternic corpul 
şi, legat de acesta, intelectul. lar intelectul meu în existenţele 
anterioare a fost legat de disprețul faţă de oameni. 
Traumatismele şi bolile mi-au ajutat foarte puţin. înseamnă că 
ori trebuia să mi se demoleze psihicul, ori, prin gânduri la 
sinucidere, prin pierderea sensului vieţii, să fiu rupt de cele 
pământeşti sau să capăt un nou sens al vieţii prin aspiraţia 
către Creator. Cu ajutorul unor paşi mărunți şi chinuitori, am 
început să urc spre culme, neştiind încă spre cine şi încotro mă 
îndreptam. Acest lucru era pentru mine o aspirație către o 
spritualitate superioară, spre iubire şi bine. Simţurile mi s-au 
tocit şi şi-au pierdut acuitatea, dar acest lucru nu m-a 
înspăimântat şi mi-am găsit un alt punct de sprijin. Aspiraţia 
pentru dezvoltarea spirituală era pentru mine atunci aspiraţia 
neconştientizată către Dumnezeu. Ani de-a rândul m-am simţit 
ca într-o carapace. Toată rezerva de forţe mi-am orientat-o în 


sus. Şi, pe măsură ce se intensifica aspiraţia către Sfântul Duh, 
carapacea devenea tot mai subţire. După 25 de ani, au început 
să-mi apară din nou sentimente puternice. Au început să se 
manifeste în mine din ce în ce mai mult ceea ce unii numesc 
strategii telurice. Nu se lipeşte de Pământ omul cu suflet bun, 
iar eu nu-mi amintesc de o asemenea bunătate sufletească şi, 
ceea ce-i extrem de periculos, începând cu 1990, viaţa mea s-a 
stabilizat, au început să fie mai puţine neplăceri şi nenorociri. 
Toată viaţa mi s-a spus că eu, deşi sunt talentat, n-am să 
realizez nimic. în 1990, abordând structurile karmice şi 
efectuând cercetări, am înţeles că voi fi cunoscut şi că voi avea 
bani măcar cât să mă alimentez normal. Acest lucru mi-a 
ancorat definitiv sufletul de Pământ. M-am aruncat cu lăcomie 
asupra plăcerilor pământeşti, am început să mă gândesc tot 
timpul la bani, la faptul că-mi voi cumpăra -apartament şi vilă. 
Apogeul unor astfel de planuri l-am atins în primăvara anului 
1991. Exact în acest moment, am observat că mi-a apărut pe 
coapsă o mică pată întunecată. Eram înainte de plecarea la 
Soci, unde locuiau mama şi fratele meu şi unde trebuia să-mi 
petrec concediul cu întreaga familie. Pentru orice eventualitate, 
m-am dus la o cunoştinţă de-a mea care era medic terapeut. 

- Este o tumefiere a vaselor sangvine, te-ai lovit, probabil, mi- 

a spus el. 

Când i-am arătat pata fratelui meu care este medic, el a avut 

o altă reacţie: 

- Cred că trebuie operată cât mai repede. 

El însuşi a avut o pată pe picior, care a fost îndepărtată pe 
cale chirurgicală. Sora mea geamănă a murit de cancer în 1988. 
judecând după toate aparențele, îmi venise şi mie rândul. 
Bunica mea, care locuieşte într-un cătun nu departe de Soci, 
avea o căsuţă unde m-am dus să locuiesc în timp ce fratele meu 
s-a ocupat de organizarea operaţiei. Când trupul se pregăteşte 
pentru moarte, trebuie să te gândeşti la suflet. Am luat Biblia şi 
am recitit-o, dar într-un mod cu totul nou, ca pe un medicament 
pentru suflet. Am încercat tot timpul să-mi dau seama dacă am 
sau nu cancer. M-am decis să fac un experiment. M-am dus pe 
plajă şi am stat o oră în soarele arzător. După aceea, mi-am 
desenat biocâmpul şi, văzând nişte deformaţii caracteristice 
puternice, am înţeles că totuşi am cancer. Am venit la Soci şi 


am început să mă pregătesc pentru operaţie. Trebuia să-mi fac 
analizele, inclusiv pe cea pentru SIDA. 

- Ar fi frumos să-mi găsească şi cancer şi SIDA în acelaşi 

timp. 

Fratele meu s-a scărpinat în cap. 

- E greu să alegi într-un asemenea caz. Dar dacă e să alegi, e 
totuşi de preferat 
cancerul. 

Operația a durat foarte puţin. Peticul de piele de 5 cm a fost 
trimis la analiză. Cercetările histologice nu durau mai mult de 
trei zile. Am primit o foaie cu semnături şi parafe, unde scria că 
am o melomă cu invazie de gradul Il. Am înţeles că are loc 
metastaza. M-am dus cu fratele meu la un birt şi am comandat 
friptură şi vin. 

- Am vreo şansă de supravieţuire? l-am întrebat eu.- Nicio 

şansă. Un an, un an şi jumătate maximum. 

Pe atunci nu ştiau că un om cu melanom poate trăi şi doi, şi 
zece, şi cincisprezece ani. Totul depinde de omul însuşi. Faptul 
că şi cea mai gravă boală oncologică poate fi tratată şi 
vindecată nici nu-l bănuiam. Pe atunci nu ştiair lucrul cel mai 
important, şi anume cancerul este o boală a sufletului şi nu i 
trupului şi trebuia vindecat sufletul. 

Diagnosticul pus mi-a fost de un mare ajutor. Dacă fratele 
meu mi-ar fi spus că există şanse de supravieţuire, m-aş fi 
agăţat de corp din toate puterile, însă eu m-am deconectat 
foarte repede de tot ceea ce era pământesc. Pentru asta, mi-au 
trebuit numai trei zile. Cel mai chinuitor lucru în toată această 
treabă este că eşti dus ca viţelul la abator şi că nu poţi face 
nimic. Asta, în ceea ce priveşte corpul. în ceea ce priveşte însă 
sufletul, se pot face multe lucruri. Am trecui în revistă toate 
variantele şi m-am oprit asupra uneia singure. Trebuia să 
renunţ la toate stările emoţionale legate de teluric şi tot timpul 
care mi-a mai rămas să-l folosesc pentru limpezirea şi 
purificarea sufletului. „în fond, mă gândeam eu, putea să m 
calce o maşină, iar aici eu ştiu exact că am s-o mai duc încă un 
an." 

Situaţia s-a modificat într-un mod interesant. Mi-au revenit 
toate stărik emoţionale, dar acestea erau de bucurie. Regretul, 
invidia, frica au început si se topească repede. înainte de 
plecarea mea, am intrat într-o berărie, am umplut masa de 


> 


halbe şi am comandat nişte ţâri. După ce am băut, fratele meu 
a începui să se lamenteze că are ghinion şi multe neplăceri în 
ultimul timp. Eram trei 

- Parcă astea-s neplăceri? a ripostat prietenul său. Uite, eu am 
într-adevăi 
ghinion. Era cât pe ce să-mi pierd locul de muncă, am ajuns şi la 
dezalcoolizare... 

Au început să vorbească în contradictoriu. l-am oprit. 

- Băieți, eu am într-adevăr ghinion. Am cancer şi în curând voi 

muri. 

Ei au dat aprobativ din cap. 

- Da, ghinionul tău e mai mare. 
Ajungând la Sankt Petersburg, am dus lamele histologice şi 
biletul de ieşire la Institutul de Oncologie din Pesocinaia. Am 
decis să nu mă tratez. Simţeam că acest lucru este inutil. Voiam 
doar ca cei de acolo să-mi pună diagnosticul şi să-mi spună cât 
mai am de trăit, fiindcă era necesar să-mi pun ordine în treburi, 
încetul cu încetul, strat după strat, îndepărtam tot ceea ce mă 
lega de Pământ, îmi amintesc că înainte de operaţie stăteam la 
masă cu soţia şi copiii în cătunul unde mi-am petrecut câteva 
zile de concediu. Masa era în curte şi era ferită de razele 
soarelui de o boltă de viţă de vie. Soţia a început să toarne 
borşul în farfurii, iar fiica şi băiatul meu de şase ani aşezau 
lingurile. Deodată, fiul s-a băgat sub masă şi a început să caute 
ceva. După aceea, am simţit că-mi atingea cu degetul pata 
neagră de pe picior. A ieşit de acolo şi mi-a spus: „Tată, mi-e 
atât de milă de tine! ". Toate aceste amintiri îmi pricinuiau o 
puternică durere în suflet. Dar, pe măsură ce interesele mele se 
îndreptau tot mai sus, straturile telurice se îndepărtau încet, 
încet şi se instaura sentimentul unei străluciri liniştite în suflet. 
O singură problemă îmi rămânea de nerezolvat: De ce mi se 
permitea să ajung la informaţii care pot ajuta multor oameni? 
Atunci, de ce trebuia să mor, dacă aceste cunoştinţe am început 
să le ordonez într-un sistem? Dacă aş fi reuşit să scriu cartea şi 
apoi aş fi murit, acest lucru ar fi fost de înţeles. De ce însă 
trebuie să mor dacă încă nu este terminată cartea? Erau numai 
două variante: ori sunt într-atât de imperfect încât nu-mi era 
permis să transmit informaţia oamenilor, sau, dimpotrivă, sunt 
supus purificării pentru ca această carte să fie mai bună. M-am 
agăţat prea tare de Pământ şi de aceea sunt desprins în acest 


fel de carte. Toată viaţa am lucrat pentru acumularea şi 
prelucrarea informaţiei şi am simţit că ea este necesară 
oamenilor. Era fără sens să mor tocmai acum. însă, cu 
unasemenea diagnostic, cartea avea puţine şanse să fie 
terminată. Gândindu-mă la toate acestea, nu făceam altceva 
decât să strâng din umeri. Singurul lucru care putea satisface 
toate variantele era o minune. Trebuia să se modifice 
rezultatele lamelor pe care le-am adus. Eram curios ce scenariu 
a fost ales pentru mine acolo sus. Peste câteva zile, mă aflam la 
Institut, faţă în faţă cu medicul. Femeia, simpatică, cu părul 
negru, caută printre fişe şi, în sfârşit, o găseşte pe a mea. 

- Am efectuat o analiză histologică minuțioasă. Diagnosticul 
primar nu s-a 
confirmat. 

Sunt năucit. 

- La Soci, aceste lame au fost analizate de o comisie formată 
din opt medici. 

Vreţi să spuneţi că ei s-au înşelat? 

- Sunteţi cumva nemulţumit? mă întreabă doctoriţa. 
Dimpotrivă, eram satisfăcut în totalitate. Apoi m-am gândit 
mult timp : „Cine s-a înşelat totuşi?". Şi am ajuns la concluzia că 
nu se înşelase nimeni. Se pare că starea sufletească a omului 

este în legătură până şi cu investigaţiile histologice. 

Mi-am amintit de un basm popular rus unde eroul le spunea 
părinţilor: „Dacă pe cămaşa mea va apărea sânge, înseamnă că 
eu am murit". în poveste, se exprima ceea ce a fost real, dar nu 
se putea explica prin logica obişnuită. Se pare că una dintre 
poveşti mi se potrivea mie. 

Am ieşit din clădirea Institutului şi am mers pe o alee 
înverzită către platformă. O jumătate de oră am fost cuprins de 
o bucurie fără margini. însă, în curând, i-a luat locul tristeţea şi 
o imensă apăsare. 

Trei zile m-am simţit ca strivit şi mă gândeam la faptul că 
trebuie să-mi repar baia şi să-mi rezolv nişte probleme care nu 
sufereau amânare. 

Sufletul mi s-a detaşat de teluric şi a fost cuprins de fericire. 
Reîntoarcerea la teluric se producea în mod chinuitor. 
Experienţa pregătirii pentru moarte a fost un câştig pentru 
nivelul meu spiritual. Am înţeles că omul trebuie să aibă în 
permanenţă sentimentul despărțirii de viaţa pământească. în 


cazul acesta, nici dragostea pentru tot ce este pământesc nu-l 
va fixa de pământ. în ultimele două luni am avut patru pacienţi 
bolnavi de cancer. Cauzele sunt clare: trufia şi gelozia. însă, în 
funcţie de structura psihică a fiecăruia, boala decurge în mod 
diferit. Pe primii doi i-am consultat la New York. Unul avea 
cancer la pancreas şi ochii îngălbeniţi. | se administrau deja 
narcotice şi îi era foarte greu să mă urmărească. l-am explicat 
că gelozia, blamarea, supărările, plus o uriaşă trufie care i-a 
intensificat toate acestea şi care s-a convertit într-un program 
de autodistrugere erau cauza bolii. Nu numai soarta lui, ci şi cea 
a fiului său depindeau de modul în care el avea să-şi revizuiască 
întreaga viaţă. După şedinţă, a venit la mine fiul său. 

- Peste o săptămână, tatăl meu trebuie să plece în India. 
Avem posibilitatea 
să ajungem la un mare vindecător indian. Oare acest lucru nu-i 
poate dăuna? 

- Cred că nu. Pentru că avem aceleaşi principii. Nu cred însă 
că vindecătorul 
vă va putea ajuta. Nu tatăl trebuie tratat în primul rând, ci 
dumneavoastră. în 
curând, veţi avea întâlnire cu femeia care va deveni soţia 
dumneavoastră şi mama 
copiilor dumneavoastră Cu bagajul pe care vi 1-a transmis tatăl, 
aţi putea să nu 
treceţi încercările care vă stau în faţă, în care caz urmează 
moartea copiilor şi 
a dumneavoastră. Toată imensa dumneavoastră agresivitate şi 
dezicerea de Dumnezeu 
moştenite de la tată el trebuie să le primească înapoi pentru ca 
să puteţi supravieţui 
dumneavoastră şi copiii. întrucât biocâmpul dumneavoastră se 
interferează deja 
cu biocâmpul viitoarei soţii, s-a declanşat deja blocarea izvorului 
răului, adică 
boala tatălui dumneavoastră. în măsura în care veţi reuşi să vă 
rugaţi pentru 
dumneavoastră şi pentru urmaşi, în măsura în care veţi reuşi să 
explicaţi acest 
lucru tatălui dumneavoastră, în aceeaşi măsură vor creşte şi 
şansele lui de supravieţuire. 


A doua zi i-am sunat. A răspuns tatăl. 

- V-aţi rugat? l-am întrebat eu. 

- Nu, eu nu m-am rugat. 

- De ce? 

- Pentru că eu nu m-am rugat în viaţa mea. 

- Dar nici cancer n-aţi mai avut. 

El a tăcut. 

- în cazul acesta, n-am cum să vă ajut, i-am spus eu. 

Peste două zile, m-a sunat un prieten de-al bolnavului, cel 
care 1-a adus la mine, şi mi-a spus că îi este foarte rău. 

- Vă este rău pentru că v-aţi blamat prietenul pentru refuzul 

de a se trata. 

- Cum vine asta? mă întreabă el cu uimire. Dar dacă el, prin 
refuzul său, 

mi-a salvat mie viaţa? 

- Obişnuiesc să merg până la capăt dacă m-am apucat de 
ceva. De aceea, 
fiecare caz dificil, indiferent la ce nivel ajung cu el, reprezintă 
pentru mine un 
pericol. Aş putea să vă spun mult mai multe. însă, pricepeţi, în 
comportamentul 
fiecărui om există o logică supremă, neînţeleasă pentru noi. De 
aceea renunţaţi 
la acuzaţiile pe care i le aduceţi. 

Cercetez structurile biocâmpului şi văd cum acestea se 
ameliorează. înseamnă că el a înţeles totul. Pentru mine însă a 
fost o nouă lecţie. Orice trăire negativă în raport cu mine sau 
refuzul întâlnirii pacientului cu mine este generat de 
imperfecţiunea mea. 

In primul caz, a fost un puternic program distructiv din cauza 
geloziei. Gelozia exprimată clar s-a întors şi a lovit în pancreas, 
pentru că acesta reacţionează prompt la relaţii şi micşorează 
agresivitatea în cazul geloziei. în al doilea caz, a fost un pacient 
mai maleabil. Din cauza ancorării sale în relaţii, el se supăra 
mereu pe soţie, pe familie, iar din cauza lipsei dorinţei de a trăi 
s-a instaurat o profundă depresie. în final, s-a instaurat cancerul 
glandei parotide. La oase şi plămâni se instalaseră deja 
metastazele. Când s-a prezentat la consultaţie, acuza dureri la 
picioare şi în regiunea bazinului. întrucât durerile de la picioare 
se explicau prin metastaze, pentru ca ele să fie eliminate, 


trebuia eliminat cancerul. l-am spus că trebuie să-şi revizuiască 
întreaga viaţă şi să-i ceară iertare lui Dumnezeu pentru 
supărările pe soţie, pe sine, pe soartă. Trebuia să-şi ceară 
iertare pentru că a căzut pradă tristeţii, pentru că nu voia să 
mai trăiască. El a încercat să înţeleagă toate acestea. L-am 
sunat după câteva zile. Cinci minute încheiate a durat 
deplasarea lui spre telefon. 

- Cum vă simţiţi? 

- Foarte rău. Mă doare tot corpul. 

- Vă felicit. Situaţia dumneavoastră este mult mai bună. 
Continuaţi să acţionaţi 
asupra dumneavoastră 

După câteva zile, l-am sunat din nou. 

- îmi este şi mai rău. 

- Unde este fiica dumneavoastră cea mare? 

- La Boston. 

- Chemaţi-o. Fără ea, nu reuşesc să vă salvez. Rugaţi-vă, 
cereţi iertare pentru 
faptul că nu aţi acceptat o situaţie provocată de jigniri, blamări, 
de lipsa dorinţei 
de a trăi, pe care aţi transmis-o copiilor şi nepoților. Pentru asta 
trebuie să vă 
rugaţi zi şi noapte. 

Peste trei zile, el şi copiii lui au venit la mine. îi explic fiicei 
celei mari că boala tatălui ei este o asigurare, o stopare a 
proceselor care se pot declanşa la ea. De modul cum îşi va 
revizui întreaga viaţă şi îşi va purifica sufletul prin pocăință şi 
rugăciune depinde viaţa ei şi a tatălui ei. Femeia mă priveşte şi 
îi văd chinuitorul proces de restructurare a concepţiei. Peste o 
săptămână, pacientul a venit la mine cu un moral ridicat. L-am 
sunat după două luni. 

- Mulţumesc lui Dumnezeu, durerile mi-au trecut, mă simt 

normal. 

Când eram în Crimeea, am fost rugat să consult un tânăr. 
Avea probleme cu sistemul uro-genital. Cancer. Din cauza 
dorinţei de a situa omul iubit, familia şi destinul mai presus de 
Dumnezeu. Tatăl tânărului era un om bun la suflet, 


săritor, însă pentru el familia, soţia erau mai presus de 
Dumnezeu. Când i s-a aplicat purificarea prin traumatisme, 
certuri, întreaga agresivitate el şi-a canalizat-o spre interior. lar 
la fiu acest program era de câteva ori mai puternic. Acesta şi-a 
dorit moartea în trei rânduri. 

- Trebuie să înţelegi un lucru: sufletul tău este ancorat în 
teluric şi ţi-l poţi 
purifica numai considerând neatractiv tot ceea ce este 
pământesc. Femeile, oamenii 
apropiaţi îţi vor produce neplăcere. Dar singurul lucru ce te 
poate salva tu îl 
consideri ca fiind nenorocire. El îţi generează ura împotriva 
femeilor şi împotriva 
propriei persoane şi, ceea ce-i foarte periculos, toate acestea le 
acumulezi în 
interior, nu te exteriorizezi, ceea ce este încă şi mai rău. Poţi să 
înjuri, să ţipi, 
să plângi, să spui că te-ai supărat, dar nu împinge în interior 
supărarea şi lipsa 
dorinţei de viaţă. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru orice 
situaţie în care oamenii 
apropiaţi ţi-au creat neplăceri. Este singura ta şansă de 
supravieţuire. Roagă-te 
pentru tine şi pentru şaptesprezece generaţii care vor urma 
pentru greşeala de 
a fi pus fericirea pământească mai presus de iubirea pentru 
Dumnezeu şi pentru 
că nu ai acceptat purificarea venită prin intermediul durerii 
sufleteşti. Punctul 
de sprijin nu trebuie pus pe bunurile materiale, pe bani sau pe 
poziţia socială. 
Punctul de sprijin nu trebuie să fie omul iubit, relaţiile sau 
prosperitatea familiei. 
Punctul de sprijin nu trebuie să fie capacităţile proprii şi 
inteligenţa. Toate acestea 
ni se vor lua. Cu cât mai tare ne vom agăța de toate acestea, cu 
atât mai repede ele 
se vor nărui. Punctul de sprijin îl poate constitui doar iubirea 
pentru Dumnezeu. 


Dacă tu vei simţi aceasta şi te vei ruga pentru urmaşii tăi, vei fi 
sănătos. 

După o lună, tânărul a murit. Sufletul său n-a fost pregătit să 
accepte toate acestea. Era prea mare inerția uciderii iubirii, iar 
eu n-am putut să-l determin să simtă că iubirea pentru 
Dumnezeu este superioară fericirii pământeşti. 

M-a întrebat o femeie la consultaţie: 

- Spuneţi că supărările, umilinţele, jignirile sunt bune. Sunteţi 
„corifeul 
umilinţei" ? 

- Sunt „corifeul sănătăţii spirituale". Dacă omul nu şi-o 
menţine singur, el 
este obligat s-o facă prin intermediul jignirilor, umilinţei, 
neplăcerilor, bolilor. 

Dacă dumneavoastră nu depuneţi eforturi pentru a fi sufleteşte 
sănătoasă, sufletul 

vi se îmbolnăveşte şi vi se administrează un medicament amar 
şi respingător 

materializat în pierderi, neplăceri şi boli. Dacă vă veţi încrunta, 
veţi face grimase, 

dar veţi înghiţi cu bucurie, vi se va da o singură lingură. Dacă 
veţi lua medica 

mentul fără chef, vi se va turna un pahar întreg. Dacă veţi 
încerca să-l daţi afară, 

vi se va turna o găleată. Aşa că această capacitate de a accepta 
neplăcerile ca 

pe o purificare a sufletului trimisă de Dumnezeu este 
capacitatea de a depăşi 

neplăcerile. 

La New York am avut un caz interesant. O fată avea sarcom. Cu 
patru ani în urmă, fusese operată la Moscova şi a fost ţinută un 
timp sub observaţie. Totul părea normal. în ultima vreme însă 
au început s-o necăjească nişte dureri care migrau şi părinţii s- 
au gândit s-o ducă din nou la un control. 

l-am explicat fetei că problemele ei de sănătate sunt în 

legătură cu o trufie nebună. 

- Ai o mare semeţie şi nutreşti dispreţ faţă de oameni. în forul 
tău interior 
te consideri mai inteligentă, mai deşteaptă şi mai fericită decât 
toţi. Trufia şi 


calităţile personale le-ai pus mai presus de Dumnezeu. Vei 
putea obţine în această 

viaţă tot ceea ce vei pune după Dumnezeu. Tot ceea ce vei 
pune mai presus de 

Dumnezeu vei pierde, iar purificarea va veni prin intermediul 
unui om iubit, 

foarte apropiat, probabil soţul. Şi, pentru a-ţi purifica sufletul, al 
tău şi al copiilor 

tăi, el va trebui să te lovească în punctele dureroase. Pentru tine 
va fi ideal acel 

soţ care te va jigni, te va umili, îţi va spune că eşti un gunoi, te 
va acuza de 

neseriozitate şi te va trata cu neseriozitate. Pentru a te 
desprinde de ataşamentul 

pentru înţelepciune vei fi înşelată, vei fi pusă în situaţii penibile, 
ţi se va spune 

că eşti proastă şi, prin toate mijloacele, ţi se va otrăvi viaţa, 
pentru că altfel 

te vei ataşa de un destin favorabil. 

Fata se uită îngrozită la mine, ca la un monstru. Poate că în 
viaţa reală totul ar fi fost mai puţin dur, însă eu i-am dat 
varianta maximă a informaţiei pentru ca să înţeleagă gravitatea 
situaţiei ei. 

- Pentru ca să dai naştere unor copii sănătoşi trebuie să 
suporţi umilinţele 
şi jignirile din partea bărbaţilor în proporţie de minimum 50%, 
însă tu nu vrei 
să accepţi nici măcar 1 % din ele. întrucât sufletul tău refuză 
purificarea trimisă 
de la Dumnezeu prin intermediul unei alte persoane, eşti 
purificată prin boală. 

I-am explicat timp îndelungat fetei care îi erau problemele, 
după care ne-am despărţit. După trei zile i-am examinat de la 
distanţă biocâmpul, dar n-am văzut o ameliorare importantă. L- 
am sunat pe tatăl fetei şi i-am invitat la mine. La consultaţie, 
tatăl m-a luat deoparte şi mi-a spus cu părere de rău: 

- Ea nu crede în toate aceste lucruri. 

- Vă daţi seama ce înseamnă revenirea bolii ? Medicii au 
îndepărtat tumoarea, 
însă n-au eliminat şi cauzele. Dacă vreţi, pot să-i vorbesc între 


patru ochi, însă 
va trebui să fiu dur. 

Tatăl a fost de acord. Am intrat în cabinet şi am început să-i 
vorbesc fetei, însă am observat că nu recepta nimic. 

- Ascultă-mă cu atenţie. Bănuieşti ce diagnostic ţi s-a pus. Ai 
puţine şanse 
de a supravieţui, însă ele există. Şi, în măsura în care îţi vei 
revizui întreaga 
viaţă, îţi vei schimba modul de a o percepe şi îţi vei schimba 
caracterul, şansele 
tale vor creşte. 24 de ore din 24 trebuie să-ţi cultivi iubirea 
pentru Dumnezeu, 
să te rogi şi să accepţi tot ceea ce-ţi trimite Dumnezeu pentru a- 
ţi purifica spiritul. 

Fata a izbucnit în plâns. A intrat tatăl şi a început s-o 
privească plin de îngrijorare. Adevărul poate să-1 dărâme pe 
om, dar poate să-l şi salveze. în aceasta privinţă este bine să se 
adopte calea de mijloc. Eu însă am exagerat un pic, cu toate că 
alte mijloace de a o salva nu vedeam. 

-  Roagă-cte pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru urmaşii tăi 
până laa 
şaptesprezecea spiţă pentru ca ei să-l iubească pe Dumnezeu 
mai mult decât ceea 
ce reprezintă fericirea pe Pământ şi acceptă totul cu gratitudine. 
Pe linie maternă 
şi paternă ai moştenit dorinţa de a pune familia mai presus de 
Dumnezeu şi din 
această cauză eşti stăpânită de o imensă gelozie. Fericirea 
supremă care poate 
exista pe Pământ este iubirea faţă de Dumnezeu. Când vei simţi 
acest lucru, atunci 
totul va fi în ordine. 

Le-am telefonat după o lună. Starea era bună. Am mai sunat- 

o o dată chiar ieri. Am întrebat-o cum se mai simte. 

- Bine, mi-a răspuns ea. Am să trăiesc? 

- Ai să trăieşti, însă trebuie să te gândeşti mai puţin la trup şi 
mai mult la 
sufletul pe care ţi l-ai întinat cu ambițiile tale. Crezi în 
Dumnezeu? 

- Cred, mi-a răspuns fata. 


- Atunci, de ce te temi? Când omul crede în Dumnezeu, el nu 
trebuie să 
se teamă de viitor. Cu teama asta a ta poţi face rău sufletelor 
viitorilor tăi copii. 
Să-ţi ceri iertare şi pentru asta, vei fi sănătoasă, i-am spus eu în 
încheiere. 

La ora opta sunat telefonul. Mă suna o fată din San 

Francisco. 

- l-aţi spus mamei mele că vă poate căuta. Aş vrea să vă 
expun situaţia 
noastră. Mama este grav bolnavă, dar refuză orice tratament. 
Un bioenergetician 
i-a spus că o va vindeca de cancer. îi aplică nişte proceduri 
populare, dar starea 
ei se înrăutăţeşte. Medicii i-au spus că, dacă i s-ar fi aplicat un 
tratament serios 
când boala era în stare incipientă, mama ar fi supravieţuit. Ea 
însă refuză 
tratamentul medical cu încăpățânare. Vă rog pe dumneavoastră 
s-o convingeţi că 
medicamentele sunt indispensabile. 

- Am să încerc. însă, înainte de asta, dumneavoastră trebuie 
să înţelegeţi de 
ce procedează ea în acest mod. Cunoaşteţi porunca lui Cristos: 
„Să-l iubeşti 
pe Dumnezeu mai presus de tatăl tău şi de mama ta" ? Mama 
dumneavoastră 
şi-a pus familia şi omul iubit mai presus de iubirea pentru 
Dumnezeu. De aceea 
oamenii apropiaţi trebuiau s-o jignească şi să se certe cu ea. lar 
ea, în loc să 
simtă în asta voinţa lui Dumnezeu, nu vedea decât oamenii 
care o umileau. La 
început se supăra pe ei, apoi pe sine şi nu dorea să mai 
trăiască. Aceasta este 
una din cauzele bolii ei. Principalul motiv însă constă în faptul 
că toate aceste 
lucruri ea le-a transmis fiicei sale, adică dumneavoastră. Ea 
este bolnavă pentru 


a vă purifica sufletul refuzând în mod intuitiv un tratament 
eficace pentru a vă 

* salva viaţa. De aceea, în măsura în care veţi aspira prin iubire 
către Dumnezeu, în măsura în care vă veţi revizui viaţa, în acea 
măsură va depinde dacă mama dumneavoastră va dori să 
trăiască. Dacă omul are cancer, trebuie tratat sufletul copiilor şi 
nepoților lui, al oamenilor apropiaţi şi abia după aceea sufletul 
său. Când omul se gândeşte să-şi salveze trupul, atunci, cu cât 
mai mult el se va concentra în această direcţie, cu atât mai 
întinat îi va fi sufletul şi cu atât mai repede el îi va putea trăda 
pe alţii. Când însă omul îşi salvează sufletul, el îj salvează şi pe 
cei care sunt în legătură cu el, pentru că în profunzime toate 
sufletele noastre sunt un tot unitar. 

Dificultatea tratării unui bolnav de cancer constă în aceea că 
adeseori ne îmbolnăvim pentru salvarea copiilor şi nepoților 
noştri. în decembrie 1993, mi s-a adresat un bărbat a cărui 
mamă avea cancer cu metastaze. l-am explicat că, din cauza 
dorinţei mamei sale în viaţa trecută de a pune banii şi destinul 
favorabil mai presus de Dumnezeu, în viaţa prezentă ea trebuia 
să fie umilită, fără un motiv aparent, în ceea ce priveşte banii şi 
semeţia. întrucât ea nu înţelegea ce se întâmplă, se supăra, 
blama şi ura. l-am spus că trebuie să-şi revizuiască întreaga 
viaţă şi să anuleze supărările şi blamările prin pocăință şi 
rugăciuni. | s-a ameliorat starea, după care a stagnat. Analizând 
Karma întregului neam, am înţeles despre ce era vorba. 
Receptarea incorectă a lumii ea a transmis-o fiului şi nepotului. 
în biocâmpul nepotului pătrunsese deja moartea. Fiind bolnavă 
şi chinuindu-se, femeia purifica sufletele fiului şi nepotului, 
salvându-şi astfel nepotul de la moarte. Când ea a început să 
ceară iertare de la Dumnezeu pentru faptul că a transmis toate 
acestea fiului şi nepotului şi când a început să se roage ca 
această agresivitate să dispară din sufletele lor, starea ei s-a 
ameliorat considerabil. Am înţeles o dată în plus de ce medicina 
s-a dovedit neputincioasă. Când trebuie să plătim pentru ceea 
ce am făcut, cauza bolii se află în noi şi medicina poate să ne 
ajute. Dacă însă plătim pentru ceea ce transmitem urmaşilor 
noştri, oricât ne-am trata, rezultatul va fi acelaşi. Cu cât sunt 
mai mari păcatele noastre, cu atât ne sunt mai întinate sufletele 
şi sufletele urmaşilor noştri şi cu atât sunt mai mici şansele de a 
ne ajuta trupul. Valul de sterilitate care bântuie lumea, cât şi 


bolile noi care apar sunt determinate de faptul că ne-am întinat 
prea mult sufletele. 

în aprilie 1994, la New York, m-am convins de faptul că 
imperfecţiunea noastră, pe care o transmitem urmaşilor, poate 
constitui cauza care stă în calea vindecării bolilor. A fost o 
întâmplare unică. M-a sunat la cabinetul unde dădeam 
consultaţii un bărbat şi m-a rugat s-o ajut pe mama sa. 

- Ce diagnostic i s-a pus mamei dumneavoastră? 

- Cancer cerebral cu metastaze la plămâni şi în alte organe. 

- Câţi ani are? 

- Şaptezeci şi cinci. 

- în ce stare se află? 

- Şi-a pierdut cunoştinţa. 

- Ca să pot trata un om, trebuie să comunic cu el. în cazul de 
faţă, nu văd 
cum i-aş putea fi de folos. 

- Mama pentru mine este omul cel mai drag. Poate totuşi 

faceţi ceva! 

- Trebuie să acţionaţi dumneavoastră. Ea este pe moarte 
fiindcă v-a transmis 
parţial dumneavoastră şi urmaşilor dumneavoastră programul 
de blamare a oamenilor, disprețul faţă de aceştia, semeţia 
interioară. Acestea nu se exteriorizează la dumneavoastră, însă 
la copiii şi la viitorii urmaşi ele se vor intensifica. Nici 
dumneavoastră nu vă aflaţi departe de graniţa canceroasă, 
întrucât pe mulţi i-aţi blamat şi dumneavoastră. în măsura în 
care veţi reuşi să vă purificaţi sufletul, al dumneavoastră şi al 
viitorilor urmaşi, vor creşte şansele mamei de a supravieţui. 
Trebuie să vă revizuiţi total atitudinea faţă de ceilalţi oameni. 
Prea mult îi dispreţuiţi şi îi blamaţi pe neisprăviţi şi pe ticăloşi, 
fapt ce vă conferă o semeţie apropiată de cea mortală. Sufletul 
dumneavoastră poate fi purificat prin moarte, boală sau fapte 
reprobabile săvârşite împotriva dumneavoastră. Dacă nu veţi 
blama, nu veţi uri, ancorarea în teluric se va diminua şi sufletul 
vi se va purifica. Dorinţa mamei dumneavoastră de a pune 
propria-i inteligenţă, propriile calităţi sufleteşti, propriile 
capacităţi şi, ca urmare, propria trufie mai presus-de Dumnezeu 
a condus-o la dorinţa de a-i blama în permanenţă pe alţii. 
întrucât din existenţele anterioare şi de la părinţi ea dispunea de 
o rezervă karmică de bunătate care i-a pătruns în subconştient, 


acest lucru a menţinut-o în viaţă. Dumneavoastră însă v-aţi 
apropiat de pragul fatal. Ea este bolnavă ca să vă salveze viaţa. 

Am urmărit acest caz timp de trei săptămâni. M-am deplasat 
de două ori la clinica din Manhattan unde era internată bolnava. 
Pe măsură ce fiul se ruga şi se transforma, se ameliora starea 
mamei. Mai întâi a început să-şi vină în fire, apoi a început să 
vorbească, însă într-o limbă de neînțeles. După două 
săptămâni, şi-a revenit şi a început să vorbească normal. 

- Are acum poftă de mâncare, vorbeşte la teleftm, dar uneori 
încurcă lucrurile. 

Ceva nu-i în regulă cu memoria. 

Am plecat, împreună cu fiul, la ea acasă. l-am explicat că 
problemele cu memoria sunt în legătură cu dorinţa sufletului de 
a se deconecta de la ura pe care a acumulat-o împotriva altor 
oameni şi împotriva propriei persoane. Ura se naşte în cap şi se 
blochează prin boli ale capului, prin slăbirea vederii, auzului şi 
maladii cerebrale. 

- Repetaţi-i în permanenţă că trebuie să se roage şi să-şi 
revizuiască atitudinea 
faţă de oameni. Este principala condiţie a supravieţuirii. 

Bătrâna m-a fixat cu privirea şi a bâiguit: 

- Asta-i la fel de adevărat ca şi faptul că păduchele tuşeşte. 

- O, mamei îi este mult mai bine! se bucură fiul. 

După aceea, ne-am întins la discuţie şi el mi-a relatat ceva 

interesant: 

- Dumneavoastră spuneţi că sufletul meu s-a ataşat de 
înţelepciune şi de 
calităţile sufleteşti şi că am tendinţa de a-i uri pe ticăloşi şi pe 
cei care mă înşală. 

Sunt patronul unei mici întreprinderi. Lucra la mine un tânăr de 
care mi-a fost 

milă. L-am plătit chiar şi atunci când nu era de lucru, ca să-l 
susţin material, 

în urmă cu câteva luni, el şi-a găsit un loc de muncă mai bine 
plătit şi m-a părăsit, 

însă în scurt timp a rămas fără serviciu. Puteam să fac în aşa fel 
ca el să plece 

din New York, însă n-am făcut acest lucru. Vă spun cinstit: m- 
am temut de 

Dumnezeu. leri l-am sunat şi i-am propus să-şi reia vechiul post. 


După două luni, mama bărbatului a murit. El s-a purificat, iar 
mama n-a reuşit să-şi schimbe caracterul. | s-a dat o şansă, însă 
sufletul ei nu era pregătit pentru iubirea faţă de Dumnezeu la 
nivelul conştiinţei. Mi s-au transmis vorbele fiului: „El n-a făcut 
nimic pentru mama mea, însă pentru mine a făcut foarte 
multe". 

O femeie venită dintr-o altă republică mi-a solicitat ajutorul. 

- Sunt gata să aştept oricât, numai ajutaţi-mă. Am fibrom şi se 
pune problema 
operaţiei. 

Biocâmpul ei era cu totul deteriorat. Cel mai important era că 
fiicele sale aveau puţine şanse de a fi sănătoase, iar cei trei 
nepoți ai săi erau într-o stare şi mai proastă. Biocâmpul 
prezenta puternice deformaţii, caracteristice suicidului. Am 
condus-o într-o cameră alăturată şi i-am dat să vizioneze 
înregistrarea conferinţei mele de la Moscova. 

- Gândiţi-vă bine la tot ce veţi -auzi acum. 

După două ore, îi cercetez din nou biocâmpul. Arăta cu mult 
mai bine. Acest lucru are o mare importanţă: informaţia lucra 
fără participarea mea nemijlocită, înregistrarea de pe video este 
doar o parte a informaţiei celei de-a doua cărţi, înseamnă că, 
atunci când oamenii o vor citi, foarte mulţi dintre ei nu vor avea 
nevoie să mai vină la mine. 

- V-aţi depistat punctele dureroase? am întrebat-o eu. 

- Se pare că da. 

- Femeile din neamul dumneavoastră se considerau mai 
deştepte, mai capabile, 
mai pline de nobleţe în comparaţie cu alţi oameni. Să te porţi cu 
semeţie şi să-i 
dispreţuieşti pe alţii înseamnă să-i calci în picioare la nivel 
bioenergetic. Toate 
acestea trebuie să se întoarcă împotriva celui care le-a iniţiat, şi 
el va fi călcat 
în picioare la nivel fizic. Creşterea bioenergetică la nivel 
emoţional se întoarce 
într-un mod analog la nivelul fizic. Programul se anihilează 
printr-un contra- 

-program. La început aţi disprețuit, aţi blamat oamenii, iar după 
aceea v-a părăsit 
dorinţa de a mai trăi. Fetele, în special cea mare, au o 


agresivitate ridicată şi 
prezintă pretenţii faţă de alţi oameni. La nepoți toate acestea se 
desfăşoară în 
interior şi acţionează programul de autodistrugere. Trebuie să 
mai faceţi de multe 
ori ceea ce aţi făcut astăzi, adică să vă retrăiţi viaţa şi, la nivelul 
sentimentelor, 
să vă schimbaţi atitudinea faţă de orice situaţie. Rugaţi-vă 
pentru fiice şi nepoti, 
idr pentru aceştia trebuie să vă rugaţi de zece ori mai mult 
decât pentru sine. 

- Dar de ce consideraţi dumneavoastră că nepoţii sunt lipsiţi 
de dorinţa de 
a trăi? Ei sunt atât de veseli, atât de plini de viaţă... 
Avem câteva straturi de trăiri emoţionale. Există straturi 
superficiale, legate- 
de conştiinţă, şi există un strat mai profund pe care conştiinţa 
nu-l percepe. Acest 
strat dirijează într-o mai mare măsură starea noastră fizică şi 
destinul. Dacă în 
trecut un om se cantona un timp îndelungat în ura împotriva 
oamenilor, acest 
program se derula progresiv până la a cincea-a şaptea spiţă şi 
neamul său se stingea. Acum, situaţia s-a schimbat. în primul 
rând, în ultimele trei secole, din cauza absolutizării valorilor 
pământeşti, oamenii au început să se dispreţuiască şi să se 
urască într-o măsură mai mare şi structurile spirituale ale 
omenirii au fost invadate de rău. De aceea, ceea ce înainte se 
ierta acum se pedepseşte din ce în ce mai crunt. în al doilea 
rând, viteza de desfăşurare a proceselor a crescut foarte mult şi 
de aceea la nivelul întregii omeniri, îndeosebi la tineret, se 
intensifică programul de autodistrugere. Din acest motiv nu 
numai că se acutizează bolile vechi şi apar altele noi, dar scade 
şi imunitatea. Acest fapt determină un număr mai mare de 
sinucideri, inclusiv sinucideri în masă, şi face să prolifereze 
sterilitatea în rândul femeilor. Problema este că doar o parte a 
programului de autodistrugere îl afectează pe autorul său. Cea 
mai mare parte a acestuia este proiectată în viitor, iar în viitor 
sunt urmaşii noştri. Suicidul nu loveşte atât în cel care-l iniţiază 


ca program, cât în copiii şi nepoţii acestuia, şi şansele lor de a 
se ivi pe lume scad considerabil. 
- De ce această inechitate? Pentru ce trebuie să sufere copiii 
şi nepoţii? 
- Sfântul Augustin Blajinul spunea : „Pe lume nu există 
fenomene în neconcor- 
danţă cu natura. Pe lume există fenomene care depăşesc 
cunoştinţele noastre 
despre natură". Le facem rău nu numai copiilor noştri, ci şi 
urmaşilor, iar apoi 
culegem ce am semănat. 
- Bine, dacă există o echitate supremă, dacă există 
Dumnezeu, de cenune 
pedepseşte dintr-o dată? De ce permite să ne întinăm sufletele? 
Imaginaţi-vă un copil care de abia începe să păşească. El 
trebuie susţinut, 
însă, atunci când simte o oarecare independenţă, trebuie lăsat. 
El poate merge 
şi poate cădea şi atunci trebuie ajutat din nou. Dar pentru a 
învăţa să meargă, 
el trebuie să păşească singur şi să poarte singur întreaga 
răspundere. Atunci când 
suntem dădăciţi prea mult, nu învăţăm prea multe şi conştiinţa 
noastră nu se mai 
dezvoltă. Omul care uită de Dumnezeu începe să creeze lumea 
înconjurătoare 
după propriile sale reprezentări. Trebuie să i se dea un anumit 
timp pentru ca 
el să poată să acţioneze individual. Dacă însă i se vor ierta toate 
păcatele, el 
nu va mai avea dorinţa să tindă către înţelegerea a ceea ce este 
Divin şi a legilor 
supreme. De aceea, periodic, omul trebuie să se oprească şi să- 
şi analizeze viaţa 
pământească din perspectiva Divinului. Aducerea sufletului şi a 
conştiinţei în 
starea de armonie cu logica Divină permite purificarea nu numai 
a trecutului, 
ci şi a viitorului. Ni se acordă o păsuire în privinţa rambursării 
datoriilor. Dacă 


ne vom purta corect, datoriile ni se vor ierta. Tâlharul de pe 
cruce a trebuit să 

accepte nu numai o moarte în chinuri, ci şi pedeapsa în viaţa de 
Apoi. Rememo- 

rându-şi trecutul şi schimbându-şi atitudinea faţă de acesta, el 
nu şi-a schimbat 

Prezentul, în schimb şi-a schimbat viitorul. Asta i-a şi spus 
Cristos. Oamenii 

'Şi pot schimba prezentul numai atunci când înaintea lor au 
existat cei care au 

schimbat viitorul. Noi schimbăm lumea, acţionăm asupra ei. Noi 
însă nu facem 

altceva decât să punem în aplicare acel program spiritual care a 
fost creat până la noi de oamenii bogaţi spiritual. La început, un 
om spiritualizat, printr-o abordare originală, printr-un puternic 
salt spiritual, a ajuns la cunoştinţele Divine schimbând viitorul, 
iar apoi ideea sa se materializează prin aportul altor oameni 
Modificând modul de receptare a lumii, noi ne schimbăm pe noi 
înşine. Veniţi mâine, i-am spus eu femeii, să vedem ce aţi reuşit 
să realizaţi. 

A doua zi, când a venit la consultaţie, avea biocâmpul curat. 
Fiicele şi nepoatele de asemenea. Doar una dintre nepoate avea 
câmpul deformat de trufie şi dispreţ pentru oameni, ceea ce-i 
putea crea mai târziu mari probleme cu sănătatea, însă aici era 
deja vina mamei şi nu a bunicii. 

- Am vorbit ieri la telefon cu soţul şi cu fetele, mi-a spus 
femeia. Mi-am 
dat seama că au o altă stare de spirit. Şi vocile sunau parcă 
altfel. Se poate 
întâmpla aşa ceva? 

- Se poate, se poate, am liniştit-o eu. La nivelul fin sunteţi 
legată de soţ 
şi copii. Dacă vă purificaţi dumneavoastră, se purifică şi ei, 
pentru că rudele 
sunt în legătură şi acţiunea unora se reflectă şi asupra celorlalţi. 

- Sunt căsătorită de un an, însă nu am copii. Voi avea 

posibilitatea să nasc? 

Analizez structurile biocâmpului pacientei. 

- Posibilitatea există, însă va fi deosebit de dificil de a o 
materializa, deoarece 


sufletul vă este prea puternic ancorat în teluric. înţelepciunea, 
intelectul, destinul 
favorabil, familia, omul iubit au devenit pentru dumneavoastră 
scopul vieţii şi 
nu mijlocul de comuniune cu Dumnezeu. Trufia vă e în creştere, 
iar sentimentul 
iubirii care vă leagă de Creator se diminuează. La copii acest 
proces ar fi fost 
de câteva ori mai puternic şi Natura se apără împotriva copiilor 
imperfecti, 
nepermiţându-le să se nască. 

- Cu ce artrebui să încep ? 

- în primul rând, să vă diminuaţi trufia. 

- Şi cum rămâne cu mândria? 

- Mândria este lipsa dorinţei de a te supune unui alt om, trufia 
este lipsa 
dorinţei de a te supune lui Dumnezeu. Celula nu trebuie să se 
supună celulei 
învecinate, însă e obligată să se supună organismului. Tot 
timpul sunteţi nedreptă 
ţită. Pe de o parte de către Dumnezeu, prin intermediul unui om, 
pentru a vă 
purifica sufletul, iar, pe de altă parte, de către acest om al cărui 
comportament 
conştient reprezintă doar 15%. Tot ceea ce vi se întâmplă este 
dat de Dumnezeu. 
Deprindeţi-vă să acceptaţi acest fapt în fiecare secundă şi veţi fi 
sănătoasă şi veţi 
avea copii. 

