Lazarev — 10 Principii de vindecare UC

PARTEA 1 


întrebarea unei eleve: 

- Cum să procedezi şi care ar trebui să fie atitudinea dacă nu 
vrei să faci ceva, dar eşti obligat?" 
- Deseori sunt întrebat care este deosebirea dintre mân 
drie şi trufie? Comportamentul omului mândru îi apără 
sufletul. Comportamentul omului trufaş îi umileşte pe alţii. 
Comunicarea cu oamenii este un compromis. Pentru a-l 
înţelege pe cel de alături trebuie să-ţi lezezi într-o măsură 
oarecare interesele personale. Dacă ne sunt lezate doar 
dorinţele noastre sau ambițiile, putem să ne supunem unui 
alt om. Dacă suntem obligaţi să săvârşim o faptă imorală 
care omoară iubirea din suflet, trebuie să ripostam. Daca, de 
exemplu, prietenii îl invită pe un băiat să joace fotbal iar 
acesta nu vrea, este admisibil ca acesta să se învingă pe sine 
de dragul intereselor majorităţii, dar dacă aceştia îl obligă să 
omoare o pisică sau să fure de dragul distracţiei trebuie să se 
opună. Dacă nu vom apăra iubirea din suflet chiar printr-un 
comportament exterior destul de dur, vom deveni în interiorul 
nostru robii altora şi va suferi sufletul nostru, sănătatea noastră 
şi soarta noastră. Hristos l-a alungat din templu pe cei care 
făceau comerţ, şi a făcut acest lucru pentru salvarea sufletului. 
Divinul din om nu trebuie să se contopească cu viaţa, conştiinţa 
şi dorinţele lui şi atunci el va simţi deosebirea dintre umilinţa 
trupului, umilinţa sufletului şi umilinţa divinului şi nu va deveni 
un rob care îi urăşte pe toţi sau un stăpân care îi umileşte şi-i 
dispretuieste pe toţi. De aceea, în cazul oricărei umilinte este 
important să păstrăm Divinul în sufletul nostru. Nu vă înrăiţi dar, 
în acelaşi timp, nu permiteti să vi se distrugă moralitatea. 

- Cum să procedăm ca să scăpăm de frica de înăl 
time? Aproape că îmi pierd cunoştinţa dacă îmi ima 
ginez doar marginea acoperişului pe care aş sta. Frica 
progresează. 
Frica de înălţime este frica pentru viaţă şi pentru 
viitor. Problemele sexuale ies la suprafaţa conştiinţei noas 
tre sub formă de frică, supărare, gelozie. Dacă nu ştim să-l 
iubim pe cel de lângă noi, adică iubirea noastră este deter 
minată de condiţii, cerinţe iar ulterior de supărări, gelozie, 
condamnare, atunci acestea intensifică ataşamentul nostru 


de bazele vieţii: instinctul sexual, omul iubit, copiii, fami- lia. Cu 
cât mai mult reprimăm iubirea din suflet cu atât mai puţină 
energie avem şi cu atât mai mult creşte dependenţa de lumea 
înconjurătoare. Creşte, totodată, şi frica de a pierde ceva din 
toate astea. 

Asemenea oameni se tem de înălţime, singurătate, întuneric, 
la vederea sângelui pot să-şi piardă cunoştinţa. Mulţi dintre ei 
devin vegetarieni fiindcă, din punct de vedere psihologic, nu pot 
să suporte moartea animalului. Moartea rudelor şi a oamenilor 
apropiaţi poate fi pentru ei un stres de neînvins, deoarece 
punctul de reper din subconştientul lor este strămutat de la 
iubirea Divină la iubirea umană. Care este ieşirea din această 
situaţie? în primul rând să ne învăţăm să iubim. Dacă v-a 
supărat persoana iubită, continuaţi să-l iubiţi ca pe un frate. 
Dacă nu puteţi, iubiţi-l ca pe un fiu. Dacă nu reusiti, iubiti-1 ca 
pe un părinte. Aceasta vă va ajuta să vă păstraţi legătura cu 
Dumnezeu. Apoi să vă îndepărtați de fericirea umană. Trebuie 
să te îndepărtezi în interior de omul cel mai apropiat, fiindcă 
unitatea totală poate fi doar cu Creatorul. Sufleteşte, nu trebuie 
să te ataşezi de nimic. încă ceva. Dependenţa noastră este 
intensificată şi de hrană. De aceea abtinerea periodică de la 
mâncare ajută sufletul să reducă din ataşamentul său faţă de 
lume. Consumatorul este dependent iar cel care dăruieşte este 
liber. Cu cât mai mult dăruim (nu este obligatoriu să dăruim 
bani, ci căldură sufletească, atenţie, grijă faţă de cineva) cu atât 
mai mult creşte energia noastră şi cu atât mai mică este 
dependenţa noastră faţă de lume. Regulile sunt simple - să le 
respectăm. 

- De ce când mă concentrez gândindu-mă la 
Dumnezeu încep să plâng? 

- Subconştientul oricărei fiinţe depinde de genotipul său 
şi de structurile de câmp în care e conținută informaţia chiar 
după moartea trupului. La o schimbare radicală a formelor 
conţinutul trebuie să fie stabil, în caz contrar nu va exista 
dezvoltare, intervine moartea. Să admitem că cu cât este 
mai puternic sufletul unui om cu atât este mai mare vitalita 
tea trupului său; cu câteste mai puternică distrugerea 
exterioară, cu atât este mai puternică aspiraţia către centrul 
de stabilitate. în Univers, punctul suprem de stabilitate este 
ceea ce nu se distruge niciodată indiferent de timp. Acesta 


este Creatorul Universului. Aşadar, pentru dezvoltarea 
oricărui obiect din Univers este necesară susţinerea 
stabilităţii componentei informaţionale. Acest lucru este 
imposibil fără concentrarea asupra cauzei primare. Vorbind 
într-un limbaj mai simplu, fără aspirație interioară către 
Dumnezeu dezvoltarea oricărei fiinţe va fi limitată extrem 

de dur şi va duce spre moarte. 

Când omul moare, se declanşează automat mecanismul salvării 
sufletului care se exprimă printr-o aspirație evidentă sau 
inconştientă către Dumnezeu şi care este însoţită de diferite 
imagini, aceasta depinzând de nivelul de dezvoltare al omului. 
Dar nu numai în caz de moarte dar şi în cazul oricărei pierderi, a 
pierderii legăturii cu lumea înconjurătoare, se include de 
asemenea acest mecanism şi funcţionează pentru salvarea 
omului. El poate fi atât stopat, cat şi intensificat. încă din 
antichitate oamenii au observat şi au explicat acest fenomen. 
Dacă poţi sa dăruieşti ceva nesilit de nimeni, nu să accepti pur 
şi simplu pierderea ci să o provoci tu însuţi, acest fenomen 
îmbunătăţeşte destinul şi sănătatea. A apărut noţiunea de jertfă 
care a devenit unul dintre principalele postulate religioase încă 
în timpurile imemoriale. 

Deseori, în timpul şedinţelor primesc scrisorele de la unele 
mame, cu următorul conţinut: „în timp ce mă aflam la una 
dintre conferințele dumneavoastră, copilul meu, care se afla 
acasă, a început să vomite, să aibă diaree şi i-a crescut, brusc, 
temperatura." Explicaţia este că, la un nivel subtil, între mamă 
şi copil există o legătură foarte strânsă. Dacă mama se 
orientează spre iubirea de Dumnezeu, la copil începe o curăţire 
intensă care diminuează ataşamentul şi dependenţa de ea. 
Lacrimile, voma şi diareea sunt ca o pierdere benevolă a 
organismului a uneia dintre părţile sale, o jertfă adusă de acesta 
pentru a simţi iubirea de Dumnezeu. De aceea, când 
dumneavoastră plangeti, copilul începe să vomite şi să aibă 
diaree. 

- Fiica mea „o iubeşte" pe fosta ei colegă de clasă. Ce-i de 
făcut, cum s-o ajut? 


- Toţi acei care suferă de o orientare sexuală anormală au 
probleme serioase în sfera sexuală a subconştientului. Am văzut 
că toţi oamenii care au venit la şedinţele mele cu această 
problemă au o intoleranta totală la boală, stres în relaţia cu 
omul iubit. Pentru ca să apară copiii, boala care purifică sufletul 
trebuie să fie mult mai puternică decât cea pe care o primeşte 
în timpul vieţii. 

Intoleranta purificării provoacă explozia agresivitatii şi alte 
distrugeri. în primele etape suferă trupul, apar bolile fizice şi 
neplăceri ale destinului. Dacă dependenţa de fericirea umană 
este mai puternică, suferă spiritul, conştiinţa. Pot să apară bolile 
psihice. în cazul intolerantei totale începe să se distrugă sufletul, 
adică se schimbă orientarea sexuală. Subconştientul refuză 
continuarea vieţii şi concomitent reduce continuitatea vieţii şi 
micşorează durerea necesară pentru purificarea sufletului. 
Aceasta îl ajută pe individ să supravieţuiască, rămân însă puţine 
şanse pentru supraviețuirea societăţii. Aceste probleme sunt 
generate de societate, care îşi educă greşit membrii oferindu-le 
o concepţie greşită despre lume, şi scopuri greşite. 

Dacă societatea n-o va învăţa pe femeie să iubească, această 
societate va suferi şi va muri. Progresul tehnico-stiintific poate 
doar să accelereze procesul de destrămare a sufletului. Una 
dintre principalele cauze a apariţiei pe lume a pederaştilor şi a 
lesbienelor este că părinţii, îndeosebi mamele, nu pot să se 
purifice înainte de conceperea şi naşterea copilului. Dacă nu 
există o aspirație către iubirea Divina deja formată, dacă nu 
există aspiraţia către unitatea cu Creatorul atunci orice boală, 
fie fizică, fie sufletească, devine insuportabilă şi pentru a se 
vindeca omul este în stare să omoare izvorul durerii, adică fie 
lumea înconjurătoare, fie pe sine. 

La majoritatea femeilor, agresivitatea emoţională care 
închide calea către Dumnezeu se manifestă prin deprimare, 
nemulţumirea de soartă şi situaţie, prin lipsa dorinţei de a trăi. 
Cu cât mai mult o mamă încearcă să omoare iubirea din ea, cu 
atât mai puţine şanse are copilul să înfrunte orice situaţie 
dureroasă. De obicei, pentru a supravieţui în prezent, oamenii 
îşi distrug viitorul. Creşterea considerabilă a numărului 
homosexualilor pe mapamond este o dovadă că lumea noastră 
este bolnavă. Când se imbolnaveste sufletul si nu aspiră la 


iubirea de Dumnezeu care îl poate salva, trupul este condamnat 
la dezintegrare şi moarte. 

Revedeti-va trecutul. Acceptati orice durere a trupului şi 
a sufletului, orice umilinţă a fericirii umane ca pe o posibilitate 
de a dobândi Divinul. Şi atunci când nu numai dumneavoastră 
ci şi sufletul dumneavoastră va crede acest lucru, rugăciunea 
pentru copil îl va schimba. Nu pun la îndoială faptul că pieirea 
animalelor şi a plantelor şi o posibilă dispariţie a omenirii, 
adică suferinţele în plan fizic din viitor sunt consecinţele bolii 
sufletelor noastre în prezent. 


Un suflet neputincios şi golit de iubire nu-i va oferi trupului 
şanse de supravieţuire. Samanta goală în interior nu va putea 
să dea vlăstari sănătoşi. „Din cauza inmultirii fărădelegilor se va 
răci în mulţi oameni iubirea", spunea Isus Hristos. Deşi lumea 
moare sub ochii noştri nu-mi pierd încrederea că această criză 
va împinge omenirea spre renaştere şi salvare. Schimbările 
puternice şi profunde ale oricărui organism viu sunt 
asemănătoare cu moartea şi de aceea noi întreprindem ceva 
concret pentru salvarea noastră abia atunci când aproape că nu 
există practic şanse reale de a supravieţui. Dacă doriţi să vă 
ajutaţi fiica imaginati-va procedura morţii dumneavoastră 
posibile şi luati-va rămas bun de la tot ce va este scump. înainte 
de aceasta invatati-va sufletul să iubească lumea 
înconjurătoare, pe sine şi destinul oricât de imperfecte ar părea 
să fie şi oricâtă durere v-ar pricinui. 

- Se poate să lucrezi cu sine însuţi în metrou, în 
autobuz, etc? 

- Este mai uşor să te rogi în timpul postului, izolându-te 
atât cu trupul cât şi cu sufletul. Dacă nu sunteţi irascibil şi 
nu aveţi pretenţii când vă calcă cineva pe picior, când vă 
împinge sau vă umileşte în transportul în comun, puteţi să 
vă rugaţi. 

Am citit cândva despre boala lui Confucius. Discipolii îi 
spuneau: „Roagă-te şi îţi va fi mai bine." Confucius a ridicat din 
umeri şi a răspuns: „Mă rog tot timpul." în principiu, rugăciunea 
în transportul în comun poate să depindă de atitudinea 
indulgentă faţă de oameni şi situaţii care vă deranjează. Din 
punctul meu de vedere, principalul este să nu-ţi pierzi iubirea 
fata de oamenii care nu vă plac şi să încercaţi să-i reeducati 
ţinând seama de faptul că educaţia unui alt om începe cu 
autoeducatia. 

- Daca nu va place situaţia, trebuie, de asemenea, s-o iubiţi, 
iar aceasta nu exclude acţiunile de schimbare a ei. Si, iarăşi, nu 
trebuie să uitaţi, cauza oricărei situaţii se ascunde în starea 
noastră emoţională de profunzime care interactio-neaza cu 
aceasta. Tot ce se întâmplă în jurul unui om la cel mai profund 
nivel corespunde în totalitate cu starea lui emoţională, în jurul 
nostru nu poate să se întâmple nimic agresiv dacă în sufletul 
nostru nu există agresivitate. Sufletul care a uitat de Dumnezeu 
şi a pierdut iubirea se îndreaptă, în mod automat, spre 


zgârcenie, invidie, gelozie şi poate să comită în viitor crime 
împotriva iubirii şi a oamenilor. în jurul omului încep a se 
produce evenimente neplăcute şi el neintelegand că aceste 
evenimente sunt generate de sufletul şi subconştientul său 
începe a se supăra, condamna şi a uri, amplificând în continuare 
problemele sale. Dacă cineva v-a îmbrâncit sau v-a jignit 
înseamnă că sufletului dumneavoastră nu-i ajunge puterea să 
iubească şi vi se aminteşte de acest lucru. Acceptati ce vi se 
întâmplă si zambiti în interiorul dumneavoastră. 

- - Unul dintre cunoscutii mei considera ca pentru 
un om credincios primeaza credinta apoi iubirea. 

Daca nu vom avea credinţă în Dumnezeu nu-l vom 
putea iubi pe Acel în care nu credem. Vă rugăm să 
comentaţi acest punct de vedere. 

- lubirea ca unitate cu Dumnezeu există întotdeauna în 
subconştientul nostru. Orientându-ne către iubire ne unim 
cu întreg Universul şi abia atunci apare procesul cunoaşterii 
şi al supravieţuirii. Noţiunea de credinţă a apărut atunci 
când omul avea un nivel foarte ridicat al conştiinţei şi, 
conform datelor istorice, aceasta s-a întâmplat relativ nu 
demult, dacă examinăm istoria apariţiei omului chiar de la 
începuturi. 

Chiar dacă un om este departe de religie dar a acceptat 
iubirea de Dumnezeu, el poate să-şi schimbe concepţia despre 
lume şi sistemul de valori. Atunci începe dezvoltarea lui şi 
supraviețuirea este constientizata. 

Frica şi îndoiala frânează iubirea şi atunci iubirea de 
Dumnezeu din conştiinţa noastră şi din straturile exterioare ale 
subconstientului slăbeşte. în consecinţă apar bolile, 
nenorocirile, etc. Credinţa ne ajută să ne eliberam de frică şi 
îndoieli, să depăşim dependenţa de conştient care, fiind legată 
de trup, ne provoacă îndoiala, frica şi condamnarea. 

Când un om care ţine de civilizaţia orientală îşi frânează 
conştiinţa în procesul meditatiei sau un om care tine de 
civilizaţia occidentală îşi păstrează credinţa în Dumnezeu 
indiferent de lipsa de logică, duritatea şi stupiditatea 
evenimentelor care se derulează, atât într-un caz cât şi în 
celălalt are loc depăşirea dependenţei de conştiinţă, mai exact 
de straturile ei exterioare, fapt care permite să simţim unitatea 
cu Creatorul prin iubirea faţă de El. Aşadar, apare un paradox: 


credinţa în Dumnezeu poate fi prima verigă dar poate şi a doua. 
Dacă facem abstracţie de aceste două momente şi ne deplasăm 
la un nivel mult mai înalt al energiilor, pe planuri mult mai 
subtile, vom vedea că nu există contradicții. Pe plan exterior 
credinţa ajută iubirea prin conştiinţa care este legată de trup. Pe 
planurile de profunzime iubirea ajută credinţa. în straturile cele 
mai profunde, credinţa ca aspect superior al conştiinţei şi 
iubirea de Dumnezeu ca aspect superior al sentimentelor devin 
un tot, un întreg. 
- Cum explicaţi cuvintele: „totul se iartă cu 

excepţia păcatului împotriva Duhului Sfânt"? 
- în clipa de fata înţeleg în felul următor. O supărare 

mare pe alt om şi neacceptarea comportamentului acestuia 
dau naştere la supărare şi condamnare care se exprimă prin 
emoţii şi cuvinte. Atât timp cât agresivitatea se află în 
conştiinţă ea nu poate să aibă influenţă asupra sănătăţii şi a 
destinului. Dacă agresivitatea pătrunde în subconstient, iar 
aceasta se întâmplă în cazul unei supărări de lungă durată 
sau este intensificată de concepţia greşită despre lume, sau 
este acumulată de părinţi sau de omul cel mai apropiat în 
decursul multor ani, ea va rămâne acolo pentru mult timp. Va 
ieşi doar în caz de moarte, boală, nenorociri. 

în filosofia clasică indiană despre karma se spune că omul 
trebuie să purifice prin suferinţă toate acţiunile sale greşite. 

Era adevărat pentru acel moment istoric, ori energetica 
omului era mai slabă şi posibilităţile sale de a se schimba erau 
minime. Pentru a depăşi greşelile săvârşite de sufletul uman era 
nevoie de zeci de ani de asceză, de studierea cărţilor sfinte. în 
religiile de mai târziu a apărut noţiunea de pocăință. Pocainta 
înseamnă schimbarea atitudinii faţă de lume, a concepţiei faţă 
de aceasta, iar ca rezultat schimbarea subconştientului prin 
iubirea faţă de Dumnezeu. 

Cercetând sute şi mii de cazuri am observat o particularitate: 
supărarea îndelungată pe un vecin poate crea o problemă, dar 
aceeaşi supărare îndreptată către un grup de oameni uniţi după 
criteriul economic, social, naţional, religios pătrunde mult mai 
adânc şi se vindecă mult mai greu. Condamnarea frecventă a 
statului, societăţii, pătrunde foarte adânc şi poate să genereze 
cele mai grave boli în câteva generaţii chiar până la pieirea 
neamului. Dacă omul crede că toată lumea este crudă şi 


nedreaptă, agresivitatea în cazul dat atinge cota maximă. Dacă 
suntem nemulţumiţi de starea lucrurilor în lumea înconjurătoare 
şi pe lume însăşi, suntem nemulţumiţi de Cel care o conduce. 
Cred că acesta este păcatul împotriva Sfântului Duh. 

Orice om, chiar cel mai convins ateu, ştie în subconstientul 
său că lumea văzută şi percepută de noi este dirijată de 
Creator: „Ponegrirea Sfântului Duh" este în esenţă respingerea 
legilor supreme după care se dezvoltă Universul. In acest caz, 
agresivitatea pătrunde atât de adânc în subconstient încât 
şansele de ispăşire a păcatelor se apropie de zero. Consecința 
este moartea neamului. Postulatul despre inadmisibilitatea 
păcatului împotriva Creatorului, respingerea voinţei Lui există 
nu numai în creştinism ci şi în iudaism şi în alte religii. 

Trebuie să înţelegem particularităţile conştiinţei si 
subconştientului. Pe plan exterior, la nivelul conştiinţei, 
conflictul, adică respingerea situaţiei dureroase provoacă 
acţiunea şi dezvoltarea. Concurența, conflictul, agresivitatea ca 
distrugere a legăturilor exterioare care s-au format la nivelul 
conştiinţei este necesară. Pe plan exterior noi suntem izolaţi şi 
de aceea nu ne putem dezvolta fără conflict. Neacceptarea 
situaţiei pe plan exterior duce la acţiuni active pentru 
schimbarea lumii înconjurătoare. Pe planurile din profunzime nu 
mai sunt acţiuni active. Acolo poate să existe agresivitate ca 
distrugere a legăturilor superioare, totul se desfăşoară însă sub 
controlul iubirii care nu-i permite să pătrundă prea adânc. Pe 
planurile cele mai profunde, cu cea mai mare încărcătură 
energetică, există doar iubirea. Acolo lumea este unitară şi 
agresivitatea este imposibilă. 

în cărţile anterioare am încercat să explic noţiunea de 

Sfânta Treime. Astăzi înţeleg acest lucru în felul următor: 
fără o iubire continuă către Dumnezeu sunt imposibile 
supraviețuirea, dezvoltarea. Creatorul a creat timpul care se 
împarte în două curente: lumea văzută, materială, pe care o 
asociem cu prezentul şi trecutul şi lumea nevăzută, spirituală, 
pe care o asociem cu viitorul. Creatorul se află dincolo de 
limitele timpului şi ale lumii văzute şi nevăzute. Dacă însă noi 
vom considera, că există Creator numai dincolo de limitele 
timpului atunci noi trebuie să presupunem că în lumea văzută şi 
nevăzută există ceva diferit de creator, adică, în final, ajungem 
la politeism şi erezie. Cred că dogma despre Sfânta Treime le 


permite credincioşilor să simtă în tot ce ne înconjoară, în lumea 
văzută şi nevăzută, prezenţa voinţei Divine. 
încă odată despre particularitatile conştiinţei şi ale 

subconştientului. Dacă nu iubim pe cineva la nivelul conştiinţei 
rezultă că vrem să ne îndepărtăm de acesta, nu vrem să ne mai 
întâlnim şi să avem ceva în comun. Dacă sentimentul lipsei de 
iubire care este supărare, condamnare, ură, pătrunde adânc în 
subconstient, logica ar fi următoarea: eu nu iubesc o anumită 
persoană, înseamnă că este un om rău, iar dacă este rău, nu 
trebuie să existe, trebuie să fie omorât, şi încep să-l omor. 
Există două soluţii: fie că moare persoana respectivă pe care n- 
o iubesc, fie că trebuie să mor eu. 

Subconstientul nostru se deschide în momentul bolii, al 
pierderii, stresului, ceea ce înseamnă că emoția noastră din acel 
moment se intensifică de mai multe ori. în timpul meditatiei sau 
al rugăciunii se frânează funcţiile organismului, spiritului, 
sufletului iar energia necesară pentru funcţiile de suprafaţă 
trece pe planurile interioare care sunt foarte fine şi posibilităţile 
omului se intensifică. Impulsul distrugător se intensifică la fel ca 
cel creator. Subconstientul se deschide mult mai tare când 
încercăm un sentiment de iubire. Noi ne iubim inconştient 
părinţii care ne-au dat viaţă. Condamnarea, supărarea, 
agresivitatea faţă de ei este de fapt agresivitate faţă de propria 
noastră viaţă, faţă de trupul nostru. Asemenea oameni nu 
trăiesc mult. Cred că una din cauzele longevitatii din munţii 
Caucaz ţine de venerarea părinţilor şi a vârstnicilor. Una dintre 
principalele porunci ale iudaismului spune: „Cinsteşte-i pe tatăl 
şi pe mama ta... ca să se lungească zilele tale." Aici este 
indicată direct legătura dintre emoţiile omului şi sănătatea şi 
soarta lui. 

Subconştientul se deschide când ne îndrăgostim de cineva. In 
perioada pubertatii iubirea noastră formează emoţiile viitorilor 
copii şi nepoți. Daca nu stim să iubim, fericirea pentru noi este 
să primim cât mai mult, nu să dăm. O asemenea iubire dă 
naştere la o mulţime de pretenţii şi supărări, condamnări şi 
depresii. Supărările şi pretenţiile sunt semne ale slăbiciunii, ale 
dependenţei. Dependenţa naşte agresivitatea. Dacă în această 
perioadă părinţii nu ajută copilul să perceapă corect lumea, 
consecinţele se vor resimti zeci de ani. Prima iubire, căsătoria, 
graviditatea, naşterea copiilor sunt perioade în care are loc 


deschiderea subconstientului. Emotiile interioare agresive din 
această perioadă sunt o crimă împotriva iubirii. Ştim deja ce se 
întâmplă ulterior. 

să ne imaginăm o situaţie: un băieţel s-a obişnuit să se 
supere pe fetiţe apoi, fiind adolescent, continuă să se supere pe 
fete şi, toate erau bune, dar mai apoi a întâlnit o fată pe carea 
iubit-o dar, din obisnuinta, se supăra şi pe ea. lar peste câteva 
luni s-a îmbolnăvit şi a murit fiindcă aceasta nu mai era o 
simplă supărare'ci o încercare de a omori omul iubit. Lumea 
văzută este dirijată de lumea nevăzută. Când ne supărăm pe 
lumea văzută care este secundară, agresivitatea nu este atât 
de puternică şi avem şanse să ne strecurăm prin uşile care se 
închid. Dacă Cel Care ne dirijează ar fi văzut, supărările pe el nu 
ne-ar oferi această şansă. Cu toate astea noţiunea de forţe 
superioare nevăzute care ne dirijează poate genera pretenţii 
fata de acestea. Trebuie să reținem că „păcatul împotriva 
Sfântului Duh" este inadmisibil. 

- Explicati-ne, vă rog, de ce femeia nu are dreptul 
să intre în biserică în perioada ciclului menstrual? 
Pentru ca viaţa să continue trebuie s-o pierdem. Frica 
de a ne pierde viaţa ne înalţă către Dumnezeu şi în 
subconştientul nostru se restabileşte sistemul prioritatilor. 
Ciclul menstrual înseamnă distrugerea viitoarei vieţi şi în 
măsura în care în acel moment femeia aspiră către 
Dumnezeu, păstrează iubirea şi bunătatea în aceeaşi măsură se 
va naşte sănătos copilul ei. în perioada ciclului menstrual 
presiunea psihologică este uriaşă. în subconstient parcă s-ar 
produce moartea femeii şi a copilului. Cu cât sufletul femeii este 
mai dependent de uman cu atât mai puternice sunt emoţiile 
provocate de supărare, irascibilitate, deprimare. Cu cât 
pretenţiile faţă de bărbaţi pătrund mai mult în subconştient cu 
atât mai dureros este ciclul. în ultima vreme tot mai multe fete 
suprimă durerile cu ajutorul medicamentelor, agresivitatea nu 
mai poate fi stopată de durere şi în subconştient se produce o 
intensificare a proceselor negative. Subconstientul reprezintă 
emoţiile noastre de cea mai mare profunzime care reprezintă 
totalitatea câmpurilor subtile. lar acolo emoţiile noastre şi 
emoţiile viitorilor copii formează un întreg. Subconştientul 
agresiv al mamei este sufletul agresiv al copilului care se va 


naşte. lar agresivitatea interioară este deja boală, nefericire şi 
moarte. 

Am auzit că în timpul ciclului menstrual se poate intra în 
biserică dar nu pot fi atinse icoanele. Probabil este vorba de 
faptul că omul care n-a putut să învingă supărarea, 
irascibilitatea sau deprimarea este agresiv faţă de sentimentul 
iubirii şi poate să se îmbolnăvească după ce intră în biserică. Se 
produce, în fond, o curăţire a sufletului, iar dacă omul este lipsit 
de tărie poate să apară frica şi îndoiala. 

Apropo, mi s-a spus că în America cea mai mică zgărietură a 
copilului îi îngrozeşte pe părinţi. Imediat îi ung cu iod, îi 
pansează, etc. Cred că intoleranţa durerii este una dintre 
cauzele degradării masive care a cuprins America în ultima 
vreme. în Canada, au introdus nu demult o lege care interzice 
elevilor să se joace cu bulgări de zăpadă fiindcă, în primul rând 
este dureros şi poate să-i traumatizeze şi în al doilea rând, 
umileşte demnitatea şi drepturile omului. Cultul corpului şi al 
vieţii duce la distrugerea spiritului care, la rândul său, provoacă 
depresia, homosexualitatea, sterilitatea etc. Existenţa cultului 
filozofiei şi al culturii în Grecia Antică şi împrumutarea cu succes 
a filozofiei şi valorilor spirituale din India a dus la înflorirea 
economiei şi civilizaţiei. Apoi, cultul spiritului a fost înlocuit cu 
cel al corpului. A început să ia amploare homosexualitatea, 
lăcomia, venerarea frumuseţii trupului şi a sexualităţii. Mai apoi 
a început distrugerea democraţiei greceşti, întrucât civilizaţia a 
încetat să se mai întărească prin cultură şi spiritualitate, şi 
distrugerea civilizaţiei în întregime. 

Noi îl descoperim pe Dumnezeu printr-o iubire continuă şi 
prin modul de acceptare a durerii. Cel care vrea să fugă de 
durere fuge în final de iubire. Nu demult, în Suedia, a avut loc 
un experiment interesant. Timp de o oră s-a filmat naşterea 
unor copii. La mamele care au născut fără anestezie, cu durere, 
copiii aveau un comportament natural - sugeau la sân. Aproape 
jumătate dintre micuţii ale căror mame au născut fără durere, 
cu anestezic, au refuzat să sugă la sân. Pentru savanţi acest 
fapt a rămas inexplicabil, cu toate că statistica în Suedia 
vorbeşte despre o legitate extrem de periculoasă: toţi 
narcomanii au fost născuţi de mamele lor prin anesteziere. Care 
este cauza? 


Durerea şi suferinţa ne obligă să ne inaltam către Dumnezeu. 
Dacă iubirea este puţină, suferinţele duc la autodistrugere sau 
ură faţă de lume. De aceea, în timpul naşterii, suferă mai mult 
mama decât copilul. Din punct de vedere emoţional mama şi 
copilul sunt un tot unitar şi suferinţele ei copilul le percepe ca 
pe ale sale. Copilul suferă mai puţin din punct de vedere fizic şi 
are mai multe posibilităţi să se concentreze asupra iubirii. 
Mama se bucură de copil, îl iubeşte şi totodată suferă. Copilul 
primeşte astfel experienţa de a depăşi durerea şi de a se 
îndrepta către iubire. în timpul durerii şi a umilintei iubirea 
umană se transformă în iubire Divină. 

Animalele se nasc fără prea mari dureri. De ce? Fiindcă 
nivelul protejării vieţii şi de dezvoltare a conştiinţei este mult 
mai mic. Animalele sunt gata să moară în orice clipă. Pentru ele 
concentrarea asupra fericirii şi asupra vieţii este mult mai mică. 
Cu cât nivelul de dezvoltare al omului este mai ridicat cu atât 
mai multă durere fizică şi sufletească trebuie să primească. 
Această durere va fi insuportabilă dacă în sufletul omului nu va 
creşte iubirea faţă de Dumnezeu. Faptul că în lume creşte 
numărul narcomanilor este rezultatul idolatrizării trupului şi a 
vieţii. Narcomanul nu tolerează durerea sufletească. El simte că 
moare. Stresul devine pentru el un obstacol de neînvins. Pentru 
a supravieţui trebuie să-si anihileze conştiinţa şi sentimentele 
după care urmează degradarea personalităţii, etc. 
Concluzia este simplă: dacă în momentul disconfortului, a 
durerii şi a problemelor fizice şi spirituale noi renuntam la 
pretenţii în folosul iubirii şi în acelaşi timp ne susţinem cu 
rugăciuni, ne vom salva nu numai pe noi ci şi pe copiii noştri şi 
pe cei apropiaţi nouă. 

- De ce după naştere femeile nu prea au atracţie sexuală, 
fapt care creează multe probleme în familie? N-am avut mult 
timp copii şi după naşterea mult-aşteptată am senzaţia că am 
rămas pustie. Sentimentele şi emoţiile îmi ajung doar pentru 
copil. Pentru altceva nu am nici putere nici timp. Spuneti-mi, va 
rog, va trece această stare cu timpul sau este nevoie să 
întreprind ceva şi în ce direcţie? 

- Primesc foarte multe întrebări de la femei şi majoritatea ţin 
de problemele relaţiei cu bărbaţii, familiei şi sterilitatii. Cauzele 
acestor probleme le explic astfel. Sufletele noastre se întâlnesc 
cu mulţi ani înainte de întâlnirea noastră fizică. Am observat, 


nu o singură dată, cum interacționează sufletele viitorilor soţi 
şi părinţi pe planurile fine. Are loc o educaţie reciprocă. Toate 
situaţiile din viitor au loc pe planurile fine. O trăire corectă a 
acestor situaţii asigură urmaşi sănătoşi. Sufletul bărbatului nu 
vede cum arată soţia lui în exterior, simte doar calităţile ei 
sufleteşti: posibilitatea de a iubi, de a accepta durerea şi de a 
păstra în acest moment iubirea, capacitatea de a se înfrâna şi 
de a avea grijă de altcineva, să dea energie. 

Prin atitudinea noastră fata de alt om trebuie să-l ajutăm să 
simtă iubirea faţă de Dumnezeu. Sufletele noastre comunică 
într-un asemenea mod. Dacă ne mişcăm într-un sens greşit, de 
exemplu ne ataşăm prea tare de unele aspecte ale fericirii, 
sufletul omului apropiat ne apără, ne opreşte de la fapte 
necugetate, ne previne asupra unor posibile pericole. Omul 
care s-a obişnuit să accepte voinţa Divină nevăzută dar 
atotputernică, poate să primească aceste semne şi acest 
ajutor. Astfel, sufletele viitorilor noştri copii şi a viitorilor iutjiti 
pot fi, într-o anumită perioadă de timp, îngerii noştri păzitori. 
Dacă nu renuntam la iubire, li se permite să ne 
ajute. 

De aceea, deseori când se întâlnesc, unii oameni au senzaţia 
că se cunosc de când lumea. Un bărbat se 
îndrăgosteşte de o femeie fără să ştie de ce. Caracterul, 
înălţimea, greutatea, felul cum arată, vârsta pot să nu 
corespundă aşteptărilor lui. Cu toate astea o iubeşte. Dacă 
logica exterioară, conştiinţa lui s-au obişnuit să reprime logica 
Divina şi logica iubirii, analiza, critica şi pretenţiile pot să-l 
determine să renunţe la femeia iubită. în asemenea cazuri 
intervine foarte rapid moartea. Este foarte greu să determini 
dacă iubeşti sau ba o femeie, dacă este aceasta consoarta ta. 
Poate să vadă şi să ştie acest lucru doar un om în 
subconstientul căruia Divinul este mai important decât umanul. 
Deseori un bărbat pentru care logica, bunăstarea, ambiția sunt 
mai presus decât orice, renunţă la iubire şi la viitorii copii fără 
să bănuiască măcar. Urmează destabilizarea destinului, a 
afacerii, a sănătăţii apoi intervine moartea. Omul care pierde 
legătura cu Dumnezeu nu are şanse de supravieţuire. Dacă va 
întâlni iubirea şi vor trăi împreună, el o va omori, iar dacă se vor 
despărţi, se va sinucide. 


De ce deseori, femeile nu reuşesc în relaţiile cu bărbaţii? 
Fiindcă aceste relaţii presupun apariţia familiei, a copiilor. 
Familia depinde, în primul rând, de femeie. Sensul existenţei 
familiei este apariţia pe lume a copiilor, iar aceştia sunt 
născuţi de femeie. Ca să apară pe lume sufletele copiilor au 
nevoie de o cantitate mare de energie maternă. Izvorul 
principal şi continuu de energie este unitatea cu cauza 
primară, iar pentru ca iubirea şi energia să ajungă la suflet 
trebuie să moară umanul. Ruptura de uman este foarte 
dureroasă. Cu cât mai mică este dependenţa de lume cu atât 
mai puţină este durerea. Cine s-a obişnuit să dea energie, iar 
aceasta se întâmplă când avem grijă de altcineva, în timpul 
procesului de creaţie, în muncă, acela depinde mai puţin de 
lume şi suportă mai uşor durerea. Cu alte cuvinte, o mamă 
muncitoare, bună şi grijulie are mai multă energie şi are mai 
multe şanse să nască urmaşi sănătoşi. în sentimentul iubirii 
faţă de alt om se ascunde o cantitate uriaşă de energie, care 
este în mai multe straturi. Există straturile strategice 
superioare - iubirea de Dumnezeu, apoi cele strategice 
răspunzătoare de supraviețuirea şi dezvoltarea urmaşilor - 
iubirea «mană şi sentimentele pozitive care o însoțesc Există 
sexul, actul inevitabil de continuare a vieţii. Există relaţiile 
familiale dintre soţi. Pe lângă toate astea energia se consumă 
pentru muncă, adaptare socială şi pentru interesele 
personale. Un om armonios are energie pentru toate. în clipa 
în care se îngustează canalul de comuniune cu Divinul trebuie 
să alegi, iar alegerea trebuie să fie corectă. 

Nu o singură dată am văzut cum se îmbolnăveau copiii ale 
căror mame erau preocupate mai mult de serviciu. Femeia 
trebuie să aibă o grijă permanentă de copilul său până în 
perioada pubertatii ajutându-l energetic pe planurile fine. 
Suprasolicitarea la serviciu, pasiunea pentru sex, 
supărarea şi irascibilitatea necesită cantităţi mari de energie, 
întrucât rolul femeii constă în continuarea vieţii, concentrarea 
subconştientă asupra sexului, este foarte mare. Dacă 
sentimentul sexual care are o energie uriaşă poate fi reţinut 
până la apariţia pe lume a copiilor, adică a avea un compor- 
tament conform normelor moralității, atunci acesta se trans- 
formă în planuri strategice superioare şi permite apariţia pe 
lume a unor urmaşi sănătoşi. Pasiunea exagerată pentru sex 


din timpul graviditatii şi după naştere poate să înrăutăţească 
destinul şi sănătatea copiilor. Esenţa atracției sexuale este 
conceperea copilului care, în aceste cazuri, s-a produs deja. 
Aşadar, pentru ca urmaşii să supravieţuiască după conceperea 
lor sentimentul sexual trebuie să scadă şi să se transforme într- 
un sentiment de căldură, prietenie şi iubire. Cu cât sentimentul 
iubirii de Dumnezeu este mai puternic cu atât mai uşor are loc 
procesul de transformare a sentimentului animalic în sentiment 
uman. Dacă această transformare nu se produce atunci, pentru 
salvarea şi apărarea copiilor se include un mecanism dur: la 
femeia care nu s-a obişnuit să iubească şi să fie prietenă 
dispare atracţia sexuală iar ea speriindu-se, începe să alerge 
pe la doctori. întrucât medicina contemporană susţine că sexul 
este întotdeauna benefic şi trebuie să fie din abundență, 
medicii depun toate eforturile ca să restabilească şi să 
intensifice atracţia sexuală ca să salveze, după părerea lor, 
familia, fără să bănuiască măcar că ajută astfel femeia să-şi 
omoare copiii. Dacă femeia consumă mai mult decât poate să 
ofere, potenţialul ei energetic este foarte mic fără să banuiasca 
măcar, cu toate că există anumite semnale de alarmă: 
supărarea, deprimarea, frica, gelozia, părerea de rău. Dacă 
femeia are insuficientă energie pentru sine, cu atât mai mult 
pentru copii, pot apărea probleme la conceperea lor, o 
sterilitate temporară sau totală. De aceea, pentru a asigura 
supraviețuirea copilului, femeia trebuie să uite după naştere, 
pentru o vreme oarecare, de sex, serviciu, probleme. Un soţ 
deştept va înţelege şi va simţi acest lucru. Cu cât o femeie are 
mai puţină iubire faţă de Dumnezeu cu atât mai puţină căldură, 
atenţie şi mângâiere îi va acorda soţului oferindu-i tot copilului. 
Dar întrucât acesta este un semn al lipsei de armonie, 
pretenţiile din partea soţului sunt într-o măsură oarecare 
neîntemeiate. în faţa femeii apare o dilemă greu de rezolvat: să 
uite de copil sau de bărbat? Dacă îşi va aminti de Dumnezeu, 
ea nu va uita nici de unul, nici de celălalt şi familia va fi fericită. 
Acumularea iubirii faţă de Dumnezeu este un proces complicat 
şi îndelungat. Dacă nu reuşim deodată, să nu ne pierdem 
speranţa. Vom reuşi dacă nu vom dispera, nu vom pune la 
îndoială şi nu ne vom lăsa cuprinsi de deprimare. Eliminaţi ceea 
ce vă incomodează să iubiţi şi toate problemele dumneavoastră 


care păreau greu de rezolvat, care vă închideau viitorul, vor 
deveni neînsemnate şi vor rămâne în trecut. 

- Ce părere aveţi despre multiplele tehnici de relaxare, 
hipnoză, autohipnoză care îmbunătăţesc parţial părerea 
proastă despre sine. Este spre binele omului sau în detrimentul 
lui din punct de vedere al legilor Divine? 

Dacă omul ştie că foarte curând i se va dărâma casa, se poate 
comporta în diferite moduri. Va uri întreaga lume, soarta sa şi 
nu va întreprinde nimic, se va uri pe sine, va cădea în depresie 
Si iarăşi nu va face nimic, va avea o atitudine agresivă fata de 
toate şi va întreprinde ceva pentru salvarea casei sau va 
accepta aceasta în interiorul său ca un mers al evenimentelor 
determinat anterior, nu va regreta, nu se va supăra şi va 
depune toate eforturile pentru salvarea casei. Autoaprecierea 
exagerată înseamnă încredere absolută în îndeplinirea 
dorințelor personale la baza cărora stau emoţiile de tipul „eu 
voi face tot ce vreau, voi construi orice casă, voi distruge pe 
oricine îmi stă în cale", care, la înce- put, provoacă o explozie 
de energie fiindcă exclude frica şi îndoiala. Dar pe măsură ce 
această stare interioară intră în conflict cu lumea 
înconjurătoare, începe prăbuşirea tuturor dorințelor întrucât 
omul începe să distrugă lumea înconjurătoare nu numai în 
exterior ci şi în interiorul său. 

Dacă omul trăieşte incorect, striveşte iubirea în sufletul său, 
viaţa lui începe să se ruineze. Mai întâi suferă copiii, viaţa 
personală, apoi se dezintegrează destinul, îşi pierde serviciul şi 
sănătatea. în această clipă omul începe să se subaprecieze, 
pune totul la îndoială, îi este frică şi îşi pune singur frâne. 
încercarea de a lupta cu subaprecierea cultivând în suflet 
agresivitatea, duritatea pentru a creşte autoaprecierea într-un 
mod primitiv, duce la boli şi nenorociri. 

- Fiul meu este umilit la şcoală în permanenţă de toată 
lumea. Deşi îl învăţ să se apere, el acceptă această situaţie şi se 
comportă ca un clovn. Spuneti-mi dacă procedez corect. 

Principala apărare este bunătatea interioară. Dumnea- 
voastră nu l-aţi învăţat deocamdată acest lucru. 

O femeie mi-a pus, nu demult, o întrebare: cum să 
reactionezi la un comportament de bădăran? Sunt dezarmata 
în faţa mitocanilor. Nu pot să le spun nimic. De câte ori am 
încercat să depăşesc această stare, dar este imposibil! 


Pare o situaţie fără ieşire dacă nu înţelegem esenţa celor 
întâmplate şi încercăm să luptăm cu problemele interioare, 
de fapt, cu morile de vânt. Este dificil să observăm emoţiile de 
mare profunzime care premerg această stare. Pot să vă spun ce 
sentimente vă apar într-un asemenea caz: furie, condamnare, 
revoltă. Tocmai acestea vă provoacă această stare. Să vă explic 
de ce. Dacă în adâncul sufletului se produce o explozie de 
agresivitate, emoția agresivă devine necontrolabila si 
dumneavoastră puteţi să-l omorâţi pentru nimic pe cel care v-a 
jignit. Instinctul autoapărării îl imobilizează pe omul agresiv şi îi 
salvează viaţa lui şi celor 

care îl înconjoară. 

Omul agresiv încetează să se dezvolte în interior. El nu ştie 
să se comporte într-un conflict fără de care nu există 
dezvoltare. Oricât ar părea de straniu un bădăran, deşi la 
suprafaţă este nepoliticos, este bun şi echilibrat în interior. 
Aşadar, doar un om bun în interior poate să-i opună rezistenţă. 
Duritatea exterioară îi este permisă doar celui bun în interior. 
De aceea prima reacţie de apărare împotriva bădărăniei şi a 
obrăzniciei este să vă păstraţi în suflet iubirea şi bunătatea. 
Aceasta creează independenţa şi ne permite să apreciem 
corect o situaţie şi s-o dirijăm cu o duritate dozată. Un om care 
condamnă şi este dur în interior devine dependent în interior, 
iar această dependenţă trece pe plan exterior. Este nevoie şi 
de bădărani ca de nişte „sanitari ai pădurii”. 

Deseori copiii se portă dur în relaţia cu cei de-o vârstă cu ei 
dacă simt că sufletul acestora este agresiv în interior. Dacă nu 
învăţăm copilul pe care toţi îl jignesc să înveţe să iubească şi să 
ierte, în primul rând prin noi înşine, prin experienţa noastră 
trecută, ci îl învăţăm să fie dur şi să nu accepte situaţia, el 
poate să-l omoare pe cel de-o vârstă cu el. 

Când psihologii au început să studieze statistica închisorilor 
au constatat nişte fapte inexplicabile. Toţi ucigaşii, sadicii şi 
violatorii din închisori erau cei mai umiliti şi mai detestati 
oameni în libertate. 

Dacă zece cimpanzei, masculi, sunt puşi împreună într-o 
cuşcă, se vor comporta întocmai ca prizonierii într-o cameră - se 
creează acelaşi sistem: liderul, ierarhia, supuşii. 
Comportamentul criminalului este întoarcerea la formele 
primitive de comunicare. Dacă omul nu poate să se adapteze la 


nivelurile superioare, el se întoarce la cele primare, inferioare. 
La orice nivel există însă prioritatea legilor iubirii. De aceea, şi la 
criminali devine lider cel care este bun în interior şi nu este 
zgârcit, invidios, nu este dependent de sex. Un om ambițios 
care îi urăşte şi îi detestă pe alţii, care depinde de dorinţele 
sale, fapt ce determină apariţia lăcomiei, invidiei şi a desfrâului 
sexual, va fi pe ultimul loc şi în închisoare. Şi, dimpotrivă, în 
lumea interlopă, în economie, politică, liderii vor avea calităţi 
asemănătoare. 

în timpul puterii sovietice era permis ca pentru 
condamnaţi să se organizeze „raiul pe pământ". Conform 
ideologiei comuniste, trebuiau adunaţi la un loc cei sărmani, cei 
mai umiliti şi aceştia să creeze societatea ideală. Rezultatele 
acestui experiment n-au fost date în presă. Nici teoria 
socialismului, nici psihologii şi psihiatrii n-au putut să explice 
cele întâmplate. Când cei mai umili, cei mai ,degradati", 
adică cei care erau folosiţi pentru îndeplinirea necesităţilor 
sexuale au fost puşi în aceeaşi zonă de detenţie, nivelul 
cruzimii şi desfraului printre aceşti condamnaţi era de 
câteva ori mai mare decât în alte locuri. Au apărut noi forme de 
batjocură, nemaiintalnite pana 

atunci. 

Cand omul inzestrat cu intelect si constiinta coboara la 
nivelul animalelor, el devine mult mai agresiv decat acestea 
fiindca deosebirea dintre iubirea subconstienta si dependenta 
de viata si dorinte este mult mai mare la oameni. 

Supraaprecierea fără iubire ne impinge către începutul animalic. 
La început, ingaduinta prea mare a dorințelor provoacă 
supraaprecierea. Ce este magia? Este o religie care şi-a pierdut 
credinţa în Dumnezeu. în magie domneşte idolatrizarea 
dorințelor şi nicidecum iubirea. Am citit de curând un articol în 
care se anunţa că în SUA s-au deschis şcoli şi universităţi de 
magie. Se mai spunea că religia nu-l ajută pe om să aibă 
încredere în sine, să ştie să se autoapre-cieze, iar magia îi oferă, 
sub acest aspect, mult mai multe posibilităţi. „Tinerele 
vrăjitoare au început să simtă mai multă încredere în sine şi 
independenţă", scria în articol. Aşa e construită lumea: cu cât 
suntem mai încrezători în fericirea noastră umană cu atât mai 
mult ne fortificăm ambițiile şi pretenţiile noastre şi cu atât mai 
repede şi mai mari vor fi pierderile noastre. Dacă anumite 


metode şi procedee ne ajută să simţim iubirea de Dumnezeu, să 
depăşim dependenţa de elementele de bază ale vieţii, într-o 
asemenea situaţie încrederea în noi înşine va veni din ,,eu-1" 
nostru Divin şi va provoca o explozie de energie constructivă, 
controlată de iubire. Dacă aceste metode şi procedee ne vor da 
încredere, putere şi energie în detrimentul sufletului şi al iubirii, 
urmările pot fi dezastruoase. 

- Spuneati că iubirea neitnpartasita înseamnă 

crearea în vieţile viitoare a copiilor cu persoana 
respectivă. Ce ne puteţi spune despre oamenii cunos 

cuti, actori, cântăreţi, de care se îndrăgostesc cu 

miile? 

