SANDU-ALDEA, Doua Neam. (1906) lipsa p 209-210_pypdf2

IRLI 


ÎNCHINARE 


Berlin, în 9/22 April, 1906. 


Închin această carte dom- 
nului Nicolae lorga în semn 
de cinstire şi iubire pentru 
înflăcăratul lui avânt întru 
reînvierea sufletului romi- 
nesc, 


C. SANDU-ALDEA. 


CA să 


ap Let 
= 


Pe aF 


(033 E payi 


ba Sp 
EE aen 


ani Livaridi intrase acum cinci 
ani ca arendaş pe moşia Vultu- 
reasca, de pe malul Dunărei, cale 
ca de un conac de la gara Săl- 
SS aa 

Gurile rele spuneai că acest 
venetic fusese pe vremuri plă- 
& cintar şi că prin drămăluirea 
mărfii, prin cumplită zgircenie şi prin că- 
mătărie izbutise a-şi agonisi un capital fru- 
muşel, cu care s'a apucat de arendășie. 

Alţii — mai iscodaci — ţineau mortiş că 
Livaridi găsise într'un beciii o căldare plină 
cu lire turceşti şi de atunci par'că-i pusese 
Dumne | 


10 c. SANDU-ALDEA 


Alţi, în sfârşit, ziceau că toată averea 
cu care arendăşeşte el de la un timp în- 
coace, o are de pe urma nevestei lui, fata 
unul Grec, negustor de grine, putred de 
bogat şi pe care el o scosese din minți. 
Toate acestea erati însă numai scornituri 
lumești. Șiretenia vieţii lui era următoarea: 
La vîrsta de şaisprezece ani Iani Livaridi 
fu adus în ţară de un unchii al lui care 
'logofețiă de multă vreme pe o mare moşie 
boierească şi care se procopsise furînd zi 
cu zi şi pe ţărani şi pe proprietar. Acest un- 
chiù l-a băgat slugă la un plăcintar din 
Brăila, un prieten al lui din copilărie. 
l-ar fi putut face rost de o bucăţică de piine 
chiar la moşia unde era el logofăt, dar n'a 
vrut. L-a zvirlit chiar de la început în vîrtejul 
groaznic al vieții spre a'l deprinde să des- 
chidă ochii de timpuriii, spre a-l face să vază 
ce greu se cîştigă un ban în ziua de azi şi 
spre a-l învăţa să ţie strîns băierile pungii 
' cînd, după multă alergătură şi cu mult amar, 
a izbutit să lege în ea doi-trei arginți. 
Acolo, la plăcintarul acela, şi-a făcut Iani 


Livandi ucenicia lui de negustor. 
(iai iii DN a A a A i ul în 


DOUĂ NEAMURI 13 


— Nici cinci bani! 

Unchiul încreţi fruntea şi închise din 
ochiul stîng în semn de mirare. 

Băiatul se uita la el serios, atent, parc'ar 
fi văzut atunci întiia oară acea faţă osoasă 
în mijlocul căreia răsăria un nas coroiat, 
ca un plisc de bufniță. Apoi, dindu-se 
aproape de el, îi şopti: 

— Am trei napoleoni de aur strînși ban 
cu ban de pe rachiu! 

Unchiului i-a fost ruşine de lumea cea- 
laltă din cafenea, căci altfel şi-ar fi sărutat 
nepotul pe amîndoi obrajii. 

— Bravo ție, lanişor!.. Bravo ție !.. Tu 
ai să ajungi departe... Spune, vrei să te 
ajut să faci un negoț? 

Sfiala de ucenic trenţăros peri din su- 
fletul băiatului. Acum vorbia serios, cu 
şart, amănunţit, parcar fi pus la cale cu 
un tovarăş o afacere de sute de mii de 
franci. Bătriînul se uita cu băgare de seamă 
la acest puiă de Grec în mintea căruia 
încolțiai de pe acum planuri de negustorie. 
Și, după ce l-a cîntărit bine din ochi, i-a 
strecurat în mină cinci hirtii de cîte două- 
zeci de lei. 


14 C. SANDU-ALDEA 

— "Ține, lanişor !.. O sută de franci!.. 
Cu totul ai, va să zică, două sute nouă- 
zeci şi cinci... la seama!.. Munceșşte şi pune 
ban lîngă ban !.. Nu da pe datorie! 

Cinci ani de zile Livaridi a "'nvirtit fel 
de fel de negoţuri. A muncit, a răbdat de 
foame, a pus ban lîngă ban. Și, după aceşti 
cinci ani, tînărul simți că nu-i mai ajung 
negoţurile acelea mici, simți că el e făcut 
să învîrtească afaceri mari, de zeci, de sute 
de mii de franci. 

Atunci plecă să-și vază unchiul. Își cum- 
părase haine nouă, ghete nouă, pălărie 
nouă, se răsese şi se tunsese cu breton 
pe frunte. 

Unchiu-săi s'a crucit cînd s'a pomenit cu 
el la moșie, şi fiind-că tocmai pleca pe 
cîmp, îl luă cu el în docăraş. 

Se întrebară de afaceri, de sănătate, şi 
tînărul scoase binişor din sîn o batistă în- 
nodată la un colț. 

— Cit ai? 

— Cinci mii de franci ! 

Ochii bătrînului lcăriră. Apucâ mîna bă- 
iatului şi o strînse cu putere în mîna lui 
osoasă. Apoi rămase dus pe gînduri. 


DOUĂ NEAMURI 15 


Tînărul se uita lacom la sămănăturile ce 
se legănaii în bătaia vîntului. Aerul curat 
şi înviorător îi bătea obrajii îngălbeniţi, şi 
el îl sorbia cu nesaţ, grabnic ca un hoţ, 
bucurat în adincul sufletului că nu-l costă 
nimic. O viață nouă, o lume nouă îi ră- 
săria înnaintea ochilor. Simţia că aici tre- 
buie să se cîştige mult mai mulţi bani şi 
mult mai uşor decit prin fleacurile lui de 
negoțuri din port. Pămîntul negru al ogoa- 
relor i se părea o fabrică de aur, o fabrică 
minunată în care zvirli cu baniţa şi din care 
iei cu chila. 

lar seara, pe cînd mîncaă amindoi în 
odăiţa curată şi veselă, unchiul se deschise 
nepotului : 

— Vezi, nepoate dragă, acum eşti om 
în toată legea... Oare cîţi ani ai? 

— Douăzeci şi doi! 

— Douăzeci și doi de ani!... Mulţi în- 
nainte !... Eu, precum vezi, sînt bătrîn şi 
m'am săturat de alergătură pentru străini... 
Am luat o moșie în arendă pe seama mea. 
Tu ești tînăr şi muncitor, eŭ am bani și 
cunosc rostul moşiei... Te ieaŭ pe lîngă 
mine şi-ţi fac parte... Vrei? 


16 QC. SANDU-ALDEA 


Nepotul îi sărutâ mîna: 

— D-ta-mi eşti tată, d-ta-mi ești Dum- 
nezeă ! Îţi muncesc ca un rob!... Ajută-mă 
să mă ridic şi eŭ! 

Tovărăşia pusă la cale merse de minune. 

Iani Livaridi învăţă plugăria la școala 
unchiului săă. Învățâ cum se măsoară mai 
mici pogoanele date'n bani, cum se mă- 
soară mai mari pogoanele daten muncă, 
cum se prind oamenii din iarnă pe secere, 
cum se măsoară griul pe arman spre a în- 
şela pe cel cu mașina plătindu-i pe mai 
puţine chile decit sînt în adevăr, cum se 
dijmueşte, cum se fac șuruburi bieţilor ţă- 
rani, în sfîrşit învăţâ toate chichițele care 
ţin loc de şcoală logofeților de moşie. 

La douăzeci și şase de ani, unchiul îi 
găsi o fată cu cincizeci de mii de franci 
zestre, iar, la patru ani după căsătoria lui, 
bătrinul se duse să mai logofețiască și pe 
lumea cealaltă şi lăsâ nepotului său două 
sute de mii de franci moştenire. O avere 
întreagă striînsă zi cu zi prin hoție logo- 
fețească timp de patruzeci şi cinci de ani! 

Iani Livaridi se ridicase ! 

O putere mare îl ridicase sus, mult mai 


DOUĂ NEAMURI 17 


sus de cum îndrăznise el să-şi închipuie, 
şi arendaşul nostru începu acum a călca 
mai apăsat şi a vorbi mai răstit. 

„| Astă-zi Iani Livaridi e un om de ju- 
matate de milion avere şi cetățean romîn. 
Ori de cîte ori vine vorba de obirşia lui, 
se bate cu pumnu ’n piept că e Romiîn 
get-beget dintr'o comună romănească din 
Macedonia. 

Copilul lui — căci numai cu un copil 
l-a miluit Dumnezeu — a'nvăţat la pension 
cu copiii de boeri mari, şi astăzi e la Pa- 
ris de cinci avi de zile să-şi iea doctoratul 
în drept. Băiatul lui se va ndica şi mai 
sus. Acela va ajunge deputat, poate chiar 
ministru, va vorbi în Cameră, și o lume 
întreagă îl va asculta, îl va aplauda, îl va 
admira... 

Livaridi se scuturâ din gîndurile acestea, 
îşi aprinse o țigare și sări în docărașul ce-l 
aştepta la scară. 

Un vînt rece începu a sufla din spre 
soare-apune, şi nori cenușii se ridica, se 
împrăştiau în înnălțimile văzduhului, împîn- 
zind cerul, mohorind liniştea zilei de vară. 

Arendașul își ridicâ ochii la cer, şi-şi 


C. Sandu. — Două neamuri. 2 


18 C. SANDU-ALDEA 


muşcâ mustața dreaptă — semn că era su- 
părat. Băgase de dimineaţă un cîrd de co- 
saşi în fînul din luncă, și-i era teamă să 
nu se strice vremea: 

— Aşa-i co să ne plouă, Ioniţă? 

Vizitiul întoarse capul spre stinga, ca 
și cum ar fi vorbit cu cineva de-alături, şi 
răspunse : 

— N'ai teamă, boierule!... Pin” la Sf. 
Ilie numai vîntu' care se ridică din spre 
Măgura Berzei scorneşte ploaie ! 

Arendașul își aprinse o altă țigare, nu 
prea asigurat de cunoştinţele meteorologice 
ale slugii. Ţăran prost ! 

Docăraşul fugia printre tarlale de grîù 
înspicat. Holda verde se legăna uşor în 
bătaia vîntului, învălura, susura, avea o 
mlădiere de apă. În spicele fragede se fră- 
mînta viață nouă, se plămădiai milioanele 
de boabe arămii, aur sunător închegat clipă 
cu clipă din sucul pămîntului şi din lumina 
soarelui. Și peste toate plutia o linişte adîncă, 
mare ca întrun altar uriaș, din toate se 
desprindea farmecul puternic al pămîntului 
negru şi rodnic care ţine omenirea, pe toate 
le mîngiia acea înfiorare de vînt care în- 


DOUĂ NEAMURI 19 
viora, însufleția cel mai mic firişor de iarbă 
și legăna în zborul ei pulberea galbenă, 
nevăzut de măruntă, fără de care nu e 
nici-un rod în lumea asta. 

Arendaşul își plimbâ privirea pe întinsul 
mişcător al griului, şi mintea lui de ne- 
gustor începu a face socoteli. De nu-l va 
bate piatra, două chile bătrinești tot iea la 
pogon — una peste alta. Și ce-i va mai 
rămîne lui scăzînd toate cheltuielile- ogorul, 
arătura de-a doua, sămînţa, sămănatul, pli- 
vitul, seceratul, legatul şi strînsu 'n clăi, 
căratul la arman, treieratul, datul la ma- 
chină şi transportul la gara Sălcuţei?!... 

Vizitiul opri la malul luncii, sări din do- 
căraş şi se duse la cai să le frece ochii și 
să le tragă urechile. Norii începură a se 
mai rări, şi vintul mai contenise. Vizitiul 
potrivi căpeţeaua calului din hart şi se 
uitâ la cer. Un petec de cer albastru-al- 
bastru însenina drept 'de-asupra capului lui. 

— Aşa-i că n'am rămas de minciună, 
boierule? 

Arendașul nu zise nimic, ci porni în 
luncă. 

Fînul înflorit cădea în gura coaselor ce 


20 C. SANDU-ALDEA 


scrîşniaŭ, şi brazdele lui groase, mari, se 
lămuriaii în urma cosaşilor ca nişte valuri 
verzi pe care florile de romaniță, de oraj- 
niță, sulfină şi cicoare, zvirleau ici-colo un 
fel de spumă colorată. Pe alocuri cădea 
ŞI cîte-un mac roşu, ca o lacrămă de sînge. 

Romînul care ducea fruntea cosaşilor, 
se opri, îşi şterse cu mîneca sudoarea de 
pe obraz şi înfipse coporîia coasei în pă- 
mint: 

— Fîn ca anu-ăsta nu s'a mai făcut de 
cînd s'a prăpădit biata 'coană Rusanda — 
biată fie de păcate. 

— Are noroc Grecu’! 

— Duce-s'ar învîrtindu-se ca ciocîrlia! 

— Şşşt!... Uite-l! 

Venia domol, cu pălăria pe ochi, ca 
un hoţ. 

— Ei, merge, merge? 

— Merge, boierule, că mare 'ncotro! 

— Ar merge şi mai bine de-am avea! 
ceva. 

—— Ce saveţi, mă? 

— Ştii d-ta prea bine ce. 

Arendaşul zimbi. Pe fața lui zimbetul 
acesta arunca umbra unui vicleșug de fiară. 


și 


DOUĂ NEAMURI 21 


— Nici nu-mi dă prin gînd. 

— Cite-un basamac, boierule. 

— Aşaaa?!... Basamac vă trebuie?... Da’ 
fără basamac nu puteţi? 

— Coasa-i muncă grea, boierule: te dor 
băienile inimii. 

— Aşa o fi, mă... la...: mai domol din 
gură și mai tare din coasă. 

— La conu’ Măcieş se ştia: la coasă, 
trei rachiuri pe zi. 

Arendaşului îi sări țandăra: 

— Măcieş e Măcieş, şi eŭ sînt eŭ. Cui 
nu-i place la mine, ducă-se de muncească 
la Măcieș! 

Coasele scrișniră amarnic. Ghizdeiul, iarba 
oilor, ovăsul sălbatec, iarba grasă, linarița, 
vulpoiul, sulfina, drăgaica şi florile rari, 
năltuţe, mlădioase cădeaă fulgerate, triste, 
și pămîntul rămînea ras în urma coaselor. 

Arendaşul intrâ în fînul înflorit, ce-i bă- 
tea la brîù. Ce tot aŭ oamenii ăştia cu 
Măcieş?!... Una-două: Măcieş!... Boierul 
Măcieş făcea aşa, boierul Măcieş dregea 
aşa |... 

Luâ fîneaţa'n curmeziş. Mergea cît mer- 
gea şi se opria, se uita 'n jurul lui cît 


22 ©. SANDU-ALDEA 


cuprindea cu ochii şi socotia cîte porcoaie 
îi vor ieşi din partalul acela. Timp de 
două ceasuri umblâ de colo pînă colo, şi 
socoti. Apoi se gîndi ce-i de făcut cu o- 
tava: s'o cosească ori s'o lase de pășune 
pentru oi?... 

Un fişiit aproape de el îl făcu să se 
întoarcă. Un prichindel de băiat sta 'nna- 
intea lui, cu căciula 'n mînă, abia putind 
să mai răsufle: 

— Săru'mîna, boierule, m'a trimis 'co- 
niţa, ci-că să veniți numai pe decit la curte. 

Băiatul spuse dintr'o răsuflare vorbele 
acestea. 

— Da’ de ce, mă? 

— Nu ştii. 

Arendaşul urcâ malul luncii, şi ajunse 
la docăraș. 

— La curte, Ioniță! 

Băieţaşul îşi îndesă pînă pe ochi căciu- 
lita veche, roasă pe de margini, și începu 
a fugi în urma docăraşului. Ținea pumnii 
strînşi şi capu ’n piept, ca un cal tare ’n 
gură. Dar de la un timp începu a slăbi. 
Rămase din ce în ce mai în urmă, pină 


DOUĂ NEAMURI 23 


ce peri învăluit în perdeaua de praf al- 
buriŭú ce se ridica în urma docărașului. 

Oare de ce-l chiamă 'coana Caliopi la 
curte pe Livardi? Cînd l-a mai chemat ea 
așa pe el de pe cîmp, din mijlocul oa- 
menilor? Ce să fie?... Gîndul arendașului 
zburâ peste hotarele multor ţări în spre 
acel Paris îndepărtat unde-și trimisese bă- 
iatul la "'nvăţătură... Oare să nu 1 se fi în- 
timplat ceva lui Mişu ?... 

Oamenii se feriaii în lături şi-şi luai că- 
ciulile din cap. Arendașul îi vedea şi nu-i 
vedea. La unii le răspundea ducîndu-și un 
deget la pălărie ori moţăind din cap; la 
alții nici nu se uita. Se simția străin de 
aceşti oropsiți de ţărani, pirliți de soare, 
prătuiți, necăjiţi, îngenunchiaţi supt povara 
învoielilor grele. Și gîndul lui de negustor 
se întorcea în răstimpuri la fînul verde ca 
broatecul din lunca înnecată de lumină, 
şi socotia carele încărcate ce vor porni 
trîmbă intro bună dimineaţă din Vultu- 
reasca spre a se preface în hirtii de mii 
de franci. Docăraşul trecu printre cei doi 
plopi bătrîni de la poartă şi intră în curte. 

Un flăcăiandru adăpa în ulucul puţului 


24 C. SANDU-ALDEA 


cu roată doi noateni nebunateci. În tața 
șopronului de unelte douăzeci de pluguri 
stau răsturnate pe cobile, gata de pornit 
la cîmp. Pe cormenele lor spălate, lustruite 
în ţărîna ogoarelor, soarele vărsa străluciri 
de oglinzi. 

Vizitiul trase la scară, şi arendaşul sări 
jos. Trecu prin salon, o luă la stînga prin 
sala de mincare şi ajunse într'o odăiță 
plină de umbră. Calopi sta într'un fotolii, 
cu cotul stîng răzimat de braţul lui, cu 
bărbia sprijinită 'n podul palmei stîngi, 
cu dreapta de-alungul trupului, ținînd între 
degete o scrisoare. 

— Ce-i, Caliopi ? 

Femeia ridicâ ușor capu 'n spre el, şi-i 
întinse scrisoarea. 

Arendaşul trase perdeaua și ceti la fe- 
reastră. Faţa i se întuneca din ce în ce 
mai mult. Apoi făcu un «hm!» şi zvîrli 
scrisoarea pe masă. Îşi mușca merei mus- 
taţa dreapta. Caliopi se ridicâ din fotolii 
şi veni spre el. Stăteaŭ tăcuţi unul în fața 
altuia, uluiți, sfărimați ca de o descope- 
rire spăimîntătoare. 

Băiatul lor le scria din Paris că nu se 


DOUĂ NEAMURI 25 
putuse presenta nici în anul acela la exa- 
menul de doctorat. Era al cincilea an de 
cînd sta la Paris şi al treilea de cînd îi 
tot amăgia că «la anul negreşit> iea doc- 
toratul. Arendaşul izbi cu pumnu 'n masă: 

— Nu! Nu mai stă el la Paris! Îi trimit 
chiar azi bani de drum, şin termen de opt 
zile trebuie să fie aici, că, de unde nu, îl 
las să moară de foame ca un cîine pe acolo. 

Se aşeză la masă şi umplu în curînd 
patru pagini cu o scriere tremurată şi fără 
punctuație. Apoi dădu nevestei să scrie 
adresa, şi el se duse la casa de bani. 

— Cât să-i trimit? 

--— Cît vrei! 

-— Cinci sute ! 

— Trimite-i o mie... O fi vrînd şi el 
să-şi cumpere ceva de pe-acolo; o fi avînd 
şi el datorii... De!.. ca toţi tinerii. 

--- Datorii?.. Ce datorii?.. Eŭ am datorii? 

Luâ opt sute de franci, îi puse în bu- 
zunarul din năuntrul hainei și ieşi în pragul 
caselor : 

— Smarando, spune lui Ioniță să puie 
caii ăi mari la trăsură. 

Peste o jumătate de oră, Livaridi zbura 


26 C. SANDU-ALDEA 


spre Brăila, cufundat în ginduri triste. I 
se părea că o întreagă clădire uriaşă pe 
care el o ridicase cu multe sudori şi la- 
crămi, se surpase de odată. Din sufletul lui 
visele frumoase cu care el legăna viitorul 
copilului lui, se scuturaă cum se scutură 
toamna frunzele galbene la bătaia vînturilor 
reci. Și pentru întiia oară înţelegea el că 
viaţa e totuși o batjocură amară. Cum? El 
a tremurat de frig ca un cîine, s'a culcat 
de multe ori nemincat ca un osîndit şi a 
izbutit să se ridice unde este astăzi. Și fiul 
lui ?! Fiul lui, care-a crescut ca o floare 
într'o glastră, care a fost ţinut pe palme, 
care a fost îmbrăcat ca o păpuşă, a avut 
totdeauna mincare bună, şcoală bună, cade 
acum ca un netrebnic cînd e vorba să bi- 
ruiască o piedecă ?! 

Treizeci de mii de franci i-a mîncat în 
cinci ani de zile. O avere întreagă !.. 

— Kalimera, Livaridis, kalimera ! 

Arendaşul răsări din gîndurile lui şi in- 
toarse capul spre trăsura ce trecea pe lingă 
el. Apoi bătu repede 'n spete pe vizitii 
să oprească, și sări jos. 

—- Da ’ncotro, boierule, încotro ? 


DOUĂ NEAMURI 27 

Era boierul Ilie Măcieş, proprietarul mo- 
şiei Vultureasca. Numai el îi zicea de cîte 
ori îl întilnia: «Kalimera Livaridis» şi nu: 
«bună ziua, Livaridi». Și avea așa o cău- 
tătură de om şiret şi batjocoritor, par'c'ar 
fi vrut să-i spuie: «te cunosc eŭ, Grecule!». 

— Mă duc la Vultureasca, dar d-ta? 

Arendaşului 1 se luminâ de-odată toată 
faţa de o bucurie nemărgenită. 

— Ştii, boierule: băiatul meu... Mişu... 
vine !.. A reușit doctor în drept la Paris... 
Mă duc să-i trimit bani de drum... Să stai 
la noi pîn’ o veni și el.. Am să tai cinci 
curcani şi să daŭ cep la un polobocel cu 
vin mai bătrîn ca noi... Să facem una bă- 
trinească... Ti! Ce bine-mi pare că te aduse 
Dumnezei tocmai la o vreme ca asta! 

Proprietarul se uita la el fără să clipească 
din ochi, răscolindu-l cu privirea pînă în 
adincul sufletului. Apoi se scuturâ de praf 
pe mîneca blusei lungi de dril. 

— Ei, du-te de depune banii. Eu mă 
duc la Vultureasca. 

Te-ajung şi eŭ acuș din urmă... Ti! Ce 
bine-mi pare! 


28 C. SANDU-ALDEA 


Cele două trăsuri porniră fiecare în dru- 
mul ei. 


Ce mai Rumiîn fusese boierul Măcieș pînă 
a nu i se prăpădi 'coana Rusanda!... De 
cînd şi-a băgat soția în pămînt, par'că dase 
un vînt răi peste el. Se topise la față ca 
după o boală grea şi barba-i crescuse mare 
ca la călugări. Azi sta închis în odaie, bînd 
cafea după cafea şi fumind țigare după ți- 
gare, mîne ieşia pe cîmp, călare pe roibul 
lui buiestraș, trecea pe lingă muncitori fără 
să se uite la ei, descăleca mai încolo şi o 
lua prin arătură trăgîndu-şi calul după el. 
Poimîne se ducea la oraş, unde zăbovia 
cîte trei-patru zile ?n şir, lăsînd treburile 
moşiei pe seama argăţimii. 

Unde era Măcieş cel de altă-dată? 

Unde era boierul blajin şi cuminte de pe 
urma căruia ziceau bodaproste toți Vultu- 
reştenii? Unde era Măcieș cel muncitor care 
se simția legat de moșia strămoşească în- 
tocmai după cum un stejar voinic se simte 
legat cu cel mai mic firişor de rădăcină de 
fiecare grăunte din pămîntul în care s'a ri- 
dicat ? 


DOUĂ NEAMURI 29 


Trecea acum ca o umbră prin odăile mari, 
reci şi pustii, prin odăile în care nu răsuna 
nici-un glas argintiu de copil, în care nu 
pătrundea nici-o rază de veselie, în care se 
stingea, prin el, întregul neam străvechiu 
al Măcieşilor. 

La cîtva timp după trăsnetul ce i-a pus- 
tiit viaţa, şi-a arendat moșia şi s'a aşezat 
la oraş. Acolo mai avea o cafenea, un prie- 
ten, un teatru. Era altceva. Sau cel puțin 
lui i se părea că va fi altceva. Dar nici la 
oraş nu se simția la largul lui. Îl apuca 
une ori cîte un dor de moşie, dor de iarbă 
verde, de pămînt, de-i venia să zboare. 
Atunci ieșia în piaţă, se uita la birjari și 
tocmia unul din ei, spunîndu-i să puie patru 
cai cu clopote. În urmă birjarii îl cunoşteati 
ȘI, cînd îl vedeai, opriau și-l întrebau: 

— Nu mergem la Vultureasca, boierule? 

Și astfel la două, la trei luni Ilie Măcieş 
trecea în sunetele clopotelor şi învăluit în 
nori de praf alb, prin satele pustii de oa- 
meni în vremea muncii, pe drumurile pră- 
fuite, printre lanurile aurii de rapiță, printre 
apele de smarald ale griului, se ducea ca 
un vîrtej de vînt spre Vultureasca lui, cu 


30 C. SANDU-ALDEA 
sufletul aromit de liniştea strălucitoare a 
zilelor de vară, de arșiţa soarelui, de mi- 
rosul cîmpului, de jocul apei morților. 

Aşa se ducea şi astăzi. 

De departe începu a cunoaşte casele din 
Vultureasca. La plopu-ăla stă Misăilă Ple- 
şea, dincolo de el stăruieşte Dinu Crivăţ. 
Unde-s pomii cei mulţi, e casa preotului, 
Niţă Vărsătureanu; alături de ea, acea a 
învățătorului, Marin Curpen. Iar în lumini- 
şul de la cotul drumului e crișma lui Cristea 
Năstrapă, unde se face horă Dumineca. 

Și iaca şi curtea frumoasă cu aşezările 
ei clădite temeinic, să ţie cît lumea. Vedea 
magasia de bucate, porumbarul pus pe te- 
melii înnainte de zid, ridicat de la pămînt 
și cu laturile 'n bătaia crivăţului. Uite ca- 
sele boiereşti, în care stă astăzi un arendaş 
de neam strein, o pasăre de pradă, un hoţ 
care secătueşte pămintul rodnic al moşiei 
strămoşeşti grăbind să iea cît mai mult 
din el, să părăginească tot ce-i ridicat cu 
multă muncă, pănă ce i s'o isprăvi con- 
tractul. 

Soarele sfințiă într'o îngrămădire de nori 
de jăratec, cari se stingeai încet-încet, se 


DOUĂ NEAMURI 31 
împrăștiaă, se subțiaŭ, uşori, ca nişte pe- 
tale de trandafir, învolburate 'n sus de 
vre-un vînt fermecat. 

Apoi, din cerul înnalt începură a picura, 
a se lăsa umbrele înserării. 

Boierul nostru intra în curtea moşiei lui, 
şi o durere, o jale mare, îl stringea de 
inimă, | se părea că e un copil neascul- 
tător și netrebnic care şi-a lăsat o mamă 
bună şi frumoasă spre a pribegi în lume, 
printre străini. 

Amurgul trist zvirlia un zăbranic pe su- 
fletul lui Măcieş. Şi era atita jale în acest 
sfîrşit de zi, sai cel puţin lui i se părea 
că din cerul frumos se lăsa pe Vultureasca 
lui jalea neagră a unui sfirșit de neam, 
pentru al cărui priveghiii luceafărul de seară 
scînteia singuratec în fundul cerului. 


"i sp, 
si Mi IN ie Ta fu 


ae Ac Si D i my v a 
Ai NUI pă y 
“a w Mi a te 
"Pate 


Il. 


DESPARȚIRE 


«Iar în schimb cu-averea toată vre- 
un papuc de curtezană. 
«O, te-admir progenitură de ori- 
gine romană!» 
M. EMINESCU. 


SATA TATA ȚIN. a $ , a, 
zl [n ziua aceea Mișu Livaridi se 


sculâ pe la un-spre-zece — oră 
destul de timpurie, prea timpurie 
chiar, pentru un om deprins să 
se scoale totdeauna la două sai 
trei ore după amiazi — şi în loc 
să stea ca pînă acum vreme de 
île, un cias la oglindă, se îmbrăcâ 
repede, îşi aprinse o ţigare şi se uitâ în 
jurul lui ca un om pe care-l năpădesc tre- 
burile. 

Se duse apoi la fereastră şi trase perde- 
lele groase. Strălucirea zilei năvăli în odaie, 


DOUĂ NEAMURI 33 


veselă, însuflețitoare ca un uriaş hohot de 
rîs de la soare. 

În camera tînărului, toarte prietenoasă 
de altfel, domnia o amarnică neorînduială. 
Jos, pe covor, două giamantane, pline 
burduf, staŭ prăvălite pe coaste ; pe scaune 
erai fel de fel de cutii; pe canapea stră- 
luciaŭ două perechi de ghete de lac nouă- 
nouţe, puse pă calapoade luxoase; pe masă 
jobenul, un aparat de fotografie şi o cutie 
de pălărie de damă ascunsă supt un jurnal; 
întrun colț era un cufăr şi lingă el cîte- 
va cărți trintite clae peste grămadă și aco- 
perite cu un strat de jurnale franțuzești. 
Tînărul sunâ şi ceru două ouă moi, o felie 
de cozonac şi o cafea cu lapte. Apoi, ră- 
mase lîngă fereastră, de unde vedea pînă 
în depărtare strada frumoasă şi dreaptă în 
care locuia. Prin mijlocul ei şine de tram- 
vaii, pe trotuarele largi pomi bătrîni, iar 
pe de marginile trotuarelor cele două rîn- 
duri de case înalte cari făceaă ca un fel 
de zăgaz acestui rîŭ de aer prin care se 
sbătea lumea în cumplita, necontenita fer- 
bere a vieții. 


C. Sandu. — Două neamuri. 3 


34 QC, SANDU-ALDEA 


Ce mai de amintiri îl legau de această 
stradă ! 

O jale mare se ridica în sufletul tină- 
rului. Era cea din urmă zi a lui la Paris. 

Trimis aici spre a'şi lua doctoratul în 
drept, după ce'şi luase licenţa în București, 
tînărul Livaridi văzu într'o bună dimineață 
că cei trei ani în cari era vorba să'și ia 
doctoratul, trecură atît de repede în cit el 
n'avu vreme să se hotărască a pune mîna 
pe carte. Ticlui către cei de-acasă o scri- 
soare frumoasă prin care le spunea că a 
avut nenorocul să se îmbolnăviască tocmai 
cînd era să se presinte la doctorat, că a 
zăcut două luni încheiate, dar n'a vrut să 
le scrie spre a nu'i neliniști şi pune pe 
drumuri, că în sfîrşit acum e pe deplin 
întremat și a 'nceput iar să. muncească, 
înarmat de aceeaşi neclintită dorință de a se 
întoarce în ţară doctor în drept de la Paris. 

Părinții i-au scris numai decît că nu tre- 
bue să se descurajeze ci să'nveţe liniştit 
mai departe, cruțîndu-se pe cît poate. O 
cheltuială de cite-va mii de franci mai mult 
«nu joacă rol la ei». 

Și cel de-al patrulea an se sfirşi fără ca 


DOUĂ NEAMURI 35 


Livaridi să'și fi luat doctoratul. Altă scri- 
soare acasă, alte minciuni. Arendașul avu 
un fior prin inimă: 

— Îmi mănîncă banii de geaba pe-acolo, 
mi se pare. 

Dar Caliopi, căreia tînărul îi scria din 
Paris scrisori «udate cu lacrămi ferbinţi», 
se făcu luntre și punte şi hotărî pe Iani 
al ei să mai deslege punga încă pentru 
un an, pentru cel din urmă. 

Anul al cincilea trecu parcă mai repede. 
Tînărul nostru se îngrija să fie tot-deauna 
elegant îmbrăcat şi uitase de mult pentru 
ce venise el la Paris. 

Une-ori își închipuia că el e un mare 
senior din acel Orient luminos, un prinț 
bogat care are bunul gust de a'şi cheltui 
veniturile la Paris, în această Romă a tim- 
purilor noastre. 

Încercâ să-și mai înduplece părinții cu alte 
minciuni, dar nu fu chip. Bătrînul îi scrisese 
înfuriat şi-i dăduse termen de plecare. 

Stătea la fereastră, dus pe gînduri. Îi 
părea răi că trebue să se despartă de a- 
cest Paris orbitor de lumină, rafinat, atră- 
gător, ca o vultoare uriaşă, de acest Paris 


36 C. SANDU-ALDEA 
din care el nu cunoştea de cit deșărtăciu- 
nea şi ale cărui biblioteci şi musee și 
mijloace de înălțare sufletească el nici nu 
vrea să le cunoască. Dar după dejun su- 
fletul lui de om ușuratec scuturâ gîndurile 
triste, cum scutură o gură de vint pică- 
turile de ploaie întîrziate pe copaci. 

— Ah! Bah! — murmurâ el cu un ac- 
cent franțuzesc — nu mor eŭ, fără a mai 
vedea Parisul încă odată. Și dacă n'am 
diploma, ce? Nu mor eŭ de foame ’n 
țara romănească. 

Ştia tînărul ce spune. În ţara romînească 
nu mor de foame decît oamenii de talent. 
Se apucâ de împachetat, dar nu trecu multă 
vreme la mijloc şi se auziră bătăi în ușă. 

— Intră! i 

Era ea, Ninette, dragostea lui de cinci 
ani de zile. Deschisese uşa mare, mare de 
tot şi se oprise o clipă două 'n prag, 
dreaptă, subțiratecă, vicleană ca o pisică, 
pe buze cu un suris dulce, în ocki cu o 
lumină de desmierdare. Un miros de vio- 
lete adi& de-odată în toată încăperea. Era 
parfumul iubit de ea, parfumul ce plutia 
peste întreg trecutul lor de fericire. 


DOUĂ NEAMURI 31 


Livaridi sări de unde se afla şi se re- 
pezi la ea, luîndu-i mîinile: 

— Ce bine-mi pare c'ai venit!... Va să 
zică ţi-ai ţinut cuvîntul. 

— Eŭ nam decit un cuvint! — făcu 
ea mîndră. 

Tînărul arătă împrejurul lui : 

— Îți place? 

Ea ridicâ din umeri şi ţuguie buzele: 

— Dar tare ţi-e de grabă să pleci! 

Apoi îşi rezemâ umbreluța de speteaza 
unui scaun, își scoase pălăria şi punîndu-și 
mîinile 'n șolduri făcu pe grozava: 

— Mă rog la ce-ţi pot da ajutor? 

Supt tăliuța de mătase albastră sînii ro- 
tunzi se umflară printr'o adîncă sorbire de 
aer, ochii îi rîdeaŭ șireţi şi dojeniau blajin 
în același timp, iar pe la timple soarele-i 
poleia cîte va şuvițe de păr blond, dîndu-le 
strălucirea unei glorii aurii. Dar mai în 
același timp tînăra se izbi cu palma peste 
frunte, ca un om care-şi aduce aminte de 
ceva: 

— Dar surpriza ? 

Livaridi îşi băgâ mîna stîngă 'n buzunar, 


38 C. SANDU-ALDEA 


pe cînd cu dreapta îşi răsucia sfircul mus- 
tăților. 

— Ghici! 

— Umbreluta ! 

— Nu! 

— Por-moneul ! 

— Nu! 

— Broşa! 

— Nu! 

— Cercei ! 

— Nu! 

— Ei, nu ştiă! Nu ştiu! Spune tu! 
Spune, spune tu, repede! 

Apoi, ca şi cum nici nu i-ar fi trecut 
prin minte cam ce s'ar putea ascunde supt 
acel jurnal de pe masă, ea se îndreptâ 
mînioasă spre fereastră, smulse din mers 
jurnalul şi-l mototoli în miini. 

— Ah! Pălăria! 

Desfăcu repede cele două panglicuţe, 
luâ capacul, scoase pălăria şi rămase multă 
vreme pe gînduri, privind-o. 

Era aceeași pălărie pe care o admirase 
ea într'o zi la vitrina unei renumite mo- 
diste din Paris. Se duse în fața oglinzii, 
şi-o potrivi bine pe cap, se uită mulțumită, 


DOUĂ NEAMURI 39 


încîntată la chipul din oglindă, îi surîse, 
îi făcu o strîmbătură drăgălaşă din vîrful 
buzelor şi-i trimise cu degetele un sărut. 

— Ah! Ce bine-mi stă! 

Atinse din fugă cu buzele obrazul tînă- 
rului, apoi începu a sări prin odaie, ținîn- 
du-şi cu dreapta pălăria pe cap, cu stinga 
fustele ce-i fişiiaă ca o apă mare în fră- 
miîntarea vîntului. 

— Tra-la-la-la! Tra-la-la-la! Hu-la-la-la! 
Bu-um! 

Tînărul o privia zimbind. Era aceiaşi 
Ninette pe care o cunoscuse el acum cinci 
ani, aceiași tînără cu mlădieri de şerpoaică, 
tot-deauna cu o romanţă pe buze, fericită 
de ziua de azi, nepăsătoare de ziua de miine. 

Se opri apoi din joc, gifiind, aprinsă la 
faţă şi după ce se odihni puțin, zise: 

— Să 'mpachetăm! 

Era rîndul cărților. Ea lua cîte două-trei 
în mînă, întorcea cîte-o foaie din ele peste 
care privirea îi luneca uşor ca peste o apă, 
apoi le întindea tinărului să le aşeze. Dar 
văzînd că el nu se pricepea: 

— Fugi! Adu-mi tu cărți şi lasă-mă pe 
mine să le aşez. 


40 C. SANDU-ALDEA 


Ea măsura din ochi cam unde-ar veni 
fie-care carte, scotea altele de jos, îndrepta 
rîndul şi le aşeza una lîngă alta, lipite, ca 
pe niște mici lespezi de pavaj. 

Puse un rind de jurnale peste ele, în- 
chise capacul şi se așeză de-asupra cufă- 
rului : 

— Gata! Merg şi eu cu tine 'n Romiînia! 
Ea glumi, dar tînărul avu un suris trist: 

— Nu se poate! 

I se părea atît de departe, atît de mică, 
atît de pustie, atît de întunecată, atit de 
sălbatecă această sărmană ţară romînească! 

Lumina zilei începea să scadă afară. 

— Şti tu că azi e Sîmbătă şi e bal la 
Bullier ? zise de-odată Ninette. Ce-ar fi 
dac'ai amîna plecarea pănă miine seară? 

El încreți fruntea și păru că se gîndeşte. 

— "Ţii tu? 

— Da! Ţiu mult! Numai un vals să mai 
joc cu tine, Miche! Ultimul vals! 

— Fie! 

Tînărul sunâ şi comandâ cina. Peste 
cît-va timp li se aduse stridii, puiu fript, 
brînză, fructe și vin înfundat. Mîncaŭ și 
rideai ca ’n zilele frumoase de odinioară. 


DOUĂ NEAMURI 41 


Ea se dedea aproape de el, cu paharul în 
mînă și-i şoptea singurele două vorbe ro- 
mîneşti ce ştia: «te iubesc!» 

Sau se aşeza pe genunchii lui, cuprin- 
zîndu-i gîtul cu braţele, caldă, lingușitoare, 
iubitoare ca "n ziua nti... 

Bătăi se auziră iar în uşă. 

Erau trei prietini buni de-ai lui Livaridi, 
cari veniseră să-l petreacă la gară. Fiecare 
își adusese şi drăguța cu el— de sigur 
spre a face mai multă cinste celui ce 
pleca din mijlocul lor. 

— Bonjour !... A! Bonjour!... Gata? 

Livaridi făcu din cap «da» şi se îndreptă 
spre cele trei cucoane, făcîndu-le loc pe 
scaune. Apoi către tineri: 

— Aţi mîncat! 

— Venim dela Duval. Am mîncat acolo 
cu toții. 

— Ninette, serveşte prăjituri, te rog. 

Și Livardi eşi. 

După cît-va timp se întoarse urmat de 
un chelner care aducea trei sticle de şam- 
panie. 

— Ura!... Bravo, Mişule! — strigară 
tinerii. 


42 C. SANDU-ALDEA 

Franțuzoaicele bătură din palme: 

-— Trăiască şampania ! 

Chelnerul destupâ cea dintii sticlă şi 
vărsâ în cupe. Apoi pieri. Și atunci Li- 
vardi se închinâ în fața cucoanelor şi 
spuse: 

— Graţioasele mele doamne! Imi pare 
bine că vă pot da o veste bună. Nu mai 
plec în sara asta. Ar fi păcat să nu-mi 
iaŭ ziua bună dela acest frumos bal Bul- 
lier. Vom merge deci la bal în seara asta. 
D-v. veţi avea bunăvoința a ne însoți? 

Fetele făcură cîte-o reverență adincă: 

— Incîntate. 

Sticlele fură repede golite. Obrajii se 
aprinseseră, ochii licăriaă. 

— La Builier! strigară tinenii fluturîn- 
du-şi pălărule. 

— La Bullier! La Bullier! repetară fetele. 

Porniră doi cite doi: în frunte Liva- 
ridi cu Ninette; după ei Limpezeanu cu 
Yvette; apoi Mătăsaru cu Blanchette şi în 
urmă Kamenitzky cu Lisette. 

Acest Kamenitzky era un Polonez ale 
cărui frumoase maniere făcuseră să se 
scorniască și să circule credinţa, că el ar 


DOUĂ NEAMURI 43 
fi un nobil revoluționar, surghiunit de ur- 
gia moscovită din patria lui sfişiată. Era 
un pianist de forță şi trăia dînd lecţii de 
pian. Câştiga foarte mulţi bani, dar bea 
tot ce câștiga. 

În clipele acele ale înserării străzile erau 
pline de mișcare. Omnibuse, tramvaie, tră- 
suri, camioane grele treceau, curgeaŭ cu 
un huruit necurmat. Automobile fugeai cu 
un sfîriit metalic, sbiîrniind. Pe trotuoare 
furnicaă oameni și femei de toate vîrstele 
şi de toate ocupaţiunile, alergau vînzători 
de gazete, cari strigaŭ răgușiți: «La Pa- 
trie ]... Le Français !». Afişe luminoase se 
iveaŭ la cite-un colţ de stradă, luminai o 
clipă-două şi se stingeaă dintr'odată, ca 
supt o puternică suflare de vînt. 

Pe bulevardul Saint-Michel rătăciai ace- 
leași fiinţe : studenţi cari trindăviau în ca- 
fenele şi berării; ucenici în arta paletei, 
mofturoșşi și îngîmfaţi, înfăşuraţi în pelerine 
largi din cari răsăriai: în jos pantalonii 
de catifea, lungi, cu creţuri la glesne; în 
sus feţe gălbejite, slabe, încadrate de bucle 
în neorînduială, peste cari plutiaii berete 
largi studenţeşti sau pălării cu marginile 


44 C. SANDU-ALDEA 


mari; crai bătrîni foarte eleganți; femei 
spoite amarnic cu pudră pe față — toată 
spuma deșărtăciunii acestui bătrîn cartier 
latin. 

Cind şi cînd se vedeau şi studenţi mun- 
citori. Aceştia treceaŭ cu cite-o carte sau 
caet în mînă, cu gîndurile departe de fur- 
nicarul de lume prin care se strecura. 

Și iată că la un colț de stradă, într'o 
arie de lumină veselă, se ivi deodată un 
om slab, deşirat, a cărui față era parcă 
străvezie, ai cărui ochi aveai o licărire 
ciudată, ale cărui haine zdrențuite păreaă 
puse pe un schelet. Ai fi zis că-i o stafie, 
stafia înfiorătoare a mizeriei orașelor mari, 
rătăcind batjocoritoare în strălucirea bule- 
vardelor. 

« Bibi la Purée !... Bibi la Purée!» rì- 
seră fetele. 

Umbra cea de om se apropiă, trecu pe 
lîngă ei, vorbind. 

Era o figură cunoscută în tot cartierul 
latin acest Bibi la Purée (Bibi Sărăcia). 
Venit spre a studia la Paris, el a dat cartea 
pe petreceri, a amînat mereii examenele, 
a cîntat, a băut, a rîs, a petrecut, s'a plimbat 


DOUĂ NEAMURI 45 


cînd a avut bani, a suferit ca un cîne cînd 
n'a avut, şi anii trecură unii după alții, din 
ce în ce mai grei, din ce în ce mai trişti. 
El însă a rămas neclintit în acest cartier 
latin, student îmbătrînit, şters de mult din 
registrele Sorbonei. 

