Libertatea anul 9, nr. 74, mai 1989

| Me pi 


U, = TU AGE 
PAID 


PI.) NY 
No. 137 
(res me, sa Primtad în IRA 


BLRIATEA 


PUBLICAŢIE LUNARA PENTRU PROMOVAREA LIMBII ŞI CONSTIINTEI ROMÂNESTI ÎN EXIL 
Director: TRAIAN GOLEA Redactor şei: OVIDIU VASILESCU P.O. Boa 27. Rego Park, New York, 40524 


LIBERTY PUBLISHING HOUSE CORP. ANUL 9 NUMĂRULZ4 « MAI * 1989 * $1= 


DIFUZAT IN: AMERICA DE NORD, AMERICA DE SUD, AFRICA. ASIA, AUSTRALIA, EUROPA 


(0147 FUSDS 2 (LII 


de Rev.Fr.Dumitru MĂCĂILĂ 






























——. 









AŞ rLOGOXA 
II Drazhu:esii Ț cesti zile 
= <a 
i Di $ 
i a 
S e - 
3 
OINN 1] - LOST, 
enimentu re a Var” 
| ] LTSEȘI Loraa. 
ii ta este punctul uiminant 
i ii intrupărtii Fiului lui Dumne- 
peCPe Lea 101] m are 
1IpPrinsăa LAIC, sensul 
| NIC UCI i A 
și trupârii Dac Hristos 
i 4 NnY)at, A FT A TUNC 
Il este propâvâduirea noastră, 
MI adarnică şi edinta 15 = 
ră. i Corinten I i) 
DUNE 1IANTuUI ij | rAVeIl 
crea pile | Cr că Da) 
A - + SIUIE Mai NAT 
rea VU iubirea nolo- 
E = 3 irsestie 
Ț Ar] ere ED. A 7) = 
11 ai0g) 
Ti [| 2 [ Pe CF - 
para toart 4 
ţ N 
E -aiDU t ruț 
| DIDI 1) | 
adam: 
HI Liustruij POLOP Omar , art 
IM 5 (e Părintele rol esor 
»ianiiGale , NUMDeS U N ViIerea 
EXpPiozie Ge bucurie, aceeaşi 
DUDU Ps APP «d INI = 
ET AN “a vazul 
Mantuitorul I7) 17 
ta Diozia bucul Ț k 
imi ui) IP1) după Copie” 


siloarea durere de dupa moar- 


d L.A tei, Si Chirii, Gin 
exandria TICE Căci A 
| NYVia! Hristos CAICANĂ Doar” 
| lea ca Si De 01 A Ora LZDă = 
i cască de stricăciune şi oprind 
Mii tânguirea din bricina ej, 
ș Ț| e încredințeze să strigâm 
| DUDI Ge uucurie: 'Schimbata-i 
Ii piânbui meu in bucurie, ai rupt 
Mi ACU | T;e u Si ID i Diisiti 
|| evelie” (Psalm 29,11) 
|| i Pentru pestinui OPLOGOX , 


invierea Domnului este piatra 
inghiuiară a credinţei Te- 


i 
| ap 
| meiul si FE ospățţul implinit . pa ş "SA 
i al credinței, care-i ofera ua 


Continuare în pag.5 INVIEREA DOMNULUI 








La 18 
erau de puţină vreme în Ca- 
„mada, eră 
vaci - cu o lădiţă şi o traistă 


BUCOVINENII 


veniseră foarte  să- 

- veniseră fiindcă aici li s'a 
promis pământ, mult pămânț. 
intr'adevăr, au primit pă- 
mânt, devenind şi ei pionie- 
rii agriculturii canadiene. 
Din Quebec până în Alberta, 
dar mai ales în Manitoba şi 
Saskatchwan s'au răsfirat 
bucovinenii pe întinse ferme. 

În comparaţie cu ceilalţi 
pionieri veniţi, numărul lor 
era mic, dar poate şi din 
acest motiv şi-au păstrat 
identitatea, legându-se mai 
mult de ea, intărind-o şi 
susţinând-o, s'au simţit mai 
puternici, mai stabili, mai 
durabili. 

SPIRITUALITATEA BUCO- 
VINENILOR s'a manifestat 
puternic şi diversificat, Ei 
au avut un pronunțat spirit 
românesc, păstrându-şi limba 


maternă şi tradiţia româneas- 


că în familie. Au învăţat lim- 
ba noii ţări, dar şi-au învă- 
țat copiii, născuţi aici, limba 
română, Acolo, în îndepăr- 
tate şi răsfirate ferme, şi-au 
învăţat copiii să scrie şi să 
citească româneşte, şi tot 
prin această tradiţie  româ- 
nească au transmis şi un 
puternice  simţământ de dra- 
goste şi respect faţă de moşii 


şi strămoşii lor, faţă de RO- 
MANIA. 

Spiritul creştin la BUCO- 
VINENI a fost tot atât de 
puternic, poate chiar mai 
puternic, în fond era cre- 


fundamentală a  exis- 
tenţei lor. Aşa se explică 
că au ctitorit biserici româ- 
neşti în Canada, prin forţa 
lor creştină, prin exemplul 
bunilor şi străbunilor lor 
din Bucovina, considerând 
biserica ca cea mai de preţ 
avere a vieţii lor. 


dinţa 





i SU. mea Ta e 
e aste ADD sarba! 


Biserica românească "Buna Vestire!" din 
Montreal - Canada 


—CARNET | 


WMemenNn Lo 


“'am Ştiut când am venit, 

Nu vom Ştii când vom pleca. 
Suntem strop de intuneric, 
Sau suntem un strop de stea? 


Ne-am oprit o clhipă-alci, 
Si-am văzul poieni şi flori. 
*opţile am văzut iuna, 

Şi pe boită mii de sori. 


Am simţit gandirea n noi 
Şi am plâns de mii de ori, 
De dureri sau fericire, 
Sau de-ai dragostei fior. 


AM crezul că suntem tar 
Domnitori peste abis, 
Dar ne'nghite infinitul 
Tot crezând in paradis, 


27 Noeiub. 1987 


NeecunNnoscutul 


Xecunosentule din jurul ineu, 
Nu eşti tu oare Dumnezeu? 

Tot taine neştiute'n tine-aduni, 
Tu eşti stăpân peste stăpâni, 


hecunoscutule din tine vin, 
ŞI viaţa mea a fost un chin, 
Voind neinţelese sâ'nţeleg 
ŞI tainele să îţi dezleg. 


vecunoscutule, tu m'ai înfrânt, 
Un strop de intuneric sunt. 
Necunoscutule din jurul meu, 
Nu eşti tu oare Dumnezeu? 


20.02.1988 


Spiritul de obşte al BUCO- 
VINENILOR a fost de o mare 
omenie românească, de o cu- 
rată moralitate, de într'aju- 
tovrare şi unire. Cunoscând 
aceşti bucovineni,  râmâi im= 
presionat de bogăţia spiri- 
tualităţii lor, de  mulţumirea 
lor sufletească trăită în tra- 
diţie românească, 
da lor au ctitorit 
româneşti aici, în 
precum bunii şi 
lor au făcut în Bucovina 
reu romanească. 


că din tru- 
biserici 
Canada, 
străbunii 
me- 





x 4 


lar noi, cei ce am veniț 
mai apoi - şi numai noi stim 
de ce şi cum - intrând în 
aceste  locaşuri de credință 
e bine să ne rugăm pentru 
luminarea noastră şi pentru 
neamul nostru, e bine să 


medităm la SPIRITUL BUCO- 
VINENILOR şi sâ-l continuăm, 


CORNELIU FLOREA 





- — - - 





Placa comemorativă a bisericii 


IRIC — 


Cu suflet 
de copil 


Indiferent prin viaţa 
Prea plină de păcat, 
Să trec ca un copil 

Cu sufletul curat. 


Să râd şi să mă bucur 
Când cerul e senin, 
Să fiu necontenit 

De fericire plin. 


Copilărie scumpă, 

Ce te-ai pierdut în vremi, 
Când simţi că sunt prea trist 
La tine să mă chemi. 


24.06.1988 


"Buna Vestire" 


Bat clopotele 


Le-aud până aici, 

Bat clopotele'n sat, 
Mă cheamă să mai văd 
Trecutul ce-am lăsat. 


Cresc tlorile pe luncă 
Şi mor în aşteptare 
Să twec să le culeg 
In asfinţit de soare. 


Spre râu să se adape 
Trec turmele de oi. 
De ce târziu, o doină 
Răsună trist la noi? 


10.08.1988 


Prof. Dr.G. ISAC 
























Este incontestabil că URSS 
se găseşte la o  răspântie 
de drumuri. Ideologia pe 
care s'a sprijinit, pentru 
a instaura un imperiu, se 
găseşte azi 


colectivităţi. 

Războaiele, cu state mai 
prospere, au fost întotdeauna 
provocate de un dezechilibru 
economic, imposibil de restabi- 
lit altfel, decât prin agresiuni 
armate. 

Revoluţiile însă, profită 
de o perioadă euforică, atunci, 
când orice transformare, 
ori câte anomalii ar prezenta, 
este acceptată, ca o stare 
tranzitorie, în speranţa ivirii, 
după revenirea la normal, 
a unei ere de prosperitate, 
pentru toate păturile sociale. 
Ingeniozitatea,  oerecum  bol- 
năvicioasă, a unor conducă- 
tori de masse, impune prin 
forță, după faza de criză, 
schimbări contradictorii asen- 
timentului majoritar iniţial, 
până la anihilarea totală a 
oricărei opoziții,  instaurând 
dictatura. 

Graţie unor 
de comp licităţi 
urmează cuceririle 
constituirea imperiului, spriji- 
nit pe un entuziasm generat 
de superioritatea armelor, 
care se substituie unui nivel 
de viaţă mai mult decât pre- 
car. 

Să observăm mai îndeaproa- 
pe acest fenomen, în Uniunea 
Sovietică, unde, timp de 
10 de ani, ideologia identi- 
ficându-se cu teroarea, n'a 
reuşit să antreneze in acelaş 
ritm economia, lipsită de ele- 
mentul motor, interesul indi- 
vidului, a  colectivităţii, la 
procesul de producţie. 

Sistemul, care se baza doar 
pe constrângeri, a transfor- 
mat omul într'un fel de robot, 
supus în total unei comenzi 
centralizate . 

În Occident, în acest timp, 
economia a făcut salturi spec- 


circumstanţe 
favorabile, 
exterioare, 


taculare, nu numai în sec- 
toarele de avangardă, ea 
a pâtruns în massă, evoluând 


in aceeaşi proporţie, pentru 
că mâna de lucru, omul, era 
interesat la produsul obţi- 
nut. Ordinatoarele au fost 
introduse în şcoli iar elec- 
tronica a luat amploare pe 
scară națională, în timp ce 
regimul de constrângeri im- 
punea inscrierea maşinilor 
de scris, a aparatelor de 
multiplicat la serviciul Secu- 
rităţii. 

Accesul la tehnica avansată 
râmânea rezervat unui număr 
restrâns de persoane, pentru 
a evita ca această tehnică 
să trezească in individ do- 
rința de evadare din cercul 


de restricţii, care-i anihila 
minimul de efort. Invăţămân- 
tul viciat astfel, de la bază, 


n'a produs elementele pregă- 
tite pentru a infrunta progre- 
sui tehnicii occidentale. 
Izolarea totală de restul 
lumii, de teama unei contagiuni 
de libertate, a rodus ___în 





confruntată cu e- 
conomia, nervul vital al oricărei 





mod inevitabil această penurie 
fatală de tehnicieni, în număr 
insuficient, raportat la cele 
280 de milioane de locuitori 
ai imperiului moscovit. 

În acest sens, este foarte 
semnificativă constatarea făcută 
de Leonid Abalkine,  directo- 
rului Institutului economic, 
secţia Academiei de Ştiinţe 
al Uniunii Sovietice,  într'un 
articol din Februarie a.c., 
în organu! oficial al tineretu- 
lui comunist din URSS "Kom- 
somolskaia Pravda”, intitu- 
lat  "Peisagiu lunar”. Acest 
inalt demnitar, partizan al] 
Perestroicii, îndrăzneşte să 
afirme că: "Revoluţia de la 
1917 a fost o catastrofă pentru 
Rusia, că ea a făcut sau 
va face să piardă o sută de 
ani din istoria ei”. Un ade- 
văr, verificat deja, cu ocazia 





+ 5 , 
e . 


- 


În t 





— Filon VERCA ame 


Si = dm o. 
d d si 29| i 28 
imp ce vorbesc 

rUuŞiI modernizează 









de gradul de pregătire a 
acestor elemente, chemate 
să concureze în competiţie 
cu echivalentul lui occidental. 


Dacă ideologia îşi poate 
permite un rechizitoriu pos- 
tum, contra conducătorilor 
de ieri; Lenin, Stalin,.., 
acuzaţi de a fi pregătit de- 
tastrul economic de azi, nu 
acelaşi proces se poate in- 


tenta unei stări de fapt care, 
după tendinţele oficiale ne- 
cesită reforme şi o schimbare 
de direcţie fără de care, 
după cum afirmă acest demni- 


tar al comunismului: "Sau 
că noi avem de a face cu 
o veritabilă revoluţie, care 


să răstoarne regimul instaurat 


de Lenin în 1917, sau că, 
comuniştii ruşi caută să câş- 
tige timp, pentru a nu pier- 


de un război economic, care 


PR tă 





despre dezarmare, 
armamentul vechi, 


crează altul nou,mult mai sofisticat, 


cutremurului de pământ din 
Armenia şi constatat, cu zi 
ce trece, in România, unde 
românul s'a întors cu jumăta- 
re de secol în urmă, a reve- 
hit la carul cu boi, să înlo- 
cuiască mijloacele de locomo= 
ție mecanizate devenite inac- 
cesibile. La această durată 
de  inapolere în trecut se 
mai adaugă, tot pe atât de 
mult timp, cauzat de lipsa 
de progres, faţă de celelal- 
te state europene, 

"Stalin, continuă  Abalkine, 
şi intro mai mică măsură 
Lenin, au decapitat armata, 
au distrus gestionarii, eco- 
nomiştii,  financierii,  banche- 
rii, muncitorii calificaţi, a- 
gronomii, inginerii, țăranii, 
medicii sat, Da. . ca 
inseamnă azi, "a reconstitui 
humusul civilizator, distrus 
de o ideologie care a făcut 
zeci de milioane de agronomi, 
personal de invâțământ, in- 
gineri, medici, muncitori 
de  kolhoz roboţi, fără nici 
o valoare individuală”. 

Când ne gândim câ norma 
in învăţământ, elementul de 
bază al instrucției, trebuia 
să atingă aproape 100% de 
reuşită, in caz contrar, peda- 
gogul era sancţionat pentru 
incapacitate, ne dăm seama 


etc 











le-ar bara detinitiv calea 
spre expansiunea planetară”. 

A câştiga timp! Dar, în 
acest interval, Occidentul 
nu va consimţi să-şi modereze 
progresul, pentru ca URSS 
să ajungă din urmă o tehnică 
in perpetuă mişcare. O deca- 
lare constatată azi, nu va 
putea fi nici o dată absorbită, 
Mai mult,  insuficienţele de 
bază permanente, vor trage 
la fund orice iniţiativă, atât 
timp cât sistemul continuă 
să ignoreze elementul capital, 
omul, forţa de creaţie, elanul 
indispensabil unei reuşite. 
A ridica omul la rangul de 
demnitate, inseamnă a  re- 
nunţa la utopia unei ideologii 
falimentare. n mod  inevita- 
bil suntem tentaţi să reţi- 
nem concluzia la care a ajuns 
acest tehnician rus, că sis- 
temul înglobat în datorii, 
care depăşesc potenţialul 
actual de producţie, ingreuiat 
de o foame cronică, nu are 
alță perspectivă de a ieşi 
dintr'un  angrenaj ireversibil, 
decât a renunţa la o ideologie 
perversă, de dominare prin 
teroare, 

Intenţiile de a câştuga timp, 
de a câştiga increderea Oc- 
cidentului cu un  simulacru 
de reforme, dar în acelaşi 











20 be f 
9! 
ir SĂ 


februarie, în p ce ac 
corifei ai ge a 
stăpânitor, arată 
o faţă diafană, 
În România, învăţăceii a- 
celeeaşi ideologii diabolice, dă- 
rimă bisericile,  lăcaşuri de 
rugăciune, crucile morţilor 
din cimitire, simbol de pio- 
şenie şi aducere aminte, smulge 
pământului osemintele părin- 
ţilor, strămoşilor, şi le îm- 
prăştie în cele patru zări, 
sapă brazde adânci să umble 
gropile rămase goale, seamănă 
grâu, porumb şi legume, 
care-şi vor tra seva, drept 
îngrăşăminte "din trupurile 
morţilor. Produsele "de cali- 
tate” ' astfel obţinute, nu vor 
fi destinate copiilor flămânzi, 
poporului” lihnit de foame, 
ele vor fi vândute pe pieţele 
străine, să plătească datorii, 
contractate într'un moment 
de nebunie, de grandoare. 
Locuitorii satelor distruse, 
țăranii, conservatori ai te- 
zaurului naţional: limba, tra- 
diţia, credinţa... vor fi par- 
caţi în blocuri, ca animale- 
le, lipsiţi de apă, de hi- 
gena elementară, de 
tatea unui cămin. Aşa 
fi mai 


Se apropie 
sistemul se 
real. Criza a 
teriorul 


c 
















a PRR a. 
v Ed poa 
= 19 si d Ta Si = 
în Zi po Daia i E pe 
î. Pi AS a e AR ba 
- * o A 
Prin ne PP. - y AN De e « 
fponii d 
a. „a A ) 
zi MA ee 3 
VA = 








. inseamnă un curent 


DESTINUL ISTORIC 


Neamurile s'au constituit ca popoare, 
cu mult înainte de a se naşte conştiinţa naţio- 
nală, ori am putea spune particularitatea 
aceea specifică, alcătuită din limba vorbită 
de poporul respectiv, conştiinţa tradiţională, 
ori zestrea morală lăsată lui de înaintaşii 
fie şi cei mai indepărtaţi, interesele vitale 
comune, în mare, am putea spune liantul 
care. cimentează interesele locuitorilor unui 
popor,  treasformându-l astfel intr'o naţiune 
cu nume propriu, cu o înţelegere exactă 
a orizontului geografic în care trăieşte şi 
se dezvoltă, aspirații specifice mai ales de 
ordin spiritual, deci emblema din care işi 
va trage numele şi-l va aşeza în rândul 
celorlalte naţiuni, ca pe o entitate fizică 
de sine stătătoare şi unică. 

Se crede despre naţiuni, aşa cun se 
crede şi despre fiecare individ în parte, 
că fiecare ar avea destinul său propriu, 
deci un drum, o anumită traiectorie prin 
câmpul evenimentelor omenirii, adică prin 
ceea ce numim istorie universală, la care 
națiunea respectivă aderă cu propria sa 
istorie. 
ca lumea înconjurătoare să te poată 
cunoaşte, şi mai ales, să te poată recunoaşte, 
este nevoile ca tu, naţiune, să-ţi creezi mai 
întăi propria ta istorie, propria ta gândire, 
act de proporţii cosmice, pentru că asta 
filosofic propriu, izvă- 
rit din parucularităţile cele mai specifice 
naţiunii respective. 

Acesta, curentul filosofic, este adevăratul 
act de identitate al unei naţiuni care se 
respectă şi singuri care este luat în conside- 
rație cu adevărat de universaiitate. De altfel, 
este de la sine înţeles, că nu te poţi face 
cunoscul şi apreciat, decăt în momentul în 
care ştii să vorbeşti cu o gândire proprie 
care, să exprime mai ales, ce te deosebeşte 
şi te detaşează pe verticală, pe line ca naţiu- 
me, faţă de mediul inconjurâtor. Aşa dar, 
destinul vorbeam mai sus, nu 
de cineva 
anume. Destinul in cazul de [aţă este drumul 
pe care ea, națiunea respectivă, prin minţile 
sale cele mai elevate, reuşeşte să-l creeze 
şi să-l impună ca valoare spirituală patrimo- 
niului universal. 


Sunt anumite momente in viața unei 
națiuni. momente istorice, ori, am putea 
spune, momente de văr, când, vorbind 


ceva maj concret, aşa cum a fost cazul 
naţiunii române, ea, națiunea, reuşeşte nai 
sies datorită unui complex de împrejurări favo- 
rable, să iasă din nou la suprafaţa existenței 
după perioade foarte lungi de somn adânc, 
acolo, jos, în negura în care, tot datorită 
umul complex de împrejurări (nelavorabile) 
a fost arunrată. Este bine cunoscut faptul 
că națiunea română a căzut de mai multe 
ori in adâncul genunelor şi câ tot de atâtea 


ori, prin forţe mai ales exterioare, străine 
de vointa ei, a reuşit să lasă din nouisă 
zicem la lumină), A continuat să existe, 


Nici mai mult, nici mai puţin. 

Adevăratul moment istoric al 
este insă aşa cum Am spus, 

Înseamnă o mentalitate nouă, un rod 
de gândire nou şi desigur propiiu, din 
care celelalte popoare să înțeleagă că națiunea 
noastră este capabilă să-şi determine cu 
preciziune  siectele ncțuunilor ei, puse în 
perspectivă, că prin pândirea sa are putinţa 
de anticipare a marilor evenimente, deci 
va ştii să se pregăieasră şi nu va fi sur- 
prinsă de acestea și în final, că ar putea 
arunca 
un adevăr: acela, că țara aceea şi-a creat 
un mod de gândire propriu, o filosofie care 
prin justiţie o aşează in grupul restrâns 
al elitelor istorice. 

