Ion Agârbiceanu — Stana (1929)

ION AGÂRBICEANU 


S-I A N A 


ROMAN 


CLUJ 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ĂRDEALUL“ STR. MEMORANDULUL 29. 
1929 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


Ji 


— Nu-i slobozi Ionică, lasă-i să mai aştepte 
puţin. Zbiară ei că-s mişei, dar nu li-e foame. 
Ştii cât au mâncat azi? Două şorţuri pline. Mai 
bine vino şi îmbucă tu ceva. Azi ai ăvut puţină 
merinde. 

— Ba am avut destulă, bunico, şi nu mi-e 
foame, răspunse băiatul ca de patrusprezece ani, 
care stăteă răzimat de închizătura viţeilor, o ṣu- 
bredă întruchipare de scânduri, subt. şopru. Cu 
mâna întinsă peste pălănuţul de scândură veche, 
înegrită, pe alocuri putredă, Ionică tot încercă 
să scarpine pe bărbie viţeluşii bălani, de-aceeaşi 
mărime. Dar abiă îi atingea cu mâna şi ei zbur- 
dau din nou, neastâmpăraţi, prin închizătoare, 
cercând mereu să scape la vacile care-i aşteptau 
în curte, aproape, cu ugerile pline, ridicând, din 


“vreme în vreme, capetele spre şopru şi mugind 


prelung. Viţeluşii se opreau o clipă din zburda- 
rea lor, întindeau grumazii, ridicându-şi botul 


www.dacoromanica.ro 


6 


umed în vânt, şi răspundeau mugind scurt, Apoi, 


zbaterea, începea din nou, dând mereu năvală pe 


unde ştiau că e eşirea. 

— Vino mai repede, bunico, o să strice ţareul. 

— Doar nu-s tătari! Doar nu-s păgâni“ — 
strigă bunica dela foc, luând de-odată şuştarul 
de lemn şi apropiindu-se de cele două, vaci, care 
stăteau, în înserarea ce se coboră, albe, puternice 
şi liniștite, rumegând încet, cu tact. 

— Bine le-ai săturat azi Ionică, zise bătrâna. 
începând să spele ugerul unei vaci. „Pe unde mi 
le-ai purtat?“ 

— Hm!, răspunse băiatul co adiere de zim- 
pet. „Este iarbă destulă“. El deschise cu grije uşa. 
dela închizătoare, un vițel zvâcni, şi din câteva. 
salturi ajunse la mamă-sa, care nu mai avu vre- 


me să-şi sfârşească mugetul gutural, cu gura în- 


chisă; îşi întoarse, într'o zmâncitură, capul spre 
vițel, ca spre atac: acesta o şi izbise, cumplit, în 
pântece, cu capul. 

Ionică apăsă cu toată puterea şi greutatea, 
trupului pe uşa ţarcului să-l oprească pe al doi- 


lea, vițel. De trei luni, asta e slujba lui de fiecare 


seară, şi cu un fel de ciudă, dar şi de mângăiere, 
vedea că, din zi în zi, opreşte pe al doilea tot mai 


cu greu. Cresc prăpădiţii şi se întăresc! Erau a- » 


www.dacoromanica.ro 


T 


mândoi bouleni, şi cu greu îi puteai deosebi pe 
unul de celalalt. 

Cu şuştarul, la muls, venia uneori mamă-sa, 
dar cum ea lipsea de multeori de-acasă seara, 
mulgea de obiceiu bunica. 

Şi lui Ionică îi mai plăceă când mulgea ma- 
mă-sa: lăsă mai mult lapte la viţeluşi; bătrâna 
nu eră darnică de loc cu cei doi mişei bălani, mai 
ales de când începură să mânânce iarbă. 

Dar mamă-sa, Stana, lipsea de multe-ori seri- 
le de acasă: Iată chiar și în sara asta de Dumi- 
necă, de pe la sfârşitul lui Mai, vacile sunt de 
mult mulse, viţeii sunt închişi, şi cina e de mult 
gata, şi Stana încă nu s'a întors de prin sat. 

Copilul a eşit de câteva ori până la portiţă, 
a privit cercetător prin înserare pe uliţă în jos, 
dar wa văzut'o venind. De câteori se întorcea de 
la portiţă, aducea pe faţă, în ochi, o tristeţă gân- 
ditoare de care el nu-şi dădea seama, dar care i 
se ridică instinctiv din suflet, ca dintrun senti- 
ment de părăsire care ar încercă să-l copleşască. 

— Dacă vreai, putem cină, Ionică; ştii tu că 
mamă-ta nu se supără dacă n'o aşteptăm. Ţi-e 
foame? | 

-Ca un om mare, copilul ridică cu seriozitate 
din umeri, ca şi când ar fi zis: „Ştiu eu? Mi-e 
tot atât!“ 


www.dacoromanica.ro 


Bunica Marina îi puse mămăligă în blidul 
înflorit, îi turnă lapte. 

— Mânâncă şi te culcă Ionică. Ştii tu cât de 
greu ne sculăm dimineaţa. 

Copilul îşi zise „Tatăl-nostru“, îşi făcu trei 
cruci, şi începu să mânânce. 

Dar abia îmbucă de câteva ori şi afară se 
auzi portiţa; băiatul cunoscu, după cum o izbi, 
că-i mamă-sa. Faţa lui se făcu mai luminoasă 
şi începu să mânânce mai cu temeiu. 

O femeie voinică, să fi avut vre-o treizeci şi 
cinci de ani, întră în casă, păşind apăsat, cu pa- 
sul bărbătesc. Avea obrazii doldora, roşii, tari, şi 
"ntre sprâncenele negre o cută adâncă. Bătrâna 
cunoscu numai decât că noru-sa a avut vre-o ne- 
plăcere, nu zise nimic, îi dădu o lingură, mai 
puse lapte în blid şi o chemă să cineze. 

— Cinaţi, zise ea, şi întrând în casa dinainte, 
aprinse un lemnușş, se uită la flacăra lui întio 
oglingioară atârnată de perete, pipăi cu degetul 


pe obrazul stâng, părând a căută vre-o urmă, dar ' 


nu simţi, nici nu văzu nimic. Flacăra lemnuşu- 
lui îi ajunsese la deget, îl fripse, şi ea-l aruncă 
departe, mormăind printre dinţi o înjurătură. 
Veni apoi în tindă, şezu la masă, sorbi de 
ăteva ori din lingură, apoi de-odată răzimă lin- 


www.dacoromanica.ro 


9 


gura de blid şi duse mâna la sân şi scoase o seri- 
soare. ; ; 

— Mi-a dato poştarul mai nainte. Vezi Io- 
nică, de unde-o fi. Ea întinse epistola băiatului 
şi rămase pe-o clipă gânditoare. 

Ionică păli, luă scrisoarea, se uită la ea pe 
toate părţile, apoi îngălbenindu-se şi mai tare, 
zise cu glas sfios şi tremurat: 

— Poate va fi dela tata! 

— Ei, dela tatăl-tău! Ce prostii îţi mai trec 
şi ţie prin cap, zise mama. 

— Doamne Dumnezeule!, oftă bătrâna, apro- 
piindu-se de Ionică şi se uită cu nădejde plină 
de lăcomie la scrisoarea de pe plic. 


Adresa nu-i scrisă de tata, zise băiatul, 


dar cine să ne trimeată epistolă din Lemberg? 
Uite, ştampila oraşului se cunoaşte bine. 

Ionică apăsă cu degetul pe stampilă, dar nu 
avu cui să-i dovedească: nici mama, nici bunica 
nu ştiau ceti. Şi cu toate acestea, nici un ştiutor 
de carte mar fi privit cu mai mare  înfrigurare 
locul unde apăsă băiatul cu degetul. 

De-un an nu mai avură nici o stire dela An- 
drei. In sat, mulţi îl credeau mort. Regimentul 
în care luptase el, fu prăpădit de artileria rusea- 
scà. Un om din sat, tovarăş al lui Andrei, lăsat 


www.dacoromanica.ro 


La Pa 


10 


la vatră pentru câteva săptămâni, povesti gro- 
zăvii. 

Ionică rupse plicul. Cu respirarea reţinută, 
sorbi din ochi începutul şi sfârşitul dela faţa a 
doua, 

— E dela tata!, strigă băiatul, şi sărind de 
pe scaun, începu să joace prin casă cu scrisoarea. 
în mână. 

Bunica îşi făcu cruce, gata să izbucnească. 
în plâns. 

— Ionică, ei, Ionică! Vino la lumânare şi ce- 
teşte. De pe ce cunoşti?, întreabă bătrâna cun 
glas subțirel şi plâmgător. 

-~ Ionică, — cu obrăjorii înflăcăraţi, cu ochii 
strălucitori, abia se putu opri din salturile lui 
prin casă, veni lângă masă şi uitându-se pe hâr- 
tie, zise: 

— E scrisul tatii, şi-apoi, uite, chiar la înce- 
put scrie aşa: „Dragii mei de-acasă, mamă, ne- 
vastă şi copil“ şi e iscălit chiar el, auzi bunico, 
numele lui întreg: „Andrei Muntean, căprar în 
compania a treia“. 

Ionică începu din nou să tropăe prin casă. 
Marina, bunica, nu-şi mai putu opri plânsul. Fe- 
meea, Stana, se apropie de masă, luă scrisoarea 
şi se uită cu băgare de seamă la cele două locuri 
din care cetise copilul. | 


www.dacoromanica.ro 


1t 


Obrazii ei tari, sănătoşi, nu mai erau roşii, ci 
de-o paliditate ca de boală; ochii ei erau surii şi 
privirile tulburi. Respirà rar şi adânc. 

— Vino şi ceteşte odată, Ionică, zise mama 

cun fel de asprime în glasul ei poruncitor de 
altădată. 
l Ionică dintrun salt fu lângă mamă-sa, o îm- 
brățişe cu ochii umezi, apoi luă scrisoarea. Nici 
nu băgă de seamă că mamă-sa se feri de îmbră- 
tişarea lui, sguduită de un fior. 

Băiatul începu să citească. Andrei le scria 
că de un an şi jumătate nu mai ştia de ei nimic, 
că chiar de-i vor mai fi scris de-acasă, el n'a 
mai primit nici o veste. Spunea că nu-i de mira- 
re, că el n'a prea stat într'un loc, l-au tot purtat, 
numai de-o jumătat de an e în acelaşi loc. E în- 
trun spital, a fost bolnav rău, într'o vreme ere- 
dea că va muri. Dar acum å trecut peste primej- 
die; Dumnezeu îi va ajută să trăiască şi aşa, şi 
se bucură că, mult în două săptămâni, îi vor de 
drumul acasă. Să se vadă el odată acasă! Da, a- 
devărat, nu mai eră el chiar acelaşi care a plecat 
“la războiu, dar Dumnezeu îi va ajută să trăia- 
scă... şi aşa. La sfârşit o vestea pe Stana, să nu 
vândă boii până va veni el acasă, că preţul vite- 
lor creşte mereu, şi mai vesteă odată, că în cu- 
rând va sosi acasă! 


wwWw.dacoromanica.ro 


mo SS Ea 


Stana rămase ca înlemnită, în vremea ce Io- 
nică cetise. Cu fiecare cuvânt silabisit de băiat, 
se încredinţă tot mai tare, că scrisoarea eră în- 
tradevăr dela bărbatul său. Aşadar, e adevărat! 
EI trăeşte şi va veni în curând acasă. Nu se pu- 


tea deloc ohicinui cu gândul acesta, i se părea - 


că toată intoarcerea asta eră pusă la cale împo- 
triva ei, și când băiatul ceti ceea-ce scria Andrei 
despre boi, Stana nu se mai putu stăpâni, şi zise 
cun fel de dispreţ: 

— „Ei, cu boii mu se va mai întâlni el.“ 

Boii fură vânduți întradevăr înnainte cu 


vrun an. Crescu de-odată preţul vitelor şi Stana, 


având lipsă de bani, crezu să se folosească de 
prilej, să-i vândă şi să cumpere alţi doi mai ti- 
neri. Dar, după ce-i vându, nu mai putu cumpă- 
ră decât cele două vaci; vitele se scumpeau din 
zi în zi, iar ea mai şi cheltuise o parte din bani. 

— Eu ţi-am spus să nu te grăbeşti cu vânza- 
rea, îi zise soacră-sa, privindu-o cu coada ochiu- , 
lui. : 4 

Nevasta se tulbură de-odată, obrazii i-se în- 
roşiră din nou, şi zise cu ură: 

— Dumitale ţi-a fost uşor să-mi spui „aşa! 
Dar eu trebue să mă îngrijesc de greutăţile de 
tot felul. Şi apoi cine ar fi putut şti că preţul vi- 
telor va creşte mereu? Dai usor lui să scrie de- 


www.dacoromanica.ro 


13 


acolo: boii să nu-i vinzi! Dar, în scumpetea de- 
acum, ne-a întrebat vr'odată cu ce ne încălţăm, 
cu ce ne îhrăcăm? 5 

+ Soacră-sa îşi întoarse capul spre ea, gata să-i 
răspundă, dar băgând de seamă mirarea lui lo- 
„mică, tăcu, se năcăji să tuşască un restimp, și a- 
poi zise: 

— De l-ar aduce numai în pace. Dumnezeu! 
O să se împace el cu vânzarea boilor! Cred că cu 
asta se va împăca mai uşor, adause, trăgând ia- 
răş cu coada ochiului spre noru-sa. 

Agi Şi-apoi, avem vacile şi viţeluşii, zise Io- 
nică. | 

— Da, zise bunica; în vaci nu s'a pierdut ni- 
mic. Vacile şi viţeluşii să le vinzi acum, iei de 
douăori cât ai luat atunci pe boi. 

Bunica şi nepotul vorbiră un răstimp împre- 
ună. Ionică îi spunea ceva despre viței; bunica 
încuviinţă tot ce spune nepotul şi amândoi erau 
foarte fericiţi. 

Mama tăceă încruntată. Dunga dintre sprin- 
cene i-se adânci. ; | 

— Ascultă, Ionică, cum scrie acolo tatăl-tău, 
întrebă ĉa după un restimp de gândire; „vine de 
tot, ori numai pe câte-va săptămâni“? 

Bunica şi nepoţelul rămaseră nedumeriţi; 
întradevăr ei nici nu se gândiseră la asta. Io- 


www.dacoromanica.ro 


nică mai citi odată, dar eră. limpede, acolo nu 
se spunea decât un singur lucru: că tatăl va ve- 
ni, cel mult peste două săptămâni, acasă. Cât va i 
rămâneà? Venia de tot? Asta nu se spuneà. ` 

Şi băiatul se întristă de-odată; se temeà că 
tatăl său va veni numai în concendiu, cum mai 
veniseră atâţia alţii. Se întristă şi bunica, deşi 
ea credeà că chiar când va fi vorba de un con- 
cendiu, acela va trebui să fie de câteva luni, 
fiindcă feciorul său, de doi ani n’a fost, acasă: 

Ea însă se uită cu duşmănie la noru-sa. Ştia 
pentru ce pusese noru-sa întrebarea aceasta. Vă- 
zând supărarea copilului, bătrâna îl atrase lângă 
ea, şi mâmgăindu-l pe părul castaniu, zise: 

— Las’ Ionică! N'avea nici o grije! Să-l ve- 
dem numai odată acasă pe tatăl-tău! Sunt ele 
mijloace pentru-ca să rămână cât de mult acasă. 

Partea dim scrisoare, în care Andrej spuneà 
că Dumnezeu îi va ajută să trăiască şi așa, că 
nu-i chiar acelaşi care a plecat în război, asupra 
copilului nu făcu nici o înrâurire, el mu o înţe- 
lese, dar” se opriră asupra ei, cu gândul, şi bu- 
nica şi nevasta. 

Bunica avu întâi un fior de.spaimă: Nu va 
fi păţit ceva? Nu se va întoarce, Doamme fereşte, 
olog ori ciung? Dar gândul acesta negru, îl alun- 
gă numai decât. Eră cu neputinţă! Dar” de bună 


www.dacoromanica.ro 


Pe Ie PI PP EP aa a aaa l a 


DN ti A DC N A S 


15 
seamă că nu se va înapoiă acelaş om cum sa 
dus! Doi ani în mijlocul iadului nu-i glumă! Va 


îi mai bătrân, mai slab, va fì şi încărunţit puţin, 
— a mai văzut ea şi pe alţii! Dac'a fost aşa de 


bolnav încât eră să moară, de bună seamă că nu 


se va mai întoarce omul cel de-odată, cu totul 
neschimbat! Ar fi jurat că la asta sa gândit An- 
drei când a scris şirele acelea! Şi, de aceea, nici 
nu se gândi multă vreme asupra lor. i 
Dar, în schimb, se gândi mult nevasta, Sta- 
na. Din întreaga scrisoare îi păreà că „partea cea 
mai însemnată pentru ea, este chiar această tai- 
nă ce se ascundea în cuvintele pe care Marina le 
tâlcuise cu bine. Nu-i vorbă, dacă întoarcerea lui 


Andrei ar fi numai um concendiu, pentru ea, pen- 


tru nevastă, n'ar aveă nici o însemnătate. Şi a- 


tunci puţin îi păsă dacă Andrei voi să spună nu- ` 


mai atât: voiu veni schimbat, nu mai sunt aşa 
cum am fost odată. Dar dacă va veni de tot? Da- 
că nu va maj părăsi satul niciodată? Atunci eră 
de mare preţ pentru ea să ştie, ce voise Andrei 
să spună cu cuvintele, că nu-i mai chiar acelaşi 
care plecase, şi că Dumnezeu îi va ajută să tră- 
iască şi aşa cum eră acum. 

Şi, ori cum îşi învârteă gândurile, ajungeă 
mereu la aceeaş deslegare: dacă vine să nu se 


www.dacoromanica.ro 


Pai 


mai întoarcă, de bună seamă va fi păţit ceva de 
nu-i mai bun de armată. X 


. 


Şi, deslegarea asta păreà că o uşurează şi- 


pe ea. Mai bucuros sar fi oprit la gândul că An- 


drei venià numai întrun scurt concediu, aşa. 


cum mai veniră şi alţii. Dar eră peste puterile. 
ei să se oprească la gândul acesta. Pentru ea, 


pentru vieaţa ei, vestea cu sosirea lui Andrei, 
eră o ameninţare. Şi, fără să-şi dea seama, se 


gândeă și împleteă toate acele lucruri care ar fi 


putut să uşureze acea ameninţare, să-i scadă din 
primejdie. 
In seara aceea rămaseră fiecare cu ce îm- 
bucară înainte de cetirea scrisorii. Acum nime 
nu se mai gândi la mâncare. Ionică eşi la portiţă 
dornic de-a întâlmi pe cineva să-i spună vestea 
cea mare. Dar nu întâlni pe nime. Seara eră târ- 
zie şi uliţa pustie. Ionică întră în curte, trecu pe 
la ţare, dar viţeii zăceau chiar în fundul închi- 
zătorii. Ionică se apropie atunci de cele două 
vaci care zăceau albe în mijlocul curţii, suflând 
adânc şi rumegând în tihnă. ; 
Băiatul le mângăie pe grumazi, le spuse câ- 
tu-s de albe şi câtu-s de sătule şi le vesti că a- 
cuş vine tata. Apoi se strecură în tindă şi se cul- 
că pe lavița de după masă. In casă eră întuneric. 
Bunica nu. dormeă, dar se făceà cà doarme. 


www.dacoromanica.ro 


- 


i ae 


Avuse o sfadă repede şi aprinsă cu noru-sa, du- 
pă-ce rămaseră singure, şi acum nu voià să vor- 
bească. Ar fi cunoscut'o Ionică de pe glas că-i 


cătrănită rău. Nepotul o chemà în şoaptă de câ- - 


teva ori, dar cum nu primi nici un răspuns, în- 
chisă ochii să şi-l închipue mai bine pe tatăl său. 
II. 


După cearta cu soacră-sa, Stana trecu în 
casa dinainte, aprinsă ca o flacără. Ce viperă bă- 


trâna asta! Cum i-a secătuit viaţa de-un an în- 


coace! Vecinic pe urmele sale, vecinic ştiind de- 
spre toate faptele sale! De unde a şi putut afla 
că se certase cu Vuţa Surdului, că s'au luat de 
păr şi sau pălmuit? Toate acesta abia sau pe- 
trecut de trei ceasuri, în casă la Anica Lungului, 
unde se adună, de obilceiu, la poveşti câteva pre- 
tine bune. Cine să-i fi spus bătrânei? 


Și, de-odată, Stana se opri cu gândul la tică- . 


loasa aceea de Vuta Surdului. Cum a scos'o azi 
dim fire, spălătura! Cine a adus-o la Anica? A 
mai văzut'o cineva vr'odată acolo? Nime! „O 
roade la inimă că i-am luat pe filăru“, zise ea cu 
glas tare. Dar îşi aduse aminte că vipera-i din- 
colo, asemenea şi copilul, şi se sili să se gândea- 
scă încet, deşi îi venia mereu să izbucnească. 
„De când i l-am luat, de-un an, — îşi zise ea, 
2 


www.dacoromanica.ro 


4 


18 


umblă ca o căţea hămesită pe uliţă şi mă latră i 
la tot satul. Mă latră şi mă pândeşte să mă muş- 
te. Ştiu eu! De când mă pândeşte! Dar so fac 
să-şi adune măselele. Scândura! Că-i numai cât 
o scândură, şi tot spune că eu i-am luat pe fi- | 
lăru! Dar ce să-i fi plăcut în ea? Oase goale? | 
Să-i fie ruşine că, aşa cum e, mai umblă după 
dragoste. Să sară la om! Auzi, să sară ca o săl- 
pătăciune! Dar numai în ghiare mai are putere“. 
Stana îşi duse iarăşi mâna şi-şi pipăi obrazul 
stâng. Aici a vrut s'o ghiare, dar a avut noroc că. 
i-a prins mâna repede. 

Stana scuipă cu greață în laturi, că un băr- 
bat: 

„Că i-am mâncat fericirea şi partea ei de 
bine! Auzi dumneata! Dar i-am luat bărbatul, pe 


netefletele cela ce se 'mpleteşte din picioarele lui 
de cocostâre? Filăru e bărbatul ei, a Vuţii Sur- 
dului? Dar poate ea crede că omul acesta tinăr, 
care e domn și în slujba împăratului, să iubea- 
scă pe-aşa, o pocitanie, care nu-i destul că-i slu- 
tă, dar mai miroasă de-o poştă a sărăcie? 

Nu, Stana nu i-a furat nimic! Adevărul e cu 
totul altul. Adevărul e că Filăru umblase "după 
Stana de mult, de când venise în sat, doi ani ` 
înainte de războiu, dar ea nu l-a luat în samă, | i 
wa cutezat să-i ăsculte vorbele. Filăru numai pe 


A 


www.dacgromanica.ro 


19 


ea a iubito decând a venit în sat, — de câte-ori 
nu i-a spus de-un an încoace? A mai vorbit din 
când în când cu vr'o femee, aşa din trecere de 
vreme, şi ele, nebunele, au crezut. Cobea asta de 
Vuţa, a crezut şi ea! Şi uite că umblă să se ră- 
zbune! Şi pe cine? Tocmai pe lea, pe Stana, care 
o poate sorbi într'o lingură de apă! 

„Nevasta, trântită în păcel, în  întunerecul 
odăii, se frământă şi nu puteă să se liniştească. 
Se simţeă grozav de ruşinată că, între prietenele 
ei, Vuţa asta i-a sărit în cap şi-a despletit'o, până 
când ea abia avu vreme să-şi ridice braţul. 

Adevărat că pe urmă a snopit'o rău şi a zvâr- 
lito în uliţă, dar ce folos, prietenele ei au fost 
martore la scărmăneală, iar ticăloasa aceea după 
ce a eşit în drum, a început să tipe, şi cum eră 
Duminecă, şi uliţa, plină de femei, a strâns satul 
în jurul ei. 

Era un an încheiat de când Stana căleă cu 
stângul. Erà ea cam lumeaţă din firea ei, dar An- 
drei, până fusese acasă, o supraveghiă de aproa- 
pe, după-ce, chiar dela început, îi trase câteva 
părueli să le pomenească cât va trăi, şi nu pen- 
tru nu ştiu ce lucru, numai fiindcă o aflase glu- 
mind, aprinsă ca focul, cu neşte flăcăi. Dar An- 
drei eră de credinţă că paza bună trece primej- 
dia rea; îi cunoscu firea, dar ştiu că, cu bună 
chibzuială, şi-o poate păstra femee cinstită. 

9+ 


www.dacoromanica.ro 


Așa că Filăru cercà în zadar să se apropie de 
Stana, câtă vremea la cinstea casei străjuiă An- 4 
drei. Dar umblă zadarnic după femee chiar şi în 
anul cel dintâi de război. Stama îşi ziceă că, în i 
orice zi, îi poate sosi bărbatul. Dar în vremea | 
asta, dacă nu-l ascultă pe Filăru, se împretini | 
cu neste femei mai zburdalnice, mai setoase de 
viaţă, ai căror bărbaţi erau duşi în război. Erà 
sătoasă şi ea de viaţă, şi femeile acelea îi aju- 
tară, zi de zi, să se obicinuiască pe cărările lor. 

Ceata aceea de trei-patru femei la început, | 
se mări mereu şi ajunse cuib de stricăciune pen- | 
tru sat. Işi aduceau beutură şi-şi petreceau, cân- | 
tând şi urlând adeseori. Erà tovărăşia aceea de | 
femei, pe care le puteai afla aproape pretutinde- 
nea în vremea războiului, şi despre cari, pe sate, | 
ieşise cântecul: 


Vie badea ori nu vie 
Numai plata să se ştie 


Plata din căncelărie. 


t 


In tovărăşia acestor femei alese drumul care : 
o duse, de un an, în "braţele Filărului. Cum nu i 
mai căpătă nici o ştire dela Andrei, începu să nu i 
se mai simtă supraveghiată, şi căderea îi fu mai 
uşoară. ISI A AER 


www.dacoromanica.ro 


21 


Cu cât treceau săptămânile, lunile, patima o 
legă tot mai tare, mai ales că se fereă ca de foc, 
să nu afle soacră-sa nimic din cărările ei: In 
restimpuri depărtate o mai zeuduiă un fior de 
groază: dacă sar întoarce Andrei! Dar cum lu- 
mile treceau fără nici o ştire dela bărbat, Stana 
nu mai dădu atâta preţ pe măsurile ce le luă 


înainte pentru ca soacră-sa să nu afle nimic. De 


altfel se încredinţă în grabă, că se ferise de-a 
geaba: bătrâna o simţi din bună vreme. Din privi- 
rile ei, din vorbe cu înţeles aruncate în fiecare 
zi, din grija, ce-o aveă bătrâma s'o acopere înain- ` 
tea copilului, când lipseă mai mult de-acasă, 
Stana înţelese, că soacră-sa îi ştia potecile şi că-i 
poartă sâmbetele. ) 

La vro patru luni după-ce se încurcă cu Fi- 
lăru, Stana, ne mai putând suferi înţepăturile 
veninoase ale bătrânii, într'o seară, când băiatul 
încă nu venise cu vacile, o luă de piept, o zgudui, 
şi începu să tipe: 

— De ce nu-mi dai pace? Ce ai dumneata cu 
cărările mele? Iţi mănânc averea? N'aveţi cu ce 
vă îmbrăcă? N'ai ce mâncă? Ce-ţi stric eu să mă 
dujmăneşti aşa? 

Bătrâna îi răspunse scurt, credeă că răspun- 
zându-i aşa, îi va tăiă Stanei pofta de ceartă. 
Zise: — „Pe mine mă poţi luă de piept, la mine 


www.dacoromanica.ro 


poţi strigă. Dar va fi cine să te ia şi pe tine de 


piept, numai de-ar veni odată acasă!” 

Dar Stana, aducându-și aminte de păruiala 
ce i-a tras'o Andrei atunci, de mult, când o afla- 
se hărhăindu-se, aprinsă ca o flacără, cu, neşte 
— UNIE Əp VAUN NOU ULP: PUrUIIsS IS TRILIJ 
bărbatul o îmblătise înaintea bătrânei, — se în- 
vineți de mânie. i ; 

— Ştiu că dumneata ai fi gata să-i spui tot, 


zise ea cu furie. „De mult mă dujmăneşti dum- | 
t Pi 


neata!“ S : 

— Eu? De loc! Dar e datoria mea să-i spun. 
Datoria ta eră şi este, să nu-i batjocureşti casa, 
să nu ajungi în rând cu zdrenţele satului. Mar 
bate Dumnezeu dacă nu i-aş spune, dacă ai ră- 
mâneă fără pedeapsă. 

. — Să-i spui, numai să ai cui! Du-te, aleargă 
şi spune-i! Şi, aieptată de Stana, bătrâna se lovi 
de-un dulap, de pe care căzu o sticlă cu oţet și 
se sparse pe podele. 

— O să pomeneşti tu asta! zise soacra cu 
secârbă, aplecându-se, crezând că mai poate scoa- 
te ceva din hârburile acele. 

De-atunei aproape nu eră zi fără sfadă între 
soacră şi noru-sa. Bătrâna Marina, mama lui 
Andrei, ar fi dorit din toată inima, s-o oprească 
pe femee din calea pierzării. Știă că Andrei 


www.dacoromanica.ro 


j 


și cau aa ua ALI 


i Alin ina d a 4 


die aie ie e a i i amin aia tt ia ai sii i anii S 


îti adi ic iai 


— DP o pei 


Pt O O i a 


a d E AR a 


23 
trăise destul de bine cu ea, şi că pentru el ar fi 
o adevărată nenorocire să-şi afle casa stricată, 
când se va întoarce din războiu. Se gândea mai 
ales la copil, care nu ştia şi nu trebuiă să ştie, 
nimic. Căzută odată, bătrâna credea că va pu- 
tea-o mântui, va putea-o hotărî să-l lase pe tică- 
losul acela de jandarm, care se plimba prin sa- 
tul pustiu de bărbaţi, ca un împărat şi-şi bătea 
joc de casele oamenilor. De aceea Marina o luă 


-şi cu răul şi cu buna. Cercă s'o încredinţeze că 


de-și va vedeă iar de cinstea casei, Andrei nu vă 
şti nimic; dar să se oprească din drumul pier- 
zării până nu-i prea târziu, până nu va ajunge 
pe gura satului. 

