C.Ardeleanu — Am ucis pe Dumnezeu (1929)

C. ARDELEANU 


AM UCIS 
PE DLIMNEZEU 


ROMAN 


EDITURA 2 
„CARTEA ROMÂNEASCĂ". 


ww.dacoronâHiedl-B E STI 


ALTE ROMANE 


DIN EDITURA 


„CARTEA ROMÂNEASCĂ“ 


Adam |. Rătăcire Ed. H . 

Aldea-Sandu C. Două neamuri Ed. IV, Ilustrat 
Baţaria N. Sărmana Leila Ed. H ... .e 
Bucuţa Em. Fuga lui Sefki ; 


Premiat de „Soc, Scriitorilor Românie 
Caragiale |. Mateiu. Craii de Curtea-Veche 
Dumbravă Bucura Pandurul Ed. V 
Haiducul Ed. VI 
Eminescu M. Geniu pustiu Ed. V 
Filimon N. Ciocoii vechi și noui 
Lecca G. Irina. Marcu Ulpiu Traian Stanoiu 
Ranetti G. Domnișoara Miau. Roman pisicho- 
logic în versuri . bä 
Rebreanu Liviu. Adam şi Eva. Ed. IV. 
Sadoveanu M. Şoimii. Ed. VII . 


5 »  Hanu-Ancuţii . . 

A „ Venea o moară pe Siret. Ed. at 

3 ,„ Însemnările lui Neculai Manea 
Ed. ii . a 

i „ Floare ofilită Ed. TA 


Demonul tinereţii 
Slavici |. Mara Ed. MI ... 
Speranţia D. Th. Mă înşeală . 
Speranţia Eug. Casa cu nalbă .. > 
Stănoiu Damian Necazurile părintelui Ghe- 
deon Ed I» >. e. 


Premiui „Femina“ de la Paris 


Tafrali O. Urmărind idealul , ....... 
Teodoreanu Í. La Medeleni Vol. I Hotarul 
nestatornic. Ed. W. ... 


Premiul „Pemina“ dela Paris 


m Idem Vol l. Drumuri. Ediția I-a 
i Idem Vol, NI, Intre vânturi. Ed. | 
Turnul Milenei. Ed. Il 
Teodoru V. (Doru) Vlahula Ed. II . 
Vlahuţă Al. Dan, Ed. V... naeeua’ 


www.dacoromanica.ro 


120. = 


100.--- 


150.— 
130.— 
96,— 
60.— 
70.— 


DE ACELAȘŞ AUTOR: 


Rusia Revoluționară, Nuvele Editura „Libraria Roma- 
ncasca“ I. V, Ionescu, laşi. 


Pe străzile Iaşului, Nuvele. Editura „Cartea Romaneasca“, 
Bucureşti. 


Rochia albă, Nuvele. Edifura „Casei Scoalelor“ Bucureşti. 


In regatul nopţii, Nuvele. Editura „Casei Scoalelor,* Bu- 
cureşti, 


Casa Vechiturilor, Teatru. Editura „Casei Şcoalelor“, Bu- 
cureşti, 


Diplomatul, Tabacarul şi Actriţa, Roman, ediţia Il-a. Edi- 
tura „Cartea Român: asca“. 


Am ucis pe Dumnezeu, Roman. Editura „Cartea Romă 
neasca“, 


www.dacoromanica.ro 


C. ARDELEANU 


AM ULIS PE DUMNEZEU 


ROMAN 


EDITURA „CARTEA ROMANEASCA“, BUCURESTI 


40 417 920. 


www.dacoromanica.ro 


——— 


Joate drepturile rezervate 


www.dacoromanica.ro 


Gopiilor mei, 
Stelică şi Bogdănel. 
C.A, 


www.dacoromanica.ro 


AM UCIS PE Reza, 


In strada Clopotarii Vechi la Nr. 112, in fun- 
dul unei curţi străjuite de salcâmi ca o alee, 
într'o cameră destul de mare şi o sala mică, 
situate la etaj, de-asupra unor încăperi nelocuite, 
pictorul Adrian Vornicu îşi avea locuinţa şi ate- 
lierul mobilate cu pânze, cutia cu vopsele, un 
pian cu coadă şi... Adela. 

Adela ţinea loc de nevastă şi model, pianul cu 
coadă era masa, biurou şi locul de odihnă al pa- 
letei şi al borcanului de lut, din care eșeau cozile 
albe murdare ale pensulelor, ca ghimpii din spi- 
narea ariciului. 

Pânze pe păreţi şi pânze pe jos, pe lângă pă- 
reţi, cu zugrăveala în afară sau înăuntru, câte 
trei patru la un loc, printre ramele aurii sau 
negre lipsite de chipuri, aruncate ca lucruri fără 
de preţ într'o hală a vechiturilor. 

In loc de pat, un divan acoperit cu trei scoarţe 
basarabene vargate cu negru, galben şi roşu iar 
peste ele, câteva perne îmbrăcate în feţe colorate, 


www.dacoromanica.ro 


10 


înflorate de mâna Adelei cu pansele, maci şi 
crini. O etajeră cu carți, carți multe, doua scaune 
şi pe uşa, într'un cuer, rochii, haine şi halatul 
mânjit cu vopsele. 

O fereastră mare cât doua la un loc, aşezata 
sus şi în curmeziş, prin care se vedea albastrul 
cerului iar pe glaf, ca într'o poliţa de farmacie 
sau un raft de cârciuma, o serie nesfârşita de 
sticle şi sticluțe de toate marimile, un teanc de 
farfurii şi un chiup de pamânt cu toartele rupte. 

Interiorul îl completa două pisici negre cu ochii 
de fosfor cari, toata ziua, întinse pe burta sau 
aşezate pe labele de dinapoi, dupa divan sau din 
pragul ferestrei, urmareau fuga nourilor sau sbo- 
rul pasarilor. 

Adrian, la şevalet, înaintea unui manunchi de 
flori, a trei borcane, câteva carți şi un şal tarcat 
aşezate voit, lucra fara sa gândeasca la nimic, 
urmărind cu ochii mari sau închişi pe jumatate, 
urmele penelului sau reflexele de lumina ce ca- 
deau pe flori, borcane, carți şi şal. 

Om la patruzeci, patruzeci şi cinci de ani, nu 
prea inalt, îruntea mare, parul roşcat şi dat peste 
cap, nasul subţire, buza de jos tivita, un tic 
nervos al obrazului stâng şi o cuta adâncita ce-i 
ocolea colţul gurii. 

Aşa era Adrian. 

Adela, tânara de douazeci şi trei şi patru de 
ani, parul negru, ochii mari întunecaţi şi blânzi 
ca ai unei icoane, frumoasa şi buna ca un cuvânt 


www.dacoromanica.ro 


11 


de mângâere, cânta la pian o mazurcă de Chopin; 
poate sa-şi legene visurile, poate sa-şi omoare 
sufletul, sau poate numai aşa ca sa cânte. 

Pisicile, amândoua, dormeau una lânga alta pe 
pragul ferestrei prin care lumina soareluj curgea 
ca argintul topit, 

Adrian se ridica dupa scaun, îşi indreapta 
oasele şi sprijini pânza de perete ca sa o poata 
privi mai bine dela departare. 

Fluera... 

Işi şterse pensulele, le arunca în borcanul de 
lut după pian, se spală pe mâini, işi lepădă ha- 
latul, îşi puse haina şi palaria şi pleca sa se 
duca la cafenea, acolo unde îl așteptau prietenii 
şi unde gândurile de acasa mor îinabuşite de 
fumul tutunului. 

Adela întoarse capul prinzându-şi privirea de 
clanţa uşii, ascultând cum se închide şi uşa de 
afara, a salii, în vreme ce degetele-i obosite 
parca, abia de se mai mişcau pe clapele pianului 
ştergând ultimele sunete. Câteva clipe în urmă 
se scula grabita, ca şi cum întârziase vreme de 
preţ, puse un scaun în faţa ferestrei şi se urca 
sa priveasca pe poarta de fier a curţii. In acelaşi 
moment aproape, Adrian ieşea. 

L-a urmărit pâna departe în lungul strazii până 
ce a cotit la dreapta şi a pierit... 

Nu se mai vedea, şi ea era tot pe scaun cu 
ochii mari deschişi, ramasa sa masoare mereu 
aceiaşi porţiune de drum de la poartă pâna de- 


www.dacoromanica.ro 


12 


parte unde disparuse şi de-acolo înapoi până la 
poarta. 

Se uita la coşurile şi gurile de pod de pe a- 
coperişurile caselor... 

Intre doua ziduri înalte ale unei case cu etaj, 
mai mult ghicind, se vedea o bucata rupta din 
bulevardul Colţii. 

A trecut un oltean... o doica cu un carucior... 
un copil cu cercul... iar un oltean... un copil şi... 
a trecut un om, a trecut 21... Adrian... 

Cauta o alta privelişte, sa-l mai vada şi ochii 
fugeau mereu înainte împiedicându-se de pomi, 
ziduri şi acoperişurile înalte ale caselor ce stra- 
juiau bulevardul închizând zarea. Târziu, obosita 
şi făr' de gânduri, îşi opri privirea peste drum la 
casa prietenilor buni, a caror viaţă fericita o 
făcea sa-i iubeasca şi sa-i urască în acelaş timp. 

Se dete jos dupa scaun şi ramase în mijlocul 
încaperii singura cu cele doua pisici, fereastra 
larga pe care fugeau nourii petecind taria şi 
mirosul proaspat de vopsea. 

Deschise uşa dela antreu, deschise şi uşa de 
afara, din capatul scarei, şi privi în jos treptele 
ce cădeau în lespezi de piatra ca solzii pe spi- 
narea unei dihanii apocaliptice incolacite în jurul 
unei vergele de fier. Inainte vreme, de câte ori 
pleca, il petrecea ca şi acum, din capul scarii 
iar când paşii lui loveau asfaltul curţii, se urca 
pe scaun în faţa ferestrei şi ochii ei râdeau și 
mâna îi flutura la salutul lui din poartă. Facu 


www.dacoromanica.ro 


13 


ca altădata; se întoarse din nou în cameră şi 
din nou se urcă pe scaun în faţa ferestrei să 
vadă acelaşi drum pe care nu trecea nimeni și 
mereu aceleaşi acoperișuri de case cu acelaşi 
petec rupt dinn bulevard. 


Pisicile se cocoşara ca dupa somn şi torcând 
se frecau de braţele ei. Când s'a dat jos depe 
scaun, au sărit şi ele apropiindu-se de picioarele 
ei, cu cozile sburlite ridicând capul şi miăunând 
încet şi prelung. 

Singure ele dadeau viață îucăperei. 


Adrian se hotărâse sa rupă legaturile cu Adela. 
Doi ani erau prea de ajuns pentru viaţa pe care 
o dusese, viață de om însurat, de burghez ticnit 
şi, ca o justificare pentru el, adaoga faptul ca 
femeea pe care o avea, nu-i mai dădea nici o 
posibilitate de a mai face altceva de cât lucruri 
cunoscute. Corpul ei care la început părea să-l 
ispitească în frumuseți nebanuite, acum îi eva 
cunoscut şi prea cunoscut... Făcuse zeci de nuduri 
şi tot atâtea capete sau poze diverse pe cari le 
găsea în mișcările-i leneşi, sfioase sau pasionate, 
mişcări ce credea ca nu se vor mai repeta nicio- 
dată. Culoarea pielei i se părea prea albă, trupul 
prea desemnat, mânile prea fine şi... nimic, nimic 
necunoscut ce ar mai fi putut sa-l întârzie 
lângă ea. 

„Cea mai frumoasă femee, ca orice lucru pe 


www.dacoromanica.ro 


14 


care il ai mereu în tața ochilor, sfârşeşte prin a 
te obosi... Prea îl cu oști... Mono.onia omoara...“ 

Aşa gândea Adrian şi aşa spunea tuturor de 
indata ce se hotarâse sa se despaita. 

— Arta cere sacrificii... 

Şi sacrificase artei toate iubirile de pâna atunci 
şi toate iubirile au iost adevarate şi niciodata 
n'a regretat-o pe cea de eri... De tuate s'a des- 
parţit cu aceiaşi seninatate cu care s'a desparţit 
de tablourile vândut: sau daruite a caror cea 
mai perfecta realizare nu egala niciodata viziunea 
desavârşirei care mereu era alta şi alta.. 

I-a spus ca drumurile lor se despart, cu este 
libera sa se duca oriunde, ca frumuseţea ei va 
putea lega un om ca toți oamenii cu care sa se 
marite şi sa traiasca. 

— Oamenii iarta s2menilor lor toate greşelile 
când cel mai apropiat ideal al lor e potolirea 
pasiunii. Greşeala d2 a fi fost întâi a mea şi- 
apoi a aceluia a caiuia vei fi, nu e greşeala... 
Femeei care a iubit i se va ierta ca şi Magdalenei 
pentru ca va şti sa iubeasca mai departe, pentru 
ca iubirea e însaşi viața.. Vei avea un camin al 
tau, vei avea un ori zl tau şi un om te va avea 
pe tine, vei avea copii, vei avea pe cine sa iu- 
beşti... Da, trebuie sa pleci!... Trebuiel!... 

Aşa i-a spus. 

Şi ea a raspuns: 

— Nu înţeleg nimic, nimic... A lasat capul în 
jos şi a început sa plunga. 


www.dacoromanica.ro 


Şi casa luminoasa şi calda de bucuria svăpa- 
iata ce dase afara din încaperea zidurilor, ca 
spuma vinului bun din pahar, aproape doi ani, 
parea mai trista şi mai tacută de cât însăşi gân- 
durile ei ce parcă împietrisera într'o singură 
imagina a desparţirii. 

Şi zilele treceau unele după altele, statornicind 
tot mai mult liniştea unei vieţi moarte. 

Adela aştepta şi credea mereu, voia să creada 
ca va veni vremea de împacâre şi în aşteptarea 
celor bune, frământa mereu aceleaşi gânduri stă- 
punitoare ale desparţirii, nu truveşti ci sufleteşti. 
Invăţase sa traiasca în aceiași Iumină cu el şi îi 
era groaza de intuneric. Voia su se ştie femeea 
artistului, nu a omului. 

In fiecare clipa, alaturi de aducerea aminte a 
cuvintelor: „trebuie sa pleci!... trebuie sa înţe- 
legi...“ în mintea ei se contura cu tot decorul, 
ca într'o scena de teatru sau o pagina de roman, 
vremea de buna înţelegere şi dragoste pe care 
lânga el o cunoscuse... 

„Trebuie!...“ era cadenţa unni ciocan uriaş trân- 
tit cu brutalitatea faurarului pe fierul nicovalei şi 
„trebuie“ acesta îi farama ţea.ta capului şi coşul 
pieptului... 

Prin fața minţii îi jucau aevea parcă, ilustrațiile 
cubiste dintr'o revistă de avantgarda, în proporții 
când uriaşe, când reduse la dimensiuni micros- 
copice... 

Un picior de damă, de la genunchii în jos, era 


www.dacoromanica.ro 


16 


jumatatea unei viori cu gâtul în formă de sticlă 
şi pântecul ca al unei femei însărcinate; un nas 
fin deasupra unor buze turtite, cinci degete ine- 
late în cinci cearcăne de sânge, o jumătate de 
ziar, câte-va litere majuscule, două guri într'un 
sărut și peste tot tabloul, ca într'o ceaţă străvezie, 
plutea nudul ei alb şi cărnos, în toate pozele, 
aşa după cum o zugrăvise el. 

Era obsesia dezordinei... Niciodată nu văzuse 
tabloul acesta şi totuşi îi sta mereu în faţa 
ochilor să o chinuiască cu stăruința de a înţelege 
ceeace neînțeles era. ` 

Tremura toată. Se întinse pe divan şi adormi, 
respirând greu sub povara a doi urşi ce-i sfre- 
deleau sufletul cu ochii de cărbuni aprinşi ai 
bestiilor poftitoare. 

Târziu, când se deşteptă, amândouă pisicile 
torceau liniştite pe pieptul ei, închizând şi des- 
chizând ochii somnoroşi. 

Fruntea îi era brobonată de sudoare. 

Se ridică şi roti ochii prin casa ca şi cum 
atunci ar fi sosit dintr'o călătorie lunga să-şi 
odihnească trupul de oboseala drumului, într'e 
cameră necunoscuta de hotel, 

— Unde sunt?... 

Pânze pe păreţi şi pânze pe jos, pe lângă pă- 
reți, cu zugrăveala în afara sau înăuntru, câte 
trei patru la un loc printre ramele aurii şi negre... 
pianul... fereastra... pisicile... mirosul de vopsea 
proaspată... 


www.dacoromanica.ro 


17 


Se regăsise. 

— „Trebuie!... trebuiel.,, 

Işi trecu mâna peste frunte, se aşeză pe scaun 
şi privind în podea, păreu ca priveşte dincolo 
de lume... 


LE 


— Când mama n'a mai putut trăii cu acela 
care mi-a dat mie zile, sa si—nu—cis,.. Sora 
mea, la fel.. s'a si—nu—cis... Eu?... 

— „Trebuiel,..“ . 

Faţa i se insenină, şi un zâmbet trist se prinse 
in colţul buzelor. 

Şi a rămas aşa, privind mereu dincolo de 
lume... 

Era singurul gând bun, luminos şi drag... Sin- 
gurul... 


In casă şi afara incepuse a se întuneca... 


ta 


C. Ardeleanu, Am ucis pe Dumnezeu 


www.dacoromanica.ro 


Peste drum, poarta în poarta cu Adrian, într'o 
casa frumoasa şi mare, cu gradina întinsa, auto- 
mobil şi slugi, sta familia Vidraşcu. 

Domnul, om aproape la patruzeci şi opt de ani, 
cu mustața groasa, încarinţita mai înainte de 
vreme, fața rotunda ochii negri! şi sprâncenele ar 
cuite, statura înalta şi puţin cam pântecos. Calca 
rar şi mai înainte de a vorbi cu cineva, il priv a 
ascuţit în ochi de parca ar fi voit sa-l patrunda 
pâna în suflet, totuşi domnul Iorgu Vidraşcu era 
un om blajin şi ertator de nu te puteai dumiri cum 
de în trupul acela de Locotenent-Colonel de Cava- 
lerie, paate salaşlui un suflet de copil. 

Cânta la orga şi cânta la vioara, îi placea l- 
teratura şi în casa, pretutindeni, afara de carți, 
pe păreţi şi în unghere, tablouri şi sculpturi. 

Fusese Preşedinte de Tribunal la Craiova, ta- 
cuse advocatura la Bucureşti şi la vârsta de trei- 
zeci şi opt de ani a plecat din ţara, cu nosta- 
lgia altei lumi, sa se duca în strainatat . 


www.dacoromanica.ro 


19 


A trait, la început, în Italia, printre pietrele 
muzeelor, ca cercetător de frumos şi pace, apoi 
în Franţa, ca pictor în completarea educaţiei ar- 
tistice şi mai apoi, în Anglia unde se dusese sa 
înţeleaga autoritatea rigila a omului cu tradiţie 
şi.. a învaţat sa cânte la orgă. 

La Londra şi-a cunoscut femeea şi s'a casa- 
torit atunci când gândea mai puţin la aceasta de 
cât la gloria de a fi un virtuos al vioarei şi de un 
an şi jumațate s'a întors în ţara. 

Eleanor, soţia domnului Vidraşcu, era o femee 
la treizeci de ani, distinsa fara să fie însa prea 
frumoasa. Englezoaica depe malurile Tamisei. 
lualta, slaba şi energica. Obrazul lung, parul 
roşcat, ochit albaştri, buzele cărnoase şi gura 
mereu puţin întredeschisa lasa sa se vada dinţii 

regulaţi. 

Impreuna cu ei venise Mabel, o sora mai mica 
a Eleanorei, tânara de douazeci şi trei şi patru de 
ani sburdalnica, frumoasa şi vesela ca o bucata 
de muzica saltareața. Cânta din gura şi la 
pian, croşeta dantelarii, juca tenis, facea gim- 
nastica, se ocupa cu politica, conducea automo- 
bilul, iotografia, facea treaba casei cu servitorii 
la olalta şi bea ceai ca toţi englezii. 

Venise pentru o luna şi numai voia sa plece 
nicu dupa un an şi jumatate, deşi parinţii o che- 
meu mereu. Ii placea cerul albastru, lumina şi 
veselia. 

„Aci, oameniii sunt aşa cum sunt, cu inima 


www.dacoromanica.ro 


20 


„deschisa, — scria mamei sale — nimic nu-i 
„forțează să fie gravi când felul lor e de a fi 
„veseli. Mă gasesc foarte bine aci. La noi, în 
„Anglia, n'am râs intrun an cât am râs aci 
„într'o săptamâna. Eleanor ma cearta în fiecare 
„zi pentru nebuniile mele. M'am schimbat cu 
„totul şi îmi place, îmi place... Nimeni nu 
„întrebuinţeaza masca, nici manuşa, vorbesc 
„de cei mulţi şi eu sunt ca ei — poate sa ma 
„înşel, dar îmi place şi vreau sa cred ca sufletul 
„celor de aci e mai curat şi mai puţin complicat 
„ca al nostru... Oamenii sunt buni, vara e cald, 
„iarna e frig şi în permanenţa albastrul cerului 
„ma face sa mă gândesc cât de posaca şi cețoasa e 
„Anglia noastra de parca ar fi o bunica de noua- 
„Zeci de ani.... Nu, n'am să plec aşa de curând 
„de sci... 
„Peste drum de noi, şade un pictor... 


Datorită sburdalniciei ei, familia Vidraşcu a 
cunoscut pe vecinul de peste drum. 

Eleanor, Iorgu, Mabel şi un copil al servi- 
toarei, Ionel, jucau tenis. Vecinul de peste drum 
pleca de acasa, se oprise în mijlocul curţii şi 
vorbea Adelei care era jos, în uşa scarei, Mabel 
l'a văzut şi ca sa arate alor ei cât de bine bate, 
îl alese de ţinta şi mai înainte de a putea fi o- 
prită, arunca cu mingea în spinarea lui Adrian... 
A început sa râda, a alegat la el, şi-a cerut scuze, 
s'a prezentat şi s'a invitat în acelaşi timp sa-i 


www.dacoromanica.ro 


2| 


viziteze atelierul. A dat mâna cu Adela ca unei 
prietene vechi, a urcat scările, a admirat tablou- 
rile şi dupa zece minute i-a spus că intenţionat á 
aruncat cu mingea ca să-l poată face cunoscut fa- 
miliei. 

In fiecare zi vorbim de dumneavoastră... 
Trebuie să fiţi fericiţi şi de aceia am venit să vă 
cunosc cuibul și sa cunosc pe artiști... Şi noi sun- 
tem fericiţi, fara sa fim artişti... Cumnatul meu 
e un om foarte bun, sora mea il iubeşte şi câte 
şi trei suntem ca unul singur... Când mă voi 
marita... Ei, dar eu am început sa vorbesc şi ceea 
ce fetele gândesc şi nu trebuie sa marturisească... 
Haideţi!... Veniţi la noi... Şi fara sa aştepte ras- 
puns la invitație, i-a prins de braţ, în dreapta 
Adela, în stânga Adrian şi râzând şi vorbind, 
i-a trecut drumul. 

— Vi i-am adus... şi înclinându-se de mijloc, 
râzând şi gesticulând, facu prezentările. 
lorgu a râs, Eleanor a cautat sa scuze sburdal- 
nicia sora-si, Adrian şi Adela au râs şi ei, şi astfel 
s'a legat prietenia vecinilor. 

Femeile se iubeau, barbaţii se preţuiau şi în 
fiecarre zi se vizitau unii pe alţii. Vorbeau, râ- 
deau şi se plimbau cu automobilul, împreună 
şi numai împreuna şi sub conducerea inspirata a 
Mabelei se puneau la cale glumele ce urmau 
sa se faca când lui Adrian, când lui Iorgu. 

Adela era fericita de prietenia surorilor engle- 
zoaice şi ruşinata ca trebuie sa mintă când lasa 
sa se creada că e soția şi nu amanta lui Adrian. 


www.dacoromanica.ro 


A trecut o vara şi a trecut o iarna de când se 
împrietenira vecinii şi acum erau din nou în vara 
când Adrian se hotari sa se desparta de femee 
şi model. De aceia veselia de altadata a Adelei 
dispăru, ochii îi erau mereu planşi şi se ducea tot 
mai rar peste drum, deşi Mabel venea ca şi mai 
înainte, cu aceiiaşi seninatate mereu aducatoare de 
bucurii şi buna dispoziţie. 

lubea pe Adela, iubea pe Adrian, îi iubea pe 
amandoi sau numai pe unul, nici ea nu ştia. Cu 
el râdea, glumea şi vorbea despre arta, iar cu ea, 
mângâetoare ca o sora, cata sa faca sa uite 
tristețea ce-i înroşea ochii fara sa incerce nicio- 
data să ştie mai mult de cât vedea. In schimb, 
Elanor și Iorgu înțelegeau ca ceva trebuie sa se 
petreaca între prieteni şi de câte ori au incercat 
sa-l întrebe pe Adrian de cauzele nemulțumirilor 
ce se ghiceau, Adrian raspundea vag în cuvinte 
şterse la început, ca apoi sa schimbe şirul discu- 
ţii, sa plece şi doua trei zile sa nu se m ` vada, 
mereu motivând lipsa cu treburile ce le avea. 


Adrian era plecat de acasa şi Adela ramasese 
singura sa-şi frânga mâinile şi sa plânga, cople- 
şita de frânturile de gânduri nelimpezite ce se 
țineau unele de altele fara sa poata statornici 
o idee. Era naucita... Ar fi vrut sa fie stapâna pe 
ea, să-şi priveasca viața ca viața alteia şi nu is- 
butea, nu vedea şi nu auzea. 

— Ai plâns iar... Ai plâns, repeta Mabel şi cu- 


www.dacoromanica.ro 


23 


prinzând-o cu amândoua mâinile pe după gât, a 
început a plânge şi ea. 

— Spune-mi Adela ce ai?... Spune-mi şi poate 
că cumnatul meu te va ajuta, poate şi eu.. spu- 
ne-mi ca unei surori... 

Eu n'am sora... 

Ca unei mame... 

Eu n'am mama... 

Ca unei prietene... spune-mi ce ai?... durerea 
impartaşita e mai puţin durere... 

O sărută pe amândoi obrajii, îi netezi parul ca 
unui copil şi când Adela încerca să vorbeasca, o 
opri brusc, cuprinzându-i din nou gâtul cu amân- 
doua braţele, strângând-o cu putere la piept, 
spuindu-i, repede: 

— Nu... nu vorbi nimic... Taci... Taci.. Nu vreau 
sa ştiu nimic, nimic... 

Bine... Am sa-ţi spun altadata... 
Altadata... 
Ai sa ştii... ai sa ştii atunci... 


Și amandoua au ramas tacute. 


www.dacoromanica.ro 


In cafenea nici un cunoscut. 

Adrian se infunda în canapeaua de catifea... 
Nu gândea la nimic, privea pe fereastra larga 
la dute-vino al automobilelor şi oamenilor pe 
calea Victoriei. 

Aprinse o ţigara şi începu sa numere fibrele 
mesei de stejar in fața careia sta, urmarindu-le 
cum şerpuesc ocolind nodurile ca să se apropie 
mai departe intr'o distanță masurata până in mar- 
ginea scândurii. 

Iar privi pe fereastră şi în oglinda din paretele 
din faţă, apoi pe la mesele celelalte, la oameni, 
la scaune și se trezi cu ani în urma... 

De trei ori se impotrivise voinţei tatalui, de 
a se face preot. 

Intâi, când a intrat în seminar, mai apoi, dupa 
ce făcuse patru clase şi a treia oară, când ter- 
minase seminarul, înainte de a intra în facultate. 

Toate popasurile acestea de răsvratire, îi ve- 
ueau în minte faramiţite in clipe fugare şi ne- 


www.dacoromanica.ro 


25 


tezind cu vârful degetelor scândura sgrunţuroasă 
a mesei, se vedea tot la o masă, dupa ce pă- 
râsise teologia ca sa faza arta, masa de stejar 
cu fibrele pronunţate din cauza vechimei, faţă 
în faţa cu barba alba a lui tată-su care îi vorbea: 

— Da, fiule... bunicul a fost preot, tata preot 
iar când a murit maică-mea, s'a călugărit şi a 
ajuns Episcop al Râmnicului, dupa ce işi luase 
doctoratul dela Cernauţi. 

Socrul meu a fost preot, fratele mamei proto- 
pop şi tot neamul nostru e neam de preoți.. De 
ce ce te-ai lepadat de ceeace în firea lucrurilor 
este... Vremea nu e târzie... intoarce-te la cre- 
dinţă... Crezi ca mai bine iţi va fi ţie să porţi 
haina mireanului plina de pacate aşa cum o poartă 
siuga pe a stapânului?... Fiule, fiule... Cu cât 
mai vazuta va fi bogaţia pe haina celui ce a dat-o, 
cu atât mai de nimic este sluga care a primit'o căci 
el niciodată nu şi-ar îi putut-o face... Impăraţii 
se nasc nu se fac şi tu ești nascut să slujeşti îm- 
parăţii celei din Ceruri şi nu de pe pământ... Im- 
bracă fiule vestmântul acesta care al tău este. Şi 
bătrânul îşi scutură antereul vorbindu-i mai de- 
parte: 

Inchinate lui Dumnezeu ca parinţii părin- 
ţilor noştri şi totdeauna vei fi al tau şi niciodata 
nu te vei afla strain şi toate îţi vor fi ştiute pen- 
trucă niciodată nu vei vrea sa ştii mai mult de 
cât ceeace scris este în sfânta Scriptură... Ai 
născut în uşa bisericii şi ai crescut în biserică, 


www.dacoromanica.ro 


26 


de ce vrei sa te desparți de casa Domnului. De 
ce te-ai desparțit... Insoara-te... fii popa de ţara 
şi intră în slujba pentru care eşti facut a o în- 
deplini şi bine iţi va fi ţie şi copiilor tai... Toţi 
sfinţii de pe pareţii bisericii te vor îmbraţişa, bu- 
natatea şi indurarea vieţii lor te vor calăuzi în 
viaţă şi lumina candelei nestinse dela crucea al- 
tarului va fi lumina zilelor tale... Fii pastorul 
turmei celor mulți, împlinind cuvântul cel adevă- 
rat: „Pace între oameni...“ Nu te robi deşertă- 
ciunilor şi nu te pleca ispitei şi goneştele pre ele 
dela tine şi ochii tai se vor lumina ca soarele şi 
sufletul tau se va bucura în ceruri...... 

Aşa i-a vorbit tata-su, popa Petre parohul din 
Vitioara, 

Şi fiul a tacut şi a numarat înainte fibrele 
mesei de stejar, iar târziu, târziu de tot, când 
s'a ridicat sa plece, i-a spus aşa, ca şi cum 
şi-ar fi spus sieşi: 

Viaţa mi-a fost data sa o traesc, de ce nu 
ma laşi?... 

— Trăeşte-o!... i-a raspuns tatal, dar ceeace 
tu vrei sa faci nu e viaţa... 

— De ce imi ceri sa o omor?... Viața mea e 
acolo unde ma cheama. 

— Viaţa ta e aci!... şi aratând cu mâna tinda 
bisericei urma: 

— Viaţa ta e a mea şi viaţa copiilor tai, e tot 
a mea aşa precum vieţile noastre ale tuturora, ale 
Celui din ceruri sunt... Eu voiu trai în tine pre- 


www.dacoromanica.ro 


27 


cum tu vei trai în fii tai şi ei în ai lor... Numai 
aşa vei trăi viața cea fară de sfârşit... i 

— Voi trai în rodul muncii mele şi a faptelor 
mele... Dante traeşte în Divina Comedie şi Egip- 
țieni traesc în piramide... Ma duc tata unde mă 
cheama viaţa şi arta, aşa după cum tu ai plecat 
dela biserica bogata din oraş ca sa trăeşti aci 
lânga biserica asta săracă, pierduta în ascunzi- 
Şuri de dealuri şi munţi... Ai îmbătrânit tată, eşti 
bătrân, bătrân ca vremea... 

Fiule!... şi ochii batrânului se încruntară 
privind în pamânt, va veni vremea când... 

„„Şi arta cea adevarata va desvalui mulţimi 
pe Dumnezeu nu numai biserica... 

— Credinţa... 

— Am crezut şi eu ca tine, aşa cum m'ai 
crescut sa traesc viața robind-o Lui ca viaţa slu- 
gilor ce se iroseşte stapânilor şi ca tine m'au în- 
văţat în seminar şi în facultate, şi când ai crezut 
şi tu şi ei că aţi facut din mine ce aţi crezut, m'a 
prins viaţa cea adevarata ca şuvoiul apelor şi într'o 
clipă nimic n'a ramas din ce facuseși tu, cum 
nimic n'a ramas din zidurile templului lui Solo- 
mon. Am fost slab, m'am gândit la tine şi m'am 
gândit la El şi am strigat şi tu n'ai venit şi am 
întins amândoua mâinile la cer şi am strigat şi 
El n'a venit, și n'a venit nimeni, nimeni... N'a 
fost ochi care sa ma vada şi nici ureche care să 
ma auda... Am întors fața dela tine şi am întors 
faţa dela El şi am plâns pentrucă slab şi fără de 


www.dacoromanica.ro 


28 


aripe crescute m'aţi lasat sa-mi tai pârtie în lume. 
A doua zi am uitat şi m'am bucurat pentruca 
lumea îmbată ca vinul bun şi fură minţile ca li- 
coarea de cucută, şi m'am înveselit și am râs din 
toată inima mea şi din tot sufletul meu şi m'am 
ruşinat de tine şi m'am ruşinat de El şi m'am 
ruşinat de toata invațatura mea... Dar, degeaba îţi 
vorbesc, tu eşti batrân, şi tu nu înţelegi ca ti- 
nereţea e cel mai mare duşman al bătrâneţii. Tu 
n'ai ştiut sau ai ştiut şi ai uitat... Tinereţea e apa 
vie care nu cunoaşte zagazuri... tinerețea e avân- 
tul, tinereţea înnalță mintea, tinerețea e sburdal- 
nicia trupului şi sanatatea lui... Tinereţea e pri- 
măvara care sparge coaja pământului cu firul 
ierbei şi trunchiul pomului cu mugurul şi floarea 
fructului care se va coace şi din samânţa căruia 
va rodi asemeni ei, alta viaţa într'o alta prima- 
vară. Eu, nepriceputul anilor de învaţatura nu 
inţelesesem pe atunci nici psalmii lui David nici 
cântecele lui Solomon şi am stat cu braţele incru- 
cişate şi am aşteptat ziua mântuirii pacatelor, 
fără sa fi cunoscut păcatul şi cu smerenie rosteau 
buzele mele lipite şi arse de focul sângelui, ru- 
găciuinea morţilor, nădajduind într'o alta viaţă şi 
intr'o altă lume... Alta lume am aflat tata şi viaţa 
mi-a turnat foc în sânge şi in adâncurile vieţii 
acestea am scormonit şi am gasit bucuria a- 
proapelui meu în dragoste. Alaturi de mine am 
văzut preoţi şi arherei, mame şi fete, batrâni şi 
copii şi toţi nesătui, ca inecaţii de zile, se agăţau 


www.dacoromanica.ro 


29 


de o clipă de fericire muindu-şi trupurile în să- 
rutarea caldă a primăverei... Te-am văzut pe tine, 
am văzut pe mama şi am văzut pe lisus şi am 
văzut pe Magdalena şi iar m'am lepădat de cre- 
dinţa ta şi de Dumnezeul tău, ca să renasc în 
mine... Ai îmbătrânit tată... rămâi şi poposeşte, 
eu mă duc acolo unde ma cheamă viața şi ei mă 
voi închina şi artei mele al cărei Dumnezeu vreau 
să fiu. 

Bătrânul tăcea, ar fi vrut să vorbească să-l im- 
piedece de a mai spune un cuvânt şi nu putea. 
Năduful îi apăsa pieptul, ar fi vrut să fugă şi pi- 
cioarele nu-l ţineau, numai ochii, ochii luminaţi 
de apa lacrămilor se deschiseseră mari privind în 
sus la crucea din turla bisericii şi abia de a putut 
clătina capul îngaimântul cuvintele: 

— Nesocotitule!... Va veni vremea... 


Când a plecat a vrut să-i sărute mâna şi preo- 
tul a întors ochii dela el şi slab şi puţintel, cu 
paşii târâţi, tremurându-şi capul, cu ochii închişi 
pe jumătate sub greutatea pleoapelor, se şterse 
ca o umbra intrând în biserica, 


In urma lui Adrian, şoseaua albă se întin- 
dea urcând şi, coborând dealurile ca o funie ce 
lega, pe o mare involburata de furtună, o corabie 
de țărm. La un capat el, la celălalt capăt crucea 
strâmbă a bisericuţii, singura ce se vedea dupa 
linia dealului cel mai depărtat. 


www.dacoromanica.ro 


30 


Caii goneau şi el, leganat de visuri ca un copil, 
şi-a adus aminte cum intro dimineața de pri- 
mavara caldă pe când se plimba prin curtea inter- 
natului teologic, cu ebraica în mâna şi în cap cu 
gândul de a reconstitui lumea veche și incepu- 
turile religiunei creştine, cu in agina blândului şi 
bunului Iisus în fața, aşa cum învața<e sa-l cu- 
noasca din carți şi icoane, vazu un str in intrând 
pe sub bolta clopotniţei biserici. Radu Voda. 

Om între doua vârstre, nici prea batrân, nici 
prea tânar, cu ochii vii, patrunzatori, cata când 
in sus când în jos de parca ar fi voit sa stator- 
niceasca ‚ca vechii Domni ai Mold wei, loc pentru 
ridicarea unui nou locaş de închinatiune... Se uita 
la biserica, la clopotniţa şi la împr jurimi, oprin- 
du-se când şi când într'un loc sau altul, încercuin- 
du-se pas cu pas pâna ce se lipi de trunchiul unui 
castan pe care bucuros l'ar îi dat lı > parte sa 
stea în chiar locul lui. 

Era un pictor. 

Desfacu un scaunaş pe trei picioare, .n şevalet, 
cutia cu vopsele şi începu sa lucreze. Nu-i pasa de 
nimeni, parea ca se gasește singur. Fluerii şi vor- 
bea pentru el: „mai stins... aşa... el... dal...“ 

Adrian se apropie la câţiva paşi inapoiu lui şi 
se uită cum mâna meşterului grabea sa aş earna 
culoarea cât mai repede de parca i-ar fi fost t ama 
să nu fie gonit sau sa nu i se aşeze cineva intre 
pânza pe care lucra şi clopotniţa cu pareţii ju- 
puiţi. 


www.dacoromanica.ro 


31 


Soarele se ridica tot mai sus iar lumina cobora 
din turla bisericii tot mai jos, muind zidurile 
până la jumatate în argint şi aramă topita. 

— Ce repede lucraţi, spuse Adrian urmărind 
latul pensulei ce se așternea în chip şi fel pe 
bucata de carton. 

Pictorul se întoarse, privi în ochii lui Adrian 
pentru o clipa numai şi vazându-şi mai departe 
de lucru răspunse: 

Se schimba lumina... creşte soarele... 

Un ceas în urma, pictorul şi-a strâns scaunaşul, 
cutia cu vopsele, şevaletul şi a plecat ducând cu 
el liniştea şi pacea dimineţii cu imaginea turlei. 

Curtea internatului începu a foii de studenți 
şi a se umple de glume şi vorbe. Adrian se pierdu 
in gradina. 

Pasarile ciripeau şi soarele se ridica tot mai 
su” crescându-şi caldura. De departe, printre frun- 
zele şi desişul pomilor, fremata viaţa în sbâr- 
naitul albinelor... Vorbe, râsete şi pagini de carte 
spuse pe din afara... şi iar linişte şi iar râsete 
sgomotoase... Işi spuneau baeţii intâmplarile pe- 
trecute în seara din ajun. Soarele incalzea iar ci- 
ripitul pasarilor tacuse. De jur împrejur, printre 
frunze, se vedeau departe petece, petece, zidu- 
durile înnalte ale împrejmuirii hârjiite de picioa- 
rele celor ce sarisera afara, chemaţi de iubirile ce 
le aveau, ca fluturii în noapte de lumina becurilor 
electrice.. Şi cum era singur a crezut că se 
gasește în curtea unei mânastiri, iar mai apoi, în 


www.dacoromanica.ro 


32 


curtea unei inchisori... In clipa aceia simțea cum 
îl apasă cerul pe umeri, cum zidurile cresc cără- 
midă cu cărămidă aşa ca să numai vadă și să nu 
mai audă nimic de dincolo de ele unde viața e 
viaţă, unde suflă vântul şi unde cerul şi pământul 
se înfrăţesc în îmbraţişarea caldă a veciniciei... 
Şi-a adus aminte că pe când era în seminar şi 
îşi trudea capul cu catichetica, să-şi şteargă 
oboseala minţii, schiţa chipurile profesorilor iar 
când aceştia sau recunoscut în liniile desenului 
i-au spus: 

— Tu ai să ajungi departe... 

— Tu ai să fii un zugrav minunat, i-a zis 
directorul... Să vii sa-ţi dau să-mi faci o icoană... 

Şi nimeni nu i-a spus că are să se facă preot. 
Şi gândurile artei îl cuprinseră şi creştea dra- 
gostea în el ca viaţa în noul nascut. 

A pictat şi el aceiași turlă, apoi biserica, gră- 
dina şi când patima culorilor îl cuprinse până 
într'atât că nu işi mai aducea aminte ,nu de popie, 
dar nici de el, din clipa aceia ebraica, începuturile 
religiunilor şi lumea creştina cu vechimile ei, dis- 
părură. Şi-a luat ramas bun dela grădina şi 
poarta internatului, dela sfinții din biserica şi 
dela anteriele şi culioanele preoţilor profesori şi 
subrat cu un cufaraş, cutia cu vopsele şi câteva 
cartoane zugrăvite a plecat în lume. 

A făcut şcoala de bele-arte, s'a dus în Apus ca 
bursier al unui proteguitor al artelor, a vizitat 
galeriile de tablouri, s'a identificat marilor înain- 


www.dacoromanica.ro 


33 


taşi şi a simţit aceleaşi emoţii în faţa pânzelor şi 
a statuelor ce mărturiseau geniul. 

Aceasta era viaţa şi vieții acesteia i se iînchnase 
şi îi bătuse in poartă... 

Caii alergau, trăsura se legăna pe arcuri şi în- 
fundat în perinele tapisate cu piele de marochin, 
Adrian privea în trecut, in viitor şi iar în trecut 
şi iar în viitor... 

A aprins o ţigară... Şeseaua mergea alaturi 
de drumul de fier. Până la Văleni mai era drum 
de o jumătate de ceas. Adrian privea în vag ga- 
leriile dela Florenţa, păreţii Capelei Sixtine, Pa- 
risul, Louvru... 

Trasura se legăna şi hopurile şoselei schimbau 
imagină după imagină... Un tablou de proporţii 
mari îi sta în față: lisus în faţa judecătorilor... 
Cauta să-şi aducă aminte unde la văzut şi n'a 
isbutit... Inapoia lui lisus un chip asemuitor lui, 
chipul unui soldat roman, acelaşi poate care mai 
târziu avea să-l înţepe cu sulița. 

— Chip roman... chip roman... spuse pentru 
el şi începu să râdă ca un copil care pentru 
întâia oara se vede în oglindă. 

— Da, aşa sunt eu... 

Caii goneau, trăsura se legăna, linia ferată se 
depărtase şi şoseaua era pustie iar el se vedea 
aevea în chipul unui altuia pe care îl chema De- 
mian. 

— Demian.... de ce aşa şi nu altfel?... Demian... 

Era prietenul cu care vorbea de câte ori era 


C. Ardeleanu. — „Am ucis pe Dumnezen“ 8 


www.dacoromanica.ro 


34 


singur, de câte ori îl frământa gândurile, de câte 
ori îl durea capul... 
Demian... 

Demian era el într'o stare sufleteasca opusă, 
era o creaţiune ce prindea forme exterioare şi 
mişcari asemeni formei şi mişcarilor reflexe ale 
lui, 

— Ce nebunie!,.. Și totuşi îl vad, exista... 

— Da, ai dreptate... Tu eşti cel mai mare pic- 
tor... tu eşti prietenul... 

Adrian deschise mari ochii, era atent, vorbea 
Demian, şi în clipa aceia avea iluzia că îşi ceteşte 
numele în josul pânzei cu soldatul roman şi lisus, 
apoi în toate ziarele şi revistele ilustrate cu fo- 
tografiile lui şi toate ziarele scriau exact aceleaşi 
cuvinte pe cari i le spunea Demian... 

— Te uiţi lung... nu crezi?... Ştiu eu bine că 
modestia oamenilor mari te caracterizeaza şi pe 
tine... Da, eşti mare, mare, mare... Mare ca lumea 
toata, Pentru tine se învârteşte pamântul... 

— P... 

— Te rog sa nu mă întrerupi... Geniul traeşte 
pretutindeni unde se vede ceva frumos, unde se 
vede un suflet... 

