Nicu Gane — Novele — Vol.I — Editura Cartea Românească

NICU GANE 


NOVELE 


EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREȘTI 
840. — 933 X 


NICU GANE 


NICU GANE 


(SCHIȚĂ BIOGRAFICA) 


Nuvelistul Nicu Gane s'a născut în oraşul Folticeni, la 
1 Februarie 1838. 

Familia Gane este o veche familie moldovenească; 
una din ramurile ei este băștinașă din județul Sucevei 
(astăzi numit județul Baia). Satele Găneni, de pe Şomu- 
zul-mic, şi Ciumuleştii-Ganii, de pe apa Moldovii, amin- 
tesc și astăzi numele foştilor lor proprietari. 

Matei Gane, tatăl nuvelistului, statornicit în târgul 
Folticeni, abia la vârsta de 48 de ani, în 1837, s'a gândit 
că i-a venit vremea de însurătoare, când şi-a ales de soție 
pe Rucsanda, fata Căminarului Ioniță Grigoriu. 

Căminarul era fiul unui răzăş din satul Nănești, pe Si- 
ret, în ținutul Puinii, coborâtor din „bătrânul“ Văsescu, 
frăitor în Năneşti pe la 1650, al cărui unu dintre urmaşi, 
Petrea, şi-a schimbat numele de Văsescu, în acel de Gri- 
goriu, după numele părintelui său Grigoraş, așa cum se 
obișnuia pe vremuri. 

Un fiu al Căminarului, anume Alecu, om cu carte, cu 
titluri universitare dela Paris, pe când lucra, ca repre- 
zentant al Moldovii, în Comisia centrală din Focşani, 
chemată, în 1859 să elaboreze un proiect de Constituţie, 
descoperind că strămoșii săi s'au chemat Văsescu, şi-a 
reluat vechiul nume, ceea ce au făcut toți ceilalți membri 
ai familiei, cunoscuţi până atunci sub numele de Grigoriu. 

La vârsta de cinci ani, Nicu Gane a fost dat la şcoala 


4 


primară din Folticeni, de curând înființată, condusă de 
Neofit Scriban, un suflet ales şi iubitor de neam, care s'a 
ridicat în tagma preoțească până la rangul de Arhiereu. 

Cu profesori particulari îşi complectă studiile, și la 20 
de ani, când se credea, cum zice el: „om în tot locul“ 1), 
tatăl său l-a îndemnat ca de acuma să nu mai aştepte 
nimic dela dânsul şi să-și facă el singur o carieră. 

Un unchiu al lui Gane, anume Iordache Hermeziu, era 
director la Ministerul de Justiţie. Protejat de el, Nicu 
Gane a fost numit funcționar la penitenciarul din laşi, 
ales anume pentru ca sa se poată înțelege, în limba fran- 
ceză, cu francezul Dodun-des-Perrieres, adus de Grigori 
Ghica Vodă ca director general al închisorilor din Mol- 
dova. 

După două luni, înspăimântat de Gavril Buzatu, că- 
lăul Moldovii, a demisionat din slujba care nu era pen- 
tru el, şi a fost numit judecător la tribunalul din Folti- 
ceni. 

Prins de vraja mişcărei pentru Unirea principatelor, 
și manifestând contra dorinților guvernului, Gane a fost 
destituit, dar la începutul domniei lui Cuza-Vodă a fost 
numit preşedinte la acelaşi tribunal, şi, după un an, 
înaintat membru la Curtea de Intărituri din laşi. 

Desființându-se Curtea aceasta, Gane a fost numit pre- 
fect al județului Suceava, şi apoi transferat la Dorohoiu. 

Toate aceste funcțiuni le-a ocupat Nicu Gane înainte 
de a fi împlinit vârsta reglementară de 25 de ani, când 
se isprăvea minoritatea, pe atunci. 

La Dorohoiu a prefectorit doi ani, făcând mari is- 
Prăvi cu vânătoarea, pasiunea lui din copilărie, şi deo- 
dată a fost numit membru la Curtea de Apel din Foc- 
sani, şi apoi transferat la laşi. 

În vremea aceea, pe când în Bucureşti se unelteau eve- 
nimente politice, punându-se la cale detronarea lui Cuza- 


1. „Zile trăite“, p. 18. 


5 


Vodă, la laşi se înfiripa societatea literară „Junimea“, 
a căreia deviză era: „Intră cine vrea, rămâne cine poate“. 
Nicu Gane a intrat în Junimea şi a putut să rămâie. 

In anul 1867, Gane fusese înaintat preşedinte de secție 
la Curtea de Apel din Focșani. În urma unui incident cu 
ministrul Justiției de atunci, Anton Arion, din cauza 
unei afaceri privitoare pe Fălcoianu, directorul general 
al poștelor, care supusese la cazne fioroase pe un bănuit 
că ar fi prădat o diligență poştală, fapt pentru care 
Curtea de Focşani dăduse un mandat de arestare contra 
lui Fălcoianu, mandat anulat în mod nelegal de Curtea 
de Casaţie, întreaga secție a Curţii de Apel prezidată 
de Gane a demisionat, ceeace a atras și demisia Curţii 
de Apel din laşi cum şi aceea a primului preşedinte al 
Curţii de Apel din București. 

In 1868 Nicu Gane a reintrat în magistratură, ca pro- 
curor general la Curtea de Apel din Iaşi, numit de mi- 
nistrul Vasile Boerescu. 

„Anul 1869 a fost un an care a lăsat urme neșterse 
în viața mea“, spune însuși Gane. „În acest an mam în- 
surat și tot în acest an am pierdut și pe tatăl meu. Două 
mari zguduiri sujletește care nu se uită“ 1), 

In 1870 Nicu Gane părăsește definitiv magistratura, 
și sub guvernul lui Manolache Costache Epureanu intră 
iarăși în administrație, ca prefect al județului laşi, iar 
la retragerea guvernului, în Decembrie același an, demi- 
sionează și Gane. 

„Deși neînregimentat formal în vreun partid politic, 
aparținând din cauza ocupațiunilor mele literare mai mult 
grupărei junimiste, care era o nuanță conservatoare, dar 
neînglobată în organizarea partidului conservator“ ?), 
spune Nicu Gane, totuşi s'a manifestat ca om politic, sub 


1. „Zile trăite“, p. 181. 
2. „Zile trăite“, p, 189. 


guvernul lui Lascăr Catargiu, primind să fie ales de- 
putat al colegiului întăiu de Suceava, şi apoi primar de 
laşi, timp de cinci ani. 

Gane a fost unul dintre cei mai destoinici primari ai 
Iaşului. 

Douăzeci de ani din viața lui Nicu Gane au fost hă- 
răziți activității lui politice. 

Rând pe rând prefect, primar, deputat, senator, s'a re- 
liefat totdeauna prin o cinste exemplară, în cea mai largă 
accepție a cuvântului, 

Fermecat şi el de atracția irezistibilă a lui lon Bră- 
teanu, Nicu Gane a devenit membru marcant al partidului 
național-liberal, și ministru de Domenii, pe timp de 22 
zile, în 1888. 

Cu tot zbuciumul inerent vieţii de politician, Nicu Gane 
a știut să găsească liniștea necesară pentru ocupațiile 
lui literare, fără de care el nu putea să conceapă rostul 
traiului. 

Cea întăia manifestare literară a lui Nicu Gane a fost 
novela „Fluerul lui Ştefan“, pe care, din pricină că au- 
torul ei era prea emoționat, a cetit-o maestrul Maiorescu, 
în una din întrunirile Junimei. 

Despre această primă încercare literară a sa, Gane 
spune: „In starea sufletească în care eram cu toții atunci, 
atinsesem se vede coarda care singură putea vibra în 
noi în acea seară, coarda sentimentală, ce acum ni se pare 
așa de copilăroasă“. 

După ce isprăvi lectura, Maiorescu, mulțumit şi en- 
tusiasmat, esclamă: „Eh bien!... Messieurs, voilà une nou- 
velle“ 3). 

Novela aceasta s'a tipărit în cel mai apropiat număr 
al revistei „Convorbiri literale“ la 1 Aprilie 1867, 

Apreciat ca scriitor de talent, Nicu Gane a îmbogățit 


1. „Zile trăite“, p. 124, 


literatura noastră cu trei volume de novele, apărute în 
mai multe ediţii. 

Nu știu dacă mai este vreunul dintre scriitorii noştri, 
ale căror lucrări să fi fost traduse în mai multe limbi 
străine, ca novelele lui Gane. 

Aproape toate sunt traduse în limba franceză şi pu- 
Blicate în ziarul „b'Independance Roumaine“ din Bucu- 
rești. 

Traducătorul, ascuns sub inițialele „ G. A. Vi“, este 
George A. Văsescu din Botoşani, văr drept şi prieten bun 
cu Nicu Gane. 

Toate trei Volumele sunt traduse în limba germană și 
publicate de profesorul Jaroslav Kramerius din Cernăuți. 
Tot în limba germană sunt traduse, o parte din novele, 
de către Maximilian W. Schroff, şi unele de cunoscuta 
scriitoare Mite Kremnitz, admiratoare pasionată a lui 
Nicu Gane. 

După textul german al Mitei Kremnitz, a tradus câ- 
teva novele, în limba suedeză, Mauritz Boheman, care 
le-a tipărit întrun volum, descoperit de Maiorescu într'o 
excursie la Stockholm. 

Una din novele, „Hatmanul Baltag“, a fost pusă pe 
scenă de lacob Negruzzi şi I. L. Caragiale. 

In afară de „Novele“, Nicu Gane a mai tipărit câteva 
volume: Poezii, Zile trăite, Păcate mărturisite, Pagini 
răzlețe, interesante documente literare. El ni-a mai dat 
prima traducere complectă din opera Infernul, al lui Dante, 
la care a lucrat cu mult drag şi vreme îndelungată. 


* 


Pe vremea când scria Nicu Gane, literatura noastră nu 
era un izvor de câștiguri, de îmbogățire. Mulțumirea su- 
fletească era unica răsplată a scriitorului. 

Nicu Gane mărturiseşte aceasta, spunând: „Un lucru 
însă pot mărturisi în cuget curat. N'am scris niciodată cu 


8 


intențiunea de a-mi face nume, de a câştiga laudele pu- 
blicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru 
propria mea mulțumire, pentrucă în această muncă sin- 
guratecă şi neinteresată uitam neajunsurile vieții și îmi gă- 
seam liniștea către care năzuia Sufletul meu“ 1). 

Suflet de răzăș moldovean, blând, cinstit şi paşnic, 
Gane concepea viața sub aspectul patriarhal din vremile 
trecute. „Idealul meu — spune el — a fost totdeauna să 
stau acasă în familie, înconjurat de copii, cu prepelicarul 
meu favorit la picioare, cu motanul pe brațe, și să visez 
de o lume mai bună decât aceea în care trăim; sau să 
rătăcesc pe dealuri, pe câmpii, cu puşcan spate și ade- 
seori să mă întorc cu torba goală dar cu inima plină“ 2). 

Intre firea lui Nicu Gane şi între opera lui literară, este 
cea mai desăvârşită armonie. 

Caracteristică este pentru nuvelistul nostru, nostalgia 
locului unde s'a născut și de care-l legau primele amin- 
tiri. 

Deşi plecase din Folticeni încă pe vremea tinereții, 
și se stabilise la laşi, unde legase atâtea prietenii, el 
nu şi-a uitat locul naşterei şi l-a iubit până în ultima 
clipă. ' 

Intr'o scrisoare cătră directorul Muzeului din Folticeni, 
— una din cele de pe urmă — din 12 Ianuarie 1916, 
Nicu Gane spune: „....„Folticenii este iubitul meu oraş na- 
tal, plin de amintiri din copilărie, iar județul Suceava 
este unul din cele mai frumoase ale ţării, care mi-a ins- 
pirat odinioară multe din novelele mele“. 

Peste trei luni, în seara de 16 Aprilie 1916, când ni- 
meni nu se aștepta, Nicu Gane a murit. 

Sfârşitul i-a fost tot așa de liniștit, precum i-a fost de 
curată și de senină întreaga-i viață. 

ARTUR GOROVEI 


1. „Zile trăite“, p. 179. 
2. „Zile trăite“, p. 274. 


CÂNELE BALAN 


Cine poate fi mai vesel decât un şcolar în vacanțe. 
Imi aduc aminte ca acuma, când profesorul mă chiamă în 
salonul de aşteptare şi-mi dădu o scrisoare a cărei pecete 
purta nişte iniţiale bine cunoscute mie, şi a cărei adresă 
era scrisă de o mână asemine bine cunoscută mie, mâna 
părintelui meu. Cu ce strângere de inimă deschisei scri- 
soarea! Prin ea mi se vestea că Constantin viziteul, o 
slugă veche şi credincioasă, sosise cu trăsura spre a mă 
duce la moşia părintească, pentru timpul vacanţelor. Scri- 
soarea era scurtă, dar întovărăşită de câteva gavanoase 
cu duiceţuri, o cutie cu rahat şi câţiva galbeni de chel- 
tuială pe drum. Prin post-scriptum tată-meu îmi zicea 
să iau sama să nu răcesc. 

O dulci şi sfinte tinereţe! De mi-ar fi pus cineva la pi- 
cioare comorile lumii, n'aş fi fost mai fericit decât gân- 
dind la călătoria ce aveam să fac pân'acasă, şi la cele 
două luni de vacanțe, două luni mari, nesfârşite, pline de 
desfătări. 

Gavanoasele cu dulceţuri mi le-a luat profesorul, deşi 
în buimăceala mea, nu ţin minte să i le fi dat, însă el 
mi-a mulţămit; iar rahatul ştiu bine că l-am împărţit 
cu camarazii mei. Apoi îmi aduc aminte cum Constantin 
vizitiul a intrat în odaia unde îmi pregăteam lada, în- 
trebându-mă; „Gata eşti, cuconaşule?'... iar eu de bu- 
curie i-am sărit în gât, şi cu iuţeala cu care cad stropii 
de apă într'o cascadă, începui să-l întreb de tata, de frate, 


10 


de baba Ilinca, de Balan, de casă, de grădină, de toate 
însfârşit câte îmi trecuseră prin minte la primirea scri- 
Sorii, încât bietul om simțindu-se aproape zugrumat, şi 
neavând chip să-mi răspundă pe rând la toate întrebările, 
îmi zise numai aceste câteva cuvinte: „Bine, bine... cu- 
conaşule... toţi cu bine te aşteaptă; iar Balan e cu noi“. 
Mărturisesc că aceste cuvinte îmi merseră mai mult la 
inimă decât toate versurile și discursurile oratorice ce 
învăţasem pe de rost în şcoală... 

Ce om cum se cade era Constantin viziteul! Nasul 
lui cel mare, de care râdeam odată în copilăria mea, căci 
avea un negel tocmai în vârf, îi şedea acum aşa de bine, 
încât nu era nas să-mi placă mai mult decât al lui. 
Toată faţa lui era inveselită de veselia ce simţeam şi 
eu. — Şi ce frumoasă era trăsura în care aveam să că- 
lătoresc! O nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, 
cu roțile galbene, coşul verde şi capra neagră atârnată 
în curele; iar caii erau tot cei suri ai tatălui meu, cai de 
nădejde, care acum se făcuse albi, dar cari nu lăsau pa 
om la nevoe. 

Imi luăi ziua bună dela toţi camarazii mei, şi dela 
Presnel, şi dela Țuflic, şi dela Poriu-impărat, şi dela 
Scormolici, şi dela Beșieagă, chemându-i pe fiecare după 
poreclă, şi sărutându-i din toată inima; iar Poriz-împărat 
care umbla cu o chivără de hârtie pe cap şi era mai mid 
dintre toţi, începu să plângă când mă văzu suindu-mă în 
trăsură. Mă simţii foarte înduioşat de lacrimile lui, dar 
inima tinerilor e lesne uitătoarey abia trecusem poarta şi 
cu multă părere de rău uitai pe iubitul meu Poriz-îm- 
parat. 

Am scăpat din vedere a spune că în momentul când 
vroii să mă urc în trăsură mă pomenii deodată cu Ba 
lan care îmi puse, după obiceiul lui, amândouă labele pe 
piept, cercând numai decât să mă lingă pe obraz, şi 
plesnind cu coada pe toţi câţi se ingrămădiseră în juru-mi 


11 


la ziua bună. In trăsură pusei pe Balan în dreapta mea 
ca pe un prieten mai vechi al casei, şi cum mergeam prin 
cotiturile uliţelor mi se părea că sunt cel mai mare în 
oraş. Mă uitam cu mândrie la cei ce umblau pe jos stri- 
gând „alviţă, alune de Țarigrad, marfă mărunţişuri!“ 
şi gândeam în gândul meu: „Voi vă duceţi fiecare după 
nevoile voastre, iar eu mă duc acasă/“... O! câte mari şi 
nenumărate bunuri cuprinde în sine cuvântul acasă!... Imi 
era de grabă să ies din oraş, ca să mă apropii mai cur 
rând de acel colţ al pământului care se numeşte acasă, 
unde aveam să petrec două luni după cheful meu, fără 
pedagogi cu ochi pânditori, fără clopotul cel supărăcios 
care mă trezea în toate dimineţile din somn, fără lati- 
neasca şi greceasca, ce-mi făcuse capul calendar. Acasă, 
fie zis în treacăt, mă mai aştepta şi Măriuca lui moş 
Terinte, o fată oacheşă şi subţirică care a crescut cu 
mine împreună şi care totdeauna plângea, când plecam la 
sfârşitul vacanţelor. — Ce dor îmi veni de Măriuca!... 
Atunci simțind că nu mergem destul de repede, zisei lui 
Constantin să mai îndemne caii. Ei! Aveam şi eu dra- 
gostele mele, căci doar îmi răsărise musteaţa şi eram acum 
om în tot locul. , 

Intr'una din zile, îmi aduc aminte că priveam la se- 
ceriş; iar Măriuca care înota în valurile grâului până la 
brâu se apropie de mine şi mă întrebă încetişor: „Când 
pleci cuconaşule dela noi? 

— Mâni, răspunsei eu. 

— Şi când te întorci? 

— Peste şase luni. 

— Ce mult e de astăzi până'n şase luni, adause ea cu 
un glas duios. 

Aceste cuvinte nu-mi mai ieşiau din cap. Deschisei 
gura să întreb pe Constantin despre Măriuca, dar îmi 
veni o tusă care-mi curmă vorba. Apoi îndreptându-mi 
glasul şi căutând să-l prefac pe cât se poate mai nepă- 
sător, zisei: 


12 


— Dar Măriuca noastră, Constantine, ce mai face? 

— Măriuca noastră e bine, mai bine decât totdeauna. 

— Nu s'a măritat? întrebai eu glumind spre a înlătura 
orice prepus din mintea lui Constantin, ştiind bine că una 
ca aceasta nu putea să se fi întâmplat. 

— Ba să fiţi sănătoşi, cuconaşule, s'a măritat după das- 
călul Gheorghe de la strana dreaptă din sat. 

Atunci sângele îmi năvăli în cap şi dacă n'ar fi fost 
Balan lângă mine de gâtul căruia să mă sprijin, de sigur 
aş fi căzut din trăsură. Am trecut un sat, două sate, mai 
multe pârae, mai multe lunci, fără să pot rosti un cu~ 
vânt; numai câte un oftat din vreme în vreme îmi ridica 
pieptul. Nu ştiu dacă Constantin viziteul va fi înţeles 
ceva, văzând repedea mea schimbare, dar ştiu atâta că nu-mi 
mai păsa chiar de-ar fi înţeles. Ba era cât pe ce să măi 
jeluesc lui în gura mare şi să-i spun tot ce aveam pe 
inimă, însă ruşinea mă opri, ruşinea de a mărturisi bi- 
ruinţa dascălului Gheorghe asupra mea. 

Va să zică Măriuca cea oacheşă şi subţirică, al cărei 
glas îl auzeam în toate sunetele, al cărei chip îl vedeam 
pretutindeni, şi pe tablele de aritmetică, şin dic- 
ționare, şin gramatici şi mai cu seamă în inima mea, 
Măriuca cea care suspina când plecam de acasă, s'a mă- 
ritat!... Prin urmare ea nu... da! da! desigur ea nu m'a 
iubit. 

Atunci simţii în pieptu-mi o durere atât de sfâşie- 
toare văzându-mă disprețuit de dânsa, încât mă credeam 
cel mai nenorocit om din lume. In zadar îmi cântau ciocâr- 
liile deasupra capului, în zadar Balan care pricepuse şi el 
se vede, durerea mea căuta să mă lingă pe obraz în chip 
de mângâiere, în zadar se aşterneau dinaintea mea fâ- 
nețele înflorite şi lanurile de grâu, în zadar îmi curgeau 
pâraele limpezi de-acurmezişul drumului chemându-mă 
par'că anume să-mi răcoresc inima în unda lor, eram ne- 
simţitor la toate, ba chiar îmi era ciudă să văd în ju- 


13 


ru-mi natura veselă zâmbitoare, când eu eram aşa de 
trist. Mersei aşa mai multe ceasuri cugetând când la Mă- 
riuca cea drăgălaşă, oacheşă şi subţirică cu flori pe cap 
care-mi zisese odinioară cu glas înduioşat: „Ce mult e 
de astăzi până în şase luni“; când la Măriuca cea mări- 
tată pe care mi-o închipuiam acum încunjurată de copii, 
învârtind mămăligă, ghilind pânza la pârâu sau făcând 
oblojele dascălului Gheorghe de la strana dreaptă. — Ce 
prost e dascălul Gheorghe dela strana dreaptă!... La a- 
ceastă din urmă închipuire, ce-i drept simţeam potolindu-se 
întru câtva flacăra amorului meu, dar în lupta ce se pe- 
trecea în mintea-mi tulburată, Măriuca cea drăgălaşă cu 
flori pe cap biruia uneori pe cealaltă Măriucă, cea cu 
oblojele, şi atuncea focul se aprindea iarăş viu în inima 
mea. 

Intr'un rând strigătul cel obişnuit viziteesc: tbrr... îmi 
răsună în urechi şi nadiceanca se opri dinaintea unei 
crâşme. Era soarele pe la miazăzi şi căldura nesuferită. 
Balan scotea o limbă' de-un cot. Constantin viziteul îmi 
zise că avem de poposit un ceas. Ce-mi păsa mie de 
ceasul acela şi de toate ceasurile ce aveau să curgă în 
viitor! Aş îi putut să stau acolo, sau să merg înainte, 
sau să mă întorc îndărăt, îmi era tot una, căci nici o bu- 
curie nu m'aştepia nicăierea — când iată că un ţigan 
negru ca un fund de ceaun, creţ la cap ca o oae ţigae 
şi slut ca Scaraoschi, îmi ieşi înainte cu o scripcă în mână 
zicându-mi: 

— Cuconaşule, mânca-ţ'aş ochii!... Să-ţi cânt un cân- 
tec pentr'un gologan. 

Nu-i răspunsei nimic căci tocmai atunci se petrecea 
în închipuirea mea lupta crâncenă între Măriuca cea cu 
flori pe cap, şi Măriuca cea cu oblojele, luptă dela care 
atârna liniştea a două luni de vacanțe; însă el, de frică 
să nu piardă gologanul, începu să scârţâie cu arcuşul pe 
strune fără să mai aştepte învoirea mea, şi în acelaş timp 


14 


prinse să cânte şi din gură cu nişte strâmbături aşa de 
ciudate, încât nu mă putui opri de a zâmbi cu tot amarul ce 
simţeam în mine. Bietul Balan, nedeprins cu asemenea 
sunete ce-i supărau nervii, prinse şi el să hămăiască şi să 
urle de răsuna vecinătatea, ţiind astfel ison cântecului ți- 
gănesc. 

— Schimbă altul, strigă Constantin astupându-şi ure- 
chile. 

— Îndată, răspunse ţiganul; am să vă cânt un cântec 
de inimă albastră să vi se topească ochii în lacrămi: 


Dragostea de fată mare 
Ca fasolaa din căldare 
Nici o vin'ncoace mare. 


Mă simţii atins în onoare de această ironie a ţiganului 
care-şi rânjea dinţii şi se uita ţintă la mine par'Car fi 
gâcit necazul ce mă rodea; iar Balan ne mai putându-şi 
stăpâni nervii, se repezi ca o săgeată asupra obraznicului 
lăutar şi-şi înfipse colții în antereul lui. Atunci începu o 
învălmăşeală groaznică, nu fără oarecare părţi comice, 
între ţigan şi câne. Ţiganul, când se culca la pământ, când 
se ridica în sus, sau se învârtea împrejur ca un sfredel; 
când striga, scuipa asupra cânelui, apărându-se cu arcușul, 
cu scripca, cu căciula, iar Balan hărăia ca un disperat şi 
scutura din cap aşa de vrăjmaş, în cât îi spintecâ antereul 
dela guler şi până la călcâie, fără să fi avut vreme Con- 
stantin sau eu să sărim în ajutorul lui. Paguba nu era 
mare, căci abia se mai ţinea în iţele ei învechita haină a 
lăutarului, semănând mai mult a voloc decât a antereu, 
însă tiganul nu era tocmai de părerea mea. 

— Vai de mine, cuconaşule, strigă el după ce Balan se 
liniştise, ce mă ştiu eu face de acuma fără antereu? lacă 
iarna e la uşe, cum o să stau cu spatele goale? 

— A cui e vina dacă stârneşti câinii cu cântecele tale? 
îi răspunsei eu. 


15 


— Cuconaşule mânca-ț'aş găinile! Antereul meu plă- 
teşte cât o moşie boerească, cum pot eu să rămân păgu- 
baş de el, că doar nu l-am furat? 

— Da mai ştiu eu!... 

— Cuconaşule mânca-ţ'aş curcanii! Plăteşte-mi ante- 
reul că te trag la judecată, şi pe Maica Precista nu scapi 
cu căruţa şi telegarii dela ham. i 

Treaba începea să se încurce între ţigan şi mine, nu doar 
că ţiganul m'ar fi avut dreptate, însă despăgubirea ce pre- 
tindea era aşa de mare, încât pricina dintre noi într'adevăr 
nu se putea mântui decât prin judecată, sau bătaie. Mă 
hotărâi deci pentru cel de pe urmă mijloc de a deslega 
gâlceava, fiind mai grabnic şi mai potrivit cu onoarea mea 
de om în tot locul. Cine nu se crede viteaz la vârsta de 
şasesprezece ani! 

— Ascultă măi ţigane! îi zisei eu, apropiindu-mă de 
el cu paşi măreţi şi cu ochii plini de îulgerele mâniei, 
primeşte cât face într'adevăr ruptura ta de antereu şi nu 
te obrăznici mai mult, căci te voiu cârpi, sărmane, de-i 
vei culege măselele de pe jos. In acelaș timp făcui şi 
mişcarea trebuitoare pentru a-mi îndeplini făgăduinţa. 

Huleu cuconăşelule, mânca-te-aş fript şi împănat cu 
slănină!... Să te ferească maica dela care ai supt lapte 
să mă atingi cu degetul cel mic, că zăul crede-mă voiu 
mătura toţi câmpii cu trupuşorul matale! Iacă să-ţi arăt! 

Şi atunci ca un tigru făcu o săritură îndărăt, îşi suflecă 
mânecile lăsând să se vadă nişte muşchi sdraveni, de 
care însuşi profesorul meu de gimnastică s'ar fi minunat, 
şi când să se repeadă asupra mea care aşteptam să-l 
primesc în gazdă cun pumn în pântece, lovitura bine cu- 
noscută camarazilor mei de şcoală, iată că Constantin vi- 
ziteul care se mânia incet, dar când se mânia, i se in- 
roşea chiar negelul de pe vârful nasului, se puse între 
mine şi ţigan arătând acestuia buza unui pistol cu două 
țevi ce sta ascuns în buzunarul său. Atunci, ca prin far- 


16 


mec, ţiganul se tupilă la pământ şi începu să se gudure 
şi să se hlizească dinaintea mea, voind să mă încredinţeze 
că amenințările lui de adinioarea fusese numai o şagă. — 
E curios cum ţiganii se tem mai mult de pistol, decât 
de orice altă armă de foc, căci pistolul zic ei, având ţeava 
Scurtă, numai decât te împroaşcă în obraz, iar de puşcă 
işi închipuesc că au timp să se ferească. Această idee să- 
nătoasă e înrădăcinată în fiecare cap ţigănesc. 

Văzând deci pe duşmanul meu sărutându-mi acum ciu- 
botele cu felurite linguşiri între care cuvintele: mânca-f'aș 
ochişorii cei frumoşi; mânca-țaş obrăjeii cei rumeni; să 
frăeşti o mie de ani luminate Beizadea,; să-ți dea Dum- 
nezeu de fiecare gologan câte o mie de galbeni, curgeau 
nesfârşite, ca o ploae cu grindină, îi aruncai la pământ 
preţul întreit al antereului său, iar ţiganul îmi sărută 
mâna pe amândouă feţele, şi târâindu-se pe brânci până 
la locul unde căzuse paralele, le puse în buzunar şi dis- 
păru. 

Aşa dar, mulţămită pistolului lui Constantin viziteul, 
cearta se isprăvi cu binele şi în folosul ambelor părți, 
căci dacă ţiganul primi cu prisosinţă preţul antereului 
său sfâşiat de Balan, şi eu uitai o bună parte din du- 
rerea mea. Chipul Măriucăi cea cu flori pe cap 
era acum mai departe de mine într'o ceaţă azurie din 
care uneori abia îl puteam deosebi, şi când se mai apro- 
pia, atunci ca prin minune se prefăcea în Măriuca cealaltă, 
în ochii căreia întâlneam o privire ce nu era nici de dra- 
goste nici de supărare, nici de căinţă, ci o Doamnel... era, 
dacă nu mă înşel, de luare în râs. Par'că-mi zicea: „,Co- 
pilule, ce te-ai aprins aşa de iute?“. 

Auzi!... Să-mi zică copil mie care ştiu merge călare, 
ştiu vâna, mie care sunt om în tot locul; aceasta era cea 
mai mare jignire ce mi se putea face. — Fugi dinaintea 
mea umbră nerecunoscătoare care răsplăteşti cu bătae de 
joc un amor aşa de ferbinte! Atunci umbra se mai de- 


17 


părta ceva în nourul ei azuriu, luând forme mai plăcute 
ca să mă îmbuneze puţin, dar nu se depărta îndeajuns 
spre a o pierde cu totul din vedere. S'ar fi zis că se 
joacă cu mine înadins ca uneori să mă mânie, alte ori 
să mă îmblânzească. 

După o oră bună de repaus, Constantin viziteul înhămă 
iar caii; Balan şi eu ne suirăm în trăsură şi plecarăm. 
Incepui acum să mă împac cu ciocârliile, cu pâraele, mai 
ales de când zării în depărtare munţii de pe-un deal pe 
care-l urcasem în sudoarea cailor. 

Priveliştea munţilor mi-a făcut în totdeauna cea mai 
vie plăcere, fiindcă la poalele lor m'am născut şi pe 
dânşii mi-am preumblat cele dintâi priviri copilăreşti. Ii 
revedeam acum iarăş cu o nespusă bucurie înşirându-se ca 
un lanţ de urieşi la marginea orizontului, mândri, tainici şi 
plini de doine. Iată colo Deleleul pe vârful căruia de 
atâtea ori mi-am odihnit copoii în goana căprioarelor, 
iată Sihla păduratică unde şi astăzi sălăslueşte un bă- 
trân sahastru uitat de moarte cu barba până la genunchi; 
iată munţii Neamţului martori de vitejiile strămoşilor 
noştri; iată colo mai în depărtare şi Ceahlăul împăratul 
Carpaţilor cu mânăstirea Durăul pe coaste şi cu Panaghia 
pe frunte, despicând falnic albastrul cerului. Pe toţi îi 
ştiam aşa de bine, cu numele lor, cu ciobanii lor, ba ştiam 
şi anume cutare brad, cutare stâncă, cutare potecă unde 
se primejduise iarna vre-un călător, sau căzuse vre-o 
fiară sălbatică în bătăile vânătoreşti, încât mi se reînfăţişă 
deodată întreg trecutul meu nedespărţit de acele locuri, 
şi mă revăzui atunci ca prin vis, copil vesel şi fără grije, 
precum eram în vremea aceea, iar nu ca acuma trădat şi 
amărit „cu viermele durerii în mine, pe care nu-l puteam 
smulge, deşi mă simţeam om în tot locul. 

Dincoace de munţi curge de-alungul şesului apa Mol- 
dovei făcând nenumărate cotituri şi ostroave pintre lun- 
cile de sălcii, iar mai încoace, mai aproape de mine, şi'n 


N. Gane.—Novele 2 


18 


dreapta şi'n stânga mea se întindea câmpul în valuri ne- 
sfârşite de dumbrăvi şi vâlcele îmbrăcate cu sămănături, 
un adevărat rai de verdeață în care cântau, se jucau și se 
iubeau un popor de gândaci şi păsărele. Dar ce atrăgea 
mai mult vederea mea, era tot icoana Măriucăi cea oa- 
cheşă cu flori pe cap, în nourul ei azuriu, care plutea 
zimbitoare colo pe vârful Deleleului ca un soare nou 
zămislit din dragostea inimii mele. Insă astădată vederea 
ei nu-mi inspira duşmănie ca mai 'nainte asupra celorlalte 
frumuseți ale naturei; din contra părea, că o înfrățire 
se statornicise între mine şi munţi şi văi şi ape. Chiar a- 
mintirea negrei sale trădări nu-mi făcea acum un rău aşa 
de mare, numai dacă aş fi fost sigur că scopul ei n'a 
fost odinioară de-a mă lua în râs. 

Dar acest gând când se deştepta în mine, îmi amărea 
iarăşi sufletul, înhipuindu-mi că împreună cu dânsa a tre- 
buit să râde negreşit şi prostaticul cel de dascălul Gheorghe 
dela strana dreaptă. Şi aveau dreptate să râdă, fié vorba 
între noi, căci am iubit-o fără să-i spun un cuvânt, ba 
tremuram ca frunza când se apropia de mine. Ah! dascălul 
Gheorghe dela strana dreaptă se vede că nu e aşa de 
prost precum credeam. 

Astfel împresurat de felurit> gânduri înaintam mereu 
pe neştiute. Balan dormea lângă mine mulţămit de izbânda 
ce făcuse cu antereul ţiganului, Constantin viziteul, când 
plesnea cu biciul în aer fără nici o conştiinţă de fapta 
sa, când îşi apăra negelul de muşte, când picura de 
somn, iar caii, lăsaţi în voe, mergeau mersul lor, până 
când într'un târziu ne pomenirăm cu noaptea în cap. Până 
la casa părintească aveam de mers două zile întregi; prin 
urmare trebuia să ne gândim la popasul de noapte. 

— He! He! am trecut fără să băgăm de samă, de 
curtea lui Talpan unde era să tragem la gazdă, zise 
Constantin viziteul. 

— Să ne întoarcem îndărăt, răspunsei eu. 


19 


— Ba nu, cuconaşule, nu-i bine să ne întoarcem în- 
dărăt, 

— Pentru ce? 

— Pentrucă dă, se zice la noi cei proşti că nu-ţi merge 
bine dacă te întorci din drum, precum nici dacă întâlneşti 
popă, iepure sau cotă deşartă. l 

— Vorbă să fie! Haide înapoi pe răspunderea mea. 

— Iacă avem, cale de jumătate ceas înainte un ratuş 
chiar în drum unde ne putem foarte bine odihni. 

— Nu, nu, voiu să merg la curtea lui Talpan. 

— Fie şi aşa, dacă porunciți, zise Constantin scărpi- 
nându-se în cap, numai dă! să nu fiu eu vinovat. 

Constantin întoarse caii, şi pe când înserase bine ajun- 
serăm dinaintea curţii lui Talpan. 

Curtea lui Talpan era cu două rânduri pe temelii 
nalte, cu ferestre mici, cu acoperământul de . şindilă 
ascuţit după moda veche, şi zidită la o parte de drum, 
spre a nu fi oarecum în vederea trecătorilor. 

Dinaintea casei se ridica un rând de plopi drepţi şi 
nalţi, înşiraţi în linie, cari în amurgul zilei păreau nişte 
fantasme. Ograda era mare, împrejmuită cu zid, înăuntrul 
căreia se vedea o fântână cu roată şi o hulubărie, iar la 
poartă un zăvod voinic legat în lanţ. 

Când ajunsei la scară vătaful curţii îmi eşi înainte, şi 
aflându-mi numele, îmi făcu cinstea, să mă găzduiască în 
odaia stăpânului său, care d'impreună cu soţia sa, era 
dus în străinătate. O femeie bătrână veni să mă slujească, 
însă mâna ei tremura astfel încât voind să aprindă o lu- 
mânare, stinse vre-o trei, patru chibrituri în drumul dela 
cutie până la muc; a trebuit să-i vin eu în ajutor. Dar 
nu numai mâna, ci şi nasul şi bărbia şi toate cărnurile 
de pe dânsa tremurau întocmai ca nişte răcituri, S'ar îi 
zis că-i e frig de anii ce-i purta în spate. Fără voia mea 
comparai figura fragedă şi vioaie a Măriucăi cu baba care 
mă slujea, şi un oitat îmi înecă pieptul. Baba îmi făcu 


20 


aşternutul, îmi puse dinainte nişte uscături, un pui fript, 
ochiuri şi o gărătioară cu vin, apoi se aşeză pe-un scaun. în 
fundul odăii şi mă privea cum mâncam. 

— Mă iertaţi, cuconaşul, că mam pus jos, îmi zise 
ea; însuşi boerul îmi dă voe să şed dinaintea lui, căci 
sunt mai mult decât o slugă în casă. Boerul îmi zice: 
mamă Axinie. 

— Şezi, şezi mamă PAxinie, de mine nu te îngriji. Şi 
aşa cum şedea tremurând într'o jumătate de lumină în 
fundul odăii, începui să o observ mai bine. Era gârbovă şi 
uscată, cu o pestelcă dinainte, cun smoc de chei la brâu 
şi la cap legată turceşte c'un tulpan bine alcătuit. Faţa-i 
strălucea ca o piele de săftian, şi dintre ochii ei stinşi, 
pe jumătate închişi, răsărea un nas coroet, întors spre 
gură ca pliscul unei cucuveice; iar gura-i fără dinţi abia 
se mai zărea dintre nas şi bărbie. Dacă aceasta a fost 
vre-odinioară frumoasă, gândii eu în mine, trebue să fie 
foarte de mult de atunci. Intipărirea ce-mi făcu baba nu 
era bună, căci bătrâneţele adânci, văzute prea de aproape, 
ne aduc fiori şi un oarecare miros de mormânt. 

In acelaş timp Pprinsei să observ şi odaia în care aveam 
să petrec noaptea. Toate erau vechi împrejurul meu, 
Scaunele erau de nuc, cu spătare înalte şi cu rezemători 
pentru mâni, semănând mai mult a străni decât a scaune; 
crivatul asemenea era aşa de 'malt, încât un copil nu s'ar 
fi putut sui în el; un ceasornic cu cuc care bătea jumă- 
tăţile şi sferturile, era aninat deasupra unui scrin ase- 
menea vechiu, iar pe scrin ardeau două lumănări aşezate 
în nişte sfesnice de argint de-o formă cum numai pe 
la biserici se văd. La ferestre spânzurau nişte perdele de 
adamască, aninate în mici veriguţe ce se înşirau pe o 
vargă de fier. Intr'un cuvânt înfăţişarea odăii îmi amintea 
timpurile cele bătrâne despre cari citisem numai prin 
cărți. Dar ce mă interesa mai mult în îmbrăcămintea 
acestei odăi, era un portret vechiu de familie, zu- 


21 


grăvit în oloiu şi afumat care infăţişa o cucoană 
bătrână cu zulufi dinainte, cu un moţoc deasupra capului, 
cu horbote împrejurul gâtului aşa de mari, încât capul ei 
părea aşezat pe o tipsie; însă lucru curios, dacă i-ai fi 
scos zulufii, moţocul şi horbotele, ai fi zis că-i bucăţică 
ruptă, baba care tremura pe scaun dinapoia mea. 

Hsemănarea era aşa de mare, încât era cât pe ce să 
mă scol şi să-i fac o închinăciune adâncă cerându-i ier- 
tare că am luat-o drept o slugă. 

— A cui e portretul acela? o întrebai eu cam cu în- 
doială. 

— Saraca'n de mine! N'o cunoaşteţi? E sora boierului 
nostru. 

— Trăeşte, ori a murit? 

— Ba a murit, să nu spun minciuni, de zece ani. Ce 
moarte a mai avut! 

— Ce moarte?... 

— ţi va fi somn, cuconaşule, mai bine culcă-te decât 
s'asculţi o istorie care nu-i prea veselă. 

— Ba nu mi-e somn de loc şi doresc foarte mult să 
o ştiu. 

— Apoi dacă-i aşa, de vreme ce eşti feciorul cuconului 
Petrache Voinea care e bun prieten cu boerul nostru, cu- 
conu Grigore Talpan, şi de-a puterea fi rudenie de pe o 
nepoată de vară al doilea, apoi cred că nu fac vre-un rău, 
spunându-ţi această istorie: 

Sunt şaptezeci de ani, ba nu, spun minciuni, sunt şapte- 
zeci şi unu de ani şi două luni de când în această curte, 
precum o vezi, o ţigancă care a fost frumoasă pe vremea 
ei, născu o fată. Acea fată, să nu bănueşti, eram eu, şi, 
pot să zic fără păcat, că eram frumuşică în pelinci, de-ţi 
venea să mă sorbi într'o lingură de apă. Aşa spuneau toţi 
câţi mau văzut. Trei zile după aceea, cucoana Ana Tal: 
pan, stăpâna casei, născu şi ea o fată care e cea din 
portret. Insă eu, fata ţigăncii şi ea, fata cucoanei Ana 


22 


Talpan, semănam aşa de bine că par'că eram două su- 
rori de gemene. 

La aceste cuvinte baba se bătu peste gură zicând: „Taci 
părdalnică de gură, nu spune minciuni)...“ Cum puteam 
îi surori, ea fată de cucoană şi eu fată de ţigancă! Insă 
era la mijloc o cimilitură: Tatăl fetei cucoanei Ana Tal- 
pan se ştia cine-i: era, să nu spun minciuni, cuconul Miron 
Talpan soţul cucoanei; iar tatăl meu nu se ştia cine-i, şi 
nici era voe să se ştie. Inţelegi acum?... Ba nu! Eşti un 
copil de-a puterea fi, şi nu poţi înţelege de aceste. Destul 
zic, că fata cucoanei Ana Talpan, duduca Safta, căci aşa 
i sa dat numele din botez, tot creștea şi se făcea mai 
frumuşică, iar eu asemenea creşteam şi nu.zic că mă făceam 
mai frumuşică, dar zic că-i semănam tot mai mult, n'ar fi 
de o măsură. Par'că eram două picături de apă, şi de 
mam fi fost îmbrăcate, ea în rochie de mătasă şi eu în. 
catrinţă, nu ne-ar fi deosebit cineva una de alta. Insă de 
ce creştea duduca Safta, de ce nu avea ochi să mă vadă; 
iar fratele d-sale boerul nostru de astăzi cuconul Grigoriu 
Talpan, care s'a născut cu vre-o doisprezece ani mai târziu, 
ba nu, spun minciuni, cu treisprezece ani şi o lună, 
când a descris ochii în lume ne-a văzut pe amândouă mă- 
ricele şi frumuşele şi nu ştiu pentru ce şi cum, dar ne 
iubea pe amândouă deopotrivă ca pe surorile d-sale. Ase- 
menea boerul cel bătrân Dumnezeu să-l ierte, ne iubea 
deopotrivă ca pe fiicele d-sale, de-a puterea fi, şi din 
această pricină se certa adeseori cu soţia d-sale. 

A voit Dumnezeu şi pe la nişte Paşti s'a săvârşit din 
viaţă cucoana Ana, Dumnezeu s'o ierte; şi nu mult după 
aceea pe la Ispas s'a săvârşit din viaţă şi cuconul Miron, 
fie-i ţărâna uşoară, că de multe ori mă ţinea pe braţe şi 
mă desmierda pe ascuns; şi aşa rămăserăm numai noi 
trei: duduca Safta cea din perete, cuconul Grigore boerul 
nostru de astăzi şi eu. — Adică eu ce mă mai număr 
între d-lor, adause ea bătându-se iarăş peste gură. Cu- 


23 


conul Grigore a luat moşia în stăpânire, a înfrumusețat 
casa precum o vezi; a mărit grădina, a lărgit ţarinile 
cumpărând de la vecini, într'un cuvânt a îmbunătăţit şi 
înmulţit averea, căci e om priceput şi spornic la treabă. 
Nu că-l laud, dar aşa spun toţi câţi îl cunosc. Şi a voit 
Dumnezeu de s'a insurat acum douăzeci şi cinci de ani la 
Crăciun; aceasta o ţin minte ca ziua de eri, căci la nunta 
d-sale m'am chefăluit să nu bănueşti; — şi Dumnezeu 
i-a dăruit doi copilaşi cari acum se află în nuntru la în- 
văţătură. Iar duduca Safta, fie vorba între noi, tot a ales 
pân' ce n'a mai cules. 

Treceau zilele, săptămânile şi anii, căci vremea trece, 
nu şugueşte, adică noi trecem printr'insa, iar ea stă lo- 
cului şi duduca Safta îmbătrânea, şi de ce imbătrânea mai 
mult, de ce mai mult mă prigonea şi mă ura. Intr'o zi, 
m'ar mai fi fost acea zi între zilele mele, pe când cuconul 
Grigore şi soţia d-sale nu erau acasă, îmi găsi pricină 
de la te miri ce, dela un rod de zahăr care se zăhărise, 
şi porunci să mă pue jos, Dumnezeu s'o ierte, şi singură 
cu mâna ei luă biciul şi mă bătu cu ură de soră şi peste 
cap, şi peste piept, şi peste şale, până ce biciul îi căzu 
din mână de osteneală; şi tot mar fi bătut înainte de 
ar îi avut putere, dar nu mai avea. Două luni am fost 
bolnavă de moarte de-mi ţinuse lumânarea la cap, dar 
am avut zile şi am scăpat. Iar apoi punct la anul, 
Chiar în ziua de astăzi Miercuri, zise baba făcându-şi 
cruce, şi dacă nu mă înşel chiar dela ceasul acesta, ba 
nu spun minciuni, cu două ceasuri mai târziu, adause ea, 
uitându-se la ceasornicul cu cuc, adică pe la miezul nopţii 
pe când duduca Safta dormea mai bine, auzi sărmana o 
bătae la uşe: odată, de două ori, de trei ori. — Ea nu voi 
să deschidă, dar uşa deşi încuiată pe dinăuntru, se des- 
chise singură ca prin minune şi ce văzul... Doamne fe- 
rește-mă de asemene întâmplare!... văzu un sicriu care 


24 


intră singur în odae, şi după ce intră, capacul se ridică 
cu zgomot şi o umbră albă ieşi din năuntru; şi umbra 
ceea cine era?... Era însuşi ea, duduca Safta, aşa cum trebue 
să fie acum pe ceea lume, şi Cun biciu în mână înaintă 
spre dânsa, şi începu s'o bată, peste cap, peste piept, şi 
peste şele, întocmai cum mă bătuse ea pe mine până ce 
sărmana leşină de spaimă şi de durere. Apoi umbra şi 
sicriul se făcură nevăzute. 

A doua zi uşa se găsi tot încuiată pe dinăuntru; duduca 
Safta n'avea nici o vânătae pe trup, dar avea nişte fri- 
guri aşa de straşnice încât tremura cum tremur eu acum, 
m'ar fi de o măsură. Toţi credeau că are să moară. Doc- 
torul, căruia duduca Safta îi destăinuise întâmplarea, nu 
dădea nădejde de îndreptare, cuconul Grigore era foarte 
ingrijat; însă a treia zi frigurile o părăsiră, rămânându-i 
numai slăbiciunea tremurului, iar a patra zi a fost deplin 
sănătoasă şi sănătoasă a fost unsprezece luni şi douăzeci 
şi nouă de zile. Iar când s'a împlinit anul punct la mie- 
zul nopţii, iarăş s'a văzut pe sine ieşind din sicriu, şi 
iarăşi a suferit bătaia cea cumplită care-i pricinuise fri- 
gurile; şi aşa în fiecare an, şi în aceeaş zi şi la acelaş 
ceas i se înfăţişa aceeaşi vedenie, până când la al cin- 
cilea an o găsirăm a doua zi moartă în așternut, Dum- 
nezeu s'o ierte sărmana, că eu păcătoasa de mult am ier- 
tat-o!:... 

Baba urmă mult timp pe tonul acesta, amestecând 
mereu cuvintele: să nu spun minciuni, de-a puterea fi, 
Dumnezeu s'o ierte, war fi de o măsură, dar eu n'o mai 
mai auzeam: ochii mei erau pironiţi pe portretul cel 
afumat, şi când mă întorsei într'un târziu, baba nu mai 
era. Repede am încuiat uşa pe din năuntru învârtind 
cheia de două ori în broască, m'am desbrăcat şi m'am 
culcat; însă n'am stins amândouă lumânările, ci numai 
una, punând pe cealaltă lângă căpătâiul meu. — Cui nu 
s'a întâmplat să cadă de somn înainte de a se culca, şi 


25 


indată ce se pune în aşternut să-i fugă somnul ca şi 
când i l-ar lua cineva cu mâna! Aşa mi s'a întâmplat şi 
mie. __ Cu toate aceste mă hotării cu orice preţ să dorm, 
căci aveam trebuinţă de repaus pentru călătoria de a doua 
zi. Insă tocmai când vrea cineva să doarmă atunci nu 
poate. Mă învârteam în dreapta, mă învârteam în stânga, 
îmi aşezam perna în tot felul şi spre marea mea nemul- 
țămire, mă simţeam deştept ca la miezul zilei. Când 
cineva nu doarme, ce face?... gândeşte, şi adeseorri găn- 
deşte fără voe la lucruri neplăcute. Astfel începură să mă 
împresoare şi pe mine felurite gânduri cari de cari mai 
nepotrivite pentru un om ce doreşte somnul; când mi se 
părea că ţiganul cel cu scripca mă înşfacă în vârtoasele 
sale braţe şi mă aruncă peste crâşmă, când vedeam pe 
baba Axinia tremurând în colţul ei după sobă şi voind 
par'că să mă vrăjească, când îmi revenea în minte istoria 
duducăi Safta, cea din portret, cu toate amănunţimile ei 
in cari se înţelege că umbra şi sicriul aveau în jocul în- 
chipuirii mele partea cea mai însemnată; şi toate acestea 
mă turburau astfel încât mai că aş putea zice că-mi era 
frică?.. Mie frică ?... Auzi vorbă!... Eu om în tot locul. Voi- 
niceşte mă sculai şi stinsei lumânarea întorcându-mă cu 
fața la perete, hotărît să alung din mintea mea, odată 
pentru totdeauna, pe ţigan, pe baba şi pe duduca Safta. 

După ce făcui această ispravă, îngrijit să nu mai am 
iarăş vre-o întâlnire cu aceste supărătoare fiinţi, începui 
să mă gândesc la tată-meu, la frate-meu, la Măriuca. Ah! 
Măriuca cea gingaşă cu flori la capl... Ce frumos suspina 
ea când plecam de acasă... Deodată auzii un zgomot 
deasupra scrinului, şi inima-mi sări din loc. Era uşa cu- 
cului dela ceasornic care se deschisese cu vuet, vestind că 
oarele au să sune. In adevăr, unsprezece oare sunară, şi 
cucul de unsprezece ori cântă, şi apoi uşa iarăş se închise. 
O! cuc netrebnici... gândii eu, să-mi alunge pe Măriuca 
tocmai când era să-mi zică: „Ce mult e de astăzi până în 


26 


şase luni!“ Dar Măriuca se făcuse nevăzută în nourul ei 
azuriu; nici chiar pe Măriuca cea cu oblojele n'o mai 
găseam nicăiurea, deşi o cautam cu dor in toate unghe- 
rurile închipuirii mele. 