Din păcate nu sa intâmpiat aşa, cei 
puun până acum, Națiunea noasiră nu are 
ceea ce se cheamă un mod de gândire univer- 
sai valabil, fapi pentru care este foarte 
puţin cunoscută, şi deloc recunoscută. inţe- 

recunoaşterea elitelor acestei lumi 


we ger 
pu recunoaste de rând care, 
4 — 


unei națiuni 
cu totul altceva! 


vegetează cu mult mai mult decât noi. 


spune că pe 
au existat două elemente de excepţie, 
care ar fi 
care vorbeam. Amândoi au fost contemporani, 
























morală . 
sănâtos. 


ce 
întâi asupra doctrinei lui Corneliu 
Şi 
lonescu. 
excepţie au fost asasinate 
româneşti din acea vreme, 
lor să se fi maturizat. 








in cumpâna valorilor universale incă 








PAGINĂ 


LIRICĂ 





ideea de mai sus, am putea 
parcursul existenţei României, 
fiinţe 
de 


Continuând 


putut îndeplini dezideratul 


aparţinând aceleeaşi generaţii. 
Primul l-aşi numi pe Corneliu Codreanu 
care a încercat să instaureze o nouă etică 


n mentalitate sănâtoasă intr'un trup 
Al doilea, şi cu nimic mai prejos . 


este Nae lonescu, singurul filosof român, 
creator al unui original sistem filosofic, 
cunoscut sub numele de "TRĂIRISM”. Cei 


vor să mă contrazică, să se aplece mai 
Codreanu 
tezelor metafizice ale lui Nae 
aceste două valori de 
de forţele politice 
inainte ca operele 


asupra 
Din păcate, 


Neamul stă şi azi în întuneric deşi, istoria 


lui, adevărata lui istorie, prinsă în circuitul 
marilor valori universale ar fi putut incepe 
de la acei doi corifei! ___ 


_——— PN 


- 


n —— a 


Arcaşi 


NecuNoscu ţi 


Sângera vişinul alb 

sub secera lunii: 

din stele, 

Aarcaşi necunoscuţi 

înui trimit săgeți otrăvitoare. 
ingerul morţii imită glasul mamaei, 
strigându-mă pe numele mic. 

Ah, trebuie să plec: 

cu bine rate mesteacân!: 


Timp de osândă 


intunericul sporeşte liniştea. 

Din stele picură untdelemnul liniştii de-apoi 
ochiul lunii sângeră rece, 

ascuns după prundul stelei polare . 

Îngerul mowvţii-mi şopteşte 

că-i timp de osândă. 

Ci roagă-te pentru mine... 


„ frate mesteacăn: 


Toamna 


— 


Veni şi vremea grădinilor mele 

şi-i fosnetul căderilor iar: 

din stihuri maivechi 

se scutură soapte, 

ce nau putut să te-atingă 

deşi incă mai stărui în mine, 

15, Semn al necredinţei! 
Steaua polară 


La noapte mă vâd cu Steaua Polară: 
vom lmpărţi singurâtatea, 

ca pe 0 azimă caldă, 

Ingerul morţii, 

va afla că mi-am făcut un prieten! 


Melancolie 
Ziua se Curmă pe umerii tâi, 


asfinţitul afumegă zarea 

şi toate-şi lac din linişte un rost, 
Cine oare va mal apuca 

SĂ se primenească, 


Cu ZOTrUu cei proaspeţi? 








REALIZATA DE Ovidiu VASILESCU 


AFORISME 


Sunt 
omenirii, au căutat moartea, cu dorința 
vie, de a o găsi. Aceştia sunt insă singu- 
rele noastre jaloane pentru viitor. 


Viaţa este un act de clemenţă al morţii! 
* 


prea puţini aceia care, spre folosul | 


Viaţa ca şi moartea. nu le dobândim - 
ni se dau! 

a “ 
Original rămâne numai acela ce nu poate 
fi imitat. 

» 
Tpăită în splendoare și lux, viaţa pare 


cât o clipă. În suferinţă, 
stăruie cât o viaţă! 


fiecare clipă 
- 
Dragostea este totodată şi prietenie. Aj 
grijă, insă, nu cumva ca prietenia ta 
să se transforme în dragoste, 
- 
Înalt nu inseamnă înălţător! 
- 


Prostul înlocuieşte logica prin răutate! 
. 


Scapâră ceva şi in sufletele proştilor - ura! 
” 


Primeşte intotdeauna, numai atât cât poţi 
da! 

» 
Ne  asupresc, mai ales aceia, care nu 
ştiu ce inseamnă libertatea: 

a 
Halucinaţia este realitatea văzută prin 
spectrul spaimei: 

- 
Frica? Sfetnicul bun al trădării! 

- 
A fi nobil. nu înseamnă că trebuie să 


ai un titlu şi invers: 


Sfatul cel mai înţelept ţi-l dai singur! 


Singura cale de urmat, 
ţi-ai ales-o: 


este cea pe care 


Gradul de civilizaţie al unui popor nu 
se stabileşte după numărul elitelor pe 
care acesta le-a dat, ci mai ales, după 
masele ignoranţilor: 

- 


Biruinţa fără jertfă, este lipsită de glorie! 


Xumai jertfele sunt adevărata temelie 


a unui popor! 
E bine să clădim, numai pe umerii morţilor 
noştri! 


Cine uită şi la rândul său a Cerul 


iertare! 


artă, 


» 


A uita totul, înseamnă a nu fi trăit. 
*. 


Ocupându-te prea mult de cei din JUP: 
nu mai ai timp să te ocupi de tine şi 
asta este grav: 

- 
Neavând cum să se vestejească, eri 
artificială, se crede cu mult superioă 
celei naturale, 

* 
Unii pretind că se informează, atunci 


când trag cu urechea. 
+ 


Nu interesează pe nimeni ce cauţi: to! 
vor să alle ce ai găsit: 
Magul 
Ah, cum îşi mai toarce Magul povestea» 
din caerul inimii mele; 

Sunt semne că'n curând se va rupe firul: 
Ingerul morţii-i pregătit 

pentru praznic 

şi gata să-mi tocmească umbra, 


cu un nou nâscult, 


pă 











Cmiimă * aie 


initiere sein oră atlet 00 i ata, a i ai au Apa ie di dul pă 0 pt 
PD iei cur e Pozigrii m - ra a fuge tar la 


Mai 1989 


CHRISTOS A INVIAT! 


Trupul  transfigurat, preamă- 
rit al lui Hristos. Este Fiul 
lui Dumnezeu în cea mai mare 
apropiere de noi. Cel ce-L 
primeşte prin sfânta Comuniu- 
ne pe Hristos cel înviat se 
ridică la starea de înviere, 
de refuz al morţii venită prin 
Adam: "Căci precum întru 
Adam toţi mor, aşa şi întru 
Hristos toţi vor învia” (| 
Cor. 15,22). 

Dar mai înainte de a învia, 
de a ne face şi pe noi capabili 
de înviere, Mântuitorul gusta 
moartea . Accepta ceea ce 
nega viaţa, iubirea,  insuşi 
rostul existenţei. În ce scop? 
Tocmai pentru a birui moartea, 


tocmai a rezidi pe omul şu- 
brezit de intemperiile păca- 
tului neascultării . Accepta 
moartea, care-l rânise cople- 
şitor pe Adam, după ce mai 
inainte Se pogorise la noi 


din armonia agrâită a Treimii. 
Ca să implinească "Sfatul 
cel veşnic” al lui Dumnezeu. 
să umple. Să acopere cu 
iubire abisul următor căderii. 
Să  recreeze prin harul Său 
comuniunea omului cu Dumne- 
zeu. 

Pe Cruce 
psaimistul: 
Dumnezeul 
Mai părăsit?” 
şi Psalm 21,1). |n 
gpăt se dezvâluie 
pătimirtii lui Hristos 
noi pentru că 
n'a făcut moartea şi nu se 
bucură de pieirea celor vii” 
| Înţelepciunea hai Solomon 
21.1). În acelaşi timp, cum 
inspirat grâieşie un al! teolog 
rOMâN » Părintele Profesor 
C .Galeriu, "rostirea  "pără- 
sirii” pe Cruce este strigătul 
suupremei iubiri: pentru Tatăl 


strgase ca şi 
"Dumnezeul Meu, 
pentru ce 
(Matei 27.46 
acest stri- 
profunzimea 
pentru 
"Dumnezeu 


leu , 


că-i implineşte porunca ŞI 
pentru noi că ne mantuieşte, 
unindu-se cu noi, acceptand 
condiția noastră, afară de 
păcat”. "Mai mare dragosie 
decâ!  aceasia nimeni nu are 
ca sufletul Lui să şi-L pună 
pentru prietenii Săi” (loan 
19,13). Primeşte moartea 
ca noi să nu mai fim singuri 
şi in moarte, să ne aducă 
impăcarea, să ne îmbogăţească 


pe noi cu Învierea sa. Şi 
să ne destineze invierii. 

Pe Cruce moare Omul - 
Hristos. Dar Cel care e insâşi 
viaţa e prezent la aces! ceas 
al "plinătăţii vremii” conform 
cu planul Său de mai înainte 
de a fi lumea. "Nu cu lucruri 
stricâcioase, cu argint sau 
cu aur aţi fost răscumpăâraţi 
ci cu scumpul Sânge ai lui 
Hristos, ca al unui miei ne- 
vinovat şi neprihănit, Care 
a fost cunoscut mai inainte 
de intemeierea lumii, dar 
Care  S'a arâtat în anii cei 
mai de pe urmă pentru voi, 
spune sf.apostol Petru. 

invierea Dpmnului 

"explozie de bucurie” 
bilă pentru ca, prin 
lui Hristos, viala a 
lar sfârşitul vieţii nu mai 
e moartea, ci invierea, spre 
o altă viață, fără sfârşit. 
Păcatul ieagă , constrânge , 
sfarmă , distruge,  polopeşie 
simțurile. Prin inviere, noi 


mai «e 
indici - 
moartea 
biruit. 


am fost chemaţi la libertate, 
prin iubire. (Galateni, 5,13). 
Învierea  dezleagă, eliberează, 
zideşte prin noul Adam care 


inunda simţurile cu lumina 
necreată a harului Său. 

Dag Hammaeskjold scria: 
"În ultimă analiză, concepţia 
noastră despre moarte e cea 
care determină răspunsurile 
noastre la întrebările ce ni 


le pune viaţa”. Este sfârşitul 


nostru nimic mai mult decât 
un trup mort, un trup stri- 
căcios? "Totul este sfârşit, 
pentru totdeauna, după ce 


se aruncă pământ peste capul 





Ip Sat 
= pa 


rata noapte a Învierii cu 
sf. loan Chrisostom: "Hristos 
a înviat şi moartea s'a surpat. 
A înviat Hristos şi viaţa vie- 
țuieşte.  Înviat-a Hristos şi 
nici un mort nu este în groa- 
pă; ca Hristos sculându -se 
din morţi,  începătura celor 
adormiţi S'a făcut”. 
Certitudinea deplină a Învie- 
rii Domnului îi face pe cre- 
dincioşii noştri ortodocşi să 
trăiască plenar, fiintial aceas- 
tă sărbătoare de fiecare dată, 
în fiecare an cu aceeaşi in- 
tensitate. Nu ca pe o come- 
nu ca pe un simbol, 


morare , 


Icoana Învierii Domnului. 


mort”, după cum a afir- 
filosoful francez Blaise 
Imposibil! Dacă aceasta 
finalitatea vieţii, ar 
nNoN-sens , existența 
noastră insăşi sar sprijini 
pe absurd! Învierea lui Hris- 
tos l-a indreptățit pe si. 
apostol Pavel să alirme: "Se 
seamână intru necinste, in- 
viAzĂ pentru mârire;, se sea- 
mână pentru slăbiciune, in- 
viază pentru putere; se sea- 
mână trup firesc, inviază 
trup duhovnicesc” (1 Corin- 
teni, 13, 43-44), "căci Dumne- 
zeu care a inviat pe Domnul 
şi pe noi ne va invia prin 


celui 
mat 
Pascal? 
apr fi 
fi un 


puterea Sa" (| Cor. 6,14). 
lată răspunsurile noastre 
la întrebările ce ni le pune 
viaţa!  Câci moartea nu mai 
stăpâneşte. "Unde-ţi este 
moarte  boldul tău,  unde-ţi 
este  iadule biruinţa?” spune 
apostolul. Viaţa nu mai e 
incoronată de moarte, Pentru 
că Biserica noastră în înfio- 


ci ca pe ceea ce produce 
acum,  negrâit, ca în misterul 
liturgic ce  vesteşte invierea 
şi permanetizează, actuali- 
zând-o, Jertia răscumpărâtoare 
de pe Golgota. Misterul În- 
vierii a transformat conştiin- 
te, pe Apostolii  îngroziţi 
i-a entuziasmat până la moarte, 
iar din prigonitori a făcut 
inflăcăraţi propăvăduitori. 
Pentru că fără Inviere însăşi 
credinţa creştină ar fi fost 
un sistem filosofic  caduc, 
ca atâtea altele, incapabil 
să imprime un sens, o fina- 
litate ce transcede viaţa, 
vieţii omului pe acest pământ, 
Teologul raţionalist 
D. Strauss despre 
inviere: "Dacă am fi reuşit 
să  respingem baza istorică 
a tuturor minunilor evanghelice 
şi am fi fost nevoiţi să o 
recunoaştem doar pe a acestui 
eveniment, nimic n'am ti făcut 
incă pentru ştiinţă,  intrucât 


spunea 


invierea lui Hristos reprezintă 


at Lă 
dp i 
'P 


i. 


asupra lui PR! 
loviturile hotăritoare ale 
adversarilor”. Adversari care, 
adăugăm noi, sunt fie din 
tabăra celor ce au încercat 
să raţionalizeze credinţa, 
colegi de confesiune cu cel 
citat aici, fie din tabăra celor 
care-L neagă pe Dumnezeu. 
Cei dintâi au inventat diverse 
ipoteze, una mai stupidă ca 
alta, care neagă Învierea 
Domnului aşa cum s'a petrecut 


ea real, în ceea ce are ea 
mai inefabil. Astfel au creat 
ipotezele înşelăciunii, a 
vizionarismului , a morții 
aparente şi a mistificării 
cuvintelor Mântuitorului, 
fiecare din acestea negând 
un aspect scripturistic evi- 
dent al faptului istoric al 
Învierii. Cei de-ai doilea, 
tăgăduind însăşi existenţa 
lui Dumnezeu, pe principii 
pretins ştiinţifice, de mult 


contrazise de adevărata ştiin- 
|ă, creează monştrii ideolo- 
gici şi sociali, aşa cum e 
comunismul şi -slujitorii lui, 
fundamentat şi  fundamentaţi 
pe ura împotriva fiinţei umane, 
binecuvântată de Dumnezeu 
cu chipul Său, acţionând 
cu minciună spre moarte, 
spre distrugere, spre neant, 
prin trădarea esenței con- 
ştiinţei umane, aşa cum acţio- 
nează  insuşi cel ce şopteşte 
aceste "convingeri"  anti-di- 
vine. Necunoscându-L pe 
Dumnezeu, refuzând pur 
şi simplu să-L cunoască, 
aceştia vor fi incapabili să 
înţeleagă că Jertfa de la Gol- 


gota şi singura ei consecinţă 
dialectică, - invierea Domnului 
- sunt expresia  supremei, 
neţărmuritei iubiri.  izbăvirea 
din robia morţii,  renaşterea 
la o nouă viaţă şi garanţia 
sigură a învierii noastre. 
Negandu-L pe Hristos - Dum- 
nezeu -, - Învierea Lui 


- + întrun tel sau altul, 
te dovedeşti incapabil să 


înţelegi istoria zbuciumului 
omenesc, a tribulaţiilor umane. 
Nu vei putea înţelege istoria 


suferinţei contigentului 


omului, - icoana creaţiei di- 
vine - în urma folosirii nete- 
vicite a liberului arbitru 
inculcat în fire, de către 
părinţii noştri, exprimat prin 
cuvintele "non  posse mori, 
posse non mori” - nu că nu 
putea să moară, dar putea 
ca să nu moară. Nu ai cum 
inţelege adevărul cuvintelor 


sf. loan Gură de Aur: "Dacă 
Hristos murind, n'ar fi înviat, 
nici păcatul nu sar îi şters, 
nici moartea nu sar fi nimicit, 
nici blestemul nu sar fi ri- 
dicat... moartea sar fi per- 
petuat pe veci”, Nu ai cum 
înţelege speranţa profetică 
a dreptului lov care zicea: 
"Dar eu ştiu că Răscumpără- 
torul meu este viu şi ca El 
în ziua cea mai de pe urmă 
va ridica din pulbere această 


Continuare în pag.13 


s) 3 
a "d Dap aut 
i: sa 
j 






E E va: ec d + m 
Te IE) aaa e lea 









+ = 4 . 
7 E 


RC 







UL MODERN SAU 
GÂNISMUL CONT 





EMPORAN 





907 i-a ai — RUG- 
| : el adună adagiile atacă Evanghelia (afară de ţării sale apa tinereţii), | 
moderat: «e “Ta 
în. a a si oara înţelepciunii păgâne pentru Tartuffe), însă o consideră  Sethos de păr. Terrasson 
mea în naturalism. a arăta că nu au aceeaşi va- ca inexistentă. Critică ridi- e un filosof care, iniţiindu-se 
loare cu perfecţiunile evan- colul, pentru a da omenirii in misterele eleusine, devina 


ghelice, Montaigne are o deo- sensul şi gustul a tot ce mai înțelept decât toţi teole- 
adevărul — minţii, sebită simpatie pentru mo- este natural (şi printre lu-  gii Şcolii şi mai sfânt decaț 
ci şi dictează voinţii datoriile ralele antice, El optează pen- crurile ridicole el pune fide- toţi Părinţii deşertului. Taţ 
ei.  Restabileşte legea îngeri= îLU stoicism; însă în curând  litatea conjugală, autoritatea de la aceşti călători in ireaj 

işi dă seama că aceasta obli- părintească, pudoarea  feme- i avem şi pe bunul Persan. 


1. Credinţa nu numai câ 


ret ae ec ae ceea mai gă la prea multe renunţări iască, practicile religioase ) . Montesquieu îl descrie criti- 

VIRTUŢILOR CARDINALE inutile. „Se îndreaptă deci Codul moral al “omului onest” când moravurile creştine (creg= 

(dreptate,  temperanţă, pru- SPI* Epicur. El zice: bucu- ja Moliere nu-şi bate joc de  tinii işi complică viața cu 
T i ră-te în mod inteligent de toate datoriile , ci le inlo- reguli strâmte), 


den i putere i a celor- : | 
reia jaitatt mice sila Apoi plăceri, combinându-le cu  cuieşte, după ocazie, cu vino- Această literatură are ca 


stabileşte virtuțile specific practicile creştine, care au  vate plăceri. Lecţia generală scop să arate câderea morală 
creştine etala miiesitea o valoare de neclătit. Charron pe care o dă Moliere e aceas- a creştinismului. 
şi iubirea) . e mai radical. E plin de admi- ta că înţelepciunea constă 


Însă creştinismul susţine raţie pentru virtuțile natura- în a evita orice exces - atât Noi __morale în sec. al 
căi cibuaiuurea aveatei morale !€ (susține superioritatea în bine cât şi în râu - şi XVIII-i XVill-iea: În locul moralei 


virtuţilor naturale faţă de a urma aspiraţiile inimii şi pe care au distrus-o trebuie 
virtuțile creştine).  Renaşte- ale cărnii. Acest naturalism să pună una nouă; în acest 
rea neagă necesitatea harului nu le-a scăpat din vedere scop se vor înlătura valorile 


nu e posibilă, decât prin 
har (căci omul prin păcatul 
originar a rămas cu o natură 


vulnerată). Omul nu e scop şi i drepturile naturii. lui Bossuet şi lui Fenelon. vechi şi se va revenii la ma- 
sie-şi, ci e responsabii (răs- Naluralismul Secolului rile legi ale naturii. Până 
punzător) înaintea lui Dum- ai xvilziea: secolul Ji VA Teoria Bunului Sălbatic: acum s'a crezut că există bine- 
mezeu de tot ceea ce face XVII-lea se naşte o reacţie Au început să apară poves- le şi răul în sine, instincte 
(premiu sau pedeapsă) . sub  influienţa  "oratorului”, tiri despre călătoriile prin bune in luptă cu cele rele, 


Această morală a transfor- A Saint-Sulpice-lui, a Congre- Orient. În acestea se artă virtuţi in opoziţie cu vicii, i 
mat moravurile omenirii fără gaţiei  Sf-lui  Sacrament, a viaţa popoarelor îndepărtate adevărul «e insă că binele 
să  suprime însă râul şi vi- Sf-lui Vincențiu de Paula. şi se compară viața lor nu e o entitate metafizică 
ciul. S'a format o nouă civi- Totuşi, curentul naturalist cu cea europeană: se punea ci constă în fericirea concre- 
lizaţie, fondată pe  respec- s'a infiltrat destul de bine în opoziţia civilizaţia presin- tă a individului şi a societă- i. 
tul demnităţii omeneşti, pe 1 moravuri şi în doctrine. să barbară cu civilizaţia nu- ţii, iar răul e suferința tre- 
valoarea supranaturală a vie- Au mare trecere „maximele mită creştină şi mulţi luau  cătoare a omului şi a colecți- | 
ți. lui Seneca, Zenon şi Epictet. apărarea celei dintâi. Părin-  vităţii. Acest lucru il spune 

Autorii cei mai buni pun neo- tele Lecomte (iezuit) în fer- Montesquieu în sec. ai 3 

3. Renaşterea: Pomponat stoicismul cam pe acelaşi plan  voarea lui de misionar sus- XVIII-lea (Lettres persanes, Să 
găseşte iraţională teoria creş- cu morala creştină. Balzac ţine că pregătirea noastră Episode des Troglodytes). 
tină de recompensă şi pedep- Zice: Je  demeure dans le din copilărie nu ne lasă să Prin urmare, prima reformă 
să (el susține câ toate fapte- Portique, tant que le Porti- vedem că cele mai multe din constă în a înlătura morala. 
le omeneşti cuprind în sine  1U€ est raisonnable”. Liberi- acţiunile omeneşti sunt in Natura fuge de suferinţa 


e e pi A 


sancţiunea lor). Deci nu «e nii judecă astfel: deoarece sine indiferente şi au semni- morală = trebuie să-i urmâm 
lipsită de o autoritate suve-  Virtulea e rezultatul sforţă- ficaţia pe care popoarele au exemplul. Natura trebuie 
rană pentru a prescrie bine- mi şi victoria voinţii, pentru vrut s-o lege de ele, în pri- să fie fundamentul moralei. 


le şi răul (ajunge conştiinţa); î fi virtuos nu e necesar ma lor organizare. ( Ceremo- 

nu «e lipsită de o dreptate Să recurgi la un ajutor divin nies de la Chine). Baronul 
eternă pentru a regula soarta  (€ de âJuns să ai conştiinţă  Lahontan zice că ofiţerii fran- Vauvenargues işi stabileşte 
celor buni şi a celor răi, dreaptă). Larochefoucauld cezi sunt animalizaţi de o morala sa pe sentiment, Vip 
ajunge natura. Acesta e un NU crede nici in virtuțile morală  deprimantă.  Civiliza-  tutea iese din putinţele noastre 
adevărat naturalism. La început naturale (căci ele sunt "vicii ţia fabrică degeneraţi, deaceea afective şi se recunoaşte 
acest naturalism este adoptat  deghizate”), nici în virtuțile e  preferabilă barbaria. Ade- din dulcea plăcere care ne 


numai de un mic numâr de creştine (căci nu le-a văzut  văratul om mn e Aari rraetirmi mângâie inima. ă 
atei, mai târziu când va pă-  Wicăieri). Acest atac adus 5, 
irunde in societate gustul naturii are urmâri prejudiţiale ci Bunul Sălbatic (Voyages). Themiseuil de saint-Hya- 
cărților vechi, vor începe impotriva moralei şi conside- cinthe (La religion e la volup= 
să fie puse în dubiu princi- rând negarea harului, impo- Bunul Chinez e admirat te), marchizul de  Lassay 
pile supranaturale ale mora-  !friva creştinismului. La ce de cititori. Sub un decor (Reflexions), Levesque de 


iei creştine. Lectura acestor  [0losesc Evanghelia, drepta- pâgân, în religia lui se desco-  Pouilly  (Theorie des senti- 
cărți, În care se exaltă viciul, tea, umilinţa, dacă nu sunt peră afinități cu ceremoniile  ments  agveables) îşi bazea- 
scad tot mai mul! autoritatea În stare să imbogățească un cstolice. Mare admiraţie pentru ză morala lor pe plăcerile 
vechilor discipline.  BReinnoi- om. Cartea lui  Maximes e Confucius. Bucuria libertini- cele mai delicate şi cele mal 
vea literaturii şi a artelor  Plină de pesimism şi duce lor, care de aici conclud  incântătoare  (voluptăţile cele 
duce tot mai mult spre natu- la dubiu in faţa virtuţii şi cel puţin pentru inutilitatea mai rafinate). 

valism, (plin de nimfe, zei 2 adevărului. La  Fonțaine moralei evanghelice. 


