Nicu Gane — Novele — Volumul_1 (1886)

DE 


N. GANE 


VOLUMUL I-iu 


EDIȚIA A DOUA 


BUCUREȘTI 
EDITURA LIBRĂRIEI SOCECU & Comp. 
1886. 


STABILIMENTUI, GRAFIC SOCECU & TECLU 
BUCUREŞTI 


90 Strada Berzii !6 
82,488. 


PREFAŢĂ 


Novelele D-lui Nicolae Gane au apărut rind 
pe rând in ziarul Convorbiri literare cu incepere 
dela 1867 cănd sa fundat .această importantă, 
revistă, 

La anul 1873 a egit de sub teascurile „Lipo- 
grafiei naţionale din Iaşi“ sub titlul: „Incercari 
literare“ o broşură cuprinzănd cinci novele şi alte 
căteva mici bucăţi literare de ale D-lui N. KOR 
iar la' 1880 s'a imprimat la aceiași tipografie, 
două volume, conţinănd: nouăsprezece novele, diñ- 
“tre care cea mai mare parte au fost traduse in 
limbele franceză și germană şi mai toate repro- 
duse 'de diferite ziare din ţară. 

Văzănd buna-voinţă cu care publicul cetitor a 
primit; scrierile acestui autor, căci ediţiile d'intăi 
Sau desfăcut toate prin v&nzare, am crezut a 
aduce un serviciu limkei şi literaturei noastre pu- 
blicând această nouă ediţie, de astă-dată mai bine 
ingrijită, revăzută şi sporită de autor, şi care cu- 
prinde in totul douăzecişişase novele. 


Editorul. 


Amicilor mei din „Junimea“, 


Vouă vë dedic această, carte. De va fi rea 
veţi avea răspunderea, de va fi bună al vostru 
va fi meritul, căci fără voi, fără caldul vos- 
tru îndemn nici o linie poale war Beat din 
pana mea. 

Eu unul, o prețuesc numai pentru că este 
rodul unei lucrări stăruitoare plină de amin- 
tiri din tinereţele mele, şi în care mi-am găsit 
liniştea vieţii ce adese ori mi-a lipsit in lumea 
din afară, 

Primii deci această dedicare ca semnul cel 
mai invederat al iubirii mele. 


N. GANE. 


DOMNIȚA RUXANDRA 


Era in s&ptămăna patimilor. Soarele apu- 
sese şi umbrele nopţii se intindeau asupra 
Iaşului. Numai virful Hlincei şi al Cetăţuei 
străluceau ăncă de cele din urmă raze mu- 
rinde ale asfinţitului. Clopotul din turnul 
Trei-Erarchilor chema, credincioşii la rugăciu- 
nea de noapte, umplă&nd aerul cu voacea sa 
de aramă. 

Un mare sgomot de cai şi arme se au- 
zea inspre Curtea Domnească, şi eată că pe 


10 DOMNIȚA RUXANDEA 


porţile cele mari ale Curţii deschise in două 
laturi, se vede inaintănd in sunetul trămbi- 
ţelor şi a tobelor, o ceată de călăreţi in 
fruntea căreia mergea la pas pe un cal alb 
asturcan Domnul Vasilie Lupul. El purta 
gugiumană pe cap, pe umere o manta albă 
cu guler de samur, in picioare ciubote lungi 
şi la brău o sabie bătută in pietre scumpe. 
Fruntea, sa era impresurată de gănduri, au- 
reolă obicinuită a Domnilor buni, căci Va- 
silie Lupul era dintre acei Domni rari care 
ureau birurile, iubeau dreptatea şi erau tot- 
deauna, încinşi de grija ferii. aşa, zic chro- 
nicarii bătiăni. 

După dânsul veneau călări in haine stră- 
lucitoare visternicul Buhuş, Savin hatmanul, 
vornicul Patraşcu, spatarul Ciugolea, şi alţi 
mulţi boeri curteni, toţi rëi la bart şi buni 
la sfaturi. Apoi se vedea inaintănd o ca- 
retă mare, cu capul de zimbru zugrăvit pe 
obloane, trasă de patru cai negri arăpeşti, 
inlăuntrul căreia, şedea la dreapta, Doamna 
Iert soţia lui Vasilie Lupul, şi la stënga 
Domnița Ruxandra fiica ei. 

Dacă in mersul alaiului toate capetele se 


DOMNIȚA RUXANDRA 11 


descopereau şi se plecau dinaintea măririi 
lui Vasilie Lupul, şi mai adănc se plecau 
ele dinaintea frumuseţei Domniței Ruxandra, 
căci niciodată floare mai măndră, mai aleasă 
n'a impodobit valea dunăreană. 

Ea era albă şi senină ca zorile dimineţei. 

Auriul părului, veselia, zimbetului, dulceața 
ochilor, izvoreau din chipul ei fecioresc, in- 
tocmai ca un rîu de raze ce inconjoară nu- 
mai fruntea ăngerilor. 

Vestea despre frumuseţa, ei merse departe 
peste hotarele tert şi mulţi magnați: Po- 
loni, Unguri şi Germani venise la Curtea 
Moldovei spre a-i cere măna, ănsă nici unul 
nu avi fericirea să atragă privirile ei. 

Car&ta cu Doamnele inainta incet spre 
Trei-Erarchi; in urma ei venea o ceată de 
oşteni călări, dorobanţi, panduri, plăeşi, 
călăraşi din mijlocul cărora sè inălţa stea- 
gul țerii martur glorios de vitejiile lor. 
Toate uşile şi ferestrele se deschideau ina- 
intea, alaiului domnesc şi de prin toate se 
intindeau covoare şi se aruncau flori. 

Ajuns in curtea, bisericei, Domnul descă- 
lecâ, şi la uşă fă intimpinat de norod şi de 


12 DOMNIȚA RUXANDRA 


Mitropolitul Iert cu crucea in măni. El sä- 
rută, crucea, spuse norodului un cuvënt bun, 
apoi intră in biserică şi se aşezå in strana 
domnească care era mai naltă decăt cele- 
lalte, lucrată in săpături poleite şi impodo- 
bită cu armele ţerii.— Doamna se puse din 
adreapta lui, ear lăngă treptele stranei dom- 
Dest) stătea in picioare domniţa Ruxandra 
ca un ănger de pază cu o carte de rugă- 
ciuni in măni. Mitropolitul incepu slujba di- 
vină; bolta, Trei-Erarchilor resuna de căn- 
tări; frunţile credincioşilor erau plecate spre 
păm&nt, cănd deodată intocmai ca o nălucă, 
venită nu se ştie cum şi de unde, apăru 
inaintea, Domniței Ruxandra un necunoscut 
care dăndu-i o ramură verde îi zise: „Acela 
„căruia cerul” te-a menit, îţi hărăzeşte acest 
„semn .al iubirii sale şi jură a te avè de so- 
„ţie sau a murì“, 

Domnița care luase instinctiv ramura, din 
mäna străinului creză că aude răsunând in 
urechea, ei glasul infricoşat al destinului, şi 
ridicănd un moment privirea, pe necunoscuta, 
figură, vëzù sub genele-i posomorite scăn- 
teind mii de flacări pornite dintr'un suflet 


DOMNIȚA RUXANDRA 13 


neimpacat. — Niciodată, fulger din ceriu, n'a 
produs in lume mai multă sguduire, decăt 
aceşti ochi pe inima Domniței. In lumina, 
lor intocmai ca in doue oglinzi, ea intre- 
văză soarta, ei inlănţuită de a sa; i se pärù 
că intreaga-i fiinţă contopită cu a lui, se 
perde in intunericul nemărginit. Ea .simţi 
ameţeala, ce simte porumbul cănd se vede 
răpit de vultur şi purtat in ghiare deasu- 
pra prăpăstiilor, 

Acest om sămăna a fi insuş diavolul egit 
din temeliile bisericii. Fruntea sa era in- 
creţită şi amerinţătoare;. nările sale se bä- 
teau la fiecare resuflare; pe buzele sale era 
semnul cruzimii şi al indrăznelii, dar ce avea 
el mai infricoşat erau ochii sei incruntaţi in 
fundul cărora părea că se luptă o furtună 
de patimi. 

Un fior trecă prin inimile tuturor la ve- 
derea, acestei arătări omeneşti. 

Nimeni nu cuteza să sufle. Numai Dom- 
nul păstrăhdu-şi săngele rëce ca in zilele de 
bătălie, porunci hatmanului să pue măna pe 
obraznicul care indrăznise să se apropie de 
Domnița, 


14 DOMNIȚA RUXANDRA 


In acelaş moment insă, intocmai ca, scăn- 
teia ce se pierde in vënt, străihul dispărù. — 
Altarul, pridvorul, clopotniţa fur& cercetate ; 
curtea, bisericii, chiliile, pivniţile rëscolite, — 
Străinul era, negăsit, nevăzut. — Femeile şi 
copiii inspăimăntaţi îşi făceau cruce scui- 
pănd asupra diavolului, b&trănii, ziceau că 
e semnul unei ispite dumnezeeşti, ostaşii 
buimaci loveau cu sabia, zidurile şi pămăn- 
tul care r&spundeau a deşert, ear Domnul in 
mănie grăi hatmanului: 

— Tu hatmane Savin, şi tu visternice, şi 
tu vornice, şi voi toţi oameni de oaste şi de 
muncă, marturi aţi fost că in Vinerea sfăntă, 
in casa lui Dumnezeu şi in faţa voastră, 
un păgăn a cutezat să ridice ochii asupra 
fiicei mele. Indată să se inşire pe toate că- 
rările, dealungul şi dealatul ţării, cărduri de 
arcaşi şi puşcaşi, de pedestri şi călări să-l 
caute şi să mi-l aducă viu, sau mort, 

In zadar insă, arcaşii şi puşcaşii, călăreţii 
şi pedeştrii inşirară drumurile, cutrierară 
pădurile, şesurile, munţii şi văile, păgănul 
nu lăsase nici urmă după el, „Toți se in- 
toarseră a casă incredinţaţi că l'a inghiţit 


DOMNIȚA RUXANDRA 15 


pămăntul ; numai povestea despre dënsul 
remase la vetrele ostaşilor. 


D. 


Cine se zăreşte colo in depărtare călare 
pe un cal negru dar alb de spume tăind 
in două apele Nistrului? Numai nările ca- 
lului se văd une-ori de pintre valuri, insă 
pe nări el scoate suflet puternic care pre- 
face apa in stropi. Călărețul infipt pe şea 
se vede şi el numai de la brău in sus; el 
ţine frëul cu măna sigură, şi fruntea sa 
nu se ameţeşte de luciul amăgitor al un- 
delor. — Eată-l ajuns dincolo pe mal; calul 
se scutură de apă, ear călăreţul îi des- 
meardă coama. 

Nu era insă sfirşit periculul pentru călător, 
căci dincolo de Nistru se intindea şi mai 
fioros pustiul ca o a doua apă nesfirşită, 
care la .r&sărit se unia cu ceriul. 

Călărețul insă, indrăzneţ ca şi cănd ar 
fi el stăpănul pustiului, lu şesul de-a cur- 
mezişul. fără drum nici cărare, şi mergea, 
improtiva vântului, care, suerg in urechile lui. 


16 DOMNIȚA RUXANDRA 


Sosi noaptea care invâli pămăntul cu man- 
taoa sa cernită şi o tăcere adâncă se fen 
intrun intuneric şi mai adănc. Nici o lu- 
mină, nici o şoaptă; numai scănteile ce 
eşeau din copitele calului se vedeau din cănd 
in cănd, numai tropotul lui se auzea răsu- 
nănd sec pe prundiş. 

Ceriul era acoperit; ici colea căte o stea, 
singuratică se ivea la incheiturile nourilor şi 
părea, că intreabă sfiicioase pe călător unde 
merge; apoi uimită de sumeţia lui şi de 
tăterea, nopţii işi ascundea, earăşi faţa sub 
umedu-i văl. 

Sosi mezul nopţii şi eată că de la un colţ 
al pustiului despre apus se auzi un răcnet 
astuţit şi lung care se preumbla de-a lungul 
pămăntului clocotind lugubru ca un duh de 
blăstăm, şi nu bine apucase acest răcnet să 
se stingă că un al doile şi mai ascuţit şi 
mai infiorător se auzi spre răsărit, 

S'ar fi zis că pustiul trezindu-se din somn 
se ingăna isngur pe dânsul. 

Şi un al treilea, şi un al patrulea res- 
punseră in mează-zi şi in mează-noapte, pănă 
cănd aceste răcnete se impreunară intr'un 


DOMNIȚA RUXANDRA 17 


concert ingrozitor de care şi ceirul şi pă- 
mâ&ntul păreau inspăimăntaţi. 

Atunci călăreţul se opri un moment, de- 
scălecâ, strinse chingile la şea, cercetă cre- 
menele la pistoale, incălecâ, şi plecâ, earăşi 
ca, v&ntul şi ca găndul. ` 

Mergea intocmai ca o fantasmă tăind in- 
tunericul, despicănd v&ntul, ncrucişănd ur- 
letele, cănd deodată zări inaintea sa două 
lumini -aţintite asupra lui ca ochii iadului 
ŞI o duhoare fierbinte îi lovi obrazul. 

Calul sforăi din nări, dar nu dădu indă- 
răpt; Călărețul scoase cu linişte un pistol 
de la brău şi detunâ, intre cei doi cărbuni 
aprinşi. 

Un gemet inăduşit, o frământătură prin 
petre şi năsip, un clănţănit de dinţi se auzi, 
şi apoi nu se mai auzi nimic, 

Atunci el infipse pintenii in coastele fu- 
garului care plecă ca săgeata sburănd pe- 
bte dihănii, ear acestea de căte ori in tur- 
bäciunea lor se prea apropiau de călăreț, 
intălneau gloanţele lui şi copitele fugarului. 

Pănă ’n ziuă se prelungi grozava luptă 
cu turma lupilor flămănzi ce goneau prada cu 

28,488, 2 


18 DOMNIȚA RUXANDRA 


spume la gură, cănd in fine renunțănd la 
biruinţă, se imprăştiară in nesfirşitul stepelor 
lăsănd in urmăle un lung şir de cadavre. 

Ancă trei zile şi nc trei nopţi merse 
călăreţul pe şesuri intinse adăpăndu-şi calul 
la părăele ce isvoreau la mari, distanţe de 
sub năsipuri, şi hrănindu-l cu erburi de sub 
petre; şi in calea lui se călăuzea de pase- 
rile sburătoare, de luceafărul zilei, de stelele 
de noapte, asculta pământul, intreba vëz- 
duhul, şi niciodată nu rătăcea. 

In sfirşit el ajunse la malul Donului pe 
şesul căruia se intindea o. mare tabără de 
oşteni. 

Abia trecuse pintre cele d'intăi corturi şi. 
vestea despre sosirea lui se respăndi pretutin- 
dene. Toţi din toate părţile alergau inaintea, 
lui dănd semne de cea mai mare bucurie, 

— Bine-ai venit Timuş, fiul lui Bogdan! 
strigară cu toţii. — Tu ne lipseai, şi noi rătă- 
ceam ca turma fără călăuz. 

— Călăuzul vostru este Dumnezeu, şi eu 
ascult porunca, lui. 

— Şi care este porunca, lui? 

— Auzit-aţi voi de o ţară depărtată, ţara, 


DOMNIȚA RUXANDRA 19 
DN dc 


Moldovei, cu fănaţe inflorite, cu lanuri mari 
de păne, cu ape dulci, cu codri umbroşi; — 
Acolo trebue să mergem, să nuntim sau 
să răsboim ! 

— Să mergem! 

— Acolo este fiica Domnului, o frumu- 
seţă precum n'a inveselit ăncă pămăntul, 
n'adesmierdat ăncă ochi omeneşti. Acea fiică 
îmi trebue mie de soţie şi vouă de stăpănă. 

— Să mergem! 

— Grijiţi armele, inhamaţi caii, luaţi me- 
rinde, căci calea e lungă, dar r&splata fru- 
moasă! Să luăm Domnița, sau țara Mol- 
dovei! 

— Vom lua Domnița, strigară cu toţii 
inv&rtind ca nişte trestii suliţele intre de- 
gete, şi dacă nu-ţi va ajunge vom lua şi 
ţara Moldovei. 

Acest străin cu numele Timuş era şeful 
cazacilor. Inzestrat de un curaj neinvins, şi 
stăpăn pe un popor aprig şi iubitor de r&s- 
boae, el purta spaima in ţările vecine. Re- 
gele Poloniei de mai multe ori inchinase 
steagul dinaintea oardelor sale, plătindu-şi 
umilința cu taleri numeroşi, şi Moscalii strim- 

o 


90 DOMNIȚA RUXANDRA 


toraţi in hotarăle lor, lăsară toate cămpiile 
Ucraniei, Crimeei, Bugeagului in voea lui 
Timuş. 

Cazacii îl ascultau ca pe un Dumnezeu; 
şi in adevăr că dintre toţi el era cel mai 
bun călăreț, cel mai ghibaciu puşcaş, cel mai 
ascuţit la minte, şi mai oțelit la inimă, 
Faima d boteza cu numele de viteaz. La 
voacea lui Timuş care ră&sunâ ca tunetul in 
văile Donului, oastea lui se pregăti de rës- 
boiu, şi insetată de aur şi de sănge, porni 
spre Moldova ca un roiu grozav de lăcuste. 


III. 


Dacă răsăritul avea pe Timuş de stăpăn, 
şi apusul avea eroul său, insă acesta se den, 
sebea de cel d'intăi prin o figură gingaşă 
de Făt-Frumos. El era Polon şi se numea, 
Coribut. Nobil, bogat, june şi inflăcărat, el 
culese multe isbănzi in câmpul r&sboaelor 
şi mai multe in cămpul amorului. Şi unele 
şi altele umplură lumea, cu numele lui, 

Î.ueruri mari se povesteau de d&nsul Se 
zicea intre altele că el avea o pavăză făr- 


DOMNIȚA RUXANDRA 21 


mecatä primită moştenire de la străbuni, că 
un ănger îi sfinţise sabia, că un drac era 
ascuns in calul s&u şi că deaceea in bătălii 
plumbul şi oţelul nu se lipeau de trupul lui; 
se mai zicea, că domniţele, crăiesele şi im- 
părătesele cănd îl vedeau nu-şi puteau lua 
ochii de pe el, aşa era de frumos in hainele 
sale de oştean călare pe calul fărmecat. 

Coribut auzise de Domnița Ruxandra şi 
hotări să o ceară de soţie. Insă el nu vroi 
să se arăte sub strălucirea numelui său, si- 
gur fiind de-o prea uşoară izbăndă ; de aceea 
el luâ un nume străin, se imbrăcă in haine 
simple de călător, şi sosi la curtea lui Va- 
silie Vodă amestecat in ceata unui Polon cu 
numele Calinowski care venea ca sol din 
partea regelui Poloniei. 

El vroea să invingă inima feciorească a 
Domniței numai prin puterea frumuseţei și 
a amorului său. 

Domnița Ruxandra îl văză, îl deosebi din- 
tre toţi, dar rămase r&ce. 

Toată fiinţa ei era struncinată din ziua 
in care văzuse pe străinul cu ramura verde. 

Vorbele amoroase ale junelui Polon rë- 


29, DOMNIȚA RUXANDRA 


sunau gol in urechile ei, şi ostenitä de a-l 
intălni mereu in cale-i, ea căuta chipuri de 
al incunjura. Intr'una din zile ea îi zise: 

— Cunoşti pe Coribut? 

— Negreşit îl cunosc. 

— Şi eu îl cunosc, adaose ea, Pam văzut, 
Tam găcit!... 

Coribut nu ştiu ce să r&spunză: tot sän- 
gele îi biciui faţa. 

— Dar lam găcit, căci un suflet ales ca 
a lui nu se poate ascunde sub haine de 
rănd. 

Coribut era gata să se arunce la picioa- 
rele ei. 

— O, ce figură are el! Par'că-l văd ga 
cuma dinaintea mea amerinţător ca ceriul 
in tunete. 

Coribut nu r&spunsă nimic, un fior rece 
îi cutremură tot trupul. 

— Şi cine putea să fie altul decăt Cori- 
but străinul care mi-a dat ramura verde? 

— Ramura verde? 

— Da! Ramura verde pe care o păstrez 
şi acuma, căci nu ştiu ce më face să nu 


DOMNIȚA RUXANDRA 93 


pot uita nici acuma spaima ce simţii in acel 
moment. 

La aceste cuvinte Coribut fu atins ca 
de fulger. El inţelese că, de acum inainte 
s'a sfirşit cu amorul seu, şi că din toate 
fericirile ce visase, nu-i remase nici măcar 
dreptul de a spera. Dar mai crudă decăt 
insuşi pierderea speranţei, era umilinţa de 
a vedă că rivalul seu purta în inchipuirea 
Domniței aureola, numelui lui. 

Tot săngele strămoşilor lui se revoltă in el. 

— Ce feliu? unui necunoscut i-a fost de- 
ajuns o clipă de intrevedere pentru ca să 
rîpească inima, Domniței, şi eu Coribut, ade- 
văratul Coribut, găndea el, să më văd după 
atăta timp de şedere la Curtea Moldovei 
rëspins cu insuşi numele meu!... 

De astă dată lovirea atinse direct măn- 
dria sa polonă. A fost un moment in care 
Coribut, era căt pe ce să se descopere ei, 
amsă, făcănd asupră-şi silinţe, el se opri. 

— Şi oare cu numele meu, işi zise el, ro- 
bit-a străinul pe Domnița, el care n'a spus 
din ce părinţi şi ţară este?... Nu!,.. Ce 
face numele cănd îl poartă un nevrednic? 


94 DOMNIȚA RUXANDRA 


E ca haina frumoasă pe un trup urit. Dar 
eu cu un alt nume nu mai sunt nimic?.,. 
Nu mai sunt vrednic să sărut nici urmele 
picioarelor unei femei?,... Numele ma fä- 
cut pe mine mare sau eu pe dënsul?..., 
A! ori cine ar fi acest nou Coribuţ care s'a, 
furişat in inima Domniței, jur pe umbra, 
strămoşilor mei, că-mi va plăti cu viaţa 
cutezanţa de a se face deo potrivă cu mine. 

Din acea zi Coribut incetâ de a mai vorbi 
Domniței cuvinte de amor, incredinţat fiind 
că ea, iubeşte pe un altul, ear Domnița mul- 
țămită că a, scăpat de prigonirile lui, främënta 
in mintea ei gănduri secrete ce nu mai 
avusese pănă atuncea şi care o duceau la 
melancolie. 

A iubi era ceva necusnocut pentru dënsa ; 
singura idee o spăria, şi negreşit că trebue 
să fie spărioasă pentru o inimă tânără, 
această, simţire puternică care se anunţă cu 
inceputurile furtunei, 

Zioa fugind de Curtea Domnească unde 
era prea mult vuet, ea rătăcea, singuratică 
in aleele intunecoase ale grădinei, şi acolo 
asculta cu drag ciripitul păserilor ce se ju- 


DOMNIȚA RUXANDRA 25 


cau prin crengi, urmărea sborul fluturilor, 
privea, cu aţintire la verdeața erbei şi cănd 
auzea vre un pas omenesc tresărea, ca şi 
cănd ar fi surprins-o săvărşind vre o faptă, rea. 

Ea purta in inima ei o taină, o comoară 
ascunsă pe care n'ar fi destainuit-o oame- 
nilor cu preţul vieţii, dar care era pregrea 
pentru a nu o spune văntului şi florilor. 

Noaptea pănă a nu adormi, ea cugeta 
la mii de lucruri fără şir, precum la stele, 
la resboaele părintelui ei, la furtunele de 
pe marea, la stafii şi in fine la străinul cu 
ramura, verde. 

Dar ce idee?... Un străin eşit din fun- 
dul păm&ntului cu o figură posomorită ca 
zilele inourate, putea să atingă inima de 
ănger a junei Domniţe?... Nul... Negreşit 
nul... Ea se inroşea numai găndind la una, 
ca aceasta, şi de frică inchidea ochii spre a 
nu-l mai vedea. Dar........ cu ochii inchişi 
îl vedea şi mai bine. Figura indărăpnică şi 
nedespărțită tovărăşiță a căpbtăiului ei de 
noapte, lua fel de fel de forme fantastice in 
inchipuirea ei, pănă cănd ostenită de a o 
alunga, Domnița adormea surizăndu-i, 


26 DOMNIȚA RUXANDRA 


Cine ar fi socotit că asemene infrăţire 
de inimă s'ar fi putut intămpla in aşa scurt 
timp intre Ruxandra şi Timuş, intre dulce 
şi aspru, intre frumos şi urit, intre ceriu 
şi iad? 

Astfel trăea Domnița de la vederea străi- 
nului, singuratică, gănditoare şi tuprinsă de 
un dor neinţeles care gar fi prefăcut in su- 
ferințe dacă mar fi fost ades r&corit de roua 
lacrimilor, căci lacrimile isvorese din dor 
spre a-l alina,— cănd eată că intruna, din 
zile la Curtea Domnească sosi un cazac că- 
lare pe un cal negru inspumat, cu o scri- 
soare de peste Don. De grăbit ce era ca- 
zacul, el intră la Domn acoperit, cum era 
cu colbul de pe drum, şi-i dădu scrisoarea, 
care zicea: 


„Prea luminate Voevod Domn terii Mol- 
„dovei de la plaiuri pănă la mare! 


„Eu Timuş fiul lui Bogdan Hmelnitki sin- 
„gur stăpăn pe şesurile Ucraniei şi ale Do- 
„Dului, de acărui poruncă ascultă 50,000 
„Suflete de voinici incălecaţi pe cai s&lba- 
„teci şi inarmaţi cu biciuri plumbuite in 


DOMNIȚA RUXANDRA 27 


„mäna stăngă şi cu suliți lungi de 18 pi- 
„Cioare in măna dreaptă, robit de frumu- 
„seţa fiicei tale Ruxandra, cer mäna ei la 
„tine. — Oastea mea aşteaptă pe malul stëng 
„al Nistrului să treacă ca nuntaşi sau ca 
„duşmani pe păm&ntul Măriei-Tale.“ 

O mare jale căzu pe Curtea lui Vasilie Vodă 
la primirea acestei scrisori. Se ştia cine e 
Timuş şi oastea lui. R&sboiul cu el era 
r&sboiu de pustiire. 

Domnul chiemâ, pe fiica, sa, şi-i zise: 

— Pe ţermurile Donului trăeşte un om 
jumătate sălbatic cu numele Timuş. Hrana, 
lui e săngele, bucuria, lui, prada. Poporul seu 
n'a invăţat ăncă să brăzduească pämëntul, ci 
rătăceşte prin pustiuri adăpostit sub corturi 
şi trăeşte din munca altor neamuri. Voeşti 
tu să-l ei de soţ? 

— Care este voea ta, părinte? 

— Voea mea nu este. 

— Atunci më supun ţie. 

Domnul îşi simţi inima uşoară şi dădu 
in ţară veste de r&sboiu, ear Domnița îşi 
simţi inima grea şi incepu să plângă. 

Chemarea, la r&sboiu trămbiţată prin mii 


98 DOMNIȚA RUXANDRA 


de guri se preumbls de la un capăt al ţerii 
pănă la celalalt ca un vânt de ghiaţă, şi la 
glasul ei, cete numeroase de oameni pără- 
sindu-şi vatra şi familia, plecară de prin tër- 
guri, de prin sate, de prin munţi, cu sineaţa 
pe umere şi cu merinde in traistă, 

Ei căntau din frunze de r&sunau văile 
şi codrii, căci mergeau cu sete de vitejie şi 
cu dor de a casă. 

Patruzeci de mii de oşteni Domnul întruni 
sub steagurile sale, şi porni spre Nistru pen- 
tru a pedepsi pe Timuş de cutezarea ce 
avuse de a cere măna fiicei sale. 

Două neamuri aveau a se ciocni şi din 
lovitura, lor era să isvorască un rîu de sănge, 
şi pämëntul să se acopere cu hoituri. 

Şi Dumnezeu a voit ca aceasta să se in- 
tâmple din causa frumuseţei Domniței Ru- 
Sandra) 

Coribut, care se găsea ăncă la Curte in 
centrul tuturor pregătirilor de r&sboiu, ştia 
tot ce se petrecea. El inţelese că Timuş este 
fericitul seu rival şi jură pe umbra stră- 
moşilor lui să-l omoare. 


DOMNIȚA RUXANDRA Kal 


IV. 


Era o noapte de vară caldă, instelată şi 
cu lună plină. Domnița se preumbla singură 
ca, de obiceiu prin grădină şi găndea la soarta, 
amară ce-o impresura. Niciodată suflet de 
fecioară n'a fost mai greu chinuit decăt al 
ei. Ea iubea, sau credea că iubeşte pe Cori- 
but; Timuş o cere de soţie şi un r&sboiu 
cumplit se incinge. Să se insoţească cu Ti- 
muş, trebuea să fr&ngă voea părintelui ei şi 
amorul ce nutrea in taină pentru pretinsul 
Coribut; să-l refuze, trebuea să aducă un 
nămol de nefericiri peste pămăntul ţării 
sale.... Ea se preumbla deci tristă aştep- 
tănd un sfat de la stele, de la lună, de la 
Dumnezeu. Cănd deodată un fream&t de frunze 
se aude indărăptul ei; ea tresare, fream&tul 
devine mai mare, crengile se clatină cu pu- 
ture, frunzarul se despică, şi o figură ome- 
nească apare dinaintea, ei. — Domnița sp&- 
riată voeşte să fugă, insă o putere nein- 
vinsă o opreşte in loc. Ea se uită cu ochi 
mari la figura ce se desemna ca o fantomă, 


30 DOMNIȚA RUXANDRA 


in lumina June, şi... ce să vadă?... Fi- 
gura străinului cu ramura verde!... 

Atunci o ameţeală îi cuprinse creerii; ea 
nu mai sun pe ce lume se găseşte. 
Figura stătea nemişcată ca o statue dinaintea 
ei. Aceiaşi ochi care vărsau scăntei amerinţă- 
toare, aceeaşi gură care părea deprinsă a nu 
rosti decăt cuvinte de moarte, insă o indul- 
cire, o rază de bunitate abia văzută ră&sărea, 
acum de sub asprimea trăsăturilor sale, in- 
tocmai ca un colţ de senin albastru pe un 
ceriu inourat. 

Domnița uimită nu-şi putea intoarce ochii 
de pe strania, nălucă, urmărind cu groază 
ori ce mişcare se producea pe figura ei, ear 
fantoma sub privirile Domniței, părea că se 
transformă, se indulceşte din ce in ce, -şi 
in acelaş timp, prin un neinţeles mister, 
Domnița simţi şi ea cum spaima se risi. 
peşte din inima ei, făcănd loc unei alte 
simţiri mai line care o indemna să se a- 
propie de d&nsa....... Atunci ea Den fără, 
voe un pas spre fantomă, ca şi cănd ar fi 
voit să se incredinţeze de realitatea ei. Ca- 
pul ei era ferbinte, insă un vënt răcoros 


DOMNIȚA RUXANDRA 31 


amestecat cu parfum de flori ëi desmerdä 
fruntea, şi-i limpezi vederile, urechile ei pă- 
reau că aud o musică de pe altă lume căn- 
tată in note misterioase de frunzele ce se 
clătinau pe arbori, luna suridea de sus cu 
nevinovăţie.... Domnița făcă un al doilea, 
paş.... Cel al doilea e totdeauna mai uşor!... 
Ce era ea vinovată dacă şi noapte şi lună, 
şi vänt şi frunze unelteau spre ducerea ei 
in ispită?... Dacă insuşi Dumnezeu a răsă- 
dit in inima ei s&mă&nţa unei patimi, care 
dintre toate e cea mai inşelătoare, fiindcă, se 
imbrobode cu haina fericirii ?... 

Fantoma stătea neclintită. Domnița atrasă 
ca de o putere magnetică se apropia mereu; 
pe buzele lor născură ca doué surori inge- 
mënate două zimbete de iubire care se im- 
preunară in lumina lunei; ochii lor ardeau, 
cănd... în acelaş moment, o mănă de fer 
se infipse pe umărul Domniței şi o pironi 
in loc; era măna părintelui ei— Palid şi in- 
fricoşat el stătea inainte-i cu sabia goală, 
gata să o spele in săngele ei. 

— Copilă nebună, strigă el, ce pedeapsă 
se cuvine ţie pentru această faptă vinovată? 


32 DOMNIȚA RUXANDEA 


Copila insă nu rëspunse nimic; ea căză 
jos leşinată. 

Fantoma dispără, şi era timpul să dis- 
pară; căci o larmă cumplită de glasuri, tro- 
pote de picioare şi sunete de arme se auzea, 
din toate unghiurile grădinii. 

— Prindeţi-l, prindeţi-l strigau cu toţii; 
mai multe detunături de puşcă făcură să, 
tresară ecourile grădinii, insă cănd se făcu 
earăş linişte, se găsiră trei morţi şi doi rä- 
niţi intre care şi Coribut, ear străinul ni- 
căirea, 

— Liam scăpat, strigă cu ciudă Coribut 
legăndu-şi braţul săngerat, a doua oară insă, 
jur pe umbra strămoşilor mei să nu-l mai 
scap ! 

A doua zi Vasilie Vodă porunci să ducă 
pe fiica sa la. cetatea Sucevei spre a sta 
acolo inchisă pe post şi răgăciuni, pănă cănd 
se va isprăvi r&şboiul cu Timuş, căci pănă 
atunci el nu avea timp să se găndească 
la pedeapsa ce să-i dee. 

Un călugăr şi un oştean fură trimişi spre 
a, intovărăşi pe Domiţă in călătoria ei. 

Dureroasă fù despărţirea ei de maică-sa, 


DOMNIȚA RUXANDRA 83 


care o iubea, de tată-seu care o nedreptă- 
țea, de odaea ei, de grădina unde avusese 
atătea, visuri de fericire, de slugile care-i să- 
rutau mănile plăngănd.— Ea merse pe jos, 
din tărg in tărg, din sat in sat, pănă cănd 
ajunse la malul Siretiului la locul unde el 
se impreună cu riul Suceava, 

Obosită de drum, ea se puse jos spre a- -şi 
odihni pe earbă verde inspinatele picioare, 
şi nu departe de dënsa bëtrănul călugăr nu 
mai puțin ostenit se răzămă, şi el de un 
trunchiu de copac, incepënd să-i povestească 
din cărțile sfinte. Ear oşteanul mai la o 
parte dormea dus ca omul fără grijă. 

Soarele era la asfințit — ceriul purpuriu 
se oglindea in apele limpezi ale Siretiului 
care curgea lin pe sub sălcii, cristeii căn- 
tau in earbă, vëntul dormea pe crengi; 
toate aceste dulci şoapte ale naturii făcură 
pe juna Domniţă să adoarmă, ea care de 
mult nu gustase dulceața somnului. 


Kë 


Pe un drum singuratic şi nebătut ce merge 
de la Iaşi spre Nistru, alerga Timuş călare 
29,488 3 


94 DOMNIȚA RUXANDEA 


căt îi luau picioarele calului. — Deodată ca- 
lul se opri in loc şi scutura din urechi; Ti- 
muş îi dădă pinteni să plece inainte, insă 
calul nu făcă bine căte-va sărituri, imbol- 
dit de pintenii călăreţului şi poticni. 

Atunci Timuş se puse pe gănduri, căci 
calul are căteodată vederi năzdrăvane. 

— Negrule | îi zise el, fă pe cheful tău 
şi du-më unde voeşti tu. Tu ştii mai bine 
ce stă in calea stăpănului Lë, 

Negrul sforăi din nări, scurmâ pământul 
cu picioarele de dinainte, apoi se intoarse 
drept in loc şi plecă in fuga mare indărăpt. 

— Negrule unde më duci? să văd lacri- 
mile iubitei mele şi să nu le pot şterge?... 

Negrul scuturâ din cap şi indoi fuga. 

Treceau pe lăngă Timuş, copacii, casele, 
dealurile intocmai ca nişte fantasme, şi fu- 
garul nu obosea, 

— Negrule! më duci intre duşmanii mei, 
eu sunt; unul şi ei sunt mulţi,,.. 

Negrul scuturâ, a doua oară din cap şi 
intrei fuga, mergea ca şi cănd ar fi avut 
şepte suflete şi o mie de picioare. 

Căt va fi mers şi de se va fi odihniţ 


DOMNIȚA RUXANDRA 85 


unde-va, nu se ştie, dar intr'un-amurg de 
soare ajunse pe şesul Siretiului, nu departe 
de locul unde dormea Domnița Ruxandra... 


Din senin ceriul se inourâ; din somn vën- 
tul se trezi şi incepu să sufle cu străşni- 
cie, şi un vuet lung, ingrozitor, venea 
clocotind indărăptul călăreţului incăt se pä- 
rea că, munţii deslipindu-se de pe temeliile 
lor, incep să dănţuească in urma lui. — 
Atunci negrul se opri. 

— Negrule! mănia lui Dumnezeu, ne go- 
neşte din urmă, fugi din aceste locuri sä 
nu perim! 

Negrul stătea pironit pe pămănt, neau- 
zind glasul stăpănului seu, neauzind vijelia 
ce se apropria. 

— Nu vezi tu in urma noastră cum vine 
un val de apă drept ca zidul, cu creastă 
de spume, cu vărtej de furtună, cu intu- 
neric de mormënt Fugi! negrule, fugi!... 

Negrul stătea infipt.... 

Valul intuneric veni şi intr'o clipă aco- 
peri pămăntul cu un otean de ap. 

Luna se ivi pintre nori sarbădă şi desple- 

EM 


36 DOMNIȚA RUXANDRA 


tită ca o -fărmă&cătoare ce ride cu hohot la 
priveliştea, furiilor sale. 

Negrul inota deasupra apei tăind cu voi- 
nicie turbatele valuri, ear Timuş se lăsa 
in voea lui. 

Eată, că un punct strălucitor se zăreşte 
in mijlocul valurilor, ca un soare sub apă 
ce se unea cu ceriul prin o dungă de lu- 
mină. S'ar fi zis că ochiul lui Dumnezeu 
priveşte in acel loc; ear in mijlocul luminii, 
in spuma apei, in pulberea argintie in care 
se jucau curcubeile, un trup de femee se 
vede invălit intr'o reţea de păr de aur. — 
Nu era un trup ce moare, ci un trup care 
se naşte, aşa de frumos şi luminos părea 
acest sin femeesc legănat pe sinul valurilor. 

Valurile mulţămite de comoara ce du- 
ceau cu sine îşi potoliră furia, şi furtuna 
se opri. 

Timuş atras de icoana de sub apă, ina- 
inta mereu spre dënsa despicănd şuvoiul 
tulbure şi răpede, ear minunea cea, transpa- 
rentă mergea, la vale lunecănd intre spume 
şi văzduh, şi apa părea că nu voeşte să-i 
facă r&u. 


DOMNIȚA RUXANDRA 87 


Timuş o ajunge, o ridică la piept şi.... 
recunoaşte pe Domnița Ruxandra. Ea pă- 
rea că doarme de cel mai dulce somn, şi 
un suris ăngeresc increţea încă buzele ei. 

Timuş cu iubita sa in braţe şi cu sufle- 
tul sdrobit apucă inspre cetatea Sucevei 
cu gănd de a depune trupul ei in sfănta 
monastire, insă nu bine călători căte-va 
oare, că deodată in mijlocul unei păduri, 
un om călare armat pănă'n dinţi îi opri ca- 
lea punăndu-se de-acurmezişul drumului. 

— Pe umbra strămoşilor mei! de astă 
dată nu-mi vei scăpa! strigă omul cel 
armat. 

— Nu am vreme să stau la vorbă cu 
tine, răspunse Timuş voind să meargă mai 
departe. 

Pune-ţi jos prada şi pregăteşte-te să mori! 
adaose străinul scoţănd sabia. 

Ambii descălecară. Timuş depuse trupul 
Domniței la umbra unui copac şi incrucişă, 
sabia cu Coribut, căci el era inimicul ce i 
se pusese in cale.—Coribut avea speranță, 
in norocul s&u care niciodată nu-i dăduse 


38 DOMNIȚA RUXANDRA 


greş; Timuş n'avea speranţă in nimic, căci 
îi era tot una să trăească, sau să moară. 

Lupta intre dănşii nu fă lungă, căci ei nu 
se luptau cu gănd de cruţare. 

Coribut, Den mai multe atacuri infuriate 
asupra, rivalului său care au mers in deşert, 
ear Timuş nu făcu decăt unul singur, insă 
in lovitura ce dădu, cruntă ca desperarea 
sa, capul lui Coribut rătezat de pe umere, 
căză la pămănt bolborosind cuvinte neințe- 
lese. 

Apoi urmăndu-şi calea, el ajunse la mo- 
năstirea Sucevei, incredinţă trupul Domni- 
ței in mänile egumenului, şi depunënd o 
lungă şi ferbinte sărutare pe fruntea ei 
rëce, plecă in dărăpt cu inima pustie şi cu 
gănd de pustiire. 

Ajuns in fruntea oștirii sale, el urmări şi 
intămpină armata lui Vasilie Vodă. Amăn- 
doue se ciocniră ca doi munţi ce se risipesc 
unul asupra altuia, insă din teribila vijelie 
care ţină din răsărit şi pănă in apus de 
soare Timuş eşi invingător. Armata lui Va- 
silie Lupul fù nimicită; satele şi tërgurile 
ardeau ca fuioarăle de cănepă pe urmele lui 


DOMNIȚA RUXANDRA 39 


Timuş ; ţara inspăimăntată credea că a sosit 
peirea lumii. Timuş ajunse la malul Pru- 
tului, nu departe de Iaşi. 

Vasilie Vodă vëzënd că nimic nu rezistă 
şuvoiului pustiitor a Cazacilor, scrise lui Ti- 
muş că-i dä măna fiicei sale numai să in- 
ceteze cu r&sboiul, insă, acesta ştiind ce-a, 
devenit Domnița Ruxandra se otert şi mai 
rău, şi-şi puse in gănd să nu lase in Iaşi 
nici o casă pe temelia ei. El dădă ordin Ca- 
zacilor să treacă Prutul. Cazacii aruncară 
pod pe şeice şi trecură dincoace. 

A doua solie fă trimisă din partea lui 
Vasilie Vodă cu rugăminte să-i fie milă de 
țară, şi să vie cu pace la laşi unde îl aş- 
teaptă logodnica dinaintea altarului, ear Ti- 
muş răspunse: 

— Voiu veni să-mi vëz logodnica, căci 
logodnica mea este corona ta şi te sfătuesc 
să te sileşti a nu mi-o da. 


VI. 


Ori Vasilie Vodă era nebun, ori voea 


40 DOMNIȚA RUXANDRA 


să inşele pe Timuş, ori fiică-sa trăia...... 
Care din trei era adevărată ?... 

B&trănii spun că cea din urmă. 

Poate că sărutarea infocată ce Timuş de- 
pusese pe fruntea ei in momentul cănd se 
despărți de dânsa, o rechiemă la viaţă, sau 
poate că Dumnezeu voi să facă o minune 
precum a mai făcut şi alte dăţi...... se 
poate |.. dar ceea ce se spune este că in- 
dată după plecarea lui Timuş din cetatea 
Sucevei ea, deschise ochi in ciuda preoţilor 
care o tămăeau şi se rugau pentru sufle- 
tul ei. 