De vreme ce şi Măriuca m'a părăsit nu-mi rămâne decât 
să dorm, zisei eu, cu întreită putere de voinţă; şi întors 
cum eram cu faţa la perete, mă acoperii cu plapoma pe 
cap. 

— Mi s'a întâmplat să aud în copilăria mea că odini- 
oară un viteaz, care retezase trei capete de turci, s'a cul- 
cat noaptea într'o casă pustie, şi i-a fost aşa de frică incât 
până a doua zi a murit. — I-a fost frică de ce?... ştiu 
eu? Deodată ideia pustiului care este mai infiorătoare de 
cât toate, m'a cuprins. Şi eu sunt într'o casă pustie, imi 
zisei; căci nu-i nici stăpânul casei, nici femeia lui, nici 
măcar o slugă de zare; nu-i decât o babă care seamănă 
mai mult a stafie decât a fiinţă omenească. Vătaful are 
casa lui în sat. Constantin viziteul şi Balan dorm în şură. 

O ce n'aş fi dat să am pe Constantin sau măcar pe 
Balan lângă mine!... bunul Balan! Cum l-aş fi lăsat să mă 
lingă pe obraz!... Apoi, făcându-mi singur curaj, incepui 
să judec, nu fără cuvinte bine întemeiate, cum că nu e 
pustie casa lui Talpan. Pustii sunt numai casele acele cu 
ferestrele sparte, cu ziduri ruinate, cu acopereminte ri- 
sipite, în cari locuesc buhnele; iar casa lui Talpan, mul- 
ţămită Domnului, nu e în rândul acelora. — Insă cu cât 
mai mult voeşte cineva să scape de o ideie, cu atâta ideia 
aceea se îndărătniceşte a rămâne. — Astfel pustiul cu 
popoarele sale de năluci nu-mi ieşia din minte, în ciuda 
temeiurilor ce-mi puneam înainte. O şuerătură de vânt 
ce auzii fără veste prin horn, intocmai ca un suspin de 
jale, mă făcu să cred un moment că sunt în mijlocul unei 
stepe, înconjurat de dihănii. 

Toate aceste se petreceau pe când aveam capul sub 
plapomă. Din nenorocire însă nu puteam să stau multă 


27 


vreme aşa. Căldura, neastâmpărul, frica, făcură să asud aşa 
de cumplit, încât cu orice preţ trebuia să mă descopăr, 
pentru a nu muri înăduşit. Dar spre a nu face multe 
miscări de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prin- 
sei să trag cu degetele picioarelor încet, încet, plapoma în 
jos... când o întâmplare?... O! ceas rău!... plapoma care din 
nebăgarea mea de samă avea un colţ ce atârna de pe pat 
în jos, lunecă de pe mine şi... deodată mă trezii gol, de- 
zarmat şi prăpădit în mijlocul întunericului, expus la 
toate fantomele. Cui nu i s'a întâmplat una ca aceasta, 
nu ştie ce vra să zică spaimă. Imi auziam inima bătând 
mai tare decât limba ceasornicului cu cuc, şi răsuflarea mi 
se opri în piept. Dar o nenorocire nu vine niciodată sin- 
gură!... In acelaş timp văzui la fereastră, în zarea lunei 
un ce alb, lung şi transparent, care se mişca necontenit 
şi a cărei forme se schimbau când în om, când în elefant, 
când în şarpe şi atunci în disperarea mea, nerămânân- 
du-mi altceva de făcut, decât sau să aprind lumânarea 
spre a mă încredința de realitatea acestei vedenii, sau să 
aştept soarta celui ce a retezat trei capete de turci, mă 
hotărâi, se înţelege, pentru cel dintâi mijloc, deşi nu 
aveam multă încredere în el. Cu mâna tremurândă a- 
prinsei lumânarea şi... spre marea mea mângâiere văzui 
că năluca cea albă, lungă şi transparentă nu era decât un 
prosop aninat de fereastră, asupra căruia se revărsau prin 
geamuri palidele raze ale lunei. 

Față cu această realitate, dinaintea căreia se risipiră 
pentru moment fantomele ce mă impresurau, mă simţii 
mai liniştit. Avui curajul să fac căţiva paşi prin odae, 
fără însă să mă prea uit împrejurul meu, mă suii iarăşi 
în pat şi mă învelii numai până la gât, crezându-mă de 
astă dată in afară de orice primejdie. Incepui chiar, da 
bucurie, să ingân un cântec, în amintirea Măriucăi, dar 
glasul meu trezi între pereţii odăii un ecou atât de ciudat, 
încât spaima năvăli iarăş în inima mea; tot atunci din 


28 


nefericire ochii mi se pironiră fără voe pe portretul cel 
afumat ce sta atârnat tocmai dinaintea crivatului meu. 
Şi... Dumnezeule ce văzui!... mapucă şi acum groaza 
morţii când gândesc... văzui cu ochii mei, treaz fiind ca 
ziua, văzui capul duducăi Saftei tremurând în privazul de 
lemn, par'că era capul viu al babei Axinia; şi tremura aşa 
de tare încât şi zulufii, şi moţocul şi horbotele îi tre- 
murau, s'ar fi zis că era cuprinsă de frigurile morţii. 
Părul mi se ridicâ măciucă în vârful capului, şi sudori 
reci îmi cuprinseră tot trupul. Acum nu mai era de şagă; 
simţeam de groază că-mi venea sufletul la gură. Să mă 
reped asupra portretului ca să-l pipăi, să mă încredinţez 
de-i adevărat ce vedeam cu ochii, nu puteam fiindcă pi- 
cioarele-mi erau paralizate; vrând nevrând trebuia să şed 
în pat dinaintea figurei hâde a duducăi Safta care din 
ce în ce se strâmba şi tremura mai mult, şi ai cărei ochi 
stinşi se pironeau asupra mea. 

Toată istoria ce-mi spusese baba Axinia îmi reveni 
iarăş în cap mai înspăimântătoare decăt ori când; mii de 
fantome cari de cari mai slute păreau că-mi încunjură: 
patul... când deodată cucul ieşi din tainiţa sa şi cântă 
de douăsprezece ori. Era tocmai oara când sicriul intrase 
în odaia duducăi Saftei, şi eu, vai! mă aflam chiar in 
casa ei, în aniversara morţii ei, dinaintea portretului ei, 
care printr'un farmec neînțeles, tremura precum a trebuit 
să tremure când a văzut uşa deschizându-se singură... 
Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătae la uşă, una, 
două, trei... 

In acest moment suprem picioarele mi se desmorţiră, 
sângele care până atunci fusese închegat în vinele mele 
incepu să circule cu străşnicie, ars sării drept în mijlocul 
odăii, căci în primejdia mare vine şi bărbăţia mare, şi 
Cun curaj desperat deschisei uşa... . . . . s s’ 

Era cânele Bălan care scărpinându-se la ureche lovea 
cu cotul piciorului în uşă. — Dumnezeule, ce limbă ome- 


29 


nească ar putea să spue bucuria ce simţii!... Mi se păru 
că din fundul iadului sunt ca prin încântec transportat în 
mijlocul fericirilor din raiu. — Umbra, sicriul se făcură 
nevăzute; capul duducăi Saftei din portret încetă de a 
se clătina, sau poate că nici nu s'a clătinat vreodată; Ba- 
lan după ce mă linse de două, trei ori pe obraz, se culcă 
lângă patul meu, iar eu dormii dus până ce se făcu ziua 
mare. 

A doua zi când mă deşteptai, şi-mi adusei aminte de 
cele petrecute, simţii în mine foarte zdruncinată credinţa, 
că sunt om în tot locul. Fiind însă că nici un rău în lume 
nu-i fără partea sa cea bună, apoi trebue să mărturisese 
că spaimele ce suferii, mă făcură să uit pe Măriuca; iar 
Constantin viziteul când află despre lupta mea cu nălucile, 
îmi zise apărându-şi negelul de muşte: „Spusu-v'am eu că 
nu-i bine să se întoarcă cineva din drum"... 


ALIUȚĂ 


Daşoarei Ana Rosetti 


I. 


Intro sară de iarnă, noi toți frații şi surorile şedeam 
dinaintea focului şi ascultam pe tata, care ne spunea o 
istorie a lui din copilărie. — Tata era bătrân şi văzuse 
multe, care acum nu mai sunt de văzut. 

— Hei! dragii mei!... zicea el. Era un timp pe când 
codrii Orheiului se uneau cu codrii Bâcului, şi aceştia 
cu codrii Carpaţilor; iar plugul brăzda numai prin poeni 
şi prin şesurile apelor curgătoare. Pe atunci nu erau nici 
şosele, nici drumuri bătute, ci oamenii mergeau călări 
de la sat la sat, de la târg la târg, şi când aveau vre-un 
drum mai lung de făcut, se înarmau cu pistoale la oblânc, 
şi se întovărăşeau mulți la un loc, neîndrăznind să treacă 
altfel prin potecile pădurilor, cari răsunau necontenit de 
cântecele haiduceşti. Eu însu-mi am apucat acele timpuri, 
bune de altfel, căci erau toate cu indestulare şi nu se cu- 
noşteau nevoile zilnice ale traiului, dar veneau câteodată 
şi grele cumpene în viață, ca de-al de-acele ce mi s'a 
întâmplat mie în copilărie. 

— Ce ţi s'a întâmplat? — îl întrebarăm noi nerăbdători. 

— Apoi de, pe când vă povestesc eu, nu erau trebile în- 
tocmite ca acuma; fiecare trebuia să-şi apere singur avutul, 
nefiind în ţară altă oştire decât o ceată de arnăuţi, cu 
simbrie, aduşi de peste Dunăre, cari slujeau pentru paza 
lui Vodă, iar pentru paza ţării era numai bunul Dum- 
nezeu, 


32 


Imi aduc aminte că pe vremea aceea se oploşise la 
casa noastră un turc cu numele Ali, rămas din oştirile 
turceşti ce ne cutreerase ţara, şi fiind că-i era îndemână 
la noi, unde găsise masă bună şi gazdă primitoare, el nu 
s'a îndurat să se mai ducă. El a învăţat limba noastră, 
şi s'a imprietenit atât de mult cu casa şi cu toți din casă, 
încât noi îl dezmierdam cu numele de Aliufă. 

Ce-i drept, când am văzut întâi şi'ntâi pe Aliuţă făcând 
temenele turceşti, îmbrăcat în hainele lui ciudate cu cialmaua 
pe cap, cu iartaganul la brâu, şi cu barba lui cea tufoasă 
şi încărunţită, care-i acoperea pieptul, noi copiii, ne cam 
temeam de dânsul, părându-ne foarte fioros; dar încet 
încet ne-am deprins cu el, căci era bun şi ştia să ne facă 
felurite petreceri. Ne istorisea poveşti din o mie şi una 
de nopţi, ne spunea întâmplări de-ale lui din războaele 
în care fusese, ne făcea căpcăni de prins vrăbii şi stigleţi, 
ne ajuta să ridicăm zmei, ne lua cu el la vânat, la 
pescuit; dar dela o vreme Aliuţă nu mai putea merge ne- 
sprijinit pe băț şi toate primbările lui se mărgineau numai 
prin curte şi grădină. Cincisprezece ani în şir el stătuse 
la casa noastră, şi ne văzuse pe toţi fraţii şi surorile 
crescând, şi ne iubea pe toţi deopotrivă, iar noi necon- 
tenit îl încunjuram, îi săream pe genunchi, ne jucam cu 
barba lui albă sau cu cialmaua cea mare, care-i şedea 
ca o plăcintă pe cap, şi când ne zicea el nouă: 

— Bre pui de ghiauri, voi dragi la mine! Noi râdeam 
aşa de tare, că-l asurzeam pe bietul Aliuţă. 

Numai dimineaţa când se închină, nimeni din noi nu 
îndrăznea să-l supere, într'atâta părea de serios şi adâncit 
în rugăciunea lui. In genunchi, smerit, cu braţele încrucişate 
pe piept, el spunea, când mai tare, când mai încet, ver- 
suri din Coran, îşi pleca fruntea până la pământ, apoi 
tăcut şi nemișcat stătea câte o oară întreagă cu ochii aţin- 
tiţi spre răsărit, sorbind depărtările, călătorind cu gândul 
prin ţările calde ale copilăriei lui, şi faţa lui atunci se'n- 


33 


veselea, se lumina ca şi când preumblarea i-ar fi fost 
aevea. 

— Aşa-i că mai să te mai duci dela noi, Aliuţă? îi 
ziceam eu netezindu-i barba. 

— Cum va fi scris! răspundea el. 

Pentru Aliuţă tot era scris. De s'a născut, de-a mers 
prin bătălii, de-a căpătat răni, de-a venit la noi, a fost 
scris. De va mai trăi mult sau puţin, de se va în- 
toarce sau nu în ţara lui, asemenea era scris de mai 
înainte; de aceea el avea totdeauna faţa senină şi liniştea 
sufletească a omului ce nu-şi poartă grija vieţii. 

Intr'una din zile văzui în curtea noastră o mare şi 
şi neobişnuită mişcare. Tata era îngrijat şi slugile spe- 
riate. O mulțime de ţărani înarmaţi cu ciomege şi to- 
poare se aşezau de pază la poartă şi în jurul casei; era 
o neorânduială cum nu fusese niciodată, 

— Ce este? întrebai eu pe Aliţă. 

— Nimic, răspunse el. Bujor a trimes o scrisoare, prin 
care ne dă de veste că mâni la amiază are să ne calce 
casa. 

— Şi ce are să fie Aliuţă? 

— Ce va fi scris! adause el cu fața liniştită. 


II. 


Speriaţi, ca şi când această scrisoare ar fi venit în mo- 
mentul când tata ne povestea, noi ne îngrămădeam unul 
în altul dinaintea focului, şi plini de neastâmpăr, cu ochii 
mari deschişi, aşteptam sfârşitul istoriei. 

Bujor, urmă el, a fost dintre cei mai vestiți hoţi din 
țară. Babele şi acuma vorbesc despre el la şezătoare, şi 
lăutarii îi cântă cântecul: 

Frunză verde de negară 
A ieşit Bujor în ţară. 
Bate, pradă, nu omoară 
Pe ciocoi îi bagă'n boală. 
N, Gane.—Novele 3 


34 


De cum i-a răsărit musteaţa, el s'a simţit cuprins de 
dorul voiniciei, şi maică-sa na mai putut să-l stăpâ- 
nească. In zadar a plâns ea şi a făcut rugăciuni pe la 
biserici, ca să-l întoarcă de la plecările lui. Intr'o zi de 
primăvară, el îşi puse puşca pe umăr, căciula pe-o 
ureche şi îşi luă ziua bună dela maică-sa, zicându-i: 

— Maică, nu mai plânge: eu merg să fac dreptate în 
țară; să iau dela cei bogaţi, să dau la cei săraci, şi să 
strict legile cele rele făcute de Domnie. 

Apoi chiuind şi hăulind, el apucă calea codrului, care-l 
chema la viaţă fără stăpân, şi nu mult după aceea se auzi 
prin ţară de numele lui Bujor. 

Doisprezece tovarăşi, fraţi de cruce, fugiţi dela coar- 
nele plugului, se adunară în jurul lui şi, încrucişând fierul 
cuţitelor, îi jurară credinţă şi ascultare fără margine, cu 
drept de viaţă şi de moarte asupra lor. De atunci fost-au 
mulţi călători opriţi în drum, multe case boereşti călcate, 
multe potere împrăştiate, şi iarăş multe pungi cu bani 
împărţite la săraci, şi multe vaci cu vițel dăruite la văduve 
şi orfani, aşa că unii îl blestemau și alţii îl binecuvântau, 
iar Bujor domnea nesupărat peste moşii drumuri şi 
păduri, şi vestea despre dânsul merse departe până in 
țările vecine. 

Era în luna lui August, pe la strânsul pânii, când tata 
primi scrisoarea dela Bujor. Se ţinu mare sfat la curte, 
de trebue să ne supunem sau să ne împotrivim. In toată 
casa nu era decât două puşti de cremene, una a lui tată- 
meu şi cealaltă a lui Aliuţă, o şuşanea lungă, pe care 
turcul o rezema pe o crăcană când se cobora la iaz să 
împuşte rațe. In sat asemenea nu era decât un singur 
puşcaş, care niciodată în viaţa lui nu se luptase decât cu 
vânatul din pădure; prin urmare, nu era mare speranţă 
în puterea noastră de împotrivire. Cu toate acestea pă- 
rerea lui Aliuţă de-a ne opune cu armă la năvălirea ho- 
ților, împărtăşită şi de noi, copii neştiutori de primejdiile 


35 


ce ne amenințau, precumpăni asupra ideii de supunere, 
susţinută fără osebire de toate slugile din casă. Imi aduc 
aminte şi acuma, adause tata surâzând, cu ce încredere 
în voinicia mea înştăcai teaca iartaganului lui Aliuţă şi o 
invârtii în dreapta şi în stânga împrejurul meu, doborând 
cu gândul toţi hoţii la pământ. 

— O! numai să vie Bujor, ziceam în mintea mea şi 
va vedea el! 

Apoi după planul lui Aliuţă, un om fu aşezat la clo- 
potniţa bisericii, ce era aproape de poarta curţii, cu po- 
runca, ca îndată ce va zări hoţii în depărtare, să tragă 
clopotele pentru a ne da de veste. Douăzeci de oameni 
înarmați cu ciomege, cu coase şi topoare, fură rânduiţi la 
poartă, sub comanda vânâtorului din sat, şi câte alţi 
douăzeci la fiecare uşă de intrare a caselor boereşti, în 
total ca la 60 de oameni cari, deşi rău înarmaţi şi ne- 
deprinşi cu luptele, erau destul de numeroşi pentru a 
pune stavilă hoţilor, mai ales când aceştia aveau să vie 
ziua mare, cu pieptul deschis, în urma unei scrisori pre- 
vestitoare. 

Câte un pahar de rachiu fu împărţit la fiecare străjeri, 
şi mulţămită îmbărbătărilor necontenite ale lui Aliuţă, 
ei se ţineau bine la posturile lor. 

Două ore stăturăm aşa în aşteptare... când deodată omul 
din clopotniţă prinse să sune. El zări un colb pe muchea 
dealului învecinat, şi puţin după aceea numără treisprezece 
inşi călări, cari se iviră pe muche unul câte unul şi se co- 
borau acum pe drumul ce ducea la curte. Un fior trecu 
prin inimile tuturor. 

— Copii, ţineţi-vă bine, strigă Aliuţă străjerilor ce 
se frământau de neastâmpăr, Alah e cu noi! 

Muţi erau acum cu toţii şi cu ochii aţintiţi asupra dea- 
lului învecinat, de unde venea primejdia, iar după câteva 
minute puturăm vedea şi noi cei din ogradă cum se co- 
coborau haiducii la pas liniştit, cântând, par'că veneau la 


36 


masă mare. Ei se opriră un moment dinaintea crâşmei 
unde Bujor îi cinsti cu câte un pahar de vin, apoi por- 
niră din nou spre curte. Acum se trecuse de şagă; aveam 
să dăm piept la piept cu hoţii; să împuşcăm într'înşii; 
să fim împuşcaţi de dânşii; şi câţi din noi aveau să 
moară?... Şi câţi să scape?.., iată întrebarea ce şi-o 
punea fiecare, groaznica întrebare ce o vedeam zugrăvită 
cu culorile spaimei în faţa tuturor. Iar eu care cu o oară 
mai înainte făcusem atâta ispravă cu teaca iataganului 
lui Aliuţă, simţii acum că mi se tae picioarele, şi fără voe 
mă apropiai de tata. Tata era galben ca ceara, tăcut şi 
în aşteptare; s'ar fi zis că-şi numără bătăile inimii; stră- 
jerilor de asemenea nu le era îndemână. Ceea ce-i turbura 
cu osebire era ne'nchipuita linişte cu care veneau hoţii 
asupra lor, par'că nici nu le păsa că sunt 60 de oameni 
gata să-i primească cu coase şi cu topoare. In acelaş 
timp clopotul suna mereu a restrişte, şi cu atât mai mult 
suna ,cu cât haiducii se apropiau. Par'că vestea ceasurile 
morţii. 

— Ah! Iată-i... iată-i... sosesc! 

Ajuns dinaintea bisericii, Bujor deodată se opreşte, 
ia la ochi pe clopotar şi... O! Doamne, ce văzuil... In 
momentul în care trăsni arma, văzui pe nenorocitul clo- 
potar căzând de-a roata în aer din înălţimea turnului, 
cum ar cădea o ţarcă din vârful unui plop. In acelaş mo- 
ment spaima răsbătu cu iuţeala fulgerului în inimile tu- 
turor, o spaimă straşnică, neînvinsă, spaima morţii care 
întunecă mintea şi îngheaţă sângele în vine, şi într'o 
clipă toți străjerii, atât cei dela poartă, cum şi cei d'im- 
prejurul casei, aruncară la pământ ciomegele, coasele, 
topoarele şi care'ncotro prinseră să fugă ca nişte nebuni, 
nevoind să mai ştie de glasul tatălui meu şi al lui Aliuţă, 
cari căutau să-i stăpânească. lar când cei doisprezece hai- 
duci călări, împestrițaţi cu găitane şi cu puştile pe umăr, 


37 


se arătară în dreptul porţii, nici o suflare de om nu mai 
era în curte, afară de noi şi de Aliuţă. 

Atunci... părăsiţi de toţi, intrarăm în casă ca în ulti- 
mul loc de scăpare, iar Aliuţă închise ușa cu zăvorul, 
Momentele erau înfricoşate. Auzeam împrejurul nostru 
glasul haiducilor, zângănitul armelor, sforăitul cailor, iar 
peste toate glasurile şi toate sunetele domnea glasul lui 
Bujor, care făcea rânduială între haiduci. 

Spargeţi uşa! strigă el. 

Deodată auzii lovitura unui topor, ce se înfipse în uşă, 
apoi auzii a doua şi a treia lovitură, urmate de mai 
multe altele, cari răsunau în însuşi inimile noastre. Dar in 
acelaş timp auzii aceleaşi lovituri şi la uşa din dos, încât 
eram acum cuprinşi din două părţi, şi fără nici un mijloc 
de scăpare. 

De ce însă primejdia se făcea mai mare, de ce Aliuţă 
se iîmbărbăta mai mult. Cu iataganul în mână, el sta la 
crăpăturile uşii, gata să reteze capul celui dintâi ghiaur 
ce Sar ivi; dar nici unul nu se ivi, numai topoarele 
curgeau ca ploaia până când uşa ţândurită căzu cu totul 
din ţâţâni. Atunci Bujor se întâlni faţă în faţă cu Ali. Il 
recunoscui dintre toţi, fiindcă el era cel mai înalt, mai 
chipos şi mai fioros. 

— In lături ghiujule! strigă hoţul. 

— In lături tu, câine! râspunse Ali repezind iataganul 
asupra capului lui Bujor, însă fierul turcului întâlni fie- 
rul hoţului şi ambele scăpărară de iuţala loviturii. Ei 
stătură apoi o minută şi se priviră în ochi. Hoţul avea 
fața crudă dar dispreţuitoare a unui om ce nu-i vine 
să se pue la luptă C'un protivnic atât de bătrân, iar acesta 
nu mai era Aliuţă cel bun, pe genunchii căruia săream 
noi ca nişte vereriţe. Era zis în legea lui să apere cu 
pieptul casa ce-l adăpostise, şi toate puterile din tinereţe, 
toată sălbătăcia ienicerească îi revenise ca prin farmec. 


38 


Drept sta el acum ca lumânarea, hotărit, ameninţător, cu 
fruntea încreţită, cu dinţii încleştaţi, şi se uita şi chibzuia 
unde să lovească din nou. 

— Aşa te vreau turcule, zise Bujor; deacum cu mine 
la luptă dreaptă! iar voi, adaose el tovarăşilor săi, stăți 
şi priviţi cum căpitanul vostru ştie să pedepsească o- 
brăznicia unui turc. 

— Aci în pragul uşii am să-ţi săp groapa, răspunse 
Ali; şi lupta iarăş se încăieră. Bujor își păstră cumpătul 
şi lovea cu măsură, pândind toate apucăturile protiv- 
nicului său, iar mânia turcului mergea tot crescând, şi 
mişcările lui, din ce în ce se iuțeau, par'că puteri noui 
curgeau necontenit în vinele lui. Dela o vreme însă fie- 
rele lor nu se mai ciocneau, nu mai scăpărau, ci lipite, 
incolăcite alergau împreună, când în dreptul ochilor, când 
când deasupra capului, întocmai ca doi fulgeri îngemănaţi. 

Hoţii care intrase acum în casă, priveau lupta cu 
braţele încrucişate, siguri fiind de mai înainte de iz- 
bânda căpitanului, iar noi, galbeni, înmărmuriţi, aşteptam 
cu tremur minuta hotăritoare, fiind de asemenea siguri de 
mai înainte că ori cum se va sfârşi lupta, tot rău va fi 
pentru noi... Când deodată turcul desprinzându-şi arma 
de arma duşmanului său, făcu un pas îndărăt, deschise 
nişte ochi mari peste măsură, strigă: „Alah!“ şi ca un 
tigru însetat de sânge se aruncă asupra lui Bujor. 

Un freamăt trecu prin rândurile hoţilor... Atunci... O! 
spaimă! O! urgie! Atunci fără veste, trăsni o puşcă în- 
dărătul meu, de care toate geamurile se cutremurară şi prin 
fumul ce năvăli în odae văzui pe Aliuţă, pe bătrânul şi 
viteazul Aliuţă îngenunchind. Lovit în spate de unul 
dintre tovarăşii lui Bujor, el scăpă arma şi căzu la pă- 
mânt scăldat în sânge. In faţa acestui neaşteptat sfârşit, 
Bujor el însuşi rămase un moment uimit, cu hangerul în 
mână, nedumerindu-se ce să facă; apoi. deodată îşi în- 
cruntă privirile, ca un om ce şi-a luat o groaznică hotă- 


39 


rire, se indreptă cu paşi sunători spre noi, care stam fără 
răsuflare grămădiţi unul în altul „trecu alături de mine 
atingându-mă cu haina şi se opri dinaintea hoţului ce 
omorise pe Ali. 

— Cine nu cinsteşte lupta dreaptă şi ucide pe la spate, 
ucis trebue să fie!... zise el, despicând în acea clipă 
capul ucigaşului în două; apoi, cu fața şi mai încruntată, 
în care era scrisă osânda noastră de moarte, el se întoarse 
iarăş spre noi, aţintindu-ne de astă dată drept în ochi, 
parcă ar fi voit înadins să ne prelungească agonia: merse 
până la locul unde zăcea Aliuţă la pământ, îl privi un 
moment în tăcere, tăcere înfricoşată, din care nimeni nu 
ştia ce are să iasă, căci noapte se făcuse sub genele lui... 
când iată minunea mare... faţa lui deodată se însenină, 
ca şi când o rază de sus i-ar fi străbătut prin creeri şi, 
îndreptându-se către tovarășii săi, le zise: 

— Copii, acest bătrân ucis mişeleşte a apărat o casă 
de creștin şi el era turc. Dumnezeu nu ne va ajuta, dacă 
pe lângă păcatul morţii lui vom adăugi şi alt păcat... Să 
mergem de aici!... 

Ascultători de glasul căpitanlui, hoţii îşi făcură sem- 
nul crucii, încălecară şi se duseră în lume, numai haiducul 
cel ucis rămase lungit la locul lui. Nu departe de dânsul 
sărmanul Aliuţă şedea şi el fără mişcare, cu faţa acum 
îndulcită de suflarea morţii, şi cu ochii deschişi și aţin- 
tiți aşa cum îi avea el în rugăciunile de dimineaţă, când 
rătăcea cu sufletul în ţările cele calde ale copilăriei lui. 

A doua zi un sicriu frumos, împodobit cu ţinte de 
argint, cu semnul semi-lunii pe capac şi purtat pe umerile 
noastre, fu aşezat sub cea mai pletoasă salcie din gră- 
dină, cu capacul îndreptat spre răsărit. Nici preoţi, nici 
rude nu erau în jurul sicriului, dar eram noi, prieteni da 
altă lege, agonisiţi de el la bătrâneţe, cari stam îngenun- 
chiaţi şi plângeam din inimă pe bunul şi scumpul Aliuţă. 


40 


Pe mormântul lui stă astăzi o marmură albă, pe care 
sunt săpate cu litere de aur cuvintele lui Bujor: 

„Acest bătrân ucis mişeleşte a apărat o casă de creștin 
şi el era turc“. 

Aci tata sfârşi de povestit; iar noi am rămas tăcuţi şi 
cu lacrămile în ochi, şi multă vreme după aceea, figura 
bună a lui Aliuţă nu înceta de a se amesteca noaptea în 
visurile noastre copilăreşti. 


ANDREI FLOREA CURCANUL 


Sunt Vasluian de loc din satul Floreşti. Eram abia de 
douăzeci şi unu de ani când imi veni rândul să trag la 
sorți. Imi aduc aminte cu ce sfială vârâi mâna într'un vraf 
de hârtiuţe răsucite şi scosei No. 13. — „Bun“, strigară 
cei d'imprejurul meu. „Eşti băiat cu noroc“. Apoi doftorul 
mă căută în gât, mă ciocăni în piept şi'n spate, iar co- 
mandantul mă măsură cu o cureluşă, să vadă dacă sunt 
destul de nalt, mă întrebă de tată, mamă, fraţi, surori, 
par'c'ar fi voit să-mi afle spița neamului, şi după ce-mi 
trecu numele într'o condică îmi zise: 

— Măi băete n'avem ce-ţi face, ai scos număr mic, 
eşti sănătos şi bine făcut, n'ai nici un drept de scutire; 
trebue să rămâi în oaste. Şi nouă ne trebue voinici ca 
tine. l 

Nu bine sfârşi comandantul de vorbit că un gulerat ce 
şedea lângă mine strigă cât îl luă gura: „la tuns“! 

Indată doi dorobanţi mă împinseră într'o odae de ală- 
turea şi mă aşezară pe un scaun; foarfecele începură să 
sune prin pletele mele întocmai ca secerea în grâu şi cât 
ai bate în palme mă trezii gol la cap ca un harbuz. 

Nu eram, ca să zic aşa, nici vesel nici supărat, căci 
tocmai bine nu puteam să-mi dau sama de ce se pe- 
trecea cu mine în ziua aceea. — Numai când văzui pe 
tata rezemat de uşorul odăii, mâhnit parcar fi rămas 


42 


singur pe lume, simţii atunci că mă tae la inimă. Insă 
m'am stăpânit, şi mi-am înghiţit lacrimile care cercas 
să-mi năvălească în ochi, căci îmi era frică să nu râdă 
satul de mine. Avui noroc că tata era om cuprins, cu po- 
puşoi în coşere şi cu vitişoare împrejurul casei, încât et 
se prinse să-mi facă uniforma cu cheltuiala lui numai să 
nu mă piarză de lângă el, şi astfel rămăsei soldat în re- 
gimentul de dorobanţi No. 13. 

Fără să mă laud, pot zice că nu-mi şedea tocmai rău 
în uniforma mea de dorobanţ cu opincile bine şfăruite la 
picioare, cu mantaua cea lungă încinsă la mijloc cu curea, 
şi mai ales cu căciula cea îndoită pe ureche şi împodobită 
cu pene de curcan. Când mă roteam aşa prin sat pe 
dinaintea fetelor, cari nu se prea fereau din calea mea, 
îmi venea în adevăr vorba ceea, să mă umflu în pene ca 
un curcan. 

— Măi că fioros mai eşti!... îmi zicea Catrina chico- 
tind la spatele meu; ai să tai mămăliga în două. 

— Ja vezi-l par'că-i un ţap logodit, zicea Marioara, 
trăgându-mă de mâneca mantalei. lar eu le fugăream, le 
pişcam şi când îmi câdea vre una la 'ndemână îi astupam 
gura cun sărutat. 

Slujba mea nu era tocmai greu, căci şedeam zece zile 
în cazarmă şi douăzeci acasă. Ce m'a încurcat mai mult 
a fost reglementul pe care a trebuit să-l învăţ pe de rost 
ca tatăl nostru. Noroc că ştiam câteva buche dela dască- 
lul Chiriac din sat. lar celelalte datorii ale slujbei: „La 
stânga, la dreapta, puşca la umăr, la picior!'... le-am 
deprins ca apa, pentrucă nu eram stângaciu din fire şi 
mâna-mi era dată pe puşcă, de când vânam vulpile şi 
căprioarele prin codrii Racovei. Când mă aflam în îront 
mergând cu paşi măsuraţi; „una, două, trei“, sau când 
dinaintea comandanților cu mâna la cocardă strigam: 
„Ascult domnule căpitan)... Să trăiţi domnule maior!...“ 
ar fi zis cineva că-s croit pe soldăţie. Numai de scos oa- 


43 


menii la munca câmpului nu eram bun, căci aveam faţa 
blajină şi ei nu erau deprinşi să se teamă de mine. Chiar 
Catrina îmi zicea că nu mă prinde când mă sluţesc. 

Astfel o dusei doi ani şi mai bine în care timp mama 
muri, iar tata din ce în ce se gârbovea, Intr'una din zile 
el mă chemă la o parte şi-mi zise: 

— Măi băete, eu ca mâine o să mă duc pe urmele 
maică-ta şi tu încă nu eşti pus la cale. N'ar strica să 
avem în casă o gospodină care să caute de tinereţele tale 
şi de bătrâneţele mele. Eu gândesc că fata Catrina deşi 
nu-i bogată, dar e cuminte şi harnică, şi va ţine la cinstea 
casei noastre... dar tu cum socoteşti? 

Aceste vorbe ieşite din gura bătrânului tată mă pătrun- 
seră la inimă. Eu nu mă gândisem la Catrina şi nici 
pot zice că-mi era dragă precum nu-mi era dragă nici 
o fată din sat, însă cuvintele lui erau pentru mine o tai- 
nică poruncă, ce părea că vine de sus. M'am dus drept 
la Catrina şi i-am spus voia tatei care acum era şi a mea: 
iar ea nu-mi răspunse nimic ci se roşi ca focul şi plecă 
ochii în jos. Aş fi voit să o sărut ca altădată pe când 
mă hârjoneam cu dânsa la scrânciob, dar acum nu mai 
îndrăznii; de când gândul însuratului mă urmărea mă 
făcusem ruşinos ca o fată mare, şi vorbele nu-mi ieșeau 
slobode din gură. Apoi de la Catrina făcui stânga împre- 
jur şi mă dusei drept la căpitanul, pentru a-i cere voe să 
mă însor, însă căpitanul îmi răspunse: 

— Andrei, nu-i vreme acum de însurat; în curând avem 
să plecăm în jos spre Dunărea cu tot batalionul din Vaslui, 
şi dacă o vrea Dumnezeu să ne întoarcem sănătoşi îți 
voi fi eu nun; până atunci trebue să mai îngădui, fătul 
meu. 

— Să trăiţi domnule căpitan! zisei eu întorcându-mă 
pe călcâe ca un şurub, şi fără mai multă vorbă plecai 
spre casă. Tot drumul nu putui să deschid gura pentru a 
zice buna dimineaţa trecătorilor cu care mă întâlneam. 


44 


Eram mâhnit cum nu fusesem niciodată... şi de ce nu ştiu... 
că doară nici tata nu era pe pragul morţii, nici Catrina 
nu avea să se mărite cu un altul, şi nici Dunărea nu mă 
speria pân'-pe-acolo, căci mai fusesem eu în jos toamna 
cu oştirile, şi mulţumită Domnului m'am întors bine 
acasă. Cu toate acestea inima nu-mi era la loc. Ajuns 
în sat auzii felurite zgomote cari posomorau fețele; 
ba că Ruşii trec Prutul, ba că Turcii năvălesc în 
ţară, ba că Românii intră în bătae cu Turcii, ori cu Ruşii, 
nimic lămurit, tot vorbe fără şir, — însă era ceva; văz- 
duhul părea a furtună. 

Peste câteva zile un vătăjel mă chemă la Primărie unde 
găsii adunaţi toţi flăcăii din sat, cari erau soldaţi în ba- 
talionul meu. Căpitanul şedea în capul mesei cu o hârtie 
în mâni. 

— Andrei Florea! strigă el. 

— Faţă... răspunsei eu. 

— Neculai Drugă! 

— Faţă! 

— Petrea Doncilă! 

— Faţă! 

— Vasile Grăunte! 

— Față! 

Şi tot aşa mai departe ne chemă pe toţi dearândul după 
izvodul ce ţinea în mână. 

— Copii!... ne zise el... avem poruncă să mergem în 
lagăr la Dunărea; grijiţi-vă bine armele, luaţi-vă schim- 
buri în deajuns şi de astăzi în patru zile să vă aflaţi la 
Iaşi, de unde vom pleca impreună cu armata de acolo. 
Căutaţi ca nimeni din voi să nu lipsească. 

— Ascultăm!... răspunserăm cu toţii punând mâna la 
cocardă. 

Apoi ieşirăm din primărie spre a ne duce fiecare la 
casele noastre. Neculai Drugă se apropie de mine şi-mi 
zise: 


45 


— Ai auzit Andrei? Trebile se încurcă. Nu-i a bine. 

— Bine rău, mai ce-i face, răspunse Vasile Grăunte: 
dacă-i poruncă, s'a mântuit. Zi că nu ţi-e tată, vorba 
ceea. 

— Ş'apoi ce mai la deal la vale, adause Petrea Don- 
cilă; putem oare să ne ferim de ceea ce-i scris să fie?... 
Câţi se întorc sănătoşi din bătălie, şi câți mor acasă pe 
cuptor? Asta nu-i în voia omului ci a Domnului. 

— Bine vorbeşti Petre, zise moş Toader a Paraschivei, 
un om bătrân care fusese treizeci de ani puşcaş la curtea 
boerească. De când aud că o să fie bucluc în jos par'că 
mă umflă în coş să merg şi eu. Păcat că picioarele şi mâ- 
nile nu-mi sunt după inimă căci acum ar fi vremea să 
văd dacă durduliţa cu care m'am hrănit treizeci de ani 
mai ştie să facă treabă. — Ei băeţi!... omului nu-i e 
dat numai să se întindă la soare: în viaţă este şi voe şi 
şi nevoe, şi dacă nu vom fi harnici să ţinem piept la ne- 
voe, apoi mai bine să lăsăm babele să ne apere casele, 
iar noi să toarcem în furcă. 

Grăind astfel ochii lui moş Toader a Paraschivei stră- 
Iuceau şi trupul lui rezemat în cârjă se îndreptă ca lumâ- 
narea. Ai îi zis că întinereşte pentru a doua oară. 

— Haideţi băeţi cu mine, adause el, să cinstim un 
pahar cu vin. Când vremile se înăspresc nu-i bine să ne 
despărţim fără să ne urăm unul altuia noroc bun. 

Cu toții merserăm la crâşma din sat şi ciocnirăm 
câte un pahar, însă mie unuia, drept să spun, nu-mi lu- 
neca vinul pe gât, căci voia bună îmi era, ca şi spuma; 
vinului numai în faţă, iar în inimă drojdiile grijii. Mă 
pândeam la tata, la Catrina, la casă, la vitele noastre, 
apoi la Turci, la Ruşi, la ghiulele, şi, luat înainte de 
vârtejul gândurilor, şedeam tăcut pe o laviţă fără să bag 
de samă că rămăsesem în crâşmă numai cu moş Toader 
a Paraschivei, care se uita cu milă la mine. 

— Nu-ţi mai face inimă rea copile, îmi zise el, punân- 


46 


du-mi mâna pe umăr. Du-te acasă şi te pregăteşte de 
drum, căci la slujbă ceasurile sunt numărate. 

Trei zile după aceea eram îmbrăcat soldățeşte şi gata 
de plecare. Opincile îmi erau nouă nouţe, mantaua curată, 
încât bumbii pe dânsa străluceau ca aurul; în spate aveam 
ranița cu schimburile şi pe umăr puşca. Când mă dusei 
la tata să-mi iau ziua bună mi se umeziră ochii, iar el, 
după ce mă sărută pe frunte, îmi zise cu glas înduioşat: 

— Mergi cu bine Andrei!... Dumnezeu să te apere de 
primejdii şi să te întoarcă sănătos acasă! 

Imi luai asemene ziua bună dela vecini, însă pe Ca- 
trina n'o găsii nicăierea. Pe la prânz eram în crucile sa- 
tului împreună cu toţi flăcăii din batalionul meu. 

Bătrâni şi copii, babe şi fete, toţi afară de Catrina, 
erau adunaţi împrejurul nostru ca să ne vadă înşiraţi doi 
câte doi cu caporalul în frunte. 

— Puşca la umăr!... Marş!... 

Atunci cu piciorul stâng înainte plecarăm. O sută de 
căciuli şi de pălării, o sută de năframe se ridicară deo- 
dată în aer pentru a ne ura drum bun. Tot satul ne pe- 
trecu până la poarta țarinei; Moş Toader a Paraschivei 
cu vorbe de îmbărbătare în gură veni şi el în cârja lui 
dimpreună cu mulțimea, iar Anton Aghiuţă un pitic ghe- 
bos care era caraghiosul satului se acăţă deasupra porţii, 
strigându-ne în gura mare: 

— Mergeţi sănătoşi copii! Să-mi aduceţi fiecare câte 
un pistol, ca să aflu cum e Turcul, că ştiţi: după Turc şi 
pistol. — Tot satul porni într'un hohot de râs, iar noi 
le mulțumirăm milităreşte cu mâna la cocardă. 


II. 


Greu e omului până a nu intra în nevoe, dar odată in- 
trat, apoi, vorba ceea, îşi pune capul între umere şi merge 
orb înainte. Aşa se întâmplă şi cu mine. După ce am 


47 


plecat de-acasă intrând în viața de oştean, începui să-mi 
las griiile îndărăt şi, puţin câte puţin, venii în cheful meu 
obicinuit. Un singur lucru mă mai supăra. Imi părea rău 
că mam găsit pe Catrina să-i zic rămas bun, căci cine 
şiie? — se putea să n'o mai văd. Cu acest ghimpe în 
inimă mersei până în seară. 

Era pe la începutul lui Aprilie, pe când ciocârliile se 
învaţă a cânta şi codrul prinde muguri. O lună plină şi 
frumoasă îmi lumina calea, când iată că la câţiva paşi de 
mine zării o umbră de femee ascunsă în dosul unui frun- 
zar. Numai o săritură făcui până la dânsa şi o apucai 
de mână. 

Era Catrina, însă aşa de slabă încât mi se păru că 
ochii i se mărise în cap. 

— Bine că te văzui Catrino, înainte de a mă duce la 
bătălie, îi zisei uitându-mă cu jale la dânsa; dar ce-ţi 
sunt mânile aşa de reci? 

— Mi-e frică să nu mă uiţi, răspunse ea cu glas înecat 
în lacrămi. 

— Eu să te uit!... Doar nu mă duc la joc sau la şeză- 
toare, acolo. Roagă-te mai bine la Dumnezeu să nu mor, 
Catrino. Apoi îmbărbătându-mi inima, o cuprinsei în braţe 
şi o sărutai pe frunte, iar ea suspina din greu şi-mi zise: 

— Atunci, jură-mi că-ți vei ţine cuvântul ce mi-ai 
dat! 

— Jur! 

— Să ştii bine, Andrei, că ceasul în care-ţi vei călca 
acest jurământ va fi ceasul morţii mele. Aşa simt eu 
că-mi este scris, 

— Atunci vei trăi mult, Catrino, afară numai dacă 
vre-un glonte îmi va curma zilele. 

— Tu nu vei muri în război, adause ea cun glas care 
semăna a prorotie. 

Voii s'o sărut încă odată, pentru cea din urmă dată 
înainte de a o părăsi, însă ea se depărtă din braţele mele 


48 


şi se făcu nevăzută prin umbrele copacilor. Auzii numai 
din depărtare un glas care şi acuma par'că-mi răsună în 
inimă: 

— Mergi sănătos, Andrei, şi nu mă uita! 

Acum pot să zic că-mi venise cheful la loc. Nu ştiu 
pentru ce, dar mă simţeam mult mai îmbărbătat de când 
auzisem din gura Catrinei că n'am să mor în război. 
Imi închipuiam că femeile au câte-odată prevestiri tainice 
asupra viitorului; iar grija ei să nu o uit îmi părea prea 
copilărească ,ca să mă mai supere câtuşi de puţin. 

Trecuse miezul nopţii când ajunserăm în pădurea din 
valea Racovei. Acuma nu mai păzeam rânduiala pasului 
milităresc, ci fiecare mergea cum putea, după cum îi mer- 
geau şi gândurile prin cap. Luna începea să s2 coboare pe 
cealaltă parte a cerului, şi umbrele se întindeau lungi 
pe pământ ca nişte braţe de uriaşi. Imi adusei aminte de 
spusa bătrânilor că aici Românii se războise odinioară 
cu Turcii şi risipise oardele lor, şi iată că acuma, după 
atâţia ani, ne veni şi nouă rândul să ne măsurăm cu 
cu dânşii... Ciudată potrivire!... Bine-a zis cine-a zis că 
nimeni nu ştie ce-i ascuns în poala vremilor. Şi cum mer- 
geam aşa de gânditor prin acest loc udat de sânge ome- 
nesc, îmi simţeam creerii înfierbântaţi, şi nu odată mi se 
păru că văd în zarea lunii răsărind din pământ tidve 
goale cari se rânjeau la mine. 

Trei săptămâni după aceea străbătusem ţara dealungul 
până la Dunăre pe malul căreia mii şi mii de Români 
erau adunaţi în deosebite locuri, aşteptând numai ordinul 
de trecere. Dar până când veni ordinul, în nenumărate 
rânduri ne jucarăm de-a mingea cu Turcii trimițând 
ghiulele în cetăţile lor şi primind altele dela dânşii. 

Apoi, pe la mijlocul verii, un pod se făcu peste Dunărea, 
al cărui capăt abia se zărea la malul celalalt, şi înşiraţi 
cinci câte cinci, prinserăm a trece dincolo. Erau fru- 
moase de văzut şirurile noastre de călăreţi şi pedeştri ale 


49 


căror arme străluceau la soare, mergând cu steagurile fâl- 
făind şi urmate de-o sută de tunuri de oţel, sub roatele 
cărora părea că geme pământul. 

— Strigaţi copii să trăiască Măria Sa! zise coman- 
dantul; căci sunt multe sute de ani de când vulturul şi 
zimbrul Românilor mau călcat în ţara păgânească. 

— Ura!... Să trăiască Măria Sal... strigară odată mii 
de glasuri cari clocotiră departe în văile Dunării. 

Inima se bătea tare în piepturile noastre, şi hotărâți 
cum mergeam pe viață şi pe moarte, simţeam pentru 
întâia dată în noi o tainică mândrie. Acum eram şi noi 
ceva! 

Peste şase zile ajunserăm în faţa întăririlor Plevnei 
impotriva cărora oştile ruseşti se frânsese de-atâtea ori. 
Aici începu pentru noi o viaţă mai grea, mai ostenitoare, 
căci fiind aproape de Turci, trebuia mereu să străjuim şi 
Ssăpăm Ja şanţuri, pentru a nu fi loviți pe furiş. Totdeauna 
îmbrăcaţi şi cu arma lângă noi, totdeauna gata a sări la 
cel mai mic semn, dormeam noaptea somnul iepurelui, şi 
ziua de multe ori nu ne ticnea mâncarea amestecându-se 
in borşul nostru glonţii turceşti. Insă omul se deprinde 
şi cu binele şi cu răul; fiecare îşi făcea slujba fără să se 
plângă, numai când cădeau ploile cele putrede, când, uzi 
până la oase, trebuia să dormim în glod, atunci fără voe 
ne aduceam aminte de-acasă şi feţele noastre se posomo- 
rau. Dar, vorba ceea, un ceas de bine te face să uiţi un 
an de necaz; cum se furişa printre spărturile nourilor o 
rază caldă de soare, îndată ne venea cheful la loc, şi doi- 
nele începeau să răsune în șanțurile Plevnei. 

In unele locuri eram aşa de aproape de Turci, încât pu- 
team vorbi unii cu alţii. Intr'o zi, Vasile Grăunte, tova- 
răşul meu care era un poznaş şi jumătate, strigă la dânşii: 

— Bre bostangii, bre ciorbagii, aşa-i că vă dorm şoa- 
recii în pântece?,.. Ce nu vă închinaţi nouă mai bine? 

— Minciuni spui; iacă ce mâncăm noi, răspunse un 


N. Gane.—Novele 4 


50 


glas dela dânşii, şi în aceeaş clipă o pâine albă căzu în 
șanțurile noastre. 

— Asta e furată dela noi, jur pe fesul lui Mahomet! 

— Cine-a zis vorba asta să-şi arăte fața dacă-l ţine 
cureaua! 

— Indată, răspunse Grăunte, şi punându-şi un fes în 
cap ieşi până la jumătatea trupului din şanţ afară. 

Atunci o ploaie de gloanţe îi şueră pe la ureche. 

— Dar din voi care-i harnic să-şi arăte scăfârlia, 
strigă el coborându-se în şanţ? 

— Eu, răspunse un Turc care se arătă cu o căciulă de 
curcan pe cap. 

— Aferim! strigară ai noştri, împroşcându-l la rândul 
lor cu o salvă de puşti. Turcul se făcu nevăzut. 

Glumele acestea uşor se puteau întoarce în rău, căci cu 
moartea nu-i de şuguit; dar ce era să facem?... Să ne 
arătăm mai mişei decât turcii — asta nu se putea. E 
ciudat cum eu, om milos de felul meu, trăgeam aici drept 
dragul în carne de om, ba încă îmi părea rău de câte ori 
plumbul meu mergea în deşert. Par'că nu mai eram eu 
băiatul Andrei Florea cel blajin din sat dela Floreşti, 
pe care fetele îl hărăţeau fără leac de grijă. Războiul mă 
încruntase în sânge, şi-mi schimbase firea, şi de-a fi 
avut putere aş fi ucis pe toţi Turcii din ţara turcească 
ca să se mântue buclucul şi să mă întorc mai curând 
acasă. Insă treaba mergea mai încet decât doream, căci 
fiecare zi aducea cu sine nouă întâmplări şi nouă muncă. 

După ce întăririle noastre fură isprăvite, prinserăm să 
umplem saci cu nisip, să facem legături de strujani, şi 
ţarcuri de nuele pe cari Românii, în deprinderea lor de a 
porecli lucrurile, le numiră „frăsini“ 1). Toate aceste 
erau menite să slujească de apărătoare în șanțurile noastre, 
sau să fie aruncate în șanțurile Turcilor în ziua când vom 


1) Faşini, 


51 


năvăli asupra lor. lar şăgile întovărășeau necurmat lu- 
crul. 

— Măi, Frăsina ta e cam înfoeată, zicea unul, mă tem 
că nai s'o poţi duce peșcheş la Turci. 

— Ba e numai bună de strâns în braţe, răspundea ce- 
lălalt; cu dânsa mă duc până în pânzele albe. 