şi  nudităţi). Gustul luxului *: Moliere ridică in slavă Francois Vincent de Tou- 
se dezvoltă  t'ot mai  muit. natura, insă in detrimentul Bunul Arab se impune.  ssaint zice că toate plăcerile 
Sârbătoriie se înmulțesc. moralei creştine,  Boileuu zi- A fost mult calumniat Mahomed, sunt bune (căci viațae scurtă 
Se caută peste tot să se bea cea: "Que la nature donc Insă departe de a (i un vi- şi trebuie să ne grâbin să-i 
până ia fund bucuria vieţii, S0it notre unique  etude', zionar voluptos, ele un gândi-  culegem florile). Morala să 


işi face tot mai largă cale insă aceasta ca  principlu tor profund şi mare binefă- se bazează şi pe libera des” 
ideea că o dulce libertate estetic. La Fontaine a tran- câtor al omenirii, El a cuce- făşurarea pasiunilor. 

se poate impâca foarte bine sformat acest principiu este» vit atâtea naţiuni prin stințe- 

ca cerințele Evangheliei . tie în principiu moral: natura unia sufletului său,  Urmaşii Mandeville în Fable __de Ă 
Rabelais dă frâu liber instine- nu e numai un obiect de stu- lui au ridicat morala mai mult abeilles şi Mellon in Essai E 
telor maturi, Existenţa îşi iu, ci stăpâna vieţii. În decât creştinismul, Sunt apoi sur le _commerce, sunt şi 
gâseşte rostul numai în volup- fabulele lui La Fontaine nu povestiri de călătorii imagi- mai materiali, El îşi bazează 
tate. Regula lui e: "faceţi %e vede nici cel mai mic sen- nare, în care e umilit Hris- morala pe iubirea bogățiilor. 
ce  vaiţi”. Oamenii liberi şi  limeni creştin (morala din tos inaintea lui Buda şi Evan- 


instruiți fac din natura lor aceste fabule nu depăşeşte ghelia inaintea pei ge Enciclopedia susţine o ora” 

numai lucruri virtucase (aceas- nici o dată regiunile joase ale De la se pi romancieri Lă curat  utilitară. scopul 

ta e o critică amuzantă a instinctelor naturale). În cunoaştem tunul Eau vieții «e exploatarea metodică 

AB Cei mu ua ) . ele gâsim un epicureism nee-  lean. in e va ns de rana, a forțelor pe care natură sui 

„9 Pacate să-şi piardă  xagerat, care nu atacă Evan- e un bătrân . 30 de ani le-a pus în noi şi în lume. îi | 
autoritate Cuvântarea  ghelia, ci  respin in vă pai roşu să mai fraged decât 2 i e, 

de _pe Munte. Erasm e mai smn ei, Ap incă nu fată (el a găsit în stiinta Conţinuare în pPa9:' _ 


i 
e dă 


Mai 1989 


ATEISMUL... 


Trebuiesc prin urmare  sa- 
tisfăcute toate dorinţele cărnii 
şi toate aspiraţiile spiritului 
şi apoi smulse secretele naturii 
pentru a le pune în serviciul 
nostru. Bucuria noastră se 
măreşte cu cât cunoaştem 
mai mult, căci utilul se con- 
fundă cu  agreabilul.  Tre- 
buie să ne gândim mai mult 
la căutarea utilității decât 
la noi, nu în sens de cari- 
tate (căci caritatea e egois- 
mul cel mai rafinat) ci trebuie 
să fim folositori altora, ca 
apoi şi ei să ne fie folosi- 
tori nouă (utilitarism). 


Helvetius susţine un uti- 
litarism mai restrâns, ba- 
zându-şi morala pe egoism. 


Diderot proclamă drepturile 
absolute ale instinctului (fără 
nici o limită), fără a ne uita 
insă nici de interesul altuia. 


Rousseau nu acceptă acest 
materialism brutal. El crede 
în conştiinţă, în virtute, 


in forţe  morale,insă susţine 
impreună cu Diderot că natura 
noastră n'a pierdut nimic 
din puritatea ei. Pentru a 
fi virtuos, s'ascultăm chemă- 
rile naturii, mai ales când 
acestea vin de la inimă. Ele 
ne spun să nu ne restrângem 


nici o dată in elanurile şi 
in iubirile noastre. 

Toţi aceştia caută să înlo- 
cuiască morala creştină, prin 


cultul păgân al naturii. 


6. Ofensiva împotriva _câsâ- 
toriei: Toţi aceşti teoreticieni 
ai _ interesului şi ai plăcerii 
se ridică împotriva constrân- 
gerilor căsătoriei. În Fabliaux 
avem atacuri cinice împotriva 
femeilor . Borderie le reia 
în Amve de court (1543), 
Rabelais in Mariage de Panur- 
ge atacă actul matrimonial 
Charron in esse (1 cap.VI) 
atacă mizeria unui menaj) râu 
aranjat. Bodin în Revubliaue 
ațacă  indisolubilitatea căsâto- 
riei. 


in ce priveşte pe teologii 
Reformei, pe când  Melan- 
chton şi Bucer afirmă sfinţenia 
căsătoriei  negându-i caracle- 
rul sacramental, Calvin o 
consideră ca 0 necesitate 
a naturii, peste care numai 
Statul are autoritate. Luther 
admite nu numai divorţul, 
ci şi poligamia. Astfel e pre- 
gătit terenul pentru  moraliş- 
tii secolului al XVIII-lea. 

Se atacă cu sarcasm Bise- 
rica, putere spirituală, că 
se face garantă întrun con- 
traci care regulează interese 
curat materiale. E atacată 
Biserica, că nu înţelege exi- 


j CO 
“page a sa grea pe cinci de ani; creşte prin 
câsâtoriţi, prin indisolubili- urmare din sfert în sfert 
iai căpitonini. În. sumele de need, în 0 progresiune 
gresului moravurilor $ trică. În cursul aceleeaşi 
a timpurilor, se cere divor- rioade însă, mijloacele de 
i fie pista pi aie er 
c r- i 
2 g: măi «d arian a A tică. Acest lucru duce lumea 
cazuri:  Cerfvol cere numai ia mizerie, dacă nu se pri 
ir reia TE Eee amr iă 


de caractere. Montesquieu 
nu  inţelege cum de creştinii 
au anulat divorţul (Lettres 
persanes) şi propune divor- 
ţul prin  consimnţământ  reci- 
proc. Voltaire în Dictionnaire 


philosophique la cuvântul 
Adultere aduce argumentele 
din mintea naturală şi din 
istorie, împotriva  indisolubi- 
lităţii căsătoriei. Helvetius 
(L'Esprit) şi d'Holbach (La 
Morale  universelle) cer inter- 
venţia Statului care să per- 
mită celor rău căsătoriţi să 
se vecăsătorească. Argumente- 
le cele mai importante ale 
acestor  naturalişti au marca 
secolului al XVIll-lea  liber- 
tin. Sufletul căsătoriei, zic 
ei, e numai iubirea. Când 
dispare iubirea, automatic 
dispare $i unirea conjugală. 
Stabilitatea căminului,  conti- 
nuitatea rasei, viitorul  so- 
cietăţii, voinţa lui Dumnezeu, 
sunt cuvinte goale. Dreptul 
la fericire are prioritate faţă 
de toate datoriile familiare. 
Licenţa moravurilor se  adau- 
la libertatea de gândire 
(independenţa de ieri, devi- 
ne eleganța de azi). Natura 
cu massele rămân credincioase 
tradiţiilor morale şi institu- 
iei căsătoriei. Totuşi,  di- 
vorţul a fost votat în Franţa 
în 20 Septembrie 1792. Însă 
efectele acestei legi au fost 
dezastroase. Însuşi  lacobinii 
s'au înspăimântat de numărul 
divorţurilor, şi legea a fost 
abrogată la 8 Mai 1816. 


Ţ. Utilitarismul englez: 
Spiritul pozitiv al englezilor, 


simţul afacerilor, îmbogăţi- 
rea progresivă a naţiunii 
lor, i-au făcut pe filosofi 
englezi să vadă în ceea ce 
este folositor scopul vieţii, 
şi prin urmare, să fondeze 
morala lor, pe căutarea feri- 


cirii imediate şi practice. 


Bentham zice câ plăcerea 
şi durata sunt regula binelui 
şi a râului. Morala eo ştiinţă 
care se formează încontinuu 
şi care ne dezvăluie secretul 
de a ne face fericiţi. Ferici- 
rea va creşte pe măsură ce 
va fi suprimată durerea (şi 
laboratoarele biologice deja 
o fac aceasta). Fericirea so- 
cială .- suma fericirilor 
individuale. Deaceea, spune 
Bentham,  câutarea intereselor 
egoiste e singurul factor 
al prosperității colective. 


Malthus işi bazează morala 
utilitară pe biologie, adău- 
socia- 


gând insă şi economia 
lă. Viaţa omenească e supu- 


să acestei legi: creşterea 
populaţiei (dacă nu € oprită 
de vreun obstacol) se du- 


blează la fiecare douăzeci şi 


thus. Au evitat 
pentru a nu mai avea necazuri, 
însă n'au renunţat la plăceri. 
Astfel, utilitarismul social 
al lui  Malthus în practică 
s'a transformat într'un sensua- 
lism egoist.  Utilitarismul lui 
Stuart Mill nu duce la urmări 
chiar aşa de catastrofale. 
Stuart Mill zice că resortul 
vieţii morale e plăcerea (mo- 
ralitatea actelor - faptelor - 
e direct  proporţionată cu 
fericirea pe care o procură). 


Pentru el, însă, fericirea 
socială dă naştere fericirii 
individuale şi nu invers. 
Deci, viaţa trebuie organizată 
în aşa fel, încât, acţiunile 


fiecăruia să aibe plină folo- 
sinţă colectivă, atât în ordi- 
nea intelectuală cât şi în 
ordinea morală. Să lucrezi 
pentru toţi, când lucrezi 
pentru tine, acesta e mijlocul 
de a pregăti o societate pu- 
ternică. Caritatea creştină 
dacă intră aici, îşi pierde 
parfumul de abnegaţie şi 
sacrificiu . Căci activitatea 
omenească dacă nu se inspi- 
ră din renunţarea evanghe- 
lică, nu poate fi dezinteresată. 


Ş. Moralele independente 
franceze: Moraliştii francezi 


sunt fiii secolului al XVIII-lea; 
Nu fac decât să modernizeze 
doctrinele Enciclopediei,  co- 
piind din ea principiul inde- 
pendenţei metafizice pe care-l 
unesc cu ştiinţa care va tre- 
bui să dea legile de conduită. 


Prima . dintre aceste legi e 
că ştiinţa produce virtutea. 
Ştiinţa luminează conştiinţa 
şi  purifică inima. "Remplir 
l'ecole,  s'ecrie Victor Hugo, 
c'est vider la prison et l'hos- 
pice”. Jules Simon, în prefa- 
ţa cărţii L'Ouvriere zice că, 
viciul se explică mai mult 
prin ignoranță decât prin 
pasiuni. 


A doua dintre aceste legi 
pe care le dă ştiinţa, pentru 
a regula conduita e, că ştiin- 

creează fericirea. Prin 
nedicină şi chirurgie se anu- 
lează suferința, prin maşină 
Se înlătură oboseala, prin 
vapor se multiplică călătoriile 
de plăcere, prin progresul 
industriei creşte bunăstarea, 
prin invenţii se înmulţesc 
bucuriile vieţii. Nu mai dorim 
plăcerile ei, le  cumpârâm. 
Va veni ziua când nu vor 
mai fi săraci. Caritatea va 
fi înlocuită cu un egoism 
inteligent (căci căutând inte- 
resele proprii se vor ajuta 
interesele generale - Bastiat, 
Harmonies economiques ) . 
Aşa cred moraliştii din 
1840-1880. Însă ştiinţa nu 
şi-a ţinut promisiunile. Deaceea 
s'a căutat pentru morală o 
bază mai sigură, S'au oprit 
la doctrina evoluţiei. Herbert 
Spencer spunea că omul €e 
5 fiinţa socială şi că în el 
predomină instinctul altruist. 


Prin urmare, omul, prin acti- 
vitatea sa naturală se or- 
mează la viaţa societăţii. 
Această armonizare se face 
încetul cu încetul. Societatea 
a imprimat în  conştiin 

individuală principiile codu 


naşterile n 


i | 


e e 





pentru a cu > geneza 
conştiinţei colective, care, la 
rândul ei elaborează conştiin- 
ţele individuale. 
VA URMA 









































































/Dierea, 


Hristos a înviat din morţi, 
ca moartea pre moarte 
şi celor din mormânturi viaţă 
dăruindu- le. 


Mare şi 
bucurie şi 


lumină, plină de 

entuziasm este 
sărbătoarea Învierii Domnului 
nostru lisus Hristos. Retră- 
iesc acele clipe din copilărie, 
când cu atâta nerăbdare aş- 
teptam măreaţa zi de Înviere, 
când, până a nu se lumina 
de ziuă, tot satul, cu mic 
şi mare eram în biserică şi 
cei mai mulţi pe afară, din 


cauză că nu încăpeau toţi, 
şi aşteptam cu  emaţie clipa 
când preotul zicea;  "Veniţi 


de luaţi lumină!” 

Noi, copiii, eram în frun- 
tea  procesiunii cu diecii ca 
purtau crucea şi ripi 
cu cei care duceau steagu 





bisericii, apoi preoţii ne 
juraţi de cantori, care 
atât de me n 


este printre “noi, 


Dumnezeu ! 
îl simţeam plutind 


şi parcă 


deasupra mulţimii de 
credincioşi, cu mâinile răsfi- 
rate, aşa cum îl văzusem 
cu două zile mai înainte, 


cu mâinile întinse pe Crucea 
pătimirii Sale, Crucea mântui- 
rii neamului omenesc. 

De la biserică spre casă, 
în toate zilele 
Domnului, 


viat”, 
"Adevărat a înviat”. | 
sant a fost faptul că şi creş- 
tinii, care nu prea cercetau 


regulat ri care nu 
paza respectau obiceiurile 
Invierii, erau C iii 
solemnitatea şi evlavia acestui 
mare ler i 


raznic al regiiai tinităţii. Toţi 
se simțeau schimbaţi în sufle- 
Continuare Ia pag-S 


hi 
[9] 


ompalui 





















aa Pal 
. - Su 4 
3 E Op > 
în „laud 
| 
i = 
4 e i 
bi 
E E 


în ceruri...", urmaţi de bă 
baţi şi femei. Eram cu toți 
atât de  pătrunşi în suflet 
de  solemnitatea momentului, - 
încât ni se părea că Cerul 
s'a pogorit pe pământ şi ne-a 
cuprins pe toţi muritorii cu 
lumina sa nepieritoare şi sfân- 
tă. lar când a început să 
se cânte: "Hristos a 
înviat...", mi se părea că 
insuşi Hristos, Fiul lui 


Cu mult înainte de Descartes, întreaga 
Renaştere a fost impregnată de credinţa 


iraţională în puterea absolută a raţiunii. 


Fiecare descoperire ştiinţifică, fiecare 
invenţie sporea încrederea elitei şi a socie- 
tăţii în atotputernicia inteligenţei. Succe- 
sul omului în confruntarea cu natura 
semăna cu un marş triumfal şi irezistibil, 
Progresul ajunsese doar o chestiune de 
timp. Nici măcar pentruo clipă în acele 
timpuri raţiunea nu şi-a întors reflexiv 
privirile asupra ei însăşi. Dacă s'a pus 
sub semnul întrebării, a făcut-o doar 
spre a-şi regăsi justificările, nu spre 
a-şi înţelege limitele şi iluziile. 

Aşa se explică probabil paradoxalul 
concubina) dintre spiritul utopic şi cel 
pragmatic, faptul că există utopii ştiin- 
țifice, că mitografia a putut uzurpa is- 
toriografia, că marxismul s'a irijat până 
la urmă în ştiinţă, că utopismul şi-a anexat 
în atâtea rânduri spiritul experimental, 
Mitul atotputerniciei raţiunii a fost unul 
din capetele de pod ale voinţei 
de utopie. Şi aceasta cu toate că uto- 
pismul se află de fapt într'un conflict 
ireductibil cu gândirea ştiinţifică şi o 
depravează de îndată ce pune mâna pe 
putere. 


Virtuţile obligatorii 


Renaşterii, subjugate de idealuri 
elenice, ordinea socială optimă nu putea 
să nu îi apară şi ca ordine a perfecțiunii 
etice, în sensul kalokagatiei platoniciene. 
Utopia guvernată de înţelepţi trebuia 
să fie patria virtuţilor, a unor virtuţi, 
ce-i drept, cam eteroclite, în parte creş- 
tine, în parte stoice, dar în orice caz 
imperative, fiind  argumentate raţional. 
Gândirea utopică concepe intelectul de- 
săvârşit doar ca pe un corolar al puri- 
tăţii etice, urmând aici raţionamentul 
teologiei  scolastice. În acest punct, atât 
insula lui Morus, bazată pe principiul 
libertăţii cetăţenilor, cât şi paradisul 
terestru al călugărului  Campanella, ob- 
sedat de autoritarism se suprapun: or- 
dinea ideală nu poate fi ordinea toleranţei. 
Dacă  utopismul încheie eventual compro- 
misuri, atunci niciodată pe socoteala mo- 
ralei. 

Condamnarea realităţii sociale de pe 
poziţii etice, moment definitoriu pentru 
spiritul utopic, dar mai puţin reliefat 
în utopiile politice renascentiste, a izbuc- 
nit cu mare virulență în campania sati- 
rică a iluminismului. De la Rabelais şi 
până la "Scrisorile persane” ale lui Mon- 
tesquieu, spiritul utopic şi-a înmuiatpana 
când în ape de roze, când în venin, al- 
ternând icoana aurită a cetăţii absolute 
cu  ridiculizarea necruțătoare a contempo- 
ranilor. Privit din abația fictivă Theleme 
sau din Persia ipotetică, prezentul defila 
sub privirile candizilor novici în intreaga 
sa  inanitate şi  deşertăciune. lraţionalul 
concret TREBUIA să pară rizibil sau îin- 
fricoțăror de grotesc - câtă vreme mora- 
vurile nu sunt respingătoare, ideia dic- 
taturii etice se află în defect, in deficit 
de lipgitimi tate. 

n povestirile filosofice ale lui Voltaire 
apucătura critică  preponderează vizibil 
asupra oricărei intenţii de a ctitorisi o 
societate ideală. În "Contes” se preci- 
pită totuşi o temă centrală a utopismului 
modern: le bon sauvage,. 

Prin ea,  intoleranţța îşi incropeşte 
o conştiinţă nevinovată, folosind din plin 
recuzita dreptului natural. Mai mult chiar, 


odată cu ideea care subintinde toate scrie- Spiritul utopic nu poate renunţa la or- Ă 


— 53 — 


4 
.- . 
PN 
DO i iii — 

e ee - . 


TOTALĂ 


comunismul. farsa epocii moderne! 


——— CONSTATIN DUMITRESCU— 


rile lui  Jean-Jaques Rousseau, anume 
că omul este bun din fire şi a fost doar 
viciat de societate, spiritul utopic îşi 
descoperă  leitmotivul istorisit: alungarea 
din paradis la modul profan. Ficţiunea 
reîntoarcerii la natură conţine deja acea 
idealizare a trecutului îndepărtat, acea 


ancorare a utopismului în istoria materială 
şi spirituală, care avea să confere deni- 
grării consecvente a prezentului o auto- 
ritate absolută. Ea face din reiîntemeie- 
rea Cetăţii un deziderat moral înainte 
chiar de. intrarea in scenă a necesităţii 
sociale, Căderea îngerilor, nu confirmă 
ea existenţa Edenului, rechizitoriul crâncen 
contra prezentului nu se justifică el oare 
prin amintirea paradisului? 

Scos din "Starea naturală”, frustă 
dar fericită, omul originar al lui Rousseau, 


azvârlit în  vârtejul civilizatoriu al so- 
cietăţii, ajunge în moara unei educaţii 
false şi corupătoare, se iînstrăinează de 


fiinţa sa profundă neprihănită şi sfârşeş- 
te în servitutea unui contract social în- 
temeiat pe înşelăciune. Această legendă 
cam infantilă despre bunul sălbatic a 
facilitat nespus reînvierea mitului despre 
starea de graţie denaintea istoriei şi acre- 
ditarea ficţiunii despre comunitatea ori- 
ginară a egalilor. Dar mai ales a hrănit 
intoleranţa care s'a precipitat în teroarea 
Revoluţiei franceze. 

Autorul lui "Emile" era preocupat 
intens şi de proiecția statului ideal, Do- 
vadă, că opusul său cel mai tecund, "Con- 
tractul social”, reprezintă de fapt actul 
de fondare al unei cetăţi, al unei comuni- 
tăţi mai drepte, aşezate pe temeliile voin- 
ței populare şi ale educaţiei iluministe. 
Că descoperitorul inocenţei primitive îşi 
pune problema "guvernării optime”  re- 
prezintă desigur un fapt grâitor. “Le 
bon  souvage"” deschide prin intermediul 
moralei naturale orizontul către mitul 
profan al desăvârşirii originare şi este 
ca atare prima îndreptăţire imanentă a 
dictaturii etice. 