Când o luă cu buna, Stana tăceă înbuinată, 
aruncându-i printre gene priviri întunecate. Sim- 
teà că bătrâna aveă dreptate,-dar ştiă că nu se 
mai poate desface de legăturile păcatului, tot 
mai tari, din zi în zi, Şi la gândul tot mai stărui- 
tor, tot mai uşurător, că Andrei nu se va mai în- 
toarce din războiu, ea se simţea mai mângăiată, 
mai desvinovăţită de ceeace făcea. Cum? Să-şi 
treacă ea, tinereţele, zilele cele mai frumoase, în- 
tro zadarnică aşteptare? Nu eră adevărat ce 
spuneau femeile: acelea, cu care ea se întâlncă, că 
trebue să.ne bucurăm de viaţă, că nu noi am fă- 
cut războiul? 


-wwWw.dacoromanica.ro 


24 i | : 


Dela o vreme Stana nu mai putu răbdà sfa- 
turile bătrânei când o luă cu buna; cât ce-şi de- 
schideă soacră-sa gura, se învânteă întrun căl- 
câiu şi-o lăsă singură. De vorbă cu Marina mai 
stăteă numai când aceasta o luă cu răul. Atunci 
se certă cu patimă, c'un fel de plăcere, bătându- 
şi joc de soacră-sa. 

Aşa trăise Stana de-un an încheiat. In vre- 
mea din urmă Andrei nu-i mai veniă în minte 
decât rar, ca o amintire spălăcită, ca un nume. 
gol. De pe partea ei, gospodăria lui Andrei s'ar fi 
putut risipi în cele patru vânturi. Dar bunica şi 
Ionică veghiau şi se străduiau a o țineă în bună. 
rânduială. Aproape toate lucrările în legătură cu 
economia lor, le puneau la cale bunica şi nepo- 
tul, care, din zi în zi, se simțeà tot mai bărbat, 
văzând de cât razim este la casă. | 

Stana lipseă tot mai mult de-acasă şi ajun- 
sese în urmă să nu se maji ruşineze înaintea oa- 
menilor de legăturile sale cu Filăru. ; 

Astăzi chiar, după bătaia aceea cu Vuţa Sur- 
dului, ea trecu printre pâlcurile de femei care 
vorbeau despre ea, şi în văzul tuturor, se duse 
la Filăru. Nu eşi dela el până când acesta nu-i 
făgădui că ori-unde o va întâlni pe Vuţa Surdu- 
lui, îi va trage două palme. 

Şi după ruşinea ce-o păţi peste zi, să se tre- 


www.dacoromanica.ro 


NI 
SA 


y 
i Se 


ŞI 


| A 
DI a a NO aaa 


R 


AAN 


25 


zească acum, ca din senin, cu scrisoarea lui An- 
drei! Şi câtă îndrăzneală i-a dat această scri- 
soare bătrânei! Cum a sărit cu gura la ea, în- 
dată ce Ionică jeşise în curte! Nu mai erau ru- 
găminţi, nu mai erau sfaturi, eră o ameninţare 
hotărâtă: „Să se întoarcă numai Amdrei şi ştie 
ea bine că nu le va mai face casa de ruşine. 

Nici vorbă nu mai puteă fi că soacră-sa va 
tăinui faptele sale! 

Stana, după-ce se zvâreoli vreme îndelun- 
gată în păcel, zvâcni pe podea, merse la fereastră 
şi-şi lipi fruntea. de geamul rece. p 

Abea acum începu sà înţăleagă în toată 
greutatea ei, sosirea apropiată a lui Andrei. 
Când, după cearta fulgerătoare de mai nainte, 
se despărți de soacră-sa izbindu-i uşa în nas, 
Stana îi strigase ascuţit: „Spune-mă, puțin îmi 
pasă!“ Şi, după-ce rămăsese singură în casa di- 
nainte, fu atât de aprinsă de mânie pentru ru- 
şinea ce păţise azi, încât nu-şi putu da seama 
cum se cade de însemnătatea, sosirii lui Andrei. 
Uneori aveă chiar sentimentul, că nu sa întâm- 
plase nimic decât obicinuita ei ceartă cu soaeră- 
sa, și bătaia cu ticăloasa acea de Vuţa Surdului. 

Dar aici lângă fereastră, cu fruntea răzima- 
tă de geamul rece, obrajii ei nu mai dogoreau: 
ea începu să se gândească amănunţit la sosirea 


www.dacoromanica.ro 


lui Andrei, şi ceeace simţi mai întâi, fu un sen= 
timent de descuragiare, care o răceă, o îngheţă, 
clipă cu clipă. Nu se mai putut agăţa-de gândul 


„ce-i veni mai întâi, că toată scrisoarea este o 


minciună, că Andrei nu va veni! Nu! Auzise cu- 
prinsul ei, văzuse stampila, care păreă că s'a li- 
pit de deget când a pipăit'o, şi că o poartă me- 
reu cu ea, văzuse bucuria copilului şi a bătrânei! 

Da! Ea va trebui să deă ochi cu Andrei şi 
să-i dea seama despre faptele sale. Işi aduse a- 
minte, tot mai înfricată, de păruiala de mai de- 


\mult, şi de paza aspră subt care a ţinut'o bărba- 


tul patrusprezece ani. Ea cunoştea inima bătrâ- 
nei, a soacrei sale, şi ar mai fi putut nădăjdui că 
Marina nu-i va spune nimic lui Andrei. Dar a- 
ceastă bunătate a soacrei sale, nu-i va folosi la 
nimic: satul fierbeă, ori cine o arătă cu degetul. 


- Andrei va şti ce viaţă a dus ea, şi cum l-a făcut. 


de râsul satului. 

Totuşi îi se păru că nu ar fi rău să facă o în- 
cercare: de mâne să nu se mai întâlnească cu 
Filăru, să nu mai ese de-acasă, să se poarte bine 
cu bătrâna. Cine ştie ce se mai poate întâmplă? 
Sar puteă ca Andrei să nu audă nimic. De câte 
ori nu se întâmplă aşa! 

Şi Stana se gândi la anii petrecuţi cu Andrei. 
Nu avea de ce se plânge! Omul a luato din dra- 


www.dacoromanica.ro 


Pine e seră ai fala - 


ia PAR DCR A Da 


păi Sa aa 597 


goste, săracă precum e şoarecele bisericii, o lua- 
se împotriva voinţii părinţilor lui, şi, afară de 
păruiala aceea de demult, n'a mai bătuto altă 
dată. N'a fost scump când a fost vorba să-i cum- 
pere strae cu care să poată fi între femeile frun- 
taşilor din sat. N'a deşelat:o cu munca hotarului, 
cum făceau alţi bărbaţi din sat cu femeile lor. 
Nu şi-a uitat s'o îmbie şi pe ea cun pahar de vin 
Dumineca. : : 

Da. Eră adevărat. N'a trăit rău cu Andrei. Şi 
acum iată ce i-a făcut ea, ce viaţă i-a pregătit pe 
când'se va întoarce acasă din război! 

Sufletul ei era gata să se înduioşeze, părerea 
de rău eră gata s'o copleşască, dar simțind umi- 
linţa ce i şar fi adăugat numai decât ca tova- 
răşă pentru viaţa întreagă, ea îşi înălţă capul, 
cutezătoare şi dispreţuitoare: Nu, nu se va târî 
după el, cerşindu-i iertare o viaţă întreagă! De 
ce n'a venit, de doi ani, o singură dată acasă, de 
ce nu i-a scris? Este ea aşa de vinovată cum o 
credeă bătrâna? 

Și după întâia împotrivire, ea simţi din nou 
patima ce o leagă de cel de acum. Va puteă ea 
să se departă de filăru? Să nu-l mai vadă? Să 
nu mai simtă atingerea lui? Ce prostie! Vezi 
bine că e cu neputinţă. Şi nici că voeşte: Nu! 
Pentru nimic în lume! 


www.dacoromanica.ro 


28 s 


Dar’ atunci ce va face după sosirea lui An- 
drei? Va rămânea în casa lui şi va trăi cu Fi- 
lăru? Dar’ cum cutează să se gândească la asta? 
Nu-l cunoaşte ea pe Andrei? Nu-i va rupe An- 
-adrei oasele? ; 

Stana rămase în mijlocul odăii înmărmu- 
rită: Ce va face? Va merge la Filăru, va fugi cu 
el? 


lată o întrebare pe care nu şi-a pus'o nici 


„odată! Ar primi-o Filăru? S'ar. căsători cu ea? 


Geandarmul eră neînsurat, dar eră domm şi apoi 
nici nu eră de neam român, deşi vorbeă bine ro- 
mâneşte. 

Stana se îngrozi: I se păreă că Filăru nu 
sar învoi s'o ia de nevastă... 

Nici odată nu şi-a pus întrebarea asta, iar 
acum nu cuteză să-i dea un răspuns hotărît. De 
aceea se sili să nu mai stărue asupra ei, ci se 
gândi din nou la partea aceea din scrisoarea lui 
Andrei, în care bărbatul spunea, că nu se mai 
întoarce aşa cum a plecat... Aici vedeă Stana sin- 
gurul ei razim pentru viitor. Dacă va veni orb, 
ciumg ori olog, cum se înapoiară destui din răz- 
boiu, Andrei nu va mai aveă poftă să-i ştie cără- 
rile ei, nu-i va mai păsă de ele. 

Dar” încă de va fi vorba numai de un con- 
cediu de câte-va săptămâni? Atunci, puţin i-ar 


www.dacoromanica.ro 


y 
d 
i 
d 


29 


păsă ei, ori va şti bărbatul său ceva, ori ba. Chiar 
dacă ar bate-o în toate zilele, în sfârşit tot va 
plecă şi va rămâneă singură. Singură! Abia a- 
cum, că-şi simţea primejduită libertatea vieţii ei 
de plăceri, putu să judece deplin, ce bun nepre- 
tuit a fost pentru ea această libertate! 

Se trânti în păcel îmbrăcată. Voiă să-şi mai 
limpezească. gândurile. Dar’ cum aţipi puţin, i 
se păru că cineva o izbeşte cu ceva tare în spate. 
Sări speriată din pat, privi cu groază în jur, şi 
spaima, descurajarea ce o cuprinse la început, 
când îşi lipi frunteă de geam, o cuprinse din nou. 

Ea îşi luă numai decât o hotărîre: „Lrebue 
să mă due la Filăru. Să-i spun că vine Andrei. 
Vom. chibzui ce e de făcut!“ 

Şi, învălită într'o mare năframă de lână, 
Stana deschise uşa, se strecură în tindă, auzi re- 
spirarea regulată a lui Ionică. Deschise cu grije 
uşa dela tindă, dar când so închidă auzi tusa, 
cu înţăles, a bătrânei. 

Stana strecură printre dinţi o înjurătură şi 
izbi uşa cu putere. i 

Soacră-sa se mişcă în pat, se învârti către 
perete şi zise, ca pentru sine: „Haida-hai! Acuşi 
o să-ţi sosească popa!“ 


f 
www.dacoromanica.ro 


30 
III. 


De când trenul trecu prin cea dintâi gară cu- 
noscută, Andrei se ghemui şi mai tare pe bancă, 
în colţul vagonului, după-ce își aruncase man- 
taua largă, descolorată şi smolită, pe picioare. 
Trase cu coada ochiului să vadă dacă picioare- 
le-i sunt ascunse bine, şi dacă cei din vagon au 
luat în seamă grijea cu care şi-le ascundeă. Dar 
călătorii, cei mai mulţi soldaţi în concediu, unii 
bolnavi, alţii invalizi, nu-i aveau grija. Inghe- 
suiţi ca nişte sardine în cutie, vorbeau potoliţi, 
cei mai mulţi tăceau gânditori, şi-şi  ştergeau, 
cu nişte batiste smolite, sudoarea de pe frunte, 
de pe obrazi, de pe gât. Erà un năduf înecăcios 
în acest început de Iunie, şi cu toate geamurile 
deschise, din hainele, din trupurile soldaţilor, va- 
gonul se umpleă mereu cu un miros greu, ca de 
ceva stătut şi rînced. Erau acelaş mantale, ace- 
leaş haine, cu care se târâră prin noroiul tran- 
şeelor, în care durmiră lângă focurile aprinse 
în văile munţilor. Unele purtau rotocoale de ar- 
sură, altele erau pline de smoala roţilor de că- 
ruţe, de tren. Erau soldaţi din toate armele, şi ei 
“până acum răspunseră scurt, fără plăcere, şi la 
zece rânduri de călători civili, care-i întrebau de 
unde vin, unde mergeau, unde luptaseră; de trei 
zile călătoreau. 


www.dacoromanica.ro 


31 


Andrei, câtă vreme trecu prin locuri necu- 
noscute şi călători cu oameni necunoscuţi, nu 
simţi povoara acestui drum decât prin ucigă- 
toarea oboseală ce i-se vărsase în trup ca întrun 
vas pe care-l umpli ochiu. Ii părea că nu mai ră- 
mase în el nimic, şi că oboseala aceea este el în- 
suşi. Nu-şi mai simţea întreg decât piciorul 
stâng, dela genunche în jos, piciorul lui cel de 
lemn. Aveă însă sensaţia că oboseala din el, se 
scurgeă încet, ca un lichid gros, şi prin piciorul 
cel de lemn. Și 

Totuşi câtă vreme călători prin ţinuturi ne- 
cunoscute, Andrei Muntean nu simţi decât bucu- 
ria reîntoarcerii. La întrebările camarazilor de 
arme, cum şi-a perdut piciorul, Andrei le răspun- 
se, fără mare înduioşare în câteva cuvinte, iar 
aceia se mulţumiră să deă înţelegători din cap, 
tăcuţi şi gânditori. Mai erau şi alţii cu picior de 
lemn în vagon, trei mai erau, iar în spitalul din 
care plecase, lăsase  nenorociţi cu sutele. Nu 
simţi trebuinţa să și-l ascundă nici de străinii 
civili care se urcau într'o gară, ca, după trei 
patru staţii, să se coboare, făcând loc altora. 

Dar când văzu cea dintâi gară cunoscută, 
Andrei tresări, îşi luă mantaua şi şi-o aruncă pe 
picioare. Inghesuiala eră aşa de mare încât şi 
tără aceasta grije de a-şi ascunde piciorul de 


] 


www.dacoromanica.ro 


lemn, cum stăteă chiar în colţ, cu piciorul cătră. 
părete, cu greu l-ar fi luat în samă cineva care. 
ar fi putut pătrunde în coridor, în dreptul uşii 
vagonului. De întrat în vagon nu putea fi vorbă, 
înghesuiala eră prea mare. 

Totuşi după această măsură de pază, Andrei 
se simţi mai liniştit. După ce văzu că nime ma 
luat în samă grigea lui, îşi întoarse fața spre 
geam, şi începu să privească cu stăruinţă afară. 
Lanurile de grâu, unele înspicate, fugeau în ur- 
ma trenului, iar în depărtări dealurile se moteau 
încet, domol, şi totuş ameţitor. i 


Oraşul prin a cărui gară trecuse eră departe 
de satul lui, totuş fusese aci de vre-o patru ori, 
şi cunoaşteă destul de bine locurile. Işi spuse că 
sămănăturile, şi cele de toamnă şi cele de pri- 
măvară, sunt mai frumoase decât altădată, în 
alţi ani. De câteori nu se gândise el, în cei doi 
ani. de războiu, cum va rămâneă pământul ne- 
lucrat şi-l va umpleă buruiana, când cele mai i 
multe braţe de muncă ţineau acum arma strânsă, 
la piept. Şi iată că pe-aici nu se cunoaşte că-i 
războiu! Cine le lucrase? lată că lumea nu se 
prăpădeşte fără de cei duşi, fără de el şi alţii ca 
el! Ce prostie să creadă că viaţa se va opri în loc 
fără de el! 

Il cuprinse un simţământ de descurajare. Se 


www.dacoromanica.ro i 


întrebă: nu eră mai bine să nu-i lase pe doctori 
să-i taie piciorul? N'ar fi fost mai bine ca îndâr- 
jirea lui dela început, să fi ţinut până la sfârşit? 
4 Ar fi murit, aşa-i spuneau doctorii. Şi dacă ar 
fi murit? S'ar fi prăpădit lumea? Iată lumii, 
"vieţii, puţin îi pasă de el şi de alţii, nu le simte 
lipsa. Cel puțin atunci ar fi murit ca un om. Ce 
folos că va trăi acum, ca un schilav? 

5. Andrei se mişcă încet în colţul lui, aruncă o 
"privire spre coridor: nu eră nici o faţă cunoscu- 
„tă. Nime cunoscut nu se urcă din gara din care 
“porni trenul acum. 
Se uită din nou prin geam, cun disgust amar 
Wfață de sine însuşi. Cum a putut el crede că ei, 
- cei din războiu, sunt însăşi lumea, şi că odată cu 


i mic: beau din pământ şi din soare şi cresc fără 
| nici o grije de războiu, fără nici un strop din 
~ spaima din care el a băut până la nesimţire. 

Disgustul, amărăciunea faţă de sine însuşi, 


Í din Aluniș, cu iarba înaltă, grasă şi plină de 
| îlori, care se lasă domol, în brazde groase, în ur- 
3, 


www.dacoromanica.ro 


34 


ma cosaşilor. Limbile de oţel ale coaselor strălu- | 
cesc şi ici şi colo subt cute, dar cântecul nu sef 
aude de huruitul monstrului ce se încovoaie me- 
reu pe şini, lăsând pântece enorme pe care şi le 
sugeă repede, suflând necurmat pe nări fumul, | 
gros, greu şi înăduşitor, care n'aveă puteri să se 
ridice în văzduhul limpede. 
De unde mai erau atâţia cosaşi? Cum se pu- 
teau să se facă şi acum lucrurile la vremea lor? 
Iată el îşi aduce bine aminte: în fâmaţele din 
Aluniș, nici când nu sa început mai de vreme 
cositul fânului! i 
- Andrei se simteà tot mai neînsemnat, tot P 
mai puțin, tot mai lipsit de ori-ce preț. Ce deose- | | 
bire între plecarea şi întoarcerea lui! Atunci. ali | 
şi tovarăşii lui, erau ţinta tuturor privirilor, a 
tuturor lacrimilor şi suspinelor. Lumea se uită 
la ei ca la nişte sfinţi, ca şi când dela ei ar atâr- 
na viaţa lor. In urma lor rămase pustiu pe sate, | 
pustiu în oraşe, şi gândurile tuturor îi urmăreau . 
departe pe câmpurile de luptă. ] 
El însuşi cât de crescut în sine ai s'a | 
simţit când a văzut câtă nădejde, singura nă- 
dejde, se puneă în cei duşi sub steag. Şi nu nu- 
mai atunci! Cum nu mai venise acasă de doi ani, d 
Andrei credeă că va afla toate lucrurile aşa cum 


www.dacoromanica.ro 


i 


35 


le-a lăsat la despărţire. Ce sar fi putut face fără 
de el, fără de ei, cai duşi? 

Şi iată că aici nimic nu arată să se fi schim- 
bat ceva din cum eră înainte de războiu! lată că 
de pe nimic nu se cunoaşte că-i războiu! Carele 
încărcate cu fân trec tot aşa pe drum, vitele pase 
în aceiaşi pace, ciocârliile se înalţă în văzduh 
ciripitoate ca şi mai înainte, copiii, cu vitele la, 
păscut, sburdă şi se aleargă în aceleaşi jocuri, la- 
nurile sunt pline de lucrători. 


Andrei îşi duse mâna la frunte, şi-şi plimbă. 


de câteva-ori palma apăsat de-a lungul ei: Nu 
cumva eră un vis tot războiul ăsta, un vis din 
care el nu se puteă deşteptă? Tuşi adânc dar 
sec, de câteva-ori, apăsându-și braţul stâng pe 
piept, şi piciorul lui de lemn se izbi de podele. 
Nu! Nu eră vis! Dar el, Andrei, nu mai plătea 
acum mai mult decât o cârpă lăpădată! 

Bunele gânduri, bunele judecăţi cari şi-le fă- 
cuse despre. el însuşi şi însemnătatea lui, s'au 
dus pentru totdeauna. Cum a putut el trăi într'o 
astfel de înşelare, doi ani încheiaţi? A fost copil? 
A fost nebun? 

Nu! Nu eră de loc vesel că se întorceă acasă. 
Şi acum nu din pricina piciorului, eră trist! In- 
dată ce-şi dădu seamă că el nu e nici cât un fir 
de nisip în mijlocul lumii, a vieţii, îi păru că-i 

3* 


www.dacoromanica.ro 


puţin lucru dacă se 'ntoarce acasă sănătos ori | 
bolnav, întreg ori schilav. Ii păru că-i o prostie 
să-şi mai ascundă piciorul cel de lemn: cu el ori 
fără el, Andrei tot rămânea ceea-ce eră: o cârpă 
lăpădată, un nimic, peste care se trece fără nici. 
o greutate. Dar eră trist şi simţea o cumplită a- 
măreală în întreaga lui fiinţă, văzând minciuna 
în care a trăit până acum. 

Şi, într'un chip nedesluşit încă, îi eră silă de 
vieața care-şi bate joc de noi cu atâta străşnicie. 
Ce înţăles a avut să-i umple capul şi! inima, doi 
ani încheiați, cu minciuna că el nu e un om de 
toate zilele, că chinurile lui, suferinţele lui, sunt 


urmărite cu bătăi de inimă de toată lumea, că ` 


dela faptele lui atârnă tot ce va mai fi? Cum a 
pus pe el stăpânire o nebunie ca asta? Şi pentru 
ce? Pentru ca acum să vadă, că nime nu i-a sim- 
tit lipsa, că nu poate fi decât uitat de mult, că 
vieaţa îşi toarce caerul tot aşa de bine, tot aşa 
de liniştit ca şi când el ar fi fost mereu acasă. 

Desbrăcarea aceasta de ori ce laudă ce şi-o 
făcea mai înainte, îl apăsă, ca o piatră de moară, 
pe piept. Se simţea singur şi părăsit, şi povara 
vieţii îl apăsă mai tare ca ori când. 

Ce se va alege de toate gândurile lui care-l 
întăriră, să nu-și piardă cumpătul când s'a în- 
voit să-i tae piciorul? Atunci îşi zicea: Vor fi 


www.dacoromanica.ro 


37 


veseli acasă ori cum mă voiu întoarce, numai să 
fiu odată între ei. Se vor bucură de mine chiar 
de nu voiu mai puteă lucră nimic. 

Ce prostie! Cine se închipuise el că este? 
Ţiţina în jurul căreia se 'nvârte lumea? Andrei 
simţi nimienicia lui mai puternic de cât ori- 
când, şi, ca şi când sar fi scuipat pe sine, scuipă 
printre dinţi, prin geam, Cun disgust nestăpânit. 

Incepu să privească cu ură şi luncile ce stră- 
luceau în marea de verdeață a ierburilor mari, 
înflorite, şi pădurile de.pe culmi, şi mai ales pe 
muncitorii care se pierdeau în lanurile de po- 
rumb, prăşind. Avea sentimentul că el e pentru 
totdeauna desrădăcinat dintre ei, nu  pentrucă 
avea un picior de lemn, ci pentrucă a înţăles cât 
de neînsemnat este un om în lume, şi pentrucă a 
simţit singurătatea omului în mijlocul vieţii. 

Da, se simte grozav de singur şi părăsit! 
Nici în văgăuna aceea blestemată, unde l-a ajuns 
sfărmăturile obuzului, nu sa simţit atât de sin- 
gur. Şi Andrei nici bănui nu puteă, cum va mai 
puteă trăi cu o aşa de copleşitoare povară în 
spinare! ci : 

Inchise ochii şi se îndesă mai tare în colţul 
vagonului. Işi înfăşură mantaua în jurul trupu- 
lui, simțind fiori de frig, nu-i mai păsă că se 
vede piciorul lui de lemn. 


www.dacoromanica.ro 


38 


Ce căută acasă? Işi puse de-odată întrebarea 
aceasta cun fel de furie. Ce aşteptă dela întoar- 
cerea sa? I-au simţit vr'odată lipsa lui acasă? 
Porumbul va fi: săpat, cum săpate erau aproape 
toate pe care le-a văzut până acum. Fânaţul din 
Răstoci va fi cosit, cel din Vălcea încă nu va fi 
de coasă, nici-odată nu l-a cosit înainte de Sân- 
petru! Şi chiar dacă ar fi de coasă acum, ce bu- 
curie le va face celor de acasă? Puteă el, cu pi- i 
ciorul lui, să se poarte în urma coasei? Şi pen- 
tru ce sar bucură cei de acasă văzându-l ca un 
ciot uscat şi nefolositor? Se vor mulţumi ei cu 
faptul că au la casă un om însemnat care şi-a 
pierdut piciorul în războiu? 

El deschise ochii arzători, privi din nou prin 
geam, şi aducându-și aminte de Stana, de nevas- 
tă-sa, avu un surîs rău, dispreţuitor. „Pe placul 
ei ştiu că sunt! Nu va mai avea un căpitan care: 
să-i poruncească şi să o supravegheze de aproa- 
pe“, îşi zise el cu o răutate amară. Dar de-odată. 
îşi zise, că toate acestea-s nimicuri la, care nici 
nu se plăteşte să se gândească! Ce-i Stana şi- 
toate faptele ei? Un fir de nisip, o nimica, la fel 
cu el, cu Andrei! Toată vieaţa aceasta nu-i de- 
cât o nemăsurată batjocură. Da, cineva-şi bate: 
joc de noi cu străşnicie! Ni se pare că suntem 
titina lumii, că dela felul cum ne bucurăm ori 


www.dacoromanica.ro 


ne întristăm, atârnă totul, că lucrările noastre 
se întipăresc pe faţa lumii, când colo, uite iarba 
"creşte ca şi când nici un om nu ar fi pe pământ, 
“și tot aşa luminează şi sfântul soare! 
Fi Pentru ce s'ar mai gândi cum va fi primit a- 
ku casă? Ce preţ mai pot avea toate lucrurile aceste, 
când el însuşi nu mai are nici un preţ? 
Andrei gemu încet, se retrase iarăşi în col- 
tul vagonului, şi-şi porunci să nu se mai gân- 
 dească la nimic. 
Dar ţinuturile erau tot mai cunoscute! Iată 
 lanurile de grâu -din hotarul Răchitei, sat vecin 
“cu-al lui, grele, puternice cu spicul în floare. 
lată eclegia popii din Răchita, în care, într'un an, 
“a muncit şi €l „în parte“. Ce porumb negru şi 
__mustos are popa şi anul acesta! Iată, coasta Cor- 
“nului şi turmele de oi! Ce de oi, Dumnezeule! De 
unde vor fi adunat Răchitenii atâtea? Iată, jos 
în vale, cirezile de vite! 

Andrei se ridică încet şi-şi scoase capul prin 
geam. Crezu că se înşală: nu ştiă în Răchita atâ- 
„tea vite cornute. Dar nu se înşelă! Cunoscu, vă- 

"zu desluşit şi adăpătorite din vale. Ale Răchite- 
nilor erau! Să ji aseze 

Amdrei, cu tot desgustul şi descuragiarea ce 
o simţia faţă. de sine însuşi, cu toată ura împo- 
triva vieţii, nu mai avea linişte în colţul lui de 


www.dacoromanica.ro 


vagon. Neastâmpărul, furnicarea ce-i treceă prin. 
întreg trupul, creşteă cu cât se apropiă de satul 
lui. Locurile cunoscute, tot mai cunoscute, îi le- 
gau privirile lui arzătoare, se uită la ele neclin- 
tit, cercetător, şi de-odată răsuflarea i se opri: 
zărise în depărtări ogorul lui din Cânepişti, şi 
în ogor se zăreau două vite albe, şi un băieţaş ră- | 
zimat de bâtă în urma lor... O duioşie caldă îi 
umplu sufletul şi el îşi simţi ochii umezi. Nu-şi 
luă ochii dela cele două vite albe şi dela băiat, 
până ce ele dispărură în urma trenului. „Va fi 
Ionică cu boii!“ îşi zise el încet, abea şoptiit. 
Şi de-odată Andrei îşi aruncă o privire grea, 
desnădăjduită asupra piciorului de lemn. Cum 
se întorceă el acasă! Işi uită toate gândurile de 
mai înainte şi îşi simţi numai cumplita lui ne- 
norocire! Ce n'ar da el acum să se întoarcă în- 
treg, nevătămat! Şi privi ca la un neîmpăcat 
dușman la lemnul prins în arcuri de nichel și în 
şurube, care-i întregeă piciorul lui stâng. 
Trenul şueră şi el văzu că se apropie de. 
gara dela ei din sat. O tuse cu răsunete adânci îl 
cuprinse în vreme ce-şi adună bagajele. Doi sol- 
daţi îi ajutară să şi le coboare. Dacă mwar fi nici | 
un om la gară! Dar abia îşi aruncă ochii prin 
geam, şi, desnădăjduit, văzu că sunt oameni des- . 
tui, femei, copii. Abea acum îşi aduse aminte că 


www.dacoromanica.ro 


Ci ederta T în 


41 


azi eră Duminecă. „Da, îşi zise Andrei, Dumineca 
totdeauna ies mulţi când vin trenurile“. 

Cobori în silă scările şi se opri lângă baga- 
jul ce i-l puseră lângă şine cei doi tovarăşi. Le 
mulţumi şi rămase cu ochii în pământ. 

— Eşti din satul ăsta, ori mergi mai departe? 
îl întrebă unul din soldaţi. 

— Da, sunt de-aici!“ răspunse Andreiu cu 
silă, fără să-şi ridice privirile din pământ. 

— Atunci ţi-e- uşor, satul e numai la o zvâr- 
lituvră de băț. Rămâi cu bine! 

— Cu bine! răspunse Andrei şi se uită cu på- 
rere de rău în urma străinului. Ce bine eră să 
nu se fi întors! Atingând mai întâi pământul sa- 
tului său, Andrei îşi simţi adânc nenorocirea! 
Niciodată nu s'a gândit că-i va fi aşa de greu să 
calce cu piciorul lui de Imen pământul natal, 
să intre aşa între oamenii din satul lui! Ii eră 
ruşine ca şi când ar fi făcut ceva grozav de ru- 
şinos! Ii eră teamă şi tremură încet ca-şi când ar 
îi fost un criminal! Ii eră mai ales greu de sine 
însuşi, atât de greu încât ar fi voit să se deschi- 
dă pământul şi să-l înghită, până când încă nu-l 
va fi luat nime în seamă! 