Adrian îşi frecă ochii, Demian îi sta mereu în 
faţă... Işi aduse aminte de tata-su şi Demian 
ia înţeles gândul şi Demian i'a spus: 

— El ar spune Dumnezeu. 

Pi, 
„dar ce spune el nu trebuie să te intere- 
seze... E geniul... 


www.dacoromanica.ro 


35 


— Tata... ha, ha, ha... Şi imaginea bătrânului 
slab şi puţintel, ii aparu în faţa ca o vorba in- 
gaimata de un sugaci. 

Mi-a spus ca va veni vremea... Care vre- 
me?... Şi Adrian se pierdu din nou în gânduri fara 
sa-şi poata aduce aminte ceva. 

Trasura se oprise şi birjarul întors pe capră 
privi la muşteriul rasturnat în trasura. 

Demian disparuse iar Adrian închidea şi des- 
chidea ochii frecându-se mereu pe tâmple ca şi 
cum ar fi voit sa goneasca ceața ce i se lasase pe 
faţa. 

Sari din trasura... 


Degetele îi umblau pe aceleaşi fibre pronunţate 
ale lemnului, ocolind nodurile. Işi aducea aminte 
de scena aceasta mareu, ca de un leit motiv ce re- 
vine într'o bucata de muzica. 

Se infunda mai adânc in canapeaua de catifea 
roşie dungata a catenelei care intre timp se um- 
pluse de oanieni, şi era galagioasa ca o lavra 
ovreiasca. 

Pe calea Victoriei, lumea celor mulţi, împestri- 
tata, se destaşura asemeni unui film, încadrând 
de o parte şi de alta a strazii, doua şiruri de 
automobile şi trăsuri ce se legau unele de altele 
ca roţile de angrenaj. 

In cafenea in dreapta, in stânga şi înaintea lui, 
oameni serioşi işi beau cafeaua, ceteau ziarele 


www.dacoromanica.ro 


36 


sau vorbeau, cap în cap, aplecaţi peste fața mesei, 
ca cei ce aveau să-şi spună lucruri în taina. 

— Titule!... un schvartz... 

La o masă un scuiptor voinic ca un atlet de 
circ, roş la faţă şi cu ochii albaştrii, blânzi, vor- 
beşte unui poet slab cu ochii adânciţi în orbite şi 
fruntea mare. La altă masă, trei reporteri îşi îm- 
part unul altuia informaţiile culese de pe la auto- 
rităţi. Mai departe câţiva scriitori se uitau unul la 
altul şi îşi sorbeau cafelele. Un actor, societar al 
Teatrului Naţional, plin de el ca un pepene şi gol 
de talent ca o sticlă baută, privea la toţi ca toți 
sa-l vada. Un tânar, tot tânăr, profesor de socio- 
logie, cu barbia în piept, grav ca sa para mai 
matur, se încrunta cercetând pe cei ce intrau şi 
eşeau din cafenea, sa dea impresie de neobosit 
cercetator. Un profesor de Conservator, cânta în 
surdină la urechea unui advocat o frântura din 
opera sa care „va face ocolul lumii, daca se va 
cânta ..“ 


— Wagner?... nare melodie. Verdi?.. flaş- 
netă ,„n'are energie... Beethoven?... e greoi... 
Gounod?... o imitație de şcoala italiana, pe cât 
timp eu... Eu dragă, dar nu vorbesc, asculta: şi 
aplecat la urechea vecinului cânta aceiaşi frântura 
de partitură pe care o cântase la jumatate de ca- 
fenea, apoi trecu la masa unui doctor pe care îl 
privi lung şi fara sa salute, se aşeza pe scaun şi 
începu să cânte din nou bucată ca apoi sa-l în- 
trebe: 

— Ei, ce zici?.. Dumneata care cunoşti muzica... 


www.dacoromanica.ro 


37 


— Mi-ai cântat-o de două ori pâna acum. 

A, da... uitasem... Aprinse o ţigare, se sculă 
şi se aşeză la altă masă. Trăia sub obsesia 
muzicii şi trebuia să se mărturiseasca. 

Cafeneaua... 

Cafeneaua scriitorilor, a artiştilor, a ziariştilor 
şi a politicianilor... 

Fum, sgomot, cafele, prajituri, oglinzi mari, 
trei ferestre tot atât de mari, un ventilator şi 
chelnerii: Titu, Nicolae şi Niţa... 

Toată lumea vorbea şi consuma. 

Adrian singur priveşte, ca Moise în pustie 
gloata bestiilor hamezite ale exodului şi fară să 
ştie de ce, scrie cu creionul pe fundul scrumierei 
de pe masa: Biserica din Vitioara... Adela... Su- 
bliniaza scrisul cu câte doua, trei linii ca apoi, 
imediat aproape, sa şteargă cu acelaş creion tot 
ce scrisese, aşa ca sa nu mai poată ceti. 

Plati şi pleca. 


www.dacoromanica.ro 


Pe Calea Victoriei lume multa. 

Femei frumoase, femei tinere, femei între doua 
vârste şi barbaţi între douazeci şi patruzeci de 
ani, cu ochii poftitori, nesatui, urmarind din față 
sau din spate, liniile ispiititoare ale trupurilor 
femeeşti, mângâindu-le cu privirea carnea alba 
şi lunecoasa a braţelor goale, formele rotunde ale 
feselor sau impertinenţa sânilor ce stau sa sparga 
matasea subţire a bluzelor, cu sfârcurile tari, 
boabe de margaritare negre. 

Calea Victoriei, bulevardele Parisului, Praterul 
Vienii, Unter den Linden al Berlinului, Nevscki 
Prospect al Petrogradului şi pretutindeni unde 
viața pulseaza; civilizaţia înfloreşte într'o exhibiţie 
a carnii ca într'o casă de toleranța cu perspectiva 
unei vremi trecute de mai puţin de două decenii... 

Un calugar batrân şi urâcios, scapat din liniştea 
manastirii, anatemiseaza și scuipa pe cele mai 
frumoase şi mai goale dintre femeile ce trec pe 
strada, scuipând pe tinereţea lui de alta data 


www.dacoromanica.ro 


— 39 — 


pierdută în teama rugăciunilor înălțate lui Dum- 
nezeu, 

Bărbaţii râd sgomotos, femeile şi mai sgomotos 
fug de urgia popii şi a bastonului care loveşte. 

In urma lui Adrian doi studenţi de la Litere 
vorbesc între ei: 

E nebun... are viziunea infernului raportată 
andlui una mie nouă sute douăzeci şi şapte. 

— Imbecil... 

— E prea bätrân ca să mai poată înțelege fru- 
musețea, armonia liniei şi setea de viaţă ce mar- 
chează femeea de azi în raport cu cea de eri a 
cărei frumuseţe era zăvorită într'o cameră cu 
storurile ferestrelor lăsate. 

— Se gândeşte bătrânul, poate, la viaţa vii- 
toare, 

— Viaţa viitoare?... Dacă ar fi... Dacă ar fi cu 
Iad şi Rai şi dacă Iadul e ceeace revolta pe că- 
lugăr, ce fericit aşi fi să mă ia cu el bătrânul 
Caron să mă treacă Stixul pe cele meleaguri... 

— Când?... 

Atunci când va fi să îmbătrânesc şi să mor 
pentru lumea aceasta ca să renasc acolo într'o 
tinereţe vecinică, 

Adrian întoarse capul. Studenţii s'au pierdut 
în mulţime urmărind mereu rotunjimea pulpelor 
de sub rochiile străvezii de mătase, sau mişcarea 
măsurata ca limba pendului, a bulgărelui de carne 
ce escită, 


www.dacoromanica.ro 


40 


— Ce zici Demian?... 

— 9. 

— De reflecţiile studenţilor... Tu crezi în viaţa 
viitoare? 

— 2. 

Crezi în tine... Vezi, niciodata în trecut nu 
mi-am pus această întrebare, sau poate mi-am 
pus-o şi am fat... Ciudat... nici atunci pe când 
faceam teologia. Probabil însa ca atunci credeam 
făra să Ştiu şi acum ma întreb fără să cred... şi 
totuşi, mă simt aşa de familiarizat acestei cre- 
dinţe încât pare ca niciodata nu m'am îndoit de 
existenţa lui Dumnezeu și de tot ceeace marturi- 
seşte biserica creştina... Da, trebuie sa fie o viaţa 
viitoare, trebuie să fi2 un suflet, trebuie sa fie 
ceeace credem făra sa cercetam caci altfel mintea 
omenească n'ar fi putut nascoci nimic... Trebuie 
sa fie şi batrânul Caron şi, asculta Demian, tre 
buie să fie şi... 

Pos 

— Ai zis o nascocire... Ha, ha, ha... M'ai în- 
țeles, te-am pacalit... Ciudat... Tot ce gândesc, 
îmi spui de mai înainte. Ei bine, îţi voi spune alt- 
ceva de cât ceeace gândesc. Iacă de ce nu este 
nascocire, caci oricât de bogata ar fi imagi- 
nația omului şi oricât de fantastica ea s2 înte- 
meeaza pe elemente cunoscute altfel n'ar avea 
consistenţa basmul... 

Invierea lui Isus o marturisesc apostolii. 


— 9. 


www.dacoromanica.ro 


4 


Şi lumea viitoare?... Mărturisirea Lui, îna- 
inte şi după rastihnire, în răstimpul celor patru- 
zeci de zile... 

— 9 


— Bine, asta-i altceva, dacă nu vrei să crezi... 
Totuşi ai spus cândva că în tine e credinţa şi 
numai în tine. Şi eu cred în mine... 

Pe Calea Victoriei lumea tot mai multă, abia 
de se mai putea mişca. Demian dispăru. Un om 
înalt şi voinic, îl călcase pe picior. Adrian se 
uita la el... In vitrine au început a se aprinde lu- 
minile. Pe stradă, automobilele lunecau unele după 
altele, destul de greu din cauza mulţimii, într'o 
mişcare de şarpe satul. Adrian se strecură cum 
putu, întâi printre oamenii şi-apoi printre maşini, 
trecând drumul în faţa teatrului. Coborâ pe Câm- 
pineanu şi se opri imediat la prima bodegă pe 
stânga. Şezu la masă... In faţa lui, Demian. 

Ceru o sticlă cu vin, doua pahare, turnă şi bău. 

Asculta Demian, te cunosc de când mă cu- 
nosc pe mine. La început am crezut că eşti învă- 
ţacel de preoţie, apoi că eşti pictor şi mi se pare 
ca abia acum cred adevarul, dacă nu cumva mă 
pacaleşti farându-ma să cred ca tu eşti pictor şi eu 
scriitor... Tu eşti scriitor... Eu îţi vorbesc şi tu 
taci... şi când nu taci, îmi furi cuvintele mele, 
şi gândurile... 

Inchise ochii pe jumătate, turnă în pahare şi 
bau... Clatina capul, se uită la vâriul ghetei şi 
apoi privi pe stradă aşa cum priveşte omul fără de 
nici o preocupare, 


www.dacoromanica.ro 


42 


Târziu, ca şi cum s'ar fi deşteptat din somn, 
turnă din nou, bau şi uitându-se la florile al- 
bastre ale feței de masă, şopti încet, aşa de în- 
cet că numai el auzi: 

— Vorbeşte-mi ce vrei sau spune-mi ce gândesc 
eu, ce-ai scris tu sau ce voi scrie eu... suntem nu- 
mai noi, tu şi cu mine, te ascult... vreau sa te 
ascult... Am cetit atâtea cărţi cari îmi spun că nu 
este nimic afara de viața pamânteasca şi am cetit 
tot pe atâtea cari îmi spun că este o viaţa viitoare, 
un Dumnezeu... Nu cred... Am vazut atâţia oameni 
rai... Am auzit preoţi înjurându-se în altar, pe 
alţi, negustorind în biserică ca în târguri. Toţi min- 
tind şi toţi înşelând... Am văzut copii cari şi-au 
ucis parinţii şi parinţi cari şi-au ucis copii. Pro- 
fesori dela facultatea de teologie, mai rai de 
cât cei ce ne aduc vinul la masa, cari învaţa 
pe viitori popi sa creada în ceeace ei nu 
cred și să faca ceeace ei nu fac, minţindu-i şi 
batându-şi joc de ei ca de copii... La fel ca ei a 
facut şi tata care n'a ştiut niciodata sa-mi spuna 
de cât „crede fiule..." şi eu l'am vazut om, tot 
aşa de om ca pe cârciumarul, ca pe perceptorul 
şi ca pe notarul, platit de Stat ca sa se închine 
şi sa ceara traind ca cel mai cu stare om în sat ca 
sa repete în fiecare zi slujba pe care o ştie pe de 
rost, de şi nu-i înţelege rostul, gândind poate 
mai mult la mine de cât la Dumnezeu... 

Spune-mi ceva... spune-mi... Ma doare capul, 
vreau sa ascult chiar daca tu nu ai face altceva 


www.dacoromanica.ro 


— 43 — 


de cât să-mi spui ca şi până acum, tot ce mi-a 
trecut prin minte. 
— ?.. 
Aşa... spune Demian, spune... Şi sprijinin- 
du-şi capul în mâni, cu coatele pe masă, cu ochii 
închişi pe jumătate privind în pământ, asculta... 


„+„Şi tânarul bogat, saturat de viaţă tocmai că 
şi-a trăit-o prea intens datorită bogăției mari 
pe care o avea, tânarul căruia nimic nu i-a rămas 
necunoscut pentrucă tot ce a vrut şi a poftit, s'a 
oglindit în lumina aurului pe care il avea din 
belşug, colindând lumea în lung şi în larg, mereu 
insetat de necunoscut, fără să se poată statornici 
undeva, cauta ceeace nu aflase niciodata pâna 
atunci, cauta o alta viaţă. 

Bogaţiile lui, erau bogaţiile lumi întregi şi 
pentru aceasta, oamenii se închinau aşternându-se 
la picioarele lui... Cele mai frumoase femei ale 
lui au fost, iar gândurile, erau de ajuns ca abia 
sa se înfiripe, ca totul să se împlinească aevea, 
Şi totuşi, nemulţumirile erau atât de mari în su- 
fletul omului acesta încât nu-şi găsea odihnă... 


Un om!!... 


Omul meu poate fi şi o colectivitate, poate 
fi un tot şi poate fi... Ascultă! 
Pess 


„Pamântul tot, cu bogățiile şi frumusețile 


www.dacoromanica.ro 


44 


sale, părea ur deşert imens în care îl ucidea 
setea şi-l ardea arşița soarelui, făra ca să-şi 
poată gasi nici adapost umbrit, nici apa isvorului 
care sa-i poată racort cerul gurii. 

Un Ahasverus fără de odihna... 

Sau un popor de Ahasverii. 

— „care din pricina bogaţiei se cauta pe el 
fara sa se poata gasi... Aurul ca şi vremea, 
schimbă totul. Pamântul era el şi el era pământul; 
îi simţea greutatea, îl omora. 

A plecat... 

In perigrinările lui ajunge în Asia, undeva 
departe, dincolo de întinsuri nesfârşite de nisip, 
ars de soare şi sete, în poalele muntelui sfânt, 
munte înalt al carui vârf se topeşte în innalţimea 
cerului. La picioarele muntelui, o suprafaţa de 
pamânt împrejmuita cu nuele şi pietre, ca un 
ţarc, închidea o aşezare d2 oameni până la o suta 
de familii adăpostite în case mici, îngropate pe 
Jumătate în pământ. Ceva asemuitor unui trib. 

Oi, capre şi o vegetaţie bogata facea pata ca 
o insulă în pustietatea nisipurilor dând viaţa tri- 
bului. Dincolo de ţarc era muntele, muntele care 
îşi pierdea creştetul în albastrul cerului... Oamenii 
erau pacinici şi vorbeau puţin, înspaimântaţi parca 
de urgia vremii ce se abatuse şi trecuse peste 
capetele lor. Păreau ca supraviețuiesc unui nau- 
fragiu, — epave asvârlite de valurile unei mari 
infuriate în stâncile muntelui, departe de 
lume. Apele s'au retras într'o noapte şi în locul 


www.dacoromanica.ro 


45 


valurilor bătăioase, a rămas nisipul mărunt al 
fundului de mare din bogăţia căruia a crescut 
vegetația şi a născut viața de dincolo de imen- 
sitatea pustie a nisipului şi a cerului. 

Nimeni nu l-a întrebat nici cine e, nici de unde 
vine; un fir de nisip din dune... 

In mijlocul ţarcului, o casă mare înzăpătoare, 
facută din lemne înflorate în săpături de cuţit, 
ca o bijuterie de preţ a unor primitivi, era edi- 
ficiul care prin măreţia şi prin importanţa ce i 
se da ca loc, domina întreg tribul de muşunoaie 
de cârtiţe. Era singurul monument pe care îl 
ridicase braţele celor ce stăpâneau locul, ca o 
marturie de credinţă. 

Străinul a găsit atâta nepăsare din partea 1o- 
calnicilor încât se îndoi dacă aceştia, afară de 
asemănarea la chip cu el, au şi judecata care 
sa-i calauzească în ceeace fac, afară de in- 
stinct. Toţi erau învesmântaţi în hlamide largi 
de purpura de parcă fiecare dintre ei ar fi fost 
un lisus aşa cum ne-am obişnuit noi a-L cunoaşte 
de prin icoane şi cărţile sfinte. O lume de Lisuşi 
Şi cei tineri şi cei bătrâni la fel erau, şi nimeni 
nu luă samă strainului şi nici aurului pe care 
acesta îl avea şi pe care îl risipea aruncându-l,— 
oamenii de-acolo, păreau a nu cunoaşte metalul 
prețios — şi nimeni, nimeni nu l'a întrebat. nici 
de unde vine, nici unde se duce şi nici ce vrea. 
Un fir de nisip din dune... 

Aşa a cunoscut străinul pe străinii ciudaţi şi 


www.dacoromanica.ro 


46 


aşa lau cunosscut aceştia pe el. Şi el s'a 
simţit și sărac şi trist... De unde prin alte parți 
ale pamântului pe unde l'a purtat setea de ne- 
cunoscut, toţi îi vorbeau cu slugarnicie, preţuind 
bogăţia pe care nu se sfia sa o arate, aici nimeni 
nu i se pleca în față şi nimeni nu se înfricoşa 
de el, cum nu se înfricoşeaza de om vântul care 
sufla... Şi strainul n'a mai avut ce sa faca cu 
aurul său. Voise sa se gaseasca singur şi într'o 
alta lume, şi singur şi într'o alta lume s'a aflat, 

A început sa inteleaga adevarul, unicul adevar 
care i se lumina în faţa ochilor. 

— 9, 

Taci!,., 

„ca tot aurul lui şi toata frumuseţea vesmin- 
telor sale, nu preţuiau nimic şi nu ispiteau pe 
nimeni de parcă orbi erau. 

Ca sa manânce, a trebuit să vâneze singur, ca 
sa se odihneasca, a trebuit singur sa-şi faca 
adapost şi ca sa umble, a trebuit sa-l “poarte 
picioarele lui şii nu ale dobitoacelor şi tot astfel 
ca sa poată sta acolo, caci pierduse cararza pe 
care venise, a trebuit sa se poarte asemeni lor. 
A îmbrăcat o hlamida pe care a gasit-o, şi-a 
lepădat încălțămintea şi pentru ca aurul ce-l mai 
avea era greu şi fară de folos, l'a dus în pragul 
casei cele înflorate în săpaturi de cuţit şi l-a 
aşternut pe jos ca pietre lucitoare peste cari 
aveau să treaca cei mulţi cu picioarele goale 
vârâte în sandale, 


www.dacoromanica.ro 


47 


Gasise viața pe care o cautase acolo unde nu 
era viață. In fiecare zi colinda ţarcul şi în fiecare 
zi mintea lui se minuna şi se întreba cum de 
oamenii aceştia pot trăi fară de avuţie şi totuşi 
avuţi erau, pentru că tot ce le trebuia lor aveau 
de prisos, şi cum nu le trebuia nimic, nimic aveau. 
La casa fiecaruia, în prajini înalte, pe împrej- 
muirile mici sau pe rocile de deasupra peşterilor 
şi a grotelor, sau pe stuful frunzăretului cé aco- 
pereau văgaunele în cari locuiau, năvoade de 
prins peşte, ca şi cum toţi ar fi fost pescari şi 
sar fi îndeletnicit numai cu pescuitul. Şi apă 
nu era nicăiri, nici atât cât să o îngrădească trei 
oameni ţinându-se de mâni. Un singur isvor ce 
eşia din pamânt şi se pierdea în pământ, de unde 
fiecare îşi lua apa în chiupuri mici ca să bea, 
şi să duca la casa cea frumoasa sa spele pietrele 
ce ţineau loc de pardoseala. In casa aceasta toţi 
se adunau în fiecare zi ca să se închine. Era 
biserca credinţii lor. 

Batrânii, cu barbile albe, cu părul plete pe 
umeri şi degetele picioarelor numai noduri de 
umblet, oficiau slujba bisericească, asemeni preo- 
ților noştri. Biserica era imbrăcata în icoane, chi- 
purile dupa ele însă, nu se mai vedeau de fumul 
vreascurilor ce se aprindeau şi de vechimea anilor 
ce trecusera peste ele, iar slujba, ca nici într'o 
alta biserică din lume, se făcea în cinstea Dia- 
volului şi nu a lui Dumnezeu. Rugăciunile nu 
erau cetite, ci spuse şi fiecare, în acelaşi timp, 


www.dacoromanica.ro 


48 


repeta cuvântul slujitorului. Cât a stat tânarul 
bogat în lumea pe care o aflase, în fiecare zi se 
ducea în biserică şi în fiecare zi asculta aceiaşi li- 
turghie, trudindu-şi mintea să înțeleaga de ce in- 
chinăciunea lor era adresată diavolului. O lume nouă 
căutase şi o lume nouă aflase cu viața hărazita 
plantelor şi pietrelor, ca „acolo unde nu este 
durere şi nici întristare şi nici suspine“ şi unde 
grijile fiecăruia erau ale tuturora şi ale nimanuia, 
căci acolo nu erau grijuri şi toţi fara deosebire erau 
ca unul. Vorbeau limba tuturor neamurilor într'un 
singur amestec, o limbă nouă şi totuşi cunoscută 
strainului, căci de cum a încercat, s'a putut, în- 
țelege cu ei. A ţinut ceasul inchinaciunii lor, era 
al acelora şi aceia îl socoteau ca o picătura de 
ploaie căzută din darnicia cerului. Era allor 
ca şi cum acolo ar fi fost născut: înstrainat tusese 
fară de vrere şi se reintorsese iarăşi printre ai 
săi. Intro zi, a întrebat omul meu pe unul 
dintre ei: 

— De ce vă închinaţi Diavolului?... 

Şi i-a raspuns acela: 

— Pentruca lui trebuie să ne rugăm. 

— Dar învațaturile pe cari le propovaduiţi 
unul altuia cu cuvântul sunt ale lui Dum... 

Şi acela lăsă ochii în pamânt şi ramase tacut 
câtva timp, apoi a ridicat capul şi scuturându-şi 
pletele ce-i cădeau pe umeri, a spus încet, încet 
ca şi cum mare taina ar fi fost răspunsul, spri- 
jinindu-şi mâinile slabe şi osoase, de umerii 
străinului: 


www.dacoromanica.ro 


— 49 


— Cineva odată, de mult, — povesteau parinţii 
noştri, — dăruit lor ca şi tu nouă de mana ce- 
rului, a încercat să le dea cărţi să înveţe să se 
închine lui Dumnezeu şi în cărţile acelea au 
gasit toate rugăciunile noastre cu singura deose- 
bire că erau adresate lui Dumnezeu... 

— Evanghelia... 

— Se poate, la voi acolo de unde tu ai venit 
şi de unde va fi venit şi omul din povestea pa- 
rinţilor noştri, aci însă e aşa cum e şi adevarata 
evanghelie aceea este care trece din om în om, 
din tată în fiu, mereu cu chipul Lui, care la poa- 
lele acestui munte s'a înălțat. Vouă vă trebuesc 
cărţi ca să nu uitaţi de EI, noi îl avem în noi... 
Dumnezeu e bun, Dumnezeu e mare, Dumnezeu 
e îndurătar, Dumnezeu a făcut pe om după chipul 
şi asemănarea Sa, Dumnezeu e a toate ştiutor şi 
fără voia Lui nimic nu se clatină pe pământ. Şi 
atunci, dacă Dumnezeu este aşa, — şi aşa este — 
de ce rugile noastre să le îndreptam Lui? Cel 
întâi între noui, care s'a chemat lisus, a pătimit 
şi s'a răstihnit pentruca ne-a iubit. El a fost cel 
dintâiu care ne-a învăţat să ne cunoaştem, 
să ne apropiem unul de altul şi să ne 
iubim. Se cade ca iubindu-L cu adevărat sa 
ne închinăm Lui?... Ori EI, daca ar fi vrut ar 
fi înlăturat suferinţele, gonindu-le de la EI, dar 
El a baut paharul pâna la fund tocmai ca sa ne 
înveţe, odată cu iubirea, şi jertfa pe care trebuie 
să o facem... El a fost unul, noi suntem o spuza 


C. Ardeleanu. — „Am ucis pe Dumnezeyi! 4 


www.dacoromanica.ro 


50 


şi ceeace a facut El pentru noi nu putem face 
noi pentru El, noi nu suntem El şi noi nu ne 
jertfim celuilalt şi noua. 

— Şi atunci vă închinaţi... 

— Taci!... Şi ochii albaştri ai omului fara de 
vârstră, cu barba mare şi părul plete, se închisera 
pentru o clipă ca să se deschida mai vii, mai 
luminoşi şi privindu-l în faţă sa-i spuna: 

— El e Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu ni la 
daruit noua — oile cele multe şi ori cât de 
mari ar fi relele pe cari le-am face, de El ertate 
sunt, pentrucă în ştirea Lui sunt facute şi daca ar 
vrea El le-ar putea împiedeca, dar ruga noastra 
nu Lui trebuie să se îndrepte, El e cu noi, şi în 
noui, ci diavolului, lui să-i înalţam cântarile 
noastre strigându-i: Osana, Osana!... pentruca el 
este acela care ne duce în ispită şi ca sa ne ferim 
de ispită trebuie nu să-l iubim, ci să-i dăm su- 
punere şi sa-l laudam ca pe un Rege ca niciodată 
să nu ne îndemne la rautaţi, rautatea fiind dela 
el. Numai aşa putem pastra curat sufletul şi 
sângele care sunt ale Domnului şi nu ale noastre. 

„„Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tau din toată 
inima ta, din toată puterea ta“, şi fereştete de 
ispita... 

— Şi toţi câţi sunteţi aci... 

— Toţi câţi suntem aci, ne inchinam Diavolului 
şi de aceea nu ne trebueşte învățatura carţilor, 
ci învăţătura cuvântului pe care îl avem în noi 
din tată în fiu, de mii de ani. Dam Cesarului 


www.dacoromanica.ro 


5i 


ce e al Cesarului. Cel ce a venit în mijlocul 
nostru n'a cetit ci a propovăduit cu cuvântul, 
căci „cuvântul a fost la început şi cuvântul a 
fost la Dumnezeu şi Dumnezeu...“ e în noi, 

Noi nu cunoaştem bogaţia arginţilor pentrucă 
arginţii vin de la Diavol şi pentru arginţi şi-a 
vândut sufletul cel de al doisprezecelea apostol 
al Crucificatului. Noi nu cunoaştem mândria, pen- 
truca mândria de la el vine şi pentrucă noi toţi 
suntem de-o potriva... nici unul mai bogat, nici 
unul mai sărac şi nici unul mai înţelept căci 
„înțelept eşti numai tu Doamne“... Suntem o 
turma. 

Se poate aceasta?!... 

Nu se întreaba firul de iarba de ce e verde. 

Icoanele ?... 

Le pastram aşa cum ne păstram pe noi şi 
în noi pe vecinicul Dumnezeu şi ne închinăm Dia- 
volului ca niciodata azesta să nu se mânie pe 
noi sa ne trimeată ura şi vrajba pe care o cu- 
noaştem, pe care o avem in preajma noastră, aşa 
cum îl avem în noi pe Dumnezeu... 


De ce ai tacut Demian?... 

Pentrucă s'a isprăvit povestea... restul, nu 
mai are nici o însemnatate. 

Ciudata poveste!... 

Adevarata!... 

Adevarata ?... 


www.dacoromanica.ro 


52 


— Foar-te a-de-vă-ra—tă. 

— Şi în care parte a pământului sunt oamenii 
aceştia ?... Cum îi zice poporului care denigrează 
pe Dumnezeu? 

— Nu denigreaza pe Dumnezeu. 

— Bine, dar unde sunt şi cum le zice? 

— Hm!... vrei să ştii?... ţi se pare aşa d2 
straniu ?... 

— 2. 

— E de ajuns că ideea a putut sa încapă în 
mintea mea şi poate a altora, ca poporul sa 
existe compact, aevea, undeva pe fața pamântului. 
Ce interesează adevărul geografic, când adevarul 
îl ai în sufletul tău?... Da, cred în Diavol... 
Vrei să cred în Dumnezeu?... fie, cred şi în El... 

Nu sunt eu un bun creştin?... Nu cred eu în 
tot ceeace spune sfânta scriptura ?... şi mai cred 
în mine pentru că deopotrivă, ca Dumnezeu şi 
ca Diavol, ştiu sa iubesc şi sa urăsc asemeni lor. 

Mă urăsc pe mine, în tot ceeace lumea s'a 
obişnuit sa numească fapte bune, — faptele bune 
fac dovada laşitaţii noastre — şi ma iubesc în 
toate actele mele cele rele, conştiente, pentrucă 
acestea îmi dovedesc puterea de voinţă cu care 
îmi marturisesc existenţa... 

— ?.. 

Dreptul celui mai tare, impune stapânirea şi a 
oamenilor şi a lighioanelor... Popoarele şi epocile 
cele mari, şi-au insemnat existenţa cu forța. Forţa 
de a distruge şi forța de a creia... restul?... o in- 


www.dacoromanica.ro 


53 


florire a acestei puteri... Istoria îți stă la în- 
demână... 

Cred în mine şi numai în mine, iar când voi 
ajunge să egalez în creaţiune pe Dumnezeu sau 
chiar pe Iisus, voi crede şi în Ei ca în aceiaşi mă- 
sura toți să creadă în mine... 

Pia 

Cred în mine... Te supara o mărturisire 
cinstita pe care ar putea-o faze ori ce om şi o 
tace?... Pentru ce trăeşti?... 

— 9, 

Ori cât i sar spune unei tinere fecioare 
de durerile facerii, ea nu va putea cunoaşte spas- 
mele mamei sale, până ce pântecele ei nu va rodi 
asemeni. Când tu însuţi te vei ridica până la 
înalțimea acelora pe cari azi, abia de-i poţi pri- 
cepe, atunci şi numai atunci îi vei înțelege. Da, 
când eu voi îi Dumnezeu, voiu crede în El. 

— Destul!... destul... Și Adrian îşi astupă cu 
amândoua mânile urechile sa nu mai auda nimic. 

Era povestea lui, povestea lui pe care numai 
voia să o auda şi pe care fără să vrea o continuă 
în gând, cercetând pâna la amanunt viziunea 
lumii ce îi sta aevea parca in faţă, obser- 
vând ca toţi oamenii, aceiaşi, erau aidoma lui 
ca şi cum s'ar fi privit în mii de oglinzi... Și cu 
ochii mari, halucinaţi, cu fixitatea privirii ca de 
sticla, privea fundul paharului golit, în proporţiile 
uriaşe ale unei ţări, ale unui continent, ale unui 
pamânt şi buzele îi repetau mereu cuvântul: 

— Destul!... destul!... 


www.dacoromanica.ro 


54 


Se ridică dela masa. Pe masa era un pahar 
gol şi unul plin... 
Destul Demian, destul!,.. 
Işi strânse capul între mâni, simţea cum tâm- 
plele îi svâcnesc, 
Ochii i se luminară de ură şi lovi cu piciorul 
în scaunul .din faţă. 


Calea Victoriei, mai puţin galagioasa, îşi des- 
faşura asfaltul punctat cu luminile felinarelor şi 
umbrele îndragostiţilor întârziaţi, ca o reconsti- 
tuire a unui papirus rămas neatins de flăcarile 
ce au mistuit biblioteca din Alexandria, papirus 
ce însemna o alta civilizație. Dintr'o gradina de 
vara, lumea se revărsa patând papirusul ca pi- 
cături de ploaie abia inceputa într'o rapaiala. 
Picăturile de ploaie au căzut şi s'au uscat de fier- 
binţeala asfaltului iar lumea a disparut lasând 
urme: ici un sergent, colo doi indragostiţi şi un 
om beat, dincolo o femee... 

Calea Victoriei suna ca o cutie de reezonanța. 
Adrian se căuta în noapte, prinzându-se cu mâna 
ca pe altul, ca Harpagon ce își cauta hoţul ba- 
nilor. 

— Demian!... Demian!... 

Şi Demian nu era. 

— Demian!... 

Cu intermitențe de clipe, câte o maşina goala 
cu şofeurul înţepenit la volan, îşi horcaia glac- 
sonul de parcă oraşul tot adormit, sforaia lung 
şi greu de oboseala zilei. 


www.dacoromanica.ro 


55 


Adrian râdea, Adrian plângea şi Adrian işi 
spunea mereu: 

— Dacă aşi putea să scriu povestea aceasta... 
dacă aşi putea să o zugrăvesc, dacă aşi putea 
sa o trăesc, dacă... 

Și gândurile îi rămasera în loc... 

Işi opri pasul, se clătina pe picioare şi facând 
storțări, se pierdu. în noapte... 


www.dacoromanica.ro 


Adrian privind ţinta în ochii lui Vidraşcu, 
il întreba: 

Ei, ce zici de povestea adevarata, povestea 
lui Demian? 

Ştiu şi eu ce să zic... 

— ?.. 

Bogația prea mare e mai greu de suportat 
de cât cea mai cumplita saracie. 

Crezi în Dumnezeu?... 

— Mă închin Lui. 

Şi în viaţa viitoare? 

Cine crede în El trebuie sa creada în tot, 
indiferent dacă este sau nu este. 

Ma nelinişteşte persistenţa acestui persona- 
giu inexistent, spuse Adrian privind în gol peste 
umerii lui Vidraşcu. 

— De ce?... 

Pentruca... pentruca am crezut şi eu odata 
şi acum nu mai cred. 

— Daca numai crezi, de ce te simţi neliniştit? 


www.dacoromanica.ro 


57 


— Hm)... şi Adrian tulburat făcu câţi-va paşi 
în dreapta şi în stânga, apoi ca şi cum ar fi voit 
sa fie mai convingător apăsă pe cuvinte: 

Numai cred... Vreau să numai cred. Aşa 
imi spune rațiunea... Ma ucide însa îndoiala a- 
cestui vreau. 

Atunci crezi. 

Nu. Am crezut şi aşi vrea să cred încă, dar 
dacă voi ajunge la convingerea aceasta, atunci 
eu numai însemn nimic şi eu cred, vreau şi tre- 
buie să cred în mine şi nu în El. 

— 9. 

Nu sunt nebun... Nu. Daca este EI, eu 
numai însemn nimic. Arta numai exista iar opera 
desavârşita e o ficţiune ce numai poate fi creata... 


Inţelegi de ce nu cred în Dumnezeii?... 
9 


„„pentruca însaşi viața pe care o traesc şi 
o cred a mea, numai îmi aparține... Nu, căci 
numai traesc eu, ci un altul traeşte în mine... Şi 
Adrian, începu sa masoare camera în lung şi în 
lat. Vidraşcu se uita la el şi după câtva timp 
spuse: 

Un altul... Acest un altul traeşte în mine, 
ma face să-mi aduc aminte de un caz ciudat de 
pe când eram magistrat. 

Starețul unei mânăstiri a fost gasit în chilia sa 
asasinat, ciopârţit cu un foarfece, ca o bucată 
de postav. Uşa incuiata nimic deranjat în casă 
şi dupa cum s'a dovedit în urmă, motivul asasi- 


www.dacoromanica.ro 


58 


natului n'a fost nici furtul, nici răsbunarea, nici 
ura sau vre-o altă neînțelegere ce ar fi existat 
între omorâtor şi omorât... Intr'un cuvânt, nimic 
din pasiunile omeneşti, deşi la început se putea 
crede ceva din toate acestea de oarece stareţul 
era pe cale de a părasi mânastirea sa se ducă în 
lume după o femee. 

Cadavrul era aşezat într'un jilţ, iar între de- 
getele mânii i se aşezase, aşa ca şi cum ar îi 
fost în rugăciune, mătăniile şi o biblie veche 
picată de ceară şi sânge, murdarita pe la col- 
țurile filelor de degetele celor ce o rasfoise în 
decursul anilor. Era deschisă la distrugerea 
templului lui Solomon. 

S'a făcut autopsia cadavrului pe loc, de catre 
medicul de plasă şi acesta afirma că nu era 
nici o urmă de violență. Crima probabil a fost 
făcuta în timpul când stareţul dormea amaţit de 
rachiul de melisă din care mai ramasese foarte 
puţin pe funduul sticlei de pe masa. Era vara, 
cald şi cum stareţul fusese gras, se împuţise de 
stricase tot aerul mânăstirii Cercetarile mele n'au 
dus la nici un rezultat. A doua zi aveam de 
anchetat o tâlhărie ce facuse mare sgomot în 
oraş — eram la Craiova — era vorba de o 
femee frumoasă, soţia comandantului garnizoanei. 

Erau orele şase seara, ne pregateam sa ne 
urcăm în maşină, — eu şi medicul — când sa 
plecăm, în faţa noastră, de sub bolta arhondariei, 
ca dintro gură de pivniţă, ne eşi înainte un 


www.dacoromanica.ro 


59 


călugăr bătrân. Era plin de sânge pe antereu. 
Il privii ţintă şi ma rastii la el: 

— De ce l'ai omorât?... şi până să-mi ras- 
pundă, îl masuraii cu privirea din nou, din tălpi 
pâna în creştet şi nu-mi puteam lamuri cum 
batrânul cu barba albă, ochii împaenjeniţi, slab 
şi de nimic, cu un tremur pronunţat al capului, 
putea sa fie ucigaşul. 

— Nu eu... ci diavolul... diavolul l'a ucis.., 
raspunse calugarul. 

Eşti plin de sânge... 

Da... 

Ticalos batrân!... 

Demonul la ucis... Demonul... 

Şi ochii calugarului se mariră, capul îi tremura 
şi mai tare; se cocoşa şi mai mult de umeri, 
gura i se strâmba şi începu să scuipe într'o 
parte, numarându-și mătăniile, spaimântat ca şi 
cum ar fi avut pe cineva nevazut în față, apoi 
incepu să ţipe: 

Diavolul!... diavolul!... diavolul!.. 

L'am întrebat multe, i-am vorbit prieteneşte, 
m'am rastit şi nu mi-a mai raspuns nimic, de 
parca nici nu ma mai vedea. Scuipa şi repeta 
mereu: 

— Diavolul... diavolul... 


— L'am supus unei comisuni medicale, am cre- 


zut că poate o fi vorba de vre-un caz de nebunie... 
Nu!!... Rezultatul cercetărilor medicale au sta- 


www.dacoromanica.ro 


60 


bilit că e în toate facultăţile mintale şi deci 
responsabil de crimă.—Eu nici astăzi nu pot sa 
să cred aceasta.—L'au judecat şi Pau condamnat la 
munca silnică pe viaţa... Traeşte şi acum, e la 
Owmele Mari, are aproape optzeci de ani. Din 
celula lui a făcut un fel de paraclis... Se bucură 
de libertate, se închină în fiecare zi şi noapte, 
aşa cum era obişnuit să facă la mânastire şi 
datorită predicilor şi cuvântului lui, închişii traesc 
o viață de pocăinţa. Toţi îl iubesc şi toți îl 
ascultă. Ceeace nu pot face gardienii cu asprimea, 
face el cu vorba. E un apostol care mângie 
şi uşurează durerile sufletelor ceior pacatoşi. In- 
trebat de ce este închis, spune ca nu are nici o 
vina şi ca de buna voie a venit în mijlocul celor 
nenorotiţi şi lipsiţi de mângâere, ca sa implineasca 
cuvântul Domnului: „fericiți cei pozaiţi ca mult 
se vor bucura“. 

Atunci e o eroare judiciara, i-am spus eu, 
facându-ma a nu-l cunoaşte, iar grefierul închi- 
soarei se rasti la el. 

la aduţi aminte... ai ucis pe stareţul... Ai 
uitat ?... 

Nu ştiu... Diavolul l'a ucis pe stareţ şi eu 
am fost de faţa. 

Adrian privea în ochii Îui Vidraşcu ca într'o 
oglinda în care se reflecta crima calugarului şi 
tacu fară sa spuna nimic şi fara sa clipeasca 
macar. 


www.dacoromanica.ro 


6! 


— Ce zici de povestea aceasta?... îl întrebă la 
rândul lui Vidraşcu pe Adrian, 

In capul lui Adrian s2 amesteca povestea lui 
Demian cu povestea calugărului din care tăcea 
una şi, uitându-se în ochii prietenului, întrebă 
incă odată: 

— Ce crezi de povestea lui Demian?.., 

Vidraşcu se mişcă din loc, săltă din umeri, 
aprinse o ţigară si dupa o clipă de gândire, ca 
Şi cum şi-ar îi recapitulat cel2 auzite, amintindu-i 
cazul calugărului, răspunse aşa ca să răspundă 
numai: 

— i-am spus... Bogăția prea mare e mai greu 
de suportat de cât cea mai cumplita sărăcie... 

Bine... Călugărul acela trebuie sa fie o minte 
superioara... Intr'o zi am să-l caut, să-l văd... 

Interesant nu?... Eu cred că doctorii au 
greşit şi călugărul dacă numai e nzbun azum, 
atunci însă, când a omorât, a fost... Aceasta e 
parerea mea. 

A fost nebun atunci când a omorât dar acum 
când marturiseşte aceleaşi lucru?... Şi-apoi, ia 
uita-te bine la mine... sunt eu nebun?... 

— Ce fel de vorbă e aceasta?... 

— Nu ţi-am spus ca daca cred în Dumnezeu 
numai exist eu? 

— Tu ai viziunea geniului. Eşti un artist mare, 
eşti ceeace nu poate fi altul, pe cât timp el, un 
biet călugăr... 

Un călugaa de geniu. 

Ei, ei... nu te gândi la aceasta... Ar trebui 


www.dacoromanica.ro 


să-l cunoşti, un calugar ca toţi... şi Vidraşcu in- 
cepu să se plimbe prin camera, simțindu-se făra 
sa ştie de ce neastâmparat. 

Să nu mă gândesc... Dar Demian... 

Cine e Demian? 

Demonul... 

Vorbe... şi clatina capul ca sa nu spană 
nimic mai mult. 

Nu mă înţelegi Iorgule, mai bine... Eu n'aşi 
fi putut fi niciodată magistrat... Niciodata... Am 
oroare de oamenii cari vor sa dea vieţii alt inţeles 
de cât acela care este, aşa dupa cum prescriptele 
articolelor din lege, înşirate unele lânga altele, 
se potrivesc sau nu şi totuşi se aplica. 

Eu cred ca nu sunt... 

Te rog să ma erţi, nici nu m'am gândit la 
tine, de altfel tu nu mai eşti judecator. 

In camera de alaturi, Eleanor cânta la pian. 
Uşile se deschiseră larg şi servitoarea veni cu 
serviciul de ceai. Discuţia se curma şi imediat 
aproape, se continua în salon în consideraţiuni 
generale asupra artei, muzicii şi asupra lui Beet- 
hoven a carui bucata umplea casa. 


www.dacoromanica.ro 


Pisicile torceau, lumina venea mereu pe fe- 
reastră şi Adela înţelegea tot mai bine şi tot mai 
mult că se înstrăinase de toată incaperea şi de tot 
ceeace altădată i se păruse ca al ei este. Adrian 
numai vorbea, aşa cum nu vorbea scaunul din faţa 
şevaletului la care se uita ca la ceva straniu. Nu 
lucra nimic, mintea îi era preocupată cu altceva 
de cât până atunci, era tot aşa de înstrăinat ca şi 
Adela. 

Lua evanghelia după noptieră, o răsfoi, se 
uita ceasuri întregi în ea şi, ca şi cum ar fi 
căutat să înţeleagă mai bine slova tipărită, cercetă 
dincolo de rânduri şi înţelesul lor, lumea moartă 
Şi cugetarea vie a credinţii. Inchise cartea cu 
scoarţele negre pe cari săpate erau două cruci de 
aur chenăruite în flori şi eşi din casă cu capul 
plecat şi bărbia în piept, să se plimbe pe trotuarul 
din faţa porţii, ca un îndrăgostit pe sub ferestrele 
iubitei, îngrădindu-şi pas cu pas spaţiul şi gân- 
durile ca să trăiască numai în el. 


www.dacoromanica.ro 


64 


„Este Dumnezeu sau nu este?..." 