Ea se trezi ca dintr'un vis, îşi reculese 
cu incetul ideile, îşi aminti puhoiul de apă 
care o surprinsese dormind, dar mai de- 
parte nu-şi aminti nimic. 

Cei de pe lăngă d&nsa îi povestiră că 
ea datoreşte viaţa lui Coribut care o ur- 
mărea, de departe cu iubire, insă că din ne- 
norocire, indată după scoaterea, ei din apă, 
viteazul Polon fù ucis pe la spate de un hoţ 
care se credea a fi Timuș. 

O furtună se stărni in pieptul bietei Dom- 
niţe la auzul acestor int&mplări, care se a- 


DOMNIȚA RUXANDRA 41 


deveriră şi prin o scrisoare a părintelui ei 
vestitoare cum-că Timuş, ucigaşul lui Coribut 
e invingător, că țara e ajunsă la peire, şi 
că alt mijloc de scăpare nu este, decăt ca 
ea să se jertfească a fi soția lui Timuş. 

Plăngea, nenorocita Domniţă, plăngea cu 
lacrămi amară stoarse din adăncul inimii; 
insă, durerea de a plănge era nimic pe lăngă 
durerea, de a-şi inăduşi plănsul, de a-şi sili 
inima, de a-şi acoperi capul cu flori şi be- 
teală şi a se arunca, jertfă nevinovată in 
braţele inimicului ţării, in braţele ucigașului 
iubitului ei. Moartea pentru dănsa ar fi fost 
o binefacere ; insă ea nici moartea nu pu- 
tea să o chieme. 'Trebuea numai decăt să 
asculte glasul părintelui ei, glasul ţării inge- 
nuchiate, căci nu degeaba era fiică de Domn. 
Acei ce domnesc peste popoare sunt căte- 
odată lipsiţi de averea ce posedă insuşi cerşi- 
torii, de dreptul de a muri cănd vor. 

Aşa, dar, mare pregătire de nuntă se fă- 
cea, la Iaşi in Curtea Domnească, ear in 
tabăra lui Timuş mare pregătire de r&sboiu. 

Timuş ajunse cu armata lui la marginea 
Iaşului. Acolo el alese cincizeci de oşteni, 


49 DOMNIȚA RUXANDRA 


cei mai voinici dintre toţi şi incunjurat de 
ei, intrâ in oraş. 

Deşerte se făceau uliţile dinaintea lui, căci 
pretutindene spaima se preumbla cu dën- 
sul. — Uşile şi ferestrele se inchideau, co- 
pii se lipeau de sinul mamelor şi o jale 
ingrozitoare apăsa oraşul. 

Insfirşit el ajunse la Curtea Domnească.. — 
Acolo Vasilie Lupul impreună cu Doamna şi 
toţi curtenii îl aşteptau in scară cu zim- 
bet silit şi: cu bucurie prefăcută, ca pen- 
tru un ginere ce vine nechiemat, ear Ti- 
mus in creerii lui frămănta planuri de gro- 
zavă r&sbunare. 

— Să vedem pănă: unde va merge vi- 
clenia Moldovanului, găndea el, desmierdăn- 
du-şi mănunchiul săbiei. 

El urcâ scările palatului pe care erau ag: 
ternute covoare moi de Persia, intră in 
paraclisul domnesc unde îl primi Mitropoli- 
tul cu cununa de mire, se uită imprejur, 
văzu toate pregătirile de nuntă dar mireasa 
nicăirea !.... Atunci el aruncă o ochire se- 
cretă oştenilor ce-l intovărăşeau, un frea- 
mět surd se fácù in jurul lui, săbiile eşiră 


DOMNIȚA RUXANDRA 43 


pe jumătate din teacă, cănd eată că o uşă 
nevăzută se deschide şi palidă ca moartea a- 
pärù Domnița Ruxandra... . 

La această neaşteptată vedere ei rema- 
seră inmărmuriţi necrezănd ochilor lor ; şi 
cum să creadă cănd el o ştia inecată in 
apele Siretiului de unde cu insăşi mäna sa 
o dusese la monastirea Sucevei, şi cănd ea 
îl ştia mort sub numele de Coribut, ucis 
tocmai de acela care acum se infăţişa ei 
sub figura iubită a străinului cu ramura, 
verde ? 

Se zice că bucuria mare se asamănă cu 
durerea, căci ca: şi dănsa prin lacrămi se 
esprimă. — Astfel Timuş pentru intăia oară 
in viaţa sa vărsâ lacrămi, amestecăndu-le cu 
ale Domniței care şi ea pentru intăia oară 
după atătea suferinţi le primi de la izvorul 
fericirii. 

In faţa acestei nespuse bucurii ce unea 
pe ambii logodnici, toate feţele se inseni- 
nară, săbiile dușmane reintrară in teacă, 
Vasilie Vodă care crezuse un moment, că 
intocmai ca un al doilea Avraam duce pe 
fiica sa la injunghiare, îşi simţi inima rein- 


44 DOMNIȚA RUXANDRA 


— 


viind; ear bătrănul Mitropolit, săvărşi cunu- 
nia mulţămind ceriului că a schimbat r&ul in 
bine. 

Nuntă lungă şi nesfirşită se fäcù pe urmă, 
căci ea venea cu binecuvăntare de sus, cu 
iubire intre soţi şi cu pace pesteţară; nuntă 
in adevăr domnească, cu bogăţie, cu veselie 
cu căntări şi cu danţuri, incăt îi merse ves- 
tea pănă in Țarigrad, de unde Sultanul au- 
zind de frumuseţa Ruxandrei şi de voinicia 
lui Timuş le trimise bogate daruri. 


SC 


FLUERUL LUI STEFAN 


Junele Victor abia eşit din şcoli cu ca- 
pul plin de visuri şi inima plină de dor, se 
afla intr'o frumoasă zi din Mai intr'un loe 
ce se numeşte Brădăţelul. — Brădăţelul este 
o grădină eşită din sinul naturei in care 
nimic n'a lucrat măna omenească, este un 
colțişor uitat, necunoscut in ţara noastră, 
pe care călătorul nu-l visitează, pe care poe- 
ţii nu lau căntat ăncă, dar care nu ince- 
tează de a, fi mai puţin desfătător decăt toate 
acele locuri ce au inspirat pănă acuma lira 
barzilor noştri naţionali. 

Brădăţelul are acea, insuşire rară, că ori 
de căte ori îl vei visita, intipăririle ce-ţi lasă, 


46 FLUERUL LUI STEFAN 


—— 


sunt tot atăt de vii, ca şi cum Vai visita 
pentru intăia oară, 

El vorbeşte nu numai ochilor ci şi su- 
fletului. Inchipuiţi-vă in mijlocul unei pä- 
duri intinse, un lac limpede in care se văd 
jucăndu-se păstrăvii; apoi cascade şi izvoare 
la, fiecare pas, un muşchiu răcoros care se 
intinde ca un covor verde pe pămănt: pis- 
curi cu figuri capricioase; intr'un cuvënt tot 
ce poate natura produce mai frumos, mai 
drăgălaş adunat intr'un singur loc, ca şi cum 
Dumnezeu ar fi voit să facă din Brădățel un 
mic paradis pămăntesc. 

Cănd vii acolo o dulce simţire te cuprinde 
la vederea, acestei naturi ce pare a fi imbră- 
cată, in hainele ei de sărbătoare şi multă, 
multă vreme după ce ai părăsit acest loc 
incăntat, îți rsmăne ăncă intipărită in inimă 
tăcerea, misterioasă a Brădăţelului. 

Victor era la umbra unui stejar bătrăn, 
pe virful unui delişor de unde domina toată 
intinderea, Brădăţelului şi acolo răsturnat pe 
earbă găndea, dar nu ştia singur la ce găn- 
dea; simţea in sine nişte aspirări tainice 
care-l indepărtau de lumea reală ; dorea ceva, 


FLUBRUL LUI STEFAN 47 


dar acest ceva era in aer, nehotărit, era un 
vis plăcut, un dor ce simte omul la vărsta 
tinereţii cănd se vede in mijlocul unei na- 
turi frumoase, dar se simte singur in ea! 

Pe cănd selăsa el astfel legănat de găn- 
duri care-l conduceau pe nesimţite la me- 
lancolie, auzi deodată un căntee, o doină |. 

I se pără un moment că se află in gră- 
dina cea incăntată a Armidei unde din fie- 
care frunză ese căte o melodie. 

Indată se indreptâ spre locul de unde 
venea, căntecul, şi după căte-va momente 
se vëzù in faţa unei femei ce şedea pe un 
trunchiu de copac şi cănta, din fluer acea 
doină tristă care-l mişcase aşa de mult. 

Ea era in toată frumuseţa vărstei; avea 
părul auriu; ochii mari albaştri; hainele 
sale simple şi uşoare destăinueau formele 
cele mai regulate; dar pe faţa ei se oglin- 
dea o nelinişte mare interioară, se părea că 
astfel căntănd, ea se jălueşte pădurilor, că 
mărturiseşte naturii dorul său din inimă, şi 
adăncită cum era in esecutarea căntecului 
ei, se părea, atăt de frumoasă acea femee 
necunoscută, incăt junele nostru rămase ui- 


43 FLUERUL LUI STEFAN 


mit şi creză deodată c'a găsit, acel ceva in 
aer, nehotărit care suridea de departe in- 
chipuirii sale. 

Victor asculta, neclintit, de frică să nu in- 
trerumpă şirul acelor note dulci ce eşeau 
din adëncul sufletului ei. Insfirşit ea inceta 
de a cănta,; îşi şterse ochii de lacrămi, se 
uită imprejur?.şi cănd zări un străin inaintea, 
ei, aruncâ un tipet. 

— Ce voeşti, Domnule? zise ea cu un 
glas spëriet. 

—  Nimică răspunse Victor, doina ta mia 
atras aice, am voit să ştiu cine căntă aşa, 
frumos. Nu-ţi fie frică de mine. Sunt om 
bun şi nu doresc alta decăt să ştiu cine 
eşti. 

— Sunt şi eu o sărmană fată lepădată 
de părinţi ; trăesc cum dă Dumnezeu. N'am 
alt prieten decăt fluerul ista căruia spun 
căte-odată necazurile mele şi el le spune la 
cele văi, 

— Dar eşti tânără; tu n'ai trăit incă in 
lume; ce necazuri pot să te apese aşa de 
curënd ? 

— Ei, ce-ţi pasă d-tale de necazul meu? 


3 


PLUBRUL LUI STEFAN 49 


D-ta ești poate bogat, fericit şi cei ca d-ta 
nu prea cred nevoilor noastre. 

— Te ingeli, copila, mea, toţi oamenii nu 
sunt aşa. Eată eu sunt unul gata a-ţi in- 
tinde măna şi a-ţi da ori ce ajutor. 

— D-ta! Dar ce folos poţi să-mi aduci? 
Socoţi poate că am nevoe de bani? Nu 
domnule, eu nu sunt săracă de bani; că 
n'am ce face cu ei; sunt săracă de noroc! 
Mam născut intr'un cias rău; şacel cias 
îl plăng acuma. 

— Dar ştim şi noi, draga, mea, că multe 
sunt care apasă pe un om, căci dacă de 
lipsa banilor sufere cine-va sunt altele de 
care moare. De aceea nu te sfii de mine. 
Spune-mi ce ai la inimă |! Nu ştii tu că o 
durere s'alină dac'o spui unui prieten care 
te-ascultă go inipărţeşte cu Une? 

Atunci ea aruncă asupra lui Victor un 
ochiu pătrunzător ` pără un moment a nu 
se increde in el, dar naivă ca toategnatu- 
rile cele drepte, îşi recăpătă, indată incre- 
derea, se apropiă de el şi cu o căutătură, 
„ nespusă, apucăndu-l de mănă îi zise ince- 
tigor: 


23,483 4 


50 PLUERUE, LUI STEFAN 


„Iubesc şi sunt nenorocită 1“ 

Apoi sfăşiată, obosită intocmai ca, floa- 
rea ce se indoae de furtună, ea plecâ capul 
pănă ce-l culcă pe umărul lui Victor, şi el 
simţi atuncea căldura resuilării sale, simţi 
bătaea răpede a inimii ei, şi intratăta se 
imbătase sufletul său vëzënd in braţe-i acea, 
fiinţă răpitoare, incăt uită Brădăţelul cu toţi 
munții şi cascadele lui, uită chiar durerile 
junei fete, căci in pieptu-i se desvălea un 
raiu plin de ilusiuni şi de amor, căci astă, 
dată ţinea de mănă acel vis aurit cătră care 
atăt de des se inălţa sufletul său. 

Insă vai | visul fu scurt. Iute ca fulgerul 
Victor se isbi cap in cap cu realitatea şi 
cănd se deşteptă, vëzù intre el şi juna fată, 
un intreg abis, toată nemărginirea unui amor 
adënc, dat altuia decăt lui. 

Jung copilă retrăg&ndu-se incetinel din 
braţele necunoscutului ei amic, urmă, cu o 
voce slabă : 

„Dacă vrai sä ştii necazul meu, ascultă: 

— Eu më numesc Maria. Sunt fata unui 
locuitor fruntaş din satul Frăsinenii. El eră 
bogat, avea girezi mari, oi multe şi më purta 


PLUERUL LUI STEFAN $i 


tot-deauna cu haine curate. Aveam cordele 
in cosiţe şi la gät mărgele ; fetele din sat 
se uitau cam r&u la mine, ear flăcăii më 
jucau mai mult decăt pe ele, fiind că eram 
imbrăcată ca o fată de tërg. Era in sat un 
fl&cău Stefan, nalt şi supţirel ca bradul, avea 
părul negru şi nişte ochi care ardeau la su- 
flet. Dar era sărac. N'avea altă avere decăt 
inima, lui cea bună şi fluerul de la br&u. 
Intr'o zi, îmi aduc aminte, am jucat hora, 
mult cu el, ş'aşa s'a, uitat el la mine, că 
toată noaptea n'am putut să dorm. 

A doua zi m'am dus la biserică să më rog 
la Dumnezeu ca, să-mi dee nopţi mai bune, 
şi eată că pe pragul bisericei intălnii tot pe 
Stefan care îmi zise: Mario roagă-te şi pen- 
tru mine!... Atunci am simţit picioarele că-mi 
tremurau sub mine, iute am intrat in bise- 
rică; m'am rugat, mult, mult şi m'am ru- 
gat şi pentru el; căci ma durut in suflet 
vëzëndu-l aşa măhnit. — Dar ce folos că, 
somnul tot nu mi-a venit. 

— S&rmană copilă, o intrerupse Victor, 
tu simţeai pentru intăia oară in inimă acel 


4 


52 FLUERUL LUI STEPAN 


foc care se numeşte amor şi nu-ți puteai 
ăncă da samă de el. 

— Nu ştiu bine, ce simţeam, dar eram ne- 
liniştită, şi slăbeam vëzënd cu ochii. De ce 
zilele treceau, de ce dorul m& cuprindea mai 
tare, şi un urit më apăsa. Apoi intr'o noapte 
auzii nu departe de casa noastră o doină 
din fluer; şi era aşa de măndră doina, ceea, 
incăt mi se pärù că stelele o ascultă şi văile 
o ingănă, şi par'că më chiema, më chiema 
mereu spre ea, in căt ameţită, fărm&cată, 
më trezii deodată fără să vreu, lăngă cel 
ce cănta doina... Era Stefan !... Eartă-mă 
Doamne dac'am greşit |... 

— Tu eşti Mario ? mi-a grăit el. O! vino, 
vino că de mult te doreşte inima mea ! 

Şi m’a luat de mănă, şi m'a strins la piept 
şi m'a sărutat cu drag pe frunte; ear eu 
tremuram de mult ce-mi era drag, ş'aşa bine 
mă simţeam răzemată pe braţul lui, cag 
fi voit par'că să mor. — Ear el mi-a zis : 

— Mario | ştii tu una? dac'ai fi tu femeea 
mea, aşa-i că mult bine am trăi impreună? 
Tas cănta doina din fluer şi as desmierda, 


FPLUBRUL LUI STRFAN 53 


përul ist măndru, căt e ziua de mare!.... 
Ian găndeşte-te şi tu. 

— M'oiu duce la tata, i-am răspuns eu, 
Soin cere voia lui, și... bun e Dumnezeu! 
Aşa am şezut impreună tot vorbind şi plă- 
nuind pănă cănd a răsărit luna pe ceriu. Vor: 
bele lui erau dulci, şi căt am stat längä 
d&nsul mi s'a părut că lumea;i a mea. 

După aceea trei zile de-a răndul am voit 
să destăinuesc tatei dragostea mea, dar de 
căte ori deschideam gura să-i vorbesc, imi 
amorţea glasul in găt. A treia zi cănd mi 
s'a părut a fi mai vesel, am inceput vorba 
cu el aşa: 

— Tată, căţi ani am eu? 

— Optsprezece ani ai implinit la Florii. 

— Tată, se zice că la 18 ani fetele se 
mărită... Eaca fata lui moşu Stan s'a mă- 
ritat. 

— Aşteaptä, draga mea, Ha veni şi ție 
răndul. 

— "Tată, dacă Has spune cam visat astă 
noapte ursita mea! 

— Mări ce zici? mi-a răspuns el, uităn- 
du-se cam pieziş la mine. Dar cine-i acel fët 


54 FLUERUL LUI STEFAN 
II ————— 


logofăt pe care Da visat? Spune-i numele 
să-l cunosc şi eu. 

— E Stefan ciobanul din sat, am zis eu, 
abia r&suflăndu-mă, că de mult ce mi se 
bătea, inima, m&'năduşeam. 

Stefan ! — strigă tata deschizănd nişte ochi 
mari — Cum! Stefan! Pe dănsul vrai să-l 
iei de bărbat? A indrăsnit el să-ţi intoarcă 
capul; un derbeder; un om fără căpătăiu, 
care n'are pănea de toate zilele ?... O! asta 
n'a fi niciodată... Şi s'a înfuriat tata aşa, 
de tare că era cât pe ce să më bată — In 
zadar m'am rugat, in zadar am plăns şi 
m'am pus in genunchi inaintea lui. Nimic 
nu l'a putut indupleca, 

— Tu femeea, lui Stefan! striga el necon- 
tenit. De asta te-am făcut pe lume, de asta 
te-am crescut, ca să te dau acuma pe măna 
unui venetic fără loc, nici foc! — Dar tu 
ţi-ai eşit din minte, copila mea! Mai degrabă 
ţi-aş frănge gătul, decăt să fii tu femeia 
lui Stefan. — El voeşte să se 'mbogăţească 
prin tine; el iubeşte girezile și banii mei, 
ear nu pe tine, nesocotită ce eşti! Ce 
ai ajunge tu cu el? Să cei de pomană pe 


FLUERUL LUI STEFAN 55 


la uşile creştinilor, că eu nu Dag da decăt 
urgia şi blăstămul meu! 

Groaza m'a apucat vëzënd mănia tatei; 
nu ştieam ce să fac! Pe de-o parte Stefan 
pe care-l iubeam; pe de altă parte tata care 
më blăst&ma, 

Stefan aştepta răspunsul meu. 

Fluerul era semnul de intălnire. Veni 
noaptea ; auzii fluerul, Dumnezeule! ce să-i 
spun? Nenorocită, m'am furişat de tata, 
m'am dus la el, i-am spus tot, tot păn'in- 
Sfirşit ... şi el ma ascultat fără să se rë- 
sufle; era galbën ca ceara şi mănile îi tre- 
murau. Apoi iute s'a intors cătră mine şi 
mi-a zis: 

— N'am dorit bogăţiile tată-to nici le do- 
resc. Aibă parte de ele cu tine impreună ! — 
Eu mă duc, rămăi sănătoasă ! 

O! atuncea n'am mai putut răbda Am 
simţit că se rupe ceva in pieptul men: am 
uitat blăstămul tatei; am uitat tot! 

— Ștefan nu më läsa! i-am zis ca o 
nebună. Më duc şi eu cu tine in lumea 
toată, 


56 PLURRUL LUI STEPAN 


Atunci lui Stefan faţa i s'a inveselit şi 
a inceput se plăngă ca un copil. 

— Mario! r&spunse el, inecăndu-se in la- 
crămi,... Aiinimăbună... tu ştii iubi... 
să fugim impreună; să fugim ... Dumnezeu 
ne-a ierta că alt-fel n'ar fi făcut el să ne 
iubim aşa de tare.... Tată-to n'are drep- 
tate... El voeşte să te vănză ca o marfă 
pe bani... Nouă nn ne trebue avere.... 
Om munci ş'om trăi! Eu më duc la stë- 
pănul meu să më răfuesc, şi să-i dau oile 
pe samă... Earmăne sară la miezul nopţii 
cănd o cănta .cucoşul să-ţi iei merinde in 
traistă şi să fii la stejarul din deal... Ş'apoi 
ce-a da Dumnezeul... 

Aşa ne-am despărţit. 

A doua zi tata avea faţa posomorită,. Tot 
intr'una eşea, afară din casă şi vorbea ince- 
tişor cu oamenii care treceau; apoi din cănd 
in cănd auzeam sgomot prin sat. Vedeam 
vătăjei, dorobanţi pe dinaintea, ferestrei. Nu 
ştieam ce este. Intr'un rănd Tam intrebat, 
şi el mi-a r&spuns că au venit dorobanţi să 
implinească, birul din sat. Aş fi voit să mă 
duc eu singură să văd ce se petrece, dar 


FLUBRUL LUI STEFAN 57 


tata më păndea mereu. Ziua mi s'a părut 
un an. De către sară obosită, am adormit 
puţin şi am avut un vis grozav, un vis pe 
care nu l'oiu uita in veci: 

Am visat că eram mireasă, imbrăcată in 
haine albe. Imprejurul meu erau oameni 
mulţi şi preoţi cu veşminte. Apoi par'că, 
m'am uitat in oglindă ca să mi aşez beteala 
pe cap şi:.. O Dumnezeule! ce-am văzut! 
mă cutremur şi acuma cănd găndesc. Am 
văzut pe Stefan mort, mort curgă&ndu-i sănge 
din piept, ear eu eram la faţă bătrănă, sbăr- 
cită şi fără dinţi in gură. — Ce vis! Aşa 
m'am spăriat că am sărit drept in picoare 
şi atunci am auzit cucoşul căntănd... Era 
miezul nopţii.... Tata dormea. — Mi-am 
luat degrabă merinde in traistă, mi-am făcut 
de trei ori cruce şi am eşit. Afară bătea, 
văntul răce şi era intuneric. De nimic nu-mi 
era teamă, numai visul m&'nfiora in spate. 
Iute ca găndul, am mers la stejarul din deal. 
Dar Stefan nu era, 

M'am pus jos şi am aşteptat. 

— Aşteptat-ai vre-odată, domnule? Ştii 


58 FLUERUL LUI STEFAN 


ce-i dorul, cănd cauţi şi nu găseşti; cănd 
aştepţi şi nu vine? 

— Nu! Dar cel puţin imi inchipuesc, rës- 
punse junele Victor care asculta din toate 
simţirile sale istoria Mariei. 

— Ba nu! Trebue să fi fost ca mine a- 
colo, răzămată de copac cu ochii in intu- 
neric; să fi ascultat ca mine o noapte in- 
treagă şuerul v&ntului; să fi tresărit ca mine 
la tot sgomotul de frunze; să-ţi fi numărat 
ca mine bătăile inimii in fie-care minută, 
pentru ca să ştii ce va să zica chinul aş- 
teptării. O! Nu e chin mai mare in lume! 
Dear fi fost noaptea mai lungă, eu trebuea 
să mor! A trecut noaptea, s'au ivit zorile 
şi Stefan n'a mai venit. Apoi eată c'auzii 
un pas. Săngele in mine incepuse a fierbe... 
Pasul se apropia din ce in ce... Nu vedeam 
ăncă nimic, dar inima-mi spunea că nu-i 
Stefan; şi ea spune tot-d'auna drept. Era 
Ioan Pădurarul care mergea la pădure. 

— Ce cauţi Mario aice pe vremea asta? 
mi-a grăit el uităndu-se cu mirare la mine. 

— Nu cum-va văzut-ai, bade Ioane, unde- 


FLUBRUL LUI STEFAN 59 


va pe Stefan ciobanul, cu oile lui? îl in- 
trebăi eu. 

— He! He! Să fii sănătoasă! răspunse 
el. Stefan a lăsat cu ziua, bună şi oile şi 
satul şi s'a făcut, ostaş. De eri sară l’a luat 
la oaste cu mai mulţi flăcăi din sat şi la 
pornit spre tărg. Şi fiind că el se punea de 
pricină, apoi la legat cot la cot şi la tri 
mis cam cu nepus in masă. Tată-to era a- 
colo; cum de nu Ha spus nimica? Ancă el 
a dat frănghia de l’a legat! 

Vestea asta m'a lovit in inimă ca un 
trăsnet. Am căzut jos fără simţire şi căt 
oiu fi stat aşa nu ştiu, dar cănd m'am tre- 
zit era soarele sus. Lăngă mine era loan 
Pădurarul care mi-a zis: Mario! M'ai virit 
in grozile morţii! Nu mai ştieam ce să fac 
ca să te trezesc. Ei dar, bine că te věd ear 
sănătoasă | Du-te acasă şi te linişteşte. Uită 
pe Stefan. Aşa a fost să fie! 

Şi grăindu-mi, ast-fel s'a dus. 

Atunci am inceput a blăstăma pe tata, 
a blăstăma oamenii, a blăstăma lumea in- 
treagă; căci cu toţii par'că se pusese să-mi 
răpească pe Stefan. 


60 FLUERUL LUI STEFAN 


Apoi cel intăi gănd care mi-a venit a fost 
să më omor. Ce-mi era bună viaţa fără de el? 
Dar ear am găndit, mai bine să alerg după, 
dă&nsul, să'l mai văd odată, să-l mai chiem 
pe nume şi_cine ştie, poate să-l scap. 
Nădejdea nu lasă pe om. Mam acăţat de 
acea nădejde şi am plecat. 

Douë zile şi o noapte am mers peste 
cămpii deadreptul fără să mă odihnesc. Tre- 
cut-am dealuri şi văi, păduri şi ape, şi ca 
o fărmecată, më tot duceam inainte, fără 
să më uit indărăpt. Nu mai găndeam nici la 
* căsuţa noastră din sat; nici la oiţa, cea plăvae; 
nici la teiul cel răsădit de mine Nu vedeam 
inaintea ochilor de căt pe Stefan ferecat de 
măni şi de picioare şi eu alergam să-l scap. 

A doua zi am ajuns in târg. Eu nu fu- 
sesem ăncă nici-odată la tărg. Am intrat pe 
o uliţă fără să ştiu in cotro merg. Am vë- 
zut case Mmari, lumini multe, şi oameni care 
mergeau in toate părţile. Toată lumea era 
veselă şi fericită intr'un loc aşa de fruinos. 
Numai eu eram cu durerea in suflet! 

Apoi am apucat in dreapta, şi pe urmă, 
in st&nga şi din ce in ce auzeam vuet mai 


FLUERUL LUI STEFAN 61 


mare, intălneam oameni mai mulţi, trăsuri 
care alergau răpede, muzici care căntau fel 
de fel. Par'că eram pe-o altă lume! — Ce 
le păsa lor de Stefan! 

De la o vreme toţi mi s'au părut că, 
sunt oameni rëi şi fără inimă; că nimărui 
nu-i era milă de mine. Më coteam cu dânşii 
Şi nici măcar se uitau la mine. Am intrebat 
pe unul despre Stefan, şi mi-a ris in faţă. 
Am voit să spun altuia necazul meu şi m'a 
luat drept o calică zicăndu-mi să merg la 
muncă. Un al treilea m'a apucat de bărbie, 
şi mi-a zis: Ce mai umbli după Stefan? 
Vino la mine acasă, că Hot cumpăra o ro- 
chiţă mai bună decăt asta care-o porţi. Ol 
De-aş fi găsit pe Stefan să fug cu el departe, 
departe de acest loc blăstămat, unde oamenii | 
nu ştiu dăcăt să alerge ca nişte smintiţi şi 
să ridă de nenorocirile altora. 

Incepuse a fi tărziu; luminările se stin- 
geau pe la fereşti;, clopotniţele bisericelor 
nu se mai vedeau de intuneric şi eu umblam 
singură ca o umbră din uliţă in uliţă, ne- 
ştiind unde më găsesc, ce să mănăne şi 
unde să dorm. Căte-o-dată, lucru ciudat! 


62 FLUSRUL LUI STEPAN 


visam trează fiind. Mi se părea cam găsit 
pe Stefan, că eram in brațele lui şi fugeam, 
par'că, cu el aşa de repede, că pămăntul 
îmi luneca sub picioare, şi casele se învăr- 
teau imprejurul meu. Şi atuncea cădeam 
ameţită, şi cănd më deşteptam, më vedeam 
ear singură lăngă un zid şi... fără de Ste- 
fan. Apoi pierdeam nădejdea de a-l] mai găsi, 
şi-mi venea să më intorc acasă la tata şi 
să më omor inaintea lui, ca să vadă el căt 
rău mi-a făcut. 

Dar unde mai puteam nimeri inapoi? 
Toate ulițele şi toate casele sămnau una, 
cu alta, şi de ce mergeam, de ce më incur- 
cam mai tare. Găndurile imi treceau prin 
cap ca furtuna şi nu më puteam opri nici 
la unul. Numai găndul lui Stefan më ţinea 
mereu! Căte-odată stam pe loc şi ascultam. 
Oare unde a fi stefan? Oare nu cum-va e 
in casa asta şi eu trec pe lăngă dănsul şi 
nu-l găsesc! Şi atunci imi lipeam urechea, 
de fereastră şi ascultam. Insă vail Nu au- 
zeam nici glasul lui, nici fluerul lui! 

Dar ce să-ţi mai spun, domnule? Pot eu 
să-mi aduc aminte, toate căte am suferit! 


FPLUBRUL LUI STEFAN 63 


Tin minte numai că intr'un rănd, sdrobită 
de osteneală, m'am pus jos să më odihnesc 
şi-am adormit. Ce somn am mai avut! Am 
visat ear visul cel grozav de atunci noaptea, 
cănd am plecat de acasă şi cănd m'am trezit 
era ziuă. Dormisem pe scările unei biserici, 
Imi era frig. M'am sculat răpede, m'am 
frecat, la ochi şi am plecat. Apoi eată că 
mă vă&zui inaintea unei case mari, cu fe- 
rest multe şi cam stricate. In ogradă erau 
soldaţi imprăştieţi in toate părţile; unii gri- 
jeau caii; alţii îşi curăţeau hainele; unii dor- 
meau la soare; alţii căntau din nişte trim- 
biţe. Aice şăd soldaţii: aice trebue să fie 
Stefan, găndii in mine, şi o rază de bu- 
curie mi-a trecut pe dinaintea ochilor. 

— Domnule, am zis unui soldat, unde e 
cel mai mare al vostru? Am trebuinţă nu- 
mai decăt săi spun căte-va vorbe. 

— Intră in şala asta, răspunse soldatul, 
fä pe uşa din stânga şi vei găsi acolo pe 
căpitanul. 

Jute am intrat in odae, şi acolo am găsit, 
doi oameni: unul era gros, cu ochii poso- 
moriţi, roş la faţă; avea haine cusute in 


DÄ FLUERUL LUI STEFAN 


aur şi şedea jos. — El trebue să fi fost că- 
pitanul. — Celălalt era bëtrăn, imbrăcat ca 
toţi ceilalţi soldaţi şi sta in picioare. 

— D-ta eşti căpitanul? am zis celui roş 
la, faţă. 

Eu sunt, ce pofteşti? 

— Domnule, më rog de iertare, dar ma- 
veţi cum-va intre soldaţi un flăcău Stefan 
pe care la luat la oaste de vr'o patru zile. 
Am auzit că l'a adus aice. El a fost cioban 
la oi in satul Frăsinenii. 

— Dar, e aice, răspunse căpitanul, tăin- 
du-mi vorba, insă am pus la r&coare, fiind 
că-i nesupus. A voit să fugă de două ori; 
de aceea i-am dat căte-va bețe şi Tam aşe- 
zat in başcă să prindă minte. 

— Dumnezeule din ceriu! strigăi eu, puin- 
du-mă in genunchi inaintea, lui. Fie-ţi milă 
de dânsul! Dacă ai un Dumnezeu la care 
te inchini, nu te indura de o fată nenoro- 
cită|! Dă-mi pe Stefan; îl iubesc, pentru el 
mi-am lăsat casa şi părinţii. De patru zile 
alerg căutăndu 1. Acuma lam găsit. O! Nu 
mi-l lua! 

= N'am ce-ţi face, adause căpitanul, Ste- 


PLUERUL LUI STEFAN 65 


fan e soldat şi trebue să rămăe in oaste, 
Tu du-te şi te măngăe c'un altul. 

— Dar d-le căpitan, găndeşte că ne omori 
pe-am&ndoi. Stefan më iubeşte aşa de tare 
că, şi-a, face samă, ş'atuncea ce folos vei avè 
de la el? Aibi cuget! Dumnezeu ţi-a rës- 
plăti binele ce nei face! 

Insă toate au fost in zadar! şi dac'am 
văzut că nimic nu-l imblănzeşte, nici lacră- 
mile, nici rugămintea mea, şi că de-acum 
sa sfirşit pentru mine ori ce bucurie in 
lume, am voit deodată să më duc, să fug 
dinaintea acestui om fără, suflet, dar picioa- 
rele mi-au slăbit. Am r&mas pe pragul uşei 
inlemnită. Nu mai puteam nici plănge nici 
vorbi şi se vede c'aşa de schimbată, eram 
eu la faţă, că bătrănului soldat i s'a făcut 
milă, de mine şa zis căpitanului: 

— Ertaţi măcar atăta, domnule căpitan, 
să duc pe copila asta la Stefan să-şi iee 
zioa bună de la el. Poate s'a mai r&cori, 
sărmana| Vedeţi cum se usucă de dor. De 
măne n'au să se mai intălnească. 

— Ei bine, du-o, insă să stai acolo, şi 


28,488 5 


66 PILUBRUI LUI STEPAN 


peste un cias să nu mai aud vorbind de 
d&nsa. 

Tot este o dreptate in ceriu! am găndit eu 
atunci, şaş fi voit să mulţămesc cu viaţa, 
mea bă&trănului soldat care pusese cuvânt 
bun pentru mine. 

— Haide copilă, să te duc la dragul tău, 
mi-a, zis b&trănul soldat, luăndu-mă de mănă. 
He! He! Am băut şi eu amarul ista, cănd 
aveam musteața neagră! Acuma's bătrăn, 
fhi-au trecut acele griji din cap. Aşa ţi-or 
trece şi ţie, cănd vei fi mai bătrănioară. 
Dar atunci să-ţi aduci aminte de Vlad sol- 
datul. El crede la cei tineri. 
+ Şi ma dus prin nişte şăli mari, unde am 
intălnit soldaţi care se uitau la mine. Apoi 
am intrat intr'o odae de unde a luat o cheie 
pe urmă intr'o cameră de unde a luai o 
luminare, şi am scoborit nişte scări care 
mergeau in jos pănă ce am dat de-o uşă. 

=» Aice bdihneşte hulubaşul tău, zise Vlad, 
stăi s'aprindem luminarea, că altfel nu " 
vei vedè. El jăleşte la intuneric. 

Inima mi se bătea tare. Mi se părea că 
Vlad nu mai sfirşeşte de-a aprinde lumi- 


FLUERUL LUI STEFAN Gu 


narea. Ce-a fi făcând oare Stefan? M'aşteaptă 
el oare acuma? Şi o bucurie nespusă ma- 
puca cănd găndeam să-l văd. Îmi venea să 
nd: îmi venea, să plăng; tremuram ca frunza, 
şi nu'ndrăzneam nici să më r&suflu. Insfir- 
şit uşa se deschise şi...... deodată ne-am 
aruncat in braţele unul altuia. Gass mult foc, 
ş'aşa multă, bucurie cuprinsese sufletele noas- 
tre, că n'am putut să ne zicem un cuvănt. 
Numai lacrămile curgeau părae. Nu credeam 
să fie adevărată atăta fericire, noi care nu 
gustasem decăt amar. Më uitam la el, îl 
vedeam; eram piept la piept cu el şi tot 
incă nu puteam să-mi vin in fire. Më temeam 
să nu fie un vis. Ol N'am graiu să spun 
căt de nesfirşită a fost bucuria mea. Uita- 
sem atuncea, toate : uitasem zilele fără odihnă; 
nopţile fără somn; uitasem chiar că numai 
un cias aveam a fi impreună. Ce-mi păsa! 
In acel cias puneam viaţa, mea toată şi moar- 
tea pe urmă aş fi primit-o cu drag. Îl strin- 
geam in braţe; îl sărutam cu nebunie, ş'aş 
fi voit să-i trec sufletul meu intr'un sä- 
rutat!... 

In casă, era tăcere; numai inimile noastre 


DÉ 


68 FLUERUL LUI STEPAN 


vorbeau. Ear bătrănul Vlad se uita la noi, 
şi-mi aduc aminte că, două lacrămi mari au 
curs de sub genele lui. 

— Desmierdaţi-vă copii, ne-a zis el, căt 
mai aveţi vreme, c'acuş trebue să vë des- 
părţiţi. Aşa-i porunca, | 

Glasul lui ne-a trezit din ameţală. Stefan 
iute s'a tras din braţele mele, şi s'a uitat 
ţintă la mine. El avea faţa brăzdată de su- 
ferință, şi ochii in foc. Ş'aşa mi-a grăit: 

— Mario! Noi n'o să ne vedem mulţi ani. 
Cine ştie ce o vrea bunul Dumnezeu să se 
mai int&mple cu noi. Să jurăm unul altuia 
credinţă; să jurăm că ne-om aştepta pănă 
ce moartea, ne-a curma zilele şi că dragostea 
noastră, altora n'om da-o. Atunci ne-am pus 
amăndoi in genunchi, am ridicat mănile in 
sus şi am jurat, am jurat straşnic, cu su- 
flet şi cu inimă, şi jurămintele noastre s'au 
urcat la ceriu, şi Dumnezeu trebue să le fi 
ascultat, că erau adevărate.... Acum sun- 
tem logodiţi! Ziserăm intr'un cuvânt, gas 
luăndu-ne de mănă, am inceput să ne spu- 
nem tot ce aveam la suflet, şi ne-am adus 
aminte din trecut şi am vorbit despre vitor, 


FLUERUL LUI STRPAN 69 


şi am vorbit mult, mult de dragostea noas- 
tră, dar am simţit şi mai mult. Simţeam 
atăta fericire că nu'ncăpea in .inimile noa- 
stre. Pluteam, par'că, in altă lume. 

— Destul, dragii mei, băgâ de samă Vlad, 
a trecut ciasul ce via dat căpitanul. Mario, 
tu ai auzit porunca lui; căpitanul nu şu- 
gueşte. 

O căt de degrabă a trecut vremea! Atunci 
m'am aruncat ear in braţele lui, şi lam 
strins la sinu-mi, şi i-am scăldat faţa in la- 
crămile mele şi i-am zis: Stefan rëmäi sä- 
nătos! Ear Stefan a scos din sin fluerul cu 
care odinioară cănta, doina pe earbă verde 
şi mi la dat, zicăndu-mi cu glas măhnit: 

— Ține fluerul ista. Invaţă-te a cânta din 
tr&nsul ca să-ţi aduci aminte de mine, şi 
de căte ori a r&suna voios sub degetele 
tale, a fi semn că eu sunt bine şi te do- 
resc. Dar cănd fluerul n'a mai suna... să 
ştii Mario, că lui Stefan i s'a int&mplat un 
n&caz mare şi să te rogi la Dumnezeu... 

Apoi ne-am despărţit ... De-atunci eu zi 
bună n'am mai avut. Dorul më arde ca fo- 
cul, şi viaţa in mine se stinge pe zi ce 


70 FLUERUL LUI STEFAN 


merge. O! cănd am jurat lui Stefan că l'oiu 
aştepta, n'am crezut c'oiu suferi aşa de 
tare! Vor trece anii lui de slujbă; Stefan 
s'a intoarce, dar pe mine m'a găsi moartă, 
moartă de dor!!..., 

Voacea Mariei aici se stinse. Victor sta 
in uimire. "EI nu putea indestul să privească, 
frumoasa ei figură pe care se reproduceau 
toate mişcările sufletului ei. Nu putea in- 
destul să asculte graiul ei simplu şi pito- 
resc, dar trist ca, şi doina ce o cănta din 
fluer. Nenorocirile au şi ele bunul lor. Ele 
impodobesc sufletul precum lacrăma impodo- 
beste ochiul. Astfel Maria era mai atrăgă- 
toare, mai frumoasă, sub vălul melancoliei. 
Veselă, ea ar fi săm&nat unui flutur strălu- 
citor şi sburdalnic; tristă, ea säměna unui 
ănger scoborit din ceriuri spre induioşarea 
pământului, 

— A trecut mult timp de cănd te-ai des- 
părţit de Stefan? intrebă Victor, care ardea 
de dorinţa, de-a cunoaşte sfirşitul istoriei ei. 

— Patru luni a trecut de cănd nu l'am mai 
văzut, nici am auzit de děnsul. Am invăţat 


FLUERUL LUI STEFAN kul 
a 


de-atunci să cănt doina din fluerul lui şi 
căntănd par'că më mai răcoresc. Îmi inchi- 
puesc că Stefan e sănătos, că găndeşte la 
mine; îmi aduc aminte de acele zile cănd 
jucam hora impreună, cănd m&'ntălneam cu 
el sara pe lună şi trezeam văile in cănte- 
cele lui. Frumoase zile erau atunci |... Apoi 
Maria voi să reinceapă doina ei obicinuită. 
De trei ori suflă in fluer, dar fluerul nu r&- 
sună, 

Atunci o vijelie sbucni in pieptul junei 
fete, ochii ei deveniră s&lbateci, un tremur 
îi cuprinse tot trupul. 

— Sunt pierdută vai! Strigâ ea cu o voace 
de nebună... Fluerul nu mai căntă!... O 
visul, visul meu nenorocit... Stefan a murit... 
Eată îl văd curgëndu-i sănge din piept... 
Dumnezeule ce ţi-am greşit? Şi biata Mariä 
cuprinsă de-o nemărginită desperare se sbu- 
ciuma necontenit. In zadar Victor căuta s'o 
liniştească,; durerea ei mergea tot crescănd, 
ca torentul ce ineacă, 

— Dar linişteşte-te, pentru Dumnezeu! 
zise el. Nu vezi, că fluerul e stricat? Ui- 
tă-te bine! Cum vrai să cănte? Stefan n'a 


79 FLUERUL LUI STEFAN 


murit. Më duc să ţi-l aduc de-oiu şti bine 
că voiu intra eu singur in oaste in locul 
lui. Numai, fii cu minte. Aşteaptă-mă aice. 
Peste două sëptëmäni voiu fi cu dănsul lăngă 
tine. Îţi făgăduesc; iţi jur! 

Dar n'apucase Victor a-şi măntui cuvăn- 
tul şi juna Maria se făcuse nevăzută. Ea 
dispără ca un geniu prin frunzişul codrilor. 