Moralismul 
pe ipoteza 


rousseauist, construit 
coruperii  ipoteticului Adam 
de către societatea inegalităţii a iradiat 
şi asupra lui Marx. În "Manuscrisele fi- 
lozofico-economice" (1844) după ce analiza 
înstrăinarea, tânărul Marx ridica în slăvi 
omul total ca rezultat al unei reintoarceri 
la o condiţie firească, desigur la finele 
unui salt calitativ dialectic, dar la urma 
urmei tot la eliberare a esenței inocente, 
covârşite de aluviunile pângăritoare ale 
culturii. 

Fără  indoială, Rousseau a pregătit 
terenul şi pentru ficţiunea comunei pri- 
mitive, pentru mitul Epocii de Aur, 
populate de  sâlbatici candizi, în care 
nimeni nu posedă nimic şi totul se imparte, 
în care incultura imbecilă şi satisfăcută 
de sine se împopoţonează cu magica aureolă 
a egalităţii absolute. Spiritul utopic s'a 


folosit  aşa-dar de eticismul raţionalist, 
întâi spre a discredita prezentul - nu 
numai În numele libertăţii şi al suvera- 
nităţii poporului, ci şi în contrast cu 
moravurile ideale ale Cetăţii definitive 
- apoi spre a crea o retroproiecţie isto- 


rică simetrică, sub forma unei stări ori- 
ginare fictive. Cine caută găseşte: Lewis 
Morgan s'a străduit încă în a doua jumă- 
tate a secolului trecut să fondeze ştiin- 
țifie mitul comunei primitive, spre marea 
incântare a lui Engels. Aşa au ajuns lro- 
chezii lui Voltaire să fie înhâămaţi la carul 
mesianismului socialist - cel puţin până 
la apariţia antropologiei comparate, 


dinea imorală absolută, 
moravurilor concrete şi relative. Spre 
deosebire de  rigorismul platonician, în 
epoca modernă el a preferat să confere 
însă acestei ordini puritane şi intoleranta 
o realitate de circumstanţă: a fost odată 
pe când toţi oamenii erau egali. De în- 
dată ce Marea Eliberare va pune capăt 
înstrăinării noastre, proclama marxismul, 
sălbaticii inocenți vor reveni în chip fi- 
resc la natura lor primară şi vor trăi 
în cea mai morală dintre lumile posibile, 
Implicația este clară: dacă nu o vor face, 
înseamnă că nu sSaveliberat. Şi atunci 
forța îi va readuce pe calea virtuţii şi 
armoniei. 

Ideea îi va smulge unui om cât de 
cât desprins cu  rudimentele psihologiei 
moderne un zâmbet jenat. Dar această 
logică nătângă a utopismului nu este deloc 


situată la antipodul 


amuzantă. Ea s'a menţinut până astăzi 
în efortul comunismului de a crea un 
"om nou”, se exprimă în agresiunea 


necurmată a cenzorilor morali din comitetele 
centrale împotriva populaţiei lipsite de 
apărare. Dar datorită utopismului şi sofis- 
melor sale, cruciada absurdă şi barbară 
pentru reformarea omului se poate pre- 
tinde inocentă. 


Totul pentru toţi 


Spiritul utopic şi-a trâmbițat întot- 
deauna raționalismul şi etica militantă, 
dar a făcut mai puţin caz de egalitarism, 
cu toate că cele trei dominante sunt de- 
opotrivă prezente în proiectele de refor- 
mare radicală a societăţii. În aceeaşi mă- 
sură în care este utopic puritană, "Re- 
publica” lui Platon este şi utopic comu- 
nistă. În "De optimo Rei publique statu”, 
Morus  decretează comunitatea de bunuri, 
ca şi ilustrul său predecesor, deşi op- 
tează în esenţă pentru orânduirea demo- 


cratică. În "Cetatea soarelui” a neopla- 
ticianului  Campanella, proprietatea este 
comună, la fel munca şi educaţia. Colec- 


tivismul egalitarist merge până la abolirea 
familiei şi comunizarea femeilor, cu toate 
că statul lui Campanella se vrea o teo- 
craţie luminată, o orânduire elitară con- 
dusă de filozofi călugări şi, într'un anu» 
mit sens, tehnocraţi, în care egalitaris- 
mul este eo ipso irealizabil. 

Este cazul să o spunem - nu doar 
modelele cele mai cunoscute, majoritatea 
covârşitoare a utopiilov» mizează pe  comu- 
nism, 


VA URMA 


OR TC m 5 E Ia SER 





A NE OPUNE COMUNIS- 
MULUI ÎNSEAMNĂ A NE 
IMPOTRIVI IDEII DE URĂ, 


DELAȚIUNE ŞI HAOS CEEA 


CE ESTE VOIA LUI 
DUMNEZEU! 














PE 


Libertatea 


„BUN ...pentru Occident 


Mulțimea de articole comen- 
tând "memoriul celor şase” 
apărute  într'o perioadă atât 
de scurtă în presa românească 
din exil nu este surprinză- 
toare: se vor mai spune multe 
încă: se vor mai căuta inter- 
pretări şi semnificaţii. şi, 
pe bună dreptate, se vor 
exprima, în continuare, 
indignări la adresa ipocriziei 
şi  cinismului "celor şase”, 
preocupaţi mai mult de "fața 
marxist -ortodoxă a 
socialismului”, la orele 
douăsprezece trecute. 


Memoriu ori nemenioriu , 
amicii internaţionalei comuniste 
se unesc - de pretutindenea 
- să exprime când şi când 
"directive, corective şi în- 
grijorări..."” când un  tov 
de-l lor o face... prea "de 
oaie”: vezi Pot-Pol în Cam- 
bodgia, echipele "revoluţiei 
culturale” în China lui Mao 
şi altele de calibrul acela, 
iar nai recent, practicele 
clanului Ceauş, pe moşia 
lui, foarte "internă". 

La drept vorbind, nici 
inăuntrul nici în afara gra- 
nițelor RSR-ului nu a reuşit 


cineva să discrediteze mai 
complet, mai definitiv şi mai 
ruşinos revoluţia  marxist-le- 
ninistă (zisă) - şi pentru 
totdeauna - pentru generaţiile 
actuale şi viitoare, în ţara 
noastră , decât acest clan, 
suporțat de echipele lui de 
-şoc. Şi ţinem so repetăm 
- pentru totdeauna - pentru 


că am întâlnit în afara gra- 
niţelor RSR mulţi foşti membri 
de partid şi convinşi comunişti 
care incă mai au neruşinarea 
abjectă să pretindă - conform 
mentalităților oportuniste 
- că "dacă s'ar fi înscris 
masiv românii, de la inceput 
în partid, lucrurile nu ar 
fi degenerat aşa cum au dege- 
nerat!” Aluzie la jidani şi ţigani 





O uieroa Domul e IER 


tul lor, păreau înâlțaţi câtre 
ceva  nistic, câtre ceva ce 
nu se putea explica prin cu- 
vinte. 

Acasă, erau 
masă colaci mici, cu câte 
o lumânare aprinsă, de care 
erau legate frunze de foionfiu 
şi urma ceremonia săvârşită 
de bunica, cu  vâtraiul în 
mână, pe care erau cărbuni 
aprinşi şi pe care punea tă- 
mâie;  tămâind colacii şi alte 


bunătăţi, îi pomenea cu nu- 
mele pe morţii familiei, După 
terminarea acestei ceremonii, 


cei mai tineri ai casei duceau 
cele rânduite ca pomană la 
vecini şi la oameni mai săraci. 
Poporul nostru românesc a 
fost şi cred câ încă mai este 
şi în ziua de astăzi, un popor 
cu adânci sentimente creşti- 


care, în trecut, oamenii se 
cu 





înşirați pe! 


„Şi 


maghiari 
până 
tele dominante 
de partid, 
in RPR-RSR 
„Lăsăm pentru alt prilej 
discutarea speculativă zar 


unui regim comunist. "mai 
bun”, 


Şi bulgari care erau 


în conducerea 
centrală ori locală 


Oricum, trebuie s'o spunem 
explicit că, nu ne vom  re- 
semna cu noile "dospeli” ale 


vre unui pretins comunism 
“uman”, 


Unul dintre cei şase şobo- 
lani marxişti- bolşevici, - 
în ciuda sughiţurilor de în- 
grijorare a unor reporteri 
şi experţi consultanţi din 
Occident, privind pretinse 
"tăieri de telefoane,  domici- 
liu supravegheat,  anchetări 
şi izolări” - aflăm că a fost 
în “vizită” la prieteni şi rude 
în ... America. 

Apoi, ca şi cum această 
surpriză nu ar fi fost de 
ajuns, după vizita din Ame- 
rica, a fost în vizită la Mos- 
cova. 

Aflând aceste veşti, 
ți se urcă sângele 
dar îţi dai de'ndată seama 
că asta este doar natural: 
internaţionala comunistă are 
o axă (noua "axă"') USA - 
Moscova, care, la rare ocazii 
se dezvăluie ca atare. 

Cum naiba se potrivesc 
toate acestea în şarada poli- 
tică actuală? 

ii Sunt ei, cei şase, 
şobolanii în conflict real cu 
clanul Ceauş, ori ba? 

Este Ceauş capabil, ori 
nu mai este, de a controla 
deplasările şi "consultările” 
extinse ale  şobolanilor orto- 
docşi-marxişti? 

Dacă nu, atunci cine este 
cu adevărat in control acolo, 
pe moşia treburilor inter- 
ne? 


parcă 
la cap, 


tămâni de post. 

Avem ştiri din ţară, că 
cu toată propaganda anti-creş- 
tină şi ateistă a comuniştilor,; 
în noaptea de Înviere a Dom- 


nului, bisericile sunt ticsite! 
şi străzile din jur sunt pline— 
de credincioşi, atât la sate 
cât şi la oraşe, ocazie care 
pune în alertă serviciul de 
poliţie şi securitate al regi- 
mului comunist. Lumea se 


adună de bună voie în jurul 
bisericii,  nesiliţi de nimeni, 
fără propagandă, fără amenin- 
țări că vor fi daţi afară sin 
serviciu, Aşa cum se proce- 
de A la adunările comuniste, 
şi ateii spumegă de furie când 
vâd ataşamentul oamenilor 
pentru credinţa în Dumnezeu. 

Am citit odată o întâmplare 
cu comuniştii din Rusia. Era 
chiar în ziua de Sfintele Paşti 
tot satul era chemat la 
primărie, că a venit tovară- 
şul de la meg cu propaganda. 
Ordinul 


mai ieri-alaltăieri elemen- 


Situaţii similare din trecut 
ne amintesc că marile decoraţii 


se acordă cu puţin înaintea 
pensionării;  Ceauş a primit 
Ordinul Lenin nu de mult, 
in ciuda dispreţului dumnea- 
lui faţă de “perestroika” lui 
Gorbachev, ori tocmai pentru 
disprețul lui. Mai urmează 
să aflăm de decorarea lui 


Ceauş de câtre Asociaţia Inter- 
naţională a Bancherilor, pen- 
tru merite excepţionale în 
restituirea imprumuturilor 
de la  capitaliştii sprijinitori 
şi exemplu pentru alte țări 
care au râmas mult în urmă 
cu plata datoriilor! 


Nu 
vânt 


sa suflat vre-un cu- 
dacă şobolanul diplomat 
(titlul complet: "cel mai um- 
blat diplomat, internaţionalist 
şi  internaţionalizat” şobolan) 
pe drumul de intoarcere din 
America s'a oprit puţin în 
Elveţia, să facă nişte depu- 
neri, pentru el, pentru alţii 
şi pentru şeful lui, "cel mai 
Fiu”! 

Discreţie supremă, 
Nu vă faceţi 
lanul  numârul unu nu se 
va retrage ci, va căuta să 
demonstreze că  belşugul se 
va revărsa asupra moşiei 
marxisto-ceauşiste, odată 
cu  scuturarea  lipitorilor câ- 
mătarilor occidentali. după 
închiderea conturilor de îm- 
prumuturi. Şi, odată cu reve- 
nirea belşugului în RSR, 
mulți ” "fii vrătăcitori” - râtă- 
citori în Occident - se vor 
întoarce  ispăşiţi şi  induio- 


şaţi 
poţi să-i 


tacită! 
iluzii;  şobo- 


Dar, cât crezi 
pe aceste stârpitori ai seco- 
lului roşu? 

Din capul locului, de ce 
credem neapărat că tex- 
"memoriului" 
şi difuzat cu sârguin- 
Occident, este unul 
text al memoriului 


să 

tul 
apărut 
ță în 
şi acelaşi 


ca să se lumineze cu invă- 
ţăturile marxist-leniniste. 
Şi tovul îi da cu minunatele 
realizări şi  binefaceri care 


o să fie şi căuta să o lungeasă 
cât mai mult, ca să-i împie- 
dice de a participa la slujba 
de la biserică, mai ales că 
le da întruna cu o viaţă nouă, 
mai bună, şi să se lase de 
obiceiuri învechite, în spe- 
cial cele bigotice, care dău- 
nează progresului şi să caute 
a trăi cât mai raţional, ştiin- 
țific, aşa cum îi învaţă par- 
tidul comunist etc. A termi- 
nat şi acum îi îndemna să 
ia cuvântul, să-şi dea părerea, 
ori să ceară ceva lămuriri. 


Tăcere.  Tovul stăruie, şi 
le spune să nu le fie teamă, 
ba chiar pot să se exprime 


şi în contra vorbirii, Nimeni 
nu se anunţă la cuvânt. Din 
nou, cu un ton blând, îi 


eu am 


cu pricina, 


Mai mult, există de fapt 


vre-un memoriu adresat vre-un 


memoriu adresat de "cei şase”, 
"D-lui Preşedinte"?! 
Noi nu credem aceasta. 


Care sunt implicaţiile care 
decurg dacă întrebările ante- 
rioare sunt adevărate? 

Real este un fapt: 
Occident s'a făcut 


adresat 


D.lui Preşedinte a i 


şi semnat de şase  şobolani 


din vechea gardă. 


(Celor care pe bună drep- 


tate le repugnă termenul 
şi imaginea de “şobolan” le 
cerem - ingăduința să ne în- 


țeleagă că nouă ne repugnă 
numele şi 
mutra acelor şobolani în două 


infinit 


mai mult 


picioare, motiv pentru care 
ne  resemnăm a-i numi aşa: 
şobolani »  devoratori de na- 


țiuni şi răspânditori de n molima 


conflictelor fratricide.) 


Era o vreme când, univer- 
sităţi şi instituţii superioare 
de învăţământ din Occident. 


emiteau şi 


de absolvire cu 
"bun pentru Orient"! 
lată că acum, 
pentru consumul 
din Occident 
logice, adevărate 
de moşire a 
improspâtat de 
şi umanitate”, 
şi consumul 
occidental: 


"memorii” 


Valentin CANTOR 


îi spune, hai, să auzim. A- 
tunci, respectivul, cu o voce 
de bas profund, zice: "Hris- 


tos a înviat!” Şi ca un tunet, 


toată adunarea, într'un singur 


glas, îi” răspunde: "Adevărat 
a înviat!” 

Tovarăşul şi-a luat repede 
servieta şi nu ştia cum să 


se facă nevăzut cât mai cu- 
rând din mijlocul lor. 

Ziua Învierii Domnului este 
ziua celei mai mari „minuni, 
ziua celei mai adânci taine, 
este "ziua care a făcut-o 
Domnul, ca să ne bucurăm şi 
dreptându-se spre o viaţă 
nouă, curată, fără de păcate, 
o viaţă curat  creştinească 
şi bine plăcută lui Dumnezeu. 

Părintele  losif Trifa, cel 
care a înfiinţat Oastea Dom- 
nului, a spus: "Numai dacă 
ingenunchezi la piciorul Crucii, 
he sti Și aruu i ae i 

i grozav 
a foat păcatul tâu, că a tre- 
buit însuşi lisus, Fiul 


Continuare în pag.18 


adresat "D-lui Pregatirea! 3 fine 


Te i 
JA 
.. 


pentru 
| cunoscut 
un text, intitulat "MEMORIU", 


acordau  absolven- 
ţilor studenţi străini, diplome 
menţiunea 


Orientul emite 
intelectual 
ideo- 
certificate 
comunismului 


senzaţionalist 


"Bun pentru pes salii 
dent"! | PA 















Uite, chiar mâine ai ocazia să-i in- 
tăineşti pe mulţi dintr'nşii la Târgul de 
la Chiupria. 

NU e deparie de aici: te duci cu 


trenul în mai puun de o oră. 


Aşa sa făcut, câ mam dus la Târgul 
de la Chiupria in dorința de a vedea 
vreo câţiva din acei români din Timoc, 
despre care auzeam vorbindu-se din când 
in când, dar din care nu văzusem nici 
unul până atunci, 

În târg o iînbulzeală mare de oameni, 
de vite şi căruţe. incă din capul locului 
um lost izbit, insă. de faptul, câ nume- 
roşii Țăranii, care veniseră la târg ca 
să-şi desiacă produsele lor. se împărțeau 
după portul lor in două categorii bine 
distincte. 

Unii - și aceştia erau cei mai puţini 
- purtau un fel de nădragi de o culoare 
inchisă, pe când cei mai mulţi erau îin- 
brâcaţi in alb. Aceştia din urmă erau 
romă ni . 

Dacă  continuai să-i urmăreşti şi pe 
unii şi pe ceilalţi cu privirile, constatai 
in curând că cei imbrăâcaţi in alb erau 
mult mai sprinteni, mult mai vioi, muit 
mai dezghețaţi in mişcări și la vorbă şi 
mult mai stăpâni pe sine. Mai lăceai dea- 


semenea imbucurâtoarea constatare, că 
nu erau oameni necățiţi şi doboriţi de 
sârâcie . 


Să intru în vorbă cu ei şi să-i cunose 
de aproape? 

Nimic mai uşor decât aceasta. Îmi 
aleg pe unul dintr'inşii, un bâtrân inalt, 
spâtos, cu plete lungi, care ii cădeau 
pe umeri şi cu o pereche de mustâţi ce-i 
treceau de urecthu. 

MA apropii de al şi-i zic: "bună ziua, 
moşule , cum Îţi zice d-tala?” 

- Pârvu  [lie, imi răspunde «ei, şi 
mă fixează mirat cu ochii săi adânci. inda- 
ță după aceea mă intreabă: "d-ta nu ești 
sârb?” 

- Nu, Zic eu, buni român venit aicea 
hăt de departe, ca să vă văd şi să vă 
CUNOSC . 


- Pai, dacă este aşa zise Pârvu __ lie, O 


—-109— 


PI ai 
ț 





i 4 
ÎL 


CĂ 
al (SACI 
aa is) 
Ye 


L 


A SR A Ol A |, 4 N 
| di i 4 p.-3V 
"ta NVN MIO IRU AGE 


(PE 







D Zi PRINTRE ROMÂNII DiN TIMOC 
e NICOLAE BATZARIA e 





după un moment de gândire, hai să mer- 


gem la un pahar de vin, căci tot am is- 
praâvit treaba cu care venisem la târg. 

La o cârciumă din apropiere, ținută 
de un sârb, care vorbea româneşie, 
precum vorbesc mai toţi negustorii sârbi 
de la Chiupria, ne-am aşezat la o masă 
inaintea unei sticle cu vin, Pârvu Ilie 
Şi cu mine. Nu după mult, insă, a trebuit 
să se pună incă două mese lângă masa 
noastră , deoarece numărul celor care 


veniseră să ciocnească şi ei un pahar 
de vin trecuseră de douăzeci. 
Se  râspândise printre țăranii romani 


din târg vestea, câ un român imbrăcat 
demțeşte şi venit de departe vrea să-i 
cunoască. Şi unul câte unul, care cum 
isprâvea treaba, venea să facă cunostiin- 
ţa acestui frate de sânge rătăcit printre 
ei. 

- ... Şi care va să zică, moş Pâr- 
vule, eşti primar în sat la d-ta? 


- Da, flăcâule, de zece ani încoace, 
tot pe mine mă alege satul. Dar nu e 
treabă  locmai uşoară.  Pisarul (secreta- 
rul) te suceşte şi te irvârteşte cum vrea 
el, Ştiu eu, dacă scrie aşa cum ii spui, 
căci Dumnezeu să-i inţeleagă limba lui 
cea sârbească? 

- Dar n'aţi putea să vă lipsiţi de 


acel pisar sârb şi să vă scrieţi singuri 
româneşte? l-am intrebat eu, cu toate 
că bânuisem de mai inainte răspunsul. 

Nu pulean bânui, insă, că, intrebarea 
mea are să file întâmpinată cu un hohot 
de râs general. 

- Să scriem româneşte?!  exclamară 
deodată mai mulţi, Mai întâi şi întâi Sâr- 
bi ne spun, că nici nu e siovă româneas- 
că şi că nici nu se poale scrie ceva in 
graiul nostru. 

- Şi voi credeţi, că nu e slovă romă- 
nească şi că nu se poate scrie româneşte? 
i-am intrebat eu din nou, 

- Apoi gândim şi noi, câ n'o fi tocmai 
aşa cum spun ei şi cum işi râd de limba 
noastră, decât vorba e că până acum 
nici Noi nam văzul cum e slova româneas- 
CĂ, Păspunse moş Pârvu, care se vedea 
că are mare trecere printre grupul de 
țărani, 
intâmplător, aveam la mine in buzunar, 
carte  romântască, pe care o luasem 






ca să am ce ciu in arum. 
Am deschis-o şi le-am arătat-o oa- 
meniior, ca să vadă şi ei, câ există şi slove 


ŞI  cârţi româneşti. Şi-o 
altuia, se tot uitau 
suceau şi invârteau. 

- Şi ce scrie în ea? mă întrebă unul 
mai tânăr. 

- Tot felul de poveşti, i-am lămurit 
eu, adăugând: dacă vreţi, să vă citesc 
şi vouă una, ca să vedeţi cum e limba 
românescă din carte. 

Şi le-am citit o poveste in care era 


treceau unul 
intr'însa, şi o tot 


vorba cum un român il pâcâlise -pe un 
ungur. 
Bieţii români nu mai puteau de mira- 


re şi de bucurie. 

- Şi de unde vine cartea asta? mă 
intrebă unul mai tânăr, a cărui curiozi= 
tate era mai viu aţâţată. 

- Din Tara Românească, de unde 
să vie, flăcui eu. 

După aceea îi întrebai: a fost vreunul 
din voi în Ţara Românească? 