- Noi dorim sa semanam cu persoana iubita fiindca 
iubirea este o comuniune, un tot al celor care se iubesc. 
Pentru a ne uni pe plan extern trebuie să atragem persoana 
iubită şi s-o facem dependentă de noi. Unitatea pe plan fin 
se atinge prin mişcări contrarii. Cu cât mai multă iubire, 
căldură, atenţie, ajutor ştim să dăm, cu atât mai uşor vom 
simţi sufletul altui om, vom simţi unitatea totală cu el. Pe 
plan fin, noi suntem cu toţii unitari, dar pentru a simţi 
aceasta este nevoie de eliminarea unei cantităţi mari de 
energie. Cu cât este mai puţină energie cu atât mai mult 
depindem de formă, mai dogmatice ne sunt concepţiile şi cu 
atât mai statică ni se pare lumea înconjurătoare. Când ne 
iubim părinţii îi imităm. Cand ne îndrăgostim de cineva il 
imităm. Aceasta contribuie la dezvoltarea noastră. Imitarea se 
transformă în autoinstruire. 

De regulă devin cunoscuţi oamenii armonioşi. Dacă armonia 
este insuficientă, slava, banii, sexul îi omoară destul de repede. 
Cel mai mare potenţial de armonie poate să se epuizeze 
repede dacă lipsesc educaţia şi concepţia greşită despre lume. 
Dragostea pentru idolul creat presupune imitarea stării lui 
interioare. Dar şi imitarea exterioară poate s-o destrame pe cea 
interioară. Cu cât mai puţină energie au un tânăr sau o tânără 
cu atât mai mult îl imită pe idolul lor şi cu atât mai isterică şi 
mai lipsită de raţionament este idolatrizarea lor. Pentru 
majoritatea aceasta constituie o şcoală a iubirii: imitarea 
armoniei sufleteşti, iubirea fără speranţe de reciprocitate. 

Copiii se formează atunci când între bărbat şi femeie există un 
schimb reciproc de energie. Uneori, pentru apariţia pe 


lume a unui copil armonios este suficient un sentiment puternic 
de iubire fără reciprocitate. Sufletul copilului poate să se 
formeze în decursul mai multor vieţi şi este necesar să se 
stopeze energiile inferioare ale sexualităţii şi să fie lăsate 
energiile superioare ale iubirii. lubirea neimpartasita poate fi pe 
deoparte un semn al pregătirii pentru copiii geniali, iar pe de 
altă parte al purificării sufletului dacă dependenţa 
subconştientă de omul iubit, de copii şi sex depăşeşte nivelul 
periculos. Să nu uităm ce spunea Napoleon: ,,Nereusita este 
mama genialitatii." 

- Este mai uşor să ierti jignirea propriei persoane, 
dar iată că de jumătate de an nu pot să iert oamenii 
care au violat-o pe fata pe care o iubesc. Când s-a 
întâmplat acest lucru nu ne cunoşteam. Ea i-a iertat şi 
mă roagă şi pe mine să-i iert. îmi este foarte greu, am 
încărunţit chiar. Ajutati-ma, vă rog. 

- Ca să apari pe lume trebuie mai întâi să mori. In 
timpul bolii, pierderii.despartirii, jignirii are loc un proces 
asemănător cu moartea. în măsura în care ne inaltam în 
acest moment către Dumnezeu, tn aceeaşi măsură noi şi 
copiii noştri avem dreptul la viaţă. Purificarea oamenilor 
sub aspect material are loc destul de repede. Dacă ai pierdut 
portofelul cu bani şi ai păstrat bunătatea înseamnă că nu 
depinzi de bani. 
Pentru ca să se nască pruncul, părinţii trebuie să accepte nu 
numai umilinţa trupului şi a valorilor materiale. E nevoie să fie 
umilite manifestările superioare ale spiritului: ordinea, 
dreptatea, idealurile, să fie umilit sufletul: iubirea umană, 
moralitatea. Problema constă în faptul că nu poţi să le pierzi 
ca pe un portmoneu. Blocarea, umilirea sentimentelor 
superioare are loc în caz de schizofrenie, diabet, cancer, 
autism, sindromul Dawn, când omul este trădat, violat, 
omorât. Detaşarea de iubirea umană are loc de asemenea în 
cazul unei atitudini incorecte faţă de noi înşine, în caz de 
supărări ce vin din partea părinţilor, trădare a oamenilor 
apropiaţi. Dacă nu ne-am învăţat să iubim necondiţionat, adică 
nu ştim să ne stăpânim pretenţiile, supărările sau deprimările, 
pregătirea benevolă este înlocuită cu cea forţată. 

Repet încă odată ceea ce spun mereu la şedinţe. Cea mai 
uşoară purificare vine prin intermediul oamenilor, ea umileşte 


sufletul şi spiritul şi este cea mai neplăcută şi mai dureroasă. 
Mult mai dură este purificarea prin intermediul bolilor. Sufletul 
suferă mai puţin însă trupul începe să se dezintegreze. Dacă nu 
putem să acceptăm purificarea faţă de Dumnezeu prin oameni, 
ni se dau bolile. Dacă nu acceptăm bolile, ni se dă moartea. 
Faptul că iubita dumneavoastră a fost violată este, mai curând, 
o dovadă că ea s-a concentrat extrem de mult asupra 
senzualităţii superioare. Aceasta blochează posibilitatea de a 
avea copii. Dacă dependenţa de sentimentele superioare este 
însoţită de agresivitate faţă de sine şi faţă de bărbaţi apare un 
paradox cunoscut: cu cât femeia iubeşte mai mult bărbatul, cu 
atât mai repede acesta va muri. în acest caz agresivitatea 
interioară faţă de bărbaţi provoacă manifestări exterioare 
ale agresivitatii altor 

bărbaţi. 
Cândva am încercat să-l ajut pe un tânăr care suferea foarte 
tare de prostată, inflamatia vezicii urinare şi dureri puternice în 
regiunea lombară. Nici un fel de medicamente nu puteau să-l 
ajute. N-am putut nici eu. Pe atunci n-am acordat atenţie la 
povestea soţiei sale - că un bărbat a încercat s-o violeze în lift. 
Când îşi amintea de cele întâmplate plângea în hohote de furie 
şi revoltă. Au trecut anii şi abia acum am înţeles că ura faţă de 
orice bărbat care pătrunde în interior foarte adânc îi omoară 
atât pe soţ cât şi pe violator. 

Femeia care nu 1-a iertat în interiorul ei pe violator îi va 
omori în fiecare clipă pe soţul şi pe fiul ei fiindcă, pe planuri fine, 
noi suntem unitari. Aşadar, trebuie să intelegeti în primul rând 
că situaţia întâmplată a salvat, probabil, nu numai viaţa 
dumneavoastră ci şi a copiilor dumneavoastră. Fata putea să 
moară însă moartea i-a fost înlocuită cu umilinţa fizică şi 
spirituală. „Tangoul se dansează în perechi"- cauza celor 
întâmplate a fost starea interioară a fetei şi a viitorilor ei copii. 
De aceea este interzis să-i condamnăm pe criminali. Pentru a 
ierta trebuie să înţelegem că nimeni nu este vinovat. El este 
executorul voinţei Divine, ca o seringă sau ca un bisturiu în 
mâinile chirurgului. Asta nu înseamnă că un criminal trebuie să 
scape nepedepsit. Dacă există posibilitatea să fie pedepsit, mai 
exact să ajutăm sufletul lui blocându-i intenţiile şi acţiunile 
agresive prin detenţie, este obligatoriu să-i acordăm acest 
ajutor. 


Când ne gândim la viitor putem sa-1 influentam. Nu putem să 
influentam însă trecutul. în trecut nu există voinţa umană, 
există doar cea Divină. Agresivitatea împotriva trecutului, 
regretarea lui, este de fapt agresivitate împotriva voinţei Divine 
care se transformă repede în program de autodistrugere: 
încărunţire, chelire, îmbătrânire prematură şi boli. Boala din 
sufletele noastre ne împinge la regretarea trecutului, la 
autodistrugere. încercaţi să transformați distrugerea în 
creativitate. Schimbându-ne atitudinea faţă de trecut noi 
schimbăm trecutul şi viitorul. Dacă veţi vedea în orice boală un 
impuls către iubire şi către Dumnezeu, nu veţi omori viitorii 
copii, ci îi veţi salva şi îi veţi dezvolta. Orice situaţie duce către 
Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că cea mai absurdă, cea mai 
nedreaptă şi cea mai îngrozitoare situaţie trebuie să ne înalțe 
către iubire fiindcă, după logica Divină, este profund 
justificată. Prin această durere Dumnezeu vă dă o cantitate 
de energie uriaşă pe care puteţi să o folosiţi distructiv, 
omorându-vă copiii şi autodistrugân-du-vă, dar puteţi să o 
folosiţi şi pentru salvare şi creativitate. Pe cât de des se repetă 
această boală tot pe atât de des puteţi să vă inaltati către 
Dumnezeu detaşându-vă de tot ceea ce depindeati până atunci. 
Alegerea este a dumneavoastră. 

- Deseori, la televizor, făcându-se publicitate la articolele 
de parfumerie, bărbaţilor li se promite că dacă le vor folosi vor 
cuceri femeile fără prea mari eforturi. Se încalcă într-un 
asemenea caz legile supreme? 

- Omul poate fi ajutat. Ajutorul trebuie îndreptat, în primul 
rând, către sufletul lui. Dacă ne îngrijim mai mult de alţi 
oameni decât de noi înşine, vom bloca dezvoltarea lor şi fi 
transformăm în consumatori. 

Mai întâi, bărbatul nu trebuie să cucerească o femeie, 
fiindcă o fac articolele de parfumerie. Apoi, bărbatul poate să 
nu mai fie bărbat, fiindcă şi de data asta o fac în locul lui 
articolele de parfumerie. Principiul de funcţionare a televiziunii 
comerciale este satisfacerea dorințelor ascunse ale 
telespectatorilor. Rezultă că publicitatea este o mărturie a unor 
probleme serioase din societatea noastră. 

- Cum să lucrez cu mine ca imaginea ,,uratului" 
din lumea înconjurătoare să nu mă deprime? 


Cu cât avem mai puţină iubire în suflet cu atât avem 

mai puţină energie şi cu atât mai statică este lumea iar 
conţinutul lumii se închide pentru noi tot mai mult iar forma 

sa umbreşte totul. Şi atunci vrem să distrugem ceea ce nu ne 
place. Un om slab încearcă să nimicească ceea ce nu-i 

place, unul puternic încearcă să schimbe. Dacă nu vă place 

un om încercaţi să-l vedeţi în dinamismul dezvoltării sale. 
Astăzi este rău dar mâine va fi mai bun. întrucât toţi ne 
întoarcem la Dumnezeu, sufletul fiecăruia dintre noi va 

deveni, inevitabil, mai bun. Când acordăm unui alt om 
posibilitatea dezvoltării sufletului său, condamnarea şi 
lichidarea sunt înlocuite cu educaţia şi ajutorul care nu exclud 
duritatea. Dacă nu vă place o situaţie, schimbati-o. Daca nu 
puteţi s-o schimbaţi în exterior, schimbati-o în interior. 
Schimbarea interioară de cea mai mare intensitate a oricărei 
situaţii se produce prin propria noastră schimbare. Adică, dacă 
nu vă convine o situaţie schimbati-o, educati-o. Cel slab se 
agită, critică şi condamnă dar nu face nimic. Cel puternic este 
bun în interior şi întreprinde acţiuni exterioare active pentru 
schimbarea situaţiei. Unul puternic şi înţelept este stăpân pe 
situaţie atât în exterior cât şi în interior prin propria schimbare. 
Pentru a schimba o situaţie trebuie să nu depinzi de ea. De 
aceea, un om liniştit în interior atinge un scop dorit suficient de 
repede în cea mai dură şi mai critică situaţie. în artele marţiale 
orientale se numeşte starea „apei linistite". Pentru a le controla 
trebuie să evadați dincolo de limitele „eului" vostru uman, 
adică dincolo de limitele dorințelor, conştiinţei şi vieţii. Pentru 
această evadare pot fi folosite tehnici dure, periculoase pentru 
viata, dar se poate evada şi prin iubire şi aspirație către Creator. 
Cu cât este mai mare concentrarea asupra iubirii cu atât mai 
puţin e nevoie de tehnicile dure, forţate. 

- Poţi să te purifici într-o viaţă într-atât încât să 
nu te mai întinezi vreodată sau oamenii sunt 
condamnaţi la suferinţe şi în vieţile următoare? 

- Fără suferinţe dezvoltarea devine imposibilă. lubirea 
Divină ajunge în lume şi se transformă în iubire umană.lubirea 
umană este timpul. în ea există diferite aspecte -senzuale, 
spirituale şi materiale. Dacă iubirea Divină reprezintă 
rădăcinile iar cea umană este tulpina, celelalte valori sunt 
ramurile, frunzele şi rodul şi alcătuiesc fericirea noastră. Pomul 


dă roade apoi moare. Din seminţe apar iarăşi rădăcini care ne 
unesc cu lumea, apoi apar coroana şi roadele care sunt 
prosperarea şi fericirea oricărei fiinţe. Tot ce se întâmplă cu un 
pom în timpul vieţii se comprimă în grăunte. Cu alte cuvinte 
densitatea informaţiei din grăunte creşte cu fiecare ciclu. Omul 
se dezvoltă mai repede decât un copac, de aceea procesele 
suferinţei, adică a prăbuşirii ataşamen-telor, se produc mai des. 
Când sufletul va cuprinde toate situaţiile posibile din Univers, 
când prezentul şi viitorul se vor contopi într-un tot întreg, când 
densitatea informaţiei se va apropie de cea primară, atunci 
sufletul se va întoarce acolo de unde a apărut, adică la 
Creator. Abia atunci unitatea interioară va deveni permanentă, 
continuă. Atâta timp cât acest lucru nu s-a întâmplat, noi vom 
iubi, vom primi, vom pierde şi apoi vom suferi că am pierdut. 
Este mai dureros să piardă pentru acel care nu poate primi 
noul. Cu cât mai puţin aspirăm către iubirea Divină cu atât mai 
insuportabile şi mai chinuitoare sunt pentru noi suferinţele, 
întrucât proporţiile fericirii umane cresc odată cu dezvoltarea 
omenirii aspiraţia către Dumnezeu trebuie să devină tot mai 
puternică şi mai conştientă. Aşadar, izbăvirea de suferinţe 
constă nu atât în renunţarea la viaţă şi plăceri cât în 
posibilitatea de a iubi şi a trăi prin iubire. 
Puritatea sufletească este determinată de corelatia dintre 
iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de viaţă şi manifes- 
tările ei. 
- Ce părere aveţi despre sexul între două perechi de 
soţi? Este evoluţia sau degradarea societăţii? Poate 
un om să se elibereze astfel de sentimentul proprie 
tatii? 
- Evident ca poate. Ce-i drept, dupa principiul: „cel 
mai bun remediu împotriva matretei este ghilotina". Daca 
un om are cangrenă la un picior, acesta trebuie amputat ca 
să supravieţuiască organismul. Trupul suferă iar sufletul se 
purifică. Daca dependentele noastre au depăşit limita 
periculoasă, adică limita posibilă, trebuie tăiată o parte din 
suflet. Suferă sufletul - se purifică iubirea către Dumnezeu. 
Când soţii comunică unul cu altul, energia lor sexuală de 
bază trebuie să se transforme în aspirații spirituale şi 
senzuale superioare. Animalicul trebuie să se transforme în 
uman iar umanul în Divin. Dacă nu are loc transformarea în 


Divin, energia se concentrează pe senzațiile umane 
superioare fapt care generează cea mai mare dependenţă şi 
agresivitate. Fără dobândirea Divinului, omul revine la 
starea animalică pentru a supravieţui. Sexul între două sau 
mai multe perechi înseamnă revenirea la starea animalică. 
Acum opt ani am fost într-o ţară occidentală şi am fost invitat 
într-un club unde vin bărbaţi şi femei ca să-şi schimbe 
perechea. Este deosebit de interesant, îmi spuneau ei, şi ne 
descătuşează. Mi se părea că dacă voi merge într-acolo nu se va 
întâmpla nimic grav. Pentru orice eventualitate am încercat să 
diagnostichez ce mi se va întâmpla după vizita în acest club. 
Rezultatul a fost neaşteptat. Puteam să încarc un program de 
autodistrugere de şapte - opt ori mai mare decât unul periculos. 
S-a dovedit că toleranța începutului animalic nu numai că 
distruge sufletul, el omoară iubirea din suflet. Evident că refuzul 
meu a fost categoric. Astăzi, în ţările occidentului, îndeosebi în 
Germania, sexul mai multor perechi e în floare şi ia proporţii tot 
mai mari. Atitudinea incorectă faţă de acest fenomen, adică 
popularizarea lui, ameninţă cu nişte procese ireversibile nu 
numai a urmaşilor ci a întregii societăţi. 

Apropo, am avut de curând o discuţie interesantă cu cineva 
care avea cunoştinţe aprofundate de iudaism. Mi-a explicat 
nişte pasaje din Vechiul Testament pe care nu le intelegeam. 

Un bărbat din alt neam, care trăia alături de iudei, a violat o 
tânără. Rudele fetei i-au chemat pe toţi iudeii să se răzbune. 
Pentru neamul vecin, sfârşitul putea să fie tragic, îl aştepta 
răzbunarea. Reprezentanţii tribului au spus că sunt gata să 
accepte iudaismul şi ritualul circumciziei. ludeii au simulat că îi 
acceptă ca pe ai lor şi îi iartă, iar peste o vreme i-au atacat şi i- 
au distrus. 

- La prima vedere se pare că iudeii au procedat perfid şi 
imoral, nu-i aşa? - m-a întrebat interlocutorul meu. 

Am afirmat dând din cap. 

- Aceasta este o condamnare superficială. Esenţa 
iudaismului era respectarea poruncilor şi nu urmarea 
superficială a datinilor. Dacă un păgân săvârşea o crimă 
împotriva moralității, iudeii trebuiau să ia o atitudine dura fata 
de cele întâmplate: să condamne făptaşul iar în interiorul lor sa 
se detaşeze de un asemenea comportament şi să-şi ceară 
iertare pentru fapta comisă. Neamul păgân a acceptat 


circumcizia dar n-a luat o atitudine morală faţă de cele 
întâmplate, iar aceasta însemna că au rămas păgâni şi erau 
gata, de dragul satisfacerii dorințelor, să invidieze, să fure, să 
ucidă şi să violeze, de aceea au trebuit să moară. 

Ce se întâmplă, însă, astăzi, cu oamenii care, de dragul 
realizării dorințelor, a confortului şi a bunăstării omoară, 
violează, invidiază şi pradă. De fapt, ei omoară la fel, doar că 
mai de sus. Se include programul de autodistrugere care îi 
omoară pe ei şi pe urmaşi. Cu cât mai mult ne îndepărtăm de 
iubire de dragul dorințelor noastre, a bunăstării sufleteşti, 
spirituale şi fizice cu atât mai de proporţii şi ireversibil devine 
programul de autodistrugere care omoară neamul şi urmaşii. 
Am adus mai devreme un exemplu când unui om carea 
săvârşit o crimă împotriva iubirii i-au murit toate rudele. Rezultă 
că, rudele, chiar dacă nu bănuiau măcar erau gata, în 
subconştientul lor, să săvârşească aceleaşi acţiuni, de aceea au 
murit. Dacă vreuna dintre rude ar fi aspirat conştient către 
Dumnezeu, ar fi trecut calea chinuitoare dar binefăcătoare a 
schimbărilor, ar fi supravieţuit. 

Nu demult am fost rugat să explic ce înseamnă fraza lui 
Hristos: „Celui care are i se va da şi se va înmulţi, celui care nu 
are i se va lua şi ce are." 

Această frază nu poate fi înţeleasă din punct de vedere 
superficial, material. Dacă avem în suflet aspiraţia către 
Dumnezeu, sufletul nostru se va umple de iubire şi va fi mai 
bogat, iar aceasta înseamnă că sănătatea şi destinul vor înflori 
de asemenea. Dacă stăm pe loc şi folosim doar cele acumulate 
fără a dezvolta în noi Divinul, în situaţia în care în jurul nostru 
se va produce o crimă împotriva iubirii ne vom îmbolnăvi şi vom 
muri chiar dacă în exterior pare că nu am săvârşit nici un fel de 
păcate, adică ni se va lua totul. 

M-am gândit că destinul unui stat seamănă cu destinul unui 
singur om. Comuniştii şi împreună cu ei majoritatea poporului 
sovietic erau siguri că de dragul unei bunăstări viitoare şi a 
vieţii confortabile pot fi omorâţi mii de oameni nevinovaţi. 
Societatea a plătit această boală a sufletului cu şaptezeci de 
milioane de morţi. Lichidarea celor care intrau în cel mai mic 
conflict cu puterea s-a transformat într-un mod de 
autodistrugere care a funcţionat zeci de ani. Autodistrugerea a 


ispăşit într-o oarecare măsură agresivitatea subconstienta fata 
de iubire a oamenilor sovietici. 
Naţional - socialismul german a fost îndreptat împotriva altor 
rase şi naţionalităţi. Programul de autodistrugere a societăţii 
germane nu s-a realizat pe plan fizic, dar aceasta nu înseamnă 
că lipsea pe planul subtil. Dacă programul de autodistrugere nu 
nimiceşte trupul, nimiceşte sufletul. Deşi Germania a depus 
eforturi uriaşe, în primul rând materiale, pentru compensarea 
lipsurilor foştilor deţinuţi din lagărele de concentrare, dar şi 
poporului evreu, programul de autodistrugere se dezvoltă în 
continuare. Atunci când se macină sufletul apar homosexualii, 
perechile sterile şi cele care preferă sexul în grup, etc. Poate că 
Germaniei îi lipseşte pocăinţa statului, aprecierea morală a celor 
întâmplate. Poate că e nevoie să încerce să înţeleagă care este 
cauza acestei nenorociri şi ce ar trebui să facă, cum să se 
schimbe ca să nu se repete în viitor. 
- Se întâmplă să faci o faptă bună iar peste un 
timp oarecare ai îndoieli. iti pare rău de bani, de 
timpul pierdut, etc. De unde apar aceste gânduri 
,tradatoare"? 
Ce inseamna o fapta buna? Este explozia iubirii, 
adica a energiei, creatiei, creativitatii si altruismului. Daca 
apa curge izvorand intr-un torent neintrerupt se umple 
bazinul până la refuz. Dacă izvorul seacă, apa poate sa 
curgă îndărăt. Cu cât senzaţia Divinului din noi devine 
neîntreruptă, cu atât avem mai multă energie şi iubire şi 
încetăm să ne ataşăm de activitatea noastră. în filozofia 
indiană se spune că bolile apar din cauza dependenţei 
mărite faţă de lumea exterioară. Prin urmare, renunţarea la 
lume ne permite să scăpăm de dependente şi să ne îmbună 
tatim sănătatea. în filosofia indiană, detasarea de rezultatele 
muncii noastre este unul dintre aspectele principale ale fericirii. 
lisus Hristos spunea că atunci când săvârşeşti o faptă bună 
nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta. Aceasta înseamnă, de 
asemenea, detaşarea de rezultatele activităţii noastre. Chiar şi 
aşteptarea laudelor pentru faptele noastre bune este tot un fel 
de dependenţă de rezultate. Mândria pentru că faci o faptă 
bună ne permite să aşteptăm recunoştinţă în viitor şi să sperăm 
la răsplata de sus. Orice aşteptare înseamnă dependenţă. De 
aceea, când regretăm nişte bani sau timpul pierdut înseamnă că 


n-am primit răsplata aşteptată, că avem puţină energie şi 
puţină iubire în suflet. Dacă acordăm, continuu, atenţie şi iubire 
aproapelui nostru, nu înseamnă că nu trebuie să-i cerem acelaşi 
lucru. Trebuie să-i îndemnăm, periodic, pe prietenii noştri să se 
sacrifice, să ajute şi să aibă grijă de cineva. 

îmi amintesc de o povestire pe care am citit-o pe când aveam 
cincisprezece ani. Pe atunci citisem toată literatura fantastică 
pe care o găsisem prin biblioteci. Subiectul este următorul. Pe o 
navă cosmică ce se îndepărtase suficient de mult de Pământ au 
apărut nişte probleme grave. Era nevoie de un schimb de 
informaţie urgent iar pentru transmiterea ei era nevoie de 
câteva zile. Schimbul reciproc de semnale ar fi durat luni de zile 
şi membrii echipajului puteau să moară. Unul dintre 
coordonatorii proiectului a avut ideea de a transmite continuu 
informaţia din ambele sensuri iar pe parcurs să unească 
întrebările şi răspunsurile. Problema fost rezolvată în câteva 
zile. Când a fost întrebat cum de s-a gândit la aşa ceva, autorul 
a răspuns că astfel comunică soţia sa cu prietena ei când stau 
de vorbă. Apropo, această schemă stă la baza activităţii 
creierului când un grup de oameni acţionează conform regulii: 
să nu oprim imaginaţia în nici un caz. Critica, analiza, 
aprecierea sunt interzise. Aceasta înseamnă că adevărata 
creaţie începe în clipa când este eliminată raţiunea sănătoasă. 
Când interactionam la nivelurile de suprafaţă cu o energie 
scăzută, situaţia este reglată de raţiunea sănătoasă, adică 
funcţionează regulile, principiile, blocarea. Când trecem la 
conţinutul interior şi nivelul energetic creşte brusc, raţiunea 
sănătoasă cedează locul iubirii care trece dincolo de limitele 
conştiinţei şi vieţii. în acest caz raţiunea sănătoasă nu este 
decât o parte infimă a iubirii. Probabil, de aceea sfântul 
Augustin spunea: "lubeşte-L pe Dumnezeu şi poţi să faci tot ce 
doreşti." 

- Acum câtva timp, fratele meu a devenit un ortodox exagerat. 
Cu cât mai mult se roagă şi merge la biserică cu atât devine mai 
dur şi mai neimpacat. Duşmanii lui sunt catolicii, iudeii, 
americanii, evreii, negrii, roşii, albăstriii lista este fără capăt). 
Este foarte greu să te înţelegi cu el şi este fără rost să-i explici 
ceva. Veţi spune, probabil, că trebuie să mă rog pentru el, dar 
îmi este frică. Avem acelaşi sânge şi, probabil, avem programe 
identice. Poate, oare, rugăciunea să trezească în mine negativul 


care s-ar putea să fie într-o stare latentă încă? în ce măsură 
putem să luăm de la cineva agresivitatea interioară prin 
intermediul rugăciunii? 

- La întrebarea dacă putem să ne ataşăm de aspiraţia către 
Dumnezeu dumneavoastră aţi răspuns că este imposibil. Cum 
să înţelegem, însă, problema fanatismului religios, a atitudinii 
ireconciliabile dintre confesiunile religioase fiindcă sunt evidente 
consecinţele acestor ataşamente? 

Aspiraţia către Dumnezeu este ca un sentiment neîntrerupt de 
iubire faţă de cel ce stă la baza lumii văzute şi nevăzute şi se 
află dincolo de limitele timpului şi ale tuturor lumilor. într-un 
cuvânt, aceasta înseamnă posibilitatea de a iubi lumea cu toate 
imperfectiunile ei, a iubi oamenii, a ne iubi pe noi înşine şi 
destinul nostru oricare ar fi el. Nu trebuie să confundăm divinul 
cu religiozitatea. Legile religioase ne ajută să simţim iubirea faţă 
de Dumnezeu. Aceste noţiuni, însă, sunt formulate de om şi ele 
pot fi corecte după conţinut dar întotdeauna vor fi mai puţin 
corecte după formă. Când iubirea din suflet este puţină se 
intensifică dependenţa de formă şi dogmele, obiceiurile, ideile, 
principiile devin mai importante decât aspiraţia nemijlocită către 
Creator. Dacă nu ştim să iubim, energia noastră nu se consumă 
pentru dezvoltare şi esenţă ci pentru formă care devine, brusc, 
agresivă şi deosebirile religioase exterioare devin izvorul 
fanatismului. Cu cât mai repede pierdem esenţa (iar esenţa 
întregului Univers este Creatorul) cu atât mai mult ne îndreptăm 
către formă, către fericirea umană, şi cu atât mai agresiv devine 
sufletul nostru. 

Cât priveşte ortodoxia, agresivitatea multor ortodocşi se 
explică prin lipsa de înţelegere. Pentru ei religia este 
posibilitatea de a se apăra de lumea agresivă. Ei vor să fugă, să 
se ascundă pe un teritoriu intangibil unde există doar senzaţii 
pozitive, unde conştiinţa lor şi sentimentele lor au un confort 
total. Dar, pentru a simţi divinul, trebuie să te simţi neajutorat. 
Trebuie să fim gata să acceptăm durerea şi umilinţa care ne 
ajută să renuntam la uman şi să dobandim Divinul. Asteptarea 
de a primi ceva de la religie ne orientează spre întărirea 
trupului, spiritului şi a sufletului dar nu spre iubire. Cu cât mai 
mult dorim să ne apărăm bunăstarea sufletească şi spirituală cu 
atât mai mult uităm de iubire şi suntem agresivi faţă de tot ceea 
ce ni se pare periculos. 


Am ascultat de curând cuvântarea unui predicator din bisericile 
nou apărute. A vorbit minunat citând în permanenţă Biblia. 
După temperament şi aspirații îl depăşea pe orice preot 
ortodox. Semăna întocmai cu predicatorii americani. Totul era 
conform Bibliei, nici un cuvânt în plus. Simteam că nu 
comentează corect Biblia dar nu intelegeam ce greşea. Deodată 
am înţeles că a transformat Biblia într-un narcotic "Dumnezeu 
vă iubeşte, are grijă de voi, vă apără, veniţi la noi şi veţi avea de 
toate". Emotiile negative lipseau cu desăvârşire. Când nu ştim 
să depăşim situaţiile dureroase nu aveam decât două căi: fie să 
ne învăţăm să iubim şi aceasta va deveni elementul dezvoltării, 
fie să fugim, să ne ascundem de durere acolo unde ea nu există. 
De durerea fizică putem să fugim, dar unde să ne ascundem de 
durerea sufletească? Şi, atunci, unii dintre noi încearcă să facă 
acest lucru cu ajutorul alcoolului, al narcoticelor, al cultelor 
religioase. Insă, religia care promite doar raiul devine un 
narcotic, iar dacă încetezi să-l consumi viata devine iad. Pentru 
a păstra euforia sufletească aceşti oameni sunt gata să 
jertfească totul: familia, copiii, casa, armonia sufletească... aşa 
se întâmplă în diferite secte care înlocuiesc iubirea de 
Dumnezeu cu protejarea şi confortul sufletului şi al spiritului 
care duce la distrugerea lor ulterioară. Religiile mondiale, 
hinduismul, iudaismul antic, creştinismul, islamul învaţă altceva. 
Totodată, atitudinea greşită faţă de ele, căutarea avantajelor 
sufleteşti şi spirituale pot avea consecinţe catastrofale. Cu cât 
mai puternică este prezentată religia în calitate de organizaţie 
religioasă cu atât mai mult se va contopi cu statul, adică cu 
puterea şi banii, şi cu atât mai multe probleme vor avea 
credincioşii din cauza deplasării intereselor de la esenţa religiei 
la manifestările ei formale. 

Din punctul meu de vedere religia trebuie să fie detaşată de stat 
în toate manifestările sale formale şi să fie unitară cu el în iubire 
şi moralitate. în ţările occidentale religia a fost separată de stat, 
de altfel şi în Rusia. Astfel, separând de stat religia, au separat 
şi morala şi moralitatea care educau la om manifestările 
superioare. în consecinţă, oamenii nu mai ştiu să iubească. La 
americani iubirea depinde de bani si de avantaje. La nemti - de 
ordine şi disciplină, la francezi - de sex şi frumuseţe, la ruşi - de 
principii şi idealuri, la evreii ortodocşi - de canoanele religioase. 
Dacă depinde de ceva, iubirea dispare, iar consecinţele le 


vedem în lumea contemporană. Confesiunile religioase nu pot 
să se unească în iubire, morală şi educaţie, singurul punct 
posibil de contact, iar încercarea de a se uni în exterior duce la 
concurenţă agresivă, fiecare dovedindu-şi propria dreptate, 
discreditând concurenţii. Oricum ne vom uni cu toţii. Există însă 
iubire benevolă prin morală şi iubire de Dumnezeu, dar există şi 
unire forţată când totul se află la limita pieirii. Pericolul fizic care 
se află în faţa noastră este un mijloc bun de a ne uni. Cu cât mai 
repede vom conştientiza proporţiile pericolului în care se află 
întreaga omenire cu atât mai mult vor creşte şansele noastre de 
a supravieţui. 

- Cercetările dumneavoastră sunt foarte profunde, 
interesante şi pot fi aplicate în viaţă. Unele aspecte, din cărţile 
dumneavoastră resping, însă, credincioşii. Nu puteţi sa editati 
aceleaşi cărţi omitand cuvintele "Karma", „reîncarnare" etc. în 
acest caz numărul de cititori va fi completat de o armată 
întreagă de oameni profund credincioşi. Cred că scopul scuză 
mijloacele. Aţi putea să ajutaţi încă mulţi oameni. 

Pentru mine onestitatea este mai importantă decât 
popularitatea. Apropo, jumătate din omenire recunoaşte 
noţiunile de Karma şi reîncarnare. Sunt admise, de asemenea, 
de islam şi iudaism. Când un savant încearcă să-şi structureze 
cercetările de dragul unor idei politice şi religioase consecinţele 
nu sunt dintre cele mei bune. Nu pot să susţin că reîncarnarea 
sufletească există 100%. Pot să vorbesc însă, de o probabilitate 
considerabilă care este confirmată de cercetările mele. 

Cât priveşte corelatia dintre scop şi mijloace pot să spun că 
dacă scopul scuză mijloacele înseamnă că rezultatul este mai 
important decât procesul. Dacă rezultatul devine valoare 
absolută atunci poate fi comisă orice crimă de dragul 
rezultatului, iar concentrarea absolută asupra unui scop nu ne 
permite să trecem la scopuri mult mai înalte şi se blochează 
dezvoltarea. Esenţa dezvoltării constă în faptul că atingând un 
anumit scop ne formăm altul nou. în cele din urmă, scopul 
suprem este unitatea cu Dumnezeu. în profunzimea esenței 
noastre am atins deja acest scop. întrucât fiecare scop rămâne 
în trecut după care urmează altul, procesul de a-L înţelege pe 
Dumnezeu este mai important decât scopurile momentane. 
Aceasta înseamnă că un comportament moral este mai 
important decât orice rezultat oricât de necesar ar fi acesta. 


Eu sunt coleric iar în adolescenţă, dacă îmi propuneam un scop, 
eram fanatic până îl realizam. în dorinţa de a obţine cât mai 
repede rezultatele presam timpul. în clipa când îmi atingeam 
scopul deveneam pustiu. Ca să nu cad în disperare şi 
deznădejde, căutam un alt scop şi uitam de toate. Apoi, am 
conştientizat că, în realitate, nu vedeam prezentul şi nu-i 
acordam atenţie fiindcă trăiam doar cu scopul, adică cu viitorul. 
Eu nu existam nici în prezent dar nici în viitor. Viaţa a început 
să-şi piardă culoarea şi sensul. A trebuit să lucrez cinci ani în 
construcţii, într-o luptă continuă pentru supravieţuire, ca să 
înţeleg şi să simt că viaţa este minunată în fiecare clipă, că 
scopul principal nu se află în viitor ci în interiorul nostru iar 
rezultatul multas-teptat este să ştim să iubim. Printr-o iubire 
continuă se desăvârşeşte sufletul nostru. 

- Există situaţii fără ieşire? 
Am vorbit la una dintre şedinţele mele despre filmul 
„Titanic". După părerea mea este un film patologic şi 
influenţează negativ subconştientul spectatorilor. Am fost 
rugat să explic de ce? Filmul pare să fie despre iubirea care 
a învins moartea. Pare doar, în realitate este o denaturare 
totală. Să luăm, de exemplu, o pictură. Ea reflectă lumea. 
Lumea, însă, este tridimensională, iar pictura este bidimen 
sională. Aşadar, nu poate să se reflecte în totalitate. Foto 
grafia transmite o percepţie superficială a lumii, iar pictura 
trebuie să arate prin formă conţinutul. în conţinut, în esenţa 
obiectului, timpul este comprimat ca în grăunte. Este foarte uşor 
să determinăm dacă pictorul este talentat sau ba. Un pictor fără 
talent copiază forma obiectului şi nu simte legăturile cauză şi 
efect. Un pictor talentat îşi pictează sentimentele. Pentru el 
fiecare obiect este viu în interior şi interacționează cu lumea 
înconjurătoare. Acest lant de interacțiuni se întinde pe o 
porţiune mare de timp. într-un cuvânt, pentru un pictor 
adevărat obiectele de pe pânză vor fi pline de mişcare şi viaţă. 
El deschide prin intermediul formei şi conţinutul, iar densitatea 
informaţiei este mult mai ridicată. Activitatea legăturilor 
nevăzute dintre obiecte este la fel de mare. 

Pictura unui artist genial poate să cuprindă într-un simplu 
subiect istoria omenirii. Orice artă descrie subconştientul prin 
modele conştiente, adică prin obiecte şi situaţii, în orice film 


făcut cu talent la fel ca în orice pictură, logica subconstientului 
este mai importantă decât conştiinţa. 

Acum douăzeci de ani am frecventat nişte cursuri la institutul 
teatral. M-a mirat faptul că poemul "Evghenii Oneghin" este, în 
esenţa lui, proză, iar "Eroul timpurilor noastre" este poezie. 
Pentru a înţelege esenţa trebuie să ne bazăm pe sentimente. 
Acolo timpul curge altfel. în proză timpul curge continuu. O 
situaţie logică decurge din alta. Proza este ca furnica ce se 
târăşte pe suprafaţa Pământului încercând să înţeleagă unde se 
află acesta. Poezia este ca un fluture care zboară în interiorul 
Pământului atingându-se de unele punctişoare ale lui. Ca să 
descrie un tablou general furnica trebuie să unească cu 
precizie toate tablourile- verigă. Fluturele, dimpotrivă, trebuie 
să distrugă logica pentru a simţi ce reprezintă globul 
pământesc. Un mod de gândire îl completează pe celălalt. 

Aşadar, arta descoperă subconstientul prin cursul exterior al 
evenimentelor care poate avea o structurare strictă ca în 
majoritatea filmelor, dar poate fi fragmentat ca în filmele lui 
Andrei Tarkovski. în orice film, însă, evenimentele sunt aranjate 
conform legilor spiritului şi nicidecum celor fizice. Filmul 
"Titanic" are o logică contrarie. Mai întâi o iubire copleşitoare, 
apoi prăbuşirea, după care urmează cadavrele, bătrâna care a 
pierdut totul şi povesteşte ultimele amintiri. 

Subconştientul nostru ar structura acest film cu totul altfel. 
în primul rând, ar da uitării cadavrele, durerea şi moartea. în al 
doilea rând, mai întâi s-ar derula scenele prăbuşirii vaporului şi 
alte situaţii problematice. Ele s-ar fi amestecat cu amintirile 
calde, urmate de explozii ale iubirii care ar deveni mai profunde 
şi ar dura mai mult. In ultimă instanţă s-ar contopi într-o flacără 
unitară de continuă iubire trăită de această femeie. în realitate, 
orice situaţie duce la Dumnezeu şi esenţa fiecărei situaţii este 
un sfârşit fericit. 

Dacă aruncăm o sămânță în pământ, vlăstarul va avea formă şi 
logică exterioară de dezvoltare , dar va trăi şi se va dezvolta 
după legile spiritului, adică a unui bob de timp comprimat care 
era în Samanta. Orice eveniment care se produce în jurul nostru 
se întâmplă mai întâi pe planul fin. înainte de a se produce 
evenimentul există bobul lui, adică timpul, în care sunt 
comprimate viitoarele situaţii. De aceea, oricât de logică şi de 
consecventă ar fi lumea înconjurătoare ea trăieşte după legile 


conţinutului şi nu ale formei. Spiritul mişcă materia, spuneau 
anticii. Materia este, într-un anume fel, spaţiu răsucit, spun 
fizicienii contemporani. Dacă materia este funcţia spaţiului, ce 
se află atunci la baza spaţiului? Spaţiul se află într-o dependenţă 
directă de noţiunea de mişcare. Dacă mişcarea s-ar opri, spaţiul 
ar dispărea. Orice mişcare presupune cauză şi efect. Potenţialul 
dintre cauză şi efect se numeşte energie. Noţiunile de 
"mişcare", "energie", "cauză şi efect" sunt semne ale timpului, 
adică spaţiul este funcţia timpului. Dacă vom încerca să ne 
imaginăm modelul timpului, acesta va semăna cu un inel, un 
cere sau un balon. Noi ieşim dintr-un punct, parcurgem cercul şi 
ne întoarcem în starea iniţială. Timpul se închide şi noi ne 
întoarcem la cauza primară. Cu cât suntem mai aproape de 
planul material cu atât este mai mare diametrul cercului-timp. 
Cu cât mai mult ne adâncim în planurile fine cu atât mai mic 
devine cercul până ajunge într-un punct. Oricare ar fi raza 
cercului parcurs de orice situaţie, ea se întoarce pe planul fin în 
punctul iniţial şi rămâne acolo. Aşa se explică structura 
holografică a Universului. Ceea ce se întâmplă în cercul exterior 
s-a întâmplat deja în cercul cel mai mic. 

Pentru un om care trăieşte cu logica de suprafaţă, cu conştiinţa, 
sau logica trupului şi a formei, multe situaţii par fără ieşire. Dar 
să începem de la ceva elementar. Ne naştem, ne dezvoltăm, 
avem în faţă tinereţea, frumuseţea, sentimentele, aptitudinile, 
banii, cariera. Apoi, treptat, pierdem totul ireversibil. S-ar părea 
că situaţia în esenţa ei este tragică şi fără ieşire. Dacă ne 
apropiem puţin de logica spiritului începem să înţelegem că 
sufletul trăieşte şi după dezintegrarea trupului, că sensul vieţii 
nu constă atât în întărirea trupului şi a bunăstării materiale cât 
în bogăţie şi plinătate sufletească iar îmbătrânirea şi moartea 
nu ni se mai par atât de tragice. Cu cât mai mult încercăm să 
ajungem la conţinut sesizând legătura universală dintre 
evenimente cu atât mai mult înţelegem noţiunea de veşnicie. 
Miliarde de situaţii se generalizează în milioane, apoi mii şi, în 
ultimă instanţă, într-o singură situaţie. 

lubirea naşte timpul. Timpul naşte spaţiul. Spaţiul naşte 
materia. Materia, dezvoltându-se, măreşte numărul legăturilor. 
Orice legătură este o situaţie codificată. Cu cât nivelul de 
dezvoltare a materiei este mai ridicat cu atât mai mult mişcă în 
jurul său spaţiul şi condensează timpul şi cu atât mai multă 


iubire se acumulează în ea, care ulterior se întoarce conţinând 
în sine spaţiul şi timpul. Situatiile fără ieşire sunt o linie dreaptă 
cu o ruptură la capăt. în Univers nu există linii drepte fiindcă 
structura timpului este alta. Lobacevski spunea că linia dreaptă 
este un fragment de cerc cu un diametru nelimitat. Cine crede 
că în lume există multe situaţii fără ieşire îşi limitează 
posibilităţile de percepere şi de cunoaştere a lumii. In realitate, 
sfârşitul fericit a sosit deja, el a sosit când a apărut Universul. 
Ne-a rămas să aşteptăm vreo treizeci de miliarde de ani ca să 
vedem acest lucru pe plan exterior. Principalul este că vom 
vedea şi vom participa la acest lucru, dacă nu cu forma noastră 
atunci cu acea părticică eternă a Divinităţii care se află mereu 
în interiorul nostru. 

- în popor se spune că ceea ce vrea femeia vrea şi 
Dumnezeu. Cercetările dumneavoastră demonstrează 
că dorinţele femeii nu întotdeauna sunt armonioase. 
Reiese că înţelepciunea populară nu are dreptate? 

- încă din copilărie (am 33 de ani) deseori confund 
stânga cu dreapta. înainte de a spune unde este stânga 
trebuie să mă gândesc. Care este cauza? 
Bărbatul se orientează spre ordine, femeia spre haos. Bărbatul 
este informaţie, femeia energie. Pentru a se orienta, bărbatul 
include conştiinţa iar femeia subconştientul. De aceea, deseori, 
bărbatul are dreptate după formă iar femeia după conţinut. 
Aceasta înseamnă că bărbatul şi femeia în concepţia lor despre 
lume, se orientează după diferite fluxuri ale timpului. Pe stratul 
superior bărbatul este orientat spre viitor, spre spiritualitate, iar 
femeia spre material, adică spre senzualitate. Pe un strat mult 
mai profund bărbatul se concentrează asupra vieţii şi protejarea 
ei, asupra conducerii, iar femeia asupra viitorului, asupra 
continuării vieţii. Dacă femeia ştie să iubească, ea posedă o 
intuiţie foarte mare şi dorinţele ei neintelese, confuze pot să 
comporte în ele logica supremă şi un sens important. Conto- 
pindu-se cu situaţia, depinzând de ea, putem să pătrundem în 
tainele existenţei, lucru pe care îl face femeia. Pentru a dirija o 
situaţie trebuie să ieşim dincolo de limitele ei. Constiinta si 
gândirea depind de viaţă. leşirea dincolo de limitele vieţii 
măreşte posibilitatea de a conduce. Spre deosebire de femeie, 
bărbatul are dreptul să moară şi trebuie să fie gata pentru 
aceasta. De aceea el poate avea o gândire sistemică, de aceea 


bărbaţii pot să ajungă mari filosofi şi conducători. Pentru femeie 
este firesc să trăiască după intuiţie şi simţuri şi nu după sistem 
şi logică. Când femeia începe să-şi suprime prea tare 
sentimentele şi subconştientul abuzând de logică, se 
declanşează, mecanismul salvării care blochează logica şi 
conştiinţa. în acest caz femeia începe să confunde stânga cu 
dreapta. Aşadar, conştiinţa femeii va funcţiona bine atunci când 
aceasta va fi secundară în raport cu subconştientul. 

- Nu o dată auzim spunându-se: am fost la mai 
multe biserici, la babe, pe la diferiţi vindecători şi nu 
mă ajută nimic. Boala nu mi-a trecut. Acum nu mai 
cred în nimeni şi în nimic. Poate fi ajutat un asemenea 
om? 

Nu trebuie să confundăm biserica cu spitalul. Divinul 

poate fi cunoscut prin iubire, o iubire care dăinuie, care ne 
detaşează de frică, dependențe, supărări şi depresii. Când omul 
merge la biserică să primească sănătate, să-şi îmbunătăţească 
destinul şi viaţa înseamnă că are o atitudine de consumator faţă 
de biserică. 

Omul care vrea doar să primească dar nu şi să dea, nu poate 
fi vindecat. Cel care ia - depinde. Cel care depinde -se supără. 
Cel care se supără - se îmbolnăveşte. Există o ştiinţă unică 
descoperită oamenilor de Isus Hristos, dar există şi concepţia 
noastră despre lume care este primitivă, de consumator care 
încearcă să adapteze creştinismul la nevoile sale. In Evul Mediu, 
în biserica catolică exista 

,indulgenta" care ierta viitoarele greşeli pentru bani. Era o 
denaturare a esenței creştinismului. 

Există adevărul, dar există şi perceperea lui denaturată. Hristos 
vindeca pentru a trezi în oameni iubirea. Fără iubire nu există 
iertare şi ispăşirea păcatelor. Credinţa ajută iubirea vindecând 
frica, îndoiala şi critica. Dorinţa de a primi de la Dumnezeu totul, 
fără muncă, înseamnă Victoria umanului asupra divinului. Dacă 
slujitorul bisericii susţine această dorinţă, religia va muri în 
esenţa ei continuând să existe un timp oarecare doar ca formă. 
Această interpretare greşită a creştinismului s-a intensificat în 
doctrina comunismului - "de la fiecare după capacităţi, fiecăruia 
după necesităţi". Picanteria situaţiei constă în faptul că marea 
majoritate are mai multe necesităţi decât capacităţi, adică 
acordul de a munci, a produce şi a da. De aceea, unui mare 


număr de oameni ideile comunismului li s-au părut atât de bune 
iar rezultatele au fost atât de groaznice. Încă din copilărie am 
auzit că, în Uniunea Sovietică, medicina este fără plată, apoi, 
spre marea mea mirare, am aflat că este o minciună. Adevărul 
este că omul plătea toate serviciile prin buzunarul statului şi nu 
direct. O mare parte din aceste impozite erau furate. Cred că 
ideile comuniste cum ar fi unitatea, o societate morală, atenţie 
faţă de copii şi cultură, se vor realiza indiscutabil. Aceste idei nu 
sunt comuniste, ci manifestarea tendinței generale spre iubire şi 
unitate. 

Din cauza formelor nedezvoltate, metodele de atingere a 
scopurilor au fost îngrozitoare. O societate corectă şi fericită 
este o societate sănătoasă, iar sănătatea oricărui om este, în 
primul rând, sănătatea sufletească determinată de cantitatea de 
iubire din suflet. Aşadar dacă dorim să construim un viitor 
luminos trebuie să vedem, mai întâi, ce oameni vor forma 
această societate. Ce să facem ca omul să aibă un suflet 
sănătos? Cum să se schimbe într-un sens bun. Dacă omul nu 
vrea să se schimbe şi totodată vrea să fie sănătos şi să 
reuşească, în zadar va merge pe la biserici, pe la babe şi 
vindecători. Trebuie să înţeleagă că dacă nu se va ajuta singur, 
dacă nu-şi va ajuta sufletul, nimeni nu-l va putea ajuta. în acest 
caz, cel mai bun şi mai activ ajutor vor fi bolile, nenorocirile care 
îl vor împinge spre adevăr. 

