SANDU-ALDEA, PLUG. (1905) ocr_pypdf2

C. SANDU-ALDEA 


+ 


In urma plugului 


— Nuvele şi Schițe — 


BUCUREŞTI 


„Minerva“ Institut de arte 


grafice şi editură 
6, Strada Regală, 6 = 


1905 


SIMA BALTAG 


I 


citor stringeat voiniceste coarnele 
plugului nazale ogorului frăgezit de 
revărsîndu-se de pe ea ca nişte valuri ne- 
gre. Un miros de pămînt reavăn și proas- 
păt plutia în urma plugului [ca o-mireasmă 
inviorătoare a ţarinii. 
“ Pe întinsul minştilor uscate — arse pe 
alocuri spre. înlesnirea arăturii — brăzdă- 
turile plugurilor se invirstatt ca nişte pe- 
tece negre pe o uriaşă velinta gălbuie) în- 
vechită, iesita de soare. 

` Liniştea cîmpului o fărimai numai cînd 


8 C. SANDU 


n... ............... .  ... . .. . ... cn... i 


$Stoluri de berze se rotocoliaui prin văz- 
duh, ca nişte pete de lumină, ]luînd une-ori, 
în bătaia soarelui, străluciri orbitoare. 

_Se duceau berzele, căci trecuse Pante- 
limonul.- 

Si numai ciocirlia mai răsăria din vre-un 
ogor, şi o vedeai înnălțindu-se și plutind 
zburdalnică şi guralivă în aierul luminos 
si albastru. Ai fi zis că spune cine ştie ce 
poveşti plugarilor plecați pe coarnele plu- 
gurilor. 

Ruminul nostru mergea tăcut în urma 
plugului, şi curăța din cînd în cînd cor- 
mana cu oticul| Cum era adus de mijloc, 
jurai că-l trage spre pămînt o putere ne- 
văzută. Căci dragostea ogorului îndoaie de 
mijloc pe plugari şi-i inlantuie toată viaţa 
lor de pămînt, amestecindu-le sudonle cu 
tarina lui. 

Dar, cînd se opria să mai răsufle bou- 
lenii din jug si se îndrepta de sale, atunci 
vedeai ce strasnic voinic era Sima Baltag 
şi ce mai suliti de priviri țîşnïaŭ din ochii 


SIMA BALTAG 9 


lui mici ca de Tatar, vioi, şi mai tot-dea- 
una ascunşi supt streasina căciuli. 

Sima Baltag?.. Dar ‘cine ar fi putut jura- 
cu -mîna--pe-cruce- că-ştie cu adevărat ce 
vînt l-a adus pe veneticul acesta prin par- 
tea locului A Căci! i’ Baltag sa pripăşit numai 
de cinci ani în satul Viişoareï. Sa băgat 
întăiti isprăvnicel pe moşia boierului Ghiţă 
Cornea şi i-a slujit doi ani incheiati; Alerga 
din noapte pină n noapte, ŞI nu l-ai fi prins 
pe el să dea ziua ochii’n gene, nici cit ai 
scăpăra întrun amnar. 

Atunci să fi văzut pază pe Viişoreni! 

Pină a nu veni Baltag pe moşie, oa- 
menii se mai făceaă că scapă ba un cal, 
ba un boi in griul boieresc.. Dar după ce-a 
venit hoțu-ăsta de isprăvnicel, pas’ de mai 
fă ceva daca-ti dă mina! 

Să te fi mușcat şarpele de inimă să mergi 
noaptea cu caii în griul boieresc, că te şi 
pomeniai că te calcă Baltag; cînd nici cu 
gîndul nu gîndiai! 

Par'că ieşia din pămînt! Şi nu zicea ni- 
mic pin’ nu se apropia bine de tine. Se 
furisa ca un șarpe, fără să-l simţi şi, cînd 


10 CŒ. SANDU 


te-avea in sfircul harapnicului, te’ncingea 
cu el de săriai ars în sus. 