Nu, nici unul nu fusese. Şi ce ştiau 
ei despre Țara Românească? Mai nimic. 
La drept vorbind, ar fi fost mult mai 
bine să nu fi ştiut nimic, căci puţinul 
ce-l ştiau, aşa cum li se povestise de 
sârbi, numai în favorul şi lauda Țării 
nu era. | 

Ci-că Țara Românească ar fi o ţâri- 
şoară mult mai mică şi mai slabă decat 
Serbia, ci-că acolo totul e rău şi pe dos, 
că nu e dreptate şi slobodie, că acolo 
țăranul e rob şi trăieşte în corturi, 3i 
o mulțime de năzbâtii de felul acesta. 

Aşa le spuneau intruna sârbii şi ei 
n'aveau prilej să se convingă de contra” 
PlU , 

Cât despre dreptul de a avea şi ei 
şcoli şi biserici româneşti, despre aceasta 
nu putea fi nici vorbă. 

Odată ce li se spunea, că românii 
n'au măcar slova lor! 

Ce bine mi-a prins în ziua aceea ap” 
tul, că fusesem câtâva vreme profesor 
de geografie! Am luat o hârtie şi ceionul 
şi am schiţat pe dânsa harta celor două 
țări: Serbia şi România, | 

Am picat chiar să nu săvârgeăc 
un mare păcat împotriva adevărului. ştii” 
țifie, dacă mai tailu ceva din Serbia, * 


dăugând în schimb la harta României: 






1989 





eee a 





 CONSTELATIA NEMURITORILOR — 
DRAGOȘ VITENCIJ 


—ViANOR BENDESCU — 


E aa e 










Scrisoare 
" decul DE .. fulgi 


să nu mai fii bolnavă: 
7 uta fulgii de zăpadă, 
EA a-i prinzi cu mâna, ca dăunăzi, 
i parcă îi chemai să cadă. 


si-au aşternut covor ia poartă 
i calci pe el întâia vară, 

wii Să măsuri zarea lumii 

m pas şi ochuu de căprioară. 


ki Să vii, - te-aşteaptă firea toată; - 
Se fără tine nu-i întreagă. 

Te rog să nu mai fii boinavă. 

ŞI fulgii n zare tot te roagă. 


ROMANȚA PRIDEGIEI 


L 

Aa cum ne-am luat de mână 
Şi, ne-am pornit până'n vecini, 
Ca pas usor şi ochi senini, 

Aş rătăci o săptămână 

Cu tinccalături, mână m mână, — 
In lumea largă doi străini. 


Să trecem câmpul şi e sa apa 
Tot mal departe, tot ainrea,, 

Cu nestâmpărul în vine, 

Să nu gândim ce drum ne vine 
ŞI de-o f vreme de popas, 

Să nu 'ntrebăm de-l loc de mas.. 


Apoi, ue-odată, tu, cuminte, 
De-acasă să-ţi aduci aminte 
Să 'nloarcem drumul, lar la nol 
Toti să nc-aştepte cu războlu, 
lar no! cu pace să-l privim | 
ŞI mână 'n mână si zimbun, 


P'RESCA 


i, codru! dorurilor mele 
Susplină-o pasere rânită, — 

E dragostea mea stântă, cărel 
l-a! rupt aripile lubită. — 


ŞI în frunzişul resemnării 
S'ascunde 'ntreagă să n'o doară, — 
Şi-o doare lot și lar suspină, 
Că nu-i stă în puteri să moară. 


METAMORFOZA 


A plâns ascară luna în grădină 
ŞI lacriinile-i, carc-au fost lumină, 
In zori de zi s'au prefăcut în ronă, - 
Dând florilor nădejdi de viață nouă. 


ŞIn fiecare floare ce-o culeg 
Mă străduiesc mereu să înțeleg 
Ce-a vrut aseară Inima ta bană 


ÎN în întmă darerea-şi SFÂRŞIT VE DAL De-al plâus şi tu sub razele de lună? = 
a — „Uchil tristi, ochi dragi, v'aduc uu vrache “ 
a >. candelabre-aprinse Se lipe pe N Puea 
PIE = E = să na mal fiţi săraci 
it ea Muza mea aprinsă Cad lacrimi de lumină, cală e de aie, — 
Lip ze ama la triluri obosite 
pri Vreza Ce-a$ vrea 
si Vima tn ta. de-mi snane! = situ. Viorile suspină. Oslu draxi. ajunge-atăta râs!” 
In raiul lor şi paşii 
Traditul chin Îşi spun, 
La geam sengână zorii, 
IL 


Clipind din ochi: drum bun. 


Şi numal o pereche 
Pornirii se dă greu. — 


O, ce n'aş ca, perechea 
Să fe: tu şi eul — 


VORIN:ŞTE FACTORUL POSTAL 





de porii ca 'n drum la linc: > | 
„AA Grârile străine, i E chi triştul, ajunge-atăta plâns; 
Năstu calea îi aţine. Se supără sprinceana, 
| ia De greul lacrimilor strâns 
* că prin rostul meu, Şi tremură, sănmana”. 
Si vă, că mult i-e grea. 
Si vi — că vin si ca — — „Cum să nu plânkemn, vacă 'ntrezi 
Trei zile nu-l văzurăm? - 
PATA GRĂDINARULUI Nu-ţi stă'n puteri să înţelezi 
UL Priu ce chin lung trecurăm”. 
M al floare decât florile cărora 
Le-a fost sortit să [i grădinăreasă, 
Din umbra ta, lumină tuturora 
Le dal tu, sora lor cea mai aleasă. 
CANTEC DE TRUDADUR 





ŞI împărțind la flori fiecărula 
ji dăruleşui şi zâmbete a bine, 
In aşteptarea prințului cârula 
Intreagă să te dăruieşti pe line. 










A 3 ri biz: in până la unul, 
Pfa 
„Noaptea voi da foc la satele 


YFoi ia toată „populaţia 
cu sabia mea! 

"Voi otrăvi fântâniie! 

"Yoi sugruma copii! 

"Voi fi nemilos! 

"Înainte cu toţii. Nu vom 
avea mulă faţă de copiii sau 
mamele însărcinate. 
"RĂZBUNARE: FARĂ MILĂ, 
SCUMPA RAĂZBUNARE...!” 


Aceasta este declaraţia 
Hun-gurului WASS ALBERT 
(este dânsul ungur?!?!) pu- 
blicată în New York, în cadrul 
Organizaţiei HUNGARIAN 
FREEDOM FIGHTERS FEDERA- 
TION din America, prin care 
îi chema la luptă pe toţi 
Hun-gurii din lume, să ali- 
pească Transilvania româneas- 
că la Ungaria. 

O astfel de aţâţare la crimă 
din răzbunare împotriva româ- 
nilor, spusă cu atâta ură 
de un Hun-gur ce trăieşte 
în America zilelor noastre, 
ne demonstrează câ ungurii 
de azi sunt tot aşa de sâlba- 
tici ca barbarii huni care 
au năvălit în Europa în anul 
423 D.C. venind din Mongolia, 
motiv pentru care trebuie 
numiţi "Hun-guri”. 

Nu vreau să dau nimănui 
o lecţie de istorie. Dar este 
bine să revedem datele, care 
ne spun cum au ajuns aceşti 
huni în Transilvania, şi vedem 
pe ce drept” işi intemeiază 
ei pretenţiile teritoriale asupra 
leagânului Națiuni: Române. 


Hunii erau nişte barbari 
NOMAZI ce  trâiau câlări pe 
cai, in triburi aşezate in 
deşertul  Gobi din Asia. Au 
magrat câtre nordul Mării 
Caspice, apoi au avansat 
câtre munţii Urali, unde s'au 


amestecat -u îmburi de slavi 
şi tătari. Limba lor era un 


dialect Finno-Ugr:c, nuiut 
maghiara, de la care au luat 
numele de “maghiari”, când 
sau aşezat în Europa, să 
se uite că erau tiuni. 

Ţara noastră Ss: numea 
atunci Dacia. şi se intindea 


de ia Tisa până la Nistru. 
De Ja Carpaţii Păduroş: din 
Nord, se intindea până la 
Dunăre , inclusiv Delta cu 
cele trei braţe. La Sud-Est 
se mârginea cu Marea Neagră 
de-a lungul litoralului Dobro- 
gei ce mergea până ia Bazar- 
gic, şi la Nord-Est până la 
Cetatea Albă. aşa cum o con- 
firmă o hartă din secolul 
| D.C., desenată de geogra- 
ful Ptolomeu. 

Strâmoşii noştri sunt 
Thracii, un trib Indo-European 
din Nordul Greciei Antice, 
care au locuit în actuala 
Românie din Neolithic şi Era 
de Fier. De-a lungul secolelor, 
Thracii sau amestecat cu 
Geto-Dacii şi la 44 Î.C, Dacia 
apare ca stat independent 


rege pe Burebista. 

n anul 87 I.C. Decebal 
devine rege al Daciei, cu 
reşedinţa în cetatea Sarmi- 
sagetuza din Transilvania, 
unde este astăzi Hunedoara. 
Sub domnia lui ţara a înflorit 
Şi poporui, în majoritate agri- 
cultori şi păstori, învaţă 
arta meşteşugurilor. 

La 106 D.C., Dacia a fost 
invadată de legiunile romane 
şi regele Decebal sa sinucis. 


Romanii au alipit Dacia la 
imperiul Roman, sub numele 
de "Colonia Romana”, După 


o masivă colonizare cu romani, 
cultura, 'radiţiile şi limba 
latină devin şi ale poporului 
Thraco-Dac, românii de astăzi. 

Ca apărare impotriva bar- 


barilor  Goţi ce veneau din 
Nordul Europei, romanii con- 
struiesc un zid care incepea 


de la Delta Dunării şi mergea 
in sus, pe Nistru, apoi cotea 
de-a lungul graniţei de Nord 
a Daciei până la râul Buda. 
Ca să-i izoleze pe barbarii 
goți ce se aşezaseră pe teri- 
tomul Germaniei de azi, şi 
cu care romanii aveau ciou- 
niri armate de prin anul 101 
D.C., zidul continua paralel 
cu Dunărea până la Marea 
Neagră, râul Rin şi oraşul 
Cologne, atât cât se întindea 
Imperiul Roman la anul 200 
B.E.. 
Dar 
conunua 
din Europa. 
apar vizigoții, 


puhoiul de barbari 
să atace popoarele 
Pe lângă goți, 
vandalii, fran- 
cii, saxonii şi anglesii, şi 
cum legiunile romane erau 
mereu în luptă cu ei, Împăratul 
Aurelian retrage trupele din 
Dacia la 271 D.C., şi astfel 
strămoşii noştri rămân la 
discreţia barbarilor. 

Sunt atacați de huni, cel 
mai sălbatic trib asiatic condus 


de  Atila, numit "biciul lui 
Dumnezeu", care a atins gra- 
nițele Coloniei Romane in 
anul  325D.C.. După ce au 
tăiat burţile femeilor, au 
ucis copiii în faşă, au jefuit 
şi au dat [foc la case, au 
gonit câlări pe nişte cai iuți 
spre Europa de Vest, hrâ- 
hindu -se cu mâncarea lor 
preterată, carnea crudă ţinută 


sub şea, să se frăgezească... 
Atila cu hunii lui trece 
toată Europa prin foc şi sabie, 
şi după 26 de ani de crime 
şi distrugeri, ajung în anul 
451 D.C. în Ţara Galilor, 
Franţa de azi. Romanii se 
unesc cu Goţii şi în bătălia 
de la Chalons din 451, îl 
distrug pe Alila şi tribul 
lui. În acelasi an. Atila inoare 
şi hunii care au supravieţuit 
incep să rătăceuscă prin Eu- 
ropa. 
Acest grup de huni, numiţi 
maghiari, se aşează cu cor- 
turile pe câmpiile Panoniei 
și îşi formează acolo propria 
țară, numită  Iingaria. De 
acolo, treceau peste răul 
Tisa şi atacau mereu Tran- 
silvania, să  jeluiască  bogă- 
țiile locuitorilor romani. Aceste 
luple au durat câteva sute 
de ani între romani şi huni. 
Ştim cu toţii câte nenorociri 
au indurat  strâmoşii noştri 


UL HUN-GURILOR 


de loana AlIOANEI 


nefericire peniuu 
nostru, hunii reuşesc prin 
forţă să se infiltreze în 
Transilvania prin anul 1200. 
şi formează acolo o mică 
comunitate. 

lată dar cum au ajuns Hun- 
gurii în Transilvania! Sunt 
nişte barbari invadatori, 
ca şi acest conte Wass Albert, 
care incintă la crimă din răz- 


neamul 


bunare, pretinzând că asta 
este o luptă pentru "dreptu- 
rile minoritarilor maghiari 
din Transilvania”, ce zice 
el, ar fi persecutați de 
români, ., 

Acum inventează că sunt 


persecutați de guvernul Ceau- 
şescu. Este insă bine ştiut 
de toată lumea că în România 


climatul social-politic este 
la fel de inuman pentru toți 
locuitorii ţării, Ungurii nu 


sunt in nici un fel o excepţie. 
Cănd erau regii de Hohen- 
zollern au spus acelaşi lucru. 
Şi orice guvern ar fi în Ro- 
mânia,  Hun-gurii s'ar văita 
la fel. Ei fac asta în mod 
deliberat, sperând că vor 
răpi Transilvania iar. 

Eu cred că noi, 
suntem vinovaţi că această 
agresiune hunică a ajuns 
la aşa un grad. Suntem prea 
buni, prea toleranţi. la să 
nişte români minoritari 
în Ungaria ce fac ei in Tran- 
silvania? Hun-gurii i-ar tăia 
bucățele şi le-ar arunca peste 

graniţa românească. 

Că suntem un popor blând 
şi prea tolerant am dovedit-o 
în August 1919, când trupele 
române au sărit în ajutorul 
Ungariei invadată de comunişti 
conduşi ue evreul Bella Khun. 
Şi am făcut asta pentru duş- 
manii noştri seculari, de la 
care abea eliberaserâm Tran- 
silvania... Şi mai mult decat 
atât, Armata Română l-a spri- 
jinit pe Împăratul Charles 
de Hapsburg şi soţia lui Zita, 
să ia tronul înapoi, de la 
proletari.  N'au reuşit, 
plecat în exil. Dar Armatele 
Române l-au apărat pe NMiclos 
Horthy să formeze Regența, 
fapt care a salvat Ungaria 
din ghiara bolşevicilor. 

Drept mulţumire, 
şi  Hun-gurii sau 
americani că românii 
jefuit şi le-au furat şi pro- 
soapele din hoteluri... Din 
această cauză România na 
primit despăgubiri de război, 
deşi fusese aliata "Celor Patru 
Mari” din 1916, şi ţara fusese 
distrusă de ei şi de germani. 


românii , 


Horthy 
plâns la 
l-au 


Aceste insulte la adresa 
„omânilor au fost trecute 
ca fapte istorice in toate 
enciclopediile din lume. Hun- 
gurii care ne jefuise pe noi, 
românii sute de ani, prin 
trafic de influenţă, la Confe- 


rința de Pace de la Versailles, 
ne-au scos pe noi jefuitorii 
lor..., Şi ca o culme, ne-au 
furat şi teritoriul dintre Tisa 
şi actuala graniţă. 

Acelaşi Horthy, a inventat 
in 1940 că minoritarii Hun- 
guri din Transilvania erau 
nedreptăţiţi sub conducerea 
Casei Regale de Hohenzollern. 
De acord cu Hitler a făcut 


daci + dili dl a PD = -s5. 9 


şi-au 








Costum de țărancă din Sibiu 


forţa, Transilvania a fost 
dată Ungariei. Apoi, Horthy 
a ordonat terorizarea românilor 
şi asasinarea lor, ca să curețe 
Transilvania de ei, şi să 
zică "Asta este ţara noastră, 
de la Atila!” 
Dar Hun-gurii i-au 
persecutat pe românii din 
Ardeal incepând cu invadatorul 
Geza ||; sub Andreas ||; 
şi sub lancu de Hunedoara 
şi Matei Corvin, care spre 
ruşinea noastră erau şi români. 
Ca să păstreze Transilvania, 
Hun-gurii i-au asasinat pe 
toți  voevozii români care au 
incercat so elibereze şi so 
unească cu Ţările Române. 

Sub Hapsburgi însă, 
Hun-gurii au devenit toarte 
puternici iN Transilvania 
şi au  colonizat-o cu şvabi, 
saşi, turci şi alte  lifte. 
Românii deveniseră şerbi 
pe propriul lor pâmant, iar 
Hun-gurii proprietari. Atunci 
şi-au cumpărat ei câte un 
titlu de nobleţe de la austrieci, 


devenind ad-hoc conți şi 
baroni, cu dreptul de viaţă 
şi moarte asupra românilor 
pe care-i numeau cu dispreţ 
"valahi puturoşi”. 

Când regii de  Hapsburg 


au mutat capitala de la Viena 
la Budapesta, Hun-gurii au 
trecut la exterminarea romă- 
nilor prin munca forţată, 
înfometare, bătăi  barbarice 
şi ani grei de închisoare. 

În scopul degradării morale 
şi fizice, Hun-gurii au interzis 
românilor să meargă la şcoli, 
să vorbească  linba maternă, 
să-şi păstreze religia creştină 
ortodoxă, să poarte surtuc, 
pantalon, cizme, cămaşă  bâr- 
bătească din pânză fină, sau 
pălărie. lată de ce strămoşii 
noştri purtau câmăşoi cu 
brâu şi purtau  obiele: ŞI 
iată de ce romănii din 
Transilvania erau analfabeți: 
Asta se cheamă nu numai 
încălcarea "drepturilor umane” 
de câtre Hun-guri, ci 
"genocid". i 

Şi să vină acest "botezat 
Wass Albert să-mi spună mie, 
o româncă care am trâit în 
Ardeal, şi ştiu ce am suferit 
eu şi strămoşii mei de la ei, 


că românii îi persecută pe 
maghiari? . . 


pe harta Europei, având ca de ia aceşti barbari. Din Dictatul de la Viena, şi cu | a i 













2 i 
L/ 
+ 


„i 1989 
UR Urmare din pag.12 


a ei au trăit pe spinarea 
ia până la 1918, şi apoi 
“mai bine decât noi, 
şi azi trăiesc mai 
fraţii lor din Unga- 


IE € 
„mii 


E ecti dt 
îm lesne de înţeles de 
Dac gură Hun-gurii. Ei 
es după anii de glorie, 
srau stăpânii pământurilor 


PE, 
> 224 
Ea. 


rai 
o 


x [ă 
11 


mă TU 


în Transilvania, pe care 

= ae ca robi românii. 
A . Ş - 

cre plâng că regimul comunist 


(e confiscat moşiile şi a 
îmințat colhozul. Dar şi 
Îminturile românilor au fost 
î mfiscate, şi asta sa întâm- 
pa i în Ungaria, şi în toate 
y „e „lie de sovietici. 
E Să pentru asta suntem vinovaţi 
: noi. românii? 
+ Că 
Nain Transilvania, o dovedeşte 
standardul de viaţă pe care 
3 au astăzi. Toţi au case 
„ studiază in şcoli, 
Îşi vorbesc limba maternă. 
E: își păstrează religia, lucrează 






i unde vor şi sunt funcţionari 
în Statul Român. Au toate 
i drepturile pe care le au şi 


. Ei, da, dar cei ar vrea Tran- 
silvania anexată la Ungaria, 
aşa cum 0 spune chiar Wass 
î Albert: "Trebuie să păstrăm 
î Transilvania în sânge, Şi 
să n'o uităm nici in somn”. 
[si când a avut-o cadou 
de la Hitler în 1940, sau 
dedat la nişte barbarii demne 
i de neamul lor de la Atila. 
* Ca nişte fiare au sârit peste 
| momăni şi evrei, măcelărindu-i. 


Au ucis în mod bestial 126 
de evrei pe dealul de la 
î Samma. La Sighet şi Oradea 
au ucis familii întregi, cu 


copii cu tot. La Trăznea au 
ucis o familie de români cu 
patru copii. La Ceris 4 români 
ŞI la Marga alţii. Când au 
văzut că românii nu pleacă 
din Transilvania, au hotărît 
cu germanu  Eichman să-i 
asasineze în massă. 

Două sute de mii de români 
au fost arestaţi, dintre care 
o sută cincizeci de mii erau 
evrei. l-au suit în trenurile 
morţii” şi i-au dus la lagărul 
Auschwitz, unde i-au extermi- 
nat în camerele de gazare, 
conduse de Gestapo. 

Crimele comise de Hun-guri 


in 1940 demonstrează , că 
deşi au o vechime de 1000 
de ani ca popor eu ropean, 
e! sunt tot atât de sălbatici 


ca hunii lui Atila. Şi că sunt 
încă barbari, o confirmă jură- 


maântul scris de acest zis 
"Conte” Wass Albert, care 
oncită la crimă spunând: 


"Răzbunare! Fără milă, scumpa 
răzbunare! ... Acesta este 
idealul nostru de luptă”. 

Nişte minoritari, care ar 
reclama numai nişte drepturi, 
care să zicem nu le-ar avea 
în România, indiferent cum 
ar fi condusă: de Casa de 
Hohenzollern, ori de 
Ceauşescu , nu ar spune: 
gi 5 Ardealul este pământ 
strămoşesc maghiar; "2. Cele 
trei milioane de maghiari (sunt 
numai 1.700.000) nu sunt 
o minoritate venită aici, ci 
băştinaşi, parte organică 
ruptă cu forţa din sânul 
maghiarilor” ; 
"3. maghiarii au numai 
drepturi umane în Ardeal, 
ci şi drepturi naţionale şi 
culturale pe pământul stră- 
moşesc” . 


NU 


Şi nu ar ameninţa , 
cum o face Wass Alberț: 
cestea sunt cele trei 
pe baza cărora cerem guver- 
nului român să asigure auto- 
nomia inaghiarilor din România. 
lar dacă guvernul român 
ru se va declara de acord 


aşa 
"A- 
puncte 


cu aceasta, şi va continua 
să promoveze o politică de 
fărămiţare a maghiarilor, 
de Stergere a trecutului 
maghiar , şi de distrugere 


a culturii maghiare, vom cere 
cu toată puterea  realipirea 
Ardealului la patria maghiară”. 
Oare mai putem sta cu mâinile 


incrucişate?!..." 

La toate acestea, eu dacă 
aş fi Regele României sau 
conducătorul țării aş zice 
aşa: "Afară cu  Hun-gurii 
din Transilvania! Ajunge!..., 
cu tot ce au făcut aceşti 


inamici ai României de-a lungul 
EI sute de ani. Sunt 
conspiratori împotriva Națiunii 
Române,  aţâţă la revoltă şi 
produc tulburări permanente 
in societatea 
blamează prin minciuni poporul 


român în faţa opiniei publice. 
Orice le-am da, ei tot ne 
critică şi tot  conspiră. la 
să-i facem fericiţi, şi să-i 
trimitem la "muma” lor 
Ungaria. 