Ca îtnr'o fulgerare îşi aduse aminte de ceea 
ce a fost el în satul acesta: bărbat voinic, bărbat 
frumos, care nu şi-a plecat capul înaintea nimă- 


www.dacoromanica.ro 


42 


nui. Om cu carte, fruntaş între fruntașii satului, 
care nu odată s'a pus în poară cu notarul, cu 
jandarmii! Om cinstit de toată lumea pentru: 
sufletul lui drept şi voinţa dârză, om căruia îi 
dai bineţe cu plăcere şi bucurie, şi pe care când 
îl vezi îţi creşte sufletul, deşi nu ţi-e rudenie, 
dar e o fală a satului. 

Şi acum stă înţepenit în piciorul lui de lemn, 
şi nici nu cuteză să-şi ridice ochii! Iar aceştia. 
care cască gura la tren sunt tot aceiaşi pe care 
i-a lăsat acasă acum doi-ani. Nici unul dintre ei 


ware un picior. de lemn, femeile râd, şi copiii se 


“hârjonese, ca şi când nimic nu sar fi schimbat 

în lume. 
Andrei, întunecat, oftă din adânc şi răzi- 

mându-se în băț, încercă să-şi ridice bagajele. 


AE 


Trenul şueră prelung, se urni greoiu, câți-va 
soldați care se daseră jos, alergau să-l prindă, 
alţii mai stăteau încă la poveşti. Şi câteva se- 
cunde, ţişniră şi de ici, şi de colo din mulțime şi 


SA 


fugind, se avântau pe scările vagoanelor. Inain- 
tea gării lumea se învălmăși; în jurul lui Andrei || 


se făcuse o roată mare de capete. 
Intâi îl văzu şi-l recunoscu moş Mitruţ, un 
țăran fruntaş care avea trei feciori în războiu: 


+ 


www.dacoromanica.ro 


43 


“văzându-l că stă de vorbă cu soldatul cel cu pi- 
" cior de lemn, se apropiară îndată mai multe fe- 
“mei, bărbaţi şi copii. Cei care erau înlăuntrul 
cercului priveau cu uimire şi cu spaimă la omul 
S bărbos, îmbătrânit şi palid, care nu cuteza să li 
se uite în ochi. Câţiva bărbați îi puneau între- 
bări scurte, păreau mânioşi. Câteva femei plân- 
_ geau potolit. 

Cercul se făcea tot mai gros în jurul lui An- 
_ drei. Aceia care erau mai departe înălţau cape- 
tele, îşi lungeau grumazii, se ridicau în vârful 
degetelor. Nu-l puteau vedea pe soldat. Se în- 
T trebau: 

i — Cine să fie? 

A — E dela noi? 7 = 

| 

| 


K — Ce are? 

— Ti lipseşte un picior. 

— Doamne-Dumnezeule! 

— Cine spui? Andrei? Care Andrei? 

— Andrei Muntean! 

— Bărbatul Stanei? 

— Da! Spun că-i el! 

Şi băeţaşi, femei, moşnegi, se îmbulzeau me- 
reu, îngroşând roata din jurul lui Andrei. Intre- 
bările şi răspunsurile treceau din gură în gură, 
şi erumazii se întindeau peste umerii celor di- 
nainte. 


www.dacoromanica.ro 


` Işi aruncă nătrama din cap şi-şi împlântă mâi-. 


z 

44 i : 
Şi iarăşi se împleteau întrebările şi răspun- 
surile. în 


— Spun că piciorul stâng. 

— Piciorul stâng! Intreg? 

— Dela genunchi în jos. 

— Ce nenorocire! 

O femee de vârstă mijlocie se trase din mul- 
time, se izbi în ţărână şi începu să plângă cu 
hohot. Îl văzuse pe Andrei, şi ea avea un băiat 
dus în războiu şi care, ca şi Andrei, nu mai dă- 
duse semne de viaţă de-un an întreg. al 


Femea plângea, se bocea ca după un mort. 


nile în păr. Ţipă şi gemea. Bărbaţi, temei, înce- 
pură să se adune în jurul ei. | 

Şeful Gării eşi ţifnos, ca un curcan întărâ- 
tat, din birou, şi începu să-i ocăre pe oameni: 
„Ce larmă fac aci? Ce strigă aşa selbatic? Să-şi 
vadă de drum! Altfel o să-i împrăștie cu gean- 
darmii! El să nu poată lucra în birou? Toată 
ziua larmă şi tărăboiu. O să-i oprească pe oa- 
meri să mai vină, fără trebuinţă, la gară!“ 

Dar oamenii nu-l luară în seamă, ridicară 
pe femea ce se zbătea în ţărână, două bătrâne o 
luară de subsori şi porniră cu ea. Se desfăcu și 
cercul din jurul lui Andrei, doi băeţaşi îi luară. 


www.dacoromanica.ro 


“bagajul, şi cu lungul convoiu după el, Andrei 
P orni spre sat. 

“Incet-încet, sufletul lui se mai îmbună. Mila, 
ompătimirea cu care-l întîmpinară, cu care-i 
vorbiră cu toţii; dujmănia aceea pe care o simţi 
"în inimile oamenilor faţă de dujmanul cumplit. 
şi nevăzut de-aici, care eră războiul, şi care li-e 
trimise pe Andrei în aşa neputinţă, muiă sufle- 


“tul învalidului. li părea că trecuse peste un mun- 
te grozav de înalt şi pe care la coborârea lui din 
tren, nu credea că-l va putea trece vr'odată. Mun- 
tele se înălţase prăpăstios drept înaintea lui, în- 
“dată ce puse piciorul pe pământul satului. 

n Obosit de moarte să ştergea de năduşală cu 
? batista lui mare, smolită şi arunca încă priviri 
" fricoase celor din jurul său. Ii făcu bine mila 
cu care-l întâmpinaseră, dar acest alai în jurul 
“său îl neliniştea, îl mâhnea adânc, îl făcea să: 
meargă cu capul în piept, ca şi când gâtul în 
| ceafă i-ar fi frânt. | j 
I se îmbună sufletul când nu putu desco- 
T peri nici un zimbet de batjocură, nici o părere 
de bine, nici un surîs răutăcios, dar mulţimea a- 

ceasta care-l încunjura, în care se îneca, îi adu- 

cea aminte o privelişte văzută demult, în copilă- 

ria sa. Nu-şi aducea aminte să se mai fi gândit, 


„www.dacoromanica.ro 


ati 


46 E : | 


= 


de-atunci, la tabloul ce i se lămurea acum până 
în cele mai mici amănunte... 
i Precupaş cel sărac venea din pădure c'o sa- 
nie de lemne. Calul slab, deşelat, numai noduri 
şi oase, calul de care râdeau toți copiii din sat, 
păşea pipăit din picioarele lui umflate, care-i lu- 
necau în laturi la fie care pas: era un polei pe 
drum ca o oglindă, să-şi spargă oamenii capete- 
le. Precupaş, Co mână de căpăstru, cu cealaltă 
înfășurată în coama aspră şi săracă, îl răzima 
şi-l îndemna mereu, îmbunându-l, încurajindu-l. 
“Ochii calului erau tulburi de spaimă. Sufla greu 
pe nări, şi-şi întorcea mereu capul ca după aju- 
tor, spre stăpân. De cum intră în sat drumul în- 
cepea să urce, la început mai domol, apoi din ce 
în ce mai iute.-Când ajunse la urcuş calul se 
opri, trupul lui bătrân începu să stremure. Pre- 
cupaş îşi scoase căciula roasă, abea câteva pete- 
ce de păr pe ea, şi, desubt căciulă, din părul bă- 
trânului, năvăli o negură de aburi. | 

El îşi lăsă calul să răsufle, îl smânci de cå- 
teva ori de urechi îl netezi pe deşelătură, şi apoi, 
făcându-şi o cruce largă, îşi îndemnă din nou 
calul. | 

O aroaie de copii se grămădia în jurul saniei, 
după ce se ţinură de ea de când intrase Precu- 
paş în sat. 


www.dacoromanica.ro 


i. i ye 


47 


Pân'aici chiuiră, strigară la cal, sărind ca 
nişte drăcuşori, în jurul saniei, fără să fie luaţi 
în seamă de cal sau de stăpânul său. Erau obici- 
nuiţi cu trăpăduşii ăştia în jurul lor. Dar’ acum 
Precupaş le făcu semn cu mâna, să se ferească 
din cale. Tăcuţi, copiii se deteră'n lături. Calul 
se opinti şi căzu în genunchi pe picioarele dina- 
inte. Până să se ridice, era să şi le desbine. Copiii 
amuţiră de tot şi priveau cu spaimă orice mişca- 
re a calului. După câţiva paşi, acesta poticni, pi- 
cioarele-i fugiră într'o parte, şi el se prăbuşi pe 
coaste. Precupaş sări, îl deschămă, şi după zvâr- 
coliri îndelungate calul reuşi să se ridice în pi- 
cioare, Tremura din tot trupul, şi aburi grei se 
ridicau din el. Precupaş îl înhămă din nou, puse 
umărul la sanie, şi începu să împingă. Intro cli- 
pă sania fu bătucită pe de laturi cu copii, care 
ajutau şi ei. Dar lunecau şi nu puteau fi de nici 
un ajutor. Calul, fără să fi urnit sania din loc, se 
prăbuşi din nou. Copiii dădură fuga în jurul lui. 

Bătrânuţul, se apropie, desfăcu ştreangurile 
şi se opinteă să-i ajute să se scoale. Dar calul ră- 
mase nemișcat: se uită trist la roata de copii din 
jurul său, se uita cu ochi omeneşti. Ca şi când 
ar fi voit să le spună: plecaţi, nu vă mai uitaţi 
la chinul meu. Mi-e prea greu aşa. Gândul calu- 
lui îl spuse bătrânul. Dar cum droaia de copii nu 


www.dacoromanica.ro 


se mişcă, ci rămase mută şi împetrită, Precupaş 


se mânie cumplit pe ei, — întâia oară în viaţa 


lui, luă o prăgină din sanie şi începu să-i alunge. 


Copiii se risipiră numai decât, ca potârni- 


chile. 


Tabloul acesta îl vedeă Andrei  necurmat, 


cum înaintă, îndesând în drumul uscat cu picio- 
rul lui de lemn, înecat în mulţimea, ce ridică nori 
de prav. Vedea ochii măriţi şi tulburaţi de sufe- 
rinţă ai dobitocului, şi, din când în când îşi pu- 
neă întrebarea: „„Pentruce nu mă lasă singur? 
Ce au ei cu suferinţa mea, de-i târăsc aşa după 
Tine: îi 


Totuşi nu se puteă mâniă pe ei. Nu-şi putea. 


uită mila cu care l-au întimpinat, şi totuşi ar fi 
dorit nespus să fie singur, să fie noapte, şi el, 
schiopătând, să treacă aşa, neştiut de nemeni. 

Răspundea cu greu, în silă, rar de tot, la în- 
trebările pe cari cei-ce mergeau aproape de el, i 
le puneau mereu. Numai lui moş Mitruţ, bătrâ- 
nului care se apropie de el întâia oară, care nu-l 
mai părăsise, şi care nu pomeni până acum ni- 
mic de picior, îi răspundeă cun fel de grabă, 
cu căldură chiar. 

Moş Mitrut întrebă aşa pe departe, cu încun= 
jur, să-şi mai prindă nădejdea, care în vremea, 
din urmă slăbise. tare, cu ceea-ce ar fi aflat dela. 


www.dacoromanica.ro 


=: 


A e O E 2” Zimandu Bat E ii ii ici Deac aie se câ i A 


EA n 


K 


RE r aea P i 


a ..—— 


49 


Andrei. Feciorii lui de când au plecat, la sf. Ilie 
vor fi doi ani, numai de două-oril i-au scris, în 
cele dintâi trei luni de războiu. De-atunci nu mai 
aveă nici o ştire dela ei. In sat se vorbea că doi 
sunt morţi, înecaţi într'o apă din Galiţia. Svonul 
pătrunsese până la bătrân, dar el se luptă cum- 
plit, cu desnădejde, să nu-i dea crezare. 

— De mult mă tot gândeam că ar fi bine să 
vorbesc cu cineva care a stat mult în bătaia glon- 
tului. Şi vezi, nu m'am înșelat! Tu spui că sar 
puteă foarte bine să fie prinşi la Ruşi. Iar de- 
acolo cărţi nu vin“, zise bătrânul pe când cei din 
fruntea alaiului intrau în sat. 

— Au căzut mulţi prinşi. S'ar puteă să fie 
acolo. Şi să nu crezi că le merge rău: Au hrană 
destulă acolo. Se spune că prinsionieriil trăese 
chiar foarte bine, Ruşii nu sunt oameni răi. 

— Să te-audă Dumnezeu!, suspină bătrânul, 
— şi oamenilor celor buni, care se milostivesc de 
cei nenorociţi să le fie pomană! Dar nu mi-ar 
păreă rău să fie chiar întrun spital cum spuseşi 
mai înainte. 

— Da. Nici în spital nu e rău!, răspunse 
Andrei. 

— Aş mulţumi lui Dumnezeu să-i văd venind 
chiar aşa cum eşti tu! Numai să trăiască, să-i 
mai văd odată. Nu e rău nici aşa! 


www.dacoromanica.ro 


— Cum?, întrebă Andrei cu ochii tulburi. 
— Aşa cum eşti tu! Poţi trăi! Şi nu bag de 
seamă să te doară. 
— Da, e adevărat, nu mă doare! Puțin, când 
se schimbă vremea. 
Şi, după cât văd, mergi destul de uşor. Te 
razimi bine în el“, zise iar bătrânul. 


— Da, — răspunse Andrei — încă nu-s de- 


plin obicinuit. Dar o să merg tot mai bine. 

— Meşteri mari oamenii în ziua de azi. | E 
bine făcut şi bine prins“. Bătrânul cum mergeă, 
se uită la piciorul lui Andrei şi păru foarte mul- 
tumit. Fără să bage de seamă, Andrei se trezi că 
se uită şi el la maşinăria dela piciorul stâng. 
Când îşi ridică privirile, de-o parte şi de alta a 
uliţii, cele dintâi case din sat se uitau neclintit 
prin geamuri. 

Andrei tresări scurt, apoi zise: 

— Nu s'a schimbat nimic pe-aici. Şi-i mult 
doi ani“. Şi el se uită din nou cu un fel de lăco- 
me la casele tot mai dese. 


Andrei avu o sensaţie ciudată pe care nu o 


încercase încă niciodată, cum, până la războiu, 
el nu lipsi mici când de-acasă mai mult de trei- 
patru zile. Nu fusese soldat: ca singurul copil al 
unei văduve, el fu scăpat de armată. Acum, la 
vederea caselor din satul lui, îi păru că descopere 


_wWwWw.dacoromanica.ro 


a JEE, 
"a U cecenii zi d 


LI 


LA 


pA a 


51 


neşte prieteni de demult, şi cu cât se uită mai 
mult la ele, un văl de ceaţă păreă că-i cade de pe 
minte, şi satul cu vieţa lui deodată, părea că se 
desvălue din umbră, şi se desfăşoară la lumină, 
cu toată aroma, de odată, înaintea lui, în el în- 
suşi. i 

Simţi un fel de ameţeală, începu să miroase 
în vânt, ca şi când ar adulmecă un miros cunos- 
cut, şi respiră adânc şi rar. Ochii i se umeziră. 

Din ceata care-l însoțea dela gară se desprin- 
deau şi ici şi colo femei, fetişcane, băeţi, rămâ- 
nând de vorbă cu săteni cari şedeau pe la por- 
tite. In locul lor se alăturau alţii la mulţimea 
ce-l petreceă pe Andrei, şi nu trecu o jumătat! 
de ceas, şi tot satul fierbea de vestea cea nouă: 

Sosise Andrei Muntean, bărbatul Stanei. 

Pe la portiţe, femeile, după ce-l plânseră pe 
Andrei pentru nenorocirea lui, după-ce  bleste- 
mară războiul şi pe cei ce-l porunciră, după-ce- 
şi arătară nădejdea că Andrei va puteă trăi şi 
aşa cum era, începură s'o scărmene pe Stana. 

— Mare păcat! Cum va stă ea acum în faţa 
lui Andrei? Săracul! Dac'ar avea cel puţin o bu- 
curie acum că se întoarce aşa! 

— Ce vorbeşti de păcat, soro? Păcat e pentru 
omul cu suflet, nu pentru o neruşinată ca Stana! 
Mă prind că ea nu se va pocăi, că va trăi în fără- 
4x, 


www.dacoromanica.ro 


í 


delegi ca şi până acum! Ea a trecut peste orice | 
putinţă de îndreptare. E 

— Numai cât acum are cine so ţină în trâu. | 
Andrei, până a fost acasă, a ştiut să ţină subt i 
călcâi pe diavolul din ea. l 

— Hm! Lesne erà atunci, greu e acum! Va 
mai puteà Andrei s'o supravegheze? | 

— Ehei! o so bată îngrozitor. Ştiu eu ce plă- "i 
teşte Andrei la mânie. afet: | 

Și, dela, portiţă la portiţă, femeile se întărâ- | 
tau în judecata ce-i făceau Stanei. Ce ruşine! Să i 
se lege de străinul acela, să nu-i mai pese de. 
soacră, de gura lumii, de Dumnezeu, de nimic! | 
Dar un lucru nu pricepeau femeile: după toate | 
cele întâmplate cea pedepsită de Dumnezeu tre- | 
buiă să fie Stana, şi iată că cel pedepsit e Andrei, | 
care se 'ntoarce la casa sa batjocorită, cu un pi- 
cior de lemn. Taina asta pe care n'o puteau în- | 
țelege, le înfricoşă, și ele, încet-încet, se potoliră, 
lăsându-i pe amândoi în plata lui Dumnezeu. 

Dar vestea cu întoarcerea lui Andrei nicăiri. 
nu aduse atâta spaimă ca în casă la Anica Lun- 
gului unde se adunau femeile despre care eşise 
cântecul 


7 
] 


Vie badea ori nu vie 
Numai plata să se ştie 
Plata din căncelărie! 


„ WwWw.dacoromanica.ro 


53 


Erau vro şapte neveste adunate aici, când 
intră a opta, întrun suflet, să le spună. Ca şi 
când s'ar fi descărcat între ele trăznetul, aşa ră- 
maseră de încremenite şi fără nici un strop de 


sânge în obraz. 


Stana nu le spusese nimic de scrisoarea lui 
Andrei, fie că mai avea o slabă nădejde că An- 
drei nu va veni, fie, mai ales, că nu voiă să-şi 
încurageze prietenele în dorinţa lor dea-i luă pe 
Filăru. 

Câteva clipe rămaseră ca serise pe perete. Li 
se părea că, de-odată, totul s'a sfârşit, ca şi când 
înşişi bărbaţii lor ar fi venit acasă. Avură pe câ- 
teva. clipe conştiinţa întreagă a păcatului, a vieții 


"lor ticăloase, şi poate că în sufletele unora ful- 


geră dorinţa de îndreptare, că singurul razim ce 
le mai rămăsese. Dar cea de-a opta, care le adu- 
sese vestea, o nevastă tinără de tot, se grăbi să 


adauge: 


— Vai de capul lui! Are un picior de lemn!“ 
Ca şi când le-ai fi luat spaima cu mâna: păcă- 
toaselor li se păru că a trecut primejdia, o în- 
cunjurară pe nevestică şi întrebările începură 
să plouă. : 

Dar după-ce le trecu spaima cea dintâi, ful- 
gerătoare, din spusele nevestei se ridică o alta - 


nouă, care deşi! creştea încet, le încleştă inimile. 


www.dacoromanica.ro 


-mânde, şi bătrâna ştiă bine, că mare ce face cu $ 


54 | pa 


i 


goană şi să le vestească de sosirea bărbatului. A] 
Deşi, cele mai stricate dintre ele începură a. 
se gândi c'un fel de înfrigurare, cum vor luă lo- 
cul Stanei pe lângă Filăru, totuşi azi mici una 
nu mai avu voe de petrecanie. Se strecurară una ( 
după alta din casă, şi, ajunse odată în drum, 
căutau să nu se întâlnească cu nimenea. | 
O săptămână încheiată casa Anicăi rămase 
pustie. | 
V. 
In dimineaţa următoare bunica trezi cu greu 
pe Ionică. Stăteă plecată de-asupra laviții pe ca- 
re durmiă băiatul, îmbătrânită de ieri până azi | 
cun şir întreg de ani, cu fruntea uscată, cu faţa 
înegrită, cu ochii traşi în fundul capului. ` In- 
demnă pe băiat c'o voce seacă, îl mişcă încet, îi 
şopteă la ureche: „Ionică! Măi Ionică! Scoală-te, 
e târziu şi vacile-s flămânde!“ | 
Incercând să-l deştepte pe copil bătrâna eră 
cuprinsă de-un adânc simţemânt de deşertăciu- 
ne. li păreă că nu mai are nici un rost să-l scoale | 
pe Ionică şi să-l trimită cu vacile. Dar soarele se 
înălţase de-o suliță pe cer, vacile mugeau flă- f 


ele acasă. 


i www.dacoromanica.ro 


a Se ODO DPI IIVI OIEER aEP—— ===> 


IN O 0 N St 


DD 


Ionică se fereă prin somn de atingerile bu- 


nicii. Deschidea uneori ochii, pe-o clipă, apoi îi. 


închidea, din nou. 

Adurmise târziu aseară, ghemuit şi îniricat 
pe laviţa lui, după-ce plânsese ceasuri întregi, 
alături de bunică, în întunerecul din tindă. 

— Scoală Ionică! Scoală drăguţule!“ îl în- 
demnă mereu bunica, dar glasul ei eră azi uscat, 
porneu cuvintele numai din gât, nu dela inimă, 
şi, pe semne, de aceea nu le auziă Ionică, cum 
le auzeă altădată. 

lomică deschise ochii tulburi de somn şi de 
vise grele, îşi ridică de pe perina umplută cu 
otavă capul, se uită greu la bătrâna, apoi capul 
îi recăzu pe perină şi ochii se închiseră din nou. 

Dar numai decât se ridică întrun cot, privi 
mirat prin casă; un zimibet i! se strecură pe fața 
palidă, se uită la bunica, dar când îi întâlni pri- 
virile, zimbetul se stânse de pe obrazii lui. 

Se sculă cu mare greutate. In picioare, sim- 
tea că se clatină; eră ameţit, îl dureă îngrozitor 
capul. Aruncă o privire pe furiş la odaia dinainte 
unde durmeă tatăl său. Se opri lung cu ochii 
țintă la uşe, zimbetul de mai înainte se ivi iar pe 
faţa lui şi, ca în vis, întrebă cu sfială, cu teamă: 

— Bunică! Aşa-i că am visat? 

— Nu, drăguţule, n'ai visat. Tatăl tău e a- 
colo, doarme. 


www.dacoromanica.ro 


56 


— Da, ştiu că a venit; dar nu-i aşa că... nare 
un picior de lemn? Aşa-i că am visat? 

Bunica nu-i răspunse. Ionică se frecă la ochi, 
privi îndurerat prin casă, apoi faţa lui de copil, 
ochii lui, se întristară de moarte; clătindu-se eşi 
din casă. Rămase mut, ca un mormânt, până ce | 
eşi cu vacile pe portiţă. | 

De altfel nu avu să aştepte mult. Vacile erau 
mulse, merindea în traistă: toate le isprăvi din E 
bună vreme mamă-sa, Stana, care se sculă azi cu 
noapte în cap. A 

Dacă n'ar fi fost ea, Andrei aseară sar fi 
culcat necinat.. Bunica scobâlţise de-odată din 
puteri şi nu mai eră bună de nimic. Și tot nepu- 
tincilos rămase Ionică, sosind, seara târziu, cu 
vacile dela păscut. 

— Singura însufleţită, veselă, bucuroasă, gata 
să slugească pe toată lumea, eră Stana. Ea pre- 
gătise, într'o aprinsă învolburare de voe bună 
"cina, ea punea întrebările, ea eră gata să ajute - 
la răspunsuri, ea îi spuse cele dintâi cuvinte de 
încurajare lui Andrei. | 


„Să mulţumim lui Dumnezeu că ai scăpat 
cu atât! Câţi nu se vor mai întoarce nici odată, 
câţi nu vin orbi şi ologi, neşte rămăşiţe îngrozi- 
toare. Tu, ce? Ţu poţi umblă; cu vremea vei pu- 
teà să şi lucrezi. Şi apoi, nu suntem aici noi? 


www.dacoromanica.ro 


S 


N a a CI i S S 


5T 
Nu-i aici Ionică? El e acuşi fecior! Să-l vezi cum 
se pricepe la toate!“ 

Dacă nu ar fi fost Stana, seara trecută ar fi 
fost mai tristă ca o îngropăciune. 

+ Dar ea, cum se simţi scăpată de piatra de. 
moară ce o apăsă dela sosirea scrisorii lui An- 
drei, se simţea nespus de uşoară şi de liberă. In 
sfârșit aveă deslegarea la întrebările grele ce şi- 
le puneă ziua şi noaptea. Andrei nu venià în con- 
cendiu, venià ca să nu se mai întoarcă. Dar’ ce-i 
mai păsà ej acum că va rămânea lângă ea acest 
neputincios? Va cutezà él să-i spună o vorbă rea, | 
îi va mai arde lui de ceartă în casă? Va mai pu- 
teă el s'o supravegheze? 

Dar nu de-aici isvorîse mai întâi voia ei 
bună, scăparea de povara aceea uriaşe pe care o 
purtase în vremea din urmă, ci dintro ciudată 
legitimare pe care şi-o făcuse în adâncul sufle- 
tuluj său, îndată ce a zărit piciorul de lemn al 
lui Andrei. Stanei i se păreă că ea nu mai e vi- 
movată de nimic! Altceva ar fi fost dacă bărbatul 
i sar fi înapoiat întreg şi sănătos din războiu. 
Atunci ar fi putut aveă mustrări, eră încredin- 
tată că acele ar fi ros mereu din inima sa, ne- 
dându-i o clipă de linişte, deşi a încercat adese- 
ori să se convingă că nu aveă pentru ce să.se 
judece, : 


www.dacoromanica.ro 


-păstrat credinţă? Pentru cine să-şi fi înmormân- 


58 


Dar aşa? Pe cine să fi aşteptat? Cui să-i fi 


tat tinereţele? Pentru omul ce se întorcea cu un 
picior de lemn? N'ar fi fost o prostie? 

Iată pentru ce se simţea Stana atât de liberă! 
Scăpase de mustrările de cunoştiinţă: cu purta- 
rea sa, cu traiul său, na greşit împotriva nimă- 
nui. Bine-a făcut că s'a folosit de tinereţele sale; 
bine-a făcut că n'a ascultat de bătrâna! i 

Ea, soacră-sa, bătrâna aceast rea ca o viperă, 
ştiu ca păţit-o! Cât sa lăudat cu Andrei, cât a 
amenințato că o va da pe mâna lui când se va 
întoarce din războiu! 

Ei bine, să poftească! Ea, Stana, nu se mai 
teme de Andrei, nu sẹ mai teme de nimic. ! 
— Dar văzuse ea din clipa cea dintâi, de când ` 
intră Andrei în casă, că soacră-sii îi trecuse pen- 
tru totdeauna gustul de-a o mai-pâri lui Andrei. 
Pe cât s'a înălţat capul Stanei, pe atât se plecase 
capul soacrei-sale! Da, a văzut ea bine. A cercat 
să-i întâlnească privirile şi s'o întrebe: „Ei, ce 
zici? Incepem cu pârile?* dar n'a putut prinde ) 
privirile bătrânei: o încunjurau. Prin ce clipă. 
de triumf a trecut ea atunci! 

Simţindu-şi îndreptăţită purtarea sa din tre- 
cut în faţa piciorului de lemn al lui”Andrei, Sta- 
na, îşi crescu voia bună, simțemântul de liberta- 


www.dacoromanica.ro 


59 


te, când se convinse că rămânerea lui Andrei a- 
casă nu mai aveă nici o însemnătate. Cum ar 
mai îi putut el s'o facă răspunzătoare pentru 
vieaţa sa? 

Nu numai el şi mamă-sa, dar satul întreg îi 
vor da pace pe viitor. Toţi vor zice: „Ei, şi ce-i 
cu Stana? Se mângăie şi ea cum poate!” Asta 
pentru viitor, dar pentru trecut Stana eră încre- 
dinţată, că sătenii vor răspunde ca şi ea, chiar 
cu aceleaşi cuvinte: „Pe cine să fi aşteptat? Pen- 
tru cine să-și fi prăpădit tinereţele?'* 

Și, pe lângă toate acestea, mai eră un lucru, 
care îşi dăduse partea sa la liniştirea Stanei, la 
coborârea în sufletul ei înviforat, a simţămân- 
tului acela, de voioşie, de libertate care purcedea 
din desvinovăţirea ce-şi făcuse: Andrei eră slab, 
pierit, îmbătrânit, şi Stana ştiă, că tusea ce-l în- 
necă uneori, îl va slăbi tot mai tare, până într'o 
zi, când în curtea lor se va slugi prohodul. 

Cunoaşte ea tusea asta: sau mai întors trei 
din războiu cu ea în piept, şi azi le creşte cucuta! 

Altfel ar fi fost cu neputinţă ca Stana să se 
simtă deplin liniştită. Nu pentru-că Andrei ar 
îmipiedeca-o în vieaţa, ce-a început'o cu atâta pa- 
timă, ci pentrucă fiinţa lui, petrecerea lui în ca- 
sa asta, subt un acoperiş cu Stana, dacă ar ţinea. 
mult, ar înăbuşi-o. 


www.dacoromanica.ro 


i 
î 


60 


Despre aceasta sa convins chiar aseară. 
Erà ceva neînchipuit de monstruos să-l vadă pe 
omul acela cu piciorul lui de lemn, culcat în pa- 
tul ei, să-l audă tuşind, să audă cum i se loveşte 
de lemnul patului grozăvia aceea. dela piciorul 
stâng de câte-ori tuşeă, sau se învârteă în pat! 
Şi ca într'o fulgerare îşi aminti de visul ei, când 
o izbi ceva tare în spate. 

Se mai puteă ea culcă în patul ei, la hodina 
ei? Nu, ea simţeă, la întrebarea asta, cum i se 
încrâncenă carnea pe trup ca şi aseară, când l-a 
văzut pe Andrei cocoţat în patul ei. Se hodinea 


acolo ceva nespus de grozav, ca o dihanie de i 


spaimă ce ti-se arată în visuri. ! 

„Da! Ea s'a frământat toată noaptea pe la- 
viţa dela fereastră. Andrei adurmise îndată, greu 
ca pământul, iar ea a înţeles că nu va mai puteă 
să-şi aibă hodina ei de noapte câtă vreme bărba- 
tul ei va fi cocoţat acolo sus. 