Cinci zile după aceasta, Victor se afla ina- 
intea casarmei din Capitală. La ușa casarmei 
şedea, răzămat in sabie un soldat bătrân cu 
musteaţa sură. 

— N'ai ştiinţă, Domnule, zise Victor, de 
un soldat cu numele Stefan, intrat de patru 
luni in oaste? El fusese cioban la oi in sa- 
tul Frăsinenii. 

— Ba am, cum nu? D-ta poate vii din 
partea logodnicei lui, Maria, cu vr'o veste 
ceva? 

— Tocmai! Dar ce! Cunoşti pe Maria? 

— Se'nţelege co cunosc. Doar eu sunt Vlad- 
soldatul care am mijlocit la căpitanul, de 


FLUBRUL LUI STEFAN 73 


i-a dat voe să-şi iee ziua bună de la Stefan, 
atunci cänd îl luase la oaste. 

— Şi unde-i Stefan? 

— Stefan stä bine unde este. Poți să te 
intorci să spui Mariei să-şi caute alt logodnic. 

— Cum! Nu inţeleg Domnule, ce vrei să 
spui? 

— Vreu să spun că Stefan e mort şi'ngro- 
pat... Dumnezeu să-l erte! 

— Mort! strigă Victor. Dar e cu nepu- 
tințä! D-ta vrei poate să glumeşti? 

— Vlad soldatul, nu glumeşte niciodată, 

— Dar bine, cănd şi unde a murit? 

— Pe cămpii Basarabiei in bătae cu Leşii. 
Par'că-l văd ş'acuma luptăndu-se ca un zmeu. 
Invăţase şmotru mai bine decăt mine. Era 
ager la cap şi voinic la braţ. Pe trei leşi 
i-a inţepat cu sabia pănă in plăsele. Dar un 
părdalnic de plumb a şuerat şi l'a lovit in 
piept! A murit s&rmanul in braţele mele, şi 
cănd şi-a dat duhul a zis numai un cuvânt: 
Mario!!... Păcat de el! Îmi era drag ca co- 
pilul meu! 

Victor s'a intors indărăpt, — In zadar a 
căutat pe Maria de-alungul şi de-alatul Bră- 


74 FLUERUL LUI STEFAN 


dăţelului ; in zadar a cercetat de ea prin 
toate satele de prin prejur. De numele Ma- 
riei nu s'a, mai auzit. Insă de tăte ori mer- 
gea la Brădățel, i se părea c'aude din trun- 
chiul copacului unde-o văzuse pentru prima 
oară, eşind un lung şi dureros suspin, care 
unindu-se cu şoaptele frunzelor şi murmurul 
cascadelor, desmierda dulce ecoul Brădăţe- 
lului... 


PIATRA LUI OSMAN 


L 


Munţii Moldovei samënä in mic cu munţii 
Sviţerei. Aceleaşi izvoare limpezi, aceleaşi 
creste frumoase incoronate de brazi şi de 
stinci, aceleaşi văi pline de taine. Destui 
de mari, pentru ca călătorul să vază ades 
la, picioarele sale gem&nd furtuna, ei Lotus 
nu se urcă pănă la acele inălțimi, unde 
vegetaţiunea, piere sub sloiurile ernii. Ei nu 
umilesc, nu infiorează prin măreţia, s&lbatecă, 
a Alpilor, dar desmeardă simţirile omului, 
dăndu-i icoana unei naturi blănde, in sinul 
căreia par'că, locueşte totdeauna primăvara. 


76 PIATRA LUI OSMAN 


In mijlocul lor, pe malurile a trei riuri, 
Bistriţa, Neagra şi Dorna e aşezat satul 
Dorna. Nici o cale de comunicaţiune nu era 
mai inainte prin munţii noştri. De ar fi voit 
cine-va să visiteze Dorna, trebuea să se 
acaţe pe stinci, să treacă prin ripi, să-şi 
facă de multe ori drum cu toporul prin pă- 
dure; ear pentru a reveni din Dorna, sin- 
gurul mijloc mai lesnicios dar nu fără pe- 
ricol, era de a se scobori cu pluta pe Bis- 
trita, pănă la tărgul Piatra. 

Departe dar de lume, incunjuraţi precum 
erau de păduri seculare, prin care abia 
putea r&sbate pasul omenesc, locuitorii Dor- 
nei duceau o Viaţă lină şi fericită. Natura 
le dădea cu prisosință mijloacele de vieţuire 
şi feriți astfel de atingerea zilnică cu lumea 
de prin tărguri, ei păstrară. neatinse şi limba 
şi portul şi virtuțile strămoşeşti. Cu toate 
aceste şi acolo nenorocirea, a trebuit să-şi 
implănte ghiarăle sale. 

O colonie de Otomani goi şi flămănzi ce 
nu mai găseau adăpost in ţara lor, ceată, 
compusă din vagabonzi, dezertori din ar- 
mată, bandiți scăpaţi de prin inchisorile Tur- 


PIATRA LUI OSMAN 77 


ciei, s'a aruncat intr'una din zile ca un nor 
de läcuste peste munții Dornei. Sub cuvënt 
că făceau comerţ de cherestele, ei incepură 
a stoarce munca locuitorilor in modul cel 
mai ruinător, apăsăndu-i in tot feliul, co- 
miţ&nd chiar crime, păngărind familiile şi 
locaşurile sfinte, astfel incăt mäna lor la- 
comă şi cruntă izbuti in scurtă vreme a 
r&spăndi pretutindene mizerie, sănge şi des- 
perare. 

In zadar locuitorii Dornei alergară de mai 
multe ori la sprijinul autorităţilor din ţară; 
autorităţile erau prea slabe pentru a izgoni 
din poticele Carpaţilor aceşti hoţi, care sub 
masca, de comercianţi pustiiau munţii şi ră 
peau din gura locuitorilor şi a copiilor lor, 
pănea de toate zilele. 

Unul dintre ei se deosebea mai cu samă 
prin inriurirea ce avea asupra celorlalți. 

El se numea Osman. Născut pe stradele 
Constantinopolului, fără a-şi cunoaşte pe 
tatăl şi muma sa, crescut in mijlocul scur- 
surilor şi-a gunoaelor oraşului, Osman de 
Lënër se aruncă, cu capul inainte in vărtejul 
patimilor. Toate simţimintele de bine fură 


78 PIATRA LUI OSMAN 


curënd inăduşite in inima “sa. Impins de 
mizerie, incurajat de izbăndă, ajutat de na- 
tura sa puternică şi inteligentă, Osman läså 
friul liber instinctelor răului, hultuite odată, 
cu naşterea in săngele lui, şi cănd pentru 
prima oară se intrebă pe sine, la ce port 
îl va conduce calea pe care a apucat, el 
nu mai găsi in sufletul sën nici o voace 
care să-i strige: „Opreşte-te/“ El avea spi- 
ritul ager, caracterul iute şi intreprinzător 
şi curajul unui om ce .nu tremură inaintea 
crimei, dar care dă indărăpt inaintea peri- 
colului. 

Fizicul său se potrivea in totul cu ple- 
cările sale interioare: Un cap de o mărime 
disproporţionată, aşezat intre două umere 
late, nişte sprincene lungi şi negre pe sub 
cara luceau in fundul capului doi ochi mici, 
scănteioşi; o bărbie "ascuţită, acoperită de 
un për aspru şi tufos; un corp de o mus- 
culatură puternică dar disgracios, eată in- 
fățişarea, lui Osman, infăţişare hiîdă care fä- 
cea dintr'&nsul o ființă ce insuflă frică, şi 
desgust totodată. In scurt timp el se ina- 
vuţă, căci nu lăsâ nici un mijloc neintrebuinţat, 


PIATRA LUI OSMAN 79 


pentru a ajunge la acest scop. Iscusit in 
alcătuirea planurilor sale, indrăzneţ in mij- 
loacele de punere in lucrare, el ştiea pe o 
parte să dea hoţiilor sale aparenţa, legali- 
DEL, şi pe altă parte să le susţie cu iarta- 
ganul in mănă cănd trebuinţa, cerea. El in- 
trunea, in acelaş timp calitatea de comerciant, 
şi de judecător totodată. Singur judeca, tre- 
bile sale cu locuitorii, singur le aducea, in- 
tru implinire. Dar ce implinire!.,.. Aici era 
partea, tragică a intreprinderilor sale. Nimic 
nu rămănea cruțat de mäna sa nelegiuită! 

Lacrămile şi rugămintea, nenorociţilor lo- 
cuitori, erau o monedă necunoscută lui Os- 
man, cu care nu se putea dobăndi nici mila 
nici ertarea sa. Oameni, femei, copii, fură 
aruncaţi afară din casele lor şi averea lor 
inghiţită. Apoi după ce izbuti a-şi adună o 
avere destul de insemnată printw”un lung 
şir de tălhării, el se dădă desfrănărilor, căci 
lăcomia de bani nu era singura patimă ce 
punea in mișcare activitatea sa. Fiu al unui 
popor încălzit de soarele asiatic, Osman a: 
vea pe lăngă un fond de trăndăvie orien» 
tală, toată, fierberea unei sensualităţi nesă- 


80 PIATRA LUI OSMAN 


ţioase. El iubea, lucsul, băutura şi mai cu 
'osebire femeile, şi cu toate aceste in piep- 
tul său nu s'a desvălit niciodată simţimăn- 
tul vre-unui amor adevărat. El căuta in a- 
mor nu un ideal, ci un mijloc de desfătare 
a simţurilor sale, şi acolo unde nu putea, 
izbuti prin viclenie sau bani, intrebuința 
totdeauna puterea brutală. Ol Să nu fi avut 
nenorocirea vre-o fiică din Dorna să atragă 
privirile sale; căci Osman ţinea intr'o mănă 
punga, in cealaltă iartaganul şi la ordinele 
sale avea toată oarda coreligionarilor săi, 
mijloace infricoşate dinaintea cărora nevi- 
novata copilă trebuea să plece capul, sau 
să-şi r&scumpere cu viaţa, preţul onoarei sale. 


I. 


Dinaintea casei lui Nistor erau adunați 
toți locuitorii Dornei. Soarele apusese din 
dosul muntelui şi de cealaltă parte se ivea 
luna insoțită. de luceafărul de noapte. Un 
brad urieş invălit in răşină ardea din rădă- 
cină pănă ’n creştet, nu departe de casa 
lui Nistor, şi coloana de foc, urcăndu-se in 


PIATRA LUI OSMAN 81 


inaltul ceriului intr'un lung vărtej de scăntee, 
se oglindea in undele limpezi ale Bistriţei 
şi lumina, in depărtare stincile săm&nate 
pe plaiuri. Acest spectacol, cel mai frumos 
care se poate vedè noaptea intre munţi, se 
dă de locuitorii Dornei, numai la ocasiuni 
mari de șărbări sau de veselie. Era in ade- 
văr o zi de veselie pentru intreaga Dornă, 
logodna; Irinei, fiica lui Nistor cu Mihai 
Plăeşul. Locuitorii şedeau jos pe earbă, des- 
părţiţi in diferite grupe după vârstă şi 
secs. Trei lăutari ţigani, formănd un orchestru 
compus din o scripcă, o cobză şi un naiu, 
căntau căntece de dragoste care scoteau pe 
furiş din pieptul nevinovatelor fete, suspi- 
nuri de dor. Ici şedeau bătrănii satului cu 
figurile lor serioase şi meditative, incinşi cu 
curele late şi ţiind in mănă căte un lung 
toiag semn al statorniciei; dincolo flăcăii 
veseli şi neastămp&raţi, cu pletele lăsate pe 
umere, copii sburdalnici ai muntelui, har- 
nici la muncă, uşori la joc, aşteptănd in- 
ceperea horei cu nerăbdare ca să mai poată 
schimba căte o stringere de mănă cu 
draga lor. Apoi fetele, blonde ca spicele de 
28,488. 6 


8 PIATRA LUI OSMAN 


grău, gătite in hainele lor de sărbătoare, 
cu flori pe cap şi cu alte pe sin, ţiind 
fiecare ochii plecaţi spre păm&nt ca şi cum 
n'ar zări ochirile indrăzneţe ce le veneau 
ca, nişte săgeți de foc din ceata, flăcăilor. 
Şi toată lumea, bătrăni şi flăcăi, femei şi 
fete lăudau intrun glas frumuseţa Irinei şi 
voinicia lui Mihai. Numai cănd şi cănd vre-o 
babă, deprinsă a cărti de toate cele, căuta 
să găsească căte un mic neajuns la vre-unul 
din logodnici. 

— Halal de Mihai! Zicea un flăcău Toader, 
cătră, vecinul său Ion, ştiu că măndră mi- 
reasă mai ia. Par'că-i o Domniţă. Ian vezi 
tu căt e de albă, ce păr lung şi frumos 
mai are, ce dulce căutătură! Cănd se uită 
cu ochii la tine, par'că te frige in inimă. 

— Aşa este, insă nu ştiu de ce deo bu- 
cată de vreme incoace e tot măhnită. Are 
ce are. Îţi aduci tu aminte căt era ea de 
veselă, mai inainte; cum glumea, de frumos? 
Îţi venea să tot glumeşti cu dënsa... Acum 
par'că-i tot plouă, şi-i ninge. 

— Tare eşti prost, Ioane!.... Nu inţelegi: 
tu, c'aceste sunt marafeturi de mireasă? 


PIATRA LUI OSMAN 83 


Aşa trebue să fie o fată care se mărită. 
Unde ai mai văzut tu mirese rizănd şi să- 
rind intr'un picior? Ele invaţă, inadins a fi 
smerite. N'am prins eu doar pe Catrina 
inroşindu-şi ochii cu capătul ştergarului, pen- 
tru ca să creadă lumea că plănge? Aeai 
obiceiul pămăntului; fata, invaţă de la mamă 
şi mama, de la, bunică. 

— Poate, măi, că ai dreptate; insă mie 
îmi pare că Irina nu se preface. Am vë- 
zut-o de multe ori aşa de supărată, că nici 
băga de samă la cele ce-i spuneam. Eu îi 
vorbeam una şi ea îmi răspundea alta. O- 
chii ei umblau in toate părţile, par'că avea 
o grijă in spate. 

— Nu-ţi spun eu că cu mintea ta mai 
să pricepi niciodată nimic? i-ar fi plăcut 
poate să se uite numai decăt la tine, 
să-ţi zimbească in faţă, ea care ware ochi 
să vază, decăt pe Mihai? Fireşte că are 
o grijă in spate, şi mare incă: grija mä- 
ritatului. Toate fetele o poartă de la văr- 
sta de optsprezece ani inainte; da ian să 
le vezi a doua zi după cununie cum le 
«rid ochii in cap ca nişte ghiocei. He! He! 

Dë 


84 PIATRA LUI OSMAN 


ee 


Nu mi-e intăia oară cănd věd mirese sme- 
rite cu nasum pământ; decăt smerenia asta 
ţine numai pănă... 

— Tăceţi din gurăl—strigă un bëträn de 
alăturea, şi faceţi loc să treacă logodnicii! 

In acel minut treceau prin mijlocul gru- 
pelor Mihai şi Irina, ţiindu-se de mănă. Lo- 
godna era săvărşită. Toată lumea se scula, 
inaintea lor, să le ureze traiu bun şi fericit. 
Mihai păşea măndru şi drept ca un brad; 
in ochii sëi strălucea bucuria, ear Irina, mer- 
gea legănăndu-se ca şi cum ar fi avut 
destulă putere de a se ţine pe picioare. 
Faţa ei era galbănă şi la fiecare pas, ea se 
uita, indărăpt cu o nespusă nelinişte răză- 
măndu-se din ce in ce mai tare pe braţul 
lui Mihai. In ochii ei ar fi putut eet cine- 
va dou& simţiri deosebite, luptăndu-se cu 
putere: amorul şi o grozavă frică. Cea mai 
mare parte din lumea. care era adunată a- 
colo, nu luâ sama la gălbeneala de pe faţa 
Irinei şi acei puţini care au văzut această, 
schimbare, crezură negreşit că vine de la 
ruşinea ce simt. fetele in momentul logodnei. 

Un bun observator insă, ar fi zărit tot 


PIATRA LUI OSMAN 85 


atunci o figură arămie cu doi ochi mici in 
cap, alunecăndu-se ca o şopărlă prin mulţime 
şi inaintănd spre Irina cu paşi nev&zuţi ca 
şi spiritul cel rău. Numai Ion observa această 
imprejurare. 

— Luat-ai tu sama, la ceva? zise el lui 
Toader trăg&ndu-l de măneca cămeşei. 

— La ce? 

— N'ai văzut tu pe Osman Turcul, viind 
ca o năprasnă intre noi? 

— Ei şapoi? 

— Îndată cum lam zărit, arm şi văzut 
pe Irina, ingălbenindu-se ca ceara pe obraz. 
Este ceva la mijloc! 

— Nu cum-va crezi tu că Irina îl iubeşte? 
Ţi-a trece poate şi asta prin cap? 

— Nu! Da cred că Turcul o urmăreşte 
mereu. Ea îl ştie căt e de aprig şi de-a- 
ceea se teme de d&nsul. N'o vezi cum tre- 
mur? Par'că are un şărpe dinapoia ei. 

— Multe mai vezi tu, Ioane! Më tem că 
de multe ce vezi să n'ajungi a orbi. Cum 
socoteşti tu că Turcului i-ar trece una ca 
asta prin minte cănd are a face cu Mihai? 
Doar, nu s'a săturat de zile. El ştie că Mi- 


86 PIATRA LUI OSMAN 


hai Plăeşul unde pune mäna dă la pămănt, 
unde chiteşte greş nu face; şapoi unde 
Par pută vr'odată suferi Irina? 

In acel moment Osman nu era decăt la 
doi paşi de Irina; ea simţi suflarea sa o 
trăvită şi un fior atăt de rëce îi trecă prin 
trup, incăt aruncă un ţipet şi cäzù in bra- 
țele lui Mihai. 

— Ce este, strigă acesta spăriet, Irino 
tu nu më mai iubeşti? 

Irina nu răspunse nimic, insă deschise 
ochii săi albastri, şi-i ţinti atăt de lung şi 
de duios in ochii lui Mihai, incăt acestuia, 
nu-i mai trebui nici un răspuns, El ceti 
adănc in inima ei şi fruntea sa se inseninâ, 

— Atunti de ce tremuri? De ce eşti aşa 
de galb&nă? — adaose el cu o voce mai 
asigurată. — 

Dar n'apucase Irina a rosti un singur 
cuvănt, şi Osman care se afla acuma in faţă, 
cu logodnicii, zise cu glas mare pentru a 
fi auzit de toţi: 

— Să-ţi fie de bine, Mihai; intr'un cias 
bun! Cănd ne pofteşti la nuntă? 

— Poimăne, jupăne Osmane şi dacă nu-ţi 


PIATRA LUI OSMAN 87 


va fi cu supărare, vină şi d-ta la masa 
noastră. 

— Foarte mulţămim! — r&spunse el cu 
un zimbet ironic; şi aruncănd o căutătură 
crucişă Irinei, dispăru prin mulţime. 

— Ce dracul are Osman? găndi in sine 
Mihai — cloceşte ear vr'o hoţie in cap. Cănd 
oare a scăpa Dorna de lighioaele aste de 
Turci care ne-au măncat averile şi ne-au 
săcat munţii? — Insă reaua intipărire ce-i 
făcuse vederea neaşteptată a lui Osman se 
şterse indată, sub privirile amoroase ale lo- 
godnicei sale şi in fața veseliei generale. 

Hora incepă. Toată lumea se aruncă cu 
nebunie la joc şi un lung lanţ de flăcăi şi 
fete ce sămënau a fi atătea flori in o mare 
ghirlandă insufleţită de focul tinereţei, se 
infiinţă sub bolta ceriului, luminată de stele. 

Nimic mai frumos de vâzut decăt acest 
joc incingăndu-se pe cămpia verde, joc de 
voinici, in care lanţul ce se'ntoarce, se rës- 
tringe şi se'ntinde intr'un vărtej fără re- 
paos, sam&nă a fi purtat de vënt; nimic 
mai pătrunzător de auzit decăt aria stră- 
veche a horei, ale cărei note, cănd line şi 


88 PIATRA LUI OSMAN 


trăgănate, cănd sgomotoase şi bărbătești, 
par a ne destăinui frumosul timp trecuti! 
S'ar zice că Romănii cănd s'au prins de 
mănă pentru prima oară ca să joace hora, 
simțind aceeaşi trebuinţă a fi uniţi in zilele 
bune ca şi in zilele răle, au voit să lege 
frăţia dintre dănşii printr'un căntec şi 
un joc, 

După horă, veni masa cea mare, in capul 
căreia, se aşezâ, preotul, un om bëträn cu 
barba argintie şi fruntea increţită de mul- 
tele erni ce trecuse peste dănsa. In dreapta 
sa se puse logodnicii şi in stinga, socrii 
cei mari. 

Apoi veneau toţi ceilalţi oaspeţi ce luase 
parte la sărbarea cămpenească. Vinul era, 
bun, sănătăţile urmau cu iuţeală una după 
alta, şi veselia năvăli in toate inimile. Ba- 
bele incepură a povesti din vremile cele 
vechi, pe cănd erau şi ele tinere şi fru- 
moase; fetele ascultau cu luare aminte; ear 
flăcăii ascultau puţin, vorbeau mult, şi cu 
ochiul furau şi mai mult. Nistor era de un 
chef nespus; el intinerea pentru a doua 
oară, căci de mulţi ani nu a avut o zi atăt 


PIATRA LUI OSMAN 89 


de fericită ca ziua, de logodnă a fiicei sale. 
Irina incepi asemene a-şi recăpăta, colorile. 
Ea, se simţea mai liniştită de cănd se dusese 
Osman şi se deda cu totul veseliei ce dom- 
nea, la acest ospăț. 

La, urmă, cănd vinul incepi a se deşerta, 
de prin pahare, cănd o geană de lumină 
se arătă pe marginea ceriului spre răsărit, 
ear bradul care pănă atunce luminase munţii 
ca 0 lampă magică cu mii de focuri, se 
prefăcă in cenuşă, aruncănd numai ici cole 
căte o scăntee, se sculă in picioare preotul 
cu un pahar în mănă şi după ce-şi netezi 
barba cu toată demnitatea unui bătrăn 
măndru de albeaţa ei, ţină cuvăntarea ur- 
mătoare : „Oameni buni“, zise el, „pe Irina 
„Şi pe Mihai eu i-am botezat cănd erau in 
„faşă; astăzi eu ii cunun. Cănd mă uit la 
„dăuşii imi aduc aminte de zilele cele bune, 
„pe cănd n'aveam alte griji in Dorna, decăt 
„Să ne creştem copiii şi să ne sporim ave- 
„rile. Acele vremi au trecut. Insă dacă 
„Domnul ne-a trimite mulţi copii in Dorna 
„ca Irina, şi Mihai, să ştiţi că de griji şi 
„nevoi vom scăpa curănd. — Inchin dar 


90 PIATRA LUI OSMAN 


„ăncă odată in sănătatea lor şi a voastră 
„a tuturora. Să dea bunul Dumnezeu ca 
„soarele care răsare astăzi să ne aducă 
„senin şi veselie in inimă, şi să strivească 
„de pe dealurile noastre burueana cea rea!“ 

Aceste puţine cuvinte bine simţite, fură 
primite cu un lung şi sgomotos ura care 
resunâ departe in munţi. 


III. 


A doua zi de logodnă, Osman se preum- 
bla cu paşi răpezi in odaea sa, pärënd a fi 
foarte preocupat. Casa lui era aşezată la pi- 
cioarele muntelui Pietrosul, nu departe de 
punctul unde riul Neagra se aruncă in Bis- 
triţa. Zidită pe o stincă de unde stăpănea 
toată valea, Dornei, ea săm&na unui cuib de 
uli. Acolo se ţineau sfaturile intre Turci, şi 
se urzeau toate planurile de jăfuire pe care 
apoi fiecare in parte le aducea la indepli- 
nire după ordinele ce avea de la Osman. 
Astfel preumblăndu-se Osman frăm&nta in 
capul său mii de proiecte de ademenire in 


PIATRA LUI OBMAN 91 


contra, Irinei. Timpul era scurt, ea se logo- 
dise eri şi măne avea să se cunune. Prin 
urmare o hotărire grabnică trebuea luată. 

— Ce dracul — zicea el in glas mare — 
să-şi bată joc de mine o fată de ţăran! Asta 
e prea mult... Şi pentru ce nu m'ar voi ea, 
pe mine ?... Nu sunt eu cel mai mare aice?... 
Nu mi se'nchină mie toţi de la mic pănă 
la mare ?.... N'am eu destulă avere să cum- 
për Dorna intreagă? Şi cu toate acestea să 
nu pot face nimic... Să tremur ca un copil 
dinaintea ei, şi ea să ridă de mișelia mea)... 
Dar la ce më mai numesc Osman? La ce-mi 
mai slujeşte iartaganul de la brëu?... 

Şi in această luptă intre amorul său pro- 
priu şi neputinţa de-a izbuti, faţa sa urită 
se sbăreea de turbare. 

— Măne se cunună, strigă el, lovind cu 
piciorul in pământ, măne va fi in braţele 
lui Mihai... Și eu ce fac! Să r&măn bătut, 
umilit de-o femee! Asta nu se poatel.. 
S'aştept mai tărziu? Osman să vie după 
Mihai? Ce glumă... Nici asta nu se poatel... 
Să o răpese acum indată, so fur! Dar a- 


92 PIATRA LUI OSMAN 


tunci trebue să părăsesc Dorna!... Şi unde 
să më duc?... 

Aici Osman se opri gânditor căt-va timp; 
dar deodată, ca şi cănd ar fi fost mişcat de 
o coardă nevăzută, el tresări; ochii săi lu- 
ară espresiunea unei hotăriri nestrămutate 
şi reincep&ndu-şi preumblarea cu paşi răpezi 
şi neregulaţi ... „fie!“ zise el, „m'oiu duce ori şi 
unde; avere am! Ce-mi pasă! — Ah Irino! 
r&stoarne-se pămăntul, tu vei fi a mea... 
N'a fi zis că lui Osman îi va sta o femee 
in potrivă | € 

Apoi eşind afară el suerg puternic şi un 
Turc se presintâ inaintea lui. 

— Ali, zise Osman cu voace grămădită, 
să-mi pregăteşti indată o plută bună şi să-mi 
ajuţi a stringe tot din casă. Măne in zori 
de ziuă plec. 

— Vrei să te muţi din Dorna? 

— Dar. 

— Şi unde vrei să te duci? 

— Nu ştiu. 

— Ce insemnează asta, Osmane? Te văd 
cam turburat. 


PIATRA LUI OSMAN 93 


— Insemnează că ieu pe Irida cu mine 
şi më duc din Dorna. 

— Iei pe Irina cu tine?... Adaose Ali plin 
de mirare, dar ai uitat poate că ea se cu- 
nună măne cu Mihai? 

— Ba nu. 

— Atunci nu te mai inţeleg. — Spune-mi, 
Osmane, ce ai de gănd să faci? 

— Vreu So fur in astă noapte. Eată tot! 
N'a voit să meargă cu mine de bună-voe, 
va merge de nevoe. 

— Ah! Ah... Pricep acuma. Să vede că 
mititica te-a fărm&cat cu ochiul. Vrei so 
ştergi cum S'ar zice de la nasul lui Mihai. 
Dar cu ce meşteşug ai de gănd să faci astă 
izbăndă ? 

— 'Ţi-oiu spune mai pe urmă, Ali, pre- 
găteşte-mi intăi pluta şi vino iute inapoi! 

Ali, deprins a asculta de ordinele lui Os- 
man, plecă indată şi peste o oară se im- 
toarse indărăpt cu un aer mulțămit. 

— Pluta-i gata, zise el frecăndu-şi mä- 
nile, o plută ferecată de minune; par'că-i 
făcută inadins pentru Irina. O să vë duceţi 
ca v&ntul. 


94 PIATRA LUI OSMAN 


— Ali, să incepem a stringe buclucurile. 

— Sä incepem, 

Şi amăndoi se puse a culege tot de prin 
casă, şi a viri intr'o ladă mare ce sta des- 
chisă in mijlocul camerei. 

— Nu uita nimic, Ali! 

— N'aibi grijă! 

— Ia de colo chimirul cu banii! 

— Numai decăt! Asta-i lucru de căpete- 
nie, mai ales cănd e vorba de-a imblănzi 
căprioarele de munte. 

— Pistoalele sunt oare grijite? 

— Cum e oglinda? 

— Ia şi covorul de pe părete. 

— Negreşit|! Doar trebue să vă fie moale 
pe plută. 

— Dar de măncare este? 

— Eată colo in dulap un picior de miel 
şi două garafe de vin. — Vi-i prea deajuns. 
O să petreceţi ca doi insurăţei in luna de 
miere. Dar ian spune-mi cum ai să... 

Ja lada in spate şi haide! 

Ali ascultă, fără a mai aştepta vre-un rës- 
puns şi amândoi plecară insărcinaţi de tot 


PIATRA LUI OSMAN 95 


avutul lui Osman, spre locul unde era le- 
gată pluta de mal. 

Pe drum, Osman părea gănditor, ear Ali 
mergea, vesel şi fără grijă, şuerănd intre 
dinţi un cântec de munte ca şi cănd n'ar 
fi fost vorba de săvărşirea unei crime. 

— Ascultă Ali, zise Osman după căt-va 
timp, in toate zilele spre amurgul Irina are 
obiceiu să se urce pe munte ca să-şi aducă 
capra acasă de la păşune. Nimene altul nu 
se poate duce după dănsa, căci capra nu 
ştie decăt de glasul ei. Noi ne vom ang 
in crăpătura stincii ce vine lăngă potică, 
şi indată ce vom zări-o trecănd, ne vom 
arunca amăndoi pe dânsa; unul o va ridica 
in braţe, celalalt îi va astupa gura să nu 
strige, şapoi.., 

— Hm! Dar dacă n'a fi singură, intimi- 
pină Ali, scuturănd din cap. 

— Pentru ce doar suntem doi şi pentru 
ce avem pistoale la, brău? răspunse Osman. 
cu ton amerinţător. 

— Vra să zică la nevoe trebue să... 

— Să ’nțelege! N'0 să ne: lăsăm doar 
prinşi ca şoarecul in capcană! 


96 PIATRA LUI OSMAN 


Ali incetă de-a şuera. Ceea ce-l puse pe 
ginduri, era nu remuşcarea cugetului, nu uri- 
cioasa crimă ce trebuea să săvărşască, era 
pericolul ce-şi atrăgea şi el, luănd parte la 
această intreprindere de noapte. 

Pe drum mergănd, ei intălniră pe Ion 
flăcăul care venea de la malul Bistriţei cu 
toporul pe umere. 

— Buna vreme, jupăne Osmane, unde te 
duci? 

— La Piatră, să vënd nişte plute. 

— Se vede că ai de gănd să zăbăveșşti 
mult acolo, de vreme ce-ţi iei atătea, buclu- 
curi? 

— Aşa, ceva. 

Şi Ion trecă inainte. Ear Osman pără 
foarte ingrijit de această neaşteptată intăl- 
nire. 

— „Cine mi l'a scos inainte! — îşi zise 
„el in sine. — Totdeauna trebue să-l intăl- 
„nese in cale. De cum-va il va impinge pä- 
„catul să meargă cu Irina după capră, alui 
„e dracul!“ 

Toate pregătirile fură făcute pentru ră- 
pirea Irinei. Osman aştepta numai să inse- 


PIATRA LUI OSMAN 97 


reze. Insfirşit soarele asfinți invălit in nouri 
deşi şi o noapte neagră incepu să imbrobode 
pămă&ntul. Luna nu era pe ceriu; numai ici 
colea se zărea pintre crăpăturile nourilor 
căte o stea. S'ar fi zis că natura insăşi vo- 
eşte să-l ajute in criminala sa intreprindere. 

— Să mergem, zise Osman, apucănd pe 
Ali de mănă. 

Să mergem, dar n'ar fi bine să... 

— Ce mai este? îl intrerupse acesta in- 
creţind din sprincene. 

— Nar fi bine... să mai aşteptăm puţin 
par'că-i prea de vreme. 

— Nu-i prea de vreme. Nu vezi 'căt e de 
intuneric? — Cel... Vrei s'ajungem acolo 
cănd Irina va fi inapoi acasă? 

-- Ba nu;... dar vezi... mi s'a părut 
că... socotesc că mar strica să mai luăm 
pe cineva cu noi. 

— Mişelule! Te temi de o femee? Haide 
cănd îţi zic, că doar nu mergi la spănzură- 
toare! Apucă pe muchea dealului şi nu tre- 
mura. Te-ai făcut fricos ca o muere, de 
cănd ai schimbat hoţia de codru pe negus- 
toria de cherestele. 

82,483. 7 


98 PIATRA LUI OSMAN 


— Nu mi-e frică, Osmane, decăt vântul 
îmi euer in ureche şi mi-e cam r&ce. Dar 
ştii tu una, adaose el, clănţănind din dinţi, 
dacă Ion ar fi inţeles ceva, şa fi spus lui 
Mihai?,.. 

— Inainte şi nu lungi vorba! Eată pun- 
tea; fă mai răpede; acuş suntem in crăpă- 
tura stîncii. — Ce calci ca pe cuie? 

Astfel prin intunericul nopţii, Osman şi 
Ali, ca două umbre inaintau răpede dar cu 
luare aminte, spre locul unde trebuea să 
fure pe Irina. Ali mergea inainte şi astă, 
dată trebue să mărturisim că mergea mai 
puţin impins de dorul răului, decăt de frica 
lui Osman. 

In acelaş timp s'auzea sus pe munte un 
căntec dulce şi armonios ce trezea in de- 
părtare văile adormite : 


Dragă căprioară, 
Mâăndră sorioară : 
“Vino te grăbeşte 
Că noaptea soseşte 
Şi vântul e răce, 
Şi stafia trece 


PIATRA LUI OSMAN 99 


Ades prin pärëu 

La ciasul cel rëu. 
Vin’ la mine-acasă 
Că'n flori şin mătasă 
Eu te-oiu legăna. 

Şi lin Bon cănta 
Cântece de dor 

Să te-adorm uşor. 


Era Irina care striga căntănd căprioara 
din munte, Căprioara auzi voacea ei, şi să- 
rind de pe stincă, se scobori la picioarele 
stăpănei sale. 

Irina îi netezi përul, o sărută pe frunte 
şi urmă căntänd : 


Dragă sorioară 
Fii veselă, sbiară 
Că măni më mărit 
C'un măndru iubit; 
Mini norocu-mi ride, 
Ceriul se deschide 
Sin el două raze 
Văd cum luminează 
Cald zilele mele— 
Ştii tu ce sunt ele? 
7 


100 PIATRA LUI OSMAN 


Sunt raze din raiu l... 
Ochii lui Mihaiu... 

Căprița deprinsä cu asemenea desmier- 
dări incepù a sburda imprejurul ei, plină 
de bucurie, dar spărietă ca de un şărpe ce 
ar fi zărit in earbă, ea se culcăpe căte-şi 
patru picioarele, şi ridicănd ochii spre Irina, 
se uită tremurând la dănsa. 


Dragă ce oftezi ? 
De ce lăcrămezi ? 
Ai vr'o supărare, 
Nu ţi-a priit oare 
Apa din izvor ? 
Sau ai vre un dor 
Ce te arde greu 
Ca şi dorul meu ?... 
Pădurea vueşte 
Vino te grăbeşte 
Că. eu ţi-oiu cânta 
Şi te-oiu descânta 
De visul cel rău 
Şi de dorul tău, 


Astfel căntănd, Irina se scoborea pe po- 
tica strimtă, măind căprioara de funie. Cănd 


PIATRA LU! OSMAN 101 


— 


deodată două fantome negre ca fiorii mor- 
ţii, eşind din crăpătura unei stinci, se a- 
runcară asupra ei. Ea voi să se apere, dar 
mănile îi erau legate; voi să strige dar 
voacea îi era inăduşită ; cuprinsă de groază. 
ea leşinâ. —Intunericul se făcă şi mai mare, 
vëntul şuera fioros prin desimea codrului. 


IV, 


Abia se ivise a doua zi soarele pe ceriu, 
şi toată, Dorna era in picioare. Vestea des- 
pre pierderea Irinei tocmai in ajunul căsă- 
toriei sale, ca ori ce veste rea, se răspăndi 
iute din om in om, şi toţi alergau uimiţi 
din toate părţile spre casa lui Nistor, pen- 
tru a se incredinţa despre această nenoro- 
cită int&mplare. Mii de presupuneri se fă- 
cur intr'o minută, Unii ziceau că Irina va 
fi căzut intr'o prăpastie, alţii că se va fi 
inecat in rîul Neagra, alţii că vor fi măn- 
cat-o fiarële s&lbatece, insă nici unuia nu-i 
venea in gănd despre răpirea ei. 

— Ce poate să fie? zicea Mihai frăngăn- 
du-şi mănile; să nu vie toată noaptea a- 


PIATRA LUI OSMAN 
102 


casă. .... negresit i s'a intămplat ceva..... 
Să mergem oameni buni, să r&scolim mun- 
ţii, să scociorim pădurile, să o găsim nu- 
mai decăt |... 

— Da să mergem, răspunseră cu toţii 
intr'un glas. 

— Staţi! staţi! strig atunci de departe 
un om ce venea spre dânşii, alergënd in 
fuga mare, şi făcăndu-le semn din mănă 
să-l aştepte. 

Era Ion Flăcăul. 

— Ascultaţi | Zise el, abia răsuflăndu-se, 
a sară am intălnit pe Osman cu toate bu- 
clucurile in spate, scoborindu-se spre Bis- 
trita... Mi-a zis că merge la Piatră... Azi 
am trecut pe la casa lui şi am găsit-o pus- 
tie... De cum-va va fi el care... atunci este 
ăncă vreme. El n'a putut să plece decăt tot 
astăzi in ziuă. De-om apuca de-adreptul, îl 
vom ajunge aproape de Toancele, pe cănd a 
fi soarele de-o suliță. 

Osman in adevăr, după ce răpise pe Irina, 
stătă toată noaptea ascuns in munte, şi a- 
bia in zori de ziuă, cu două oare mai ina- 


PIATRA LUI OSMAN 103 


inte, plecase spre Piatră, căci numai ziua 
poate umbla pluta pe Bistriţa, 

De-ar fi căzut trăsnetul pe capul lui Mihai, 
el mar fi rămas mai ameţit. Fără a aştepta 
mai multe am&nunţimi, el smunci toporul 
din mäna lui Ion şi se făcă nevăzut. — In- 
Ho clipă se desfăşură dinaintea ochilor săi, 
tot adevărul acestei int&mplări, pe care nu 
şi-l putuse esplica pănă atunce, şi desperat 
ca tot omul ce se vede deodată aruncat; din 
culmea, fericirii in culmea nefericirii, el ho- 
tări sau să moară sau să-şi r&sbune. 

Pluta mănată de unde printre strimtorile 
Carpaţilor face cotituri multe şi merge in- 
cet, ear acel ce iubeşte merge de-adreptul 
şi merge iute. In mai puţin de două oare 
el urcâ dealuri, cobori văi, trecă peste rîpi 
şi peste ponoare, şi ajunse in fine in virful 
celui de pe urmă pisc a cărui poale se sco- 
borau in Bistriţa. De-acolo el zări la picioa- 
rele sale o plută merg&nd in josul apei. 

„Insfirşit“... zise Mihai răsuflăndu-se a- 
dănc din piept. Ochiul său recunosci pe 
Irina. Ea, şedea, culcată cu capul răzămat 
de-o grindă; la cărma din frunte era Ali, 


104 PIATRA LUI OSMAN 


la cărma din urmă Osman, şi amăndoi tă- 
ind valurile cu putere, inaintau spre Toan- 
cele. 

'Toancele e cataractul cel mai periculos pe 
toată intinderea Bistriţei. Strinsă intre doi 
munţi nalți şi stincoşi, printre care abia 
străbate lumina zilei, ea fierbe din fund şi 
pănă ’n faţă ca şi cănd ar curge pe-o albie 
de foc. Valurile gem cu o turbare nespusă 
şi mii de stinci ies ascuţite din sinul Bis- 
triței inspumate. Vai de plutaşul care n'ar 
şti să, cărmuească, pluta pe acolo! Cănd ne: 
voea il sileşte să treacă prin Toancele, el 
se pregăteşte ca de r&sboiu; cearcă mai intăi 
cărma; cercetează toate legăturile grinzilor 
pentru ca să se incredinţeze dach nu e vre-o 
sminteală, îşi suflecă mänicile şi-şi face sem- 
nul crucii. Toate aceste pregătiri făcute in 
tăcere şi cu gravitatea aceea ce inspiră tot- 
deauna, momentul pericolului, produc o spai- 
mă nespusă, mai cu samă asupra căl&to- 
rului care pentru prima oară îşi espune 
viaţa, in acest loc. Cum a intrat pluta in 
Toancele, torentul a şi luat-o intrun väl- 
măşag de spume, şi purtată ca o scoică pe 


PIATRA LUI OSMAN 105 


crestele valurilor, ea s'acufundă, se ridică, 
se sfăşie şi se frămăntă intr'o luptă nesfir- 
şită, şi e deajuns o singură greşală de lo- 
pată, pentru ca dintr'&nsa să nu mai rëmäe 
decăt ţănduri, In fiecare an Bistriţa inghite 
numeroase plute care s'alunecă cu nesoco- 
tință in această, strimtoare, şi fiecare stincă, 
poartă numele vre-unui nenorocit ce şi-a 
pierdut viaţa lăngă dă&nsa. Cimitir infiorător 
in care stincile stau marture ca şi crucile 
despre locul unde aceşti nenorociţi şi-au aflat 
mormăntul |... 

Osman n'avea ce face; trebuea numai 
decăt să treacă pe-acolo. 

— Ali! strigă el de la cărma din urmă, 
indreaptă pluta spre malul sting. El dădă 
acest ordin nu pentru a se feri de şuvoiul 
de care incepuse a se apropia, ci pentrucă 
zări pe Mihai coborindu-se pe coasta, dealului 
din dreapta, şi voi să pue intre ei am&ndoi 
toată, lărgimea, riului, in scop de a-l impe- 
deca să sară pe plută. Insă la cea intăi lo- 
vitură de lopată ce fäcù Ali pentru a ese- 
cuta mişcarea ordonată de Osman, pluta 
intra in curent şi cu iuţeala fulgerului, se 


106 PIATRA LUI OSMAN 


isbi de-o stincă ce sta nevăzută sub apă. 
Grinzile părăiră in legăturile lor, şi capătul 
dinainte se cufundă in apă impreună cu Ali 
care pierz&ndu-şi cumpătul, se duse in fund 
luat de-un val puternic. Pluta impinsă de 
şuvoiu după ce se invărti căt-va timp im- 
prejur, se opri apoi in loc de-acurmezişul 
apei, astfel incăt capătul din urmă atingea 
malul drept. 

Osman acum nu mai putea nici inainta 
nici da inapoi. Vrënd, nevrănd, el trebuea 
să dea piept cu Mihai. — „Cu atăt mai bine 
„găndi el in sine, cel puţin m'oiu măntui 
„de dănsul odată pentru totdeauna,“ şi inar- 
măndu-şi pistoalele, se pregăti pentru lupta 
ce avea să hotărască intre ei amëndoi. 