Aşi mobiliza toate trenurile 
în Ardeal şi i-aşi sui pe cei 
1.100.000 Hun-guri în tren, 
cu tot calabalâcu lor, cu 


destinaţia Budapesta. 

Ce ar putea să facă Ungaria? 
Să reclame la Naţiunile Unite 
Statul Român că îi trimite 
cetăţenii acasă? Să pornească 
război că îi restituie cetăţenii 
graşi, frumoşi şi sănătoşi? 


românească , - 





Să ceară ajutor la ruşi? sau 


la Papa de la Roma...? Cel 
mult poate să reclame la monu- 
mentul lui DUCSO CSABA... 


În toate cazurile, Statul 
Român poate face faţă. Ar 
prezenta documentaţie că 
sunt conspiratori şi sunt 


un mare pericol pentru Statul 
şi Poporul Român. 


Asta este singura soluţie 
să  terminâm odată şi pentru 
totdeauna cu pretenţiile lor 


agresive asupra Transilvaniei. 
AFARA CU HUN-GURII 
DIN TRANSILVANIA! 


loana AIOANEI 


PN 





__ GHRISTOS 


piele a mea ce se destramă”. 
Liov, 13,25). Sau nădejdea 
“împlinită a psalmistului: "Că 
nu vei lăsa sufletul meu in 
mad, nici nu vei da pe cel 
| cuvios al Tău să vadă stri- 
î Căciunea”. (Psalm 15, 10). 
Nu vei putea înțelege câ Hris- 
105 a inviat spre a ne eterniza 
in viață, spre a ne determina 
să refuzăm moartea, spre a mu- 
Hi Legii morţii, pentru a fi 
ai Celui ce a înviat din morţi. 
iRomani 7,4). 
Eşti şi tu printre aceştia? 
Şi, dacă nu eşti, eşti con- 
Şient că mai există o cale 
Prin care negi Învierea lui 
Hristos - aceea a vieţuirii 
în păcat? Pentru că, acum 
Păcatul nu mai înseamnă doar 
fuptura, îndepărtare de Dum- 
> insingurare . El «e, 
după o cea mai grav: 
E negare a iubirii hristice 
râscumpărătoare . Sf. Chiril 
4 Alexandriei spune că Hris- 
i Sa adus pe Sine Jertfă 
Suprema Tatălui, pentru om 
îi că omul nu poate să intre 
MA Tatăl decât în stare de 
curată... "Hristos Sa 
adus Jertfa Tatălui... nu 
Pentru a oferi un echivalent 


ri, „_£fi ca să ne imprime 





cA ÎNVIAT! 


şi nouă puterea stării de 
jertfă, prin unirea Lui cu 
noi, pentru ca astfel să putem 
şi noi intra cu El la Tatăl”. 
Acelaşi sfânt Părinte afirmă 
că oriunde este pâcat, nu 
mai este jertfă curată, căci 


iertfa este renunțare la ego- 
ism, ca formă a păcatului. 

Cititorule, frate al meu 
intru Hristos, ai auzit în 
noaptea Învierii cântându-se: 
"Prăznuim omorirea morţii, 
sfărâmarea iadului şi  ince- 
putul unei alte vieţi, veş- 
mice”. Şi chemarea; "Să ne 
curăţim  simţirile şi să vedem 
pe Hristos strălucind cu nea- 
propiata lumină a invierii . 
Ti-ai amintit,  mâcar atunci, 
că prin faptele tale, uneori, 
îl vrăstigneşti pe Hristos din 
trimițându-L pe calea 


Nou , p zu 
Calvarului golgotic! rin 
inviere, El a şters vina lui 


căci omorind moartea, 
toată lacrima de la toată faţa. 
De ce nu-l laşi să moară pe 


de ce nu-l laşi să se vină, 


scoală din morţi şi te va lumina 
Hristos” (Efeseni. 5, 14). 
Căci Învierea 
ziua a opta, nebănuită de 
noapte, în care, după ce 
S'a odihnit vestind celor din 
iad invierea, Mântuitorul 
Hristos, Dumnezeu însuşi, 
a recreat lumea prin har. 
Timpul însuşi a devenit prin 
lisus Hristos un timp spre 
inviere şi săre viaţa de veci, 
"mai  bine-zis, timpul intreg 
a devenit un ajun al duminici 
veşnice, al petrecerii veş- 
nice în lumina descoperită 
a Învierii” (Păr. Prof. Stă- 


e 3 lui Hristos este 
trecerea noastră desăvârşită 
de la moarte la viaţă, de 
pământ la cer. lar trupul 
Hristos  trandfigurat, pe 
tu L-ai primit în sfânta 
să te învieze din 
somnul păcatului, pentru 
ca să devii E. pie ame 
vi ori - 
trebuie să de mgb fo ji 


lui 
care | 
Euharistie, 


maritor creştin, vas al 
Luminii, un fiu al Învierii 
care să poată da mărturia 


iubirii dumnezeeşti: 
Hristos a Inviat! 


Rev.Fr.DUMITRU MĂCĂILĂ 


Amin . 





Domnului e Ș$ 









A E „= de la Bismark încoace, (cancelarul de 


dern, 


m] j = LUC dir 
n name PI dppibiiegiai 
er PRINS ara 
= Rara as 
DN O. 
"Me 
*. x 


» 
i 


TA POSIBILULUI ŞI 
JL POLIȚIC 
Strateg E tactica sau scopul şi 
oacele, trebuiesc avute în orice între- 
ndere omenească. 






a 
A, 


i / ! 
, PN i 


e 
> talia A, 
dd 
is 0-4 = aleg 





toată '* politica se reduce 


| i la “arta posibilului” adică numai la tac- 
„meă, fără strategie, statele care o prac- 


tică se expun la cea mai mare primejdie. 
Dacă naţiunile occidentale se mulţumesc 
numai cu bunăstarea economică şi negli- 
jează ameninţarea care le pândeşte din 


Răsărit, nu se vor mai putea trezi din 
letargie, după ce vor fi înghiţite de tă- 
vâlugul roşu. Este adevărat, comuniştii 


practică "arta posibilului” dar nu renunţă 
la strategia de a cuceri. 

Sovieticul  Kruşev fiind invitat în 
America de Eisenhovwer şi-a dat în vi- 
leag cu cinism obiectivul strategic, prin 
cuvintele VĂ VOM ÎINMORMÂNTA, adică 
noi vom birui şi cuceri lumea. 

Consecința e clară:  Stratepia Occi- 
dentului. nu mai poate fi decât: DISTRU- 
GEREA COMUNISMULUI, înainte de a 
fi prea târziu, 

REALISMUL POLITIC în limbajul mo- 
inseamnă a consimţi la toate agre- 
siunile comuniste, a nu incerca să le 
opui rezistenţă, a nu le denunța şi com- 
bate când apar camuflate sub alte denu- 
miri şi curente. Explicaţia este simplă: 


„Acest realism politic este cultivat şi di- 
„uzat în Occident, 


de reţelele conspira- 
care dirijează extinderea 


Hiei comuniste, 
i rusesc în toate continen- 


imperialismului 
tele. 
Nu există ţară liberă, în care să 
nu fie organizate: greve, atentate, re- 
volte şi terorisme, pentru destabilizarea 
regimurilor democratice. Realitatea poli- 
tică, nu mai îngăduie nici un moment 
Ge întârziere, în organizarea frontului 
de apărare impotriva imperialismului co- 
munist. lar acei "realişti politici demo- 
bilizatori”, trebuiesc trataţi ca unelte 
puse in slujba inamicului. 


15. CONFLICT DE GENERAŢIE 


Conspirația comunistă, dându-și seama 
că lupta de clasă a ajuns la un puct mort 
in țările de inalt nivel economic, a inven- 
iat ca substitut al ei: LUPTA ÎNTRE 
GENERAŢII, care, ca şi lupta de clasă, 
se poate extinde in toate ţările şi pe 
iată planeta unde mai sunt ţări libere 
şi super-induetrializate,. 

Astfei, acest tineret pletos şi drogat, 
e împins la revoltă contra societăţii, pro- 
prietăţii private, şcolii, familiei, religiei 
şi moralei, de câtre agenţii conspirației 
comuniste,  infiltrați chiar în mijlocul lor. 
Sub inspiraţia maeştrilor oculţi, tineretul 
se inrolează în trupele de şoc ale expan- 
siunii comuniste şi dau un nou impuls 
luptei de răsturnare a ordinei creştine. 


16. SOCIETATEA DE CONSUM 


Fostul Prim ministru francez Chaban 
Delinas, vorbind la o întrunire, s'a ex- 
primat în legătură cu evoluția societăţii, 
ră aceasta va deveni o "Societate de con- 
sum, unsă cu puţin suflet”, 

Este surprinzător că acest pretins 
mare om politic nu şi-a dat seama câ "So- 
cietatea de consum” «e o formulă degra- 
dantă, care coboară pe om la nivelul de 
viață al animalelor, care nu trăiesc de- 


cât pentru _a consuma, Societatea de _con- strigă: "Uite hoţul!” şi indică pe ameri- 


„14- 


“tinele 





sum,tinde să se suprapună Statelor Na- 
ţionale, să le înnăbușe idealurile şi des- 
lor istorice. Şi ceea ce este mai 
grav, să le submineze însăşi flacăra lor 
spirituală generatoare de cultură, na- 
țională în formă şi universală în conţi- 
nut.  Blas Pinar, într'un editorial din 
"Fuerza Nueva", s'a exprimat că: Lucrul 
cel mai grav nu este apusul ideologiilor, 
ci stingerea oamenilor care să le repezin- 
te. Adevărul acestei afirmaţii este just 


şi clar, considerând că dezertorii luptei 
ideologice devin de la o zi la alta, apo- 
logeţii, şi totodată victimele societăţii 
de consum. 


În afară de golul ce-l produc în Stat, 
ei devin şi aliaţi potenţiali ai comunis- 
mului, 

În schimb, pentru conducătorii comu- 


nismului, deşi adepţi ai 
filosofiei materialiste, ECONOMICUL e 
D funcţie subordonată POLITICULUI. 
Aceasta, pentru că economia unei ţări 


comuniste nu serveşte decât la crearea 
instrumentelor de luptă contra lumii libere. 
17. EUROPA UNITA ŞI COMUNISMUL 


Formula lansată în ajunul celui de 
al doilea război mondial de către 
w.B.Curry, în sensul necesităţii de a 


se uni toate Statele Naţionale libere din 
Europa, pentru a se apăra de penetraţia 
sovietică, nu este întru totul intemeiată. 

Dacă autorii unei Europe Unite, ţin- 
tesc numai la prosperitatea economică 
ŞI putere militară, dar nu concep în prea- 
labil să treacă la curâţirea fiecărui Stat 
de  racilele lui curente, ca de exemplu; 
terorisme, atentate, structuri paralele, 
spioni, partide comuniste, tineret anar- 
hizat,  neutralism politic etc., care sub- 
minează însăşi administraţia şi conducerea 
Statului, unirea preconizată nu poate 
prezenta nici un sorţ de izbândă. 

În primul rând, nu trebuie realizată 
o Europă Unită în detrimentul entității 
naţionale a fiecărui Stat liber. 

In faimosul lui proiect de filozofie 
de pace perpetuă, Em.Kant s'a exprimat 
pe bună dreptate încă din 1795, că "Na- 
punile sunt realităţi sociale, juridice, 
investite cu personalitate proprie, apte 
să se guverneze singure”. Deci, iîntr'o 
Federație Europeană, fiecare naţiune tre- 
buie să-şi păstreze personalitatea  isto- 
rică şi cuitura proprie. |n plus, după 
curățirea  racilelor arătate mai sus, să 
se convingă de marea idee a spiritului 
de cruciadă împotriva comunismului. 

Dacă  printr'o constituţie europeană 
s'ar incerca defraudarea aspirațiilor na- 
jionale ale popoarelor şi amalgamarea lor 
intr'o masă uniformă de oameni, s'ar urma 
exact  invâţâtura  marxist-leninistă, care 
a pus in aplicare un uriaş proces de 
nimicire al naţiunilor captive. De aceea, 
a Europă Unită după modelul Statelor 
Unite ale Americii nu corespunde cu spe- 
cificul statelor naţionale din Europa. 

Constituţia americană a avut la bază 
existența unei singure naţiuni, adică 
un puternic nucleu anglo-saxon, care 
a asimilat progresiv imigranţi din toate 
părțile lumii, pe când Europa este alcă- 
tuită dintro mulţime de State naţionale 
lebere, 


18, CRIMINALI DE PACE 


Misiunile  pacifiştilor aflaţi în slujba 
şi solda Moscovei, este ca prin manifesta- 
țiile lor zgomotoase să amortizeze în opinia 
publică efectul  agresiunilor săvârşite 
de comunişti, contra Statelor libere. Ei 











cani, pentru ca adevăratul hoț, "Rusia" 
să treacă nevbservat cu prada, adică 
punând mâna pe o nouă porţiune de pâ- 
mânt, smulsă din trupul lumii libere. 

Dacă bandiții care au cotropit atâ- 
tea popoare, le-au jefuit până la măduva 
oaselor, pretind acum că doresc pacea, 
să dea mai întâi prada înapoi, şi apoi 
să fie invitaţi la masa verde, pentru sta- 
bilirea unei păci durabile. Astfel, orice 
fel de pace bazată pe actuala situaţie, 
ar însemna o instituonalizare a nedrep- 
tăţii şi o recunoaştere a agresiunii, ca 
factor creator de ordine internaţională. 

Pro-comunistul  Bullitt, convertit la 
anti-comunism, s'a exprimat pe bună drep- 
tate: Că nu există alt remediu pentru 
a impiedica Rusia comunistă, să pună 
mâna pe statele necomuniste, decât să 
fie  înfruntată permanent, cu forţe su- 
perioare.  Într'adevăr, suprimarea unui 
asasin potenţial, nu constituie nici o imo- 
ralitate. 

Legionarul român,  Dr.Crişu Axente, 
a făcut justa afirmaţie, că pe lângă cri- 
minalii de război, există şi criminali de 
pace, adică acei oameni politici din de- 
mocraţiile occidentale, care, în mod con- 


ştient sau inconştient, ascund adevărul 
popoarelor proprii şi propagă minciuna 
comunistă. 


19. PLANUL LUI LENIN ŞI CONCEPTUL 
SAU STRATEGIC: 
DOI PAŞI INAINTE, UNUL ÎNAPOI 


În fond, el a spus: te retragi pentru 
a înainta mai bine. 

Relaţiile Rusiei cu cei slabi, se re- 
glementează pe bază de forţă, iar cu 
cei tari, temporar, pe bază de minciună, 
pentru a câştiga timpul necesar unei noi 
lovituri bandiţeşti. 

După consolidarea revoluţiei bolşevice, 
acelaşi Lenin a fixat planul de cucerire 
al lumii întregi: Mai întâi vom lua Europa 
Răsăriteană, apoi masele din Asia. in 
continuare vom cuceri Statele Unite, ul- 
timul bastion al capitalismului. NU va 
trebui să îl atacăm. 

Va cădea ca un fruct copt, După 
altă versiune, Lenin sar fi exprimat că 
Europa Occidentală va cădea ca un fruct 
copt, iar Statele Unite asfixiate de celelalte 
continente, vor fi silite să capituleze. 





O 


ABONAMENTELE 
ŞI SUBSCRIPȚIILE, Dv. 


PENTRU ZIARUL LIBERTATEA 


INSEAMNĂ UN AJUTOR FRĂȚESC 
PENTRU O CAUZĂ DREAPTĂ! | 








„cotele 


î 


De 


n. ... ..—— 


E 


E uns DIN NUMARUL 


TRECUT 


Fi, em cu toată târia sufle- 
 uigi nostru, că cele trei 


biblice analizate in arti- 
precedente , dovedesc 
prisosință primatul sau 


i fi tatetatea Sfântului Petru 
(n Biserica Creşună. Credem 
j donsemenea că  vrednicia de 
Cap văzut al Bisericii sau 
de piatră de temelie, incre- 


ap A ae Pi a d 


dințată lui Petru din partea 
jul Isus. este un Adevâr re- 
velat sau descoperit de Dumne- 
deci un adevâv absolut, 
atare toţi creştinii  tre- 


“bule să-l primească, printr'un 


get de adâncă credinţă şi 


supunere Ei aa eul 
S'au formulat obiecţii im- 


riva acestui primat, prin 


3 văstălmăcirea celor trei texe, 





obiecţii la care vom râspunde 
a timpul potrivit. Unele sunt 
copilăreşti . altele râu voitoa- 
ve, unele subtile, iar altele 
de bună credinţă. Dar în 
fond, multe sunt tendenţioa- 
se şi cu iz de erezie. Le 
vom considera pe toate la 
juminiă credinţei şi a ştiinţei 
teologice. Dar pe lângă aceste 
tre] texte, mai sunt alte texte, 
mai mici, care luate împreună, 
dovedesc un alt adevăr. Acest 
adevâr este subiectul artico- 
iului de faţă. Şi anume: 
Sfântul Petru a fost ales 
de lsus, nu numai pâstor 
suprem al Bisericii sale, ci 
și căpetenie a apostolilor. 
Nu sa dat mare importanţă 


acestor texte care , luate 
individual sunt aproape 
imponderabile , dar colectiv 


sunt concludente şi apodictice. 
Aceste texte dovedesc că 
Siântul Petru s'a bucurat 
de mai multă atenţie din partea 
lui Isus însuşi şi din partea 
primilor creştini. Chiar  cei- 
Mili apostoli, au arâtat un 
respect religios faţă de Simon 
Petru, sau Simon Chifa. Dea- 
Cita suspiciunea noastră că 
Sântul Petru a lost recu- 
moscul in mod practic, de 
Căpeltenie a Bisericii Creş- 
line şi de Câpetenie a apos- 
lolilor. Argumentarea  baza- 
i pe aceste texte se poale 
numi evidență cumulativă, 
Cu alte cuvinte, nu putem 
ințelege aceste texte sau 
Argumente, numai dacă admi- 
im că ele dovedesc indirect 
Yredhicia lui Petru de Că- 
potenie a apostolilor. 

În multe locuri din houl 
Testament, Petru deţine un 
ini de primat asupra celor 
doisprezece apostoli. Acest 
Primă! nu poate fi decât un 
» 1 de jurisdicție,  Intâi 

iale avem: |. Schimbarea 
Dume. Această schimbare 
-— “Para din partea lui Dumne- 
îî* île mijlocit ori nemijlo- 

+ rată că persoana res- 
Peclivă este destinată pentru 

ri mari.  Astlel, după 
văzut, Abraham » 


Sare şi  lacob, în Vechiul 





PTR. 8. e i ua ei ei um Preot Alexandru RAȚIU 





Testament au avut 
' numele D 
mchimbața (Geneza 10.5-18. pei a are înțelesul de bătrân, lar Petru după el, 


32,20); Da "90 Bimmon, el. cala. atit Yi arată o Textul din  Cor,.1,l2 este 


sri supremație, un gis pn 

sei rapa iri neta sau Petru, primat, Primul peste toţi, Eder iar i ai 
acd S ) n erpre area noastră pare lar e | n | 
au tu et ieorria şi pe să tie aprobată de uni pro- Raval oaie na pir: a 
a i Dia ră; Tu  testanţi şi ortodocsi care (din modestie şi umilința) 
ih gh n ai pia- spun că Petru este primul Eu sunt cel mai mic dintre 
rm N Lt “di, ai: ca mea între egali sau Primus inter apostoli, care nu sunt vred- 
Sa tul a e ri chema  pires, Expresia Primus inter nic să mă numesc apostol 
s A “are 4 AlmAcegte  pares este deci creeată, deoa- E] ret 
mt le Pisa Ala | se urcă la cel mai mare, 


ru rece nu se găseşte in Sfânta ' 

act odin Ş,, schimbat numai Scriptură. El spun că Petru et lipi ler 
numele lu etru, cu toate a fost numit Primat 

+ pentru Acel Î 

i a pus numele de Boanerges, că a fost mai în vârstă de- di e cea : cpr: 4.42 
iii tunetului, lui lacob şi cât Andrei, tratele său, sau fie Pavel, (ia tes ză 
loan, fiii lui Zebedei, totuşi, că a tost primul chemat de Chita fie ua 


pe care-l pre- 
cedează Petru. 


această schimbare a fost mai Christos, sau că obişnuia sau moartea gi căja, ai 
de grabă o poreclă şi nu să vorbească inaintea celor- te sau că ei i per 
un nume. De fapt, mai târ- lalţi apostoli. Lăsând la o sunt ale voastre a îngivă 


ziu, evangheliştii nu pomenes parte problema vârstei şi ai 
i ! i lui Christ 
deloc pe cei doi cu numele a chemării lui Petru, se pune allui carea ap SCRIA 


sr) cc ae Ei eh sa zale cit pal sa când, sau Textul din Galateni 2,9 "Du- 
le > Ş Dan ca e unde cuvântul „Primul pă ce am aflat despre harul 
mai inainte. ar însemna mai mare în vâr- dat mie, lacob şi Chifa şi 
În schimb Petru, apare de a- stă. cel întâi născut, sau loan, care păreau câ at 
cum înainte, aproape întotdeau- primul chemat etc.? Expre-  columne, ne-au dat ajutorul 
na, cu numele schimbat. sia Primus inter pares nu mie şi lui Barnaba, ca noi 
de Petru sau  Chifa. Spre are nici un sens, nu spune să lucrăm între neamuri iar 
exemplu, Sfântul Pavel, în Nimic. Nu dă nici o vredni- ei printre cei tăiaţi imprejur”. 
epistola către Galateni, |  cie şi nici o putere lui Petru. Nu este sigură poziţia aceasta, 
cheamă pe Petru, numai Petru Este deci contrară textelor cu Petru la mijloc, deoarece 
cau  Chifa (ceea ce este principale din Matei, Luca mai mulţi codici vechi şi sfinţi 
identic). Ă in rândul al Şi loan analizate anterior, părinţi au: "Petru şi lacob 
doilea, in patru locuri din 3. in afară de listele cu şi loan”. 
Noul Testament, evangheliştii apostoli, în Noul Testament, În lucrurile care sunt 
dau lista celor 12 apostoli Petru este numit in primul comune cu ceilalți apostoli, 
(Matei 10,2: Marcu 3,16; loc, ori de câte ori sunt de Petru vorbeşte singur. 
Luca 6.24: Actele Apostolilor faţă ceilalţi colegi. Exemplu, Răspunzând Petru a zis: 
1.13). În aceste liste, Petru Simon, care se numeşte Petru  "Tâlcuieşte-ne (Doamne) pilda 
ocupă locul întâi, iar luda Şi Andrei, fratele lui, (Matei aceasta (Matei 15,15; 16,16; 
Iscarioteanul locul ultim. 4,18) Petru, lacob şi loan, Marcu 8,29; Luca 9,20; loan 


Mai departe însă, în Actul Matei  l7,Luca 8,5, Simon 6,69; în lucrurile care trebuie 
Apostolilor, luda nu mai apare; Petru şi Toma care se cheamă făcute de el şi ceilalţi apostoli 
se spânzurase. Ce contrast!  geamân şi  Natanael 30,21, Petru lucrează singur. 
In lista cu numele apostolilor 2. Excepţie de la această  Poruncind Christos a plătit 
la Matei 10.2 şi în alte locuri ordine avem numai în patru darea pentru el şi pentru 
Petru nu numa că ocupă locuri: loan 1,45;  2.Cor. sine însuşi. Du-te la mare 
primul loc, dar este numit 1,12; 3.22: Galateni 2,9, şi aruncă undiţa şi vei prinde 
de Primate, Căpetenie, Prin- unde Patru este enumerat peşte; pe care-l vei prinde 
cipe. Numele celor 12 apos- între ceilalți apostoli, deci ia-l, deschide-i gura şi vei 
toli, primul Simon, care se hu primul. Avem însă ex- afla un ban (0 drahmă); ia 
cheamă Petru şi Andrei fratele plicaţia: întâi la loan 1,45: şi plăteşte pentru mine şi 
lui, lacob a lui Zebedei, şi "Era Filip din Becaida ora- pentru tine (Matei 17,27). 

loan fratele lui etc.. Petru ul lui Andrei şi Petru”. 

este deci Primat, Căpetenie. Aici sunt amintiţi cei doi 

Cuvântul acesta Primat este fraţi ca apostoli, ca locuitori VA URMA 

uşor de înţeles, dacă-i con-  aioraşului. Andrei întâi, ca mai 

siderăm şi în alte texte din 
Sfânta Scriptură, Cine vrea 
să fie intre voi primul... 
(Matei 20,27). Prima poruncă 


dintre toate este ... Marcu 
(2,22,30). Primul oraş din 
mrlea aceea a Macedoniei 
Actele Apostolilor 16,12, 


Inţelesul cuvântului Primat 
este cel mai mare, folosirea 
lui in vorbirea ComMunNĂ Său 
universală este la fel de clară, 
In textele noastre este ad- 
jectiv  atributiv. Dacă ar fi 
fost folosit ca adjectiv nume” 
val, atunci ar fi trebuit să 
se spună Primul Simon, al 
doilea Andrei, al treilea lacob 





ș.a.m.d.. Insă cuvântul 
Primul, folosit ca adjectiv 
numeral, În enumerarea de 
lucruri sau persoane, cu 
înţelesul de primul lucru, Nnadatirma Puraa (4400 - 1409; Maui. Vedere de 
prima persoană in seria 
respectivă, nu se găseşte 





nicăieri _în__Sfânta Scriptură. 
-193-— 




















| îm ultimul timp am primit 
"| In Redacţie, unele materiale 
] din partea Domnului Tudor 

| Olimpiu Rumpa - Preşedintele 
| Consiliului Mondial Român, 
cu rugămintea de a le publi- 
ca în cadrul ziarului "Liberta- 
tea”. 