Un oare-care Franţuz i-a pus într'o zi 
porecla de Bibi la Purée şi astăzi nimeni 
nu-l mai cunoaște sub alt nume. Rătăceşte 
şi se stinge zi cu zi pe trotuarele pline de 
lumină pînă ce într'o bună zi va fi băgat 
sai întrun balamuc, sai întrun azil. 

Era un simbol, un simbol îngrozitor a- 
ceastă ruină de om. 

Tinerii noștri nu-l luară însă de loc în 
seamă ci, stringîndu-şi drăguţele mai mult 
la braţ, începură a sări, a şuera, a cînta. 

Cînd intrară la Bullier, balul se începuse. 
Perechile curgeaii, lunecaă pe parchetul 
strălucitor. Apoi musica sfîrşi de cîntat şi 
chiote ca de sălbateci răsunară în sală: 
se cerea repețirea jocului. 

Musica începu acelaş joc şi tinerii noştri 
se amestecară prin lume. 

Erau acolo fel de fel de feţe, fel de fel 
de naţiuni. Erau Engleji lungi, slăbănogi, 


46 ` C. SANDU-ALDEA 


cu fălcile încleştate în seriositatea ursuză 
a neamului lor; erai Spanioli smoliți la 
faţă şi arțăgoşi ca nişte cocoşi; erai Ro- 
mîni foarte eleganță şi foarte obrasnici; erai 
Ruşi, veniţi în frac şi în ghete de lac; Un- 
guri mîndri; Nemţi graşi şi gravi; Greci 
spilcuiți ; Negri strînşi în haine tăiate după 
cele din urmă jurnale de modă. 

Erau cocote, îmbătrinite în meserie şi 
care se cunoșteau cît de colo, par'car fi 
avut o pecetie în față; erau altele mai ti- 
nerele şi îmbrăcate foarte elegant; erai al- 
tele îmbrăcate foarte simplu şi care ţineati 
în miîini reticule bătătoare la ochi, spre a 
face pe cei proşti să crează că ele sînt 
nişte biete lucrătoare cinstite care abia aŭ 
scăpat din ateliere şi — în drumul lor spre 
casă — s'aii abătut şi pe la bal să joace o 
polcă. Eraă apoi şi lucrătoare, adevărate 
lucrătoare, cărora nu le ajungea simbria 
lor cinstită şi care veniau aici să-şi cum- 
pere pe bani murdari vre-o pălărie mai fru- 
moasă, vre-o aplicație de bluză, vre-o dan- 
telă sai cine mai ştie ce cîrpă. 

Erau în sfîrșit și familii cinstite — familii 
streine, în treacăt pe la Paris — care ve- 


DOUĂ NEAMURI 41 


niseră să priviască acest bilciă de femei, 
această învolburare a deşărtăciunii, această 
vultoare a vițiului. lar musica aceea avea 
în ea ceva ascuţit, biciuia nervii destrămaţi, 
tipa, comanda: «Joacă! Joacă! Petrece!» 

Livaridi era nespus de fericit. Juca uşor, 
elegant, ca la un bal mare. Își luâ mai 
apoi prietenii şi prietenele, îi duse la o 
masă în galerie și acolo comandă vin în- 
fundat. Beau şi rîdeaŭ şi erai fericiți. De 
la masa lor vedeai jos şuvoiul de lume 
ce se frămiînta în sunetele musicei. Și după 
cît-va timp, Mişu chemâ la o parte pe Mă- 
tăsaru, îi şopti ceva la ureche și pieri. 

— Unde-i, Miche? — întrebâ Ninette. 

— Vine acum! — îi răspunse Mătăsaru. 

Un sfert de oră trecu, apoi altul, apoi 
altă jumătate de oră şi Livaridi nu mai 
venia. 

— Trebue că i s'a întîmplat ceva! sus- 
pina Ninette. 

Cei-lalți prieteni se uitai unii la alții şi 
fie-care zimbia şiret, parcă fie-care ar fi 
ştiut de rostul lui Livaridi. 

Cînd mai era puţin pînă la spartul balu- 
lui, acesta se arătâ la intrare. Mătăsaru 


48 C. SANDU-ALDEA 


sta cu ochii într'acolo şi-l zări. Se repezi 
jos şi-i eşi înainte, aducîndu-l apoi la masă. 
Muzica începu un vals. 

— Miche, ultimul vals! 

Cele patru perechi se coboriră în sală 
şi începură a valsa. Ninetta plecase capul 
pe umărul lui Livaridi și închisese ochii, 
surizătoare, ameţită, topită de fericire... 

Apoi ultimul vals se sfirşi şi lumea se 
îndreptâ spre eşire. 

Livaridi luă două trăsuri şi împărți pe- 
rechile în ele. Apoi porunci pe şoptite bir- 
jarului din nainte. Dădură iar pe bulevar- 
dul Saint-Michel, trecură Sena, o luară la 
stinga pe strada Rivoli şi ajunseră în faţa 
unui restaurant în apropiere de manile bu- 
levarde. Femeile se îndreptară bine de mij- 
loc şi intrară mîndre în restaurant, la bra- 
tul bărbaților. 

Livaridi îi conduse în camera pe care o 
oprise, chelnerul întrebâ de poate servi, se 
înclină şi eşi. 

— Frumoasă surpriză! Bravo ! 

Feţele se înveseliră şi limbile se desle- 
gară. Cînd ajunseră la dessert, erai toţi în 
voie bună. 


DOUĂ NEAMURI 49 


Ninette îşi da aere de gazdă: «Uite-o 
pară delicioasă, ma chère! — Nu vrei o 
piersică, Blanchette? — Un strugure, Yvette! 
Numai o boabă!» 

Iar cele-Palte făceau fasoane, abia atin- 
geau acele roade minunate. 

Șampania înfierbîntă şi mai mult cape- 
tele. Kamenitzky se urcâ pe un scaun: 

— Doamnele mele! Beai pentru d-v. 
care representaţi aici grația și farmecul ne- 
întrecut al Parisienei ! 

Femeile înclinară din cap ca nişte du- 
cese, în semn de mulţumire şi-şi înmuiară 
buzele în şampanie. 

Polonezul își deşertâ cupa, apoi se dădu 
jos de pe scaun, se gîndi cît timp se umplu 
al doilea rînd de pahare şi vorbi: 

— Graţioasele mele Parisiene şi iubiții 
mei prieteni!.. În istoria ce ni se predă 
nouă în școală, Romînii sînt arătaţi ca 
nişte oameni foarte vicleni şi mișei... Da! 
Mişei !.. Am păstrat această credință în- 
tipărită în mintea mea încă de pe cînd 
eram copil, pînă ce am venit la Paris unde 
am avut prilejul să cunosc pe prietenul 


C. Sandu. — Două neamuri. 4 


50 C. SANDU-ALDEA 
nostru de față Miche Livaridi şi pe d-voastră, 
dragii mei. 

Atunci am băgat de seamă că istoria ce 
ni se predă în şcoli e falşificată». 

Aci Polonezul se opri şi sgîi ochii în- 
aintea lui ca un om speriat. 

Apoi îşi trecu mina prin păr şi urmă: 

— Am constatat în prietenul nostru Li- 
varidi calități cari fac dintr'un om o glorie 
a unei ţări. El e întruparea celui mai ales 
cavalerism. Şi astăzi cînd împrejurările îl 
zmulg din mijlocul nostru, eŭ, prietenul 
lui nedespărțit, nu pot decît să pling pe 
mormîntul unei adevărate prietenii, căci 
odată plecat dintre noi...» 

Polonezul nu putu sfirși fraza. Căzu pe 
scaun şi, ascunzindu-și faţa 'n mini, izbucni 
în hohote de plins. 

lar Ninette se plecâ la urechea lui Liva- 
ridi şi-i şopti o glumă veche: 

— E beat ca un Polonez! 

Cînd Kamenitzky se mai domoli din plins 
şi putu asculta, Livaridi se sculâ în picioare, 
serios, drept, cu cupa'n mînă. Vorbi de no- 
bilul popor polon îngenunchiat sub Rusul 
barbar şi sub Prusacul brutal (uitase c'o 


DOUĂ NEAMURI öl 
parte din Polonia mai e şi în Austria) şi 
urâ ca din pămîntul sfint al Poloniei să 
răsară cît mai multe vlăstare de valoarea 
lui Kamenitzky, spre a putea duce la des- 
robire poporul pe care el îl 'iubeşte și-l 
stimează prin reprezentantul său de faţă. 

Cînd sfîrși, Polonezul se repezi la el și-l 
luâ în braţe. Două şiroaie de lacrămi îi alu- 
necaă pe obraji. Eraă lacrămi de bucurie. 
Și atunci uşa se deschise, ca atinsă de vint, 
o față oacheşă se ivi prin crăpătura ei şi 
fiorul unei coarde de vioară adie de-odată 
în odaie. Tinerii înebuniră de plăcere, fe- 
meile băteaii din palme: 

— 'Țiganii, Țiganii! 

— Bravo, Șuviţă! Fă-te'ncoaci, artistule! 

Lăutarii intrară înăuntru, ploconindu-se 
în faţa mesenilor. Încercară două-trei clipe 
coardele şi valsul « Amoureuse» începu a 
curge din viori, dulce, ușor, leneş, cald, 
molatec ca o desmerdare. Femeile-l cîntau 
în cor, Mătăsaru îl şuera, Kamenitzky bă- 
tea măsura. Și cînd cele din urmă note se 
pierdură tremurătoare, Mătăsaru sări de pe 
scaun : 

— Briw, Șuviţă! 


x 


52 C. SANDU-ALDEA 


Rominii începură a tropăi din picioare, 
stind pe scaune. Numai Mătăsaru îl juca, 
îl juca de foc şi-l chiuia ca un flăcău de 
la ţară. Polonezul nu se putu răbda fără 
să joace şi se prinse lîngă Mătăsaru... 

Lăutarii sfirşiră briul. Un Romiîn ceru să 
se cînte o romanţă franţuzească la modă 
pe atunci. Dar Polonezul puse mîna pe vi- 
oara lui Șuviţă: 

— Taci! 

Și întorcîndu-se către Romini: 

— D-voastră n'aveţi nici un cîntec na- 
tional? 

Leahul surghiunit, fără patrie, dădea o 
lecție. 

— Zi doina, Şuviță ! 

Sărmană doină! Ce să caute eaæ’ntre mă- 
tăsuri şi strălucire?! Ce putea spune ea 
unor suflete veştede, cari nu înțeleg sim- 
ţirea acelui oropsit norod care o cîntă pînă 
moare? Ce putea spune ea unor Franţuşte 
cochete ?! Ce putea spune ea unui Leah 
amețit de băutură?! 

Și cu toate acestea, cînd sunetele ei tre- 
murară pe coarde și înfiorară tăcerea ca 
un îndepărtat 'freamăt de pădure, Kame- 


DOUĂ NEAMURI 53 


nitzky se dădu mai aproape şi tot mai 
aproape de lăutari, sorbind cu urechea re- 
vărsarea caldă a celui mai frumos cîntec 
romînesc. 

El, numai el singur, rămase pe gînduri 
purtat prin țări necunoscute de cîntarea 
aceea străină şi năvalnică. 

lar cînd doina muri pe coarde, ea tot 
maï tremura în sufletul lui, ca un suspin 
de despărțire. 

— E o bucată foarte tristă asta. Cine-a 
făcut-o ? 

Și nu s'a găsit atunci nimeni să-i spue 
că doina noastră dragă n'a fost făcută, ci 
a răsărit în sufletele romîneşti din freamătul 
pădurilor, din murmurul izvoarelor, din ci- 
ripitul ciocîrliilor, din strălucirea soarelui, 
din nopțile cu lună, din chiotul voinicilor, 
din suferința adîncă a întregului neam ro- 
minesc. 

Livaridi îi răspunse într'un căscat de om 
somnoros : 

— E un cîntec pe care-l cîntă numai 
țăranii. 

Apoi rămase cu ochii ţintiţi în tavan, 
răsturnat întrun fotolii moale.... 


54 C. SANDU-ALDEA 

I se părea că e un prinţ bogat care su- 
pează cu artiste de la Operă, pe cînd doi 
cai sprinteni înhămaţi la o trăsură elegantă 
abia aşteaptă să porniască mai repede, să-i 
ducă la Bois de Boulogne. 

Pleoapele i se făceau din ce în ce mai 
grele. Într'un rînd i se păru că aude pe 
Maătăsaru vorbind cu Şuviţă lăutarul: 

— Ştii tu cine sînt eŭ, mă? 

— Cum să nu, conaşule, păcatele mele!... 
Nu mai ţii minte?... In București... 

Apci mintea i se învălui într'o ceață 
groasă... | se părea că se află într'o co- 
rabie pe marea bătută de furtună şi simția 
cum îl ridicaă în sus talazuri năpraznice, 
încet, apoi din ce în ce mai iute, pînă pe 
culmile verzi înspumate, de unde se pră- 
buşea în prăpastii întunecate. Atunci des- 
chidea ochii, dar nu vedea nimic... Şi va- 
lurile iar îl luai, îl furau, mai la larg, tot 
mai la larg, în mijlocul mării, unde nu se 
mai vede decît cerul şi apa... Valurile se 
mai potoliră şi corabia fugea acum mai 
iute, spre o limbă de pămînt. Acolo se 
zăresc persici ninşi de flori roşii... 

— Livaridi doarme! zise Polonezul... 


DOUĂ NEAMURI 55 


— Să mergem! zise Ninette. 

Chelnerul aduse nota pe un taler de 
argint şi sta drept, fără să clipească din 
ochi, gata să facă o plecăciune adîncă sau 
o strîmbătură de nemulțumire şi dispreţ. 

Livaridi plăti nota şi svirli cu un gest de 
milionar un bacşiş de doi poli. 

— Mergi, mon prince ! 

Ceata eşi. Străzile Parisului erai pustii 
la ora aceea. Parisul uriaș dormia... 

Tinerii rătăciră prin piața Concordiei, pe 
cheurile Senei şi la Pont-Neuf se despăr- 
țiră, dîndu-şi întîlnire pentru a doua seară 
la Gara de Est. 


Peronul era negru de lume. 

Livaridi se mai sărută încă odată cu Ni- 
netie, apoi cu cei-lalți prieteni şi se urcâ 
întrun vagon de clasa I-a. 

Conductorul pofti în vagoane, maşina 
şuerâ ascuţit și smuci trenul din loc. 

— Bon voyage! Bon voyage! Să ne scrii! 

— Adieu, Miche, adieu ! 

Şirul de vagoane se îndepărtă, se înde- 


56 C. SANDU-ALDEA 


părtă, se şterse în noapte, se topi în întu- 
nerec. Numai trei lumini se vedeau în urma 
lui, trei lumini rotunde, roșii, mari, sînge- 
roase, sinistre, ca nişte ochi de monstru... 


III. 


LA ȚARĂ 


j lie Măcieş înmărmurise ca o sta- 
Ñ tuie în balconul înnecat de lu- 
mină. 

Din seninul înnaltului cer în- 
“stelat se revărsa şi plutia peste 
întreaga fire acea nețărmurită şi 
aromitoare linişte care ne face 

să uităm, să visăm, să iubim. 

Cimpia ’ncărcată de holde dormia supt 
poleiul lunii. Plopii din fața caselor aveai 
pe trunchiuri o strălucire de argint vii. 
Apele Dunării licăriai printre buchete de 
sălcii şi pîrtia de lumină zvîrlită pe ele de 
lună părea o vărgătură lată de aur, țesută 
într'o pînză uriaşă. 

Era o lumină dulce, o lumină ce odihnia 


58 C. SANDU-ALDEA 


ochii, mîngiia sufletul, poleia tot ce atingea, 
ştergea umbrele, dădea o 'nfățişare deo- 
sebită locurilor şi lucrurilor, desluşia de- 
părtănile şi 'nvăluia tot pămîntul întrun văl 
străveziă. 

Boierul stătea acolo singur-singurel, aro- 
mit, uimit, fermecat de această armonie 
de lumină, și pentru întîia oară înţelegea 
că nu se poate spune prin vorbe ceia ce 
soarbe un suflet omenesc prin ochi, prin 
auz, prin miros, prin adînca, dulcea şi tai- 
nica înfiorare a tuturor simţurilor. 

Printre pomii din sat se desluşiaă ici- 
colo căsuţele albe 'n bătaia lunii, liniştite, 
mici ca nişte cuiburi... În ele trăia Vul- 
tureştenii lui muncitori şi săritori la vreme 
de nevoie, oameni dezgheţaţi şi voinici cum 
sînt mai toţi locuitorii acestui cîmp întins 
şi rodnic, plin de un farmec deosebit și 
care cuprinde un colț din Ilfov, o poală 
din Buzău, Ialomiţa și Brăila aproape în- 
treagă : Bărăganul, Bărăganul cel plin de 
lumină multă şi de poesie adîncă, mare de 
aur în coptul holdelor, nemărgenită şi do- 
gorită de soare. Și o viaţă întreagă trecută 
în mijlocul acestor ţărani se desluşia în 


DOUĂ NEAMURI 59 


mintea boierului, o viaţă de care el acum 
era departe... 

„Întrun tirziă se rupse din poleiul lunii 
şi se duse la culcare, cu sufletul umezit 
de o rouă de jale. 

A doua zi îl deșteptară nişte rîndunele 
gureşe și neastîmpărate. Se sculâ, se spălă 
cu apă rece pe obraji şi se întoarse cu 
faţa spre răsărit, închinîndu-se după obi- 
ceiul apucat din bătrîni. 

Apoi ieşi prin curte. 

Soarele răsăria, aprindea focuri de dia- 
mante în stropii de rouă, însufleția orice 
firişor de iarbă. Măcieş se duse prin gră- 
dină și rătăci vreme de-un ceas pe cără- 
rile-i umede. 

— Da’ de noapte te-ai sculat, boierule! 

— Să nu m'apuce soarele 'n pat. 

Arendașul îl duse pe la magasia cu 
bucate, pe la porumbar, pe la șopronul de 
unelte, îl răsuci prin toată curtea spre a-i 
arăta că, deși arendaş, pe el îl durea inima 
de Vultureasca. 

Se duseră apoi în balcon şi luară dul- 
ceață şi cafea neagră. 

— Ai început la fin? 


60 ©. SANDU-ALDEA 


— Chiar eri băgai coasele 'n el. Azi 
scot fete la 'ntors, că-i soarele iute. 

Arendăşița ieşi întrun matineii uşor de 
muselină albastră. Se sculase mai de di- 
mineață spre a face cinste proprietarului. 

— Bună dimineaţa, domnule Măcieş! 
Aţi dormit bine? 

— Ca un copil după scăldătoare! 

— Şi cum vi se pare pe la noi? 

— Frumos! De mii de ori mai frumos 
ca 'n pustiuăla de oraş. 

— Aşa spun şi eu lui Iani-al meu. Dar 
unde-i chip să mă 'nţeleg cu el... Una- 
două: nu! El se lasă de arendășie. Îl plouă 
ploile, îl bat vîntunile, îl arde soarele, se 
întinde cu toți nebunii... bucatele nu se 
mai fac ca înnainte vreme... 

Boierul pricepu unde vrea să bată aren- 
dășița şi spuse aşa trăgănat şi bătînd cu 
degetele darabana 'n masă: 

— Şi arenda mare! 

Caliopi surise şi dete din cap par'c'ar 
fi vrut să zică: «mare vulpe mai eşti !», 
apoi urmă : 

— El ci-că să ne așezăm la oraş. A muncit 
destul pînă acum. Să trăim și noi mai tihniți 


DOUĂ NEAMURI 61 


la vreme de bătrîneţe... Slavă Domnului, 
băiatul ni s'a făcut mare, 'şi-a luat dreptu- 
rile lui... 

Arendaşul suridea. 

Măcieş se uita la un joc de raze aurii 
răsfrînte pe tăviţa de argint. Par'c'ar fi fost 
un vîrtej de lumină fierbinte, şi lui îi venia 
să "'ntindă mîna, să-l prindă, şi să-l oprească 
din fierberea ceea neîncetată. 

Apoi, ca şi cum s'ar fi trezit dintr'o visare: 

— Să vă trăiască! De-acuma, numai no- 
roc să aibă de o femeie cum se cade... 

„Mă iei şi pe minen trăsură pînă'n 
luncă, Iani? 

Arendașul glumi : 

— Nu! Mă duc singur. D-ta vii pe jos, 
că eşti tînăr. 

Trăsura veni la scară. Cei doi bărbaţi se 
urcară în ea. Arendăşiţa le strigâ din capul 
scărilor : 

— Să nu întîrziaţi de la masă! 

Vizitiul pocni din biciul cu sfîrcul de mă- 
tasă, sumuţâ şi strigâ la cai: 

— Hi! 

Trăsura porni uşoară, trecu prin sat şi o 
luă pe drumul ţarinii Vultureştenilor. Era 


62 C. SANDU-ALDEA 


un drum lat acesta, un drum străjuit de 
porumburi fragede pe care mai tremura 
ici-colo cîte-un strop de rouă. Spre stînga, 
departe, se zăria un puț cu cumpănă, ca o 
cruce supțire, înnaltă şi strimbată de vîn- 
turi. Trăsura o luâ apoi la dreapta şi întrâ 
în moşia lui Măcieş pe un drumeac mai 
îngust, prin mijlocul căruia crescuse iarbă. 
Pe de margenile lui, un grîù rărui şi pi- 
pernicit. Arendaşul venise înnadins pe aici 
spre a se văita lui Măcieş. 

— Uite, boierule ! Uite ce ruşine de grîu. 
Pus între Sintă-Măni! Nici sămiînţa nu 
mi-o scot! 

Proprietarul nu zise nimic. Se uita pe 
cîmp, dus pe gînduri, şi părea că nu vede 
ce-i pe de lăturea drumului. Cînd şi cînd, 
cîte-o ciocîrlie venia glonţ spre pămînt, ca 
moartă. Apoi se opria dintr'o dată, bătea 
din aripi şi se înnălța sus, mai sus, pînă 
pieria din ochi, ca înnecată în albastrul 
înnalt. Cimpul strălucia şi suridea în tine- 
reța lui netrecătoare. Flori de sulfină, de 
drăgaică, de corovatic, de mierea-ursului, 
de orajniţă, de rochiţa-rîndunicii, de cicoare, 
de mac sălbatec, răsăriai, pe lingă tră- 


DOUĂ NEAMURI 63 


sură, fragede, proaspete, înviorate de somnul 
de peste noapte. 

Trăsura trecea acum printre tarlale cu 
grîu mai bun, şi proprietarul opri. 

— Ia să-ți văd şi eu grîu’, lani! 

Arendaşul îşi mușcâ mustaţa dreaptă, și 
nu zise nimic. Era gri înfrățit bine, săltat 
bine 'n pai, înspicat tot. 

— Uite, boierule, grîù pus după Ovi- 
denie. Toată lumea spunea c'o să-l întorc în 
primăvară, şi vezi că nu l-am întors. Aici 
tot scot eŭ o chilă la pogon, dar la ăl de 
ţi-l arătai mai adineaori... mai bine nu mai 
stricam bunătate de săminţă. 

Măcieş surîse : 

— Asta-i grîu de-o chilă la pogon, Iani? 
Pe puțin, pe puţin scoţi două chile bătri- 
nești, auzi ? Numai să te terească Dumnezeu 
de vre-o piatră şi de vreme rea la seceră... 

Boierul ar fi vrut să mai spuie ceva, 
dar se opri de odată şi 'ntoarse capu'n 
spre luncă. 

Îl izbise mirosul de păragină pălită, şi 
sta așa ca un ogar cu nasu 'n vint, sor- 
bind cu nesaţ undele de parfum ce se ri- 


64 C. SANDU-ALDEA 
dicaŭ din spre luncă şi plutiaŭ rătăcitoare 
în văzduh ca un suflet al fînului. 

Apoi, întorcîndu-se către arendaș: 

— Ai multă păragină ?n el? 

— Unde? 

— In fin! 

— Ce-i aia păragină? 

Boierul se îndreptă spre trăsură: 

— Cogea-mite arendaş!... Și să nu știi 
d-ta ce-i păragina!... Mai mare ruşinea! 

Trăsura porni iar, Măcieş se simțea în- 
tinenit la suflet, întinenit de lumina cîm- 
pului, de strălucirea soarelui. Cind ajunse 
la malul luncii şi se dădu jos din trăsură, 
călca repede şi era vesel ca un om pe care 
nu-l mănîncă nici-un necaz. 

Oamenii își săltară căciulele din cap: 

— Sărutăm dreapta, boierule ! 

— Noroc, flăcăi! 

— Ai mai venit şi pe la noi? 

— Precum vedeți. 

— Bine-ai făcut, boierule, că uite: boie- 
rul nostru de-acum nu vrea să ne dea ra- 
chiă la coasă. 

Omul care spusese acestea, rîdea şi fä- 


DOUĂ NEAMURI 65 


cea cu ochiul la ceilalţi, parc'ar fi vrut să 
le spuie: așa-i cam adus-o bine?» 

— Mai cosiți şi voi fără rachiu... Uite, 
apă bună, şi rece, şi limpede: vioară... Ce 
bună-i, şoimana! 

— Să facem broască, boierule?! 

Cel ce aruncâ gluma aceasta, era un po- 


pondete de Rumin, cu faţa rotundă şi mică 


s'o cuprinzi în găvanul palmei. 

Boierul îl zări şi nu se putu ţine să nu 
mai riză niţel. 

— Aici ai fost, Năstase 2... Daţi-vă la o 
parte, să-l văz... Da” mult ai mai crescut, 
mă Năstăsică, de cînd nu ne-am văzut! 

— L-a plouat, boierule ! 

— Ta pierdut dracu măsura ! 

— Mă, da’ ce Rumiîni iabrași sînteţi! 
Lăsaţi buricu' pămîntului în pace! 

Arendașul ridea să se prăpădească. Oa- 
menii cosiaŭ înnainte... 

Măcieş nu mai ridea. Se uita la ei fără 
să clipească, şi'n sufletul lui adie de-odată 
o undă de adîncă și caldă milă pentru 
aceste feţe arse de soare, pentru aceste 
mini noduroase și pline de pămînt, pen- 
tru aceste trupuri muncite, pentru aceste 


C. Sandu. — Două neamuri, 5 


66 C. SANDU-ALDEA 


suflete simple, adinci și bune şi neînțe- 
lese. 

Și pricepea că tot lustrul aruncat pe o- 
raşe, toate mătăsurile în care se îmbracă 
miile de cucoane ușurele, tot aurul ce zu- 
ruie pe mesele de joc, toată fericirea celor 
ce se cred mari în lumea asta, vine din 
pămînt, din sudoarea, din lăcrămile amare, 
din sîngele şi zbuciumul acestor mucenici 
ai ogoarelor. 

O iubire ca de frate bun se sălășlui în 
sufletul lui, încălzindu-l. Ii venia să iea şi 
el o coasă și să cosească "n rînd cu eï. 

De-asupra lor soarele strălucia acum în 
răscrucile cerului şi lunca suridea în lu- 
mină veselă şi fînul cădea valuri-valuri şi 
păragina pălită își împrăștia mireasma-i 
dulce în undele aerului curat. 

Și iată că de odată un cîntec veni pînă 
la cei din luncă. Venia pe sus, plutind, de 
departe, de pe deal. 

— Ne vine tinereţa, boierule! 

Erau fetele mari ce veniau la 'ntorsul 
finului. Glasurile subțirele se apropiară, se 
apropiară, şi fetele se zăriră departe, la 
cellalt capăt al luncii. 


DOUĂ NEAMURI 67 


Veniaŭ cîntînd, cu furcile pe umere, le- 
gănîndu-se 'n mers uşor, scăldate în lu- 
mina veselă a zilei de vară, plutiaŭ, feri- 
cite de tinereţe şi de sănătate. 

Și în curînd furcile intrară în brazdele 
de fin, luîndu-le pe de desupt, răsucindu-le 
cu partea pălită 'n jos, cu cea umedă ?n 
sus, întrun necurmat fişiit de mătasă nouă. 

Și soarele le suridea la toți, îi încălzia, 
îi ardea şi fînul mirosia de te îmbăta, iar 
fetele cîntaŭ seninul vieţii lor sufleteşti. 

Proprietarul şi arendașul porniră în luncă. 
Merseră departe, înnotînd prin finul înflo- 
rit şi ajunseră la o fintînă cu ghizduri 
mărunte. Acolo se lăsară jos: arendaşul 
într'o rînă, boierul lungit cu faţa 'n sus, 
cu mînile pe după cap, cu pălăria pe 
piept. Vorbiră de lumea din Vultureasca, 
de preotul Niţă Vărsătureanu, cam fudul 
de-o ureche, şi de un arendaş noii ce in- 
trase acum un an pe o moşie vecină. 

— Sa făcut de ris, domnule Măcieş! 
Sa făcut de risul tuturora... Cine dracu 
şi-o fi bătut joc de el, nu ştii. Destul că 
la pusul porumbului astă-primăvară, nu: 
că el are o doftorie să crească ciocanul 


68 C. SANDU-ALDEA 
mare și să lege cîte zece ştiuleți. A scris 
la Viena, la un «doftor de pămînt»— după 
cum spun oamenii învoiți pe moşia lui— 
şi ăla i-a trimis un clondir plin c'o zeamă 
neagră care puţea de nu te puteai apro- 
pia de ea. În fiecare cuib trebuia să se 
pice trei picături din zeama aia, pînă a nu 
se pune boabele de porumb. Nici la un 
pogon de loc nui sa ajuns «doftora 
Neamţului». Și mai bine c'a fost așa, căci 
porumbul pus în cuiburi cu «doftorie» s'a 
ars din rădăcină. Arendașul a trebuit să-l 
întoarcă mai acum o lună şi să puie meiŭ 
în locul lui. 

Arendaşul se ridicâ repede în sus: 

— Bine că-mi adusei aminte. Mă tot țiù 
de vre-o trei săptămîni să mă duc să-mi 
văd niște meii dintr'un clin de loc de pe 
deal. Mi-a fost tot peste mînă. Tot sînt 
eŭ aci aici, maş răpezi să-l văz. Mergi 
şi d-ta? De eşti obosit, stai aci că vii 
eŭ acuş. 

— La ce să mai merg şi eu?! Să te 
apăr de cîni?... Doar nu-i peste pămînt. 
Du-te d-ta singur. 

Arendașul plecâ. 


DOUĂ NEAMURI 69 


Măcieş se lungi iar în finul înnalt. Soa- 
rele-l frigea, îl moleşia, şi el sta acolo, ne- 
clintit, pe pămîntul cald, îngropat în fînul 
înflorit. Ținea ochii închiși şi asculta... Nici- 
o mișcare, nici-un sunet. Din cerul înnalt 
curgeaă văpăi de foc spre pămînt... 


„Un glas de fată mare-i veni 'n auz. 
Ridicâ niţel capul şi se uitâ în jurul lui: 
o fată venia spre el, de sigur la fintînă. 
Fata se apropie cîntînd, trecu la doi stîn- 
jeni de el fără să-l bage 'n seamă. Era 
înnaltă, frumoasă, voinică și mlădioasă ca 
o creangă de alun. 

Pe cap purta o basma înflorită, trasă 
pănă pe ochi, să-i apere de soare. Scoase 
o cofiță de apă şi se spălă niţel pe obraji, 
ştergîndu-se cu un colț de şorț... Apoi se 
sprijini de ghizdurile tintînei şi rămase pe 
ginduri cîteva clipe. Avea ochi mari, negri, 
adinci ca umbra codrului în amurg şi sprîn- 
cenile îi erai negre ca trase cu cărbunele, 
şi codate. Răsuflările, sînului rotund și pie- 
tros erau line şi adinci. 

Măcieş se uita la ea cu băgare de seamă 
şi nu putea ghici a cui era fata asta care 


70 C. SANDU-ALDEA 


îi răsăria atit de frumoasă înnainte... Unde 
mai văzuse el ochii aceia frumoşi și obra- 
zul rotund și rumen ca mărul sintihesc?... 
Unde ?... Cind?... 

Un calul-popei zbirnii pe lingă fată, şi 
ea se apărâ cu mina. 

Atunci boierul se ridicâ de unde era şi 
veni domol la ea: 

— A cui ești tu, fa fetițo? 

Fata răsări, dar, văzînd că-i boierul Mă- 
cleş, începu a-i surîde : 

— A lui Dinu Crivăţ! 

— A lui eşti? 

— A lui? 

— Ti! Da' mare te-ai mai făcut, Mari- 
oaro, să nu-ţi fie de deochi! Cînd am 
arendat eŭ moşia, tu erai numai o copilă. 

— Cine trăeşte, creşte, boierule! Cine 
moare, putrezeşte! 

— Aşa-i! 

Boierul se uitâ la ea cu o căutătură plină 
de dragoste părintească, şi fata nu putu 
răbda privirea aceia, ce-i intra ca un sfre- 
del în suflet, şi plecă ochii în jos. 

— Vrei apă, boierule? 

— Aș vrea şi eŭ nițică. 


DOUĂ NEAMURI 41 


Fata vărsă apa din cofiță şi scoase alta. 
Boierul puse genunchiul drept în pămînt, 
ca un flăcăi, aşezâ cofița pe ghizdurile fin- 
tînii şi o plecâ încet-încet spre gură. De 
mult nu mai băuse el apă atît de bună. 

— Să trăeşti, Marioaro! 

— Să trăeşti şi d-ta, boierule! 

Fata plecâ uşoară. Înnota în finul înnalt, 
ducîndu-şi cofița pe cap, să nu cadă flori 
de fin în ea. Boierul rămăsese cu ochii 
după ea. Şi ochii senini ai Mănoarei îi 
jucau în suflet. 

— Ce frumoasă s'a făcut! şopti el. 

Fata se depărta în zările calde, voinică, 
mlădioasă, scăldată ?'n luminoasa poesie a 
cîmpului. Măcieş se lungi iar în fînul în- 
florit, şi o căldură mare i se ridicâ de la 
inimă, năvălindu-i în tot trupul. Şedea în- 
tro rînă, cu capul sprijinit în podul palmei 
stîngi, cu cotul răzimat în pămînt, cu ochii 
ţintă la o tufă de corovatec. Rupse din ea 
o crenguţă şi o frecă între degetele mînii 
drepte, apoi mirosi adînc mirosul acela pu- 
ternic de iarbă proaspătă şi de pămiînt.... 

Și clipe luminoase i se deslușiaui în su- 
flet, trecînd una după alta, dulci ca nişte 


12 C. SANDU-ALDEA 


miresme. Apoi o lumină mare se făcu în 
el, lumina unei dragoste aprinse şi ascunse, 
ştiută numai de el, de o nevastă trumoasă 
din Vultureasca şi de Dumnezeu din cer. 
O dragoste mare care-i răsărise "n suflet 
cu doi ani mai înainte de a lua pe coana 
Ruxandra. O dragoste sănătoasă, rodnică, 
înflonită în mijlocul cîmpului încărcat de 
miros de tămiioară, în dulcile amurguri ale 
primăverii... 

Și nu se mai simția atît de străin pe lu- 
mea asta. O iubire de părinte, de părinte 
necunoscut, încolți, se deschise în inima 
lui, cum se deschide mugurul la căldura 
soarelui... 

Dar în adincul acestei tîrzii iubiri de tată 
era totuşi amarul unui gind: el nu-şi putea 
strînge copila la piept; el nu putea spune 
în fața lumii că Marioara cea frumoasă e 
fata lui. Va trăi strein, pribeag, îngropînd 
în sufletul lui taina unei iubiri din tinerețe. 

Șaisprezece ani a trăit cu Ruxandra lui, 
şaisprezece ani încheiați şi nu l-a miluit 
Dumnezeu cu un urmaș, dar din iubirea 
cu păcat a răsărit copila asta frumoasă 


DOUĂ NEAMURI 13 


care a crescut voinică şi mlădioasă la lu- 
mina soarelui dătător de viaţă. 

Oare nu e asta o palmă de la Dumnezeu? 

Pe el, pe cel din urmă vlăstar al unui 
neam străvechiui de boieri îl bate Dumnezeu. 

Pentru ce? Pentru ce? 

Ce rău a făcut el în lumea asta? Cine 
a venit să 1 se plingă lui și a plecat ne- 
miluit de la el? Pe cine a bătut, pe cine-a 
năpăstuit el?! 

Boierul ridicâ ochii spre cer. Dar cerul 
era sus, sus de tot şi suridea din înnălțimea 
lui albastră spre pămîntul plin de roadă. 

Apoi închise uşor din ochi, uitîndu-se aşa 
printre gene. Îi jucau înnainte firişoare sup- 
tiri şi vinete, ţesute unele 'n altele ca nişte 
ochiuri de plasă, şi el se căznia să le 
prindă odată drept în luminile ochilor, dar 
nu putea. Firele subțiri se întorceai, fugiaă, 
îl amăgiai... 

Soarele vărsa foc pe pămînt, și Măcieş 
era fript de sete, Se sculâ, își scoase o 
căldare de apă şi se răcori. 

— Ţi-a plecat foamea ’n sete, boierule? 

Arendașul era vesel: meiul lui era în- 
cheiat perie, și făgăduia mult. 


T4 C. SANDU-ALDEA 

Porniră amîndoï spre trăsură. Din ea bo- 
ierul Măcieş își maï întoarse încă odată 
ochii spre lunca rodnică în care cîntau fete 
mari la ’ntorsul fînului. Trăsura porni şi 
glasurile slăbiră, slăbiră, se şterseră în li- 
niştea mare a zărilor... Dar un glas de fată 
mare tot mai răsuna ’n sufletul lui Măcieș, 
şi el îl asculta cu iubire, pierdut în gînduri. 


dA rendașul se sculase de noapte şi 
pornise de grabă spre gara Săl- 
cuței. Îi telegrafiase Mişu că so- 
seşte în dimineața aceea și el 
se grăbia să ajungă la timp în 
gară. 
Luceafărul de ziuă-i răsări prin 
SE dreptul grădinilor bulgărești 
din Tigăiţa. Noaptea era senină și răco- 
roasă, drumul pustiă. 

Arendaşul se 'nvăluise într'o şubă groasă, 
iar pe picioare își așezase o pătură. Şedea 
răsturnat în trăsură, cu mînile petrecute în 
miînecile șubei, cu capul lăsat puțin într'o 
parte, cu ochii închişi. Părea că n'aude, 
părea că nu vede, 


16 C. SANDU-ALDEA 


Bucuria că-și va revedea băiatul era mo- 
horiîtă de o umbră de îndoială, care nu-l mai 
slăbia de cînd primise cea din urmă scri- 
soare a lui. Oare ce se va fi ales din băiatul 
lui? E atît de ispititor acest Paris înde- 
părtat! Pe cîți tineri nu i-ati ameţit plăcerile 
lui nebune?! Pe cîţi tineri nu i-a stricat, 
nu i-a frînt, nu i-a nenorocit virtejul lui 
uriaș ?... 

Trăsura fugia uşoară prin praful umezit 
de rouă şi moale ca zăpada proaspătă. În 
urma eï plutiaŭ două linii alburii ca două 
şuviţe de fum. Și caii mergea repede, stră- 
nutînd din timp în timp. lar vizitiul încre- 
menise ca de piatră pe capra trăsurii, cu 
ochii înnaintea cailor, cercetind întinsul 
drumului. 

Apoi gîndul arendașului o luâ pe alte 
cărări mai înflorite. «Nu e doctor în drept? 
Ei și? N'o să-l pot eŭ căpătui şi fără acel 
petec de hirtie stampilată şi iscăhtă? Slavă 
Domnului: Jani Livaridi are proptele bune 
şi gardul cu proptele nu cade la vremuri 
grele...» 

Cînd ajunse la gară, maï era un cias 
pînă la sosirea trenului. Arendaşul spuse 


DOUĂ NEAMURI 77 


vizitiului să tragă la o crişmă din dosul 
gării şi să aibă grijă de cai. El se duse 
în gara singuratecă. ÎIntrâ în salonul de 
clasa I-a şi se lăsă pe o canapea. Mai era 
cine-va acolo, dar el nu-l putea vedea bine 
din pricina acelei lumini nedeslușite, gălbui, 
a luminatului de ziuă. Îi auzia numai răsu- 
flarea adîncă, sgomotoasă.... 

Apoi lumina se înviorâ, năvăli din ce în 
ce mai multă şi desluşi colțurile. Cel ce 
dormia se deşteptâ de-odată, se întinse, 
căscâ și se uitâ prin prejur. Era un pro- 
prietar din apropierea lui Livaridi, un fel 
de colonel în retragere, dator vîndut. Burlac, 
el cheltuia foarte mult cu caii şi cu femeile. 
Văzînd pe Livaridi, se ridicâ şi veni spre 
el cu mîna întinsă: 

— A! Salutare, boierule, salutare ! 

— Bună dimineaţa, domnule colonel! 

— Da’ cu ce treabă pe aici... Pleci 
unde-va ? 

— Ba nu. Aştept băiatul. Vine de la 
Paris. 

— A! Aşaa! A terminat? 

— Da! E doctor în drept. 

— Bravo! Bravo! Te felicit! 


18 C. SANDU-ALDEA 


— Mersi! 

Apoi, proprietarul se așezâ lingă masă 
în faţa lui Livaridi. 

— Ei, da’ cu afacerea? 

— Rămine cum am vorbit! 

«Afacerea» era următoarea: după ce se 
va termina contractul lui Livaridi cu Măcieş, 
Livaridi să ia în arendă moşia acestui 
colonel. 

— A venit mai zilele trecute Chiriţescu 
pe la mine. A auzit că vreau să arendez 
moşia şi venise să i-o daŭ lui. l-am spus 
că-s vorbe lumești. Eŭ vreaă să trăiesc 
înainte pe moşia mea... Să i-o arendez lui? 

Livaridi tăcea şi se uita întrun colț al 
odăii. 

Se gîndia că acest colonel urmăreşte, de 
sigur, vre-un plan ascuns şi el se întreba 
cum i-ar putea lua pentru totdeauna moşia 
ce-i rămăsese de la părinţi şi pe care el 
o fărima zi cu zi, împrumutîndu-se cu sume 
mari, pe care le zvirlia pe cai de curse şi 
pe femei uşoare. 

Pe peron începu a se simți mișcare : ve- 
niseră copii şi fete cu buchete de ţintaură 
proaspătă, cu legăturele de sparanghel săl- 


DOUĂ. NEAMURI 19 


batec verde şi amărui; veniseră chirigii ` 
cari aşteptaŭ să le pice vre-un călător cu 
drum mai depărtat; un popă de ţară cu o 
fată îmbrăcată ca o cucoană de oraş, și un 
soldat dela vînători, stins la față de boală 
grea... 

Un guer cald veni pînă în gară şi trenul 
se zări venind repede şi suflind sulițe de 
aburi pe nănle-i uriaşe. Sosi, se opri. 

Dintr'un vagon de clasa I-a sări sprinten 
un tînăr slăbuț, îmbrăcat întrun elegant 
costum de călătone, pe cap cu o şapcă 
ușoară de mătase, în gură cu o pipă albă 
de spumă de mare. 

— Bonjour papă! 

Livardi strînse la piept acest trup sup- 
țiratec şi fraged al copilului lui şi îl privi 
apoi lung în ochi, spre a citi în ei răs- 
punsul la întrebarea ce-l chinuia de cîte- 
va zile, spre a goni din sufletul lui îndoiala 
ce nu-l mai slăbia. Tînărul răbdâ fără să 
clipească privirea bătrînului, apoi începu a 
ride : 

— Nu mă mai cunoşti? 

— Ba da!... Ba da!... Ai mai crescut, 
mi se pare! 


80 C. SANDU-ALDEA 


— La revedere, domnule Livaridi! 

Colonelul trecu pe lingă ei, salutîndu-i 
pe amîndoi. Par'c'ar fi vrut să spue că şi 
el se bucură de sosirea lui Mişu, dar ca 
om cu bună educație, nu vrea să turbure 
prin prezenţa lui cele dintii clipe ale re- 
vederii. 

— Drum bum! Drum bun, domnule co- 
lonel ! 

Livaridi se simți linguşit de acest salut 
adînc, pe care i-l făcuse un colonel în faţa 
lumei de pe peron şi de pe la ferestrele 
vagoanelor. Par'că se ridicase şi mai mult 
în ochii lui însuşi. Și pentru întiia oară ju- 
decâ mai puţin aspru pe acest proprietar 
risipitor, care zvirha în cele patru vinturi 
averea agonisită de părinții şi strămoșii lui ?.. 

Trenul şuerâ și porni; tatăl şi fiul se 
îndreptară spre trăsură. 

— Gata, Ioniță? 

— Gata, boierule ! 