— Da’ bine, vericule, aşa ne fuse vorba? 

Asta era vorba lui. O! Să nu fi încercat 
să te pui de pricină cu Sima Baltag! Un 
Hăcău, mai coltat, s'a prins odată la horă 
că el o să se ducă să miie cu caii in griul 
boierului şi, de l-o aduce vintul pe Baltag 
la el, are să-i dea o bătaie soră cu moartea. 

Dar prin puterea nopții sa pomenit ars 
ca de fulger peste ochi: 

Da’ bine, vericule, asa ne fuse vorba? 

Era Baltag! Cind venise? Pe unde ve- 
nise ? 

: Flăcăul a ridicat ciomagul în sus, dar n'a 
putut 1zbi, căci Baltag sta stilp de cremene 
innaintea lui : 

— Să nu te musce șarpele de inimă să 
dai în mine, că nu mai vezi ziua de mîine: 
Sı era atita furtună de spaimă în vocea 
lui hotărită, că ciomagul făcăului a căzut 
la pămînt fără ştirea lui. 
Nu mai avusese boierul Cornea om ca 
Baltag: pe moşia lui. Și, fundcă nu mai avu- 
sese, nici n'a ştiut să-l pretuiasca 'n deajuns. 


SIMA BALTAG 11 


Într'o bună zi, veni la arman să vază cum 
merg; maşinile si, ce 1 s'o fi nazarit, că tă- 
bări cu gura pe Baltag. Asta n'a zis nimic 
la inceput. De!.. Sluga trebuie să rabde de 
la boier, nu boierul de la slugă. Dar, cum 
Ghiţă Cornea blodogoria ’nainte şi zbiera: 
«Imi mincati pîinea de pomană, puturosi- 
lor!», Baltag şi-a scos frumusel căciula din 
cap şi sa apropiat de el./Pe fruntea lui 
brobonată de sudoare, o vînă albastră se 
umflase de credeai că stă să plesnească] 
iar ochii mici îi jucaă în cap ca doi taciuni 
ce răsar de supt cenuşă. 

— Boierule, să-mi dai simbria pe cit 
ti-am slujit, că mă duc. 

Si cit era de aprins boierul, sa potolit 
de-odată de parc'ai fi turnat pe el o gă- 
leată cu apă rece. Căci boierul Cornea se 
cam pricepea la oameni şi vedea el bine 
că ochii aceia mici, neastimpdarati, inveni- 
nati nu-s ochi de fleac, bun de încins in 
harapnic. 

— Bine! Să vii Duminecă să te soco- 
tesc şi să te duci cu Dumnezeii, dacă ţi s'a 
urit la mine! 


12 C. SANDU 


Te pui cu hoţul?! Toată munca strînsă 
la arman, în siri. Vine într'o noapte, iti dă 
foc şi... mai ia urma hotului. ȘI... dacă-l 
vei prinde, ce-o să-i iei? Mai bine: <na-ti, 
nene, ce-i al tăi, si s'auzim de bine!>». 

De la boier, sa băgat argat la popa din 
Viişoara, căci Baltag ştia să muncească, 
nu glumă. Popa avea 20 de pogoane ham- 
nice, 5 ale bisericii şi mai lua în fiece an 
10—15 pogoane de la boier. Tinăr si el 
ȘI preoteasa, popa muncia de multe ori în 
rind cu argatii lui, și era foarte mulțumit 
si el si preoteasa de Sima Baltag, care-i 
slugăria iaca trei ani la Sfinta-Maria mică. 

— Las’ nepoate, lasă — zicea de multe 
ori popa. Mai slugăreşti la mine doi-trei 
ani pina iti vei agonisi și tu o bruma de 
paralute, si te-i gospodari aci la noi. Slava 
Domnului : urit nu esti, batrin nu esti, betiv 
nu esti. Pentru oamenii de ispravă are 
Dumnezeti de ştire. 