Dar ce-i păsă ei că va durmi pe laviţă! Şi 
va durmi aici? Nu-s slobode toate potecile, ca şi 
până acum, pentru colindările ei de noaptea? Şi 
chiar de va fi silită umeori să-şi petreacă noap- 
tea acasă, trupul ei e tinăr şi plin, nu-l vor îm- 
punge oasele chiar dacă ar durmi pe-o piatră. Şi 
apoi, — asta n'are să ţină mult. Tusea asta seacă 
nu minte! 


www.dacoromanica.ro 


6t 


E adevărat că în noaptea asta abiă a aţipit, 
dar nu din teama pentru viitor. Avuse să se gân- 
dească, la atâtea lucruri, şi cum toate ţineau cu ea, 
Stana se sculă în zorii zilei sprintenă, uşoară, co. 
nestăpânită voe bună, şi cuprinsă de-o hărnicie, 
cum mu i se mai întâmplase de mult. 

Soacră-sa n'o simţi când se sculă; bătrâna 
după-ce plânsese potolit toată noaptea, de cătră 
ziuă căzu într'un somn greu, care tâmpeşte. Când 
se trezi, văzu lumină albă afară. Nu fu întru ni- 
mie uimită, că noru-sa se sculase, că mulsese va- 
cile şi gătise traista lui Ionică. 

„De copil n'a cutezat să se apropie“ îşi zise 
bătrâna când îl văzu pe Ionică pe laviţa lui. 

Şi întradevăr, bunica nu se înşelase. Stana 
după-ce totul fu gata pentru plecarea lui Ionică, 
se apropie tiptil, în vârful degetelor de copil, dar 
nu cuteza să se atingă de el, să-l trezească. Ui- 
tându-se în faţa lui pierită, Stana se tulbură a- 
dânc, avu sensaţia că i se clatină din temelie tot 
ce clădise pentru desvinovăţirea şi liniştea ei de- 
la întoarcerea lui Andrei până atunci, simţi că, 
se apropie de ea ca un vânt de spaimă, şi înfri- 
cată eşi tiptil din tindă. In aerul proaspăt de- 
afară îşi spuse numai decât: „Incă nu e târziu. 
Vacile pot să mai aştepte“. Şi deretecind mereu 
prin curte, prin grădină, putu să se scape de 


www.dacoromanica.ro 


'62 


simţemântul acela prostesc, dar aşa de primoj- 
dios, care se târa de undeva din întunerec spre 
ea, cu un şarpe, simțământul că-i o mare tică- 
leasă. 

După ce portiţa se izbi în urma lui Ionică, 
cele două femei îşi căutară de lucru prin curte, 
prin întruchiparea de scânduri afumate de lân-. 
gă casă, unde eră bucătăria de vară. Se sileau 
să nu se întâlnească, să nu înceapă vorba, deşi 
la, fiecare înconjur al bătrânei, Stana îşi înălța 
capul şi priveă triumifătoare după soacră-sa. 

De-odată cele‘ două femei se treziră cu viţe- 
luşii zburdând prin curte. Şi cum portiţa dela 

>» grădina cu straturile de legumi erà deschisă, u- 
nul, dintre ei, țişni prin ea şi dispăru printre 
straturi. Celalalt se opri o clipă, îşi ridică, ar- 
cuindu-şi, coada, şi până să ajungă Stana la por- 
tiţă, svâcni şi el după celalalt. 

Soacra, şi nora alergară mult, strigară una 
la cealaltă până ce scoaseră viţeii din grădină, 
şi până ce-i închiseră în ţare. Apăsau acum a- 
mândouă pe uşe şi cercau s'o priponească bine. 
Erau înfierbântate, gâfăiau şi înjurau nevino- 
vaţii viţeluşi, ce-şi înălţau, din închisoare, boti- 
şorul umed, mirosându-le mânile. 

— Aşa sentâmplă dacă nu-ţi sunt gândurile 
acasă! N'ai închis'o bine şi-atât! 


www.dacoromanica.ro 


63 


Bătrâna, palidă, cu nătrama într’o parte, de 
subt care se vedeă părul ei sur, zicând aşa, zmân- 
ci din mâna Stanei cuiul ce trebuiă pus bine la 
locul lui, aşa cum făceă Ionică. s 

Stana se dădu înapoi un pas, se uită cu ură 
la bătrâna, şi zisă: | 

— Dar unde-mi sunt gândurile mele? 

— Vreai să=ţi spun?“ Bătrâna, cum tocmea 
cuiul de lemn, îşi întoarse capul spre noră-sa. 

2 Ei, spune-mi! 

— Gândurile tale sunt la diavolul. Necuratul 
te paşte foarte de-aproape. Bagă de seamă! 

— Necuratul se ţine mai mult după bătrâne, 
după cât ştiu“, răspunse nora cu neruşinare. 

Bătrâna se răzimă cu spatele de uşa ţarcului, 
își făcu cruce şi, zise: 

— Ascultă Stano, crezi că nu se vede nimic? 

— Ce să se vadă? 

— Crezi că poţi înşelă pe cineva? 

— Ehei! Dumneata baţi câmpii! 

— Eu nu, dar tu poţi ajunge acolo! 

— Să bat câmpii? , 

— Ascultă Stano, orice nelegiuire trebue să- 
şi aibă margini. Dacă treci peste orice margini, 
înseamnă că ai ajuns de tot în stăpânirea necu- 
ratului, 

— Ce vrei să spui? o întrebă, cutremurându- 
se, Stana. l 


www.dacoromanica.ro 


mm". a; T. sf A 7 27 ae) d A x 


— Ceea ce se vede pe tine. Ceea ce poate ve- 
deă toată lumea! f 
— Ci spune-mi odată ce se vede pe mine?“ j 
Ea învinețise şi-şi crâşnea dinții. ` | 
Bătrâna oftă, îşi plecă în piept capul şi zise: 
— Se vede pe tine că te bucuri, că eşti veslă. | 
— Şi se poate să nu fi veselă când mi-a so-. 
sit bărbatul acasă. ă 
Marina îşi înălţă capul şi privi întins, neclin- 
tit, la Stana. . | 
° — Vezi că eşti în stăpânirea celui rău? Te. 
bucuri pentrucă Andrei s'a întors... nenorocit. | 
De asta te bucuri! - 
— Şi dumneata te întristezi că nu sa întors 
întreg să mă poată zvântă în bătăti. Eşti supă- | 
rată că nu mă mai poţi da pe mâna lui, că nu te 
mai poţi răzbună pe mine! Viperă! lată, suntem | 
pe-o formă de bune! Eşti mulţumită acum? Dacă | 
dumneata poţi vedeă, nici eu nu sunt oarbă. 
Marina, soacra, avu un geamăt scurt. 
— Tu erai vrednică să te dau pe mâna lui. 
Ti-am făgăduit, iată recunosc. Şi ştiu că n'am 
făcut rău ameninţându-te aşa. Dar’ nu te va răb-. 
da Dumnezeu dacă vei spune că minţese, că în 
clipa, în care aş fi văzut că te îndrepţi, nu i-as: 
mai fi spus nimic. è 
— Da, acum ştiu că nu te mai arde să-i spui. 
Ţi-a trecut gustul. Nu poți voi, mamă fiindu-i, 


www.dacoromanica.ro 


65 


să-l nenoroceşti şi mai tare. E limpede! Nu de 
dragul meu, de dragul lui! 

— Şi tu nu crezi că te-am iubit şi pe tine ca 
o mamă, şi că m'a durut căderea ta ca şi când ar 
fi fost a copilului meu? 

— Căderea mea? Ce cădere? întrebă cu ne- 
ruşinare Stana. 

Bătrâna se cutremură, faţa ei se împietri şi 
zise: ! 

— Ascultă, Stano! Rău a fost, josnic a fost 
ceea, ce s'a petrecut până acum! Dar’ dacă vei 
greşi şi mai departe, tu eşi din rândul celor care 
pot fi iertaţi. 

— Cine să mă ierte? 

— Dumnezeu şi oamenii. Să ţi-se întoarcă 
bărbatul neputincios, nu din vina lui, ci din rân- 
duiala lui Dumnezeu, că nimic nu se întâm- 
plă în lume fără voia lui, şi tu să te bucuri 
nu de întoarcerea lui, ci de meputinţa lui, zi- 
cându-ţi că de-acum nu mai ai nici o răspunde- 
re, şi poţi păcătui nepedepsită, e un păcat strigă- 
tor la cer. Şi iată, pentru gândul acesta eşti tu 
veselă, te-ai săltat de-odată aşa de nu te mai cu- 
nosc. Asta înseamnă că-i dă vânt diavolul. Gri- 
jeşte! 

Stana simţi, înfiorată, dela cele dintâi cuvin- 

& 


www.dacoromanica.ro 


66 


te, că bătrâna îi cetise în suflet. Ura ei faţă de 
soacră-sa creştea din clipă în clipă, dar pe ace- 
eaş măsură creştea şi spaima ei: nu se mai sim- 
teà aşa de sigură pe viitor, i se păreă chiar că 
bucuria ei se întunecă. 

Bătrâna stăteă acum înaintea ei ca o ame- 
ninţare. Dar îi veni de-odată un gând mântuitor: 
aşa schiop cum e, lui Andrei acuşi îi vor săpă 
mormântul. La gândul acesta inima ei se înrău- 
tăţi cumplit, privi cutezător la bătrâna, şi zise: 

— Ce ai voi dumneata să fac? 


— Ceea ce ar face ori ce femeie de omenie. 
De azi încolo cruce pe trecut. Să nu te bucuri că 
poţi păcătui, să-ți pară bine că nu mai poţi pă- 
“cătui, că ai lângă tine un semn care-ţi aduce me- 
reu aminte de moarte, şi-ţi ajută să încunjuri 
mai uşor păcatul. 


— Adică să mă canonesc şi eu alăturea de . 


el?“ zisă Stana cu furie. „Dar ce sunt eu de 
vină? Eu i-am smuls piciorul din genunchi? Eu 
am făcut războiul? Eu l-am trimis acolo? Cum? 
Aii vreă să putrezesc alăturea de el, să mă schimb 


şi eu într'o bucată de lemn? Şi dacă nu vreau să 


mor alăturea de el, spui că m'a robit diavolul? 


Ei bine, m'a robit şi-mi place! Sunt tinără şi 
i a e FI . Sai uite 
vreau să trăesc! Iată ce am voit să-ţi spun! 


www.dacoromanica.ro 


67 


Şi, vânătăt de mânie, Stana eră gata s'o pă- 
văsească pe bătrâna. 

Dar Marina, îşi întinsă braţul şi zise cumpă- 
nit, fără nici o ură: 

— Ascultă Stano! Sunt datoare să-ţi vorbesc, 
îţi ţin locul de mamă. Şi, chiar de nu crezi tu, eu 
te-am iubit pe tine. Te mai iubesc şi acum, încât 
sunt gata să-ţi iert tot. Cunosc şi eu slăbiciunile 
omului. Dar, cred că atâta îţi pot cere, în numele 
lui Dumnezeu, în numele lui Andrei şi al copi- 
lului: păstrează cinstea casei cât va trăi Andrei. 
Nu va mai duce-o mult. Asta se vede. Dacă n'ar 
fi venit cu piciorul de lemn, ci numai cu tusea în 
piept, ar fi fost limpede şi pentru tine, că zilele 
lui sunt numărate. Deci iată ce-ţi spun: Lasă-l 
pe Filăru, lasă şi pe ceilalţi, câte zile va mai a- 
veă Andrei. Pe urmă eşti slobodă. Te poţi mărită 
cu cine vrei. Dar’ scapă-l pe el de-o nouă sufe- 
rinţă, de-o ruşine pe care nu ar putea-o îndură“. 

Bătrâna respiră des, obosită. Subt, privirile 
patjocoritoare ale Stanei, nu-i fu uşor să-i spună 
ceea ce aveă pe inimă. 

Stana o ascultă întâi cu nepăsare, dar când 
soacră-sa pomeni, că Andrei va muri în curând, 
simţi un fior de frig: Aşa dar băgase şi bătrâna: 
de seamă? Cum poate ghici toate? Şi, nedesluşit, 


www.dacoromanica.ro 


65 


începu să simtă un fel de spaimă în faţa bătrâ- 
nei, când aceasta sfârşi de vorbit. 


— Insfârşit dumneata se poate că te înşeli 
de tot, zise ea cu silă. Poate tâlcueșşti rău şi voia 
bună a mea şi zilele numărate ale lui Andrei. De 
altfel eu cred că lui puţin îi mai pasă de mine | 
şi de purtarea mea. El îşi are nenorocirea lui. 

— Crezi că bietul de el nu vede nimic? 

— Şi ce să vadă? í 

— Că nu ţi-a dat o singură lacrimă toată | 
seara, că n'ai avut un singur cuvânt de milă! 

Stana se înrăutăţi, se înfurie din nou: 

— Ii vei fi spus dumneata ceva? 

Bătrâna oftă cu durere. 


— Să-i spun eu? Nu sunt eu mama lui? Dar. 
el a văzut că bucuria ta nu-i a bună. El mi-a. 
spus numai atât: „E tare veselă nevasta, tot aşa 
acum? Mai de mult nu erà așa. Nu-i vorbă, şi. 
„are de ce, se bucură!“ 
Stana rămase încremenită, cu ochii la bă- 
trâna. 
— Ţi-a spus el aşa? " 
— Da, m’a întrebat. Şi eu atâta i-am ră-. 
spuns: „E bucuroasă că ai venit Andrei. Câţi nu 1 
se mai întorc niciodată.“ Iar el a oftat și n'a mai 
pomenit nimic de asta. După cum vezi, sunt lu- 


www.dacoromanica.ro 


69 


cruri care nu se pot tăinui. Şi ar fi bine, chiar 
pentru tine, să le încunjuri. 

— Pentru mine? } 

— Da, sențelege. Andrei e bolnav, Andrei e 
cun picior de Imn, vezi bine, dar pentru aceea e 
încă viu, şi tu-i cunoşti firea. El n'ar puteà răb- 
dà să-l faci de batjocură! 

— Mă va bate, vreai să spui? 

— Te va bate? Asta ar fi puţin! Țe va chi- 
lăvi!, Esten el ceva ce nu eră înainte: ` par'c'ar 
dujmăni pe toată lumea. Cred că te-ar bate cu 
sete, fără nici o milă! 

Stana şi-l închipui pe Andrei schiop aler- 
gând după ea. Bufni de râs, în nasul bătrânii şi 
zise: ia PA 

„Să poftească!'“* şi. se strecură pe portiţă în 
grădina de legumi. Ereau vre-o trei straturi ne- 
plivite, şi cu tot schimbul de vorbe ce-l avu cu 
soacră-sa, simţea furnicându-i prin trup o ne- 
stâmpărată. hărniecie. 


VI. 


Trecură trei săptămâni dela sosirea lui An- 
drei. De câteva zile ploua necurmat o ploaie dea- 
să şi măruntă. Norii se târau cu greu prin văz- 
duh, deslânaţi, învăluiţi în neguri, coborâţi până 


www.dacoromanica.ro 


TO 


pe umerii dealurilor. Pe ulițele satului, prin 
curţi, se prăsi o tină cleioasă, să desculţe pe copii 
de călţuni, să-i cleiască până la genunchi pe cei 
în opinci, — toţi băeţi cari purtau vitele la pă- 
scut. Oamenii deretecau pe-acasă, prin şuri, prin 
şoproame. Se apropia Sâmpetru şi seceratul, şi 
plugarii spuneau că acestea sunt ploile Sâmpe- 
trului. N'ar fi nici un rău, ploile prindeau bine 
fânaţelor cosite, arse de secetă, otava începea să 
încolțească sub pajiştea roșcată. Numai de mar 
ținea mult, holdele erau aproape de secerat, şi 
începeau să se culce îngreuiate de apă. | 

Intro dimineaţă, când să ese cu vitele Ionică, 
văzu deschizându-se fereastra casei din spre 
curte, se ivi faţa slăbită a- lui Andrei, şi-i auzi | 
glasul: 

— Ionică, mu le mai scoate azi la păscut. Le 
vom cosi iarbă din grădină. Băiatul îşi ridică 
ochii spre geam, zimbi, se învârti întrun călcâi 
în glodul din curte, şi întoarse vacile spre şopron. 

Ploua subţire şi des, şi lui Ionică îi păru bine | 
că poate rămânea azi acasă. Hainele de pe el, 
plouate în şir de câteva zile, nu mai răzbeau să | 
se usuce peste noapte. In sfârşit azi le va usca! 
Mai avea apoi o opincă spartă, care trebuia de- 
reasă. Şi, ceeace era de căpetenie: rămânea o zi 
întreagă lângă tatăl său. De când se înapoie An- 


www.dacoromanica.ro 


TI 


drei, băiatul nu-l vedea decât seara şi chiar a- 
tunci pe puţină vreme. Cina ţinea puţin, mân- 
cau în tăcere, şi se grăb'a fiecare la culcare. 

In restimpul acesta de trei săptămâni Ionică 
trântit pe pajiște, se trezea de multe ori înfricat: 
nu-şi mai vedea vacile nicăiri, şi se temea să nu 
fi ajuns întrun loc oprit să i le închidă jitarii. 
Cât ce se lăsa jos pe pajiște, băiatul se pierdea 
cu gândurile. Se feria, de alţi băieţi, tovarășii lui 
de mai înainte, şi-şi păştea vacile prin locuri sin- 
guratice. I se părea că tovarăşii lui îl spionează 
batjocoritor, şi sufletul lui se turtea pătruns de 
o povară neîncercată până acum. In zilele cele 
dintâi după sosirea. tatălui său se luptă din ră- 
sputeri cun simțământ de ruşinare a cărui tică- 
loşie o simţi dela început, şi nu se lăsă să fie co- - 
pleşit de el, dar de povara aceea care părea că-l 
îmbătrâneşte nu se putea scăpa. Şi cu toate că 
se convinse că nici unul nu-l disprețuiește pen- 
tru piciorul de lemn -al lui Andrei, Ionică era 
mereu singuratic. ) 

Dar cu cât treceau zilele, el tot adăuga câte 
ceva la clădirea ce se ridica în el însuși, şi a că- 
rej piatră de temelie o puse încă în seara sosirei 
tatălui său, înainte de-a adormi: El, Ionică, de- 
aici încolo, va fi bărbat la casă. Va face el aşa 
ca tatăl său să nu simtă că are un picior de lemn. 


www.dacoromanica.ro 


72 


Dar, cum va face? 

j Iată lucrul la care se gândea necurmat şi ră- 
mânea ceasuri întregi uitându-șşi de cele - două, : 
vaci. Şi, zi cu zi, gândindu-se şi plănuind mereu, 
tot punea câte o piatră la clădirea luminoasă şi 
caldă ce se înălța în lăuntrul său. 

Era aproape isprăvită această clădire în ziua 
în care Andrei îi spuse să nu ducă vacile la pă- 
scut. Dar n'ar fi vorbit despre ea pentru nimic 
în lume, nimănui. Era hotărît că tot ceeace puse 
la cale pentru viitor să înceapă a şi face, fără a 
mai întreba pe nime. 

Hotărârea aceasta îi împrumuta o ciudată 
cuminţenie în priviri, în faţă, însuşi glasul lui 
părea schimbat. Voia să fie un glas, o vorbă de 
om mare. 3 

Cât se adăpostiseră vacile supt şopron, Ionică 
se strecură în şură, luă coasa, şi prin portita de 
sub muc, trecu în grădină. Ştia el unde e iarba 
mai mai bătrână, unde cosea şi tatăl său înainte 
de războiu, când avea nevoie de câteva braţe de 
iarbă. | 

Coasa o ştie ascuţi bine: luţerna din grădină 
tot el o cosea de doi ani încoace. Se încercase şi 
la iarbă de câteva, ori, dar aici era mai greu. A- 
cum însă, cu hotărârea ce-şi luase, era încredin- 
ţat că va cosi cu uşurinţă şi iarba. : 


www.dacoromanica.ro 


73 


După ce-şi ascuţi coasa zise în gând un 
„Doamne ajută“, şi începu. Iarba era mare, 
brazda o luase prea largă, şi trăgea de trei-patru 
ori cu coasa până o putea răsturna. Rămâneau 
şuviţe întregi necosite pe care trebuia. să le rete- 
ze deosebit. 

Dar cu cât înainta lucrul mergea tot mai 
bine. Ionică se înfierbântase la muncă, era mân- 
dru că poate face o muncă atât de grea, şi nu 
băgă de seamă pe tatăl său care, răzimat în câr- 
ja lui, îl privea de mult. 

— Destul, Ionică, doar nu vei vrea să cosești 
întreagă grădina? Faţa galbenă a lui Andrei era 
luminată de un zâmbet cald şi bun. „Uite cosa- 


şul“, adăugă el îndată. 


Ionică, aprins la faţă ca un măr domnesc, 
opri coasa, se uită luminos la tatăl SAL şi îndată 
începu să tragă din nou. 

— E destul Ionică, zise Andrei. „Din cât ai 
tăiat au vacile pe toată ziua. Dar ia spune-mi 
cine te-a învăţat să coseşti?“ 

Băiatul se uită zimbind la Andrei. 

— Păi, nu te-am văzut de-atâtea ori pe dum- 
neata? Am încercat şi eu şi văd că merge. Lu- 
terna tot eu am cosit:o. Drept e că luţerna se co- 
seşte mai uşor. Dar, şi iarba, numai să fie coasa 
ascuţită bine. i 


www.dacoromanica.ro 


T4 


— Tu ai ascuţit-o? SEA) 

— Eu, cu cutea. Ar trebui însă bătută. Am 
încercat eu s-o bat mai de mult. -Atunci nu știam, 
mi-era. frică să no ştirb, dar acum nu mai mi-e 
frică. Limba s'a îngroșat, am s'o bat azi la nico- 
vală, tot n'am ce face ziua întreagă. Ei, da, tre- 
bue să-mi mai cârpese şi opinca. 

Andrei îl privi cu linişte. 

— Adu puţin coasa! zise el, răzimându-și 
băţul din mâna stângă de trup. 

Ionică se aplecă în grabă, luă o mână de iar- 
bă, şterse coasa, şi apropiindu-se o dădu tatălui 
său. Acesta se uită pe-o parte, pe alta, îi pipăi 
tăişul. 7 

— Da, e îngroșat! zise el. Dar bine ai mai 
grijit-o Ionică, m'are nici o ştirbitură! 

— Hm! făcu Ionică cu seriozitate, „coasa 
ştirbă nu-i decât o custură. Ce să mai faci cu ea? 

— Azi o so batem amândoi, Ionică. Vino în 
șură. z 

Băiatul aruncă o privire la iarba cosită. 

— Să le duc întâi un braţ. 

— Da, du-le! răspunse Andrei privind mul- 
ţămit în urma lui Ionică. 

Nu peste mult din şură începuse toaca mă- 
runtă de oţel, când în tacturi regulate, când cu 


www.dacoromanica.ro 


15 


pauze nu pe-o formă măsurate între izbiturile 
ciocanului. Tatăl şi fiul băteau coasa pe rând. 

In rest:mpuri ploaia, de izbituri încetà, Ioni- 
că nu-l mai slăbea pe Andrei cu întrebările. A- 
tunci ciocanul se hodinea, şi tatăl îl asculta. tot 
mai mirat. 

— Dacă fânul se usucă din brazdă, nu-i aşa. 
că poate fi adunat de-auna în căpiţe, tată? 

— Vezi bine că se poate, numai cât să nu dea 
Dumnezeu să fie aşa: numai brezdele subţiri, 
când e iarba mică, se usucă aşa. 

— Şi pe capiţe e bine să pui parii dăsăgiţi 
peste vârf, ori e mai bine să împlânţi parii în 
mijloc? Pentru ca să nu fie răsturnate de vânt, 
cum e mai bine? 

Tatăl zimbi. 

— Să fie, mai întâi căpiţă bine croită şi bine 
potrivită, îndesată cât de tare. Parul e mai bine 
împlântat în mijloc. Dăsăgit dacă dau ploile, 
face loc la apă să se strecoare în fân. 

Ionică asculta cu seriozitate, ca un om mare, 
cu mult înteres. 

RUS pâm'acum, n'am făcut singur'o capiţă. 
Dar şi eu eram de gândul dumitale. 

Ionică întrebă rând pe rând, de toate lucru- 
rile din jurul unei gospodării. Il întrebă dacă ar 


www.dacoromanica.ro 


T6 


râde cineva de-un om care nar merge la moară 
cu saciii plini, ci numai cu unii de jumătate 
plini, sau chiar mai puțin de jumătate? Voi să 
ştie la câte care de lemme din pădurea satului are 
drept un om pe an? Intrebă care-i porumbul de 
sămânță cel mai bun. Şi rând pe rând, îl întrebă 
pe Amdrei asupra la tot ceeace plănuise el să 
facă de-aici încolo, ridicându-se în rândul oame- 
nilor mari, şi scutindu-l pe tatăl său de orice 
muncă. 

Andrei îl asculta tot mai mirat, şi dela o vre- 
me simţi cum îi umple sufletul o duioşie caldă. 

Ionică îşi luă un aer gânditor, necăjit parcă, 
şi după ce aflase tot ce-i trebuia, îl întrebă cun 
fel de silă: 

2 Si cum stăm cu dările astea care trebuese 
plătite? Mam gândit mult şi nu pot înţelege. 
Văd că nu-i un lucru uşor. Trebue să mergi să 
întrebi la cancelarie? 

— Ei, ce-ţi mai baţi capul cu astfel de lu- 
cruri, Ionică! răspunse Andrei, vei aveă încă de- 
stulă vreme pentru asta. 

— Şi totuşi eu ştiu că mama şi-a bătut mult 
capul cu ele, câtă vreme ai lipsit dumneata de- 
acasă, 


Andrei îl privi întrebător, mirat. 


www.dacoromanica.ro 


TI 


ss Da, şi dumneata ţi-ai perdut destulă vre- 
me cu ele, ştiu eu bine, adause băiatul. 

Tatăl nu-l mai privea acum de fel. Nu ştia 
ce vrea să zică Ionică. 

Băiatul ştia un lucru. De mic copil auzise în 
casă spunându-se de tatăl său: „e dus prin satiy. 
de câte ori nu era acasă sau la câmp. De câte ori 
nu l-au aşteptat mai ales Duminecile şi în săr- 
bători să se întoarcă „de prin sat“. Şi mai ştia 
că tot asa o aşteptă pe mamă-sa, pe Stama, de- 
când Andrei era dus în războiu. Şi ea era „prin 
sat“. Ionică înţelese că cei care-s căpeteniile ca- 
selor aveau se vede ceva cu „satul“, şi că, de 
când era dus Andrei, era firesc ca mamă-sa să 
îngrijească de-a se răfui cu satul. De-aceea el 
nici nu se mira când mamă-sa întârzia mult prin 
sat. Tot aşa întârzia odată tatăl său. 

Când, mai târziu, înţălese că fiecare om tre- 
bue să plătească pe an dare la cancelaria satului, 
să plătească bani, — şi aceasta se întâmplă mai 
ales decând Stana rămase singură, şi chiar bles- 
temă în câteva rânduri „dările“ — contribuţia, 
— Ionică era de credinţă că aceşti bani plătiţi 
făcură pe părinţii lui să aibă de lucru cu „satul“. 
Şi cum el era hotărât să-i ţină locul tatălui său 
pe viitor, voia să fie lămurit şi în privinţa acea- 
sta, i 


www.dacoromanica.ro 


"18 


— Trebuese ele nesmintit plătite? întrebă 
“din nou Iolnică. 
— Dările? 
„2 Da! 
— Şi pentru ce? De ce să dăm bani satului, 
primarului sau notarului? 
— E lege Ionică, nu-i dăm pentru sat ci pen- 
tru ţara întreagă. 
Ionică nu stărui asupra acestui răspuns. 
Simţia că nu înţelege nimic. 


iecare 
-om? é 

— Hotăreşte primăria după averea fiecărui 
locuitor din sat! 

— Hm! făcu băiatul căzut pe gânduri. „Aşa, 
nu-i mirare că trebuie să-ți pierzi atâta vreme 
prin sat! Câtă sfadă va trebui să ai cu cei dela 
cancelarie! 


— Şi pentru ce? întrebă Andrej nedumerit. 

— Pentruca să nu te înșele, să nu socotească 
darea greşit. Măicuţa i-a înjurat de multe ori. 
Acum înţeleg. 

Ionică tăcu ganditor. Punctu’ ăsta cu dările, - 
cu contribuţia îi păru cel mai greu între sarci- 
nile de bărbat pe care era hotărît să le ia pe 
umerii săi. Cum se va sfădi el cu „ticăloşii ăia 


www.dacoromanica.ro 


79 


dela primărie“ cum le spunea mamă-sa? Şi ne- - 
smintit că trebuia să te sfădeşti cu ei, dacă nu 
vreai să fi înşelat! 

— Un cap de muiere nu răzbeşte cu ei, aici 
e de lipsă un cap de bărbat, zise el de-odată ho- 
tărât şi foarte serios. 

— Cu cine să răzbească? 

— Cu cei dela primărie, cu cei din sat! Acum 
înţeleg eu de ce întârzia atâta măicuţa prin sat, 
şi de ce se siădea adeseori şi cu bunica, după ce 
venia acasă. O năcăjiau ticăloşii ăia dela pri- 
mărie! 

Andrei privi mişcat la Ionică. 

— Măicuţă-ta se certa adeseori cu bunica? 

__ Păi, de mine se fereau, dar de multe ori 
nu dormiam când se aprindea cearta. Şi totdea- 
una asta se 'ntâmpla când măicuţa întârzia prin 
sat. Când eram pe hotar, la lucru acasă, nicio- 
dată nu- se certau. Vezi că nu erau necăjitei, 
spuse băiatul cu adâncă seriozitate. 

— Şi apoi, măicuţa nu cunoaşte nici scrisoa- 
rea. Pe mine n'o să mă înşele ei! adause băiatul 
îndată, ridicându-se din fân, de lângă tatăl său 
unde bătură coasa. 