— Să te văd ce poţi! 

Trăsura porni repede. Cei doi oameni 
stăteau unul lîngă altul şi se pîndiaă cu 
coada ochiului, ca doi străini cari vor să 
se spioneze unul pe altul, spre a afla ce 


DOUĂ NEAMURI al 


le zace ìn fundul sufletului. Vorbiau puţin 
ca oamenii cari n'au ce-şi spune. Trăsura 
mergea prin sate cu căsuțe mărunte, cu- 
rățele, cu ulițe pline de praf și de copii 
desculți şi pirliți de soare, cu cîini obraz- 
nici cari se ridicau din țărînă şi se năpustiau 
asupra trăsurei, lătrînd'o cîte o bucată de 
drum. Apoi gonia pe cîmp, printre lanuri 
verzi, pline de viață nouă. Ah! Ce de- 
parte era acum de Mişu acel Paris fermecat, 
cu străzi curate, cu case înnalte, cu femei 
frumoase ! 

I se părea că plecase de un an de zile 
din el. Depărtarea în spații îl făcea să 
creadă că a trecut la mijloc multă vreme. 

Și o întrebare îl chinuia fără încetare : 
oare se va mai putea el obişnui vreodată 
să trăiască în ţara romiînească ? I se părea 
că e o mare cruzime a soartei ca el, omul 
supțiat, poleit, care a trăit ca un mare boier 
în cel mai frumos oraş din lume, să fie 
acum aruncat la ţară, între nişte țărani 
proşti, aproape sălbateci. 

lar bătrinul simția că feciorul lui nu e 
plămădit din acelaşi aluat ca el, simția că 
sufletul lui e slab şi se poate rupe uşor. 


C. Sandu. — Două Neamuri. $ 


82 C. SANDU-ALDEA 

Aŭ mers aşa o bucată bună de cale, 
schimbînd cînd şi cînd cîte-o vorbă. Bă- 
trinul fuma țigare după țigare, băiatul se 
prefăcea că-l fură somnul, spre a arăta bă- 
trînului cît e de obosit. Iar vizitiul de pe 
capră se gîndia că boerii aŭ altfel de su- 
flete, nu ca oamenii de rînd, ca ţăranii cari 
se sting; de dor. 

Și tocmai cînd intrară în țarina Vulture- 
ştenilor, bătrînul se întoarse către fecior: 

— Uite, Mişule, de aici se 'ncepe Vul- 
tureasca şi merge 'ncolo spre dreapta pînă 
la puţul cu cumpănă de colo din fund. Îl 
zăreşti ? De acolo cîrmeşte spre stinga şi 
ține aşa pînă dincolo de Movila Berzii. 
O vezi ? 

Băiatul se prefăcea că se uită cu băgare 
de seamă spre a face pe placul bătrînului. 

Increţia fruntea, strîimba din obraz: 

— Pînă unde ? Aha! Pînă colo, nu-i aşa? 

— Da, da! Pin'acolo... Frumoasă moşie! 

Și ştii că proprietarul e la noi? Mă ru- 
gase de mai de mult să nu care cumva să 
nu-l chem şi pe el cînd vei veni tu. Și 
l-am chemat. 

Trăsura ajunse la curte şi se opri scurt 


DOUĂ NEAMURI 83 


în faţa caselor boierești. Măcieş era pe cîmp. 
Caliopi sta în capul scărilor, surizind, cu 
sufletul scăldat de bucuria revederi fiului 
ei, singurei ei odrasle. 

Tînărul sări iute şi se repezi spre ea cu 
braţele întinse: 

— Bonjour, maman! 

— Puişoru' mamei !... Ce slab eşti! 

Și mama se uita cu drag la odorul eï. 
Ce-i păsa ei că n'a luat diploma? Ce-i 
păsa ei că a cheltuit treizeci de mii de lei?! 

Era acum înaintea ei fiul cel înstrăinat, 
era înaintea ei, cam slăbuţ — ce-i drept — 
dar aşa sînt toţi tinerii cari se întorc dela 
învăţătură. Şi ce bine-i stă costumul acesta 
de călătorie, ce bine-i stă șapca de mătase!.. 

lată că sosi şi Măcieş de pe cimp. Aren- 
dașul îl văzu de departe și-i făcu din cap, 
parcar fi vrut să-i spuie: da’ calcă mai 
repede, omule, dacă vrei să-mi cunoşti 
băiatul. 

— Fiul meu Mişu, doctor în drept dela 
Paris. 

— Domnul Ilie Măcieş, sfăpînul nostru. 

Arendașul ridea. Cei doi oameni își dă- 
dură mîna. 


84 C. SANDU-ALDEA 


— Încîntat domnule! 

— Să trăieşti, tinere !... Și... cinstit ginere 
de-acu'ncolo! Ai ochit ceva, Iani ?» 

Caliopi se repezi la bucătărie. "Tocmai 
azi cînd trebuia să se mişce mai iute toată 
lumea, tocmaï azi i se părea că de-abia se 
mişcă argățimea. Par'car face înadins!... 

Se aşezară la masă în balcon: Mişu în 
fața lui Măcieș, arendașul în fața soției sale. 
Aşa spusese Mișu că se aşează mesenii în 
Paris : boienii de gazdă faţă în față la mij- 
locul mesei, oaspeții la stînga şi la dreapta 
lor, după vîrstă şi considerație. Tînărul 
mînca puţin şi făcea fasoane de boier ne- 
muncit. Măcieş îl căntăria din ochi şi se 
gîndia că acest firfizon se va amesteca mîne- 
poimiîne în politică, va ajunge departe, va 
răzbate şi va pune într'o zi la cale trebu- 
rile țării, va vorbi despre nevoile ţăranului 
romiîn, va atinge cele mai grele chestiuni 
cu ușurința omului cu un pospaiii de cul- 
tură. În vre-o două rînduri încercâ să vază 
ce-i poate capul, dar tînărul avu o strîm- 
bătură din nas, răspunsuri de sus, ca un 
om care nu stă de vorbă cu ori şi cine, cînd 
e vorba să se atingă un subiect mai serios. 


DOUĂ NEAMURI 85 


Nu-i spusese oare tatăl săii că acest ghi- 
zoroiă de boier îl rugase să-l poftească și 
pe el cînd va veni? Venise deci să-l vadă 
ca pe-un lucru rar. Dar cînd soseşte el 
dumnealui e pe cîmp. Cit p'aci să-l aștepte 
şi cu masa ! Și, acum se obrăzniceşte şi vrea 
să discute cu el chestiuni mari. Dar ce pu- 
tea discuta un om incult, un proprietar cu 
faţa arsă de soare, cu el, Mișu Livaridi, eșit 
proaspăt-prospeţel din lustruiala Parisului? 
Arendaşul văzu însă că prin ochii lui Mă- 
cieș trece un fulger de miînie şi călcâ pe 
supt masă pe Mişu pe picior, apoi abătu 
vorba despre țăranii din Vultureasca : 

— Dar ştii, boierule, că Vultureştenii 
noştri sînt cam lungi de mînă? 

Măcieş se uitâ la el, întrebindu-l din ochi: 

— Ei, cum? 

Și atunci arendașul începu a înşira cum 
a prins el pe unul cu carul încărcat de snopi 
furaţi din clăile arendășeşti, cum a prins 
altă-dată pe altul cu caii în griul verde și 
cum i-a bătut pînă i-a lăsat lungiţi în drum. 

— Hoţi, boierule, hoți şi mincinoși! 

Boierul Măcieş dădu să zică ceva, dar 
Mişu îi luâ înainte. 


86 C. SANDU-ALDEA 


— Numai Vultureştenii sint hoţi?... Toți 
țăranii noștri sînt hoți şi leneşi. Toată iarna 
dorm ca niște trîntori și vara se vaită că 
mor de foame. Cînd le vine bine, fură de 
sting. Cinste la ei, nu se pomenește... Ru- 
şine? Nici atît!... În Franţa țăranii sînt 
muncitori şi cinstiți... Noi sîntem un popor 
de barbari. 

Vorbele cădea grele, rari, ca spuse de 
cine ştie ce bărbat învăţat. Caliopi rămăsese 
cu ochii la băiatul ei și nu mai putea de 
dragul lui; arendaşul se uita la Măcieș, 
întrebîndu-l din ochi: 

— Îți place? 

Atunci boierul nu se mai stăpîni şi țin- 
tind drept în ochi pe băiatul arendaşului, 
vorbi : 

— Domnişorule, să mă ierți că îndrăs- 
nesc şi eŭ care n'am şcoală înaltă ca d-ta 
să spun un cuvînt în chestiunea aceasta. 
Ceea ce spul d-ta acum, e lucru pe care-l 
ştim cu toţii. Toţi gazetărașii, toți oamenii 
neisprăviţi ne spun pe toate glasurile: ță- 
ranul romîn e leneș, bețiv şi hoț. Toţi 
oamenii aceştia cari ne vorbesc astfel des- 
pre țărănimea noastră, o cunosc tot atît de 


DOUĂ NEAMURI 87 


bine cum cunoaştem noi limba chinezească. 
Stat-ai d-ta multă vreme la țară? Intrat-ai 
d-ta vre-odată în vorbă tihnită cu ei să 
vezi ce le poate şi lor capul? Văzutu-i-ai 
d-ta la muncă ?... 

Mi se pare că d-ta mi-ai stat mai numai 
pe la Bucureşti şi pe la Paris. Ei ţi-ai 
stors din pămînt tot bănetul cu care-ai în- 
văţat d-ta la Paris... Nu-i aşa, Iani? Uite: 
întreabă-ţi părintele, întreabă pe Iani, pe 
care-l plouă ploile şi-l bat vîntunile pe cîmp, 
în mijlocul acestor ţărani pe cari d-ta îi 
vorbeşti de răi». 

Arendaşul dădu din cap şi nu spuse 
nimic. Vedea că boerul se necăjise şi nu 
vrea să mai toarne şi el gaz în foc. 

Măcieş urmă : 

— "Ţăranii d-tale din Franţa nu-ţi ies la 
cîmp de cît după ce-ai îmbucat o bucată 
de brînză şi după ce-ai dat pe git cogea- 
mi-te năstrapă de cafea, de cidru sai de 
vin. Şi unde-ţi muncesc ei din noapte pînă'n 
noapte ?... Ai noştri se 'nfig la muncă de 
noapte şi nu iaŭ nimic în gură pînă la 
prînzul cel mic. Se hrănesc şi ei cu aer, 
bieții. Sînt hoţi?... Mie nu mi-ati furat nici 


88 C. SANDU-ALDEA 


un căpătiii de aţă. Că nu prea au încre- 
dere în surtucari?... Au fost furați, şi amă- 
giți şi îngenuchiaţi atît amar de vreme, de 
atîți surtucari: proprietari, arendași, logo- 
feţi, mai ştiu eŭ ce?... 

Care cum veniţi de peste hotarele țărei, 
ne vorbiţi de ce-i pe-acolo, strimbaţi din 
nas la tot ce vedeţi în țara romînească. Cei 
ce veniți din Paris ne spuneți să ne fran- 
tuzim, cei ce veniţi din țara nemțească, ne 
spuneți să ne facem Nemţi... Cînd ne veţi 
spune oare să răminem Romîni?! 

Măcieș tăcu şi o linişte grea se lăsă în 
mijlocul mesenilor. Tinărul îşi găsise stă- 
pînul şi sta acum cu ochii în jos, cocolo- 
şind între degete un miez de piine, — obi- 
ceiŭ apucat din pension, unde se izbiau 
băeții pe ascuns cu bile mici de pîine, în 
ciuda repetitorilor. Iar Caliopi se uita la el 
cu băgare de seamă, par'c'ar fi văzut pe 
fața lui un semn pe care pînă acuma nu-l 
văzuse... 

După ce băură cafeaua, se despărțiră. 
Măcieș dădu niţel ochii 'n gene. Arendaşul 
îşi luâ o condică de socotit oamenii şi se 
duse în grădină supt un pom. 


DOUĂ NEAMURI 89 


Caliopi rămase cu Mişu într'o odaie înne- 
cată în umbră. Băiatul îi spunea cum a trăit 
el în Paris, ce minuni a văzut el pe acolo 
şi ea îl asculta cu drag și par'că vedea 
aidoma străzile frumoase, casele înnalte, mul- 
țimea, fierberea acelui oraș îndepărtat. Cînd 
şi cînd însă faţa i se îngrijora de odată şi 
se uita la băiatul ei cu băgare de seamă, 
par'c'ar fi descoperit în faţa lui vre-o taină, 

Arendaşul socotia zilele cu palmele şi 
cu carul ce 1 se făcuseră pînă acum, cele 
ce i se vor mai face, pogoanele de seceră 
încăputate din iarnă pe mălai sau pe bani 
daţi înnainte şi cele pe care va trebui să le 
plătească în bani ghiaţă. 

lar boerul Măcieș se sculâ curînd, se 
răcori cu apă pe obraji, îşi tăie o nueluşă 
de salcie şi porni domol în sat. 

Mergea încetinel prin praful cald, cu pă- 
lăria pe ceafă, după obiceiul apucat din ti- 
nereţe. Toţi Măcieşii purtaseră pălăriile aşa: 
le plăcea să-i bată soarele pe frunte. Ca- 
sele păreau pustii. Din gardurile de dracilă 
deasă de pe coama șanțurilor răbufniaii 
cînd şi cînd valuri de căldură ca dintrun 
cuptor înfierbintat. Pe alocuri se vedeai, la 


90 C. SANDU-ALDEA 


umbra caselor, bătrîne ce-și legănaă nepoţeii 
sau nepoţelele în ălbii, cîntîndu-le cîntece 
de leagăn, dulci şi pline de dragoste. Băe- 
taşi, numai cu scurta, se arăta ici-colea la 
vrămiți și priviaŭ băgători de seamă la 
boierul Măcieş. Alţii, mai mărişori, ridicau 
tăbii și-și împrejmuiai cuprinsul curții lor 
închipuite pe şosea, cu praful pe care-l ri- 
dicaŭ în spinări ca nişte dealuri... Cînd şi 
cînd cîte-un cîine miîriia, somnoros, topit 
de căldură, dar nu se mişca din loc... În 
dreptul cîrciumei lui Năstrapă era un car cu 
coviltir: un Muntean vindea păcură. Boierul 
se uitâ înnăuntru, dar nu zări nici un Ro- 
mân... Prin curțile arse de soare se păliau 
maldăre de papură din care se vor face în 
curînd legăturile ce vor cetlui znopii mari 
de holdă. 

Cînd ajunse în dreptul şcolii, auzi băeți 
cîntînd. Boierul se opri niţel să asculte. 
Printre glasurile lor supţirele se desluşia 
glasul gros al învățătorului. Măcieș intrâ 
în clasă. Învățătorul îi eși înnainte, bucurat 
în adincul sufletului că boierul şi-a mai 
adus aminte de şcoală. Îl pofti pe scâun 
şi el rămase în picioare înnaintea lui. Vor- 


DOUĂ NEAMURI 91 


biaŭ domol, să nu-i auză copiii. Măcieş se 
uita cu drag la acest apostol al Vultu- 
reștenilor, care le purta portul şi le da 
lumină. Un om de mijloc, bine legat, tuns 
milităreşte, cu cămașă cu rîuri, albă, înflo- 
rită, cu un mînecar scurtuleţ, împodobit cu 
flori de arniciă. Era acelaş Român inimos, 
Vultureştean din moși-strămoși, şi care nu 
s'ar fi dus din satul lui pentru nimic în 
lume. 

— Nu vreţi să-mi ascultați vre-un băiat, 
boierule ? 

Măcieş se sculâ şi se apropie de banca 
din faţă : 

— Al cui eşti tu, băețaş? 

— Al lui Stan Frunză! 

— Şin ce clasă eşti ? 

— Intra 4-a! 

— Ştii tu să ne spui vre-o poezie? 

— Şua! 

— la, spune! 

Băiatul se făcuse roșu ca mărul. Se uita 
cînd la boier, cînd la învăţător, par'car fi 
vrut să-i întrebe: Pe care s'o spui ? Curpen 
îl îmbărbătâ din ochi. 


92 C. SANDU-ALDEA 

Copilul înghiţi un nod ce i se pusese în 
git, tuși şi începu: 

«Plecat-am nouă din Vaslui 
Şi cu sergentul zece 

Şi nu-i era, zăă, nimănui 
În piet inima rece !» 

Inima boierului creștea de bucurie. Co- 
pilul spunea deslușit, cu ochii cînd la în- 
văţător, cînd la el. Îl opri pe la jumătate: 

— Bine, băete! Aşa să'nveţi mereu ! 

Măcieş întrebâ apoi pe altul din Istoria 
Rominilor. Două chipuri din trecutul țări 
noastre îi erau lui mai dragi: Mihai Viteazul 
şi Tudor Vladimirescu. Acestuia el îi zicea 
Tudorel Vladimirescu. Şi băeții răspundea 
pe placul lui: 

— Mihai-Viteazul fu cel mai mare domn 
al Munteniei. El băgâ spaimă în Turci, şi 
vru să uniască Muntenia, Moldova şi Ar- 
dealul. Dar l-aă răpus mişeleşte Nemţii! 

— Tudor Vladimirescu a fost ucis tot 
mişeleşte de Greci. 

Ucişi! Ucişi mişeleşte!... 

Măcieş simția că învățătorul nu făcea cu 
copiii lui numai o înşirare de domni şi de 
ani, ci dezgropa măririle ţăni noastre, le 


DOUĂ NEAMURI 93 


însufleția, le întipăria ca într'o ceară moale 
în sufletele copiilor de școală... 

Eşiră prin curte. 

— Ei, cum te mai împaci cu arendașul 
mei ? 

— Rău, boierule! Rău! 

Era o poveste veche asta. Arendașul 
nu sa putut nici odată apropia de învă- 
ţător. Simția că în acest om Vultureştenii 
vor găsi totdeauna un sprijin în îndărăt- 
nicia lor, că acest om le va arăta cum îi 
îngenunche zi cu zi «veneticul.»> Iar învă- 
ţătorul simția că arendaşul n'are nici o 
legătură cu pămîntul sfint al acestei ţări 
şi ştia că-i poate face ?n orice zi răă, prin 
proptelele ce şi le făcuse din bărbații cu 
trecere în ţară. Era o ură ascunsă care le 
cocea în suflete, care clocotia în amindoi, 
cum clocoteşte izvorul supt pămînt, nerăb- 
dător de a eşi la soare. 

— Cit ţine plivitul, toți copiii mai mă- 
rişori mi-i ia la plivitul griului. Iï amăgeşte 
cu cîte-un ban pe zi, cu ciîte-o acadea, cu 
cîte-un covrig uscat, cu cite-o roșcovă pe 
care le primesc copiii seara de la un Grec 
care s'a pripășit cîrciumar aci de trei ani de 


94 C. SANDU-ALDEA 


zile, de sigur, omul lui Livanidi. M'am plins 
revizorului, dar el dă din umeri, bag'seamă 
că lui îi e mai mare teamă de arendaş de 
cît mie. 

Măcieş îl asculta cu băgare de seamă, 
cu sufletul mohorit de un ghimpe de gînd 
pe care el îl simți la cîtă-va vreme după 
ce şi-a arendat moşia: «De ce a arendat 
el moșia unui Grec? Era abătut, pierdut 
din cauza morții soției lui și a închis ochii, 
a arendat Vultureasca lui rodnică celui 
dintii venit!» 

I se părea că întregul norod din Vultu- 
reasca vorbia prin gura învățătorului, îi 
imputa că Pa dat legat de mini şi de pi- 
cioare streinului. 

— Cînd au cules bieții oameni porumbul 
de pe cîmp — urmă învățătorul — cînd Pau 
curăţat de foi şi lau făcut grămezi, nu vine 
să-i dijmuiască. Nu ! Inti să-şi pue el griul 
în pămînt. 

Parcă mwar putea dijmui în două-trei zile 
şi să-şi semene apoi griul! Anul trecut 
dăduse zăpadă la Vineria Mare şi bieţii 
oameni erau tot pe cîmp. Adecă oamenii, 
nu! Numai femeile şi copilașii se părpă- 


DOUĂ NEAMURI 95 


liau pe lîngă vre-un foc ce ardea ca pe 
ghiaţă. 

Și, ştiţi ce dijmă leia? Nu din trei una, 
cum le luați d-v., din două una. Le-a pus 
cîte două pogoane de.resfet, cite șase chile 
de dus la gară la Sălcuţa. 

Și bieții Vultureşteni rabdă, dar Dumnezeii 
ştie pănă cînd. 

Unde sînt ghiociunile de altă dată care 
păcăniau vesele din bucșile roților de le 
auziai de cît colo ?!... Unde sînt cele trei 


perechi de boi pe care le înjuga mai fie- . 


care gospodar ?... Unde-i tamaslicul de vite 
al Vultureștenilor ?... 

S'ai dus toate pe apa Simbetei... Ghio- 
ciurile mari care aŭ mai rămas nevîndute, 
se ruginesc şi se părăginesc. Vitele s'au 
împuținat, căci arendaşul a spart islazul cel 
frumos să pue grîù în el şi ca loc de iarbă 
nu lasă de cît smîrcurile din spre Sărata 
şi rîpile sterpe. 

Boierule, cît îl mai ţii pe moşie? Svirle-l 
afară!... Svirle-l! 

Ăsta e cîine, nu om! 

Învățătorul tăcu. 

Măcieş îşi răsuci o ţigare dus pe gînduri. 


| 


96 C. SANDU-ALDEA 
Aşa era! Aşa era! El cunoştea prea bine 
nevoile în care se sbăteaŭ ţăranii. Vedea 
cum boierimea băștinașă fugea de la moșii 
la oraşe, vedea cum se desgrădina tot mai 
mult credința la sate şi cum se aciuaii pe 
moşiile rodnice arendaşii de neam strein, 
storcînd averi din pămîntul frămîntat în 
sîngele strămoșilor noștri. 

Invăţătorul intrâ în clasă şi dete drumul 
băeţilor, apoi veni lingă Măcieş. Şcolanii 
trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă, se 
împrăştiară pe uliţi, umplînd satul de larma 
lor veselă. 

Boierul chemâ pe Curpen în şcoală și-i 
dădu c hîrtie de o sută de lei: 

— Ține, Marinică, pentru cărţi de premii! 

Apoi plecâ. 

Se duse pînă'n celalt cap al satului şi 
veni pe supt mal. O dungă de nori fumurii 
alerga de-alungul cerului ca o cărărușă în 
seninul înălțimilor. 

Ajunse la curte pe înserate. Îl aşteptaă 
cu masa. Mișu se arăta foarte prietenos. 
Arendașul îl primi cu o glumă: 

— Cit p'aci să-ţi legăm lingurile de git— 
cum se zice pe la noi, pe la țară! 


DOUĂ NEAMURI 97 

Drept răspuns Măcieş îl întrebâ : 

— Am să-ți fac o supărare. Imi dai tră- 
sura să mă duc la oraș? 

— Dar cum se poate? Să pleci aşa de 
grabă ? 

Și cheful nostru bătrinesc cum rămîne ? 

— Nu se poate! Nu se poate! sări şi Mişu. 

— Cu dragă inimă aş rămîne, dar nu prea 
sînt bine... 

— I sa urit la noi domnului Măcieş— 
zise Caliopi. 

— Dar cum ghicişi d-ta atît de bine? 
Ai dat cu bobii? 

— Ba nu, dar se vede! 

— Nu! Nu! Fără glumă... Sînt cam 
bolnav. 

Și boierul nu se lăsâ. După ce bău 
cafeaua, ceru să vie trăsura. La urma ur- 
melor, arendaşul porunci lui Ioniţă şi bo- 
ierul plecâ. Tînărul se duse în grădină. 
Arendaşul rămase cu soția în balcon. Și 
atunci Caliopi se dădu aproape de el, 
parc'ar fi vrut să-i spuie vre-un secret. 

— Te-ai mai gîndit ?... Ce vrei să facă 
Mişu ? 

— Cum «ce să facă»? Nu ţi-am spus? 

C. Sandu. — Două Neamuri. 7 


98 C. SANDU-ALDEA 
După ce voi isprăvi de treerat, mă duc la 
Bucureşti să vorbesc cu Oţeleanu. 

— Va să zică nu vrei să-l mai ţii pe 
lîngă noi vre-un an-doi? 

— La ce? Trebuie să-i fac rost de-un 
loc bun în magistratură. 

— ŞI eu îți spun că rău faci! Mişu nu 
poate pleca de lingă noi... Nu vreaŭ eŭ. 
Auzi ? 

— Şi de ce, mă rog? 

Arendaşul era foarte mirat de această 
înpotrivire din partea soției sale şi aruncâ 
întrebarea cu un ton batjocoritor, ca un 
om care nu dă voie nimănui să se atingă 
de planurile lui. 

— Pentru-că ei cred că del vom lăsa 
de lîngă noi, îl vom pierde. 

Iani începu a ride cu hohote. 

— Va să zică la Paris l-ai lăsat să stea 
cinci ani de zile şi nu ţi-a fost teamă că'l 
vei pierde şi acum ţi-e teamă de Bucureşti? 

— Ascultă-mă, Iani, şi pe mine odată. 
Știu eŭ ce spun! 

— Ei, ce spui tu? la să te aud. 

Caliopi nu putu spune mai nimic. Ai fi 
zis că-i i-e ruşine, ai fi zis că are ceva 


DOUĂ NEAMURI 99 


pe suflet. Cu glasul domol şi trist ea 
îngînâ : 

-— Nici eŭ nu ştiă bine ce să-ți spun... 
'* Dar mie-mi spune inima să nu-l lăsăm 
de lîngă noi. 

— Cum ţi-ai venit în minte fleacuri de- 
astea? 

Arendășiţa oftâ uşor şi'și pierdu privirea 
în amurgul liniştit. 

— Vei vedea tu! 

Apoi rămase pe ginduri... 

Din trecutul vieții eï îi răsărise în minte 
un chip de om, un chip de rudă şi acest 
chip îi juca acum înnaintea ochilor, plin 
de umbră ca un liliac uriaş. 

Dar cum putea spune ea ce-avea pe 
suflet?! Îi era rușine, îi era teamă să nmo 
ridă Iani. Și cu toate acestea un glas din 
adîncul ființii ei, îi spunea să nu dea pe 
Mişu de lîngă ea. 

A văzut bine, a văzut par'că pînă în 
fundul sufletului fiului ei și un fier roșu 
i-a trecut prin inimă... 

Aidoma risul unchiului ei Mihalis, aidoma 
tremurătura buzei lui de jos... Mişu semăna 
leit cu un unchii al ei, un bogătaş car- 


100 C. SANDU-ALDEA 


tofor şi crai care şi-a tocat la cărţi cel de 
pe urmă ban şi sa înecat în Dunăre. Cum 
n'a văzut ea pînă astăzi această asemănare ? 
Pentru ce chipul lui Mihalis nu i se ară- 
tase nici-odată atît de lămurit ? De sigur 
asemănarea a fost şi pănă acum, dar ea 
n'a putut-o descoperi, de oare ce i-a tre- 
buit ani pînă să iasă bine la iveală, lămu- 
rită ca o pecetie, în ființa copilului ei. 

Arendăşița simți nn fior de frig în spate. 
Un liliac trecu pe dinaintea lor, înotînd în 
aerul umed al serii, pierzîndu-se în întu- 
nerecul ce se lăsa pe pămînt. Nu ! Ea nu-l 
va lăsa pe Mişu de lîngă ea. Cu nici un 
preț nu-l va lăsa! 


PR AA AA RIN 
hii A iu 


TA Mil 
Mu N AI i ul T iyt i ul i Mi im M i i în “fi d 
i il Vinil N ial i n yi il ii Îi vi i il i i i i ji ii i 
i i Hain i. ul n kT 

M 


i? w nl i Muti fi pui 
ÎN DA! i at pab inn i 


V. 


TINEREȚE 


| înd mai era ca vrun cias pîn' la 
ziuă, Curpen fu în picioare. Îşi 
ridicâ ochii în sus, să vază cum 
e vremea, apoi începu să care 
și să aşeze în căruţă tot ce-i tre- 
i buia în ziua aceia: merinde, gă- 
teje de foc, cujba, pripoanele 

238 cailor, nicovele şi ciocane de 
coasă, bota de apă astupată cu un şo- 
moiegel de miez de papură, şi un buriaş 
cu rachiii. Unse apoi osiile, adăpâ caii şi-i 
aduse la căruţă, le puse gurile de ham în 
piept şi legâ tivgeşte opritorile în capătul 
oiştei. Cîinele se repezi la poartă, lătrînd. 
Două umbre se apropiară, crescură şi din 


102 C. SANDU-ALDEA 


ele se lămuriră doi flăcăi cu coasele pe 
umere : Neculai Pleșea și Onea Plavie. 

— Bună dimineaţa, neică Marine! 

Aşa-l ziceai învățătorului toţi flăcăii și 
toate fetele din sat. Oamenii mai bătrini 
îi ziceaii «nepotul Marinică.»> 

— Să trăiţi, flăcăi!... Aţi şi făcut ochi? 

— Băieți vrednici ! — răspunse Onea, 
rîzînd. 

Flăcăii puseră ochiurile ştreangurilor în 
capetele crucioaielor, iar învățătorul desfă- 
șurâ hăţurile. Și, cit ai trage o brazdă cu 
coasa, aŭ şi picat: Ioniță Custură, Miha- 
lache Mazilu, Toader Leasà, Marioara Crivăţ, 
Ileana Mocanului, Marița Hergheligiului, 
Smaranda Plutaşului şi Ioana Ispas — fie- 
care cu coasa pe umăr. 

Cu totul cinci flăcăi şi cinci fete mari. 
Oare să poată da ei jos pînă seara zece 
pogoane de gri ?... Curpen deprinsese din 
tinereţea lui aşa : cînd i se făcea griul numai 
bun de coasă, își lua flăcăi şi fete mari, 
şi într'o zi era tot grîul pologit. 

Fetele se cuibăriră pe podina căruţei, 
flăcăii se rezemară de scoarțe — ţinînd fie- 
care cîte două coase —, iar învățătorul își 


DOUĂ NEAMURI 103 


făcu loc în gura căruţii şi luă hățurile în 
mînă : 

— Gata, flăcăi ?... Gata, fete mari? 

— Gata, neică Marine ! 

— Hi, căluşeii moșului! 

Căluşeii smuciră căruța din loc, ieşiră 
binişor pe poartă și o luară în trap mă- 
runt pe drumul umezit de rouă. 

Prin întunerecul supțiat de lumina slabă, 
sfioasă a răvărsatului zorilor se desluşiaii 
căruțe încărcate cu cosaşi. Ieşiaŭ de prin 
oboarele înnecate în întunerec, treceai ca 
niște umbre, într'un necurmat zîngănit de 
oţele. S'auziaii une ori întrebări şi răspun- 
suri zvirlite din fugă : 

— Mai ai, mai ai? 

— Pină pe la un prînz! 

Apoi nu se maiauzia glas de om. Numai 
păcănitul înnăbuşit al bucșilor de la roți te 
vestia că în lupta aceia între întunerec și 
lumină, zvîrcolirea muncitorimii începuse. 
Un neastimpăr ciudat, puternic plutia par'că 
în văzduh, cuprindea sufletele. 

E secera ! Strinsul roadei sfinte de pe 
ogoare. 


104 C. SANDU-ALDEA 


Să ne grăbim, flăcăi, să nu ni se scu- 
ture spicele !... 

Intunerecul slăbia, lumina cuceria văz- 
duhul. Stelele păliaŭ în cer, se stingeaii 
ca nişte lumini sfîrşite de veghere, se to- 
piaă în înnălțimiie curate. Numai luceafărul 
de ziuă scînteia mereu în singurătatea ne- 
mărgenită şi albastră, parc'ar fi vrut să în- 
frunte soarele. O ciociîrlie cînta în undele 
înviorătoare ale aerului. Din ana de foc a 
Răsăni! lui se ridica încet-încet rotundul 
înflăcă at al soarelui dătător de viaţă, şi 
cîmpul plin de rouă suridea în străluciri 
de diamante... 

Căruţa ajunse la capul locului, şi învă- 
țătorul opri. Flăcăii și fetele săriră repede 
jos şi-şi aleseră fiecare coasa. Curpen des- 
hămâ caii şi-i legâ la căruţă pînă să se 
facă loc de priponit pe postaţă. 

— Ei, care-o iea înnainte ? 

— Eu, neică Marine! 

— Să mi te văd, Neculăiaş!... Să mi-i 
laşi în coadă pe toți. 

Neculai Pleşea nu zise nimic. Zimbi 
niţel, înfipse coporiia în pămînt şi trase 
de cite-va ori cu gresia pe coasă. Apoi îşi 


DOUĂ NEAMURI 105 
făcu cruce și începu a cosi. In pămîntul 
umed picioarele lui lăsară două urme ar- 
cuite. Lîngă el prinse brazdă Toader Leasă, 
lîngă acesta Ioniță Custură, apoi Onea 
Plavie şi Mihalache Mazilu. Iar cînd Mazilu 
trase brazda lui, s'au prins şi fetele : întiiu, 
Marioara Crivăţ, lingă ea Smaranda Plu- 
tașului, lingă aceasta Ileana Mocanului, apoi 
Marița Herghelgiului şi Ioana Ispas. Se 
înşiruiseră ca cocorii: fiecare în stinga şi 
în urma celui d'innainte, cu cîte-o lățime 
şi o lungime de brazdă. 

Aduşi de mijloc pe coporii, flăcăii și fe- 
tele cosiaŭ fără să zică nimic. Coasele 
scrîşniaui amarnic, retezaă griul din fața pă- 
mîntului, îl rezemai pe vergele şi-l culca: în 
pologuri groase. D'innainteacoasei lui Ioniță 
Custură, o prepeliță făcu de odată: svîrrr ! 

— L-ai tăiat coada, Ioniță! — glumi în- 
vățătorul. Uite-o, săraca, a rămas bearcă! 

Flăcăul se opri din cosit, se rezemâ în 
coporiie şi fluier a pagubă : 

— Scăpai bunătate de friptură... Zviîrle 
cu căciula după ea, Oneo! 

Dar Onea Plavie începu a fluiera un 
cîntec ieșit de curînd. Fluieratul lui se în- 


106 C. SANDU-ALDEA 
gina cu scrîşnirea coaselor. Iar fetele’! as- 
cultaŭ cu drag, cosind înnainte, căci fie-care 
din ele avea cîte un dor în suflet, şi cîntecul 
acesta scutura în inimile lor miresme dulci ve- 
nite de prin alte locuri și legăna în sufletele 
lor dragostele simple şi adinci, plămădite în 
lumina soarelui şi în farmecul cîmpului plin 
de holdă. 

Marioara se opri să ascuță coasa, îşi trase 
basmaua pe ochii umbniți de gene lungi 
și furişâ o privire spre Neculai Pleşea. 
Flăcăul cosia harnic, cu capul gol. Și tot 
sufletul fetei se ducea spre el într'un val 
năprasnic de văpaie ascunsă. 

Ei de mici copii sau avut bine şi aŭ 
iubit frățeşte. 

Puneai o scîndură de-a curmezișul pro- 
ţapului de la car şi se daŭ în leagăn cea- 
suri întregi. Cînd se duceau cu viţeii la 
cîmp, el îi culegea flori de mac sălbatec 
şi de ţintaură, pe care ea și le așeza la 
timple între şuvițele de păr negru. Apoi 
s'au făcut mai mărișori și nu s'au mai jucat 
împreună. Simţiră într'o bună zi că nu le 
venia bine să-i vază lumea stînd de vorbă. 
Cînd se întilniai însă, aveati priviri calde 


DOUĂ NEAMURI 107 


în care suridea o simțire nelămurită încă, 
dar care le umplea sufletele de o bucurie 
curată şi adincă, El se ridica voinic şi sprin- 
ten, ea se sbura frumoasă și mlădioasă. Îşi 
făcea drum pe din-naintea casei lui Crivăţ 
şi fluiera o horă, iar fata îl auzia şi inima 
începea să-i bată des în piept, ca la o pasăre 
speriată. Și din zi în zi se doriaŭ mai mult. 

lar, cînd s'aii prins la horă, simțiră că 
o dragoste dulce, adîncă, senină, crescuse 
în sufletele lor. Acum erai flăcăŭ şi fată 
mare, și el îi ieşia în cale în amurgurile 
albastre de toamnă, cînd ea se'ntorcea de 
la gîrlă cu cobilița pe umere. Vorba lui era 
dulce şi ochii plini de lumină. Îi lua floa- 
rea de la ureche și şi-o 'nfigea la pălărie, 
o ţinea de mînă şii se băga din ce în ce 
mai adînc în suflet. Apoi el îi furâ o ba- 
tistă şi nişte bete, şi nu și-aii mai vorbit 
trei săptămîni de zile. Iar într'o Duminecă 
seara Neculai veni în amurg pe malul Du- 
nării, şi acolo îi prinse un colan noi-nouţ 
pe mijlocul ei frumos de fată mare. Şi, de 
atunci Marioara nu mai putea de dragul 
lui. Îi rămăsese în suflet chipul lui Neculai, 
cum ne rămîne în ochi soarele cînd sfințește... 


108 C. SANDU-ALDEA 

— la mai staţi niţel, tinereţe! 

“Curpen ţinea buriașul cu rachii supt 
brațul stîng şi păhărelul în dreapta. 

— Mai staţi, mai staţi, să ne stea norocul ! 

Apoi se duse lingă Pleşea şi turnă un 
păhărel de rachii printr'o ţeavă de trestie 
înfiptă în gura buriului în chip de canea: 

— lea de colea, cosașule! 

Flăcăul întinse dreapta şi luă paharul: 

— Hai noroc, neică Marine! Spor şi be- 
rechet să dea Dumnezeu ! 

— Domnul să te auză, băiete!... Te şi 
uitași în fundul paharului... Mai vrei unul? 

— Nu-i mai da, neică Marine, că pune 
coasa supt polog şi se culcă. 

— Lasă, Oneo, că-ți rămîne şi ție... Nu 
duce grijă! lea de colea, Neculai băiete, 
să ai putere să tragi cu coasa... Și lasă că 
ți-oiă căra şi eŭ la nuntă apă cu ciurul. 

Curpen trecu pe rînd la toți flăcăii și, 
cînd ajunse la fete, se întoarse spre ei: 

— Ia, acum să băgaţi seamă că n'o să 
vrea să bea nici-una, ca să nu le iasă po- 
nosul de bețive. 

Turnâ apoi un păhărel, şi-l întinse Ma- 
rioarei: 


DOUĂ NEAMURI 109 


— "Ține, fină! 

Fata clătină din cap: 

— Nu beau rachit de cînd sînt! 

— Hai, bea!... Hei, bea!... Las că nu 
te văd flăcăii... Ce vă uitaţi încoaci, măi 
pehlivanilor ? 

Dar fata nu vru să iea în ruptul capu- 
lui, şi celelalte fete tot aşa. 

— Norocul vostru, măi flăcăi! — zise 
învățătorul. 

Apoi aşeză buriul pe un mănunchiti, în- 
tinse o velință pe miriştea ţepoasă şi puse 
masa: pîne de casă, un batog afumat şi 
vre-o trei fălii de caş îndulcit. Cosaşii lă- 
sară coasele din mîni şi se aşezară roată 
în jurul mesei. Și, pe cînd mîncat, trăsura 
arendaşului trecu repede pe la capul lo- 
cului și se opri ca la două-trei zvirlituri 
de băț de la «ei. 

— Sa oprit la locul lui Stan Frunză! 
zise unul din flăcăi. 

— Să vă uitaţi că'l bate! — zise altul. 

Flăcăii şi fetele puseră miinile streaşină 
la ochi. 

Arendaşul sări jos din trăsură şi porni 


110 C. SANDU-ALDEA 


spre Rumin. În liniştea mare a cimpului, 
glasul lui se auzia lămurit: 

— La bani şi la mălai ştiai să-mi vii 
astă iarnă, dar la coasă nu vrei să ieşi la 
griîul meă, hai? 

Rumiînul își lăsase mîncarea şi se scu- 
lase în picioare: 

— "Ţi-am făcut pogonul, boierule!... Chiar 
aseară l-am strîns în jumătăți. 

— Taci, hoţule !... Pe cine minţi tu? 

Palma grea şi butucoasă a arendaşului 
căzu aspră pe obrazul omului. 

— Ce mă baţi geaba, boierule ?... Poate 
ca uitat să mă treacă isprăvnicelul pe listă. 

Arendaşul își aduse pe semne aminte 
că omul îşi făcuse datoria, căci nu mai 
izbi a doua oară. Porni spre trăsură, în- 
jurînd. Era o patemă veche a lui ca, atunci 
cînd era înnecăjit de cine ştie ce, să păl- 
muiască aşa din senin pe vre-un om, pe 
cîmp. Azi fu rîndul lui Stan Frunză, mîne 
va fi al altuia... 

Cosaşii lui Curpen se ridicară de la masă 
şi începură iar a cosi; învățătorul schimbâ 
pripoanele cailor şi aduse o botă de apă 
proaspătă. 


DOUĂ NEAMURI 111 


Soarele urca încet în răscrucile cerului, 
lăcustele şi greierii ţiriiai necurmat, pă- 
mîntul frigea, florile de cicoare se închi- 
deaŭ pălite, căldura începuse a juca în 
valuri albe în fundul zărilor albastre, coa- 
sele fulgeraŭ, scrîşniaŭ, grîul piriia, şi văz- 
duhul era par'că de pară. Pe întinsul cîm- 
pului se vedeaŭ muncitorii în cămăși albe, 
făuritorii aurului lucitor, cei legaţi toată 
viaţa lor de pămîntul negru. Şi nici-o adiere 
de vînt nu răcoria frunțile pe care şiruiati 
sudorile fierbinți. Fluturii frumoşi filfiiaă 
cînd şi cînd peste griîă, ca nişte pete de 
lumină colorată. 

Și'n lumina aceia strălucitoare, în liniștea 
mare a cîmpului, un cîntec prinse aripi şi 
pluti departe: 

«Foaie verde şi-un bujor, 
«Plînge-mă mamă cu dor, 
«Că şi eŭ ţi-am fost fecior: 
«Ţi-am scos plugul din obor, 
«Şapte brazde cam brăzdat, 
«Cu grapa nu le-am grăpat, 


«Şin casarmă m'a băgat: 
«Frumos păr mi-a retezat !» 


Miinile strîngeaŭ cu tărie coporiiele, iar 
fetele îşi trăseseră basmalele pe ochi. O 


112 C. SANDU-ALDEA 


turburare adincă se ghicia în sufletele lor, 
şi turburarea aceasta tremura în glasurile 
tuturor și da aripi coaselor. 

Ca miine, ca miine vor pleca la oaste 
toți flăcăii cari cosesc azi la griul învăță- 
torului şi vor rămîne fetele mari să-i plingă 
pe-ascuns în amurgurile tainice, şi vor ră- 
mîne boulenii pe mîinile bătrinilor saŭ ale 
frățiorilor mai mici, şi ei nu vor mai vedea 
florile ce cresc în Vultureasca, nu vor mai 
auzi glumele clăcilor şi vioara lăutarului. 

Într'acestea, învățătorul chiui de la că- 
ruță să vie o fată să facă fiertura de amiazi 
şi fetele se îndemnaŭ una pe alta: «du-te 
tu, surată»>; «du-te şi tu, verişoară!. 

— Să se ducă una, care ştie să mestece 
mămăliga ! zise Onea Plavie. 

— Duceţi-vă, fa, una, c'apoi mă duc eŭ 
şi vă fac de rușine! zise Mihalache Mazilu. 

Atunci Ioana lui Ispas porni la căruţă, 
Şi învățătorul îi deten primire mălaiul și 
cele trebuitoare, apoi veni de cosi în locul 
fetei. Coasele dărîmaŭ merei, şi grîul ră- 
mînea în urmă în pologuri aurii peste care 
soarele vărsa valuri de dogoare. Cite-un 
spic răscopt se frîngea uneori din încârli- 


DOUĂ NEAMURI 113 


gătură şi zbura departe, într'o săritură re- 
pede de lăcustă. Pe alocuri vre-o tufă de 
alior, retezată din fața pămîntului, plîngea 
stropi de lapte... 

— Mamă Călino — zise învățătorul unei 
bătrîne ce cosia alături de locul lui — mai 
poţi, mai poţi? 

— Ia, fac şi eŭ umbră pămîntului de 
geaba, maică. 

— Să vii să mănînci cu noi. de amiazi, 
mamă Călino! 

— Viù, Marinică maică, viu!... 

Soarele dospia pămîntul, vărsa potopu-i 
de lumină albă peste roada bogată a țari- 
nei. Și atunci glasul fetei lui Ispas se auzi 
de la căruţă: 

— Neică Marine, mîncarea-i gata. 

— Hai, băieţi! 