Si acum; in vreme ce plugul cresta si spin- 
teca pămîntul fraged, rostogolindu-i brazdele 
negre pe cormană, Baltag mergea în urma 
lui și ingina o frîntură de cîntec bătrînesc.] 


ae ae ae 


SIMA BALTAG 13 


Încet-încet glasul i se lămuria, i se ’n- 
viora, si din pieptul lui puternic se revărsa 
si plutia pe intinderea ogoarelor cintecul 
hotului de cai: 


«Si iar verde şi-o răsură, 
«Căluşeii cum se fură: 
«Pe negură şi pe bură, 
«Se fură din bătătură, 
«Pe negură şi pe ceaţă 
«Se fură de dimineaţă 
«ŞI iar verde şi-o lalea 
«Lată-i, lată Dunărea, 
«Şi-a trecut neica prin ea 
«Cu trei cai alaturea...» 


Dar de-odata. cintecul 1 sa curmat in- 
tr’un oftat scurt, înnăbuşit in git... ȘI toată 
viaţa lui de pînă atunci, i se depăna în 
minte..., 


II 


Se pomenise de mic copil fără pănnți 
si şlugărise pe la străini, Cînd se făcuse 
flacdiandru, ` a intrat argat la caii boiereşti: 
În satul Jui, în satul Domnița, tot plugarul 
avea calul lui de călărie — în afară de 


i4.. C. SANDU 


vitele din jug, iar boierul avea herghelie 
strasnica de care se vorbia la trei poste 
împrejur. | 

Si fiindcă boierul era foarte multumit 
de flăcăiandrul nostru, i-a dăruit la un 
Paşte un minz roib, născut în Vineria Pa- 
temilor. 

‘Sima se lipise cu tot sufletul de Roibu- 
letul lui si toată ziua 1 giugiulia, | invatindu’] 
să mănînce, cu timpul, din mina. 

Îi era atît de drag cînd îl vedea ’naltut 
în picioare, cu fluerele suptiri de cal de 
soi, crescînd la lumina si căldura soarelui 
bine făcător! Cînd îl vedea pornind în să- 
rituri uşoare de ogar, se lua cu “el la în- 
trecere şi atunci mînzuľ gonia şi mai nebun 
și mai furtunatec.! lar după ce simtia că 
sa cam depărtat de Sima, se opria, se 
întorcea, se uita la el par că i-ar fi spus: 
«hai iar la ’ntrecere!» şi pornia apoi spre 
ek cu capu ’n piept, cu codita bizoră în 
vînt, cu nările deschise, rOŞII, ca ale unui 
puiii de scorpie. Îi era drag ca ochii din 
cap cînd îl vedea cum svirle cu picioarele 
de dinapoi, parcă sarfi bătut c'un haitic 


SIMA BALTAG 15 


de lupi. Si atunci se ducea la el, îl mîn- 
x ype coamă, pe botişor şil lua ’n spi- 
rare ca pe un miel. 

ICît a dorit el, copilul sărman si oropsit, 
sš‘ aibă căluţul lui! Cînd se ducea! pe la 
cîte o nântă, îi plingeati ochii dupa colă-. 
cerii cep incurati cali sprinteni, cu coamele 
impod¢bite numai in maj cu cozile 
implette strins, cu nănle deschise, largi, 
roşii .ari jarul aprins! Și acum iată că are 
si «T un cal. Un căluț mititel, un minz. 
Dar /minzul creşte si se face noaten, lar 
ngatenul se face cal de sea,\gi atunci.... 
Oh! îi venia să se dea tumba de bucurie, 
cînd se gindia că peste trei ani se va găti 
și el frumos si va colăcăni cu alti flăcăi la 
nunțile din sat. Căci lui par'că-i spunea 
inima că pe Roibuletul lui nu-l va rămîne 
nici un cal... 

Si aşa a si fost! 

Cînd s'a arătat el întăia oară colăcerel 
iînăr, flăcăii l-au luat cam în bătaie de joc: 

— Păzia, măi vere, că vine Făt-Frumos 
din poveste ! 

