Nicu Gane — Novele — Volumul_3 (1886)

DE 


N. GANE. 


— 


VOLUMUL, ILll-lea 


EDIȚIA A DODA 
„SIR ERE 


BUCUREȘTI 


EDITURA LIBRĂRIEI SOCECU & Comp, 
1886. 


NOVELE 


'Toats drepturile rezervate. 


Stabilimentul grafic : 
SOCECU & TECLU. — BUCUREŞTI 
Strada Berzei, 96. 

[28,488]. 


8 STSJARUL DIN BORZEȘTI 


Borzeştii, sub un soare frumos de primă- 
vară, In două taberi era despărțită ceata 
copiilor: una infăţişa tabăra Tătarilor sub 
comanda lui Gheorghie, un copilandru cu 
plete negre şi cu ochi de mure, iute şi 
neastămpărat ca şi Trotoşul ce se prăvale 
de la munţi; cealaltă era tabăra Moldove- 
nilor sub comanda lui Stefan, un copilan- 
dru cu plete blonde, cu ochi albastri găn- 
ditori şi cu inimă cutezătoare. Cel intăi era, 
fiu de ţăran, cel al doilea fiu de Domn, 

Ei insă se jucau la un loc pe earba ver- 
de, in răcoarea aerului, sub stăpănirea dreap- 
tă a soarelui de primăvară, 

Şi ambele taberi inarmate pănă 'n dinţi 
cu puşti de soc, cu săbii de şindilă, cu 
suliți de trestii, se băteau amarnic intre 
ele de clocoteau văile Trotuşului şi se spă- 
riau toţi graurii din tufărişuri. Ear coman- 
danţii călări pe fugari aprigi de nuele aler- 
gau cănd la aripa dreaptă, cănd la aripa 
stingă a oştirilor inşirate, şi-şi imbărbătau 
soldaţii la luptă. 

A ţinut căt a ţinut bătălia nehotărită,. 
dar insfirşit copilul cel cu ochi albastri găn- 


STEJARUL DIN BORZEȘTI.” 


A fost odată un timp pe cănd Molina şi 
Prutul nu făceau hotar intre trei ţări su- 
rori, pe cănd bourul moldovenesc era sin- 
gur stăpăn pe-o ţară largă, indemănatică, 
locuită de-un popor ager şi drept pămăn- 
tean. De pe atunci deci şi pănă "pn zilele 
noastre, remas'a vorba din Latäin fiu, cum 
că un joc de copii se incinsese odinioară 
pe şesul 'Trotuşului, nu departe de satul 


D Subiectul acestei novele mi-a fost istorisit de poetul 
Vasile Alecsandri proprietarul moşiei Borzeştii. 


STEJARUL DIN BORZEȘTI 7 


ditori, care avea darul dea se r&sboi moş- 
tenit de la tatăl-seu, invinse pe Tatari, 
prinse pe Hanul lor, pe neastëmpëratul 
Gheorghie, şi-l legå de-un stejar bătrăn 
martur de cea intăi isbăndă a viitorului 
Domn. 

Apoi toţi hatmanii şi căpitanii lui Stefan 
se adunară imprejurul stejarului şi prinseră 
să judece pe Hanul tătăresc, unii pentru 
vre-o minge furată, alţii pentru vre-o ce- 
tate de hărtie dărămată, tot fapte rële ce 
nu puteau fi ertate; ear bietul Han, cu 
ochii plecaţi in jos, îşi aştepta osinda, abia, 
stăpănindu-se de ris. 

Insfirşit Stefan după ce ascultă părerea, 
mai marilor oştirii sale, zise cu sprincenele 
increţite: 

— Porunca Domniei mele este să-l spăn- 
zurați de creanga cea de sus, ca sä fie de 
pildă şi altor neamuri! 

Apoi nenorocitul Han fă legat cu frăn- 
ghie de subsuoară şi ridicat pe creangă in 
sus in salvele puştilor de soc şi in strigă- 
tele de bucurie a oştenilor invingători. Joc 
nebunatic, copilăresc la care soarele, in mä- 


8 STEJARUL DIN BORZEȘTI 


reţia lui, se uita zimbind, el care văzuse 
multe altele pe coaja noastră pämëntească |. 

Dar, o Doamne, ce se aude?... Ce clocot 
aduc apele Trotuşului de sus in jos?... 
Un vifor se stărneşte de puterea căruia se 
leagănă in aer micul Han tătăresc, şi pă- 
mëntul prinde să se clatine şi să sune 
par'că s'ar fi răsturnat stîncile cele mari 
de la obărşiile Trotuşului. Ear in timp ce 
Stefan şi intreaga lui oştire stăteau nedu- 
meriţi de vuetul ce se apropia, in timp ce 
micul Gheorghie in braţele vă&zduhului se 
găndea la cei ce's spănzuraţi geven, deo- 
dată se văzu o ceată nenumărată de ade- 
vă&raţi Tätari venind in goana mare a cailor 
spre dânşii... şatunci,.. vail... toţi copiii 
cuprinşi de groază, apucară la fugă care 'n 
cotro, uitănd pe micul Gheorghie, care a- 
tărnat de creanga stejarului zimbea ăncă in 
nevinovăția lui, neştiutor de urgia ce-l a- 
meninţa. Dal el zimbea incă... dar a tot- 
văzătorul soare incetă de a zimbi, căci in 
acel moment o sută de săgeți, o sută de 
suliți se infipseră in trupul lui. Ceriul se 


BTBJARUI DIN BORZEȘTI 9 


posomori, frunzele şi crengile copacului pă- 
tate de sănge copilăresc se clătinară in- 
fiorate. 

Treizeci de ani au trecut după această 
intâmplare, şi micul Stefan schimbănd sa- 
bia de lemn pe paloşul de oţel se urcă de 
pe treaptă pe treaptă pe scara lumii, pănă 
ce ajunse să fie numit la Direptate Domn 
țării Moldovei, inscăunat şi miruit de Mitro- 
politul Teoctist. Astfel făcându-se insuşi ¢iitor 
peste toată ţara incepi viaţă grea şi ane- 
voioasă, tot în răsboae şi osteneli*), căci ţara, 
fiind bogată, largă şi indemănatică deştepta, 
setea tuturor vecinilor. Dar cu căt nevoile 
veneau mai grele peste dânsul, cu atăt ini- 
moşia lui creştea; şi a voit Dumnezeu ca 
el să meargă din biruinţă in biruinţă, şi 
numele lui să se mărească tot mai mult, 
incăt să resbată peste hotarele Moldovei, 
departe in lumea apuseană şi să resbată prin 
pătura, veacurilor pănă la noi. Ear el, Domn 
drept credincios şi pământean, de fiecare 
biruinţă inălţa, căte o biserică spre mărturie 


") Letopiseţul Ureche. 


10 STRIARUL DIN BORZEĘTI 


neperitoare de trăinicia neamului nostru şi 
de bunătatea lui Dumnezeu. Mulţi ani domni 
Stefan Vodă, cel Mare in care timp aşeză 
cu nestrămutare temeliile stăpănirii noastre 
asupra cămpiilor Dunărei, pecetluind şi sfin- 
Dnd această stăpănire cu săngele vărsat. 
— Dar tot nu era liniştit. — Un gănd in- 
dărătnic il urmărea din copilărie, găndul 
micului Gheorghie ucis de Tătari; şi ori 
unde s'ar fi dus, ori ce-ar fi făcut, chipul 
cel oacheș şi drăgălaș i se infăţişă necon- 
tenit cer&ndu-i par'că r&sbunare. 

Eată că intr'una din zile i se aduce veste 
cum că o mulțime de oaste tătărască a 
năvălit in ţară peste apa Nistrului, pustiind 
pămăntul, răpind cărdurile de vite, dănd 
foc satelor şi girezilor de păne, robind fe- 
meile şi copiii. 

Tute Stefan îşi intocmì oastea şi le eşi 
inainte la satul Lipinţi. — O! de astă-dată 
nu mai era ca acum treizeci de ani, pe 
şesul Trotuşului, la stejarul din Borzești; 
era o adevărată bătălie cu Tătarii. Stefan 
cel blond, cu ochi albastri gânditori, călă- 
rea nu ca atunci pe o nuea de alun, ci pe 


BTEJARUL DIN BORZEȘTI 11 


un cal aprig de soiu moldovenesc *) şi a- 
lerga ca un fulger la toate punctele de bä- 
tae vîrindu-se unde primejdia era mai mare. 

"mn loc de săbii de lemn se 'ncrucişau 
acum săbii de fer, şi'n loc de puşti de soc, 
detunau tunuri de schijă, incăt se 'negrea 
văzduhul de fum, de uneori nu se mai ve- 
dea, om cu om. Pănă "pn ceriu se inălța rë- 
sunetul restriştei de pe pămănt; ear tătă- 
Timea, cuprinsă din două părţi se măcina 
şi se mistuea ca pleava intrun vărtej de 
două furtuni ce se ciocnesc. Roş era soa- 
rele sus ca in timp de grea cumpănă, roş 
era pământul jos de săngele ce gălgăea. 
Dar sufletul bătăliei, acel ce vedea şi stă- 
pănea toate: era chipul blond a lui Stefan 
care se arăta pretutindene ca o icoană de 
imbărbătare, dănd inimă oştenilor lui şi 
făcăndu-i să meargă la biruință sigură. 

Şi in adevăr sigură şi desăvărşită a fost 
biruinţa Moldovenilor, căci n'apucase a a- 
sfinţi soarele, şi intreaga urdie tătărească 
a fost sfărămată şi robită prinzăndu-se pe 


*) Proverb persienesc: „Nimic mai frumos decăt un 
tânăr persan călare pe un cal moldovan.“ 


12 STEJARUL DIN BORZEŞTI 


insuş şeful lor, fiul Hanului tătăresc de 
peste Volga. 

Ear Stefan a dat laudă lui Dumriezeu şi 
a trimis sol de bucurie soţiei sale Evdo- 
chia, sora Țarului Simeon. 

Apoi nu trecă mult timp după aceasta 
şi auzind bătrănul Han de peste Volga de- 
spre nimicirea oștirii sale la Lipinţi, tri- 
mise lui Stefan soli incărcaţi cu odoare 
pentru răscumpărarea fiului său din robie, 
ear Stefan răspunse solilor că-i vă da dru- 
mul dacă se vor invoi la aceasta mai marii 
oştirilor lui care au a fi adunaţi şi intre- 
baţi pe malul Trotuşului la satul Borzeştii. 

Era o zi frumoasă, o adevărată zi de 
primăvară, ziua in care Stefan îşi adună 
hatmanii şi căpitanii pe malul Trotuşului 
sub bătrănul stejar unde micul Gheorghie 
fusese ucis de Tătari. 

Trist părea acum copacul şi gărbovit atăt 
de povoara celor treizeci de ani trecuţi 
peste creștetul lui, cum şi de amintirea, 
dureroasă a faptului ce la insăngerat. De 
altfel nimic nu era schimbat: acelaş cămp 
verde inflorit, aceleaşi ape iuți şi neast&m- 


STBIARUL DIN ROREEŞTI 18 


părate ale Trotuşului, care curg fără repaos 
pe aşternutul lor de prund, acelaş soare 
dulce şi zimbitor care a desmierdat odi- 
nioară jocul cel nebunatic de copii. De ace- 
laş stejar sta, acum legat un adevărat Tătar, 
fiul Hanului Mengli Gherei de peste Volga, 
şi roată imprejurul lui erau mai marii oşti- 
rilor lui Stefan : Hatmanul Arbore, Hatma- 
nul Şendrea, Aprodul Purice, Logofătul 
Tăutu, Vornicul Boldur, şi alţi mulţi oșteni 
şi oameni de frunte; ear in mijlocul lor, 
drept in fața Tătarului sta insuş Stefan co- 
pilandrul de odinioară peste capul căruia 
deasemenea trecuseră cei treizeci de ani ce- 
au gărbovit stejarul, insă din mlădiţa de 
copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, 
cu ramuri intinse dela munţi şi pănă la 
Mare, la umbra cărora se adăpostea un po- 
por intreg de plugari şi de oşteni. Ear mai 
la o parte stăteau solii lui Mengli Gherei 
cu darurile de peste Volga. 

— „Voi hatmani şi căpitani ! zise Stefan, 
„increţind din sprincene ; vam adunat aice 
„ca să dau in judecata voastră pe fiul Ha- 
„nului tătăresc, şi să hotăriţi voi inşivă de 


l4 BTEJARUL DIN BORZBITI 


— 


„i se cuvine ertare sau pedeapsă. Sunt acum 
„treizeci de ani, eram mic şi më jucam sub 
„acest stejar bătrăn c'un copil Gheorghie 
„din Borzeşti, cănd deodată năvăli fără 
„veste asupra noastră Mengli Gherei Hanul 
„Tătarilor de peste Volga cu o urdie nenu- 
„mărată, şi ucise fără milă pe nevinovatul 
„Gheorghie. Eată că acum, cu ajutorul vos- 
„tru şi al lui Dumnezeu, fiul aceluiaş Han 
„a căzut prins in mănile noastre, după ce 
„Şi el ne-a călcat ţara fără dreptate, a ars 
„mulțime de holde şi sate, a ucis mulţime 
„de femei şi de copii. Părintele sëu ne tri- 
„mite soli şi daruri pentru r&scumpărarea 
„lui. Las la voea şi inţelepciunea voastră, 
„se hotăriţi ce i se cuvine !“ 

Atunci toate frunţile se posomoriră, toţi 
ochii se pironiră asupra 'Tătarului, care in 
acel moment avù neauzita obrăznicie să 
scuipe asupra Moldovenilor făcăndu-i „căni“; 
ear bătrănul Hatman Arbore zise urmă- 
toarele : 

— „Măria Dal, N'am avè ce face cu viaţa 
„acestui Tătar, ce ne batjocureşte, căci țara 
„Sa adăpat cu indestul sănge păgănesc, 


BBTJARUL DIN BORZEŞTI, 15 


„Şi săngele unuia mai mult, n'ar spori intru 
„nimic roada pămăntului nostru. Dar acest 
„unul este fiul Hanului tătăresc, şi Măria, 
„Ta care te lupţi deatăţia ani pentru inte- 
„meiarea neamului nostru, eşti dator să 
„faci dintr'ănsul pildă, ca să meargă vestea 
„peste cele patru hotare ale ţării, cumcă 
„ori-cine sam&nă moarte pe pământul nostru, 
„moarte culege |“ 

Atunci toţi intr'un glas strigară: „la 
moarte, la moarte l...“ Bar Stefan intor- 
căndu-se cătră solii lui Mengli Gherei le 
zise : 

— „Duceţi-v8 cu daruri cu tot la stăpănul 
„vostru şi spuneţi-i: că atăt de mult s'a 
„scumpit capul fiului său prin săngele creş- 
„tinesc ce-a vărsat, incăt el nu are indes- 
„tulă avere să-l poată răscumpăra. Ear dacă, 
„vrea să-l intălnească, in locul unde s'a 
„dus, atunci să se incumâăteze să ne calce 
„hotarele 1“ 

Apoi după ordinul lui, fiul vestitului Han 
tătăresc Mengli Gherei de peste Volga, stă- 
pănul Crimeei şi al Ucraniei, spaima Polo- 
nilor şi a Moscoviţilor, fă ridicat in sus cu 


16 STEJARUL DIN BORZBŞTI 


mănile legate la spate şi spănzurat de ace- 
eaşi creangă de care se legăna odinioară 
micul Gheorghie cănd fù străpuns de săge- 
tile tătăreşti ; ş'atunci surlele, trămbiţile şi 
darabanele îi făcură cinstea cea de pe urmă, 
şi o salvă puternică de sineţe imprăştiind 
vestea morţii lui, făcură să salte apele Tro- 
tuşului. 

Ear Stefan judecănd că bătrănul stejar 
şi-a indeplinit menirea, de oare-ce frunzele 
şi ramurile lui cu sănge au fost spălate de 
sănge, a poruncit să i se dea foc, sin locu-i 
a zidit, in amintirea tovarăşului său din 
copilărie, o biserică cu hramul Sfântului 
Gheorghie. 

Deatunci şi pănă astăzi multe s'au intëm- 
plat, căci patru sute de ani trecut'au peste 
ţară intovărăşiţi de voi şi nevoi, dar incă 
şi astăzi cănd merg călătorii să viziteze bi- 
serica cea, neagră din Borzești, simt o tai- 
nică stringere de inimă, aducăndu-şi aminte 
că peacele lespezi de peatră a călcat odi- 
nioară piciorul lui Stefan care a fost sufle- 
tul de viaţă, chiagul neamului romănesc, 


STRIARUL DIN BORZRITI 17 


şi astăzi ăncă ochii lor par'că văd răsărind 
din intunecimea bolților marea lui umbră 
care deacum va pluti peste noi in adănca 
viitorime ca un spirit proteguitor. 


e 28 


28,488 DL. 2 


SCGARCITULa 


POVESTE. 


Era odată, căci dacă war fi fost nu s'ar 
fi povestit ..... era odată un sgărcit cum 
nu s'a mai dat in lume, slab, cu faţa afu- 
mată, cu spinarea indoită şi ferfeniţos incăt 
ai fi crezut că-i lipit păm&ntului de sărăcie, 
şi doar in beciul casei sale şedeau putinele 
cu bani de aur şi de argint cum ar şedea 
la alţii putinele cu castraveți şi cu varză. 
Insă ferească sfăntul să fi pus el mäna in- 
tr'&nsele, şi cănd o punea era numai pen- 
tru a spori numărul banilor, ear niciodată 


") Poveste de peste Olt spusă mie de d-nul Gheorghie 
Chițu, 


Eh 


20 BGĂROITUL 


pentru a-l impuţina. El, cu femeea şi cu 
trei copii, măncau abia căt trebuea pentru 
ca să nu moară de foame, şi se imbrăcau 
abia căt trebuea ca să nu se zică că umblă 
in pielea goală; de altminterea erau goi la 
degetele picioarelor, goi la coate, goi la spi- 
nare, incăt vëntul îi cuprindea din toate 
părţile. 

— Bărbate | îi zicea uneori fomeea; ce 
nu cumperi nişte cizmuliţe şi nişte haine 
mai calde pentru Delt copii, eă vezi cum 
tremură de frig sărmanii ? 

— Cu ce dragă să le cumpăr?... Nu 
ştii că n'am de unde. 

— Cum n'ai de unde?... Dar nu sunt 
in beciul casei destui bani să imbraci o 
oaste intreagă zece ani dearăndul şi ăncă 
să-ţi mai rămăe. 

— Taci soro 1... Să nu te-audă cineva... 
Acolo nu putem pune mäna; aceia sunt 
bani albi pentru zile negre. 

Astfel duceau ei o viaţă chinuită gi ti- 
căloasă, intocmai ca nişte cerşitori, şi in 
casa lor nu mai era nici vreme bună, nici 
veselie, nici dragoste intre părinţi, niti jo- 


BGÄROITUL 21 


curi intre copii, căci şi copiii sërmanii erau 
imbătrăniţi fără vreme de necazurile ce-i 
incunjurau. Numai un singur om dintre 
dănşii avea căte o clipă trecătoare de bucu- 
rie: era sgărcitul cănd se coborea noaptea 
in beciu ca un hoţ cu fănarul acoperit 
şi-şi reveduia putinele. Să- fi văzut atunci 
cum își vira mäna pănă 'n coate in banii 
de argint şi de aur, cum îi vrăvuea, cum 
îi făcea să sune, cum se uita dus la zimţii 
şi la pajurile lor strălucitoare. Atunci era 
fericit |... „Aceştia toţi sunt ai mei !“ şoptea 
el inecăndu-se de bucurie. Dar fiindcă nu-i 
lac de bucurie fără un strop de venin: 
„Ah |! Deag pută să-i indoesc (7 adăugea el 
suspinănd. Apoi se urca tot in vîrful de- 
getelor precum se coborise şi cănd ajungea 
sus, îşi mai arunca ănc'odată ochii spre 
gura beciului unde-şi ştia comorile mistuite, 
şi găndea in sine: „Nu | Nu! ferească Dum- 
nezeu ... nu pot să-i cheltuesc... Aş crede 
că-mi cheltuesc insuşi zilele vieţii 1“ 

Şi cum sta el astfel in toate zilele, şi in 
toate nopţile cu găndul pironit numai la 
păstratul şi sporitul banilor, eatá că i se 


99 BGĂROITUL 


infăţişa, un om bătrăn cu barba albă şi 
lungă pănă la brâu, un fel de pusnic venit 
par'că de pe ceea lume (mare lucru să nu 
fi fost un năzdrăvan) şi-i spuse in taină că 
pe cutare virf de deal, lingă cutare teiu 
este o comoară ingropată de sute de ani, 
aşa de bogată, incăt lumina aurului nemai 
putând sta inăduşită in pămănt, a izbucnit 
intr'o zi afară, ca o pară de foc mare şi 
naltă căt teiul de alăturea. Ochii sgărcitului 
se aprinseră de poftă. 

— Ñi cine va cheltui cu săparea comorii ? 
intrebâ el. 

— Apoi de asta doar am venit la d-neta. 
Aur la aur trage, că eu unul n'am decăt 
bătrăneţele. 

— Dar dacă nu voiu găsi nimic, cum va 
remänè cu cheltueala făcută. 

— Atunci, ferească Dumnezeu, te voiu 
argăţi eu o lună de zile fără leafă numai 
ps päne şi pe apă. 

— Fără păne şi fără apă,... dacă-i 
place | adause sgărcitul răstit. 

— Fie şi aşa! răspunse moşneagul. 

A doua zi in zori de ziuă, patru oameni 


SGĂÂROITUL 23 


sipau pe virful cel de deal, lăngă teiul a- 
rătat de moşneag ; ear șgărcitul sta pe ma- 
lul gropii cu ochii ațintiți in jos par'c'ar fi 
voit să pătrundă cu vederile pănă in mä- 
runtaele pământului. Şi săpau oamenii, sä- 
pau in sudoarea frunţii; şi groapa se făcea 
tot mai adâncă : de-un stănjin, de doi, de 
trei, cănd eată că hărlețul lucrătorilor atinse 
o peatră care răsuna a gol. 

— Aice e comoara |... găndi sgărcitul. 
Feb oameni buni afară să intru eul 

Oamenii eşiră pe scară afară; sgărcitul 
se cobori inlăuntru şi prinse cu hărlețul 
să cerce sunetul petrei şi să o curăţe de 
pământ, doar va pută-o urni mai uşor din 
loc, cănd deodată piatra mişcată ca de-o 
părghie, se ridică singură, şi un puiu de 
drac nostim şi mititel eşi de sub dănsa 
intr'o volbură de foc, şi sări năprasnic in 
gătul sgărcitului sărutăndu-l şi mulțămindu-i 
că l'a scăpat din inchisoare. 

— De cinci mii de ani, diñ vremea po- 
topului, zise drăcuşorul, decănd stau aice 
ghemuit cu genunchile la gură; şi deasupra 
mea s'a adaus pământul pături peste pä- 


24 SGĂROITUL 


turi, şi de n'ai fi venit tu să-mi ridici pia- 
tra de pe piept, cine ştie de nu mi-ar fi pu- 
trezit oasele aici de bătrăneţe. 

Vorbind astfel, puiul cel de diavol in- 
tr'una, sărea şi sburda, de bucurie, şi era haz- 
liu bată-l să-l bată, cu pielea lui cea neagră 
şi lustruită par'c'ar fi fost unsă cu smoală, 
cu aripioarele lui de liliac, şi cu ochii cei 
roşi şi isteţi care par'că-ţi găceau găndul. 
De n'ai fi ştiut că-i ucigă-l crucea, ţi-ar fi 
fost mai mare dragul să te uiţi la el. 

— Haide să te duc la tata cel bătrăn, la 
Scaraoski, îi zise drăcuşorul; şi drept mul- 
țămită că mai scăpat, îţi va da ce-i cere. 
Sgărcitul vëzënd că in loc de comoară a 
dat peste ducă-se pe pustii, dar că prin- 
tr'ënsul poate tot atăt de bine să-şi ajungă 
la scop, primi să-l intovărăşească in iad, 
insă îi ceră mai intăi să jure pe coarnele 
lui de drac, că nui va face nici un nea- 
juns, şi că-l va aduce inapoi viu şi sănătos 
in lumea cu soare. 

— Jur! răspunse acesta intinzănd mäna cu 
evlavie. Nu sunt doar om să resplătesc cu 
r5u binele ce mi-ai făcut. Negru-i dracul, 


BGĂROITUI. 25 


dar tot nu-i aşa de negru precum îl cre- 
deţi voi! 

Atunci... intocmai cum ar ridica vulturul 
un puiu de găină in aer, drăcuşorul ridică, 
in sus pe binefăcătorul sëu, îl puse călare 
după cap, intinse aripile şi se inălţa cu el 
in văzduh. Şi merse, şi merse pănă ce a- 
junse deasupra buricului păm&ntului, unde 
se făcea o groapă ca o făntănă părăsită 
din care eşea un miros greu de silitră şi 
pucioasă. 

— Deacum intrăm in impărăţia iadului, 
zise el; ţine-te bine şi nu te teme, 

Amëndoi prinseră deci să se coboare in 
cea groapă fioroasă care mergea drept in 
jos, şi de ce se coboreau, de ce lumina 
zilei se impuţina, pănă ce de la o vreme 
se făcă mică ca o stea ce abia mai licura 
deasupra, creştetului. Eată-i ajunşi dinaintea 
unei porţi mari de aramă, in care puiul de 
drac ciocăni de trei ori. 

— Pe aice, zise el, au intrat Isus Christos, 
Toderică jucătorul de cărţi şi Ivan Tur- 
binca. 

Ear sgărcitul asculta şi se mira, 


928 BGĂROITUL 


S'a deschis deci poarta in două laturi 
scărțiind in ţiţine şi după ce-au trecut că- 
Istorii, earăş s'a inchis; ear ei au mers 
inainte, gan mers tot in jos spre adâncul 
pământului prin o pustietate neagră, lumi- 
nată numai de fulgere şi de făntănele cu 
păcură arzătoare in care se scăldau sufle- 
tele păcătoşilor... San mers... gau mers... 
pănă ce-au dat de-o apă mlăştinoasă şi 
urită la malul căreia îi aştepta o luntre 
şun luutraş. 

— Găteşte un gologan pentru luntraş ! zise 
puiul de drac sgărcitului. 

— Eu... un gologan!... răspunse acesta 
înspăimântat, acoperindu-şi buzunarele cu 
mănile; pentru ce să dau luntraşului un 
gologan? 

— Ca să ne treacă dincolo... Nu ştii că 
deaceea se pune morţilor totdeauna un go- 
logan in palmă. 

— Nici mort, nu voiu face această chel- 
tueală, da ăncă viu. N'am gologani de pier- 
dut. Luntraşul m'a trece şi degeaba, sau 
dacă nu, voiu rămănă dincoace pe mal. 


SGĂROIȚUIL 27 


— Ai uitat că mergem la tata Scaraoski 
să-ţi răsplătească binele ce mi-ai făcut. 

— Ai dreptate, zeul... răspunse sgărcitul 
resgăndindu-se. Apoi el scoase un gologan 
din buzunar, şi după ce-l privi cu drag pe 
amăndouă feţele ca pe un odor de la care 
trebue să-şi jee ziua bună, îl dădă oftănd 
in mäna luntraşului; ear in mintea, lui îşi 
zise: E ban pus la dobăndă; cu peştele cel 
mic se prinde pe cel mare. 

Luntraşul prinse să văslească, şi luntrea 
cu călătorii plecă pe apa mlăştinoasă spre 
malul celalalt. 

Ajunşi dincolo, ei au luat-o inainte la 
picior..., gau mers... San mers, că-i lungă 
şi largă impărăţia lui Scaraoski, cu loc de- 
ajuns să 'ncapă toate sufletele păcătoşilor 
din lumea cu soare: şi 'n calea lor au in- 
tălnit turme intregi de suflete pe care vën- 
tul cel rëu le biciuea, şi le 'nvăluea; şi au 
auzit feliurite limbi şi graiuri şi bocete şi 
vaete, incăt përul bietului sgărcit se ridica, 
măciucă in virful capului. 

— Mult o să mai mergem aşa? intreba 
el pe puiul de drac, 


28 SGĂROITUL 


— Nul... Ia căt cole... Un deal eo vale 
go limbă de pădure. 

Şi-au mai trecut intr'adevăr un deal: era 
dealul osindei de pe virful căruia, păcătoşii 
dădeau drumul la căte-o stîncă de-a roata 
in vale, ş'apoi se coboreau de o ridicau 
pe umeri pănă in virf, şi ear fi dădeau 
drumul şi aşa necontenit in vecia veacu- 
rilor. 

Şi-au mai trecut o vale; valea plăngeri- 
lor in fundul căreia curgea un riu adunat 
numai de lacrimi. 

Şi-au mai trecut şi o pădure, pădurea de 
foc unde nenumărate suflete unse cu smoală 
pănă la brëu ardeau cum ar arde o pădure 
de brazi. Şi insfirşit au ajuns dinaintea ce- 
D lui Scaraoski. 

— Ce face tata? intreba drăcuşorul pe 
portar. 

— edə la masă, răspunse acesta. 

— Cu atăt mai bine îl vom gasi in chef 
bun. 

Intr'o şală mare, afumată, cu bolți spri- 
jinite pe coloane, şedea in capul mesei In- 
tunecimea Sa, Marele Scaraoski negru ca un 


SGÅRCITUL 29 


fund de ciaun, cu douë coarne in frunte 
gi cu toiagul impëräției in mänä. De-oparte 
şi de alta, roată imprejur, şedeau fiii şi fi- 
cele lui, nepoţii şi nepoatele, strănepoţii şi 
strănepoatele: sumedenie de draci de toată 
mäna, de toată măsura, care de care mai 
negri şi mai sluţi. Ear la masă cine slujeau, 
cine schimbau tacămurile, cine umpleau pa- 
harele cu vin, cine apărau mesenii de muşte 
cu apărători de păun ?... erau sufletele goale 
ale Domnilor şi Domniţelor, ale Crailor şi 
Crăeselor, ale Impăraţilor şi Impărăteselor, 
ale Mitropoliţilor, Patriarhilor, a tot ce-a 
fost odinioară in lume mai mare şi mai 
puternic peste popoare şi peste oştiri. Şi 
unde nu se lăfăea Scaraoski v&zăndu-se in- 
cunjurat de nişte slugi aşa de neam, care 
ştiau bine sluji, fiindcă şi ele fusese odată, 
bine slujite in viaţa pământească. 

— Poftă bună, tată |... strigâ'puiul de drac 
făcăndu-şi loc cu coatele pintre mulţimea, 
slugilor, ca să ajungă mai aproape de el. 

— Ah! Tu eşti Michiduţă!... Unde ai 
fost pănă acuma, şi cine-i acest nemernic 


30 BGĂRCITUL 


muritor care indrăzneşte să calce in impă- 
Tăţia mea? 

— Să vezi tată! răspunse Michiduţă cu aer 
smerit; ştii atunci cănd a fost potopul... 
atunci cănd am impoporat şi noi iadul cu 
atătea, suflete. 

— Ei... bine? 

— Ei—bine— atunci... Sfăntul Ilie cel care 
umblă cu căruţa prin nouri, mănios se vede 
că i-am smomit o mulţime de suflete pe 
care ar fi dorit să le aibă in ceriu, răpezi 
asupra mea o stîncă uriaşă care më pră- 
buşi in pământ, şi deatunci şi pănă as- 
tăzi am stat ghemuit sub stincă cu genun- 
chile la gură fără să mă pot invărti nici 
in dreapta nici in stinga; cănd insfirgit a- 
cest muritor săpănd pământul ce s'a fost 
aşezat pături peste pături deasupra stincii, 
mă scăpâ din inchisoare... Dă-i tată o res- 
plătire ! 

— Tu ai scăpat pe Michiduţă de sub 
stincă? zise Scaraoski aţintindu-şi ochii săi 
de jaratic asupra sgărcitului. 

— Eu, Intunecimea Voastră | răspunse sgăr- 
citul plecăndu-se pănă la pămănt. 


BSGĂROITUL 31 


— Şi ce vrei de la mine?... adause el 
cam pe nas, aşa cum au obiceiu căte-odată 
Domnii să vorbească. 

— Bani!... Intunecate Impărate... şi ear 
bani! 

Atunci Scaraoski care era ceva cam după 
masă, ne mai putăndu-şi stăpăni cheful, 
trănti un hohot de ris de se clătinară bol- 
țile şi temeliile iadului. 

— Da prost mai eşti omule!... Mai că 
nu-mi vine a crede că tu ai scăpat pe 
Michiduţă, de sub stincă, 

— Dă-i, tată, dă-i! mijloci Michiduţă cu glas 
induioşat. 

— Ce să-i dau, copile?... Da nu ştii tu 
că eu n'am tarapana aice in iad; că toţi 
banii de pe pământ sunt d'inainte hotă- 
riţi la cine să se impartă şi căte căt a 
nume?... Eu nu fac bani, ci iau de la unii 
şi dau la alţii după imprejurări. 

— Atunci ia de la toţi şi dă la mine, rës- 
punse sgărcitul. 

— Eşti prea pofticios, băgă de samă stä- 
pănul tartarului; aceasta mo pot face: m- 
tăi, pentrucă aş călca insumi cărţile mele 


82 BGÄROITUL 


impëräteşti prin care am prevăzut toate 
anume cum să fie deacum pänä’ntr’o sută, 
de ani; al doilea, pentrucă de azi pănă 'ntr'o 
sută de ani ar trebui să-mi inchid porţile 
iadului şi să nu mai am nici un căşiig de 
suflete in impărăţia mea. 

— Pentru ce ?... intreb sgărcitul nedu- 
merit. 

— Pentrucă banul duce pe om in ispită, 
Şi dacă Has da numai ţie toate comorile 
din lume, te-aş căştiga numai pe tine, ceea 
ce nu-mi e deajuns. Cere dar altăceval... 

Sgărcitul îşi bătă capul ca să ceară, dar 
nu se pricep ; găndul lui tot la bani era. 

— Tată, zise atunci Michiduţă; n'ai să 
laşi tu, cogemite impărat, pe acest om să 
se intoarcă cu măna goală de la scaunul 
impărăţiei tale. Dărueşte-i măcar averea lui, 
acea, care o are mistuită in beciul casei sale. 

— Cum să i-o dăruesc?... Nu ştii tu 
că acea avere e a lui Şloim sin lic? 

— Ce Şloim sin Ițic? zise sgărcitul deş- 
teptăndu-se ca dintr'un vis. 

— Dal da! aşa e scris in cartea neagră. 
Tu ai eo vătăjeşti, s'o ingrijeşti şi s'o spo- 


SGĂROITUL 33 


reşti ca o slugă credincioasă şi fără simbrie 
a lui Şloim sin Ițic; dar wai voe să pui 
mäna pe ea, să cheltueşti un ban măcar. 
Ear după ce-i muri, copiii ti au so bată 
toată la talpe in căţiva ani, şi toată are să, 
intre in punga lui Şloim sin Ițic. Mai inţe- 
les acuma ? 

— Vai de mine şi de minel... strigă, 
atunci sgărcitul desperat. .. De asta m'am 
muncit eu o viaţă de om şi.am adunat o 
comoară intreagă de aur, tot galbeni unul 
şi unul, frumoşi, cu zimţ şi drepţi la cum- 
pănă, ca să pue mäna pe ei un parhal de 
jidan 1... Nu te'ndura, stăpăne, de mine 
şi de bănişorii mei! 

— Fie-ţi milă de dănsul, tată, zise Mi- 
chiduţă, şi dărueşte-i averea lui, pentru ha- 
tirul meu |! 

— Nu-mi e de alta, răspunse bătrănul 
Scaraoski pe jumătate induplecat, dar pierd 
sufletul lui Șloim sin Ițic. 

— N'aibi grijă, tată, îţi voiu aduce eu alţi 
zece in loc. 

— Ei bine... bait... zise Scaraoski, 
a lui sä fie ; i-o dăruesc pentru batirul tău. 

28,488 III, 3 


94 BGĂROITUL 


Atunci sgărcitul pătruns de bucurie se 
inchinâ, pănă la pământ, ear Scaraoski, care 
se afla in momentele lui de marinimie îi 
dădă pe deasupra un pahar de vin, pe care 
sgărcitul il bëù de duşcă in sănătatea In- 
tunecimii-Sale; apoi incălecănd pe umerii 
lui Michiduţă pleca, cu intreită răpeziciune 
in sus spre lumea cu soare, şi căt ai baten 
palme ajunse şi descălecă la uşa casei 
sale. 

Cănd însă îşi aruncă el ochii in lăuntrul 
casei şi-şi văzu femeea desculță şi ferfeni- 
țoasă, copiii storşi la faţă, goi şi flămănzi, 
se simţi cuprins de groază. 

— Da bine femee, se poate să umbli 
ruptă ca o cerşitoare şi să ţii copiii aşa 
de rău ?... Uite... wau nici cisme, nici 
haine pe dănşii... Ce insemnează aceasta? 

— Ce să fac, bărbate, de unde să le dau? 

— Din banii noştri, că doară's drepţi ai 
noştri. Pentru ce-i avem ?... ca să ne uităm 
numai la dănşii, şi să perim de frig şi de 
foame. .. Trimite indată şi cumpără tot ce 
trebue pentru imbrăcăminte şi hrană... 
Na 1... grăbeşte-te| 


BGĂROITUL 35 


Atunci el scoase din buzunar un pumn 
de bani şi-i dădu nenumărați in mäna fe- 
meei lui care se uita cu mirare la dënsul, 
necrezăndu-şi ochilor şi auzului. 

Apoi puţine zile după aceea, cănd îşi vëzù 
el casa grijită, văruită şi imbrăcată cum sunt 
toate casele unde locuesc oameni de omenie; 
cănd îşi văzu femeea şi copiii veseli, gătiţi 
cu haine nouă şi curate cum nu mai fusese 
niciodată, cănd văză pe masa lui măncări 
de-acele ce merg la inimă şi aduc rume- 
neala "mn faţă, el, sgărcitul de odinioară, sta 
şi se uita uimit in toate părţile, par'c'atunci 
pentru intăiag-dată inţelegea bucuria, vieții; 
şi nu se mai sătura de a-şi privi şi a-şi 
desmierda femeea, şi copiii, par'c'atunci pen- 
tru intăiaş-dată simţea, in inima lui dragostea, 
de soţ şi de tată, 

Şi aşa a trăit inainte, traiu bun şi feri- 
cit... cănd intr'una din zile i se infăţişă 
earăş moşneagul cel năzdrăvan cu barba 
albă pănă la brëu şi-i zise: 

— Am venit să te argăţesc o lună de 
zile fără simbrie, fără păne şi fără apă... 
precum ne-a fost tocmala. 

g 


86 SGĂROIUUL 


Ear fostul sgărcit, căci acum nu-i mai 
putem zice altfel, in loc să-l iee la argăţit 
îi dărui o pungă cu bani şi-l pofti la masă, 
o masă imbelşugată ca de Domn, la care 
am fost şi eu poftit; şi după ce am măncat 
bine şi m'am săturat, am incălecat pe o 
Sen, şi vam spus-o aşa! 


CARGO 


ION URDILĂ. 


L 


Dau unde dau şi ear më 'ntore la timpul 
tinereţelor mele ... zise Constantin priete- 
nului său Gheorghie. 

Amândoi stăteau la gura sobei, adănciţi 
căte-intr'un jilţ şi pufăeau din lulele. 

— Să vedem ce vei desgropa dintr'&nsele? 
răspunse Gheorghie, care se aşeză mai in- 
demănatie spre a asculta. 

Constantin tuşi, îşi drese glasul, se uită 
un' moment gănditor la roţile de fum ce 


38 ION UBDILĂ 


eşeau din lulea, apoi incepù astfel pe un 
ton melancolic : 

— O să-mi zici: „Ce-i pasă lumii de ti- 
nerețele tale!“... Agail... dar ce să fac, 
dacă, mie unuia, acolo îmi place să-mi des- 
fătez găndul, dacă numai acolo regăsesc 
zilele cele frumoase, pline de sănătate, de 
speranță şi de voe bună, zile care n'au să 
se mai intoarcă... Am ajuns şi eu ca bo- 
gataşul sărăcit, căzut in slăbiciunea de-a 
numai vorbi decăt de pierdutele lui averi... 
R&scolind deci vraful filelor rupte din viaţa 
mea, eată că dau peste o istorioară, uitată 
sub colbul trecutului, care insă se leagă 
atăt de strins cu inima mea, incăt nici 
astăzi, că au trecut; zecimi de ani la mijloc, 
nu o pot spune fără un pic de induioşare. 

Aveam, zic, in casa noastră o slugă, 
veche şi credincioasă, la care tata ținea forte 
mult; dar era slut, mănia pământului. Avea 
mai intăi nişte ochi fără culoare, fără gene 
şi fără sprincene. Când se uita la mine îmi 
venea să cred că nu më vede. Apoi era 
ciupit de vărsat, de nu găseai loc sănătos 
pe obrajii lui nici căt ai pune un virf de 


ION URDILĂ 39 


ac; şi mai era pleş la cap ca un genunche, 
avea picioarele haitize par'c'ar fi fost in- 
doite de călărie şi pe lăngă toate aceste îl 
chiema, şi Ion Urdilă. Te las să judeci ce 
haz făceau fetele de dânsul. Să nu crezi 
insă că era om morăcănos, rău sau pizmă- 
tareţ, cum sunt obicinuit oamenii sluți. 
Dincontra era Dain, glumeţ şi cinstit de 
puteai zidi o cetate pe cuvăntul lui. Nimic 
nu făcea, tata fără să se sfătuească cu dănsul. 

— Ioane, oare să fie vreme de scos la 
plug ? , 

— Ioane, oare grăul nu-i de secere? 

— Ioane, oare cum vor sta prețurile 
anul acesta? Ear Ion răspundea aşezat şi 
lămurit ca un cărturar. Pe lăngă lucrul căm- 
pului el mai ştia şi multe meşteşuguri, pre- 
cum ` strugăria, butnăria, grădinăria, ba ştia 
să facă, şi vutcă şi să coasă la gherghef. 
Un fel de om, cum s'ar zice, bun la toate. 
Lui îi erau incredinţate cheile de la cămară 
şi de la pivniţă, căci nu era beţiv; el sta 
la ciuruitul şi datul grăunţelor la cai, el la 
impărţitul tainurilor in curte. Deşi nu era 
recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin 


40 ION URDILĂ 


hainele ce purta, ca mai mare asupra celor- 
lalte slugi, căci din causa sluţeniei nar fi 
avut indestulă autoritate pentru aceasta, 
totuş trebile de incredere el le indeplinea. 
Ş'apoi ce leafă mai avea bietul Ion Urdilă ? 
Treizeci lei vechi pe lună şi două r&nduri 
de căputături pe anl... cum se dădea pe- 
atunci... O nimică pentru atăta dragoste 
de lucrul stăpănesc. Ear hainele lui erau 
totdeauna, aceleaşi şi vara şi iarna: nişte 
pantaloni largi cu prohab, increţiţi la mijlo- 
cul trupului in forma şalvarilor gi un sur- 
tuc acărui poale lungi îi cădeau oblu pe 
genunchi ; toate aceste croite vecinic din 
acelaş soiu de şăiac monăstiresc şi de ace- 
eaşi culoare. De cum m'am trezit, am v&zut 
pe Ion Urdilă in casa noastră, tot aşa de 
bătrăn, tot aşa de slut, tot aşa imbrăcat, 
incăt timpul curgea par'că fără să-l schimbe; 
şi căt pentru mine n'aş fi putut inţelege 
casa noastră fără d&nsul, aşa cum era, dar 
nici el s'ar fi putut inţelege pe sine insuş 
de-altfel sau aiurea undeva, decăt la noi. 
Pe vremea aceea nu era poştă de cai, 
nici telegraf, nici drum de fer, abia de erau 


ION URDILĂ 41 


drumuri bătute ; ear hoţii foeau in toate 
părţile ca prin satul lui Cremene. Tot Ion 
era purtătorul nostru de ştafete. Numai ce 
auzeai pe tata zicănduii: 

— Ioane | ţine scrisoarea şi punga asta cu 
bani gi du-le la Iaşi, la cutare. 

Ion punea scrisoarea in sin, punga la 
chimir, sub cămeşă, apoi mergea pe jos, 
trei zile incolo şi trei zile incoace, pe că- 
rările cele mai drepte, pe poticele cele mai 
neumblate, mergea mai răpede cu picioarele 
lui haitișe decăt ar fi mers altul cu picioa- 
rele drepte şi niciodată nu lipsea un ban, 
niciodată nu intărzia cu o oară, 

Toate mergeau bine, numai cu fetele din 
casă Ion Urdilă nu prea ducea traiu bun, 
căci nu era zi lăsată de Dumnezeu ca ele 
să nu chicotească la spatele lui, să nu-i 
facă fel de fel de şotii: ba schimonosindu-i 
numele, ba aninăndu-i petici pe la spate, 
şi căte şi mai căte. „Taci că te dau pe 
mäna lui Urdilă 1“ era ameninţarea cea mai 
luătoare in ris ce se putea face unei fete. 
Ear bietul Urdilă, care avea conştiinţă des- 
pre sluţenia lui, le suferea toate, şi faţa-i 


42 ION URDILĂ 


blajină nu destăinuea niciodată vre-o urmă 
de mănie sau de dor. Treceau fetele oacheşe 
şi bilăi pe dinaintea lui, sburdau, se här- 
joneau de le săltau sinurile şi el le privea 
cu ochii săi şterşi, ca un filosof ce nu-şi 
bate capul cu asemene nimicuri. — Bietul 
om |... Toată dragostea lui se'nţelenise in 
lucrul stăpănesc, şi orice altă simţire părea. 
străină de inima lui. 

Dar binele nu ţine căt lumea; după senin 
vine furtuna, zic oamenii; căci. aşa ne e 
dat să cunoaştem, pe rënd, ambele feţe ale 
vieţii. 