Astfel, făcând treabă, glumeau între dânşii băeţii noştri 
după obiceiul lor din copilărie; căci fie zile cât de aspre 
şi împletite cu primejdii, ele tot se mai indulcesc dacă le 
presuri cu ceva chef şi voe bună. 


III. 


In ziua de 30 August, o mare mişcare domnea în ta- 
băra noastră. Cerul era înourat, şi o ploaie subţire curgea 
ca prin sită. De cum se ivise zorile, generalii, colonelii, 
maiorii alergau călări în toate părţile dând felurite ordine: 
trupele noastre se înşirau în linie de bătae, altele se aşe- 
zeau în coloane la aripi; iar după ce soarele se ridicase 
ca de-o suliță, începu o groaznică împuşcătură de tunuri 
care mergea într'un şir ca bătaia darabanei. Erau tunurile 
noastre, o sută de guri de oţel ghintuite care salutau pe 
împăratul Alexandru de ziua lui, împroşcând cu foc în 
întăririle Griviței. Fiecare lovitură, spărgea, brăzda, de- 
tuna păreţii de pământ ai duşmanului. Trei ceasuri ţinu 
acest foc înfricoşat, apoi se opri. 

Era acum soarele sus. Un mic paraclis, se făcu în câmp; 
apoi se dădu un prânz în cinstea Impăratului, la care 
Măria Sa Domnul închină cel dintâi pahar. Se spune 
însă că Măria Sa nu a deşartat paharul şi că ar fi zis cu 
tristețe generalului său de alăturea: 

— Mulţi băieţi de-ai mei n'o să mai vadă asfinţitul 
soarelui! 

Apoi se împărţi de mâncare la soldați ceva mai mult 
decât de obiceiu. Eram toți tăcuți şi gânditori ca în apro- 


52 


pierea unui ceas de cumpănă. Fiecare îşi amintea câte 
un dor de acasă: unul de tată sau de mamă, altul de soţie 
sau de copii; şi fiecare punându-şi nădejdea în Dumnezeu 
zicea în gândul său: „Cum mi-a fi scris“! lar eu îmi 
adusei aminte de cuvintele Catrinei că n'am să mor în 
războiu, şi simţii atâta încredere în inimă încât aş fi în- 
fruntat fără grijă toate boambele duşmane. Ce putea ea 
să ştie o biată fată dela ţară?.. nimic... dar eu credeam, 
şi credinţa mântue pe om. Poate că era numai o nădejde, 
o vorbă spusă într'un ceas bun, însă şi aceasta e de 
ajuns pentru a vărsa mângâiere în sufletul unui om a 
cărui viață atârnă într'un fir de păr. 

lar Vasile Grăunte cel poznaş, pe care niciodată nu 
l-am văzut supărat, îmi zise la ureche: 

— Măi Andrei, am semne că am să mor! 

Voii să-i răspund însă el imi curmă vorba. 

— Ascultă Andrei... adause el; de-a fi să mor să nu 
spui vestea asta mamei aşa deodată; s'o cruţi sărmana 
că-i bătrână, şi să-i dai părăluţele ce am aici în raniţă 
adunate din leafă. 

— Ia taci măi, îi răspunsei eu, că nimeni nu-şi ştie 
sfârşitul zilelor. 

— N'ai tu grijă Andrei, că nu-mi fac eu inimă rea 
pentru atâta lucru. Voiu căuta şi eu să-mi vând pielea cât 
se poate mai scump „ca să nu-mi pară rău pe ceea lume 
cam fost înşelat. 

Vasile, după ce-şi uşurase inima, spunându-mi taina 
lui, intră iar în firea lui obicinuită cu veselia pe faţă şi 
cu glumele pe buze. 

Apoi, după ce soarele trecu de amiază-zi, căpitanul 
veni în faţa noastră şi ne spuse următoarele cuvinte cari 
se pecetluiră în mintea mea: 

— Copii!... Vedeţi întăririle Griviței în faţa noastră?... 
trebue să le luăm din mâna duşmanilor. Voiu merge în 
în fruntea voastră, iar voi să mă urmaţi cu bărbăţie, căci 


53 


cinstea şi viitorul ţării stau astăzi în mânile voastre... Să 
nu aveţi grijă de duşman; să nu aveţi decât o singură 
grijă ca el să nu râdă de voi. Acei cari vor cădea pe 
câmpul de luptă, vor fi aleşii lui Dumnezeu, căci numele 
lor va îi pus în rândul vitejilor ţării, şi ţara întreagă şi 
urmaşii urmaşilor noştri îi vor bine-cuvânta. Aşa dar 
după mine copii şi strigaţi, să trăească Românial... 

— Să trăească! strigarăm cu toţii într'un glas. 

Trâmbiţele dădură semnul de atac. 

Căpitanul scoase sabia din teacă şi plecă înainte, iar 
rândurile noastre, ca valurile apei, porniră înspre Gri- 
viţa. 

In a dreapta mea era Vasile Grăunte, în a stânga Petre 
Doncilă. Imi era 'ndemână între dânşii, căci oricum, erau 
prieteni ai mei dintr'un sat, şi împărţită între prieteni 
nevoia se ușurează. — „Să ne ţinem bine, ne ziserăm 
între noi, şi ce-o da Dumnezeu!“... De ce înaintam, de 
ce capetele noastre se înfierbântau, iar Turcii adăpostiţi 
în întăririle lor de unde numai fesurile li se zăreau, ne 
primiră cu o grindină de plumbi când ajunserăm la 
la bătaia puştii lor. Mulţi de-ai noştri căzură la cea 
dintâii salvă a duşmanului, dar nici uuul nu dădu 
înapoi. Insă de ce ne apropiam, de ce focul era mai tare. 
Șuerau gloanţii pe la ureche, treceau prin căciulă, treceau 
prin manta, curgeau mai deşi decât ploaea de sus încât s'ar 
fi zis că iadul se deschisese înaintea noastră. Nu era chip 
să ne răsuflăm. Românii cădeau acuma ca snopii şi ar fi 
căzut toți până la unul, dacă căpitanul nostru, cu sabia 
goală şi cu steagul în mână, m'ar fi prins să alerge în fuga 
mare spre a scurta calea până la duşman. 

— După mine copii... nu-i vreme să ne codim!... striga 
el din toate puterile. 

Atunci tot şirul nostru începu să alerge cu pas voinicesc 
şi în câteva minute ajunse la şanţul, de lângă peretele 
Griviței, Cât ai clipi din ochi șanțul fu umplut cu ștru- 


jani, cu ţarcuri de nuele, dar mai mult cu trupuri de oa- 
meni; apoi sute de scări aduse in spate fură lipite la 
părete, şi căciularii noştri deprinşi din copilărie a sări 
garduri şi pâriazuri se acățară pe ele ca mâţele. Aici pri- 
veliştea se făcu îngrozitoare, căci lupta era mai de a- 
proape, mai piept la piept; dar aceasta ne venea şi nouă 
la socoteală, pentrucă până atunci noi trăsesem în pă- 
mânt, iar Turcii în carne vie. Doamne sfinte!... multe 
scări de-ale noastre se rupse în două, multă dorobănţime 
căzu în şanţ făcând pod cu trupurile lor şi tot oameni 
unul şi unul, Suseni de cei cumpătaţi la vorbă şi răb- 
dători la treabă, însă de astă dată şi dintre Turci mulți 
căzură ca nişte ţărci din înălțimile Griviței, fulgeraţi de 
flăcăii noştri. 

Căpitanul era totdeauna în frunte, acolo unde pri- 
mejdia era mai mare. El se suia acum pe scară în mijlocul 
unei vijelii de gloanţe; aproape era să pue piciorul dea- 
supra şi să împlânte steagul în pământul duşman, când 
un plumb îl lovi în piept. 

Inainte copii strigă el pentru cea din urmă dată, apoi 
căzu de pe scară în mijlocul nostru. Imi veniră lacrămile în 
ochi când îl văzui dându-şi sufletul, căci fusese om bun, că- 
pitanul nostru ,dulce şi purtător de grijă pentru noi, iar 
pentru dânsul fără păsare. Imi adusei aminte de făgăduinţa 
ce-mi dăduse că mă va cununa cu Catrina după ce ne 
vom întoarce acasă, şi cum îl ţineam incă cald în braţe, 
îmi veni un dor atât de înfocat de a-l răzbuna, în cât fără 
voie luai steagul din mânile lui, şi mă aruncai pe scară, 
în ştirea lui Dumnezeu. 

Vasile Grăunte şi Petre Doncilă veneau după mine. 
Din nenorocire însă scara nu ajungea până la muchea 
peretelui şi trebuia să mă acăţ cu mânile, pentru a mă 
urca sus. Atunci mă simţii lovit la mână stângă de-un 
tăiuş de sabie; însă în înfierbințeala luptei nu băgai de 
seamă, îmi făcui vânt şi sării deasupra. 

Turcul care mă rănise sta gata să-mi mai dea o lo- 


vitură, dar vorba ceea, îi luai apa dela moară pocnindu-l 
cu stratul puştei peste scăfârlie, de s'a dus de a tăvălucul, 
cum s'ar duce un harbuz în vale. Apoi înfipsei steagul în 
Griviţa! 

Năvălise acum ai noştri ca furnicile din toate părţile 
şi amestecându-se cu Turcii începură să se lupte cu ei 
piept la piept. Când e vorba de luptă dreaptă şi de cio- 
mag apoi las”, pe flăcăii noştri, că nu lis mânile amorr 
tite! Era drept dragul de văzut cum se învârteau în aer 
straturile de puşcă lovind căte două trei tidve odată, 
cum sburau fesurile cu creeri cu tot, cum se implântau ba- 
ionetele până în rădăcină în carne de Turc, încât înăduşiţi, 
striviţi de puterea noastră covârşitoare, duşmanii căzură 
până la unul. Dar ce-i drept şi ei s'au apărat ca nişte 
zăvozi! 

— Aşa mai înţeleg, zise Vasile Grăunte care dimpreună 
cu Doncilă şi cu mine apărasem steagul din toate puterile, 
plătind cu dobândă loviturile ce ni se dăduse. Doncilă 
căpătase o rană la picior; eu o a doua în coaste, dar 
mă ţineam bine; iar Vasile Grăunte era teafăr ca oul, 
numai căciula şi mantaua lui se făcuse ciur. 

— Asta ştiu ca fost nuntă nu şagă! adause el glumind; 
păcat că n'am avut şi lăutari! 

Nu bine însă işi isprăvi vorba, că un turc lovitde moarte, 
care sta lungit la picioarele lui oftă din greu. Milos cum 
era, Grăunte, se aplecă spre el şi-l întrebă ce vozște, iar 
drept răspuns Turcul, care mai avea încă o rămăşiţă de 
viaţă scoase un pistol dela brâu şi-l descărcă în pieptul lui 
Grăunte. 

Acesta îşi aţinti atunci ochii într'ai mei cu o căutătură 
pe care nu o voiu uita niciodată, apoi căzu lângă Turc 
fără suflare. 

Sărmanul Grăunte!... când mi-a spus că are semne de 
moarte, a grăit se vede într'un ceas rău. 

Dar şi în mine s'a rupt ceva când a murit Grăunte, căci 
deodată puterile m'au părăsit şi am căzut jos leşinat. 


56 


IV. 


Eram acum în spital. Multă vreme frigurile mă chinuiră 
aşa de cumplit că nu ştiam pe ce lume mă găsesc, dar 
într'o noapte dormii mai linistit şi a doua zi îmi simţii 
durerile alinate şi capul mai deştept. Bietul Doncilă, care 
se afla cu mine în aceeaş odaz, suferise şi el grozav, însă 
acum mergea spre bine. Când iată că văzui o mişcare 
neobicinuită în spital. 

— Ce este? întrebai. 

— Vine Măria Sa Doamna! mi se răspunse. 

— Auzi Doncilăl... cată să fii desgheţat, să nu spui 
vr'o prostie ca la noi la şezătoare. 

— N'ai grijă că doar m'am deprins acum cu fețele dom- 
neşti ca tiganul cu scânteile. Nu-ţi aduci aminte colo pe 
Griviţa după ce am curăţit-o de Turci, că a venit Măria 
Sa şi ma bătut cu mâna pe umăr, zicându-mi: „,Te-ai 
purtat bine băete, îţi mulţămesc! Din curcan te-ai făcut 


Vultur!“, — Iar eu stând drept dinaintea lui cu mâna la 
cocardă am strigat de i-au trecut prin urechi: „Să trăeşti 
Măria Ta!'... Dar ce spun eu?!,. tu mai de unde să-ţi 


aduci aminte... erai leşinat... dormeai lângă Vasile Grăunte 
care şi el dormea, sărmanul, însă de somnul cel vecinic. 

— Nu-mi mai vorbi, Petrea de dânsul, că mi se deschid 
ranele. Ia mai bine să vorbim de cei ce ne așteaptă acasă, 
ca să ne mai îndulcim inima. 

— Ei bre!... da şi când a vrea Dumnezeu să ajungem 
la vetrişoarele noastre, să ne facem trei cruci mari şi să 
sărutăm pragul uşei că doar am avut zile câte buruiene. 

Deodată se auzi un zgomot afară, uşile se deschiseră în 
două laturi şi Doamna ţării, întovărăşită de multă lume, 
intră în odae. 

— Cine-i Andrei Florea? întrebă Doamna uitându-se 
la noi toți. 

— Eu sunt, Măria Ta, îi răspunsei. 


57 


Atunci Doamna se apropie de căpătâiul meu şi mă 
privi cu ochi miloşi: 

— Tu ai pus steagul pe Griviţa? 

— Eu, Măria Ta. 

— Fiindcă te-ai purtat bine în fața duşmanului şi ai 
apărat cinstea steagului tău, am venit să-ţi răsplătesc vred- 
nicia. lată crucea Sf. Gheorghe pe care ţi-o hărăzeşte 
marele Impărat al Rusiei, iată şi Steaua României, din 
partea Măriei Sale Domnitorului. Când vei merge acasă să 
spui părinţilor şi rudelor tale că ai câştigat aceste semne 
de vitejie cu preţul sângelui tău, şi să le păstrezi întot- 
deauna, ca lucruri sfinte! 

— Să trăeşti Măria Ta! 

Apoi Doamna îmi anină ea singură crucile pe piept; 
iar eu abia îmi puteam stăpâni inima de tare ce se bătea, 
şi doar nu ştiu să fi făcut aşa mare izbândă. 

Apoi, pe când Doamna se întoarse să vorbească cu 
ceilalți, o duducă care venise cu dânsa, cea mai tânără 
din toate, cu nişte, ochi negri şi gene lungi cum nu mai 
văzusem încă, se apropie de mine şi îmi zise: 

— Andrei, aşa-i că nu mă cunoşti? 

— Nu, zău nu-mi aduc aminte să vă fi văzut. 

— Eu te-am căutat când aveai frigurile cele mari; mâni 
o să vin iară, 

— Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, răspunsei eu uitân- 
du-mă cu recunoştinţă în ochii ei cei cu gene lungi. 

Doamna, după ce spuse fiecăruia câte o vorbă bună, 
ieşi din odae împreună cu lumea ce o întovărăşea. Petrea 
Doncilă căpătase şi el Steaua României şi o privea acum 
cu ochi aprinşi de bucurie; fiecare primise câte ceva, 
câte o cruce sau câte un alt dar potrivit cu vrednicia lui, 
numai unur singur şedea întrun colţ şi plângea. 

— Nu mai plânge atâta că doar nu piere lumea pentru 
o cruciuliță, îi zise Doncilă ai cărui ochi nu se deslipeau 
de pe a lui, 


— Ți- ţi-e uşor a zice, că dacă vei merge acasă au 
să creadă oamenii că te-ai bătut, dar pe mine o să mă iee 
în bătaie de joc. 

— N'ai rană? 

— Or zice că am căpătat-o sprăvălindu-mă cu carul. 

— Ai dreptate, îi zisei eu. Şi tu te-ai purtat ca toţi 
ceilalţi. Las’ c'oiu pune eu un cuvânt pentru tine, când o 
mai veni Doamna pe la noi. 

Mă simţeam oarecum în drept a-i făgădui mijlocirea 
mea către Doamna, căci ea cu mine stătuse mai mult la 
vorbă, şi numai mie dintre toţi îmi dăduse două cruci. 
Apoi, mulţămit în suflet, mă acoperii cu plapoma, închisei 
ochii şi prinsei să gândesc la duduca cea frumoasă... Ce 
deosebire între Catrina şi dânsa!... Catrina are ochii al- 
baştri, părul galben, peliţa arsă de soare, în sfârşit e ca 
toate fetele din sat, nimic mai deosebit; dar eal... Ce 
ochi negri şi luminoşi!... Ce gene lungi parcă's stavili de 
lacrimi... ce gură croită numai pe zâmbet!... De mult ce 
gândii la dânsa adormii, iar de mult ce-mi intrase în 
inimă, o visai. 

A doua zi când mă deşteptai, simţii o mare bucurie vă- 
zând-o la căpătâiul meu. Insă acum nu era îmbrăcată cu 
haine alese, ci avea pe cap un tulpan alb sub care ochii 
ei cei negri cu gene lungi păreau şi mai luminoşi; avea la 
piept o pestelcă albă cu semnul crucii roşii; avea o ro- 
chie scurtă care lăsa să se vadă nişte picioruşe mici ce 
numai bine ar fi încăput în palma mea şi cum era aşa 
gătită, îi şedea şi mai bine decât în hainele cele alese. 
Imi venea să nu-mi ridic ochii de pe dânsa. 

— Cum îţi mai este Andrei?... mă întrebă ea cu glas 
dulce, pătrunzător. 

— Mai bine, duducă, mai bine. 

— la spune-mi Andrei, ce simţeai când erai în bătălie, 
îostu-ţi-a frică sau nu? 

— Apoi del ce să spun?... tocmai îndemână nu mi-a fost; 


dar am făcut şi eu cruce şi-am mers înainte ca toţi cei- 
lalți, şi dacă am avut zile, am scăpat. 

— Şi nu ţi-a venit niciodată prin gând să dai înapoi? 

— Da unde se poate una ca asta, duducuţă! Nu ştii 
că-i scris la reglement, că nu putem da înapoi decât atunci 
când se dă semnul de retragere? Morți, copţi trebue să 
mergem înainte, aşa-i pravila noastră. 

Vedeam că vorbele mele îi făceau mulţămire, căci ochii 
ei s'aprindeau şi mai viu. La vremea prânzului, ea îmi 
răcorea mâncarea şi mi-o punea dinainte. Uneori mă pi- 
păia la braţ ca să-mi vadă bătaia vinelor, altă dată îmi 
punea mâna pe frunte să vadă dacă nu-mi arde capul şi 
cine, Doamne!... ar putea spune ce se petrecea atunci în 
mine, când îmi simţeam fruntea atinsă de mâna ei cea 
dulce, şi moale ca bumbacul? Treceau iute ceasurile cu 
dânsa căci era veselă şi harnică la treabă, gata să ne 
dea totdeauna ce doream, şi aşa de pricepută că par'că 
ne gâcea gândurile. Inspre seară ea se apropie de mine 
zicându-mi: 

— Andrei, caută să dormi bine, să te găsesc deplin să- 
nătos când mă voi întoarce. 

— Când vă îintoarceţi? 

— După o săptămână, răspunse ea, apoi zâmbind ieşi 
din odae. 

Aş fi voit să-i spun că-i mult până atunci, dar nu în- 
drăznii. Rămăsei deci cu inima înecată în părere de rău, 
văzându-mă părăsit de dânsa. In zilele următoare veniră 
multe alte cucoane şi duduci să ne privegheze, însă nici 
mă uitam la dânsele; eram într'una posomorit, şi vor- 
bele mi se scoteau cu cleştele din gură. Rănile începeau 
iar să mă ldoară, şi pe lângă dânsele simțeam că mi se 
deschide o altă rană mai adâncă în inimă. Catrina din ce 
în ce mai depărta acum din mintea mea; mai, mai că ui- 
tasem cum € la faţă, şi cum era să n'o uit sub privirile 
acestor ochi ce mă ardeau ca focul? Frigurile iar îmi ve- 


60 


niră de când mintea mi se tulburase, şi nopţile nu închi- 
deam ochii. 

HA şeptea zi zidimeaţă uşa se deschise şi duduca cea 
frumoasă intră în odae cu zâmbetul ei obicinuit. Mi se 
păru că un nou soare răsări pentru mine. Indată durerile 
mi se stinseră, frigurile îmi încetară şi o veselie copilă- 
rească mă cuprinse. Vorbeam, glumeam necontenit, căutam 
să o fac să râdă, şi când îmi râdea arătându-mi albul 
dinților, sau mă privea cu ochii plini de lacrămile ve- 
seliei, simţeam atunci că-mi creşte inima de fericire. Când 
veni doftorul să mă vadă, ea singură îmi deslegă mâna 
cea rănită, iar doftorul văzând-o încreţi din sprâncene: 

— Vei fi destul de bărbat, îmi zise el, să mă laşi să-ţi 
tai carnea cea rea? 

— O da! negreşit, răspunse ea în locul meu. 

Huzind-o, aş îi lăsat să mi se scoată şi inima din 
piept. Atunci închisei ochii şi întinsei braţul. Doftorul 
îmi curăţi rana fără ca un singur suspin să iasă din 
pieptul meu, căci mulţămirea ce aveam de a o simţi lângă 
mine covârşea însăşi durerea. Apoi înspre seară la ceasul 
obicinuit ea se duse lăsându-mă iarăş singur cu nădejdea 
de a o revedea peste şapte zile. 

Hşa treceau zilele una câte una pline, când de urit 
când de bucurie, şi ranele mele, în ciuda inimii, se vin- 
decau acum văzând cu ochii, iar eu mă'nspăimântam când 
gândeam că o să vie vremea să părăsesc spitalul ca să 
nu mai văd pe duduca cea cu gene lungi. De ce nu vrea 
Dumnezeu să mor aici?... îmi ziceani eu uneori. Şi doară 
vedeam prea bine că dragostea care mă orbise, era o curată 
nebunie, însă nu mă puteam opri precum nu se poate opri 
puhoiul de-a curge la vale. 

Intr'o zi, în cea din urmă, când am văzut-o, îmi aduc 
aminte că, îmi deslegă ea rana dela mână şi după ce-o 
privi câteva minute, îmi zise cu fața veselă. 

— Aşa-i că acum te simţi mai bine? 


61 


Iar eu nu-i răspunsei nimic. Era aşa aproape de mine 
că-i simţeam suflarea pieptului, şi-i auzeam bataia inimii. 
Atunci... un vârtej îmi cuprinse creerii, îmi întunecă vede- 
rile şi ne mai ştiind ce fac, îi apucai fără veste mânila 
într'ale mele şi le sărutai cu atâta sete încât ameţit, beat 
de fericire şi de spaimă, căzui leşinat. 

Cât voiu fi stat astfel nu ştiu, dar când m'am trezit, 
eram mutat în altă odae, şi doftorul şedea lângă căpătâiul 
meu. 

— Andrei, îmi zise el, privindu-mă rece; rănile tale 
sunt aproape vindecate, nu mai este trebuință să mai 
stai în spital. Măria Sa Doamna m'a însărcinat să-ţi dau 
această pungă cu parale ca să ai de cheltuială pe drum. 

— Şi când trebue să plec? 

— Chiar acum. 

— Dar este voe să-mi iau ziua bună dela cei cu cari 
am stat într'o odae? 

— Nu-i trebuinţă. 

— Aş vrea să văd măcar pe Doncilă, zisei cu lacrimile 
în ochi. 

— Doncilă doarme. 

Aşa dar nefiindu-mi iertat să mai stau acolo mă îm- 
brăcai în uniforma mea de dorobanţ şi trist, mai trist decât 
în ziua în care plecasem de-acasă, părăsii acest loc de 
care mă lega inima mea. 

Douăzeci de zile lungi şi obositoare mersei până la 
Floreşti, frământat între dorul de acasă şi dorul din- 
dărăpt, dar când ajunsei la poarta ţărinei şi văzui de de- 
parte fumul dela ursoaica caselor noastre, când mă gândii 
la bătrânul tată râzemat în cârjă, la ogorul şi vitişoarele 
cari îşi aşteptau stăpânul, mi se lărgiră paşii într'atâta, 
încât mai, mai că alergam. Pe ulițele satului care cum mă 
întâlnia se lua după mine şi când ajunsei acasă tot satul 
era la uşa mea. Nu-mi este cu putinţă să spun bucuria 
tatei când mă văzu şi mă strânse în braţe, lacrimile 


62 


curgeau pârae pe brazdele feţei lui, și de ce se uita 
la mine de ce mai mult plângea şi suspina, par'că nu-şi 
credea ochilor. 

Apoi care din cotro începu să-mi caute cu deamă- 
runtul rănile, crucile, hainele cele bortite de glonţi, şi să 
mă întrebe de întâmplările războiului prin care trecusem. 
Unii cu mâna la gură se minunau, alţii râdeau şi glumeau 
zicându-mi că iarba rea nu piere. AĂghiuţă mă cerceta 
mereu dacă i-am adus un pistol ca să ştie cum e Turcul. 
Moş Toader a Paraschivei se uita cu ochi galeşi la mine 
parcă i-ar îi părut rău că na fost el în locul meu... când 
deodată auzii clopotul satului sunând.... 

Fără să ştiu pentru ce, îmi simţii inima ghiaţă. 

— Ce este? intrebai eu. 

— Nimic, răspunse Aghiuţă. Ia biata Catrina merge la 
groapă. O boală năprasnică a îulgerat-o prin inimă acum 
douăzeci de zile luându-i graiul şi vederile, şi tocmai 
astăzi a voit Dumnezeu să o ierte. S'a luptat mult cu 
moartea biata Catrina ştiind că ai să vii, dar nu i-a fost 
scris să te vadă. Tot satul o jeleşte, că a fost bună fată 
sărmana! 

— Bună fată, adause tata clătinând din cap. 

Iar eu am simţit atunci că un nour îmi trece pe di- 
naintea ochilor, şi sunetul cel de clopot m'a pătruns în- 
tr'atâta că şi astăzi par'că-l aud! 


ION URDILĂ 


Dau unde dau şi iar mă întorc la timpul tinereţilor 
mele... zise Constantin prietenului său Gheorghe. 

Amândoi stăteau la gura sobei, adânciţi câte într'un 
jilţ şi pufăiau din lulele. 

— Să vedem ce vei desgropa dintr'insele, răspunse 
Gheorghe, care se aşeză mai îndemânatic spre a asculta. 

Constantin tuşi, îşi drese glasul, se uită un moment 
gânditor la roţile de fum ce eşiau din lulea, apoi începu 
astfel pe un ton melancolic. 

— O să-mi zici: „Ce-i pasă lumii de tinereţele tale?...“ 
Aşa-i!... dar ce să fac, dacă mie unuia acolo îmi place 
să-mi desfătez gândul, dacă numai acolo regăsesc zilele 
cele frumoase pline de sănătate, de speranţă şi de voe 
bună, zile care n'au să se mai întoarcă... Am ajuns şi eu 
ca bogătaşul sărăcit, căzut în slăbiciunea de-a nu mai 
vorbi decât de pierdutele lui averi. Răscolind deci vraful 
filelor rupte din viaţa mea, iată că dau peste o istorioară, 
uitată sub colbul trecutului, care însă se leagă atât de 
strâns cu inima mea, încât nici astăzi, că au trecut zecimi 
de ani la mijloc, nu o pot spune fără un pic de înduioşare. 

Aveam, zic în casa noastră, o slugă veche şi credin- 
cioasă la care tata ţinea foarte mult; dar era slut, mânia 
pământului. Avea mai întâi nişte ochi fără culoare, fără 
gene şi fără sprincene. Când se uita la mine, îmi venea 
să cred că nu mă vede. Apoi era ciupit de vărsat, de nu 
găseai loc sănătos pe obrajii lui nici cât ai pune un vârf 


64 


de ac; şi mai era pleş la cap, avea picioarele haitişe, 
parc'ar fi fost îndoite de călărie şi p2 lângă toate aceste 
îl chema şi Ion Urdilă. Te las să judeci ce haz făceau 
fetele de dânsul. Să nu crezi însă că era om morăcănos, 
rău sau pismăreţ, cum sunt obicinuit oamenii sluţi. Din 
contra, era blajin, glumeţ şi cinsiit de puteai zidi o cetate 
pe cuvântul lui. Nimic nu făcea tata fără să se sfătuiască 
cu dânsul. 

— Ioane oare să fie vreme de scos la plug? 

— Ioane, oare grâul nu-i de seceră? 

— loane,oare cum vor sta preţurile anul acesta? Iar 
Ion răspundea aşezat şi lamurit ca un cărturar. Pe lângă 
lucrul câmpului, el mai şiia şi multe meşteşuguri, precum: 
strugăria, butnăria, grădinaria, ba ştia să facă şi vutcă 
şi să coasă la gherghef. Un fel de om, cum s'ar zice, bun 
la toate. Lui îi erau încredințate cheile dela camară şi dela 
pivniţă, căci nu era beţiv; el sta la ciuruitul şi datul 
grăunţelor la cai, el la împărţitul tainurilor în curte. Deşi 
nu era recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin hainele 
ce purta, ca mai mare asupra celorlalte slugi, căci din 
cauza sluţeniei mar fi avut îndestulă autoritate pentru 
aceasta, totuş trebile de încredere el le îndeplinea. Ş'apoi 
ce leaîă mai avea bietul Ion Urdilă? Treizeci lei vechi pe 
lună şi două rânduri de căputături pe anl... cum se dădea 
pe atunci... O nimic, pentru atâta dragoste de lucru stă- 
pânesc. lar hainele lui erau totdeauna aceleaşi şi vara 
şi iarna: nişte pantaloni largi cu prohab încreţiţi la mij- 
locul trupului în forma şalvarilor şi un surtuc ale cărui 
poale lungi îi cădeau oblu pe genunchi; toate aceste 
croite vecinic din acelaş soi de şăiac mânăstiresc şi de 
aceeaş culoare. De cum m'am trezit, am văzut pe Ion 
Urdilă în casa noastră, tot aşa de bătrân, tot aşa de slut, 
tot aşa îmbrăcat, încât timpul curgea parcă fără să-l 
schimbe; şi cât pentru mine naș fi putut înţelege casa 
noastră fără dânsul, aşa cum era, dar nici el nu Sar îi 


putut înţelege pe sine însuși dealtfel sau aiurea undeva 
decât la noi. 

Pe vremea aceea nu era poştă de cai, nici telegraf, nici 
drum de fier, abia de erau drumuri bătute; iar hoţii foiau 
în toate părțile ca prin satul lui Cremene. Tot Ion era 
purtătorul nostru de ştatete. Numai ce auziai pe tata zi- 
cându-i: 

— Ioane! ţine scrisoarea şi punga asta cu bani şi du-te 
la laşi, la cutare. 

Ion punea scrisoarea în sân, punga la chimir, sub 
cămesă, apoi mergea pe jos, trei zile încolo, trei zile în- 
coace, pe cărările cele mai drepte, pe potecile cele mai 
neumblate, mergea mai repede cu picioarele lui haitişe, 
decât ar fi mers altul cu picioarele drepte şi niciodată nu 
lipsia un ban, niciodată nu întârzia cu o oară. 

Toate mergeau bine, numai cu fetele din casă Ion Urdilă 
nu prea ducea trai bun, căci nu era zi lăsată de Dum- 
nezeu ca ele să nu chicotească la spatele lui, să nu-i 
facă fel de fel de şotii: ba schimonosindu-i numele, 
ba aninându-i petici pe la spate, şi câte şi mai câte. 
„Taci, că te dau pe mâna lui Urdilă“! era ameninţarea 
cea mai luătoare în râs ce se putea face unei fete. Iar 
bietul Urdilă, care avea conştiinţă despre sluţenia lui, le 
suferia toate, şi faţa-i blajină nu destăinuia niciodată 
vre-o urmă de mânie sau de dor. Treceau fetele oacheşe 
şi bălăi pe dinaintea lui, zburdau, se hărjoniau de le săl- 
tau sânurile şi el le privea cu ochii săi şterşi, ca un fi- 
lozof ce nu-şi bate capul cu asemenea nimicuri. — Bietul 
om)... Toată dragostea lui se'nţelenise în lucrul stăpânesc, 
şi orice altă simţire părea străină de inima lui. 

Dar binele nu ţine cât lumea; după senin vine furtună, 
zic oamenii; căci aşa ne e dat să cunoaştem, pe rând, 
ambele feţe ale vieţii. 

Aşa într'una din zile, tata, sufletul casei noastre, omul 
cel scurt la vorbă şi cald la inimă, care ţinuse atâta timp, 


N. Gane.—Novaele 5 


66 


spre mulțămirea tuturor, cârma trebilor în mână, închise 
ochi pe neaşteptate, şi la vârsta de optsprezece ani ră- 
măsei trist şi orfan sub epitropia unei mătuşi, varga lui 
Dumnezeu. O, Doamne, ce schimbare! Cu venirea ei, 
focul a intrat între noi. Naltă şi sdravănă, cu nişte ochi 
aspri, bulbucaţi, gata de pălmuit şi vecinic nemulțămită 
de tot ce se făcea, iată noua noastră stăpână. Din ziua 
d'intâi, ea luă cheile dela camară, dela pivniţă, dela ham- 
bar, prinse să grijească, să văruiască în toate părţile. 
schimbă mobilele dintr'o odae într'alta, parc'ar fi voit 
să nu rămâie nici o urmă de ce-a fost mai nainte, şi 
toate acestea le făcea întovărăşite de vuet, cu vorbe ca 
de-alde aceste, zise în gura mare: „Da bine, asta casă de 
om era?... Se poate mai mare risipă, mai mare bătae de 
joc?...“* Astfel îi umbla gura de dimineaţă până'n sară şi 
nici că mai obosia. 

Ş'apoi era evlavioasă, scumpa mea mătuşe, şi cu visul 
Maicii Domnului totdeauna în sin. Mai ales dimineaţa 
era cu inima plină de umilinţă, când se închina dinaintea 
iconostasului: „Tatăl nostru, care-le eşti în ceruri sfin- 
țească-se numele tău, îacă-se voia ta“... Cioară, ardă-te-ar 
para focului! striga deodată în mijlocul rugăciunii, nu 
vezi colbul pe scrin?... Apoi sărind, ca o leoaică, în spa- 
tele slujnicei ce-i eşia înainte, o lua de ureche şi o våra 
cu nasul în colb; şi iar îşi urma închinăciunea: „precum 
în ceri aşa şi pe pământ; pânea noastră cea de toate 
zilele“... ` 

Ciudat era, că pentru a ocări şi a bate nu avea tre- 
buință să-şi iasă din fire, ca alți oameni. După o pereche 
de palme, date de exemplu în timpul mesei, ea mistuia tot 
aşa de bine ca şi când ar fi băut un pahar de apă răcori“ 
toare. Ochii ei, stăpâniţi de dorinţa de-a găsi totdeauna 
pricini, alergau necontenit prin colţuri, pe mobile şi pe 
sub mobile, că doar vor descoperi vre-o aţă de painjăn 


67 


sau vre-un lucru cât de mic care să nu fie la locul său, 
ş'atunci... vai ş'amar!... 

Incetul cu încetul zâmbetul şi voia bună periră din casa 
noastră, lumea umbla numai pe vârful degetelor, vorbea 
numai la ureche, slugile fugiau pe-un cap; numai Ion 
Urdilă, în contra căruia se îndrepta cu deosebire ura 
mătuşii mele, sta nedeslipit de pragul casei noastre. Eu 
unul abia aşteptam ziua plecării mele în străinătate, spre 
a-mi urma studiile şi a pune capăt vieţii nesuferite ce du- 
ceam. Pân'atunci făceam toate chipurile să văd cât se 
poate mai rar pe iubita mea mătuşe. Mă duceam pe la 
vecini, mă primblam călare prin țarină, mergeam la vânat 
sau la pescuit cu undiţa la iaz; dar mai des decât ori- 
unde mergeam la iaz, unde întâlniam pe Ilinca, o fată 
de suflet a morăriţei, cu care-mi plăcea să stau de vorbă, 
nu doar c'aş fi iubit-o sau că mar fi iubit ea pe mine, 
ci pentrucă era tânără şi veselă, şi eram prieteni din 
copilărie. 

Neînţeles însă era că lui Ion Urdilă nu-i plăcea să 
mă vadă impreună cu Ilinca. Felurite cuvinte găsia el, 
care de care mai nepotrivite „spre a mă împiedica să 
merg la moară: ba se temea să nu răcesc din cauza ume- 
zelii, ba Doamne fereşte să nu mă'mnec, tot vorbe fără 
temeiu, care-mi intrau pe-o ureche şi-mi eşiau pe cea- 
laltă; iar eu, nebăgător de samă cum eram, îmi puneam 
pălăria pe ceafă şi mă duceam puşcă la moară. Dela un 
timp observai că de câte ori mă întorceam de-acolo, 
trebuia să întâlnesc pe Ion prin împrejurimi, făcându-şi 
felurite trebi, însă tot mai trist şi mai slăbănogit îmi 
părea. Oare nu cumva?... gândii eu în mine... Ce vorbă... 
Ar putea să-i fie bunic, nu tată!.. E cu neputinţă. Astfel 
năşteau şi pieriau, rând pe rând, prepusurile în mintea 
mea. 

Intr'o zi, coborându-mă după obicei la iaz, văzui pe 
Ilinca cum sta într'o mică luntre legată de mal. Atunci 


68 


fără să mă gândesc mai departe, sării în luntre, o des- 
prinsei, şi din două trei lopeţi o dusei la adânc. Negreşit, 
n'am avut nici o precugetare când am făcut toate aceste, 
căci — precum spusei — nu iubeam pe Ilinca, nici ea 
nu mă iubia, ci eram numai ca nişte buni tovarăşi din 
copilărie... De acum, fiind aşa de aproape de dânsa, le- 
gănat pe faţa apei, neuzind alt vuet decât vuetul măcini- 
şului, neavând alţi marturi decât bătlanii ce se roteau 
deasupra capetelor noastre, şi colo sus soarele care ne 
imbrăţişa în razele lui, mărturisesc că eram mişcat... 
Da, eram mişcat, şi încă atât de mult încât nu pu- 
team să deschid gura să zic un cuvânt... Ce se petrecea 
în mine?... nu ştiu!... Ştiu numai că aveam un fel de 
strângere de inimă şi — lucru ciudat — gâciam că în 
acelaş timp şi ea era cuprinsă de simţirea stranie ce mă 
turbura; şi ea "nţelegea că între noi e ceva care nu fu- 
sese mai înainte, că deastădată sunase pentru noi o oară 
ce nu se mai asemăna cu celelalte, o oară care în şirul 
vieţii noastre punea hotar între trecut şi viitor; şi toate 
aceste mute destăinuiri se preschimbau în sufletele noastre 
cu iuţeala fulgerului, parcă acum pentru întâia dată ne 
vedeam şi ne pricepeam. Intr'adevăr, mă uitam acum la 
Ilinca aşa ca un om ce se trezeşte din somn, şi nu mă 
dumeriam cun de n'o văzusem tot astfel din capul lo- 
cului, eu care o cunoşteam de atâţia ani, — cum de nu-i 
văzusem ochi cei mari şi negri, talia subţire, părul cel 
frumos, care despletit i-ar fi atins genunchii, picioruşele 
cele mici făcute la strung, p2 care le desmierda apa. Pri- 
viam, ce-i drept, cum apa le dezmierda, cum, geloasă 
parcă de privirile mele, tot mai mult le cuprindea; nu 
băgam de samă însă, în ameţeala mea, că apa se revărsa 
în luntre peste margini, că luntrea, prea mică pentru a ne 
susţine pe amândoi încet incet se cufundă, şi împreună cu 
dânsa ne cufundăm şi noi... O, Doamne! Iată-ne duşi 
până la glezne, până la genunchi... eram pierduţi... adâncul 


69 


ne înghiţia... Când deodată Ilinca îşi deschise braţele 
şi se încleştă de mine. Era palidă ca moartea sărmana, 
fără răsuflare, fără conştiinţă de sine; iar eu n'am grai 
să spun ce-mi fulgera prin creeri în acel moment suprem, 
în care vedeam pe deoparte că prăpastia mă soarbe, iar 
pe de alta simţiam părul Ilincăi că-mi atinge obrazul, 
simţțiam inima ei că bate peste a mea. Cugetele cele 
mai ciudate şi mai contrare îmi năvăliau in minte aşa că 
nici acum nu poi să-mi dau samă ce mă stăpânia mai 
mult în acea clipă de cumpănă: frica de moarte, sau dra- 
gostea pentru Ilinca. Ştiu atâta că, deşi vedeam moartea 
cu ochii, totuş, îmbrăţişaţi cum eram, piept la piept, gură 
în gură, în cea d'intâi și mai caldă mărturisire de dra- 
goste parcă-mi venea să strig: „deacum ce-mi paşă!* 
Apoi ochii noştri se închiseră buzele noastre se atinseră... 
şi de-aci înainte nu mai ştiu nimic, căci eram duşi pe altă 
lume... 


II. 


Ne-am trezit în moară cu Ion Urdilă la căpătâiul 
nostru. El, care nu mă pierdea din ochi, ma văzut când 
am sărit în luntre, când m'am cufundat în apă şi într'o 
clipă. ne-a scos pe amândoi. Sărmanul Urdilă!... Cum era 
de palid, cum i se bătea pieptul! Era mai speriat decât 
noi înşine. Intr'una îşi frângea mânile, se văicăra, ne 
scutura de apă, ne încălzia şi tot nu-şi mai venea în fire, 
deşi ne vedea acum deplin sănătoşi. Iar eu unul, mă sim- 
țiam cuprins de-un fel de ruşine faţă cu privirile lui mus- 
trătoare, aşa că, după ce m'am întors acasă, trei zile am 
stat închis în odae, fără să mai dau ochi cu Ilinca. Eram 
într'o stare suiletească cu anevoz de lămurit. Parcă vi- 
sasem un vis şi-mi rămăsese oarecum, inima împărţită 
în două: între dragostea către Ilinca şi recunoştinţa către 


70 


Ion care îmi scăpase viaţa. Insă de astădată Ion căută, 
întru'un chip cu totul vederat, să mă depărteze de Ilinca. 

— Cuconaşule, îmi zicea el cu vocea tristă şi rugă- 
toare, ce-ţi baţi capul după o biată fată de ţăran?... 
Păcat şi de d-ta şi de dânsa. Ce-ar zice răposatul boerul 
nostru, dacă ar deschide ochii? Las-o în plata lui Dum- 
nezeu să-şi caute de nevoi, că destule are sărmana; nmo 
întoarce dela datina ei, că nici ea nu-i pentru d-ta, nici 
d-ta pentru dânsa; ş'ar rămâne un suflet stricat pe lume, 
de ţi-ar fi milă şi d-tale. 

— Ce-ţi pasă de dânsa? ce drept ai asupra ei?... îi 
răspundeam eu cu cruzimea de inimă a unui tânăr ne- 
ştiutor de durerile altora. 

Ș'atunci Ion se încurca, îngăima vorbe fără noimă şi 
ochii lui şterşi păreau că se sting cu desăvârşire. Surpat 
acum din două părţi de necontenitele bănueli şi urmăriri 
ale mătuşii mele, care avea ideia fixă că el trebuie să fi 
furat multă avere dela tată-meu cum şi de grija ce 
purta pentru Ilinca, bietul Ion se usca văzând cu ochii, 
aşa că sbârcit, spân, stricat de vărsat şi pleş cum era, 
ajunsese de semăna cu o babă imbrăcată în haine bărbă- 
teşti. 

Iată că într'una din zile mătuşe-mea, care necontenit 
fierbea de necazul ce avea în contra „hofului celui mare“, 
precum numia ea pe Ion Urdilă, intră ca o furtună în 
odaia lui şi prinse să-i răscolească toate lucrurile, ca 
doar va da de urma averii furate. N'a rămas ladă, saltar, 
tureatcă de cismă, astupătoare de sobă, unde să nu-şi fi 
băgat mânile; şi de ce căuta mai mult, fără să găsească 
nimic, de ce ochii ei se încruntau, îi părea rău să vadă 
întemeindu-se nevinovăția lui. 

— Hal striga ea, galbănă ca şofranul, uitându-se ţintă 
în ochii lui. Eşti om priceput d-tal... ştii ascunde!... 

— Mulțumită lui Dumnezeu, răspunse Ion făcându-şi 


71 


cruce, în neamul Urdileştilor, până în ziua de astăzi, n'a 
fost nici un hoţ, cuconiţă. i 

— Aşa!... Vra să zică acum o iei pe mare! te fudu- 
leşti cu neamurile, adause mătuşica la culmea furiei. Apoi 
să-ți arăt eu, măi badeo, cum ştiu plăti celui ce se obrăz- 
niceşte cu mine, şi... trosc... pliosc!... mâna ei greoae 
lovi amândoi obrajii nenorocitului Urdilă. Asemenea lucru 
nu i se întâmplase în viaţă. Urdilă rămase împietrit, cu 
gura întredeschisă, fără să clipească măcar din ochi; iar 
ea, răcorită de ciuda ce clocotise într'insa atâta timp, eşi 
din odaie trântind uşa în urma ei. Atras de vuet, intrai 
la Urdilă şi-l văzui sărmanul, stând încă în picioare ne- 
mişcat, cu privirea fixă, ca un om care nu-şi poate da 
samă de cele ce i s'au întâmplat. Se cunoşteau încă pe 
obrajii lui urmele vinete ale degetelor ce i-au necinstit 
bătrâneţele. Pătruns de milă, îl cuprinsei în braţe şi-l 
sărutai pe amândoi obrajii, în locul unde a fost lovit. 
„Ea te bate, eu te sărut!“ îi zisei cu vocea înduioşată. 
Atunci ochii lui se umeziră şi, pierzându-și puterile, el 
căzu sfâşiat pe un scaun. 

— Iată ce mi-a fost dat să primesc la bătrâneţe, zise 
el cu glas stins. Dar Dumnezeu nu m'a lăsa să port 
multă vreme astă ruşine. In curând toate au să se sfâr- 
şiască. 

Mi se rupea inima, văzând lăcrimile bătrânului nostru 
servitor. Un altul îndată ne-ar fi părăsit şi s'ar fi dus 
în lume; dar Ion cum era să se deslipiască de casa unde, 
după cum spunea el, a mâncat pâne şi sare treizeci de 
ani dearândul, unde m'a văzut deschizând ochii pentru 
întâia dată la lumina soarelui, unde a îngropat pe bunii 
lui stăpâni: pe mama şi pe tatal... Cum era el să se de- 
prindă la bătrâneţe, să urce alte scări, să nu mai vază 
acei păreţi văruiţi, care-i vorbeau din trecut, acea gră- 
dină cu atâţia copaci răsădiţi de mâna lui, acel lung 
cerdac de jur împrejurul casei, de unde tata, şezând la 


72 


vorbă cu el, privia plugurile înşirate pe brazdă? Toate 
aceste făceau parte din măruntăile, din inima, din su- 
fletul lui. 

Aşa dar, Ion a ramăs credincios locului de care-l legau 
atâtea amintiri; dar nu şi-a purtat mult ruşinea, căci în- 
dată a şi căzut la pat, pentru a nu se mai scula. Cinci 
zile numai a zăcut; iar în ziua a cincea, cea din urmă a 
vieții lui, m'a rugat să opresc ciasornicul ce era în odae 
şi pe care se deprinsese să citească oarele. 

— Nu mai vreau să ştiu vremea cum curge, îmi zise 
el cu aerul lui răbdător şi hotărît la toate. 

Apoi chemă pe o slujnică să deschidă o ladă veche 
braşovenească, ce sta într'un colț acoperită cu lăicere, şi-i 
zise să scoată lucrurile din ea. 

— Cu cămaşa asta, cusută de mâna Ilincăi, să mă 
îmbrăcaţi după ce-oi muri. 

Iar ochii lui, lunecând de-alungul firelor de altiţe, 
cusute de mâna Ilincăi, destăinuiau o vederată turburare 
sufletească, Negreşit îşi aducea el aminte de ceva, căci 
sta lung şi cugeta, şi încreţiă din sprincene, parc'ar fi 
voit, în gândul lui, să lege prin acele fire ceeace a fost 
cu ceea ce este, adică ambele capete ale vieţii sale pă- 
mânteşti. Apoi adause după câteva momente de tăcere: 

— Să-mi puneţi hainele cele de postav negru, dăruite 
de boerul nostru, Dumnezeu să-l ierte, în anul când a 
răposat. 

Eu unul stam uimit şi ascultam cum Ion punea la cale, 
cu limbă de moarte, toate cele privitoare la îngroparea 
lui, Era de mirare cu ce sânge rece spunea el care anume 
preot să-i citească prohodul, unde să i se aşeze sicriul, 
ce icoană săi i se pue pe piept, cui să se împartă hainele 
lui; şi cu cât mai mult spunea şi intra în amănunte, cu 
atât faţa lui se însenina; parcă-şi uşura inima, parc'o rază 
îmbucurătoare cădea de sus peste fruntea lui brăzdată de 


73 


ani şi-i înălța simţirile astfel, că el acum voios se pre- 
gătia pentru ultima călătorie. 

Venise preotul să-i dee impăriăşenia. În casa era cea 
mai adâncă tăcere. Un aer oarecum solemn, încărcat cu 
miros de tămâe, ne împresura şi ne umplea de sfială; 
nimeni nu cuteza să sufle; însuşi lumina zilei pătrundea 
nehotărită şi tremurătoare prin perdelele de cit ale odăii, 
nevoind parcă să turbure sfințenia momentului; vedeam 
cu ochii cum abia mai pâlpâia, cum se desprindea de 
trupu-i slaba flacără a vieţii, iar el stătea, acum tăcut şi 
liniştit, ca un om ce şi-a luat o grijă, şi-şi pironia ve- 
deriile când pe un obiect, când pe altul, sau se uita în 
deşert, lung şi pierdut, şi din c2 în ce ochii lui străluciau 
mai mult şi se măriau, parcă vedeau tot mai departe, 
parcă se înstrăinau din ale lumii... când deodată, întin- 
zând mâna spre mine, mă atrase lângă căpătâiul lui şi-mi 
zise la ureche încet, foarte încet: 

— Ilinca e fiica mea!... Te rog, cruţ-o! 

Atunci un fier ars îmi trecu prin inimă, iar el închise 
ochii, pentru a nu-i mai deschide şi sufletul lui sbură 
spre plaiurile necunoscute, d2 unde cei duşi nu se mai 
întorc. Nici azi nu pot uita acel moment în care Urdilă a 
murit sub ochii mei, descoperindu-mi taina inimii sale, 
moment în care am simţit adânc că s'a dus cel din urmă 
suflet prietenesc ce-mi mai rămăsese pe urma tată-meu, 
şi care plutea încă asupră-mi ca o umbră proteguitoare. 