— Mămălgă, mamă, că-s colăcer! 


p 


16 C. SANDU 


şi nu pot abate. | 
Hei! Dar cînd sau pornit colăceții spr 
biserică, Sima Baltag: a trosnit din bic/i 
și a chiuit de sa auzit pînă ’n capu sa- 
tului, şi Roibul du nebun a săiit peste 
gardu "nalt de-un. stînjen domnest, şi, tet- 
luit în pulpe vînjoase, de oțel, zbira Se pă 
batec. Har calaretul lui nu maï stid pe ce” 
lume trăieşte. Vedea numai ca nt un visi. 
cum trec, cum fug înnapoi casele, porta, , 
oamenii, vitele, puturile, şi. ochi-i ardeaŭ 
parcă i-ar fi ținut pe jăratec. | 
Si‘ minile lui se încleştaseră pe frit, ȘI, 
batista de la git îi flutura pe la urechi, ; 
cintindu-i. i 
Simtia c'ar fi facut cremenea praf in; 
mini. | 
Era flăcăă! 
Toată viata lui oropsita de copil fărăj 
părinți, slugărind pe cinci poli simbrie pe 
an şi două perechi de opinci, era acum! 
răscumpărată, cu vîrf şi 'ndesat, de această 
goană de colăcer neintrecut. 
Si n'a mai fost cal care să-l întreacă pe; 


af Weg D aa a 


SIMA BALTAG 17 


Xoibul lui Baltag. lar flăcăi can întără 
ideau de Sima, acum il cinstea cînd îl 
redeati pe la horă, căci Sima avea pumn 
le plumb şi, cînd nu-i mai ajungea pumnul 
upea parul din gard şi ciomăgia o ceată 
ntreaga... 

... Și iată că într'o zi un flacat, Costea 
Vlartac, se abătu pe la herghelia boierească. 
scosese din sin o azimă caldă şi musca 
lin ea cu poftă. 

— Hai noroc! măi frate Simo! 

— Noroc să dea Dumnezei, măi veri- 
ule ! 

— D'apoi: ce mai? ce mai? 

— Ia, cu slujba, măi Costeo. 

= Na, mai Simo, si tie nițică azimă. 
{ai adineaori a scos-o mama din cuptor. 

Si flăcăii muscati cu vioiciune din azima 
aldă + calduta — învelită într'o foaie de 
rean. l 

Roibul lui Sima, învățat să ia din mîna 
tăpînului, cum a simțit că mănîncă, a venit 
a ej. Sima i-a dat o frîntură, dar calul n'a 
utut-o mînca, de caldă ce era. 

— Păcat, măi Costeo! Să ştii că nici 


C. Sandu. — În urma plugului. 2 


18 C. SANDU 
mie nu-mi merge la inimă, dacă nu-i daŭ şi 
Roibului o frîntură. Păcat că-i prea fierbinte! 

— Stăi, măi vere; că am eu o frintură 
de pita în buzunar... mi se pare. 

Sima a luat frîntura de pîine rece, a 
rupto 'n bucățele mărunte, și dete calului 
= manince. 

A doua zi, Roibul era mort. ÎI fulgerase 
a | 

Sima Baltag na spus NIMIC. Ai lăcrămat 
însă pe întundate de dorul calului.! A mai 
slujit la boier două luni şi a plecat. Unde? 
Dumnezeu ştie! Nu s'a mai auzit nimic de 
e]. Dar la patru luni după storia cu Roi- 
bul, Sima Baltag sa întors noaptea în 
țarina Domniței, în porumburi. Căci el 
nu credea că i-a pierit Roibul de talan; 
ar fi pus mîna pe cruce că 1 l-a otrăvit 
Martac. | 
) Era zi de tîrg și Costea Martac trebuia 
să se ducă la oraș.) Îl va pindi cînd s’o 
întoarce şi — de va fi singur — îi va face 
de petrecanie. Cum tine de bine minte 
toate amănuntele zilei aceleia cînd a ră- 
pus el o viata de om!.. 