Aşa intr'una din zile, tata, sufletul casei 
noastre, omul cel scurt la vorbă gi cald la 
inimă, care ţinuse atăta, timp, spre mulţă- 
mirea tuturor, cărma trebilor in mănă, in- 
chise ochii pe neaşteptate, şi la vărsta de 
optsprezece ani, remăsei trist şi orfan sub 
epitropia unei mătuşe, varga lui Dumnezeu. 
O, Doamne ce schimbare! Cu venirea ei, 
focul a intrat intre noi. Naltă şi sdravănă, 
cu nişte ochi aspri, bulbucaţi, gata de păl- 
muit şi vecinic nemulţămită de tot ce se 
făcea, eată noua noastră stăpănă. Din ziua 


ION URDILĂ 43 


dintăi ea luă cheile de la cămară, de la 
pivniţă, de la hambar, prinse să grijască, 
să, văruească in toaţe părţile, schimba, mo- 
bilele dintr'o odae intr'alta, par'c'ar fi voit 
să nu remăe nici o urmă de ce-a fost mai 
nainte, şi toate acestea le făcea intovără- 
şite de vuet, cu vorbe ca de-aldeaceste, zise 
in gura mare: „Da bine, asta casă de om 
era ?... Se poată mai mare risipă, mai mare 
bătae de joc ?...* Astfel îi umbla gura de 
dimineaţă pănă'r1 sară şi nici că mai obosea. 

Ş'apoi era evlavioasă, scumpa mea mă- 
tuşă, şi cu visul Maicii Domnului totdeauna, 
in sin. Mai ales dimineaţa era cu inima 
plină de umilinţă, cănd se inchina dinaifitea 
iconostasului : „Tatăl riostru carele eşti in 
ceriuri, sfinţască-se numele tău, facă-se voea 
ta“... Cioară, ardă-te-ar para focului, striga, 
deodată in mijlocul rugăciuni, nu vezi colbul, 
pe scrin ?... Apoi sărind, ca o leoaică, in 
spatele slujnicei ce-i eşea inainte, o lua de 
ureche şi o virea cu nasul in oclb; şi ear 
îşi urma inchinăciunea: „precum in ceriu aşa 
şi pe pământ; pănea noastră cea de toate 
zilele“... etc. 


44 ION URDILĂ 


Ciudat era, că pentru a ocări şi a bate 
nu avea trebuință să-şi easă din fire, ca alți 
oameni. După o pereche de palme, date de 
exemplu “in timpul mesei, ea mistuea tot 
aşa de bine ca-şi cănd ar fi băut un pahar 
de apă răcoritoare. Ochii ei stăpăniţi de do- 
rinţa de-a găsi totdeaune pricini, alergau 
necontenit prin colţuri, pe mobile şi pe sub 
mobile, ca doar vor descoperi vre-o aţă de 
paingăn sau vre-un lucru căt de mic, care 
să nu fie la locul său, şatunci... vâi 
şamar |... 

Incetul cu incetul zimbetul şi voea bună 
periră din casa noastră, lumea umbla numai 
pe vîrful degetelor, vorbea numai la ureche, 
slugile fugeau pe-un cap; numai Ion Urâilă, 
incontra căruia se indrepta cu deosebire 
ura mătuşei mele, sta nedeslipit de pragul 
casei noastre. Eu unul abia aşteptam ziua, 
plecării mele in străinătate, spre a-mi urma 
studiile şi a pune capăt vieţii nesuferite ce 
duceam. Păn'atunci făceam toate chipurile 
să văd, căt se poate, mai rar pe iubita mea 
mătuşă. Më duceam pe la vecini, më prim- 
blam călare prin țarină, mergeam la vënat 


ION UBDILĂ 45 


sau la păscuit cu undița la iaz; dar mai 
des decăt ori-unde, mergeam la iaz unde 
intălneam pe Ilinca, o fată de suflet a mo- 
răriţei, cu care-mi plăcea să stau de vorbă, 
nu doar c'aş fi iubit-o sau că mar fi iubit 
ea pe mine, ci pentrucă era tânără şi ve- 
selă, şi eram prieteni din copilărie. 
Neinţeles insă era că lui Ion Urdilă nu-i 
plăcea, să më vadă impreună cu Ilinca. Fe- 
liurite cuvinto găsea el, care de care mai 
nepotrivite, spre a më impiedeca să merg 
la moară; ba se temea să nu răcesc din 
cauza umezelei, ba Doamne fereşte să nu 
mă "nec, tot vorbe fără temeiu, care-mi 
intrau pe-o ureche şi-mi eşeau pe cealaltă; 
ear eu, nebăgător de samă cum eram, îmi 
puneam pălăria pe ceafă şi më duceam 
puşcă la moară. De la un timp observăi că 
de căte ori më intorceam de-acolo, trebuea 
să intălnesc pe Ion prin imprejurimi, fä- 
cându-şi feliurite trebi, insă tot mai trist şi 
mai slăbănogit îmi părea. Oare nu cumva...? 
găndii eu in mine... Ce vorbă l... Ar pută 
să-i fie bunic, nu tatăl... E cu neputinţă. 


46 10N URDILĂ 


Astfel năşteau şi pereau, rënd pe rënd, 
prepusurile in mintea mea, 

Intr'o zi coborindu-mă&, după obiceiu, la 
iaz, văzui pe Ilinca cum sta intr'o mică, 
luntre legată de mal. Atunci fără să mă 
găndesc mai departe, sării in luntre, o des- 
prinsei, şi din două, trei lopeţi, o dusei la 
adănc. Negreşit, n'am avut nici o precuge- 
tare cănd am făcut toate aceste, căci—pre- 
cum. spusei — nu iubeam pe Ilinca, nici ea 
nu më iubea, ci eram numai ca nişte buni 
tovarăşi din copilărie... Dar acum, fiind aşa, 
aproape de dânsa, legănat pe faţa apei, ne- 
auzind alt vuet decăt vuetul micinişului, 
neavănd alţi marturi decăt bătlanii ce se 
roteau deasupra capetelor noastre, şi colo 
sus soarele care ne imbrăţişa in razele 
lui, mărturisesc că eram mişcat... Da, eram 
mişcat, şi ăncă atăt de mult, incăt nu pu- 
team să deschid gura, să zic un cuvănt,,. 
Ce se petrecea in mine?... Nu ştiul,,, 
Ştiu numai că aveam un fel de stringere 
de inimă şi — lucru ciudat — găceam că in 
acelaş timp şi ea era cuprinsă de simţirea 
stranie ce më turbura; şi ea inţelegea că 


ION URDILĂ 47 


intre noi e ceva care nu fusese mai nainte, 
că deastădată sunase pentru noi o oară ce 
nu se mai asemăna cu celelalte, o oară care 
in şirul vieţei noastre punea hotar intre 
trecut şi viitor ; şi toate aceste mute des- 
tăinuiri se preschimbau in sufletele noastre 
cu iuţeala fulgerului, par'că acum pentru 
intăia dată ne vedeam şi ne pricepeam. In- 
tr'adevăr, më uitam acum la Ilinca ca un 
om ce se trezeşte din somn, şi nu mă du- 
meream cum de n'o văzusem tot astfel din 
capul locului, eu care o cunoşteam de atăţia, 
ani; cum de nu-i văzusem ochii cei mari şi 
negri, talia subțire, përul ce] frumos care 
despletit i-ar fi atins genunchii, picioruşele 
cele mici, făcute la strug, pe care le des- 
mierda apa. Priveam, ce-i drept, cum apa 
le desmierda, cum, geloasă par'că de privi- 
rile mele, tot mai mult le cuprindea; nu 
Dăgam de samă insă, in ameţeala mea, că 
apa se revărsa in luntre peste margini, că 
luntrea, prea mică pentru a ne susţină pe 
amândoi, incet, incet se cufunda, şi impreună 
cu dânsa ne cufundam şi noi... O Doamne |... 
Eată-ne duşi pănă la glezne, pănă la ge- 


A8 ION URDILĂ 


nunchi ... eram pierduţi... adăncul ne in- 
ghiţea. ... Cănd deodată Ilinca îşi deschise 
braţele şi se incleşta, de mine. Era palidă 
ca moartea sărmana, fără r&suflare, fără 
conştiinţă de sine; ear eu n'am graiu să 
spun ce-mi fulgera prin creeri in acel mo- 
ment suprem, in care vedeam pe deoparte 
că prăpastia më soarbe, ear pe de alta sim- 
ţeam părul Ilincăi că-mi atinge obrazul, sim- 
ţeam inima ei că bate peste a mea. Cuge- 
tele cele mai ciudate şi mai contrare îmi 
năvăleau in minte, aşa că nici acum nu pot 
să-mi dau samă ce më stăpănea mai mult 
in acea clipită de cumpănă : frica de moarte, 
sau dragostea pentru Ilinca ? Ştiu atăta, că 
deşi vedeam moartea cu ochii, totuş imbră- 
ţişaţi cum eram, piept la piept, gură la 
gură, in cea d'intăi şi înai caldă mărturisire 
de dragoste, par'că-mi venea să strig: „de- 
acum ce-mi pasă l“ Apoi ochii noştri se in- 
chiseră, buzele noastre se atinseră... şi 
de-aci inainte numai ştiu nimic, căci eram 
duşi pe altă lume... 


ION UBDILĂ 49 


II, 


Ne-am trezit in moară cu Ion Urdilă la 
căpttăiul nostru. El care nu më pierdea din 
ochi, ma văzut cănd am sărit în luntre, 
cănd m'am cufundat in apă şi intr'o clipă 
ne-a scos pe amăndoi. Sărmanul Urdilä !... 
Cum era de palid, cum i se bătea pieptul! 
Era mai spăriet decăt noi ingine. Intr'una 
îşi frăngea, mănile, se văicăra, ne scutura, 
de apă, ne incălzea şi tot nu-şi mai venea 
in fire, deşi ne vedea acum deplin sănătoşi. 
Ear eu unul, më simţeam cuprins de-un fel 
de ruşine faţă cu privirile lui mustrătoare, 
aşa că, după ce m'am intors acasă, trei zile 
am stat inchis in odac, fără să mai dau 
ochi cu Ilinca. Eram intr'o stare sufletească, 
cu anevoe de lămurit. Par'că visasem un 
vis şi-mi remăsese, oare-cum, inima impăr- 
țită in două: intre dragostea către Ilinca 
şi recunoştinţa către Ion care îmi scăpase 
viaţa, Insă de astădată Ion căuta intr'un 
chip cu totul vederat să mă depărteze de 
Ilinca. 

— Cuconaşule, îmi zicea el cu voace tristă 

28483 III, 4 


50 ION URDILĂ 


şi rugătoare, ce-ţi baţi capul după o biată, 
fată de ţăran ?... Păcat şi de d-ta şi de 
dănsa. Ce-ar zice răposatul boerul nostru, 
dacă ar deschide ochii ?... Las-o in plata 
lui Dumnezeu să-şi caute de nevoi că des- 
tule are, sărmana ; n'o intoarce de la datina 
ei, că nici ea nu-i pentru d-ta, nici d-ta pen- 
tru dânsa; şar remănd numai un suflet 
stricat pe lume, de ţi-ar fi milă şi d-tale. 

— Ce-i pasă de dânsa? ce drept ai asu- 
pra €ei?... îi r&spundeam eu cu cruzimea 
de inimă a unui tënër neştiutor de durerile 
altora, 

Ş'atunci Ion se incurca, ingăima vorbe 
fără noimă şi ochii lui şterşi păreau că se 
sting cu desăvărşire. Surpat acum din două 
părţi de necontenitele bănueli şi urmăriri 
ale mătuşei mele, care avea ideea fixă că el 
trebue să fi furat multă avere de la tată- 
meu, cum şi de grija ce purta pentru 
Ilinca, bietul Ion se usca văzănd cu ochii, 
așa că sbărcit, spän, stricat de vărsat şi 
pleş cum era, ajunsese de sămăna cu o babă, 
imbrăcată in haine bărbătești. 

Eată că intr'una din zile mătuşă mea, care 


ION DRDILĂ 5l 


necontenit ferbea de necazul ce avea incon- 
tra „hoțului celui mare“, precum numea ea 
pe Ion Urdilă, intrå ca o furtună in odaea 
lui şi prinse să-i r&scolească toate lucrurile, 
ca doar va da de urma averii furate. N'a 
r5mas ladă, saltar, tureatcă de cismă, as- 
tupătoare de sobă, unde să nu-şi fi băgat 
mănile ; şi de ce căuta mai mult, fără sä 
găsească, nimic, de ce ochii ei se incruntau, 
îi părea rău să vază intemeindu-se nevino- 
văţia lui, 

— Ha! striga ea, galbână ca şofranul, 
uităndu-se ţintă in ochii lui. Eşti om pri- 
ceput d-ta |... ştii ascundel.., 

— Mulţămită lui Dumnezeu, răspunse Ion 
făc&ndu-şi cruce, in neamul Urdileştilor, pănă, 
in ziua de astăzi n'a fost nici un hoţ, cu- 
coniţă. 

— Aşa... Vra să zică acum o iei pe 
mare; te fuduleşti cu neamurile, adause 
mătuşica, la culmea furiei. Apoi să-ţi artt 
eu, măi badeo, cum ştiu plăti celui ce se 
obrăzniceşte cu mine, şi... trosc... pliosc!.. 
mäna ei greoae lovi am&ndoi obrajii neno- 
rocitului Urdilă. Asemenea lucru nu i se 

As 


52 ION URDILĂ 


intămplase in viaţă. Urdilă remase impietrit, 
cu gura intredeschisă, fără să clipească mă- 
car din ochi; ear ea, răcorită de ciuda ce 
clocotise intr'8nsa atăta timp, eşi din odae 
trăntind uşa in urma ei. Atras de vuet, 
intrăi la JJrdilă şil văzui, sërmanul, stănd 
incă in picioare nemișcat, cu privirea fixă, 
ca un om care nu-şi poate da samă de cele 
ce i s'au intămplat. Se cunoşteau incă pe 
obrajii lui urmele vinete ale degetelor ce 
i-au necinstit bătrăneţele. Pătruns de milă, 
îl cuprinsei in braţe şi-l sărutăi pe amăndoi 
obrajii, in locul unde a fost lovit. „Ea te 
bate, eu te sărut!“ îi zisei cu vocea indu- 
ioşată. Atunci ochii lui se umeziră şi pier- 
zăndu-şi puterile, el căză sfăşiat pe un scaun. 
—Eată ce mi-a fost dat să primesc la bë- 
trăneţă, zise el cu glas stins. Dar Dumnezeu 
nu m'a lăsa să port multă vreme astă ru- 
şine. In curănd toate au să se sfirşească. 
Mi se rupea inima, văzănd lacrimile bë- 
trănului nostru servitor. Un altul indată 
ne-ar fi părăsit şi s'ar f dus in lume; dar 
Ion cum era să se deslipească de casa unde, 
după cum spunea el, a măncat păne şi sare 


ION UBDILĂ 53 


treizeci de ani dearăndul, unde m'a văzut 
deschizănd ochii pentru intăia dată la lu- 
mina soarelui, unde a ingropat pe bunii lui 
stăpăni : pe mama şi pe tata 1... Cum era 
el să se deprindă la bătrăneţă să urce alte 
scări, să nu mai vază acei păreţi văruiţi, 
care-i vorbeau din trecut, acea grădină cu 
atăţia copaci resădiți de mäna lui, acel lung 
cerdac de jur-imprejurul casei, de unde tata, 
şezănd la vorbă cu el, privea plugurile in- 
girate pe brazdă ?... Toate aceste făceau 
parte din măruntăile, din inima, din su- 
fletul lui. 

Aşa dar, Ion a rămas credincios locului 
de care-l legau atătea amintiri; dar nu şi-a 
purtat mult ruşinea, căci indată a şi căzut 
la pat pentru a nu se mai scula. Cinci zile 
numai a zăcut; ear in ziua a cincea, cea 
din urmă a vieţii lui, m'a rugat să opresc 
ceasornicul ce era în odae şi pe care se 
deprinsese să citească, oarele. 

— Nu vreau sä mai ştiu vremea cum curge, 
îmi zise el cu aerul lui răbdător şi hotărit 
la toate. 

Apoi chiemâ pe o slujnică să deschidă o 


54 ION URDILĂ 


ladă veche braşovenească, ce sta intr'un 
colţ acoperită cu lăicere, şi-i zise sä scoată, 
lucrurile din ea. 

—Cu cămeşa asta, cusută de mäna Ilincăi 
să më imbrăcaţi după ce-oiu muri. 

Ear ochii lui lunecănd de-alungul firelor 
de alte, cusute de mäna Ilincăi, destăinueau 
o vederată turburare sufletească, Negregit 
îşi aducea, el aminte de ceva, căci sta lung 
şi cugeta, şi increţea din sprincene, par'c'ar 
fi voit, in găndul iui, să lege prin acele 
fire ceea ce a fost cu ceea ce este, adică am- 
bele capete ale vieţii sale pământeşti. Apoi 
adause el după căteva momente de tăcere : 

— Să-mi puneţi hainele cele de postav ne- 
gru, dăruite de boerul nostru, Dumnezeu 
să-l ierte, in anul cănd a r&posat, 

Eu, unul, stam uimit şi ascultam cum 
Ion punea la cale, cu limbă de moarte, 
toate cele privitoare la ingroparea lui. Era 
de mirare cu ce sănge răce spunea el care 
anume preot să-i citească prohodul, unde 
să i se aşeze sicriul, ce icoană să i se pue 
pe piept, cui să i se impartă hainele lui; 
şi cu căt mai mult spunea şi intra in amë- 


ION URDIILĂ 55 


nunte, cu atăt faţa lui se insenina; par'că-şi 
uşura inima, par'c'o rază imbucurătoare 
cădea de sus peste fruntea lui cea brăzdată, 
de ani şi-i inälța simţirile astfel, că el acum 
voios se pregătea pentru ultima călătorie. 

Venise preotul să-i dee impărtăşenia. În 
casă era cea mai adâncă tăcere. Un aer 
oarecum solemn, incărcat cu miros de tă- 
mäe, ne impresura şi ne umplea de sfialä ; 
nimeni nu cuteza să sufle; insăşi lumina 
zilei pătrundea nehotărită şi tremurătoare 
prin perdelele de cit ale odăei, nevoind par'că 
să turbure sfințenia momentului ; vedeam cu 
ochii cum abia mai pălpăea, cum se des- 
prindea de trupui slaba flacără a vieţei; 
ear el stătea acum tăcut şi liniştit, ca un 
om ce şi-a luat o grijă, şi-şi pironea vede- 
rile cănd pe-un obiect, cănd pe altul, sau 
se uita in deşert lung şi pierdut, şi din ce 
in ce ochii lui străluceau mai mult şi se 
măreau, par'că vedeau tot mai departe, 
par'că se 'nstrăinau din ale lumii... cănd 
deodată intinzănd mäna spre mine, mă a- 
trase lăngă căpătăiul lui şi-mi zise la ureche 
incet, foarte incet : 


56 ION URDILĂ 


— Ilinca e fiica mea |... Te rog cruț-ol! 

Atunci un fer ars îmi trecă prin inimă; 
ear el inchise ochii pentru a nu-i mai des- 
chide şi sufletul lui sbura spre plaiurile ne- 
cunoscute, de unde cei duşi nu se mai in- 
torc. Nici azi nu pot uita acel moment in 
care Urdilă a murit sub ochii mei, desco- 
perindu-mi taina inimii sale, moment in care 
am simţit adânc că s'a dus cel din urmă 
suflet prietenese ce-mi mai remăsese pe 
urma tată-meu, şi care plutea ăncă asupră-mi 
ca o umbră proteguitoare. 

Am plăns deajuns pe bietul Ion Urâilă 
şi Lam ingropat cu toată cinstea cuvenită. 
unui prieten al nostru, vechiu şi credincios, 
şi a voit Dumnezeu ca ziua-i de inmorm&n- 
tare să fie caldă şi senină ca inima lui; 
ear după ce mi-am uscat lacrimile, ne-mai 
ştiind ce să fac in casa părintească, unde 
remăsesem fără părinţi, sub un acoperemănt 
cu r&utăcioasa de mătuşă-mea, më hotării 
să plec in străinătate. Dar cum să plec fără 
să vëd pe Ilinca, să-i zic un „remas bun“; 
şi earăş cum să o văd, când acel remas 
bun avea să fie pentru totdeauna ? Ce să-i 


ION URDILĂ 57 


vorbesc ?... Cum să o măngăiu?... Căci 
acum nu-mi era de mine; eu trebuea, vrănd 
nevrănd, să ascult cuvântul lui Ion; dar 
îmi era de dânsa, s&rmana, care më iubea 
la nebunie. O pot spune aceasta, fără să 
mă laud, căci o vedeam in toată fiinţa ei, 
in felul cum se uita la mine, in tremurul 
ce o apuca cănd o prindeam de mănă; ear 
in mine, o Doamne ! simţeam o mare schim- 
bare. Fie că vorbele lui Ion rostite pe patul 
morţii făcuse intipărire asupra mea, fie că 
- şi eu aveam inima ciudată a celor care 
obicinuit fug de ce au la indemănă şi a- 
leargă după ceea ce nu pot avea; ştiu atăta, 
că acum judecam lucrurile de altfel, inţe- 
legeam căt de dreaptă era grija lui Ion şi 
ce sfăntă datorie aveam de a cruța pe ne- 
vinovata Ilincă. M'am dus, deci, la Ilinca 
hotărit să-i zic remas bun şi să curm ori- 
ce legături mai departe cu dânsa. Dar se 
vede că aveam ceva infricoşat in figura 
mea, căci in momentul cănd deschisei uşa, 
Ilinca, îşi pierdu cumpttul cu desăvărşire. 
Më apropiei de dânsa cu o nespusă stin- 
găcie, incepui să-i ingăn căteva cuvinte de 


58 ION URDILA 


dragoste, de neuitare, de curëndă intoarcere 
şi altele... dar ce falş sunau vorbele in 
gura mea! Aveam simţirea stranie a unui 
om prins intr'o reţea din care nu ştie cum 
să scape. Aş fi voit nici ei să-i fac vre-un 
rău, nici eu să calc cuvântul lui Ion, adică 
să impac lucruri ce nu se pot impăca,; şi 
in această indoită năzuinţă, fără să vreau, 
jucam un rol făţarnic şi mă simţeam oare- 
cum injosit faţă cu marea şi netăgăduita 
iubire a ]lincăi. Pentru a pune dar capăt 
incurcăturei in care mě aflam, mă inarmăi 
de tot curajul meu, o luăi de mănă şii 
zisei „rămăi sănătoasă |“ hotărit, astădată, 
să numai umblu pe căi piezişe, dăndu-i spe- 
ranțe deşarte ce nu se puteau implini, apoi 
cu paşi bărbăteşti mă indreptai spre uşă, 
pentru a-mi căuta de drum; cănd insă să 
trec pragul, fără voe mă intorsei ăncă odată 
spre dânsa, gatunci... Doamne sfinte, ce 
văzui |... Prin lacrimile ce-i străluceau in 
ochi văzui atăta durere ş'atăta desperare in 
sufletul ei, incăt nu ştiu cum se 'ntămplă,... 
dar deodată më deşteptăi in braţele ei. 
Lămurească cine poate, cum şi prin ce mi- 


ION URDILĂ 59 


nune s'a făcut această schimbare; eu unul, 
voiu spune numai că parc'un vărtej mi-a 
luat minţile şi fără nici o conştiinţă de fap- 
tele mele, o stringeam acum la piept, o 
sărutam de nenumărate ori gin gură şi pe 
frunte şi pe ochi şi pe părul cel lung şi 
negru care par'că ardea pe capul ei; ear 
ea, sărmana, era pierdută in braţele mele 
şi fără nici o impotrivire, şi eu asemene 
eram pierdut, tremuram ca varga şi nu mă 
niai puteam deslipi de la sinul ei. O! ce 
mai „rămas bun“ era şi acesta! Unde mă 
mai găndeam acum la plecare! Unde erau 
stavilele ce se ridicase, aşa de neinvinse, 
intre mine şi llinca?............... 

Insă, deodată, in mijlocu! farmecului ce 
më cuprinsese, o voace tainică îmi şopti la 
ureche : 

— E fiica mea, fe rog erfol, $ 

Ş'atunci, sguduit ca de-un trăsnet in adăn- 
cul inimii, më retrăsei iute din braţele ei 
şi cu ochii spărieţi më uităi imprejur, ca şi 
cănd un martur nevăzut ar fi venit să tur- 
bure dragostea noastră. Şi doar nu eram 


60 ION URDILĂ 


decăt noi doi; nimeni n'ar f putut să o 
apere incontra dorințelor mele insetate; nici 
ea insăşi nu se apăra. Totuş, remăsei in 
loc incremenit; o lumină mi se fäcù dina- 
intea ochilor, care-mi dädù puterea de a 
mă stăpăni, sau mai bine zicënd, îmi ni- 
mici puterea, de a mai dori... atunci cu 
o naivitate copilărească, de care îmi vine 
ş'acum sä rid, îi zisei: 

— linco! nu fii supărată pe mine! Am 
fost aşa de ameţit, că n'am mai ştiut ce 
fac. Eartă-mb, că n'am voit să-ţi fac nici un 
rëu! Rëmäi sănătoasă |... La revedere l... 

Apoi de astă-dată stringënd-o de mână, 
o părăsii de-a binele şi më dusei acasă unde 
më aştepta trăsura cu caii inhămaţi. 

O oară după aceea eram pe drum, cu 
capul mai r&corit şi oare-cum mulţămit de 
mine. Umbra lui Ion n'avea nimic a-mi 
bănui. Dar cu căt mă legăna mai mult tră- 
sura in mersul ei regulat, intovărăşit de 
sunetul monoton al clopotului de la oişte, 
cu atăt më cuprindea un fel de melancolie 
şi mi se redeşteptau dorurile din urmă. In- 
cepui să mă uit indărăpt, să mësur in gănd 


ION URDILĂ 61L 


distanța ce mă despärțea de Ilinca, şi cănd, 
de pe inälțimea unui dämb, zării colo... 
departe, la orizon, satul nostru cu casa pă- 
rintească, cu moara, cu Ilinca care negreşit 
plângea, şi pe care cine ştie cănd era so 
mai văd, îmi veni o aşa durere in inimă, 
incăt crezui că mă sfirşesc. De douăzeci de 
ori era să strig viziteului să intoarcă, insă, 
de atătea ori glasul mi se stinse in piept 
şi trăsura më ducea inainte, tot inainte... şi 
nu ştiu de ce... mi se părea tot atăt de nefi- 
resc, şi peste puterile mele, de a opri mersul 
trăsurii, precum mi-ar fi părut de a opri 
pământul in căiătoria lui. Ursita care më 
lua inainte, era mai tare decăt dragostea 
ce mă ţinea din urmă. 

Trecut-au la mijloc zile, săptămâni şi ani, 
dus-am in străinătate o viaţă plină de fur- 
tuni, in mijlocul ispitelor ce intălneam la 
fiecare pas şi durerea mi se alinâ, căci tim- 
pul indulceşte totul, dar după ce-mi sfirşii 
studiile şi se apropiă oara intoarcerii in ţară, 
dorul de-acasă mă incleştă de inimă cu aşa 
tărie, incăt, in nerăbdarea mea de-a ajunge 
mai curănd, aş fi voit să sorb depărtarea. 


6a ION URDILĂ 


Mătuşă-mea murise; eram acum in vărsta 
legiuită, prin urmare singur stăpăn pe a- 
verea părintească, aveam un titlu de ştiinţă 
in buzunar, ce-mi mai lipsea ca să fiu om 
deplin ?... Insurătoarea,.. Da, insurătoarea ! ... 
Vine o oară in viaţa noastră, in care cre- 
dem că asta-i tot ce ne mai remăne de fä- 
cut. Acea oară se vede că sunase şi pentru 
mine... Însă intrebarea era, cu cine?... 
Atunci toate figurile femeeşti ce intăinisem 
in ţară şi in străinătate mi se infăţogşau in 
inchipuire, le vedeam, le cercetam pe rënd, 
dar dintre toate, trebue să mărturisesc că 
figura Ilincăi îmi părea mai frumoasă, mai 
atrăgătoare, Văzută din depărtarea copilă- 
riei mele, avea un farmec poetic care intu- 
neca pe celelalte. Ş'apoi ochi mari şi negri 
ca dânsa n'avea nici una, nici chip aşa de 
blănd, nici inimă aşa de bună... şi adică 
de ce n'ar fi ea?... îmi şoptea un gănd 
ascuns şi sfiicios, care abiă işi făcea loc 
printre celelalte ce se 'ncrucişau. S'au vëzut 
regi lund păstorite, şi mie unuia, sä-mi fie 
ruşine să iau pe aceea care-mi placel,,. 
Auzi vorbă !... 


ION UBDILĂ 63 


Astfel de idei incolțeau pe nesimţite şi 
prindeau rădăcină in mintea mea, şi deși 
nu pot zice că luasem hotărirea nestrămu- 
tată de-a më insura, totuş vedeam eu in- 
cotro mă duce valul. Băntuit de aceste găn- 
duri ajunsei insfirşit acasă după mult drum 
şi necaz, şi cănd më scoborii din trăsură 
şi prinsei să urc scările incunjurat de toate 
slugile ce-mi eşise inainte spre intimpinare, 
îmi simții inima bătând aşa de tare, că abiè 
de-mi puteam păstra cump&tul. Căte amin- 
tiri nu-mi deşteptau aceste locuri unde se 
resfăţase odinioară zburdalnica mea copi- 
lărie ?... Locurile erau tot acele, numai eu 
më schimbasem. Eram acum om, in puterea 
cuvântului, dovadă semnele de respect şi 
de supunere ce mi-se dădeau din toate păr- 
tile; ear eu, urmărit de un singur gănd, 
incepui să vorbesc cu unii şi cu alţii despre 
cele petrecute in lipsa mea şi tocmai la 
urmă, pentru a nu-mi trăda secretul, adusei 
vorba, despre Ilinca. 

„Ilinca ?... îmi respunse atunci o slugă, 
dănd din umere, oo cunosc, n'am auzit. 


64 ION URDILĂ 


— Cum n'o cunoşti ?... Fiica morăriţii 
din sat. 

— Më iertaţi, cuconaşule; pe morar ştim 
că-l chiamă Ilie şi nu-i insurat. 

Îmi veni atunci o grozavă stringere de 
inimă, dar më stăpănii. 

— Intr'adevăr, d-ta mwai de unde şti. 
Uitasem că in timpul mătuşei mele slugile 
nu se prea invecheau la noi. 

In acelaş moment văzui intrănd pe poarta, 
curţii locuitorii satului, care veneau se ureze 
pe noul lor, stăpăn. Bă&trănii inaintau in 
frunte, ţinănd unul un miel, altul o găină, 
altul o strachină cu ouă, pocloane ce mi 
se aduceau de bună venire. De pe la mij- 
locul curţii ei îşi luară căciulile şi se plecară 
adănc indată ce mă zăriră; ear eu, fără să-i 
aştept mai mult, më dusel grabnic intre 
dănşii, dădui mäna cu cei mai bătrăni ei 
intimpinăi cu cuvintele : 

— Bine v'am găsit sănătoşi, oameni buni... 
Ce mai veste?... 

— Bine-aţi venit, cuconaşule! Să trăiţi 
la mulţi ani! Intre noi, pace bună. 

Apoi ei îmi dădură pocloanele in primire 


10N URDILĂ 65 


şi eu, la r&ndul meu, poruncii să li se im- 
partă căteva vedre de vin. Eram fericit sä 
më văd, după atăţia ani de instrăinare, 
earăş la locul de naştere, intre ai mei. Eată, 
moş Nichifor, vechiu vornic de sat, fruntaş 
cu patru boi; eată moş Alăută, cimpoerul 
de la şezători şi de la scrinciobe; eată şi 
moş Toma vă&nătorul, cel care mi-a pus 
întăi şi'ntăi ciubeica'n gură şi puşca'n mänd. 
Îi revedeam acum pe toţi, insă mai albi, 
mai gărboviţi de cum fi lăsasem la plecare; 
ear dintre r&ndurile lor, ici colea, lipsea 
căte unul, strins de măna lui Dumnezeu, 
după cum ziceau ei in limba lor cămpe- 
nească. Apoi intorcăndu-mă earăş la găndul 
ce mă stăpănea, îi intrebăi de nevestele, 
de copii, de ogoarele lor şi tot aşa inainte, 
pănă cănd, după mult incunjur, ajunsei pe 
nesimţite la Ilinca. 

— He... Ilinca !... răspunse moş Toma 
vănătorul, să fiți sănătoşi, cuconaşule! cine 
ştie unde i-or fi strălucind ochii. De cum 
aţi plecat de la noi, a pribegit din sat şi 
nime nu i-a mai dat de urmă, 

— Be vede că nu prea trăea bine cu rë- 

28,488 IIL 5 


66 ION URDILĂ 


posata, mătuşa d-voastră, Dumnezeu so 
erte |... băgă, de samă cimpoerul. 

— Oo fi fost pricina asta sau altă pri- 
cină, Dumnezeu ste, adause moş Nichifor. 
De vr'un bine, de sigur, nu s'a dus ea de 
la noi. Am căutat-o multă vreme, să-i dau 
nişte lucruri ce i-a lăsat, cu limbă de moarte, 
bietul Ion Urdilă, dar n'am găsit-o nicăiri. 
Nam putut măcar să aflu de mai trăeşte 
sau nu. 

Eu unul, nu mai intrebam nimic, nu mai 
auzeam nimic. 

Aici Constantin tăcă, se uită lung la fo- 
cul ce pălpăea in sobă, apoi cu voace cam 
inecată urmă : 

— S'au strecurat mulţi ani deatunci, iu- 
bite prietene, incăt am avut timpul să in- 
cărunţesc şi in lunga mea holteie am mai 
iubit de vr'o trei, patru ori cu multă aprin- 
dere, de-mi părea că atunci iubesc pentru 
intăiaş-dată. Am avut chiar certe din pri- 
cina femeilor, am fost de două ori logodit, 


ION URDILĂ 67 


dar, precum vezi, am remas holteiu. Ideea 
insuratului nu m'a mai putut invinge. Insă 
toate aceste intămplări şi incurcături s'au 
şters, ca şi cum n'ar fi fost, fără a-mi läsa 
in amintire nici cea mai mică urmă. Singur 
chipul Ilincăi mi se infăţişează incă din 
cănd in cănd, dulce, poetic ca un vis din 
copilărie. Hotărît lucru | Cea mai curată a 
mea simţire a fost pentru o fată de ţăran. 

Vezi dar că nu puteam să-ţi spun această 
istorioară fără un pic de induioşare, fiindcă, 
prea se leagă deaproape cu trecutul vieţii 
mele. 

— Apoi dacă-i aşa, răspunse Gheorghie 
nu mai puţin induioşat, vei fi silit să 'asculţi 
şi tu o istorie din viaţa mea, mäni tot la 
oarele aceste, aici dinaintea focului. La re- 
vedere pe măne |... 

— La revedere | 


BS 


URA DIN COPILARIE. 


L 


A doua zi la oara hotărită amăndoi amicii 
se aflau in aceeaşi odae aşezaţi dinaintea 
focului. 

— Te ascult, iubite, zise Constantin su- 
rizănd. Incepe: A fost a fost, că dacă n'ar 
fi fost, nu s'ar fi povestit. 

Gheorghie insă nu suridea de loc. Sub 
povoara amintirilor care invieau şi se in- 
trupau in mintea lui, el părea intristat. Avea 
de-a face cu o intreagă lume care asfinţise 
dimpreună cu soarele tinereței lui. Apoi 
cu glas mişcat prinse să povestească astfel : 


70 URA DIN COPILÄRIN 


— Voiu incepe ceva mai de departe, toc- 
mai de pe când aveam vărsta de şase ani. 
Eram prin urmare numai o mănă de om. 
Din depărtarea din care privesc astăzi acei 
ani ai vieţii mele, inţelegi amice, căt tre- 
bue să-mi pară de frumoşi. Pănă la acea 
vărstă nu trecusem barierele tărguşorului 
in care m'am născut, un tărguşor mic, dar 
curat, vesel, cu case albe văruite, gătite ca 
de serbătoare, cu strade drepte, largi, bine 
prunduite ; un tărguşor unde-ţi era mai 
mare dragul să trăieşti. Pe ambele laturi 
ale stradelor se ridica căte un şir de plopi 
nalţi, frumoşi, care par'că străjueau asupra 
liniştii locuitorilor şi de virful cărora adese- 
ori mi-am aninat zmeii in jocurile mele co- 
pilăreşti. 

Cea mai insemnată zidire cate pe-atunci 
atrăgea privirile mele era biserica „Ador- 
mirea“, al cărui acoperiş de tinichea îmi lua 
ochii, singurul acoperiş de tinichea in oraş 
pe vremea aceea, şi in al doilea rënd venea 
casa părintească. 

Casa, părintească era o lume intreagă pen- 
tru mine. Deşi sunt mulţi ani de cănd m'am 


URA DIN COPILĂRIB 7 


instrăinat de dânsa, pribegind prin alte lo- 
curi, totuş găndurile mele necontenit se 
intorc cu drag cătră acei păreţi, cătră acele 
unghere de care më leagă copilăria. Aş 
putd să-ţi istorisesc zi cu zi toate jocurile, 
toate bucuriile, toate supărările mele de 
atunci, căci îmi sunt mai proaspete in minte 
decăt int&mplările de eri, insă nu voiu să 
më depärtez de la şirul istorisirii mele. 

Intro zi, o trăsură cu patru cai buziş, 
incărcată cu gemandane, trase la scară. Mama 
mă luâ in braţe, më puse alături cu dănsa 
in trăsură şi-mi zise: 

— Fiindcă ai fost cu minte, te iau cu 
mine la moşie.“ 

Simţeam că mă ineacă bucuria v&zăndu- 
më pentru intăiaşi-dată in viaţa mea intr'o 
trăsură cu patru cai, care avea clopot la 
oişte şi mergea la moşie. Trecui bariera cu 
lanţ de fer, poarta tainică, care despărţea 
lumea cunoscută de mine de cea necunos- 
cută, şi më 'v&zui in prelargul cămpiei. 

— Mergem la moşie!“ repetăi in găndul 
meu. 

Nu puteam tocmai bine să-mi dau samă 


72 URA DIN COPILĂRIS 


ce insemnează cuvântul moşie, dar îmi in- 
chipuiam că trebue să fie ceva frumos, de 
vreme ce era nevoe de atăta pregătire pen- 
tru a ajunge acolo. Inaintam mereu pe un 
drum cotit, care şerpuea printre sămănă- 
turi, şi peste puţin pierdui oraşul din vedere. 
Ochiul meu, deprins intr'o lume mărginită 
intre ziduri de case, nu se putea acum să- 
tura de-a rătăci in voe peste şesurile, dea- 
lurile, văile care, inlănţuite unele de altele, 
se pierdeau in nesfirşitul depărtărilor. Ce 
nouă, ce frumoase mi se păreau toate a- 
ceste ! 

— Unde se mäntue cămpia asta ? intrebăi 
pe mama. 

— Nicăiurea. 

— Cum, nu se sfirşeşte la moşie? 

— Nu. 

Aceste răspunsuri puţin lămurite îmi a- 
prindeau şi mai mult inchipuirea. Lacom 
mă uitam de jur imprejur şi fiecare lucru, 
căt, de mic, căt de neinsemnat, se intipărea 
adănc in sufletul meu. Necontenit më mi- 
ram şi ameţeam pe mama cu intrebări. 
Ceea insă ce mă supăra uneori, era să o 


URA DIN COPILĂRIE 73 


văd pe dânsa, pe viziteu şi pe sluga din 
capră stănd liniştiţi la locul lor, fără să se 
minuneze cătuşi de puţin de tot ce li se 
infăţişa, dinaintea ochilor. 

Şi cum, oare erau nimicuri toate acestea ? 
Un cămp care nu se ştie unde se sfirşeşte, 
acoperit cu flori şi cu sămânături, şi nenu- 
mărate păsări care sburau in aer, şi cocos- 
tărcii cu lungile lor catalige care priveau 
nepăsători tot alaiul trăsurii noastre..... 
Toate aceste nu se vedeau doar in oraşul 
nostru, şi ceea ce era nou pentru mine, cre- 
deam că trebue să fie negreşit şi pentru 
alţii. Astfel, legănat de trăsură şi de gân- 
durile ce mă inv&lueau, orbit de atăta spaţiu 
şi atăta lumină ce-mi juca dinaintea ochilor, 
imbătat de aerul proaspăt şi viu al dimi- 
neţei, prinsei de la o vreme să inchid ochii 
şi adormii de-a binele lăngă mama. 

Dorrnii dus căteva ciasuri bune in colţul 
meu de trăsură, cănd deodată un vuet ne- 
obicinuit mă deşteptă in faţa unei privelişti 
neașteptate. Trăsura intrase intr'o apă mare, 
curgătoare. Stropii săreau pănă pe noi; caii 
trăgeau din răsputeri păr&ndu-mi-se că fug 


74 URA DIN COPILĂEIN 


in susul apei; trăsura cănd de cănd par’că 
să se răstoarne ; roţile nu se mai vedeau; 
o frămăntătură, un vălmăşag de valuri, 
care-mi lua ochii şi auzul; insfirşit era ceva, 
infiicoşat şi frumos totodată. O apă aşa de 
mare, aşa de lată, aşa de adâncă nu mai 
văzusem niciodată. 

— Ce este? intrebăi pe mama inspăim&ntat, 

— Trecem Moldova, îmi r&spunse ea li- 
niştitä. 

Ajunşi aproape de malul celălalt, trăsura 
se opri un moment ca să se adape caii, şi 
atunci avui ocazie să privesc mai in linişte 
acea apă mare, limpede, care venea, nu ştiu 
de unde, se ducea nu ştiu unde şi curgea 
fără sfirşit pe albia ei de prund, făcând in 
faţă mici creţi ce străluceau la soare ca 
nişte petre scumpe. 

Nu departe mă aştepta o altă intămplare 
şi mai curioasă. Trăsura intrà intr'un fel 
de grădină intunecoasă, plină de copaci, dar 
care nu sämëna a grădină; căci nu se vedea 
de loc lucrul mănei de om. De ce inaintam, 
de ce copacii erau mai deşi, mai fioroşi şi 
drumul mai anevoios. In orice parte mă 


URA DIN OOPILĂRIB 75 


intorceam, nu vedeam decăt trunchiurile şi 
frunzişul copacilor, un nesfirşit pustiu de 
verdeață plin de crengi, de rădăcini imple- 
ticite, de adăncimi tainice, de voci ingănă- 
toare, de părae furişate prin fundul ripilor, 
toate aceste inecate intr'un fel de lumină 
indoioasă. Unde şi unde căte-o păsăruică 
sfiicioasă, mistuită sub frunze, se auzea ci- 
ripind ; unde şi unde căte-un cuc cânta a 
jale ; ear eu simţeam că o grijă mă cuprinde 
sub intunecoasele şi nesfirşitele bolți de ver- 
deaţă, prin care chiar razele soarelui abia 
indrăzneau să pătrundă. 

— Suntem in pădure, îmi zise mama. 

— A! In pădure!... repetăi cu glas 
serios, 

Vrea să zică aici se adăpostesc urşii şi 
lupii, aici s'aţin tălharii, aici sălăşlueşte 
Mama-pădurii | Mai auzisem de păduri făr- 
mecate, de păduri negre şi dese ca peria, 
de păduri de aramă ; te las prin urmare să 
judeci ce zbor luă inchipuirea mea. In fie- 
care Luft mi se părea că văd nişte ochi 
crunţi aţintiţi asupra mea; in fiecare colţ 
mi se părea că aud un glas care mă chiema. 


78 URA DIN COPILĂRIE 


Nu-mi era de loc indămănă. Necontenit më 
vărcoleam in trăsură şi më grămădeam 
lângă mama, ca nu cumva să fiu inhăţat 
de vre-una din dihăniile ce mi se năzăreau, 
insă cu nici un preţ n'aş fi mărturisit frica, 
ce mă stăpănea. Dë! aveam şi eu măndria 
mea | Mama nici grijă n'avea de vedeniile 
ce mă impresurau ; caii mergeau regulat in 
drumul lor, indemnaţi din cănd in când de 
biciul viziteului care plesnea, in aer; feciorul 
dormita. pe capră par'că n'ar fi fost in pä- 
dure; numai eu më r&suceam in toate păr- 
Hie ca "pn şurub, privind in fiecare copac 
căte-un duşman. 

Dar nici râul nu-i fără capăt. De la o 
vreme incepă să se lumineze dinaintea mea, 
ceriul să se deschidă, copacii să se rărească 
şi insfirşit eată-mă ajuns earăş la cămp gol. 
Intr'o clipă s'au risipit toate nălucile, toate 
spaimele ce mă cuprinseseră, şi-mi aduc 
aminte ş'acuma că după ce am văzut pä- 
durea rămasă hät in urmă, m'am intors 
mănios către dănsa şi i-am aruncat o pë- 
reche de ochi de voinic, zicăndu-i in mine: 

— Deacum mai fă-mi ceva dacă poţi! 


URA DIN COPILÄRIN 77 


Puțin dupä aceea ajunsei la moşie, unde 
më aşteptau toate plăcerile : casele cu far- 
mecul noutăţii lor, curtea cea mare, unde 
puteam bate mingea ’n larg, grădina cu pomi 
roditori şi cu-o iarbă verde şi curată de 
par'că më 'ndemna să më rostogolesc pe 
dânsa ; apoi libertatea, nebuniile, pofta män- 
cării şi somnul cel neintors. Ştiu că-mi mer- 
gea bine acolo, toată ziua la soare, intre 
găinile, răţele, curcanii şi păunii, care căr- 
duri cărduri se roteau imprejurul meu, gră- 
indu-mi fiecare in limba lor şi uităndu-se 
galiş la mine, ca la un nou stăpăn. Mi se 
rumenea faţa văzănd cu ochii, ear mama cu 
privirea umedă de bucurie îmi zicea, dragă- 
doamne mustrăndu-mă : 

— Niam mai văzut copil ca tine neastăm- 
părat şi părlit de soare ! Nu-ţi e găndul de- 
căt la măncare şi la nebunii! 

Şi intr'adevăr aşa era. In fiecare zi fá- 
ceam căte-o bae in riuleţul r&ce şi limpede 
ca lacrima, ce curgea prin fundul grădinii 
şi in undele căruia mă lăfăeam ca un păs- 
trăv, ear după bae, să dea Dumnezeu bine, 
tot cămpul îmi părea strimt. Astfel pe toaţă 


78 URA DIN OOPILÂRIB 


ziua prindeam căte-un dram de carne sä- 
nătoasă, care îmi da putere in trup şi voe 
bună in inimă, 

Intr'o zi, mama primi vestea că o cu- 
coană mare, şi anume Marghioliţa Darie, cu 
un copil al ei, Mihăiţă, are să ne vie in 
gazdă. 