Irina, palidă ca un cadavru se trezi din 
amorţeala in care fusese pănă atunce şi ri- 
dicăndu-se in sus, intinse amëndouë braţele 
in spre locul de unde venea Mihai. Ochii 
ei stinşi, incunjuraţi de două cercuri vinete, 
nu puteau deosebi nimic, şi cu toate astea 
ea îl simţea, îl găcea de departe, căci sunt 
momente in care acel ce iubeşte vede mai 
bine cu sufletul decit cu ochii. 


PIATRA LUI OSMAN 107 


In acea vreme, Mihai ţiind intro mănă 
toporul, in cealaltă cuțitul, se coborea de 
pe munte ca o vijelie. Cu capul gol şi cu 
pletele in vënt, el alerga nebun peste stinci 
şi peste părat, sin fuga lui turbată, risipea, 
cu piciorul pietrele ce se r&stogoleau in vale 
cu sgomotul unei lavine. 

— „Doamne sfinte! striga el, dă-mi atäta 
„putere, să-mi r&sbun aşa cum doresc eu!“ — 
Şi prin toţi porii, el respira r&sbunarea, gar 
fi voit să găsească un mijloc atăt de ră- 
pede şatăt de crud, ca intr'o singură cli- 
peală să-i stoarcă tot săngele din vine, şi 
să-l facă in acelaş timp să sufere chinurile 
morţii, un veac intreg. — Căţi-va paşi ăncă 
şi Mihai era pe plută... Atunci un trăsnet 
prelungit şi mult repetat de echoul mun- 
ţilor se auzi. Osman îl luase la ochiu cu 
pistolul, îl chitise bine, insă pluta şovăind 
sub picioarele sale, îi clătinâ măna, tocmai 
in momentul cănd el descărcâ, arma, şi plum- 
bul trecă deasupra capului lui Mihai. 

— „Ai scăpat de unul; nu-i scăpa de cela- 
lalt,“ urlă Osman furios, ridicănd al doilea 
pistol asupra lui Mihai, insă şi astă dată 


108 PIATRA LUI OSMAN 


plumbul treci pe-alăturea şi se ID pe-o 
piatră, 

In acel moment Mihai Den cea de pe 
urmă, săritură, şi cu turbarea aceea, ce poate 
avea numai un om nenorocit ca dănsul, se 
aruncă pieptiş asupra lui Osman, şi inșfă- 
căndu-l in braţele sale puternice, îl răsturnă 
la pămănt, inainte de-a avè măcar timpul 
să se r&sufle. 

— tăi căne fără de lege! — sţrigă Mihai, 
crăşnind din dinţi şi string&ndu-l de grumaz 
ca intrun cleşte — a venit vremea să-ţi 
- dai samă de nelegiuirea ce-ai făcut! Ie-ți 
ziua bună de la lume, că de-acuma eşti 
mort!. Am să-ţi sfărim capul ca unui pui 
de şerpe şi ţ&rna ta spurcată, am so arunc 
la vënturi! 

— Indurare!... strigă Osman palid şi in- 
spăimăntat de groaza morţii. 

— Indurare ?... Tu cei de la mine indu- 
rare?,.. Fiinţă păngărită!... Atunci cănd se 
va indura, cuțitul ce am să-ţi vir in piept, 
să nu Le spintece; atunci cănd s'a indura 
apa in care am să te-arunc să nu te inece, 
atunci m'oiu indura şi eu. — Mergi in fun- 


PIATRA LUI OSMAN 109 


dul iadului să hrăneşti nopărcile din căr- 
nurile talet... 

Și plăntăndu-i cuțitul drept in inimă, îi 
inăduşi cea de pe urmă r&suflare, in sän- 
gele care ca un izvor sbucni din rană şi 
stropi o stincă ce sta alăturea, martură de 
moartea nelegiuitului Otoman şi de drep- 
tatea lui Dumnezeu. Apoi ridicănd in» sus 
cadavrul, îl aruncă in Bistriţa, unde fù in- 
ghiţit de intunericul valurilor. 

Toată, această infricoşată, dramă, Irina o 
privi cu un ochiu rătăcit, fără a-şi pută da 
samă de cele ce se petrecuse in faţa ei, 

Abia a doua zi, ea incepi a-şi reveni in 
sine, şi recunoscă că se află in casa părin- 
tească. La capul ei şedea Nistor cu părul 
alb ca omëtul, albit intr'o singură noapte, 
şi la picioarele ei Mihai ingenunchiat, ur- 
mărea, şi cu ochiul şi cu sufletul toată rë- 
suflarea ce egea din pieptu-i. 

— Trino, îi zise acesta incălzindu-i mä- 
nile in mănile lui, nu ne vezi?... Suntem 
noi, Nistor şi Mihai; eşti in braţele noastre; 
eată casa, tatălui tău; eată căpriţa, 

Atunci ea deschise nişte ochi mari, se 


110 PIATRA LUI OSMAN 


uită, imprejur şi un şiroiu de lacrămi îi 
inecâ, fața. 

— Mihai! zise ea cu o voace intreruptă 
revenind ca dintr'un vis, a! te cunosc......, 
Eată şi tatal... Veniţi amăndoi, veniţi mai 
aproape!.... Ce sa int&mplat!.... Oare ade- 
vërat să fie... Mi-e frică, nu më lăsaţi! 

— Ingo, nu te mai teme; eşti cu mine 
logodnicul tău. De-acuma vei fi fericită, Dum- 
nezeu te-a scăpat! 

— Fericită |... Ce zici?,.. O! asta nu se 
mai poatăl... Intoarce-ţi de la mine faţa, 
Mihai!,.. Steaoa mea a căzut! 

— Trino, dar tu nu eşti vinovată! aduţi 
aminte că eşti logodnica mea, că mi-ai jurat 
să-mi fii soţie. Eu te iubesc şi fără tine nu 
pot träl! 

— Ascultă Mihai! urmă, ea ridicăndu-se 
in picioare şi uităndu-se ţintă la el, şi eu 
te iubesc din tot sufletul meu!... ştie Dum- 
nezeu căte lacrămi am vărsat pentru tine; 
căte zile şi nopţi am petrecut fără somn; : 
cătă bucurie şi cătă amărăciune au inecat 
rănd pe rănd inima mea, in zilele in care 
te vedeam sau nu te vedeam! Dar astăzi 


PIATRA LUZ OSMAN 111 


nu mai sunt vrednică să fiu soţia ta. Su- 
fletul meu e veşted ca floarea bătută de 
brumă ; urgia iadului m'a atins)... 

— Şi ce vrei să faci, Irino?...... Pentru 
Dumnezeu spune|... 

— Am ajuns pănă la pragul fericirii, şi 
acolo uşa mi s'a inchis... şam rămas in 
lume fără bucurie, fără lumină şam văzut 
in vis pe maică-mea că s'a sculat din mor- 
mënt şi mi-a pus pe cap un hobot negru, 
zic&ndu-mi aşa: „Du-te, Irino, du-te la mo- 
năstire şi jăleşte norocul tău pierdut 1“... Mi- 
hai, eu trebue s'ascult porunca mamei mele... 
Tu uită-m8!.... Nu mai cere de la mine rë- 
măşiţele unei dragoste adăpată de otrava 
nelegiuirii... Lasă-m& să port haina cernită, 
a pusniciei, că cernit e sufletul meul... Şi 
de-acolo eu woiu ruga pentru tine, şi Dum- 
nezeu ţi-a indulci inima; că inima ta e bună 
şi Dumnezeu şi mai bun. 

Astfel grăind, Irina părea schimbată la 
faţă; obrajii săi se aprinseră de-o roşaţă, 
vie, şi o rază cerească strălucea par'că in 
ochii ei. 

Mihai şi Nistor ascultau voacea ei inspi- 


119 PIATRA LUI OSMAN 


rată ce se răspăndea ca parfumul in aer, 
şi nu credeau insuşi auzului lor. Inmărmu- 
riți, fără simţire, ei nu mai puteau rosti 
un Singur cuvânt, căci răsuflarea li se o 
prise in piept. 

— Mihai şi tu tatăl — adaose ea cu ac- 
centul celei mai profunde dureri — uitaţi-vă 
in ochii mei şi vedeţi aceste lacrămil... Ele 
sunt lacrămile inimii mele... Ele vë vor 
spune că ducăndu-mă la monăstire, las cu 
voi inima şi sufletul meu... Ah! veniţi pănă 
a nu ne despărți să vë dau ăncă o săru- 
tare]... apoi... R&măneţi sănătoşi! 

Mănile ei obosite căzură de-alungul tru- 
pulu şi capul i se plecă pe piept. „Nistor o 
cuprinse in braţe şi o sărută lung pe frunte, 
scăldăndu-i faţa intrun părău de lacrămi; 
dar cănd veni răndul lui Mihai, o! atunce 
ei nu putură nici măcar să plăngă ; amorul 
şi durerea se r&sculară cu atăta tărie in 
inimile lor, incăt in acest ultim sărutat era 
să se ducă şi ultimul suspin a vieţii lor. 


PIATRA LUI OSMAN 113 


Căţi-va ani in urmă, se r&spăndi vorba 
intre Dorneni, că la o monastire din fun- 
dul munţilor, muri o călugăriţă frumoasă 
ăncă, dar apăsată de mari nenerociri, şi că 
in toate nopţile se coborea o lumină de sus 
pe mormântul ei. Ear de atunci incoace plu- 
taşul de pe Bistriţă, de căte ori trece prin 
Toancele, arată străinului ce călătoreşte cu 
dënsulo stincă fioroasă, acoperită de mușchiu, 
zicăndu-i: Aceasta-i Piatra lui Osman. 


S 


COMOARA DE PE RARAU 


Intovărâşit de-un călăuz din Dorna, të- 
nărul Costin se urca pe muntele Rarău, 
care este unul din cele mai inalte piscuri 
ale Carpaţilor. Deasupra Rarăului stau clă- 
dite două stiînci gigantice numite Pietrele 
Doamnei, inegrite de timp, sfăşiate de fur- 
tuni, şi care văzute pintre neguri, cu tur- 
nurile lor fantastice, samănă a fi un palat 
zidit in lumina aerului. 

Atras de frumuseţa; acelor stinci, Costin 
se urca incet şi greu in urma călăuzului pe 
o potică strimtă unde» abia, găsea destul loc 
spre a-şi aşeza piciorul, avănd in dreapta 

D 


116 COMOARA DE PE RARĂU 


muntele ce se inălța ca un zid deasupra 
capului sëu, şi la stinga o prăpastie fio- 
roasă, in fundul căreia se zărea şerpuind 
Bistriţa mică ca o cordea. Cu căt inainta, 
cu atăt coasta devenea mai răpede şi mai 
obositoare. Cărarea se strimta, din ce in ce 
mai mult, şi pe une locuri dispărea cu 
totul. 

Era in luna lui August. 

Aerul răcoros şi parfumat ce se ridica 
din sinul codrilor îi străbătea adënc in piept, 
şi ochii săi alergau rătăcind din loc in loc 
privind cănd figurile bizare ale stincilor, 
cănd cursul impletit al Bistriţei, cănd şesu- 
rile intinse şi aurite ce se zăreau dincolo de 
munţi la marginea orizonului. ` 

Trei oare şi jumătate Costin urcase me- 
ren la, deal şi căldura soarelui incepuse a-i 
acoperi fruntea de sudoare. 

— Domnule! îi zise călăuzul desfăcăn- 
du-şi traista, cu merinde, te văd cam ostenit, 
gustă ceva din vinul ista să mai prinzi la 
putere, şi să ne grăbim pasul, ca nu cum-va 
să, fim siliţi să dormim la Pietrele Doamnei, 
cu liliecii şi stafiile. 


0OOMOARA DE PE RARĂU 117 


— Ce, sunt stafii pe-acolo ? 

— He ba ce! Acolo nu-i loc curat, ci-că, 
in toată noaptea se preumblă pe virful Ra- 
rului umbra Domniței care a botezat stin. 
cile cu numele ei. 

— Ai vëzut-o vre-odată? 

— Să më ferească sfäntul! 

— Şi ce domniţă era aceea? 

— Da mai ştiu eu, Domnule! Se poves- 
teşte din părinţi că gonită de Turci ea s'a 
urcat pe Rarău şi a ingropat sub stinci 
toate odoarele ţării. Deaceea se vede une-ori 
acolo in miez de noapte o pară de foc gal- 
bënä eşind din pămănt. Cănd ai plecat de 
la cămp, n'ai venit aice pe valea părăului 
Suha ? 

— Ba da, 

— Apoi mai trecut prin un sătuleţ care 
se chiamă Tabăra? *) 

— Am trecut, 

— Ei bine, acolo se spune că s'a oprit 
tabăra turcească care gonea pe Domnița, 
şi deaceea, satul a rămas cu numele de Ta- 


”) Tabăra şi Ieslele sunt două sate in drumul ce merge 
de la Mălini epre Dorna, 


118 COMOARA DE PB BRARĂU 


bără. Apoi mai in sus tot pe Suha niai 
intălnit un alt sat care se numeşte Jesle? 

— Am intălnit. 

— Acolo ci-că erau ieslele călărimii Dom- 
niţei care fugea de oastea păgănilor — Dar 
să, mergem domnule că e tărziu şi n'am 
gust să fac la noapte cunoştinţă cu stima 
Comorii. 

— Ştii una, zise Costin surizănd dac'am 
rămănă astă noapte acolo sus la Pietrele 
Doamnei să vedem şi noi pata cea galbănă 
şi umbra Domniței? 

— Ba zău, răspunse călăuzul jumătate 
serios, jumătate in glumă, Dar trece prin 
minte să faci una caasta? ,........ 

După alte două oare de suiş, ei ajunseră 
pe virful Rarăului, unde Domnița îşi ingro- 
pase comorile. In acest timp un fum alb 
şi umed incepi a se ridica din fundul văilor, 
şi incurănd imbrobodi toţi munţii cu un väl- 
argintiu, din care răsărea ca nişte verzi insule 
numai culmile lor. Costin, care de pe inălţimea 
muntelui vâdea la picioarele sale intinzăn- 
du-se acest ocean de aburi, deasupra căruia 


COMOARA DB PE RARĂU 119 


razele soarelui scănteiau cu mii de colori, 
nu-şi putù stăpăni mirarea, 

— A! Căt e de frumos! strigă el. 

— E frumos nui vorbă, zise călăuzul, 
dar nu prea indemănos. — Ce dracul! adause 
el după o pausă, uităndu-se cam cu ingri- 
jire la ceriu, de căte ori më urc la afurisi- 
tele aste de pietre trebue să mi se intămple 
căte ceva, 

— Ce ţi s'a mai int&mplat? 

— Intr'un rănd mi-a luat dracul pălăria, 
din cap şi a aruncat-o in ripă; in alt rănd 
mi-am sclintit un picior, şacuma o să ne 
prindă furtuna. 

— Unde vezi furtuna? 

— Ian uită-te colo hăt departe spre dea- 
lul Măgurii. 

— Ei bine? 

— Nu vezi nourul cel negru cum vine 
ca un balaur peste noi? Vai de oasele noastre 
dacă n'om da dos unde-va; o să ne ducem 
după pălărie! 

Ei se găseau acuma lingă stincile uriaşe, 
numite Pietrele Doamnei. Gar zice că Ra- 
răul căt e de mare geme purtănd pe spi- 


120 COMOARA DE PE RARĂU 


— 


nare povoara lor. Mäncate de şiroae, brăz- 
date de fulgere, ele se desfac pe une locuri 
in adăncimi intunecoase, in sinul cărora 
s'aude din cănd in cănd strecurăndu-se pi- 
căturile de apă ce izvorăsc din umezala 
nourilor. 

Costin privea cu sfială la stîncile ce-l 
apăsau prin măreţia lor, şi eată că i se o- 
prirë ochii pe-un soiu de vizunie, care se 
deschidea fioroasă la picioarele stincilor şi 
mergea adënc in pămănt, 

— Ce este aceasta? intrebă Costin pe 
călăuz. 

— Astă groapă n'are fund; se zice că, 
merge pănă in măruntaele pământului. Ea 
nu de mult s'a ivit, şi intr'8nsa locueşte 
stafia muntelui. Dar pentru Dumnezeu dom- 
nule, să nu pierdem vremea! Furtuna ne 
grămădeşte din urmă, şi dacă nu vrei să 
te dai hrană corbilor, haide iute in vale; 
cunosc un loc unde ne putem adăposti. 

In adevăr munţii luase o infăţişare poso- 
morită. Vălul cel intins de neguri se des- 
făcă in nenumărate pălcuri, care mănate 
de vënt rătăceau şi se incrucişau in văzduh, 


COMOABA DE PE RARĂU 121 


intocmai ca nişte legiuni ce se pregătesc de 
luptă. Turmele impräştiate pe plaiuri sim- 
tind apropierea furtunei, alergau să caute 
adăpost, şi tălăncile lor sunau fioros prin 
freamătul codrului. 'Tunetul incepă să cloco- 
tească, in văi. 

— O să mă jur să nu mai calc pe aici, 
murmurâ, călăuzul, ia sama unde pui pi- 
ciorul..., Ţine-te de mine şi nu te prea uita 
in jos... Bine-mi spunea tata că nu-i loc cu- 
rat aice. 

Costin simțind pericolul, îşi grăbea paşii 
căt putea spre a ajunge mai curănd la lo- 
cul de scăpare. Fulgerele îi sclipeau pe di- 
naintea ochilor, şi nourii spărgăndu-se in- 
trun şuvoiu de ploae, umflară intr'o chpă 
toate păraele, care in cursul lor turbat luau 
cu sine pământ şi pietre şi le rostogoleau 
in vale. 

De la un loc Costin nu mai putù face 
nici un pas inainte. Cărarea era ruptă in 
două. O ripă infricoşată sta. deschisă dina- 
intea, sa, prin care era cu neputinţă să treacă 
spre a ajunge la celalalt capăt de cărare. 
Atunci el se crezi pierdut. — Avënd in față 


122 COMOARA DB PE RARĂU 


şi in stinga ripa, in dreapta zidul, obosit 
de osteneală, udat pănă la oase, el se in- 
cleştă cu am&ndoub mănile de-o rădăcină 
de brad, şi se culcă la pământ. 

— Fii mai verde, domnişorule, nu-i vreme 
să tremurăm de frică. Ducă-se pe pustii ne-a 
tăeat drumul; dar bun e Dumnezeul De-om 
trece de-aici suntem scăpaţi. 

Şi fără a pierde un minut, călăuzul scoase 
din traistă o funie lungă, legă pe Costin 
de-acurmezişul trupului şi luănd celalalt capăt 
in mănă îşi fäcù semnul crucii şi apucă dea- 
dreptul pe păretele muntelui. Intreprinderea 
sa, era din cele mai indrăsneţe. Deasupra 
sufla furtuna aşa de puternic in căt ducea 
păserile dea roata in aer, şi ameninţa cănd 
de cănd să-l răstoarne in prăpastie, de de- 
supt pămăntul năsipos şi ud îi luneca sub 
picioare, şi cu toate aceste el se urca me- 
reu ajutăndu-se cănd cu piciorul, cănd cu 
braţul de fie-care ruptură unde putea, să se 
sprijine, de fiecare bolovan, de fiecare creangă, 
pănă ce in fine ajunse pe coama stîncii. Apoi 
r&sufllăndu-se adënc, el incepu a trage cu 
funia la sine pe tovarăşul sën din vale! 


COMOARA DE PE RARĂU 123 


— Ia sama şi nu te temel strigă el. 

Costin vëzëndu-se atunce ridicat in sus 
in mijlocul unei furtuni care urla a moarte 
in urechile lui, şi sprijinit numai in funie 
de-asupra unei adăncimi de căte-va mii de 
picioare, pe marginea căreia se legăna in- 
tocmai că limba, unui ornic, simţi tot sän- 
gele amorţindu-i in vine şi un văl negru 
i se puse pe ochi. 

El pierdù conştiinţa, de sine şi nu se trezi 
din amețalä de căt mult timp după ce călău- 
zul îl ridicase şi aşezase deasupra, stincii. 

— Pe căt îmi aduc aminte, zise călăuzul, 
este aice o peşteră unde ne putem ocroti; 
apoi uităndu-se in dreapta şi in stinga: Ha! 
strigă el cu bucurie, eat-ol... 

Atunci ei se coboriră cu incetul in peş- 
terä unde abia era loc pentru am&ndoi. 

— De-acum gezi jos şi vino-ţi in fire, 
căci prin mare şi grea cumpănă am trecut, 

— Suntem oare scăpaţi? intrebă Costin 
uimit de primejdiile prin care trecuse. 

—  Scăpaţi buni teferi! Mulţumeşte lui 
Dumnezeu. Alţii au păţit-o mai réu de căt noi. 

— Nar fi fost oare mai bine să fi rë- 


194. COMOARA DE PE RARĂU 


mas sus la Pietrele Doamnei in vr'o crăpă- 
tură unde-va, decăt să ne coborim aice? 

— Doamne sfinte! Pesemne d-ta tot nu 
crezi că acolo sălăşlueşte, ducă-se pe pustii? — 
La Pietrele Doamnei se incrucişază văntu- 
rile din toate părţile, şi ai fi sburat ca o 
frunză in văzduh, sau ai fi rămas turtit sub 
vre-un bolovan căt casa, sau te-ai fi pră- 
buşit in fundul pămăntului, după cum sa 
intămplat lui Simion flăcăul, Dumnezeu să-l 
erte, căci la vremi grele ca de-al de-aceste 
titva Rarăului se clatină ca virful unui 
copac. 

— Ce fel s'a prăbuşit Simion? 

— Apoi nu mă mai intreba, că-mi plănge 
şi acum inima in mine, şi doar căt lam 
sfătuit să nu se potrivească unui cap de 
muere! Numai dë. Cănd se leagă păcatul 
de om trebue să-l tragă. Aşa-i părdalnica 
asta de dragoste! 

— Vra să zică era şi o femee la mijloc, 

— Ba bine că nul Să ştii de la mine că 
ori unde s'a intămpla vr'o nenorocire, tre- 
bue să fie amestecată o codiţă de femee 
acolo. — Această vorbă făcu pe Costin să 


COMOARA DE PB RARĂU 125 


suridä. El îşi uitase spaimele de cănd se 
afla ascuns sub stincă, cănd deodată o de- 
tunătură infricoşată se auzi deasupra capu- 
lui sëu. 

— Ce este? strigă Costin sărind drept 
in picioare. 

— Nimicäl... o fărmătură de stîncă se 
duce de-a roata in vale. Ucigă-l crucea le 
aruncă cu praştia de sus, dar ce risipește 
ziua, el pune noaptea la loc. De-aceea Pie- 
trele Doamnei stau totdeauna intregi. Fii 
insă liniştit; aicea n'avem grijă, afară nu- 
mai dacă s'ar risipi muntele intreg, lucru 
de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbeam adi- 
neoarea de Simion. Ce bunătate de flăcău 
mai era! Nici c'a mai fost un al doilea pe 
meleagurile noastre. 

El era fecior de mijlocaş şi cam sărac, 
dar voinic ca un puiu de zmeu şi măndru 
de fărmeca, toate fetele din sat. El insă îşi 
căuta de sărăcia lui şi nu se uita nici la 
una dintr'nsele; şi mă-ri că trăea bine şi 
liniștit |... Eată că intr'una din zile, sosi la 
biserica, din sat un popă de la un tărg din 
vale, care avea, o fată naltă şi subţirică ca 


126 OOMOARA DB PE RARĂU 


o trestie şi cu nişte ochi adormitori de şăr- 
poaică. O chiema Catrina. Fudulă ca toate 
tërgovețele, ea nu visa decăt fuste şi rochii, 
cordele şi capele, lucruri ce nu erau de 
obrazul ei, şi nici că se punea aläturea cu 
vr'o fată de-a noastre. 

Să te ferească Dumnezeu de fetele de 
popă! Ceva, ceva de-or fi sprincenate, nu 
le mai ajungi cu prăjina la nas. De soiu 
țărănesc şi cu gărgăuni de cucoanä in cap, 
ele sunt cum e mai rëu, nici ţărance nici 
cucoane. 

Simion de cum o zări, îi căzu curmeziş 
pe inimă, şi mult amar incepu să ofteze. 
Far făţarnica de fată nici îl primea, nici îl 
răspingea, ci îl ţinea mereu in ingăimeală, 
şi ca să-l năucească, mai tare, une-ori îi 
zimbea cu noimă, privindu-l pe sub geană, 
alte ori se făcea că nici îl vede, incăt bietul 
flăcău cădea tot mai tare in boala dragostei 
şi se usca cum se usucă frunza de vântul 
toamnei. Ziua el nu mai muncea, noaptea 
nu mai dormea, şi lucru mare! El care se 
lupta in pădure brăţiş cu ursul, dinaintea, 
ei nu indrăznea să zică un cuvânt; decăt, 


COMOARA DE PB RARĂU 197 


unde o intălnea, se uita lung in ochii ei 
vicleni, şi ea şărpoaica ridea in inimă. 

Dacă vre-un bătrăn din sat îi zicea, prie- 
teneşte: „Măi băete ia-ți de samă, nu te 
lăsa, călcat de-un picior de muiere,“ el îl 
privea duşmăneşte şi-i răspundea, răstit cre- 
zănd că-l sfătueşte de rëu. Ear celelalte fete 
suspinau şi ziceau: „Păcat de el!“ 

Din căşlegi şi pănă in Paşti el se munci 
mereu cu patima fără să-şi mărturisească, 
pe faţă dorul ce-l ardea, cănd atunci Ca- 
trina i se arătă, mai mult decăt totdeauna 
dulce ca fagurul de miere. Ea se dete in 
scrănciob cu dănsul, la joc se puse lăngă 
dënsul tot string&ndu-l de mănă şi spuindu-i 
vorbe prefăcute ce-l umpleau cănd de frică, 
cănd de nădejde, astfel incăt Simion, nein- 
ţeleg&ndu-i mrejele şi socotind ca venit vre- 
mea să-şi verse focul inimii, o ceri de soţie 
intr'un noroc. Inima intr'8nsul se bătea ca 
vai de el. 

— Hei Simioane! îi răspunse Catrina, ai 
tu destui bani să-mi pui pe cap ştergar de 
mătasă şi in găt salbă de aur? 

— Ba nul 


128 COMOARA DB PE RARĂU 


— Apoi, dragă, cautä-ți femee de sama 
ta. Nu mia învăţat tata carte să më invä- 
lesc in catrință şi să dorm pe aşternut de 
mărăcini. 

— Halal! strigă Costin, îmi place astă, 
măndrie la o fată de popă. 

— Diavolie femeească, domnule! Pe urmă 
S'a ştiut ce-a fost pricina. Adică, ea, era logo- 
dită de mai nainte c'un arendaş bogat din 
vale şi nici găndea să iee pe Simion de 
bărbat. 

— A! inţeleg. Ea voea să aibă pe unul 
pentru arenda, moşiei, şi pe celalalt pentru 
trecere de vreme, cum s'ar zice. 

— O fi şi asta, cå mari şirete mai sunt 
femeile. Unde pui d-ta, măndria Catrinei cănd 
vedea, ea că Simion numai la d&nsa se uita. 
Ea voea să fie cea, dintăi in sat, şi pentru 
asta puţin îi păsa ei că, el nemernicul, îşi 
va sparge capul. Un om ca d&nsul nu in- 
semna nimic, cănd era vorba să umilească 
pe celelalte fete. Simion insă nu se pricepea 
la aşa lucruri. El ţinea a lui una şi bună. 
O iubea, şi voea să o aibă de soţie. Auzind 
răspunsul ei, el rămase ameţit ca şi cum 


COMOARA DE PE RARĂU 129 


Var fi lovit cine-va cu o săcure in cap. De 
unde era el să adune atăţia bani?... Să mun- 
cească, îi trebuia viața intreagă,; să hoţească, 
nu'] lăsa cugetul, că era fecior de tată cin- 
stit. Un intuneric i se fäcù dinaintea, ochilor. 

Se vorbea din bătrăni că la Pietrele Doam- 
nei sunt comori ingropate de Domnița care 
se r&sboise cu Turcii, şi el ştiind aceasta, 
îşi puse in gănd sä le sape. Vezi domnule, 
unde te duce pustia asta de dragostel Fe- 
reşte-te căt vei pută de dënsa, căci ea muşcă 
in inima omului cu dinţi de căne turbat. 
He, multe am văzut eu in viaţa, mea pănă, 
cănd am cărunţit | 

Aşa intr'o bună dimineaţă Simion care 
nu mai ştia ce face, îşi lu hărleţul in spate 
şi se urcâ pe Rarău. Păcatul îl păştea din 
urmă. Nu ştia s&rmanul co să-i rămăe casa 
văduvă, şi neamurile cernite, că boii lui 
au să uite a tragen plug, că ogorul are 
să i se părăginească, şi că pe urma lui va 
plănge tot satul, afară de Catrina. Îmi aduc 
aminte că in acea zi cănele lui urlă mult 
a pustiu. 


28,458. 9 


130 COMOARA DA PE RARĂU 


Aice călăuzul se opri, şi o lacrămă i se 
îurişă, pe sub geană. 

— Să nu rizi domnule, că eu om bătrăn 
nu-mi pot stăpăni plănsul; dar vezi d-ta, 
cănd se prăpădeşte pentru nişte minciuni 
femeeşti o floare de flăcău ca dânsul, më 
doare zău in suflet. El a săpat tocmai in 
locul unde ai văzut groapa cea fără fund, 
şi pre căt se inţelege, i s'a prăbuşit deo- 
dată, pământul sub picioare şi Pa inghiţit. 
Trei zile după aceea, un cioban a găsit co- 
jocul lui şi-a dat peste afurisita de groapă, 
care nu mai fusese pănă atunci. Ce s'a mai 
fi petrecut sus? — Dumnezeu ştie; decăt 
părinţii noştri povestesc că ori cine s'a suit 
la Piertele Doamnei cu gănd să sape como- 
rile, înapoi nu s'a mai intors. Trei limbi de 
foc, se zice, că se ivesc din pământ indată, 
ce incepi a săpa, şapoi s'arată stima co- 
morii. Atunci urlete şi vaete s'aud in vëz- 
duh, şi de-i ziuă, soarele se intunecă, şi 
de-i noapte, stelele s'ascund şi furtunile por- 
nesc din căte-şi patru colţuri ale ceriului, 
şapoi in praf şi in pulbere se prefac oa- 


COMOARA DE PE RARĂU 131 


sele nenorocitului ce-a cutezat să atingă o- 
doarele domneşti. 

Astfel domnule s'a prăpădit Simion, 

— Dar Catrina ce s'a făcut? intreba 
Costin, 

— Catrina a murit fată mare, căci aren- 
daşul a părăsit-o auzind de moartea lui Si- 
mion, ear alt nebun nu s'a mai găsit care 
să alerge după comori pentru d&nsa. 

Furtuna incetase. Nu se mai auzea decăt 
foarte slab voacea tunetului care gemea in 
loc depărtat, Soarele reapără vesel dintre 
nori, şi aburi calzi se ridicau din pământ 
pe urma torentelor; ambii călători părăsiră 
peştera, şi după dou oare de coboriş ajun- 
seră in vale, unde se odihniră de ostenelile 
zilei. Costin insă avu în acea noapte un 
somn neliniștit, căci revăză prin vis toate 
prăpăstiile prin care trecuse ziua şi toate 
stafiile despre care îi povestise călăuzul, 
Ceea ce-i rămase mai puţin in minte, fură 
sfaturile ce-i dăduse bătrănul său tovarăş 
de a se feri de amor. Astfel de sfaturi au 
totdeauna soarta de a r&mănă neascultate. 


EM 


PRIVIGHITOAREA SOCOLEI. 


I. 


Eleonora era o fată frumoasă cu ochi ne- 
gri fărmăcători care se furişau pe nesimţite 
in inimă. Faţa ei era totdeauna veselă şi 
sufletul ei fără grijă. Nimene nu ştie istoria, 
ei de la inceput. Unii zic că ea a fost mă- 
ritată cu un negustor bătrăn şi gelos, in- 
trun fund de provincie -oare-care, unde ne 
mai putănd trăi cu nesuferitul ei păzitor, 
îl lăsa intr'o bună dimineaţă singur cu ge- 
losia sa, şi răsări deodată in mijlocul Ia- 


184 PRIVIGHITOAREA 8000LBI 


şului — ca ghiocelul in cămpie. — Alţii 
susțin că de mică copilă ea fă aruncată 
Intro monăstire unde crescă evlavioasă intr'o 
atmosferă, de rugăciuni şi de tămăe, dar că 
in momentul cănd era, să primească darul 
călugăriei, un spirit r&u îi şopti două vorbe 
la ureche, şi ea dispără din monăstire ca 
prin minune, lăsănd să creadă pe cuvioa- 
sele sale surori, că Dumnezeu a ridicat-o in 
ceriuri cu trup cu tot. — Astfel de vorbe 
se r&spăndea pe sama ei. — E rău cănd 
nu se ştie originea cuiva, mai cu samă a 
fetelor frumoase. În lume sunt multe limbi 
răle dispuse a, cărti şi puţine urechi dispuse 
a nu crede. Tot ce ştim noi este că Eleo- 
nora era cea mai drăgălaşă fiinţă ce-a putut 
să vadă Iaşul in zidurile sale. Ziua, ea, lucra, 
la o modistă pe strada mare şi noaptea se 
retrăgea la dănsa acasă, o căsuță mică şi 
albă pe strada Socolei, unde îşi petrecea 
viaţa, ca pasările; se culca, căntănd, se scula, 
căntănd, şi voacea, ei argintie r&sunănd prin 
giamurile ferestrelor, trezea adeseori veci- 
nătatea din somn, aşa incăt babele rëutä- 


PRIVIGHITOAREBA 8000LEBI 135 


cioase o numeau tricoliciul de noapte, ear 
băeţii Privighitoarea Sorolei. 

Eleonora, era o fiinţă ciudată şi plină de 
contraziceri. In ochiul ei deşi ar fi putut 
ceti cineva o inimă nestricată şi un fond 
de multă, bunătate, totuşi aceste scumpe 
comori se ascundeau sub un văl de neer- 
tată uşurătate. Astfel ea nu depărta, de la 
sine nici pe unul din tinerii ce-şi făceau o 
glorie de a o compromite; unuia arunca o 
ochire, altuia un zimbet, celuilalt o strinsă- 
tură de mănă, şi risipitoare ca, copilul cel 
darnic, ea impărțea la toţi căte ceva din 
grațiile sale, numai inima ei nu lua parte 
la acest joc nebunatic al tinereţelor sale. 

Eleonora, această păsăruică, căntănă şi 
cochetănd ajunse in scurt timp a fi copila 
de modă a Iaşului. Ea părăsi lucrul de la 
modistă, şi se mută in centrul tărgului. Mo- 
desta ei cameră, unde odinioară cea mai 
prețioasă mobilă era o mică oglngioară dina- 
intea, căreia, îşi peptëna părul său lung şi 
negru, se prefăcă acum intr'o locuinţă ele- 
gantă plină de obiecte de artă, ce erau a- 
tătea daruri primite de la atătea inimi sus- 


186 PRIVIGHITOAREA BO00LET 


pinătoare. Şi cu toate aceste Eleonora nu 
părea a fi mai fericită decăt mai ina- 
inte, 

Ar fi luat-o cineva drept o femee sătulă 
de toate deşărtăciunile vieţii, sau drept un 
copil heştiutor de osebirea ce este intre 
lipsă şi avere. Ea singură nu-şi putea da 
samă de ce se petrecea in sine. Cu căt ina- 
inta mai mult pe această cale de plăceri, 
cu atăt inima ei se inchidea mai tare, 
Adeseori cănd, ameţită de vuetul vieţii, ea 
se uita in jurul ei la turma de curtezani ce 
stăteau gata să depue la picioarele ei şi 
punga şi amorul lor, ea se simţea singură 
şi par'că îi părea rău atunci după vesela ei 
sărăcie, pe cănd nu avea alt linguşitor decăt 
oglingioara cea mică care o ingăna dimi- 
neaţa, aşa, de drăgălaş; 

Eleonora lua une-ori parte la prănzuri şi 
supele, şi amesteca căntecul ei cu sunetul 
paharelor. Fumul şampaniei o ridica la en- 
tusiasm, Atunci ea scotea din piept note 
necunoscute ce imbătau auzul, şi ochii ei 
se aprindeau ca nişte diamanţi. Cănd Eleo- 
nora era tristă, ea- săm&na cu o floare ce 


PRIVIGHITOABREA SOCOLBI 137 


se pleacă sub povara, picăturilor de rouă, 
insă astfel de momente erau tari şi treceau 
răpede cum trec nourii sburători pe un ceriu 
vecinic senin. Intre inima şi simţurile ei nu 
era, nici o legătură; ea cheltuea pe ele, dn 
urmă, fără să ştie că posedă pe cea, d'intăi, 
şi numai căntecul îi destăinuia, une-ori că 
este ceva in pieptul ei mai presus de sim- 
but care n’a vorbit ăncă, şi atunci Eleonora 
devenea tristă, 

Eleonora era generoasă. Cănd vre-unul 
dintre amicii săi care compuneau obicinuit 
cercul ei de petrecere, era in lipsă, sau bol- 
nav, nu era mănă mai darnică decăt a ei, 
nici păzitoare mai neobosită lăngă căpătăiul 
lui. — Ce-i păsa ei de lume! Ea ridea de 
lumea care ridea de dënsa, Natura o făcuse 
să cănte şi sä ridă, şi ea işi indeplinea me- 
nirea ei. 

Cănd Eleonora se preumbla pe jos in cos- 
tum scurt, care lăsa să se vadă nişte! pi- 
cioruşe mici şi sprintene ce abia atingeau 
pămăntul, nu era trecător care să nu-şi in- 
toarcă capul după ea; ear cănd era in tră- 
sură gătită cum ştia ea să se gătească, nu 


138 PRIVIGHITOAREA 8000LBI 


era regină care ar fi putut să i se pue ală- 
turea. Cochetă, şi naivă, uşoară şi nepăsă- 
toare, şi totdeauna, veselă: eată Eleonora. 
Era un flutur atras de ori-ce miros, un ca- 
priciu legănat de toţi zefirii. 

Doi ani trecură şi Eleonora nu pierdu 
roşaţa din faţă, nici veselia din ochi. S'ar 
fi zis că, in fiecare dimineaţă ea reintine- 
reste, Pieptul ei nu cunoştea suspinul. Ea, 
plutea, in viaţă cum pluteşte scoica, fragedă, 
pe mare ale cărei valuri o mănă ori şi unde 
dar nu o cufundă. Ea intrase pe poarta 
cea mare a lumii, pe unde atăţia intră şi 
atăţia se pierd; pe dënsa insă o intimpi- 
nase la prag plăcerea şi-o luase drept fiică, 
frumuseţa, şi-o luase drept soră, norocul şi-o 
„luase drept stăpănă. Negreşit că un mora- 
list cărtitor cu fruntea posomorită, ar fi 
avut ce bănui contra nebuniilor Eleonorei; 
cu toate aceste ea nu avea conştiinţă că, 
face vre un rëu. Ea, trăia şi credea că, ast- 
fel se trăeşte. Ea nu ştia că virtutea incepe 
acolo unde se sfirşesc plăcerile, şi că mo- 
rala e un cămp pustiu unde nu creşte earbă 
verde. Ea se vëzù incunjurată de toate plă- 


PRIVIGHITOARBA 8000L8I 189 


cerile ce imbată vărsta de dou&-deci de ani, 
şi le sorbea pe toate plătindu-le cu tinereţa 
şi ochii săi frumoşi. Eleonora, făcea răul ce 
face parfumul rosei, care se pierde fiindcă 
toţi se imbată de el. 


II. 


Eleonora era incunjurată de tinerimea a- 
leasă a Iaşului. Era in cerinţele timpului de 
a fi primit in salonul ei, şi o datorie de a-i 
face curte. Dar dintre toţi cel mai indărătnic 
curtezan şi mai fără noroc era Iancu, un 
tânăr nalt şi uscăcios cu părul lins, cu oche- 
lari pe nas, foarte duios in vorbe şi foarte 
ingrijit in imbrăcăminte. Dacă fiecare dintre 
amicii Eleonorei izbutea să capete căte ceva 
din favorurile ei, el insă nu izbutea la ni- 
mic, şi invidia îl frăm&nta, adănc in inimă. 
El urea pe toţi amicii Eleonorei, ear pe 
dânsa o urea, şi mai mult, căci era om rău 
şi se simţea atins in măndria lui, de neiz- 
băndă,. Nimic insă din cele ce se petreceau 
in sufletul lui nu se oglindea, pe faţă-i. El 
avea una din acele figuri de ceară cărora 


140 PRIVIGHITOARBA SOCOLNI 


imprejurările ştiu totdeauna, să le dee infă- 
ţişarea, ce trebue. Lăngă Eleonora era a- 
morez pănă, la culme, lăngă tovarăşii săi 
amic pănă la moarte. 

— Eleonoro! dise el intruna din qile, 
găsind-o singură şi luändu-i măna să o sä- 
rute, — pentru ce această mănă se intinde 
aşa de uşor la alţii, şi aşa de greu la mine? 

— D se pare, răspunse ea, 

— O! Eu nu më inşel; eu văd prea bine 
că sunt cel din urmă ales al inimii tale, 
şi cănd a-i şti căt më face sä sufăr această, 
nedreptate. — Eleonoro! De ce nu mă iu- 
beşti? .. eu te-aş face aşa de fericită cum... 

— Ha! hal ha! îl intrerupse Eleonora, 
cu un lung hohot de ris. Ear ai venit la 
mine posomorit, ca vremea cea rea. Nu ştii 
tu că inima mea este inchisă la iubire?.... 
Eu din amor culeg numai plăcerea acolo 
unde cred că o găsesc, ear suferinţa, dorul, 
chinul şi celelalte le las pentru nişte nebuni 
ca tine. Socoteşti tu că paserea intră de 
bună voe in cușcă? 

— Dar ce-să fac să pot atrage şi eu 
măcar una din privirile tale? 


PRIVIGHITOAREA BOCOLBI 141 


— Să-mi vorbeşti mai puţin de amor şi 
să nu fii aşa gelos. 

Ea insă nu ştia căt venin ingrămădeau 
vorbele ei nepăsătoare in inima celui ce-i 
vorbea de amor. 

In acel moment s'auzi sunănd clopoţelul 
şi servitoarea Marița, anunţă, pe junele Iorgu 
intovărăşit de-un alt june necunoscut. 