Am plâns deajuns pe bietul Ion Urdilă şi l-am îngropat 
cu toaiă cinstea cuvenită unui prieten al nostru, vechi şi 
credincios şi a voit Dumnezeu ca ziua-i de înmormântare 
să fie caldă şi senină ca inima lui; iar după ce mi-am 
uscat lacrimile, ne mai ştiind ce să fac în casa părin- 
tească, unde rămăsesem fără părinţi, sub un acoperământ 
cu răutăcioasa de mătuşe-mea, mă hotării să plec în 
străinătate. Dar cum să plec, fără să văd pe Ilinca, să-i 
zic un „rămas bun“ şi iarăş cum o văd, când acel rămas 


74 


bun avea să fie pentru totdeauna?... Ce să-i vorbesc?... 
Cum să o mângâi?... Căci acum nu-mi era de mine; eu 
trebuia, vrând nevrând, să ascult cuvântul lui Ion; dar 
îmi era de dânsa, sărmana, care mă iubia la nebunie. O 
pot spune aceasta, fără să mă laud, căci o vedeam în toată 
fiinţa ei, în felul cum se uita la mine, în tremurul ce o 
apuca când o prindeam de mână; iar în mine, o Doamne! 
simţiam o mare schimbare. Fie că vorbele lui Ion, rostite 
pe patul morţii, făcuse întipărire asupra mea, fie că şi eu 
aveam inima ciudată a celor cari obicinuit îug de ce au 
la îndemână şi aleargă după ceea ce nu pot avea; ştiu 
atâta că acum judecam lucrurile de altfel, înţelegeam cât 
de dreaptă era grija lui Ion şi ce sfântă datorie aveam 
de a cruța pe nevinovata Ilincă. M'am dus, deci, la 
Ilinca, hotărît să-i zic rămas bun şi să curm orice le- 
gături mai departe cu dânsa. Dar se vede că aveâm ceva 
înfricoşat în figura mea, căci în momentul când deschisei 
uşa, Ilinca îşi pierdu cumpătul cu desăvârşire. Mă apropiai 
de dânsa cu o nespusă stângăcie, începui să-i îngân câteva 
cuvinte de dragoste, de neuitare, de curândă întoarcere şi 
altele... dar ce falş sunau vorbele în gura mea! Aveam 
simţirea stranie a unui om prins într'o reţea din care nu 
ştie cum să scape. Aş fi voit nici ei să-i facă vre-un 
rău, nici eu să calc cuvântul lui Ion, adică să împac lu- 
cruri ce nu se pot împăca; şi în această îndoită năzuinţă, 
fără să vreau, jucam un rol făţarnic şi mă simţiam oare- 
cum înjosit faţă cu marea şi netăgăduita iubire a Ilincăi. 
Pentru a pune dar capăt încurcăturii în care mă aflam, 
mă înarmai de tot curajul meu, o luai de mână şi-i zisei 
„rămâi sănătoasă!“ hotărît astădată, să nu mai umblu pe 
căi pezişe, dându-i speranţe deşarte, ce nu se puteau 
împlini; apoi cu paşi bărbăteşti mă îndreptai spre uşă, 
pentru a-mi căuta de drum; când însă să trec pragul, 
fără voe mă întorsei încă odată spre dânsa, ş'atunci... 
Doamne sfinte, ce văzui!... Prin lacrămile ce-i străluciau 


75 


în ochi, văzui atâta durere ş'atâta desperare în sufletul 
ei, încât nu ştiu cum se întâmplă... dar deodată mă deş- 
teptai în braţele ei. Lămurească cine poate, cum şi prin 
ce minune S'a făcut această schimbare; eu unul voi spune 
numai că parc'un vârtej mi-a luat minţile şi, fără nici o 
conştiinţă de faptele mele, o strângeam acum la piept, o 
sărutam de nenumărate ori şin gură şi pe frunte şi pe 
ochi şi pe părul cel lung şi negru, care parcă ardea pe 
capul ei; iar ea, sărmana, era pi2rdută în brațele mele şi 
fără nici o împotrivire, şi eu asemenea eram pierdut, tre- 
muram ca varga şi nu mă mai puteam deslipi dela sânul 
ei. O! ce mai „rămas bun“ era şi acesta! Unde mă mai 
gândiam acum la plecare! Unde erau stavilele ce se ri- 
dicase aşa de neînvinse, între mine şi Ilinca? 

Insă deodată, în mijlocul farmecului ce mă cuprinsese, 
o voce tainică îmi şopti la ureche: 

— „E fiica mea, te rog cruf-o!...“ 

Ş'atunci sguduit ca de un trăsnet în adâncul inimii, 
mă retrăsei iute din braţele ei şi cu ochii spărieţi, mă 
uitai împrejur, ca, şi când un martur nevăzut ar fi venit 
să turbure dragostea noastră. Şi doar nu eram decât noi 
doi; nimeni mar fi putut să o apere în contra dorințelor 
mele însetate; nici ea însăşi nu se apăra. Totuş, rămăsei 
în loc încremenit; o lumină mi se făcu dinaintea ochilor, 
care-mi dădu puterea de a mă stăpâni, sau mai bine zi- 
când îmi nimici puterea de a mai dori... şatunci cu O 
naivitate copilărească, de care îmi vine ş'acum să râd, îi 
zisei: 

— Ilinco! nu fii supărată pe mine! Am fost aşa de 
ameţit, că n'am ştiut ce fac. Iartă-mă, că n'am voit să-ţi 
fac nici un rău! Rămâi sănătoasă!... La revedere... 

Apoi, de astă-dată strângând-o de mână, o părăsii 
de-a binele şi mă dusei acasă, unde mă aștepta trăsura cu 
caii înhămaţi. 


T6 


O oară după aceea eram pe drum, cu capul mai răcorit 
şi oare-cum mulțămit de mine. Umbra lui Ion n'avea nimic 
a-mi bănui. Dar cu cât mă legăna mai mult trăsura în 
mersul ei regulat, întovărăşit de sunetul monoton al clo- 
potului dela oişte, cu atât mă cuprindea un fel de melan- 
colie şi mi se redeşteptau dorurile din urmă. Incepui să 
mă uit îndărăt, să măsor în gând distanţa ce mă des- 
părţia de ilinca, şi când, de pe înălţimea unui dâmb zării 
colo... departe la orizont, satul nostru cu casa părin- 
tească, cu moara, cu Ilinca, care negreşit plângea şi pe 
care cine ştie când era s'o mai văd, îmi veni o aşa du- 
rere în inimă, încât crezui că mă sfârşesc. De douăzeci 
de ori era să strig viziteului să întoarcă, însă de atâtea 
ori glasul mi se stinse în piept şi trăsura mă ducea 
înainte... şi nu ştiu de ce... mi se părea tot atât de ne- 
firesc, şi peste puterile mele, de a opri mersul trăsurii, 
precum mi-ar fi părut de a opri pământul în călătoria lui. 
Ursita, care mă lua înainte, era mai tare decât dragostea 
ce mă ţinea din urmă. 

Trecut-au la mijloc zile, săptămâni şi ani, dus-am în 
străinătate o viaţă plină de furtuni în mijlocul ispitelor 
ce întâlneam la fie-care pas şi durerea mi se alină, căci 
timpul îndulceşte totul, dar după ce-mi sfârşii studiile 
şi se apropie oara întoarcerii în ţară, dorul de acasă 
mă încleştă de inimă cu aşa tărie încât, în nerăbdarea 
mea de-a ajunge mai curând, aş fi voit să sorb depăr- 
tarea. 

Mătuşa mea murise; eram acum în vârsta legiuită, 
prin urmare singur stăpân pe averea părintească, aveam 
un titlu de ştiinţă în buzunar, ce-mi mai lipsea ca să fiu 
om deplin?... Insurătoarea?... Da, însurătoarea!... Vine o 
oară în viaţa noastră, în care credem că asta-i tot ce ne 
mai rămâne de făcut. Acea oară sz vede că sunase şi 
pentru mine... Insă întrebarea era cu cine?... Atunci toate 
figurile femeieşti, ce întâlnisem în ţară şi în străinătate, 


17 


mi se înfățoşeau în închipuire, le vedeam, le cercetam pe 
rând, dar dintre toate trebuie să mărturisesc că figura 
Ilincăi îmi părea mai frumoasă, mai atrăgătoare. Văzută 
din depărtarea copilăriei mele, avea un farmec care 
întuneca pe celelalte. Ş'apoi ochi mari şi negri ca dânsa 
n'avea nici una, nici chip aşa de blând, nici inimă aşa de 
bună... şi adică de ce mar fi ea?... îmi şoptia un gând 
ascuns şi sfiicios, care abia îşi făcea loc printre celelalte, 
ce se încrucişau. S'au văzut regi luând păstorite şi mie 
unuia să-mi fie ruşine să iau pe aceea care-mi placel... 
Auzi vorbă... 

Astfel de idei încolţiau pe nesimţite şi prindeau rădă- 
cină în mintea mea, şi deşi nu pot zice că luasem hotă- 
rirea nestrămutată de-a mă însura, totuş vedeam eu în- 
cotro mă duce valul. Bântuit de aceste gânduri, ajunsei 
însfârşit acasă după mult drum şi necaz, şi când mă sco- 
boriîi din trăsură şi prinsei să urc scările, încunjurat de 
toate slugile ce-mi eşise înainte spre întâmpinare, îmi 
Simții inima bătând aşa de tare, că abia de-mi puteam 
păstra cumpătul. Câte amintiri nu-mi deştepiau aceste 
locuri unde se răsfățase odinioară zburdalnica mea co- 
pilărie!... Locurile erau tot acele, numai eu mă schim- 
basem. Eram acum om, în puterea cuvântului, dovadă 
semnele de respect şi de supunere ce mi se dădeau din 
toate părţile; iar eu, urmărit de un singur gând, începui 
să vorbesc cu unii şi cu alţii despre cele petrecute în 
lipsa mea şi tocmai la urmă pentru a nu-mi trăda secre- 
tul, adusei vorba despre Ilinca. 

„Ilinca? imi răspunse atunci o slugă dând din umere, 
n’o cunosc, n'am auzit. 

— Cum n'o cunoşti?... Fiica morăriţei din sat. 

— Mă iertaţi, cuconaşule; pe morar ştim că'l cheama 
Ilie şi nu-i însurat. 

Imi veni atunci o grozavă strângere de inimă, dar mă 
stăpânii. 


78 


— Intr'adevăr, d-ta mai de unde şti. Uitasem că în 
timpul mătuşii mele slugile nu se prea învechiau la noi. 

In acelaş moment văzui intrând pe poarta curţii locui- 
torii satului, cari veneau să ureze p2 noul lor stăpân. Bä- 
trânii înaintau în frunte, ţinând unul un miel, altul o 
găină, altul o strachină cu ouă, plocoane ce mi se aduceau 
de bună venire. De pe la mijlocul curţii, ei îşi luară că- 
ciulile şi se plecară adânc îndată ce mă zăriră; iar eu, 
fără să-i aştept mai mult, mă dusei grabnic între dânşii, 
dădui mâna cu cei mai bătrâni şi îi întâmpinai cu cuvin- 
tele: 

— Bine v'am găsit sănătoşi, oameni buni! Ce mai 
veste?... 

— Bine-aţi venit, cuconașule!? Să trăiţi la mulţi ani! 
Intre noi, pace bună. 

Apoi ei îmi dădură plocoanele în primire şi eu, la 
rândul meu, poruncii să li se împartă câteva vedre de 
vin. Eram fericit să mă văd, după atâţia ani de înstrăi- 
nare, iarăş la locul de naștere între ai mei. Iată moş Ni- 
chifor, vechi vornic de sat, fruntaş cu patru boi; iată 
Moş Alăută cimpoierul dela şezători şi dela scrânciobe; 
iată şi moş Toma vânătorul, cel care mi-a pus întâi 
şi'ntâi ciubeica'n gură și pușcan mână. Li revedeam acum 
pe toţi, însă mai albi, mai gârboviţi de cum îi lăsasem la 
plecare: iar dintre rândurile lor, ici colea lipsa câte 
unul, strâns de mâna lui Dumnezeu, după cum ziceau ei 
în limba lor câmpenească. Apoi, întorcându-mă iarăş la 
gândul ce mă stăpânea, îi întrebai de nevestele, de copiii, 
de ogoarele lor şi tot aşa înainte, până când, după mult 
încunjur, ajunsei pe nesimţite la Ilinca. 

— Hel... Ilincal... răspunse moş Toma vânătorul, să 
fiţi sănătoşi, cuconaşule! cine ştie unde i-or fi strălucind 
ochii. De cum aţi plecat dela noi, a pribegit din sat şi 
nime nu i-a mai dat de urmă. 

— Se vede că nu prea trăia bine cu răposata mătuşa 


79 


d-voastră, Dumnezeu s’o ierte... băgă de samă cim- 
poerul. 

— Co fi fost pricina asta sau altă pricină, D-zeu ştie, 
adause moş Nichifor. De vr'un bine, de sigur, nu s'a 
dus ea dela noi. Am căutat-o multă vreme, să-i dau nişte 
lucruri ce i-a lăsat, cu limbă de moarte, bietul Ion Ur- 
dilă, dar n'am găsit-o nicăieri. N'am putut măcar să 
aflu de mai trăieşte sau nu. 

Eu unul, nu mai întrebam nimic, nu mai auziam nimic. 


Aici Constantin tăcu, se uită lung la focul ce pălpăia 
în sobă, apoi cu voacea cam înecată urmă: 

— S'au strecurat mulţi ani' deatunci, iubite prietene, 
încât am avut timpul să încărunţesc şi în lunga mea hol- 
teie am mai iubit de vr'o trei patru ori cu multă aprin- 
dere, de-mi părea că atunci iubesc pentru întâiaş dată. 
Am avut chiar certe din pricina femeilor, am fost de 
două ori logodit „dar precum vezi, am rămas holtei. Ideia 
însuratului nu m'a mai putut învinge. Insă toate aceste 
întâmplări şi încurcături s'au şters, ca şi cum n'ar fi fost, 
fără a-mi lăsa în amintire nici cea mai mică urmă. Singur 
chipul Ilincăi mi se înfăţişează încă din când în când, 
dulce, poetic ca un vis din copilărie. Hotărit lucru! Cea 
mai curată a mea simţire a fost pentru o fată de ţăran. 

Vezi dar că nu puteam să-ţi spun această istorioară fără 
un pic de înduioşare, fiindcă prea se leagă de aproape cu 
trecutul vieţii mele. 

— Apoi, dacă-i aşa, răspunse Gheorghe nu mai puţin 
înduioşat, vei fi silit să asculţi şi tu o istorie din viaţa 
mea, mâni tot la oarele aceste, aici dinaintea focului. La 
revedere, pe mânil... 

— La revederel... 


PETREA DASCĂLUL 


Au trecut douăzeci şi cinci de ani de când a avut loc 
această întâmplare. Erau frumoase vremi pe atunci, nu 
doar că mi se păreau mie, fiindcă eram tânăr, dar în- 
tr'adevăr aşa erau, căci un soare vesel se ridica la ră- 
sărit asupra noastră, încărcat cu bunuri la care cei mai 
mari Domni ai ţării abia de au cutezat să viseze; şi 
idei nouă încolţiau în inimi, şi viaţă nouă curgea prin 
vine. S'ar fi zis că Dumnezeu îşi întorsese fața spre noi. 
N'aş fi răscolit de sub vălul trecutului aceste amintiri, 
ale unor vremi ce nu mai sunt, dacă întâmplarea de faţă 
mar avea oarecare legătură cu mişcarea de renaştere ce-a 
frământat atunci pământul nostru. 

Se isprăvise răsboiul Crimeei; trupele austriace se re- 
trăseseră din ţară, şi pacea dela Paris ne promitea unirea 
Principatelor, mărirea teritorului cu o parte din Basa- 
rabia, neatârnarea politică şi multe altele, care ne în- 
flăcărau minţile. 

In timpul acela dar, de frumoasă amintire, doi lorzi 
engleji, care luaseră parte la comanda superioară a oşti- 
rilor aliate din Crimeea, auzind că Moldova e o ţară 
încă primitivă, cu obiceiuri patriarhale şi cu munţi plini 
de urşi, veniră anume din Sevastopol în Galaţi, cu hotă- 
rire de a se desfăta la un vânat de urşi, ceea ce de mult 
timp locuitorii Angliei nu mai pot face în insulele lor. 
Ei erau bogaţi, căci livrele sterling sunau în buzunarele 
lor; erau serioşi, căci mai nu vorbiau unul cu altul: 


N. Gane.—Novele 6 


82 


erau fuduli, căci se ţineau totdeauna cu găturile ţepene 
şi abia de coborau ochii pe vre-un obraz omenesc. Nalţi 
şi subţiri, şi totdeauna bine îmbrăcaţi şi pieptănaii, ei 
priveau lumea cu gravitate prin geamul ochelarilor, voind 
parcă înadins să pue oarecare distanţă între ei şi lume. 

Ei plecară într'o trăsură cu opt cai de poştă pregătită 
de părcălabul de Galaţi, şi apucară drumul spre munte 
la o moşie, către proprietarul căreia aveau anume scrisori 
de recomandaţie. Cine nu-și aduce aninte cum erau pe 
atunci drumurile la noi! Cu toate aceste surugii, cărora 
nu le păsau nici de drum, nici de cai, dar cari mirosiră 
bacşişul gras, mânau de olaz, de scăpărau copitele cailor, 
trosniau din biciu, chiuiau cât le lua gurra, încât bieţii En- 
gleji, hurducaţi în trăsura ce se l2găna ca o barcă bătută 
de valuri, nu-și mai simțeau nici frizura netedă, nici oche- 
larii drepţi pe nas. 

— „How original!“ zise într'un târziu unul dintre lorzi 
către celălalt. 

— „How original!“ răspunse acesta ca un ecou. 

Apoi ambii tăcură, luându-și fiecare aerul serios obici- 
nuit. Au mers astiel o zi întreagă pe drumuri nebătute, 
trecând prin vaduri de râuri, peste şanţuri, peste podeţe 
ale căror scânduri jucau sub roatele trăsurii, până când 
în spre sară ajunseră la moşia dorită. Proprietarul, care 
era prevestit de mai "nainte de părcălăbie, îi primi cu 
mare alai, ca pe nişte oaspeţi aleşi. Dulceţile, cafelele 
negre cu caimac, ciubucele cu imamele de chilimbar, se 
înfăţişară pe dată dinaintea lor după obiceiul pământesc, 
apoi nu trecu mult şi proprietarul îi introduse în sufra- 
gerie, unde îi aştepta o masă bogată, pe a cărei pânză 
albă figurau cu cinste brânzeturile de munte, păstrăvii 
afumaţi, bujeniţă de căprioară, cataifurile, vinurile de 
Odobeşti şi Cotnar şi câte şi mai câte alte producte ale 
țării. 

Iar lorzilor toate li se păreau ciudate; şi mâncările 
şi obiceiurile şi forma caselor noastre dela ţară, cu bal- 


83 


coanele lor lungi şi acoperemântul țuguiat, şi gardurile 
cu spini, şi cumpenele dela fântână şi mai cu seamă 
poştile, despre a căror ciudăţie se resimţiau încă; dar 
nu dădeau nici un semn de mirare, căci ar fi fost în contra 
demnităţii lor. Numai câte un: „How original!“ ziceau 
din vreme în vreme, însă şi acesta cu multă cumpătare. 

După masă, proprietarul chiemă pe vânătorul său, Pe- 
trea Dascălul, şi-i porunci ca a doua zi să ducă numai 
decât pe lorzii engleji la urşi. 

— Ascult! răspunse Petrea Dascălul cu un aer d2 su- 
punere, ce înseamnă că porunca stăpânească va fi ne- 
greşit îndeplinită. 

Petrea Dascălul mergea la urşi ca la un vânat fără 
nici o însemnătate. El ucisese atâţia în viața sa, încât, 
ne mai având destule degete, la mâni şi la picioare, ca 
să-i numere, le pierduse, cum am zice, răbojul; numai 
stăpânul său, care-şi făcuse felurite şubi şi aşternuturi 
de picioare din blănile lor, țineà anume socoteală de 
dânşii. 

In lunga lui îndeletnicire vânătorească, el ajunsese să 
ştie anume fiecare urs sau ursoaică de câţi ani este, câţi 
pui are, în ce bârlog şade, la ce pârâu s'adapă; şi când 
stăpânul său îi zicea: „Măi Petreo, să-mi aduci un urs, 
el se ducea totdeauna la sigur. Şi doar nu eră vre-un om 
mai arătos sau mai deosebit Petrea Dascălul; din contră, 
era mic de stat, avea chipul blajin şi oarecare stângăcie 
în mişcări. Faţă cu stăpânul său abia de îndrăznia să 
ridice ochii din pământ. El fusese crescut d2 tată-său, ca 
ca să fie dascăl de biserică. Insă toate le făcea pe dos 
în slujba bisericească. In loc să curăţe lumânările de 
mucuri cu cleştele cele lungi, el le stingea, şi cădelnița o 
arunca cu atâta neghibăcie, încât împrăştia cărbunii pe 
jos. Numai la împărţeala colivei cerea o parte nepotrivită 
cu meritele lui dăscăleşti. Intr'o zi, mergând de şagă, cu 
un hleab de puşcă împrumutat, la un vânat de urşi ce 
dăduse stăpânul său în munte, se nimeri că tocmai el 


84 


împuşcă ursul, şi de-atunci, prinzând gust la astfel de 
dihânii, îmbrăţişă meşteşugul vânătoriei în locul breslei 
dăscăliei, păstrându-şi de la aceasta din urmă numai 
numele. 

Englejii, când îl văzură prin sticla ochelarilor lor aşa 
mic şi nechipos, îmbrăcat cu suman şi cu opinci, învâr- 
tindu-şi căciula dinaintea stăpânului său ca un nemernic 
ce nu ştie cum să-şi poarte mânile, se arătară foarte ne- 
crezători. , 

— Dar însfârşit cine ştie! îşi ziseră ei între dânşii, aici 
toate sunt ciudate! 

A doua zi, în zori de ziuă, pe când lorzii dormiau mai 
bine, visând poate despre ciudăţia obiceiurilor şi a poştilor 
noastre, Petrea Dascălul bătu la uşa lor îndemnându-i să 
plece. Ei însă, cu toată nerăbdarea ce aveau de a da 
piept cu urşii, nu deschiseră uşa până ce mai întâi nu-şi 
raseră barba, nu-şi peptănară părul cu îngrijirea obici- 
nuită, astfel ca nici un fir de păr să nu fie smintit de la 
locul său, şi gătiţi fiecare de la ghetre până la pălărie 
câte cu un costum nou vânătoresc, anume cumpărat din 
Londra, plecară împreună cu Petrea Dascălul pe cărarea 
muntelui în sus, având în urma lor alţi patru puşcaşi 
din sat. 

Vremea eră frumoasă, aerul viu şi răcoros, şi înspre 
partea şesului la răsărit soarele se înălța vesel pe un cer 
cuprins de foc. Tăcuţi, urcau Englejii la deal, cu pas 
regulat şi cu aerul serios al unor oameni ce merg într'o 
gravă întreprindere; numai Petrea Dascălul, blajin cum 
era şi cam slobod la gură, mai schimba din când în când 
câte o şagă cu tovarăşii sai din sat. Trei ceasuri întregi 
ei suiră mereu în sudoarea îrunţii, şi nu odată Englejii 
se împiedicară de bolovanii de pe drumul strâmt şi pie- 
tros al muntelui, nu odată pălăriile lor, împodobite cu 
pene de struţ, se aninară de crengile brazilor, nu odată 
se văzură siliți să dee mâna lui Petrea Dascălul, prin 
locurile unde prăpastia se prea apropia de cărare; dar 


nu era lucru de mirare, nefiind marii lorzi deprinşi să 
umble prin locuri aşa tari, cum zic ţăranii noştri. 

Pe la amiazăzi, Petrea Dascălul îi opri într'o desime 
mare, unde era o mulţime de bolovani şi cioate răsturnate, 
care păreau a fi aduse de puhoi. 

— Aici e ursul, zise Petrea Dascălul. 

Atunci figurile lungi şi solemne ale lorzilor se făcură 
şi mai lungi şi mai solemne, căci dorul lor eră acum 
aproape să fie împlinit: aveau însfârşit să dee ochii cu 
sahastrul Carpaţilor şi să aibă ce istorisi despre lupta cu 
dânsul, când se vor întoarce în ţara lor. Ei îşi înarmară 
puştile, nu fără oarecare bătae de inimă, deşi de altfel 
erau despreţuitori de primejdii, şi stătură câtva timp în 
aşteptare; dar ursul nu se arătă. Atunci ei aruncară o 
privire întrebătoare asupra lui Petrea Dascălul, iar acesta 
înțelegând gândul lor, le arătă printre cioate şi bolovani 
o gaură deschisă prin care abia, ar fi putut intră un om 
pe brânci. 

— Aci e ursul, adause Petrea Dascălul arătând gura 
vizuniei. Apoi el şi ceilalţi puşcaşi, luând câte o cioată 
în măni, începură să facă larmă împrejur. 

— Sai, Catrină!... Nu te da, Gavrile!... Diha, Mar- 
tine!... strigau ei necontenit; însă, cu toată gălăgia ce 
făceau, ursul nu voia să iasă întru întâmpinarea musa- 
firilor săi. 

— Doarme ca boerii după masă, băgă de samă Petrea 
Dascălul; să-l afumăm puţin, să-i treacă mahmuria. 

Atunci Petrea, căutând cu luare aminte împrejurul vi- 
zuniei, găsi o a doua gaură tăinuită sub cioate şi frunzari, 
pe care urşii totdeauna şi-o păstrează pentru retragere 
în caz de primejdie. El o curăţi bine şi făcu chiar lângă 
dânsa un foc de uscături, pentru ca fumul să intre 
înăuntru şi să silească pe urs să iasă pe cealaltă parte. 
Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, căci fiind vânt, fumul 
în loc să intre în vizunie se iîmprăştiă în toate părţile. 


86 


In vremea aceasta, flegmaticii Engleji începură să dea 
semne de nerăbdare, crezând că Petrea Dascălul, în care 
dela început nu prea avuseseră încredere, era cu adevărat 
un şiret, ce-i purta cu vorba. 

— E trândav ursul, zise Petrea cam necăjit, nu-l scoţi 
cu una cu două de la tabietul lui... Dar eu i-s popa! 

Apoi el băgă mâna în torbă, scoase o lumânărică de 
ceară albă, o lipi la buza puştii deasupra ţelului, o a- 
prinse, zicând că la prohod trebue şi lumânare, se puse 
pe brânci şi, cu puşca întinsă şi înarmată, intră voiniceşte 
în vizunie. Lordul cel mai nalt şi mai necrezător, care nu 
se aştepta la una ca aceasta, se uita acum nemişcat şi 
cu ochii holbaţi, cum Petrea Dascălul se târâia încet-încet 
în vizunie, cum îşi introduse mai întâi capul, pe urmă 
umerii, apoi picioarele, iar după ce nu mai văzu nimic. 
strigă: „How original!“ însă cu un glas schimbat, cum 
nu i se întâmplase din ziua luării turnului Malacoff. Iar 
celalalt lord, cuviincios ca totdeauna, îşi ştergea cu ba- 
tista sudoarea de pe frunte, provenită negreşit din căldura 
soarelui, însă nu repetă de astă-dată cuvintele tovară- 
şului său ca de obicei. 

După câteva minute de o aşteptare groaznică, în care 
numai inimile îşi păstraseră mişcarea, se auzi deodată 
un trăsnet de puşcă, urmat de un gemet sălbatic, înfri- 
coşat, cu atât mai înfricoşat cu cât venea din întunericul 
de sub pământ, unde era ştiut că numai moartea putea 
să hotărască între om şi fiară. Apoi se făcu iarăşi linişte 
adâncă, linişte de mormânt, timp de mai multe minute lungi. 
nemăsurat de lungi, în care lorzii abia de'şi mai puteau pă- 
stra cumpătul. Acu-i acu!... gândia fiecare în sine, Dar, 
lucru înfiorător, liniştea ţinea mereu; nici un semn nu venea 
de sub pământ... Ce se petrecea oare acolo? Negreșit că nu 
era bine, de vreme ce Petrea Dascălul nu eşea la lumină, 
căci, dacă ar fi fost el învingătorul, de ce ar mai îi stat 
înlăuntru?... Când iată... se auzi la gura vizuniei un foşnet 


87 


curios, mai mare decât l-ar fi putut face un om, şi cioatele 
şi pietrele începură să se mişte. 

Momentul era în adevăr suprem; lorzii, înțepeniți, cu 
ochii îndreptaţi spre vizunie, cu puştile la ochi şi degetele 
pe trăgători, stăteau gata să aprindă în dihania ce se 
vestea, şi tâmplele lor se băteau atât de puternic încât 
ochelarii le jucau pe nas. Dar, spre marea şi nemărginita 
lor mirare, în loc de dihanie se văzură deodată picioa- 
rele lui Petrea Dascălul, apoi umerii, apoi capul şi, după 
ce Petrea eşi de tot, ţinând într'o mână puşca şi în cea- 
laltă o frânghie, aruncă repede capătul ei celorlalţi patru 
puşcaşi, strigând: 

— Trageţi, băeţi, vârtos!... 

Atunci câteşi cinci începură să tragă din răsputeri, şi 
iată că o cogemite ursoaică moartă, lovită drept în frunte 
şi legată cu frânghia de gât, eşi de sub pământ. 

Uimirea englezilor fu atât de mare, văzînd izbânda lui 
Petrea Dascălul, încât de astă-dată, uitându-şi demnitatea 
şi distanţa socială ce-i despărţea de dânsul, începură să-l 
strângă de mână cu o căldură neobicinuită cumpătatului 
temperament englezesc. 

Iar Petrea Dascălul, care atunci pentru prima oară avu 
fericirea să facă cunoştinţă cu livrele sterling ale Marii 
Britanii, se uita nedumerit când la strălucitoarea monedă 
ce curgea gârlă în palma sa, când la lorzii cei cu figurile 
de un cot, având aerul a le zice: 

— Banii, nu-i vorbă, îi primesc eu, dar voi ce dracul 
de vă miraţi aşa de mine, că doar nu mi-i întâia oară că 
mă bag în bârlogul ursului! 

Apoi, după ce fiara fu aşezată la o parte de gura vi- 
zuniei, Petrea se scărpină în cap, zicând cu glasul său 
blajin: 

— Socoteala nu-i încheiată; mai am un muşteriu în bâr- 
log: cinstita faţă a unei beizadele. 

Şi iarăş aprinse o lumânare de ceară albă, pe care o 
lipi de buza puştii, iarăşi intră pe brânci în vizunie, iarăşi 


88 


se auzi o impuşcătură ş'apoi un mornăit înăduşit, şi după 
vre-o câteva minute, de astă-dată mai puţin lungi, mai 
puţin înfricoşate decât acele d'intâi, eşi Petrea Dascălul 
cu beizadeaua legată de gât şi o aşeză lîngă mumă-sa, 
Domnița Catrina. 

— l-am miruit pe amândoi, zise el aşezându-se spre 
odihnă pe un trunchi de copac, şi era drept să se odih- 
niască, căci muncise din greu şi cu spor. 

lar lorzii, cari trecuseră peste atâtea mări şi ţări, pen- 
tru a veni la noi să împuşte urşi, avură norocul să-i 
vază împuşcaţi gata de mâna altuia, şi se întoarseră fără 
măcar să fi dat un foc, ducând cu dânşii numai amintirea 
culeasă în mijlocul fiorilor de spaimă despre mijlocul 
ciudat cu care se ucid urşii în ţara noastră patriarhală. 

Cu o parte din livrele sterling, Petrea Dascălul şi-a 
măritat o fată, cea din urmă ce-i rămăsese în casă; iar 
cu cealaltă parte şi-a făcut sie-şi o mică zestrişoară pen- 
tru zilele bătrâneţelor. 

Nu târziu după aceea, proprietarul moşiei primi de la 
Londra o scrisoare cu rugăminte să înmâneze lui Petrea 
Dascălul, ca semn de neuitare din partea lorzilor, por- 
tretele fotografice ale lor, însoţite de două puşti foarte 
scumpe, eşite din cea mai renumită fabrică a Engliterei, 
cum şi un număr al ziarului The Ilustrated London News, 
în care era desinată cu mult adevăr fioroasa scenă a 
intrării lui Petrea Dascălul în vizunia ursului. 

Dar urmarea cea mai de căpetenie, cea avut această mică 
întâmplare, a fost că amândoi lorzii iubitori de vânat au 
apărat călduros în camera de sus a Angliei drepturile ciu- 
datelor ţări dunărene, şi nu puţin contribui puternica 
lor voace întru a fi recunoscută Unirea mult dorită a 
Principatelor Române şi alegerea îndoită a Colonelului 
Cuza. 

Mici lucruri au câteodată mari urmări, şi nimeni nu 
ştie unde pot răspunde capetele firelor care leagă una 
de alta faptele omeneşti. 


PIATRA LUI OSMAN 


Munţii Moldovei samănă în mic cu munţii Sviţerei. 
Aceleaşi izvoare limpezi, aceleaşi creste frumoase încoro- 
nate de brazi şi de stânci, aceleaşi văi pline de taine. 
Destui de mari, pentru ca călătorul să vază ades la pi- 
cioarele sale gemând furtuna, ei totuşi nu se urcă până la 
acele înălţimi unde vegetaţia piere sub sloiurile iernii. 
Ei nu umilesc, nu înfiorează prin măreţia sălbatică a Al- 
pilor, dar dezmiardă simţirile omului, dându-i icoana 
unei naturi blânde, în sânul căreia parcă locueşte tot- 
deauna primăvara. 

In mijlocul lor, pe malurile a trei râuri, Bistriţa, Neagra 
şi Dorna, e aşezat satul Dorna. Nici o cale de comuni- 
cație nu era mai înainte prin munţii noştri.' De-ar fi 
voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acaţe de 
stânci, să treacă prin râpi, să-şi facă de multe ori drum 
cu toporul prin pădure; iar pentru a reveni din Dorna, 
singurul mijloc mai lesnicios, dar nu fără pericol, era 
de a se scobori cu pluta pe Bistriţa, până la târgul 
Piatra. 

Departe dar de lume, încunjuraţi precum erau de pă- 
duri seculare, prin cari abia putea răsbate pasul omenesc, 
locuitorii Dornei duceau o viaţă lină şi fericită. Natura 
le dădea cu prisosinţă mijloacele de vieţuire şi, feriţi 
astfel de atingerea zilnică cu lumea de prin târguri, ei 


90 


păstrară neatinse limba şi portul şi virtuțile strămoşeşti. 
Cu toate acestea şi acolo nenorocirea a trebuit să-şi îm- 
plânte ghiarele sale. 

O colonie de otomani goi şi flămânzi, fugiţi din ţara 
lor, ceată compusă din vagabonzi dezertori din armată, 
bandiți scăpaţi de prin închisorile Turciei, s'a aruncat 
într'una din zile ca un nour de lăcuste peste munţii Dornei. 
Sub cuvânt de a face comerţ de cherestele, ei începură 
a stoarce munca locuitorilor în modul cel mai ruinător, 
apăsându-i în tot felul, comițând chiar crime, pângărind 
familiile şi locaşurile sfinte, astfel în cât mâna lor lacomă 
şi cruntă izbuti în scurtă vreme a răspândi pretutindeni 
mizerie, sânge şi disperare. 

In zadar locuitorii Dornei alergară de mai multe ori la 
sprijinul autorităţilor din ţară; autorităţile erau prea 
slabe pentru a izgoni din potecile Carpaţilor aceşti hoţi 
cari, sub masca de comercianţi, pustiiau munţii şi răpiau, 
din gura locuitorilor şi a copiilor lor, pâinea de toate 
zilele. 

Unul dintre ei se deosebia mai cu seamă prin înrâurirea 
ce avea asupra celorlalţi. 

El se numea Osman. Născut pe stradele Constantinopo- 
lului, fără a-şi cunoaşte pe tatăl şi pe mama sa, crescut 
în mijlocul scursorilor şi a gunoaelor oraşului, Osman, 
de tânăr, se aruncă cu capul înainte în vârtejul patimelor. 
Toate simţimintele de bine fură curând înăduşite în inima 
sa. Impins de mizerie, încurajat de izbândă, ajutat de 
natura sa puternică şi inteligentă, Osman lăsă frâul liber 
instinctelor răului, hultuite odată cu naşterea în sângele 
lui, şi când pentru prima oară se întreabă pe sine, 
unde îl va duce calea pe care a apucat, el nu mai găsi 
în sufletul său nici o voace care să-i strige „opre= 
ște-te!“. El avea spiritul ager, caracterul iute şi între- 
prinzător şi curajul unui om ce nu tremură înaintea peri- 
colului. 


91 


Fizicul său se potrivea în totul cu plecările sale sufle- 
teşti. Un cap de o mărime disproporţionată, aşezat între 
două umere late, nişte sprincene lungi şi negre, pe sub 
cari luceau în fundul capului doi ochi mici, scânteioşi; o 
bărbie ascuţită, acoperită de un păr aspru şi stufos; un 
corp cu o musculatură puternică, dar disgraţios, iată în- 
făţişarea lui Osman, înfăţişare hâdă, care făcea dintr'însul 
o fiinţă ce însufla frică şi desgust tot odată. In scurt 
timp el se înavuţi, căci nu lăsă nici un mijloc neîntre- 
buinţat, pentru a ajunge la acest scop. Iscusit în alcă- 
tuirea planurilor sale, îndrăzneţ în mijloacele de punere 
în lucrare, el ştia pe deoparte să dea hoţiilor sale apa- 
renţa legalităţii, şi pe de altă parte să le susție cu iar- 
taganul în mână, când trebuinţa cerea. El intrunea în 
acelaş timp calitatea de comerciant şi de judecător tot- 
odată. Singur judeca trebile sale cu locuitorii, singur le 
aducea întru împlinire. Dar ce împlinire!... Aici era par- 
tea tragică a întreprinderilor sale. Nimic nu rămânea cruțat 
de mâna sa nelegiuită! 

Lacrămile şi rugămintea nenorociţilor locuitori erau o 
monetă necunoscută lui Osman, cu care nu se putea 
dobândi nici mila, nici iertarea sa. Oameni, femei, copii, 
fură aruncaţi afară din casele ior şi averea lor înghițită. 
Apoi după ce izbuti a'şi aduna o avere destul de însem- 
nată printr'un lung şir de tâlhării, el se dădu desfrână- 
rilor, căci lăcomia de bani nu era singura patimă ce punea 
în mişcare activitatea sa. Fiu al unui popor încălzit de 
soarele asiatic, Osman avea, pe lângă un fond de trân- 
dăvie orientală, toată fierberea unei senzualităţi nesăţioase. 
El iubea luxul, băutura şi mai cu oscbire femeile, şi cu 
toate acestea, în pieptul său nu s'a desvelit niciodată 
simţimântul vre-unui amor adevărat. El căuta în amor 
nu un ideal, ci un mijloc de desfătare a simţurilor sale, 
şi acolo unde nu putea izbuti prin viclenie sau bani, în- 
trebuinţa totdeauna puterea brutală. O! Să nu fi avut ne- 


92 


norocirea vre-o fiică din Dorna să atragă privirile sale, 
căci Osman ţinea într'o mână punga, în cealaltă iartaganul 
şi la ordinele sale avea toată oarda coreligionarilor săi, 
mijloace înfricoşate dinaintea cărora nevinovata copilă 
trebuia să plece capul, sau să-şi răscumpere cu viaţa pre- 
tul onoarei sale. 


II. 


Dinantea casei lui Nistor erau adunaţi toţi locuitorii 
Dornei. Soarele apusese din dosul muntelui şi de cea- 
laltă parte se ivea luna însoţită de luceafărul de noapte. 
Un brad uriaş, învălit în răşină, ardea din rădăcină până'n 
creştet, nu departe de casa lui Nistor şi coloana de 
foc, urcându-se în înaltul cerului într'un lung vârtej de 
scântei, se oglindea în undele limpezi ale Bistriţei şi lu- 
mina în depărtare stâncile semănate pe plaiuri. Acest 
spectacol, cel mai frumos care se poate vedea noaptea 
între munţi, se dă de locuitorii Dornei numai la ocaziuni 
mari de serbări sau de veselie. Era în adevăr o zi de ve- 
selie pentru întreaga Dornă, logodna Irinei, fiica lui 
Nistor cu Mihai Plăeşul. Locuitorii şedeau jos pe iarbă 
despărțiți în diferite grupe după vârstă şi sex. Trei lău- 
tari ţigani, formând o orchestră compusă din o scripcă, o 
cobză şi un nai, cântau cântece de dragoste, cari scoteau 
pe furiş din pieptul nevinovatelor fete suspinuri de dor. 
Ici şedeau bătrânii satului cu figurile lor serioase şi gân- 
ditoare, încinşi cu curele late şi ţiind în mână câte un 
lung toiag, semn al statorniciei; dincolo flăcăi veseli 
şi neastâmpăraţi cu pletele lăsate pe umeri, copii zbur- 
dalnici ai muntelui, harnici la muncă, uşori la joc, aştep- 
tând începerea horei cu nerăbdare ca să mai poată schimba 
câte o strângere de mână cu draga lor. Apoi fetele blonde 
ca spicele de grâu, gătite în hainele lor de sărbătoare, 
cu flori pe cap şi cu altițe pe sân, ţiind fiecare ochii 


93 


plecaţi spre pământ, ca şi cum n'ar zări ochirile îndrăz- 
neţe ce le veneau ca nişte săgeți de foc din ceata flă- 
căilor. Şi toată lumea, bătrâni şi flăcăi, femei şi fete, 
lăudau frumuseţea Irinei şi voinicia lui Mihai. Numai 
când şi când vre-o babă, deprinsă a cârti de toate cele, 
căuta să găsească câte un mic neajuns la vre-unul din 
logodnici. 

— Halal de Mihai, zicea un flăcău Toader către ve- 
cinul său Ion, ştiu că mândră mireasă mai ia. Parcă-i o 
Domniţă. la'n vezi tu cât e de albă, ce păr lung şi fru- 
mos mai are, ce dulce căutătură! Când se uită cu ochii 
la tine, parcă te frige în inimă. 

— Aşa este, însă nu ştiu de ce, de o bucată de vreme 
încoace, e tot mâhnită. Are ce are. Iţi aduci tu aminte 
cât era ea de veselă mai 'nainte; cum glumea de frumos? 
Iți venea să tot glumeşti cu dânsa... Acum parcă-i tot 
plouă şi ninge. , 

— Tare eşti prost, Ioane!... Nu înţelegi tu c'aceste sunt 
marafeturi de mireasă? Aşa trebue să fie o fată care se 
mărită. Unde ai mai văzut tu mirese râzând şi sărind 
întrun picior? Ele învaţă a fi smerite. N'am prins eu 
doar pe Catrina roşindu-şi ochii cu capătul ştergarului, 
pentru ca să creadă lumea că plânge? Aşa-i obiceiul pă- 
mântului: fata învăţă dela mama şi mama dela bunică. 

— Poate măi, că ai dreptate; însă mie îmi pare că 
Irina nu se preface. Am văzut-o de multe ori aşa de su- 
părată, căci nici băga de samă la cele ce-i spuneam. Eu 
ii vorbeam una şi ea îmi răspundea alta. Ochii ei umblau 
îngrijiţi în toate părţile parcă se temeau de ceva. 

— Nu-ţi spui eu că cu mintea ta n'ai să pricepi nici- 
odată nimc? Ți-ar fi plăcui poate să se uite numai decât 
la tine să-ți zâmbească în faţă, ea care mare ochi să vază 
decât pe Mihai? Fireşte că are o grijă şi mare încă: 
grija măritatului. Toate fetele o poartă dela vârsta de 
optsprezece ani înainte; da ian să le vezi a doua zi după 


94 


cununie, cum le râd ochii în cap ca nişte ghiocei. Hel 
He! Nu mi-e întâia oară când văd mirese smerite cu 
nasu'n pământ; decât smerenia asta ţine numai până... 

— Tăceţi din gură! — strigă un bătrân de alăturea, 
şi faceţi loc să treacă logodnicii! 

In acel minut treceau prin mijlocul grupelor Mihai şi 
Irina, ţinându-se de mână. Logodna era săvârşită. Toată 
lumea se scula înaintea lor, să le ureze trai bun şi fe- 
ricit. 

Mihai păşea mândru şi drept ca un brad; în ochii săi 
strălucea bucuria, iar Irina mergea legănându-se, ca şi 
cum n'ar fi avut destulă putere de a se ține pe picioare. Faţa 
ei era galbenă, şi la fiecare pas ea se uita îndărăt cu o 
nespusă nelinişte, rezemându-se din ce în ce mai tare pe 
braţul lui Mihai. In ochii ei ar fi putut citi cineva două 
simţiri deosebite, luptându-se cu putere: dragostea de Mi- 
hai şi o grozavă frică. Cea mai mare parte din lunea care 
era adunată acolo, nu luă sama la gălbeneala de pe fața 
Irinei şi acei puţini cari au văzut această schimbare, cre- 
zură negreşit că vine dela rușinea ce simt fetele în momen- 
tul logodnei. 

Un bun observator însă ar fi zărit tot atunci o figură 
arămie cu doi ochi mici în cap, alunecându-se ca o şo- 
pârlă prin mulţime şi înaintând spre Irina cu paşi nevă- 
zuţi ca şi spiritul cel rău. Numai Jon observă această îm- 
prejurare. 

— Luat-ai tu seama la ceva? zise el lui Toader, tră- 
gândul de mâneca cămeşii. 

— La ce? 

— N'ai văzut tu pe Osman Turcul, viind ca o năprasnă 
între noi? 

— Ei, şapoi? 

— Îndată cum l-am zărit, am şi văzut pe Irina în- 
gălbenindu-se ca ceara pe obraz. Este ceva la mijloc! 


95 


— Nu cumva crezi că Irinei i-a căzut cu tronc la 
inimă? i-ar trece poate şi asta prin cap? 

— Nu! dar cred că turcul o urmăreşte mereu. Ea il ştie 
cât e de aprig şi de aceza se teme de dânsul. N'o vezi 
cum tremură? Parcă are un şarpe dinapoia ei. 

— Multe mai vezi tu, Ioane! Mă tem că de mult ce 
vezi să n'ajungi a orbi. Cum socoteşti tu că turcului i-ar 
trece una ca asia prin minte, când are a face cu Mihai? 
Doar nu s'a săturat de zile. El ştie că Mihai plăeşul unde 
pune mâna dă la pământ, unde chiteşte greş nu face; 
ş'apoi cum l-ar putea vreodată suferi Irina? 

In ace! moment Osman nu era decât la doi paşi de 
Irina; ea simţi suflarea sa otrăvită şi un fior atât de 
rece îi trecu prin trup, încât aruncă un ţipet şi-căzu în 
braţele lui Mihai. 

— Ce este, strigă acesta speriat, Irino, tu nu mai ţii 
la mine? 

Irina nu răspunse nimic, însă deschise ochii săi albaştri, 
şi-i ţinti atât de lung şi de duios în ochii lui Mihai, 
încât acestuia nu-i mai trebui nici un răspuns. El citi 
mai adânc în inima ei şi fruntea sa se însenină. 

Atunci de ce tremuri? De ce eşti aşa de galbenă? — 
adause el cu o voce mai asigurată. 

Dar n'apucase Irina a rosti un singur cuvânt, şi Os- 
man, care se afla acum în faţă cu logodnicii, zise cu glas 
tare pentru a fi auzit de toţi: 

— Să-ţi fie de bine, Mihai: într'un ceas bun! Când ne 
pofteşti la nuntă? 

— Poimâne, jupâne Osmane, şi dacă nu-ţi va fi cu 
supărare, vino şi d-ta la masa noastră. 


— Foarte mulţămim! — răspunse el cu un zâmbet 
ironic, şi aruncând o căutătură crucişă Irinei, dispăru prin 
mulţime. 


— Ce dracu are Osman? gândi în sine Mihai, clocește 
iar vre-o hoţie în cap. Când oare a scăpa Dorna de li- 


96 


ghioaele astea de turci, care ne-au mâncat averile şi 
ne-au secat munții? Insă reaua întipărire ce-i făcuse 
vederea neaşteptată a lui Osman se şterse îndată, sub 
privirile calde ale logodnicei sale şi în fața veseliei ge- 
nerale. 

Hora începu. Toată lumea se aruncă cu nebunie la joc 
şi un lung lanţ de flăcăi şi fete, ce semănau a fi atâtea 
flori într'o mare ghirlandă însuflețită de focul tinereţii, 
se înfiinţă sub bolta cerului, luminată de stele. 

Nimic mai frumos de văzut decât acest joc încingân- 
du-se pe câmpia verde, joc de voinici, în care lanţul — 
ce se intoarce, se răstrânge şi se întinde intrun vârtej 
fără repaos, — seamănă a fi purtat de vânt; nimic mai 
pătrunzător de auzit decât aria străveche a horei, ale 
cărei note, când line şi tărăgănate, când zgomotoase şi 
bărbăteşti, par a ne destăinui fruinosul timp trecut! S'ar 
zice că Românii, când s'au prins de mână pentru prima 
oară ca să joace hora, simțind aceeaşi trebuinţă a fi 
uniţi în zilele bune ca şi în zilele rele, au voit să lege 
îrăţia dintre dânşii printr'un cântec şi un joc. 

După horă, veni masa cea mare, in capul căreia se a- 
şeză preotul, un om bătrân cu barba argintie şi fruntea 
încreţită de multele ierni ce trecuse peste dânsa. În dreapta 
sa se puse logodnicii şi în stânga socrii cei mari. 

Apoi veneau toţi ceilalţi oaspeţi ce luase parte la ser- 
barea câmpenească. Vinul era bun, sănătăţile urmau cu 
iuțeală una după alta, şi veselia năvălia în toate inimile. 
Babele începură a povesti din vremile cele vechi, pe 
când erau şi ele tinere şi frumoase; fetele ascultau cu 
luare aminte, iar flăcăii ascultau puţin, vorbeau mult, şi 
cu ochiul furau şi mai mult. Nistor era de un chef nespus: 
el întinerea pentru a doua oară, căci de mulţi ani nu a 
avut o zi atât de fericită ca ziua de logodnă a fiicei sale. 
Irina începu asemenea a-şi recăpăta colorile. Ea se simţea 


97 


mai liniştită de când se dusese Osman şi se deda cu 
totul veseliei ce domnea la acest ospăț. 

La urmă, când vinul începu a se deşeria de prin 
pahare, când o geană de lumină se arăta pe marginea 
cerului spre răsărit, iar bradul, care până atunci lumi- 
nase munţii ca o lampă magică cu mii de focuri, se pre- 
făcu în cenuşă, aruncând numai ici colea câte o scântee, 
se sculă în picioare preotul cu un pahar în mână, şi 
după ce-şi netezi barba cu toată demnitatea unui bă- 
trân mândru de albeața ei, ţinu cuvântarea urmatoare: 
„Oameni buni“, zise el, pe Irina şi pe Mihai eu i-am 
„botezat când erau în faşă: astăzi eu îi cunun. Când mă 
„uit la dânşii îmi aduc aminte de zilele cele bune, pe 
„când n'aveam alte griji în Dorna, decât să ne creştem 
„copiii şi să ne sporim averile. Acele vremi au trecut. 
„Insă dacă Domnul ne-a trimite mulţi copii în Dorna ca 
„Irina şi Mihai, să ştiţi că de griji şi nevoi vom scăpa cu- 
„rând. Inchin dar încă odată în sănătatea lor şi a voas- 
„tră a tuturora. Să dea bunul Dumnezeu ca soarele care 
„răsare astăzi să ne aducă senin şi veselie în inimă, şi 
„să strivească de pe dealurile noastre buruiana cea rea!" 

Aceste puţine cuvinte, bine simţite, fură primite cu un 
lung şi sgomotos ura, care răsună departe în munţi. 


III. 