Andrei simţi cum i se umpleau ochii de la- 
crimi. Il înţelese acum deplin pe Ionică. Văzu că 


www.dacoromanica.ro 


80 | | 


băiatul îşi dădea seama de neputinta lui, legată 
"de piciorul cel de lemn, Şi sufletul său  crescu 
simțind Os A şi curajul băiatului. 
Dar maf era un lucru pentru care Andrei 
se bucura în adâncul inimii: Se convinse că Io- 
nică nu cunoaşte nimic din ceeace se petrecea. 
la casa lor, că sufletul său a rămas curat, nea- 
tins de nici o bănuială în legătură cu vieaţa pe 
„care o ducea Stana. 
Cât de mult se zbătea el cu gândul, cât îl chi- 
nuise întrebarea: Ştie ceva Ionică, sau ba? Şi de 
câte ori îi părea că Ionică e destul de mărişor să 


priceapă, îi venea să tăbărască asupra Stanei cu 


cârja neputinţelor sale şi s'o bată până-i va muia. 
oasele. 
Căci el, de necredința Stanei, se convinse 


încă în seara, sosirei. De-atunci, fiecare zi, îi adu- - 


cea dovezi nouă. 

„Cel puţin copilul a rămas nepângărit* îşi 
zise Andrei. Intinse mâna, îl atrase pe Ionică 
lângă sine, îl sărută pe obrazi, şi începu să-l 
mângăie pe părul bălaiu. | 

Ionică se albi de plăcere, respira adânc, cu 


privirile neclintite în pământ. De-odată Andrei 


începu să plângă domol, potolit, apoi tot mai fur- 
tunos. | 


www.dacoromanica.ro 


S1 


Ionică îl privea încremenit. Inima lui se ghe- 
mui ca un pumnişor, strâns. Nu se putut stăpâni 
mult, şi izbucni şi el în lacrimi. 

Multă vreme în locul toacei de oţel, se au-. 


ziră acum în şură suspinele tatălui şi ale copilu- 


lui. 

Imti”un târziu copilul tăcu, simţi cum i se 
încălzeşte inima, şi, întrun răsuflet, el îşi spuse 
tot planul lui de viitor. 

Un an, doi să mai treacă şi totul va fi foarte 
uşor. Tatăl său să nu se mai supere, să nu se mai 
năcăjască! El e mare de-acum! 

Andrei îl strânse la piept. 

— Să-ţi ajute Dumnezeu Ionică. Eşti un 
băiat brav. Numai cât să nu te prea îngrijeşti! 
Eu acuşi mă voi obicinui să merg uşor, cârja voi 
purta-o aşa numai ca să am ceva în mână! N'o 
să las eu toată povara asta pe ţine! 

Dragostea, bunătatea, copilului, îl mişcă aşa 
de adânc încât el spuse cuvintele acestea din 
convingere, cu însufleţire. Credea iarăşi în bine, 
şi îi învie dorinţa de-a trăi, întâia oară dela în- 
toarcerea sa acasă. Da, pentru Ionică se plătea 
să trăiască, pentru el şi pentru amărâta de ma- 
mă-sa, care nu-l mai slăbea din ochi, şi era gata 
în toată clipa să-i împlinească toate dorinţele. 


www.dacoromanica.ro 


kaS O AP al, 


VII. 


Erau zile, şi tot mai dese, când Andrei avea 
fierbinţeli mari şi se simţea aşa de slab, încât nu 
mai putea părăsi patul. Intro astfel de zi, la 
vro jumătate de an de la întoarcerea sa, către 
seară, se aprinse o sfadă grea în tindă, între ne- 
vastă şi mamă-sa. Certe mai mici, mai potolite, 
auzise el adeseori între ele, dar acum, cele două 
femei, învergunate de moarte, strigau din răs- 
puteri. Andrei ştia că, de dimineaţă, Stana ple- 
case de-acasă. 

Simti de pe cum izbise uşa dela portiţă, că 
nevastă-sa se întoarce înturiată. 

— Mi-ai făcut-o şi pe asta! strigă ea cu mâs 
nie abea întrând în tindă. 


— Da, ţi-am făcut-o! Ai aflat abea acum? 


” Ţi-a trebuit o zi întreagă pentru asta? 


— Numai cât n’ai să te bucuri, mo să vă bu- 
curati! O să-l aduc înapoi! O să vină înapoi. 

— Nu, despre asta poţi să-ţi ștergi buzele, 
nu se mai întoarce. Am fost până la comandă. 
L-au trimis undeva în țara ungurească, de-acolo 
nu se va mai întoarce! 

Stana se uita la bătrână ca o lupoaică flă- 
mândă, părul i se zburli, şi se aruncă spre soa- 


cră-sa. 


www.dacoromanica.ro 


A Ara S 


eaa aA 0 apă 


——r i | 


93 


Bătrâna se feri. 

— Să nu te atingi de mine, căţeă! Eşti tur- 
bată! Ai alergat o zi întreagă să-i dai de urmă. 
Nu-l vei mai vedea, îți spun. Dacă mai este vr'o 
dreptate în lumea asta, trebuia să plece! 


— Să plece zici, de ce? Să poată muri în li-. 


nişte? Să rămân aici la voi, să păzăsc hoitul din 
casă? O să-l aduc înapoi, ori am să-mi găsesc 
altul în locul lui! 

Din odaia. dinnainte Andrei asculta cuprins 
de spaimă. El simţi limpede cum s'a săpat o pră- 
pastie vecinică între el şi nevastă-sa. Şi părea 
că de prăpastia aceasta, se îngrozea. Se îngrozea 
şi uitându-se în ea simţea cum se deşteaptă în 
el monstrul de altă dată, monstrul care ucidea 
oamenii pe câmpul de luptă... 

In câteva clipe, fulgerător, el îşi aduse amin- 
te de toate simţemintele lui faţă de femeea acea- 
sta decând se întorsese acasă. Dintr'o privire 
dintr'un cuvânt i-a simţit atunci, seara, necre- 
dinţa. Dar era el însuşi desgustat de sine însuşi, 
de vieaţă, încât în sufletul lui părea că nu mai 
încape nici. o suferinţă nouă. Răutatea cu care se 
întorsese, îi mai crescu în suflet, şi atât. 

La vr'o săptămână după întoarcere,  într'o 
seară când Stana îl crezu pe Andrei adurmit, fe- 

6* 


www.dacoromanica.ro 


„84 


meea încercă să iasă, ca de obiceiu, pe fereastră. 
O văzuse, ieşind aşa, seri de-arândul, fără să fa- 
că o mişcare. Dar acum, când Stana cerca să se 
strecoare prin fereastră, Andrei tuşi cu înec, pi- 
ciorul lui de lemn se izbi puternic de marginea 
patului. Stana încremeni, apoi se retrase încet 
în casă. Ce-i va fi trăznit prin cap? Infricoşată 
că Andrei o văzu, Stana se apropie pentru întâia. 
oară de el, îl îmbrăţişă şi voi să-l sărute. Andrei 
„căută în pat înfrigurat după cârja lui, dar cum 
nu o află, împinse pe Stana de lângă pat, şi © 
izbi în sbate cu piciorul lui de lemn. 

— Du-te! Te-aşteaptă! Gemu el răguşit, 

— O să mă duc! Credeai că vreau să te să- 
rut? Mi-e scârbă de tine. Voiam să văd dacă 
dormi. 

Andrei voi să sară din pat, dar de-odată îl 
cuprinse o nemărginită scârbă: păru că vede 
înaintea sa trupurile celor ce putrezeau pe câm- 
purile de luptă. Nu se mişcă din pat, iar Stana, 
după ce stătu multă vreme înlemnită în mijlocul 
casei, se culcă pe laviţa ei de la fereastră. 

Şi de-acolo, după un restimp de muţenie, în- 
cepu să vorbească de Filăru, de nenorocirea ei, 
de setea ei de vieaţă... Andrei o asculta nemişcat 
cu trupul scăldat în sudori. Părea că nu mai are 


www.dacoromanica.ro 


85 


nici o suferinţă, părea, că toată nenorocirea. lui e 
a altuia. După ce Stana se liniştise, el zise: 

~ După cum vezi, eu nu te opresc dela ni- 
mic. Tu-mi eşti dujman acuri, ştiu. Am- mai avut 
eu dujmani! Câţi din ei n'au muşcat din ţărână? 
Tu crezi că vei trăi vecinic? Şi crezi că se plă- 
teşte să te ticăloseşti aşa pentru plăcerea ta? 
Cine crezi că eşti- tu? Uite, nu mi-ar trebui decât 
o mişcare pe care am făcut-o de multe ori, pen- 
truca să-ţi arăt cine eşti. Hei, cum te-ai pocăi a- 
tunci, cum mi-ai cădea rugătoare la picioare, ca 
înaintea lui Dumnezeu! Dar” acum nu voiu face 
mişcarea aceia! 

Vreau să trăieşti cât mai mult, să ajungi 0- 
dată şi tu să vezi ce plăteşti. Acum crezi că tu 
eşti lumea întreagă! Cum să laşi această lume 
fără viaţă, fără căldură, fără plăcere! Daca n'ai 
mai strânge în braţe pe ticălosul acela, poate ai 
crede că dimineaţa n'ar mai răsări soarele. Hai- 
de! Inainte pe drumul tău! Tot omul pe drumul 
lui înainte! Pentru ce să-şi râdă viaţa numai de 
mine? Las! să-şi bată joc şi de tine, şi de toţi. De 
crucea lui nime nu poată scăpa! Hei! scoală-te 
şi te du la Filăru tău, altfel ar putea să se prăpă- 
dească lumea întreagă. Fereastra-i deschisă! Du- 
te, tu cea care vei trăi în veci, şi te vei bălăcări 
de-apururi! Ce nebunie! Haide, pleacă odată!“ 


www.dacoromanica.ro 


i Ea i a Po 4 cgat ai Ai EE ăi TOARE vea e zi Veit rr do CNE (d IRU pete pielii UR 


86 


Andrei fu înecat atunci de-o tusă fără de 
sfârșit. Dar în zadar pândi până spre ziuă: Stana 
nu se mișcă de pe laviţa ei. 

Şi trei nopţi în şir rămase acasă. Dar în a 
- patra, se strecură din nou pe fereastră. 

Din noaptea aceea Andrei nu mai simţi faţă 
de femeea sa decât o nesfârşită nepăsare. Mear- 
gă pe drumul ei, își zicea, altfel o să se întunece 
soarele! 

“Furia nu-l mai cuprindea decât când se gân- 
dia că Ionică va fi băgat şi el de seamă pe ce că- 
rări umblă Stana. Dar de când în ziua aceea plo- 
ioasă se încredinţă că băiatul nu bănueşte nimic, 
nu se mai purta cu Stana decât cu cea mai de- 
plină nepăsare. t 

Ceeace o îngrozise pe Stana mai mult decât 
dacă ar fi. păzit-o şi ar fi bătut-o în toată ziua. 
Nepătrunsa linişte a omului cu picior de lemn o 
umplu c'un fel de nebunie din care, ca să iasă, 
se aruncă cu toată furia, cu capul în jos, în mo- 
cirla ticăloşiilor sale. Pe lângă Filăru, avea încă 
şi pe alţii. Ajunsese să nu mai poată suferi fiinţa 
de faţă a lui Andrei. Când îl auzia îndesând prin 
casă, prin curte, cu piciorul de” lemn, se îngăl- 
benea ca de spaima morţii. Ce se încuibase în el, 
cine sălășluia în el de-l făcu atât de înfricoşător 
în vecinica lui muţenie? ; 


www.dacoromanica.ro 


ST 


Andrei începu să simtă spaima ei, dar ră- 
mase tot aşa de nepăsător faţă de nevastă... 
Toate amintirile acestea de o jumătate de 
an trecură fulgerător prin mintea lui Andrei, as- 
cultând sfada aprinsă a celor două femei. Ascul- 
ta cuprins, tot mai mult, de spaimă: o va bate 
pe bătrâna. 
Spaima lui se năștea creştea, din furia ce-l 
cuprinse. Şi lucru ciudat, el nu se înfuria pe ne- 
vastă-sa. Bătrâna era aceea care-l înfuria! Cum 
poate fi un bătrân așa de prost? Pentru ce voia 
mamă-sa so apere pe Stana de ticăloşie? Băgase 
el de mult de seamă că mamă-sa se zdrobea toa- 
tă s'o aducă pe Stana la cărarea cea dreaptă! „De 
bună seamă, îşi zicea Andrei, asta nu s'a început. 
dela sosirea mea! De când am plecat nebuna de 
bătrână va fi priveghiat-o necurmat. Ce prostie, 
ce nemăsurată prostie!“ Voia să i-o păzească ne- 
vinovată, curată! Să-i apere cinstea. Poftim! Ca 
şi când ceea ce ar fi voit să facă bătrâna ar fi 
fost de-un preţ nemărginit. Pe cine aştepta ea să 
se întoarcă? A cui cinste o păzea ea? Il crezuse 
pe el, pe Andrei, de-un preţ nemărginit, de ceva 
nemoritor. Şi iată că era mai puţin. decât un 
strop de nisip. Şi pentru acest nimic a plâns şi 
și-a perdut nopţile mamă-sa? Bătrână nebună! - 
Şi wa înţeles adevărul acesta nici după ce 


www.dacoromanica.ro 


t 


88 


el s'a întors acasă. I se părea că ar face mare 
lucru, că ar mântui totul, dacă Stana ar fi iar 
cinstită! Dumnezeule, ce nebunie de om bătrân: 
I se părea mamei sale că lumea întreagă stă din 
el, din Andrei, şi din Stana, şi că coperişul casei 
lor e adăpostul lumii întregi. 

De câte ori nu i-a spus bătrânei să-i dea 
pace nevestei să facă ce va voi! Dar ea, cap sec,. 
nu la înţeles nici odată. 

Şi iată acum Stana o so bată! 


Andrei asculta cearta, tot mai furios pe. ~= S 
trâna, tot mai înspăimântat în aceeaşi vreme. 
Era furios, pentrucă bătrâna asta îi strica lui 
toate socotelile. El îşi făcuse legea lui: s'o lase 
pe Stana să meargă pe drumul ei până când va 

„simţi şi ea că nu-i decât un fir de nisip în lume, 
că nu pentru ea răsare soarele şi înverzese câm- 
piile. Şi iată că bătrâna îi strică toate socotelile, 
iată că el va fi silit s'o ucidă pe Stana înainte de 
vreme! 

Această conştiinţă îl înspăimânta.  Simţea 
ridicându-şi capul, în adâncul tulbure din el, pe 
ucigașul de oameni din războiu, îl simţea cum 
se înarmează, şi nu ştia dacă, în clipa hotărîtoa- | 

/ Te, îl va putea opri. 


DP 


lar clipa asta era când Stana ar fi început 


www.dacoromanica.ro 


89 


s'o bată pe bătrâna, Pentru ce-i mai păsa lui de 
bătrâna, după ce era aşa de proastă încât trăise 
în zadar o viaţă întreagă? Căci nu însemna să fi 
trăit în zadar, să îmbătrâneşti în zadar, dacă 
wai ajuns să şti nici atâta că nu tu eşti Dummne- 
zeu, că nu eşti tu lumea, şi că-i o prostie să te 
faci pe tine însuţi centrul vieţii? O  nesfârşită 
prostie! De-aici vin toate durerile vieţii, toate ne- 
nopocirile ei! 

Iată, mamă-sa a înbătrânit şi nu ştie nimic 
din toate aceste. Ea păzeşte paşii Stanei. A pus 
la cale mutarea Filărului. Nu-i vrednică s'o lase 
bătută de Stana? 

Deşi era tot mai furios pe bătrâna, asculta 
cu răsuflarea oprită. Nu-l mai interesau vorbele 
ce-şi spuneau, pe aceste nici nu le mai auzea de 
mult. Un singur lucru îl interesa: când o va în- 
_năţa de păr pe bătrâna? Ucigaşul galben, aspru, 
mut, întunecat, ce-şi înălţase capul în adâncu- 
rile lui Andrei, acest singur lucru îl urmărea. 

Se înfuria pe bătrâna şi pentru că-i aducea 
prilejul să se răzbune pe Stana, s'o pedepsească. 
El nu voia să se atingă de nevastă, şi totuşi, cu 
cât îi creştea spaima de ceeace avea să facă, 
crâsnea din dinţi la gândul că va putea zdrobi 
viermele. In adâncul întunecat al sufletului său 
el n'o iertase pe femeie. Cum stătea nemişcat în 


www.dacoromanica.ro 


90 


pat, reţinându-şi suflarea, gâfăind în restimpuri, - 
el simţea că n'o iertase. Altfel pentru ce i se urca. 
ameţeala aceea caldă la cap, pentru ce i se îm- 
bulzeau în minte cuvinte ca acestea: „Căţea! Ţi-a 
sunat ceasul! Te voi strivi ca pe un pui de nă- 
pârcă! Ce-ai clădit tu doi ani eu surp într’o cli- 
pă!“ Şi pentru ce i se tot ţinea pe faţă, în ochi, 
zâmbetul acela drăcesc, pe care deşi nu-l vedea, 
îl simţea! 

Da! N'o iertase pe Stana! Dujmanul ce se tre- 
zise în el îl asmuţa mereu, ca pe-un câne flă- 
mând, împotriva femeii. Ii arăta chiar cum s'o 
izbească. - 

Andrei era asudat leoarcă. I se lipiseră hai- 
nele de trup. Cu palma stângă îşi apăsa fruntea. 
Nu! Pentru nimic în lume nu va mai ucide! Mai 
ales pe Stana nu! Ce nimicuri sunt toate prostiile 
acestea! Pentru ce se tulburase el atât de cum- 
plit, când de-o jumătate de an a putut trăi atât 
de liniştit? Dar va bate-o pe bătrâna! Las! s-o 
bată, e vrednică de asta. 


In tindă, în vremea asta, cearta în loc să se 
potolească, creştea din clipă în clipă. Andrej as- 
culta cu toată fiinţa lui, i se părea că toate sim- 
țurile lui sau topit într'unul singur: în auz. ŞI, 
ca şi mai înainte, nu-l mai interesa decât un sin- 


www.dacoromanica.ro 


Ì 


91 


gur lucru: Va izbi în bătrâna? după izbitura asta, 
aştepta. 

După o încordare îndelungată Andrei sări 
de-odată din pat ca un arc descordat; Bătrâna 
începu să tipe după ajutor. Stana o izbise de pă- 
mânt şi e călca cu cizmele. De câteva săptămâni 
Andrei umbla destul de uşor, fără să mai aibă 
nevoe de băț, dar acum nici nu simţi că are un 
picior de lemn. Uşa odăii de dinainte se izbi cu‘ 
zgomot din uşciori şi în prag se ivi îngrozitor 
chipul ucigaşului. Până în tindă trebuia să co- 
boare două trepte iuți. Printrun singur țipăt de 
spaimă cele două femei ţişniră pe uşa tinzii în 
curte, şi în aceeaşi clipă, aproape dând peste ele, 
Andrei se prăbuşi pe faţă în mijlocul tinzii. Pi- 
ciorul lui de lemn lunecă pe treapta a doua, pe 
care puse dintr'una piciorul, şi el se răsturnă în- 
trun avânt neputincios. 

Rămase multă vreme ameţit. Când se deştep- 
tă, ceeace simţi mai întâi, era ceva călduţ supt 
nas. şi. strecură o mână, pipăi, dădu de ceva 
moale şi cald. Se uită la mână şi se îngrozi: era 
sângele ce se închega. Privi cu spaimă în jur, ri- 
dicându-şi cu silă capul nespus de greu, privi ho- 
țeşte, pe furiș, dar n'o văzu nicăiri pe Stana. Ci- 
"ne-o dusese de aici? Unde-i? 

` Mintea i se împăinjeni din nou, îşi lăsă ca- 


www.dacoromanica.ro 


- 92 


pul în poziţia de mai înainte, şi rămase un răs- 
timp nemişeat. De-odată îi veni un gând luminos 
ca soarele, dar care nu putea încape, nu putea 
rămânea în capul lui. Trecea şi revenea fulge- 
rător: neşte fulgere albe. „Nu ucise pe nimeni? 
Işi ridică încet capul şi abea simţit, începu să 
cerceteze în jurul său. Nu se mai putea înşela, 
nu era nimeni în tindă. „Dar de unde e sângele? 
“Mâna mea é plină de sânge!“ 

Simţi o vie durere de cap. Işi duse mâna la 
frunte şi pipăi o umflătură pe care până atunci 
n'o avuse. Căzuse? De unde căzuse? L'a doborât 
ea, Stana? La întrebarea din urmă avu un zâm- 
bet răutăcios. „Ei, asta-i!“, zise Andrei. „Nu se 
doboară aşa uşor un om“. 

Tot gândindu-se, în vreme ce-şi reaminti de 
atâtea încăerări de pe front, oprindu-se la uneie 
vreme îndelungată, Andrei înţelese ce' se petre- 
cuse cu el. Avu un adânc suspin de uşurare, deşi 
nu se mai bucura ca înainte când îi veni gândul 
acela luminos că nu ucisese. „Da, am căzut şi 
m'am lovit la nas“. Se ridică în coate şi se uită 
la balta de sânge închegat. Simti o nestârşită 
scârbă de sine însuşi: „lată, deci, ce mai pot eu 
face!“ îşi zise cu disgust, şi încercă să se scoale. 
Dar îl durea cumplit piciorul lui cel stâng, nu-l 


www.dacoromanica.ro 


93 


simţise până acum. Părea că lemnul dăduse în 
viu, îl durea până în vârf. După ce se frământă 
ca o uriaşe broască ţestoasă, mişcându-şi încet 
braţele, piciorul cel sănătos, el începu să se tâ- 
rască până la o laviţă, se prinse de ea, şi cu 
mare silă, se ridică. Se uita la piciorul lui stâng, 
nu mai era aşa de bine înţepenit la genunchi ca 
mai înainte. 

El se lăsă pe laviţă, cun zimbet amar. 

„Dracul ma îndemnat să mai fac vitejii“, 
îsi zise Andrei. „Dar bătrâna e de vină la toate. 
Unde era ea acum? Fugise şi ea. Sa înspăimân- 
tat de mine! Cât sunt de mărgeniţi oameni ăştia 
bătrâni! A crezut că voi lovi-0?“ 

Se simţi de-odată negrăit de singur. Ca în 
tren, la întoarcere. Iată ce era să săvârşească el, 
care nu însemna nici cât un fir de nisip în lu- 
mea asta. „„M'a ferit Dumnezeu“ îşi zise el. Insă 
numai decât avu acelaş zimbat amar: ,Dumne- 
zeu să se uite la mine? La cine?“ Totuşi numai 
decât izbucni în hohote de plâns. 

Tiptil, înfricoşată încă, mamă-sa se strecură ` 
în tindă. Andrei n'o simţi până când bătrâna 
nu-i puse mâna ei zbârcită pe cap. 

El tresări, conteni din plâns şi o privi cu 
ochii arzători. 


www.dacoromanica.ro 


— Te-ai lovit rău? întrebă bătrâna, abea 
“stăpânindu-și sughiţurile de plâns. 

„— Nu prea. La nas, la frunte. Pe urmă pi- 
ciorul..... 

— Andrei, Andrei, sărmanul meu copil! Ce 
era să faci. 

— Da, ştiu, era să ucid. ; 

— 0 mai urăşti aşa de groaznic şi acum? 
Uite, ea zace supt şopron ameţită. - 

- Pe cine să urăesc? 

— Pe nevastă, pe Stana. 

— Nu, eu nu mă urăsc decât pe mine. Ori 
cum ar fi, ea e încă om, eu numai sunt. Şi iată 
că eram gata s'o ucid. 

Bătrâna luă un ştergar, îl muie în apă şi în- 
cepu să-l şteargă de sânge pe Andrei. O tuse 
cumplită sfărâmă pieptul invalidului. 

El făcu semn cu mâna să-i aducă pe Stana. 
Mamă-sa nu înţelese. 

— Chiamă pe nevastă. Vreau să vă vorbesc! 
zise Andrei cu ciudă, înecându-se. 

— N'o să-i faci nimic? 

Andrei văzu spaima mamei sale. 

— Ai îmbătrânit deageaba mamă! N'ai nici 
o grije. N'o să mă ating de ea! Şi-l înecă din nou 
tusea. 


www.dacoromanica.ro. 


95 


Dar Andrei avu să aştepte până ce întrară 
cele două femei. Stana rămase în uşă, îngrozită, 
palidă ca o moartă. i 


— Vino mai aproape. N'ai frică, zise Amdrei. Tu 
de altfel nai nici o vină. Noi ne-am fost înţeles 
nu-i aşa? Da, mamă, ţi-am psus şi dumitale s'o 
laşi în pace, să nu-i mai păzeşti drumurile. Căci 
întradevăr eu i-am dat drum slobod. Noi amân- 
doi suntem înţeleşi de mult. Nu-i aşa Stano? 

Femea nu se mişcase din uşe. Tăcea cu ca- 
pul în piept. Vedea încă şi acum arătarea groaz- 
nică a lui Andrei acolo în uşa casei dinainte. 

— Ei, răspunde odată! Nu-mi arde de glu- 
mit. Vreau să audă şi mama, să ştie că noi a- 
mândoi am făcut contractul!“ 

Avu un zâmbet rău, pe care nu şi-l putu 
stăpâni. 

— Cutează, muere, vreau să ştie din gura 
ta şi mama. Pentruca, ea, pe viitor, să nu se mai 
amestece în trebile noastre. Iată ce trebue să 
stie bătrâna! 


Dar Stana nu putea scoate un singur cuvânt 


` Şti, mamă, cum zice la carte: „iar bărba- 
tul va lăsa pe tatăl său şi se va alipi de muerea 
sa“. Aşa vreau şi eu mamă: mă voi alipi de mue- 


www.dacoromanica.ro 


96 


rea mea. Cum mă voi alipi? Aşa că nu-i voi fi 


piedecă, nu-i voi arunca în faţă dorința ei. Vreau 
s'o văd îndestulită, altfel, cine ştie dacă mai, ră- 
sare dimineaţă soarele. Ea mă lasă pe mine să. 
mor în pace, eu o las pe ea să se bucure de viaţă. 
Iată contractul nostru“. | 

Tusea îl înăbuşi iar. Femeea, din uşă, ridică 
ochii: spaimă şi ură aruncau spre invalid. 


— Trebue să-mi răspunzi numai decât: aşa. 


e înţelesul nostru, ori ba? 

— Aşa e! zise de-odată Stana, şi trupul ei 
puternic se frânse ca de-o povară uriaşe. Băgă 
de seamă şi bătrâna prăbuşirea asta. 

Andrei izbucni întrun râs aspru, respingă- 


` 


tor. dup i 


— Imi pare bine că nu l-ai uitat, zise el. Dar ` 
sunt lucruri care nu se pot uita! Ai înţeles, ma- 


mă? 

Bătrâna tăcea. 

— Nu se poate să nu-mi răspunzi, pentrucă 
pe urmă să şti de ce să te fereşti. Nam voe de 
glumit! Glasul lui se înăspri de-odată. „E de 
mare însemnătate să şti. Pe urmă nu vei mai 


avea cu ce să te aperi. Răspunde, deci, pricepi 


de ce este vorba? 


Bătrâna clătină afirmativ dim cap. 


www.dacoromanica.ro 


ar m RE RI RR RT E 


97 


— Şi nu-i vei mai zice o singură vorbă? 

— Nu, şopti bătrâna. 

— Şi nu o vei mai certa? 

— Nu! 

— Şi veţi trăi în jurul meu ca şi când nu 
sar întâmpla nimic? 

— Da! oftă bătrâna. | 

— Ascultă mamă! strigă Andrei cu putere. 
Ceeace ai spus acum e ca şi un jurământ. Eu 
am lipsă de linişte în jurul meu, de mare linişte, 
înţelegi dumneata? Dacă dujmanul din mine 
îşi ridică trufia şi mă izbeşte ca un tap, eu nu 
mai răspund. De-aceea să fie linişte în casă, li- 
nişte în jurul meu. Nu vreau să ma pângăresc, 
vreau să mor liniştit, iată totul! 

Bătrâna plângea potolit. Stana toată vremea 
cât vorbi Andrei îl privi co ură plină de laşitate. 
Ce vierme, şi câtă groază îi coborau în suflet 
cuvintele lui! 

Andrei privea prin părete, în nemărgenit. 
De-odată tresări. 

— Dar nici îm faţa lui Ionică să nu vă cer- 
taţi... Nici el să nu waudă nici acum, nici după 
cé eu... nu voi mai fi. Ei, bine că s'a sfârşit! 


Ajută-mi mamă să mă duc la pat.“ 


www.dacoromanica.ro 


Stana, dela o vreme, nu-şi mai luă ochii de- 
la piciorul de lemn al lui Andrei. Nu se înşelase! 
Se mişcase dela loc. Acum, că bărbatul său mer- 
gea răzimat de bătrâna, ea văzu bine că piciorul 
cel de lemn se clătina dela genunchi, ca o vie- 
tate deosebită. Uitându-se mereu la el, îi veni 
de-odată un gând cumplit: dacă s'ar desface de 
tot piciorul cel de lemn, şi ar începe să umble 
singur prin casă? Era îngrozitor! Unde sar pu- 
tea ascunde de el? 

Trupul Stanei se schimbă întrun sloi de 
ghiaţă. Răsuilarea i se curmă, şi ea nu începu 
să se liniştească decât când văzu uşa închisă în 
urma piciorului celui de lemn.. 

Dar, cum? Era nebună? Cum îi putu veni 
un gând atât de cumplit? Stana îşi făcu cruce 
şi eşi în curte, din curte în uliţă! Uf, ce bine 
era aici! Cât mai multe uşi închise în. urma ei! 
Cât mai multe zăvoare după omul acesta îngro- 
zitor care era s'o ucidă cât mai departe de piciorul 
cel de lemn. Cum? Iar? Stana îşi mai făcu un 
rând de cruci, şi porni pe uliţă la vale. Ah! da! 
Numai aici putea respira larg, din adânc, în 
toată libertatea! 


www.dacoromanica.ro 


pa. 


99 
5 VIII. 


Bătrâna Marina nu minţise: Filăru nu se 
mai întoarse în sat. Dar ea se înşelase când cre- 
zu că mutarea lui fu hotărâtă numai în urma 
jalbelor sale. Jalbe se făcură multe împotriva 
lui, dar nu ele scăpară satul de lepădătura aceea 
care necinstise zeci de case în cei doi ani de răz- 
boiu. Adevăratul motiv fusese cu totul altui: 
Vio cinci barbaţi, întorşi întregi de pe front, 
umblau să-i pună capul. Transferarea şi-o ce- 
ruse el însuşi îngrozit de oamenii aceia, cari în- 
torşi din mijlocul măcelului, îl priveau ca nişte 
lupi. 