O cucoană mare |... găndii in mine; ceo 
fi asta ? 

Cucoană e doar şi mama, căci toate slu- 
gile o chiamă aşa. Dar cealaltă se vede că 
e alminterea de vreme ce-i zic mare. Eram 
foarte nedumerit, cu atăta mai mult că nu-mi 
puteam inchipu! să fie o altă cucoană mai 
mare decăt mama. 

Se făceau toate pregătirile pentru o pri- 
mire mai deosebită. Odăile se grijeau, se 
vărueau, se cerueau ; se aduna in grabă şi 
cu imbelşugare tot soiul de provizii pentru 
masă ` curcani, claponi, vënat, pescării, läp- 
tării ; cănd insfirşit, intro amiazăzi, mult 
aşteptata cucoană mare sosi intr'o trăsură 
inchisă cu patru cai, intovărăşită de doi că- 
lärețı la oblon. 

O văzui cănd se cobori din trăsură dim- 


URA DIN COPILĂRIE 79 


preunä cu copilul şi o slujnică, şi după ce 
mama îi făcă primirea cuvenită, eu plecăi 
la jocurile mele, fără să-mi mai bat capul 
de dănsa. Aveam, ca să zic aşa, o ciudă, 
ascunsă pe ea. Mai intăi pentru că nu văzui 
la dënsa nimic mai deosebit care să indrep- 
tățească, cuvântul de cucoană mare, şi al 
doilea pentrucă mama nu-mi dădă voe sä 
ged ca de obiceiu la masă cu toţii, zicând 
că sunt prea mic, prea părlit de soare şi 
prea neastămpărat, ca să pot sta cu cinste 
dinaintea, oaspeţilor. Aceasta mă jigni oare- 
cum in măndria mea copilărească, şi deaceea 
nici më mai arëtam prin casă, 

A doua zi, pe cănd mă jucam in grădină, 
văzui pe cucoana cea mare cu slujnica şi cu 
copilul venind inspre mine. Cel intăi gănd 
al meu a fost să fug, dar m'am rësgändit 
şi am stat pe loc, să nu crează ea cumva 
că mi-e ruşine de dânsa sau de copilul cel 
imbrăcat in catifea şi cu faţa obraznică, 
care nu mi-a intors sărutatul in ziua, sosirii, 
A trecut deci pe lăngă mine cucoana cea, 
mare, inţepată şi fudulă, fără să-mi zică un 
cuvânt, fără să-mi arunce o ochire, ca şi 


80 URA DIN COPILĂRIE 


cănd aş fi fost un copil de ogradă, eu care 
eram deprins să fiu desmierdat şi purtat pe 
braţe de toţi. Aceasta mă atinse la inimă 
şi pornirea ce aveam in contra ei se prefăcă 
in ură. Când deodată më simţii pe neaştep- 
tate lovit in spate. 

Iute mă intorsei şi ce văzui?... Văzui, 
spre marea mea mirare, pe Mihăiţă, cuco- 
naşul cel imbrăcat in catifea, cărăbănindu-mi 
la pumni in spinare, aşa fără nici o pricină, 
numai doar pentrucă më intălnise in cale. 
Nu pot zice că loviturile lui më dureau, 
căci crescut pe puf, cum fusese, neatins de 
vënt şi de soare, avea sărmaiul oasele moi ; 
dar simţii o ciudă nemărginită şi gata eram 
să-i arăt J.e dată ce deosebire este intre 
pumnii lui de cuconaş gingaş şi ai mei de țë- 
ran prăjit la soare, cănd măna mumei sale 
mi se puse in piept şi mă despărţi de pro- 
tivnicul meu. Apoi liniştită şi nepăsătoare 
ca şi cănd nimic nu s'ar fi petrecut, cucoana 
cea mare îşi urmâ primblarea mai departe, 
dimpreună cu slujnica şi copilul. 

Furios şi cu ochii in lacrimi r&măsei in 


URA DIN COPILĂRIA 81 


urmă, arstănd pumnii lui Mihăiţă şi stri- 
găndu-i in gura mare: 

— Las că te-oiu prinde eu! Am să te fac 
turtă | 

El nici îşi intoarse capul spre mine, ear 
eu alergăi desperat la mama, care, ascul- 
tăndu-mi plăngerea, më sărută pe amëndoi 
obrajii zic&ndu-mi : 

— Nu-i nimic, drăguță... Ei pleacă astăzi. 
Sunt musafirii nostri: n'avem ce face | 

In ziua aceea cucoana cea mare plecă 
intr'adevăr, şi mama avi mare greutate să 
më facă să vin spre a-mi lua ziua bună de 
la dânsa, 

Mihăiţă, căruia se vede că-i părea r&u de 
isprava ce făcuse, më sărută de astădată 
cu voe bună, ear eu la r&ndul meu nu-i in- 
torsei sărutatul şi r&măsei posomorit şi cu 
buzele umflate pănă ce musafirii se urcarë 
in trăsură şi se făcură nevăzuţi. 

Deatunci am rămas mult timp cu un fel 
de duşmănie incontra tuturor aşa numitelor 
cucoane mari, cunoscute sau necunoscute, 
făcăndu-le pe toate răspunzătoare de nea- 


28,488 IIL 6 


82 URA DIN COPILĂRIE 


junsurile ce suferisem de la cucoana Mar- 
ghioliţa, Darie. 


N, 


Răpede ca un vis au trecut cele intăi 
zile ale copilăriei mele, şi eată-m8 ajuns la 
vărsta unde incepe necazul invăţăturii. Cel 
intăi care mi-a pus cartea in mănă a fost 
popa Ion Catichetul de la „Adormire“. De 
la dănsul am invăţat az, buche, vede, glagore 
după moda veche; ear nemţeşte incepui 
cu un -profesor care şedea in casa noastră 
şi care era mai mult v&nător decăt dastal. 
In toate duminicele şi zilele de serbători, 
îl vedeam intorcăndu-se. de la vënat cu căte 
o rață sau un epure la torbă, ceea ce mă 
făcea să am despre dënsul o mare idee. 

Dar toată invăţătura mea era numai o 
şagă, căci puţin më stingherea de la jocul 
mijoarcei, al ameilor şi al oinei. 

Mai gisisem şi meșşteşugul de a ascunde 
cărţile, prefăcindu-mă că le-am pierdut, sau 
de-a rupe filele unde mi se dădeau lecţiile, 
aşa că invăţătura mergea nu mergea, dar 


URA DIN COPILĂRIE 83 


nebuniile mergeau strună. Insă cănd im- 
plinii opt ani, atunci, vorba ceea, mi se 
inchise calea 'n codru. Părinţii mei më a- 
duseră in capitală şi mă aşezară intr'o şcoală. 

Cea mai amară zi a copilăriei mele a fost 
negreşit aceea cănd, departe de tot ce-mi 
era drag in lume, de părinţi, de casa unde 
eram deprins, de grădina cu flori, de patul 
meu, de cămara cea plină cu bunătăţi, mă 
văzui intre (rett posomoriţi ai şcolii, in 
mijlocul unor dascali şi pedagogi cu figuri 
străine şi serioase, şi a unei turme de băeţi, 
care făceau o larmă asurzitoare şi se uitau 
la mine ca la urs. Multe lacrimi am vărsat 
intr'un colţ, fără ca nimeni să-mi zică un 
cuvânt de măngăere, insă de la un timp 
suspinele incetară, lacrimile se uscară şi 
inseninăndu-mi faţa, prinsei să më uit im- 
prejur. 

Doamne, ce urită odael! Nişte mese şi 
binci de lemn inegrite, scrijilate cu cuţita- 
şul; o sobă stricată la gură şi afumată; 
nişte păreţi painjiniţi, acoperiţi cu hărţi mari 
pe care mi-aduc şacum aminte că am citit 
atunci pentru intăiaş-dată cuvintele : „Ocean 

e 


84 URA DIN OOPILĂRIR 


boreal, Ocean austral“. Apoi intrun colţ o 
tabelă neagră, pe care erau nişte semne 
neinţelese, scrise cu crida, ear in faţa me- 
selor şi a băncilor o catedră de lemn mai. 
naltă, care sta ca o statornică amenințare 
dinaintea, noastră. Căte gănduri mi-au tre- 
cut atunci prin minte ! Schimbarea era aşa 
de mare, că par'că insuşi eu më schimba- 
sem; simţeam că s'a rupt firul intre trecut 
şi prezent, şi că deacum am intrat, fără 
speranţă, intr'un noean de necazuri. 
Încetul cu incetul băeţii se apropiară de 
mine intrebăndumă unii cum më chiamă, 
alţii impingănd curiozitatea pănă a më pi- 
păi ca pe o dihanie sălbatică, cănd deo- 
dată zării printre dănşii pe Mihăiţă, cel care 
mă pumnise in grădina noastră de la ţară, 
Fără să më mai gândesc la cearta noastră 
de acum doi ani, şi bucuros că insfirşit văzui 
o fiinţă cunoscută intre atăta lume străină, 
sării in gătul lui să-l sărut, insă se vede 
că el nu avea inima blajină ca mine, căci 
më imbrănci fără veste aşa de tare, că im- 
piedecăndu-m& de-o bancă, căzui jos. Un 


URA DIN COPILĂRIE 85 


hohot de ris se Stirn ca o furtună in ju- 
rul meu. 

— E slăbuţ, mititelul !... strigă unul. 

— E papă lapte; strigă altul. 

— Cuconaş hrănit cu papanaşi |! adause un 
al treilea. 

Ear Mihăiţă, pun&ndu-şi mănile in şolduri, 
më măsura cu nişte ochi obraznici, de par’- 
că-mi zicea : 

— Poftim şi altădată ! 

Atunci tot săngele clocoti in vinele mele. 
Iute ca săgeata më aruncăi asupra lui, şi 
o luptă furioasă incepă intre noi. Lupta insă 
nu fu lungă, căci eu, cel cu braţele coapte 
la soare, pot să zic că n'am avut ce face 
cu Mihăiţă cel plăpănd, deprins in catifele. 
Intro clipă lam trăntit la pământ şi am 
inceput si-i plătesc cu dobândă pumnii din 
grădină şi brănca dela şcoală. I-am dat căt 
i-a incăput in piele, ear după ce a scăpat 
din mănile mele ca un epure flocăit, toată 
dragostea băieţilor se intoarse către mine. 
Invingătorul are totdeauna dreptate. 

— Ei bravo, ţi-ai căştigat rangul! zise 
unul. 


88 URA DIN COPILĂRIE 


— Vrednic eşti să fii din tagma noastră! 
adause un altul. 

Mihăiţă de atunci ca mai ba să-mi cate 
ceartă, Din contra se arăta dulce către mine, 
incăt remaserëm prieteni. Ce-i drept, uneori 
par'că zăream o lumină indoioasă in fundul 
ochilor lui, care nu-mi mergea la inimă, 
dar, neprepuelnic cum eram, nu dam nici o in- 
semnătate acestei păreri. Negreşit, nu putea, 
să mai aibă nimic incontra mea. Më bătuse, 
îl bătusem ; eram quit. 

Më deprinsesem acum cu viața de şcolar, 
şi nu-mi mai părea sarcina aşa de grea; 
numai cu măncările nu mă prea impăcam, 
căci erau pe sponci şi nu tocmai gustoase. 
De altfel cheful îmi venise la loc, şi dacă la 
carte nu eram chiar cel d'intăi, apoi la joc 
şi la nebunii pot zice că nu mă intrecea 
nimene. 

A mers treaba cu bine o jumătate de 
an, in care timp Mihăiţă din ce in ce se 
imprietenea cu mine. La orice imprejurare 
sau ceartă, in faţa sau in lipsa mea, el 
totdeauna îmi ţinea parte, aşa că băeţii îi 
deteră porecla de nevasta mea. 


URA DIN COPILĂRIE 87 


Dar odată se intămplă un lucru care mă 
puse pe gănduri. Se apropiase examenele 
şi fiecare dintre noi avea datoria să facă o 
compunere oarecare, după placul lui. Eu îmi 
alesesem in taină ca subiect o furtună pe 
mare. Ce-i drept, nu văzusem marea nici- 
u lată şi mai puţin ăncă o furtună pe mare; 
dar cine mai scrie despre lucruri ştiute şi 
văzute ? Îmi trebuea un subiect mai deo- 
sebit, care să mişte pe cititori, şi acesta, 
îmi pärù cel mai nimerit. Astfel, din cele 
ce cetisem prin cărţi şi văzusem prin pa- 
norame, alcătuii o compunere in care ful- 
gerele jucau negreşit un rol straşnic despi- 
cănd ceriul de sus pănă jos, valurile se in- 
țelege că se ridicau căt munţii, corabia 
păriia, in toate incheieturile ei, ear căpita- 
nul, cu fruntea senină, sta pe punte şi in- 
curaja pe marinari, zicănd : 

— Copii, n'aveţi grijă, sunteţi. cu mine | 

Nim&rui n'am citit această compunere. 
Nimeni nu ştia ce am scris măcar. Tot 
timpul am ţinut-o ascunsă in saltarul meu, 
sub lacată. Insă lucru de mirare! In ziua 
hotărită pentru a arăta profesorului incer- 


88 UBA DIN COPILĂRIE 


cările noastre, se intămplă că furtuna mea, 
să semene bucăţică ruptă cu furtuna lui 
Mihăiţă, care alesese tocmai acelaş subiect, 
Dar ce asemă&nare?... cuvânt cu cuvânt, 
punct cu punct, virgulă cu virgulă. Par'că 
fusesem amândoi insutlați de acelaş duh 
sfânt. Te las să judeci in ce ameţeală că- 
zui! A fost o adevărată măciucă ce primii 
in cap. Dar pe cănd stam bezmetic şi mut, 
neștiind ce să cred şi ce să zic, deodată 
amicul meu Mihăiţă apucă cu gura inainte 
că sunt un răutăcios, că i-am copiat com- 
punerea, şi vorbea apăsat, şi cu atăta căl- 
dură şi siguranţă, incăt oricine ar fi putut 
crede că sunt adevărate spusele lui. Më a- 
păram şi eu căt puteam, dar pe lăngă că 
nu aveam inlesnirea lui de vorbă, apoi şi 
frica ce-mi intrase "pn inimă, ca nu cumva 
să fiu bănuit, îmi micşura puterile şi-mi 
tăea glasul, aşa că r&spundeam slab şi in- 
tr'un chip de tot stingaciu. Mihăiţă, sim- 
ţindu-se mai tare, më rupea din cuvinte; 
apoi, cu o mişcare plină oarecum de o 
dreaptă mănie, ridică cu amëndouë mä- 
nile caetul său in sus şi-l rupse in vë- 


URA DIN COPILĂRIE 89 


zul tuturor, zicând că se leapădă de mun- 
ca lui, ear eu rëmän liber să më folo- 
sesc de dânsa, dacă nu mi-e ruşine. Atunci 
profesorul voind să descurce adevărul, făcă 
cercetări in clasă, al căror resultat a eşit 
in defavoarea mea; căci s'a constatat, că 
saltarul lui Mihăiţă a fost totdeauna des- 
cueat, şi al meu incueat; că Mihăiţă, vechiu 
scolar, intrat cu doi ani inaintea mea, n'a 
fost niciodată pedepsit pentru vre-o min- 
ciună sau pără nedreaptă; că dela venirea 
mea in şcoală, el mi-a arat totdeauna 
prieteşugul cel mai sincer, şi că prin ur- 
mare nu era de crezut că ar fi voit fără 
nici un cuvânt să më compromită dinaintea 
profesorilor. Astfel, toate bănuelile cădeau 
asupra mea. Ruşinat, pierdut dinaintea nă- 
pastii, n'aveam nici o putere alta de a më 
apăra, decăt de a căuta să dovedesc că 
ram şi eu in stare a face o compunere 
fără să am trebuință de a copia. Acest 
mod de probare fu primit de profesor, care 
ne dădă la amândoi acelaş subiect, cu or- 
din de a nu comunica cu nimeni dintre 
străini şi nici noi doi unul cu altul. Din 


90 URA DIN 0OPILĂRIRH 


această, nouă incercare eil eu invingător, 
căci compunerea mea s'a recunoscut a fi 
mai bună decăt a lui. La examen de ase- 
menea l-am r&pus in toate materiile. Cu 
toate aceste, chestiunea cu furtuna pe mare 
a rămas incurcată; iar eu lesne ertător cum 
eram, uităi neajunsurile ce-mi făcuse şi më 
imprietenii din nou cu el, nefiind in natura 
mea de a păstra ură incontra mai ales a 
unui mai slab decăt mine, 

Alte şase luni le-am petrecut cu bine in 
şcoală, când intr'un rënd, jucănd mingea 
in curte, Mihăiţă in loc să më lovească cu 
mingea, după cum era regula jocului, më 
lovi cu o piatră in spate, incăt din această, 
pricină nva inăbuşit săngele pe gură şi am 
stat vreo trei săptămâni in pat. Nimeni nu 
s'a arttat mai nenorocit şi mai nemăngăiat 
decăt Mihăiţă, care de sigur fără precuge- 
tare a comis această greşală, Dar era ve 
derat că prietenia cu dănsul nu-mi era a 
bine. După un an insă el ei din şcoală, 
nefiind in stare să-şi măntue invăţăturile; 
ear eu trecui clasele treptat, treptat, pănă 
cănd insfirşit făcui examenul clasei din 


URA DIN COPILĂRIE 91 


urmă. A fost o sărbătoare mare pentru 
mine cănd profesorii îmi dădură atestatul 
de isprăvirea cursului. Această hărtie căşti- 
gată cu preţul muncii mele o priveam ca 
pe cel mai nepreţuit odor, şi multă, vreme 
după aceea nu mă puteam op de a o tot 
scoate din buciumul ei de tinichea şi de 
a-mi ceti şi rësceti numele. Par'că aveau 
un farmec literele cele de aur, care necon- 
tenit îmi atrăgeau privirile; par'că prin tr&n- 
sele mi se sporise meritele, më schimba- 
sem la față. Eram intr'adevăr alt om de 
când urcasem această intăie treaptă pe 
scara invăţăturei, şi cu drept cuvânt mă 
uitam de sus la cei ce-mi rămăseseră in urmă. 

Nu-ţi mai povestesc, amice viaţa ce am 
petrecut apoi in străinătate, căci nare nici 
o legătură cu “istoria ce voesc a-ţi spune. 
Destul sä zic că revenit in ţară burduf de 
teorii, dar cu sacul ispitelor gol de tot, 
prinsei să intru in lume, să fac vizite, cu- 
noştinţi, cănd'intr'o zi, spre marea mea 
bucurie, intălnii pe vechiul meu camarad 
de şcoală Mihăiţă Darie, in casa doamnei 


92 URA DIN COPILÄRIE 


Zorescu, a cărei frumuseță atrăgea multă 
lume, 

Amăndoi furăm incăntaţi de a ne revedă 
după atăta timp de despărţire. El era acum 
schimbat, om in tot locul, cu barbă şi cu 
musteţe; insă in fundul ochilor lui mi se 
pără un moment că zăresc aceeași flacără 
indoioasă pe care o zărisem odată in tim- 
pul copilăriei mele, flacără care ca un ful- 
ger strălucea ş'apoi se făcea nevăzută. Dar 
negreşit eram inriurit de amintirea celor 
petrecute odinioară intre noi, căci ar fi fost 
cu totul neințeles să mai aibă el vre-un 
ghimpe contra mea, 

De vre-o două, trei ori ăncă îl intălnii in 
salonul doamnei Zorescu, unde se vede că 
el nu mergea fără oarecare scopuri, căci 
din ce in ce se arăta mai r&ce cătră mine 
şi mai nemulţămit. Cea din urmă dată, 
mi-aduc aminte că abia ma salutat, Îl 14- 
săi la o parte ca pe un om cu toane, şi 
më r&sbunăi in contra petrecănd de mi- 
nune cu doamna de gazdă. A doua zi, in- 
chipueşte-ţi lucru neaşteptat, doi domni bä- 


URA DIN COPILĂRIA 93 


tură la uşa mea. Ei îmi remiseră urmă- 
toarea, scrisoare din partea lui Mihăiţă: 


„Domnul meu, 


„Mergerea, d-tale in casa doamnei Zo- 
„rescu îmi desplace cu totul. Prin urmare 
„vei avă bunătatea a nu mai pune picio- 
„rul acolo. Ear dacă ai de gănd să treci 
„peste voinţa mea, atunci te rog să-mi tri- 
„Miţi marturi. 

„Al d-tale etc...“ 


Am căzut cu adevărat din ceriu cetind a- 
ceastă. scrisoare deşanţată, şi un moment 
am: stat la indoeală, dacă el nu şi-a pierdut 
cumva simţirile. Cu toate aceste, in faţa, 
provocării lui şi a declaraţiunilor netede 
ale marturilor, nu aveam decăt două căi 
de ales: sau să më hotărăsc a nu mai 
merge la doamna Zorescu Goen ce ar fi 
fost o ruşine pentru mine, in faţa mai ales 
a unei ameninţări, sau să më bat cu dën- 
sul in duel. Fără multă socoteală më ho- 
tării pentru acest din urmă mijloc de a 


94 URA DIN COPILĂRIE 


deslega gălceava, şi in aceeaşi zi îi trimisei 
marturii mei. 

Aşa dar eată-mă cu un duel in spinare, 
fără, nici o pricină bine-cuvăntată şi cu un 
vechiu camarad de şcoală! Ciudat; lucrul... 
Aşa-i?... 

Vei crede negreşit, amice, că această 
imprejurare, oricum serioasă in viaţa unui 
om, a trebuit să më tulbure, să më neli- 
niştească, deoarece a doua zi aveam să-mi 
pun pieptul in fața unui pistol? ei bine, 
de loc!... Mai intăi ştieam că Mihăiţă nu 
pusese in viaţa lui măna pe o armă de foc, 
in timp ce eu eram recunoscut ca un tră- 
gaciu destul de bun. Prin urmare, aveam 
mulţi sorţi de a scăpa cu obraz curat din 
incercarea, duelului. Dar osebit; de aceasta 
simţeam in mine un fel de tainică sigu- 
ranţă, de altfel neintemeiată pe nimic, cum 
că e cu neputinţă sä mor de mäna lui Mi- 
hăiţă. De unde îmi venea această sigu- 
ranţă?... Eu singur nu ştiu. Negreşit de la 
vărsta, tinereţelor totdeauna nepăsătoare de 
ziua de mini; căci la douăzeci şi trei de 
ani omul e ca bogătaşul risipitor, care nu 


URA DIN COPILĂRIS 95 


crede in putinţa de a sărăci. Credeam că 
orice se poate intămpla in lume, afară ca 
plumbul lui Mihăiţă să më atingă pe mine. 
Astfel, in ajunul duelului meu, in loc să-mi 
fac testamentul ca un om cu r&ndueală şi 
prevăzător, sau cel puţin prin o scrisoare 
să-mi cer ertare de la părinţi in cazul ne- 
norocit al căderii mele in luptă, eu më 
culcăi fără grijă şi dormii dus pănă adouazi, 
aşa că marturii mei au trebuit să më scu- 
ture bine, pentru a më trezi din somnul 
adănc ce më cuprinsese. Adouazi mersei 
fără bătae de inimă la faţa locului, intr'o 
poeniţă din pădurea invecinată cu oraşul, 
şi mărturisesc in cuget curat că toată in- 
scenarea duelului meu îmi pără o comedie 
demnă de ris. Incărcarea şi alegerea, pistoa- 
lelor, numărarea, paşilor, luarea posiţiunilor 
noastre faţă in faţă, aerul serios şi preo- 
cupat al marturilor, in loc să më mişte, 
mă făceau să surid, nu doar că voeam să 
mă art voinic, ci pentru că eram incre- 
dinţat că toate aceste sunt numai nişte 
forme goale, din care n'are să easă nimic. 
Cănd veni momentul comandei: una, două, 


98 URA DIN COPILĂRIA 


trei, eu luăi la ochiu un trunchiu de copac 
şi-l şi lovii, ear Mihăiţă më luâ pe mine 
la ochiu, dar lovi un alt trunchiu de co- 
pac; apoi, onoarea fiind satisfăcută după 
toate formele admise, dădui mäna protiv- 
nicului meu, şi fără nici o explicare më im- 
păcăi cu dănsul pentru a treia oară, Nein- 
ţeles lucru! Mihăiţă nu avea inimă rea, 
nici era căutător de gălceavă; dovadă că 
niciodată cu nimene n'a avut cea mai mică, 
ceartă, Dincontra, era molatic, un fel de 
„lasă-mă să te las“, ca toţi tinerii crescuţi 
pe saltea, care-şi cheltuesc averile cu luxul 
şi jocul cărţilor. Cu mine insă avea ce a- 
vea. De căte ori îl intălneam mai ales fără 
veste, mi se părea că tresare şi că i s'a- 
prinde in fundul ochilor lumina cea indo- 
ioasă care mă supăra. Dar aceasta putea 
să fie numai o părere, şi fără a căuta să 
urmăresc mai departe causele certelor noa- 
stre, odată impăcat cu dânsul, inchideam 
ochii asupra trecutului şi remăneam bun 
prieten cu el, 


URA DIN COPILĂRIE 97 


m. 


După cătva timp intälnii pe stradă pe 
amicul meu Mihăiţă, galbăn la faţă şi aşa 
de sdrenţeros, incăt dacă n'aş fi ştiut cine 
e, l'ag fi luat drept un cerşitor. Dar intoc- 
mai ca şi un cerşitor el îmi intinse măna, 
zicăndu-mi : 

— Më vezi in ce stare sunt; te rog aju- 
tä-më cu ce poţi şi nu më intreba mai 
departe. 

Buzele-i tremurau rostind aceste cuvinte 
şi 'ochii lui căutau in altă parte, spre a nu 
se intălni cu ai mei. l-am dat tot ce am 
avut la mine, fără a-l cerceta, fără a-i zice 
un cuvânt de mustrare. Nu era mare lu- 
cru ce i-am dat, el insă mi-a mulţămit şi 
s'a depărtat. Apoi intorcăndu-se iute indii- 
răpt, më opri din nou, zicăndu-mi: 

— Să ştii că-ţi voiu inapoea aceşti bani, 
căci mănile mele s'au deprins acum a 
munci, şi fără să aştepte r&spuns de la 
mine, fugi ca un om ce se tema să nu fie 
urmărit. 

Treci o bucată de vreme, fără să am 

28,483 III. 7 


98 URA DIN COPILĂRIA 


vre o ştire despre dânsul, cănd intr'o dimi- 
neaţă, pe cănd mă găteam dinaintea oglin- 
zii, ca să fac cea intăi vizită doamnei Ră- 
deanu, o frumoasă văduvă cătră care aveam 
o scrisoare din partea unei mătuşe a mele, 
eată că uşa se deschise cu sgomot şi Mi- 
hăiţă se infăţişă, dinaintea mea. Astădată 
era bine imbrăcat şi ochii lui nu se mai 
fereau de-ai mei. 

— Am venit să-ţi inapoesc imprumutul, 
îmi zise el, punăndu-mi in mănă punga cu 
paralele; banii tăi au fost cu noroc, căci 
mi i-ai dat, se vede, cu bună inimă. 

Îl sărutăi şi-l intrebăi despre intămplă- 
rile lui trecute, ear el îmi răspunse cu 
tristețä : 

— Frate! ce-a fost, nu merită să-ţi spun; 
dar atăta pot să-ți spun că ce-a fost n'o 
să mai fie. 

Atunci schimbănd vorba, îl intrebăi dacă 
cunoaşte pe d-na Rădeanu, pentru ochii că- 
reia, făceam atăta găteală dinaintea oglinzii. 

— N'o cunosc, dar am auzit de dănsa, îmi 
răspunse el. Se zice că e cea mai frumoasă 
femee din oraş şi cea mai primejdioasă. 


UBA DIN COPILĂRIE 99 


— Primejdioasă, pentru ce? 

— Pentru că nu-i om care să nu fi că- 
zut in laţul ei şi te sfătuesc să nu prea 
ai... 

— Să nu am, cum s'ar zice, in clin sau 
in mănecă cu dânsa. Auzi, mă rog, e pri- 
mejdioasă |... Dar dacă s'ar intimpla să-mi 
placă asemine primejdie, atunci ce-ai zice? 

— Aş zice că vei eşi şi tu din această 
incercare cu capul dogit sau cu punga de- 
şartă, cum au păţit-o şi alți.. gar fi pă- 
cat de tine. 

Apoi Mihai urm a-mi face icoana cea 
mai inspăimântătoare despre frumoasa vë- 
duvă, de par'că era o măncătoare de oa- 
meni. El vorbea vesel, cu glas tare şi gesti- 
cula mult, ceea ce nu era in deprinderea 
lui. Prin lumina veseliei lui insă, vedeam 
uneori cum un nor de tristeţă îi impresura 
fruntea ş'apoi ear se risipea. Poate că erau 
numai urmele, nu tocmai bine şterse, ale 
suferințelor prin care trecuse, sau poate că 
nu era nimic, dar glasul lui nu-mi părea 
limpede răsunător, nici căutătura lui nu erg, 


Ké 


100 URA DIN OOPILĂBIB 


deschisă şi netulburată, cum e a unui om 
ce nu are nimic pe conştiinţă. 

Apoi luăndu-şi pălăria şi stringăndu-mă 
de mănă, îmi zise: 

— R&măi sănătos; îţi doresc bună iz- 
băndă | 

Ear eu, aruncănd cea din urmă privire 
in oglindă, îi r&spunsei: la revedere! Cu- 
rioasă, fiinţă de om mai era şi amicul meu 
Mihăiţă | După ce şi-a risipit averea gi ti- 
nereţele ca un destrămat, după ce-a făcut 
toate nebuniile din lume, ertate şi neertate, 
eată-l acum pocăit şi cuminte, vrënd oare- 
cum să mă privigheze in calea vieţii... 
Ell... Auzi doamna Rădeanu primejdioasă | 
Rizănd in mine de aceste copilării, imi a- 
gezăi pe cap pălăria cea naltă şi pe măni 
nişte mănuşi nous, bine intinse, şi plecăi 
spre locuința primejdioasei văduve. Trebue 
să mărturisesc insă că de ce inaintam, de 
ce simțeam un soiu de neastămpăr. Par'că 
vizita aceasta nu era ca toate vizitele, 
par'c'ar fi atărnat ceva de la această primă 
intrevedere a mea cu doamna Rădeanu, in- 
tr'atăta cuvintele lui Mihăiţă më pătrun- 


URA DIN COPILĂRIR 101 


seseră fără voe. Ajuns la uşa salonului ei, 
abia më puteam r&sufla; më aşteptam să 
văd o frumuseţă care să-mi ia ochii... In- 
sfirşit eată-mă in faţa ei. Vorba ceea: la 
lauda mare cu sacul mic! Unde a văzut 
Mihăiţă atăta primejdie?... Më mir şi eu. 
Inchipueşte-ţi un cap acoperit cu păr gal- 
bën, cum aş zice auriu, nimic mai deose- 
bit. Căte capete astfel mai văzusem in viața 
mea! Nişte sprincene de asemene aurii, de 
altfel bine arcate, sub care se mişcau nişte 
ochi albastri, limpezi şi vii ce-i dreptul, dar 
càre nu aminteau, după zisa poeţilor, nici 
albastrul ceriului, nici ad&ncul mării. Res- 
tul era destul de bine proporţionat. Inti- 
părirea ce mia făcut a fost cu mult mai 
pre jos de ceea ce më aşteptam după spusa 
lui Mihăiţă, şi de unde îmi simţisem mima, 
bătând, in faţa nccunoscutului, eată-mă a- 
cum liniştit şi nepăsător dinaintea icoanei 
vii a doamnei Rădeanu. Intr'adevăr nu a- 
vea in intregimea ei nimic poetic, gingaş, 
melancolic, precum îmi inchipueam eu fe- 
meea in visurile mele. Dincontra, nasul ei 
puţin intors in sus, incontra regulelor fru- 


102 URA DIN COPILĂRIE 


museţei clasice, gura ei mică, dar croită 
oarecum pe luare in ris, insfirşit chipul ei 
blond, foarte blond din cauza părului, îi 
dădeau aerul unei lune pline, dar şirete. E 
de prisos să istorisesc aici convorbirea mea 
cu dënsa. Destul să zic că, ne mai găsin- 
du-mă in faţa unui duşman care să-mi in- 
spire cea mai mică sfială, i-am vorbit cu 
sănge răce despre lucrurile cele mai nein- 
semnate din lume şi după o jumbtate de 
oară am plecat. 

Bun! găndii eu in mine, primblăndu-mă 
in sus şi 'n jos pe stradă; se vede că Mi- 
hăiţă are puhăele pe ochi. Dacă şi această 
femee mă va face să-mi pierd capul, apoi 
atunci capul meu nu mai plăteşte doi bani. 

— Ce te primbli aşa ca Vodă, prin lobodă ? 
îmi zise Mihăiţă, eşindu-mi fără veste ina- 
inte la o cotitură de uliţă. 

— Ce mă primblu?... Ia am făcut cuno- 
ştință cu cea mai frumoasă şi mai primej- 
dioasă femee din oraş. Mam expus săge- 
Hor ei ucigătoare, şi eată, priveşte acum 
in mine un om inamorat, pierdut, desfiinţat 
şi gata de a se sinucide. 


URA DIN COPILĂRIE 103 


— Nici in glumă nu e bine să vorbeşti 
asemene lucruri, răspunse el cu glas se- 
rios. Am mai văzut eu viteji din gură ca 
tine, care s'au intors acasă smulşi de pene, 
de nu şi-au mai venit in fire. 

— Ce spui, iubite? Tu par'c'ai avè oare- 
care parapon de vorbeşti aşa... Nu cumva ?.. 

— Eu... eu... nui vorba de minel... 

— Te-am prins cu măţa in sac... Tu 
eşti cel smuls de pene... Apoi dacă-i aşa, 
spune-mi incaltea tot, ca să ştiu şi eu de 
ce să mă feresc. Şi fiindcă tot e vremea 
măncării, zisei eu, arstănd tocmai otelul 
dinaintea căruia ne aflam din intămplare, 
haide să intrăm aici să prănzim impreună, 
şi cu această ocazie îmi vei spune istoria 
ta pe larg. 

După căteva minute eram am&ndoi intr'o 
odae deosebită a otelului, aşezaţi faţă "mn 
faţă la o masă rotundă şi cu căte o ga- 
rafă de Cotnar dinainte. Mihăiţă avea frun- 
tea increţită, aerul misterios gi profetic. 
Më aşteptam să aud grozăvii. 

— Cunoşti pe Valerian, mă intrebâ el după 
o pauză. 


104 URA DIN COPILĂRIA 


— Adecă lam cunoscut, căci a murit 
s&rmanul. 

— Aşa este, a murit; insă de oftică din 
cauza ei. 

— Din cauza eil... 

— Cunoşti pe Dragoş? 

— Adecă lam cunoscut, fiindcă de vre-o 
căţiva ani a dispărut dintre noi. Nu cumva 
o fi murit şi el de oftică din cauza ei? 

— N'a murit, dar s'a inrolat ca volun- 
tar intr'o armată străină şi a căutat să 
moară in răsboae? insă n'a isbutit. Duce 
viaţa cea mai tristă in gunoaele cazarmelor 
şi tot din cauza ei. 

— Tot din cauza eil... Auzi]... 

— Cunoşti pe Arbore? 

— Da. 

— Ei bine, Arbore, bogätaşul Arbore, 
acela care numëra cu sutele de mii, a a- 
juns să-şi vadă tot avutul vëndut la dara- 
banä şi astăzi mănăncă pe la mesele creş- 
tinilor. 

— Ciudat... Şi ea i-a măncat averea? 

— Nu zic asta, dar din cauza ei a pier- 


Pie 


UBA DIN COPILĂRIE 105 


dut-o, căci s'a dedat la cărţi şi la beţie ca 
să se ameţească. 

— Apoi atunci?... 

— Ascultă... Pe mine mă cunoşti, nu-i 
aşa ?... Ei bine, eu, camaradul tëu de şcoală, 
am fost din cauza ei pe marginea prăpa- 
stiei... era să-mi implănt mäna in crime... 
şi numai mulţămită intëmplärii şi banilor 
tăi, mă vezi astăzi cu fruntea curată, 

Zicănd aceste cuvinte, Mihăiţă se răsuflă 
din greu şi bëù de dusch paharul de Cot- 
nar, ce-i sta dinainte. Eu insă, ce să spun?... 
nu mă simţeam de loc spăriet. Dincontra, 
eram oarecum in mirare, cum această pro- 
zaică, femee a putut să tulbure minţile a- 
tător oameni? 

— Ştii una?... r&spunsei eu, această femee 
e o năpaste, un biciu asupra omenirii, un 
fel de sugrumătoare, care merită toată pe- 
deapsa. Îmi vei da voe insă să observ că 
judecata ta asupra ei nu o cred tocmai 
nepărtinitoare, căci tu o iubeşti ăncă, Mi- 
hăiţă... 

— Sunt doi ani de cănd n'am mai vë- 
zut-o şi vor curge toate zilele vieţii mele, 


106 URA DIN COPILĂRIE 


fără să caut a o mai vedea. Fiinţa ei este 
moartă pentru mine; am suferit destul, ca 
să am dreptul de a rupe orice legături cu 
dănsa. 

Atunci më sculăi in picioare şi umplui 
din nou paharele, 

— Dacă-i aşa, fapta cere r&sbunare, stri- 
găi eu cu aprindere. Ascultă Mihăiţă, më 
insărcinez să vë r&sbun pe toţi; şi cănd 
această, şerpoaică de văduvă, care a sfăşiat 
atătea inimi, se va tări la pămănt şi-mi va 
uda picioarele. cu lacrimi, am să-i despre- 
țuesc iubirea şi am să te chiem să fii mar- 
tur la umilirea ei. 

— S&rmane flutur, lesne crezător!,.. Îţi 
pläng de pe acum de milă, cum ai săţi 
părleşti aripile. 

— De astăzi pănă in şase luni vei primi 
scrisoarea mea, prin care-ţi voiu vesti bi- 
ruința, Dacă in adevăr tu at rupt orice 
legături cu dânsa şi ranele tale sunt vin- 
decate, primeşte prinsoarea cu mine. 

— Primesc, răspunse el, şi-ţi dau ter- 
men de-un an. 


UBA DIN QOPILĂRIB 107 


— Şi cu bine! ziserăm amăndoi, cioc- 
nind paharele şi dăndu-le pe găt. 


IV. 


La dreptul vorbind, nu eram mare dori- 
tor de a căştiga prinsoarea, nu doar că 
n'aş fi avut sorţi de isbăndă, dar nu mă 
trăgea inima să intreprind lupta, intr'a- 
tăta-mi părea de neatrăgătoare vestita vë- 
duvă. O intălneam pe la grădinile publice, 
prin saloane, şi-mi venea cu atăt mai puţin 
să më apropii de dănsa şi să-i vorbesc, 
cu căt më credeam intru cătva indatorit 
la aceasta. Cele mai plăcute lucruri omul 
nu le face bucuros, cănd e de datorie. Ş'apoi 
îmi trebuea multă cheltueală de timp şi de 
vorbe, mai ales vorbe meşteşugite, nesim- 
Hie de inimă; şi la toate aceste când nu 
te imboldeşte dragostea, eşti dela inceput 
cuprins de-o lene, de-un fel de desgust 
care te face să zici: „Ducd-se "mn colo!“ 

Intr'o zi eram din int&mplare poftit la 
masă la doamna Zorescu, unde se afla şi 
doamna Rădeanu. Hotărit lucru, aveam să 


108 UBA DIN COPILĂRIE 


pierd prinsoarea. Tot timpul am stat rëce 
şi nepăsător; abia de am descleştat dinții 
să-i spun pentru buna cuviință căteva cu- 
vinte in treacăt. După masă insă simţin- 
du-mi capul mai infierbăntat, më apropiai 
de dânsa, aşa de glumă, ca să nu se zică 
că am renunțat cu totul la prinsoare, şi 
incepui să-i laud frumuseţele pe un ton: 
cam indrăsneţ, cum ar vorbi un om care 
nu ştie incunjurul. Deodată ochii ei se des- 
chiseră mari şi se pironiră intr'ai mei cu 
o căutătură. atăt de ciudată, incăt rămăsei 
un moment surprins. Niciodată n'aş fi cre- 
zut că ochii ei pot să sticlească aşa in- 
văpăiat şi să răverse atita despreţ şi luare 
in ris. Par'că mă desfiinţau de viu. 

A! dacă-ţi e aşa povestea, găndii in mine, 
apoi stăi c'avem de furcă impreună; şi in- 
tocmai ca un cal leneș care se simte lovit 
de pintenii călăreţului, më răpezii la atac 
in fugă. 

— Më ertaţi, doamna mea, dacă am in- 
drăznit să zic un cuvănt despre frumuse- 
ele d-voastre. Alţii mai inainte decăt mine 
au avut ocazi6 să le preţuească, intre care 


URA DIN OOPILĂRIR 109 


se numără şi căţiva amici şi foşti amici ai 
mei. Zic foşti amici, pentrucă unul din- 
tr'&nşii, Valerian, a incetat din viaţă, ear 
altul, Arbore, a incetat de a-mi fi amic. 
Nu mai pun in socoteală şi pe Mihăiţă, 
care mi-a vorbit despre d-voastră cu un 
entusiasm |... cu un entusiasm |... 

Më aşteptam acum la o a doua căutătură 
şi mai ironică şi mai fulgerătoare, care să 
më măture de pe faţa pământului. Cănd 
colo nul... Dincontra; pe faţa şiretei vë- 
duve se intipări un aer de blăndeţă ne- 
aşteptat şi ridicăndu-şi evantaliul pănă la 
inălţimea ochilor, care de astădată mă pri- 
veau cu o expresie oare-cum mustrătoare, 
îmi zise: 

— Frumuseţa femeilor, domnul meu, nu 
trebue mult; liudată, precum nu trebue flo- 
rile atinse cu măna, fiindcă se veştejesc. 
De oare ce insă impărtăşiţi părerea dom- 
nilor Valerian, Arbore şi Mihăiţă, apoi vă 
dau voe să faceţi ca dănşii, adică să-mi 
preţuiţi frumuseţa căt veţi voi, dar să nu-mi 
vorbiţi de dănsa. 

Sfirşind aceste cuvinte, ea îmi zimbi cu 


110 TURA DIN COPILĂRIE 


un aer de bunătate, care părea a-mi zice 
că nu trebue să më supăr de lecţia ce mi-a 
dat, apoi, strecurăndu-se prin mulţimea in- 
vitaţilor, se puse la piano. 

Din cele urmate, era vederat că răsboiul 
incepuse intre noi doi, de oare ce primele 
săgeți fuseseră aruncate; cu toate aceste, 
tot nu mă simţeam destoiniv de a duce 
lupta, pănă la sfirşit. Mi se părea că-i prea 
cochetă, prea trăită 'n lume, prea vicleană, 
doamna Rădeanu şi nu răspundea la idea- 
lul meu. 

Preferam fiinţele naive şi nevinovate. Nu 
se potriveau de loc caracterele noastre: eu, 
temperament aprins, entusiast, gata a mă 
increde ori-cui fără rezervă; ea, proza in 
picioare, cu feliurite ascunsuri şi prevederi, 
inarmată de toate şiretlicurile unei vieți 
pline de ispite. 

Nepotrivirea noastră se vădi la cea întăi 
intălnire, dovadă răceala, pot a zice anti- 
patia ce simţii pentru. dânsa. Cearta din 
urmă avù de resultat a ne depărta şi mai 
mult unul de altul; prin urmare, ce era 
să-mi bat capul cu o intreprindere a cărei 


URA DIN COFILĂRIB 111 


isbăndă chiar nu era să-mi aducă nici o 
mulţămire. Më hotării deci să o las in pace 
şi să declar lui Mihăiţă că am pierdut prin- 
soarea. Această hotărire o luăi fără greu- 
tate, fără inimă rea, cum se zice, nevoind 
de bun cheful să më supun la o adevărată, 
muncă silnică, şi odată hotărirea luată, îmi 
veni un nou şuvoiu de veselie. Par'că mă 
lepădasem de un râu. 

Astfel, toată seara căt am stat la doamna 
Zorescu, nu ştiu dacă am mai schimbat 
două vorbe cu doamna Rădeanu; më uitam 
la dănsa ca şi cănd n'aş fi cunoscut-o. 
Nici chipul, nici spiritul, nici căntecul ei 
nu më mişcau cătuşi de puţin, deşi toată 
lumea, părea, incăntată şi o aplauda mereu. 
Par'că lumea mai vorbeşte cum i-e găndul! 

A doua zi Mihăiţă veni să më intrebe 
cum stam cu vestita văduvă. Ear după ce-i 
spusei hotărirea ce luasem de a lăsa ne- 
răsbunate toate victimele făcute de dănsa, 
el stätù un moment pe gănduri. 

— Ciudat 1... Ciudat... Dar oricum, eşti 
mai cu minte decăt te credeam, adause el. 


112 URA DIN COPILÄRIR 


Kë 


Era vreme de toamnă cu ceriul senin, 
statornic, r&corit de arşiţele soarelui, cu 
cămpul plin de cântecul prepeliţelor şi de 
sunetul coasei, cu un aer imbălsămat şi li- 
niştit, care par'că-ţi indulcea inima şi té 
indemna să visezi sub indoita simţire a 
frumuseţei presente şi a grijilor viitoare; 
ear eu in primăvara vieţii, nepăsător de 
griji cum eram, më pregăteam pentru o 
călătorie in munţi. Era lucru mare pentru 
mine o aşa călătorie, căci nu fusesem nici 
odată prin munţi. O societate intreagă de 
bărbaţi şi femei avea, să ia parte la această 
petrecere. Bărbaţii erau aleşi dintre cei 
mai de seamă artişti şi invăţaţi ai oraşuiui, 
domnii Buhuş, Cernescu, Miălin şi Solariu 
cu soțiile lor, care toate erau tinere şi fru- 
moase, cum e mai bine la asemenea prim- 
blări. 

Par'că-mi saltă şi acum inima, amintin- 
du-mi bucuria ce më cuprindea atunci cănd 
îmi pregăteam armele, îmi aşezam hainele 
in geamandane şi merindele in panere. Mi 


URA DIN OOPILÁRIE 118 


se părea că mp pregătesc pentru cea mai 
fantastică călătorie. Më legănam dărz pe 
picioare, simţindu-m& sănătos, tânăr, plin 
de foc, in stare să ridic lumea cu umărul, 
şi aşteptam ziua, plecării ca cea mai fe- 
ricită zi a vieţii mele. Un singur mic 
nouraş îmi intuneca ceriul fericirii. Intre 
doamnele ce ne intovărăşeau era şi doamna 
Rădeanu, şi nu ştiu de ce îmi inchipueam 
că are să fie supărăcioasă la drum, rëce şi 
ironică dinaintea frumuseţelor naturei, in- 
trun cuvânt notă discordantă in armonia 
generală. 