A doua zi de logodnă, Osman se preumbla cu paşi 
repezi în odaia sa, părând a fi foarte preocupat. Casa 
lui era aşezată la picioarele muntelui Pietrosul nu departe 
de punctul unde râul Neagra se aruncă în Bistriţa. Zi- 
dită pe o stâncă de unde stăpânea toată valea Dornei, 
ea semăna unui cuib de ulii. Acolo se ţineau sfaturile 
între Turci şi se urzeau toate planurile de jeiuire pe cari 
apoi fiecare în parte le aducea la îndeplinire după or- 
dinele ce le avea dela Osman. Astfel, preumblându-se, 


N. Gane.—Novele 1 


98 


Osman frământa în capul său mii de proiecte de ademe- 
nire în contra Irinei. Timpul era scurt, ea s2 logodise eri 
şi mâine avea să se cunune. Prin urmare o hotărire grab- 
nică trebuia luată. 

— Ce dracul — zicea el în glas mare — să-şi bată 
joc de mine o fată de ţăran! Asta e prea mult... Şi pen- 
tru ce nu mar voi ea pe mine?... N'am eu destulă avere 
să cumpăr Dorna întreagă? Şi cu toate acestea să nu pot 
face nimicţ... Să tremur ca un copil dinaintea ei, şi ea să 
râdă de mişelia mea!... Dar la ce mă mai numesc Osman? 
La ce-mi mai slujeşte iartaganul dela brâu? 

Şi, în această luptă între amorul său propriu şi nepu- 
tinţa de a izbuti, faţa sa urită se sbârcea de turburare. 

„— Mâne se cunună, strigă el, lovind cu piciorul în 
pământ, mâne va fi în braţele lui Mihai... Şi eu ce fac! 
Să rămân bătut, umilit de-o femee! Asta nu se poatel... 
S'aştept mai târziu? Osman să vie după Mihai? Ce 
glumă!... Nici asta nu se poate!... Să o răpesc acum în- 
dată, s'o furl... Dar atunci trebue să părăsesc Dornal... 
Şi unde să mă duc? 

Aici Osman se opri gânditor câtva timp; dar deodată, 
ca şi când ar fi fost mişcat de o coardă nevăzută, el tre- 
sări; ochii lui luară expresiunea unei hotăriri nestrămu- 
tate şi reiîncepându-şi preumblarea cu paşi repezi şi ne- 
regulaţi... „Fiel“ zise el, „m'oi duce ori şi unde; avere 
am! Ce-mi pasă! Ah, Irino! răstoarnă-se pământul, tu 
vei fi a mea!... N'a fi zis că lui Osman îi va sta o femee 
împotrivă. 

Apoi, ieşind afară, el şueră puternic şi un turc s2 pre- 
zintă înaintea lui. 

— Ali, zise Osman cu vocea grămădită, să-mi pregă- 
teşti îndată o plută bună şi să-mi ajuţi a strânge tot 
din casă. Mâine în zori de ziuă plec. 

— Vrei să te muţi din Dorna? 

— Da. 


99 


— Şi unde vre să te duci? 

— Nu ştiu. 

— Ce însemnează asta, Osmane? Te văd cam turbu- 
rat! | 

— Insemnează că iau pe Irina cu mine şi mă duc din 
Dorna. 

— lei pe Irina cu tine?... adause Ali plin de mirare, 
dar ai uitat poate că, ea se cunună măni cu Mihai? 

— Ba nu, 

— Atunci nu te mai înţeleg. Spune-mi Osmane, ce ai 
de gând să faci? 

— Vreau s'o fur în astă noapte. Iată tot! N'a voit să 
meargă cu mine de bună-voie, va merge de nevoie. 

— Ah! Aht... Pricep acum. Se vede că mititica te-a 
fermecat cu ochiul. Vrei s'o ştergi cum s'ar zice dela 
nasul lui Mihai. Dar cu ce meşteşug ai de gând să faci 
astă izbândă? 

— Ţi-oi spune mai pe urmă, Ali, pregăteşte-mi întâi 
pluta şi vino iute înapoi! 

Ali, deprins a asculta de ordinele lui Osman, plecă în- 
dată şi peste o oară se întoarse îndărăt cu un aer mul- 
țămit. 

— Pluta-i gata, zise el frecându-şi mânile, o plută 
ferecată de minune; parcă-i făcută dinadins pentru Irina. 
O să vă duceţi ca vântul. 

— Ali, să începem a strânge buclucurile. 

— Să începem. 

Şi amândoi se puse a culege tot d2 prin casă şi a våri 
într'o ladă mare ce sta deschisă în mijlocul camerei. 

— Nu uita nimic, Ali! 

— N'aibi grije! 

— Ia de colo chimirul cu bani! 

— Numai decât! Asta-i lucru de căpetenie, mai ales 
când e vorba de a îmblânzi căprioarele de munte. 

— Pistoalele sunt oare îngrijite? 


100 


— Cum e oglinda. 

— Ia şi covorul de pe perete. 

— Negreşit! Doar trebue să fie moale pe plută. 

— Dar de mâncare este? 

— lată colo în dulap un picior de miel şi două ga- 
rafe de vin. Vi-i prea deajuns. O să petreceţi ca doi în- 
surăţei în luna de miere. 

— Dar ia spune-mi cum ai să... 

— la lada în spate şi haide! 

Ali ascultă fără a mai aştepta vreun răspuns şi amân- 
doi plecară încărcaţi de tot avutul lui Osman, spre locul 
unde era legată pluta de mal. Pe drum, Osman părea 
gânditor, iar Ali mergea vesel şi fără de grije, şuerând 
între dinţi un cântec de munte, ca şi când n'ar fi fost 
vorba de săvârşirea unei crime. 

— Ascultă Ali, zise Osman după câtva timp, în toate 
zilele spre amurg, Irina aduce capra acasă dela păşune. 
Nimenea altul nu se poate duce după dânsa căci capra 
nu ştie decât de glasul ei. Noi ne vom aţine în crăpătura 
stâncii ce vine lângă potecă, şi îndată ce vom zări-o tre- 
când, ne vom arunca amândoi pe dânsa; unul o va ri- 
dica în braţe, celalt îi va astupa gura să nu strige, şi 
apoi... 

— Hm! Dar dacă n'o fi singură, întâmpină Ali, scu- 
turând din cap. 

— Pentru ce doar suntem doi şi pentru ce avem pis- 
toale la brâu? răspunse Osman cu un ton ameninţător, 

— Va să zică la nevoie trebue să... 

— Se înţelege! N'o să ne lăsăm doar prinşi ca şoa- 
recul în căpcană! 

Ali încetă de a şuera. Ceea ce-l puse pe gânduri, era 
nu remuşcarea cugetului, nu uricioasa crimă ce trebuia 
să săvârşească, era pericolul ce-şi atrăgea şi el, Iuând parte 
la această întreprindere de noapte. 


101 


Pe drum mergând, ei întâlniră pe Ion flăcăul care venea 
de la malul Bistriţei cu toporul pe umeri. 

— Buna vreme, jupâne Osman, unde te duci? 

— La Piatra să vând nişte plute. 

— Se vede că ai de gând să zăboveşti mult acolo, 
de vreme ce-ţi iei atâtea buclucuri? 

— Aşa ceva. 

Şi Ion trecu înainte. Iar Osman păru foarte îngrijit de 
de această neaşteptată întâlnire. 

„Cine mi l-a scos înainte! îşi zise el în sine. Tot- 
deauna trebue să-l întâlnesc în cale. De cumva îl va îm- 
pinge păcatul să meargă cu Irina după capră, a lui e 
dracul!“. l 

Toate pregătirile fură fäcute pentru răpirea Irinei. Os- 
man aştepta numai să însereze. In sfârşit soarele asfinți 
învălit în nouri deşi, şi o noapte neagră începu să îmbro- 
bode pământul. Lună nu era pe cer; numai ici colea se 
zărea printre crăpăturile nourilor câte o stea. S'ar fi zis 
că natura voeşte să-l ajute în criminala sa faptă. 

— Să mergem, zise Osman, apucând pe Ali de mână. 

— Să mergem, dar mar fi bine să... 

— Ce mai este? îl întrerupse acesta, încreţind din 
sprâncene. 

— N'ar fi mai bine... să mai aşteptăm puţin, par'că-i 
prea devreme. 

— Nu-i prea devreme. Nu vezi cât e de întuneric? 
Cel... Vrei s'ajungem acolo când Irina va fi înapoi acasă? 

— Ba nul... dar vezi... mi s'a părut că... socotesc că 
mar strica să mai luăm pe cineva cu noi. 

— Mişelule! Te temi de o femee? Haide când îți zic, 
că doar nu mergi la spânzurătoare! Apucă pe muchea 
dealului şi nu tremura. Te-ai făcut fricos ca o muere, de 
când ai schimbat hoţia de.-codru pe negustoria de che- 
restele. 

— Nu mi-e frică, Osmane, decât vântul îmi şueră în 


102 


ureche şi mi-e cam rece. Dar ştii tu una, adaose el, clăn- 
țănind din dinţi, dacă Ion a fi înţeles ceva, ş'a fi spus 
lui Mihai? 

— Inainte şi nu lungi vorba! Iată puntea; fă mai re- 
pede; acuşi suntem în crăpătura stâncii. Ce calci ca pe 
cuie? 

Astfel, prin întunericul nopţii, Osman şi Ali, ca două 
umbre înaintau repede, dar cu luare aminte spre locul 
unde trebuia să fure pe Irina. Ali mergea înainte şi astă 
dată trebue să mărturisim că mergea mai puţin împins 
de dorul răului, decât de frica lui Osman. 

In acelaş timp se auzea sus pe munte un cântec dulce 
şi armonios, ce trezea în depărtare văile adormite: 


Dragă căprioară, 
Mândră sorioară, 
Vino te grăbeşte 
Că noaptea soseşte 
Şi vântul e rece 
Şi stafia trece 
Ades prin pârâu 
La ceasul cel rău, 
Vin” la mine-acasă 
Cn flori şin mătasă 
Eu te-oi legăna, 

Și lin ţi-oi cânta 
Cântece de dor 

Să te-adorm uşor. 


Era Irina, care striga cântând căprioara din munte. 
Căprioara auzi vocea ei, şi sărind de pe stâncă pe stâncă, 
se cobori la picioarele stăpânei sale. 

Irina îi netezi părul, o sărută pe frunte şi urmă cântând: 


Dragă sorioară 

Fii veselă, zbiară 

Că mâni mă mărit 
Cun mândru iubit; 
Mâni norocul-mi râde 
Cerul se deschide 


103 


Și'n el două raze 
Văd cum luminează 
Cald zilele mele. 
Ştii tu ce sunt ele ? 
Sunt raze din rai 
Ochii lui Mihai. 

Căpriţa, deprinsă cu asemenea desmierdări, începu a 
zburda împrejurul ei, plină de bucurie, dar, speriată ca 
de un şarpe ce ar fi zărit în iarbă, ea s2 culcă pe câte-şi 
patru picioarele şi ridicând ochii spre Irina se uită tre- 
murând la dânsa. 


Dragă ce oftezi ? 
De ce lăcrămezi ? 
Ai vr'o supărare, 
Nu ţi-a priit oare 
Apa din izvor ? 
Sau ai vre-un dor 
Ce te arde greu 
Ca şi dorul meu? 
Pădurea vuește, 
Vino te grăbește 
Că eu ţi-oi cânta 
Și te-oi descânta 
De visul cel rău 
Și de dorul tău. 


Astfel cântând, Irina se cobora pe poteca strâmtă, må- 
nând căprioara de funie. 

Când deodată, două fantome, negre ca fiorii morții, 
eşind din crăpătura unei stânci, se aruncară asupra ei. 
Ea voi să se apere, dar mânile îi erau legate; voi să 
strige, dar vocea îi era inăduşită; cuprinsă de groază, 
ea leşină. Intunerecul se făcu şi mai mare. Vântul şuera 
fioros prin desimea codrului, 


IV. 


Abia se ivise a doua zi soarele pe cer, şi toată Dorna 
era în picioare. Vestea despre pierderea Irinei, tocmai în 


104 


ajunul căsătoriei sale, ca orice veste rea, se răspândi iute 
din om în om şi toţi alergau uimiţi din toate părţile 
spre casa lui Nistor, pentru a se încredința despre a- 
ceastă nenorocită întâmplare. Mii de presupuneri se fă- 
cură într'o minută. Unii ziceau că Irina va fi căzut 
într'o prăpastie, alţii că se va fi înecat în râul Neagra, 
alţii că vor fi mâncat-o fiarele sălbatice, însă nici unuia 
nu-i venea în gând despre răpirea ei. 

— Ce poate să fie? zise Mihai frângându-şi mânile; 
să nu vie toată noaptea acasă!... negreşit i s'a întâmplat 
ceva... Să mergem, oameni buni, să răscolim munţii, să 
scociorâm pădurile, să o găsim numai decât!... 

— Da, să mergem, răspunseră cu toţii într'un glas. 

— Staţi! staţi! strigă atunci de departe un om ce venea 
spre dânşii, alergând în fuga mare, şi făcându-le semn 
din mână să-l aştepte. 

Era Ion Flăcăul. 

— Ascultaţi! zise el, abia răsuflându-se, aseară am 
întâlnit pe Osman cu toate buclucurile în spate, scoborân- 
du-se spre Bistriţa... Mi-a zis că merge la Piatra... Azi 
am trecut pe la casa lui şi am găsit-o pustie... De cumva 
va fi el care... atunci este încă vreme. El n'a putut să 
plece decât tot astăzi în ziuă. De-om apuca de-adreptul, 
îl vom ajunge aproape de Toancele, pe când a fi soarele 
de-o suliță. 

Osman, în adevăr, după ce răpise pe Irina, stătu toată 
noaptea ascuns în munte, şi abia în zori de ziuă, cu două 
oare mai înainte plecase spre Piatra, căci numai ziua 
poate umbla pluta pe Bistriţa. 

De-ar fi căzut trăsnetul pe capul lui Mihai, el n'ar fi 
rămas mai ameţit. Fără a aştepta mai multe amănunţimi, 
el smuci toporul din mâna lui Ion şi se făcu nevăzut. 
Intr'o clipă se desfăşură înaintea ochilor săi tot adevărul 
acestei întâmplări, pe care nu şi-l putuse explica până 
atunci, şi disperat, ca tot omul ce se vede deodată a- 


105 


runcat din culmea fericirii în culmea nefericirii, el hotări 
sau să moară, sau să-şi răsbune. 

Pluta rmânată de unde, printre strâmtorile Carpaţilor, 
face cotituri multe şi merge încet, iar acel ce iubeşte 
merge deadreptul şi merge iute. In mai puţin de două 
oare el urcă dealuri, cobori văi, trecu peste răpi şi peste 
ponoare, și ajunse în fine în vărful celui de pe urmă 
pisc, ale cărui poale se coborau în Bistriţa. De acolo el 
zări la picioarele sale o plută mergând în josul apei. 

„În Sfârşit... zise Mihai, răsuflându-se adânc din piept. 
Ochiul său recunoscu pe Irina. Ea şedea culcată cu capul 
rezemat de o grindă; la cârma din frunte era Ali, la 
cârma din urmă Osman, şi amândoi tăind valurile cu 
putere, înaintau spre Toancele. 

Toancele e cataracta cea mai periculoasă pe toată întin- 
derea Bistriţei. Strânsă între doi munţi nalţi şi stân- 
coşi, printre cari abia răsbate lumina zilei, ea fierbe din 
fund şi până în faţă ca şi când ar curge pe o albie de 
foc. Valurile gem cu o turbare nespusă şi nenumărate stânci 
ies ascuţite din sânul Bistriţei înspumate. Vai de plutaşul 
care n'ar ști să cârmuiască pluta pe-acolo! Când nevoia îl 
sileşte să treacă prin Toancele, el se pregăteşte ca de 
răsboi; cearcă mai întâi cârma; cercetează toate legă- 
turile grinzilor, pentru ca să se încredințeze dacă nu e 
vre-o sminteală; îşi suflecă mânecele şi-şi face semnul 
crucii. Toate aceste pregătiri, făcute în tăcere şi cu gra- 
vitatea aceea ce inspiră totdeauna momentul pericolului, 
produc o spaimă nespusă, mai cu samă asupra călăto- 
rului care pentru prima oară îşi expune viaţa în acest 
loc. Cum a intrat pluta în Toancele, torentul a şi luat-o 
întrun vălmăşag de spume, şi purtată ca o scoică pe 
crestele valurilor, ea se scufundă, se ridică, se sfâşie şi 
se frământă într'o luptă nesfârşită, şi e deajuns o singură 
greşală de lopată, pentru ca dintr'însă să nu mai rămâie 
decât ţânduri. In fiecare an Bistriţa înghite numeroase 


106 


plute, care s'alunecă cu nesocotinţă în această strâmtoare, 
şi fiecare stâncă poartă numele vre-unui nenorocit ce şi-a 
pierdut viaţa lângă dânsa. Cimitir înfiorător, în care 
stâncile stau marture ca şi crucile despre locul unde 
aceşti nenorociţi şi-au aflat mormântul. 

Osman n'avea ce face; trebuia numai decât să treacă 
pe acolo. 

— Ali, strigă el dela cârma din urmă, îndreaptă pluta 
spre malul stâng. 

El dădu acest ordin nu pentru a se feri de şuvoiul de 
care începuse a se apropia, ci pentrucă zărise pe Mihai 
coborându-se pe coasta dealului din dreapta şi voi să 
pue între ei amândoi toată lărgimea râului, în scop de 
a-l împiedica să sară pe plută. Insă la cea dintâi lovi- 
tură de lopată ce făcu Ali, pentru a executa mişcarea 
ordonată de Osman, pluta intră în curent, se izbi de o 
stâncă ce sta nevăzută sub apă şi se înfipse pe vârful ei. 
Grinzile pârâiră în legăturile lor, şi căpătâiul dinainte 
se scufundă în apă, dimpreună cu Ali, care pierzându-şi 
cumpătul se duse la fund, luat de un val puternic. Pluta, îm- 
pinsă de şuvoi, după ce se învârti câtva timp împrejur, 
se opri apoi în loc deacurmezişul apei, astfel încât ca- 
pătul din urmă atingea malul drept. 

Osman acum nu mai putea nici înainta, nici da îna- 
poi. Vrând nevrând, el trebuia să dea piept cu Mihai. Cu 
atât mai bine, gândi el, cel puţin m'oi mântui de dânsul 
odată pentru totdeauna, şi înarmându-şi pistoalele, se 
pregăti pentru lupta ce avea să hotărască între ei amândoi. 

Irina, palidă ca un cadavru, se trezi din amorţeala în 
care fusese până atunci şi ridicându-se în sus, întinse 
amândouă braţele înspre locul de unde venea Mihai. 
Ochii ei stinşi, încunjuraţi de două cercuri vinete, nu pu- 
teau deosebi nimic şi cu toate acestea ea îl simţia, îl 
gâcea de departe, căci sunt momente în cari acel ce iu- 
beşte vede mai bine cu sufletul decât cu ochii. 


107 


In acea vreme Mihai, ţiind într'o mână toporul, în 
cealaltă cuțitul, se cobora de pe muntz ca o vijelie. Cu 
capul gol şi cu pletele în vânt, el alerga nebun peste 
stânci şi peste pârae, şi 'n fuga lui turbată, risipea cu 
piciorul pietrele ce se rostogoleau în vale cu sgomotul 
unei lavine. 

— „Doamne sfinte! strigă el, dă-mi atâta putere, să-mi 
„răzbun aşa cum doresc eul“. 

Şi prin toţi porii, el respira răzbunarea; ar fi voit să 
găsească un mijloc atât de repede ş'atât de crud, ca într'o 
singură clipeală să-i stoarcă tot sângele din vine, şi să-l 
facă în acelaş timp să sufere chinurile morţii, un veac în- 
treg. Câţiva paşi încă şi Mihai era pe plută... Atunci un 
trăsnet prelungit şi mult repetat de ecoul munţilor se 
auzi. Osman îl luase la ochi cu pistolul, îl chitise bine, 
însă pluta şovăind sub picioarele sale, îi clătină mâna, 
tocmai în momentul când el descărca arma, şi plumbul 
trecu deasupra capului lui Mihai. 

— Ai scăpat de unul; nu-i scăpa de celalalt“, urlă 
Osman furios, ridicând al doilea pistol asupra lui Mihai, 
însă şi astă dată plumbul trecu pe alăturea şi se lăţi pe 
o piatră. 

In acel moment Mihai făcu cea de pe urmă săritură şi, 
cu turbarea aceea ce poate avea numai un om nenorocit ca 
dânsul, se aruncă pieptiş asupra lui Osman, şi, înştăcân- 
du-l în braţele sale puternice, îl răsturnă la pământ, 
înainte de a avea măcar timpul să se răsufle. 

— Stăi, câne fără de lege! — strigă Mihai crâşnind 
din dinţi şi strângându-l de grumaz ca într'un cleşte — 
a venit vremea să-ţi dai sama de nelegiuirea ce-ai 
făcut! a-ţi ziua bună dela lume, că de acum eşti mort! 
Am să-ţi sfărâm capul ca unui pui de şerpe, şi ţărâna ta 
spurcaiă am s'o arunc în vânturi! 

— Indurare!... strigă Osman palid şi înspăimântat de 
groaza morții. 


108 


— Indurare!... Tu cei dela mine îndurare? Fiinţă pân- 
gărită!... Atunci când se va îndura cuțitul, ce am să-ţi 
vâr în piept, să nu spintece; atunci când s'a îndura apa în 
care am să te arunc să nu te înece, atunci m'oi îndura şi 
eu. Mergi în fundul iadului să hrăneşti năpârcile din căr- 
nurile tale? 

Şi înfingându-i cuțitul drept în inimă, îi înăbuși cea 
de pe urmă răsuflare, în sângele care ca un isvor, zbucni 
din rană şi stropi o stâncă ce sta alăturea martură de 
moartea nelegiuitului Otoman şi de dreptatea lui Dum- 
nezeu. Apoi ridicând în sus cadavrul, îl aruncă în Bistriţa, 
unde fu înghiţit de întunericul valurilor. 

Toată această infricoşată dramă Irina o privi cu un 
ochi rătăcit, fără a-şi putea da sama de cele ce se pe- 
trecuse în faţa ei. 

Abia a doua zi, ea începu a-şi reveni în fire şi recu- 
noscu că se afla în casa părintească. La capul ei şedea 
Nistor cu părul alb ca omătul, albit într'o singură noapte, 
şi la picioarele ei Mihai, îngenunchiat, urmărea şi cu 
ochiul şi cu sufletul toată răsuflarea ce eşia din pieptu-i. 

— Irino, îi zise acesta, încălzindu-i mânile în mânile 
lui, nu ne vezi?... Suntem noi, Nistor şi Mihai; eşti în 
braţele noastre; iată casa tatălui tău; iată căpriţa. 

Atunci ea deschise nişte ochi mari, se uită împrejur şi 
un şiroiu de lăcrămi îi înecă faţa. 

— Mihai! zise ea cu o voce întreruptă, revenind ca 
dintr'un vis, te cunosc... Iată tata!... Veniţi amândoi, ve- 
niți mai aproape! Oare adevărat să fie?... Mi-e frică, nu 
mă lăsaţi. 

— Irino, nu te mai teme! eşti cu mine, logodnicul tău. 
Deacum vei fi fericită; Dumnezeu te-a scăpat! 

— Fericită!... Ce zici!... O! asta nu se mai poatel... In- 
toarce-ţi dela mine faţa, Mihai!... Steaua mea a căzut! 

— Irino, dar tu nu eşti vinovată! adu-ţi aminte că eşti 


109 


legodnica mea, că mi-ai jurat să-mi fi soție. Eu te iu- 
besc şi fără tine nu pot trăi! 

— Ascultă Mihai! urmă ea ridicându-se în picioare şi 
uifându-se ţintă la el, şi eu te iubesc din tot sufletul 
meu!... Ştie Dumnezeu câte lacrămi am vărsat pentru 
tine, câte zile şi nopţi am petrecut fără somn; câtă bu- 
curie şi câtă amărăciune au înecat rând pe rând inima 
mea, în zilele în cari te vedeam sau nu te vedeam! Dar 
astă-zi nu mai sunt vrednică să fiu soţia ta. Sufletul meu 
e veşted, ca floarea bătută de brumă; urgia iadului m'a 
atins!... 

— Şi ce vrei să faci, Irino!... Pentru Dumnezeu, 
spune... 

Du ajuns până la pragul fericirii, şi acolo uşa mi 
s'a închis... şam rămas în lume fără bucurie, fără lumină 
şi am văzut în vis pe maică-mea că s'a sculat din mor~ 
mânt şi mi-a pus pe cap un hobot negru, zicându-mi 
aşa: „Du-te lIrino, du-te la mânăstire şi jeleşte norocul 
tău pierdut“... Mihai, eu trebue s'ascult porunca mamei 
mele... Tu uită-mă!... Nu mai cere de la mine rămăşiţele 
unei dragoste adăpată de otrava nelegiuirii... Lasă-mă să 
port haina cernită a pusniciei, că cernit e sufletul meu!... 
Și de acolo eu m'oi ruga pentru tine, şi Dumnezeu ţi-a 
îndulci inima; că inima ta e bună şi Dumnezeu şi mai 
bun. 

Astfel grăind, Irina părea schimbată la faţă; obrajii 
săi se aprinseră de-o roşaţă vie şi o rază cerească stră- 
lucea parcă în ochii ei. 

Mihai şi Nistor ascultau vocea ei inspirată ce se răs- 
pândea ca o dulce cântare în aer, şi nu credeau însuşi 
auzului lor. Inmărmuriţi, fără simţire, ei nu mai puteau 
rosti un singur cuvânt, căci răsuflarea li se oprise în 
piept. 

— Mihai, şi tu tată! — adause ea cu accentul celei 
mai adânci dureri — uitaţi-vă în ochii mei şi vedeţi a- 


110 


ceste lacrimil... Ele sunt lacrimile inimii mele... Ele vă 
vor spune că ducându-mă la mânăstire, las cu voi inima 
şi sufletul meul... Ah! veniţi până a nu ne despărţi să 
vă dau încă o sărutare!... ş'apoi... Rămâneţi sănătoşi! 

Mânile ei obosite căzură dealungul trupului şi capul 
i se plecă pe piept. Nistor o cuprinse în braţe şi o sărută 
lung pe frunte, scăldându-i faţa întrun pârâu de la- 
crimi; dar când veni rândul lui Mihai, o! atunci ei nu 
putură nici măcar să plângă; iubirea şi durerea răscoleau 
cu atâta tărie inimile lor, în cât, în acest ultim sărutat, 
era să se ducă şi ultimul suspin al vieţii lor. 


t 
2 + 


Câţiva ani în urmă, se răspândi vorba între Dorneni, 
că la o mânăstire din fundul munţilor muri o călugăriţă 
frumoasă încă, dar apăsată de mari nenorociri, şi că în 
toate nopţile se cobora o lumină de sus p2 mormântul ei. 
lar de atunci încoace plutaşul de pz Bistriţa, de câte 
ori trece prin Toancele, arată străinului ce călătoreşte cu 
dânsul o stâncă fioroasă, acoperită cu muşchiu, zicându-i: 

— Pceasta-i Piatra lui Osman. 


HAĂTMANUL BALTAG!) 


In vremea de demult, pe când cucoanele se numeau 
jupănese, iar boerii mergeau la Divan cu călămările în 
brâu, trăia în ţara de jos a Moldovei un tânăr boer de 
starea întâi, cu numele Baltag. El avea toate drepturile 
pentru a se numi boer. Avea carte scrisă pe pergament 
cu iscălitură şi pecete domnească, locuia pe malul Trotu- 
şului într'o casă mare cât o cetate, încunjurată de ziduri 
groase, şi avea o moşie care se întindea de jur împrejur 
aşa de departe, că nu-i mai ştia hotarele. 

Se zice că, în timpul lui Ciubăr Vodă, un străbun al 
său ar fi tăiat într'o bătălie atâţia turci cu un baltag de 
argint, încât Ciubăr Vodă, drept răsplată, îi dădu numele 
de Baltag, înainiându-l la rangul de hatman, cu dreptul 
de a purta acest titlu din neam în neam, har de care nu 
nu se bucurau nici unul din ceilalţi boeri şi slugi credin- 
cioase ale Domniei lui. In acelaş timp Ciubăr Vodă, care 
era un domn cu dare de mână, îi dărui tot pământul ce 
hatmanul putu să vadă cu ochii roată împrejur de pe un 
vârf de deal, pământ în care se cuprindeau nenumărate 
păduri, şesuri, lacuri şi ape curgătoare. Pe acel vârf de 
deal el îşi clădi casa spre amintire de răsplata domnească: 
însă într'o bună dimineață, părându-i-se moşia strâmiă, 
el mai înghiţi o moşie răzăşească de alăturea, alungând 
pe toţi răzăşii cu traista în băț, iar pe cel mai colțos 


1) Imitaţiune după Dickens. 


112 


dintre dânşii îl linişti spânzurându-l de un copac. De- 
atunci, de câte ori bătea cel mai mic vânt, hornurile casei 
sale şuerau aşa de groaznic, încât părea că se aud 
suspinuri şi gemete de oameni; iar în timp de noapte 
luna îşi deschidea drum prin ziduri, luminând ca ziua 
unele părţi ale bolților, şi lăsând altele într'o fioroasă în- 
tunecime. 

Tânărul hatman, a cărui poveste o povestim, avea sân- 
gele războinic a străbunului său, nu însă şi năravul de a 
înghiţi moşii răzeşeşti. Din contra, era darnic şi chel- 
tuitor. — El avea ochii îndrăzneţi, părul negru şi stufos, 
şi musteţele aşa de lungi, încât îi împungeau urechile. La 
vânat el purta pe spete un mintean alb de aba, în picioare 
ciubote de iuft lungi până la genunchi, şi la brâu un cuţit 
şi un corn de vânat, din care ştia să scoată felurite su- 
nete şi mai dulci şi mai aspre. 

La masă el prânzea totdeauna împreună cu doispre- 
zece ciraci ai săi, boeri mai mici de casa Baltagilor, toţi 
buni de pahar şi vânători de meserie. — Ei asemenea 
purtau mintene albe, însă de-o aba mai proastă, şi ciu- 
bote de iuft cu talpa mai groasă. 

Când hatmanul Baltag suna din corn în zori de ziua 
pe vârful dealului, cei doisprezece ciraci eşiau grabnic în 
calea sa, cu durdele în spate şi cu ploştele la brâu, şi 
din grăsimea celui dintâi urs ucis în bârlog, hatmanul îşi 
ungea musteţile. 

In toate serile ei beau vin vechi de Odobeşti până re 
cădeau sub masă, iar hatmanul, care dintre toţi era cel 
mai aprig sugător al garafelor pline, rămânea totdeauna 
cel din urmă în picioare, privind cu dispreţ pe ciracii 
săi căzuţi. 

Dar plăcerile dela masă şi de sub masă cer şi ele 
oarecare schimbări. — Astfel, în toate serile, aceeaş 
masă încunjurată de aceleaşi obraze, cari spun aceleaşi 
poveşti, devine până în sfârşit uricioasă, şi hatmanul 


113 


Baltag, ne mai găsind gust în asemenea petreceri casca 
de-şi spinteca fălcile, şi de multe ori îşi exprima uritul 
cu pumnii grămădiţi pe spinarea ciracilor săi. 

Intr'o sară, după o zi de vânătoare, în care Baltag făcuse 
mari izbânzi înjunghiind cu cuțitul dela brâu un urs mare, 
care trebue să fi fost tata urşilor, el se puse mânios în 
capul mesei, aţintind mereu ochii pe podul afumat al sălii. 
EL înghiţi în tăcere multe pahare, însă cu cât înghiţea 
mai mult, cu atâta devenea mai morocănos. Acei dintre 
ciracii săi cari aveau locurile de cinste din dreapta şi 
din stânga sa, se sileau pe cât puteau să nu rămâie în 
urmă cu înghiţiturile, imitând în acelaş timn şi aerul său 
posomorit, 

— Voesc, strigă deodată hatmanul, lovind cu pumnul 
în masă şi cu, cealaltă mână răsucindu-şi musteaţa, voesc 
să beau în sănătatea hătmănesei Baltag! 

Cei doisprezece ciraci cu ciobote de iuft se îngălbeniră 
groaznic la faţă, nu însă şi la nasuri, a căror văpsea era 
neschimbată, 

— In sănătatea hătmănesei Baltag, strigară în cor cei 
cu ciobote de iuft, şi ale lor douăsprezece gâtlejuri în- 
ghiţiră douăsprezece pahare pline ochi, cu un vin busuioc 
dela Baltag bătrânul, un vin aşa de bun, că ei nu mai 
siârşeau de a-şi linge ale lor douăzeci şi patru de buze. 

— Fiica cea frumoasă a vornicului Smereanu, adause 
Baltag, voind să-şi explice toastul. Inainte de a asfinţi 
soarele de mâni, am să o cer în căsătorie dela părintele ei, 
şi dacă el se va împotrivi, baltagul meu strămoşesc îi 
va juca pe spete, 

Un freamăt surd se răspândi în sală, şi fiecare dintre 
ciracii lui Baltag, cunoscându-l om hotărît, gata a-şi 
preface vorbele în fapte, se scărpină cu îngrijire pe spete. 

Era pe atunci lucru frumos şi vrednic de laudă ascul- 
tarea fetelor. In zilele noastre aceasta nu se mai vede, 

Dacă fiica vornicului Smereanu ar îi zis spre pildă că 


N. Gane.—Novele 8 


114 


inima ei este juruită altuia, şi ar fi căzut în genunchi, 
udând cu lacrimi amare picioarele părintelui ei, sau ar 
îi căzut leşinată după obiceiu, de sigur pe spetele bătrâ- 
nului vornic Smereanu ar fi jucat baltagul hatmanului. 
Insă buna copilă stătu smerită când se înfăţişă peţitorul 
cu cererea din partea hatmanului Baltag; apoi se retrase 
tăcută în odaie, spre a vedea pe fereastră viind logod 
nicul ei, şi nu bine se încredință că tânărul cel nalt cu 
musteţele mari este viitorul ei mire, că de îndată alergă 
la părintele ei spre a-i zice că este gata să se jertfească 
pentru liniştea lui. — Bătrânul vornic o strânse cu du- 
ioşie ia piept, şi era cât pe ce să verse o lacrimă de bu- 
curie. 

In acea zi, mare serbare se făcu la moşia vornicului 
Smereanu. — Mai mulţi juncani şi cârlani fură tăiați şi 
împărţiţi la oameni; mai multe poloboace cu vin fură 
supte până la cea din urmă picătură. 

Lăutarii scoteau din gâturi şi arcuşe cântece de cele 
lungi bătrâneşti, şi cu fesurile lor se cinstiră cu vin, şi 
cobzele lor se umplură cu bani, iar horele în care ginga- 
şele fete dela ţară îşi legănau sinurile, nu mai conteneau 
din răsărit şi până în apus de soare., 

In sfârşit însurăţeii, săturându-se de benchetuit, îşi 
luară ziua bună dela tata şi mama Smereanu, şi plecară 
acasă încunjuraţi de cei doisprezece ciraci cu ciobote de 
iuft. 

Timp de şease lungi săptămâni urşii şi porcii sălbatici 
fură lăsați în pace; puştile ruginiră, şi cornul lui Baltag 
nu mai scotea decât sunete răguşite. 

Dar dorul vânatului apucă din nou de inimă pe tânărul 
însurățel, şi într'o bună dimineață, el porunci ciracilor să 
se pregătească pentru a merge la pădure. 

— Iubite!... zise hătmăneasa. 

— Scumpă!... zise hatmanul. 

— Ce gălăgie este acolo? 


115 


— Unde draga mea?... răspunse hatmanul tresărind. 

Atunci cu alba-i mână, ea arătă dela fereastra unde 
se găseau amândoi, pe cei doisprezece ciraci cari prân- 
zeau şi cinsteau spre a-și întări picioarele pentru vână- 
toarea ce se pregătea. 

— Tovarăşii mei se pregătesc de vânat, doamnă, zise 
hatmanul. 

— Alungă-i, dragă. 

— Să-i alung!... strigă hatmanul necrezând auzului 
său. 

— Dacă mă iubeşti, suflete. 

— Dar, pentru Dumnezeu!... 

In acelaş moment hătmăneasa scoase un ţipet şi căzu 
leşinată la picioarele soţului ei. 

Ce credeţi că a făcut vestitul, înfricoşatul hatman Bal- 
tag? A chemat îndată slujnica, spre a stropi cu apă pe 
soţia sa; a trimes după un doctor, apoi repede s'a sco- 
borit în curte, şi a alungat pe toţi ciracii săi, dând la 
care cum apuca, drept ziua bună, câte un picior în spi- 
nare, întovărăşit de câte o zdravănă sudalmă. 

Ştiut este că multe femei au meşteşugul de a pune pe 
bărbaţii lor sub papuc. Din numărul acelora era şi hăt- 
măneasa. Astfel, printr'un mijloc sau altul, ea pusz o mare 
stăpânire pe hatmanul Baltag. Puțin câte puţin, zi cu zi, 
an cu an, ea tot mai mult îl supunea voinţelor sale, şi 
bietul hatman, la vârsta de 48 de ani, ajunse, fără să 
ştie cum, a fi un lucru de prisos în casă. N'ar fi fost 
nimica dacă nenorocirile lui Baltag s'ar fi mărginit aici, 
însă un an după căsătoria sa, un mic hătmănel intră cu 
pompă în lume, şi în bucuria lui se deşertară multe gărăfi 
şi se cheltuiră multe parale. In anul al doilea veni rândul 
unei mici hătmăniţe, şi aşa în fiecare an, rând pe rând, se 
înfăţişa câte un hătmănel, câte o hătmăniţă, ba încă 
uneori şi câte doi împreună, până când numărul odras- 
lelor lui Baltag se înmulţi la doisprezece. 


116 


In fiecare zi de naştere mama soacră găsea de bănuit 
şi de cârtit cum că se sdruncină sănătatea scumpei sale 
fiice; şi dacă nu se făceau toate după cheful ei, ori că 
ciorba nu era destul de caldă, ori că muştele bâzâiau prin 
odae, gura ei umbla ca o moară stricată, şi nimeni nu 
mai avea odihnă în casa lui Baltag. Sărmanul Baltag 
suferi cât putu, dar de la o vreme pierdu cheful şi pofta 
de mâncare, şi căzi într'o adâncă melancolie. 

Spre culmea nenorocirilor sale, nici trebile nu-i mer- 
geau tocmai bine. El făcuse datorii şi lăzile sale, pe care 
familia Smereanu le crezuse nesecate, ajunseră la fund. 

— Ce-mi mai rămâne de făcut? se întrebă hatmanul 
pe sine. Dacă m'aş ucide!... 

Aceasta era o idee ca toate ideile. Iată-l deci că ia 
un cuţit de vânat dintr'un dulap, îl ascute de ciubotă, 
şi-l îndreaptă spre gâtlej. 

— Nu merge, zise hatmanul oprindu-se în drum, Se 
vede că nu tae destul de bine. Apoi, mai ascuţindu-i 
tăiuşul, ridică iarăş spre gâtiţă ucigătoarea unealtă, care 
părea a nu pune îndestulă bunăvoință. 

In acelaş moment însă o mare larmă, care se auzi intre 
copii în odaia de alături, îi opri mâna în loc. 

— Dacaş fi holtei, zise Baltag, suspinând, n'aş avea 
nemulţumirea să fiu întrerupt in trebile mele. 

— Hei! băete! adă-mi o garafă de vin şi un ciubuc 
în odaia cea boltită de lângă paraclis. 

O slugă îndeplini porunca cu grăbire, şi după câteva 
minute Baltag intră în odaia cea boltită, se aşeză pe un 
jilt dinaintea focului ce împrăştia în, casă o lumină gal- 
benă şi se rezemă cu cotul de-o masă pe care erau aşe- 
zate ciubucul şi garafa cu vin. 

— Aprinde lumânarea, zise Baltag. 

— Mai aveţi ceva să porunciţi? întrebă sluga. 

— Să mă laşi singur, 

Sluga credincioasă eşi şi Baltag închise uşa cu zăvorul. 


117 


— Să-mi fumez întâi ciubucul, zise hatmanul, şi apoi... 
sara bună. 

Punând cuțitul la îndemână, el se răsturnă pe jilţ, cu 
picioarele întinse spre foc, şi după fiecare înghiţitură de 
vin slobozea câte un fum din ciubuc. 

El începu să se gândească la fel de fel de lucruri, la 
supărările lui de faţă, la fericitul timp al holteiei sale, 
la ciracii săi cu ciobote de iuft, împrăştiaţi de mulţi ani 
cine ştie pe unde; cu toate că despre unul ştia că a 
murit cu cinste pe şesul Frumoasei, că altul şi-a strămutat 
locuinţa la groapa Ocnei, iar că vreo trei alţii au ră- 
posat prin spitaluri. Apoi urşii şi porcii sălbateci în- 
cepură să-i frământe mintea; când iată că, ducând cel 
din urmă pahar, la gură, după care venea rândul cuţitului, 
văzu cu mirare că nu mai era singur în oda. Da, nu, nu 
era singur! In faţa focului o figură hâdă şedea sgri- 
bulită cu braţele încrucişate şi tremura de frig. Ochii săi 
în fundul capului stecleau ca nişte putregaiuri în întuneric; 
faţa-i sbârcită era peste măsură de lungă şi încadrată in 
nişte păr negru, care spânzura drept în jos, pe scâfârlia 
sa vânată, întocmai ca feştila lumânărilor. Acest chip era 
îmbrăcat într'o lungă mantie neagră cu dungi albe pe 
margini şi catărămile, în cari era prinsă mantia, înfăţi- 
şau cele două oase încrucişate, semnul morţii de pe racle. 
Picioarele sale slabe se arătau ascuţite pe sub mantie, 
şi sunau în încheieturile lor. 

Fără să aibă grija hatmanului, ea ţinea ochii aţintiţi 
asupra focului. 

— Sluga! strigă hatmanul în. glas mare, spre a-i deş- 
tepta luarea aminte. 

— Sluga! răspunse strania nălucă, îndreptându-şi ochii 
asupra hatmanului, fără însă să se mişte de pe scau- 
nul ei. — Eil.. Şi!... 

— Eil... şil... adause hatmanul, înfruntând cu bărbăţie 
privirea pironită a oaspetelui său. 


118 


— Pe unde ai intrat? 

— Pe uşă, 

— Cine eşti tu? 

— Un om. 

— Nu te cred. 

— Atunci nu crede. 

Figura se uită câtva timp la Baltag, care nu părea 
de loc înspăimântat de vocea ei răguşită, şi apoi zise cu 
un ton mai domol. 

— Ascultă, văd că nu te pot înşela. In adevăr eu nu 
sunt om. 

— Ce eşti atunci? 

— Sunt o nălucă. 

— Ciudat lucrul... răspunse hatmanul cu un ser de 
dispreţ. 

— Sunt năluca disperării şi a sinuciderii. 

Htunci ea se întoarse către hatman, spre a încinge 
cu el o convorbire mai prietenească; dar lucru ne mai po- 
menit încă, de care însuşi hatmanul se miră, el care mu 
prea avea obiceiul să se mire de orice, ea işi dădu în 
lături poalele mantiei, şi scoase nn cogemite par ce-l 
avea înfipt prin stomah de-a curmezişul trupului, şi-l 
puse pe masă, întocmai ca pe un baston. 

— Acum, zise năluca arătând din ochi cuțitul de vânat, 
ai de gând să faci ceva pentru mine? 

— Incă nu, răspunse hatmanul, trebue mai întâi să-mi 
mântui ciubucul. 

— Atunci dă mai iute. 

— Se vede că te cam grăbeşti. 

— Ba bine că nu, am atâta de lucru în lume, incât 
timpul mi-e numărat pe degete. 

— Vrei să ciocnim un pahar? 

— Aceasta nu mi să întâmplă niciodată, răspunse nă- 


119 


luca oţerindu-se, vinul nu-i bun decât pentru a da oame- 
nilor chef de trăit. 

Hatmanul aruncă din nou o ochire pătrunzătoare asu- 
'pra oaspetelui său, părându-i-se cam deşanțat, şi-l în- 
trebă dacă cumva are obiceiul să ajute cu însăşi mâna sa 
pe cei ce voesc să se sinucidă. 

— Nu, răspunse năluca cam îngăimat, dar stau faţă 
totdeauna. 

— Pentru a judeca despre ghibăcia loviturilor? 


— Cam aşa, răspunse năluca desmerdând vârful pa- 
rului ce-şi scosese din trup. Hai, grăbeşte-te, că mă aş- 
teaptă un tânăr fără treabă şi supărat de prea multa sa 
avere. 


— Un om care voeşte să se ucidă fiindcă are prea 
mulţi bani. Ha! ha! ha!. aceasta-i nostim!... Şi hatmanul 
scoase un hohot de râs din toată inima, precum de mult 
nu i se întâmplase. 

— Mă rog, conteneşte cu râsul, zise năluca cu glas ru- 
gător. 

— Pentru ce? 

— Pentrucă râsul mă supără; suspină însă cât vrei, 
aceasta îmi place. 

Hatmanul, ca un om bine crescut, suspină spre a-i 
face pe plac. 

Atunci năluca luă cuțitul şi-l puse în mâni cu politeţa 
cea mai ademenitoare. 

— Fără şagă, e nostimă idee, zise hatmanul cercând 
tăiuşul cuţitului. Un om care se ucide pentrucă are prea 
mulţi bani. 

— Al... răspunse năluca. E tot aşa de nostim ca şi cel 
ce se ucide fiindcă nu are de ajuns. 

Ce e drept, aceste cuvinte fură rostite cam fără băgare 
de samă. Năluca credea că hatmanul e prea hotărit 


120 


la moarte, pentru ca să aibă nevoe a-şi mai drămălui 
vorbele cu el. 

La aceste cuvinte însă hatmanul deschise nişte ochi 
mari, întocmai ca un om ce se trezeşte din somn. 

— Da!... Aşa este... zise el... Nici un rău fără leac. 

— Afară de o ladă deşartă, strigă năluca. 

— S'au mai văzut lăzi deşerte umplându-se la loc. 

— Femeia rea de gură!.... zise arătarea cu un glas lung 
răguşit, ce părea că vine de sub pământ. 

— O! dacă e numai pentru atâta, voi face-o eu să-mi 
ştie de frică. 

— Doisprezece copii... ţipă năluca ca la surd. 

— Dintre toţi, va ieşi poate vre-unul cum se cade. 

Năluca devenea din ce în ce mai disperată, văzând că 
hatmanul la toate întimpinările ei o răpunea. Cu toate 
acestea ea cercă să o întoarcă pe glumă. 

— Ai râs destul până acum, zise ea, să mai vorbim şi 
serios. Haide părăseşte lumea aceasta deşartă. 

— Nu ştiu zău, răspunse Baltag, jucându-se liniştit cu 
cuțitul. Nu ştiu zău. Negreşit că lumea aceasta e deşartă, 
precum zici, dar cine mă asigură, că lumea cealaltă e mai 
veselă; căci judecând-o după figura d-tale, pare a nu îi 
tocmai atrăgătoare. Mă închizeşlueşti d-neata că voi 
câştiga cu schimbul? Iacă vezi!... adause hatmanul scu- 
lându-se cu iuţeală în picioare, la aceasta încă nu mă 
gândisem. 

— Să nu mai lungim vorba, grăbeşte-te, ţipă năluca 
crâşnind din dinţi. 

— Hait... Cară-te de aici!... răspunse Baltag cu ton 
hotărit. Wam săturat să privesc obrazul tău sarbăd. Voi 
ştiu eu să prefac lucrurile în casa mea; voi merge la vânat 
la urşi; voi vorbi femeii mele cum se cuvine, şi dacă 
mama soacră nu-şi va ţine gura, voi da-o de spate afară. 
Apoi, aducându-şi aminte de prostia ce era să facă, se 


121 


aruncă în adâncul jilţului şi trânti un râs atât de vesel 
şi răsunător, încât toată odaia se cutremură. 

Năluca speriată făcu câţiva paşi îndărăt, se uită încă 
odată la hatman cu ochii săi pironiţi, apoi înşfăcând 
parul, şi-l petrecu prin stomah deacurmezişul trupului, 
până ce vârful eşi îndărâptul spinării şi, după ce aruncă 
un urlet înspăimântător, se făcu nevăzută, 

Hatmanul Baltag nu se mai întâlni cu dânsa niciodată; el 
vorbi cu hătmăneasa şi cu mama ei un cuvânt sănătos, 
care fu deajuns, şi trăi încă mulţi ani, deşi nu în bogăţie 
dar destul de fericit spre a nu-i mai veni în minte ideia 
sinuciderii. 


STEJARUL DIN BORZEȘTI) 


A fost odată un timp pe când Molna şi Prutul nu fă- 
ceau hotar între trei ţări surori, pe când bourul moldo- 
venesc era singur stăpân pe o ţară largă, îndemânatică, 
locuită de un popor ager şi drept pământean. De pe 
atunci deci şi până în zilele noastre, rămas-a vorba din 
tată'n fiu, cum că un joc de copii se încinsese odinioară 
pe şesul Trotuşului, nu departe de satul Borzeşti, sub 
un soare frumos de primăvară. In două tabere era des- 
părţită ceata copiilor: una înfăţişa tabăra, Tătarilor sub 
comanda lui Gheorghie, un copilandru cu plete negre şi 
cu ochi de mure, iute şi neastâmpărat ca Trotuşul ce se 
prăvale dela munţi; cealaltă era tabăra Moldovenilor sub 
comanda lui Ştefan, un copilandru cu plete blonde, cu 
ochi albaştri gânditori şi cu inimă cutezătoare. Cel întâi 
era fiu de ţăran, cel al doilea fiu de domn. 

Ei însă se jucau la un loc pe iarbă verde, în răcoarea 
aerului, sub stăpânirea dreaptă a soarelui de primăvară. 

Şi ambele tabere înarmate până'n dinţi cu puşti de soc, 
cu săbii de şindilă, cu suliți de trestii, se băteau amar- 
nic între ele de clocoteau văile Trotuşului şi se speriau 
toţi graurii din tufărişuri. lar comandanții călări pe fu- 
gari aprigi de nuele, alergau când la aripa dreaptă, când 
la aripa stângă a oştirilor înşirate, şi-şi îmbărbătau sol- 
daţii la luptă. 

1) Subiectul acestei novele mi-a fost istorisit de Vasile Alexandri, 
proprietarul moșiei Borzești. 


124 


A ţinut cât a ţinut bătălia nehotărită, dar însfârşit 
copilul cel cu ochi albaştri gânditori, care avea darul de 
a se război, moştenit de la tatăl-său, învinse pe Tătari, 
prinse pe Hanul lor, pe neastâmpăratul Gheorghie, şi-l 
legă de un stejar bătrân, martur de cea întâi izbândă a 
viitorului Domn. 

Apoi toţi hatmanii şi căpitanii lui Ştefan se adunară 
imprejurul stejarului şi prinseră să judece pe Hanul tătă- 
resc, unii pentru vre-o minge furată, alţii pentru vre-o 
cetate de hârtie dărâmată, tot fapte rele ce nu puteau fi 
iertate; iar bietul Han, cu ochii plecați în jos, îşi aş- 
tepta osinda abia stăpânindu-se de ris. 

Insfârşit Ştefan, după ce ascultă părerea mai marilor 
oştirii sale, zise cu sprâncenele încreţite: 

— Porunca Domniei mele este să-l spânzurați de 
creanga cea de sus, ca să fie de pildă şi altor neamuri! 