— Bună ziua, Eleonoro! strigă Iorgu care 
intrănd in odae depuse o sărutare cu sgo- 
mot pe fruntea ei, — dă-mi voe să-ţi pre- 
zint pe vărul meu Petru, un provincial ru- 
şinos ca o fată mare. El a eşit din cărţi ca 
să intre in lume; te rog să-l numeri intre 
amicii tăi. Poate vei izbuti să faci ceva din- 
tr'&nsul, — Această presentare originală puse 
pe junele Petru in mare incurcătură, Insă 
Eleonora veselă că se vedea acum scăpată 
de tristul ei adorator, care nu-i vorbea, decăt 
de banii şi de inima lui, ponegrind pe toţi 
ceilalţi, intinse măna noului venit; cu aceeaşi 
familiaritate ca şi cănd lar fi cunoscut de-o 
sută de ani, şi-i zise cu cel mai dulce zimbet;: 

— Îmi pare bine de cunoştinţa dumitale 
domnul meu, şi pentru ca să o intărim mai 


149 PRIVIGHITOABREA SOCOLBI 


bine, îmi vei da braţul să mergem la pre- 
umblare; më inăduş in casă. — Iorgule aşa-i 
că o să më intovărăşeşti?... Dar tu Iancule, 
ce te faci? 

— Eu, zise el..... Eu foarte mulţămesc; 
am o intălnire tocmai acum pentru o afa- 
cere oare-care, şi după ce fäcù douë-trei in- 
chinăciuni foarte adănci, eşi din casă urmat 
de ceilalţi. 

— Eleonora şi Petru mergeau inainte, 
ear Iorgu nepăsător cum era, mergea, şue- 
rănd mai in urmă, se oprea la fie-care fe- 
reastră prin care zărea vre-o fată frumu- 
şică, şi astfel nu putea să audă convorbirea 
tovarăşilor săi. 

Braţul Eleonorei care se vedea rotund şi 
trandafiriu prin horbota transparentă a hâinei 
sale, se răzăma cald pe braţul lui Petru, 
ear acesta cu săngele iute cum e omul la 
vărsta, de 22 ani, nu ştia ce să găndească 
de această ființă, care avea atăta, libertate 
in vorbă şi atăta lumină in ochi. — Ei vor- 
birë multe de toate. — Incepură cu lucruri 
nepăsătoare cum se incepe totdeauna, tre- 
cură apoi la frumuseţele de ţară, in mijlo- 


PRIVIGHITOARBA SO0OLEI 143 


bitii 


cul cărora, Petru îşi petrecuse anii copilăriei, 
şi ajunseră cu incetul la amor. Cine nu ştie 
căt de nesăcat este, şi unde te duce acest 
izvor nesfirşit de convorbire. — Amorul, 
zice lumea, e o costişă inflorită pe care lu- 
neci răpede, căci la fiecare pas intălneşti 
căte o minune. — Eleonora deprinsă a as- 
culta graiul prefăcut şi fanfaron al tinerilor 
laşeni, fù surprinsă să găsească in acest 
june nou venit un izvor de idei nouă şi de 
simţiri curate. Ear Petru fărm&cat de ochii 
Eleonorei, vorbea vorbe inspirate ce răsunau 
ca o muzică in urechea ei. 

— Este ea oare un ănger sau un diavol? 
găndea Petru. 

— Este el oare visul ce am visat? găn- 
dea Eleonora; şi de frică să nu-şi trădee 
taina găndurilor lor, ei nu indrăzneau să se 
uite unul la altul. Cănd insă impinşi de-o 
putere neinvinsă, ei se priveau un moment 
ochi in ochi... atunci inimile lor se stringeau 
de-o dulce şi nespusă uimire. 

Ei se preumblară pănă in noapte şi s'ar 
fi preumblat mult ăncă, dacă voacea iro- 


144 PRIVIGHITOAREA SOOOLET 


nică a lui Iorgu nu i-ar fi chiemat la rea- 
litate., 

— He! tinerilor, strigă el, am obosit a- 
lergănd după voi. E vreme să ne ducem 
pe-acasă. Nu te credeam Petrule aşa bun 
de gură, 

Eleonora tăcă; cănd veni momentul des- 
părţirii, mănile lor se strinseră fără voe şi 
ochii lor se priviră adănc. Noaptea şi unul 
şi altul avură somnul neliniștit. Petru se 
sculă la miezul nopţii, deschise fereastra de 
la odae, unde i se păr că se inăduşă şi 
privi mult la stelele ce sclipeau pe ceriu — 
stele aşa frumoase, el nu mai privise. Ear 
Eleonora avi visuri curioase; i se pări că 
se află intr'o grădină incăntată plină de 
pomi roditori şi de păseri căntătoare, insă 
fie-care pom ce se legăna, fie-care pasere 
ce sbura, lua rănd pe rănd felurite forme 
fantastice, pănă cănd pe nesimţite se pre- 
făcea in nişte ochi mari şi lucitori ce să- 
měnau a fi ochii lui Petru. Apoi toate păreau 
că-i rid şi i se inchină, ear ea plutea intr’o 
lumină azurie fără să atingă păm&ntul, şi 
auzea, glasuri dulci ce nu mai auzise. 


PRIVIGHITOAREA SOCOLEI 145 


A doua zi cănd lumina zilei o deşteptă, 
ea se scula, tristă, şi-i pără r&u după visul 
de noapte. — Ce se petrecea oare cu.Eleo- 
nora?,., 

Pentru prima oară ea se uită cu infio- 
rare in jurul ei. Statue de bronz, şaluri de 
Persia, porcelane de China, toate aceste căş- 
tiguri ale momentelor ei de uitare, îi făcură 
groază. I se pără că ele se uită cu dispreţ 
in trecutul ei, şi de furie ea sfărmâ un vas 
scump ce sta pe masă martur de greşelele 
sale. — Ce-mi sunteţi voi bune, strigă ea, 
dacă nu mă puteţi face fericită |... Ea sim- 
țea in inima ei că, se deşteaptă o lume nouă 
plină, de parfum şi de visuri ce o imbătau, 
dinaintea cărora, trecutul se pierdea negru, 
ca o noapte fără somn. 

A doua zi cănd Petru veni la dănsa o 
găsi palidă, ear el nu mai avea focul de eri, 
glasul său tremura, privirea sa era sfii- 
cioasă,. 


DIR 


Frumoasă a fost odinioară grădina Socolei, 
dar mai frumoase sunt astăzi ruinele fru- 
82,488. 10 


146 PRIVIGHITOABREA BOCOLBI 


museţei sale. Părăsită cum este ea ne infă- 
ţişază indoitul mister al decăderii omeneşti 
şi al naturei eterne. 

Chioscurile sale căzute, sfinxii săi ştirbaţi 
de vănturi ne deşteaptă splendoarea, unei 
domnii trecute, pe cănd aleele sale intune- 
coase şi părăginite ne vorbesc de pustiul 
codrului. Era o sară frumoasă. — Luna plină 
zimbea de sus printre nouri creţi şi argintii 
şi respăndea pe earbă brazde de lumină. 

Dar ce sgomot se aude colo sub cel tem fru- 
mos?.... E o masă intinsă, impodobită cu argint 
şi cu cristaluri, in jurul căreia se vede şe- 
zănd toată junimea aleasă a Iaşului şi in 
capul ei Eleonora. Eleonora astă dată nu avea 
pe dënsa nici catifea, nici mătăsuri, ci o 
simplă rochie de cit care lăsa să se vadă fru- 
moasele forme a braţelor şi a umerelor ei, 
ear pe braţe şi la găt nici o podoabă, nici 
un diamant. Ea redevenise cum era pe cănd 
o numea, lumea Privighitoarea Socolei, căci 
amorul nu iubeşte podoabele lumești. 

Lumea cărtitoare insă, tălmăcea in r&u 
această schimbare a Eleonerei. 

— A inceput să-i placă florile de cămp 


PRIVIGHITOAREA SO0COLEI 147 


zicea un june la urechea vecinului său, vo- 
ind să facă spirit. 

— Farmecul noutăţii, răspundea, celalalt. 
Astăzi Petru, măne altul. 

— Dar răndul meu cănd va fi oare? 
găndea cu ciudă Iancu care vorbea puţin, 
dar observa mult. 

— Un cântec ne trebue, Eleonoro, ca să 
inveselim această masă, zise Iorgu, cănte- 
cul inimii tale, şi acest pahar îl voiu de- 
şărta, intreg in sănătatea ta. 

— Bravol... strigară toţi, căntecul inimii 
tale vrem să-l auzim! 

Eleonora nu aşteptă să fie mult rugată. 
Aerul răcoros, luna plină, farmecul nopţii, 
toate aceste inălțase simţirile ei şi voacea 
ei incepu să sune printre frunze. Dar cine 
poate spune ce căntec a căntat Eleonora? 
Era un căntec neauzit spus cu cuvifte de 
foc şi căntat, cu voace de inger. Ea se 
urcă, pănă la acele note arzătoare ce numai 
amorul şi durerea le cunoaşte, şi răpită cum 
era, in valurile melodiei, ea îşi ant) ochii 
in ochii lui Petru care văză in această pri- 
vire tot sufletul ei... Eleonora iubea... Luna 

10* 


148 PRIVIGHITOAREA SOCOLEI 


privi de sus acest amor născut sub aripa 
ei de lumină, şi pără că-l binecuvintează. 
E un vënt care va trece, ziceau unii necre- 
zători, dar ei se inşelau, căci vântul era 
furtună. l 

Din acea zi ea inchise uşa nebuniilor lumii, 
lăsănd pe prag un trecut plin de vuet şi de 
plăceri, care dispări răpede, căci el nu lu 
cu sine nici o parte din inima ei. Ea se a- 
runcâ, in această patimă cu toată speranța 
şi in increderea unui suflet fecioresc, şi ne- 
ştiutoare cum era de fericirile ce cuprinde 
în sine intăiul amor, ea le sorbea pe toate, 
şi se mira cum mai incăpeau in inima ei. 

Un an intreg ei duseră impreună o viaţă, 
de uitare şi zilele lor treceau răpede cum 
trec zilele fericiţilor. Intro zi insă Petru 
veni la Eleonora cam trist. 

— e ai, iubite? zise ea cu glas indu- 
ioşat. 

— Eu, răspunse el după o pausă, eu... 
n'am nimic. Am atäta numai că më tem 
să nu te pot face destul de fericită, 

— Hal zise ea imprejurăndu-i grumazul 


PRIVIGHITOAREA SOCOLEI = 149 


cu braţele sale, pot eu să fiu mai fericită 
decăt. aşa? 

— Visul e frumos, deşteptarea e amară! 

— Ce vrei să zici Petru? Vorbele tale 
mă ingheaţă, niciodată nu te-am văzut aşa. 

— Voiu să zic că amorul e un copil dulce 
dar schimbăcios;, măne poate tu nu vei mai 
găsi in mine acel om pe care astăzi îl iu- 
beşti. Lumea cu plăcerile ei te rechiamă, 
neincetat; pute-voiu eu să-i ţin totdeauna, 
locul in inima ta? 

— Alungă aceste gănduri iubite, şi'nse- 
ninează-ţi privirea. Nu vezi tu in ochii mei 
că eu nu te pot uita. Pentru ce această ne- 
credinţă in fericirea noastră? 

Petru vedea in adevăr strălucind in ochii 
ei amorul cel mai adă&nc, dar aceasta nu-l 
inseninâ, -căci sufletul său nu era senin. 

— Soarta! soarta | esclamă el, multe poate 
să distrugă. Nu vezi tu afară aer, spaţiu, 
libertate, lumea, care se mişcă cu inmiitele 
ei comori de plăceri şi fericiri, toate aceste 
pe care tu le-ai părăsit pentru mine, con- 
spiră acuma contra noastră; căci multe le- 
gături te leagă ăncă de lume, Eleonoro! 


130 PRIVIGHITOAREA 8000LEBI 


Voiu rupe acele legături, răspunse Eleo- 
nora, am pentru mine amorul şi el care 
îmi dä fericirea, îmi va da şi puterea. Lu- 
mea, zici tu, conspiră contra noastră. Ce-mi 
pasă mie de d&nsa? Am eu oare să-i cer 
ceva? Căt am fost in lume ea mi-a dat totul, 
şi am fost săracă; astăzi cănd m'am retras 
de dânsa, sunt bogată, căci te am pe Une, 
şi am totul. O! Dar tu ai dreptate să te 
indoeşti de mine. Trecutul meu este un 
martur greu in contra mea. Am greşit mult 
in adevăr, dar in ziua in care te-am iubit 
pe tine, am primit un nou botez care m'a 
spălat de toate. Petru! crede-m&; mai cu- 
rënd va inceta să-mi bată inima in piept, 
decăt să imcetez eu de a te iubi. 

Aceste cuvinte rostite cu accentul durerii, 
induioşară pe Petru; el o cuprinse in braţe 
şi pacea fù incheiată, prin un sărutat. 

Cu toate aceste vorbele lui Petru deşi 
puteau fi zise fără, scop in nişte momente de 
tristeță care ades nasc fără cause in mijlocul 
celei mai mari fericiri, totuş făcură intipărire« 
asupra Eleonorei. O neliniște îi remase in suflet. 
Deatunci i se părea necontenit că Petru e trist şi 


PRIVIGHITOAREA SOCOLBI 151 


gănditor. Era aceasta, părere, sau realitate? Nu 
ştim. Ea, insă, se puse a-l cerceta pe furiş; 
fiecare mişcare, fiecare vorbă a lui Petru 
căuta, să o esplice; insă de ce observa mai 
mult de ce mai mult se rătăcea in cugetări. Nu 
cum-va îmi ascunde el ceva?... găndea, ea in 
sine; şi ideea că legăturile lumii pot să-l des- 
partă odată de dânsa îi stringea inima grozav. 

— Ah! ba! zicea ea, inving&ndu-şi temerea, 
Petru nu më va lăsa! el e bun, şgapoi gä- 
si-va el alta care să-l iubeascâ ca mine? 

Dar vai! In zadar Eleonora, căuta să a- 
lunge găndurile ce o impresurau. ÎIndoeala, 
intrase .ca şărpele in inima ei, şi-i alungase 
somnul de la ochi şi surisul de pe buze. 
Ea incepea acum să cunoască partea cea, 
amară a iubirii, durerea! 

Intr'unu] din acele momente de tristeță, 
servitoarea Marița îi anunţă pe Iancu. — 
Sä intre zise ea. — Iancu nu fusese la dënša 
de multă vreme, şi deşi acest om îi era 
foarte displăcut, totuş ea simţea acum tre- 
buinţă, să comunice cu cine-va: singurătatea, 
o apăsa. 

— Më scuzaţi, domnişoară că vë neliniş- 


159 PRIVIGHITOABREA S00OLEI 


tesc cu presența mea, zise Iancu cu un aer 
plin de dulceaţă. Dorinţa de-a vë revedea 
după un timp aşa de indelungat, a fost mai 
puternică in mine decăt teama de a vë su- 
p&ra. Totodată am a vě arăta ceva din 
partea, lui Petru care se roagă să-l ertaţi 
că, fiind prea ocupat, n'a putut să vie să 
vă vază. 

Aceste zise, el băgă măna in buzunar, 
scoase o hărtie indoită in mai multe pături, 
o desfăcă incetişor şi apoi o dädù Eleonorei 
cu o mulțămire ce nu o putea ascunde. 

Eleonora se ingălbeni ca ceara; Eată ce 
conţinea acea scrisoare : 


„Scumpa mea“ 


„Dumnezeu voeşte să ne despartă. — 
„Peste căte-va zile eu më insor. — Adă-ţi 
„aminte de fericirile noastre din trecut şi 


„te rog nu më blăstămal! “ 
Petru, 


Iancu observă toate mişcările figurei ei, 
insă ce slabă oglindă e figura, cănd e vorba 
sä reproducă o durere aşa de mare!... Nu- 


PRIVIGHITOAREA SOCOLEI 153 


mai cel ce sufere ştie căt de nesfirşită e 
suferinţa sa, dar nu o poate spune nici 
arăta. 

— Lasă-mă singură Domnule, zise ea, am 
trebuinţă, de linişte. 

— Eartă-m& Eleonoro că ţi-am pricinuit 
fără să vreu această durere. Măni va trece 
supărarea ta cum trec toate in lume... şi... 
la revedere! 


IV. 


Eleonora rămase impietrită. Multă vreme 
ea nu pută să-şi revină in simțiri, stănd 
intr'o stare desăvărşită de amorţire ca şi 
cănd ar fi părăsit-o chiar puterea dea suferi. 
Ea ceti şi receti de-o sută de ori scrisoarea 
care-i desfăşurase adevărul, pănă cănd ve- 
derea i se intunecâ şi noima cuvintelor i se 
pierdu in minte. Deodată ea tresări; se 
duse cu paşi r&pezi la biurou şi incepă a 
scrie. De mult insă ce era grăbită mäna-i 
tremura. Intr'o jumătate de oară ea scrise 
vr’o zece mici epistole. Apoi sună, şi servi- 
toarea, Marița se presintă inaintea, ei. 


154 PRIVIGHITOAREA SOCOLET 


— Trimite indată pe-un om cu aceste scri- 
sori să le ducă la adresa lor, şi tu vino 
indărăpt căci. am trebuinţă de tine. 

Intr'o clipă Marița indeplini ordinele stă- 
pănei sale. 

— Acuma, vino să-mi pepteni përul cum 
ştii tu mai bine. Vreu să fiu frumoasă, in- 
țelegi tu, frumoasă. 

— O! n'am trebuinţă să-mi dau multă 
osteneală pentru aceasta. 

— Să-mi pregăteşti apoi rochia, cea, albă, 
cu flori de aur, şi pe cap să-mi pui un 
văl de gaz prins in o ghirlandă de lăcră- 
mioare, 

Marița deschise nişte ochi mari plini de 
mirare. 

— Ce më priveşti aşa, nu inţelegi?' 

— Drept să vë spun nu inţeleg. 

— Ei bine! află că astăzi më mărit! 

— Domnișoara, se mărită !1... striga, Ma- 
la ai cărei obraji se aprinser8 de bucurie. 
Domnişoarâă se mărită...... O! ce bine-mi 
pare!... Degrabă, degrabă la oglindă, am 
să vë fac frumoasă cum n'a mai fost mi- 


PRiVIGHITOAREA SOCOLEI 155 


reasă, in Iaşi. Bine-mi spunea mie găndul... 
Dar... am să vă fac şi eu o rugăminte. 

— Spune. 

— Dacă vë veţi mărita, vë rog să nu mă 
părăsiţi. Eu nu vreu să më despart de 
buna mea stăpănă. Vreu să vë věd in casa 
voastră, deplin fericită şi eu sä vë slujesc 
căt voiu trăi. 

— N'aibi nici o grijă, Mariţă. Eu am 
găndit la tine. Tu vei avè partea cea mai 
mare a fericirii. Fată aceste diamante, zise 
ea, arătăndu-i o casetă, plină, de odoare, ţi 
le dau ţie. Ele îţi vor asigura traiul pentru 
totdeauna, şi dacă vei voi să, te măriţi, ele 
îţi vor fi zestrea. Noi insă vom trebui să 
ne despărţim, căci aşa cere soarta. Eu 
trec deacuma in altă, viaţă, unde tu nu mă 
poţi urma. 

Marița se uita la caseta cu odoare și i 
se luau ochii; ea nu putea să creadă că atăta, 
bogăţie este a ei. Ameţită, ea se aruncă la 
picioarele Eleonorei, inşirănd cuvinte nein- 
țelese de mulţămire. 

— Destul, Mariţo, îi zise Eleonora; eu 
trebue să më imbrac mai curănd; vremea 


156 PRIVIGHITOAREA S000LBI 


trece şi oaspeţii më aşteaptă la nuntă. 
Grăbeşte. 

Marița incepă să-i impletească părul cel 
de abanos. Ce schimbare in biata Eleonora! 
Ea se uita in oglindă şi nu semai cunoş- 
tea. Faţa ei era imbătrănită. Scump a mai 
plătit greşalele tinereţelor sale, căci le-a plă- 
tit cu preţul fericirii. Amorul care i-a pus 
in inimă comorile virtuţii, i-a pus totodată, 
pe cap cununa de martir. 

— Domnişoară|! şi unde faceţi nunta o 
intrebă, Marița cu sfială. 

— Sub teiul cel mare din grădina Soco- 
lei. Vreu ca nunta mea să fie aşa de fru- 
moasă, incăt vestea să-i meargă in toată, 
lumea. 

— Aveţi dreptate, domnişoară; şi eu in- 
ţeleg ca D-voastră. Nunta trebue să fie nuntă. 
Dar mirele vostru, aşa-i că e domnul Pe- 
tru? Cine altul ar putea să iee o mireasă 
aşa de bună şi frumoasă? 

— Mirele meu e Petru zici tu?... Şi tot 
săngle i se grămădi in inimă, Dar e Pe- 
tru, lui vreu să-i inchin sufletul meu pen- 
tru vecie. Më insoţesc cu dânsul pe viaţă, 


PRIVIGHITOAREA S00OLEI 157 


şi dincolo de viaţă, pentru ca totdeauna să, 
pot fi lăngă el, şi nici o putere omenească 
să nu më mai poată depărta. Vreu să-l 
apăr de rële; să-i alin necazurile de zi, să-i 
indulcesc visurile de noapte, şi el să nu ştie 
de unde-i vine binele, şi să ştie numai căt 
Tam iubit. Vreu ca sufletul meu revărsat 
in sufletul lui să plutească in fericire ca 
doi luceferi in zori, şi lumea pe care o blă- 
stăm să se uite cu invidie la noi. 

— Şi eu să nu fiu să vë vădI.... zise 
Marița a cărei ochi nu se intorceau de la 
casetă, 

Eleonora era acum gata... Ea avea toate 
podoabele de mireasă. Haine albe, lăcră- 
mioare pe cap şi lacrămi in ochil.... Dar 
unde se ducea, Eleonora? Ce gănduri avea ea? 

Ea porni cu grăbire spre uşă, insă ajunsă 
pe prag, ea se opri şi chiemâ pe Marița. 

— Vino să te sărut Mariţo, zise ea de- 
puind o sărutare pe frunte-i. Cănd vei fi 
fericită să-ţi aduci aminte de stăpănă-ta, care 
şi-a adus aminte de tine. 

Apoi ea eşi, se aruncă in trăsura ce sta 
afară şi plecă, la Socola. Acolo o aştepta o 


158 PRIVIGIIITOAREA SOCOLEI 


masă, mare, bogată, intinsă sub acelaş Lem 
unde cu un an mai inainte ea îşi căntase 
căntecul inimii sale. Aceiaşi tineri care fusese 
atunci, erau şi acum invitaţi, afară de Petru 
care lipsea. 

La sosirea ei un ura sgomotos făcu să, 
clocotească, văile de prin prejur. 

— Privighitoarea Socolei! Tu nu erai me- 
nită să tănjeşti la umbră, strigară cu toţii. 
Bine-ai venit earăş intre nol... 

— Am venit intre voi, că-mi era dor să 
vă văd. Intrun an multe s'au petrecut. 
V'am chiemat pe voi care mă ştiţi cum eram 
să mă vedeţi cum sunt. Un cântec m'a 
dus dintre voi acum un an, un căntec mă 
readuce, dar acesta e cel mai frumos şi cel 
din urmă. 

— Eleonoro! Ce vorbe vorbeşti tu? zi- 
seră unii. 

— Eleonoro ! Ce haine porţi tu? ziseră 
alții. 

— Sunt mireasă, nu mă vedeţi? O să-mi 
jucaţi astăzi la nuntă, sub acest teiu care 
a umbrit intăiul meu amor,... Dar acum 
iubesc pe-un altul. Acesta e mirele meu, 


PRIVIGHITOAREA SOCOLEI 159 


O! cănd aţi şti căt e de frumos!... Ochii 
lui sunt adënc ca albastrul ceriului şi sä- 
rutul lui dulce ca sărutul lui Dumnezeu. 

Şi un grozav suris increţi buzele ei. Ea, 
vărsâ, apoi şampanie in paharul fiecăruia, 
dar in paharul ei aruncă, un praf pe furiș. 

— Voi care aţi incunjurat tinereţele mele, 
nu vë puteam lăsa fără să-mi iau ziua bună 
de la voi. 

— Ce fel ziua bună, strigară cu toţii. 

— Dar, ziua bună, căci acest pahar îl 
beu in sănătatea mirelui meu. 

Eleonora era palidă ca ceara. Ea ciocni 
paharul cu amicii ei, apoi îl sorbi fără să 
se răsufle. 

— Insfirşit| zise ea, nu e greu de a trece 
pragul vieţii, cănd nefericirea te duce de 
mănă. Acum lăsaţi-m8 să-mi cănt ăncă o 
dată căntecul inimii mele. 

Toţi tăcură, şi ea incepi să cănte; dar 
astă dată, căntecul ei era infricoşat, strident, 
era căntecul desperării. Fiecare notă era un 
blăstăm ce arunca, lumii pe care o părăsea, 
Căntănd, ea intrevăză prin minte toate fa- 
sele tinereţei sale plină de rătăciri şi de 


160 PRIVIGHITOAREA SOCOLEI 


căinţe, de amor şi de durere, şi toate aceste 
se risipeau acum ca un vis al dimineţei. 
Vis amar; deşteptare mai amară! 

Când Eleonora, sfirşi de căntat, ea căză 
obosită pe scaun. Ochii ei străluceau ca sticla, 

— Liam iubit, zise ea cu o voace intre- 
ruptă şi am fost fericită... Ce-mi trebue 
mai mult?... Nu mi-a fost scris să fiu stä- 
pănă pe soarta lui. El nu-i ca mine orfan 
in lume; el are tată şi mamă şi o logod- 
nică care-l chiamă; ear eu n'aveam dreptul 
să-l răpesc din braţele lor şi să më pun 
umbră soarelui ce-i străluceşte in viitor... 
Ah! simt că më arde aice, zise ea puind 
măna pe piept, şi capul mi se invărteşte, 

— Eleonoro! ce este?... ziseră amicii ei 
incunjurănd-o. Tu suferi; mănile tale sunt 
r&ci, buzele tale vinete? 

— Nu-i nimic, r&spunse ea. Sunt foarte 
bine. Ia vedeţi colo, arătă ea spre răsărit, 
căt e de frumos! Acolo mi se deschide lu- 
mea, unde totdeauna e primăvară, Acolo am 
să fiu mireasa, lui. 

Ochii Eleonorei se acoperiră de-o ceaţă; 
voacea, incepu să i se stingă. 


PRIVIGHITOAREA SOCOLEL 16! 


— R&măneţi sănătoşi, voi care m'aţi in- 
văţat să rid!... zise ea uităndu-se la ami- 
cii ei. Acuma ştiu să şi pläng. Rămăi sä- 
nătoasă, tu viaţă in care am gustat mult 
dulce şi mult amar!... şi voi ape limpezi 
a Socolei, copaci, verdeață, rămăneţi sănă- 
toşi! Deacum inainte veţi desfăta ochi mai 
fericiţi decăt ai mei... Ear tu Petrule, tu 
care incurănd vei stringe măna miresei tale... 
te ert, 

La aceste de pe urmă cuvinte Eleonora 
muri. 

Lacrămi curgeau din toți ochii la vederea, 
acestei nenorocite fiinţe care a trecut prin 
lume răpede cum trec stelele ce cad din 
ceriu ; numai singur Iancu sta r&ce, cu faţa 
de marmură, şi cu suflet de gheaţă. 


28,488. 11 


VENĂTOAREA. 


I. 


Cucoşul bätënd din aripi pe gardul țari- 
nei, nu de mult vestise miezul nopții, cänd 
cornul vă&nătoresc se auzi rësunänd la cur- 
tea de pe moşia Sorcova. O mare vënä- 
toare de cerbi, lupi şi porci sălbatici se 
dădea, de stăpănul moşiei, la care se adu- 
nase toţi amatorii de prin oraşele şi satele 
invecinate. 

Ziua, se arăta frumoasă. Spre apus se ve- 
deau ăncă stelele sclipind intr'o lumină pa- 
lidă, ear spre răsărit o geană trandafirie se 
inălţa, pe ceriu ca o speranţă de fericire, stro- 
pind cu rouă păm&ntul insetat. 

11* 


164 VENĂTOAREA 


La sunetul cornului cete de oameni por- 
nirë spre curte, inşiraţi pe ulițele satului, 
unii armaţi cu bețe pentru hăitueală, alţii 
cu puşti pentru vënat, avănd fiecare me- 
rinde in traistă şi speranţa de a impuşca 
cea mai mare dihanie din codru. 

La curte domnea o mare mişcare, intoc- 
mai ca, o pregătire de r&sboiu; sar fi zis 
că un avënt de vitejie cuprindea toate ini- 
mile la apropierea luptei cu pădurea, şi 
fiecare aruncănd pe umere arma bine gri- 
jită, sora omului in nevoe, simţea in sine 
mai cu tărie dreptul său de stăpăn asu- 
pra naturei. 

Şeful v&nătoarei impărţi la toţi puşcaşii 
ţărani praf şi plumbi in deajuns, desbătu 
apoi planul v&nătoarei cu gravitatea unui 
general de armată ce curănd are să infrunte 
inimicul, insemnă linia de atac a hăitaşilor, 
linia, de păndă a puşcaşilor, şi după ce to- 
tul fù bine pregătit, intreaga ceată plecâ, spre 
pădure, unii călări, alţii pe jos, aspirănd cu 
poftă aburii dimineţei şi căntănd doine de 
jale sau căntete de veselie, după cum se sim- 


VBNĂTOAREA 165 


Jean inspirați de răsăritul soarelui sau sgo- 
motul r&sboinie al vănătoarei. 

In scurt timp pădurea fù incinsă intre 
dou& lanţuri de oameni, cănd deodată, la su- 
netul cornului care era semnul de incepere 
a vănătoarei, mii de ţipete sălbatice, sunete 
de ciomege, şuerături ascuţite treziră ecou- 
rile de prin adăncul ripilor, făcând să tre- 
mure de frică chiar frunzele pe arbori: s'ar 
fi zis că bătrănii frasini şi stejari se rës- 
toarnă sub vrăjmăşia unui potop ce năvă- 
leşte asupra pădurii. La auzul acestui clo- 
cot infiorător, linia puşcaşilor stătea tăcută, 
aşteptănd fiecare la locul său, ascuns pin- 
tre frunzari, sosirea vre-unei fiară sălbatice 
spre a o improşca cu foc. 

Dar in această aşteptare ce samănă a fi 
fără, sfirşit, fiecare moment este insemnat 
prin bătaea inimii. Nu este vănător căt de 
vechiu, căt de ispitit care să-şi poată stăpăni 
neastămpărul. „Poate va veni pe ici, poate 
va, veni pe dincolo“, îşi zice el pregătindu-şi 
arma, şi ochiul său se măreşte aşa că ar 
voi par'că să străbată prin măduva copaci- 
lor. Cel mai mic sunet prin frunzele uscate 


166 VENĂTOARBA 


răspunde de-adreptul in inima sa; el își 
opreşte suflarea, ascultă, intreabă şi nici o 
notă nu scapă nepercepută din graiul tainic, 
armonios al pădurii. 

Apoi eată că r&sună o detunătură de puş- 
că in aripa stingă a v&nătorilor, urmată 
de mai multe altele in aripa dreaptă şi in 
centru, pănă cănd focurile se inmulţesc pe 
toată linia, vestind fiecare căte un duel sin- 
guratic, duel de moarte intre om şi fiară. 

Cu incetul insă hăitaşii se apropie de 
puşcaşi, urletele se potolesc, focurile ince- 
tează, şi cu toţii se adună grămadă in po- 
eana cea mai apropiată pentru a număra, 
prada dobăndită. 

— Ziua ne-a mers in plin, zise stăpănul 
“moşiei cătră mulţimea ce-l incunjura, doi 
cerbi, patru lupi, şi un porc, afară de mä- 
runţuşuri ce nu se numără. 

Şi fiecare incepi să istorisească, impreju- 
rările impuşcăturii sale, presurate negreşit 
cu oarecar6 nevinovate infrumuseţări, obi- 
ceiu nedeslipit de talentul ori-cărui bun vë- 
nător. 

— Dat'ai in ceva? intreba proprietarul 


VENĂTOAREA 167 


pe junele Alexandru care venea cu pușca, 
in spate şi cu pălăria cam pe ceafă. 

— Am r&sturnat un lup, răspunse acesta, 
cu sănge răce. 

— Ce spui, iubite?.... ai impuşcat un 
lup!... strigă Costachi de-alăturea; ce nä- 
paste a fost să dee peste s&ărmana dihanie!. .. 

Costachi era un om scurt şi gros, cu 
glasul cam răguşit, tomnatic de vârstă, cu 
faţa, deşi puţin veştedă, dar invioşată de 
nişte ochi verzi şi luători in ris, un mucalit 
insfirşit care mergea, la v&nat mai mult de 
petrecere, plăc&ndu-i măncarea bună, băutură 
multă şi glumele mai presus de toate, ear 
incontra femeilor avea cum sar zice, un 
dinte decănd îi rămăsese numai unul dinainte, 
şi se vëzù silit să pună ochelari pe nas. 

Făcănd căţi-va paşi inainte, el se apropiă 
de un lup foarte mare care sta cu dinţii 
rănjiţi, lungit la pământ, in mijlocul unui 
grup de băeţi ce-şi băteau joc de el ca de-un 
duşman fără putere, făcăndu-i prohodul cu 
felurite mustrări: care pentru un miel furat 
mai an din stănă; care pentru un mănzat 
zugrumat, in ocol in căşlegile trecute... şi 


168 VENĂTOAREA 


impunănd tăcere băeţilor, el zise clătinănd 
jalnic din cap: 

„Acesta-i nefericitul intru pomenire care 
a dat chioriş peste plumbii lui Alexandru? 

— Precum ziseşi, r&spunse Alexandru, 
voind să infrunte privirile ironice ale tova- 
răşului sën, 

— Inapoi la pădure!.. . strigă Costachi lo- 
vind furios cu stratul puştii lupul după cap. 

Dar O! intëmplare!... O! minunel... lu- 
pul deşteptat ca prin farmec de puternica 
lovitură ce primise după cap, se ridic de- 
odată pe picioare şi cu iuțeala fulgerului 
dispără in pădure, trecënd prin toată mul- 
ţimea v&nătorilor, uimiţi de neaşteptata sa, 
inviere. 

Un ris general şi sgomotos se stărni după 
această, scenă comică, şi buimăci intr'atăta, 
pe junele Alexandru, încăt era căt pe ce 
să se apuce la harţă cu glumeţul Costachi 
care se rostogolea pe earbă de ris. 

— Pace vouă tuturor!... zise Nicolai un 
v&nător lăudăros, cu musteaţa, bine răsucită 
şi care se legăna dărz pe picioarele sale 
imbotforate... Lupul e gros de obraz, eu 


VENĂTOAREA 169 


unul nu-i dau crezare in cătă vreme este 
ăncă in pielea lui. Am văzut multe in viaţa 
mea, v&nătorească, că doar nu de eri sau 
de-alaltăeri ţin puşca in mănă. Aşa odinioară 
cănd vënam in munte, mi-a eşit o matahală 
de urs inainte... 

— Să ne aţinem la istoria ursului!... îl 
intrerupse Costachi sclipind din ochi, şi să 
lăsăm minciunile să curgă. 

— Taci din gură vrăbierule!... minciuni 
spui tu care impuşti numai ciocărlani de 
pe drumuri... Ziceam că deodată o mata- 
hală de urs mi-a eşit inainte fără veste... 

— N'a fi fost cum-va vre-o veveriţă? 

— Ba era un cogemite Martin blănit de 
iarnă care rupea copacii din rădăcină. A- 
veam puşca, incărcată cu ploae.,. 

— Şi ai aruncat-o jos să nu se facă pri- 
mejdie. 

— Ba am pus-o la ochi şi am aşteptat 
să-mi vie ursul in ţel; şi cănd mi-a venit 
aşa ca, la 100 de paşi, căci eu am obiceiu să 
nu dau mai de-aproape... 

- Se inţelege un urs mare căt un stog, 


17U VĂNĂTOAREA 


cine nu lar nimeri mai de-aproape? şapoi 
de departe e şi mai uşor de-a fugi. 

— Fuge cine fuge, ear nu un vănător 
ca mine, răspunse Nicolai supărat de intre- 
ruperile lui Costachi... Aveam zic puşca 
incărcată cu ploae şi cănd mi-a venit in 
țel ca, la 100 de paşi... 

— Mi se pare că era numai 99. 

— Măi ce dărdală mai eşti!... Nici că, 
laşi pe un om să vorbească. — Atunci zic 
am descărcat ţava dreaptă şi lam chiorit; 
de ochiul drept, şi pe urmă am descărcat 
ţava stingă şi lam chiorit; de ochiul sting... 

— Va să zică: focul şi ochiul! 

— Ba bine că nu, răspunse Nicolai care 
părea că, creşte in botfortele sale căt un 
urieş. Ursul a inceput a se răstogol la pă- 
mënt mornăind de r&suna pădurea, ear eu 
n'am ce face, më apropii de el — pe-atunci 
eram mai neispitit de intămplările věna- 
tului — cănd deodată ursul care nu-şi mai 
vedea nici virful nasului, auzind negreşit 
vuetul paşilor mei, se răpezi in direcţia mea, 
cu capul plecat, şi nu ştiu cum se nimeri, 
că r&sturnăndu-mă peste el, më pomenii— 


VĂN ATOAREA 171 


inchipuiţi-vă lucru poznaş! — călare pe gre- 
bănul lui. 

— Ha! ha! ha... incepură cu toţii să ridă 
cu un chef nespus. Păcat că nu era şi Ale- 
Xandru călare pe lupul lui de adinioarea! 
Ce drăgaică aţi fi jucat impreună! 

— Să lăsăm poveştile şi să ne punem 
la masă, băgă de samă stăpănul moşiei; 
vremea, trece şi pănă 'n sară, mai avem ăncă 
două bătăi. 

— Ce poveste?... răspunse Nicolai atins 
de cuvintele proprietarului. — E atăt de 
adevărat, că şi acum cănd îmi aduc aminte 
mi se sburleşte părul in virful capului. 

— Auziţi domnilor!... I se sburleşte pë- 
rul in vîrful capului, strigă neinduratul Cos- 
tachi cu glas mare, şi aruncăndu-se fără 
veste asupra lui Nicolai, îi smulse căciula 
de pe cap arstănd spectatorilor o titvă goală, 
a cărei piele strălucea de-o gingaşă coloare 
trandafirie. 

Veselia ajunse la culme. 

— Bravol... bravo!... Lai prins cu oca 
mică, strigar8 cu toţii. Dacă istoria ursului 
va fi tot atăt de adevărată, precum e ade- 


179 VENĂTOABREA 


v&rat că are për pe cap, atunci merită să-i 
dăm carte la mănă de cel mai mare min- 
ciunos şi prin urmare v&nător. 

Cu toţii apoi spănzurănd puştile pe cren- 
gile copacilor, se aşezară pe earbă la prănz 
luănd fiecare ce apuca, unul 0 coastă de 
epure, altul o aripă de curcan, şi cu căt 
măncau mai mult, cu atăta beau mai mult, 
ear anectodele şi glumele se incrucişau ca 
fulgerele printre paharele pline cu Cotnar 
şi Odobeşti. 

Pănă "mn sară se mai făcură două bătăi 
in fundurile cele mai adănci ale pădurii, 
care avură de resultat ăncă căţi-va lupi, 
vulpi şi porci sălbatici, şi după ce soarele 
asfinţi in dosul dealului intr'un noean de 
roşeaţă, aurind numai virfurile copacilor, 
ear de cealaltă parte se arătă luna in craiu 
nou cu un ţercalan galbën imprejur, intreaga 
ceată a v&nătorilor se adună in poeana nu- 
mită a Cerbului unde se făcuse toate pre- 
gătirile pentru petrecerea, nopţii, şi prin mij- 
locul căreia şărpuea printre maluri inver- 
zite şi umbrite de frasini pletoşi, un mic 


VĂNÂTOAREA 173 


riet limpede ca, lacrăma, la unda căruia se 
adăpau cerbii şi căprioarele. 


II. 


Un foc urieş ardea in Poeana Cerbului 
aruncănd in văzduh prin intunericul nopţii 
un roiu de scăntei ce păreau că se ames- 
tecă, cu stelele. Roată imprejur şedeau puş- 
caşii la vorbă istorisind de int&mplările zi- 
lei trecute, şi plănuind pentru ziua viitoare. 
Un ceaun mare şi negru la fund aşezat pe 
pirostee clocotea la foc, aruncănd stropi fer- 
binţi, care sfărăeau pe cărbunii aprinşi, şi 
lăngă ceaun un ţăran cărunt, ţinănd luleaoa, 
intre dinţi, invărtea cu melesteul făina in 
ceaun. 

— Răpede un pumn de sare Ioane, zise 
țăranul cărunt, indreptăndu-şi cu unghia căr- 
bunele in lulea. 

In acelaş moment Ion turnă, sarea zicănd: 
„cu noroc“, 

— Adaoge ăncă o mănă de făină s'o mai 
invărtoşim. 


14 VĂNĂTOAREA 


Şi făina, cernută prin sită, curse in ceaun 
ca o ploae subţire. 

— Gata! strigă Simion r&sturnănd mămă- 
liga pe fundul de lemn bine răzăluit... Dea- 
cum la impărţeală, copii! 

Apoi el lu o aţă şi după ce o făcă să, 
sbărnie intre degete, tăiă mămăliga in fălii, 
dănd la toţi hăitaşii şi puşcaşii căte o dreaptă 
parte. 

— Tot cu incetul, adaose el; de fiecare că- 
ciulă căte o bucată... aşa... astai hrana, 
ţăranului şi la voe şi la nevoe. Boerii mo 
mănăncă decăt ca să-i cerce gustul. 

— Nu mă uita pe mine, moş Simioane, 
zise Costachi; că nu te voiu uita nici eu 
cu un pahar de vin de cel de vărsta du- 
mitale, 

— Să trăeşti cucoane!... vinul nu se lea- 
pădă, el e măngăerea omului in necazuri. 

— Şi cum zici moş Simioane,. ţine un 
pahar de măngăere. 

Simion dädù pe găt paharul ce-i oferi 
Costachi. 

— Mă-ri că bun e, cucoane!.., Lunecă ca 
untdelemnul. 


VENĂTOAREA 175 


— Acuma, dacă cunoşti pe cine-va care 
să ştie a cănta din trişcă, din fluer, din 
cimpoiu sau din frunză, pune-l să-mi cănte 
de inimă-albastră aici la zarea, stelelor şi a 
focului ; am un greu pe inimă decănd am 
făcut să invie lupul lui Alexandru. — Căte oi 
o să mai mănănce nemernicul!. .. 

— Îndată răspunse Simion ..... Măi Ra- 
dule ! Măi Radule!.,.. Ia vin cu trişca in- 
coace. 

La strigătul lui eşi din grămadă un flă- 
cău de-o trumuseţă rară. El avea faţa albă 
ca, laptele, ochii negri ca cărbunele, nişte 
plete lungi ce fluturau pe umerii s&i laţi ca 
o coamă, de zimbru, şi mijlocul curmat ca 
la o copilă. 

— Cine-i acest f&t-frumos? intrebă Co- 
stachi. 

— E fiul meu, r&spunse Simion.— Ia zi 
ceva din trişcă Radule. 

— Ce să zic tată?.,, 

— Apoi ce-or vrea boerii. 

— O horă, zise Costach;, să incepem cu 
jocul, şi cănd vom voi să adormim, vom 
intoarce-o pe jale. 