SIMA BALTAG 19 


De amindoua părțile drumului pratuit se 
întindeau lanuri de porumb; înspicat, mare, 
să nu te vezi călare din el. O adiere uşoară 
trecea prin foile de porumb răsucite] de 
arşiță şi străbătea tot lanul, înfiorindu-l. 

Zbirniit de musculite iuți si mici.) Tiriitul 
lăcustelor îi sfredelea urechile. x+ -7 
< Baltag sta pe un muşuroiă cu puşca pe 
genuchi Intr’o ţeavă alice de lup pentru 
cal; intralta glont pentru Martac. 

Capul plecat putin in jos, îi atirna grei 
ca de plumb. / An vinele lui de oţel călit vijiia 
singele terbinte ca un clocotitor virtej- de 
foc... Crîmpeie de gînduri ii răsăriau in 
minte, luminat o clipă si se stingeati ca 
lumînărelele bătute de vinturi... Numai! «un 
gînd îi sta lămurit în minte: ede bine-a 
făcut el de nu l-a omorit pe Martac pe 
loc, dupa moartea Roibului!». L-ar fi prins, 
l-ar fi închis si n’ar mai fi văzut lumina 
zilei, Pe cîtă vreme acum!!. / Toată lumea 
il tine răsnit. 

Une ori însă, aie atita aşteptare 1 se_fă= 
cea Beer innaintea ochilor... Alte ori sim- 
tia că i sar fi golit capul, ca si cum i s'ar 


20 C. SANDU 


fi topit creierii dinnăuntru... Si/o sudoare 
necurmată îi brobona fruntea. O simtia cum 
izvora.la rădăcina părului, în picuri. Auzi: 
pic!.. pic!.. pic!.. Aşa o fi isvorind şi apa 
din pămînt. Un şir de furnici îi trecu odată 
peste piciorul drept. Cu o mişcare iute, 
Sima ucise cite-va din ele. Celelalte, arun- 
cate de scuturătura piciorului, se pierdură 
prin tarina fierbinte. 

De-asupra, cerul albăstna, neclintit, ca o 
uriaşă trimbă de mătase nouă... Un brotă- 
cel. cerea ploaie, lipit pe o frunză de 
porumb. | 

ÎNV ăaduhul se răcorise în spre seară, şi 

o gură de Austru A SE să sufle peste ta- 
rina arsă de soare... „ Perdele de praf mă- 
turaă drumul, | invirtejindu- -s€ une ori în 
suluri albe.  Ţipenie de om prin porumb... 
Printre musuroaie crescuse ` iarbă, pe ici 
“colo. Si Sima se uita la ea par’c’ar fi vă- 
zut-o atunci întăia oară. Uite: ici stir; colea 
paiusul oilor; dincoace, mierea ursului... 
Se găseşte loc pentru orice buruiană pe 
pâmîntul lui Dumnezet... De odată sa ri- 
dicat în picioare, căci a auzit tropot de 


SIMA BALTAG i 21 


cal. A ieşit in marginea lanului şi s'a uitat 
cu băgare de seamă: Costea Martac venia. 
de la tîrg... Nici pomeneală de căruță pe 
drum... Sa dat înnapoi si a tras cocoa- 
sele: «Acum!... Acum!... Drept în cap!... 
Intără calul, şi pe urmă pe el.» 

Calul fulgerat în echi s'a prăbușit de-o- 
dată la pămînt, parca i-ar fi tăiat cineva 
picioarele... 

“Călărețul a căzut cu piciorul supt sea. | 

„— Stăi, măi vere Martac, să-ţi plătesc! 

Și) pusca a bufnit înfundat, adormind pe 
vecie pe călăreț, alături de calul schilodit... 
O şuviță suptire de fum mai tremura prin 
porumb Ca o ruptură de văl, "dar in curînd 
pieri, şi! pacea învălui, din noŭ țarina în- 
fiorată. de primele umbre ale înserării.|. 