Ferestrele de peste drum erau oarbe, cu storu- 
rile lăsate. Pe strada, nimeni... 

— Este Dumnezeu sau nu este?... Şi întrebării 
acesteia ritmate în paşii ce loveau asfaltul tro- 
tuarului, Demian şi povestea lui îi sta mereu în 
faţă vie şi adevărată ca însăşi fiinţa lui. Cunoştea 
poporul acela ciudat şi îl frământaa şi pe el ca şi 
pe ei, aceleaşi gânduri ce-i sugrumau viața 
facându-i respiraţia tot mai grea şi tot mai înă- 
buşitoare. 

Există Dumnezeu sau nu exista?... 

Credinţa în cele sfinte, credinţa cu care se na- 
scuse şi al cărei sluijtor sortit fusese sa fie, se 
topise ca bruma în raza răsaritului de soare. 

— Este Dumn..... 

Şi cineva îi răspunse incet, aşa de încet încât 
abia de ghici mai mult: 

— Nu este!... 


In clipa aceia pentru Adrian, Dumnezeu îşi di- 
minua proporţiile luând infaţişarea unui om, ca 
ori ce om, pus într'o perspectiva de cale lunga şi 
îngustă in care se pierdea cu fiecare clipire a 
ochilor. O fărâma de ceară în dogoarea focului, 
ceara se topeşte şi asemeni ei, Dumnezeu. 

— Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu... Ha, ha, 
ha... Creaţiune a unei minţi bolnave... creaţiunea a 
mii de minţi bolnave, creaţiunea a milioane, a 
miliarde de minţi bolnave... Ha, ha, ha... 

„Dacă nu-l ai pe Dumnezeu în tine nu încerca 
sa-l cauţi aiurea...“ 


www.dacoromanica.ro 


65 


„Dumnezeu e pretutindeni şi nicăiri...“ 

— Nicairi... nicairi... 

Se opri în poartă. De sus, din fereastră, il pri- 
vea Adela. Intra în curte şi urcă scările două 
câte două trepte. 

M'ai chemat?... întrebă el intrând în ca- 
mera. 
Nu raspunse Adela. 

— Şi totuşi... mi se pare că m'ai chemat sa-mi 
spui... De ce te uiţi aşa la mine?... Am ceva?... 
par schimbat?... 

Pas 

Vorbeşte!... Din ziua în care ţi-am spus că 
trebuie sa pleci, că drumurile noastre se despart, 
de-atunci... 

Pais 

Adrian se privi în oglindă, îşi dete parul peste 
cap şi afară de oboseala ochilor încercuiți în 
vânat din cauza nesomnului, nu observa nimic, apoi 
ca şi cum despre altceva ar fi fost vorba şi nu 
despre cercetarea chipului său, se întoarse brusc 
spre Adela şi o întrebă: 

— A fost Demian pe aci?... Ţi-a spus povestea 
adevarata a poporului din Asia?... Unde e?.. Şi 
ochii înceţoşaţi de febră, priveau aiuriţi în toate 
parţile ca şi cum ar fi cautat ceva. Şezu pe divan 
şi îşi trecu amândouă mânile peste frunte ca şi 
cum ar fi vrut să se şteargă de ceva. 

Eşti obosit Adrian... eşti bolnav... ce ai?.,. ce 


C. Ardeleanu. — „Am ucis pe Dumnezeu! 5 


www.dacoromanica.ro 


66 


vorbeşti ?... Şi Adela se apropie de el ingrijorata 
ca o mama de copilul ei. 

— Spune-mi este Dumnezeu?... şi daca este 
crezi în ei?... 

Dai 

Spune!... 

Am crezut în tine... 

Şi?... 

Mă alungi... 

Hm!... ai crezut in mine şi te alung... Când 
doi oameni se despart pentru o zi, pentru un an 
sau pentru totdeauna, nu înseamna ca se alunga 
unul pe altul... Dar, spune-mi de Dumnezeu, este 
Dumnezeu ?... 

Pentru alţii poate ca da, pentru mine insă... 

Pentru tine?... spuse repede Adrian, aştep- 
tând cuvântul. 

Nu... 

Dar viaţa viitoare? 

Viaţa viitoare... Și Adela îşi acoperi faţa 
cu mânile şi incepu sa plânga. 

Nu este nimic, nimic... Ai dreptate. Nu mi-ai 
vorbit niciodata până acum despre aceasta. De ce 
nu mi-ai vorbit? M'ai lasat sa ma pierd în erezia 
care am moştenit-o... De ce plângi?... 

Și Adrian se apropie de ea şi începu sa o mån- 
gâe pe par, pe obraji... 
— De ce plângi?... 

Pentruca nu mă mai pot închina Dumne- 

zeului meu, pentruca,.. 


www.dacoromanica.ro 


67 


Taci!... Mi-a spus Demian... Ştii şi tu?., 
Ştii?,. Eram sigur. Ştie toată lumea. 

Işi prinse capul în mâni şi stete o clipa locului 
de parcă ar fi vrut sa-i simtă svâcnelile, apoi 
ca şi cum şi-ar fi spus sie-şi, continua. 

— Da, trebuie sa ştie şi el, şarlatanul de popa 
din Vitioara, omul puţintel, cu barba şi parul 
neîngrijite, omul de nimic care minte de două 
mii de ani... Tata... Ha, ha, ha.., A trai înseamna 
a-ți crea viaţa, ei o suporta... Un Sisif cu pot- 
capiu, cu rasa şi cu barba... Ha, Ha, ha... Iar tu, 
adresându-se Adelzi, ca şi Prometeu, plăteşti focul 
iubirii. Numai eu sunt Cronos, trăzsc ca el şi imi 
manânc... 

Adela se opri din plâns şi se uita la el, Se 
sperie. Faţa lui Adrian era toată congestionata 
şi broboane mari d2 sudoar> îi umplea fruntea. 

Adrian!... 

Şi femeea se apropie de el, îl cuprinse în 

braţe, il scutură cu putere şi îl întreaba mereu: 
Ce ai? Ce ai?... 

Adrian tacea, privea coperta evangheliei pe 
care o avea p2 masa şi zâmbea inconştient, 
strain de tot ceeace era pe lângă el. 

l-a vorbit Adela, a incercat să-l desmierde, 
la lovit cu palmele uşor peste obraji ca pe unul 
ce vrei sa-l faci sa-şi revină dintr'o ameţeala, 
şi n'a fost chip. Adrian privea mereu la cartea 
sfântă pe literele căreia cetise tată-su, bunicul, 
rasbunicul şi toţi ai lui de când îşi cunoştea 
neamul. 


www.dacoromanica.ro 


GS 


A venit un doctor, a venit al doilea, a venit al 
treilea şi toți i-au prescris aceiaşi rețeta: 

Curaţenie, pentru a împiedeca o eventuala con- 
gestie, bromură şi pilule negricioase cu miros 
urât de tabăcărie, pentru potolirea nervilor. 

— „O criză nervoasa...“ 

„Puţină linişte...“ 
— „Nimic grav, o sa-i treaca...“ 


Și. au plecat doctorii. 


www.dacoromanica.ro 


A doua zi Adrian s'a sculat de dimineaţă, a luat 
Evanghelia şi a aruncat-o in foc iar în tocul ei 
a aşezat pe aceiaşi masuţa d2 lângă divan, „In 
fernul“ lui Dante şi „De Profundis“ al lui Wilde. 
A desprins din părete icoana de argint a Maicii 
Domnului şi a aruncat-o pe fereastră, peste a- 
coperişurile caselor, într'o curte pustie cu balariile 
mari crescute cât un stat de om şi în locul ei a puso 
reproducere fotografica a statuzi lui „Moise“ a 
lui Michel Angelo, dupa ce mai întâi o mângâe, 
încercând parca să-i simta plasticitatea formei 
pe chiar faţa hârtiei. Ochii îi erau iluminaţi şi 
toata fața avea ceva din seninatatea şi fericirea 
pe care o are bolnavul care îşi simte crescându-i 
puterile şi e în afară de primejdia morţii. 

Adela a tacut şi a privit, iar când Adrian işi 
lua palaria sa plese, stioasa, fara sa se aştepte 
la raspuns, îi zise: 

— Nici azi nu lucrezi?... au trecut saptamâni, 
luni şi mai mai facut nimic. 


www.dacoromanica.ro 


70 


— Am să lucrez altadata... 

— Mereu altădata... 

— Când mă voi regasi pe mine. 

— Te împiedec? 

— Nu te aud... Câtă vreme nu ştiu sa-mi impun 
voința, înseamnă că nu m'am ridicat mai presus 
de omul de rând care crede ca scopul în viaţa 
este să se umilească şi sa se purifice cu acte de 
slabiciune... Eu nu sunt bun, nu vreau sa fiu 
bun... Nu-mi omor sufletul, ci vreau să-l înalț... 
Aseara am fost bolnav, ai chemat doctori, puteai 
să-i chemi pe toți câţi sunt în lume, mi-ar fi 
scris rețete, la fel sau nu şi... uite, vezi, aci e 
ceeace tu nu poţi înțelege sau nu vrei... Povestea 
lui Demian e adevarata. Dumnezeu e acela care 
Pa creat pe el.. 

Şi arăta cu mâna spre gravura cu car€ în- 
locuise icoana. 

„Şi Pa creat nu dupa chipul şi asemanarea 
Sa, ci dupa înţelegerea mare pe care a avut-o... 
Daca într'adevar a suferi e a te curaţi sufieteşte 
şi a crede în Dumnezeu din ceruri, e a te mântui, 
sa creada toata lumea în el, sa sufere şi sa se 
mântuie... Credinţa mea este alta... In ziua în 
care voiu ajunge sa înțeleg pe toţi Dumnezeii 
pe cari i-a avut omenirea, îl voiu înţelege şi pe 
cel din ceruri, caci 2u însumi voiu fi Dumnezeu, 
până atunci însă... 
Eu am crezut în tine. 
— Ca om, nu ca Dumnezeu. De aceia nu ma 


www.dacoromanica.ro 


71 


poți înțelege. Pleacă!... trebuie... de ce zăbo- 
veşti ?... 

Pentrucă te iubesc și pentrucă pe tine singur 
te am pe lume. Singur pe tine şi afară de tine 
pe nimeni... Şi Adela isbucni din nou în plâns. 

Stiu.. toate femeile şi nu numai femeile, dar 
şi unii barbaţi şi printre ei lisus însuşi, a propo- 
vaduit iubirea între oameni. lisus a fost un 
simplist. Fapta şi cuvântul Lui erau proslavirea 
Creatorului fara să fi putut înțelege El, creaţiunea. 
A fost şi na fost Dumnezeu, s'a închinat altuia 
şi nu Lui şi ca El au fost lintotdeauna şi vor fi 
orbi cari îşi vor pipai o mâna cu alta ca sa-şi 
dovedeasca existenţa. Eu nu mă închin nimanui... 
Daca lisus ar fi fost Dumnezeu, sau dacă Dum- 
nezeirea ar fi fost în EI, altele i-ar fi fost preo- 
cuparile. Cesarului i-a spus ca n'a venit să strice 
legile, ci sa le întăreasca. Adevăratul Dumnezeu 
nu cunoaşte legi, oricâte vor fi ele, şi numai 
creaţiuni. Creaţiunea nu cunoaşte îngrădirea nici 
atunci când este a Cesarului... El a mai spus că 
nu toţi cei chemaţi sunt aleşi, p2 câtă vreme 
Dumnezeu cel adevarat de care îţi vorbesc i-ar 
fi ales fara sa-i cheme, căci numai astfel „,mar- 
garitarele vor fi ferite de a cădea prada por- 
cilor...“' Daca aşi fi fost preot aşa aşi fi cuvântat 
din amvon. 

Te uiţi la mine mereu cu aceiaşi ochi banuitori... 
Cum ași mai putea să te cred?... l 
— Doamne. Doamne!... 


www.dacoromanica.ro 


-3 


Te îndoieşti de sanatatea mea ca Ofelia 
de sănatatea lui Hamlet... Nu, nu sunt Hamlet... 
Ai îi în stare să chemi din nou doctorii, ca 
aseară, ca din nou sa-mi prescrie” purgativ, bro- 
mură şi linişte, ca şi cum liniştea ar fi în afară 
de mine... Doctorii, toţi doctorii nu sunt vrednici 
sa se lecuiască nici pe ei, nici pe alţii, Credinţa 
lor e în afară de ei, credinţa lor stă în picăthrile 
doctoriei şi nu a puterei d2 creaţiune. Toţi,doc- 
torii din lume nu i-ar fi putut da nici vazul şi 
nici nu i-ar fi putut spori cu milenii zilele sfâr- 
şite ale lui Omer şi ceeace n'au putut-o face ei, 
a făcut-o el. Iliada e mărturisirea vie a unei vieţi 
fara de sfârşit... Crede în Dumnezeu din ceruri, 
nu în mine, acela care iți fagadueşte lapte şi 
miere pe lumea cealalta cu preţul renunţarii la 
viaţa aceasta vie... lubeşte-L pe El şi nu pe mine. 
Pe mine ma iubesc eu însu-mi şi ma vor iubi 
cei aleşi cari fara sa fie chemaţi, vor veni în 
veacul veacurilor sa se proslaveasca operei mele. 
Cred în mine... Pe Dumnezeul vostru l'aşi accepta 
cu o singura condiţie, când aşi şti ca opera Lui 
sunt eu, câta vreme însa nu-i gasesc semnatura 
ma consider opera mea... Piatra ca sa fie statue 
trebuie cioplita... 

Vino sa te” sărut, sarutul meu poate iţi 
va aminti pe cel al lui Iuda înainte de 
a fi vândut pe fiul Domnului, eu nu te vând, 
îți dau libertatea... Iuda n'a fost chiar aşa de 
ticalos precum încearcă popii sa-l infaţişeze. Nu, 


www.dacoromanica.ro 


73 


ci din contra, a fost singurul dintre apostoli care 
a avut o personalitate, care a ştiut sa trăiasca în 
el şi nu sub puterea de sugestie a altuia. A fost 
cineva şi dovadă e că astăzi nu poţi vorbi de 
lisus făra să te gândeşti imediat la Iuda... Şi 
Adrian, cu pălaria pe cap pentru a pleca, se 
plimba cu paşi rari pe din faţa Adelei şi paşii 
cadeau greu pe podina, lasând urme sgomotoase 
ce sp loveau de pareţii camerei şi camera sbârnâia 
ca pântecul de vioară... Se opri din mers, ascultă 
liniştea tulburata de mersul lui şi roti ochii ca 
o pasare inchisa ce vrea sa sboare, 

— Cred că nu ne vom mai vedea, spuse el 
încet. Intro zi indepartata sau apropiată, când 
nu vei mai fi nici tu, nici eu iar mie mi se va 
pomeni numele alaturi de opera mea, se va vorbi 
şi de tine ca de o Magddalena neispaşita.. E 
singura rasplata pe care o pot da iubirii tale şi 
e mult. E mult pentruca drumul poate sa fie 
lung. Lui Ahasverus i-au trebuit toiag şi opinci 
de fier, ţie, pentru drumul tău, toata avuţia pe 
care am dobândit-o făcându-ţi chipul şi trupul... 
Ştii că în povestea adevărata a lui Demian, 
omul lui a avut tot aurul de pe pamânt... 

Adrian... 

Adela plângea, işi frângea mânile şi tot mai 

încet, tot mai fara de putere, repeta mereu: 
Adrian... Adrian., Adrian.,, 
Şi Adrian se duse şi deşerta o ladiţa pe pian, 


www.dacoromanica.ro 


74 


şi aurul roş şi aurul galben zornaind şi luminând, 
se risipi din belşug... 

Al tau e... 

Adrian... Şi Adela cazând în genunchi ca 
Magdalena la lemnul crucii lui lisus, îi cuprinse 
cu amândoua mânile picioarele şi el s'a smucit 
şi a plecat... 


www.dacoromanica.ro 


Se ducea spre cafenea. 

Calea Victoriei era plina de lume şi lumea 
vorbea şi râdea abia mişcându-şi paşii în pro- 
menada sau grabind sa ajungă acolo unde îi 
chemau treburile. 

Adrian parea ca picase din lună şi privind 
pe de-asupra capetelor celor mulţi, singur, mai 
singur ca oricând, cauta un prieten, un cunoscut 
în gloata celor mulţi de care se simţea instrainat 
ca într'un foaier de teatru, la a zecea reprezen- 
tare a unei piese, între doua acte unde nu avea 
cu cine schimba un cuvânt sa vorbeasca de 
opera sau de interpreţi. Era plictisit de el 
şi în el. Calea Victoriei îi parea pustie şi străina 
de lumea preocuparilor lui. Când şi când îşi 
încreţea fruntea sau îşi marea ochii, de parca 
ar îi vrut sa vada mai bine. 

Gândurile îi erau încâlcite, vorbea singur şi 
repeta de câte douazeci de ori în şir un cuvânt, 
un cuvânt oarecare p2 care apucase să-l pronunţe 
întrerupând pentru o clipa înţelegerea unei idei, 


www.dacoromanica.ro 


76 


ca apoi să revină iar la prima framântare a 
gândurilor, având mereu în fața viziunza limpede 
a lui Demian, a Adelei şi a poporului ciudat dela 
poalele muntelui sfânt. 

Dintr'un fond roş, aprins ca soarele in 
scăpatatul unei zile d: toamna, se desprinse 
figura blângă a unui moşneag cu barba albă 
ce sta pe o minge uriaşa, cu capul prins 
într'un triunghi de foc şerpuitor şi moşneagul 
clipea rar din ochii mari albaştri şi cu gestul 
mânii, încremenit intr'o binecuvântare, se mişca 
într'o leganare continua de fulg plutitor între doi 
curenţi de aer. Inchise ochii şi imagina disparu 
pentru o clipa ca sa reapara mai puternica şi 
mai aevea, apropiindu-s2 tot mai mult de parca 
ar fi voit sa-i intre în ochi. Se date un pas 
înapoi, calca pe un trecator pe picioare, acesta 
se uita lung la el şi spuse ceva, Adrian nu auzi 
nimic. Inchise din nou ochii şi din nou privirea 
albastra a batrânului cu capul chenaruit în foc, 
se apropia cu glob cu tot, mereu, mereu, mereu... 

Işi freca fruntea şi tâmplele, deschise ochii 
mari, forțându-i, şi imagina disparu. 

Işi dedea perfect de bine seama ca nimic nu 
este, motivând halucinaţiile pe cari le avea cu 
starea de slabiciune şi oboseala în care se găsea, 
deşi ştia bine ca nu umblase prea mult şi ca 
venea de acasă, 

Mută gândul în alta parte, ca pe o mobila din- 
tr'un colţ de odae într'altul şi gândul era acelaşi. 


www.dacoromanica.ro 


A incercat să cetească toate firmele magazinelor 
pe unde trecea, să-şi numere paşii, să-şi amin- 
teasca ce anume fața aveau doctorii cari îl vi- 
zitasera cu o zi mai înainte, pe cari ii cunoştea şi 
pe cari totuşi nu-i vazuse niciodata. Şi mereu, 
mereu chipul batrânului în care acum vedea lim- 
pede pe tata-su, se amesteca şi între literele fir- 
melor şi în numarul paşilor şi, mai temeinic, în 
chipul fiecaruia dintre doctori. 

O imagina ce se precipita între altele. 

Incepu sa vorbeasca tare, tare aşa ca să se audă, 
şi în urechi îi sunau propriele-i cuvinte în glasul 
Adelei, într'un amestec de scene de timiditate 
trăite pe când era in seminar, pe când i se impur- 
purau obrajii şi îi ardeau urechile când printre 
zabrele!e împrejmuirii internatului, zarea rochia 
sau şorţul albastru al vreunei şcolariţe. 

Internatul... biserica... bi se ri—ca... 

Da, batrânul Dumnezeu ce-mi sta în faţa, 
e EI... E acelaşi din turla bisericii Radu-Voda... 
Şi în aceiaşi clipă, de zece ori în şir, credea 
ca e când tata-su şi când bătrânul Dumnezeu din 
turla bisericii. - 

Se opri brusc în fața cafenelii de parcă cineva 
lar fi tras de mâneca. 

Intra... 

Inauntru, la o masa din fund, cu spatele în 
oglinda, unul dintre doctorii cari îl vazuse, cetea 
un ziar. 


www.dacoromanica.ro 


Chemă un chelner şi întreba: 

Cine e domnul acela care ceteşte?.., 

P... 

Domnul acela din faţa oglinzii?... 

Doctorul Man... 

E doctor?... 

Da... 

Se duse şi s2 aşeza la aceiaşi masa, 

Bună ziua... 

Buna ziua... Şi doctorul se uita pe deasupra 
ochelarilor... 

A)... dumneata eşti?... C2-i?... Cum tə mai 
simţi ?.. , 

— Eu?... 

Nu eşti dumneata pictorul Adrian?... 

Poate ca da.... Nam nimic... 

Acum nu, dar... 

N'are nici o importanța... ma simt puțin 
cam obosit... Uite, privesc la ceva şi acel ceva 
imediat se încercuie întrun cerc de culorile curca- 
beului, iar pe pupila parca aşi avea în permanenţa, 
un fulguşor pe care. oricât aşi vrea sa-l înlatur 
perkista... 

Şi făra sa aştepte raspunsul doctorului, con- 
tinuă mecanic, ca din obişnuinţa: 

N'are nici o importanta... 

Apoi, ca şi cum ar fi cautat pe cineva în ca- 
fenea, se întoarse pe scaun și privi la celelalte 
mese... Lânga el se opri un chelner... Doctorul 
plecă capul în gazetă şi ceti mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


79 


— Doriţi ceva domnule Adrian?... 
Da Titule... Un ceai... 

Se intoarse din nou cu faţa spre masă şi abia 
acum observă că lângă Doctor sta Demian care 
se uita la el şi în ziarul intins pe masa. 

Ceteau amândoi şi el se uita la ei. Doctorul 
mişca buzele, îşi încreţea fruntea şi îşi tot po- 
trivea ochelarii pe nas, să nu-i cada. Demian 
sta liniştit de parcă ar fi fost cioplit în piatra. 
Adrian râse şi în acelaşi timp ca o înţele- 
gere comună între el şi Demian, râse şi acesta. 
Se strâmbă Adrian şi se strâmba Demian, lovi cu 
pumnul în masa şi la fel facu Demian. Incepu 
să râdă sgomotos ca şi cum şi-ar fi adus aminte 
de ceva şi intoars2 capul, vorbind singur aşa ca 
sa nu-l auda nimeni, la fel făcu şi Demian. 

Ce cafenea idioata... In fiecare zi trebuie 
sa vin aci pentrucă mă aduc picioarele şi in 
fiecare zi, ziua trecuta se repetă aceiaşi, cu nici 
o alta variaţiune de cât a şvarţului care 
uneori e mai fierbinte, alteori mai rece... Aceleaşi 
figuri ce garnisesc încaperea cafenelei ca un mo- 
bilier vechi şi demodat, aceleaşi diszuţii, acelaşi 
tot... Şi vin la cafenea, vin mereu pentrucă mă 
aduc picioarele, pentruca numai am cap şi pen- 
truca simt nevoia de a ma imbeciliza în fața mai 
multor ochi. Se bea cafea, se fumează şi se 
pierde vremea, aceasta o observ mai bine de 
câte ori sunt aci şi mă gândesc cât de mult aşi 
putea sa fac azasa, lucrând... Şi totuşi, vin, vin 
mereu ca sa ma plictisesc pentruca aşa vor picioa- 


www.dacoromanica.ro 


80 


rele... N'ar fi de mirare ca într'o buna zi vre-un 
învaţat sa descopere că omul în viaţa se calau- 
zeşte, nu numai de creer, care de multe ori poate 
sa şi lipseasca, ci şi de picioare... 

In clipa aceia parea că visează... Cafeneaua se 
transformă într'o bibliotecă şi cineva dintr'un 
colţ întunecat de fum, vorbeşte sau ceteşte: 

„Primele începuturi de apropiere între indivizi, 
cu câteva milioane de ani în urma, tot aşa s'au 
facut, la cafenea... Nevoia de a te simţi într'un 
cerc al tau, ca într'o cămaşă...“ 

— Destul!... si Adrian lovi cu palma în masa... 
Doctorul privi pe deasupra ochelarilor `o clipă, 
apoi urma sa cetească mai departe în vreme ce 
Adrian îşi spunea singur răspunzând celui ce 
vorbise: 

„„.Cunoşti oamenii şi oamenii te cunosc, vor- 
beşti cu ei şi ei cred că tu schimbi idei şi ideea 
e totdeauna absentă... Vorbeşti cu ei şi azi şi 
mâne şi poimâne... Ii întâlneşti pe stradă, îi saluţi 
sau te salută şi nu ştii cine sunt şi cum ii 
cheama... O cunoştinţa de cafenea... 

Clatină capul cu sila şi privi într'o parte, 
cam peste umeri ca apoi să-şi reia ţinuta pe 
scaun, ca să se uite când la Demian care tacea, 
când la Doctor care cetea mereu ca şi cum acolo 
ar fi găsit isvorul nesecat de adevarata ştiinţa. 
Privind aşa mereu şi la unul şi la altul, ob- 
servă că doctorul are un n2g ca o sgrabunţă pe 
tâmpla stângă şi ca printre firele de barba in- 


www.dacoromanica.ro 


8l 


cărunțită se furişau câteva fire roşii, deşi barba 
părea sa fi fost odată neagra... Când se uită 
spre Demian, Demian dispăruse, numai era, în 
schimb se vedea pe el în oglindă ca o imitație 
de fabrică... părea că e de hârtie. Ar fi voit să 
prinda fața celui din oglindă, între degete, sa 
vadă cum se boțeşte. De două ori a încercat 
şi de două ori şi-a retras mâna. Incepu să râdă 
şi întoarse capul să privească din nou la doctor. 
Staruia însă în el curiozitatea de a pipăi obrazul 
de hârtie, poate că nu era el, poate că era un 
altul... Liniile săpate în obraji păreau tăiate cu 
cuțitul de o mână nepricepută. Pomeţii neregulaţi, 
umflaturile de sub ochii, barbia, capul tot părea 
a fi opera naiva, neisbutita, a unui ovrei fabri- 


cant de maşti, papier maché — 
Sunt eul... 
Și isbucni în hohote: 
Ha, ha, ha... 


Ti-ai adus aminte de ceva?... îl întreba 
doctorul. 
Poftim ?... 
De ce râzi?... 
De mine... 
Doctorul lăsa ochii din nou pe gazetă. 
Ciudat, vorbea singur Adrian, nici doctorul 
nu e doctorul... Am să mă scol dela masă... 
Titu îi aduse ceaiul. In aceiaşi clipă în faţa 
lui sta şofeurul lui Vidraşcu. 
— Domnule Pictor... 


Ardeleanu, — „Am ucis pe Dumnezeu“, 6 


www.dacoromanica.ro 


82 


Adrian se uită la el şi nu îi raspunse. 

— Sunt şofeurul de peste drum de dumnea- 
voastra... şofeurul... 

Bine, bine... şi ce vrei?... 

Şi pentrucă şofeurul tacea, Adrian urma: 

— Nu te cunosc... lasa-ma în pace... Şi mes- 
tecând cu linguriţa în ceaşcă se aşeză mai bine 
pe scaun cu spatele spre cel care îi vorbise. 

Sunt Neculai, şofeurul domnului Vidraşcu. 

— Ei şi?... 

Am venit sa va spun... 

Spune!... 

— 2. 

— Vorbeşte!... 

— 2. 

Ce vrei domnule?... se rasti Adrian... te-ai 
recomandat caşi cum eu aşi fi noul stapân al 
dumitale... Ce vrei?... 

Trebuie sa mergeţi. 

Trebuie sa merg... Şi unde sa merg?... 

Cucoana dumneavoastra... nu e nimic grav... 
cucoana... Trebuie sa poftiți numai d2 cât... sunt 
cu maşina... 


— Lasa-ma domnule în pace sa-mi bau ceaiul. 

Doctorul lasase gazeta şi privea atent pe dea- 
supra ochelarilor... Şofeurul se framânta, era ner- 
vos şi grabit de a spune ceva fara sa ştie cum 
anume. Dupa câtava vreme de framânitare se 
decise şi spuse, repede, aplecându-se deasupra 
scaunului pe care sta Adrian: 


www.dacoromanica.ro 


83 


S'a otrăvit... 

Adrian lăsă linguriţa şi fară sa înţeleaga nimic 
se întoarse pe scaun privind lung la omul ce-i 
sta în fața şi se uita din când în când pe fe- 
reastră, la maşina. 

Cucoana dumneavoastra, s'ă otravit... 

Cum ?... întrebă doctorul. 

Adrian tresari la început, apoi liniştit, fara 
ca nici un muşchiu al feţei sa i s2 fi contractat, 
privi în gol... 

O clipa în urma, se scula greoi sa plece. 

Doctore, eşti bun ca sa ma însoţeşti 2... 

Da... şi surprinderea doctorului era cu atât 
mai mare cu cât Adrian nu szosese nici un singur 
accent de spaima sau de îngrijorare. 

Când s'au urcat în maşina, Adrian întreba: 

A murit?... 

Nu ştiu, raspunse şofeurul,.. 


Maşina alerga pe strazi şi şofeurul sufla de 
parca el ar fi tras-o. 

Adrian tacea iar doctorul care încercase sa-l 
întrebe câte ceva, se minuna fara sa poata în- 
ţelege nimic din cele ce se petreceau, şi nedume- 
rirea lui creştea cu atât mai mult cu cât Adrian 
privea în dreapta și în stânga drumului ca într'o 
cursa de placere. 

Descoperea printre trezatori figuri cunoscute 
altadata şi uitate. Cu prilejul acesta facu remarca 
pentru el ca vede foarte bine şi are memorie 


www.dacoromanica.ro 


84 — 


vizuală tot aşa de bună... [i număra în gând pe 
toți câţi îi vedea şi îi cunoştea: 

Un model... O doamna măritata al cărei 
bărbat era magistrat; o salută şi zâmbi cu milă 
pentru soţ, clătinând capul cu scârbă ca şi cum 
ar fi spus: „ce dobitoz!!...“ O domnişoara plina 
de ea şi proasta p2 cât era de frumoasa, trecu 
pe lângă maşină... un servitor... o altă doamnă, 
sentimentala, şi îşi aduse aminte de un anumit tic 
nervos, al acesteia, pe care îl avea în momentele 
de nestapânire a intimităţilor trupeşti. Iar cla- 
tină capul, de data aceasta cu placere şi poate 
regret; se maritase cu un doctor, trăiau bine... 
şi dintr'o curiozitate nejustificata întreba pe 
doctor: 

Cunoşti doctore pe doamna care a trecut?... 

2 

In gris... 

— Ai văzut-o?... Era nevasta mea. 

O altă doamna i-a zâmbit şi el a salutat... 
era o femee bună şi moale ca o bucata de cârpa 
aruncată în marginea divanului... Alta, o iste- 
rică... Un coleg de şcoala, un bulgar Dumitroff, 
cântă minunat la chitara şi Adrian în aceiaşi clipa 
începi să fredoneze Serenada lunei pe care o 
cântase de atâtea ori acest Dumitroff. In fața 
minţii, îi apăru atelierul şcoalei de Belle Arte, cu 
scaunele în desordine, cu statuiele de gips, cu şe- 
valetele vârite unele în altele în jurul modelului 
care sta pe o estradă, goală, cu carnea albă sau 


www.dacoromanica.ro 


85 


brună, veşteda, cu sâni spânzurați de o pieliţă 
seacă de sânge şi increţita ca o rufă murdară... 
Atelierul... atelierul pe parejii căruia fresca de- 
semnurilor şi a picturilor foştilor elevi medaliaţi, 
îl chemau sa-l întrebe unde se duce?... 

Ar fi vrut şi el să oprească maşina, să-l strige 
pe Dumitrofi şi sa-l întreb2 la rându-i: ce face, 
unde traeşte dacă mai cântă la chatira, daca 
picteaza, daca are femee, dază e frumoasa, dacă... 

Maşina sbura şi Dumitrofi ca şi celelalte chi- 
puri cunoscute se pierdu in valul lumii ce se 
rostogolea pe ambeie trotuare ale căii Victoriei. 
Şi Adrian fredona merzu serenada lunii privind 
aevea parca, din pragul uşei, atelierul cu aceiaşi 
colegi şi aceiaşi viață plina d: tinereţe... 


www.dacoromanica.ro 


N'a apucat bine sa se dea jos din mașina şi 
toţi câţi erau, femei, copii, barbaţi şi îl cunoşteau 
cine e, strigara în cor: 

A dus-o la spital... 

Şi pe faţa fiecaruia dintre cei gramadiţi, 
spaima şi îngrijorarea lasase urme de parca 
fiecaruia dintre ei s2 întâmplase nenorocirea. Toţi 
o vazuse, toţi îi auzise gemetele şi toți ştiau ca 
internul dela Salvare, ducea un cadavru. 

Printre oamenii depa strada, câte un trecator, 
nou venit se oprea sa întrebe: 

Ce s'a întâmplat?... 

Şi imediat se gasea cineva care sa spună tot ce 
ştia, completându-şi cuvintele cu gestul, aratând 
cât era de frumoasa, cum a luat paharul cu otrava 
şi câte şi mai câte. Ar fi fost în stare sa marturi- 
seasca şi gândurile sinucigaşei. 

Adrian privea la toţi cei ce se adunase în faţa 
curții lui, asculta vorbele sau şoaptele celor ce 
numai conteneau din spus şi auzea când şi când 


www.dacoromanica.ro 


87 


numele lui, pe lânga acela al Adelei. Şi totuşi, 
parea ca uitase pentru ce venise, pentru ce era 
lumea adunata şi pentru ce numele lui era pe 
buzele tuturor. Puțin a lipsit ca sa nu întrebe şi 
el ca trecatorul după uliţă: 

Ce s'a intâmplat?... Cine e?... Cum o 
cheama?... 

N'a spus nimic, a privit în înaltul cerului, la 
cornişa caselor, observând amanunte asupra căror 
nu S'ar fi oprit niciodata şi cari acum pareau al 
interesa. Ar fi vrut sa ştie ce arhitect făcuse casa 
şi cât costase... Apoi își opri privirea p2 capul 
blond al unui copil de vre-o opt ani, care se 
invârtea şi el printre cei mari de parca lar fi 
prins într'un joc de hora ce-l interesa. Era co- 
pilul bucataresei familiei Vidraşcu. Ar îi vrut sa-l 
intrebe ceva, sa-l întrebe de stapâni, copilul însă 
se pierdu şi Adrian ramase fara de gânduri, fara să 
vada, fara sa auda... Era absent. era atât de 
strain de parca niciodata nu cunoscuse pe aceia 
pentru care lumea se adunase să se framânte. 
Unele cucoane se aşteptau sa-l vada că îşi smulge 
parul din cap, altele ca ţipa şi altele credeau ca, 
cu un cuvânt și o mângâiere sa-l faca şa-i para 
nenorocirea mai puţin grea. Şi așteptau femeile 
sa le intrebe, sa le vorbeasca şi Adrian nu le-a 
întrebat şi nu le-a vorbit... 

Au dus-o la spital... 
La Filantropia, indica locul un glas din 
mulţime. 


www.dacoromanica.ro 


58 


Ba nu... La spita'ul de copii... Caz grav... E 
mai aproape, spuse o femee. 

— La Colțea, strigă servitoarea familiei Vi- 
draşcu care trecea drumul. Mi-a comunicat dom- 
nul, dela spitalul Colțea, la telefon... Au in- 
ternat-o acolo... Adrian naucit de atâta larma, 
privea în toate părţile şi asculta pe toţi fara sa 
poată înţelege nimic. 

Lumea din strada trecuse în poarta şi din 
poarta în curte sa se gramadeasca toata, jos, în 
fața uşei. 

— Ce facem?... întreba doctorul. 

Să intram, raspunse Adrian. 

Uşile erau deschise, scaunele rasturnate şi pe 
divanul deranjat, ca dupa o noapte de petrecere, 
pe perne, pieptenii de baga ai Adelei. Pe pian 
un plic închis fără de adresa lânga sticla cu cer- 
neala. De pe scara, se auzeau vorbe şi tropot de 
picioare... Venea lumea curioşilor sa afle, sa vada, 
să ştie cât mai precis ce se întâmplase şi cum 
era interiorul casei şi în deosebi, sa iscodeasca 
cum iscodesc judecatorii de instrucţie, pentru a 
afla cauzele cari au dus la sinucidere sau numai 
pentru o completare a parerilor lor deja fixate. 

Adrian desfăcu plicul şi ceti pentru el: 

„Mama a murit aşa, o soră a ei, la fel şi ca ele 
trebuie sa sfârşesc eu... E o fatalitate... Adio...“ 

Trecu scrisoarea doctorului şi dupa o clipa, 
fara să privească macar în ochii acestuia, o reluă 
şi o băgă în buzunarul hainei şi amândoi au ră- 


www.dacoromanica.ro 


89 


mas în mijlocul odăei tăcuţi şi lipiţi unul de altul 
ca doi stâlpi aplecaţi de vânt şi vreme, 

Pe pian o gramada de bani, banii pe cari îi da- 
duse el. Pe scara sgomotul şi vorba suiau mereu 
odată cu paşii necunoscuţilor cari treceau pragul 
casei. Şi din tot zumzetul acesta se desprindea 
limpede: 

„Au dus-o la spital... la Colțea“. 

Alaturi de borcanul de lut, păstrător de pensule 
şi de un pahar băut pe jumatate de apă, era o ca- 
cheta de farmacie golită de conţinut, pe care era 
imprimat cu roş un cap de mort şi dedesubt 
scris: „otravă... Arsenic...“ 


e a so oa e > e e . . ù . e.. e o 


Sgomotul paşilor cobora scara până în curte, 
asemeni unei ape ce a rupt zăgazurile şi curge 
prapăstioasă, lovindu-se de pietre şi stânci. 

Adrian şi doctorul, au închis uşa şi au plecat 
făra sa-şi îi vorbit nimic unul altuia. 

Din bulevard, doctorul se despărţi, înţelegea 
bine ca e de prisos lânga omul a carui stare su- 
fletească nu o înţelegea. 

Adrian se duse spre spital. 

Nu se simțea vinovat cu nimic de cele pe- 
trecute şi privea lucrurile ca desfăşurarea unei 
acţiuni normale la care nu se gândise niciodată 
care însa trebuia să se producă într'un fel sau 
altul. 

Toată aceasta întâmplare părea ca o văzuse 


www.dacoromanica.ro 


60 


într'o casă straina cu ferestrele joase în în- 
caperea careia privise fara sa vrea. 

„Nenorocirile altora, ramân totdeauna ale al- 
tora, şi ori cât am cauta sa le înțelegem, sa le 
simţim, tot neînțeles ramân“. 

Pâna la spital, Adrian a fost incapabil də a 
mai gândi la altceva. A repetat de o suta de ori 
constatarea aceasta p2 care o facea şi careia 
credea a-i fi dat forma definitiva a unei cugetari 
proprii de şi se controla de câte ori repeta fraza 
sa-şi aduca aminte de nu va îi citit-o când-va în 
vre-o carte. Prea era vulgar adevarul. Nenoro- 
cirea era a Adelei, nu a lui. 

La intrarea în curtea spitalului, Va intâmpinat 
portarul. 

Ce poftiţi?... Nu e voe... 

Eu sunt Adrian... sunt... Am venit peatru 
femeea pe care au adus-o... 

Aceea otravita cu arsenic?... 

Da... 

— Nu se poate sa o vedeți... 

Nu?... 

Eu va las, dar... şi ridicând din umeri şi 
deschizând larg mâinile, amândoua, ca şi cum 
ar fi voit sa-l faca sa înţeleaga ca tot nu are ce 
vedea, îi întoarse spatele. In clipa aceia telefonul 
sună în ghereta de scânduri, portarul intra înauntru 
şi ridica receptorul... 

Da... da... E domnul intern de serviciu... 
Nu... Nu... Arsenic... ar-se-nic... arsenic... Şi lasa 
receptorul. adresându-se lui Adrian: 


www.dacoromanica.ro 


91 


Tocmai ma întreba domnul Profesor... Credea 
ca e ceva interesant... Eşti ruda cu sinucigaşa?... 

Da... 

Acum tot nu o poţi vedea... Ii face spălaturi 
stomacale, dar daca voiţi.... Şi deschise iar bra- 
tele, de data asta cu semnificaţia că daca vrea 
poate sa intre. 

Nu... 

Aprinse o ţigara, oferi şi portarului una şi 
ramase tacut apoi privind la cladirea şi pavilioa= 
nele spitalului, liniştit şi mirat în acelaşi timp ca 
un provincial venit pentru întâia oara la Bucu- 
reşti, spuse ca pentru el; 

Mare spital!... 

E cel mai mare... Serviciile de clinica şi hi- 
rurgie cele mai complete... Pavilioane pentru boli 
de ochi, de piele, sifiligrafie, laboratoare... 

Frumos, frumos... Foarte frumos!... 

Patruzeci de saloane, şaizeci de rezerve, 
bucatarie mecanica, nu funcţionează, dar o 
avem crematoriu de pansamente, trei pâna la 
cinci sute de paturi... Mare... Opt pogoane numai 
locul... cincizeci de surori de caritate... 

Frumos, frumos... şi Adrian se minuna şi 
parea mulțumit şi interesat de relaţiunile pe cari 
i le da omul cu şapca galonata ca a unui maior 
de marina. 

Cei mai mari doctori la mine sunt, adica la 
ngi... Profesori, foşti miniştri, savanţi... Nici la 
Paris n'ai sa găseşti zece spitale ca ăsta... Numai 


www.dacoromanica.ro 


92 


leafa noastră e cam mică, ei... Dar dacă cucoana 
va avea zile... Cu arsenic zici ca s'a otrăvit?... 

— Da... 

— Au fost şi cazuri de insănatoşire. 

— Au fost?... 

— Dacă spălaturile sunt făcute în grabă... dacă 
cantitatea a fost mică și daca arsenicul n'a fost 
tocmai arsenic... în sfârşit daca, cum să spun, are 
zile... Nevastă-mea e ingrijitoare de douăzeci de 
ani, le ştie pe toate ca o doctoriţa... Pentru cei ce 
vor sa-şi puna capat zilelor, ar fi mai recoman- 
dabil arma de foc... dacă nu moare imediat și nu 
se ivesc complicaţii şi daca glonţul se opreşte în 
muşchi sau nu ataca inima, creerul sau plamânii, 
sinucigaşul poate fi sigur ca a scapat... I se ex- 
trage glonţul şi a doua zi poate sa plece acasa... 
Ei, dar femeile totdeauna sunt mai proaste ca bar- 
baţii, le e teama de revolver şi se curaţa cu otra- 
vuri... Ce vrei? n'au curaj. Din pricina asta şi su- 
feră mai mult ca barbaţii... 

Ai dreptate, ai dreptate, dar eu ce trebuie 
sa fac?... Intrebă Adrian, privind în ochii porta- 
rului. 

Să va vedeţi de treaba... Mâine dimineaţa la 
opt, la noua, vom vedea ce va fi... daca scapa sau 
nu... Ştiinţa işi face datoria... Daca va avea zile... 

De sigur... Buna ziua. 

Vă salut... Mâine la opt... la noua... 

Adrian trecu drumul pe partea cealaltă a strazii 
şi se opri în loc cercetând faţada spitalului cu 


www.dacoromanica.ro 


93 


ferestrele mari cautând sa ghicească în care salon 
va fi fiind Adela... Şi n'a vazut nici o mişcare, nici 
o umbra dincolo de geamurile întunecate în cari se 
oglindeau nourii şi albastrul de oţel al cerului. 


www.dacoromanica.ro 


Doamna Vidraşcu şi Mabel lipsisera d2 acasa 
şi acum, dupa ce auzira cele petrecute prietenilor, 
triste, cu ochii plânşi şi nerabdatoare de a şti 
mai mult de cât le spusese slugile, se uitau una 
la alta frângându-şi mânile ca apoi tacute sa 
se plimbe din oda în oda când şi când privind 
pe ferestre, nerabdatoare de veşti. 

Când Adrian deschise uşa şi se apropie de ele, 
amândoua cu ochii mari deschişi, cu respirarea 
oprita, pareau ca sunt de ceara. O clipa în urma 
întrebara deodata: 

Ce-i?... 

Adrian pleca ochii în pamânt la început, apoi 
privind la amândoua ca şi cum atunci le-ar fi 
vazut pentru întâia oara, observa la Mabel bluza 
întredeschisa şi rotunjimea sânilor albi, pietroşi, 
feciorelnici. Şi pentru ca Adrian întârzia ras- 
punsul, din nou aceiaşi întrebare a femeilor se 
auzi: 

— Ce-i?,.. 


www.dacoromanica.ro 


95 


Nu stiu nimic... Mâine la noua... 

Mâine la nouă... 

Da, sa ma duc sa vad... acum n'au putut 
sa-mi spună nimic, 

Și au ramas câte trei tăcuţi, făra sa-și mai 
vorbeasca. Mabel și Eleanor gândind la Adela iar 
Adrian rotindu-şi mereu ochii în  descheetura 
bluzii, simţea cum i se aprind obrajii de navala 
sângelui. In clipa aceia venea şi Vidraşcu. 