Dar Stana, încă înainte de-a părăsi Filăru 
satul se încurcă, şi cu alţii, între cari era un vă- 
duv tomnatec şi un băeţandru căruia abea-i mi- 
jiseră mustăţile. 

Trecură însă săptămâni întregi dela ziua 
aceea îngrozitoare în care Andrei era s'o ucidă, 
şi Stana nu mai părăsi, nopţile, casa.  Trecuse 
Crăciunul, se pusese un ger amarnic, se porniră 
ospeţele şi Stana nu se mai arăta pe nicăiri în- 
tre terferiţe, cum făcea mai înainte. Nu se mai 
auzeau strigăturile ei neruşimate dela nunţi. To- 


t 


q* 


www.dacoromanica.ro 


100 i | i 


varăşele ei de petreceri se gândeau la ea cu dis- 
preţ, dar în 'dispreţul acesta era mai mult con- 
ştiinţa josniciei lor, căci ele, iată, nu cutezară 
să-şi schimbe viaţa, ca Stana. Şi în curând 5 
uitară! ; 

Dar tovarăşele ei se îngelau. Stana simțea 
că nu avea nici un gând de pocăință. Nu pără- 


sise casa, dintr'un motiv ciudat, la care ţinea cu 
încăpăţinare. Sila ce-i făcuse Andrei să recu- 
noască în faţa soacrei sale şi în fața lui, înţele- 
gerea dintre ea şi Andrei, că el îi lasă toată li- 
bertate de-a trăi în ticăloşia ei, o umilise îngro- 
zitor. Mărturisirea aceasta în faţa alor doi îi 
păru că o dezbracă de cămaşă, şi o pune goală. 
în mijlocul uliţii, supt ochii trecătorilor. Era în- 
tr'adevăr ciudat simţământul acesta la ea! Căci, a 
mai bine de-o jumătať de an nu se mai ruşina 
de oameni, intra la Filăru, mai pe urmă la cei- | 
lalţi, ziua în amiaza mare. Bătrâna îi ştia de 
mult cărările, şi chiar Stana i sa lăudat de ne- 
numărate ori cu isprăvile sale, în vreme ce se 
certau. lar lui Andrei, atunci noaptea, i-a spus ȘI 
în faţă adevărul. ş 

Pentru ce se simţea aşa de grozav de umi- | 
lită pentrucă, sub amenințarea șchiopului care 
era $o ucidă, ea a recunoscut în faţa soacrei şi 
a bărbatului că Andrei îi lasă calea slobodă? 


www.dacoromanica.ro 


101 


Urându-l de moarte şi scârbită până'n ră- 
runchi, în Stana ardeau patimile cele vechi, şi 
ele îi dedeau adeseori imbolduri nestăpânite, să 
plece. Dar când să deschidă portita avea mereu 
aceeaşi senzaţie: că-i goală în mijlocul uliţii și 
că oamenii se uită cu scârbă la ea. Şi nu cuteza 
să deschidă. 

Nu voia să iasă goală între oameni! 

Ea stărui adeseori asupra acestei nebunii, 
cercând s'o înţeleagă, însă nu putea. Cu cât era 
ea azi, după mărturisirea aceea, mai josnică, mai 
păcătoasă. decât înainte? Cu nimic, de bună 
seamă! Ba, iată, au trecut câteva săptămâni, şi 
ea se purta chiar ca o femee cinstită. Şi totuşi, - 
simţământul acela se făcea stăpână pe ea ori de 
câteori voia să deschidă portiţa. 

Acasă Stana era mereu posomorâtă. Din 
ziua aceea nu se mai culcă în casa dinnainte. 
Hotărîrea îi veni dintr'odată: dacă nu mai tre- 
buia — după ce a mărturisit înaintea celor doi, 
— să se ferească nici de Andrei, nici de soacră- 
sa pentru a părăsi casă, ea ar fi putut durmi 
foarte bine în mijlocul curţii. Şi Stana era con- 
vinsă, că dacă ar fi fost primăvară sau vară aici 
Sar fi culcat. Ce lucru ciudat! Uite şi gândul a- 
cesta aşa de uşor de înţeles, că pe viitor poate 


www.dacoromanica.ro 


„merge la păcatul ei fără să se mai ascundă de 
nimeni, o necistea cumplit, ca şi când şi el ar 
despuia-o de haine şi ar arunca-o goală în mij- 
locul drumului. 

„Ce prostii! îşi zicea ea. De bunăseamă că-s 
prostii îngrozitoare, dar cum îmi întră ele în 
suflet?“ | 

Stana durmise deci în tindă, în locul bătrâ- 
nii. Ea îşi luase hotărârea asta, dar nu apucă să 
i-o spună bătrânii. Aceasta îi făcu ea însăşi ace- 
eaşi propunere. Stana sta înspăimântată: Cum? 
Bătrâna ştie la ce se gândeşte ea? Dar soacră-sa 
nu se gândea acum de loc că Stanei i-e tot atât 
ori unde va dormi, că de ori unde, poate pleca 
ori când. Bătrâna se temea de Andrei: să nu-i 
mai vină răul şi într'o noapte s'o gâtue pe Sta- 
na. Dar nurorii sale îi spuse numai atât: 

— Eu dorm mai uşor. Vezi cât i de rău. De 
câte nu are lipsă un om bolnav peste noapte?“ 
Şi aşa, Stana durmia în locul bătrânii. Se sim- 
tea umilită știind că nime nu o mai păzea, că 
de-aici încolo nimănui nu-i mai pasă de ce va 
face ea, dar” totuşi se simţea mai liniştită aici 
în tindă. Im casă cu Andrei n'ar mi i fi putut 
durmi: se temea de el, se temea cumplit de pi- 


ciorul cel de lemn pe care, Doammne-fereşte, Far 


www.dacoromanica.ro 


103 


putea vedea sărind prin. casă. Ea se gândea tot 
mai stăruitor la grozăvia asta decând, în ziua 
aceea blestemată, îşi făcu mai întâi închipuirea 
asta, 

Şi, fără să-şi mărturisească, poate chiar fără 
să-si dea seama, spaima ce nu-i mai eşise din 
suflet din ziua aceea când zări faţa de ucigaş a 
lui Andrei, o ţintuia acasă tot așa de mult ca şi 
senzaţia că ese goală pe uliţă. 

Adevărul era că sufletul ei se tulbură atunci 
până în adâncuri: văzuse moartea cu ochii. Şi 
gândul morţii, deşi fulgerător, răscoli până în 
fundul sufletului păcătos. 


Aşa că sufletul ei, de-atunci, era mereu în- 


volburat şi tulbure. Poate pentrucă nu se sim- 
tea bine, pentru că nu se putea însenina şi li- 
nişti, stătea acasă. 

Totuşi aproape nu trecea zi să nu meargă 
până la portiţă. Erau clipe când uita tot ce sa, 
petrecut şi atunci patimile îi răgeau în trup ca 
nişte fiare sălbatice. Şi de câte ori cerca să de- 
sehidă portiţa, îi revenea senzaţia că iese goală 
în drum, 

Incă a treia zi după încercarea de omor a 
lui Andrei, Stanei îi veni gândul acesta, nespus 
de limpede: „Dacă va muri, nu mai sunt legată 


www.dacoromanica.ro 


104 


prin nimic”. Nu-și putea da seama cum i se năs- 
cuse gândul acesta, dar Stana vedea în el ceva 
izbăvitor. Și, întradevăr, aştepta zi de zi să moa- 


'ă Andrei. Şi poate şi aşteptarea aceasta făcea 


să-şi poată înfrânge patimile ce-o mistuiau. 

Intro zi adăpase de seară vacile, viţeii. To- 
nică se dusese la săniat cu alţi copii, bătrâna 
priveghia lângă Andrei căruia-i fusese foarte 
rău zia întreagă. Stana cu furca de lemn. sub- 
suoară, se duse în şură să facă mestecături din 
pae şi fân pentru vaci, la noapte. Dusese două 
furci de pae din gireadă, dar când să iea fân din 
terdelă, — o despărţitoare a şurii supt acelaş a- 
coperiş, ca şi grajdul — ea dete un țipăt de spai- 
mă şi scăpă furca din mână, 

Un flăcăiandru sări din fân şi acum o strân- 
gea, gâfăind, în braţe. Era băeţoiul cu mustaţa 
abea răsărită, cu care se încurcase Stana încă 
înainte. de-a pleca Filăru din sat. $ 

— Ce? Eşti nebun? Lasă-mă! strigă Stana, 
şi desprinzându-se din brațele lui îl împinse cu 
putere. Ar fi putut bate cinci ca el. 

— Cine dracu’ te-a pus să te strecori aici? 
Hai? Mucosule! strigă femeea tocmindu-şi hai- 
nele, năframa. Ea se întoarse, se plecă să-şi iea 
furca. Dintr'o săritură băeţoiul fu iarăşi lângă 


www.dacoromanica.ro 


105 


ea, o îmbrăţişă pe la spate şi începu s'o sărute `“ 
pe ceafă. 

Femeea stătu nemişeată câteva clipe, apoi 
înfuriată de-odată începu să se scuture, să-l lo- 
vească cu pumnii în cap, peste umeri. Dar tică- 
losul se ţinea încleştat ca un tigru în spatele fe- 
meii. Atunci ea vânătă de mânie, se izbi pe spa- 
te, peste el, îi destăcu mânile însângerându-i-le 
cu unghiile, se feri, sări drept în picioare şi în- 
cepu să-l izbească cumplit cu călcâiul potcovit 
al cizmei. ` 

— Mucosule! Nu ţi-e ruşine! Să piei din faţa 
mea, să nu te mai văd. Cum ai cutezat să te 
strecori aici? Tâlharule! Cime crezi că sunt eu? 

Ea respira des, întretăiat, cu obrajii aprin- 
şi, cu nătrama boţită la ceată. 

Dar flăcăiandrul nu se misca. Se uita zim- 
bind în obrajii ei, şi ochii lui negri ardeau. 

— Pleacă, îţi spun, am de lucru! Cime te-a 
pus să vii aici? 

— Ai mereu de lucru! Nu te mai vede nime. 
Am vrut să văd ce mai faci? Să văd dacă mai 
trăeşti ori ba. De ce nu mai eşi prin sat? Ştii 
că sunt şase săptămâni de când nu ne-am în- 
tâlnit ? j 

RSSI Cer întrasta? Dar dacă ar fi şase 
ani? Tu o să-mi ceri mie socoteală? 


www.dacoromanica.ro 


106 


Flăcăiașşul tăcu, se lungi în fân. Stana luă. 
o furcă, o duse în şură, îl amestecă cu paele, şi 
veni după altul. Mirosul fânului îi umpluse su- 
fletul. Atâtea amintiri se deşteptară. Vânjosia 
aceea ce o simţi mai înainte în trup, când | se 
luptă cu flăcăiaşul, i se topi, şi ea simţi în locul 
ei o moleşală adâncă. 

— Ascultă Petre, du-te când îţi spun! Nu-i 
frumos să mă pândeşti aşa. 

Tânărul simţi numai decât glasul ei soba 
bat; sări din fân, îi luă furca. 

` — ţi fac eu mestecăturile! 

Şi într'o clipă ridică o pală grea de fân, a- 
lergă cu ea în şură, mestecă fânul cu paele aurii; 
mai aduse o furcă şi urmă la fel, grăbit, înfier- 
pântat, 

_— Ei, ce zici? Sunt bune? 

— E bine, sunt destule. Acum poţi pleca 
Petre. 

Dar flăcăiandrul o prinse de mână. Neru- 
şinat, o mânca din ochi. Stana se tulbura tot 


„mai tare. 


— Petre, îţi spun, nu face prostii! Ar putea 


să dea cineva peste noi aici. Du-te! 
Dar Petru o îmbrăţişe şi se prăbuşi cu ea. 
în mestecături. In clipa aceea un ciocănit ciudat, 


www.dacoromanica.ro 


ÎS fa pe, 


4 
AEE a a 


107 


sec se auzi de câteva ori. Stana îngrozită, sări 
drept în picioare. 

— Ai auzit? 

— Da! 

— Cum? Ai auzit şi tu? 

— Vezi bine cam auzit! O vacă a lovit cu 
cornul în iesle. 

Stana privi cu groază în jur, şi fără să se 
mai uite la flăcăiaş, luă furca şi eşi din şură. 

Dar Petru o ajunse la portiţă când să iasă 
în curte. 

— Stai! De ce ţi-e frică? întrebă el prinzân- 
du-i braţul. 

Ea îşi zmâcni braţul din mânile lui. 

— Du-te, ţi-am spus! N'am să-ţi dau ţie so- | 
coteala de nimic. cauză 

— Ascultă, leliţo! Se vede că-i drept ce se- 
vorbeşte prin sat. 

Femeea se înfioră. 

— Ce, se vorbeşte? 

— Că ţi-e frică de bărbat, de şchiopul tău! 
De-aceea nu mai eşi prin sat. E adevărat că te-a. 
bătut? Că te-a izbit cu piciorul lui cel de lemn? 


Vorba asta eşise întradevăr prin sat.. 


www.dacoromanica.ro 


108 


Până a nu se trezi flăcăiaşul, Stana-i arsese 
două palme. 

— Mişelule! Să nu te mai văd în ochii mei! 
Şi ea dispăru în curte izbindu-i portiţa în nas. 
Dar îndată ce se încredinţă că întradevăr sgo- 
motul acesta îl făcuse vacile, izbindu-şi coarnele 
de iesle, căci iată, chiar acum, în grajd unde se 
duse, fu martoră, îndată ce se încredinţă că An- 
drei, cu piciorul lui, nu se mişcase din pat, sim- 
ți o nesfârşită părere de rău că l'a lăsat pe Pet- 
ru să plece, şi, în aceeaşi vreme o ură de moarte 
împotriva celui ce stătea în casa dinainte, şi 
care o înspăimântă dela plăcerile ce-i ardeau 
din nou în trup. 


Se întoarse în şură, se uită cu grije în fer- 


delă; se însera şi putea să nu-l vadă, dar flăcăia 
şul nu mai era nicăiri. 

Ea se trânti în fân şi izbucni în plâns. Cum 
sa putut schimba viaţa ei aşa din ziua acea 
blestemată? De cine se temea? Pentru ce nu se 
mai putea bucura de viaţă liberă ca mai înainte, 
fără să-i pese de nime? 

Dar acum, îi păsa de cineva? Ah! da! Era 
respingător, era .prea josnic! Cum? Pentru -ce 
să fie mai respingător ca înainte? Nu-i tot tru- 
pul ei acela care ar fi păcătuit? Stana se privi 


www.dacoromanica.ro 


a Cr cal Pt ap. 


109 


cu groază, dar cum întunerecul căzu şi nu se 
mai putea, vedea începu să se pipăe! Ah! nu! 
Ne era goală! 

“Dar ce-i tot trece ei nebunia asta prin cap? 
Ce înseamnă asta? De ce i-se părea că a ajuns 
„la marginea neruşinării“? 

„Prostii“! strigă ea tare. „Prostii“! adause 
sărind repede în picioare, nu-s decât prostii! 
Să-l astupe odată pământul, să nu mai rămână 
nici urmă din el, şi vom vedea!“ 

Porni din nou spre casă. Eşi în curte, se 
duse la lemne, tăie un brăţişor şi luându-le plecă 
către casă. 

Inainte de trepte se opri. Un gând, care nu-i 
veni până acum, o ţintui locului: „Bine, dar 
când mă voi scăpa de el, când va muri?“ Făcu 
„ repede socoteala în cap: erau nouă luni de când 
s'a întors Andrei. E adevărat că a slăbit îngro- 
zitor, că e numai schelet, tot aşa de uscat ca şi 
piciorul lui cel de lemn, dar totuşi ar putea să 
trăiască încă mult. Oiticoşii ăştia îşi lungesc aşa 
de neaşteptat zilele. Şi ea, ce va face? 

Işi săltă braţul de lemne, strângându-le cu 
un singur braţ, deschise uşa cu hotărârea luată: 
încă în noaptea asta îl va vedea pe Petru. 


www.dacoromanica.ro 


110 


. 

Veselă, sprintenă, cum nu fusese de mult, 
“pregăti cina. Aflase dela o vecină la cine e şeză- 
toare în sara asta. Avea mult de tors, dulcele 
Crăciunului era aproape de jumătate şi ea încă 
abea s'a apucat de fuior. Ii spuse şi soacrei sale 
ce are de gând, şi bătrâna încuviinţă. Ea era cu 
totul pătrunsă de suferinţa lui Andrei, nici nu 
înţălese bine ce-i spuse Stana. Şi apoi din ziua 
aceea nenorocită: Marina îşi tinu din suflet cu- 
vântul dat lui Andrei: de pe partea ei Stana pu- 
tea să se dea peste cap. Odată cu făgăduiala, bă- 
trâna simţi că Andrei avea dreptate: pentru ce 
să se mai certe cu Stana? Pentru cine? Pentru 
Andrei? Dar Andrei al ei se ducea văzând cu 
ochii. 

Fără să-l întrebe nimic, a doua zi după ce 
căzuse, Marina aduse pe doi oameni întorşi de 
câteva zile de pe front întrun scurt concediu. 


Le spusese „Dumneavoastră aţi mai văzut. Tre- 
“bue să vă pricepeţi. I s-a slobozit puţin piciorul 
din cădere, şi ar trebui strâns la loc. l 


Oamenii veniră. Dar Andrei când înţelese 3 
despre ce este vorba, clătină trist din cap şi zise: 


y 


— Nu mai e de lipsă, tovarăşi! Şi aşa nu voi 


m snm Si 


www.dacoromanica.ro 


a piane Îmi E 4 aci 


111 


|l mai umbla cu el. Iar în pat e tot atât, ori este 
strâns ori nu. 3 

De mult simţise bătrâna că Andrei al ei se 

duce. Dar acum înţelese şi din vorbele lui An- 
„drei, şi din tăcerea celor doi, că şi zilele îi sunt 
numărate, 

Deci Marina numai pentru el mai trăia. Cu 
grija multă ce-i purta, cu dragostea cu care-l în- 
vălea, mama reuși să mai îndulcească inima lui 
Andrei. Se făcuse mai bun, mai senin, deşi slă- 
bea zi, de zi, şi dela o vreme începu să se roage 
fierbinte. Işi ceru cartea de rugăciuni, un Acat- 
tist pe care îl ducea la biserică înainte de răz- 
boiu, din care cânta unele cântări în strană, la 
îndemnul diacului, şi începu să citească în el cu 
lăcomie. 

Mamă-sa îi aduse şapte popi cari îi slujiră 
sf. Maslu, şi Andrei în decursul slujbii, lăcrimă 
mai de multe ori, de bucurie, de uşurare, de-o 
caldă înduioşare faţă de sine însuşi! Nu se mai 
ura pe sine însuşi, nu se mai dispreţuia, ci în- 
cepu să-i fie milă de el, o milă adâncă, pătrun- 
zătoare. Ce bine era că-nu se mai ura ca înainte, 
că nu-i mai era greu de sine însuși! Iată, se fac 
rugăciuni pentru el şi-i zic: frate! Lui celui ne- 
mernic, care nu-i decât un vierme, un neom, un 


www.dacoromanica.ro 


112 | 


nenorocit care a lăsat să-i tae piciorul, pentru a. 
veni în sat să-i îngrozească pe toţi ai! lui, scă- 
pând însă de moarte acolo în spital. lată ung cu 
sfântul mir fruntea lui care sa izbit de pământ 
când voi să-şi ucidă nevasta, şi mânile, mânile 
acele însângerate în atâtea măceluri, şi. picioa- 
rele le ung, picioarele care fură astupate în răs- 
colirea aceea de pământ! 

In vreme ce preoţii făceau slujba şi-l un- 
geau cu mir Andrei fu cuprins de o milă tot mai 
mare faţă de sine însuşi. Ii era milă mai ales de 
piciorul lui stâng, de bucata ce mai rămăsese 
vie, pe care preoţii o ungeau în forma crucii, şi 
de cealaltă parte- pe care i-o tăiaseră doctorii. 
Cât era de zdrobit, cât era de învimeţit şi cum 
se umilase! Sărac piciorul lui, unde va putrezi 
el acum? 


De când căzuse la pat se spovedi mai de 


multe ori, şi preotul totdeauna îi cetea şi alte ru- 


găciuni. Andrei le asculta înduioşat, şi-şi simţea. 
sufletul tot mai ușurat. | 

Apoi veneau zile, veneau răstimpuri, când 
se răsvrătea din nou şi-şi blestema viaţa. Pen- 
tru ce mai trăia? Ura faţă de sime însuşi, ura 
împotriva vieţii, se trezea din nou şi atunci a- 


vea cuvinte pline de răutate. Dar, după ce se 


www.dacoromanica.ro 


[35 
IN 


113 


chinuia în deşert, după ce n'o putea cu nimic 
îndepărta pe mamă-sa de lângă patul său, iz- 
bucnea. în lacrămi, îşi cerea iertare. 

Izbucnirile aceste erau tot mai rari. Tot mai 
mult se ruga, citea din cartea lui, şi simţea mila 
aceea. binefăcătoare faţă de sine însuşi. 

Intrun rând preotul după ce îl spovedi, du- 
pă ce îi ceti câteva rugăciuni de hodină, îi! zise 
aproape cu asprime; 

— Pentru ce te dujmăneşti aşa? Bagă de 
„seamă, e păcat greu înaintea Atotputernicului. 
E adevărat că nu însemnăm nimic în faţa Lui, 
'dar tot aşa de adevărat este că fiul său a păti- 
mit şi a murit pentru noi. Şi pentru dumneata a 
murit. După ce nu te-a despreţuit, cum să te 
despreţueşti însuţi? Te simţeşti singur şi nepu- 
tincios! Adevărat că cea mai singură fiinţă în 
lume este omul, şi că dintre toate fiinţele numai 
omul îşi poate da seama de nimicnicia lui! Dar 
ridică-ţi gândul la cel ce te-a zidit, o spun eu să 
ţi-l ridici, pipăe-l că-i lângă tine, şi îndată nu 
te vei mai simţi. nici singur, nici nemernic! Da, 
omul e mereu singur şi neputincios câtă vreme 
nu ştie vorbi cu Făcătorul lui,“ 

Andrei asculta cu încordare. In timpul din 

8 


www.dacoromanica.ro 


Il 


14 


> 
urmă, de când începu să-i fie milă faţă de sine 


însuşi, bănuise câte ceva din ceea ce-i spunea 


acum preotul. 

Şi multe zile se gândi mereu la cuvintele 
acestea. Se ruga fierbinte şi se gândea cum poate 
cineva „să stea de vorbă cu Făcătorul său“. Ma- 
mă-sa era mereu cu el, cercând să-i afle din ochi 
toate dorinţele. 

Bătrâna îi vorbea adeseori! de copil, de Io- 
nică. Cum cerca să arete prin toate faptele sale 
că ceilalţi pot fi liniştiţi, că el e de-acum bărbat 
la casă. Intr'o zi voi să meargă singur cu carul 
încărcat de saci, la moară. Lui Andrei îi fusese 
rău tare în ziua aceea, dar când află, un zâmbet 
luminos îi stărui pe faţă, şi bunica trebui să i-l 
aducă pe Ionică în casă. Băiatul întră încruntat, 
hotărât, nu-i plăcu de fel că, umblând cu el asa, 
îl luau încă drept copil. Dar supărarea îi trecu 
repede când îl văzu pe tatăl său aşa de slab, aşa 
de perit. De mult nu fusese ziua lângă el. Ionică 
era mereu cu vacile, pleca dimineaţa, se întorcea 
sara. Auzea al tusea din casa din nainte, dar nu 
credea să fie aşa de pierit tatăl său. | 

Abea îşi puse Andrei mâna pe umărul lui 
Ionică, şi băiatul începu să plângă. 


De-atunci, seara, se strecură lângă patul 


www.dacoromanica.ro 


115 


bolnavului şi nu se mai mişca de-aici până la 
cină. | 

Andrei simțind dragostea şi alipirea lui, se 
umplea de tot mai multă milă şi înduiosare fată 
de sine însuşi. Se simţea tot mai puţin singur şi 
părăsit în lume, şi-i părea că din zi în zi, poate 
sta tot mai uşor „de vorbă cu Făcătorul său“, 
cum spusese preotul. 

Mamă-sa, de când începu să creadă că sfâr- 
şitul i se apropie lui Andrei, se tot hotăra să a- 
ducă vorba despre Stana. Din ziua aceea blez- 
temată în care văzu chipul de ucigaș al fecioru- 
lui său, ei nu mai vorbiră despre nevastă. Acum 
bătrâna credea că ar fi bine să-i poată vorbi de- 
spre ea. Cine ştie, poate Andrei va ierta-o! Dar 
nu putea să meargă mai departe de hotărire. Se 
temea cumplit să nu se înfurie Andrei din nou. 
lar el na pomenit o singură dată de Stana, ca 
şi când ar fi uitat-o cu desăvârşire. 

Andrei mai trăi până la sfârşitul săptămâ- 
nei a treia din postul Paştilor. In clipa din ur- 
mă dori să o vadă pe nevastă-sa. Stana nu era 
acasă. Triimiseră o vecină după ea prin sat, dar 
până ce sosi, Andrei îşi pierdu graiul, începea 
să-şi piardă chiar conştiinţa. Totuşi o recunoscu. 

g* 


www.dacoromanica.ro 


116 i 


Ii făcu semn să se apropie. Ii luă mâna, bolbo- 
rosi ceva, cu privirile îngrozitor de fixe. Apoi se 
cutremură, scheletul lui se întinse, trosnind din 
încheieturi, piciorul cel de lemn se izbi îndesat 
de marginea patului. 

— A iertat-o,- îşi zise bătrâna. Doamne 
Dumnezeule, iată-l că sa sfârşit“. Se apropie de 
pat, se plecă la urechea Stanei, care rămase cu 
ochii îngroziţi la Andrei. „Te-a iertat!“ îi şopti 
ea la ureche. Stana tresări, îi aruncă o privire 
de ură, şi, cu ochii mărţi, cu privirea neclintită, 
se uită cercetător prin casă. Apoi, cu paşi înceţi, 
pipăiţi, eşi în tindă şi din tindă în curte. 

Trebuiau să-l spele pe mort, să-l îmbrace, 
să-l pună pe laviţă. Mamă-sa, bătrâna Marina, 
înnecată de sughiţuri de plâns, făcea pregătirile. 
De odată îi veni gândul acesta năpraznic: „Dar 
bine, ce facem cu piciorul de lemn? Il îngropăm 
cu el?“ Păru că-i trece toată durerea, toată sufe- 
rinţa trebuind să răspundă la întrebarea acea- 
sta, atât îi părea de însemnată. Ea rămase tin- 
tuită lângă focul deasupra căruia atârnase căl- 
darea cu apă, şi se gândi întins ca un al în fața 
unui urcuş iute, pe care trebue să-l treacă, fri- 
gându-şi căruţa încărcată cu pietri. „Piciorul nu 
se ține de trupul lui, nu-l putem îngropa cu el“. 


www.dacoromanica.ro 


117 


Hotărârea aceasta fu atât de limpede, atât “e 
cu neputinţă de înlăturat, încât Marina chema 
numai decât o femee, o vecină, şi o trimise în 
sat. 

Nu peste mult vecina se întoarse cu trei 
bărbaţi, trei soldaţi veniţi în concediu de curând. 

„Dumneavoastră“, zise bătrâna mulţumini- 
du-le că au venit, „aţi mai văzut de-astea. Dum- 
neavoastră vă veţi pricepe cum trebue deslegat 
piciorul. Cu el nu-l putem înmormânta. Nu-i 
trupul lui“. | 

Toată lumea, şi erau mulţi acum în casă, 
bărbaţi, femei, îi dădură dreptate bătrânei. Lem- 
nul acela nu se ţinea de trup, cum să-l fi îngro- 
pat cu el? Cum să-i facă slujbă preoțească? 

Cei trei bărbaţi se apropiară de pat, şi pri- 
viră cu grije, cu de-amănuntul cum era prins 
piciorul cel de lemn. Nu ştiau nici ei cum să-l 
desfacă, dar se ruşinau că, venind din mijlocul 
nenorocirilor, nu ştiau nici atâta lucru. 

Cel mai isteţ dintre ei află taina, şi-şi luă o 
înfăţişare de-o nemăsurată greutate. Se apucă 
de lucru când Stana, palidă şi istovită, dar cu 
ochii arzători, intră în casă. 


Ea înţelese, dintr'o aruncătură de ochi, ce se 


www.dacoromanica.ro 


118 


pregătea, şi dintro săritură fu lângă cei trei 
soldaţi. f 

— Opriţi-vă! Ce vreţi să faceţi? 

Zăpăciţi cei trei bărbaţi se uitară la ea cu 
nedumerire. 

+ — Să-i deslegăm piciorul, zise unul din ei. 

— Niciodată! ţipă femeea eşită din minţi. 
Cum? Să-l deslegaţi? Pentru ce? 

— P'apoi doar” no să-l îngroape cu ciotul. 
acesta de lemn, se auzi un glas din mulţime. Un 
bărbat vorbise, un om bătrân. Toţi îşi întoarse- 
rà privirea spre el. In casă era o linişte grea, 
mocnită. 

— Nu-i trupul lui, e o bucată de lemn, nu se 
cade să-l pui în sicriu“, se auzi glasul unei bă- 
trâne care stătea îngârbovită lângă uşe şi-şi mă- 
sura la cruci care nu se mai sfârseau. A 

— Da, altu-i trupul oamenilor, altul al pa- 
serilor, altul al dobitoacelor! Dar încă o bucată 
de lemn uscat?“ zise un moşneguţ care cânta în 
strană, lângă diac, Dumineca şi în serbători. 

— Deslegaţi! zise bătrâna poruncitor, abea 
venindu-şi în fire, aşa fusese de înspăimântată. 
de ţipătul Stanei. O clipă crezu că Andrei se va 
trezi şi se va arunca asupra femeii. Incă nu-şi 
putea, da seama ce voia Stana, dar din întreaga 


www.dacoromanica.ro 


119 


ei înfăţişare bătrâna văzu o ură  neîmpăcată. 
împotriva mortului. Bătrânei îi veni, fulgerător, 
gândul: dacă Andrei şi-ar deschide în clipa acea- 
sta ochii şi ar vedea-o! Nesmintit că nu ar fi 
iertat-o: ar fi sugrumat-o într'o clipă. De aceea. 
se înspăimântă atât de cumplit Marina la ţipă- 
tul nevestei. Dar, încetul cu încetul, ascultând 
pe cei ce spuneau că piciorul lui cel de lemn nu 
trebuia îngropat cu mortul, bătrâna se încre- 
dinţă că Andrei no mäi putea auzi pe Stana, 
se îmbărbătă şi porunci celor trei bărbaţi se de- 
slege piciorul lui Andrei. 