> XD PE TI N: 1 e A.C 
AL CONGRESULUI MONDIAL ROMANESC 


Im ziua de 23 Februarie 1989, o» delegaţie a Consiliului 
Vondial Romanesc, formată din Părintele Gheorghe Calciu- 
Dumitreasa - Indrumâtor epiritual CMR - şi Profesorul Tudor 
“Mimpiu Bompa - Preşedintele CAR - a avut o serie de 
iălniri cu wmambrii m Congresului American şi cu persona- 
ntăţi ale Departamentului de Stat. Printre altele, ubiectivul 
"Azitelor respective a fost să familiarizeze politicienii ameri- 
ani cu scopul acestei urganizaţii federative a exilului roma- 
mese, să ptezinte acestora situaţia jalnică din ţară. precum 
si să discute unele elemente aie strategiei politice privind 
România. 

Prima intâlnire la Congresul American a avut loc în 
birourile Congresmanului Frank Wolf (Virginia), un vechi 
| »iieten al romănilor, politician care a condus lupta in Con- 
A: zres  somrra acordării regimului ceauşist a statutului re 

mauune cea ma favorizată. După discuţiile preliminareşşi 
in speeial cele privind exilul românesc, Congresmanul Wolf 
„sa meterit nu prea complimentar ia realizările şi eticienţa 
1 megamtzaiilae romaneşti din diasporă. Domnia sa ne-a spus 
„ae să Păspieat că atâta timp cât exilul nu este unit într'o 
AUDE organizație, lupta pentru interesele româneşti va 
 meeficientă: "Noi nu vrem şi nici nu avem timp să răspun- 
em la mot felul de memorii şi să tratAm cu prea mulţi con- 
Mucători de organizaţii romaneşti. Personal, sunt toarte 
decepționa! de români: Uniţi-vă intro singură organizaţie: 
Alfei Nimeni nu o să vă trateze cv seriozitate. Apoi, lup- 
"aţi-vă sa vă faceţi cunoscuți: adunaţi donaţii de la românii 
din lumea liberă pentru a vă continua lupta, şi cel mai 
wmportant lucru, să vă deschideţi un birou CMR in 
Washington, prin care să informaţi politicienii americani, 
sa ii bombardați cu Buletine informative, şi in special să 
i luptați prin “oi, pentru voi. pentru o Românie liberă 
si democratică, Dacă voi nu vă luptaţi pentru interesele 
voasite oi hu avem cum să vă ajutăm, incepeţi lupta, şi 
XDOoi o Să TA ajutăm şi noi!” 

Discuşule avute cu Congresnanul Christopher Smith 
iNew Jersey), membru al Comisiei Congresului American 
pentru Drepturile Omului, sau referit in special la unale 
strategii de viitor. Domma sa a salutat iniţiativa exilului 
românesc de a se uni într'o organizaţie reprezentativă, 
sugerană c+ toate organizaţiile cu adevărat patriotice ar 
imebuil să adere la CMR: "Atât Congresul, cât şi Senatul 
Amemcan doreşte să irateze doar cu un singur for românesc 
meprezentativ”.  Hon. Smith ne-a dst ca exemplu pe 
seratmeni:, Țările Baltice, polonezii şi ungurii. 

Printre propunerile avansate  Congresmanului Smith 
=o fost următoarele: 





Cu convingerea că acestea 
vor stârni interesul dumnea- 
voastră, al cititorilor noştri, 
le dăm curs, atât cât ne per- 
mite deocamdată spaţiul, ur- 
mând ca în numerele viitoare 
să dăm curs publicităţii tutu- 
ror materialelor primite. 










Redacţia 





- Guvernul American să solicite ca în cadrul Conferinţelor 
pentru Drepturile Omului de la Copenhaga (1990) şi Vloscova 
(1391) să participe și reprezentanţii ovganizaţiilor din exil 
ale ţărilor din Estul Europei; 

- oeganizarea unei Conferinţe de lucru cu participarea 
Conntetului Relaţiilor Străine ale Congresului American şi 
reprezentanţii țărilor subjugate, in care să se discuta: 
dreptul  icestor ţări la xutoaeterminare :contform Cartei 
Mlanticului) şi la alegeri libere | Tratatul de la Yalta). 

- ca în Parlamentul European de la Strasburg să fie pri- 


miţi ca membrii cu drepturi depline reprezentanții Naţiunilor 
Captive, ca un prim pas spre Europenizarea acestuia (de 
la Atlantic până la Nistru şi Țările Baltice). 

| - Îmbunătăţirea relaţiilor Ruso-Americane să fie condi- 
ționate de acceptarea dreptului. țărilor Est Europene la au- 
todeterminare și democraţie parlamentară; 

Pe parcursul a 70 de minute de discuţii Congresmanul 
Smith a manifestat o deosebită bunăvoință față da subiee- 
tele discutate, promițând că va informa Congresul American 
privind poziţia şi propunerile CMR. Domnia sa a primit 
cu mare interes propunerea ca la Conferinţa de la Moscova 
să fie reprezentate şi Naţiunile Captive; spunând: "Cred 
că acest lucru este posibil şi va trebui să fie realizar”. 

La Departamentui de Stat, delegaţia CMR a avut v în- 
talnire cu Paula Dobrmansky, Secretar. Adjunct, Drepturile 
Omului, precum şi unui din adijuncții Domniei sale, specra- 
lizat in Drepturile Omului în Estul Europei. 

După succinta informare privind CMR, Doamna 
Dobmansky, ca de fapt şi ceilalți interlocutori, a salutat 
această iniţiativă, arătând odată în plus importanța de a 
(i reprezentaţi în faţa politicienilor de o singură organizaţie 
românească. Din cele 30 de minute cât a durat vizita, 
majoritatea timpului a fost dedicat abuzurilor privind 
drepturile umane, politice şi religioase din Romania, precum 
şi situaţia refugiaților români din lagărele din Europa. În 
cadrul schimbului de vederi privind acest subiect, 
bancționarii Departamentului de Stat au făcut unele sugestii 
care vor rezulta in îmbunătăţirea şanselor românilor de 
a emigra în USA şi Canada, 





. - i 

| Conferinţa grupărilor 
de conservative 
Tudor Olimpiu BOMPA = mulțe evenimente de triste 
————— memorii . : 

Tradiţionala conferinţă anuală În faţa unei audienţe impre- 
| a grupurilor conservative  sionante, care a depâşit uneori 
i Americane ae fost organizată 1.000 de participanţi, au 

| in acest an la Washington luat cuvântul personalităţi 
Hilton Hotel, Washington D.C.,  chee ale Partidului Republi- 

intre 23-25 Februarie a.c.. can şi ale diferitelor grupuri 
Sponsorată de câtre Uniunea conservative, cum ar fi : 
Conservativă Americană, de Vice-Preşedintele Dan Quayle, 
Tineretul American pentru fosta  ambasadoare la ONU 
ar eri şi de câtre alte  Jeane a senatori, 

zaţii, scopul  congresmeni, generali ameri- 
conferinței AC '99" A cani, ambasadori, conducători 

= fast de a examina situația  expatriaţi din republicile 


: prezentă internă şi interna- unionale şi chiar noul erou 
a Honaiă, precum şi a planifica al "dreptei" americane, Oliver 
E acţiuni de strategie politică North. Exilul  românese a 


pentru ultima decadă a acestui lost prezentat de raportorul 
1 | _presăral ___cu acestui eveniment, 








americane 


Pe parcursul celor trei evenimentele ce interesează 
zile de prezentări şi luări diaspora română, 

de cuvânt, a fost vizibilă Privind problemele domesti- 
poziţia categorică , deseori ce, trebuie remarcată analiza 
cu note evident ostile, ale făcută de DI.David A.Keene, 
aripii de dreapta, al spectru- Directorul Uniunii  Conser- 


lui politic american contra  vative Americane. Domnia 
liberalismului  stângist, ce sa a exprimat pe de o parte 
sabotează multe elemente ale satisfacția republicanilor, 


politicii americane, liberalism că din ultimii cinci preşedinţi 
ce domină mass-media, unele americani, patru au fost repu- 
segmente ale Academiei Ame-  blicani, in acelaşi timp însă 


ricane şi unele grupări catego- nu şi-a mascat vizibila frusta- 
risite ca "anti-patriotice”, re că, făcând abstracţie de 
Gama variată de subiecte 9 Singură ocazie, în tot acest 
a acoperit probleme interne, timp. atât C ul, cât 


internaţionale , precum şi Şi Senatul, au fost şi încă 
de strategie în viitor. |n mai sunt dominate de demo- 
această succintă prezentare  Crâţi, în care aripa de stânga 
mă voi referi numai la ei eee 




























moderne 


| 


4 


. 


forța în Imperiul 


DĂ 


si 





ui partid îşi pune 
mult amprenta pe 
a externă americană. 
MI a contracara în viitor 
1 uneori nefast al "stân- 
ae” O epublicanii americani 
i» mvoltat o nouă strate- 
să rezulte în alege- 
majorităţi republicane 
N. în Congres, cât şi în 
î mat. Exponentul şi organi- 
mul acestei mişcări este 
oemenul Newt Gingrich. 

y a cadrul temei "Planul 
AA “Tuptă conservativ:  naţio- 
O aţile sovietice, un peri- 
| al comunismului?” au vorbit 
i muwr Hayrikan, reprezentan- 
“i tuturor mişcărilor naţio- 


Ş . C 





a dea PVC 
a unei 
! 





PE 
mu 


male armeniene, Tengiz 

E uiava, reprezentantul 
Să ian al grupului "Helsinki 
m şi Dr. luri 


E Yamm-Agaev, Director executiv 


pentru 
din 


Centrului 
n raţie, expulzat 
i S în 1980. 
pes: Gudava a t 
că ultimul imperiu al epocii 
| este adâncit  într'o 
mocirlă economică , 
“aguduit din rădăcini de miş- 


confirmat 


" cările naţionale. Domnia sa a a- 
tras atenţia că observatorii 
externi nu pot să înţeleagă 
imea şi intensitatea 
sentimentelor de independenţă 
ale națiunilor încorporate cu 
Rus.' Rolul 
lui Gorbachev este de a câştiga 


timp şi a salva ce se mai 
poate. Deşi Gorbachev'a in- 
— tenționat numai o revita- 


lizare economică, în realitate 
a declanşat sentimente naţio- 
male ce mocneau de zeci de 
ani. Domnul Gudava a mai 
revelat un fapt  neanunţat 
în presa din Vest, şi anume, 
că recent a avut loc la Vilnius, 
capitala Lituaniei, o şedinţă 
a reprezentanţilor  republici- 
lor  inslavite, Moldova fiind 
şi ea reprezentată, al cărui 


scop a fost de a discuta 
drumul spre independenţa 
republicilor sovietice. În 
acelaşi timp, la data de 3-10 
Mai, la Paris, reprezentanţii 
aceloraşi state vor aborda 
problema autodeterminării 


„ fepublicilor unionale . 


O altă interpretare a "feno- 


menului  Gorbachev” a fost 
prezentată de câtre Domnul 
Varim-Agaev, care-l califica 


fa unul din ciclurile specifice 
URSS în care, ca şi în 1922 
şi 1963, se încearcă o schim- 

re de la comunism la socia- 


lism. Însă 


cei care cred că 

URSS ar putea aplica modelul 
Socialist suedez,  se'nşeală, 
socialismul rus nu 


ete dominat numai de contra- 


în | 
„Meat media 


, sociale , 
religioase , dar 
de cele etnice , 


economice şi 
in special 
neexistente 
Domnia sa a cri- 
din Vest pentru 


„ Meritele acordate lui Gorbachev 


i 
zi 
) 


-$ 


= 19 p. 
d plu . 
“te 






Pentru recenta “liberalizare” A 


— Spunând că în realitate, for- 
| Vele ce au dus la aceasta, 
i presiunile exercitate 
interiorul imperiului, 
Nilenta și dorinta de 
indepe “penden a republicilor 
Wnionale. În final, Di Agaev 
lipsa de suport 


sia, pentru lupta de 
e al natiunilor incorpo- 


rate în Imperiul Rua. 
Un subiect de legitim interes 


a fost "Cum trebuie să răs- 
pundă Statele Unite la poli=- 
tica lui  Gorbachev?" Acest 
subiect a atras mult atenţia 
din partea participanţilor, 
iar "Masa rotundă” formată 
din trei politicieni de vază 
şi cu experienţă nu a des- 
minţit aşteptările. Senatorul 


Connie Mack (Florida) a fost 
foarte 


succint, drastic şi 
la subiect: "participarea Ame- 
ricii la refacerea economică 


a URSS să fie categoric condi- 
ționată de comportarea ruşilor, 


Când ruşii vor renunța la 
expansionism, se vor retrage 
in graniţele proprii şi când 


nu vor mai cheltui 16 miliarde 
pe an pentru a sprijini regi- 
murile create de ei în diverse 
colţuri ale lumii, abea atunci 
va trebui ca America să dis- 
cute posibilitatea de investire 
în economia rusă”. Ambasado- 
rul Owen  Harries  şi'nceput 
alocuţiunea cu un dicton: 
"niciodată nu ceda în faţa 
a ceea ce este inevitabil! 
Momentul politic, a spus Dom- 
nia sa, nu este în favoarea 
lui Gorbachev! Ci în favoarea 
Statelor Unite, care, începând 
din 1945 încoace, niciodată 
nu a fost mai puternică ca 
în prezent”. Ambasadorul 
Harries a atras atenţia că 
ar fi absurd să se presupună 


că Gorbachev va schimba 
direcţia comunismului şi a 
imperialismului TUS. De la 


el se aşteaptă doar rezolvarea 
crizei economice şi sociale. 
Deci, el trebuie să facă totul 
ce este posibil , ca regimul 
să supravieţuiască. el nu 
este, aşa cum consideră media 
din Vest, o Mesia Rusească! 
Nu reduce cheltuielile militare 
pentru a demonstra noul "u- 
manism "rus. Din contră, 
concesiile militare unilaterale 
demonstrează slăbiciune! 
llustrează lipsa de vlagă a 
unui imperiu care în câţiva 
ani nu va mai fi o supraputere 


mondială, ci va decădea pe 
locul 5-6 din lume. Şi atunci 
ce este de făcut cu Gorbachev? 
NIMICA!  - răspunde Dl.Ha- 
rries. Rusia să fie lăsată 
in propria ei mocirlă, creată 
tot de către ea! În acelaşi 
timp, politic, să fie presată 
să decidă intre liberalizare 
şi totalitarism, între o econo- 
mie ineficientă şi una dinamică, 


intre o ţară civilizată şi res- 
pectată, sau o ţară de "lu- 
mea a treia, ce fabrică bombe 
atomice!" 

O poziţie similară a fost 
exprimată de ambasadorul 
Charles Lichtenstein: "Nu 


Statele Unite trebuie să reac- 


ționaze la Uniunea Sovietică, 
ci invers! USA să facă cât 
mai puţin posibil: rece şi 


sceptic! Rusia să fie forţată 
să se schimbe. Dacă maşina 
lor este stricată, să-i lăsăm 
pe ei s'o repare şi nu Statele 
Unite! Între timp, „Da. să 
em praful de puş 

pi: PE, şi mai ales să înmma - 
“ce am cât mai mult PD: 
n final, Domnia sa a prop 

a se negocia cu ruşii când: 
1. se va aplica Tratatul de 
la Yalta, 2. vor reduce spio- 


najul mondial şi 3. vor demon-_ 


aă 

xi 
SRR 
sl 
: A 
Ti _ 
hei 


stra că reduc investiţiile 
militare, (În ultimele şase 
luni  wvuşii au remodernizat 


şi amplasat 1245 de rachete 
SS-24 şi SS-25), 

Cu mare interes a fost 
aşteptată  cuvântarea ambasa- 
doarei  Jeane Kirkpatrik, care 
a făcut unele referiri la poli- 
tica de viitor a conservati- 
vilor. "Concepţia politică 
Americană va trebui să plece 
de la valorile tradiţionale 
şi morale ale USA: 1. libertatea 
este valoarea supremă, 2. 
o politică puternică, de apă- 
rare, pentru protejarea lumii 
libere şi a libertăţii ei, 3. 
să lupte pentru extinderea 
libertăţii în lume, să sprijine 
ţările care luptă pentru cu- 
cerirea libertăţii lor. Totuşi, 
a spus Domnia sa,  conser- 
vativii sunt prea  prudenţi 
în politica externă. Privind 
Uniunea Sovietică,  conserva- 
tivii, din păcate, aşteaptă 
ca societatea comunistă să 
se destrame singură, de la 
sine, şi nu face numic, să 
o ajute să se dezintegreze!” 
Privind relaţiile cu URSS, 
Doamna Kirkpatrick atrage 
atenţia că politica ei externă 
nu dă semne de schimbare 
şi că unele sugestii strategice 
europene ar putea fi în de- 
trimentul lumii libere. Astfel, 
ruşii promovează unificarea 
Germaniei prin "mijloace pa- 
cifiste”, ceea ce în realitate 
inseamnă dezarmarea şi neu- 
tralizarea Germaniei ca forţă 
politică şi militară. În acelaşi 
timp, ruşii fac aluzii la "un 
sistem de apărarea european”, 
care să includă şi 
Europei şi care în caz de 
adoptare ar însemna eliminarea 
forţei americane în Europa. 

"Perestroica: cine să plă- 
tească pentru ea?”- a repre- 
zentat nu numai un subiect 
de legitim interes, dar şi 
un prilej de a se spune lu- 
crurilor pe nume, cu fran- 


cheţea pe care noi, românii, 
o  salutăm cu satisfacţie. 
Astfel, în preambulul 
prezentărilor Dl.Martin Colman 
- Director la Fundaţia 
Americană a Rezistenței 
Internaţionale a relevat faptul 
că în anul 1988, Băncile din 
Vest au imprumutat lui 
Gorbachev 11 miliarde de 
dolari, din care 7 au fost 
transferate în numai 10 zile! 
Din acestea, 3,4 miliarde 


au fost utilizate în următoarele 
două zile pentru a cumpăra 
produse alimentare de pe 
piaţa din Vest! În continuare, 
DI.Colman a criticat aspru 
pe marii bancheri din Vest, 
arătând că începând cu această 
primăvară, grupările 
conservative americane vor des- 


vălui contribuabililor americani 


numele băncilor care acordă 
imprumut comuniştilor ruşi, 
vor arăta cetățenilor lumii 


libere că ruşii nu sunt solva- 
bili , şi ca atare va exista 
posibilitatea ca  imprumutunile 
pentru “perestroika” lui Gor- 
bachev să fie plătite chiar 
de câtre contribuabilii ameri- 
cani, printr'o taxă 
suplimentară , percepută de 
banca respectivă. 
mult, 
vor 


conservativii 
Dretinde ca 


— — r E wi b. , i ua Pa - . a 
ae că md aci 4 Aa zidi ) 
DI, a Ă . E ea 


Vestul 






e Me 


blic suma împru! ntru 
"salvarea mului, 
organizând în 
demonstraţii de protest, 
faţa băncilor resmective. 