Ei?... spuse acesta întrebând din ochi pe 
Adrian. 

Pu 

— Vorbeşte! Scapa sau nu?... Eu n'am putut 
vorbi cu nimeni. 

Nu ştie nimic... Mâine la noua... răspunse 
Mabel în locul lui Adrian... Pâna mâine la noua 
nu se poate ști nimic... 

Mâine la nou... repeta Vidraşcu şi îşi strânse 
buzele arcuind sprâncenele. 

In casa linişte apasatoare... Toţi se fereau parca 
sa vorbeasca sau sa mai intreb2 ceva, fiecaruia 
în parte incepuse sa le miroase a flori, a tamâie 
şi a cadavru descompus, 

Lui Adrian îi parea ca se iîmpânzeşte în faţa-i 
toate obiectele din casă şi el se pierde într'o 
abureala vânata de fum de tutun, numai ochii 
prietenilor, şase ochi se rotunjeau şi luminau pri- 
vindu-l fara sa clipeasca,.. Se uită în pământ şi 
ascultă tacerea din jurul lui care trebuia sa se 


www.dacoromanica.ro 


96 


spargă ca un pahar. Se aştepta să fie întrebat 
să i se vorbească, deşi bucuros ar fi fost ca 
nimeni să nu-i spună nici un cuvânt. Ii parea 
rău că venise, trebuia să intârzie în oraş şi abia 
noaptea târziu, sa intre la el, să nu-l vadă nimeni, 
să nu-l mai întrebe nimeni şi să nu-l mai priveasca 
ochii aceia bănuitori... La un moment dat a vrut 
să se ridice in picioare şi sa strige ca nu el a 
ucis-o, că ia singură a făcut ceeace a facut şi n'a 
lipsit o clipă ca sa spuna, când deodata, Mabel işi 
acoperi fața cu amândouă mânile şi isbucni în 
plâns. 
Ce-i ?... Mabel!... Eşti copila?... 

Şi. Eleanor o lua de braţ şi trecu cu ea într'o 
cameră indepărtată, să o liniştească. 

Pe scaunele lor, ca şi mai înainte, rămasera 
Adrian şi Vidraşcu, mereu tăcuţi, uitându-se unul 
la altul ca doi straini într'o cafenea la mese în- 
depărtate, ca şi cum nimic nu se petrezuse şi pe 
niciunul dintre ei nimic nu-l atinsese. Fiecare 
gândea la ceva sau la nimic şi se fereau unul 
de altul de parcă vinovaţi ar fi fost amândoi. 

Adrian gândea că omul din faţă, prietenul, 
putea fi foarte bine un hipnotizator care ar putea 
să-l adoarma şi sa-i afle gândurile, să-i afle 
partea de vinovăţie în otravirea Adelei şi de 
aceia coborâ privirea în pământ uitându-se la 
vârful picioarelor pe cari le tot mişca încet ca şi 
cum ar fi descris cercuri cercurii în jurul unui 
punct închipuit, 


www.dacoromanica.ro 


— 97 — 


Vidraşcu aprinse o ţigară, oferi şi lui Adrian 
una şi trecu în camera vecină, lăsând uşa deschisă, 
Se ducea să-şi caute cumnata să văda ce e cu ea. 

Adrian se sculă dupa scaun şi se îndreptă spre 
bufet, era în sofragerie. pipăi lemnul lustruit 
al mobilei ca şi cum ar fi voit să-i cunoasca 
esența, apoi se duse la fereastră, se uită afară 
şi din nou netezi cu mâna toate scaunele, masa, 
şi un pahar ce era pe masă, simțind cum scârțâe 
sub vârful degetelor luciul cristalului... Mişcă 
scaunele din loc şi observă că între el şi obiectele 
din casă se aşeza tot mai deasă, tot mai de ne- 
patruns, ceața fumului de tutun şi liniştea goală... 
Lângă el era Demian. 

— Ce cauţi?... ce vrei?... Pe unde ai venit?... 
Ştii ceva de Adela?... De ce râzi?... 

— 2. 

Hi dreptate, Vidraşcu vrea să vadă dincolo 
de mine, a fost magistrat, el nu ştie că nu va 
vedea nimic, nimic... 

In uşă sta Mabel. Demian dispăruse. In urma 
Mabelei sta Eleanor şi cum amândouă păreau 
obosite şi îndurerate, lui Adrian i se păru ca 
vede două din femeile ce plângeau la picioarele 
lui Crist, răzimate în loc de lemnul crucii de pe 
Golgota, de cadrul uşii... In ce muzeu văzuse 
tabloul nu-şi aducea aminte. 

Se apropie de Mabel şi mângâindu-i fruntea 
cu latul mânii, îi spuse blajin, ca unui copil: 

— Nu fii tristă... 


C, Ardeleanu—,Am ucis pe Dumnezeu“, T 


www.dacoromanica.ro 


98 


Şi Eleanor spuse aceleaşi cuvinte: 

— Nu fii trista... poate ca nu e nimic sau 
poate... uite Adrian nu e atât de îngrijat... 

Adrian se uită la Eleanor cu răutate, ar îi vrut 
să-i spuna ceva şi nu ştia ce... Intoarse capul şi 
privi mereu la acelaşi mobilier şi pe fereastră 
atară. Din nou în camera începuse să se lase 
ceața groasa, alburie, aşa ca în dimineţile de 
toamnă când după coama dealurilor priveşti în 
vale la şoseaua satului sau la albia râului. In 
ceaţă Demian apărea şi disparea ca să reapara, 
suprapunându-se imagină peste imagina. 

N'a lăsat nici o scrisoare?... întreba Mabel. 

Nici o scrisoare. Raspunse Adrian. 

Nu ţi-a spus nimic înainte?... n'ai înţeles 
nimic din ceeace trebuia sa se întâmple?... 

— Nimic... 

Şi Adrian privea ţinta într'un loc, privea la 
Demian. Aceasta facu pe ai casei sa vada cât îi 
de mare durerea pictorului. 

— Şi totuşi, mai spuse Mabel, nu ştiu de ce, 
dar... Şi nu termina ceeace avea de spus, îşi 
muşca buzele şi reveni din nou la prima în- 
trebare: 

N'ai ştiut nimic... mai bănuit nimic?... 
2 


Adrian numai auzea, Demian nu-i da pace, 
era în uşă, îl chema, nu-i da voie sa vorbească, 
ii facu semn sa se ridice de pe scaun şi se 


www.dacoromanica.ro 


99 - 


ridică, îşi freca ochii cu mânele, ca un copil 
Plecă capul în jos şi stete aşa o clipă, apoi 
spuse: 


— Mă doare capul... iertaţi-mă,.. 
Şi fara să mai auda ceva, pleca. 


www.dacoromanica.ro 


In casa, cu lampa stinsă, Adrian întins pe divan 
aştepta să-i vina somnul să doarma, sa doarma 
mereu, sa nu-l mai deştepte nimeni. Era plin 
de el şi de toate şi în aşteptarea somnului, 
întins pe divan, asculta tacerea nopţii, batăile 
inimii în pulsul mânii varâte sub capătâi, in 
tâmple, în vinele gâtului şi în beregata unde 
sângele şi respiraţia loveau, împingând ca într'o 
tamponare de vagoane, un nod ce l'ar fi sufocat 
daca la fiecare lovitura mai puternică, nu s'ar fi 
sculat sa răsufle la început greu şi întretaiat, 
iar mai apoi, încet şi rar pâna ce respiraţia 
devenea normala. 

Şi somnul nu venea, întârzia afara în noapte 
şi în incaperea odaei. 

Cu ochii mari căscaţi privea intunericul în 
care încerca sa desluşeasca, pâna la amănunt, 
intreg mobilierul şi tablourile cu chipurile zu- 
gravite pe pânzele ce îmbracau pareţii interiorului, 

Când şi când se uita pe spărtura mare a fe- 


www.dacoromanica.ro 


101 


restrei culcate ca şi el, la stelele vii şi luminoase 
ce scăpărau în volbura nourilor mici şi răriţi 
ce treceau în noapte ca năluci pe faţa unei ape 
liniştite. 

Toată lumea dormea, toată lumea numai el nu... 

Niciodată noaptea şi insomnia nu i-a părut 
mai mulţumitoare, mai dătătoare de noi senzaţii 
ca atunci. 

Se asculta pe el şi auzea frecarea sângelui de 
păreţii arterelor. Era uşor, uşor şi diafan... Părea 
că se desprinsese cu totul de trup şi era numai 
spirit. Era o boare de eter. Inţelegea şi vedea 
mai, clar ca niciodată. 

Dacă ar fi ridicat mâna în sus sau dacă ar fi 
gândit numai să plutească între tavan şi podeaua 
casei, ar fi fost destul şi gândul s'ar fi împlinit în 
realitate. N'a încercat, i-a fost frică. l-a fost 
frică de noapte şi de el şi frică sa inţeleagă 
că într'adevăr spiritul se poate detaşa de corp. 

Şi noaptea îşi rostogolea întunericul tot mai 
departe. 

Linişte... linişte... linişte... 

Auzea cum întunericul îşi ţese pânza ca un 
păiajen uriaş şi i se parea că întunericul se 
freaca de ziduri foşnind ca rochea ce cade la 
picioarele fecioarei goale care pentru întâi oara 
va simţi fiorii dragostei. 

Dumnezeu tot aşa ca şi el va fi privit minunea 
și va fi ascultat vââtul pământului ce rotea 
in EL ai în atara de El... 


www.dacoromanica.ro 


102 


— Cine a vorbit?... ţipă Adrian sărind în 
picioare. 

— „Dacă nu ai pe Dumnezeu în tine nu în- 
cerca să-L afli aiurea...“ 

— Dumnezeu e în mine, Dumnezeu sunt eu, 
Dumnezeu... 

Şi chipul batrânului ce sta pe globul rotund 
ii apăru din nou în faţă străjuit ca de două 
lumânări, în dreapta şi în stânga, cu literele de 
foc « și w. 

— „La inceput a fost cuvântul şi cuvântul a 
fost la Dumnezeu şi Dumnezeu a fost cuvântul...“ 

— „Le început a fost cuvântul şi cuvântul a 
fost la Dumnezeu şi Dumnezeu a fost cuvântul...“ 

— „La început a fost cuvântul şi cuvântul a 
fost la Dumnezeu şi..... 

— Destul!... Ajunge!... Strigă Adrian lovindu- 
se cu palmele peste gură..... 


Fereastră era toata acoperită cu păcură. Nici 
o stea, nici un nour, nimic, nimic... Era întuneric, 
mat întuneric de cât bezna. Pamântul vâjâia 
crescându-şi globul fir cu fir, globul pe care se 
odihnea bătrânul Dumnezeu în chipul căruia se 
vedea pe el îmbatrânit cu milenii. 

Pământul l'a prins şi se învârteau împreuna ca 
un titrez, fără sa se poala sprijini de ceva. Facu 
sforțăni uriaşe să se regasească. Nodul îl sufoca, 
respirația era tot mai grea şi. tot mai înceată. 


www.dacoromanica.ro 


103 


Nu vedea la un deget în faţa ochilor, părea că 
orbise, iar năduşala curgea şiroaie pe frunte şi-l 
ardea nădușeala ca râuri de apă fierbinte... 

Trăia absolutul... 

Fereastra s'a luminat şi ochii lui au văzut, 
mai bine ca în lumina soarelui, toate chipurile 
de pe pânză. Nudurile Adelei coborâseră din 
păreţi şi multiplicate la infinit, prinzând viaţă, 
se plimbau prin odae, îi făceau cu ochiul asemeni 
femeilor de stradă şi îl priveau batjocoritor, cu 
aceiaşi batjocoră pe care o înţelesese în viaţă pe 
atunci pe când numele lui nu exprima mai mult 
de cât o literă într'un anuar al populaţiei... Şi 
Demian era cu chipurile coborâte din perete şi De- 
mian râdea, şi râdeau scaunele şi masa şi păreţii... 
Işi incordă picioarele şi se scutură de parcă ar îi 
vrut să-şi scuture o sarcină grea din spinare. In- 
toarse butonul electric şi se făcu lumină... Casa 
toata era deranjata, scaunele rasturnate şi pe pian 
grămada de bani, paharul golit pe jumătate de apa 
şi toate tablourile în părete, la locurile lor se clă- 
tinau în şireturile de cari erau aninate de parcă 
cineva umblase la ele. In oglinda era el, în 
oglindă era Demian, el şi Demian cu faţa boţită 
de hârtie. 

Se urcă pe scaun, deschise fereastra şi privi 
afara înghițind aerul curat al nopţii ca apa care 
are să umile pe înecat ca pe o minge. 

Cerul era senin, stelele luminau, nici un nour 


www.dacoromanica.ro 


104 


şi liniştea se ridica de pe acoperişurile caselor 
şi depe întinsul străzilor găurite de luminile fe- 
linarelor. 

Pleoapele i se îngreuiară şi îl cuprinse o obo- 
seală ca de umblet lung în arşiţa soarelui pe o 
şosea pustiită de vegetaţie. Picioarele i se îndoiau 
de la genunchi sub greutatea corpului, muindu-se 
ca două lumânări de ceară pălite de căldura 
celorlalte lumânări aprinse în fața iconostasului 
într'o zi de sărbătoare. In creştet îl apăsa ca o 
greutate ce avea să-l strivească. 

Se dete jos din fața ferestrei, stinse lumina 
şi se întinse din nou pe divan unde adormi greu 
şi nesimţitor ca un sătul de bunurile pământeşti. 

Când se deşteptă, prin fereastra deschisă pă- 
trundea lumina vânătă a dimineţei de înainte de 
răsăritul soarelui. Păsările cântau... Pe străzile 
albe, proaspăt măturate de maşinile primării, 
câte un trecător grăbit. lovea în cadență, cu tocul 
ghetelor, bazaltul trotuarului, de parcă ar fi spart 
nuci, 

Oraşul îşi desfăşura largi şi pustii, drumurile şi 
bulevardele, într'o împânzire neregulată. Pe fon- 
dul siniliu al tăriei se proectau acoperișurile 
caselor, pomii şi turlele bisericilor. 

Soarele rotund şi roş de oboseală, îmbrăţişa 
cuprinsul tot, dând viaţă unei noui zile şi oa- 
menilor aceleaşi bucurii, aceleaşi necazuri şi a- 
celaş miragiu al aspirațiilor de totdeauna. Lumina 


www.dacoromanica.ro 


— 105 — 


creştea odată cu sgomotul şi străzile începură 
a-şi desfunda furnicarul de oameni, automobile 
şi trăsuri. 

Cântecul păsărilor amuţi şi oraşul tot începu 
a hurducăi în goana grabita a unei uzine uriaşe 
ce începuse lucrul. 

In focul soarelui aprins, albicea atmosfera cu 
praful şi căldura uscată a începutului de Iulie. 

Adrian cu amândouă mânile în buzunarele pan- 
talonilor, cu capul plecat în jos, măsura odaia în 
lung şi în lat, privind crăpăturile scândurilor şi 
desenul colorat al velințelor aşternute. La jumă- 
tatea încăperii, două scânduri gemeau sub greu- 
tatea pasului şi de câte ori ajungea în dreptul 
lor, ca şi cum le-ar fi încercat rezistenţa, apăsa 
de două trei ori cu toată greutatea corpului. 
Târziu, îşi aduse aminte de cele petrecute în 
ajun. Se uită la ceas... erau orele opt şi jumătate. 
Işi puse pălăria, încue ușa şi plecă. 


www.dacoromanica.ro 


Pe stradă alerga aproape, alerga şi fluera iar 
când nu fluiera, îşi fixa un punct îndepărtat în 
cale, o casă, o intersecţie de strazi şi dintr'o 
aruncătură de ochi încerca să ghiceasca lungimea 
distanţei, 

— Două sute de paşi... 

Şi începea să numere... 

— Unu, doi, trei, patru, cinci, şase... cinzeci, 
o sută... 


Se opri, înaintea ochilor az2vea parcă, îşi in- 
fățişa interiorul casei vecinilor de peste drum. 
Trecuse de punctul indicat şi de cei două sute 
de paşi fixaţi de mai înainte şi număra mai 
departe... 

Uitase. 

— De ce număr?.. A, da... 

Şi din nou îşi luă un alt punct ca sa înceapă 
iar: 

— Unu, doi, trei, cinsprezece... 

Şi iar trecu fluerând mai departe fără să ştie 
încotro, 


www.dacoromanica.ro 


107 


— De ce a plâns Mabel şi de ce a eşit afară 
toți şi lau lăsat singur în casă?... Poate cred 
ei că eu am... Ştiu eu ce cred ei?... Şi se gândea 
Adrian stăruitor: 

— De ce a plâns, de ce?... 


Ştia bine unde se duce şi pentruce se duce. Ar fi 
dorit să gândească numai acolo, la casa aceia 
mare cu ferestrele largi şi mute în cari se oglindea 
albastrul cerului. Şi gândul îi fugea în altă parte 
să-l întârzie, sa-l ţină pe loc... Nu era chip. 
Mintea îi era preocupată de toate şi de o melodie 
idioată a unui cântec de lume pe care voia sa-l 
uite ca şi obsesia număratoarei. 

Nu vedea pe nimeni, nu auzea nimic. In piaţa 
Universitaţii era să-l calce întâi o trăsură, apoi 
tramwaiul şi apoi un camion automobil. Când a 
trecut drumul şi ochii lui văzură cupola de plumb 
de deasupra intrării principale a spitalului, cu o 
prajină înfipta în ea ca un paratrasnet, îşi în- 
ceteni brusc mersul. Din nou gândi la Adela 
şi îi apăru în minte imagina, nu a ei, ci a numelui 
scris cu litere mari aurii, ca pe o firmă de 
croitorie: 

„ADELA“ 

Picioarele abia de-l mai târau... ar fi vrut să 
nu mai vadă, să meargă orbeşte, îi era însă teamă 
că se va lovi de oameni şi se întrebă imediat: 

— De ce?... de ce să închid ochii?... de ce sa 
merg orbeşte?... de ce?... 


www.dacoromanica.ro 


108 


Şi n'a putut să-şi răspundă întrebării. 
Cineva trecu pe lângă el şi l'a lovit cu cotul... 
Cineva a trecut înainte şi el a rămas pe loc să 
întrebe mereu: 
— De ce?.. 
Se oprise în faţa spitalului, se rezimă cu spi- 
narea de grilele de fier ale unei imprejmuiri de 
casă mare şi a stat acolo mai mult de o jumătate 
de oră, apoi trecu drumul şi se află din nou în 
fața aceluiaşi portar cu şapca încercuită de ga- 
lonul de aur. 
— Pot să intru?... 
Portarul îl privi un moment, apoi ca şi cum 
şi-ar fi adus aminte de cine era şi ce vrea, îi 
răspunse: 
— Da... dumneata eşti cu cazul de eri... 
Intră. 
Pe sălile Spitalului şi în faţa atâtor uşi ale 
saloanelor numerotate, se opri neştiind unde să 
intre, 
— Pe cine cauţi dumneata?... îl întrebă o su- 
praveghetoare. 
— Eri a fost adusă o femee... 
Care s'a otrăvit cu arsenic?... 
Da... 

— Dumneata eşti bărbatul ei?... 
Da... 

— Când cineva ea arsenic... 

— Da, arsenic... 

Supraveghetoarea îl privi lung clătinându-şi 


www.dacoromanica.ro 


109 


capul, poate cu milă, poate cu răutate pentru 
omul ce-i sta în faţă. 

Ca sub puterea sugestiei, Adrian clătină şi el 
capul. 

— leşi dumneata afară şi ocoleşte spitalul pe 
stânga, pe strada Sfinţilor, până la poarta de 
din dos... Este la autopsie... 

— La autopsie?... Şi Adrian eşi repede fără 
să aştepte să i se mai repete cuvântul, ocoli 
spitalul aşa cum îi spusese şi zicea mereu, me- 
canic, ca bătăile regulate ale unei pendule: 

— Autopsie... arsenic... autopsie... ar.. 

La poarta de din dos a spitalului, îl întâmpină 
tot dintr'o gheretă de scânduri, un alt portar. 

— Unde te duci?... 

— La autopsie... s'a otrăvit cu arsenic... 

— Nu e voie. 

Nu e voie... repetă Adrian. 

— Nu... 

Adrian se opri şi se uita la omul ce-i sta în 
faţă... observă că acesta n'avea şapcă de ofiţer 
de marină, ca cel din față, că e îmbracat prost, 
ghetele sparte şi mânile murdare ca ale unui 
muncitor pălmaşi. 

In clipa aceia, un batrân ca de vre-o cinzeci 
de ani, cu ochelari de sticla groasa legaţi cu 
cârpe pe după urechi, om de rând şi el, cu fața 
aspră, nebărbierit de săptămâni cu o mustață 
albă îngalbenită de necotina tutunului şi cu nişte 
mâni mari crăpate, cu degetele scurte, noduroase, 


www.dacoromanica.ro 


110 


îmbrăcat intrun halat murdar, pătat de sânge, 
trecu pe lângă el. 

Era autopsierul. 

— Domnule Costache, spuse portarul, dum- 
nealui vrea să mearga la autopsie... 

— Da, domnule, vreau să merg la autopsie... 

— Pentru femeea care s'a otrăvit cu arsenic?... 

— Da, pentru... 

—- Păi... trebuie sa o deschid acum... Veniţi 
dupa masa la doua... 

— Te rog domnule... starui Adrian, am sa stau 
într'un colţ şi am sa privesc... 

Nu se poate. Eşti neam cu moarta? 

— Nu, nu mi-e frică; se grabi sa spuna A- 
drian. 

Autopsierul clatina uşor capul, il privi prin 
sticla ochelarilor şi nu spuse nimic, ca şi cum 
tacerea era încuviinţare şi amândoi intrară pe uşa 
unei case mici, jupuita de tencuiala exterioară, 
ce parea a fi mai degraba o spalatorie neingri- 
jita de cât o sală de autopsie. 

Inauntru, sub tavanul scund cu sticlele sparte 
şi murdare ale unui luminator, pe o masa ingusta 
de tinichea, acoperită cu un cearşaf, era Adela. 
Pe lânga pareţi, alte trei mese la fel, goale, işi 
aratau tinicheaua rupta şi scândura putrezită. 
Intr'un colţ, un dulap de lemn vopsit cu roş. 
Aer umed de igrasie şi miros înţepator de acid 
fenic şi formol. 

— Aceasta este autopsia?... întrebă Adrian, 


www.dacoromanica.ro 


111 


— Da... Aci e sala de disecție a cadavrelor... 
Muzeul îl avem în altă parte... Muzeul e frumos 
şi bogat... Avem peste cinci mii de piese... 

Şi vorbind domnul Costache, ridică cearşaful 
de sub care se ivi corpul Adelei... Dreaptă, 
cu mânile lipite de coapse, goală, goala aşa cum 
numai el o väzuse, cu sânii tari, cu formele îm- 
plinite şi carnea albă catifelată... Ochii îi erau 
mari deschişi şi priveau şters geamurile din pla- 
fon, nesimţitoare ca un exemplar rar într'un bor- 
del ordinar în care lumea multă şi proasta, aş- 
tepta să-i vina rândul la o clipă de plăcere... 

Hutopsierul parea unul dintre aceştia care mai 
inainte de o avea, îi cercetează frumusețea, ne- 
tezindu-i cu mânele noduroase sânii, ca apoi să 
coboare mâna, ca şi cum ar fi tras o linie ima- 
ginară de sus, din capul pieptului, până jos, 
acolo unde pasiunile omeneşti se topesc în spas- 
mul carnii. 

— Frumoasă femee!... spuse ca pentru el, au- 
topsierul... Foarte frumoasă!... Şi o privi toata, 
în întregime ca şi până atunci... Apasă cu dege- 
tele cele mari, pleoapele, 'şi ochii moartei se 
închiseră, îi aranjă părul pe la tâmple şi... 

Subt ochelarii cu stizla groasă, ochii autopsie- 
rului se tulburară o clipă de aducerea aminte a 
celor uitate ce se redeşteptară pentru o clipă... 

— Parcă doarme!... 

Suspină fara sa ştie de ce bătrânul şi liniştit 
ca în faţa atâtor cadavre, altădată, luă din du- 


www.dacoromanica.ro 


112 


lapul roş şi desfăcu o trusă de piele veche şi 
murdară din care lipseau mai multe instrumente. 

Scoase două cuţitaşe şi vre-o câteva cârlige 
în formă de S ca boldurile întoarse bune de prins 
peştele cu undiţa. 

Adrian era numai ochi... 

Domnul Costache mai trase cu mâna peste go- 
liciunea trupului de sus din capul pieptului, până 
jos sub rotunjimea pântecului unde îşi opri mâna 
chibzuind parca. 

Infipse vârful bistiriului şi atent, aplecat dea- 
supra corpului ca un îndrăgostit la prima iubire, 
începu să taie scurt, ferind parca să nu adân- 
cească cuțitul mai mult de cât trebuie. 

In urma cuţitului se desfacea carnea albă pe 
aceiaşi linie imaginară, pe care îşi trecuse mâna 
mai înainte stăpânul ochelarilor. Pe grosimea 
cărnei, câteva boabe albe ca de măzariche şi 
în lung, pe sub piele, ca o fâşie îngustă de 
panglică gălbue, se întindea grasimea. 

— Nici o picatură de sânge, observă Adrian... 
Nici o picătură de sânge!... 

Pântecul se revărsase şi în trupul deschis al 
Adelei, ca într'un cuib de şerpi, intestinele se 
încolăceau rotunde şi sugrumate unele de altele. 

O apă roşietică, murdară, se prelingea în linii 
tremurate pe tot trupul şi pe tinicheaua mesei 
de unde picura jos pe ciment... 

— Nici o picătură de sânge, îşi tot spunea 
Adrian, nici o picătură de sânge... In ce stă 


www.dacoromanica.ro 


113 


viața?... în ce a stat?... Şi îşi aduse aminte în 
clipa aceia că de câteori s'a sgâriat s'au s'a tăiat 
la un deget, a curs sânge, sângele pe care nu-l 
vedea aici. 

Gândurile i se încâlciră, o ameţeală uşoară îl 
prinse şi se sprijini cu mânile de păretele de 
care se răzimase. 

Hutopsierul îşi şterse degetele de halat, îşi 
suflă nasul şi scoțând o tabacheră de tinichea 
neagră şi murdară de veche şi umblată ce era, 
suci o ţigară, o aprinse şi din nou aplecat peste 
pieptul împietrit al Adelei, se apucă de lucru 
prinzând în acele dz undiţă, marginea tăiată a 
pielei pe care o încopcă în părţile laterale ale 
trupului. Deschizătura se lărgi ca o gaură în 
care amândouă mânile ale domnului Costache, 
cu degetele scurte şi nodoroase, se afundau ca 
mânile unei spălătorese într'o albie cu rufe. 

„Nici o picătură de sânge!...“ 

Şi Adrian privea ca într'o gravură a unei cărţi 
de anatomie, urmărind mişcările degetelor ce co- 
trobăiau în cutia cu înfăţişarea exterioară a celui 
mai frumos corp de femee. 

Şi era liniştit şi sigur autopsierul, ca o calfă 
veche, pricepută în meserie... Lipi capătul de 
țigară de buza de jos şi scoase intenstinele cu 
amândouă mânile, dinăuntru trupului, aşezându-le 
în două grămezi, în dreapta şi în stânga cada- 
vrului, ca două gheme de sfoară încâlcite. 

Lui Adrian i se facu teamă. Ii era cald, îi era 


C. Ardeleanu „Am ucis pe Dumnezeu“, 8 


www.dacoromanica.ro 


114 


frig, iar cald şi iar frig... Fruntea i se brobonase 
de sudoare. Ii era teamă, nu de ce vedea, ci de 
liniştea cu care stăpânul ochelarilor cu sticla 
groasă, umbla cu mânile în trupul lui şi nu al 
Adelei... Respirația i se curmă, ochii i se măriră 
rotunjindu-se şi... simţi că se clatina pe picioare 
ca şi cum pământul ar fi fugit de sub el... 

De mar fi stat rezemat de zidul încaperei s'ar 
îi prăbuşit. 

Respiră lung de parcă ar fi eşit din fundul 
apei şi ţipând rupse tăcerea, întrebând pe omul 
preocupat de ce avea să găsească în lada de- 
şertată: 

— De ce nu ţi-ai pus manuşile de cauziuc?... 
Nu ţi-e frica de infecţie?... 

Domnul Costache ridică capul, se uita la Adrian 
pe deasupra ochelarilor, nedumerit de ce o îi 
țipat aşa de tare, apoi, privindu-şi mâna ca 
pentru control, răspunse: 

— Nu... Lucrez mai bine aşa... Nu sunt sgâriat 
şi-apoi nu e nici un pericol... Numai în cazuri 
de cangrenă; atunci... Şi iar se aplecă deasupra 
cadavrului, ca un avar deasupra aurului pe care 
îl pipăe şi-l mângâie. 

— Şi ce faci cu intestinele acelea?... 

— Ce să fac.. după ce le vede domnul Pro- 
fesor, le pun la loc... 

— Şi pe urma?... 

— Pe urmă?... O cos şi... gata... 

— Cu ce o coşi? 


www.dacoromanica.ro 


115 


— Cu sfoară, 

Adrian tăc. din nou, tăcu şi autopsierul tre- 
când mereu printre degetele-i noduroase, într'un 
control minuţios, tot ceeace se mai găsea în cutia 
roşie, încercuită în dungile alburii ale coastelor. 

Târziu, autopsierul îşi mută ochelarii pe frunte, 
strânse între mâni grămezile de intestine ca 
pentru a le feri să nu cadă pe jos, le bătu cu 
palma, ca pe o bucată de aluat dospit înainte 
de a o băga în formă, îşi şterse mânile de halat, 
se îndreptă de şale şi privind drept, ca de la 
înălţimea pe care i-o da ştiinţa, pe deasupra 
capului lui Adrian, spuse: 

— E gata... Acum... — se uita la ceas — e 
zece şi jumătate, trebuie să vină şi Domnul 
Profesor... 

Scoase din nou cutia de tinichea din buzunarul 
halatului, suci o ţigară şi leneş, mişcându-se spre 
dulapul vopsit spuse: 

— Ai văzut cum se face o autopsie... Inchise 
trusa cu cele câteva cuţitaşe şi când se întoarse 
să întrebe de ce a vrut să asiste la autopsie, ce 
meserie are?... cine este?.. de unde vine?... Adrian 
plecase... Numai era. 


Cinci minute mai târziu, în curtea spitalului, 
în faţa sălii de autopsie, domnul Costache spunea 
domnişoarei Mabel şi doamnei Vidraşcu cari ce- 
reau să o vadă pe moartă. 

— Nu se poate. După masa la două... 


www.dacoromanica.ro 


116 


— Să lăsăm doar îlorile acestea... Să o vedem 
o clipă măcar. 

— Nu se poate... Trebuie să vină domnul Pro- 
fesor... E deschisă... 

Lăsară florile şi amândouă femeile se urcară 
in maşina care gâfâia încă la poartă şi plecară, 


www.dacoromanica.ro 


Când se văzu în stradă, Adrian o rupse de 
fugă. li era frig de parcă s'ar fi găsit gol în 
mijlocul iernii şi totuşi, în acelaşi timp, simţea pe 
şira spinării o fierbinţeală ce se urca în sus, 
până în baza craniului unde sângele parea că 
loveşte ca valurile în coasta unei nave apucate de 
furtună. 

Paşiii îl duceau repede, se uita când şi când 
înapoi să vada dacă nu cumva autopsierul îl 
fugăreşte sa-l prindă şi să-l întindă pe aceiaşi 
masă, să-l tae adânc, așa cum o tăiase pe ea. 

Când trecu prin fața Spitalului, portarul i-a 
facut semn cu mâna să se oprească, voia să-i 
vorbească, el însă îşi încordă muschi, strânse 
pumnii şi trecu înainte ca şi cum nici nu lar fi 
văzut, nici nu lar fi auzit, numai cu coada o- 
chiului privea în piezişi, mereu acelaşi om cu 
ochelarii cu sticla groasă legaţi cu cârpe pe după 
urechi. 

Portarul clătină capul, se uită pe urma lui şi 


www.dacoromanica.ro 


118 


se întoarse să vorbească unui servitor ce eşea pe 
poarta Spitalului. 

La fiecare sgomot de paşi, Adrian tresărea, 
inima îi bătea cu putere şi respirația părea că 
stă să se curme din clipă în clipă. Când şi când 
se oprea în loc rămânând înapoia celui dintâi 
trecător ce-i venea pe urmă, până ce acesta tre- 
cea înainte. 

Ajuns acasă, a încuiat uşa, a tras pianul în 
dreptul ei şi obosit, incapabil de a mai gândi 
la ceva, se desbrăcă până la piele. Işi duse mâna 
pe goliciunea trupului asemeni autopsierului, o- 
dată, de două ori şi rămase aşa în faţa oglinzi. 

Se vedea golit de măruntae ca o cutie şi plin 
de o apă murdară, asemeni apei ce cursese din 
cadavrul Adelei. Inchise ochii şi căzu pe divan. 

Adormi... 

Cu intermitențe de clipe, se deştepta din somn, 
deschidea mari ochii, se pipăea să se regăseasca 
aevea şi adormea ca din nou să se deştepte în 
spaimă şi să adoarma iar. 

In vis i se părea că el e domnul Costache şi 
în lipsă de cadavru, se taia pe el, facând la 
fel ca autopsierul, aşezând în două grămezi, pe 
noptieră, intestinele cari nu erau intestine ci fire 
de tutun iar corpul, o cutie de carton pe care în 
cele din urmă o rupse bucățele şi o aruncă după 
uşă, în făraşul acoperit cu mătura, acolo unde 
ținea gunoiul. 

A aprins o ţigară, ca şi autopsierul, şi ca el 


www.dacoromanica.ro 


119 


şi-a şters mâna de halat, şi-a suflat nasul şi... 
Terminase lucrul. 


Când s'a deşteptat, n'a putut să înţeleaga nici 
de ce pianul era tras în dreptul uşei, nici de 
ce el, ca niciodată până atunci, se culcase des- 
puiat de parcă ar fi fost gata să facă bae. 

Perna de sub căpătâi şi divanul în lung, atât 
cât i se îngropase trupul, erau ude de parcă 
cineva vărsase o doniţă de apă. 

— Unde este viața viitoare?... Unde este Dum- 
nezeu ?... 

Şi în faţa minţii îi sta mereu scena dela 
autopsie, ca mereu să se întrebe: 

Unde este Dumnezeu ?... 


Incue şi plecă. 

Coborând scările, auzi miorlaitul pisicilor. Se 
intoarse, descuie, le lasa afară, încue din nou 
şi coborâ să se ducă... 

Unde?... 

Nici el nu ştia. In lume sau afară din lume. 


www.dacoromanica.ro 


— Am venit tată... Am venit să stăm de vorbă... 

Au fost primele cuvinte pe cari Adrian le 
adresă bătrânului preot care odihnea pe o laviţă, 
răzimat de apostolul Pavel, în tinda bisericuţei 
din Vitioara. 

Bătrânul ridica ochii obosiţi, întinse mâna pe 
care i-o sărută fiul şi tăcu. 

Adrian, neastâmpărat, se mişca în faţa preo- 
tului ca un copil în fața dascălului, atunci când 
ştie o lecţie învățată pe de rost și aşteapta sa 
fie întrebat, repetând mereu: 

— Am venit tată, am venit... Am venit să stăm 
de vorbă... Şi se uita adânc în ochii preotului 
ca şi cum ar îi vrut să se asigure de mai înainte 
de buna dispoziţie a acestuia. Bătrânul îşi netezi 
barba şi faţa-i mică şi boţită de bătrâneţe se 
lumină o clipă, până în cele mai mici cute ce 
îi brăzdau fruntea, apoi mai posomorât ca orice 
bătrân în faţa unor fapte mari, privi în jos 
acoperindu-şi ochii cu stuful sprâncenelor. Clă- 


www.dacoromanica.ro 


121 


tină capul ca şi cum şi-ar fi răspuns singur lui 
şi după o clipă de tăcere, spuse încet: 

— Ştiam... 

Şi iar rămase, ca mai înainte, să privească 
dalele de piatră măcinate de vreme şi frecate 
de tălpile picioarelor drept credincioşilor. 

Adrian grăbit ca un călător într'o staţie de 
trecere, într'o gară, fără să aştepte şirul cuvân- 
tului început, legănându-se când pe un picior 
când pe altul de nerăbdare, întrebă: 

— Ce ştiai?... 

— Ştiam, zise molcom, preotul, ca şi cum ve- 
cinicia i-ar fi stat în faţă, ştiam că vei veni... Şi 
ai venit. Nu se putea ca sângele unui neam întreg 
să se irosească în ultimul vlăstar, fără prilej de 
moarte... Ai venit să stăm de vorbă... Ai venit 
să stăm de vorbă... 

Şi ochii bătrânului se ridicară în sus, aşa ca 
în ceasul liturghiei când cu sfintele daruri în 
mâni, chemă pogorârea duhului sfânt asupra sa. 

— Oae rătăcită... 

— Tată, vreau... 

— Nu strica liniştea şi bucuria sufletului meu, 
liniştea şi bucuria pe care o aşteptam şi pe care 
mi-a hărăzit-o Dumnezeu înaintea celor de veci... 

„Si-acum slobozeşte Doamne pe robul tău căci 
ochii mei văzură mântuirea...“ 

Adrian încercă să spună ceva, cuvintele însă îi 
mureau îngâimate, părea că atunci i se deslega 
limba, pentru vorbă, ca unui copil. 


www.dacoromanica.ro 


122 


Din ochii bătrânului, două lacrimi mari scăpară 
şi se prelinseră pe fața-i uscată, în barba. 

— „Pierdut ai fost şi te-am aflat...“ 

Adrian nu mai auzea nimic. Privea la tată-sau 
şi se întreba cu desgust: 

— La ce am venit?,. 

Se ridică bătrânul sprijinindu-se în băț, ca un 
obosit de cale lungă şi luându-i mâna, ca unuia 
ce abia se ţinea pe picioare, deschise uşa bisericii 
Şi intrară inauntru, 

O răcoare umedă, de pivniţă adâncită în pa- 
mânt şi miros pustiu de lumânare stinsă, îi păli 
faţa lui Adrian care nu pricepea nimic din ceeace 
tată-su gândea şi voia să facă. Ii părea rău că 
venise şi îi părea rău că nu înţelesese că odata 
cu bătrâneţea, omului i se strica şi mintea. In- 
cercă să-şi desprinda mâna, să ramână în urma, 
strânsoarea oaselor ce păreau înşirate pe sub 
pielița uscată îl încleştasera şi-l trăgeau cu pu- 
teri uriaşe... 

— Vino!... Vino!... Aici e casa Domnului... aici 
e casa mea şi a ta şi a neamului nostru, aici 
să vorbim şi vorba noastra să fie cântecul de 
slavă pe care îl aducem Celui de pe cruce... 
Vino!... Vino!... „Osana întru cel de sus“. 

Incă o smucitura, câţi-va paşi, şi amândoi, 
tată şi fiu, se opriră în fața altarului. 

Adrian numai gândea la nimic, părea că se 
uitase pe el şi uitat a stat până ce bătrânul 
îngenuche pe rotogolul de papură să se închine 


www.dacoromanica.ro 


123 


şi să plângă. In clipa aceia Adrian se simţea 
liber, nu-l mai ţinea nimeni de mână, era singur 
şi privea, cercetător, ca într'o frescă, jurimprejur 
pe păreţi, la zugrăveala nepricepută a meşterilor 
ce înfăţişase în linii stângace şi disproporţionate, 
chipurile sfinţilor cu bărbile roşii încâlcite, cu 
ochii înfiorători de mari, tăiaţi ca din hârtie 
colorată, cu mânile lungi şi subţiri ca cioplite 
în lemn şi vestmintele, roşii, albastre şi verzi, 
drapate ca rufe ude pe nişte păpuşi ce vreau 
să infăţişeze lumea sfinţilor. 

Toţi erau ţepeni, fără nici o expresie, lipiţi 
în firidele chenăruite cu flori şi linii groase şi 
subţiri. 

Pe iconostas, o Maică a Domnului cu ochii 
plecaţi, plângea în două şiruri de apă murdară 
de sărutul buzelor celor mulţi ce i se închinaseră. 
Icoanele împărateşti, legate în argint şi poleite 
cu aur, gătite cu flori de sorcovă şi mărgele de 
sticlă, lasau prin trei găuri să se vadă în petele 
înegrite de fum, capul şi mânile sfinţilor. 

Niciodată mai bine ca atunci, Adrian nu văzuse 
o biserică şi niciodata nu înţelesese, mai bine ca 
atunci, barbaria care se făcea în numele artei şi 
credinţei. 

Pe doi metri patraţi de zid, în spatele unei 
strane izolate, zugrăveala voia sa arate Iadul, 
Iadul cu draci, cu furci, cu cazanele cu smoală 
topită, Stixul şi balaurii ce suflau foc pe nările 
deschise în două cercuri şi o gaură infierăstră- 


www.dacoromanica.ro 


124 


iată de dinţi lungi ca de lup. Şi în tot decorul 
acesta, sufletele rătăciţilor infăţişate în femei 
goale cu părul despletit, înţepate de furci, se 
îmbăiau în apa noroioasă a Styxului. Un drac 
înfăşurase trupul uneia cu o coadă ce nu se mai 
isprăvea de lungă ce era şi sta femeea ca în 
cea mai înfocată sărutare şi dracul era aşa de 
caraghios, cu coarnele frumos răsucite şi ochii 
însprâncenaţi şi barba ascuţita, încât Adrian nu 
se mai putu stăpâni şi începu să râdă, la început 
reţinut, cum însă nu-şi putea lua ochii de la 
zugrăveală din părete şi diavolul părea că vine 
spre el cu tot convoiul ce-l înconjura, greşelile 
picturii erau tot mai uriaşe şi nepriceperea meş- 
terului ce zugrăvise tot mai rară... 

— Iadul... iadul... 

Şi isbucni într'un râs aşa de sgomotos că bi- 
serica toată hăui. 

Fugi... 


— Cum de te poţi închina unor astfel de 
sfinţi ?... întrebă Adrian pe preot când acesta eşi 
din biserică mai supărat şi mai obosit ca tot- 
deauna ştiind că în locaşul Domnului, fiul sau, 
singurul pe care il avea, a cutezat să râda. 

— Şi Adrian întrebă din nou pe preot cu 
batjocură: 

— Cum de te poţi închimna?,. Cum?.. Tu mai 
ochii, nu vezí?... 

Nu răspunse nimic bătrânul, Ii tremura capul, 


www.dacoromanica.ro 


125 


ii tremurau mânile, tremura tot de parcă ar fi 
fost scuturat de friguri... 

Sudoarea îi curgea pe faţă şiroaie... Se sprijini 
cum putu cu mâna de părete şi se aşeză pe 
laviţă. A încercat Adrian să-l ajute şi n'a primit 
bătrânul. A scuturat capul şi s'a ferit de fiu-su 
să nu-l atingă de parcă se temea de vre-o boală 
molipsitoare. Şi a rămas tacut şi n'a mai ridicat 
ochii din pământ, să nu-l vadă. 

Adrian se aşeză lângă el, aprinse o ţigară şi 
uitând de supărarea ce i-o pricinuise căută să-i 
vorbească intrebându-l de anumite lucruri fără 
de nici o importanţă. Şi n'a răspuns preotul de 
parcă numai avea urechi de auzit, atât era de 
mâhnit şi închis în el. 

Și Adrian vorbea: 

De ce s'a uscat nucul din fața casei?... Ce 
s'a făcut câinele Ciobanul?... a murit?... Tot mai 
bea dascălul Ghiţa?... Cine e primar?... 

Şi tăcea bătrânul de parcă mort era şi nimeni 
împrejurul lui. 


Adrian se ridică în picioare, îşi vârâ amândoua 
mânile în buzunarele pantalonilor şi se duse sa 
privească peste gardul aplecat al împrejmuiri, 
spinarea dealurilor ce se arcuiau, legându-se unele 
de altele, pâna departe, departe... Şi dealurile 
erau împădurite de livezile de pruni din mijlocul 
cărora se ridicau ici, colo, ca străjerii, nucii 
uriași... dz 


www.dacoromanica.ro 


126 


Era cald, soarele ardea albicind văzduhul... 
Undeva, departe, se auzeau strigătele a doi oa- 
meni nevăzuţi ce îşi vorbeau de după dealuri... 
şi au tăcut oamenii nevăzuţi... In vecini, un cocoş 
moleșşit de căldura, picotea în mijlocul a vre-o 
zece găini ce se îngropaseră, pe o parte, în 
ţărână. 

Şi liniştea creştea, creştea în miez de ziuă, 
de parcă pustiu era. Cerul fără pic de nour, iar 
casele albe, sub răvăşirea stufului murdar sau a 
tinichelelor negre ce le acopereau, păreau vite 
răsleţite ce odihneau departe de cireada. 