Tineretul porni spre- capul locului: flă- 
căii fluierînd, fetele cîntînd. Învățătorul se 
duse de adăpâ caii, apoi le mai schimbâ 
odată pripoanele, cu toate că bietele do- 
bitoace nu mai puteai paşte o gură de 
iarbă din pricina muştelor, pe care le iu- 
tise soarele. 

Două fete umplură străchinile şi împăr- 

C. Sandu. — Două Neamuri, 8 


114 C. SANDU-ALDEA, 


ură lingurnile de lemn, pe cînd alta aduse 
apă rece. Baba Călina veni și ea, domol, 
cu coasa pe umere: 

— Dar ori ţi-e 'n gînd să treci pe postaţa 
noastră, mamă Călino, de-ai venit cu coasa? 

— Ba nu, mamă! Ia să-şi facă pomană 
vre-un flăcău să mi-o bată niţel, că nu mai 
taie de loc, custura. 

Care cum mînca, se scula, se aşeza la 
soare, înfigea nicovala în pămînt, şi înce- 
pea să-şi bată coasa. Onea Plavie luă şi 
coasa babei Călina cu el. Ioniță Custură 
se băgă supt leşiţele căruţei, şi începu a 
glumi cu fetele, strigînd către Pleşea : 

— Măi fra'mii Neculai, bate şi coasa 
mea, că ţi-oiă căra și eŭ cu furca vre-un 
sac de făină de la moară. 

Ciocănelele izbiaă des în gurile coaselor, 
se înginaii ca nişte cîntece de oţele, şi 
flăcăii stau în soare, aduşi de mijloc spre 
nicovele. Fie-care luase şi cîte o coasă de 
fată. Numai Ioniță Custură se odihnea la 
umbră şi rîdea cu fetele. Apoi într'un tîr- 
zii sări şi el grabnic: 

— Hehei fetelor, cu voi îmi rămîne 
coasa nebătută. 


DOUĂ NEAMURI 115 


Neculai Pleșea isprăvi de bătut coasa, și 
se sculâ. După el se ridicâ și Mihalache 
Mazilu şi veni spre el, cu umărul 'nnainte, 
să-l izbească. Pleşea îl văzu, se sprijini în 
picioare şi-l primi în umărul drept, dîn- 
du-l îndărăt. 

— Măi, da’ ce vi-e 'n gînd să faceţi? — 
le strigă Curpen. 

— Neică Marine, lasă-mă să daŭ odată 
cu el de pămînt! răspunse Mazilu. 

— Așa vi-e povestea?... Să vă văd! 

Ceilalți cosaşi se sculară de pe unde 
eraă şi se strînseră roată în jurul celor doi 
flăcăi. Fetele se urcară în căruță. lar în- 
vățătorul rămase la umbră cu mama Că- 
lina. 

Cei doi flăcăi stătură niţel faţă ’n faţă, 
măsurîndu-se din ochi de sus pînă Jos, 
apoi se cuprinseră strîns în braţe. 

— Nu te lăsa, Neculai! 

— Îngenunche'l, Mihalache. 

Miinile se înfipseră în briiele roșii, şi 
braţele strîngeaŭ cu putere. Se ridicau 
unul pe altul de la pămînt, se învîrtiaŭ, 
se amăgiau şi cădeaŭ tot în picioare, iz- 
bind greu în pămînt. 


116 C. SANDU-ALDEA 


Mihalache pîndi cînd îi veni bine, şi se 
smuci din strinsoarea luptei drepte, alunecâ 
repede înnapoi şi apucâ pe Neculai de 
brațe, mai din jos de umeri. Apoi îl smuci 
spre el, îl aduse scurt şi repede spre stînga, 
spre a'l suci apoi de odată la dreapta. ÎI 
împinse înnapoi, îl mai smuci de câte-va 
ori şi îngenunchie de odată pe genunchiul 
sting, vrînd s'aducă astfel pe Neculai, pe 
neaşteptate, la pămînt. Dar cel-lalt îi aflase 
toate meşteşugurile şi se feri, proptindu-se 
la timp în piciorul drept. Văzind că nu i-a 
izbutit vicleşugul, Mazilu se ridică repede 
și se înfipse iar la luptă. Neculai îl strînse 
bine în braţe, îl săltâ de la pămînt şi în- 
cepu a-l învîrti cantr'un joc repede, spre 
al ameți. 

— Zvîrle’l la pămînt! 

Dar mînile-ï alunecară din încleștarea lor 
din pricina sudori, şi Mazilu îi scăpâ. 

Sudorile le curgeau pe frunți, şi ră- 
suflarea li se iuțise. Își strinseră bine 
briele pe mijloc şi se cuprinseră din noŭ 
în braţe. 

— Merge cuşiretlicuri ?—întrebă Curpen. 

— Merge! răspunse Mazilu. 


DOUĂ NEAMURI 117 


Și, cît aï clipi din ochi, căzu pe spate, 
ridicînd genunchiul drept în pìntecele lui 
Neculai, spre a-l zvîrli peste cap. Şi cu toate 
că mişcarea fu destul de repede, Neculai 
nu zburâ pe sus, ci căzu în patru buşi pe 
pieptul lui Mazilu: 

— Scoa măi vericule, că te-ai umplut 
de praf! 

Mihalache Mazilu se înfurie. Se sculă şi 
înfipse mîna stîngă înnainte, mîna dreaptă 
la şale în briul lui Neculai. Acesta îi băgase 
braţul stîng pe supt braţul lui drept, braţul 
drept îl aruncase pe de-asupra umărului lui 
stîng şi îşi prinsese pe la spate cu stînga 
încheietura mînii drepte. Se răsuci apoi cam 
cu umărul drept în pieptul lui Mazilu, și, 
cînd îi veni bine, îi aruncâ piedecă piciorul 
drept, cetluindu-i bine acel picior, şi furîn- 
du-i sprijinul piciorului stîng. 

— Acum e acum, Mihalache! 

Mihalache văzu însă bine că nu mai e 
scăpare. Neculai îl împingea cu umărul, îl 
aducea din braţul drept şi] cetluise cu pie- 
deca. Se zbătu el să scape, dar nu fu chip. 
Se plecă, se plecâ — ştii ca un pom tăiat 


118 C. SANDU-ALDEA 


din faţa pămîntului, — și în urmă căzu do- 
vedit. 

— Cit p'aci să cazi, Mihalache! — îi 
strigâ învățătorul, rizind. 

Apoi se îndreptâ spre baba Călina. 

— Ce zici, mamă Călino, să le daŭ cite 
un rachiu? 

Lelea Călina își şterse cu mîneca lacră- 
mile din ochi, şi oftâ jalnic: 

— Dă-le, mamă, dă-le!... Că-s voinici 
amîndoi, flăcăii !... Aşa era şi Răducu meu!... 
Oof, Doamne!... Doamne!... De tînăr mi 
l-ai mai luat! 

Baba Călina avuse un singur fecior, care 
murise la oaste, și de atunci îl plingrea pe 
toate cărările. O biată vădană tristă şi amă- 
rîtă, care-și trăia ca vai de mama ei zilele 
ce-o mai despărțiaii de mormiînt. 

Tineretul tăcu în fața acestei dureri de 
mamă. Onea Plavie trase cu gresia pe coasă 
şi îi pipăi gura cu degetul: 

— Taie ca briciu', mamă Călino! 

— Să trăieşti, puiu'mamei!... 

Apoi bătrîna se sculă şi porni încet-încet 
cu coasa pe umăr spre locul ei. 

Fetele strînseră masa și se prefăcură că 


DOUĂ NEAMURI 119 


vor să se odihnească de nămiezi, dar flă- 
căii nu le deteră pace. Rupeai cîte-un fi- 
rişor de iarbă şi le gidilaii pe la ochi, pe 
obraji, pe buze, pînă le stricară culcuşul. 
Apoi Onea Plavie, care fusese multă vreme 
după oi, scoase fluierul de la brîù şi zise 
un Pandelaş. Tineretul sări îndată la joc, și 
astfel răgazul de la amiazi fu dat horilor. 

Apoi coasele începură a scrişni din noŭ. 
Cite-o şopirlă luneca repede prin miriştea 
proaspătă, pierind supt poloagele de grîù. 
Din belșugul de roadă ieşiau în răstimpuri 
văpăi de arşiță. Numai floarea de orajniță 
părea mai fragedă, însîngera printre firele 
de grîù. lar locurile cu porumb păreaă nişte 
insule de smarald răsărite ca prin minune 
în marea de aur a griului ce se întindea 
pînă unde se 'mpreuna cerul cu pămîntul. 
Brațele oțelite în muncă trăgeau voinicește 
coasele, şi griul cădea, cădea mereii. În 
piepturile tinere năvăliaă dorinţele dulci, 
şi dragostile frumoase şi adinci legănai 
sufletele... 

Z N 

Soarele se lăsa în chindii şi cosaşii se 

odihniră niţel pe cotoarele poloagelor. O 


120 C. SANDU-ALDEA 
prepeliță îşi striga numele dat de cărturari: 
pitpalac. Printre norii ce-i ieşiaă în cale, 
soarele ţesea trimbe late de lumină blîndă. 
Spre miază noapte se ridicaă, se îngră- 
mădiaii nişte nori albi, ca nişte munţi în- 
nalți, troeniți de zăpadă. 

— Zor, flăcăi! 

O răcoare binefăcătoare se lăsase acum 
pe cîmp. 

— De-om ieşi pînă'n sfințitul soarelui la 
capul locului, să ne cununi pe toţi, neică 
Marine. 

— Vă cunun, mă, că nu mi-e ruşine cu 
nişte fini ca voi! 

Griîul cădea, cădea, cădea, şi soarele 
grăbia pe drumu-i de seară. Cosașii nu mai 
ziceai nimic. Umbrele lor se lungiai uriașe 
şi plutiaŭ negre pe pologuri, pe mirişte. 
O pace adincă se lăsa în sufletele lor. Soa- 
rele începuse a zvirli jăratec spre sfințit 
şi scobora din ce în ce mai iute. Norii din 
spre miază noapte aveai acum surpături 
de stînci fantastice, colţuri străvezii, pis- 
curi înnalte, care plutiaă în înnaltul cerului 
ca o măiastră dantelă de cristal. 


DOUĂ NEAMURI 121 


Și atunci Neculai Pleşea mai trase de 
vre-o două ori cu coasa spre a tăia cele 


din urmă fire de grîu, şi ieși la capul lo- 
cului. Apoi rînd pe rînd ieșiră şi ceilalți 
flăcăi şi fetele. Curpen puse mina streaşină 
la ochi şi se uitâ în urma lor, pe cîmpul 
plin de aurul poloagelor : 

— Te pologiră zmeii miei de cosași, hai? 

Și, după datina strămoșească, oamenii 
răsuflară la capul locului. 


Soarele se măria, se înroşia, scăpăta, şi 
din pragul asfințitului se uita ca un ochii 
uriaş spre lumea împrăștiată pe ogoare, 

Rotundul lui rămînea în ochi, şi ori în- 
cotro te uitai, îl vedeai ca un ban mare 
de aur care fugia, odată cu privirea, peste 
grîù, peste porumburi, peste miriști. 

Lumina se împuţina și întirzia viorie pe 
cîmp. Apoi soarele peri în norii de jăratec 
ce ardeau în sfințit. Părea un foc năprasnic 
care cuprinsese şi cerul şi pămîntul, și acest 
sfîrșit de zi avea o măreție de taină dum- 
nezeiască. Norii din spre miazănoapte se 
întunecai, luai feţe de granit vinăt, şi lanţul 


122 0. SANDU-ALDEA 
acesta de munți fantastici părea acum grozav 
de înnalt, întuneca mere, şi par'că dincolo 
de el răsăriaii lumi pe care noi nu le putem 
cunoaşte... lar pe cîmp începu a pluti 
amurgul dulce de vară.... 


VI. 


NEPOTUL LUI MIHALIS 


nenorocit decît un osîndit. Amin- 
tirile celor cinci ani trăiţi la Pa- 
ris erai proaspete în sufletul lui 
şi-l nefericiau prin farmecul tre- 
cutului și amărăciunea depărtă- 
rei, prin acel sentiment dure- 
S ros ce-l lasă în inimile noastre 
despărțirea de locurile ce ni-aii fost dragi, 
de fiinţele pe care le-am iubit. Avea une- 
ori momente de răzvrătire năvalnică, şi-i 
venia atunci să spargă casa de bani a aren- 
daşului, să iea dintr'însa cît va putea mai 
mult şi să plece în lume. 

— Ah! — îşi zicea el adese ori — de ce 


124 O. SANDU-ALDEA 


nu se găseşte cineva care să-mi dea bani 
să mai pot trăi un an, numai un an în Paris 
şi pe urmă să mă omor!: 

Dimineaţa se scula tîrziă, se plimba vreme 
de două ceasuri numai în halat şi'n papuci, 
apoi se îmbrăca a lene ca o cocoană care 
nare nimic de făcut și trîndăviă pe cana- 
pea, cu vre-un jurnal în mînă, pănă la masă. 

Întrun rind scăpâ la Bucureşti şi se în- 
toarse abia după o săptămînă, stins la față 
și mort de somn. Se încui€ într'o odaie şi 
dormi o zi şi o noapte, fără să se simţă. 
Arendășiţa nu zise nimic, dar se uitâ odată 
drept în ochii arendașului, și acesta înțe- 
lese că soția lui avea de ce se teme, ne- 
lăsînd pe Mişu să plece la oraş. Necăjit la 
început de împotrivirea ce-i făcea Calopi 
în îndeplinirea planurilor lui pentru viitorul 
lui Mişu, Iani Livaridi văzuse în cele din 
urmă că o ședere de cîtva timp la ţară nu 
poate fi decît în folosul băiatului lui, care 
era slab şi avea nevoie de aer curat, de 
viață cu rînduială şi de linişte. Cind i-a 
spus soția lui ce avea ea pe suflet, aren- 
dașul a rîs cu hohote în faţa ei, dar, cind 
tu pe cîmp, singur, simți şi el o teamă ne- 


DOUĂ NEAMURI 125 


înțeleasă furişindu-i-se în suflet, şi văzu că 
tot e bine să asculte odată şi de ea. 
Incepură deci a lăuda amîndoi viața cîm- 
penească şi a huli viața de oraș în care 
sînt atîtea neajunsuri. Și era o plăcere să 
asculți cum înnumăra Livaridi toate frumu- 
sețile acestei vieţi cîmpenești, de şi pentru 
el cea mai aleasă frumusețe, cea mai adincă 
plăcere a arendășitului era uşurințe cu care 
putea îngrămădi în casa de bani teancu- 
rile de bancnote şi aurul zimţuit şi greu. 
După cîtva timp începu a lua cu el pe cimp 
şi pe Mişu. Li arăta amănuntele muncilor 
ce se făceau pe atunci, îl duse la arman 
să vază cum se prăşeşte locul de arie, îl 
duse pe la plugurile ce făceau ogoare şi-i 
arătă cum se bagă plugul mai afund sai 
cum se scoate mai în fața pămîntului, cum 
i se dă brazdă lată ori îngustă, apoi se 
duseră amindoi să arvunească maşina de 
treierat spre a vedea și el cum se face 
ruptoarea prețului pe chilă. Într'o zi îi spuse 
că are de gînd să cumpere o moşie fru- 
moasă și să plugărească amindoi. În acest 
chip Mişu va face parte din aristocrația 
rurală a judeţului, se va înscrie într'un par- 


126 C. SANDU-ALDEA 


tid şi va ajunge miine-poimiine deputat: vara 
va sta la moșie, iarna, cînd nu mai e ni- 
mic de făcut pe cîmp, se va duce la Bu- 
cureşti, va vorbi la Cameră, va ajunge 
departe. 

Mişu vedea bine că în potriva dorinții 
lui aprige de a trăi la oraş se ridicaă 
amîndoi părinții şi la urmă înţelese că, 
atît timp cît va sta închis în casă şi nu 
se va amesteca în treburile moşiei, el nu 
va putea ieși din curte fără știrea părin- 
ilor, sau va fi silit să iasă pe ascuns, să- 
rind peste gard în loc să iasă pe poarta 
mare. Şi se gîndi că trebuie să cîştige 
neapărat încrederea părinților, se gîndi că 
va trebui cîtă-va vreme — o lună, două, 
trei, un an chiar — să dea ajutor aren- 
daşului, să se zbată după treburi spre a 
putea ieşi din curte la orice ceas din zi 
şi din noapte, nesupărat de nimeni, supt 
ochii părinților şi ai argaţilor. Şi-ar face 
azi un prieten, mîne altul, sar întilni din 
cînd în cînd, ar pune la cale vre-o petre- 
cere, şi acest timp de corvadă ar trece 
mai repede. Cine ştie dacă nu i-ar ieși în 
cale și un pic de dragoste care să-l mai 


DOUĂ NEAMURI 127 


mîngîie de pierderea Nineteï din Paris?! 
Și într'o bună zi se sculâ de noapte, şi, 
cînd se crăpa de ziuă, era în curte. Aren- 
daşul se cruci cînd îl văzu: 

— Dar tu? 

Tînărul surise şiret şi nu răspunse nimic. 

— Te-ai sculat de noapte, hai? 

— Ca plugarii! 

— Zău?— făcu arendaşul. Da'ce-ai visat 
astă-noapte? 

— Am visat că-mi cumpăraseşi un cal 
de șea, să mă pot duce pe cîmp călare şi... 

— ŞI, cînd te-ai deşteptat, ţi-ai adus 
aminte că nu ştii să călăreşti !... Nu-i așa? 

— Chiar aşa !... 

— Acum ce-i de făcut? 

— Să mă ’nvăț să călăresc, şi să-mi iei 
un cal. 

Arendaşului îi pieri zimbetul acela în 
care se vedea şi şiretenie şi puțină batjo- 
cură. Se uitâ la băiatul lui cu luare-aminte, 
şi o rază de bucurie trecu luminoasă prin 
sufletul lui : 

— Băiatul mei se dă la brazdă! 

Și, după ce luară cafeaua cu lapte, tatăl 
şi cu fiul veniră în faţa grajdului. 


sa 


128 O. SANDU-ALDEA 

— Simioane ! — strigâ arendaşul. Pune 
şeaua pe Bălan, şi adu'l încoa! 

Argatul veni după cîtva timp cu un cal 
înșăuat : un Bălan bătrîn și blind, de putea 
călări şi un copil pe el. 

Mişu începu să riză: 

— Ăsta fuge de mănîncă pămîntul! 

— Cel puţin ştiii că nu te trînteşte! — 
îi răspunse arendașul. 

Caliopi strigâ din pridvorul caselor : 

— Să ţie doi oameni pe Bălăn, că-şi 
face vînt şi zboară în nori. 

Argatul îi ținu piciorul stîng, şi tînărul 
se urcă în şea. Se plecâ repede pe grea- 
bănul calului și'şi înfipse mîinile în coamă. 
Atunci arendaşul arse cu biciuşca armurile 
lui Bălan, și calul porni într'un trap săltat 
care făcea pe Mişu să-și piardă cumpătul: 

— Mai încet! Mai încet, mă!— zbera 
el la argatul ce ducea calul de frîù. 

Apoi piciorul îi ieşi din scară, şi tînărul 
alunecâ de pe şea în stînga calului: 

— "Ţine-mă, Simioane! 

Argatul sări repede şi urcâ iar pe şea: 

— Şeaua-i de vină, boierule!... Noi nu 


DOUĂ NEAMURI 129 


mai cădem de pe cal, căci călărim pe de- 
şelatele! zise rizînd argatul. l 

“Arendaşul se urcâ în docăraş și porni la 
cîmp, strigînd din fugă lui Mişu: 

— Pîn' la amiazi să mi te ţii în picioare 
pe cal! 

Dar Mişu se căzni trei ceasuri în ziua 
aceia și nu putu învăţa să se ție la trap. 
Picioarele îl durea din armuri de nu le! 
mai simţia. A doua zi însă încălecâ iarăşi, | 
a treia zi iar, o săptămînă întreagă sa 
căznit pînă a'nvăţat să se ție bine pe cal. 
Atunci luâ un cal mai tînăr din grajd şi 
ieși pe cîmp, pe lingă docărașul arenda- 
şului.” Oamenii de pe cîmp îşi puneaŭ mii- 
nile streașină la ochi şi se uitaii după el. 
Apoi își strigaŭ unii altora : 

— Uite, vere, ăla de la Paris, sa băgat 
logofeţel la tat'-său! 

Arendășiţa mulțămia lui Dumnezeii că 
a dat băiatului ei gînduri bune, iar aren- 
daşul se gîndia că bine a făcut de a as- 
cultat odată şi pe Caliopi. 

Și nu trecu mult, și Mişu porni într'o seară 
cu isprăvnicelul, să scoaţă cîțiva îndărătnici 
de oameni la ogoare pentru a doua zi. 


C. Sandu. — Două neamuri. 9 


130 ©. SANDU-ALDEA 


Argatul se opria înnaintea vrămiţei şi 
spunea : 

— Aici stă cutare. 

Apoi ciocănia cu codiriştea harapnicu- 
lui în stîlp. 

Iar Mişu aştepta la poartă şi, cînd se 
arăta cel cu pricina, începea să se răs- 
tească la el: 

— Dacă nu-mi ieşi miine la ogoare, să 
ştii că te ridic cu jandarmul de unde vei fi! 

Apoi pleca la altul şi iar la altul, pînă 
se ducea la toți. Atunci se întorcea spre 
curte, se abătea pe la cîrşma lui Nicoli şi 
cinstia isprăvnicelul cu cîte-o cinzeacă de 
rachii, pe cînd el își cumpăra ţigări şi 
pornia repede spre a nu crede oamenii 
că-i place să stea de vorbă cu crişmarii.... 

ȘI, după cît-va timp, începu a se duce 
noaptea pe cîmp, singur. Își lua cu el tot- 
deauna revolverul, şi pleca la arman să 
vază de nu doarme pîndarul, în luncă, să 
vază de n'ar putea prinde vite streine în 
otavă, la porumburi, să vază de nu fură 
flăcăii porumb de copt. 

lar cînd maşina începea a urla, el se urca 
pe batoză, supraveghia niţel mersul trebu- 


DOUĂ NEAMURI 131 


rilor, se uita pe furiș la fetele frumoase 
şi ardea cîte-o nuia pe spatele vre-unui 
țigănuş ce căra cu trăgătoarea. 

Hotărit lucru: Mişu vrea să sapuce de 
plugărie! 

Întruna din seri, arendașul întirzi la 
masă mai mult ca de obicei şi porunci 
slujnicii să mai aducă o cană de vin. 
Afară începu de odată să plouă, şi un 
miros de pămînt ars năvăli în odaie prin 
fereastra deschisă. 

Livaridi se sculâ, se duse la fereastră 
şi se uitâ la cer: 

— Are de gînd să ne stropiască niţel ! — 
zise el închizind fereastra. 

Ploicica asta numai bine frăgeziă pămin- 
tul pentru ogoarele ce-i mai rămăseseră 
de făcut. 

Mişu sta răsturnat pe speteaza scaunului, 
cu mîinile 'n buzunare, picior peste picior, 
iar Caliopi se sprijinise de marginea me- 
sei, plecată puțin spre lampa ce-i cuprin- 
dea pe cîteşi trei întrun cerc de lumină 
blindă şi veselă. 

Arendaşul povestia cum aŭ și 'nceput 
părinții cu fete de măritat să-i dea tircoale. 


132 C. SANDU-ALDEA 


Un misit care venise să-i vază griul, îi 
abătuse vorba despre fata unui proprietar 
din vecinătate: «fată frumoasă, cu zestre, 
crescută în pension, ştie franţuzeşte, nem- 
ţeşte, pian, lucru de mînă... un boboc!» 

Şi arendaşul imita jocul feţei şi gestu- 
rile misitului şi făcea haz mare de această 
întîmplare. Arendăşița se uita pe furiș la 
băiatul ei, care fuma făcînd pe nepăsăto- 
rul, căznindu-se să croiască din fumul de 
țigară cercuri trumoase. Mișu se uitâ de vre-o 
două ori la ceas, ca omul care a întirziat 
prea mult la masă şi pe care'l aşteaptă 
patul saŭ vre-o lucrare de seamă. Apoi 
cînd bătrînii se ridicară, el le dădu noapte 
bună, le urâ somn uşor şi porni spre odaia 
lui, mormăind întrun căscat prelung : 

— Sînt mort de somn! 

Îşi scoase haina şi ghetele şi-şi luâ ha- 
latul şi pantofii. Apoi suflă în luminare și 
se întinse pe pat, așa îmbrăcat. Citva timp 
ascultă cu băgare de seamă. În odaia de 
mîncare se auzia zgomot: servitoarea strîn- 
gea masa. După un răstimp auzi un cîne 
lătrînd, apoi pe tatăl săă strigînd : 


DOUĂ NEAMURI 133 


— Cine-i la arman în noaptea asta, 
Costache? 

O linişte adîncă se lăsâ apoi pe curtea 
boierească. Mişu sta cu ochii deschişi, cu 
urechea la pîndă, ca un cîine de vînătoare. 
Odaia lui da cu ferestrele spre Dunăre, 
căci venia în dosul caselor. Afară nu 
mai ploua, şi un întuneric greii apăsa 
pe pămînt. O ploaie de ţărină izbi de- 
odată într'o fereastră. Mişu sări din pat, 
îşi scoase halatul şi îmbrăcâ haina, apoi 
deschise binişor fereastra: 

— Ai venit? 

— Da! 

— Stai acolea, că viu şi eŭ acum. 

Un sfert de ceas i-a trebuit pînă să se 
strecoare afară, un sfert de ceas înspăr- 
miîntător de lung. I se părea că în dosul 
fie-cărei uşi e cineva care-l pîndeşte, şi în 
fie-ce clipă se aştepta să auză deschizîn- 
du-se ușa de la odaia părinților şi săl 
vază pe tat'-săi, răsărind în prag cu lu- 
mînarea în mînă: 

— Da’ unte duci, Mișule, așa de în- 
cetinel? 

Cînd se văzu afară, se lipi de părete şi 


134 C. SANDU-ALDEA 


aşteptă cîteva clipe. Apoi scobori repede 
scările de piatră şi se furișâ în grădina 
din dosul caselor. Se apropie de fereastră, . 
dar nu văzu nimic. 

— Unde eşti? — întrebâ el pe şoptite. 

— Aici! — se auzi o voce, încet. 

Bijbiiră prin întunerec, pînă ajunseră în 
nişte brazde de cartofi, şi acolo se așezară 
pe cîte-un muşuroiui. 

— Ştii la ce te-am chemat? 

— Nu! 

— Să-mi faci un mic servici... Uite 
ce e: ai să te duci într'o zi, cînd ți-oiŭù spune 
eŭ, la gară la Sălcuţa să aduci de acolo 
o cocoană acasă la tine. Te'ntreabă cineva: 
cine €?... O rudă de a ta, profesoară de 
oraş, care vine să stea la tine vre-o două 
săptămîni. Eŭ voii veni la tine noaptea, 
voiŭ sta un ceas-două, și voii pleca fără 
să mă simță nimeni... Să te 'ngrijeşti de 
pui şi de vin bun.... Ce zici?... Faci? 

Cel întrebat nu zise nimic deocamdată. 
De sigur, se gindia. Mişu se apropie de 
el, să-i vază fața, dar n'o putea desluşi în 
toate amănuntele ei. 

— Ce zici?... N'auzi? 


DOUĂ NEAMURI 135 


— Greu, boierule! 

— Ce grei?... Unde ţi-e greutatea? 

— O să afle tatăl dumitale şi o pățesc 
cu el! 

— Eşti prost!.., Cine-o să-i spuie?.. Nu 
vezi că sînt şi eŭ la mijloc? 

— Aşa e; dar... 

Mişu scrîşni din dinţi pe înfundate... 
Cum? Nicol pe care l-a adus Livaridi în 
Vultureasca, ajutindu-i să-și deschiză cîr- 
ciumă, stă și se gîndeşte cînd e vorba să 
facă o mică înlesnire băiatului binefăcă- 
torului săă?... Un val de mînie trecu prin 
el, fierbinte ca o adiere de flăcări... Cine 
l-a pus, cine l-a pus să se dea prins astfel 
unui prost de cîrciumar sărac?!... 

Apoi se gindi să-l întrebe aspru: «ia 
ascultă-mă, cît ceri?», dar se opri cu în- 
trebarea pe buze, căci îi era teamă să nu'l 
piardă de tot... Și repede îi veni în minte 
un şiretlic: să-i spuie că a abătut vorba 
pe departe către Cristea Năstrapă, cel-lalt 
cîrciumar din sat, și acela era bun bucu- 
ros să-i facă această înlesnire. 

Dar Nicoli era destul de şiret ca să nu 
se lase prins în cursă. Şi el vrea să arate 


136 O. SANDU-ALDEA 
că nare nevoie să cîştige ceva bani în 
acest chip, şi vrea să ştie dacă nu cumva 
sar putea pune la cale acest lucru cu 
Năstrapă. 

— Nu sar putea să vorbeşti cu Năs- 
trapă despre asta, boierule? 

Mişu înțelese numai decit că avea a face 
cu un om șiret şi răspunse: 

— Ba bine că nu!... Dar nu vreau... E 
mai aproape cămașa decît cojocul!... În- 
ţelegi tu : degeaba nare să fie; eŭ tot 
plătesc. De ce să-i daŭ lui şi să nu-ți 
dau ţie?! 

Nicol înţelese cum stai lucrurile, tăcu 
niţel, apoi vorbi rar: 

— Pentru feciorul domnului lani fac 
orice. 

Mişu îi şopti: 

— Să te duci la gară de Sîmbătă ce vine 
într'o săptămînă, la trenul accelerat care 
vine de la Bucureşti. Pe cocoană o vei 
cunoaște astfel: e înnaltă, supţiratecă, oa- 
cheşă. Cînd se va da jos din vagon, se 
va opri puţin pe peron şi se va uita ca 
cineva care se miră că na venit nimeni 
să'l întimpine. Apoi se va da aproape de 


DOUĂ NEAMURI 137 


un stilp de pe peron, ţinindu-şi umbreluţa 
de capete de-a curmezișul armurilor... Du-te 
la ea atunci şi spune-i: Zozo/... Numai 
atît!... Ea va înţelege că eşti omul miei, 
ŞI va începe să-ți povestească noutăţi de 
prin Bucureşti... Pe drum să vorbiți des- 
pre şcoală, despre rude, despre ce veți 
pofti spre a înşela pe chirigii... Auzi?» 

— Da! 

— Să nu uiţi nimic din ce-ţi spun eŭ! 

— Nu! 

Tînărul îi strecurâ în mînă o hîrtie de 
douăzeci de lei. 

— O mică arvună, Nicol... Şi să mi te 
văd ce poţi! 

Cîrciumarul strînse hiîrtia bine 'n mină, 
şi întrebă: 

— Mai ai nevoie de mine, boierule? 

— Nu! Te poţi duce. 

Se despărțiră, şi Nicoli pieri ca o umbră 
în întunerec. Sări peste gard sprinten ca 
un flăcăiandru, şi porni răpede acasă, 
pierdut în gînduri. 


Adus în sat de Livaridi bătrînul spre a se 
pricopsi, Nicoli simți în curînd că, atît 


138 C. SANDU-ALDEA 


timp cît va ține numai băutură şi covrigi 
uscați, nu va putea să iea muşteriii lui 
Năstrapă, nici să facă pe flăcăi să stră- 
mute hora de Duminecă în bătătura cîr- 
ciumei lui, nici să iea bucate de la oameni. 
Trebuia să-şi încarce prăvălia cu mărfuri 
de care are nevoe în orice zi un gospo- 
dar saŭ o gospodină de la ţară, şi el 
navea bani pentru a face o asemenea 
cumpărătoare. Ar fi cerut lui Livaridi, dar 
îi mai era dator, şi ştia bine că acest 
zgîrcit de arendaş nu-i va da un ban pînă 
nu se va plăti de tot. Sta și se gîndia cit e 
ziulica de mare, şi nu vedea unde i-ar 
putea fi scăparea. Mare-i fu mirarea cînd 
se pomeni ieri pe supt seară cu băiatul 
arendaşului: ` 

— Ai ţigări de damă? 

Tînărul se uitâ împrejur, cu o căutătură 
pe furiş, şi, nezărind pe nimeni, îi şopti 
repede, dar desluşit: 

— Vino la noapte în grădina din dosul 
caselor, să-ți spuiii ceva. 

Apoi, cu voce tare, spre al auzi vi- 
zitiul ce oprise docăraşul chiar în fața 
circiumei: 


DOUĂ NEAMURI 139 


— Cînd te vei mai duce la oraș, adu 
şi ceva pachete de țigări regale. Auzi? 

Nicoli simți ca o fluturare de noroc în 
sufletul lui. Nică el nu-şi putea da bine 
seama de ce, dar parcă'i spunea inima că 
de aci încolo vor veni zile mai bune şi 
la el. lar, cînd îi spuse tînărul de ce e 
vorba, el surise în întunericul nopții, sigur 
că nu'l vede Mişu... 


Ajunse acasă și se trînti pe pat, fără 
să aprinză lumina. Își puse miinile pe după 
cap, şi stătu nemișcat. Era ca un om peste 
care cade de-odată norocul unui cîştig de 
loterie şi care stă şi se chibzuieşte bine 
cum trebuie să întrebuințeze banii. 

Nu îndrăznia să facă nici o mişcare, de 
frică să nu-şi turbure mersul gîndurilor... 

Abia după un ceas se sculă și începu 
a se plimba prin odaie, cu minile la spate, 
prin întunerec. 

Vultureştenii nu vor să'i calce în pră- 
vălie, flăcăii nu vor să facă horă la el, 
bucatele nu i se îngrămădesc în hambare. 

Dar vor veni toți, şi bărbaţi şi femei, 
şi flăcăi şi copii. Vor veni toţi, căci no- 


140 C. SANDU-ALDEA 


rocul a sosit şi la Nicoli. El va lua bani 
de la băiatul arendașului pentru o mică 
înlesnire făcută cînd şi cînd, îi va cere 
bani cu împrumut spre a se mai sălta din. 
nevoie şi va aduce încet-încet martă 'nouă 
în prăvălie, va avea într'o bună zi tot ce 
trebuie la o casă: stambă şi chembrică 
pentru polci şi cămăși, bumbac de toate nu- 
merele pentru pînză, arniciu şi fluturi pentru 
mînecare şi bete, nasturi, ace, aţă, văpsele 
pentru tras brînele la case, fringhii de 
cînepă, curmeie de teii, furci şi lopeţi 
pentru arie, coase, coporii, gresii, brățări 
şi lulele de coasă, căldări de apă, căpestre 
şi chingi, piedici de cai, sare-bolovani 
pentru vite, şi fel de fel de băuturi. Va 
cinsti oamenii cu rachiă tare, femeile cu 
rachiă dulce, copiilor le va da acadele, 
flăcăilor vin profirii, şi treaba va merge 
bine. 

Ah! Ce zile frumoase vedea Nicoli în 
mintea lui! 

Și nu trecu mult, şi oamenii din sat 
aflară că o profesoară de oraş, o vară 
de-a lui Nicoli a venit să stea la el cît-va 
timp. O femeie frumoasă, care sta toată 


DOUĂ NEAMURI 141 


ziua 'n casă şi cetia, iar pe supt seară 
ieşia la plimbare pe malul Dunării. Iar, 
cînd pămîntul era învăluit în pace adîncă, 
băiatul arendaşului se strecura ca o umbră 
pe supt mal pînă ajungea în dreptul cîr- 
ciumei lui Nicol. Apoi urca malul, săria 
șanțul printr'o ştirbitură de dracilă, alu- 
neca uşor prin grădină, şi se opria la o 
fereastră luminată, în care bătea încetinel. 

Uşa se deschidea repede, şi două braţe 
rotunde, albe îl cuprindeai pe după gît, 
trăgîndu'l înnăuntru... 

„Trei săptămîni trecură ca trei zile, şi 
Mişu rămase iar singur. Se ducea şi acum 
pe cîmp, dar n'avea astimpăr la un loc. 
I-se păreau toate pustii şi fără nici-un 
înţeles, şi nu mai avea tragerea de inimă 
de mai acum ciîte-va săptămîni. Părea un 
om obosit, îmbătrinit fără de vreme, şi 
care nu mai poate prinde dragoste de 
nimic. Zilele i-se păreau lungi, și nu ştia 
cum să'şi mai omoare uritul. Une ori pleca 
pe cîmp de dimineaţă, dar după cîtva drum 
cotia şi o lua la goană spre sub-prefectura 
din Tufeni, spre a se întilni cu sub-pre- 
fectul. Dacă-l găsia acasă, jucaă pocker 


142 C. SANDU-ALDEA 


toată ziua, şi tocmai seara tirzii se în- 
torcea. 

Nu trecu însă mult la mijloc, și într'o 
bună zi se pomeni cu un prieten din Bu- 
curești, un fost coleg al lui de Universitate. 
Mişu simţi o bucurie copilărească la ve- 
derea acestui prieten care ştiuse să vie atit 
de bine, în acest timp plin de ginduri ne- 
gre. Prietenul îi aducea veşti din Capitală, 
ii spunea pe cine-a văzut, ce cunoştinţe a 
mai făcut în timpul din urmă, cum îşi pe- 
trecea serile, şi toate aceste nimicuri aveai 
în ele ceva din aierul Bucureştilor, ceva 
din fîşiitul rochilor de mătasă, din eleganța 
parfumată a unei vieţi duse'n deşărtăciuni. 

În cele dintii zile porniaă cu trăsura 
pe cîmp şi goniai caii nebunește; după 
masă dormiaă cîte trei ceasuri, iar pe supt 
seară se duceaii la Dunăre să se scalde ori 
să se căruţe cu luntrea. În cea diintiii Du- 
minecă se duseră la horă, căci prietenul 
lui Mişu ţinea foarte mult să vază «cum se 
amusează țărănimea». Priviaă din trăsură 
la acel joc minunat care se chiamă «Briul» 
şi la care se cunosc jucăuşii de frunte. Au- 
ziau strigături şi chiote şi vedeai acea fur- 


DOUĂ NEAMURI 143 


tună de tinereţă, bătind pămîntu m tacturi 
scurte; se uitai necontenit la fetele strînse 
la marginea horii, şi vorbiaŭ franțuzeşte 
spre a nu'i înțelege vizitiul. Apoi Briul se 
sparse, iar lăutarii ziseră «Hora dreaptă». 
Ciţi-va flăcăi o'ncepură, şi între doi din ei 
se prinseră repede trei fete, apoi între două 
din ele alte două, alte cinci, altele și altele 
mereii; iar flăcăii se prindeau fiecare 'n 
dreapta fetei cu care vrea să vorbească. Și 
hora se măria, creştea, sentindea, în ră- 
vărsări de valuri, mlădiind în tactul viorilor. 

Tinerii noştri rideaii cînd şi cînd, spre a 
arăta lumii că ei găsesc lucruri de ris în 
petrecerea tineretului. Și cum ar fi putut 
ei înțelege acel joc în care adia o tainică 
sumeție, cînd toată viaţa lor trăiseră atit de 
departe de țărănime? Ei nu puteai ghici 
că în sufletele acelea simple trăia o mîn- 
drie deosebită, o cerbicie ce înfrînge du- 
rerea şi oboseala, o adincă batjocură pentru 
feciorii de bani gata. 

Un Rumin se apropie de trăsură şi își 
săltâ niţel căciula de pe cap: 

— Cum vă place hora noastră, boierilor? 

— Frumoasă, moșule! 


144 C. SANDU-ALDEA 


Și încet-încet se adunâ pe lingă trăsură 
o ceată întreagă. Ciţi-va Rumiîni şireți ieşiră 
mai în faţă şi se'nfipseră la vorbă cu tinerii. 
lar aceştia se ridicaseră în picioare spre a 
privi de sus, vorbiai ca niște boieri de- 
prinşi să fie totdeauna mîndri, şi vroiai să 
pară că ştiă cele mai mari taine. 

— Doamne, măi fra'miă — vorbi un Ru- 
min către vecinul săii — boieri de ăştia 
cari aŭ învățat carte multă ştii şi toaca 
din cer! 

Și în surîsul tăinuit în colțul buzelor ve- 
deai ce vrea să spuie omul. 

Mişu vorbi ceva pe franțuzeşte cu prie- 
tenul. 

— Ai înţeles ce-a spus boierul, măi Chi- 
riță ? — întrebâ un Rumîn oacheş, făcînd 
cu ochiul. 

— Cum să nu!... Ci-că să ne dea vre-o 
trei vedre de vin! 

— Aşai, boierule? 

— Aşa-i mă! — luâ altul vorba. Domnu 
Mişu-al nostru e alt-fel de om, nu ca domnu” 


DOUĂ NEAMURI 145 


Iani. El e mai darnic, căci vede ce pot 
Vultureştenii la muncă. 

— Te lucrează! — şopti prietenul lui 
Mişu. 

Băiatul arendașului se gîndi niţel, apoi 
răspunse : 

.— Da’ de unde ştiţi voi că eŭ sînt darnic ? 

Un Rumiîn își înfipse mîinile ?n brîù : 

— Ei, parcă nu se vede, domnule Mişu ?.. 
Se cunoaște ziua bună de dimineaţă! 

— Vezi, mon cher, ţăranii sînt psiho- 
logi! — zise rizînd prietenul. 

Rumînii se uitară unul la altul, întrebiîn- 
du-se din ochi: «ce spune ăsta, mă?». 
Apoi unul din ei se îndreptă spre Mişu: 

— Ce zici, boierule: să chem pe Cristea ? 

Dar Mișu păru că se gîndeşte, şi după 
cîteva clipe zise: 

— Vă dau o vadră de vin, mă, dar nu 
aici, la Nico. 

— La domnu Nicoli? Ce ziceţi — mă: 
mergem la Grecu’ ? 

— Hai, mă, şi la el, čo fi avînd vin 
mai bun ! 

Tinerii porniră cu trăsura, oamenii pe 
jos. Mișu chemă pe Nicoli, şi-i spuse: 


C. Sandu. — Două neamuri. 10 


146 C. SANDU-ALDEA 


— Să dai o vadră de vin oamenilor în 
socoteala mea ! 

— Foarte bine, domnule Mişu ! — făcu 
Nicoli. 

Era bun-bucuros cîrciumarul de aceşti 
mușterii ce-i picaŭ pe neaşteptate, şi nădăj- 
duia să mai desfacă o vadră-două peste 
vadra dată de băiatul arendașului. Iar acesta-i 
făcu din ochii, parc'ar fi vrut să-i spuie: 
«Vezi ? Îţi aduc muşterii.... Poate vom mai 
avea ceva de pus la cale!» 

În acest timp Rumiînii sosiră, trăsura porni 
repede la curte. 

— Te incasară, hai? — şopti prietenul. 

Mişu avu drept răspuns un surîs viclean 
prin care vrea să spuie: «ştiu eŭ ce fac». 

Dar zilele treceaŭ şi mai încet, şi cei doi 
tineri nu mai aveau ce'și mai spune. Ar fi 
dat marea cu sarea să poată juca toată 
ziua pocker, dar n'aveati unde. În casă nu 
puteau juca decît noaptea, căci ziua i-ar fi 
prins Caliopi; pe cîmp îi ardea soarele şi 
i-ar fi văzut oamenii. Nu le rămînea decît 
un singur mijloc: să treacă 'n vre-un os- 
trov, şi să se așeze la umbră. Planul era 
bun, şi tinerii laŭ urmat zile de-a rîndul. 


DOUĂ NEAMURI 147 


Bătrînii nu le ziceau nimic cînd întîrziaŭ 
une ori prea mult de la masă; din potrivă, 
le părea bine că Mişu mai are puţină dis- 
tracție. 

— Dedaţi-vă bine cu apa — le spuse 
într'o zi arendaşul, — căci la Sintă-Mărie 
e bilciu la Tufeni și vă pofteşte sub-pre- 
fectul. 

Şi Iani dădu lui Mișu o scrisoare venită 
în ziua aceia. Sub-prefectul pofta familia 
Livaridi la el în ziua de Sintă Mărie — 
onomastica soției lui şi ziua de deschidere 
a unui biîlciă mare, la care venia lume de 
la trei poşte 'mprejur. 

Ca pe jăratec stătură tinerii pînă la Sintă- 
Mărie. Plănwmseră să se ducă pe apă, de 
oare ce e mult mai de-adrept şi mult mai 
frumos. 

lar, cînd veni sărbătoarea mult așteptată, 
se sculară de dimineaţă, se îmbrăcară frumos 
şi porniră la gîrlă cu doi argați. Bătrînii 
nu vrură să meargă. Luntrele treceaii la 
vale încărcate cu Vultureșteni şi Vulture- 
ştence. Era o zi plină de viață zgomotoasă. 

Argaţii sleiră bine luntrea, bătură strapa- 
zanele în găurile broaştelor, aşezară un că- 


148 C. SANDU-ALDEA 


pătiiă de scîndură de-a curmezișul luntrii, 
peste scîndură puseră două perne moi pentru 
cei doi boieri, şi deteră luntrea la apă. 