176 VENĂTOAREA 


Atunci Radu se puse pe un trunchiu de 
copac şi incepă să cănte o horă de joc. 
Erau atăt de curate, atăt de vesele şi atră- 
gătoare notele ce tănărul căntăreţ scotea 
din trişcă, acest primitiv instrument ciobă- 
nesc, incăt Costachi simțind furnici prin pi- 
cioare, sări in sus şi incepi să joace impre- 
jurul focului. 

— La mine copii |... strigă el adresăndu-se 
cătră un grup de tineri hăitaşi care stăteau 
mai la o pare tupilaţi pe earbă şi ascultau 
şăgile boerilor, fără să indrăznească a se 
amesteca in vorbele lor; şi inşfăcănd vr'o 
căţi-va dintr'8nşii cam cu voe, cam fără 
voe, formå un lanţ de horă la cărma că- 
ruia se puse el in ciuda anilor ce-i purta 
in spate. 

— Tot în loc şi la sorocl... zise un bă- 
eat care incepea să se ameţească de fierbe- 
rea, jocului. 

„Baca una, eaca două, 

Lelea cu vochiţă nouă! 
răspunse un altul lovind de două ori cu pi- 
ciorul in pămănt. 


VENĂTOAREA 177 


— Eaca două, eaca trei, 
Lelija cu ochi căprii! 
ţipă Costachi ne mai putăndu-şi stäpänì pi- 
cioarele. 

— Vertos inainte!... strigarë ceilalți pri- 
vitori, simțindu-se şi ei cuprinşi de-un chef 
nebun. Daţi mereu 1.... Să se aprindă pă- 
mèntul de focul călcăelor şi călcăele de dorul 
femeilor ! 

Şi unul căte unul se prinserë in scurt 
timp la joc, aşa incăt şi Nicolai cu lungile 
sale botforte, şi sfiosul Alexandru, şi pro- 
prietarul moşiei care de astă dată uitase 
eghimoniconul său de stăpăn, intrară in danţ 
cu o furie de copii. 

Cine ar fi văzut, astfel, intre umbrele nop- 
ţii şi lumina gălbie a focului, această horă, 
in care şi tineri şi bătrăni, şi țărani şi bo- 
eri se ţineau de mănă intr'un cerc de fră- 
He, jucănd şi frăm&ntănd pămăntul la su- 
netul trişcăi a cărei tonuri se amestecau 
cu şoaptele riuleţului şi pălpăitul focului, 
s'ar fi crezut transportat in acea vreme bi- 
necuvăntată pe care povestea o numeşte 
veacul de aur. 

28,488 12 


178 VĂNĂTOAREA 


he 


— Nu mai pot! zise Costachi abia r&su- 
flăndu-se; v'am pus pe calea adevărului, 
deacum eu më retrag cu cinste dinaintea 
focului. 

— Nu-i papuc.nu-i nimic, adaose Nicolai 
părăsind şi el jocul in care făcuse să rë- 
sune in cadență mărețele sale botforte. — 
Să më vedeţi pe mine in faţă cu vre-o sprin- 
ceană de muere, şapoi să deet de-i jocul 
joc, şi cheful chef. Aşa, odinioară mi-aduc 
aminte... 

— Ear incepe istoria ursului, îl intre- 
rupse Costachi. 

— Ba nu, a unei femei care... 

— Care te-a orbit cu frumuseţa la 100 
de paşi depărtare. 

— Ba nu, pe care... 

— Pe care nai văzut-o niciodată, jur pe 
măselele ursului ce-ai călărit, precum n'am 
văzut nici noi pe titva ta, părul ce era să, 
ţi se sburlească, adineoarea. — Nicolai nu 
ne strica, cheful cu braşoavele tale! 

Hora, conteni şi dănţuitorii obosiţi se pu- 
seră imprejurul focului. Nicolai nu-şi mai 
urmă, istoria căci nime nu-l asculta. 


VENĂTOAREA 179 


— O doină, Radule! zise Alexandru care 
şezănd culcat pe-un strat de fân, urmărea 
cu ochii scănteele ce se pierdeau in vënt. 

Alexandru era mai mult poet decăt vë- 
nător. El iubea la vănat aerul liber, cămpul 
verde, pădurea misterioasă, ear cănd i se 
infăţişa vre-o căprioară, uita adeseori că are 
puşca in mänä. 

Radu şterse trişca cu măneca cămeşei, 
ii cercâ, sunetul şi incepă apoi doina. Doina 
ori şi cănd e frumoasă, dar cântată noaptea 
la -lumina focului, sub bolta stelelor, in au- 
zul cerbilor şi a căprioarelor, e ca o rouă, 
dulce ce se revarsă pe inimă. — Radu care 
de atătea ori trezise din somn mierlele pä- 
durii căntănd doina in zori de ziuă cănd 
ducea oile in porneală, ştia să scoată su- 
nete ce in adevăr mergeau la suflet, sunete 
jalnice, sunete vesele, ca valurile nestatornice 
ale inimii sale tinere. 

— Ce mioară te-a invăţat să cănţi doina 
aşa, de bine? intrebă Costachi. 

— Eată mioara, răspunse Radu intinzënd 
mäna spre un colţ al poenii şi arëtänd o că- 


12% 


180 VENĂTO AREA 


prioară care se apropia fără sfială de gru- 
pul oamenilor. 

In acelaş moment Nicolai puse puşca, la 
ochi spre a pedepsi pe gingaşa oaspeţă a 
pădurii de indrăzneala ce avuse să turbure 
liniştea vănătorilor. 

— Jos armal... Măi v&nător din stră- 
chini, strigă Costachi lovind cu un băț peste 
țăvile puştii lui Nicolai. Nu vezi că căpri- 
oara e imblănzită? Ian priveşte cum se uită 
de curios la scăfărlia, ta goală. Du-te mai 
bine şi o prinde cu mănile. 

— Lăsaţi că më duc eu, zise junele Ale- 
xandru, alergănd spre căprioara care-l aş- 
tepta cu urechile plecate şi cu botul intins, 
ca şi cum ar fi voit să-i ceară de măncare. 

In momentul insă in care Alexandru era 
să pue mäna pe dănsa, ea flutură din urechi 
şi făcă o mică săritură inapoi; atunci el ina- 
intă spre dënsa mai cu luare aminte, ear 
şăgalnica, de căprioară sări earăş inapoi, pe 
urmă in dreapta, apoi in stinga, lunecănd 
totdeauna din mănile lui, tocmai in mo- 
mentul in care era să o apuce, şi astfel 
sburănd, ea se afunda mereu in pădure ur- 


VENĂPOAREA 181 


mărită pas cătră pas de junele vënätor care 
nu se indura, să renunţe la speranţa de-a o 
putea amăgi şi prinde. 

Era aproape miezul nopţii. — Costachi 
ne mai găndind la Alexandru care dispăruse 
din mijlocul v&nătorilor, rugâ pe moş Si- 
mion să-i spue o poveste din vremea, veche; 
dar n'apucase acesta să zică: „A fost o babă 
şi un moşneag“ că, toţi vănătorii osteniţi 
horăeau duşi in lumea visurilor. Numai doi 
sau trei străjeri r&maseră spre a hrăni fo- 
cul pănă ’n ziuă. 


II. 


Alexandru tot mergea inainte urmărind 
căprioara care, intocmai ca o cochetă ce 
voeşte să prelungească dorul iubitului ei, 
sărea cănd ici, cănd colea, nedepărtăndu-se 
prea mult, dar nici apropiindu-se indestul 
spre a cădea prinsă in mănile lui; cănd de- 
odată uitându-se imprejur, el se vëzù sin- 
gur in intuneric in mijlocul pădurii, fără 
să-şi mai aducă aminte pe unde a venit şi 


182 VĂNĂTOAREA 


pe unde trebue să se intoarcă indărăpt. 
Spaima, îi cuprinse inima, şi fruntea i se a- 
coperi de sudoare. El incepă să ţipe din 
toată, puterea plămănilor spre a fi auzit de 
tovarăşii săi, dar nime nu-i răspunse decăt 
un echo depărtat care părea că ride de 
d&nsul. 

Apoi iute se sui intr'un copac ca doar 
va zări lumina focului incotrova; însă ni- 
mic!... Sus stelele nenumărate sclipeau pe 
cămpia albăstrie, jos codrul ameninţător se 
intindea ca o perie sub ochii săi. 

Un moment el stătă in hotărirea de-a nu 
se mai cobori din copac, tem&ndu-se de fia- 
rële sălbatice incontra cărora nu avea cu 
ce să se apere; dar mai păstrănd ăncă in 
inima sa o rămăşiţă de speranţă de a re- 
găsi calea pe unde a venit, el se dete ră- 
pede jos, cănd eată că ochii sti intălniră 
din nou ochii căprioarei care părea a-i zice 
cu blăndeţă: „Ce te-ai spăriat?... vino după 
mine...“ Atunci aducăndu-şi aminte că că- 
prioara l'a făcut; să rătăcească prin pădure, 
el intrâ intr'o furie nespusă şi incepă să 
alerge după dënsa prin desimea copacilor 


VENĂTOAREA 183 


fără, să bage de samă că la fiecare creangă 
rămănea căte o bucată din hainele sale. In- 
sfirşit el stătă pe loc obosit de osteneală; 
pieptul i se bătea tare; ear nu departe de 
dănsul vicleana căprioară se opri şi ea, pri- 
vindu-l mereu şi ademenindu-l să tot ina- 
intească, 

— Ciudat lucru, îşi zise el; această căpri- 
oară care-mi zimbeşte şi më atrage, ce să 
fie?... Este ea oare părere sau adevtr?... 
Şi ideea că un farmec îi stăpăneşte pasul 
şi-i intunecă mintea, îl făcă să se infioare 
şi mai grozav. Din acel moment lucrurile 
ce-l incunjurau incepură să piardă pentru 
dănsul fiinţa lor reală, amestecăndu-se intre 
sine şi infăţişăndu-i-se sub felurite forme 
fantastice care de care mai spăimântătoare. 
Copacii i se păreau nişte urieşi infricoşaţi 
cu titva pănă la ceriu şi cu braţele intinse 
spre dănsul pentru a-l sfăşia, tufarii argin- 
taţi de lumina putregaiurilor nişte dihănii 
cu ochii de sticlă şi cu dinţii out: pä- 
mëntul un furnicar de şărpi; părăele nişte 
ape fioroase fără fund unde dormeau craca- 
tiţele cu mii de picioare incolătăcite. Apoi 


184 VENĂTOAREA 


toate aceste vedenii incepură să capete graiu 
şi mişcare, şi in freamâtul ce-i ameţea cre- 
erii, se amestecau căntecul buhnelor, mior- 
läitul măţelor, şi mii de alte glasuri care 
urlau a moarte in urechile lui, formănd la 
un loc un concert şi un dang de fantome 
ce păreau anume venite de prin ţintiri- 
muri spre a se desfăta inaintea lui. — 
Minutele treceau ca seculele, căci el pier- 
duse şi conştiinţa, despre timp, cănd eată 
in fine că o geană de lumină se arătă la 
răsărit readucănd bărbăţia in inima lui şi 
gonind impreună cu intunericul, spaimele 
ce-l chinueau. 

Atunci care fù mirarea lui, cănd desfă- 
cëndu-se negurile dimineţei, se văză deodată, 
ca prin incăntec dinaintea unei căsuțe incun- 
jurată, cu verdeață pe a cărei prispă şedea 
o tănără fată, blondă ce torcea, liniştit in 
furcă, invărtind fusul la picioarele ei, ear 
pe prispă lăngă d&nsa, căpriţa pe care Ale- 
xandru o urmărise atăt de mult, stătea 
tupilată cu ochii aţintiţi in ochii stăpanei 
sale, voind par'că a-i zice: „ţi lam adus...“ 
Niciodată n'a fost deşteptare mai plăcută, 


VĂNĂTOAREA 185 


după un vis urit, decăt vederea acestei albe 
copile după atătea emoţiuni trecute. 

Alexandru îşi freca ochii şi nu era sigur 
dacă vederea, nu-l inşală. 

Ea avea ochii albastri ca viorelele; pe 
cosiţele ei aurite străluceau picăturile de 
rouă ce zorile dimineţei strecurase din ceriu; 
picioarele ei goale, mici şi sprintene păreau 
că, se sfiesc să atingă umedele flori ce im- 
podobeau covorul de verdeață, de 'dinaintea 
prispei sale. 

Ear cănd frumoasa copilă ridică ochii a- 
supra junelui Alexandru care cu inima tur- 
burată se apropia de dănsa, i se pără aces- 
tuia că o ploae de fericire cade de sus pe 
sufletul său. 

Era un chip de zină intr'un revărsat de zi. 

— Bine-ai venit străine! ... zise ea Cun 
glas dulce care părea a fi un tainic răsunet 
din vremile poveştilor. De cauţi adăpost 
după ostenelile nopţii, treci pragul şi vei 
găsi ce-ţi trebue. 

— Eu voesce să mě scald in lumina o- 
chilor ti, răspunse Alexandru uimit de fru- 
museţele ei, căci tu eşti un Anger ce Dum- 


186 VENĂTOAREA 


nezeu mi-a trimes in cale spre a më face 
să uit suferinţele nopţii. 

— De vii cu gănd bun străine, intră in casa 
mea; de nu, intoarce-te de la uşă... aici 
n'a călcat ăncă picior de om care să cu- 
gete a-mi răpi somnul nopţilor; căci deși 
mă vezi singură dar nu sunt fără apărare. 
Am florile care më privesc cu ochi de 
dragoste; am păsările ce-mi căntă in stre- 
şina casei, am această căprioară, sora mea 
de lapte, inzestrată, cu suflet năsdrăvan care 
şade tupilată, la picioarele mele; ele më in- 
vaţă, a deosebi vorba bună de vorba rea, 
şi-mi intăresc inima improtiva, străinilor 
ademenitori. 

— Cine eşti tu frumoasă copilă a cărei 
graiu imbată auzul şi a cărei privire incăl- 
zeşte sufletul?... Eşti tu fiinţă păm&nteană, 
sau zină fărm&cătoare care vorbindu-mi de 
bine, îmi voeşti răul? Spune-mi!... Spune-mi, 
de trebue să fug sau să rămăn; căci deşi 
më tem de tine dar simt că te iubesc, 

— Străine, hainele tale sunt rupte, mintea, 
ta e turburată de intămplările nopţii. Alungă, 


VENĂTOAREA 187 


nălucirile ce te impresoară şi vino cu mine 
să-ți speli faţa in apă de izvor. 

Atunci ea îl luâ de mănă şi-l duse nu de- 
parte de casă la un mic izvoraş ce curgea 
pintre firele de earbă in unda căruia Ale- 
xandru îşi r&cori fruntea; apoi ea îl recon- 
duse in odae, o odae mică plină de miros 
şi de verdeață, şi-i dete o cupă de lapte 
pe care Alexadru o bëù insetat, nedesli- 
pindu-şi ochii de pe frumoasa ei figură. 

— Ja vezi soarele colo la marginea pä- 
m&ntului, imbrăcat in mantia lui roşie de 
dimineaţă, zise ea ar&tănd spre răsărit. — 
El abia acuma s'a trezit din somn şi tu 
ăncă mai dormit. Razămă-ţi capul pe căpă- 
tăiul acesta, şi roagă-te la Dumnezeu să dee 
odihnă ochilor tăi. Eu voiu sta lăngă tine, 
voiu toarce in furcă, şi-ţi voiu cănta un 
căntec ce m'a invăţat mama. 

— Unde-i maică-ta? intrebâ Alexandru. 

— Maica mea doarme, răspunse ea; şi 
două lacrămi lunecănd din albastrul ochilor 
ei căzură pe fragedu-i sin; apoi invărtind 
fusul ea incepă să cănte: 


188 


VĂNĂTOAREA 


Flutur tinerel 

Cu albe-aripioare 

Ce pe flori te legeni 
Şi te scalzi in soare, 
Să iei bine sama 

La ceă măndră floare, 
Că'n potiri ascunde 
Rouă-otrăvitoare. 


De chipu-i frumos 
Nu te-ademeni! 
Vicleanu-i miros 
Flutur, nu-l sorbi! 


Vezi tu mai departe 

Sub verdea tulpină, 

Sfioasă cum şăde 

O mică sulcină? 

Ea nu-i imbrăcată 

In haine-aurite, 

Dar ascunse are 

Bunuri inmiite. 
La ea fluturaş 
Te grăbeşte, sbori, 
Cere drăgilaş 
Din sinu-i amor! 


Şi astfel căntănd ea invărtea mereu fu- 


sul; ear Alexandru se âfla sub un farmec 


VENĂTOAREA 189 


neinţeles. Prin glasul ei argintiu ce acoperea 
ciripitul păsărilor, el auzea felurite tonuri 
dulci şi răpitoare ce păreau a fi căntate din 
vioare, din harpe depărtate şi intre altele, 
lucru ciudat! i se pără că aude doina cea 
frumoasă căntată din trişca lui Radu. 

Apoi ochii săi se ingreuiară astfel că nu 
se mai puteau fixa pe nici un obiect, pute- 
rile îi amorţiră, mintea sase legăna pe va- 
luri de gănduri nehotărite, ear ea cănta, 
cănta inv&rtind fusul: 


La ea fluturaş 

Te grăbeşte, sbori, 
Cere drăgălaş 

Din sinu-i amor! 


pănă cănd Alexandru adormi pe căpătăiul 
de flori ce-i pregătise frumoasa cântăreaţă, — 
Căt va fi dormit aşa, nu se ştie; dar som- 
nul său fù dulce, odihnitor. El avù visuri 
stranie, icoane ale tuturor emoţiunilor ce-l 
turburase, intre care unul mai cu samă, îi rë- 
mase intipărit. I se pără că blonda copilă 
căpăta, aripi şi că incet, incet se prefăcă 
intrun mic nouraş albastru, care după ce 


190 VĂNĂTOAREA 


pluti căt-va timp in văzduh, îi imprejmui 
fruntea şi-l sărută. Sărutul era de foc! A- 
tunci... el sări drept in picioare, se uită 
imprejur, şi in loc să intălnească figura fru- 
moasei copile a cărei sărutare ardea ăncă pe 
frunţea, lui, intălni faţa neagră şi inăsprită 
de soare a lui moş Simion. Florile din fe- 
reastră erau veştede, păsările din streşină 
nu mai căntau şi căprioara, se dusese. 

— Unde më găsesc, moş Simioane? in- 
trebă Alexandru şterg&ndu-şi ochii. 

— In casă de om bun, r&spunse acesta, 

— Dar ea unde-i?.,, 

— Care ea? 

— Copila cea balae care are o căprioară, 
şi căntă aşa de frumos. 

— Sa dus, r&spunse moşneagul surizănd, 
să culeagă sulcină din cămp. 

— Să mergem după dënsal... 

— Să mergeml... dar mi-e că de vom 
lua, opinci de fer şi cărjă de oţel, le vom 
roade pănă cănd vom găsì-o, 

— Atunci să o aşteptăm aice. 

— Căi pentru asta, poţi să o aştepţi aici 


VENĂTOAREA 191 


pănă cănd vei avè barba la genunchi; ea 
toi nu va veni. 

— Spune-mi moşule, ce s'a făcut? 

— Vom afla mai tărziu de-a vrea Dum- 
nezeu. 

Alexandru stătă mult pe gănduri, cu ca- 
pul plecat, cu privirea rătăcită, apoi intoc- 
mai ca omul ce se supune unei dureroase 
hotăriri, el zise lui moş Simion: 

— Să ne intoarcem la tovarăşii noştri. 

— Dintre toate, vorba aceasta e cea mai 
cu minte, răspunse moş Simion. 


IV. 


— Buna dimineaţa! zise Costachi junelui 
Alexandru care sosise palid şi serios in mij- 
locul vă&nătorilor. Ian priviţi-l ce obraz lung 
are şi ce galişă căutătură!... Spune-mi ti- 
nere, de unde vii aşa de opărit? 

— De unde vin!... 

— Ah! ah! int&mplarea e mai grozavă 
decăt credem. Tënërul a oftat!... adause 
proprietarul moşiei. 

— V&z fuste de femee prin căutătura, lui, 


192 VENĂTOAREA 


zise Nicolai r&sucindu-şi musteaţa. Alexan- 
dru e un berbant! 

— Oare nu cum-va căprioara cea de astă, 
noapte era vre-o fărmăcătoare prefăcută, 
băgă de samă Costachi cu un aer r&utăcios. 
S'au văzut şi de aceste! 

— Ba bine că nu! r&spunse Nicolai; chiar 
mie mi s'a int&mplat odată cănd... 

— La dracul cu poveştile tale!... putină 
de minciuni ce est... strigă Costachi spë- 
riat de noua istorie cu care Nicolai îl ame- 
ninţase. Mai bine sä intrebăm pe gingaşul 
nostru amic ce i s'a int&mplat astă noapte ? 
Dormit-a in vre un lac cu broaşte, sau pe 
braţele moi a vre unei zine din pădure? 

— Unde-am fost şi ce-am văzut îmi este 
cu neputinţă să spun, zise Alexandru; căci 
singur nu ştiu de-am fost treaz sau am 
visat, 

— Toate se vor lămuri mai pe urmă, 
zise moş Simion. Ear mai intăi dacă nu vă 
este cu supărare, să-mi daţi voe, cinstiţi 
boeri să vë fac o rugăminte. 

— Spune, moş Simioane! 

— Băetul meu Radu, doinaşul de asară, 


VENĂTOAREA 193 


care chiar astăzi implineşte 24 ani — cei 
mulţi inainte! — a intrat in toanele insu- 
ratului; el a găsit o fată după gustul lui 
şi voeşte sä o iee de soţie. Dacă vre-unul 
dintre d-voastră va avè bunătatea să-i fie 
nun, eu voiu indrăzni să-i aduc o căprioară 
plocon. 

— Bucuros moş Simioane, bucuros! rës- 
punseră cu toţii. Să vie logodnicii, şi de nun 
vei alege singur pe cine vei voi dintre noi. 

— Ven copii!... strigă moşneagul; şi 
in acelaş moment apără Radu din dărăptul 
unui frunzar, ducănd de mănă o copilă blondă 
care ţinea ochii plecaţi spre pămănt; ea era 
imbrăcată in haine de mireasă, avănd că- 
meşă de borangiuc cusută in dungi aurite, 
şi pe cap o cunună de flori impletită cu 
fire de beteală. 

— Crişa ea! zise Nicolai; de ce n'am cu- 
noscut-o eu mai nainte! 

— Ea estel... zise Alexandru tresărind 
şi luănd iute pe Costachi la o parte. 

— Care ea? 

—  Copila, cea, din pădure... cu căprioara 


23,847. 13 


194 VENĂTOAREA 


năzdrăvană... şi care căntă frumos de te-a- 
doarme... 

— Nu te ințeleg. 

— Chiar astăzi dimineață am văzut-o la 
casa ei in pădure, căci la dënsa m'a dus 
căprioara... şi ea îmi căntâ, aşa de dulce, 
şi se uită la mine cu aşa ochi, incăt mi se 
păru că ce vëd este o minune şi ce aud 
un căntec din ceriu,; ear eu obosit cum eram 
de ostenelile nopţii, më simţii cuprins de-o 
ambțală nespusă, şi adormii in auzul cănte- 
cului ei. Cănd însă m'am trezit ea nu mai 
era. — Costachi... priveşte-o căt e de fru- 
moasă,| 

— In adevăr e frumoasă, răspunse acesta, 
după ce o privi căt-va timp; frumoasă, dar 
nu pentru tine. 

— Dacă ţi-aş spune că o iubesc! 

— Te cred, dragul meu, însă niciodată, 
amorul tëu n'a putut să vie mai fără vreme 
decăt acuma. 

— Ce să fac? 

— BAH calci pe inimă, şi să te pui la 
inălţimea, nefericirii tale; şi fiindcă, tocmai a- 
cuma ne trebue un nun pentru a o cununa 


VĂNĂTOAREA 195 


cu Radu, apoi tu trebue să te jertfeşti a 
implini această sarcină. 

— Domnilor, strigă Costachi in glas mare, 
fără, a mai lăsa lui Alexandru timp să se 
găndeaseă; prietenul nostru Alexandru mi-a 
spus că voeşte să aibă, cinstea dea, cununa. 
pe Radu cu frumoasa lui mireasă, şi că le 
dă drept zestre doi boi şi o vacă. Primită, 
este cererea lui? 

Primită! Primită!... Ural... să trăească, 
logodnicii!... r&spunseră cu toţii aruncănd 
căciulile in aer, drept semn de bucurie. 

— Fie!... zise Alexandru a cărui inimă 
singera de durere, văzând aşa de răpede 
risipindu-se visul sëu de fericire. 

— Şi cu bine! zise moş Simion depu- 
nënd la picioarele lui Alexandru o căpri- 
oară, s&lbatică; tocmai aceea ce-l dusese la 
mireasa lui Radu. — Spusu-v'am eu că ea 
se dusese să culeagă o sulcină din cămp. 

Căprioara se gudură inaintea noului său 
stăpăn, şi de astă-dată nu mai fugi de măna 
sa desmierdătoare. 

Alexadru cunună, pe tinerii logodnici dän- 
du-le zestrea făgăduită de Costachi, care-i 

13 


198 VĂNĂTOABEA 


imbogăţi in scurt timp, căci ea fù dată cu 
bună inimă; ear el deşi curteni in urmă, 
in lumea cea elegantă, multe femei blonde 
şi brune, nu se insură, însă niciodată, păs- 
trănd in inima sa chipul blondei copile in- 
cunjurat ca intrun cadru de aur; şi tot ce-a, 
scris şi a rimat in viaţa sa de poet, a fost 
inspirat de razele celor doi ochi albastri 
care in toate nopţile păreau că luminează 
căpătăiul stu. 


ALIUTĂ. 


Novelă dedicată Domnişoarei Ana Rosetti. 
L 


Intr'o sară de iarnă noi toţi fraţii şi su- 
rorile şedeam dinaintea focului şi ascultam 
pe tata care ne spunea o istorie a lui din 
copilărie. — Tata era, bătrăn şi văzuse multe 
care acum nu mai sunt de văzut. 

— Hei! dragii mei!... zicea el. Era un 
timp pe cănd codrii Orheiului se uneau cu 
codrii Băcului, şi aceştia cu codrii Carpa- 
ţilor; ear plugul brăzda numai prin poeni 
şi prin şesurile apelor curgătoare. Pe atunci 
nu erau nici şosele, nici drumuri bătute, ci 
oamenii mergeau călări de la sat la sat, de 


198 ALIUŢĂ 


la tărg la tărg, şi cănd aveau vre-un drum 
mai lung de făcut, se inarmau cu pistoale 
la oblănc, şi se intovărăşeau mulţi la un 
lo€ neindrăznind să treacă altfel prin poti- 
cele pădurilor, care r&sunau necontenit de 
căntecele haiduceşti. Eu insumi am apucat 
acele timpuri, bune de altfel, căci erau toate 
cu indestulare şi nu se cunoşteau nevoile 
zilnice ale traiului, dar veneau căteodată şi 
grele cumpene in viaţă ca, de-al de-acele ce 
mi s'a int&mplat mie in copilărie. 

— Ce ţi s'a int&mplat? — îl intrebarăm 
noi nerăbdători. 

— Apoi de pe cănd vë povestesc eu, nu 
erău trebile intocmite ca acuma; fiecare 
trebuea, -să-şi apere singur avutul, nefiind 
in ţară altă, oştire decăt o ceată de arnăuţi, 
cu simbrie, aduşi de peste Dunărea care 
slujeau pentru paza lui Vodă, ear pentru 
paza ţării era numai bunul Dumnezeu. 

Îmi aduc aminte că, pe vremea aceea se 
oploşise la, casa noastră un turc cu numele 
Ali, rămas din oştirile turceşti ce ne cutre- 
erase ţara, şi fiind că-i era indămănă la noi 
unde găsise masă bună şi gazdă primitoare, 


ALIUȚĂ 199 


el nu s'a indurat să se mai ducă. El a in- 
văţat limba noastră, şi s'a imprietenit atăt 
de mult cu casa şi cu toţi din casă, incăt 
noi îl desmierdam cu numele de Aliuţă. 
Ce-i drept cănd am văzut intăi şi'ntăi pe 
Aliuţă făcănd temenele turceşti, imbrăcat 
în hainele lui ciudate, cu cialmaua pe cap, 
cu iartaganul la brău, şi cu barba lui cea, 
tufoasă şi incărunţită care-i acoperea pieptul, 
noi copiii ne-am cam sfiit de dă&nsul păr&n- 
du-ne foarte fioros, dar incet, incet ne-am 
deprins cu el, căci era bun şi ştia să ne 
facă felurite petreceri. Ne istorisea poveşti 
din o mie şi una de nopţi, ne spunea in- 
t&mplări de-a lui din r&sboaele in care fu- 
sese, ne făcea căpcăni de prins vrăbii şi 
stigleţi, ne ajuta să ridicăm zmei, ne lua 
cu el la v&nat, la păscuit, dar de la o vreme 
Aliuţă nu mai putea merge nesprijinit pe 
băț şi toate primblările lui se mărgineau nu- 
mai prin curte şi grădină. Cincisprezece ani 
in şir el stătuse la casa noastră, şi ne vë- 
zuse pe toţi fraţii şi surorile crescănd, şi 
ne iubea pe toţi de-opotrivă, ear noi ne- 
contenit îl incunjuram, îi săream pe genunchi, 


200 ALIUŢĂ 


ne jucam cu barba lui albă sau cu cialmaua 
cea, mare care-i şedea ca, o plăcintă pe cap, 
şi cănd ne zicea el nouă: 

— Bre pui de ghiauri, voi dragi la mine ! 

Noi rideam aşa, de tare că-l asurzeam pe 
bietul Aliuțä. 

Numai dimineaţa, cănd se inchina, nimehe 
din noi nu indrăznea să-l supere, intr'atăta 
părea de serios şi adâncit; in rugăciunea lui. 
In genunchi, smerit, cu braţele incrucişate 
pe piept, el spunea cănd mai tare cănd mai 
incet versuri din coran, îşi pleca fruntea 
pănă la pămănt, apoi tăcut şi nemişcat stătea 
căte o oară intreagă cu ochii aţintiţi spre 
răsărit sorbind depărtările, călătorind cu 
găndul prin ţările calde ale copilăriei lui, 
şi faţa, lui atunci se'nveselea, se lumina ca 
şi cănd primblarea, i-ar fi fost aevea. 

— Aşa-i că mai să te mai duci dela noi 
Aliuţă? îi ziceam eu netezindu-i barba. 

— Cum va fi scris! răspundea el. 

Pentru Aliuţă tot era scris. De s'a näs- 
vut, de-a mers prin bătălii, de-a căpătat 
răni, de-a, venit la noi, a fost scris. De va 
mai trăi mult sau puţin, de se va intoarce 


ALIUŢĂ 201 


sau nu in ţara lui, asemine era scris de 
mai nainte; deaceea el avea totdeauna fața 
senină, şi liniştea sufletească a omului ce 
nu-şi poartă grija vieţii. 

Intr'una din zile văzui in curtea noastră 
o mare şi neobicinuită mişcare, Tata era 
ingrijat şi slugile spăriete. O mulţime de 
ţărani inarmaţi cu ciomege şi topoară se 
aşezau de pază la poartă şi in jurul casei; 
era o nerăndueală cum nu fusese niciodată, 

— Ce este? intrebăi eu pe Aliuţă. 

— Nimic, răspunse el, Bujor a trimis o 
scrisoare prin care ne dă de vestecă măni 
lä amiazi are să ne calce casa. 

— Şi ce are să fie, Aliuţă? 

— Ce-a fi scris! adaose el cu faţa liniştită, 


II, 


Spărieţi ca şi cănd această scrisoare ar 
fi venit in momentul cănd tata ne povestea, 
noi ne ingrămădeam unul in altul dinaintea, 
focului, şi plim de neastămpăr, cu ochii mari 
deschişi aşteptam sfirşitul istoriei. 

— Bujor, urmă el, a fost dintre cei mai 


202 ALIUŢĂ 


vestiți hoţi din ţară. Babele şi acum vor 
besc despre el la şezătoare, şi lăutarii îi 
căntă, căntecul: 


Frunză verde de năgară 
A esit Bujor in ţară, 
Bate, pradă, nu omoară 
Pe ciocoi îi bagă "mn boală, 


De cum i-a răsărit musteata el s'a sim- 
HL cuprins de dorul voiniciei, şi maică-sa, 
wa mai putut să-l stăpănească, In zadar a 
plăns ea şi a făcut rugăciuni pe la biserici 
ca să-l intoarcă de la plecările lui, intr'o zi 
de primăvară el îşi puse pușca pe umër, 
căciula, pe-o ureche şi îşi luâ ziua bună de 
la maică-sa zicăndu-i: 

— Maică nu mai plănge; eu merg să 
fac dreptate in ţară; să ieu de la cei bo- 
gaţi, să dau la cei săraci, şi să stric legile 
cele răle făcute de Domnie. 

Apoi chiuind şi hăulind el apucă calea 
codrului care-l chiema la viaţă fără stăpăn, 
şi nu mult după aceea, se şi auzi prin ţară 
de numele lui Bujor. 

Doisprezece tovarăşi, fraţi de cruce, fu- 


ALIUȚĂ 203 


giţi de la coarnele plugului se adunară in 
jurul lui, şi incrucişănd ferul cuţitelor, îi 
jurară credinţă, şi ascultare fără margine cu 
drept de viaţă şi de moarte asupra lor. De- 
atunci fost-au mulţi călstori opriţi in drum, 
multe case boereşti călcate, multe poteri 
imprăştiate, şi earăş multe pungi cu bani 
impărţite la săraci, şi multe vaci cu vițel 
dăruite la văduve şi orfani, aşa că unii îl 
blăstemau şi alţii îl binecuvăntau, ear Bu- 
jor domnea nesupârat peste moşii, drumuri 
şi "păduri, şi vestea despre dënsul merse 
departe pănă ’n ţările vecine. 

Era in luna lui August, pe la strinsul 
pănei, cănd tata primi scrisoarea de la Bu- 
jor. Se ţină mare sfat la curte de trebue 
să ne supunem sau să ne impotrivim. In 
toată, casa, nu era decăt două puşti cu cre- 
mene una a tată-meu şi cealaltă a lui Ali- 
uţă, o suşanea lungă pe care turcul o rä- 
zima pe crăcană cănd se cobora la iaz să 
impuşte răţe. In sat asemenea nu era decăt 
un Singur puşcaş, care niciodată in viaţa 
lui nu se luptase decăt cu vă&natul din pä- 
dure; prin urmare nu era mare speranță, 


204 ALIUȚĂ 


— 


in puterile noastre de impotrivire. Cu toate 
aceste părerea lui Aliuţă de-a ne opune cu 
arma la năvălirile hoţilor impărtăşită şi de 
noi, copii neştiutori de primejdiile ce ne a- 
meninţau, precumpăni asupra ideei de su- 
punere susţinută fără osebire de toate slu- 
gile din casă. Îmi aduc aminte şi acuma, 
adause tata surizănd, cu ce incredere in 
voinicia mea inşfăcai teaca iartaganului lui 
Aliuţă şi o invărtii in dreapta şi in stinga 
imprejurul meu, doborind cu găndul toţi 
hoţii la pământ. 

— O! numai să vie Bujor, ziceam in min- 
tea mea, şi va vedea el! 

Apoi după planul lui Aliuţă un om fă 
aşezat in clopotniţa, bisericei ce era, aproape 
de poarta curţii, cu poruncă ca indată ce 
va, zări hoţii in depărtare să tragă clopo- 
tele pentru a ne da de veste. Douzeci de 
oameni inarmaţi cu ciomege, cu coase şi 
topoară fură rănduiţi la poartă sub comanda, 
vănătorului din sat, şi căte alți douëzeċi la 
fiecare uşă de intrare a caselor boereşti, 
in totul ca la 60 de oameni care deşi r&u inar- 
maţi şi nedeprinşi cu luptele, dar erau des- 


anpi 205 


tul de numeroşi pentru a pune stavilä ho- 
ţilor, mai ales cănd aceştia aveau sä vie 
ziua mare, cu pieptul deschis, in urma unei 
scrisori prevestitoare, 

Căte un pahar de rachiu fă impărţit la 
fiecare străjer, şi mulţămită, imbărbătărilor 
necontenite a lui Aliuţă, ei se ţineau bine la 
posturile lor. 

Douë oare stăturăm aşa, in aşteptare..... 
cănd deodată omul din clopotniță prinse să 
sune. El zărise un colb pe muchea, dealului 
invecinat, şi puţin după aceea numără trei- 
sprezece inşi călări care se iviră pe muche 
unul căte unul, şi se coborau acum pe dru- 
mul ce duce la curte. Un fior trecă prin 
inimile tuturor. 

— Copii ţineţi-vă bine, strigă Aliuţăstră- 
jerilor ce se frămăntau de neastămpăr, Alah 
e cu noil 

Muţi erau acum cu toţii, şi cu ochii a- 
țintiți asupra dealului invecinat de unde 
venea primejdia, ear după căteva minute 
puturăm vedea şi noi, cei din ogradă, cum 
se coborau haiducii la pas liniştit căntănd 
par'că veneau la masă mare. Ei se opriră 


206 ALIUŢĂ 


un moment dinaintea, crăşmei unde Bujor 
îi cinsti căte cu un pahar de vin, apoi porniră 
din nou spre curte. Acum se trecuse de 
şagă; aveam să dăm piept la piept cu hoţii; 
să impuşcăm intr'&nşii; să fim impuşcaţi de 
děnşii; şi căţi din noi aveau să moară?... 
Şi căţi să scape?... eată intrebarea ce şi-o 
punea fiecare, intrebare groznică ce o ve- 
deam zugrăvită cu culorile spaimei in faţa 
tuturor. Bar eu care cu o oară mai nainte 
făcusem atăta ispravă cu teaca iartaganului 
lui Aliuţă, simţii acum că mi se tae picioa- 
rele şi fără voe më apropiai de tata. Tata 
era, galbën ca, ceara, tăcut şi in aşteptare, 
ai fi zis că-şi număra bătăile inimii; străje- 
rilor deasemine nu le era indămănă. Ceea, 
ce-i tulbura, cu deosebire, era neinchipuita 
linişte cu care veneau hoţii asupra lor par'că 
nici le păsa că sunt 60 de oameni gata să-i 
primească cu coase şi topoară. In acelaş 
timp clopotul suna mereu a restrişte, şi cu 
atăt mai mult suna, cu căt haiducii se a- 
propiau. Par'că vestea, ciasurile morţii. 

— Ah! Bată-i... eată-i... soseci 

Ajuns dinaintea bisericei, Bujor deodată, 


ALIUȚĂ 207 


se opreşte, ia la ochi pe clopotar, şi... O! 
Doamne ce văzui!... In momentul in care 
trăsni arma, văzui pe nenorocitul clopotar 
căzănd de-a roata in aer din inălţimea, tur- 
nului, cum ar cădea o ţarcă din virful unui 
plop. In acelaş moment spaima r&sbătă cu 
iuţala, fulgerului in inimile tuturor, o spaimă 
straşnică, neinvinsă, spaima, morţii care in- 
tunecă mintea şi ingheaţă săngele in vine, 
şi intr'o clipă toţi străjerii atăt cei de la 
poartă, cum şi cei d'imprejurul casei arnn- 
cară la pămănt ciomegele, coasele, topoarăle, 
şi caren cotro prinseră së fugă ca nişte 
nebuni, ne voind să mai ştie de glasul ta- 
tălui meu şi a lui Aliuţă care căutau să-i 
stăpănească. Ear cănd cei doisprezece hai- 
duci călări impestriţaţi cu găitane şi cu puş- 
tile pe umăr, se ar&tară in dreptul porţii, 
nici o suflare de om nu mai era in curte 
afară, de noi şi Aliuţă, 

Atunci... părăsiţi de toţi, intrarăm in 
casă, ca, in ultimul loc de scăpare, ear Aliuţă 
inchise uşa, cu zăvorul. Momentele erau in- 
fricoşate. Auzeam imprejurul nostru glasul 
haiducilor, zingănitul armelor, sforăitul cailor, 


'208 ALIUȚĂ 


ear peste toate glasurile şi toate sunetele 
domnea glasul lui Bujor care făcea răndu- 
eală intre haiduci. 

— Spargeţi uşa! strigă el. 

Deodată auzii lovitura unui topor ce se 
-infipse in uşă, apoi auzii a doua, şi a treia 
lovitură, urmată de mai multe altele care 
răsunau in insuşi inimile noastre. Dar in 
acelaş timp auzii aceleaşi lovituri şi la uşa, 
din dos, incăt eram acum cuprinși din două 
părţi şi fără nici un mijloc de scăpare. 

De ce insă primejdia se făcea mai mare, 
de ce Aliuţă se imbărbăta mai mult. Cu 
iartaganul in mănă el sta la crăpăturile uşii 
gata să răteze capul celui intăi ghiaur ce 
Sar ivi; dar nici unul nu se ivi, numai to- 
poarble curgeau ca ploaea, pănă cănd uşa 
ţăndurită căză cu totul din Dn)... Atunci 
Bujor se intălni faţă in faţă cu Ali. Îl recu- 
noscui dintre toți fiindcă el era cel mai nalt, 
mai chipos şi mai fioros. 

— In lături ghiujule! strigă hoţul. 

— In lături tu căne! răspunse Ali răpe- 
zind iartaganul asupra capului lui Bujor, 
însă ferul turcului intălni ferul hoţului şi 


ALIUȚĂ 209 


ambele scăpărară de iuţeala loviturii. Ei stä- 
tură apoi o minută şi se priviră in ochi. 
Hoţul avea faţa crudă dar despreţuitoare a 
unui om ce nu-i vine să se pue la luptă 
cun protivnic atăt de bătrăn, ear acesta nu 
mai era Aliuţă cel bun pe genunchii căruia 
săream noi ca nişte veveriţe. Era zis in 
legea lui să, apere cu pieptul casa ce-l adă- 
postise, şi toate puterile din tinereţe, toată 
s&lbătăcia enicerească îi revenise ca prin 
farmec. Drept sta el acum ca luminarea, 
notărit, ameninţător, cu fruntea increţită, 
cu dinţii incleştaţi, şi se uita, şi chibzuea unde 
să lovească din nou. 

— „Aşa te vreu, turcule, zise Bujor; de- 
acum “cu mine la luptă dreaptă! Ear voi, 
adause el tovarăşilor săi, staţi şi priviţi cum 
căpitanul vostru ştie să pedepsească obrăz- 
nicia unui turc. 

— Aici in pragul uşei am să-ţi săp groapa 
răspunse Ali; şi lupta earăş se incăerâ. Bu- 
jor îşi păstra cumpătul şi lovea cu măsură, 
păndind toate apucăturile protivnicului său, 
ear mănia turcului mergea tot crescănd, şi 
mişcările lui din ce in ce se iuţeau, par'că 

29,488 14 


210 ALIUŢĂ 


puteri nouă curgeau necontenit in vinele 
lui. De la o vreme insă ferële lor nu se 
mai ciocneau,-nu mai scăpărau, ci lipite. 
incolătăcite alergau impreună cănd in drep- 
tul pieptului, cănd in dreptul ochilor, cănd 
deasupra capului, intocmai ca doi fulgeri inge- 
mănaţi. 