A plecat apoi, Baltag; a plecat, şi a 
fost bun plecat... 

„Toate acestea le depăna acum în minte 
argatul popesc, mergind tăcut în urma plu- 
oului. 

Cum aŭ trecut toate!.. Dar ce multi se 
pare de-atunci |. 


22 | C. SANDU 


III 


Acuma se lipise cu tot sufletul de gos- 
podăna popei... Cînd se întorcea seara acasă 
preoteasa îl întîimpina une ori cu un pă- 
hărel de rachiu. 

— la de colea Simo, că vei fi obosit, 
voinice! 

Şi rachiagul. rece şi tare aluneca pe git 
ca untdelemnul, amortindu-i oboseala mă- 
dularelor. Dacă: se intimpla să mintuie une 
ori mai de vreme si se întorcea acasă, nu 
sta cu mîinile ’n sin, ci sapuca, ba să taie 
lemne, ba să mulgă e ba să ude nişte 
vetre de flori si cîte va straturi de legume 
din grădină. Un asemenea argat e sculă de 
aur la o gospodărie frumoasă: pe ce pune 
mîna, se pricepe. 

De la o vreme însă a băgat de seamă 
Baltag că preoteasa’l cam ocoleste, si el 
isi bătea capul să afle cu ce-a putut-o su- 
para. Păhărelul de rachitt nu-l maï intim- 
pina ca mai ’nainte şi nici glasul dulce al 
preotesei nu-l mai îndemna: 


SIMA BALTAG 23 


— Ia, de colea, Simo, că vei fi obosit, 
voinice ! | 

Dintre toţi argatii numai lui Sima nu 
i-ar fi spus preoteasa vre-o vorbă aspră. 
Pe ceilalți îi făcea cum îi venia la gură, 
cînd se necăjia. Și asta-l mînca pe Sima: 
«cu ce-a greşit el să nu mai tie stapinii la 
dinsul!?» Căci dacă unul din stapini a in: 
ceput a fi nemulțumit de o slugă, în cu- 
rind 1 se va uri si celuilalt cu ea. 

.. Dar mai era încă o părere de rai, 
ascunsă 'n adincul sufletului săi mohorit, 
și părerea asta de rău il rodea cum roade 
viermele mărul. © 

Îi părea rău că nu mai poate trage cu 
coada ochiului spre braţul durduliti şi căl- 
dut ce se zăria supt mineca largă a cămă- 
sii de pinza albă ca zăpada, cînd preo-. 
teasa-i întindea păhăruţul de rachii. De 
multe ori s'a uitat Sima la brațul preote- 
sei, și de multe ori s'a gindit el că trebuie 
să fie dulce dezmierdarea unui brat de fe- 
meie frumoasă, În sufletul lui încercat, închis, 
nu se putuse încă sălășlui iubirea.] Și nici 
n’ar fi iubit el aşa pe ori şi cine... O, nul.. 


24 C. SANDU 


. Dar preoteasa par'că era femeie de haiduc, 
nu de popă... S'o fi văzut cum trecea sin- 
gurica Dunărea pe Crivatul cel mai întări- 
tat, minind şi cirmind luntrea din visla!... 
Sai s'o fi văzut cum gonia, încălecată bar- 
băteşte, să crape calul supt ea, jurai că-i 
bărbat ascuns în haine femeiești... Dar şi 
ca femeie-i sta bine preotesei. Cind o ve- 
deai strobolind după trebunle casei, cu fusta 
ridicată niţel în cingătoarea strinsă pe tru- 
pusoru-i mlădios, nu-ți venia să-ți mai iei 
ochii de la ea. 

Sima Baltag ar fi imbatrinit argatind la 
popă numai de dragul preotesei. 