Dunărea curgea liniştită la vale, plină 
de-o tainică viaţă. Sălciile şi tufele roşii de 
cătină se vedeai răsturnate în oglinda apei, 
ca crescînd într'o altă lume, într'o altă 
lumină. 

Cei doi tineri se aşezară pe pernele moi 
şi argaţii împinseră luntrea, apoi săriră sprin- 
teni în piscul eï și se aşezară la lopeți. 
Luntrea se clătinâ şi porni. Ajunseră repede 
la capul satului, şi o luară prin mijlocul 
Dunării, unde era apa mai iute. Luntrea lu- 
neca uşoară. In piscul ei, apa fişiia neîncetat, 
iar lopețile băteaii cadenţat, zmuceaŭ la- 
come, învolburai pilnii de apă, stropiaŭ 
în zborul lor pe de-asupra apei mărgele 
albe, care picurau răpezi, cu un zgomot 
metalic. 

Pe alocuri, se vedeai netezimi de oglinzi, 
dar pe dedesupt simţeal cum fierbe ne- 
contenit şuvoiul de apă... 

O luntre silia să-i ajungă din urmă. Din 
spre ea se auzeaii cîntece. Eraŭ glasuri de 


DOUĂ NEAMURI 149 


flăcăi, peste care tremura glasuri subțirele. 
de fete mari. 

— Flăcăi şi fete din Vultureasca, boierule ! 

— Se duc la bilei? 

— Da! 

Luntrea se apropie, se apropie şi cîr- 
maciul eï ţinu chiar pe lingă luntrea boie- 
rească. Patru flăcăi voinici trăgeaŭ la lopeţi, 
ŞI vre-o şease fete stai pe podină, reze- 
mate de păreții luntrei. 

Cei doui tineri se uitară de-odată unul 
la altul, cum fac oamenii cînd se întreabă 
din ochi la vederea unui tabloă frumos. 
Apoi îşi pironiră ochii pe chipurile din 
luntre. Fetele eraă gătite de sărbătoare: 
cămăși alese, înecate în fir şi în fluturi, 
peste cămăși ilice înflorite; mijlocurile strînse 
în bete frumoase încărcate de mărgele. Flori 
albe de nufăr proaspăt străluceau ca nişte 
stele de argint în întunerecul pletelor negre. 
Treceai cîntînd la vale cei ce munciseră 
o vară întreagă, şi cîntecul lor răsuna lim- 
pede, pătrundea în adincul pădurilor de 
sălcii, sbura cald şi plin de dor pe pînza 
de oţel a apelor călătoare. 


150 C. SANDU-ALDEA 


— Ai văzut ce ochi avea una din ele ?— 
întrebâ prietenul. 

Mişu dădu din cap, aprinzîndu-şi ţigara, 
apoi întrebâ pe argați: 

— A cui e fata care sta lingă flăcăul 
de la cîrmă? 

— A lui Crivăţ. 

— Cum o chiamă? 

— Marioara ! 

Tinărul își plhmbâ privirea pe întinsul 
apei, și rămase pe gînduri... Îşi aduse aminte 
că în huetul şi ’n viscolul batozei fata asta 
îi răsări într'o zi înaintea ochilor ca o ve- 
denie gingașă, scăldată "n rîs şi 'n lumină. 

De-atunci o mai văzu odată la horă, şi 
i-se păru și mai frumoasă. lar azi trecea 
cîntînd, fericită de lumina zilei de sărbă- 
toare. Pentru întiia oară chipul Ninetei se 
ştergea din amintirea lui, cum se şterge 
umbra în fața luminii, şi o nădejde dulce 
îi picura în suflet ginduri de fericire... 


VII. 


SERI DE IARNA 


| oamna ţinu mult în anul acela. Lu- 
mina eï aurie plutia în singurăta- 
tea cîmpuluiruginiii, muria în apu- 
suri de soare însîngerate. Prin 
grădini se iviră tufănelele albe şi 
vinete, aceste flori fără miros, care 
aŭ în ele ceva din sfiala unor 
| Cenuşărese din lumea florilor. 
Pe cîmp muriai cîntecele de peste vară 
şi în liniştea mare a zărilor tremura o 
uşoară melancolie. 

Foile de salcîm se îngălbeniră, cele de 
oţetar şi arțar se înroşiră şi zile de-a rindul 
căzură tremurind la pămînt. Apoi zilele 


152 C. SANDU-ALDEA 


începură a se mohori, a se întrista şi cerul 
cenușiii plingea ploaie măruntă şi rece care 
învăluia depărtările şi împăenjenia vederile. 
Vânturi aspre de toamnă spulberau frun- 
zele veştede, le învîrtejaŭ, le făceaii să alerge 
repede, cu un fişiit deosebit, ca nişte mici 
vieţuitoare. 

Și nu trecu mult şi tufănelele muriră 
de frig. 

lar într'o bună dimineaţă ferestrele se 
împodobiră cu feregă de argint şi zăpada 
începu a curge liniştit, uşoară și albă. 

Ilie Măcieş se plimba ciasuri întregi şi 
aerul rece, lumina răsfrîntă pe zăpadă în 
sclipiri de diamante, îl înviorau, îi întineriaă 
sîngele. Iar cînd seara se lăsa albastră pe 
pămîntul îmbrăcat în alb, venia domol acasă, 
uitîndu-se din cînd în cînd la palele de 
fum ce se înălța în văzduh ca niște văluri 
supțiri. 

„. Tirziă, sufla în lumină şi rămînea întins 
pe canapea, cu mîinile pe după cap, cu 
ochii deschişi, cu gîndurile departe... Lumina 
focului din sobă juca pe pereți şi pîlpîirea 
flacărilor avea în ea o tainică viață. 

Crivăţul şuera une-ori pe-afară spulbe- 


DOUĂ NEAMURI 153 


rînd zăpada în bătăi de aripi uriaşe şi gîndul 
lui Măcieş pribegia pe la Vultureasca. Chi- 
puri, clipe din trecutul boierului răsăriaă 
lămurite în sufletul lui. Apoi chipul lui 
Livaridi îi juca înnaintea ochilor, deslușit 
pînă 'n cele mai mici amănunte. Și boierul 
nostru simția atunci cîtă depărtare e între 
sufletul lui și sufletul acestui arendaş, își 
da bine seamă că ei întrupai două neamuri, 
două neamuri deosebite prin urzirea lor 
sufletească. Apoi îi veniai în minte alți 
arendași streini şi o jale mare îi cuprindea 
sufletul. Vedea cum de la un capăt al ţării 
la cellalt se pripășeau pe moşiile frumoase 
arendașii streini cari sug mana pămîntului 
și vlaga neamului. Și atunci mustrarea 
aspră îi rupea sufletul: «oare nu eşti şi 
tu unul din acei boieri nesocotiţi cari-îşi 
arendează streinilor moşiile strămoșești şi 
vin la oraşe?» 

Par'c'auzia lămurit cuvintele lui Curpen, 
plinsoarea înăbușită a ţăranilor asupriți şi 
par'că vedea cum i se înşiruia pe din- 
naintea ochilor gloata numeroasă a celor 
legați de un petec de pămînt îmbucătățit 
din ce în ce mai mult prin moşteniri, a 


154 C. SANDU-ALDEA 


celor ce naŭ nici odată dreptate, a celor 
ce cad, se stîng neștiuţi şi neînţeleşi. 

Și vîntul avea atunci vaete de durere... 

Alte ori însă o copilă frumoasă îi ră- 
săria în suflet şi boierul ținea ochii închiși 
spre a o păstra cît mai mult în el. 

lar cînd vedenia aceia de tinereţe suri- 
zătoare pierea uşoară, boierul deschidea 
ochii în lumina aceia dulce şi plină de 
poveşti, îi şoptea numele, o ruga să vie 
iar, să i-se aşeze la căpătii, să'i închidă 
ochii obosiţi, să'i mîngiie bătrineţele ne- 
căjite. Și întrun tirziu, cînd îl biruia somnul, 
i-se părea “aude un glas limpede de fată 
mare, un cîntec frumos care venia de de- 
parte, se stingea une-ori ca înnecat în vînt 
şi iar isbia pale-pale 'n ferestre... 

lar într'o bună zi primarul din Vultu- 
reasca bătu binişor în ușă la Măcieş. 

La doi ani după ce i s'a prăpădit soția, 
boierul chemâ la el pe primar şi-i spuse 
că vrea să înzestreze cu cît va putea cinci 
fete sărmane care se mărită în iarna aceia. 
Aceste fete trebuesc însă bine alese: să 
fie vrednice şi cinstite. Cum aŭ aflat, oa- 
menii aŭ venit la primărie, ca la învoeli, 


DOUĂ NEAMURI 155 


şi după multă desbatere, s'aii putut alege 
cele cinci fete. Anul al doilea tot aşa; cel 
al treilea, la fel. Boierul avea de gînd să 
înzestreze în fie-care an cîte cinci fete. 
Alegerea însă devenia din ce în ce mai 
grea din pricină că oamenii mai cuprinși 
cari 'și puteai înzestra singuri fetele, în- 
cepură să ceară să fie trecute și fetele lor 
pe listă. Primarul alerga în cele din urmă 
la popa Vărsătureanu şi la învăţător, li se 
plingea de împotrivirea ce-i fac unii din 
oameni şi-i chema să-i vie în ajutor. Şi 
nu se putea să nu se liniştească Rumiînii 
auzind vorba popii sati a lui Curpen. După 
ce în sfîrșit nu mai era nici o neînțelegere, 
primarul pleca într'un suflet la boierul Mä- 
cieş spre a-i arăta pe cine aŭ ales. De 
aceia venise şi 'n ziua aceia. 

— Ei, le-aţi ales, primarule ? — întrebâ 
Măcieş. 

— Da, boierule!... Acum... ce veţi zice 
şi D-voastră. 

— la să văd şi eŭ. 

Ochii boierului alunecară de-odată pînă 
în josul listei, căutînd un nume pe care 
nu'l găsi. Apoi luâ pe rînd numele scrise, 


156 C. SANDU-ALDEA 


întrebâ pe primar despre unele amănunte 
ce-i scăpaŭ din minte şi dădu din cap: 

— Bine!... Foarte bine!... Văd că aţi 
pus şi pe fata lui Stan Frunză pe listă. 

— E o fată vrednică, boierule, şi sări- 
toare nevoe-mare. Adevărat, tat-săă se îm- 
bată une-ori, dar ştiţi şi d-v. ce om era el 
înnainte. De cînd 'şi-a băgat flăcăul în 
pămînt, a început să ia încet-încet daru’ 
beției. Dar cine nare păcate 'n lumea 
asta, boierule?! 

— Bine, bine! — făcu Măcieş. S'o lăsăm 
și pe Ileana lui, că-i vrednică fată; şi eŭ 
o şti. 

„Acum ştii ce ai de cumpărat: cîte-o 
vacă, mai tînără, cu lapte, cîte o căldare 
mare, cîte o tingire şi cîte o tavă de 
aramă, cîte-un hîrdăiaş de muls şi cîte-un 
putineiŭ. 

— Ştiu, boierule! 

— Nici cinci bani în mînă! 

— Înţeleg! 

— Şi mie îmi aduci chitanțe în regulă 
de la negustorii de la cari cumpăraţi. 

— Ca şi pîn'acum, boierule. 

— Da!... făcu Măcieş şi începu a socoti. 


DOUĂ NEAMURI 157 


Apoi scoase banii şii numărâ în faţa 
primarului : 

— De nu-ţi ajung, ştii unde șez; deti- 
mai rămîn, ştii ce trebuie să faci... La cum- ! 
părătoare să fie de față şi părinţii fetelor. ` 

— Negreşit! — făcu primarul, băgînd 
banii într'o pungă de piele, atirnată de 
gitul lui. 

Strînse bine băenile pungii şi o băgă 
în sîn. 

Cînd să plece, Măcieş îl opri în prag: 

— Și spuneii lui Stan Frunză, că-i cu- 
nun eŭ fata! Să-mi spuie cînd e nunta! 

— Înţeleg, boierule!... Mi se pare caă pus 
nunta a doua Duminică după Bobotează. 

„„Sărut dreapta! 

— Mergi sănătos! 

Rumiînul ieși binişor din casă şi își puse 
căciula în cap cînd fu aproape de poartă. 

O ciată de Vultureșteni îl aştepta afară. 
Oamenii se strinseră repede în jurul pri- 
marului care le spuse ceva, apoi porniră 
cu toții în tîrg. 

Boierul îi urmări cît-va cu privirea, as- 
cuns pe după perdele, apoi se aşeză întrun 
totoliii, la gura sobei, pierdut în gînduri. 


158 C. SANDU-ALDEA 


O nădejde ncuă îi însenina acum în su- * 
flet, cum se îrseninează une-ori vara nu- 
mai cîte-un ochit de cer albastru O luptă 
grea s'a dat în sufletul lui între iubirea de 
tată şi o teamă neînțeleasă. Văzuse lămurit 
că nu e cu putință să'şi apropie pe Ma- 
rioara lui de el și după multă frămîntare 
înțelesese că cel mai bun lucru ce putea 
îndeplini, era să facă pe Marioara fericită 
acolo, în lumea ei de jos, în lumea în care 
crescuse și înflorise. Și nu putea ajunge 
aci de cît cununind'o şi înzestrind'o cu o 
dărnicie boierească, în dosul căreia să se 
ascunză iubirea lui de părinte. Dar pentru’ 
aceasta trebuia să înceapă mai din vreme, 
spre a nu se băga de seamă, trebuia să 
cunune încă o fată-două înaintea ei, spo- 
rind încet-încet darul lui de nun. Atit, 
numai atît putea face pentru ea — cel puțin 
cit mai e în viaţă. 

lată de ce se hotărise boierul Măcieş să 
cunune în iarna aceia pe fata lui Stan 
Frunză... 


VIII. 


ÎNVRAJBIȚI. 


dl ar plecă, măiculiță ?... Iar? 
Flăcăul nu răspunse nimic. Își 
îmbrăcâ bine zeghea pe mîneci, 
puse mîna pe o scurtătură de 
corn de după ușă şi ieși afară, 
în noapte şin viscol. 

Mama lui clătinâ din cap: 
— Nu-i a bună cu băiatul 


nostru ! 


Crivăţul şuera ca un voinic, spulbera 
zăpada, o zvirha repede în fața flăcăului. 
Neculai Pleşea își îndesâ bine căciula pe 
ochi, înfipse scurtătura în carîmbul cizmei 
drepte şi îşi petrecu miînile în mînecile: 
zeghiei. Ajunse în dreptul cîrciumei lui Năs- 
trapă şi se strecurâ în curte. Se apropie de 


160 C. SANDU-ALDEA 


fereastra unei odăi din dos, şi se uitâ î 
năuntru: nici-un flăcăi. 

— Sau culcat de cu seară ca gè 
nile! — șopti el nemulțămit. 

leși iar în uliţă, şi porni mai depart 
Cînd ajunse în dreptul casei lui Crivăţ, 
opri de-odată, fără să ştie nici el de c 
și spionă ca un hoţ împrejurimile. Ţipen 
de om nu se simția. Zăpada îl izbia 
faţă, îl pişca, îl ardea. Crăcile uscate a 
pomilor se izbiaŭ unele de altele într 
frămîntare uriașă, și din cînd în cînd v 
ietul lor avea izbucniri de durere, geme: 
de tortură ca nişte ființe. 

Flăcăul stătu aşa cîteva clipe, apoi: 
întoarse deodată în loc şi porni repec 
înnapoi. Văzu lumină la casa unui priete 
și intrâ înnăuntru: 

— Bună seara! 

— Bună să-ţi fie inima, Neculăiaş! 

— Da! Stoica nu-i acasă? 

— Sa repezit să adape caii. Stai nițe 
că vine şi el acușş!... Ce mai faceţi? 

— la, mai nimic... cu vremea asta. Er 
să ne repezim în baltă să tăiem nişte stu 
dar am mai lăsat pînă s'o linişti viscolul. 


DOUĂ NEAMURI 161 


— Tot aşa şi noi... Şi-apoi nu ştii cum 
o fi pirtia, că n'am eşit zilele astea nicăieri. 

— E bună)... Ne-a spus Ene Herghe- 
ligiu, care şi-a adus alaltă-ieri o sanie de 
fin din baltă. 

— Aşa? 

— Da! 

Afară se auziră deodată tropăituri de 
cizme. Cineva se scutura de zăpadă. Apoi 
uşa de la tindă se deschise și Stoica intrâ 
înnăuntru. 

— A!... Văru' Culai! — făcu el, dind cu 
ochii de Pleşea. 

Flăcăii dădură mîna amîndoi, şi se în- 
ţeleseră din ochi. 

— Am adăpat caii, bătrînule! Le-am 
aşternut paie curate și le-am pus fîn în 
iesle... Ne ducem! 

— Unde, mă? 

— Unde te duceai d-ta cînd erai ca 
noi? — întrebă Neculai Pleşea. 

— Nicăieri! Stam acasă și făceam ma- 
mei țevi la cicîrig — răspunse bătrînul, 
zîmbind şiret. ` 

— Fie vorba între noi!... Cine ştie pe 


C, Sandu. — Două Neamuri. 11 


162 C. SANDU-ALDEA 


unde stai nopțile... Hai? Ce zici, mamă 
Catrino? 

— Da’ cine mai ştie, măiculiță! — răs- 
punse bătrîna, muşcînd cu dinții firul ce 
curgea din pămiînzalcă şi care se îngro- 
şase prea mult întrun loc. 

— Haida hai! zise bătrînul. Numai să 
nu ne-aduceţi cîte-o golancă în casă. 

Flăcăii plecară. O luară prin mijlocul 
drumului și merseră repede. Vîntul îi izbia 
în faţă, se încurca prin poalele zeghiilor, 
le șuera pe la urechi. Zăpada cădea merei, 
spulberată de vînt. Ei mergeau repede, fără 
să-și spuie nimic. Cind ajunseră în dreptul 
lui Nicol, Stoica zise : 

— Hai la Grecu-ăsta, că nu ne turbură 
nimeni. 

— Hai! 

Se apropiară de ușă şi se uitară cu bă- 
gare de seamă. Nu era nimeni în cîrciumă. 
Intrară înnăuntru, și se duseră de-a dreptul 
în odaia din fund. 

— Adu-ne lumină aici, Nicol! strigâ 
Stoica. Și mai pune vre-un butuc de lemn 
în ghețăria ta de sobă!... 

Grecul aduse repede o lampă, şi o aşezâ 


DOUĂ NEAMURI 163 


în mijlocul mesei, apoi ricîi cu cleştele în 
sobă spre a aţița Jăratecul şi băgâ cîte-va 
căpătiie de lemne în ea. 

— Ce bem? — întrebă Stoica. 

— Vin! 

— O ocă de profiriă turbat! — zise iar 
Stoica, îndreptîndu-se către Nicoli. 

Acesta se'nvirti repede şi aduse vinul. 
Apoi plecâ. 

Flăcăii rămaseră singuri, luminaţi de lu- 
mina mică a unei lămpi cercuite cu o bră- 
ţară de tinichea. Umbrele lor înnegriaii 
uriașe pe pereţi. Stoica lui Radu Năvodaru 
își făcuse oștirea la flotilă şi se liberase în 
toamna aceia cu gradul de sergent. Um- 
blase mult pe mare, văzuse multe oraşe 
străine, şi adusese cu el apucături de om 
dezgheţat, de om purtat prin lume. De 
multe ori spunea chiar că'i pare răi că s'a 
liberat. Mai bine sar fi reangajat: ar fi 
ajuns sergent-major, mai apoi aghiotant, şi 
şi-ar fi făcut un viitor mai frumos. Dar 
astea le spunea numai cînd se afla întrun 
cerc de flăcăi, după mai multe pahare de 
vin. Atunci avea în el o frămîntare neîn- 
țeleasă, o mîndrie de marinar încercat, o 


164 C. SANDU-ALDEA 


revărsare de vorbe, un fel de dezlănţuire 
a tinereţei ținute cinci ani în disciplină te- 
meinică. Atunci căuta pricină de ceartă 
ori-cui şi trebuia să se încaiere cu cineva. 
Încolo, era tot flăcăul bun de mai înnainte, 
niţel cam trecut la faţă, dar tînăr la suflet 
şi sprinten în mişcări. De cum a venit din 
armată, Neculai s'a înţeles frățeşte cu el. 
„Se căutaii pe-acasă unul pe altul, se du- 
;ceai împreună la clăci, la nunți şi-şi ziceaŭ 
‘unul altuia «văr». 

În seara aceia stai unul în fața altuia 
și vorbiaŭ încet despre nunțile ce se pu- 
neaŭ la cale în sat. 

Stoica, de şi de curînd venit, ştia dra- 
gostea fiecărui flăcăi și afla cu mult în- 
nainte cum se puneai la cale căsniciile 
viitoare. 

— Eu nu înţeleg, măi vere Culai — 
zise el după cîtva timp — cum le vine 
unor flăcăi să se însoare pînă nu şi-au făcut 
armata. Se însoară azi, și miine se duc la 
oaste!... Ce viață-i aceia ?... Cei cu schim- 
bul... treacă-meargă. Dar cei permanenți ?... 
Eŭ n'aş fi putut face niciodată acest lucru. 
Tu te-ai însura ? 


DOUĂ NEAMURI 165 


— Dacă mar lua cu schimbul, da!... 
Dar să-ţi spui drept: eù mai mult m'aș 
trage la permanenţi. Multe 'nvaţă omu "n 
oaste. 

— Da’ pe Marioara cui o laşi? 

Neculai nu răspunse deocamdată. Luâ 
paharul în mînă, şi bău tot vinul din el. 
Apoi îl trînti pe masă cu zgomot: 

— Da’ ce-am eŭ cu ea? 

Cel-lalt se uitâ la el cam cu coada ochiu- 
lui şi începu a suride: 

— Va să zică aţi rupt-o amindoi, hai? 

— Despre mine, măi vere, facă ce-o şti. 
Eu nu-i rup miînecile! 

Stoica Năvodaru pricepu de unde venia 
această purtare a lui Pleşea şi turnâ vin 
în pahare: 

— Ei lasă, măi Culai! Nu mai pune la 
inimă toate fleacurile... Hai, iea de colea.!... 
Noroc să dea Dumnezeu și bucurie! 

— Norocul miei, măi vere..., l-a mîncat 
lupu! ! 

Flăcăul spusese vorbele astea cu un ton 
de adincă tristeță, şi glasu-i tremura. 

Stoica crezu că văru-săi Culai e gata 
să plîngă, şi începu să povestească din 


166 C. SANDU-ALDEA 


viața lui de şalupar. Dar cel-lalt se îmbăr- 
bătâ iute, şi faţa i-se înveseli de odată. 
Numai ochii îi străluciai mai mult ca de 
obicei. Iar Stoica văzu că se înşelase amar, 
crezînd că are a face cu un suflet slab. 
Vedea acum că văru-săii Culai nu dezminţia 
întru nimic neamul Pleșeştilor. Era același 
suflet tare ca un arc de oţel care se în- 
doiește niţel, o clipă, spre a veni la loc 
cu o putere înzecită. 

— Ai mai văzut-o pe Ileana lui Frunză ? 
— întrebâ Neculai. 

— Am văzut-o şi azi la gâîrlă.... l-am 
spus că batista ei e sănătoasă şi stă bine 
la tine. 

— Și ea ce ţi-a spus? 

— Mi-a spus care să te vînză. 

— O crezi? 

— Euo crez... Nu-i vorbă: ție ti-ar părea 
bine să auză Marioara că ai luat o batistă 
de la fata lui Frunză. Nu-i aşa? 

— Poate să afle, poate să n'afle; mie 
tot una mi-e. N'avem nimic de împărțit 
amîndoi. 

— Care va să zică, v'ați supărat foc, hai? 

Nicolì intră în acest timp în odaie să 


DOUĂ NEAMURI 167 


vază cum arde focu'n sobă, şi aduse într'o 
farfurioară cîte-va măsline pe care le puse 
pe masă. ; 

— Să meargă vinw mai bine, chir Ni- ` 
coli ?... Ei, mai dă-ne o ocà! ~ i 

Afară era urgia lui Dumnezeă. Viscolul 
nu mai contenia. Vîntul frămînta valuri mari 
de aier, le arunca ’n ferestre cu un muget 
uriaş, cu un vuiet de mare înfuriată, şi într'un 
rînd Stoica Năvodaru ascultă cîteva clipe 
cu urechia la pîndă, apoi zise: 

— la, aşa urlă marea cînd e întărîtată ! 

Apoi rămase cît-va timp pe gînduri. lar 
cel-lalt se vedea departe, între străini, pe 
cînd o inimă de fată îl plingea în satul lui... 

Întrun tirziă, ieşiră de la Nicoh și se 
despărțiră cînd ajunseseră la casa lui Nă- 
vodaru. Pleşea intrâ binişor în curte, se 
apropi€ de fereastră şi bătu în ea. În casă 
se auziră şoapte, apoi o mînă bijbii pen- 
tunerec să tragă zăvorul, şi vocea lui Pleşea 
bătrinul îl întîmpinâ : 

— AI venit, haimană?.... 

Părinții uită că şi ei aŭ fost odată flă- 
căi și țin de răi pe băieți cînd întîrzie 
une ori prea mult în sat. Cel puţin Ne- 


168 C. SANDU-ALDEA 


culai Pleşea nu mai avea nevoie de nici-o 
dojană, căci îi era destul de neagră inima și 
fără ea. El nu zise nimic. Se scuturâ de 
zăpadă pe zeghie, pe cisme, tropăind tare, 
şi se strecurâ înnăuntru. Se duse în odaia 
din fund, şi se culcâ răpede. Dar somnul 
nu venia să-l atingă cu aripa lui fermecată, 
şi flăcăul sta cu ochii deschişi în întunerec, 
cu gîndurile la ceia ce i-a turburat liniştea. 

Dintr'o nimica toată, a venit neînțele- 
gerea asta. Peste floarea gingaşă a dra- 
gostei lor a căzut brumă rece, şi floarea 
tînjeşte, se ofileşte. 

Îi venise într'o zi la ureche că Marioara 
ar fi primit la bilciul din Tufeni o brățară 
frumoasă din partea lui Mișu al arendaşului, 
ŞI din vestea asta s'a scornit tot răul. Deși 
sigur de credința Marioarei, flăcăul nostru 
făcu pe supăratul față de ea. Cînd o ve- 
dea, o ocolia şi se uita într'altă parte spre 
a nu'i da bună-vremea; la horă nu se mai 
prindea lîngă ea; iar, dacă o vedea la 
vre-o clacă, pleca repede, într'un chip bă- 
tător la ochi. Și, de unde la început plă- 
nuise să ție aşa numai vre-o două săptă- 
mîni și pe urmă să se împace, iată-i acum 


DOUĂ NEAMURI 169 


ajunși în toiul iernii, şi eï tot nu-şi vorbesc 
unul altuia. Fata nu se ştia vinovată cu 
NIMIC, şi nu putea începe ea vorba cînd 
el o ocolia sai se făcea că n'o vede. 
Avea însă credinţa că nu va trece mult 
şi flăcăul lui Pleşea va căuta să se îm- 
pace cu ea. Dar zilele treceau şi flăcăul 
părea că nici nu se gîndeşte la împăcare. 
Din potrivă, părea că vrea din ce în ce 
mai mult să se depărteze de ea. Într'o 
seară, pe cînd Marioara trecea pe ling'o 
ceată de flăcăi în care era și el, îl auzi 
zicînd în pofida ei, dar făcîndu-se că mo 
vede: 

— Aşa, măi băieţi, a'nceput să le placă 
boierilor fetele din Vultureasca! 

În vremea aceasta, peţitori voioși intrau 
în casele unde erau fete de măritat şi lo- 
godnele urmat unele după altele. Iar într'o 
seară îi veniră și Marioarei peţitori din 
partea unui băiat de tîrlaş 'cu stare. Se află 
în curînd că nu se putuse face nimic, dar 
nu se ştia bine din ce pricină. Unii spu- 
neaŭ că Marioara n'avea destulă zestre; 
alții spuneau că pricina e alta. Fata lui 
Crivăţ stătuse puţin în casă, apoi ieşi şi nu 


170 C. SANDU-ALDEA 
maï veni decît după plecarea petțitorilor. 
Se ascunsese după o şiră de stuf şi acolo 
plinsese toată vremea, iar părinţii intrati în 
pămînt de rușine şi ieşiaŭ cu rindul prin 
curte s'o caute. 

Neculai Pleşea simți cum i se rupe ceva 
înnăuntru, în inimă par'că. De sigur, Ma- 
rioara a plecat din casă, a dat de ruşine 
şi pe părinți şi pe peţitori, şi s'a ascuns 
după şira de stuf spre a-şi plinge, netur- 
burată de nimeni, amarul ce i-se îngrămă- 
dise în suflet. Şi aceasta numai pentru el, 
numai de dragul lui. Flăcăul îi mulțămia în 
gînd pentru purtarea ei inimoasă, şi tot 
sufletul lui se frămînta în valurile acestei 
dragoste adinci. O simţire de mîndrie as- 
cunsă, o adiere de caldă milă îi înnecaŭ 
fiinţa. ȘI totuşi nu se putea duce într'o zi 
drept spre ea şi să-i spuie: «ce-a fost s'a 
trecut Marioaro! Eŭ m'am prefăcut numai 
aşa, să văd ce faci tul». 

Nu, nu putea. Îi era teamă să nu se fi 
supărat acum Marioara, să nu se fi su- 
părat cu tot dinnadinsul, şi atunci?... El 
ar începe vorba, ea ar trece fără să se uite 
la el, lăsindu-l împietrit de ruşine... Ce mai 


DOUĂ NEAMURI 171 
flăcău!... Şi un glas ascuns, diavolesc îl în- 
demna să ţie înnainte așa, să stăruie mereii 
în purtarea lui ciudată, de şi el simţia bine 
că rupe două inimi, că un necaz mare, o 
nenorocire plutia neagră, se rotia ca o pa- 
săre nelămurită încă, în zilele pline de ne- 
gura viitorului. În cele din urmă, începu a 
vorbi cu fata lui Stan Frunză, a juca nu- 
mai lîngă ea. Dar seara pornia une ori, ca 
un hoț în sat, ajungea pină'n dreptul casei 
lui Crivăţ, sta o clipă-două'n loc, apoi se 
întorcea repede, mergînd iute ca-un om ce 
se teme să nu fie văzut. 

În acestea, sărbătorile Crăciunului se 
apropiaii. Băieţii se prinseseră tovarăși pen- 
tru colind și pentru pluguleț. Flăcăii pu- 
neaŭ la cale Brezaia, şi se prinseseră şi ei 
tovarăşi pentru colind, căci prin partea lo- 
cului băieții colindă la orice fereastră de 
Rumîn, dar flăcăii intră numai în casele 
unde sînt flăcăi sau tete. Băieții îşi împle- 
tiaŭ bice pentru pluguleţ, şi în răstimpuri 
împănau ulițile şi pocniaŭ din ele ca din 
pistoale. Apoi, cînd li se ura cu împletitul, 
porniaii la ghiață cu vilioara, o sănioară 
aşezată pe oase și mînată de cel ce stă în 


inte EI 


172 0. SANDU-ALDEA 


ea cu ajutorul a două bețe, în capetele că- 
rora e înfipt cîte-un cuiti spre a prinde bine 
în ghiaţă. 

Ajunul Crăciunului sosi. De noapte, tare 
de noapte începură a fierbe băieţii. Îi ve- 
deai curgînd pe ulițe cete-cete, cu săcule- 
tele pe după git, cu bețe în miini. Întraŭ 
în curți, şi cîinii tăbăraă pe ei. Ei se apă- 
raŭ cum puteati mai bine, se apropiau de 
ferestre, şi strigai cu glasuri supțirele: 

«Bună dimineaţa la Moş-Ajun ! 


«Bună dimineața la Moş-Ajun ! 
<Bună dimineața la Moş-Ajun !» 


lar femeile ieșiai în pragul caselor, cu 
sufletul vesel de bucuria darului, cu şorțu- 
rile pline de mere, de nuci și de covrigi. 

Une ori se întilniaui cete vrăjmaşe. Cei 
mai slabi stăteau de se socotiaŭ ce-i de 
făcut: să dea piept ori so tulească la fugă 
ȘI să-şi scape nucile strînse cu-atita aler- 
gătură. 

Iar, cînd se luminase bine de ziuă, alt 
rînd de vestitori ai Crăciunului ieșiră de 
prin case. Eraă copilaşi de cite trei, patru, 
mult cinci ani, cari plînseseră la mamele lor 
să le facă şi lor săculeţe spre a striga şi 


DOUĂ NEAMURI 173 


ei. Și îi vedeai mergînd domol, ţinîndu-se 
de mînă, cu cîte-un frățior mai mare, care'i 
apăra de cîni. Și glasul lor răsuna suptire 
şi sfios pe la ferestre: 


«Bună-dimineaţa la Mos-Azun !» 


Ziua de ajun se sfirşi și seara veni, o 
seară frumoasă şi rece, datătoare de sănă- 
tate. Și atunci Marioara fu coprinsă de un 
neastîmpăr ciudat. Trecea din casă ’n tindă, 
din tindă ’n casă, rumeni colacii, aşezâ gră- 
mejoare de nuci pentru colindătorii mai 
mici. Faţa îi era tot o văpaie. In minte'i 
veniaii viersuri de colinde frumoase, clipe 
din alte seri de Crăciun, cînd venia şi el 
s'o colinde. Veni-va oare şi în seara asta? 
— se întrebâ ea... După cîtă-va vreme se 
repezi să aducă un braţ de lemne. Aerul 
rece îi înviorâ ființa. Răsuflâ adînc, şi ză- 
bovi mai mult, înnadins. Ar f vrut să vie 
în acest timp colindătonii şi ea să nu fie 
în casă. Iar, cînd eï vor ajunge la viersurile : 


«Leagăn verde de mătasă, 
«Dar în leagăn cine-mi şade ?»... 


atunci să intre şi ea, să le dea bună- 
seara, să le zică printrun suris «bine-aţi 


174 C. SANDU-ALDEA 
venit» şi să se lipească de sobă spre a 
asculta colindul lor, stînd în picioare, cu 
ochii în pămînt. 

O ceată de flăcăi intrâ în curte la ei. 
Ea se căzni să le desluşească feţele cînd 
treceaii prin dreptul ferestrei luminate, dar 
nu putu. Mai stătu niţel pe-afară, apoi 
intrâ în casă. Neculai Pleşea nu era printre 
ei, şi fata simți atunci că i-se face negru 
înnaintea ochilor, că viaţa se întunecă din 
ce în ce mai mult pentru ea, că viersurile 
colindului at-în ele tristeţa unui cîntec de 
îngropare. 

O altă ceată de flăcăi veni după ple- 
carea celei d'intări, apoi încă una, şi încă 
una. Tot cete mari de cîte opt-zece flăcăi... 

Acum nu mai avea cine veni. Veniseră 
toți flăcăii din sat, toți, afară de unul pe 
care ar fi dorit mai mult Marioara să'l 
vază intrînd în casa lor în ajunul unei zile 
mari ca aceia. 

Dar el nu veni. 

— Ah! Răul! — suspinâ fata, ieșind din 
casă. Pentru ce mă chinueşte aşa? 

Și, în prag, două şiruri de lacrimi îi 
alunecară calde pe obraji... 


DOUĂ NEAMURI 175 


Sărbători ca acelea n'ar vrea să mai 
trăiască fata lui Crivăţ. Masa nu-i tihnia, 
somnul nu se lipia de ea, iar la horă nu 
putea sta, căci i se părea că o rîd toți 
flăcăii şi toate fetele. Și-atunci fata își pleca 
încet capu 'n piept, se 'nclina ca o floare 
ruptă de vînt şi se 'ntorcea acasă cu su- 
fletul frînt de jale. 


Dar vremea trecea şi încet-încet veni şi 
ziua tragerii la sorți. De cu noapte se 
strînseră căruțele la primărie. Un fost gor- 
nist sufla în răstimpuri «adunarea», şi su- 
netele acelea metalice se împrăştiai vesele 
în satul înnecat în întunerec. Șeful de gar- 
nisoană ieşi în pragul primăriei și întrebă : 

— Aţi venit toţi? 

— Toţi! 

— Hai! 

Căruţele porniră în chiuitul prelung al 
făcăilor ! 

Era moină, și o răcoare umedă se simția 
în văzduh. Cînd se luminâ de ziuă, cîmpul 
negru, plin de umezeală, desfundat de ploi, 
se înfățişâ vederilor pustii, întins, încărcat 
cu o tristeță care pătrundea sufletul. 


176 C. SANDU-ALDEA 

lar lumina aceia de dimineață moinoasă 
şi mohorîtă avea în ea ceva bolnăvicios, 
ceva care nu se poate spune prin cuvinte. 

Flăcăii își ţineau bine cumpătul și glu- 
miaŭ, dar, dacă te-ai fi uitat cu băgare de 
seamă la ei, ai fi văzut că fiecare tăinuia 
în el o necurmată frămîntare, că fie-care 
aştepta cu nerăbdare ceia ce va aduce 
ziua aceia, ziua de tragere la sorți. 

Ajunseră la AI da şi şeful de gar- 
nisoană întrebâ pe un furier dacă mai e 
mult pînă să vie rindul Vultureştenilor. 
Mai erai două comune înnaintea lor. Flă- 
căii se'mprăștiară cete-cete prin preajma 
sub-prefecturii. 

Neculai Pleşea se rupse din mijlocul lor 
şi se aşezâ chiar în pragul clădirii. Se uita 
cu băgare de seamă la flăcăii ce intrat şi 
ieșiaii din acea odaie tainică în care se pu- 
neau la cale cîţi-va ani din viața lor. Unii 
intraă tăcuți, îngrijați, posomoriţi; alții se 
duceai veseli, cu căciula pe-o sprînceană, 
parcă s'ar fi dus la vre-o clacă. Unul ieşi 
de-odată repede, sărind, se opri la vre-o 
doi paşi de el şi trînti căciula la pămînt, 


DOUĂ NEAMURI 177 


cu un zgomot mare, ca de detunătură de 
puşcă: 

— Noroc, flăcăi!... Cu schimbu’! 

Acela nu se putea plînge că mare no- 
roc: îl luase călăraş cu schimbul. 

Neculai Pleşea se uitâ lung după el. Îl 
văzu luindu-se de gît cu vre-o doi firtați 
ŞI intrînd în cîrciuma din faţa sub-prefecturii. 

Alt flăcău ieşi de la recrutare. Acela era 
trist de tot, şi părinții lui se strînseră re- 
pede lingă el: 

— Un te-a dat? 

Flăcăul își puse căciula 'n cap, şi răs- 
punse scurt: 

— La flotilă! 

Ochii pironiți pe el, nerăbdători de a şti, 
se plecară încet-încet în pămînt, şi glasu- 
rile amuţiră. Iar, după cîte-va clipe, bătrînul 
luâ vorba: 

— Eh!... Să fii sănătos, băiete!... Aşa 
ţi-a fost norocul! 

«La flotilă», se gîndi Pleşea. «Cinci ani 
de zile dus din satul lui! Fetele de seama 
lui vor fi de mult măntate cînd se va în- 
toarce el». 

Și în sufletul lui pluti de-odată chipul 


C. Sandu. — Două neamuri. 12 


178 0. SANDU-ALDEA 


luminos al Marioarei lui Crivăţ, pe care el 
o chinuia de atit amar de vreme. Un val 
de căință caldă îl zgudui, şi toată fiinţa 
lui îi cerea iertare. 

— Numai de-aş avea noroc să mă iea 
şi pe mine cu schimbul! — se gîndi el. 

Bătrînul avea banii gata pentru calul de 
călăraş, şi chiar la iarna viitoare ar porni 
nunta fiului săi. á 

— Vultureşteni să se pregătească! — 
strigâ un furier. 

Flăcăii intrară într'o odaie, şi se pregă- 
tiră pentru constatare. 

— Ioniță Custură! 

Flăcăul se duse. Uşa se închise după el, 
şi ceilalți se uitară unii la alții, ca nişte 
oameni cari se văd pentru întăra oară. Cli- 
pele treceaii grele... 

— Onea Plavie! 

In acest timp Ioniță Custură intrâ. 

— Un te-a dat? 

— La artilerie ! 

Toţi tăcură, şi tăcerea aceia apăsa greii 
pe sufletele tinerilor.... 

— Neculai Pleşea ! 

Flăcăul avu atunci o strîngere de inimă 


DOUĂ NEAMURI 179 
deosebită, şi înțelese că de minuta aceia 
atirna, poate, soarta vieţii lui întregi. Îşi 
tinu însă bine cumpătul, şi intrâ. 

— A!... Ce mai tunar! — făcu doctorul, 
vesel, cînd îl văzu. 

ÎI pipăi, îl ciocăni pe piept, îl măsurâ 
şii dete o palmă uşoară pe spate: 

— Ăsta fuge cu tunul pe umăr! 

Flăcăul se întoarse cu faţa spre ofițer. 

Acesta se plecâ spre un scriitor, între- 
bîndu'l ceva, scriitorul întoarse foaia, o 
petrecu din ochi pînă jos, apoi răspunse: nu! 

Ofiţerul îi şopti apoi ceva, dar aşa de 
încet, că nu se putea auzi. Dar Pleşea în- 
telese de pe buzele lui, mai mult cu sufletul 
decît cu urechile, şi o căldură mare începu 
a'i fierbe prin vine. 

— Neculai Pleşea! La flotilă! 

Un alt flăcăi fu strigat, dar Pleşea nui 
înţelese numele. Se îmbrăcâ repede şi ieși 
în vînt să se răcorească. I se părea că o 
apă mare, năvalnică, furioasă, sfărîmase cu 
valurile ei năprasnice clădirea în care își 
tăinuia el cele mai curate gînduri de feri- 
cire. Și ca prin farmec se schimbaseră 
toate: şi tovarășii lui, şi sub-prefectura, și 


180 0. SANDU-ALDEA 


cîmpul, şi căruțele îngrămădite mai încolo. 
Văzu că viața are viltori ascunse care te 
ieaŭ, te tură şi te duc departe. Dar toate 
acestea se petrecură repede în mintea lui, 
şi, cînd făcu vre-o cîţi-va paşi de la uşa 
sub-prefecturii, Stoica Năvodaru îi ieşi în 
cale, iar el îl prinse pe după git ca pe-un 
frate bun, îl strînse în brațe ca în luptă 
dreaptă, îl învirti de vre-o două ori, şi 
strigă : 
— Maŭ dat la flotilă, măi vere! 


Iarna era pe sfirșite. Numai prin locuri 
ferite de soare mai rămăsese cîte-o pată 
de zăpadă care se supția, se micşora, 
pierea suptă de căldura pămîntului. Și, 
cînd ieşi într'o dimineață din casă, flăcăul 
lui Pleşea simți o adiere caldă atingîndu'l 
pe obraji, şi toată ființa lui tresări de bu- 
curie: e primă-vară. lar, la cîte-va zile, cel 
dintii stol de cocori trecu pe de-asupra 
satului. Mugurii plesniaă de viaţa îngră- 
mădită în ei, şi viorelele începură a se 
ivi sfioase ici-colea: se deschideau albastre 
şi gingaşe la dezmierdarea soarelui. Plu- 


DOUĂ NEAMURI 181 


gurile înnegriai ogoarele rodnice şi cio- 
cirliile duceai solii de la pămînt la cer. 
Marioara lui Crivăţ ieşise slabă ?n pri- 
măvară, ca după o boală grea, şi biata 
mă-sa nu mai ştia pe la ce babe să alerge 
spre a'i descînta. Vestea că Neculai e luat 
la flotilă pe cinci ani o lovise drept în 
inimă şi fata n'avea cui să se mai destăi- 
nuie, ci se închidea tot mai mult în sufletul 
ei, nemai dorind nimic, nemai putînd nă- 
dăjdui. El o ocolea merei, trecea întunecat 
pe lingă ea, şi fata nu ştia ce să mai 
creadă. Sta toată ziua la argeă şi 'n zgo- 
motul vătalelor îşi măcina zi cu zi puterea. 
ȘI, într'o zi frumoasă de primăvară, cînd 
toată firea suridea la soarele cald şi dă- 
tător de viaţă, fata se opri din bătutul 
vatalelor şi din călcatul potnogilor, şi ră- 
mase cu suveica 'n mîna dreaptă, sprijinită 
de marginea pînzei, cu ochii la strălucirea 
de afară. Mama ei plecase de-acasă. Şi 
de-odată fata își aduse aminte că Neculai îi 
spusese de mai multe ori că tatăl săă, 
Misăilă Pleşea, vorbise cu un domn mare 
de la oraş care'i făgăduise că va stărui 
să'l dea cu schimbul. Domnul acela luase 


182 ©. SANDU-ALDEA 


Chiar şi niște bani de la ei pentru nişte 
acte de care spunea că e nevoie. 