Dar la urma urmei ce-mi păsa de dânsa! 
Bine că nu mai eram dator să-i fac curte. 
Astfel, deplin măngăeat, căci uşor se män- 
gäe cineva de o nenorocire ca aceasta, më 
urcăi in ziua plecării, intr'o trăsură la care 
erau inhămaţi in şir patru cai birjăreşti, 
voinici, impodobiţi cu canafuri şi zurgalăi, 
şi mersei la domnul Buhuş, unde era locul 
de intălnire cu tovarăşii mei de drum. 
Doamne, ce frumoasă neorăndueală găsii 
acolo!... Geamandane, umbrele, paltoane, 
panere cu provizii imprăştiate in toate păr- 

23483 1IL 8 


114 URA DIN COPILĂRIN 


Hie, şi un freamët, şi o mişcare par'că e- 
ram să mergem la capătul lumii. Unii luau 
prănzul de dimineaţă, alţii legau haine in 
curele, alţii incăreau la trăsuri. Toate cape- 
tele erau ameţite; ear in mijlocul vuetului 
şi a incurcăturii se deosebeau femeile care 
insufleţeau cu farmecul lor frumoasa pri- 
velişte de neor&ndueală. Nimic mai incăn- 
tător decăt momentul plecării intr'o căl&- 
torie de petrecere! Cătă plăcere, cătă spe- 
ranță, cătă poesie cuprinde in sine acel 
moment, cănd eşti tânăr, iubitor de intăm- 
plări şi alergător după necunoscut | 

Şi ce frumos erau gătite doamnele căl&- 
toarel Cu costumuri scurte, bine tăete, 
care puneau in lumină formele trupului şi 
lăsau să se vază sprintenele picioruşe. Şi 
ce bine le şedea cu pălăriile cele de drum, 
menite a le ocroti de soare, şi de sub um- 
bra cărora izvoreau luminile imbucurătoare 
ale ochilor lor! Ai fi zis nişte zine cu suflet 
bun care aveau să ne conducă pe căi ne- 
cunoscute şi să ne apere de primejdii. Insă 
in această veselă adunare de impărecheaţi 
numai eu şi cu doamna Rădeanu eram stin- 


URA DIN COPILĂRIE 115 


gheri şi hotăriţi a rëmänè stingheri, căci 
ea intre toate, era mai puţin vorbareţă, 
stătea mai la o parte şi par'că se ferea de 
mine cu deosebire. Aşa dar nu më inşela- 
sem in presimţirea mea. Era intr'adevăr o 
notă, discordantă in armonia generală. Dar 
şi eu, măndru din fire, më arëtam şi mai 
nepăsător, şi mai rëce cătră acest sloiu de 
ghiaţă. 

Deci, fără a mă ingriji de dânsa cătuşi 
de puţin, mă amestecăi intre celelalte pa- 
tru, ajutăndu-le la aşezat in trăsură, şi in 
momentul plecării më chibzuii aşa, ca sä 
mă suiu in trăsură cu doamna Solariu, o 
femee nostimă, cu o figură brună, arzătoare 
şi cu o inimă naivă de copil. Nu mai rë- 
miănea indoeală, brunele făceau mai multă, 
intipărire asupră-mi decăt blondele. 

Odată pornit pe şoseaoa cea mare, in 
pocnitul biciului şi in sunetul zurgalăilor, 
legănat de trăsură, şi improspătat de aerul 
dimineţei, simţii că par'că incep o nouă 
viaţă, ear găndul meu pribeag, intinzăndu-şi 
aripile, îşi lu4 zborul in lumea cea neţer- 
murită. A rătăcit căt a rătăcit, dar sa in- 

CN 


118 URA DIN OOFILĂRIR 


tors indărăpt, căci era atras de frumoasa 
mea tovărăşiță. Dënsa era intr'o adevărată 
fericire. Aerul, lumina, verdeaţa, făceau 
asupră-i o nespusă intipărire. Ce deosebire 
intre ea şi doamna Rădeanu, cea cu faţa 
prefăcută, in care par'că totdeauna stă căte 
un gănd ascuns! Una cu căutătura limpede, 
increzătoare, cu vorba nemeşteşugită ca iz- 
vorul cel curat, cealaltă privindu-te par'că 
totdeauna cu scop şi grăindu-ţi chibzuit şi 
m&surat ca să nu scape cumva un cuvănt 
mai mult. | 

— Ai dreptate, Mihăiţă, găndii in mine; 
ce prăpastie trebuea să fie inima acestei 
femei |... 

De la o vreme simţindu-m& molipsit de 
aerul copilăresc al doamnei Solariu, prinsei 
să-i vorbesc de una şi de alta, ca şi cum 
am fi fost doi buni camarazi de şcoală ce 
Dau nimic a-şi tăgădui; ba prinsei chiar 
să-i observ mäna cea frumoasă cu mici gro- 
piţe la incheieturi, şi in mişcările mele cău- 
tam toate chipurile să i-o pot atinge; insă 
ea desigur nu băga de samă, intru atăta 


URA DIN OOFILĂRIR 117 


părea incântată de priveliștea munţilor de 
care acum ne apropiaser&m. 

— Priveşte ce virf de munte ciudat, îmi 
zise ea arstăndu-mi cu mäna un pisc ce se 
inälța stincos dinaintea, noastră. 

— Acesta nu-i nimic, uite la celălalt, 
respunsei eu, luăndu-i mäna şi indreptănd-o 
spre un alt munte; insă negăsindu-l de- 
grabă, avui ocazie să-i ţin o clipă mai mult 
măna in măna mea. 

Ră&măi sănătoasă, doamnă Rădeanu ! îmi 
şopti un glas ascuns, şi tu, Mihăiţă, bucu- 
ră-te!... Ochii ce. negri au invins pe cei 
albastri. Bătăile de inimă, neastămpărul, 
tulburarea minţii, dorul de a nu-mi mai 
deslipi ochii de pe vecina mea nu erau 
oare semnele premergătoare ale dragostei, 
care ca şi furtuna se anunţă mai dinainte. 

De la o vreme convorbirea noastră luă o 
altă intorsătură. Incepui să cărtesc in con- 
tra frumuseţelor mult lăudate ale doamnei 
Rădeanu, şi din cănd in cănd alunecam căte 
o asemănare intre ochii cei negri, invă- 
păiaţi in genere, şi cei palizi, albastri ai 
doamnei Rădeanu pronunţăndu-mă negreșit 


118 DBA DIN OOPILĂRIB 


in favoarea celor dintăi. — Apoi treceam la 
alte asemănări, din ce in ce mai lămurite, 
pe care nu ştiu dacă doamna Solariu le 
inţelegea sau nu, dar ea apăra cu multă 
viociune frumuseţele doamnei Rădeanu pu- 
n&ndu-le mai presus de ale tuturor celorlalte 
doamne. Eu negreşit căutam să o duc la 
părerea contrară, şi poate că a-şi fi isbutit 
dacă trăsura nu s'ar fi oprit dinaintea unei 
bariere zugrăvită cu dungi galbene şi ne- 
gre. Ajunsesem la Cornul-Luncii, hotarul 
Bucovinei. 

Toată lumea se cobori din trăsură şi se 
pregăti de-ale mâncării; ear după ce ne 
puserăm bine la cale ca niște oameni hră- 
DH pănă atunci numai cu aer curat, dom- 
nul Buhuș, care era casierul şi şeful expe- 
diţiunii, ne porunci să plecăm, căci mai 
era drum lung pănă la Vatra-Dornei unde 
ayeam să petrecem noaptea. Insă la por- 
nire el fucù o altă impărţire intre călători. 

Pe toţi ne schimba de la locul nostru in 
trăsură şi mie îmi veni răndul să mă urc 
alături cu doamna Cernescu. 

Aceasta mă cam supăra, căci më punea 


UBA DIN COPILĂRIE 119 


in neputinţă de a toarce mai departe din 
fuiorul dragostei cu doamna Solariu; dar 
loc de impotrivire nefiind, mă urcăi hotărit; 
să-mi r&sbun asupra nouei mele tovărăşițe 
de lipsa celeilalte. 

Cu toate aceste pentru un om nepărti- 
nitor, schimbul nu era spre pagubă, căci 
dacă doamna Solariu avea o faţă dulce de 
copil şi te fărmeca cu aerul ei de nevino- 
văţie, cu risul cel limpede pornit din inimă, 
astălaltă era dincontra mai femee, inzes- 
trată cu o inţelegere mai adâncă despre 
lume. Ghiceai că este intr'&nsa o comoară 
de judecată şi de simţire mai bogată, că 
are darul să ştie mai bine preţui lucrurile 
şi la ocazie să ştie mai bine iubi. Cu dânsa 
nu era de umblat pe multe cărări; dintr'o 
privire te pătrundea şi-ţi afla găndul. Dea- 
ceea, fără mult incunjur, îi vorbii despre 
amor. Ce alta era să vorbesc unei femei 
frumoasă carg şedea, aşa aproape de mine 
şi care, după aerul ej priceput, părea a şti 
toate şi a nu se sfii de nimic? 

Ar zice cineva că eram un 'nestatornic, 
gata a repeta aceleaşi lucruri oricărei fe- 


120 URA DIN COPILĂRIE 


mei. Nicidecum |... inima mea era prinsă; 
iubeam pe doamna Solariu cu un amor 
venit pe neaşteptate, cum vin mai toate 
amorurile, dar care nu era mai puţin ade- 
vărat, şi tocmai pentru aceea căutam acum 
să më amețesc, să-mi r&sbun oarecum asu- 
pra doamnei Cernescu, care venise lăngă 
mine la o vreme aşa de nepotrivită. Ş'apoi 
v&zănd-o, nu ştiu cum, aşa sigură pe sine 
şi in afară de periculele ispitelor, ca şi 
cum nimeni mar fi la inălţimea inimii ei, 
îmi veni fără voe ca un indemn de ao 
pune la incercare. Mărturisesc că pentru 
intăia, dată in viaţa mea nu eram de bună 
credinţă şi, lucru ciudat, nu simţeam cea 
mai mică mustrare de cuget. Par'că eram 
un invechit in zile răle. 

— Aşa dar îmi faci curte? îmi zise ea 
după un oarecare timp. 

— Curte? r&spunsei eu cu obrăznicia 
unui om ce a pierdut chiar conştiinţa că 
minte. Niciodată |... Curte fac numai acei 
cu dragostea pe buze şi cu trădarea in 
inimă; numai acei care se joacă cu cele 
mai sfinte şi mai curate simţiii omeneşti, 


URA DIN COPILĂRIE 121 


care nu ştiu cei un dor, o bătae de ini- 
mă... dar eul... 

Atunci, cu un glas ce destăinuea oare 
cum o simţire de părere de rău, ea îmi 
zise : 

— Pentru ce-mi vorbeşti aşa ?... 

— Pentrucă te iubesc!... răspunsei eu 
ca un om ce nu mai ştie să-şi măsure cu- 
vintele. 

Deodată faţa ei se inroşi ca focul. Ochii 
i se tulburară, par'că un fulger ar fi sgu- 
duit-o in adăncul inimii. Vedeam prin vi- 
nele albastre ale tămplelor ei cum i se bä- 
tea, săngele de iute; ear in mijlocul tăcerii 
ce se făcuse după neaşteptatul meu cuvănt, 
intocmai ca după un trăsnet, rămăsei eu 
insumi inspăimăntat. 

— Ai rostit un cuvënt mare, adause ea, 
care ar pută să aibă grele urmări... Dar 
nu va fi nimic, căci nu te cred. 

Atunci la rândul meu simţii tămplele 
bătăndu-mi-se cu putere şi, esplice cine 
poate, dar cuvântul „te iubesc“, aruncat 
nebuneşte, după ce Bop explozie ca o bombă, 
dintre noi doi mă răni mai mult pe mine, 


123 URA DIN COPILĂRIE 


Tot atunci par'că 'ncepă să mi se lumineze 
dinaintea ochilor, şi spre marea mea mi- 
rare văzui căt de frumoasă era doamna 
Cernescu. Era cu mult mai presus de 
doamna Solariu. Mai intăi nu era aşa copi- 
lăroasă ca dănsa. Apoi avea trăsăturile feței 
mai regulate, un profil clasic cu nişte ochi 
mari, serioşi, imprăştietori de lumină, cu o 
gură astfel tăeată, de par'că-ţi zicea: „Nu 
vezi că doar nu sunt o fomee de rënd!“ 
Şi eu, nenorocitul, îmi pusosem in gănd 
să-mi descarc ciuda tocmai pe o asemenea 
femee, lăngă care mă simţeam eu insumi 
oarecum ridicat, peste lumea de rând. 

Oare unae îmi fusese ochii şi mintea?... 

Aşa dar, eată-mă intrat intr'o a doua 
incurcătură, astă-dată mai primejdioasă, căci 
aveam de a face cu o femee care ştia sä më- 
soare prăpăstiile unui amor. 

Odată marele cuvânt aruncat şi spaima 
momentului risipită, më simţeam dator 
să merg mai departe pe calea mărturisi- 
rilor, şi in acest scop îmi veni in ajutor 
tot entusiasmul tinereţelor, toată căldura 
inimii prinse in şuvoiul unei nou8 drăgoste. 


URA DIN COPILĂRIE 123 


Dar pe când mi se desghețase mai bine 
limba, pe când cuvintele curgeau imbelşu- 
gate, deodată părdalnica de trăsură se opri 
in faţa unui birt. Fată a doua pacoste ce-mi 
face trăsura. O! ce timp dimpotrivă!... 

Ear popas, ear mâncare, ear btutură, 

Un aas căt un secul a ţinut popasul și 
la pormre eet de Buhuș ne impărechiă 
carăş de altfel m trăsuri. Nu ştiu zeu 
dacă el nu fâcea aceste schimbân cu pre- 
cugetare. 

Funos mé urcă m trăsură alături cu 
doamna Mäin, și ghemust ín colţul meu, 
şedeam tăcut şi morocănos, par'câ mi se 
inecase corăbiile. 

Trecurim Vama și Pojorita, doué sátu- 
lene musturte m pustiul Carpaţilor; trecu- 
rëm Mestecânşul, un munte mare pâduratic 
peste care şoseaoa se aşterne ca un şerpe 
m nenumărate cotituri; trecurtm şi Valea 
Putnei, vea ma. romantică vale ce e dat 
ochilor să vază, plină de umbră, de r&coare, 
de miros de brad și de murmurul păriului 
Putna, care curge mir'un gr de cascade; 
şi cu toate aceste nume nu me mișca, 


194 URA DIN COFILÅRIS 


Treceam prin aceste frumuseți ca un om 
desgustat de lume şi de viaţă, cănd deo- 
dată tresării simțind ceva că se apropie 
de fața mea. Era capul doamnei Mălin care 
căuta să vadă dacă nu cumva dorm. Insă 
aşa se apropiase de mine că i-am simţit, 
pot a zice, focul obrajilor. 

— Unde-i sunt găndurile? îmi zisea ea 
zimbind. 

— Găndurile mele?... N'am nici un gănd, 
doamnă. 

— Cum? Această natură frumoasă nu-ți 
vorbeşte nimic? 

— Îmi vorbeşte aşa de mult, că mie 
unuia nu-mi remăne decăt să tac şi s'o 
astult. 

— Ah! nu eşti plăcut de loc. Plâng pe 
bietele doamne ce te-au intovărăşit. Nu 
cumva vei fi avănd ceva... vre-un necaz 
care te posomorăşte? adause ea uităndu-se 
pieziş la mine. 

— O! îţi jur că nul 

— Nu?... Apoi atunci dă-mi o probă. 

— Ce probă ?... 

— Fă-mi curtel... Rach te ascult. 


URA DIN COPILĂRIA 195 


— Më asculţi şi o primeşti? 

— Să vedem cum Lei pricepe. 

Atunci mişcat de acest indemn neaştep- 
tat, mă intorsei spre dănsa ca să më in- 
credinţez de nu cumva îşi bate joc de mine. 
Amă&ndoi zimbirăm uităndu-ne unul la al- 
tul. Intr'adevăr, posiţia noastră era ciudată 
şi rolurile schimbate. Pentru intăiag-dată 
mă aflam lingă o femee care më imboldea 
ea pe mine. Ferească Dumnezeu de ase- 
mene femee | 

Avea un chip ademenitor cum nu mai 
văzusem şi o căutătură, aşa pe sub gene, 
care-ţi deştepta toate găndurile. Ş'apoi ce 
piele fină, ce sin bogat, ce forme rotunde 
şi pline! Din toată fiinţa ei se revărsa un 
aer imbătător care mi se suea la creeri,. 

De ar fi fost un sfănt in locul meu, ăncă 
i-ar fi tremurat cărnurile, ăncă ar fi simţit 
fiorul ispitei strecurăndu-i-se prin rădăcinile 
părului. Atunci fără voe îi apucăi măna, o 
mănă mică, caldă, tremurătoare, care se 
lipea de mäna mea cum se lipeşte dorul 
de inimă, şi o sărutăi lung. Ea insă, inchi- 
zănd ochii pe jumătate, ca şi cănd ar f 


198 URA DIN COPILĂRIA 


voit să simtă mai bine fiorii sărutatului, 
îmi zise trăgănat: 

— Acuma ne-am imprietenit | Nu-i aşa ?... 
Fii dar mai vesel! 

Apoi îşi retrase mäna incet-incet, avănd 
oarecum grija să nu mă supere, nici să-mi 
dee a inţelege că s'ar fi supărat de indrăz- 
neala mea. 

Era o cochetă ne mai pomenită. Dar ha- 
lal să-i fie! Plătea căt zece. Ce păcat că 
eram inamorat de doamna Solariu, ba nu, 
greşesc, de doamna Cernescul Da, eram 
inamorat, insă lucru nepriceput, icoana a- 
ceştia incepea oarecum să se intunece in 
mintea mea. Mi se infăţişa ca un soare 
depărtat, dela care îmi veneau raze calde, 
in timp ce chipul doamnei Main më frigea 
ca un foc apropiat. Şi mare mai era deose- 
birea intre una şi alta! Una, adică doamna 
Cernescu, era frumoasă, serioasă, cumpă- 
nită; cănd o vedeai, îţi venea să te in- 
chini ei; cealaltă nu pot zice că era fru- 
moasă, dar avea ceva drăcesc intr'&nsa; 
cănd o vedeai te apuca frigurile şi-ţi venea 


URA DIN COPILĂRIE 127 


si o rupi in două, de drag ce ţi-ar fi fost 
să o stringi in braţe. 

Ei acum ce mai zici? Aşa-i că m'am in- 
trecut cu şaga? Aşa-i că o să më iei drept 
un cap rësuflat, drept o minte sburătăită, 
care se 'ntoarce după toate vănturile? Cum, 
intr'o zi de trei ori inamorat? Asta-i o ne- 
bunie, lucru nefiresc. 

Ei! nui aşa. Să stăm strimb şi să jide 
cäm drept. Oare povestea vestitului Ivan 
să nu fie adevărată, de vreme ce se po- 
vesteşte? El sërmanul nu se 'ndura de una 
fiindcă era sprincenată, nu se 'ndura de 
cealaltă fiindcă era buzăţică, nu se 'ndura 
de a treia fiindcă era nurlie, şi aşa mai 
departe, incăt dacă-l intrebai: 

— Mäi Ivane, dragi ţi-s fetele? 

— Dragi, răspundea el. 

— Dar tu lor? 

— Ñi ele mid. 

Tocmai aşa se intâmplă şi cu mine, Le 
iubeam pe toate, nu odată, ci pe rënd. 
Negreşit nu voiu fi in stare să-ți dovedesc 
in limba invăţaţilor şi cu cartea in mănă 
ce fel de boală este iubirea, căte grade de 


128 URA DIN 0OFILĂRIB 


tărie are; cum un om simte intr'un fel, şi 
altul intr'altfel ; cum o dragoste alungă pe 
alta, precum un cuiu scoate pe alt cuiu. 
Toate aceste le las pe seama celor ce ştiu 
să despice firul de për in patru. Eu insă, 
Stan păţitul, îţi voiu spune numai atăta, 
că lucrul trebue să fie firesc, de vreme ce 
mi s'a int&mplat; şi vezi că pănă astăzi, 
că-s mai mult bëträn decăt tânăr, ăncă nu 
m'â inchis nimeni in casa de nebuni. Eram 
deci acum, să nu bănueşti, sub farmecul 
doamnei Mălin, intr'o stare de nebunie a 
simțurilor astfel, că, dacă ea nu ar fi ince- 
put cu multă băgare de samă să se pue 
in stare de apărare, cine ştie la ce grad 
de nesocotinţă aş fi ajuns eu tăcutul, eu 
morocănosul de adinioarea. 

Dar sfirşitul drumului puse sfirşit acestei 
ciudate scene de amor. Eată-ne ajunşi la 
Vatra Dornei, un mic tărguşor zidit intr'o 
poeană mare, răsfăţată, intre munţi, unde 
trei văi se impreună cu trei riuri pluti- 
toare: Neagra, Dorna şi Bistriţa. 

Era acum vreme de seară, vreme de re- 
paus după o zi intreagă de călătorie. Eu 


URA DIN COPILĂRIR 129 


insă, nu atăt ostenit de drum, precăt de 
valurile sufleteşti prin care trecusem, m'am 
retras in odaea mea din birtul unde ne 
coborisem cu toţii la gazdă, dar nu bine 
mă aşezasem pe o canapea ca să-mi mai 
destind trupul şi să-mi descurc găndurile, 
cănd auzii la uşă o mică bătae. „Intrăl“ 
strigăi eu. Uşa crepăndu-se incet, vëzui 
frumosul cap al doamnei Solariu care më 
intrebâ, sfios: „Bucuroşi de oaspeţi? “ 

— Bucuros! r&spunsei eu. 

Atunci doamna Solariu intră pe virful 
degetelor şi după ce-şi furişă, ochii in toate 
colţurile odăei ca să se incredinţeze de nu 
e vre-un strein, se apropiă de mine, îmi 
fäcù o adâncă inchinăciune şi îmi zise cu 
aer de parapon: 

— Frumos! domnule. Da bine te porţi? 

— Cum? nu inţeleg, doamnă. 

— Te faci că nu inţelegi. — Ai invëțat 
se vede aceeaşi lecţie pe derost şi ai spus-o 
la căteşi trele, şi mie şi doamnei Cernescu 
şi doamnei Mălin. Apoi se cade më rog? 
Mai poate o femee să aibă incredere in 
dumneata, ? 

20,488 IL 9 


130 URA DIN COPILĂRIE 


— Cine vin spus aceasta? rëspunsei eu 
foarte tulburat, 

— Cine mi-a spus? 

Atunci se auzi o a doua bătae la uşă, — 
„Intră!“ strigă doamna Solariu făcăndu-se 
stăpănă in casa mea. Uşa se deschise din 
nou şi eată că doamnele Cernescu şi Mălin 
se strecurară in odae. 

— Aici suntem şi noi, ziseră ele inchi- 
năndu-se earăş adănc dinaintea mea. Noi 
am spus. Putea-vei să tăgădueşti ? 

Te las să judeci, ce bine îmi şedea față 
cu aceste trei femei care veniseră să-mi 
ceară, socoteală de purtare. 

— Spusu-mi-ai că më iubeşti? adause 
doamna Cernescu bătăndu-se cu mănile in 
piept. Da sau ba?... 

— Da! răspunsei eu ca prin gura că- 
meşei, neputănd tăgădui lucrul ce in adevăr 
se int&mplase, 

— Da mie? urmâ Doamna Mălin, cea cu 
ochii galeşi, care ştiau să soarbă omul 
de viu. 

— Şi d-tale, r&spunsei eu cu glas tremu- 


URA DIN COPILĂRIE 131 


rätor, intocmai ca un vinovat dinaintea ju- 
decätorilor sëi. 

— Apoi cum rëmäne?... strigă naiva, 
copilăroasa Doamna Solariu, care părea mai 
aspră decăt toate, singura căreia nu-i spu- 
sesem pe faţă că o iubesc. 

Eu ce să zic?... Vă&zăndu-mă aşa de ve- 
derat prins cu oca mică, infundat cu min- 
ciuna, mărturisesc că aş fi voit să fiu mai 
degrabă de un stinjen sub pämënt decăt in 
această ruşinoasă stare. Şi dacă-i pe aceea, 
martur mi-e Dumnezeu, că nu spusesem 
nici uneia minciuni. Cu fiecare din ele am 
fost de bună credinţă rënd pe rënd, căci 
toate mi-au plăcut. Dar unde era chip să 
mă creadă | Altul mai ispitit decăt mine ar 
fi ştiut poate să scape din incurcătură, ear 
eu, un incepător, abia intrat in lume, ce 
era să fac ?... Toate cărările-mi erau in- 
chise. Frumos inceput, n'am ce deel... 
Stam deci mut in faţa femeilor ca un.om 
de mai inainte osăndit, care nu are un sin- 
gur cuvănt de indreptare, şi se vede că 
aveam o figură atăt de proastă, atăt de 
aiurită, că ele din ce in ce se indărjeau. 

9* 


132 URA DIN 0OOPILÂRIA 


— Cum rămăne ? ziseră ele intr'un glas. 

Eu nici un cuvănt. 

Tuşeam, më invărteam, casa se invărtea 
cu mine, făceam fără conştiinţă nişte miş- 
cări nepotrivite, voeam să zic ceva, dar nu 
ştiam ce, şi in sila de a găsi un cuvănt, 
mă inecam cu propria mea r&suflare. 

—  Ăncă-odată, cum rămăne?,.. strigară 
neinduratele femei. 

Atunci toate puterile më părăsiră, mănile 
îmi căzură dealungul trupului şi cu un glas 
stins bolborosii cuvântul: ertare ! 

Acest cuvănt a fost tot ce am putut să 
rostesc. 

— Dal nu-i aşa adause naiva doamna 
Solariu care părea mai r&utăcioasi poate 
tocmai pentrucă avea mai puţine temeiuri 
de a më invinovăţi. 

— Să te pui in genuchi dinaintea fiecăreia, 
dintre noi, să ne săruţi mäna şi să ne ceri 
ertare, 

La auzul acestor cuvinte ce-mi promiteau 
scăparea, m'am şi aruncat in genunchi 
dinaintea doamnei Solariu, care îmi intinse 
miăna de departe ca un Mitropolit, ear eu 


URA DIN COPILĂRIE 138 


pot jura pe evanghelie că de astă-dată nu 
a fost un dram de dragoste in särutatul 
meu. — Ingenunchiai apoi a doua oară in 
fața doamnei Cernescu, şi a treia oară in 
fața doamnei Mälin särutändu-le mäna, şi 
după ce sfirşii aceste trei mstanii făcute 
ca dinaintea a trei icoane impărăteşti, r&u- 
tăcioasele femei eşirë iute din odae, şi căt 
ţină antretul birtului de lung, auzii in urma 
lor numai un ris şi un chicot. 

P&cat că n'a fost cineva să mă vadă in 
ce hal eram, să aibă ce ride toată viaţa. 
Beat, m'am aruncat pe pat mustrăndu-m$ 
singur pe mine de nebuniile ce făcusem. 
Amor mi-a trebuit ?... Poftim amor 1... Mai 
cearcă şi altă-dată dacă te ţine cureaua. O! 
De mi-ar fi dăruit cineva Dorna intreagă 
cu toate satele şi pădurile incunjurătoare, 
nu m’ag fi mai apucat deasemenea trebi. 
Insă, din toate aceste invălueli, tot am rë- 
mas cu un Gäste, Amorul meu s'a stins 
intro clipă cum ear stinge o lumînare in 
care-ai sufla. Amorl... vorbă să fie[... foc 
de pae, lumină de licurici |... 

Simţindu-mă deci oarecum uşurat, lim- 


194 URA DIN COPILĂRIE 


pezit, îmi aşterneam acum o linie de pur- 
tare bine hotărită pentru viitor. Ori-ce, afară 
de amor | 

Atunci nu ştiu cum se fäcù că din ames- 
tecul găndurilor, më pomenii că-mi veni in 
minte tocmai gândul cel mai neaşteptat: 
îmi adusei aminte de prinsoarea ce ţinusem 
cu Mihăiţă. Mi se pără atăt de deşanţat şi 
nefiresc de-a mai reîncepe aceeaşi comedie 
cu doamna Rădeanu, incăt incepui să rid eu 
singur ca un nebun. O! Eram tămăduit de 
boala dragostei pentru mult timp. Aveam 
pieptul căptuşit cu o intreită zale căpătată 
dintr'un intreit amor nenorocit ; nu era deci 
cu putinţă să mai străbată a patra săgeată. 

Deodată auzii la uşă o nouă bătae. „In- 
tră |“ strigăi eu oarecum imbărbătat ştiind 
bine că scena trecută nu se mai poate re- 
inoi. Dar, vorba ceea, când te găndeşti la 
lup, lupu-i la uşă... Doamna Rădeanu se 
ivi cu chipul ei blond ca o lună plină, zi- 
c&ndu-mi : 

— Poftim, domnule, la masă. Tovarăşii te 
aşteaptă. 

Aflase ea ceva despre cele intămplate ? 


URA DIN COPILĂRIE 135 


Venise inadins sä më vadă in ce stare 
eram ?... Nu știu, n'am putut inţelege din 
faţa ei. Era destul de şireată ca să-şi as- 
cundă găndurile. Dar şi eu iute mi-am al- 
cătuit o faţă precăt am putut de nepăsă- 
toare şi am intrat in sala de măncare in 
urma ei, făcăndu-mi socoteală că nu se cu- 
vine să-mi arăt ruşinea și să bat laturile 
ca un becisnic. 

Acolo am găsit pe tovarășii mei măncănd 
cu liniştea sufletească a unor bărbaţi insu- 
raţi care nici cu spatele nu ştiau despre 
cele petrecute; ear doamnele cu pricina ți- 
neau mai mult ochii in farfurii şi din vreme 
in vreme pufneau de ris uitându-se pe furiş 
uha la alta. 

Numai eu, care cunoşteam din păcate 
causa veseliei lor, măncam in silă şi inghi- 
ţeam căteodată cruciş. 


VI. 


A doua zi in zori de ziuă ne suirăm pe 
o plută ce ne aştepta la malul Bistriţei, al- 
cătuită, din două căpătăe de grinzi bine le- 


186 URA DIN COPILĂRIE 


gate, şi impodobită cu crengi de brad. Căr- 
maciul şi dălcăuşul desprinseră pluta de 
mal, o impinseră in şuvoiu, şi in momen- 
tul cănd ea plecă in josul apei, o salvă de 
revolvere făcă să .răsune munţii şi să tre- 
sară de spaimă inimile doamnelor ce ne 
intovărăgeau. Ura |... Eată-ne acum plutind 
la vale in voea apei, intre două şiruri de 
munţi ale căror virfuri erau incă acoperite 
de neguri. Dar după două oare de călătorie, 
negurile se risipiră şi soarele se arëtå de- 
asupra piscurilor ca un călăuz imbucurător 
presurăndu-ne calea cu diamante. La fiecare 
cotitură a rîului ni se infăţişau nouă vederi, 
nouă perspective, care de care mai incăn- 
tătoare. 

Ce mici îmi păreau acum amorurile mele 
de eri față cu natura măreaţă ce mă im- 
presura | Nimic din cele simţite, din cele 
suferite nu-mi mai r&măsese in inimă; abia 
dacă mai păstram amintirea faptelor. Un 
şuvoiu r&coritor îmi năvălea, in piept, şuvoiu 
dătător de viaţă, pornit din izvorul cel curat 
al naturii, şi trebue să mărturisesc că ace- 
eaşi prefacere o vedeam şi in tovărăşiţele 


` URA DIN COPILĂRIE 187 


mele de drum., Unde se mai gändeau ele 
la copilăriile de eri? Apele limpezi ale Bis- 
triței au spălat ori-ce urme de supărare din 
sufletul lor şi munţii cei r&sunători de doine 
ne-au reimprietenit. Da, ne-au reimprietenit 
astă-dată de-a binele, căci deacum inainte 
nu mai era cu putinţă de-a reincepe ne- 
buniile făcute. 

Am mers căt am mers, dar de la o vreme 
ni s'a pus, vorba ceea, soarele in dreptul 
inimii. Noroc că plutaşii, oameni prevëzë- 
tori, alcătuise pe căpătăiul din urmă un fel 
de cuptoraş de cărămidă unde au aprins. 
focul şi-au aşezat un ceaun pe pirostee. 
Căt ai scăpăra din degete mămăliga a fost 
gata. Apoi desfăcănd legăturile cu merinde: 
brănza zburată, untul cel proaspăt, caşul, 
urda, muşchii luaţi de-acasă şi alte căte şi 
mai căte, am intins pe plută o masă imp&- 
rătească, nu altceva, unde grija şi nevoile 
nu erau poftite, unde cheful stătea in cap 
ca un stăpăn ce se făcuse peste inimile 
noastre. Ear la masă cine ne slujea, cine 
ne tăea bucăţile, cine ne destupa butelcile 
şi ne umplea paharele ?... Nici ai crede... 


138 UBA DIN COPILĂRIB 


Era blonda doamna Rădeanu, aceea pe care 
o năpăstuisem la inceput că va fi o notă 
discordantă in armonia generală. 

Şi zeu, îi şedea bine cum se invărtea intre 
noi, istență, cu mănecele suflecate pănă a- 
proape de cot, cu obrajii rumeniţi de focul 
hărniciei, cu surisul pe buze, ghicind găndul 
fiecăruia, incăt par'că tot ai fi măncat de 
la mäna ei. Eu, nu-i vorbă, nici më găndeam 
să më uit la dënsa cu alţi ochi decăt ai 
unui om flămănd, căruia îi place să fie bine 
servit, dar insfirşit ceilalţi poate că găndeau 
altfel. Ei |... atăta îmi mai trebuea 1... să 
o incep acum şi cu doamna Rădeanu, ca 
să më fac cu de ispravă de ris. Numai in- 
chipuindu-mi una ca aceasta, îmi veneau 
fiori | 

După o masă, imbelşugată şi bine stropită 
ca a noastră, limbile se desleagă obicinuit 
şi poveştile incep să curgă. D. Cernescu 
care era cel mai meşter in istorisire de po- 
veşti, mai ales de acele cu două ințelesuri, 
a şi inceput să le aştearnă, insă intr'un 
chip aşa iscusit, că n'avea nimeni ce zice, 
gapoi lui ca mai bătrăn i se erta mai mult 


URA DIN COPILĂRIE 139 


decăt altuia. Fiecare a istorisit căte ceva, 
numai doamna Rădeanu sta şi ne asculta; 
eu deasemenea tăceam, insă m'a tăeat prin 
gănd că, dacă aş fi spus propria mea in- 
t&mplare de eri cu cele trei amoruri şi cu 
metaniile de la urmă, aş fi intrecut de sigur 
in haz pe toţi povestitorii. 

După poveşti şi glume veni rëndul cân- 
tecelor care se infrățeau aşa de bine cu 
priveliştea naturii. 

Eată căntecul pe care îl căntarăm in cor 
sub conducerea lui Buhuş, şi care mi-a rë- 
mas şi acum in minte: 


Glas de bucium se ridică 
De pe munte până ’n stele; 
Răspund oile 'n potică, 
R&spund găndurile mele. 


Glas de bucium sună ’n stănă, 
Acum turma cade 'm vis; 

Dar pe inima-mi stăpănă 
Jalsa stă cu ochiu deschis. 


Cui aş spune a mea jale? 
La cea albă lună plină, 
Sau păriului din vale ? 
Tuturora sunt străină l... 


140 URA DIN COPILĂRIE 


Numai unu "o lumea mare 
Jalea mea, ar ințolege, 

Dar şi el e 'n nepăsare, 
Ori-ce-aş face, ori-ce-aş drege. 


Glas de bucium mergi la dănsul 
Inima de i-o desgheaţă, 

Şi din ochi îmi şterge plânsul 
Şi-mi dă dragoste de viaţă, 


Spune-i că ’n zadar el cată 
Alta ’n lume să găsească ; 
Ca şi mine 'n lumea toată 
Nu e alta să-l iubească, 


Glas de bucium adă 'n pripă 
De la el un semn măcar, 

Ca să pot numai o clipă 
Adormi al meu amar. 


Ear de nu-mi aduci vro ştire 
De la el de bucurie, 

Clipa cea de adormire 

Ah! prefă-o "pn vecinicie!.., 


Glasul buciumului zboară 

Pe aripa-i doru-mi duce 
Lumea 'ntreagă-o impresoară, 
Dar răspunsul nu-l aducel... 


URA DIN COPILĂRIB 141 


Căntau cu toţii destul de bine şi in më- 
sură, mai ales doamnele cu glasurile lor 
tinere şi mlădioase den era mai mare dra- 
gul să le asculţi, cănd deodată in notele, 
cele urcate, o voace se ridică mai presus 
şi acoperi pe toate celelalte. Era voacea 
doamnei Rădeanu, care, deslănţuită sub in- 
spirarea frumuseţelor naturei, îşi luâ, zborul 
in spaţiu. 

Nu ştiu, ori-că noi eram atunci astfel 
predispuşi, ori-că in adevăr glasul ei era 
schimbat, dar ni s'a părut că niciodată n'a 
căntat aşa frumos. Avea ceva răpitor in 
toată fiinţa ei, care ne ridica peste sfera 
pămăntească, 

Ş'apoi se mai uneau cu frumuseţa căn- 
tecului şi poesia munţilor, şi şoaptele Bis- 
trţei, şi fream&tul pădurilor, intreg orches- 
trul naturei incunjurătoare; ear eu fără 
voe mă uităi la dënsa şi-i văzui ochii aprinşi, 
faţa mişcată, impătimită ca şi cântecul, şi 
mi se pără un moment că intr'adevâr ea 
este aceea care suspină după amantul ne- 
păsător, Cănd îşi măntui căntecul, o tăcere 
se Den imprejur ca şi cănd ne-am fi deştep- 


142 URA DIN COPILĂRIA 


tat dintr'un vis plăcut pe care am fi voit 
să-l prelungim, apoi deodată sbucni din 
toate piepturile o furtună de ura, de bravo 
fără sfirşit; numai eu stam mai la o parte, 
ferindu-mă de a më arăta prea incăntat ca 
să nu dau loc la bănueli. Cel ce s'a fript 
odată in apă ferbinte, se teme, vorba ceea, 
şi de apă rëce. 

Dar nu era apă rëce, căci căntecul doamnei 
Rădeanu ma urmărit toată ziua, şi mi-a 
trebuit multă putere de voinţă ca să mă 
scutur de farmec. 

Am călătorit deci toată ziua străbătând 
o ţară ca din poveste, cănd prin şuvoae, 
cănd prin dolii, cănd prin strimtori, cănd 
prin luminişuri, incunjurănd stincile, lune- 
cănd deasupra genunelor, glumind, căntănd 
şi unind voea bună a inimilor noastre cu 
frumuseţa munţilor. Ear in spre amurg ne 
oprirăm la Hangu, de unde aveam a intre- 
prinde urcarea pe Ceahlău. 

A doua zi pe la revărsatul zorilor eram 
cu toţii călări inşiraţi unul după altul pe 
drumul Ceahlăului intovărăşiţi de doi că- 
lăuzi care ne duceau merindele. 


URA DIN COPILĂRIA 143 


Cănd se lumină bine de ziuă, incepurăm 
a ne urca la deal pe o cărare strimtă ce 
şerpuea, prin desimea brazilor. 

Am călătorit căteva ciasuri bune, dar de 
la un loc suișul fiind prea drept şi cărarea 
prea strimtă, prea aproape de prăpastie ne 
coborirăm cu toţii de pe cai şi prinserăm 
a ne urca pe jos. Nu mai aveam acum de- 
căt poate o jumătate oară de mers pentru 
a pune piciorul pe titva muntelui, când 
eată că ajunserăm la un loc unde cărarea 
făcea un unghiu drept pe coasta muntelui, 
aşa că prăpastia ni se infăţişa, la stinga şi 
in faţă. Trecerea peacolo era periculoasă. 
Fiindcă dintre toţi eu eram cel mai puţin 
supus ameţelei, më pusei chiar in colţul 
cărării spre a da ajutor doamnelor. Doamna 
Rădeanu insă abia îşi rezemă măna pe a 
mea, şi trecă iute uităndu-se in ochii mei 
cu un zimbet ca şi cum nu ar fi avut tre- 
buinţă de ajutorul meu; ear eu stătui in 
colţul cărării pănă ce trecură cu toţii, apoi 
plecăi sub o ciudată intipătire; simţeam 
că mi-a rămas ceva pe măni din atingerea 
ei. Dar ce vorbă 1... Eram destul om să-mi 


144 URA DIN COPILĂRIE 


— 


ţin firea faţă mai ales cu doamna Rădeanu, 
pe care de la inceput n'am putut-o suferi 
cu tot glasul ei. Și totuş cântecul cel de 
pe plută din cănd in cănd îmi revenea in 
urechi ca o muzică dulce, depărtată, ce mă 
măngăea la inimă. Invăluit de astfel de gân- 
duri r&măsei mult in urma tovarăşilor mei. 

Voind apoi a-mi grăbi paşii spre a-i a- 
junge, auzii deodată deasupra mea o infri- 
coşată detunătură, ca o salvă de mii de 
puşti, de nesfirşite ori repetată. „Fereşte-te l.. 
Fereşte-te |...“ îmi strigară toţi cu glas 
desperat. O clipă, îmi indreptăi ochii spre 
locul de unde venea vuetul şi văzui un nä- 
val de stinci şi de pietre, care tocmai de 
pe virful muntelui se rostogoleau spre lo- 
cul unde eram. Fiorii morţii mi se strecu- 
rară prin vine; eram pierdut, căci n'aveam 
timp să fug nici inainte, nici indărăpt, cănd 
deodată văzui chiar lingă mine, in păretele 
muntelui, o infimdătură, un fel de cotlon, 
pe care par'că Dumnezeu mi-l deschisese 
anume, şi in care mă şi aruncăi. Toate a- 
ceste s'au petrecut, cu iuţeala găndului, şi 
nu bine apucasem a mă pune la adăpost 


URA. DIN COPILĂRIE 145 


că petrele turbate au şi trecut de-a roata 
pe deasupra capului meu, făcănd să se cu- 
tremure muntele şi să resune ecourile. Ear 
cănd eşii din cotlonul meu şi më uităi in 
sus spre coama muntelui de unde venise 
primejdia, văzui ceva şi mai infricoşat.... 
văzui acolo sus pe Mihăiţă, stând in pi- 
cioare ca un stălp, cu părul sburlit, cu 
ochii eil afară din orbitele lor, aţintiţi a- 
supra mea, par'că căuta să më farmece, 
şi 'ntr'atăta i se äise capul şi i se schim- 
base muşchii obrazului, că nu mai părea, 
om, ci o vedenie hidă, o nălucă de spaimă. 
De ce se uita la mine, de ce i se ridica 
părul mai ţapoş; de ce ochii îi creșteau in 
cap, de ce faţa i se sbărcea intr'o sete ne- 
stinsă de a më urmări. Un moment am 
crezut că are să se prăvale şi el ca petrele 
asupra mea. Am inchis ochii şi am ince- 
put să-i frec ca să më incredinţez de nu 
era, vis ce vedeam; dar cănd i-am rede- 
schis, figura lui Mihăiţă dispăruse. Stam 
acum şi më 'ntrebam ce-a fost: vis sau 
realitate? Nu mai ştiam eu singur ce să 
cred. Spăriet insă de această indoită in- 
28,488 IIL 10 


146 URA DIN COPILĂRIA 


tămplare, apucăi la fugă cătră tovariăşii 
mei, care mă aşteptau nerăbdători. Toţi se 
bucurară văzăndu-mă sănătos, toţi îmi strin- 
seră măna cu căldură şi chiar doamna Ră- 
deanu, care de obiceiu era mai r&ce. Căt 
despre Mihăiţă nimeni nu ştia nimic, ni- 
meni nu-l văzuse. — După o jumătate de 
cias ne suirâm noi ingine pe zarea mun- 
telui unde ii văzusem chipul, insă de ur- 
mele lui nu am dat. Am ajuns să cred că 
in adevăr a fost o nălucire născută in min- 
tea mea, in momentul căderii petrelor, şi 
aceasta poate din causă că toate neajunsu- 
rile ce am suferit in Viaţă, mi-au venit 
de la el. Se zice că sunt; momente in care 
scănteea găndului omenesc leagă in aceeaşi 
clipă fapte petrecute in osebite timpuri şi 
intrupează asemănări unde nu sunt. Dar 
astfel de gărgăuni mei să smintească 
creerii unui om nu puteau cloci mult timp 
intr'un cap tănăr şi lesne-uitător ca al meu, 
mai ales cănd më aflam intre nişte tova- 
tăşi aşa veseli şi tocmai pe virful Ceahlău- 
lui, unde măreţia naturei e fără de ase- 
mënare. 


URA DIN COPILĂRIA 147 


O! Doamne! cine poate avea darul să 
spue tot ce vede ochiul şi ce simte inima 
in aseminea loc! Roată imprejur, peste 
virfurile celorlalţi munţi, privirea noastră 
se intindea spre miază-zi pină 'n şesurile 
Dunării, spre răsărit pănă 'n şesurile Ni- 
strului, spre apus păn' intr'ale Mara-Mure- 
sului; şi căte oraşe, şi căte. sate, şi căte 
lunci şi căte ape cuprindea ochiul deodată. 
Trei ţări intregi se aşterneau la picioarele 
noastre, despărțite una de alta, dar locuite 
de acelaş neam de. oameni care vorbesc 
aceeaşi limbă. au aceeaşi lege, acelaş dor. 
Trei ţări frumoase, in care multe s'au făcut 
şi s'au prefăcut, in suma veacurilor de 
cănd bătrănul urieş le priveşte din albas- 
tra-i inălţime, insă limba, legea şi dorul 
au remas ca petrele peste care a trecut 
apa vremilor fără să le urnească, şi vor 
sta neperitoare, căt va sta şi Ceahlăul pe 
temeliile lui. Căci Ceahlăul este muntele 
impărat, este podoaba, poesia ţării, este 
izvorul tainic al legendelor şi doinelor nea- 
mului nostru, este ochiul etern deschis a- 
supra hotarelor moşiei stămoşeşti, este stä- 

10 


148 URA DIN COPILĂRIE 


pănul care ne trimite după voe seninul sau 
furtuna şi cătră care se intore privirile 
noastre ca spre un pol izvpritor de spe- 
rank, Ear glasul lui compus din atătea 
corzi mişcătoare, din atătea alte inmiite 
glasuri ce se ridică de la poalele lui, este 
insuşi glasul viu al ţării, care ca un imn 
se revarsă in sferile cereşti şi pe care nu 
se poate să nu-l asculte Dumnezeul! 