Intoarse capul şi privi spre biserica veche în 
faţa căreia, pe aceiaşi laviţă, ca o legaturica 
saracă lăsata de o credincioasa bătrâna ce intrase 
să se închine, odihnea tata-sau, nemişcat ca în 
clipa în care se aşezase dintr'un început. 

Sătul de singuratate ca de vecinicie, Adrian se 
intreba de cum poate cineva să trăiasca în atâta 
izolare. 

Işi aminti de vacanţele petrecute în copilărie, 
pe dealurile şi văgaunele ce i se desfaşurau în 
față... Jocul copiilor şi urâtul pe care Pa simţit 
atunci când, imediat după moartea mamă-si, se 
hotărâse preotul sa vina aci, în Vitioara, de la 
biserica Sfinţii Apostoli din Bucureşti... Pe-a- 
tunci era abia în clasa întâia a seminarului... 

Şi liniştea seacă, fără nici o picatura de viață 
aita de cât a lui şi a popii dupa laviţa, — viaţă 
moarta, — il apasa, Il apasa liniştea în creştet 


www.dacoromanica.ro 


127 


ca o durere de cap şi prinsese a-i măcina urâtul 
în suflet, odată cu singurătatea ce îl strângea, 
de parcă mâni nevăzute ar îi vrut să-l fărămiţeze. 

— Cum de ai putut trăi aci tata atât amar 
de ani?... 

— Pau 

— Singur el şi cu sfinţii din biserică!... spuse 
Adrian pentru el.. 

Din nou începu să râda de dracii şi de sfinţii 
tăiaţi din hârtie colorată, aceiaşi hârtie cu care 
îşi împodobea el altădată, în copilărie, smeurile. 
Se batjocorâ pe el ce fusese sortit să slujească 
şi să-şi mângâe ochii, ca şi tată-său cu aceleaşi 
zugrăveli pe cari asemeni lui, le-ar fi cădelniţat 
în cuvioşie... 

— Ha, ha, ha... 

Intra în casă. 

Pustiu şi miros de candelă aprinsă. Odăile 
aproape goale, un pat de fier, o masa, două 
scaune, o canapea ruptă cu droturile eşite, o 
velință întinsa pe jos şi... linişte... Linişte de 
parcă s'ar fi găsit într'un cavou. 

Pe păreţi câteva fotografii, pe masa un smoc 
de busuioc, un ceaslov, patrafirul vechi cu firele 
de aur înegrite şi țesutul de matase rupt iar 
alaturi, o cruce mică de argint, înflorită şi cio- 
canita, pe care odihnea răstihnit, Mântuitorul. 

Adrian privi cu silă la sărăcia din odae şi nu i 
se opri ochii la nimic, nimic ce ar fi putut să-l 
reţină locului... Eşi afară, deschise portiţa prinsă 


www.dacoromanica.ro 


128 


între doi salcâmi piperniciţi şi o bucăţică de 
gard. 

Soseaua satului curgea ca o apă moarta, dreap- 
tă, tivită de două şanţuri cu bălăriile mari cres- 
cute, brumate de praf. 

O porni spre inima satului, voia să găsească 
un om, o vietate şi nu află pe nimeni şi nu se 
află nici pe el. Şcoala, primăria, hanul şi casele 
învăţatorului, toate vopsite de zugravi tot aşa de 
nepricepuţi ca şi cei de au făcut biserica, păta 
satul ca o cutie cu scrobeală albastră răvăşită 
pe un cearşaf. 

— Nici un om!... Nici un om... 

Părea că toată lumea murise şi rămăsese numai 
satul să spuna rarilor călatori, că altădata, pe-aci, 
au fost aşezări de oameni. Altădată... Când?... Nu 
se ştie... Şi molime sau sguduiri de pământ, pu- 
cioasă sau foc, omorâse viaţa. 

Soarele începu a scăpăta, dealurile roşeau şi 
albăstreau. Adrian părea că se pierduse prin 
locuri necunoscute şi se uita cu ochi neştiutori 
încotro să o apuce... Şi nu era nimeni pe cine să 
întrebe. 

Se opri în faţa hanului cu uşile larg deschise. 
Nici un semn de viaţă. Intră. Nimeni... Se uită 
jurimprejur, la sticlele aşezate în rafturi, la me- 
sele vopsite cu roş, murdare, cu scaunele apro- 
piate ca şi cum atunci s'ar fi ridicat de-acolo 
mușterii deşi de atunci trebuie să fi fost mult. 
Vinul ce pătase masa era uscat şi, deasupra, 


www.dacoromanica.ro 


129 


praful se aşezase ca bruma în dimineţile de 
toamnă, 

Intr'un colţ al prăvaliei o casă de fier şi ală- 
turi, într'un dulapior cu uşile de sticlă, pachete 
cu tutun şi ţigări. Bătu cu piciorul în duşumea 
şi se opri în mijlocul prăvăliei aşteptând să 
vină cineva şi nu venea nimeni, nimeni... 

In dreptul tejghelei, deasupra unei ferestre 
oarbe, „luarea Smârdanului“, într'o litografie pă- 
tată de muşte, iar alături, trei şiruri de cârnaţi 
uscați şi negri de vechi ce erau, păreau trei 
vergele strâmbe ce spânzurau din grinda tava- 
nului, 

Trase un scaun, se apropie de o masă şi tropăi' 
din nou cu picioarele în duşumea... Nu venea 
nimeni. Bătu şi cu pumnul în masă şi tot nu 
venea nimeni... Se sprijini în coate şi rămase sa 
privească pe uşa deschisă, aceiaşi şosea liniştită 
şi cei câțiva salcâmi piperniciţi şi prăfuiţi ce 
picoteau şi ei în marginea şanţului. Venise să 
vorbească cu cineva, să audă un cuvânt şi nu 
găsi pe nimeni. Se simţea atât de străin şi atât 
de singur în cât şi mai stăruitor îi sta în minte 
gândul să găsească pe altcineva în afară de el, 
pe un altul în ochii căruia să se oglindească 
ascultându-i cuvântul, în cât începu să vorbească 
singur închipuindu-şi că ascultă cei trei ce-şi 
lăsară urmele pe scaunele apropiate de masă 
în vinul vărsat şi uscat peste care se aşezasese 
praful. 


C, Ardeleanu.—,Am ucis pe Dumnezeu“, 9 


www.dacoromanica.ro 


130 


Şi a vorbit Adrian cât a vorbit şi nimeni nu 
i-a raspuns, nici macar hauitul încaperei, aşa ca 
nu se putea auzi nici pe el. Pleca capul pe masa 
gata, gata să adoarma. 

Târziu, se ridică sa plece. Il înspaimânta li- 
niştea şi într'o clipă îi trecu prin minte gândul 
unei nenorociri... 

— Poate la omorât cineva pe negustor în odaia 
de dincolo sau în pivniţa... Ba nu... în Odae, 
staruia gândul, în odae l'a omorât cineva şi eu 
îl aştept aci... vor veni oamenii, au sa ma vadă 
şi au să creada că eu sunt ucigaşul... 

Şi în fața minţii i se desfaşura limpede, ca 
intr'o gravura ce ar fi putut face pareche „luarei 
Smârdanului'“, un om omorât, jumatate în pat, 
jumatate pe duşumea, — ochii holbaţi, cu privirea 
înțepenita în tavanul scund al încaperii şi pumnii 
strânşi, iar pe jos şi pe pat, sânge, sânge... 

Se grabi sa iasa şi n'a auzit scârțâitul ușei de 
dintre rafturi, uşa ce atunci se deschisese, sa 
lase sa treaca cârciumarul cu şorţul alb murdar 
de dinainte. 

— Buna ziua... 

Adrian tresari, era în prag... Se intoarse spe- 
riat ca şi cum într'adevar tâlhar era şi fusese 
surprins asupra faptei. 

In fața ochilor avea pe omul pe care şi-l în- 
chipuise asasinat în odaie şi făra să poata răs- 
punde la ziua buna ce i se daduse, a rămas aşa 


www.dacoromanica.ro 


131 


sa priveasca mereu nedumirit în ochii cârciu- 
marului... 

— Avusei nițică treaba în pivnița cea mare 
din fundul curții, am tras nişte vinuri, spuse 
cârciumarul ca şi cum ar fi vrut să-şi scuze 
întârzierea şi lipsa din pravălie şi vorbind, trecu 
de după tejghea aşteptând cuvântul lui Adrian, 
facându-şi de treaba cu nişte sticle de rachiu 
ce le tot invârtea. 

Adrian tacea şi se uita mereu la negustorul 
ce-i sta în faţă. Nu ştia de ce dar i se părea 
că îl cunoaşte din alta parte de cât din gravura 
care îl arata omorât, ca l'a mai văzut cândva 
în alt loc şi nu în cârciumă şi în altă poziţie 
de cât aceia pe care o vedea aevea şi în gravură. 

— Ce poitiţi?... îl întreba cârciumarul gata 
să-şi serveasca muşteriul, văzând că acesta nu 
comanda nimic. 

Și Adrian răspunse gândurilor lui şi nu câr- 
ciumarului: 

Da, da... Da, domnule Costache... 

— De unde mă cunoşti? 

— Aşa te cheamă? 

— Aşa. — Costache Buducea. Şi eşind de 
după tejghea trecu afara, în faţa prăvaliei, ară- 
tând cu mâna sus la firmă: 

— Uite... „La hanul verde, Costache Buducea...“ 
Costache. Sunt proprietar, am... 

Şi revenind în cârciumă îl întrebă pe Adrian: 

Dar dumneata nu eşti de pe aci?... 


www.dacoromanica.ro 


132 


— Nu, adică... da. 

— Pe 

— Sunt fiul preotului. 

— Aha... Dumneata eşti acela care trebuia să 
te faci popă. 

— Nu... 

— Păi noi ştim ca părintele nu te are de cât 
pe dumneata... 

— Da... 

— Atunci? 

— Era să mă fac popă, adevărat... 

— Şi nu te mai faci?... Cu ce să vă servesc?... 

— Un vin. 

— „vin... Dar unde sunt oamenii din sat? 

— Unde să fie, răspunse cârciumarul neinţele- 
gând bine întrebarea. 

— N'am văzut pe nimeni în sat de parcă e 
pustiu... 

— Da de unde. Vitioara noastră e sat mare, 
lume multa... 

— Dar oamenii? 

— Pe-aci, pe la case, pe la muncă... 

— Afară de dumneata eu n'am văzut pe ni- 
meni... 

— Cum!... Şi lăsând paharul cu vin pe tej- 
ghea, eşi în uşa prăvăliei: 

— Ia uite... 

Peste drum se deschisese o poartă şi într'a- 
devăr, apăru o femee. Trecu un car pe şosea... 
nişte copii alergau şi se jucau prin praful dru- 


www.dacoromanica.ro 


133 


mului... o căruţă se opri în faţa cârciumii şi de 
pretutindeni veneau oamenii şi umblau, care în- 
cotro... 

— Ciudat, îşi zise Adrian, până mai adineaori, 
țipenie de om şi acum... Inchise ochii şi căuta 
să-şi aducă aminte de tot ce făcuse până atunci 
şi nu isbuti de cât să se vadă mereu cu ani în 
urmă, pe când era seminarist. 

Pe dealuri începu a se inegri. 

Intr'o clipă cârciuma se umplu de oameni. 
Cârciumarul aprinse lampa din mijlocul tavanului 
şi fiecare ochi de fereastră, pe la casele din sat, 
se lumina slab şi galben ca şofranul. 

Oamenii vorbeau, vinul se turna în pahare, unii 
plecau, alţii veneau şi domnul Costache nu mai 
avu vreme de vorbă. Spala paharele, cobora trep- 
tele în pivniţa şi când şi când, glumea cu câte 
un mușşteriu. Lumea bea şi cârciuma toată era 
vorbă, tropot de picioare, batai în masă, clin- 
chete de pahare şi scaune mișcate. 

Peste sat se lăsase seara... 

Departe, vitele mugeau. In porţile curților, pe 
laviţe şi buşteni, flăcăii şi fetele râdeau, se ciu- 
peau şi povestea ca mereu să râda. 

Adrian plăti şi plecă. 

Când a ajuns acasă, tată-său popa, sta la masa 
în fața unei lumânărele subțiri înfipte într'un 
sfeşnic de arama. Se aşeza lângă el. Lumina 
galbenă tremura p2 feţele lor gonind doua umbre 
uriaşe ce se lipeau de ziduri. Mânile preotului 


www.dacoromanica.ro 


134 


impatura patrafirul şi inchise ceaslovul în care 
părea ca cetise şi acum aşeza crucea şi busuiocul 
deasupra. 

Adrian privea la mişcarea degetelor slabe şi 
uscate ale batrânului şi fară să ştie de ce, îi 
părura ca nişte ghiare de pasăre rapace ce scurmă. 
Işi aduse aminte de strânsoarea lor din care 
nu se mai putuse desprinde, atunci când îl tră- 
sese în biserică, şi se uita la el cercetator, ca la 
un lucru de preţ, şi îi paru aşa de puţintel şi de 
nimic... O mână de câlți. Şi se nedumirea de cum 
a putut sa-l târasca pe el, om mare, ca pe un 
copil. In clipa aceia simţi în spatele lui, şezând 
ca şi el pe scaun, pe Demian... 

Târziu de tot, batrânul întoarse capul încet 
catre fiu-sau şi, privindu-l o clipa în ochii, îl 
întrebă: 

— Ce aveai să-mi vorbeşti?... Ce aveai să-mi 
spui?... Şi îşi mişca degetele pe patrafir, pe 
ceaslov, pe cruce, şi ca şi cum şi-ar fi adus 
aminte de ceva de seama, clatina capul gândind 
că lui fiu-sau îi era sortita sa-i ramâna crucea, 
crucea de pe masă pe care o avea de la tată-sau 
şi acesta de la bunicu şi bunicul de la... 

Suspina. Işi opri mâna pe ea şi privi tacut 
la picioarele Mântuitorului. 

Adrian se întoarse catre Demian şi aştepta 
sfatul acestuia ca să ştie ce sa raspundă. De- 
mian făcu cu ochiul şiret şi Adrian înţelese ca 
trebuie sa taca şi ca tacerea să fie cât mai în- 


www.dacoromanica.ro 


135 


târziata, închise ochii ca şi cum ar fi voit sa-şi 
aducă aminte de anumite lucruri, sau sa pună 
rânduială în gânduri. 

— Vorbeşte!... 

— Am uitat ce vream să-ţi spun. Şi Adrian 
închise din nou ochii. | 

Preotul se uită la el, se uită la focul lumânării 
care cercuia în albastru galben şi roşu şi iar se 
uită la fiu-său ca şi cum ar fi vrut să-i patrundă 
în suflet şi în gând. 

— Ce ai tu Adrian? Spuse întârziat tată-sau... 
Ai venit sa-mi vorbeşti, aşa mi-ai spus, şi m'am 
bucurat şi sufletul în mine s'a luminat ca cerul 
in noaptea bobotezei. Veniseşi tu, Adrian, veni- 
seşi tu şi bucuria mea a fost aceiaşi ca la întoar- 
cerea fiului risipitor şi te-am chemat, te-am dus 
în casa Domnului, în biserica unde in fiecare zj 
ma închinam pentru sufletul tau nadajduind şi 
cerând Celui de sus ca înaintea sfârşitului zilelor 
mele, să te intoarca la calea cea dreapta... în 
casa Lui te-am dus ca închinându-ma Lui să aud 
cuvântul tau şi tu... tu ai râs... ai râs şi ai fugit 
afară... Ce e cu tine?... 

— Nimic. 

— Nimic... Aşa spune tot omul... Invredniceş- 
te-te fiule şi spune tatalui tau tot ce vrei şi tatal 
tau te va asculta, poate ca înca va fi timpul ca 
mânile acestea slăbănogite, sa te opreasca din 
calea răului. 

— Tu?... Şi Adrian începu sa râdă. 


www.dacoromanica.ro 


136 


— Eu. 

— Tu să ma opreşti?,.. Tu?... Ha, ha, ha... 
Tu vrei să ma pierzi... Tu vrei sa ma ucizi şi 
în mine, încrederea pe care... 

— A te închina lui Dumnezeu inseamnă... 

— A ucide. 

— P.. 

Adrian ridică degetul aratător ca şi cum lar 
fi făcut atent la ceva, curmând vorba bătrânului. 

— Auzil... 

— P.. 

Asculta!... N'auzi nimic?... 

Nimic. 

Ha, ha, ha... Acelaşi cântec, acelaşi câtec... 
Dumnezeu... Bine! Invârteşte manivela... 

Apoi scurt, ca şi cum ar fi avut o hotarâre 
de seamă de luat, plictisit de el şi de toţi, se 
rasti aproape la tată-său: 

— Să tacil... 

Şi bătrânul tacu aşa ca şi mai înainte. 

— Tata, nu cred în Dumnezeu, nu cred în 
biserică, nu cred în viaţa viitoare, nu cred în tine, 
nu cred în nimic, în nimic afara de mine... Nu 
cred în cărțile pe cari le-am învaţat în seminar 
şi în facultatea de Teologie, nu cred. Nu cred 
de cât în mine şi numai în mine. Inţelegi?... 
Numai în mine... Am venit să-ți cer să-mi ei 
inapoi tot ceeace mi-ai dat. M'ai crescut în legea 
ta şi zi de zi, ca un tâlhar ai turnat în mintea 
mea slabă de copil, de cum am început a înţelege 


www.dacoromanica.ro 


137 


cuvântul, ca într'o bute, aceiași băutură cu care 
m'ai ameţit de nu mă mai pot desmetici nici 
astăzi... Ia-ţi înapoi tată sfaturile, ia-ţi înapoi 
otrava pe care mi-ai turnat-o în vinele acestea 
odată cu viaţa pe care mi-ai dat-o... Ia-ţi înapoi 
tot ceeace alcătueşte ființa mea aşa precum tu ai 
vrut să o faci şi nu aşa cum sortită a fost să fie... 
Spune-mi că eşti un şarlatan, spune-mi că înşe- 
lăciunea a fost meseria ta cu care mi-ai otrăvit 
sufletul... Spune-mi adevărul adevărul pe care il 
caut şi pe care îl vreau și care pentru tine min- 
ciună va fi... Lumină vreau să se facă în mine aşa 
cum lumină am creiat în jurul meu... Un singur 
cuvânt: Spune că ai minţit toată viața şi cuvântul 
tău va ridica negurile cu cari m'ai învăluit ca 
intrun zăbranic. Pentru cuvântul acesta am u- 
rechi şi cuvântul acesta vreau să-l aud... Spune- 
mi ce vrei, dar mărturiseşte-mi adevărul pe care 
il caut... Ceeace am strâns pe urma ta în capul 
acesta, am lepădat. Tot ceeace alţii mi-au spus 
ca şi tine de mereu acelaşi Dumnezeu, am le- 
pădat... De toate aceste învaţături m'am lepădat, 
nu mă pot lepada de tine, de ceeace tu m'ai 
facut să simt şi sa cuget. De aceia am venit să-ţi 
vorbesc, de aceia am fugit din biserică şi de 
aceia nu-mi găsesc odihna sufletului meu pe 
care îl sdrobesc între credinţă şi necredinţă... 
Eşti bătrân, zilele tale sunt pe sfârşite, spune- 
mi adevărul pe care îl caut, pe care îl vreau de 
la tine, chiar dacă adevarul acesta ar fi minciuna. 


www.dacoromanica.ro 


138 


Il vreau!... Spunne-mi ca Dumnezeul tău a fost 
mijlocul de a câştiga bani împarțind cuvinte de 
mângâere acelora cari niciodata n'au isbutit în 
viață şi pe cari i-ai înşelat ademenindu-i cu o 
altă viaţa, aceia viitoare. Spune-mi ca mângâierile 
acestea au fost minciunile pe cari le împarţeai 
cu darnicie şi celor cari ţi le cereau şi celor cari 
nu ţi le cereau, până ce ai ajuns sa crezi şi tu 
în ele simţindu-te aşa de bogat în vorbe ca 
aproape n'a fost un altul mai bogat ca tine în 
lume, tu însu-ţi împlinind minciuna, minciuna 
pe care o adoptaseşi ca o învăţătura... Ia-ţi tata 
bogaţia înapoi şi pleacă cu ea acolo unde zici 
ca te aşteaptă o alta viața şi lasă-mi mie viața 
aceasta pe care mi-ai îngreuiat-o cu tot ce m'ai 
făcut sa cunosc în chipul poveştilor cu judecata 
de apoi care ne așteapta... Ziua judecaţii de 
apoi a venit tată şi te intreb: Ce-ai facut?... 
Spune-mi ca toate poveştile, minciuni au fost, 
minciuni pe cari le-ai spus fara sa le înţelegi 
rostul şi pe cari tot spunându-le, ţi-ai tocit 
mintea şi ai început a le crede şi tu... Marturi- 
seşte-mi adevarul tata, numai mie şi eu nu voiu 
spune altora de unde îl ştiu. De aceea am venit 
tata. Mam desbrăcat pe jumătate de vestmântul 
întunericului, întunericul însă sta în preajma mea.. 
a-ţi tot ce e al tău şi lasă-mă sărac de credinţa 
care numai e în mine, dar care e in afară de 
mine şi care mă chinuie făra sa-mi pot găsi o 
clipă de odihnă nici ziua, nici noaptea... 


www.dacoromanica.ro 


139 


Tată, tată... 


Capul bătrânului se plecă şi mai mult peste 
faţa mesei, ca şi cum junghietura gâtului i se 
rupsese sub povara unei greutaţi ce i se pusese 
în spate şi p? care nu o mai putea duce... Mâna 
i se întinse moale peste cruce şi ceaslov şi nu i se 
mai mişcau degetele ce păreau oase înşirate pe 
sub pieliţa sbârcita şi pătata de bătrâneţe. 

Adrian se plimba prin camera mică cu paşi 
mari, lovindu-se de păreţi, legându-şi fiinţa vie 
de umbra ce se mişca asemeni lui pe scaune, 
pat şi tavan, pâna ce lumina se sfârşi clipocind 
în buzele sfeşnicului de aramă în care se topise. 

Se făcuse întuneric şi Adrian se plimba mereu 
prin camera. In mintea lui prindeau sa se în- 
firipe fragmente de viață, altele de cât cele cu- 
noscute şi traite. Parea ca lumea în care se vedea 
e aşa de veche în trecut sau intrată în viitor în 
cât abia de se mai recunoştea în silueta slaba şi 
plapânda a unui tuberculos cu respirația scurta 
şi întretaiata ce sta gata să-şi dea sufletul. 

Tresări, abia acum se vedea ca e în intuneric 
şi în cameră linişte, linişte... Aprinse un chibrit, 
aprinse o lumânare şi o infipse in sfeşnic... 

— Tata!... Şi puse mâna pe umerii bătrânului 
ca şi cum ar fi voit sa-l trezeasca, să-l scoale... 

— Tată!,.. 

Şi tată-sau nu raspunse. 

Il cuprinse o frica, frica neînţeleasă de copil... 
Se uită la batrân, îi lua mâna şi mâna cazu... 

Murise... 


www.dacoromanica.ro 


— „„Ingropată?l... 

N'a reclamat-o nimeni, iar la adresa indi- 
cată drept locuinţa, sau găsit uşile închise... 
S'a lăsat avizul şi... Intendentul spitalului îm- 
preună cu domnul Costache ridicară din umeri 
privind lung şi neinţelegători la doamnele ce se 
interesau de moartă, neștiind ce au mai putea 
spune. 

Mabel şi Eleanor se uitară una la alta fară 
sa-şi vorbeasca nimic. In urma lor sta şofeurul, 
lânga o coroana mare de flori albe sprijinită 
de zidul măcinat de igrasie al sălii de autopsie. 

— Ce facem?... întrebă întârziat Eleanor. 

— Ce facem?... repetă mecanic Mabel... 

Şi amândouă mişcara buzele ca şi cum ar fi 
voit să-şi spună câte ceva, lasară ochii în pă- 
mânt şi încet, cu mişcări leneşi de îngândurare 
se indreptară spre maşina, lăsând în urma lor 
miros suav de parfum, coroana cu regretele de 
pe panglici şi bucuria celor doi oameni cari pre- 
țuiau bacşişul bogat, frecându-şi mânile. 


www.dacoromanica.ro 


141 


— Straşnică coroană... Şi domnul Costache se 
uită lung în ochii intendentului cu altă înţelegere 
de cât aceia de admiraţie. ) 

— Cel puţin şase mii de lei... O vindem cu 
două, la „„Crisantema“, spuse intendentul. 


www.dacoromanica.ro 


Se împlineau doua saptamâni dela moartea 
Adelei şi Adrian nu s2 vedea nici acasa, nici în 
oraş, nicăiri... I se pierduse de urma. 

La staruința Mabelei, Vidraşcu a anunţat po- 
liţia de dispariţia pictorului. Dar tot degeaba, 
roliţia n'a putut nici ea afla mai mult de cât ca 
Hdrian nu se întorsese înca şi zilele treceau mereu 
fara sa se ştie ceva despre el. Ochii albaştrii ai 
Mabelei, se încercuira de semnele nopţilor de 
nesomn şi de unde la început parea ca evita sa 
vorbeasca despre el, impunându-şi de a gândi la 
Adela, încet, încet, pe nesimţite, sfârşi prin a nu 
face altceva de cât toata ziua sa vorbeasca şi 
sa se întrebe cu soru-sa împreuna: 

Ce se va fi facut?... 

— Unde va fi?... 

— De nu sar fi întâmplat ceva... 

Şi ochii fetei coborau, închizându-se sub pleoa- 
pe, fara sa raspundă intrebarii ca imediat a- 
proape sa-şi faca ceva de lucru, sa-şi schimbe 


www.dacoromanica.ro 


143 


şirul gândurilor. Renunţase la plimbările cu ma- 
şina, la jocul de tennis, nu făcea şi nu primea 
vizite, era bolnavă... Sta toata ziua în fereastra 
cu o carte în filele căreia cetea fara să ceteasca 
nimic, în toată clipa cu ochii la toţi cei ce treceau 
pe din faţa porţii de peste drum, ca şi cum aş- 
tepta ca cineva sa se oprească, să aducă veşti 
de la el, şi el nu venea şi nimeni nu se oprea... 
Fereastra atelierului era mereu aceiaşi, cu sticlele 
înşirate, atât cât se vedea între cele două perdele 
albastre decolorate de soare, trase în două părți... 
Şi perdelele erau nemişcate şi nici o mână care 
sa le împreune sau să le atinga... 

La fereastră sta Mabel, ziua toata, pâna seara 
târziu când ceilalți ai casei se culcau în timp c2 
ea privea din întuneric, de dupa reţeaua perde- 
lelor, mereu aceiaşi poarta de casa pustie şi 
aceiaşi fereastră întunecata în sticla căreia doua 
nopţi în şir s'a oglindit luna. 

— Ascultă!,.. Ii spuse Eleanor într'o seară târ- 
zie, pe când amândoua stateau în camera in- 
tunecată cu ferestrele deschise, fiecare gândind 
la el şi privind la rarii trecători şi la bolta 
însteiata: Tu îmi ascunzi cevat... 

Mabel nu răspunse, se facu a nu fi auzit, 
apoi întârziat suspină mişcându-se pe scaun şi 
cu ezitări, de trei ori deschizând gura sa vor- 
bească şi de trei ori oprindu-se, sfârşi prin a 
raspunde ca şi cum şi-ar fi vorbit sieşi: 

Poate ca da... 


www.dacoromanica.ro 


144 


— Te gândeşti la el? 

— Da. 

— Il iubeşti ?.., 

— Altădată am iubit-o pe ea, acum pe el... 
Il iubesc pe el... Poate că lam iubit şi atunci... 
Nu ştiu... O iubeam pe ea, iubeam pensulele, 
casa de peste drum, atelierul, tablourile, viaţa 
lor ?... Da, iubeam viața pe care o vedeam în- 
chisă acolo sus ca pe cea mai frumoasă floare 
timpurie într'o glastră... Acum îl iubesc pe el şi 
numai pe el. Mâine sunt şaisprezece zile de când... 

— Ai întrebat poliția la telefon, astăseară?... 

— Inutil. 

Şi amândouă ramasera tacute fiecare gândind 
la ceva fără sa-şi mărturisească gândurile deși 
erau aceleaşi: o nenorocire întâmplată lui. 

Mabel suspină din nou, mereu suspina dela 
moartea Adelei şi ridicându-se brusc în picioare 
ca şi cum ar fi luat o hotărâre definitivă spuse 
sori-si: 

— Şti ce Eleanor?... Dacă nu vine saptămâna 
aceasta... săptă-mâ-na aceas-ta... 

Şi tăcu. 

— Ce vrei să spui?... 

— Săptămâna viitoare plec la Londra. 

— Eşti copila Mabel. 

— Copii spun adevărul. 

— Spun copilării. 

Soarele mult de aci m'a învaţat să cuget 
mai puţin şi sa simt mai mult... Ma duc acasă... 


www.dacoromanica.ro 


145 


— Şi dacă va veni?,.. 

— Dacă va veni... Dacă va veni... Mabel tăcu 
iar şi privi în gol. Clătină capul, şezu pe scaun, 
o clipă numai şi se sculă, aprinse o ţigară şi 
începu să se plimbe ingândurată prin casă când 
şi când oprindu-se în dreptul ferestrei peste care 
se apleca în afară şi repeta incet, întârziat: 

— Dacă va veni... dacă va veni... Se trânti 
într'un jilţ din fundul camerei, şi aruncând în 
juru-i nouri de fum de parcă plutea într'o ceaţă, 
închidea şi deschidea ochii ca un copil ce nu 
vrea să doarmă. 

— Şi dacă va veni?... repetă Eleanor. 

— Dacă va veni?... N'am să-i vorbesc nici- 
odată nimic, niciodată... nici de ea, nici de mine, 
nici de... Nimic, nimic. 

— Nu te înţeleg. 

— El ar fi trebuit să mă înţeleagă şi poate că 
nici el n'a înţeles. Ea a murit şi eu l'am pierdut... 

— Şi dacă ar fi trăit ea? 

— O... atunci, atunci i-aşi fi spus că îl iubesca 
ca nu pot trăi fără de el, ia-şi fi spus multe, 
multe, aşa cum spun bărbaţii femeilor măritate... 
L'aşi fi sărutat şi... 

— Şi?... 

— A doua zi aşi fi plecat... Mă măritam în 
Anglia şi nu i'aşi fi scris niciodată. 

— Aşa ai fi făcut?i... 

— Aşa... şi acum vreau să dorm. Şi sculân- 
du-se după scaun plecă brusc, 


C, Ardeleanu.—,Am ucis pe Dumnezeu“. 10 


www.dacoromanica.ro 


146 


A vrut Eleanor să-i vorbeasca, dar numai era... 
Se duse să închidă fereastra, în clipa aceia Vi- 
draşcu se întorcea din oraş venind pe jos. 

— Nu te-ai culcat?! 

— Nu încă, te-am aşteptat pe tine. 

— Ce face Mabel?... tot obosită?... 

— Mereu obosita. Şi aplecându-se peste fe- 
reastră, îi spuse încet aşa ca sa nu auda cineva: 

— Il iubeşte... 

— Eram convins... 


www.dacoromanica.ro 


Mabel şi Eleanor erau plecate în oraş. 

In holul casei, între scaune şi fotoliuri, Vi- 
draşcu folosindu-se de prilejul de a fi singur, 
îşi înstruna vioara. Nu mai cântase de mult, de 
la moartea Adelei, când uşa se deschise și aparu 
Adrian. i 

Adrian!... Și Vidrașcu lăsă vioara întâm- 
pinându-l cu bucuria de a-l revedea: 

Ce faci?... când ai venit?... Şi întinzându-i 
amândoua mânile ca unui prieten drag îl trase 
lânga el şi şezura amândoi pe aceiaşi canapea. 

— Ce bine ai făcut ca ai venit... ce bine... Şi 
ochi în ochi, se cercetau unul pe altul ca şi cum 
ar fi voit să se ghicească în gânduri... 

— Haide, vorbește, spuse Vidraşcu nerăbdă- 
tor... Când ai venit?... 

— Acum... 

— Se poate să lipseşti atâta vreme fară să 
spui un cuvânt?... 

Şi Vidraşcu îl privea din talpi până în creștet, 


www.dacoromanica.ro 


148 


ca pe o Ciudăţenie, în vreme ce Adrian părea 
că se rătăcise prin locuri necunoscute... 

— Ciudat eşti!... Unde ai fost?... 

La tata, la Vitioara, răspunse Adrian încet 
ca un copil sfios. 

— De ce? 

— Vream să-l întreb daca tot mai crede... Ştii 
ce mi-a spus atunci când m'am hotărât sa fug 
de preoţie şi sa ma fac pictor? Mi-a spus că 
eu nu-mi trăesc viața mea ci pe a lui şi a stra- 
bunicilor cari toţi au fost popi şi vladici... Am 
vrut sa-i spun că sunt singur şi nu i-am spus... 
Nu i-am spus nimic. 

— Bine dar de ce ai plecat mai înainte de a 
fi înmormântat-o pe Adela... 

— Cum)... Au înmormântat-o?... întrebă A- 
drian mirat ca şi cum n'ar fi ştiut nu de îngro- 
păciunea dar nici de moartea ei. 

— Aproape trei săptămâni... 

— Aproape trei saptamâni... Aproape trei săp- 
tamâni... Repeta pentru el Adrian. Şi neîncrezător 
starui: 

— Cu adevarat?... Au îngropat-o?,.. 

— Da. 

— Trei săptămâni... Şi ramase pe gânduri pri- 
vind în ochii lui Vidraşcu. Trei săptămâni... Au 
ingropat-o... Unde au îngropat-o?... Aţi văzut-o?... 

Nu... Te aşteptam să vii să ne spui şi n'ai 
venit iar când s'a dus Mabel cu Eleanor să se 


www.dacoromanica.ro 


149 


intereseze de ziua hotărâtă înmormântării, era 
prea târziu, o îngropase Spitalul ca nereclamată. 

— Nereclamată, repetă Adrian... şi cu ochii 
fixaţi în gol, fără să clipească, rămase un mo- 
ment pe gânduri, apoi ca şi cum ar fi încurajat 
pe un altul într'o situaţie similară, zise: 

— Mai bine.. Eu am văzut-o... Au tăiat-o 
şi n'a curs nici o picătură de sânge... Nici o pi- 
cătură de sânge. Uite vezi, asta am uitat să i-o 
spun tatei... Să-l întreb unde e Dumnezeu?... 
unde e viaţa viitoare, unde e sufletul când domnul 
Costache poate umbla în voie în măruntaele noas- 
tre facând din trupul nostru o cutie goala de 
tot ceeace se chiamă viaţa, cutie păstratoare de 
murdării, o cutie goală inzoiată de o apa mur- 
dară şi infecta... I-a scos intestinele aşa cum 
scoţi dumneata între degete un smoc de tutun 
dintr'o cutie de tinichea... Am fugit... Am fugit 
şi nici nu vreau sa ma mai gândesc că intr'o zi 
domnul Costache, sau altul, îşi va spăla degetele 
noduroase în albia trupului meu... Da, da... Aşa 
a fost, aşa a fost... aşa se face o autopsie. 

— Ai asistat la autopsie?... întrebă Vidraşcu. 

— De ce nu?... Pe mine nu ma preocupat 
niciodata modelul de cât atunci când a putut 
să-mi sugerez ideea de artă şi numai atât cât a 
trebuit să o realizez. Viaţa în sine?... Nu există, 
de aceia am stat liniştit urmărind nu latura 
creaţiunii artistice, ci o alta, acea a vieţii ca 
realitate creatoare. Şi n'am aflat-o... M'am privit 


www.dacoromanica.ro 


150 


pe mine în interiorul acela în care mă găseam şi 
cu aceiaşi probabilitate de a fi întins pe masa 
îngustă cu perina şi cearşaful de tinichea... Mi-a 
fost oroare, mi-a fost scârbă şi când am auzit 
cuvântul omului cu ochelari spuindu-mi că pot 
pleca, că am văzut deșetaciunea deşertaciunilor, 
am fugit, nu de el şi de ce era acolo, ci de mine. 

— N'ai avut milă de ea? i 

— Milă mi-a fost de mine... Eu n'am tăiat 
niciodată un pui de găina, totdeauna însa mi-a 
placut sa mănânc pui... Lumea e îaţarnică şi 
mincinoasă pentruca atunci când işi plânge morţii 
ei şi se frământa frângându-şi mânile, inchipuind 
cine ştie ce durere grozavă, in realitate se plânge 
pe ea în viitor... Egoismul omenesc e atât de 
mare în cât în fața celei mai grozave catastrofe, 
stă el, omul. Să moară toata lumea numai eu sa 
trăesc, e lozinca fiecăruia dintre noi... Cine spune 
aitcum, minte... 

Și tot vorbind, Adrian se scula dupa canapea 
şi începu să se mişte prin camera în paşi mă- 
suraţi ca un profesor la catedră sau un politician 
la tribuna, şi vorbea tot mai tare, însoţind cu- 
vântul cu gestul, ca şi cum o mulţime imensă il 
asculta. Ochii i se rotunjira și era aşa de convins 
de ceeace spunea încât nici nu mai observa nedu- 
mirirea lui Vidraşcu care sta în fața lui micşorat, 
ca în faţa unei nenorociri ce se abătuse asupra 
prietenului. 

— Pe Dumnezeu l'au inventat oamenii pentruca 


www.dacoromanica.ro 


151 


nici unul nu s'a ridicat atât. de sus ca prin 
însuşirile pe cari le-ar avea, să fie Dumnezeu. 

— 9. 

— Ha, ha, ha... Morţii!... Scadenţa unei poliţe 
nu se uită, insulta nu se uită chiar dacă pentru a 
te răsbuna vor trece decenii, — lighioana e în 
sângele fiecăruia dintre noi, unii îi spun ven- 
detă — se uită însă mai de grabă ca un ren- 
devous, sau ca felul de bucate mâncat cu o zi 
mai înainte, morții noştri şi dacă totuşi manife- 
starile noastre par altcum, aceasta e laşitatea cu 
poza pe care o luăm în faţa celor ce ne văd 
cu lacrămile în ochi, lacrami ce ne cresc în faţa 
lor deşi ne gândim în chiar clipa aceia la pla- 
cerea de a avea femeea frumoasă care stă ală- 
turi de noi, sau la blestemăţiile pe cari le-am 
facut o viaţa intreagă... Plânsul acesta se repetă 
de când e viaţa şi se va repeta mereu cât va 
îi viaţa şi om... Te uiţi lung la mine... Nu 
crezi ? 

— Ca să cred ar trebui să înțeleg ceva din 
cele spuse de tine şi eu nu înțeleg nimic... 
Femeea ta, femeea pe care ai avut-o, pe care ai 
învăţat-o sa simtă ca tine și pe care o ai în tine 
ca propria-ţi cugetare... 

— Tocmai de aceia... Mă iubesc foarte mult 
pe mine şi uit cu uşurinţă toate gândurile mele 
cele isbutite şi cele neisbutite... Imi vând tablou- 
rile sau le dăruiesc pentrucă îmi place mai mult 
să le văd la altul de cât la mine, pentru că în 


www.dacoromanica.ro 


152 


mine port isvorul nesecat de mereu altele şi altele, 
şi dacă ar fi să nu mă despart niciodată de ele, 
atunci mă pierd pe mine... Pe ea o voi găsi în 
toate femeile, în toate; pe câtă vreme pe mine, 
numai în mine mă aflu şi de aceia caut să adopt 
existenţei mele vecinicia... Vecinicia nu a morţii, 
ci a vieţii. Problema realizata e mai simplă de 
cât un meşteşug şi ceva mai grea de cât o copie 
a naturii. Gândirei acesteia trebuie să-i dau în- 
tāetate. Cea mai desăvârşită copie a naturii e 
ştearsă dacă este numai o copie. Numai Dumne- 
zeu a creiat oamenii după chipu! şi asemănarea 
Sa... Dumnezeu a fost un meşteşugar lipsit de 
orice altă preocupare mai înalta, a vrut să se 
privească pe El în milioanele de exemplare ce 
umple pământul. Piatra filosofala a vechilor al- 
Chimişti, era fabricarea aurului şi noi ştim că 
metalul nobil îşi datoreşte preţiozitatea condiţiu- 
nilor moleculare cari au lipsit aramei şi plum- 
bului, iar când aceste condițiuni vor îi similare, 
aurul nu va mai fi nici el metalul preţios, cum 
nu mai e prețioasă reeditarea aceleaşi şi ace- 
leiaşi manifestări de arta, dacă nu aduce nimic 
nou în alcătuirea ei. Pentru aceasta opera de 
artă trebuie să trezească în noi emoţiunea pe 
care o datorim infinitului când infinitul e în noi... 
Spune-mi unde este Dumnezeu?... Unde?... Sau 
nu, numai spune nimic... Mă doare capul, am 
vorbit mult, nu-mi dă pace Demian... E ora când 
trebuie sa plec... 


www.dacoromanica.ro 


153 


Ce oră?... 

— Nu ştiu... 

— De ce nu stai să vina şi Mabel?... 

— Daca ar fi venit mai de vreme, poate că 
aşi fi stat, poate că nici nu m'aşi fi gândit să 
plec, acum însă, e târziu, mai am de pus la cale 
câteceva cu mine şi Demian. 

Şi sculându-se, plecă lovindu-se de toate scau- 
nele ce-i stăteau în cale. 

Vidraşcu rămase în picioare privind pe urma 
lui, la uşa care se închisese, clătinând capul şi 
subţiindu-şi buzele. Inchise ochii pe jumătate şi 
rămase aşa parând că ascultă mereu cuvintele lui 
Adrian... Clătină din nou capul şi spuse ca pentru 
el, cu destulă îngrijorare: 

— Nu înţeleg nimic, nimic... 

Il vedea, îi auzea cuvântul, îi măsura gestul 
şi căuta sa-i înţeleagă starea de nervi în care se 
afla şi iar spuse pentru el clătinându-şi capul: 

— Nu înțeleg nimic... nimic... 

Când au venit femeile, aşa l'au găsit, în acelaşi 
loc şi în aceiaşi atitudine. 

— Ce-i, întrebă Eleanor, ţi-e rău?... ai auzit 
ceva?... A venit Adrian?... 

— Da, a venit. 


www.dacoromanica.ro 


— A veniti... 

Mabel tresări şi într'o clipa se roşi toata, 
inima începu să-i Svâcnească cu putere ca o pasare 
prinsă de o aripa. In corp simţea o moleşeală 
și un tremur necunoscut ei pâna atunci. 

— Să trimitem sa-l cheme spuse Eleanor, pri- 
vind în ochii sori-sale. 

— Nu... Mai pe urmă, raspunse aceasta. Şi 
facând sforţari pentru a-şi ascunde slabiciunea 
trupeasca, trecu în camera vecina unde se lungi 
pe pat, îmbrăcată aşa cum era. 

— Şi ce a zis?... Unde a fost?... întreba Elea- 
nor pe Vidraşcu stăpânita de curiozitatea de a 
şti cu o clipă mai din vreme. 

— Acasă la ţara... Când l'am întrebat de ce a 
plecat şi când i-am spus ca au îngropat-o pe 
Adela, a ramas mirat de parca nici nu s'ar fi 
aşteptat la aceasta; apoi, ca şi cum i-aşi fi 
vorbit de altcineva de cât de ea, după o trecere 
de o clipă, mi-a povestit de autopsia moartei, 


www.dacoromanica.ro 


155 


de artă şi ca sub obsesia aceleiaşi idei, de Dum- 
nezeu, de viața viitoare şi de vecinicia pe care 
vrea să o trăească, iar când a plecat, mi-a spus 
că se duce să stea de vorbă cu el şi cu Demian... 
Am impresia că acest Demian e inexistent. Nu 
ştiu ce să zic, dar îmi vine să cred că am stat 
de vorbă cu un bolnav. Hotărât, omul asta are 
ceva. Şi Vidrașcu tăcu, privind în ochii soţiei 
fără să clipească, aşteptând parcă răspunsul aces- 
teia care avea să-i întăreasca sau nu bănuiala. 
Şi Eleanor tăcu... Işi scoase mănuşile, pălăria şi 
privind spre uşa camerii pe care eşise soru-sa, 
spuse drept, făra nici o convingere: 

— Să trimitem să-l cheme... 

— L'am reţinut şi n'a vrut să stea. 

— Totuşi... 

Trimete. Fa ce vrei... 

— Sa nu ştie Mabel... 

In clipa aceia servitoarea deschise uşa antreu- 
lui bucuroasă şi mirata în acelaşi timp că domnul 
pictor a cărui urmă i se pierduse, s'a reîntors. 

— Bine aţi venit... Ce grije mare pe noi, mai 
spuse servitoarea şi luându-i pălăria, îl lăsă să 
treacă, 

In uşa camerei ce da în hol îl întâmpină 
Eleanor, 

— V'am văzut... Mă urcasem să deschid fe- 
reastra să las aerul proaspăt să pătrundă în 
atelier, — miros de vopsea, miros de aer stricat— 
şi vam văzut... Dar Domnișoara? 


www.dacoromanica.ro 


156 


— Sunt aci; ţi-am auzit vorba... Şi grăbind 
paşii spre el se apropie şi ii strânse amândouă 
mânile, bărbăteşte, privindu-l luminoasă în ochi. 