— Unde-s făgăduielile acelea? 

A fost o minciună, se vede, o minciună, 
din partea lui Neculai care căuta s'o amă- 
gească, s'o facă să cadă, făgăduindu'i că 
în iarna ce vine se vor lua, de oare ce el 
va fi soldat cu schimbul. Care va să zică 
a mințit-o, a minţit-o! Cum n'a văzut ea 
pînă acum aceasta ?... Era atît de uşor de 
văzut ! 

„A! Dar ea sa ţinut tare și n'a căzut, 
şi acum îl cunoaşte pinăn adîncul sufle- 
tului, şi nu vrea să mai ştie de el... 

Apoi îi veniră în minte pețitorii de astă- 
toamnă, oamenii pe cari i-a ruşinat şi carl-i 
aduceau poate norocul ei... 

O riîndunică săgetâ de-odată drept pe 
lîngă fereastră, și fata simţi în ea o tre- 
sărire de bucurie : aŭ venit rîndunelele'! 

Au venit rîndunelele, s'ai trecut de mult 
viorelele pe cimp şi liliacul prin grădini, 
a venit primăvara albastră, și la suflarea 
ei dumnezeiască florile se deschid: numai 
el nu mai vine, nu va mai veni. Fata în- 


DOUĂ NEAMURI 183 


chise binişor ochii și îşi plecă uşor capul 
spre pînză... 

Soarele avea din zi în zi mai mult drum 
de urcat şi de scoborit, și fata mai văzu 
încă odată pe Neculai. Era într'o zi de săr- 
bătoare, şi el umbla îmbrăcat ca în zi lu- 
crătoare, și fața lui pălită de soare avea 
o adiîncă mîhnire în ea, şi ochii priviaŭ în 
jos. Fata simți că întrun rînd ochii flă- 
căului se îndreptară spre ai ei, vrînd să le 
spuie ceva, dar, neîntilnindu'i, se plecară 
repede 'n jos şi se întoarseră ’n altă parte. 

Și înţelese că Neculai Pleşea se frămînta 
între dor şi rușine, înţelese cu inima ei de 
fată că el avea suflet bun în fund, dar prea 
se lăsa pornirilor. Și se gindea : «Doamne, 
de ce nu îndrăzneşte să vie odată drept 
spre mine şi să'mi spuie... Ce să'mi spuie?... 
Ce ar putea să'mi spuie ?... Nimic să nu'mi 
spuie.. Să-mi dea bună-ziua numai, și să 
se oprească o clipă-două. Atit! Şi vorba 
ar fi începută şi, ceia ce a fost, sar uita 
îndată». 

„Dar el nu venea, şi vremea trecea... 

Dumineca Floriilor sosi. Cireşii erau în 
floare, o floare albă, gingaşă, care strălucia 


184 C. SANDU-ALDEA 


în liniștea zilei ca o presărătură de argint, 
ca o zăpadă uşoară ce nu apleca ramurile. 
Fata se funşâ în grădină, alunecînd ușoară 
pe lingă gardul de stuf ce hotărnicia pro- 
prietatea lui Crivăţ. Şi, cînd își ridicâ ochii 
înnainte, în spre fundul grădinii, rămase în 
loc, împietrită, izbită puternic, fulgerată în 
suflet de acea izbucnire de primăvară care 
se vedea la un cireş bătrîn al lor, un cireş 
cunoscut mai acum cîţi-va ani în tot satul 
prin roada lui îmbielşugată. De vre-otrei ani 
începuse să nu mai lege ca mai 'nainte, 
și Crivăţ spunea să'l mai lase vre-o patru- 
cinci ani şi să’l taie. 

Dar astăzi iată'l întinerit ca prin farmec, 
sărbătorind în veşmînt alb de înger sosirea 
primă-verii. 

Fata se apropia de el ca luată pe sus 
de o putere mare, apoi se opri, şi se uitâ 
la el ca la o minune. 

Ramurile din vîrf, rămurelele supțiri nu 
se mai vedeau: eraă numai nişte linii, nişte 
arcuri de flori care se atingea, se sărutat 
lin, plîngeaŭ petale albe şi fragede, care 
tremuraii în strălucirea zilei ca nişte fulgi 
de argint. Pe alocuri răsăriai virfuri de 


DOUĂ NEAMURI 185 


crenguţe scuturate, şi ele aveai înfățișarea 
unor mici sulițe cu miînerele împodobite. 
lar prin greul de floare al crăcilor mai 
groase pătrundea lumina veselă a soarelui 
de primăvară. 

Fata se dădu mai aproape, intră supt 
pomul înflorit, şi atunci o adiere blindă 
trecu prin el, şi florile ninseră pe ea, să- 
rutîindu-i părul, furișîndu-i-se 'n sîn. 

— Ce frumos e, Doamne ! — suspinâ ea, 
şi rămase acolo unde era, pe cînd o jale 
mare îi înneca sufletul. 

„Un om zdupăi de-odată peste șanțul 
din dosul grădinii, și fata își întoarse pri- 
virile într'acolo. Era Neculai Pleşea. Venia 
peacolo, ca şi altă dată, şi fetei i-se păru 
că n'a fost nimic între ei pînă acum; i-se 
păru că ea venise acolo spre al astepta, 
şi el, el trebuia să vie, trebuia să răspunză 
la această chemare a florilor. 

Îl văzu cum venia răpede spre ea... Iată’l 
numai la doi paşi. Inima fetei bătea să'i 
rupă coşul pieptului, şi un zîmbet blajin, 
încărcat de mihnire, de dulce dojană îi în- 


cremenise pe buze. 
— Ştii? 


186 C. SANDU-ALDEA 


— Şua! 

— Cinci ani! 

— Da! 

El tăcu, păru că se gîndeşte ce să mai 
spuie, şi întrebă iarăși: 

— Vii azi la horă? 

— Viù! 

Şi privirile calde, pline de iubire adîncă 
şi sănătoasă, se întîlniră, se pătrunseră. 

— Marioaro! — se auzi din spre casă. 

Flăcăul se depărtâ iute, şi pieri supt mal: 
iar fata se îndreptă spre casă. Şi mama ei, 
văziînd-o cu obrajii rumeni, stătu 'n loc şi 
oftă. 

— Bodaproste lui Dumnezeu Sfîntul, că 
ţi-a mai venit nițică față, fata mea! Îi 
prieşte vîntul de primăvară! 


IX. 


O AFACERE 


ine nu cunoştea 'n Vultureasca 
pe baba Iordăchioaia Țiganca? 
O vedeai colindînd din casă'n 
casă cu desagii pe umeri, cu o 
nuia lungăn mînă spre a se 
apăra de cîini, cerșind ici un 

găvan de mălai, dincoace o 
e coadă de peşte sărat, dincolo 
o fiertură de fasole. Ştia să 'ntinză căr- 
tile, să dea cu bobii pe fundul sitei, să 
descînte de deochiii, de friguri, de lingoare, 
de gilci, să facă de dragoste, de urit, să 
ia laptele vacilor şi mai presus de toate să 
bage zizanie între femei. Vecine bune pînă 
mai eri se certaă azi furcă din pricina eï, 
iar ea rîdea atunci, sgripţoroaica, sorindu-se 
pe prispa casei, trăgind a lene din luleaua 


188 C. SANDU-ALDEA 


înnegrită şi ținînd ochii închiși ca o vulpe 
care se preface că doarme. 

În răstimpuri se abătea şi pe la cîrciumă, 
cerşind şi acolo un «pac» de tutun satu 
vre-un pahar de rachiii. 

În timpul din urmă, începu să bată mai 
des drumul spre cîrciuma lui Nicol. Se 
aşeza pe o laviţă lingă tejghea, se uita mi- 
rată la marfa tencuită pe poliți, vrăfuită 
prin rafturi, spînzurată pe păreţi şi clătina 
din cap: 

— La d-ta găseşte un Rumiîn tot ce'i 
trebuie în casă, d-le Nicoli, nu ca la sărăcia 
de Năstrapă! 

lar Grecul părea că pleacă urechea la 
ce'i spunea baba şi o cinstia cu cîte un ra- 
chiă. Azi așa, mîine aşa, Iordăchioaia crezu 
la urma urmelor că are aface cu un om cam 
ageamii la minte şi într'o bună zi încercâ 
marea cu degetul: ceru o jumătate de oca 
de rachiă pe datorie. Se jura pe toți Sfinții 
că pînă'n trei zile vine cu banii 'n dinți. 
Cîrciumarul îi dete rachiul și însemnă pe 
cerceveaua ferestrei o linie albă cu tibişirul. 
Aceasta, pentru babă. El scoase un petec 
de hîrtie galbenă. şi însemnă ceva pe el din 


DOUĂ NEAMURI 189 
fugă. Trecu ce mai trecu şi Țiganca iar 
mai ceru o jumătate. Nicoli îi dete şi de 
astă dată şi iar mai trase o linie lingă cea 
dintii. După cît-va timp iar îi mai dădu o 
oca și alte două linii fură însemnate. Într'o 
zi baba plăti două-zeci de bani din datorie 
şi cîrciumarul şterse o linie. 

Dar chiar în aceeaşi zi, pe sub seară, 
lordăchioaia se înfățişâ iar înnaintea lui Ni- 
coli, cerîndu-i o oca pe datorie. 

— Îmi trebuie, maică, să fac nişte lea- 
curi pentru o biată femee bolnavă... Şi 
mîine pînă ’n ziuă îţi plăteşte baba tot. 

Aşa trecu un cîrd bun de vreme şi baba 
tot mai mult se 'ncredința că a dat peste 
o vacă bună de muls. 

Dar într'o bună-zi Nicoli se plecâ peste 
tejghea spre ea şi îi zise: 

— Mamă lordăchioaio, mult bine ţi-am 
făcut eu pînă acum, fă-mi şi d-ta unul şi 
ware săți fie de geaba! 

Baba își aprinse luleaua şi trase de cîte- 
va ori pripit din ea, cu un sgomot mare 
dîn virful buzelor. 

— De, maică, numai să pot! 

— Ce nu poate baba Iordăchioaia ?! 


190 O. SANDU-ALDEA 


Și cîrciumarul îi turnâ încă un pahar de 
rachiu. 

Apoi scoase din buzunar un napoleon 
de aur noi-nouţ: 

— Uite: îl vezi?... Țil pun în palmă de 
te legi să 'mi faci un bine. 

— Lasă, d-le Nicol, nu-ţi mai bate joc 
de bătrîneţele mele ! 

— Nu! Nu! Fără glumă! 

Circiumarul se apropiè şi mai mult de 
ea șii şopti cîte-va minute. Baba ascult 
pînă la urmă, apoi clătină din cap: 

— Vai de mine, boierule, în ce belea 
vrei să mă bagi... Cum să fac eŭ una ca 
asta ? ! 

Treaba d-tale ! Eu vreau să'ţi fac un bine, 
căci te văd bătrînă şi neajutorată. Dar dacă 
dai norocului cu piciorul !... 

— Pentru un pol de parale să'mi daŭ 
eŭ sufletul Necuratului ! 

Nicoli crezu că baba ţine la preţ şi în- 
toarse foaia : 

— la, ascultă, babo: aici nu merge pe 
tocmeală. 

Vrei? Bine! Nu? a-ţi tălpăşița... dar 
mai întîi plătește'mi colea datoria că nu te 


DOUĂ NEAMURI 191 


scapi de mine cu una cu două... Dă'ncoa 
luleaua şi dăsagii! 

Țiganca văzu cu cine are aface și-și făcu 
repede planul. 

— Stai boierule, stai, nu fii așa de iute... 
Mai pune ceva peste pol să bea și baba 
un rachiu pentru alergătura ei! 

Grecului îi scînteiară ochii de bucurie: 

— Ei, să ştii că mai ai de la mine un 
leii pe de-asupra! 

— Ba să'mi dai cinci leuşcani, maică. 

— Ba ţi-oi da o pereche de palme de 
nu Lei putea duce! 

Tura-vura, tirgul se făcu şi baba lordă- 
chioaia plecâ. 

Dar cînd se văzu în uliţă, cu desagii 'n 
spate şi cu nuiaua în mînă, baba îşi făcu 
repede socoteala : «Hehehei, Neculache.... 
va să zică aşa ţi-e portul? Baba lordă- 
chioaia să scoată din minţi fetele oame- 
nilor din sat care mă miluesc cu ce'i lasă 
inima... Pentru un pol de parale?... Și cînd 
m'or simți flăcăii, să'mi dea un par în cap 
și să mă lase moartă'n drum!.... Să nu'mi fie 
teamă, că-i domnu Mişu la mijloc, hai?.... 
Da' vine el să mă scape din miinile flă- 


192 C. SANDU-ALDEA 


căilor ?... Hehehei, nu-i proastă baba Iordă- 
chioaia să'şi puie ea pielea pentru nişte 
venetici 1... O să mă mai prindă Nicoli prin 
prăvălia lui cînd mi-oi vedea eŭ ceafa !.... 
Și de lo 'mpinge păcatul să 'mi ia ceva 
zălog, am eŭ ac de cojocul lui. Umplu 
satul şi nu mai stă el nici o zi în Vultu- 
reasca».... 

Aşa se gîndia baba lordăchioaia pînă 
intră într'o casă. De acolo eşi şi se abătu 
la Crivăţ. 

— lac'aşa, maică, mai venii şi eu!... 

— Bine făcuşi, babă lordăchioaio ! — 
îi zise Marioara. 

— Ce minciuni ne mai aduci ? — o în- 
trebâ, glumind, mama fetii. 

— Ce minciuni să v'aducă baba?... Nici 
una: numai veşti bune și adevărate, ca 
aurul luminate..... 

Fata cosia la gherghef şi lordăchioaia 
se apropie de ea: 

— Ce mai lucrezi, puica mamei? 

— O cămaşă cu pui pentru nunu-ăi mare! 

— Ce mină ţi-a lăsat D-zeu, fata mea! 
Cum isvodeşti matale singurică frumuseţea 
asta !... Să-ţi dea baba cu cărțile să-i dai 


DOUĂ NEAMURI 193 


ceva să 'mbuce că n'a luat nimic în gură 
de azi dimineaţă... Ar putea să ia sfinta 
anafură.... Ce mai lucru, fata mea!... Mîn- 
cați-ar maica ochişorii ăi frumoşi! 

— Ba mai pune-ţi pofta "n cui! — răs- 
punse Gherghina, mama fetei. 

Țiganca se așezâ jos lingă fată și întinse 
cărțile. Apoi începu să boscorodească: 

— Al avut un necaz mare, puica bă- 
trînii, un necaz mare... da’ laï dat la spate. 
Și-o să mai ai unv: de la un craiŭ de tobă 
par'că... Parcă ţi-ar ține calea... 

Baba strînse cărțile, le prefăcu iar şi le 
întinse încă odată: 

— FĂ, vezi, măicuhță?... Uite: tot crai 
ăsta de tobă cade... Vezi? De la el o să 
ai d-ta un necaz... Da’ cin” să fie ăsta, 
puiculiță ?... Îl cunoşti d-ta ? 

— Ce să cunosc, babo? Ei nu cunosc 
pe nimeni. 

Baba prefăcu încă odată cărțile şi le 
dădu a treia-oară: 

— „Tot craiu' ăsta de tobă, maică... 
Tot el! 

«Cu gîndu;, cu trupu’... Uite, cade par'că 
şi un dar de la el!... Hehehei!... Cade și 


C. Sandu. — Două neamuri. 13 


194 O. SANDU-ALDEA 


cununie, ia!... Ori ţi-e 'n gînd să ne faci 
o nuntă?... Să chemi şi pe baba să-i dai 
un rachiŭ !» 

— Păi sar putea fără d-ta? l 

— Dă-i, fetico, un pahar de rachiŭ și 
un găvan de mălaiŭ! 

Fata se sculâ de la gherghef şi turnâ 


fată. Intrâ în chiler şi închise uşa. 

— Dă-ï babei un găvan cu vîrf că ți 
aduce o veste. 

— Ce veste? 

— A pus ochii pe d-ta băiatul arenda- 
şuluï !... Să te păzeşti !.. Să nu mai intri 
singură în prăvălie la Nicoli. 

Și baba chicoti cu luleaua ’n colțul bu- 
zelor, iar fata nu ştia dacă trebuie sai nu 
să dea crezămînt spuselor ei... 


Mil ii AI peria 


Wi ql 

„sl Fii sit Mil, i în a A im i ÎN g i pi Mi 
Mr nji i ut pi 4 ai ie! ali hp uta UNG aj d 
Mi. le al iii in i Me Viu (UN) ) p hl li Miu i A N i iij 
mi al A i AM AIA AU) hi ai lu Mi y nit! int te 
A MA il ia lulu it ap i A UN 


X. 


LA OASTE 


jioara lui Bratosin Țiganul avea 
săgetături care te pătrundeau la 
inimă, iar flăcăii prinşi pe după 


3S4 cădeau ca o zgomotoasă grin- 
|  dină,răpăind în ritmul furtunos 

Fe al Briului. Iar cînd jocul se 

sparse și flăcăii se strinseră 'n jurul paha- 
relor, Bratosin înfiorâ coardele cu o tră- 
sătură meşteră de arcuș şi cîntecul recru- 
ilor începu a se revărsa din lăută mai 
lămurit ca nici-odată, mai frumos ca ori şi 
cînd. Flăcăii începură a'l cînta din gură și 


git, aduşi de umeri, frămîntau || 
pămîntul în tropăituri repezi care -. 


196 C. SANDU-ALDEA 


cuvintele acestui cîntec plutiră departe în 
sat, în mlădieri de valuri: 

«Foae verde de măr dulce, 

Esi măicuţă ?n deal la cruce 

Şi te uită cum ne duce!» 

Flăcăii cîntau prinşi pe după gît şi dorul 
fie-căruia pornia pe aripile cîntecului spre 
cîte o inimă de fată. 

lar cînd cîntecul se sfirşi, Stoica Năvo- 
daru întinse lui Bratosin un paharcu vin: 

— la de colea, moşule, că l-ai zis cu 
foc!... Dar să te mai învăţ şi eŭ ceva. 

Și flăcăul cîntâ singur alte patru versuri 
pe care le învățase de la un Moldovean cu 
care'şi făcuse armata: 


«Perişorul gălbior ! 
Strînge'l, maică, binişor, 
Şi scoate la zile mari 
Să mil plingă fete mari!» 

Apoi chiui năpraznic: 

— Dreepţi, leat! . . . Care plînge? . . . Bra- 
tosine, ce faci? 

Lăutarul zise de joc şi o putere mare, 
înaintea căreia nu puteai sta, prinse pe flă- 
căi de miini în lanțul unei hori sprintene. 
Și hora se măria cu prieteni de ai recru- 


DOUĂ NEAMURI 197 


ților, cu rezervişti ce se liberaseră în toamna 
aceia. 

— Sus, dorobanţi! 

— Năvală, călăraşi! 

— Nu vă lăsați, tunari! 

— Loc, să treacă flotila! 

«Flotila» o alcătuiau Stoica Năvodaru, 
Neculai Pleşea şi Vintilă Caval, 

Și iată căn frămîntarea aceea de tine- 
rețe se ivi şi baba Iordăchioaia. Se oprise 
în marginea horii şi pufăia din lulea. Stoica 
Năvodaru o văzu, o prinse de minecă din 
fugă şi o svîrli între el şi Pleşea. 

— Sus, băbuşco! 

— Aoleo, mamă, da ce aveţi cu mine, 
păcatele mele! 


— Zi-i mai cu foc, Bratosine, că vrea: 


să joace şi baba Iordăchioaia niţel! 

Jocul porni şi mai furtunos şi mai săl- 
batec, iar baba se prăpădia în sbuciumul 
acela de tinereţe zgomotoasă. Şi cînd jocul 
se sparse, Stoica Năvodaru îi dădu un pahar: 

— Bea, babă lordăchioaiă, că vei fi nă- 
dușit sub limbă! 

— Bodaproste, mamă, bodaproste! Slujbă 
ușoară să vă dea Dumnezeu! 


198 C. SANDU-ALDEA 


— Amin!... Mai ia un pahar şi spune-ne 
care din «răcuţii»> ăștia pune galoane de 
sergent. 

— Nu ştie baba, ză nu ştie!... Dar uite: 
e răi că pleacă flăcăii din sat şi rămîn fe- 
tele singure! 

— Dg’ de ce? 

— la aşa! 

— O fi ştiind baba lordăchioaia ceva! 

— O fi ştiind, mamă, că doar n'a 'mbă- 
trimit de geaba. 

— E şireată baba, măi!— zise un flăcăi. 

— Şireată ca oaia! — răspunse Năvo- 
daru... Ia, zi o «Muşama», Bratosine! 

Și pe cînd lăutarul trăgea arcuşul pe 
saciz, Stoica Năvodaru se dădu lîngă Pleşea 
şi-i şopti ceva. Acesta dădu din cap în 
semn de învoire, mai stătu niţel şi porni 
în cîrciumă, 

Luna plină zvîrlia un şuvoiă de aur topit 
în bătătura plină de flăcăi. «Muşamaua» 
porni săltăreață şi Stoica se furișâ de flăcăi, 
eşi în uliţă și de acolo intră nebăgat în 
seamă în cîrciumă. Luâ pe Pleşea în odaia 
din fund şi chemară pe Năstrapă. 


DOUĂ NEAMURI 199 


— Nene Cristeo, ia vezi nu poţi abate 
încoace pe lordăchioaia ? 

Cîrciumarul umplu două ulcele cu vin şi 
le aşeză pe mesele din bătătură. Apoi se 
duse lingă babă: 

— Hai încoaci,” lordăchioaio, să-ţi dau 
un rachiti și lasă flăcăii în pace. 

Iar cînd o văzu în cîrciumă, îi făcu vînt 
în odaia unde-o așteptaii cei doi flăcăi. 

— Bine-ai venit, mamă lordăchioaio ! o 
întimpină Stoica Năvodaru. Pe noi ne cauţi? 

Baba se dădu mai aproape de ei, spri- 
jinindu-se în nuia. 

— la de colea cu noi un pahar de vin 
şi spune-ne ce mai ştii. 

— Ce să mai ştii, maică ?... N'aţi aflat 
că era să mă omoare în bătaie hoțul de 
Nicoli. 

— l-auzi! Dar de ce? 

— De-al dracului !... Putrezi-i-ar hoitul 
cînd o putrezi sticla! Atunci, nici atunci! 

— Ei cum? Te-a bătut ne-tam, ne-sam? 

Baba se uitâ prin prejur ca un om care 
se teme să nu fie auzit şi spuse cu glasul 
scoborit : 

Îi cana SA oon 
— Ma pus la cale să scoţ din minţi 


200 C. SANDU-ALDEA, 
fetele oamenilor pentru băiatul arendașului 
şi mă tot cinstea cu cite-un rachiu. Dar 
dac'a văzut că nu vreaii, m'a scos datoare, 
mi-a ținut calea ca un hoţ şi ma lăsat lun- 
gită 'n drum în bătaie. 

-— Ai văzut, măi vere, că tot n'a fost 
minciună ce-am auzit eu? zise Stoica lui 
Pleşea, făcîndu-i cu ochiul. 

Apoi către babă: 

— Şi pe care fată pusese ochii băiatul 
arendaşului ? 

— Pe Marioara lui Crivăţ ! 

Privirile celor doi flăcăi se întilniră, aspre, 
ca nişte tăiuşuri de oţel. 

— Da! ce făgăduise Marioarii ? 

— O salbă de cinci poli la gît. 

Uşa se deschise încet şi Năstrapă intră 
înnăuntru : 

— Vă caută flăcăii ! 

— Venim și noi acum ! răspunse Stoica. 

Apoi către lordăchioaia : 

— Lasă, bătrino, că n'are să ne mai vază 
kir Nicoli prin prăvălia lui. O să-l batem 
noi la pungă, c'atunci simte el! 

Cei doi flăcăi eşiră în bătătură şi se ames- 
tecară printre ceilalți. Dar Neculai numai 


DOUĂ NEAMURI 201 
de joc nu era bun acum. Stoica Năvodaru 
îl văzu atît de fără chef și veni lingă el. 

— Ce, eşti copil? Asculţi tu toate min- 
ciunile lordăchioaei ? Ea a vrut să ne ațîțe 
pe noi în potriva Grecului fiindcă a bătut-o! 

Pleşea nu zise nimic. Își înfipse mîinile în 
brîù şi privi așa peste flăcăi. Îi vedea atit 
de veseli și ştia că miine vor pleca. Și el 
era vesel pînă mai adineaori.... Pindi pînă 
se amestecă Stoica printre flăcăi şi plecâ... 

Satul era înnecat în lumină. Pe glugile 
de ciocani de prin curţi luna zvîrlia luciri 
de bronz, iar pe coperişul de tinichea al 
bisericii presăra zăpadă. 

Era aşa de cald şi aşa de bine încit ai 
fi crezut că se 'mprimăvărează şi că mîine- 
poimîne vor eşi oamenii la plug. Din spre 
cîmp venia une-ori miros de ogoare, Flă- 
căul mergea tăcut, cu căciula îndesată pînă 
pe ochi, cu mîinile în buzunar, adus niţel 
de umeri. 

Ce frumoasă era Vultureasca lui așa pe 
lună. Aici copilări și flăcăi el! De satul 
acesta îl legau atîția ani din viaţa lui! atîtea 
dragi amintiri îi răsăriai acum în suflet, 
sclipind în promoroaca de argint a trecu- 


202 ©. SANDU-ALDEA 


tului. Aici era Marioara lui, norocul lui, 
viaţa lui... 

În urma lui auzi de odată nişte paşi de 
om grăbit şi Stoica Năvodaru îl ajunse. 

— Da 'ncotro, măi vere Culai? 

— la aşa pe uliţă. 

— Merg şi eŭ cu tine. 

— Ba mai bine m'ai lăsa singur! 

— Nu te las, nu te las! 

Pleşea nu mai zise nimic. Vedea numai 
că se putea bizui pe acest flăcăii tomnatec 
al lui Năvodaru şi o frăție caldă îl legă 
şi mai mult de el. 

Îi puse mîna pe umăr şi se dădu mai 
aproape de el: 

— Măi, frate Stoico!.... Eu mă duc... 
Dar dacă o fi să se întîmple ceva, dă-mi 
de ştire. 

Celalalt își înfipse mîinile în brîù (amîndoi 
își înfigeau la fel miinile în brîă) și se uitâ 
drept în ochii lui: 

— N'ai grijă, măi frate Culai! Stoica 
Năvodaru nu doarme! 

Şi cei doi flăcăi deteră mîna şi se des- 
părțiră «fraţi». 


DOUĂ NEAMURI 203 


Fata se strecurâ afară, uşoară ca o pi- 
sică, şi se funişâ în grădină. Luna era acum 
sus, înconjurată de o horă de aburi. Satul 
era cufundat în somn adînc. Un om se 
desprinse de lîngă un pom şi veni spre ea. 

— Bună seara, Marioaro! 

— Bună seara, Culai! 

Cei doi îndrăgostiți rămaseră tăcuți unul 
lîngă altul, scăldaţi în lumina dulce de lună. 
Simțiai că vorbele-s de prisos, vedeai că 
ochii lor înotai în aceiași adincă fericire 
și ştiai că nu le va mai fi dat multă vreme 
să mai trăiască atît de frumoase clipe ca 
acelea. El simția că putea nădăjdui în această 
inimă cinstită de fată, iar ea îl plîngea, în 
gînd pe el că pleca în străini, pe ea că 
rămînea cu dorul lui. 

Şi întrun târzii fata întrebă: 

— «Cînd crezi c'o să-ți dea drumul pe 
cîteva zile? 

— Tirziu!... Peste doi ani poate. 

-- Eï, nu-i nimic! Numai să fii sănătos. 
Ce nu se petrece pe lumea asta cu sănă- 
tate şi cu inimă bună! 

— Aşa-i, dar sînt cinci ani la mijloc şi 
tu n'o să mai ai traiă bun cu bătrîni. 


204 C. SANDU-ALDEA 


Fata avu căutătură de dulce dojană: 

— N'ai tu credinţă'n mine? 

Iar flăcăul îi petrecu braţul drept pe după 
mijloc şi într'un avînt de dragoste curată 
o strînse la piept încet, cu grijă, cu sfială, 
cu un nemărginit dor de ai muri la pi- 
cioare. Şi luna îi învăluia în mreaja ei sub- 
tire de lumină, presăra peste ei praf de aur... 

— Te las cu bine Marioaro!... Să te gă- 
sesc sănătoasă! 

— Mergi sănătos, Culai! 

Flăcăul porni, iar ea se uitâ după el pînă 
ajunse la şanţ. Îl văzu cum sare sprinten 
peste el, apoi cum se opreşte şi se mai 
întoarce încă odată spre ea. Apoi pieri. lar 
ea se îndreptă înspre casă, cu o mare du- 
rere în suflet... 


XI. 


ALTE ÎNVOIELI 


| înd maï rămăseseră două zile pă- 
nă'n Cei trei Ierarhi, Iani Li- 
varidi trimise isprăvnicelwn sat 
să vestească oamenii pentru în- 
voieli. Erau cele din urmă învoieli 
pe care le făcea el cu Vultu- 

reştenii, de oarece la Sf. Du- 
a mitru al anului următor i se is- 
prăvia contractul de arendare şi Măcieş îi 
spusese din vreme că nu mai vrea să-şi 
arendeze moşia. Aceste învoieli țineaii deci 
aproape doi ani. 

O iarnă 'ntreagă se gîndise la ele aren- 
daşul şi după spusele lui, Mişu scrisese un 
plan de contract, cu nişte învoieli mult mai 
împovărătoare ca cele de pînă acum. 


206 C. SANDU-ALDEA 


În ziua sorocită, Vultureştenii intrară de 
dimineaţă în curtea boierească şi aşteptară 
în viscol pînă să se scoale arendaşul. Acesta 
fu de vreme gata, dar nu voi să se arate, 
ci se lăsa aşteptat ca un om care mare ne- 
voie să se grăbiască. Tirziă, ieşi în pragul 
caselor şi se prefăcu că se uită la vreme. 
Apoi ochii lui căzură asupra oamenilor al- 
biți de viscol: 

— Aţi şi venit? 

Arendaşul apăsâ înadins pe acest «şi», 
par'c'ar fi vrut să spue oamenilor: «văd 
eŭ că vi-e de grabă să faceţi învoielile !» 

— Am venit, boierule! 

— Dar viscolu-ăsta tot voi aţi adus? 

— Noi, boierule, pentru grîul d-tale. 

— Bine-aţi făcut !.. Acum e vorba să 
facem învoielile, hai ? 

— Aşa ceva! 

Un Romîn mai bătrîn își făcu loc şi se 
ivi în faţa lui Livaridi: 

„— De-or fi mai omeneşti, le-om face, 
boierule ; de nu, ce-o vrea Dmnezei Sfintul 
şi cu noi! 

Arendaşul zîmbi : 

— Voi cereți osîndă! Eŭ nu vam pus 


DOUĂ NEAMURI 207 


niciodată învoieli grele. Să vedeţi ce-i pe 
alte moșii şi pe urmă să vorbiţi! 

Apoi, după obiceiul lui, chemâ sus cinci 
oameni. Ceilalţi trebuiai să aștepte afară 
pînă s'or pune la cale învoielile. 

Cinci oameni mai dezghețaţi se aleseră, 
urcară scările de piatră, își lăsară căciulele 
afară şi intrară după arendaş. Acesta se 
așezâ la o masă încărcată de condici groase, 
răscol printre nişte hirtii şi scoase dintre 
ele o coală scrisă pe toate feţele. 

— Dar ştiţi ?.. Fără multă ciorovăială. 
Să nu facem lucrurile țigăneşte ci ca oa- 
meni de ispravă. 

— Aşa, boierule, aşa! 

In acest timp intră şi Mișu şi se așezâ 
lîngă arendaş. Acesta începu a citi, iar 
oamenii ascultai cu ochii în pămînt, cu 
frunțile încrețite, cazania aceia lungă în 
care se punea la cale truda mădularelor 
lor, jertfa lor pentru un boier de pripas. 
lar cînd arendaşul isprăvi de citit, fețele 
lor erai întunecate. 

— Astea-s învoielile. Vă plac? 

— Grele, boierule!—răspunseră cei cinci 
oameni întrun glas. 


208 C. SANDU-ALDEA 


— Voi sînteți deprinşi cu tocmeala: 
«mai dă tu, mai lasă d-ta». La mine nu 
merge-așa ! Duceţi-vă și vă sfătuiți şi cu 
ceilalți. 

Oamenii eșiră fără să zică un cuvint. 
Ceilalţi îi înconjurară repede : 

— Ei ce-aţi făcut? 

— Nimic! Nu-i chip de făcut învoieli 
anul ăsta. 

Vreme de-un cias se sfătuiră oamenii, 
vorbind încet, pe cînd viscolul îi biciuia. 
Apoi un Rumîn mai bătrîn își ridicâ glasul : 

— Care vrea să se 'nvoiască, învoiască-se ; 
eŭ, unul, mă duc să'mi iaŭ pămînt din altă 
parte. Măcar să ştii de bine că plec din 
sat Luni dimineaţa şi mă întorc Simbăta 
seara». 

Arendaşul eşise în acest timp în prag 
și auzi cuvintele omului. De-acolo, de sus, 
el strigâ înfuriat : 

— Să vă duceţi toți, toți! Aţi auzit? 
Eă îmi cumpăr vite în primăvară şi'mi 
aduc oameni streini cu ziua. 

— Da’ ce, boierule? Vrei să ne iei şi 
sufletul ? Dijmă ne iei acum două din trei. 
Nu-ţi ajungea una din două? ziua cu pal- 


DOUĂ NEAMURI 211 


Ce-i maï rămînea acum de făcut? Să-și 
cumpere. vite de jug şi să-şi tocmească oa- 
menï streini? Dar acestea se zic uşor, dar 
se fac grei. Cum? Să-şi cumpere vite acum 
şi peste un an şi jumătate să le vinză? 
Căci el nu mai vroia să arendășească. Era 
hotărît să se mute în Bucureşti. Să-și aducă 
oameni streini? Dar cîtă cheltuială pînă-i 
găseşte, pînă-i aduce la moșie, cît balamuc 
nu-și ia pe cap cu mincarea lor? Și ciți 
din ei nu fug în toiul muncilor, lăsîndu-te 
la aman cînd îţi crapă buza?!... Să-i cauţi?... 
Dar cine-ți plăteşte timpul ce'l perzi aler- 
gînd după eï, şi bucatele care ți se scu- 
tură pe cîmp? Ce să facă? Ce să facă? 
Arendaşul se vedea pierdut şi ura lui îm- 
potriva Vultureștenilor îi cuprindea și mai 
mult sufletul. În necazul lui el amesteca şi 
pe Curpen în daravera aceasta, învinovă- 
țindu-l că el aţiță oamenii împotriva lui. 

Și 'ntruna din zile pică şi boierul Mă- 
cieș la moşie. Livaridi era foarte abătut în 
ziua aceea: un stol de cocori trecuse noaptea 
pe de-asupra Vultureaschii. El auzi un glas, 
un singur glas de cocor, dar glasul acela 


212 C. SANDU-ALDEA 


era un semnal de alarmă: «plugari, fiți 
gata! Vine primăvara!» 

Cînd văzu pe Măcieş, Livaridi se întu- 
necâ și mai mult. Pentru întìa oară, de 
cînd se cunoştea cu boierul nostru, îi eşi 
înainte posomorit. Îi perise de pe buze 
zîmbetul acela falş care făcea răi unui om 
cu sufletul deschis și Măcieş era mai mul- 
țţămit să'l vadă aşa. 

Arendaşul i se plinse de îndărătnicia 
Vultureştenilor, de aţîțările lui Curpen, de 
momelele cu cari-i luase oamenii arendașul 
Căldărușii. Măcieş se făcea că nu înţelege: 

— Cum? De ce?... Ce zic oamenii? 

— D-ta nu-i ştii? Se pling că le-am pus 
învoieli grele. 

— Nu-mi poţi arăta și mie contractul? 

Arendaşul întinse mîna şil luâ de pe 
masă. 

— Uite-l! 

Măcieş se aşezâ pe scaun şi se afundă 
în citirea lui. Și cu cît citia, cu atît i-se 
întuneca mai mult faţa. Arendaşul îl spiona 
din ochi şi văzu că boierul nu e mulțumit. 
Dar acum voia să-i arate lui Măcieş că el, 
Luvaridi, nu mai are nici de cum pofta de 


DOUĂ NEAMURI 213 


a-i intra în voie. De cîte ori nu-l încolțise 
pe el Măcieş! De cite ori! Astăzi o să-şi 
arate şi el colții, căci la urma urmei cine-i 
de vină dacă Vultureştenii sînt îndărătnici ? 
Oare nu-i boierul Măcieş?... Oare nu ela 
făcut cu oamenii învoieli uşoare, oare nu 
el i-a lăsat nestruniţi ?... Şi acum se sparg 
toate în capul lui, al arendașului... Livaridi 
ştia unde să isbească și aștepta numai să 
înceapă a murmura ceva cellalt. Măcieş 
isprăvi de citit contractul şi'l svîrli pe masă: 

— Cum vrei să ţi se dea oamenii legaţi 
supt povara acestor învoeli grele? 

— Grele? Şi d-ta zici că sînt grele?... 
Atunci să le daŭ de geaba pămînt de hrană 
și de ierbănit? 

— Nu, nu aşa! Dar să nu le faci nişte 
învoieli ca acestea! 

— Da, da! Să mă las să mă calce în 
picioare, să-mi puie ei mie condiții. Eŭ nu 
fac aşa. 

Măcieș văzu ce gînd sascunde în dosul 
acestor vorbe şi băgâ de seamă că aren- 
dașul vrea să se arate așa cum e. ŞI îi 
păru bine. Luâ înc'odată contractul şil pe- 
trecu din ochi pînă întrun loc, unde se 


214 €. SANDU-ALDEA 
opri şi puse semn cu degetul. Apoi, li- 
niştit, întrebâ pe arendaş: 

— Ce arendă îmi dai d-ta mie pe un 
pogon de loc? 

— Cinci-spre zece lei! 

— Aşa e? 

— Da! 

— Ei, acum ia ascultă ce-ai scris d-ta 
aici în contract: 

«Pentru locurile luate în bani, locuitorii 
vor plăti trei-zeci şi cinci de lei de pogon. 
Această sumă se va plăti însă în munci 
precum urmează: 

a) Cei ce waŭ vite trăgătoare vor face 


` două-zeci și nouă de zile cu palmele şi vor 


secera un pogon de grîù; 

b) Cei ce aŭ vite trăgătoare vor secera, 
strînge ’n clăi și căra la arman un pogon 
de griu, vor face trei pogoane de ogor şi 
două pogoane arătură de-a doua, semănă- 
tură şi grăpătură cu grapele de fer ale aren- 
dașului». 

Auzi?... Care va să zică: D-ta ţii de la 
mine pogonul cu 15 lei; îlarendezi oame- 
nilor cu 35, dar îi pui să-ţi facă pentru 
această sumă munci de mai bine de 40 de 


DOUĂ NEAMURI 215 


lei. În socoteală cămătărească, aceasta ar 
însemna un cîştig de vre-o 166 la sută. 
Dar dijma! Două din trei vrei d-ta să iei 
dijmă de la bieții oameni?... Apoi cum vrei 
să ţi se "'nvoiască pe moşie?» 

Arendașul nu răspunse de o cam dată 
nimic. 

Se uita la el cu o căutătură înveninată, 
hoțească, piezişă, care lua de jos în sus. 
Şi în gîndul lui îşi zicea că toată părtinirea 
pe care o arată Măcieș țăranilor, nu e de 
cît o prefăcătone, o «diplomație» pe care 
a observat-o la atiți alți proprietari sai 
arendași. Iar celalalt îl cîntărea din ochi și 
şedea liniștit la masă. În aceşti doi oameni 
se răsfringeai sufletele a două neamuri 
deosebite. Și în clipele acelea ce treceaii 
repezi nu se măsura numai Măcieş și Li- 
varidi, ci cele două neamuri pe care le în- 
fățişaŭ: neamul Măcieșilor şi al Livarizilor. 

— De aceia se'nvață oamenii nărăvaşi! 
Prea-i îngenunchiaţi şi vă bateţi joc de ei! 

— Ia ascultă, domnule: d-ta a-i venit 
aici să mă dăscăleşti ?... Nu-mi trebue mie 
dascăl ca d-ta! 

Boierul Măcieş tresări şi se sculă de pe 


216 C. SANDU-ALDEA 


scaun. Parcă primise o palmă în față. 
Toată mîndria lui de boier de viță veche 
se deșteptă în el, clocotindu-i fierbinte din 
adîncul fiinţei. Se dădu mai aproape şi tot 
mai aproape de arendaş şil ţinti în lumi- 
nile ochilor cu privirea lui limpede, rece, 
ascuțită, cercetătoare. 

— Cu cine vorbeşti d-ta aşa ?... Nu uita 
că aici eşti în casa mea, pe pămintul mei, 
al nostru, al Măcieșilor!... Iar dacă ai găr- 
găuni în cap, ți-ï scoţ eŭ!» 

Vocea lui Măcieş avea un tremur uşor. 
Aşa tremură frunzele pădurii la atingerea 
celor dintii unde de vînt ce vestesc fur- 
tuna. Livanidi nu'l văzuse niciodată aşa, nu 
auzise niciodată această voce răsunătoare, 
grea, poruncitoare. Toată fiinţa lui Măcieş 
se schimbase de-odată. Capul, ridicat niţel 
în sus, într'o minunată înfăţişare mîndră şi 
amenințătoare, rămase aşa cîteva clipe, ca 
înmărmurit. Arendașul nu putu răbda pri- 
virea aceia stăruitoare, sfredelitoare, porun- 
citoare ci plecâ ochii în jos şi înțelese că 
de data asta era bătut... 


PN 


XII. 


SINGURA 


arioara legase abia pe la toacă 
gură la pînză, căci o întîrziase mult 
înnăvăditul şi silea acum să ţeasă 
ceva pînă a nu se însera de tot. 
Picioarele-i călcaă repede pe pot- 
nogii de supt război, iar suveica 
sbura ca o rîndunică printre firele 
de urzeală, pe cînd vatalele bă- 
teaŭ strîns firele de bumbac în 
latul pînzei albe. Și gîndul fetei colinda 
prin depărtări necunoscute, spre un flăcău 
din Vultureasca înstreinat de patru luni 
din satul lui. Se sculase cu gîndul la el, 
căci îl visase peste noapte și nu-şi putea 
îndrepta gîndul în altă parte. 


218 C. SANDU-ALDEA 

În visul ei se făcea par'că o pajiște fru- 
moasă şi pe pajiştea ceia se zăria o roată 
de soldați. Făceai ocânie, se stringeai iar 
roată şi vorbiaŭ. Apoi unul din ei porni în 
spre Marioara. Iar cînd fu numai la trei paşi 
de ea, soldatul se opri, se uitâ la ea cu o 
căutătură tristă şi o ’ntrebâ : 

— Dar tu ce cauţi aici? 

Fata îngînă un răspuns și flăcăul se uitâ 
la ea cu niște ochi mustrători şi iar o în- 
trebâ: 

— Ce, nu mă cunoşti? 

Ea se uitâ bine la el şi cu cît se uita mai 
mult cu atît se simția mai turburată: par'că 
era Neculai Pleșea, dar atit de slab, atît de 
galben la față, cu ochii plinși. 

— Doamne!... Tu eşti, Culai? 

— Tot eŭ! — răspunse flăcăul. 

— Dar cum ai slăbit! 

El făcu din mînă un semn de desnădejde 
şi se întoarse cu fața în spre ceilalţi soldați. 

— Uite: "i vezi?... Toţi sau topit aşa. 
Cînd au venit erai rumeni şi voinici şi acum 
aŭ rămas ca nişte stafi... E greu la noï!.. 

Și plecâ. Fata vru să se ia după el, dar 
nu putu. Picioarele n'o mai slujiaui. Cădea 


DOUĂ NEAMURI 219 


în patru buși, se scula; făcea un pas în- 
nainte, aluneca doi înapoi, iar cădea, căuta 
să se tîrască, dar mîinile ei nu mai aveai 
nici o putere... 

Cind sa deşteptat, flăcăul acela îi juca 
înnainte. Şi cîtă vreme a "'nnăvădit, greșia 
mereŭ firele și mama eï o ţinea de rău: 

— Dar unde ţi-s gindurile, fato? 

Acum silia la argea, dar visul de peste 
noapte tot îi mai venia în minte une-ori 
şi fata nu ştia cum să'l tălmăciască. Su- 
veica îi scăpâ de vre-o două ori jos şi fata 
încruntâ din sprincene de necaz. Și cum 
lumina se împuţina, ea eşi din răsboiŭ, 
supărată : 

— Bine cam apucat să leg gură. Nu 
se maï vede de loc. 