Dus de ginduri stam şi mă uitam pier- 
dut in pierdutele depărtări, ear lingă mine 
sta doamna Rădeanu tot atăt de tăcută, 
tot atăt de uimită; apoi, mişcaţi par'că de 
dorinţa, de a ne destăinui, ne-am uitat 
unul la altul, şi fără să ne zicem un cu- 
vënt ne-am ințeles taina găndurilor. Deşi 
de astă-dată gândurile noastre nu erau in- 
dreptate spre iubire, dar aveau acelaş țel, 
incăt se "'ntălniră şi se 'nfrăţiră. 

Vederat lucru, doamna Rădeanu nu-mi 
mai era nesuferită ca la inceput. O schim- 
bare se făcuse in mine, pe care nu indrăz- 
neam să mi-o mărturisesc. Par'că nu mai 
avea faţa unei luna pline şirete, nu mai 
era femeea, cea cochetă şi trăită 'n lume 


URA DIN COPILĂRIE 149 


precum o judecasem la intäia vedere. Din 
contra, farmecul naturei o inälțase, o ino- 
bilise şi, pusă alături cu celelalte trei fe- 
mei, le intrecea fără indoeală gin minte, 
şi'n inimă, ein frumuseţe. Më luptam eu 
insumi cu mine, voind oarecum a nu-i re- 
cunoaşte aceste insuşiri, şi më păzeam ca 
de foc de a-i deştepta cel mai mic prepus 
despre cele ce se petreceau in sufletul meu. 
Dar de ce te păzeşti mai mult, de aceea 
nu poţi scăpa. Aveam o fire atăt de trä- 
dătoare ! Şi ochiul şi glasul şi mişcările mele 
îi destăinueau tot ce voeam să-i ascund, 
incăt ea, inţelegănd negreşit că nu-mi mai 
era antipatică, nu se mai ferea acum de 
mine. Astfel, orice făceam, ori-cum më in- 
vărteam, in, toată călătoria urcării şi co- 
boririi Ceahlăului, se nimerea să fiu tot 
lângă d&nsa, şi aceasta intr'un chip cu to- 
tul nepremeditat, aşa incăt eram silit dea 
o privi, silit de a-i vorbi, silit de a-i da 
mäna prin locurile grele: Vezi ce de mai 
silă pe capul meul... Trebue insă să măr- 
turisesc că ea nu făcea nimic ca să incu- 
rajeze cătuşi de puţin ori-ce idee de apro- 


150 URA DIN COPILĂRIE 


piere intre noi, şi se purta cu mine cu 
toată simplicitatea unei femei ce nu are 
nici un gănd ascuns. Dar tocmai această 
simplicitate mă punea in neastămpăr. De 
ce o priveam şi-i vorbeam, de ce më sim- 
țeam mai imprietenit, cu dănsa, de ce par'că 
descopeream intr'&nsa insuşiri nouă, care 
mă minunau. 

O! inimă nestatornică!... Nebun cine se 
lasă purtat de tinel... 


VI. 


A trecut un an de zile după călătoria 
noastră prin munţi, in care timp, zi cu zi, 
oară cu oară chipul doamnei Rădeanu îmi 
intra tot mai mult in inimă. Ajunsesem 
aşa, că simţeam ca o trebuinţă a vieţii de 
a o vedea in toate zilele, şi pentru a-mi 
implini acest dor intrebuințam tot soiul de 
şiretlicuri. Îmi plăcea nu numai să o văd 
pe dânsa, dar cănd aceasta era cu nepu- 
tinţă, îmi plăcea să-i văd casa sau măcar 
strada unde locuea, intr'un cuvânt tot ce 
era al ei, sau in vecinătatea ei. Insă nicio- 


URA DIN COPILĂRIE 151 


dată, in toate intrevederile mele cu dănsa, 
n'am avut curajul să-i spun un singur cu- 
vënt de dragoste. Pe cănd cu celelalte fe- 
mei eram vorbareţ, indrăzneţ, cu mintea 
liberă, in fața ei imi pierdeam cumpătul in- 
tocmai ca un copil vinovat, care se teme 
să nu i se descopere greșala. Numai in 
singurătatea nopţilor îmi recăpătam cura- 
jul. Atunci găseam aşa cuvinte arzătoare, 
aşa, accente impătimite pentru a-i mărturisi 
dragostea mea, incăt de-aş fi avut indrăz- 
neala să i le repet a doua zi, desigur Las 
fi induioşat inima. Dar a doua zi cădeam 
in vecinica indoeală, in starea acea sufle- 
tească in care îmi frăm&ntam mintea, täl- 
măcind şi restălmăcind fiecare privire, fie- 
care mişcare, fiecare cuvânt al ei şi dacă 
o minută venea care-mi da oare-care spe- 
ranţă, venea indată altă minută care mi-o 
lua. Ear une-ori îmi părea atăt de cu ne- 
putinţă să ajung vre-odată la fericirea de a 
fi iubit de dănsa, incăt m'apuca găndul rău 
al sinuciderii. 

Intr'o zi incrucişăndu-mă pe stradă cu 
Mihăiţă, el më opri şi-mi zise: 


152 URA DIN OOPILĂRIN 


— Te văd, par'că, mergând cam des pe la 
doamna Rădeanu. 

— O fi. 

— Nu cum-va eşti pe cale de-a căştiga 
prinsoarea ? 

— Mai ştiil... 

— In tot cazul o să mă Ghiemi să fiu 
martur la umilirea ei, nu-i aşa? adause el 
cu ironie. 

— La revedere, prietene; s'auzim de 
bine! r&spunsei cam răstit, spre a curma 
vorba cu el. Nu puteam să-i sufăr privirea 
mai ales decănd mi se năzărise chipul lui 
pe Ceahlău in nişte imprejurări atăt de 
inspăim&ntătoare. Intr'altă zi, pe cănd ros 
de indoeală, impresurat de idei negre, mă 
intorceam de la doamna Rădeanu, intălnii 
din nou pe Mihăiţă. De astă-dată îl oprii 
eu, zicëndu-i: 

— Intr'adevăr, amice, ai avut dreptate, 
doamna Rădeanu, e o femee primejdioasă. 

— Ba zeul 

— Teo rog nu mă lua in ris. Am să më 
hotărăsc să nu-i mai calc in casă. 

— Asta ar fi a opta mihune pe pământ. 


URA DIN COPILĂRIE 153 


— 


— Uite, iți jur chiar acuma să n'o mai 
văd niciodată! Te iau pe tine drept martur 
jurămăntului meu şi-ţi dau voe, dacă-l voiu 
călca, să mă despreţueşti, sä mă impuşti;... 
nu mai voiu să-mi sparg capul in zadar 
pentru o femee fără inimă... Să fiu de ri- 
sul oraşului... Toate au un capăt... Ai 
inţeles ?... 

— Vom vedea-o şi asta! adause Mihi- 
iți c'un aer necrezător. 

Opt zile mi-am ţinut jurământul; opt 
zile lungi, nesfirşite, in care timp nu e cu 
putință, să spun ce am suferit. Uritul, de- 
sperarea, dorul më ţineau de inimă aşa de 
cumplit, incăt une-ori credeam că-mi pierd 
mintea. Am cercat să mă ameţesc cu alte 
femei, dar ce sarbede, ce nesuferite îmi 
păreau aceste femei. Nu-mi venea să mă 
uit măcar la ele. Desgustat më intorceam 
totdeauna in singurătatea odăii mele, unde 
cel puţin puteam să-mi r&scolesc dorul ne- 
turburat de nimeni. 

A opta zi, nebun, cu capul infierbăntat, 
eşii din casă, fără să ştiu in cotro mă duc. 
Era inspre amurg. Mergeam şi mă spăriam 


154 URA DIN OOPILĂHIH 


eu insumi de vuetul paşilor mei; mergeam 
plin de friguri, fără voe, fără ţel, cănd më 
pomenii dinaintea casei doamnei Rădeanu. 
Urcăi scările, sunăi clopoțelul, ear in mo- 
mentul cănd mi se deschise uşa, auzii la 
spatele mele un hohot de ris, un ris rău- 
tăcios, un fel de rinjire tare më străbătă 
la rărunchi. Era Mihăiţă, care ridea de sta- 
tornicia jurămâ&ntului meu. 

Auzi jurământ |... Eram eu in stare să-mi 
dau seamă de ce făceam atundil... Ştiam 
eu pe ce lume më găsesc!... Iute am in- 
trat in casă să nu mai aud acel ris supë- 
rător, cănd eată-mă faţă 'n faţă cu doamna 
Rădeanu. Atunci pierzăndu-mi cump&tul cu 
desăvărşire r&măsei incremenit fără să o 
salut, fără să pot descurca o frază, fără 
să-i pot spune de ce n'am venit opt zile, 
de ce am venit acuma; ear ea mai stă- 
pănă pe sine, mă primi bine, şi văzănd că 
nu poate lega cu mine nicio vorbă cu şir, 
se puse la piano spre a-mi da timp de 
a-mi veni in fire. Dar in nebunia mea tot 
aveam oare-care limpezime de vedere. Ve- 
deam că şi ea era cuprinsă de-un fel de 


UBA DIN COPILĂRIE 155 


neastëmpër. Degetele îi tremurau pe piano 
şi fața ei era mai serioasă, mai palidă de- 
căt altă-dată. Cântă ce căntă şi eată că in- 
cepă căntecul de pe plută: „Glas de bu- 
cium.“ Atunci toată fiinţa ei se schimbă 
deodată, Un foc i se aprinse in piept, care-i 
dădă un nou farmec, o nouă frumuseţă, o 
nouă putere de simţire; ear eu nu ştiu ce. 
se petrecea in mine ascultănd notele ei in- 
frigurate, dar ştiu că deodată më pomeni: 
lăngă dânsa ingenunchi, cu capul răzemat 
pe braţele ei.... Lacrimile îmi curgeau 
şiroae. 

Atunci. ... moment neuitat in viaţă... 
atunci simţii pe capul meu mäna ei sfioasă, 
a cărei atingere îmi dădu cel mai dulce fior 
ce mi-a fost dat să simt.... Atunci pentru 
intăia dată ochii noştri se intălniră aprigi, 
setoşi, nebuni de a se privi pănă 'n adân- 
cul sufletului, şi cum stam aşa pierduţi, 
nu ne ziceam’ un singur cuvânt, dar focul 
ne ardea obrajii şi piepturile noastre săl- 
tau... Atunci... ea inchise ochii, par'c'ar fi 
voit să piardă conştiinţa vieţii, stătă un 
moment nehotărită, tremurătoare, apoi.... 


156 UBA DIN COPILĂRIE 


deodată cäzù in brațele mele.... Cum de 
nu s'a rupt ceva in mine, in acel moment, 
cănd am simțit pieptul ei pe al meu, gura 
ei pe a mea, mărturisesc că nu ințeleg !.... 
După un asemenea moment, restul vieţii 
ce mai plăteşte? . 

Cănd eet de la doamna Rădeanu eram un 
alt om. Vedeam tot trandafiriu. Mi se ugu- 
rase oare-cum pieptul, ş'o nemărginită bu- 
curie imi ineca inima. Lumea ce trecea pe 
lingă, mine îmi părea atăt de vrednică de 
milă, incăt nu.mă induram să-i arunc o 
ochire. Më intorsei acasă, lacom de a-mi 
reaminti in linişte una căte una toate mi- 
nutele de fericire ce gustasem, şi in acest 
scop, më intinsei indemănatic pe o canapea. 
Dar ce ciudată e firea omenească! A tre- 
buit ca tocmai in acele momente de su- 
premă fericire să-mi vie un gănd oare-cum 
răutăcios, să-mi amintesc vechea prinsoare 
cu Mihăiţă, prin care mă legasem să-i ves- 
tesc biruinţa. Sărmanul Mihăiţă! Intr'ade- 
văr e un băeat fără noroc. Nu-i chip să 


URA DIN COPILĂRIE 157 


placă femeilor. Apoi multe de toate îmi 
trecură prin minte, cate n'aveau nici o le- 
gătură unele cu altele, dar toate aceste 
gănduri răzlețe, intocmai ca păraele ce se 
varsă in acelaş riu, më duceau fără, voe 
la gândul cel mare, statornic, la găndul 
doamnei Rădeanu. — Ce frumoasă estel E 
mai presus de toate celelalte femeil Ce 
glas, ce trup, ce inălţare de spirit, ce bo- 
găţie de inimă! D simţeam äncă strinsoarea 
braţelor, bătaea pieptului, focui buzelor, şi 
eram cuprins de aceeaşi fiori ce mă cuprin- 
seseră lingă dânsa; îi vorbeam cu aceeaşi 
dragoste, îi vorbeam chiar in glas mare, 
incăt de mar fi auzit cineva, m'ar fi luat 
drept un nebun! 

Era, acum tărziu. Trecuse miezul nopţii. 
Nici vorbă nu era de dormit. Pentru a 
suta, pentru a mia oară spuneam aceleaşi 
lucruri doamnei Rădeanu in inchipuirea mea; 
cănd deodată uşa se deschise şi pe prag 
se infăţişă Mihăiţă Darie. 

— Nu cumva te supăr? îmi zise el. 

— Nu... r&spunsei eu cam ingăimat. 

— Numai două cuvinte. 


158 URA DIN COPILĂRIE 


— Poftim! 

Mihăiţă intra in odae, inchise uşa după 
dânsul, şi se aşeză pe un scaun in faţa 
mea. Ne uitam unul la altul şi nu ne era 
indămănă, căci nici unul nu incepea vorba. 
Mihăiţă avea o ciudată infăţişare; par'că 
era stăpănit de dorul să afle ceva de la 
mine şi nu indrăznea să mă intrebe. De la 
o vreme tot el intrerupse tăcerea. 

— Frumos îţi mai ţii cuvântul! 

— Ce fel? 

— Ai pus cu mine prinsoare că in mo- 
mentul când vei fi stăpăn pe inima doamnei 
Rădeanu, më vei chiema să fiu martur la 
umilirea ei. Aşa este ?.... 

— Ei, şi? 

— Pe urmă, vëzënd greutatea ce intim- 
pinai de a ajunge la acest sfirşit, mi-ai ju- 
rat că nu vei mai călca in casa ei. Aşa 
este, ori ba? 

— Şi mai departe?... 

— Pe urmă, călcănduţi jurământul, te-ai 
dus in casa ei şi ai isbutit.... să-i cucereşti 
dragostea. Aşa-i ? 

— De unde ştii? 


URA DIN COPILĂRIH 159 


— De unde ştiu? Crezi tu că faci ceva 
fără să ştiu eu? Zicănd aceste cuvinte, pri- 
virea lui tot mai mult se pironea asupră-mi. 
Era vederat că Mihăiţă nu glumea... De 
unde ştiu? adause el cu glas mai apăsat; 
ştiu dela insăşi doamna Rădeanu, pe care 
am văzut-o in urma ta. Ştiu tot, tot ! 

O strinsoare de inimă më apucâ,. 

— In cele din urmă, ce-mi pasă | r&spunsei 
eu supărat de intrebările lui. Poţi să ştii 
tot, sau să nu ştii nimic. Nam a-ţi da so- 
coteală, de purtare; şi pretinsele mele jură- 
minte sunt nişte copilării, nişte glume, de 
care nu më simt legat. Fiind insă că ai 
văzut pe doamna Rădeanu in urma mea, 
nu mă indoesc că vei avă bunătatea să-mi 
spui ce ai aflat de la dânsa? 

— Hal Hal sbucni el intr'un hohot de 
ris, risul său cel răutăcios. Se'nţelege că 
nu mi-a spus de bună voe. 

— Vrea, să zică ai intrebuinţat sila! rës- 
punsei eu, ingălbenindu-mă. 

— Ba bine că nul Mihiiţă Darie ştii că 
nu glumeşte. 


160 URA DIN COPILĂRIE 


— Nemernicule! Indräzneşti să-mi spui 
asemenea cuvinte?... 

— 'Ţinecţi firea, iubite. Se ’nțelege că 
doamna Rädeanu n’a voit sä-mi spue ni- 
mic, dar em găsit mijlocul să o silesc... 
Ha | ha l... Eu fac lucrurile bine. 

— Care mijloc? 

— Uite! adause el bägänd mäna in bu- 
zunar şi scoțënd un pistol, 

Era chiar unul dintre pistoalele mele, pe 
care le păstram intr'o cutie pe masă. 

— Nu te uita aşa lung. E al tëu, te văd 
că-l recunoşti. Celălalt e aiurea. Nu eram 
doar nebun să H) las la indămănă. Ei, acum 
inţelegi cä mijlocul meu era convingător ? 

De ce griăea, de ce mă aţintea mai tare, 
de ce păruli se sburlea pe cap, de ce ochii 
i se măreau şi-i se incruntau. Era infrico- 
gat de văzut. Căpătase intocmai figura de 
monstru ce o văzusem pe Ceahlăti. Ear eu 
simţeam fiori de ghiaţă in spate, simţeam. 
că mie insumi par'că mi se sburlea përul 
in cap, Şi nu ştiu ce putere peste fire mă 
ținea pironit in loc ca dinaintea unei stafi. 


URA DIN OOPILĂRIR 161 


— Ai jurat că nu vei mai vedea pe 
doamna Rădeanu, urmă el; ei bine îţi vei 
ţină jurămăntul | 

Atunci el indreptă pistolul in spre mine. 
Eram singur, fără nici o armă, fără nici un 
mijloc de apărare. Incepui să strig, dar 
slugile erau departe şi nu më auzeau; vroii 
să sun, dar clopotul era rupt. 

— Ascultă, iubite, nu-ţi mai bate capul să 
te impotriveşti. Am luat toate măsurile mai 
dinainte. Cum? Din căte s'au petrecut pină 
acum intre noi, m'ai inţeles că eu eram 
duşmanul tău de moarte; că la singura ta 
vedere toată. fiinţa mea se revolta: că răul 
Hau erg singurul meu bine; ca menirea 
vieţii mele era de a desfiinţa pe a ta?.... 
Ha! de cănd iţi aţin caleal.... Mi-ai scăpat- 
de atătea ori, dar astă-dată am pus măna 
pe tine tocmai in momentul cănd ţi-e 
mai drag a trăi in lume. Aşa-i?... Măne o 
să easă vorba că din cauza unui amor ne- 
norocit, te-ai sinucis. Dovadă va fi propria 
ta armă., Dar o să mai easă, ăncă o vorbă... 
ştii care?... O să easă vorba — urmă el 
reşchierănd fiecare cuvânt ca să-mi intre 

28,483 IIL 11 


162 URA DIN COPILĂRIE 


bine in urechi — că inainte de a te sinu- 
cide, in desperarea amorului tău, ai ucis 
pe doamna Rădeanu.|... 

— Doamna Rădeanu e moartă... strigăi 
eu, simțind că se rup măruntăile in mine. 

— Ce nici atăta n'ai inţeles?... negreşit 
că e moartă... cu celălalt pistol al t8u... 

Atunci tot săngele îmi năvăli la cap, şi 
s&lbatec, nebun, më aruncăi asupra uciga- 
şului. O luptă incepi, oarbă, desnădăjduită, 
o luptă pe moarte in vălmăşagul căreia 
auzii ca prin vis o detunătură de pistol, 
simţii creerii că mi se desfac, apoi căzui 
fără cunoştinţă la pămănt . 

Mam deşteptat inconjurat de o mulţime 
de prieteni şi de medici care căutau să-mi 
dea, ajutor. Rana mea era grozavă. Multe 
zile mi-a fost viaţa in primejdie, Aveam 
friguri rële, care më aruncau in delir. Dar 
după căteva săptămăni medicii mă decla- 
rară scăpat. Atunci aflăi despre indoita 
crimă a lui Mihăiţă, care, prins asupra fap- 
tului in momentul cănd descărcase arma 


URA DIN OOPILĂRIB 163 


in peptul meu, inebunise . . 


Douëzeci şi cinci de ani au trecut de a- 
tunci, o viaţă intreagă de om, şi Mihăiţă 
Darie trăeşte şi astăzi inchis intr'o casă de 
nebuni şi-şi istoriseşte necontenit povestea 
ori-cui vizitează trista lui singurătate. 

Dou&zeci şi cinci de ani au trecut şi 
chipul blond al doamnei Rădeanu, singura 
femee ce am iubit, stă incă viu in inima 
mea. 

A fost un vis, unul singur, scurt, dar 
frumos şi neuitat. De atunci rămaș-am răz- 
Jet in lume, cu sufletul uscat, fără scop, 
fără, dor, fără, bucurie, şi duc o viaţă stearpă 
de azi pe mine, cu speranţa de a ajunge 
căt mai cur&nd la capătul cărării. 


Aici Gheorghie îşi simţi genele ude şi 
glasul i se stinse intr'un suspin. 
— Să më erţi, iubite prietene, adause 
el după o pauză, dacă la vărsta mea am 
11* 


164 URA DIN COPILĂRIE 


căzut in slăbiciunea de a lăcrima asupra 
unui trecut de mult ingropat. Dar, precum 
vezi, istoria mea e tristă, şi, ca şi tine, nu 
am putut-o spune fără un pic de induioşare. 


PETREA DASCALUI. 


Au trecut douăzeci şi cinci de ani de cănd 
a avut loc această intămplare. Erau frumoase 
vremi pe atunci, nu doar că mi se păreau 
mie, fiindcă eram tënër, dar intr'adevăr aşa 
erau, căci un soare vesel se ridica la r&să 
rit asupra noastră, incărcat cu bunuri la 
care cei mai mari Domni ai ţării abia de 
au cutezat să viseze; şi idei noub incolţeau 
in inimi, şi viaţă nouă curgea prin vine. 
Bar fi zis că Dumnezeu îşi intorsese faţa 
spre noi. N'aş fi răscolit de sub vălul tre- 
cutului aceste amintiri ale unor vremi ce 


166 PETERA DASOALUL 


nu mai sunt, dacă int&mplarea de faţă n'ar 
avè oarecare legătură cu mişcarea de renaş- 
tere ce-a frământat atunci păm&ntul nostru. 

Se isprăvise războiul Crimeei; trupele 
austriace se retrăseseră din ţară, şi pacea 
de la Paris ne promitea unirea Principate- 
lor, mărirea teritoriului cu o parte din Ba- 
sarabia, neat&rnarea politică şi multe altele 
care ne inflăcărau minţile. 

In timpul acela, dar de frumoasă amintire, 
doi lorzi engleji, care luaseră parte Ia co- 
manda supericară a oştirilor aliate din Cri- 
mea, auzind că Moldova e o ţară ăncă pri- 
mitivă, cu obiceiuri patriarcale şi cu munţi 
plini de “urşi, veniră anume din Sevastopol 
in Galaţi cu hotărire de-a se desfăta la un 
vă&nat de urşi, ceea ce de mult timp locuitorii 
Angliei nu mai pot face in insulele lor. Ei 
erau bogaţi, căci livrele sterling sunau in 
buzunarele lor; erau serioşi, căci mai nu 
vorbeau unul cu altul; erau fuduli, căci se 
țineau totdeauna cu găturile ţepene şi abia 
de coborau ochii pe vre-un obraz omenesc. 
Nalţi şi subţiri, şi totdeauna bine imbrăcaţi 
şi peptănaţi, ei priveau lumea cu gravitate 


PETREA DABOALUI, 167 


prin geamul ochelarilor, vroind par'că ina- 
dins să pue oarecare distanţă intre ei şi 
lume. 

Ei plecară intr'o trăsură cu opt cai de 
poştă pregătită de părcălabul de Galaţi, şi 
apucarë drumul spre munte la o moşie că- 
trä proprietarul căreia aveau anume scrisori 
de recomendaţie. Cine nu-şi aduce aminte 
cum erau pe-atunci drumurile la noi! Cu 
toate aceste surugiii, cărora nu le păsau 
nici de drum, nici de cai, dar care mirosi- 
seră bacşişul gras, mănau de olac, de scă- 
părau copitele cailor, trăsneau din biciu, 
chiuiau căt le lua gura, incăt bieţii engleji, 
hurducaţi in trăsura ce se legăna ca o barcă 
bătută de valuri, nu-şi mai simțeau nici 
frizura netedă, nici ochelarii drepţi pe nas. 

— „How original H zise intrun tărziu 
unul din lorzi cătră celălalt. 

— „How original !“ răspunse acesta ca 
un ecou. 

Apoi ambii tăcură luăndu-şi fiecare aerul 
serios obicinuit. Au mers astfel o zi intreagă 
pe drumuri nebătute, trecând prin vaduri 
de riuri, peste şanţuri, peste podeţe ale că- 


168 PETREA DABOALUI, 


ror scănduri jucau sub roatele trăsurii, pănă 
cănd inspre seară ajunseră la moşia dorită. 
Proprietarul, care era prevestit de mai na- 
inte de părcălăbie, îi primi cu mare alaiu 
ca pe nişte oaspeţi aleşi. Dulceţile, cafelele 
negre cu caimac, ciubucele cu imamele de 
chihlimbar se infăţişară pe dată dinaintea lor 
după obiceiul pământesc, apoi nu trecă 
mult şi proprietarul îi introduse in sufra- 
gerie, unde îi aştepta o masă bogată, pea 
cărei pănză albă figurau cu cinste brănzu- 
rile de munte, păstrăvii afumaţi, bujeniţă 
de căprioară, cataifurile, vinurile de Odo- 
beşti şi Cotnar gi căte şi mai căte alte pro- 
ducte alese ale ţării. 

Ear lorzilor toate li se păreau ciudate: 
şi măncările şi obiceiurile şi forma caselor 
noastre de la ţară, cu balcoanele lor lungi 
şi acoperemăntul ţuguiat, şi gardurile cu 
spini, şi cumpenele de la făntină şi mai 
cu samă poştile, despre acăror ciudăţie se 
resimţeau incă ; dar nu dădeau nici un semn 
de mirare, căci ar fi fost incontra demni- 
DI lor. Numai căte un: „How original P 


PETREA DASOALUL 169 


ziceau din vreme in vreme, insă şi acesta 
cu multă cumpătare. 

După masă, proprietarul chiemâ pe vănă- 
torul său, Petrea Dascalul, şi-i porunci ca 
a doua zi să ducă numai decăt pe lorzii 
engleji la urşi. 

— Ascult! răspunse Petrea Dascalul cu 
un aer de supunere ce insemna că porunca 
stăpănească, va fi negreşit indeplinită.. 

Petrea Dascalul mergea la urşi ca la un 
vânat fără nici o'insemnătate. El ucisese 
atăţia in viaţa sa, incăt, ne mai avănd des- 
tule degete: la măni şi la picioare ca să-i 
numere, le pierduse, cum am zice, răbojul; 
numai stăpănul său, care-şi făcuse feliurite 
gubi şi aşternuturi de picioare din blănile 
lor, ţinea anume socoteală de dânşii. 

In lunga lui indeletnicire v&nătorească, el 
ajunsese să ştie anume fiecare urs sau ur- 
soaică, de căți ani este, căţi pui are, in ce 
bărlog şade, la ce părîu s'adapă; şi cănd 
stăpănul său ii zicea: „Măi Petreo, să-mi 
aduci măni un urs,“ el se ducea totdeauna 
la sigur. Şi doar nu era vre-un om mai 
arătos sau mai deosebit Petrea Dascalul; 


170 PRTREA DASCALUL 


din contra, era mic de stat, avea chipul 
blajin şi oarecare stingăcie in mişcări. Faţă 
cu stăpănul său abia de indrăznea să ridice 
ochii din pământ. El fusese crescut de tată- 
său ca să fie dascal de biserică, Insă toate 
le făcea pe dos in slujba bisericească. In 
loc să curăţe luminările de mucuri cu cleg- 
tele cele lungi, el le stingea, şi cădelniţa 
o arunca cu atăta neghibăcie incăt imprăştia 
cărbunii pe jos. Numai la impărţeala colivei 
cerea o parte nepotrivită cu meritele lui 
dăscăleşti. Intro zi mergănd de şagă, cu 
un hleab de puşcă imprumutat, la un vënat 
de urşi ce dăduse stăpănul su in munte, 
se nimeri că tocmai el impușcă ursul, şi 
deatunci prinzănd gust la astfel de dihănii, 
imbrăţișă meşteşugul v&nătoriei in locul 
breslei dăscăliei, păstrăndu-şi de la această 
din urmă numai numele, 

Englejii cănd îl văzură prin sticla oche- 
larilor lor aşa mic şi nechipos, imbrăcat cu 
suman şi cu opinci, invărtindu-şi căciula 
dinaintea stăpănului său ca un nemernic ce 
nu ştie cum să-şi poarte mânile, se arătară 
foarte necrezători. 


PETREA DABOALOE 171 


— Dar insfirşit cine ştie! îşi ziseră ei 
intre dănşii; aici toate sunt ciudate ! 

A doua zi, in zori de ziuă, pe cănd lorzii 
dormeau mai bine; visănd poate despre ciu- 
dăţia obiceiurilor şi a poştilor noastre, Pe- 
trea Dascalul bätù la uşa lor indemnăndu-i 
să plece. Ei insă, cu toată nerăbdarea ce 
aveau de a da piept cu urşii, nu deschiseră 
uşa pănă ce mai intăi nu-şi raseră barba, 
nu-şi peptănară părul cu ingrijirea obici- 
nuită, astfel ca nici un fir de păr să nu 
fie smintit de la locul su, şi gătiţi fiecare de 
la ghetre pănă la pălărie căte cu un costum 
nou v&nătoresc, anume cumpărat din Londra, 
plecară impreună cu Petrea Dascalul pe că- 
rarea muntelui in sus, avănd in urma lor 
alţi patru puşeaşi din sat. 

Vremea era frumoasă, aerul viu şi rë- 
coros, şi inspre partea şesului la răsărit 
soarele se inălţa vesel pe un ceriu cuprins 
de foc. 'Tăcuţi, urcau englejii la deal, cu 
pas regulat şi cu aerul serios al unor oameni 
ce merg intr'o gravă intreprindere; numai 
Petrea Dascalul, blajin cum era el şi cam 
slobod la gură, mai schimba din cănd in 


179 PETEEA DABOALUL 


cănd căte o şagă cu tovarăşii sti din sat. 
Trei ciasuri intregi ei şuiră mereu in su- 
doarea frunţii, şi nu o dată englejii se im- 
piedecară de bolovanii de pe drumul strimt 
şi pietros al muntelui, nu o dată pălăriile 
lor, impodobite cu pene de struţ, se ani- 
nară de crengile brazilor, nu o dată se vë- 
zură siliţi să dee măna lui Petrea Dascalul 
prin locurile unde prăpastia se prea apropia 
de cărare; dar nu era lucru de mirare ne- 
fiind marii lorzi deprinşi să umble prin 
locuri aşa tari, cum zic ţăranii noştri. 

Pe la amiazăzi Petrea Dascalul îi opri 
intr'o desime mare, unde era o mulţime de 
bolovani şi cioate r&sturnate, care păreau 
a fi aduse de puhoiu. 

— Aici e ursul, zise Petrea Dascalul. 

Atunci figurile lungi şi solemne ale lor- 
zilor se făcură şi mai lungi şi mai solemne, 
căci dorul lor era acum aproape să fie im- 
plinit : aveau insfirşit să dee ochi cu sahas- 
trul Carpaţilor şi să aibă ce istorisi despre 
lupta cu dânsul, cănd se vor intoarce in 
ţara lor. Ei îşi inarmară puştile nu fără 
oarecare bătae de inimă, deşi de altfel erau 


PETRNA DASOALUI 173 


despreţuitori de primejdii, şi stătură cătva 
timp in aşteptare; dar ursul nu se arëtà. 
Atunci ei aruncară o privire intrebătoare 
asupra lui Petrea Dașcalul, ear acesta ințe- 
legënd găndul lor, le arăta printre cioate 
şi bolovani o gaură deschisă prin care abia 
ar fi putut intra un om pe brănci. 

— Aici e ursul, adause Petrea Dascalul, 
arătănd gura vizuniei. Apoi el şi ceilalţi 
puşcaşi, luănd căte-o ciotă in mâni, ince- 
pură să facă larmă imprejur. 

— Sai, Catrină !... Nu te da, Gavrilel... 
Diha, Martine !... strigau ei necontenit; 
insă cu toată gălăgia ce făceau, ursul nu 
vroea să easă intru intimpinarea musafiri- 
lor săi. 

— Doarme ca boerii după masă, băgâ de 
samă Petrea Dascalul; să-l afumim puţin, 
să-i treacă mahmuria. 

Atunci Petrea, căutănd cu luare-aminte 
imprejurul vizuniei, găsi o a doua gaură 
tăinuită sub cioate şi frunzari, pe care urşii 
totdeauna şi-o păstrează pentru retragere 
in cas de primejdie. El o curăţi bine şi Ben 
chiar lingă dënsa un foc de uscături pen- 


174 PETREA DASOALUL 


tru ca fumul să intre inlăuntru şi să si- 
lească pe urs să easă pe cealaltă parte. 
Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, căci 
fiind vënt, fumul in loc să intre in vizunie 
se imprăştia in toate părţile. 

In vremea aceasta flegmaticii engleji in- 
cepură să dea semne de nerăbdare, crezănd 
că Petrea Dascalul, in care de la inceput 
nu prea avuseseră incredere, era cu adevt- 
rat un giret ce-i purta cu vorba. 

— E trăndav ursul, zise Petrea cam ne- 
căjit, nu-l scoţi cu unà cu două de la tabie- 
tul lui.... Dar eu Le popa! 

Apoi el băgă mäna in torbă, scoase o 
luminărică de ceară albă, o lipi la buza 
pustii deasupra ţelului, o aprinse zicând că 
la prohod trebue şi luminare, se puse pe 
brănci şi cu puşea intinsă şi inarmată intră 
voiniceşte in vizunie. Lordul cel mai nalt 
şi mai necrezător, care nu se aştepta la una, 
ca aceasta, se uita acum nemișcat şi cu ochii 
holbaţi cum Petrea Dascalul se tăria, incet- 
incet in vizunie, cum îşi introduse mai 
intăi capul, pe urmă umerii, apoi picioarele, 
ear după ce nu mai văză nimic, strigâ: 


PETREA DASOALUL 175 


„How original I1“ insă cu un glas schimbat 
cum nu i se intămplâse din ziua luării tur- 
nului Malacof. Ear celalalt lord, cuviincios 
ca totdeauna, îşi ştergea cu batista sudoarea 
de pe frunte provenită negreşit din căldura 
soarelui, insă nu repetă de astă-dată cu- 
vintele tovarăşului său ca de obiceiu. 
După căteva minute de o aşteptare groaz- 
nică in care numai inimile îşi păstraseră 
mişcarea, se auzi deodată un trăsnet de 
puşcă, urmat de un gemet sëlbatec, infrico- 
şat, cu atăt mai infricoşat cu căt venea din 
intunerecul de sub pământ, unde era ştiut 
că numai moartea putea să hotărască intre 
om şi fiară. Apoi se fen earăş linişte adăncă, 
linişte de mormănt, timp de mai multe mi- 
nute lungi, nem&surat de lungi, in care 
lorzii abia de-şi mai puteau păstra cump&- 
tul. Acui'i acul... găndea fiecare in sine. 
Dar lucru infiorător, liniştea ţinea mereu; 
nici un semn nu venea de sub pămănt... 
Ce se petrecea oare acolo?... Negreşit 
că nu era bine, de vreme ce Petrea Das- 
calul nu mai eşea la lumină, căci dacă ar 
fi fost el invingătorul ce ar mai fi stat 


176 PETREA DASOALUI. 


inlăuntru ?... Cănd eată... se auzi la gura 
vizuniei un foşnit curios, mai mare decăt 
Var fi putut face un om, şi cioatele şi pe- 
trele incepură să se miște. 

Momentul era in adevăr suprem; lorzii 
inţepeniţi, cu ochii indreptaţi spre vizunie, 
cu puştile la ochi şi degetele pe trăgători, 
stăteau gata să aprindă in dihania ce se 
vestea, şi tămplele lor se băteau atăt de 
puternic incăt ochelarii le jucau pe nas. 
Dar spre marea şi nemărginita lor mirare, 
in loc de dihanie se vëzurë deodată picioa- 
rele lui Petrea Dascalul, apoi umerii, apoi 
capul şi după ce Petrea ei de tot, ţinănd 
intr'o mănă puşca şi in cealaltă o frănghie, 
aruncă, repede capătul ei celorlalţi patru 
SE strigănd : 

rageţi, băeţi, vărtos l... 

Atunci căteşi cinci incepură să tragă din 
răsputeri, şi eată că o cogemite ursoaică 
moartă, lovită drept in frunte şi legată cu 
frănghia de găt eşi de sub pămănt. 

Uimirea englejilor fù atăt de mare vë- 
zănd izbănda lui Petrea Dascalul incăt de 
astă-dată, uităndu-şi demnitatea şi distanţa 


PETEHA DASOALUL 177 


socială ce-i despărţea de dănsul, incepură 
să-l stringă de mănă cu o căldură neobici- 
nuită cumpătatului temperament englezesc. 

Ear Petrea Dascalul, care atunci pentru 
prima oară avi fericirea să facă, cunoştinţă 
cu livrele sterling ale Marei Britaniei, se 
uita nedumerit cănd la strălucitoarea mo- 
nedă ce curgea gărlă in palma sa, cănd la 
lorzii cei cu figurile de un cot, avănd aerul 
a le zice: 

— Banii, nu-i vorbă, îi primesc eu, dar 
voi ce dracul de vë miraţi aşa de mine, că 
doar nu mi-i intăia oară că mă bag in băr- 
logul ursului | 

Apoi după ce fiara fù aşezată la o parte 
de gura vizuniei, Petrea se scărpinâ in cap 
zicănd cu glasul său blijin: 

— Socoteala nu-i incheiată; mai am un 
mușteriu in bărlog: cinstita faţă a unei 
beizadele. 

Şi earăş aprinse o luminare de ceară albă, 
pe care o lipi de buza puştei, earăş intrâ 
pe brănci in vizunie, earăş se auzi o 1m- 
puşcătură şapoi un mornăit inăduşit, şi 
după vre-o căteva minute, de astă-dată mai 

28,488 II, 12 


178 PETRBA DASOALUI, 


puţin lungi, mai puţin infricoşate decăt a- 
cele d'intăi, est Petrea, Dascalul cu beizadeaua 
legată de gät şi o aşeză lingă mumiă-sa 
Domnița Catarina. 

— T-am miruit pe am&ndoi, zise el age- 
zăndu-se spre odihnă pe un trunchiu de 
copac, şi era drept să se odihnească, căci 
muncise din greu şi cu spor. 

Ear lorzii, care trecuseră peste atătea 
mări şi ţări pentru a veni la noi să im- 
puşte urşi, avurë nenorocul să-i vază im- 
puşcaţi gata de mâna altuia, şi se intoar- 
seră fără măcar să fi dat un foc, ducând 
cu dânşii numai amintirea culeasă in mij- 
locul fiorilor de spaimă despre mijlocul ciu- 
dat cu care se ucid urşii in ţara noastră 
patriarcală. 

Cu o parte din livrele sterling Petrea 
Dascalul şi-a măritat o fată, cea din urmă 
ce-i remăsese in casă, ear cu cealaltă parte 
şi-a făcut sie-şi o mică zestrişoară pentru 
zilele b&trăneţelor. Nu tărziu după aceea, 
proprietarul moşiei primi de la Londra o 
scrisoare cu rugăminte e inmăneze lui 
Petrea Dascalul, ca semn de neuitare din 


PETREA DABOALUL 179 


partea lorzilor, portretele fotografice ale lor 
insoţite de două puşti foarte scumpe, eşite 
din cea mai renumită fabrică a lngliterei, 
cum şi un număr al ziarului The Ilustrated 
London News, in care era desinată cu mult 
adevër fioroasa scenă a intrării lui Petrea 
Dascalul in vizunia ursului, 

Dar urmarea cea mai de căpetenie ce au 
avut această mică int&mplare a fost că a- 
m&ndoi lorzii iubitori de vănat au apărat 
călduros in camera de sus a Angliei drep- 
turile ciudatelor ţări dunărene şi nu puţin 
contribui puternica lor voaco intru a fi re- 
cunoscută, Unirea mult dorită a Principate- 
lor Romăne şi alegerea indoită a Colonelu- 
lui Cuza. Mici lucruri au căteodată mari 
urmări, şi nimeni nu ştie unde pot răspunde 
capetele firelor care leagă una de alta fap- 
tele omeneşti, 


ju OC 


12* 


FRIGURI DE AUTOR 


DIALOG 


(O odae de lucru cu o bibliotecă in fund. În mijloc 
un biurou lingă care Tudor gi Vintilă ged câte pe un 
jilt faţă in faţă. In sobă arde focul.) 


Vintilă. Să me ert, prietene, că te-am 
stingherit de la indeletnicirile tale. Tu, om 
ales, poet cu vază, nu prea ai timp de pier- 
dut cu noi profanii. Cu toate acestea dacă 
nu mă vrei tu, te vreau eu, vorba lui Lă- 
puşneanu, şi fiindcă pe tine nu te lasă 
demnitatea să te cobori (mă rog să nu iei 
aceasta drept o ironie), să te cobori pănă la 
treptele de jos pe care umblă oamenii de rënd 
ca mine, deaceea sunt silit să mă urc eu 


182 PRIGURI DE AUTOR 


pănă la inălţimele tale, adică pe acel falnic 
Parnas unde te-ai aşezat la taifasuri cu 
muzele. 

Tudor (nedumerit. Nu cumva ai prins şi 
tu la gărgăuni ? 

Vintilă. Ce gărgăuni |... E boală curată, 
gi... incurabilă. Am comis o novelă l... 

Tudor. Asta-i grav de tot; merită o con- 
sultaţiune. 

Vintilă. Tocmai deaceea am venit şi eu 
la tine; intăi, pentrucă te ştiu competent 
in materie de aiurări literare şi îmi vei 
spune negreşit dacă novela mea merită să 
fie transmisă posterităţii sau ba; şi al 
doilea, pentrucă tu eşti acela de la care 
m'am molipsit. 

Tudor. Ei... pobo bună Ce sunt eu 
vinovat de nebuniile tale ? 

Vintilă. Cum de nu?... Nenorocirea mea 
doar de la tine mi se trage. De căte ori 
nu te păndeam eu cănd, furişat de lumea 
cealaltă, te primblai singuratic şi visător 
prin aleele umbroase, privind cănd in jos 
la lutul pămăntului, cănd imprejur la ver- 
zişul copacilor, cănd in sus in albastrul ce- 


PRIGURI DE AUTOR 183 


riului, grămădind și măcinănd cugetări peste 
cugetări in morişca creerilor tăi. Apoi de 
căte ori n'am auzit pe unii şi pe alţii zi- 
cănd: „Tudor e poet, ce-i drept e poet!“ 
De căte ori n'am cetit prin gazete dări de 
samă despre scrierile tale, prin care îți 
fuceau numele nemuritor. Ş'atunci mi-a ve- 
nit şi mie un fel de fum la cap. Mi-am zis: 
oare să fie intr'adevăr aşa de greu a scrie? 
Oare dac'aş cerca şi eu? Eil... Ce frumos 
să fii pus in rëndul literaţilor! Să te vezi 
tipărit, negru pe alb, şi cetit de-o mulţime 
de lume. Cine ştie, mai tărziu să fii chiar 
primit in sinul Academiei. O 1... bine a zis 
cine a zis, că cea mai inaltă şi mai senină 
glorie e awa a scriitorilor. 

Tudor tirsnd) Da eşti afumat de tot! 

Vintilă. Apoi nu-ţi spun?... Aşa intr'o 
zi, cuprins de neastimpăr, am luat cel mai 
frumos condeiu de os de fildeş ce-l aveam 
pe biurou, mi-am pus dinainte cea mai fină 
şi mai lucie hărtie ministerială, şi am scris 
deasupra eu litere caligrafice „Novel“. Mai 
incolo .... pace!... Condeiul nu lua din 
loc. Aveam in minte o istorioară de la ţară, 


184 YRIGURI DS AUTOR 


Se ințelege că la ţară se petrec idilele, nu 
in noroaele tărgurilor. Aveam zic un su- 
biect prea interesant ` O fată de ţăran cu- 
prinsă, care iubea pe un tânăr cimpoer sä- 
rac. Părinţii ei se impotriveau. .. 

Tudor. Pirä veche | 

Vintilă. Adică veche şi nouă totodată, 
după cum e de meşter cel ce scrie, că a- 
decă să ştie intoarce lucrurile aşa, ca din 
vechi să pară nou. 

Tudor. Ru, vezi asta-i |... 

Vintilă. Apoi da, negreşit. — Ziceam deci 
că nu-mi egia un cuvănt din condeiu. In za- 
dar mă primblam prin casă, mă uitam 
cu ochii şin tavan şin podele, in zadar 
mă frecam pe frunte. Nimic nu venea nici 
in ruptul capului. Atunci furios, am arun- 
cat condeiul jos, zicănd: „Ducă-se la dracul! 
O să mă pomenesc intr'o bună dimineaţă 
la Golia. Nu-i de mine meseria asta.“ Două 
săptămăni n'am mai pus mäna pe condeiul 
cel de fildeş. Crezi că m'am vindecat ?... 
Vorbă să fiel... 

Tudor. Aşa-i cănd se leagă boala de om 
sănătos. Tocmai aşa am pătimit şi eu la 


PRIGURI DE AUTOR 185 


inceput. Căte file inegrite şi aruncate pe 
foc; căte condee stricate, cătă năuceală de 
cap de-mi ţiueau urechile, pănă cănd insfirşit 
am ajuns să aştern ceva omenesc pe hărtie. 

Vintilă. Vrea să zică şi tu ai suferit ca 
mine ? 

Tudor. Bucăţică ruptă. 