Adrian era vesel, era bucuros ca unul căruia 
nu i se întâmplase niciodată vre-o nemulţumire. 
A vorbit de pitorescul împrejurimilor de la ţară, 
de satul liniştit cu ogrăzile şi casele risipite pe 
sub dealuri şi pe dealuri, între cer şi pământ, şi 
târziu, şters, ca din întâmplare numai, de moartea 
lui tată-său, 

— Şi el!... Se mira Mabel strângându-şi mânile. 

— Şi el... răspunse Adrian... De-acum sunt 
liber, sunt singur, descătuşat... Singur şi pot 
dispune de mine cum vreau. 

— Până acum nu? 

— Nu... Imi era teama ca într'adevăr viaţa lui 
e viața mea. Acum însa... 

— Câţi ani avea?... Era batrân?... 

— Nu Ştiu câţi ani avea, dar era aşa de bä- 
trân, aşa de batrân, ca nimeni altul pe lume. 

Şi Adrian, făra de griji, senin şi curtenitor ca 
un tânăr la douazeci de ani, vorbea cu o volu- 
bilitate necunoscută pâna atunci. Parea că re- 
născuse ca sa încerce mereu aceiaşi poveste 
veche şi banală a iubirii ce stapâneşte sufletele 
în anii tinereții. 

— Daca nu mi-ar fi spus Vidraşcu că am 
lipsit două săptămâni, mi-ar fi parut că astăzi 
vă cunosc pentru întâia oara și ca să par altfel 
de cum sunt, aşi fi râs, aşi fi vorbit şi aşi fi 


www.dacoromanica.ro 


157 


cântat aşa cum sunt gata să o fac acum. Vreau 
să fiu vesel, vreau să fiu nou, vreau să fiu eu... 
Sunt eu... 

Mabel se îmbujoră la față simțind cum se 
leagă de ochii lui Adrian ca de un miragiu şi 
ochii îi adânceau sufletul şi ochii îi adânceau 
fiinţa toată. 

— Cântă prietene, cântă ce vrei, spuse Adrian, 
lui Vidraşcu care răsturnat în spatele fotoliului, 
picior peste picior, fuma. N'am mai auzit sunetele 
orgei de mult... „Ave Maria“, rugăciunea fetelor 
cu visuri neîmplinite. Cântă... 

Și Adrian fără sa clipească, rămase în aştep- 
tare, privind cum prietenul rostogolea ghemuri de 
fum, uitându-se când la Eleanor, când la el, 
de parcă ar îi vrut să-şi controleze anumite 
păreri pe cari şi le făcuse de mai înainte... 

— Cântăl... spuse Mabel... 

— Cântă. Repetă Eleanor. 

Cântă. Stărui din nou Adrian... Cântă ru- 
găciunea pagânilor a căror credinţă e necredinţa... 
Ceva sălbatec, ceva asemuitor unei furtuni, unei 
mari ce rupe digurile, unei nebunii, nebunia li- 
bertății celui pedepsit ca Sisif să poarte în spi- 
nare o generaţie întreagă de... N'are nici o im- 
portanță ce... Cântă!!... 

Vidraşcu se ridică după fotoliu în braţele că- 
ruia se înţepenise ca între două uşi. Absent 
fusese... Aruncă ţigara în scrumiera depe masă 
şi se îndreeptă greoi spre orgă. 


www.dacoromanica.ro 


158 
Incepu să cânte... 


Tăcea Mabel, tăcea Eleanor, tăcea Adrian şi 
câte trei priveau la clape, la orgă, la mişcarea 
picioarelor lui Vidraşcu şi la foile ce suflau... 
Ascultau muzica jeluitoare şi prelungă a unui 
iceput de furtună ce se apropia ca o banuială la 
inceput, ca apoi să vină, să vină tot mai puter- 
nică de parcă ar fi vrut să năruie pereţii, să infre 
în casă şi în sufletele lor, ale tuturor. Au plecat 
capetele şi înspăimântați de groază, nu mai auzeau 
nimic... Fiecare îşi urmărea şirul unei povestiri 
începute de mai înainte, de mult, şi fiecare îşi 
avea povestea lui alta de cât aceia cunoscută 
de ceilalți și nemarturisită... Furtuna se înţetea, 
furtuna scădea şi iar se înțetea aşa depe cum in- 
spiraţia cântăreţului creea muzica. 

Eleanor era fericită de fericirea pe care credea 
că i-a adus-o Mabelei întoarcerea lui Adrian 
şi se uita lung la ea şi privirea i se pierdu pe 
deasupra capului ei, în cadrul uşei de stejar în 
care se înfipsese silueta svelta a Adelei... Cine 
o chemase pe ea?... Deschise mari ochii speriaţi 
de vedenie, clipi de câteva ori şi numai rămase 
nimic din ceiace i se arătase mai înainte de cât 
acelaşi cadru de stejar al uşei, cu sticlele gea- 
murilor opace, înflorite, pe cari sta scris cu 
litere drepte: „SALVE“... Suspină. Adela îi era 
în minte, îi auzea cuvântul, îi vedea zâmbetul... 
Şi Eleanor se ciupi de mână, închise ochii şi 


www.dacoromanica.ro 


159 


abia atunci urechile ei prinseră să audă sunetele 
orgei ca o implorare a sfintei fecioare... Muzica 
era liniștită şi sentimentala. Parea că după fur- 
tuna cerul îşi risipise nourii și razele luminoase 
ale soarelui işi continua sageţile întrerupte o 
clipa de negurile învolburate ale nourilor. 

Mabel întinsa pe sofa şi sprijinita în cot, cu 
capul lăsat pe spate parea că ascultă în extaz, 
cuvintele mângâioase ale lui. Avea impresia că 
ii pozează nud... Işi acoperi faţa şi strânse pi- 
cioarele... Muzica se“ înfraţea cu visul și setea de 
o altă viaţa pe care aştepta să o traiască intens, 
cu toată pasiunea şi toata vigoarea tinereţii îm- 
plinite. Se ruşina de gânduri... şi tot gândurile 
i-l aratau că sta lânga ea şi se ruga, sa-şi reia 
poza de mai înainte. Inchise ochii şi încet, in- 
cet, începu să se destinda din toate încheeturile 
intro moleşeală leneşe. Nu-l vedea, îl simţea 
însa, îl simțea cum îi mângâe trupul şi-i simţea 
respiraţia calda ce se apropia şi o ardea ca o 
boare de soare înfierbântată într'o zi de vara 
secetoasă, şi ea se topea, se topea... 

Sări în sus şi uitându-se ruşinata de gânduri 
la Adrian, își pleca capul prinzându-și faţa în 
mâni sprijinindu-se cu coatele pe genunchi... 
Auzea acum şi ea muzica orgei cu sunetele a- 
mestecate de parcă s'ar fi naruit o catedrala 
cu pareţii de sticla în care clopotele erau de 
argint. 

Era întuneric, cerul biciuit de fulgere şi ploaia 
cădea deasă, răpăind pe acoperișul... 


www.dacoromanica.ro 


160 


Adrian singur asculta, nu orga, ci muzica tä- 
cerei dela Vitioara şi linştea pustiului dintr'o 
cameră mortuară, o clipă numai, atât cât i-a 
trebuit să se uite şi să se regăsească. Ochii i se 
opriră la picioarele apropiate ale Mabelei. Cele 
mai frumoase picioare de femee îmbrăcate în 
mătasea ciorapilor. Faţa i se aprinsee. Ii era 
cald şi îi era frig. Se scula după fotoliu unde 
sta şi se apropie de sofa. Se uită mai întâi prin 
încăpere ca şi cum ar fi căutat ochi să-l vadă, 
şi n'a găsit, apoi se uită din nou la picioarele ei 
de cari era atât de aproape în cât îi vedea pul- 
saţia unei vine albastre în jos de glesnă. Ii prinse 
mâna, o strânse şi îi spuse încet, pe şoptite: 

— Foarte frumos!,,. 

Vidrașcu cânta înainte... 


www.dacoromanica.ro 


Când a plecat acasă, era întuneric. 

A aprins lumina în atelier şi a stins-o imediat 
ca şi cum ar fi voit să vestească ferestrelor de 
peste drum ca e la el şi că s'a culcat. 

Deschise pianul, bătu cu degetele in clape, su- 
netele erau stridente, sunetele erau numai sunete 
şi nici o melodie şi sunetele îi hăuiau în urechi 
şi în suflet. Inchise pianul şi rămase multă vreme 
tacut, pe scaun, fară să gândească la nimic. Era 
obosit, se sculă şi începu sa umble prin cameră. 
Işi opri paşii, nu ştia ce să facă, era fără de 
voinţă... Ar fi vrut să plece şi mavu tăria nici 
să se mişte măcar până la uşă. Era aproape sa 
adoarmă când simţi lângă el pe Demian... 

— Iar eşti aci?... 

— P 

— Ai venit să mă cerți?... Ai dreptate... Nici 
eu nu ştiu de ce am făcut aceasta... Am crezut 
că e mai bine să-mi ascund gândurile... aşa cere 
lumea şi pentru aceasta trebuia să fiu vesel, să 


C. Ardeleanu. — „Am ucis pe Dumnezeu". 


www.dacoromanica.ro 


162 


fiu altul, sa fiu ca ei, cazi numai aşa mă pot 
tace înțeles. De aceia vorbim, scriem şi ne ex- 
teriorizăm nu gândurile, ci voinţa. Mi-e ruşine de 
ceeace am făcut... Tu eşti bun, tu eşti eu şi ai sa 
mă ierţi... Crede-ma ca nu e tocmai uşor. Mi-am 
închis gândurile în tabacheră, am râs, am vorbit, 
am glumit şi... am mai facut ceva... Am iubit... şi 
ma auzeam şi mă vedeam şi am văzut-o pe 
Mabel aşa cum am vazut-o, şi am înţeles că era 
fericită. Am înţeles ca i-am daruit o clipa de 
iluzii, aşa ca unui însetat un pahar cu apă şi 
toata povestea aceasta de ireal, s'a reflectat în 
mine ca într'o oglinda. M'am stapânit cu greu, 
dar m'am stapânit... Tu daca ai îi fost în locul 
meu ai fi făcut la fel, la fel şi mi se pare că... 
mi se pare... 

Ochii lui Adrian incepura a se îngreuia, pleoa- 
pele îi împânzeau vazul şi în faţa lui se facu tot 
mai întuneric, tot mai întuneric pâna ce disparu 
şi vânatul ferestrei şi el şi... 


— Ce frumoase picioare!... 
Pan 


Ai spus ceva?... 
9 


Ai dreptate... Toate picioarele sunt fru- 
moase, toate picioarele... odata, o clipa, atât cât 
trebuie sa le vezi. Mâine voiu fi altul... Mâine 
voiu fi eu cel de mai înainte... 

— Pa 


www.dacoromanica.ro 


163 


— Nu cel de mai înainte care trebuia să se 
preoțească, să se însoare, să facă copii şi să 
trăiască viaţa străbunicilor, voiu fi cel de mai 
înainte, de azi, împreuna cu cel de acum... 
Lasă-ma, lasă-ma... Nu mă întrerupe... eşti rău... 
Imi vorbeşti de El... de ce imi vorbeşti?... Abia 
am răuşit sa-l scot din mine şi El e în jurul meu... 
îl văd... îl vad multiplicat ca pe o litografie trasă 
la piatră. A prins chip în tot ceeace e în jurul 
meu, ba chiar şi în chipul meu. Pleacă, pleacă... 
Pleacă diavole!... Mâne voiu îi altul, mâne... 


Toata lumea dormea. 

Dormea Adrian, dormea Mabel, dormea Elea- 
nor, dormea Vidrașcu, orga, și deasupra feres- 
trelor întunecate de peste drum, deasupra intrărei, 
în curte, un sâmbure de lumina posomorâtă, un 
bec electric, veghea ca o candelă în noapte. 


www.dacoromanica.ro 


In fiecare zi Adrian era la vecinii de peste 
drum. l-a făcut portretul Mabelei în toate chi- 
purile: cap, în picioare, cetind în grădină, la fe- 
reastră, în decor de interior şi nici odată n'a cău- 
tat să repete ziua intoarcerei lui de la Vitiioara. 
Il preocupa mereu existenţa lui Dumnezeu ca pe 
un ascet şi niciodată n'a mai vorbit lui Vidrașcu 
de aceasta. In „schimb, seara, inainte de a se 
culca, şi ziua, când nimeni nu era ca să-l dis- 
tragă gândurilor, îi apărea mereu acelaşi Demian 
cu care vorbea. Vorbea cu Demian pe strada, 
acasă, la cafenea sau prin câreiumile murdare 
pierdute în fundul mahalalelor bucureştene unde 
nimeni nu-l vedea şi unde nimeni nu ştia ca 
omul ce sta mereu cu doua pahare de vin în 
față, nu aştepta pe nimeni altul de cât pe el. 
Şi el se găsea şi se pierdea asemeni umbrei de 
care se desface trecând dela lumină la întuneric. 
Rar de tot își aducea aminte de tată-sau, popa, 
şi tot atât de rar de Adela şi atunci numai atât 


www.dacoromanica.ro 


165 


cât îi trebuia să rupa o foaie de calendar, timp 
în care imagina stăruitoare a domnului Costache 
se contura definitiv într'un amestec-de întrebări 
şi răspunsuri privitoare la Dumnezeu, viaţa vii- 
toare şi rar, ca într'o ceaţă fumurie, vedea lumea 
pierdută ce se închina diavolului în ostrovul din 
mijlocul dunelor. 

Mabel scria mereu scrisori azasă mamei, pri- 
lejuindu-şi mărturisiri şi observaţii dorite, găsind 
mereu noi frumuseți țarii însorite din pragul 
Orientului, 

Când nu venea Adrian s> ducea ea să-l cheme 
şi când venea, cerea să vada ce a mai lucrat. 
Intr'o zi neaflându-l acasă, a facut ordine în 
atelier, a schimbat tablourile şi acolo unde erau 
portretele Adelei, a pus flori în loc, iar chipul 
prietenei de altadata l'a lasat sa se odihneasca 
jos, cu faţa la părete, sau în fundul altui tablou... 
Pe şevalet, şi pe pian razimat de un vas, a aşezat 
portretele ei. A doua zi i-a spus: 

Ți-am făcut ordine în atelier... Îţi place?... 
Da... 

Şi Adrian n'a vazut niciodata schimbarea din 
atelier, în vreme ce Mabel era tot mai mulţumită 
că nimic nu se schimba din ceeace ea aşezase, 
de aceia gândurile ei se înoian mereu cu aceiaşi 
speranță de viaţă fericita pe care o vedea în 
viitorul apropiat, în tovaraşie comuna. 

Şi astfel vara trecu ca o femee uitata, târând 
după ea trena sumbră a toamnei umede şi ce- 
ţoase, 


www.dacoromanica.ro 


166 


Vidraşcu fusese la vie şi se întorsese. Stătuse 
timp de aproape doua săptămâni. Era mai grav, 
asemenea toamnei... Mai grijuliu de negocierile 
pe cari le avea cu samsarii şi cumpărătorii de 
vinuri, Zilele erau tot mai mohorâte şi mai mo- 
notone, ca isonul unui cântec de strană. Mabel 
singură era veselă, de o veselie dureroasă pe care 
i-o da imaginaţia că trăeşte la Londra sau undeva 
aproape de ţărmul oceanului unde atmosfera fu- 
murie mijloceşte împreunarea cerului cu apa... 


www.dacoromanica.ro 


Adrian nu mai eşea în oraş, îl obosea lumea 
strazii. Se simţea bine în casa prietenilor, ca un 
copil în casa părintească. Ziua şi seara era la ei. 
Asculta lectura Mabelei şi vorbea sau juca şah 
cu Vidraşcu, iar când vremea se însenina, cât 
de cât, încărcaţi ca bagajele în maşină, cu Mabel 
la volan şi el alaturi, făceau zeci de chilometri 
la şosea sau prin împrejurimilee Bucureştilor. 

Şi zilele se scurtau de azi pe mâne, ca un 
roman de filele citite... Pomii erau desfrunziţi şi 
secatuiţi de vlagă ca cerşetorii ce, în uşile biseri- 
cilor; ridicau braţele chircite negre şi umezite, 
spre plumburiul cerului din care burniţa mărunt, 
des şi monoton... Străzile erau noroioase, trecă- 
torii tot mai rari şi mai grăbiţi şi afară de zâm- 
betul femeilor, nimic numai lumina cu intensita- 
tea soarelui. 

Toamnă, toamnă, toamnă... 

Doua zile a batut vântul, a uscat străzile şi a 
gonit ceața ca iar să se vadă cerul albastru în » 


www.dacoromanica.ro 


168 


marginea căruia soarele obosit, încălzind pă- 
mântul ca nadejdea de viaţă sfârşitul apropiat 
al tuberculoşilor ce eşisera să-şi facă ultima plim- 
bare pe aleele şoselei, alaturi de limuzinele sau 
taxicourile închise ce gâfâiau rar târându-se pe 
şosea ca iluziile stăpânilor sprijiniți de braţul 
surorilor de caritate, sau de resistența bastoane- 
lor eftine şi solide ce le ajutau la umblet. 

Cerul se limpezea tot mai mult, adâncindu-se 
dincolo de infinitul capacului de cristal albastru 
ce acoperea oraşul, zare în zare, ca pe o chisea 
păstrătoare de relicve şi nimicuri ale unei familii 
bolnave de avariţie. 


5 Octomvrie. 


Orele şapte dimineaţa. Ultimul care se urca 
în maşină e Vidraşcu... Mabel la volan, lânga 
ea Adrian, în fund Eleanor. Maşina svâcni ne- 
răbdătoare... In urma lor se închisera porţile 
de fier... Maşina coti la dreapta, la stânga şi 
înainte... Câteva minute numai şi străzile şi ca- 
sele se ascundeau înapoia lor, unele după altele, 
până ce dreapta şi nesfârşită se întindea în față 
şoseaua neagră, jilavă şi pustie... 

Mabel era numai ochii. Maşina sbura cu o sută 
de chilometri pe oră. Vidraşcu şi Eleanor se 
legănau şi vorbeau destul de tare ca să poată îi 
auziţi de cei din față, vorbeau nimicuri, vorbeau 
ca să nu tacă. 


www.dacoromanica.ro 


169 


Mabel numai gândea la nimic şi nu vedea alt- 
ceva de cât zarea unde şoseaua părea că urcă 
în cer. Adrian număra pietrele chilometrice şi 
între ele, movilele de pietriş răsturnate în mar- 
ginea şoselei. Drumul era neted şi bătatorit ca o 
podişcă. 

Departe, pe şosea, un punct negru ca o pălărie 
furată de vânt, creştea şi pălaria se făcu umbrelă 
şi umbrela o maşină zorită, poate de aceiaşi sută 
de chilometri pe oră. Venea ca o nălucă. Şi-au 
potolit mersul amândouă, s'au salutat în urletele 
glagsoanelor, s'au ocolit şi... ochii călătorilor şi 
dintr'o parte şi din alta, se căutau prin feres- 
trele automobilelor. Maşinile grabite au schimbat 
între ele calea bătută şi poate punctele de des- 
tinaţie: Bucureşti-Sinaia. 


6 Octomvrie. 


Cerul făra pic de albastru, fara fărâmă de 
nour, părea o apă tulbure şi murdară. 

Ploaia răpăia pe stradă, pe tinicheaua de pe 
casă, pe tinicheaua din faţa ferestrei şi în gea- 
muri... 

In casă toată lumea tăcea... Asculta ploaie 
şi îşi asculta gândurile. 


7 Octomurie. 


Ziua de eri se repetă şi azi, cu mici variaţiuni 
de interior. Mabel croşetează, Eleanor citeşte iar 
Vidraşcu şi Adrian schimbă figurile la şah... 


www.dacoromanica.ro 


170 


8 Octomvrie. 
La fel... 


9 Octormvrie. 


Lipseşte Vidraşcu. Eleanor serveşte ceaiul pe 
o măsuţă în faţa canapelei în fundul căreia stau 
îngropaţi Adrian şi Mabel. 

Adrian vorbeşte şi Mabel ascultă, priveşte în 
ziua de mâne şi loveşte măsurat cu palma în 
palma mânei lui Adrian pe care o ţine pe ge- 
nuchi... 


10—15 Octomvrie. 


Afara ploaie şi vânt, inauntru visuri, ceai, 
cântec, tăcere şi necunoscut... 


www.dacoromanica.ro 


Incă o zi frumoasă, încă o clipă de reîn- 
toarcere, ultima poate, dintr'o toamnă întârziată. 

Porţile de fier se deschisera din nou să lase 
drum liber maşinei care pleca lăsând în urmă 
miros de benzina arsă şi sbârnâiala motorului, 
ce se pierdu ca un tăun scăpat pe o fereastră 
deschisă. 

Pe aceiaşi şosea lunga și dreaptă, fugeau stâlpii 
de telegraf şi curgea şanţul şoselei, pe dreapta 
şi pe stânga, mărginind drumul ca două linii 
groase de cărbune. Pe câmp, pe-alocurea, băl- 
toacele apelor de ploaie, ca sfărămături uriaşe 
de oglinda, reflectau albastrul cerului şi pomii 
destrunziţi. 

— Unde mergem?... întrebă Adrian pe Mabel 
care conducea automobilul. 

— In infinit, răspunse ea, preocupată să oco- 
lească o ridicătură de pietre răsturnată în mar- 
ginea şoselei. 

In infinit ?... 


www.dacoromanica.ro 


172 


— In zare... Acolo unde se împreună cerul cu 
pământul. 

— Pentru cei ce vin în urma noastră poate că 
am ajuns, răspunse Adrian. 

— Pentru ei, nu pentru noi... 

In fundul maşinei, ca de obicei, Vidraşcu şi 
Eleanor, împovărau maşina ca doua obiecte uitate. 

Cu ochii mereu pe fâşia şoselei ce năpadea 
sub sticla parbrisului, cu mânile bine prinse pe 
volan, Mabel vorbea în cuvinte rarite, fara să se 
uite spre Adrian... Indicatorul chilometric, arăta 
nouăzeci pe oră. 

— Ai... că-la-to-rit... vre-o data cu... vaporul... 
pe ocean?... 

— Nu... 

Pacat... sa fii singur pe coverta vasului... 
singur... între cer şi apă... un sâmbure de lu- 
mi-nă... într'o catedrala de întuneric... Abia a- 
tunci poţi înţelege nemărginirea şi... puterea ei, 
aşa cum nu ţi le poate spune nici o carte din 
lume... Pământul... pamântul are prea multa va- 
riaţiune de frumos şi de urât... e prea complex... 
prea e viaţa... Pretutindeni vezi urmele oamenilor 
şi... nicăiri nu te poţi gasi singur... e destul să... 
găseşti o floare, un fir de iarbă şi... te regăseşti 
pe tine în toate... Şi-apoi... ceeace face frumosul 
pe ocean, e frica... Ştii tu Adrian, ce e frica?... 
Frica e Dumnezeu şi pe Dumnezeu nu-l poţi afla 
de cât în singurătate... In fiecare casă de englez, 
se găseşte o biblie... 


www.dacoromanica.ro 


173 


— In fiecare casă?... 

— Nu uita că ţara noastră e bătută de valu- 
rile. oceanului şi... fiecare englez... îi simte briza. 

Lui Adrian i se lumină toată fața şi uitând 
pentru o clipă că se gaseşte în maşină, încercă 
sa se ridice în picioare. Se lovi cu capul de sus, 
prinse mânile Mabelei pe volan şi spuse: 

— E adevărat ce spui?... Adevărat?... 

— Stai că ne răsturnăm în şanţ. Şi Mabel 
bruscă motorul să-şi încetineasca mersul. 

— Ai dreptate... ai dreptate... Dumnezeu sunt 
eu... şi Adrian îşi relua locul de mai înainte 
liniştit şi sigur de o constaiare făcută. 

— Toţi câţi cred în El şi... 

— Eu nu cred. 

— „şi le e frică. Beduinii cari trec Sahara pe 
cocoaşele cămilelor... 

— E exodul Dumnezeilor. 

Da, da... Exodul Dumnezeilor... 

— Sahara, Sahara... 

Maşina îşi iuți mersul sgomotos, aruncând nouri 
de fum în urmă şi tot aşa de repede îşi înceteni 
goana. Soseaua curgea în spirală ca sburdălnicia 
unui copil. Sus pe creasta unui deal se profila 
pe cerul incolor picat de albastru, zidurile greoaie 
ale unei împrejmuiri ce cuprindea o adunare de 
case sumbre, văruite în galben. 

— Doftana!... Spuse Vidraşcu din fundul ma- 
şinei... 

— N'am văzut niciodată o închisoare raspunse 
Adrian, 


www.dacoromanica.ro 


— 174 — 


— Să o vezi acum. 

— „Și mam vorbit niciodata cu un închis... 

Te poate interesa? întrebă Mabel. 

— Cum!,.. Trebuie sa fie ceva specific felul 
de a judeca, de a înțelege şi a motiva faptele 
lor... Psihologiceşte mi se pare că cele mai inte- 
resante tipuri sunt criminalii. 

De loc, raspunse Vidraşcu. Ori unul, ori 
o sută, sunt aceiaşi... 

Maşina opri în marginea unui parc de casa 
veche boereasca. Jur împrejur, mai aproape sau 
mai departe, se vedeau satele cu casele albe, 
sondele dela Câmpina, şosele şi drumuri, apa 
Doftanei şi dealurile incalecate unele peste altele, 
până departe în fund, unde se ridicau munţii vi- 
neţi în cari se vedeau distinct scobiturile vailor 
şi mai vinete, patate de paduri ca cerul de câr- 
pele nourilor. 

— Frumos domeniu!... Spuse Adrian cuprin- 
zând cu ochii împrejmuirile. 

Şi trist, răspunse Mabel. 

Liniştit... 

Trist... trist... Nu simţi cum apasa cerul?... 

Ca şi pe ocean. Poate ca şi aci sunt Dum- 
nezei... 

Pagânule!... şi prinzând braţul lui Vidraşcu. 
Mabel trecu înaintea lui Adrian şi a Eleanorei, 
îndreptându-se spre cancelarie unde se opriră 
sa vorbeasca cu directorul închisoarei. 


Cinci minute mai târziu, calauziţi de Grefier 


www.dacoromanica.ro 


175 


şi un gardian, vizitatorii trecură printr'o curte 
care nu avea nici o altă destinaţie de cât aceia 
de trecere, un fel de hol de unde intrară într'o 
altă curte, aceia a inchisoarei propriu zisă, în 
care condamnaţii, unii liberi iar alţii în fiare, se 
plimbau ca bolnavii în convalescenţă în curtea 
unui sanatoriu. 

Chipuri comune, posomorâte, chipuri senine şi 
chipuri imbecilizate, absente, se plimbau rasleţi, 
privind în pământ sau în slava, fără de gânduri, 
sau cu unul singur, acela al libertăţii. Toţi păreau 
ciopliţi în lemn de brad, papuşi mari, ţinte bune 
pentru soldaţii ce priveau din foişoarele înfipte 
în creasta zidurilor de imprejmuire. Intre ei un 
grup de şase, cu lanţuri grele de mâni şi de 
picioare, legaţi unul de altul, păreau mai veseli, 
mai vorbăreţi şi mai straini de închisoare. Plim- 
bându-se, se opriau, când şi când, în faţa zi- 
durilor, cercetându-le ca nişte colecționari de lu- 
cruri rare sau ca adevărații cumpărători de i- 
mobile. Adrian îi plăsă cu imaginaţia într'o sala 
de expoziţie. 

— Aceştia sunt mosafiri în trecere, spuse 
Grefierul... Condamnaţi la munca silnică pentru 
crime... Diseară pleacă... se întorc la ocnă. 

Cum în trecere?... întrebă Adrian. 

— Li se urăsc sub pamânt şi atunci se ofera 
ca martori în diferite procese, — pretext — De 
nouăzeci şi noua de ori la sută, nu ştiu nimic... 
Se mulțumesc cu puţinul de a fi făcut o călătorie 


www.dacoromanica.ro 


176 


de agrement de două, trei, sau patru zile şi dacă 
împrejurările sunt favorabile, dacă nu sunt sufi- 
cient păziţi, încearcă să-şi recapete libertatea cu 
fuga şi cu preţul vieţii, — îi împuşcă sentine- 
lele — de altfel, viaţa nu are nici un preţ pentru 
ei de cât numai când sunt liberi... Uite-i... vin 
spre noi... au să vă ceară ţigări... 

— Se poate vorbi cu ei? întreabă Mabel. 

— Da... 

In clipa aceia zornăiala lanțurilor se apropia 
şi cu ea, în linie dreaptă ca soldaţii, câteşi şase 
ocnaşi. Intre ei era un băiat tânăr, subţire şi 
înalt, cu faţa trasă. Parea a nu avea mai mult 
de nouăsprezece sau douăzeci de ani. Ceilalţi, 
un bătrân cu faţa sbârcită şi mânile mari, no- 
duroase, om la şaizeci de ani, cu privirea ascuţită 
şi mişcările trupului svelte. Toţi încărunţiţi, chi- 
puri comune de bandiți, mărunți, osoşi, ochii 
mici, braţele lungi şi frunțile înguste tăiate de 
linii. Erau îmbrăcaţi în uniforma vărgată a închi- 
şilor şi pareau a fi şase zebre aşezate pe picioa- 
rele de dindărăt. 

— Domnule Grefier, cu ce tren plecăm di- 
seară ?... întreba batrânul. 

— Cu cel de şase... 

— „Cu cel de şase...“ repetă ocnaşul şi se 
uită la ceilalţi tovarăşi, apoi se adresă lui Adrian 
drept, aşa ca unuia dintre ai lor: 

— Dă-mi o ţigară... 

— Şi mie... 


[i 


www.dacoromanica.ro 


177 


— Şi mie... 

Şi cei şase ocnaşi, închiseră pe Adrian la 
mijloc, întinzând mânile. 

Adrian scoase cutia din buzunar şi luând un 
pumn de ţigări, le dete la fiecare, apoi întrebă 
pe cel mai batrân: 

— De mult eşti închis? 

— De când m'a făcut mama... 

— ? 

— Nici eu nu ştiu de câte ori am fost închis... 
Dacă ar fi să fac socoteala anilor de puşcărie 
şi de ocnă, trei părţi din viaţă... Ei, dar cine se 
mai gândeşte la asta. Acum sunt de cinci ani... 

— Şi cât mai ai? 

— Până într'o zi... Nici pasarea nu ştie când 
i se deschide uşa coliviei, dar când i se deschide, 
o să sboare... 

— Dumneata de ce eşti închis?... întrebă A- 
drian pe cel mai tânăr. 

— Am omorât un tutungiu bătrân... 

— Câţi ani ai?... 

— Douăzeci şi doi şi de unul sunt închis. 

Adrian tăcu şi privi la mânile slabe: şi fine ale 
tânărului; păreau mâni de femee. 

— Nu te uita la el că-i tânăr, spuse bătrânul, 
dar a lucrat bine... Dacă nu lăsa urme nu-l mai 
prindea cât îi lumea, ei, dar ce vreţi, şi pe 
mine de câte ori m'a prins, tot cu urme lăsate 
m'au găsit... Mai uită omul... totdeauna eşti gră- 
bit şi atunci, ori laşi una, ori laşi alta... Când 


C. Ardeleanu. — „Am ucis pe Dumnezeu”. 1 


www.dacoromanica.ro 


178 


ai plecat îţi aduci aminte dar e târziu... Eu am 
omorât cinci oameni... 

Cinci!... 

Pai ce e mult?... 

Eu doi... 

Eu trei... 

Eu unul şi jumatate... 

Cum asta? întrebă Adrian. 

Pe unul lam omorât eu şi la celalt am 
ajutat. 

— Şi nu va fost frica?... îi întreba Adrian. 

— Frică?!... De ce?... De închisoare?... Cui 
e frică nu trăeşte şi apoi vezi dumneata, meseria 
noastră o fac numai cei tari... 

— Şi dumneata tot aşa crezi?... se adresa 
Adrian celui tânar. 

Eu cred altceva... A ucide pe un altul 
în totdeauna e o nevoie. Cine nu omoara, nu e 
om... Când ai plecat la treabă, fa-o!... In razboi 
dezertorii sunt împuşcaţi. De ce?... Pentru ca 
sunt slabi, pentru ca nu vrea sa omoare ei, la 
rândul lor... 

Aceia îşi apăra ţara... Patria... 

Patria... Patria o fac eu şi ca sa omor 
m'am aparat pe mine. Viaţa mea preţuieşte cel 
puţin tot atât cât preţueşte patria. 

Adrian scutură capul fara sa spuna nimic, 
apoi după o trecere de vreme îl întreabă din 
nou: 

— Dar remuşcari?... N'ai avut remuşcări?,.. 


www.dacoromanica.ro 


179 


— Nu cunosc ce e aia. 

— Ai putut să dormi liniştit, m'ai avut visuri?.. 

— Hm!... şi clătinând capul cu mila pentru 
lipsa de înţelegere a lui Adrian, spuse încrezut 
în el: 

Numai femeile au vedenii... Şi începu să 
râdă... Dumneaei poate sa aibă vedenii şi arătă 
cu mâna spre Mabel. 

Mabel se facu a nu înţelege vorbele ocnaşului 
ai cărui ochi albaştrii o pătrundeau cu lumini de 
bestie înfometata. Strânse braţul lui Adrian şi îi 
spuse: 

Te aştept la cancelarie, şi plecă. 

Ocnaşul cel tânar râse pentru el, clătinându-şi 
capul ca şi cum şi-ar fi răspuns unor gânduri 
ale lui... 

Adrian părea ca urmareşte un şir întreg de 
socoteli şi, ca şi cum nu i-ar fi păsut de vorbele 
ocnaşului, il întrebă tot mai stăruitori 

— Şi nu-ţi pare räu?... 

Ehei, domnule, raspunse batrânul. Cu cât 
eşti mai înfometat, cu atât manânci mai mult fără 
sa-ţi para rau de bunataţile pe cari le mesteci... 
Inainte de a omorâ, am ştiut ce mă aşteaptă... 
Cum poate dar sa-mi para rau?... 

— Nu te-ai gândit la Dumnezeu, la sufletul 
dumitale şi al celor pe cari i-ai ucis?... la viaţa 
viitoare ?... 

— Vă gândiţi dumneavoastră şi pentru noi... 
Statul întreţine popi şi biserici... ce altă treaba 


www.dacoromanica.ro 


180 


au de cât să se închine pentru noi... Ia uite ce 
păziţi suntem să nu ni se întâmple ceva rău... Şi 
începând să râdă cu poftă, urmă: 

— Ziduri înalte, lanţuri şi escorte regeşti... 
Nu zău, e prea mult, prea mult... Şi iar începu 
să râdă şi împreună cu el toţi cei şase. 

— Viaţa viitoare? zici dumneata... Ptiul... 
Scuipă şi frecă cu piciorul... 

Ochii bătrânului se ascuţira şi abia de se mai 
vedeau de sub arcuirea sprâncenilor ca două 
tăeturi învârt de cuţit. 

— Viaţa viitoare a fiecăruia dintre cei pe cari 
i-am ucis a stat în cele cinci degete ale mânii, 
şi strângând pumnul ca într'o plasă de vine 
umflate, urmă: 

— Fiecare deget îmi spune de existenţa de 
altădată a celor cinci... Uite, vezi?... şi răshirân- 
du-şi degetele mânii, începu ca pentru numără- 
toare: 

— Asta a fost un cârciumar scurt şi borţos, 
turtit în cap, aşa cum e degetul meu cel mare... 
Asta, al doilea, a fost o sentinelă, ceva mai 
înalt de cât mine şi legat... semăna foarte bine 
cu arătătorul... Asta a fost unul lung şi slab pe 
care dacă nu-l omoram eu, s'ar fi prapădit bo- 
lind, i-am facut un bine, ce vrei, suntem şi noi 
oameni. Asta, a fost o iubită, n'ar mai fi fost 
să fie, iar ăsta, încheind cu degetul cel mic, ăsta 
a fost un copil. Cu el am început meseria şi cum 
vezi, nu mi-a mers tocmai rău. Şi mişcându-şi 


www.dacoromanica.ro 


181 


mâna cu degetele desfăcute, o ridică până în 
dreptul ochilor lui Adrian, spunându-i, mândru 
de ispravile sale: 

— Cincil... Cincil... 

Adrian tăcea şi se uita la cel care ii vorbise 
ca unui prieten la un pahar cu vin, într'o câr- 
ciumă de mahala în vreme ce ocnaşul bătrân, 
agitat, se mişca nervos scuipând în dreapta şi în 
stânga ca şi cum ar fi punctat cuvintele cu 
disprețul lui. 

— Dumnezeu, viaţa viitoare şi tot ce mai spu- 
seşi dumneata mofturi... Dumnezeu poți fi dum- 
neata că ne-ai dat ţigari şi poate ne vei da şi 
bani, aceasta ar fi o adevărată minune şi minunile 
le face numai El, dacă este; Dumnezeu mai putem 
fi noi fiecare, pentrucă fiecare dintre noi a ri- 
dicat viaţa unui altul şi popii şi legile spun şi 
cred că dreptul acesta e numai a lui Dumnezeu... 
Cu toate acestea ei nu vor să ni se închine nouă, 
în schimb însa se roagă pentru noi şi ne ţine la 
umbră să nu ne pălească nici vântul, nici soarele... 

Adrian scoase portofoliul din buzunarul hainei 
şi golindu-l, le dete toţi banii... 

— Ce faceţi?... spuse grefierul uitându-se în 
ochii lui Adrian. 

Minuni... raspunse acesta liniştit. 
Mulţumim, spuseră ocnaşii deodată. 

— Apreciem darurile, spuse cel tânăr. 

— Poate că ne vom mai întâlni când-va, com- 
pletă bătrânul. Dumneata eşti un om cumsecade, 


www.dacoromanica.ro 


182 


un om cu care lesne se poate înţelege cineva.. 
Imi pare rău că nu pot să-ţi dau o verigă din 
lanţul acesta, ca amintire, aşa cum dau ca le- 
gământ bărbaţii fetelor, când se logodesc... N'am 
altceva, dar dacă vrei, pune mâna încearca-le, 
greutatea lor au să-ţi aduca aminte de noi. 

Adrian fara sa spuna un cuvânt, apucă lan- 
țurile cu amândouă mânile, le cântari parca şi 
se uită în ochii ocnaşului, apoi le zornai şi le 
lăsă încet să cadă... 

Pe palme îi ramăsese o urma fină de rugină... 

Aţi venit să vizitaţi inchisoarea?... întreba 
cel tânar. 

— Da, raspunse Adrian oglindindu-se în ochii 
aceia mari albaştri, ochi de copil blajin, nevi- 
novat. 

— N'aţi prea nimerit bine, spuse batrânul clă- 
tinându-şi capul... Nu-i aşa domnule Grefier?... 
N'aveţi ce vedea... Aştia sunt înşelatorii, fariseii... 
Deținuți politici, zic ei, adevărul însa e altul, sunt 
oameni de nimic cari vor să guste bunurile vieţii 
fară sa dea nimic în schimb... Eu i-aşi ucide 
pe toţi... 

Adrian nu spuse nimic, asculta ce i se vorbea 
şi totuşi în acelaşi timp, gândea la altceva... 
Era obosit. Fața îşi schimbase culoarea de tot 
atâtea ori ca şi gândurile, cu fiecare cuvânt în 
parte pe care îl auzea, cu fiecare privire. 

Cine îi vorbea?... 

Cel mai bătrân dintre ocnaşi, ar mai fi vrut 
să-i spună ceva şi l'a oprit Grefierul: 


www.dacoromanica.ro 


183 


— Destul!... 

Destul! îngaimă Adrian. 

Şi cei şase condamnaţi, ca personagiile lui 
Pirandelo, înşiraţi unul după altul, fară să spună 
o vorbă mai mult, ca şase umbre legate între 
ele, se îndepartara fara un salut, zornăindu-şi 
lanţurile sa privească mai departe zidurile în- 
hisorii pe care o cercetau ca adevaraţi cum- 
părători de imobile. 

L'am văzut pe Bujor, spuse Mabel când 
Adrian se apropie de Automobil. 
— I-ai vorbit?.,, 
— Da... 
Rau ai facut. 
De ce?... Un ideolog care... 
Un fariseu, un înşelator... 


www.dacoromanica.ro 


De zece zile o ploaie marunta şi deasa, ţinea 
oraşul ca într'o rețea de pânză de nu se putea 
vedea mai departe de cincizeci de paşi. Cerul 
şi pământul erau tot una, noroi şi apa. Umezeala 
pătrundea până la oase. 

Adrian era răcit, tuşea, bea ceaiuri şi bea vin 
cald privind pe fereastra aburită a atelierului sau 
la portretul Mabelei aşezat pe scaun în faţa 
divanului. Gândea şi vorbea în acelaşi timp cu 
Demian. 

— Da, am înţeles de mult, de mult... Totdea- 
una mi-au plăcut femeile frumoase şi totdeauna 
le-am uitat. Am să o uit şi pe ea... Imi vorbeşte 
de ţara ei, îmi vorbeşte de arta mea, îmi vor- 
beşte de mine şi de ea; de toată lumea. Imi 
vorbeşte ca un prieten şi totdeauna îmi ascunde 
ceva ca o iubită pacatul unei alte iubiri... O 
înţeleg şi tac şi poate că la rândul ei, mă în- 
ţelege şi ea şi tace. 

— ?.. 


www.dacoromanica.ro 


185 


— Ştiu, mă iubeşte... Ce naivi sunt unii oa- 
meni, Se împuşcă sau se aruncă dela al treilea 
sau al patrulea etaj, ca să dovedească cu moartea 
lor că iubirea e scopul vieţii... 

Idioţi |... 

= Pis 

— Cum?... N'am dreptate?... Te înşeli. Toți 
oamenii se iubesc pe sine şi eu nu văd catas- 
trofa unei sinucideri în masă. In schimb, însă, 
fiecare om, tocmai fiindcă se iubeşte vrea să fie 
un altul, vrea să fie... Uite, vezi, dacă paşii 
noştri în loc să ne ducă înainte sau înapoi pe 
străzile oraşului şi peste tot pe coaja pământului, 
ne-ar purta in sus, ca în sbor de pasăre, te 
asigur că în cel mai scurt timp viaţa ar fi în 
altă parte şi nu pe pământ... Aşa ne iubim noi, 
aşa mă iubesc eu. 

Adrian se sculă în picioare şi neastâmpărat, 
fară să ştie de ce, începu să se plimbe prin odae 
măsurând-o în lung şi în lat cu paşi mari... 


— Am uitat să încui uşa!... şi deodată se 
opri învârtindu-se pe călcâe ca la comandă. Se 
îndreptă spre uşă şi învârti cheia în broască de 
două ori. Apasă clanţa, era închisă. 

— S'ar putea să vina şi va veni. Va veni. 
Va veni... 

Făcu ochii mari, numai sufla, asculta... 

— Dal... urcă treptele. Taci!... taci Demian... 
Vino să ne culcăm, să dormim, să nu auzim 
nimic, nimic... 


www.dacoromanica.ro 


186 


Şi într'o clipă se arunca, acoperindu-şi capul 
cu o pătură şi reținându-şi respiraţia, gata, 
gata să se înăbușe. Paşi uşori, paşii regulaţi 
în graba cu care urcau treptele îl făceau să gân- 
dească la ea, să simtă cum i se umilă vinele 
gâtului şi stau plămânii să-i plesnească ca unui 
înecat... Respiră... Uşa se deschise şi apăru Mabel. 

— De ce stai pe întuneric?... Ce faci ?... 

Adrian tăcea. I se parea că doarme, şi viseaza 
că e în altă parte, undeva departe, unde numai 
fusese niciodată... Mabel învârti butonul de la 
electricitate şi se făcu lumină... 

— Ce ai?... Il întrebă ea apropiindu-se de 
divan, descoperindu-i faţa. 

— Dormi ?... 

Şi mânile micii ale Mabelei, ale unei Mabele 
nervoase, îi despachetară capul dintre perinele 
în cari se afundase. Adrian dormea cu gura 
deschisă, capul îi era brobonat de sudoare şi 
mânile îi ardeau. Mabel, speriata, îi netezi frun- 
tea, il lovi uşor cu palmele peste obraji, îi 
prinse pulsul mânei şi ciupindu-l, cauta să-l deş- 
tepte mereu întrebându-l şi tot mai tare: 

— Ce ai?.. Ce s'a petrecut?... Adriani... şi 
mânile mici ce-l mângâiara,ca pentru vis, la în- 
ceput, prinsera a-l sgâlţâi din toate puterile, lo- 
vindu-l mereu cu palmele peste obraji, strigând 
desnădăjduită: 

— Adrian)... Adrian!... Adrian!... 