- Am avut o situaţie în viaţă, a început pe neaşteptate să-mi 
povestească 
pacienta. în urmă cu câţiva ani am fost internată la centrul de 
oncologie cu 
diagnosticul de mastopatie. Am început să mă rog: „îţi 
mulţumesc, Doamne, 
pentru încercarea pe care mi-ai dat-o". După o săptămână, mi- 
au repetat analizele 
şi ele au ieşit bune. La început, rezultatele analizelor fuseseră 
proaste. 


îi cercetez câmpul întorcându-mă în timp. Era vorba nu doar 
de nişte rezultate proaste ale analizelor, ci chiar de cancer. Nu 
ne putem imagina cât de des încep în corpul nostru procese 
care duc la cancer şi cât de repede se resorb tumorile dacă ne 
intensificăm contactul cu Creatorul şi nutrim iubire în sufletele 
noastre. Cancerul se tratează prin iubire, dar nu pentru cele 
pământeşti. Am încercat înainte să determin cauzele bolilor 
canceroase, însă prin intermediul parametrilor cu care lucram n- 
am reuşit să găsesc un răspuns precis. în cele din urmă, am 
găsit doi parametri pe baza cărora am reuşit să determin fără 
greşeală cauzele cancerului. Este vorba de trufie, adică de 
neacceptarea situaţiilor traumatizante care creează agresivitate 
orientată împotriva altora sau împotriva propriei persoane şi de 
parametrul cel mai important, care este volumul iubirii. lubirea 
orientată către Dumnezeu purifică sufletul şi trupul. Dacă 
iubirea este orientată mai întâi către Dumnezeu iar apoi către 
Pământ, ea va spori. lubirea îndreptată mai întâi către cele 
pământeşti, pe care o simţim în conştiinţa noastră, ne leagă 
sufletul de Pământ, iar sufletul şi iubirea noastră interioară 
încep să se stingă chiar dacă în conştiinţă iubirea nu moare, ci, 
dimpotrivă, poate spori. 

Dacă eu mă supăr şi urăsc, iubirea va mai trăi în sufletul meu. 
Dacă însă blamez şi dispreţuiesc, iubirea începe să moară. 
Dispreţul omoară iubirea fără să-ţi dai seama. Dacă ura rupe 
frunzele şi îndoaie coroana, supărarea rupe ramurile, iar 
blamarea trunchiul, disprețul, încet, dar sigur, roade rădăcinile. 
Fiecare om care s-a rugat, şi-a revizuit viaţa, poate să scape de 
ură, blamare, supărare. Este foarte greu de acceptat faptul că 
nu trebuie să dispreţuim un om imperfect şi să ne dezicem de 
iubirea pentru el. Este foarte dificil să vezi Divinul într-un 
asemenea om. în interior el este perfect, în interior suntem la 
fel cu toţii. 

în dimineaţa aceasta îi explic toate acestea pacientei, care 
încearcă să mă înţeleagă. însă de acceptat chinul sufletesc este 
cu mult mai greu decât să fii bolnav sau decât să mori. 

- Omul îşi alege singur calea, îi spun eu. Dacă el este de acord 
să accepte 
chinul sufletesc, să accepte inechitatea şi murdăria 
pământească drept purificare 
a sufletului, el nu va mai avea nevoie de chinurile fizice. Singura 


dumneavoastră 
şansă de a vă vindeca stă în îndepărtarea din suflet a 
dispreţului şi a refuzului 
de a iubi oamenii care vă nedreptăţesc. 

- l-am iertat de mult pe cei care m-au nedreptăţit vreodată şi 
nu le port nici 
un fel de pică. 
Slavă Domnului! i-am răspuns eu. Foarte bine aţi făcut. 
lertându-i pe alţii 
v-aţi purificat doar conştiinţa. Dacă uciderea iubirii a pătruns în 
suflet sub forma 
blamării şi a dispreţului, ea acolo va sta. Nu-i suficient să ierţi 
un om, trebuie 
să ceri şi iertare lui Dumnezeu pentru agresivitatea orientată 
împotriva altor 
oameni şi pentru neacceptarea purificării. Atunci se va purifica 
nu doar conştiinţa, 
ci şi sufletul. Mai este o problemă: practicând în tinereţe 
blamarea şi nutrind disprețul, le-aţi plantat în sufletele 
nepoților şi strănepoţilor dumneavoastră şi acum, pentru ca ei 
să nu piară, culegeţi dumneavoastră roadele răului pe care l-aţi 
săvârşit cândva. De aceea trebuie să vă rugaţi nu numai pentru 
sine, dar şi pentru urmaşii dumneavoastră, pentru ca din 
sufletele lor să dispară neacceptarea purificării sub forma 
geloziei, urii şi blamării. Femeia tăcea, iar eu am continuat: 

- Părinţii mi-au creat trupul. îmi iubesc şi îmi respect părinţii. 
Dumnezeu- 
mi-a creat sufletul. Sufletul este cu mult mai important decât 
trupul şi, prin 
urmare, adevăratul meu părinte este Dumnezeu. Ispita de a te 
ataşa de părinţi 
şi de omul iubit este foarte puternică. în acest pericol se află în 
special femeile. 
Aici este un paradox greu de acceptat. Cu cât omul de lângă 
dumneavoastră este 
mai ticălos şi mai impur, cu atât vă agăţaţi mai puţin de tot 
ceea ce este pământesc. 
Ceea ce-i pământesc îşi pierde gustul şi sufletul dumneavoastră 
aspiră mai mult 
către Dumnezeu şi se purifică. Cu cât omul este mai bun, mai 


nobil, mai serios, 
cu atât este mai mare ispita ataşamentului faţă de el, 
transformarea lui în ţel şi, 
prin urmare, îndepărtarea de Dumnezeu şi întinarea propriului 
suflet. Sufletul 
se purifică nu prin perfecțiunea pământească, ci prin murdăria 
pământească : prin 
nenorociri, boli, moarte. 

- îmi este foarte greu să accept toate acestea, îmi răspunde 

femeia cu sinceritate. 

- Da, e foarte greu să faci aşa ceva, însă este singura şansă. 
Prelungirea vieţii 
pentru dumneavoastră nu înseamnă acum păstrarea învelişului 
fizic, ci, în primul 
rând, posibilitatea de a vă purifica sufletul prin rugăciuni, 
pocăință, revizuirea 
întregii vieţi. 

- Am să încerc, mi-a spus pacienta. 

- Principalul este să mergeţi înainte cu paşi. mărunți, dar să 

mergeţi. 

Cancerul este medicamentul pentru salvarea sufletului. 

Aceste boli apar în 
cazul diminuării iubirii în suflet. De ce iubirea? De ce-i atât de 
periculos să-ţi reprimi acest sentiment? Răspunsul la această 
întrebare se formulează încet şi chinuitor, eu însă am reuşit să- 
1 găsesc. Se distrug case, se pierd bogății, se uzează veşminte. 
Se destramă cu timpul familii, se schimbă poziţia în societate şi 
serviciul. Sentimentele noastre trăiesc mai mult de o singură 
viaţă, dar şi ele se demolează, de asemenea. Se pierd 
capacităţile noastre, deşteptăciunea şi tot ceea ce este legat de 
viaţa noastră. După o mie de reîncarnări sau după două se 
năruie tot ce ne dă fericirea pământească. Nu se distruge doar 
iubirea. Este unicul capital pe care putem să-l păstrăm şi 
atentarea la el este stopată dur şi eficient. 
Savanţii din întreaga lume cheltuiesc mijloace colosale pentru a 
găsi cauzele cancerului. în America va fi înălţată o statuie de 
aur celui care va descoperi cauza bolilor canceroase şi 
modalitatea de a le vindeca. Dar şi cauza şi tratamentul ne sunt 
cunoscute de milenii şi statuia trebuie ridicată celui care a spus 
în Biblie: „Din cauza încălcării multor legi, în oameni va îngheţa 


iubirea". în ultimul timp, sufletele noastre s-au obişnuit prea 
mult cu cele pământeşti. Perfecţiunea pământească a devenit 
pentru noi țelul principal, iar sufletele noastre se întunecă şi 
pierd iubirea. Pentru ca să nu piară sufletele, mor trupurile. 
Dacă omul nu ştie şi nu vrea să-şi cultive în suflet iubirea şi 
încearcă s-o ucidă prin blamare şi dispreţ, otrăvindu-şi propriul 
suflet şi pe cel al urmaşilor săi, atunci, pentru a-1 salva, se 
distruge trupul. 

Omul este o entitate dialectică care constă în două categorii: 
materia şi biocâmpul. Materia tinde către individualizarea şi 
perfecțiunea formei, adică spre o continuă diferenţiere, iar 
biocâmpul tinde către unitate şi contact cu sursa primară. 
Pentru ca să existe, materia, adică trupul nostru, precum o apă 
care curge, trebuie să se alimenteze în permanenţă de la izvor. 
Acest izvor este cauza primară pe care noi o numim Dumnezeu. 
Sufletul doreşte în permanenţă să se unească cu Dumnezeu. 
Este condiţia supravieţuirii sale. Nivelul suprem al comuniunii U 
reprezintă iubirea. Condiţia şi modul de existenţă al sufletului îl 
reprezintă iubirea pentru Dumnezeu. întrucât trupul este 
lepădat periodic, ca îmbrăcămintea, şi importanţa lui e cu mult 
mai mică decât cea a sufletului, primul sentiment de iubire 
trebuie dat lui Dumnezeu şi nu Pământului. Şi când sufletul se 
lipeşte prea mult de Pământ, iubirea lui pentru Dumnezeu poate 
fi insuficientă, ea se destramă şi moare. Omul, în sensul deplin 
al cuvântului, este reprezentat de biocâmp, iar învelişul fizic 
este o parte infimă. înseamnă că modalitatea de existenţă a 
omului o reprezintă iubirea. lubirea aprinsă în conştiinţa noastră 
trece în suflet, pătrunzând tot mai adânc şi mai adânc, dăinuind 
veşnic. Singurul lucru care nu se poate distruge este 
sentimentul iubirii. El ne uneşte cu Dumnezeu şi este nemuritor. 

După una din conferinţe, de mine s-a apropiat un cetăţean: 

- Aţi spus că tumoarea apare în cazul insuficienţei iubirii în 
suflet şi că se 
vindecă prin acumularea iubirii. Am făcut la fel ca 
dumneavoastră, Mi s-a pus 
diagnosticul de cancer cerebral şi tumoarea era destul de mare. 
Eu şi prietenii 
mei ne adunam şi trimiteam spre tumoare lumină şi iubire. 
Când am venit la 
control, tumoarea nu mai exista. Medicii au rămas uimiţi. „în 


ultimii cincisprezece 
ani, n-am mai văzut aşa ceva la Institutul Burdenko", mi-au 
spus ei. 

Dumneavoastră, ca şi mine, aţi ales intuitiv calea cea bună. 
în principiu, 
în acest mod se poate vindeca orice boală canceroasă. Aici 
multe depind de 
gravitatea faptelor comise în trecut, de gradul de deformare a 
caracterului, de 
concepţia despre lume şi de cât a fost transmis copiilor şi 
viitorului. lar cel mai 
important lucru este gradul de aspirație al sufletului către 
Dumnezeu, de profunzi 
mea pătrunderii transformărilor benefice prin intermediul 
eforturilor permanente. 

Banii 

„Bogatul cel prost nu doarme nopţile. Săracul n-are nimica pe 
el, dar cântă şi se veseleşte." 

Am auzit din copilărie poveşti, cântece, pilde. Bogatul, în mod 
obligatoriu, era tâmpit, neserios şi crud. Săracul, dimpotrivă, 
apărea ca un om spiritualizat şi bun. De ce era atunci sărac, 
dacă era mai deştept şi mai serios decât bogatul ? Pentru că a 
fost prădat şi înşelat de cel bogat. Toate lipsurile, necazurile şi 
nenorocirile oamenilor vin de la faptul că cei bogaţi tind către 
putere şi bani. înseamnă că dacă li se vor lua puterea şi bogăţia 
şi se vor împărţi în mod egal la toţi, toată lumea va fi fericită. 
„Mai degrabă cămila va trece prin urechea acului decât va 
ajunge bogatul în rai", „...dacă vrei să fii fericit împarte-ţi 
bogăţia şi averea săracilor", de două mii de ani Biblia ne dă 
aceste poveţe şi, cu toate acestea, numărul bogaţilor nu a 
scăzut. Pentru a obţine şi a păstra bogăţia, omul trebuie să aibă 
un intelect superior şi capacităţi deosebite, dar, în primul rând, 
un mare potenţial moral acumulat în existenţele trecute. Dacă 
acest potenţial este mic, bogăţia îl perverteşte pe om şi nu-l 
perfecţionează. O concepţie greşită în privinţa banilor şi a 
puterii fac sufletul împietrit. Bogăția este nu numai o fericire 
pământească, dar şi ceva periculos. Conform cercetărilor mele 
la nivelul fin, în secolul al X-lea aspiraţia către spiritualitate 
cedează puţin câte puţin teren în' favoarea orientării spre 
valorile pământeşti. Acest proces a început mai devreme, însă 


către secolul al X-lea el a devenit realitate. Pe de o parte, se 
dezvoltă sistemul valorilor telurice, pe de altă parte, se fac 
eforturi pentru renaşterea valorilor spirituale. Aceste tendinţe au 
determinat apariţia a două idei opuse ale structurii sociale. în 
ideea capitalismului, prioritatea aparţine factorului material 
(banilor şi averii personale), iar economicul şi politicul 
prevalează asupra moralității. Ideea comunismului a apărut şi 
ea ca dorinţă de a pune priorităţile spirituale deasupra celor 
trupeşti, ca posibilitate a comuniunii umane, cu negarea 
corespunzătoare a ceea ce împiedică această comuniune, adică 
a formelor conştiinţei individuale, comportamentului şi 
proprietăţii. Bogăția personală era proclamată drept rău, toate 
valorile erau disociate de persoană şi socializate, economia şi 
politica erau subordonate construcţiilor teoretice. De aici pornea 
respectarea legică a drepturilor şi a apărării proprietarului în 
viaţa lui morală, intelectuală şi materială. S-a încercat 
transformarea moralității şi ideologiei în cauză, iar economia şi 
politica în efect, adică încercarea absolutizării structurilor 
spirituale. 

Comunismul a apărut ca idee, ca suflet. Capitalismul a 
apărut ca trup, depinzând în interior de idee. iar în exterior 
acţionând asupra acesteia. 
în conformitate cu legile dialecticii, nu e posibilă existenţa unui 
singur contrariu, în el va exista întotdeauna elementul planului 
revers. De aceea comunismul în forma sa pură era neviabil. 
Introducerea elementelor capitaliste în construcţia 
comunismului i-a permis să supravieţuiască. Acceptarea 
forţată a elementelor capitalismului, adică recunoaşterea 
faptului că ideologia nu poate determina în totalitate 
economia, trebuia să aibă loc. Această sinteză a fost denumită 
socialism. La fel şi capitalismul real, pentru a-şi asigura 
supraviețuirea, trebuia să accepte elemente ale comunismului. 
însă atât unul cât şi celălalt şi-au păstrat particularităţile 
ideologice. 

Orientarea puternică în direcţia ideologiei capitalismului 
creează automat o puternică opoziţie în interior, care se 
manifestă prin absolutizarea spiritualului şi disprețul faţă de 
teluric. Aceasta se exprimă în plan emoţional prin dorinţa de a 
distruge întreaga omenire şi tot ceea ce este pământesc, iar în 
planul fizic, sub forma diverselor curente ideologice şi secte. în 


diferitele puncte ale planetei, la nivelul biocâmpurilor se iniţiază 
şi se dezvoltă programe de distrugere a omenirii care ar trebui 
să se declanşeze în cazul în care ideologia capitalismului nu va 
fi înlocuită de forme noi ale moralității şi ideologiei. Pentru ca 
omenirea să supravieţuiască, ea are nevoie de o filosofie total 
nouă. Dar să pui la un loc două contrarii nedezvoltate înseamnă 
să le distrugi. Ele trebuie mai întâi să se contureze, să se 
fortifice, să parcurgă un anumit ciclu de dezvoltare 
alimentându-se reciproc şi numai după aceea să se unească în 
ceva cu totul nou, fără să se distrugă între ele. Aceasta va fi 
filosofia omenirii în viitor. întreaga economie postbelică a S.U.A. 
s-a bazat pe reuniunea principiilor capitalismului şi 
socialismului, pe sinteza dintre economia de piaţă şi accente ale 
planificării. Aceste principii America le-a introdus în economia 
Italiei, Germaniei, Japoniei şi în alte ţări. Dacă acum capitalismul 
nu-şi va canaliza toate forţele către priorităţile spirituale, atunci 
colapsul va fi şi la nivel fizic. în karma omenirii încep nişte 
transformări puternice, absolut negative. Trebuie să apară un 
nou sistem în care să se combine organic principiile 
comunismului şi capitalismului. Acest sistem însă este imposibil 
fără o nouă concepţie. Această concepţie trebuie să se 
cristalizeze în ceea ce priveşte poziţia faţă de bani. Omul 
trebuie să înţeleagă faptul că banii, ca reflectare a bunurilor 
pământeşti, sunt, în acelaşi timp, şi bine şi rău. Pentru un om e 
periculos când are mulţi bani şi de aceea el trebuie să se 
gândească numai la cele spirituale, iar altul trebuie să aibă mai 
mulţi bani ca să se lipească de Pământ, în viaţa următoare, ei îşi 
vor schimba rolurile. Bogatii se gândeau înainte numai la 
bunurile materiale şi se ancorau tot mai puternic în teluric, iar 
cei săraci, din cauza lipsei bunurilor, trebuia să se gândească la 
Dumnezeu şi la propriul suflet. Săracii însă visau la bogății, iar 
bogaţii la cele spirituale. Acum şi unii şi ceilalţi trebuie să 
gândească la fel. 

Mi-am expus punctele de vedere la o întâlnire cu cititorii din 

Moscova. - Luaţi bani pentru tratament? m-a întrebat cineva 

din sală. Cum se face că în carte scrieţi una, iar în practică 

procedaţi altfel? 

- Poţi să ai bani dacă ai o atitudine corectă faţă de ei. Dacă 
vindecătorul 


primeşte bani iar aceştia sunt pentru el pe al doilea plan, el 
poate lucra. 

Citindu-mi cartea, oamenii îmi creează stereotipul unui sfânt, 
adică îşi imaginează un om cu părul cărunt, cu o faţă 
spiritualizată şi care nu primeşte bani pentru ceea ce face. Unii, 
după întâlnirea cu mine, rămân dezamăgiţi când află că trebuie 
să plătească pentru şedinţele de tratament. 

Discutam cu nişte tineri căsătoriţi al căror copil era grav 
bolnav. în existenţa anterioară ei visau mereu să aibă bani, îi 
invidiau pe cei care aveau mai mulţi, îi urau pe cei care-i 
umileau în privinţa banilor şi în această existenţă au adus cu ei 
dorinţa de a pune dragostea pentru bani mai presus de iubirea 
faţă de Dumnezeu. lar acest lucru atrage după sine dezicerea 
de tot ce e sfânt de dragul banilor şi duce în cele din urmă la 
degradare. De aceea trebuia să-şi revizuiască atitudinea faţă de 
bani şi să renunţe la a mai fi supăraţi pe oameni. 

- Cum să nu te superi, a exclamat femeia, dacă cei mai buni 
prieteni ne-au 
„fraierit" de cinci mii de dolari? Vă imaginaţi câţi ani va trebui să 
ne chinuim 
ca să restituim datoriile făcute? 

- Dacă prietenii dumneavoastră au încălcat legile supreme, ei 
vor plăti pentru 
asta. Acum să vedem de ce s-a întâmplat acest lucru. Mulţumiţi- 
i lui Dumnezeu 
că s-a întâmplat aşa. Trupul a fost umilit, iar sufletul s-a 
purificat. Ştiţi de ce 
a spus Moise:,„Să nu-ţi faci chip cioplit"? Chipul cioplit este 
scopul. Dacă 
ţelurile supreme se rezumă numai la bunurile materiale, sufletul 
omului piere. 

Se produce scindarea contrariilor. Spiritul se desprinde încetul 
cu încetul de trup 

şi dezvoltarea se opreşte. De aceea nimic de pe Pământ nu 
poate fi ţel. Ţelul 

suprem trebuie să stea întotdeauna dincolo de trupul meu, de 
interesele mele, 

de interesele societăţii şi ale omenirii. 

Aţi adus cu voi din existenţa anterioară o extraordinară 
dragoste pentru bani şi în această existenţă banii au devenit 


pentru dumneavoastră scop şi nu mijloc. De aceea copilul 
dumneavoastră putea să moară, iar dumneavoastră să vă 
îmbolnăviţi grav. Acum banii vor deveni pentru mult timp nu 
scop, ci mijlocul prin care vă veţi restitui datoriile. înainte să 
cadă peretele peste om, cad peste el pietricele mici care lovesc 
foarte dureros. Dacă omul se dă într-o parte, el este salvat, dar 
cu cât mai tare el se înfurie, cu atât mai repede se va prăbuşi 
zidul peste el. Cultivarea iubirii pentru Dumnezeu se realizează 
prin intermediul iubirii pentru Pământ. Dar, dacă iubirea pentru 
Dumnezeu poate fi nelimitată, iubirea pentru cele pământeşti 
are anumite limite. Condiţia principală este ca sufletul să fie 
orientat către Dumnezeu şi nu către bunurile pământeşti. De 
aceea în existenţa aceasta are acces la bani numai acela care 
nu i-a avut în existenţa anterioară şi nici nu s-a gândit la ei. 

Am cunoscut odată un tânăr foarte bogat. El spunea că 
aruncă banii în dreapta şi în stânga, însă aceştia oricum se 
întorc la el. Am fost curios să văd ce se 


întâmplă. l-am cercetat biocâmpul şi am depistat o puternică 
legătură cu Divinitatea. Cauza se ascundea în existenţa sa 
anterioară în care el a fost călugăriţă, s-a rugat toată viaţa şi de 
aceea, oricât de mulţi bani ar avea acum, sufletul său nu se 
ataşează de teluric. Ni se permite să avem atâtea bunuri 
materiale câte suportă sufletul nostru. Cu cât este mai 
puternică legătura sa cu Divinitatea, cu atât mai multe bunuri 
materiale i se dau omului. Analizând de la distanţă oamenii 
bogaţi, am înţeles cum funcţionează mecanismul evoluţiei. Când 
un organism viu capătă un teritoriu pe care îl apără şi îl 
controlează, este un pas înainte către dezvoltare. Primul 
teritoriu îl constituie propriul corp. O dată cu dezvoltarea 
conştiinţei, legată de interesele corpului, apare noţiunea de 
control asupra teritoriului care înconjoară corpul. Cu cât este 
mai mare suprafaţa teritoriului, cu atât apar mai multe 
conexiuni legate de control, cu atât mai repede se dezvoltă 
intelectul şi conştiinţa. Cu cât este mai bogat omul, cu atât apar 
în subconştientul său mai multe conexiuni care-l leagă de tot 
ceea ce este pământesc. Ele îi stimulează dezvoltarea 
conştiinţei şi intelectului. Dar, întrucât prioritatea se acordă 
teluricului, are loc epuizarea structurilor spirituale. în existenţa 
următoare, acest om va fi deconectat de la preocupările legate 
de cele pământeşti. El va fi ghinionist, cerşetor şi bolnav. Cu cât 
va avea mai multe insuccese, .cu atât mai mult el îşi va orienta 
sufletul către cele spirituale şi nu către cele pământeşti. 
Creştinismul le-a inoculat săracilor ideea că sărăcia lor nu e 
întâmplătoare, că asta a fost voia Domnului şi că nu trebuie să-i 
urască şi să-i invidieze pe cei bogaţi. Capacitatea de a accepta 
această idee determină proliferarea structurilor spirituale. 
Neata-şându-se de propria umilinţă prin manifestări negative, 
omul nu se va lega de propria înălţare spirituală. 

Toate acestea au dus la faptul că oamenii bogaţi tânjeau tot 
mai mult după spiritualitate, îşi impuneau tot mai mult altruism. 
Omul pentru care bogăţia spirituală constituie prioritatea 
absolută poate fi întotdeauna bogat. Prin urmare, o dată cu 
apariţia şi dezvoltarea sistemului conceptual care punea accent 
pe dezvoltarea spirituală şi pe respingerea permanentă a iubirii 
faţă de tot ceea ce este pământesc, este posibilă existenţa unei 
societăţi care nu are nevoie de egalitarismul social. 


înainte, una era în subconştient şi alta în conştiinţă. Acum 
materialismul şi idealismul trebuie să se reunească în conştiinţă 
la nivel conceptual. La început nu înţelegeam de ce un om care 
a trăit două reîncarnări în S.U.A. nu mai poate trăi acolo. Nu 
înţelegem de ce S.U.A., unde tronează filosofia consumului 
absolut, au o existenţă excelentă. Am înţeles acest lucru numai 
atunci când am văzut că America este alimentată de o imigrație 
directă şi de una karmică. Pentru ea munceşte întreaga omenire 
pentru că, în condiţiile orientării sălbatice spre binefacerile 
civilizaţiei şi spre tot ceea ce este legat de trup, fără o 
alimentare spirituală permanentă supraviețuirea ei n-ar fi fost 
posibilă. 

O cunoştinţă de-a mea are o rudă la New York. Are acolo 
propriul zgârie-nori. „Miliardar cu sufletul întinat la maximum", 
m-am gândit eu. Cercetându-i însă biocâmpul, am rămas uimit 
de puritatea şi aura acestuia, mai mult, am descifrat în 
biocâmpul său alte două biocâmpuri pure, cele ale fiilor săi. 

- Ruda ta are un biocâmp foarte bun. Este un om şi jumătate. 

- Exact, mi-a confirmat cunoştinţa mea. 

- Motivul purității biocâmpului său îl constituie trei din 
existenţele sale 
anterioare. El a trăit în India, era un tip credincios şi se închina 
des. 

- Şi acum este un tip credincios şi se roagă des. 

Când se întâmplă nişte nenorociri şi noi pierdem bani sau ei 
ne sunt furaţi, este foarte greu să vedem o motivaţie 
superioară, dar ea există întotdeauna. Ea, şi nu bunul-simţ sau 
logica vieţii, este cea care determină o asemenea situaţie. 

Cunoştinţa mea mi-a spus odată: 

- Ruda mea m-a rugat să-i vând nişte bijuterii care costă peste 
o mie de dolari. 

Am apelat la nişte băieţi care mă ajută în astfel de situaţii, dar ei 
au dispărut. 
lar eu n-am bani să le plătesc. îmi vine să mă spânzur. 

- Trebuie să înţelegi că orice situaţie este determinată de 
Dumnezeu. Dacă 
ţi s-a întâmplat înseamnă că în asta există un sens suprem. 
Dacă ceva se produce 
împotriva intereselor trupului tău înseamnă că-i ceva în 
neregulă cu sufletul. Pe 


linie paternă prezinţi un puternic ataşament faţă de bunurile 
materiale, dispreţ 

faţă de cei ce le deţin, ură faţă de cei ce te lipsesc de ele şi o 
lipsă a dorinţei 

de viaţă atunci când le pierzi. 

- Şi cum adică? Nu se poate schimba nimic? 

- Situaţia nu s-a închis încă. Mai ai şanse. 

- Ce pot să fac? 

- Să-ţi schimbi atitudinea faţă de tot ce presupune bunuri 
materiale. Rememo- 
rează-ţi viaţa şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru orice 
moment în care ai fost 
îndepărtat de bunurile materiale. Cere-ţi iertare pentru orice rău 
pe care l-ai 
pricinuit, pentru ura şi invidia faţă de tot ceea ce era legat de 
bunăstarea materială. 

- Şi crezi că după asta am să recuperez bijuteriile? 

- Voința omului în orice situaţie reprezintă aproximativ 10%. 
Comunicând 
cu oamenii, tu comunici cu Dumnezeu. Trage singur concluziile. 

După câteva zile, el a venit la mine la cabinet. Ne-am luat cu 
vorba şi deodată mi-am adus aminte de bijuterii. 

- Ce noutăţi ai? 

- Bijuteriile mi-au fost returnate. Când mi le-au înapoiat, mi-au 
spus: „Am 
vrut să-ţi tragem clapa, dar ne-am răzgândit". „De ce?" „Nici noi 
nu ştim", 
mi-au răspuns ei. 

Atât timp cât vom căuta cauza umilinţelor noastre în alţi 
oameni şi-i vom acuza sau să ne urâm pe noi şi să ne 
autoînvinuim, atât timp cât nu vom simţi că în afara logicii şi 
legilor pământeşti există o logică a Divinităţii şi nişte legi ale 
Divinităţii care sunt prioritare, atât timp cât nu vom înţelege că 
sursa neplăcerilor noastre nu sunt oamenii răi, ci imperfecţiunea 
noastră, şi că aici nu există vinovaţi, medicamentul amar pe 
care încercăm să-l dăm afară ni se va administra în doze tot 
mai mari. 

Şoferul a intrat h< vorbă cu mine: 

- Am fost la confi rinţa dumneavoastră unde spuneaţi că 
ataşamentul faţă de 


bani e un lucru foarte nu. Familia mea are patru persoane şi eu 
trebuie să câştig 
bani. Ce să fac? 
- încercaţi să simplificaţi problema: ori alb, ori negru. Dacă 
visezi la bani, 
dacă tot timpul numai la ei te gândeşti, este rău. Posesia 
bunurilor pământeşti 
îl dezvoltă pe om, ca şi întreaga civilizaţie. Trebuie să înţelegem 
că toată fericirea 
pământească este secundară şi constituie un mijloc şi nu un 
scop. Bani poţi să 
ai, dar să invidiezi din cauza lor, să regreţi că nu-s destui şi să 
manifeşti agresivitate 
sufletească din această cauză nu este permis. 
Explic cauzele apariţiei problemelor la fiica pacientei mele: 
- Nu aţi vrut să acceptaţi neplăcerile şi jignirile din partea 
oamenilor, iar 
fata deja nu poate. înseamnă că ea nu va mai fi purificată prin 
intermediul 
oamenilor, ci al bolii. Deja vă urmăresc bolile şi moartea. 
Respingerea iubirii, 
blamarea şi disprețul au pătruns deja în caracterul vostru. Dacă 
veţi reuşi să vă 
schimbaţi concepţia despre lume şi caracterul, bolile vor 
dispărea. 
După ochii femeii văd că ea începe deja să înţeleagă despre 
ce e vorba. 
- O femeie bioenergetician i-a spus soţului meu că va muri şi 
că moartea 
va fi cruntă. E adevărat? 
- Aşa se pare, i-am spus după ce am analizat structurile 
biocâmpului soţului ei. 


- Nu se poate interveni în vreun fel? 

- Soţul dumneavoastră iubeşte prea mult banii. în adâncul 
sufletului este gata 
să omoare pe oricine pentru bani. Prin urmare, el este acela 
care trebuie omorât. 

- Dragostea pentru bani a moştenit-o de ra mama lui. 


- Mai întâi de toate, omul depinde de propria karmă şi 
primeşte părinţii în 
concordanţă cu aceasta. în viaţa precedentă, pentru bani era 
gata să trădeze, să 
jefuiască, să urască, ceea ce 1-a ataşat de bani atât de 
puternic, încât în viaţa 
actuală sunt suficiente doar câteva greşeli pentru ca 
mecanismul punitiv să intre 
în acţiune. Să dăruiască bani, să se îngrijească de alţii, să nu 
gândească urât 
despre oameni, şi atunci va supravieţui. 

- El nu crede în toate acestea. Mereu îmi spune : „Lasă-mă cu 

prostiile astea! ". 

Dau din umeri. 

- Pentru fiecare om se găsesc metode de convingere. 

- Deci nu mai poate fi ajutat? 

- Purificaţi-vă dumneavoastră. în măsura în care sufletul 
dumneavoastră va 
fi pregătit să urmeze un drum ascendent, cei din jur vor fi 
pătrunşi de acest lucru. 

Un prieten mi-a propus să cumpăr un „Jiguli" cu cinci mii de 

ruble. 

- Doar un dolar? l-am întrebat eu. 

- Da, imaginează-ţi, îl vinde un marinar. Maşina e nou-nouţă. 
S-a întâmplat 
ceva ciudat. Ani de-a rândul a visat să aibă maşină şi în sfârşit a 
cumpărat-o. 
A adus-o acasă, a arătat-o la toată lumea, după care şi-a invitat 
soţia la o plimbare. 
Soţia s-a aşezat în maşină şi, dintr-o dată - o lovitură. Omului a 
început să i 
se umfle ochiul drept. A început să urle la nevastă, crezând că 
ea 1-a lovit. Aceasta 
însă îi spune că nu L-a atins nici măcar cu un deget. l-a spus să 
iasă din maşină. 
A ieşit şi el, s-a învârtit în jurul maşinii şi s-a aşezat din nou la 
volan. Din nou 
o lovitură şi a început să i se umfle ochiul stâng, deşi în maşină 
nu era nimeni. 
A ieşit chircit din ea, total buimăcit. înjur s-a strâns lumea. El îi 


propune unei 
cunoştinţe să facă un tur. Cetăţeanul se urcă la volan, face un 
tur prin curte, 
opreşte şi iese din maşină absolut nevătămat. Fericit, stăpânul 
se urcă la volan 
şi, pe neaşteptate, primeşte una peste gură. în cap aude o voce: 
„Trebuie să 
vinzi maşina cu cinci mii de ruble". „Am cumpărat-o cu cinci mii 
de dolari", 
strigă disperat proprietarul. Dar în cap începe să simtă o 
apăsare insuportabilă. 
Atunci înţelege că totul se poate sfârşi foarte rău. A dus maşina 
în talcioc şi 
timp de o săptămână a încercat s-o vândă. Cumpărătorii se 
târguiau cu dârzenie, 
dovedindu-i că maşina nu face cinci mii de dolari, ci mai puţin. 
Aflând însă că 
el cerea nu dolari, ci ruble, toţi se uitau cam ciudat la el şi 
plecau. 

- Până la urmă a vândut-o? m-am interesat eu. 

- Nu. N-a vândut-o nici până acum. 

- Maşina trebuie cumpărată imediat, i-am spus eu. Sună-l 

imediat pe marinar. 

Marinarul însă plecase în cursă. Am înţeles de ce marinarul a 

fost bumbăcit 
de propria-i dublură. Visând tot timpul la maşină, el s-a agăţat 
de ea atât de puternic, încât posesia ei devenise pericol de 
moarte. Foarte probabil că şi-ar fi pierdut viaţa într-un accident 
rutier. El trebuia să piardă fie maşina, fie sănătatea, fie viaţa. 

- Vreau să încep o afacere, îmi spune o cunoştinţă pe un ton 
confidenţial. 
Vreau să ştiu dacă o să-mi reuşească sau nu. 

- De ce nu te adresezi unui astrolog? 

- Dar tu nu-mi poţi spune? 

- Pot. Ai o creştere a agresivităţii subconştiente pentru că ai 
început să te 
gândeşti la bani şi la bunăstarea materială. Poţi fi oprit numai în 
trei moduri: 
fie prin insuccesul întreprinderii tale, fie prin pierderea mâinilor 
şi picioarelor, 


fie prin moarte. Tu uiţi că la început situaţia este controlată de 
starea interioară, 

iar după aceea prin acţiuni exterioare. Dacă agresivitatea se 
ridică până la linia roşie, cu cât va fi mai prosperă afacerea ta, 
cu atât mai repede îţi vei pierde mâinile, picioarele sau capul. 
Trebuie să pricepi un lucru simplu. în Vest business-man-ul are 
rezerve karmice pe care le-a acumulat trăind în existenţele 
anterioare în spaţii sărace. Businessman-ul rus n-are asemenea 
rezerve. Afacerile presupun întotdeauna nişte riscuri. Dacă în 
Vest afaceristul traversează prăpastia păşind pe o bârnă, la noi 
afaceristul face echilibristică pe sârmă şi încă uneori pe sârmă 
ghimpată. Când ai să simţi că etica ta interioară stă înaintea 
banilor, atunci n-o să mai fie nevoie să te consulţi cu nimeni. 

Peste câteva ore discut cu un alt om de afaceri. Faţa îi este 

desfigurată de griji. 

- Am pierdut absolut prosteşte câteva sute de mii de dolari. 

- Vă amintiţi că nu demult v-am spus că puteţi să pierdeţi bani 

sau chiar viaţa ? 

- îmi amintesc. 

- Şi n-aţi dat atenţie vorbelor mele, aşa-i? 

El dă afirmativ din cap. 

- Sufletul viitorilor dumneavoastră copii este întinat de 
dragostea pentru bani 
şi pentru bunăstare. Cu cât veţi munci mai mult cu 
dumneavoastră înşivă, cu 
atât mai puţine neplăceri veţi avea. 

îl văd dezorientat şi încerc să-1 ajut într-un alt mod. 

- Ştiţi ce-i aceea o victorie ? îl întreb eu şi-i răspund tot eu : 
„Este o atitudine 
corectă în faţa înfrângerii". 

Pe chipul lui apare pentru prima oară zâmbetul şi-i povestesc 
că nu demult am organizat o firmă pentru editarea cărţii mele. 
Asistenta mea m-a întrebat zilele trecute: 

- Serghei Nicolaevici, dumneavoastră studiaţi legile karmei şi 
suntem mereu 
traşi pe sfoară, abia dacă ne putem duce zilele de azi pe mâine. 
Unde e karma 
şi metoda dumneavoastră? Unde sunt avantajele? 

- Avantajele metodei şi ale karmei mele constau în faptul că în 
această jumătate 


de an n-am înşelat pe nimeni. Fericirea nu stă în ceea ce posed 
şi în atitudinea 

mea faţă de avere. Noţiunea de fericire presupune în primul 
rând starea interioară, 

iar bunăstarea exterioară stă pe planul al doilea. Metoda mea 
mă ajută să depăşesc 

imperfecţiunea interioară. 

îl cercetez din nou pe omul de afaceri din faţa mea. Este un 
cu totul alt om. Probabil că una din satisfacţiile supreme este 
să-l faci fericit pe altul. 

Vinul 

în literatură găsim foarte multe exemple când un om nu 
mănâncă multă vreme şi se simte minunat. E uşor de înţeles că 
nu din hrană îşi ia omul energia de bază. Hrana este un factor al 
dezvoltării. Procurarea hranei, a îmbrăcăminţii şi construirea 
locuinţei împing civilizaţia înainte. înainte, oamenii care 
naufragiau mureau de foame în a treia zi de la producerea 
catastrofei şi autopsia arăta că moartea a survenit în urma 
epuizării fizice. Acum fiecare poate să nu mănânce o lună, iar 
starea lui să se amelioreze. Cu cât mai mult sunt exaltate 
structurile spirituale de către trăirile emoţionale agresive, de 
către angoase, jigniri, regrete, stări depresive, cu atât mai 
puţină energie primeşte omul de la sursa de bază şi, prin 
urmare, cu atât mai multă hrană trebuie să consume trupul. De 
aceea postul negru, a cărui rațiune o reprezintă intensificarea 
contactului cu structurile spirituale şi alimentarea de acolo cu 
energie, în special pentru perioadele îndelungate, trebuie 
efectuat în condiţiile ignorării a tot ce-i pământesc, în 
însingurare şi rugăciune. Exact ce făcea lisus Cristos în pustiu. 
în acest caz, lipsa hranei nu epuizează structurile fizice, ci le 
purifică. 

Când am cercetat bioenergia pământului la nivelul structurilor 
fine, m-am mirat văzând că, în urmă cu zece mii de ani, pe 
Pământ a venit din alte lumi un program de idolatrizare a 
teluricului, şi sufletele oamenilor, pentru a depăşi puternica 
ancorare în teluric, au simţit nevoia creării unei noi filosofii care 
să excludă total teluricul. Concomitent, s-a dat un puternic 
stimulent dezvoltării civilizaţiei şi bunurilor materiale. Pasiunile 
pământeşti îl distrag pe om de la nivelul spiritual, însă îl împing 
la dezvoltarea structurilor materiale, de aceea întreaga rațiune 


a dezvoltării pământeşti se reduce la păstrarea pasiunilor 
pământeşti, însă fără a le permite să pătrundă în nucleul 
spiritual. De aceea avem nevoie de hrană pentru dezvoltarea 
civilizaţiei. Hrana este o pârghie punitivă care determină 
comportamentul activ al omului. 

întrucât omul a apărut ca un tub digestiv şi principala 
informaţie o primeşte şi acum cu ajutorul tubului digestiv, hrana 
este nu numai o sursă a unei informaţii diversificate, dar şi o 
pârghie a modificării structurilor spirituale informaţionale ale 
omului. în aceasta şi constă raţiunea de a fi a medicinei 
terapeutice. Un rol deosebit în acest sens îl joacă plantele. Cu 
cât este mai aproape de Pământ, cu atât este mai mare 
aspiraţia către înalt, în Cosmos. Informaţia renunţării la teluric a 
echilibrat structurile spirituale ale omului, a blocat ataşarea 
sufletului de cele pământeşti şi acest lucru a dus la 
însănătoşirea fizică. Plantele medicinale nu acţionează numai 
asupra corpului fizic al omului, ci şi asupra structurilor spirituale. 
Când sufletul omului se ancorează în primul sau în cel de-al 
doilea nivel al teluricului, vindecarea este posibilă. Ancorarea în 
cel de-al treilea nivel, adică ataşamentul de capacităţi, de 
calităţile sufleteşti şi destin nu poate fi anihilată, cum nu pot fi 
vindecate prin plante medicinale bolile care blochează acest 
ataşament: cancerul, epilepsia, scleroza în plăci, boala 
Parkinson, psoriazisul, astmul. Singurele care pot fi de ajutor 
sunt structurile spirituale ale omului, rupte de cele pământeşti, 
care, în contact cu sufletele altor oameni, îl conduc pe om către 
Dumnezeu. 

Informaţia nu se transmite numai prin intermediul 
comunicării. Ea se transmite prin hrană şi prin lichide. Apa este 
un excelent acumulator de informaţii, iar capacitatea sângelui 
uman de a reţine informaţia este cu mult mai mare. Mai există 
un lichid ale cărui capacităţi nu sunt mai mici decât ale 
sângelui: este vorba de vin. Sensul împărtăşaniei cu pâine şi vin 
consta în conectarea omului la structurile spirituale ale lui 
Cristos. Am dat deja exemplul unui băiat de paisprezece ani 
care era cât pe ce să moară otrăvit. Cauza era agresivitatea 
subconştientă orientată împotriva tatălui, moştenită de la 
mamă. Mai târziu am început să mă întreb de ce hrana a 
devenit pentru el un fel de otravă? Am privit la nivelul fin şi am 
înţeles că băiatul a mâncat mâncarea gătită de o bucătăreasă 


care avea probleme asemănătoare. De aceea, când omul se 
închină înainte de masă şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu pentru 
hrană, el o primeşte de la Dumnezeu şi programele negative se 
atenuează într-o bună măsură. Dar este foarte important şi ce 
mănâncă omul şi cine i-a pregătit mâncarea. 

Nu demult am observat ce anume determină calitatea vinului. 
Nu este vorba numai de materia primă şi de tehnologia de 
prelucrare, dar şi de sufletul celui care este în legătură cu 
producţia de vin. Tema aceasta mi s-a deschis cu câţiva ani în 
urmă. Am prieteni în Crimeea şi mă duc des la ei. Odată am 
nimerit la o uzină de vinificaţie. Director era o femeie simpatică 
şi bună la suflet, care ne-a condus cu amabilitate prin toată 
uzina. 

- Aici este o instalaţie datorită căreia toate butoaiele sunt 
unite între ele. Aici sunt câteva zeci de mii de litri de vin pe 
suprafaţa căruia pluteşte o peliculă subţire de xeres. în câţiva 
ani ea schimbă structura vinului şi energetica sa şi se obţine 
ceea ce numim vin de xeres. La noi la uzină vin des 
excursionişti şi noi le arătăm vizitatorilor cum se face vinul. 
Odată ne-a vizitat un podgorean din Asia Centrală. El s-a uitat 
într-un butoi şi a spus că pelicula e cam închisă la culoare. Când 
au plecat, am vrut să verific eu însumi şi am văzut că pelicula 
era neagră. Am crezut că în toate butoaiele pelicula era 
compromisă şi am chemat lucrătorii să verifice. Spre 
surprinderea noastră însă, celelalte butoaie erau curate. Atunci 
am înţeles că acel butoi fusese deocheat şi de atunci am decis 
să nu mai arătăm vizitatorilor pelicula. 

Muncitoarele mi-au spus într-o zi să trec o femeie într-o altă 
secţie pentru că, atunci când ea intră în pivniţă, procesul de 
xeresare a vinului se opreşte. Am verificat şi am constatat că 
aşa era. Dumneavoastră poate că nu ştiţi că atunci când vinul 
se transportă în cisterne el oboseşte şi că, după transport, el 
trebuie să stea o lună să se aşeze, să se odihnească, după care 
se poate îmbutelia. Altfel, calitatea lui scade. 

A doua oară când m-am dus acolo, directorul mi-a dat două 

sârme îndoite. 

- Nu demult am avut o defecţiune la o conductă. N-aţi vrea să 
vă uitaţi la 
locul avariei? 


- Să încercăm, numai că vom cerceta nu locul pe care se 
găseşte uzina, ci 
tot ceea ce este în legătură cu vinul. Am intrat în hala unde erau 
butoaiele. într-un 
loc, bioenergia scăzuse mult. M-am analizat de câteva ori pe 
mine şi am văzut 
acelaşi lucru. 

- Aici staţi mai rău cu bioenergia şi acest lucru este în legătură 
cu oamenii. 

Nu este vorba de o zonă geopatogenă. Văd aici nişte scaune. 
întrucât situaţia 

este în legătură cu oamenii, atunci probabil că cei care au stat 
pe aceste scaune 

au fost cei care au determinat schimbările bioenergetice ale 
încăperii. 

- Aceste scaune le-am pus aici acum o jumătate de oră şi pe 
ele încă n-a 
stat nimeni, mi-a spus directoarea. 

M-am simţit prost. Observând acest lucru, femeia a încercat 

să mă ajute: 

- Lângă scaune este un butoi cu vin. Poate că vinul acţionează 
în vreun fel ? 

Nu e xeres, e vin de la o altă întreprindere. 

Am cercetat vinul şi totul a devenit clar. 

- Bioenergia lui este negativă şi e determinată de caracterul 
invidios al 
directorului uzinei care a produs acest vin. Acest vin poate 
dăuna sănătăţii. 

- Aveţi perfectă dreptate în privinţa directorului. 

- lar dumneavoastră aveţi o bioenergie echilibrată. Xeresul de 
lalta nu prezintă 
programe negative. Calitatea lui e superioară. 