- Sunt căsătorită şi nu pot să nu mă gândesc la un alt om. 
Abia după rugăciunile către Fecioara Măria pot să scap de 
aceste gânduri. Ce să fac ca să nu mă gândesc la alt bărbat şi 
să trăiesc cu iubire în familie? 


- Cu cât mai mult depinde sufletul de fericirea umană cu 
atât mai repede se transformă iubirea în dependenţă, iar o 
dependenţă puternică începe să-l omoare pe omul iubit. In 
acest caz, pentru a salva soţul şi copiii, subconstientul femeii se 
strămută la alt bărbat şi apare un sentiment puternic dar care 
comportă o mulţime de probleme, umilinţe, disconfort etc. 
Această situaţie o vindecă într-o oarecare măsură pe soţie şi 
diminuează dependenţa de valorile fundamentale. 
să ne imaginăm o altă situaţie. Soţia are neplăceri şi se ceartă 
cu soţul. Se duce la psiholog care îi spune că emoţiile negative 
din cauza certurilor cu soţul îi creează probleme cu sănătatea şi 
îmbătrâneşte prematur. Soluţia este să-şi ia un amant şi să facă 
sex. Soţia se va însenina iar soţul va fi şi el mulţumit. Ştiinţa 
triumfă şi familia e salvată. Să vedem, însă, ce se întâmplă pe 
planul fin. Să ne imaginăm că înainte de sarcină femeia n-a 
acceptat purificarea dată de Dumnezeu: supărări, depresii, lipsa 
dorinţei de a trăi. Copilul se va naşte cu probleme, dependenţa 
lui interioară faţă de viaţă este mare, sufletul este agresiv. 
Bolile şi nenorocirile sunt în preajmă iar mama îşi intensifică, 
concomitent, dependentele sale: va face exces de mâncare 
gustoasă şi de dulciuri, va tolera dorinţele tuturor şi va continua 
să se supere pe soţ. în loc să-şi purifice sufletul şi să 
depăşească dependenţa de uman ea o intensifică. Priveşte, 
deseori, filme porno în care nu vede altceva decât energie 
sexuală animalică. Nici urmă de trecere pe planurile superioare. 
Sexul, însă, o face extrem de dependentă de această lume. 
întrucât, până la vârsta majoratului între mamă şi copil există 
un puternic schimb de energie, toate acestea trec asupra 
copilului. Moartea se apropie de copii, cu toate că în exterior, 
aparent, este o fericire fără nori. Mama trăieşte şi munceşte, se 
ceartă cu tatăl şi are grijă de copii. O familie obişnuită. Unul 
dintre copii, însă, aproape că este mort. 

întrucât mama este cu ochii prin părţi căutând posibili 
amanți preocupată de satisfacerea dorințelor sale, ea îşi 
distruge copiii şi mecanismul salvării apare la tată. El îşi pierde 
brusc interesul pentru sex. Devine irascibil, o umileşte pe soţie 
şi nu-i satisface nici o dorinţă. încercând în subconstient s-o 
smulgă pe soţie din cercul dependentelor el salvează viata 
copiilor. Spiritele se încing. începe dezintegrarea familiei. 
Tocmai în acest moment soţia îşi găseşte un amant. A fost 


extrem de norocoasă: este holtei, este frumos şi sexy. Dacă 
soţul, dorind în subconştient să salveze copiii, îi lezează 
fericirea, amantul îi oferă din plin această fericire. "Dumnezeu 
mi-a auzit, în sfârşit, rugăciunile, se bucură femeia. Sunt din nou 
fericită". Apoi moare soţul, şi, unul câte unul copiii. Urmează 
disperarea. "Ce fel de Dumnezeu este dacă mi-a dat puţină 
fericire apoi mi-a luat totul, plânge femeia. Nu mai cred în nici 
un Dumnezeu", iar ca să-şi înăbuşe disperarea începe să bea 
sau se îmbolnăveşte şi moare. Am descris un model după care 
trăiesc astăzi majoritatea femeilor. Noi suntem atât de 
dependenţi de această lume, de viaţă şi bunăstare încât o 
familie normală a devenit o excepţie şi nu o regulă. Pentru 
femeie, a aştepta numai să primească şi să nu ofere în schimb 
mângâiere şi grijă, este mai periculos decât pentru un bărbat. 
Nu-i mai rămâne energie pentru copii. Când divinul este 
adumbrit de uman, acesta din urmă începe să se dezintegreze: 
se înmulţesc divorturile, chiuretajele, sterilitatea, bolile. Dacă 
vom încerca să simţim în noi divinul, procesele negative pot fi 
stopate. 

Putem să-l cunoaştem pe Dumnezeu în primul rând printr-o 
iubire continuă faţă de el, iar întrucât Dumnezeu se află la 
originea a tot ceea ce există, noi îl cunoaştem printr-o iubire 
continuă necondiționată fata de lumea înconjurătoare, fata de 
noi şi destinele noastre. în al doilea rând, Dumnezeu poate fi 
cunoscut prin durerea trupului, a spiritului şi a sufletului, adică 
prin detaşarea forţată de fericirea umană. Posibilitatea de a 
accepta durerea şi a păstra iubirea faţă de Dumnezeu, 
înseamnă a trece corect orice situaţie traumatizantă. 
Posibilitatea de a trece orice stres ne oferă atât sănătate fizică 
cât şi sufletească. în al treilea rând: putem să-L cunoaştem pe 
Dumnezeu nu numai printr-o detaşare forţată ci şi printr-o 
restricţie benevolă. Abtinerea periodică de la sex, mâncare şi 
comunicare ne ajută să simţim divinul. Nu întâmplător, acum 
3,5 mii de ani, în iudaism a fost introdusă noţiunea de sfântul 
sabat -ziua în care omul nu avea dreptul să facă nimic în afară 
de rugăciune şi să aspire către Dumnezeu. în al patrulea rând: 
Dumnezeu poate fi cunoscut prin oferirea de iubire şi energie. 
Cu cât mai multă energie dăruim cu atât mai multă primim. 
Banii sunt de asemenea iubire sau, mai bine zis, unul dintre 
aspectele ei. Cu cât mai mult oferim, muncim, creăm, iubim şi 


avem grijă de cineva, cu atât mai uşor îl vom simţi pe 
Dumnezeu în sufletul nostru. Exerciţiile de gimnastică ne 
întreţin sănătatea fizică fiindcă eliminarea energiei la nivelul 
corpului ajută, de asemenea, iubirea, dacă, bineînţeles, avem o 
dispoziţie bună. Sănătatea sufletului, însă, depinde de 
posibilităţile noastre de a iubi. Chipul Fecioarei Măria exprimă 
puterea de a iubi fiindcă nu-i era frică de umilinte şi moarte. 
Dacă pentru femeie posibilitatea de a oferi iubire înseamnă 
fericire care nu poate fi blocată de logică, probleme, conştiinţă, 
supărări sau chiar de moarte, ea, întotdeauna, va accepta mai 
uşor durerea şi îi va fi mai uşor să se abţină, să aibă grijă de 
cineva. 

Pentru o fetiţă de zece - doisprezece ani sexul este desfrau, 
depravare. Pentru ea, energia care trebuie să contribuie la 
dezvoltarea structurilor superioare este îndreptată spre 
începutul animalic. Când va avea douăzeci de ani vom vedea cu 
totul altă situaţie. Primăvara, când încep să se formeze noile 
noastre dorinţe, este necesar să facem o lună -două de 
înfometare pentru sănătatea noastră fizică şi sufletească. în 
timpul verii, abtinerea de la mâncare este absurdă. Un pom cu 
rădăcinile slabe va supravieţui dacă i se va tăia coroana. Este o 
nerozie să i se frâneze dezvoltarea când i s-au întărit rădăcinile. 
Dacă sufletul are o abundență de iubire şi nu este avar, invidios, 
gelos, fricos, dacă nu are păreri de rău şi nu cade în depresii, nu 
este nevoie de ascetism. Totuşi, nu trebuie să uităm de morali- 
tate. Aceasta ne ajută să păstrăm iubirea nu numai în sufletul 
nostru ci şi în sufletul altor oameni, de aceea este necesar să ne 
abtinem atunci când e posibil să facem rău altcuiva. Aşadar, nu 
vă interzice nimeni să trăiţi pe picior mare dacă aveţi iubire în 
suflet, în caz contrar poate deveni o tragedie pentru cei din jur 
şi pentru dumneavoastră înşivă. Nu trebuie să confundăm 
moralitatea cu educaţia pe care am primit-o în Uniunea 
Sovietică. 

Statul are nevoie de un om dependent care este mai uşor de 
dirijat. De aceea, educaţia se baza, în primul rând, pe 
propaganda de a ne înfrâna toate dorinţele şi de a ne mulţumi 
cu puţin şi nu pe acumularea de iubire în suflet. Socialismul s-a 
prăbuşit şi toţi încearcă să trăiască pe picior mare, iar rezultatul 
este distrugerea culturii, falimentul economic şi degradarea 
societăţii sub mai multe aspecte. Activitatea mecanismului 


social este întotdeauna aceeaşi, atât la oameni cât şi la 
animale. Fluxul de energie se deschide prin umanul superior pe 
seama abtinerii începutului animalic. De aceea, trebuie sa 
aspirăm, mai întâi, către Divin, apoi către uman, şi, în cele din 
urmă, către animalic. Nu trebuie, însă, să ne dezicem de 
începutul nostru animalic. El va fi mereu prezent în noi cao 
experienţă a milioanelor şi miliardelor de ani trecuţi. Nu 
trebuie, pur şi simplu, sa-1 idolatrizăm. De aceea, pe cât este de 
benefic să nu împiedicăm aspiraţiile superioare, pe atât de 
benefic este să înfrânăm dorinţele noastre de suprafaţă. 
PARTEA A DOUA 


lum 

e. 
Primordial este să păstraţi iubirea fata de sot şi sa-1 iertati, 
adica sa acceptati durerea, sa nu declansati mecanismul 
omorului emotional. A-I justifica şi a i te supune în totalitate 
înseamnă să intensificăm dependenţa de el. Un om care îi 
umileşte pe alţii arătându-şi superioritatea, fiind mândru de 
aceasta, este întotdeauna servil faţă de cei puternici şi-i 
adulează. Asta înseamnă că pentru el iubirea şi credinţa sunt 
secundare iar propria viaţă, bunăstarea şi satisfacerea 
dorințelor se află pe primul plan. Un om credincios nu depinde 
niciodată de nimic în interiorul lui. Cred că este una dintre 
cauzele pentru care puterea sovietică a lichidat preoțimea. De 
aceea orice om credincios va fi întotdeauna în opoziţie faţă de 
putere. Aceasta este condiţia dezvoltării puterii şi a statului. 
Puterea întotdeauna este însoţită de violenţă şi depinde de 
fericirea umană, iar funcţionarul de stat înclină spre imoralitate, 
adică spre pierderea realităţii şi a concepţiei corecte despre 
lume. 

Un om care nu depinde de nimic în interiorul lui, aşa cum 
sunt unii slujitori ai religiei, unii oameni de cultură şi artă, 
poartă în sine posibilităţi reale de dezvoltare. Conflictul 
înseamnă dezvoltare. El există şi în familie şi în stat. in familie, 
soţul reprezintă puterea, iar soţia - cultura şi religia. Dacă 
religia iubeşte extrem de mult puterea iertându-i totul, 
punându-se în dependenţă faţă de ea, atunci puterea, în mod 
normal va deveni dură şi despotică. Femeia trebuie să-l 
iubească pe Dumnezeu mai mult decât pe bărbat. Dacă 


bărbatul umileşte cu voie sau fără voie iubirea umană a femeii, 
ea va continua să-l iubească cu iubire Divină.Dumneavoastră 
vă iubiţi copiii oricum ar fi ei, adică iubirea dumneavoastră nu 
pune condiţii. Totuşi, iertarea nu exclude agresivitatea 
exterioară, pedeapsa. Dacă fiul sau fiica dumneavoastră nu 
este cuminte îi spuneţi: "Te iert, asta înseamnă că nu mă supăr 
pe tine, dar va trebui să te pedepsesc spre binele tau". Daca nu 
vă veţi pedepsi copilul indreptatindu-i orice comportament, 
atunci, tolerându-i dorinţele şi agresivitatea îl veţi transforma în 
criminal. Criminalul trebuie iertat în interior şi trebuie iubit de 
asemenea, dar obligatoriu comportamentul său trebuie să fie 
evaluat şi pedepsit. 

La multe femei, iubirea pentru soţ se transformă în ataşament. 
lubirea este o forţă uriaşă. Prin iubire, sufletul se poate ataşa 
mortal de viata şi dorinţe fapt care inrautateste caracterul si 
măreşte agresivitatea. Dependenţa interioară şi sclavia 
amplifică şi mai mult ataşamentul. în consecinţă, într-o familie 
soţia îşi iubeşte soţul, îl indreptateste şi se ploconeste în fata 
lui, iar el este un mitocan, o înşeală şi îşi bate joc de ea, în altă 
familie soţia este o mitocancă, nu cedează în nici un caz, nu-şi 
iubeşte soţul şi are o atitudine dispretuitoare, el însă are o 
atitudine mult mai bună faţă de ea şi îi cedează în toate. 
Apropo, conform statisticii, soțiile bărbaţilor care au succes în 
bussines, în mare majoritate, sunt ticăloase. Acestea făcându-le 
viaţa insuportabilă, vindecă sufletele soţilor lor şi îi obligă să-şi 
canalizeze toată energia înspre serviciu. Conflictul exterior din 
viaţa de cuplu înseamnă dezvoltare. Pentru a echilibra dorinţele 
amândurora este nevoie de un compromis din ambele părţi, 
adică de o autopedepsire care nu este posibilă fără iubire. 
Conflictul interior adică agresivitatea emoţională dăunează 
sănătăţii şi se agravează cu atât mai mult cu cât este mai mare 
dependenţa noastră de dorinţe şi viaţă. Aşadar, pentru a 
construi corect relaţiile familiale, soţia trebuie în primul rând, să 
ştie să iubească. Asta înseamnă să nu depindă în interior de soţ 
şi să păstreze întotdeauna o anumită distanţă. Fiecare om 
trebuie să fie absolut singur în interior, în sufletul lui să fie doar 
Dumnezeu. Doar atunci nu vom depinde cu sufletul de 
persoana iubită. în al doilea rând, trebuie să-1 ierte întotdeauna 
pe sot şi sa-1 educe. Educaţia înseamnă formarea unor obiceiuri 
corecte, adică posibilitatea de a iubi, de a accepta durerea, de a 


înfrâna dorinţele, de a avea grijă de alţii. Dacă soţia n-are 
aceste calităţi este imposibil să-i educe pe soţ şi pe copii. De 
aceea educaţia începe cu autoeducatia. Apropo, soţul 
devine deseori agresiv în raport cu starea emoţională negativă 
a soţiei dacă aceasta încalcă principiile fundamentale ale 
dezvoltării: nu mai are grijă, în interior, de cei apropiaţi, este 
leneşă, nu dăruieşte energie, nu-şi înfrânează dorinţele sexuale, 
nu poate să accepte, în interior, situaţiile traumatizante şi 
devine prea dependentă. Dacă soţia se abate de pe calea cea 
dreaptă sau începe să educe greşit copiii, soţul poate să devină 
dintr-o dată agresiv iar ea nu poate să înţeleagă de ce: de iubit 
îl iubeşte şi copiilor le permite orice, depresia şi supărările le 
ascunde fiindu-i frică să fie sinceră, iar soţul şi copii o iubesc tot 
mai puţin. Toate astea se întâmplă fiindcă trăieşte după logica 
umană care poate să contravină logicii Divine. 

Eu le explic pacienţilor că, în prima etapă, trebuie să 
învăţăm să acceptăm durerea păstrând iubirea. Pentru aceasta 
trebuie să-i iertăm pe alţii şi să ne autoeducăm. In a doua 
etapă, trebuie să învăţăm ca, păstrând iubirea, să provocăm 
durere. Pentru aceasta trebuie nu numai să-i iertăm pe alţii, dar 
să-i şi educăm. Dacă n-am învăţat să facem primul lucru, nu 
vom învăţa sa-1 facem nici pe al doilea. Putem să-i explicam 
copilului că procedează greşit. Dacă nu acceptă educaţia 
morală, îl punem la colţ, adică îi sunt limitate dorinţele şi îi este 
umilită viaţa. Dacă nu înţelege nici acum, un părinte iubitor 
poate să-1 atingă cu cureaua ceea ce înseamnă lezarea dură a 
vieţii şi a dorințelor. 

Cu cât sufletul ni se ataşează mai mult de lume şi uită de 
iubire cu atât mai agresivi şi mai bădărani devenim. Când 
sufletul uită de iubire şi de unitatea cu Dumnezeu, pe prim plan 
apar valorile senzoriale, spirituale şi materiale, iar indicatorul 
fericirii devine nu iubirea ci cantitatea dorințelor şi aptitudinilor 
noastre. Unul începe să se gândească doar la sex, al doilea la 
superioritatea sa faţă de alţii, al treilea la cât mai mulţi bani şi 
la bogății. 

Toate acestea le vedem cu ochii noştri la televiziunea rusă care 
are drept scop, în primul rând, de a face bani. lubirea şi 
moralitatea ne suprimă dorinţele, de aceea cu ele nu faci bani 
atât de repede. Banii se fac mult mai uşor dacă sunt favorizate 
dorinţele inferioare. Propaganda cultului sexului, violului şi 


banilor mutilează sufletele telespectatorilor, intensifică sclavia şi 
dependenţa lor interioară faţă de uman. Cu cât omul este mai 
mărginit cu atât mai uşor este minţit şi i se iau banii. Cred că 
foarte curând Rusia va depăşii această tendinţă periculoasă. 
Astăzi, televiziunea provoacă mult rău sufletului ceea ce se 
răsfrânge negativ asupra familiei şi a educaţiei copiilor. 
Imoralitatea ce domneşte la televiziune poate să influenţeze 
nemijlocit asupra numărului de chiuretaje şi divorturi în familiile 
noastre. 

Nu trebuie să căutăm vinovaţi nici în cazul de faţă fiindcă un 
surplus de ură şi calomnie nu va salva cultura dar acţiunile 
pentru salvarea sufletelor omeneşti sunt necesare, în primul 
rând a propriului suflet. 

Cererea dă naştere la ofertă. Dacă pentru majoritatea sexul 
animalic, violenţa care dă senzaţia superiorității, banii şi 
bunăstarea materială vor fi principalele aspecte ale fericirii, 
atunci, cultul începutului animalic şi depravarea sufletului în 
artă, literatură şi televiziune vor fi cu neputinţă de stârpit. în 
măsura în care sufletele noastre vor tinde mai mult să iasă din 
captivitatea valorilor umane salvându-se de invidie, aroganță şi 
dorinţe nestăvilite, în aceeaşi măsură vor fi mai curate şi mai 
frumoase relaţiile familiale şi cu lumea înconjurătoare. 

- Ce credeţi despre operaţiile estetice şi despre 
dorinţa de a slăbi si de a arăta bine? 

- Conţinutul determină forma, iar un conţinut frumos nu 
devine deodată o formă frumoasă. Amintiti-va cum arată 
Baba Cloanta. Are părul răvăşit, este cocosata, fără dinţii 

din fata şi, în acelaşi timp, are nişte colti mari, buze mari 
care atârnă si un nas coroiat. Sunt semnele unei sexualitati 
ridicate, adică a frumuseţii feminine. Să vă explic. Părul 
răvăşit măreşte senzualitatea femeii, de aceea femeile 
căsătorite îşi acoperă capul. Evreicele ortodoxe, după 
căsătorie, nu au dreptul să-şi arate părul de aceea poartă 
perucă şi deseori îşi tund părul. Şi în ortodoxia noastră un 
comportament imoral este asociat cu părul ravasit iar 
femeile pot să intre în biserică doar cu capul acoperit. Nasul 
mare şi incisivii mariti sunt semnul unei sexualitati mărite. 
Apropo, în multe dintre triburile africane erau omorâţi 

copiii cu dinţii mari. Probabil, înţelegem intuitiv că sexuali 
tatea mărită duce la pieirea neamului. întrucât dinţii ţin de 


dorinţe, lipsa dinţilor din faţă este dovada unei blocări dure 
a sexualităţii necontrolate. Oamenii supărăcioşi nu ştiu să 
accepte umilirea dorințelor şi de aceea au coloana încovo 
iată. Ştiţi de ce Baba Cloanta zbura? Fiindcă nivelul ridicat 
al senzualitatii, proporţia uriaşă a dorințelor influenţează 
gravitația si pot fi cauza multor ciudatenii. De aceea, de 
multe ori ciudateniile săvârşite de unii oameni sunt semnele 
senzualitatii necontrolabile şi îngerul se transformă foarte 
repede in diavol, sfantul tntr-un mag negru, iar chipul minunat al 
unei femei devine urât si respingător. Nu poţi să minţi natura. 
Toate subterfugiile fizice actuale îi fac pe bărbaţi tot mai 
indiferenți fata de formă şi să acorde mai multă atenţie esenței. 
Concursurile frumuseţii sunt câştigate nu de frumoasele care îşi 
demonstrează doar sexualitatea. Sânii de silicon arată tot mai 
respingător şi bărbaţii îşi pierd atracţia sexuală. Dorinţa femeii 
de a fi frumoasă şi gratioasa este firească şi necesară, însă, 
dacă o formă frumoasă nu este încălzită de un interior frumos 
ea se transformă în manechin. Cine îşi iroseşte energia pentru 
frumuseţea exterioară şi n-are grijă de cea interioară poate să 
piardă chiar ceea ce îşi doreşte, către ce aspiră. 

- Sunt psiholog. Spuneti-mi, vă rog, cum să lucrez 
cu oamenii ca aceştia să nu devină dependenţi de 
mine. 

- Fiul meu are trei ani şi îi place foarte mult să 
poarte fuste, cercei etc. şi spune că vrea să fie tanti. 
Sunt psiholog. în ce măsură poate să influenţeze 
profesia mea sufletul copilului? Să-mi abandonez 
profesia sau poate fi şi altă cauză? Deseori simt o 
durere sufletească mare. Ajutati-ma vă rog. 
Oricare ar fi sfatul psihologului pacientul copiază 
întotdeauna starea lui interioară. Dacă vreţi să ajutaţi pe cineva 
înseamnă că ştiţi mai bine cum trebuie procedat şi de aceea 
trebuie să fiţi demn de urmat. lar dacă starea dumneavoastră 
este lipsită de armonie fie că veţi arunca mizeria asupra 
pacientului, fie o veţi prelua dumneavoastră, creându-vă 
probleme. întrucât în psihologie nu există noţiunea de iubire de 
Dumnezeu, metodele ajutorului psihologic amintesc tot mai 
mult de magie. Să admitem că psihologul trebuie să ajute la 
restabilirea echilibrului sufletesc, la depăşirea stresului şi 
rezolvarea conflictelor. Stresul şi conflictul nu pot fi rezolvate 


fără prioritatea iubirii. Situaţia poate fi ameliorată doar 
schimbând accentele. Dacă îţi iubeşti prea mult soţia şi eşti 
gelos trebuie să te gândeşti doar la serviciu. Dacă suferi prea 
mult pentru serviciu, gândeşte-te doar la bani şi profit. Dacă te 
gândeşti doar la bani, gaseste-ti o preocupare fiindcă, dacă 
dăruieşti energie dezinteresat poţi să te salvezi. Vezi că nu te 
ajută, gandeste-te la soţie şi la familie. Pentru a ajuta oamenii, 
psihologii vor trece, mai devreme sau mai târziu, la educarea 
unor principii morale care ne vor ajuta să simţim intuitiv 
superioritatea iubirii faţă de tot ce este omenesc. 

In ultima vreme, în presă apar tot mai multe articole în care 
este dovedită legătura dinte boală şi calităţile sufleteşti ale 
omului. Un om avar în interior este, de regulă, foarte bolnav, iar 
unul plictisitor trăieşte mai puţin şi răceşte foarte des. Bolnavii 
de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Când un psiholog 
ajută un pacient să-şi schimbe atitudinea faţă de lume, să-şi 
schimbe caracterul, el trece de la magie la religie. Aşadar, 
conducerea va fi înlocuită cu autoconducerea. Sarcina principală 
a psihologului - a-l învăţa pe pacient să se autoeduce, fapt care 
micşorează numărul de probleme pe care pacientul le pune 
involuntar pe umerii psihologului. 

Pe un plan de suprafaţă noţiunea de fericire depinde nemijlocit 
de realizarea dorințelor - "fericirea înseamnă să ti se facă 
hatârul când vrei tu." în ultimă instanţă, toate dorinţele noastre 
se reduc la susţinerea şi continuarea vieţii. Rezultă că 
problemele din sfera sexuală sunt primare şi rezolvarea lor 
permite soluţionarea celorlalte, iar imposibilitatea de a trece 
peste situaţiile stresante din sfera sexuală dă naştere la 
probleme din alte sfere ale vieţii. Sigmund Freud, încercând să 
reducă orice motivaţie la instinctul sexual, a făcut o descoperire 
genială. Starea emoţională a omului depinde nemijlocit de bolile 
lui psihice şi fizice. Această dependenţă nu este exterioară, 
directă ci interioară. Tocmai emoţiile subconstiente, de 
profunzime, pot să deformeze psihicul şi corpul omului. Nu 
întâmplător în filosofia indiană se susţinea că energia principala 
a omului este cea sexuală şi folosirea ei greşită provoacă 
diferite boli ale sufletului, trupului şi destinului. Freud a sesizat 
baza bazelor, însă, fiind închistat în limitele ştiinţei, problema a 
rămas nerezolvată. De aceea, psihanaliza ca încercare de a 
ajuta sufletul omului a început să-şi piardă treptat poziţiile. 


Orice psiholog care vrea să-şi vindece cu adevărat pacien- tul, 
inevitabil, fără să bănuiască asta va trebui să rezolve în primul 
rând problemele din sfera sexuală. Şi dacă psihologul în 
interiorul lui este necredincios, atunci ajutorul dat pacientului va 
fi din contul lui. In cele din urmă pot suferi familia, sănătatea, 
psihicul şi destinul psihologului. Psihologii care oferă consultaţii 
pe probleme de bussines, situaţii materiale vor avea probleme 
mai târziu, iar la cei care oferă consultaţii pe probleme de 
familie, sex, rezultatele negative pot să apară mult mai repede. 
Pare-se că am menţionat deja despre asociaţia psihologilor 
pentru care principalele probleme erau cele familiale. "Am avut 
rezultate uluitoare; spunea unul dintre membrii asociaţiei, însă, 
peste un timp oarecare am divorţat cu toţii." 

Cât priveşte cea de-a doua întrebare, am sunat-o de curând 
pe autoarea ei care frecventase şedinţele mele. Voiam să aflu 
dacă s-a schimbat ceva în situaţia ei. Mi-a spus că există 
schimbări pozitive. Fiul ei nu mai are tendinţe accentuate de 
schimbare a sexului. El poate deja să depăşească situaţiile 
traumatizante în ceea ce priveşte iubirea umană, sexul, relaţiile. 

- Scuzati-ma, a spus femeia, el vrea foarte mult sa va 
audă vocea. 

- Ce mai faci, l-am întrebat, cum te cheamă? 

Nu mi-a răspuns nimic. Probabil voia doar să-mi audă vocea. 

- Ştiţi, mi-a spus femeia, nu are nici patru ani dar mă 
obligă să-i pun casetele dumneavoastră video şi se uită şi 
ascultă cu plăcere. 

- Minunat, i-am răspuns eu. Copilul ascultă cu sufletul 
nu cu conştiinţa, de aceea copilului i se poate vorbi despre 
Dumnezeu înainte de a-1 concepe şi în timpul graviditatii. 

Ştiţi că există o frază: "Educaţia copiilor începe în 
momentul naşterii părinţilor." Durerea puternică a sufletului 
despre care mi-ati povestit în biletel este dovada unor 
probleme sentimentale, sexuale, nerezolvate. 

- Da, îmi este foarte greu să depăşesc supărarea, 
reproşurile la adresa soţului, mi-a mărturisit femeia. 

- Vor trece cu timpul, i-am spus eu. Cine are o durere 
sufletească mare şi nu o poate depăşi din start, după părerea 
mea nu este de dorit să fie psiholog. 

- Nu mai sunt psiholog. Acum mă ocup de copiii cu 
deficienţe comportamentale. N-o să-mi facă rău? 


- Dimpotrivă, vă va ajuta. Este mult mai uşor să iubeşti 
un copil cu toate neajunsurile lui decât un om matur. Când 
iubim ceea ce nu ne place noi iubim, trecând dincolo de 
formă, esenţa a ceea ce se întâmplă, fie o situaţie, fie un om. 
în principiu, personalitatea oricărui om este totalitatea unor 
situaţii care se află încadrate în emoţii, la nivel genetic şi de 
câmp. lar când iubirea noastră nu este frânată de formă, oricât 
de neplăcută ar fi aceasta, înseamnă că noi iubim continuu 
esenţa, adică în ultimă instanţă pe Dumnezeu, Creatorul 
Universului. în acest caz, oricare ar fi profesia noastră - 
psiholog, medic, muncitor, profesor, noi, ajutându-i pe alţii nu 
ne vom pricinui rău nouă înşine. Timpul este mişcare. Dacă nu 
ne dezvoltăm, ne stingem. Dacă nu ne mişcăm înainte, ne 
miscam îndărăt. Daca nu le arătăm noi, pacienţilor, calea spre 
purificare şi luminare, ei ne vor aduce doar probleme şi boli. 
Trebuie să înţelegem doar acest lucru şi să tragem concluzia. 

- Fiica mea este prietenă de doi ani cu un băiat. 

Idila lor este plină de asperitati. Perioadele de relaţii 
bune alternează cu perioade de certuri, reproşuri 
reciproce, discordii. De curând, după o ceartă, fiica 

mea m-a întrebat: "Tată, într-adevăr aşa este iubi 

rea?" ce i-ati răspunde în acest caz unei tinere? 

l-aş spune: "Fiica mea, este pregătirea pentru iubire, 
în iubire învinge acela care este pregătit să ofere mult mai 
mult decât să primească." lubirea devine nefericire pentru 
acela care vrea doar să primească. Supărările, reproşurile, 
cerinţele exagerate nu sunt decât consum. Dacă nu-ţi place 
ceva la persoana iubită, ajut-o să se schimbe, educând-o, 
dar n-o omori cu supărările. Este inadmisibil s-o pedepseşti 
cu supărări sau cu lipsa de iubire. Dacă fetei nu-i place 
prietenul ei fiindcă este avar, arogant sau gelos, credeti-ma, 
în adâncul sufletului ei este la fel. Schimbând lumea noastră 
interioară noi schimbăm lumea interioară a persoanei iubite. Am 
primit de curând un biletel de la un tânăr om de afaceri. 

- Sunt falimentar în afaceri. Orice încercare de a 
schimba situaţia este un eşec. Să rabd, aşa cum mi-ati spus, 
sau poate că îmi mai daţi vre-un sfat? 

- Tocmai să rabzi nu trebuie. Trebuie să schimbăm în 
primul rând, nu situaţia ci pe noi înşine. Dacă dorinţele 
noastre nu se îndeplinesc înseamnă că sunt în detrimentul 


nostru. Ele devin un prejudiciu atunci când în ele este 

puţină iubire. Ştiţi ce înseamnă depresia? înseamnă să nu 
avem încredere în noi, iar dacă nu avem această încredere 
încetăm să mai întreprindem ceva, nu mai eliminăm ener 

gie. Dacă nu mai oferiţi energie nu veţi primi iubire. De 

aceea lenea şi depresia interacționează întotdeauna între ele. 
Există o poveste despre două broaşte care au nimerit într-o 
oală cu lapte. Una dintre ele credea că nu există ieşire din 
situaţie, a căzut în disperare şi a murit, cea de-a doua a 
continuat să se zbată până când a ieşit unt din lapte şi a 

putut să sară din oală. Cu cât avem mai multă iubire faţă de 
Dumnezeu cu atât mai multe încercări putem să facem 

pentru a ne schimba noi şi lumea înconjurătoare şi cu atât 

mai multe succese vom obţine. Faraday a făcut zece mii de 
experienţe pentru a descoperi legea inducției electromag 
netice, legea transformării mişcării mecanice în energie 
electrică. De mii şi mii de ori i-au fost umilite dorinţele care 
înseamnă concentrare asupra vieţii, a bunăstării, el a păstrat, 
însă, iubirea, credinţa şi optimismul, iar când importanţa iubirii 
continue a devenit mai presus de viaţă şi dorinţe, descoperirea 
s-a făcut posibilă. Civilizaţia contemporană este imposibilă fără 
energia electrică. 

Pentru ca un pom să nu moară, bobul trebuie să fie curat. De 
aceea orice lucru început cu iubire şi optimism are şanse să se 
dezvolte cu succes. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu relaţiile. în 
măsura în care suntem gata să ne jertfim, să avem grijă de 
cineva, să iertăm necazurile pricinuite, în aceeaşi măsură 
relaţiile noastre cu cei apropiaţi sunt mai variate şi mai 
frumoase. Ca să primim trebuie mai întâi să dăm ceva măcar pe 
planul fin. Aceste adevăruri sunt simple dar pentru realizarea lor 
trebuie să iubim şi să tindem neîncetat să devenim mai buni 

- După un efort fizic sau nervos mă dor rinichii. 
Investigatiile nu dovedesc prezenţa pietrelor, iar 
analiza sângelui dovedeşte un proces inflamator. Care 
este cauza? 

Efortul fizic şi psihic este urmat de eliminarea unei 
cantităţi mari de energie. Dacă nu ne ajunge bunătatea 
interioară şi ne lipseşte sentimentul iubirii, o cădere bruscă 
de energie declanşează programul de autodistrugere care 
este blocat de durere şi de procesele inflamatorii. Dacă 


acest proces nu este stopat începe distrugerea funcţiilor, 
procesul inflamator este urmat de formarea pietrelor la 
rinichi. Dacă procesul se agravează, distrugerea funcţiilor 
devine organică apoi, urmează moartea. Cu cât mai mult 
depindem, în interiorul nostru, de viaţă şi dorinţe, cu atât 
suntem mai fricoşi şi avem mai multe regrete, supărări şi 
depresii şi cu atât mai puţină energie avem care nu poate fi 
compensată prin alimente şi atunci efortul fizic şi nervos începe 
să ne ruineze sănătatea. Apropo, chiar dacă omul este suficient 
de armonios, dar timp îndelungat este suprasolicitat de munca 
pe care o efectuează, peste câţiva ani poate să se 
îmbolnăvească foarte grav fără a face legătură între boală şi 
evenimentele trecute. Stresul continuu nedepăşit ne fură din 
energia fină şi este urmat nu numai de bolile trupului, ci poate 
să afecteze şi psihicul şi destinul. De aceea respectarea legilor 
elementare: rugăciunea, bunătatea, abtinerea, etc. creează 
baza care ne ajută să suportăm suprasolicitarea fără consecinţe 
grave pentru sănătate. 

- Stimate domnule Lazarev, de mulţi ani trăiesc 
după cărţile dumneavoastră. în ultima vreme mă 
chinuieşte o dorinţă foarte puternică: sex, sex şi iar 
sex...Am o vârstă onorabilă - cincizeci de ani. Ce-i de 
făcut? 

- Energia divină ajunge la noi din planurile fine. De 
aceea cu cât renuntam mai mult la toate funcţiile de supra 
faţă cu atât ne încărcăm mai mult cu energie. Somnul este 
desprinderea de logică şi de planurile exterioare. leşirea pe 
planurile fine nu numai că ne încarcă energetic dar ne deschide 
şi clarviziunea. întrucât pe planul fin timpul este comprimat 
legăturile dintre evenimente se vad mai bine. Meditatia permite 
ieşirea conştientă pe planuri subtile şi nu spontană. Cu toate 
acestea omul primeşte energie şi extinderea posibilităţilor are 
loc în mod corespunzător. Adevărul este că dacă avem puţină 
iubire în suflet şi aspirăm de asemenea puţin către Dumnezeu, 
pătrunderea în planurile fine, dezvoltarea senzualităţii şi 
aptitudinile pentru clarviziune pot provoca probleme grave ale 
psihicului şi sănătăţii. 

Aşadar, energia Divină vine de pe planurile fine şi se 
repartizează uniform pentru toate funcţiile fiecărei fiinţe: suflet, 
spirit şi trup. Energia Divină se transformă în energie sexuală, 


energia conştiinţei şi energia corpului. Aceasta este, însă, 
consumarea tactică, secundară a energiei. Ea trebuie să fie 
consumată, în primul rând, pentru asigurarea urmaşilor, adică 
scopurilor spirituale supreme, strategice, pentru aspiraţia către 
Dumnezeu. Dacă autoarea întrebării sau mama ei au avut 
depresii puternice, lipsa dorinţei de a trai, supărări mari pe tată 
sau pe persoana iubită, apar un fel de cicatrice pe corpul 
energetic. în acest caz energia trece doar prin canalele 
animalice şi nu se transformă în energie spirituală şi apoi în cea 
Divină. Astfel, sexualitatea ridicată este dovada nu a unei 
armonii şi energii mari ci invers, a imposibilității de a iubi şi a 
unor probleme serioase pe planurile fine care duc la degradarea 
lor. 

Exploatarea peste măsură a sentimentelor sexuale denotă 
distrugerea sentimentelor supreme care asigură menţinerea 
sentimentelor sexuale. Pentru restabilirea acestor sentimente 
supreme trebuie să păstrăm iubirea pentru Dumnezeu în clipele 
de umilinţă şi prăbuşire totală. Adică să păstrăm iubirea faţă de 
Dumnezeu indiferent de ce durere avem în suflet. Dacă acest 
lucru nu se înfăptuieşte atunci toată energia se concentrează 
asupra dorinţei sexuale şi începe distrugerea ei. într-o altă viaţă 
o asemenea femeie poate fi frigidă. Copii şi nepoţii ei pot să fi 
fie frigizi fie că vor avea o altă patologie fizică sau psihică: 
sterilitate, hpmosexualism etc. lisus Hristos spunea:"Cine îşi va 
pierde sufletul de dragul meu acela îl va câştiga." Sufletul este 
totalitatea sentimentelor şi dorințelor noastre superioare legate 
de bazele vieţii. Dacă în momentul prăbuşirii sentimentelor şi 
dorințelor noastre supreme noi păstrăm iubirea pentru 
Dumnezeu, adică pierdem sufletul nu de dragul banilor ci de 
dragul iubirii de Dumnezeu se produce nu degradarea ci 
renovarea sufletului nostru şi deschiderea celor mai înalte 
canale strategice. Şi atunci orice energie care trece prin 
necesităţile noastre de bază nu le va umfla şi nu le va distruge 
ci le va lăsa atât cât le trebuie şi se va îndrepta către sferele 
superioare ale conştiinţei şi sentimentelor salvându-ne sufletele 
noastre şi ale urmaşilor noştri. 

- Sunt în anul patru la institutul de medicină şi îmi este 
foarte greu să îmbin informaţia din cărţile dumneavoastră cu 
cea pe care o primim în fiecare zi la institut. Ajutati-ma, vă rog, 


să înţeleg cum să îmbin informaţia şi care dintre ele este 
prioritară? 

- Omul este învelişul fizic, adică trupul, spiritul sau conştiinţa, 
psihicul şi sufletul, adică emoţiile şi sentimentele noastre, şi 
anume cele subconştiente. Acestea alcătuiesc grăuntele Divin 
care, invizibil, este prezent în orice fiinţă şi în oricare obiect din 
Univers. Pentru a vindeca sufletul trebuie să învăţăm să iubim 
Creatorul. întrucât medicina contemporană este lipsită de suflet, 
trupul este privit ca un mecanism în care se poate răsuci ceva, 
se poate tăia sau corecta şi acesta se va insanatosi. Aceeaşi 
abordare mecanică o întâlnim în farmaceutică: asupra corpului 
se poate influenţa fiziologic, chimic, prin intermediul diferitelor 
medicamente, a dietei, alimentaţiei, etc. Medicina a considerat 
întotdeauna conştiinţa ca fiind o funcţie a corpului şi pentru a 
vindeca conştiinţa trebuie acţionat şi asupra corpului, iar când 
un medic vede cum bolnavii de schizofrenie se vindecă după 
comunicarea cu preotul şi după multe rugăciuni, îi este foarte 
greu să înţeleagă şi să accepte acest lucru, fiindcă, din punct de 
vedere al medicinii contemporane acest lucru este imposibil. Cu 
toate acestea abordarea mecanică a avut rezultate, contribuind 
foarte mult la dezvoltarea medicinii contemporane. Trupul, 
spiritul şi sufletul sunt unite între ele la fel ca materia, spaţiul şi 
timpul. Influentand trupul noi influentam inevitabil şi conştiinţa 
şi emoţiile noastre, iar când abordarea mecanică este 
considerată ca singura posibilă pierdem şansele unei vindecări 
reale fiindcă, ajutând trupul pricinuim rău sufletului. Trebuie să 
înţelegem că medicina noastră este doar o parte a cunoştinţelor 
despre om de care dispunem. Ea poate şi trebuie să fie utilizată 
dar să n-o absolutizăm, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp 
se observă o îndepărtare considerabilă de la perceperea 
mecanică şi refractară a omului ca fenomen. Medicina ştie să 
vindece concomitent trupul şi sufletul. Medicii au observat, mai 
întâi, că vindecând un organ se imbolnaveste altul. Astfel, ei au 
ajuns să înţeleagă că imunitatea scăzută este cauza îmbolnăvirii 
generale. în cazul imunitatii scăzute sistemul endocrin nu face 
faţă şi întotdeauna vom avea un organ bolnav. Dacă vom 
vindeca un organ se va îmbolnăvi altul. Pentru a înţelege 
imunitatea s-a făcut legătura cu emoţiile şi caracterul omului şi 
în consecinţă, a apărut psihoterapia ca ştiinţă pentru care 
vindecarea bolilor înseamnă a influenţa în primul rând, emoţiile 


omului şi nu corpul. Aşadar, medicina contemporană se dezvoltă 
cu succes în cunoaşterea şi perceperea omului interactionand 
pe această cale cu filosofia şi religia. Acest proces este susţinut 
de situaţia actuală de pe mapamond. Medici şi medicamente 
sunt din plin dar sănătatea e tot mai puţină, ceea ce nu 
înseamnă falimentul medicinii contemporane, ci este, de fapt, 
falimentul abordării mecanice, absolutizarea lui. Firmele 
farmaceutice amintesc tot mai mult de sindicatele formate de 
gangsteri. Medicamentele costă tot mai mult, iar efectul lor este 
tot mai superficial. Complicatiile sunt tot mai frecvente iar 
consecinţele sunt tot mai complicate. Această criză a medicinii 
contemporane va deveni, foarte curând, cauza dezvoltării ei 
ulterioare. 

- Deseori simt că mă schimb mult când beau cafea: 
pot să lucrez, să creez, să iau decizii. Fără cafea nu 
pot să lucrez, sunt măcinat de îndoieli şi nu am nici o 
dorinţă de a face ceva. Cum influenţează, după păre 
rea dumneavoastră, stimulatorii, cum ar fi cafeaua, 
asupra structurilor de câmp. Cât de gravă este această 
dependenţă? 

- Alcoolul, tigarile, cafeaua, narcoticele stimulează 
eliminarea energiei subtile. Schema dopajului este urmă 
toarea: dacă omul generează formarea energiei mai mult sub 
influenţa stimulatorilor, organismul slăbeşte treptat. Sursa 
energiei devine în acest caz nu iubirea din suflet ci are loc 
golirea rezervelor strategice de energie sub influenţa 
stimulatorilor iar consecinţele sunt bolile şi intensificarea 
dependenţei totale. Stimulatorii sunt deosebit de periculoşi 
primăvara când în subconştientul nostru se activează senti 
mentul iubirii care ne oferă o nouă energie şi ne conectează 
la planurile subtile. 

- împreună cu soţia frecventăm şcoala de ştiinţe 
parapsihologice si oculte. Cunostintele sunt 
fenomenale, există, însă, un dar: majoritatea celor 
care frecventează această şcoală pierd posibilitatea 
de a avea copii. Cum să ne protejăm şi care este 
cauza? 

- Deschiderea celui de-al treilea ochi, clarviziunea în 
timp şi spaţiu, descoperirea aptitudinilor tin de pătrunderea 
în planurile fine. Cu cât pătrundem mai mult în planurile 


fine cu atât este mai ridicat nivelul renunţării la fericirea 
umană. Aceste posibilităţi ni le oferă iubirea faţă de 
Dumnezeu. Dacă această iubire este insuficientă, este 
nevoie sa ne detasam de toate dependentele. Nivelul 
material: mâncarea, banii, serviciul. Nivelul senzorial: 
sexul, copii, familia. întrucât nivelul senzorial se află la 

baza fericirii materiale şi spirituale, pentru a supravieţui, 

omul care pătrunde pe planurile fine trebuie, în primul rând 
să piardă, să-şi prejudicieze aspectul său senzorial. De 
aceea, în toate şcolile mistice, una dintre principalele 
condiţii de înscriere este lipsa familiei, copiilor şi a sexului. 

O pacientă m-a întrebat: frecventam cursurile de meditaţie 
când, peste o lună, am avut senzaţia unei iubiri uriaşe faţă 

de lumea întreagă, de unitate totală cu ea. Oamenii păreau 
să fie rudele mele apropiate. Acest sentiment de iubire mi-a 
umplut toată fiinţa şi mă simţeam cea mai fericită dintre 
muritori. Peste două zile fiica mea a ajuns la spitalul de 
psihiatrie unde a stat timp de două luni. Are, oare, vreo legătură 
cu starea mea? 

- Evident că are, i-am răspuns eu. Când omul primeşte 
mai multi bani decât i se cuvine, situaţia creată începe să-l 
omoare. Fericirea omoară încet şi pe neobservate. Ştim cu 
toţii că banii nemunciti îl corup pe om. Cine vrea să 
primească bani fără să muncească, de exemplu să câştige la 
cazinou sau mintind şi furând, este deja bolnav. Aţi primit o 
plăcere senzorială sublimă care n-a fost asigurată de o 
cantitate suficientă de iubire faţă de Dumnezeu, lucru ce 
putea să vă coste moartea fiicei. Pentru a putea încerca 
asemenea senzaţii este nevoie de eliminarea unei cantităţi 
uriaşe de energie pe care n-o aveati si ati luat-o de la copilul 
dumneavoastră. 

Mi-a povestit cineva istoria unei femei care îşi dorea 

foarte mult un apartament. Ea citise undeva că Dumnezeu 
ascultă întotdeauna rugăciunile noastre şi dacă ne rugăm şi 
cerem cu insistenţă întotdeauna obţinem ce dorim. S-a rugat 
doi ani cerând continuu un apartament. în cele din urmă a 
cumpărat apartamentul iar peste o lună i-a murit fiul. Aşa 
dar, dacă Dumnezeu nu ne dă ceva, este inutil să invidiem 
pe alţii sau să disperăm. Trebuie să visăm la iubire în suflet 
şi nu la apartament, trebuie să facem ordine în sufletul 


nostru. Dacă nu ne ajunge energie pentru un apartament mai 
bun, pentru o maşină şi un cont în bancă, dar vrem să le 
avem cu orice preţ, noi vom lua energia necesară pentru a le 
avea de la sufletul nostru sau de la copiii noştri distrugându-le 
sănătatea, psihicul şi caracterul. 
Deseori mi se pune întrebarea: de ce în Rusia care este atât de 
bogată nivelul de trai este atât de scăzut? De ce Rusia se află 
pe unul din primele locuri în lume în ce priveşte corupţia. Anul 
trecut, au fost alocati doar 100 milioane dolari pentru 
construcţia de avioane. Pentru şcoli şi profesori, pentru 
educaţie, adică pentru viitorul ţării, au fost alocate nişte 
rămăşiţe. Zeci sau chiar sute de milioane sunt sustrase din 
economie prin furt şi neachitarea impozitelor. Am fost extrem 
de mirat când, acum doi ani, am auzit la o întâlnire a 
Preşedintelui cu proprietarii companiilor de gaze că suma pe 
care aceştia n-o plătesc la buget este mai mare decât bugetul 
ţării. Tara degenerează încet distrugân-du-şi viitorul, ştiinţa, 
cultura, moralitatea şi totul se petrece în prezenţa unor fonduri 
gigantice de bani însuşiţi de o mana de oameni bogaţi şi imorali. 
Cel mai simplu este să-i învinuim de toate necazurile noastre 
dar dacă ţinem seama că această situaţie n-a apărut 
întâmplător vom înţelege foarte repede care este cauza. Tocmai 
bogăţiile Rusiei au intensificat atitudinea de consum la nivelul 
întregii ţări. Bunurile nemuncite au măcinat sufletele. Pe acest 
fond, dezvoltarea conştiinţei religioase avea loc încet şi superfi- 
cial. După părerea mea, Rusia n-a fost niciodată în esenţa ei 
creştină. Pentru a fi creştin trebuiesc respectate poruncile care 
ajută să simţim iubirea fata de Dumnezeu, să ne curatam 
sufletele. Sa nu furi, să nu invidiezi, să nu ucizi, să nu hulesti, sa 
nu te închini la bani şi la slavă, sunt porunci ale udaismului 
antic. Nu mai vorbesc despre poruncile lui Hristos în care 
altruismul, posibilitatea de a dărui energie, erija, într-ajutorarea 
şi concentrarea asupra iubirii este cu mult mai mare decât în 
alte religii. în secolul al XIX-lea, în Rusia, au apărut terorişti, 
socialişti, etc. a căror filosofie excludea noţiunile de iubire şi 
moralitate iar societatea rusă n-a luat nici o atitudine. 