Când Adrian deschise ochii, ea tremura şi 
fața îi era albă ca o coală de hârtie... Se 


www.dacoromanica.ro 


187 


sculă buimac, se freca la ochi şi râmase năucit 
parcă, neînțelegând nimic din cele ce se petrecuse. 

— Ţi-e rău Adrian?... şi Mabel îşi şterse ochii 
de lacrimi. 

Nu... am dormit... am... Şi se uită la uşa 
Care era deschisă, întrebând sfios, ruşinat parcă: 

— Cine ţi-a deschis?... 

— Nimeni... Era deschis. 

— L'ai văzut pe el? 

Pe cine? 

— Pe Demiau?... Nu era nimeni? 

— Nimeni... 

— Nimeni?... repetă Adrian nedumirit. Ni- 
meni?... 

— Dormeai, capul îți era îngropat în perine, 
respiraţia grea... M'am speriat. 

Adrian se uita la tablou şi tacea, întrebându-se 
in gând: de ce l-a pus în fața mea?... 

— Să vina doctorul? 

— De ce? 

— Eşti răcit... Ai racit când am fost la Dof- 
tana.. şi luându-i mâna în a sa urmă: 

— Ai febră... puls... 

— Când ne-am întors dela Doftana... repetă 
Adrian și cu ochii mari de curiozitate cerceta 
atelierul ca şi cum ar fi voit sa descopere ceva, 
o taina, taina care facea ca ea să se găsească 
lângă patul lui. Incepu să zâmbească şi se uita 
mereu la uşă ca şi cum ar fi voit să întrebe 
clanța: cine a pus mâna pe ea şi a lăsat-o să 


www.dacoromanica.ro 


188 


treacă ?!... apoi, greoi, ascunzându-şi mirarea, in- 
trebă din nou obsedat de ciudata întâmplare: 

— Şi... era deschis... 

— Deschis. 

Privi o clipă în pamânt ca şi cum ar fi voit 
să-şi adune gândurile risipite ca nucile şi nu 
află nimic, Clătină capul, se duse să închidă uşa 
şi spuse: 

— Am visat... iartă-mă te rog, parcă sunt ză- 
păcit, nu ştiu ce am. Am visat că vorbeam cu 
mine, că eram un altul şi un altul era... Nu ştiu, 
nu ştiu... Poate că visez încă. poate că... 

Şi lungindu-se pe divan închise ochii. 


www.dacoromanica.ro 


Din ziua în care Adrian a fost la Doftana, în 
faţa minţii îi stau mereu nedespărţiți cei șase 
oameni cu lanţurile grele de mâni şi de picioare, 
lanţuri pe cari le auzea mereu zornăind. Ochii 
senini ai celui mai tânăr şi buna dispoziţie în 
cuvânt a acelora ce nu aveau nimic să-şi re- 
proşeze, siguri pe ei ca cei mai tari şi hotărâți 
experimentatori ai laboratoarelor, îl însoțeau ca 
umbra. Ii vedea aevea, pe stradă, în atelier, şi 
în saloanele prietenilor de peste drum. Ii vedea 
în fiecare om şi în el, iar dintre toţi răsărea 
mai viu şi mai luminos chipul deosebit al tână- 
rului ce se desprindea sculptat ca un basorelief 
pe fondul celor cinci tovarăşi şi lânga el, aproape 
pe acelaşi plan, puţin mai şters, chipul bătrâ- 
nului. 

Ceeace nu putuse face el, făcusera aceştia. 

Gonise pe Dumnezeu din preajma lor, — îl 
gonise sau îl omorâse — dar Dumnezeu numai 
exista pentru ei, pe cât.timp pentru el, Dumne- 


www.dacoromanica.ro 


190 


zeul din turla bisericii Radu Voda şi cel căruia 
i se închinase tată-său, ca şi cel pe care învățase 
să-l cunoască din cărți şi care se amesteca în 
viața lui ca un fir de lână roşie ce se incâlceşte 
într'un smoc de alte fire de lâna albă, Dumnezeul 
acesta ce se amesteca printre lucrurile din casă 
şi în gândurile lui, traia... 

Demian era lânga el şi pe Demian nu-l ve- 
dea nimeni, nimeni nu se uita la el deşi el era 
acela care îl susținea de braţ ca pe un om beat 
ce abia se mai ţine pe picioare. Şi Demian îi 
arăta mereu pe cei şase şi Demian ii spunea 
mereu în urechi, ca unui prieten bun, aşa ca şi 
cum S'ar îi temut de alţii: 

„Incearcă!...“ 

Şi în învalmaşeala aceasta de gânduri şi ve~ 
denii, ca un tablou prăfuit, sta tata-sau în doua 
poze deosebite, aşa cum la văzut în uşa bise- 
ricii din Vitioara, răzimat de apostolul Pavel 
şi aşa cum l'a văzut aplecat de şale în faţa mesei, 
cu mâna întinsă, nu pe cruce, ci pe nişte cărţi 
de lume cu chipuri obscene. Şi batrânul era lu- 
minat de un sfârşit de lumânare ca şi atunci... 
Adrian îşi mişca buzele cu silă şi întoarse capul 
aşa, ca să nu mai vada nimic. Era obosit. 

Cu fiecare clipire a ochilor, lucrurile capatau 
tot alte înfaţişări. In locul batrânului, se vedea 
pe el şi în locul lui pe cei şase, nemişcaţi ca şi 
cum ar fi fost turnați în bronz de mâna unui 
meşter sculptor. Tablourile coborau din parete, 


www.dacoromanica.ro 


191 


oamenii le luau locul ca iar să coboare şi iar 
să intre în cadru ramelor ca picturi... Toţi vor- 
beau, toţi plângeau și toţi râdeau... 

li vuia capul de atâta larmă,.. 

Ar fi vrut să fugă, era însa legat de toata 
încaperea şi toată încăperea ar fi fugit cu el odată. 
Pe duşumea, în umbra ce o proecta pianul, în 
marginea peretelui, domnul Costache, cu ochelarii 
legaţi pe după urechi, umbla cu mânile în trupul 
Adelei şi Adela se întindea leneşă, senzuală, ca 
după bae. 

Scoala Adela!... striga Adrian şi Adela se 
scula şi veni la el cu pântecul deschis... L'a îm- 
braţişat şi apoi, mângâindu-l uşor cu amândouă 
mânile peste faţă şi pe frunte, dând deoparte 
şuviţele de păr ce-i acopereau fruntea, îi prinse 
capul în pălmi şi îl privi în ochi, iar el îi simţea 
umezeala rece a trupului şi mirosul de formol 
şi acid fenic ce-i gâdila nasul ca pentru strănutat. 

Obrajii îi ardeau, picioarele îi tremurau şi 
Adrian se clătina ca o crenguţa slabă, abia în- 
mugurită, încarcata de omizi... Demian mereu îl 
susținea şi mereu îi spunea: 

„Incearcă!,.,! 

In clipa aceia, cei şase se înşirară unul după 
altul în faţa sa. 

Capul îi era gteu, mânile îi erau grele şi el 
tot, părea că e aşa de greu încât, ca să se miște, 
ar fi trebuit să-l urnească alţii cu pârghii uriaşe... 

— Mânile,.. mânile... Unde îmi sunt mânile?... 


www.dacoromanica.ro 


192 


Mi le-au legat cu lanţuri... Ha, ha, ha... sunt 
lanţurile lor... de mâni şi de picioare... Mă trag 
în jos, sunt grele, mă afundă în pământ ca în 
clisă... pâna la glezne, mai sus de glezne, până 
la genuchii... până la... 

Ar fi vrut să strige, să cheme ajutor şi nu 
putea, amuţise. Lanţurile îl trăgeau mereu la 
fund şi pământul luneca sub picioarele lui ca 
nomolui din fundul bălților. Se îneca, era în lac, 
întrun lac puturos cu faţa albă de lintiță... O 
clipă numai, o clipa şi dacă braţul lui Demian 
nu lar fi smuls, ca pe un fir de iarbă dintr'un 
pământ afânat, s'ar fi înecat, s'ar fi dus la fund... 


In fața divanului, în picioare şi pe scaune, 
stăteau: Doctorul, Mabel, Eleanor şi Vidraşcu 
iar mai departe, servitoarea acestora din urmă 
şi un copil al ei ca de vre-o opt ani, copilul 
care de obicei aducea ţigări lui Adrian. In casa 
miros de eter şi amoniac... 

Adrian deschise ochii şi văzu desordinea din 
casă și îngrijorarea celor de faţă. 

— Ce s'a întâmplat?... Intrebă el, liniştit şi 
mirat în acelaş timp. 

Doctorul ascultă, se uită la el şi respiră lung 
ca și cum i s'ar fi luat o greutate după piept... 

— A scăpat... 

— Ce a fost?... Ce s'a întâmplat?... Mi-a fost 
rau?... 

— Da... Ai avut un somn agitat, greu, spuse 
Vidraşcu. 


www.dacoromanica.ro 


193 


— O criză de nervi, complectă doctorul şi îi 
lua mâna sa-i cerceteze pentru a suta oara pulsul. 
Puțin accelerat... mare nimic... Nar strica 
dacă ai face o serie de dușuri rezi... In tot cazul 
ar fi bine să eşi chiar acum din casa, să fii în 
tovaraşia oamenilor. 

Nu totdeauna e bună singuratatea... Pari a fi 
foarte preocupat de gânduri. E bine să evitam 
un început destul de temeinic, de neurastenie... 
Noaptea dormi ?... i 

Adrian se uită lung la el şi nu răspunse 
nimic. li făcea rău vorba omului acesta și pe 
deasupra îi era antipatic... Nu-l] văzuse niciodată. 
O barbă mare rară, ochelari pe nas şi o vorbă 
îngaimata, un belfel de şcoala ovreiască mai de 
grabă, de cât doctor. Nimic ce ar putea să te 
facă să crezi în seriozitatea ştiinţei lui. 

— Noapte dormi?... Intrebă din nou doctorul. 

Adrian se uită la el, întoarse capul şi nu răs- 
punse. 

— Dormi domnule ?... 

— P. 

— Eşti poate şi anemiat... continuă doctorul. 
Aer mult, plimbare multă şi gânduri mai puţine... 
Munca brută m'ar strica... Să tai lemne, să sapi 
la pământ, sa... în sfârşit să faci ceva ce n'ai 
mai facut niciodată... Apoi, întorcându-se către 
cei din casă, încercă sa le explice fenomenele 
boalei, revenind de două şi trei ori, asupra ace- 
loraşi observaţii şi presupuneri. Avea aerul unui 


C. Ardeleanu. ~, Am ucis pe Dumnezeu” 13 


www.dacoromanica.ro 


194 


profesor ce vrea să fie cât mai înţeles de stu- 
denţi, bine înţeles şi prețuit, pentru aceasta îşi 
accentua cuvintele, făcea pauze, cita cazuri a- 
devărate sau citite în tratate şi când şi când, 
se trăgea de barbă ca şi cum din firele ei ar fi 
scos ideile şi înţelepciunea ştiinţei pe care o 
practica... Prinse din nou pulsul bolnavului şi 
nu găsi nimic deosebit, ceeace îl făcu să şi spună: 

— Perfect!... N'are nimic... nimic... 

In atelier se făcu frig şi Adrian începu sa 
tremure. Mabel plecă sa conduca pe doctor şi 
să pregatească ceaiul. 

Afară era ceaţă şi burniţa mereu... 

Afară era noroi şi monotonia obsedanta a toam- 
nei moarte peste care se va aşterne cearşatul 
alb al zăpezii. 


www.dacoromanica.ro 


Mabel n'a închis ochii toata noaptea, fel şi 
fel de gânduri cu Adrian, îi treceau prin minte. 
O îngrijora boala acestuia şi o ingrijora liniştea 
cu care privea la propria-i viaţă ca la desfăşurarea 
unei acţiuni straine de el în care eroul principal 
se stingea de la zi la zi, făra să încerce nimic 
pentru salvarea sa. Şi o durea pe Mabel pen- 
truca simţea bine ca în ea traeşte şi omul şi 
opera deopotriva. Aşteptase clipa când sa fie 
singuri împreuna sau în tovarăşia alor ei, când 
el îi va spune cuvântul care sa stabilească lega- 
turile definitive, altele de cât cele ale unei prie- 
tenii de familie. Il iubea, îl voia şi aştepta 
ceeace întârzia mereu sa vină. De aceia sufe- 
rea şi mai mult în închipuirea ei, împletindu-şi 
gândurile luminoase ale unei bucurii aşteptate 
cu gândurile negre ale unei nefericiri ce se arată. 

Toata noaptea a stat treaza. 

Catre ziua se hotarâ, ca în chiar dimineaţa 
aceia, sa-i spuna ea întâiul cuvânt de iubire, 


www.dacoromanica.ro 


196 


să-i spună în vorbe, nu aşa ca pâna atunci din 
ochi. 

O femee poate fi şi ea bărbat când barbatul 
e un visator întârziat într'o lume nouă... 

Aşa i-a zis altadata cumnatului ei, şi el a 
tacut la început ca sa-i răspundă mai apoi, rar 
şi batrâneşte: 

Dar daca te va refuza?,.. 

Nu, pentruca nu înţeleg de ce ar mai veni 
la noi in casa. 

Poate ca... Ştiu eu... iubirea lui va fi mai 
curata de cum gândeşti tu, 

Oricât de curata ar fi iubirea, sfârşitul e 
acelaşi... 

Am sa-i spun... am sa-i spun... 


De atunci au trecut zile şi Mabel se certa me- 
reu de lipsa de curaj. In fiecare zi vorbeau despre 
frumos, despre înţelegerea între oam.uni, s2 plim- 
bau cu maşina, ca şi mai înainte, stateau aproap”, 
confundându-se de multe ori în atitudini intime, 
glumeau, râdeau şi alergau impreuna în gradina 
desfrunzita ca şi în gradina abia inmugurita. Se 
loveau peste mâni cum se lovesc copii în jocurile 
lor, se aparau unul pe altul, se mângâiau daca se 
loveau şi... atât. 

Toate acestea sunt mai puţin de cât... 

Şi Mabel suspină, închizând ochii pe jumatate. 

Intre timp, boala ameninţa şi mai mult pe 
Adrian şi boala aceasta o punea ea pe seamă 
sfiiciunii omului care o iubea de o potriva, fara 


www.dacoromanica.ro 


197 


să aibă curajul gestului, dacă nu al mărturisiri. 
Şi în completarea acestor gânduri îşi aduse a- 
minte că odată i-a zis, pe când ea cetea şi el 
asculta zugrăvind un colţ al parcului, că nu în- 
ţelege cum cineva mai poate să iubească atunci 
când iubirea e vorbită. 

— Eu niciodată n'am spus în viaţa mea, ni- 
mănui, te iubesc şi niciodata n'aşi putea-o spune. 
Mi-ar părea ca în clipa aceia aşi arde de ruşine 
de a nu fi surprins ca mint... Iubirea nu se 
marturiseşte, iubirea se simte, iubirea se trăeşte. 

Dar atunci cum poate şti cineva că e iubita. 
Sa inţeleaga. 

Şi daca n'a înțeles sau a înţeles greşit?... 
Nu ştiu... Se zice ca ochii... 

Te-ai uitat vreodata în ochii mei?.. 

I-am şi zugravit. 

Şi Mabel a cetit mai departe fara sa fi in- 
teles prea mult din paginele ce le întorcea. Nici 
el n'a făcut nimic atunci din pânza areia. 

Mabel îşi amintea de toate scenele, de toate 
amanuntele, de toate nimicuriie şi ramase sa se 
gândească mereu asupra lor. 

Câteva luni trecuse de la moartea Adelei şi 
ei îi păreau ani. Ii parea aşa de mult de atunci, 
de parcă n'ar fi cunoscut-o niciodata... 

Se scula, era diminzaţă... a trimes servitoarea 
sa-l cheme şi aştepta... Aştepta ciocanind cu de- 
getele în masă, în fereastra, în scaune şi pretu- 
tindeni pe unde trecea şi de ce se apropia. 


www.dacoromanica.ro 


198 


— Am sa-i spun te iubesc... Uita-te în ochii 
mei... nu mint... Te iubesc şi vreau sa-mi fii bar- 
bat... Dumineca, sau, nu, n'am sa-i ficsez nici o 
zi a logodnei... Am sa-i spun: La noi în Anglia 
când cel pe care il iubeşi nu are curajul sa-ţi! 
ceara mâna, atunci... Nu... Nu... Nu ştiu şi totuşi, 
trebuie... Am sa-i spun: Eu te iubesc, vrei sa-mi 
fii barbat?... Sau... 

Şi Mabel, repeta fraze deosebite cu aceleaşi 
cuvinte, cu acelaşi înţeles, gesticulând ca o actriţa 
in repetiţie, înainte de a intra în scena. 

Când a venit Adrian, Mabel îi lua mâna şi îl 
aşeză lânga ea p2 aceiaşi canapea pe care stateau 
de obicei. 

Azi noapte m'ai facut sa nu dorm delo:... 

Nici eu n'am dormit, raspunse Adrian. 

Nu ?!!... Şi Mabel începu sa zâmbeasca de 
-bucuria acestei coincidenţe, apoi uitându-se în 
ochii lui, clatinând capul ca şi cum ar fiv rut 
sa-l întrebe, urma: 

N'ai sa-mi vorbeşti nimic?... nimic?... 

Pa 

Ia gândeşte-te bine. 

— 9... 

Am sa-ţi spun eu... Eşti un copil cuminte. 
Şi cuprinzându-l cu braţele pe dupa gât, începu 
sa-l sarute. Apoi, ca şi cum ar fi continuat o 
discuție începuta, vorbi: 

— Ne cununam şi plecam... Piecam în Anglia 
sau ori unde vei voi... Trebuie sa te refaci... 
Ai slabit... Vom vizita expoziţii... vom... 


www.dacoromanica.ro 


199 


Adrian îşi plecă capul deasupra mânei Mabelei 
şi o saruta ca unul ce îşi cere ertare de o vina 
grea. 

Dumineca ne logodim, urmă Mabel şi ple- 
cam... sau nu Dumineca, azi... Vrei azi?... 

— Am de terminat ceva. 

— Atunci mâne. 

Nici mâne... Saptamâna viitoare... Vreau sa 
scap de o grijă... 

— Tot mai ai griji?!!... 

— Ca tine am gândit astănoapte şi aşa urma 
sa-ţi vorbesc saptamâna viitoare. Mi-ai luat îna- 
inte, 

— Lucrezi la ceva? 

— Da. 


www.dacoromanica.ro 


Adrian nu mai era bun de nimic, sta toata ziuă 
şi asculta povestea mereu fara de sfârşit, a celor 
şase oameni... Ori încotro ar fi privit şi ori la 
ce s'ar fi uitat, pe ei îi vedea şi pe ei îi asculta şi 
ochii lor îi sfredeleau ochii. Pe cel tânar, în- 
deosebi, îl simţea mai aproape. Ochii albaştri şi 
mânile acelea fine de femee, faţa suptă ca a unui 
îndragostit şi toata fiinţa lui în arătare, îl ţinea 
în cleşte. 

Doua zile n'a dat pe acasa şi n'a vazut pe 
nimeni... Se ferea de straini şi se ferea de cu- 
noscuţi. Era orb pentru lumea din afara. Toata 
ziua umbla hoinar singur el cu gândurile lui şi cu 
icoana celor ferecaţi în lanţuri. Și aceștia îi vor- 
beau despre Dumnezeu, de existenţa Lui şi de 
inexistenţa Lui... Vorbeau toți deodata şi el îi 
asculta. Alerga pe strada şi cu el se împlinea rmi- 
nunea ca alergau şi cei legaţi... Deodata se opri, 
domolindu-şi mersul ca şi cum ar fi așteptat sa-l 
sosească cineva de pe urmă, să se pună în linie... 


www.dacoromanica.ro 


201 


Erau cei şase cari obosiţi d2 greutatea fiarelor 
ce le târau, rămasesera în urma... 

Ocoli străzile marginaşe ale oraşului, prin no- 
roiul clisos al drumurilor, noroi ce se lipea de 
ghete ca păcatul de om. 

Vremea burniţa mereu, era închisa şi zăpada 
întârzia să cadă. 

Frigul şi umezeala pătrundea pâna la oase. 
Se simţea raguşit, racit, şi seara era tot mai 
pustie şi cârciumile pe unde intra sa se încăl- 
zească, tot mai rare. Cârciumi mici cu aerul 
stricat şi acru ca butiile golite de vin lasate 
în arşița soarelui, cârciumi sărace luminate cu 
lampi de gaz ce fumegau în mijlocul tavanului... 

Un pahar cu vin îi înfierbânta sângele, şi 
iar pleca cu ce-i ce-l aşteptau în el, sa treaca 
pe din faţa caselor unde sta el şi unde sta Mabel, 
ca din nou să se piarda pe alte străzi necunoscute 
unde îl aştepta o alta cârciuma caldă cu aerul 
stricat unde, la o masa, doi birjari aveau sa-şi 
numere banii câştigaţi, povestind în faţa a doua 
pahare goale sau pline. 

I se opri gândul la ea, o clipa numai, atât cât 
a trecut prin faţa caselor ei şi în lumina slabă a 
becului electric ce lumina curtea şi uşa de in- 
trare,.. Işi trase gulerul pardesiului, se sgribuli 
sa nu-l poată cunoaşte daca lar fi vazut. Trecu 
şi ajuns în întuneric, gândul i-l scoase înainte 
pe tată-sau, apoi pe Adela, pe domnul Costache 
şi făra să ştie de ce incepu sa râdă şi să vor- 
bească singur, 


www.dacoromanica.ro 


202 


Ce prostie!,.. Cine ar mai putea crede în 
Dumnezeu ?,.. 
Dumnezei sunt ei, cei şase şi Dumnezeul Dum- 
nezeilor ar fi domnul Costache şi la fel cu fie- 
care dintre ei, aşi putea fi eu... Ha, ha, ha... 


Ceasurile treceau şi noaptea se stingea pe ne- 
văzute, amestecându-se cu ceața deasă a zilei, 
numai felinarele erau stinse şi drumurile batato- 
rite de puţinii oameni ce plecau grabiţi de frig 
şi urâtul vremii, să ajunga fiecare la treburile 
lor. Şi iar, ca şi în ajun, ziua trecu ca un nour 
de vânt, să lase loc nopţii plumburii de ceața. 

Cu capul plecat şi mânile împreunate la spate, 
trecu pe şoseaua Buonaparte, la o suta de paşi 
de spitalul de copii, îndreptându-se spre colţul 
străzii Clopotari, sa intre poate la el acasa umezit 
ca de ploaie şi tuşind ca un ofticos. Ceaţa era 
deasă şi groasă de nu puteai vedea la cinci paşi 
înaintea ochilor. Se lovea de oamenii, de stâlpii 
de telegraf, de ziduri, ca un taun de pareţii unei 
încaperi cu ferestrele închise. 

Trecu pe sub un felinar ce facea pata galbue 
pe jos şi în aer, atât cât trebuia să faci trei paşi 
ca sa eşi din înceercuirea-i de lumina bolnavi- 
cioasa, Ii fulgera prin minte aceiaşi lumina moarta 
a unei candele uitate ce se stinge în fața unei 
icoane, 

Sarut mâna... Şi un copil se apropie de 
Adrian "şi îl prinse de haina privind în sus la e] 


www.dacoromanica.ro 


203 


cu ochii luminoşi de bucurie ca ai unui căţel ce 
şi-a găsit stăpânul. 

A tu erai?... şi Adrian recunoscu în baețaş, 
pe copilul servitoarei lui Vidraşcu. 

— Eu... 

— Şi unde te duci?... îl întrebă Adrian, prin- 
zându-l cu mâna pe după umeri, apropiându-l 
de el. 

Sa cumpar ţigari pentru Dumneavoastra, 
când veţi veni sa fiz... Mama a uitat să cumpere. 
Wa trimis domnişoara... Imi era aşa de urât 
singur pe strada... 

Adrian îşi trecu mâna pe după ceafa copilului 
ca pentru a-l mângâia strângându-l tot mai a- 
proape de el, ca un parinte bun, odrasla draga, 
şi copilul se rasfața râzând şi vorbind ca unui 
prieten de o seama, sau ca mami-si. 

Două cercuri de lumina şi întuneric, ca două 
globuri, îi jucau în fața ochilor lui Adrian... In 
clipa aceia se desprinse din întuneric Demian. 
Se apropie de el şi îi strigă aşa de puternic încât, 
după aceia, toata vremea i-a ţiuit urechea. 

— Strânge!... Ce aştepţi?... 

Adrian se opri şi ţinea tot mai strâns şi mai 
lângă el pe copil. 

Strânge!,.. repeta Demian. Viaţa lui Dum- 
nezeu care nu îți da odihna, sta în cele cinci 
degete ale mânei tale... 

Strânge!... 

— Trebuie sa fii om. Spuse batrânul ocnaş.., 
Şi să mai vedenii, completă cel tânar... 


www.dacoromanica.ro 


204 


Și câte şase condamnaţi îl prinseră la mijloc 
în lanţurile lor, privindu-l cu ochii ficşi şi zâm- 
betul batjocurei p2 buze, aşa cum privise el zu- 
grăveala sfinţilor din biserica din Vitioara. 

— Strânge!... Strânge!... Strânge!... era cuvân- 
tul pe care Demian îl ţipa mereu în ureche... 

— Nu te vede nimeni... sunteţi singuri... tu şi 
Dumnezeu... tu şi Dumnezeu... tu şi... Strânge!... 

Adrian nu mai vedea nimic. Globurile de lu- 
mina şi întuneric îi jucau mereu în fața... De- 
getele mânii începura sa strâriga ca tentacule de 
paianjen... Copilul se lasă în jos, se svâcni şi nu 
apuca sa spună cuvântul întreg „ma douare“, se 
svâcni din nou cu mai multa putere şi încerca! 
sa fugă ţipând... 

— Ucide-l!... se auzea mereu porunca lui De- 
mian. Sunteţi doi, tu şi ElL.. 

Adrian se repezi în întuneric... câțiva paşi şi 
îl ajunse. Din nou degetele mânilor se înfipsera 
în gâtul copilului şi strânse, strânse, până ce 
acesta se muie ca o bucata de cocă, după ce se 
mai svâcni de câteva ori sa scape de strânsoarea 
degetelor. Lui Adrian îi pierira puterile ca şi 
copilului. Işi dădea bine seama ca de nu îl va 
ucide, acesta va spune tuturor... va spune... 

Trebuie!... 

Erau sub pata galbena a unui felinar, la pi- 
cioarele lor o piatră, Adrian se aplecă ridică 
bolovanul şi începu sa lovească în capul copilului 
pâna ce plin de sânge îl dobori la pamânt. 


www.dacoromanica.ro 


205 


Il luă în brațe, ar îi vrut sa fugă cu el, 
glacsonul unei maşini se auzea din beznă. Maşina 
a plecat, glacsonul amuţise şi el sta în acelaşi 
loc cu copilul în braţe. In chiar clipa aceia doi 
trecători eşeau din ceața venind spre el, 

Ce s'a întâmplat?... şi amândoi se opriră 
în fața lui Adrian cu ochii mariţi de groază. 

— L'am găsit aci, aproape mort... poate vre-un 
automobil... Şi pentrucă lumina felinarului era 
tot mai slaba din cauza unui val de ceaţă și mai 
groasa, unul dintre cei doi, trase un chibrit. 
Copilul era cu ochii închişi pe jumătate şi abia 
mai respira... 

— O trasura!,.. şi amândoi disparura în întu- 
neric cât ai bate din palme ca să se intoarca 
din nou înapoi, sa-l ducă la Spitalul de copii. 
Şi amândoi sprijineau braţele lui Adrian şi ți- 
neau picioarele copilului ce atârnau în jos, ca 
pentru a uşura povara, iar când aceştia sau dus 
înainte să anunţe pe internul de serviciu, Adrian 
apasa cu toata puterea în beregata copilului pe 
care mereu îl ţinea în braţe și care se inzapaţâ- 
nase parca în a nu muri. Un val de apa fierbinte, 
clisoasa îi învalui mâna... Demian era aproape 
şi Demian îi spunea: 

— Bravo!.. Ai ucis pe Dumnezeu... Ai ucis 
pe Dumnezeu... 

Dupa Demian venira ocnaşii şi aceştia fără să 
zica nimic, se plecara de mijloc, cu feţele 
smerite ca ale unor calugari iezuiţi în fața ma- 


www.dacoromanica.ro 


206 


telui inchizitor, facând mereu temenele şi mereu 
legănându-se pe picioare şi clatinându-şi capetele, 
se pierdura topindu-se în noaptea şi în ceața 
dintr'o data... 

Când au plecat dela Spital, cei doi straini, 
uluiţi de groaza, ramasera în drum facându-şi 
cruce, fiecare vaicarându-se şi spunând unul 
„altuia: 

— Să nu mai dea Dumnezeu, sa nu mai dea 
Dumnezeu... Şi se scuturau ca de friguri, tângu- 
indu-se şi cainând pe mort şi pe parinți. 

Adrian a plecat... Când s'a departat şi n'a 
mai auzit vorbele oamenilor, s'a mai uitat odata 
în urmă, în ceața şi în întuneric... Era singur... 

— In sfârşit!.,, Am terminat şi cu Dumnezeu... 
Dumnezeu... Şi isbucnind într'o veselie infraţita 
nebuniei, repeta sacadat, ca o batae în toaca: 

— Am ucis pe Dumnezeu... Am ucis pe Dum- 
ne-zeu,,, 

Incepu să alerge... Nu-l mai interesa nimeni şi 
nimic; nici Demian, nici cei şase, nici... Ii statuse 
gândul în loc şi cotind colţul strazii Clopotari, 
ca şi cum ar fi voit sa-şi marturiseasca nopţii 
fapta, striga cât îl ţinu gura: 

— Am ucis pe Dunmezeu!,,, 

Ceaţa se ridicase şi abia când a ajuns în drep- 
tul porţii, vazu alb sub picioare... Cadeau primii 
fulgi de zapada, mari şi deşi, sa acopere noroiul 
şi murdaria pamântului, 

Ii era cald, se deschisese la pardesiu şi flue- 


www.dacoromanica.ro 


207 


rând, urca scarile atelierului. Abia când a fost 
sus şi şi-a scos haina, şi-a adus aminte de Mabel 
şi de toţi ai ei. Puse un scaun în faţa ferestrei, 
se urcă pe el şi privi peste drum, aşa cum privea 
altadata spre aceiaşi poarta, Adela când el îşi 
flutura mâna în semn de revedere... Işi încrunta 
sprâncenele şi spuse pentru el: 
De ce sa-mi aduc aminte de ea?... 

Trase repede perdelele, făcu întuneric, aprinse 
focul şi liniştit, ca cel mai fara de grije om 
din lume, se desbrăca.., 

Se intinse pe divan şi ramase nemişcat Deo- 
data se ridica în picioare ca şi cum cineva 
Par fi sculat şi se opri în faţa oglinzii... Focul 
ce işi impletecea limbile de pară, ştergându-le în 
spre coş, lumina odaia pe uşa caminului. Se 
privi cu interes, îndelung, ca o mireasa înainte 
de a se duce la biserică şi buzele îi şoptira: 

— Eu!,.. Eu Adrian Vornicu, am ucis pe Dum- 
nezeu... am ucis pe Dum-ne-zeu,,, 

Şi s'a privit în oglindă până ce nu s'a mai va- 
zut pe el, ci numai interiorul clar obscur cu lu- 
mina nefixata a îlacarei din camin. 

Se plictisea... Nici un gând, nimic... Se apuca 
sa faca ordine în lucrurile de prin casa... Faca 
lumina, schimba câteva tablouri, ridica altele dupa 
jos şi mulţumit de unele şi nemulţumit de altele, 
uita ce avea de facut... Se tolani pe divan, luă 
o carte, nu-l interesa ce anume, 0 deschise, se 


www.dacoromanica.ro 


208 


uita la rândurile tiparite egal distanțate între 
ele şi le număra... 

— Treizeci şi unu... 

Le numară a doua oara, erau exact treizeci şi 
unu... Ghicise şi în gând numarul rândurilor şi 
ii parea rău ca nu legase de ghicirea lor ceva ce 
i s'ar fi putut întâmpla, adică, sa fi spus: 

— Daca voi ghici, am sa... Sau nu, daca voi 
ghici nimeni nu... 

Şi mereu gol de gânduri, făra de rost, întinse 
câteva pânze pe şasiu cu intenția ca a doua zi 
să lucreze. Se aşeza la pian, facu câteva acor- 
duri şi, ca şi cum și-ar fi adus aminte de ceva 
de seama, se ridica, scoase din buzunarul din- 
nauntru al hainei o agenda şi scrise: 

„Azi, şase Decemvrie o mie noua sute doua- 
zeci şi şapte, am ucis pe Dumnezeu...“ 

Sublinie cuvântul Dura zeu, completa legatu- 
rile celor doua cocoaşe ale literei m, rotuji pe e 
şi îngroşa linia de sub întreg cuvântul Dumnezeu, 
frecând de trei, patru ori creionul. 

— Aşa... 

Inchise caețelul, stinse lumina, trase perdeaua 
din dreptul ferestrei şi se lungi din nou pe divan 
să doarma cu mâinile cruce sub capatâi. Privea 
pe fereastră noaptea alba cu fulgii mari de nea ce 
se lipeau pe sticla ferestrei ca să se topeasca şi 
sa curgă in şiroaie de lacrimi, 

Voia să doarma şi nu puteă, Inchidea ochii şi 


www.dacoromanica.ro 


209 


sub pleoape inchidea o lume de gânduri ce naş- 
teau şi mureau într'o continuitate de margele înşi- 
rate, trecute printre degete ca metanii. Ar fi 
vrut sa fie liniştit şi inima îi batea cu putere 
de parcă l-ar fi gonit cineva pe urma. Fredona 
cântece de lume şi cântecele mureau dupa pri- 
mul vers. A cântat: „Ingerul a strigat..." şi s'a 
oprit. Fară sa vrea işi adusese aminte de vremea pe 
când din strana din dreapta a bisericei, în timpul 
vacanței şi a seminariatului, dadea raspunsurile 
la Sfânta Liturghie... Se dobitoci de asemenea 
gânduri, se scula şi dadu foc maşinei de spirt sa 
iaca o cafea. Aprindea ţigara dela ţigara... In 
cameră era întuneric, numai flacăra albastră a 
spirtului, încolacia ibricul de aur... Focul abia mai 
pâlpâia în soba. Era cald în casă şi cald îi era 
lui Adrian de-l trecuse năduşelile. Deschise uşa 
şi simţi răcoarea nopţii începutului de iarna cum îi 
prinde întâi picioarele, apoi trupul, racindu-i spi- 
narea şi înţepându-i faţa... Ii era frig, tremura... 
Inchise uşa şi dupa câteva minute o deschise din 
nou... Il înabuşa caldutâ. Turnă apă în foc şi fo- 
cul se stinse, puse mâna pe păreţii sobei şi soba 
era rece. 
De unde atunci, căldura aceasta?! 

Toata noaptea n'a putut închide ochii, eră a 
treia de nesomn şi ochii nu voiau sa dea geana 
în geana. 

— Ochii vraşmaşi!... 


Ç. Ardeleanu — „Am ucis pe Dumnegey. 14 


www.dacoromanica.ro 


210 


Când s'a facut ziua, s'a dus la lavoar sa se 
spele şi apa s'a roşit de sânge... Hainele fi erau 
pline de sânge şi plin de sânge era divanul. 
Strâmba din nas, îi era sila şi frica, îl cuprinse 
o frică nestapânita. Repede, fara nici o întâr- 
ziere, luă cearşaful pe care dormise, îl mototoli 
şi îl baga în sobă, îşi cerceta hainele şi făcu la fel, 
cămaşa, ghetele, toate erau pline de sânge, turna 
gaz şi le dete foc... Se spala pe faţă şi pe mâini 
şi când n'a mai rămas nimic din ceeace putea în- 
tămplator spune şi altora de ce făcuse, îşi scu- 
tură mâinile şi cântând şi fluerând, fara sa-şi mai 
gasească un rost, se oprea din când în când în 
faţa oglinzii ca sa-şi spuna tot mai sigur, tot mai 
hotarit: 

— Am ucis pe Dumnezeu... Da, da... Am ucis 
pe Dumnezeu şi repetând mereu aceste cuvinte, 
avea mereu în faţa imaginea copilului, iar mâinile 
i se strângeau ca în cleşte cuprinzându-se una 
pe alta simțind parca acelaşi val de apa calda 
şi clisosa. 

Eşi sa se duca la prietenii de pestre drum, 

Zapada era mare, afânata şi fara consistenţă 
ca şi ultima realizare a obsesiei... In poarta, şi-a 
adus aminte că n'a varsa! apa în care se spălase şi 
care se înroşise... S'a întors grabit sa urce trep- 
tele. A luat ligheanul, l-a svârlit afara în zapada 
şi zapada se vopsi. 

Ce-am facut!... 
Imediat începu sa traga cu picioarele, rasco- 


www.dacoromanica.ro 


21i 


lind locul aşa ca să nu se mai cunoască ni- 
mic... Inima îi batea. In clipa aceia mama 
copilului venea alergând spre el să-l întrebe ce 
i s'a întâmplat copilului... Fusese înştiinţata de 
oamenii spitalului că un domn milos, Adrian Vor- 
nicu şi doi necunoscuţi, au adus copilul mort la 
spital. 

— Ce s'a petrecut cu copilul meu domnule A- 
drian?... Ce s'a petrecut?... Intrebă femeea plân- 
gând şi lovindu-se cu palmele peste faţă. 

Adrian speriat, se uita la ea şi nu raspunse ni- 
mic, iar femeea mereu frământându-se, cu mâinile 
împreunate ca în ruga veni pâna lânga el şi că- 
zând în genunchi, îi ţipa ca un reproş: 

De ce nu l-ai scapat domnule Adrian, 
de ce?,.. 

Adrian parea ca uitase şi bâlbiind mai mult, 
spuse: 

Nu ştiu... nu... 
Diumneata l-ai dus la spital... A murit, a 
murit, a murit. 

Apoi, ca sa ştie mai mult de cât ştia, întreba:: 

Unde l-aţi gasit?... Spune domnule Adrian... 
Doamne, Doamne... 

Adrian îşi încreţi fruntea ca pentru o judecată 
grabnica şi vorbi, apasându-şi amândoua mâinile 
peste piept sa para tot mai liniştit:: 

Da, l-am gasit... Adevarat... Uitasem... O 
trasura sau o maşina... era ceaţă... 

Şi pentruca lui Adrian i se parea ca ochii fe- 


www.dacoromanica.ro 


212 


meei îl întreabă de ce acopera roşeața cu care a 
fost pătată zăpada, urmă: 

— M'am spalat de sânge... M'am murdarit 
când lam luat în braţe... Mam spalat de sânge 
şi am aruncat ligheanul şi pentru să s'a patat za- 
pada, am acoperit... 

Femeea plângea şi se îramântă toata, grama- 
dita la picioarele lui, Adrian începu sa tremure, o 
ridica de jos şi îi cuprinse capul în mâini spri- 
jinindu-l de pieptul lui. A încercat sa o mângâie 
şi n'a putut spune nici un cuvânt, 

Pe poarta venza Mabel, 

— Cum s'a întâmplat?,.. 

O maşina, raspunse Adrian, o maşina care 
pleca, care a trecut... Era ceața, întuneric... 

— Doamne, Doamne, Doamne... Copilul meu, 
copilul meu... şi femeea se tânguia, leganându-se 
pe picioare, frângându-şi mâinile şi clatinând ca- 
pul a desnădejde. 

Copilul meu... Lumina ochilor mei... Viaţa 
mea... 

Nu mai plânge, spuse Mabel cu ochii inla- 
crimaţi de durerea mamei. 

— Nu mai plânge, repeta Adrian... Am sa te 
ajut, am să... Şi plictisit, ca şi cum ar îi voit 
sa pună capat bocetelor, se întoarse spre Ma- 
bel, o luă de braţ, ca niciodata până atunci, 
spuindu-i: 

— Sa mergem... 

Deodata, ca şi cum şi-ar fi adus aminte de 


www.dacoromanica.ro 


213 


ceva de seamă ce trebuia să-i spună, urmă, strân- 
gând-o de braţ: 

Mâine ne logodim... sau azi, sau, dacă vrei... 

Mabel rămase în loc şi uitându-se şi la el şi 
la famee, ar fi vrut să-l ea de gât să-l sărute, 
atât îi era de mare bucuria, în acelaşi timp însă 
servitoarea plângea şi ca sa-l facă mai atent la du- 
rerea acesteia, lasă capul în jos şi nu răspunse 
nimic. Adrian îşi strânse buzele şi drept, fără nici 
o parere de rau, se adresa femeei: 

— Nu mai plânge... Cheltuelile de inmormân- 
tare le voi face eu. Şi pentru că femeea se opri 
din plâns şi se uita la el aşteptând poate altceva 
sa-i spuna, Adrian continua: 

— Dumnezeu te va ajuta... Abea scapate 
cuvintele şi i se opri respirația, Auzise ceeace 
spusese... pronunţase numele Lui... şi cuvintele 
îi stăteau în gând şi pe buze. 

Dumnezeu... Dumnezeu... Dumnezeu... 

Din nou îl vazu pe Dumnezeu cum coboara din 
turla bisericei şi vine, vine aevea parcă, luând 
proporţii uriaşe... Mingea de pământ pe care sta 
se apropia rostogolindu-se sa-l strivească,,, era 
un fir de praf... nimic... Inchise ochii şi Dumne- 
zeu se depărtă o clipă ca iar să vină ca o fur- 
tună ce avea să curețe fața pământului... Inima 
îi bătea în gât, îi lipsea aerul, respiraţia sta să i 
sa i se curme... Il cuprinse o ameţeală şi văzu 
cum Dumnezeu se depărtă privindu-l cu milă, 
ertator ca un parinte bun pentru copiii săi... 
Lăsă ochii în pământ... 


www.dacoromanica.ro 


214 


— Ce ai?., îl întrebă Mabel, te-ai schimbat 
la fața... Ce ai?... 
Mi-e rau... o amețeala,,, 
Se aplecă şi lua o mână de zapada cu care se 
şterse pe faţa. 
Te-ai înroşit,. Sânge!,.. 
Zapada... 
Era zapada unde aruncase ligheanul cu apa 
de sânge. 


www.dacoromanica.ro 


Mabel era grabita sa faca nunta cât mai cu- 
rând şi sa plece în Anglia, la mama-sa întâi şi 
pe urma, în lume, orişi unde va voi el. [i era 
teama, teamă de necunoscut, teama de a nu-l 
pierde sau d2 a nu se pierde, ca şi cum amândoi 
pluteau pe o mare involburata de furtună, aştep- 
tând de la clipa la clipa, ca valurile să-i inghita. 

Ştia ca Adrian este bolnav, ştia că felul lui 
de a fi e deosebit de al tuturor oamenilor şi mai 
ştia ca îl iubeşte. Nu ştia însa de ce in fiecare 
zi, de două trei ori, fară să vrea, se lega de ea, 
ca şi cum i-ar fi purtat chipul ca o bijuterie ani- 
nata la gât, imaginea Adelei şi odată cu ea, 
sa-şi aduca aminte ca el nu a stat la înmormân- 
tare iar când a venit la două saptamâni întâr- 
ziere, nici n'a cautat sa-i afle locul unde au în- 
gropat-o... Şi l'a vazut liniştit şi nepăsator vor- 
bind de moartea lui tata-sau, şi în sfârşit, îi sta 
mereu in faţa, ca o problemă nedeslegată, lipsu- 
rile lui de acasa, lipsuri de cari parea că nici nu-şi 


www.dacoromanica.ro 


216 


da seama şi iar, starea lui de nervozitate şi boala, 
cum şi mereu preocuparea pe care o avea pentru 
discuţiile religioase, Toate acestea se trezeau În 
gândurile Mabelei mai cu seamă de câteori Vid- 
raşcu li spunea; 

— Ar trebui să mai întârzii... Tu nu vezi ca e 
bolnav ?,., 

Şi Mabel nici nu voia să gândeasca măcar la 
cele ce i se spunea deşi vedea bine că adevarul 
era de partea lui şi nu a ei. 

Două săptămâni o mai desparțeau până la cu- 

nunie, pâna la plecarea lor. 