Am mers prin toată uzina. Cadrul arăta pretutindeni o 
bioenergie ridicată şi o calitate excelentă a vinului. în dreptul 
unui butoi, cadrul arăta o scădere a calităţii. 

Directoarea şi-a amintit. 

- Când s-a turnat vinul în acest butoi, lucrătorii nu erau treji, 
făceau prost 
treaba şi eu m-am supărat pe ei. Chiar să fi influenţat ieşirile 


mele nervoase 
calitatea vinului? 

- Şi încă cum! Directorul uzinei este un fel de părinte al 
subordonaţilor săi 
şi biocâmpul său le influenţează programele karmice. Prin 
urmare, karma directo 
rului uzinei, cea a conducerii stabilesc dacă vinul va avea o 
influenţă benefică 
asupra omului sau îi va dăuna. 

După o săptămână, am fost la o altă întreprindere de 
vinificaţie. Am fost conduşi de unul din lucrătorii uzinei. Ne-a 
dus în pivniţă, unde stăteau sticlele la învechit. Am hotărât să 
verific prin metoda diagnosticării biocâmpurilor calitatea vinului 
din fiecare an. M-au auzit excursioniştii cum vorbeam de unul 
singur:  „ăsta-i bunişor, ăsta-i foarte bun, ăsta nu face doi 
bani". 

- Ce spuneţi de vinul acesta? m-a întrebat ghidul. 

- E minunat, am răspuns eu. 

- Dar acesta? 

- Foarte bun. 

Când diagnosticam vinul îmbuteliat în sticle, am observat un 
fapt interesant. Vinul bun era din 1963. Am înţeles atunci că 
starea psihică a societăţii determină şi ea calitatea vinului. De 
îndată ce programul trece în subconştientul societăţii, se 
schimbă bioenergia vinului care se produce pe acest Pământ. 

în sala de degustări, am cerut permisiunea să diagnostichez 

vinurile oferite. 

- Calitatea vinului e slabă. 

- Degustătorii au spus că sunt de calitate superioară. 

- S-au înşelat, am răspuns eu. 

- Ce influenţează calitatea unui vin? m-a întrebat o doamnă 
care stătea în 
faţa mea. 

- Caracterul directorului întreprinderii, am 

răspuns eu. 

Doamna a zâmbit, crezând că eu glumesc. 

- Dacă vreţi, am să vă spun ce fel de caracter are directorul 
numai după 
vinul care s-a turnat în pahare. La această întreprindere se 
colectează diferite 


soiuri de vinuri care se pun la păstrare în butoaie. Şi, până când 
vinul se maturi 

zează, el împrumută bioenergia de la oamenii care au legătură 

cu producţia lui. 

Bioenergia şi compoziţia vinului sunt influențate de foarte mulţi 
factori, inclusiv 

de modul cum sunt strivite boabele: cu picioarele sau cu utilaje 
specializate. 

După vreo zece zile, am vizitat o fabrică de şampanie. Ghida 

ne explică: 

- Şampania noastră se prepară din câteva feluri de struguri: 
aligote, riesling, 
pinot gris. Acum avem în bazine aligote. 

Am diagnosticat vinul şi am zis: 

- Ştiaţi că riesling-ul este calitativ mai bun, se potriveşte mai 

bine la şampanie ? 

- Aşa este, îmi confirmă ea. Dar dumneavoastră de 

unde ştiţi? 

Trecem în secţia unde se "îmbuteliază şampania. 

Fata ne spune că şampania „brută" este curată, iar 
sortimentele sec, demisec şi desert se obţin prin adăugarea 
siropului de struguri. 

- Constat la diagnosticare că adausul de sirop scade calitatea 

vinului. 

- Da, îmi răspunde ea cu naivitate. La noi toată lumea, de la 
director până 
la încărcător, bea numai şampanie brută. lar în alte uzine se 
adaugă sirop pentru 
a masca neajunsurile vinului. 

- Când se adaugă siropurile în şampanie, îi explic eu, se rup 
conexiunile şi 
este afectată structura informaţională a vinului. De aceea, dacă 
şampania este 
de calitate, este mai bine să o bei în stare brută. însă dacă 
bioenergia ei e slabă, 
atunci e de preferat să bei şampanie desert. Zahărul 
diminuează programele 
negative din vin. 

Muncitorii din secţie sunt atenţi la ceea ce discutăm. 


- Spuneţi-mi, cum este şampania pe care o producem noi? mă 
întreabă o 
femeie. 

- Din păcate, nu prea bună, îi răspund eu. Produceţi o 
şampanie agresivă, 
în plus, prezintă programe de ataşament faţă de trufie, de bani, 
de un destin 
favorabil. De aceea, dacă omul va bea în permanenţă această 
şampanie, el se 
va ataşa de bani şi de destin, iar din această cauză va pierde 
sume mari şi i se 
va demola soarta. 

- Cred că aveţi dreptate. 

- Spuneţi-mi, mă întreabă o altă femeie, de ce a devenit 

şampania mai proastă? 

- în întreprinderea dumneavoastră, în ultimul timp, oamenii s- 
au certat foarte 
mult şi au manifestat pretenţii unul faţă de celălalt. Toate 
acestea influenţează 
calitatea şampaniei. 

După vreo două luni, m-a sunat un cunoscut din Crimeea. 

- Mai ţineţi minte întreprinderea în care aţi testat sticle din 

pivniţă? 

- Desigur. 

Nu demult, am întâlnit un angajat care conducea o excursie. 
El a spus: „Serghei Nikolaevici poate să vină în orice moment la 
uzina noastră". Diagnosticul pe care l-aţi pus corespunde în 
proporţie de 90%. 

După asta, ca să mă distrez, diagnosticam calitatea vinului 
din magazine şi vedeam cât de strâns sunt legate structurile 
subconştiente ale oamenilor cu ceea ce produc ei. 

înainte, apreciam calitatea băuturilor alcoolice după trei 
criterii: tăria, gustul şi starea mea fizică de a doua zi dimineaţa. 
Gustul ocupa de cele mai multe ori ultimul loc. Ocupându-mă în 
mod serios de bioenergie, mi-am schimbat atitudinea faţă de 
vin. în primul rând, am înţeles că vinul nu înseamnă numai 
grade şi ameţeală, ci cu totul altceva. Asta s-a întâmplat la 
începutul anilor '70, la Soci, unde lucram ca ghid. Multe trasee 
turistice treceau prin Abhazia şi aveam ocazia să degust 
excelentele vinuri abhaze, al căror gust mi-a rămas în minte 


până în ziua de azi. întrucât în programele turistice se nimereau 
multe podgorii, trebuia să ofer o cât de elementară informaţie 
despre producerea vinului. Consultând bibliografia, am aflat cu 
surprindere că vinul conţine o cantitate imensă de compuşi 
chimici care au influenţă asupra organismului uman. Vinul sec 
conţine peste 500 de asemenea compuşi. Ei sunt purtători ai 
unei colosale informaţii şi, prin urmare, îl dezvoltă pe om ca 
sistem informaţional. în vinurile alcoolizate, astfel de compuşi 
sunt mult mai puţini la număr, iar în cazul nerespectării 
tehnologiei, informaţia poate deveni agresivă şi poate dăuna. ŞI 
eu care mă gândeam că vinul, cu cât este mai dulce şi mai tare, 
cu atât este mai bun..-Consideram vinul o băutură cu grade, dar 
am constatat că el îşi ia energia din Soare şi Pământ şi că toată 
această informaţie se păstrează în el. Astfel, încetul cU încetul, 
am înţeles că vinul poate avea o influenţă atât pozitivă, cât şi 
negativă asupra omului, în funcţie de însăşi calitatea băuturii. 

Omul a apărut pe Pământ ca tract intestinal. La nivelul 
câmpurilor şi la nivelurile fizice, informaţia de bază se obţine 
prin tractul intestinal. De aceea, alimentaţia, cu toate că este 
secundară, influenţează şi ea structurile fizică, nervoasă şi 
spirituală ale omului. Dar informaţia principală vinul nu o ia de 
la Soare şi de la Pământ, ci de la oamenii care îl produc. Am 
stabilit acest lucru pe baza bioenergiei, ceea ce mi-a permis să- 
mi schimb atitudinea faţă de cantitatea şi calitatea vinului pe 
care îl consum. 
Animalele 

In ultimul timp, imperfecţiunea spirituală a început să aibă 
urmări din ce în ce mai grave. Dacă sufletul omului a fost 
întinat, omul nu se îmbolnăveşte pe loc şi nici nenorocirile nu-i 
vin dintr-o dată. Când apar „primele semnale", omul poate, 
transformându-se pe sine, să modifice situaţia. Prin acţiuni 
exterioare, se poate modifica o situaţie de moment, tactică. Un 
control real al situaţiei este posibil nu numai printr-o acţiune 
exterioară, ci, în primul rând, printr-una interioară, prin acţiunea 
asupra lumii înconjurătoare realizată prin acţiunea asupra 
propriei persoane. 

Nu demult, m-a sunat cineva la telefon. 

- Nu aţi putea să-mi trataţi pisica? m-a întrebat o voce 
feminină. Au lăsat-o 
rinichii. Aproape că nu se poate ridica şi e pe moarte. 


Prima mea reacţie a fost iritarea. Nu am timp să-i primesc la 
consultaţie pe toţi oamenii grav bolnavi, şi am devenit şi 
specialist în mâţe! Mi-am reprimat însă aceste porniri. Pisica era 
pe moarte. judecând după starea biocâmpurilor, nu mai avea 
mult de trăit nici stăpâna. Deci, vom trata pisica pentru a salva 
stăpâna. Dacă se îmbolnăveşte şi moare animalul, asta nu 
înseamnă că acelaşi lucru trebuie să i se întâmple şi stăpânului. 
A doua zi, stăpâna pisicii a venit la mine la cabinet, însă eu nu 
aveam timp deloc. 

- Doar cinci minute vă pot acorda. V-aţi disprețuit tatăl? 

- Da,, dar nu înţeleg ce legătură are asta cu pisica. 

Am să vă explic. Când sufletul se lipeşte de Pământ, el devine 
trufaş şi 

agresiv. Acest lucru se poate vedea după semeţie, dispreţ şi 
ură. Există un prim 

nivel al teluricului. Acesta este constituit din ceea ce putem 
pipăi: mâncarea, 

maşina, vila ş.a.m.d. Al doilea nivel al teluricului îl constituie 
familia, omul 

iubit, situaţia în societate. De al doilea nivel sufletul se ataşează 
mai puternic. 

Aceste valori sunt superioare, sunt mai apropiate de Sfântul 
Duh. Există un al 

treilea nivel: capacităţile, calităţile sufleteşti, înţelepciunea. 
Ancorarea în înţelep 

ciune constituie cea mai mare ispită. Ea dă o fericire mult mai 
mare decât toate 

celelalte valori. înţelepciunea este acel capital pe care îl putem 
păstra în decursul 

multor existenţe. De aceea şi ataşamentul este mai puternic, 
respectiv agresivitatea 

este cea mai mare. Acum omenirea a ajuns la linia roşie şi 
agresivitatea generată 

de înţelepciune se blochează mult mai dur ca înainte. Pisica are 
blocat câmpul 

capului şi regiunea rinichilor. Ancorarea în înţelepciune dă 
naştere dispreţului- 

Acesta porneşte de la cap. De aceea se blochează biocâmpul în 
regiunea capului- 

în scurt timp însă, disprețul se întoarce împotriva propriei 


persoane. De aceea 
se deformează câmpul în jurul rinichilor şi apare disfuncţia 
acestora. Suicidul, care este o urmare a dispreţului faţă de alţii, 
loveşte mai întâi capul, iar după aceea sistemul uro-genital. 
Problema e că biocâmpul dumneavoastră este la fel cu cel al 
pisicii. Aveţi un puternic proces de dezagregare în zona capului 
şi încep să fie afectaţi şi rinichii, dar, deocamdată, la nivelul fin. 
judecând după configuraţia biocâmpului, v-a mai rămas puţin 
de trăit, deşi la exterior vă simţiţi normal. 

- Şi cum poate fi ajutată pisica? întreabă femeia. 

- Puteţi să muriţi. Dacă vă veţi revizui viaţa, vă veţi purifica 
prin rugăciune 
şi pocăință, pisica va fi salvată automat. Femeile din neamul 
dumneavoastră au 
pus întotdeauna omul iubit şi înţelepciunea lui mai presus de 
iubirea pentru 
Dumnezeu. De aceea, pentru purificare, ele trebuie să 
primească taţi şi soţi care 
se poartă prosteşte, care se umilesc sau care îşi nedreptăţesc şi 
îşi umilesc soțiile 
şi copiii. Dacă ei n-ar fi disprețuit şi n-ar fi blamat, sufletele lor s- 
ar fi purificat. 

- Bine, asta am înţeles, spune femeia. Să spunem că-mi 
revizuiesc de câteva 
ori viaţa şi-mi schimb atitudinea faţă de toate evenimentele şi 
faţă de toţi oamenii. 
Cum pot eu să-mi dau seama dacă starea mea este mai bună 
sau nu, dacă am 
sau nu am şanse de supravieţuire ? La mine în familie, toate 
femeile mureau din 
cauza insuficienţei renale. 

- Indicatorul dumneavoastră se găseşte acasă. El este pisica. 
să nu uitaţi de 
rugăciuni şi pocăință. Reveniţi peste vreo două zile să vedem 
cum arată biocâmpul 
dumneavoastră. 

După două zile, ea a revenit. întâlnirea noastră a durat zece 

secunde. 

- Câmpul dumneavoastră este curat, îi spun eu. Să fiţi 

sănătoasă. 


- Când am venit acasă, pisica m-a întâmpinat la uşă, iara 
doua zi au început 
să-i “funcţioneze rinichii. 

- Normal. Mergeţi şi aveţi grijă ca pisica dumneavoastră să nu 

mai fie bolnavă. 

Dacă am deschis vorba despre animale, să mai povestesc 
două întâmplări. A venit la mine o femeie să-mi ceară ajutorul. 
- Nu ştiu de ce îmi mor toate cunoştinţele. Simt că încep să 

am şi eu probleme. 

Dar asta încă nu-i nimic. Soţul meu afirmă că-i sănătos, dar eu 
simt că nu-i aşa. 

Am avut deja un semn: câinele nostru a fost călcat de o 
maşină. 

Cercetez biocâmpul animalului. judecând după toate 
aparențele, era de sex masculin. înseamnă că probleme 
serioase trebuie să aibă stăpânul. 

- Era mascul? 

- Da 

în biocâmpul soţului ei era moartea. El trebuia să moară într- 
un an, un an şi jumătate. La nivelul fizic, totul era în regulă. Prin 
urmare, va avea un accident sau se va îmbolnăvi. l-am chemat 
pe amândoi. l-am explicat bărbatului situaţia lui: 

- Vi s-a dat foarte mult în existenţele trecute şi aţi disprețuit 
oamenii pentru 
imperfecţiunea lor. Vi s-au luat succesul şi bunăstarea şi aţi 
început să vă dispreţuiţi 
singur. Vitalitatea omului este determinată de rezerva de iubire 
din sufletul său. 

Cu cât este mai puternic contactul celulei cu organismul, cu atât 
ea este mai plină de viaţă. Nivelul iubirii din sufletul fiecăruia 
dintre noi este nivelul contactului cu Creatorul. Dacă acest nivel 
scade, corpul nostru dispare pentru ca să nu piară sufletul. V-aţi 
disprețuit atât de mult şi v-aţi reprimat atât de tare iubirea faţă 
de sine şi faţă de întreaga lume, încât aţi depăşit linia roşie. 
Dispreţul faţă de sine se transformă într-un program de 
autodistrugere. într-o situaţie normală, aţi fi avut cancer. Aveţi 
însă organismul echilibrat şi de aceea trebuie să aveţi accident 
şi o moarte lentă. Niciodată să nu vă canalizaţi în interior 
reproşurile faţă de sine şi faţă de alţii. Ceea ce este în interiorul 
dumneavoastră nu vă aparţine şi nu vă trimiteţi acolo 


problemele personale. Să ţineţi minte toată viaţa un lucru: 
sentimentul iubirii nu ne aparţine, nu avem dreptul să ne 
atingem de el, nu avem dreptul să ni-1 subordonăm şi nici nu-l 
putem dirija. Noi suntem o parte a iubirii care se găseşte în 
interiorul întregului, iar părţii nu îi este permis să atenteze la 
întreg. Sentimentul iubirii este sacru şi intangibil. Noi îl slujim pe 
el şi nu el pe noi. Nu aveţi dreptul să ucideţi iubirea nici faţă de 
alţii, nici faţă de sine. Acest lucru se pedepseşte. Dacă veţi simţi 
toate acestea şi vă veţi comporta în consecinţă, nu veţi avea 
probleme. 

înainte mă gândeam că animalele preiau karma stăpânului. 
însă animalele au o intuiţie ridicată. Biocâmpul animalului intră 
în contact cu biocâmpul stăpânului şi capătă apărarea acestuia. 
Dacă la baza unui curent spiritual stă personalitatea unui sfânt, 
atunci acest curent va dăinui şi se va dezvolta. Dacă la baza lui 
însă este un om imperfect, un astfel de curent dispare repede. 
Analizând aceste situaţii, am înţeles de ce popoarele au atâta 
nevoie de religii şi de oamenii care stau la baza acestora. 
Contactând biocâmpul şi spiritualitatea întemeietorului, adepţii 
obţin purificarea şi protecţia. Dar şi neajunsurile cresc de sute 
de ori. De aceea, nivelul contactului întemeietorului religiei cu 
Dumnezeu determină destinul urmaşilor săi spirituali. 

Voi încheia capitolul despre animale cu o întâmplare destul de 

hazlie. 

A venit la consultaţie o pacientă cu o problemă neobişnuită. 

- Motanul nostru are purici, relatează ea. Am folosit toate 
substanţele, inclusiv 
cele mai bune preparate din import, însă n-au ajutat la nimic. în 
fiecare zi, 
culegem de pe el câte 40-60. 

- Problema este că dumneavoastră nu înţelegeţi că 
neplăcerile şi insuccesele 
lucrează în favoarea dumneavoastră şi vă purifică. De aceea 
disperarea dumnea 
voastră, starea depresivă şi regretele se transformă într-un 
program stabil de 
autodistrugere. Vă scade puternic imunitatea, la fel şi a 
motanului dumneavoastră, 
în cazul unei imunităţi scăzute, puricii se alimentează cu 
bioenergie de la motan 


şi vitalitatea lor creşte de câteva ori. Pe fondul unei bunăstări 
generale, programul 
de autodistrugere se dezvoltă mult mai repede decât pe fondul 
unor mici neplăceri. 
Puricii constituie pentru dumneavoastră aceste mici neplăceri. 
Ei blochează suicidul motanului, ca şi pe al dumneavoastră. Ca 
să scăpaţi de purici, schimbaţi-vă concepţia despre lume. M-aţi 
înţeles? Pacienta mă priveşte uimită. 

- Am înţeles. 

Peste câteva zile, a venit din nou la mine. 

- Acum găsim numai 2-3 purici, iar motanul se simte mult mai 

bine. 

- Cereţi iertare pentru faptul că aţi transmis urmaşilor 
dumneavoastră lipsa 
dorinţei de a trăi. 
Teatrul şi arta 

M-am întâlnit cu patronul unei mici galerii de artă din Sankt- 
Petersburg. El scotea tablourile din depozit şi le expunea pe 
pereţi. 

- Care tablouri vă plac şi care nu? 

- Pe lângă impresia subiectivă, am obiceiul să şi verific 
tablourile. Dacă 
tabloul are o agresivitate subconştientă, atunci el nu este bun şi 
ar fi mai bine 
să nu fie expus. 

- Ce are talentul cu agresivitatea? mă întreabă patronul. 

- Tablourile pot avea o agresivitate subconştientă minimă, 
chiar dacă cea 
conştientă este puternică. Oamenii nu înţeleg de ce majoritatea 
artiştilor sunt 
betivi, afemeiaţi, avizi de bani, deşi nu prea au trebuinţă de ei. 
La baza artei 
stă religia. Pentru ca în viaţa aceasta să fii un artist bun, trebuia 
să fii în viaţa 
anterioară o pramatie. La început, omul tinde către Dumnezeu, 
se dezice de tot 
ce este pământesc, nu pictează, pentru că toate treburile 
pământeşti înseamnă, 
pentru el, degradare. Când însă spiritul se fortifică, se 
decantează, atunci el 


reclamă contrariul său, adică materialul. Atunci apare artistul 
care e puternic 

ancorat în teluric şi în tot ceea ce este pământesc, însă este 
absolut liber faţă 

de toate acestea în interior. Lipsa agresivităţii subconştiente 
atestă faptul că 

sufletul artistului aspiră către Dumnezeu şi nu este ancorat în 
teluric. Cu cât este 

mai ridicat potenţialul a ceea ce este material redat în tablou, 
adică aspiraţia 

către teluric în formă, şi cu cât este mai puternică în interior 
aspiraţia către 

Dumnezeu, cu atât este mai bun tabloul. 

Primii ani ai puterii sovietice. Mizeria şi foamea domnesc 
pretutindeni, însă în artă situaţia este cu totul alta. Apar noi idei, 
noi curente, se creează noi forme de receptare a lumii. într-o 
sală nu prea mare, stă unul dintre liderii artei teatrale, 
Vahtangov. Se montează Prinţesa Turandot. Actorii trebuie să 
rezoneze cu sala, să se bombardeze cu replici şi, în acelaşi timp, 
uitând de sală, să-şi creeze absolut normal personajele lor. 
Actorii se pot deconecta de rol, însă de sală nu reuşesc. 
Vahtangov le cere mereu să nu confunde actorul cu personajul, 
dar nu iese nimic. Actorii îşi biruie personajele, iar pe scenă nu 
se poate realiza un sentiment real. Actorii depun toate 
eforturile. Ei ştiu că regizorul nu mai are mult de trăit şi vor să-i 
facă o plăcere, însă totul e în zadar. Atunci Vahtangov se ridică 
şi pleacă. 

- Nu plecaţi, îi strigă cu o voce rugătoare o 

actriţă. 

El se întoarce şi întinde mâna. 

- Repetaţi replica eroului dumneavoastră cu aceeaşi 

intonaţie. 

Se aşază din nou în fotoliu, repetiţia continuă. 

Care a fost rolul şi sensul artei sovietice din anii '20? De ce ea 
a avut o rezonanţă puternică în întreaga lume ? Aceasta a fost o 
nouă încercare de a crea o nouă concepţie despre lume. 

„Teatrul, scria Peter Brook, se naşte, trăieşte şi moare". Totul 
începe de la teatrul brut. Acolo importanţa personajului este 
minimă. Actorul se adresează direct mulţimii, o înveseleşte, 
cooperează cu ea. Apoi teatrul devine matur, înfloreşte. 


Continuă contactul strâns cu spectatorul, însă tot mai multă 
atenţie se acordă artei interpretative. După aceea, teatrul 
moare. Spectatorii sunt despărțiți de un perete solid, actorul 
poate nici să nu se mai gândească la ei. El se poate reorienta şi 
poate lucra numai în folosul personajului său, fără să se 
întâmple nimic. în fiecare teatru aceste tendinţe sunt prezente 
în diferite proporţii. 

în perioadele de înflorire a omenirii, aceste teatre întinse pe 
un mare interval de timp se reuneau într-unui singur. Acest 
lucru era posibil cu o singură condiţie : actorul nu trebuia să se 
contopească cu personajul său. într-una din primele perioade de 
ascensiune a Greciei antice, această regulă era respectată cu 
stricteţe. Spectatorilor le plăceau cel mai mult tragediile şi în ele 
era cea mai mare amplitudine a sentimentelor pe care le 
încercau actorii şi personajele. Dacă spectatorii vedeau că 
actorul plânge cu lacrimi naturale, ei îl bombardau cu ouă 
clocite. Personajul poate să plângă în hohote, actorul trebuie 
însă să se bucure. Actorul trebuie să se gândească la spectatorii 
din sală, iar personajul la întâmplările ce se succed pe scenă. 

în epoca Renaşterii, totul s-a repetat. Ultima perioadă, 
apoteotică, este arta secolului XX, unde se profilează tot mai 
clar o nouă gândire. Spiritul se materializează în corp şi la 
început puternic este spiritul, iar corpul lipsit de ajutor. Când se 
dezvoltă corpul, slăbeşte spiritul. Apare perioada de înflorire, 
când spiritul şi corpul devin egale. După aceea, corpul devine 
tot mai puternic, iar spiritul tot mai slab. Mai târziu corpul 
moare, iar structurile spirituale după moarte, eliberate prin 
iubire şi lumină, aspiră din nou către Creator. Spiritul slăbeşte 
din cauză că în decursul vieţii el se lipeşte din ce în ce mai 
puternic de trup. Dacă am reuşi ca acest lucru să nu se 
întâmple, dezvoltarea ar urma calea spiralei duble. Arta anilor 
'20 a fost legată de ideile socialismului, era o încercare 
neconştientizată de a uni în mod armonic ştiinţa şi religia, 
materialismul şi idealismul, corpul şi spiritul. Din păcate, 
această încercare nu a avut ca rezultat crearea unei noi filosofii, 
crearea unui nou sistem de gândire. 

Cât ar părea de ciudat, formarea unei noi gândiri duce direct 
la boală. Nivelul bioenergetic a crescut atât de mult, încât 
atitudinea subiectivă incorectă faţă de lume generează o 
puternică agresivitate subconştientă, care se blochează prin 


intermediul bolilor. Pe chipul Maicii Domnului este exprimată 
suferinţa supremă şi, în acelaşi timp, fericirea supremă. 
Suferinţa trece prin chipul pământean al Maicii Domnului, ştiind 
că fiul ei va muri. Fericirea străbate structurile ei spirituale 
pentru că la nivelul fin ea ştie că menirea lui este de a-i salva pe 
oameni şi că trupul nu-i decât o haină. 

Omenirea, în căutările sale filosofice, trece prin toate stadiile 
filogenezei. Personajul este viaţa noastră pe Pământ, iar actorul, 
acea entitate principală a noastră, situată dincolo de limitele 
unei singure vieţi. Totul a început de la teatrul brut, adică de la 
filosofia orientală, unde actorul practic nu se gândea la 
personaj, adică la viaţa sa pe acest Pământ. Apoi, a început să 
se dezvolte arta jocului pe scenă, dar în acest caz îşi uita rolul. 
De aceea, se intensifică tendinţa de a lucra nu asupra 
personajului, ci asupra actorului. Trebuie să ţinem minte tot 
timpul că nu trăim o singură viaţă şi că principala noastră 
coordonată se află dincolo de viaţa prezentă. Viaţa noastră 
pământească trebuie să ne-o jucăm în chip strălucit, ca pe un 
rol, cu maximă veridicitate, dar fără să uităm o singură secundă 
că nu este decât un rol. Foarte des, actorii, conectându-se total 
la starea emoţională a personajului, mai târziu suferă de boli şi 
mor, repetând destinele eroilor interpretaţi şi neînţelegând ce li 
se întâmplă. 

Deosebit de mult este favorizat acest lucru de cinematograf şi 
televiziune. în cinematograf, nu există actori, acolo sunt numai 
personaje. Când a apărut cinematograful, toţi spuneau că 
teatrul este condamnat la pieire. El însă nu numai că nu a pierit, 
ci a început să se dezvolte puternic. Şi, când vedem la teatru 
actori şi personaje care nu se contopesc unii cu ceilalţi, ajungem 
la noi niveluri de receptare a lumii. Menirea cinematografului 
este întrucâtva diferită. 

Când Avicenna, care a trăit cu câteva secole în urmă, a legat 
de un stâlp un lup, iar de un alt stâlp din apropiere o oaie, după 
trei zile oaia a murit. Era prima definire a stresului. Dacă stresul 
îl va strivi pe om sau îl va fortifica depinde de atitudinea omului 
faţă de situaţie. Cinematograful ne dă posibilitatea să ne 
abstragem prezentului din viaţă. Printr-o paletă largă de 
mijloace, cinematograful tinde să-l ataşeze pe om la maximum 
de cele întâmplate. La început, omul pare a se transfera într-o 
altă lume şi în alte sisteme de gândire, adică el se detaşează de 


problemele cotidiene care-l ţin legat de Pământ. leşind din sală, 
după ce a fost personaj, el devine actor şi această pendulare îi 
permite să se echilibreze celui căruia nu-i ajung forţele să 
recepteze acţiunea teatrală. Aşa cum actorul îşi educă 
priceperea de a nu se contopi cu personajul, aşa şi oamenii 
trebuie să-şi educe priceperea de a disimula această viaţă de 
ceea ce se află deasupra ei. Dacă actorul permite penetrarea în 
interior, în profunzimea sufletului său, a stării emoţionale a 
personajului, teatrul moare. Mai târziu, se îmbolnăveşte şi 
moare însuşi actorul. 

Dacă acestor stări emoţionale legate de interesele corpului 
nostru, adică de o singură viaţă, le permitem să pătrundă în 
adâncul sufletului, în acele structuri care cuprind multe vieţi, 
noi, la fel ca şi actorii proşti, ne vom îmbolnăvi şi vom muri. 

în curând, fiecare dintre noi, pentru a rămâne pe scenă, 
trebuie să înveţe să fie actor şi personaj concomitent. 

Arta teatrală cercetează sufletul. în viaţa obişnuită, suntem 
protagoniştii unor evenimente reale, cărora li se adaptează 
sufletul nostru, considerându-se primordial, iar evenimentele 
considerându-le secundare, cu toate că, de fapt, la nivelul 
sufletului, evenimentele se produc înainte de a avea loc în 
realitate. Ceea ce se întâmplă în sufletele noastre are loc mai 
târziu în exterior. Tot ce se produce pe scenă la teatru este 
secundar. Primordiale sunt sentimentele şi ideile care au creat 
piesa, iar după aceea spectacolul. Principalul obiectiv al artei 
teatrale este de a crea ceea ce nu se vede, dar este cu mult mai 
real decât întâmplările fizice de pe scenă. Dacă regizorul nu 
surprinde ideea primordială, dacă nu reuşeşte să comprime 
fabulaţia, informaţia despre piesă, să le contopească în 
grăuntele primordial din care a răsărit piesa, atunci actorii nu 
trăiesc pe scenă, ci doar îşi rostesc rolurile. Foarte multe depind 
de dramaturg, pentru că orice întâmplare, orice acţiune a piesei 
trebuie să corespundă grăuntelui primordial. Inimitabil în 
această privinţă este Shakespeare. Nu am bănuit cât de adânc 
a pătruns Cehov în tainele sufletului omenesc. Numai după 20 
de ani de căutări filosofice şi 15 ani de lucru cu structurile 
biocâmpului, cu structurile spirituale ale omului, l-am descoperit 
din nou pe Cehov. Şi piesa Pescăruşul, un pic nebuloasă, un pic 
ilogică, aparent de neînțeles, dintr-o dată a avut pentru mine 


sclipiri de briliant. Nu mă pot abţine de la dorinţa de a expune 
cititorului încercarea mea de analiză a acestei piese. 

Condiţia obligatorie a existenţei oricărui organism este 
contactul neîntrerupt al fiecăreia dintre părţile acestuia cu 
centrul. Pentru ca partea să lucreze bine în folosul întregului, 
programul ei trebuie să cuprindă două matrice. Prima este 
matricea întregului cu care partea se identifică, este conţinutul 
intern. A doua este matricea formală, adică forma, matricea 
propriu-zisă. între acestea două există un antagonism dialectic. 
Cu alte cuvinte, partea trebuie să conţină informaţia despre 
întreg, adică principiul programului. Omul poate fi privit ca 
sistem informaţional, parte a Universului. Dezvoltarea sa este în 
legătură cu receptarea şi prelucrarea informaţiei venite de la 
Univers. Receptarea informaţiei noi are loc prin demolarea 
vechilor conexiuni şi structuri şi crearea altora noi, de un rang 
superior. Demolarea poate fi necontrolabilă, şi atunci informaţia 
începe să distrugă organismul. înseamnă că, pentru receptarea 
cu succes a unei informaţii noi, omul ca sistem are nevoie de un 
factor destabilizator, de o demolare periodică a conexiunilor 
stabile. Acest lucru se poate exprima în programe de intenţie 
independente, legate de creaţie, căutări, risc. Există şi factori 
obiectivi care acţionează în permanenţă. Aceştia sunt: 
neplăcerile, traumatismele, bolile, moartea. La distrugerea 
legăturilor care corespund învelişului trupesc, organismul 
răspunde prin intensificarea conexiunilor la nivel spiritual, 
principalul purtător al informaţiei. Aşadar, prin distrugerea 
organismului şi limitarea capacităţilor sale, se fortifică spiritul. 
Un rol imens îl joacă aici dispoziţia psihică a omului. Dacă omul 
înţelege că orice neplăcere, orice întâmplare nefericită, orice 
boală reprezintă a nouă informaţie pe care el nu a fost capabil 
s-o recepţioneze corect, atunci toate forţele sale vor fi cheltuite 
pentru ridicarea gradului de adaptare, şi gravitatea bolilor, a 
traumatismelor, nefericirilor ca factor destabilizator poate fi 
mult diminuată. Nefericirile fortifică sufletul şi-l fac pe om 
înţelept, lucru observat de multă vreme, dar numai în acel caz 
când omul ştie cum să le accepte în forul său interior ca peo 
necesitate. Dacă însă el va căuta să se împotrivească, aceasta 
înseamnă încercarea de a-şi închide propriul sistem 
informaţional, ceea ce duce la degradare şi moarte. întrucât 


informaţia principală este situată la nivelul biocâmpului, 
destabilizarea trupului înnobilează structurile spirituale. 

Din cele spuse rezultă o concluzie simplă: ceea ce noi numim 
„capacităţi" şi „talent" se determină prin cantitatea de 
neplăceri, boli, traumatisme. în Biblie stă scris: „Boala nu-l lasă 
pe om să păcătuiască". Deja din vechime se ştia că boala 
trupului influenţează benefic sufletul. Capacitatea de a accepta 
nefericirea ca pe ceva trimis de sus în creştinism se numeşte 
smerenie. Neacceptarea situaţiilor traumatizante se numeşte 
trufie. în procedurile orientale şi în filosofia orientală, 
capacitatea de înfrânare a trupului şi de supunere a acestuia 
unor grele încercări a fost considerată întotdeauna o condiţie 
obligatorie pentru dezvoltarea spiritului, ceea ce presupunea şi 
dezvoltarea capacităţilor şi a ceea ce noi numim talent. 

Să ne întrebăm de ce piesa Pescăruşul a fost denumită 
comedie, de ce titlul ei este Pescăruşul, de ce Teatrul Academic 
din Moscova şi-a ales drept emblemă un pescăruş, de ce două 
dintre personajele principale au nume semnificative (Trigorin şi 
Treplev)? De ce toţi eroii trebuie să se alinieze şi să acţioneze în 
funcţie de ceea ce se întâmplă între cei doi şi de ce Treplev 
ucide pescăruşul şi se împuşcă în finalul piesei ? De ce, dacă cel 
puţin unul dintre eroii principali se sinucide în final, piesa este 
numită comedie? 

Răspunsul la această întrebare este simplu dacă înţelegem că 
sensul piesei stă în analiza modului în care se naşte talentul. 
Omul lipsit de aptitudini, dacă ştie să primească loviturile sorții 
ca pe un avantaj, va deveni talentat. Aşa s-a întâmplat în cazul 
Ninei. Este aici însă o nuanţă: formarea talentului se produce pe 
parcursul câtorva vieţi. De aceea, pentru oameni este greu să 
sesizeze legătura dintre smerenie şi talent. într-o singură viaţă, 
acestea nu sunt suficient de clar exprimate, deşi pramatiile şi 
sfinţii au dat destule exemple. Dacă omul are aptitudini, dar 
fuge de suferinţă şi ca răspuns la neplăceri dispreţuieşte, 
umileşte, invidiază şi se supără, aceste aptitudini el le va pierde 
şi urmaşii lui, de asemenea. Este cazul lui Treplev. 

De ce piesa începe cu spectacolul organizat de Treplev? Aici e 
important nu spectacolul, ci motivele creării lui. Treplev este 
umil în ceea ce priveşte banii, aptitudinile, destinul. De la mama 
sa a moştenit neacceptarea categorică a situaţiilor 
traumatizante. De asta a şi scris piesa. în primul rând, ea este 


expresia dorinţei de răzbunare, de plată a unor poliţe, de 
înălţare în ochii altora. Pentru el, căutarea de noi forme este 
încercarea de a-şi subordona alţi oameni. Treplev nu are 
conţinut. El este un sistem închis din punct de vedere 
informaţional. De aceea piesele sale sunt seci, lipsite de spirit. 
Acest lucru îl remarcă Nina. De aceea, ea se îndrăgosteşte de 
Trigorin, la care totul este altfel. Acest om este indiferent la 
formă şi este pregătit să accepte fără isterie orice situaţie, orice 
pretenţii, orice blamare. 

Există noţiunea de „reducere la absurd". La Treplev 
neacceptarea situaţiilor traumatizante se converteşte în dorinţa 
de a ucide pe cineva sau de a se sinucide. Din această cauză, el 
vrea să-l omoare pe Trigorin şi ucide pescăruşul. Uciderea 
pescăruşului însă are şi un alt sens. Punctul culminant al piesei 
nu-l constituie sinuciderea lui Treplev, ci uciderea pescăruşului, 
şi cuvintele Ninei care se compară cu pescăruşul reflectă 
hotărârea ei de a accepta chinurile şi suferinţa pentru 
purificarea sufletului ei. Acest lucru se exprimă prin dorinţa ei 
de a deveni actriţă. Profesiunea de actor este eclipsată de 
momente telurice - celebritate, imagine - de aceea pentru ea nu 
va fi totul ca pe roate, însă în hotărârea ei există ceva 
important: dorinţa de a pune interesele spiritului mai presus de 
interesele trupeşti. Treplev nu doreşte să sufere şi să se împace, 
purificându-şi prin aceasta sufletul. Ca răspuns, el blamează, 
dispreţuieşte, urăşte, şi actul uciderii pescăruşului semnifică 
uciderea în sufletul său a dorinţei de păstrare a priorităţii 
valorilor spirituale. După un timp, sufletul său devine din ce în 
ce mai gol şi rămâne doar învelişul fizic. Ucigând pescăruşul, 
Treplev renunţă la dezvoltare. De aceea el este condamnat şi la 
nivel fizic. El s-ar fi sinucis chiar dacă n-ar fi întâlnit-o pe Nina. 
Pentru asta nu este obligatoriu să te sinucizi. Putea să se 
îmbolnăvească şi să refuze tratamentul. Nina simte că 
goliciunea lui sufletească s-a mărit şi de aceea, chiar părăsită 
de Trigorin, aflându-se într-o stare de mizerie, ea îl respinge pe 
Treplev. A-l accepta pe Treplev însemna să-şi ucidă sufletul, iar 
ea nu doreşte acest lucru. în principiu, eroii fiecărei piese 
rezolvă o singură problemă: „A fi sau a nu fi". Da, lucrul cel mai 
important este „A fi sau a nu fi". Aceasta este rezolvarea de 
veacuri a problemei: „ce este mai important - trupul sau 
sufletul?". în piesa Hamlet, fiecare erou, în fiecare moment, în 


fiecare faptă şi în fiecare propoziţie, cumpăneşte ce este mai 
important pentru el: gratitudinea sau bucata de pâine ? Eroii 
Pescăruşului îşi pun aceeaşi întrebare ca şi Hamlet. 

Sinuciderea lui Treplev nu este o tragedie, pentru că el a ales de 
la început trupul. Faptele omului „care şi-a pierdut viaţa din 
cauza hainei" sunt mai mult comice decât tragice. Corpul nostru 
este şi el o haină. De aceea, piesa Pescăruşul nu poate fi dramă 
sau tragedie, ci numai comedie. Dacă ar fi să vorbim despre 
aspectul tragic al piesei, acesta este constituit de uciderea 
pescăruşului. Omul îşi omoară sufletul din cauza propriilor 
ambiţii, a importanţei exacerbate a învelişului său fizic. Cum 
poate reacţiona la uciderea unei păsări un tip ca Treplev ? El l-ar 
fi disprețuit pe ucigaş şi l-ar fi numit probabil nemernic şi 
ticălos. Un om obişnuit ar fi condamnat un asemenea act. Prin 
uciderea pescăruşului, Treplev a încercat să provoace un 
traumatism psihologic celor din jur. Cum a recepționat Trigorin 
acest traumatism? în nici un fel. „Frumoasă pasăre", zice el. Nu 
e permis să răspundem la rău prin ură interioară şi blamare. 
Ceea ce stă scris în Cărţile sfinte se confirmă în practică la 
Trigorin. Din această cauză el este talentat. Pornind de aici se 
poate monta un spectacol, însă el nu va fi complet. „Lumea 
întreagă e un teatru, iar oamenii sunt actori", spunea 
Shakespeare. Dacă spectatorul va avea impresia că Trigorin 
este bun, iar Treplev rău, spectacolul nu va avea succes. Dar, 
dacă el va simţi că prin slăbiciunea unuia este cultivată forţa 
celuilalt, că Treplev şi Trigorin nu sunt autorii comediei care se 
cheamă viaţă şi că cea mai importantă problemă şi punctul de 
sprijin se află dincolo de limitele vieţii noastre, spectatorul va 
avea un sentiment de dragoste egal şi pentru Treplev, şi pentru 
Trigorin, şi pentru alte personaje. în acest caz, spectacolul poate 
fi o reuşită. Poate că acesta este un alt motiv pentru care piesa 
a fost denumită comedie. 

Dezvoltarea sufletului fiecărui om decurge ca un proces 
oscilator: dragostea pentru întregul Univers, pentru Creatorul lui 
şi fortificarea structurilor spirituale, dragostea pentru teluric şi 
valorificarea celor acumulate. Dacă sufletul este încărcat de 
cele pământeşti, continuarea adâncirii în teluric înseamnă 
întinarea şi deformarea sufletului, iar după aceea, boala şi 
moartea trupului. Omul care doreşte să-şi salveze sufletul se 
împotriveşte întinării acestuia şi pentru aceasta este gata să 


accepte suferinţele trupeşti, ceea ce salvează nu numai sufletul, 
dar, în final, şi trupul. Pescăruşul, pentru Cehov, este un simbol 

al alegerii corecte. Interesele sufletului mai presus de interesele 
trupului. Cei care au ales pescăruşul drept emblemă a Teatrului 

Academic din Moscova au înţeles corect opţiunea eroinei. 

între marinari există credinţa că sufletele morţilor trec în 
pescăruşi. Treplev a ucis nu o pasăre oarecare, ci un pescăruş. 
Ucigând pescăruşul, el şi-a ucis iubirea şi sufletul. Se pune 
întrebarea: de ce a făcut-o? Ambiţiile sale legate de importanţa 
învelişului fizic acumulate încă până la debutul piesei întreceau 
cu mult sentimentul iubirii. Este ceea ce se cheamă „râsul cu 
lacrimi". Ce face clovnul în arenă? El face mişcări aparent 
importante, se dă important, adică exagerează importanţa 
formei, aplanează nişte conflicte, iar motivaţia este neserioasă 
şi lumea râde. Treplev este la fel ca un clovn, cu aceeaşi logică 
a comportamentului, în arenă clovnul scoate pistolul şi spune că 
vrea să se împuşte pentru un motiv absolut neserios. Şi acest 
lucru este ilar. Sentimentul iubirii nu aparţine Pământului. El nu 
poate fi dirijat. Cu cât omul este mai spiritualizat, cu atât e mai 
mică dorinţa lui de a atenta la acest sentiment. Omorându-i pe 
alţii şi sinucigându-se, Treplev în primul rând îşi ucide iubirea. 

Mai există o variantă a comediei. Clovnul îmbracă haine 
împărăteşti, începe să se împiedice în ele şi publicul izbucneşte 
din nou în râs. Sentimentul iubirii pe care Treplev 1-a primit de 
sus este veşmântul împărătesc în care s-a încurcat şi a început 
să se împiedice. Şi din nou râsul cu lacrimi. 

Ce înseamnă umor şi râs? înseamnă alăturarea unor contrarii, 
schimbarea neaşteptată a formei care generează o explozie 
puternică a structurilor spirituale.Umorul este un mijloc de 
adaptare a omului la lumea înconjurătoare. Treplev nu acceptă 
demolarea formei, forma pentru el fiind valoarea absolută. De 
aceea spiritualitatea sa se degradează şi pentru el viaţa e o 
continuă tragedie. 

A treia variantă a comediei: clovnul plânge în hohote şi varsă 
lacrimi pentru că i s-a spart balonul. Spectatorii izbucnesc în 
hohote de râs. Manifestările de tragism ale lui Treplev pricinuite 
de spargerea baloanelor imaginii sale, ale semeţiei în relaţiile 
sale cu prietenii, ale ambițiilor nebune sunt în principiu ilare. In 
fiecare comedie există un personaj comic principal. în 
Pescăruşul, acesta este Treplev. Dar el este şi principalul 


personaj tragic. Dacă am înclina doar spre comedie, ar fi absurd. 
Dacă am absolutiza tragedia, acest lucru ar fi şi mai absurd. 
Dacă le alăturăm într-un mod nefericit, comedia şi tragedia se 
vor anihila reciproc. Va rezulta o „supă" insipidă. Nu orice 
regizor poate combina însă, în fiecare situaţie, comedia cu 
tragedia. Până acum acest lucru 1-a reuşit doar un singur 
regizor: Cel care ne-a creat după chipul şi înfăţişarea Sa. 
înseamnă că şi noi, încercând să creăm viaţă pe scenă, trebuie 
să învăţăm să alăturăm contrariile. 

Lucrul cu grupurile 

Structurile noastre spirituale au o imensă inerție. Conştiinţa 
reprezintă o cantitate mică şi uşoară care se învârte înainte şi 
înapoi, iar biela pune în mişcare volantul subconştientului, o 
roată imensă şi grea. La început învârtim noi roata, după aceea 
ne învârte ea pe noi. Printr-un efort neîntrerupt, roata poate fi 
întoarsă, dacă o facem cu precauţie. Dacă vom încerca însă s-o 
bruscam, rezultatul va fi deplorabil. De aceea, bolile în stare 
incipientă sunt mai uşor de vindecat, de reorientat, decât atunci 
când sufletul a luat avânt. Situaţia trebuie controlată până la 
apariţia ei. Când boala deja a început, sunt necesare de câteva 
ori mai multe eforturi pentru lichidarea ei. Am simţit cât este de 
complicat acest lucru când am încercat să echilibrez o situaţie 
ieşită din comun. 