îmi amintesc cât de mare mi-a fost mirarea când am citit în 
"Dialectica naturii" de F. Engels, fraza următoare: "Nu se poate 
discuta de morală şi moralitate când este vorba de interesele de 


clasă ale proletariatului." îmi amintesc versurile poetului rus 


Nekrasov, un om cu o moralitate decăzută: "Ţine minte, e 
veşnicia, când sângele curge şuvoi." Poetul povesteşte cu extaz 
cum ţăranii au înmormântat de viu un neamt care îi învăţa cum 
să muncească. îmi amintesc fraza lui Makar Nagulinii din 
"Pământ destelenit": "Dacă mi-ar pune în faţă o sută de femei şi 
copii, i-aş cosi pe toţi cu mitraliera de dragul revoluţiei 
mondiale". Imoralitatea înseamnă a da prioritate valorilor 
materiale şi spirituale faţă de iubire. Oricare ar fi forma acestor 
valori - fie viitorul luminos al întregii omeniri câştigat pe seama 
sângelui vărsat de cei care nu sunt de acord, ca la comunişti, fie 
fericirea personală pe seama distrugerii ţării, ca la oligarhia 
contemporană, fie cele mai sublime şi mai frumoase senzaţii din 
timpul meditatiei - toate omoară sufletul apoi trupul. 

- Stimate domnule Lazarev! Am 28 de ani, sunt 
căsătorită, eu cu soţul ne iubim dar nu doresc să am 
copii, am o repulsie pentru ei. Ce-i de făcut? 

- Copiii sunt simbolul continuării vieţii, familiei, 
relaţiei, sexului. Cu cât o femeie depinde mai mult de 
fericirea familială cu atât mai multe supărări, gelozie şi 
depresie se adună în subconstientul ei. Toate acestea trec la 
copii iar copiii intensifică orientarea subconstienta a părin 
tilor. Cand mama simte că sufletele copiilor sunt lipsite de 
armonie, ea simte în subconstint că apariţia pe lume a 
copiilor presupune o purificare. Cu cât mai jalnică este 
starea sufletelor acestor copii cu atât mai dureroasă este 
purificarea. Bolile, nenorocirile, supărările din partea 
soţului, trădările, divorţul pot preceda conceperea copilului, 
pot fi concomitente cu graviditatea sau pot apărea după 
naşterea copiilor. Dacă o asemenea femeie simte ca nu va 
suporta purificarea ea nu are nici o şansă să aibă copii 
sănătoşi, pierde dorinţa de a avea copii. Doar noi putem să 
decidem dacă vom avea copii sau ba. Copiii, grija faţă de ei, 
dragostea faţă de ei este o fericire uriaşă. Pentru ei trebuie 
să plătim cu dureri, pierderi şi umilinte dacă nu avem iubire 
în suflet. Lipsa copiilor ne ajută să suportăm mai uşor 
încercările, purificarea care sunt inevitabile. 

Dacă vă lipseşte dorinţa de a avea copii nu trebuie să vă 
grăbiţi, trebuie, însă, să vă grăbiţi să vă purificati sufletul. Daca 
nu ne dezvoltăm, ne degradăm. Modul în care ne vedem noi 
înşine poate să se deosebească foarte mult de felul cum arată 


sufletele noastre în realitate. Sănătatea şi destinul sunt 
determinate de ceea ce avem în adâncul sufletelor noastre, 
adică în subconstient. 

Voi expune în continuare istoria vieţii a doi oameni 
îndrăgostiţi pe care am citit-o în presă. 

O iubire stranie 

înainte de a deveni ziarist, singura mea sursă de inspiraţie 
erau cazurile de detenţie şi rezultatele expertizelor medico- 
legale. Timp de douăzeci şi doi de ani am lucrat în procuratura 
regională. Un prieten de-al meu cu care stăteam la o halbă de 
bere mi-a sugerat să pun pe hârtie experienţa trăită de mine. 
Atunci a început totul. 

Ceea ce vreau să propun atenţiei dumneavoastră nu 
corespunde cu preocupările mele. Am făcut-o la rugămintea 
prietenilor mei. Este o poveste aproape ireală, n-am inventat, 
însă, nimic. Eroina este o femeie foarte cunoscută, dar nu-i voi 
da numele adevărat. 

Lena Sidihin venise să se înscrie la institut dintr-un cătun din 
nordul îndepărtat. Nu numai că era frumoasă dar avea şi o 
personalitate puternică şi chiar din primul an la facultatea de 
drept intrigantele institutului au poreclit-o "Vassa Jeleznova", 
făcând aluzii la negustoreasa din literatura clasică a secolului 
XX. Existau foarte multi pretendenți la mâna şi inima Lenei, ea, 
însă, rămânea indiferentă. Doi ani mai târziu s-a căsătorit, 
totuşi. Alesul inimii ei a fost un tânăr foarte vesel, geologul 
Serghei, care a plecat, imediat după nuntă, pe teren, pentru 3 
ani. în tot acest timp nu i-a trimis soţiei nici un banut. Da, 
uitasem sa va spun ca ramasese insarcinata. Uite asa, prima 
noapte, si a ramas gravida. Da, se poate intampla orice. Uneori, 
viata poate sa ofere asemenea cazuri. Tocmai de aceea nu voi 
aglomera povestirea mea cu detalii, fiindcă faptele există din 
abundență. 

Tatăl şi-a văzut fiul pe care îl chema de asemenea Serghei când 
acesta împlinise deja trei ani. Geologul a stat cu familia o 
săptămână şi a plecat din nou. Peste nouă luni Lena a născuto 
fetiţă, Ala, pe care tatăl a sărutat-o peste un an. A sărutat-o şi 
pe soţie şi a spus că a îndrăgit o altă femeie şi că vrea să plece 
la iubita lui în oraşul Caşin dar nu are bani fiindcă a fost prădat 
în tren. Lena n-a plâns în prezenţa lui, nu i-a căzut la picioare şi 
n-a speculat cu copiii, i-a dat, în schimb, bani cât a cerut. Si. a 


plecat, pentru o jumătate de an. Apoi, a revenit spunându-i că-şi 
recunoaşte greşeala şi se roagă să-l ierte. Peste o săptămână a 
venit pe urmele lui fosta lui amantă Olga, o fată foarte tânără, 
aproape adolescentă. Soţul fugar s-a ascuns, iar Lena, la 
rugămintea lui, a mintit-o că a plecat într-o nouă expediţie. în 
noaptea spre 8 martie, când se întorcea de la serviciu, Lena a 
găsit-o pe Olga spânzurată în casa scării, chiar lângă 
apartamentul ei. Lena nu s-a pierdut cu firea, a luat-o pe Olga în 
casă la ea şi a chemat salvarea care a venit peste o oră. între 
timp, Olga şi-a revenit şi a plâns în genunchi în faţa salvatoarei 
ei. Imaginati-va doar că Lena a tinut-o în casă pe amanta soţului 
ei până aceasta s-a însănătoşit luându-şi chiar şi concediu de 
odihnă pentru a o îngriji. Geologul era foarte furios ascunzându- 
se la un prieten. Olga s-a însănătoşit şi a plecat acasă, iar fostul 
amant a cucerit o altă inimă, de data aceasta a surorii 
prietenului său care îl adăpostise şi a plecat cu ea în Turcia să 
se odihnească. lubirea lor a durat şase ani. Copii Lenei, însă, 
creşteau iar mama lor a absolvit între timp Academia 
administrativă, a doua ei facultate, şi a ocupat un post 
important în conducerea unui mare oraş de pe Volga. 

într-o zi senină de vară s-a întors soţul făcându-şi mea culpa şi 
Lena 1-a primit din nou. Era tăcut, îngândurat şi foarte critic la 
adresa lui. Foarte curând în casa Lenei au început nenorocirile. 
Serghei a început să bea foarte tare, avea probleme la serviciu, 
se afla în permanenţă în compania unor oameni decazuti. A 
încercat să-l ajute să se recupereze, dar în zadar. Aşa au dus-o 
timp de doi ani. Mai mult decât atât începuse s-o bată. într-o 
seară, fiul lor Serghei, a luat arma de vânătoare şi a tintit în 
tatăl care băuse crunt cu un nou prieten. Lena se afla în 
preajmă şi 1-a acoperit cu trupul ei. Glontul i-a perforat 
plămânul şi i-a atins o vertebra. Militia, la cererea Lenei, 1-a 
încadrat la articolul - împuşcare, descărcare din greşeală, 
accidentală a armei. Fiul a fost salvat iar Lena a fost tintuita la 
pat. A paralizat. 

S-a întâmplat însă o minune. Soţul ei uşuratic, fie din 
cauza şocului, fie din altă cauză, a început să aibă grijă de ea, 
de casă şi să muncească nopţile ca un condamnat: picta 
portrete în miniatură ale unor persoane avute şi ale unor cadre 
administrative pentru banchetele din cabinetele şefilor. A pictat 
chiar şi pentru muzeul ținutului natal. A avut trei expoziţii la 


Moscova. înainte de a se înscrie la facultatea de geologie a dorit 
să-şi facă studiile la scoala de arte plastice "Suricov", decizia, 
însă, i-a aparţinut tatălui său care era geolog. Dariată că intr-o 
situaţie extremă talentul "ascuns" a început să dea roade. 

Foarte curând a cumpărat o casă în afara oraşului şi a 
mutat-o acolo pe soţia lui bolnavă. Apoi, a cumpărat o maşină 
"Volga" şi o purta pe soţie prin cele mai frumoase locuri din 
tara. în Yalta, a urcat-o pe braţe pe muntele Ai -Petri fără 
elevator ca să fie totul cât mai real. "Te iubesc şi eşti povara 
mea cea mai scumpă," i-a spus Serghei soţiei. 

Peste câţiva ani, în epoca unei totale "capitalizari" a 
adunat o sumă mare de bani şi a dus-o pe Lena într-o clinică 
foarte scumpă peste hotare şi, după două operaţii foarte dificile, 
a început să meargă. Medicii erau uimiti de tandretea, grija şi 
devotamentul "acestui rus" faţă de soţia sa. 

După operaţie, timp de douăzeci şi patru de zile s-au odihnit 
într-un hotel din munţi petrecând fiecare seară într- un bar pe 
malul unui lac şi, se spune, chiar şi dansau, cu toate că medicii 
i-au interzis cu stricteţe să facă eforturi. Peste puţin timp s-au 
întors acasă fericiţi. La aeroport, Serghei şi-a luat maşina din 
parcare şi s-au îndreptat către oraş. Pe şosea, în faţa barierei 
feroviare au fost loviți de un jeep şi, f° plină viteză, s-au lovit de 
un copac. Serghei a murit pe loc iar Lena a mai trăit o zi. înainte 
de moarte Lena şi-a revenit şi primele ei cuvinte au fost: "Ce-i 
cu Serghei?" Când i-au spus că a murit, a oftat şi a zis: "Atunci, 
totul s-a sfârşit," şi a închis ochii pentru totdeauna. 

F. Zamiatin 
Pentru mulţi, această istorie pare ilogică şi inexplicabilă. Ea 
poate fi explicată prin câteva fraze. în lumea contemporană 
care idolatrizează valorile materiale, spirituale şi sentimentale 
se degradează iubirea. Situaţia este aproape de limită. Pentru a 
supravieţui, nivelul aspiratiei către Dumnezeu şi iubire trebuie 
să fie destul de mare în caz contrar fericirea pentru care se 
iroseşte energia şi iubirea începe să ucidă. Cu cât o femeie este 
mai frumoasă, mai deşteaptă cu cât este mai senzuală şi are o 
voinţă şi un caracter foarte puternice, cu atât va fi mai 
cunoscută, va avea mai multă putere şi mai mulţi bani, dar va 
avea cu atât mai puţine şanse de a naşte copii sănătoşi fiindcă 
va fi foarte agresivă în interiorul ei. în acest caz fie că mor copiii, 
fie că soţul o trădează, fie că este un alcoolic şi are o atitudine 


dură faţă de ea. Nenorocirile sau bolile ce se abat asupra unei 
asemenea femei blochează agresivitatea din interiorul ei şi 
bărbatul poate s-o iubească fără primejdii, iar dacă se 
însănătoşeşte, concentrarea asupra fericirii umane va funcţiona 
ca un detonator al agresivitatii din subconştient despre care nici 
nu bănuieşte. Poate să intervină şi deteriorarea destinului, 
îmbolnăvirea şi moartea familiei sau dezintegrarea sufletului 
care este cea mai periculoasă, cu toate că, iniţial, acest proces 
este foarte lent şi imperceptibil, fiindcă sănătatea relativă şi 
bunătatea se păstrează un timp oarecare. Deseori, pentru 
salvarea iubirii intervine moartea, iubirea, însă, rămâne. 
O pacientă mi-a povestit propria istorie: - Sunt căsătorită de 
câţiva ani şi eram în relaţii foarte bune cu soţul, copii, însă, nu 
aveam, deşi mi-i doream. Am început să mă rog şi, deodată, o 
voce parcă mi-a spus: „Curând vei avea un copil". M-am bucurat 
destul de mult. A doua zi soţul mi-a declarat că mă părăseşte, 
fără nici o explicaţie. A urmat un divorţ pripit şi am rămas 
singură. Odată, în timp ce mergeam pe stradă, aceeaşi voce mi- 
a spus: „Fii atentă, în faţa ta se află tatăl viitorului tău copil". 
Am văzut în faţa mea un bărbat necunoscut pentru care nu 
aveam nici un fel de sentimente. Primul lucru pe care l-am făcut 
- m-am întors şi am plecat. Ca să uit această poveste stresantă 
am plecat la sanatoriu a doua zi. De la aeroport am luat un taxi. 
Când am ajuns în faţa hotelului şi am vrut să cobor din maşină 
cineva mi-a întins mâna. Era bărbatul de care fugisem. Am făcut 
cunoştinţă apoi, totul s-a petrecut ca în vis. îmi pierdusem 
autocontrolul. Am petrecut o noapte împreună, iar dimineaţa 
mi-am strâns lucrurile şi m-am întors acasă. Nu l-am mai văzut 
niciodată pe acel bărbat. Peste vreo lună şi jumătate am simţit 
că sunt însărcinată. Graviditatea a decurs fără complicaţii, dar în 
timpul naşterii a murit copilul. Medicii încercau să mă ajute eu, 
însă, simţeam că mor. Când au înţeles că nu mai pot să mă 
salveze au trecut la copil şi încercau să-l învie. A fost un 
miracol. Copilul a înviat şi l-au adus lângă mine. Când a început 
să tipe mi-am revenit şi eu. Peste câteva zile am fost externati. 
Au trecut mulţi ani de atunci. Fiul meu este sănătos, eu, însă, 
am nişte temeri. V-aş ruga, dacă puteţi, să vă uitaţi la câmpurile 
lui, mi-a zis femeia. 

- Câmpurile lui sunt foarte curate, i-am spus eu, iar în 
preajmă e o pată luminoasă, îngerul lui păzitor. Problemele 


dumneavoastră parcă ar fi împachetate în câmp, deşi este 
armonios, pot încă să-i provoace mari neplăceri, înainte de 
concepere sufletul lui era destul de curat şi plin de iubire. 
Astăzi, pentru majoritatea femeilor iubirea s-a 
transformat în ataşament. Era posibil să nu puteţi naşte acest 
copil armonios deoarece câmpurile mamei si ale copilului 
trebuie să coincidă întrucâtva şi nu atât câmpurile cât structura 
lor principală - orientarea. Dumneavoastră vă lipsea orientarea 
către iubirea de Dumnezeu, de aceea, pe de o parte, aţi primit 
din timp informaţia ca o protecţie, pe de altă parte, v-aţi detaşat 
de dependente, dorinţe, destin, şi, în ultimă instanţă, de viata. 
Faptul că amândoi aţi trecut prin moarte a fost singura şansă să 
primiţi portia de iubire care vă lipsea din cauză că erati 
dependentă de viaţă. Fiul dumneavoastră are un nivel al 
aptitudinilor foarte ridicat. Să nu vă grăbiţi sa le dezvoltați, s-ar 
putea să muriti, fie dumneavoastră, fie băiatul. invatati-1, mai 
întâi, să se roage, să iubească, să ierte, să se bucure şi să aibă 
grijă de alţii. Să nu-1 obligaţi să se dezvolte dar nici să-l 
încurcaţi. Atunci totul va fi bine. 

îmi mai amintesc o poveste mai tristă. Dădeam consultaţii la 
telefon. Unul dintre pacienţi era o femeie cu o problemă foarte 
gravă. Concubinul, o iubea frenetic şi avea grijă de ea mai mult 
decât mulţi soţi oficiali. A născut un copil minunat şi sănătos şi 
soţul era fericit. Au trecut câţiva ani, copilul se dezvolta normal, 
relaţia cu soţul era foarte bună, şi femeia a rămas din nou 
însărcinată. Şi deodată, soţul a devenit de nerecunoscut. Insista 
să facă chiuretaj. Ea a refuzat, iar el a amenintat-o că-i va omori 
pe ea şi copilul sau se va sinucide. Era disperată şi a venit la 
mine. 

- Am auzit că vreţi să vă faceţi chiuretaj - i-am spus eu. 

- N-am vrut, dar l-am făcut - mi-a spus ea. 

- De ce aţi hotărât să veniţi la mine? - am întrebat-o 

- Vroiam să ştiu ce s-a întâmplat. 

- Mai întâi, de ce aţi făcut chiuretajul? 

- Nu demult, la mama mea a fost în vizită ucenicul unui 
sfânt din Caucaz, o cunoştinţă de-a ei. Nimeni nu i-a spus 
nimic despre mine sau despre mama. Sfântul îi transmitea 
prin ucenicul său următoarele: „Fiica dumneavoastră este 
însărcinată. Trebuie să facă chiuretaj. Dacă nu va face, va 
paraliza înainte de naştere. Acesta va fi doar începutul unui 


lung şir de nenorociri." N-a dat prea multe explicaţii, a 
continuat femeia. Situaţia este extrem de misterioasă, 
nimeni nu poate să-mi explice, de aceea am apelat la 
dumneavoastră. 

Mă uit la câmpul copilului mort şi totul devine clar. 

- Nivelul senzualitatii dumneavoastră este uriaş. Sunteţi 
o femeie frumoasă, cu voinţă, şi excepţională pe toate 
planurile. Proportiile planului senzual sunt cu mult mai mari 
decât iubirea Divină. De aceea şansele primului copil de a 
se naşte sănătos erau minime. Faptul că sunteţi o femeie 
frumoasă, capabilă, cu capacităţi deosebite şi nu sunteţi 
căsătorită oficial este pentru dumneavoastră o mare 
umilinţă. Mai mult decât atât, concubinul mai are o femeie. 
Toate au fost necesare pentru salvarea copilului. 

- Da, aveţi dreptate, a continuat femeia. 

- Prezenţa amantei era o umilinţă dublă. Aveţi un 

intelect şi o conştiinţă foarte dezvoltate. De aceea, era puţin 

o singură umilinţă sentimentală. Era nevoie de situaţii care 

să umilească adevărul, idealurile şi spiritualitatea dumnea- 
voastră. Acest lucru este evident în cazul primului copil. Situaţia 
era, însă, diferită când aţi rămas însărcinată cu cel de-al doilea 
copil. Lipsa căsătoriei oficiale nu mai era pentru dumneavoastră 
o umilinţă, vă obisnuiserati deja. Posibilitatea apariţiei unei alte 
femei nu vă mai deranja. Soţul avea grijă de dumneavoastră 
asigurându-vă confortul şi stabilitatea. Apariţia copilului 
înseamnă deteriorarea fericirii în subconştientul 
dumneavoastră, iar daca nu există o aspirație continuă către 
Dumnezeu şi tendinţa de a vă pune în ordine sufletul, fericirea 
umană, chiar dacă nu este deplină, vă face dependentă de ea 
fundamental. Aveţi un câmp bioenergetic foarte puternic şi 
greşelile ce trec neobservate la o altă femeie sunt mortale în 
cazul dumneavoastră. 

Deseori sunt întrebat: „De ce erau omorâţi bărbaţii în 
Uniunea Sovietică?" Cele mai luminate minţi ale ştiinţei, artei şi 
economiei erau lichidate cu cruzime. Explicaţia este foarte 
simplă. 

Diavolismul înseamnă genialitate fără iubire. Când o 
societate renunţă la iubire şi moralitate divinizând bunăstarea şi 
dorinţele, aceasta moare. Cu cât liderul unei asemenea societăţi 
este mai talentat cu atât mai repede talentul, aptitudinile, 


voinţa şi energia lui, în lipsa iubirii faţă de Dumnezeu, vor 
distruge sufletul, aura şi viitorul societăţii. 

Cel de-al doilea copil avea o proporţie catastrofală în favoarea 
conştiinţei, voinţei şi dorințelor umane. Cu cât capacităţile 
mamei unui asemenea copil sunt mai mari, cu atât are mai 
puţine rezerve de iubire şi energie, deci cu atât mai mult acest 
copil va trăi realizând programul de lichidare a iubirii Divine de 
dragul idolatrizării fericirii umane. 

- Aţi avut noroc, i-am spus eu, că mi-ati făcut cunoscută 
această informatie. Poate ca m-aţi ajutat si pe mine. întrucât 
pentru mine viaţa este o noţiune sfântă, n-aş fi putut să vă 
recomand un chiuretaj. Pentru păstrarea vieţii copilului aş fi 
plătit probabil, cu propria mea viaţă. în cel mai bun caz, dacă 
incepeati să vă rugaţi, ati fi pierdut sarcina. 

Cândva ne vom întoarce cu toţii la Dumnezeu şi fiecare 
suflet, mai devreme sau mai târziu, va fi curat. De aceea, orice 
suflet trebuie ajutat să dobândească Divinul. Sufletul copilului 
nenăscut suferă. Distrugerea vieţii 1-a purificat într-o oarecare 
măsură. El poate fi ajutat nu prin încetarea suferințelor ci prin 
aspiraţia către iubire şi Dumnezeu. Nu trebuie să vă rugaţi 
pentru copil, nu veţi putea să-1 salvaţi. Deoarece oricum este în 
contact cu dumneavoastră, ajutân-du-vă sufletul îl veţi ajuta şi 
pe el. 

Suntem responsabili pentru fiecare suflet nedesăvârşit care 
este în legătură cu noi, iar dacă nu-1 salvăm, îl omoram cu 
toate consecinţele de rigoare. De aceea, cu cât mai intens vom 
lucra asupra noastră, cu atât mai mult îi vom ajuta pe toţi. 

Femeia şi-a luat rămas bun închizând telefonul, iar eu, nu 
ştiu din ce cauză încep să-mi amintesc de prima mea 
consultatie la telefon. 

Era acum zece ani, la New - York. înainte de aceasta, însă, 
mi s-a intamplat un lucru foarte ciudat. Fiecare consultatie costa 
o sută de dolari dintre care cincizeci îi dădeam firmei care ma 
invitase, iar cincizeci îmi reveneau mie. Pe atunci puteam să 
câştig câteva mii de dolari într-o lună, ceea ce pentru mine 
însemna foarte mult. înainte de a pleca la New - York, soţia mi-a 
cumpărat cu ultimii bani o scurtă de piele ca să arăt mai bine şi 
mi-a dat o sută de dolari în caz că nu ma va aştepta nimeni. 

lată-mă ajuns în aeroportul Kennedy. încercam să înţeleg 
cine mă aşteaptă. Peste o jumătate de oră eram îngrozit că 


nimeni nu venise să mă întâlnească. Tocmai în acel moment am 
fost observat de cel care venise după mine. S-a dovedit că nu 
eram îmbrăcat prea bine şi nu m-a recunoscut. Consultatiile au 
decurs excelent şi toţi erau mulţumiţi. Speram ca într-o lună să 
câştig câteva mii de dolari. 

Sa vă povestesc însă o situaţie amuzantă. Peste câteva zile 
s-a apropiat de mine şefa firmei care mă invitase şi-mi zice: 

- Lângă New York locuieşte o bătrână foarte bogată 
care doreşte s-o consultaţi. 

- Nici o problemă, i-am răspuns eu. - Va găsi ea vreo 
sută de dolari. 

- Va găsi mai mult, - mi-a răspuns şefa mea. - Trebuie 
să vă duceti acasă la ea, pe o insulă. Va trimite elicopterul 
ei după dumneavoastră. 

- Este o femeie în vârstă, - am zis eu. - Sunt de acord. 

- Există, însă, o condiţie. Va trebui să staţi acolo vreo 
5-7 zile. Mâncarea, casa şi tratamentul vor fi asigurate de 
dumneaei, plus remunerarea. 

- Ce va trebui să fac în acest timp? - am întrebat eu 
puţin supărat. 

- Este o femeie în vârstă şi singură. Veţi râde, veţi 
discuta şi o veţi consulta. 

- Nu e profilul meu. O voi consulta pe bătrână, aici, 
pentru o sută de dolari. 

- Ea va plăti treizeci şi şapte de mii de dolari. Nu 
pretind nici un ban. Puteţi să-i luaţi pe toţi. 

- Apreciez bunătatea dumneavoastră, dar răspunsul meu 
este nu. 

Şefa mea a rămas foarte mirată. 

- Nu înţeleg. Sunteţi atât de categoric. 

- O sută de dolari şi o aştept pe bătrână aici. 

Bătrâna s-a supărat şi n-a mai venit. Vroiam, însă, sa vă 
povestesc despre prima mea consultatie la telefon. 

Trecuse o săptămână şi şefa a venit la mine cu o propunere. 

- Văd că munciti din greu. V-am cumpărat un bilet la 
Miami. 

Veţi fi însoţit. Vă veţi odihni o săptămână după care 
veţi reveni. 

- Nu, i-am răspuns eu. Mă voi plictisi. Sunt o persoană 
sociabilă. Sau plecăm cu toţii, sau rămânem aici. 


Văzându-i mirarea am continuat: 

- Găsiţi pe cineva care să plătească, pentru opt 
persoane, drumul şi şederea în Miami, plus 4-5 mii de dolari 
pentru faptul că mă voi necăji tolanindu-ma pe plajă. 

In principiu, glumisem. Peste câteva zile a venit şefa mea şi 
mi-a spus: - L-am găsit. 

- Va plăti pentru toti?, m-am mirat eu. 

- Exact. 

- Şi-mi va plăti mie vreo cinci mii de dolari? 

- Bineînţeles. Mai mult decât atât, a adăugat şefa, dacă 
va urma o ameliorare evidentă a sănătăţii s-a promis o 
primă de câteva mii de dolari. 

- Pentru început nu este rău, i-am răspuns eu. Când 
plecăm? 

- Peste vreo trei zile. Trebuie să cumpăr biletele şi să 
rezolv problema cu hotelul. 

Peste câteva zile şefa a venit din nou. 

- Scuzati-ma, dar această femeie vrea să se convingă că, 
într-adevăr, sunteţi vindecător şi vizionar. 

-în ce mod ar vrea să se convingă, am întrebat eu. 

- Vrea să vorbească cu dumneavoastră la telefon. Va 
suna peste o oră. 

- Bine, aştept. A sunat exact peste o oră. Vorbea ruseşte. 

- Ce trebuie să vă spun despre mine? 

- Nu trebuie să-mi spuneţi nimic. Este suficient că vă 
aud vocea. Vă voi spune eu. 

Peste zece minute mi-a mulţumit şi a închis telefonul. Au 
trecut trei zile. Am întâlnit-o pe şefă şi am întrebat-o de 
plecarea la Miami. 

- Femeia, a refuzat, - mi-a răspuns ea. 

- N-a satisfăcut-o nivelul meu? 

- Da. A spus că: "Lazarev mi-a auzit doar vocea şi mi-a 
spus mai mult decât ştie soţul meu care trăieşte cu mine de 


douăzeci de ani. " îmi este frică şi refuz să vin la consul 
tatie. 


Situatia era atat de absurda incat n-am putut sa nu observ 
un sens suprem. Au trecut anii şi am înţeles că nu aveam 


dreptul să primesc bani nemunciti. Destinul m-a protejat. în 
fond, i-am respins intuitiv, simțind un mare pericol pentru suflet 


şi viaţă. Fericirea câştigată este asigurată de iubire şi dăruirea 
energiei. 

Dacă genetic este moştenit un program al invidiei, lăcomiei, 
geloziei, a unui consum exagerat, fericirea bruscă şi din 
abundență poate să omoare şi sufletul şi trupul. 

Am avut noroc în viaţă. întotdeauna mai mult am pierdut 
decât am primit. Destinul m-a învăţat să iubesc şi să iert mai 
mult decât să câştig bani. 
îmi amintesc cum acum treizeci de ani m-am dus să schiez. 
împreună cu noi era o femeie care ghicea foarte bine în 
palmă. l-am întins mâna şi peste câteva minute am avutun 
şoc. Mi-a spus despre caracterul meu, despre toate eveni- 
mentele din viaţa mea până în cele mai mici detalii de parcă 
ar fi trăit lângă mine ani tndelungati. 

- Care este viitorul meu şi câţi copii voi avea?, am 
întrebat-o eu. 

- Nu vei avea copii, mi-a răspuns ea. Nu-i văd în palma 
ta. 

Am simţit că are întrucâtva dreptate. Poate că a fost primul 
impuls pentru schimbările din subconştientul meu sau ale 
destinului. Astăzi, nu mă miră când pacienţii îmi spun că după 
ce frecventează şedinţele mele sau chiar după lectura cărţilor li 
se schimbă linia destinului din palmă. Singurul lucru pe care l- 
am înţeles este că de mine nu depinde nimic. N-am dreptul 
să schimb destinul. Am dreptul să ajut oamenii să-şi purifice 
sufletele, restul se hotărăşte de sus. 

- Ce credeţi despre botez? într-o măsură oarecare acesta 
încalcă intangibilitatea voinţei omului. Copilul nu poate încă 
să facă o alegere, iar pentru el o fac alţii. Chiar şi lisus Hristos 
a fost creştinat abia la treizeci de ani. 

- Când învăţăm copilul să meargă, să mănânce, să vorbească, 
noi facem alegerea pentru el. Fără acesta el nu va supravieţui. 
Esenţa ritualului botezului este păstrarea iubirii faţă de 
Dumnezeu în momentul bolii, a dezintegrării şi a morţii. Cu cât 
mai devreme va învăţa copilul să iubească, cu atât mai sănătos 
va fi sufletul lui. lar dacă părinţii au o atitudine corectă faţă de 
botez, acesta va fi de un folos mult mai mare pentru copil. Din 
timpuri imemoriale, oamenii încercau să găsească mecanismul 
transformării sufletului şi al trupului pentru înţelegerea mult mai 
amplă a Universului. în multe triburi africane s-a păstrat până în 


zilele noastre ritualul iniţierii când băieţelul devine adolescent. 
Aceasta ţine de învingerea fricii, a durerii, a morţii posibile. Nici 
o religie nu creează legi universale, ea doar se iniţiază în ele şi 
ajută oamenii să le cunoască. 

- Am cancer la glanda mamară. în timpul 
diagnosticului computerizat mi s-a spus că ADN-ul 
meu conţine informaţia potrivit căreia în neamul meu 
au fost cazuri de boli venerice care au fost unul din 
factorii care au predispuşi spre oncologie. Care este 
legătura dintre bolile venerice şi oncologie? Ce-ar 
trebui să fac? Să mă rog pentru tot neamul? 
- Sunt expuse la bolile venerice persoanele extrem de 
supărăcioase, geloase, care sunt concentrate asupra sexului 
şi a relaţiilor de familie mai mult decât este permis. O 
dependenţă mărită slăbeşte iubirea şi provoacă o agresivi 
tate exagerată iar în consecinţă scade imunitatea. Cu alte 
cuvinte, persoana care nu poate să depăşească stresul din 
sfera sexuală este predispus la bolile venerice şi 
oncologice. Când cercetam femei bolnave de cancer, de regulă, 
la nivelul biocâmpului îmi apărea principala cauză: aceasta era 
zona genitală, anume aici începeau dereglările iniţiale urmate 
de cancerul mamar şi al altor organe. Mai întâi suprimăm 
sentimentul iubirii care provoacă o cădere a nivelului energetic 
principal. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să 
ne alegem cu un cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă 
vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de hepatită sau 
cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe 
persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de 
cancer la piept, iar dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi 
riscăm un cancer la stomac. Când nu iubim lumea 
înconjurătoare au de suferit plămânii. La una din lecţiile mele 
am adus următorul exemplu. Cumpărasem un apartament nou 
şi dormitorul era de două ori mai mic decât al celui precedent. 
Nu-mi plăcea şi nu puteam să-l iubesc. Repulsia era atât de 
puternică încât peste cinci minute începusem să tuşesc foarte 
tare şi să mă sufoc. Semăna cu o criză astmatică. Eram uluit cât 
de repede putea să se răsfrângă neacceptarea unei situaţii 
asupra stării mele. Dacă nu acceptăm şi nu iubim timp 
îndelungat o situaţie uitând că nu este întâmplătoare şi este 
dată de Dumnezeu, putem să ne îmbolnăvim de pneumonie, 


astm, cancer pulmonar. Apropo, cred că tuberculoza din puşcării 
înseamnă neacceptarea situaţiei şi a destinului. Orice 
agresivitate emoţională se întoarce ca un bumerang 
împotriva izvorului său. 
Programul de autodistrugere loveşte, de obicei, asupra 
capului, colonului, a pielii sau a sistemului uro-genital. 
Aceasta se întâmplă în cazul când programul evoluează 
repede şi este exploziv. Dacă acesta se acumulează încet, 
scade energetica organismului si imunitatea lui. în 
consecinţă, suferă locul cel mai slab. 
în ultima vreme, se vindecă mult mai greu trichomoniaza, 
hlamidioza decât sifilisul sau blenoragia. Aceste boli depind 
într-o oarecare măsură de programul de autodistrugere şi de 
aceea se vindecă mai greu. Dacă sunt vindecate, totuşi, ele 
sunt înlocuite de alte boli mult mai grave. După o boală 
venerică începe cancerul. Acest fapt a permis medicinii să 
lanseze ipoteza că hlamidiile pot să se transforme în celule 
canceroase şi invers. în realitate, cauza oncologiei este 
incapacitatea de a accepta o situaţie traumatizantă, un protest 
interior continuu împotriva ei. Protestul interior împotriva 
oricărei situaţii este de fapt, împotriva destinului şi a voinţei 
Creatorului. Deseori ne supărăm pe situaţiile create de noi 
înşine. 
Odată, încercam să ajut o pacientă. îmi spunea că bunicul ei 
a fost hipersexual şi chiar la o vârstă destul de înaintată se 
gândea doar la sex. Era nefericită în viaţa personală. Pe deo 
parte aceeaşi concentrare puternică asupra sexualităţii, pe de 
altă parte, soţul care o trăda mereu Si o contamina cu boli 
venerice. în cele din urmă a divorţat. 
Aceleaşi probleme le avea şi fiul ei, haos în viaţa personală şi 
pasiune pentru automatele de joc. Oricât s-a străduit sărmana 
să lupte cu această patimă, totul a fost în zadar. Se supăra pe el 
„îl condamna, îl certa, căuta noi metode de a-1 influenţa. Mai 
târziu fiul s-a îmbolnăvit şi a fost internat în spital. Nimerise într- 
un salon unde murise cineva cu acelaşi diagnostic. După 
internare a venit la mine şi mă implora să-i salvez fiul. l-am 
explicat că imposibilitatea de a-şi stăpâni dorinţele sexuale a 
generat dependenţa de alte dorinţe. Problemele din sfera 
noastră sexuală ajung pe planul exterior şi unul devine un 
om vrednic, muncitor, altul este pasionat de jocurile de noroc, al 


treilea începe să bea, al patrulea devine un avar patologic etc. 
l-am explicat, de asemenea, că trebuie să accepte orice 
supărare din partea unui bărbat ca pe o salvare a fiului ei. 
Trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de sex. Sexul nu este o 
sursă de desfătare ci un mijloc de concepere a copiilor. Sursa 
desfătării este iubirea. Avarul o face dependentă de bani, 
trufaşul de superioritatea sa faţă de alţii şi aproape toţi o fac 
dependentă de sex. lubirea este cea mai mare forţă din Univers. 
De aceea, tocmai iubirea trebuie îndreptată, în primul rând, 
către Dumnezeu, iar dacă noi o îndreptăm doar spre fericirea 
umană, ea plezneşte ca o bulă de săpun împreună cu sănătatea 
şi viata. Când direcţionăm iubirea doar spre persoana 
apropiată aceasta ne loveşte şi se comportă urât cu noi pentru 
a supravieţui. lar dacă ne supărăm pe persoana apropiată 
atunci şi mai tare ne străduim s-o omoram. Nu trebuie sa va 
mai supăraţi pe fiu. Cel mai bun ajutor pentru el este să lucraţi 
asupra dumneavoastră. Gelozia, supărarea, depresia de până la 
graviditate îl fac dependent mortal de dorinţe şi devine sclavul 
lor. Nu are nici o importanţă ce fel de dorinţe sunt acestea: 
senzuale, sexuale, spirituale sau materiale. Reproşurile nu pot 
să-l salveze. Salvarea lui este în primul rând iubirea de 
Dumnezeu şi propria schimbare. 

Pacienta a înţeles şi a început să se roage. Peste câteva zile, 
medicii i-au spus că s-a întâmplat o minune. Fiul ei s-a 
tnsanatosit şi a fost externat foarte curând. 

Trebuia să lucreze asupra ei în continuare dar obiceiurile s-au 
dovedit a fi mai puternice. A început să se supere iarăşi pe fiu şi 
să-i reproşeze. A hotărât în cele din urmă să meargă la 
psiholog, hipnotizori ca să-l oprească de la jocurile de noroc. 
Am prevenit-o că nu e bine, că totul poate să se termine rău 
pentru el. N-a vrut să mă asculte şi destinul a procedat altfel. 
Peste câteva luni pacienta mea a fost operată de hemoroizi. 
Operația a fost reuşită şi problemele fizice au fost anulate. 
Peste jumătate de an a fost diagnosticată cu un cancer la colon. 
A fost din nou operată şi de data aceasta cu succes. Peste câtva 
timp cancerul a dat metastaze. Peste un an a mai fost odată 
operată, iar peste doi ani a murit. Una şi aceeaşi supărare poate 
să provoace guturai, apoi, să zicem, bronsita, iar daca mai 
durează poate provoca o boală mult mai gravă. Cu cât este mai 
puternică supărarea cu atât mai grave sunt consecinţele. De 


regulă, cancerul este o crimă foarte gravă împotriva iubirii. 
Diabetul şi bolile cardio-vasculare de asemenea. De aceea, 
prima regula a vindecării este eliminarea prin pocăință a tuturor 
formelor de agresivitate faţă de iubire. 

Deseori sunt rugat să scriu un text concret de pocăință. Este 
imposibil. Daca ati supărat pe cineva n-o să vă cereti iertare 
după notițe. N-o sa vă creadă. Aţi renunţat la iubirea de 
Dumnezeu, ati înăbuşit-o cu supărări, condamnări şi depresii. 
Cereţi-i iertare lui Dumnezeu pentru aceasta. Dacă un timp 
oarecare vă veţi gândi doar la Divin şi veţi renunţa la tot ce 
domină sentimentele, conştiinţa, trupul dumneavoastră, vă va fi 
mai uşor să depăşiţi orice situaţie traumatizantă. Prima regula 
de vindecare este să vă învăţaţi ca în orice situaţie dureroasă să 
vă păstraţi iubirea de Dumnezeu oricât de mult ar suferi trupul, 
spiritul şi sufletul. Uneori este suficient acest prim pas 
elementar ca să ne punem în ordine din punct de vedere fizic. 

Nu demult, au fost la mine două femei. Una chelise de tot şi 
nu-i ajutase nici un fel de medicamente, ierburi, vindecători. | s- 
au recomandat cărţile mele pe care le-a citit şi a început să se 
schimbe. l-a crescut părul la loc. Venise la mine fiindcă mai 
avea o pată la o tâmplă. 

- Este un semn că aţi făcut doar primul pas, iar ameliorarea 
stării dumneavoastră este doar un avans. Emotiile noastre 
subconştiente au o energie uriaşă şi se manifesta ani în sir. 
Rugăciunea nu trebuie să fie un 
medicament. Aşteptarea unui rezultat este deja dependenţă 
care întotdeauna generează pretenţii. lubirea de Dumnezeu ne 
vindecă sufletul, ea, însă, are ritmul său şi logica sa supremă şi 
nu e de dorit ba chiar este şi periculos s-o dirijăm. în principiu, 
singurul instrument cu care Dumnezeu ne dirijează este iubirea. 
De aceea, doar acel care s-a rătăcit serios poate încerca să 
dirijeze iubirea, s-o facă dependentă de ceva. Despre acelaşi 
lucru i-am vorbit şi celeilalte femei care venea la mine a doua 
sau a treia oară. Venise la mine pentru fiica ei. Iniţial cântărea 
aproximativ 110 kg, avea schizofrenie, diabet, nemaivorbind de 
bolile mai neînsemnate. Acum slăbise vreo 60 kg, se vindecase 
de diabet dar mai avea probleme cu psihicul şi emoţiile. 

- E o problemă de timp, i-am spus eu. Lipsa rabdarii, 
irascibilitatea sunt urmare a utilizării incorecte a energiei. In 
orice situaţie stresantă energia se împarte în două torente, într- 


o situaţie critică, mortală aproape toată energia este eliminată 
pentru necesităţile trupului. Sentimentul de frică blochează 
planurile fine pentru salvare. Dacă încercăm acest sentiment 
înainte de situaţia periculoasă, el pricinu-ieşte un rău uriaş 
sănătăţii fiindcă nu permite controlarea situaţiei pe planul fin şi 
în primul rând a schimbărilor noastre de profunzime. Aşa cum 
spunea un antrenor: "Frica este un foc. Dacă îl dirijăm, 
încălzeşte, dacă ne supunem lui, ne arde, iar dacă lipseşte cu 
desăvârşire putem să inghetam." 

Emotia opusă fricii este smerenia. Smerenia ajută sa 
canalizăm energia asupra schimbărilor de profunzime şi nu 
asupra trupului, asupra luptei exterioare cu situaţia. în măsura 
în care acceptăm în interior orice situaţie în aceeaşi măsură 
devine parte din noi. Schimbându-ne pe noi, schimbăm situaţia. 
Orice situaţie are un sens Divin iar în ea se reflectă legile 
supreme ale Universului. Putem să luptăm în exterior, însă este 
interzis să luptăm în interior fiindcă orice situaţie, pe planul 
subtil este în legătură directă cu noi. încercând să omoram 
situaţia, ne omoram pe noi. Şi, dimpotrivă, schimbându-ne pe 
noi, schimbăm situaţia. De aceea, forma supremă a artei 
războiului este victoria asupra noastră. Primul pas este răbdarea 
sau posibilitatea de a păstra energia, de a nu-i permite să se 
transforme în forme primitive de manifestare: frică, ură, 
supărare, acţiuni dure. Al doilea pas este capacitatea de a 
canaliza această energie spre propria noastă schimbare. în 
aceasta constă smerenia. Mulţi dintre noi confundă răbdarea cu 
smerenia reducând-o la iresponsabilitate şi suprimarea 
dorințelor. Orice energie trebuie să se transforme, în cele din 
urmă, în energia iubirii. Nu trebuie să suprimăm şi să distrugem 
dorinţele şi emoţiile noastre primitive, trebuie să le canalizăm 
spre iubire şi atunci armonia sufletească va deveni fizică iar 
bolile vor rămâne în amintirea noastră ca o etapă în educaţia 
sufletului nostru. 

- Spuneati odată că dezvoltarea fundamentală a 
tehnicii s-a produs în zonele nordice unde condiţiile 
dure de viaţă îi obligau să se dezvolte, să gândească 
creator, să se adapteze. De ce atunci nu toate popoa 
rele nordice au atins un nivel superior de dezvoltare 
cum ar fi, de exemplu, eschimosii? 


- Condiţiile prea confortabile frânează dezvoltarea la 
fel ca disconfortul continuu. îndeplinirea tuturor dorințelor 
le omoară la fel ca suprimarea lor permanentă. 

Homeostaza, adică păstrarea stării interioare, se dezvoltă la 
mărirea amplitudinii oscilaţiilor mediului exterior. O amplitudine 
prea mare poate să distrugă viaţa. Acele zone de pe Terra unde 
oamenii îşi irosesc puterile pentru supraviețuirea fizică şi nu pot 
să se rupă de realitate folosind energia în scopuri strategice nu 
ne oferă exemple de mare dezvoltare. 

în India, o ţară suficient de izolată, apărată, care are o climă 
caldă, există munţii Himalaia cu o climă foarte aspră. Mulţi 
pustnici, în dorinţa de a evada din lumea confortului, plecau în 
munţi pentru a afla marile adevăruri apoi se întorceau şi le 
transmiteau oamenilor. Abtinerea continua poate duce la 
inanitie la fel cum mâncarea din abundenta duce la boli si 
obezitate. Viata este o sinusoida, si ciclici-tate, abtinere si 
realizare, fie la nivel senzual, spiritual sau material. Sinusoida 
înseamnă dezvoltare. 

- Sustineti că bussines-ul este o artă "militară," îi 
atribuiţi aureola barbatiei şi nobletei. Totuşi, este 
evident că bussines-ul, la fel şi capitalismul în 
general, se bazează pe individualismul patologic, pe 
cruzime faţă de alţi oameni. Ce-i de făcut? Să 
aşteptăm până Cel de Sus va salva planeta de acest 
gunoi? Or, dumneavoastră sunteţi împotriva echităţii 
sociale? 

- Pentru unii, dreptatea socială este să-l omoare pe cel 
care nu le place. Metoda banditească de gândire este cea 
mai primitivă formă de conducere. Căutarea celor vinovaţi 
este, în primul rând, o rezolvare superficială a problemei, 
este lupta cu efectul şi nu cu pricina. în al doilea rând, toată 
energia este consumată de agresivitate şi nici o picătură nu 
este utilizată pentru schimbările personale. Această atitu 
dine faţă de realitate, fie a unui singur om sau a unui stat, 
creează un program de autodistrugere. în Rusia, au căutat 
vinovaţi şi au omorât deja în 1917, apoi în anii '30, '40 şi 
'50. 

Comuniştii au distrus moralitatea reducând-o la stimulare 
materiala. Dacă spiritul este secundar şi depinde de materie, 
gândeau comuniştii, vom crea o economie socialistă şi vom 


avea o nouă moralitate. Moralitatea, însă, n-a apărut şi a 
început decăderea economică. Da, conştiinţa depinde de timp 
dar nu într-o măsură atât de mare. S-a dovedit că începutul 
spiritual şi moral ne ajută să renuntam la dorinţele momentane 
şi să ne gândim şi la alţii, să vedem nu numai prezentul ci şi o 
perspectivă îndepărtată. Tocmai aceasta le lipsea 
conducătorilor sovietici. Ţara a consumat rezervele sale morale, 
s-a epuizat sentimentul unităţii şi al gândirii colective. 

Astăzi suntem martorii deşteptării poporului. Mulţi se 
interesează de economie şi politică. Se formează o opinie 
publică ce n-a existat altădată. 

Atitudinea faţă de bogaţi a fost întotdeauna duală. Pe deo 
parte, deveneau bogaţi cei mai deştepţi, mai energici şi mai 
talentaţi. Pentru un prost şi un leneş este foarte greu să ajungă 
bogat. Pe de altă parte, ajungând bogaţi, mulţi decad în plan 
spiritual. De ce? Pentru a deveni bogat trebuie să avem 
aptitudini, voinţă, să lucrăm câte 15-18 ore pe zi. Acest lucru 
este posibil pentru un om bun şi armonios în interior. Când 
avem suficienţi bani care asigură toate necesităţile nu mai 
consumăm energie şi ne transformăm din donatori în 
consumatori. 

în Rusia multi au adunat bogății fără mari eforturi. De aceea, 
decăderea morală a "ruşilor noi" s-a produs într-un ritm 
accelerat. Pentru a păstra sufletul trebuie să păstrăm iubirea şi 
să oferim energie, iar pentru a păstra iubirea ne ajută 
moralitatea şi credinţa în Dumnezeu. Statul, însă, n-a asigurat 
moralitatea. 

Ura faţă de bogaţi şi căutarea dreptăţii ţine de psihologia 
consumatorului. Bogatii trebuiesc protejaţi, pe de o parte, şi 
verificaţi şi limitați, pe de altă parte, ajutandu-i să pună pe 
primul loc interesele statului. Este o lipsă de nobleţe să 
impartim lumea în oameni săraci şi buni şi bogaţi şi răi. Nu 
trebuie să personificăm problema. Mediul dă naştere la 
criminali. înseamnă că trebuie nu atât să-i pedepsim pe 
criminali cât să schimbăm mediul. Pentru a schima mediul 
trebuie să ne învăţăm să gândim. Pentru a gândi corect, trebuie 
să ne punem în ordine conştiinţa şi sufletul. Aşadar, dacă nu 
dorim şi nu putem să ne schimbăm vom fi condamnaţi să 
căutăm toată viaţa vinovaţi şi să-i urâm distrugându-ne pe noi 
şi destinul nostru. 