Hoţii care intrase acum in casă priveau 
lupta cu braţele incrucişate siguri fiind de mai 
nainte de isbănda căpitanului, ear noi galbeni, 
inmărmuriţi aşteptam cu tremur minuta ho- 
tăritoare, fiind de aseminea siguri de mai na- 
inte că, ori cum se va sfirşi lupta, tot rău 
va. fi pentru noi..... Cănd deodată turcul 
desprinz&ndu-şi arma de arma dușmanului 
său, făcu un pas indărăpt, deschise nişte 
ochi s&lbateci, mari peste măsură, strigă: 
„Alah!“ şi ca un tigru insetat de sănge 
se aruncă asupra lui Bujor. 

Un fieamtt trecă prin rändurile hoţilor... 
Atunci... O! spaimă!... O! urgie!... Atunci 
fără, veste trăsni o puşcă indărăptul meu de 
care toate giamurile se cutremurară, şi prin 
fumul ce năvăli in odae văzui pe Aliuţă, pe 
bătrănul şi viteazul Aliuţă ingenunchind. 


atupi 211 


Lovit in spate de unul dintre tovaräşii lui 
Bujor, el scăpå arma şi căză la pämënt 
scäldat in sănge. In fața acestui neaşteptat 
sfirşit, Bujor el insuşi rămase un moment 
uimit cu hamgerul in mănă nedumerindu-se 
ce să facă; apoi deodată, îşi incruntâ, privi- 
rile, ca omul ce şi-a luat o groznică hotă- 
rire, se indreptă cu paşi sunători spre noi 
care stam fără r&suflare grămădiţi unul in 
altul, trecă alături de mine atingëndu-më 
cu haina, şi se opri dinaintea hoţului ce 
omorise pe Ali. 

— Cine nu cinsteşte lupta dreaptă, şi ucide 
pe la spate, ucis trebue să Gel. zise el des- 
picănd in aceeaşi clipă capul ucigaşului in 
dou; apoi cu faţa şi mai incruntată, in care 
era scrisă osinda noastră de moarte, el se 
intoarse earăş spre noi aţintindu-ne de astă- 
dată, drept in ochi, par'c'ar fi voit inadins 
să ne prelungească, agonia, merse pănă la 
locul unde zăcea Aliuţă la pământ, îl privi 
un moment in tăcere, tăcere infricoşată, din 
care nimene nu ştia ce are să iasă, căci 
noapte se făcuse sub genele lui... cănd eată, 
minune mare... faţa lui deodată se inseninâ 

14* 


212 asauță KE 
ca, şi cănd o rază de sus i-ar fi străbătut 
prin creeri, şi indreptăndu-se cătră tovarăşii 
săi, le zise: 

— Copii, acest bătrăn ucis mișeleşte a 
apărat, o casă de creştin şi el era, turc. Dum- 
nezeu nu ne va ajuta dacă pe lăngă păcatul 
morţii lui vom adăugi şi alt păcat... Să mer- 
gem de aice!... 

Ascultători de glasul căpitanului, hoţii îşi 
făcură semnul crucii, incălecarë şi së duseră 
in lume, numai haiducul cel ucis rămase lun- 
git la locul lui, şi nu departe de dănsul 
s&rmanul Aliuţă şedea şi el fără mişcare 
cu faţa acum indulcită de suflarea morţii, 
şi cu ochii deschişi şi aţintiţi aşa cum îi 
avea el in rugăciunile de dimineaţă cănd 
rătăcea cu sufletul in ţările cele calde ale 
copilăriei lui. 

A doua zi un sicriu frumos, impodobit 
cu ţinte de argint, cu semnul Semi-lunei pe 
capac şi purtat pe umerele noastre, fù age- 
zat sub cea mai pletoasă salcie din grădină, 
cu capul indreptat spre răsărit. Nici preoți, 
nici rude nu erau in jurul sicriului, dar eram 
noi, prieteni de altă lege, agonisiţi de el la 


ALIUŢĂ 2i3 


bătrăneţe, care stam ingenuchiaţi şi plăn- 
geam din inimă pe bunul şi scumpul Aliuţă. 

Pe mormăntul lui stă astăzi o marmură, 
albă in care sunt săpate cu litere de aur 
cuvintele lui Bujor: 

„Acest bătrăn ucis mişeleşte a apărat o 
casă, de creştin şi el era turc.“ 

Aici tata sfirşi de povestit; ear noi am 
rămas tăcuţi şi cu lacră.mile in ochi, şi multă 
vreme după aceea, figura bună a lui Aliuţă 
nu inceta de a se amesteca noaptea, in vi- 
surile noastre copilăreşti. 


HATMANUL BALTAG.) 


In vremea de demult pe cănd cucoanele 
se numeau jupenese, ear boerii mergeau la 
Divan cu călămările in br&u, trăia in ţara 
de jos a Moldovei un Lënër boer de starea, 
intăi, cu numele Baltag. El avea toate drep- 
turile pentru a se numi boer. Avea carte 
scrisă pe pergament cu iscălitură şi pecete 
domnească, locuea pe malul Trotuşului intr'o 
casă mare căt o cetate incunjurată de zi- 
duri groase, şi avea o moşie care se intin- 


”) Imitaţiune după Dickens. 


216 HATMANUL BALTAG 


dea de jur imprejur aşa de departe că nu-i 
mai ştia hotarăle. 

Se zice că in timpul lui Ciubăr Vodă un 
străbun al său ar fi tăiat intr'o bătălie atăţia 
turei cu un baltag de argint, incăt Ciubăr 
Vodă drept răsplată îi dădu numele de Baltag, 
. inaintăndu-l la rangul de katman cu dreptul 
de a purta acest titlu din neam in neam, 
har de care nu se bucurau nici unul din 
ceilalţi boeri şi slugi credincioase a Domniei 
lui. In acelaş timp Ciubăr Vodă care era 
un domn cu dare de mănă, îi dărui tot 
pământul ce el, hatmanul, pută să vază cu 
ochii roată imprejur de pe un vîrf de deal, 
pământ in care se cuprindeau nenumărate 
păduri, şesuri, lacuri şi ape curgătoare. Pe 
acel vîrf de deal, el îşi clădi casa spre amin- 
tire de r&splata domnească ; insă intr'o bună, 
dimineaţă păr&ndu-i-se moşia strimtă, el mai 
inghiţi o moşie răzeşească, de-alăturea, alun- 
gănd pe toţi răzeşii cu traista în băț, ear 
pe cel mai colţos dintre dânşii îl linişti 
spănzurăndu-l de un copac. De-atunci de 
căte ori bătea cel mai mic vënt, hornurile 
casei sale şuerau aşa de groznic, incăt pä- 


HATMANUL BALTAG 917 


reau că se aud suspinuri şi gemete de oa- 
meni; ear in timp de noapte luna îşi des- 
chidea drum prin ziduri, luminănd ca ziua 
unele părţi ale bolților, şi lăsănd altele intr'o 
fioroasă intunecime. 

Tânărul hatman, acărui poveste o po- 
vestim, avea săngele r&sboinic a străbunu- 
lui său, nu insă şi năravul de a inghiţi mo- 
şii răzeşeşti. Dincontra era darnic şi chel- 
tuitor. — El avea ochii indrăzneţi, părul ne- 
gru şi tufos, şi musteţele aşa de lungi, in- 
căt îi impungeau urechile. La vënat el purta, 
pe spete un mintean alb de aba, in picioare 
ciubote de iuft lungi pănă la genunchi, şi 
la brëu un cuţit şi un corn de vănat din 
care ştia să scoată felurite sunete şi mai 
dulci şi mai aspre. 

La masă el prănzea totdeauna impreună 
cu doisprezece ciraci ai săi, boeri mai mici 
de casa Baltagilor, toţi buni de pahar şi 
vănători. de meserie. — Fi asemine purtau 
mintene albe insă de-o aba mai proastă, şi 
ciubote de iuft cu talpa mai groasă. 

Cănd hatmanul Baltag suna din corn in 
zori de ziuă pe virful dealului, cei doisprezece. 


218 HATMANUL BALTAG 


ciraci eşiau grabnic in calea ša, cu durdele 
in spate şi cu ploştele la brău, şi din gră: 
'simea celui intăi urs ucis in bărlog, hat- 
manul îşi ungea musteţele, 

In toate sările ei beau vin vechiu de 
Odobeşti pănă ce cădeau sub masă, ear hat- 
manul care dintre toţi era cel mai aprig 
sugător a gărăfilor pline, rămănea totdeauna, 
cel din urmă in picioare, privind cu despreţ 
ciracii săi căzuţi. 

Dar plăcerile de la masă şi de sub masă, 
cer şi ele oarecare schimbări. — Astfel in 
toate sările, aceeaşi masă incunjurată, de 
aceleaşi obraze, care spun aceleaşi poveşti, 
devine pănă insfirşit uricioase, şi hatmanul 
Baltag ne mai găsind gust in asemene pe- 
treceri, casca de'şi spinteca fălcile, şi de 
multe ori îşi esprima uritul cu pumni gră- 
mădiţi pe spinarea ciracilor săi. — Intro 
sară, după o zi de v&nătoare, in care Baltag 
făcuse mari isbănzi injunghiănd cu cuțitul 
de la brëu un urs mare care trebue să fi 
fost tata urşilor, el se puse mănios in capul 
mesei aţintind mereu ochii pe podul afumat 
al aale, — HI inghiţi in tăcere multe pahare, 


HATMANUL BALTAG 219 


însă cu căt inghiţi mai mult, cu atăta de- 
venea mai morăcănos,. — Acei dintre ciracii 
săi care aveau locurile de cinste din a 
dreapta şi din a stinga sa, se sileau pre 
căt puteau, să nu rëmäe in urmă cu inghi- 
ţiturile, imitănd in acelaş timp şi aerul său 
posomorit, 

— Voesc, strigă deodată hatmanul, lovind 
cu pumnul in masă şi cu cealaltă mănă 
răsucindu-şi musteaţa, voesc să beau in sănă- 
tatea hătmănesei Baltag! 

Cei doisprezece ciraci cu ciubote de iuft 
se ingălbeniră groznic la faţă, nu însă şi 
la nasuri, acăror văpsea era neschimbată. 

— In sănătatea hătmănesei Baltag, stri- 
garë in cor cei cu ciubote de iuft, şi ale 
lor douăsprezece gătlejuri inghiţiră douë- 
sprezece pahare pline ochi, cu un vin bu- 
suioc de la Baltag b&trănul, un vin aşa de 
bun, că ei nu mai sfirşeau de a-şi linge 
ale lor douëzeci şi patru de buze. 

— Fiica cea frumoaşă a vornicului Sme- 
reanu, adause Baltag voind să-şi esplice 
toastul. Inainte de-a asfinţi soarele de măne 
am. să o cer in căsătorie de la părintele ei, 


220 HATMANUL BALTAG 


şi dacă el se va improtivi, baltagul meu 
strämoşesc îi va juca pe spete. 

Un freamët surd se rëspëndì in şală, şi 
fiecare dintre ciracii lui Baltag cunoscëndu-l 
om hotärit, gata a-şi preface vorbele in 
faptă, se scărpinå cu ingrijire pe spete. 

Era pe atunci lucru frumos şi vrednic 
de laudă ascultarea fetelor. In zilele noas- 
tre aceasta nu se mai vede. 

Dacă fiica vornicului Smereanu ar fi zis 
spre pildă că inima ei este juruită altuia, 
şi ar fi căzut in genunchi udănd cu lacrămi 
amare picioarele părintelui ei, sau ar fi că- 
zut leşinată după obiceiu, de sigur pe spe- 
tele bătrănului vornic Smereanu ar fi jucat 
baltagul hatmanului. Însă buna copilă stăti 
smerită cănd se infăţişă, peţitorul cu cererea 
din partea hatmanului Baltag; apoi se re- 
trase tăcută in odae, spre a vedea pe fe- 
reastră viind logodnicul ei, şi nu bine se 
incredinţă, că tënërul cel nalt cu musteţele 
mari este viitorul ei mire, că deindată 
alergă la părintele ei spre a-i zice că este 
gata să se jertfească pentru liniştea lui. — 
B&trănul vornic o strinse cu duioşie la piept, 


HATMANUL BALTAG 991 


şi era căt pe ce să verse o lacrămă de 
bucurie. 

In acea zi, mare serbare se făcă la moşia, 
vornicului Smereanu. — Mai mulţi juncani 
şi cărlani fură tăeţi şi impărţiți la oameni; 
mai multe poloboace cu vin fură supte pănă 
la cea din urmă picătură, 

Lăutarii scoteau din gături şi arcuşe căn- 
tece de cele lungi bătrăneșşti, şi cu fesurile 
lor se cinstir8 vin, şi cobzele lor se umplură 
cu bani, ear horele in care gingaşele fete 
de la ţară îşi legănau sinurile, nu mai con- 
teneau din răsărit şi pănă in apus de soare. 

Insfirşit insurăţeii, săturăndu-se de ben- 
chetuit, îşi luară ziua bună de la tata şi 
mama Smereanu, şi plecară acasă incun- 
juraţi de cei doisprezece ciraci cu ciubote 
de iuft. 

Timp de şase lungi s&ptămăni urşii şi 
porcii s&lbatici fură lăsaţi in pace; puştule 
ruginiră, şi cornul lui Baltag nu mai scotea 
decăt sunete răguşite. 

Dar dorul v&natului apucă din nou de 
inimă pe t&nărul insurăţel, şi intr'o bună, 


929 HATMANUL BALTAG 


dimineaţă el porunci ciracilor să se pre- 
gătească pentru a merge la pădure. 

— Iubite! ... zise hătmăneasa. 

— Scumpă!... zise hatmanul. 

— Ce hălăgie este acolo?... 

— Unde draga mea? .. . răspunse hatma- 
nul tresărind. 

Atunci cu albai mănă, ea arătă, de la 
fereastra unde se găseau am&ndoi, pe cei 
doisprezece ciraci care prănzeau şi cinsteau 
spre a-şi intări picioarele pentru v&nătoarea, 
ce se pregătea. 

— Tovarăşii mei. se pregătesc de vënat, 
doamnă, zise hatmanul. 

— Alungă-i dragă. 

— Să-i alung!... strigă hatmanul necre- 
zěnd auzului stu. 

— Dacă mă iubeşti suflete. 

— Dar pentru Dumnezeu! .., 

In acelaş moment hătmăneasa scoase un 
ţipet şi căză leşinată la picioarele soţului ei. 

Ce credeţi că a făcut vestitul, infricoşatul 
hatman Baltag? a chiemat indată slujnica 
spre a stropi cu apă pe soţia sa; a trimis 
după un doctor; apoi răpede s'a scoborit 


HATMANUL BALTAG 293 


in curte, şi a alungat pe toţi ciracii săi, 
dănd la care cum apuca, drept ziua bună, 
căte un picior in spinare intovărăşit de căte 
o zdravănă sudalmă. 

Ştiut este că multe femei au meşteşugul 
de a pune pe bărbaţii lor sub papuc. Din 
numărul acelora era şi hătmăneasa. Astfel 
prin un mijloc sau altul ea puse o mare 
stăpănire pe hatmanul Baltag. Puțin căte 
puţin, zi cu zi, an cu an, ea tot mai mult 
îl supunea voinţelor sale, şi bietul hatman 
la vărsta de 48 ani, ajunse fără să ştie 
cum, a fi un lucru de prisos in casă. N'ar 
fi fost nimică dacă nenorocirile lui Baltag 
s'ar fi mărginit aice, însă un an după căsă- 
toria sa un mic hătmănel intră cu pompă 
in lume, şi in bucuria lui se deşertară multe 
gărăfi şi se cheltuiră multe parale. In anul 
al doilea veni rândul unei mici hătmăniţe; 
şi aşa in fiecare an rënd pe rënd, se in- 
Den căte un hătmănel, căte o hătmăniţă, 
ba ăncă une-ori-şi căte doi impreună, pănă, 
cănd numărul odraslelor lui Baltag se in- 
mulţi la doisprezece. 

In fiecare zi de naştere mama soacra 


294 HATMANUL BALTAG 


găsea, de bănuit şi de cărtit cumcă se sdrun- 
cină sănătatea scumpei sale fiice; şi dacă 
nu se făceau toate după cheful ei, ori că 
ciorba nu era destul de caldă, ori că muştile 
băzăeau prin odae, gura ei umbla ca o moară 
stricată, şi nimene nu mai avea odihnă in 
casa lui Baltag. Sărmanul Baltag suferi căt 
pută, dar de la o vreme pierdù cheful şi 
pofta de măncare, şi căză intr'o adăncă 
melancolie. 

Spre culmea nenorocirilor sale. nici tre- 
bile nu-i mergeau tocmai bine. — El făcuse 
datorii, şi lăzile sale pe care familia Sme- 
reanu le crezuse nesecate, ajunseră la fund. 

— Ce-mi mai r&măne de făcut?. se in- 
trebà hatmanul pe sine. — Dacă m'aş 
ucide!... 

Aceasta era o idee ca toate ideile. Ea- 
tă-l deci că ia un cuţit de vënat dintr'un 
dulap; il ascute pe ciubotă, şi-l indreaptă 
spre. gătlej. 

— Nu merge, zise hatmanul oprindu-se 
in drum. — Se vede că nu tae destul de 
bine. Apoi mai ascuţindu-i tăiuşul, ridica, 


HATMANUL BALTAG 225 


earăş spre gătiţă ucigătoarea unealtă, care 
părea a nu pune indestulă bună voinţă. 

In acelaş moment însă, o mare -larmă 
care se auzi intre copii in odaea de alăturea, 
îi opri măna in loc, 

— Dac'aş fi holteiu, zise Baltag suspi- 
nănd, n'aş avè nemulțămirea, sä fiu intre- 
rupt in trebile mele. 

— Heil Băete! adă-mi o garafă de vin şi 
un ciubuc in odaea cea boltită de lăngă 
paraclis. 

O slugă indeplini porunca cu grăbire, şi 
dupa căteva minute Baltag “intră in odaea 
cea boltită, se aşeză pe un DIE dinaintea, 
focului ce imprăştia in casă o lumină gal- 
bënä, şi se răzămâ cu cotul pe-o masă pe 
care erau aşezate ciubucul şi garafa cu vin. 

— Aprinde luminarea, zise Baltag. 

— Mai aveţi ceva să porunciţi? intreba 
sluga, 

— Să mă laşi singur. 

Sluga credincioasă eşi, şi Baltag inchise 
uşa, cu zăvorul. 

— Să-mi fumez intăi ciubucul, zise hat- 
manul, şapoi... sara bună. 

82,488, 15 


926 HATMANUL BALTAG 


Punënd cuțitul la indămănă, el se rësturną 
pe jilţ cu picioarele intinse spre foc, şi după 
fiecare inghiţitură de vin, slobozea, căte un 
găt de fum din ciubuc. 

El incepi sä găndească la fel de fel de 
lucruri, la supărările lui de faţă, la fericitul 
timp a holteiei sale, la ciracii săi cu ciubote 
de iuft imprăştieţi de mulţi ani cine ştie 
pe unde; cu toate că despre unul ştia că 
a murit cu cinste pe şesul Frumoasei, că 
un altul şi-a strămutat locuinţa la groapa 
Ocnei, ear că vr'o trei alţii au r&posat prin 
spitaluri, Apoi: urşii şi porcii sălbatici in- 
incepură să-i frăm&nte mintea; cănd eat 
că ducănd cel din urmă pahar la gură, după 
care venea r&ndul cuţitului, văză cu mirare, 
că nu mai era singur in odae. Da, nu, nu 
era singur! — In faţa focului o figură hîdă 
şedea sgribulită cu braţele incrucişate şi 
tremura, de frig.— Ochii sti in fundul capu- 
lui sticleau ca, nişte putregaiuri in intuneric; 
fața-i sbărcită, era peste măsură de lungă 
şi incadrată in nişte păr negru, care spăn- 
zura drept in jos pe scăfărlia sa vănătă, 
intocmai ca feştila luminărilor, Acest chip 


HATMANUL BALTAG 997 


era imbrăcat intr'o lungă mantie neagră cu 
dungi albe pe margini, şi cătărămile in care 
era prinse mantia, infăţişau cele douë oase 
incrucişate, semnul morţii de pe racle. Pi- 
cioarele sale slabe se arătau ascuţite pe sub 
mantie, şi sunau in incheiturile lor. 

Fără să aibă grija hatmanului, ea ţinea 
ochii aţintiţi asupra, focului. 

— Sluga! strigă hatmanul în glas mare 
spre a-i deştepta luarea-aminte. 

— Sluga | răspunse strania nălucă, indrep- 
tăndu-şi ochii asupra hatmanului fără însă 
să se mişte de pe scaunul ei. Eil... Şi!... 

— Ei!... Şi!... adause hatmanul in- 
fruntănd cu bărbăţie privirea pironită a 
oaspetelui së. 

— Pe unde ai intrat?... 

— Pe usă. 

— Cine eşti tu? 

— Un om. 

— Nu te cred. 

— Atunci nu crede. 

Figura se uită cătva timp la Baltag care 
nu părea de loc inspăimăntat de voacea ei 
răguşită, şi apoi îi zise cu un ton mäi dămol: 

15 


298 HATMANUL BALTAG 


— Ascultă, văd că nu te pot inşela. — In 
adevăr eu nu sunt om. 

— Ce eşti atunci? 

— Sunt o nălucă. 

— Ciudat lucrul... r&spunse hatmanul tu 
un aer de despreț. 

— Sunt năluca, desperării şia sinuciderii. 

Atunci ea se intoarse cătră hatman spre 
a incinge cu el o convorbire mai priete- 
nească; dar lucru ne mai pomenit ăncă, de 
care insuşi hatmanul se miră, el care nu 
prea avea, obiceiu să se mire de ori-ce: ea. 
îşi dădă in lături poalele mantiei, şi scoase 
un cogemite par ce-l avea infipt prin sto- 
mah de-a curmezişul trupului, şi-l puse pe 
masă intocmai ca pe un baston. 

— Acum, zise năluca arătănd din ochi 
cuțitul de v&nat, ai de gând să faci ceva 
pentru mine? 

— Ăncă nu, răspunse hatmanul, trebue 
mai intăi să-mi măntui ciubucul. 

— Atunci dă mai iute. 

— Se vede că te cam grăbeşii. 

— Ba bine că nu, am atăt de lucru in 
lume, incăt timpu! mi-e numărat pe degete. 


HATMANUL BALTAG 299 


— Vrei să ciocnim un pahar? 

— Aceasta nu mi se intëmplä niciodată, 
răspunse năluca oţerindu-se, vinul nu-i bun 
decăt pentru a da oamenilor chef de trăit. 

Hatmanul aruncâ din nou o ochire pă- 
trunzătoare asupra oaspetelui său părăn- 
dui-se cam deşanţat, şi-l intrebă dacă nu 
cumva, are obiceiul să ajute cu insuşi măna 
sa pe cei ce voesc să se sinucidă. 

— Nu, răspunse năluca cam ingăimat, 
dar stau faţă totdeauna. 

— Pentru a judeca, despre ghibăcia, lovi- 
turii? 

— Cam aşa, răspunse figura desmierdănd 
virful parului ce-şi scosese din trup. — Hai 
grăbeşte-te, căci më aşteaptă un tănăr fără 
treabă şi supărat de prea multa sa avere. 

— Un om care voeşte să se ucidă fiindcă 
are prea mulţi bani. — Ha! ha! ha! aceas- 
ta-i nostim [... Şi hatmanul scoase un hohot 
de ris din toată inima, precum de mult nu 
i se int&mplase. 

— Më rog conteneşte cu risul, zise nä- 
luca cu un glas rugător, 


230 HRATMANUL BALTAG 


— Pentru ce? 

— Pentrucă risul më supără, suspină, 
însă, căt vrei, aceasta, Îîrńi place, 

Hatmanul ca un om bine crescut suspin 
spre a-i face pe plac. 

Atunci năluca luâ cuțitul şi il puse in măni 
cu politeţa cea mai ademenitoare. 

— Fără şagă, e nostimă idee, zise hat- 
manul cercănd tăiuşul cuţitului. — Un om 
care se ucide pentrucă are prea mulţi bani. 

— Bal... răspunse năluca. E tot aşa de 
nostim ca şi cel ce se ucide fiindcă nu are 
de ajuns. 

Ce e drept aceste cuvinte fură rostite 
cam fără băgare de samă; năluca credea 
că hatmanul e prea hotărit la moarte, pen- 
tru ca să aibă nevoe a-şi mai Grămălui vor- 
bele cu el. 

La aceste cuvinte însă hatmanul deschise 
nişte ochi mari, intocmai ca un om ce se 
trezeşte din somn. 

— Dal... Aşa este... Zise el... Nici un 
rău fără leac, 

— Afară de o ladă deşartă, strigă nă- 
luca, 


HATMANUL BALTAG 239 


— au mai văzut lăzi deşarte umplăn- 
du-se la loc. 

— Pemeea rea de gură... Zise ar&tarea 
cu un glas lung, r&guşit ce părea că vine 
de sub pămănt. 

— O! Dacă e numai pentru atăta, voiu 
face-o eu să-mi ştie de frică, 

— Doisprezece copii !... Ţipă năluca ca la 
surd. 

— Dintre toţi, va eşi poate vre-unul cum 
se cade. 

Năluca, devenea din ce in ce mai despe- 
rată, vëzbnd că hatmanul la toate intimpi- 
nările ei o r&punea. Cu toate aceste ea cercà 
să o intoarcă pe glumă. 

—- Ai ris destul pănă acum, zise ea, să 
mai vorbim şi serios. — Haide părăseşte 
lumea această, deşartă. 

— Nu ştiu z&u, răspunse Baltag, jucăn- 
du-se liniştit cu cuțitul. Nu ştiu zëu. — Ne- 
greşit că lumea aceasta e deşartă, precum 
zici, dar cine më asigură că lumea cealaltă, 
e mai veselă; căci judecănd-o după figura 
d-tale, pare a nu fi tocmai atrăgătoare. — 
Më inchizeşlueşti d-neta că voiu căştiga, cu 


239 HATMANUL BALTAG 


schimbul? — Eaca vezi|.... adause hatmanul 
sculăndu-se cu iuţeală in picioare, la aceasta 
ăncă nu më găndisem. 

— Să nu mai lungim vorba, grăbeşte-te, 
ţipă năluca crişnind din dinţi. 

— Hait... Cară-te de aici!... răspunse Bal- 
tag cu ton hotărit. M'am săturat să privesc 
obrazul tău sarbăd. — Voiu şti eu să pre- 
fac lucrurile in casea mea; voiu merge la 
v&nat la urşi; voiu vorbi femeei mele cum 
se cuvine, şi dacă mama soacră nu-şi va 
ţină gura, voiu dao de spate afară. Apoi 
aduc&ndu-şi aminte de prostia ce era să facă, 
se aruncă in adâncul jilţului şi îrănti un 
ris atăt de vesel şi răsunător, incăt toată, 
odaea se cutremurâ. 

Năluca speriată făcu căţiva paşi indărăpt, 
se uită ăncă, odată la hatman cu ochii săi 
pironiţi, apoi inşfăcănd parul şi-l petrecu 
prin stomah de-acurmezişul trupului, păn'ce 
virful eşi indărăptul spinării, şi după ce 
aruncă un urlet inspăimă&ntător, se făcă ne- 
văzută. 

Hatmanul Baltag nu se mai intălni cu 
dënsa niciodată; el vorbi cu hătnăneasa şi 


HATMANUL BALTAG 933 


cu muma ei un cuvânt sănătos care fù dea- 
juns, şi trăi ăncă mulţi ani, deşi nu in bo- 
gäe, dar destul de fericit spre a nu-i mai 
veni in minte ideea, sinuciderii. 


e 
d'en ( 


ȘANTA. 


La Şanta la crișmăreasă 
Cu ochi mari de puică-aleasă 
Be Codrean se veselește 
Cu Şanta se drăgostește, 
Poesii populare, Alecsandri, 


I. 


Intr'un fund de pădure unde se'mpreună 
două ripi adânci, hăţaşe de vulpi şi de lupi, 
ardea un foc in jurul căruia doisprezece oa- 
meni şedeau culcaţi la pămănt şi sfătueau 
intre dănşii. Căciulile lor ţurcăneşti, de blană 


236 JANTA 


de oae brumarie, indesate pănă la sprin- 
cene; mintenele de aba albă impestrițate cu 
găitane negre şi aninate căte pe un umër, 
mănunchiurile de cuțite ce eşeau din tu- 
retce şi oțelele de pistoale ce străluceau in 
curëlele de la brëu, le dădeau o infáțişare 
fioroasă, văzuţi mai ales noaptea prin de- 
simea copacilor luminaţi de foc. Ceva mai 
departe sub crengile unui stejar frunzos se 
vedea o piramidă de puşti pe ţeviile cărora, 
se oglindeau scănteile, şi mai departe ăncă, 
la marginea intunericului unde focul nu mai 
arunca decăt slabe luciri, doisprezece cai 
priponiţi păşteau printre copaci. 

— Sau inăsprit vremile, zise unul dintre 
cei doisreprezece tovarăşi cătră vecinul su, 
care sta lungit la pămănt şi fuma leneş din 
lulea. 

— Da, răspunse celalalt, cucul nu ne mai 
căntă, in faţă, de-un timp incoace — parc'a 
perit săm&nţa călătorilor cu bani. 

— Numai Manoli e mai norocos din- 
tre noi. 

— Ba că chiar! r&spunse Manoli. Intălnii 


SANTA 287 


şi eu o biată babă c'un dinte in gură şi 
cun suman in spate. 

— Şi ce ai făcut? 

— L-am luat sumanul. 

— Dar baba? 

— Baba?... i-am dat răvaş de drum Co 
palmă peste obraz. 

— Bine, dar ce zice căpitanul de toate 
aceste ?... Căt o să ne facă să mucezim cu 
mănile in buzunare? 

— Căpitanul?... Căpitanul nu-şi bate ca- 
pul cu noi. 

— Ce fel nu-şi bate capul? 

— Apoi trebue să ai puhăele pe ochi şi 
lapte in loc de creeri, pentru ca să nu vezi 
şi să nu. înţelegi ce se petrece. 

— Ce se petrece? 

— Căpitanul are gărgăuni de muere in cap. 

— Am inţeles!... 

— Aşa, măi Alexa!.., Lupul s'a prefăcut 
in miel şi se gudură la picioarele crişmă- 
resei Şanta. Nu vedeţi că in toate nopţile 
el lipseşte dintre noi? 

— Nui vorbă că crişmăreasa, e frumoasă, 
băgă de samă un al ele, dar dragostea 


238 ŞANTA 


şi cu căpitănia nu merg impreună. Trebue 
să-şi aleagă una din două. 

— Da!... Dal. răspunseră cu toţii, că 
de nul... 

— Că de nul... strigă sărind in picioare 
Duman, un hoţ nalt, spătos, cu sprincenele 
posomorite, că de nul... îi vom arăta dacă, 
cuţitele noastre ştiu sau nu tăia in carne 
macră. Meargă să toarcă in furcă, ear nu 
să He puşca in spate şi să stee in fruntea 
a doisprezece voinici ca, noi. N'am lăsat doar 
satul şi tărgul ca să venim in codru să ne 
muerim. Deaceea ascultaţi-mă pe mine : cănd 
va veni căpitanul, să-i spunem să-şi caute 
de drum. — Ne-am săturat de zile fără treabă 
şi de nopţi cu prea multă odihnă. 

— Bine vorbeşte Duman, strigară cu toţii, 
să-l insărcinăm să spue căpitanului hotărirea, 
noastră, şi să-l alegem pe d&nsul căpitan. 

— Pe mine?... 

— Pe tine. 

— Juraţi!... zise Duman scoţănd cuțitul 
din teacă, 

— Jurăm!... r&spunseră ceilalţi incruci- 
şănd cuţitele cu el. 


SANTA 239 

Dar n'apucase să se peardă in sinul co- 
drului ecoul acestui de pe urmă cuvânt „ju- 
răm“, că un tropot de cal se auzi in apro- 
piere, şi iute ca fulgerul un om descălecă 
şi se infăţişă, dinaintea hoţilor. Era căpi- 
tanul. 

— Ce larmă se aude intre voi? 

Toţi muţiră dinaintea lui, vëzëndu-i frun- 
tea, incărcată de mănie. 

— Nu răspunde nimene? adause el cu 
un glas care r&sbătea ca tunetul in ini- 
mile lor. 

Atunci Duman spătosul, eşind din gră- 
mada hoţilor şi pun&ndu-se in faţa, lui, îi 
zise cu ton hotărit: 

— Căpitane!... Tovarăşii mei man insăr- 
cinat să-ţi spun că ei s'au săturat să-şi vază 
puştile totdeauna pline şi pungile totdeauna 
deşarte, că ei n'au venit in codru să prindă 
vrăbii, nici să culeagă urzici, nici să ofteze 
de dor de muere; şi dacă tu ai ajuns a fi 
de risul crişmăresei Şanta, apoi ei s'au ho- 
tărit să nu te mai asculte şi şi-au ales alt 
căpitan. Ce răspuns să le dau? 


940 SANTA 


Mii de scăntei scăpărară sub genele că- 
pitanului la auzul acestor cuvinte. 

— Eată răspunsul, zise el, şi scoțând un 
pistol de la brău, îl descărca in pieptul lui 
Duman care invărtindu-se pe călcăe căză 
mort, pe loc. 

— Mai are să-mi spue cineva ceva?,.. 
adause căpitanul. 

Nici o vorbă, nici o şoaptă nu est din 
pieptul hoţilor incremeniţi. 

— Ascultaţi copii! .... zise el cu un glas 
poruncitor de care erau deprinşi să tremure 
cei mai aprigi din banda sa, cine v'au 
scăpat pe voi de zapcilic, de bir, de hava- 
lele care vë topeau munca şi vë uscau pu- 
terile, cine va pus puşca 'n mănă, şi v'a 
insuflat dor de voinicie, voi care nu eraţi 
deprinşi decăt să salahoriţi prin tărguri şi 
să scurmaţi păm&ntul pe la ţară? cine v'a 
dat codrul in stăpănire, cu toate poticele 
şi poenele lui şi v'a invăţat să prindeţi 
ursul in bărlog şi să imprăştieţi poteraşii 
ca cărdurile de potărnichi, dacă nu eu, că- 
pitanul Codrean?.... 

— Aşa este!... 


SANTA 941 


— Atunci care-i nemulţămirea voastră? 
Se crede oare cineva mai vrednic decăt 
mine să, vă fie căpitan? să easă acela aice 
la lumină şi să se mësure cu mine. 

Zicănd aceste cuvinte, căpitanul Codrean 
sta drept ca un stălp dinaintea, lor, cu faţa, 
amenințătoare, cu buzele tremurănd de mă- 
nie şi aştepta. Nime nu eşi la luptă. 

— Vë ert pentru astă-dată, copii; insă 
să nu mai cerce nimene să-mi surpe drep- 
turile, căci pe sfăntul Dumnezeu, va merge 
după Duman!... Şotrea vino incoace!... 
Să, te imbraci in haine de cerşitor, să-ţi 
prefaci faţa şi mersul, şi măne in zori de 
ziuă să, pleci la Iaşi să afli ce se petrece. 
Am auzit că, o poteră mare, mai mare de- 
căt totdeauna are să năvălească asupra, 
noastră. Caută să-i ştii numărul, şi dru- 
mul pe unde are să apuce. 

— Ascult. 

Aceste zise, Codrean descinse pistoalele 
de la br&u, lepădâ cuțitul, aruncă puşca din 
spate şi intrănd intre hoţi cu mănile goale, 
ca şi cum nimic nu sar fi petrecut, se 
lungi la pământ in apropierea focului, şi-şi 

28,847 16 


am. gia 

aprinse cu linişte luleaua, ear hoţii deve- 
nind blănzi ca nişte miei, abia indrăzneau 
să se uite in ochii lui, intr'atăta ştia el 
să-i stăpănească, 

Codrean era nalt, frumos, insă de-o fru- 
museţă sălbatică, la vederea căreia ori-ce 
om se simţea, cuprins de mirare şi spaimă 
totodată. Braţul sëu vănjos nu intălnise 
ăncă piept omenesc care să-i stea improtivă 
şi glonţii sëi niciodată oan mers in deşert, 
Codrean avea un al doile suflet, un cal 
roib, fugar de viţă, care muşca in carne de 
poteraşi ca'n earba pămăntului şi-l ducea 
totdeauna unde erau duşmanii mai deşi, 
căci acolo îi plăcea lui Codrean să se hîr- 
jonească cu moartea. Codrean se primbla 
pe drumuri, prin sate, prin t&rguri, tot- 
deauna cu alt nume, cu alte haine, cu altă 
figură, incăt nime nu-l cunoştea; dar era 
destul să se auză de numele lui ca să se 
cutremure insuşi scaunul Domniei. 

Multe poteri au fost risipite de dănsul 
căci el şi cu ai lui, plăteau in luptă unul 
căt zece, şi multe pungi de bani erau puse 
preţ pe capul lui, dar Codrean zicea: „că, 


SANTA 943 


mai degrabă se va găsi cineva care să rë- 
teze titva Ceahlăului decăt să r&pue capul lui.“ 


II. 


Un om cu barba sură, c'o pălărie tur- 
tită indesată pe ochi, imbrăcat intr'un su- 
man sdrenţeros şi Co traistă De umere, 
mergea inspre laşi şovăind şi şchiopătănd 
prin colbul drumului sprijinit de subsuoară, 
pe o cărjă de lemn. 

— Daţi la s&rmanul, la ologul! zicea el, 
intinzënd măna la trecători care îi dădeau 
fiecare după inimă şi după putere, căte 
un ban roş sau căte un ban alb, primind 
in schimb bogdaprostele sale. — Eată că 
cerşitorul intălneşte la jumătatea drumului 
sub umbra unui copac o căruță cu un cal 
poposind. Calul era mic şi indesat, un cal 
vănjos de munte, impodobit cu canafuri şi 
clopoței, ear in căruţă şedea intr'un cot, 
un om rumăn la faţă, bine hrănit, cu muste- 
ţele subţiri, cu capul cam intre umere, 
avănd mijlocul incins intr'un şal de lănă lat 

16 


244 RANTA 


pănă pe subsuoară şi peste şal o cațaveicä 
albastră cu blană de vulpe. 

— Dă la sărmanul, la ologul! zise cer- 
şitorul cu glas rugător. 

Omul cu caţaveica albastră increţi din 
sprincene, căută in pungă şi stătu cătva 
timp pe gănduri: aice am aur, îşi zise el, 
aice argint, aice aramă dar nu-i destul de 
măruntă,. 

— Nam parale, dragul meu, eartă-mă, 
răspunse el. 

— Dumnezeu să te erte! Dă-mi măcar o 
bucăţică, de păne că n'am măncat de trei 
zile. 

Omul cu caţaveica albastră increți earăş 
din sprincene şi căutâ, intr'o desagă: aici 
am păne albă pentru mine, aici o ploscă 
cu vin earăş pentru mine, aici un curcan 
fript. E prea bună măncare pentru un calic. 

— Eartă-mă, că n'am ce-ţi da, intimpină, 
el, căci n'am eu singur pentru mine. 

— Domnul să-ţi deel... Dar dacă nu-ți 
va fi cu banueală, ia-m& măcar in căruţă, 
pănă la laşi căci sunt olog de picioare, şi 
nu pot merge pe jos prin arşiţa soarelui. 


RANTA 245 


M'oiu pune aşa pe marginea căruței cu pi- 
cioarele afară ca sä nu te supër. 

Omul cu cațaveica albastră, făcăndu-şi 
socoteală că aceasta nu-l costă nimic, fiindu-i 
căruţa sănătoasă şi calul voinic, îi zise cu 
un ear de binefăcător: „haide!“ 

— Dumnezeu să-ţi scurteze calea şi să-ţi 
lungească zilele, răspunse cerşitorul inchi- 
năndu-se adânc. 

Biciul plesni in aer şi calul plecă in trap 
mare, ridicănd valuri de colb in jurul că- 
ruţei. 

— Se mai aude vorbind pe aice de Co- 
drean? intreba, după cătva timp de tăcere, 
stăpănul căruţei. 

— Se aude şi nu prea. 

— Dar de Şanta? 

— De Şanta?... Aşa ş'aşa. 

— Drept să fie că-i incurcată cu hoţul? 

— Hal... Hal... Hal... răspunse cer- 
şitorul cu un ris prostesc. Aşa vorbesc oa- 
menii ... ştii cum sunt oamenii. 

= Auzi Şanta ... care e aşa de frumoasă, 
incăt ar pute să fie soţie in Ba a 
oricărui boer mare din Iaşi!.. 


946 ŞANTA 


— Codrean nu-i şi el căt un boer? băgâ 
de samă cerşitorul. 

— Boer, dal cu mäna in punga altora, şi 
care măne, poimăne o să moară in ştreang... 
Ce păcat!... Ce ruşine să trăească Con 
asemene om in nelegiuire! 

— Ai dreptate zeu, muerea pentru un 
hoţ nu-i bună decăt pentru a-l da pe măna 
poteraşilor. 

— Bine zici tul aşa o să facă şi Şanta, 
sunt sigur; şi dacă nu va face ea, voiu 
face eu, căci vreu să o scap de afurisitul 
de haiduc care o păngăreşte pe dănsa şi 
neamul ei. 

— Să-ţi ajute Dumnezeu! zise cerşitorul 
cun aer cuvios. Dar cum vei face aceasta? 

— Foarte uşor, doar eu sunt fratele 
Şantei ? 

— Frate|... zise cerşitorul tresărind. 

— Fratel... dal.... însă frate numai de 
sănge dar nu şi de inimă. 

In acest timp căruţa inaintase iute, soa- 
rele se coborise spre asfinţit, şi eată-i ajunşi 
la marginea t&rgului. 


RANTA 247 


— Acuma fă bine de te coboară; zise 
omul cu cajţaveica, albastră, 

Cerşitorul se cobori cu mii de bogdaproste, 
şi căruța intrănd răpede in tërg, se pierdă 
prin cotiturile uliţilor. Acest om care se de- 
clarase a fi fratele Şantei şi duşmanul lui 
Codrean se numea Stanciu răzeşul, om cu- 
noscut prin averea şi sgărcenia sa in tot 
ţinutul in care locuea. El era bun de gură, 
meşter la corciocuri, răbdător la judecată, 
postea toate posturile şi mergea des la bi- 
serică, căci pentru multe păcate avea de 
cerut, ertare de la Dumnezeu. Dragostile 
Şantei cu Codrean îi stăteau pe inimă, nu 
atăta, pentru necinstea ce se revărsa asupra 
ei, căt pentru miile de galbeni ce erau puse 
preţ pe capul hoţului, şi pe care el ca frate 
putea, să le căştige mai lesne decăt ori-cine. 