M-a sunat o cunoştinţă şi mi-a spus că o femeie o roagă s-o 
găzduiască pentru o noapte, dar că nu arăta a cerşetoare. 
Cunoştinţa mea a primit-o fără să ştie nici ea de ce. Am cercetat 
câmpul acelei femei să văd dacă este armonios, dacă încalcă 
legile. Nu, nu le încălca. „Totul e în regulă", am spus eu şi am 
pus receptorul în furcă. însă un sentiment de nelinişte nu-mi 
dădea pace şi m-am decis s-o reexaminez. Şi călăul poate avea 
un biocâmp armonios, nici el nu încalcă legile. Analizând 
biocâmpul străinei, într-un diapazon mult mai larg, am văzut că 
este foarte ridicată agresivitatea conştientă. Femeia era 
incredibil de ataşată de bani şi bunuri materiale. Continuând 
cercetările, am descoperit un program de distrugere a copiilor 
din cauza bunurilor materiale. judecând după desen, femeia 
putea să-i omoare pe cei doi copii ai gazdei şi să prade 
apartamentul. Primul gând a fost să sun la Miliție şi deodată a 
început să mă doară capul şi s-a stârnit o puternică deformaţie 
a biocâmpului. Am înţeles că nu am dreptul să mă amestec în 


această situaţie. Eram derutat. Cineva poate omori copiii, iar eu 
n-am dreptul nici măcar să vorbesc despre asta. 

Subconştientul mi-a dat răspunsul care în desen era mult mai 
rău: moartea ambilor copii şi a părinţilor peste câteva zile într- 
un accident. Am încercat să pătrund în biocâmpul copiilor şi al 
mamei lor, însă biocâmpul mă respingea ca un resort. Pentru 
prima oară în viaţă mă întâlneam cu o asemenea situaţie. Eram 
în rolul prezicătorului căruia i se interzicea să comunice 
rezultatele sub ameninţarea cu moartea. Numai după vreun 
sfert de oră am înţeles că încercam să echilibrez o situaţie după 
legile logicii pământeşti. Situaţia putea fi îndreptată numai din 
interior. Dacă aceşti copii trebuie să moară, înseamnă că ei au 
avut probleme analoage : absolutizarea aptitudinilor, a 
destinului favorabil şi a banilor. Programele se anihilează prin 
antiprograme. Similarul atrage similarul. Am sunat-o pe mama 
copiilor şi i-am spus că situaţia este foarte serioasă şi copiii 
trebuie să-şi ceară iertare pentru blamarea tatălui. Acesta este 
cel mai periculos program, el îl îndepărtează cel mai mult pe om 
de Dumnezeu. Acelaşi lucru trebuia să-l facă şi mama, să 
renunţe la blamarea soţului. 

- Dar de ce pentru blamare ? m-a întrebat ea. 

- Soţia, când se supără înlăuntrul ei pe soţ şi începe să-l 
blameze, se ataşează 
ea şi-i ataşează şi pe copii de aptitudini. Când se supără din 
cauza banilor, îşi 
lipeşte sufletul de bani. Când se supără pentru că are neplăceri 
pe linia destinului, 
are loc ancorarea în bunăstarea pământească. Dumneavoastră 
aţi acţionat cam 
aşa: „Ce viaţă mai e şi asta, dacă nu poate câştiga mai mult, ca 
să trăim ca 
oamenii ? ". Dacă timp de un an-doi femeia ţine supărarea în ea 
şi continuă să 
facă asta şi în timpul sarcinii, totul este pierdut. Sufletele 
copiilor sunt deja 
mutilate, iar sufletele mutilate se vindecă prin mutilarea 
trupurilor. Eu cu greu 
pot controla situaţia. Dacă dumneavoastră şi copiii nu vă veţi 
purifica sufletul 
prin pocăință, nu vă voi putea ajuta. Situaţia nu se limitează 


doar la femeia 

delincventă care e acum la dumneavoastră acasă. Aţi început să 
fiţi supuşi pedepsei 

de sus, şi încă foarte serios. Acum luaţi cuţitele şi ascundeţi-le, 
iar pe ea daţi-mi-o 

la telefon. Vreau să vorbesc cu ea. Dumneavoastră continuaţi să 
eliminaţi blamările 

la adresa soţului. 

Discut cu necunoscuta şi simt că mai am o rezervă de timp. 
Psihicul ei este labil. După discuţia cu mine, după cum mi s-a 
relatat, cu ea s-a produs o transformare ciudată. Privirea i s-a 
tulburat, iar liniştea din glas i-a dispărut. Pe faţă a început să i 
se citească ura. Blana de oaie de pe spinarea lupului a dispărut 
în decurs de câteva minute. Fetiţei i s-a făcut rău când a văzut-o 
pe necunoscută, iar băiatul s-a ascuns într-o altă cameră. 
Sunam la fiecare 15 minute şi le reaminteam că principala 
condiţie o constituie rugăciunea şi pocăinţa. La exterior, situaţia 
nu se mai echilibra. Peste 40 de minute, am simţit o cotitură în 
situaţia creată. Când am încercat să echilibrez situaţia prin 
intermediul logicii pământeşti, biocâmpul mă respingea şi 
vedeam că totul se poate sfârşi rău şi pentru mine. Prin logica 
divină, totul a trecut uşor şi frumos. Din momentul în care în 
sufletele copiilor au apărut anumite ameliorări, tatălui copiilor 
care era în acel timp în oraş i s-a permis de sus să se întoarcă 
acasă. El a fost cuprins de o panică neobişnuită şi a simţit că 
acasă se întâmplă ceva. Când a venit acasă, au rămas de 
stabilit numai amănuntele: să sune la Miliție, ca s-o ridice pe 
acea femeie ciudată. Este drept că în loc de Miliție a venit o 
brigadă a serviciului psihiatric. Plecând, femeia a recunoscut că 
venise cu gândul să taie pe cineva. 

După această întâmplare, am înţeles că nu am dreptul să mă 
amestec într-o situaţie dacă n-o pot echilibra din interior. Dacă 
pacientul nu manifestă o dorinţă Puternică de a se transforma, 
eu voi răspunde pentru aceasta, întrucât nu am dreptul să-i 
comunic omului informaţia care îi poate salva viaţa, dacă 
sufletul său nu vrea să se purifice. De aceea, metoda mea are 
limite. Un om neserios în forul său interior pentru mine este 
incurabil. Venind la mine la consultaţie nu poate decât să-şi 
agraveze starea. Odată am avut o situaţie mult mai complicata 


decât cea descrisă mai sus. Este de asemenea în legătură cu 
corectarea, dar nu a unui singur om, ci a unui grup de oameni. 

Aveam prieteni la Societatea de navigaţie din Sankt 
Petersburg şi veneau des la mine la consultaţie marinari. 
Discutând odată cu un căpitan, a venit vorba de o cunoştinţă 
de-a lui, căpitan şi el. Automat, i-am cercetat biocâmpul şi am 
văzut acolo deformaţii extrem de puternice care pot genera 
mari probleme, inclusiv moartea. Peste două săptămâni, el 
trebuia să plece în cursă împreună cu echipajul. 

- Cum se numeşte vasul lui? l-am întrebat eu şi am cercetat 
de la distanţă 
câmpul navei. 

Diagnosticând situaţia, am văzut o ruptură a câmpului în 
dreptul punţii căpitanului. Situaţia nu era bună deloc. 

- Ştiţi pe cineva din echipaj? l-am întrebat eu pe cunoscutul 

meu. 

- Da, îl cunosc pe secund. 

- Cum îl cheamă? 

îi cercetez câmpul şi descifrez hieroglifa morţii. 

- Pe cine mai cunoaşteţi? 

- Pe bucătar. 

Cercetez câmpul celui de al treilea şi văd acelaşi lucru. 
Vedeam cu claritate catastrofa care se pregătea pentru navă şi 
echipaj, dar asta nu însemna încă o certitudine de 100%. Eu 
văd numai ceea ce pot schimba. Altfel, se conectează fatalismul 
absolut şi îmi voi pierde interesul pentru cercetări. în cazul de 
faţă însă, prea era totul caracteristic. Echilibrarea situaţiei prin 
intermediul echipajului dădea şanse de supravieţuire de 20%, 
iar prin intermediul căpitanului de 80%. Nici n-am bănuit cât de 
legată este karma echipajului navei de karma căpitanului şi cât 
de mult depinde de el, l-am transmis căpitanului prin cunoştinţe 
că ar trebui să ne întâlnim. După aceea, mi-a venit un gând: 
„Dar dacă n-o să vrea? ". Dacă voi încerca să echilibrez situaţia 
din exterior, adică să comunic echipajului ceea ce i se poate 
întâmpla, ca măcar să-l pregătesc într-un fel, eu şi copiii mei 
putem fi pedepsiţi pentru asta. Dacă se întâmplă o catastrofa 
cu un tren sau cu un avion, pasagerii acestora sunt selectaţi cu 
mult timp înainte. Gândul că echipajul trebuia să iasă într-o 
mare unde sunt puţine şanse de supravieţuire mă chinuia 


cumplit. Dar, vorba ceea, nu te băga unde nu-ţi fierbe oala. Eu 
m-am băgat, şi pentru asta am fost pedepsit. 

Am avut noroc, însă. Căpitanul a venit. Să vii într-un atelier 
sordid, într-un cartier care aduce mai degrabă cu un fund de 
provincie şi să asculţi poveştile de groază ale unui „vrăjitor- 
bioenergetician" era greu pentru un om zdravăn şi încrezător în 
sine. întâlnirea noastră a fost mai degrabă o luptă de idei decât 
o şedinţă bioenergetică. Dacă aş fi avut ambiţii cât de mici sau 
dacă m-aş fi supărat cât de puţin, cazul s-ar fi închis pe dată. Și 
mie, şi lui ne era foarte greu să ne luptăm cu noi înşine. 
Simţeam că nu mă crede. La un moment dat, chiar s-a ridicat să 
plece. 

- Gândiţi-vă la echipajul pe care îl trageţi după 

dumneavoastră. 

Căpitanul s-a aşezat şi lupta a început din nou. Am observat o 

particularitate : 
cu cât mai greii ajunge omul să înţeleagă ceva, cu atât mai mult 
va dăinui în el ceea ce a înţeles. La sfârşitul discuţiei, ceva s-a 
schimbat. Am văzut acest lucru nu numai după biocâmpuri, ci şi 
la exterior. Apoi l-am ţinut sub observaţie de la distanţă. Chiar 
înainte de plecarea în cursă, a fost modificată pe neaşteptate 
componenţa echipajului. Cursa a decurs normal. Biocâmpul 
căpitanului şi al echipajului erau normale. După o jumătate de 
an, i-am cercetat din nou câmpul. Era curat. Nici urmă din ceea 
ce fusese înainte. 

Pentru a vedea viitorul, trebuie să ştii să lucrezi cu trecutul. 
Fiecare eveniment este înregistrat la nivelul fin, şi de aceea 
orice situaţie care a avut loc se poate analiza pe îndelete, 
derulând-o în timp. Experienţa trecutului dă posibilitatea lucrului 
cu viitorul. 

în 1993, s-a scufundat un vas de mărfuri al Flotei Mării 
Baltice. A supravieţuit un singur om. Am revăzut în repetate 
rânduri evenimentul la nivelul fin şi am constatat una şi aceeaşi 
deformaţie a câmpului din jurul navei şi aceleaşi cauze care au 
provocat moartea oamenilor. Dacă aş vedea acum deformaţii 
similare la o altă navă, aş şti cu siguranţă problemele ce o 
aşteaptă. Posibilitatea de a evalua o situaţie şi de a o schimba 
până în momentul realizării ei la nivelul fizic poate salva multe 
vieţi şi preîntâmpina defecţiuni şi pierderi financiare. 


în toamna anului 1993, am discutat cu un prieten despre 
dificultăţile apărute în Societatea Navală din Petersburg. 

- Salariile nu s-au mai plătit de câteva luni. Familiile 
marinarilor sunt într-o 
situaţie dificilă. 

Mai în glumă, mai în serios, am procedat la diagnosticarea 
flotei comerciale. Parametrii destinului flotei erau mortali. Şi, ce- 
i mai important, cauzele acestei stări erau identice cu cele care 
au dus la scufundarea navei. De aici reieşea că bioenergia flotei 
a determinat în multe privinţe soarta navelor. Dorinţa mea de a- 
i ajuta pe marinari m-a condus la hotărârea de a mă întâlni cu 
conducerea flotei. 

- Ştii ceva? i-am spus eu prietenului meu. Dacă nu voi avea o 
întâlnire cu 
conducerea flotei, situaţia va fi imposibil de schimbat. 

- Am să încerc să aranjez o întâlnire, mi-a spus el. 
întâlnirea a avut loc peste câteva zile .şi tot ce am spus eu a 
fost receptat cu seriozitate. A fost semnat chiar şi un contract 

prin care mă obligam să efectuez diagnosticarea echipajului şi 
a navelor înainte de plecarea în cursă. Şi aici „m-am 
împiedicat" de ceea ce se cheamă „inerția gândirii umane". 
Pentru ca acei oameni să mă înţeleagă, a trebuit să le explic 
într-un mod convenabil sistemul meu. Am fost privit, în cel mai 
fericit caz, ca un şarlatan. M-am obişnuit să lucrez cu bolnavii 
care îmi prindeau cu lăcomie fiecare cuvânt, iar aici a trebuit să 
lucrez cu oameni sănătoşi şi, pe deasupra, cu o atitudine 
sceptică. Toate încercările mele de a le explica ceva nu aveau 
nici un efect şi, încetul cu încetul, am început să mă satur. 
Contractul vechi a expirat, altul nou n-am mai semnat. Am 
înţeles că acest subiect se închisese şi am încercat să uit de 
toate astea. Dar s-a întâmplat ceva neaşteptat. Au început 
nişte junghiuri puternice în stomac. Cauza nu se afla în mine. 
Cineva se supărase pe mine. După o anumită perioadă, am 
găsit cauza: era o societate. 

„Ce societate ar putea să se supere pe mine?" îmi băteam eu 
capul. „în ce fel am putut eu aduce prejudicii unui grup de 
oameni ? " 

Destul de repede am înțeles ce fel de grup era acesta. Era 
Societatea de Navigație. S-a dovedit că oamenii, în aparență 
independenţi unii de alții, au reacționat la trăirile mele 


emoţionale ca un organism viu unitar. Câmpul flotei se opunea 
despărțirii mele de ea şi a acţionat asupra mea când am 
hotărât să nu mă mai gândesc la problemele ei. Povestea nu s- 
a sfârşit şi va trebui să mă ocup de aceste probleme. 
Comandantul flotei a fost un om cu o mare intuiţie şi mi-a 
propus alcătuirea unor prognoze. Mâna îmi desena grafice pe 
care le descifram mai târziu. Peste câteva luni, s-au confirmat 
prognozele mele relativ la securitatea navelor şi la situaţia 
economico-financiară a flotei. Am început să primesc invitaţii la 
întâlniri cu căpitanii, unde le explicam într-o formă accesibilă 
cât de tare sunt legate stările emoţionale subconştiente de 
sănătatea şi destinul omului, cât de puternic se răsfrânge 
modul de receptare a lumii de către căpitan asupra situaţiilor 
ce apar pe navă şi în jurul acesteia. Şi aşa se produce ceea ce 
trebuia făcut de la bun început. 

Stau în cabinetul unuia din conducătorii flotei şi el mă 
verifică în privinţa competenţei. O face foarte simplu. El îmi 
spune numele căpitanilor şi ale navelor pe care le comandă. 

- Această navă are parametri foarte slabi, îi zic eu. Nu-mi 
place cum arată 
câmpul ei. N-a păţit nimic? 

- A fost un incendiu la bord. Am avut o pagubă de un milion 

de dolari. 

îmi spune numele următorului căpitan şi al vasului pe care ÎI 

comandă. 

- Aici totul e în regulă. Aveţi cumva probleme? 

- Nu sunt probleme, îmi răspunde şeful. 

Când mi se indică un nou nume, acolo văd probleme. Trufia 
căpitanului a atins nivelul mortal. Agresivitatea subconştientă e 
foarte ridicată. Acest lucru se blochează fie prin boală, fie 
printr-o nenorocire. înseamnă că posibilitatea unui accident 
este foarte mare. îi spun comandantului: 

- Starea psihică a căpitanului e precară. Trebuie discutat cu el. 

- L-am şi suspendat acum câteva zile pentru a avea o discuţie, 

îmi confirmă el. 

Trecând fugitiv în revistă vasele şi căpitanii lor, nu m-am 

înşelat în privinţa 
nici unuia, ceea ce a dus la creşterea încrederii conducerii flotei 
în părerile mele. 


Peste câteva zile, o altă situaţie mi-a confirmat competenţa. 
L-am consultat pe unul din lucrătorii flotei într-o problemă 
oarecare. El mi-a spus că în ziua aceea avusese loc o ciocnire 
între două nave şi m-a întrebat dacă n-aş putea să precizez 
cauza. 

- Cauza o constituie căpitanul celui de-al doilea vas, i-am 
răspuns eu. Şi nu 
are nici o legătură cu pregătirea lui profesională. 

- Cum aţi stabilit că vina o poartă acel căpitan? 

- La primul căpitan nivelul trufiei şi al agresivităţii 
subconştiente este minim. 

La cel de al doilea, dimpotrivă, este foarte apropiat de linia 
roşie. înseamnă că 

lui trebuie să i se întâmple tot felul de neplăceri, fără nici o 
legătură cu inteligenţa 

şi capacităţile sale, pentru a-i bloca agresivitatea subconştientă. 

Informaţia dată de mine a fost verificată şi s-a dovedit reală. 
Trebuie să subliniez că lucrătorul flotei nu cunoştea situaţia la 
care mă refer. După câteva zile, m-am întâlnit cu comandantul 
acelei nave." 

- Cele mai vulnerabile puncte ale căpitanilor le constituie 
ataşamentul faţă 
de muncă şi de imagine. Cu cât mai mult îl dispreţuiţi şi-l 
blamaţi pe cel care 
lucrează prost sau nu respectă ordinele, cu atât mai mult 
atrageţi necazurile spre 
dumneavoastră. Dacă nu vă veţi schimba modul de a reacţiona 
la evenimente, 
veţi avea şi mai multe probleme. 

- Dacă mi se dă o palmă, să întorc şi obrazul celălalt? mă 

ironiza el. 

- Absolut corect. Trebuie să acceptaţi necondiţionat orice 
situaţie în forul 
dumneavoastră interior. 

- Dacă nava mea devine bordel, dacă se duce totul de râpă, 
eu trebuie să 
accept toate astea şi să nu fac nimic? 

- La exterior, dumneavoastră comunicaţi cu oamenii şi aveţi 
obligaţia de a 
ţine situaţia sub control. în interior însă, comunicaţi cu 


Dumnezeu şi aveţi dreptul 

doar să acceptaţi situaţia şi să nu manifestaţi agresivitate la 
nivelul fin. Agresivi 

tatea îndreptată împotriva oricărui om este agresivitatea 
împotriva lui Dumnezeu 

care îl dirijează. 

La exterior, căpitanul nu a reacţionat în nici un fel. M-am 
gândit că-mi răcesc de pomană gura cu el. La nivelul fin însă am 
văzut un tablou opus. O discuţie de cinci minute a fost suficientă 
pentru echilibrarea totală şi aducerea la normal a tuturor 
parametrilor. Cel mai important era faptul că echilibrul s-a 
menţinut în decursul lunilor următoare. 

Pentru a descurca o situaţie complicată, trebuie găsite soluţii 
noi. Fiecare nouă soluţie uşurează munca depusă cu bolnavii. 
încercând să-l conving pe unul din căpitani, am ajuns la o 
verigă de care m-am folosit mai târziu în munca mea cu bolnavii 
de cancer. Era un tip liniştit şi bonom, iar în biocâmpul său 
prezenta un puternic program de autodistrugere. înseamnă că 
sufletul său va atrage nenorocirile, încerc să-i explic că 
blamarea altora, supărarea pe alţii cât şi pe sine generează în 
final programul de autodistrugere. 

- Acum nu doriţi să mai trăiţi, chiar dacă nu sunteţi conştient 

de acest lucru. 

- Nici pomeneală, îmi răspunde el. Nu sunt supărat pe mine, 
iar de trăit, 
nici vorbă că nu doresc. 

- Atunci să încerc să vă explic altfel. Două lucruri le faceţi 
incorect: orice 
reproş şi orice supărare căutaţi să le mascaţi, adică le îndesaţi 
în interior, ceea 
ce-i foarte periculos. în al doilea rând, căpitanul trebuie să 
controleze situaţia 
la exterior. Trebuie s-o controlaţi sută la sută, iar 
dumneavoastră aveţi tendinţa 
să o faceţi doar în proporţie de 95%, ceea ce se încadrează în 
normal. Din 
interior, fiecare situaţie este o parte a Universului. în interior 
puteţi controla 
situaţia doar în proporţie de 5-10%, nu mai mult, în timp ce 
dumneavoastră 


încercaţi să ridicaţi acest procent la 12%. Reiese că la nivelul fin 
tindeţi să striviţi 

Universul, însă el vă va strivi mai repede. Ţineţi minte pentru 
totdeauna: în 

interior nu trebuie să controlaţi situaţia prin trăiri emoţionale. 

Acum m-a înţeles. După aceea, pentru a aprecia gravitatea 
bolii pacientului, îi arătam pe grafic cu cât este mai mare faţă 
de normal dorinţa sa subconştientă de a controla situaţia. în loc 
de 5-8%, controlul subconştient atingea în situaţii grele valori 
de 250-300%. 

Lună de lună, comunicând cu lucrătorii flotei, am observat 
cum karma întregii organizaţii se schimba în bine. Le-am oferit 
consultaţii în probleme de sănătate. Toate se legau între ele şi 
purificarea biocâmpurilor angajaţilor avea o influenţă directă 
asupra destinului flotei. 

încetul cu încetul, atitudinea lor faţă de mine s-a schimbat în 
bine. Lucrul cel mai important care mă interesa pe mine era 
dacă această imensă organizaţie putea fi scoasă prin metoda 
mea din situaţia dificilă în care se afla şi m-am convins că acest 
lucru este posibil. 

îmi aduc aminte cum am văzut pentru prima dată legătura 
dintre karma conducătorului şi destinul organizaţiei pe care o 
conduce. M-a sunat contabila unei firme particulare. 

- Cum merg treburile? am întrebat-o eu. 

- Acum nu mai lucrez. Firma noastră a ars. 

- Cum a ars? 

- Şi la propriu şi la figurat. A ars clădirea, a ars şi firma. 

- Cauza se află în directorul firmei voastre, i-am spus eu după 
ce am analizat 
situaţia în planul fin. El s-a ataşat prea tare de bani, a început 
să-i urască pe 
oameni şi să-i programeze la distrugere din cauza banilor. Toată 
organizaţia, toţi 
lucrătorii au început să se agate de bani şi să se îmbibe de 
agresivitate. Firma 
devenise un organism agresiv şi trebuia să dea faliment. 

Flota Mării Baltice a trecut prin aceleaşi probleme. Acum, 
când scriu aceste rânduri, situaţia flotei este foarte dificilă, dar 
eu văd lucrul cel mai important: structurile spirituale fine ale 
tuturor oamenilor, ca un organism viu unic, au devenit 


considerabil mai pure. La.nivelul fin, această organizaţie a reuşit 
să supravieţuiască şi nu va mai atrage accidente, nenorociri şi 
pierderi financiare. 
Rusia şi omenirea 

- Cum se explică idioţenia care se petrece acum în Rusia, 
această ruinare 
a economiei? mă întreabă un pacient care ocupă o funcţie 
guvernamentală. Se 
dau legi, însă lipseşte mecanismul aplicării lor. Se iniţiază câte o 
măsură, însă 
este sufocată de ordonanţe care nu-s bine gândite. Se poate da 
o explicaţie din 
punctul de vedere al parapsihologici? 

- Cauzele sunt simple. Ştiţi de ce scrie în Biblie că Eva a fost 
făcută din 
coasta lui Adam? Bărbatul este spiritul, adică structura 
câmpului, femeia este 
corpul. Cu alte cuvinte, câmpul generează materia. Savanţii 
afirmă că la început 
a apărut structura informaţională a câmpului Universului, iar din 
aceasta s-a 
detaşat structura materială. Aţi auzit, probabil, de particulele 
virtuale. Altfel 
spus, spiritul creează trupul. Aceste două entităţi opuse dau 
împreună ceea ce 
noi numim Absolut, adică Divinitatea. înseamnă că programul 
genetic principal 
al Universului este înscris în structurile câmpului, adică procesul 
care are loc 
la nivelul câmpului se materializează ulterior în planul fizic. Prin 
urmare, orice 
evenimente economice, sociale sunt determinate de structurile 
spirituale ale 
câmpului acestei societăţi. La baza oricărei formaţii stă un 
program spiritual. 
Fiecare popor, fiecare ţară, au propriile lor filosofii şi concepţii 
care le deosebesc 
de alte popoare şi de alte ţări. 

La baza oricărei tehnici stă o concepţie filosofică, adică un 
program spiritual. De ce în Rusia se efectuează la nivel 


guvernamental, până în prezent, acţiuni negândite, absurde ? 
Pentru că doctrina comunistă excludea posibilitatea progno-zării 
viitorului. Prognozarea viitorului este în primul rând un sistem 
de autoapărare, luarea în calcul a situaţiilor nedorite. Conceptul 
de prognozare a situaţiilor negative venea în contradicţie cu 
acela de viitor luminos şi era anihilat împreună cu iniţiatorii lui. 
Ne întrebăm atunci de ce acest lucru s-a întâmplat? Pentru că 
doctrina comunistă, în esenţa ei, nu era dialectică. Deosebit de 
clar a reieşit acest lucru relativ la viitor. Unii aveau un viitor 
bun, alţii unul rău. Orice proces din Univers este dialectic, 
compus din două contrarii. Dacă în concepţia spirituală a Rusiei 
ar fi apărut înţelegerea faptului că dezvoltarea are loc datorită 
patologiei, ca negativul se converteşte în pozitiv, ar fi apărut o 
bună şcoală de prognoză. Pentru aceasta trebuiau reunite 
ştiinţa şi religia, idealismul şi materialismul şi sădite în 
embrionul doctrinei comuniste. Această reunire n-a avut loc. în 
privinţa prezentului, domnea materialismul, iar relativ la viitor, 
idealismul. O astfel de concepţie n-a fost viabilă şi totul s-a 
sfârşit cu victoria idealismului, adică prin negarea totală a 
logicii pământeşti în economie, politică, jurisprudenţă. 

Mulţi filosofi îşi sparg şi acum capul să înţeleagă cum de au 
fost posibil o asemenea sălbăticie şi o asemenea absurditate, 
de ce a fost pierdut bunul-simţ. 

Răspunsul e foarte simplu. Totul s-a produs pentru salvarea 
omenirii, întrucât civilizaţia pe Pământ se dezvolta pe principiul 
dublei spirale. Victoria absoluta a raţiunii, a bazei materialiste în 
programul spiritual al S.U.A. trebuia susţinută de victoria 
absolută a iraţionalului, a concepţiei mistico-religioase în 
U.R.S.S. De aceea, falimentul socialismului, oricât ar părea de 
ciudat, a lovit cel mai tare în America, dereglând echilibrul de 
forţe. De la sfârşitul anilor '80, în structurile spirituale ale 
societăţii americane se intensifică procesele negative. De 
aceea, oricât ar fi de paradoxal, ţara care a creat modelul de 
viaţă american şi care a încercat să-l impună întregii lumi, 
trebuie să renunţe prima la el când acesta a început să 
cucerească lumea. Astfel, procesele negative care au loc în 
structurile karmice vor transforma Statele Unite mai întâi într- 
un invalid spiritual, iar apoi într-unui fizic. în scurt timp în 
America trebuie să se producă o puternică intensificare a unei 
tendinţe, proprii, de obicei, idealurilor socialismului: o explozie 


de altruism în raport cu straturile defavorizate ale populaţiei, un 
interes sporit pentru dezvoltarea spiritualităţii, pentru educaţia 
umanitaristă a tuturor păturilor sociale. A te schimba pe tine 
însuţi este mai greu decât să schimbi lumea înconjurătoare şi 
de aceea pentru Rusia va fi mult mai uşor să creeze o economie 
puternică decât pentru America că creeze nişte niveluri solide 
ale culturii spirituale. 

Principala condiţie pentru Rusia în acest proces evolutiv este 
crearea unui program spiritual, a unei noi concepţii filosofice, a 
unei noi gândiri în care materialismul şi idealismul să se 
contopească pentru a face ţara viabilă. Pentru ca să nu 
prolifereze structurile criminale şi să nu survină demolarea 
organizaţiilor, economia trebuie să funcţioneze eficient, iar fără 
nişte legi bine gândite şi fără aplicarea lor acest lucru nu este 
posibil. Actele corecte şi legile nu pot apărea în afara unei 
concepţii filosofice. Noua concepţie trebuie să fie mult mai 
dialectică decât toate celelalte de dinaintea ei din întreaga 
istorie a omenirii. Oricât ar părea de ciudat, socialismul a lucrat 
pentru această concepţie filosofică. Blocarea severă a tot ceea 
ce reprezintă o bază a fericirii pământeşti a dus la o activizare 
rar întâlnită a structurilor spirituale. Rusia semăna cu un om 
care postea în timp ce alţii mâncau fără grijă. Dacă înainte 
omenirea avea un mare număr de concepţii şi nu dispunea de 
mecanismul materializării lor, -acum situaţia s-a schimbat: 
mecanismul există, nu sunt idei. Sunt convocate congrese, se 
adoptă programe, se creează fundaţii şi se cheltuiesc sume 
imense, însă rezultatul e minim. în această situaţie, concepţiile 
idealiste ale Rusiei, intensificate de socialism, le permit 
filosofilor ruşi să elaboreze concepţii şi idei care acţionează 
efectiv pentru salvarea omenirii. 

Din punctul meu de vedere, cel mai mare pericol pentru 
omenire nu-l constituie războiul sau catastrofele ecologice, ci 
gândirea imperfectă. Războiul atomic şi catastrofele ecologice 
pot distruge populaţia planetei, dar, întrucât concepţia noastră 
imperfectă despre lume reprezintă totalitatea structurilor 
câmpului, care, la nivelul fin, îmbrăţişează întregul Univers, ea 
reprezintă un pericol infinit mai mare. în privinţa focoaselor 
nucleare şi a degradării ecologice, avem şansa de a apuca ziua 
de mâine, însă cu o gândire imperfectă această şansă nu ni se 
dă. 


- Explicaţi-mi, îmi spune o pacientă, de ce oamenii în Rusia au 
băut întotdea 
una, deşi dumneavoastră afirmaţi că salvarea va veni din Rusia? 

- Omul gândeşte înainte de toate cu ajutorul biocâmpului şi 
abia după aceea 
cu creierul, adică structurile noastre spirituale le putem numi 
supraintelect. Când 
omul îşi absolutizează intelectul, el se dezice de toate nivelurile 
superioare ale 
inteligenţei. Deconectarea periodică de la logica pământească 
este necesară pentru 
gândirea noastră. Conştiinţa noastră doar prelucrează 
informaţia primită din 
subconştient, de la structurile spirituale mai fine. De aceea 
sacerdoţii şi membrii 
diverselor secte, pentru obţinerea de noi informaţii, foloseau 
băuturi euforizante, 
ca, de exemplu, soma în India. Intelectul turmentat distruge 
înţelepciunea, exclude 
calculul şi dă posibilitatea contactării unor noi canale 
informative. lată de unde 
a pornit expresia „Adevărul e în vin". 

Dacă la om logica pământească este în contradicţie cu cea 
Divină, adică sufletul său se ancorează în înţelepciune, pentru a 
nu primi schizofrenie sau epilepsie ca blocaj al durificării 
sufletului, omul începe să bea. în Rusia a existat dintotdeauna 
tendinţa de a pune ideea mai presus de necesităţile trupului. 
Aspiraţia către o înaltă spiritualitate şi receptarea filosofică a 
lumii au fost întotdeauna prioritare. Omul spiritualizat era 
respectat mai mult decât unul bogat, iar spiritualitatea era 
preţuită mai mult decât banii. De aceea ispita ataşamentului de 
înţelepciune era mai mare, iar beţia era una din formele 
blocajului impus. 

Alcoolul îl sustrage pe om de la cele pământeşti, acţionează 
la fel ca posturile de scurtă durată. Dacă omul ţine un 
permanent post negru, atunci corpul lui slăbeşte şi omul moare. 
Beţia permanentă duce la degradarea intelectului şi la 
degenerare. Civilizaţia este legată de intelect, de gândire, iar 
dezvoltarea intelectului este direct proporţională cu dezvoltarea 
teluricului. Dar, pentru ca teluricul să se dezvolte cu succes, din 


când în când, el trebuie înjosit şi distrus. înjosirea periodică a 
intelectului prin alcool şi narcotice permitea pentru scurt timp 
pornirea acestui mecanism. Acum, omenirea a ajuns la 
momentul când în locul înjosirii trupului, al mecanismului impus 
adică, ea poate să se reorienteze spre ridicarea spirituală, adică 
pe mecanismul liber ales. 
Aspiraţia neîncetată spre dezvoltarea spirituală, întărită de 
legile statului, permite evitarea degradării tot mai accentuate a 
raţiunii noastre. Omenirea s-a ataşat prea mult de intelect şi 
inteligenţă şi absolutizează valorile civilizaţiei. De aceea, tot 
mai activ sunt conectate metodele impuse ale blocajului, adică 
alcoolismul şi, în special, narcomania. Acest lucru se vede clar 
în Statele Unite, principalul consumator de droguri, unde 
intelectul şi inteligenţa au devenit valori absolute. Situaţia 
înjositoare a Rusiei, nu numai din cauza băuturilor alcoolice, ci 
şi din cauza situaţiilor absurde din perioada socialistă, a 
absolvit-o de absolutizarea ataşamentului faţă de intelect şi 
inteligenţă şi chiar a înclinat balanţa într-o alta parte: 
comportamentul prostesc, irațional al politicienilor şi al 
oamenilor de stat a devenit normă, şi nu excepţie. Oricât ar 
părea de ciudat, demolarea conexiunilor logice directe, 
permanenta dezagregare a stereotipurilor au condus Rusia la O 
situaţie în care ea este mai pregătită decât oricare altă ţară să 
adopte idei noi şi o gândire nouă, fără de care omenirea nu va 
putea păşi pragul zilei de mâine. Un cetăţean îmi spunea odată: 

- în Vest, oamenii au muncit, au creat bunuri materiale, iar în 
Rusia au băut 
şi au lenevit. lar lenea aceasta îi cuprinde acum pe toţi şi de 
aceea Rusia nu 
va ieşi din prăpastie. 

- Eu am citit că, pentru ca cineva să mediteze, altcineva 
trebuie să are şi 
să semene. însă, dacă ar fi să privim adevărul în faţă, pentru ca 
acel cineva să 
are şi să semene, un altul trebuie să mediteze. La baza oricărei 
realizări economice 
stă un strat spiritual. La baza oricărei realizări în tehnică stă 
ideea. 

„la de la altul şi ai să fii fericit", aşa spuneau bolşevicii. 


- Şi astfel, toată viaţa oamenii luau unul de la celălalt, 
sperând că vor fi 
fericiţi. Avântul economic este rezultatul avântului spiritual 
precedent. Omul care 
nu munceşte fizic şi roadele muncii căruia nu se văd nu lucrează 
pentru prezentul 
care se vede şi se poate pipăi, ci pentru viitor. 

- Şi cine va construi acest viitor? Leneşii? 

- Lenea este mama tuturor viciilor, dar şi sora tuturor 
calităţilor. Se pare 
că în armata germană exista o împărţire a ofiţerilor în patru 
categorii. Din prima 
categorie făceau parte cei proşti şi energici. Ei erau cei mai 
periculoşi şi suscepti 
bili de a fi concediaţi. A doua categorie o formau ofiţerii proşti şi 
leneşi. Era 
considerată o categorie inferioară, care n-ar fi făcut nimic în 
plus dacă nu era 
absolut neeesar. Din a treia categorie făceau parte ofiţerii 
deştepţi şi energici. 
Aceasta era categoria de mijloc. în cea de-a patra intrau cei 
deştepţi şi leneşi, 
elita, corpul superior de comandă. 

într-o anumită doză, lenea este avantajoasă şi stimulează 
progresul spiritual. Pentru ca să se dezvolte normal, omul 
trebuie să fie, în acelaşi timp, şi deştept, şi prost. Asta înseamnă 
că omul deştept este obligat să-şi rezerve dreptul de a comite 
fapte ilogice, negândite, prosteşti. Omul care lucrează cu multă 
energie nu trebuie să uite că perioadele de lene şi lipsă de 
activitate sunt o schimbare a regimului de lucru absolut 
necesară pentru ca organismul să funcţioneze normal. Acum 
vine vremea când în fiecare om începe să se sedimenteze ceea 
ce înainte era dispersat şi funcţiona ca un rezultat al acţiunii 
grupului. Acum, în sufletul fiecărui om încep să se unească, fără 
a se contopi, acele contrarii a căror alăturare el n-o putea 
suporta înainte. 

Am avut o discuţie interesantă cu un belgian: 

- Pe steagurile Revoluţiei franceze stătea scris: „Libertate, 
egalitate, frater 
nitate". Dar libertatea exclude egalitatea, iar egalitatea exclude 


libertatea. In socialism s-a încercat să se facă egalitate. De 
aceea a dispărut libertatea. Din această cauză au început să fie 
încălcate drepturile omului. 

- M-am obişnuit să întreb în mod frecvent „de ce?", i-am răspuns 
eu. La prima întrebare „de ce?", dumneavoastră mi-aţi răspuns. 
în socialism omul nu avea nici un fel de drepturi. Dar de ce 
această lozincă a fost înscrisă pe steaguri? De ce aspirau 
oamenii către imposibil: către libertate şi egalitate ? Pentru că 
libertatea era întruchiparea fericirii pământeşti şi a bogățiilor 
pământeşti. Egalitatea şi fraternitatea erili întruchiparea 
bogățiilor spirituale. Oamenii au aspirat deopotrivă, întotdeauna 
şi la libertate, şi la egalitate. însă dezvoltarea teluricului avea 
loc prin apărarea şi consolidarea acestuia, iar dezvoltarea 
spiritualului - prin limitarea şi demolarea teluricului. Din această 
cauză au existat despoţiile orientale, unde drepturile fiecărei 
persoane erau încălcate. Este limitat nu numai trupul, ci şi 
conştiinţa legată de nevoile acestuia. Expresia „spălarea 
creierelor" a venit din China, unde omului care îşi exprima un 
gând de opozant i se turna apă în nas până când înnebunea. 
Existau însă democraţiile occidentale unde legile erau orientate 
spre apărarea personalităţii omului, a proprietăţilor sale 
teritoriale, patrimoniale şi spirituale. Multe ţări, în dezvoltarea 
lor, cădeau când într-o extremă, când în cealaltă, ba limitând 
libertăţile persoanei prin dictatură, ba afirmând democraţia. 
Pentru ca Occidentul să se dezvolte normal, trebuia să existe 
Orientul. Pentru ca să existe statele democratice, pe undeva 
trebuiau să existe state despotice şi dictatoriale. încercarea de 
a uni democraţia şi despotismul nu putea duce la succes. Aceste 
două contrarii dădeau o reacţie de neutralizare atunci când erau 
reunite sau învingea unul dintre ele, fie dictatura, fie 
democraţia. Sistemul socialist trecea de la democraţie la 
menghina dictaturii şi invers. Democraţia asigura apărarea 
teritoriului omului, a bogăției sale materiale şi spirituale, a 
personalităţii umane şi a drepturilor acesteia. Acest lucru a dus 
la o puternică dezvoltare a civilizaţiei, a personalităţii omului şi 
a intelectului său. Dar aceasta depuncta structurile spirituale şi, 
depăşind linia roşie, putea duce societatea la pieire. Ţelul 
principal al socialismului era dezvoltarea spirituală a omului. în 
socialism, ideea stătea mai presus de cerinţele trupului. Din 
această cauză au fost încălcate drepturile omului, dar acest 


lucru a contribuit la ridicarea spiritualităţii. încercarea de 
restructurare a socialismului a fost încercarea de unire a 
eficienţei economice a Occidentului cu aspiraţiile spirituale ale 
Orientului. Insă unirea mecanică a contrariilor trebuia să dea fie 
o reacţie de neutralizare, fie victoria despotismului, fie a 
democraţiei, fie schimbarea rapidă a acestora. De ce nu s-au 
putut reuni contrariile ? în virtutea legii luptei şi unităţii lor, într- 
o anumită etapă, contrariile trebuie să se pună de acord, adică 
să se reunească fără a se distruge reciproc. Problema este că 
această unire trebuia să se facă nu la exterior, în formă, ci în 
conţinut. Când unirea are loc la nivelul fin, contrariile nu sunt 
decât două jumătăţi ale unui întreg. Când acest lucru se 
înţelege, conflictul dispare, iar contrariile coexistă. Democraţia 
şi despotismul sunt ireductibile. Cu timpul, democraţia ajunge la 
haos, la degradare spirituală, la îndepărtarea de Dumnezeu. 
Despotismul duce la degradarea economică a societăţii şi la 
degenerarea societăţii şi a personalităţii. Esenţa democraţiei şi 
a modelului occidental de gândire stă în apărarea şi asigurarea 
a tot ceea ce este pământesc. Esenţa modului oriental de 
gândire şi a despoţiilor orientale stă în asigurarea posibilităţii de 
dezvoltare a spiritului. înseamnă că trebuie reunite nu 
democraţia şi despotismul, ci trebuie asigurată dezvoltarea 
concomitentă a structurilor spirituale şi a celor pământeşti. 
Acest lucru se realizează în condiţiile existenţei unor legi care le 
permit oamenilor să se dezvolte în spiritualitate şi democraţie 
fără a aduce vreo atingere unul altuia. Astfel de legi pot apărea 
numai atunci când apare o concepţie filosofică, când materialul 
şi spiritualul nu se vor mai jena reciproc, când ştiinţa şi religia 
se vor reuni în cadrul unei concepţii filosofice unitare. 

Ştiinţa trebuie să recunoască faptul că, fără o bază morală 
religioasă, ea va distruge omenirea. Religia trebuie să înţeleagă 
faptul că, fără o permanentă înnoire, pe baza cercetării 
ştiinţifice, ea va deveni din ce în ce mai dogmatică şi mai 
agresivă în raport cu cei de o altă credinţă, care vor fi din ce în 
ce mai mulţi. Ştiinţa trebuie să fie moral-religioasă, iar religia - 
ştiinţifică. încă o bucată de vreme Rusia se va zbate între 
anarhie, lipsa de limite, izbucniri ale fascismului şi încercarea de 
restauraţie a socialismului şi comunismului. Acum, în Rusia este 
perioada când s-a produs reacţia de neutralizare. în 1985, a 
început perestroika. Primul lucru care trebuia făcut era să se 


explice oamenilor ce înseamnă socialism şi comunism, de ce 
acestea au fost plătite cu milioane de victime şi de ce, cu toate 
acestea, omenirea a tins către aceste idealuri. Apoi, trebuiau 
create nişte legi care să apere libertatea omului şi toate 
aspectele activităţii lui private, a tuturor formelor de 
proprietate. în acelaşi timp, era necesar să se creeze nişte legi 
privind dezvoltarea şi protecţia omului spiritualizat. 

Independenţa individuală, cu tendinţele sale centrifugale, şi 
reunificarea spirituală ca o condiţie obligatorie a dezvoltării se 
vor reunifica, mai devreme sau mai târziu, în Rusia. O 
asemenea înţelegere a fenomenului nu a existat în 1985 şi în 
anii care au urmat. Rusia a păşit în democraţie fără legi 
democratice şi fără să fie conştientă de ceea ce înseamnă 
socialismul şi comunismul. De aceea, democraţia s-a 
transformat în anarhie, iar acest lucru împinge ţara spre 
fascism, spre dictatură, spre măsuri de forţă majoră. Cu cât mai 
repede vor înţelege oamenii din fruntea ţării că formarea unei 
noi filosofii, a unei noi ideologii, respectiv a unor noi legi, este 
singura cale de ieşire a Rusiei, cu atât vor fi mai puţine boli şi 
suferinţe în etapa pe care o va traversa ţara. 

Acum omenirea s-a apropiat de acea limită dincolo de care 
pentru supraviețuirea fizică sunt necesare eforturi în direcţia 
perfecţionării şi purificării sufletului. Am observat că în 1987 a 
crescut mult agresivitatea omenirii şi mă gândeam că 
acumularea cantitativă a determinat saltul. După aceea, am 
remarcat un nou salt al agresivităţii către sfârşitul anului 1993. 
Cel mai puternic, judecând după toate aparențele, se va 
produce în toamna anului 1995, cu convertirea agresivităţii într- 
un program de autodistrugere a omenirii. Recent, am înţeles în 
legătură cu ce poate fi acest lucru. Particularitatea puterii 
sovietice o constituia anihilarea celei mai mici critici. Evaluarea 
situaţiei era blocată şi, prin urmare, agresivitatea de asemeni. 
Din 1985, a început perestroika şi se intensifică tot mai mult 
critica trecutului, critica socialismului, critica Rusiei din partea 
altor republici. Cel mai mult au crescut blamarea şi disprețul 
generate de critică în Ucraina. 

Agresivitatea subconştientă a republicii creşte imens şi se 
blochează prin explozia centralei atomice de la Cernobil. Cel 
mai important antagonism a două forţe, socialismul şi 
capitalismul, a început să dispară din toamna anului 1985. S-a 


produs o puternică înclinaţie către valorile pământeşti, iar peste 
doi ani a avut loc explozia agresivităţii în structurile 
subconştiente ale întregii omeniri. 

în 1991 se destramă Uniunea Sovietică, iar peste doi ani are 
loc o explozie şi mai puternică a agresivităţii. La începutul 
anului 1993, trufia, ataşamentul ţării faţă de imagine şi faţă de 
un destin favorabil au crescut imens. Şi pentru că, după 
căderea socialismului, influenţa bioenergetică a Americii asupra 
întregii lumi a crescut mult, după 2-3 ani acest program, 
trecând în subconştientul omenirii, a provocat o şi mai mare 
ancorare în teluric şi, prin urmare, o explozie a agresivităţii. 

Protecţia valorii spirituale şi materiale 

- Afirmaţi că Rusia este ţara care va salva lumea, mi-a spus 
odată un conlocutor 
de-al meu, iar după părerea mea e tocmai invers. 

- Nu eu am afirmat aşa ceva, ci clarvăzătorii. Conform 
cercetărilor mele, 
Rusia este un teren ideal pentru crearea unei noi gândiri şi a 
unor noi relaţii. 
Afirmația că „salvarea va .veni din partea Rusiei" se referă în 
primul rând la 
potenţialul spiritual. 

- Să analizăm în linişte situaţia, îmi spune conlocutorul meu. 
Nici o ţară 
nu poate exista fără legi. Legile iraționale duc ţara la pieire. 
Pentru ca statul 
să existe, el trebuie să strângă impozitele, iar pentru aceasta e 
nevoie de cei de 
la care aceste impozite să se colecteze. Personalitatea 
cetăţeanului, proprietatea 
lui privată care se dezvoltă şi produce, proprietatea lui spirituală 
şi intelectuală 
sunt condiţii obligatorii pentru bunăstarea şi supraviețuirea 
oricărui stat. în Rusia, 
totul a fost distrus. Ce se întâmplă acum? Care sunt primele 
caracteristici 
materiale vizibile ale civilizaţiei ? Ele reprezintă căile de 
comunicaţie, calitatea 
şi siguranţa funcţionării lor. în Rusia, toate acestea sunt într-o 
situaţie îngrozitoare. 