Apoi nenorocitul Han fu legat cu frânghie de sub- 
suoară şi ridicat pe creangă în sus în salvele puştilor de 
soc şi în strigătele de bucurie a oştenilor învingători. Joc 
nebunatic, copilăresc, la care soarele, în măreţia lui, se 
uita zimbind, el care văzuse multe altele pe coaja noastră 
pământească! 


Dar, o Doamne, ce se aude?... Ce clocot aduc apele 
Trotuşului de sus în jos?... Un vifor se stârneşte de pu- 
terea căruia se leagănă în aer micul Han tătăresc, şi 
pământul prinde să se clatine şi să sune parcă sar fi 
răsturnat stâncile cele mari de la obârşiile Trotuşului. lar 
în timp ce Ştefan şi întreaga lui oştire stăteau nedu- 
dumeriţi de vuetul ce se apropia, în timp ce mi- 
cul Gheorghie în braţele văzduhului se gândia la 
cei ce's spânzurați aevea, deodată se văzu o ceată 
nenumărată de adevăraţi Tătari venind în goana mare a 
cailor spre dânşii... şatunci... vai!... toţi copiii, cuprinși 


125 


de groază, apucară la fugă care 'ncotro, uitând pe micul 
Gheorghie care, atârnat de creanga stejarului, zâmbia încă 
în nevinovăția lui, neştiutor de urgia ce-l ameninţa. Da! 
el zâmbia încă... dar atot văzătorul soare încetă de a 
zâmbi, căci în acel moment o sută de săgeți, o sută de 
suliţi se înfipser& în trupul lui. Cerul se posomori, frun- 
zele şi crengile copacului pătate de sânge copilăresc se 
clătinară înfiorate. 

Treizeci de ani au trecut după această întâmplare, şi 
micul Ştefan, schimbând sabia de lemn pe paloşul de 
oţel, se urcă de pe treaptă pe treaptă pe scara lumii, 
până ce ajunse să fie numit la Direptate Domn ţării Mol- 
dovei, înscăunat şi miruit de Mitropolitul Teoctist. Astfel 
făcându-se însu-şi fiifor peste toată fara, începu viaţă 
grea şi anevoioasă, ćoć în războaie și osteneli ! căci ţara 
fiind bogată, largă şi îndemânatică, degtepta setea tu- 
turor vecinilor. Dar cu cât nevoile veniau mai grele 
peste dânsul, cu atât inimoşia lui creştea; şi a voit Dum- 
nezeu ca el să meargă din biruinţă în biruinţă, şi numele 
lui să se mărească tot mai mult, încât să răsbată peste 
hotarele Moldovei, departe în lumea apuseană şi să răs- 
bată prin pătura veacurilor până la noi. Iar el, Domn 
drept credincios şi pământean, de fiecare biruinţă, înălța 
câte o biserică spre mărturie neperitoare de trăinicia nea- 
mului nostru şi de bunătatea lui Dumnezeu. Mulţi ani 
domni Ştefan Vodă cel Mare, în care timp aşeză cu ne- 
strămutare temeliile stăpânirii noastre asupra câmpiilor 
Dunării, pecetluind şi sfinţind această stăpânire cu sân- 
gele vărsat. — Dar tot nu era liniştit. — Un gând in- 
dărătnic îl urmăria din copilărie, gândul micului Gheor- 
ghie ucis de Tătari; şi ori unde s'ar fi dus, ori ce-ar fi 
făcut, chipul cel oacheş şi drăgălaş i se înfăţişa necon- 
tenit, cerându-i parcă răzbunare. 


1) Letopiseţul Ureche. 


126 


lată că într'una din zile i se aduce veste cum că o 
mulţime de oaste tătărească a năvălit în ţară peste apa 
Nistrului, pustiind pământul, răpind cârdurile de vite, 
dând foc satelor şi girezilor de pâne, robind femeile şi 


copiii. 
Iute Ştefan îşi întocmi oastea şi le eşi înainte la satul 
Lipinţi. — O! de astă-dată nu mai era ca acum treizeci 


de ani pe şesul Trotușului, la ştejarul din Borzeşti; era 
o adevărată bătălie cu Tătarii. Ştefan cel blond, cu ochii 
albaştri gânditori, călărea nu ca atunci pe o nuea de 
alun, ci pe un cal aprig de soi moldovenesc!) şi alerga 
ca un fulger la toate punctele de bătalie, vârându-se unde 
primejdia era mai mare. 

Şi 'n loc de săbii de lemn se'ncrucişau acum săbii de 
fier, şin loc de puşti de soc detunau tunuri de schije, 
încât se 'negria văzduhul de fum, de uneori nu se mai 
vedea om cu om. Până 'n cer se înălța răsunetul restriştii 
de pe pământ: iar tătărimea cuprinsă din două părţi, se 
măcina şi se mistuia ca pleava întrun vârtej de două 
furtuni ce se ciocnesc. Roş era soarele sus ca în timp de 
grea cumpănă, roş era pământul jos de sângele ce gâl- 
gâia. Dar sufletul bătăliei, acel ce vedea şi stăpânia toate: 
era chipul blond al lui Ştefan care se arăta pretutindeni 
ca o icoană de îmbărbătare, dând inimă oștenilor lui şi 
făcându-i să meargă la biruinţă sigură. 

Și în adevăr sigură şi desăvârşită a fost biruinţa Moldo- 
venilor, căci n'apucase a asfinţi soarele, şi întreaga urdie 
tătărească a fost sfărâmată şi robită, prinzându-se pe 
însuşi şeful lor, fiul Hanului tătăresc de peste Volga. 

Iar Ştefan a dat laudă lui Dumnezeu şi a trimis soli 
de bucurie soţiei sale Evdochia, sora Țarului Simion. 

Apoi nu trecu mult timp după aceasta şi auzind bă- 
trânul Han de peste Volga despre nimicirea oştirii sale 


1) Proverb persienesc: „Nimic mai frumos decât un tânăr persan 
călare pe un cal moldovan“. 


127 


la Lipinţi, trimise lui Ştefan soli incărcați cu odoare 
pentru răscumpărarea fiului său din robie, iar Ştefan răs- 
punse solilor, că-i va da drumul, dacă se vor învoi la 
aceasta mai marii oştirilor lui, cari au a fi adunaţi și în- 
trebaţi pe malul Trotuşului la satul Borzeşti. 

Era o zi frumoasă, o adevărată zi de primăvara, ziua 
în care Ştefan îşi adună hatmanii şi căpitanii pe malul 
Trotușului, sub bătrânul stejar unde micul Gheorghie fu- 
sese ucis de Tătari. 

Trist părea acum copacul şi gârbovit atât de povoara 
celor treizeci de ani trecuţi peste creștetul lui, cum şi 
de amintirea dureroasă a faptului ce l-a insângerat. De 
altfel nimic nu era schimbat: acelaş câmp verde înflorit, 
aceleaşi ape iuți şi neastâmpărate ale Trotuşului care 
curg fără repaos pe aşternutul lor de prund, acelaş soare 
dulce şi zâmbitor, care a desmierdat odinioară jocul cel 
nebunatic de copii. De acelaş stejar sta acum legat un 
adevărat Tătar, fiul Hanului Mengli Gherei de peste 
Volga, şi roată împrejurul lui erau mai marii oştirilor 
lui Ştefan: Hatmanul Arbore, Hatmanul Şendrea, Apro- 
dul Purice, Logofătul Tăutu, Vornicul Boldur, şi alţi mulţi 
oşteni şi oameni de frunte; iar în mijlocul lor, drept în 
fața Tătarului, sta însuşi Ştefan, copilandrul de odinioară, 
peste capul căruia deasemenea trecuseră cei treizeci de 
ani ce au gârbovit stejarul, însă din mlădiţa de copil 
crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri întinse 
dela munţi şi până la Mare, la umbra cărora se adăpostea 
un popor întreg de plugari şi de oşteni. lar mai la o 
parte stăteau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste 
Volga. 

— „Voi hatmani şi căpitani! zise Ştefan, încreţind din 
„Sprincene; vam adunat aici ca să dau în judecata voastră 
„pe fiul Hanului tătăresc, şi să hotărâți voi înşivă de i 
„se cuvine iertare sau pedeapsă. Sunt acum treizeci de 
„ani, eram mic şi mă jucam sub acest stejar bătrân c'un 


128 


„copil Ggeorghie din Borzeşti, când deodată navăli fără 
„veste asupra noastră Mengli Gherei, Hanul Tătarilor de 
„peste Volga, cu o urdie nenumărată, şi ucise fără milă 
„pe nevinovatul Gheorghie. Iată că acum, cu ajutorul vostru 
„şi a lui Dumnezeu, fiul aceluiaş Han a căzut prins în mâ- 
„nile noastre, după ce şi el ne-a călcat ţara fără dreptate, a 
„ars holde şi sate, a ucis mulţime de femei şi de copii. 
„Părintele său ne trimite soli şi daruri pentru răscumpă- 
„rarea lui. Las la voia şi înţelepciunea voastră să hotăriţi 
„ce i se cuvine“! 

Atunci toate frunțile se posomoriră, toţi ochii se pi~ 
roniră asupra Tătarului, care în acel moment avu neauzita 
obrăznicie să scuipe asupra Moldovenilor făcându-i 
câni; iar bătrânul Hatman Arbore zise următoarele: 

— „Măria Ta!... N'am avea ce face cu viaţa acestui 
„Tătar, ce ne batjocoreşta, căci ţara s'a adăpat cu îndestul 
„sânge păgânesc, şi sângele unuia mai mult n'ar spori 
„întru nimic roada pământului nostru. Dar acest unul 
„este fiul Hanului tătăresc, şi Măria Ta, care te lupţi de 
„atâţia ani pentru întemeierea neamului nostru, eşti dator 
„să faci dintr'însul pildă, ca să meargă vestea peste cele 
„patru hotare ale ţării, cum că ori-cine samănă moarte 
„Pe pământul nostru, moarte culege!“ 

Atunci toţi într'un glas strigară: „La moarte, la 
moarte!,..“* Iar Ştefan, întorcându-se către solii lui Mengli 
Gherei, le zise: 

— „Duceţi-vă cu daruri cu tot la stăpânul vostru şi 
„spuneţi-i: că atât de mult s'a scumpit capul fiului său 
„prin sângele creştinesc ce a vărsat, în cât el nu are destulă 
„avere să-l poată răscumpăra. lar dacă vrea să-l întâl- 
„nească în locul unde s'a dus, atunci să se încumeteze să 
„ne calce hotarele!“ 

Apoi, după ordinul lui, fiul vestitului Han tătăresc 
Mengli Gherei de peste Volga, stăpânul Crimeei şi al 
Ucraniei, spaima Polonilor şi a Moscoviţilor, fu ridicat 


129 


in sus cu mânile legate la spate şi spânzurat de aceiaşi 
creangă de care se legănase odinioară micul Gheorghie, 
când fu străpuns de săgețile tătăreşti: ş'atunci surlele, 
trâmbiţele şi darabanele îi făcură cinstea cea de pe urmă, 
şi o salvă puternică de sineţe, iîmprăştiind vestea morţii 
lui, făcură să salte apele Trotușului. 

Iar Ştefan, judecând că bătrânul stejar şi-a îndeplinit 
menirea, de oarece frunzele şi ramurile lui cu sânge au 
fost spălate de sânge, a poruncit să i se dea foc, şin 
locu-i a zidit, în amintirea tovarăşului său din copilărie, 
o biserică cu hramul Sfântului Gheorghie. 

De atunci şi până astăzi multe s'au întâmplat, căci patru 
sute de ani trecut-au peste ţară intovărăşiţi de voi şi 
nevoi, dar încă şi astăzi, când merg călătorii să viziteze 
biserica cea neagră din Borzeşti, simt o tainică strângere 
de inimă, aducându-şi aminte că pe acele lespezi de piatră 
a călcat odinioară piciorul lui Ştefan, care a fost sufletul 
de viaţă, chiagul neamului românesc, şi astăzi încă ochii 
lor parcă văd răsărind din întunecimea bolților marea lui 
umbră, care deacum va pluti peste noi, în adânca viitorime, 
ca un spirit proteguitor. 


N. Gane.—Noveie 3 


SGÂRCITUL) 


POVESTE 


Era odată, căci dacă n'ar fi fost nu s'ar fi povestit... 
era odată un sgârcit cum nu sa mai dat în lume, slab, 
cu faţa afumată, cu spinarea îndoită şi ferfeniţos încât 
ai fi crezut că-i lipit pământului de sărăcie, şi doar în 
beciul casei sale şedeau putinele cu bani de aur şi de 
argint, cum ar şedea la alţii putinele cu castraveți şi cu 
varză. Insă ferească sfântul să fi pus el mâna într'însele, 
şi când o punea era numai pentru a spori numărul ba- 
nilor, iar niciodată pentru a-l împuţina. El, cu femeia şi 
cu trei copii, mâncau abia cât trebuia pentru ca să nu moară 
de foame şi se îmbrăcau abia cât trebuia ca să nu se zică 
că umblă în pielea goală; de altminterea erau goi la de- 
getele picioarelor, goi la coate, goi la spinare, încât 
vântul îi coprindea din toate părţile. 

— Bărbate! îi zicea une-ori femeia; ce nu cumperi nişte 
cizmuliţe şi nişte haine mai calde pentru bieţii copii, că 
vezi cum tremură de frig sărmanii? 

— Cu ce, dragă, să le cumpăr?... Nu ştii că n'am de 
unde? 

— Cum wai de unde?... Dar nu sunt în beciul casei 
destui bani să îmbraci o oaste întreagă zece ani dearândul 
şi încă să-ţi mai rămâe? 

— Taci soro!... Să nu te audă cineva... Acolo nu putem 
pune mâna; aceia sunt bani albi pentru zile negre. 


1) Poveste de peste Olt spusă mie de d-nul Gheorghe Chițu. 


132 


Astfel duceau ei o viață chinuită şi ticăloasă, întocmai 
ca nişte cerşetori, şi în casa lor nu mai era nici vreme 
bună, nici veselie, nici dragoste intre părinţi, nici jocuri 
intre copii, căci şi copii sărmanii erau îmbătrâniţi fără 
vreme de necazurile ce-i încunjurau. Numai un singur om 
dintre dânşii avea câte o clipă trecătoare de bucurie: era 
sgârcitul, când se cobora noaptea în beci ca un hoţ, 
cu fănarul acoperit şi-şi reveduia putinele. Să-l fi văzut 
atunci cum îşi vâra mâna până "n coate în banii de ar- 
gint şi de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune, cum 
se uita dus la zimţii şi la pajurile lor strălucitoare. Atunci 
era fericit!... „Aceştia toţi sunt ai mai“! şoptia el îne- 
cându-se de bucurie. Dar fiindcă nu-i lac de bucurie fără 
un strop de venin: „Ah! De-aş putea să-i îndoesc“!l a- 
dăugea el suspinând. Apoi se urca tot în vârful degete- 
lor, precum se coborise şi, când ajungea sus, îşi mai 
arunca încă odată ochii spre gura beciului, unde-şi ştia 
comorile mistuite, şi gândia în sine: „Nul Nu! ferească 
Dumnezeu... nu pot să-i cheltuiesc... Aş crede că-mi chel- 
tuiesc însuşi zilele vieţii!“ 

Şi cum sta el astfel în toate zilele şi în toate nopţile 
cu gândul pironit numai la păstratul şi sporitul banilor, 
iată că i se înfăţişă un om bătrân, cu barba albă şi 
lungă până la brâu, un fel de pusnic venit parcă de pe 
ceea lume (mare lucru să nu fi fost un năsdrăvan) şi-i 
spuse in taină că pe cutare vârf de deal, lângă cutare 
tei, este o comoară îngropată de sute de ani, aşa de bo- 
gată, încât lumina aurului, ne mai putând sta înăbuşită 
în pământ, a izbucnit într'o zi afară ca o pară de foc 
mare şi naltă cât teiul de alăturea. Ochii sgârcitului se 
aprinseră de poftă. 

— Şi cine va cheltui cu săparea comorii? întrebă el. 

— Apoi de asta doar am venit la d-neata. Aur la aur 
trage, că eu unul n'am decât bătrâneţele. 


133 


— Dar dacă nu voi găsi nimic, cum va rămâne cu 
cheltuiala făcută? 

— Atunci, ferească Dumnezeu, te voi argăţi eu o lună 
de zile fără leafă, numai pe pâne şi pe apă. 

— Fără pâine şi fără apă... dacă-ţi place, adause sgâr- 
citul răstit. 

— Fie şi aşa! răspunse moşneagul. 

A doua zi, în zori de ziuă, patru oameni săpau pe vâr- 
ful cel de deal, lângă teiul arătat de moşneag: iar sgâr- 
citul sta pe malul gropii cu ochii aţintiţi în jos, parcă-ar 
îi voit să pătrundă cu vederile până în măruntaele pă- 
mântului. Şi săpau oamenii, săpau în sudoarea frunţii, 
şi groapa se făcea tot mai adâncă; de-un stânjen, de 
doi, de trei, când iată că hârleţul lucrătorilor atinse o 
piatră, care răsuna a gol. 

— Aici e comoara!... gândi sgârcitul. Eşiţi oameni buni 
afară, să intru eu! 

Oamenii eşiră pe scară afară; sgârcitul se cobori în- 
lăuntru şi prinse cu hârleţul să cerce sunetul pietrei şi să 
o curețe de pământ, doar va putea-o urni mai uşor din 
loc, când deodată piatra mişcată ca de-o pârghie, se ridică 
singură, şi un pui de drac nostim şi mititel eşi de sub 
dânsa într'o volbură de foc, şi sări năprasnic în gâtul 
sgârcitului, sărutându-l şi mulțumindu-i că l-a scăpat 
din închisoare. 

— De cinci mii de ani, din vremea potopului, zise 
drăcuşorul, de când stau aice ghemuit cu genunchile la 
gură, şi deasupra mea s'a adaus pământul pături peste 
pături şi de mai îi venit tu să-mi ridic piatra de pe 
piept, cine ştie de nu mi-ar fi putrezit oasele aici de bă- 
trâneţe. 

Vorbind astfel, puiul cel de diavol într'una sărea şi 
sburda de bucurie, şi era hazliu bată-l să-l bată, cu pielea 
lui cea neagră şi lustruită, parc'ar îi fost unsă cu smoală, 
cu aripioarele lui de liliac, şi cu ochii cei roşi şi isteţi, 


134 


care parcă-ţi găciau gândul. De n'ai fi ştiut că-i ucigă-l 
crucea, ţi-ar îi fost mai mare dragul să te uiţi la el. 

— Haide să te duc la tata cel bătrân, la .Scaraoski, 
îi zise drăcuşorul; şi drept mulţămită că m'ai scăpat, îți 
va da ce-i cere. Sgârcitul, văzând că în loc de comoară 
a dat peste ducă-se pe pustii, dar că printr'insul poate 
tot atât de bine să-şi ajungă la scop, primi să-l întovă- 
răşască în iad, încă îi ceru mai întâi să jure pe coarnele 
lui de drac, că nu-i va face nici un neajuns şi că-l va 
aduce înapoi viu şi sănătos în lumea cu soare. 

— Jur! răspunse acesta întinzând mâna cu evlavie. 
Nu sânt doar om să răsplătesc cu rău binele ce mi-ai fă- 
cut. Negru-i dracul, dar tot nu-i aşa de negru, precum îl 
credeţi voi! 

Atunci... întocmai cum ar ridica vulturul un pui de 
găină în aer, drăcuşorul ridică în sus pe binefăcătorul său, 
îl puse călare după cap, întinse aripile şi se înălţă cu el 
în văzduh. Şi merse, şi merse până ce ajunse deasupra 
buricului pământului, unde se făcea o groapă ca o fântână 
părăsită, din care eşia un miros greu de silitră şi pucioasă. 

— De-acuma intrăm în împărăţia iadului, zise el; ţine-te 
bine şi nu te teme. 

Amândoi prinseră deci să se coboare în cea groapă fio- 
roasă, care mergea drept în jos, şi de ce se coborau, de 
ce lumina zilei se împuţina, până ce dela o vreme se făcu 
mică, ca o stea ce abia mai licura asupra creştetului. Iată-i 
ajunşi dinaintea unei porţi mari de aramă, în care puiul 
de drac ciocăni de trei ori. 

— Pe aice, zise el, au intrat Isus Christos, Toderică 
jucătorul de cărţi şi Ivan Turbinca. 

Jar sgârcitul asculta şi se mira. 

S'a deschis deci poarta în două laturi, scârţiind în 
ţâţâne şi după ce au trecut călătorii, iarăş s'a închis; 
iar ei au mers înainte, ş'au mers în jos spre adâncul pă- 
mântului prin o pustietate neagră, luminată numai de ful- 


135 


gere şi de fântânile cu păcură arzătoare, în care se scăl- 
dau sufletele păcătoşilor... Ş'au mers... şau mers... până 
ce-au dat de-o apă mlăştinoasă şi urită, la malul căreia 
îi aştepta o luntre şi un luntraş. 

— Găteşte un gologan pentru luntraş! zise puiul de 
drac sgârcitului. 

— Eu... un gologan!... răspunse acesta înspăimântat, 
acoperindu-şi buzunarele cu mânile; pentru ce să dau 
luntraşului un gologan? 

— Ca să ne treacă dincolo... Nu şiii că de aceea se 
pune morţilor un gologan în palmă? 

— Nici mort nu voi face această cheltuială, da încă 
viu. N'am gologani de pierdut. Luntraşul m'a trece şi de- 
geaba, sau dacă nu, voi rămânea dincoace pe mal. 

— Hi uitat că mergem la tata Scaraoski să-ţi răs- 
plătiască binele ce mi-ai făcut. 

— Ai dreptate, zăul... răspunse sgârcitul răsgândin- 
du-se. Apoi scoase un gologan din buzunar, şi după ce-l 
privi cu drag pe amândouă fețele, ca pe un odor dela 
care trebue să-şi iee ziua bună, îl dădu oftând în mâna 
luntraşului; iar în mintea lui işi zise: E ban pus la do- 
bândă; cu peştele cel mic se prinde pe cel mare. 

Luntraşul prinse să vâslească, şi luntrea cu călătorii 
plecă pe apa mlăştinoasă spre malul celălalt. 

Ajunşi dincolo, ei au luat-o înainte la picior... ş'au 
mers... ş'au mers, că-i lungă şi largă împărăţia lui Sca- 
raoski, cu loc deajuns să încapă toate sufletele păcăto- 
şilor din lumea cu soare; şi 'n calea lor au întâlnit turme 
întregi de suflete, pe care vântul cel rău le biciuia şi le 
'nvăluia; şi au auzit felurite limbi şi graiuri şi bocete şi 
vaete încât părul bietului sgârcit se ridica măciucă în 
vârful capului. 

— Mult o să mai mergem aşa? întrebă el pe puiul de 
drac. 

— Nul... la cât cole... un deal ş'o vale şo limbă de 
pădure. | 


136 


Și-au mai trecut într'adevăr un deal: era dealul osândei, 
de pe vârful căruia, păcătoşii dădeau drumul la câte-o 
stâncă de-a roata în vale, ş'apoi se coborau de o ridi- 
cau pe umeri până în vâri, şi iar îi dădeau drumul, şi 
aşa necontenit în vecia veacurilor. 

Şi-au mai trecut o vale: valea plângerilor, în fundul 
căreia curgea un râu adunat numai din lacrimi. 

Şi-au mai trecut şi o pădure, pădurea de foc, unde ne- 
numărate suflete, unse cu smoală până la brâu, ardeau 
cum ar arde o pădure de brazi. Şi însfârşit au ajuns 
dinaintea cetăţii lui Scaraoski. 

— Ce face tata? întrebă drăcuşorul pe portar. 

— Şede la masă răspunse acesta, 

— Cu atât mai bine, îl vom găsi în chef bun. 

Intr'o sală mare, afumată, cu bolți sprijinite pe coloane, 
şedea în capul mesei întunecimea Sa, Marele Scaraoski, 
negru ca un fund de ceaun, cu două coarne în frunte şi 
cu toiagul împărăției în mână. De-oparte şi de alta, roată 
împrejur, şedeau fiii şi fiicele lui, nepoţii şi nepoatele, 
strânepoţii şi strănepoatele: sumedenie de draci de toată 
mâna, de toată măsura, cari mai de cari mai negri şi mt 
sluți. Iar la masă cine slujeau, cine schimbau tăcâmurile, 
cine umplau paharele cu vin, cine apărau mesenii de muşte 
cu apărători de păun?... erau sufletele goale ale Domnilor şi 
Domniţelor, ale Crailor şi Crăeselor, ale Impăraţilor şi Im- 
părăteselor, ale Mitropoliţilor, Patriarhilor, a tot ce-a 
fost odinioară în lume mai mare şi mai puternic peste 
popoare şi peste oştiri. Şi unde nu se lăfăia Scaraoski, vă- 
zându-se înconjurat de nişte slugi aşa de neam, care ştiau 
bine sluji fiindcă şi ele fusese odată bine slujite în viaţa 
pământească. 

— Poftă bună, tatăl... strigă puiul de drac făcându-şi 
loc cu coatele printre mulţimea slugilor, ca să ajungă mai 
aproape de el. 

— Ah! Tu eşti Michiduţă!... Unde ai fost până acum, 


137 


şi cine-i acest nemernic muritor, care indrăzneşte să calce 
în împărăţia mea? 

— Să vezi, tată! răspunse Michiduţă cu aer smerit; 
ştii atunci când a fost potopul... atunci când am împopo- 
rat şi noi iadul cu atâtea suflete... 

— Ei... bine? 

— Ei... bine... atunci... Sfântul Ilie cel care umblă 
cu căruța prin nouri, mânios se vede că i-am smomit o 
mulţime de suflete, pe care ar îi dorit să le aibă în cer, 
repezi asupra mea o stâncă uriaşă care mă prăbuşi în 
Pământ şi până astăzi am stat ghemuit sub stâncă cu 
genunchile la gură, fără să mă pot învârti nici în dreapta 
nici în stânga; când în sfârşit acest muritor, săpând pă- 
mântul ce s'a fost aşezat pături peste pături deasupra 
stâncii, mă scăpă din închisoare... Dă-i tată o răsplătire! 

— Tu ai scăpat pe Michiduţă de sub stâncă? zise 
Scaraoski aţintindu-şi ochii săi de jaratic, asupra sgâr- 
citului. 

— Eu, Intunecimea Voastră! răspunse sgârcitul ple- 
cându-se până la pământ. 

— Şi ce vrei dela mine?... adause el cam pe nas, așa 
cum au obicei câte-odată Domnii să vorbiască. 

— Banil... Intunecate Impărate... şi iar bani! 

Atunci Scaraoski, care era ceva cam după masă, ne mai 
putându-şi stăpâni cheful, trânti un hohot de râs de se 
clătinară bolțile şi temeliile iadului. 

— Da prost mai eşti omule!... Mai că nu-mi vine a 
crede că tu ai scăpat pe Michiduţă de sub stâncă. 

— Dă, tată, dă-i! mijloci Michiduţă cu glas înduioșat. 

— Ce să-i dau, copile?... Da nu ştii tu că eu n'am ta- 
rapana aice în iad; că toţi banii de pe pământ sunt 
d'inainte hotăriţi la cine să se împartă şi câte cât anume? 
Eu nu fac bani, ci iau de la unii şi dau la alţii după îm- 
prejurări. 


138 


— Atunci ia dela toţi şi dă la mine, răspunse sgâr- 
citul. 

— Eşti prea pofticios, băgă de samă stăpânul tar- 
tarului; aceasta n'o pot face: întâi, pentrucă aş călca în- 
su-mi cărţile mele împărăteşti, prin care am prevăzut 
toate anume cum să fie deacum până'ntr'o sută de ani: 
al doilea, pentrucă de azi până într'o sută de ani ar trebui 
să-mi închid porţile iadului şi să nu mai am nici un 
câştig de suflete în împărăţia mea. 

— Pentru ce?... întrebă sgârcitul nedumerit. 

— Pentru că banul duce pe om în ispită. Şi dacă ţi-aş 
da numai ţie toate comorile din lume, te-aş câştiga numai 
pe tine, ceea ce nu-mi e deajuns. Cere dar altăceval... 

— Tată, zise atunci Michiduţă, mai să laşi tu, cogemite 
împărat, pe acest om să se întoarcă cu mâna goală dela 
scaunul împărăției tale. Dărueşte-i măcar averea lui, aceea 
care o are mistuită în beciul casei sale. 

— Cum să i-o dăruiesc?... Nu ştii tu că acea avere 
e a lui Şloim sin Ițic? 

— Ce Şloim sin Ițic? zise sgârcitul deşteptându-se ca 
dintr'un vis. 

— Da! da! aşa e scris în cartea neagră. Tu ai s'o vă- 
tăjeşti, s'o îngrijeşti şi s'o sporeşti ca o slugă credin- 
cioasă şi fără simbrie a lui Şloim sin Ițic; dar n'ai voe 
să pui mâna pe ea, să cheltueşti un ban măcar. lar după 
ce-i muri, copiii tăi au s'o bată toată la talpe în câţiva 
ani, şi toată are să intre în punga lui Şloim sin Ițic. Wai 
înțeles acuma? 

— Vai de mine şi de mine!... strigă atunci sgârcitul 
desperat... De asta m'am muncit eu o viață de om şi 
am adunat o comoară întreagă de aur, tot galbeni unul şi 
unul, frumoşi cu zimţi şi drepţi la cumpănăl... ca să pue 
mâna pe ei un parhal de jidan!... Nu te'ndura stăpâne 
de mine şi de bănişorii mei! 


139 


— Fie-ţi milă de dânsul, zice Michiduţă, şi dăruieşte-i 
averea lui pentru hatârul meu! 

— Nu-mi e de alta, răspunse bătrânul Scaraoski pe 
jumătate înduplecat, dar pierd sufletul lui Şloim sin Ițic. 

— N'aibi grijă tată, îți voi aduce eu alţi zece în loc. 

— Ei binel... hait!... zise Scaraoski, a lui să fie; i-o 
dăruiesc, pentru hatârul tău. 

Atunci sgârcitul, pătruns de bucurie, se înclină până 
la pământ, iar Scaraoski, care se afla în momentele lui 
de mărinimie, îi dădu pe deasupra un pahar de vin, pe 
care sgârcitul îl bău de duşcă în sănătatea Intunecimii 
Sale; apoi încălecând pe umerii lui Mi:chiduţă, plecă cu 
întreită repeziciune în sus spre lumea cu soare, şi cât 
ai bate în palme ajunse şi descălecă la uşa casei sale. 

Când însă îşi aruncă ochii în lăuntrul casei şi-şi văzu 
femeia desculţă şi ferfeniţoasă, copiii storşi la față, goi 
şi flămânzi, se simţi cuprins de groază. 

— Dar bine femeie se poate să umbli ruptă ca o cer- 
şetoare şi să ţii copiii aşa de rău?... Uitel... mau nici 
cizme, nici haine pe dânşii... Ce însemnează aceasta? 

— Ce să fac bărbate, de unde să le dau? 

— Din banii noştri, că doară's drepţi ai noştri. Pentru 
ce-i avem?... ca să ne uităm numai la dânşii, şi să pie- 
rim de frig şi de foame?... Trimite îndată şi cumpără 
tot ce trebue pentru îmbrăcăminte şi hrană. Nal... gră- 
beşte-te! ! 

Atunci el scoase din buzunar un pumn de bani şi'i dădu 
nenumărați în mâna femeii lui, care se uita cu mirare 
la dânsul, necrezându-şi ochilor şi auzului. 

Apoi, puţine zile după aceea, când îşi văzu el casa 
grijită, văruită şi îmbrăcată cum sunt toate casele unde 
locuesc oameni de omenie; când îşi văzu femeia şi copiii 
veseli, gătiţi cu haine nouă şi curate cum nu mai fusese 
niciodată, când văzu pe masa lui mâncări de-aele ce 
merg la inimă şi aduc rumeneala 'n faţă, el, sgârcitul 


140 


de odinioară, sta şi se uita uimit în toate părţile, parc'a- 
tunci pentru întâiaş da:ă înţelegea bucuria vieţii; şi nu se 
mai sătura de a-şi privi şi a-şi desmierda femeia şi copii, 
parc'atunci pentru întâiaş dată simţia în inima lui dra- 
gostea de soţ şi de tată, 

Şi aşa a trăit înainte, trai bun şi fericit... când într 'una 
din zile i se înfăjişă iarăş moşneagul cel năzdrăvan, cu 
barba albă până la brâu, şi-i zise: 

— Am venit să te argăţesc o lună de zile fără sim- 
brie, fără pâne şi fără apă... precum ne-a fost tocmeala. 

Iar fostul sgârcit, căci acuma nu-i mai putem zice 
altfel, în loc să-l iee la argăţit ii dărui o pungă cu 
bani şi-l pofti la masă, o masă îmbelşugată ca de Domn, 
la care am fost şi eu pofltit; şi după ce am mâncat bine 
şi m'am săturat, am încălecat pe o şea şi vam spus-o aşa! 


SFÂNTUL ANDREI 


Faceţi cruci mântuitoare 

Căci e noapiea ?ngroziioare, 

Noaptea Sfântului Andrei. 
Alexandri 


Intr'una din zile îmi luai puşca din cui, puşca cea cu 
noroc, mi-o grijii bine, îmi aşezăi cele trebuitoare la 
torbă, apoi zisei să-mi puie şargul la sanie. Deşi cam în- 
serase, însă până la moşia vecinului meu Neagu, unde 
se pregătea o vânătoare de cerbi, era numai o fugă 
de cal şi puteam ajunge înainte de noapte. — lon, o 
slugă veche pe care o aveam moştenire dela tata, intră 
atunci în odae, se scărpină în cap, tuşi, îşi drese glasul 
după obiceiu, apoi cu un aer sfiicios îmi zise: 

— E cam târziu, cuconaşule, de plecat; o să inoptați pe 
pe drum. — Nu-i mai bine să vă lăsați pe mâni? 

Auzi vorbă!... Şi de ce m'aş teme?... Vremea e liniştită, 
drumul bun, şi şargul iute de picior. 

— Aşa este, însă mă veţi ierta să vă spun că mâni e 
Sfântul Andrei. 

— Ei şi?... 

— Apoi dă!... noaptea în spre sfântul Andrei ştiţi 
umblă lupii în potae, şi Doamne fereşte să-i întâlnească 
cineva. i 

— Am eu cu ce să-i întâmpin. 

— Cuconaşule, mă iertaji zău de îndrăzneală, dar nu 
vă sfătuesc. Sunt bătrân, am văzut multe. Se zice că în 


142 


spre Sfântul Andrei umblă şi strigoii pe la respinteni, pe 
la zăvoaie, pe la iazuri. lacă bine că-mi aduc amintel... 
îmi veţi da voe să ung încuetorile uşilor cu usturoi 1) pre- 
cum făceam în vremea răposatului d-voastră părinte, Dum- 
nezeu să-l ierte?.., 

Un hohot de râs zbucni din pieptul meu. 

— Zi să-mi pui şargul mai repede. 

— Aveţi să treceţi pe la moara cea de vânt unde stri- 
goii macină făină. Acolo nu-i loc curat. 

— Hai fă ce-i spun! 

— Mai aveţi cornul cel de luncă, haţaş de lupi, şi 
unde se încrucişează drumurile; se zice că, adesea ori 
noaptea pe la cântători se aud bocete în pădure. 

— Fugi repede! 

Ion, scărpinându-se în cap, ieşi gânditor. — Dar până 
când să-mi pue calul la sanie, îmi luai puşca şi torba 
lângă mine, îmi aprinsei luleaua cea de vânat şi mă în- 
tinsei leneş pe o canapea. 


+ 
+ * 


Şargul meu sprinten şi spornic la mers alerga acum 
pe câmpia albă, ca o nălucă ce fuge de umbra ei. — Două 
doruri cari din inima stăpânului trecuse într'a lui îl mâ- 
nau din urmă. — Unul era dorul vânatului, patima mea 
din copilărie, celalalt dorul Elenei, fiica lui Neagu, cea mai 
frumoasă fată din împrejurimi. — Dar cât fugeam eu de 
iute, ziua fugea şi mai iute, încât în dreptul morii de vânt 
noaptea mă şi întâmpină. — Deodată sania mea se spră- 
văli. i 
— Ha! gândii eu în mine, s'a întâlnit graba cu ză- 
bava. Ion ar fi zis că-i pricina locului celui necurat. Imi 
aşezai sania pe tălpi, mă scuturai de zăpadă şi plecai şi 
mai grăbit, 

1) Sătenii au credință că dacă ung încuietorile cu usturoi, îm- 
piedică strigoii să intre în casă. 


143 


Pe la cornul cel de luncă un lup bătrân cu o coadă 
cât un măturoi îmi curmezişi drumul. Ii dădui un foc din 
fugă ca să nu zică că a trecut fără cinstea cuvenită pe 
lângă un vânător, însă el numai va fi ştiind, de i-a rămas 
cojocul întreg sau ciuruit. 

lată zării curţile nalte ale lui Neagu, a căror fe- 
restre luminate străluceau în întunericul nopţii ca nişte 
ochi fantastici. In câteva minute ajunsei la scară. 

Dar ce întâmplare!... Pe scări erau întinse covoare, şi 
de sunetul muzicei răsunau zidurile. 

— Elena albă la față ca zăpada, îmbrăcată în haing 
de mireasă, ţinea de mână pe un tânăr nalt şi uscăcios, şi 
o mulţime de lume se îngrămădea în jurul lor. Era ne- 
greşit mirele ei, căci avea un smoc mare de peteală la 
piept şi se uita cu îndrăsneală în ochii ei. — De unde a 
ieşit acest tânăr "nalt şi uscăcios pe care niciodată nu 
l-am văzut?... Şi cum de s'a făcut această nuntă cu aşa 
taină şi aşa grabă eu care credeam că am tot timpul să 
mă codesc?... Lucrul îmi părea neînțeles dar era adevărat. 

Bătrânul Neagu cu zâmbetul pe buze mă întâmpină zi- 
gându-mi: 

— Bine ai venit între noi vecine; astăzi nunta, mâni 
vânatul. 

Cu inima strânsă mă apropiai de Elena pentru a-i 
zice câteva cuvinte de urare, însă numai fruntea mea se 
plecă dinaintea ei, iar vorbele îmi amorţiră pe limbă. 
Elena atunci se uită lung la mine, par'că mi-ar fi gâcit 
durerea, apoi lunecând pe strălucitoarele parchete se a- 
mestecă in mulţimea ce se învârtea prin saloanele pline 
de lumină. 

Nu ştiu dacă în noaptea aceea am inchis ochii sau nu, 
într'atâta îmi era capul de ameţit; dar a doua zi ştiu 
că am fost cel dintâi în picioare când a sunat cornul vâ- 
nătoresc. — Unul câte unul se adunară toţi oaspeţii cu 


144 


puştile pe umăr gata de plecare, când iată că mireasa că- 
lare pe un cal alb ca şi dânsa, se arătă în mijlocul nostru. 

— Cine va ucide cerbul cel mare, craiul codrului, zise 
ea îndreptându-şi ochii spre mine, aceluia va fi această 
năframă ţesută de însuşi mâna mea! 

Toţi ne plecarăm dinaintea ei; toţi doream scumpa nă- 
îramă. — Ajuns în pădure mă aşezai la o ruptură de 
pârâu așteptând să-mi vie cerbul, când deodată auzii 
câinii lătrând pe urma vânatului. — Creştea, creştea vue- 
tul mereu; pârăeau vreascurile, tresăreau tufarii, tresărea 
şi inima mea. Ah! Iată craiul codrului, ţintat în frunte, 


cu coarnele rămuroase ca crengile unui stejar. — El se 
opri în faţa mea cu ochi fioroşi şi prinse să scurme pă- 
mântul. — „Ce fericire!... Năframa va fi a mea“. Il 


luai la ochi şi dădui foc. Dar tot atunci ca prin vis văzui 
pe Elena călare pe calul ei alb trecând ca un fulger îndă- 
răptul cerbului, şi un țipăt de durere umplu pădurea. A- 
lergăi cu grăbire la locul unde credeam că a căzut cerbul, 
şi ce găsii?... găsii pe Elena la pământ scăldată în sânge 
şi fără suflare! 

O! ceas răul... O! blestem al lui Dumnezeul... 

Cine ar putea spune disperarea ce simţii în acel mo- 
ment, văzându-mă ucigaş fără voe a fiinţei celei mai 
scumpe inimii mele. Era albă şi frumoasa sărmana ca 
în sara cununiei, cu ochii nemişcaţi, dar aţintiţi asupra 
mea, cu buzele întredeschise, par'c'ar fi voit să mă mustre 
de răul ce-i făcusem, iar calul ei alb necheza de clocotea 
pădurea. Nenorocit, apucăi deadreptul prin codru ca să 
scap, nu de pedeapsa oamenilor ci de însuşi cugetul meu, 
dar abia făcusem câţiva paşi că mirele ei cel nalt şi us- 
căcios ieşi ca din pământ întovărăşit de vătăjei, doro- 
banţi, călăraşi, şi mă înconjurară. — Iată ucigaşul!“ strigă 
el, arătându-mă cu degetul, un deget lung uscat, înspăi- 
mântător, par'că era degetul destinului; iar eu gârbovit de 
greutatea învinovăţirii, plecai fruntea şi mă lăsai prins. 


145 


Greu sue cineva scările măririlor lumești, dar uşor le 
coboară. N'a trebuit decât o singură clipeală ca să fiu 
aruncat tocmai la fund în noroiul unde mucezesc făcătorii 
de rele... Inchis, tuns la cap, îmbrăcat în haine proaste, 
hrănit cu mâncări de gloată, obosit de nopţile fără somn, 
mă întrebam une-ori de-i un vis ce fac sau o adevărată 
batae de joc a soartei şi mintea mi se rătăcia, într'atâta, 
încât mai mai mă credeam însumi vinovat. Când veni 
ziua judecății, fui introdus într'o sală mare ticsită de 
privitori. Sute de ochi se aţintiră- asupra mea, ochi fără 
milă, cari căutau să găsească în brazdele feţei mele urmele 
crimei, şi în această mulţime adunată ca la sărbătoare, 
recunoscui mulți bărbaţi, multe doamne, multe domni- 
şoare care cu câtva timp mai înainte mi-ar fi întins cu 
bucurie o mână prietenească — Ce era schimbat în mine?... 
Nimic; numai sticla prin care mă privea lumea era schim- 
bată... era sticla cea mincinoasă a năpastii! 

— Zece ani de închisoare... rostiră în glas mare ju- 
decătorii cu feţele posomorite, îmbrăcaţi în haine cernite 
ca la înmormântare. — Apoi doamnele şi domnişoarele işi 
luară lornetele dela ochi, îşi dresară creţii dela rochii, şi 
zâmbind cu gingășie în dreapta şi în stânga, în semn de 
ziua bună, plecară mulţămite că au petrecut câteva oare 
cu interes; iar eu cu inima împietrită mă întorsei pe zece 
ani la locuinţa ce-mi pregătise dreptatea omenească. 

Cât timp voiu fi stat acolo între pereţii osândei nu ştiu, 
că nu m'am ostenit să măsor timpul; dar ştiu că întro 
zi spre amurg veni temnicerul şi-mi zise: „Măria Sa 
Domnul a binevoit să te ierte pentru ziua de mâni a anu- 
lui nou!” 

— Anul noul... Măria Sa a bine voit să mă iertel... 
Curios, această veste nu-mi făcu nici o bucurie. Văzând 
însă că uşa temniţei se deschide, ieşii fârâ să ştiu încotro 
mă duc. — Eram pe stradă. — Casele cele nalte cu 
balcoane de îer, droştele cari se încrucişau în fuga cailor 


N. Gans.— Novel 10 


146 


îmi amintiră că aşa case, aşa droşte am avut şi eu odată. 
— Oare mai le am şi acuma? îmi zisei; dar în starea în 
care mă aflam, îmi era cu neputinţă să desleg această în- 
trebare, 

O lume nebună foia în toate părţile; căci anul nou se 
plimba pe stradă cu sunete de clopoței, cu vuete de buhai, 
cu pocnete din biciu, sărbătorit, cântat de sute de oameni 
cari colindau cu plugul pe la casele creştineşti. 


A ho! A ho! plugul cu 12 boi 
Boi bourei 
In coade cudălbei 
In frunte ţintaţi 
In coarne înfieraţi, 
Mânaţi măi! hăi! hăi! 


Iar când cădea bacşişul bun în palma Co/ăerului, atunci 

adăuga:: 
Să vă dee Dumnezeu 
Câte pae sus pe casă 
Atâţia galbeni pe masă, 
Câţi cărbuni în cel cuptor 
Atâţia mândri gonitori, 
Câte fire în manta 
Atâtea vite a fata 
Mânaţi măi! hăi! hăi! 

Mă amestecai şi eu într'o ceată de flăcăi şi o pornii 
cu colinda pe la case. Aveam oare altă-ceva de făcut? Dar 
lucru neaşteptat, între colăzri întâlnii pe feciorul meu Ion 
cu o talancă în mână sunând şi strigând cât îi lua gura: 
Mânaţi măi! hăi! hăil... 

Era gras şi rumen la față ca un om netrecut prin 
mâna judecătorilor. Mă uitai drept în ochii lui, însă el 
nu mă cunoscu tuns şi ras cum eram şi îmbrăcat în 
haine de rând. 

— Se vede că-ţi merge bine, îi zisei eu prefăcându-mi 
glasul. ! 


147 


— Ce fel?... 

— Ai dat peste stăpân bun. 

— Ba mam de fel. 

— Da ce s'a făcut stăpânul tău? 

Ion se scărpină în cap, tuşi, oftă după obiceiul lui 
când avea ceva vajnic de spus, apoi apropiindu-se de 
mine îmi zise: 

— Vrei să ştii numai decât? 

— Aş dori, căci am auzit multe de toate. 

— Ei bine, a murit... 

— Ce vorbă! 

— Da, cum îţi spun; a plecat fără să mă asculte într'o 
sară înspre Sfântul Andrei la moşia lui Neagu unde-l 
ducea dorul duducăi Elenei, şi la moara de vânt ştii 
la locul cel necurat, i s'a răsturnat sania, i-a fugit calul 
iar pe dânsul i-au luat /e/e/e prin văzduh așa de repede 
şi aşa de sus, că numai ce-a căzut mort în poarta curţii 


lui Neagu. 

— Dumnezeu să-l ierte! îi răspunsei eu cu o prefăcută 
părere de rău. — Dar dacă s'ar întâmpla să-l vezi ce-ai 
zice? 


— Zic că mai degrabă îmi va creşte barbă în palmă 
decât să se întâmple una ca aceasta, afară numai dacă 
ucigă-l crucea îi va lua chipul. Ei! numai eu ştiu cât 
am plâns la inmormântarea lui, căci fusese bun stăpân 
sărmanul!... i 

— Särmanul!... repetai şi eu cam în băta2 de joc. — 
Dar duduca Elena ce sa făcut? 

— Duduca Elena nu i-a dus dorul multă vreme căci 
s'a măritat cu un tânăr subţire şi uscat de te prevezi prin- 
tr'insul. Nu ştiu ce a gândit de s'a imperechiat cu o 
aşa coadă de biciu. 

— Şi2... 

— Cum şi?... 

— Nu s'a mai întâmplat nimic? 


148 


— Ce să se întâmple? 

— Duduca Elena nu a... 

Atunci Ion prinse să sune din talancă ca un zălud 

strigând dinaintea unei ferestre: 

Mânaţi măi! hăi! hăi! 
lar morarul meşter bun 
Alerga ca un nebun 
Și striga, mereu striga 
Na na na morișcă na! 
Morişca hodorogea 
Şi prin apă tot fugea 
Mânaţi măi! hăi! hăi! 


Eram într'o curte boerească pe balconul de sub fere- 
trele salonului. Mă uitam şi eu pe fereastră: era un bal 
mare din lumea cea mare. 

Doamne ce podoabe!... Ce bogății... Numai cu cerceii 
unei duduci câte văduve scăpătate ai fi putut adăposti de 


frig şi de foame! — Dar acolo strigătul săracilor nu pă- 
trunde, e numai locul fericiţilor. — Ce deosebire între 


ei şi mine! Eu gârbovit sub ruşinea unei osinde, scos 
din lume ca un desmoştenit, aşt2ptând, lipit de fereastră, 
pomana ce se aruncă cerșitorilor, ei veseli, bogaţi, ne- 
păsători de greutăţile vieţii, îmbătaţi de sunetul muzicei 
în saloanele luminate. — Şi doar numai un perete ne 
despărţea. — Aşa am fost şi eu odată, şi nu-i de mult 
de-atuncea, dar ce-a fost şi nu mai este, e ca dunga ful- 
gerului care nu lasă urmă pe cer. — Şi e tot lume cu- 
noscută aici... lată un tânăr care-şi petrece viața la 
oglindă între pomezi, piepţini şi cimbistre: păpuşă în- 
zestrată cu darul vorbei. — Nici vrea să ştie de gerul 
de afară! O! par'că şi cu el aş vrea să schimb acuma! 

Iată un altul repezit cu aprinderea frigurilor în vârtejul 
jocului. Pe fața lui se văd urmele patimilor ce l-au se- 
cătuit fără vreme. Duce o viață plină de neastâmpăr, 
de joc de cărţi, de amor şi de dueluri. Sfârşi-va bine, 


149 


sfârşi-va rău, nu-i pasă, căci la nevoie îi rămâne sinu- 
ciderea. — Apoi privirile mele se opriră asupra unei 
dănţuitoare, al cărei trup se îndoia molatic pe braţul ce-i 
cuprindea mijlocul. — Suflet plăpând, visător şi vecinic 
nedreptăţit. A fugit cu Petru ca să scape de părinţi, a fugit 
cu Vasile ca să scape de Petru, şi acum e gata să fugă cu 
Sandu ca să scape de Vasile. — Nimeni nu ştie ca dânsa 
să preţuiască credinţa prietenilor de casă. Dar cea mai 
atrăgătoare figură e a doamnei care stă colo aburită de 
joc, răcorindu-se cu evantaliul: — figură de creolă cu 
ochii învăpăiaţi şi cu buzele însetate. Ce trup!... Ce îru- 
museţe!... Cât despre trup, o voi artiştilor!... n'aveţi ce 
bănui, mai tot e pe față, numai picioruşele cele mici 
parcar voi uneori să s'ascundă de ochii pofticioşi, dar 
numai par, căci nerăbdătoare cum sunt, numai decât se 
ivesc de sub tainicul văl. — Nici una nu are în juru-i atâţia 
suspinători ca dânsa. Iorgu, unul dintre cei mai stator- 
nici, are dreptul încuviinţat şi netăgăduit de a-i săruta 
mâna până la încheetura braţului, în timp ce drepturile 
lui Petru se întind mai departe... până la cot; iar Sandu, 
fericitul Sandu, se bucură de toată lungimea brațului până 
la umăr. O! ce n'ar da ceilalţi doi să poată, întocmai ca ră- 
zeşii cei lacomi de proprietate ,să strămute mai departe 
brazda stăpânirii lor! — Apoi colo pe cele scaune înşirate 
văd un şir de bărbaţi însuraţi, figuri naive, casnice paravane 
în dosul cărora tot satul ştie ce se petrece, afară de ei. 
Dar ce zic eu?... Fiecare rând pe rând, unul mai târziu, 
altul mai de vreme, a aflat ce se petrece, şi l-a durut 
poate la început, cum doare pe copil măseaua care creşte, 
dar acum ca şi măselele crescute gata nu-l mai supără. 