Vintilă (incurajat) Uite, şi eu mă credeam 
atunci tëmp, cu capul bun de bătut şa- 
rampoi | Dar să vezi;... mai pe urmă,... 
istorioara cea de la ţară care më urmărea 
intocmai ca amintirea unui vis frumos ce 
mi-ar fi rămas intipărit, mi se respica din 
ce in ce mai limpede inaintea ochilor. Ve- 
deam par'că aevea pe bietul cimpoier cum 
suspina după Ileana cea cu păr de aur, 
cum îi spunea focul inimii căntăndu-i din 
cimpoiu ; cum, la r&ndul ei, Ileana se sbu- 
ciuma intre dragostea cătră dănsul şi datoria, 
cătră tată. Më deprinsesem a-i avè de to- 
varăşi, a le vorbi, a-i ingrij ca pe nişte 
oaspeţi vechi ai singurătăţii mele. Şi erau 
frumoşi amândoi, rupţi din soare, şi anume 
meniţi unul pentru altul. De la o vreme, 
fiindcă-i deosebeam aşa de bine, incăt de 


186 FRIGUEI DE AUTOR 


aş fi fost un pictor, aş fi putut să le fac 
portretul, am luat earăş condeiul cel de fildeş. 
Nu degeaba icoana lor mi se infăţişează, 
atăt de lămurit in minte, îmi ziceam cu 
oarecare speranţe ; se vede că o să easă 
ceva, Vai insă, şi de astă-dată nimic ! Orice 
inşiram pe hărtie îmi părea sarbëd, prost, 
incăt nu era, chip să alcătuesc o frasă care 
să-mi placă. Frate, greu e de-a incepe!... 

Tudor. Se ințelege !' Acolo-i totul. La ori 
ce lucru inceputu-i greu. Un autor mare a 
zis : că a incepe este a sfhşi (a parte) şi cu 
toate acestea numai eu ştiu căte am lăsat 
neisprăvite. 

Vintilă. Vă&zănd aşa, m'am descurajat din 
nou şi m'am jurat să nu-mi mai bat capul 
cu asemene iznoave. N'am eu destule ne- 
cazuri in viaţă ; să-mi mai născocesc şi al- 
tele din senin pentru nişte ființi inchipuite, 
cu care n'am nimic de-a impărţi | 

Dar se vede că aveam de-a impărţi, de 
vreme ce nu më slăbeau de loc; par'că 
erau umbrele unor creditori care më ame- 
ţeau cu jălbile; cu singura deosebire, că, 
in loc să-mi ceară bani, îmi cereau milă, 


FRIGURI DE AUTOR 187 


prietenie, sprijin cătră părinţii cei neindu- 
rați, şi câte şi mai căte. Poftim să ai de 
a face şi cu nălucele. Eu insă, ca mai ba, 
să mă las ademenit. 

Intro zi më primblam prin aleea cea 
umbroasă prin care de atătea ori ţi-ai rä- 
tăcit şi tu paşii. Fără voo m'am gândit la 
tine, la darul cel mare cu care te-a inzes- 
trat firea de a-ţi descrie mişcările sufleteşti, 
şi cum më primblam aşa tăcut, luat de 
apa găndurilor, intr'un aer imbălsamat, sub 
o boltă de verdeață plină de zimbetele soa- 
relui şi de cântecul păserilor, deodată, par’că 
mi s'a ridicat o perdea de pe ochi şi am 
inceput să văd lucrurile sub alte forme, cu 
alte culori mult mai incăntătoare decăt, a- 
tele reale. Astfel, verdeaţa copacilor de fru- 
moasă ce-mi părea, îmi intra in suflet ; 
albastrul de sus par'că se desfăcea dinaintea 
mea, lusăndu-mă& să intreved minunile ce- 
riului. Fiecare fir de earbă capăta viaţă, 
fiecare bulgăre capta graiu; toate impre- 
jurul meu respirau, luminau, zimbeau, căn- 
tau, ear această stranie manifestare de viaţă 
a lumei nouă ce më impresura, era in aşa 


188 YRIGUEI DE AUTOR 


deaproape legătură cu sufletul meu, incăt 
nici o notă căt de tainică din măreaţa sim- 
fonie nu remănea nepercepută. O! desigur 
o schimbare se făcuse in mine; căpătasem 
darul de-a privi lucrurile mai adănc, in 
fiinţa lor de a doua. In miezul lumii reale, 
vedeam acum lumea fantastică aşa cum se 
infăţişează poeţilor. 

Tudor (intinzănduii mâna) Dignus, dignus es 
intrare in nostro docto corpore | 

Vintilă (inspirat) Ear in freamâtul cel de 
glasuri şi de mişcări, in desfrăul cel de cu- 
lori, un chip mi se arată, izvoritor de raze, 
care luceşte mai viu şi stăpăneşte firea in- 
cunjurătoare : e chipul blond al Ilenei din 
poveste. Aşa dar tot Ileana... ori cănd şi 
ori unde !... De astă-dată ea aţintea asu- 
pră-mi o privire aşa de magnetică, incăt 
toate simţirile mele năzueau spre dănsa. O 
emoţiune ciudată mă cuprindea; mi se părea 
că eu, Vintilă, numai exist, că m'am schim- 
bat in tënërul cimpoer ; căci vedeam prin 
ochii lui, sufeream de nenorocirile lui, căci, 
ca şi dănsul, iubeam acum şi eu pe Ileana, 
Iute mă intorsei acasă cu auzul plin de 


FRIGURI DE AUTOR 189 


cäntece, cu ochii plini de frumoasa vedenie, 
cu inima plină de noua simțirə ; luăi aprig 
condeiul cel de fildeş şi incepui sä scriu. 
Condeiul luneca acum infrigurat, par'că-l 
purta insăşi mäna frumoasei zine; şi am 
"scris, şi am scris pe nerësuflate intreg caetul 
ce-l am aice, 

(Arată buzunarul unde-i caetul, In tot timpul căt Vin- 
tilă vorbeşte şi gesticulează, Tutor îl ascultă cu atenţiune 
imităndu-i mişcările), 

Tudor. Bravo ! amice !... Acum poţi să 
zici că-ai pus piciorul in templul muzelor. 
Cănd cineva a putut să intrevadă lumea 
cea din dărăptul lumii reale, şi să se uite 
pe sine in vălmăşagul vieţii intr'atăta, 
incăt să se identifice cu insuşi creaţiunile 
sale, acel om poate să zică că e dintre cei 
aleşi... Aşa dar bine-ai venit intre noi... 
Insă trebue să te prevestesc că in drumul 
ce ţi-ai ales, ai să-ţi inspini adeseori picioa- 
rele. .. Eu, nu-i vorbă, më bucur cănd văd 
in ceata noastră un lunatec mai mult; mă 
bucur ca vulpea din poveste care şi-a rupt 
coada, căci nu-i mai proastă şi mai neres- 
plătită meserie decăt acea de poet. Ce-i un 
poet ?... Un om la care lumea se uită ca 


190 FEIGURI DE AUTOR 


la urs; pe care nimene nu-l ceteşte, deşi 
toți îl critică, un pierde-vară care umblă 
să stringă luna in braţe, care se inamo- 
rează de-o slută şi jură că-i Venus, un om 
insfirşit căruia îi euer, vântul prin erëert 
şi prin pungă, şi care dacă se intămplă, căte- 
odată să nu moară nebun, calic insă tot- 
deauna. Dar ce să-ţi mai stric inima! Boala 
fiind fără leac, să le lăsăm toate acestea 
Ja o parte, şi să venim la opera ta. Scoate-ţi 
mă rog manuscriptul şi.... sä ascultăm 
sfănta Evanghelie a lui Vintilă cetire 1... 

Vintilă (emoţionat) Inainte de a Get, am 
să-ţi destăinuesc un lucru. Cât am fost in 
ferbinţeala compunerii, mi se părea că ce 
scriu, e frumos, admirabil, sublim. Më mi- 
ram de unde imi izvoresc atătea idei. Eram 
sigur că o să imbogăţesc literatura c'un cap- 
d'operă, . . 

Tudor (ironic). Mai e vorbă... Care tată 
îşi crede copilul slut ?... 

Vintilă. Ei eaca nu |... Deatunci o schim- 
bare s'a făcut in mine, după ce am isprăvit 
şi recitit novela din cap in cap, mi sa 
părut atăt de rea, incăt m'a apucat despe- 


YRIGURI DE AUTOR 191 


rarea. Eram căt pe ce să o arunc in foc, 
ca să nu mai remăe nici urmă din aiurările 
mele. Dar mi-am adus aminte de tine şi 
m'am găndit că e mai bine să te consult, 
inainte de a o da in prada flacărilor. Ori- 
cum, patru ochi văd mai bine decăt doi. 
Tu îmi eşti prieten şi mi-i spune drept. 

Tudor. Modestie de autor... Le ştim 
noi toate aceste. — N'ai cuvăntul, iubite |... 
Caetul să vorbească |... 

Vintilă (emoţionat 1a culme scoate caetul din bu- 
zunar şi-l aşază pe masă; apoi îşi şterge sudoarea de pe 
frunte, îşi lărgeşte cravata care par'că-l sugrumă, tugeşte, 
îşi drege glasul şi incepe) : 

— „La poalele Carpaţilor, intr'un colţ de 
„ţară uitat de lume, un mic raiu pimăntesc, 
ptrăeşte o fată de ţăran..... 

Tudor (intrerumpe). Un minut frăţioare |... 
Nu-i aşa.... Tu astăzi pentru prima oară 
pui piciorul in altarul literilor şi noi că- 
pătăm un neofit. Prin urmare ziua de astăzi, 
fiind o zi ca aceea, trebue să o cinstim şi 
He să-ţi dăm botezul cuviincios (Sună elopo- 
telul. O slugă se infăiţigează), Adă două garafe cu 
Cotnar (a parte) S'a mai desgheţa puţin bä- 
iatul că, par'că inghite noduri. 


193 > FRIGUERI DE AUTOR 


Vintilă (a parte). O fi mai indulgent după 
un pahar de Cotnar. (Sluga vine cu doup garafe 
gi două pahare şi le aşează dinaintea lor). 

Tudor (eiocneşte cu Vintilă). In sănătatea ta 
şi a Elenei care-ţi aureşte visurile! — Şi 
cu bine!... Deacum pace He cetitorule, să 
luăm aminte | 

Vintilă (reincepe cu glas inecat). „La poalele 
„Carpaţilor, intr'un colţ de ţară uitat de 
„lume, un mic raiu pământesc, trăea odi- 
„Dioară o fată de ţăran cu numele Ileana. 
„Crăscută la umbra brazilor, la r&coarea 
„păraelor de munte, intre erunci şi căpri- 
„oare, ea se făcuse aşa de frumoasă că nu 
„i se putea pune alăturea nici o fată din 
„imprejurimi. . . 

Tudor. N'o îi fost cumva Ileana Cosin- 
zeana ? 

Vintilă (eurizând). Chiar ea nu, dar pe-a- 
proape, (continuă): „Tatăl ei, om cuprins, vor- 
„Dic de sat, o purta in burangic şi cu salbă 
„de aur. Dar ce era strălucirea aurului pe 
„lingă acea a ochilor ei? Mulţi peţitori ve- 
„Diseră, unii pentru frumuseţă, alţii pentru 
„Zestrea ei, insă Elena îi respinse pe toţi, 


FRIGURI DE AUTOR 193 


„nesimţindu-se atrasă de nici unul. — Eată 
„că intr'o zi veni la casa ei un cimpoier 
„din lume. 

Tudor. Ah | ha... Individul cu pricina. 

Vintilă (contrariat şi apăsand asupra cuvintelor). 
„Veni la casa ei un cimpoier din lume, un 
„băetan neştiut din mamă, tată, care cănta 
„aşa de dulce şi frumos, den era mai mare 
„dragul să-l asculţi. — Cănd Ileana voi să-i 
„dea căţiva bani drept mulţămită pentru 
„tru căntec, ochii lor se intălniră, banii că- 
„Zură jos şi r&maseră acolo uitaţi, dar şi 
„ei se uitară pe sine, de mult ce s'au pri- 
„vit ochi in ochi. 

Tudor (iatinzăndu-se leneş pe jilţ şi cascând). Bacă, 
pozna | 

Vintilă. „Deatunci dusă a fost liniştea, 
„bietei Elene. Găndul ei rămas'a la necu- 
„noscutul cimpoier; ziua nu mai ridea, 
„noaptea nu mai dormea. .. 

Tudor (inchide ochii). 

Vintilă (observăndu-l. El doarme |... 

Tudor (ixesărind). Da de unde 1... Cu ochii 
inchişi ascult mai bine. — Urmează |... 

Vintilă. „Ziua nu mai ridea, noaptea nu 

28,488 IN. 13 


194 FRIGURI DE AUTOR 


„mai dormea, şi se topea sërmana pe pi- 
„cioare. Cimpoierul insă nu mai da pe la 
„casa ei. Umbla rătăcind prin munţi şi prin 
„codri, ingăna paserile, ingăna păraele cu 
„cimpoiul lui, dar la Ileana nu mai venea. 

Tudor (tot cu ochii inchişi. Bine l... binel.. 

Vintilă (imbărbătat). „Oare nu ştiea el căt era 
„de aşteptat? Sau era un sufiet rătăcitor, 
„care nu se uită unde calcă şi indărăpt nu 
„se intoarce. — Intr'o sară insă pe la as- 
„îinţit, pe cănd Ileana se urca pe poteca, 
„muntelui in sus, ca să-şi ia ziua bună de 
„la soarele ce se culca, deodată, se intăl- 
„neşte faţă 'n faţă cu Vlad Cimpoierul, 
„Aşa-l chiema. 

Tudor (tot cu ochii închişi. Îmi pare bine de 
cunoştinţă. 

Vintilă (aparte şi contrariat). Asta-i critică ? 
(continui)... „Intălnirea a fost atăt de ne- 
„așteptată incăt Ileana îşi pierdù cumpătul 
„Şi rămase împietrită in loc... Atunci Vlad 
„Cimpoierul îi cuprinse mijlocul. 

Tudor (horăeşte). 

Vintilă. Dar el doarme... (se opreşte un 
moment, apoi continui). „Atunci Vlad Cimpoierul 


FRIGURI DE AUTOR 195 


„îi cuprinse mijlocul şi, fără să-i zică un 
„cuvănt, o sărută atăt de lung şi cu atăta, 
„infocare incăt . . . 

Tudor (horăeşte mai tare), 

Vintilă, (desperat se ridică in picioare). Dar asta-i 
grozav f... Neauzit l... Doarme ca un butuc 
şi horăeşte ca o locomotivă... Eată intipă- 
rirea, ce i-a făcut opera mea nemuritoare | 
(Se primblă agitat prin odae). ,. Şi eu nemer- 
nicul care credeam că suferințele Elenei o 
să-l intereseze ... eú care m'am măgulit un 
moment, că am vocaţiune de autor... Ol 
iluzii, iluzii, ce iute v'aţi risipit !... Adio 
Parnas |... Adio Muze!... Păcat numai 
de atăta muncă, pierdută fără folos | (se uită 
lung la Tudor care borăeşte intermitent). Şi doarme, 
më rog, ca la miezul nopţii; poţi să-i dai 
cu tunul la ureche | (resgăndindu-se). Fi... mai 
bine aşa 1... Incaltea să-mi iau o nădejde, 
decăt, să incurce şi eu lumea ca atăţia alţi 
nechiemaţi, ale căror scrieri le gustă numai 
şoarecii. (Se apropie de biurou gi ia marnseriptul in 


mână). Haide !... Curaj!... (Se duce spre foc). 
Mergi in braţele vecinicei uitări, tu cap de 
operă cu efect narcotic!... N'ai drept să 


13* 


196 PRIGURI DE AUTOR 


trăeşti intr'o lume unde ţi-ai făcut o in- 
trare atăt de... strălucită 1 


(Dar in momentul când vrea să arunce manuscriptul 
pe foc, îl apucă o criză de nerve pe care abia o poate 
stăpân, apoi ripede se intoarce spre Tudor enre ho- 
riegte, face un gost de milă gi cu ton hotărît, urmează); 


Ai-da-de l... Ce nebunie 1.-.: El critic !... 
Aua më rog l... (ride cu hohoi). Se vede că 
sa cam greşit cu Cotnarul. Ş'apoi aceştia 
sunt nişte invidioşi 1... Ferească sfântul |... 
(ridică manuseriptul in sus, voios). Tu drag copil al 
inchipuirii mele, măni vei vedea lumina ti: 
parului | 


AE 


AGATOCLE LEUȘTEAN 


CIIIP DIN LUME. 


— 


Numai cine a trăit mult cu Agatocle 
Leuştean, precum am trăit eu, putea să-l 
cunoască din talpă, Avea o mulţime de as- 
cunsuri şi de deschisuri. Mai intăi singură 
această impărechere de nume îi dădea un 
aer ciudat. Par'că'ntr'adins naşul îl bote- 
zase cu numele Agatode, luat de prin cărţi, 
ca să mai acopere puţin grosolănia numelui 
Leuyteun. Noi îi ziceam prin prescurtare 
Agă. 

Judecat după infăţişare, el părea cu to- 
tul alt om de ce era in realitate. Avea 
intr'adevăr o figură, de şiret, ce te punea 


198 AGATOOLIE LBUŞTRAN 

oare-cum in indoeală despre bunătatea ca- 
racterului său. Cănd îţi vorbea de multe 
ori, nu te dumereai de vorbeşte serios sau 
in bătae de joc, aşa de bine ştia să se pre- 
facă. Avea un zimbet ca o cimilitură şi in 
fundul ochilor lui strălucea o rază de pri- 
cepere care par'căți zicea: „degeaba prie- 
ptene; nu umbla să vinzi castraveți la gră- 
„dinar I“ Cu toate acestea n’a fost om mai 
naiv, mai lesne-crezător şi mai uşor de 
tras pe sfoară ca el. De căte ori nu lam 
făcut de zi intăi April să alerge după cai 
verzi pe păreţi, spun&ndu-i minciuni care 
umblau in picioare; de căte ori el, marele 
cunoscător in tutunuri, după cum se lăuda, 
n'a fumat tutun de un franc ocaua, in loc 
de tutun Bectemis, fără să aibă habar, de 
şi vedea pe toți in jurul lui ţinăndu-şi coas- 
tele de ris. Era, cum ag zice, şiret la chip 
dar la suflet de bună credință. Apoi avea o 
căutătură, şi un umblet de ştrengar şi nişte 
musteţe totdeauna bine răsucite, de-ai fi cre- 
zut că-i topenie de bietele femei. Nimeni 
ca dănsul nu era in stare să spue care este 
chemarea unui bărbat ; cum adică un bărbat 


AGATOOLE LBUȘIBAN 199 


trebue să ştie juca o carte, bate o bilă, 
suge un pahar şi ademeni o femee. Despre 
celelalte, nu-i vorbă, era el meşter să in- 
veţe şi pe alţii, dar incăt priveşte femeile 
trebue să mărturisesc că dacă ele ar fi rë- 
mas numai in nădejdea lui, ar fi dus săr- 
manele mult şi bine dorul ademenitului, 
căci, el berbantul, in toată viaţa, n'a ade- 
menit decăt o singură femee, aceea pe care 
a luat-o de soţie şi ăncă şi aceea cam fără, 
ştirea lui, indemnat şi stărostit de alţii, 
De altfel om de spirit, şagalnic, putină de 
anecdote şi de poveşti. Umplea casa de ve- 
selie unde intra el. Insă de toate aceste 
insuşiri nu se folosea faţă cu femeile. Intre 
dânsele i se schimba cu totul firea; se ză- 
păcea, se prostea ca cel mai nemernic copil, 
şi de aceea, nesimţindu-se destoinic să le 
He piept, căuta mai bucuros societatea băr- 
baţilor unde apoi, las pe dânsul, se dădea 
de cel méi straşnic r&puitor de femei. 
Osebit de aceste mici nepotriviri intre 
feliul cum era şi feliul cum se arăta, mai 
avea şi alte cusururi: era leneş ca un im- 
părat, măncău ca un vlădică, risipitor şi 


200 AGATOCLE LEUŞTEAN 


— 


sgărcit totodată, sau, cu alte cuvinte, ef- 
tin la făină şi scump la tăriţe, după cum 
zice proverbul. Aşa, ca să vorbesc in trea- 
căt de aceste cusururi, voiu zice că nu era 
leneş de acei care şed numai pe canapele 
şi cască toată ziua. Nu ! Era vioiu, îi plăcea 
să umble şi să se primble, insă numai de 
petrecere, fără treabă şi fără datorii. Duş- 
manul lui cel mai mare era condeiul şi 
adormitorul cel mai sigur, cetitul. Astfel 
nici a putut să stea mult timp in slujbele 
ce a ocupat rănduri, r&nduri, şi fiindcă după 
toate căutările, n'a putut să găsească o 
slujbă in care să nu fi fost silit a scrie şi 
a ceti, de aceea la urmă a şi renunțat la 
cariera de lefegiu, mărginăndu-se numai in 
modestul venit, ce-i rămăsese de la părinţi. 

Intr'un rënd Leuştean căzi amorezat, dar 
amorezat lulea, cea d'intăi şi cea din urmă 
dată in viaţa lui. Nici el singur nu putea 
să-şi dea samă cum s'a intămplat aceasta, 
căci, precum spusei, n'avea obiceiu să se 
incurce in calea femeilor. Dar se vede că 
i-a fost sortit să-şi tragă şi el păcatul. Chi- 
nurile amorului insă, dacă-i tăiase cheful şi 


AGATOOLE LEUŞTERAN 201 


linişfea, nu-i tăiase şi pofta mâncării. In- 
ghiţea ca şi mai 'nainte aceleaşi porţii de 
biftece, cu singura deosebire că intre un 
biftec isprăvit şi altul inceput scotea căte 
un oftat din adâncul plămănilor, mijloc prin 
care îşi ușura năduful. 

— Aga dragă!... pentru un amorezat 
mănănci par'că prea mult, — băgam de 
samă eu. 

— Aş... Atăta mi-a mai rămas şi miel 
răspundea el pe un ton liric să te rupă la 
inimă, Se sbătea nenorocitul in ghiarăle 
amorului ca pasărea in gura şarpelui, cănd 
intr'una din zile veni la mine prăpădit, cu 
faţa de-un cot, 

— Ce ai, iubite? îl intrebăi ingrijat. 


— Sunt nenorocit! Iubesc!... Te rog nu 
më lăsa 1... Vino cu mine... voiu să më 
primblu puţin, să më rësuflu. 

— Bucuros frate !... mai e vorbă !... 


Am&ndoi eşirëm pe stradă, 

El opri o birjă, më pofti din a dreapta 
ca pe un musafir şi porunci viziteului să 
easă peste barieră la cămp. Era tocmai 
vreme de primăvară, cănd toate-s pornite 


202 AGATOOLE LBUŞTEAR 


spre dragoste. Dar lucru deşanțat 1... Earba 
spornică care suridea ochilor, ciocărliile care 
te asurzeau, soarele cel dulce care-ţi dădea 
viaţă la inimă, in loc să-l măngăe, îl intar- 
tau, şi mai tare. Se credea singur nefe- 
ricit in mijlocul naturei fericite. 

— Nu mai potl... îmi zise el desperat. — 
Haide la tatăl tău să-i spun tot. El e om 
de sfat, ştie multe, a văzut multe şi ma 
invăţa ce să fac. 

— Haide r&spunsei en. — Intoarce bir- 
jar |... 

Birjarul intoarse şi trăsura se opri dina- 
Inten, casei noastre. Dar cănd să sun clo- 
poţelul de la uşă, mă uităi la el şi ce să 
văd ?,.. Plăngea s&rmanul de-i sărea piep- 
tul, plăngea in glas mare cu toate suspi- 
nurile şi strimbăturile unui plăns copilăresc, 
încăt, muscalul de pe capră spăriet mă in- 
trebă dacă nu cumva „cacanaş e bolnav ?“ 
Nu ştiu de ce, dar suferințele sufletești ale 
lui Agatocle Leuştean nu inspirau compă- 
timire prietenilor lui. Mic cum era, păntecos, 
măncău, cu aerul lui cabazlicar, îţi venea 
Dro se crezi că e vre-o şiretenie la mij- 


AGATOOLB LBUŞTRAN 203 


loc. — De astă-dată insă Leuştean nu se 
prefăcea, suferea de-a binele, ear eu vě- 
zăndu-l in aşa hal, îi zisei: 

— Nui chip să intrăm in starea asta, 
O să ne ridă sluga care ne va deschide uşa. 

— Ai dreptate. — Du-mă te rog acasă, 

Acasă el se cobori răpede din trăsură, 
îmi strinse mäna cu căldură, mulțămindu-mi 
că lam intovărăşit, şi-mi lăsă trăsura pe 
spate cu două oare de plată. — Aen dar 
cu tot amorul şi necazul lui, el n'a uitat 
că e mai bine să plătească altul birja decăt 
dănsul. — Am suris in mine recunoscând 
in acest act de sgărcenie pe vechiul meu 
amic Leuştean, aşa cum era, adică sgărcit 
la mărunţuşuri şi darnic la sume mari. Să-l 
fi picat cu luminarea n'ar fi scos de bună 
voe un leu din buzunar; insă pe un lanţ 
de ciasornic care să-i impodobească pănte- 
cele dădea bucuros sute de lei, şi nu odată 
Dam văzut la chefuri umplănd cobza lăuta- 
rului cu irmilici, — Ei... aşa era. AĂncă 
o nepotrivire in apucăturile lui. 

Dar sgărcit sau nu, la măncări nu făcea, 
economii. El cel d'intăi in oraş ştia cănd 


904 AGAPOOLE LRUŞDEAN 


sosesc stridiile sau icrele proaspete; el cel 
d'intăi mănca trufandale şi la masa lui nu 
lipseau niciodată doi, trei prieteni. 

Ş'apoi să fi văzut ce vesel era la masă, 
cum i ep deslega limba după un pahar de 
cotnar. Avea un talent nespus de a imita 
pe unii şi pe alţii, mai ales pe un camarad 
al nostru din vremea aceea, Gavril Băr- 
găoanu, cam prostatic din fire şi care vorbea 
lătăreţ. Îi ziceam prin prescurtare Gavril 
Bărgă. — Luasem, noi băeţii, pe atunci nä- 
ravul prescurtărilor. 

— Mă Bärgäl... striga Leuştean c'un 
glas prefăcut care stirnea risul tuturor, 
Tocmiti la meşină pe mehalmicul de lu Ma- 
vroncordut ? Ad topo... mă Bărgă ! Cucea'n 
bänzä, mäliga-i rupi chelea 1... Şi alte căte 
de acestea de nu ne mai r&mănea inima 
de ris. 

Am uitat să spun că tatăl meu, aflănd 
despre focul dragostei ce ardea pe bietul 
Leuştean, şi ştiindu-l bicisnic cu femeile, se 
duse la părinţii domnişoarei cu pricina, şi 
aduse lucrurile aşa, că Intro Duminică Agă 
Leuştean se pomeni, fără vina lui, cu co- 


AGATOOLB LBUSTRAN 205 


vrigul de mire pe cap. Ce bine-i şedeal 
Şapte ani a gustat din traiul căsătoriei, in 
care timp ca un vrednic bărbat, stăpăn in 
casa lui, a fost necontenit sub papuc, Pe- 
trecerile, cărţile, mesele se mai rărise puţin, 
dar după şapte ani Dumnezeu string&nd la 
sine pe scumpa Ju soţie, el deatunci ca 
mai ba să-şi pue cap sănătos sub evan- 
ghelie. Rămas liber şi nerespunzător cătră 
nimeni, el luă earăş de coadă petrecerile, 
cărţile şi mesele. 
nU... iu... iu SOS bea rapciu, gag mânca 

peitä de gräu 1...“ era căntecul lui obicinuit 
cănd se greşea c'un pahar mai mult. Totuş 
suflet bun şi neuitător cum era, nu scăpa 
nici o ocasie, in mijlocul petrecerilor chiar, 
să nu zică un cuvănt despre r&posata lui 
soţie care bună femee fusese sărmana, cu- 
vënt totdeauna intovărăşit de-un oftat şi 
de-un gät de vin. 

Viaţa lui de toate zilele era impărţită 
cam astfel : 

Mai intăi in douăzeci şi patru oare trebuea 
să doarmă zece oare pline, imbrăcat intr’o 
cămaşă de pănză de casă, lungă pănă la 


206 AGATOOLR LRUŞTEAN 


călcăe, cu dungi roşii la guler şi la măneci. 
De se ’ntëmpla vre-odată să nu-şi impli- 
nească somnul, era a doua zi tot mahmur. — 
De lene să nu se imbrace își primea mu- 
safirii dimineaţa de multe ori in cămaşa cea 
de noapte, făcea feliurite ghiduşii astfel des- 
brăcat, cănta prin casă cu o perină in braţe 
in chip de cobză, imitănd pe Barbu lăuta- 
rul, pentru al cărui căntec avea o deosebită, 
slăbiciune, şi astfel trecea timpul intr'un 
ris gun chef pănă la oara dejunului. 

Dejunul era totdeauna sdravăn şi bine 
stropit. După dejun, mergea regulat la ca- 
fenea, locul de intălnire a tuturor dulan- 
dragiilor, unde juca pe un biliard cu buzu- 
nări, vechea partidă rusească meşteşugind 
la sotnici şi la clapgtosuri de se minunau 
marcherii, şi toate aceste intreţesute cu fel 
de fel de glume potrivite cu locul, cu jocul 
şi cu societatea. 

Venea apoi masa şi mai sdravănă şi mai 
bine stropită, ear după masă abia putăndu- 
se mişca, trăgea căte un talon bun de somn, 
după care venea negreşit rândul altor căte- 
va taloane de preferans. 


AGATOOLE LBUȘTEAN 207 


Avea trei prieteni cu care făcea de obi- 
ceiu partida de preferans, şi să ferească 
Dumnezeu să-l fi dat vre-unul de sminteală 
sara la ora hotărită, sau odată intruniţi, 
să nu fi jucat pe noate după regula lui Mel- 
hisedec, cum zicea el, că se făcea foc. Gre- 
gală nu se incăpea la joc; de altfel vino- 
vatul era pus in r&ndul mazelelor şi cărăi- 
turile curgeau gărlă in capul lui. 

Ca să, pot da insă figura lui Leuştean in 
toată a ei originalitate, nu trebue să trec 
cu vederea unul din cusururile sale de că- 
petenie şi anume, frica. Se temea de toate 
celea, mai cu samă de hoţi, de foc şi de 
bivoliţe. 

La drum era o pedeapsă de mers cu dën- 
sul. — Vai de capul viziteului care-i măna 
caii. Chinurile lui nu erau proaste. „Lasă 
„mai incet! mănă mai tare! fă mai la 
„dreapta! fă mai la stînga ! ia sama, nu 
„tăpezi I“ toate acestea curgeau intr'un şir 
neintrerupt. Apoi in fiecare tufă i se nă- 
zărea căte un hoţ la păndă, şi se muneea 
şi se văicărea, sărmanul, de credeai că o 
să-l apuce ceva. Arme nu purta niciodată 


208 AGATOOLE LEUŞTEAN 


cu sine, căci nu era om să se pue de pri- 
cină. Se zice chiar, dar acest fapt el la 
tăgăduit totdeauna cu tărie, că frica de hoți 
i se trägea de la o intëlnire ce a avut 
noaptea in pädure cu un negustor de pungi. 
Pe atunci purta de toată intëmplarea un 
pistol cu două ţevi. Cänd hoțul îi opri trä- 
sura in drum, el deodată puse mäna pe 
pistol să se apere, dar zărind la lumina 
lunei ochii fioroşi şi mustăţile ţapoşe ale 
haiducului, îşi simţi balamalele slibind şi 
pistolul îi căză din măni. 

— Ce este aceasta ? intrebă haiducul a- 
rătănd arma. 

— Să ertaţi, domnule căpitan, ia... un 
pistol. . . 

— Şi pentru ce lai luat, më rog? 

— Apoi dë... ia aşal,.. 

— Cum aşa?... 

— De o intămplare, să nu bănuiţi. 

— Mai int&mplare decăt asta, ce vrei? 

— Apoi cum îi socoti şi măria-ta, ju- 
păne căpitane, că eu unul nu mai zic nimic. 

Leugtean nu vorbea ci bălbiea, de tare 
ce-i clănțăneau măselele in gură. 


AGATOOLE LRUŞIEAN 209 


Văzăndu-l aşa om pe sine, haiducul prinse 
să ridă, îl cinsti cu o palmă .bine aşternută, 
peste obraz, pentru ca altă-dată să nu mai 
poarte degeaba pistoale la drum, şi după 
ce-i luâ, arma şi punga, îşi căută de treabă, 
lăsănd pe bietul Leuştean mai mult mort 
decăt viu. 

Ce e drept, dacă intămplarea a fost ade- 
vărată, putem zice că Leuştean a scăpat 
eftin, pentrucă alţii au păţit-o mai rëu de 
căt dënsul. Sigur insă este că el de un 
timp n'a mai umblat noaptea la drum, nici 
a purtat arme cu el. 

Grija focului deasemenea îl stăpănea intru 
atăta, că la casele lui hornurile se stricau de 
prea mult şters. Intr'o noapte după o par- 
tidă intărziată de preferans, ademenit de 
un muşchiu la frigare ce i-am oferit, s'a 
invoit să doarmă la mine acasă, lucru ce 
i sa int&mplat de mai multe ori. A doua 
zi pănă a nu se imbrăca, pe cănd făcea 
ghiduşii prin odae căntănd ca Barbu lău- 
tarul : 


28,488 IL 14 


bal AGATOOLE LBUŞTEAN 


Stringeţi, leleo, buzele 
Leliţo, lelițo fa ! 

Că le pech mugtele, 
Lelițo, lelițo fa! 

Şi se văd fasolele, 
Leliţo, leliţo fa ! 


deodată se aud tulumbele durăind pe di- 
naintea ferestrelor şi apucănd pe .hudiţa ce 
duce la casa lui. Intr'o clipă Leuştean şi-a 
eşit din minte şi na mai ştiut ce face. 
Rătăcit, cu ochii holbaţi, cu faţa descom- 
pusă alerga şi răscolea toate prin odae, 
voea să se imbrace mai răpede şi le ni- 
merea toate pe dos; îşi viră picioarele prin 
mănecele surtucului şi mănile prin cracii 
pantalonilor, pănă ce insfirşit pierzănd spe- 
ranţa de a se mai pută imbrăca, aruncă 
surtucul, pantalonii şi cismele in toate păr- 
Hle şi căză găfăind pe un scaun. 

— Nu më duc de-aici |... strigă el ca 
un om ce vrea să-şi facă, sie insuşi in ciudă, 
Lasă să ardă |... Dracul să le ia de casel... 

A fost un adevărat teatru această comică, 
scenă de zăpăceală a lui Leuştean. Merita 
să plăteşti, să-l vezi. 


AGATOOLE LEUȘTEAN 911 


Altă-dată pe la cinci oare dimineaţa auzii 
băt&nd cu furie la ferestrele mele. 

— Cine-i acolo? 

— Eu. 

— Care eu? 

— Agă. 

— Care Aen? 

— Agatocle. 

— Nenorocitule, ce-ai păţit îi zisei eu 
deschizăndu-i uşa. 

— Inchipueşte-ţi frate, răspunse el, a- 
runcăndu-se pe o canapea; de douăzeci de 
ani, abia astăzi pentru intăia dată văzui şi 
eu răsăritul soarelui, insă, ce-i drept, fără 
voea mea. 

— Cum aşa? 

— Ştii că am eşit asară pe la unul 
după miezul nopţii de la partidă. — Ei bine l... 
Plec acasă şi cănd intru in hudiţa ce duce 
la mine, ce se văd?... O cogemite bivoliţă 
care sta culcată in mijlocul drumului, me- 
stecănd din fălci. — Nu era chip de trecut 
pe alăturea. Sufa aşa de tare şi rotea nişte 
ochi aşa de sluţi, incăt numai nu-mi zicea: 
„Hait|... Cară-te de-aici că te iau in coarne!“ 


212 AGATOOLE LBUŞIRAN 


— Ce să fac? Më *'ntore indărăpt, incunjur 
o jumătate de oară, şi cănd ajung la cea- 
laltă hudiţă care de asemeni duce la mine 
pe partea opusă, eată o altă bivoliţă tot 
atăt de fioroasă, tot atăt de slută care 
păştea iarbă din şanţ. O adevărată pa- 
coste l... Par'c'ariume se pusese, matahulele, 
să-mi He calea. Më 'ntorc earăş la hudiţa 
d'intăi, bivoliţa tot acolo; se aşternuse pe 
odihnă ca la dânsa acasă. Më duc apoi la 
a doua hudiţă, dau peste a doua bivoliţă 
care se aşternuse şi ea pe măncare. Şi aşa 
din hudiţă 'n hudiţă, din bivoliţă 'n bivo- 
liţă, eată-mă pănă la ciasul acesta in pi- 
cioare, fără să fi putut intra acasă, Ufl... 
sunt rupt de osteneală. Da am văzut r&să- 
ritul incaltea. 

— Bicisnicule|... D zisei eu, abia stăpă- 
nindu-mi risul. Să te facă nişte păcătoase 
de bivoliţe să nu dormi toată noaptea, 
asta-i bună de scrisl... 

— Ei! ce vrei! Numai o viaţă are omul 
şi trebue să şi-o cruţe. 

Intr'adevăr viaţa şi-o cruța, dar pănte- 
cele nu, căci din ce în ce îl indopa mai 


AGATOOLE LEUŞTHAN 213 


mult cu măncări şi bButuri. In zadar îi 
ziceam: 

— Leuştene, ia sama, odată ai să poc- 
Dest ca o bute rău cercuită. 

— Aşi... Asta-i viaţa omului... Pentru 
ce trăeşte omul, dacă nu pentru păntece? 
Treceau zilele, lunile şi anii fără ca el să-şi 
schimbe firea, fără ca el să-şi schimbe tra- 
iul. Insurise pe cap, şi păntecele lui căpă- 
tase o rotunjime sub care par'că-i dispă- 
reau picioarele. Dar cu căt i se inmulţeau 
anii vieţii, cu atăt i se impuţinau mijloa- 
cele de traiu. — Pe nesimţite el măncase 
in fiecare an, pe lăngă venituri, şi căte o 
părticică din capital, aşa că sărăcia da acum 
năvală la uşa lui. — Da unde îşi bătea el 
capul cu asemenea nimicuri. Lipsa, şi mai 
ales lipsa la bătrăneţe, de care unii oameni 
slabi de ănger se tem aşa de tare, lui nu-i 
ingreuea inima, nici îi tulbura somnul; nu- 
mai căsuţa lui cea albă, cochetă şi veselă, 
ca şi dënsul, îşi posomorise de la un timp 
faţa, căci pe păreţii ei de mult neimpros- 
pătaţi se vedeau cărămizi goale şi dungi 


214 AGATOOLE L.BUȘTBAN 


vinete de ploi, ca nişte lungi giroae de 
lacrimi. 

Int'o sară, îmi aduc aminte, Leuştean 
îşi invită partizanii de preferans cu urmă- 
toarea circulară: 


Cine-i protos?... Vasilică; 

Eu cumpăr la sans-ată; 

Iorgu face şapte "np pică, 

Am ajut, haide şi tu. 

Dar mă rog să dai inchis, 
Cam să mi-l trăntesc o platcă, 
Să se mire şi prin vis 
Preferans cu cine joacă. 


Par'că-l văd şi acuma cu ce luare aminte 
pregătea el masa de cărţi, cum ascuţea 
crida, aşeza scaunele, făcea mucul la lumi- 
nări, aşa ca toate să fie in regulă şi cu 
simetrie, ear in cursul acestei grave inde- 
letniciri, el guera intre dinţi vecinicul cân- 
tec U... iu... iu... gag bea rapciu, dog 
mânca pcită de grău ! 

Intre partizanii lui më număram şi eu. 
In sara aceea a fost mai cu chef decăt 
totdeauna. — „Bonsoir, Musu Vasilică]... 


AGATOOLE LRUŞTBAN 215 


Cu plecăciune, cucoane Neculai!... Sărut 
mănile, cucoane lorgule!...“ zise el tova- 
răşilor săi in momentul de-a impărţi căr- 
Hie: ear aceste cuvinte rostite cu aerul şi 
intonaţia ce ştia el să le-o dea, căpătau un 
deosebit parfum de veselie. Deşi norocul 
nu prea legase frăţie cu dănsul, totuş era 
destul să pue o platcă căt de mică pe pro- 
tivnicnl sëu, ca să facă un haz nespus şi 
să-şi uite paguba. Tot vocabularul obicinuit 
al cartoforilor, porecle şi născociri de cu- 
vinte caraghioase, glume inventate anume 
pentru jocul de cărţi, necunoscute altor 
oameni, au fost de astă-dată cu prisosinţă 
puse in circulaţie la masa verde. Numai 
dulceţile şi cafeaoa neagră veneau din timp 
in timp să intrerumpă puhoiul necurmat 
al şăgilor. 

Dar nu bine măntuisem preferansul şi 
deodată se deschiseră uşile odăei de ală- 
turea unde ni se infäțişà fumegănd pe o 
masă, intre două mari candelabre, un pur- 
cel fript, rumăn, cu un morcov in gură, 
incunjurat de mezelicuri şi de un stol de 
butelci pline cu vinul cel mai chihlimbariu. 


216 AGATOOLE LRUŞTBAN 


— 


A fost o surprindere ce ne pregătise Leu- 
ştean. Se 'nţelege că nu ne-am dat in lä- 
turi de a face cinste mesei, ba chiar, pot 
a zice, că ne-am aşternut pe măncare ca 
nişte oameni care ştiu să preţuească un 
purcel in asemenea imprejurări, dar dacă 
noi eram la inălțimea datoriei, apoi Leu- 
ştean era cu mult mai presus. Par'c'atunci 
scăpase din postul mare. 

— Măi Agà! nu fi aşa lacom că-i pocni 
ca o bute rău cercuită, îi repetam noi a- 
ceeaşi glumă, 

— Am cinste să vë spun că sunteţi 
nişte mişei, ne răspundea el. Nu văd eu, 
par'că, cum më trageţi pe sfoară cu bău- 
tul. Eu dau pe găt totdeauna paharul plin, 
şi voi abia de vă muiaţi buzele in săngele 
Domnului. Par'că par fi vorba de sänä- 
täțilo voastre. Dar nu-i nimic. — Tot aşa 
să dea Dumnezeu să fiu inşălat in viaţa 
mea. Căt despre mine, dac'oiu muri, halal 
să-mi Del, Incaltea oiu muri sătul. Să-mi 
vie Ghioc aicea, strigă el, lovind cu pum- 
nul in masă, 

Ghioc, care era după uşă gi păndea sem- 


AGATOOLE LEUŞTEAN 217 


nul chemării, numai decăt se infăţişă in 
antereul lui de citarea, cu scripca aşezată 
la gät. 

— Să trăiţi, cuconaşilor, zise el inchi- 
năndu-se adânc; cănd va fi mai râu tot 
aşa să vă fiel... 

Apoi cu mult ifos şi cu multe mişcări 
din măni şi din cap incepi să cânte mar- 
gul lui Napaleon : 


Napaleon Bunăparte, 

Stând in pământ de departe, 
Pe marea apusului 

In prijma Parisului... 


Voea ţiganul să se arăte că adică e 
procopsit, ştie căntece străine. 

— Ce umbli cu de-al de astea, Fara- 
oane! strigă Leuştean furios; ai inebunit, 
ori vrei să te miruesc in numele tatălui. 
Căntă-mi un căntec creştinesc că doar s'or 
desgheţa, boerii. Nu-i vezi cum stau, par'că 
şi-au ingropat rubedeniile. 

— Apoi care căntec porunciţi, sărut 
tălpile? intrebă Ghioc indoindu-se din şeale. 


218 AGATOOLE LRUŞTEAN 


— Ce nu te pricepi, coţofană? Te-ai 
prostit se vede... Adă scripca 'ncoace! 

Atunci Leuştean care invăţase in copi- 
lărie să cam tragă din arcuş, înhăţa, scripea 
din mäna lăutarului, cercâ, strunele la ure- 
che, tuși, îşi drese glasul, fäcù căteva flori 
din arcuş şi o intoarse pe cântecul lui Barbu 
läutarul, in care se simțea mai meşter : 


Eu sunt Barbu lăutarul 
Starostele şi cobzarul, 
Ce-am căntat pe la Domnii 
Şi la măndre cununii!... 


Apoi mai departe: 


Eu ingheţ cântănd la poartă, 
Şi ta dormi dormirea-i moartă... 


De ce cănta, de ce se inflăcăra mai tare. 
Poate că unde o cam luase de coadă, sau, 
cine ştie, poate că tocmai atunci, îl lovise 
un alean la inimă, vre-o amintire din tre- 
cut, căci arcuşul lui luneca așa de bine pe 
coarde, şi glasul lui r&suna aşa de viu, in- 


AGATOOLE LRUŞTEAN 219 


căt ai fi zis că-i aevea Barbu lăutarul care-şi 
căntă căntecul. 
Dar. cănd zise: 


Dragi boeri din lumea nouă 
Ziua bună vă zic vouă, 

Eu mă duc, më prăpădesc 
Ca un cântec bătrinesc. 


Atunci se simţi tremurănd in glasul lui 
o notă melancolică, şi lucru ne mai pome- 
nit, o picătură de lacrimă îi străluci sub 
gene. Nu mai era veselul şi nepăsătorul 
Leuştean cel din toate zilele, peste care 
nevoile lunecau ca untdelemnul. 

Insăşi faţa i se schimbase sub puternica, 
inriurire a căntecului; apoi, intărtat la cul- 
me, aruncă scripca jos şi o călcă in pi- 
cioare. 

— Aşa H se cade uscătură netrebnică, 
care ştii numai să plăngi, şi nu ştii că 
plănsul e mai amar pentru cine a ris toată 
viaţa | Aşa am să pier şi eu ca un cântec 
bătrănesc- — Dar incaltea halal să-mi fie! 
adause el luănd cu o mănă un pahar de 
vin pe care-l sorbi de duşcă şi cu cealaltă 


220 AGATOOLE LEUŞTEAN 


aruncăndu-şi punga din buzunar in obrazul 
lui Ghioc. 

— Na, porumbacule, pentru putregaiul 
tëu de duräitoare ! 

Cine ştie dacă-i mai rëmäsese ceva pe a 
douazi de cheltueală; dar Leuştean, cel ef- 
tin la faină şi scump la Gite, nu era om 
să-şi căntărească dărnicia in asemenea mo- 
mente, 

— Nu pricepeţi voi, urmă el inghbițind 
un al doilea pahar, că fleacul ist de lume 
pu plăteşte o ceapă degerată... Atătea 
omului, un pic de voe bună in inimă, că 
celelalte toate sunt nimicuri. 