Banii merg oriunde, în afară de susţinerea bazelor vitale ale 
civilizaţiei. Ca şi 

în timpul puterii sovietice, acum, în Rusia se schimbă mereu 
legile. Unele sunt 

în contradicţie cu altele. E absurd. Mai departe... Conştiinţa 
omului se dezvoltă 

prin intermediul controlului asupra situaţiei, la baza căruia stă 
controlul terito 

riului, ceea ce înseamnă că legea proprietăţii asupra pământului 
este condiţia 

obligatorie a dezvoltării conştiinţei, a mentalităţii omului. 
Trebuie să fie garantată 

nu numai proprietatea, ci şi drepturile spirituale ale omului. Fără 
garantarea 

legilor de proprietate intelectuală, dezvoltarea normală a omului 
de asemenea 

nu e posibilă. La ce-mi trebuie să inventez, să creez, să generez 
idei care mă 

pot costa viaţa, dacă ele îmi pot fi furate? Să lucrez pentru 
perspectivă nu e 

convenabil, iar intelectul se dezvoltă datorită gândirii strategice. 
înseamnă că aici 

poate exista o singură filosofie.; să apuci bucata acum. în cazul 
unei asemenea 

atitudini, economia nu va trăi multă vreme. Mai devreme sau 
mai târziu, vor 

pune mâna pe ea cei protejaţi de lege. Hai să vedem, se face 
ceva sau nu pentru 

salvarea ţării? în afară de zecile de promisiuni, de conferinţe şi 
de congrese, 

în Rusia, până acum, n-au fost adoptate Legea funciară şi Legea 
proprietăţii 

intelectuale. Prin urmare, omul nu este protejat şi oricare 
cetăţean care nu are 

perspective de a se realiza în ţară trebuie să plece din Rusia. 
înainte erau graniţele 

închise, era ideologia comunistă, apoi au apărut nişte 
perspective şi speranţa 

într-o viaţă civilizată. Acum, nu mai există oprelişti. Prin urmare, 
în câţiva ani, 


Rusia va pierde singura sa şansă de supravieţuire. Ce se 
întâmplă pe tot acest fond ? Până în prezent, nu avem un cod 
civil şi penal ca toată lumea. Ţara trăieşte fără legi. Piramida nu 
are miez. Sunt numai nişte cerculeţe puse unul peste altul. 
Fiecare lege apare „din burtă", fără nici o particularitate logică. 
Nu avem specialişti în prognoză. Ar fi mult mai uşor să-i aduni 
pe specialişti şi să le spui: „Noi vrem să facem cutare şi cutare. 
Faceţi-ne o prognoză". Dintre ei ar trebui aleşi aceia care au fost 
în stare să evalueze corect viitorul. Apoi, oamenii ăştia ar trebui 
adunaţi într-un grup şi astfel ţi-ai asigura controlul asupra 
situaţiei. Dar aşa ceva nu s-a făcut. înainte nu trebuia să privim 
în viitor pentru că el era deja „desenat". Acum nu trebuie să ne 
uităm în viitor, pentru că el este mizerabil. Ţara nu va trăi mult 
timp fără viitor. Aşa că, folosind un termen de-al dumnea- 
voastră, la nivelul fin Rusia e deja un cadavru. Priviţi ce se 
întâmplă acum. Funcţionarii încep să sugrume băncile. în 
economie se desfăşoară un proces periculos. Am să vă explic 
pentru ce: Theodore Roosevelt ştia că întâmplarea în economie 
e la fel de periculoasă ca şi planificarea absolută. Dariată că 
îmbinarea acestor două sisteme a dat nişte rezultate de 
excepţie. Noul sistem a fost creat după război în trei state cu 
economie dezvoltată. Fascismul, ca şi socialismul, se baza pe o 
planificare rigidă, având un anumit specific. în anii de după 
război, îmbinarea relaţiilor de piaţă cu concepţia planificării a 
asigurat un puternic avânt economic al acestor state şi, practic, 
a creat o nouă economie. La baza unei astfel de economii stătea 
îmbinarea ideilor socialismului şi capitalismului. Şi în Rusia, 
după căderea socialismului, au apărut condiţii pentru existenţa 
economiei planificate combinate cu economia de piaţă. De 
aceea, a existat un puternic salt înainte. Dar, întrucât 
întreprinzătorul particular nu a fost ocrotit de lege, totul a 
început să se demoleze. Pentru el, băncile reprezintă cel mai 
mare pericol, pentru că băncile constituie adevărata putere. 
înseamnă că, pe de o parte, ele trebuie sufocate prin impozite, 
iar, pe de altă parte, trebuie introduse legi care să sugrume 
iniţiativa liberă şi să nu se emită legi care să le permită 
dezvoltarea, sau statul să ia de la bănci credite pe care să nu le 
mai ramburseze sau rambursarea să se facă pe o perioadă cât 
mai îndelungată. Şi acest lucru se produce pe scară largă. De 
aceea, orice bancher priceput va înţelege că trebuie să înşele în 


primul rând statul şi apoi pecetăţeni şi să-şi transfere întregul 
capital în băncile occidentale, pregătindu-şi astfel plecarea lui şi 
a familiei din ţară. Cu cât bancherul va fi mai talentat, cu atât 
mai mare va fi suma pe care el o va transfera în Vest. în acest 
caz, cele mai „draconice" legi nu vor mai fi în stare de nimic. 
Dacă pentru om nu-i convenabil să-şi ţină banii în această ţară, 
el nu-i va ţine aici. Potenţialul omului de afaceri sau al omului de 
artă în Rusia este de câteva ori mai mare decât în Vest. Cei de 
acolo înţeleg cât de profitabil e să primească cele mai bune 
minţi şi forţe din Rusia. Legile noi se nasc dintr-o ideologie nouă 
şi se fac cu oameni noi. „Există în Rusia ideologie?", ne punem 
noi întrebarea. Nu există. Ideologia comunistă s-a destrămat, iar 
cea religioasă nu a fost adoptată încă. Acum, un stat religios ar 
fi o mască, şi nu o faţă. Dacă nu există ideologie, nu vor exista 
nici legi. Uitaţi-vă cine e în Dumă şi în guvern. Vor putea aceşti 
oameni să creeze o ideologie nouă şi o nouă economie ? în cea 
mai mare parte ei sunt foştii partocraţi, semidocţi, doritori de a 
apuca ciolanul astăzi, pentru că mâine le va fi luat. Şi 
dumneavoastră consideraţi că o asemenea ţară îi poate veni 
lumii în ajutor? ! Fără să mai vorbim de salvarea acesteia. 

- S-o luăm pe rând. Oamenii de ştiinţă au făcut odată 
următorul experiment: au ales un lot de animale prolifice şi au 
început să încrucişeze exemplarele slabe, bolnave şi rele. Se 
considera că bolile, degenerarea speciei înseamnă acumularea 
defectelor, greşelilor în codul genetic şi prin încrucişarea unor 
asemenea exemplare trebuia să aibă loc dispariţia speciei. S-a 
întâmplat însă cu totul invers. Au început să apară urmaşi 
absolut sănătoşi, cu nişte calităţi fizice de excepţie. Savanţii n- 
au putut explica mecanismul acestei regenerări, însă au înţeles 
că defectul fizic, indiferent de forma sa de manifestare, cel mai 
adesea constituie treapta unui nou nivel de perfecţiune. Din 
acest punct de vedere, omenirea este total deficitară. Ea pare 
într-o formă minunată, însă noi vedem numai toaletele 
călduroase, rafturile încărcate ale magazinelor şi maşinile 
frumoase. Dacă însă vom privi de sus, vom vedea că omenirea 
este grav bolnavă şi puternic schilodită. Ideologia statelor 
apusene, ca şi a celor orientale, se bazează pe religii. Acest 
lucru le-a permis să creeze anumite norme etice, juridice şi să 
atingă un înalt nivel de dezvoltare a economiei, ştiinţei şi 
culturii, însă totuşi acest nivel nu este suficient pentru a 


supravieţui acum. Filosofia, etica şi jurisprudenţa ţărilor 
civilizate nu pot opri procesele care distrug omenirea, adică 
degradarea ecologică, starea fizică şi spirituală a oamenilor. Nici 
un fel de eforturi, conferinţe, simpozioane nu pot schimba 
cardinal situaţia. E nevoie de legi care să acţioneze pentru 
salvarea omenirii şi de organizaţii care să pună în aplicare 
aceste legi. Ele însă nu există. Acum, întreaga lume se găseşte 
în aceeaşi situaţie în care este Rusia. De ce nu poate omenirea 
să creeze nişte legi care s-o salveze de la pieire? Pentru că nu 
există o ideologie care să unească întreaga omenire despărțită 
din raţiuni religioase şi naţionale. Cea mai importantă schismă 
acum are loc pe teren religios. Unificarea mecanică a religiilor 
sau crearea unei religii noi care să-i cuprindă pe toţi este de 
neconceput. Dar, fără o concepţie unică, fără o filosofie şi o 
morală nouă, omenirea nu va crea legi şi relaţii noi şi de aceea e 
condamnată la pieire. Are acum omenirea şanse de unificare? 
Are. O ideologie nouă, care ar putea să-i unească pe toţi şi să 
salveze lumea, este ideologia în care se vor uni idealismul şi 
materialismul, ştiinţa şi religia. Când religia şi ştiinţa se vor 
unifica, toate doctrinele religioase care există acum vor rămâne 
ca puncte de sprijin şi procesul de unificare a omenirii va 
decurge nu forţat, prin moarte sau degradare, ci în mod 
conştient, prin conţinut, şi nu prin formă. De ce este acum în 
Rusia un asemenea haos ? Pentru că nu există o ideologie bine 
conturată, care să genereze armonie. Dacă acum în Rusia vor 
triumfa băncile şi forma civilizată a economiei, Rusia va înflori, 
însă va pieri întreaga lume. De aceea, situaţia sălbatică, 
absurdă din perspectiva legii pământeşti în care se găseşte 
acum Rusia este simplă şi logică din perspectiva legilor 
supreme. Rusiei nu i se permite de sus să-şi dezvolte în mod 
normal economia pentru că nu dispune de noi legi şi de o nouă 
ideologie. Ce înseamnă din acest punct de vedere inexistenţa 
Legii fondului funciar? Acesta este un factor al unirii spirituale a 
oamenilor şi al dezvoltării lor spirituale. Conform legilor 
materialismului, proprietatea privată îi desparte pe oameni, 
generează ură şi răutate, mizerie şi umilinţă pentru unii, bogăţie 
şi înflorire spirituală pentru alţii. Proprietatea socialistă îi uneşte 
pe oameni nu numai fizic, ci şi spiritual. Totuşi, spiritualitatea a 
crescut nu numai în socialism. Orice vagabond care renunţă la 
bunurile materiale are o spiritualitate ridicată. Lipsa Legii 


funciare în Rusia continuă să acţioneze pentru dezvoltarea 
spiritualităţii oamenilor. Ideologia comunistă nu vedea nici un fel 
de posibilităţi pentru dezvoltarea spiritualităţii oamenilor şi 
unirea acestora în afară de separarea mecanică de cele 
pământeşti, în afară de distrugerea teluricului. Comunismul nu 
putea adopta religia, pentru că el însuşi era o religie unită cu 
ştiinţa, numai că zeii erau pământeni. Dacă acum în Rusia vor fi 
găsite alte căi de dezvoltare a spiritualităţii, în afară de 
separarea forţată de teluric, vor fi găsite noi forme de 
comuniune a oamenilor, toate acestea vor acţiona în direcţia 
salvării omenirii. Acest lucru este posibil prin purificarea morală 
a ţării. Formarea moralității are loc prin intermediul receptării 
filosofico-religioase a lumii. Asta e tot ce trebuie să facă acum 
Rusia. 

Metodele moderne de influențare a omului 

în ultima vreme, oamenii clarvăzători înţeleg că ştiinţa fără 
moralitate este un mecanism de distrugere a omenirii. 

Tot mai des auzim că ştiinţa trebuie conjugată cu moralitatea, 
dar acest lucru, nu ştiu din ce cauză, nu se întâmplă. Noi ştim 
deja ce înseamnă ştiinţa şi o putem aprecia după nivelul pe care 
l-a atins civilizaţia. Din ce în ce mai des, ştiinţa acţionează nu în 
favoarea omului, ci împotriva lui. Acest proces este imoral şi se 
poate sfârşi prin autodistrugerea omenirii. La baza fiecărei 
acţiuni, invenţii, descoperiri, trebuie să stea o analiză 
minuțioasă a consecinţelor posibile, în primul rând a celor 
negative. „Măsoară de multe ori şi taie o dată", spune 
proverbul. Noi însă, de foarte multe ori, nu măsurăm nici măcar 
o singură dată. Moralitatea este aceea care măsoară de multe 
ori. Acest lucru este legat de faptul că etica şi moralitatea sunt 
noţiuni de ordin strategic. Un om moral se gândeşte la 
interesele oamenilor din jur şi abia după aceea la propriile lui 
interese. Un savant moral se gândeşte mai întâi ce rău ar putea 
aduce invenţia lui, iar apoi la avantaje. Dacă fiecare dintre noi 
se gândeşte la alţii nu mai puţin decât la propria lui persoană, 
atunci o asemenea societate este viabilă. 

Pentru un om moral, consecinţele negative din ziua de mâine 
nu-i permit astăzi să apuce bucata cea dulce oferită de 
momentul prezent. Cu alte cuvinte, omul moral este înclinat 
către planificare şi prognoză. De ce spune atunci Cristos: „Nu vă 
gândiţi la ziua de mâine, trăiţi precum păsările"?. Problema e că 


învăţăturile lui Cristos se referă nu la formă, ci la conţinut. Dacă 
ai fost lovit peste obrazul stâng, întoarce-1 şi pe cel drept. Acest 
lucru nu înseamnă negarea apărării fizice. înseamnă că nu 
trebuie să existe în interior o agresivitate de răspuns. Ziua de 
mâine este determinată de Dumnezeu şi de karma Universului. 
De aceea, ataşamentul exagerat faţă de viitor înseamnă 
prejudicierea viitorului, este încercarea de a pune programul 
celulei mai presus decât programul organismului. Omul nu a 
putut urma în mod direct învăţăturile lui Cristos. Viaţa te obligă 
să te porţi altfel: şi să te opui duşmanului, şi să te gândeşti la 
ziua de mâine. De aceea omul şi-a localizat aceste învățături în 
interiorul său, în conţinut. 

Am observat un fapt paradoxal, iar apoi l-am înţeles şi mi l- 
am explicat: cu cât omul acceptă mai mult o situaţie în interior, 
cu atât mai activ eli se poate opune la exterior. înseamnă că, 
dacă eu recunosc în interior că ziua de mâine şi cele viitoare 
sunt orânduite de Dumnezeu, cu atât voi economisi mai multe 
forţe pentru planificarea zilei de mâine şi pentru schimbarea ei 
în planul fizic. Totul seamănă cu o imagine: surcelele plutesc pe 
apă, duse de curent. Şi, dacă surcica nu înţelege că forţa 
motrice principală nu este ea, ci curentul, ea se zbate 


de pomană, îşi cheltuieşte forţele şi nu controlează absolut 
nimic. Dacă însă înţelege că drumul principal este determinat 
de curent, îşi va economisi puterile, le va armoniza cu direcţia 
curentului şi, ca rezultat, îi vor creşte vitalitatea şi libertatea în 
mişcări, iar, în cele din urmă, şi controlul asupra situaţiei. 

Am mai observat un fapt. Dacă omul încearcă să controleze 
situaţia într-o proporţie mai mare de 30-40%, cresc eforturile pe 
care le depune şi scade rezultatul. Dacă însă omul încearcă să 
controleze situaţia 100%, acest lucru e deja periculos pentru 
viaţă, pentru că îi cresc irascibilitatea şi agresivitatea, iar ca 
rezultat survine destrămarea situaţiei şi apar bolile. Acceptarea 
în interior a unei situaţii în prezent constituie priceperea de ao 
controla în viitor. Omul credincios se poartă cu smerenie şi 
bunătate cu lumea din jur. Deoarece sufletul are o inerție 
imensă, el poartă toate acestea în existenţele viitoare şi atunci, 
prin acceptarea interioară, credinciosul poate controla viitorul. 
Prin neacceptarea exterioară a situaţiei şi prin subordonarea 
acesteia, el o poate controla în prezent. Astfel de oameni au 
devenit regi, conducători de oşti, bancheri şi au împins 
civilizaţia înainte, până când nu dispărea în ei credinciosul din 
existenţa trecută. 

întrebarea e de ce omul moral se gândeşte mai mult la alţii 
decât la el, iar egoistul dimpotrivă. Interesele egoistului sunt 
legate în primul rând de trupul şi conştiinţa acestuia. Conştiinţa 
este legată de evoluţia corpului. Logica pământească 
exacerbată, preocilparea exagerată pentru corp duc la presiuni 
asupra structurilor spirituale ale câmpului. Prin natura lor, 
conştiinţa şi materia tind către diferenţiere. Lărgirea 
Universului, crearea de noi forme ale materiei, ale spaţiului, ale 
timpului sunt adecvate dezvoltării conştiinţei şi civilizaţiei 
umane. Câmpul însă tinde către unitate şi, o dată cu lărgirea 
Universului, această unitate se măreşte. Dacă Universul se 
extinde, atunci, concomitent, el trebuie să se şi contracte. 
Contractarea reprezintă tendinţa de mărire a unităţii. 

Când interesele omului trec dincolo de limitele corpului său, iar 
acest lucru se poate întâmpla când corpul se distruge, este 
prejudiciat de boli, lipsuri, traumatisme şi nenorociri şi, de 
asemenea, în cazul iubirii pentru Dumnezeu, are loc activarea 
structurilor spirituale ale câmpurilor omului. Când omul ajunge 
la acest nivel, el este pătruns de iubire şi de comuniune cu 


întreaga lume. El simte că toţi sunt la fel şi că el este parte 
integrantă a ceva superior. O senzaţie de nespusă frumuseţe îi 
umple sufletul. El începe să ia contact cu adevărurile supreme 
inaccesibile omului egoist. Acest lucru se întâmplă pentru că 
informaţia de bază a Universului este stocată la nivelul 
câmpurilor. La acelaşi nivel se păstrează şi informaţia privind 
viitorul. De aceea, omul cu moralitate ridicată începe să simtă şi 
să vadă viitorul mult mai repede decât cel imoral. Uneori, 
cerinţele societăţii în privinţa prevederii viitorului cresc brusc în 
situaţiile critice. Viitorul e cu atât mai clar cu cât este mai mare 
deplasarea punctului de sprijin de pe structurile fizice pe 
structurile spirituale. De aceea apar din ce în ce mai mulţi 
oameni loviți fizic : bolnavi, schilozi, monstruoşi; apar oameni 
care, prin comportamentul lor, îşi distrug propriul organism : 
alcoolicii, narcomanii. înjosirea trupului, limitarea nevoilor lui de 
hrană, comunicarea, mişcarea, de asemenea alcoolul şi 
narcoticele frânează activitatea conştiinţei legate nemijlocit de 
corp. Atunci se dezvoltă mai activ formele de gândire, când 
conştiinţa este limitată şi nu împiedică activitatea 
subconştientului şi nu se împotriveşte receptării de noi 
informaţii. Aceasta este conştiinţa religioasă. Lucrul cel mai 
important în conştiinţa religioasă îl prezintă credinţa. Credinţa 
este acceptarea fără critică a adevărului. Fără credinţă nu există 
religie. 

Conştiinţa religioasă limitează gândirea într-un cadru strict şi, 
numai datorită acestui lucru, este posibilă obţinerea informaţiei 
necesare pentru dezvoltarea ulterioară. Religia este cea care 
activează dezvoltarea structurilor spirituale ale câmpului. De 
aceea religia a generat moralitatea şi capacitatea de a prevedea 
viitorul. Orice informaţie nouă reprezintă o nouă construcţie 
logică. Ea distruge, restructurează logica conştiinţei şi poate fi 
periculoasă pentru aceasta. De aceea, conştiinţa, la rândul său, 
are o atitudine agresivă faţă de informaţia care vine din 
subconştient. Atât timp cât noua informaţie nu se fortifică, 
conştiinţa trebuie delimitată de aceasta. 

Există metoda brainstorming al cărei creator a surprins în 
mod intuitiv condiţiile pentru obţinerea unei noi informaţii. într-o 
grupă de 15-16 oameni se lansează cea mai absurdă idee, se 
suprimă orice critică şi orice apreciere a oricărei idei şi în final 
se trag concluziile. Simpozioanele şi conferințele funcţionează 


pe acelaşi principiu, însă mult mai slab. Numărul de 15-16 
oameni este optim pentru că importanţa personală a fiecăruia 
scade total, iar senzaţia de echipă se păstrează. Conştiinţa 
funcţionează atunci când confruntă, evaluează, are o poziţie 
critică, respectă conexiunile cauză-efect elaborate anterior. în 
lipsa tuturor acestor factori, conştiinţa se închide, se izolează. 
Se activează structurile mai fine ale câmpurilor şi are loc 
prinderea din subconştient a unei informaţii total noi, care nu 
poate fi verificată pe loc, de aceea hotărârea acceptării ei pe 
credit este condiţia obţinerii ei. Prin urmare, adevărurile 
supreme, la care ştiinţa nu va ajunge, pot fi descoperite numai 
de religie. La baza noii idei tehnice stă o acţiune etico-morală. 
întrucât moralitatea, în sensul ei superior, este generată de 
religie, îmbinarea religiei şi moralității într-o singură concepţie 
este cu neputinţă dacă nu este conjugată ştiinţa cu religia. 
îmbinarea iubirii şi credinţei pe baza unui calcul critic şi ferm, 
care va apărea ca rezultat al unei noi concepţii, va duce la 
dezvoltarea ulterioară a omenirii. 

Odată, am fost rugat să văd un aparat nou destinat tratării 
bolnavilor. Au venit la mine autorul invenţiei şi o doctoriţă care a 
obţinut rezultate bune folosind acest aparat. 

- Am stabilit că n-are sens să răvăşim biocâmpul pentru a 
anihila programele negative. Suntem de acord cu 
dumneavoastră că acţiunea asupra omului în absenţa 


conexiunii inverse poate da mai multe probleme. Am încercat să 
creăm această conexiune inversă. La baza metodei stă ideea 
reflexoterapiei. Trebuie echilibrată bioenergia organismului, 
frecvenţa acesteia, şi boala va dispărea. Orice obiect din 
Univers este o sumă de procese oscilatorii. Organismul sănătos 
dă un fel de oscilaţii, cel bolnav alt fel de oscilaţii. Cu ajutorul 
computerului, noi eliminăm aceste oscilaţii, îndepărtăm bruiajul 
de fond şi, ca efect, oscilaţiile sonore se anihilează una pe 
cealaltă. Apare o undă de oscilaţii armonioasă. Noi o 
înregistrăm pe nişte bile speciale, pe care bolnavul le înghite şi 
îşi obligă organismul să le alinieze la oscilaţiile omului sănătos. 
întrucât aici totul se bazează pe ideea acupuncturii, n-ar trebui 
să existe efecte negative. 

Cercetez câmpurile inventatorului şi al doctoriţei. La amândoi 
se observă deformaţii, atunci când lucrează cu pacienţii. încerc 
să le explic situaţia. 

- Particularitatea medicinei orientale constă în faptul că 
factorul terapeutic 
principal îl constituie personalitatea medicului şi abia după 
aceea urmează proce 
durile tehnice. Acul este un contur prin care se produce 
interacţiunea câmpurilor 
terapeutului şi pacientului. Doi medici diferiţi vor prescrie 
aceleaşi pastile, dar 
rezultatele vor fi diferite. în reţeta scrisă de doctor există deja 
informaţia care 
se grefează pe substanţa medicamentului. în reflexoterapie 
acest efect este exprimat 
mai puternic. 

Cercetez la distanţă biocâmpul unui chinez care, judecând 
după cele auzite, a avut rezultate de excepţie. Un câmp uimitor 
de curat. Pregătirea anterioară se baza pe trei existenţe 
anterioare petrecute în Orient. A început să vindece încă din 
existenţa precedentă. în această existenţă, talentul său şi-a 
arătat adevărata măsură. în existenţa viitoare, acest talent i se 
va închide şi el va trebui, probabil, să ispăşească pedeapsa 
pentru faptul că în activitatea sa a recurs mai mult la tehnică 
decât la înţelegere. Imperfecţiunea pacienţilor era trimisă în 
existenţele următoare, începând cu cea de-a treia. Este o 
amânare destul de mare. Dacă pacientul se va folosi de aa şi se 


va ocupa de perfecţionarea sa spirituală, atunci el va reuşi, 
probabil, să curețe murdăria care i-a fost trimisă în viitor. 
Problema este însă că pacientul consideră dispariţia bolii ca pe 
o vindecare şi nu ca pe o amânare. Medicina nu vindecă, ea îl 
ajută pe bolnav să-şi uşureze suferinţa. Dă o amânare a 
problemelor sale pentru ca el să se poată purifica din punct de 
vedere spiritual. Terapia înseamnă cultivarea în suflet a iubirii, 
bunătăţii şi comuniunii cu Creatorul. Orice om care îl poate 
ajuta pe alt om în această direcţie vindecă la perfectie. 

- Văzând cum funcţionează aparatul dumneavoastră, m-am 
convins încă o dată 
că cel mai bun rezultat al unei terapii, dacă ea nu schimbă în 
bine caracterul 
omului, concepţia sa despre lume, îl constituie amânarea. Cu 
cât este mai 
perfecţionat un aparat, cu atât este mai mare ispita de a crede 
că boala poate 
fi vindecată cu ajutorul medicamentelor şi al acţiunilor asupra 
corpului şi nu 
asupra sufletului. 

Acum despre amânare. Aţi enumerat câteva nume de 
colaboratori care trebuie să lucreze cu acest aparat. Doi dintre 
ei ar trebui nici să nu se apropie de aparat. Ei au structurile 
spirituale întinate şi de aceea sunt lipsiţi de apărare şi pot 
dăuna pacientului. Pe măsura intensificării acţionării asupra 
corpului uman, creşte rolul medicului şi al structurilor sale 
spirituale. Acţionându-se asupra corpului, se acţionează într-o 
oarecare măsură asupra structurilor câmpului, adică asupra 
sufletului. In ultimul timp, medicina acţionează tot mai mult 
asupra structurilor câmpului. Există o limită a pătrunderii în 
structurile câmpului dincolo de care se declanşează programul 
de autodistrugere la cei care s-au decis să facă acest pas. De 
aceea, acţiunea cu ajutorul medicamentelor şi al aparaturii 
trebuie să meargă în urma purificării spirituale şi nu înaintea 
acesteia. lar înainte de a acţiona asupra pacientului ar trebui să- 
1 duceţi într-o altă încăpere şi să-i daţi posibilitatea să-şi purifice 
sufletul prin rugăciune şi pocăință şi să simtă că iubirea pentru 
Creator este izvorul fericirii pe Pământ. Când sufletul va avea o 
orientare corectă, atunci el va putea fi ajutat printr-o acţiune 
fizică.. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi medicul care lucrează 


cu aparatura pentru a-şi bloca biocâmpul împotriva influențelor 
din partea pacientului. Păstrarea priorităţilor spirituale îi va 
permite medicinei să nu facă rău sufletelor oamenilor şi să-i 
ajute. 

Despre psihogeneratoare nu ştiam nimic şi nici acum nu 
cunosc prea multe. Dar pot aprecia rezultatul acţiunii lor. M-am 
întâlnit odată cu un specialist din acest domeniu. El mi-a ţinut 
un logos despre acţiunea tehnică asupra structurii câmpurilor 
obiectelor vii. Pentru a influenţa codul genetic este insuficientă 
o acţionare simplă, trebuie să fie asigurată şi o anumită 
frecvenţă a impulsurilor. 

- Să pătrunzi în structurile câmpului care sunt în legătură cu 
codul informaţio 
nal e ca şi cum ai deschide o uşă cu cifru, am spus eu. 

- Da, ceva în genul acesta, a aprobat el. 

- La sfârşitul anului 1990, am continuat eu, mi Sră întâmplat 
ceva ciudat. 

La consultaţie la Institutul de medicină nr. 1 un om a povestit că 
a avut o viziune 
prin intermediul căreia a înţeles că U.R.S.S. se va destrăma. 
lată ce povestea el: „Doi voinici din basme s-au luat la trântă 
şi s-au luptat mult timp până când au căzut sleiţi de puteri. Unul 
dintre ei era cald pe dinafară dar rece pe dinăuntru. El putea 
muri. Al doilea era rece la exterior dar cald în interior. Acesta va 
supravieţui". A doua viziune era în legătură cu ţara noastră. 
„Alerga o turmă de reni spre prăpastie şi, dintr-o dată, unul iese 
în frunte şi-i determină pe toţi să-şi schimbe direcţia. Toţi renii 
se împrăştie şi el încearcă să-i adune, iar un glas îi spune că nu 
trebuie să-i adune fiindcă singuri se vor aduna. " 

Am cercetat biocâmpul acestui om. Psihicul era normal, însă 
avea deformaţii ale biocâmpului, caracteristice contactorilor. l- 
am cercetat la distanţă pe oamenii care afirmă că li se întâmplă 
să contacteze civilizaţii extraterestre şi de foarte multe ori 
biocâmpurile lor prezentau deformaţii caracteristice încălcării 
legilor supreme. Contactul direct şi transmiterea informaţiei 
sunt periculoase pentru civilizaţia noastră şi pot duce la 
dispariţia acesteia, dar va fi pedepsită şi civilizaţia care a intrat 
în contact. 

Omul acela şi-a amintit mai târziu ce i-a mai spus glasul:. 


- Am uitat ce era mai important. Am văzut că undeva, sub 
pământ, într-un 
loc pustiu, este un laborator unde savanții făceau experienţe cu 
nucleul unei 
celule şi, dacă experienţa le va reuşi, civilizaţia noastră va pieri. 
Cu ea seva 
întâmpla ce s-a întâmplat cu civilizaţia din constelația Sirius. 

- Sirius e o stea, nu o constelație, i-am 

spus. 

El a dat din umeri. 

- în viziunea pe care am avut-o era constelație. 

Mai târziu s-a dovedit că Sirius era o stea dublă. întâmplarea 
aceasta am luat-o la început în serios, iar mai târziu îmi venea 
să râd când îmi aminteam de ea. U.R.S.S. s-a destrămat într- 
adevăr. Poate este verosimilă şi informaţia privind experienţele 
pe nucleul celulei vii. L-am consultat în această privinţă pe 
specialistul în aparatură psihotronă. 

- în ultimul timp a crescut mortalitatea în rândul celor care au 
tangenţă cu 
acţiunea asupra straturilor profunde ale biocâmpului. 

l-am propus un experiment: 

- Spuneţi-mi numele celor decedați, iar eu am să clarific 
cauza decesului. 

Vă daţi seama, sper că, de exemplu, 
pneumonia, “traumatismele, cancerul sunt 
diagnosticuri secundare. »,, 

- Da, desigur, aprobă el. 

El îmi spune numele decedaţilor, iar eu văd unul şi acelaşi 
tablou. Principalul centru informaţional din corpul fizic al omului 
este prima cheakră, unde se află organele de reproducere. Ea 
este cea care dă informaţii în legătură cu starea fizică a 
corpului. Cheakra este o formaţiune informațional- 
bioenergetică, o verigă de legătură între învelişul'fizic şi cel al 
biocâmpurilor. în toate cazurile am observat închiderea 
informaţională totală a cheakrei. Câmpul se strânge înjurai 
obiectului, încetează interacţiunea sa cu Universul şi obiectul 
moare. 

-Dar de ce unii dintre cercetători rămân în viaţă? mă întreabă 
conlocuto-rul meu. 

- E într-adevăr interesant. Să vedem despre ce-i vorba. 


Analizez biocâmpul unuia dintre cercetătorii care lucrează în 
Orientul îndepărtat. Biocâmpul său este apărat. Este asigurat de 
un grup de oameni din Tibet. El este legat într-un fel de ei la 
nivel bioenergetic şi informaţional. Lovitura o primeşte nu el, ci 
întregul grup, adică acţiunea punitivă s-a declanşat, însă merge 
mai lent decât la alţii. Mă uit dacă mai sunt pe Pământ 
asemenea grupuri. în America de Sud, în zona Braziliei, în 
America de Nord (California) şi în Australia. Studiez situaţia timp 
de încă zece minute şi totul îmi devine clar. în lume există 
centre unde oamenii au mari posibilităţi de a influenţa lumea 
înconjurătoare. Ele sunt două : este zona Himalaia şi America de 
Sud. Cei care în existenţele trecute au trăit în aceste locuri au 
mari aptitudini în domeniul magiei. După ele urmează alte două 
centre : America de Nord şi Australia. Există şi alte asemenea 
subcentre. în plan bioenergetic sunt extrem de active două 
dintre ele : Tibetul şi California. 

- Pot să explic de ce California, îmi spune conlocutorul meu. 
Acolo sunt 
foarte mulţi oameni care se ocupă de asemenea probleme, 
amatori şi profesionişti. 

- în anii următori, continuu eu, în Tibet şi în California sunt 
posibile mutații 
genetice şi pieirea multor oameni pentru că acţiunea asupra 
structurilor biocâmpului 
influenţează şi genotipul câmpului. Este lovitura de răspuns şi 
autorul intervenţiei 
fie că moare, fie i se deformează propriul genotip. Aceeaşi 
soartă o vor avea 
şi cei care sunt în legătură cu ei. 

- Ce influenţă are asupra omului apartenenţa lui la o 
organizaţie ? mă întreabă 
partenerul de discuţie. " 

- Imaginaţi-vă că omul care a încălcat o lege supremă va fi 
pedepsit pentru 
asta. Dacă el a îndeplinit dorinţa organizaţiei căreia îi aparţine, 
va fi pedepsită 
întreaga organizaţie, adică va fi rebutat nu doar unul singur, ci 
un grup întreg 
de oameni. Acest lucru se va întâmpla mai târziu, însă, oricum, 
este irevocabil. 


Să ne imaginăm un mic colectiv care încearcă să pătrundă în 
structurile profunde 

ale biocâmpului. Membrii acestui colectiv vor începe să se 
îmbolnăvească şi să 

moară, însă ei au timp să se oprească, înțelegând că activitatea 
lor e periculoasă. 

Acum să ne imaginăm acelaşi laborator unde cercetătorii 
lucrează la un proiect 

militar, îndreptat împotriva a zeci de mii de oameni. Acest 
proces va decurge 

lent, dar stoparea lui va fi mai complicată. Etica şi clarviziunea 
grupului de 

oameni trebuie să fie mai ridicate decât etica unui singur om. 
Prin urmare, atât 

timp cât lucrează individualităţi, există şanse de generalizare a 
erorilor, se poate 

încerca modelarea locului în care penetrăm, se pot studia legile 
biocâmpului şi 

condiţiile pătrunderii în el. Pătrunderea în biocâmp a unei 
singure persoane poate 

oferi experienţa necesară pentru ca să fie salvaţi mulţi. 
Penetrarea iraţională în 

biocâmp, la nivelul programelor guvernamentale, duce la 
distrugerea civilizaţiei. 

Acum, cu subconştientul, cu structurile câmpului adică, se 
întâmplă acelaşi lucru 

ca şi cu ecologia. La început omul se temea de fenomenele 
naturii, depindea 

total de aceasta, apoi a încercat s-o dirijeze cumva pentru a 
supravieţui, după 

aceea a început s-o supună, iar acum o distruge. începând să 
distrugă natura, 

omul a înţeles că el este o parte a acesteia şi că va pieri o dată 
cu ea. Dacă 

ar fi apărut mai devreme organizaţiile ecologice, legile pentru 
protecţia mediului, 

multe din cele ce s-au pierdut irecuperabil ar fi putut fi păstrate. 
Noi depindem 

mai mult de subconştient-decât de mediul înconjurător. 
Omenirea se află acum 


în stadiul supunerii subconştientului. Apar tot mai multe metode 
de pătrundere 

în subconştient şi de acţionare asupra acestuia. Nimeni nu se 
gândeşte la crearea unor sisteme de protecţie şi control, iar 
mutaţiile negative în ecologia spiritual--bioenergetică s-au 
declanşat deja, şi încă la nivelul întregii omeniri. Mă adresez din 
nou conlocutorului meu. 

- Haideţi să vedem nişte colective care se ocupă de problema 
acţiunii asupra 
codului genetic al celulei vii. 

El îmi dă numele câtorva oameni. Este o familie de 
bioenergeticieni din tată în fiu. Ei au acţionat asupra genelor 
celulelor vii. în urma intervenţiei lor, în celule se modifică 
numărul de cromozomi. în principiu, ei puteau introduce, printr- 
un efort de voinţă, un program în genotipul celulei vii şi să 
creeze mutanti. Prin urmare, în timpul tratamentului, 
profunzimea influenţei era mai mare. Ei însă au refuzat să mai 
participe la experienţele de influențare a nucleului celular. Am 
văzut în câmpul unuia din bioenergeticieni nişte deformaţii 
proprii bolilor canceroase. în subconştient era prezent suicidul, 
lipsa dorinţei de a trăi, programul de autodistrugere. judecând 
după toate aparențele, ei s-au oprit la timp. Universul îi reprimă 
foarte simplu pe cei care prejudiciază procesele profunde ale 
autoreglării. Omului sau grupului i se introduce programul de 
autodistrugere, dar aici mai sunt încă şanse de supravieţuire. în 
cazul unei intervenţii mai profunde şi mai dure, posibilităţile de 
supravieţuire se închid. 

- Mai numiţi-mi nişte grupuri care lucrează cu codul genetic. 

- Cu plăcere! îmi răspunde zâmbind conlocutorul. 

Când am venit la ei ultima oară, dispozitivul era practic pus la 
punct. Şeful striga: „Nu vreau să-mi apară coarne! Suprimăm 
experimentele! ". Dar s-a întâmplat următoarea chestiune. Unul 
dintre cercetători a găsit calea pătrunderii în biocâmp. Ela 
stabilit că înainte de toate acţionează genotipul câmpului şi apoi 
cel cromozomial. înseamnă că acţionând asupra genotipului 
câmpului poate fi modificat cel cromozomial. Trebuie rezolvate 
două probleme: de intrat în structura genomului câmpului şi de 
dat un program care poate fi modificat după dorinţa clientului. 
El a reuşit să facă acest lucru. S-a concentrat asupra unei stări 
emoţionale, după care a ales pentru aceasta, în mod intuitiv, 


frecvenţa. „Vreau ca în loc de şapte fire de păr pe labele 
înotătoare să fie numai două" şi aşa a fost. Următoarea 
comandă: „Vreau ca pe una din labe să fie de două ori mai 
multe fire, iar pe cealaltă nici unul". Şi acest lucru a reuşit. 
în aceste experimente este o situaţie importantă. Dacă la nivelul 
fizic dorim să modificăm genotipul încrucişând diferite specii, 
schimbând diverse condiţii de viaţă, deformaţiile biocâmpului 
se.vor putea observa numai la urmaşi. Dacă vom acţiona însă 
asupra genotipului biocâmpului, putem obţine rezultatul acţiunii 
într-un interval de timp foarte scurt. în organismul viu, în fiecare 
secundă, genotipul biocâmpului, în cooperare cu cel 
cromozomial, recreează corpurile noastre. Cu cât este mai 
profund nivelul la care acţionăm, cu atât sunt mai rapide 
modificările. Dacă un om încalcă flagrant legile supreme, poate 
muri nu numai el, ci şi întreg neamul său. Studiind structurile 
câmpului, am înţeles că genotipul câmpului se deosebeşte de 
cel fizic în primul rând printr-un înalt nivel de unitate, 
înseamnă că există structuri ale câmpului care coordonează 
conştiinţa, destinul 
şi viaţa unui om şi ale unor grupuri de oameni. Putem vorbi de 
genotipul familiilor 
popoarelor şi a tot ceea ce este viu. Dacă chirurgul deschide 
corpul omului şi 
face o greşeală, are de suferit un singur om. Dacă însă în timpul 
tratamentului 
are loc pătrunderea în structurile biocâmpului, în acest caz pot fi 
prejudiciate 
multe grupuri de oameni. în principiu, poate fi comutat 
genotipul omului cu al 
unui animal, însă mi-e groază să mă gândesc la rezultat. | 

Am avut o situaţie interesantă când încercam să organizez 
nişte cursuri pentru cunoaşterea metodei mele. Trebuiau să 
vină la mine în atelier vreo cincisprezece oameni să vadă cum 
efectuez diagnosticarea. înainte de curs am început să simt o 
durere sâcâitoare în diferite regiuni ale capului: venea o 
informaţie foarte importantă pentru mine. Am început să-i 
descifrez textul: „Atenţie în activitatea cu grupul - punct. Mai 
mare atenţie în activitatea cu grupul - semnul exclamării". N- 
am înţeles nimic clar şi nu i-am dat atenţie. încep cursul şi le 
explic : „Acum am să-l diagnostichez pe unul dintre 


dumneavoastră şi am să pătrund în toate straturile mai fine ale 
biocâmpului. Priviţi şi luaţi aminte". încep să lucrez şi deodată 
simt un mare pericol. Mă uit la nivelul fin şi văd cum 
biocâmpurile celor din sală încep să se amestece. Am întrerupt 
imediat diagnosticarea şi le-am spus că, după toate aparențele, 
metoda mea nu este adecvată unei propagări în masă. 

Biocâmpurile noastre interacționează în permanenţă şi se 
amestecă, inclusiv cu biocâmpurile plantelor, ale animalelor şi 
ale naturii nevii. întrucât acest lucru se produce lent, 
funcţionează controlul propriei supravieţuiri şi al supravieţuirii 
oricărui obiect. Obţinerea unei noi informaţii dezvoltă 
organismul dacă ea vine pe rând şi în doze mici. Dacă 
informaţia vine în avalanşă, organismul piere. Intervenind la 
nivelul fin în genotipul unui om, noi putem distruge întreaga 
omenire. Pătrunderea omului în natură, asimilarea bogățiilor 
naturale nu pot fi oprite, pentru că acest lucru dezvoltă şi 
susţine civilizaţia. Probloema este să facem ca acest proces să 
decurgă raţional şi în deplină securitate. Tot la fel nu poate fi 
stopat procesul pătrunderii în subconştient, deoarece acest fapt 
dă mult prea multe avantaje. Acum, prin sugestie, hipnoză, 
antrenament autogen, omul, într-un timp scurt, poate obţine 
ceea ce înainte se putea obţine pe parcursul unor decenii 
întregi. Metodele de dezvoltare a aptitudinilor sunt destul de 
simple. Aptitudinile sunt însă pereţii pe care-i vede toată 
lumea, fundaţia o reprezintă înţelegerea lumii şi a legilor ei. 
Sub pereţii pe care i-a înălţat omenirea trebuie deja turnată o 
fundaţie mult mai solidă. Şi dacă cei care construiesc nu se vor 
gândi la fundaţie, zidurile înălțate îi vor îngropa pe ei. 

Acum bioenergetica nu-i încă o ştiinţă. Pentru ca să apară 
ştiinţa, e nevoie de concepţii care să conjuge faptele. Trebuie 
să existe o bancă de date cu toate încercările reuşite şi 
nereuşite de acţiune asupra subconştientului şi psihicului 
omului. Din păcate, dacă e să vorbim de abordări sistematice, 
ele există doar în structurile militare. Maşina de război are însă 
un punct slab : acolo prea puţin îi pasă cuiva de urmări. Mai 
întâi se traduce în fapt ideea distrugerii şi numai apoi se pune 
problema supravieţuirii. La nivelul fizic, ucigând duşmanul, 
omul supravieţuieşte singur. La nivelul fin, ucigând pe altul, 
omul se ucide pe sine. 


în ultimul timp, medicii militari, inginerii, pedagogii, psihologii, 
oamenii de artă au ajuns la concluzia că, fără a lucra activ cu 
subconştientul, ei nu-şi vor rezolva problemele. Am discutat cu 
un pedagog care, recurgând la joacă, dezvolta la copii anumite 
aptitudini. îl interesa dacă se pot activa la copiii cu care lucrează 
nivelurile superioare ale receptării subconştiente a lumii. 
Psihologul Leontiev are lucrări în legătură cu dezvoltarea noilor 
forme de sensibilitate, de exemplu receptionarea prin epidermă 
a undelor fotonice. Şi pedagogul a făcut un experiment privind 
dezvoltarea sensibilităţii pentru câmpurile electromagnetice. 
Dacă la Leontiev subiectul care greşea primea un şoc electric, 
aici copilul primea o bomboană dacă putea determina 
corectitudinea dispunerii magnetului din spatele unui paravan. 
După un timp oarecare, copiilor a început să li se modifice 
caracterul, le-au apărut înclinații către clarviziune. „La un 
moment dat, am oprit experimentul, îmi povestea pedagogul. M- 
am speriat şi am simţit că-i conduc pe copii într-acolo de unde 
pot să nu se mai întoarcă." 

M-a intrigat povestea lui şi m-am apucat să examinez 
biocâmpurile copiilor participanţi la acest experiment. Unii 
dintre ei prezentau în zona primei cheakre semnul închiderii în 
câmpul informaţional. în cazul de faţă, acest lucru nu le 
ameninţa viaţa, dar le închidea posibilitatea de a avea urmaşi. 
Aptitudinile lor au crescut mult, dar conştiinţa şi concepţia lor de 
viaţă nu erau încă pregătite pentru aceasta. Aceste aptitudini 
necontrolate puteau creşte şi mai mult la copii şi de aceea 
natura a început să se apere. 

Nu demult mi s-au adresat nişte cercetători din domeniul 
câmpurilor electromagnetice. 