— Ci lasă-l, mamă!... Ia repezi și ad'o 
cobiliță de apă. 

Fata deşărtâ o cofă într'o căldare, își 
puse cobilița pe umeri şi porni. Dar mama 
ei îi strigâ din urmă: 

— Cum pui cofele, fata mamei? Nu vezi 
că una-i cu gura spre tine? 

Marioara întoarse cofa de dinnainte cu 
gura ’n afară şi eşi în uliţă. Drumul era 


220 C. SANDU-ALDEA 
sbicit şi un vînt domol adia dinspre baltă. 
Craii noŭ, limpede ca argintul curat, lu- 
mină ca o podoabă în poala cerului vioriă. 
Fata o luâ pe o uliţă la stînga şi ajunse 
la vad. Şi de acolo i se arătâ de o dată 
malul Dunărei, plin de fete mari şi de 
flăcăi. Perechile se îndreptaă spre vad, se 
opniau în drum să mai povestească şi um- 
brele înserării se lăsau pe pămînt, învă- 
luindu-i în tainele lor blinde, iar Craiă noŭ 
le suridea la toți şi se pleca spre sfințit. 

Marioara îi văzu şi plecâ ochii 'n pă- 
mînt. Ajunse la girlă, își umplu cofele și 
porni îndărăt. Dar la cîți-va pași de la 
mal, o ajunse din urmă un flăcău. Era 
Stoica Năvodaru. 

— Bună seara, Marioaro ! 

— Bună seara! răspunse fata şi se opri. 

Ochii lui rîdeaŭ şi fata avu un fior ne- 
înţeles prin inimă. 

— Ce mai faci? 

— Mă lupt cu argeaua! 

— Dar de la văru' Culai nu ştii nimic? 

— Ce să știu? 

Și visul de astă-noapte îi răsări de odată 
în suflet. 


DOUĂ NEAMURI 221 


— Nu ştii nimic, nimic? 

— Nam ştire de nimic. Da’ ce-i cu el? 

Fetii i se părea că flăcăul vrea s'o ia 
cu vorba pe departe spre a-i spune o veste 
tristă. Sta cu ochii pironiţi în ochii flăcăului 
şl ruga prin ei să mo chinuiască mult, 
să-i spuie mai repede, căci ea ştie că visul 
de astă-noapte nu e a bine. Și chipul sol- 
datului ce i se arătase în vis, îi juca acum 
înnaintea ochilor, mai slab, mai plins, mai 
trist. 

— Îți trimite multă sănătate şi spune că 
e sănătos şi-o duce bine cu miliția. Am 
primit chiar azi hîrtie de la el! 

Obrajii fetei se îmbujorară. Şi de unde 
cu cîte-va clipe mai înnainte tremura chi- 
nuită de o tristă presimțţire, acum îi venia 
să rîză de slăbiciunea ei. 

— Cind i-eï mai scri, spune-i şi din partea 
mea multă sănătate şi că pe aici sînt toate 
cum le-a lăsat el! 

Îşi luă apoi seara bună de la flăcăi și 
porni. «Pe aici sînt toate cum le-a lăsat 
el!» Aşa, tocmai aşa să-i scrie Năvodaru 
şi Neculai va înțelege că Marioara lui e 
aceeaşi, cu acelaş dor în suflet. 


222 C. SANDU-ALDEA 


Fetei i-se părea că n'atinge pămîntul. se. 
întâlnia cu prietene care-i dădeau bună 
seara. Ea le răspundea la toate: «bună seara, 
surată!», dar dac'ai fi întrebat-o cine a trecut 
pe lîngă ea, n'ar fi ştiut să-ți spună. Mergea 
repede, cu capu ?n jos, ca dusă deo apă 
mare şi îi părea rău că-i atît de scurtă calea 
pînă acasă. 

În pragul casei lăsâ cobilița de pe umeri, 
luâ cofele şi le așezâ pe o lăvicioară ?n 
tindă, astupîndu-le cu cîte un capac de lemn. 
Apoi se îndreptâ spre mama ei: 

— Unde-i şiștaru', mamă? 

— Ce să fie, gura mamei! 

— Şiîștarul! 

— Ce-i ăla: şiștar? 

— Hirdăul de muls. 

— Da’ cin” ţi-a mai spus şi asta? 

— Zăi, mamă, ci:c'așa se zice printr'unele 
locuri la hîrdăul de muls. 

— Uite-l colo, fata mea. Ia-l şi du-te mai 
repede că nu mai poate bietu' Joienel! 

Fata luâ hîrdăul şi plecâ pe fugă. Des- 
legâ vițelul şi îl lăsâ să înmoaie două ţiţe, 
apoi îl trase îndărăt şi °l legâ de un țăruş 
mai la o parte. Viţeluşul se lingea pe bo- 


! DOUĂ NEAMURI 223 


b. or, se smucia să scape, ċădea’n genuchi, 

è scula şi se uita la Bălaia cu ochii lui 
mari, negri, rotunji şi umezi. lar fetei i se 
făcu mai mult ca ori cînd milă de el şi 
începu a'i vorbi blajin ca unui copil mic: 
«Îţi place Joienel?... Lasă că-ți dă drumu” 
Marioara acum! Uite-acum!» 

Laptele săgeta în hîrdăă în linii drepte 
care se fărîmai în bolboci cînd isbiaŭ 
înăuntru şi aburiaŭ uşor. De vre-o două 
ori fata mulse în poală și începu să clatine 
din cap: «să mă vadă mama ce-ar zice?» 

Lăsâ mai mult lapte în cele două ţiţe 
și deslegă vițelul să le înmoaie şi pe cele- 
alte două. Apoi îl trase iar îndărăt și iar 
se apucă de muls. Joienel nu mai putea, 
sărmanul! Se sbătea merei în funie cu 
ochii la ugerul Bălaei. Și fata îi lăsâ 
lapte mai mult ca de obiceiu, dete hîrdăul 
la o parte din drumul lui şi îl deslegâ: 
«Na! Joienel. Să zici și tu bodaproste şi 
să ţii minte că azi am primit o veste bună 
de la Culai!» Viţelul dădu năvală spre 
uger şi călcâ fata pe picior. Ea se strimbă 
de durere, luâ hîrdăul şi plecâ în casă. 


224 ©. SANDU-ALDEA 


— Mamă, nu ştii ce-o fi avut Bălaia 
în seara asta că mi-a dat mai puţin lapte. 

Și fără să piardă vreme, deşertâ laptele 
în oalele de prins, clăti hirdăul cu apă de 
cîte-va ori, apol îl aşezâ la locul lui și se 
apucâ să pregătească de-ale gurii, veselă 
ca o ciocîrlie. lar mama eï se uita la ea 
pe furiș şi-şi zise 'n gind: «Doamne, ce-i 
și cu tinerețea asta!» 

Tîrziu, cînd ai ei dormiau, Marioara se 
gîndia la clipele trăite cu Culai al eï la 
horă, pe malul girlei, la muncă, la şe- 
zători, la nunţi şi amintirile acelor clipe 
scuturaii în sufletul ei pulberea părerilor 
de răi. Ar fi vrut să se facă o pasăre 
măiastră, să pornească ’n filfiiri repezi de 
aripi spre alesul ei şi să'l vază numai 
odată. Cînd şi cînd cîte-un oftat i-se ridica 
din adîncul plămînilor și fata deschidea 
gura și răsufla lung, fără sgomot. 

Și întrun tîrziŭ se întoarse cu fața la 
părete, rugîndu-se în gînd: 

— Dă, Doamne, să'l visez și în noaptea 
asta, dar voinic şi frumos cum era cînd a 
plecat]... 

A doua zi suveica sbura şi mai sprin- 


DOUĂ NEAMURI 225 
tenă, vatalele băteaă și mai des, iar fata 
părea luminată la faţă ca o floare după 
ploae. Pe fereastră venia o lumină veselă 
ce înneca odaia, din uliţă răsbăteai în răs- 
timpuri strigătele copiilor ce jucai drichia. 
Și ademenită de lumina aceea primăvăra- 
tecă, fata eşi aşa printre nămiezi de la 
argea și se aşezâ pe prispa casei, la soare. 
În aer plutiaă cei dintii fiori călduţi ai pri- 
măverei şi fata îi simți pe obraji ca o des- 
mierdare blajină care venia de foarte de- 
parte. Și de odată un glas de cocor îi isbi 
auzul. Marioara își ridicâ ochii 'n sus, puse 
mîna streaşină de-asupra lor şi zări stolul 
de cocori: două linii lungi, drepte, negre 
care se întîlniaŭ într'un vîrf ascuțit, ca cele 
două aripi ale unei săgeți uriașe, fără miner. 
Treceaŭ plutind, înnotînd prin înnălțimile 
grele de albastru acești soli ai primă- 
verei şi în urma lor văzduhul părea mai 
cald, lumina mai strălucitoare, mugurii mai 
umflați. Era cel dintii stol pe care'l vedea 
Marioara în primăvara aceea şi cum se uita 
așa la ei, un gînd îi veni în minte: «poate 
că şi Culai se va fi uitat la ei!» Fata îi 


C. Sandu. — Două Neamuri. 15 


226 C. SANDU-ALDEA 
urmări din ochi pînă se şterseră în depăr- 
tări, apoi se întoarse la argea... 

În vremea aceasta oamenii se pregă- 
tiaă de arat: fiarele de plug eraă ascuţite, 
tînjelele scoase în bătătură. Arendaşul îşi 
cumpărase trăgători şi-şi tocmise argaţi cu 
luna pentru făcutul sămănăturilor de primă- 
vară, 

Și într'o bună dimineață Vultureştenii 
eşiră la arat. Plugunile nu mai erai răstur- 
nate pe cobile ca în vremurile cînd araŭ 
în Vultureasca, ci desfăcute: plugurile în 
care, cotigele atîrnate cu cîte un curmeiŭ 
de funie de inima carelor. Era un şir lung 
de care şi cotige, o oştire întreagă, şi din 
acest lung convoi se desfăcea amarul unei 
pribegii, jalea acelora ce se duceau să are 
acum pe moşii streine, nemai arate de ei 
pînă acum... 

. Și într'una din zile nevasta lui Curpen 
: chemâ pe Marioara să-i ajute la înnăvădit 
şi fata se duse. Înnăvădeala merse bine şi 
pînă pe după nămiezi fu dat şi prin spată. 
Iar cînd totul fu gata, nevasta lui Curpen 
puse masa şi în acestitimp picâ şi Curpen. 

— Ai venit, fină? 


DOUĂ NEAMURI 227 


Așa zicea el oricărei fete din sat: fină. 

— Am venit! í 

— Ce-ţi mai fac bătrinii? 

— Mama ţese 'n locul meŭ ; taica-i la plug. 

— Unde ară? La Grecu’? 

-— Nu! La arendaşul de pe Căldăruşa. 

Curpen dădu din cap de cîteva ori şi nu 
zise nimic. 

In acelaş timp uşa se deschise şi o fe- 
meie slabă, cu fața plină de creţuri, intrâ 
în casă. f 

— Hehei! Lelea Smaranda !— făcu în- 
văţătorul. 

— Eu, mamă, eu!— răspunse femeia. 

— Da’ ce vint? 

— Să'ţi faci pomană şi să'mi scrii o hîrtie 
pentru băiat! 

Marioara se făcu de-odată roşie la față 
ȘI se sculâ să aducă o oală de apă. 

— Apoi m'ai brodit cam răă, mamă Sma- 
rando! Doar să m'aștepţi pîn'oi da drumul 
la băeți. 

— Aştept, maică, aştept! 

Curpen plecâ în şcoală. Femeile răma- 
seră singure. Marioara ajut învăţătoresei. 


228 O, SANDU-ALDEA 
să puie sulul pe răsboiti, apoi era să plece. 
Dar nevasta lui Curpen n'o lăsâ: 

— Mai stai numai niţel, Marioaro, să-mi 
pui niște canură pe rășchitor. 

Și fata rămase. Se duse lingă femeea 
ce aştepta pe Curpen şi începu a vorbi 
niţel cu ea pînă să-i dea învăţătoreasa 
canura. 

— Ce mai faci, lele Smarando? 

— la cu bătriîneţele, maică... Am rămas 
singură şi nu mai pot de doru’ băiatului. 

Băiatul era Neculai Pleşea. 

După ce dădu drumul băcților, Curpen 
veni în casă. Luâ o toaie de hirtie şi un 
plic şi se așezâ la masă: 

— Ei, ce să-i scrii, mamă Smarando? 

— Ce săi scrii, maică? Sintem sănă- 
toşi șii dorim și lui multă sănătate. 

— Vr'o veste ai să-i dai? 

— Nam! 

— Păi par'că v'a murit Simbotin din hăis ! 

— Nu-i spune, maică; nu mai strica inima 
băiatului. 

Învățătorul începu să scrie repede şi fe- 
meea se uita la el mirată, cu o mare lu- 
mină de bunătate în ochi... 


DOUĂ NEAMURI 229 


— Gata, mamă Smarando.... la ascultă 
ce i-am scris: «Dragul nostru Culai! 

Am primit scrisoarea ta şi ne-am bucurat 
că eşti sănătos. Domnul să te aibă 'n paza 
lui şi de aci-'nnainte. Noi sîntem sănă- 
toşi. Vei ști că Vultureștenii nu saŭ mai 
învoit anu-ăsta la arendașul de aici din 
pricină că le-a pus învoieli prea grele și 
sai dus la Căldăruşa. Tat-tăii i-acum 
acolo, ară. 

A băgat la plug cu Petrea Mazilu». 

Învățătorul se opri din citit şi întrebâ : 

— Aşa-i, mamă Smarando? Eŭ par'că 
aşa îl auziam vorbind pe neica Misăilă. 

— Aşari, maică, aşa-i. 

Curpen urmâ : 

«Dragul nostru flăcăi, află că Mercana 
Lunăiei s'a făcut cogea-mi-te juncă şi pînă 
vei veni tu e numai bună de dat zestre. 
Și vei mai şti că această scrisoare ţi-o scrie 
Marin Curpen, învățătorul care te trăgea 
de urechi cînd umblai haimana vara pe la 
scăldat și nu veniai la şcoală. Dumnezeiă 
să te poarte pe bine, Culăiaş!»... Îţi place, 
mamă Smarando ? 


230 C. SANDU-ALDEA 


— Să trăești, măiculiță şi să-ți dea Dum- 
nezei sănătate ! 

Din cite ființe eraă acolo, în încăperea 
aceia, două aŭ ascultat cu tot sufletul rîn- 
durile ce erai să sboare în curînd către 
Pleşea. Și ştiu eu două miini care se opri- 
seră din pusul pe răşchitor și doi ochi fru- 
moși ce priviaŭ țintă în pămînt cît timp a 
citit învățătorul. 

Curpen dădu să puie scrisoarea 'n plic 
dar întoarse odată ochii spre fata lui Crivăţ 
şi un suris blajin îi înflori în colțul buzelor. 
Desfăcu din noŭ hiîrtia și mai scrise citeva 
rînduri. Apoi le citi: 

«Vei mai şti că Marioara lui Crivăţ e 
aci la noi; pune pe rășchitor nişte ca- 
nură pentru femeea mea. Mi-a şoptit să'ți 
spun şi din partea ei multă sănătate și să ți 
' daŭ de ştire că ţi-a ţesut nişte brăcile cum 
* ware nici un flăcăi în sat. Auzi că ţi-le dă 
cînd vei veni în permisie. Astea ţi le spune 
Curpen». 

Șase ochi se îndreptară de odată spre 
fată, şase ochi în care ridea aceeași bună- 
tate şi luminaŭ aceleași gînduri curate. lar 
fata se uitâ, mirată, uluită la Curpen, îl 


DOUĂ NEAMURI 231 


văzu surizîndu-i blajin şi plecâ ochii în jos 
fără să poată zice vre-un cuvint, pe cînd 
dorul ei pornia vultureşte spre flăcăul lui 
Pleşea... 


XIII. 


SECETA 


] e împrimăvărase de-a binele, dar se- 
mănătunile nu înaintaă. Pămîntul 
eșise din iarnă fără umezeală și 
vreme de săptămîni pic de ploaie 
n'a mai picat pe ogoarele arse 
de sete. Ochii se îndreptaă ru- 
gători spre cer, se pironiaii cer- 
cetători în fundul zărilor, ur- 
măriaii stăruitori ori ce pată 
de nor ce pribegia pe sus. 

Dar vremea trecea şi de plouat nu ploua. 

Arendaşul era cu moartea ’n inimă. Umbla 
toată ziua pe cîmp: pe la grîù, pe la orz, 
pe la ovăs, pe la porumb, dar de nicăeri 
nu-i surîdea nici o nădejde. Pămiîntul în- 
cepea să se întărească şi pe alocuri să 
crape, iar peste semănături cădea ca o 


A 


DOUĂ NEAMURI 233 


cenuşe pulberea scornită de vînturile ce 
uscaă cîmpul. 

Pe feţele tuturora se vedea întipărită 
aceeași grijă, aceeași întristare. Vitele mu- 
giaŭ de foame în bătătură, căci paele şi 
ciocanii se isprăviseră, iar locurile pe unde-ar 
fi putut paşte erai negre par'c'ar fi fost arse. 

Și zilele trecea, dar ploaia nu cădea. 

Oamenii se strîngeaŭ une-ori în mijlocul 
uliții și tăinuiai cu glasuri domoale, se 
uitaii din cînd în cînd în zările depărtate 
și plecati capetelen pămînt, desnădăjduiţi : 

— E secetă, măi oameni buni, e secetă 
grozavă! 

Cuvintele acestea sburaŭ din gură 'n 
gură, din sat în sat şi supt aripele lor de 
foc sufletele se închideaŭ, fețele se poso- 
moraŭ şi maï mult. Dar întro bună zi 
cerul se umplu de nori şi supt perdeaua 
lor mohorită, pămîntul părea mai negru, 
mai trist. 

Și de odată un fulger mare se frînse 
între nori: o linie lungă de foc care trecu 
ca o săgeată, luînd pentru cîte-va clipe 
vederile. Tunetul răsbubui departe şi oa- 
menii se închinară, cu ochii spre cer: 


234 ©. SANDU-ALDEA 


— Vezi-ne, Doamne, și pe noi, păcă- 
toşii! Dar norii se împrăştiară, înnălțimile 
se limpeziră și pic de ploae nu căzu pe 
Vultureasca. 

Iar în acest timp Mişu Livaridi era foarte 
abătut. Nu mai eșia pe cîmp să ia și el 
seama la munci pe cît îl tăia capul, ci sta 
în casă, la umbră, saŭ se ducea să se plimbe 
înnainte de masă spre a-și face poftă de 
mîncare. 

Se întîmplase că Nicoli plecase în timpul 
din urmă din Vultureasca de oare-ce nu-i 
mai călca picior de om prin cîrciumă, iar 
flăcăii îl săgetau din ochi cînd îl vedeai 
şi băiatul arendașului văzu că «afacerea» 
era pierdută şi simți o părere de răŭ la 
fel cu aceea pe care o simte un om ce 
scapă un frumos prilej de petrecere. Dorul 
de viaţa de la oraş îl muncia din zi în zi 
mai mult. Îi veniaŭ une-ori în minte acor- 
duri dulci de valsuri, refrenuri dornice de 
romanțe franțuzeşti şi atunci se ducea cu 
gîndurile departe, răscolia amintirile celor 
cinci ani trăiţi în Paris şi încremenia la 
fereastră cu privirea pierdută în gol. 

Dar vremea trecea şi ploaia nu venia... 


DOUĂ NEAMURI 235 


Și într'o zi pe cînd încerca o pereche de 
ghete nouă cu şireturi, sosite atunci, din 
Bucureşti, tînărul căutâ să-şi aducă aminte 
cum se zice la şireturi de ghete pe fran- 
țuzeşte şi nu putu. Necăjit, trase ghetele 
în picioare şi se plimbă puţin pe covor. 
Apoi, avu un rîs silit, ca un om care ride 
de o piedecă ce i-se pune în cale, spre a 
se arăta tare: 

— Tiens! Am uitat cum se zice la și- 
returi de ghete! 

Își scoase ghetele şi începu a căuta prin 
jurnale vechi. Își aduse aminte că găsise 
în ele mai multe reclame de-ale magazi- 
nelor cu încălțăminte din Paris. Şi curios: 
doar şi-a aruncat ochii sus, la firmă, şi i 
se și păru că vorba căutată îi vine pe buze: 

— Ah! Lacets! Lacets]... Est-ce bête! 

Ci vremea trecea, dar ploaia nu cădea... 
Norii unei desnădejdi adinci se lăsau din 
ce în ce mai întunecaţi pe sufletele oa- 
menilor. 

Iar Calopi era din ce în ce mai îngîn- 
durată. 

Vedea pe bărbatul ei venind necăjit de 
pe cîmp, oftînd, şi ofta şi ea cu el. Își cum- 


236 C. SANDU-ALDEA 


părase omul vite de jug, pluguri, grăpi, își 
tocmise argaţi cu luna şi seceta ținea mereŭ. 
Îl vedea pe Mişu tînjind în casa părin- 
tească şi tînjia şi ea cu el. Dacă încerca 
să le spuie cînd şi cînd cîte-o vorbă de 
încurajare, bătrînul ridica din umeri şi îi 
întorcea spatele; tînărul se uita la el cu 
o privire care lua de sus, cu o privire de 
milă prefăcută ce o rănia pînă ’n adîncul 
sufletului. 

Ea văzuse la oare-care timp după ce 
luase pe Iani că sufletul ei nu se potriveşte 
cu al lui, că ei nu-s făcuți să ție casă îm- 
preună, dar își luase soarta cu curaj, nă- 
dăjduind în vlăstarul cu care o miluise 
Dumnezeu. De acest copil, de Mişu, își 
legase ea toată viaţa, tot sufletul ei. 

I-se părea cu neputinţă ca acele două 
mînuşiţe ce se ’ntindeaŭ odată spre ea ca 
două aripioare, să n'o cuprindă și mai tirziii 
cu iubirea fiiască pe după gît. Din guriţa 
aceea mică și roză ce-i suridea odată atit 
de senin încît i se părea un surîs de înger, 
ea credea că va auzi tot-d'auna numai vorbe 
bune. 

Și sa înșelat!... Ea vedea azi lămurit că 


DOUĂ NEAMURI 237 


s'a înșelat. Cu inima strînsă de o durere 
grozavă, arendăşița se întorcea cu gîndul 
la cellalt, se ducea la fereastră şi se uita 
la cer. 

Dar ploaia mult așteptată nu maï venia... 
Zilele treceau din ce în ce mai triste pentru 
Mişu. «Afacerea» pusă la cale cu Nicol nu 
isbutise, acesta plecase din Vultureasca, 
tatăl săă era necăjit că nu plouă, pe la 
sub-prefect 1 se urîse să se mai ducă, odăile 
părinteşti i se păreau neîncăpătoare, prea 
liniştite, prea înnorate. Îi trebuia mişcare, 
sgomot, huet de oraş mare, petrecere. Și 
la Vultureasca era atita linişte ! 

Aproape doi ani stătuse la țară, aproape 
două veacuri. Și de ce?... N'ar fi fost oare 
mai bine să stea numai o lună, cel mult 
două spre a'l vedea părinţii 'n deajuns, 
spre a se întrema şi el puțin şi pe urmă 
să plece?... A fost prea slab, prea a îm- 
plinit voia bătrinilor, jertfindu-se pe el. Căci 
tînărul băga de seamă că traiul la ţară e 
vătămător minții lui, vedea bine că începea 
să uite cuvinte, întorsături de fraze fran- 
țuzeşti... Va fi o zi grea ziua în care va 
spune lui Iani că nu mai vrea să-i fie is- 


238 C. SANDU-ALDEA 


prăvnicel pe moşie, dar va veni. Va veni 
pentru că el, Mișu, a suferit destul şi e ho- 
tărit s'o rupă odată cu această viaţă. Şi cu 
cît ziua aceea va întîrzia mai mult, cu atît 
va fi mai înveninată, pentru că fie-care cias, 
fie-care zi va picura tot mai mult amar în 
sufletul tînărului... 

Dar vremea trecea şi nici un strop de 
ploaie nu cădea pe Vultureasca. 

Ziua mult așteptată sosi. Era o Dumi- 
nică dimineaţa, pe la sfirșitul lui Mai. 

Familia Livanidi era la cafeaua cu lapte, 
în balcon. Arendașul, întunecat la față, cum 
era de cînd se împrimăvărase încoace, 
spunea că în ziua aceea Vultureştenii vor 
eşi cu icoanele în țarină. 

Mișu îşi bău cafeaua, îşi aprinse o țigare 
și întrebâ cu glas liniştit pe bătrîn: 

— Nu crezi şi d-ta că ţi-am slujit destul 
pînă acum, tată? 

În cuvîntul «slujit», pe care apăsâ în- 
trun chip deosebit, pusese tînărul toată 
hotărîrea lui de a spune odată verde ce 
are el pe suflet. Și cuvîntul isbi bine. 
Arendașul şi arendăşița îşi pironiră ochii 


DOUĂ NEAMURI 239 


asupra lui şi pe feţele lor se întipărise o 
adîncă mirare. 

— Slujt? — răspunse Iani. Cum?... Ce 
vrei să zici ? 

— Vreau să zic că mi sa urit la Vul- 
tureasca — făcu tînărul. 

— Ți so fi urit! — îi răspunse aren- 
daşul, scoţîndu-şi tabacherea. 

Urmară cîte-va clipe de tăcere în care 
Mişu nu ştia ce să crează. Cum? Adecă 
sa isprăvit aci toată cearta pe care şi-o 
închipuise el? 

Ce înseamnă acest «ți so fi urît»?... 
Ha! Dar bătrînul se înşeală, crezind că 
sfirşeşte atît de repede cu el!... Iï trebuia 
o frază tare, obraznică, aproape o injurie 
ȘI o găsi: ` 

— Pentru că eŭ nu vreaŭ să mă pros- 
tesc aci cu țăranii şi argaţii d-tale. 

— Aşa? — făcu arendaşul, batjocoritor. 

— Da! 

— Şi ce vrei să faci? 

— Să plec. 

— Unde? 

— La București. 

— La ce? 


240 C. SANDU-ALDEA 


— Să mă fac advocat. 

— Ai diploma de doctor în buzunar? 

Și arendașul făcu ochii mici şi se uitâ 
țintă la băiatul lui. El nu-i imputase nici 
odată că nu se întorsese doctor în drept, 
nici odată. Dar azi, cînd îl vedea vorbin- 
du-ï ca un duşman, nu ca un fiii și cînd 
îl bătea atît de cumplit seceta, nu'l mai 
cruța. 

— N’am nevoie de ea. 

— Atunci de ce mi-ai mîncat treizeci 
de mii de franci la Paris? 

Tînărul se văzu prins de-odată. La a- 
ceastă întorsătură nu se aştepta. Ocoli 
întrebarea şi spuse : 

— Mă rog, eŭ îţi spun că săptămîna ce 
vine plec din Vultureasca. 

— Şi eŭ îţi spun că nu pleci. 

— Binne! Vom vedea. 

Caliopi mijloci : 

— Peste un an şi cite-va luni ne mutăm 
în Bucureşti, Mişule dragă. Mai ai şi tu 
răbdare pînă atunci. 

— Aşa ?... Aşa 'nțelegeţi d-voastră să-mi 
pun eŭ la cale viitorul? Făcîndu-vă pe lo- 
gofătul pe moşie ? 


DOUĂ NEAMURI 241 


Trei suflete se frămîntaŭ acum în gîn- 
duri deosebite. Iani, omul ridicat de jos 
prin fel de fel de negoţuri şi prin noroc, 
se gîndia că are atiţi argați de plătit şi 
de hrănit, atâtea vite de jug de hrănit. 
Vedea că nutreţul îi e pe isprăvite şi colț 
de iarbă nu se zărea pe islaz, bucatele se 
ardea pe ogoare. Secetă cumplită, sărăcie. 
Și tocmai acum se găsise și Mișu să plece 
la Bucureşti, să-i mai mănînce şi el trei 
patru sute de lei pe lună. Tînărul, crescut 
pe palmă, amețit de virtejul Parisului, nu 
putea pricepe ce gînduri se bătea acum 
în mintea bătrinului. Și după cum unele 
oglinzi schimonosesc peste măsură, aşa vedea 
el pe tatăl săi: un monstru care trăieşte 
numai pentru bani. lar Caliopi stătea între 
ei și nu putea lua partea nici unuia. Ci numai 
ofta şi se 'ntreba 'n gând: 

— Doamne, de ce se mai ceartă? De 
ce 'şi mai fac singuri necaz? Nu-i de ajuns 
oare seceta ? 

Și ochii ridicaţi spre cer se întoarseră 
repede în jos... Nu plouă, nu plouă! 
Arendaşul plecâ dintre ai lui şi o luâ pe 
cîmp. 


C. Sandu. — Două neamuri. 16 


242 C. SANDU-ALDEA 

Mergea cu capu'n jos, adus niţel de spete 
ca supt o povară... De cînd sa pomenit şi 
el cu avere, n'a avut un mai mare necaz 
ca anul acesta. Toate sai întors împo- 
triva lui. Cu Vultureştenii nu se putuse îm- 
păca la învoieli și s'a băgat în cheltuieli 
din pricina lor. Cu Măcieş s'a certat tot 
din pricina lor. Cu Mişu nu se mai înțe- 
legea. Bucatele nu i se făceaii... Arendaşul 
își întoarse capul spre țarina Vultureşte- 
nilor şi se opri o clipă în loc. Eşise tot 
satul cu popa ’n frunte să se roage pentru 
ploaie. În cămăşile lor albe de pânză, oa- 
menii păreaă nişte blocuri de marmoră, 
strălucitoare în bătaia soarelui. El îi văzu 
cum se apropia de hotarul moşiei lui și 
iuți pasul mergînd în spre ei. Auzia acum 
glasul popii Vărsătureanu şi i-se păru schim- 
bat. Işi ridicâ ochii spre cer: înălțimile al- 
bastre părea că se leagănă ușor, că tre- 
mură încet ca un polog în care bate o 
adiere domoală și tainică. Stătu apol cît-va 
timp în loc: Vultureştenii căzuseră în ge- 
nunchi. Iar el, arendaşul, rămase acolo ca 
un stilp, ne mai putînd face nici un pas. 

Și cum sta- aşa 'n picioare i-se părea 


DOUĂ NEAMURI 243 
lui însu-şi mai mare, mai înnalt. Apoi ge- 
nunchii i-se înmuiară de odată și arendaşul 
simţi cum îl apasă ceva de umeri, apoi i 
se păru că pămîntul vine spre el și fără 
să ştie cum, se pomeni în genunchi, cu 
fruntea plecată în țărîna fierbinte a pă- 
mîntului ars... 

Și ’ntrun tîrzii se rndicâ de jos, se ră- 
suci repede pe călcîie şi porni spre curte, 
ruşinat. 

Dar vremea trecea şi Dumnezei nu tri- 
mitea ploaia spre Vultureasca. 

Vitele începură a pieri de foame. În 
fie-care zi veniai oameni la Livaridi şi-i 
aduceau vite de vînzare, dar el îi trimitea 
înnapoi, ridicînd din umeri: 

— Ce să fac cu ele?... Ei abia 'mi pot 
ține pe-ale mele. Duceţi-vă la arendaşul 
Căldăruşii. 

Porumbul era pierdut. În toiul verii şi 
brazdele abia se însemnat ici-colo cu cîte-un 
fir, răsucit şi el de arşiță şi îngălbenit 
aproape. Venia acum foametea pe biețţii 
Vultureşteni şi ei nu vedeai de nicăeri 
nici o nădejde. Căci de la Livaridi nu pu- 
teaii aștepta nici un bob, iar de la aren- 


244 C. SANDU-ALDEA 


daşul Căldăruşii nu puteai nădăjdui nimic, 
de oare-ce acela nu mai avea nici un ştiu- 
lete în pătul: vinduse tot porumbul cum 
eşise în primăvară şi nu oprise de cît 
tainul slugilor. Dar chiar să fi avut po- 
rumb, tot nu le putea da lor cari erai 
venetici pe moșia lui, ci trebuia să dea oa- 
menilor cari i-aii fost tot timpul învoiţi. 

Arendaşul nostru ofta toată ziua şi se 
credea cel mai nefericit om de pe faţa pă- 
mîntului. Cu Mişu nu se mai putea împăca 
de loc în vremea din urmă și — colac peste 
pupăză — Caliopi începuse să ia partea tî- 
nărului. Una-două: «pînă cînd să-l ținem 
cu noi? De ce să stricăm viitorul băia- 
tului?» Iar arendaşul, cînd auzia așa, trîntia 
ușile și se ducea pe cîmp, de şi mavea ce 
vedea. Se întorcea și mai supărat, se în- 
virtea prin curte de colo, pînă colo şi da 
ocol pătulelor pline cu porumb din anul 
trecut. Aci era singura lui mingiiere. 

— Ce bine am făcut de n'am vindut eŭ 
porumbul pînă acum! își zicea el. 

Și pe cît îi părea de răi că nu i-se făcuse 
grîul, pe atît îi părea de bine că nu isa 
făcut porumbul.” 


DOUĂ NEAMURI 245 


lar într'o zi se pomeni de dimineaţă în 
curte cu un Rumîn din Vultureasca. Omul 
ținea de funie o văcuță slabă. Arendaşul 
știa ce caută 

— Ce-i, mă? 

— Sărut mâna, boierule! Fă-ţi milă și 
cumpără văcşoara asta. 

— Nu-mi trebue! Lasă-mă 'n pace! 

— la-o, boierule, că-ţi faci și o pomană 
cu mine. Mi-a murit un copilaș și n'am cu 
cel îngropa. 

— Mă, nu "'nţelegi să fugi de aici? Ce? 
eŭ fac tamaslic?.. .. 

Dar omul nu fugia. In durerea lui nu 
înțelegea de ce să nu-i cumpere Livanidi 
o văcşoară pe care mwar da-o, de nu lar fi 
bătut Dumnezeu. 

— Un pol de parale, boierule, nu mai 
mult. Să-mi bag copilașu 'n pămînt. 

Arendaşul nu-i mai zise deocamdată 
nimic. Se uita la el cu o privire rea. 

Și cellalt nu'l slăbia, căuta să-l îndu- 
plece, mai scăzinduii ceva: 

— Pe optusprece lei o iei, boierule? 

Intreba parcă ar fi fost la 'nvoială, ca şi 
cum lani ar fi vrut să ia vaca, dar mai eftin. 


246 C. SANDU-ALDEA 


Arendaşul îl fulgerâ cu privirea: 

— Tu eşti țigan, mă? 

— Trei carboave, boierule! Fă-ţi milă! 

Trei carboave, să-ți daŭ pe Joiana! 

Iani strigâ unui argat: 

— Măi Ioane, ia adu 'ncoa un ciomag. 

Apoi către Rumiîn: 

— Dacă nu 'nţelegi de cuvînt, să 'nțe- 
legi de ciomag! 

Omul păru că se desmeticeşte, puse capul 
în pămînt şi plecâ desnădăjduit, trăgînd de 
funie văcşoara ce mătăhăia de slabă ce era. 
Ar fi răbdat bătaia cea mai cruntă, şi "şi-ar 
fi dat şi pe Joiana, numai să fi găsit bani 
spre a'şi îngropa copilul şi spre a-i face 
o fărîmă de abur, iar mai apoi pomenile... 

Sfintă-Măria veni. ȘI ’n ziua aceea de 
sărbătoare, timp de două conace n'a mai 
contenit ploaia. 

A doua zi se arătâ soarele pînă pe la 
prânzul cel mic, apoi iar plouâ. A treia zi 
luci soarele pînă seara, dar a patra zi plouâ 
de dimineaţă pînă la chindii. Pămîntul era 
săturat. Prin șanțuri curgea gîrlă apa. 

Și oamenii mulțumiaii lui Dumnezeii că 
şi-a adus aminte şi de ei: în urma ploilor 


DOUĂ NEAMURI 247 


tot mai creştea pe locuri mohor pentru 
vite. 

Dar foametea veni. 

Fu groaznică. Cei lipsiți alergau din vecin 
în vecin: 

— Dă-mi, nene Gavrilă, nu mă lăsa că 
îmj mor copilașii de foame. 

Și cei ce aveai dădeaii care cum puteai: 
unii cîte un măciniş de porumb, alții cîte 
o baniță de mălai, alții numai cîte-un găvan. 
Dar de la un timp se isprăvi ori-ce ajutor. 
Ori-cine avea copii și porumbul se împu- 
tina văzînd cu ochii. Şi acelaş răspuns 
cădea din toate părțile: 

— N'am nici o putere. Am mai rămas 
şi eù numai c'o baniţă. 

Cei ce aveau orz făceau din el mămă- 
ligă, dar mămăliga aceea nu se 'nvirtoșia, 
rămînea moale ca o coleașă. neagră. Alți 
măcinaŭ meiŭ, dar mämäliga de meiŭ scriş- 
nea între dinți parcar fi fost de nisip. 
Apoi nu se mai găsi nimic: nici porumb, 
nici meiii, nici orz. 

Curpen alerga la popă, popa alerga la 
Curpen : 

— Cei de făcut? 


248 C. SANDU-ALDEA 


— De! Ce-i de făcut! 

— Au început să moară copiii de foame. 

— Ştiu! 

Pe popa ’l tot muncia un gînd şi el se 
codia să-l spue. Dar zilele treceaii pline 
de durere şi întrun rînd preotul nu mai 
putu răbda şi se deschise lui Curpen: 

— Uite ce e, nepoate. Din toată sărăcia 
mea eŭ daŭ un pol. Pune și d-ta un pol 
şi hai la arendaș să luăm o chilă de po- 
rumb pentru oameni. Şi dacă nu ni s'o 
ajunge, i-om rămîne datori cinci, zece, cinci- 
spre-zece franci. 

— Mergem de geaba, părinte. 

— Noi să ne facem datoria de creştini. 

Și cel din urmă ban fu strîns, pînă s'a 
făcut suma de patru zeci de lei. 

Arendașul tocmai bătea porumbul și cînd 
văzu cele două fețe luminate ale satului, 
pricepu de ce e vorba şi le eşi înnainte. 

— Bună dimineața! Sărut mîna părinte. 
Da” ce vînt? 

— la necazuri, boierule! --- zise popa. 

— Eï, cum? 

— Am venit să ne dai o chilă de po- 


DOUĂ NEAMURI 249 


rumb pentru oameni că mor de foame, 
săracii ! 

Arendașul crezu că i se cere de pomană 
şi începu a suride: 

— Dar mie cine'mi dă, Sfintia Ta? 

Curpen înţelese gîndul lui Livaridi şi 
spuse repede: 

— Noi nu-ţi cerem de geaba ! Iți plătim 
cu bani ghiaţă. Cît ne ceri pe chilă? 

— O sută de lei! 

— O sută de lei! — întrebâ popa aiunit? 

— Da! 

-— Poate că nu vrei să ne vinzi nouă! 
— zise Curpen. 

— Vă vind. O sută de lei chila! 

— Scump, nepoate. 

— O fi, părinte. 

— Păcat de Dumnezeii, nepoate. 

ȘI atît fu. Popa şi învățătorul se întoar- 
seră în sat desnădăjduiți. 

— Ce-i de făcut? 

— Să 'nchidem ochii şi să murim. 

— Sfinția ta, mai e o nădejde. 

— Care? 

— Boierul Măcieş. Și dacă ne-o lăsa și 


250 C. SANDU-ALDEA 


el, atunci nu ne mai rămîne de cît să 'n- 
chidem ochii și să murim. 

— Hai şi la el! 

A doua zi plecară. Boierul Măcieșş îi 
primi cu dragoste şi-i întrebâ de sănătate. 

— "Toate-ar fi cum ar mai fi, boierule, 
de-am avea încaltea ce mînca. 

— Nu sa făcut nimic? 

— Nimic, nimic !.. Și de aceea am venit 
la d-ta să te rugăm să nu ne laşi lao 
nevoie ca asta. 

Măcieş se uita la cei doi fruntași ai sa- 
tului și nu răspunse nimic cît-va timp. 

Popa urmâ: 

— Am fost la arendaș și ne-a cerut o 
sută de lei pe chila de porumb. O sută 
de lei nu mai găseşti în ziua de azi în 
toată Vultureasca, boierule... Ne-a pedepsit 
Dumnezeii. 

— Lasă, părinte, că bun e cel de sus... 
Acum să vedem ce putem face... Cît vă 
trebuie ? 

— De, boierule! Cît te lasă inima. 

Măcieş numărâ pe masă trei sute de franci. 

— Cumpărați de unde veţi găsi mai bine. 

Curpen şi cu popa mulțumiră cum se 


DOUĂ NEAMURI 251 


pricepură ei mai frumos şi plecară. Vultu- 
reştenii erai scăpați deocamdată. 

Iar în acest timp Iani Livaridi isprăvise 
de bătut porumbul şi-l vînduse. Cumpără- 
torului nu i se ajungea însă o mie de franci 
şi din pricina aceasta erai aproape să strice 
tîrgul. In cele din urmă puseră la cale în- 
țelegerea aceasta : pentru suma de o mie 
de lei să trimeată porumb cu ramburs. 
Dar cumpărătorul găsi alt-ceva şi mai bun: 
să vie Mișu în București să ridice acea 
rămăşiţă de bani. In acest chip nu poate 
fi nici o întirziere şi nici o teamă. Cum- 
părătorul dădea imediat şi chitanță pe suma 
de o mie de lei, întărită cu timbru. Tura- 
vura, tîrgul se făcu așa și Mişu plecâ la 
Bucureşti. 

I se păru mult pînă apucâ banii. Dar 
cînd a simţit în buzunarul dinăuntrul hainei 
teancul celor zece bancnote de cîte o sută de 
lei, cel dintii gind i-a fost să ia un Muscal. 

Vreme de două ciasuri sa plimbat la 
şosea. Era acelaș lux, aceeaşi eleganţă, 
aceleaşi fețe fericite, ca şi mai de mult. 
Atunci ?.. Atunci pe aici nu muria lumea 
de foame ? 


252 C. SANDU-ALDEA 


Pe înserate a fost de-a cinat la Capşa, 
unde s'a întîlnit cu prieteni cu care a ple- 
cat să petreacă. 

S'a întors tirziă la hotel şi nu se simţia de 
loc obosit. Se trînti întrun fotoliti, cufundîn- 
du-se în gînduri... Acum îi răsăria şi mai 
bine în minte traiul lui de sclav al părin- 
ulor. Doi ani şi mai bine trecuseră de la 
venirea lui din Paris şi în acest timp el 
a stat departe de viața sgomotoasă, ve- 
selă, frumoasă a Capitalei. Supt masca unei 
prea mari iubiri, părinții lui Paŭ ţinut de 
scurt mai răi ca pe un copil. Și gîndul 
acesta îl chinuia, îl durea, îl umilia. Unde 
sînt colegii lui şi unde-a rămas el?! Pe- 
afară mai huruia cînd şi cînd cîte-o tră- 
sură, — de sigur tineri întîrziați la petre- 
cere... Apoi se lăsâ deodată o linişte mare, 
liniștea aceea ce ţine de cînd se string pe 
acasă cei ce se culcă tirziă şi pînă începe 
a furnica pe străzi armata celor ce trebue 
să se scoale de dimineaţă spre a putea 
trăi. Şi în această linişte era ceva însufle- 
țitor. Băiatul arendaşului de la Vultureasca 
stătea mere în fotoliă, picior peste picior, 
cu braţele încrucişate pe piept. 


DOUĂ NEAMURI 253 


Departe-i erai acum gindurile... Se vedea 
iar în Paris, revedea strada în care locuise 
în vremea din urmă, cafeneaua Vachette 
unde fusese oaspe aproape zilnic, împre- 
jurimile acelui oraş strălucitor, balul Bul- 
ler şi pe Nineta care plutia ca o lumină 
de vis în ori-care din aceste locuri învă- 
luite în acel parfum misterios pe care-l are 
pentru ori-ce om trecutul. 

Stătu aşa mult... 

Apoi se ridicâ din fotoliu şi începu a se 
plimba încet prin odaie. Se apropie apoi 
de fereastră şi ridicâ perdeaua: se lumina 
de ziuă. Tînărul se răconi cu puțină apă 
pe față, apoi scoase portofoliul şi socoti 
cîţi bani mai avea: nouă sute trei-zeci şi 
cinci de lei. Incepu a se plimba iarăși, apoi 
se aşeză în fotoliă, apoi iar se sculă. Un 
neastimpăr ciudat îl cuprinse... 

Apoi, de-odată începu a'şi freca mîinile 
ŞI murmurâ: 

— Dal... Da!... Așa! 

Sunâ şi ceru socoteala. Plăti şi plecâ. 
Răcoarea dimineţei de toamnă îl izbi în 
faţă. 