Dar Dumnezeule!... Ce văd... Tânărul cel nalt, uscă- 
cios, al cărui deget se indreptase odinioară spre mine 
infierându-mă ca ucigaş, iată-l la braţ cu... Dar nu 
se poate... e un vis, o nălucire... „Ioane!“ strigai eu 


150 


simțind că mi se păinjinesc ochii; cine's cei doi? Insă 
Ion aşteptând bacşişul, striga cât îl lua gura: 


lar lelea Morăriţă 
Bună meşteriță 

Cu cojiţe, cu tărâţe 
Prinse moara de cosiţe 
Şo apucă de călcâi 
Şo puse pe căpătâi, 
Mânaţi măi! hăi! hăi! 


In acelaş moment un lacheu galonat şi mânuşat ieşi 
afară şi ne huidui. — Ion fugi plioştit ca cânele căruia în 
loc de un os, i se aruncă o piatră. — In zadar îl căutăi, 
printre colăerii ce s2 depărtau în grabă dela casa binecu- 
vântată, în zadar prin numărul trecătorilor ce se'ncrucişau 
pe stradă. — Ion se făcuse nevăzut. 

Atunci mi-am adus aminte că pe când eram şi eu om 
ca toţi oamenii, adică pe când aveam sub stăpânirea mea 
şargul cel credincios care-mi ştia gândul, mergeam dela 
țară la târg şi dela târg la ţară, cât ai bate în palmă. — 
De ce nu m'aş duce acum pe jos la ţară; depărtarea nu 
era de speriat. 

Ş'apoi mai era oare a mea moşia părintească cu livada 
părintească, cu casa părintească, între pereţii căreia am 
deschis ochii, sau nu?... Fără să stau mai mult la gând, 
mă îndrumăi spre moşie cu băţul în mână şi cu căciula 
îndesată pe urechi. 

Pe câmp cât cuprindeai cu ochii, se vedea albind ză- 
pada ca un ştergar alb nemărginit, iar pe luciul ei se 
jucau razele lunei pline. Altădată mi-ar fi plăcut a- 
ceastă privelişte a nopţii cu liniştea ei, cu tainele ei, însă 
acum nimic nu mai pătrundea în inima mea, nici bucurie, 
nici durere. Mergeam spre casa unde m'am născut, ca 
un om ce nu are nici un gând, nici un dor, nici o amin- 
tire; mergeam călăuzit de calea robilor şi par'că tot una 
imi era să ajung sau să nu ajung. 


151 


Iată că într'un târziu pe la cântatul cucoșilor, zării în 
depărtare o lumină în spre miază-noapte. Era frumoasă, 
dar neliniştitoare lumina ceea, căci venea în dreptul moşiei 
mele, şi văzând cu ochii se întindea pe cer ca o perdea în- 
îocată ce întuneca strălucirea lunei. lar pe perdea păreau 
tesute mii de flori fantastice cari necontenit se mişcau şi se 
schimbau, prefăcându-se când în roţi de curcubei ce se 
învârteau pe osii nevăzute, când în largi evantaliuri cari 
se 'nchideau şi iar se deschideau, când în coloane uriaşe pe 
vârful cărora părea că se razimă bolta cerului. Apoi din 
când în când se ridica îri sus ca dintr'o gură de vulcan, 
câte un roiu puternic de scântei care desfăcându-se, că- 
deau pe zăpadă ca o ploae măruntă de diamante. 

Ce să fi fost oare?... Era numai zarea înşelătoare de 
la miază-noapte care uneori s'arată şi la noi, sau vre-un 
foc aevea? — Imi grăbii paşii şi ajunsei la obârşia lu- 
minei ce impodobea cerul. 

Erau casele mele cari ardeau, case mari cu două rân- 
duri pline de tot avutul părintesc. Ce privelişte Dumne- 
zeule!... Alţii ar fi scos din piept ţipete disperate, ar fi 
vărsat şiroaie de lacrimi, şi-ar fi smuls părul din cap, eu 
însă eram rece ca de ghiaţă; par'că priveam casa altuia cum 
ardea. — După câte suferisem, ce putea să mai simtă 
biata inima mea. — Eşeau suluri de foc prin ferestre ca 
nişte limbi de şerpi, pocneau geamurile, se risipea azo- 
perământul, şi fumul se ridica în vârtejuri turbate par'c'ar 
îi voit să cuprindă pământul. — Tot satul era adunat cu 
topoare, cu scări, cu cofe de apă căutând så stăpânească 
focul, dar munca lor era zadarnică. Mă amestecai printre 
oamenii cari lucrau, Oamenii pe care-i ştiam de copii, 
născuţi şi crescuţi în sat, şi lucru ne mai pomenit, nici 
unul nu mă cunoştea. Par'că nici n'aş fi fost vre-odată 
stăpânul lor. Şi cum sfam şi priveam la lupta flăcă- 
rilor, răsleţ, străin între ai mei imi venea să râd, 
imi venea să cânt, şi. pentru a-mi bate joc de soarta ce 


152 


mă prigonea, luai cu însăşi mâna mea un cărbune dela 
focul ce-mi topea avutul şi-mi aprinsei luleaua. — A- 
tunci auzii un nechez care-mi străbătu urechile. — Era 
glasul şargului care cerea ajutor. Alergăi la el, îl des- 
legăi dela iesle tocmai în momentul când era să se risi- 
pească grajdiul asupra lui, iute îl înhămai la săniuţa cea 
sprintenă care sta afară ferită de foc, şi fără ca nimeni 
să-mi zică un cuvânt, deşi toți mă priveau, mă suii în 
săniuţă şi plecăi... Incotro plecăi?... Pe drumul mare care 
duce la curtea lui Neagu, drum de atâtea ori bătut de pi- 
cioarele șargului. Ce era să fac acolo?... Șargul singur 
ştia, dar fugea de-i scăpărau potcoavele. 

Focul din urmă, luna din cer, zăpada de pe pământ 
imi luminau calea ca ziua, iar dinaintea mea pe şesul alb 
şi tăcut se vedeau aripele unei mori de vânt care se ro- 
teau în depărtare ca nişte brațe uriaşe, singura mişcare în 
somnul pământului. — Era moara necurată despre care 
îmi vorbise Ion. — Când ajunsei în dreptul ei, îmi adusei 
aminte că mă prăvălisem în sara spre Sfântul Andrei, 
dar nu bine-mi fulgerase această amintire prin cap, că 
săniuța se răsturnă, calul se făcu nevăzut, iar eu rămăsei 
singur fără nici o apărare în mijlocul câmpului. — Nu 
pierdui cumpătul şi intrăi în moară, singurul adăpost 
ce-mi rămăsese contra dihăniilor de noapte. Deşi moara 
era pustie şi colindată după spusa lui Ion, de duhuri 
necurate, totuşi nu-mi era frică să petrec noaptea in- 
îr'însa, căci nu credeam în năluci, stafii şi strigoi. — O- 
bosit cum eram de drumul ce făcusem, mă tupilai într'un 
colţ şi... de aici înainte nu mai ştiu bine... ori că somnul 
mă cuprinsese şi visam — ori că vedeam aevea, dar deo- 
dată mi se păru că moara umblă şi că e plină de oameni. 
— Unii ciocăneau la măsele, alţii turnau în coş, alţii um- 
pleau sacii, iar roţile se 'nvârteau cu o iuţeală de fumega 
făina şi se cutremurau pereţii. Şi ce ciudaţi mai erau oa- 
menii aceial... Unii aveau unghii la degete ca mâţele, alţii 


153 


copite ca de ţap, alţii nările şi bărbia tăiate în două ca 
la zăvozi, şi toţi aveau cozi şi ochii scurși de li se vedeau 
creerii prin orbitele deşarte. 

Dar pe când era vuetul mai mare şi măcinişul mai în- 
fierbâniat, deodată uşa morii se deschise, și o femeie 
naltă, despletită, îmbrăcată în haine albe se arătă pe prag. 
La vederea ei moara stătu pe loc, nălucile dispărură ca 
prin minune, iar ea înaintând spre mine îmi zise cu blân- 
deţe: 

— Nu te teme, eu cunosc drumul la curtea lui Neagu 
şi voiu să te scap de primejdii; vino cu mine, numai de 
nimic să nu te miri, de nimic să nu mă'ntrebi şi mâna 
pe mine să nu pui. 

Supus ca omul ce nu are nici o voinţă, plecăi alături, 
cu dânsa pe drumul ce duce la curtea lui Neagu. Glasul 
ei îmi părea cunoscut, dar nu-mi aduceam aminte al cui 
era. Mergeam iute, foarte iute, grăbiţi fiind amândoi, şi 
de ce mergeam de ce mă simţeam mai uşor. La cornul de 
luncă îmi ieşi iarăşi înainte lupul cel cu coada cât un 
măturoi işi astă-dată parcar fi voit să se pue la ceartă 
cu mine; însă la un semn al ei, lupul scăpără şi se făcu 
nevăzut. Mergeam, mergeam pe şesul întins par'că mă 
impingea cineva din urmă, şi tălpile mele abia atingeau 
pământul, — iar dela o vreme par'că nu mai mergeam, 
ci lunecam. Deodată mă trezii în faţa unei ape mari, fără 
luntre, fără pod, fără mal de ceea parte. 

Nehotărit mă oprii un moment în loc şi mă uităi pentru 
întâia oară în fața ei; îmi păru aşa de frumoasă călăuza 
mea că parcă m'aş fi dus cu dânsa până la capătul 
lumii. La un semn al ei intrai cu bărbăţie în apă. Dar o 
minune!... trupul meu nu se cufundă, picioarele mele nu 
se udară, ci în tocmai ca pasărea care rade apa cu ari- 
pile, aşa de sigur şi aşa de iute lunecam şi eu deasupra apei. 
Apoi încet, încet mă ridicăi în slavă şi mă urcăi, tot mă ur- 
căi până ce străbătui dincolo de nouri. Căpătasem darul de a 


154 


zbura, şi-mi venea să cred că de când eram pe lume nu 
mai mersesem altfel, într'atâta îmi părea uşor şi firesc 
de a pluti în văzduh. Apoi îmi aruncăi privirea in jos 
asupra pământului care se învârtea sub picioarele mele 
ca un glob nemernic pierdut în noianul întunericului, şi 
aşa un dispreţ îmi veni în suflet despre cele ce se 
petrec acolo unde toţi vor să fie stăpâni, uitând că 
moartea e singura stăpână, încât dacă nu mi-ar îi fost 
ruşine de tovărășița mea de zbor, aş fi trântit un hohot de 
râs. ' 

Ce-mi păsa acuma de judecătorii cari mă osândise, 
de casele care-mi arsese, de nălucile din moară?... Imi 
căzuse perdeaua de pe ochi şi toate le vedeam şi le în- 
țelegeam. i 

Mă uitam acum la soare fără să clipesc, şi câţi alţi 
sori ca dânsul, de-o mie de ori mai mari şi mai frumoşi 
vedeam rotindu-se în spaţiu, sori albaştri, galbeni, verzi, 
ochi ai cerului cari de când lumea tot astfel s'au rotit şi s'or 
roti. Iată şi colo luna nopţilor pământeşti, luna poeților, 
luna lunaticilor, luna cânilor lătrători, slugă bicisnică a 
pământului. — Ce fir de nisip!... 

Dintr'o singură privire străbăteam toată urzeala lumii; 
auzeam creşterea ierbii, înţelegean taina vieţii, atingeam 
firele ce leagă stelele între ele, vedeam boldul care dă 
mişcarea, simţeam timpul stătător; ce zic? Eu însumi 
făceam parte din acele fire, din acele stele, eram văz, 
eram auz, eram mişcare, eram foate, căci toate odată le 
cuprindeam. Şi frumoase erau aceste făpturi şi simple 
şi uşoare că orice minte le-ar fi priceput. Dar mai pre- 
sus de ori şi ce, era călăuza mea de zbor, în ai cărei 
ochi senini cerul întreg se reflecta. Uneori îmi părea că-i 
Elena fiica lui Neagu îmbrăcată în hainele ei de mireasă, 
aşa cum o văzusem în noaptea spre Sfântul Andrei. Insă 
nul... era mai mult decât Elena... era atât de mult... că 


155 


par'că ea era sufletul lumii, stăpâna veciniciei, par'că dela 
mişcarea buzelor ei atârna să stea soarele pe loc, sau să 
se mişte, dela clipitul genelor ei, să fie întuneric sau 
lumină. O priveam cu dragoste nesfârşită, căci se vede, 
şi prin ceruri câteodată dragostea se rătăceşte... când 
deodată auzii un cântec care răspundea dela stele, dela 
iarbă, dela lumină, dela tot ce avea sau nu avea fiinţă 
şi umplea nețărmuritul firmament. — Ce cunoscut îmi 
era cântecul cela! Imi venea să cred că-şi avea izvorul în 
însuşi sufletul meu şi că totdeauna îl auzisem aşa lămurit, 
frumos şi vecinic!... Dar ce zic eu... acel cântec nu por- 
nea nici dela stele, nici dela iarbă, nici dela lumină, ci 
călăuza mea îl cânta Cun glas dulce nemărginit, iar lumea 
fermecată numai cât îl îngâna... Atunci... răpit, pierdut, 
uitai sfatul ce-mi dăduse, o cuprinsei în braţe, şi cântecul 
ei se stinse într'un sărutat!... 


Dar o Doamne!... Ce grozăvie!... Deodată frumoasa 
călăuză se topi în braţele mele ca o rază; lumea prinse 
să se clatine din temelie, sorii să iasă din calea lor bă- 
tută, stelele să se ciocnească, iar eu trăsnit din câteşi 
patru unghiuri ale cerului, fui aruncat în prăpastia ne- 
mărginirii. 

Atunci... în căderea mea nestărşită dar scurtă ca o 
clipă, întrevăzui ca prin vis curiea lui Neagu, şi când 
atinsei pământul între stâlpii dela poartă, simţii că mii 
de ghiulele se sparseră în creerii mei... se împlinise cu- 
vântul lui Ion... eram mort... 


* 
* g 


— Sargul e gata, nu plecaţi? strigă Ion la urechea mea, 
clătinându-mă de mână. 

Ars sării în picioare şi mă frecăi la ochi... Eram eu... 
dar eu întreg şi teafăr în odaia mea, lângă canapeaua pe 


care dormisem şi cu luleaua în mână care ardea încă. 
Şi în aceste câteva minute avusei timpul să fac un omor, 
să fiu osândit, iertat, să mă plimb prin stele şi să mor. 
— Zi să deshame şargul, răspunsei lui Ion, voiu pleca 
mâni. : 
— Cuminte faceţi, cuconaşule, foarte cuminte, că mâni 


e sfântul Andrei. — Imi dați voie să ung încuietorile cu 
usturoiu?... 


CATRINŢAŞ 


Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic, şi drept să 
spun, cu toată frumuseţa munţilor păduratici ce mă în- 
cunjurau din toate părţile ca într'o horă cum zice poetul 
Vlahuţă, mă cam plictiseam. Lume puţină şi necunoscută, 
şi timpul cam nestatornic. 

Intr'una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la 
munte ai totdeauna o foame de lup, stam aşa a lene pe 
o bancă, şi după ce mă săturasem de privit vârful nalt 
al Cerbului unde odinioară se hârjoneau într'adevăr ciu- 
tele şi cerbii şi de ascultat glasul străbătător în urechi 
al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile 
Regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un 
dejun de mistuit şi timp de perdut. Când iată că trece pe 
dinaintea mea un Turc, get beget, în şalvari largi, Cun 
fes roş pe cap şi o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. 

O idee!... Dacă aşi chiema pe fostul nostru suzeran 
să-mi văcsuească cizmele, adecă ce ar fi? Va fi o dis- 
tracție pentru mine şi un semn al timpurilor tot odată. 

— Bre aga! Ia vin încoace, îi zisei eu, făcând semn, 
nu cu mâna, ci cu piciorul. Mărturisesc că acest gest n'a 
fost lipsit de un pic de răutate intenţionată vroind oare 
cum să mă răzbun de timpurile pe când 12 văcsuiam noi 
cizmele Turcilor. Ei! aşa se întoarce câte odată roata 
lumei. | 
Turcul după ce îmi făcu o temenea cu tot ifosul lui 
de ex-suzeran, se aşeză dinaintea mea, îşi scoase periile, 


158 


şipurile cu vacs şi începu să mă facă frumos la pi- 
cioare. 

Dar fiindcă ori ce faptă omenească cât de neînsemnată, 
găseşte imitatori, numai decât m'am pomenit lângă mine 
cu un oaspe bine cunoscut al Slănicului, Nicolai Codreanu, 
un tip sui generis care întinse şi el picioarele spre Turc 
așteptându-şi rândul. 

Codreanu dintre toţi vizitatori era cel mai credincios 
şi mai habotnic slănicean. De vro 20 de veri de-a 
rândul n’a lipsit odată să vie să-şi iee în fiecare dimi- 
neaţă porţia de trei pahare de la izvorul No. 1. Ajunsese 
un fel de beţiv de No. 1. 

Apoi era un om vesel, glumeţ, stup de anecdote, bun 
vânător, vorbea totdeauna tare, par'că avea a face numai 
cu surzi, şi când râdea în deal la 7rei Fagi, cascadele 
glasului lui, se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. 

El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat, 
nici un chef, nici o serenadă cu lampioane la cascadă, 
nici un prânz în pădure cu lăutari, nici o excursiune la 
la Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui 
Codreanu. 

Ei Codrene, ce mai plănueşti, îl întreba-i eu pe când 
el admira ghibăcia Turcului, în meşteşugul vâcsuitului. 

— Am înjghebat pe mâni, daca fi vreme bună un 
vânat la urşi. 

— Numai decât la urşi. Mai jos nu vrai s'o laşi? 

— Da ce socoți că eu asud dinaintea ursului. Eh! he! 
de a-şi avea atâtea moşii câți urşi am la răbuşul meu, 
mare bogătaş aşi fi. 

— Ia slăbeşte-mă Codrene!... 

— Ba nici de cum. lacă dacă vrai vino şi tu. Am să 
te duc într'o potică unde Catrintaş, pristavul de pădurari 
de aici, a ucis doi urşi unul după altul şi până a nu-şi 
încărca puşca din nou, i-a eşit un al treilea urs, ş'atunci 
a aruncat puşca jos şi a luat-o la sănătoasa. 

— Da bine acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urşi? 


159 


— Habar să n'ai. Eşti cu Codreanu adause el cu 
un aer protector. 

— Şi cine mai merge? 

— Apoi suntem şase, într'ales toți buni de picior şi 
meşteri la ochit, de cei care nu dau dos la faţă. 

Este o vorbă că omul cum şi-o face singur nici dracul 
nu i-o face. Tocmai aşa am păţit-o şi eu. Ca să nu mă 
arăt fricos, deşi cam cu sfială în inimă, m'am prins al 
7-lea tovarăş şi mi-am dat apoi întâlnire, cu ceilalți pentru 
a doua zi în zori de ziuă dinaintea otelului Cerbul. 

A doua zi pe când aburii eşeau valuri, valuri din 
pepturile noastre, de răcoarea ce ne cam strângea în 
spate, noi câteşi şapte, călări, cu puştile pe umăr urcam 
ca nişte voinici la munte şi în urma noastră, venea o 
ceată de haitaşi cu Catrinţaş, pristavul pădurilor în frunte. 

Nu ştiu, zău câţi urşi va fi împuşcat Codreanu, căci 
el le cam împodobia; dar Catrinţaş, om nalt cât un brad, 
care călca sănătos, vorbea răspicat şi cu temei şi avea 
nişte ochi pricepuţi de par'că-ți gâceau gândul, ştiu 
bine că era dintre acei ce se băgau în vizunia ursului cu 
lumânărica aprinsă în buza puştei. 

Şi ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate prin 
codri de brazi pe unde nu cred să fi răsunat vre-o odată! 
lovitura toporului sau trăsnetul puştei, căci pe atunci nu 
se înmulţise ceata buhnacilor buni numai de speriat vră- 
biile. 

In sfârşit am ajuns întrun fund de pădure unde tre- 
buia să facem bătaea. In cea mai mare tăcere ne-am 
aşezat fiecare la locul însemnat de Catrinţaş, iar locul 
meu, care venea într'o cumplită tiharaz, în gura unei vă- 
găuni era cu deosebire fioros. 

— Dacă e urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice 
trebue să easă, că nare pe unde cotigi. 

— N'are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vrea să 
zică, trebue să mă ţin bine să nu-mi dau pielea ursului 


160 


in loc să mi-o dee el mie. Şi cum stam așa in aşteptarea 
pornirei haitaşilor fără să vreau îmi veniră în minte cei 
trei urşi a lui Catrinţaş. 

Auzi trei urşi... 

— Unul înţeleg... doi treacă meargă... dar trei, fără 
şagă erau cam mulţi. Aveam, drept să spun, simţimântul 
soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceiaşi 
emoție, aceiași strângere de inimă, aceiaşi groază de ne- 
cunoscut cu deosebire că soldatul nu merge acolo de 
bun cheful său, iar eu naivul m'am prins în horă numai de 
ambiţie să nu mă las mai jos decât ceilalţi. Ei, dar din pă- 
cate lucrul nu se mai putea întoarce. Vorba ceea: „Vrei 
nu vrei be Grigore aghiazmă“! 

Mi-am examinat cu toată îngrijirea carabina ca nu care 
cum-va să mă dee de sminteală tocmai la adică; de 
altfel drăguța mea de carabină cu două ţevi era destul 
de durdulie şi glonţii destul de maşcaţi ca să nu-i poată 
mistui dihania ori cât de bun pântece ar fi avut. 

Am stat aşa două oare întregi pe ceasornic până ce 
a pornit goana, căci la munte nu-i ca la câmp. Locurile 
sunt tari şi cu anevoe pot străbate haitaşii, prin râpele 
cele prăpăstioase unde şi-a înţarcat dracul copiii. 

De-odată auzii sgomotul haitaşilor care ajunşi pe un 
colnic din faţa noastră înaintau spre linia puşcaşilor. 

De acuma aţinete cucoane Neculai! 

Par'c'o furtună a prins să învălue pădurea, par'că au 
început brazii să dănţuiască, par'că năvălea asupra noa- 
stră un potop să înnece lumea, aşa clocoteau munţii de 
vrăjmaş. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate 
ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tre- 
mura şi inima mea. 

Şi doar nu eram aşa stângaci cu carabina. Mai dă- 
dusem eu piept cu badea lupul şi jupân mistrețul; ei, dar 
trei urşi, oricum, nu-s trei sarmale uşor de înghiţit. 

Se înţelege dela sine că nervii mei erau cumplit de în- 


161 


cordaţi întocmai ca nişte strune de vioară gata să poc- 
nească. Ochii în cap mi se mărise peste măsură de 
mult ce fixam toate tufele unde de câte-va ori par'că 
văzui chiar mişcând blana ursului. Apoi din vreme în 
vreme când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece 
mi se strecura prin trup şi părul mi se ridica măciucă în 
vărîul capului. 

Dacă vrai să ştii, iubite cetitor, ce vra să zică a aştepta 
să dai buna dimineaţă cu trei urşi, te-a ruga să t2 înţe- 
legi cu Catrinţaş ca să te ducă la locul unde eram eu. 
Imi vei spune apoi la ureche ce ţi s'a întâmplat. 

Cu toate aceste matahalele de urşi nu-şi arătau vârful 
nasului. , 

Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitaşii 
se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simţimântul 
singurătăţei în pustietatea codrului, încât începusem a crede 
că urşii lui Catrinţaş au fost o frumoasă poveste şi mă 
mustram pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate 
nimicurile; când deodată auzii la spatele mele un foşnet 
care îmi slei sângele în vine, un foşnet înfiorător, pre- 
lung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care 
mă aflam şi puse în mişcare toate crengile lui. 

Acum nu mai era glumă. Ursul se suise în copac şi 
fiindcă în primejdia mare vine şi curajul mare, imediat 
am sărit câţiva paşi alături de copac, ca să nu-mi cadă 
dihania în spate, am pus puşca la ochi şi... O! Doamne! 
Ce văzui! In loc de înfricoşatul urs, văzui o veveriţă mică 
şi sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita 
galeşă la mine şi părea a se strica de râs de fiorii ce-mi 
dăduse. 

Iar eu nu tăgăduesc că în acea clipă de straşnică emo- 
țiune am simţit o nespusă bucurie văzând că ursul s'a 
prefăcut în veveriţă. 

In acelaşi moment sosiră şi haitaşii şi goana se is- 
prăvi. 


N. Gane.—Novele 11 


162 


Mulţămit că am scăpat de cei trei urşi care în timp 
de vre-o trei oare au stat ca o ameninţare asupra ca- 
pului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută 
curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare ca şi cum 
m-aş fi luptat cu fiarele şi le-aş fi răpus. Apoi, pentru 
a nu da de bănuială tovarășilor mei, că mi-a fost frică, 
am luat eu prăjina înainte şi am început să mă leg de 
Codreanu tocmai pe tema fricei. 

— Da bine, Codrene, nu ţi-ai pus o pelcică la fondul 
pantalonilor ? 

— Eu pelcică!... Ha! Hal... Răspunse Codreanu trintind 
un hohot de râs de-au răsunat cele patru colţuri ale co- 
drului. Am cinstea să-ţi spun prietene că am zărit ro- 
şind spinarea unui cogemete Martin, bine blănit, dar când 
i-a mirosit a Codreanu a scaparat nemernicul de n'am 
mai avut vreme să trag în el. 

Noroc c'a scăpărat!... Că altfel era să fie vai de el, 
dacă nu vai de tine. 

Codreanu nu se supăra de glume, dar nici el nu-şi 
cruța prietenii; avea limba ascuţită şi se pricepea să lo- 
vească pe om la cusur. 

Toţi îşi istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu 
mărturisea drept ceia ce a simţit în aşteptarea ursului. 

Mi-a trebuit şi mie douăzeci de ani, ca să mă hotărăsc 
a destăinui adevărul. Ne adunasem deci într'o poiană 
prea frumoasă prin mijlocul căreia şerpuia un pârâu rece 
ca ghiaţa şi limpede ca lacrima; acolo la urmbra câtor-va 
brazi seculari, pe un muşchiu verde şi moale ca o saltea 
de puf, lângă pârăul cel recoros în undele căruia ne-am 
aşezat butelcile ca să le răcim, ne-am pus şi noi jos 
roată împrejur, dupe moda orientală a văcsuitorului no- 
stru de cizme, iar după ce Catrinţaş ne-a desfăcut sacii 
cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul 
să .ne fi văzut cineva la lucru. Poftă de mâncare şi poftă 
de vorbă cât lumea .Par'că făcusem cine ştie ce izbândă. 


163 


Cu cât se deșertau sacii şi butcile cu atât creştea cheful 
şi voea bună, cu atât poveştile vânătoreşti deveneau mai 
gogonate. 

Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească 
un vânător sătul cu o ploscă de cotnari trasă la măsea, e 
destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu 
care se jura pe oţelele pușştei lui, tot ce avea el mai scump 
pe lume, că era adevărată: 

— Intro zi la o goană, povesti el, am împușcat un 
hrăpăreţ de lup, talpa pădurei, bătrân, colţos şi care de- 
sigur a călcat multe poieţi şi stâni căci era gros in czafă 
ca un vlădică. De la cel dintâi foc a rămas mort, ca toţi 
morţii, înţepenit cu dinţii rânjiţi de parcă-ţi era 
frică de el. Apoi fiindcă în ziua ceia căzuse mult vânat, 
de nu mai încăpea în căruţa noastră, ne-am hotărit să 
jupuim toate vulpele, şi toți lupii împuşcaţi că să le 
ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitaşi s'a şi apu- 
cat să jupoaie lupul meu începând operaţia dela coadă în 
sus. Dar nu bine îl dispoese până la jumătatea trupului 
că deodată spurcăciunea de dihani2 prinse să urle de clo- 
cotea pădurea, chemându-şi se vede finii şi cumetrii în 
ajutor, iar noi zăpăciţi uimiţi, Lam privit cu gurile căs- 
cate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure şi 
fugit e şi în ziua de astăzi. 

Bine trebue să-l fi primit finii şi cumetrii răspunse-i 
eu, când lau văzut întrun costum aşa décolleté întocmai 
ca unele din cucoanele noastre, care sunt, vorba frunţu- 
zului: frop basses par en haut et trop hautes par en bas. 
Dar să vă spun eu o altă ciudăţenie care ar fi de ne- 
crezut dacă nu mi s'ar fi întâmplat chiar mie. 

— Să vedem ciudăţenia, adause Codreanu, făcând un 
semn din ochi tovarăşilor săi. 

Eu cetisem nu de mult cartea lui Odobescu „Pseudo 
Kinegheticos“ şi fără mustrare de cuget îmi însuşii ur- 
mătoarea anecdotă vânătorească localizând-o după tre- 


164 


buinţă; alţii au făcut mai rău decât mine, au braconat 
prin codrii literaturii şi au tăcut pitic. 

— Inchipuiţi-vă zisei eu, că la un Crăciun, în pădurile 
de la Bordea, lângă laşi, am împuşcat o vulpe cum nu 
sa mai văzut, o vulpe cu un măturoi de coadă de cinci 
stânjeni. 

Aici mă oprii şi aruncai ochii roată imprejur. 

— Ei ce vă uitaţi aşa ciudat la mine?... Nu s'a văzut 
copii născuţi cu două capete, viței cu şase picioare?... Şi 
altele şi altele. 

— Asta-i din calea afară gogonată bădiţăl... strigă 
Codreanu indignat. Ia mai lasă ceva la loc de tocmeală. 

— Bine, n'o fi fost poate tocmai de cinci stânjeni, că 
nam măsurat'o dar de doi stânjeni nici vorbă că a fost. 

— Mă rog, mă rog, nu ne prosti. 

Mai ai loc de lăsat ca precupeţul care cere șapte pre- 
turi. 

Fie chiar de un stânjen, încă tot e o minune. 

— Ascultă dragă! Degeaba umbli să ne iei aşa peste 
picior ca pe nişte mazete, ştim şi noi ce e o coadă de 
vulpe. 

Atunci înştăcând un pahar de vin ce sta plin înaintea 
mea, îl dădui dușcă pe gât şi cu un aer mânios răspunsei: 

Pentru Dumnezeu! Ce vreţi Domni!or?... Să vă spun 
numai decât că vulpea a fost bercă, asta n'o pot face 
nici în ruptul capului, măcar de m'aţi duce la spânzu- 
rătoare. 

Un straşnic hohot de râs peste care domnea se înţe- 
lege, râsul lui Codreanu întâmpină vorbele mele. Dânşii 
habar n'aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui 
Odobescu. 

Dar culmea nu-i aici. 

Catrinţaş care şedea în picioare şi ne asculta cu mâna 
la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedo- 
merire, par'că să creadă, par'că să nu creadă cele ce 
auzea. 


165 


Eu care mă ridicasem prin ultimul pahar dat pe gât 
la un diapazon de veselie mai presus de ceilalţi tovarăşi 
ai mei, mă sculai în picioare şi adresându-mă lui Ca- 
trințaş îi zisei: 

— Măi Catrinţaş!... Ia spune şi tu ce întâmplări ai avut 
in viaţa ta de vânător? 

— Ce să am? — Cinstiţi boeri, răspunse pristavul scăr- 
pinându-se în cap. Ce pot eu să vă spun, un biet ţăran 
de la munte, pe lângă cele spuse de D-vs. care aţi um- 
blat şi ați văzut atâta lume. 

— Ori cum nici tu nu eşti de eri de alaltăeri; ai călcat 
multe păduri şi trebue să îi avut multe păţănii, de când 
ţii puşca în mână. 

— Dacă-i aşa apoi cu voea d-vs. voiu spune şi eu una 
dar să nu vă supăraţi dacă'ţi găsi-o proastă, că dă... ceea 
ce ştiu aceea vă spun... aşa cum mă pricep şi eu fără- 
neşte. 

— Spune, spune Catrinţaş îi ziserăm noi cu toţii. 

— Apoi odată, urmă el, pe când eram tânăr, m'am 
suit la munte să culeg zmeură. Era o zi frumoasă ca 
astăzi. Linişte mare în pădure; numai ciocănitoarele se 
auzeau lovind cu pliscul în coaja bradului. Umplusem 
coşarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un 
afurisit de urs sburlit, ridicat în două labe, care venea 
spre mine mornăind şi scuipându-mă par'că vroea să 
mă mustre că de ce i-am calcat răzăşia. Caut să fug, 
dar în faţa mea se deschide o râpă adâncă peste care 
numai doar în sbor aşi fi putut trece. Noroc că de a 
curmezişul râpei sta un trunchiu de brad culcat care ţinea 
loc de punte; îmi fac cruce şi apuc p2 buturuga ceea pe 
care se vede Dumnezeu me-a pus-o în cale, da n'ajung 
bine la jumătate, că dincolo pe celalt mal îmi iesă na- 
prasnic un alt părdalnic de urs şi mai zburlit şi mai mâ- 
nios. Sau adunat talhării la zmeură şi me-au tăet drumul 
din două părţi, iar eu eram cu mânele goale... 


166 


— Cu mânele goale!... 

— Da... cu mânele goale; fără puşcă, fără cuţit, fără un 
un ciomag măcar, fără să pot fugi nici înainte nici înapoi, 
şi cu prăpastia sub mine... Inchipuiţi-vă în ce hal eram... 
Maica Domnului!... şi astăzi când îmi aduc aminte, imi 
înghiaţă sângele în mine! 

— Şi ce ai făcut Catrinţaş? 

— Ce se fac, boeri D-vs.?.... Ja mau mâncat urșii, 

Şiretul de Catrinţaş a rostit aceste cuvinte cu un aer 
atât de blajin, cu o atât de prefăcută naivitate, încât toţi 
am rămas un moment buimăciţi. 

— Ura!.. .Să trăiască Catrinţaş strigă însfârşit din răs- 
puteri Codreanu. El a pus capac la toate. Voi iştialalţi 
nu mai plătiţi o ciapă digerată. Şi fiindcă a dat Dum- 
nezeu de a înviat după ce lau ospătat urşii, apoi să bem 
în sănătatea lui ca să nu mai moară a doua oară! 

Povestea lui Catrinţaş a mers din gură în gură; a 
făcut ocolul Slănicului şi pot zice a ţărei întregi. 

De atunci, ca mai ba, vânătorii noştri să istorisească că 
au văzut lupi pe jumătate jupiţi fugind prin pădure şi alte 
de asemenea parascovenii bune de adormit copii în ajunul 
Crăciunului. 

Catrinţaş merită o recompensă naţională! 


COMOARA DE PE RARĂU 


Intovărăşit de un călăuz din Dorna, tânărul Costin se 
urca pe muntele Rarău, care este unul din cele mai 
înalte piscuri ale Carpaţilor. Deasupra Rarăului stau clă- 
dite două stănci gigantice numite Pietrele Doamnei, ine- 
grite de timp, sfâşiate de furtuni, şi cari văzute printre 
negri, cu turnurile lor fantastice, samănă a fi un palat 
zidit în lumina aerului. 

Atras de frumuseţea acelor stânci, Costin se urca incet 
şi greu în urma călăuzului pe o potecă strâmtă, unde abia 
găsia destul loc spre a-şi aşeza piciorul, având în dreapta 
muntele ce se înălța ca un zid deasupra capului său, şi, 
la stânga, o prăpastie fioroasă, în fundul căreia se zărea 
şerpuind Bistriţa, mică ca o cordea. Cu cât inainta, cu 
atât coasta devenea mai repede şi mai obositoare. Că- 
rarea se strâmta din ce în ce mai mult, şi pe unele locuri 
dispărea cu totul. 

Era în luna lui August. 

Aerul răcoros, plin de mirezme, ce se ridica din sânul 
codrilor, îi străbătea adânc în piept, şi ochii săi alergau 
rătăcind din loc în loc, privind când figurile ciudate ale 
stâncilor, când cursul împleticit al Bistriţei, când şesurile 
întinse şi aurite ce se zăreau, dincolo de munţi, la mar- 
ginea orizontului. 

Trei oare şi jumatate Costin urcase mereu la deal şi căl- 
dura soarelui începuse a-i acoperi fruntea de sudoare. 

— Domnule! îi zise călăuzul desfăcându-şi traista cu 


168 


merinde, te văd cam ostenit: gustă ceva din vinul ista să 
mai prinzi la putere şi să ne grăbim pasul, ca nu cumva 
să fim siliţi să dormim la Pietrele Dornei cu liliecii și 
stafiile. 

— Ce, sunt stafii pe acolo? 

— Heil ba ce! Acolo nu-i loc curat; ci-că în toată 
noaptea se preumblă pe vârful Rarăului umbra Domniței, 
care a botezat stâncile cu numele ei. 

— Ai văzut-o vreodată? 

— Să mă ferească sfântul. 

— Şi ce Domniţă era aceea? 

— Da mai ştiu eu, domnule! Se povesteşte din părinţi 
că, gonită de Turci, ea s'a urcat pe Rarău şi a îngropat 
sub stânci toate odoarele ţării. De aceea se vede uneori 
acolo în miez de noapte o pară de foc galbenă eşind din 
pământ. Când ai plecat dela câmp n'ai venit aici pe valea 
pârâului Suha? 

— Ba da! 

— Apoi nai trecut printr'un sătuleţ, care se cheamă 
Tabăra? 1). 

— Am trecut! 

— Ei bine, acolo se spune că s'a oprit tabăra tur- 
cească ce gonea pe Domnița şi deazeea satul a rămas cu 
numele de Tabăra. Apoi mai sus, tot p2 Suha, nu ai întâlnit 
un alt sat care se numeşte Jesle? 

— Am întâlnit. 

— Acolo ci-că erau ieslele călărimii Domniței care fu- 
gea de oastea păgânilor. Dar să mergem, domnule, că e 
târziu şi n'am gust să fac la noapte cunoștință cu stima 
comorii. 

— Ştii una, zise Costin surâzând, dacă am rămâne astă 
noapte acolo sus la Pietrele Doamnei să vedem şi noi 
para cea galbenă şi umbra Domniței? 


1) Tabăra şi leslele sunt două sate în drumul ce merge dela 
Mălin spre Dorna. 


169 


— Ba zău, răspunse călăuzul, jumatate serios, jumatate 
în glumă, ţi-ar trece prin minte să faci una ca asta? 


. . . . . . . . 


După alte două oare de suiş, ei ajunseră pe vârful 
Rarăului, unde Domnița îşi îngropase comorile. In acest 
timp un fum alb şi umed începu a se ridica din fundul 
văilor şi în curând împodobi toţi munţii cu un văl argin- 
tiu, din care răsăreau, ca nişte verzi insule, numai culmile 
lor. Costin, care de pe înălţimea muntelui vedea la picioa- 
rele sale întinzându-se acest ocean de aburi deasupra că- 
ruia razele soarelui scânteiau cu mii de culori, nu-şi putu 
stăpâni mirarea. 

— A! cât e de frumos! strigă el. 

— E frumos! nu-i vorbă zise călăuzul, dar, nu prea 
îndemânos. Ce dracul, adause el după o pauză, uitân- 
du-se cam cu îngrijire la cer, de câte ori mă urc la afu- 
risitele astea de pietre trebuie să mi s2 întâmple ceva. 

— Ce ţi s'a întâmplat? 

— Intr'un rând mi-a luat dracul pălăria din cap şi-a 
aruncat-o în râpă; în alt rând mi-am sclintit un picior, şi 
acum o să ne prindă furtuna. 

— Unde vezi furtuna? 

— la uită-te colo hăt departe spre dealul Măgurii. 

— Ei bine? 

— Nu vezi nourul cel negru cum vine ca un balaur 
peste noi? Vai de oasele noastre dacă n'om da dos un- 
deva; o să ne ducem după pălărie! 

Ei se găseau acuma lângă stâncile uriaşe numite Pie- 
trele Doamnei. Se zice că Rarăul, cât e de mare, geme 
purtând pe spinare povoara lor. Mâncate de şiroaie, brăz- 
date de îulgere, ele se desfac pe unele locuri în adâncimi 
întunecoase în sânul cărora s'aude, din când în când stre- 
curându-se picăturile de apă ce isvorăsc din umezeala 
nourilor. 

Costin privia cu sfială la stâncile ce-l gpăsau prin mă- 


170 


reia lor, şi iată că i se opriră ochii pe un soi de vizunie 
care se deschidea fioroasă la picioarele stâncilor și mer- 
gea adânc în pământ. 

— Ce este aceasta? întrebă Costin pe călăuz. 

— Astă groapă n'are fund; se zice că merge până la 
măruntaele pământului. Ea nu de mult s'a ivit, şi în- 
tr'insa locueşte stafia muntelui Dar pentru Dumnezeu, 
domnule, să nu pierdem vremea! Furtuna ne grămădeşte 
din urmă şi dacă nu vrei să te dai hrană corbilor, haide 
iute în vale; cunosc un loc unde ne putem adăposti. 

In adevăr, munţii luase o înfăţişare posomorită. Vălul 
cel întins de neguri se desfăcu în nenumărate pâlcuri 
care, mânate de vânt, rătăceau şi se încrucişau în văzduh, 
întocmai ca nişte legiuni ce se pregătesc de luptă. Tur- 
mele împrăştiate pe plaiuri, simțind apropierea furtunii, 
alergau să caute adăpost şi tălăncile lor sunau fioros prin 
freamătul codrului. Tunetul începu să clocotească în văi. 

— O să mă jur să nu mai calc pe aici, murmură că- 
lăuzul, ia sama unde pui piciorul... Ține-te de mine şi nu 
te prea uita în jos... Bine-mi spunea tata că nu-i loc curat 
aici. 

Costin, simțind pericolul, îşi grăbia paşii cât putea, 
spre a ajunge mai curând la locul de scăpare. Fulgerele 
îi sclipeau pe dinaintea ochilor, şi nourii spărgându-se 
într'un şuvoiu de ploaie, umflară într'o clipă toate pâraele 
cari, în cursul lor turbat, luau cu sine pământ şi pietre şi 
le rostogoleau la vale. 

Dela un loc, Costin nu mai putu face nici un pas 
înainte. Cararea era ruptă în două. O râpă infricoşată 
sta deschisă, inaintea sa, prin care era cu neputinţă să 
treacă spre a ajunge la celălalt capăt de carare. Atunci 
el se crezu pierdut. Având în faţă şi in stânga râpa, 
în dreapta zidul, obosit de osteneală, udat până la oase, 
el se iîncleştă cu amândouă mânile de o rădăcină de brad, 
şi se culcă la pământ. 


lil 


— Fii mai verde, domnişorule, nu-i vreme să tremurăm 
de frică. Ducă-se pe pustii ne-a tăiat drumul; dar bun e 
Dumnezeu; de-om trece de aici suntem scăpaţi. 

Şi fără a pierde un minut, călăuzul scoase din traistă 
o funie lungă, legă pe Costin de-a curmezişul trupului şi 
luând celălalt capăt în mână îşi făcu semnul crucii şi 
apucă de-a dreptul pe peretele muntelui. Intreprinderea 
sa era din cele mai îndrăzneţe. Deasupra sufla furtuna aşa 
de puternic încât ducea păsările de-a roata în aer, şi ame- 
nința când de când să-l răstoarne în prăpastie; dedesupt 
pământul nisipos şi ud îi luneca sub picioare, şi cu toate 
acestea el se urca mereu, ajutându-se când cu piciorul, 
când cu braţul, de fiecare ruptură unde putea să se spri- 
jine, de fiecare bolovan, de fiecare creangă până ce în 
fine ajunse pe coama stâncii. Apoi, răsuflându-se adânc, 
el incepu a atrage cu funia la sine pe tovarăşul său din 
vale. i ! 

— Ia seama şi nu te teme! strigă el. 

Costin văzându-se atunci ridicat în sus in mijlocul unei 
furtuni care urla a moarte în urechile lui, şi sprijinit nu- 
mai în funie, deasupra unei adâncimi de câteva mii de 
picioare, pe marginea căreia se legăna întocmai ca limba 
unui ornic, simţi tot sângele amorţindu-i în vine şi un 
văl negru i se puse pe ochi. 

El pierdu cunoştinţa de sine şi nu se trezi din ame- 
jeală decât mult după ce călăuzul îl ridicase şi-l aşe- 
zase deasupra stâncii. 

— Pe cât îmi aduc aminte, zise călăuzul, este aici o 
peşteră unde ne putem ocroti; apoi uitându-se în dreapta 
şi în stânga: Ha! strigă el cu bucurie, iat-o!... 

Atunci ei se coboriră cu încetul în peşteră, unde abia 
era loc pentru amândoi. 

— Deacuma şezi jos şi vino-i în fire, căci prin mare 
şi grea cumpănă am trecut. 


172 


— Suntem oare scăpaţi? întrebă Costin uimit de pri- 
mejdiile prin care trecuse. 

— Scăpaţi buni teferi! Mulţămește lui Dumnezeu. Alţii 
au păţit-o mai rău decât noi. 

— N'ar fi fost oare mai bine să fi rămas sus la Pie- 
trele Doamnei în vre-o crăpătură undeva, decât să ne co- 
borâm aici? 

— Doamne sfinte! Pe semne d-ta tot nu crezi că acolo 
sălăşlueşte ducă-se pe pustii? La Pietrele Doamnei se 
încrucişează vânturile din toate părţile şi ai fi zburat ca 
o frunză în văzduh, sau ai fi rămas turtit sub vre-un bo- 
lovan cât casa, sau te-ai fi prăbuşit în fundul pământului 
după cum s'a întâmplat lui Simion îlăcăul, Dumnezeu să-l 
ierte, căci la vremi grele ca de-al de aceste tidva Rarăului 
se clatină ca vârful unui copac. 

— Ce fel s'a prăbuşit Simion? 

— Apoi nu mă întreba, că-mi plânge şi acum inima în 
mine şi doar cât l-am sfătuit să nu se potrivească unui cap 
de muiere! Numai de!... Când se leagă păcatul de om, 
trebue să-l tragă. Aşa-i pârdalnica asta de dragoste! 

— Vra să zice era şi o femee la mijloc. 

— Ba bine că nu! Să ştii dela mine că oriunde s'ar în- 
tâmpla vre-o nenorocire, trebue să fie amestecată o co- 
diţă de femee acolo. 

Această vorbă făcu pe Costin să surâdă. El îşi ui- 
tase spaimele, de când se afla ascuns sub stâncă, când 
deodată o detunătură înfricoşată se auzi deasupra capului 
său. 

— Ce este? strigă Costin sărind drept în picioare. 

— Nimică!... o fărâmătură de stâncă se duce de-a 
roata în vale. Ucigă-l crucea le aruncă cu praştia de sus, 
dar ce risipeşte ziua, el pune noaptea la loc. De aceea 
Pietrele Doamnei stau totdeauna întregi. Fii însă liniştit; 
aicea n'avem grijă, afară numai dacă sar risipi muntele 
întreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbiam 


173 


adineaorea de Simeon. Ce bunătate de flăcău mai eral 
Nici c'a mai fost un al doilea pe meleagurile noastre. 

„El era fecior de mijlocaş şi cam-sărac, dar voinic ca 
un pui de zmeu şi mândru de fermeca toate fetele din 
sat. El însă îşi căuta de sărăcia lui şi nu se uita la nidi 
una dintr'iînsele; şi mări că trăia bine 'şi liniştit! Iată că 
într'una din zile sosi la biserica din sat un popă dela un 
târg din vale, care avea o fată subţirică şi naltă ca o 
trestie şi cu nişte ochi adormitori de şerpoaică. O chema 
Catrina. Fudulă ca toate târgoveţele, ea nu visa decât 
fuste şi rochii, cordele şi capele, lucruri ce nu erau de 
obrazul ei şi nici că se punea alăturea cu vre-o fată de-a 
noastre. 

Să te ferească Dumnezeu de fetele de popă! Ceva ceva 
de-or fi sprâncenate, nu le mai ajungi cu prăjina la nas. 
De soi țărănesc şi cu gărgăuni de cucoană în cap, ele sunt 
cum e mai rău, nici ţărance, nici cucoane. 

Simion, de cum o zări îi căzu curmeziş pe inimă, şi 
mult amar începu să ofteze. lar faţarnica de fată nici îl 
primia, nici îl respingeă, ci îl ţinea mereu în îngăimală, 
şi ca să-l năucească mai tare, uneori îi zâmbea cu noimă, 
privindul pe sub geană, alte ori se făcea că nici îl vede, 
încât bietul flăcău cădea tot mai tare în boala dragostii 
şi se usca cum se usucă frunza de vântul toamnei. Ziua 
el nu mai muncea, noaptea nu mai dormea şi lucru mare! 
El care se lupta în pădure brățiş cu ursul, dinaintea ei 
nu îndrăznea să zică un cuvânt; de cât unde o întâlnea 
se uita lung în ochii ei vicleni, şi ea, şerpoaica râdea 
în inimă. 

Dacă vre-un bătrân din sat, îi zicea prieteneşte: „Măi 
băete, ie-ţi de samă, nu te lăsa calcat de un picior de 
muiere“, el îl privea duşmăneşte şi-i răspundea răstit, 
crezând că-l sfătueşte de rău. Iar celelalte fete suspinau 
şi ziceau: „Pacat de el“! 

Din câşlegi şi până în Paşti el se munci mereu cu pa- 


174 


tima, fără să-i mărturiseasca pe față dorul ce-l ardea, 
când atunci Catrina i se arătă mai mult de căt totdeauna 
dulce ca fagurul de miere. Ea se dete în scrânciob cu 
dânsul, la joc se puse lângă dânsul, tot strângându-l de 
mână şi spunându-i vorbe prefăcute co-l umpleau când 
de frică când de nădejde, astfel încât Simion, neînţele- 
gându-i mrejele şi socotind că a venit vremea să-şi verse 
focul inimii o ceru de soţie într'un noroc. Inima într'însul 
se bătea ca vai de el. 

— Hei, Simione! îi răspunse Catrina, ai tu destui bani 
să-mi pui pe cap ştergar de mătasă şi în gât salbă de aur? 

— Ba nu! 

— Apoi dragă, caută-ţi femee de sama ta. Nu ma 
învațat tata carte să mă învălesc în catrință şi să dorm 
in aşternut de mărăcini. 

— Halal! strigă Costin, îmi place astă mândrie la o 
fată de popă. 

— Diavolie femească, domnule! Pe urmă s'a ştiut ce-a 
fost pricina. Adică ea era logodită de mai înainte cun 
arendaş bogat din vale şi nici gândea să iee pe Simion 
de bărbat. 

— O fi şi asta, că mari şirete mai sunt femeile. 

— Unde pui d-ta mândria Catrinei, când vedea ea 
că Simion numai la dânsa se uita. Ea voia să fie cea din- 
tâiu în sat, şi pentru asta puţin îi păsa ei, că el nemer- 
nicul, îşi va sparge capul. Un om ca dânsul nu însemna 
nimic când era vorba să umilească pe celelalte fete. Si- 
mion însă nu se pricepea la aşa lucruri. El ţinea a lui 
una şi bună. O iubea şi voia să o aibă de soţie. Auzind, 
răspunsul ei, el rămase ameţit, ca şi cum l-ar fi lovit 
cineva cu o secure în cap. De unde era el să adune atâţia 
bani?,.. Să muncească îi trebuia viaţa întreagă; să ho- 
ţească, nu-l lăsa cugetul, că era fecior de tată cinstit. Un. 
întuneric i se făcu dinaintea ochilor. 