Dar Stana, aruncându-se între ei, ţipă din 
nou, plină de ură şi îngrozită: 

—- Nu! Nici odată! Nu vă atingeţi de el! 
Pângăritorilor! 

— Dar înţelege, Stano, că nu mai are nevoe 
de el: N'o să se mai plimbe în lumea cealaltă! 
zise unul dintre cei trei soldaţi, cun zâmbet a- 
mar, aproape rău. 

— Seamănă-se întru stricăciune, sculase-va, 
întru nestricăciune. Seamănă-se trup muritor, 
sculase-va trup sufletesc. De ce să mai aibă el 
nevoe de pociumbul lui? Domnul îl va scula în- 
tru nestricăciune“, zise pătrânuţul care cânta în. 
strană lângă diacul. 


Li 


www.dacoromanica.ro 


120 


— Da, şi apoi piciorul lui cel tăiat a fost de 
bună seamă îngropat. El îşi are în pământul în 
care merge acum piciorul lui, zise o femee uscată, 
trecută de vârsta jumătate şi care era vestită 
pentru multele milostenii ce le făcea din puţinul 
ei cu cei sărmani. 

— Atât ar mai trebui, să se scoale la înviere 
cu trei picioare!“, se amestecă în vorbă, răută- : 
cios ca de obiceiu, și puţin păsându-i de moarte 
şi de cei morţi, clopotarul satului, care se afla şi 
el aici, așteptând un pahar de rachiu, înainte 
de-a se urca în clopotniţă. 

Femeile îl priviră cun fel de mirare rece, 
înspăimântate, bărbaţii se făcură că nu-l aud. 

—  „Deslegaţi'! zise din nou poruneitor bă- 
trâna, apropiindu-se de cei trei bărbaţi. 

— Dummeata nai drept să te amesteci. E 
bărbatul meu. Dorinţa mea trebue să se împli- 
nească! strigă înăduşindu-se, Stana. 

— Al tău? Bătrâna îi puse întrebarea cu o 
voce şuerătoare, îngheţată, ca o suflare de cri- 
văţ. Şi o privi pe Stana drept în ochi. Aceasta 
nu-i putu birui privirile, îşi plecă în piept ca- 
pul și rămase nemişcată. „Al tău?“ întrebă din 
nou bătrâna, dar în loc să spună, să tipe în gura 
mare ceea ce i se îmbulzea din suflet, ea schim- 


www.dacoromanica.ro 


121 


bă de-odată glasul, potolindu-l şi zise: „Tu l-ai, 
născut? Tu l-ai crescut? E sânge din sângele 
tău? Al meu este! Deslegaţi ciotul acela bleste- 
mat! 

Stana nu mai zise nimic, ci. privea amărîtă 
la mânile care deslegau. Piciorul de lemn se clă- 
tină din ce în ce mai tare, când de-odată Stana 
dădu un țipăt, ochii i se nălbiră, şi ea se lăsă pe 
spate. Doi bărbaţi o prinseră, o sprijiniră şi o 
duseră în tindă, Piciorul cel de lemn era desfă- 
cut. Cei trei soldaţi îl luară, îl cântăriră, îl pri- 
viră de aproape. 

— Iată pentru ce a trebuit să se chinue el, 
să se lase măcelărit!“, zise unul din cel trei băr- 
baţi. El se depărtă dela pat, cu piciorul în mână, 
îmbiindu-l acelora cari voiau să-l vadă mai de 
aproape. Femeile se fereau de el ca de-o ame- 
ninţare, dintre bărbaţi abea doi trei îşi arătară 
dorinţa să-l vadă mai de aproape. 

Mama, plângând cu hohote, li-l smulse din 
mână, şi îl aşeză după masă pe-o laviţă. 

Când veni, peste vre-o două ceasuri, preo- 
tul cu cădelniţa şi molitvelnicul învăluit în pa- 
trafir, casa, dinainte era plină de fum greu, de 
țigări şi de lulea. Câţiva vecini, care se încur- 
caseră aici în poveşti, începuseră de pe acum 


www.dacoromanica.ro 


priveghiul. Fumau, beau rachiu, şi tot povestind 
umplură casa cu fum tare, pişcător. 

Preotul făcu slujba scurtă, obicimuită. Ma- 
rina îi vorbi de picior. 

— Da, aţi făcut bine! Se înţelege că nu tre- 
bue îngropat cu el. Nu-i trupul lui! Iată un biet 
razim pentru un trup nenorocit. Ori doară pe 
cei cari umblă în cârji îi îngroapă cu beţele lor? 

Ce lucru mare să fi om învăţat! Iată, cu vor- 
bele aceste dim urmă preotul o linişti dintr'odată. 
şi cu desăvârşire! După ce-i văzu piciorul de 
lemn deslegat, Marina se înfioră, şi începu să 
aibă îndoeli. Nu se învecinase lemnul acela atât 
de mult cu piciorul cel retezat? Nu sa sprijinit 
de el atâta vreme? Nu făcea oarecum parte din, 
trupul lui Andrei? 

Apoi mai îi vorbiră şi nişte femei, în acelaş 
înţăles, nelini Ştind-o şi mai tare. 

Dar iată că preotul a linişti-o deplin cu o yor- 
pă. Ea se plecă şi-i sărută fierbinte mâna. Da! 
Adevărat. Cine îngroapă cârjile alăturea cu cet 
ce le-au purtat? 


www.dacoromanica.ro 


123 
IX. 


Trecură patru săptămâni dela înmormânta-- 
rea lui Andrei. Stana nu-l petrecu la groapă: în 
ziua înmormântării zăcea încă pe lavita unde o 
aşezaseră cei trei bărbaţi cari n'o lăsară să cadă 
când desprinseră piciorul lui Andrei cei trei 
soldaţi. Zăcea aprinsă de îriguri ‘şi aiura. Dar’ 
la o săptămână era în picioare. Palidă, cu ochii 
încercuiți, dar cu o voinţă nestrămutată în pri- 
viri. 

Se desprimăvara. Zăpada se topea. Păraile 
cântau necurmat, răsunător şi dulce. Ionică se 
scula cu noaptea în cap, până mai era puțin în- 
ghet, să ducă cu carul gunoiul ce mai era în 
curte. Puțin mai rămăsese din grămada cea ma- 
re! Şi cât ar fi fost de bine să mai fi ţinut nu- 
mai câteva zile drumul de sanie! 

Seara şi dimineaţa, peste noapte, tina mai 
amorţea, dar peste zi ciorofleaca, glodul, creştea 
necurmat, parcar fi izvorît din adâncuri. 
Stana îşi încălţă cizmele cele nouă, dupăce 
se încredinţă că Ionică doarme. Soacră-sa era în 
casa dinainte. Nu-i mai păsa de ea! Nu-i mai 
păsa, iată, nici de piciorul cel de lemn, pe care 
bătrâna îl învălui într'o cârpă şi îl puse după 
perini, în patul cel mare din odaia dinainte. Ce: 


www.dacoromanica.ro * 


prostie să se teamă aşa de-o bucată de lemn! 
lată acum se încalţă cu cizmele cele nouă, îşi 
pune năframa de dumineca, pieptarul cel înflo- 
rit, şi nu-i pasă de nimeni. E întunerec şi ar pu- 
tea să-i fie frică, dar nu! Nu-i va mai fi teamă 
rde o bucată de Imen uscat! 

Ce prostie, atunci, pe capul ei! Să se facă 
de minune la lume cu ţipetele ei! Să-l îngroape 
cu el! Dar pentru ce? De ce se temea atunci? 

Odată cu moartea lui Andrei, ea era slobo- 
dă! Í se părea că nu maj are nici o tărie con- 
tractul acela blestemat pe care mortul o sili să-l 
recunoască în faţa soacrei sale. Umilinţa ce o 


înghenunche atunci nu mai putea avea azi nici 
o putere. Nu mai este acela care avea dreptul 
so supravegheze! Nu mai era! 

Totuşi au trecut patru săptămâni decând 
era slobodă şi până azi n'a eşit pe uliţă, n'a eşit 
între oameni. „Pentrucă n'am voit,“ îşi zise Sta- 
na, cât ce-i veni gândul acesta în minte. „Dac'aş 
fi voit nu m'ar fi putut nime opri“. 

Da, nu voise! Ii trecuse de nenumărate ori 
prin gând, dar nu voise! In răstimpuri o ardeau 
dorinţele, şi totuşi nu le-a ascultat. Nu, pentru- 
că nu voise! Iată, în seara asta, dacă voia, dacă 
era hotărîtă, pentru ce n'o mai împiedeca nimic? 


www.dacoromanica.ro 


125- 


Se îmbrăcă tot aşa de liniştită ca şi mai înain- 
te,.... înainte de mărturisirea ce-o făcu în faţa 
bărbatului şi: a soacrei sale. 

Da, şi va eşi cu aceeaşi nepăsare pe portiţă 
ca şi altădată. . 


Ea deschise totuşi cu grije, cu sfială, uşa de- 


la tindă, şi scârţăitul ascuţit o înfioră adânc. 
„Am so ung mâne! E şi mult de când n'am 
Tatt 


uns’o“ îşi zise femea respirând adânc şi rămâ- 
nând ţintuită locului câteva clipe. 


Afară, deşi tina amorţise, adia un vânt de- 


primăvară, mirosind a ploaie, a pământ umed, 
a verdeață, şi sus pe boltă stelele clipeau blând, 
visătoare. Stana mirosi aerul cu lăcomie, dila- 


tându-şi nările, şi porni cu bărbăţie spre portiţă. 


Amorţise tina bine, nu se mai întina pe cizmele: 


nouă. Şi ea se opri de-odată privindu-şi îndelun- 
gat, cercetător, cizmele nouă. Mai târziu, gân- 
dindu-se la seara asta, îşi amintea că o nemul- 
țumise grozav cizmele ei atunci. „Cât sunt de 
mari, joacă piciorul în ele! Cum dracu mi-am 
putut lua neşte cizme aşa de mari?“ O copleşi 
un simţământ greu. Şi nu-şi mai putea smulge 
din cap întrebarea: „Cum. dracu mi-am putut 
cumpăra cizme aşa de mari?“ 


` 


Nu-şi putu da seama câtă vreme va fi stat- 


www.dacoromanica.ro 


126 


“înaintea. portiţii cu gândul acesta în cap. Un 
car trecu scârţăind pe uliţă. Stana se deşteptă, 
deschise portiţa şi eşi. Dar abea făcu  câţi-va 
paşi şi se opri din nou. Părea că a împedecat-o 
cineva, Stana se uită în jur şi văzu înspăimân- 
tată că se oprise drept înaintea casei lui Năs- 
tase, ca şi în rândul trecut... Şi, de-odată se făcu 
lumină în gândurile ei învolburate, şi văzu lim- 
pede ce se petrecu cu ea în seara când se hotărî 
să iasă pe uliţă, să meargă în şezătoare, dupăce 
nu-l mai regăsi pe Petru în şură, şi dupăce îşi 
spuse că nu mai putea aştepta moantea lui An- 
drei... 


Abea ajunse, atunci, înaintea casei lui Nas- 
tase, al patrulea vecin, când îi lunecă, furca de 
subsoară şi se izbi cu coada de pământul înghe- 
tat. Ea rămase încremenită. Trecură două femei 
pe lângă ea, erau asemenea cu furca subsoară, 
îi dădură bună seara. Ea le zimbi dar nu le ră- 
spunse: nimic. Aşteptă până când acele nu se 
mai văzură, apoi se întoarse şi începu să alerge 
spre casă. De trei ori se izbi portiţa în urma ei 
până să se închidă... E 

De ce zimbise ea? Atunci nu ştiu să-şi ră- 
spundă, dar acum, — cum vedea limpede ce se 


www.dacoromanica.ro 


127 


petrecu atunci, înţelese cu uşurinţă.  Zimbise 
fiindcă se gândea: „Imi daţi bună seara, surori- 
lor, gândiţi că-s Stana, dar nu e ea! Asta la care 
vă uitaţi voi acum e despuiată de haine. N'o ve- 
deţi că-i goală'?.... 
„Stana îşi înălţă capul. „Prostii! Toate aces- 
tea nu-s decât prostii. Acum, haide“. Şi ea por- 
ni, cu pasul hotărît, tot mai grăbit, pe uliţă la 
vale. Dar era un lucru ciudat: cu cât îşi grăbea 
paşul, cu atât părea că-i umblă mai repede gân- 
durile din cap, că se alungă, nelăsând unul pe 
altul să se limpezească deplin. ` 

Gândurile acestea, ca neşte insecte mici, ca 
nişte furnici, îi roiau prin cap tot mai amețitor, 
şi dela o vreme Stanei îi păru că. se îmbată. Din 
când în când îşi zicea tare, să se poată auzi: 
„Nu, nu-i adevărat: N'am eşit până acum fiind- 
că n'am voit! Dac'aş fi voit! Un zâmbet îi încor- 
da faţa când spunea vorbele acestea. 

Dar gândurile nu se speriau de vorbele ei 
spuse tare; o năpădeau din nou. „Lemnşeli“, îi 
spunea unul; „pentru ce nu vreaii să vezi adevă- 
rul? Piciorul cel de lemn te-a împiedecat. El te 
- păzeşte“, Şi altul ţâria subţire ca un greer, a- 
tund în capul ei: „O bucată de lemn! Cum să 
păzească pe cineva o uscătură? Prostii!“ 


www.dacoromanica.ro 


4 ea i ie AID e A e NR e Pa PSESE Ta 


128 


„Da“, răspundea numai decât altul cu aspri- 


me, „Andrei i-a dat-o în seamă pe Stana. El pu- 


trezeşte în pământ dar piciorul e de faţă. Ii ve- 
de fiecare pas! Ii aude fiecare gând!“ „Prostii, 
prostii cu coarne, unde s'a mai pomenit ca un 
lemn uscat să vadă, să audă?“ 


Cu roiul acesta de gânduri în cap, care nu- . 
mai în răstimpuri depărtate erau aşa de lim- 


pezi, care de obiceiu se amestecau întrun zum- 


zet ca de albine, Stana mergea tot mai repede.. 
Când le auzea desluşit, ea îşi ridica, c'o. zmânci- 
tură, capul ce-i tot cădea pe piept, şi se uită în 
sus, de-asupra frunţii: credea că acolo vorbesc 
glasurile acelea. Dar nu vedea nimic, şi înainta 
tot mai repede. De-ar ajunge odată la Anica 
Lungului. 
Câte odate se gândea limpede: „Pot să fac: 
ce-mi place. Numai am să răspund nimănui. 


Piciorul acela — o bucată de lemn, un gunoiul, 


Ce-mi pasă de el! Scuip pe el dacă vreau. Nu 
mi-a păsat nici de stăpânul său până a trăit. 
Nu! i-am râs în nas! Şi pe urmă... Da, pe urmă, 
mărturisirea aceea în faţa bătrânii că am în- 
voială cu Andrei să trăesc cum îmi va plăcea... 
Da, de-aici se trage toată nenorocirea. Dar ce 


nenorocire? Sunt o proastă, sunt o femeie măr- 


www.dacoromanica.ro 


129 


genită şi ticăloasă! Ce nenorocire? Nu văd nici 
una... Curajul! Nu mai am curajul  deatunci? 
Dar de cine mă tem? El e în pământ, piciorul 
lui e o bucată neînsufleţită de lemn. Curajul! 
Ei da, am curajul. Dar n'am voit până acum! 
“lată acum vreau, sunt slobodă! Ce prostie. Da, 
atunci, prin mărturisirea aceea înaintea bătrâ- 
nii mwa desbrăcat ticălosul, în pielea goală... De 
el să mă ruşinez?... De ea? Nu, de mine însami! 
M'a tăcut să-mi fie ruşine de mine însămi... lată 
totul!“ 

Stana acum nu mai mergea: alenga. Pe-o 
clipă o fulgeră gândul: mi-e frică de mine, de 
ruşinea mea, iată pentru ce nam mai eşit între 
oameni din ziua aceea ticăloasă“. 

De-odată se opri: „Frică? Ruşine? De ce?“ 
Şi ea izbucni întrun puternic hohot de râs. 

Ridică ochii şi văzu că era înaintea casei lui 
Anica Lungului. Fekeştile erau luminate, abu- 
rite. 

Fu primită cun alaiu asurzitor. Şase tova- 
răşe şi trei bărbaţi, între ei flăcăiandrul acela 
căruia, abea-i mijeau mustăţile, Petru. Pe masă 
era băutură. Dintre femei, unele erau ameţite. 

9 


www.dacoromanica.ro 


130 


Stana trimisese azi dn bună vreme partea ei de 
parale pentru băutură. O aşteptaseră. Petru e- 
şia mereu la portiţă. i 

Când o văzură mai de aproape la lumină 
tovarăşele se deteră înapoi cu spaimă. 

— Ce-i cu tine? Te-ai speriat de ceva? 

— Da, a sărit un câne la mine! Dar nu-i ni- 
mic,.... prostii. Daţi-mi să beau! 

Şi înainte de-ai întinde cineva paharul, ea 
se năpusti asupra unei sticle şi ducându-o la 
gură, înghiţi prelung, cu sete. 

Noaptea întreagă, până dimineaţa în zori, 
fu de-o veselie cum n'o mai văzuseră tovarăşele 
de petreceri. De două ori trebui să meargă Petru 
la crâşmă să aducă băutură. Băeţoiul o prinse 
odată în tinda întunecoasă, o îmbrăţișă, vru s'o 
sărute, dar Stana îl izbi de perete în hohote de 
râs. 

„Aşteaptă să-ţi crească mustața, ticălosule“! 
strigă ea întrând în casă. Tânărul, toată noap- 


tea, nu mai cuteză să se apropie de ea. O urmă- . 


rea cu privirea, era palid şi înspăimântat. Sim- 
tea desluşit că i tot mai frică de ea. Stana fu 
cuprinsă în trei rânduri de-o beţie soră cu moar- 
“tea. Puteai să tai lemne pe ea, cum o culcaseră 


www.dacoromanica.ro 


131 


în păcel. Dar nu-i ţinea beţia decât puţin. Se 
trezea, limpede la cap, când nime nu se aştepta, 
şi lua din nou paharul. 

Vorbea alandala, nimeni mo pricepea, de 
altfel nime nu-şi dedea silinţa S'o priceapă. Se 
mirau numai că se poate îmbăta atât de cump- 
lit. Dela o vreme 'stăruia tot mai mult asupra 
unei hotărîri pe care spunea că şi-a luat-o. 

— Am să-l îngrop! Da! Il voiu îngropa! zi- 
cea ea mereu. j 

— Pe cine să îngropi? o întreba când o to- 
varăşe, când alta. 

Ea le privea mirată, ca şi când mwar înţelege 
nimic, şi nu le răspundea. 

„Pe rând se ameţiseră cu toţii, începu spre 
zori destrâul! Stana se trezi din ultima ei beţie. 

Sări din pat, rămase o clipă încremenită în 
mijlocul casei, apoi izbi cu piciorul întrun 
trup, amorţit jos pe podele. > 

— Poreilor!“ ţipă ea cu scârbă, şi fugi în 
stradă, 

Se zărea puţin de ziuă, dar căzuse o negură 
deasă, grea, prin care nu se putea vedea la doi 
paşi. Pe alocuri negura era mai albă, mai lumi- 
noasă, se vedea cum fierbe în ea pulberea a- 


. 


www.dacoromanica.ro 


132 


ceea măruntă. Stana era atrasă de petele aceste 


mai luminoase, nebăgând de seamă că făcând 
aşa îşi lungeşte nesfârşit drumul. Răcoarea di- 
mineţi: era înghițită de ea cu lăcomie, totuşi 
obrazii nu-i se puteau stâmpăra. Ardeau mereu, 
se aprindeau, cu toată umezeala rece în care se 
scăldau. 

De-odată se opri din drumul ei plin de co- 
tituri şi zise cu glas tare: „Da! Am să-l îngrop! 
Asta voi face-o!“ 

Și numai decât începu să inainteze cu paşi 
hotăriîţi pe drumul drept, uitând petecele albe 
de negură. Trecuse prin trei hudiţe, apucă pe 
strada, principală a satului, când auzi în urma 
sa un sunet rece, ca neşte izbituri îndesate, ca 


şi când ar izbi cineva cu un făcălete de lemn, în 


răstimpuri. regulate, în pământul îngheţat. 

Femeia se opri, cu respirarea tăiată, privi 
cu spaimă în urmă. Nu văzu nimic, nu auzi ni- 
mic. Dar cât ce porni iar, izbutirile acelea se au- 
zeau din nou, aproape la spatele său. Stanei îi 
veni în mnte un gând cumplit: „Ma păzit în 
colţul hudiţii, a aşteptat până am trecut, şi a- 
cum sa luat după mine!“ Şi odată cu gândul o 
pătrunse o spaimă de moarte, şi ea începu să 
alerge ieșită dn minţi. | 


www.dacoromanica.ro 


| 


133 


Trecu cu vre-o zece case mai în jos de casa 
lor, când se izbi în ceva tare ce-i tinu drumul. 
„Dar acesta, e nucul lui Visalon“, îşi zise ea, 


y 


A unde mă aflu, d'n cătrău vin?“ In negura dea- 


„să îşi pierdu pe-o clipă orientarea., Se uita în 


jur şi nu vedea nimic; casele, în fundul curților, 


“înecate în negură. Dar nucul îl cunoştea. Se a 


propie de portiţă şi văzu că era. întradevăr o- 
grada lui Visalon. Tot pe lângă gard ajunse la 
o nouă portiţă: era a Nuţului. „Aha! merg pe 
uliţă în sus“, îşi zise ea întorcându-se. Socoti `n 
cap câte case o despărțeau pe a lor de a lui Vi- 
salon, şi tot pe lângă garduri, tot numărând 
portiţele, ajunse în faţa ogrăzii lor. 

„ Vreme cât a căutat după casa lor nu mai 
auzi nimic în urma sa. Nu ma! auzea nici acum. 
Ea avu un zâmbet de mulțumire și-și zise: „Pro- 
ştii! Mi sa părut! Cum putea să sară în urma 
mea când el e în casa dina nte, învăluit  într'o 
cârpă, după perini?“ 

Puse mâna pe clanţă, dar în clipa aceea fața 
ei se întristă de- moarte. Plânse un răstimp cu 
sughiţuri, răzimată de portiţă, -se tânguia, cu 
glas mare, se bocea. De-odată se uită cu spaimă 
în jur: „Mar fi putut auzi cineva! Ce-i cu mine? 
Ce am? De bună seamă că sunt beată!“ 


www.dacoromanica.ro 


134 


Fulgerător.îi trecu prin minte noaptea tre- 
cută cu tovarășele, cu cei trei bărbați, cu beţia, 


cu drumul ei până aici. „N'am încătrău, îşi zise 
ea, trebue să-l îngrop, trebue!“ 
Ea deschise portiţa atât de încet, atât de lin 


şi pipăit, încât se îngrozi ea însăşi. Avea senti-. 
mentul că e în drumul unei crime, că merge să 


ucidă. Nici bănui nu putea că portiţa se poate 
“deschide aşa de încet și că ea este atât de uşoa- 
ră. T rupul ei voinic şi greu părea acum un fulg. 
Nu-şi mai simţea decât cizmele din picioare. 
„Să le ia dracu! Cinema pus să-mi cumpăr ciz- 
me aşa-de grele?“ Și, linişt tă, cu grije, se des- 
culjà şi-şi lăsă cizmele lângă portiță. Acum nu-i 
mai păsa de nim c, acum sbura! Se pipăia „să 
vadă dacă întradevăr era un fulg? Era o liniște 
împietrită în jurul ei, și totuşi nu-i era frică. 
De nimic nu-i mai era frică acum. Trăia dintrun 


singur gând, dintro singură dorință: să se sire- 


coare în casă nesimţită de nime. Şi cum era si- 
gură că va putea, liniştea şi încrederea îi dădea 
puteri neînchipuite. Şi ca şi când sar fi schim- 


bat într'o stafie, ea pătrunse în tindă, în casa 
dinainte, se urcă pe-un scaun să ajungă la pe- 


-rinile de pe patul cel mare, luă piciorul cel de 
lemn, învălit într’o cârpă, şi tot aşa de uşoară şi 


www.dacoromanica.ro 


SA iii dp ice a 


x 
cf 
LA 
= 


m 


] 


i Ab A ee 185 


nesimuţită, ajunse iar în curte. Avu atâta con- 
vingere că nime nu o poate auz, încât nu trase 
cu urechea o singură dată, nu cercă să se încr6- 
"dinţeze, dacă doarme Ionică şi soacră-sa. Era 
sigură. l 
In curte, singură, cu piciorul de lemn sub- 
suoară, când îl simţi atât de nemiscat, atât de 
neputincios, pe Stana o cuprinse un sentiment 
de milă. Pentru ce l-ar îngropa? Iată el nu face 
nimic! Se lasă dus fără nici o împotrivire. Dar 
în clipa aceea văzu faţa, de ucigas a lui Andrei 
în uşa casei. dinainte, văzu apoi fața lui din cea- 
sul morţii, auzi bolborosirea bărbatului. In ace- 
iaşi, clipă piciorul cel de lemn svâcni, se zbătu 
scurt, subsuoară. Innebunită ea începu să alerge 
din răsputeri. Imcunjură curtea, alergă prin gră- 
dină, strângând subsuoară piciorul cel de lemn, 
părând că vrea să-l înăduşe. Se trezi din nou în 
“curte: „Unde să-l îngrop? Unde să-l astup?* Ii 
era groază să-l pună jos, să -caute hârleţul, să-i 
sape groapa. Gândul că aşa ar trebui să facă îi 
veni dela început, însă nu cuteza. Alergase atât 
şi cu gândul că va găsi un loc potrivit, unde să-l 
astupe în garbă.! 
De-odată ochii ei rămăseseră încremeniţi pe 
gunoiul din curte. „Cum nu mi-a venit până a- 


www.dacoromanica.ro 


sii 


cum în minte, îşi zise ea?“ Luă într'o mână fur- 
ca, aruncă ciotul cel de lemn jos lângă gunoiu, 
îl călcă cu piciorul, şi apoi luând furca cu amân- 
două, mânile, începu să-l astupe, luând din gră- 
mada de gunoiu. 
| In curând se „ridică o moviliţă lângă grama- 
da mai mare. „Va fi de-ajuns“ îşi zise ea, îm- 
plântă furca în carul de gunoiu încărcat de Io- 
nică încă de cu, seară, şi liniştită, se strecură în 
casă, se aruncă în păcel şi rămase nemişcată ca 
un lemn, ca şi când ar fi căzut de-odată întrun 
somn adânc. 

Dar Stana nu durmea. Spiona printre gene, 
cum se luminează, cum se scoală soacră-sa, To- 
nică. Rămase neclintită până ce Ionică eşi. cu 
carul pe poartă, iar bătrâna se apucă să sfăr- 
meastă într'o covată păpuşoiu. Boabele cădeau 
roşi ca jarul, fusese un porumb minunat anul 
acela. Stana îşi zise: „N'au văzut nimic, maŭ 
să descopere nimic! Sări sprintenă din păcel și 
veselă, veni să-i ajute bătrânei la stărmit. 


X. = 


Incă în după amiaza acelei zile Stana plecă 
în sat. Nu se mai îmbrăcă. de Duminecă, nici 
prin minte nu-i trecură cizmele cele nouă. Câtă 


www.dacoromanica.ro 


PT IT E, Popp a 


——_—— 


a 


$ 
ÎN | fe 


e e 


= L OEE o a Lb EN EE anim PE amare în a E E 


137 


vreme a desghiocat porumb alături de soacră- 
sa aceasta îşi ridica. mai de multeori  mirată 
ochii la ea, îi tot venia s'o întrebe ceva, dar nu 
se putea hotărî, nu cuteza. Văzându-o plecând 
îi venia să i se puie în drum, să încue ușa, dar 
își aduse iar aminte de porunca mortului, şi nu 
cuteză s'o oprească. 

Stana nu se înapoie nici seara, nici noaptea, 
ci în spre seara zilei următoare. Bătrâna trebui 
să-i minţească lui Ionică. Era întâia oară când 
băiatul wo vedea pe mamă-sa, dimineaţa. Şi 
bunica era destul de mulţumită că găsise min- 
ciuna asta. Li spusese că Stana s'a dus la târg, 
având să facă nişte cumpărături. La târg putea 
să întârzie: şi trei zile, cu dusul şi întorsul. Mai 
rămâneau şi alţii aşa. Marina, mai, târziu, îşi 
dăduse seama că minciuna asta nu a fost în- 
tâmplătoare, că ea simţise că de data asta Stana 
îşi va pierde de tot capul. Deaceea, ar fi voit s'o 
încue în casă. Ştia că nu se va întoarce în 
curând.. 

Şi, întradevăr, în ziua aceea Stana nu putu 
răbda să vie sara. Incepu să se blesteme că în 
noaptea trecută de ce sa purtat ca o porastă. 
Cum n'a cutezat să se bucure de Petru care era 
acolo şi care o dorise atâta? In loc să-l iubească 


www.dacoromanica.ro 


138 


pe el, ea s'a tinut de băutură. Ce ticăloşie! Cum 
va trebui) s'o dispreţuiască feciorul acela care 
îmbrățișează atât de puternic! Trebuia să-l vadă 


numai decât, trebuia să-i ceară iertare, să-l des- 
mierde o zi şi-o noapte întreagă. pa a ci 

Nu se mai simţi atât de slobodă, atât de 
plină de voinţă, dinainte de sosirea scrisorii 


prin care Andrei le vestea întoarcerea. Tot avu- - 


sese ea dreptate: Piciorul acela trebuia îgropat 
cu mortul! Nu ţipasea ea în zadar, atunci, lângă 
trupul rece al lui Andrei. Iată acum, că-i îngro- 
pat, poate trăi în sfârşit. Şi nu se putea să nu 
fie aşa: Nici o urmă nu trebuia să rămână după 
Andrei, nimic din el. Şi ciotul acela de lemn nu 
era o parte întregitoare a lui Andrei? 
Știuse, simţise ea toate acestea. Iată, acum, 
îngropându-l, s'a liniştit deplin. Andrei — ceva 


ce nu ma! este! Suferințele ei de până acum, un ` 


vis urât! Şi cum Sa topit. simţământul acela 


prostesc care o ruşina înaintea sa însăși! Mai 


ales acesta! 
Stana era încredinţată acum că din acest 


simţământ de ruş'nare, nedesluşit încă, şi care 


nu era decât un început de trezire la conştiinţa: 


păcatului său — i se trăseseră toate suferinţele. 