- Am creat nişte dispozitive care acţionează asupra câmpurilor 
informaţionale 
ale oamenilor. Cu ajutorul lor se poate descifra informaţia în 
legătură cu starea 
fizică viitoare a omului. Ceea ce pot vedea doar unii, adică 
„aura", poate fi 
înregistrat de aparatele noastre. Noi am înţeles însă că 
pătrunderea în structurile 
genetice ale celulei este periculoasă şi am decis să nu facem 
acest lucru. Noi 
lucrăm numai pentru diagnosticare şi tratament, dar, oricum, ne 


temem să nu 
avem mari probleme. 
- Aveţi pe cineva care a lucrat în domeniul acţiunii asupra 
nucleului celular ? 
- Cunoşteam câţiva, însă ei au plecat în California. Unul dintre 
ei este aici, 
însă nu lucrează în domeniu, pentru că n-a reuşit să finalizeze 
cercetarea din 
cauza lipsei de bani. 
El a avut un noroc chior, le-am spus eu după ce i-am analizat 
câmpul. încă 
puţin şi putea să moară ca cei care s-au dus mai departe decât 
trebuia. Câmpul s-a strâns deja în jurul său, barând canalele 
informaţionale în proporţie de patru cincimi. Dacă el va încerca 
din nou să facă ceva asemănător, poate să moară, în ce constau 
experienţele sale? 
- Presupunând că informaţia genetică principală se găseşte la 
nivelul câmpului, 
el a încercat să insereze acolo propriul său program. A plasat 
psihogeneratorul 
în vecinătatea ouălor de broască şi apoi a schimbat frecvențele, 
prelucrându-le 
prin emanaţii electromagnetice, deoarece voia să creeze o 
superbroască. Numai 
că broasca a ieşit cu şase picioare şi fără ochi. A doua 
experienţă nu i-a mai reuşit. 
- Adică n-a mai găsit cheia pătrunderii în structurile câmpului? 
- Da. Deocamdată, nimeni nu ştie cum se intră în structurile 
câmpului şi 
cum trebuie să arate acest program. 
Eu zâmbesc. 
- Soluţia există. Când omul se deplasează, în urma lui rămâne 
fantoma sa, 
înscrisă în câmpurile electromagnetice. Dacă însă omul are nişte 
aptitudini electro- 
senzoriale deosebite, fantoma sa dăinuieşte mult mai mult. 
Dacă omul se concen 
trează în mod conştient asupra păstrării fantomei, atunci ea 
este deja o formaţiune 
stabilă. Dumneavoastră culegeţi principalele date de pe această 


fantomă şi aveţi 
gata programul pentru introducerea în câmp. Ca să cunoaşteţi 
codul de pătrundere 
în câmp trebuie să ştiţi codul de ieşire, pentru că ele sunt 
identice. Doar că acesta 
din urmă poate fi aflat. Luăm o broască şi o punem în condiţii 
apropiate de 
moartea organismului. Anume în acest moment informaţia 
despre corpul fizic 
se transferă brusc la nivelul câmpului. Murind, fiinţa vie îşi 
activează puternic 
matricele câmpului, legate de construcţia fizică. Ele pot fi 
înregistrate. Acesta 
este codul penetrării în structurile câmpului. Apoi găsim verigile 
similare din 
ambele programe şi introducem informaţia luată de la fantoma 
omului în ouăle 
de broască. Să vedem ce se întâmplă în acest caz. Mor cei care 
au luat parte 
la experiment, iar informaţia se închide. Să tragem concluziile: 
cu posibilităţile 
noastre şi cu o etică invers proporţională acestora, ne-am 
apropiat de linia fatală. 
- Noi am refuzat să lucrăm în această direcţie, îmi spune 
conlocutorul. 
- Dar problema e că în structurile noastre profunde încep 
procese periculoase: 
dumneavoastră încercaţi să-i vindecaţi pe oameni scotocind în 
straturile câmpurilor 
la nivelul profund prin acţiune electromagnetică. 
Dumneavoastră însă nu vindecaţi, 
ci mutaţi mizeria în structurile viitorului. 
- Bine, îmi spune o femeie care lua parte la discuţie, dar eu 
am salvat o 
fetiţă de la narcomanie. N-avea decât paisprezece ani. 
Dumneavoastră vreţi să 
spuneţi că nu trebuia s-o tratez? 
- Aţi salvat fata, dar i-aţi omorât pe viitorii ei copii. Trufia ei 
ajunsese la 
nivelul mortal din cauza ancorării în teluric, iar narcomania o 


rupea de cele 
pământeşti. Umilindu-se, suferind din cauza bolilor, chinuindu- 
se, ea îşi înălța 
sufletul, pe al său şi pe al urmaşilor săi. Şansele ei de a avea 
copii sunt minime, 
întrebaţi dacă aveţi dreptul ca medic să nu ajutaţi un om, iar eu 
vă întreb dacă aveţi dreptul să ajutaţi un om omorându-i viitorii 
copii. înseamnă că se pune problema dacă să ajutăm sau să nu 
ajutăm. De ajutat, trebuie să ajutăm. Acest lucru e în afară 
oricărui dubiu, însă trebuie s-o facem corect pentru ca, 
îmbunătăţind ziua de azi, să n-o prădăm pe cea de mâine. De 
aceea, tot ceea ce este în legătură cu acţiunea asupra sufletului 
uman trebuie verificat mult mai minuţios decât atunci când 
intervenim asupra corpului. 

- Cum vine asta? mă întreabă primul meu conlocutor. 
înseamnă că nu trebuie 
intervenit deloc asupra omului. 

- Pentru a interveni, trebuie să avem o concepţie sau măcar 
să tindem către 
aceasta. Trebuie să înţelegeţi că boala nu reprezintă o murdărie 
care trebuie 
îndepărtată. Boala este un mecanism de ajutorare, iar 
dumneavoastră pur şi simplu 
încercaţi s-o adunaţi şi s-o aruncaţi, la fel cum fac unii 
bioenergeticieni. 

- Apropo, îşi aminteşte unul dintre partenerii de discuţie, am 
observat o 
particularitate ciudată : cu ajutorul aparaturii noastre, putem 
evidenția în spectrul 
electromagnetic disfuncţiile care atestă prezenţa proceselor 
canceroase. Când 
i-am examinat pe bioenergeticieni în timpul activităţii lor, am 
descoperit că atunci 
când creşte forţa intervenţiei lor, în biocâmpul lor apar 
distorsiuni corespunzătoare 
bolilor canceroase. Cum se poate explica? 

- Problema e că bioenergetica este încă în stadiul de 
dezvoltare şi deocamdată 
concepţia ei fundamentală se reduce la forţa intervenţiei prin 
canalizarea bio 


energiei. Cu cât intervenţia pentru ameliorarea stării fizice, şi nu 
a celei spirituale, 
este mai puternică, cu atât intervenţia e mai periculoasă. Prin 
urmare, imediat 
se conectează blocajul. 

- Dar acţiunea electromagnetică poate fi aplicată şi de pe alte 
poziţii, continuu 
eu. înainte, când omul nu mânca, murea din această cauză. 
Postul negru era 
sinonim cu moartea şi oamenii, dacă nu mâncau o zi-două, 
mureau din cauza- 
epuizării. Acum însă, postul negru a devenit un factor terapeutic 
pentru multe 
maladii. în concluzie, pericolul dozat poate vindeca. înainte, 
omul, fiind în 
situaţii critice, îşi activa toate forţele de apărare ale 
organismului, însă cel mai 
adesea murea. Mai târziu, el a disimulat suprasolicitările de 
moarte şi a apărut 
sportul. înainte, omul, intrând într-un mediu rece, murea prin 
degerare. îmbrăcă 
mintea şi locuinţa călduroasă au devenit simboluri ale 
civilizaţiei, însă, periodic, 
duşurile cu apă rece dau sănătate. Dacă are loc o acţiune 
neplăcută, asta înseamnă 
moarte. Dacă este doar plăcută, tot moarte înseamnă, însă mai 
lentă. Dacă însă 
acestea urmează un traseu sinuos, aceasta înseamnă viaţă şi 
dezvoltare. Rezultă 
că structurile noastre spirituale pot fi dezvoltate pe acelaşi 
principiu: limitarea 
organismului creează organizarea structurilor spirituale. O 
situaţie la limita morţii 
dă un puternic impuls activităţii câmpurilor. 
Am citit despre experienţele efectuate de oamenii de ştiinţă. 
într-o încăpere, total izolată de câmpurile electromagnetice, era 
pus un animal şi peste zece zile el murea, dar mai întâi 
dispăreau biocâmpul, straturile sale solide, şi numai după aceea 
învelişul fizic. Aceast” experienţă demonstra că primordiale 
sunt structurile câmpului şi că, dacă obiectul viu are o stare 


fizică excelentă, însă structurile câmpului sunt deteriorate, el nu 
este viabil. Asta se întâmplă în cazul unei izolări de lungă 
durată, însă, în cazul unei izolări scurte într-o asemenea 
încăpere, dimpotrivă, starea fizică şi bioenergetică se ameliora. 
Savanţii au repetat această experienţă pe propriile lor persoane 
şi au constatat că, în cazul unei şederi scurte în încăpere, se 
îmbunătăţesc aptitudinile, memoria şi multe altele. Când pier 
structurile solide ale câmpului, structurile principale, cele 
informaţionale, se activează şi continuă să existe. Prin urmare, 
acţiunea malefică asupra structurilor fizice şi a celor 
bioenergetice inferioare este o condiţie necesară a dezvoltării. 
Până în prezent, paradigma principală consta în faptul că omul 
trebuie tratat, ferit de murdărie şi obligat să stea într-o cameră 
caldă. Dacă însă vom analiza dezvoltarea omului în diferite 
secte şi şcoli mistice, vom observa cu totul altceva. Cele mai 
rafinate forme de acţiune asupra omului sunt cele care duc de 
obicei la distrugere şi elimină cel din urmă factor, moartea. 
Moartea distruge corpul fizic, însă apropierea de ea îl fortifică. 
Cel mai important aici este să alegi doza corectă. 
Suprasolicitările maxime în şcolile mistice le puteau suporta 
numai anumite persoane. întrucât aparatura destinată să 
acţioneze asupra subconştientului, psihicului, sufletului uman 
creează o stare mult mai agresivă decât orice altă acţiune fizică, 
în cazul unei concepţii corecte, al unei analize minuţioase, 
permanente a tuturor situaţiilor, prin respectarea elementului 
principal al cercetărilor - etica -, bioenergetică, psihotronica pot 
deveni o importantă pârghie pentru formarea omului viitorului. 

- Aţi încercat tratamentul cu herbalife? m-a întrebat una 

dintre paciente. 

- Omul este mineral, plantă şi animal în acelaşi timp. 
Informaţia conținută 
în plante acţionează asupra structurilor subconştiente profunde 
ale omului, pentru 
că tot ceea ce este viu provine din plante. Locul, timpul 
culesului, modul de 
preparare a maceratelor, regimul de aplicare a acestora, toate 
acestea permit 
variațiile acţiunii informaţionale. Acest fapt i-a permis omului să 
modifice structura 
informaţională fără a încălca legile supreme. Planta este 


capabilă să blocheze 
agresivitatea subconştientă a omului pe seama conectării ei la 
alte planuri infor 
maţionale şi prin schimbarea orientării emoţionale din 
subconştient. Dacă orien 
tarea moral-emoţională a omului nu vine în contradicţie 
flagrantă cu legile 
supreme, atunci plantele au un efect terapeutic. Dacă însă omul 
nu-şi schimbă 
caracterul şi concepţia despre lume, cât de puţin măcar, nici un 
fel de medicamente 
nu-i vor fi de folos. Medicamentele din plante pot fi orientate 
spre armonizarea 
structurilor spirituale, dar pot să aibă drept scop doar 
fortificarea corpului fizic, 
ceea ce are un efect rapid, după care apar probleme mai mari. 
Se pare că 
herbalife-ui face parte din această din urmă categorie. Odată, 
cineva mi-a povestit că o tânără, împreună cu soţul ei, a început 
să folosească herbalife. După aceasta, femeia a avut probleme 
ginecologice, iar soţul - erupții ale epidermei. M-am uitat să văd 
ce s-a întâmplat. Până atunci, femeia nu ştia ce e gelozia, iar 
acum aceasta a proliferat. Programul geloziei putea să-l 
omoare pe soţ, de aceea o parte s-a întors la soţie şi s-a 
convertit într-un program de autodistrugere, iar lipsa dorinţei de 
a trăi afectează sistemul uro-genital. Cealaltă parte a 
programului 1-a afectat pe soţ şi agresivitatea s-a blocat printr-o 
boală dermatologică. A rămas de clarificat de ce s-a activat 
gelozia după folosirea herbalife-ului. Deoarece gelozia 
reprezintă ancorarea în relaţii, în apropierea trupească, 
medicamentul a intensificat ancorarea în teluric şi s-a produs 
acest lucru din cauză că trupul a început să se simtă mai bine. 
Reiese că slăbirile periodice, bolile ne rup de cele pământeşti 
şi blochează agresivitatea noastră şi bolile mai grave. Omul 
rezolvă zece probleme mai mici şi primeşte în loc una mare. 
înseamnă că, dacă omul nu depune eforturi permanente în a-şi 
orienta sufletul către Dumnezeu pentru purificarea sa, atunci 
important pentru el devine trupul, care slăbeşte şi îl doare. 
Preocuparea de aspectul fizic nesusţinută de spiritualizare este 
lipsită de perspective. Spiritualitatea este unirea cu Dumnezeu, 


care se manifestă în sentimentul iubirii rupt de tot ce este 
pământesc şi care continuă să existe chiar şi atunci când 
teluricul se demolează. Sentimentul iubirii rupt de tot ceea ce 
este pământesc generează religia, care dă viaţă culturii şi artei. 
Sentimentul iubirii apare la contactul cu fericirea pământească. 
Este un medicament dulce. în acest mod iubirea vindecă 
sufletul, apoi se produce demolarea teluricului pentru ca 
sentimentul iubirii să nu se lipească de Pământ. Acesta este 
medicamentul amar. Neplăcerile, bolile, pierderile care ne 
înjosesc statutul fizic sunt astfel de medicamente. Dacă vom 
cultiva în noi sentimentul iubirii şi ne vom înjosi voluntar corpul, 
vom face în mod conştient ceea ce face Natura, înseamnă că 
suprasolicitările fizice periodice, stresurile, situaţiile limită sunt 
necesare trupului şi sunt un mijloc excelent pentru cultivarea 
sufletului. Dacă sufletul omului se ancorează în teluric, în el 
creşte agresivitatea, care acţionează împotriva lui însuşi şi 
loveşte organele de excreţie. Când omul îşi bea propria urină, 
teluricul devine amar şi respingător pentru el. Sufletul o 
porneşte în sus şi starea fizica se ameliorează. Aceasta nu dă o 
purificare spirituală completă, dar ajută la aspiraţia sufletului 
către înălţimi. înseamnă că mâncarea gustoasă, delicioasă 
provoacă ancorarea în teluric şi poate duce la îmbolnăviri, iar 
mâncarea simplă, fierturile şi legumele au o influenţă benefică 
asupra sufletului nostru. Cu cât hrana este mai variată, cu atât 
se cheltuieşte mai multă energie pentru digerarea ei. 

Nu demult, am avut o discuţie cu un medic psihiatru. Este un 
om talentat, care a publicat câteva cărţi consacrate problemei 
sănătăţii psihice a oamenilor. Pentru mine, psihiatrii se împart în 
două categorii: „forţişti" şi „informaţionişti”. 

Primii se gândesc numai la metodele de intervenţie, ceilalţi pun 
înţelegerea mai presus de acţiune. în principiu, această 
psihologie este valabilă într-o oarecare măsură pentru toţi 
vindecătorii şi medicii. Amândoi suntem „informaţionişti" şi de 
aceea ne-a fost uşor să comunicăm. 

- Când am citit manuscrisul cărţii dumneavoastră, mi-a spus el 
pe ton confiden 
tial, am făcut-o de pe poziţii extrem de critice. Acum, după 
publicarea ei, citesc 
cartea cu mare plăcere, ca un cititor obişnuit. Acum însă, aş 
vrea să vorbim despre 


cartea mea. Mi se pare că în ea se găsesc multe idei interesante 
şi că merită 
a fi citită. Şi, în general, am senzaţia că ea este mai mare decât 
mine, că în 
carte se găseşte mai mult decât în mine, ca şi cum cartea nu 
am făcut-o eu, ci 
altcineva prin intermediul meu. 

- Da, şi eu am o astfel de senzaţie, îl susţin eu. în măsura în 
care cartea 
este o parte a autorului, în aceeaşi măsură autorul este o parte 
a cărţii. Senzaţiile 
noastre îmi confirmă cercetările. Când am început să citesc 
exemplarul de semnal 
al cărţii mele, am observat că ea are asupra mea aceeaşi 
influenţă bioenergetică, 
în special asupra tractului intestinal. 

- Aveam deja pregătit întregul material pentru carte, însă ceva 
important îmi 
lipsea. Şi dintr-o dată parcă am fost iluminat. Toată somatica 
vine de la intestinul 
gros şi subţire. Intestinul subţire reacţionează agresiv, iar 
intestinul gros, dimpo 
trivă, cedează, se subordonează, provocând stări depresive şi 
angoase. 

- înseamnă că, îl întreb eu, dacă omul nu suportă stresul, 
atunci i se îmbolnă 
veşte intestinul gros, iar dacă se înfurie, acumulează 
agresivitate, se îmbolnăveşte 
cel subţire? 

- Perfect adevărat. Intestinul subţire suferă când agresiunea 
este deja supri 
mată. Există şi o altă variantă, când agresivitatea nu este 
orientată nici în interior, 
nici în exterior, ci este eliminată prin rezolvarea problemei care 
a creat stresul. 

- Aşa e. Din punctul meu de vedere, psihiatrii se împart în cei 
care merg 
pe calea înăbugşirii problemelor şi cei care încearcă să găsească 
o rezolvare prin 


înţelegere. în acest caz, baza tratamentului o constituie 
poruncile, Dumnezeu. 

- Aveţi dreptate, mă aprobă el. 

Sunt plăcut surprins de strălucitoarea intuiţie a conlocutorului 

meu. 

- Cercetările pe care le-am efectuat corespund concluziilor la 
care aţi ajuns. 

Când am văzut că prin micşorarea contactului cu Divinitatea 
este dereglată în 

primul rând activitatea tractului intestinal, nu am putut înţelege 
de ce. Cum poate 

fi legat intestinul de Cosmos mai puternic decât creierul ? După 
aceea am început 

să analizez şi mi-am amintit că yoghinii recomandă începerea 
terapiei de la tractul 

gastro-intestinal. în tinereţe eram „pe o altă planetă" şi 
încercând să mă coboare 

pe Pământ mama îmi spunea : „ţine minte, omul este un tub 
digestiv perfecţionat". 

Şi într-adevăr, viaţa s-a dezvoltat din organismele simple care 
aveau doar tractul 

intestinal şi contactul cu Cosmosul se realiza prin acesta. 

- Corect, mă aprobă psihiatrul. 

Când am început să lucrez cu structurile câmpului, am ajuns 
la nişte concluzii 
şi mai uimitoare. Am constatat că informaţia este recepţionată 
în primul rând 
de intestin, care are şi rolul principal în prelucrarea primară a 
acesteia. 

Medicul îmi strânge mâna. 

- Mi-aţi spus o noutate pe care o intuiam de multă vreme, însă 
îmi era şi 
teamă să mă gândesc la asta. Apropo, cartea dumneavoastră 
este foarte reuşită. 

N-am stat să-i mai explic că impresia bună despre carte a 
apărut după un an şi jumătate de puruficare a karmei mele în 
procesul creării manuscrisului. 

Viitorul bioenergeticii 

Prin ce se deosebeşte misticismul de religie ? Diferenţa este 

uneori insesizabilă, deşi în fapt ea este principială. Religia dă la 


început concepţia despre lume şi este orientată în principal spre 
strategie. De aceea, ea formează în mod pozitiv structurile 
spirituale ale oricărui om. Misticismul, ocultismul, pleacă de la 
raţiuni pragmatice: foarte important este rezultatul, de aceea 
are loc activarea nu a structurilor strategice superioare, ci a 
celor mai compacte, orientate spre interesele trupului. Partea 
forte a religiei o reprezintă posibilitatea contactului maxim cu 
cauza primordială; prin urmare, perspectivele dezvoltării ei în 
viitor sunt optime. Partea ei slabă o reprezintă faptul că o 
asemenea pătrundere este accesibilă numai anumitor persoane, 
întemeietorilor religiei. Partea forte a misticismului constă în 
aceea că el are un caracter raţional datorită pragmatismului 
său. El include şi elemente ale ştiinţei. Pentru că îi lipseşte însă 
abordarea sistematică, el nu poate fi considerat ştiinţă. 
Conştiinţa, prin ea însăşi, este atee. Ea asigură necesităţile 
trupului şi tot ce este legat de acesta. Ştiinţa, în calitatea ei de 
conştiinţă, întotdeauna a fost închisă ferm faţă de subconștient, 
faţă de nivelul informaţional al câmpurilor. De aceea, deşi 
extrem de pragmatică, ştiinţa nu a mutilat sufletele savanților. 
în interesele conştiinţei şi ale trupului este necesar să acordăm 
o mai mare atenţie problemelor corpului. Acest lucru stimulează 
dezvoltarea civilizaţiei. Structurile câmpului, adică ceea ce noi 
numim subconştient, supraconştiinţă, au o cu totul altă logică, 
opusă intereselor corpului. De îndată ce apar nişte interese ale 
corpului, adică atunci când pragmatismul devine preponderent, 
începe degradarea structurilor spirituale. De aceea, 
numeroasele secte mistice, la începuturile lor, au făcut foarte 
multe pentru cunoaşterea lumii, după care s-au degenerat şi au 
dispărut repede. Dacă într-un curent mistic învingeau tendinţele 
religioase, acest lucru îi crea şanse de supravieţuire şi de 
dezvoltare. Dacă însă ieşeau învingătoare tendinţele ştiinţifice, 
urma degradarea sufletului, mergând până la dispariţia fizică. 
Se întâlneau două contrarii: abordarea ştiinţifică permitea 
generalizarea şi transmiterea experienţei, formularea unor noi 
concepţii, perfecţionarea continuă a înţelegerii lumii, dar ea 
ducea la degradarea spirituală. Concepţia religioasă a fost 
întotdeauna dogmatică şi adoptă noile idei extrem de greu. 
întrucât ştiinţa este legată de teluric, permanenta degradare a 
formei o face democratică şi deschisă noului. Orice religie, în 
virtutea originii sale, este cu totul conservatoare şi orice nouă 


informaţie ori este respinsă cu brutalitate, ori duce la formarea 
unei alte religii. Misticismul, unindu-se cu ştiinţa, ascundea în el 
o uriaşă primejdie şi, de aceea, pe parcursul întregii sale istorii, 
a încercat să limiteze acest curent. Triumful ştiinţei în secolul al 
XVII-lea, formarea unei puternice mentalități au subminat forţa 
religiei. Concepţia mistică a început să se dezvolte rapid, dând 
impulsuri pentru dezvoltarea ştiinţei şi artei. Orice om de ştiinţă 
care a avut un impact cu acest subiect a simţit că se întâlneşte 
cu fenomene situate dincolo de trup şi de rațiune. Acest fapt a 
fost denumit „subconştientul inconştient", fără să bănuiască 
nimeni că e vorba, de fapt, de structurile biocâmpurilor. A 
început studiul subconştientului. S-a încercat pătrunderea 
ştiinţifică într-un domeniu care promitea mari perspective. S-a 
văzut că ridicarea aptitudinilor şi lărgirea posibilităţilor sunt la 
om într-o legătură directă cu ceea ce noi numim subconştient. 
Dar, un fapt ciudat: bioenergetica nu a devenit ştiinţă. Nu a 
apărut o concepţie ştiinţifică unitară la scara umanităţii şi acest 
lucru nu este întâmplător. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, 
atunci degradarea spirituală a omenirii ar fi depăşit acea linie de 
demarcaţie de unde nu există întoarcere. Distrugerea şi 
degenerarea ar fi afectat nu numai o reţea izolată, ci întreaga 
omenire. Pe de altă parte, reunirea tuturor realizărilor în 
domeniul subconştientului în cadrul unei religii oarecare ar fi 
dus la anchilozarea religiei respective şi la suprimarea 
căutărilor. înseamnă că, pe de o parte, se produce oprirea 
dezvoltării şi apare fanatismul religios, pe de altă parte, 
dezvoltarea devine tot mai pragmatică, iar abordarea ştiinţifică 
a structurilor spirituale ale câmpului duce la degradarea 
iremediabilă şi la moartea omenirii. 

leşirea din situaţia creată şi supraviețuirea sunt posibile 
numai într-un singur caz. Cercetarea în continuare a structurilor 
biocâmpurilor şi a tot ceea ce noi numim dezvoltare spirituală a 
omului se poate efectua numai în cadrul unei concepţii care să 
reunească religia şi ştiinţa, idealismul şi materialismul. Ce 
putem vedea în momentul de faţă ? Penetrarea haotică, 
nesistematică în subconştient cu ajutorul aparaturii dă o 
anumită experienţă şi formează concepţia ştiinţifică. Dar de luat 
în considerare acest lucru şi de a-1 evalua s-ar putea să nu mai 
avem timp. Mulţi bioenergeticieni, magi, vrăjitori fac o treabă 
periculoasă fără nici un fel de control, în primul rând de ordin 


moral. Acest fapt măreşte tendinţa de a spori controlul 
medicilor. Dar întreaga medicină oficială şi principalele ei 
tendinţe de dezvoltare sunt orientate asupra trupului şi a 
ameliorării stării fizice. Aceasta este principala problemă a 
medicinei contemporane. înseamnă că bioenergetica, 
subordonată medicinei oficiale, orientată numai spre interesele 
învelişului fizic, va ucide rapid şi pe scară largă. în principiu, 
acest lucru se întâmplă de pe acum. Prin urmare, viitorul 
bioenergeticii este posibil prin crearea de organizaţii şi şcoli cu o 
dezvoltată concepţie religioasă şi cu priorităţi în domeniul 
orientării spirituale, cu participarea şi controlul situaţiei din 
partea oamenilor cu o dezvoltare spirituală înaintată. Este 
necesară crearea unor grupe de experţi din care să facă parte în 
primul rând specialişti în diagnosticarea structurilor fine ale 
câmpurilor pentru că nici un medic sau un specialist în mânuirea 
aparaturii care acţionează asupra structurilor câmpului nu va fi 
la nivelul omului care şi-a îndreptat toate puterile spre 
perfecţionarea sa morală şi spirituală. De aceea bioenergetica 
de mâine este de neconceput fără crearea unei noi concepţii în 
care ştiinţa şi religia vor constitui un tot unitar. 

Ultima informaţie 

Despre faptul că pierderea sensului vieţii, a dorinţei de a trăi 
programul de autodistrugere sunt generate în primul rând de 
disprețul faţă de alţii am aflat când consultam o pacientă la New 
York. Dar faptul că disprețul faţă de o anumită adunare de 
oameni este mult mai periculos nu l-am bănuit şi m-am convins 
cu mare surprindere de acest lucru. 

Acest lucru s-a întâmplat când mi s-a refuzat din nou viza 
pentru S.U.A. Fata din spatele ghişeului încerca să mă convingă 
de faptul că intenţionez să rămân acolo şi că, din această cauză, 
nu voi obţine viza. în aceeaşi seară aveam la Moscova o 
conferinţă, unde am început să explic pericolul absolutizării 
valorilor pământeşti care ameninţă cu degradarea şi distrugerea 
omenirii. Dacă Orientul a fost sufletul şi creierul omenirii, 
Occidentul a constituit muşchii acesteia, iar America - liderul 
Occidentului - a avut întotdeauna o puternică psihologie 
musculară. Idei au fost întotdeauna multe, dar mijloacele 
tehnice pentru realizarea lor, insuficiente. Şi aici a venit în ajutor 
psihologia musculară. însă unei fiinţe vii îi va fi dificil să se 
dezvolte dacă ea va fi numai creier şi încă mai dificil dacă ea va 


fi numai muşchi. Fără o alimentare spirituală permanentă 
începe degradarea structurilor spirituale şi apoi şi a celor fizice. 

Mi-am amintit cum mi se refuzase viza cu un an înainte la 
Consulatul american. Fata răsfoia documentele mele fără 
tragere de inimă. Apoi m-a întrebat: 

- Sunteţi autorul diagnosticării karmei sau al cărţii? 

- Si una, şi alta. 

- Puteţi aduce o carte? 

- Bine, i-am zis eu, dar cum pot ajunge înapoi? 

- Am să scriu un bilet să vă permită să treceţi. 

Am dat fuga după carte şi după o oră am fost din nou la uşa 
Consulatului, în zadar le-am arătat biletul, nu m-au lăsat să 
intru. 

- Sunaţi la telefon, m-a sfătuit paznicul. 

Am format numărul şi am început să explic. Am ieşit puţin, 
mi-au rămas documentele la ghişeu, trebuie să mă întorc acolo. 

- De ce aţi ieşit ? mă întreabă o voce masculină. 

- Să aduc cartea pe care am scris-o. 

- Aşteptaţi un minut. 

Aştept un minut, două, cinci. Am sunat din nou, însă nu-mi 
răspundea nimeni. Din spate mă zoreau alţii, care voiau să 
telefoneze. Las receptorul şi le cedez locul. Peste un timp, sun 
din nou. 

- Alo, sunt Lazarev. Am ieşit pentru puţin timp şi trebuie să 
mă întorc ca 
să-mi iau documentele. 

- De ce aţi plecat? mă întreabă din nou o voce masculină. 

- M-au rugat să le aduc cartea pe care am scris-o. 

- Aşteptaţi un minut. 

Şi din nou aştept un minut, două, şapte. 

Am înţeles că aşteptarea este zadarnică şi închid telefonul. 
Până să ajung aici am aşteptat în ger la coadă o oră şi jumătate 
şi mi-au înţepennit picioarele. Tropăind o jumătate de oră în faţa 
uşii închise, am obosit de tot. Fac a treia încercare. 

- Alo, mă numesc Lazarev. Am ieşit pentru puţin şi aş vrea să 
mă întorc 
să-mi iau documentele. 

- De ce aţi ieşit? mă întreabă din nou o voce masculină. 

Am înţeles, plin de tristeţe, că voi aştepta cinci-zece minute şi 
că nu mi se va permite să intru. Deodată, mă simt iluminat: 


domnule, sunt doar în faţa uşii Consulatului american. Le 
răspund: 

- Am fost după bani. 

- O.K., intraţi, a venit răspunsul pe loc. 

l-am dat funcţionarei cartea. Ea a mai chemat pe unul şi au 
început s-o examineze râzând, discutând în engleză şi lovind cu 
degetul peste pagini. Apoi fata a privit prin mine şi mi-a spus că 
viza mi se refuză. 

Această întâmplare am povestit-o la conferinţă, explicând 
audienței de ce Moise i-a ucis pe cei ce se închinau viţelului de 
aur. Când structurile spirituale se ancorează în Pământ şi fac din 
teluric un ţel, sufletul îşi pierde punctul de sprijin şi contactul cu 
Dumnezeu, de la care el primeşte puterea şi energia spirituală, 
se micşorează. Structurile spirituale încep să se demoleze. Ca 
urmare, se demolează şi trupul. Dacă cineva încearcă să facă 
din formă un ţel, atunci conţinutul piere. O abordare pragmatică 
ridicată este posibilă numai cu ajutorul unui puternic suport 
spiritual. Dacă acesta nu există, natura declanşează meca- 
nismul degenerării fizice. Eu am prezentat datele statistice 
americane pentru vara anului 1994. Pe primul loc în statistica 
mortalităţii infantile figura moartea în somn, fără cauze 
evidente. Cantitatea de lichid seminal la bărbaţi este acum de 
două ori mai mică decât în anii '30. Fiecare al doilea copil născut 
este înapoiat mintal. Un copil absolut sănătos se naşte unu la 
zece mii. Procesul de degenerare a societăţii care a început se 
desfăşoară pe fondul unei bunăstări crescânde. 

Conferinţa a decurs normal, iar a doua zi m-am trezit cu un 
guturai puternic. Mi-am analizat propriul câmp şi am văzut cu 
mirare un puternic program de autodistrugere. De unde ? La 
baza lui era disprețul faţă de societate care se găsea în America 
de Nord. Am înţeles că e vorba de Statele Unite. Mi-a scăpat 
necontrolată o stare emoţională de dispreţ. Să dispreţuieşti un 
om imperfect este periculos. Curăţenia şi murdăria sunt 
determinate de Dumnezeu. încercarea de blamare şi de dispreţ 
a oricărei societăţi este periculoasă şi provoacă la urmaşi boli 
grave. Am înţeles atunci încă o dată că societatea imperfectă şi 
lumea care ne înconjoară trebuie să încercăm să le schimbăm 
dar nu le putem dispreţui şi blama. Conflictul cu lumea 
înconjurătoare este necesar la exterior. în interior însă, este 
interzis. Dacă omul este în primul rând executantul şi apoi 


autorul faptei, ce să mai vorbim atunci de societate ? Pentru ca 
America să supravieţuiască într-un viitor apropiat trebuie să-şi 
mărească de o sută de ori aspiraţia către spiritual. Aceasta va fi 
în favoarea întregii omeniri. Pentru ca bolnavul, slabul, schilodul 
să se ridice, el depune mai multe eforturi decât unul sănătos. Şi, 
dacă noi ne agăţăm de fizic, de teluric, uităm de suflet, atunci 
vom fi puşi în faţa unei alegeri dure: sau moartea fizică şi 
degenerarea, sau modificarea coordonatelor valorice şi 
transferul lor în domeniul dezvoltării spirituale. 

O tânără mi se confesează: 

- Fac crize astmatice, nu pot călători cu metroul. N-aţi putea 

să mă ajutaţi? 

- Sufletul dumneavoastră şi al copiilor sunt pline de dispreţ şi 
resping iubirea. 
Povestiţi-mi ce vi s-a întâmplat şi anume când. 

- Problema cea mai serioasă am avut-o înainte de căsătorie. 
lubeam foarte 
mult un om, dar între noi ceva nu a mers. Pentru acest motiv m- 
am căsătorit 
cu altul, cu un om bun. După căsătorie îi comparam tot timpul şi 
comparaţia , 
nu era în favoarea soțului. Asta să fie motivul? 

- Bineînţeles. Poate că vă veţi mira, dar încercaţi să înţelegeţi 
şi să simţiţi 
ceea ce vă voi spune. Starea emoţională este un gând 
comprimat. Dacă gândul 
vă aminteşte mereu că pe primul loc stau lucrurile pământeşti, 
cu timpul veţi 
recepta emoţional lumea în acest context. Gândul corect îşi are 
originea în 
înţelegerea corectă a lumii. Sentimentul iubirii este valoarea cea 
mai de preţ în 
această lume. El este dat de Dumnezeu şi nu aparţine 
Pământului. De aceea foarte 
des el intră în contradicţie cu toate valorile pământeşti. Dacă ne 
agăţăm de 
valorile pământeşti, le punem mai presus de iubire, aceasta 
moare. Gândul devine 
trăire emoţională. Părinţii iniţiază un proces periculos, copiii îl 
continuă şi se 


îmbolnăvesc, iar nepoţii mor. Dacă un gând greşit se repetă des, 
el începe să 

mutileze stările emoţionale. Părinţii sunt amabili şi buni la 
exterior, însă în gând 

ei urăsc şi dispreţuiesc, iar copiii lor ucid şi nimeni nu poate 
înţelege ce se 

întâmplă. Părinţii se dezic de iubire, o calcă în picioare, iar copiii 
lor se nasc 

cu tumori canceroase. Dacă sufletele viitorilor copii şi nepoți 
sunt curate, murdăria 

trimisă cândva în viitor se reîntoarce la părinţii şi bunicii lor. 
Niciodată nu l-aţi iubit cu adevărat pe omul acela. Adevărata 
iubire o nutriţi pentru soţ. lubirea adevărată nu are o explicaţie 
telurică. Dacă îl iubiţi pentru că e frumos sau pentru că e bogat, 
capabil, serios şi deştept, asta nu se cheamă iubire, ci este un 
surogat. Diferenţa este ca între plăcerea pe care ţi-o procură o 
masă gustoasă şi fericirea iubirii care îţi umple sufletul. 
Mâncarea este necesară, dar, dacă ea devine valoare absolută, 
structurile spirituale încetează să se mai dezvolte. Este minunat 
când omul iubit este capabil, serios şi deştept, dar, dacă acesta 
este motivul principal al iubirii, structurile spirituale 
degenerează. Nimic din ce-i pământesc nu poate fi temelie 
pentru iubire. Temelia se află în Cer. Dumneavoastră i-aţi iubit 
aptitudinile, înţelepciunea. Era o iubire din interes de care nu aţi 
fost conştientă. Mai târziu, comparând şi dispreţuind, aţi ucis 
iubirea în dumneavoastră punând valorile telurice mai presus de 
cele Divine. La copii acest lucru este exprimat mai clar. De 
aceea suferiţi acum, ca să le salvaţi sufletele. Dacă veţi reuşi să 
le explicaţi copiilor dumneavoastră că sentimentul iubirii nu 
poate fi impus unui control sever, că nu noi î) dirijăm, ci el ne 
dirijează pe noi, şi vă veţi revizui viaţa parcurgând fiecare 
situaţie cu iubire şi rugându-vă ca iubirea să le fie dată 
urmaşilor, atunci pentru purificarea sufletelor voastre nu va mai 
fi nevoie de suferinţe fizice. 

Discut cu părinţii unei fete bolnave de o boală gravă: autism, 
întârzierea dezvoltării mintale. Le-am explicat pe înţeles: ambii 
erau ataşaţi de înţelepciune. Starea lor emoţională de dinainte 
de concepţie şi starea soţiei în timpul sarcinii au determinat 
starea de sănătate a copilului. 


- Mai aveţi un copil şi cel de-al doilea e perfect sănătos. Dar 
încărcătura 
karmică personală la el e mai mare şi extragerea ei va fi dificilă. 
Lui îi revine 
cea mai mare parte din murdăria karmică a familiei. 
- Dacă ne purificăm total, întreabă femeia, putem fi siguri că 
fata se va 
însănătoşi ? 
- în situaţia de faţă va fi dificil. La nivelul fin sunteţi legată de 
copil, însă 
totul depinde de profunzimea purificării dumneavoastră. După 
un anumit timp 
vă veţi purifica total şi, din punctul meu de vedere, veţi fi 
sănătoasă. Dar acest 
lucru e doar o cincime din ceea ce veţi parcurge. Cu cât mai 
profundă va fi 
purificarea, cu atât mai departe se va extinde asupra trecutului 
şi viitorului. 
- Cu ce-i vinovată fata că noi nu putem să ne purificâăm? 
- La nivelul fin nimeni nu este vinovat, deci teoretic 
purificarea e posibilă. 
- Nu poate fi ajutată şi printr-o acţiune directă asupra ei? 
- Se poate. Ce spun medicii în legătură cu hrana şi educaţia 
ei? 
- Ea trebuie hrănită permanent şi trebuie să-i asigurăm 
condiţii blânde. 
Vedeţi ? Atitudinea medicilor este determinată de concepţia 
care stă la baza 
medicinei contemporane. Este tratat corpul, dar este ignorat 
sufletul. Dacă omul 
se hrăneşte tot timpul prost, organismul său slăbeşte, însă dacă 
uneori el nu 
mănâncă, acest lucru este în folosul său. în existenţa anterioară 
fata dumneavoastră 
le dorea oamenilor moartea din cauza înjosirii trufiei şi 
înţelepciunii sale. Acest 
fapt a ancorat-o atât de puternic în teluric, încât, în această 
existenţă, purificarea 
venită sub forma înjosirii ei de către un alt om ea nuova 
suporta şi-l va ucide 


bioenergetic ori se va sinucide. Tratarea prin intermediul unui 
alt om este o 

ruptură puternică de teluric, de scurtă durată. Un asemenea 
tratament poate fi 

refuzat. Tratamentul prin intermediul bolii este dat sub forma 
unor porţii nu prea mari, dar permanente, şi a-l refuza nu este 
posibil. Aici multe depind de gradul de agresivitate. Dacă, din 
cauza banilor, am invidiat sau m-am supărat, atunci copiii mei 
vor avea probleme cu banii, la fel şi eu în existenţa următoare. 
Dacă am disprețuit şi am urât, dacă mi-a părut rău de banii 
pierduţi, dacă am făcut din ei țelul vieţii mele, atunci acest lucru 
va afecta urmaşii mei pe parcursul a 3-4 generaţii şi existenţele 
mele viitoare. lar purificarea va fi mult mai dură. Dacă mult timp 
i-am dorit moartea cuiva sau am ucis pe cineva pentru bani, mă 
va costa vreo şapte generaţii şi mai mult. Atunci eu, copiii, 
nepoţii şi strănepoţii mei vom fi ucişi pentru bani, vom fi 
înşelaţi, prădaţi. 

Copilul dumneavoastră n-a fost pregătit să accepte înjosirea 
trufiei şi înţelepciunii. De aceea conştiinţa ei are o puternică 
orientare către Pământ, fapt pentru care a şi fost închisă. Dacă 
în existenţa precedentă ea nu a acceptat o situaţie stresantă, 
atunci, în această viaţă, îi va fi mult mai greu să o accepte. 
Structurile spirituale ale câmpului au o mare inerție atât în 
privinţa binelui, cât şi în privinţa răului. De aceea toate formele 
de stres pentru fată, adică dispariţia siguranţei pământeşti, sunt 
foarte folositoare. în magie, de exemplu, pentru atingerea 
perfecțiunii, principala condiţie este stoparea conştiinţei, 
respectiv activarea structurilor spirituale. Conştiinţa se opreşte, 
se închide când apare o situaţie letală; când este foarte multă 
sau foarte puţină informaţie, când sunt limitate cerinţele 
trupului. Acestea sunt momente impuse, dar există şi momente 
voluntare: credinţa în Dumnezeu şi păstrarea absolută a 
sentimentului iubirii. Dacă nu era suficientă puterea, oamenii 
recurgeau la metode volitiv-impuse : limitarea respirației, însin- 
gurarea, rugăciunile, iar, dacă aşa ceva nu ajungea, veneau 
nenorocirile, înjosirile pe linia destinului. în unele momente 
fixarea cu privirea a unui obiect strălucitor în mişcare sau a unui 
punct imobil ducea la stoparea conştiinţei. 

Medicii văd că este oprită conştiinţa copilului, că nu se 
dezvoltă şi ei recomandă ca ea să fie deschisă. Cu cât e mai 


deschisă conştiinţa, cu atât mai puternic este legată de Pământ, 
cu atât mai multe stresuri recepționează şi cu atât mai repede 
va evolua degradarea. De aceea ea trebuie obişnuită cu 
stresurile şi, periodic, conştiinţa ei trebuie limitată. înainte, când 
copilul era bolnav şi îi creştea temperatura, el refuza să 
mănânce. Medicii încercau să-i scadă temperatura şi 
recomandau să fie bine hrănit. Dar trebuia scăzută temperatura 
şi alimentat numai în cazuri extreme. Organismul îşi calcula 
totul cu precizie. Dacă este oprită conştiinţa fetiţei, aceasta 
înseamnă o măsură de apărare, înseamnă terapie. Şi să lupti 
împotriva acestui proces înseamnă să lupti împotriva sistemului 
de protecţie a structurilor spirituale. 

- Pentru ca să se deschidă conştiinţa, ea trebuie mai întâi 
reorientată dinspre teluric spre Divin. De aceea, toate jocurile 
orientate nu către conştiinţă, ci către subconștient sunt utile. 
Astfel de jocuri sunt baba-oarba, săriturile, mersul pe sârmă, 
jocul cu mingea. în cazul în care cade şi se loveşte nu este nimic 
grav. Şocul durerii şi atitudinea corectă faţă de durere sunt de 
asemenea indispensabile. 

Conştiinţa omului este înjosită de instabilitatea teluricului. De 
aceea, pendularea în leagăn, deplasarea pe suprafeţele 
nesigure sunt folositoare. Dacă un copil nu vrea să mănânce nu- 
i nimic grav. Organismul copiilor este foarte bine echilibrat şi 
ştie exact de ce are nevoie. Prin urmare, dacă în timpul bolii 
copilul refuză mâncarea, atunci e mai bine să-i oferim preparate 
din legume. 

Noi am purces din apă, de aceea cufundarea în apă ne 
produce acelaşi efect. Toate procedurile hidraulice, înotul, 
mersul pe sub apă, reținerea respirației sub apă frânează foarte 
bine conştiinţa. Un efect excelent îl are stropirea din găleată. 
Este utilă muzica, însă orientată spre subconştient, adică fără 
cuvinte sau foarte puternică, ritmică. Nu este exclusă acţiunea 
chimică cu ajutorul medicamentelor care cuprind un program de 
anihilare a trufiei şi înţelepciunii. India şi Tibetul sunt locurile 
unde realizările în domeniul înţelepciunii au atins culmea. 
înseamnă că acolo trebuie să existe plante care blochează într-o 
oarecare măsură ancorarea în înţelepciune, în 
teluric.Schizofrenia, epilepsia, oligofrenia, scăderea memoriei şi 
alte tulburări psihice au la bază, în principiu, absolutizarea 
înţelepciunii. De aceea jocurile în care copilul este păcălit, în 


care el nu reuşeşte să facă ceva sunt utile. în creştinism 
smerenia este calitatea cea mai înaltă, adică acea capacitate de 
a accepta în forul interior demolarea a oeea ce este pământesc. 
Pasenţa, ghicirea în cărţi înseamnă răbdare ca prim pas către 
smerenie în traducere franceză. Construirea turnuleţelor din 
cuburi care se demolează mereu, alcătuirea unor combinaţii de 
culori, imitarea stresurilor care ameninţă sănătatea şi viaţa sunt 
necesare pentru oricare copil. 

- Spuneţi-mi, şocul electric are vreun efect? 

- Şocul electric, şocul insulinic şi alte tipuri de şocuri folosite 
în terapie au 
efect numai atunci când există o anumită pregătire interioară. 
Dacă omul va fi 
zgâlţâit, stresat şi imediat liniştit, despărţindu-1 în acest fel de 
Pământ, acest lucru 
va avea un efect pozitiv. Toate formele de acţiune asupra 
copilului, despre care 
v-am vorbit, sunt utile pentru orice om şi ele vă pot ajuta pentru 
a vă schimba 
dumneavoastră înşivă. 

Mi-am amintit că, înainte de moarte, oamenii cu tulburări 
psihice grave îşi vin în fire şi sunt conştienţi de tot ceea ce se 
petrece în jur. Moartea demolează trupul şi conştiinţa legată de 
acesta. Dar acesta este primul strat. Sub el se află al doilea 
strat al conştiinţei legat nu de o singură existenţă. Avem mai 
multe niveluri de conştiinţă şi absolutizarea primului, a celui mai 
rudimentar, legat de corpul fizic, le condiţionează pe celelalte. 
Purificarea lor este legată de reorientarea sistemului de valori, 
de la cele pământeşti la cele Divine. 

- Vreau să vă pun două întrebări în legătură cu fetiţa noastră. 
Dacă se chinuie 
în situaţia în care e, şi a doua, dacă merită să fie scoasă din 
această situaţie - 

m-a întrebat tatăl copilului. 

Conştiinţa ei doarme, dar sufletul se chinuie. Mai precis se 
chinuie cea 

de-a doua conştiinţă, care se referă numai la o singură 
existenţă. Sufletul copilului, înainte de concepţie, venind din 
lumea de dincolo sau din alte lumi, îşi vede viitorul şi suferă. 
Când se naşte, chinurile continuă şi purificarea structurilor 


spirituale se produce. De aceea, cu cât trăieşte mai mult şi se 
chinuie un astfel de copil, cu atât mai mult se purifică sufletul 
său. Dacă acum vă apucaţi de beţie sau deveniți narcoman, 
conştiinţa va fi frânată şi veţi suferi mai puţin. Dar merită oare 
să fiţi salvat de narcomanie şi alcoolism, care vă mutilează? Eu 
cred că merită. înseamnă că nu trebuie să scăpăm de chinuri, ci 
să ne ridicăm deasupra lor, depăşindu-le. Când conştiinţa 
copilului va fi trezită, chinurile copilului vor fi mai numeroase, 
dar ele vor acţiona pentru purificarea sufletului. Boala sufle- 
tească apare atunci când începi să compari. Ca să simţi ceea ce 
este bun, trebuie să ştii ceea ce este rău. Cu cât se dezvoltă 
mai mult conştiinţa noastră, cu atât mai pregnant apare 
sistemul de evaluări şi comparații. înseamnă că omul va încerca 
cu atât mai multe chinuri. lată de ce în creştinism se spune: 
„Cunoştinţele înmulţesc durerea". Dezvoltarea intelectului dă nu 
numai durere, ci şi satisfacţie. Prin urmare, cu cât se vor 
intensifica suferinţele la trezirea conştiinţei, cu atât va creşte şi 
fericirea când ele vor fi depăşite. 