O zicea aceasta cam in silă, tocmai in 
momentul cănd îi lipsea voea bună, 

— Prin urmare sus cu paharul, fra- 
ţilor.., 

Eu văzând că iţile se'ncurcă şi că, indu- 
jogat cum era, el avea de gănd să o ție 
drug inainte, mi-am furat căciula, m'am 
strecurat nebăgat in samă pe uşă, şi m'am 
dus ca un om cuminte acasă, lăsăndu-l cu- 
fundat in cugetări adânci asupra nemerni- 
ciilor lumești. 


AGATOOLB LEUŞTEAN 291 

Acasă m'am desbräcat iute şi m'am pus 
in aşternut. Am adormit insă cu greu, fiind 
iusumi nervos; cănd eată, că in mijlocul 
unui somn de plumb, më simt scuturat de 
o mină rëce, deschid ochii spăriet, şi ce 
să văd?... Pe Leuştean stănd la căpătăiul 
meu in picioare, palid şi cu părul vălvoiu. 
Mi s'a părut deodată că nu-i el, ci um- 
bra lui, 

— Ce este? zisei eu cuprins de fiori. 

— Ce să fie? Ia m'aţi lăsat singur acasă 
ca pe un netrebnic, şi acum alerg să vă 
adun eară, 

— Ai pierdut minţile, Leuştene? La vre- 
mea asta? 

— De ce nu? Pentru chef trebue să fie 
vreme totdeauna. Pentru năcaz e bine să 
nu fie, Haide scoală leneşule!... Trimite 
după Ghioc... S'o luăm din capăt, 

Îl priveam lung şi nu pricepeam. Mi se 
părea, că glasul lui răsună ciudat, 

— Uite, adause el, nu pot dormi; îmi 
trebue lume, joc, căntec, veselie, Să ridicăm 
tot tărgul in picioare. Am ce am; nu mi-e 
inima la loc. Aş vrea să mai gust din cel 


299 AGATOOLE LIUŞTEAN 


Cotnar; să mai aud căntănd pe gătul scrip- 
cei... Aş vreal... ştiu eu ce-aş mai vreal... 
Zicănd aceste cuvinte el se primbla cu 
paşi iuți şi neregulaţi prin odae; dar deo- 
dată se opri in loc; îşi intinse amëndouë 
braţele in aer ca un om ce simte că-i fuge 
păm&ntul de sub picioare, se cumpăni un 
moment, apoi căză grămadă jos. 

Cu multă greutate putu-i să-l ridic şi 
să-l pun pe canapea. Răsuflarea lui era rä- 
pede şi ochii painjiniţi, 

Nu-i nimic! găndii in mine; la biruit 
osteneala şi Cotnarul. Îl stropii cu apă răce 
pe obraz, ca să-l aduc in cunoştinţă; el a- 
tunci tresări, intoarse spre mine o privire 
rătăcită şi c'un glas străin care par'că venea 
din adăncimile pămăntului, îmi zise: 


Dragi boeri de lumea nouă, 
Ziua bună vă zic vovă; 
Eu mă due mă prăpădesc 
Ca un căntec bătrănesc!... 


Më simţii mişcat în fundul inimii de a- 
acest, glas, oarecum profetic, jumătate ve- 
sel, jumătate tănguitor, care-mi punea in 


AGATOOLE LRUŞTEAN 293 
lumină o viaţă intreagä de om, petrecută, 
intrun căntec go nepăsare; şi nu bine 
apucă a se stinge in liniştea odăei cea din 
urmă vibrare a versului de ziua bună, că 
impreună cu dănsa se stinse şi cea din 
urmă licărire de viaţă in peptul lui Leu- 
ştean. 

A murit sub ochii mei, intr'un suris rë- 
mas pecetluit pe buzele lui, ca un ultim 
semn al chiemării ce avusese pe pimănt, 
de a răspândi in juru-i lumina veseliei. 

In urma lui par'că lipsea oraşului ceva; 
lipsea matca roiului ; intemeetorul tuturor 
petrecerilor; lipsea omul la a cărui singură 
vedere te simţeai oarecum intinerit. Dacă 
de sigur şi el ca fiecare îşi purta in drumul 
greu al vieţii sacul cu grijile in spinare, 
avea, insă, darul cănd călca pragul unui prie- 
ten, să-şi lase sacul la uşă şi să intre cu 
inima uşoară şi cu faţa pururea senină... 
Ei, acest dar nu-l are ori şi cine. Dumnezeu 
să-l odihnească, pe ceea lume! 


DOUE ZILE LA SLĂNIC. 


Intr'o odăiţă mică şi cam umedă de pe 
strada, Popa-Tatu din Bucureşti locuea tënë- 
rul Nae Peruzescu. Ferestrele odăei intoarse 
spre miază-noapte nu erau nici vara, nici 
iarna luminate de soare, şi faţada casei de 
mult nereparată avea un aer posomorit. 
Se vedea căt de colo că e cuib de să- 
răcie. Dar in lăuntru locuea un tânăr cu 
mare viitor. Nu “implinise ăncă treizeci de 
ani şi Nae Peruzescu ajunsese archivar la 
tribunalul de Ilfov. Născut la Tărgoviştea, 
oraşul de descălecătoare, care a scos la 
maidean cea mai fină prăsilă de oameni mari, 

25,488 III 15 


298 DOUĂ ZILE LA SLÄNIO 


el fusese rënd pe rënd ţiitor de registre la 
primăria din Caracal, prețëluitor la vama 
din Burdujeni şi perceptor la bariera Şoro- 
gari din Iaşi, o intreagă carieră făcută in 
scurt timp. Carte nu prea invăţase in co- 
pilărie, şi nu ştiu zeu, dacă din cele patru 
clase primare îi mai rămăsese altă-ceva de 
căt ştiinţa, scrierii şi a cetirei, şi oare care 
elemente de aritmetică. Insă pentru oameni 
ca el cartea nu-i bună decăt doar pentru a 
le strica originalitatea talentului, căci era 
intr'adevăr talentat Nae Peruzescu. Seria, 
romanuri, poesii şi piese de teatru, şi nu 
odată numele lui a figurat cu cinste in 
coloanele ziarelor „Trămbița Literară“ din 
Gorj şi „Zorile Artelor“ din Dorohoiu. 

Mai era şi băeat frumos, scos din cutie, 
cum s'ar zice. Avea, o față albă ca laptele cu 
doi bujori rumeni pe umerii obrazului, incăt 
de departe părea a fi sulemenit; ear peste 
albul cel bătăios la ochi, cădea ca contrast 
de culoare, un păr negru de abanos căruia 
ştia să-i dea indoiturile cele mai artistice. 
Cu un aşa chip, cum era Peruzescu să nu 
fie inamorat de persoana lui; să nu umble 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 997 


totdeauna imbrăcat după moda cea din urmă, 
adică cu pantaloni scurţi şi cu cizme ascu- 
Hie la virf; să nu-şi curëțe unghiile cele 
trandafirii de trei ori in fiecare zi, mai ales 
că la degetele cele mici ale ambelor măni 
îşi lăsase unghiile să, crească mari, cea din 
stinga in amintirea unei modiste din Ca- 
racal, şi cea din dreapta in amintirea unei 
duduci din 'Tărgul-Cucului din laşi. 

Petrecuse el iarna cum petrecuse cu pu- 
tini tăciuni in vatră şi cu păntecele cam 
lipit de coaste; dar cum sosi vesela luna 
Maiu, îşi puse amanet hainele de iarnă spre 
a-şi improspăta garderoba de vară. Astfel 
dichisit, peptănat intocmai ca un cap de 
ceară bun de expus la o vitrină de peru- 
cher, el călca măndru pe trotoarele capitalei, 
avănd aerul a zice trecătorilor: „Ce nu ve- 
del ? eu sunt Nae Peruzescu !“; şi nu uita 
niciodată să-şi anine la butoniera surtucului 
un mic boboc de trandafir, care sămtna de 
departe a decorație. 

Incepuse acum căldurile lui cuptior pe 
cănd lumea bucureşteană insetată de aer 
răcoros se pregăteşte de dus, unii pe la 

15* 


998 DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 


moşii, alţii pe la băi. Nae Peruzescu se 
primbla prin odăiţa lui din strada Popa- 
Tatu găndindu-se şi el cam ce ar avă de 
făcut pe timpul vacanţelor. Din cănd in 
cănd se oprea dinaintea oglinzii petrecăndu-şi 
degetele prin părul cel bogat şi vorbea 
omului din oglindă cam astfel: 

— Peruzescule, eşti nostim | Nu degeaba 
porţi nume dă piatră scumpă... Poet şi ro- 
manţier |... cum şede omului mai bine... 
Ca măni o s'ajungi ministru, par'că te văd; 
la instrucţie, nui aşa ?... ca să-mi prote- 
gueşti artele. Ş'atunci he... he... Ce ro- 
luri o să-mi joci l.. 

In acel moment ochii lui căzură pe ziarul 
„Graiul Trotuşului“ pe a cărui pagină de 
anunciuri, intre caşcavalul de Penteleu şi 
stacoşii de Marea Neagră, citi următoarele 
r&nduri scrise cu litere mari : 

„Subsemnatul cu toată stima aduc la cu- 
„Noştinţa onorabilului public că am deschis 
„0 locantă de lux la băile Slănicului cu 
„pucătărie franceză sau romănă după gust. 
e Vinaţuri străine şi indigene cu preţuri mo- 
„derate. — Serviciu prompt şi regulat. — 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 229 


„Table d'hdte in fiecare zi sau prănz d la 
„carte după voinţă. — La abonamente cu 
„luna se fac reduceri“. 

Ce idee | zise Peruzescu, lovindu-se cu 
mäna peste frunte. — La Slănic!... — La 
Slănic l... La băi in ţara mea! Acoloii dă 
mers. Un viitor om mare trebue să-şi cu- 
noască ţara. Ş'apoi he! he! Acolo o să le 
'nvărtim |... 

Zis şi făcut. Bagajul nu era greu de al- 
cătuit. Căt era pe dânsul, un paltonaş sub- 
țire pe deasupra şi o pălărie de pae pusă 
cam crăeşte pe-o ureche ; apoi două rănduri 
de albituri intr'o lădiţă de Braşov şi eată 
“tot. Pentru buzunar cam puţin; una sută 
cincizeci lei scontaţi asupra salariului la un 
zaraf de la Cuibu cu barză. Dar insfirşit un 
cetăţean romăn in ţara lui nu piere. Astfel 
plin de chef şi de speranţă in viitor, plecă, 
in aceeaşi sară de la gara Tergoviştea spre 
Moldova. 

A doua zi la opt oare dimineaţa trenul 
intră in gara de la Tărgul-Ocna, şi Nae Pe- 
ruzescu se cobori somnoros din clasa a III-a, 
unde voiajase tot timpul tăcut şi ghemuit 


230 DOUĂ ZILE LA SI.ĂNIO 


intr'un colţ, cu pălăria pe ochi, cu gulerul 
paltonaşului ridicat, păstrănd cel mai strict 
incognito. 

Îi trebuea acum o trăsură pentru Slănic, 
Trăsurile insă erau scumpe şi Peruzescu 
sta pe gănduri. Dar numai de noroc să nu 
se plăngă omul. Pe cănd se tărguea el cu 
birjarii ca doar le-a mai rupe din preţ, eată 
că un domn gros şi rog la față îi puse 
măna pe umăr: 

— Më rog de ertare, boerule | zise dom- 
nul cel gros cun glas care par'că-i egea 
din fundul păntecelui. Nu te mai osteni să 
cauţi birjă. Am eu un loc la mine in trä- 
sură. Numai dinainte dacă nu te superi, 
fiindcă dinapoi şedem noi doi, nevasta şi 
cu mine. 

— Prea bine, răspunse Peruzescu mul- 
țămit de-a intra in tovărăşie; insă cu o 
condiţie, să-mi plătesc şi eu partea mea. — 
Aceste vorbe fură zise c'un fel de măn- 
drie de om ce nu inţelege să i se facă con- 
cesii de bani. 

— Da ce-are a face! Nu se 'incape plată, 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 281 


adause omul păntecos; doar te poftim in 
trăsura noastră, nu-i aşa Luxițo ? 

— Se 'nţelege, răspunse Luzxiţa, o femee 
mică, uscată, istovită, incăt părea a fi o 
scăndură cu ochi. 

— Ei vezi ?... hai, sui şi nu mai face 
vorbă | 

— Da nu se poate. 

— Da mă rog. 

Insfirşit Peruzescu, neavănd incotro, abia 
se prinse de la al doilea cuvânt, se sui 
in trăsură pe scăunaşul de dinainte, ear 
lădiţa de Braşov, cea cu două r&nduri de 
albituri, o aşeză in capră la picioarele vi- 
ziteului. 

— Sunteţi prea buni, zise Peruzescu po- 
liticos, insă maş fi consimțit niciodată să 
vă supăr dacă aş fi avut cu mine mai mult 
bagaj decăt lădiţa a mică. Celelalte lăzi 
îmi vin pă urmă. 

— Inţeleg. O să staţi pesemne mai multă, 
vreme la feredee. 

— O lună poate. 

— Vo rënduit doftorii ? 

— Ba nu, dă petrecere. E plicsis mare 


233 DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 


in Bucureşti, şi'n străinătate fusei anii tre- 
cuţi. Mi s'a făcut silă dă străini. Anul acesta 
nu voiu să-mi deşert punga la Nemţi sau 
la Franţuji. Să vedem cum o mai fi şi cu 
ai noştri ? 

— Aveţi mare dreptate. Sunteţi negustor? 

— Nu, răspunse Peruzescu, Gun suris 
protector. 

— Proprietar poate? Vë ocupați cu luc- 
rul cămpului ? 

— Ai-da-de |... Unde më ocup eu cu se- 
cături dă alea. Proprietar da, căt pofteşti, 
insă moşiile nici le văd cu ochii. Îmi pri- 
mesc numai: regulat arenzile, fie viscol, 
ploae sau secetă, căci cazurile fortuite nu 
mă privesc. Aa căuta cineva dă moşie 
este a se pune sub atărnarea administra- 
Hunt, şi eu, domnul meu, sunt dintre acei 
ce preţuesc libertatea mai mult decăt chiar 
moşiile. 

Trăsura inainta mereu in trapul cailor. 
Trecuse acum podul Trotușului care se cam 
legăna sub picioarele cailor şi intrase in 
drumul strimt şi stincos de pe valea Slä- 
nicului. Omul insă cel păntecos, curios ca 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 933 


toţi provincialii şi puţin discret, ţinea să-şi 
descoase tovarăgul din toate prohaburile : 

— Dacă sunteţi dipotat ar hi ghine să 
mai hărţuiţi cărmuirea in privinţa podului 
de pe Trotuș. Vedeţi cum se clatină; tre- 
cem pe el cu zilele in măni. 

— Da cine nu e deputat, nenişorule, in 
ziua dă azi ?... Nu mai departe decăt mai 
dăunăzi fiind un colegiu vacant la.... dar 
puţin importă localitatea, (Peruzescu nu 
voea să se incurce cu nume proprii) ale- 
gătorii in corpore s'a adresatără la mine 
să-mi incredințeze mandatul dă reprezentant 
al naţiunii. Insuş ministrul mi-a telegrafiat: 
„lubite amice, nu refuza !“ A3!... Ia slăbi- 
țimë, domnilor! r&spunsei ministrului şi 
alegătorilor. Afacerile mele multiple më im- 
piedică deocamdată să mă ocup cu intere- 
sele Statului, şi... scurt... am declinat 
onoarea, recomandăndu-le pă un vër al meu. 
Eu, onorabile. dacă vrei să ştii, am alte 
lucruri mai mari in vedere: am imbrăţişat 
cariera literelor, a artelor frumoase ; şi a- 
ceasta nu ca meserie, nu dă trebuinţă fiind- 
că del slavă Domnului |... veniturile îmi 


234 DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 


prisosesc, ci fiindcă simţ acilea 'n mine 
vocaţiune. Marele Eliade äl din fața Uni- 
ver'sităţii a fost inainte mergëtorul şi noi 
äştialalți suntem urmaşii lui | 

Toate aceste furë aşternute dintr’o sin- 
gură rësuflare şi cu aşa accent de convin- 
gere incăt tovarăşii lui, nişte bieți oameni 
de la ţară, naivi cum i-a lăsat Dumnezeu, 
îl ascultau ca pe Sfăntul Ioan gură de aur 
şi deşi nu prea inţelegeau ca ce fel de ca- 
rieră e aceea a literelor, totuş îşi inchi- 
pueau că insemnat om trebue să fie tânărul 
cu care au făcut cunoştinţă, de vreme ce 
e amic cu ministrul şi a despreţuit man- 
datul de deputat. 

— Da poate nu staţi bine dinainte? îi 
zise .Luxiţa sfioasă ; Arghir | ia mai lasă şi 
pe boer să şadă la locul tău. 

— Cum nu, boerule, poftiţi l... Da mai 
incape vorbă | 

— edeti, mă rog, la locul d-voastre, 
n'am venit acilea să vë supăr. 

— Da nu-i supărare; dimpotrivă ne fa- 
ceţi plăcere. 

— Voiu schimba la jumătate dă drum, 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 235 


dacă voiți numai decăt, zise Peruzescu 
spre a nu le strica hatirul. Această toc- 
malá îi venea şi mai bine la socoteală, fiind- 
că la intrarea in Slănic avea să-l vadă lu- 
mea in trăsură la locul de cinste. 

De la o vreme convorbirea intre ei nu 
s'a mai putut susţină cu şir, căci drumul 
se făcuse rëu şi bolavănos şi la fie-care 
moment cucoana Luzia mică şi slabă cum 
era, risca să fie aruncată ca o minge afară 
din trăsură. 

La Cerdac unde este jumëtate de cale, 
trăsura se opri pentru căteva minute, in 
care timp Peruzescu se indeletnici cu ce- 
tirea iscăliturilor şi a cugetărilor scrise de 
trecători pe stălpii şi tavanul Cerdacului. 
Douë versuri anonime îl inveseliră cu deo- 
sebire : 


„Te iubesc şi te ador 
„Ca pe-un puiu de curcă chior! 


Brava poezie 1... găndi el. Atunci Peruzescu 
a cărui nervi artistici sbărnăeau numai de 
căt la cea mai mică irpresiune din afară, 


236 DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 


se incerc sä compue şi el o cugetare oaro- 
care şi in acelaş timp să o subscrie, ca să 
rămăe la ştiinţa posterităţii cum că Nae 
Peruzescu a trecut odinioară pe acilea; 
insă tocmai cănd îşi frămănta mai mult cre- 
erii să născocească ceva, următoarele ver- 
suri îi căzură sub ochi: 


Cine subscrie 
In ori-ce loc, 
Trebui să fie 
Un dobitoc. 


Aceste nenorocite versuri îi opriră geniul 
de coadă, tocmai când sborul igi incerca, şi 
ne mai putănd alcătui nimic, renunţă la 
ideea de-a lăsa urme pe stălpii Cerdacului 
despre trecerea lui. — Cu atăt mai rëu pen- 
tru posteritate | 

De aci inainte Peruzescu stătă in locul 
lui Arghir lăngă cucoana Luzxiţa cu un ifos 
de adevărat stăpăn al trăsurei, ear Arghir 
se aşeză pe scăunaşul cel strimt din faţă, 
unde abia îi incăpea pântecele şi unde sälta 
sărmanul de i se hurducau măruntăile. 


DOUĂ ZILI LA SLÂNIO 297 


Nici valea cea minunată a riului Slănic, 
strinsă intre două şiruri de munţi pădura- 
tici, nici stincile cele fioroase care stăteau 
atărnate deasupra capetelor lor, nici sume- 
denia cea de copii care alergau desculți 
inaintea trăsurii, cu buchete de viorele al- 
bastre ca şi ochii lor, urându-i de bună-ve- 
nire, nu mai făcea intipărire asupra bietului 
Arghir ; voise omul să fie politicos in trä- 
sura lui, şi-şi lua acum resplata. 

Insfirşit eată-i ajunşi la Slănic! Sunase 
tocmai clopotul care vesteşte oara dejunului, 
şi toţi oaspeţii îşi luaseră locurile lor in sa- 
lonul de măncare şi pe terasa ce incunjură 
din toate părţile restaurantul cel mare. O 
adunătură de vre-o două sute şi mai bine 
de inşi: bărbaţi, femei, copii, oameni de 
toată mäna, de toate “vă&rstele, din toate 
unghiurile ţării, in felurite costume: de la 
postavul cel subţire occidental, pănă la şă- 
iacul monăstiresc, de la miătasa de Lyon 
pănă la altița de la Rucăr, intrun cu- 
vënt adunătura cea mai pestriță, cea mai 
sgomotoasă şi mai pitotescă care se poate 
vedea, furnică in tot timpul sezonului de 


238 DOVĂ ZILE LA SLÂNIO 


băi, căte de două ori pe zi, in acest res- 
taurant de clasa intăia al Slănicului. Aici 
nimene nu-şi bate capul dacă supără sau 
nu pe vecinul său. Pe cănd unul mănăncă, 
cel de-alăturea fumează ; unul scuipă pe po- 
dele, altul face să r&sune sala de cea mai 
fantastică suflare de nas asămănată unui 
solo din trămbiţă. Apoi felurite convorbiri 
urmează in gura mare intre oameni pe care 
şapte mese îi despart. 

— Bine-ai venit vere | Ce mai faci? 

— Mulţămesc, foarte bine. 

— Da cucoana şi copiii ? 

— Asemine. 

— De mult ai inceput cura? 

— De alaltăeri. 

— Ciudat, mie numărul 3 nu-mi face lu- 
trare. 

— Mie din contra prea multă. 

Ear pe cănd aceştia se cercetează de sta- 
rea sănătăţii, intr'alt colţ se aude o sfadă 
cu chelnerul de la te miri ce, care une- 
ori se sfirseşte cu palme. Apoi pintre 
mese şi pintre picioarele oaspeţilor şi ale 
chelnerilor se joacă şi se hărăţesc feluriţi 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 230 


căni, de la cei mai mari pănă la cei mai 
mici ` Danois, Terre-Neuve, prepelicari, le- 
vrete a căror ţipete, amestecate cu glasul 
oamenilor, cu clefăitul fălcilor, cu sunetul 
farfuriilor şi al cuţitelor, alcătuesc un vuet 
surd ai discordant bun de stricat nervii 
cei mai solizi. 

Şi cu toate aceste are haz de văzut o 
asemine lume unde domneşte cea mai com- 
plectă lipsă de etichetă, unde se leagă prie- 
tenii intre Dorohoeni şi Mehedinţeni, unde 
se incheagă logodne şi se urzese despăr- 
ent ; roiu de oameni iuți, nesupuşi la legi 
şi reglemente, gata totdeauna de ceartă, 
dar buni de altfel, veseli şi cheltuitori. Aici 
doi oameni cari nu se cunosc nu au tre- 
buinţă, de intervenirea unui al treilea ca 
să le inlesnească, formalitatea prezentării. 
Ei se apropie unul de altul cu mäna la 
pălărie. 

— D-voastră boerule, sunteţi din Mizil, 
pe căt am aflat? 

— Da, domnule. 

— Vë rog să mă onoraţi cu numele ?... 

— Dinică Smochinescu. Da d-voastră ? 


940 DOUĂ BILE LA BLĂNIG 


— Eu sunt din Mămoiniţa,... Gavril Cio- 
mărtan, 

Urmează o stringere de mănă şi peste o 
oară amăndoi sunt frați de cruce şi se bat 
peste burtă, 

Ei, dar şi Slănicul are aşa numita sa lume 
aristocratică, son High-life unde intălneşti 
figuri inţepate, nasuri in sus, colţuri de buze 
despreţuitoare, dar aceste samandicoase per- 
soane sau sunt osindite la cea mai desăvărşită 
singurătate, sau dacă nu vor să moară de 
urit, sunt luate inainte de curentul cel mare 
egalitar, şi duse vr&nd, nevrănd in diferite 
escursiuni, unde in auzul vioarelor a doi, 
trei lăutari cari le căntă de inimă albastră 
şi in faţa a-tot-stăpănitorului soare numai 
incape să facă, deosebire intre oameni. 

Eată deci că tocmai in dricul mesei, pe 
cănd vuetul era mai asurzitor, tënërul Nae 
Peruzescu îşi fäcù intrarea in salon. I-a 
trebuit oare-care timp pentru a se scutura 
de colb, a-şi aşeza un guler curat la că- 
meşă şi a-şi da părului indoitura artistică 
obicinuită. Un moment el se opri in uşă, 
aruncă lumii ce ospăta o ochire de sus, o 


DOUĂ ZILE LA SL.ĂNIO 241 


ochire de om superior, sigur de intipärirea 
ce face, observă cam pe la mijlocul sălei 
un loc la o masă unde şedea un singur 
domn, şi cu paşi demni, aş pută zice mă- 
re, trecă prin un şir de alte mese, pănă 
ce ajunse la locul ce-şi alesese. 

— Salutare | onorabile, zise Peruzescu 
domnului care ospăta. Acesta, îşi plecă pu- 
ţin capul in semn de mulţămire, mornăind 
ceva neințeles, dar care lăsa destul a se 
ințelege că nu era tocmai bucuros de to- 
vărăşia noului venit. Era un om ciudat 
acesta, un fel de misantrop, singurul care 
se ţinea mai totdeauna, rezleţ. Avea un cap 
care nu era după calupul capetelor de du- 
zină; un cap sborşit ca de ariciu, cu oche- 
lari pe nas, prin giamurile cărora străluceau 
doi ochi - vii, plini de ironie. In momentul 
cănd Peruzescu lu4 nepoftit loc la masa 
lui, el îşi dădă mai la o parte garafa cu 
Cotnar, nu de alta, dar ca să nu se facă gre- 
gala de-a se schimba gărăfile, precum se mai 
intămplase. La o masă in dreapta lui Peru- 
zescu şedea o intreagă familie din Brăila : 
bărbat, femee, copii, guvernantă, guvernor, 

23,488 IIL 16 


243 DOUĂ ZILE LA BLĂNIO 


căţel şi purcel; ear la stînga, din intămplare, 
erau tocmai tovarăşii lui de drum, Arghir 
şi Luziţa. Aceştia cum îl văzură, îl salu- 
tară respectuos. 

— Ei, nenişorule, mare haz, zise Peru- 
zescu in glas mare, adresăndu-se omului cu 
ochelari. Unde s'a mai văzut aşa munţi dă 
spaimă, aşa stinci afurisite, care par'cărți 
cad in cap. M'apucă nădușelele când gân- 
desc, Aia nu e civilizaţie. Îmi place mai 
bine marea. Ah! marea]... Ce nostimă el! 

— Vë par munţii de spaimă? intrebâ 
omul cu ochelari. 

— Ba bine că nul... măiculiță l... Dar 
ce e ăsta? arătă el inspre fereastră, prin 
giamurile căreia se vedea verzind virful 
nalt al Pufului, 

— Se vede că d-voastră nu cunoaşteţi 
Helveţia ? 

— Auzi, eu nu cunosc Helveţia? Da o 
cunosc, stimabile, din scoarță 'n scoarță, 
Auzi Helveţia ?... Ce are de-a face?... Chel- 
ner, adă-mi më rog carta dă bucatel 

Un chip semitic cu për frizat, imbrăcat 
in frac se infăţişă, dinaintea lui Peruzescu. 


DOUĂ ZILE LA SL.ĂNIO 943 


— Poftiţi, domnule. 

In acelaş timp la o a treia masă un tran- 
silvănean cu ceafa groasă şi rog la faţă de 
par'că te-aşteptai să-i pocnească vinele de 
mult sănge, işi compunea şi el dejunul. 

— Ce măncări aveţi? intrebă el pe chel- 
ner cu o voce lătăreață, impănată cu accent 
unguresc. 

— Poftiţi carta | 

— Nu ştiu eu de cartă; spune din gură | 

— Avem soupe brunoise. 

— Măncă tul 

—  Cotelettes de veau, pances. 

— Mäncä tul 

— Croquettes de volaille. 

— Mäncä tul 

— Varză cu slănină. 

— Ah! bun; ţipă-mi două porciuni ! 

Peruzeseu, nevroind şi el să se lese mai 
jos, după ce cetì şi rëscetì carta, incepù 
sä se certe cu chelnerul. 

— Astea’s bucate, domnule? Poftim, n'are 
un creştin ce să mănănce. După ce ne vär- 
săm pungile acilea, apoi ne şi otrăviţi? O 
să telegrafiez astăzi să-mi vie bucătarul din 

16 


944 DOUĂ ZILE LA SLÄNIO 


Bucureşti şi o să vă denunţ prin ziare. 
Sunt dintre acei ce ştiu să ţie pana'n mână, 
neiculiţă. Auzitu-m'ai ? 

— Më ertaţi, domnule! Bucatele nu sunt 
rële. La toată lumea am servit tot de aceste, 
Insfirgit ce alegeţi ? 

— Ce să aleg? Par'că am ce alege? 
Adă-mi două, trei sardele dă putini şi o 
cafea, neagră... turcească... inţelesu-m'ai?,. 
Şi cu caimac. 

— Prea bine! Ceva vin nu porunciţi ? 

— Nu, fiindcă am migrenă. Bună ţară 
rea tocmeală, adause el adresăndu-se omului 
cu ochelari. În ţara mea, cu bani in pungă 
şi să mori dă foame! Dar n'aibi grijă, o să 
le dau eu dă furcă speculatorilor ăstora, 
cari ne sug averile ; doar nu mi-a tors mama 
pă limbă. 

— Ciudat! răspunse omul cu ochelari; 
tocmai astăzi am măncat mai bine decăt 
altă-dată, 

— De gustibus non... non... zise Peruzescu, 
voind să facă erudiţiune ; nu nimerea insă, 
sfirşitul proverbului. 

— Non distupandibus... urmă necunos- 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 245 


cutul, ai cărui ochi sticleau rizători in dosul 
ochelarilor. 

— Tocmai, non distupandihus, precum 
zice latinul, repetă Peruzescu de bună cre- 
dinţă. — Auzise şi el intr'o sară la Ragca 
pe un oare-cine spuind acest proverb, şi 
voea acum să-l utilizeze. Vorbeam adine- 
oarea de Helveţia, adause el. Ei, nenişorule 
nu-i aşa. Dacă o stincă dă alea teribile îţi 
cade ’n cap, cum remăne ? Dacă te r&storni 
intr'o prăpastie dă alea apilpisite, ce faci ? 
Apoi foarte mulţumesc dă petrecere ! 

— Dac'a-i cunoaşte Sviţera, "ai vorbi 
aşa. Acolo's munţii mult mai fiorogi. 

— Nalalta nouă! Acum Sviţera !... Pof- 
tim |! Apoi una-i Sviţera, alta-i Helveţia şi 
alta-i Romănia. Ce are de-a face mă rog 
popa, cu preuteasa şi cu fata popei? 

— Salutare, domnule; zise omul cu oche- 
lari, inăduşind in peptu-i un hohot de ris, 
ce era gata să sbucnească. Apoi ridicăndu- 
se de la masă, îi intoarse spetele. 

Rămas singur, Peruzescu ne mai avănd 
cui să tae la piroane, strigă: 

—  Chelner, socoteala | 


948 DOUĂ ZILB LA SLĂNIO 


Chelnerul îi prezentă, nota care se urca 
la cifra colosală de 70 bani, adecă : 50 bani 
sardelele de putină şi 20 bani cafeaoa. A- 
tunci Peruzescu scoase din portofoliul stu 
un bilet de bancă de o sută de lei şi cu 
un aer de milionar, îl intinse chelnerului. 

— Na, schimbă | Dracul să-i iee dă bani! 
Dă cănd s'a născocit peticăria aia murdară, 
îmi pare că n'am nimic in pungă. Altă-ceva 
era mai nainte cănd bägam mäna "o bu- 
zunar şi scoteam un pumn dă napoleoni. 
Zic şi eu, aveai pă ce-ţi pune ochiul. 

Toate aceste furë rostite tare ca să-l 
audă lumea. 

Arghir care-l asculta, se plecă la urechea 
femeei lui şi-i zise: 

— Auzi ?... Auzi ?... Luxiţol Aista-i pe- 
semne de cei ce-şi aprinde ţigara cu banc- 
note | 

— S&racandemine |... Nu vorbi aşa tare. 
Cine ştie ce magnat a fi, şi ne-om găsi 
beleaoa. 

— Să hie sănătos, că mie nu-mi place 
nici de frică. Drei cu nasu 'n sus. Nu-şi 
incape'n chele de fudulie. 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 247 


Atunci un mare vuet de scaune şi tro- 
pot de picioare se făcură in sală, lumea se 
sculă de la masă şi porni spre uşă. — Peru- 
zescu de-asemene plecă de la locul lui, după, 
ce băgă pe furiş in buzunar o bună bucată 
de păne, Gar in grămădeala de la uşă se 
coti cu o doamnă tënërä, imbrăcată in hâine 
țărănești, care avea un păr aşa de lung pe 
spate şi nişte ochi aşa de aprinşi incăt 
Peruzescu fără voe pocni cu limba in ceriul 
gurei zicând in sineşi : 

— Auileo, măiculiţă | ce mă mai făcuşi ? 

Nici una, nici două, se puse pe urmărit 
frumoasa ţărăncuţă, care simțind se vede 
primejdia, iute ca o căprioară zbură spre 
otelul cel mare, sui scările şi se inchise in 
odae. — Peruzescu ceti pe uşa odăei: No. 45, 
stătă un moment pe gănduri, făcându-şi 
socoteală ce puţin lucru îl despărţea de fe- 
ricire, apoi îşi Io inima ’n dinţi şi intra 
şi el in odaea lui, sprea mai da un ochiu 
la oglindă. N'apucă insă bine să-şi mai 
curețe unghile şi să-şi mai indrepte părul, 
că numai ce auzi o bătae la uşă. Inima-i 
sări din loc. Nu ştiu de ce, dar îşi chipui 


248 DOUĂ ZLE LA SLĂNIO 


că trebue să fie frumoasa doamnă de la 
45. — Intră strigă el din răsputeri. 

O doamnă intră intr'adevăr, insă nu era 
nici frumoasă, nici imbrăcată ţărăneşte, nici 
acea de la 45. Era o slujnică de la otel, 
ciupită de vărsat, cu ochii ca de oae, in- 
călţată cu nişte papuci pe talpă care cl&m- 
păneau in picioarele ei şi cu o pestelcă 
murdară dinainte, aninată peste o rochie de 
cit spălăcită,. 

— Ce pofteşti, puică ? o intreba Peru- 
zescu, căzut din speranţele sale. 

— Më ertaţi, cuconaşule; dar am venit 
să vë intreb'dacă o să staţi mai mult de 
trei zile in Slănic ? 

— Şi ce treabă ai ?... Nu cum-va matale 
o să-mi hotăreşti căt să stau acilea ? 

— Nu vă supăraţi, më rog, dar dacă o 
să, şedeţi mai mult de trei zilă, trebue să 
plătiţi taxa muzicei. 

— Taxa muzicei! Eul... Ce spui, frumu- 
gico? Auzi in ţara mea taxe, şi incă taxe 
nevotate dă camere! La alţii cu de-al dă 
alea, porumbiţo, nu la subserisul | 

— Eu nu sunt vinovată dacă më trimite 


DOUA ZILE LA BLÂNIO 9:10 


stăpănul. Toţi musani plătesc, Fang chiar 
acuma am eşit de la No. 45 unde mi-o plă 
tit taxa (arată banii). 

— Ce spui sufleţele, No. 451... strigă 
Pevuzescu sărind in sus parcă Var fi lovit 
cu lanţeta in inimă, Cine şede acolo ? 

—  Cucoana Viorica Angheleunu, o văduvă, 
din Ploeșşti. 

— Vă&duvă | Lasă-mă că morl... Auzi, 
Viorica nume dă floare, Anghuleanu nume 
dă ănger!... li, nvapucă istiricale | 

— Da numele d-voastre, să nu binuiţi? 

— Numele meu ?... Ce-i trebue? 

— Să-l serim la condica unde scrim pe 
toţi. Am adus pentru asta o hărtie tipil- 
rită cu rubrici ca să faceţi insemnirile. 

— Și cum, adică tu nu ştii cum mă 
chiamă ? 

— Da de unde, Doamne eartă-mt, să 
ştiu ? 

— Ce găscuţi dă femee mai eşti! Cine 
nu cunoaşte numele meu ? 

— Dă, cuconaşule, găscuţă, cum mo fä- 
cut Dumnezeu | 

— Invăţat-ai a scrie şi a ceti? 


250 DOUĂ BILA LA SLĂNIO 


— O leacă, 
Citeşti gazete ? 
— Căte-odată, cănd isprăvesc lucrul, 
Dacă citeşti gazete, mă prind că o 
să-nu ghiceşti numele. Scrie şi eu ţi-ociu 
dicta. 

Slujnica şcoase din buzunar un mic con- 
deiu de plum şi hărtia cea cu rubrici. 

— Serie: Nae Per..... 


— Tot nu ştii? 

— Să-mi tai capul că nu ştiu. 

— Per..u..ze... 

— Ah! Acuma ştiu: Peruze, adică pia- 
tră scumpă precum e matostatul, zamfirul, 
smarandul. 

— Găscă şi ear găscă |... Peruzescu, fä l.. 
Nae Peruzescu | Ai inţeles? Numele ăsta 
doar a clocotit din Dorohoi şi pină'n Gorj. 
E nume cunoscut... fă... nume dă autor. 

— Să trăiţi, cuconaşule, de-acum oiu şti. 

— Da la rubrica asta ce să scriu? 

— Care rubrică ? 

— Unde-i zis: mo, fe, une. 

— Serie: om dă litere. 


DOUĂ ZILB LA SLĂNIC 251 


Slujnica se uită cruciş la el, crezi un 
moment c'a inebunit, apoi zicăndu-şi in sine 
„ce-mi pasă !“ scrise cuvintele : om de litră 
şi plecă spre uşă, clămpănind din papuci. 

— Mai stăi niţeluş, frumuşico. Ia spu- 
ne-mi ce fel dă femee e dama aia, Viorica 
Angheleanu ? 

— Dă, domnule, cum să zic; e din 
oameni buni. 

— Adică ciocoaică, cum sar prinde, Aia 
nu-i destul. Are cevaşilea aci, adause el, 
băt&ndu-se peste buzunar. 

— Cum de nul... Are moşie lingă Plo- 
eşti şi nişte curţi măndre cu două r&nduri. 
Am fost la moşie la d-neei. 

— Moşie ?,,. Curți ?,,. Ai-da-de, apo'i lată 
dă tot... 

Slujnica est, ear el rămase cu ochii in 
oglindă, 

— Peruzescule, să te vădl Trebue să 
mi-o treci la catastich, Şi fiindcă-i bogată, 
de |... ai pută chiar să... Uite eac'aşa ese 
beţivului dracul cu ocaua inainte. Ursita, 
nu altă-ceva,... Moşie 1... Curţi!... Auileol 
m'apucă legin | 


252 DOUĂ ZILE LA SLÂNIO 


In inchipuirea-i caldă de poet, el se vedea 
de pe acum stipăn pe inima Vioricăi, stä- 
Dën pe moşia şi curţile ei; îi zicea chiar 
tu l.» Viorică 1... Dragii Viorică l... Nevăs- 
tuica talei? şi căte şi mai căte. Parc se- 
'nsoţise cu dănsa de o sută de ani. Şi cum 
mi le 'nvărtea el acuma... Ce cai, ce trä- 
swi, ce caifet! Unul era doar Nae Peru- 
zescu cu consoarta sa iubită, Viorica Peru- 
zescu, 

O burg de ploae care incepù să bată "mn 
geamuri îl deşteptă din visul lui de aur şi-l 
puse in ingrijire că va trece poate ziua 
fără să mai vadă pe viitoarea lui consoartă, 
Dar la munte ploile trec iute ca lacrimile 
unui copil şi soarele zimbitor numai decăt 
se arată spre măngăerea celor ce-l crezuse 
pierdut. 

Astfel după o oară, toată lumea din Slă- 
nic, sub un ceriu senin şi rëcorit de arşiţă, 
plecă, grupuri, grupuri spre cascală pe şo- 
seaoa cea frumoasă care şerpueşte dealun- 
gul riului. Nae Peruzescu plecă şi el cu 
mulţimea, insă lucru ciudat, el om aşa, ves- 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 233 


tit, cu reputaţie literară nu cunoştea pe 
nimene şi nici era cunoscut de cineva. 

— Ce de-a mitocănimel găndi el cu des- 
preţ. Nici un om politic, nici un om dă li- 
tere. Amă lume !... 

La izvorul No. 1, parte din oaspeţii Slă- 
nicului se opriră spre a bea apă. Se opri 
şi Peruzescu, ş'atunci ... minunea lui Dum- 
nezeu !... ce-i văzură ochii ?... Bine-a zis 
vestitul Conachi, vizitatorul de odinioară al 
Slănicului : 


„Când norocu-şi schimbă pasul 
„Naduc ani ce-aduce ciasul.“ 


Doamna Viorica Angheleanu sta pe mar- 
ginea scărilor de la izvor şi aştepta să-i 
iee cine-va paharul spre a-i aduce apă. Ca 
fulgerul Nae Peruzescu se r&pezi prin mul- 
He, se opri dinaintea frumoasei văduve, 
îşi scoase cu cel mai ademenitor zimbet 
pălăria de pae, îi luâ paharul din mănă, 
apoi se cobori in fugă pe scări, dănd chior 
peste oameni, umpli paharul ochiu cu apă 
de cea, rëce şi spumoasă ca şampania, şi-l 


954 DOUĂ ZILE LA BIL.ÂNIO 


dădă in mănile doamnei Angheleanu c'un 
aer de biruinţă ca şi cănd ar fi prins pe 
Dumnezeu de-un picior. 

— Foarte mulţumesc, zise doamna An- 
gheleanu, con glas care-l gădih la inimă şi 
cu-o căutătură pe care nici chiar un literat 
de la „Zorile Artelor“ din Dorohoi mwar fi 
fost in stare so descrie. Apoi intovărăşită 
de o societate intreagă de bărbaţi şi femei, 
frumoasa Viorica, plecă mai departe spre 
cascadă. 

O privire gun foarte mulţumesc, atăta a 
fost partea lui Nae Peruzescu ; dar ce putea 
el să pretindă mai mult pentru un inceput ? 
Primul pas era făcut şi cel mai greu. De- 
acum n'avea de căt să bată ferul căt e 
cald. Calculăndu-şi sorții, Peruzescu n'avea 
nici o indoeală de izbăndă. Era tënër, fru- 
mos, inteligent, cu talent, cu reputaţie; toate 
aceste insuşiri netăgăduite el le număra pe 
degete şi insumăndu-le la un loc, (adunarea 
n’o uitase) scotea drept rezultat matematic, 
sigur că Viorica trebue să fie a lui. 

In această primblare insă, nu i-a fost 
cu putinţă să se mai apropie de dânsa. Era 


DOUË ZILE LA SI.ĂNIO 255 


incunjurată de o ceată nestrăbätută de 
oameni care se uitau horţiş la el. A trebuit 
deci să, se mulțumească de-a merge liniştit 
in urma ei, a-i privi de departe cusutuuile 
de argint ale şorțului şi altițele cämeşei, 
a-i auzi une-ori glasul rësunänd in hohote 
de ris; dar şi atăta il incăntă. Apoi de-o- 
dată Viorica şi tovarăşii ei se abătură din 
şosea, intrară in pădure, şi acolo sub un 
acoperiş de erengi de brad, intr'un aer im- 
bălsămat de mirosul răşinei, la murmurul 
riului care la căţi-va paşi mai departe se 
rostogolea pe prundiş, se aşezară cu toţii 
pe-o canapea de mesteacăn dinaintea unei 
mese infiptă in pământ. Cum nu sar fi dus 
şi Peruzescu acolo, să admire mai deaproape 
zina care insuflețea acest colţişor poetic, 
mistuit in umbră; dar nefiind loc pentru 
dănsul, a trebuit vrănd, nevrănd să se ducă 
mai departe. A mers deci inainte şi tot 
inainte pănă ce-a ajuns la cascâdă. Insă 
cănd s'a coborit in pavilionul ce inaintează 
chiar deasupra, căderii riului şi a văzut sub 
picioarele sale vănturişul cel turbat care de 
cănd lumea se luptă cu stincile, cuprins de 


256 DOUĂ BILH LA SLĂNIO 


entusiasm a strigat: „Ah! Viorico 1... Cu tine 
in brațe m'aş arunca in äst abis (7 

In acel moment un glas îi vibră in urechi: 

— Aud?,.. Ce-aţi spus ?... Intreba Arghir 
care prinsese numai cuvăntul „abis“. 

— Zisei că abisul ăsta e teribil dă in- 
fricoşat. 

— Îral... Doamne fereşte |... Uite cucoane 
ce bazaconie, ce amarnic mai bebe apa 
pintre chetre. Zău, mi-e frică pe scăndurile 
ieste. Ştii una, boerule, hai să mergem că 
eu amuş ameţesc. 

— Să mergem, răspunse Peruzescu cu 
nepăsare. Îi era tot una să stee sau să se 
ducă de oare-ce Viorica nu era cu dănsul. 

— Da cum vă place Slănicul nostru, 
boorule ?... 

— Ce să-mi placă, domnişorule? Cum 
poate să placă unui om, cănd n'are măcar 
un biftec cum se cade, un pahar dă vin 
cum se cade, o odae şun pat cum se 
cade? Dë !... Mila lui Dumnezeu! nu sun- 
tem deprinşi să trăim cu te miri ce şi ori 
unde. Ce să fac dacă m'a resgăetără pă- 
rinţii | 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIU 257 


— Apoi ca acasă nu poate găsi cineva. 

— De ştiam aşa, r&ămăneam acasă in 
Bucureşti unde am toate după chef, sau 
mă duceam la mine lu moşie să vănez, să 
călăresc, să ptscuesc. Ei, nenişorule mă 
ține ce më ţine, că mini aș pleca de-acilea. 

— Hal Hal — va să zică, e un clenciu 
la mijloc, care vë ţine? Am ințeles | Tine- 
reţele, bată-le să le bată |... Aşa eram şi eu 
la vărsta d-voastre când am făcut cunog- 
tinţă cu Luxiţa. Adică, drept vorbind, nu 
tocmai aşa ; pe-atunci lumea nu se subţiese 
ca amu. 