In vremea aceasta Adrian îşi schimba chipul şi 
sufletul dela clipă la clipa, ca umbra de vara. 
Când era vesel, de o veselie exuberantă înfrățită 
nebuniei, când era trist şi tacut ca şi cum o mare 
nenorocire s'ar fi abatut asupra capului sau, 

Uneori i-ar îi plăcut sa se găsească numai 
între oameni, alte ori, se închidea in casa, co- 
bora storurile şi fara sa se mişte, fara sa gån- 
dească, sta ceasuri intregi ca apoi obosit sa easa 
să colinde strazile marginaşe, sau să se trântească 
pe acelaşi divan să doarma sau să stea cu ochii 
mari deschişi în întuneric și sa vorbeasca singur: 
şi să se întrebe într'o clipa de revenire:: 

— Oare, n'am inebunit ?... Am zidit o casa aşa 
cum îmi trebuie şi mi-e frica să intru... De ce 
mi-e frică?... Sa nu se naruie?... dar zidurile 
sunt destul de groase... Nu, nu.... Poate au să 
vină alţii să o năruie peste mine. Nu, nici 'a- 


www.dacoromanica.ro 


217 


coasta nu se poate... Atunci de ce mi-e frică?.. 
De ce?.. Am ucis pe Dumnezeu pentruca nu-mi 
da pace, pentrucă nu puteam trăi amândoi pe a- 
celaşi loc şi pentrucă se punea întotdeauna între 
mine şi lumea pe care o căutam... L'am ucis pen- 
trucă era o ficţiune, Dacă într'adavăr ar fi existat, 
0!.. atunci... 

Şi rămase cu ochii în pamânt, o clipă numai şi 
incepu să strige: 

— Nul.... n'a fost o ficţiune, caci dacă ar fi 
fost aşa, nu aveam ce ucida... A fost Dumnezeu, 
Dumnezeu |... 

Şi Adrian închise ochii... La strigatul lui văzu 
cum Dumnezeu se dete jos din turla bisericii şi 
coborând, creştea mare, mare aşa ca un nour ce 
se destramă acoperind văzduhul cu barba Lui 
sură şi fruntea boltită în care se cuprindea pa- 
mântul și cerul şi tot ce mintea omenească pu- 
tea imagina dincolo de ceeace se desvălue ochi- 
lor... Şi Dumnezzeu era străveziu ca nuorii şi 
prin el se vedea peste moarte.. Dumnezeu era 
uriaş, Dumnezeu era nemăsurat şi peste tot şi 
toate, îşi flutura hlamida de purpură şi nimic nu 
se vedea de cât El... 

— Atunci cum de am putut să-l omor?.... Ha, 
ha, ha... Am sa-mi spun aceasta altădată... Am 
omorât ideia, ideia... Şi lovindu-şi palma peste 
palma, se felicită:: 

— Bravo Adrian!,.. tu eşti acela care înaintea 
tuturor ai putut înţelege minciuna, iar înaintea ta, 


www.dacoromanica.ro 


215 


cei şase închişi ferecaţi în lanțuri şi mai înaintea 
lor, cei ce s'au închinat diavolului, Diavolului... 
Ha, ha, ha... și diavol există... pe el nu-l omoara 
nimeni.. Și Demian numai vine, Demian, De- 
mian... Aşi vrea sa vorbesc cu el... Sunt singur, 
singur ca şi cum sunt fără de mine.. Unde e 
Demian... 
Demian!.,. Demian!,,, 

Şi chemările dcestea de Demian, se auzeau în 
noapte, spargând zidurile încăparei în mijlocul 
căreia Adrian se framânta, clatinându-se pe pi- 
cioare ca un om beat, dintr'un colţ al odaei în 
altul. Era cu ochii închişi pe jumătate şi în ca- 
mera era intuneric. 

Se opri, în fața lui, la doi paşi numai, co- 
pilul îi întinse amândouă mânile aşa ca şi cum 
ar îi voit să-l cuprinda pe după gât, Adrian 
întinse și el mâna sa-l omoare a doua oară, 
copilul însa disparu, ca imediat sa apara în- 
tr'alt colţ al odaei. Adrian se îndreptă într'acolo 
şi copilul fugi în partea opusă, şi tot aşa de 
câte ori se apropia sa-l prinda, întindea mâna în 
gol ca după o umbra, Incepu sa se roage de el 
să stea, 

— Nu-ţi fac nimic... Stai!,,, Stai... Stai să vor- 
bim amândoi şi daca dreptatea va fi de partea 
ta, am să ma omor pe mine... Uite, încaperea e 
prea mică, nici eu nici tu nu putem sta lao- 
laltă. 

— Pa 


www.dacoromanica.ro 


219 


— Nu tu, copilul, ci Celalt... tu nu eşti de cât 
un pretext... Stai!... şi întinzând amândoua mâ- 
nile, se apropie încet, ca şi cum ar fi vrut sa 
prinda o pasare şi pasarea sbura ca sa-şi ga- 
seasca locul în alt colţ al odaei sau pe scaun, 
sau pe pian, sau sub pian... Incepu să țipe şi sa 
arunce înspre el cu tot ce-i cadea sub mână, 
pâna ce copilul cazu plin de sânge. Pentru a 
doua oară îl omorâse... S'a repezit atunci ca un e- 
rete sa-l mai strânga înca odată de gât, aşa 
ca să nu mai rămâna nici o îndoială de viaţa... 

S'a repezit cu capul în zid... 

Târziu, cu dureri în creştet, tremurând ca o 
varga, se aşeză pe divan... Era obosit, picioa- 
rele şi le simţea grele şi mânile la fel ca şi 
cum lanţurile celor şase îl trăgeau în jos, la 
fund... O clipa numai şi în fața ochilor se facu 
întuneric şi numai vazu nimic din atelierul sau, 
mai mult; se pierduse pe el, se căuta şi nu sẹ 
afla. Ii parea ca este închis într'o camera goala, 
neagra şi umeda, unde aştepta pe domnul Co- 
stache care întârzia sa vina sa-l tae şi sa-l aşeze 
frumos, ca pe o papuşa stricata la care nu s2 
vor mai uita copii. Şi domnul Costache nu venea. 


. 


IL durea capul, îl dureau ochii şi plângea, 
plângea... Lânga el aproape, era copilul şi îi 
netezea fruntea cu mânațele mici şi fruntea îi 
ardea şi fruntea era udă de aceiaşi apa fier- 
binte şi clisosa pe care o simţise pe mâni atunci 


când a ucis pe Dumnezeu... 


www.dacoromanica.ro 


A doua zi de dimineață a auzit batai in uşa 
şi n’a deschis, a auzit vorbe, sgomot, şi n'a 
deschis... Clanţa uşei se mişca mereu şi el tacea 
şi privea... 

Mâni multe împinsera în uşa şi uşa se des- 
chise de parete, Era Mabel, Eleanor şi Vidraşcu... 

Lui Adrian i se păruse ca a venit Adela, dom- 
nul Costache, tata-sau şi copilul. Şi toţi îl apu- 
cara şi începură sa-l sgâlțâe. 


Iar au chemat doctorul; de data aceasta omul 
ştiinţei, nu-şi mai scotea fire din barba, ci îşi 
mușca buzele şi ridica din umeri lovindu-şi mā- 
mânele de poalele redingotei, uitându-se în toate 
parţile fară sa spuna ceva ca şi cum gestul ar 
îi fost suficient sa explice boala. 

I-au vorbit toţi şi nimanui n'a raspuns, lau ru- 
gat, au plâns, l'au mângâiat şi el a tăcut. Numai 
ochii mari obosiţi priveau când la unul, când la 
altul dintre cei ce erau în casă, ca şi cum ar fi 


www.dacoromanica.ro 


221 


căutat să-i recunoască, să-şi aducă aminte de fie- 
care cine e şi de ce a venit să stea în preajmă-i, 

În atelier era frig. Geamurile prinsese a în- 
flori în gheața. Vidraşcu plecă să caute pe doc- 
torul Martinescu, profesorul specialist în boli 
de nervi. Eleanor se duse acasă să trimeată ser- 
vitoarea să facă focul, doctorul plecă şi el fară să 
ştie nimeni când. Toţi plecase, afară de Mabel, 
care sta pe marginea divanului şi îi mângâia 
fruntea înfierbântata şi mâinile reci, gândindu-se 
la el, la ea şi iar la el şi iar la ea, plângând şi 
ştergându-şi lacramile. 

Adrian o privea liniştit în ochii, uitându-se la 
ea mai întâi ca la un obiect neînsuflețit apoi ca 
la o viziune neclara, imprecisă, pentru a carei în- 
ţelegere mai buna întinse mâna netezindu-i parul, 
mereu uitându-s2 în ochii ei până ce o recu- 
noscu. Se ridica în capul oaselor şi o întreba gra- 
bit, speriat: 

De ce plângi? 

Pentrucă eşti bolnav, pentrucă... 

Nu, nu sunt bolnav.. N'am nimic... mi-e 
frig şi mi-e frică... Şi ştergându-se la ochi, i se 
lumina fața de bucurie ca unui copil, 

Mabel... şi îi prinse amândoua mânile sa- 
rutân du-le. 

Adrian... 

Mi-e frica, Mabel... mi-e frica... Şi se vâri 
in ea ca şi cum s'ar fi ferit d2? ceva şi începu sa 
plânga. 


www.dacoromanica.ro 


222 


— De ce ţi-e îrică?... Sunt eu aci... şi mânile 
ei îi prinseră obrajii în pălmi şi-l mângâe cum nu- 
mai o mamă ştie să-şi mângâe pruncul. 

— De ce au venit atâţia oameni în casa?... Toţi 
se uita la mine... Şi el de ce a venit?... Uitepi 
colo... mi-e frică... e tata... uite-l... şi arata cu 
mâna într'u ncolţ al odăei, şi este şi El.. EI... 
Stau unul lângă altul... Tata citeşte şi se uită pe 
furiş să nu-i surprinda privirea... Lânga el Adela, 
acum a venit... e trista, numai el, râde copilul, 
e cel mai mic... 

Ai calduri... nu e nimeni Adrian... acolo e 
portretul Adeiei, şi Mabel se ridica şi intoarse 
tabloul cu fața la parete... 

— Nu e nimeni.. 

— Atunci... 

Ai febra... 

De n'aşi inebuni... Da ai dreptate, nu e 
nimeni şi totuşi uite, apar şi dispar... dar mai e 
cineva, e... îL simt, îl. vad... tu vozi?.. E El... 
creşte şi creşte... umple casa ca un vânt care intra 
pe o fereastră deschisa... E pretutindeni, pretu- 
tindeni.... Mi-e frica Mabel, mi-e frica... 

Nimeni Adrian... Nu e nimeni şi mânile ei 
tremurau şi-i netezeau fața fara sa ştie ce sa 
mai spuna, mereu suspinând şi mereu uitându-se 
la uşa pe care nu mai venea, nici profesorul, 
nici Eleanor şi nici servitoarea care trebuia sa 
faca focul, sa aduca lemne... Ii era frig şi frica şi 
tremura cu el împreuna. 


www.dacoromanica.ro 


223 


Adrian se înveli cu plapuma şi sprijinindu-se 
de parete, liniştit ca și cum nimic nu ar fi avut, 
vorbi Mabelei. 

— Mi-ai spus odată, atunci când am fost la 
Doftana, că pe ocean, pe coverta vasului, singur, 
între cer şi apă... 

Mabel se uită la el inseninată, văzând în adu- 
cerea aminte a celor vorbite altădată, o reve- 
nire. 

— «Dumnezeu. 

Da, de Dumnezeu vorbeam. 

Şi de infinit şi de frica. 

Frica care îți desvâluie pe Dumnezeu... 

Da, da... şi Mabel începu să râda cu ochii 
lacrimaţi de bucuria nădejdei de mai bine... 

Mi-e frică, Mabel... ma simt pe ocean, pe 
coverta vasului, sunt singur... 

Şi cu El şi cu mine... 

Spune-l numele!... 

Dumnezeu... 

Da, pe EI iL simt, pe El iL vad, îL vad Ma- 
bel, îL văd... 

De afara se auzeau paşi grei ce urcau scara, 

Cine vine?... 

Mabel deschise uşa: 

„„Servitoarea sa faca focul... e frig... 
Nu vreau să vina nimeni... 

— .. să facă focul. 

Servitoarea, mama copilului, era cernita. Se 
duse la soba și mai înainte de a face focul, scoase 


www.dacoromanica.ro 


224 


dinauntru, ghete, haine, cearşai... şi mirată de 
ceeace vedea, se îndreptă spre Mabel sa-i spuna: 

— Domnişoară... 

Mabela nu o auzi şi servitoarea tacu, se a- 
pleca din nou în faţa sobei, a scos rufele mur- 
dare, arse pe jumatate şi înegrite de fum şi mi- 
rată de ce vede repeta din nou: 

— Domnişoară... 

Mabel întoarse ochii spre sobă ca şi cum ar fi 
vrut să vadă că se încălzeşte mai repede odaia 
şi Adrian a crezut că se uita la ceeace femeea 
scosese din năuntru. 

— Eu le-am bagat în foc... şi n'au ars... ha, 
ha, ha... mau ars şi râse iar ca de cine ştie ce 
ispravă facută, apoi deodata devenind serios se 
uită în ochii ei şi o întreba: 

— Ce crezi Mabel, cum mi-ar îi stat mie ca 
popa?... 

— 2, 

— Ce bine era daca ma faceam popă... Şi pen- 
tru ca nu i se răspunse întrebarei, vorbi singur: 

— Am facut bine ce am facut... aşi fi fost un 
popă ticalos, un fariseu, un ideolog de talia ace- 
lora dela Doftana... m'aşi fi minţit pe mine ca 
să pot minţi şi pe alții... Nu l-aşi fi cunoscut 
pe El şi totuşi aşi fi vorbit în numele Lui... Nu 
te-aşi fi cunoscut pe tine şi aşi fi păcătuit în 
fiecare clipă şi nu laşi fi cunoscut nici pe dom- 
nul Costache... 

Servitoarea eşi în vârful picioarelor, aproape 
nesimţită, clătinând capul, 


www.dacoromanica.ro 


225 


Mabel mută privea de la Adrian în pământ 
asculta la cuvintele făra şir, neinţelese, ale a- 
cestuia. 

Din nou se auzi paşi pe scară. Adrian vorbea 
înainte şi Mabel asculta şi nu auzea nimic, când 
se sculă sa deschidă uşa, cineva ciocănea. 

— Intră! şi Mabel deschise. 

Era un comisar. 

Adrian “făcu ochii mari, se sculă şi inaintă 
spre el. 

— Ai venit sa ma arestezi?... 

Comisarul zâmbi de gluma şi se înclină res- 
pectuos. 

— Nu... dar daca sunteţi aşa de buni să pof- 
tiți, astazi sau mâine, sau când voiţi, pe la cir- 
cumscripţie pentru a ne da o declaraţie în pri- 
vinţa accidentului acela cu copilul... S'a pus în 
urmărire şoferul şi credem ca... 

— L'aţi gasit?... 

— Nu, dar credem că în câteva zile... Tocmai 
pentru aceasta ne-ar fi de mare folos declaraţia 
dumneavoastra... Câteva detalii... 

— Nici nu-l bănuiţi?... 

— Tocmai, aceasta sta în strânsa legătura cu ve 
ne veţi spune dumneavoastră... Atâtea mii de 
șofeuri... 

— In afară de şofeuri nu bă... 


— 2 


— Am să vin... am să vin... sunt... 


C. Ardeleanu.—,Am ucis pe Dumnezeu“ 16 


www.dacoromanica.ro 


226 


— Nu, domnule Comisar, interveui Mabel, nu 
poate să vină nici azi, nici mâine. E bolnav... 

— Da, sunt bolnav... Şi începu să tremure de 
parcă l-'ar fi scuturat frigurile... 

— Mă rog... Vă salut... dealtfel, n'are prea 
mare importanţă; un copil... Vă sălut!!... 

Şi Comisarul se înclină tot aşa «le respectuos 
ca şi la venire şi plecă. 

— Spune că urmăresc pe şofeur şi vine să-mi 
ceară relaţii mie... Era ceaţă, cra întuneric... Şi 
apoi de ce nu caută pe cei doi oameni cari au 
venit atunci şi cu cari impreuna am dus copilul 
la spital... De ce mă caută pe mine?... 

Și nervos îi umbla mânile făra sa le poată stä- 
pâni. Se agita tot. 

— De ce nu stai liniştit?... 

— Hml... Cum o să stau liniştii, crezi că puţin 
lucru e?... Să fii învitat la poliţie?... 

— Dar nu e nimic. N'ai să te duci, 

— „Nam să ma duc...“ şi ramase o clipă pe 
gânduri apoi ca şi cum ar fi vorbit pentru el 
urmă: 

— Ai dreptate... N'amn să ma duc şi dacă vor 
stărui; dacă vor stărui, am sa mă duc şi am să le 
spun că nu ştiu nimic... 

— De sigur... 

— Ai dreptate... ai dreptate... Ştii ce?... am 
să vin la voi, au să mă caute şi n'au sa mă gă- 
sească... E şi mai bine aşa... Hai, merg la voi 
şi pe urmă vreau să schimb şi locul, nu-mi mai 
place la mine. 


www.dacoromanica.ro 


227 


Când să plece, Mabel observa hainele arse, 
ghetele şi tot ce scosese servitoarea din sobă, 
iar focul mocnea să se stingă... 

— Nu arde focul, spuse Mabel. 

— Tot plecăm... 

Şi eşiră împreuna să treacă drumul. 

Afară era bine, aerul curat şi rece. Albul ză- 
pezii acoperea pământul şi îmbrăca ulucile, ca- 
sele şi pomii desfrunziţi, ca o mângâere caldă. 

Zăpada era un covor nou de mătase groasă 
în care paşii lăsau urme. 

— Ce frumoasă iarna spuse Adrian... Uite ce 
frumos peisagiu... alb, alb peste tot... Am să fac 
o expoziţie a zăpezii şi a cerului de sticlă, atât... 
şi în mijlocul ei o singură notă discordanta, por- 
tretul tău şi în colo, linişte, linişte... 


www.dacoromanica.ro 


— Linişte, linişte, linişte... 

Aşa au spus doctorii, 

Si Mabel devenise un fel de autoritate docto- 
ricească, îl ţinea în preajma ei toată ziua. Nu-l 
lăsa să facă nimic. Ii cetea, îi vorbea câte nimi- 
curi toate îi da doctorii reconfortante şi ea, isto- 
vită zi de zi, se subţia în obraji ca o floare ba- 
tuta de îngheţ sau de para focului, ` 

Căsătoria se amânase cu o zi, două, la înce- 
put, până ce se va face mai bine, şi binele era me- 
reu același. 

- - Şi va veni o vreme când mă vei uita... 

9... 

-- Nu, nu mă vei uita niciodată poate, dar nu 
mă vei mai iubi, spuse Mabel uitându-se într'o 
oglindă ce spânzura în părete. Am slăbit şi.. 

- - Nu te mai îngriji de sănătatea mea, nici de 
viaţa mea, răspunse Adrian, şi poate, va îi mai 
bine. 

- De ce vorbeşti aşa?... 


www.dacoromanica.ro 


229 


Amândoi luau ceaiul în faţa ferestrei şi priveau 
cum fulgii mari de zăpada involburată, purtaţi de 
vântul care lovea în pomi, în zidurile casei, în 
tinicheaua din fața ferestrei, şi în geamuri se 
făramiţeau într'un val de pudră albă ce se ştergea 
în şuerăturile ascuţite asemănătoare gemetelor ce- 
lor ce sufăr. 

Mabel lasă paharul şi ridicând un deget în 
sus, ca o mustrare pentru ultimele cuvinte ale 
lui Adrian, rămase o clipa aşa, apoi ii spuse mai 
mult tristă de cât supărata: 

— Să taci!l... şi se scula să se aşeze la pian, 
sa cânte, să uite. 

— Ascultă: 

Şi sunetele pianului, încete sau repezi, stinse 
sau revoltate, se amestecau şi umpleau casa ie o 
lumină noua. 

Zapada cadea mereu şi afară de cântec, li- 
niştea creştea şi în ei şi în afara de ei. Aman- 
doi păreau ca uitase unul de altul. Muzica st- 
pânea şi chinuia pe cei slabi; dând respiraţie duță 
amiezii de iarna şi singuratăţii. 

De la un timp Adrian nu mai auzea nimic, 
se înfundară urechile și i se închiseră ochii pen- 
tru tot ce era în afară. In faţa lui vedea clar, 
cu zâmbetul pe buze, copilul care îi prinsese 
mâna să-i dea buna seară... Ceaţa şi întunericul 
toamnei, pata de lumină gălbuie a felinaru- 
lui... Şi se pierdu complect... Avea impresia 
ca se prăvăleşte de la înălțime şi cade mereu, 


www.dacoromanica.ro 


230 


fără să ajungă jos, pe o fâşie luminoasă, într'o 
cascadă de raze, îngeri şi muzică. Apa luminoasă, 
vie, îi spăla fața şi'îi muia trupul tot, iar dintr'un 
fund de foc de unde se rupsese fâșia de raze 
venea cu mânile intinse, ocrotitoare, Dumnezeu. 

Se făcu întuneric şi se făcu lumina cu Dum- 
nez2u, ca iar să se facă întuneric... Un fel de 
orbire ce apărea in reflexele unui întreg şir 
de Dumnezei... Simţea cum îi arde faţa... Sân- 
gele îi aprindea obrajii, sângele îl simţea în va- 
luri, valuri ca o apă răsvrătită ce vrea să dă- 
râre digurile... Mâna i se încleştă şi degetele 
strângeau... Copilul se sbătea, copilul vrea să 
fugi... 

Se regasi... Inima îi batea şi Mabel cânta 
meu... 

Cuprins de o bucurie stranie ca a exaltaţilor, 
siri în sus strigând: 

— L'am ucis!... Am ucis pe Dumnezeu... 

Mabel se sperie, i se păru că a căzut ceva 
sau că vântul a spart geamurile, se scula de la 
pian, era palidă... 

— Ce s'a intâmplat?... s'a spart ceva?... şi 
cercetă cu ochii jurimprejurul odăei. 

— Nu, nimic... raspunse Adrian care îşi reve- 
nise. 

— Ți-e rău?... 

— Mi-a fost... De ce mă laşi singur... mi-e 
frică... 

— Am fost aci, am fost cu tine... 


www.dacoromanica.ro 


23| 


Ochii lui Adrian se aburiră ca sticla ferestrei. 

— E întuneric... nu vâd... e umed... e ceața... 
ceața aceasta... ceața această... Măbel se repezi 
la sticluja cu picături albe şi îi dete o lin- 
guriţă. 

— Ți-e rău?... te-a impresionat muzica ?... Nu-ţi 
place ?... N'am să mai cânt... 

De afară se auzea sgomotul mașinei care înota 
în zăpadă gâtâind şi hurducăind să-şi facă drum 
prin sloata din fața porţii ca să poata intra în 
curte. 

— Au venit, spuse bucuroasa Mabel și, luându-l 
de mână, îl duse pâna la fereastră sa privească 
afară... Pe masuţa, paharele cu ceai abia incepute, 
se răcisera. Când au intrat în casa Eleanor şi 
Vidraşcu, aerul rece ce se imbulzea pe uşă cu 
fulgii de zăpada, lovi faţa celor ce le eşise ina- 
innte, îmbujorându-i de sănătate. 

Odata cu venirea lor vorba şi sgomotul goni 
urâtul singurătaţii și al gândului. 


www.dacoromanica.ro 


Adrian se simţea strâns, ca într'o coajă de nucă, 
în casa prietenilor unde rămăsese din timpul ul- 
timei crize. Dragostea şi grija acestora pe care o 
puneau în căutarea sanătaţii lui cum şi vederea 
mereu a mamei copilului, cu ochii plânşi şi cu 
veşmântul cernit, îl făceau sa se simta vinovat 
de laşitatea de a nu mărturisi adevarul adevărat: 

— „Da, aceasta a fost credința mea şi pen- 
tru aceasta am făcut ce am facut...“ 

Aşa gândea şi aşa îşi spunea Adrian de câte 
ori să gasea în faţa lor și niciodata n'a avut cu- 
rajul să marturiseasca prietenilor şi nici Mabe- 
lei adevărul acesta. Tacea inşelându-i în bunata- 
tea lor ca e bolnav, în vreme ce el ştia bine ca e 
sănătos, mai sanătos ca oricând. De aceia căuta 
să evadeze din casa aceia, sa fie singur, singur 
cu el și gândurile lui, să-şi creeze o alta lume de 
cât aceia ruinată şi pustiita de minciuna unei 
vieţi viitoare, din care căzuse ca dintr'o cetate 
distrusă de cutremur. 


www.dacoromanica.ro 


233 


Se duse acasă la el, in atelier, sa trăiască în 
familia pe care şi-o creiase din oameni şi fapte 
ce nu erau... 

Singura care venea sa-l vadă, era Mabel şi 
ea trebuia să fie cea întâi făptură cu care tre- 
buia să înceapa lumea. Atelierul pustiu și rece, 
cu aerul inchis, înăcrit, îi da iluzia singurătăţii 
absolute pe care o simţise în ziua in care șezuse 
de vorbă cu tata-său, în lumina şi întunericul 
răspândite deodată de lumânarea ce pâlpâea in 
sfeşnicul de aramă... 

Inchise ochii, îşi sprijini capul în mâini şi a- 
plecat de mijloc se încovoe ca un ghem. 

Lumea dispăruta se recladea... 

Cuvintele bătrânului îi veneau toate în minte, 
cuvintele auzite încă de pe când era copil, pe 
când era în seminar, în facultate şi acum în 
urma, de când se rupsese de învăţatura preoţiei sa 
se facă „zugrav“ dupa cum spunea tată-său. Şi 
în urechi îi suna clar cuvintele încet rostite ale 
preotului. 

— „Viaţa ta e viața mea... Trăeşte-ţi viaţa...“ 

Inalţa capul, privi de jurimprejurul odăiei ca 
şi cum ar fi cautat pe cineva, pe cel ce îi vorbise... 
şi iar lăsa capul sa se razime în mâini ca sa stea 
ca mai înainte şi ca mai înainte să auda: 

„Viaţa ta..." 

Işi aduse aminte de cele spuse de el şi-i părea 
rău şi îl vedea aevea în faţă „aplecat deasupra 
mesei cu mâna întinsă spre cruce și ceaslov... Il 


www.dacoromanica.ro 


234 


vedea, îl simţea şi îi auzea respirația care era 
tot mai grea, tot mai căznita, în vreme ce din ochii 
închişi pe jumătate, se rostogoleau lacrămi mari 
pe obrajii slabi, pierzându-se în barbă. 

Ii părea rau... 

Omorâse o credință. 

Sari în picoare şi începu sa strige: 

— Iarta-ma tata!... iarta-mă!... 

Și ţipetelor lui raspunse tacerea în hăuitui 
coardelor închise în lada pianului. 


In fața lui era soba şi în faţa sobei, jos pe 
scânduri, hainele, cămaşa şi ghetele pline de 
sânge, arse pe jumatate. Turnă gaz peste ele şi 
le dădu din nou foc. 

Afara vântul ţipa lovindu-se de case şi pomi. 
Soba duduia ca o locomotivă de tren şi limbele 
de foc, galbene şi roşii colorau faţa lui Adrian 
care răscolea cu cleştele focul. 

— Să arda tot, tot... 

Când se sculă din fața sobei era întuneric în 
faţa ochilor lui. Parea că lumina îl orbise şi din 
intuneric, venea spre el copilul cu braţele des- 
chise să-i cuprinda gâtul. Impinse cu mâna înainte 
ca pentru a se feri şi n'avu putere, mâna îi era 
slabă şi copilul îl îmbraţişa şi prinse a-l saruta 
cu atâta căldură cum nu simţise sărut nici în 
brațele mamei. 

— Iarta-ma!... iarta-mă!... striga Adrian şi pen- 
tru a doua oara raspunse tăcerea în hăuitul coar- 
delor închise în pian. 


www.dacoromanica.ro 


235 


Işi prinse fața în mâni şi mânile îi erau calde 
inaclaite de sângele care cursese. 

A închis ochii cu putere, să-i sfarme în închee- 
tura pleoapelor, să orbeasca, să nu mai vadă şi 
când îi deschise copilul nu mai era... Se sculă şi 
începu să se plimbe prin odae numarând scându- 
rile duşumelelor... Nu mai gândea la nimic... Deo- 
dată vede că cineva dă la o parte şevaletul şi de 
sub alte cinci şase pânze înramate, își face loc o 
mâna albă şi fina... 

In faţa lui sta goala, goală aşa ca şi în clipa 
primei bucurii, Adela... Sânii tari, braţele rotunde 
lasate pe lânga coapse, ochii mari aprinşi şi zâm- 
betul pe buze. 

Işi prinse fața din nou în mâni şi vru să fuga, 
mânile Adelei îl opriră, îi descoperi obrajii şi 
cu dreapta pe după mijlocul lui, îl duse într'un 
colţ întunecat al atelierului, în faţa unui aşternut 
răscolit, între parete şi un paravan cu îngeri, să-i 
arate cum domnul Costache taie în trupul ei... 

— Iartă-ma!... larta-mă!... striga din nou Ad- 
rian și strigătului lui, pentru a treia oara îi ras- 
punse tăcerea în acelaşi hauit al coardelor în- 
chise. 

Iar strânse ochii sa nu mai vada. In fața i se 
facu o lumina ca de foc, şi din focul acela încet, 
încet, a început să se desprinda tot mai înţeles, 
o cale de lumină ce venea din slavă era aceiaşi 
cale de lumină ce cădea până la picioarele lui din 
din turla bisericei Radu Vodă şi pe ea venea El, 


www.dacoromanica.ro 


236 


acelaşi, Dumnezeu şi Maica Domnului cu pruncul 
în braţe. 
Când l'a văzut Mabel, a înţeles că din nou i-a 
fost rău... Era pe divan. 

— 2. 

L'am vazut pe Dumnezeu... îL văd... e pre- 

tutindeni... l'ai adus tu,... Dumnezeu, Dumnezeu... 

Şi Mabel, deschise evanghelia şi ceti. 


www.dacoromanica.ro 


In familia lui Vidraşcu, grijea şi tristeţea cu- 
prinsese pe toţi. Boa!z iui Adrian era tot mai 
întemeiată, accesele tot mai dese iar doctorii, deşi 
veneau de trei, patru ori pe zi, nu aveau de spus 
nimic de cât cele știute, prescriind mereu aceleaşi 
doctorii albe. Adrian la început s'a lăsat si fie 
cercetat de toţi câţi veneau şi sfârşi prin a se 
opune, spunând mereu şi tuturor cât mai convin- 
gator, ca nu are nimic, că e perfect sanătos, dar 
nici doctorii şi nici ai casei nu ţineau seamă spu- 
selor lui. Toţi ştiau că un început de amnezie a 
cuprins mintea artistului. 

Concluzia era definitivă, se ajunsese la aceasta, 
dupa ce se făcuse legatura între manifestările 
boalei şi tot trecutul lui cunoscut de prieteni. 

S'a incercat instalarea lui într'un saniitoriu, 
după două zile însă de şedere forţată, Adrian a 
plecat făra voia nimănui sa nu se mai rein- 
toarcă în casa halatelor vargate şi a scufiilor 
umplute în loc de pae, cu carne. Işi da perfect. 


www.dacoromanica.ro 


238 


de bine seama că toţi il credeau nebun... Toată 
lumea îi vorbea cu glasul stins, cu sfială așa ca 
să nu-l tulbure şi toţi ziceau ca el, numai să 
nu-l contrazică. Şi i-a spus intro zi Adrian lui 
Vidraşcu: 

— Tu eşti preot... 

— Da, sunt preot... 

— Şi tu regina Angliei, i-a spus Eleanorei. 

— Da, regina Angliei, a răspuns ea. 

Şi Adrian a început să plângă ca apoi să râdă, 
aducându-şi aminte de răspunsurile lor şi în cele 
din urmă sa se revolte de el, care nu cuteza să 
spună adevărul, să curme povestea doctorilor şi 
sa dea linişte celor ce-l iubeau. 

— De ce ai plecat din sanatoriu, !-a intrebat 
Mabel cu ochii roşii de plâns... Eşti bolnav, te 
vei face bine... 

— Inainte da, am fost bolnav, acum însă nu... 
M'am inchinat diavolului ca să cunosc pe Duu- 
nezeu... Viaţa mea e viaţa tatălui meu şi eu n'am 
ştiut, n'am vrut să ştiu... In mine traesc toate ge- 
neraţiile trecute de când omul a început sa creadă 
în Dumnezeu şi să se teama de El... Tu mi-ai 
spus că în fiecare casă de englez e o biblie şi în 
sufletul fiecăruia dintre voi, un Dumnezeu... Dum- 
nezeu acela care este pretutindeni și nicaeri, pen- 
trucă El nu fumează ţigări, nu minte şi nu iubeşte 
ca noi... De ce plângi?... Tu cea dintâi trebuie sa 
cunoşti aceasta, pentruca tu nu te-ai îndoit nici- 
odată de El, pe cât timp eu... Eu, care am inva- 


www.dacoromanica.ro 


239 


tat să-l slujesc credinţa, m'am lepadat de El ca 
Petru... Şi Petru trebuie să fi facut ce am făcut 
eu ca să creadă cu adevărat în El... Evanghelia ne 
spune numai că a ridicatcat sabia și a tăiat ure- 
cheu unui roman... 

— Taci Adrian, se rugă Mabel plângând şi 
frângându-şi mâinile. 

-- Bine, am să tac şi tu ai să rătăceşti mereu 
în gândurile tale pentruca nu vrei să mâ asculţi. 

— Dumnezeu este mare şi Dumnezeu se va în- 
dura de tine şi de ruga mea... Ai să te faci bine, 
ai să... E 

— N'am nimic şi dacă ţi-am vorbit de Dumne- 
zeu e că vreau să-ți spun ceeace voi n'aţi bănuit 
şi nici nu puteaţi bănui... 

Cineva ciocăni afară, N'a auzit nici Adrian, nici 
Mabel, Uşa se deschise şi aparu acelaşi comisar, 

— Va salut... 

— 9 

— Tot în chestia declaraţiei dumneavoastră... 
Copilul... 

— Da, da... ai venit la timp. 

— Maşina, dacă aţi văzut-o... 

— Ce maşină?., 

— Care a omorât... 

— Eu l-am omorât!... Şi întorcându-se spre 
Mabel, urmă: 

— Aceasta vream să-ţi spun.. Apoi, adresând- 
du-se comisarului: 

L'am lovit în cap cu o piatră, apoi l-am 


www.dacoromanica.ro 


240 


strâns de gât până ce... Eu, eu... şi sângele a 
curs, sânge cald şi clisos de mi-a înăclăit mânile 
şi mi-a pătat hainele, cămaşa, ghetele şi cerşatul 
pe care m'am culcat... Pe toate le-am ars... şi cât 
d2 greu au ars... 

Comisarul făcu ochii mari şi nu spuse nimic, 

Mahel se apropie de el şi a vrut să-l facă să 
înţeleagă că e bolnav, că nu ştie ce vorbeşte şi 
Adrian a împiedecat-o, înlaturând-o uşor cu mâna 
din faţa comisarului, spunând: 

— Eu l-am omorât... Intâi l-am apucat aşa.. şi 
puse mâna pe gâtul Mabelei, copilul a vrut să 
fugă, um strâns... a fugit... m'am aplecat, am luat 
o piată şi l-am lovit în cap... l-am luat în braţe 
şi pentrucă tot nu murea, l-am sugrumat. 

În ciipa aceia veni servitoarea, mama copilului, 
s. faca focul. Cum o vazu Adrian îi eşi în cale, o 
apucă de mâni, se uită în ochii ei şi, vesel, se- 
nin, ca şi cum i-ar fi spus cine ştie ce mare bu- 
curie, ti zise: 

— Eu am ucis pe copilul tău... Eu... L-am ucis 
crezând că ucid în el pe Dumnezeu şi Dumnezeu 
irăeşte, Dumnezeu, e aci, e în mine... Nu crezi?... 
şti o proastă... Lucrurile pe cari le-ai scos din 
sobă evau pline de sângele lui, zapada înroşită, 
pe car: o acopeream în curte, era sângele lui, 
sângele lui... Taci?... Nu ma omori?... 

Şi Adrian cazu în genunchi în faţa ei şi, plân- 
jând, îi saruta mânile... 

1Jcide-mă... 


www.dacoromanica.ro 


241 


Şi femeea a stat prostită în fața lui, amuţită 
într'o clipă de groază, de adevăr şi nebunie... 

Adrian se scula şi apropiindu-se de comisar îi 
spuse: 

— Să mergem, domnule Comisar, sunt al Du- 
mitale... Şi s'au dus... 

Mabel a plâns, iar mama copilului n'a vrut să 
creada adevărul... 


G. Ardeleanu.—,,Am uis pe Dumnezeu“, 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG 


www.dacoromanica.ro 


Toate incercarile facute de Vidraşcu de a-l 
scăpa, au fost zadarnicite nu de Judecători, ci de 
el, de Adrian. 

Declaraţiile doctorilor că acuzatul e bolnav și 
deci iresponsabil di crima comisă, dacă într'a- 
devar a fost o crima, n'au putut fi de nici un 
folos. 

Adrian voia cu orice preţ să-şi ispaşească pe- 
deapsa, arătând până la amănunt cum a ucis şi 
ce a facut înainte şi dupa crimă. 

Sa fie internat într'o casă de sănătate, a 
spus unul dintre aparătorii puşi de Vidraşcu. 
Nu, a răspuns Adrian... 

— Te voi cauta eu, a zis Mabel plângând. 

— Nu sunt nebun... Am fost atunci când m'am 
crezut eu însumi Dumnezeu... 

Şi pentrucă preşedintele curţii cu juri îl in- 


www.dacoromanica.ro 


246 


trebă în iîncheere, ce are de spus, Adrian urmă: 

— Copilăria mea, vremea cât am fost in semi- 
nar şi cât am fost in facultatea de teologie, am 
fost un aluat in mânile altora. Când am început 
să cuget, să fiu ceeace am fost în artă, am cre- 
zut că eu insu-mi sunt Dumnezeu, iar în ultimul 
timp, tot stăruind în credința aceasta, am pier- 
dut-o pe aceia care trebuia să o am şi pe care 
am dobândit-o acum. Pe vremea aceea am fost 
nebun... Mi-am ucis amanta; am ucis pe tatăl 
meu şi acum în urmă, am ucis copilul... Astăzi 
sunt stăpânul meu şi robul aceluia care mi-a hă- 
răzit viața şi în credinţa căruia am crescut... Ca 
să inşel pe alții trebuie să mă înşel pe mine. Nu 
vreau. Zidurile reci ale închisoarei, va fi învelișul 
cald al patimelor mele... Izolarea de lume, va fi 
lumea pentru care am fost pregatit sa o trăesc, 
rigorile, imi vor da curăţenia sufletească pe care 
n'am avut-o şi pe care o caut... Nu-mi luaţi ul- 
tima bucurie pe care am plătit-o cu durerea morţii 
a trei fiinţe... Mi-am redobândit pe Dumnezeul 
meu pe care il pierdusem... E cel mai mare câştig 
pe care îl poate avea cineva în viaţă, şi viaţa a- 
ceasta pe care am dobândit-o nu e a mea, ci a 
tatălui meu şi a bunicilor şi a întregului neam 
creştinesc... 


www.dacoromanica.ro 


„ținând seamă de activitatea artistică pe care a 
avut-o criminalul, cum şi de împrejurările, necu- 
noscute până astazi de noi, ca un rezultat al unei 
stari morbide, Curtea condamna la zece ani deten- 
țiune pe acuzatul Adrian...“ 


3 . . . . . . . L] . L] L] L] 


www.dacoromanica.ro 


După stăruința sa, în afara de prescriptele le- 
gei, condamnatul Adrian Vornicul, a fost pus 
în fiare... 


www.dacoromanica.ro 


Zapada a inceput să se topească... Toţi con- 
damnaţii închisoarei Văcăreşti, fat curăţenia curții, 
la fel cu ei, Adrian, 


www.dacoromanica.ro 


Celula lui Adrian s'a transformat într'un atelier 
sărac de pictură bisericească, 

Ca o obsesie a aceluiaşi leit-motiv, umplu pă- 
reţii icoana Maicii Domnului cu pruncul şi Tatăl 
ceresc, 


www.dacoromanica.ro 


Mabel e slabă și bolnavă. Doctorii spun că un 
plămân e distrus... Nu face nimic... toata ziua 
ceteşte biblia şi de trei ori pe săptamâna, e la 
Văcăreşti. 

Adrian e senin. Mabel e tot mai tristă. 

A căpatat permisiunea de a-l vedea în chiar 
celula lui. Pe pareţii un singur portret, portre- 
tul ei şi încolo, pretutindeni icoane, icoane... pe 
cari le dărueşte celorlalţi închişi și, ciudat, icoa- 
nele îi sunt chipuri cunoscute Mabelei, şi cu ochii 
mari deschişi priveşte la ele. 

In chipul Maicei Domnului: Adela, în chipul 
pruncului: copilul, iar batrânul Dumnezeu... Dum- 
nezeu... Dumnezeu... Da, e fotografia după pian a 
preotului din Vitiioara. 

— De ce îi faci la fel? întrebă Mabel. 

— Pentrucă Dumnezeu şi Maica Domnului şi 
pruncul, sunt exemplare unice şi nu le poți face 
altcum, 


www.dacoromanica.ro 


253 


Apoi, ca şi cum şi-ar fi adus aminte de ceva, 
urmă: 

— Maica Domnului se mai poate face şi în alt 
chip. Şi rămase tăcut, privind zâmbitor ca un 
iluminat în ochii împăenjeniţi ai Mabelei, 


www.dacoromanica.ro 


Boala grăbea să ajungă la sfârşit. Mabel abia 
se mai putea osteni să se ducă până la Vacăreşti... 
Telegramele din Londra o chemau... Slabită, abia 
susținută de brațul Eleanorei și a cumnatului ei, 
deschise ușa celulei lui Adrian. 

— Am venit... să-mi iau rămas bun... plec... 
plec la Londra... 

Ochii lui Adrian se făcură mari ca şi cum 
atunci o văzuse aşa cum era... Plecă capul în pă- 
mânt şi începu să plângă... 

— Plec... abia mai spuse Mabel... Plec... Acasă... 
Să mor acolo... Aşa vrea mama... 


www.dacoromanica.ro 


A doua zi, printre icoanele înșirate pe păreţii 
celulei inchisului Adrian era şi aceea a fecioa- 
rei cernite în chipul Mabelei. 


www.dacoromanica.ro 


ULTIMELE NOUTAȚI 
DIN EDITURA „CARTEA ROMANEASCA" 


Lei 


Adamescu Gh, Dragomireccu M., Russu N. 
Literatura română din cele mai vechi tim- 
puri până în zilele noastre. Bucăți alese 


și caracterizări. Vol. i. . . . 120.— 
Arseniev Nic. Biserica răsăriteană Trad. de 
Arhim. Tit. Simedrea . . . 60.— 


Bart Jean (Eug. P. Botez). Peste Ocean Ed. Ii. 84.— 
Brăescu Gh. La clubul decavaţilor. schije şi nu- 


vele humoristice . . „+ (s.p.) 
Brătescu-Voineşti Al. I. Sorana Ed. 1. a 42 
Cazimir Otilia. Grădina cu amintiri . . . . . 84.— 


Codreanu Mihaiu. Turnul de fildeş. . . . . . 60.— 
Cornăţeanu D. N. Sărac în ţară bogată. . . (S.p.) 


Premiat de „Cartea Românească“ 


Davila Al. Vlaicu-Vodă Dramă în 5 Acte. Ed. V. 60.— 


Ibrăileanu G. Studii literare . . . . .. . . (sp) 
Ignotus. Fire de artist Roman.. . ... . 120.— 
Premiat de „Cartea Românească" si 
Măinescu Tudor. O picătură de parfum . . . 90.— 


Maniu Adrian. La gravure sur bois en Roumaine. 500.— 
Mantu Lucia. Umbre chinezeşti . . . (s.p.) 
Odobescu Al. Opere complete Vol. 1. Ed. IV. . 90.— 
Petrescu Cezar. Intunecarc. Roman Ed. ll 2vol. 240. - 


Rebreanu Liviu. Crăișorul. Roman. . .. .  .(s.p.) 
Speranţia D. Th. Inceput de viață. Roman . . (sp.) 
Simionescu I. Oraşe din România. Ed. H . 120.— 


Oameni aleși. Vol. Il. Românii. Ed. I1. 90.— 

Stănoiu Damian. Duhovnicul maicilor. Roman. 75.— 

Teodoreanu lonel. Bal mascat. Roman . . . (s.p) 

Xenopol D. Al. Istoria Românilor. Vol. VIII. . 150.— 
Urechea Nestor. Zânele din Valea Cerbului. 

ilustrat, = a a ao . O . . .. . a 90.— 


Catalogul literar al pearl ROMANEȘTI" se poate obţine, 


tuit, la cerere. 
WWW. acoromanica.ro 


ALTE OPERE DE 
cC. ARDELEANU 


EDITATE DE 


„CARTEA ROMÂNEASCĂ" 


Pe străzile lașului. Nuvele, 


Diplomatul, tăbăcarul și actriţa. 
Roman. Ed. o, 90. 


Premiat-de „Soc. Scriitorilor Români“ 


Cărțile notate pe copertă se află de vânzare 
a toate librariile din ţară. Pot îi cerute şi dea- 
dreptul de ja „CARTEA ROMANEASCA“ Botev. 
Academiei No. 3, Bucureşti, |, trimițând costul 
prin mandat poștal. 


II TITI 


PP PREȚUL LEI 99,— 


www.dacoromanica.ro