Rusia are ,0 energetică specifică. în Rusia are loc 
accelerarea tuturor proceselor pe seama unităţii a două 
contrarii: gândirea accidentală şi cea orientală. Dezvoltarea are 
loc într-un ritm rapid şi la fel de rapid are loc degradarea. De 
aceea suntem martorii unor manifestări spirituale de un nivel 
foarte ridicat şi a unor mari talente şi în acelaşi timp exemple 
inimaginabile de trădare, lăcomie şi prostie. Cu cât suntem mai 
spirituali cu atât vom deveni mai duri dacă ne vom pierde 
moralitatea. Oamenii deştepţi, cu o moralitate foarte înaltă 
ajung la putere doar când ţara se află în situaţii catastrofale sau 
în pericol de moarte. Astăzi, Rusia se află într-o asemenea 
situaţie. 

Ni se pare că aceasta e politică sau economie. Comunismul, 
pentru noi, era, de asemenea, politică. In realitate, este vorba 
de psihologie. Ideea unei societăţi armonioase şi fericite nu le 
aparţine comuniştilor aceştia se străduiau doar să găsească 
condiţiile pentru realizarea unui vis. Proprietatea comună, 
învăţătura materialistă transformă omul într-un mecanism care 
neagă noţiunea de suflet şi este de acord cu repartizarea 
uniformă a tuturor bunurilor etc. Comunismul nu s-a prăbuşit din 
cauza greşelilor economice şi politice. Un om imperfect, 
mediocru poate să primească aceleaşi bunuri ca unul talentat, 
dar cu o singură condiţie: să se dezvolte continuu şi să se 
schimbe în sens pozitiv devenind deştept, talentat şi cu o 
moralitate ridicată. Doar atunci bunurile primite vor fi pentru el 
un avans. Orice copil primeşte de la mama lui mângâiere, lapte 
indiferent de capacităţile lui. în lumea animală, femela îi 
striveşte cu capul ei şi refuză să-i hrănească pe puii incapabili sa 
supravieţuiască. Aceştia nu pot să se schimbe, sunt deci 
condamnaţi. 

în lumea umană, orice copil este susţinut şi protejat. El 
învinge greutăţile şi devine puternic. Tocmai prin aceasta se 
deosebeşte omul de animal. încercarea de asemănare cu 
animalele şi lichidarea celor slabi nu ameliorează fondul genetic 
uman. De aceea, nici în Sparta antică, unde nou-nascutii slabi 
erau înecaţi, nici în Germania fascistă n-a avut loc dezvoltarea 
civilizaţiei. 

Aşadar, un om prost şi unul deştept, unul slab şi altul puternic 
se pot egala numai în cazul unei conştiinţe înalte. Comuniştii 
doreau să atingă acest nivel de conştiinţă creând stimuli 


materiali şi psihologici dar au eşuat. Proprietatea comună şi 
“repartizarea corectă a bunurilor" i-au istovit pe cei deştepţi şi 
energici şi le oferea o viaţă confortabilă proştilor şi leneşilor. Au 
fost aplicate violenţa, constrângerea, frica, dar conştiinţa 
comunistă n-a mai apărut. Nici nu putea să apară. Pentru 
autodesăvârşirea continuă e nevoie de energie, iar energia este 
generată de iubire. Fără iubirea de Dumnezeu rezervele umane 
se epuizează şi ele. Există, însă, o mică nuanţă. Lipsa conştiinţei 
comuniste a înmormântat sistemul din URSS. în China, încă din 
antichitate, copiilor li se educă dragostea de muncă. Este 
imposibil să-ţi imaginezi un chinez leneş şi posac. Am primit, de 
curând, o întrebare: "Există vreo legătură între lene şi 
deprimare?" Există o legătură foarte strânsă. Dacă omul nu 
oferă energie, iubirea părăseşte sufletul şi apare depresia. 
Lenea este de două feluri. Lenea superficială, când omul nu 
vrea să se transforme în animal de tracţiune, iar pentru a-şi 
uşura munca, a inventat roaba. Această lene impune 
transformarea energiei fizice de nivel redus, în energie înaltă, 
spirituală. Pustnicul poate fi considerat un leneş fiindcă nu 
munceşte fizic de dragul binelui comun. însă lenea considerată 
mama tuturor viciilor înseamnă lipsa dorinţei de a da energie în 
general. Totodată, omul încetează de a mai fi donator şi se 
transformă în consumator. în acest moment începe degene- 
rarea. Dependenţa de mediu e în continuă creştere. Energia 
scade, cresc, în schimb, agresivitatea, pretenţiile, depresia. De 
aceea, socialismul ca economie planificată, ca prioritate a 
scopurilor strategice, ca stat unde dezvoltarea n-a fost distrusă 
în favoarea valorilor materiale s-a păstrat în China. Astăzi, în 
China, gândirea colectivă demonstrează prioritatea sa 
evidentă faţă de lumea occidentală. Dar, incapacitatea de a 
asigura dezvoltarea spirituală nu este cea mai mare nenorocire 
a comunismului. A fost greşit impulsul primar. Scopul 
comunismului era de a-1 face fericit pe fiecare. La întrebarea 
„Ce este, însă fericirea?", comuniştii răspundeau foarte simplu: 
"Fericirea înseamnă bunăstare materială repartizată uniform 
tuturor". Imperfectiunea acestei fericiri era simțită chiar de cei 
neavizati. De aceea visul s-a schimbat partial: "Omul nu trebuie 
să aibă o fericire materială particulară. El trebuie să fie liber, iar 
toată fericirea materială trebuie să fie ascunsă în structura de 
stat." 


Prin distrugerea intereselor materiale private se avea în vedere 
reorientarea cardinală a omului. Dacă energia nu este orientată 
spre material, ea va fi orientată spre spiritual. Trebuie să 
recunoaştem că spiritualitatea şi conştiinţa s-au dezvoltat, 
totuşi. Comunismul a fost o încercare de compromis între Divin 
şi uman. El a încercat să rupă omul de la interesele sale 
materiale, dar n-a reuşit să-l directioneze către interesele 
Divine. Occidentul a redus fericirea la aspectul material, 
Orientul - la cel spiritual. Occidentul a renunţat la aspectul 
spiritual, Orientul - la cel material. Comunismul a încercat să 
unească aceste două moduri de gândire creând un nou model 
de stare materială limitată care ajută spiritualul. Existenţa lui a 
fost firească şi necesară ca o încercare de dezvoltare şi de 
formare a omului nou. Poate fi fericită societatea care înţelege 
că fericirea oricărui om constă nu numai într-o viaţă materială 
îndestulată şi în renunţarea la spiritualitate. Fericirea este 
imposibilă fără bogăţia sufletului încălzit de iubire, iar posibilita- 
tea de a iubi se obţine prin iubire de Dumnezeu. 

încercând să dezvolte conştiinţa comunistă cu ajutorul unei 
concepţii greşite despre fericirea umană şi văzând că nu 
reuşesc, comuniştii au început să lichideze "materialul uman" 
inutil din punctul lor de vedere. Lagărele de concentrare pentru 
“reeducarea celor inconstienti" inventate de Dzerjinski şi Troțki 
şi foamea provocată artificial, aplicate pentru prima dată de 
Lenin, au redus numărul celor "inconstienti" cu mai bine de 70 
milioane de oameni. 

Naţional - socialismul, adică fascismul, a fost mai consecvent 
în crearea viitorului luminos. Viitorul omenirii consta în viitorul 
anumitor oameni. Aşa cum va fi un anumit om aşa va fi viitorul 
societăţii. Fasciştii au renunţat de la bun început la posibilitatea 
schimbării, transformării şi dezvoltării omului. Ei credeau că 
materialul nu este principal, iar spiritualul - şi mai puţin 
important. Exemplul suprem de manifestare a spiritualităţii este 
India antică. De acolo a fost preluat simbolul svasticii. Schema 
societăţii pe caste unde unii au dreptul la toate bunurile iar alţii 
au dreptul să fie doar sclavi a fost preluată de asemenea din 
India. 

Pe porţile lagărului Buhenvald era scris: "Fiecăruia ce-i este 
dat". Actionand conform acestei scheme, naziştii nu le 
permiteau oamenilor să se schimbe şi rezolvau problema întru- 


un mod radical: "Cine nu corespunde cu idealul de om al 
viitorului să fie lichidat". Pentru a-i face pe toţi fericiţi trebuiesc 
lichidati cei nefericiti. 

Comunismul a rezolvat aceasta problema putin altfel: 
"Pentru ca toti nefericitii sa se simta fericiti, trebuiesc omorati 
cei fericiţi." Ideea comunismului admitea, totuşi, reeducarea, 
schimbarea, conştiinţa în creştere a oamenilor, de aceea 
socialismul a trait mai mult. El a fost, totuşi, condamnat, fiindcă 
impulsul primar a fost nedesavarsit. A început cel de-al doilea 
război mondial care a însemnat zdruncinarea economiei 
mondiale şi milioane şi milioane de morţi. Era consecinţa 
rezolvării incorecte a unei "mici" probleme psihologice: cum să 
se facă un om fericit şi să fie transformat astfel încât să devină 
armonios şi să ofere mai mult decât consumă? 

Popoarele ţărilor occidentale care s-au format pe baza 
concepţiei creştine despre lume au acumulat energie interioară 
şi au învăţat s-o utilizeze în muncă, disciplină şi crearea 
valorilor materiale. în Orient, energia superioară a fost 
transformată în realizări spirituale. Rusia, care are legături cu 
Orientul, a simţit influenţa lui puternică dar n-a devenit o ţară 
orientală. După reformele lui Petru, Rusia s-a întors către 
Occident dar n-a devenit o ţară occidentală. Totuşi, în 
conştiinţa Rusiei s-au unit două stiluri de gândire, uneori 
distrugându-se reciproc, alteori, obţinând cele mai mari 
rezultate sub aspectele material şi spiritual. 

- De curând, la televiziune, s-a dezbătut problema 
legalizării prostituţiei. Un birocrat de la o grupare politică 
binecunoscută susţinea că această legalizare va avea efect 
economic. Banii vor ajunge în visteria statului şi nu la mafie. 
Care este părerea dumneavoastră? 

Exemplul politicianului pentru care principala valoare sunt 
banii şi creşterea economică fie şi în detrimentul moralității 
este des întâlnit în Occident. Consecințele unei asemenea 
abordări vor fi, mai devreme sau mai târziu tragice. lubirea şi 
moralitatea sunt rădăcinile noastre. Dacă un om stropeşte 
coroana pomului şi nu rădăcina sau încearcă să taie rădăcina ca 
să crească coroana, acesta nu va fi niciodată pomicultor. 
Atitudinea de consum faţă de lume duce la căderea energetică 
a sufletului. Când cineva are puţină energie, nu poate să se 


schimbe, să se transforme. Adaptabilitatea la lume scade brusc. 
El nu poate să depăşească stresul şi începe moartea lentă. 

La începutul fiecărei lecţii eu diagnostichez sala după doi 
parametri: cât de pregătită este sala să ofere energie şi cât de 
pregătită este să consume. Când consumul este mult mai mare, 
omul este deja bolnav. Puteţi să mă întrebaţi cum rămâne cu 
copiii mici care consumă doar? Răspunsul este simplu. 
Dezvoltarea, schimbarea copilului, maturizarea lui înseamnă 
eliminarea unei cantităţi uriaşe de energie. Aici consumul este 
inevitabil. Teatrul, artele trebuie să fie subvenţionate de 
stat. Fără susţinerea statului nu pot să se dezvolte ştiinţele 
fundamentale. Trebuie să înţelegem că acolo unde 
disponibilitatea de a oferi este uriaşă, dezvoltarea şi 
transformarea sunt continue, iar ajutorul material este 
inevitabil. Randamentul va fi de zeci, chiar de sute de ori mai 
mare decât avansul. 

Astăzi statul încearcă să lupte cu consumatorismul trecând 
totul pe bază de comerţ. Este ca şi cum ai obliga un copil să 
alerge după câteva ore de la naşterea sa, iar peste câteva zile 
să se alimenteze singur. Când un sfânt meditează, se roagă, 
cedând o cantitate uriaşă de energie, pe planul fin el este 
susţinut de acei care muncesc fizic. In cele din urmă, 
randamentul la nivelurile de suprafaţă sau de profunzime 
trebuie să fie mai mare decât consumul. 

Unul dintre indicii dezvoltării omului este capacitatea lui de a 
munci chiar şi atunci când cerinţele materiale şi spirituale sunt, 
în principiu satisfăcute. Dacă sălbaticul a mâncat, el nu va mai 
munci. Pentru orice animal, condiţia de bază pentru eliminarea 
energiei sunt frica, setea, foamea sau sentimentul sexual. Omul, 
chiar dacă şi-a satisfăcut dorinţele, continuă să cedeze energie. 
Aceasta este dezvoltarea. 

Am citit în ziar că s-a făcut un sondaj de opinie printre 
oamenii de afaceri şi oamenii care trăiesc din salarii: „Aţi 
continua să lucraţi dacă aţi primi cinci milioane de dolari?" 

Cam 80% dintre oamenii care trăiesc din salarii au răspuns că 
nu ar mai lucra. Aceasta înseamnă că degradarea pe fondul 
bunăstării pe ei îi satisface pe deplin. Printre oamenii de 
afaceri acest indice era mai scăzut. Totuşi, depăşea 50%. Ce 
înseamnă asta? Concluzia este deplorabilă. In societatea 
noastră, chiar şi acei care s-au obişnuit să muncească rămân, 


în esenţă, consumatori. Rezultă că au puţină energie, iar 
pentru purificare stresul este insuficient. Putem vorbi despre 
boli şi despre probleme nu numai la aceşti oameni ci la 
întreaga societate. 

Ce este prostituţia? Este dorinţa de a câştiga bani mai uşor şi 
mulţi. Dacă lipseşte iubirea şi moralitatea din suflet, este greu 
să te abtii de la ispita de a primi un salariu într-o singură 
noapte. De obicei, un om imoral nu se gândeşte care vor fi 
repercusiunile asupra sufletului fiindcă sensibilitatea sufletului 
său, este scăzută. Pentru o prostituată totul se sfârşeşte, de 
regulă, foarte trist. Dacă o asemenea "muncă" îi produce 
plăcere, concentrarea asupra sexului, adică asupra vieţii şi a 
continuării ei, amplifică de multe ori dependenţa de fericirea 
umană nu numai a femeii ci şi a urmaşilor ei. De aceea copiii au 
o vitalitate scăzută. Dacă această ocupaţie nu-i produce plăcere 
şi-i provoacă emoţii negative, apare agresivitatea din partea 
clienţilor, încep bolile şi prăbuşirea destinului. Sufletele copiilor 
se umplu de agresivitate şi au o vitalitate de asemenea 
scăzută. 
să vorbim puţin despre clienţii prostituatelor. Energia sexuală 
trebuie să se transforme la orice om în sentiment de iubire. 
Transformarea energiei sexuale în energie spirituală este 
continuă. Cu cât mai mult aspirăm către Dumnezeu cu atât mai 
uşoară este transformarea şi cu atât mai spirituali devenim, cu 
atât mai bogat” este sufletul nostru si cu atât suntem mai buni 
şi mai talentaţi. Cu cât mai mult oferim, cu atât mai uşor simţim 
iubirea şi cu atât mai uşor energia sexuală contribuie la 
dezvoltare. Consumul tinde mai mult spre nivelul animal. Mulţi 
călugări de la mănăstiri şi doritori de a deveni monahi nu rezistă 
la această viaţă. Pentru a simţi iubirea de Dumnezeu trebuiesc 
înfrânate aspiraţiile trupului, sufletului şi spiritului. De aceea 
călugării fac un legământ să nu facă averi, de ascultare şi 
puritate morală. Renuntarea la bani şi avere frânează funcţiile 
trupului. Ascultarea înfrânează trufia şi funcţiile spiritului. 
Puritatea morală înfrânează dorinţele arzătoare şi funcţiile 
senzuale ale sufletului. Cea mai grea este lupta cu dorinţele 
arzătoare. Dacă mecanismul transformării energiei 
sexuale animalice în energie spirituală umană nu este 
dezvoltat, omul începe să-şi iasă din minţi când este obligat să- 
şi înfrâneze dorinţele arzătoare. Un asemenea om pleacă din 


mănăstire. Dar şi în viaţa socială îi va fi greu să comunice cu 
femeia fiindcă se va gândi doar la satisfacerea dorințelor 
sexuale. în acest caz el va apela la serviciile prostituatelor. 
Dezvoltarea societăţii nu înseamnă crearea confortului pentru 
oamenii cu o patologie sufletească. O societate armonioasă 
trebuie să ajute oamenii să depăşească această patologie. 
Credinţa în Dumnezeu, orientarea către sentimentele 
superioare, bunătatea şi altruismul, abtinerea periodică de la 
sex şi mâncare sunt factori care contribuie la corectarea acestei 
patologii. Dacă o societate pretinde că este umană tolerând 
patologia sufletului, atunci un om sănătos îl va imita pe cel 
bolnav şi îşi va orienta, tot mai puţin, energia către iubirea de 
Dumnezeu, sentimentele înălţătoare şi va apela tot mai des la 
serviciile prostituatelor. Nu trebuie să te rogi, nu trebuie să ai 
grijă de cineva, se poate să primeşti repede şi fără bătaie de 
cap plăcerile dorite. Se consumă minimum de energie, iar 
plăcerile fizice sunt la maximum. Apelarea regulată la serviciile 
prostituatelor înseamnă boala sufletului şi spiritului apoi şi a 
trupului. Cu cât mai mulţi bărbaţi vor plăti serviciile prostitua- 
telor, cu atât mai multe femei vor porni pe această cale. In 
consecinţă - degradează societatea. Se legalizează prostituţia, 
narcomania şi alte lucruri imorale şi periculoase. 

Apropo de narcotice. Insuficienţa iubirii din suflet, 
distrugerea energeticii, a sentimentelor luminoase, atitudinea 
de consum faţă de viaţă duc la creşterea prostituţiei. 
Insuficienţa energiei şi intoleranta stresului duc la narcomanie 
şi homosexualitate. în ţările Europei Occidentale bolile mentale 
sunt intensificate şi nu vindecate. Oamenii care renunţă la 
iubire nu suportă durerea sufletească. Ei, fie se sinucid, fie 
caută moartea inconştient. Ajutorul principal pentru aceşti 
oameni este în primul rând să fie învăţaţi să iubească, în al 
doilea rând, să se abţină de la 
sinucidere. 

în Olanda, totul s-a rezolvat foarte simplu. Pe lângă noţiunile de 
libertate, democraţie şi umanism, au introdus legea care 
permite sinuciderea - eutanasierea. Au legalizat, de fapt, 
narcomania. în Franţa au deschis un post de televiziune pentru 
homosexuali. Aceasta înseamnă legalizarea sexului la televizor 
şi propaganda homosexualității. La deschidere a participat si 
ministrul culturii. Poate că utilizarea frecventă a cuvintelor 


„umanism", „libertate“, ,democratie", pentru Occident este o 
minciună? Despre care umanism poate fi vorba dacă occidentul 
dezvoltă în om tendinţele patologice? Ce fel de democraţie 
poate să permită coruperea sufletelor copiilor. Care libertate 
transformă, treptat, oamenii în animale? Răspunsul este simplu. 
în Orient, omul este spirit şi suflet. Trupul este oarecum neglijat, 
în Occident, omul este trup şi toată democraţia şi umanismul 
trebuie să asigure confortul trupului şi n-are nici o importanţă 
dacă moare sufletul. Homosexualitatea, narcomania şi 
sterilitatea care inundă ţările occidentale sunt consecinţele 
materialismului proferat consecvent de civilizaţia occidentală. 

Există un lucru mult mai periculos decât minciuna -adevărul 
spus pe jumătate. Adevărurile superficiale sunt mult mai 
periculoase decât orice rătăcire. în concepţia materialistă 
despre lume există o rațiune sănătoasă care a creat civilizaţia 
occidentală. Este, însă, o jumătate de adevăr. Faptul că 
societatea occidentală degenerează şi dispare fiind înlocuită de 
populaţia arabo-musulmană, şi că în Franţa fiecare a doua 
femeie nu poate avea copii, sunt consecinţa acestei jumătăţi de 
adevăr. 

La începutul cercetărilor mele credeam că biocâmpul este 
totalitatea câmpurilor fizice care înconjoară corpul omului. 
Presupuneam că odată cu schimbarea corpului se schimbă şi 
structura câmpului. Dacă se îmbolnăveşte un organ, se 
deformează structura câmpului. Biocâmpul este secundar faţă 
de organ şi, în acelaşi timp este primar. Se exclud unul pe 
celălalt. Mai târziu am înţeles că există diferite straturi ale 
câmpurilor. Unele de profunzime, care formează corpul şi 
determină starea lui, şi altele de suprafaţă, care depind de corp, 
şi sunt formate de el. Un câmp trece în altul. Spiritul devine 
materie şi materia devine spirit. 

Am observat că structurile de câmp principale sunt, în esenţă, 
emoţiile noastre, că emoția este primară fata de corp, desi 
straturile de suprafaţă ale emoţiilor depind de corp. Am înţeles 
că idealismul şi materialismul se intersectează în iubire fiind 
părţi ale unui întreg, iar ciclul de dezvoltare a oricărei fiinţe 
începe cu energia şi iubirea Divină care se transformă în început 
spiritual apoi în structuri materiale. Energia Divină vine de pe 
planurile fine şi creează religia. Religia creează cultura, iar 
cultura - civilizaţia. Dacă civilizaţia nu se întoarce la Dumnezeu 


şi la religie, moare. Unul dintre semnele principale ale apusului 
civilizaţiei este creşterea bruscă a homosexualității, adică 
primează interesele trupului în detrimentul sufletului. Să ne 
amintim de Sodoma şi Gomora. Cu cât mai mult încearcă 
Europa să ajute trupul muribund, cu atât mai grave sunt 
problemele civilizaţiei. Când America încearcă să salveze 
civilizaţia cu ajutorul hegemoniei planetare, iar acesta 
reprezintă un exemplu clasic al sistemului fără conexiune 
inversă, orice om poate înţelege că ţara Soarelui Apune va 
putea avea multe probleme. 

Dinozaurii au dispărut din cauză că energia lor principală era 
folosită pentru puterea fizică şi pentru protecţie. Mamiferele 
slabe, lipsite de apărare şi-au concentrat energia asupra 
conţinutului şi nu a formei. După cum s-a dovedit deja, 
dezvoltarea spirituală, emoţională protejează mult mai bine 
decât orice haină antiglonţ. Apărarea supremă este sentimentul 
iubirii faţă de Dumnezeu care ne-a creat şi care este prezent în 
fiecare fărâmă din Univers. 


PARTEA A TREIA 

- Trebuie, oare, anulată condamnarea la moarte? în unele 
dintre statele din SUA condamnarea la moarte n-afost anulată. 

Cred că la cum aţi pus întrebarea nu se poate da un răspuns 
corect. Să luăm, de exemplu, Europa. Ea se mândreşte, de 
regulă, cu un nivel foarte ridicat de cultură şi civilizaţie. Cultură 
înseamnă nu numai teatru sau balet, cultura este şi egalitate în 
faţa legii, şi furtul minim al funcţionarilor, şi lipsa de invidie, 
trufie şi bădărănie. Toate acestea înseamnă iubire şi respect 
faţă de aproapele nostru. Este logică concluzia că omul, fie el şi 
criminal, nu trebuie omorât. Aceasta corespunde cu morala 
creştină. Poziţia contrară în această problemă este cea a 
islamului care decurge din legile Coranului: ai furat - trebuie să 
ti se taie o mana, ai omorât - eşti supus execuţiei. în Europa 
civilizată 
demult nu se mai execută astrologi şi vrăjitoare cum se cere în 
Vechiul Testament, iar criminalii continuă să se înmulțească. 
Acum câţiva ani am fost în Emiratele Arabe şi am întrebat pe 
cineva dacă acolo există criminalitate. 

- Nu, - mi s-a răspuns. 

- Cum adică? - am întrebat mirat. 


- Uite-asa. Dubai, de exemplu, este cel mai putin 
periculos oraş din lume. 

- Bine dar altădată a existat criminalitate? 

- Bineînţeles c-a existat. 

- Şi unde a dispărut? 

- într-o bună zi emirul a spus: „Pe mulţi îi deranjează 
creşterea criminalităţii. Cred că a sosit momentul să nu mai 
existe." Peste trei zile criminalitatea a dispărut. 

- Foarte ciudat, - am zis eu. - în Europa nu s-ar fi 
întâmplat aşa ceva. 

- în Europa nu există religie. Creştinismul este un 
paravan pentru europeni, - a spus conlocutorul meu. Aici, 
oamenii sunt mai credincioşi. 

- Care este nivelul de trai la dumneavoastră. 

- Nu este rău. Salariul mediu este în jur de 2000 de 
dolari. Conform ordonanţei emirului, fiecare locuitor 
primeşte un surplus la salariu ca venitul lunar să fie de 2000 
de dolari. 

- E comunism adevărat - am replicat eu. 


- în orice caz, conducerea ţării are grijă de popor. 
Pentru ei, valorile morale nu sunt cuvinte goale. 

M-am gândit, apoi, cum să rezolvăm această problemă, în 
Europa, au făcut o statistică şi au înţeles că introducerea 
pedepsei cu moartea nu reduce criminalitatea. în Emiratele 
Arabe nu s-au preocupat de statistică. Dacă religia spune că 
este un păcat să omori, să furi, înseamnă că păcatul nu trebuie 
să existe şi orice pedeapsă, în acest caz este justificată. Şi, 
criminalitatea a dispărut. 

în Rusia a fost introdus moratoriul pentru pedeapsa cu 
moartea. A fost înlocuită cu închisoarea pe viaţă pentru acei 
care au puţini bani. Ceilalţi îşi răscumpără libertatea foarte 
repede şi comit alte infracţiuni fiind convinşi că în această ţară 
coruptă totul e posibil dacă ai bani. 

Acum câţiva ani mergeam în compartiment cu un militar 
care se întorcea din Cecenia. 

- în armată e un dezmat total - povestea militarul. 

Pentru a face ordine în Cecenia trebuie făcută ordine, în 
primul rând, în armată. Aici, cadrele superioare îi trădează 
pe ofiţeri, iar ofiţerii pe soldaţi. împrejurările îi determină 


să procedeze astfel. Hoţii şi trădătorii sunt decoraţi şi 
premiaţi. Cei corecti sunt omorâţi sau li se ridică gradul 
militar. Noi ne jertfim vieţile făcându-i pe ceceni prizonieri, 
iar peste două săptămâni îi vedem luptând. Ei se răscumpără 
şi luptă în continuare. Cecenii trec liber, înarmaţi fiind, prin 
orice punct de control. Civilii aşteaptă în rând iar militarii 
ceceni plătesc 200 de dolari şi trec. Noi am renunţat să-i mai 
facem prizonieri pe ceceni. 

Au trecut mulţi ani după această discuţie. Astăzi, armata se 
regenerează, noi, însă, nu avem opinie publică, nu avem legi 
care. să-l influenţeze pe criminalul începător. Eram sigur că în 
Rusia este necesară introducerea pedepsei cu moartea. Am 
primit, însă, o scrisoare din închisoare de la un criminal: 

- Am organizat şi am săvârşit un omor. Sunt condamnat pe 
viaţă. 

Am citit cărţile dumneavoastră şi am devenit alt om. Mi-ar fi 
imposibil să comit o altă crimă. 

După această scrisoare am înţeles care e sensul pedepsei cu 
moartea. Să-1 ajute pe om să nu mai comită crime. Vorbind într- 
un limbaj religios, să nu-i permită să păcătuiască în continuare. 
Cu fiecare crimă comisă omul îşi înnegreşte mai mult sufletul. 
Când comite o crimă din lăcomie, omul omoară şi iubirea în 
sufletul său. Un suflet negru intoxică spaţiul în jurul său şi-i 
împinge pe alţii la fărădelegi şi la renunţarea la Dumnezeu. 
Rezultă că moartea este o binefacere pentru un asemenea om. 
Apare întrebarea: de ce Dumnezeu nu-l pedepseşte pe un 
asemenea om? Răspunsul este simplu. Spre deosebire de 
judecata umană, îndeosebi cea rusă, principiul inevitabilitatii 
pedepsei la Judecata Divină nu funcţionează în totalitate. Dacă 
omul comite păcate mărunte, ele se transformă, iminent, în 
altele mai mari şi pătrund adânc în subconştient şi devin 
convingeri personale. în acest moment începe degenerarea, 
bolile şi intervine moartea. 

Deseori, sunt întrebat unde este dreptatea? De ce pentru 
greşelile unora răspund alţii? 

Când ne urcăm în avion îi incredintam viata pilotului. Pentru 
greşelile lui răspundem noi, iar pentru moartea noastră 
răspunde el, dacă rămâne în viaţă. Pedeapsa principală pentru 
un criminal este moartea şi degenerarea urmaşilor lui. 


Aşadar, legile umane - penale, administrative, morale - 
grăbesc procesul pedepsei salvând criminalul de degenerare şi 
moarte în viitor. Mult mai repede funcţionează legea morală, 
apoi cea administrativă şi, în ultimul rând, cea penală. Toate, 
însă, trebuie să acţioneze pentru salvarea sufletului omului. 
Rezultă că pedeapsa cu moartea înseamnă a recunoaşte că este 
imposibil ca sufletul criminalului să se schimbe. Existenţa lui pe 
Pământ înseamnă omorârea continuă a iubirii din sufletul său. 
Doar moartea poate să-l ajute să-şi purifice sufletul, să stopeze 
întinarea în profunzime a subconstientului. Anularea pedepsei 
cu moartea este valabilă când criminalul poate să se schimbe. 
Fără credinţa în Dumnezeu acest lucru este imposibil. 

în URSS, închisorile se numeau instituţii de corecție prin 
munca. Corectia se reducea doar la muncă. Astăzi închisoarea 
înseamnă pedeapsă. Despre corecție nu vorbeşte nimeni. Toţi 
au înţeles că nu are rost. Dar au înţeles greşit. Omul poate şi 
trebuie să se schimbe în sensul bun. lar când 
legislatorii se gândesc doar dacă să introducă sau să anuleze 
pedeapsa cu moartea, este dovada că nu ştiu să gândească. O 
gândire superficială nu va putea niciodată să rezolve o 
problemă. Dacă nu se creează posibilităţi ca un criminal să-şi 
purifice şi să-şi salveze sufletul, introducerea sau anularea 
pedepsei cu moartea doar îi vor înrăutăţi situaţia. 

Calea occidentală este umanismul faţă de criminal şi are ca 
efect creşterea continuă a criminalităţii. Calea orientală este 
lichidarea oricărui criminal şi a criminalităţii în general. 
Rezultatele modalităţii occidentale de abordare au fost evidente 
în Germania fascistă. în anii ' 60, în Brazilia trăia un bătrân pe 
care îl iubeau foarte mult copiii fiindcă îi rasfata cu bomboane. 
Apoi, când a fost arestat, s-a aflat că era un călău fascist 
binecunoscut care a omorât mii de copii pentru experimentele 
sale. Pentru el, copiii de altă naţionalitate erau criminali care nu 
aveau dreptul la existenţă. Atât calea occidentală cât şi cea 
orientală sunt condamnate la degenerare. Ele pot să se unească 
doar în cazul când sufletul fiecărui om se va schimba benefic. 

Sa vorbim putin despre psihologia criminalului. Am citit nu 
demult o scrisoare ciudată de la o doamnă: 

- Am avut leucemie. Am citit cărţile dumneavoastră şi m-am 
vindecat. Sunt sănătoasă, sunt fericită, m-am căsătorit cu tatăl 
meu. 


l-am examinat câmpul după scris şi am înţeles că problema e 
rezolvată superficial. Boala a trecut iar cauza a rămas. Ce 
înseamnă incestul? Ce se întâmplă în acest caz pe planul fin. în 
orice religie este un păcat. în Orient, energia de bază a omului 
este cea sexuală. Ea trebuie irosită câte puţin iar aceasta este o 
dovadă a sănătăţii. Am ajuns la nişte concluzii similare dar 
întrucâtva diferite. Energia de bază a omului este curată fără 
vreo nuanţă. Ea se transformă, în primul rând, în energie 
sexuală de continuare a vieţii, apoi în energie spirituală, adică a 
conştiinţei, mai apoi în energia trupului. Universul este 
holografic în timp şi spaţiu, adică, în orice obiect, pe plan subtil, 
se ascunde întreaga informaţie despre Univers, în trecut, 
prezent şi viitor. în limbaj religios, Dumnezeu este prezent, dar 
nevăzut, în întregul Univers. Aşadar, în fiecare zecime de 
secundă, în noi, se naşte, se dezvoltă, îmbătrâneşte şi moare 
întregul Univers. Esenţa acestei dezvoltări este următoarea. 
lubirea divină creează timpul; timpul creează spaţiul; spaţiul 
creează materia; materia, organizându-se, devine tot mai 
spirituală creând tot mai multe legături; spiritualitatea se 
transformă în sentimente supreme care sunt în legătură cu 
timpul, iar sentimentele supreme se transformă în iubire de 
Dumnezeu. Acest ciclu se desfăşoară în noi în fiecare zecime de 
secundă când energia Divină ajunge la noi. întrucât ea se 
transformă de la bun început în energie sexuală, o parte din ea 
trebuie restituită în mod obligatoriu, în caz contrar ea trece 
treptat, de la nivelul senzual - temporar la cel spiritual - spaţial, 
apoi la nivelul material şi se blochează în punctul extrem. Aici 
începe dezintegrarea. întoarcere nu există. Acesta este 
mecanismul distrugerii Universului, iar omul în sufletul căruia s- 
a declanşat mecanismul pieirii Universului este expus lichidării 
şi urmaşii lui de asemenea, ca purtători ai unei tendinţe 
periculoase. 

Aşadar o mare parte, dacă nu cea mai mare din energia 
sexuală trebuie să se întoarcă la Creator. Cum se întâmplă 
acest lucru? Trebuiesc înfrânte dorinţele sexuale care lovesc în 
noi în fiecare zecime de secundă, să renuntam la ele pentru un 
timp. Trebuie să separăm sentimentul iubirii de instinctul 
sexual. Aşa acţionează iubirea părintească. 

Am rămas uluit când am văzut ce se întâmplă cu noi când avem 
emoţii pozitive. Tot ce ne place, chiar şi în natura moartă, ne 


provoacă sentimente sexuale. Noi avem sentimente sexuale 
subconstiente şi fata de o persoană care ne place. La suprafaţă, 
însă, ele se manifestă însă faţă de o persoană de sex opus doar 
în anumite perioade. instinctul sexual fata de părinţi, chiar şi 
faţă de părintele de sex opus, este frânat cel mai puternic 
fiindcă iubirea subconştientă faţă de părinţii care ne-au dat 
viaţă este uriaşă. Este ştiinţa despre iubire care ne permite să 
supravietuim. Ea este fixată de identitatea genetică, iar 
degenerarea fizică ce începe odată cu încălcarea acestei legi, 
este doar o dublare a unei degenerări mult mai periculoase a 
sufletului. Frânarea dorințelor sexuale fata de părinţi şi rudele 
apropiate este de fapt o profilaxie a crimei. în acest caz codurile 
penal şi civil nu funcţionează. Judecătorul şi polițistul nu pot să 
pătrundă în sufletul omului. Aici e valabilă doar legea morală pe 
o ştim cu toţii intuitiv. în ultimele mii de ani, această lege a fost 
susţinută de religie. Dacă omul nu poate să-şi înfrâneze 
dorinţele sexuale, el nu va putea să le înfrâneze nici pe 
celelalte, iar aceasta nu este decât cale deschisă spre crimi- 
nalitate. 

Am citit într-un roman poliţist despre sistemul de selectare a 
spionilor. Acolo se spunea că dacă omul mănâncă repede şi se 
uită cu invidie în farfuria vecinului, el va vinde şi va trăda, de 
aceea trebuie exclus din serviciile secrete. Mi-am amintit unul 
dintre primele teste psihologice din istoria omenirii despre care 
am vorbit deja. Pentru a selecta cei mai buni luptători, armata 
era trecută prin pustiu, apoi, soldaţii erau duşi la un râu şi 
urmăriţi cum beau apă. Cine se arunca în apă şi bea cu lăcomie, 
ca un animal, nu era un luptător bun. învinge acela care îşi 
înfrânează dorinţele păstrându-şi demnitatea umană. Când 
energia se consumă pentru satisfacerea dorințelor omul devine 
sclavul lor fiindcă nu are alt punct de sprijin. Dorinţele depind 
de viaţă. Sclavul dorințelor este sclavul propriei vieţi. Cine are 
teamă în permanenţă de viaţa sa este un laş. El va pierde şi va 
trăda în luptă. 

Ani de-a rândul am încercat să înţeleg de ce ne simţim bine 
când vorbim urât despre cineva, sau îl umilim. în cele din urmă 
am înţeles. Cu cât mai mult îngenunchem în faţa vieţii şi a 
dorințelor cu atât mai greu este să acceptăm umilinţa şi atunci 
îl judecăm pe acel care ne-a supărat sau ne-a umilit, sau îl 
urâm. Când umileşti sau omori o altă viaţă apare bucuria: "Eu 


trăiesc, pe mine nu mă umileşte nimeni!" Asa cum avarul 
tremură bucuros la vederea câtorva banuti în plus, la fel şi un 
om dependent de viata se bucură când cineva este furat, îi 
invidiază pe acei care au un trai mai bun şi simte plăcere când 
alţii mor iar el rămâne în viata. Lipsa dorinţei şi neputinta de a 
înfrâna dorinţele, concentrarea asupra vieţii, ura faţă de cei 
prin care se provoacă durerea, purificarea, depresia, lipsa 
dorinţei de a trăi când se prabuseste fericirea, toate astea 
formează viitorul criminal. Sufletul fără iubire este apt de a 
comite o crimă, iar modalitatea de a comite crima o va găsi 
oricând. 

Ştim cu toţii câţi oameni au omorât comuniştii. Zeci şi zeci 
de milioane. De ce? Fiindcă la Dumnezeu nu se întorcea nici un 
dram de energie. Sistemul ideologic comunist nega noţiunea 
de moralitate şi iubire ca început primar. Toată energia era 
pentru un viitor luminos şi pentru bunăstarea materială a 
prezentului. Esenţa comunismului constă în divinizarea vieţii şi 
a dorințelor umane, de aceea îi omora pe alţii şi de aceea a 
fost condamnat. 

In una dintre călătoriile mele am fost în vizită la o familie de 
oameni în vârstă. Erau foarte buni şi primitori. în timp ce 
bătrâna punea masa, un nepotel de câţiva anişori a cerut ceva 
şi nu i-au dat şi deodată i-a strigat bunicului: "Am să te omor." 
Nu i-au acordat nici o atenţie. 

- Multe poate spune un copil, - a zis bătrânul. Bunica a 
hotărât să-1 corecteze spunându-i: 

- Dragul meu, nu-i frumos să vorbeşti aşa. 

- Am să te omor şi pe tine, - a tipat băieţelul. - Am să 
iau automatul şi am să te omor. 

Bunica s-a apropiat şi i-a dat o palma. Baietelul a început sa 
plângă. In clipa aceea a intrat tatăl şi i-a certat pe bunici: 

- îmi bateti copilul? 

Bătrânii au început să se justifice. Am încercat să-i explic eu 
situaţia. 

- Nu se poate să nu fie pedepsit pentru un asemenea 
comportament, - i-am spus eu. - Pe urmă va fi prea târziu. 
Dacă părintele nu-şi va pedepsi copilul agresiv, o va face 
destinul, mult mai dur. 

Mi s-a părut că tatăl nu m-a înţeles, dar nu mai puteam să fac 
nimic altceva. Apropo, eu ştiam că nu schimbi copilul 


pedepsindu-1. Sa-1 opresti - da, şi este inevitabil. Deşi nu 
înţelege, este deja un criminal. Situaţia era neobişnuită şi am 
hotărât să diagnostichez copilul. Câmpul era ambiguu. Pe o 
parte era armonios, clar, aproape sclipitor, pe de altă parte, era 
întinat, agresiv, deformat. Analizând după tendinţe, cel 
deformat îl va distruge pe cel curat. Chiar dacă în viitor acest 
copil ar trebui să comită crime, el va putea să se salveze cât 
timp va mai fi neîntinat, pur în interior. Când am încercat să 
găsesc cauza am văzut că de vină era mama. în timpul sarcinii 
era geloasă pe soţul ei şi se supăra mereu pe el. Nu l-am 
întrebat pe tatăl copilului despre relaţia lui cu soţia în timpul 
sarcinii. Pe planul fin, se vedea suficient de clar că mama, 
înainte de sarcină şi în timpul ei trebuia să treacă purificarea 
standard. Dacă nu există tendinţa benevolă spre iubire şi spre 
Dumnezeu iar de dragul acestora abtinerea de la dorinţe care 
înseamnă viaţă, se declanşează mecanismul purificării forţate. 
în loc să accepte durerea şi necazurile pe un semn al unei 
situaţii nefavorabile interioare, femeia a început să se apere cu 
supărări si imputări. în loc să înmulțească iubirea din suflet, ea 
a contribuit la imputinarea ei. Copiii, însă, intensifică emoţiile 
părinţilor. 

Starea nefavorabilă pe care i-a transmis-o mama, putea să-i 
distrugă copilului trupul. Putea să se nască foarte bolnav sau să 
sufere mai târziu. Această stare putea să fie transmisă spiritului 
blocându-i aptitudinile sau conştiinţa. Lovitura a fost dată în 
punctul cel mai vulnerabil: a început dezintegrarea sufletului şi 
a destinului. Sunt foarte multe cazuri în ultimele decenii aşa 
încât, putem vorbi, despre o anumită tendinţă: oamenii depun 
toate eforturile pentru sănătatea trupului şi a conştiinţei uitând 
de suflet. 

Am citit într-un ziar că justiţia franceză a hotărât să-l 
deporteze pe un preot musulman care locuia în Franţa pentru 
concepţiile lui. Dacă soţia te-a înşelat să n-o loveşti în cap şi 
peste faţă ci mai jos de mijloc. Judecătorul a considerat că este 
o justificare a violenţei faţă de altă persoană şi 1-a condamnat 
la deportare. Faptul că soţia permitandu-si desfrâul sexual va 
omori sufletele propriilor copii nu 1-a preocupat pe judecător. în 
Occident, lipseşte noţiunea de protecţie a sufletului şi a 
moralității. 


Moralitatea este înţeleasă superficial ca o contradicţie între 
viaţă şi dorinţe. Moralitatea şi iubirea rezultă din noţiunile de 
viaţă şi dorinţe, prin urmare depind de ele. 

Am încercat să înţeleg cum se formează sufletul criminalului. 
In subconştientul nostru, în fiecare secundă se modelează 
diferite situaţii. întrucât în subconstientul nostru principalul este 
păstrarea şi continuarea vieţii, majoritatea situaţiilor au 
întotdeauna două direcţii: întărirea vieţii şi distrugerea ei. 
Procesele de distrugere sunt necesare la fel ca şi procesele de 
creaţie. Distrugerea devine creaţie atunci când se află sub 
controlul iubirii. Dacă iubirea este puţină, ideea creaţiei 
degenerează în ideea păstrării, şi intangibili-tăţii vieţii şi 
divinizarea ei, iar ideea distrugerii se transformă în ideea 
suprimării vieţii. Agresivitatea subconştientă este rezultatul 
divinizării subconştiente. Dacă ne înfrânăm fericirea, plăcerile, 
aceasta contribuie la mărirea iubirii în suflet. Dacă frânăm 
distrugerea, agresivitatea, aceasta contribuie, de asemenea, la 
mărirea iubirii în suflet. Energia care vine în sufletul nostru se 
manifestă prin emoţiile noastre creând situaţii. Dacă am furat, 
am violat imaginar şi n-am apreciat situaţia din punct de vedere 
moral, ea se fixează în subconstient. Asemenea situaţii se 
acumulează şi nivelul lor energetic creşte. Când acesta din urmă 
atinge o anumită limită, devine imposibilă lupta cu un program 
care dictează comportamentul emoţiilor. Omul nu doreşte să fie 
criminal, dar concentrarea emoţiilor îl împinge la furt sau 
omor.Un cunoscut mi-a povestit o întâmplare interesantă: - Mi- 
au prădat firma, dar înainte de acestea eu am transmis o sumă 
mare de bani cu trenul printr-o insotitoare de vagon. Când au 
venit să ia banii a spus că au fost două persoane care i-au luat şi 
le-a descris. S-a purtat frumos şi a fost imposibil să fie 
suspectată. Proprietarul banilor a fost la o clarvăzătoare care i-a 
spus că banii sunt la insotitoarea de vagon. In ultima clipă i-a 
transmis unui apropiat de-al ei. insotitoarea de vagon şi-a dat 
demisia şi n-a mai întors banii. Mi-aţi spus că vina e în mine. De 
atunci totul se năruieşte oricât aş încerca să mă schimb. Mi-a 
dispărut o sumă mare de bani. Puteau să-i fure doar câţiva 
oameni. O bănuiam pe o femeie. Am hotărât să apelez din nou 
la vizionară. 

- Un bărbat a furat banii, - mi-a spus femeia şi 1-a descris pe 
bărbat. 


Am înţeles despre cine era vorba. 

- Deşi are multe probleme, femeia la care te-ai 
gândit n-a furat, - a adăugat vizionara. 

- M-am întors acasă, - a continuat conlocutorul meu, 
- l-am chemat pe bărbatul în cauză, am vorbit cu el între 
patru ochi, şi a recunoscut. Apropo, era singurul ateu la 
firma mea. Mai exact, necredincios. 

- Da, pentru credincioşi este mult mai greu să fure, - 
am confirmat eu. 
Eram să uit, - şi-a amintit bărbatul - vizionara mi- 
a spus: "Vei mai avea probleme cu banii, dar, la mine, sa nu 
mai vii. Cauza e în tine." L-am iertat pe acel om şi nu l-am 
concediat. A trecut o jumătate de an şi a furat din nou. O sumă 
nu prea mare. L-am chemat şi i-am spus: "Te-am iertat, te-am 
crezut, ţi-am oferit posibilitatea să te corectezi. De ce m-ai 
minţit?" când m-a furat prima dată nici nu l-am bănuit măcar. 
Este un om foarte deştept, sufletist, însă, necredincios. Soţia 
mi-a spus de la început că este el. Ştiţi ce mi-a răspuns? 
"înţeleg că nu trebuie să fur, că îmi tai craca de sub picioare, 
simt, însă, că nu mă pot abtine. " l-am iertat, am procedat 
creştineşte. Acum nu ştiu cum să procedez. 

Am ridicat din umeri. 

- Probabil trebuie să-1 concediez? 

- lubirea nu exclude pedeapsa. Nu v-aţi gândit că a 
furat ca să fie concediat. 

- Interesant, - a căzut pe gânduri bărbatul. 

- l-aţi oferit posibilitatea să se schimbe la exterior, dar 
este foarte greu dacă nu există schimbări din interior. Este 
imposibil să te schimbi fără iubirea de Dumnezeu. Adevărul 
este că, dacă în decursul multor vieţi îţi înfrânezi dorinţele, 
dacă păstrezi bunătatea în momentul durerii, morţii şi a 
pierderii, punctul de sprijin poate fi trecut, intuitiv, dincolo 
de limitele vieţii şi ale dorințelor. Poţi să te schimbi atât de 
mult, încât să nu mai fii criminal dar să purifici sufletul în 
totalitate este imposibil. 

De aceea un om necredincios îşi vindecă sufletul prin dureri şi 
pierderi şi nu prin iubire şi înfrânare. Când un asemenea om 
simte că sufletul lui începe să moară el comite o crimă dorind, 
în subconştient, să fie pedepsit. Această durere îi vindecă 
sufletul. lertarea presupune schimbări în profunzime. Dacă 


dumneavoastră iertati, nu cereti schimbări şi lăsaţi crima 
nepedepsita, îi pricinuiti rău sufletului omului respectiv şi el se 
va răzbuna. Dumnezeu vă va pedepsi de asemenea. De multe 
ori copiii special fac anumite lucruri, pentru a fi pedepsiţi. 
Copilul se poartă urât pentru ca părinţii să-l dojeneasca. 
Durerea provocată de părinţi din iubire educă şi purifică 
sufletul. 

- Eu nu sunt de părere că trebuie să batem copiii, - i- 
am spus conlocutorului meu. Bătaia nu este necesară dacă 
învăţăm copilul să iubească şi să se înfrâneze. 