Astfel mergănd impreună, Peruzescu tot 
ingira la taclale, ear Arghir asculta gi se 
minuna, zicăndu-şi : „bre ce om straşnic |“ 
cănd insfirşit ei ajunser6 in dreptul băilor 
calde. Atunci Peruzescu salută pe tovarășul 
său cu cuvintele : 

— Sluga, onorabile! Më duc să iau o 
bae, să më mai curtţ niţel dă praf. Măcar 
cu-atăta să m'aleg. 

— Să vë hie de ghine! r&spunse pănti- 
cosul Arghir. 

Peruzescu insă nu avù noroc să se cu- 

23,488 IIL 17 


258 DOUĂ ZILE LA SLÄNIO 


rëțe, căci ingrijitorul de la băi îi spuse că 
nu e nici o cabină liberă, şi că trebue să 
se adreseze la admimstrator spre a se in- 
scrie pentru o oară anumită, 

— Auzi, nu-i cabină liberă, intr'o ţară 
liberă ] repetă Peruzescu contrariat. Aga, 
dar, un creştin nu poate lua o bae caldă 
cănd îi place! Trebue so ia cănd nu-i 
place |... Amă regule |... Amă băil... 

De la băile calde el trecă la băile r&ci 
unde erau cabine libere, dar i se ceri un 
bilet de la administraţie care costa jumë- 
tate de franc. . 

— Cum ear taxe, şi ăncă taxe nelegale 
pentru apa pe care a dăruit-o Dumnezeu 
tutulor cetăţenilor ? strigă Nae Peruzescu 
indignat la culme. Va să zică, acilea ’n 
țara mea, trebue să stau mereu cu măna ’n 
pungă ; apoi îşi fac dă cap, domnişorii ăştia. 
O să-i dau prin tărbăceală | 

Mai mult de ciudă decăt din causa bani- 
lor, fiindcă, de bani, slavă Domnului, îi ge- 
mea, punga, Peruzescu părăsi şi băile r&ci 
şi se 'ntoarse in odaia lui... Pe masă găsi 
o scrisoare cu adresa: „D-sale Domnului 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 259 


Nae Peruzescu. Loco“. — Inima-i svëcnì in 
piept. Ori şi ce i se intëmpla aşa neaştep- 
tat i se părea că trebue să fie in tainică 
legătură cu Viorica Angheleanu. Cu o mänä 
tremurătoare deschise scrisoarea gi intr'a- 
devër că presimțirea nu-l ingëlase. Scrisoarea 
suna astfel : 

— „Sunteţi rugat sä bine-voiți a onora cu 
„presența D-voastre serata dänțuitoare ce 
„se dă de cătră un comitet de tineri in 
„onoarea damelor aflätoare in Slănic, astäzi 
„10 Iulie, oarele 9 sara in salonul Otelului 
„mare, etajul de jos. Toaleta simplä.“ 

Prin urmare avea negreşit să intëlnească 
la acea serată pe doamna Angheleanu, sä-i 
vorbească, să joace cu dënsa, să o stringă 
la piept, să-i spue că o iubeşte, ol noroace, 
noroace, cănd vii căte-odată, apoi vii chior | 
El se uită imprejur, zări bumbul de la so- 
neria electrică, sung, cu o mănă infrigurată 
odată, de douë ori, de trei ori. Avea nevoe 
să vorbească, să comunice cu o ființă ome- 
nească ; simţea, in piept o sarcină prea grea 
pentru dănsul singur, trebuea să o impăr- 


17 


200 Doha EA SLĂNIO 


țească cu cineva. Se infăţişă slujnica cea 
in papuci pe talpă. 

— Sufletul maichii | Cum te chiamă ? 

— Safta, cuconaşule. 

— Saftă dragă | cine mi-a adus scrisoarea 
aia ? 

— Eu. 

— Va să zică e bal deseară? 

— Ăncă ce bal; cu supeu, două muzici: 
muzica de aici şi alta din Focşani. 

— Auileo | Cu măncărică, cu băuturică |... 
şi căt e plata dă intrare? 

— Da unde se pomeneşte! Boerii so 
unit să dee bal in cinstea cucoanelor. Bar 
pută să fie plată ? l 

Va sä zică, gratis! hm l... Vezi, miar 
fi părut mai bine, adause el cu aerul lui 
de bogătaş, să contribuesc şi eu la chel- 
tueli, impreună cu comitetul ăla dä tineri. 
Nu-mi place să petrec şi să mănănc pe 
conta altora. 

— Agai, dar D-voastră aţi venit abia 
azi dimineaţă şi balul era de mult pregitit. 

— Bi, fie cum zici. Lucrul acum nu se 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 281 


mai poate drege. Da ia spune-mi mititico, 
crezi tu c'o să vie la bal şi aia dă la 45? 

— Nici vorbă, cea d'intăil S'o vezi cum 
joacă, par'că are aripi la călcăe. 

— 'Ţine-m& Safto, că mă prăpădesc! 

Se auzi telegraful sunănd, 

— Eaca vin! Eaca vin! Ce hărbareți 
mai sunt tinerii in ziua de astăzi! cugetă 
slujnica in sine şi eși r&pede, clâmpănind 
din papuci, 

Pănă la vremea nesei Peruzescu umblă 
lela prin Slănic, bigăndu-se pintre lume, 
ochind in toate părțile, ca doar va zën 
undeva pe logodnica inimii lui, insă ea era 
nevăzută. Ear lu şase oare, cănd clopotul 
dădă semnalul prânzului, el cu aceeaşi paşi 
demni intră in salon, treci pe toată lumea 
in revistă, şi nedănd cu ochii de Viorica, 
se hotări să se pue la o masă care din 
intâmplare era neocupată de nimeni. 

După o lungă tevatură cu chelnerul, dacă 
nu cumva bucatele sunt pregätite cu gră- 
sime de porc, el Lotus neavănd incredere 
in asigurările acestuia, aruncă carta la o 
parte şi porunci să-i dee o frigăvue făcută, 


282 DOVĂ ZILE LA SL.ĂNIO 


anume pentru dânsul la cărbuni şi apoi o 
filie de caşcaval de Penteleu. 

— Alea nu aveţi cum să le pregătiţi cu 
grăsime, adause el, uităndu-se imprejur să 
vadă dacă lumea îl observă. 

— Ce fel de vin pottiţi? 

— Nu poftesc vin. Medicii m'a opritără, 
Sufăr dă dilataţie. 

Avea el nevoe să cheltuească din pungă 
pentru măncare, cănd peste căteva oare 
putea să se indoape gratis căt D poftea 
inima ?... De-aceea cănd s'a sculat de la 
masă, n'a mai luat păne in buzunar ca să 
nu-şi strice foamea. 

La 9 oare precis, orchestrul din Slănic 
dădă semnalul de inceperea balului, căntănd 
valsul cel mai nou a lui Şirauss. Părechi, 
p&rechi venea lumea la bal, intămpinată la 
uşă de tinerii din comitet care, imbrăcaţi 
in frace şi cu panglice albastre la butonieră, 
ofereau braţul damelor şi le conduceau la 
locuri. Cănd sosi Nae Peruzescu şuerănd 
intre dinţi acelaş vals după orchestru, un 
tănăr din comitet îi intinse mäna : 


DOUĂ ZILE LA BLÄNIO 268 


— Cu domnul Nae Peruzescu avem o- 
noare.... 

— Da, doinnule, pentru a vă servi. 

— Sunt incăntat de cunoştinţă. Poftiţi 
më .rog, şi totodată më pun la dispoziţia 
D-voastre pentru a vë presenta la ori-cine 
veţi voi, 

— Recunoscător |... răspunse el cu dem- 
nitate ; insă vă rog să më scuzaţi că n'am 
venit in toaletă dă bal. A uitatără slugile 
să-mi pue fracul in valiză, o bunătate dă 
frac, nou, nouţ. Aşa-i cănd sunt multe slugi 
la un stăpăn. Se'ntămplă ca şi cu copilul 
cănd are multe moaşe. 

— Ol nu vë supăraţi! nu-i nimic. Atăta 
ne-ar mai trebui, etichete aici la munte. 

Peruzescu intră in salonul frumos lumi- 
nat şi decorat cu crengi de brad, se 'nvărti 
căt se 'nvărti pintr'o lume deasă şi necu- 
noscută, dar fiindcă-i ghiorăeau maţele de 
foame şi Viorica ăncă nu se ivise, îşi in- 
dreptâ, paşii spre bufet pentru a utiliza 
timpul. Acolo stăteau inşirate pe mâsă mul- 
Mme de măncări r&ci şi feliurite butelci cu 


264 DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 


vinuri. Un curean mare fript, aşezat intreg 
pe-o farfurie, ii aţiţă cu deosebire pofta. 

— Ia dă-mi o bucată din ăsta ! zise unui 
băeat de la bufet, 

Indată i se puse pe un talger mai multe 
fălii de piept de curcan pe care Peruzescu 
le inghiţi nemestecate. 

— Auileo! D'apoi aşa să frig curcanii 
acilea |... Să veniţi la mine să v'arăt eu 
curcan fript, pă castane, nenişorule, nu aşa. 
Umple casa dă miros. 

— Ia dă-mi din şunca aia! 

El puse mai intăi gunca pe virful limbii, 
gustă puţin, căte puţin, făcând feliurite 
strimbături : 

— Dăgeaba,| nu-i destul dă afumată ob- 
servâ el cun aer de fin cunoscător. Ei... 
de veneam eu cu două, trei zile mai nainte, 
ca să fiu in comitet, altfel se pregătea masa. 
Ia dă-mi un Cotnar! 

Apoi după o bucată de limbă alt Cotnar, 
după o bucată de salam alt Cotnar, după 
un muşchiu r&ce alt Cotnar, după nişte 
prăjituri alt Cotnar; cănd zărind deodată 
pe Viorica Angheleanu care intra in salon 


DOUĂ ZILI LA SLĂNIO 265 


strălucitoare de frumuseţe, şi incălzit cum 
era la o temperatură de 80 grade Cofnar, 
se rëpezì sfoară la d&nsa. 

— Rog, binevoiţi a-mi acorda un vals, 
doamna mea. Eu sunt servul d-voastre Nae 
Peruzescu, Al cu paharul de azi dimineaţă. 

Frazele nu curgeau tocmai literariceşti 
din gura lui, dar emoţiunea şi Cotnarul erau 
de vină. Doamna Aungheleanu, deşi cam 
surprinsă de această invitare făcută in for- 
me neobicinuite, primi cu toate aceste să 
joace, și de-aci 'nainte... aţineţi-vă oameni 
buni l.. Nici că s'a mai pomenit in Slinic 
un aşa vals. Nu era joc, ci un sbucium, 
o invărtitură nebună ` şi cum oare n'ar fi 
jucat Nae Peruzescu păn la darea sufletului, 
cănd ţinea in braţe visul lui iubit, pe cea 
mai frumoasă, femee din Slănic, o moşie 
lăngă Ploeşti şi o përeche de curţi cu două 
r&nduri ? Toți se uitau la dânsul, se coteau 
şi se intrebau, cine-i individul care joacă, 
ca un desperat? Cine si fie?... „la un 
stropşit, un mofturean, un frige linte, un ’ 
palavragiu, ziceau unii şi alţii, judecăndu-l 
după infaţişare. Dar acești cărtiton habar 


266 DOUĂ ZTLE LA SLĂNIO 


m'aveau că dănţuitorul pe care şi-l arătau 
cu degetul, impodobindu-l cu poreclele de 
mai sus, le era lor cu mult superior; era 
un luceafăr literar, a cărui nume fusese trăm- 
biţat de la munţi şi păn' la mare. Aşa-i in 
lume, piticii bat totdeauna r&zboiu cu u- 
riegul. 

După vr'o cinsprezece minute de danţ 
sălbatic, infuriat, doamna Angheleanu deşi 
dănţuitoare de prima forţă căză obosită pe 
un scaun, cerăndu-şi scuze că nu mai poate 
urma inainte; — ear Peruzescu ameţit, 
aburit se aşeză lingă dânsa. 

— Acum, doamna mea, zise el găfăind, 
nu më căesc că am venit la Slănic. 

— Pentru ce adică era să vă căiţi? in- 
treb doamna Angheleanu. 

— Dacă maş fi avut fericirea să danţez 
valsul ăst sublim cu persoana d-voastre, 
aş fi fost omul äl mai maltratat dă soartă. 

— Maltratat, pentru ce? 

— Pentrucă de cănd venii acilea, nu in- 
tămpinăi decăt neplăceri. Şi del... Ori ce 
s'ar zice, un om civilizat pentru banii care-i 
cheltueşte, trebue să aibă o contra-valoare. 


DOUĂ ZILE LA SLĂNTO 287 


— Cu toate aceste văd că va män- 
gäeat cu puțin. 

— Ah!... Doamna mea... Cer cuvëntul ! 
Daţi-mi voe să vë declar că valsul cu care 
m'aţi onorat acuşica.... 

Dar n'apucă a-şi isprăvi vorba, că Viorica 
Angheleanu zburâ, in braţele altui dănţuitor. 
Deatunci toată sara nu s'a mai putut a- 
propia de frumoasa văduvă; ori la ce joc 
o invita, se 'ntămpla să fie angajată, ori 
de căte ori voea să se pue lăngă dënsa, 
se 'ntămpla să nu se găsească scaun ală- 
turea. „Ce ghinion al naibei !“ zicea Peru- 
zescu plin de necaz. Numai la valsul cel 
din urmă pe cănd se rotea ea in apropiere 
de dënsul, cu capul cam pe spate de i se 
vedea grumazul albind ca zăpada, putu el 
să-i arunce din fugă cuvintele: 

— Eşti regina balului!... Impărăteasa 
Slănicului |... 

Ea auzi, zimbi, apoi mlădioasă ca o tres- 
tie se lăsă dusă in vărtejul danţului ca 'n 
farmecul unui vis. 

A doua zi Nae Peruzescu obosit de drum 


268 DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 


şi de deosebitele emoţiuni ce avusese in 
cursul zilei, se deşteptă tărziu. 

Cănd se cobori pe terasa cea mare dina- 
intea Otelului, vëzù vr’o cinci, şase dintre 
tinerii cu care făcuse cunoștință la bal, in- 
călecănd pe cai spre a se duce peste munţi 
la Tveaua Sărată cea mai interesantă prim- 
blure din Slănic, impănată cu oare-care greu- 
DH şi mici pericule ce imboldeau şi mai 
mult entusiasmul tinerilor cälétori. 

— Ce păcat că n'am ştiut dă primblarea 
aia, zise Peruzescu unuju dintre cunoscuţii 
săi, mi-aş fi adus de la moşie un cal sau 
doi dă cälérie. 

— Se găsesc şi aici cai dă inchiriat. 

— Ai-da-de!... n'am incălecat dă cănd 
trăesc pă mărţoage dă alea. Mi-aş frënge 
gătul la siguranţă. 

— Mai curënd îţi fr&ngi gătul pe cai de 
ceilalţi nedeprinşi la munte. 

— Apoi, dumneata nu ştii ce rasă dă 
cai am eu, D'ăi care sar peste garduri, care 
rad pământul cu burta; d'ăi care mănăncă 
jăratie, cum zice poporul suveran intr'una 
din poveştile sale. 


DOUĂ ZILE LA BLĂNIO 209 


El ar fi mers şi mai departe cu exage- 
rarea şi colorarea, acestui moft al cailor 
spre mai buna convingere a ascultătorilor, 
dar fă intrerupt tocmai in punctul culmi- 
nant de-o mulțime de lume care venise 
spre int&mpinarea călăreţilor. 

— Să ne vedem sănătoşi | 

— S'auzim de bine! 

— Drum bun! 

— Adio! 

— Bună petrecere! le ziceau toţi din 
toate părţile, schimbănd cu dănşii nenumë- 
rate stringeri de mănă. Doamnele fluturau 
batistele in aer, dorindu-le curëndă intoar- 
cere, muzica intonă un marş răsunător care 
mai scutură puţin lenea telegarilor de munte, 
ear ei, inşiraţi unul căte unul ca cucoarele 
cănd pleacă spre miază-zi, se indrumară 
voiniceşte spre Pbeana Sărată. 

Peruzescu, nedănd cu ochii de Viorica şi 
neştiind cum să-şi mai ucidă timpul, se sui 
la Zrei-Cruci unde intălni earăş pe pănte- 
cosul Arghir aburit ca vai de el. 

— Te-am văzut asară cum mi-o răsuceai, 


270 DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 


—— 


zise el, sclipind din ochi; mwai gust rëu, 
boerule | Te hiritisesc | 
— Uf! ce mitocan nesuferit! gändì Pe- 
ruzescu, trecënd rëpede pe lăngă Arghir. — 
Pe cine cauţi şi pe cine găseşti 
In virf la TPrei-Oruci se deschide peste 
munţi o privelişte de toată frumuseţa,; 
dar Peruzescu da din umere. Putea să fie 
ceva frumos fără Viorica ?... Apoi nervos, 
nerăbdător de nu-şi afla loc, el plecă rë- 
pede indărăpt, cobori scările pe cărarea cea 
şerpuitoare tot două, câte două, intră in 
odaea lui şi prinse să scrie. Multe file a 
scris şi a rupt, şi ear a scris şi ear a rupt, 
precum păţesc toţi acei care se "'ncearcă 
să alcătuească scrisori de dragoste, pănă 
cănd insfirşit s'a oprit la următoarele ver- 
suri : 
„Scumpă Viorică 
Măndră floricică, 
De cănd impreună asari-am danțat 
In inimă-un şarpe sën mwa muşcat, 
De nu vrei să mor 
| Zugrumat de amor, 
Deseară la 9, pe-al Slănicului mal 
Ah! vino in dosul biuroului postal | 


DOUĂ BILE LA SILĂNIO 271 


Apoi el strinse hărtia in patru, o puse 
intr'un plic bine pecetluit şi sunà. 

— Ce porunciţi ? intreba, intrănd pe uşă, 
slujnica cea in papuci pe talpă. 

— Sufletu Taichii 1... Cum te chiamă ? 

— Tot Safta, cuconaşule. 

— Bine zici! Îţi uităi numele. Ascultă 
Săftică dragă; vrei tu să te cos cu aur dă 
sus pănă jos ? 

— Nu vë 'mţeleg, cuconaşule. 

— Uite, vezi scrisoarea asta? S'o dai 
in mănile cocoanei Vioricăi de la No. 45, 
şi să-mi aduci răspuns. Auzi? 

— Grea treabă, cuconaşule ! 

— Grea, uşoară, aşa se căştigă parale. 
Ş'apoi ce ?... N'o să-ţi tae capul pentru o 
bagatelă. Ear sufleţele, de-mi aduci răspuns 
bun, te-a văzut Dumnezeu | 

~ Intr'un noroc, cuconaşule, am eo cerc 
şi asta | 

— Brava Săftico | Femeiuşcă ca tine mai 
rar. Më rog, da ai văzut curţile dă la mo- 
Sie? Hein? Sunt cu două caturi ? 

— Cum nu; frumoase şi 'nalte, ia aşa 


272 DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 


te uiţi la dënsele, adause ea, ridicănd ochii 
in tavan. 

Peste o oară lungă căt o vecinicie, in care 
timp Peruzescu se da in vënt de neastim- 
păr, se infăţişă Safta cu răspunsul. Ochii 
ei de oae sticleau de veselie. Răspunsul 
era inchis intrun plic mic de hărtie par- 
fumată, purtănd deasupra inițialele V. A. 
incunjurate de o ghirlandă de flori. 

A descrie bătaea de inimă ce simţi Pe- 
ruzescu cănd deschise plicul este peste pu- 
tința omenească. Era să-i despice pieptul 
nu altă-ceva. La prima cetire, el nu inţelese 
nimic ; ochi-i lunecară peste litere şi in 
mintea lui sé fică un chaos. Abia la a 
doua, la a treia cetire i se liņıpezirë vede- 
rile şi putù pricepe răspunsul care de altfel 
era scurt dar cuprinzător : 


Am primit 

Şi consimţit; 
Te aştept 

Cu doru *n piept, 


Aceste patru versuri erau scrise cu nişte 


DOUĂ ZILE LA BSLĂNIO 273 


litere aşa de fine şi aşa pline de farmec, 
incăt Peruzescu, privindu-le şi găndindu-se 
la mănuşița care le-a aşternut, se simţea 
ridicat intr'al noulea ceriu. Aşa dar eată-l 
stăpăn pe visul lui de aur! Viorica, fru- 
moasa Viorică cu toate ale ei: ochii cei 
măngăietori, moşia de lingă Ploeşti şi cur- 
He cu două etaje aveau să fie a lui, a 
lui pe vecinicie. Ce nemărginită fericire |... 
Şi cănd te găndeşti că toate aceste nepre- 
Fuite bunuri el le-a căştigat nu mai tărziu 
decăt a doua zi după descălecarea sa in 
Slănic! Eată ce vrea să zică a fi om mare, 
predestinat. Peruzescu ou mai călca acum 
pe pămănt. Lumea intreagă i se părea vio- 
rie. Toate strunele inimii sale vibrau căn- 
tece de dragoste. Părănduii-se strimt in 
odae cu atăta bucurie in piept, el eşi la 
aer liber, la r&coarea văntului, la priveliştea 
munţilor, ca să-l vază şi ceriul şi pământul 
căt e de fericit. Cu mănele la spate, cu 
pălăria pe-o ureche, cu ochii rătăciţi in 
albastru, mergea aşa in voea intămplării, 
căntănd din gătlej şi improvizănd versuri 


23,483 IIL 18 


274 DOUĂ ZILE LA SLÄNIO 


care eşeau acum sleite din gura lui. Rimele 
îi curgeau gärlä : 


„Lume, lume foc de fën 
„Ce ai Viorico ’n sîn? 
„Lume, lume foc de pae 
»Viorico vin’ la Nae! 


gi mai departe : 


„Ah femee chip de inger 
„Tu cu farmecele tale, 

„Faci ca ’n inimă să sänger 
„De dragoste pentru matale ! 


Ce de-a materie pentru Zorile Artelor din 
Dorohoi şi Trămbiţa Liierară din Gorj! 
Umbla aşa ciasuri intregi, intr'un vis go 
aiurire, căntănd şi risipindu-şi talentul di- 
naintea tuturor brazilor care-l ascultau şi-i 
r&spundeau in limba lor, pănă cănd intr'un 
tărziu auzi sunănd ora prănzului. Atunci el 
intră in salonul de măncare şi uităndu-şi 
migrena şi dilataţia porunci un prănz com- 
plect, de la mezelicuri pănă la dulce, căp- 
tuşit cu o butelcă de vin de Cotnar. — 


DOUĂ ZILE LA BLÄNIO 275 


Pentru ce şiar fi cruțat punga? — Nu 
era doar să capete desară contra-valoarea ? 
După masă puse un franc bacşiş in palma 
chelnerului care nu-şi crezù ochilor şi pleca. 

Se fäcù insfirşit noapte, o noapte neagră 
ca de porunceală. Nici o stea nu sclipea 
pe ceriu ; ear vicleana lună care pănă acum 
se arătase Slinicenilor de pe virful Cerbului, 
blajină şi nevinovată ca o fată mare, ru- 
megănd de astă-dată gănduri ascunse, se 
lenevi in aşternutul ei de nouri şi-şi intăr- 
zid anume ora deşteptării. 

La nouă oare punct, Nae Peruzescu se 
afla la locul de intălnire in dosul biuroului 
postal. Să nu se pară, mă rog, ciudat că 
el om expert in asemene materie îşi alesese 
tocmai acest loc. Era cu prevedere ales; 
nici departe, nici aproape, cum e mai bun 
pentru cine vrea să se strecoare nebăgat 
in samă, Apoi era la dos pe unde nu um- 
blă nimene, bine umbrit de arbori, incăt 
părechea iubitoare putea să se răsfeţe in 
braţele fericirii fără leac de grijă. 

Născut sub o stea bună, Peruzescu avù 
şi de astă-dată norocul să nu sufere ca 

18* 


276 DOUĂ ZILE LA SLÄNIQ 


alții, mult timp chinurile aşteptării, căci 
nerăbdătoare ca şi dănsul, iubita lui numai 
decăt se infăţişă prin umbrele nopţii, invë- 
litä intrun gal negru, ca o drăgălaşă, poe- 
tică nălucire. In mijlocul intunerecului şi-a, 
tăcerii ce stăpănea intreaga fire, ei inaintau 
răpede unul spre altul, şi... deodată ca 
două ființi pierdute din lumea asta, căzură 
in braţele unul altuia, inăduşind in pieptu- 
rile lor un țipăt ce era gata să zbucnească 
sub puterea dorului implinit. 

Dar in momentul cănd gurele lor se li- 
pirë, cănd sufletele lor luate de vărtejul 
dragostei, zburară spre regiunile paradisului, 
gase rachete se aprinseră intro singură 
clipeală, sub tulpina brazilor in apropiere 
de dănşii, şi ca nişte suli de lumină, ca 
nişte lungi şerpi de foc se urcară suerănd 
in inaltul ceriului, unde apoi se desfăcură 
in nenumărate candeli de diferite culori. 
La lumina lor, sporită şi de un foc bengalic 
albastru ce apări năprasnic pe malul rîului, 
Peruzescu văză că amanta ce stringea in 
braţe nu era frumoasa Viorică atăt de mult 
dorită, ci slujnica Safta cea cu ochi de 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 277 


oae, ciupită de vărsat şi cu papuci pe talpă 
care clempăneau in picioarele ei. O ! sfinte 
Haralambie |... Dacă toate fulgerele din ceriu 
ar fi căzut pe capul lui Peruzescu, par fi 
rămas mai ameţit ca la vederea acestei 
grozave inşălăciuni | Un moment el se clă- 
tină pe picioare, crezănd că-l inghite pä- 
mă&ntul, insă, om tare fiind, își veni de 
grabă in fire, se smulse din braţele Saftei 
şi o rupse de fugă ca un desperat, stri- 
gind: „Ce ghinion al naibii 1...“ 

Dar vail... O nenorocire nu vine nici- 
odată singură | Una din rachete căzuse din 
intămplare pe acoperemăntul biuroului pos- 
tal şi in căteva minute şindrila cea uscată 
ca iasca fu cuprinsă de flacări. De astădată 
nu mai era foc de artificie, ci un incendiu 
aevea, infricoşat care amenința să topească 
intreg Slănicul. Spaima se respăndi cu iu- 
ţeală electrică intre locuitori şi o larmă, 
cumplită umplă v&zduhul intocmai ca vue- 
tul unei mări ridicate de vânturi. 'ipete, 
vaete, plănsete s'auzeau pretutindene ; ma- 
mele îşi căutau copiii, fraţii surorile, bär- 
baţii soțiile; unii scoteau bagajele de prin 


278 DOUĂ ZILE LA SLĂNIQ 


odăi, alţii săreau să dee ajutor pentru stin- 
gerea focului, intr'un cuvânt cea mai de- 
săvărşită zăpăceală a unei lumi ce şi-a pier- 
dut capul şi care se vede in neputinţă de 
a lupta contra elementului. 

Singur Peruzescu intre toţi mai stăpăn 
pe sine, mulțămită reacției ce se făcuse in 
inima lui, îşi analiză situaţia, inţelese pri- 
mejdia ce-i amerinţa reputaţia dacă s'ar 
descoperi in ce imprejurări s'a iscat focul, 
şi intr'o clipă îşi fixa linia de purtare. Ho- 
tăririle mari se iau in primejdiile mari. 
Profitând de ameţeala generală, el sui in 
fugă scările otelului, treci pe dinaintea 
odăei No. 45 unde arată uşei inchise pumnii 
săi amerinţători, zicând in sineşi: „Ah 
puico | Unde eşti, să te stringă Nae in braţe 
să-ţi pocnească ochii t...“ Apoi trecă pe dina- 
intea odăei lui Arghir unde cucoana Luxița 
ca in vreme de cumpănă îşi aprinsese lu- 
minarea de la Paşti şi se inchina cu uşile 
deschise dinaintea icoanei sf. Panteleimon 
făcând cruci şi bătănd metanii. In momen- 
tul insă cănd îl zări, ea lăsă pe sf. Pante- 
leimon şi se răpezi spre dănsul. 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 279 


— Cucoane!... Boerule 1... Domnule !... 
Unde-i Arghir ?... Arghirachi al meu! Ce 
So făcut ? Vai de mine şi de minel... O 
să ne prăpădim cu toţii in pojarul aista ! 

— Da ştiu eu unde-o fi Arghirachi al 
d-tale? Eu, cucoană am alte afaceri mai 
grave; mă ertaţi | 

— Nu te duce de-aice, boerule! Te rog... 
Më tem, tremur ca varga... Nu mă lăsa 
singură | — Şi iute ca o gail, îi sări in 
gät şi-l opri in loc. 

— Ia dă-mi drumul, cucoanăl... Ce vrei 
să-mi las bagajele in prada flacărilor? A- 
colo-i avere dă om, nu glumă! 

— Nu te las!... Nu te lasl... strigă ea 
ca o desperată. 

Dar pe cănd Luziţa îl stringea mai tare 
in braţele ei sfrijite, şi el se lupta să scape, 
se infăţişă, deodată păntecosul Arghir, care 
văzăndu-i incleştaţi, se opri dinaintea lor 
cu braţele incrucişaţe, zicăndu-le cu aer de 
parapon : 

— Brava... Aferim |... Lumea chiere şi 
voi vë drăgostiţi l... 

— Da ia slăbeşte-mă, nenişorule! Nici 


280 DOUĂ ZILE LA SLÄNIO 


më gändesc la aşa cevaşilea, Dacă-i pă aia, 
apoi sunt alte femei care-mi rup mănecele, 
bel hel... Uite, acilea in pozunar am o 
scrisoare caldă, caldă pentru o intălnire ce 
mi se dete chiar acuşica. Dar n'am vreme 
de stat la taifasuri cu d-ta. Salutare, sti- 
mabile | — Zicănd aceste vorbe el se rë- 
suci pe călcăe şi apucă răpede de-alungul 
coridorului spre odaea lui. 

— Ne-om socoti noi măne, boerule |... îi 
strigă din urmă Arghir cu glas amerinţător, 

— Bine! Binel... Cănd pofteştil... rës- 
punse Peruzescu-indoind paşii. Insfirşit intră, 
in odaea lui plin de suflet şi se inchise pe 
dinlăuntru, intorcănd de două ori cheea in 
broască. 

Ah! Eată-l acum singur, faţă 'n faţă cu 
aşa numitul său ghinion ! 

„Ori căt era Peruzescu de genial şi tare 
de anger ; ori căt limba lui pe care nu i-a 
tors mumă-sa, precum zicea el cu modestie, 
puse la serviciul unei inchipuiri neinfrânate, 
ştiea sä impodobească lucrurile de mai, mai 
le credea el insuş, Lotus in momentele de 
restrişte, cănd perdeaua mofturilor care-i 


DOUĂ ZILS LA SLĂNIC gei 


păinjinea ochii se ridica de pe scena crude- 
lor realităţi, Peruzescu reintra in sine şi se 
simţea slab. In unul din acele momente se 
afla el acum, cănd aruncăndu-şi din intëm- 
plare ochii in oglindă, se văzi palid, des- 
figurat şi cu frizura cea artistică vălvoiu. 

— Amice Nae, ai buclarisit-o 1... zise el 
omului din oglindă. Apilpisita aia dă vë- 
duvă Da tras un tighel dă mama focului... 
Mai increde-te altă-dată in mueri dă alea 
prefăcute care şi-a ingropatără consorţii l... 
Poftim a mai intervenit acum şi pacostea, 
aia dă incendiu şi cearta cu mitocanul dă 
Arghir, incăt nu e dă stat mortăciune... 
Pă treabă, Peruzescule, iute.... şi sluga 
vere |... 

Atunci el se desbrăcă răpede de haine, 
puse pe el amăndouă rändurile de albituri 
ce avea de schimb, in lădiţa cea de Braşov, 
afară, de ciorapi care, neincăpăndu-i in ciz- 
me, îi vir prin buzunare, se imbrăcă din 
nou şi astfel bine căptuşit in contra r&celei 
nopţii, se strecurâ pe scările din dos. 

— Salutare onorabililor |... zise el făcănd 


982 DOUĂ ZILE LA SLĂNIC 


in aer o temenea la adresa Slănicenilor; să 
vă văd, cănd mi-oiu vedea ceafa! 

Şi... de-acilea "nainte să te duci duluţă L.. 

Dar pe cănd luneca el pe sub umbra 
brazilor ca o nălucă, căutănd să-şi peardă 
urma, un glas cunoscut îl făci să tresară, 

— Buna vremea, prietene! Incotro ai 
croit-o, spre Helveţia sau Sviţera ? 

— Am eşit, răspunse el cun zimbet si- 
lit, să iau niţeluş aer. Ma enervatără in- 
cendiul şi ţipetele alea din Slănic. 

Apoi de frică să nu-i easă inainte vre-un 
alt supărător,. el se dosi şi mai mult pe 
sub umbra brazilor, şi-şi lărgi compasurile 
astfel, că mai mult alerga decăt mergea. 

Inspre r&vărsatul zorilor focul fiind stins 
cu desăvărşire, lumea s'a retras spre a se 
odihni puţin de ostenelele şi emoţiunile 
nopţii, ear a doua zi pe la amiază oaspeţii 
Slănicului erau din nou in picioare şi fie- 
care îşi istorisea intimplările prin care tre- 
cuse şi căuta să afle cauza focului. 

Se băgă de seamă intrun tărziu că uşa 


DOUĂ ZILE LA SLĂRIO 288 


odăei lui Peruzescų sta inchisă, ceea ce nu 
era natural la o oară aşa de inaintată. An- 
treprenorul otelului intră in bănueli, şi 
chiemâă pe primarul comunei şi pe comi- 
sarul de poliţie carii in urma incheerii unui 
proces-verbal in regulă iscălit de marturi, 
intrară in odae. 

Inlăuntru ... ţipenie de om !... 

— A fugit, papugiul, fără să-mi plătească 
cele două zile de şedere in otel! — strigă 
antreprenorul. 

— Eată lada lui, observă primarul; ai 
de unde te despăgubi. 

Se incheă un al doilea proces-verbal pen- 
tru doschiderea lăzii care se găsi goală ca 
păntecele unui flămănd. 

— N'ai noroc, adause primarul ; se vede 
că individul nu era tocmai inţolit. Ei dar 
lada tot face ceva; ş'apoi unde sunt bu- 
cate, trebue să fie şi pagubă. 

— He! He! strigă, comisarul de poliţie 
rizănd cu chef; uitaţi-vă, şi-a lăsat carta 
de vizită. 

Toţi se 'ntoarser8 surprinşi spre comisar 


W4 DOUĂ ZILE LA BLÁNIO 


şi vëzurë pe părete scrisă cu litere mari, 
următoarea epigramă : 


Slănic 

Calic, 
Dot mai bea apa 
Când a zbura iapa! 


De atunci tot ce ştim de Nae Peruzescu 
este că pentru a-şi mai micşura in budget 
cheltuiala, chiriei şi-a mutat locuinţa din 
strada Popa-Tatu in acea a Silphidelor. Qar- 
deroba lui ca şi mai nainte urmează evo- 
luţiunile anotimpului, adică: hainele de iarnă 
merg vara la amanet, şi cele de vară merg 
iarna la amanet, incăt niciodată nu se in- 
tălnesc- unele cu altele in noua lădiţă de 
Braşov ce şi-a cumpărat. 

In cariera literelor ar fi mers negreşit 
departe, dar din nenorocire Zorile din Do- 


DOUĂ ZILE LA SLĂNIO 285 


rohoi şi Trămbiţa din Gorj au răposat sër- 
manele in floarea vărstei, ear alte ziare, 
din cauză de invidie, n'au vroit să dea os- 
pitalitate scrierilor sale. Are insă bună spe- 
ranţă că la viitoarele alegeri generale, va. 
dobândi mandatul de deputat care îi va 
deschide calea spre portofoliul cultelor şi 
al artelor. 


DACA VREA DUMNEZEU! 


— Ştii una, măi femee ? zise Părvu, in- 
jugănd boii la car. 

— Oiu şti dacă mii spune, răspunse 
femeea. 

— Bon noştri sunt bëtrăni, abia mai 
pot roade colțul erbei; merg in scădere. 
Mam gändit să-i vënd şi cu parte din banii 
ce-oiu prinde pe dânşii să cumpăr o pä- 
reche de juncanaşi tineri; ear cealaltă parte 
SO păstrăm pentru gospodăria noastră; 
bani albi pentru zile negre. Ce zici şi tu? 

— Ştiu şi eu? 

— Cum aşa? N'ai nici o socotinţă in 


9288 DACA VREA DUMNEZEU 


capul tëu? Bine-i să-i vënd, ori nu-i bine? 

— Bine, dac'a vrea Dumnezeu. 

— Ce fel: daca vrea Dumnezeu? Ce 
are să se amestece Dumnezeu la vânzarea. 
boilor. noştri ? 

— Haca are, 

— Mäi femee nu fi şi tu forfăcăturăl 
Suntem noi stăpăni pe boi sau nu? Avem 
dreptul să-i vindem sau navem? Răspunde | 

— Suntem stăpăni, şavem dreptul, dac'a 
vrea Dumnezeu. 

— O ţii una şi bună daca vrea Dum- 
mezeut. Adică să fie numai decăt pe-a ta. 
Aşa mi se cade, dacă cer sfat de la un 
cap de muere care nu ştie să 'ncurce două 
pae. 

„Hais Prier, cea Zorilă,“ zise el boilor 
rëstit, invărtind deasupra lor o vărguţă de 
alun şi urcăndu-se în car. 

— Më duc să-mi vënd boiii la tărg. Să 
ne vedem sănătoşi peste trei zile | 

— Ne-om vedea, dac'a vrea Dumnezeu. 

— Apoi nu spun eu că femeea indărăp- 
nică te scoate din sărite? Eaca zë, poţi 
cădă intrun păcat, aşa pe nemăncate, a- 


DACA VESA DUMNEZEU 289 


täta te cihăeşte cu gura... Häis Prier, cea 
Zorilă | 

Părvu ajunse la tărg. 

Acolo mare inghesueală şi tămbălău de 
nu puteai răzbate cu sufletul. 'Toate prăvă- 
liile de pe strade incărcate cu marfă nouă 
de Braşov, Lipsca şi Țarigrad. Numai bani 
să fi avut cineva. Cămpul vitelor, căt cu- 
prindeai cu ochii roată imprejur, ticsit cu 
boi, cai, oi, trăsuri şi căruţe de toate soiu- 
rile, de toate preţurile. Apoi hămurării, 
olării, sticlării, locante la fiecare pas; şi o 
invălmăşală, şi o fertură de norod, şi stri- 
găte de telali, şi pocnete de bicu, şi neche- 
zuri de cai, incăt bietul Părvu nu mai știa 
pe ce lume se găseşte. El îşi dejugă boii 
in iarmaroc, le aşternă o sarcină de fën 
dinainte şi aşezăndu-se in car cam intr'un 
cot, se puse pe aşteptat muşterei. Se rotiră 
imprejurul lui doi, trei ovrei cu mănile in 
buzunare, foarte fudui, care cănd auziră de 
preţul boilor, dădură din umere şi plecară, 
dar și Părvu nu era mai puţin fudul. Cu 
căt muşteriii îi despreţueau marfa, cu atăt 


29,493 1IL 19 


290 DAOA VREA DUMNEZEU 


el o urca mai sus. Venea de pildă un per- 
ciunat şi intreba : 

— Bade, bade! Chite purale boiii? 

— Treizeci de galbeni amb şi fără bortă, 
răspundea el hotărit,. 

— Treizeci de galbini pentru cine in- 
treabă, dar pentru cine cumpără ? 

— Aista-i preţul, cui îi place; cui nu, 
eaca drumul | 

Aşa se petreci ziua in ciocniri de cuvinte, 
in tărgueli fără, ispravă ; ear pe la intune- 
cate, Părvu, ostenit de atâta vorbă de clacă, 
se culcă in car ca toţi vënzëtor de boi ce 
se aflau in iarmaroc. 

Cănd se deşteptă a doua zi.... ce să 
vază ? boiii-nicăiurea. Dă in sus, dă in jos; 
aleargă Părvule pe la prefect, subprefect, 
poliţai, primar ... inchină-te Părvule pe la 
toate icoanele . .. bont intraseră in pimâănt. 
Insfirşit după trei zile de căutare, Părvu 
care-şi cheltuise acum şi paraua de nafură, 
găsi boiii intr'o pădure hămesiţi de foame, 
furaţi de-un cinstit negustor scăpat de cu- 
rând din temniţă, şi care aştepta numai 
noaptea să-i treacă peste hotar, 


DAOA VREA DUMNEZEU 291 


Când îşi aduse Părvu boiii de funie in 
iarmaroc, îi clătina vântul de slabi ce erau, 
ear lui i se părea că-i are de dar, intru 
atăta pierduse nădejdea de a-i mai găsi. El 
îi dădă in jumătate de preţ, fiindcă era 
acum pe la spartul t&rgului şi boiii pierdu- 
seră din faţa lor. Dar erau bani buni şi 
aceia, luaţi ca din drum, căci puţin a lipsit 
să, rămăe Părvu şi fără boi şi fără bani. 

După ce a bătut palma cu negustorul şi 
a numărat zimţii unul căte unul, punăndu-i 
la brën, intr'o pungă de piele cu baere, 
Părvu voi să plece acasă; dar nefiind 
mult pănă 'n sară şi tem&ndu-se să nu inop- 
teze pe drum, se hotări să r&măe pănă a 
doua zi. Atras deci de o sluţenie de mai- 
muţă ce sta in virful unui par şi de un 
paiaţ uns cu făină pe obraz, care bătea 
doba din răsputeri la uşa unui cort, chie- 
mănd norodul să vază „minunea minuni- 
lor“, „copilul sburător, „calul năsdrăvan“, şi 
„omul care inghite iartagane“, Dären dădă 
cincizeci de bani şi întrâ la comedie. Toate 
au fost cum au fost: minunăţii nemţești 
nu alt-ceva: treceri prin cerc, fi&nturi de 

19* 


992 DAO'A VREA DUMNEZEU 


gele, iartagane inghiţite, şoareci inhămaţi, 
dar năsdrăvăniile calului le-au intrecut pe 
toate. Më rog! Cum a eşit calul de după 
perdea s'a plecat in genunchi in faţa pu- 
blicului in chip de „bine v'am găsit sänä- 
togi“. Apoi punănduii-se ciasornicul dina- 
inte, a arătat ciasurile fără greş, bătând 
de-atătea ori cu copita in pămănt cite cia- 
suri erau, şi la intrebarea ce-i place mai 
bine: biciul sau grăunţele ? a răspuns la 
biciu scuturănd din cap, adică nu, şi la 
grăunțe plecând din cap, adică da. Ear 
cănd paiaţul îl intreba : 

— la sama murgule, şi-mi spune cine 
din toată lumea adunată aici e mai beţiv ? 
Calul se aşternă pe fugă, făcă căteva roți 
imprejur, se opri dinaintea unui om, îl mi- 
rosi, apoi fugi mai departe; mirosi pe un 
altul şi ear fugi, dar cănd ajunse dinaintea 
lui Părvu, părdalnica de vită stătă pe loc 
şi incepi să bată din picioare. 

— Nu cumva o fi aista ? intreba paiaţul. 

Calul dădă din cap şi necheză. 

Nici că mai incăpea vorbă, „aista-i“ rës- 
punse calul in limba lui, aşa ca să-l inţe- 
leagă şi copiii. 


DAO'A VREA DUMNEZEU 293 


Ridea lumea cu chef, ridea şi Părvu, 
apoi cu toţii eşiră mulţumiţi pentru cei 
cincizeci de bani daţi la intrare. 

— Ascultă Părvule, îi zise o cunoştinţă, 
de-a lui din iarmaroc, vita cea de cal o fi 
spus sau nu adevărat, dar ştiu şi eu una 
adevărată, 

— Ce? 

— N'ai dat adalmaş pentru vânzarea 
boilor. 

— Bine zici, adause un al doilea, asta 
nu-i cu cale intre gospodari cinstiţi. 

Părvu stătă un moment pe ginduri; pier- 
duse jumătate de preț la vânzare, mai chel- 
tuise din pungă cu căutarea boilor, mai 
dăduse cincizeci de bani la comedie... ei... 
ce mai la deal la vale? Unde merge mia, 
meargă şi sutal - 

— Hai la adalmaş! 

Plin de chef intră Dären cu tovarăşii 
SÉI intr'o crăşmă, şi acolo: „ţine hine, na 
cumâtre !“* se prelungi adilmaşul pănă ce 
ochii lui Dären se painjinir& de vedeau ca 
prin ciur. Ancă două, trei pahare şi Părvu 
văjiit cu desăvărşire, căzi sub masă, spre 


294 DAC'A VEHA DUNNBZBU 


indeplinirea proorociei calului. Mai zi că nu 
sunt şi dobitoace năzdrăvane | 

A doua zi Părvu se deşteptă cu capul 
infierbăntat şi cu ochii grei, in arestul po- 
liţiei. Căuta la brëu; dar găseşte, dacă ai 
ce |... Banii işi căutaseră şi ei de drum cu 
punga cea cu baere, dimpreună. 

Asta a fost o adevărată pacoste. 

Părvu alergă ear la toate feţele cărmuirii, 
se inchinâ ear la toate icoanele, lăcrămănd 
după punga lui, insă banii mai şireţi decăt 
bot, ştiură să se ascundă, mai bine. 

După trei zile de zadarnică căutare, Părvu 
fu silit să-şi vă&nză şi carul pentru a-şi plăti 
datoriile la casa unde găzduise şi se intoarse 
acasă pe jos, prin colbul drumului, pleoştit 
ca vai de el, găndind ... adică negăndind 
nimic; ce era să se trudească a găndi la 
lucruri ce nu se mai puteau intoarcel 

— Cine-i acolo? strigă femeea lui Părvu, 
auzind in puterea nopţii o bătae la ușă. 

— Bu, bărbatu-tău, „daca vrea Dum- 
nezeu l“ răspunse bietul om pocăit. 


FINE. 


TABLA DE MATERII 


Stejarul din Borzești . 
Sgărcitul . . looa a 
Ion Urdiä . . . 

Ura din copilărie 

Petrea Dascalul . 

Friguri de autor 

Agatocle Leuştean . 

Două zile la Slănic . 

Dac'a vrea Dumnezeu