După această introducere, 
salutată de audienţă cu mare 
entuziasm, au urmat trei 
vorbitori, printre care şi 
ambasadorul David  Funder- 
burk, Preşedintele de Onoare 
al Congresului Mondial Româ- 
nesc. Domnia sa a arătat 
că, contrar părerilor multor 
membrii ai mediei din Vest, 
în Estul Europei, nimic nu 
se schimbă şi nimic nu se'n- 
tâmplă fără aprobarea parti- 
dului comunist. Încerând 
cu  NEP-ul din 1922, ruşii 
au apelat la diverse forme 
de...  "glasnost”, iar preţul 
pentru aceste metode ruseşti 
de  înşelare a Vestului a 
fost in mod constant achitat 
cu banii plătitorilor de taxe 
americani, sau finanţate de 
câtre marii  industriaşi ca 
Hammer,  Rokefeller, Warburg 
etc.. Dl Ambasador s'a refe- 


rit apoi la forma ceauşistă 
a comunismului, arătând că 
programele lui  megalomatice 


au fost realizate tot cu împru-= 
muturi din Vest, cu banii 
daţi de "umaniştii americani” 
nu au ajutat omul de rând, 


nu a rezultat în schimbări 
de politică internă, ci din 
contră, rezultatul a fost un 


comunism rigid, mai abuziv. În 
final, Domnia sa a cerut poli- 
ticienilor americani să suporte 
anti-comunismul şi luptătorii 
pentru libertate. 


Vineri seara, 24 Februarie, 
20,00 s'a oranizat 


la orele 
Banchetul 
de 
tele 


festiv , la care 


Statelor Unite. 


la o manifestaţie de tip ameri- 
marşuri atric 





simplitate, dar in acelaşi 
timp plin de demnitate, a 
fost prezentat Hon.Dan 
Quayle, Vice-Preşedintele 
USA, care l-a înlocuit pe 
Preşedintele Bush, aflat 
într'un tur în Orientul Înde- 
părtat. Un  comesean mi-a 
destăinuit că primirea făcută 
de participanţi lui  Quayle 
nu a fost mai prejos menifes- 
taţiei făcute în anul precedent 
Preşedintelui Reagan. În 
cuvintele  Domniei sale, Vice- 
Preşedintele Quayle a asigurat 
audiența că era politică începu- 
tă de către Reagan va fi 
continuată de către Admini- 
straţia Bush-Quayle; că noua 
Administraţie este informată 
de preocupările şi îngrijoră- 
rile  conservativilor americani, 
şi mai ales că Preşedintele 
Bush nu se grăbeşte deloc 
să răspundă  pleiadei de... 


iniţiative diplomatice  Sovieti- 
ce. Ceea ce va cântări în 
balanţa relaţiilor  Americano- 
Sovietice vor fi "faptele şi 


nu vorbele” Domnului Gorba- 
chev. Referindu-se la propria-i 
persoană, Vice-Preşgedintele 
Americii a specificat clar 
şi răspicat că potentaţii presei 
“liberale” americane se înşea- 
lă grav când prezic că Dan 
Quayle va ceda presiunilor 

părilor lâberal-stângiste 


— 17 


obicei vorbeşte Preşedin- 





900 de delegaţi au asistat 












rc 
-. BOS 


' . 





d Pt 
Ag = 







e 
gi 
PI - 


e CA 


Sa Se Mata 


e rea A stu Fr use în zonele cele mai 
pm ne e În loc ca în 


internaţiona- 
aie vorbitorii 
mare entuziasm 


[m a: 


de ploaie de 70 de 
Privind bancherii din 
Vest, care cred în solvahi- 
jitatea ruşilor, a propus iro- 
mic c* aceştia, în mod precis, 
"pufăie ceva mai mult decât,., 
perestroika!” DI.Helms propune 
ca Administraţia Bush să 
ajute pe ruşi numai atunci 
când aceştia vor: 1. reduce 
cheltuielile militare 2. elibera 
Estul Europei şi 3. vor renun- 
ţa la spionejul internaţional. 
Personal, având prilejul 
de a face o scurtă prezentare 
me. si gga am arătat preocu- 
şi tendinţa exilului 
St ei de unire, în care 
pentru moment se pare că 
(formula cea mai  frezabilă 
este aia organizaţiilor 





poziţie, însă nu am remarcat 
o strategie ciară de a lupta 
contra expansionismului rus. 
America este încă confuză 
şi divizată, privind strategia 
ce trebuie aplicată contra 
Cubei şi a comuniştilor din 
Nicaragua. Şi deşi oricine 





noastre umane, s'a răstignit 
şi a înviat a treia zi după 
Răstignirea 


i 






e/evierea. Pomnatui 


„crează ani dă intereselor 


pi ie să vă lamentaţi privind 


rusească în coasta 


iertare n v'aţi gândit vreodată 


i „contestaţi foarte serios 

gemonia rusească în Estul 
iati Ajutaţi organizaţiile 
de eliberare naţională a ţărilor 
din Estul Europei, adevărații 
dizidenţi din aceste  ţâri, 
şi începeţi o puternică  cam- 
panie de propagandă privind 
eliberarea țărilor asuprite 
de ruşi şi o să vedeţi cât 
de repede se vor retrage 
ruşii din Cuba şi Nicaragua! 
Solicitaţi ca în sfârşit, să 
se aplice Carta Atlanticului 
şi Tratatul de la Yalta privind 
dreptul la autodeterminare 
şi alegeri libere, sub control 
internaţional, în toate ţările 
Gin estul Europei şi veţi asista 
la o Rusie în retragere! 


În continuare, am atras 
atenţia la frământările din 
Estul Europei, spunând: "Abu- 


zurile contra dreptului naţiu- 
nilor Est-Europene continuă 
de peste 70 de ani. Această 
regiune geografică care re- 
prezintă pragul dintre Vestul 
civilizat şi  despotismul rus 
a fost de secole invadat de 
popoare migratoare şi în ciuda 
faptului că s'au tăcut nenumă- 
rate încercări de sclavaj rusesc 
(numai teritoriile româneşti 
au fost invadate de către 
ruşi exact de 12 ori) aceste 
naţiuni, nici o dată nu au 
renunţat la libertate, indepen- 
denţă şi democraţie. Numai 
in acest secol două devasta- 
toarre războaie mondiale au 
originea în această regiune 
abuzată. Şi ambele au erupt 
ca urmare a nerespectării 
dreptului acestor popoare 





Omenirea , începând de 
la protopărinţii ei, Adam 
şi Eva, era condamnată morţii, 
căci prin păcat a intrat 
moartea în lume (Romani 5:12) 
şi atunci, Dumnezeu, în marea 
Sa bunătate şi milă faţa de 
omenire, a trimis pe unul 
născut Fiul Său, lisus Hristos, 
în lume, ca Dumnezeu şi om, 
să se  jertfească pe Cruce 
şi prin moartea Sa, să ştear- 
gă ofensa adusă lui Dumnezeu 
de creatura Lui, şi prin a- 
ceasta să ridice de sub stă- 
pânirea morţii omenirea căzută 
din cauza păcatului. 

Prin Învierea lui Hristos 
din morţi, s'a asigurat învie- 
rea şi înălțarea la viaţă veş- 


piată din jurul lui Dumnezeu, 
a tuturor celor căzuţi în pă- 
cate, dacă se întorc la Dumne- 
zeu, cu câinţă sinceră şi 
adâncă din tot sufletul lor, în- 
impăcarea ta cu Tatăl Ceresc”, 


După râs a urmat În- 
vierea şi inălțarea la Tatal, 
unde te în veşnicie. 
Astiei, şi noi, dacă dorim 
să  viețuim in vesnicie cu 


Tatăl Ceresc, trebuie să răs- 





la autodeterminare. Doresc 


ne . sa e. 
să atrag atenţia celor care cu aceste cuvinte, i dă 
şiefulesc politica Guvernului putea reprezenta <£ Ma, i pe: 
American, că pacea fără |i- Convenţiei '89: "Doamna. 


fiindcă numai naţiunile libere pe cei care se luptă pentru 








pot avea pace. A accepta libertate. Amin!” 
încontinuu hegemonia rusă 

asupra Estului Europei , .._ 
înseamnă o dovadă de ae 


chestionabilă moralitate din 

partea lumii libere, în special 
al USA. A nega dreptul la 
libertate al acestor ţări înseam- 


nă a renunţa la baza filoso- 

fică pe care a fost clAdită 

America: libertate! Este ran e atita zic 

toria Dumneavoastră ca să Datorită regimului 
promovați dreptul la libertate al Fear m sera 
a fiecărei ţări din lume, in Nicolae Ceauşescu. , Piaţa Cionati= 
special a celor din Estul nă Europeană a în hetat 
Europei. Altfel, aceste ţări gheţat ori- 


vor ajunge la o stare de frus- C€  lranzacţie, orice schimb 
taţie naţională fără precedent, de afaceri şi orice coopera- 
lar de la această frustarele Cu guvernul dictatorial 
până la revoluţie, la o luptăde la Bucureşti. Într'un mee- 
armată, este doar un micting, reprezentanţii Pieţii 
pas. lar când acesta va fi Comune, adică cei 12 miniştri 
făcut, nu trebuie să excludem de externe Vor avea în con-= 


un alt război mondial. Deci, sideraţie şi alte acţiuni eco- 


ia udă gafa era n nomice împotriva Bucureştiu- 
pacea lumii, atunci TREBUIE Lui şi că relaţiile dintre Pia- 


guvernul  co- 
deteriora şi 
Piaţa Comună şi 
membre ale acesteia 


să se acorde autodetrminarea la Comună şi 
țărilor Est Europene,  Fienunist se vor 
ca Dumnezeu să vă dea puterea Mai mult. 
de voinţă de a soluţiona dezi- statele 


deratul nostru de  libertateau repetat adânca lor îngri- 
şi pace”. jorare faţă de nerespectarea 
Ultima zi a Conferinţei a drepturilor omului în România, 


culminat cu  cuvântarea lui f 
fa 
Oliver Noorth, noul simbol 14. de 


al abuzurilor făcute de stânga- ei mă 


nerespectarea  anga- 
luate de guvernul 
român la Helsinki. 


liberală contra patrioţilor 

americani.  Aclamată cu mare fost un acord general al 
entuziasm, cuvântarea luj Statelor membre din Piaţa 
Oliver North a reprezentat Comună, ca orice schimb 
o chemare la luptă pentru comercial ŞI cooperare cu 
libertate şi adevărată  demo- guvernul comunist din  Ro- 
crape, pentru credința în mânia să fie suspendate. 
Dumnezeu , pentru obligaţia Este prima dată, 


pentru 


morală a Americii de a sprijini spun diplomaţii, 


pe cei care cu riscul propriei când o ast- 


fel de măsură de a ingheţa 


vieţi luptă pentru viitorul 

libertăţii şi democraţiei în Orice negociere, cu o altă 
ră, ca protest la politica 
acesteia. 


Guvernul de la Bucureşti 


şi mai ales conducătorul par- 
tidului comunist de la Bucu- 
tignim pe omul cel vechi dinreşti, dictatorul brutal Cea- 
noi, pe omul plăcerilor Siuşescu, a fost în repetate 
poftelor  păcătoase, ca rânduri avertizat să-şi mo- 


nu mai fim robii păcatului, 


şi să ne sârguim a trăi îndifice atitudinea faţă de an- 


harul Domnului nostru lisus Sa)jamentele luate la Helsinki, 
Hristos, căci numai prin Elintrun cuvânt, respectarea 
putem câştiga învierea  şidrepturilor omului în raport 
înălţarea la Cel ce ne-a aduscu angajamentelor luate şi 
pe noi şi întregul universsemnate la Helsinki. 

din neființă, la fiinţă. Sfân- După o expunerea din ce 
tul Apostol Pavel zicea: "...în ce mai fregventă în presă 
să pes tă etică Domnul şi pe ecranele lumii vestice, 
ENE Pula MERA, Dată, O COMRONE -  p Mutt 
să credem cu toată convin-ă reuşit să piardă clauza 
gerea şi să zicem: HRISTOsSNAţiunii celei mai favorizate, 
A ÎNVIAT! ADEVĂRAT 
ÎNVIAT! 


ROMAN BANĂŢEANU 


Aiar acum, negocierile cu Piaţa 
Comună i-au fost suspendate. 
Oricum, poporul român nu avea 
nici un folos. 




















Cu toate Ca pod i ic 
«iau retră de pe teritori At - 
par "on i DITT iNteLeger | AT oi: ba 

În ? Mace 
îm]  Naviunii r Li DS î 
continuă să Daci n 1 sd greta 
în apărarea regim“. de ia Wabui, 
pă Can -elațează torţeie ce re- 
iile 4 afgane Doue I5e ai 
patrioților at gan a relatat 
ziarului Ne: OT Lt Tribune 

4 7] P = + — 

A GALA CI - Martie 3,C. Ur 
e ru de consilleri sovietici 
mare + 

a sosit ia Kabul, pentru a instrui 
forțele armate ale gi 'ernuiui 

marionetă din Kabul şi mai aies 
să instruiască ostaşii armatei 
comuniste Cum Să mar LASCă rachetele 
soviet ice- Bătălia pentru raşui 
valalabad se găseşte într'un punct 
static în acest moment, luptători 


tanc 
al gani Ss] € 


» 


4. - 


DOmMDA 


urile bolsevice, 
POLONI A 
Ceea nt 
i e + 26 IN LADA £ FO 19125 
al LiLiele roast ri şt Dra 
108 [a 4 ADI 239 
di necrezut. Pentru prima dată 
de i pr , ba = a  
i „2 SLarsitui Co iuli (IP =) GO 4” 
„Ea pă : 
za TAzDI) TOT 13. Li] (ŢU JarTi “ 2 
“ + a 
& Pi dd La (ia To >rd . at it j 
lea a L sI 
Sa a 9poz it E. Nu IATA 4 
= ea polonez a recunoscut : 
spus în drepturi "Solidaritatea", 
dur Warnu DOLONEZ 8 semnat ACOL-” 
- [au i a ă i E 
As br Lă > i idaritatea” , Lina 
ASTĂ ”1] = i - 
Di ...€ alegeri ilibere peri 
veti Polonez . 63% Gin 
+0 ă IT, - - - i 
Col (e 4 VOr fi repartizate Mici 
e sibi a organizaţiilor coministe. 


procente 
cand idaț, | i 
hamră Superioară ori 


VOI Li 


pentru 
DOuB 


vy 
i “i creată cu 
dia „OEicârui candidat, 
Pie da mara 
ia ie apartenența P 
ai Î4 i ența po 
a vor fi primele 





deschise 
opoziţiei. O 


Senat ; 


109 de locuri des- 
net inăn”- 


Litica. 
alegeri 


ietic distrus de patrioţii 
aruncată 
care Nu a explodat. 


afgani fiind sub un foc intens 
din partea trupelor comuniste apte 
alei mape rachetele soviet ice ; da 
iza distanţă Scud neținână cont 
le teritoriu Sau 


jeizi populaţie. 
greu, MIG avioane de borbandament 
A d > Ap eri, |. proveniență sovieti că 
executănă adevărate șî 

borbardamen Te > 19! DL = 
+ 3 i ud prein- 
„AMD ine p 


Deasemenea , 


Ava anse 
reuşit să 


victorie a 


fort elor - 
mim r a RE 
iotice atgane, Domnul Abdul Hagq 
e e ta sa Fii) * că 
are este şeful forţelor mufjaha- 
ine înăuntrul şi în afara Ka 
Py E $ - 5 î- 
i | zale P A SDuS intr'un interviu 
a m m [2 ri | 
eielonic că este nevoie dispera- 
TA de racheta - m? i - a 
7 rachete impotriva avioaneior 
za + Dă 
= asalt. Este adevărat că avern 
Stingers, a spus domia sa dar 
arat aa ati ii A j i 3 a 
acestea nu ajută ia nimic, pentru 
â avioanele sboară La mari 


aititudin:, 






MLG= 


de 


ibere în Elocui munist. Alegeriie 
1Veă 4 Î IŢI 44 inter Lip, 
Preşeâinreic Bush a arătat un Dro” 
rar ] bene i economice, 08” 
, a? i îmeurațeze îirmeit mer i” 
a! pr: E invest | POionia, 
permiţând. tot Aată un import - 
per , penLi antim i CA produse po” 
loneze in Stateie mite. incercarea 
de apropiere 8 statelor Unite ue 
noul curs polonez se aşteaptă să 
INCUrA)eze agent Liie financiare 
să reprogrameze plățiie de ram 
bursare 4 celor 39 de mil arde 
care Polonia i€ datorează. 9 


pe 
incurajare 
timp Ce 

a fost numită 
Statelor Unite. 
+|ce americane 
rele evenimente 
Seară 9 ViICLOI 40 
POPOrU 4 po 19Nez 
a libertăţii.» 


modestă, în 
] jberal izează 
această acţiune a 
Personalităţi poli- 
spus CĂ recen- 
din Polonia in“ 
a suferințelor 
şi o victorie 


economica 


Polonia se 


au 


-.1 


ti, 








TI———. 




















Peking de elită pe străzi, armate spe- 
| 1 clai instruite, entru înnăbu- 
Sirul  ampieilor demonstratii de girea revolteior. ntr'un discurs 
protest ale studenţilor chinezi ținut, premierul chinez a decla- 
sunt şi astăzi în plină desfă- cat că va zdrobi orice rezistență 
şurarea în toate centreie studen- orice forță care se cpune sociii 
teşti în China, si mai ales la lismului şi care ar putea peri- 
Peking. Studenţii cer reLorre dem- clita viitorul acestei mari națiu- 
-rat ice, liberalizarea sistemului ni. Liderii studenținmii orotesta- 
Ge  învătâmânt, liberalizarea ţării rare au declarat că nu se vor lăsa 
în general, mai bine zis, demo- intimidați şi că în efortul lor 
cratizarea reaiă a poporului Chi” iisperat 'OE trimite reprezen- 
nez. Pus în faţa unei asttei de tanți în toate întreprinderile, 
situații, guvernul de ia Peking, pentru a cere ajutorul muncitori- 
+ - 


Cain, ela: 


care arătase ceva 
aceste demonstraţii, 
hotârit însă să trimită 


E. dpi 4 
rr -. 


“A 4 


Marea demonstraţie de la Peking 









formă de protest, 


mai participat 


Ţibilisi : 
al doilea tip de gaz, neindenti- 
Noul 1iă ] eidului ficat încă. Aceasta este un din 
pia AER al partidului comu- operele "glasnostului”. La cererea 
tar E auzi Finic Asa = recunoscut populației statului Georgia, de 
ca atm > ouăzeci “e civili sa desprindere din lanţul Rusiei so- 
murit în timpui marilor proteste vietice, guvernul sovietic a gă- 
care au avut loc în Georgia, otră- sit de cuviinţă să răspundă cu 
„lite de gazele care ie-a folosit brutalitate, şi mai ales, unic, 
armata de reprimate, crimisă de folosind gaze otrăvitoare împotr i- 
guvernul sovietic. Stirea a 10St ya propriei sale populaţii. De- 
trimisă de agenţia Reuter, care sigur, guvernul sovietic încearcă 
a mal relatat că sa constatat să  escamoteze şi acest asasinat 
"1% a i a! i 05 - Ă - zi i 
cu precizie câ 85% folosit gazul în masă, pretinzând că nu au fost 
lacrimogen, că s'a tolosit Şi i folosite decât gaze lacrimogene. 










” 


ui 


Sute de mii de georgieni, comemorează victimele 


de la 9 Aprilie, sau 
asasini 












nai bine-zis, 
at în masă al Kvemlinului. 


cel mai recent 


—- 19 — 









DR.CARL IZSAK 





Aici se rezo 


212- 158- 2589 





aia 


TEL 726-55663 


| 
ASTORIA MEAT PRODUCTS, | 
| 
| 





OFERĂ CELE MAI BUNE PRODUSE 
DE CARNE PREPARATE ÎN 
LABORATOR PROPRIU 


| 

| 

75-09 BROADWAY LONG ISLAND CITY. N Y | 
| 


BE” 357 a 36 STS 11106 
În n n n a a a i 


PO PP 





















CUIPON DE ABONAMEN'TI 
(VĂ RUGĂM SĂ COMPLECTAȚI CU LITERE DE 
TIPAR) 
NUMELE DE FAMILIE 
PRENUMELE 
NUMĂRUL/ STRADA 
SATUL/ PROVINCIA 
CODUL POŞTAL 
TEL ( ) 











ŢARA 











IMPORTANT: Orice contribuţie rugăm a fi adresată 
ag rigide 





ABONAMENT E : PREŢUL ANUAL 
STATELE UNITE ŞI CANADA: $ 25 US 
$ 30 us 


Libertatea 
P.O0.BOX 27 
REGO PARK; N.Y.11374 


[GENERAL & COSMETIC DENTISTRY 
ă cele mai dificile 


probleme deniare. 

210 EAST 53rd ST. 97-30 64th AVE. 
SUITE 1A NEAR QUEENS BLYD. 
NEW YORK, N.Y. 10021 FOREST HILLS, Ny. 11375 


718- 459-1400 


St .Mary Romanian 
Catholic Missir 


Byzant ine Rite 


da-l Ditmars Bivd. 
ASTORIA, N.Y. 11105 





se aminteşte că 
orele serviciului divin pentru cre- 
dincioşii greco-catolici, "Uniţii”, 
din zona New York au loc in fiecare 
Duminecă la orele 12,30. 


CALL 84 MB ANTWTAINC 
SEBVICI 1391) 00 00ae 


CORNELIUS A. OPRIȘIU, M.D. 


CARDIOTHORACIC VASCULAR 
AND CENERAL SURCBON 


£6 TENNIS PLACE 
FOREST HILLA NT IL 
CZ) 2602124 









-..ro.....0ooo.oe 
RIPDPGEWOOD PORK STORE 
516 SENECA AVENUE, RIDGEWOOD,NY 11385 




















NRenumit şi recunoscut pentriuu 
EXCEPȚIONALELE AFUMĂTURI, MITITEI PROASPEȚI, 
CÂRNAȚI DE CASĂ, AFUMAȚI, GHIUDEM, BABIC, 

CA ŞI DELICIOASA ŞUNCĂ DE PRAGA. 

LĂ ZILNIC CARNE PROASPĂTĂ, NECONGELATĂ, DE PORC, 
PA VITĂ, VIŢEL ŞI MIEL. 

: PREPARATE UNICE CU MAXIMUM DE IGIENĂ, 

ș NI LABORATORUL PROPRIU. 

d TRIMITEM COMENZI LA DOMICILIU! 


= TELEFPONAȚI LA: (718) 3801-0896 ÎNTREBAŢI DE CORNEL: 


-.......cooooeoeoooooeoeooooo0oeo 


-IMPORTANI.: 


Prin casa de editură Libertatea” editâm 
cărți în limba română şi engieză. Tot procesul: 


-o.oooev ee 






Ri 
c..ooonoeoooroeeeeei 





- upesat în pagină 
- tipărit 
- coperte abuple, sau grafică specială. 





Pentru informaţii: tel. (718)672-0731 
sau scrieţi. pe adresa redacției: P.0.Box ii 


Rago Park, NY 11374