Ar mai fi aici o problemă: de ce va fost dat un asemenea copil 
? în existenţele trecute aţi avut o înţelepciune deftsebită, o 
foarte bună poziţie în societate şi un destin favorabil. Ce este 
destinul favorabil? Este exact ceea ce în ochii celor din jur este 
etalonul fericirii şi, lucrul cel mai important, posibilitatea de a vă 
realiza în domeniul pentru care aţi fost predestinat. Cu cât omul 
are mai multă înţelepciune, cu atât îi vine mai uşor să 
controleze situaţia creată în jurul său, să-şi realizeze dorinţele şi 
să aibă o soartă fericită. Aici este însă un mare pericol. Cu cât 
controlezi mai bine situaţia, cu atât este mai puternkă senzaţia 
că eu o controlez total, adică celula începe să-i impună 
organismului voinţa sa, plecând de la propriile nevoi şi țeluri. 
începe degradarea structurilor spirituale şi pentru a-1 salva pe 
om trebuie demolată situaţia din jurul lui. Trebuie să apară 
lucruri nefondate, ilogice, care să-i atragă atenţia omului că a 
pierdut controlul asupra situaţiei. Dacă vi s-ar fi dat înjosiri 
fizice, înşelăciuni, neplăceri, venind pe linia destinului din partea 
altor oameni, iar dumneavoastră, în virtutea ancorării pe care o 
aveţi, nu le-aţi putea suporta, atunci, prin intermediul blamărilor 
şi dispreţului, aţi lovi în alţi oameni şi în propria persoană. 
Dumneavoastră însă sunteţi oameni spiritualizaţi şi buni la suflet 
şi trebuie să fiţi păstraţi în ciuda concepţiei dumneavoastră. 


Dacă nu aţi acceptat loviturile maladive izolate, vi se dau situaţii 
de la care nu vă puteţi eschiva şi care vă aduc mari 
traumatisme. 

Medicii specialişti consultă copilul şi nu văd nici un fel de 
tulburări, cu toate că, practic, conştiinţa este oprită. Medicii nu 
pot explica în nici un fel cauza bolii şi nici să dea nişte 
recomandări concrete. Tot timpul vi se aminteşte de sus că a 
controla situaţia este un fapt secundar şi că nu a depins de 
dumneavoastră mediul înconjurător. Pentru a supravieţui, 
trebuie să simţiţi dependenţa dumneavoastră faţă de Univers şi 
Creator. Cu cât veţi primi o mai mare putere asupra oamenilor, 
cu atât mai multe umilinţe vă va trimite Dumnezeu. Nu degeaba 
regii aveau bufoni care le ironizau neajunsurile. Controlul asupra 
situaţiei creşte la orice om în măsura în care el urmează voinţa 
creatorului. Pentru un timp trebuie să renunţaţi la logica 
pământească şi la controlul asupra situaţiei. în Rusia, despre 
cine intra într-o asemenea situaţie se spunea că este monstru. 
Nu este absolut obligatoriu să vă supuneţi în formă acestui 
proces. în tot ce se întâmplă trebuie să vedeţi şi să simţiţi logica 
lui Dumnezeu. Oamenii nici nu ar trebui să existe pentru 
dumneavoastră Dacă aţi fost jigniţi sau înşelaţi, prima dorinţă 
trebuie să fie să-i găsiţi o scuză acelui om. Primul semn că 
logica Divină devine prioritară la dumneavoastră este 
Simţământul iubirii faţă de întreaga lume, care nu trebuie să 
pălească în nici o situaţie, ci numai să crească. Dacă 
dumneavoastră veţi încerca acest sentiment, atunci fiţi siguri că 
fiica dumneavoastră va primi cel mai bun medicament. 

Cu doi ani în urmă, în regiunea Leningrad, am început să-mi 
construiesc o baie, mai precis o căsuţă în care puteam face baie 
de aburi şi să mă odihnesc. Am înălţat pereţii şi stâlpii care au 
rămas acolo până în ziua de azi. Munca la carte îmi ocupa tot 
timpul. Acum, la începutul lui martie, în oraş e puţină zăpadă şi 
încetul cu încetul ea dispare de pe câmpurile ce-1 înconjoară. 
Merg să văd ce a mai rămas din baia mea. în maşină suntem 
doi. Manuscrisul e gata, însă tema discuţiei e aceeaşi. 

- Un prieten de-al meu, marinar, pleacă în cursă, dar nu prea 
are încredere 
în el. Uită-te dacă nu cumva o să aibă vreo problemă, mă 
întreabă tovarăşul meu 
de călătorie. 


- Da, îi răspund eu. Biocâmpul nu arată prea bine. Trufia îi 
este ridicată 
din cauza ataşamentului faţă de aptitudini şi destinul favorabil. 
Aici este însă un 
moment important. De obicei sufletul se agaţă de teluric şi 
devine trufaş prin 
agresivitatea faţă de alţi oameni sau faţă de sine. Agresivitatea 
faţă de alţii este 
dată de invidie, ură, dispreţ, blamare. Agresivitatea faţă de sine 
este generată 
de absenţa dorinţei de a trăi, de disperare. Aici însă 
agresivitatea faţă de sine 
apare sub forma opresiunii. 

în cazul de faţă, soţia marinarului îl presează şi el i se supune. 
Ea îl învaţă ce să facă, cum să-şi organizeze viaţa şi acest lucru 
poate sfârşi rău pentru el. Informaţia poate fi dată, nu şi impusă. 
Poţi să faci concesii şi să te supui numai la suprafaţă. în forul 
interior însă trebuie să te supui numai lui Dumnezeu. Refuzul de 
a te supune cuiva este mândria sufletească, este protecţia 
structurilor spirituale împotriva atentatelor. Dacă nu te aperi de 
acestea printr-o aspirație permanentă către Dumnezeu, 
Dumnezeu pentru tine devine un om care îţi dă informaţia, fapt 
ce poate duce la urmări catastrofale. 
Odată a fost la mine la consultaţie comandantul unei unităţi 
militare. A venit împreună cu familia. Analizându-le structurile 
biocămpului, le-am spus că asupra neamului lor planează un 
blestem. Vinovat pentru aceasta era comandantul, fiindcă îşi 
impusese concepţia lui despre lume rudelor sale. Cu o jumătate 
de an înainte de asta, fusese blestemat de o femeie şi blestemul 
s-a răsfrânt asupra tuturor. El a relatat că în unitatea sa a fost 
un accident de maşină şi au murit doi soldaţi. Mama unuia din 
morţi l-a blestemat. El a umblat pe la bioenergeticieni, dar ei nu 
l-au putut ajuta cu nimic : „Du-te la biserică şi roagă-te ! "îi 
spuneau ei. 

- Blestemul vă salvează întreg neamul de la moarte. Aţi 
început să-i comandaţi 
pe subordonați nu numai la exterior, ci şi în interior şi aţi început 
să le subjugaţi 
sufletele. în maşină erau doi oameni. Conform karmei, unul 
dintre ei trebuia 


să moară, celălalt nu. Dar dumneavoastră, supunându-i 
structurile spirituale, 

i-aţi distrus apărarea şi astfel a murit şi el. Aceasta este o gravă 
încălcare şi 

de aceea urmează fie dispariţia neamului, fie blestemul 
întregului neam care dă 

şanse de supravieţuire. 

Prin faţa parbrizului fug câmpurile înzăpezite cu mici ochiuri 

de pământ. 

- Fiul meu, îmi spune tovarăşul de călătorie, mi-a pus nu 
demult o întrebare 
interesantă: „Cum poate fi învins diavolul ? ". Eu i-am răspuns: 
„Să nu gândeşti 
urât despre oameni şi să nu-i dispreţuieşti". lar fiul meu mi-a 
replicat: „Nu tată. 

Diavolul poate fi ucis prin iubire". Nici nu am ştiut ce să-i mai 
spun. 

- Dar câţi ani are fiul tău? 

- Şase. 

Acum există mulţi copii talentaţi şi cu nişte calităţi spirituale 
deosebite. Acest lucru este necesar pentru ca omenirea să 
păşească pragul zilei de mâine. Statul trebuie să ajute ca 
această spiritualitate să se dezvolte. 

Apropo de diavol. Amintiţi-vă cum vorbeşte Cristos despre el: 
„Izbăveşte-ne de cel viclean" ; fără ură, fără dispreţ. La ce-i 
ispiteşte diavolul pe oameni? La iubirea puternică a tot ce este 
pământesc. Adam şi Eva nu au ascultat şi au căzut în păcat. Ei 
au muşcat din fructul cunoaşterii. înseamnă că şi cunoaşterea, 
plăcerile sexuale sunt un păcat. Dar fără acest păcat nu ar fi 
existat omenirea. Prin urmare, tot ceea ce există: omul, bunurile 
pământeşti, civilizaţia şi dezvoltarea sunt păcate. Şi atunci de 
ce am distruge aceste păcate? Se pare că se poate şi se pare că 
nu. Care este sensul acestei situaţii ciudate? în realitate însă 
totul e cu mult mai simplu. Dacă nu ar fi fost proclamate drept 
păcate valorile telurice, plăcerile sexuale, mâncărurile rafinate 
şi alte satisfacţii pământeşti care concură la dezvoltarea 
inteligenţei, adică a cunoaşterii, acestea pot deveni ţel. 
Conştiinţa omului se va ancora în teluric, dezvoltarea se va opri, 
iar civilizaţia piere. Din această cauză se dădea informaţia 
privitoare la faptul că valorile capitale nu sunt legate de teluric. 


Acest lucru îl împiedica pe om să absolutizeze plăcerile pămân- 
teşti. De aceea şi concepţia, în cazul Fecioarei Maria, trebuia să 
fie lipsită de păcat. Divinul nu se poate naşte din teluric. 
Teluricul se naşte din Divin. 

O femeie mi-a spus: „întotdeauna când aveam neplăceri 
căutam'vinovaţii şi de aceea dispreţuiam, judecam, gândeam 
urât despre oameni, iar acum nu mă pot abţine de la a mă 
dispreţui şi blama". 

- Toate astea vor trece - o liniştesc eu. Când se dilată 
intervalele de timp, 
noţiunile de bine şi rău se schimbă. Dacă omul stă şi nu vrea să 
se ridice, el 
trebuie biciuit. Asta pe de o parte. lar pe de altă parte, trebuie 
ajutat să se ridice 
mai repede. Pe cel care îl va ajuta, omul îl va considera 
Dumnezeu, iar pe cel 
care îl va biciui - diavol. Dar biciuieşte şi ajută unul şi acelaşi. 
Numai că noi 
nu înţelegem acest lucru. Diavolul este reprezentarea noastră 
greşită în legătură 
cu Dumnezeu. Este concepţia noastră limitată. De ce stă omul şi 
nu se ridică? 

Pentru că nu vede şi nu înţelege ceea ce se întâmplă în jur. De 
aceea el trebuie 

biciuit. Dacă însă concepţia sa despre lume se lărgeşte, el se 
ridică singur. 

Dezvoltarea impusă devine voluntară. Dezvoltarea este 
deplasarea în interior a 

izvoarelor externe de cunoaştere a lumii. înseamnă că diavolul 
apare atunci când 

dezvoltarea devine impusă, când dispare dorinţa creşterii de 
bună voie. Când omul 

îşi va provoca singur o durere sufletească pentru creşterea sa 
interioară, nu va 

mai fi nevoie de durere din afară. Diavolul nu trebuie distrus şi 
nici gonit din 

suflet. El trebuie în permanenţă învins. lar de învins poate fi 
numai prin iubire. 

Va trece un oarecare timp şi vom înţelege că răul nu există. 
Există doar imperfecţiu 


nea. Ea se naşte din cauza unei insuficiente înţelegeri care se 
instalează atunci 
când lipseşte iubirea. De aceea principala sursă a transformării 
lumii o reprezintă 
iubirea ce ne-a fost dată şi dorinţa noastră de a o înmulţi. 

îi explic unui tânăr, care stă în faţa mea, că este ancorat în 
aptitudini şi înţelepciune. 

- Ar fi de dorit ca dumneavoastră înşivă uneori să vă demolaţi 
succesul şi 
să vă purtaţi prosteşte, să vă permiteţi să înşelaţi şi să 
prejudiciaţi. 

El mă priveşte mirat: 

- Dar e împotriva naturii. 

- Dacă aveţi bani şi sufletul vi s-a ataşat de ei, şi sunteţi 
sfătuit să cedaţi 
o parte din ei pentru o binefacere, biserică, cerşetori, vi se pare 
normal? 

- Normal. 

- Dacă veţi ceda o parte din ceea ce aveţi nu vi seva lua 
totul. înainte de 
a da omului mari valori, Dumnezeu adeseori îl lipseşte de unele 
mici. Acela care 
acceptă normal o mică pierdere merită un dar mare. Ştiinţa de 
a pierde lucruri 
mărunte este ştiinţa de a câştiga lucruri importante. Sunteţi de 
acord? Da?! 

- Dacă ştiţi să daţi o parte din bani pentru ca să nu vă întinaţi 
sufletul printr-o 
prea mare dragoste pentru ei, învăţaţi-vă să cedaţi din 
aptitudini şi din înţelepciune. 
Niciodată însă să nu cedaţi din iubirea pentru Dumnezeu. Nu-1 
îndepărtați de 
dumneavoastră şi nu-l pierdeţi. 


- De ce scrie în Biblie că trăim o singură dată? 
Problema e că trăim într-adevăr o singură dată. Noi suntem o 
îmbinare 
între trup şi structurile spirituale. Eu voi muri şi unul la fel nu va 
mai fi. Va fi un alt corp. Şi sufletul se va schimba întrucâtva. De 
aceea moartea, ca orice năruire a ceea ce este pământesc, este 


duplicitară. Ea are un caracter absolut, dar în acelaşi timp 
relativ. 

îi explic că, atunci când omul pierde ceva, când este jignit şi 
umilit, adică atunci când se năruie ceea ce este pământesc, nu 
trebuie să nutrească suferinţă, agresivitate, regret. 
Absolutizarea acestora este patologică şi duce la boli şi la 
moarte. Dar şi absolutizarea supunerii este de asemenea 
patologică. Ştiinţa de a păstra aceste două stări emoţionale 
antagoniste este condiţia esenţială a dezvoltării spirituale. 
întrucât înainte omul era slab şi nu putea nutri concomitent 
sentimente antagoniste, aceste stări emoţionale reveneau 
obsesiv. De aceea unii oameni spuneau că bucuria supremă şi 
fericirea o dau bunurile pământeşti şi plăcerile, iar alţii spuneau 
că dimpotrivă, fericirea stă în refuzul plăcerilor pământeşti. 
Dreptate aveau toţi. Când omul murea, el suferea şi se chinuia, 
iar după aceea primea satisfacția supremă şi pacea şi nu mai 
voia să se mai întoarcă la toate valorile pământeşti. Pentru 
aceasta senzațiile postletale erau închise pentru cei rămaşi în 
viaţă. Omul s-a luptat întotdeauna cu două ispite. Pe de o parte 
era disprețul faţă de teluric şi respingerea acestuia, era 
respingerea diavolismului. Pe de altă parte era admiraţia a tot 
ce e pământesc, ridicarea în slăvi a valorilor telurice. Acesta era 
materialismul. Ambele curente au existat în mod real. însă în 
conştiinţa unui singur om ele nu se puteau contopi. Acum acest 
lucru este posibil. 

- Când fiul meu era mic, căra tot felul de lucruri. Devenise un 
pic cleptoman. 
L-am luat de-o parte şi i-am spus: „Am să te strâng de gât cu 
mâinile mele 
dacă mai faci aşa ceva! " Putea acest fapt să declanşeze 
problemele ? 

- Putea. Trebuie să înţelegeţi următoarele: prin forţă nu se 
poate rezolva 
nici o problemă. Dacă dumneavoastră încercaţi să suprimaţi o 
pornire va apărea 
alta. Când un om fură, el îi înjoseşte pe alţii în privinţa imaginii, 
a destinului 
favorabil şi a bunurilor materiale. Părintele nu se gândeşte la 
furt, dar îi dispreţu 
ieşte pe cei care i-au înjosit imaginea, pe cei care sunt mai jos 


ca el, se poartă 

cu ei cu semeţie. lar copiii lui se apucă de furat. Pur şi simplu ei 
pun în practică 

dorinţa intimă a părinţilor de a-i umili pe alţii cu gândul şi fapta 
din cauza 

absolutizării bunăstării. Intervenind brutal, aţi blocat în copil 
ataşamentul faţă 

de imagine, de destinul favorabil şi dorinţa de a fura, şi din 
această cauză întregul 

ataşament s-a transferat asupra relaţiilor. Agresivitatea 
împotriva propriei persoane 

este de un rang mai mare comparativ cu agresivitatea faţă de 
alţii, de aceea 

revizuirea întregii vieţi, retrăirea ei şi rugăciunile pentru urmaşi 
vor fi mai 

eficiente decât încercarea de a-1 schimba pe om prin interdicții 
şi pedepse severe. 

Fetiţa pe care o ţine mama în braţe prezintă un sindrom 
diencefalic. Agresivitatea subconştientă întrece nivelul letal şi 
este orientată împotriva bărbaţilor. în mod firesc, a fost 
declanşat blocajul. 

- Am fost la dumneavoastră la consultaţie cu o jumătate de an 
în urmă - 
relatează mama. Fata s-a simţit mai bine, însă nu s-a vindecat. 

- Trufia fetei dumneavoastră depăşeşte limita admisă. Cauza 
stă în dumnea 
voastră, în permanenţă manifestaţi opresiune spirituală asupYa 
soţului încercând 
să-l schimbaţi. în existenţele anterioare avea aptitudini uriaşe 
şi un intelect deosebit 
şi, din inteligenţa lui, care nu e decât un înveliş pământesc, aţi 
făcut țelul şi 
raţiunea vieţii dumneavoastră. în această existenţă i se permite 
să-şi valorifice 
numai a zecea parte din ce a avut, iar dumneavoastră încercaţi 
să-l obligaţi să 
fie capabil şi deştept. Pentru el acest lucru poate fi fatal. lar fiica 
dumneavoastră 
pur şi simplu va strivi orice bărbat care nu va corespunde 
idealului ei. 


- înseamnă că, dacă soţul meu bea, aceasta este 

autodistrugerea de care vorbiţi ? 

- Da, alcoolismul este înjosirea imaginii, adică a poziţiei din 
societate, a 
aptitudinilor, a inteligenţei. Narcoticele reprezintă o înjosire a 
destinului. Dacă 
sufletul omului este ataşat de toate acestea, el, pentru a-şi 
salva viaţa, începe 
să bea sau să ia droguri. De aceea, înainte de orice, 
dumneavoastră trebuie să 
renunţaţi să-l blamaţi şi să-1 dispreţuiţi. Trebuie să vă rugaţi ca 
iubirea pentru 
Dumnezeu să devină țelul vieţii voastre. 

- Spuneţi-mi, de ce m-am simţit mai rău după consultaţie? 

- Pentru că toată murdăria care a fost în dumneavoastră a 
început să iasă 
la suprafaţă. Prin rugăciune şi iubire trebuie s-o convertiți în 
curăţenie. Se poate 
manifesta agresivitate faţă de trecut prin regretarea acestuia. 
Se poate şi în legătură 
cu prezentul, blamându-l1 şi dispreţuindu-1, exprimând 
nemulţumire faţă de el. 
Se poate manifesta agresivitate şi faţă de viitor, prin teama faţă 
de el, prin gânduri 
urâte despre el sau gândind la un viitor fericit. La început omul 
îşi schimbă 
atitudinea faţă de prezent, eliminând agresivitatea. După ce el 
elimină agresivitatea 
faţă de prezent, printr-un comportament corect şi o atitudine 
adecvată faţă de 
lume, la urmă elimină agresivitatea faţă de viitor, rugându-se 
pentru sufletele 
urmaşilor săi, după care se şterg graniţele dintre trecut, prezent 
şi viitor şi rămâne 
doar sentimentul iubirii care trece dincolo de limitele materiei, 
spaţiului şi 
timpului. 
Pentru a echilibra o situaţie oarecare, trebuie să mă echilibrez 
eu însumi. Când am început să mă ocup de bioenergie, 
încercând să ameliorez starea fizică a oamenilor, eram conştient 


de faptul că mai întâi starea mea fizică trebuie să fie bună. Mă 
abţineam de la mâncare, încercam să mă purific. Apoi am 
înţeles că principala informaţie nu se găseşte în corpul fizic şi că 
trebuie purificat în primul rând propriul suflet şi numai apoi cel 
al pacientului. Am înţeles că rezervorul bioenergetic principal nu 
este trupul, ci structura câmpului. înseamnă că, acţionând 
asupra structurii câmpului, noi acţionăm asupra corpului. Dacă 
acest lucru nu se întâmplă, acţiunea asupra structurii câmpului 
este lipsită de profunzime. Am înţeles că, pătrunzând tot mai 
profund în structurile câmpului, trebuie să ajung la structurile 
informaţionale principale, dirijate de Univers. Ultimele două--trei 
luni am început să mă apropii de aceste frontiere, dar rezultatul 
nu a fost cel scontat. S-a dovedit că principalul acumulator de 
informaţie nu este materia şi câmpul, ci timpul. Timpul naşte 
spaţiul şi materia. Când am ajuns la această concluzie, mi-am 
amintit că în filosofia indiană cauza universală este timpul. lar 
cauza primordială, adică Dumnezeu, este dincolo de timp. S-a 
dovedit că delictele împotriva timpului sunt cele mai 
periculoase. Poţi să-ţi faci un idol şi din timp şi acest lucru te 
îndepărtează de Dumnezeu la un nivel foarte fin, insesizabil. 
Admirarea tinereţii, disprețul bătrâneţii, regretul că îmbătrânim 
sunt unele din cele mai mari atentate împotiva Universului. în 
Divin timpul este oprit, el nu mai există, dar în lumea spaţială, 
materială, timpul generază materie şi spaţiu. 

Pentru a învinge timpul nu trebuie distruse materia şi spaţiul, 
ci trebuie avut grijă ca Divinul să nu se contopească în nici un 
fel cu teluricul. Am înţeles de ce se spune în Biblie că toţi 
oamenii vor fi ca îngerii şi de ce omul va învinge timpul. înainte, 
pentru contactul cu Divinitatea, era nevoie de demolarea 
spaţiului şi oprirea timpului. Dacă oamenii vor putea inocula în 
spaţiu materia Divină, atunci moartea, ca factor al dezvoltării, 
nu ar mai fi necesară pentru că transformările benefice ale 
structurilor spirituale care aveau loc după moarte vor fi posibile 
în timpul vieţii. învierea lui Cristos este simbolul prezenţei 
permanente a Divinului în teluric. în acest caz, chinurile 
pământeşti încetează de a mai avea aceeaşi importanţă ca şi 
înainte. 

înţelegerea a ceea ce se întâmplă nu mi se dă dintr-o dată. 
Uneori rezultatele diagnosticării mele lj se par pacienţilor greşite 
sau lipsite de logică. 


Odată a venit la mine o femeie şi mi-a spus că i-a murit fiul, 
dar că ea nu crede şi m-a rugat să văd dacă este în viaţă şi dacă 
da, unde se află acum. 

- Nu sunt detectiv, i-am răspuns eu. Aţi greşit adresa. 

- Spuneţi-mi măcar dacă trăieşte. 

Am intrat în contact cu structurile spirituale, însă nu l-am 
găsit în lumea de Apoi. Sufletul lui era în Rusia, în Extremul 
Orient. Ce căuta acolo şi de ce nu-i scrie mamei sale n-am putut 
explica. 

- Trăieşte, i-am spus eu. Aşteptaţi un timp. Poate vă scrie sau 

vă veţi întâlni. 

El însă nu i-a scris şi nici nu s-au întâlnit. După o jumătate de 

an, am înţeles 
de ce. Femeia a venit la mine şi m-a implorat să-i spun măcar 
oraşul în care era fiul ei. Nu există reguli fără excepţii. A trebuit 
să-mi bat capul pentru a obţine informaţii la nivel fizic. 

- Este în Extremul Orient, se simte bine. Poate că cei care v- 
au spus că a 
murit s-au înşelat. Poate că acel om nu deţinea o informaţie 
exactă. 

- Mi s-au trimis de la poliţie actele lui şi lucrurile. 

judecând după toate aparențele, nu putea fi nici o greşeală: a 
murit în urmă cu doi ani. Diagnosticarea mea îmi arăta însă că 
el era în viaţă. 


Cercetez din nou, la distanţă, starea corpului şi văd că este în 
viaţă, că e sănătos. Bioenergia lui e ca a unui copil. Şi deodată 
mă luminez. îi cercetez vârsta şi constat că e a unui copil de un 
an. înseamnă că e o altă existenţă. Văd cu câtă speranţă 
aşteaptă*1 mama răspunsul meu, însă nu am cum s-o ajut. 

- Când am făcut prima diagnosticare, ea a fost corectă, 
situaţia este însă 
complicată. Fiul dumneavoastră trăieşte, dar aceasta e deja o 
altă existenţă. El 
are alţi părinţi. Vă veţi întâlni cu el, dar nu în această viaţă. lar 
acum, oricât 
ar fi de dureros, trebuie să acceptaţi ceea ce s-a întâmplat. 
Fiecare om are în 
viaţă şi în destin lucruri care se pot schimba şi lucruri care nu 
pot fi schimbate. 

Dacă i-a fost hărăzit un rol important în existenţa viitoare, nu 
poate fi schimbat 

timpul când el trebuie să părăsească Pământul. Plecarea 
temporară de pe Pământ 

poate fi crudă şi atunci nici un vindecător nu va putea schimba 
ceva. Nu se 

întâmplă prea des, dar se întâmplă. Nu distrugeţi iubirea din 
dumneavoastră prin 

regrete şi neacceptarea trecutului, pentru că încă mai păstraţi 
contactul cu sufletul 

fiului dumneavoastră. Ucigând această iubire în propriul suflet, îi 
produceţi şi 

lui un rău. 

- Dacă eu compătimesc un om, mă pot îmbolnăvi? mă 

întreabă o pacientă. 

- Bineînţeles. 

- Cândva am suferit mult pentru o prietenă şi toate necazurile 
ei s-au transferat 
asupra mea. Deci n-a fost întâmplător? întotdeauna am avut 
obiceiul idiot de 
a-i compătimi exagerat de mult pe alţii, continuă pacienta. 

- Pentru că aveţi o uriaşă semeţie şi dispreţ pentru oameni. O 
compătimire 
exagerată nu este altceva decât o luptă împotriva acesteia. De 
aceea, în loc de 


o boală gravă sau moarte, aţi avut parte de unele probleme pe 
linia destinului 
şi a sănătăţii. 

- Să fii indiferent nu-i la fel de rău ? 

- Este mult mai rău decât compătimirea. Compătimirea şi 
compasiunea sunt 
stări emoţionale omeneşti şi ele dezvoltă sufletul uman şi 
conştiinţa. Compasiunea 
)i altruismul se nasc din sentimentul de comuniune, iar aceasta 
este un semn 
al comuniunii cu Dumnezeu. în adâncul nostru însă se găseşte 
nu umanul, ci 
Divinul şi numai acolo poate exista sentimentul iubirii şi 
acceptarea absolută a 
tot ce se întâmplă ca ceva dat de la Dumnezeu. 

Următoarei paciente îi explic: 
- Omul se poate ataşa de bani, de familie, aptitudini şi 
înţelepciune, dar se 
poate ataşa de propria-i predestinare. în vieţile anterioare aţi 
avut nişte calităţi 
de excepţie, care v-au permis să conduceţi şi să ajutaţi oamenii, 
însă v-aţi ataşat 
de acest lucru regretând că n-aţi putut da un ajutor mai 
consistent, i-aţi disprețuit 
pe cei care vă stăteau în cale, şi eraţi mereu supărată pe 
dumneavoastră că n-aţi 
putut face mai mult. Şi în această existenţă manifestaţi 
presiune asupra oamenilor, încercând să le frângeţi voinţa şi să 
vi-i subordonați. Vi se pare că sunteţi mai deşteaptă, mai 
capabilă şi mai clarvăzătoare, deşi aceste calităţi v-au fost 
retrase din momentul în care sufletul s-a ataşat de ele. Trebuie 
să ţineţi minte că sensul vieţii nu constă doar în a-i ajuta pe 
oameni. 

- lertaţi-mă, dar care-i atunci? s-a mirat femeia. 

- Sensul vieţii stă în iubirea pentru Dumnezeu, în acumularea 
acestui senti 
ment, iar ajutorarea oamenilor este dezvoltarea teluricului şi 
valorificarea iubirii 
acumulate. 


Odată, când mă aflam în Sud, mi s-a adresat o femeie cu 
rugămintea s-o ajut în legătură cu sănătatea fiului ei cel mare. l- 
am explicat că disprețul faţă de oameni, pe care 1-a manifestat 
încă înainte de concepţie, a deformat caracterul copilului şi de 
aceea el trebuie să fie înjosit de oameni şi de boli. 

- Cum stă cu sănătatea băiatul cel mic? 

- Mai bine. 

- Problema e că trufia celui mare îi vine şi de la tată. Cel mic 
are alt tată. 
în 1989 aţi iubit un om şi copilul e de la el, nu de la soţul 
dumneavoastră. 

- în acea perioadă am iubit, într-adevăr, pe altcineva, însă 
între noi nu a fost 
nimic, aşa că, zâmbeşte femeia, nu aţi nimerit-o. 

- lertaţi-mă, însă eu nu m-am înşelat, i-am răspuns eu. 
Structura spirituală 
a câmpului este cea care determină trupul. De aceea tatăl 
copilului este cel pe 
care femeia îl iubeşte sau 1-a iubit. în afara genotipului fizic, 
există un genotip 
bioenergetic, iar acesta este creat prin sentimentul iubirii şi nu 
prin situaţie. De 
aceea, adesea, asupra aspectului exterior al copilului, tatăl fizic 
are o foarte mică 
influenţă. La drept vorbind, nici un bărbat nu este sută la sută 
tatăl copilului 
său. Sufletul, prin urmare, şi corpul copilului se împletesc într-o 
măsură conside 
rabilă cu sentimentele femeii. începând din copilărie, ele preiau 
karma aceluia 
cu care au o similitudine ridicată în privinţa biocâmpurilor. Dar 
asta nu înseamnă 
că aici caracterul fizic este absolut secundar. Sentimentul iubirii 
apare faţă de 
acel om de la care trebuie să se nască pruncul şi respingerea 
iubirii înseamnă 
respingerea viitorului copil. Pentru aceasta omul poate plăti un 
tribut greu. 

Consultam la Moscova o femeie. 


- Nu m-a durut niciodată nimic, iar acum am o stare ciudată, 
mi-a spus ea. 
Nu sunt încă bolnavă, dar mi se învârte capul, totul îmi joacă 
dinaintea ochilor, 
starea psihică nu e din cele mai bune. 

- în biocâmpul dumneavoastră se află sufletul viitorului copil. 
lar dumnea 
voastră aţi pus bunăstarea mai presus de sentimentul iubirii. 

- înseamnă că trebuie să renunţ la spirală? 

- Da. Deja aţi întinat sufletul copilului, aţi ucis iubirea din 
dumneavoastră 
şi din alţii. în anumite situaţii ambițiile, bunăstarea, relaţiile 
stabile au fost pentru dumneavoastră mai importante decât 
sentimentul iubirii. De aceea trebuie să vă rugaţi nu numai 
pentru copiii născuţi, ci şi pentru cei ce nu s-au născut încă. 
Copilul care vi se va naşte nu va fi de la soţul dumneavoastră. 
Aveţi un om pe care-l iubiţi? 

- Am. 

- Copilul va fi al lui. Dacă veţi refuza să-l aveţi, veţi avea mari 
probleme 
cu sănătatea. V-aţi ataşat atât de puternic de relaţii, încât, 
trăind cu omul iubit, 
l-aţi fi omorât pe el sau pe dumneavoastră cu gelozia. De aceea 
v-a fost dat un 
soţ pe care-l respectaţi şi nu vreţi să-l părăsiţi. Pentru ca să vi 
se nască un copil 
armonios dezvoltat, trebuie să păstraţi neschimbată situaţia. 
Dacă femeia pune 
sentimentul iubirii mai presus de o bunăstare pământească 
stabilă şi este gata 
de sacrificii în favoarea iubirii, copilul se naşte armonios. 

- în prima carte scrieţi, îmi spune un pacient, că este periculos 
să compătimeşti 
pe cineva grav bolnav. Cititorul ar putea spune: „Mă doare în 
cot că în jurul 
meu lumea boleşte şi moare. Eu să fiu sănătos! ". Nu demult, la 
televizor am 
văzut cum a fost operat un copil în uterul mamei. Merită oare să 
fie salvaţi 
asemenea copii, din moment ce karma omenirii se înrăutăţeşte? 


îi răspund la prima întrebare: 

- Compasiunea faţă de aproapele tău este un indiciu de 
comuniune care 
dezvoltă şi purifică sufletul. La interior însă, ea trebuie să aibă o 
anumită limită, 
când omul trebuie să spună: „Aceasta e de la Dumnezeu şi cât 
ar fi de dureros 
şi de îngrozitor trebuie să accept toate acestea". Dacă acest 
lucru nu se întâmplă, 
compasiunea pătrunde mai adânc şi omul preia o parte din 
karma celui pe care 
îl compătimeşte. Dar şi acest lucru este util. Când iau asupra 
mea un păcat pe 
care nu l-am săvârşit, îmi vine mult mai uşor să-mi purific 
sufletul şi în loc 
de o boală gravă primesc doar un vaccin uşor. Dacă însă 
compasiunea pătrunde 
şi mai adânc, apar supărarea şi ura împotriva întregii lumi, 
apare sentimentul 
inechităţii. O astfel de compasiune atrage o pedeapsă severă. 
Acum, despre înrăutățirea karmei prin naşterea copiilor 
imperfecţi. Am cercetat la distanţă copilul care avea o tumoare. 
Fetiţa prezenta un program de distrugere a bărbaţilor din cauza 
geloziei. Tumoarea bloca acest program. Operația, adică 
suferinţa prin care a trecut, iubirea părinţilor, chinurile lor 
sufleteşti i-au purificat sufletul şi au permis normalizarea 
situaţiei. Natura ne purifică prin intermediul bolilor, chinurilor şi 
nenorocirilor. Dar cea mai bună este purificarea prin iubire. 
Când ea explodează, imperfecţiunea devine perfecţiune. Când 
însă iubirea pentru teluric este preponderentă, sufletul se 
pietrifică şi încep delictele, care complică, îngreunează karma. 
De aceea în filosofia orientală a-ţi curăța karma înseamnă a-ţi 
ucide dorinţa. Din acest punct de vedere nu era permisă vinde- 
carea bolilor şi situaţia se înrăutăţea. lubirea pentru cele 
pământeşti este un rău, iar întreaga lume materială este 
imperfectă şi de aceea ea trebuie fie părăsită, fie distrusă. în 
creştinism însă, iubirea pentru cele pământeşti înseamnă binele 
şi fericirea. Ea devine însă nefericire atunci când e privită ca 
valoare absolută, ca unic ţel. Reiese că respingerea e ceea ce 
este teluric şi evadarea din el nu reprezintă singura condiţie de 


purificare a karmei. Sentimentul de iubire care înalţă sufletul 
deasupra teluricului şi îl eliberează de agresivitate curăţă karma 
mai bine. Dacă omul nu reuşeşte să-şi cultive iubirea, el se ajută 
delimitându-se de teluric fără să-1 distrugă. Trebuie salvat până 
şi cel mai imperfect om, însă trebuie ţinut minte că salvarea 
trebuie să fie în primul rând de ordin spiritual. Dacă la început 
salvarea este în planul fizic, ea trebuie apoi completată în plan 
spiritual. 

- Am venit să vă prezint problemele mele, numai că ele nu mă 
afectează 
pe mine în mod direct, îmi spune un bărbat. Odată am fost 
puternic iradiat, după 
care m-am îmbolnăvit grav. Nu mi-au fost de folos nici un fel de 
medicamente, 
în acea perioadă m-am ocupat de metoda reţinerii şi limitării 
respirației şi am 
devenit un adept înfocat al acesteia. Toate durerile mi-au trecut. 
Am ajutat vreo 
două mii de oameni şi la toţi s-a constatat o evidentă 
ameliorare. în ultimul timp 
însă, am început să observ nişte lucruri ciudate: bolnavul se 
ameliorează fizic, 
însă încep să-i moară rudele. N-aţi putea să-mi explicaţii ce se 
întâmplă? 
Dacă sufletul aspiră către Pământ, pentru a-1 purifica e nevoie 
de boală, 
adică subconştientul începe să ne blocheze conştiinţa, s-o 
prindă în chingi, pentru 
a limita procesul absolutizării teluricului. El se poartă cu 
conştiinţa cum se poartă 
părinţii cu un copil mic. Dar nu numai părinţii pot avea influenţă 
asupra copiilor. 
Există şi conexiunea inversă, adică şi conştiinţa poate influenţa 
subconştientul. 
Când vă impuneţi restricţii în alimentaţie, în comunicare, în 
respiraţie, are loc 
deschiderea structurilor spirituale subconştiente. Aceeaşi 
deschidere are loc şi în 
somn. Când însă omul doarme, conştiinţa lui este închisă. în 
cazul tehnicilor 


de care aminteaţi, conştiinţa este activă. înseamnă că în 
această situaţie orice 

program trece mult mai repede din conştiinţă în subconștient. 
Dacă în acelaşi 

timp vă rugaţi, aspiraţi către Dumnezeu şi vă cultivați 
sentimentul iubirii, are 

loc o purificare totală a structurilor fizice şi spirituale. Dacă însă 
în aplicarea 

acestor tehnici urmăriţi doar sănătatea fizică, atunci 
mecanismul e cu totul altul. 

în primul caz, purificarea dumneavoastră le influenţează şi pe 
rude şi pe toţi 

cei care au legătură cu dumneavoastră. în cel de-al doilea caz, 
vă purificaţi doar 

dumneavoastră în detrimentul rudelor şi al urmaşilor. Dacă 
structurile spirituale 

se subordonează celor trupeşti, subconştientul conştiinţei, acest 
lucru devine 

periculos. Când sufletul se lipeşte de Pământ, el trebuie dezlipit 
prin intermediul 

bolilor, traumatismelor şi nenorocirilor pentru ca să poată aspira 
către Dumnezeu. 

Când trupul şi tot ceea ce este legat de el se demolează, atunci 
se declanşează 

mecanismul creat de Natură pentru orientarea spre sursa 
iniţială, reunirea cu 

aceasta pentru alimentarea structurilor spirituale. Dacă însă 
prin anumite tehnici sunt anihilate toate dorinţele legate de 
fericire, iar trupul rămâne sănătos, atunci mecanismul de 
aspirație către sursa primordială nu se mai declanşează pe loc. 
Omul capătă forţe şi nu ştie ce să facă cu ele, iar conştiinţa 
începe să-şi impună voinţa subconştientului. De aici începe 
magia. 

Dezvoltarea omului înseamnă dezvoltarea intelectului său, a 
inteligenţei, adică a civilizaţiei. Este vorba de lărgirea 
posibilităţilor conştiinţei şi acţiunea ei asupra subconştientului. 
Dar dezvoltarea în sensul deplin al acestui cuvânt înseamnă 
dezvoltarea obligatorie a bazelor spirituale în armonie cu 
intelectul. Subconştientul naşte conştiinţa, religia dă naştere 
magiei şi ştiinţei. Magia şi ştiinţa încearcă să dirijeze 


subconştientul şi, dacă ele depăşesc linia roşie, dispar. De aceea 
cunoaşterea lumii presupune un risc mortal, iar dezvoltarea 
merge pe marginea prăpastiei. 

- Am o situaţie foarte grea, mi-a spus o cunoştinţă. N-am fost 
niciodată 
bolnavă, însă am avut o stare de moleşeală. Când am luat 
cunoştinţă de sistemul 
tău şi am început să lucrez cu mine însumi, mi-a fost greu să mă 
transform profund 
şi atunci am decis să scap de moleşeală prin procedee magice. 
Un bioenergetician 
mi-a spus că sunt vampir şi că fur bioenergie de la copil. Acum 
am aflat de 
la tine că cea mai bună apărare împotriva vampirismului este 
perfecţionarea 
spirituală, creşterea iubirii şi aspiraţiei către Dumnezeul Acum 
două luni nu 
cunoşteam aceste lucruri. Tehnica pe care am studiat-o consta 
în ruperea legăturilor 
cu trecutul şi am decis s-o aplic pentru ca să mă încarc singură 
cu bioenergie 
şi să nu mai fur de la alţii. Dar încă înainte de asta am încercat 
să-mi păstrez 
conştiinţa trează în somn, pentru ca să controlez visele. 

După ruperea legăturilor cu trecutul m-am simţit mult mai 
bine. Moleşeală îmi dispăruse. înainte eram ataşată în forul meu 
interior de fostul soţ. După asta, el mi-a devenit indiferent, iar 
eu lui de asemenea. Acum putem trece unul pe lângă altul fără 
a băga de seamă. Mie însă au început să-mi moară rudele şi nu 
demult mi s-au îmbolnăvit copiii. N-ai putea să-mi spui dacă 
există vreo legătură între moartea rudelor, boala copiilor şi 
tehnicile magiei la care recurg? Starea fizică a copiilor e total 
schimbată. Fiul meu avea mereu diaree, iar acum, dimpotrivă, 
suferă de constipaţie. 

- să începem cu soţul, îi spun eu. îi fac un desen şi i-1 arăt. 
Asta eşti tu, 

iar ăsta e el. Să vedem cum interacționează câmpurile voastre 
emoţionale. Este 

într-adevăr o ruptură la nivelul câmpurilor şi este determinată 
de moartea copiilor. 


Ce-1 leagă pe soţ de soţie? Copiii. Ei întruchipează trecutul, 
prezentul şi viitorul. 
De multe ori copiii din vieţile noastre viitoare ne leagă unul de 
celălalt în existenţa 
prezentă. în relaţiile noastre se formează genotipul bioenergetic 
al viitorilor copii. 
Trecutul şi viitorul sunt indisolubil legate. Trupul temporar al 
omului se sprijină 
pe trecut, prezent şi viitor. în aceasta constă mecanismul 
karmei. Fapta comisă 
în prezent se petrece concomitent şi în viitor şi păcătuind în 
prezent ai aceeaşi situaţie şi în viitor şi nu înţelegi de ce. 
Acţionând asupra trecutului, acţionăm asupra viitorului. 
înseamnă că, dacă ne blestemăm trecutul, ne blestemăm 
viitorul. Dacă rupem legăturile cu trecutul, rupem legăturile şi 
cu viitorul. Retrăind în gând trecutul cu un puternic sentiment 
de iubire şi comuniune cu Dumnezeu, cu păstrarea şi înmulţirea 
acestui sentiment, noi ne vindecăm viitorul. Renegând trecutul 
şi rupând legăturile cu el, ne sinucidem în existenţele noastre 
viitoare, ne ucidem copiii. 

- Ce-i de făcut acum? 

- încearcă să te purifici prin pocăință, cere iertare că ai rupt 
unitatea şi că 
ţi-ai luat bioenergia din rezervele trecutului şi viitorului. Cere-ţi 
iertare că ai 
făcut toate astea în interesul trupului şi nu al spiritului. 

M-a fixat cu o privire stranie. 

- îţi spun sincer, în mine se opune ceva la toate acestea. Nu- 
mi vine să mă 
spovedesc. Dimpotrivă, sunt tentată să-mi păstrez forţa şi 
uşurinţa. 

- Acest lucru se explică prin faptul că, antrenându-te în mod 
conştient, 
controlându-ţi situaţia în timpul somnului, fără să o poţi vedea şi 
să .o poţi evalua, 
ai depăşit nivelul controlului conştiinţei asupra subconştientului. 
Conştiinţa e în 
legătură cu interesele trupului, ea este egoistă prin natura ei, iar 
subconştientul 
care funcţionează sub controlul şi după voinţa Universului a 


trecut în regimul 

conştiinţei. De îndată ce presiunea asupra subconştientului 
atinge linia pericolului, 

este declanşat blocajul şi conştiinţa începe să se destrame. Din 
această cauză a 

crescut numărul bolilor psihice. în principiu, acest proces are loc 
la scara întregii 

omeniri. Dacă nu vor fi elaborate regulile unei pătrunderi 
civilizate în subconşti 

ent, această etapă a dezvoltării omenirii va traversa mari 
dificultăţi. 

- Puteţi muri, îi explic eu bărbatului din faţa mea. Aţi nutrit 
prea multă vreme 
sentimentul superiorității asupra celorlalţi. A fost declanşat 
programul de auto 
distrugere. Dacă nu vă veţi schimba, peste vreun an şi jumătate 
muriţi. 

- Nu mă tem de moarte, îmi răspunde bărbatul. 

- Omul poate muri cu demnitate, dar poate muri şi într-un 
mod umilitor 
Doar nu vreţi să fiţi mânat către moarte cu şuturi în spate! 

- Cum arată o moarte demnă? 

Eu îi povestesc: 

- Omar Khayyam avea 68 de ani. Servitorul lui relatează cum, 
odată, el citea 
un tratat ştiinţific, dar deodată l-a pus într-o parte, s-a dus şi s-a 
spălat pe dinţi, 

s-a rugat, s-a culcat şi a murit. 

O altă întâmplare. Un tip mi-a povestit că bunicul său avea 
106 ani. A arat o zi întreagă, a venit acasă, a mâncat şi i-a spus 
nevestei să-l trezească peste două ore. Când ea a dat să-l 
trezească, a văzut că e mort. 

- Am înţeles, zise bărbatul. Soţia mea e bolnavă. De ce oare? 

- Ea este un om armonios, însă vă idolatrizează şi din această 
cauză a preluat 
o parte din karma dumneavoastră. 

- Bine, aţi spus că idolatria, ataşamentul generează 
agresivitate. Dacă îl 
dispreţuiesc pe omul bolnav de lângă mine şi îl blamez, acesta 
este un semn că 


am făcut din el un idol şi risc să-i preiau boala ? Dispreţuind 
oamenii le preluăm 
impuritatea ? 

- Bineînţeles. Să intri în noroi şi să nu te murdăreşti poţi 
numai atunci câne 
nu dispreţuieşti şi nu blamezi. 