Se vorbea din bătrâni că la Pietrele Doamnei sunt co- 


175 


mori îngropate de Domnița care se răsboise cu Turcii, şi 
el, ştiind aceasta îşi puse în gând să le sape. Vezi dom- 
nule unde te duce pustia asta de dragoste! Fereşte-te 
cât vei putea de dânsa, căci ea mușcă în inima omului 
cu dinţi de câine turbat. He, multe am văzut eu în viaţa 
mea, până când am cărunţit. 

Aşa, într'o bună dimineaţă, Simion care nu mai ştia ce 
face, îşi luă hârleţul în spate şi se urcă pe Rarău. Păcatul îl 
păştea din urmă. Nu ştia sărmanul c'o să-i rămâie casa 
văduvă şi neamurile cernite, că boii lui au să uite a trage 
la plug, că ogorul are să i se părăginească, şi că, pe 
urma lui, va plânge tot satul afară de Catrina. Imi aduc 
aminte că în acea zi câinele lui urlă mult a pustiu. 

Aici călăuzul se opri, şi o lacrimă i se furişă pe sub 
geană. | 

— Să nu râzi, domnule, că eu om bătrân, nu-mi pot 
stăpâni plânsul; dar vezi d-ta, când se prăpădește, pen- 
tru nişte minciuni femeeşti, o floare de flăcău ca dânsul, 
mă doare zău în suflet. El a săpat tocmai în locul unde 
ai văzut groapa cea fără fund, şi pre cât se înţelege i 
sa prăbuşit deodată pământul sub picioare şi l’a înghiţit. 
Trei zile după aceea, un cioban a găsit cojocul lui şi-a 
dat peste afurisita de groapă, care nu mai fusese până 
atunci. Ce s'a mai fi petrecut sus? Dumnezeu ştie; decât 
părinţii noştri povestesc că oricine s'a suit la Pietrele 
Doamnei, cu gând să sape comorile, înapoi nu s'a mai 
întors. Trei limbi de foc, se zice, că se ivesc din pă- 
mânt îndată ce începi a sapa, ş'apoi s'arată stima comorii. 
Atunci urlete şi vaete s'aud în văzduh, şi de-i ziuă soarele 
se întunecă, şi de-i noapte, stelele s'ascund şi furtunile 
pornesc din câte-şi patru colțuri ale cerului, şapoi în 
praf şi în pulbere se prefac oasele nenorocitului ce-a cu- 
tezat să atingă odoarele domneşti. 

Astfel, domnule, s'a prăpădit Simion! 

— Dar Catrina ce s'a făcut? întrebă Costin. 


176 


— Catrina a murit fată mare, căci arendaşul a pără- 
sit-o auzind de moartea lui Simion, iar alt nebun nu s'a 
mai găsit care să alerge după comori pentru dânsa. 

Furtuna încetase. Nu se mai auzea decât foarte slab 
voacea tunetului, care gemea în loc depărtat. Soarele rea- 
păru vesel dintre nouri, şi aburi calzi se ridicau din pă- 
mânt pe urma torentelor. Ambii călători părăsiră peştera, 
şi după două oare de coboriş, ajunseră în vale, unde se 
odihniră de ostenelile zilei. Costin însă avu în acea noapte 
un somn neliniștit, căci revăzu prin vis toate prăpăstiile 
prin care trecuse ziua și toate stafiile despre care îi po- 
vestise călăuzul. Ceea ce-i rămase mai puţin în minte, fură 
sfaturile ce-i dăduse bătrânul său tovarăş, de a se feri 
de amor. Astfel de sfaturi au totdeauna soarta de a ră- 
mâne neascultate. 


ASTRONOMUL ȘI DOFTORUL 


Vestea despre ţara Moldovei mersese odinioară de- 
parte, până în ţările cele mai departate dela apus. Se zicea 
cum că grâele rodesc în pământul ei atât de mult, încât 
oamenii nu dovedesc să le strângă în girezi; că vinul 
din podgorii curge pârae, încât oamenii, ne mai având 
ce face cu el, îl uită cu anii în pivniţă, până ce putnezesa 
doagele şi cercurile poloboacelor şi rămâne vinul în că- 
meşa lui; că oamenii sunt blajini şi primitori, neştiind 
ce-i cumpăna şi măsura în ale traiului, şi că la masa fie- 
căruia este totdeauna loc pentru zece. 

„Acolo e de noi!" zise un astronom către un doftor 
dintr'un oarecare târg departe de la apus. 

Astronomul, deşi om învăţat, se uită de mult timp la 
cer, însă cerul îndărătnic nu-i trimitea mană ca în 
vremea lui Moise; iar doftorul, om nu mai puţin învăţat, 
aştepta bolnavii cari nu veneau, nu doar că bolnavi n'ar 
îi fost, dar pentru că alţii mai norocoşi în meseria lui îl 
luase pe dinainte. 

Ei se stătuiră să vie în ţara cea mult lăudată a Mol- 
dovei, sperând că acolo se vor îmbogăţi cu uşurinţă. Ei 
merseră deci cum putură, încetul cu încetul, şi mai călări, 
mai pe jos, şi mai în căruţă, ca oamenii subţiri în pungă, 
căci pe atunci nu se visa încă de drum de fier, şi astfel 
ajunseră după lung drum şi osteneală la hotarul ţării. 

Era toamnă, pe când, vorba ceea, gospodarii îşi nu- 
mără bobocii, iar rândunelele îşi caută de drum. Nu de- 


N. Gane,—Novele 12 


178 


parte de hotar se vedea un sătuleaân înecat în fumul ce 
eşia de prin ursoaice, semn că pretutindeni fierbeau oalele 
la foc, căci era în spre sară, pe când oamenii se pregătesc 
đe ale mâncării şi odihnei. Călătorii intrară în cea dintâi 
casă din marginea satului, unde locuia Niţă Blehan. Niţă 
îi primi după obiceiu cu inima deschisă şi fără să-i în- 
trebe cine sunt şi de unde vin. Femeia lui priveghea 
oalele la foc, şi cinci copii în jurul ei, hârjonindu-se între 
dânşii, trăgeau din vreme în vreme cu ochii la străchinile 
de pe masă. i 

Masa, aşezată în mijlocul odăii, era joasă, pe trei pi- 
cioare şi pe dânsa fumega o cogemite mămăligă, mai mare 
decât pălăria astronomului, încunjurată de trei strachini: 
una cu slănină, alta cu varză şi a trei cu ardei. Femeia 
aşeză apoi pe masă oala de la foc, în care pregătise un 
minunat borş de fasole amestecat cu ceapă, al cărui abur 
îmbăta mirosul nerăbdătorilor copii. 

— Poftim la masă! zise Niţă străinilor, ce stăteau la 
o parte privind cu curiozitate prânzul țărănesc. 

Astronomul făcu o mişcare pentru a se apropia de 
masă, dar doftorul îl opri de poala surtucului în loc. 

— Foarte mulţumim, răspunse acesta; suntem sătui, 
chiar odinioară am mâncat. 

Românul niciodată nu respinge străinul dela masa lui, 
dar nici nu are obiceiul să-l poftească de două ori. Astfel 
Niţă, fără ai îndemna mai mult, se puse cu familia 
roată împrejurul mesei şi, cât ai bate din palme, mămăliga 
cea mare se făcu nevăzută şi împreună cu dânsa borşul, 
slănina şi celelalte; iar doftorul se uita la dânşii cu ochii 
plini de mirare şi se afla într'o mare nelinişte. 

— li vezi? şopti el astronomului la ureche, tofi au să 
moară la noapte. 

— Cum se poate! 

— Ifi jur pe diploma mea de doftor. — Ei s'au îndopat 
cu atâtea mâncări grele şi nemistuitoare, încât punga sto- 


179 


mahului lor umflânndu-se peste măsură, are să producă 
sau o „paralizie“ a creerilor, complicată cu „intoxicație“ 
de sânge, sau o „hipertrofie“ a inimii; şi una şi alta 
sunt boale grabnice şi fără leac. 

— Aşa trebue să fie, negreşit... d-ta eşti doftor şi le 
ştii acestea, răspunse astronomul plecându-şi capul. 

— Ascultă-mă, urmă doftorul; să nu cumva să ne cul- 
căm cu dânşii în odae în astă noapte, căci mâne dimi- 
neaţă o să fim învinovăţiţi că i-am otrăvit. 

— Bine zici. 

Niţă după ce mântui de ospătat, îşi şterse musteţile 
şi-şi aprinse luleaua, cu aerul mulțămit al omului ce şi-a 
îndestulat pofta mâncării. 

— Nevastă, zise el, pregăteşte aşternutul pentru mu- 
safiri: d-nealor sunt osteniţi și vor voi să se odihnească. 

— Foarte mulţămim! răspunse din nou doftorul. Noi 
ne vom culca afară pe prispă, căci suntem siliţi să plecăm 
de cu noapte şi nu voim să vă stricăm somnul la pornirea 
noastră! 

— Nu vă sfătuesc să vă culcaţi afară, băgă de samă 
Niţă. Am semne că la noapte o să vremuească, o să fie 
furtună cu ploae şi ninsoare. 

— Auzi? zise doftorul către astronom. 

— Ba că chiar! Eu n'am să ştiu de va fi vreme bună 
sau rea?... Doar au trecut „equinoxele“ toamnei şi putem 
zice că suntem în calea „orbitei“ aproape de „perihelie“, 
astfel că după „paralaxa“ soarelui nu se poate că în astă 
sară să fie vremea rea. 

— Aşa trebuie să fie, negreşit. D-neata eşti astronom 
şi le ştii acestea, răspunse doftorul, plecându-şi capul la 
rândul său. 

Ei se culcară deci afară. Vremea era bună de cu sară; 
stelele clipeau nenumărate pe ceriu; dar întrun târziu, pe la 
cântatul cucoşului, se stârni deodată un vânt de crivăţ căp- 
tuşit cu lapoviţă, încât învățații călători se treziră din 


180 


somn degeraţi ca vai de ei. In zadar se înveleau ei cu 
mantalele, prin cari ploaia străbătea drept dragul; în 
zadar se adăposteau sub streşină, în dosul casei, după 
poiată, vântul îi învăluia din toate părţile şi-i ardea la 
inimă, 

— Să batem la uşă să ne deschidă, căci o să pierim 
afară, zise astronomul. 

— Dar cine dracu ne va deschide, răspunse doftorul, 
nu ştii că ei sunt morţi înlăuntru? 

— Ai dreptate, nu mă gândisem la aceasta. 

Dar iată că un sgomot neaşteptat se aude înlăuntrul 
casei; uşa scârţie în ţăţâni, se deschide, şi Niţă în cămeşă, 
cu capul gol şi desculţ, se înfăţişează străinilor cari se 
uitau la dânsul speriaţi ca la ducă-se pe pustii. 

— Intraţi în casă, zise el, nu v'am spus că o să vre- 
muiască? de ce nu m'aţi ascultat? 

— Se vede că boala încă n'a făcut criza, gândi în sine 
doftorul. 

Ei intrară înlăuntrul, se încălziră, adormiră şi a doua 
zi deşteptându-se, văzură cu mirare pe toți buni sănă- 
toşi, femeia pregătea mâncare la foc, copiii zburdau ve- 
seli prin casă, iar Niţă şedea liniştit pe laiţă cu luleaua 
între dinţi. 

— Buna dimineaţa; aşa-i că tot e mai bine în casă 
de cât afară? 

— Aşa este, răspunse doftorul, dar ia spune-mi, mă 
rog, totdeauna ospătezi d-ta mâncări de acelea ce am 
văzut eri pe masă? 

— Totdeauna, căci nu avem de altele. 

— Şi mai fost bolnav niciodată. 

— Ba da, odată mi-aduc aminte că mi-am răsucit un 
picior venind cu carul din pădure; însă moş Trohin mi 
l-a tras la roată şi mi l-a îndreptat. Altă dată ma durut 
o măsea, pe care mi-a scos-o fierarul cu cleştele. Apoi 


181 


mai am câteodată vătămătură, ştii vătămătura care o are 
tot omul, dar aceea nu-i boală la noi. 

— Doftorii dela spițerie n'ai luat nici-odată? 

— Spiţerie?... Să mă ferească Dumnezeu! Doar nu mi 
s'a urit cu zilele. Spiţeria mea e cuptorul. Când m'apucă 
vătămătura, beau un pahar cu rachiu şi mă culc pe cuptor 
şi după ce mă încălzesc bine pe o parte, apoi mă întorc 
de mă încălzesc pe cealaltă parte, şi a doua zi dimineaţă 
mă scol teafăr ca d'intâi. 

— Ciudat! zise doftorul cu un aer gânditor. 

Apoi astronomul, apropiindu-se de Niţă, îl întrebă la 
rândul lui: 

— Ia spune-mi, mă rog, de unde ai ştiut că o să se 
strice vremea astă noapte? 

— Iacă vorbăl... Ori cine hrăneşte un porc în poiată, 
trebue s'o ştie aceasta. 

— Ce fel? 

— Apoi dal... La noi e cunoscut că mascurul, când vine 
dela câmp cu un pai în gură, vremea o să se schimbe în 
furtună. Aceasta o ştim din buni şi străbuni şi niciodată 
nu ne-am înşelat. 

— Ciudat!... adause astronomul. 

Apoi, după ce cugetă câtva timp, se întoarce către to- 
varăşul său şi-i zise: 

— Frate! Ştii ce?... să nu mergem mai departe că ne 
pierdem vremea. Intr'o ţară unde cuptorul ţine loc de 
spiţerie, şi mascurii ştiu mai mult decât astronomii, 
n'avem ce căuta. 

— Ai dreptate! răspunse celalalt. 

Astfel învățații călători, cari veniseră aşa de departe 
spre a se îmbogăţi în Moldova, se întoarseră dela hotar. 


DIN TIMPURILE „UNIREI“ 


Nu am intenţiunea să fac o descriere istorică amănun- 
țită a tuturor împrejurărilor prin care a trecut ţara cu 
ocaziunea luptelor pentru Unire. Mi-ar trebui volume 
pentru aceasta şi îmi lipseşte în mare parte şi materialul 
trebuitor. 

Vroesc numai să reculeg amintirile mele personale, des- 
pre unele fapte întâmplate sub ochii mei, la o vristă când 
impresiunile se întipăresc în memorie ca pe ceara fier- 
binte, penrtu a nu se mai şterge. 

Am ajuns aproape la capătul cărărei. 

Când mă uit îndărăt la calea ce am străbătut şi la atâta 
amar de vreme rămasă în urmă, ruptă din existenţa mea, 
simt o tainică emoţiune văzând marea prefacere ce a luat 
țara în acest restimp. In cincizeci de ani ce par mulţi în 
viaţa unui om, dar cari nu sunt decât un îulger sclipitor 
în viața unui popor, toate s'au schimbat din temelie. 

Am avut norocul să trăesc în această epocă de trans- 
formare şi să văd aceia ce nimeni în viitor no să mai 
vază. Să văd două ţări surori vasale Turciei, aproape bar- 
bare, urgisite, umilite închegăndu-se întrun stat unic 
independent, înălţat la rangul de regat. 

Să văd apoi ţara noastră desvoltându-se, civilizându-se 
ca prin farmec şi luându-şi un loc de cinste între popoarele 
culte ale Europei. 

De unde mulţi dintre cei ce vieţuim astăzi am apucat 
o stare de lucruri aşa de înapoiată, că nu era un singur 


184 


chilometru de şosea, afară de acele puţine făcute de Mihai 
Sturdza pe la moşiile sale, un singur pod pe apele 
curgătoare, o singură şcoală rurală, o singură fabrică, 
vedem astăzi ţara înzestrată cu şosele, drumuri de fer, 
telegraf, telefoane, şcoli, căzărmi, spitaluri, fabrici, în 
fine cu tot aparatul de civilizațiune pe care alte ţări nu 
ľa putut avea de cât după o muncă de sute de ani, şi 
cu preţul a multe revoluţiuni şi vărsări de sânge. 

De unde ţara noastră era într'un timp nu tocmai de- 
părtat cutrierată de horde străine şi bande de haiduci a 
căror nume ajunsese legendar, de unde pentru siguranţa 
publică nu era de cât o ceată de panţâri plătiţi mai mult 
pentru paza Domnului de cât a ţărei, iar artileria noastră 
se mărginea în două tunuri, unul la laşi şi altul la 
Galați; de unde noi cei mai bătrâni am apucat timpuri 
pe când nu se dădea o funcţiune, un decret de boerie, 
un hrisov, o hotărâre judecătorească fără tradiționalul 
ruşfert care intrase adânc în moravuri, astăzi avem în 
capul României moderne un Rege model de înţelepciune 
şi virtute, o armată puternică care şi-a făcut probele pe 
câmpul de bătae, o magistratură instruită şi cinstită, o 
administraţiune regulată care dacă prezintă încă neajunsuri 
se vor îndrepta negreşit, căci mult a fost şi puţin a mai 
rămas de făcut; astăzi putem constata cu mândrie că ni- 
velul moral şi intelectual al ţărei este incomparabil mai 
ridicat; astăzi, simţimântul de patrie, odinioară stins prin 
veacuri de restrişte a încolţit din nou în inima poporului 
şi a deşteptat în fie care conştiinţa, că a devenit cetă- 
tean liber întrun stat liber şi de sine stătător. 

Acest avânt urieş spre progres s'a accentuat cu deose- 
bire de la 1857 încoace când a început să se agite ideia 
Unirei. 

Simt dar o mare plăcere să revin un moment asupra 
acestor fapte petrecute, precum am zis sub ochii mei şi 


185 


cari au schimbat fața ţărei într'un timp relativ aşa de 
scurt. 

Eram un băetan abia eşit din şcoli şi cu musteaţa nu 
tocmai bine răsărită, când fui numit membru la tribunalul 
de Suceava în timpul scurtei câimăcănii a lui Theodor 
Balş. Se ştie că după moartea lui Balş, Poarta a numit. 
caimacan în Moldova pe principele Neculai Conache 
Vogoridi. 

In Folticeni, oraşul meu natal, era pe vremea aceia o 
generaţiune întreagă de tineri excepţional de numeroasă, 
compusă câte din doi şi trei fraţi şi anume: fraţii Mor- 
tun, Forăscu, Botez, Singurof, Razu, Pleşescu, Stamate, 
Vasescu, Ghiţescu, Gane, Macăreszu, Romano, etc. toţi 
în număr de aproape 40, uniţi prin strânse legături din 
copilărie şi care îmbrățoşasem cu entusiasm ideia mare 
şi mântuitoare a Unirei. 

Toţi eram gata să facem orice jertfe cu averea şi per- 
soana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se 
înfățoşa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre. 

O! Doamne! Ce sus erau atunci inimile tuturor; cu ce 
foc, cu ce curaj, cu ce abnegaţiune lucra fie care pentru 
marele scop de regenerare a neamului românesc. 

Era o suflare puternică de reînviere care trecea peste 
țară şi căreia nici un obstacol din lume mar fi putut să-i 
pue stavili. 

Şi totuşi biruinţa nu era de loc sigură, căci aveam 
duşmani straşnici atât în afară cât şi în lăuntru cari ne 
stăteau în cale. In afară erau trei mari împărăţii vecine, 
Austria, Rusia şi Turcia cari nu vedeau cu ochi buni, cu- 
rentul unionist de la noi. Apoi ne mai împotrivea şi An- 
glia care deşi mai depărtată dar tot atât de influentă, 
era dominată de principiul integrităţei imperiului Otoman, 
şi căuta prin urmare să împiedice orice mişcare ar fi fost 
de natură, să atingă această integritate. 

Iar în lăuntru, aveam în contra noastră bătrâna clasă 


186 


privilegiată, compusă mai mult din odrasle de la Fanar, 
clasă refractară la orice progres, neaccesibilă la orice idee 
nobilă şi patriotică. Ei ne numeau pe noi pantalonari, bon- 
jurişti, şi căutau să ne convingă cu argumente ca de-al 
de aceste: 

— Ştiţi, voi ce vă aşteaptă dacă nebuniile voastre se 
vor împlini? O să se desființeze rangurile de boeri, o să 
vă iee la oaste, o să plătiţi bir! 

Noţiunea egalităţei cetăţeneşti nu intra de loc în mintea 
lor; iar ţara era predestinată, după dânşii să fie în veci 
supusă sau Ruşilor sau Turcilor. 

Hsemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opune 
piedici serioase dacă nar fi fost sprijiniți din afară. 

Centrele noastre de întrunire şi consfătuire erau în 
laşi, la reposatul Mihalache Cantacuzin Paşcan în ca- 
sele căruia s'a subscris actul solemn al Unirei, iar în 
judeţul Suceava la monastirea Slatina unde era egumen 
reposatul Calinic Miclescu ales în urmă Mitropolit Pri- 
mat al României. In fruntea comitetelor de acţiune din 
toată Moldova erau: Mihai Cogălniceanu, Anastasie Panu, 
Dimitrie Ralet, Dimitrie A. Sturdza, Vasile Mălinescu, 
Costache Negri, Alecu Cuza, Lascar Catargi, Petru Ma- 
vrogheni, Costache Hurmuzache, Manolache Costache E- 
pureanu etc. oameni vrednici, de mâna întâi cari au ajuns 
mai curând sau mai târziu la cele mai înalte trepte ale 
ţărei, şi dintre care o mare parte plătisă cu exilul ge- 
neroaselor lor aspiraţiuni. 

In judeţul Suceava ne întruneam noi regulat tinerii cel 
puţin odată pe săptămână la Slatina sub prezidenţia lui 
Calinic Miclescu unde combinam toate planurile de luptă, 
dresam procesele-verbale de rezultatele obţinute, între- 
tineam corespondenţa cu celelalte comitete şi unde din 
vreme în vreme, făceam şi câte un chef stropit cu vin de 
cel vechiu din pivnițele monastirei. Imi aduc aminte că la 


187 


una din acele petreceri la care se cinstea pentru unire cu 
paharele pline, un amic al nostru Manolache Morţun, care 
se greşise se vede cu un pahar prea mult, zicea: „că cele 
patru puncte ale divanului ad-hoc sunt punctele cardinale 
ale universului“; iar Neculai Verdeanu care de asemenea 
se cam întrecuse cu şaga ne apostrofa mereu cu cuvintele: 

— Fraţilor!... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat de 
amor de patrie! 

Astfel şi la chef şi la treabă, şi la voe şi la nevoe grija 
ţărei domina totul. Şi doar nimene dintre noi nu avea în 
vedere foloase personale. Din contra, toți ştiam de mai 
înainte, sacrificiile ce eram chemaţi a face odată cu reali- 
zarea Unirei; toţi ştiam că interesele noastre materiale 
aveau să fie întru cât-va sdruncinate prin strămutarea ca- 
pitalei din laşi, şi cu toate aceste dorința mare a consti- 
tuirei statului român ne stăpânea întru atâta, încât nici 
unul dintre noi nu se gândea să-şi calculeze pagubele, căci 
dinaintea ochilor fiecăruia, strălucea de astădată un ţel pe 
care cei mai mari Domni din epoca eroică a ţărilor dună- 
rene au încercat în zadar să-l atingă. 

Acest simţimânt de abnegaţiune şi dragoste de ţară 
care se manifesta cu aşa tărie în toată suflarea româ- 
nească, nu are exemplu în trecutul nostru. — Sunt curente 
de înălţare de inimă în viaţa popoarelor, care le fac ca- 
pabile de orice jertfe, şi care se pot asemăna cu acele 
momente când omul la vârsta tinereţei, şi-ar da bucuros 
ultima picătură de sânge, pentru fiinţa ce iubeşte. 

Eram şi noi ca popor în acea vrâstă binecuvântată a 
tinereţii deschisă tuturor pornirilor generoase. Fericit cine 
a apucat acele timpuri! 

Viaţa omului e aşa de scurtă şi mai totdeauna aşa de 
deşartă, sau plină de decepţiuni, încât cine a trăit în 
acea perioadă de prodigioasă mişcare naţională şi i-a 
văzut roadele, poate zice, că a trăit două vieți. 


188 
II. 


Eram în miezul iernei cu câteva zile înainte de Sft. 
Neculai. Mare chef între tinerii noştri de la Folticeni. Cei 
mai mulţi primiserăm prin poştă pe ne aşteptate decrete 
de boerii dela caimacanul Vogoride. Eram căftăniţi fiecare 
după aprecierile bine voitoare ale Luminaţiei sale cu 
rangurile de căminari, comis, spatar, ban, agă, etc. 

In dispoziţiunea de spirit în care eram noi atunci, e 
lesne de înţeles ce haz am făcut de această marinimie in- 
tenţionată a Caimacanului. Toţi eram de părere la în- 
ceput să-i întoarcem imediat decretele, dar am amânat 
lucrul de Sft. Neculai pentru când ne-am hotărit să-i 
exprimăm mulţămirile noastre intrun mod mai drastic. 

Intru adevăr părintele meu deşi bătrân dar om vesel 
şi primitor, mă însărcină să invit la masă de Sft. Neculai, 
pe toţi prietenii mei din oraş. Imi aduc aminte că atunci 
cu ocaziunea acelui banchet, am scris eu însumi invitaţiu- 
nile cu litere chirilice încălecate unele peste altele, după 
moda veche punând în fruntea fiecărei scrisori următoarea 
adresă: 

Onorat d-sale boerului... Mare Agă sau Mare Ban, sau 
Mare Spatar, după rangul fiecăruia; singura dată când 
am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cum- 
pere. 

Iar la masă să dea Dumnezeu bine! Numai râs şi chef; 
şi nici că se putea să fie altfel când eram vre-o 40 de 
ştrengari, toţi unul şi unul, tineri, sănătoşi, veseli, la 
adăpost de grija zilei de mâni şi toţi însufleţiţi de focul 
pe care Vogoride cercă să-l inăduşe cu pergamente. 

— Bine te-am găsit bre comis! 

— Să trăeşti chir paharnice! 

— La mulţi ani arhon spatar! 

— Şi cu bine cilibi aga! 
erau toasturile care se încrucişau într'una întovărăşite de 
cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru. 


189 


Afară luminaţie, focuri bengale, muzici, transparente 
cu portretul lui Vogoride şi norod de nu puteai resbate cu 
sufletul. In dricul entusiasmului de comandă ce se ma- 
nifesta pe strade, eşirăm şi noi de la banchet, numai buni 
pentru asemenea demonstraţiuni, şi ne îndreptarăm spre 
primărie, unde pe un cogemite transparent luminat se 
vedea zugrăvită o caricatură omenească sub care era 
scris cu litere roşii: „,Trăească Excelenţa Sa Caimacanul 
Neculai Vogoride. 

Ural... Strigarăm noi din răsputeri, și deodată zece, 
douăzeci, treizeci de pietre îură aruncate asupra transpa- 
rentului şi-l rupse de sus până jos. 

— Jos Grecoteiul! 

— Jos maslinarul! 

— Jos capra râioasă! 

Şi o nouă ploae de pietre, distruse transparentul cu de- 
săvârşire, de nu mai rămase nici un patic din el. lar pu- 
blicul, în loc să iee partea Grecoteiului, făcu imediat 
cauză comună cu noi şi prinse să strige: 

Musica!... Hora Unirei!... Atunci taraturile de lăutari, 
cari în atâtea rânduri şi-au văzut scripcele şi cobzele lor 
umplute cu sorocoveţii şi irmilicii noştri, intonară în 
aplauzele frenetice ale publicului întreg. hora Unirei, ves- 
tita horă a lui Alexandri, care era cântecul înălţător, hrana 
noastră sufletească de toate zilele. 

Atunci toată lumea care se află în fața dărămăturilor 
transparentului, se prinse de mână într'o horă strașnică, 
uriaşă, cum nu se mai văzuse în oraşul nostru, în care 
oameni de toate vrâstele, de toate treptele sociale, ju- 
cau cu o furie nebună şi în acelaş timp cântau în cor: 


Hai să dăm mâna cu mână 
Cei cu inima română 
S'nvârtim hora frăţiei 

Pe pământul României, 


190 


Unde-i unul nu-i putere 
La nevoi și la durere 
Unde-s doi puterea crește 
Şi dușmanul nu sporeşte. 


O! cine ar putea să descrie entusiasmul fără seamăn ce 
mişca acea sumedenie de oameni care îşi vânturau căciu- 
lele în aer, frământau pământul cu călcăile şi cântau de 
răsuna văzduhul. 

Erau valurile poporului cari întocmai ca un şuvoi ce 
a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedici. 

In fața acestei privelişti impunătoare, oamenii poliţiei 
rămaseră încremeniţi. Unde ar fi îndrăznit ei să ne atace 
sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf şi pulbere s'ar 
îi ales de dânşii. 

Astfel nesupăraţi de nimeni, după o oară de joc nebun, 
puturăm să ne ducem cu toţii pe la casele noastre bucuroşi 
de izbânda făcută, şi fiind siguri că Caimacanul Vogoride 
va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mul- 
țămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boeriile cu 
care ne căitănise. 

A doua zi pe la oarele 11 dimineaţa când mă pregăteam 
să merg la tribunal fui întâmpinat de aprodul care îmi 
remise o hârtie. 

Eram destituit din funcțiunea de membru a tribunalului 
Suceava. 

Am fost în viaţa mea, fără să solicit şi fără să doresc, 
chemat la funcțiuni şi onoruri înalte pe care poate nici 
le-am meritat. Ei bine, n'am simţit niciodată o mai mare 
mulţămire sufletească ca acea din ziua destituirei mele din 
prima funcţiune ce ocupasem. 

Eram acuma om complect; îmi plătisem tributul de 
jertfă pentru țară; îmi câştigasem pintenii ca şi când aşi 
fi fost într'o bătălie, din care a-şi fi eşit cu cinste, rănit 
şi decorat. 

Imediat se răspândi vestea destituirei mele şi toţi prie- 


191 


tenii şi partizanii politici veniră să mă felicite de marea 
onoare ce mi se făcuse. A doua zi sara, se dădu un bal 
în casele reposatului Alecu Forescu unde toţi invitaţii 
mă serbătoriră ca pe un erou al zilei. Mărturisesc că 
eram foarte simţitor la cuvintele lor măgulitoare, mai ales 
la ale doamnelor cari jucau un rol activ în mişcarea 
noastră naţională. Una mai cu samă, căci totdeauna tre- 
bue să fie una care să aibă o înrăurire mai hotărâtoare, 
ne stimula şi ne încălzia inima cu farmecul cuvintelor şi 
al ochilor ei. 

Ei! sunt mulţi ani de când frumoasa femee a trecut 
hotarul vieţei pământeşti, dar chipul ei mi-a rămas şi 
acum în minte ca o plăcută vedenie din zorile tinereţelor 
mele. 

Acum eram deslegat de orice rezervă față cu Greco- 
teiul şi hotărît pe luptă până în pânzele albe. Dar mavu- 
răm noi nevoe cei din Suceava de luptă aşa de aprigă, 
căci conducătorii noştri din Iaşi, izbutiră să pue mâna pe 
corespondenţa lui Vogoride, doveditoare de fraudele comise 
cu ocazia alegerilor pentru Divanul ad-hoc, şi obţinură 
de la puterile subscriitoare tratatului de Paris casarea 
acelor alegeri. 

Ţara puse acum în poziţiune de a se pronunţa liber, 
trimese la al doilea alegere în Divanul ad-hoc, numai 
deputaţi unionişti cari votară cele patru memorabile, puncte 
ce rezumau dorinţele ţărei: 

1. Unirea Principatelor. 

2. Autonomia şi neutralitatea garantată de puteri 

3. Domn străin ereditar. 

4. Guvern constituţional, reprezentativ. 

Cu toate aceste nu fără greutate se făcură în judeţul 
Suceava al doilea alegeri; căci avurăm în contra noastră 
pe şeful separatiştilor, reposatul Neculai Istrati care era 
proprietar mare în judeţul nostru şi în măsură de a lupta 
cu oarecare sorţi de izbândă. Curentul însă unionist era 


192 


aşa de puternic, încât în cele din urmă Istrati nici nu 
îndrăzni să vie la vot, iar din urne eşiră în toate colegiile 
cu majorităţi enorme: 

Iorgu Varnav Liteanu 

Alecu Botez Forescu 

Costache Morţun 

Dimitrie Grigoriu Vasescu şi 

Toader sin Pavel deputat sătean din Rădăşeni. 

Alte petreceri, alte baluri pentru a serbători marea 
izbândă în alegeri. 

Hora unirei se cânta şi se juca în toate respintele; 
versurile lui Alexandri erau până şi în gura copiilor; 
jurnalul unionist Steaua Dunărei, redactat de Mihail Co- 
gălniceanu şi Vasile Mălinescu scris într'o limbă cu un 
foc şi cu o putere de argumentare cum nu mai fusese 
jurnal românesc scris până atunci, era evanghelia care 
ne inspira în toate zilele şi întreținea căldura entusias- 
mului nostru. 

Căci soarta cea bună a ţărei a vroit ca în împrejurări 
aşa de grele să avem şi oameni trebuitori pentru a ne 
cârmui barca şi a o aduce la liman. 


III. 


Divanul ad-hoc, îşi isprăvise chemarea prin votarea 
celor patru puncte ale dorințelor ţărei, şi în virtutea con- 
venţiunei de la Paris din 7 August 1859 o altă cameră 
urma să fie convocată pentru alegerea Domnului. 

Caimacanul Vogoride revocat de Inalta Poartă a fost 
înlocuit prin o locotenenţă domnească de trei, după pres- 
cripţiunile regulamentului organic, compusă din Ştefan 
Catargiu fost ministru de interne, Anastasie Panu fost 
locoţiitor de ministru dreptăţei şi Vasile Sturdza fost pre- 
şedinte divanului domnesc sub ultima domnie a lui Gri- 
gorie Ghica. 


193 


O nouă perioadă electorală se deschidea deci tot atât 
de vie, tot atât de hotărâtoare pentru soaria Moldovei, 
căci candidaţii la domnie se iviseră în număr consi- 
derabil între care cei mai în vază erau fostul Domn Mi- 
hail Sturdza şi fiul său Prinţul Grigore Sturdza. 

Lupta între tată şi fiu de la scaunul domniei, din cauza 
condiţiunilor nenaturale în care se prezenta, s'a întors în 
folosul ţărei, căci curentul opiniunei publice s'a îndreptat 
de la sine spre partidul naţional unionist care în campania 
electorală de atunci a învins cu o puternică majoritate. 

Mai figurau între candidaţi: Lascar Catargi, Petru Ma- 
vrogheni şi Costache Negri înconjurați fiecare de un 
număr de amici personali şi politici, iar Vasile Alexandri 
a fost pus înainte de alţii fără ca el însuşi să aspire la 
domnie. 

Il vedeam des pe Alexandri în casele unchiului meu 
Dimitrie Văsescu unde se adunau mulţi deputaţi tineri 
spre a consfătui asupra viitoarei alegeri de Domn. 

Parcă-l aud şi astăzi apărându-se de această mare 
onoare cu verva sa poetică cunoscută, zicând că el nu-i 
făcut din lutul din care se fac Domnii. Că el nu în- 
ţălege să fie robul etichetei, să nu poată face un pas fără 
să-i bată darabana la urechie; să fie toată viața prizonier 
în propriul său palat, condamnat, să trăiască fără rude, 
fără prieteni, fără liberiate, într'o atmosferă de intrigi şi 
de linguşiriy că pentru nimic în lume el nu va preferi 
aerul apăsător şi otrăvit al curţei domneşti, aerului liber 
şi limpede de la ţară unde poate duce viața fără programe, 
unde ca supuşi are un întreg popor de vietăţi ce nu-i cer 
slujbe. 

HAscultam aceste cuvinte ale lui rostite cu accentul sin- 
cerităţii, şi mi se părea omul acesta atât de sus pus pe 
scara lumei de oarece despreţuia o domnie, încât în ochii 
mei lua proporţiile unei fiinţi extraordinare, supra umane. 

O da! Era fără îndoială atunci cel mai mare om al 


N. Gane.—Novele 13 


194 


Moldovei. Poet tânăr, recunoscut şi sărbătorit de toţi, el 
desgropase limba noastră de sub dărămăturile trecutului, 
i-a redat frumuseţea ei originară şi a adus-o la cinste 
într'o lume care uitase s'o vorbească; el a fost cel dintâi 
care a înduioşat inimile noastre prin versul lui dulce şi 
limpede curgător ca izvorul de la munte; el simboliza 
într'un cuvânt întreg neamul nostru cu suferinţele, cu la- 
crimile lui din trecut, cu dorul şi aspiraţiunile lui spre 
viitor. El de-ar fi vroit, să alegea Domn. 

Şi ce bine a făcut că a rămas poet. 

Domnia peste oameni era să-i răpească domnia peste 
lumea visurilor omeneşti. 

El retrăgându-se, toate voturile lui au rămas răsleţe. 
Atunci un număr de deputaţi, Alecu Grigoriu Vasescu, 
Neculai Pisoschi, Panaite Cazimir, neştiind încotro să se 
orienteze, deoarece ei doreau să alzagă un domn care să 
nu fie tocmai din aşa numita aristocrație de pe vremea 
aceia, puse înainte numele Colonelului Alecu Cuza fără 
vre-o şansă de reuşită şi fără să-l fi consultat macar. 

La o întrunire care a avut loc în sara de 3 Ianuarie 
1859 la E/efant, aşa era supranumit cabinetul de istorie 
naturală din Iaşi, unde Leon Ghica şi Dimitrie Raket 
ocupau un apartament, s'a făcut o încercare de alegere 
pentru a se vedea cine va întruni majoritatea absolută a 
voturilor cu hotărârea luată de mai înainte că minoritatea 
să se supue majorităţei. La primul scrutin Colonelul Alecu 
Cuza întruni o slabă minoritate compusă din deputaţii 
care luaseră iniţiativa alegerei lui şi alţi câţiva dintre 
partizanii răsleți a lui Alexandri; iar celelalte voturi se 
împărţiră între Lascăr Catargi, Petru Mavrogheni şi 
Costache Negri. La al doilea scrutin renunțând Costache 
Negri, Colonelul Alecu Cuza întruni majoritatea absolută 
a voturilor. 

Imediat se închee un proces verbal de rezultatul acestei 
alegeri pe care îl iscăliră toţi deputaţii prezenti, cu an- 


195 


gajament solemn ca în ziua de alegere fixată pentru 5 
Ianuarie să voteze toți pentru Alecu Cuza, așa că înăl- 
țarea lui la scaunul domniei era acum asigurată. De notat 
e că Alecu Cuza care nu se gândea la una ca aceasta, 
nici a fost de față la operațiunile acestei alegeri pregă- 
titoare. El dormea liniștit în apartamentul său din casele 
reposatului meu socru Pavel Stoianovici când i se aduse 
marea veste. Pe soţia lui Doamna Elena Cuza o năpă- 
diră lacrimile, iar el rămase uimit părându-i-s2 că face 
un vis. Intr'adevăr era un vis şi cel mai frumos ce poate 
un om să-l facă în viaţa lui; să se culce simplu cetăţean 
şi să se deștepte Domn. Dar împreună cu el, întreg po- 
porul făcea un vis, pentru ca întăiaşi dată după sute de 
ani, el reintra în drepturile sale, de a-şi alege Domn din li- 
bera sa voinţă. Lumea așteaptă deci cu frigurile nerăbdărei 
ziua de 5 Ianuarie spre a-şi vedea realizată cea mai 
scumpă dorinţă. 

In ziua de 5 Ianuarie 1859, zi frumoasă cu soare, tot 
oraşul era în picioare încă de dimineață. Fiecare simţea 
ca în acea zi are să se petreacă un fapt mare care va lăsa 
urme adânci în istoria ţărei noastre. 

La ora 11 dimineaţa, unchiul meu Alecu Grigoriu Vă- 
sescu care era secretar la biuroul adunărei, mă introduse 
într'una din tribunele publice ale camerei elective. Rând 
pe rând veneau deputaţii, Alecu Cuza viitorul Domn, 
palid de emoţiune, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alexandri, 
Manolache Costache Epureanu, Costache  Hurmuza”he, 
într'un cuvânt toţi aleşii ţărei cari făceau parte din camera 
electivă. Mai multe zeci de mii de oameni ump'eau tri- 
bunele publice, coridoarele şi curtea palatului. 

La ora 12 se deschide şedinţa sub preşidenţia Mitropo- 
litului Moldovei şi Sucevei Sofronie Miclescu. Se face 
apelul nominal la care răspund 49 deputaţi. Inainte de 
a se proceda la alegerea de Domn. Costache Hurmuzache 
raportorul comisiunej însărcinată cu reda-tar-a unui proert 


196 


de mulțămire către puterile garante, coteşte proectul care 
are următoarea cuprindere: 

1. „Adunarea electivă a Moldovei rosteşte a sa adâncă 
„recunoştinţa puterilor ce au subscris tractatul de Paris 
„pentru recunoaşterea și garantarea drepturilor Principa- 
„telor Române înscrise în capitulaţiunele lor cu imperiul 
„Otoman. 

2. „Adunarea electivă înaintea lui Dumnezeu şi a oa- 
„menilor declară că: Unirea principatelor într'un singur 
„stat şi sub un principe străin din familiile domnitoare 
„ale Europei, cerută în unanimitate de adunările ad-hoc, 
„în memorabilele zile de 7 şi 9 Octombrie 1857, a fost, 
„este şi va fi dorința cea mai vie cea mai aprinsă, cea 
„mai generală a naţiunei române“ 

3. „Adunarea electivă în nimele ţărei rosteşte adânca 
„ei părere de rău, că această mare dorinţă, singura care 
„împlinită, poate asigura fericirea a cinci milioane de ro- 
„mâni, nu s'a împlinit; totuşi ea preţueşie şi îmbrăţişează 
„o constituţiune care cuprinde elemente ce ţintesc la rea- 
„lizarea dorințelor unanime şi constante ale naţiunei”“. 

Această rezoluţiune se votează în unanimitate minus 
două abţineri ale d-lor A. Balş şi Dimitrie Cornea. 

Apoi Mitropolitul Sofronie Miclescu se ridică în picioare 
în mijlocul unei tăceri aşa de adânci, că fiecare nu-şi auzea 
decât inima sa bătându-se, şi ţinu cu glas mişcat urmă- 
toarea cuvântare: 

„Această adunare menită pentru a fi legislativă se gä- 
„seşte întrunită astăzi numai spre alegerea Domnului ţărei. 
„Nu mă îndoesc, iubiții mei compatrioți, ca fiecare din 
„D-vs, preţueşte cât de importantă este această operaţie 
„şi în cât grad viitorul ţărei se află legat cu rezul- 
„tatul ei. 

„Mai înainte de a păşi la lucrare, eu rog pe milostivul 
„Dumnezeu ca să ne lumineze şi să ne povăţuiască spre 
„a nimeri cu ale noastre voturi pe acela din candidaţi ca- 


197 


„tele mai mult merită încrederea obştească şi a cărui le- 
„gături cu ţara închizeşiuesc mai mult priincioasele cu- 
„getări ale sale către compatrioți. Aşa dar fieşte-care 
„povăţuit de al său cuget, îndeplinească chemarea sa cu 
„depunerea votului pentru această alegere care potrivit cu 
„înțelesul convenției, trebue neapărat să iee sfârşit în 
„seanța de astăzi“. 

După pronunţarea acestor cuvinte Mitropolitul este a- 
clamat de adunare cu un întreit strigăt de: Să trăiască 
Mitropolitul Moldovei şi Sucevei. 

Apoi după programul admis de mai înainte de camera 
electivă, fiecare deputat este chemat p2 rând după ordinul 
alfabetic să depue jurământul şi să voteze pe față pentru 
persoana ce voeşte să o aleagă Domn. Unul câte unul se 
sue deputaţii la biurou şi rostesc cu mâna pe cruce: „Jur 
şi Dumnezeu să-mi fie întru ajutor!“ Şi iarăşi unul câte 
unul se sue din nou la biurou şi declară in glas mare: 
„votez şi subscriu pentru Colonelul Alecu Cuza!“ 

Această declaraţiune de vot ei o scriu şi o subscriu 
intrun tablou de mai înainte pregătit; iar după terminarea 
votărei preşedintele constată că Colonelul Alecu Cuza a 
întrunit unanimitatea voturilor afară de unul singur, a 
insuşi Colonelul Cuza care s'a abținut. 

Atunci Mitropolitul Moldovei ridicându-se din nou în 
picioare şi împreună cu el toți deputaţii şi tot publicul 
din tribune, proclamă în numele camerei elective şi a 
poporului, pe colonelul Alecu Cuza de Domn stăpânitor 
țărei Moldovei. 

Strigătul de entusiasm care izbucni în acele momente 
din piepturile iuturora nu se poate descrie. Aplaosele, 
aclamările, uralele, să trăiască Alecu Cuza! Să trăiască 
Camera! zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate 
Mitropolitul putu restabili tăcerea, şi atunci alesul ţărei 
urcă treptele biuroului şi depuse jurământul după formula 
următoare: 


198 


„Jur în numele prea Sfintei Treimi şi în fața ţărei mele, 
„că voiu păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, 
„că voiu fi credincios constituţiei în textul şi spiritul ei, că 
„în toată domnia mă voiu priveghea la respectarea legilor 
„pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată 
„ura, iubind de o potrivă pe cei ce mau iubit şi pe cei 
„ce m'au urit, neavând înaintea ochilor mei decât binele 
„Şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii 
„mei să-mi fie întru ajutor!“ 

Apoi până a nu se scobori Domnul dela tribună, Mihail 
Kogălniceanu, privighitoarea Moldovei cum era numit pe 
atunci, îl întâmpină la scara tribunei şi rosti cu voace 
adânc emoţionată următorul discurs: 


Măria Ta! 


„După o sută cincizeci şi patru de ani de umilire şi de- 
„gradare naţională, Moldova a intrat în vechiul său drept, 
„consfințit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege 
„pe capul său, pre Domnul. Prin înălţarea Ta pe tronul 
„lui Ştefan cel Mare s'a reînălțat însăşi naționalitatea 
„română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a 
„voit să împlinească o veche datorie cătră familia Ta, a 
„voit să răsplătească sângele strămoşilor Tăi, vărsat pen- 
„tru libertăţile publice. 

„Alegându-te pre Tine Domn în țara noastră, noi am 
„voit să arătăm lumii aceea ce toată țara doreşte: la 
„legi nouă, om nou. 

„O Doamne! mare şi fruinoasa-ţi este misiunea! Con- 
„stituţia din 7/19 August ne însemnează o epocă nouă si 
„Măria Ta eşti chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei; 
„fă ca legea să fie tare, iar Tu Măria Ta ca Domn, îii 
„bun şi blând, fii bun mai ales pentru aceia, pentru cari 
„mai toți Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. 

„Nu uita că dacă 50 de deputaţi te-au ales Domn, 
„însă ai să domneşti peste două milioane de oameni! 


199 


„Fă dar, că domnia Ta să fie cu totul de pace şi de 
„dreptate; împacă patimile şi urele dintre noi şi reintrodu 
„în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie. Fii simplu Măria 
„Ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea Ta să fie pu- 
„rurea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi la lin- 
„guşire. 

„Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru 
„cel Bun. Să trăeşti dar mulţi ani, 

„Ca şi dânsul, fă o Doamne, ca prin dreptatea Europei, 
„prin desvoltarea instituţiunilor noastre, prin simţimintele 
„Tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri 
„glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zicea 
„ambasadorilor împăratului din Bizanţiu că: „România 
nu are alt ocrotitor decât pre Dumnezeu şi sabia sa!“ 

Când Kogălniceanu îşi isprăvi discursul toată lumea 
plângea în tribune, căci bucuria mare ca şi durerea mare 
tot prin lacrimi se exprimă. Afară văzduhul clocotea de 
sunetul clopotelor tuturor bisericilor din oraş şi de bu- 
buitul a 101 lovituri de tun. 

Dacă astăzi după 42 de ani de regim constituţional, 
punem un interes atât de arzător pentru o simplă alegere 
de deputat, îşi poate cineva închipui ce a trebuit să fie 
atunci când era vorba de prima alegere de Domn după 
154 de ani de viaţă umilită şi îngenunchiată, 

Eu unul mărturisesc că niciodată n'am avut o mai pu- 
ternică strângere de inimă, ca în faţa acestui mare act 
care era prima piatră aşezată în temeliile statului român. 
In acel moment am simţit individualitatea mea de român 
sporită, neamul meu înălţat; am văzut dintre negurile tre- 
cutului răsărind un soare nou care avea să ne încălzească 
şi să ne lumineze calea spre un viitor şi mai frumos. 

Şi într'adevăr după 19 zile se împlini în Bucureşti un 
act şi mai măreț, alegerea lui Cuza Vodă de Domn al 
ţărei Româneşti. Astfel că dorinţa cea mai vie, cea mai 
aprinsă, cea mai generală a naţiunei române, Unirea ţă- 
rilor surori, era acum îndeplinită, 


200 


Mulţămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd 
acestea | 

De sigur că mulţi din generaţiunea actuală care vor 
ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta 
la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări senti- 
mentale. Se poate că în dorinţa mea de a colora mai viu 
mişcarea de atunci, să fi întrebuințat cuvinte pe care un 
istoric rece le-ar fi inlăturat. Dar mi se va erta, căci am 
fost însu-mi martor la aceste evenimente unice în istoria 
noastră contimporană; am împărtăşit insu-mi emoţiunile 
ce au sguduit inima mult încercatului nostru popor, am 
trecut însumi rând pe rând prin toate crizele lui de ne- 
astâmpăr, de îndoeli, de speranţe, de bucurii la o vrâstă 
când aceste mişcări sufleteşti nu se uită, şi poate d2 aceia 
voi fi eşit din limitele strictei obiectivităţi. 

Şi apoi, am rămas acum între acei puţini care au văzut 
ce a fost şi văd astăzi ce este, şi pot face comparaţiune 
dreaptă între trecut şi prezent şi măsura distanţa ce am 
străbătut. 

Prin urmare cuvintele mele ori cât de vii, nu vor fi 
niciodată la inălţimea faptelor săvârşite. 

Iar cei care au deschis ochii mai incoace, şi trăesc 
astăzi în casa zidită gata, la adăpost de vremi răle şi vi- 
jelii, aicea nu vor înţălege poate mărimea muncei gene- 
răţiunei de la 1848 şi 1859; îşi vor inchipui poate că 
România a trebuit să fie de când lumea aşa precum au 
găsit-o ei. 

Ei bine! Acelora voiu zice: Inchinaţi-vă cu dragoste 
şi veneraţiune memoriei oamenilor din bătrâna generaţiune; 
încălziţi-vă inimile la amintirea faptelor şi virtuţilor lor, 
căci “dacă mar fi fost ei, cine ştie ce aţi fi astăzi voi şi 
împreună cu voi, întreaga ţară! 


CUPRINSUL 


Pag. 
Nicu Gane (schiţă biografică) . . ....... 3 
Cânele Balan .. ......... a T E Aa 9 
Alwi eee eee ie e e aa SE Di! 


Andrei Fiorea Curcanul . . . . . cc. cc. dl 
lon Urdilă .. o... ..... . .... e. 03 
Petrea Dascălul .. . . . . . aaa se fat ap Estate tai Bi 
Piatra lui Osman .......... sa 
Hatmanul Baltag .. oaoa AA 
Stejarul din Borzești . . . . . cc ee 103 


Sgârcitul ... „o... ee o a ae a e pai Pa a ca ERA 
Sfântul Andrei .... cc... E a tra ca, Tdi 
Catrințaş . emai Te a e a ase 437 
Comoara de pe Rarău ........ Ca ia i 
Astronomul şi Doftoru! ...... E E EE EE E Vi 


Din timpurile „Unirei once 185 


N. Gane. — Novele