- Este foarte interesant. în copilărie când se întâm 
pla să mă bată tata, mi se făcea mai uşor pe suflet şi mi se 
lumina faţa. Evident că atunci când ştiam de ce mă bate, de 
exemplu, când mai că n-am incendiat şcoala. Când simţeam 
că sunt pedepsit pe nedrept, mă supăram. 
Noţiunea de dreptate este relativă - am adăugat eu. 
Deseori pentru om dreptatea este ceea ce corespunde 
dorințelor lui. O cunoştinţă de-a mea a avut o problema 
foarte gravă, în copilărie care putea să se soldeze cu 
moartea. Dacă cineva nu-i îndeplinea dorinţele, începea să 
strige şi să plângă aşa încât se sufoca, se invinetea apoi nu 
mai putea să respire. De câteva ori era cât pe-aci să moară şi 
părinţii au apelat la medici. Hipnoză, medicamente, băi, etc. 
totul era în zadar. Li s-a propus să se adreseze unui medic în 
vârstă, foarte înţelept. Acesta le-a recomandat o reţetă foarte 
simplă: "Data viitoare, când începe să se sufoce şi să se 
învineţească, mângâiaţi-l bine cu o curea, fără răutate, dar fara 
milă." Ce erau să-i facă? L-au „mângâiat" şi totul s-a terminat. 
Nu s-a mai sufocat, nu s-a mai învineţit niciodată. Astăzi, 
oamenii cred în Dumnezeu formal, fără convingere, că dă bine. 
Religia s-a redus la respectarea unor tradiţii şi obiceiuri 
neintelese. 
Am fost de curând în Europa si am intrat într-o biserică catolică. 
M-am apropiat de locul unde se aprind lumanarile. Am introdus 
câteva monede şi s-au aprins câteva lumânări electrice pentru 
câteva minute. S-a pierdut esenţa ritualului. Plăteşte bani şi 
Dumnezeu te va izbăvi de păcate - este tot ce-a rămas. Care 
este sensul aprinderii lumânării în faţa icoanei? Cu cât există 
mai mult Divin în dorinţele noastre, adică mai multă iubire şi 
mai puţină lăcomie, cu atât există mai multe şanse ca acestea 


să se îndeplinească. Dacă nu vrem să ne schimbăm dar apelăm 
la Dumnezeu pentru întărirea vieţii şi realizarea dorințelor 
noastre, este deja magie. Dacă aceste dorinţe sunt în 
detrimentul altora, este magie neagră. Atunci când lăcomia 
învinge, este o viitoare boală. Focul este simbolul distrugerii 
vieţii şi a dorințelor. Când aprindem o lumânare, renuntam în 
subconştientul nostru la lăcomie şi ne este mai uşor să ne 
îndreptăm către iubire ca la un bun suprem pe care îl primim de 
la Dumnezeu. Esenţa icoanei este victoria iubirii Divine asupra 
vieţii şi a dorințelor. Ceea ce am văzut în biserica catolică 
semăna cu victoria banilor. 

Pierderea continuă de iubire în lumea contemporană dă naştere 
la criminalitate. Să analizăm, acum, problema narcomaniei. Pe 
de o parte, există tot mai multe victime, adică acele persoane 
care au puţină iubire în suflet şi nu pot sa depăşească stresul iar 
pe de altă parte sunt criminalii care îi aprovizionează cu 
narcotice. Dar, lupta cu narcomania cu ajutorul forţei este 
condamnată la eşec. în lume se confiscă doar 10 % din 
narcotice. Aceasta nu înseamnă că trebuie să se renunţe la 
pedepsirea vinovaţilor sau să înceteze lupta împotriva crimelor. 
Profilaxia doar la nivelul corpului nu va fi niciodată eficace, 
trebuie să se înceapă cu profilaxia sufletului. Comunitatea 
internaţională, îndeosebi din ţările occidentale, este convinsă că 
criminalitatea este o acţiune fizică care ameninţă viaţa, 
sănătatea şi averea omului. Justiţia contemporană are rădăcini 
în dreptul roman. A fost foarte bine gândit. Cu toate acestea, 
Imperiul Roman s-a prăbuşit din cauza imoralităţii. Nici un fel de 
legi n-au putut să-l salveze de la pieire. Pe atunci, noţiunea de 
apărare şi salvare a sufletului era inferioară, noţiunii de apărare 
şi salvare a trupului. De aceea observăm că în ţările occiden- 
tale, cu cât este mai dură disciplina, cu atât mai puternic 
energia distrugătoare va trece de pe planurile exterioare şi se 
va îndrepta tot mai adânc pe cele interioare, distrugând 
constiintele şi sufletele oamenilor, ceea ce se şi întâmplă astăzi. 
în consecinţă, iau proporţii homosexualitatea, perversitatile, 
numărul copiilor cu afecţiuni psihice, sterilitatea femeilor. Toate 
acestea pot fi rezultatul apărării exagerate a trupului în 
detrimentul conştiinţei şi al sufletului. Medicina contemporană 
având grijă doar de trup poate să contribuie la dezintegrarea 
lui. De aceea n-are rost să rezolvăm problema criminalităţii prin 


intensificarea pedepsei criminalului sau prin îmblânzirea şi 
eliminarea ei. în primul rând, criminalul trebuie ajutat să se 
schimbe. Măsurile drastice sunt numai primul pas spre 
schimbare. Mai întâi durerea şi înfrânareai urmată apoi de iubire 
şi abţinere benevolă. Dacă cineva ne-a prădat, cauza celor 
întâmplate se ascunde în primul rând, în sufletul nostru. 
înseamnă că primul ajutor pe care îl putem oferi unui criminal 
este: capacitatea noastră de a iubi şi, prin iubirea continuă faţă 
de Dumnezeu, a avea grijă permanentă de sufletele noastre 
dezvoltându-le şi îndreptându-le într-o direcţie corectă. 

- Este posibilă renaşterea fascismului în Rusia? 

- Cred că întrebarea ar trebui să sune altfel: ce 
contribuie la apariţia fascismului în Rusia şi care sunt 
condiţiile care ar determina dezvoltarea lui? 
- Apropo, astă noapte, 28 decembrie, mă gândeam dacă 
să răspund sau ba la această întrebare. Dimineaţă, am văzut 
pe uşa de la intrare că cineva desenase cu creta svastica 
fascistă. Acesta este răspunsul: este posibilă renaşterea 
fascismului. Nimic nu este întâmplător. Este un semn destul de 
alarmant. Oamenii cu o gândire sănătoasă deja ajung la 
concluzii corecte. Ideile lor se fac auzite în presă şi la tele- 
viziune. Cauza apariţiei fascismului este inactivitatea puterii. 
Dacă aceasta nu poate să apere poporul, el încearcă să se 
apere singur. Evident că forma de apărare este foarte primitivă. 
Acest primitivism care debordează ca o furie oarbă devine cu 
timpul foarte periculos. Astăzi, vedem la televizor emisiuni care 
descriu cum „capetele rase" (Skin-head) omoară oameni de altă 
naţionalitate decât cea rusă urmate de o frază standard: „a fost 
deschis un proces penal, vor fi judecaţi conform articolului ...". 
Ce înseamnă asta? înseamnă slăbiciunea puterii. Pentru a lupta 
cu un fenomen oarecare trebuie să i se facă o apreciere corectă. 
încercarea de a aprecia mişcarea skinhead doar de pe poziţii 
penale este unilaterală şi incorectă. 
Teroriştii şi narodnicistii din Rusia ţaristă erau percepuți de 
putere doar din punct de vedere penal contrapu-nându-le 
puterea întregului aparat de stat. Prioritatea acestui aspect era 
incontestabilă. Puterea s-a liniştit. A fost o mişcare politică şi 
tocmai sub acest aspect bolşevicii au avut o prioritate evidentă. 
Regimul țarist rigid şi conservator n-a avut ce să opună 
bolşevicilor. De aceea tarismul a fost condamnat. Criminalul 


acţionează în interesele sale personale, politicianul - în 
interesele unui grup mare de oameni. Tocmai în aceasta constă 
puterea lui. Politicianul trebuie să adune energiile poporului, să 
le canalizeze spre anumite scopuri demonstrându-şi programul 
său, apoi să obţină putere pentru realizarea ideilor sale. Cu cât 
este mai mare nemulţumirea unui grup de oameni sau a 
întregului popor faţă de o anumită situaţie, cu atât mai mult 
prosperă partidele politice. 

La începutul secolului XX, Germania a pierdut primul război 
mondial. Orice stres şi pierdere provoacă eliminarea unei 
cantităţi uriaşe de energie. Problema constă în modul în care să 
fie folosită şi canalizată. Metoda cea mai primitivă dar şi cea mai 
frecvent folosită este de a găsi vinovatii şi de a îndrepta ura 
împotriva lor. Deseori se întâmplă că puterea, pentru a scăpa de 
furia poporului, încearcă să-i directioneze agresivitatea în alta 
parte. Cu cât mai slabă este puterea, cu atât mai activ caută 
societatea vinovaţi. Orice nemulţumire, orice revoltă a poporului 
este pregătirea pentru o încercare unilaterală de a schimba 
situaţia , dacă puterea nu poate să facă faţă şi să găsească o 
cale de ieşire din impas. Aceasta se numeşte formarea legăturii 
indirecte. Mai repet o dată că economia şi politica sunt doar 
psihologie. Nimeni nu poate să supravieţuiască fără mecanismul 
legăturii indirecte. Legătura indirectă este reacţia organismului 
la mediul înconjurător. Pentru a reacţiona trebuie să modelăm o 
situaţie şi s-o apreciem. Cu cât mai slab este modelul mediului 
înconjurător cu atât mai primitivă va fi reacţia. 

Omul trebuie să răspundă la o situaţie dureroasă printr-o 
acţiune oarecare. Dacă nu are nici un program, adică acţiuni 
consecutive care să dea rezultate, agresivitatea din om caută 
ieşire revărsându-se asupra celor apropiaţi sau asupra sa. Cum 
au primit bolşevicii energia poporului? Au găsit vinovaţi. Aceştia 
erau oameni bogaţi. Cei săraci, care erau mai mulţi, trebuiau să- 
i învingă pe cei bogaţi, care erau mai puţini. 

Am văzut nu demult o emisiune despre viaţa animalelor. Era 
vorba despre manguste care trăiesc în familii mari, un fel de 
clanuri fiindcă le este mai uşor să aibă grijă unii de alţii, să-şi 
apere interesele, să supravieţuiască. Ca să nu se confunde cu 
străinii, mangustele îşi fac semne cu secreția glandelor anale. 
Acest mod de existenţă, în clanuri, creşte posibilităţile de 
apărare şi supravieţuire. 


Omul este şi el un animal. El a existat în componenţa unui clan 
nu prea mare, tribul, timp de milioane de ani dezvoltându-se 
astfel conştiinţa colectivă, vorbirea, experienţa colectivă în 
producerea uneltelor de muncă, a locuinţelor etc. Odată cu 
dezvoltarea societăţii, paralel cu lichidarea reciprocă a 
clanurilor exista şi un proces de unificare a clanurilor mari. 
Unirea clanurilor a fost posibilă când au apărut interesele şi 
scopurile comune. Dacă acestea dispăreau, începea din nou 
duşmănia şi exterminarea reciprocă. Condiţia existenţei 
clanului este unitatea tuturor membrilor care se exprimă prin 
ajutorul reciproc şi lupta în comun împotriva duşmanului. 
Uniunile dintre clanuri pot să existe doar atunci când nivelul 
unităţii lor, adică ajutorul şi apărarea reciprocă sunt mai presus 
decât nivelul unităţii unui singur clan. 

Orice stat reprezintă o uniune de clanuri. Cu cât statul este 
mai capabil să apere fiecare cetăţean şi să aibă grijă de el, cu 
atât scade necesitatea unei gândiri de clan. Idealul comuniştilor 
era distrugerea statului ca aparat al violenţei. De fapt, era 
vorba despre revenirea la psihologia clanului. Noţiunea de 
"conducător" este specifică doar pentru trib, pentru clan. 
Comuniştii au renunţat la religia unitară, la ideea de Dumnezeu 
unic şi au revenit la idolatrie, au început să se închine lui Karl 
Marx, partidului comunist, lui Lenin pe care l-au înmormântat 
după tradiţia păgână. Idolatrizarea liderilor politici a fost urmată 
de lichidarea religiilor tradiţionale. Idolatria elementară, vroia să 
distrugă, în primul rând, reprezentanţii altor religii. Erau omorâţi 
nu numai preoţii ortodocşi ci şi cei musulmani şi catolici. 
Lichidându-i pe ortodocşi, Uniunea Sovietică devenise un clan 
puternic, capabil să-i supună, să-i elimine şi să-i lichideze pe toţi 
ceilalţi. Ideea superiorității clanului propriu asupra altui clan a 
fost utilizată şi de fascişti. Aşa a apărut national-socialismul. 
Care sunt concluziile? 

Astăzi, conştiinţa de clan, fie economică, fie politică sau 
religioasă, conduce spre pieirea inevitabilă. Esenţa conştiinţei 
de clan constă în suprimarea şi lichidarea clanurilor concurente 
şi nu în unificarea lor. Dacă statul nu este capabil să propună 
idei, politică eficace, apărare şi siguranţă fiecăruia, un 
asemenea stat se va dezintegra mai întâi pe clanuri, apoi în ţări 
separate. Sau, un clan, o naţionalitate vor trebui să lichideze 
sau să provoace degenerarea sau dispariţia altor grupuri. 


Distrugând statul rus, comuniştii s-au ciocnit de un haos 
inimaginabil. Constiinta poporului a dispărut şi a fost nevoie să 
fie creată din nou. A existat însă principalul - o idee şi un 
program care îi unea pe toţi. A existat concepţia despre 
apărarea poporului sovietic de duşmanii din exterior. A existat 
concepţia, deşi în descrestere, a grijii fata de cetăţenii săi. 
Existau creşe şi grădiniţe de copii, instruirea şi medicina 
gratuite. De aceea statul a putut să supravieţuiască, să se 
reunifice. NEP (noua politică economică) a distrus ideea unităţii. 
Au dispărut scopurile comune. Fiecare miza doar pe propriile 
puteri. A început formarea rapidă a clanurilor economice şi 
politice. A apărut pericolul dezintegrării statului. Acest proces a 
fost stopat în anul 1929. Ştim cu toţii ce s-a întâmplat în 
continuare. Ideea comunismului nu s-a consolidat. Credinţa într- 
un viitor luminos a început să slăbească. Unirea clanurilor 
concurente care începuseră să se înmulțească extrem de 
repede a fost posibilă printr-un pericol care îi ameninţa pe toţi şi 
o disciplină de fier care i-a lichidat pe liderii oricărei grupări. Pe 
parcursul existenţei sale Uniunea Sovietică îşi găsea noi 
duşmani şi se unifica în interior pentru a lupta cu ei. Când după 
întâlnirile lui Gorbaciov cu Regan s-a văzut că nu există 
duşmani externi, s-a intensificat tendinţa de dezintegrare a 
societăţii pe fundalul lipsei scopurilor comune. Gorbaciov a 
încercat să salveze situaţia promițând fiecăruia apartamente 
până în anul 2000. Introducerea legii anti-alcoolice care a 
distrus reforma a fost o încercare de unificare spirituală a ţării. 
Situaţia nu s-a schimbat iar puterea agoniza. Ea nu putea să 
apere interesele cetăţenilor săi. 

Nemţii au fost consternati când Gorbaciov a scos armatele 
de pe teritoriul Germaniei Democrate fără a pretinde ceva în 
schimb. Putea să primească zeci 'de milioane de dolari drept 
compensație şi să-i utilizeze pentru dezvoltarea ţării sale şi a 
cetăţenilor ei. Mai mult decât atât, giganticul potenţial militar al 
Uniunii Sovietice a fost furat. Conducătorul statului, introducând 
legea antialcoolică, a creat mafia, deşi ştia că o asemenea 
mafie a existat la începutul anilor '30, în America. Risipind 
bogății uriaşe, conducătorul statului consolida grupările mafiote 
şi clanurile criminale. Care este cauza? Nu ştia ce să facă. Nu 
avea nici scopuri, nici un program concret. Statul murea. Pentru 
salvarea lui era nevoie de reforme. Nu ştia, însă, care ar trebui 


să fie esenţa acestor reforme. Rămânea o singură soluţie - să 
susţină Occidentul. Stereotipurile şi condiţiile sovietice n-au 
elaborat un mecanism efectiv de legătură indirectă. Liderii 
politici marcanţi sovietici au pierdut contactul cu situaţia reală 
din ţară şi s-au dezobişnuit să acţioneze adecvat unei situaţii 
dificile. 

îmi amintesc că la începutul anilor '80 un economist îmi spunea: 
"Biroul politic a hotărât în cele din urmă să se intereseze ce se 
întâmplă cu ţara. Ne-au întrebat referitor la sfera economiei. Am 
înţeles că la conducere se află nişte bătrâni fără putere de 
aceea am înflorit totul şi le-am trimis un raport. Au tăcut timp 
de trei zile, apoi au sunat şi ne-au întrebat: "Este într-adevăr 
situaţia ţării atât de catastrofală?" De ce, totuşi, conducerea 
tării pierduse capacitatea de a conduce? De ce orice situaţie 
este privită unilateral şi denaturat? Fiindcă mecanismul 
aprecierii corecte este alcătuit din mai multe planuri: religios, 
filozofic, politic, economic. Trei nivele superioare de apreciere a 
situaţiei au fost lichidate de doctrina comunistă. O apreciere 
corectă şi exactă a situaţiei nu putea să existe, în principiu, 
deoarece conducerea ţării cu trecerea timpului a început să 
sufere de o paralizie generală atât la nivelul de înţelegere a 
situaţiei cât şi la cel de conducere şi gestionare a ei. Reformând 
statul, conducătorul singur 1-a şi distrus. 

Ce aveau urmaşii democrați? Aveau scopuri, programe? Da, 
aveau, dar nu aveau poporul, nu-l apărau. Exista un singur 
scop - detronarea fostului regim şi cucerirea puterii. Rezolvarea 
principalelor probleme de supravieţuire şi dezvoltare se 
reducea la o singură formulă: imitarea Occidentului şi 
împrumutarea metodelor economice şi politice. Ţara s-a 
împărţit în clanuri şi foştii comunişti cereau din nou 
decentralizarea puterii. Economia a început să se învioreze 
puţin dar politica şi ideologia piereau. Ţara se prăbuşea dar 
revenirea la comunismul de război şi disciplina de fier care să 
unească societate era imposibilă. 

Totul a revenit la formele primare de evoluţie: triburi separate, 
grupări; clanurile cucereau noi zone de influenţă economică. 
Cele mai puternice clanuri s-au grupat în jurul puterii care se 
mai menținea pe vechile, structuri de stat. Evident ca cel mai 
puternic trebuia să fie clanul preşedintelui. A apărut, însă, o 
problemă. S-a dovedit că în condiţiile în care, pe de o parte, 


erau promise libertăţi democratice, iar, pe de altă parte, lipseau 
interesele unificatoare şi structurile puterii erau distruse, era 
aproape imposibilă păstrarea statului şi a ordinii. Toţi scuipau pe 
preşedinte şi democraţia lui. 

Dar să ne abatem puţin de la acest subiect. Eram la odihnă 
în Crimeea şi stăteam de vorbă cu un cunoscut de-al meu. 

- Prietenul meu are probleme cu sănătatea. Aţi putea să- 
1 ajutaţi cumva? 

- Cu ce se ocupă? - l-am întrebat eu. 

- Cu afacerile. La început avea vreo 2-3 buticuri şi vân 
zători angajaţi. Făcea totul singur. Astăzi are 15 buticuri şi 
munceşte la fel, singur. Este suprasolicitat dar nu poate să 
schimbe situaţia. 
Nimeni nu-l va putea ajuta, - i-am răspuns eu. - Cum 
să-l ajute medicii sau vindecătorii dacă este mereu supraso 
licitat autodistrugându-se. Este un caz mortal. Pentru a-şi 
salva stăpânul "prostanac",organismul începe să creeze boli 
şi să se împotrivească să fie vindecate. lar dacă stăpânul nu- 
şi schimbă comportamentul, organismul va inventa o boală care 
nu-i va permite să facă afaceri. O boală incurabilă va fi salvarea 
vieţii lui. 

- Ce-ar trebui să facă? 

- Să-şi schimbe concepţia. 

- N-am înţeles. 

- Concepţia este un mod de a gândi, aprecieri şi reacţii 
la mediul înconjurător. Un mic bussinesman trăieşte în 
limitele unei singure concepţii. Un mare bussinesman 
trebuie să aibă o altă concepţie. E ceva asemănător cu 
principiul de funcţionare a cutiei de viteză la automobil. 
Poţi să te mişti din loc la prima viteză, iar dacă vrem s-o 
mărim, trecem la alta mult mai mare. La fel e şi în afaceri. 
Capacitatea de a trece la o viteză mult mai mare înseamnă 
să-ţi păstrezi sănătatea şi să supravieţuieşti. Un mare 
bussinesman are gândire de psiholog şi politician şi nu de 
muncitor. Trebuie să găsească un adjunct priceput şi să-l 
conducă iscusit. De aceea, dacă un bussinesman vrea să se 
dezvolte din punct de vedere economic, el trebuie să se 
dezvolte spiritual sau să aibă din timp un asemenea 
potenţial. Banii puţini sunt bani, banii mulţi înseamnă 
economie, banii foarte mulţi înseamnă politică. 


în anii '90, fiecare escroc şcolit vroia să devină bussinesman, 
fiecare bussinesman deştept vroia să devină politician, fiecare 
politician cu perspicacitate era nevoit să studieze psihologia şi 
filosofia. în toate timpurile, filosofii înțelegeau că este imposibil 
să cunoşti lumea doar în limitele logicii umane şi a cerinţelor 
umane. Filosofii tindeau spre mistică, mistica spre religie. 
întotdeauna a existat un proces invers. Religia crea filosofia, 
filosofia educa politicienii, politicienii alegeau bussinesman-ii de 
perspectivă, marii bussinesman-i îi învățau să muncească pe cei 
mici. Dezvoltarea presupune două curente de energie situate 
unul în întâmpinarea altuia. 

Sa revenim la situaţia politică actuală. Dezvoltarea legăturii 
indirecte la oricare organism înseamnă dezvoltarea senzualitatii 
care cuprinde un volum tot mai mare de timp şi spaţiu. Cu cât 
mai voluminos şi mai clar ne imaginăm un proces periculos 
pentru noi cu atât mai mari sunt şansele ca sa-1 dirijăm şi, prin 
urmare, să supravietuim. Imaginati-va că ati agăţat o cratiţă de 
pe o poliţă care a căzut şi v-a lovit dureros peste picior. Dacă 
vom reacţiona doar la nivelul corpului, vom înjura şi o vom 
arunca. Prima reacţie primitivă este să lichidăm izvorul durerii. 
Un nivel superior al legăturii indirecte presupune următoarea 
reacţie. Să nu aruncăm cratiţa revărsându-ne asupra ei furia ci 
s-o ridicăm şi s-o punem la locul ei astfel încât să nu mai cadă. 
Un nivel şi mai înalt al reacției este să mutăm polita în alt loc 
sau să cumpărăm un dulap care să excludă accidentele. Aşadar, 
un nivel superior de apărare presupune un nivel superior de 
conducere, ceea ce înseamnă pronosticare, prognozare. în anii 
'90 deveneau bancheri cei cu studii de matematică, sau fizică, 
deoarece erau capabili să gândească abstract şi potenţialul 
spiritual ridicat le mărea posibilitatea conducerii financiare, 
economice şi politice. 

îmi amintesc o discuţie cu reprezentantul unei bănci care 
avea probleme. Situaţia era critică. Banca putea fi închisă, iar 
câţiva colaboratori riscau să fie bagati în închisoare. l-am 
explicat că e vorba de o luptă politică. Partidele au nevoie de 
bani. Ca să aibă bani, bolşevicii prădau băncile. Această metodă 
de susţinere a partidelor politice este valabilă şi astăzi. Veţi fi 
nevoiţi sa dati bani. Daţi vina pe un singur om şi concediati-1 
pentru un an. Vor lua banii, situaţia va reveni la normal iar omul 
se va întoarce la serviciu. Aceşti bancheri aveau, însă, probleme 


cu gândirea analitică. N-au înţeles propunerea mea. Au furat 
bani şi câţiva oameni nevinovaţi au nimerit la închisoare. lată 
de ce un mare bussinesman, cu atât mai mult un politician 
trebuie să gândească abstract, în perspectivă. 

Ce se întâmplă astăzi pe arena politică a Rusiei? Nu există 
nici un partid politic cu un program mai mult sau mai puţin 
raţional. De ce? Fiindcă gândirea strategică, reală a fost 
întotdeauna educată de religie şi filosofic Nu întâmplător 
Alexandru Macedon îl avea învăţător pe Aristotel. Pentru a 
supravieţui şi a ne adapta la o situaţie dureroasă nu trebuie să 
reactionam doar la nivelul corpului. Reacţia trebuie să aibă loc 
şi la nivelul spiritului, sufletului şi al structurilor care trec 
dincolo de limitele vieţii şi dorințelor. Astfel, noi vom putea să 
vedem dincolo de o situaţie simplă un sens profund, vom putea 
să reactionam la cauză şi nu la efect şi vom putea să le 
influentam în mod corespunzător. 

în URSS, pe parcursul mai multor decenii au fost suprimaţi şi 
lichidati lideri religioşi, filosofi, politicieni. Lipsa gândirii 
strategice se simte şi astăzi. Politicienii caută răul unii în ceilalţi. 
Scot mizeria la suprafaţă dar nu pot să răspundă la întrebarea 
principală: cum să se asigure unitatea statului? Nu numai 
unitatea politică şi economică ci, în primul rând, cea spirituală. 
în jurul căror valori să se unească? Care valori să le apere? Ce 
să protejeze în primul rând? Chiar şi în lipsa totală de idei care 
se formează pe baza unor concepţii religioase şi filosofice 
despre lume, ţara iese treptat din situaţia catastrofală. Totuşi, 
spontaneitatea nu oferă nici un fel de garanţii pentru viitor. 
Orice rezultate în economie, politică şi cultură pot să dispară 
într-un timp record dacă puterea nu va învăţa să gândească, 
adică să reacționeze la situaţia apărută. Mişcarea Skinhead se 
află în creştere şi reprezintă una din formele ascunse ale 
nemulțumirii fata de o situaţie. Dacă aceasta energie va creşte 
şi puterea nu va fi în stare rezolve problema cu mijloace politice 
situaţia poate să iasă de sub control. 

Astăzi, în presă şi la televizor se discută în permanenţă despre 
privatizarea tâlhărească din anii '90. Proprietatea de stat este 
a poporului. Dacă cineva o fură, o fură de la popor. E deja o 
situaţie penală. Poporul înţelege că a fost prădat. Revolta 
ascunsă creşte şi apare o dilemă de nerezolvat. Dacă nu vor fi 
analizate rezultatele privatizării, poporul minţit va acumula ură 


şi o va revărsa în formele cele mai distrugătoare. După cum s- 
a menţionat în unul din ziarele noastre, dacă vom reanaliza 
privatizarea vor suferi, în primul rând cei care au contribuit la 
jefuirea ei iar acum se află la putere. Situaţia este fără ieşire 
dacă nu ştim să gândim, dar avem oameni care ştiu să 
gândească şi au propus deja nişte posibile variante: 

1) Atunci au furat iotul, dar nu trebuiesc judecaţi 
funcţionarii de stat, nu trebuie intentate procese penale, ci 
să redea statului întreprinderile cumpărate pe un preţ de 
nimic. 

2) De lăsat oligarhilor (persoane cu averi foarte mari) 
tot ce-au furat dar să fie obligaţi să plătească valoarea reală 
a bogățiilor furate. Să li se acorde un timp real de plată. 

3) Comuniştii pot să renunţe la trecutul lor sângeros, să 
promită o presă independentă, să recunoască credinţa în 
Dumnezeu, dreptul la proprietatea privată, că vor transfor 
ma principalele bogății ale ţării în bogății de stat. în conse 
cinta, revolta maselor se va revărsa în votul general pentru 
comunişti sau tineretul va intensifica starea părinţilor induşi 
în eroare şi vor începe să omoare şi să distrugă totul în jur 
aşa cum procedează tinerii national-bolsevici sau skinhead- 

ii (Capetele rase). 

Incapacitatea puterii de a unifica ţara la toate nivelurile, 
nedorinta de a avea grijă de cetăţenii ei, de a reacţiona la 
timp, filosofic şi politic la cele întâmplate pot provoca 
explozia tendinţelor fasciste. Acesta este doar începutul. 
Teritoriul Rusiei este un poligon pentru viitoarele eveni- 
mente mondiale. Dacă omenirea nu va găsi putere să 
găsească scopuri comune care s-o unească, conştiinţa de 
clan care se intensifică va distruge lumea firavă şi civili- 
zatia. Este o problema a zilei de mâine. Astăzi, Rusia 
trebuie să înveţe să gândească, să se unească prin spiritua- 
litate şi moralitate pentru propria salvare şi a omenirii 
întregi. 

- Unii spun că totul este predestinat, că în toate este 
voia lui Dumnezeu. Alţii spun că totul poate fi schimbat, se 
poate influenţa viitorul dar nu numai al tău ci şi al altora, că 
lumea seamănă cu un joc foarte complicat la computer. 
Puteţi să ne explicati putin ce se întâmplă cu noi şi în jurul 
nostru? 


Daţi-i drumul unei libărci într-o cameră goală şi veţi E vedea 
că e foarte greu să-i numărați mişcările. Dacă in cameră nu 
există găuri, puteţi fi încredinţat că mişcările ei vor fi limitate la 
spaţiul din cameră. Dacă vom pune o farfurioară cu apă, 
mişcările libărcii pot fi ghicite. Setea o va duce spre farfurioară. 
Vorbind despre faptul că oamenii sunt dirijaţi, noi subintelegem 
că dirijarea are loc din exterior, adică sunt forţaţi si dorinţele 
umane sunt limitate. Se poate dirija şi din exterior prin dorinţe. 
Dacă vom şti dorinţele omului, putem să ghicim conduita lui şi 
să începem să-l dirijăm. "Cautati-1 pe cel care are de câştigat" - 
este una din metodele principale de descoperire a crimei. De 
aceea când unii spun că nu au o voinţă reală, iar, alţii spun că 
fac ce vor, şi unii şi alţii au dreptate. Adevărul este specific 
pentru fiecare situaţie. 

Pe plan exterior, putem vorbi de întâmplări, de libertatea 
voinţei. Pe planul fin, toate evenimentele s-au produs deja. Cu 
cât sunt mai fine planurile cu atât mai multe evenimente ale 
viitorului s-au produs deja. întregul Univers şi-a încheiat deja 
ciclul şi s-a întors în punctul care se apropie de cauza primară. 
In planurile de suprafaţă noi putem vorbi de întâmplare, de 
libertatea voinţei. în planul subtil toate evenimentele deja s-au 
petrecut. Şi cu cât planurile sunt mai subtile, adică cu cât sunt 
mai aproape de cauza primordială, cu atât mai multe 
evenimente din viitor deja s-au petrecut. In punctul care se 
apropie de cauza primordială tot universul deja a terminat ciclul 
şi s-a întors, în planurile de exterior există noţiunile de 
întâmplare, libertate a voinţei şi este posibil conflictul dintre 
dorinţele omului şi voinţa Divină care se manifestă în felul 
următor. 

Dumnezeu ne dirijează prin iubire. Dacă ne conducem după 
acest sentiment fără sa-1 dirijăm, nu renuntam la el şi nu-l 
suprimăm, atunci nu numai subconstientul nostru ci şi 
conştiinţa şi voinţa se apropie de Divin şi înţeleg legile 
Universului. în iubirea Divină este ascunsă toată informaţia 
despre Univers şi toate legile lui. Dorinţele noastre de suprafaţă 
sunt în legătură cu trupul nostru şi locul de trai. Ele depind de 
mediu, iar când le absolutizăm, noi punem o părticică infimă 
mai presus de întreg. întrucât, pe planul fin, emoţiile noastre 
depind de spaţiu şi timp şi se răspândesc în întregul Univers, 
divinizarea lor încalcă principiul unităţii Universului şi se 


declanşează mecanismul apărării şi corectării iar noi suferim de 
o anumită boală ce ţine de o anumită încălcare. 

Fiindcă ne orientăm mai întâi cu sufletul apoi cu conştiinţa şi 
în cele din urmă cu trupul, se îmbolnăveşte, în primul rând, 
sufletul care pierde iubirea. Este procesul cel mai periculos şi 
cel mai puţin vizibil. Apoi se îmbolnăvesc conştiinţa şi trupul. 
Suferințele trupului purifică sufletul, de aceea, pe planul fin, un 
invalid şi un om sănătos pot să arate absolut contrar. De ce, 
când omul moare, viaţa îi trece ca un film prin faţa ochilor? De 
ce muribunzii devin, de regulă, mai buni? De ce oamenii care au 
trecut prin moartea clinică au aptitudini supranaturale? Fiindcă 
moartea întrerupe contactul cu straturile de suprafaţă ale 
conştiinţei şi emoţiilor. Eul interior al omului trece pe planurile 
fine unde timpul este comprimat şi într-o secundă se poate 
vedea mai mult decât vedem timp de ani de zile într-o viaţă 
obişnuită. Trupul, care intensifică egoismul, lăcomia, invidia, 
gelozia, trece pe planul doi şi ne este mai uşor să simţim 
iubirea. 

De ce înainte de moarte oamenii se spovedesc şi îşi cer 
iertare? Fiindcă, dacă omul moare supărat sufletul lui va 
pătrunde foarte greu pe planurile fine. 

M-am uitat ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Mai întâi 
ajunge în lumea de dincolo unde trece printr-un proces de 
pregătire. Aceasta se întâmplă în cele patruzeci de zile de după 
moarte. Sufletele sinucigasilor si ale altor oameni care au 
săvârşit crime împotriva iubirii nu pot să pătrundă nici chiar în 
lumea de dincolo. Ele nu se mai află pe Pământ, dar nu pot sa 
pătrundă nici pe planurile fine. Dacă un asemenea suflet va fi 
zămislit, acest copil nu va putea să se nască. Când sufletul 
pătrunde în lumea de dincolo are loc stratificarea în continuare 
a emoţiilor ce ţin de viaţa anterioară. Cu cât sufletul celui mort 
are mai multă iubire de Dumnezeu cu atât mai rapid este 
procesul de transformare. în aceste clipe omul poate să vadă 
orice. Conştiinţa şi imaginaţia lui care se păstrează pot să-i ofere 
diferite imagini. Aflându-se în lumea de dincolo, sufletele văd 
viitorul celor apropiaţi, al rudelor, uneori se străduiesc să-i ajute, 
să-i anunţe de apropierea pericolelor apărându-le în somn. 
Aflându-se un timp oarecare în lumea de dincolo, sufletele 
curate trec în alte lumi. Cu cât mai multă iubire există în suflet, 
cu cât este mai curat, cu atât mai mare este numărul lumilor 


prin care trece. Când un astfel de suflet se reîncarnează pe 
pământ sau pe alte planete, se naşte un om talentat sau genial. 
Deşi nu bănuieşte măcar, acesta este un clarvăzător de nivel 
superior. 
Am văzut în timpul diagnosticării magilor şi astrologilor că 
aceştia sunt conectaţi la lumea de dincolo. Sfinţii erau conectaţi 
la alte lumi iar informaţia pe care o primeau era mai curată, mai 
amplă şi mai exactă. în principiu, pentru om, alegerea principală 
în orice situaţie este să urmeze iubirea sau să renunţe la ea. 
Această alegere este determinată, într-o măsură considerabilă 
de emoţiile părinţilor formate într-o viaţă anterioară dar şi de 
educaţia lui actuală, de modul de trai, de comportament. Dacă 
ţinem seama de toate astea, ajungem la concluzia că nu mai are 
de ales. Locul de trai, trecut şi actual, determină în totalitate 
emoţiile şi hotărârea lui. Omul poate să scape din mrejele 
destinului doar prin iubirea de Dumnezeu. Şi atunci, se întâmplă 
un miracol. Educaţia, modul de viaţă, genele, care au format 
emoţiile şi au provocat o boală grea ce nu oferă şanse de 
supravieţuire îşi pierd puterea de dominație asupra omului. El se 
schimbă în interior şi bolile dispar. Deseori, o astfel de 
transformare puternică se soldează cu moartea, Dar în cazul 
exploziei unei cantităţi mari de iubire purifică şi salvează. Cine 
ştie să iubească va fi sănătos şi i se va permite realizarea 
oricăror dorinţe. Asemenea oameni au dreptul la libertatea 
voinţei. 

- Din an în an se repetă aceeaşi situaţie: am băr 
bat, n-am bani, am bani, n-am bărbat. Ajutati-ma, va 
ro% să înţeleg ce se întâmplă? 
Banii înseamnă îndeplinirea dorințelor. Comunicarea 
cu un bărbat înseamnă de asemenea, îndeplinirea dorințelor. 
Dorinţele consumă multă energie. Dacă în suflet există 
puţină iubire, eşti nevoit să alegi. La începutul activităţii 
mele am observat un lucru ciudat la sportivi. Un sportiv 
dacă obţine victorii, încep problemele în viaţa personală. 
Trece un timp în care se roagă, se eliberează de supărările fată 
de femei, viaţa personală revine la normal, încep, însă, 
nereusitele în sport, care se tin lant. Am înţeles că există o 
oarecare legătură între gelozie şi trufie. Constiinta şi dorinţa 
trec din una în alta, iar dacă există o dependenţă de profun- 
zime, problema va trece de la gelozie la trufie. Vor suferi fie 


familia, fie serviciul sau destinul. Apoi, am ajuns la următoarea 
concluzie: ceea ce numeam cândva dependențe, ataşamente, 
astăzi poate fi numit altfel - insuficienţă de iubire şi energie. 
Cândva le spuneam tuturor: "Trebuie să păstraţi iubirea în 
suflet." Mă refeream la faptul că pentru a păstra iubirea nu 
trebuie s-o suprimăm cu ură, supărări, frică, depresie, regrete. 
A trecut o etapă şi astăzi spun: "Dacă aţi învăţat să păstraţi 
iubirea, învăţaţi s-o oferiţi. Cu cât mai mult oferim cu atât mai 
mult primim." în acest caz, noţiunea de ataşament îşi pierde 
sensul. Omul care iubeşte dezinteresat nu depinde de nimic. 
Altădată aş fi spus că ataşamentul de bărbaţi se intensifică 
dublu când apar banii. Creşte agresivitatea şi trebuie să pierzi 
ceva. Astăzi voi spune că: "Incapacitatea de a iubi transformă 
iubirea în ataşament iar ataşamentul ne obligă să uităm de 
Dumnezeu. Rezultă că ataşamentul trebuie să fie mai mic." 
Capacitatea noastră de a iubi se dezvoltă prin conştiinţa 
religioasă care ne ajută să simţim iubirea faţă de Dumnezeu. 
Atitudinea noastră faţă de Dumnezeu este arbitrul principal ce 
decide dacă vom fi fericiţi sau ba. Cu cat mai avide sunt 
rugăciunile noastre, cu cât cerem mai mulţi bani, bunăstare, 
îndeplinirea dorințelor, sănătate cu atât mai adânc toate astea 
pătrund în subconştientul nostru. Comunicarea cu oamenii 
formează emoţiile noastre de suprafaţă. Când apelăm la 
Dumnezeu se deschid . profunzimile sacre ale subconstientului 
care vor forma sufletul nostru şi sufletele urmaşilor noştri. 
Rezultă că o rugăciune avidă ne omoară sufletul şi nefericeşte 
urmaşii noştri. De aceea există ateii. Decât să te rogi la 
Dumnezeu cu aviditate, mai bine să nu ştii nimic despre El. 
Am consultat o femeie prin telefon care mi-a spus: 
- Am probleme cu fiica mea. Nu vrea să comunice cu 
mine. 
- Problemele sunt în primul rând ale dumneavoastră. 
Femeia m-a întrerupt zicându-mi: 
- Veţi vorbi cu fiica mea? 
- Da, voi vorbi, dar aş vrea, mai întâi, să vorbim despre 
problemele dumneavoastră. 
M-a întrerupt din nou: 
- Da, da, vă ascult! 


- Dumneavoastră aproape că nu acceptaţi situaţiile 
traumatizante. Aceasta se întâmpla... 


M-a întrerupt a treia oară: 

- Cum rămâne cu fiica mea? 

- Situaţia fiicei e mai gravă decât a dumneavoastră. In 
timpul discuţiei, femeia m-a întrerupt de vreo cincisprezece 
ori. 

- Dumneavoastra ma presati in permanenta, i-am spus 
eu. Ma intrerupeti în permanenţă. Nu ştiţi să va invingeti 
dorintele. Cum sa va ajutati fiica daca sunteti sclava 
trupului si a dorintelor dumneavoastra? 

îi este greu, dar se străduieşte să se abţină. încep să vorbesc 
cu fiica. Sufletul ei este plin de nemulţumire. 

- Mai întâi, trebuie să îndepărtați prin rugăciune 
nemulţumirea de sine şi destin. Rugaţi-vă lui Dumnezeu şi 
îndepărtați pretenţiile. 

- Eu nu cred în Dumnezeu, - mi-a răspuns fiica. - Când 
am citit cărţile dumneavoastră, credeam, dar când am 
încercat să mă schimb, n-am reuşit. 

- Am să vă explic altfel. Vreti să fiţi fericită? 

-Da. 

- La baza oricărei fericiri se află sentimentul iubirii. 

Dacă doriţi să fiţi fericită renuntati la ceea ce vă încurcă să 
iubiţi: supărarea pe sine şi pretenţiile faţă de mamă. Nu 
există iubire fără durere. Dacă fugiţi de durere, fugiţi de 
iubire. în fiecare zi convingeti-va sufletul că trebuie sa 
iubească, să ierte, să fie grijuliu. 

- Nu reuşesc să fac acest lucru, - a răspuns fata. 

Aşa suntem noi. Vrem salariu, dar să nu muncim. 

Viaţa este, însă, altfel. îl cunoaştem pe Dumnezeu prin 

iubire. Pentru a simţi iubirea, trebuie să oferim mult şi 
dezinteresat. în filosofia indiană, aceasta înseamnă să nu te 
ataşezi afectiv de rezultat. Când ne rugăm doar pentru 
sănătate, vom avea, în cel mai bun caz, rezultate 
neînsemnate fiindcă nu vom simţi iubirea. 
Am început cercetările mele doar ca savant. Ştiinţa este o 
ocupaţie consumatoare şi este îndreptată spre îndeplinirea 
dorințelor noastre. De aceea, ştiinţa fără religie corupe omul pe 
neobservate şi-l obligă să supună iubirea dorințelor. Multi, 
citind cărţile mele, au văzut în ele doar posibilitatea unei 
vindecări uşoare şi rapide prin rugăciune, ceea ce le permite şi 
să facă economii, renunțând la medicamente. Cu cât înaintam 


în cercetările mele intelegeam tot mai mult cât de periculoasă 
este atitudinea avidă faţă de Dumnezeu. Am văzut cât este de 
greu să unesti ştiinţa cu religia. Insesizabil, pe ascuns, avid, 
umanul începe să domine treptat şi pe neobservate Divinul. 
Ştiinţa începe să înghită religia. Pentru ca acest lucru să nu se 
întâmple trebuie să ne purificăm în permanenţă sufletul, să 
luptăm cu lăcomia şi să ne miscam continuu către iubire şi 
Dumnezeu. lubirea de Dumnezeu ne oferă viaţă, fericire 
senzuală, sănătate, bani, bunăstare. Când ne adresăm lui 
Dumnezeu trebuie să uităm de interesele trupului, spiritului şi 
sufletului. Trebuie să ne intereseze doar iubirea, iar pentru a 
păstra această dezinteresare trebuie să ne înfrânăm pentru un 
timp oarecare dorinţele spiritului şi ale trupului. De aceea mulţi 
deveneau pustnici şi se refugiau prin mănăstiri. Dacă omul nu 
poate să apeleze dezinteresat la Dumnezeu, trebuie să se 
înveţe, mai întâi, să-şi înfrâneze dorinţele începând cu trupul - 
să se abţină de la mâncare, să postească, să flămânzească. Să 
înfrâneze dorinţele spiritului: să nu se surmeneze prin muncă, 
să renunţe la televizor, să se izoleze, să stopeze conştiinţa, să 
nu se irite şi să nu judece. Să înfrâneze dorinţele sufletului: să 
se abţină de la dorinţele sexuale, să depăşească frica şi 
regretul, să nu se grăbească. 

"Credinţa fără fapte este moartă" - se spune în Biblie. Dacă 
omul face abuz de mâncare, judecă şi se grăbeşte, dacă este 
avar, irascibil şi gelos, rugăciunea lui va fi în zadar. Dacă va 
începe să se roage cu râvnă, aspirând spre iubire şi Dumnezeu, 
poate să se îmbolnăvească şi să moară. Renuntarea la 
dependente poate fi prea grea pentru el. Nu oricine poate 
ajunge la o rugăciune adevărată. Probabil de aceea Hristos le 
spunea ucenicilor săi că vor putea să simtă iubirea de 
Dumnezeu doar prin El. Valorile spirituale pot să închidă mult 
mai dur calea spre iubire decât valorile materiale. 

Perceperea iubirii de Dumnezeu este un proces complicat şi 
îndelungat care decurge foarte greu, se dezvoltă şi se 
perfectioneaza. Capacitatea de a iubi se câştigă de-a lungul 
anilor, a deceniilor sau a întregii vieţi. Despre aceasta a vorbit 
Hristos în parabola despre fecioare şi candele. Trebuie să ne 
pregătim din timp pentru a fi supuşi încercării dacă suntem 
capabili să iubim. Când vom cunoaşte iubirea divină va fi deja 
târziu să ne caim şi să cerem: „Creatorule, eu am pacatuit - 


iartă-mă!". In măsura în care învăţăm în fiecare zi să iubim 
dezinteresat, în aceeaşi măsură depăşim dependenţa de 
dorinteie trupului, spiritului şi sufletului şi, în aceeaşi măsură, 
rugăciunea adresată lui Dumnezeu ne va influenţa pozitiv pe 
noi şi urmaşii noştri. 

Astăzi este 30 decembrie. Nimeni n-a mai desenat svastica 
pe uşa mea. Asemenea semne anunţa prezenţa unor situaţii 
critice în stat. Când ţara slăbeşte cu duhul, mulţi oameni încep 
să se urască unii pe alţii şi caută orice mijloc pentru a-şi 
manifesta nemulţumirea. Odată cu alegerea unui nou 
preşedinte, Rusia a început să-şi revină nu numai din punct de 
vedere economic. Pentru Rusia au apărut perspective de 
supravieţuire. Există asemenea perspective pentru întreaga 
omenire? în lume domină aceeaşi morală de stat-clan ca în 
Rusia, acelaşi cult al banilor, aceeaşi tendinţă de lichidare a 
culturii şi moralității. Lumea a devenit idolatră. Pentru marea 
majoritate, religia s-a transformat într-un ritual frumos, într-o 
formalitate lipsită de sens. 

Epoca socialismului s-a încheiat. Poporul a respirat uşurat. S-a 
sfârşit cu omorurile, arestările, condamnările politice. Cuvântul 
nu mai este suprimat. A început o altă perioadă. Poporul este 
preocupat de stabilitate şi ordine. Rusia va începe să se 
dezvolte ca o ţară occidentală. Ce rău e în asta? Si ce daca va fi 
schimbată cultura rusă cu cea occidentală de masă ? De ce ţara 
este atât de bolnavă? Poate că Rusia are destinul său? De ce în 
momentul când Rusia a pornit pe calea orientală au înflorit 
cultura şi moralitatea? De ce atunci când a încercat să trăiască 
doar ca în occident a început să moară, să se dezintegreze? 
Cred că explicaţia trebuie căutată, în primul rând, în filosofie şi 
psihologie. Dezvoltarea înseamnă energie. Energia presupune 
deosebirea dinte potenţiale. Principala sursă de energie este 
timpul- Principala deosebire dintre potenţiale este trecutul şi 
viitorul, cauza şi efectul. Dezvoltarea a tot ce este viu pe 
Pământ ar fi fost imposibilă fără interacţiunea cu două curente 
ale timpului fără lupta dintre începuturile masculin 

şi feminin. 

începutul masculin reprezintă lumea nevăzută care ţine de 
viitor. începutul feminin reprezintă lumea materială care ţine de 
trecut şi prezent. începutul masculin este agresiv faţă de trup, 
dar are grijă de suflet. începutul feminin are grijă de trup şi este 


agresiv faţă de spirit. începutul masculin frânează dezvoltarea 
trupului, a materiei şi civilizaţiei. începutul feminin are energie 
dar ea transfor-mându-se în valori materiale, stoarce structurile 
spirituale. Civilizaţia se naşte şi se dezvoltă ca început masculin 
dar prosperă şi moare ca început feminin. 

Lumea se împarte în Occident şi Orient. Aceste sunt două stiluri 
de gândire care nu pot fi unite în exterior. în gândirea orientală, 
întregul sau începutul spiritual se descompune în părţi separate 
devenind material. în gândirea occidentală, întregul spiritual se 
compune din anumite unităţi materiale. Occidentul democratic 
şi Orientul despotic. în Orient, conducerea se efectuează 
preponderent de la vârf, în Occident - de jos. în realitate 
Orientul şi Occidentul au fost întotdeauna unitare dar nu numai 
din cauză că popoarele şi culturile au interactionat între ele. 
Sufletele celor care au trăit în Orient se reîncarnau în Occident 
şi invers. De aceea cultura occidentală a avut întotdeauna un 
potenţial spiritual ascuns susţinut de creştinism. Civilizaţia 
materială este imposibilă fără prezenţa stratului spiritual 
anterior. Interacțiunea curenților energetici ai celor doi poli, 
occidental şi oriental, ai planetei a permis dezvoltarea omenirii. 
Procesul de transformare a unui tip în altul era intensificat în 
punctele de frontieră. Civilizaţiile din zonele de mijloc le 
depăşesc pe celelalte în dezvoltarea lor. Babilonul antic, 
Mesopotamia, Asiria, Egiptul, Grecia antică, Roma antică, au 
fost locurile de contact a două curente. în aceste locuri, trecerea 
spiritualului în material şi invers era mult mai intensă. Orientul 
ascetic care renunţa la trup se unea cu Occidentul plin de viaţă, 
imoral şi lipsit de spiritualitate. Poruncile morale interactionau 
cu viata de zi cu zi influențând starea statului. Legile Divine 
expuse sub forma unor prescriptii morale sunt valabile nu numai 
pentru fiecare om în parte ci şi pentru toate popoarele. Anticii 
înțelegeau acest lucru. Un om imoral se imbolnaveste şi moare. 
Dacă nu are grijă de suflet, trupul său este condamnat la 
suferinţă. Despre aceasta au vorbit misticii, filosofii din India 
Antică şi Orientul Apropiat. Evident că omul trebuie să aibă grijă 
de trupul său. Dacă nu se va îngriji şi de suflet, nu-şi va salva 
trupul oricât de puternic ar fi şi oricâtă hrană i-ar da. Religiile 
mondiale spun că omul trebuie să-şi îngrijească în primul rând 
sufletul. Acest model de comportament a pătruns în conştiinţa şi 
subconştientul oamenilor şi a fost impulsul unei dezvoltări şi al 


unei armonii ulterioare. în ultimii două mii de ani omenirea s-a 
dezvoltat într-un ritm nemaivăzut. Schimbarea celor două 
curente ale omenirii pe Pământ avea loc cu aceeaşi viteză. De 
aceea s-a produs o ruptură exterioară între culturile 
Occidentului şi Orientului. Occidentul care s-a dezvoltat cu paşi 
uriaşi în ultimele sute de ani n-a reuşit să se inspire din 
moralitatea şi spiritualitatea Orientului. Trupul a uitat de sufletul 
său fapt ce ameninţa cu pieirea întregii omeniri. 