Şi ce rău făcea el cu aceasta?... Prin- 
z&nd hoţul măntuea lumea de un rău; el 
punea, banii la chimir, ear pe sora sa, intor- 
c&nd-o la calea cea dreaptă, o ridica, la nea- 
muri, Astfel şi interesul şi conştiinţa” se 
impăcau de minune. El merse drept la Ar- 
maşul cel mare şi inchizăndu-se cu dânsul 


948 SANTA 

in odae, îi descoperi dragostile haiducului 
cu sora sa, îi spuse cum el mai in toate 
nopţile petrece nevăzut de nimeni la crişma 
Şantei, cum acolo cu oarecare ghibăcie lar 
putea prinde ca din oală şi in cele din urmă 
ceră un ajutor de oameni indatorinduse a-i 
aduce capul lui Codrean fără sminteală, sub 
condiţia numai de a i se da miile făgăduite 
de Domnie. 

Armaşul mulţămi răzeşului pentru vajnica, 
descoperire făcută, îi făgădui pentru a treia 
zi dimineaţă cincizeci de călăraşi cu armele 
şi merindele trebuitoare, şi căt pentru miile 
de galbeni primi a le impărţi drept in două, 

Stanciu răzeşul se supuse cam cu voe, 
cam fără voe la această din urmă tocmală, 
şi după ce toate fură bine chibzuite şi puse 
la cale intre dănşii, deschise uşa spre a eşi 
din casă, cănd deodată se impedecâ, de-un 
om ce sta .afară lungit lăngă prag de-acur- 
mezişul uşei. 

— Cine-i acolo? strigă Armaşulcu ingrijire. 

Omul culcat nu răspunse nimic; el horăea 
pe nas ca un hogeag şi mirosea a vin ca 
o pivniţă. 


SANTA 249 


— Cine să fie acesta, zise Armaşul, şi ce 
caută, la uşa mea? 

— Ian stăil.., lan stăil... răspunse răze- 
şul uităndu-se cu pătrundere la omul care 
horăea. Oare nu cumva?.., Ian să vedem!... 
Apoi plecăndu-se pe el, incepă să-i cerce- 
teze figura şi hainele, îl intoarse in toate 
părţile, căci omul fiind beat nu făcea nici 
o impotrivire şi după cătva timp de cuge- 
tare: 

— Nu, zise el, mi s'a părut deodată că 
sam&nă, dar m'am inşelat. 

— Sam&nă, cu cine? 

— Cu un cerşitor care a venit cu mine 
in căruţă pe drumul Vasluiului... dar oricum 
fie... mai bine e să-l inchizi pănă ce te vei 
incredinţa cine-i şi de unde-i. 

— Nu-i lucru curat, adause Armaşul clă- 
tinănd din cap. Hei soldaţi! luaţi pe acest 
beţiv, şi-l puneţi in basch, sub pază, ear 
măne dimineaţă să-l aduceţi inaintea mea 
să-l cercetez. — Porunca fù indată indepli- 
nită, Stanciu răzeşul îşi lua ziua bună de 
la Armaş, şi după un popas de căteva oare, 
se indrumă in aceeaşi noapte spre Vaslui, 


250 JANTA 


ocolind crişma Şantei; ear omul cel beat in- 
dată ce se simți singur in odae unde fù 
inchis spre siguranţă, se ridica, incetişor pe 
picioare și ascultă cu luare-aminte la uşă, 

— Bun... zise el... nu-i nimene.... Nătă- 
rějlil... Ei nu ştiu că nu este broască in 
lume pe care Şotrea să nu o poată des- 
chide... UfL.. prin ce feredeu am trecut; 
de më cunoştea tălharul de răzeş, pace era 
de mine... Deacum la lucru... ba nu, să mai 
inopteze puţin... cincizeci de călăraşi cu ar- 
mele şi merindele trebuitoare au să plece 
peste trei zile la crişma Şantei... ce chefl... 
ce chef]... căţi oare se vor intoarce inapoi?... 
Ei nu puteau impărţi miile pentru capul 
căpitanului, şi eu nu dau trei parale pe 
capul lor... S'a făcut noapte... lună nu-i... de 
minune... să te văd măi Şotreal... 

Atunci el băgă mäna intr'un buzunar as- 
cuns, scoase 0 barbă minciunoasă, şi şi-o lipi 
pe sub fălci. 

— Eată-m&-s din tăntr, bătrân; şapoi 
cum ştiu eu să-mi iricrucişez ochii şi să-mi 
strimb gura, nici dracul nu më mai cu- 
noaşte. 


RANTA 251 


Pe urmă îşi intoarse pe dos minteanul 
care avea două feţe. 

— Alt om, alte haine... Deacuma la treabă 
copile, şi cu socoteală, cu chibzueală să nu 
ne inecăm la mal, vorba ceea! 

Astfel grăind cu sine, el scoase din tu- 
reatca ciobotei o chee, o pilă şi un cleşte. 

— Să vedem unde să lucrăm, se intrebâ 
el, la uşă sau la fereastră? 

El se găndi mult, observă mult şi insfirşit 
se hotări pentru fereastră care nu era mai 
naltă, deasupra pământului decăt de un stat 
de om. In căteva minute gratiile fură tä- 
jate, şi intocmai ca o şopirlă, hoţul lunecă 
de pe fereastră in josul zidului, se tupilă 
un moment in intuneric, şi vëzënd că stră- 
jile sunt departe de d&nsul, o luâ la picior 
zicând: „să ne vedem sănătoşi, căpitane Ar- 
maşe ! “ 

Mai multe puşti detunară în urma lui, 
insă plumbii atinseră streşinile caselor şi 
vîrfurile copacilor, ear el cotì in dreapta şi 
in stinga aşa de bine că i se pierd urma 
cu desăvărşire. 

In acelaş timp Stanciu răzeşul cu căruţa, 


252 RANTA 


şi calul său mic şi indesat se intorcea in 
pas la Vaslui, insă pe un alt drum decăt 
pe acela pe care venise, căci o indoială îi 
rămăsese in suflet despre asemănarea ce i 
se păruse că există intre beţivul de la uşa, 
Armaşului şi cerşitorul care venise cu dën- 
sul: şi cum mergea incetişor, el găndea la 
felurite lucruri: la Şanta, la Codrean, la 
chipul de a-i prinde, apoi la bănişorii ce 
avea să-i capete, la o răzeşie frumoasă pe 
care-şi pusese ochiul să o cumpere, cănd 
eată că deodată... se văză oprit in mijlocul 
drumului fără veste, şi un glas sălbatic îi 
răcni in faţă: 

— Cine vine? 

— Om bun! Creştin pravoslavnic! 

— Dracul să te iee... hai la căpitanull... 

— Pentru ce să merg la căpitanul? să- 
racul de mine!... Poftim ciasornicul, poftim 
punga! numai lasă-mă in pace... viaţa mea 
nare la ce să-ți fie bună. 

— Vino după mine fără vorbă lungă, 
C'acuş îți măsur spatele cu stratul post, 

— Maică precistă |... Maică precurată!... 
in ce capcană am intrat?... Sfinţi patruzeci 


RANTA 258 


de mucenici, scăpaţi-m8!... Şi bietul Stanciu 
se văita de-i mergea gura la ureche. 

Dar neavănd chip de impotrivire, el se 
dete jos din căruţă şi urmă tremurănd pe 
omul care-l oprise in drum. — Incepuse 
acum a se revărsa din ziuă. — Un alt om 
mustecios Co sabie lungă aninată de şol- 
duri, îi eşi in cale strigănd aceleaşi cuvinte 
infricoşate : 

— Cine vine? 

— Om bun cu frica lui Dumnezeu... nu 
më omori că am o casă de copii! 

— Taci din gură, mişelule!... De unde vii? 

— De la Iaşi. 

— Unde mergi? 

— La Vaslui. 

— Mai intălnit-ai pe cineva in drum? 

— Nu, 

— Cum? N'ai auzit despre vre-o pregă- 
tire de poteră? | 

— Ba dal. Ba nul... Ia să-mi aduc a- 
minte. 

— Spune tot ce ştii că-ţi scot măselele 
din gură. 

— Më rog nu mě omori... Eaca spun 


254 JANTA 


tot... Am auzit, ba chiar ştiu cu incredin- 
are, că o mare poteră de călăraşi se pre- 
gäteşte sä vie asupra... 

— Asupra cui? 

— Asupra unui..... asupra lui..... asupra 
Măriei Tale; şi crede-mă ar fi bine să fugi 
de-aici căt mai curënd, căci treaba se slu- 
feste, De la Iaşi vin pozderie. 

Un lung hohot de ris curmâ vorbele lui 
Stanciul răzeşul. 

— Cu cine crezi tu că vorbeşti? 

— Cu căpitanul Codrean, răspunse bietul 
răzeş care de frică se făcuse mic ca un şoa- 
rece. 

— Mişelul a căpătat orbul găinilor, a- 
dause căpitanul, uită-te bine la mine, şi 
vezi am eu chipul unui hoţ? 

— Ba nul... Ba dal... ştiu şi eu? 

— Eu, păcătosule, sunt Dragomir căpi- 
tanul de călăraşi din Vaslui, care slujesc 
cărmuirii de douăzeci de ani; care mi-am 
muet sabia in săngele a vre-o doisprezece 
haiduci, şi care merg acum să prind tocmai 
pe Codrean cu care tu mă asemâlueşti, 

— Maică precurată!... Maică precistă!... 


ŞANTA 955 


răspunse răzeşul făcăndu-şi cruce şi r&su- 
flăndu-se ad&nc din piept. De ce nu mi-aţi 
spus aceasta de la inceput şi m'aţi lăsat să, 
vărs sudorile morţii? Apoi dacă-i aşa, stăi 
să-ţi spun eu ce știu de Codrean şi de 
potera din Iaşi. 

Atunci răzeşul istorisi lui Dragomir tot 
„ce ştiea, despre Şanta şi Codrean precum 
şi toată convorbirea, ce avuse cu Armaşul 
cel mare din Iași. 

— Ce găndeşti acum să facem? intrebă 
Dragomir. 

— Să-l călcăm la noapte chiar. 

— De ce să nu aşteptăm potera din Iaşi- 
ca să-l luăm intre două focuri? 

— Nu, pentrucă pănă in trei zile, cine 
ştie ce se poate intămpla? Codrean are 
mirosul supţire, ş'apoi cerşitorul şi beţivul 
nu-mi vin la socoteală. Căt pentru noaptea, 
viitoare, el de sigur nu se aşteaptă la ni- 
mic; îl vom lua ca din oală. 

— Bine zici. 

— apoi pentru ce să imparţi d-ta cin- 
stea cu armaşul? 

— Ai dreptate, 


258 _ GANTA 


— Căt despre răsplata bănească, adause 
vicleanul răzeş, ea va fi a mea, de vreme 
ce cinstea r&măne intreagă a d-tale, im- 
preună cu cinurile de boerie ce-ţi vor fi 
hărăzite drept mulțămită. 

— Fie! 

— Batem palma? 

— Batem palma. 

— A! Codrene hoţ blăstămat!... zise 
răzeşul frecăndu-şi mănile cu o nespusă bu- 
curie, să, vede că ţi-a fost scris să-mi cazi 
in laţ cu trei zile mai nainte... Am să dau 
trei sărindare dacă se va isprăvi lucrul cu 
bine. — Deacum căpitane, dă poruncă oame- 
nilor să descalece şi să se odihnească, colo 
in pădure, să nu-i vadă şi să nu-i audă ni- 
mene; căci eată, se face ziuă şi măţa cu 
clopot şoareci nu prinde. La noapte vom 
pleca tiptil, tiptil; n'avem decăt două oare 
de drum pănă la crişma Şantei; o să punem 
mäna pe el, vorba ceea, cănd îi va fi lumea 
mai dragă. S&rmane Codrene!... Tu nu 
ştii că, ai a face cu Stanciu răzeşul! 


SAN TA 257 


ML 


Intr'o verde poeană, la poalele dealului 
Bordea ce de atătéa ori a fost cutrierat de 
haiduci, se află şi astăzi ăncă o casă veche 
sprijinită pe. furci. care se numeşte crişma 
Șantei. Intr'8nsa locuea odinioară o crişmă- 
reasă cu numele anta, a cărei frumuseţe 
păreche nu avea. Zimbetul ei era izvor de 
măngăere, ochii ei două bucurii, părul haină 
de mătasă, sinul taină de desfătări. — Căţi 
bogaţi treceau pe drumul mare, se opreau 
in calea lor spre a vedea pe Şanta şi o 
indemnau să impartă cu dănşii averile; căţi 
săraci veneau la crişma ei ca să-şi potoale 
setea, se intorceau mai beţi de chipul ei 
frumos decăt de vinul din păhare; ear Şanta, 
nu voea, să părăsească crişma din poeană, 
nici să se uite la vre-unul din căţi suspinau 
in dorul ei, căci iubea pe căpitanul Codrean. 
In toate nopţile Codrean se desfăta la piep- 
tu-i in dulci şi nespuse fericiri, ş'apoi păn'a 
nu se ivi zorile, lua earăş calea codrului. 

Intr'o noapte el şedea, culcat cu capul pe 


braţele ei, ear Şanta îi desmierda părul. 


28,488, 17 


258 ganra 


Buzele ei însă nu surideau, şi inima i se 
bătea aşa de tare că străbătea pănă in au- 
zul lui Codrean. 

— Ce ai dragă? zise el. 

— Sunt tristă, răspunse ea, căcj am vi- 
sat pe frate-meu Stanciu. 

Codrean ştia tot ce Stanciu urzise contra 
sa, din spusele lui Şotrea care-l urmărise 
pănă la uşa Armașului, dar nu ştia despre 
potera din Vaslui care avea să sosească 
chiar in acea noapte. 

— N'aibi grijă, draga mea; căt va fi Co- 
drean pe picioare, nici un fir din părul tëu 
nu se va clătina. 

— Fereşte-te de Stanciu, urmâ ea; el e 
crescut in viclenie şi inima lui e neagră ca 
un cuib de şărpi. De căte ori voiu visa de 
d&nsul, e semn rău pentru mine. 

— Dă-mi dragă o sărutare, ca să-ţi in- 
tăreşti sufletul, şi alungă spaimele ce te 
impresoară, Stanciu e departe de noi, dar 
aice aproape am sabia şi pușca, două surori 
nedespărţite, şi colo in marginea pădurii 
unsprezece fraţi dintre care cel mai. mişel 
plăteşte căt o sută de răzeşi. 


ŞANTA 259 


— Atunci Şanta inseninăndu-şi privirea, 
îşi plecà fața pe fața lui şi buzele lor se 
atinseră intr'un sărutat aşa de dulce şi aşa 
de lung, incăt inimile lor de fericire ince- 
tară par'că, de a bate. Multă vreme ei stä- 
turë in această uimire, vărtej al minţii, 
dulce uitare de sine; cănd insfirşit Şanta, 
simțind lacrămile că-i inecau ochii, zise cu 
glas tremurător: 

— De ce dragul meu, suntem noi osin- 
diți de soartă să nu intălnim pretutindene 
decăt ochi de ură şi inimi duşmane.,. să, 
nu inşirăm in viaţa noastră decăt zile inou- 
rate şi nopţi fără somn.... să nu avem 
parte să călcăm earba verde, fără a lăsa, 
după pasul nostru urme viclene menite a 
ne pierde. Oare dragostea noastră supără 
lumea, sau suntem noi mai rëi decăt ori- 
cine pe pământ?... Și ce puţin lucru, ne- 
ar trebui nouă ca să fim deplin fericiţi! 
Nimic, decăt uitarea oamenilor pe care nime 
nu o vreal... Dar nici atăta Dumnezeu 
nu se indură să ne dee, el care singur a 
urzit dragostea noastră. 

Şi glasul Şantei, dulce ca un căntec, im- 

17°% 


260 SANTA 


băta auzul iubitului ei; dar deodată săgeți 
de foc s'aprinseră în ochii ei, şi ea urmă astfel: 

— Ba nu... dragul meu!... nu... Dum- 
nezeu ştie ce face... fericirea n'o dau anii, 
ci minutele o dau... Ear duşmănia lumii 
ne intăreşte inima şi ne sporeşte dragostea... 
Ascunşi, prigoniţi, in luptă necurmată precum 
am fost, să, fim şi deacum inainte, căci aşa, 
ne vom iubi mai tare... Focul mai frumos 
străluceşte in intuneric, şi inăduşit el aduce 
cutremur .... 

Aşa grăi Şanta, şi mai grăi ăncă multe 
vorbe izvorite din inima ei iubitoare, pănă 
cănd Codrean, răzemat cum era cu capul 
pe braţele ei, adormi inecat in fericirea lui. 
Ear Şanta rămase trează, neliniştită, cu- 
prinsă de mii de griji, căci deşi impărtăşea, 
fericirea iubitului ei, dar se temea par'că, 
să nu o peardă. 

Miezul nopţii sosi, oara, spaimei, oara ve- 
deniilor. 

Atunci o cocoveică incepi să cobească, 
pe virful casei. 

Santa simţi un fior de gheaţă străbătăn- 


ANTA 261 


du-i din tălpi şi pănă'n creştet, şi fără voe 
smulse pumnarul de la br&ul lui Codrean. 

Inima i se bătea tare, ochii ei intrebau 
cu ingrijire intunericul,. cănd eată că auzi 
la uşa din afară o mică ciocănitură, ce pă- 
rea a fi bătae de om. 

— Ce să fie?... găndi ea... Oare să 
deschid uşa sau nu?... şi de ce mag 
teme? ... De căte ori nu vin oamenii sä 
"poposească la crişma, mea, chiar la miezul 
nopţii! ... atunci ea ridică incetişor capul 
lui Codrean de pe braţele ei, îl răzemă pe 
o perină, căci var fi voit, cu preţul vieţii, 
să-i tulbure liniştea somnului, şi intrănd 
in tindă, deschise uşa. 

Un chip de om se arătă in lumina can- 
delei ce se revărsa din lăuntrul casei... 
şi inima Şantei sări din loc, recunoscând 
pe frate-seu Stanciu. 

— Buna sara sorioară!... Bucuroşi de 
oaspeţi? ... zise Stanciu cu zimbetul cel 
mai nevinovat. 

— Ce cauţi la mine Stanciule, acum in 
miez de noapte, tu care niciodată nu mi-ai 
călcat pragul la lumina soarelui? 


9269 ANTA 

— Caut, draga mea, un căpătăiu pentru 
capul meu ostenit şi ceva hrană pentru 
biata inimă, care de astăzi dimineaţă rabdă 
de foame. 

— Stanciule, tu nu vii cu gănd bun la 
mine, zise Şanta străpung&ndu-l cu privirea, 

— Auzi vorbă!... Un frate nu vine la 
soră-sa cu gănd bun... mai ales cănd n'a 
văzut-o de-atăta vreme! 

— E de mult in adevăr de cănd nu ne- 
am văzut, de cănd a murit tata; ţi-aduci 
aminte atunci cănd era bolnav pe patul 
morţii, şi tu in loc de apă i-ai dat... tu 
ştii ce i-ai dat, Stanciule, căci indată apoi 
i-ai moştenit averile. 

— Şantă, dragă, nu se cade să primeşti 
cu asemene vorbe pe un frate care vine 
aşa de departe să te vadă. Lasă-mă să mă 
odihnesc puţin in casa ta, şi-ţi jur pe cei 
doisprezece Apostoli că te voiu incredinţa 
pe deplin despre nevinovăția mea; căci un 
drept credincios ca mine, nu poate să să- 
vărşească păcatul de care tu më bănuești. 

— Stanciule, nu vei intra. 

— Pentru ce? 


ganra 283 


— Pentrucä, deşi in noi curge acelaş 
sănge, dar ce ne desparte este ura, şi ce 
ne poate apropia este numai dorul ce tu 
hräneşti in suflet de a-mi face r&u. Nu vei 
intra, pentrucă suflarea ta otrăvită mi-ar 
molipsi casa, pentrucă părintele meu ar 
lăcrăma in mormănt vëzënd că găzduesc 
De ucigaşul său. — Frate, dacă-ţi e dragă, 
viaţa, fugi!.., 

Zicănd aceste cuvinte, ea artă lui Stan- 
ciu pumnarul de oţel ce ţinea in mănă,; 
săngele ei Gerben şi fruntea-i increţită es- 
prima neclintita hotărire de a-l pedepsi” cu 
moarte, dacă ar mai indrăzni să facă un pas. 

Șanta astfel cum sta pe pragul uşei, 
aurită de lumina candelei, cu pumnarul in 
mănă, cu ochii mari, deschişi din care iz- 
vorau nu lumini, ci pară de foc, era in- 
fricoşată, de frumuseţă şi mănie. In aeele 
momente ea părea mai mult decăt o femee; 
părea, a fi ăngerul blăstămului ce cade pe 
capul lui Stanciu, 

Stanciu inspăimăntat făcă un pas indărăpt, 
păr&ndu-i-se că vede umbra părintelui său, 


264 PANTA 


dar venindu-şi iute in simțiri, zise cu glas 
mai: imbärbătat: 

— Pe viul Dumnezeu, Şantă, tu më a- 
meninți! | 

— Fugil... răspunse ea, 

— Apoi dacă ţi-e aşa povestea, sorioară, 
să-ți arăt eu cum se primesc oamenii la 
gazdă... Copii la mine!... Puneţi mäna 
pe d&nsa şi pe oricine veţi găsi in lä- 
untru..Să nu scape o muscă, auzitu-m'aţi?... 
Ear voi incunjuraţi casa şi staţi gata cu 
puştile la umăr, căci hulubaşul nu va vo 
să se dee cu una cu două, deşi nuare 
in ajutor decăt pe hulubiţa lui. 

N'apucase însă Stanciu să-şi măntue vorba, 
că pumnarul Şantei, strălucind ca, un fulger 
în intuneric, se infipse in pieptul lui Stanciu 
care lovit de moarte, căză cu faţa la pă- 
mënt, scăldat in săngele ce-i gălgăea din 
rană. 

In acelaş moment Codrean trezit din 
somn de vuetul oamenilor ce păvăleau a- 
supra Şantei, se aruncă ca un leu afară, şi 
descărcănd in grămadă pistoalele de la brëu 
şi carabina cu două ţăvii, răsturnă patru 


RANTA 265 


poteraşi; apoi iute ca gändul, el intoarse 
carabina cu stratul, cu cealaltă mänä scoase 
sabia, şi incepu să dee in dreapta şi in 
stinga lovituri groznice, intovărăşite de 
moarte şi care făceau deşeri imprejurul lui ; 
ear la urechile lui şuerau glonţii deşi ca, 
grindina, şi nici unul nu-l nimerea, căci no- 
rocul şi de astă-dată îi ținea credință. 

Vălmăşagul era infricoşat,. Săbiile scăpărau 
in intuneric, trăsnetele puştilor r&sunau pănă 
in inima codrilor, urletele poteraşilor săm&- 
nau a urlete de fiară sălbatece ce se mä- 
năncă intre dënsele, ear in mijlocul lor, 
unde primejdia era mai mare, unde frea- 
mětul era mai asurzitor, Codrean fără frică 
de moarte se'nvărtea ca o vijelie. 

Negreşit că e mai presus de puterea unui 
om de a se lupta singur cu o poteră in- 
treagă şi Codrean ar fi trebuit pănă insfir- 
şit să cadă jertfă voiniciei sale, dacă tova- 
răşii sëi, care erau aşezaţi de păndă nu 
departe pe drumul Iaşului, auzind impuşcă- 
turile n'ar fi alergat indată in ajutorul său. 
Atunci biruinţa nu mai fă indoelnică. Ată- 
caţi pe la spate fără, veste, poteraşii fură 


266 ganra 


cuprinşi de spaimă şi intr'o clipă toți cäți 
mai rămăseseră in picioare o impunseră de 
fugă. 

Urmele luptei fură indată nimicite, tru- 
purile ingropate afară de unul. singur... 
al Şantei, care lovită de-un plumb drept 
in inimă, căzuse sërmana pe pragul uşei, 
voind par'că şi moartă să apere pe iubi- 
tul ei. 

Inşiraţi in noapte pe cărărea codrului, 
haiducii duceau pe braţe pe frumoasa Şanta, 
acărei păr de mătasă spănzura păna la pă- 
mënt, ear lingă dănsa mergea Codrean in 
tăcere, cu moartea in suflet, cu ochii us- 
ob, căci tot ce iubise el in lume, tot ce-i 
incălzise inima şi-i imbucurase vederile intr’o 
viaţă, intunecată de griji şi de primejdii, 
fusese ea care acum nu mai era. Casa ei 
rămase in urmă pustie, cu uşile deschise, 
cu ferestrele sparte şi imprejur unde şi unde 
căte un strop de sănge mărturisea ăncă, 
despre trădarea lui Stanciu şi voinicia lui 
Codrean. 


ganta 267 


IV. 


Insfirşit soarele își arëtå earăş fața de 
raze la răsăritul infläcărat, şi la sosirea lui 
totul reinvia, se mişca, strălucea, numai 
Şanta, frumoasa Şanta, cuprinsă de somnul 
cel vicinic, stătea in nemișcare cu faţa pa- 
lidă intoarsă spre ceriu, şi cu toate aceste 
intreaga fire părea că nu crede in moartea 
ei, intr'atăta frumuseţa are harul de a sä- 
mâna cu nemurirea; ear la capu-i tot atăt 
de nemișcat, ca un al doile mort, şedea că- 
pitanul Codrean, privind-o cu ochi rătăciţi 
şi neințeleg&nd nimic. Haiducii cu capetele 
descoperite dinaintea, tainei morţii, impăr- 
tăşeau durerea, căpitanului, şi mulţi din ei 
îşi simțeau genele umede, lucru ne mai 
pomenit ăncă in viaţa lor. Apoi ei săpară, 
o groapă in mijlocul codrului pe piscul cel 
mai inalt, unde pămăntul era mai aproape 
de soare şi acolo aşăzară trupul Şantei, pu- 
nă&ndu-i la cap o cruce de lemn. 

Apoi căpitanul zise tovarăşilor săi: 

— Copiii mei!... De astăzi inainte eu nu 
mai pot fi căpitanul vostru. Inima-mi e 


268 SANTA 


moartă şi braţul fără putere. Mergeţi unde 
vë vor duce ochii, căci ori unde, tot mai 
bine veţi fi decăt cu mine, dar căte-odată adu- 
ceţi-v8 aminte de căpitanul Codrean. 

— Să trăeşti căpitane!... r&spunseră hai- 
ducii, Dumnezeu să-ţi trimită măngăere şi 
bărbăţie in suflet! 

Ei se imprăştiară in lumea mare, unii 
la plugărie, alţii la voinicie, ear Codrean 
rămase singur lăngă crucea de lemn, şi ui- 
tăndu-se imprejur i se pără că lumea in: 
treagă nu are altă menire decăt să jălească 
moartea iubitei sale. 

Atunci el își sfărmă puşca de-un copac, 
aruncă pistoalele intrun fund de prăpastie, 
rupse sabia pe genunchi, şi sărutănd crucea 
de la capul Şantei, plecă, pe drumul Iaşului 
insărcinat cu povoara, durerii sale. 

— Më duc, zise el, să-mi dau viața Dom- 
niei, căci nu mai am ce face cu dănsa, 

Trei zile după aceea, el se infăţișă ina- 
intea Domnului ţării. 

— Să trăeşti Măria Dat. zise elplecăn- 
du-se pănă la pămănt+ Eu sunt Codrean că- 


panra 269 


pitanul, pe acărui cap ai pus preț aurul haz- 
nelei. 

Domnul se'nfioră auzind aceste cuvinte. 

— Nat grijă, Măria Ta, sunt fără arme, 
am venit să-mi pun capul la picioarele Mă- 
riei Tale şi să-mi primesc pedeapsa pentru 
rëlele ce-am făcut. Fă cu mine ce ştii, căci 
m'am săturat de hoţit şi de trăit. 

Domnul porunci să-l inchidă in temniţă 
şi adună, boerii la sfat spre a chibzui asu- 
pra pedepsei ce i se cuvine. 

Unii ziseră să-l spănzure, alţii să-l ardă, 
alţii să-l inţape. Ear Domnul care ştia taina 
lui Codrean, grăi astfel: 

— Socotinţa Domniei Mele este, nici să-l 
spănzurăm, nici să-l ardem, nici să-l inţepăm, 
ci să-i deschidem uşile temniţei şi să-i dăm 
drumul. 

Boerii plini de mirare, se uitau unii la 
alţii fără a inţelege găndul Domnului. 

— Dal... adause acesta, moartea pentru 
d&nsul este un bine, căci doar pentru a- 
ceasta datu-s'a prins in mănile noastre. Nu 
se cuvine să-l supunem pedepsei ce el in- 
suşi doreşte, ci mai nimerit este să-l osin= 


270 ŞANTA 


—— 


dim să trăească ca să-şi poarte chinul din 
loc in loc ca o moarte de toate zilele; astfel 
pedeapsa lui va fi mai mare, ear noi nu 
vom călca, sfatul bătrănilor care ne invaţă, 
să nu tăiem capul celui ce se pleacă! 

— Ai dreptate, Măria Ta, r&spunseră 
boerii. 

Porţile temniţei se deschiseră in două la- 
turi şi Codrean alungat de la moarte ca un 
nevrednic, eşi trist, cu capul plecat, cu bra- 
Ile incrucişate, inaintănd incet pintre oa- 
menii ce se fereau din calea lui. 

El se urcă earăş la codru, care singur 
părea a nu-l r&spinge de la sinul său, şi 
acolo obosit se puse pe-un trunchiu de co- 
pac şi stătu mult timp cu capul răzemat 
pe măni intr'o stare de amorţire, astfel, că, 
toate găndurile îl părăsiră pănă şi găndul 
Şantei. 

Dar intr'un tărziu deşteptăndu-se, el se 
uită imprejur şi zări in albaştra- depărtare 
culmile munţilor. Atunci o rază de bucurie 
îi lumină faţa, el îşi luâ toiagul de drum, 
îşi puse traista pe umere şi Dech, 


ŞANTA 271 
De-atuhci de numele lui Codrean nu s'a 
mai auzit prin ţară, 


yV, 


Treizeci de ani după aceste intëmpläri, 
murì intr'o peşteră din munții Vrancii un 
bëträn sahastru pe care orfanii, văduvele 
şi săracii nu conteneau de a-l jăli, căci 
treizeci de ani dearëndul el fusese bine- 
fäcëtorul lor. Acest sahastru ajuns la adënci 
bëtränete avea barba pănă la genunchi şi 
sprincenele aşa de lungi incăt le ridica cu 
cärja. El umbla totdeauna descult şi mijlo- 
cul lui era incins c'un curmeiu deteiu. De 
unde venise şi ce fusese el mai inainte, 
nime nu ştia, dar earăş nime nu putea să 
numere binele ce el fäcea in toate zilele. 

De avea -cineva vre-o pricină cu megieşul 
său, la dënsul găsea judecată dreaptă, la 
care se supuneau am&ndoi; de avea vre-un 
sfat de cerut, găsea vorbe ințelepte şi pri- 
incioase; de avea vre-un necaz, găsea măn- 
găere; de avea vre-o boală, găsea buruene 
de leac. Deaceea toţi locuitorii din munte 


272 RANTA 


îl priveau ca pe un sfănt. El se hrănea cu 
rădăcini, şi capul său nu se odihnea decăt 
pe peatra goală. In toate dimineţele el se 
inchina, cu faţa intoarsă spre răsărit, însă 
inchinăciunea, sa era scurtă şi aşa de fer- 
binte, că după ce sfirşea, obrajii s&i păreau 
că primesc colorile ră&săritului. Douë oare 
inainte de a muri, el spuse duhovnicului 
viaţa sa trecută, cum a bot, cum a iubit, 
cum s'a dat singur in mănile dreptăţii care 
Ia ertat, şi această mărturisire îi uşurâ in- 
tr'atăt inima, incăt el primi moartea, cu fe- 
Ticire ca o ertare de la Dumnezeu. Mor- 
mâ&ntul său fă acoperit cu flori, şi in toate 
dimineţele locuitorii din munte se rugau pen- 
tru sufletul lui, zic&nd:: 

„Dumnezeu să-l fericească pe lumea, cea- 
laltă, că mult bine ne-a făcut aice!“ 


ASTRONOMUL şi DOFTORUL 


Vestea despre ţara Moldovei mersese odi- 
nioară departe pănă in ţările cele mai de- 
părtate de la apus. Se zicea cumcă grăele 
rodesc in pămăntul ei atăt de mult, incăt 
oamenii nu dovedesc să le stringă in girezi; 
că vinul din podgorii curge părăe, incăt oa- 
menii nemai avănd ce face cu el, îluită cu 
anii in pivnițe pănă ce putrezesc doagele 
şi cercurile poloboacelor şi rămăne vinul in 
cămeşa, lui; că oamenii sunt blajini şi pri- 
mitori, neştiind ce-i cumpăna, şi măsura in 
ale traiului, şi că la masa fiecăruia este 
totdeauna, loc pentru zece. 

28,847, 18 


974 ASTRONOMUL ŞI DOFTORUIL 


“Acolo e de noi!“ zise un astronom că- 
trä un doftor dintr'un oare-care ttrg depăr- 
tat de la apus. 

Astronomul, deşi om invăţat, se uita de 
mult timp la cert, însă ceriul indărâtnic nu-i 
trimetea mană ca in vremea lui Moisi; ear 
doftorul om nu mai puţin invăţat aştepta 
bolnavii care nu veneau, nu doar că bol- 
navi n'ar fi fost, dar pentrucă alţii mai no- 
rocoşi in meseria lui îl luase pe dinainte. 

Ei se sfătuiră să vie in ţara cea mult 
lăudată a Moldovei, sperănd că acolo se vor 
imbogăţi cu uşurinţă. — Ei merseră deci 
cum putură, incetul cu incetul, şi mai că- 
lări, şi mai pe jos, şi mai in căruţă, ca oa. 
menii subţiri in pungă, căci pe atunci nu 
se visa ăncă de drum de fer, şi astfel a- 
junseră după lung drum şi osteneală la ho- 
tarul ţării. 

Era toamna pe cănd, vorba ceea, gospo- 
darii îşi numără bobocii, ear răndunelele işi 
caută de drum. Nu departe de hotar se 
vedea, un sătulean inecat in fumul ce eşea 
de prin ursoace, sămn că pretutindene fier- 
beau oalele la foc, căci era in spre sară, pe 


ASTRONOMUL ŞI DOFTORUL 275 


cănd oamenii se pregătesc de-ale măncării 
şi odihnei. Călătorii intrară in cea d'intăi 
casă, din marginea satului unde locuia Niţă, 
Blehan. — Niţă îi primi după obiceiu cu 
inima deschisă şi fără, să-i intrebe cine sunt 
şi de unde vin. Femeea lui privighea oalele 
la foc, şi cinci copii in jurul ei, hărjonin- 
du-se intre dănşii, trăgeau din vreme in 
vreme cu ochii la strachinile de pe masă. 

Masa aşăzată in mijlocul odăei, era joasă, 
pe trei picioare şi pe dënsa fumega o co- 
gemite mămăligă mai mare decăt pălăria, 
astronomului, incunjurată de trei strachini: 
una cu slănină, alta cu varză şi a treia cu 
ardei. — Femeea aşeză apoi pe masă oala 
de la foc, in care pregătise un minunat borş 
cu fasole amestecat cu ceapă, acărui aburi 
imbătau mirosul nerăbdătorilor copii. 

— Poftim la masă! zise Niţă străinilor 
ce stăteau la o parte privind cu curiozitate 
prănzul ţ&rănesc. 

Astronomul făcă o mişcare pentru a se 
apropiă de masă, dar doftorul îl opri de 
poala surtucului in loc, 


18* 


276 ASTRONOMUL ŞI DOFTORUL 


— Foarte mulțămim! R&spunse acesta; 
suntem sătui, chiar adinioarea am măncat. 

Romănul niciodată nu respinge străinul 
de la masa lui, dar nici are obiceiul să-l 
poftească, de două ori. Astfel Niţă, fără a-i 
indemna mai mult, se puse cu familia roată 
imprejurul mesei, şi căt ai bate in palme 
mămăliga cea, mare se Don nevăzută, şi im- 
preună cu d&nsa, borşul, slănina şi celelalte; 
ear doftorul se uita la dă&nşii cu ochii plini 
de mirare şi se afla intro mare neliniște. 

— Îi vezi? şopti el astronomului la ureche, 
toţi au să moară la noapte. 

— Cum se pote.... 

— ţi jur pe diploma mea de doftor. — 
Ei s'au indopat cu atătea măncări grele şi 
nemistuitoare, incăt punga stomahului lor, 
umflăndu-se peste măsură, are să producă, 
sau o „paralizie“ a creerilor complicată, cu 
„intoxicație“ de sănge, sau o „hypertro- 
phie“ a inimii; şi una şi alta sunt boale 
grabnice şi fără leac. 

„Aşa trebue să fie, negreşit... d-ta eşti 
doftor şi le ştii aceste, răspunse astrono- 
mul plecăndu-şi capul. 


ASTRONOMUL ŞI DOPTORUL 217? 


— Ascultă-m& urmă doftorul; să nu cumva 
să ne culcăm cu d&nşii in odae in astă 
noapte, căci măni dimineaţă o să fim invi- 
novăţiţi că i-am otrăvit, 

— Bine zici, 

Niţă, după ce măntui de ospătat, îşi şterse 
musteţele şi-şi aprinse luleaoa, cu aerul mul- 
ţămit a omului ce şi-a îndestulat pofta män- 
cării, 

— Nevastă, zise el, pregăteşte aşternut 
pentru musafiri; d-nialor sunt osteniţi şi vor 
voi să se odihnească, 

— Foarte mulţămim! R&spunse din nou 
doftorul. Noi ne vom culca afară pe prispă, 
căci suntem siliți să plecăm de cu noapte 
şi nu voim să, vë stricăm somnul la por- 
nirea noastră | 

— Nu vë sfătuesc să vë culcaţi afară, 
băgă, de samă Niţă. Am semne că la noapte 
o să vremuească, o să fie furtună cu ploae 
şi ninsoare. 

— Auzi ? zise doftorul cătră astronom. 

— Ba că chiar! Eu n'am să ştiu de va 
fi vreme bună sau rea... Doar au trecut 
„eguinoxele“ toamnei şi putem zice că sun- 


278 ASTRONOMUL ŞI DOFTORUL 


tem in calea „orbitei“ aproape de „peri- 
helie“, astfel că după „paralaxa“ soarelui, 
nu se poate ca in astă sară să fie vreme rea. 

— Aşa trebue să fie, negreşit. D-neta 
eşti astronom şi le ştii aceste, răspunse dof- 
torul plecăndu-şi capul la răndul său. 

Ei se culcară deci afară. Vremea era bună 
de cu sară; stelele sclipeau nenumărate pe 
ceriu, dar intr'un tărziu pe la căntatul cuco- 
şului se stirni deodată un vënt din crivă 
căptuşit cu lapoviţă, incăt invăţaţii călători 
se treziră din somn degeraţi ca vai de ei.— 
Inzadar se invăleau ei cu mantalele prin 
Gäre ploaea străbătea drept dragul; in zadar 
se adăposteau sub ştreşină, in dosul casei, 
după poeată, văntul îi invăluea din toate 
părţile şi-i ardea la inimă. l 

— Să batem la uşă sä ne deschidă, căci 
o să perim afară, zise astronomul. 

— Dar cine dracul ne va deschide, răs- 
punse doftorul, nu ştii că ei sunt morţi in 
lăuntru ? 

— Ai dreptate, nu mă găndisem la aceasta. 

Dar eată că un sgomot neaşteptat, se aude 
in lăuntrul casei; ușa scărţie in ţiţini, se 


ASTRONOMUL ŞI DOFTORUD 279 


deschide, şi Niţă in cămeşă, cu capul gol, 
şi desculți se infățişează străinilor care se 
uitau la dănsul spărieţi ca la ducă-se pe 
pustii. 

— Intraţi in casă, zise el, nu v'am spus 
că o să vremuească? de ce ou m'aţi as- 
cultat? 

— Sevede că boala ăncă n'a făcut „criză“, 
găndi in sine doftorul. 

Ei intrară in lăutru, se incălziră, ador- 
miră şi a doua zi deşteptându-se. văzură cu 
mirare pe toţi buni sănătoşi; femeea pre- 
gătea, măncarea, la foc, copiii sburdau veseli 
prin casă, ear Niţă şedea liniştit pe laiţă cu 
luleaoa intre dinţi. 

— Bună dimineaţa! zise el; aşa-i că tot 
e mai bine in casă de căt afară? 

— Aşa este, răspunse doftorul, dar ia 
spune-mi mě rog, totdeauna ospătezi d-ta 
măncăni de-acele ce am văzut eri pe masă? 

— Totdeauna, căci nu avem de altele. 

Şi n'ai fost bolnav niciodată? 

— Ba da; odată mi-adue aminte că mi-am 
răsucit un picior venind cu carul de la pă- 
dure; insă moş Drohn mi l'a tras la roată 


9280 ASTRONOMUL ŞI DOFTORUL 


şi mi la indreptat. Altă dată ma durut o 
măsea pe care mi-a scos-o fierarul din sat 
cu cleştele. — Apoi mai am căte-odată vä- 
tămătură, ştii vătămătura care o are tot 
omul, dar aceea nu-i boală la noi. 

— Doftorii de la spiţărie mai luat, nici- 
odată? 

— Spiţerie!... Să mă ferească Dumnezeu | 
Doar nu mi s'au urit zilele, Spiţeria mea 
e cuptorul. Cănd 'm'apucă vătămătura, beau 
un pahar de rachiu şi më culc pe cuptor, 
şi după ce më incălzesc bine pe o parte, 
apoi më intore de më incălzesc pe cealaltă 
parte, şi a doua zi dimineaţă, më scol teafăr 
ca d'intăi. 

— Ciudat! zise doftorul cu un aer găn- 
ditor. 

Apoi astronomul apropiindu-se de Niţă îl 
intrebă la răndul lui: 

— Ia spune-mi më rog, de unde ai ştiut 
că 0 să se strice vremea astă noapte? 

— Eaca vorbă!... Ori şi cine hrăneşte un 
porc in poeată, trebue s'o ştie aceasta. 

— Ce fel? 

Apoi dal... La noi e cunoscut că mas- 


ASTRONOMUL ȘI DOPTORUL 981 


curul cănd vine de la cămp cu un paiu in 
gură, vremea o să se schimbe in furtună. 
Aceasta o ştim din buni şi străbuni şi nici- - 
odată nu ne-am inşelat. 

— Ciudat... adaose astronomul. 

Apoi după ce cugetă căt-va timp se in- 
toarse cătră tovarăşul său şi-i zise. 

— Frate! ştii ce?... Să nu mergem mai 
departe să ne pierdem vremea. Intro ţară, 
unde cuptorul ţine loc de spiţerie, şi mas- 
curii ştiu mai mult decăt astronomii, n'avem 
ce cuta. 

— Ai dreptate, răspunse celalalt. 

Astfel invăţaţii călători care veniseră aşa 
de departe spre a se imbogăţi in Moldova, se 
îintoarseră de la hotar. 


TABLA DE MATERII 


Pagina 
Domnița Ruxandra ...... 9 
Fluerul lui Stefan ....... 45 
Piatra lui Osman ..... - 75 
“Comoara de pe Rarău. .... 115 
Privighitoarea Socolei ..... 133 
Vënătoarea. ,......... 163 
Aluta a ne a a ua EE 197 
Hatmanul Baltag. ....... 215 
SED: Arici Sai da ae 285 
Astronomul şi Doftorul . .. . 273