Acum simţământul acela se topise. Nu mai avea 


www.dacoromanica.ro 


i 


a re 0 CAL iati see i e ca ii eat ai pa 


„e ri Mihu imi: XE, 


Pag 


139 


senzaţia că e aruncată despoiată în faţa oame- 


nilor. Era însăşi ea, Stana cea de demult, tână- 
ră, puternică, setoasă de viaţă. 
O nemărginită sete dé plăcere o scoase în 
uliţă îndată după amiazi. Ştia, simțea că o să-şi 
petreacă cum nu-și petrecuse încă nici odată. 
Din ochii ei de bună seamă se putea citi această, 
dorinţă sălbatică, după ce şi bătrâna fu silită să-i 
spună lui Ionică minciuna aceea., 

Era în April. Peste trei luni se împlinea un 
an dela sosirea scrisorii lui Andrei, un an de- 
când ea, cu toată libertatea avută, şi chiar pen- 


tru asta, dela o vreme, nu mai gustă în ` toată. 


tihna din plăcerile vieţii. 

Şi întradevăr, făcu o petrecanie de pomină, 
până în ziua următoare, sub seara. In sat se vor- 
bi multă vreme de petrecania asta, cu trei băr- 


baţi, cu băutură și cu lăutari, deşi era postul ` 


Paştilor. Ea nu se îmbătă, dar, la birt, îmbătă 
pe mulţi. Apoi, acasă la Anica Lungului! Mi- 
nuni care nu se pomenise înainte de războiu! 
Din casă dela Anica Lungului plecă Stana 
în spre seara zilei următoare. Ii vein de-odată 
un gând care o înspâimântă aşa de tare, încât, 
sărind drept în picioare, strigă: „Cizmele!* şi 
o clipă privi întrebătoare, mirată, prin casă. In 


www.dacoromanica.ro 


Si 


140 ZA 


> - 


clipa următoare era în curte. Trebuia să vadă 
ce i sau făcut cizmele. Abea atunci îşi aduse a- 
minte că le lăsase lângă portiţă, atunci, noaptea 
când îngropase piciorul lui Andrei. ; 


In curte se opri, se uită lângă  portiţă, Și 


păru adânc mirată că nu mai erau acolo. Işi a- 
ducea limpede aminte că se desculțase. Dar le 
lăsase acolo ori le dusese în casă?  Nu-şi mai 
putea, aduce aminte. Trebuia să caute. 

De nesomn, de destrăbălare şi de spaimă era 
aşa de perită încât bătrâna când o văzu, rămase 
cu gura căseată. Se întoarse spre perete şi-şi 
făcu cruce. Dar nu-i zise nimic. 


Stana, vreme de-un ceas, răscoli tot prin 


tindă, prn casa dinainte, prin cămară, prin 
pod. Cizmele nu erau nicăiri, O spaimă de moar- 
te o cuprinse tot mai tare: Cine le luase? Tre- 
buie să le fi luat cineva! Dar cine? Dacă i le-ar 
îi furat un om l-ar fi îmbrățișat plângând de 
fericită. Dar un gând nebun se tot apropia de 
mintea ei. De le va fi luat, de le va fi ascuns... 
Andrei? Da, din răzbunare pentrucă i-a îngro- 
pat în gunoiu piciorul lui de lemn. „Inti”ade- 


văr“, îşi zise ea „dacă la-ş fi îngropat cel pu- - 


țin în pământ!“ Se trezi şi se răscoli în ea tot 
fondul de credinţe deşarte, de superstiții, care 


www.dacoromanica.ro 


141 


zace în orice suflet de ţăran. Dumnezeule! Dacă 
sar fi schimbat Andrei în strigoiu pentru a se 
“răzbuna, pentru a o pedesi pe eà! Pe-o clipă îşi 
văzu toată ticăloşia: faţă de-un nenorocit întors 
din războiu ea n'a avut nici o milă, nici o cru- 
tare. Ba, iaă la batjocorit şi după moarte, în- 
gropându-i piciorul în gunoiu. Se gândi la noap- 
tea trecută, şi se cutremură. „Doamne, dar, ști 
că aş fi vrednică să fiu chinuită de-un strigoiu: 
Ce ticăloasă sunt!“ 

Era gata să izbucnească în lacrimi când, 
eşind din cămară pentru a zecea oară, se izbi de 
„soacră-sa. 

— Dar ce cauţi tu de-atâta vreme? o între- 
bă neliniştită bătrâna. „Umbli cu lumânarea 
aprinsă prin cămară, ai putea aprinde ceva. 

Stana o privi înspăimântată şi nu răspunse. 

— Ai pierdut bani? Ce cauţi? 

Stana clătină cu tristeţă din cap. 

— Pari a fi bolnavă în toată legea. De alt- 
fel nu-i mirare. Dar nu! se opri de-odată soacră- 
sa „despre asta nu trebue să vorbim. M'am legat 
cu jurământ. | 

— Cu jurământ!“ repetă Stana în neştire. 

— Da! ofltă bătrâna, „şi jurămintele tre- 


www.dacoromanica.ro 


142 


buesc ţinute şi faţă de cei vii şi faţă de cei, 


morţi”. 


Bătrâna îşi ridică ochii la Stana: suferinţa 


zugrăvită pe faţă, în ochii ei o înspăimântă. De- 


odată îşi duse mâna la frunte. 

— Doar” nu-ţi vei căuta cizmele cele nouă? 

Stana făcu un pas înapoi, şi o privea co 
spaimă. 

— Cizmele! Şti unde sunt cizmele? Şti 
dumneata? 


— De bună seamă că ştiu, dacă le-am adus 


eu ieri dimineaţă dela portiţă. Abea le-am zărit 


în negură. 


— Uite, îmi uitasem unde le-am pus şi nu 


le găsesc nicăiri“, zise Stana gâfăind, abea pu- 
tând lega cuvintele. 

— Sunt în casă, linişteşte-te zise bătrâna. 
De altfel nu prea înţeleg de ce să te sperii așa 
pentru o pereche de cizme. E adevărat că sunt 
scumpe acum, dar nu-s un corn de ţară. Sunt în 
casa dinainte, în pat. 

Stana o privi cu neîncredere. Căutase în pat 
şi ştia că nu-s acolo. 

— Nu înţeleg, începu iar bătrâna pentru ce 
le-ai lăsat în curte lângă portiţă. Toată ziua şi 


www.dacoromanica.ro 


143 


toată noaptea m'am gândit. Atâta am priceput: 
ai eşit pe uliţă încăltată cu ele, deşi n'am simțit 
nimc, n'am auzit nimic, nici când te-ai dus, nici 
când te-ai întors. Intr'adevăr le-ar fi putut fura 
cineva! Şi ce noroc că nu le-a văzut Ionică! Ce- 
ar fi găndit bietul băiat aflând cizmele mamei 
sale lângă portiţă în zori de ziuă? 

— Imtradevăr! zise Stana îngrozită. „La 
asta nu m'am gândit! 

— Dar pentru ce le-ai lăsat acolo, o să-mi 
spui“? 

Bătrâna voia să isprăvească în grabă vorba 
cu noru-sa. Ionică încărca în. curte un car cu 
gunoiu, cum făcea de obiceiu, să poată porni 
de dimineaţă cu el. Incăreca de mult, şi va fi a- 
proape gata. Din clipă în clipă ar fi putut întra 
în casă. 

Dar Stana la gândul că cizmele-s aci, deşi 
nu ştia unde, însă bătrâna n’o m'nţise niciodată, 
— se mai linişti, îşi mai veni în fire. Ea îşi spu- 
se că toată spaima ei fusese prostească, îşi simţi 
inima mai tare. Nu răspunse. Puțin îi păsa de 
ce va crede bătrâna! Dar simţea că trebue să 
vadă nesmintit cizmele. 

— Unde-s?, întrebă ea pe bătrâna. 


www.dacoromanica.ro 


144 | le 


7 


Aceasta părea că-şi uitase despre ce fusese 
vorba. O privi întrebătoare. 

— Cizmele!, şopti Stana. 

— Ţi-am spus că-s în casa dinainte. In pat. 
Im patul cel mare. Le-am aruncat după perini, 
acolo unde e piciorul lui Andrei“. Stana îngăl- 
beni, trupul ei se frânse. Se clătina. Un paienje- 


niş i se puse peste minte. Şi prin păiengenisul 


acesta se ţesea un gând tulburător până la ne- 
bunie: „Tot Andrei e acela care mi le-a furat. 
l-am luat piciorul, el a pus în locul lui cizmele 
“mele. Bătrâna e înţeleasă cu el? 

— Dar ce ai, pentru Dumnezeu! strigă bă- 
tâna sprijinindu-o. „In sfârşit te pot neliniști 


cizmele acele aşa de tare? Stai, o să ţi-le aduc . 


numai decât“. 

Bătrâna o lăsă pe Stana sprijinită de masă, 
şi ea întră în casa dinnainte. Nici ea nu-şi pu- 
tea da seama cum pusese c'zmele acolo, dar ve= 


nise în dimneaţa aceea cu ele în mână, mirată ` 


că le găsi la portiţă, şi cum nu era un strop de 
tină pe ele, şi cum un scaun era pus lângă pa- 
tul cel mare, încăreat; de perini, se urcă şi le 
svârli la perete. Mai ţineau ei aici încălţăminte 
nouă, în ladă se mucezau. 

Bătrâna se urcă şi acum pe-un scaun, dar 


www.dacoromanica.ro 


ád 


ag 


=—— 


145 


nu le putu pipăi după perini: nu leajungea, ciz- 
mele cum le aruncase, erau lângă perete. Se ur- 
că deci în patul cel mic, se cocoţă după perinile 
celui mare. Nu se mai urcase aici decând puse- 
se, învălit într'o cârpă, piciorul lui Andrei, şi luă 
cizmele. Dar după ce le luă şi le aruncă în pa- 
tul cel mic, voia să vadă cum stă piciorul. Pi- 
păi pretut'ndenea, însă nu dădu de el nicăiri. 

Năcăjită se cobori, luă cizmele, le puse pe 
masă, înaintea Stanei, fără nici o vorbă, aprin- 
se luminarea, şi, trecând în odaa dinainte se 
cocoţă din nou după perini. Piciorul nu era ni- 
căiri. Răscoli tot, luă perinile dela loc, nimic! 

„Sfinte Dumnezeule!“ oftă bătrâna înspăi- 
mântată, „dar asta ce-o mai fi?“ [a-şi făcu 
cruce, mai căută odată, se cobori, se târî supt 
pat, tinu lumânarea supt laviţă, nimic! 

Pe-o clipă îi veni un: gând care o tulbură 
îngrozitor; „Poate am: făcut rău că nu: l-am în- 
gropat cu mortul! Se va fi de dorit în pământ!“ 
„Doamne Dumnezeule!“ oftă ea : înfiorată, fă- 
cându-şi cruce „nu ne pedeps cu aşa pedeapsă 
dac'am. greşit. Din prostie am. greşit, Doamne!“ 

Bătând mereu la cruci, cu lumânarea aprin- 
să, eşia în tindă, când uşa tinzi se deschise şi 

i E Ensa tu au ÎS BEA) 10 


www.dacoromanica.ro 


146 


Ionică întră alb ca ceara, cu privirile mărite de 
spaimă, ţinând de capătul cel subțire, departe 
de, trup, piciorul cel de lemn, plin de gumoiu. 

Băiatul, încă înainte de-a prinde a însera, 
începu să-şi încarce, ca de obiceiu, carul. Să 
mai fi avut din grămada cea mare, cinci-şase 
care. Se purtase ca un gospodar harnic ce era. 
Era aproape întunerec când isprăvi. Dar, de 
când se apucă de lucru, pusese ochii pe hâlmu- 
şorul de gunoiu pe care-l văzuse răsărind acolo 
încă de ieri dimineaţă. Judecata şi-o făcu el re- 
pede, cât ce-l zări. Sa răsturnat din grămadă. 
Nu era mult. Şi nu era frumos să-l mai lase 
acolo, lângă girada ce se isprăvea. li făcuse ju- 
decata, îl ya pure pe carul acestă, chiar pe vârf, 
i-a lăsat toc. 

Dar abea puse din hâlmuleţ câteva furci în 
car, şi colții de fier se loviră de ceva tare şi lung.. 
Descurcă din gunoiu lucrul acela, o bucată de 
lemn. Dar, rostogolindu-l, văzu că luceşte alb 
din câteva locuri. Se înserase, dar cum cerul 
era senin, întunerecul nu era greu. Ionică se 
plecă, se uită de aproape, îl rostogoli din nou, 
şi de-odată dete un țipăt. Recunoscu piciorul 
de lemn al tatălui său. Cum nu putea înţălege 


www.dacoromanica.ro 


1N „pai i 


147 


nimic, îl şterse mai bine de gumnoiu, şi, mort de 
jumătate, luându-l de capătul, cel subţire, îl du- 
se în casă. MERAN 
Intra cu el tocmai în clipa în care bătrâna 
venia din odaia dinnainte. Stana, când îl văzu 
dete un țipăt şi căzu lângă masă. 


XI. 


Bătrâna rămase um restimp în prag, pros- 
iită, îngrozită, fără glas. Se uită la piciorul plin 
încă de gunoiu, se uită la Stana lungită pe po- 
dele, se uită la Ionică. Avea o expresie de grea 
idioţie pe față, în priviri. Aproape zimbea, zim- 
betul acela al prostănaticilor. 

După ce-şi plimbă privirea dela picior la 
Stana de câteva ori, ochii ei se opriră şi asupra 
-cizmelor de pe masă. Şi, în capul ei bătrân, de- 
odată ţisni un fulger vânăt; inţelese! Stana a 
îngropat piciorul! Sa. desculţat să no audă 
nime! 

Era cu putință? Un om în toate minţile poa- 
te face o aşa nelegiuire? Căută să vadă faţa Sta- 
nei, dar aceasta era cu faţa la pământ, cum că- 
zuse. Nici bătrânei, nici lui Ionică nu le veni: 

10% 


www.dacoromanica.ro 


148 


"gândul că Stana ar fi putut muri. Aproape nici 
nu băgară de seamă cum a căzut. Erau cuprinşă 
de-o spaimă cu mult mai mare. 

„După ce înţălese, ochii bătrânei se pironiră 
asupra lui Ionică. Băiatul stătea tot aşa de alb, 
tot aşa de nemişeat, cum era în clipa în care a 
întrat în tindă. Cum să-i spună acestui băiat ne- 
vinovat adevărul? Când a încunjurat orice cear- 
tă cu Stana în faţa lui, după ce sa chinuit atât 
să-i acopere purtările mamei sale, să nu ştie 
nimic, cum ar veni acum să-i spună adevărul? 
Era cu neputinţă! I-ar fi stricat, pentru totdeau- 
na viaţa! Ar fi dujmănit-o pe mamă-sa cât ar fi 
trăit. Da, era cu neputinţă să-i, spună! Dar ce 
să-i minţească, Dumnezeule? Cum să-i spună că 
a ajums piciorul acela în gunoiu! Să-l fi lăsat să 
creadă că o putere nevăzută l-a dus acolo? Dacă 
ar îi fost în pământ curat! Dar în gumoiu! Ar 
însemna să-şi bată joc de amintirea tatălui său! 
Nu! Băiatul nu putea fi lăsat în credinţa că ta- 
tăl său mare hodină în pământ. „Ce să-i min- 
tesc, ce să-i spun, Dumnezeule? Sfântă Maică 
Precistă, ajută-mi!“ 

Ionică răzimă, tăcut, piciorul de părete. Pri- 
virile lui nu mai erau înspăimântate: se tulbu= 
rară adânc, şi fața lui se făcu cenuşie. 


www.dacoromanica.ro 


149 


De-odată bătrâna simţi că învie. Aveau un 
câne bălan, un câne bătrân, cam surd, care -de-o 
vreme îcoace își făcuse un nărav: iscodea pe 
lângă casă, pe dinaintea. uşii, şi orice găsea, 
lucru mai mare, dar pe care-l putea - duce. în 
gură, fie lemm, fie vas, fie haină, le lua si le du- 
cea cine ştie pe unde prin curte, prin sură. Nu 
le strica, nu le făcea nimic. Se vede că era o 
Scrinteală a bătrâmeţelor. Bătrâna se legă de 
gândul ce- veni, ca şi când i l-ar fi trimes Ìn- 
săşi maica Precista, la care se rugase. 

Ea cobori din prag, veni lângă băiat, îi puse 
mâna pe cap: 

— L'ai găsit tu? L-ai găsit tu, Ionică? Doam- 
ne-Dumnezeule, cât l-am căutat! Blăstămatul de 
Bălan. Trebue să-l puşcăm, nu-i mai de ţinut în 
curte“... Bunica. se înăbuşa vorbind. 

Ionică îşi ridică privile tulburi, se uită la 
bănică-sa, dar era limpede că nu înţelegea ni- 
mic. 

— Uite cum a fost, Ionică, uite dragă. Azi 
după'amiazi a fost soare şi. cald. Am scos peri- 
nile că se mucegăiau, le-am scos la soare. Mi-am 
zis: da să scot şi piciorul? Cercurile acele albe 
încep să ruginească! L-am scos deci şi pe el, l-am 
xăzimat de perină. Iacă, da, aşa am făcut, păcă- 


www.dacoromanica.ro 


'150 


toasa de mine“. Bătrâna se îneca. Tăcu un răs- 
timp, tuşi de câteva ori, apoi urmă: | 

— Când a scăpătat soarele după casă, aşa. 
înainte de ojină, ştii tu bine când — şi ea parcă 
dădea mare însemnătate faptului că şi Ionică 
ştia, — „deci când scăpătă soarele după casă, 
am adus perinile. Când să iau piciorul, nicăiri. 
L-am căutat, Dumnezeule, de-am întrat în pà- 
cate. Bălan l-a luat. Tu şti năravul lui Bălan. Şti 
că odată a tras până în şură covata cea mică de 
pâne. Cât l-am căutat Dumnezeul meu! Cui să-i 
treacă prin gând să fie acolo.“ 

Ionică o asculta cu gândurile risipite, ne- 
încrezător. 

— Cum să-l fi găsit, dacă era astupat cu gu- 
noiu?“ zise el fără să se uite la bătrâna. 

— Da, adevărat, blestematul de câne! Picio- 
rul a fost greu şi nu l-a putut târî decât până la 
gunoiu. Pe urmă l-a astupat. Da, chiar aşa, l-a 
astupat, trăgând din grămadă gunoiu cu labele 
pe el.“ 

Bătrâna tăcu ostenită, oftând din adânc- 
Dar” văzând fața mereu tristă a lui Ionică, adau- 
se îndată: 


—. Nu trebue să fi supărat. Dacă ar fi făcut 


www.dacoromanica.ro 


151 


aşa un om, ar fi un păcat, un groaznic păcat! 
Dar un câne! Un dobitoc! El ware suflet. Ce ştie 
el ce face? Nu-i nici un păcat! Să nu crezi altfel. 
Doamne fereşte, să nu crezi. Acum bine că l-ai 
găsit. Il vom spăla şi-l vom pune la locul lui. 
Dar Bălan nu mai trebue ţinut la casă. Blestemat. 
câne. 

Fără să se uite la ea, Ionică zise cu tristeţe: 

— „Bălan nu-i de vină, bunică. De ieri dimi- 
neaţă am văzut grămăjoara aceia de gunoiu în 
care l-am găsit. Peste noapte l-a pus cine l-a pus 
acolo“, 

Bătrâna înlemni. 

Dar în clipa aceea Stana, care-şi revenise în 
fire, şi ascultase povestea asta cu Bălan, se ri- 
dică zdrobită, desfigurată, cu ochii ca două răni 
vii, şi zise cu greu, ca şi când ar fi vorbit de 
supt. o piatră de moară: 

— Ai dreptate Ionică. Noaptea! Nu-i cânele, 
e o căţea. Ea nu mai e vredmică să-ţi fie mamă. 

Bătrâna se uită la ea, o pricepu, şi se repezi 
să-i astupe gura. Stana o feri cu blândeţe. 

— Las mamă, nimic nu se mai poate ascun- 
de. Dummneata mi-ai spus adeseori căţea, şi aveai 
dreptate. Am fost o căţea, Ionică, n'am fost ma- 
ma ta. 


www.dacoromanica.ro 


152 

Băiatul, fără so priceapă, se înspăimântă; 
ochii i se umplură de lacrimi. 

— Nu! Nu-ţi pleca ochii! Uită-te la mine şi 
mă înfruntă! U'tă-te la mine şi mă scuipă în 
faţă! *Scuipă-mă şi tu mamă! Numai aşa mă 
voi mântui. 

Bătrâna cercă din nou s'o oprească de-a mai 
vorbi. 

- N'o asculta Ionică! Mamă-ta e bolnavă. A 
fost la târg şi-a izbito un vânt turbat. ; 

— Nu, n'am fost la târg! Dar bine zici, am `| 
fost izbită de-un vânt turbat. Şi nu de acum. 
Vântul acela m'a dus şi unde am fost astănoapte. 

Ionică îngrozit, îndu'oșat — în viaţa lui 
n'o mai văzuse pe mamă-sa într’o astfel de sta- 
re, — să n'o mai recunoască, nici nu o auzise 
vr'odată vorbind aşa prăpastii, crezu din tot suf- 
letul pe bătrâna, şi se apropie de mamă-sa. 

— Nu, nu mă atinge! Incă nu! Sunt spur- 
cată, şi întâi trebue să mă curăţ. Află deci, băe- 
ţaşul meu drag, că eu sunt... da,.... sunt o femee 
ticăloasă. Tu nu şti ce-i asta. Şi-mi-e ruşine -că 
trebue să-ţi audă urech le astiel de vorbe. Dar 
trebue să-ţi spun. Nu mai pot răbda, nu mă mai 
pot chinui. Deci eu.... 


www.dacoromanica.ro 


5 ; Í 158 

"Bătrâna îi puse mâna la gură. 

— Nu, mamă, e zadarnic! Ascultă Ionică! Ta- 
tăl tău a fost în războiu, eu am rămas acasă. 
"Trebuia, să nu mai am alţi bărbaţi, câtă vreme 
ël nu era acasă. O femeie cinstită aşa trebuia să 
facă. Dar eu n'am rămas femeie cinstită, am a- 
vut alţi bărbaţi, am avut ibovmici“. Ea începea 
să se înece. Gâfăia. 

Ionică se uită rugător la bunică-sa, rugător 
şi speriat. 

, — Dar taci odată, nebuno! E “de-ajuns -da- 
că-ţii schimbi viaţa de acum în colo. E de-ajuns 
dacă-ţi pare rău și te pocăieşti“, se ruga bătrâna 
cu mâmile împreunate, ca înaintea unei icoane. 

— Nu, nu-i de-ajuns, mamă! Ce, vrei să ră- 
-mâmn în osândă mereu?', ţipă ea de-odată cu 
groază. Să cred mai departe că eu sunt Dumne- 
zeu, că pentru mine răsare soarele, că pot face 
tot ceeace vreau, tot la ce mă îndeamnă trupul? 
Au ţi-ai uitat că aşa zicea şi el? Avea dreptate, 
dar eu am fost o ticăloasă. 

Ionică plângea acum. Bătrâna, neputincioa- 
să, îşi lăsase capul în piept. 

"— Ascultă, deci Ionică,“ începu iar cu vocea 
tot mai înecată. Am avut ibovnici. Odată vei şti 
mai bine ce-i asta, şi atunci să mă despreţuieştă 


www.dacoromanica.ro 


154 


şi mai mult decât acum. Să nu-ţi uiţi de asta! O, 
nu-ţi vei uita! Așa ceva nu se poate uita. Da, am 
avut ibovnilci şi până a fost tatăl tău dus, şi du- 
păce sa. întors nenorocit acasă, Pe Filăru l-am 
avut, şi pe câţi alţii. Eşiam noaptea pe fereastră 
şi mergeam să mă tăvălese în mocirlă. 

— Dar’ taci, pentru numele lui Dumnezeu! 
Nu vezi că băiatului i-e rău? strigă bătrâna, 
adunându-şi rămăşiţele de energie. 

Ionică, întradevăr se lăsase pe prag, şi cu 
capul în mâni plângea. Deşi nu pricepea tot ce-i. 
spunea miamă-sa, simţea că ceva înspăimântă- 
tor se petrecuse în casa lor. O milă negrăită faţă. 
de tatăl său îi umplea inima. 

„— Nu mi-a fost milă de el, Ionică! I-am do- 
rit moartea, din suflet i-am dorit'o. De-aceea nu 
i-am ușurat prin nimie suferinţa. Dacă n'ar fi 
fost bătrâna asta, ar fi putut crăpa! Eu lătram 
în mine ca o căţea: lătra în mine patima răului. 
Voiam să mă bucur de viaţă! Şi când a murit am 
vrut să nu miai rămână nici-o urmă după el, ni- 
mic din el, ca să nu am de ce mă neliniști. Nau 
vrut să îngroape piciorul cu mortul. L-am îngro- 
pat eu! In gunoiu l-am îngropat! spuse ea înă- 
dușită. „Scuipaţi-mă, veniţi şi mă scuipaţi a- 
cum“. Atât mai putut spune, apoi izbugni într'un 


www.dacoromanica.ro 


155 


plâns desnădăjduit cu aiurări şi svârcoliri, în- 
cât bunica. şi copilul trecură prin toate spaimele 
morţii. 

Nu se linişti până noaptea târziu. Piciorul 
zăcea uitat, plin de guoniu, răzimat de perete. 

— Ce bine mi-e acum! oftă ea după ce se 
trezi. Da, sunt o nemernică, o ştiţi şi voi acum. 
Sunt un vierme pe care mă puteţi strivi. Dar şi 
atunci îmi va fi bine. Striviţi-mă! Ce povară am 
purtat eu în mine, Dumnezeule. Acum am scă- 
pat! Mi-e tot atât: alungaţi-mă! Nu mă veţi mai 
putea. suferi lângă voi. Dar nu-i nici un rău în- 
trasta! Tot îmi va fi bine“. 

Ea începu să aiureze din nou. 

Pândeau în jurul ei, îngroziţi, şi bunica şi 
copilul. După o vreme ea îşi veni iar în fire. De 
data asta privirea ei era cu totul limpede: o ne- 
sfârşită tristeţă, o tristeţă până la moarte, vor- 
bea din ea. 

Umilită şi rugătoare întrebă: 

— Imi daţi drumul, pot să plec, nu-i aşa? 
Copilul începu să tipe, se acăţă de braţul femeii 
şi striga bunicii să m'o lase. 

— Unde să te duci? Mulţumeşte lui Dumne- 
zeu că te-ai deşteptat. Orice palmă de pământ. 


www.dacoromanica.ro 


156 


soarbe cu aceeaşi bucurie lacrimile celor ce se 
pocăesc. Rămâi şi mulţumeşte lui, Dumnezeu că 
te-a, scăpat de Satana. Ai fost tare în rău ca o 
stâncă, dar tot te-a răsturnat“. 

Ionică se potoli din plâns şi privi mângăitor 
ła mamă-sa. -: ; so 

— Aşa dar nu mă alungați? 

— Dacă nu te-a alungat el, care avea. drep- 
tul să o facă, şi te-a iertat în clipa morții, cine 
suntem noi să te alungăm din casa lui? 


www.dacoromanica.ro 


De același autor: 


. Legea trupului, roman, ed. Universala, Bucureşti. 
. Legea minții, roman, ed. Universala, Bucureşti. 
. Arhanghelii (subt presă), roman, ed. Universala, 


Bucureşti. 


„ Două iubiri, nuvele, ed. Cultura Naţională, Bucu- 


reşti, + 


„In clasa cultă, nuvele, ed. Cartea Românească, 


Bucureşti. 


. In întuneric, nuvele, ed. Cratea Românească, 


București. 


. Ceasuri de seara, schiţe, ed. Cartea Românească, 


Bucureşti. 


. Trăsurica verde, nuvele, ed. Cartea Românească, 


Bucureşti. 


. Scene, ed. Cartea Românească, București. 
. Chipuri de ceară, schiţe, ed. Cartea Românească, 


Bucureşti. 


. Dela fară, povestiri, ed. Steinberg, Bucureşti. 

. Popa Man, nuvele, ed. Steinberg, București. ` 

. Luncuşoara în paresemi, ed. Steinberg, Bucureşti. 
. Desamăgire, nuvele, ed. Aurora, Bucureşti. 

„ Zilele din urmă ale Căpitanului Pârvu, ed. Pavel 


Suru, Bucureşti. 
Cuvinte către oastea Țării, ed. Pavel Suru, Bucu- 
reşti. 


www.dacoromanica.ro 


17. 


22. 


Spaima, nuvele ed, „Ramuri“, Craiova. 


. Robirea sufletului, nuvele, ed. „Ardealul“, Cluj. 


Chipuri şi icoane, schiţe, Casa Şcoalelor, Bucu- 
rești. 


. Țară şi neam, însemnările unei logodnice, ed. 


Casa Școalelor, Bucureşti. - 


. Datoria, nuvele, Biblioteca pt. toţi, ed. Universala, 


Bucureşti. 
Povestiri, Biblioteca, Steaua, Bucureşti. 
Prăpastia, nuvele, Biblioteca Lumina, Bucureşti. 


. O zi însemnată, nuvele, Biblioteca Căminul, ed. 


Steinberg, Bucureşti. 


. Primăvara, schiţe, ed. Cartea Românească, Cluj. 
. Din vieața preoțească, schiţe, Biblioteca Sămănă= 


torul, Arad. 


. Visurile, schiţe, Biblioteca „Sămănătorul, Arad. 


Diavolul, schiţe, Biblioteca „Dimineața“, Bucureşti. 
Singurătale, schite, Biblioteca „Dimineata“, Bucu- 
reşti. i 


Dela Sate, povestiri, ed. Asociațiunii, — Sibiiu. 
„ Păcatele noastre, Biblioteca pop. a Astrei — Sibiiu, 
2. Povestiri, Biblioteca, pop. a Astrei — Sibiiu. 


Se pot comanda prin ori ce librărie. 


Gata pentru tipar: 


„ Vinerea Patimilor, nuvele, ed. Cultura naţională, 


București. 


„ Biruinţa, roman. 


Răbojul lui sf. Petru, roman. 


„ Pustiul, nuvele. 


www.dacoromanica.ro