Tocmai aceasta, dupa toate probabilitățile, a fost impulsul 
principal al apariţiei comunismului şi a unei noi orânduiri sociale 
unde începutul moral şi spiritual era mai important decât cel 
material. Unul dintre principalele impulsuri subconstiente ale 
comunismului era să supună trupul spiritului. De aici a început 
economia planificată, gândirea strategică, codul moral al 
constructorului comunismului. Creştinismul slăbea şi nu mai 
putea să facă faţă scopului său de educaţie morală şi salvare a 
sufletelor. Aspiratia spre consum a majorităţii popoarelor nu mai 
putea fi stăpânită şi în Europa au apărut şi au prins rădăcini 
ideile comunismului. Impulsul subconştient spre comunism în 
executare europeană a apărut ca ideea de egalitate, fraternitate 
şi fericire generală. 

La sfârşitul sec. XX s-a prăbuşit socialismul. Omenirea a 
ajuns din nou pe muchia prăpastiei. Locul lui 1-a ocupat islamul 
care s-a răspândit foarte repede şi pe teritoriul Europei. Astăzi, 
islamul reprezintă Orientul înverşunat care neagă vehement 
psihologia occidentală. SUA reprezintă Occidentul intransigent. 
Ele nu au puncte de contact. Dacă vom analiza din punct de 
vedere economic şi politic, este logic ca SUA, cu potenţialul ei 
economic, să învingă repede islamul împreună cu ţările arabe. 
Poate că un economist sau politician vor spune că aceasta va fi 
garanţia stabilităţii, a lipsei terorismului şi a prosperării 
omenirii. Pentru un filosof, victoria SUA înseamnă moartea 
civilizaţiei. Lumea cu un singur pol nu are energie pentru 
dezvoltare. 

Principalul oponent al SUA este considerată, astăzi, China. 
Este adevărat din punct de vedere economic. China este o ţară 
ce se dezvoltă cu paşi rapizi care va ajunge şi va depăşi SUA. 
Este un antagonism economic evident. Nu există, însă, 
contradicții politice. China este o tara orientală care visează să 
devină occidentală. Tineretul chinez gândeşte occidental. 


Femeile chineze vor emancipare. Deocamdată, China şi India 
sunt în exterior ţări orientale, în interior, însă, devin, tot mai 
rapid, occidentale. Rezultă că islamul trebuie susţinut de sus 
pentru ca omenirea să supravieţuiască. Este interesant cum se 
întâmplă acest lucru pe plan exterior. SUA pot să atace orice 
tara arabă. în principiu, acest lucru se poate obţine şi prin 
subjugare economică şi politică.Este mai problematic să atace 
Franţa sau Germania. Astăzi, fiecare al doilea elev din clasa 
întâi este de provenienţă arabă şi de credinţă islamică. Opoziția 
gândirii occidentale se dezvoltă chiar pe teritoriul ţărilor 
occidentale. Aşadar, dacă va învinge gândirea occidentală 
lumea va pieri, iar dacă va învinge cea orientală, lumea va pieri 
de asemenea. Politica teroriştilor islamici este o dovadă în acest 
sens. 

să vorbim acum despre misterul sufletului rus. Rusia este 
orientală şi occidentală în acelaşi timp. Da, socialismul chinez 
uneşte modelul oriental şi cel occidental, dar, acest fenomen 
este spontan, temporar. China devine tot mai occidentală şi se 
simte minunat. Rusia a încercat să imite în toate Occidentul şi s- 
a înşelat. A apărut următoarea maximă: "Salvaţi sufletele 
noastre." Calea orientală s-a dovedit insuficientă pentru Rusia. 
Socialismul s-a prăbuşit. Calea occidentală s-a dovedit a fi şi 
mai nefolositoare. Rusia va trebui să unească idealismul şi 
materialismul, religia şi ştiinţa, concepţiile despre lume 
orientală şi occidentală. în caz contrar, Rusia se va prabusi. 

De două sute de ani există SUA care s-a supranumit ţara 
fagaduintei, a democraţiei şi a libertăţii. Este întruchiparea 
gândirii occidentale. Doar la 90 km distanţă se află insula 
Libertăţii în frunte cu de neinlocuitul Fidel Casstro. Este vorba 
de Cuba, bastionul civilizaţiei orientale. Este singura ţară din 
lume unde nu există proprietate privată asupra mijloacelor de 
producţie, unde s-a păstrat prioritatea valorilor morale faţă de 
setea de profit. Am scris că prăbuşirea socialismului a lovit mult 
mai crunt America. Este un lucru evident. America a pierdut 
energetic şi spiritual, dar a câştigat din punct de vedere 
economic şi politic. 

Pentru serviciile FBI - (Biroul Federal de Investigaţii al SUA) 
este extrem de simplu să lichideze orice om de pe planetă. 
Dacă n-o fac din prima încercare, vor întreprinde o a două sioa 
treia. Au încercat de 637 de ori să-l omoare pe F.Casstro, dar n- 


au reuşit. Casstro i-a spus uneia dintre amantele sale: "Este 
imposibil să mă omoare." America doreşte deliberat moartea lui 
Casstro, iar în subconstient îi doreşte o viata lungă şi multă 
sănătate. Cuba, o ţară neînsemnată teritorial şi infimă din punct 
de vedere material are o energetică şi o importanţă uriaşe. Nu 
întâmplător acolo există, în anumite ramuri, cea mai bună 
medicină din lume. Nu se ştie cât va mai putea să reziste acest 
echilibru fragil. Deocamdată funcţionează pentru salvarea 
civilizaţiei. 

Aşadar, o parte minusculă poate fi prin energetica ei mult 
mai puternică decât una uriaşă care este slabă spiritual. La o 
emisiune televizată, un savant a fost întrebat: "Credeţi în 
sfârşitul lumii? Omenirea poate să provoace, prin acţiunile sale, 
pieirea planetei?" savantul a răspuns: 

- Este o grandomanie să atribui omenirii asemenea 
posibilităţi. Ea este mult mai mică comparativ cu masa şi 
proporţiile planetei noastre. 

Dacă ţinem seama de legile fizice şi materiale, are perfectă 
dreptate. Să încercăm să analizăm această problema din alt 
unghi. Să admitem că un om este infectat cu ciumă sau holeră. 
Masa microbilor este mult mai mică comparativ cu cea a 
omului, dar microbii nu mor. De ce? Fiindcă microbii atacă 
funcţiile principale ale organismului care ţin de energetica 
planurilor fine şi nu masa. Dacă omul slăbeşte energetic, îi 
scade imunitatea şi infecția reapare sau vine alta din exterior. 
leri am fost anunţat despre numărul morţilor în urma 
cutremurului de duminică din Asia de Sud-Est. Acum câteva 
zile cifra morţilor era de 12,5 mii. leri a fost precizată: mai mult 
de 125 mii. Totuşi, poate oare omul să influenţeze starea 
planetei? Religiile mondiale spun că este posibil. Am discutat nu 
demult cu o femeie care cunoaşte iudaismul. Conform credinţei 
evreilor, dacă nu se vor ruga, în lume vor avea loc catastrofe în 
cele mai diferite locuri. Acum câteva zile am auzit o părere 
similară. S-a dovedit că această idee a fost lansată cu câteva 
decenii în urmă de un cunoscut savant rus: dacă în bisericile 
ortodoxe nu se vor mai face rugăciuni atunci va exploda 
planeta. Ceea ce este mai interesant este că şi eu am ajuns la 
aceeaşi concluzie. Să începem cu nişte simple experienţe. 
Savantii francezi au scos nişte moluste din scoici şi le-au pus în 
apă distilată unde lipseşte calciul, dar învelişul de protecţie a 


apărut din nou. Concluzia este una singură. în organismul viu 
are loc o dezintegrare termonucleara. La nivelul fizic exterior 
este urmat de eliminarea unei cantităţi de energie uriaşă. Pe 
planurile energetice fine acest proces este invizibil şi nu este 
dureros. Care este concluzia? Energia principală a Universului 
se află pe planurile energetice fine prin care se reglează toate 
procesele din Univers. Orice fiinţă vie are acces la aceste 
planuri şi poate să aibă influenţă asupra lor. Dar influenţele 
spontane sunt slabe şi de aceea nu sunt periculoase. Totul 
constă în faptul că impulsurile energetice ale omenirii nu mai 
sunt haotice. In ultima vreme oamenii au început să observe că 
manifestările urii umane de proporţii şi cutremurele coincid într- 
un mod straniu, dar nu atât acţiunile agresive şi omorurile cât 
emoţiile agresive coincid cu cutremurele. 

Agresiunile fizice, chiar şi una precum explozia atomică, nu sunt 
periculoase pentru Pământ. Asemenea acţiuni sunt de proporţii 
microscopice. Funcţiile corpului ceresc pe care trăim depind de 
curenţii de energie din interiorul planetei. După toate 
probabilitățile, energia negativă a omenirii, unindu-se într-un 
singur curent poate deveni un pericol fundamental pentru 
planeta noastră. Totuşi, ura nu pătrunde atât de adânc în 
energetica planetei. Există, oare, ceva mai periculos decât ura? 
Există. Există depresia sau programul de autodistrugere. Deşi 
masa omenirii este minusculă, programul de autodistrugere 
poate să distrugă planeta dacă va pătrunde mai adânc decât 
limita permisă. Cum este posibil? Dacă într-o persoană oarecare 
mecanismul autodistrugerii depăşeşte limita permisă, se 
distrug curenţii energetici şi funcţiile fiziologice şi organismul 
moare. Principiul unităţii stă la baza existenţei Universului. Am 
descris o situaţie când un singur om comite o crimă împotriva 
iubirii şi îi moare tot neamul. Rudele sunt unitare pe planul fin. 
Dacă vom pătrunde în planurile fine, vom vedea că omenirea 
este unitară. Fiecare dintre noi este răspunzător de întreaga 
omenire. Pe un plan mai fin putem vedea unitatea a tot ce este 
viu, iar pe altul şi mai fin nu mai există deosebire între materia 
vie şi cea moartă. Se pare că e o adâncime imensă dar oricât ar 
părea de straniu omul are acces la această adâncime. Dovadă 
este fenomenul materializării obiectelor. Rezultă că omul poate 
să influenţeze curentele energetice care determină starea şi 


integritatea planetei. Programul de autodistrugere, a urii faţă de 
sine ajunge în interiorul sufletului. Ce provoacă acest program? 
Am fost de curând în Israel. într-un ziar de limbă rusă am citit 
despre prorocul Isaia. Evenimentele au avut loc acum câteva mii 
de ani. Prorocul îi spunea împăratului: "Dacă vei comite 
fărădelegi şi crime împotriva iubirii, Dumnezeu te va pedepsi şi 
va fi un cutremur care te va distruge pe tine, neamul tău şi 
palatul împreună cu oraşul." Se mai spunea că palatul era din 
fildeş. Savantii contemporani credeau că este imposibil să 
construieşti un asemenea palat, de asemenea nu credeau nici în 
celelalte lucruri. De curând, în timpul săpăturilor, au descoperit 
urmele cutremurului şi ruinele palatului. Era din cărămidă 
obişnuită acoperită cu plăcuţe de fildeş, de aceea crea impresia 
că palatul era cioplit doar din fildeş. 

în învăţătura budistă despre karma se spune că există un 
letopiset universal unde este înregistrat tot ce a fost creat - 
cronica Akasha. Nici o faptă săvârşită de om nu dispare fără 
urmă în vâltoarea timpului - totul se înregistrează. Pentru 
fiecare faptă a sa omul este fie răsplătit fie pedepsit. Omul este 
în primul rând suflet apoi trup. Faptele săvârşite spre binele 
sufletului şi unitatea lui cu Creatorul îmbunătăţesc karma. 
Faptele săvârşite doar spre binele trupului în detrimentul 
sufletului se transformă în greşeli şi crime. Pedeapsa este 
iminentă. Legătura dintre comportamentul omului, destinul şi 
sănătatea lui o găsim în toate religiile mondiale. ludaismul 
abordează altfel această temă. 
Am fost în repetate rânduri în Israel şi de fiecare dată am 
observat că deasupra fiecărei uşi este fixată o cutie numită 
mezuza în interiorul căreia se află un fragment din Tora scris de 
mâna. Este un citat din Vechiul Testament. Starea în care omul 
intră în casă va determina energetica încăperii. Dacă în acea 
clipă se va gândi la Dumnezeu, şederea lui într-o asemenea 
casă îi va ajuta să aibă grijă de suflet. Icoanele ortodoxe au 
aceeaşi funcţie. Nu cunoşteam textul din mezuza, l-am aflat de 
curând şi am rămas uluit. Traducerea este următoarea: "Dacă 
poporul Israelului va îndeplini poruncile Mele, ploaia va veni la 
timp." Este echivalentul karmei colective, adică legătura dintre 
moralitate şi soarta poporului, aşadar, şi a omenirii. Învățătura 
lui Hristos: "Nu vă faceţi griji pentru ziua de mâine...omul 
trăieşte nu doar cu pâine." atenționează că a uita de suflet, a 


oierde iubirea şi moralitatea este un pericol nu numai pentru 
sănătate şi destinul unui singur om dar şi pentru existenţa 
planetei. Toate astea erau actuale şi acum 2000 de ani. încă de 
atunci omenirea îşi stramutase grija de la suflet la trup. 

Mâine este 31 decembrie. Ne vom lua rămas bun de la anul 
vechi şi de la lumea veche. Vom întâlni un An Nou şi o Lume 
Nouă. Vom putea, oare, să ne schimbăm şi să supravietuim într- 
o Lume Nouă? Cine ştie... 

PARTEA A PATRA 

Au trecut câteva zile după Anul Nou. Răsfoind corespondenţa 
am găsit o felicitare cu ocazia Anului Nou şi o propunere despre 
crearea unui forum pe internet: "în noaptea de Anul Nou ne vom 
întâlni cu prietenii şi rudele şi ne vom aminti despre cele mai 
importante evenimente ale anului trecut. Pentru unii dintre noi 
aceste evenimente înseamnă a te înţelege pe tine, a înţelege 
lumea, a înţelege destinul şi a obţine un punct de sprijin în 
viaţă..." 

Noi, participanţii la forum - ortodocşi, budisti, catolici, 
luterani, atei, musulmani, ezoterişti, filosofi, yoghini, 
compozitori, studenţi, părinţi, holtei, ruşi, americani, osetini, 
evrei, uzbeci... dorim să vă facem cadou cu prilejul Anului Nou 
un nou forum care să corespundă cerinţelor contemporane... 

Ne străduim să-i primim la acest forum cu toată iubirea şi fără 
agresivitate pe huligani, înțelegând că prezenţa lor este un 
indicator al stării sufletelor noastre, că este o posibilitate de a 
ne schimba deşi huliganismul poate fi eliminat parţial cu ajutorul 
sistemului anti înjurături pe net şi moderatiei. Ne-ar fi de mare 
folos părerea dumneavoastră în această problemă fiindcă, pe de 
o parte, este o posibilitate de a ne schimba, iar, pe de altă parte 
înseamnă - distrugerea unor condiţii pentru discutarea unor 
probleme serioase. 

Cred că îşi fac un cadou în primul rând lor şi nu mie. Deşi sunt 
necesare, eu nu particip la forumuri, ele creează o conexiune 
inversă pe care cartea n-o creează. Am renunţat să mai răspund 
la întrebări prin poşta electronică fiindcă pe oameni îi 
interesează mai mult telefonul de la biroul meu, posibilitatea de 
a se înscrie la şedinţe şi achiziţionarea casetelor video dar nu 
apelează aproape deloc la rubricile create în mod special pe 
internet. îmi pun de multe ori aceeaşi întrebare fără să citească 
răspunsurile mele. Nu există comunicare. Majoritatea vor să 


primească şi puţini sunt cei care vor să ofere. Aceasta e 
particularitatea gândirii noastre. Vrem să primim ajutor dar nu 
ne învăţăm să-i ajutăm pe alţii. Dacă în interiorul nostru este 
blocată eliminarea energiei este imposibil să fim ajutaţi. Am 
vorbit în una dintre cărţile mele despre o oaie care moare dar, 
aducându-i mielul de la o altă oaie, are grijă de el, elimină o 
cantitate uriaşă de energie, grijă şi iubire, şi depăşeşte astfel 
suferinţa mortală. De aceea aş vrea să mă adresez cititorilor de 
pe internet. Doriţi să vă insanatositi şi să vă rezolvati 
problemele? Să nu aşteptaţi ajutor, ajutati-va singuri. Cu cat mai 
puţin vă veţi gândi în această clipă la dumneavoastră, cu atât 
mai sănătoşi veţi fi. îmi amintesc situaţia prin care am trecut. 
Diagnosticul meu - cancer cu metastază. Nu aveam nici o şansă 
să supraviețuiesc. Revenisem din Soci în Piter cu o recomandare 
la institutul de ontologie. în acel moment m-a sunat una dintre 
pacientele mele. 

Ştiţi, am o problemă îngrozitoare. Doar dumneavoastră 
puteţi să mă ajutaţi, - îmi spunea plângând. Vă rog să veniţi în 
staţia de metrou "Institutul Tehnologic". M-am dus şi timp de o 
oră am ascultat povestea ei. 

- Am o stare îngrozitoare, mi-am pierdut sensul vieţii, 
nu mai vreau să trăiesc. 

Mă uitam la ea de parcă eram în altă lume. 

- Spuneti-mi concret ce s-a întâmplat? 

- Ştiţi, şeful meu nu mă pretuieste, mă şicanează la 
fiecare pas. S-a creat o situaţie fără ieşire. 

O fracțiune de secundă m-am gândit: "Ce-ar fi să ne 
schimbăm locurile pentru o clipă." 

- Va trece un timp şi veţi uita de acest necaz. Când o 
problemă vine din viitor ni se pare uriaşă, iar când peste un 
timp oarecare o privim în trecut, ni se pare minusculă. 
Credeti-ma, nu este cel mai mare necaz. 

S-a uitat la mine şi a zâmbit. 

- Ati avut o puternică influenţă pozitivă asupra mea. 

Mă simt mult mai bine, - şi, mai şoptind câteva vorbe, a 
dispărut în mulţime. Eu, însă, mă gândeam cât este de bine 

ca într-o situaţie ca a mea să poţi să ajuţi pe cineva. Cine tje 
poate că această situaţie creată de a ajuta pe cineva, eu fiind 
într-o stare catastrofală, m-a ajutat s-o transform într-o situaţie 
neplăcută cu care poţi să te lupti. 


Am îndeplinit intuitiv cele patru reguli care te ajută să simţi 
Divinul şi contribuie la însănătoşire. 

Unu: am eliminat tot ce mă încurca să iubesc, în primul rând 
frica pentru viaţa mea. Am încetat să mai contez pe medicină şi 
în general să mai contez pe ceva, dar am continuat să lupt, iar 
obiectivul salvării mele era sufletul şi nu trupul. Am citit Biblia şi 
am găsit acolo cuvântul "Iubire." şi l-am urmat intuitiv. 

Doi: Nu-mi mai era frică de durere şi probleme, fiindcă ţineau 
de trupul meu. Ele au devenit minuscule. 

Trei: Am stopat toate dorinţele şi scopurile, adică abstinenta 
totală. 

Patru: Am început să caut posibilităţi de a ajuta familia care, 
după moartea mea, ar fi rămas fără mijloace de existenţă. N-am 
renunţat la ajutorul acordat altora. Aceasta a diminuat 
dependenţa mea de viaţă şi sănătate. 

în Vechiul Testament se spune: „Să nu primeşti daruri 
întrucât îi orbesc pe cei care văd." Omul care s-a obişnuit doar 
să primească - slăbeşte. Slabeste, în primul rând sufletul. Este 
greu să credem, dar tocmai aceste nuanţe ale senzatiilor 
determină sănătatea noastră şi posibilitatea pieirii sau a 
supravieţuirii civilizaţiei noastre. 

Dacă pentru un om fericirea supremă este doar să 
primească, este bolnav. Boala se va ascunde în trupul, în 
conştiinţa şi în sufletul lui, ea nu va putea fi vindecată. 

Am încetat să mai răspund la întrebările de pe internet ca să 
nu susţin această tendinţă. Rubrica "Schimb de experienţă nu 
mai există. Câţiva oameni m-au ajutat cu o nouă informaţie de 
care aveam nevoie. Aproximativ zece mii de oameni vroiau să îi 
ajut, personal. Este foarte bine că mi-am schimbat părerea cu 
privire la această problemă. Altădată aş fi spus: "Un om bolnav 
este un consumator. La nivel fizic înseamnă lăcomie, la nivel 
spiritual - invidie şi condamnare, iar la nivelul sufletului - 
gelozie." Dacă este un consumator, n-ai ce să discuti cu el. 

Astăzi, văd altfel această problemă. Boala sau consumul este 
incapacitatea de a gândi corect. Rezultă că trebuie să ajutăm 
omul să se schimbe pozitiv. Sunt necesare metode noi care să-l 
ajute să ofere şi să iubească. 

Comunicarea înseamnă educaţie. Dacă nu vă place ceva în om, 
ajutati-1 să se schimbe. Dacă nu vă place ceva în lumea 
înconjurătoare, ajutati-o să se schimbe. Supărarea, 


condamnarea şi căutarea celor vinovaţi înseamnă blocarea 
energiei iubirii sau imposibilitatea de a ne schimba. La orice 
boală sau problemă trebuie să răspundem cu energie creatoare. 
întrucât energia vine din iubire Divină, la orice boală, pierdere 
sau supărare trebuie să răspundem în mod reflex cu iubire. Si 
atunci va dispărea părerea noastră despre un om rău, păgubos. 
In fata noastră se va afla un om care n-a putut să se schimbe şi 
să-şi pună în ordine sufletul. Aceasta înseamnă capacitatea de a 
gândi corect, îmi amintesc că cineva mi-a pus o întrebare. 

- Cum să procedezi cu un om care te-a trădat? 

- înlocuiţi cuvântul "trădat" cu "vindecat" şi problema 
care pare de nerezolvat va dispărea. Aţi idolatrizat umanul 
şi de sus vi s-a trimis purificarea. Capacitatea de a gândi 
este determinată de măsura în care putem să ne schimbăm. 
Pentru aceste schimbări este nevoie de energie pe care o 
primim de la Dumnezeu prin iubire. Cu cât avem mai multă 
iubire de Dumnezeu, cu atât avem mai multă energie în 
suflet cu atât mai mult ne schimbăm, iar prin noi schimbăm 
lumea înconjurătoare. Rezultă că prima regulă este să nu 
blocăm iubirea Divina prin supărări, condamnări, frică şi 
regrete. Cea de-a doua regulă este: să ajutăm iubirea prin 
înfrânarea începutului animalic şi activizarea sentimentelor 
superioare. Chiar şi munca fizică, sportul ne ajută în acest 
sens nemaivorbind de activitatea intensă a conştiinţei şi a 
sentimentelor noastre. 

O cunoştinţă de-a mea me-a povestit o istorioară interesantă. 
La un congres un nou venit s-a exprimat indecent la adresa ei. 

- Nu i-am răspuns nimic, - spunea ea. - în acel moment 
am început să mă rog. Persoana respectivă a dispărut şi n-a 
mai venit la congres. 

Când cineva se concentrează asupra iubirii este foarte 
periculos să fii agresiv faţă de el. Orice vietate simte acest 
lucru. 

înjurătura de mamă înseamnă jignirea sentimentelor 
supreme. Dacă cineva din preajmă începe să înjure de mamă, 
înseamnă că şi dumneavoastră aveţi o vină oarecare, înseamnă 
că principiile şi idealurile dumneavoastră se află pe prim plan, 
iar sufletul a uitat de iubire. Când omul se află într-o situaţie 
critică, mortală, nu se deosebeşte prin nimic de animale. Prima 
reacţie este să se apere, să se ascundă, sau să imobilizeze 


inamicul, iar când nu există nici un pericol pentru viaţă, omul 
poate şi trebuie să se comporte altfel. Cu cât manifestă mai 
puţină agresivitate cu atât este mai înţelept comportamentul 
lui. Cred că cel mai bun lucru la forum - pe chat este să stabiliţi 
o anumită perioadă de repaus faţă de cei care înjură. 

La una dintre lecţii o doamnă m-a întrebat cum să se roage 
dacă situaţia din familie nu-i permite să facă acest lucru. Soţul 
este agresiv, are mult de lucru prin casă, copiii o încurcă. 

De ce a apărut această problemă? Fiindcă nu înţelegea rostul 
rugăciunii. Pentru că rugăciunea era un ritual superficial pentru 
care sunt necesare izolarea, liniştea, confortul sufletesc. 
Rugăciunea este pentru a simţi iubirea. Dacă la început omul 
are nevoie de izolare, mai târziu el poate să se roage în orice 
condiţii. Dacă veţi continua să iubiţi omul care v-a supărat, dacă 
vă păstraţi bunăstarea fletească în cele mai grele condiţii, deja 
vă rugaţi. Dacă ntimentele dumneavoastră de iubire, bunătate, 
dăruire, depind mai puţin de durere, de pierdere sau supărare, 
cu atât mai curată va fi rugăciunea. 

Care ar trebui să fie atitudinea faţă de cineva care înjură? Ca 
fata de un om care are puţină iubire în suflet. El simte pericolul 
idolatrizării sentimentelor superioare şi încearcă să se salveze 
într-un mod primitiv. înseamnă că în orice înjurătură şi 
mitocănie există un sens. Orice mitocan şi înjurător de mamă 
are nevoie de ajutorul nostru la fel ca cineva cu trupul bolnav. 
Atitudinea corectă faţă de orice situaţie o schimbă din interior 
apoi şi în exterior. 

Ce înseamnă, astăzi, o concepţie corectă despre lume? în 
lume vor exista întotdeauna două tipuri contrare de gândire. 
Constiinta noastră se dezvoltă şi are nevoie de contradicții şi 
contrarii. Occidentul ateu şi Orientul mistic au provocat 
dezvoltarea gândirii şi perceperea religioasă şi ştiinţifică a lumii. 
în ştiinţă, omul este centrul, în religie -periferia. Religia şi ştiinţa 
erau de neunit. în cazul unirii, ori câştiga una ori se 
autodistrugeau reciproc. în India există o maximă: "Nu există 
oameni, există idei." 

Cândva, unii oameni trăiau doar cu banii, cu bucuria materială 
şi se simțeau minunat. Alţii renuntau la toate şi susțineau că 
doar ei sunt fericiţi cu adevărat. Ei nu se încurcau unii pe alţii ci 
se completau creând o armonie. Pentru a înţelege dreptatea 
unora şi a altora trebuie să ieşim la nivelul unde logica trupului 


cu idolatrizarea valorilor materiale şi logica spiritului cu 
idolatrizarea ideii, reprezintă un tot întreg. Este nivelul unde 
trupul, spiritul şi sufletul sunt o substanţă unitară. Este nivelul 
Divin. Pentru a ajunge la acest nivel trebuie să avem o 
capacitate mult mai mare de a iubi. Prin iubirea de Dumnezeu 
putem vedea unitatea oricăror contrarii. Dacă nu este suficientă 
iubire, ambele moduri de gândire tind să se distrugă reciproc. 
Modul de gândire occidental a dezvoltat civilizaţia. Dacă mobilul 
principal pentru construirea unei fabrici, a magazinelor, pentru 
producerea de mărfuri, este profitul, efectul va fi extraordinar, 
se va elimina o cantitate uriaşă de energie şi va exista o 
diversitate a formelor. Socialismul a demonstrat că economia nu 
poate fi construită fără stimulente materiale. Civilizaţia nu poate 
să se dezvolte fără bani, fără recompense materiale şi fără 
avantaje economice. Când acelaşi principiu este mutat din sfera 
materială în cea spirituală au loc schimbări catastrofale. 
Spiritualitatea şi cultu nu se mai dezvoltă ci degenerează 
vertiginos. De ce? Fiin că spiritualitatea este o noţiune 
strategică iar atitudinea de scoate un câştig imediat din cultură 
şi spiritualitate înseam nă lichidarea acestora. Acest proces are 
loc astăzi în Ruşi Se propune ca teatrele să se autofinanteze. 
înseamnă c teatrul trebuie să degenereze ca să câştige bani. 
Bâlciul ş teatrul de măscărici au fost unitare cu publicul şi aveau 
legătură indirectă , dar nu puteau să se dezvolte. Când teatrul 
nu depinde economic de spectator, moare, iar când depinde în 
totalitate de aceasta, nu se dezvoltă. Astăzi, la televiziunea 
rusă, timpul de emisie este ocupat de programe comerciale al 
căror scop este de a face bani. Este mai uşor să iei bani de la un 
prost decât de la un deştept. Dacă vom tolera cele mai primitive 
dorinţe ale telespectatorilor, nrostindu-i conştient, banii se 
întorc mult mai repede. Rezultă că televiziunea contemporană, 
pentru a face bani, trebuie să distrugă, cu voie sau fără voie, 
cultura şi spiritualitatea poporului. Dacă într-o librărie, 
cumpărătorul poate să-şi aleagă o carte bună, la televiziune 
există tot mai puţine posibilităţi de a face o alegere. Cultura de 
stradă, comercială nu susţine cauzele superioare, strategice, 
spirituale. In clipa în care religia începe să facă comerţ, iubirea 
şi credinţa dispar pe neobservate, iar în locul lor rămân 
obiceiurile, economia şi politica. Comerţul este permis până la o 
anumită limită. lubirea şi moralitatea trebuie să susţină 


comerţul şi nu invers. Cultura trebuie să fie comercială de 
asemenea până la o anumită limită, altfel, degenerează. 

Economia trebuie să fie comercială dar asta nu înseamnă că 
trebuie să fie lipsită de moralitate şi de noţiuni strategice. 
Astăzi, de exemplu, industria alimentară occidentală omoară 
oamenii prin provocarea unui număr uriaş de boli. Medicina este 
preocupată de vânzarea medicamentelor şi de profitul 
comercial şi nu de însănătoşirea oamenilor. Două contrarii nu se 
unesc. 

Proportiile uriaşe ale prioritatii banilor asupra moralității 
ameninţă existenţa civilizaţiei contemporane. 

Când banii devin valoarea principală, adică învinge modul 
materialist de gândire, sufletul începe să moară. Mai mult decât 
atât, orice om cu o conduită morală, deştept, cu spirit de 
previziune va fi întotdeauna un pericol pentru cei care vor să 
câştige bani cu orice preţ. Să ne imaginăm că cineva a 
cumpărat un canal de televiziune ca să câştige bani. înseamnă 
că trebuie să elaboreze o anumită schemă şi să subordoneze 
totul scopului principal de a face bani. Deodată, unul dintre 
angajaţi declară că există scopuri mult mai importante cum ar fi 
interesele poporului şi ale statului, apărarea principiilor morale 
şi religioase. Proprietarul, însă, nu are nevoie de aşa ceva şi îl 
concediază imediat pe angajatul în cauză. Dar iată că începe 
„povestea". Poporul priveşte la televizor cu satisfacţie şi înghite 
orice publicitate. Cu cât mai multe emoţii pozitive primesc 
telespectatorii cu atât mai mulţi bani plătesc după care vine 
raiul. Oamenii se uită la televizor şi li se îndeplinesc dorinţele. 
Ce urmează? 
îmi amintesc cerul sclipitor de albastru de deasupra Mării 
Moarte. Eram pentru prima dată pe acele locuri. Pe o tăbliță era 
scris "Sodoma." Este numele unuia dintre cele două oraşe 
biblice de tristă amintire Sodoma şi Gomora. Emotiile omului 
sunt în legătură cu destinul lui. Destinul unui popor este de 
asemenea legat de emoţiile lui, adică de religiozitate, moralitate 
şi cultură. Oamenii sunt o parte a Pământului. Rădăcinile, 
tulpina şi coroana copacului formează un tot întreg. Un tot 
întreg formează şi Pământul cu tot ce se află pe el. Această 
unitate este, în primul rând, informaţională, de aceea starea 
informaţională a unui grup de oameni poate să influenţeze 
starea Pământului. Există o ipoteză că în sistemul nostru Solar a 


mai existat o planetă care a explodat nu se ştie din ce cauză. 
Această ipoteză a apărut din cauză că în locul presupusei orbite 
poate fi observat un brâu de asteroizi care ar fi apărut în urma 
exploziei. Această planetă se numea Faeton. Poate că a 
explodat, în primul rând, din cauza situaţiei informaţionale 
foarte proaste? încerc să înţeleg cum arătau oamenii din 
Sodoma şi Gomora. Mâncare din abundență, agresivitate, 
atitudine răuvoitoare faţă de noii veniţi, satisfacerea tuturor 
dorințelor, concentrare asupra plăcerilor, adică, dacă vreau să 
savurez plăcere, fie mâncare, sex, sau bunăstare, nimeni şi 
nimic nu mă poate opri. Au fost spulberate noţiunile de 
înfrânare, iubire, moralitate, credinţa în Dumnezeu. în principiu 
a fost o concentrare asupra principalelor funcţii vitale, a 
divinizării vieţii şi a continuității ei. 

Orice obiect din Univers se dezvoltă după principiul unităţii care 
poartă în el cauza primară ce uneşte întregul Univers şi îl reduce 
la un singur punct. Dacă energetica unei stele este orientată 
doar spre nevoile ei şi nu spre asigurarea unităţii cu cauza 
primară, steaua explodează. Dacă energetica planetei se 
închide în sine, se declanşează programul de autodistrugere ca 
mecanism de salvare a Universului, iar Planeta moare. Cu cât 
este mai mare energetica unui grup de oameni, cu atât mai 
repede se dezvoltă programul de autodistrugere dacă aceştia 
renunţă la iubire de dragul dorințelor lor. Cu cât este mai 
puternică idolatrizarea vieţii, cu atât mai tare se distruge viaţa 
şi încep bolile, femeile nu mai pot să nască, încep seceta şi 
inundaţiile. Toate religiile remarcă legătura energetică dintre 
emoţiile omului şi fenomenele naturii. Eu am văzut această 
legătură la Paris, în ajunul anului 2000. De ce a început 
uraganul după Crăciun? De ce au fost afectate cele mai bogate 
regiuni? De ce a făcut pagube uriaşe chiar în ajunul anului 
2000? Am văzut copaci de o sută de ani scoşi din pământ cu tot 
cu rădăcini. Au fost şi alte uragane mult mai puternice dar 
tocmai acesta a smuls copacii din pământ. Apoi am înţeles. In 
ortodoxie, sărbătoarea principală este Pastele, adică 
descoperirea Divinului prin moarte, pierderea umanului. în 
catolicism, sărbătoarea principală este naşterea lui Hristos. 
înseamnă ca după Crăciunul catolic, în subconstientul a milioane 
de oameni s-a produs concentrarea asupra vieţii, idolatrizarea 
ei, după care, s-a declanşat programul autodistrugerii. 


Ceea ce s-a întâmplat înainte de Anul Nou în sudul Asiei se 
aseamănă cu cele întâmplate la Paris. Primele zile după 
Crăciunul catolic. Un număr uriaş de turişti s-au adunat într-un 
anumit loc pentru îndeplinirea dorințelor. Asia de sud-est se află 
în zona dolarului. înseamnă că pentru majoritatea turiştilor 
europeni vacanţa de Anul Nou a costat de două ori mai ieftin. 
Apropo, tocmai Thailanda n-a dat dovadă niciodată de 
moralitate în oferirea diferitelor servicii. Atmosfera este izbitor 
de asemănătoare cu cea care domnea cândva pe locul mării 
Moarte. Omenirea se unifică astăzi vertiginos. Ce se va întâmpla 
cu planeta când asemenea emoţii vor cuprinde nu doar câteva 
milioane de oameni ci întreaga populaţie? în Biblie găsim o 
descriere aproximativă. 

Privesc prin geam la Peterburgul acoperit de zăpadă. Mă 
gândesc la o nouă versiune. Dacă se va adeveri sau ba 0 va 
dovedi timpul. Sunt convins că lumea, în cel mai apropiat timp, 
trebuie să se schimbe. Trebuie să ne schimbăm, în primul rând, 
noi. Noi suntem ceea ce gândim şi simţim. De modul în care 
vom simţi şi vom gândi depinde destinul întregii planete. 

- Serghei Nicolaevici, aţi scris că pentru un animal, stăpânul 
este ca un Dumnezeu. De multe ori se întâmplă că animalul îşi 
schimbă atitudinea faţă de stăpân. Care este greşeala 
stăpânului? 

Am să vă explic prin câteva exemple. 

Primul. O femeie trăia în pace şi linişte împreună cu pisica şi 
câinele ei. Pisica era frumoasă, de rasă, şi toţi o iubeau ca pe un 
copil. Pe câine, nu-l iubeau la fel de mult. Stăpâna hrănea, în 
primul rând, pisica cu ce avea mai bun, apoi hrănea câinele. 
Odată, când i-a chemat la mâncare, a yenit întâi câinele iar 
pisica a întârziat. Stăpâna a hrănitt câinele. Pisica a văzut, s-a 
înfuriat şi şi-a înfipt colții în mâna femeii, i-a muşcat apoi palma 
până la os, i-a rupt tendoanele, nervii şi cu mare greutate a 
smuls-o. Femeia a fost operată, dar a rămas invalidă pentru tot 
restul vieţii. Degetele de la mâna dreaptă au rămas imobilizate. 

Al doilea exemplu. Un bărbat avea un câine şi îl iubea foarte 
mult. Câinele era gelos pe stăpân. Odată a venit în vizită 
nepotica de care îi era foarte dor. Fetiţa 1-a cuprins de gât şi a 
început să-1 sărute. Câinele s-a aruncat la fetiţă şi şi-a înfipt 
colții în gâtul ei. Au încercat să-i descleşteze dinţii dar nu au 


putut. Au omorât câinele, dar era prea târziu. îi spărsese deja 
vertebra cervicală şi fetiţa a murit. 

Al treilea exemplu. Un câine lup german îşi iubea foarte mult 
stăpânul dar nu putea suferi oamenii beţi. Odată stăpânul a 
venit acasă beat şi câinele 1-a muşcat atât de tare că a fost 
nevoit să apeleze la chirurg. 

Credeţi că oamenii nu procedează la fel? In majoritatea cazurilor 
o fac pe neobservate. Schizofrenia, cancerul, diabetul, 
homosexualitatea, moartea prematură sunt urmări ale 
disfunctiei planului energetic informational. O femeie trufasa, 
irascibila, neechilibrata se omoara nu numai pe sine, dar si 
copiii, si sotul. O femeie educata gresit inseamna copii mutilati 
si o societate muribunda. De ce credeti ca exista, astazi, un 
număr uriaş de divorturi şi căsătorii civile? Cand sufletul uită de 
Dumnezeu, energia iubirii care este uriaşă, tinde să se unească 
cu sufletul persoanei iubite. Dar în locul unui ţesut moale, 
armonios, apare o cicatrice. Cea mai mică schimbare într-un 
suflet este percepută de celălalt Ca o trădare şi provoacă o 
durere inimaginabilă. Este imposibil să rezişti. Apare dorinţa, 
greu de evitat, de a omori persoana iubită sau de a te sinucide. 

Omenirea nu mai ştie să iubească. Cu cât mai puternice sunt 
sentimentele noastre şi cu cât mai mare este iubirea noastră cu 
atât mai mari sunt dezastrele pricinuite de ea. lubirea se 
transformă foarte repede în patimă, iar patima în dependenţă, 
dependenţa în ură, iar ura în crimă. Pentru a supravieţui, omul 
trebuie să micşoreze cantitatea de energie şi de iubire din 
sufletul său. Este mecanismul subconştient al supravieţuirii. 
Savantii nu pot să înţeleagă cum a apărut sindromul oboselii 
cronice. De ce oamenii îşi pierd interesul pentru viaţă? De ce în 
ultimii 50 de ani, la bărbaţi s-a micşorat de două ori cantitatea 
lichidului seminal? De ce degenerează bărbaţii? 

Astăzi, este foarte modern stilul de îmbrăcăminte unisex. 
Femeile îşi pierd feminitatea, iar bărbaţii se poartă ca femeile. 
Arta şi moda susţin şi dezvoltă această tendinţă. Care este 
cauza? Deosebirea dintre bărbat şi femeie este potenţialul 
energetic care asigură energia sexuală, posibilităţile creatoare. 
Cu cât este mai mică deosebirea dintre bărbat şi femeie cu atât 
e mai puţină energia orientată de la unul spre celălalt, are loc 
degenerarea amândurora. Femeile bărbătoase, înseamnă nu 


numai sterilitate ci şi copii bolnavi, agresivi faţă de lumea 
înconjurătoare. 

Am fost rugat să comentez un articol de ziar despre moartea 
a doi soţi despre care am vorbit la începutul cărţii. 

- De obicei, explicati totul prin exemple, descifraţi fiecare 
situaţie iar aici v-aţi rezumat la nişte fraze generale, - mi-a 
replicat conlocutorul meu. Este greu de înţeles de ce au murit. 
De ce bea atât de tare soţul acestei femei? De ce ea 1-a iubit 
dacă el nu venea acasă cu anii? 

Am ridicat din umeri. Straniu, m-am gândit eu, - totul este 
clar. în principiu, această întâmplare descrie starea civilizaţiei 
actuale. Civilizaţia se naşte ca început masculin şi moare ca 
unul feminin. începutul masculin neagă începutul feminin. 
începutul feminin este simbolul vieţii, continuarea ei. La apariţia 
civilizaţiei trebuie să existe o concentrare minimă asupra vieţii 
care îi oferă un potenţial energetic maxim. 

Dacă vorbim de formarea civilizaţiei contemporane, cred că 
trebuie să ne întoarcem în India de acum 7-8 mii de ani. Ideea 
renunţării absolute la lume şi la viata a permis crearea unui 
potenţial energetic necesar pentru apariţia religiilor mondiale, a 
culturilor şi a civilizaţiei contemporane. Cu cât mai mult triumfă 
începutul feminin, cu atât mai multă energie masculină se 
elimină. Este un semn că energia civilizaţiei este pe sfârşite. 
Civilizaţia actuală moare. Are loc un proces firesc. 

Este adevărat ca, pe de o parte civilizațiile au murit şi alta data, 
iar oamenii au continuat să trăiască aşa că există motive să fim 
optimişti, însă, noţiunile "omenirea actuală" şi "civilizaţia 
contemporană" s-au contopit şi, probabil, destinele lor de 
asemenea. De aceea există motive şi pentru alarmă. Pe de altă 
parte, faptul că civilizaţia moare nu exclude posibilitatea 
degenerării. Mecanismele acestei degenerări trebuie să existe. 
Dar prorocii şi clarvăzătorii nu vorbesc despre pieirea omenirii. 
După datele mele încordarea trebuia să se termine, mai mult 
sau mai puţin, către anul 2002. începe o nouă fază de 
dezvoltare. Calendarul poporului antic maya se sfârşeşte cu 
anul 2012, deşi erau nişte astronomi şi astrologi excelenți nu 
este exclus să le fi fost închisă informaţia referitoare la 
omenirea din noua eră. Să revenim la articolul din ziar. 

- Ştiţi, povestea celor doi oameni îndrăgostiţi seamănă 
cu o piesa, - i-am spus eu conlocutorului meu. Viaţa noastră 


este un teatru, spunea Shakespeare. în fiecare piesă există 
un punct culminant. Ce credeţi, care este punctul culminant 
din această poveste? 

- Moartea soţiei? - a presupus conlocutorul meu. 
Nu. Punctul culminant presupune descoperirea esenței 
spectacolului care constă în faptul că fiul încearcă să-şi 
omoare tatăl. Fiţi atent, el nu 1-a lovit, n-a chemat militia. 
Dacă fiul a încercat să-şi omoare tatăl, în sufletul lui 1-a 
ucis deja. Nu ştiu de ce, agresivitatea cea mai mare se adună 
in copii atunci când îşi urăsc tatăl şi nu mama. Este cea mai 
periculoasă. Ştiţi, am înţeles un lucru. în subconştientul 
nostru, mama este simbolul vieţii şi agresivitatea faţă de 
mamă ne va distruge viaţa şi sănătatea fizică. Agresivitatea 
*ata de tată ne va distruge lumea spirituală care înseamnă, 
deja, diavolism. Pare-se că am amintit în una dintre cărţile mele 
despre semnul satanist. Mi 1-a adus un militian şi a spus că 1-a 
luat de la un tip cu un comportament patologic. Dacă o hârtie cu 
un asemenea semn va fi strecurată într-o casă, oamenii care 
trăiesc în ea se vor îmbolnăvi şi vor muri. Când am descifrat 
acest semn am descoperit o agresivitate uriaşă faţă de 
tată. Agresivitatea fata de începutul feminin este 
superficială, iar faţă de începutul masculin pătrunde în straturile 
mult mai fine şi omoară nu numai sufletul ci şi trupul. Dacă te 
îndrăgosteşti de o femeie şi striveşti iubirea faţă de ea, 
agresivitatea poate pătrunde la orice nivel, dar asta este deja o 
altă discuţie. 
înainte de zămislire şi în timpul graviditatii, emoţiile mamei 
formează concepţia despre lume şi caracterul viitorului 
copil. Dacă mama are depresii, pretenţii faţă de sine şi faţă de 
destin, acest program de autodistrugere se va intensifica în 
copil. Dacă mama are o dependenţă mărită, ambiţii care sunt 
amplificate de un caracter puternic, voinţă, studii şi educaţie, ea 
nu va putea să accepte o purificare inevitabilă prin soţul ei. Cu 
cât mai spiritualizată este această femeie cu atât mai dur îşi va 
omori soţul la un nivel foarte fin. Dacă soţia este agresivă faţă 
de soţ, va suferi sufletul copilului şi nu trupul lui. în 
subconstientul nostru, iubirea de Dumnezeu şi iubirea de 
tată sunt foarte asemănătoare. Deşi vor merge la biserică şi 
se vor numi creştini, musulmani, etc, copiii născuţi de o mamă 
agresiva vor fi în esenţa lor atei. într-o familie unde copilul are 


un program de distrugere a tatălui iar mama de distrugere a 
soţului, bărbatul se află într-o situaţie fără ieşire dacă îşi iubeşte 
soţia. Dacă divorţează, înseamnă că a trădat iubirea şi va muri. 
Dacă rămâne în familie, îl vor omori. Faptul că tatăl 1-a obligat 
pe eroul povestirii să devină geolog şi nu pictor a fost o 
previziune subconştientă a viitoarei situaţii. Profesia de geolog i- 
a permis să rămână sufleteşte împreună cu iubita lui, dar să se 
îndepărteze fizic de ea şi să blocheze dependenţa şi 
agresivitatea. Cu cât este mai puternică voinţa unui om, cu atât 
mai greu va accepta voinţa Divină. Apelăm la Dumnezeu când 
suntem slabi şi neajutorati. De aceea, o femeie trufaşă şi cu 
voinţă puternică are puţine şanse de a naşte copii sănătoşi, cu 
atât mai mult dacă are studii superioare. Este o excepţie dacă 
este credincioasă sau s-a născut într-o familie de credincioşi. 
Apropo, nu întâmplător biserica din sec. al XIX-lea interzicea 
femeilor să facă studii. Sofia Kovalevski, de exemplu, a fost 
nevoită să facă o căsătorie fictivă şi să plece peste hotare ca să 
studieze. Multe femei emancipate au declarat că sunt un 
misogin şi au renunţat să citească lucrările mele. Ele cred că 
părerea mea este ca femeia să fie umilită, să nu facă studii, să 
fie lipsită de drepturi. Nu-i adevărat. Eu le spun femeilor să 
iubească. Am descris mecanismul purificării forţate a sufletului. 
Dacă sunteţi capabil sa-1 purificati benevol, veţi putea sa vă 
bucurati, să nasteti copii. Majoritatea femeilor nu acceptă 
purificarea forţată şi nu pot, dar nici nu vor, să-şi pună în ordine 
sufletul benevol, şi atunci, natura revine la purificarea 
forţată, de data asta, însă, prin boli sau moarte. 

- Ştiţi cum a apărut şi a supravieţuit Israelul? - am 
întrebat eu pe cineva. 

Nici un răspuns. 

- Prima idee îi aparţine lui Einstein, apoi Stalin, ONU şi 
în cele din urmă izraelitii. Dar ce a urmat? De ce URSS iar 
astăzi Rusia au o atitudine rece, distantă, faţă de Israel? 

- Presa n-a scris niciodată despre acest lucru, - a 
constatat interlocutorul meu. Nimeni n-a spus nici un 
cuvânt. 

- Uite ce a urmat apoi, Arabii au hotărât să lichideze 
Israelul. Ar fi reuşit dacă Stalin nu dota cu armament mica 
armata israeliană. Scopul era să ţină sub control Orientul 
Apropiat şi să-şi realizeze programul politic şi economic. 