La conferinţe primesc des bilete din sală. O femeie mi-a scris 
că o părăsesc toţi bărbaţii, în ciuda eforturilor ei de a-şi elimina 
agresivitatea faţă de ei. îi diagnostichez câmpul şi încep să-i 
explic: 

- Dumneavoastră nu faceţi un idol din bani, din bunurile 
materiale, din poziţia 
socială, adică din cel de-al doilea nivel al teluricului. Nu sunteţi 
ancorată nici 
în al treilea nivel: înţelepciunea, aptitudinile, destinul favorabil. 
Aţi făcut un 
idol din Duhul Sfânt. în Biblie se spune că există Dumnezeu 
Tatăl, Dumnezeu 
Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu Fiul este materia, Dumnezeu 
Sfântul Duh este 
biocâmpul, iar Dumnezeu Tatăl este cel care îi generează şi se 
află dincolo de 
limitele timpului, spaţiului şi materiei în toate. Dacă facem un 
idol din ceea ce-i 
material, asta înseamnă idolatria teluricului şi degradarea 
structurilor spirituale. 

Dacă facem un idol din spirit, acest lucru, oricât ar fi de ciudat, 
poate duce 

de asemenea la degradarea sufletului. Omul care idolatrizează 
sanctitatea într-ur 

alt om îi dispreţuieşte pe cei care nu au nimic sfânt în suflet. 
Dispreţul faţă de 

lipsa spiritualităţii, faţă de cei inferiori, faţă de atei înseamnă 
idolatria Sfântulu 

Duh. Omul care idolatrizează Sfântul Duh devine inferior. Omul 
care trăieşte 

numai pentru valorile materiale devine lacom, lipsit de principii, 
ranchiunos. Dacă 

însă omul trăieşte numai pentru spirit şi dispreţuieşte ceea ce 
este pământesc, ajunge 


la concluzia că, pentru purificarea spiritului, trebuie distrus tot 
ceea ce este pămân 

tesc, inclusiv civilizaţia umană. De aceea, renegarea iubirii, 
disprețul a ceva ce 

aparţine universului nu sunt admise. Toate acestea sunt o 
manifestare a Divinităţii. 

Dispreţul faţă de ceea ce este imperfect, inferior, umple sufletul 
cu o colosală 

agresivitate şi omul îi omoară pe alţii şi pe sine, fără să 
înţeleagă de ce o face. 

Din cauza agresivităţii, omul se lipeşte de pământ. Credeam 
că omul se lipeşte cel mai puternic prin ură, prin dorinţa morții 
pentru altul. Şi numai lucrul cu formele patologice grave m-a 
convins că cea mai periculoasă este agresivitatea la nivelul fin. 

E Am crezut că nu disprețul şi supărarea, ci blamarea creează 
deformaţiile oncologice la nivelul câmpului. Mai târziu, 
confruntând şi observând, am constatat că disprețul este chiar 
mai periculos decât blamarea. 

- Imaginaţi-vă că v-aţi luat elan şi aţi sărit doi metri şi apoi 
încă o dată şi 
încă o dată în josul pantei. într-o oră veţi parcurge o sută de 
metri şi veţi obosi 
complet. Cu paşi mărunți, fără grabă, veţi parcurge un 
kilometru. 

Dispreţul reprezintă paşi făcuţi fără grabă care nu provoacă o 
oboseală evidentă, însă mutilează sufletul mai mult decât orice. 
întrucât ei se fac neîntrerupt, pătrund cel mai adânc în caracter. 

într-un timp, mă gândeam că disprețul este forma, cea mai 
periculoasă de întinare a sufletului. Apoi am constatat că sunt 
altele şi mai periculoase. La baza blamării stă disprețul, iar la 
baza acestuia, renegarea iubirii faţă de om. Respingerea 
sentimentului curat al iubirii faţă de alţi oameni generează 
valuri întregi de agresivitate. 

în prima carte, am simţit intuitiv că cel mai periculos lucru 
este să ucizi iubirea din tine. Principalul indicator după care 
determini o formaţie canceroasă la nivelul câmpului este nivelul 
iubirii în suflet. Renegarea interioară a iubirii faţă de oameni, 
întărită prin concepţia faţă de lume şi prin caracter, este prima 
cale spre cancer şi spre alte boli. 

Mă sună o cunoştinţă: 


- Ce înseamnă vorbele lui lisus : „lubeşte-ţi aproapele tău ca 

pe tine însuţi" ?. 

- Toate poruncile lui Cristos se referă la suflet, nu la trup. La 
exterior ne 
supărăm, urâm, blamăm, dar în interior trebuie să ne iubim unii 
pe alţii pentru 
că acolo suntem egali cu toţii. Dacă în suflet nu există iubire, 
atunci vine supărarea 
şi blamarea. Omorându-ne unii pe alţii la nivelul fin, ne omoram 
pe noi înşine, 
copiii noştri, pentru că aici suntem un tot unitar. 

Acum, cel mai important lucru: când iubirea pleacă din suflet, 
ea nu poate înflori. Sentimentul iubirii este cel al comuniunii cu 
Dumnezeu. Comuniunea cu omul iubit este secundară. Luăm 
putere pentru a-1 iubi pe altul din iubirea pentru cel care ne-a 
creat. înseamnă că preocuparea permanentă pentru intensifica- 
rea contactului cu cel care ne-a creat duce la creşterea 
permanentă a sentimentului iubirii în sufletul nostru. Sufletul, 
dar şi corpul, sunt sănătoase atâta timp cât dăinuieşte credinţa 
în Dumnezeu şi iubirea faţă de el. 

în forul interior, la nivelurile fine, există numai iubire, adică o 
comuniune superioară şi, cu cât iubirea din om este mai mare în 
suflet, cu atât omul este mai aproape de Dumnezeu. Când, în 
vara anului 1991, diagnosticul meu nu era încă precizat, eu 
puneam palma pe tumoare şi pronunţam mereu cuvântul iubire. 
Noi îi iubim pe toţi oamenii şi chiar dacă ei ne jignesc fără 
motiv, iar noi păstrăm în noi iubirea, în ei îl iubim pe Dumnezeu. 
în iubirea pentru fiecare om există întotdeauna două straturi: 
iubirea faţă de învelişul său pământesc şi iubirea pentru 
grăuntele Divin din interiorul său. Pentru a intensifica iubirea 
faţă de ceea ce este mai important în om, teluricul trebuie 
periodic să se risipească. Priceperea de a comuta forţele de pe 
secundar pe principal este priceperea de a te purifica şi de a-i 
purifica pe alţii. în măsura în care omenirea va reuşi să-şi 
păstreze iubirea în suflet, în acea măsură îi vor fi deschise uşile 
spre ziua de mâine. 

Mi s-a transmis că am fost căutat la telefon de o femeie. Fiica 
ei a început să se ocupe de yoga şi, la început, totul era bine, 
după care starea ei psihică s-a înrăutățit mult. Acum este într-o 
stare de tulburare şi se găseşte la reanimare. Mă uit să văd 


despre ce este vorba şi, în acest timp, mă sună mama ei la 
telefon pentru a doua oară. 
- Ca să ai mulţi bani trebuie să înţelegi că nu îi poţi lua în 
mormânt şi că 
fericirea pe care o dau ei este relativă. în filosofia indiană, 
absolutizarea fericirii 
pământeşti se blochează prin revenirea la începuturi. întreaga 
lume materială este 
o manyă, o iluzie. De aceea nu are sens să te agăţi de ea şi s-o 
iubeşti. Aceasta 
dă posibilitatea dezvoltării unor mari aptitudini şi cunoştinţe, a 
unui avânt uriaş 
al spiritualităţii. în final însă, spiritul care dispreţuieşte trupul 
devine steril, este 
frânată dezvoltarea aspectelor telurice, civilizaţia începe să 
decadă. Pentru conti 
nuarea dezvoltării este nevoie de renegarea formei anterioare, 
adică de apariţia 
unei filosofii care să respingă Duhul Sfânt şi să fie orientată spre 
valorile 
pământeşti. Dacă aceste două contrarii vor fi disimulate, ambele 
vor pieri. 
Orientarea Răsăritului şi cea a Apusului erau unite într-o formă 
originală şi anume 
prin emigrarea karmică. Omul trăia una sau mai multe existenţe 
în Orient, iar 
după aceea în Occident. Emigraţia directă exista desigur şi ea, 
dar avea mai mult 
un caracter formal. Prin urmare, dacă un european a trăit în 
Orient în existenţa 
trecută şi s-a ocupat de practicile spirituale, în această existenţă 
preocupările sale 
aveau anumite rezultate pozitive. Dar numai în condiţiile 
respectării drastice a 
principiilor morale, pentru că aspectul teluric era deja conectat. 
în sectele mistice, erau larg utilizate metodele de abstinenţă 
şi de reprimare a dorințelor şi cerinţelor trupeşti. Practicarea 
tehnicilor orientate fără o suficientă pregătire este deosebit de 
periculoasă pentru europeni. în Rusia, a fost o perioadă când 
contrariile au coabitat, pentru un anumit timp, şi s-a format 


gândirea omului viitorului. La începutul anilor '60, când ideea 
comunismului s-a clătinat, comunismul a încetat să mai exercite 
presiuni asupra tendinţelor capitaliste. în acest mod, se poate 
explica înflorirea ştiinţei, artei şi culturii din acea vreme. Acum, 
Rusia va trebui să repete toate acestea la o scară mai largă. în 
anii '60, în Rusia, multă lume a început să se intereseze de 
filosofia orientală şi de practicile spirituale, din care cauză mulţi 
au ajuns la clinicile de psihiatrie. Acum se întâmplă acelaşi 
lucru. 
- Ca s-o puteţi ajuta pe fiică, trebuie să vă purificaţi, iar 
apoi rugaţi-vă pentru 
ea. Trebuie să vă amintiţi toate momentele în care i-aţi 
disprețuit pe oamenii 
care v-au jignit şi v-au înjosit şi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu că 
v-a dat prilejul 
să vă purificaţi sufletul, pe al dumneavoastră şi pe al urmaşilor. 
Toate momentele 
în care i-aţi disprețuit pe oamenii incapabili şi imperfecţi, în care 
v-aţi uitat la 
ei de sus, în care, din cauza ignoranței, v-aţi supărat pe 
dumneavoastră şi pe 
toată lumea au constituit un mare rău pe care l-aţi produs. 
Cereţi-vă iertare pentru 
toate acestea, dar şi pentru faptul că acest rău l-aţi transmis 
fiicei dumneavoastră. 
Cereţi-vă iertare pentru faptul că fiica dumneavoastră, înainte 
de a-şi purifica sufletul, a început să-şi cultive aptitudinile şi 
intelectul. Rugaţi-vă pentru ca țelul şi sensul vieţii fiicei 
dumneavoastră, fericirea ei supremă, să fie iubirea pentru 
Dumnezeu. 
- Spuneţi-mi, care-i raţiunea intelectului nostru? m-a întrebat 
un pacient. 
Mai ales că intelectul ne leagă de pământ. Stresul care-l 
omoară pe om este 
generat de conştiinţă. Adepții yoga spun că această conştiinţă 
este un rău şi că 
ea trebuie decuplată. Numai aşa îl vei cunoaşte pe Dumnezeu. 
- Conştiinţa devine un rău atunci când e greşit orientată. Ca 
orice obiect în 
Univers, omul este în acelaşi timp şi cauză şi efect. înainte, 


oamenii de ştiinţă 

considerau că o stea sau o planetă creează un câmp în jurul său 
şi că orice tip 

de câmpuri este secundar în comparaţie cu obiectul fizic. Mai 
târziu, s-a constatat 

că microparticulele sunt în acelaşi timp şi structuri ale câmpului 
şi că acesta 

generează particule virtuale. Prin urmare, nivelurile fine ale 
câmpului creează 

corpuri cereşti şi determină existenţa acestora. Acelaşi lucru se 
întâmplă şi în 

cazul omului. La început, ştiinţa considera că activitatea psihică 
a omului este 

o consecinţă a activităţii fizice. Gândul este produs de creier, iar 
emoţiile sunt 

reacţii la evenimentele exterioare. De aici rezultă că emoţiile 
sunt secundare şi 

că sentimentul iubirii este un rezultat al implicării fiziologice şi al 
tendinței de 

perpetuare a speciei. 

Sursele mistice şi religioase au oferit tot timpul informaţia că 
gândul şi emoţiile omului continuă să dăinuie şi după 
destrămarea corpului, adică ele sunt cauza şi nu efectul. 
„Cuvânjul repetat de un milion de ori devine obiect", spuneau 
yoghinii. înseamnă că omul poate fi vindecat şi i se poate 
schimba destinul cu ajutorul cuvântului, fapt ce confirmă 
primordialitatea cuvântului, adică are loc interacţiunea 
permanentă dintre cauză şi efect. în realitate, structurile 
spirituale şi cele fizice sunt dialectic legate şi una trece în 
cealaltă. 

Structurile câmpului uman sunt ambigui. Există straturi ale 
câmpurilor care depind de corp şi de organele acestuia şi există 
straturi care determină organismul şi comportamentul acestuia. 
Cel mai adesea, bioenergeticienii lucrează cu câmpurile 
secundare; de aceea acţiunile lor se rezumă la ameliorarea 
stării fizice a corpului. De aceea atitudinea bisericii faţă de 
bioenergetică a fost negativă, la fel ca şi faţă de vrăjitorie. 
Religia acţionează asupra câmpurilor primare. Gândurile, 
emoţiile, comportamentul uman ţin de câmpurile primare, adică 
efectul se transformă în cauză, şi, în acest fel, ele determină 


destinul şi sănătatea omului. Gândurile şi emoţiile, ca structuri 
spirituale, previn într-o măsură mai mare apariţia corpului fizic, 
îi determină starea şi comportamentul. 
La început cauza şi efectul erau singulare. O dată cu 
dezvoltarea timpului, spaţiului şi materiei, ele au început să se 
despartă şi conştiinţa generată de ele trebuia să tindă mai mult 
spre unirea cauzei cu efectul, adică spre întărirea unităţii. Cu 
cât este mai mare unitatea, cu atât e mai mare sentimentul 
iubirii. De aceea sensul dezvoltării intelectului stă în umanizarea 
acestuia. Cunoaşterea lumii este imposibilă fără o abordare 
umanistă. Un pas important în cunoaşterea lumii şi dezvoltarea 
umanismului urmează să-l facă omenirea. 

Un pacient m-a întrebat în timpul unei şedinţe: 

- Cum se poate purifica propria karmă? 

- Cel mai bun mijloc este să te preocupi de alţii, să-i ajuţi. 
Ajutorul dat unui 
om slab, lipsit de apărare, reprezintă o comportare izvorâtă din 
interesele spiritului 
şi nu ale corpului. Activarea structurilor spirituale şi iubirea sunt 
cele mai bune 
mijloace de purificare a karmei. O serie de fapte negative pe 
care le-aţi făcut 
cândva au fost posibile pentru că valorile spirituale au fost puse 
în urma celor 
fizice. lubirea pentru Pământ a fost pusă mai presus de iubirea 
pentru Dumnezeu. 
Prima reacţie (renegarea teluricului şi disprețul faţă de el) nu 
este o atitudine 
corectă. Dezvoltarea spiritului nu se poate înfăptui fără 
cultivarea iubirii faţă de 
tot ce este pământesc. Cu cât omul este mai ancorat în teluric, 
cu atât mai înaltă 
trebuie să fie spiritualitatea sa. 

- Ce înseamnă adevărul? 

- Adevărul este densitatea informaţiei. Imaginaţi-vă că doi 
oameni evaluează 
una şi aceeaşi situaţie. Unul o face dintr-un singur unghi de 
vedere, celălalt din 
zece. Unul dă o informaţie de consistenţă a două evenimente, 
celălalt egală cu 


zece evenimente, adică de cinci ori mai mult. Cu cât omul e cu 
mai multă 
experienţă, cu cât poate comprima mai multe situaţii într-o 
singură legătură, cu 
atât mai multe şanse are el să se apropie de adevăr. Dar nu 
acest lucru este 
important. Omul spiritualizat este mai aproape de adevăr decât 
cel cu experienţă. 
Universul se dilată mereu. Dar stângul fără dreptul nu este 
posibil. înseamnă 
că trebuie să existe şi comprimare. Dacă la nivelul fizic au loc o 
diferenţiere 
şi o disimulare tot mai accentuate, la nivelul câmpurilor au loc 
comprimarea şi 
unirea. Pe măsura dezvoltării Universului, acesta trebuie să 
devină din ce în ce 
mai spiritualizat. Cu cât este mai ridicată spiritualitatea omului 
şi cu cât este 
mai puternic sentimentul iubirii care-l uneşte cu Dumnezeu, cu 
atât este mai mare 
diapazonul de control asupra evenimentelor. Adevărul are două 
cohiponente: 
contactul inconştient cu structurile spirituale superioare şi 
posibilitatea valorifi 
cării lui la nivelul conştiinţei. 
- Spuneţi-mi cum să mă rog la Dumnezeu ? Ce rugăciune 
trebuie să rostesc ? 
- Sensul rugăciunii este acela că vă adresaţi cu iubire Celui 
care v-a creat 
trupul şi sufletul. La nivelul structurilor biocâmpului 
dumneavoastră, orice cuvânt 
devine de câteva ori mai important, de aceea o rugăciune 
incorectă poate schilodi 
mult mai puternic decât o faptă rea. Orice om poate să spună: 
„Doamne, Tată care m-ai creat! lubirea este fericirea 
supremă şi sensul vieţii mele. Şi toată fericirea 
pământească pe care o am şi o voi avea, pentru mine şi 
pentru urmaşii mei, va fi un mijloc pentru a înmulţi iubirea 
pentru Tine. Şi tot ce s-a întâmplat şi se va întâmpla, îl 


accept ca pe ceva dat de Tine şi sufletul meu acceptă totul 

cu iubire!". 
Noi cercetări 

Am scris despre faptul că falimentul socialismului a deplasat 
orientările valorice în direcţia bunurilor pământeşti, despre 
faptul că aproximativ din 1987 în karma omenirii întregi au 
început schimbări negative şi a început să crească 
agresivitatea. Ca urmare, trebuia să se intensifice blocajul. Cum 
vor arăta toate acestea nu aveam cum să bănuiesc. 

în ultimele câteva luni, am început să remarc la mine dese 
izbucniri de agresivitate. Cauza: din subconştientul meu ieşeau 
periodic programe de idolatrizare a banilor şi a destinului 
favorabil. M-am gândit că acest lucru se întâmplă din cauză că 
situaţia mea materială s-a îmbunătăţit după apariţia primei 
cărţi. Programele erau foarte puternice şi legate nu numai de 
existenţele mele anterioare sau de ascendenţii mei. Ele erau în 
legătură cu întreaga omenire. De la finele anului 1994, mi-am 
dat seama că psihicul a foarte mulţi oameni se deformează 
foarte puternic: banii şi destinul favorabil au început să domine 
valorile morale. Chintesenţa acestora au devenit două 
întâmplări pe care trebuia să le înţeleg. 

Prima întâmplare: O femeie îmi povesteşte despre problemele 
ei: „Soţul meu este un om absolut normal. Şi totuşi în ultimul an 
mi se pare că a înnebunit. Nu se gândeşte decât la bani. Am 
impresia că decade şi moral". 

Am început să analizez situaţia. în viaţa anterioară şi la 
aceeaşi vârstă el s-a ataşat de bani şi memoria karmică a 
explodat acum. în această existenţă, el putea să transmită 
această memorie urmaşilor şi procesul început în sufletele lor a 
detonat în el. Comportarea incorectă din ultimii ani putea să-l 
întârzie mult şi să-i activeze ataşamentele stocate în conştiinţă: 
banii şi bunăstarea ca simbol al fericirii pământeşti. Puteau să 
fie influenţe din partea societăţii. Nici una dintre aceste variante 
însă nu era cea adevărată. Cauza era în societatea nord- 
americană şi în legătură cu „zona de acumulare bioenergetică" 
de deasupra Antarcticii. Complexul informaţional-bioenergetic 
este răspândit pe întreg Pământul. Dar structurile principale 
care unesc totul într-o singură unitate se găsesc, nu ştiu de ce, 
deasupra Antarcticii. Concluzia era simplă. 


Genotipul câmpului omenirii s-a deplasat către valorile 
pământeşti şi rolul principal în acest sens îi revine S.U.A. Acest 
lucru se cheamă „victoria modului de viaţă american pe 
întreaga planetă după căderea socialismului". Opoziția dintre 
Vest şi Est, care a motivat dezvoltarea, a început să dispară şi s- 
au intensificat puternic procesele de degradare. l-am explicat 
femeii: 

- Dacă omul a săvârşit ceva în această viaţă marcându-şi 
subconştientul cu acest fapt, situaţia se poate remedia printr-o 
muncă permanentă cu sine însuşi. Dacă impuritatea a pătruns 
mai profund şi el şi-a întinat urmaşii, acest lucru este mult mai 
grav. Dacă însă acest lucru l-au făcut părinţii şi strămoşii săi, 
atunci volumul acestei munci creşte proporţional şi scad şansele 
de supravieţuire. în cazul păcatelor din existenţele precedente, 
sunt şi mai multe probleme. Dacă în societatea în care trăieşte 
omul sunt activate asemenea tendinţe, omul este practic lipsit 
de orice şansă. Când omul începe să-şi cultive moralitatea, 
concepţia religioasă, se preocupă permanent de perfecţionarea 
sa spirituală, el poate să se închidă împotriva impurităţii venite 
de la ascendenti şi din existenţa trecută, dar, în acelaşi timp, să 
se purifice pe el şi pe urmaşii săi. 

Să-ţi închizi karma pentru societate şi omenire este foarte 
dificil. De aceea acum începe degradarea structurilor spirituale 
chiar şi la cei care înainte se aflau într-o situaţie mai bună. 

Acum despre blocare. Este vorba de cea de-a doua 
întâmplare. Omenirea se ancorează în teluric, creşte 
agresivitatea şi aşa, ajunsă la linia roşie, se transformă într-un 
program de autodistrugere. Oamenii şi urmaşii lor încep să se 
îmbolnăvească şi să moară. Dar acesta nu este singurul 
mecanism. Când sufletul copilului, înainte de concepţie, intră în 
biocâmpul omului, acea impuritate care i se transmite, omul 
trebuie să o ispăşească prin pierderi, chinuri, boli. Printr-un 
comportament corect este posibilă o purificare atât a persoanei 
proprii, cât şi a urmaşilor. 

M-a sunat nu demult o cunoştinţă dintr-un alt oraş. 

- Am mari probleme ginecologice. Mă gândesc deja la 

operaţie. 

Am fost surprins. Am consultat-o nu demult şi totul părea în 
regulă. Diagnosti-chez şi încep să-i spun: 


- Aminteşte-ţi! La sfârşitul deceniului şapte, când l-ai cunoscut 
pe soţul tău, 
puteai să ai un copil, o fetiţă. Dar trufia ta, absolutizarea 
destinului favorabil 
şi ieşirile de agresivitate în legătură cu aceasta au întinat 
sufletul fetiţei şi ea 
nu a apărut pe lume. Acum are loc intensificarea contactului cu 
Lumea de Apoi 
şi impuritatea ei se întoarce la tine, aşa că trebuie să te rogi şi 
să purifici sufletele 
copiilor nenăscuţi şi a urmaşilor lor. 

După aceea m-am gândit: de ce are loc intensificarea legăturii 
cu Lumea de Apoi. Se pare că este unul din elementele a ceea 
ce se numeşte Judecata de Apoi. Dacă omul are urmaşi 
armonioşi şi puri, aceştia sunt protejaţi. Dacă el însă i-a întinat, 
ei vor fi purificaţi în repetate rânduri prin boli şi nenorociri 
trimise omului. Contactul crescut cu Lumea de Apoi pare să 
tragă concluziile în legătură cu modul de comportare al fiecărui 
om din această existenţă şi din existenţele trecute. Cu cât a fost 
omul mai corect şi mai nobil, cu atât mai puri sunt urmaşii săi şi 
cu atât au mai multe şanse de supravieţuire. Dimpotrivă, cel 
care a întinat sufletele urmaşilor în existenţa trecută va fi nevoit 
să le purifice în această viaţă prin intermediul bolilor. 

Am devenit curios să ştiu când au loc intensificările legăturilor 
noastre cu Lumea de Apoi şi cu structurile noastre superioare. 
După datele mele, aceste perioade sunt: februarie-martie, 
septembrie-octombrie şi prima jumătate a lunii decembrie. 
Dintre zilele săptămânii - miercurea. De aceea practicile 
spirituale şi posturile în aceste perioade dau posibilitatea 
purificării mai rapide a structurilor spirituale. 

Omul controlează situaţia prin conştiinţă, acţiune fizică şi 
subconştient, adică prin structurile spirituale. La exterior, omul 
comunică cu oamenii şi încearcă să controleze situaţia şi acest 
lucru îl dezvoltă. în interior însă, el este în comuniune cu 
Universul şi cu Dumnezeu. Şi dorinţa lui de a-şi subordona 
situaţia în forul interior este periculoasă. Aceasta înseamnă să-ţi 
impui voinţa în faţa Universului şi a lui Dumnezeu. în acest caz, 
se declanşează agresivitatea interioară împotriva lumii întregi, 
care se transformă rapid în program de autodistrugere. Pentru 
a-l salva pe om, i se ia controlul extern al situaţiei. 


Nemulțumirea faţă de situaţie la nivelul stratului superficial al 
emoţiilor duce la schimbarea structurii situaţiei. Nemulțumirea 
faţă de situaţie în interior duce la destrămare, degradare şi 
moarte. Cu cât este mai smerit omul în forul său interior, cu atât 
mai mult el poate controla şi schimba situaţia la exterior. 

Cunoaşterea particularităţilor existenţei structurilor 
bioenergetice îi oferă omului mari posibilităţi pentru dezvoltarea 
spirituală, dar nu poate constitui un ţel. Importantă va rămâne 
întotdeauna iubirea pentru Dumnezeu pe care omul o măreşte 
în sufletul său. 

în toate ţările lumii, oamenii se preocupă de dezvoltarea 
aptitudinilor şi progresul ştiinţei, neînţelegând faptul că, în locul 
avantajelor şi fericirii, vor fi răsplătiți prin moarte. Lider a 
devenit ţara ale cărei idealuri sunt în legătură cu valorile 
pământeşti. Situaţia se înrăutăţeşte într-atât încât prin jumătăţi 
de măsură nu se mai poate salva nimic. Fiecare treaptă a 
dezvoltării se blochează de jos pentru a împiedica involuţia. 
Dezvoltarea civilizaţiei şi ancorarea în teluric a ştiinţei au 
crescut atât de mult, încât existenţa omenirii este posibilă 
numai în cazul unui nivel ridicat al structurilor şi al valorilor 
spirituale. 

La nivelul fin, America are mari probleme. Dezvoltarea 
spirituală deficitară, America o rezolvă în subconştient prin 
tendinţele sale umanitariste. în Rusia, cresc corupţia, 
criminalitatea, se destramă economia, se intensifică de 
asemenea conflictele etnice, creşte neîncrederea în putere. 
Părerea oamenilor înzestrați, care ar fi putut salva ţara, este 
ignorată, iar ei sunt îndepărtați. Eforturile izolate nu rezolvă 
mare lucru. Este necesară crearea unor programe 
guvernamentale în domeniul ideologiei: dacă în Rusia nu se va 
proceda la o purificare voluntară a sufletului, ea va avea loc într- 
un regim de impunere. 

Mulţi spun că în Rusia mafia şi afacerile se vor uni într-un 
singur conglomerat care va pune mâna pe putere. Acest lucru 
contravine logicii universale şi de aceea el nu se va întâmpla. 
Ţelul oricărei structuri mafiote îl constituie banii, bunurile 
materiale. Dacă va veni la putere structura mafiotă, bioenergia 
acesteia va invada întreaga societate şi se va produce o 
destrămare rapidă a structurilor spirituale, se va destrăma 
economia şi întreaga ţară. 


Pentru omul de afaceri, lucrul cel mai important este 
imaginea, poziţia socială. Sunt lucruri care ţin de un plan mai fin 
dar, în principiu, reprezintă acelaşi lucru. De aceea un guvern 
bazat pe ideologia afaceristului condamnă ţara la degradare şi 
destrămare. 

Numai atunci când ideologia ţării şi a oamenilor care o conduc 
este determinată de valori spirituale societatea poate 
supravieţui. Dacă guvernanţii vor fi nu afacerişti, ci politicieni, 
situaţia se va îmbunătăţi. Pentru politician, lucrul cel mai 
important este controlul asupra situaţiei, înţelegerea ei, adică 
înţelepciunea. A fi politician şi, în acelaşi timp, un om moral, 
spiritualizat nu este la îndemâna oricui. Prin urmare, pentru 
supraviețuirea societăţii este necesară menţinerea şi 
dezvoltarea structurilor care unesc forţele oamenilor morali, 
capabili să emită idei noi fără de care societatea nu poate 
exista. Societatea trebuie să recunoască la nivel legislativ că 
liderul ei nu poate fi preşedintele şi parlamentul, ci ceea ce noi 
numim opinie publică, alcătuită nu din voturile majorităţii, ci din 
părerea oamenilor morali şi clarvăzători. Aceşti oameni se 
realizează în cultură, artă şi mijloacele de informare în masă. De 
aceea starul trebuie să acorde mai multe fonduri pentru 
dezvoltarea culturii şi artei şi să contribuie la dezvoltarea 
formelor noi ale acestora. Pentru a se adapta la noua situaţie, 
organismul trebuie să se schimbe. Dacă el este pregătit pentru 
chinurile morale, nu are trebuinţă de chinuri fizice. 

Informaţia nouă se receptează întotdeauna cu dificultate. 
Dacă omul nu este pregătit pentru aşa ceva, schimbările vor 
veni pe seama bolilor. Statul care nu e pregătit pentru chinurile 
spirituale este condamnat la pieire, epidemii, conflicte şi 
războaie. De aceea pregătirea societăţii pentru chinurile 
spirituale este garanţia supravieţuirii ei. Şi aici locul principal le 
revine mijloacelor de informare în masă. Dacă ele primesc prin 
lege dreptul de control asupra guvernului, armatei, complexelor 
economice, atunci va scădea considerabil ameninţarea 
destrămării societăţii şi a izbucnirii războaielor. 

Pentru ca societatea să se dezvolte normal e nevoie de bani. 
Dar banii îi dă fiecare producător, ceea ce înseamnă că 
apărarea proprietăţii private este condiţia obligatorie a 
existenţei statului. Banii nu surit însă totul. Ei trebuie să circule 


normal. Pentru aceasta trebuie apăraţi nu numai banii şi 
proprietatea, dar şi cetăţenii şi drepturile lor. 

Apărarea averii şi personalităţii omului sunt norme legitime 
ale existenţei oricărui stat. Dar trebuie apărate şi ideile omului, 
proprietatea sa intelectuală, adică cel de-al treilea nivel al 
teluricului. Cea mai mare atenţie trebuie acordată celui de-al 
patrulea nivel al teluricului, care, de fapt, aparţine spiritualului. 
Este vorba de apărarea fundamentelor morale şi spirituale ale 
omului. înainte, moralitatea era creată în mănăstiri, iar în 
prezent presa, cinematograful, teatrul pot da noi forme de 
dezvoltare care sunt vital necesare pentru asigurarea societăţii. 

în prezent, aceasta este una din condiţiile supravieţuirii. De 
aceea tendinţa de promovare a spiritualităţii şi a 
umanitarismului va creşte în toate ţările lumii. 

Femeia din faţa mea era un nou semn de întrebare. 

Dereglarea câmpului” în dreptul glandei mamare şi în 
regiunea pancreasului indică tulburări ginecologice. Prezenta un 
proces destul de periculos. îi cercetez agresivitatea conştientă şi 
constat că e zero. Agresivitatea subconştientă la fel. Cercetez al 
treilea nivel, profund, al agresivităţii, dar el este curat. Numai în 
cel de-al patrulea nivel agresivitatea iese la suprafaţă. Verific 
absolut tot ce-i teluric, să văd de ce s-a putut ataşa sufletul 
femeii. Sunt uimit: totul e curat, nu este ancorată în nimic. 
Cercetez ataşamentul de spiritualitate, de Sfântul Duh. Aici mi 
se relevă un tablou straniu. Ancorarea merge în valuri, urcând şi 
coborând. Ceva îi alimentează ataşamentul de Sfântul Duh şi se 
află la baza stării ei. Femeia este ataşată de timp, principalul 
purtător al informaţiei în legătură cu spaţiul şi materia. 
Zâmbesc: 

- Nu sunteţi ancorată în nimic teluric, îi spun eu femeii, şi nici 
de spiritual. 

La dumneavoastră există absolutizarea timpului şi acest lucru se 
manifestă în 
disprețul faţă de soţ. 

- Da, am probleme cu soţul, dă ea din cap. Noi avem fiecare o 
cu totul altă 
concepţie despre lume. Dacă eu îi spun ceva, el transformă totul 
în murdărie 
şi are o atitudine dispreţuitoare faţă de pornirile mele spirituale. 

li explic femeii: 


- Sentimentul de mulţumire supremă este în legătură cu 
controlul asupra 
timpului. Omul poate stăpâni timpul ca pe o proprietate care 
poate fi absolutizată. 

Şi atunci pornirile noastre spirituale superioare le situăm 
deasupra iubirii şi 

suntem purificaţi printr-o mare inechitate. Imaginaţi-vă că o 
femeie iubeşte un 

ticălos şi dintr-o dată i se oferă un sfânt pe care nu-l iubeşte. ŞI 
dacă ea e hotărâtă 

să aibă un copil cu ticălosul pe care-l iubeşte, copiii ei se vor 
agăța de momentele 

spirituale superioare şi vor fi sfinţi. Dacă ea însă va situa 
sanctitatea deasupra 

iubirii şi va avea un copil cu Cel Sfânt, va da naştere unui ticălos 
şi netrebnic. 

Sfântul şi netrebnicul sunt la fel de apropiaţi de Dumnezeu, 
diferite sunt doar 

recompensele şi pedepsele. De aoeea revizuiţi-vă viaţa şi 
înţelegeţi că singura 

stea călăuzitoare este sentimentul iubirii. 

Merg pe culoar împreună cu o femeie, spre biroul acesteia. 

- Aici, îmi arată ea una din încăperi, este o cantină gratuită 
pentru colaboratorii 
noştri. 

Sunt mirat. Principiile socialiste, uitate de stat, sunt reînviate 
de afaceriştii ruşi. 

M-am întâlnit cu acea femeie fiindcă era un caz interesant. 
Omul de afaceri, neataşat de bani, plin de solicitudine faţă de 
alţii, îşi dă seama dintr-o dată că situaţia în jurul său începe să 
se destrame. 

Intrăm în birou şi începem dialogul. 

- Nu demult am fost în străinătate, începe femeia să-mi 

povestească, şi am 

luat legătura cu o clarvăzătoare. Aceea mi-a spus că treburile 

mele sunt încurcate 

şi că pot muri. Mi-a spus că există doi oameni care m-ar putea 

ajuta. Unul dintre 

ei sunteţi dumneavoastră. 


îi cercetez biocâmpul şi văd în el posibilitatea morţii. Mai 
mult, moartea soţului şi a copilului. Motivul l-aş fi numit înainte 
ancorare într-un destin favorabil. Femeia trebuie să fi avut 
neplăceri, însă ea n-a reuşit să le accepte în totalitate şi să le 
purifice. înainte i-aş fi spus doar aceste lucruri. Acum însă am 
început-o altfel. 

- Omul îl cunoaşte pe Dumnezeu-Tatăl pe câteva căi. Prin 
Dumnezeu-Fiul, 
dezvoltând tot ceea ce-i material şi construind civilizaţia. Prin 
Dumnezeu-Sfântul 
Duh, dezvoltând spiritualitatea şi cultura. Şi direct prin 
sentimentul iubirii pentru 
Dumnezeu. înainte, de pildă, omul tindea către spiritualitate şi 
se îndepărta tot 
mai mult de teluric, făcând din spiritualitate sensul vieţii sale. în 
final, acest 
lucru avea ca rezultat degradarea. Pentru a se dezvolta în viaţa 
următoare, el 
se delimita de valorile spirituale. Banii, bunăstarea materială 
deveneau pentru 
el sensul vieţii. Şi, în această perioadă, el a fost cel mai aproape 
de Dumnezeu. 

A venit, cum s-ar spune, „epoca renaşterii" 
om. El s-a îndepărtat 

de spiritual, dar n-a apucat încă să se ataşeze de fizic. După 
aceea el se lipea 

tot mai mult de bunurile pământeşti şi a început să fie lovit de 
nenorociri, de 

boli şi, în final, de moarte. Eliminând atracţia pentru teluric, el 
aspira din nou 

către spiritualitate, dar deja la un alt nivel. 

Acelaşi lucru s-a întâmplat cu întreaga civilizaţie umană. 
Orientul aspira către spiritualitate, dar absolutizarea Spiritului îl 
ducea la dogme, la anchilozarea ideilor, la caste şi despotism. 
Renegând spiritualitatea, Occidentul a dat naştere civilizaţiei şi 
democraţiei. Pentru ca omul să se gândească numai la bani şi 
să dezvolte civilizaţia, el trebuie să aibă o bază spirituală, 
acumulată înainte. Altminteri, în locul dezvoltării se va 
manifesta degradarea. De regulă, în Vest, omul de afaceri are 
rezerve spirituale din existenţele anterioare. 


A 


în spiritul acestui 


La afaceriştii ruşi asemenea rezerve sunt mai mici. De aceea, 
la nivel conştient, ei trebuie să aspire mult mai mult către 
spiritualitate. Acum omul de afaceri rus se îngrijeşte de 
subalterni, investeşte în dezvoltare, reuşeşte să se strecoare 
printre legile care se bat cap în cap, încearcă să depăşească 
mentalitatea de castă a funcţionarilor, fiind obligat ca 
aproximativ 80-90% din veniturile sale să le dea statului şi 20% 
mafiei. Restul, de minus 10%, el îl poate folosi pentru sine şi 
statul nu numai că nu-l ajută, dar suprimă orice iniţiativă 
sănătoasă. 

Occidentul, absolutizând valorile pământeşti, merge către 
moarte şi specialiştii au început să vorbească de o degenerare 
fizică şi socială din cauza penuriei spirituale. Calea orientală, 
care absolutizează spiritualul şi generează disprețul pentru tot 
ceea ce este teluric, se îndreaptă, de asemenea, spre o 
catastrofă. 

Noua concepţie în Rusia o dau, în multe privinţe, oamenii de 
afaceri, pentru că, prin natura activităţii lor, ei trebuie să se 
orienteze către teluric şi, în virtutea tradiţiei ruse, către 
spiritual. Afaceristul rus trebuie să depăşească nu numai 
dominaţia banului, ci şi dominaţia Spiritului. lese învingător 
banul şi omul care îl iubeşte şi-l ajută pe cel umil. Depăşeşte 
dominaţia Spiritului acela care păstrează iubirea şi dorinţa de a-i 
ajuta pe cei care sunt umiliţi spiritual. Pentru afaceristul rus este 
vital să nu dispreţuiască inechitatea, imoralitatea, păstrând în 
interiorul său iubirea pentru oameni, iar la exterior să lupte 
împotriva imoralităţii şi a inechităţii. 

Prin urmare, mă adresez eu femeii, v-aţi ridicat deasupra 
dominaţiei banului 
şi deasupra a tot ceea ce e pământesc. Dar n-aţi reuşit să vă 
ridicaţi deasupra 
dominaţiei Spiritului. La fel şi soţul şi copilul dumneavoastră. De 
aceea, în jurul 
dumneavoastră trebuiau să se înmulțească inechităţile, situaţiile 
lipsite de morali 
tate şi cele traumatizante. Neînţelegerea faptului că totul este 
dat de Dumnezeu 
şi că noi n-avem dreptul decât să acceptăm ceea ce ni se 
trimite, putea să se 
sfârşească tragic pentru toată familia dumneavoastră. Pentru a- 


1 cunoaşte pe 
Dumnezeu-Tatăl, trebuie să se năruie toate lucrurile de care ne 
putem ancora. 

Realizările noastre materiale şi spirituale reprezintă o anumită 
ordine. Absolutizarea spiritualului şi teluricului reprezintă 
dorinţa de a face intangibilă o asemenea ordine, ceea ce 
înseamnă stoparea dezvoltării şi moartea. Ceea ce e mai nou şi 
mai perfecţionat vine la noi distrugând ordinea noastră şi este 
receptat de noi ca haos şi boală. Boala, ca element al haosului, 
ridică adaptabilitatea organismului, însă în doze mari poate 
duce la moarte. însă există lucruri mai periculoase decât haosul. 
Pentru ca să te poţi dezvolta trebuie să te ridici deasupra ordinii 
şi haosului, iar acest lucru este posibil numai prin acumularea şi 
creşterea sentimentului de iubire. 

- Va trebui să faceţi acest lucru cu toţii, îi spun eu femeii. 
Acum totul depinde 
de dumneavoastră. 

Ceea ce am considerat a fi cel de-al treilea nivel al teluricului s- 
a dovedit a fi primul nivel al spiritualului. Există două niveluri 
ale teluricului şi două ale spiritualului. La început, omul se 
orientează către teluric şi sufletul său se întunecă. Atunci el 
neagă tot ceea ce-i pământesc şi plonjează în spiritual, iar 
sufletul i se luminează şi i se umple de iubire. Trece însă un 
timp şi sufletul său se agaţă de spiritual şi începe, de 
asemenea, să se întunece. Omul din nou se orientează către 
teluric şi sufletul său, oricât ar părea de ciudat, începe să se 
lumineze. Prin urmare, fericirea supremă nu stă nici în teluric, 
nici în spiritual, ci în tranziţia de la unul la celălalt, în momentul 
joncţiunii interne a acestor două contrarii. Dumnezeu-Tatăl 
este în acelaşi timp şi Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu--Spiritul şi 
se află deasupra tuturor. Rezerva de iubire pe care a acumulat- 
o omenirea trecând prin teluric şi spiritual trebuie s-o ridice la 
un alt nivel la care rezervele de iubire îi vor permite omului să 
fie prezent concomitent şi în Teluric şi în spiritual, adică să-l 
simtă şi mai puternic în el pe Dumnezeu. 

lubirea se cufundă în teluric şi spiritual iar apoi, pentru a nu 
se lipi de fericirea pământească şi spirituală, ea distruge tot 
ceea ce nu este iubire. Şi în acest aci al tragediei exterioare 
există o superioară apropiere de Dumnezeu. însă omulu nu-i 


este dat să creadă în asta. Numai Dumnezeu o poate face 
pentru purificare; iubirii. 

Astăzi m-a sunat din nou o pacientă şi m-a anunţat că starea 
ei e din ce î ce mai proastă. Cu câteva luni în urmă, ea a donat 
măduvă osoasă pentru son sa care se simte mai bine. l-am 
explicat femeii că prezintă un ataşament faţr de un destin 
favorabil şi că sacrificându-şi bunăstarea şi banii de dragul 
surori sale ea îşi va salva nu numai sora, dar şi pe sine. Acum 
ea trece printr-o încercart majoră. 

- Rememoraţi-vă viaţa şi mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru 
toate neplăcerile 
Rugaţi-vă pentru puritatea copiilor. 

Ea a făcut tot ce i-am recomandat, însă o ameliorare radicală 

nu se vedea 

- Nici eu nu ra-am debarasat de ataşamentul faţă de un 
destin favorabil, dt 
aceea vă va veni foarte greu. 

Şi iată că ea sună astăzi din nou, iar eu ştiu ce să-i spun. 

- înainte credeam că deasupra destinului stă soarta omului 
pe alte planet< 
şi în alte lumi, ceea ce ar fi acelaşi lucru, numai că pe o scară 
mai mare. S-; 
dovedit însă că nu-i aşa. Nu mai este vorba de teluric, ci de 
spiritual, de cee; 
ce noi numim Dumnezeu-Sfântul Duh. Dar aceasta nu-i decât o 
parte a lu 
Dumnezeu-Tatăl. Dumnezeu-Tatăl este echitatea supremă. 
Pentru ca să-l simţim 
se destramă echitatea pământească, adică Dumnezeu-Fiul. în 
acelaşi timp, « 
destramă periodic echitatea momentelor spirituale superioare. 
Absolutizarea aces 
tui fapt generează o uriaşă agresivitate şi cruzime spirituală şi 
omul este purifica 
printr-o inechitate superioară din partea altor oameni şi din 
partea propriulu 
destin. Prin urmare, ataşamentul de spiritualitate, de Duhul 
Sfânt se purific; 
printr-o inechitate superioară, adică prin fărădelegi telurice şi 
spirituale. în Rusia 


de pildă, cu tot potenţialul său spiritual, blocarea absolutizării 
spiritualităţii s-; 

realizat ca o permanentă manifestare a arbitrarului în domeniul 
economiei ş 

moravurilor. Faptele absurde, sălbatice care s-au întâmplat cu 
Rusia şi popoareli 

ei, oricât pare de curios, au constituit o purificare de 
absolutizarea spiritualităţii. 

- Aşa că, îi spun eu femeii, ataşamentul dumneavoastră de 
un destin favorabil nu a fost anulat pentru că nu a fost anulat 
ataşamentul de Duhul Sfânt. Pot fi lucruri şi mai inechitabile ? 
Sora dumneavoastră să fie salvată, iar dumneavoastră să 
muriţi? Şi dumneavoastră începeţi să vă dispreţuiţi şi să vă 
urâţi soarta. în forul dumneavoastră interior nu acceptaţi 
această situaţie ca pe ceva dat de Dumnezeu. Orice inechitate, 
fie cât de mare, este dată de Dumnezeu. Simţind acest lucru, 
prin agresivitatea împotriva inechităţii, îl renegaţi pe 
Dumnezeu. 

Simt că femeia a înţeles. Ne luăm rămas bun şi pun 
receptorul în furcă. Se pare că am depăşit o treaptă dureroasă. 
încheiere 

în primăvara anului 1993 a apărut prima mea carte. în acest 
timp eu deja lucram la cea de-a doua şi speram s-o termin în 
august 1993. însă tot timpul apăreau tot felul de probleme, 
ceva mă împiedica şi stătea sub semnul întrebării însăşi 
editarea acesteia. Un an şi jumătate am muncit la revizuirea 
textului, încercând să-i imprim o concepţie unitară. Nădăjduiesc 
că am reuşit acest lucru. 

în ultimul timp, sub numele meu au ieşit multe falsuri ale 
cărţii a doua. Sper totuşi ca cititorii să-şi fi dat şi singuri seama. 
Când m-am apucat să scriu aceste cărţi, credeam că am înţeles 
foarte multe în legătură cu lumea înconjurătoare, dar mi-am dat 
seama că nu am făcut decât doi paşi mici. Cheltuiesc foarte 
multă energie pentru cercetările mele, fapt pentru care am 
renunţat la a mai da consultaţii. 

Am speranţa că informaţia conținută în carte îl va ajuta pe 
cititor să-şi rezolve problemele. Din cauza lipsei timpului nu am 
răspuns la nici o scrisoare pe care am primit-o. Cartea va fi, 
cred, cel mai bun răspuns. Dacă voi reuşi să mai fac încă un pas 
în direcţia cunoaşterii lumii, voi mai scrie. 


Le urez tuturor cititorilor sănătate şi numai bine.