Și, curios: de şi nu închisese ochii toată 


254 C. SANDU-ALDEA 
noaptea, se simția foarte uşor, cu mintea 
limpede. Un vint însuflețitor trecuse par'că 
prin toată ființa lui. Se uitâ la ceas: era 
mai bine de o oră pînă la plecarea tre- 
nului de Predeal. Opri un birjar, se urcâ 
în trăsură şi porunci: 

— La gara de Nord! 

Se hotărîse. Avea aproape o mie de lei 
în buzunar... la Paris! Pe drum își aminti 
că nare paşport... Va cere la Predeal un 
bilet de trecere pentru o zi sai două!.. 

Cum ajunse la gară, se şi duse la casa 
de bilete: 

— Viena!... clasa Il-a! 

Strînse carneţelul acela verde bine între 
degete şi-l băgă în buzunarul vestei, de 
deasupra inimei. Apoi intrâ în restaurant 
şi;ceru cafea. Scoase o cartă postală şi scrise 
pe ea din fugă: 


Iubiţi părinți, 


Cred că nu vă veţi supăra, dacă voi mai 
sta două-trei zile în Bucureşti spre a mai 
răsufla puţin. M'am întîlnit cu colegi de 
şcoală cari maŭ învitat pe la ei. 

4 Mrşu 


DOUĂ NEAMURI 255 

Aruncâ scrisoarea în cutia de pe peron 
ŞI se urcâ în vagon. 

Trenul de Predeal porni. 

Mișu îşi luâ în gînd rămas bun de la 
Bucureşti, apoi eşi în coridor şi se așeză 
în fața unei ferestre. 

Trenul fugia... 

Pămintul, înnegrit de pluguri, aștepta 
sămînţa de grîù. Locurile despărțite prin 
coamele răzoarelor păreaŭ că se învirtesc, 
alunecînd repede în urma trenului. 

Trenul fugia, fugia din ce în ce mai 
iute. . . 

Băiatul arendașului privia pe cîmp și 
murmura refrenul unui cîntec pe carel 
iubia odată Nineta: 

Paris!... Paris! Paradis de la femme! 
Şi trenul fugia, fugia necontenit... 


Trecură o zi, două, trei de la primirea 
scrisorii lui Mişu, trecu o săptămînă şi 
băiatul arendașului nu se mai întorcea la 
Vultureasca. Iar părinții lui aveai acum 
un foarte nemerit prilej de a'și face im- 
putări unul altuia. 

— Vezi?.. Tu ai stăruit să se ducă la 


256 C. SANDU-ALDEA 
Bucureşti pentru acea mie de lei! zicea 
arendașul. Îmi va fi mîncat toţi banii pe 
acolo! 

Pentru Iani Livaridi ori-ce ban cheltuit 
era un ban «mîncat». 

— De ce-l ţii mereu la moşie ca pe un 
logofăt? 

— Aşa?... Așa'mi vorbeşti acum?... Pi 
minte ce'mi spuneai acum vre-o doi ani? 

«Nu da pe Mişu de lingă noi că-l per- 
dem»... Uite ce poamă e Mişu tăi... Ca 
mîine o să-l văz la Văcăreşti!... 

Și zicînd aşa, arendaşul pleca înfuriat. 
lar inima Caliopei se rupea, sîngera de 
grija «băiatului». Nu era noapte de la 
Dumnezeu să nu-l viseze răi. lar chipul 
lui Mihalis nu-i mai eşia din minte. 

Une-ori căuta să se îmbărbăteze: 

— Tînăr!... Aşa sînt toți... 

Îşi aducea însă aminte unele cuvinte de- 
ale lui Mişu, întristarea care-l învăluia ca 
un nor în timpul din urmă şi atunci ofta, 
desnădăjduită, cu sufletul sfîşiat de o du- 
rere ascunsă. 

— De-atunci, de-atunci plănuia el asta!.. 

Ce? Ce plănuia?..! Nici ea nu ştia. 


DOUĂ NEAMURI 257 


Mai la urmă perdu ori-ce nădejde de a 
mai vedea pe Mişu. Şi atunci o mînie 
mare o muşca de inimă şi femeia se răs- 
vrătia împotriva lui Iani. 

— Du-te omule la Bucureşti şi dă de 
ştire la poliție! | 

Dar Livaridi avea atunci un surîs plin 
de o amară batjocură: 

— Să mă fac de ris, hai?... Lasă-l că 
vine el cînd va isprăvi banii. 

— Ce să mai vie?... Cînd să vie?.. Mişu 
nostru s'a nenorocit, 

— Singur şi-a făcut”o. 

Se ţinea bine arendașul. Nici umbră de 
părere de răi nu citea Caliopi pe faţa lui. 
Și tocmai această purtare a lui o nenorocia. 
Dar cînd se afla pe cimp, singur, Iani Li- 
varidi simția cum îl strînge ceva de inimă, 
la gîndul că i s'ar fi putut pierde odorul. 

Dar ce putea face?... Să se ducă în Bu- 
curești și să dea de ştire la poliție ?... Dar 
dacă Mişu al lui va fi benchetuind fără nici 
o grijă? 

„. Nul.. Va veni el! 

Arendaşul era încredinţat că va veni. 

Şi, într'una din zile, în locul lui Mişu sosi 

C. Sandu. — Două Neamuri. 17 


258 ©. SANDU-ALDEA 


o scrisoare de la el. Arendaşul rupse re- 
pede plicul, chinuit de o teamă : vre-o po- 
liţă de plată. Răsuflâ uşurat cînd văzu că 
nu e nimic în scrisoare. Dar cum îşi aruncâ 
ochii sus, strînse scrisoarea în mîna dreaptă 
şi o băgâ pînă sub ochii Caliopi. 

— E la Paris!... Hoţul! 

— Cum? Cine? 

— Fecioru'-tăă ! 

— Mişu? 

— Da! 

— La Paris !— şopti înmărmurită femeia 
şi-şi făcu cruce. 

Iar arendașşul se răsti la ea: 

— Văzușşi ce face Mişu tău ?... Ei, acum 
cu ce vine îndărăt? 

Femeia răsări de odată şi-i strigâ plină 
de obidă : 

— "Ţi-o fi în gînd să-l laşi pe-acolo acum ? 

— Da! Acolo să rămiie! Să moară ca 
un cîine! Eu nui trimit nici cinci bani!... 
Auzi d-ta!... 

— Îi trimit eŭ! 

— Trimite-i, dar atunci să te duci şi tu 
după el! Să vă duceţi, să plecați amîndoi... 
M'aţi sărăcit! 


DOUĂ NEAMURI 259 


Și, trîntind uşa după el, arendașul plecâ, 
negru de mînie, pe cîmp... 

Nu vedea înnaintea ochilor... Se abătu 
pe la semănători şi i-se păru că seamănă 
prea des. Le spuse să semene mai rar. 
Dar după cîtva timp, mergînd aşa în urma 
lor, văzu că oamenii svirliaă prea rar. Se 
duse înnaintea lor : 

— Mă)... Semănători sînteți voi?... Tu, 
ăla de colo: aşa se ţine semănătoarea pe 
umăr? Nu vezi că-ți cade grîul din ea?.. 
Și, aşa se seamănă grîul!.. Prea rar, prea 
rar! Uite-aşa se svirle grîul!... Două-trei 
boabe într'o urmă de boi!.. 

Și arendașul băgâ mîna dreaptă în semă- 
nătoarea unui om de lîngă el. Dar cînd 
svirli, griul căzu foarte nepotrivit. 

— Hai, semănaţi înnainte !... 

Pe sub seară se întoarse acasă, flămînd. 

Nu mîncase, de necaz, la amiazi în ziua 
aceea... 

În cele din urmă văzu că tot mai scump 
e un băiat decit citeva sute de lei. Dar o 
îndoială îl chinuia mereu: «Bine ! Să-i tri- 
miată bani de drum! Dar dacă va cheltui 


260 C. SANDU-ALDEA 


banii şi nu va veni!? Să-i trimeată alții?.. 
Și dacă-i va cheltui şi pe aceia» ?... 

Trebuia multă băgare de seamă. 

— Tu ce zică, Caliopi ? 

— Eu zic să-i trimiţi bani cît de curînd. 
Cum e pe-acolo, singur, amărit, ruşinat de 
prostia făcută, văzind că nu-i mai vin banii, 
ferească Dumnezeii !... 

Arendașul îşi puse capun palme şi se 
gîndi, se gîndi mult... 

Ar fi fost bine să se ducă el la Paris. 
Într'o bună dimineaţă ar bate binișor la 
ușa lui Mișu... Ce ochi ar face el cînd l-ar 
vedea |... 

Dar asta nu se poate. Drumul lui ar fi 
încă o cheltuială... Și-apoi nu ştie franțu- 
zeşte... 

Și grîul?... Cine să-i semene griîul, dacă 
el se va plimba pe la Paris ?... 

Îi trebuia alt-ceva, o minciună, o cursă 
în care să cază lesne băiatul lui... Dar ce?... 

După multă gîndire, se opri în faţa fe- 
meci lui: 

— Am găsit. 

— Fi, ce?... 

— Îi cunoşti tu pe Mişu? 


DOUĂ NEAMURI 261 


— Da! 

— Ei, ghici cum ar fi el mai lesne de 
adus în țară! 

—? 

— Ghici! 

— Del... Ştiu eu?! 

— Nu-l cunoşti.. Nu-l cunoşti. Numai 
eŭ îl cunosc, îl pătrund... Ha!... L/am 
prins !... Il ţiă bine. Il ţiă... 

Incepu să se plimbe neastimpărat în sus 
ȘI ?n jos. 

— Dar va trebui să mă repez pînă la 
Bucureşti pentru asta. Pe aici, prin prejur 
ne cunoaşte lumea... 

Caliopi se uita la el nedumerită... Adecă 
ce trebuia atita bătae de cap?... Să-i tri- 
meată banii de drum şi pace bună. 

— Dar spune-mi omule şi mie ce vrei 
să faci ? 

— Ce?.. A! E mai şiret Iani ca Mişu făă / 

Îi trimit bani de drum şi-i daŭ o tele- 
gramă din partea ta: «lani mort subit, 
Vino cu cel dintii tren. Caliopi»... In- 
ţelegi? 

— Nu! 

— Eşti proastă!... Va veni cu trenul 


t 


262 C. SANDU-ALDEA 


Fulger... la moştenire! Acum înţelegi ?... 
Ha-ha-ha !... 

Ce crud, ce falş, ce hain era acest rîs 
al arendaşului !... 

Dar planul lui fu bun: la o săptămînă 
de zile după aceasta, Mişu era la Vultu- 
reasca... 


XIV. 


PIERZANIE 


ron ETEA 


4] ar într'o zi de sărbătoare Marioara 
A venidela horă mult mai de vreme 
ca de obiceiii şi Gherghina se uitâ 
mirată la ea, întrebînd-o din ochi: 
— Dar ce-i cu tine, fata mea? 
— Mamă, mi-e frig şi mă cam 
doare capul. 

Atît spuse fata. Atît. Dar fe- 
meia lui Crivăţ înţelese că fata ei trebuie 
să fie bolnavă de-a binele de-i spune ea 
aşa. Cind i s'a mai plins Marioara pînă 
acum de o durere de cap?! 

Și de odată, fulgerător de repede, îi ră- 
săriră în minte semnele ce le avea neîncetat 
de la o vreme: visa în fiecare noapte vise 


264 C. SANDU-ALDEA 
urîte şi i se bătea mereŭ ochiul drept. Acum, 
cînd fata i-se întoarse bolnavă de la horă, 
tilmăcirea acestor semne nu era grea. 

— O mai veni vre-un necaz pe capul 
nostru !— îşi zise ea în gind şi oftâ încetinel. 

Ajută fetei să se desbrace de hainele de 
sărbătoare şi-i pregăti aşternutul : 

— Culcă-te niţel, puica mamei, că-ţi trece. 
Fata se culcâ şi trase ţolul pe ochi. Iar 
Gherghina se aşezâ cu băgare de seamă pe 
marginea patului, întoarsă spre ea, cu inima 
sărită de frică : 

— Dar asta ce-o mai fi, Doamne? 

ȘI întrun tîrziă păru că se desmeticeşte, 
se sculâ repede, luâ o cofă de pe laviţa 
din tindă şi porni la fîntînă să aducă apă 
neîncepută. În cale se întîlni cu două femei 
care se uitaii la ea mirate, par'c'ar fi vrut 
să-şi spue: «uite, Gherghina lui Crivăţ, cu 
cogeamite fată mare şi aduce ea apă»! 
Femeia le dădu bună-vremea, se făcu însă 
că nu le vede mirarea şi trecu mai departe, 
zorită. 

Cum văzu apa acasă, luâ din ea o ulcică, 
sfîrîi în ulcică trei tăciuni şi dădu fetei să 
soarbă de trei ori din ea. Apoi o frecâ pe 


DOUĂ NEAMURI 265 


frunte, pe tîmple, pe la încheieturile miinilor 
şi o răcori niţel pe obraji. Eşi în prag cu 
apa descîntată și chemâ cîinele. 

— Griveiă ! Na, na, Griveiă ! 

Cînele veni pînă aproape de ea, bucu- 
rîndu-se din coadă şi femeia svirli pe el apa 
din ulcică. Dar Griveiii nu se scuturâ de 
loc şi femeia aruncâ necăjită cu un reteveii 
după el: 

— Jarla dracului! 

Cînele fugi ce fugi şi se opri în loc, în- 
torcîndu-se şi uitîndu-se la ea cu nişte ochi 
care cereaŭ iertare. Cînd se uita femeia la 
el, Griveii pleca ochii ’n jos şi sta aşa 
smerit pînă simția că Gherghina nu se mai 
uită la el. Atunci își ridica binişor capul 
în sus şi îşi pironia ochii pe ea, par'c'ar fi 
vrut s'o întrebe: «ce răi am făcut» ?... 

Dar femeia avu un fier roșu prin inimă: 
nu s'a scuturat cînele, nu se face bine Ma- 
rioara. 

Pe înserate veni și Crivăţ, se apropie de 
fată şi-i ridicâ ţolul de pe ochi: 

— Dg’ ce-i, tacă? 

Marioara deschise ochii, se uitâ la el cu 
o privire turbure şi-i şopti : 


266 C. SANDU-ALDEA 


— Mi-e rău! 

Femeia îl apucâ de mînă şi-i trase la o 
parte : ~ 

— Ci las'o în pace, măi creştine! 

Stăteaŭ amîndoi în picioare, lîngă patul 
ei, uitindu-se în pămînt, neștiind ce să-şi 
spue. Candela de la icoană ardea în pil- 
pîiri triste... 

ȘI, într'un târzii, omul spuse: 

— Să chemi miine pe lordăchioaia să-i 
descînte ! 

A doua zi Marioarei îi era și mai răi. 
O durea capul de-i venia să tipe. Par'c'ar 
fi avut un cuii înfipt în frunte şi unul în 
ceafă. Şi mama ei se învîrtia pe lîngă patul 
ei, îi pipăia fruntea ferbinte şi obrajii aprinşi 
şi ofta pe ascuns. Apoi îşi înnodâ cium- 
berul sub bărbie şi porni repede la Ior- 
dăchioaia. 

Aceasta veni, se uitâ la fată, îi puse mîna 
pe frunte, o pipăi la piept și stătu cîte-va 
clipe pe gînduri. Apoi zise: 

— Să-i descînte baba de «soare sec». 

— Descîntă-i, mamă lordăchioaio, de ce 
ştii d-ta. Numai să mi-o pui iar pe picioare, 
că nu ţi-oi rămîne nici eŭ datoare. 


DOUĂ NEAMURI 267 


— Ai mei? 

— Nam! 

— Du-te şi caută unde-va, măcar numai 
un pumn. | 

Femeia porni repede şi luâ casele la 
rînd. Abia la nevasta lui Năstrapă găsi ca 
vre-o doi pumni pe fundul unei trăistuțe 
şi veni cu el într'o fugă pînă acasă. 

Sprijinită de cele două femei, Marioara 
eşi în bătătură, se așezâ cu fața ’n jos, cu 
capu ’n spre răsărit, cu braţele întinse în 
lături, iar baba presărâ meri împrejurul 
ei şi-i descîntâ. 

Dar zilele treceau şi fata lui Crivăţ nu 
se făcea bine. Bolia cît e ziulica și nu lua 
nimic în gură. Lao săptămînă n'o mai cu- 
noşteai. Ochii i se sgăuriseră și fața i se 
supsese de tot, iar brațele care se ghiciaŭ 
în mînecile cămășşii albe de pînză, plutiai, 
atîrnau pe ţol, uşoare ca două aripi. 

Veniaii acum vecine, se apropiau de patul 
ei, călcînd numai în vîrful degetelor și se 
uitai la ea, clătinînd din cap, cu cîte-o 
mînă la gură. Și într'o zi una din ele se 
îndreptâ spre femeia lui Crivăț : 


268 C. SANDU-ALDEA 


— Nu i-ai dat și argint viă, fa Gher- 
ghino, să vezi cum i-o mai fi. 

— De! Cine să i-l dea. 

— Baba Ispăsoaia din Căldăruşa. E meş- 
teră nevoe mare. 

Și a doua zi Crivăţ înhămâ caii la că- 
ruță şi se repezi la Căldărușa. Dar baba 
ţinea morțiș că ea dă argintul vii numai 
din spre ziuă şi pentru aceasta trebuia să 
miie fata o noapte la ea. În cele din urmă 
se lăsâ înduplecată și veni. 

Ridicară pe Marioara din pat şi-o aşezară 
pe un scăunel. Sub scăunelera o mătură, pe 
mătură o seceră, lingă ea un dumicat de 
pîine şi un pahar de apă. Baba puse ar- 
gintul viii în lingură şi-l dete fetei pe git, 
apoi îi băgâ în gură dumicatul de piine și 
îi dădu să bea apă din pahar. Dar nici cu 
argintul vii nu se făcu bine fata lui Crivăţ. 

Deşchidea ochii mari şi-i purta prin toată 
casa o clipă două, apoi îi închidea binișor, 
îngropîndu-le luminile sub catifeaua gin- 
gaşă a genelor lungi. Une-ori o durea 
trupul de atita zăcere şi se ridica în sus 
cu ajutorul mamei eï, care îi punea perne 
de jur împrejur spre a se putea sprijini 


DOUĂ NEAMURI 269 


mai bine. Dar pernele umplute cu pae i se 
păreaă prea tari, par'că-i intraă în carne 
şi tata cerea să i-se ia şi se lăsa iar plavie. 

Și zilele treceau grele căci durerea atîrnă 
plumb de aripele clipelor. 

Cum sta aşa cu ochii închişi, i-se părea 
une-ori că din tavan se desprindea ceva 
rotund care se învîrtia, se învîrtia și creştea 
cît o minge, cît o ghiulea, cît o piatră de 
moară şi se cobora în jos, învirtindu-se, 
lăsîndu-i-se pe piept, strivind-o. Atunci des- 
chidea ochii şi vedenia peria. Dar cum îi 
închidea, acel ceva rotund pornia iar să se 
învîrtească şi să se coboare spre ea şi toată 
casa se înviîrtia, prinsă într'un vîrtej groaznic. 

Trei săptămîni trecură, trei săptămîni 
lungi, amare de durere. 

Dar într'o zi o lumină mare înveseli casa 
lui Crivăţ. Fata strigâ pe Gherghina lîngă ea: 
— Mamă, ştii ce aş minca eù acum? 

— Ce, guriţa mamei? 

— O ciorbă acră de pasăre, dreasă cu 
un oŭ. 

Femeia lui Crivăţ doar că nu lăcrăma 
de bucurie. 


270 C. SANDU-ALDEA 

— Îți face maica, puico! Îţi face maica 
numaidecit. 

Și repede ieși în bătătură şi prinse o 
găină moțată. 

Dar cînd ciorba fu gata, fata dormia și 
femeei îi fu milă s'o scoale. Aşteptâ pînă 
deschise ochii şi atunci se plecâ aproape 
de ea şi-îi spuse: 

— "Ţi-a făcut maica ciorbă, Marioaro. 
Măniînci ? 

Fata stătu cîteva clipe fără să răspundă: 
părea că nu înțelege. Apoi dădu din cap 
în semn că vrea. Dar după vre-o trei lin- 
guri nu mai putu mînca: 

— Ia-o, mamă, de-aici, că m'am să- 
turat. 

Femeia se 'ntristâ de-odată şi o rugâ să 
ia şi puțină carne: 

— Numai o aripioară, fata mamei! 

Marioara îi făcu pe voe, dar carnea nu 
mai avea gustul ei de altă dată: i-se părea 
săpun în gură. 

Se lăsâ încet-încet pe pernă şi închise 
ochii. Iar ochii Gherghinei se umplură de 
o desnădejde amară și se uitară în pămînt. 
Și într'o bună zi doctorul plăşii se abătu 


DOUĂ NEAMURI 271 
şi pe la Vultureasca şi Crivăţ se repezi la 
primărie şi-l rugâ să vie să-i vază fata. 

Doctorul veni. Era un om de mijloc, cu 
o față rotundă, rumenă, cu nişte ochi că- 
prui, cu părul dat în sus şi retezat drept 
ca o perie. Vorbia repede-repede şi se uita 
din cînd în cînd la cias ca un om care 
se teme să nu întîrzie prea mult într'un loc. 

Se apropie de patul în care zăcea fata 
şi o întrebă: 

— Ei, ce-i fată mare, ce-i? 

Apoi către mama ei: 

— De cînd e bolnavă? 

— De, Domnule!... Duminică ce vine 
sînt patru săptămîni. 

— 'Tuşeşte? 

— Nu! 

Doctorul luă o mînă de-a fetei în mîna 
lui dreaptă şi scoase cu stînga ceasul din 
buzunar. Înumără în gînd bătăile sîngelui 
o minută. 

— Mda! — făcu el apoi... Apoi uite ce 
e, femee: fata d-tale trebue dusă la spital. 

Aici... 

ŞI se opri. 


272 C. SANDU-ALDEA 


Dar femeia crezu că doctorul vrea să 
i-o ia cu sila şi răspunse plină de obidă: 

— N’o daŭ, domnule, n'o daŭ! 

— Faceţi cum vreți. Eŭ vă spun așa. 

Și doctorul plecâ. Iar Crivăț se uitâ la 
femeia lui, privirile lor se întîlniră pline 
de desnădejde şi cuvintele se înnecară în 
git... 

Dădea acum în spre primăvară. Une-ori 
pătrundea pe fereastră lumina veselă de 
soare care se resfringea în oglindă şi de 
acolo venea de juca pe un perete din fața 
Marioarei. Din vălmăşagul minţii ei înfier- 
bîntată de boală, un gînd îi răsănia fetei 
lămurit: «Ce-o fi făcînd Neculai? O fi ştiind 
el de boala ei?» Şi acest gînd o ducea 
mai departe, o fura cum ne fură o apă 
repede în spre adînc. Se vedea moartă în 
închipuirea eï şi Neculai nu ştia. Intro 
bună zi vestea morții ei îi va sosi la ca- 
zarmă. Îi vor scrie sati al lui, sai Stoica 
Năvodaru: «află că pe Marioara am bă- 
gato în pămînt»... Mai bine ar fi de nu 
i-ar scrie nimeni. Cînd ar veni vre-o dată 
cîte-va zile în Vultureasca, va afla el... Și 
atunci ea. va fi de mult sub pămînt... Dar 


DOUĂ NEAMURI 213 
să ştie el, Culai, că ea s'a gîndit la el pînă 
'și-a dat sufletul... Și cînd se gîndia așa, 
fata își trăgea ţolul pe ochi, să n'o vază 
mama eï că plinge. 

Ci într'o zi Marioara lui Crivăţ îşi pi- 
roni ochii într'un loc — după sobă —păru 
că ascultă cu întreaga ei ființă slabă şi 
strigâ încet pe Gherghina: 

— Mamă!... Mamă! 

Femeia veni repede, se plecâ aproape 
de ea: 

— Ce-i, mamă? 

— Uite, mamă, uite! 

— Unde, draga mamei? 

— După sobă! 

Gherghina se uitâ unde-i arăta fata spre 
a-i face pe voe, dar nu văzu nimic. Fata 
ei aiurea. Îi puse mîna pe frunte, o mîn- 
găie pe obraji, îi aşeză mai bine ţolul pe 
sub trup. Iar Marioara își pironi încă odată 
ochii după sobă şi iar ascultă, ascultă mult, 
cu băgare de seamă. Apoi şopti încet: 

— Vineri, mamă! — Auzi: Vineri! 

Apoi închise ochii şi păru că doarme. 
lar mama ei eşi repede în tindă şi de- 
acolo'n pragul caselor, unde o podidiră 


C. Sandu. — Două neamuri, 18 


214 €. SANDU-ALDEA 


lacrămile. Își ascunse fața în amîndouă 
miinele și plinse, plinse mult, rezemată de 
uşorul ușei... 

Ei nu cred să fi dat Dumnezei un mai 
mare dar omului de cît darul plinsului. 
Căci după cum văzduhul zilelor de vară 
se încarcă une-ori şi pare grei, aşa sen- 
carcă sufletul omenesc de durere. Și de-o- 
dată svorăsc lacrămile şi curg întîi în două 
şiruri calde pe obraji, apoi încep a picura 
repezi un strop după altul, şi tot trupul 
se sguduie în sbuciumul lor de a isvori tot 
mai multe şi tot mai multe. 

Și, după cum văzduhul se primineşte şi 
se înseninează după o ploaie repede, aşa 
se priminește şi sufletul nostru şi se înse- 
ninează pentru a putea primi altă durere. 

Aici e marele secret pentru ce sufletul 
omenesc nu se frînge sub loviturile valu- 
rilor năpraznice ale vieţei... 

Aşa mai putea trăi de azi pe mîine fe- 
meia lui Crivăţ. Cuvintele fetei îi răsuna 
în auz, învăluite într'o taină groaznică. 

«Vineri, mamă, Vineri!»... Ce-o fi vrut 
să spue, Doamne? — se întreba sfişiată de 
o durere haină. ~ 


DOUĂ NEAMURI 275 


č Ci Marioara nu 'şi mai putea limpezi 
gîndurile din aiurare. Într'o Marţi, pe sub 
seară, Gherghina o văzu cum răsare din 
somn şi cum își mișcă neîncetat buzele 
par'c'ar fi vrut să svîrle ceva de pe ele. 

Întuneca din sprîncene și răsăria mereu: 

— Mamă, ninge, mamă! 

I-se părea că dintr'un pom bătrîn, uriaș, 
ningea, viscolea floare albă-albă care o 
isbia în ochi, îi intra în gură, o troenia, 
o înăbuşia... In cele din urmă fata păru a 
găsi o legătură între acest viscol de floare 
şi o amintire ce rătăcia în sufletul ei. 

Deschise ochii și murmură: 

— Cireşul!... Sa scuturat de floare! 

lar mama ei îi răspunse, cu lacrămile 
în ochi: 

— Sa scuturat, maică. Da'nfloreşte el 
iarăși ! 

Și femeei i-se făcu de-odată frică. Se 
repezi la o vecină şi o rugâ să vie să stea 
cu ea pînă so 'ntoarce Crivăţ. 

Lumina scădea afară şi Gherghina aprinse 
candela la icoană. O linişte mare plutia 
în casă, o linişte deosebită. 

«Vineri, mamă, Vineri!» ...Ah! Cuvin- 


216 C. SANDU-ALDEA 


tele acestea se'nfipseseră în ' mintea eï şi 
o chinuiaă mereii... 

In noaptea aceea nici ea, nici Crivăţ nu 
închiseră ochii. Iar zilele următoare omul 
nu mai plecâ de acasă. 

Și ziua de Vineri sosi. 

Pe la prînzul cel mic cîte-va pete de 
lumină veselă tremurară pe un părete şi 
pieriră repede. Era o răsfrîngere de raze 
din cine ştie ce lucii ascuns şi trecător, 
un joc de lumină pe care am văzut'o cu 
toții și după care țăranii din partea locu- 
lui aleargă să-l prindă ?n căciulă şi să-l 
puie în cap, în credinţa că e «putere dum- 
nezeiască». 

Dar în ziua aceea sufletele lor tremurînd 
în para aceluiaş gînd groaznic, văzură în 
acest tremur de lumină un semn, o pre- 
vestire. 

— Ai văzut? — întrebă femeea. 

— Da !— răspunse Crivăţ şi fața i-se 
întunecă şi mai mult. 

In acest timp veniră vre-o două vecine 
și una din ele se apropie de patul Marioarei 
şi se uitâ la fată. Apoi, repede se întoarse 
către Gherghina, galbenă la față: 


DOUĂ NEAMURI 217 


— Luminarea!.. Unde-i lumiînarea!.. Staţi 
ca nişte proști lîngă ea! 

Omul sări la icoană şi luâ lumînarea de 
pe un mînunchiiă de busuioc. Iar femeia lui 
nu se mai putu ține şi începu a plînge cu 
hohote. 

— Şşt! Şşt!... Taci!... N’o chinui! 

O vecină o luâ de sub umeri și o dădu 
afară, 

Dar ea se întoarse vijelioasă ca o leoaică, 
se apropie de fata ei, îi luă în dreapta 
mîna eï dreaptă, cu luminare cu tot şi 
rămase stilp de piatră la căpătiiul fetei. 

Feţele stăteaă întunecate, fălcile încleş- 
tate, ochii împăenjeniţi de lacrămi. Dar nici 
un sgomot, nici un sgomot nu turbura acel 
sfîrșit de viaţă. 

Fata își dădu de cîte-va ori ochii peste 
cap, răsuflă grei şi flacăra tainică a vieții 
se stinse. 

— A iertato Dumnezeu! şopti o ve- 
cină. 

Femeia lui Crivăţ nu mai vedea prin per- 
deaua de lacrămi. Lumina făcliei se răs- 
frîngea în stropii ei de lacrămi şi'i înşela 


278 O, SANDU-ALDEA 


vederile. lar cînd își şterse cu podul pal- 
mei lacrămile din ochi şi se uitâ încă odată 
bine la fata ei, o văzu liniștită, înmărmurită 
frumoasă şi senină ca un chip de înger... 


ps A t 


XV. 


OGORUL STRĂMOȘESC 


SA juminica Rusaliilor. 
4 Neculai Pleşea venia în per- 
misie la Vultureasca : i-se dăduse 
voie pe cinci zile să-şi vadă părin- 
ţii. La gara Sălcuţei se coborise 
€ din tren şio luase pe jos, alegînd 
W drumeacurile şi potecile ce tăiaă 
mai de-a dreptul spre satul lui. 

Mergea repede ca omul dedat cu dru- 
mul. De jur împrejurul lui se întindea ne- 
mărginită marea semănăturilor verzi. Po- 
rumburile erati pe alocuri prăşite a doua 
oară, rapița auria în strălucirea soarelui, 
griul băgase spic. O linişte mare, o linişte 
de sărbătoare plutia în tot cuprinsul, dar 
în liniștea aceea viața tainică a semănătu- 
rilor nu înceta nici o clipă. 


280 C. SANDU-ALDEA 


«Flotilaşul» nostru mergea repede, vesel, 
respirînd adînc aerul înviorător al cîmpului. 
Nu scrisese nimic, nici părinţilor, nică lui 
Stoica Năvodaru. Se vor pomeni odată cu 
el în sat. Ce bucurie!... 

La o fîntînă, în mijlocul cîmpului, se opri. 
Bău apă şi se odihni niţel. O ciocirlie porni 
Chiar de lingă el şi se ridicâ ciripitoare în 
văzduh. El o urmări cu ochii pînă se în- 
necâ în albastrul înălțimilor şi i-se părea 
că ciocîrlia aceea numai pentru el cînta. 

Porni iar. Mergea repede, dar drumul i 
se părea lung. 

Ar fi vrut să ajungă în sat pînă nu se 
string flăcări și fetele la horă, ar fi vrut. 
să nu-l bage nimeni de seamă cînd va trece 
pe uliţă. Să nu-l vază nimeni. Nici ai lui, 
nici Marioara, nici Stoica Năvodaru. În 
oborul lor va intra binişor — de se va 
putea fără să-l simţă cîinele— se va apropia 
de ușă, va rupe o crenguţă de pelin — azi 
sînt Rusaliile — și va intra în tindă : 

— Bucuroşi de oaspeţi? 

Mai pe seară, cînd vor fi venit toţi flă- 
căii şi toate fetele, se va duce la horă. Și 
cînd nici nu se va gîndi Marioara, el să 


DOUĂ NEAMURI 281 


se prinză în dreapta ei şi ea să se uite la 
el cu ochii lucind de bucurie și să-l în- 
trebe, uluită: 

— Da’ cînd ai venit? 

Şi vor sări apoi toţi flăcăii în jurul lui, 
cu Stoica Năvodaru în frunte şi se va strica 
hora cîte-va clipe din pricina lui şi îl vor 
arăta toți din ochi: <a venit flăcăul lui Pleşea, 
şaloparul !» 

În gîndurile acestea se apropia de Vul- 
tureasca. 

La capul satului stătu niţel pe gînduri: 
să se ducă pe uliţă, ori soiapesub mal! 
Pe sub mal n'ar fi fost băgat în seamă. 
Dar te pomeneșşti că tot i-ar eşi cine-va în 
cale şi atunci?.... «Flăcăul lui Pleşea vine 
pe sub mal, ca un hoț, ca un om rușinat, 
ocoleşte lumea... De ce!..» Nu! Mai bine 
pe uliţă, prin mijlocul satului, în văzul lumei. 

Trecu pe uliţă drept, voinic, cu șapca 
pe sprînceana dreaptă. Cît-va timp nu zări 
pe nimeni nici pe uliţă, nici prin oboare. 
Dar cînd se apropie de casa lui Crivăţ, 
femeia acestuia tocmai eşia de la o vecină 
şi venia spre casa eï. La vramiță se opri, 
puse mîna streaşină la ochi ŞI se uitâ spre el. 


282 C. SANDU-ALDEA 


— Ma cunoscut! își zise 'n gînd flăcăul. 

Ce face ?... Îl aşteaptă să ajungă pînă 
la ea ?.. Nu!.. Intră grăbită înnăuntru... 

— Se duce să spue Marioarei! se gîndi 
flăcăul, cu necaz pe femeia lui Crivăţ. Cel 
puțin dacă l-a văzut, să fi stat acolo, la 
vramiţă, pînă venia şi el. Ar fi rugat-o să 
nu spue Manioarei nimic... 

— N'am avut noroc! — își zise el tre- 
cînd repede pe lingă casa lui Crivăţ... 

Cînd ajunse la vramiţa oborului părin- 
tesc, luâ cînjăul ce o închidea şi se strecurâ 
înnăuntru. Cîinele îl simți însă şi se repezi 
spre el. Flăcăul îi fluerâ, cercâ să-l îm- 
buneze, dar nu fu chip. Lupu îl lătra ca 
pe-un străin. Și cînd se apropie bine de 
casă, mama lui eşi repede în prag să vază 
de ce se tot dă cîinele. Neculai merse 
repede spre ea, îi luâ mîna şi i-o sărutâ: 

— Bine te-am găsit, mamă! 

lar Smaranda se uita la el cu ochi mi- 
rați, umezi de bucurie. 

— Culăiașş!... Culăiaş!... Bine-ai venit, 
maică. 

În acest timp Misăilă eșise şi el din casă 
şi venia la flăcăi cu mîna întinsă: 


DOUĂ NEAMURI 288 

— Ai venit, băete? 

Întreba aşa parcă sar fi aşteptat să-i 
vie feciorul. 

Pe sub seară Neculai porni la horă. In 
drum se întîlni cu doi flăcăi cari îl înto- 
vărăşiră pînă la cîrciuma lui Năstrapă. 
Lăutarul zicea hora dreaptă. Flăcăul se 
opri în marginea hori şi-şi plimbâ privirea 
pe fetele din joc. 

Marioara nu era printre ele... Ce să facă! 

Să se prinză?... Nu! Stoica Năvodaru 
îl zări şi veni repede la el: 

— Hai noroc, frate Culai! 

— Noroc, frate Stoico ! 

Și hora se opri, se sparse. Flăcăii se 
îngrămădiseră în jurul lui Pleşea. 

Apoi jocul porni iarăşi. Dar Neculai nu 
juca. Sta cu Năvodaru la o parte şi se 
uita la lume. 

Iar întrun tîrziă, văzînd că nu mai vine 
fata lui Crivăţ, întrebă: 

— Dar Marioara nu-i acasă azi ? 

Cellat se întunecâ la față şi răspunse, 
uitindu-se în altă parte. 

— Nu! Sa dus... 


284 ©. SANDU-ALDEA 


— Unde? Departe? 

— Tare departe! 

Pleşea nu înţelegea. 

— Unde? 

— Pe lumea cealaltă. 

— Ce 2... Cum?... A murit! 

— De astă-primăvară. 

Cellalt însă i-se uitâ în ochi şi-l strînse 
de braţ: 

— A munt? 

— A murit, măi frate!... 

Neculai Pleşea primi o lovitură de maiti 
drept în moalele capului. Stătea cu ochii'n 
jos, sdrobit... 

Șintr'un tirziu își pironi privirea în ochii 
lui Stoica : 

— Frate de cruce mi-eşti tu 2... Frate?... 

Cîine eşti !... De ce nu mi-ai dat de ştire ? 

Se ridicâ apoi de pe scaun şi porni acasă... 

Acum n'avea la ce mai sta în Vultu- 
reasca. Trebuia să plece, să plece departe 
pe un drum lung... 

Smaranda îl văzu intrînd întunecat în 
casă şi înţelese că flăcăul ei aflase de 
moartea Marioarei. Nu îndrăznia să-i spue 


DOUĂ NEAMURI 285 


nimic, ci se uita la el, cu o privire umi- 
ltă, smenită... 

Și cînd flăcăul îşi strîngea legăturica de 
drum, ea păru că înțelege ce are el de 
gînd să facă şi îndrăzni să-l întrebe : 

— Dar ce faci, maică? 

Și era atîta smerenie în întrebarea ei, 
atîta rugăciune caldă în ochii ei, atîta teamă 
de a nu'l scăpa, în cît flăcăul nu putu răs- 
punde deocamdată. Se uita la ea şi simția 
cum îl înfioară caldul isvor al lacrămilor 
şi vedea bine că de nu va pleca acum, 
pe loc, încleştînd din fălci, în clipa urmă- 
toare nu va mai putea pleca. 

Și nu plecâ. 

Lăsâ legăturica pe marginea patului şi 
îşi puse mîinile la ochi: 

— Maică, măiculiță... Marioara... 

Stejarul mîndru fusese frînt de furtună... 


.. Șase ani trecuseră de la moartea Ma- 
rioarei. lani Livaridi era acum în Bucu- 
reşti, unde învirtea afaceri mari; Mișu se 
cumințise, se făcuse advocat și se ames- 
tecase în politică. lar Ilie Măcieş se în- 
torsese la Vultureasca lui... Stoica se în- 


286 C. SANDU-ALDEA 


surase... Neculai Pleşea se liberase din ar- 
mată acum doi ani... 

În ziua aceea de primăvară boierul Mă- 
cieş încălecâ de dimineaţă și porni la cîmp 
să vază cum merge semănatul orzului. 

Cu moartea Marioarei se stinse cea din 
urmă pilpiire de nădejde în sufletul lui. 
Primise lovitura cu supunere, cu smerenie. 
Eraŭ alții mai crud sbiți ca el şi nu cîr- 
tiaŭ, munciaii mai departe, ştergîndu-şi re- 
pede pe furiș cîte-o lacrămă, între două 
brazde de coasă sai la întorsul plugului 
la capul locului. 

Era acum în mijlocul neamului din care 
simția că face parte, a neamului aceluia 
tare la suflet, care muncia necontenit ogo- 
rul strămoşesc. 

Şi-i era mai dragă acuma Vultureasca 
lui, par'că din fie-care palmă de pămînt 
îi răsuna urarea de bună-venire în ogorul 
strămoşesc. De fie-care clin de loc îl lega 
cîte o amintire. În cutare parte creştea mai 
de mult trifoiti în patru foi, în altă parte se 
făcea odată vulpoiii mare din care el rupea 
cîte-un spic de şi-l punea la pălărie. De 
mult, tare de mult... 


DOUĂ NEAMURI 287 


De departe i se arătară semănătorii în- 
_șirațipe ogoare. Veniaŭ, cu fața către soare, 
“svirlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. 
Pe sus cîntaŭ ciociîrlii nebunatece. Miros 
de pămînt reavăn, de curînd întors de 
pluguri, plutia pe cîmp. Mai departe se 
vedeai ridicîndu-se aburi uşori cari rătă- 
ciai pe locuri ca o scamă subțire, albăstrie. 

El se apropia, se apropia, ajunse. 

Linia de semănători se opri o clipă-două, 
apoi iar porni. Mina dreaptă intra, se um- 
plea în semănătoarea atîrnată de gît, braţul 
drept se întindea, arcuia frumos, şi din 
mînă picurai pe pămînt boabele de orz 
bălan, ca niște mărgele. 

Boierul merse multă vreme în urma lor. 
Erai acolo şi Dinu Crivăţ şi Neculai Pleșea 
şi Stoica Năvodaru... 

La prînzul cel mic oamenii răsuflară pe 
postaţă, îmbucară cîte-ceva şi porniră iarăși. 

Cînd fu aproape de nămiezi, femeile în- 
cepură să vie cu de mîncare la bărbați. 
Nevasta lui Stoica Năvodaru venise cu un 
băețaș de vre-o trei anişori, un drăcușor 
bălan şi nebunatec. 

Nămiezea sosi. 


288 C. SANDU-ALDEA 


Neculai Pleşea isprăvi repede de mîncat ` 


şi se duse lîngă Năvodaru. Îi luâ copilul 
în braţe, îl ridicâ sus, îl lăsâ repede jos, 
îl svirli în sus ca pe o păpușă şi-l prinse 
iute, în căderea lui spre pămînt. Şi cum 
se juca așa cu copilul acela al unui frate 
de cruce, îi veni în gînd chipul Marioarei 
şi se întristâ de-odată... Și el ar fi avut 
acum un copilaş aşa, de-ar fi trăit fata lui 
Cnvăţ... 

Lăsâ copilul jos şi se uitâ în fundul ză- 
rilor, ca pentru a cerceta vremea. 

Măcieş îl urmărise tot timpul şi văzuse 
cum i-se înourase faţa cînd se întoarse să 
nu-l vază oamenii. El înțelesese că rana 
din sufletul lui tot mai sîngera încă. 

Incercâ să-l abată din gîndurile lui triste: 

— Ce zici, Pleşeo, ne plouă pînă di- 
seară ? 

Cel întrebat se întoarse repede, îşi ridicâ 
ochii la cer şi răspunse: 

— Dumnezeii știe, boierule ! 

Răgazul de amiazi trecu. Semănătorii 
se ridicară, își umplură semănătoarele şi 
porniră... 

Braţele tăiaă arcuri în văzduh, sămînța 


= 


í DOUĂ NEAMURI 289 


fcura pe ogor, încredințindu-i viața tai- 
Mică închisă în ea... 

Iar boierul se duse la curte. Mincâ re- 
¡pede şi ieşi în balcon spre a citi gazeta 
ce-i sosise în ziua aceea. 

După cît-va timp se întunecă la față de 
odată. Luâ iar de la început şi citi: 

«La alegerile parțiale pentru colegiul al 
doilea de Cameră la Bucureşti, guvernul 
a repurtat o victorie strălucită. A fost ales 
d. advocat Mişu Laivaridi, care a întrunit 
o majoritate zdrobitoare față de candidatul 
oposiției !» 

Gazeta îi căzu pe genuchi şi boierul 
Măcieş rămase pe gînduri... 
| Iar întrun tîrziă murmură : 
© — Dal... Dal. Neamul Livarizilor... Se 
ridică... 


C, Sandu. — Două Neamuri. 19 


ERATA 


Pag. 5, rîndul 6, în loc de «non» să se citească «no 
Pag. 5, rîndul 8, în loc de «wich» să se citească «wh 
>» 5 > 8» » » «hade» » » » «ha 

Pag. 38, rîndul 6, în loc de «/or-moneul să s 
tească «fort-moneul». a i 

Pag. 41, rîndul 21, în loc de «Livardi» să ‘Se că 
«Livaridi». 

Pag. 10, rîndul 14, în loc de «A lui?» să se cit 
«A lu. 

Pag. 92, rîndul 6, în loc de «pie!» să se citească «£ 

Pag. 125, rîndul 9, în loc de cușurințe» să se cit 
cușurința». 

Pag. 199, rîndul 22, în loc de «Te-a bătut ni 
ne-săm» să se citească «Te-a bătut așa ne-tam, ne-s 

Pag. 208, rîndul 26, în loc de «ziua». să se cit 
«Ziua». 

Pag. 241, rîndul 13, în loc de «bătea» să se cit 
«băteati». 

Pag. 281, rîndul” 18, în loc de «De cel» să se cit 
«De ce ?»