Israelul n-a avut încotro şi a acceptat ideile socialismului. 
Aşa au apărut un fel de colhozuri (kibutzuri) care există 
până astăzi în Israel. Apoi, văzând ce se întâmplă în URSS, 
Israelul a înţeles că socialismul este condamnat şi a trecut 
de partea Americii. lar URSS s-a îndepărtat şi ea de Israel şi 
a început relaţiile de prietenie cu palestinienii, arabii şi 
egiptenii. 

De ce vă spun toate astea? Fiindcă, trecând de partea 
Americii, Israelul a câştigat din punct de vedere economic, dar 
a pierdut în plan spiritual şi strategic. Orientarea către Occident 
a influenţat negativ energetica Israelului care a preluat sistemul 
educaţional de la americani. Femeile din Israel au o 
independenţă totală şi au de toate mai mult decât este 
necesar. Am simţit acest lucru pe pielea mea. Mă aflam în 
restaurantul unui hotel pe malul mării Moarte. Am văzut, la un 
moment dat, că spre mine se îndreaptă o femeie cu un platou 
plin ochi cu mâncare. Venea ca un tractor dându-mi de înţeles 
că trebuie să-i fac loc. La un metru jumătate era un spaţiu liber 
printre mese dar a preferat să nu ocolească mesele. M-am 
ridicat, m-am lipit de masă, şi i-am dat voie să treacă. Avea un 
comportament social şi nu personal. Am aflat mai târziu că 
femeile din Israel se bucură de toate drepturile. Statul are cultul 
femeii. 80% dintre bărbaţii izraeliti care stau în închisoare se 
află acolo în urma denunturilor soțiilor. 

îmi amintesc de o pacientă din Israel care mi-a povesti 
despre situaţia grea din familia fratelui ei. Soţia acestuia avea 
un comportament urât şi îi jignea pe toţi. 

- De ce îi permite? - am întrebat-o eu. 

- A sărit la el cu cuțitul şi a vrut sa-1 omoare. îi este 
frică. 

- De ce n-a chemat poliţia? 

- Dacă ar fi chemat poliţia, ar fi declarat că a fost 
agresata de sot şi s-a apărat. El ar fi stat câţiva ani în 
puşcărie. Asta e situaţia la noi în Israel. 

Dar nu e totul. în Israel, la fel ca în SUA, există o grijă totală faţă 
de trupul fizic al copilului şi o ignoranță totală a componentei 
moral-spirituale. Este interzis să pedepseşti copilul. Televiziunea 
de limbă rusă din Israel a arătat un profesor mutilat şi rămas 
fără dinţi. în pauza dintre ore le-a făcut observaţie elevilor care 
fumau. După lecţii, l-au bătut cu nişte vergi de metal şi l-au 


schilodit. Erau nişte adolescenţi între 12-14 ani. Nici un trecător 
n-a luat atitudine. Toţi ştiu: dacă te atingi de vreun copil, 
nimereşti la închisoare. Profesorul a declarat că va pleca pentru 
totdeauna din învăţământ. Pe copii nu numai că nu i-au 
pedepsit, nici nu i-au certat măcar. Ei au rămas în aceeaşi 
şcoală. Una dintre poruncile principale ale Talmudului spune: 
"Să nu-ţi faci idoli." Cred, oare, în Dumnezeu izraelitii? Probabil. 
Statul, însă, dupa toate probabilitățile, nu crede. 

Dacă vă imaginati că aceasta este limita idolatrizarii 
începutului feminin, vă tnselati. în America, un artist suficient 
de cunoscut a fost vizitat la hotel de o adolescentă, fană a lui. 
A dormit cu el din proprie dorinţă, apoi, probabil n-a acceptat 
şantajul ei şi ea a chemat poliţia. Acum se află în faţa unei 
dileme: închisoare pe viaţă sau 25 de ani de închisoare. 
Judecata sănătoasă nu funcţionează. Justiţia apără drepturile 
femeii. 

Dar iată şi un alt caz. O femeie a dormit cu un hocheist iar 
prezervativul cu spermă 1-a păstrat în frigider şi 1-a făcut cadou 
prietenei sale de ziua acesteia de naştere. Prietena a făcut 
fertilizare artificială, iar când a născut copilul a cerut pensie 
alimentară. Expertiza genetică a determinat paternitatea. 
Hocheistul a fost obligat să-i dea unei femei pe care n-a văzut-o 
niciodată jumătate din salariu. America este o tară destul de 
dură şi morală, dar concepţia ei despre fericirea umană şi 
noţiunea de moralitate se reduce la apărarea bunăstării şi a 
vieţii omului şi nu la apărarea Divinului din om şi a 
sentimentului iubirii. De aceea, pe de o parte, geamurile şcolilor 
americane sunt acoperite cu o plasă apoi cu zăbrele, iar, pe de 
altă parte, copiilor li se permite să-şi violeze sufletele cu o 
sexualitate nepotolită. 

O doamnă mi-a povestit cum copiii ei s-au odihnit într-o 
tabără din America. "Tabăra era curată, plăcută, era pur şi 
simplu minunată. Puteam doar să visez la o asemenea tabără la 
noi, în Rusia. M-am dus să vizitez copiii peste vreo zece zile. 
Arătau destul de prost, plângeau şi-mi spuneau: "Totul e în 
regulă, mamă". Am văzut că se întâmplă ceva şi am hotărât să-i 
iau acasă. Educatorul nu vroia să mi-i dea nici în ruptul capului. 
Imaginati-va că nu vroia să-mi dea propriii mei copii. M-am 
adresat la poliţie, dar administraţia nu vroia să-mi dea copiii. Mi- 
au povestit, apoi, despre ce era vorba. Acolo toţi copiii începând 


cu vârsta de 12 ani făceau sex. Să nu dea Dumnezeu ca un om 
matur să facă sex cu un copil, dar copiii între ei, poftim, cât le 
place. Copiilor mei le-au spus că-i vor viola şi-i vor omori dacă 
vor spune. N-am înţeles de la bun început de ce nu voiau să-mi 
dea copiii. Oricum i-aş fi luat când expira termenul. Apoi am 
înţeles. Pentru ceilalţi copii ei erau străini. Trebuiau să-i facă să 
semene cu ceilalţi." 
Dacă un om se frânge moraliceşte în interior, el nu se va mai 
împotrivi mediului şi va accepta repede orice condiţii. Ce se 
întâmpla în lagărele fasciste? Dacă cineva nu auzea comanda, 
era obligat să-şi sape mormântul, apoi să se aşeze în el. Era 
chemat din rând un alt om care era obligat să-l îngroape de 
viu. Dacă refuza li se ordona să îşi schimbe locurile. Primul 
trebuia să îl îngroapfe de al doilea şi dacă accepta devenea 
sclav. îşi pierdea eul său individual şi trăia doar cu interesele 
trupului. Fiindu-i frică pentru viaţa sa el era gata în fiecare clipă 
să se linguşească şi să trădeze. Dacă cei care stăteau în rând 
alături de el acceptau în interior comportamentul lui, renuntau 
si ei la suflet. Asemenea oameni sunt manevrati foarte uşor. 
Orice stat este un aparat de conducere şi subordonare. Orice 
stat care tinde să subordoneze va face oamenii săi dependenţi 
de bunăstare, confort şi stabilitatea vieţii. Un asemenea stat va 
tinde întotdeauna, involuntar, spre imoralitate, lichidarea iubirii 
apoi, spre autodistrugere. Concluzia este simplă. Dacă opinia 
publică, reprezentanţii religiei, culturii nu se află în opoziţie 
spirituală şi morală faţă de stat, un asemenea stat şi o 
asemenea civilizaţie au puţine şanse de a supravieţui. Doar 
iubirea de Dumnezeu poate să salveze de la moarte începutul 
feminin regenerând prin sine impulsul masculin atrofiat şi să 
creeze din nou armonia dezvoltării. 
La una dintre lecţii am amintit de o operă genială a lui 
Shakespeare "Romeo şi Julieta." Punctul culminant al acestei 
opere este moartea eroilor. M-am gândit mult la sensul ultimei 
fraze: "Nu există poveste mai tristă in lume, decât cea a lui 
Romeo şi a Julietei." Toată viata mi s-a băgat în cap că sensul 
acestei fraze este următorul: "Vă imaginati ce iubire! Ce putere 
are iubirea! Ei n-au vrut să trăiască unul fără celălalt." Dar de ce 
această poveste este cea mai tristă? Fiindcă doi tineri se iubeau 
şi totul s-a sfârşit atât de nedrept. Daca li s-a luat cea mai mare 
fericire -iubirea - înseamnă că va fi şi cea mai mare tristeţe. A 


fost, de fapt, o chemare la imitarea unei iubiri atât de mari şi 
puternice şi la fapte asemănătoare. Toate astea se numeau artă 
şi eu în interiorul meu imitam eroii lui Shakespeare neintelegand 
că îmi mutilează sufletul, îmi distruge sănătatea şi destinul. Apoi 
am aflat ca una dintre actrițele care au jucat rolul Julietei a fost 
internată în spital după o depresie foarte grea. Arta, dimpotrivă, 
trebuie să purifice sufletul, să provoace catarsisul. Unde este 
atunci, explozia luminării spirituale? 

Simteam că ceva nu este în regulă, dar nu intelegeam ce 
anume? Astăzi înţeleg că cea mai mare tragedie şi cea mai 
mare tristeţe din lume este renunţarea la iubirea de Dumnezeu. 
Este pierderea iubirii Divine. Cea mai mare ispită care te face să 
uiţi de Dumnezeu şi să renunti la iubirea Divina este iubirea 
umană. Dumnezeu ne-a dat viaţă. Când nu putem să acceptăm 
prăbuşirea iubirii umane Si ne distrugem viata şi omoram 
iubirea de Dumnezeu, este cea mai tristă poveste din lume. 
Orice spectacol trebuie să provoace catarsisul. Aceasta 
înseamnă victoria iubirii 
Divine asupra vieţii şi a iubirii umane. Grecii antici simțeau 
acest lucru şi de aceea tragedia era genul preferat de ei. 

Iniţierea mea în dramaturgia contemporană a fost 
lamentabilă. Aflându-ne la Moscova, eu şi soţia am fost la un 
spectacol cu o mare priză la public. Unul dintre rolurile 
principale era jucat de un artist cunoscut, talentat şi cu o 
plasticitate excelentă. Putin umor, câteva situaţii comice şi 
“câteva conflicte de efect. Era imposibil de înţeles care este 
cauza conflictului şi care este sensul spectacolului. Actorii se 
mişcau pur şi simplu, în scenă şi declamau textul. Pe nimeni nu 
interesa că planul textual nu funcţionează şi nu există 
construcţie emoţională. Despre toate acestea scria cândva 
Tovstonogov. S-ar părea că nici regizorul nu ştia care este senul 
piesei, ideea, însă a fost minunată. Fără conflict nu există 
dezvoltare, iar în piesă conflictul este excepţional. 

Un bătrânel bogat are bani, înseamnă că are şi putere. li 
dirijează pe toţi şi toţi i se subordonează. Evident că rezolvă 
problema aşa cum doreşte. Cine cu cine să se însoare şi cine cu 
cine să se mărite. Aici, însă, în mecanismul uman foarte bine 
utilizat intervine voinţa supremă care se numeşte iubire. 
Construcţia lăsată în uitare se ruinează. Punctul culminant 
trebuie să se producă în clipa când unul dintre eroii principali 


conştientizează nimicnicia banilor şi a bunăstării în comparaţie 
cu sentimentul iubirii. Eroul face o alegere corectă. Lucrul cel 
mai interesant este că bătrânul investit cu putere şi având mulţi 
bani, îi cedează dar nu suportă catarsisul şi moare. în această 
moarte trebuie să vedem învierea sufletului şi bucuria salvării 
iubirii. Am înţeles toate astea după spectacol. Stând în sală şi 
urmărind artiştii care declamau plictisiţi textul fără să ştie de ce 
fac asta, am căzut în depresie. 

Punctul culminant în acest spectacol a fost în clipa când am 
alergat până la bufet. Catarsisul l-am simţit când în loc de 250 
ml de coniac am dat pe gât din greşeală 350. în schimb, am 
revenit în sală liniştit şi am privit liniştit cea de-a doua parte a 
spectacolului. Soţia nu mai era nevoită să mă convingă să nu 
plec. După ce am trecut pe la bufet, impresia generală despre 
spectacol a fost acceptabilă. 

A doua oară am fost la teatru la Peterburg când soţia a 
hotărât să mă iniţieze în cultura teatrală. 

- Ajunge estrada cu chiloti care cântă şi striptis care ţipă. Am 
să te initiez în arta adevărată. 

Am accepta cu smerenie. Şi iată-ne în unul dintre teatrele de 
elită. O sală nu prea mare şi plăcută. Mă uit în toate părţile. îmi 
place. Sunt aici pentru prima dată şi îmi place. Ne aflăm în 
primul rând. 

Spectacolul începe. Lumina se stinge treptat. Pe scenă apare 
eroul principal. Singurul, pe tot parcursul spectacolului. Este un 
artist tânăr şi foarte cunoscut. A ieşit in avanscenă, a făcut 
câteva mişcări şi a amuţit. A tăcut vreo zece minute, sala 
chicotea şi aştepta. Apoi a început să vorbească. Mai bine 
continua să tacă. A fost un monolog insuportabil - patimas, 
temperamental şi fără sens. 

Conflictul trebuie să existe chiar şi în monolog, doar atunci este 
interesant. Cum ar trebui să fie? Să admitem că un om îşi 
expune punctul de vedere dar nu are o singură părere, ea se 
împarte în două păreri contrarii. El simte că amândouă sunt 
corecte şi oscilează între ele, dar cu cât este mai dur conflictul 
şi mai intransigente părerile cu atât mai interesant va fi 
monologul cire trebuie să se sfârşească prin unificarea lor, adică 
prin explozia iubirii şi a catarsisului. 

Regizorul a avut-o idee originală. Monologul, practic, n-a 
existat. Douăzeci de minute de învinuiri, supărări şi pretenţii la 


adresa cuiva de sus. Uitându-mă la scenă încercam un singur 
sentiment - o stimă uriaşă faţă de artist care a putut să 
memoreze un text dezlânat şi nespus de mare şi apoi, să-l 
declame eroic. începuse să mă doară capul. Poate că era un 
spectacol bun dar nu l-am înţeles. Eroul a început pe 
neaşteptate să alerge dintr-un capăt al scenei în celălalt lovind 
cu putere în marginea scenei. Soţia îmi făcea semn că ar trebui 
să plecăm. Am susţinut părerea ei cu toate că nu ajunsesem la 
catarsis. Ne-am strecurat prin întunericul din sală spre ieşire dar 
am ratat din greşeală trecerea dintre rânduri, am ajuns până la 
peretele din pavele de lemn apoi, gâfâind, ne-am întors spre 
ieşire. Zburând pe scări şi alergând spre ieşire n-am observat 
panta abruptă şi am ajuns de-a berbeleacul în coridor. Aşadar, 
punctul culminant l-am trecut, catarsisul l-am simţit atunci când 
mi-am lovit toate coastele de scări, dar, am rezistat, totuşi. 

- Nu v-a plăcut? - a întrebat controloarea de la intrare. 


- Suntem diletanti în teatru, - i-am răspuns eu. Nu 
suportăm o doză mare de artă. 

Când i-am povesti unei prietene, ea a dat din mână şi a zis: 
"Ati avut noroc. Am fost acum trei ani la spectacolul unui regizor 
foarte la modă şi extravagant. M-am săturat atât de tare că nici 
astăzi nu mai merg la teatru." 

Dar să revenim la bileţelul despre animale. Am fost într-o 
toamnă cu soţia în Soci. Am hotărât să intrăm într-o berărie. îmi 
permit uneori să beau bere la halbă, este mai puţin nocivă 
pentru sănătate. Am cerut un pui la rotisor, haciapuri nucşoare 
etc. S-a apropiat o pisică şi a început să miaune cerând de 
mâncare. l-am dat câteva bucățele, el a prins curaj, s-a urcat 
lângă mine şi a vrut să se linguşească. Am lovit cu palma peste 
scaun si am strigat: "Cat!" 

- De ce ai alungat-o? - s-a mirat soţia. - mai întâi îi dai 
de mâncare iar acum o alungi? 

- Intre om şi animal trebuie respectată distanţa. îţi 
aminteşti ce spunea Saint Exupery: "Purtam răspunderea 
pentru acei pe care i-am învăţat." Dacă începeam să-l 
mângâi, emotia ar fi continuat şi ar fi trebuit să-l iau cu 
mine. Dacă îl lăsam şi plecam, ar fi fost într-o oarecare 
măsură trădare. 
încă o situaţie. Am fost într-o vară în vizită la nişte pneteni. S-a 
apropiat de mine un câine şi a pus capul pe genunchi. L-am 
mângâiat. Avea o blană neobişnuit de mătăsoasă. Era foarte 
prietenos. La un moment dat am simţit că trebuie să mă retrag 
şi să alung câinele. Incepeam să devin dependent de el în 
interior iar aceasta distruge sufletul.. Probabil, aceasta vine de 
sus ca să ne amintim de Dumnezeu. Cu cât există mai puţină 
iubire de Dumnezeu, cu atât e\nai mare pericolul ca sufletele sa 
depindă unul de altul şi cu atât este mai mic sentimentul iubirii 
dintre oameni. Dacă nu respectam această tehnică a securităţii, 
sufletele se contopesc atât de mult unul de altul încât: un pas la 
stânga, un pas la dreapta - moarte. Nu contează pe cine leagă 
aceste relaţii, oameni sau animale. Nimerim în situaţii fără 
ieşire: dacă oferim prea puţină iubire - slăbim -ne îmbolnăvim şi 
degenerăm. Dacă oferim prea multă iubire - devenim 
dependenţi, urâm, ne îmbolnăvim şi murim. 

De ce populaţia rurală este mai sănătoasă sufleteşte decât 
cea urbană? Fiindcă muncesc în permanenţă, iar munca îl face 


pe om mai bun, cresc vite pe care toamna trebuie să le taie. 
Aşadar trebuie să păstrăm o distanţă faţă de orice animal şi să 
nu devenim dependenţi de el. întrucât omul este o fiinţă integră 
atitudinea lui faţă de vieţuitoare este, se asemenea, integră. 
Care va fi atitudinea noastră faţă de oameni, aceeaşi va fi şi faţă 
de animale. 

Cum apar criminalii? Uitând de Dumnezeu şi de iubire, părinţii 
dau frâu liber emoţiilor şi sufletele lor devin dependente unul 
faţă de altul. în interiorul său, orice om trebuie să fie singur şi 
atunci, pentru depăşirea acestei singuratati el va tinde spre 
unitatea cu Dumnezeu. Dacă singurătatea interioară nu există, 
omul trebuie să devină singur în exterior. De aceea oamenii 
plecau în mănăstiri, deveneau schimnici, făceau legământul 
tăcerii. Dacă pentru noi fericirea supremă este unitatea 
interioară cu persoana iubită, această concepţie despre lume va 
duce la singurătatea exterioară. Vor urma trădările, divorturile 
etc. Dar aceasta nu este cel mai groaznic. Copiii unor asemenea 
părinţi, sunt lipsiţi de imunitate sufletească. La cele mai 
neînsemnate sentimente faţă de altă persoană sufletele lor se 
contopesc. Şi cât ne-ar părea de straniu, pentru salvarea 
sufletului său omul devine criminal. El simte, pe de o parte, că 
nu poate să iubească alţi oameni, un lucru foarte periculos 
pentru el, iar, pe de altă parte, simte că cea mai bună atitudine 
faţă de alt om este ca faţă de un tăuraş care trebuie tăiat 
toamna fără sentimente şi excese emoţionale. 

Ne amintim cu toţii maxima lui lisus Hristos: "lubeste-1 pe 
aproapele tău ca pe tine însuţi" şi ne străduim s-o urmăm. în 
primul rând, a fost spusă înainte de Hristos. Dacă vom citi 
Vechiul Testament ne vom convinge de acest lucru. în al doilea 
rând, amintindu-ne de porunca lui Hristos despre iubirea unuia 
fata de celălalt, am uitat de o alta maxima:"Dusmanii omului 
sunt cei apropiaţi, familia lui." Tocmai oamenii apropiaţi, 
devenind atasati cu sufletele de noi, ne omoară, obligându-ne sa 
uităm de Dumnezeu şi să pierdem sentimentul iubirii care ne 
uneşte cu El. Noi nu ştim să gândim. Noi, când gândim, 
categorisim lucrurile ca fiind bune sau rele de dreapta sau de 
stânga Este greu să înţelegem că rudele pot fi un bine uriaş 
pentru noi şi în acelaşi timp un pericol uriaş pentru 
sufletele noastre. Socialismul ne-a dezvatat să gândim 
dialectic. Orice religie, însă, îmbinând interesele Divinului şi 


umanului, ne ajută să gândim dialectic. Un asemenea gânditor a 
fost lisus Hristos. Cu mult înainte de Hristos, au existat 
exemple excepţionale de gândire armonioasă atât în iudaism 
cât şi în filosofia indiană. Acum câţiva ani, am aflat cu mirare că 
în filosofia indiană există noţiunea virtute cu soţ. Virtutea nu 
poate să existe de una singură. Ea trebuie echilibrată de opusul 
ei. Un om generos poate să devină un risipitor. De aceea, 
generozitatea trebuie echilibrată de economie, curajul de 
precauţie, iubirea de eschivare, bunătatea de severitate, 
sociabilitatea de însingurare, etc. 

In raport cu progresul tehnic de astăzi noi ne considerăm 
nişte oameni civilizati şi înţelepţi. In realitate, abia învăţăm sa 
gândim şi nu întotdeauna reuşim. Ce este mintea? Este 
gândirea abstractă. Pentru a face abstracţie de scaunul pe care 
stăm, trebuie să creăm noţiunea de ,,scaun", iar pentru aceasta 
trebuie să ne detaşăm de dependenţa de scaunul concret, dar 
să păstrăm legătura cu esenţa lui. 

Pentru a rupe legăturile exterioare, avem nevoie de priceperea 
de a accepta durerea, de a ne stăpâni dependentele şi 
dorinţele, de a renunţa la legături inclusiv la viaţă. Pentru a 
păstra unitatea cu esenţa fenomenului sau obiectului avem 
nevoie de sentimentul iubirii. Rezultă că sentimentele 
superioare, dezvoltarea conştiinţei sunt imposibile f3! iubirea 
de Dumnezeu, fiindcă, doar ea ne oferă posibilitat să rupem 
legăturile exterioare, să ne îndepărtăm de fiinţa iubită 
păstrând iubirea faţă de ea ca manifestare a Divinului. Nu este 
întru totul corectă vorba: "pentru animal stăpânul este 
Dumnezeul lui." Animalul învaţă de la stăpân, imită emoţiile 
lui. De ce oamenii ţin animale? Orice comunicare cu alt om 
este întotdeauna un conflict, adică stres şi durere, pretenţii şi 
supărări. Ce fel de pretenţii şi supărări putem să avem faţă de 
un animal? De aceea, comunicarea cu animalele ne ajută să 
iubim dezinteresat. Oamenii de creaţie, de exemplu, au 
deseori, o oarecare pasiune. De ce? Fiindcă cedează o 
cantitate uriaşă, scopul este bucuria, plăcerea iar 
compensarea este minimă. De aceea problemele strategice 
superioare care devin apoi vitale, se manifestă, întâi, ca o 
distracţie sau pasiune inofensivă, iar comunicarea cu 
animalele poate să influenţeze pozitiv sănătatea. Apropo, 
specialiştii au observat la copiii cu deficienţe fizice şi psihice că 


se simt mult mai bine când îngrijesc animalele şi comunică cu 
ele. Atunci când animalele se transformă într-un narcotic ce ne 
permite să fugim de stres şi suferinţe orientându-ne pe noi şi 
pe ele doar către emoţii pozitive, orice situaţie dureroasă se 
amplifică nespus de mult. Orice* plăcere poate deveni un 
narcotic. Dacă uităm de iubirea de Dumnezeu, sexul şi iubirea 
umană pot să devină cel mai puternic narcotic. 

Ce-ar fi daca planeta ar reacţiona la energetica noastră? In 
America n-a fost ratificată legea despre legalizarea 
emigranților. Daca va fi aprobată, circa 15 milioane de oameni 
se vor concentra asupra fericirii umane. Cine te poate salva de 
fericirea care a devenit periculoasă? Nici codul penal, nici 
constituţia. Poate salva concepţia care se află la baza acestor 
legi, perceperea filosofică şi religioasă a lumii. în Europa şi 
America, această concepţie este concentrată asupra bunăstării. 
De aceea soseşte timpul când este periculos să te bucuri. 

Până nu demult, în Rusia exista o singură concepţie - 
îmbogățirea care s-a schimbat, apoi, cu salvarea ţării. Care este 
următoarea? Poate că oamenii bogaţi şi energici nu vor porni 
pe calea americană şi vor apărea noi Tretiakovi, Mamontovi, 
Morozovi, Orlovi. Graţie acestora au devenit cunoscuţi mulţi 
pictori francezi. Multi negustori şi fabricanți ruşi au investit 
foarte mulţi bani în dezvoltarea culturii şi artei. în Rusia 
prerevolutionara începuse să se formeze concepţia despre grija 
pentru suflet şi nu numai pentru pâinea cea de toate zilele. 
Cred că va trece un timp şi toate vor reveni la locul lor. 
Afacerile care au nevoie de multă energie, istetime, intuiţie, 
inteligenţă, un nou mod de a gândi vor trece în mâinile 
proprietarilor privaţi. Bussinesul materiei prime care aduce 
venituri uriaşe cu cheltuieli minime va ajunge în mâinile 
statului. El trebuie să creeze condiţii pentru cei deştepţi şi 
energici pentru o creaţie continuă. Atunci, bogatii nu-şi vor 
pierde minţile de atâţia bani care le-au blocat evoluţia. în 
principiu, un om bogat este un cal de tracţiune care este primul 
şi trage după el toată tara. El are o singură concepţie - să facă 
bani. El tinde, în subconştientul său, să ofere continuu energie 
care înseamnă dezvoltare şi perceperea Divinului. Banii sunt 
doar un prilej, de aceea un om bogat care a atins o anumită 
stare, tinde reflexiv spre politică. Deşi ar putea să-l coste 
libertatea şi viaţa. 


în realitate, cu cât un om oferă mai multă energie şi se 
dezvoltă, cu atât mai periculoasă este oprirea. De aceea 
negustorii ruşi adunând capitaluri uriaşe voiau să ajungă nu 
numai în politică. Cea mai mare galerie de artă din lume a fost 
creată de Tretiakov. Se pricepea la artă ca cel mai bun 
specialist. Cumpărând vreun tablou de la vreun pictor, acela 
devenea cunoscut. Tretiakov a lăsat prin testament galeria 
statului, iar poporul s-o viziteze gratuit. Dacă ar apărea astăzi, 
în Rusia, o concepţie care ar prevedea dezvoltarea nu numai 
prin bani şi politică, atunci acei care astăzi, inconştient suprimă 
moralitatea, spiritualitatea, şi iubirea le vor salva şi le vor 
dezvolta. Şi atunci arta şi cultura, rămânând comerciale, vor fi 
orientate, în primul rând, spre salvarea sufletului şi nu a 
trupului. Dar pentru aceasta este nevoie de o nouă gândire. 
Ştiinţa trebuie să se unească cu religia. De ce religia, în trecut, 
interzicea autopsia? Fiindcă se considera că omul este o fiinţă 
Divină iar ştiinţa nu are ce căuta acolo altfel s-ar fi pierdut 
credinţa în Dumnezeu, iar odată ce pământul este creat de 
Dumnezeu nu poate fi considerat un balon care atârnă în gol şi 
nu pot fi calculate orbitele planetelor. Dacă planetele sunt 
dirijate de legea atracției, legea inertiei, nu rămâne loc pentru 
Dumnezeu. Astăzi, ştiinţa ştie foarte multe despre trupul omului, 
dar a început să cunoască şi sufletul care a fost întotdeauna o 
prerogativă a religiei. Aici apare o altă situaţie. Pe cât de uşora 
cercetat ştiinţa planurile materiale, obiceiurile fizice fără a 
colabora cu religia, pe atât de repede s-a ciocnit de o logică de 
alt ordin la studierea planurilor fine. Savantii au ajuns la 
concluzia reprezentanţilor religiei: ştiinţa tinde spre religie şi 
religia spre ştiinţă. Voi explica printr-un exemplu. 

După consultatie, un bărbat mi-a pus în fata două pungi de 
polietilenă. 

- Ati putea să testati conţinutul pungilor? - m-a întrebat 
el. 

- Evident că pot. De ce artrebui s-o fac? 

- Vă explic mai târziu. 

- Bine, am zis eu. - Ce se află în pungi? 

- Soia. Nu vă spun nimic mai mult. 

- Fie. Energetica celor aflate în prima pungă este neu 
tra, în cea de-a doua, nivelul concentrării asupra dorințelor 
este de 7-8 ori mai mare decât cel critic. 


- N-am înţeles, s-a încruntat a mirare bărbatul. 

- Este o încărcătură informaţională. Barbatilor care 
consumă soia din a doua .pungă le scade potenta si 
imunitatea, dar le creşte agresivitatea. 

Femeile pot deveni sterile, pot să se îmbolnăvească de 
cancer, iar în familie apar mereu certuri şi divorturi. 

- Hrana poate să distrugă soarta şi sănătatea oamenilor? 

- Exact, - am confirmat eu. în această pungă se află soia 
modificată genetic. 

- Rezultă că poporul care va consuma asemenea produ 
se va dispare de pe faţa pământului? 

- Totul e posibil. 

- Aş vrea să ştiu cum sunt alte produse modificate 
genetic. 

- La fel de groaznice. 

- Care este cauza? - s-a interesat pacientul. 

- Probabil, o schimbare prea rapidă, dar, mai curând, 
influenţa emoţiilor omului. 

- în ce mod? 

- ADN-ul este legat de planurile subtile pe care le 
putem numi suflet. 

ADN-ul este dublarea materială a unei structuri de câmp 
mult mai puternice în care se imprimă toate etapele de 
existenţă ale subiectului, în esenţă este - sufletul. Este foarte 
periculos să intervii în sufletul altui om. Poate să facă acest 
lucru doar un sfânt. Alţi oameni pot să provoace cel mai mare 
rău, ceea ce se întâmplă cu vindecătorii de astăzi a căror 
concepţie este întoarsă pe dos. Aceştia gândesc la fel ca 
medicii. Dacă nu obţin un efect rapid, de suprafaţă, nu primesc 
bani. De aceea, energetica lor se concentrează asupra 
sănătăţii fizice a pacientului provocând un mare rău sufletului. 
Este psihologia materialistului care acţionează mortal asupra 
planurilor fine. Când un vindecător dependent bani, dorinţe, 
viaţă, vindecă un singur om nu este cel mai 
mare rău, dar când un savant cu asemenea probleme creează 
noi produse alimentare, murdăria sufletului lui va fi consumată 
de milioane de oameni. Astăzi, orice savant fără noţiunile 
religioase de moralitate şi curăţenie sufletească devine un 
potenţial ucigaş al omenirii. 


- Este îngrozitor, - spune uluit bărbatul. - Oare nu 
cunoaşte nimeni acest mecanism? 

- Este cunoscut de mii de ani. De ce nu se poate să 
amestecam laptele cu carnea. In cea de-a patra carte eu am 
greşit locul cărnii cu cel al laptelui. Timp de şase ore după 
ce am mâncat carne nu este indicat să consumăm lactate. 

Am înţeles, totuşi, esenţa fără diagnosticare. în subconsti 
entul nostru, carnea este legată de mecanismul morţii, iar 
laptele înseamnă viaţă şi iubire. Când consumăm carne, pe 
planul fin are loc oprimarea vieţii, a sexualităţii şi a iubirii 
umane. De aceea oamenii geloşi, dependenţi de viaţă, 
sexualitate consumă foarte multe produse din carne. 
Aceasta le permite să se echilibreze. De ce unii sugari 

renunţă la sân? Dacă mama este sex)” supărăcioasă, 
geloasă, laptele ei amplifică dependenţa copilului de viaţă, 
măreşte agresivitatea, şi se îmbolnăveşte. 

Ce se întâmplă cu energetica unui om care după ce 
consumă carne, bea lapte. Mai întâi se declanşează programele 
de suprimare şi distrugere a energiei sexuale, iar după ce bea 
lapte, se intensifică concentrarea asupra vieţii şi a energiei 
sexuale, aceasta, însă, se distruge foarte repede. Acest mod de 
alimentare provoacă impotenta sau va avea 
probleme sexuale. Vorba e că energia sexuală, energia 
creatoare, energia vieţii şi a imunitatii sunt varietăţi ale 
energiei fine unitare. Rezultă că un om care consumă carne şi 
bea lapte riscă să-şi piardă aptitudinile creatoare şi, în cele din 
urmă, destinul. Concluzia este simplă. Majoritatea produselor 
contemporane distrug omul energetic şi informaţional. 

să luăm, de exemplu, berea. Multe boli se vindecă cu drojdia 
de bere. De ce? Fiindcă acolo, la fel ca în boabele incoltite, are 
loc explozia energiei vieţii. Eu, când beau bere, îmi dereglez 
intestinele. Odată, aflându-mă în Cehia, am băut bere la halbă 
şi am rămas mirat că nu mi s-a întâmplat nimic. Am 
diagnosticat de ce berea la sticlă, din Rusia, este pentru mine 
ca otrava. Este influenţa conservan-tilor. Ei omoară energia 
sexuală şi viaţa. Berea, în sine, declanşează programul 
contrariu. 

Impotenta înseamnă distrugerea familiei, pierderea 
aptitudinilor creatoare, înseamnă criza statului. Savantii au 
observat demult că berea provoacă impotenta şi bolile cardio- 


vasculare, dar industria de bere, multimiliardară, ascunde 
această informaţie. 

Bussines-ul omoară sufletul, ştiinţa omoară religia. Faptul că 
animalele şi păsările sunt hrănite cu hormoni pentru a creşte 
mai repede şi, concomitent, li se introduc antibiotice, fiindcă, în 
urma unei asemenea alimentatii le scade imunitatea, nu. 
trece fără urme pentru locuitorii 
Europei occidentale şi pentru acei care consumă produsele 
importate de acolo. Credeţi că am făcut întâmplător legătura 
între alimentele de proastă calitate şi homosexualitate? 
Imaginaţi-vă că un om consumă carne de pasăre sau vită 
importată din occident. Este plină de hormoni care 
intensifică concentrarea asupra dorințelor şi a energiei 
sexuale, iar antibioticele o distrug. Omul consumă acest produs 
şi îşi distruge rezervele de energie sexuală, care nu va mai fi 
suficientă pentru naşterea urmaşilor. Dacă urmaşii se vor naşte, 
totuşi, vor muri părinţii. Moartea părinţilor le poate salva viaţa, 
iar dacă nu este suficientă nici aceasta, se schimbă orientarea 
sexuală. 

- Nu se leagă, - intervine interlocutorul meu. în show- 
bussines există foarte mulţi homosexuali, fapt care contra 
zice concluziile dumneavoastră. 

- Dimpotrivă, le confirmă. Scena şi podiumul necesită 
un consum uriaş de energie psihică, iar dacă iubirea nu este 
suficientă, este luată din altă parte. Cândva, subconstientul 
omului gândea astfel: pentru crearea unei opere inspirate 
este nevoie de eliminarea unei cantităţi mari de energie şi 
este periculos. De dragul sufletului, voi păstra aptitudinile, 
adică iubirea trebuie să fie mai importantă decât succesele 
creatoare, decât gelozia, popularitatea etc. Concepţia con 
temporană a societăţii consolidată de moravuri permite 
orice compromis de dragul succesului. Are loc distrugerea 
planurilor fine, adică a sufletului. în acest caz începe furtul 
din planurile strategice care asigură supraviețuirea. O 

energie suplimentară poate fi primită prin sex, unde eliminarea 
energiei este spontană, prin alcool, narcotice şi distrugerea 
urmaşilor. Această energie nu este creatoare ci distrugătoare. 

Am văzut la televizor un idol al tineretului nostru. Pe tricoul 
lui era scris: "Rock, sex, drog". Trebuia să scrie homosexual. în 
ultima vreme, aceste noţiuni se unesc tot mai mult între ele. 


- De ce în iudaism este interzisă utilizarea sângelui de 
animale în mâncare? Puteţi să explicati din punct de vedere 
al cercetărilor dumneavoastră? 

- Evident. Dar mai întâi am să vă povestesc o mică 
întâmplare. într-o bună zi, un cunoscut de-al meu radioelec- 
tronist mi-a spus: "Am să vă comunic o informaţie extraor 
dinară. Cercetările dumneavoastră sunt aplicate şi în radio- 
electronică. Imaginati-va o schema din câteva blocuri unite 
între ele care au aceeaşi sursă de alimentare, un cerc infor 
mational comun şi o energie comună. Dacă le vom uni 
consecutiv, apoi să le racordăm la sursa de alimentare apare 
un câmp informaţional. Dacă fiecare bloc ar fi racordat la 
baterii separate nu se vor observa nici un fel de perturbații 
informaţionale. Ce se întâmplă? Cercul energetic este 
concomitent şi informaţional. Noi primim împreună cu 
energia şi informaţia. Această schemă este specifică şi 
pentru oameni şi s-ar întâmpla astfel: Când uită de 
Uumnezeu oamenii încep să se bruieze unui pe alţii şi apare 
o perturbare informaţională care, intensificându-se distruge 
sistemul." 

- Sângele din organism, - am continuat eu, - este şi el un cerc 
energetic şi în acelaşi timp informational. Senzatia unităţii, 
necesară organismului, este asigurată nu numai de sistemul 
nervos, dar şi de sânge. Sângele poartă în el concepţia fiinţei 
vii, orientările lui valorice. Acest lucru este menţionat şi în Noul 
Testament unde se spune că sufletul animalului se află în 
sângele lui. Astfel, consumând carnea, omul trebuie să 
primească maximum de energie şi minimum de informaţie. în 
iudaism este interzis să se consume carnea animalelor de 
pradă, a păsărilor şi animalelor care se hrănesc cu hoituri, 
fiindcă devorarea cadavrelor şi agresivitatea sunt permise 
animalelor dar pentru om pot avea consecinţe grave. La un 
moment dat am observat că am probleme cu gingiile când 
mănânc prea des slănină. Aceasta înseamnă că mă concentrez 
asupra dorințelor. Slănina de casă este a unui animal omnivor, 
care nu-şi înfrânează dorinţele. Purcelusii pot să-i mănânce pe 
confrații lor morţi. împreună cu resturile de mâncare ale 
oamenilor porcii mănâncă şi murdăria 

informaţională. 


Apropo, de ce peştele de mare este mai scump decât cel 
din crescătoriile de peste? Un gurmand va spune că este mai 
gustos, şi are dreptate. Peştele de mare nu numai că este mai 
gustos, este mai curat informaţional, adică este mai sănătos. 

- Ştiţi care apă este cea mai bună? - l-am întrebat pe 
conlocutorul meu, - cea care e curată informaţional. Dacă m 

sticla în care turnăm apă a fost altceva, apa nu va mai fi curată 
informational. De ce o parte din vin trebuie sa-1 turnam in 
pământ si să ardem o bucăţică de pâine? înseamnă distrugerea 
dorințelor şi a vieţii, înseamnă jertfa informaţională care 
îmbunătăţeşte componenta informaţională a produsului. De ce 
mâncarea curată informaţional trebuie pregătită de un evreu? 
Fiindcă se presupune că acesta va fi un om echilibrat sufleteşte. 
De ce, bărbaţii sunt cei mai buni bucătari? Fiindcă depind mai 
puţin de dorinţe şi de viaţă. 

Cineva mi-a povestit o întâmplare interesantă. Amicul său 
avea în jur de zece restaurante - "Vă imaginati, - îmi spunea - 
cum deschide un restaurant - lumea dă năvală. Câştigul este 
maxim. Mai întâi îşi acoperă cheltuielile, apoi datoriile, apoi, 
când începe să lucreze pentru sine lumea dispare. Aceiaşi 
bucătari, aceeaşi calitate a bucatelor, iar clienţii lipsesc." 

- După o situaţie catastrofală ecologică, - am continuat eu 
discuţia, - noi vorbim despre pădurile care mor, despre râurile 
infectate, despre animalele bolnave etc. Nu spunem, însă, că 
întinarea sufletelor noastre, inclusiv cu mâncare este mult mai 
periculoasă. Dacă ştiinţa va continua să aibă o atitudine imorală 
faţă de noile domenii, consecinţele vor fi îngrozitoare. Ştiinţa şi 
medicina de astăzi vor să ne opereze Şi să ne insanatoseasca 
sufletele ca şi trupul dar nu înţeleg că sufletul există după alte 
legi. 

- Poate că e mai bine să renuntam la carne şi la peşte şi 
să devenim vegetarieni? 

- Cred că este timpul să renuntam la modelul de gândire 
care împarte lumea în bine şi în rău. Nu există situaţii bune 
şi rele, există situaţii legitime. într-un caz vegetarianismul 
poate fi benefic, în alt caz - malefic. Am să vă explic prin 
povestea unui bussines-man vegetarian pe care îl preocupă 
filosofia orientală. Este o persoană delicată şi spiritualizată. 

"Unul dintre angajaţii mei, - povestea aceasta, - era nefericit 
în dragoste şi a încercat să se sinucidă. Probabil că era foarte 


gelos şi supărăcios. Dar, a supravieţuit. După această 
întâmplare s-a făcut adept al lui Krishna. Nu consuma carne, a 
renunţat la toate în interior şi era fericit. Apoi, s-a îndrăgostit 
din nou. La început era bine, însă, la un moment dat, au început 
certurile. A suportat foarte greu cele întâmplate, iar peste un 
timp, nu se ştie de ce, a murit. Se presupune că s-a sinucis. în 
locul lui am angajat un alt om care consuma carne în cantităţi 
uriaşe. Tot timpul mesteca ceva. Era preocupat doar de 
interesele sale. Deodată, a început să ceară mărirea salariului. 
l-am explicat că trebuie să mai muncească, să se manifeste 
prin ceva, apoi vom putea vorbi despre salariu. Ce credeţi că 
mi-a răspuns?: "Mai întâi mariti-mi salariul şi atunci voi lucra." 
într-o zi, m-am apropiat de biroul lui şi am văzut o funie legată 
de veioză. La un capăt era agăţat un cartonaş pe care era 
desenat un ursulet cu ştreangul de gât, în ochi avea înfipte ace, 
iar sub el ardea un rug. L-am întrebat de ce a făcut-o. 
Ştiţi ce mi-a răspuns?: "Am vrut ca şi la serviciu să fie la fel de 
plăcut ca acasă." Vă imaginati ce atmosferă avea acasă! Ştiu că 
nu există întâmplări dar nu pot să înţeleg de ce un asemenea 
om a apărut la firma mea. Mai târziu, s-a îmbolnăvit şi a 
renunţat la serviciu. Aş vrea să vă întreb dacă apariţia lui la 
firma mea are legătură cu mine sau ba?" 

- Evident că are, - i-am răspuns eu. Este portretul 
dumneavoastră în viitor. 

- Dar n-am nimic în comun cu acest om, - s-a mirat 
businessman-ul. 

- Fie. Haideţi să le luăm pe rând, - i-am propus eu. - 
Dumneavoastră nu vă plac florile tăiate? 

-Da. 

- Nu puteţi să suportati vederea sângelui? 

-Da. 

- în copilărie vă era frică de singurătate şi întuneric? 

-Da. 


- Să ştiţi că aveţi o concentrare mărită asupra vieţii. 
Pentru dumneavoastră, este o durere prea mare distrugerea 
dorințelor şi a vieţii. Aţi devenit vegetarian fiindcă nu puteţi 
să acceptaţi moartea unei fiinţe. 

- E ceva rău în asta? 


- Este bine atâta timp cât viaţa nu devine mai impor 
tantă decât iubirea. Atunci când valoarea vieţii devine 
absolută, se intensifică brusc teama de a o pierde şi agre 
sivitatea faţă de acei care ar putea să-i pricinuiască vreun 
rău. Când toate astea ajung la o anumită limită, apare reacţia 
inversă: idolatrizarea vieţii se transformă în ură faţă de ea. 
Apare o necesitate de a distruge greu de suportat. Moartea unei 
alte fiinţe sau suferinţele ei produc plăcere. De aceea vi s-a 

trimis un asemenea om. S-a îmbolnăvit şi a demisionat fiindcă 
aspiraţia dumneavoastră către Dumnezeu a eliminat, într-o 
oarecare măsură idolatrizarea vieţii. Dacă l-aţi fi condamnat pe 
acel om şi aţi fi fost agresiv faţă de el, aţi fi devenit dependent 
tot mai mult de viaţă, iar el s-ar fi simţit tot mai confortabil. 
Când un asemenea om începe să se roage, se îmbolnăveşte 
foarte grav. Boala devine salvarea lui. Viaţa şi iubirea stau prea 
aproape una de alta şi, omorând viaţa, omoram şi iubirea. 

Cine poate deveni vegetarian fără consecinţe periculoase 
pentru sănătate? Omul al cărui suflet tinde către Dumnezeu şi 
iubire. Vegetarianismul poate să intensifice brusc energetica 
planurilor fine dar şi gelozia, agresivitatea celor care depind de 
viaţă. 

Mulţi dintre vegetarieni sunt agresivi în plan spiritual. De 
aceea un vegetarian care a trăit toată viaţa într-o ţară sudică 
cu temperaturi foarte ridicate, unde soarele oferă energia 
necesară, poate să se nască într-o altă viaţă într-o ţară nordică 
unde este puţin soare iar pentru întreţinerea vieţii trebuie să 
mănânce carne. Dacă, de exemplu, un călugăr se 
concentrează asupra Divinului, se roagă eliminând frica, 
regretele şi supărările, se va simţi minunat, iar în caz că este 
nemulţumit de sine şi se supără pe alţii, o 

dietă riguroasă poate să-i provoace epuizare şi să se îmbol- 
năvească. Surplusul de mâncare ne face dependenţi de viaţă şi 
dorinţe, iar energia de suprafaţă apare nu din mâncare ci de pe 
planurile fine. Aşadar, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât 
vom mânca nu numai carne ci şi alte produse. 

Apropo, în ultima vreme, oamenii au observat în ei nişte 
schimbări neobişnuite. Au început să mănânce mai puţin şi să 
nu mai consume băuturi alcoolice. Am încercat să mă urmăresc 
pe mine şi am constatat că nu vroiam să mănânc la prânz, 
renuntam la cina pe care altădată o savuram. înseamnă că 


stomacul meu ştia ce se va întâmpla. Dacă toată lumea a 
început să mănânce mai puţin există o singură concluzie. Nu ne 
ajunge energie fină necesară pentru adaptarea la noile condiţii. 
Pentru a supravieţui, trebuie să ne schimbăm nu numai emoţiile 
şi modul de gândire ci şi modul de viaţă. 

în timpul cutremurului in Asia de Sud-Est, din anul 2004, n-a 
pierit nici un animal. P te că în plan informaţional sufletele 
animalelor erau ma curate decât ale oamenilor? Ne-am obişnuit 
să credem că dezvoltarea este doar bine. Abia de curând am 
observat că dezvoltarea are loc în detrimentul sufletului, că 
este o sinucidere treptată. Acuma este clar de ce a fost 
pedepsit Prometeu care a dăruit oamenilor focul. Focul 
înseamnă căldură, confort, bunăstare. De ce vulturul îi devora 
tocmai ficatul? Acesta este organul care simte cel mai bine 
viitorul. Sensul legendei 
este următorul. Omul care a uitat de suflet de dragul confortului 
trupesc şi al bunăstării, nu are viitor. Viitorul lui suferă şi se 
dezintegrează. Grija de suflet înseamnă grija de viitoarea 
supravieţuire. Constiinta şi moralitatea sunt noţiuni strategice. 
Ne-a rămas foarte puţin ca să înţelegem acest lucru. 


ÎNCHEIERE 


lit 


lui 


Au urmat şi alte toasturi. Cineva a spus unul neobişnuit: 
"Când ne comportăm corect, când ne jertfim, când suntem 
grijulii şi ne rugăm, sperăm ca Dumnezeu să ne audă, mai 
devreme sau mai târziu, şi dacă nu peste 10-20 de ani atunci 
măcar în lumea de dincolo. Să bem pentru ca, săvârşind fapte 
bune, s-o facem dezinteresat" 

Nu m-am abținut si am strigat: "E adevărat că trebuie să 
fim dezinteresati, fiindcă suntem_rasplatiti instantaneu. Atunci 
când iubim, ne jertfim, ne abtinem pe planul fin noi deja 
suntem răsplătiți, doar că nu ştim asta. în acel moment noi 
atingem Divinul şi simţim unitatea cu El. Poate să existe oare 
o răsplată mai mare?" 


Toţi se bucură, dansează, iar eu mă gândesc cum va fi 
acest an pentru planeta Pământ? Gum va fi pentru Rusia care 
are multe probleme? Acum 15 ani, Rusia se afla în comuna 
primitivă. între anii 1995-2000 - epoca sclavagismului 
dezvoltat. începând cu anul 2000 Rusia a trecut la feudalism, 
iar în anul 2004 a înaintat spre Capitalism. In ritmul ăsta cred 
că peste vreo cinci ani Rusia va ajunge în viitorul luminos. Dar 
oricare ar fi acest viitor, principala noastră grijă trebuie să fie 
păstrarea iubirii, a bunatatii şi a optimismului.