Dar, cum era pornit şi furtunos, s'a ho- 
tărit să mai slujiască vre-o cîtă-va vreme 
șI, dacă preoteasa va sta tot îmbufnată că- 
tre el, să-și ceară. simbria si să plece. In 
acest timp ‘se împrimăvărase de-a binele si 
oamenii se gătiaŭ de arat. | 

Cuconii veniat în -țară în stoluri lungi, 
vorbind cînd şi cînd, în limba lor prin 
văzduhul albastru.: Dunărea curgea lim- 
pede, albastră, voioasă c'a scăpat de povara 
sloilor.! Numai Sima Baltag; sta mohorit, 


~ 


SIMA BALTAG 25 


şi nu-i da inima brînci să se."nfigă la 
muncă. 3 

— Ce-i, Simo, ce-i? — îl întreba une ori 
popa, glumind. Ori ti sau înnecat corăbiile 
Cu cenuşă? Ori ţi-a ars arătura? Ori ţi s'a 
F facut de ii atiiăltoaiela Lasă, nepoate, cam 
ales eŭ o fată pentru tine. 

Dar Sima nu răspundea. nimic; își în- 
desa căciula mai pe ochi şi, ridica nasu ’n 
sus par’c’ar fi mirosit vintul de primăvară. 
Era atita frumuseţe risipită 'n văzduh şi 
atit miros îmbătâtor de tămiioară 1... Și cu 
nimpa ciresli sau. umplut de floare, de 
par'C'ar fi fost suflati cu argint, şi / C1OCir- 
liile innebunisera, plutind şi ciripind în un- 
dele curate ale înnălțimilor. 

“Treceai zilele una cite una, încărcate de 
dulcile miresme ale primăverei. | Perdeaua 
de sălcii de pe malul Dunării pa bru-_ 
mata, ca aburită de răsuflarea apei. | 
\ Lumea din sat dormia in bătătură, căci 
trecuse Sfintu-Gheorghe, şi Sima se culca 
totdeauna în căruță, o Din se cu ze- 
ghea lui mocănească, 


ae 


Si,)cum sta aga cu fata în sus, se uita 


26 C. SANDU 


la cerul spuzit de stele, şi le zicea la multe 
pe nume. Uite: fata cu cobilita, pe umere; 
uite, carul cu protapu’n sus; uite hora. ŞI 
se gindia: cînd o răsări cloșca supt Mă- 
gura Crucii, atunci se satură boul de iarbă. 
Atunci sînt nopțile mici, dar iarba-i grasă. 
Atunci mă duc şi eŭ de la popa... 

Dar iată că, 'ntr'o zi un ciine turbat s'a 
năpustit în curtea popii, dind peste cîini, 
incolfindu-i, mursecînd pe Joian, un taur 
frumos, numai de doi viței. 

Un cîrd de oameni năvăli după el, şi 
/cîinele turbat căzu supt ploaia de lovituri 
de ciomege si de furci. | 

Sima şi popa aflară seara de această în- 
timplare. 

— Sa luăm seama, părinte, zise Sima, 
să nu se întîmple vre-o nenorocire. 

— Poate ne-o feri Dumnezet, nepoate! 

— Paza bună trece primejdia rea. Mai 
bine să-l leg eŭ pe Jolian la o parte de 
celelalte vite. 

„La cinci zile după aceasta, Joian a tur- 
bat. Era într'o Dumineca dimineaţa. Preo- 
teasa era în grădină să smulgă vre-o doua- 


SIMA BALTAG 27 


trei cepe [Sima robotia prin curte 5 popa 
era la sfinta piserica. 

Si iată că; de odată s'aude un răget gro- 
zav şi un zgomot ca de luptă. $ 

_Taurul trăgea cit putea de funia cu care 
era legat. ‘\Dar] 4 funia era groasă, nouă, ŞI 
nu se rupea. li 

Preoteasa Yugi spre curte. Dar, cînd să 
treacă pe lîngă Joian, acesta se opinti, pus 
în genunchi, si fuma pîrîi, se rupse. Tau- 
rul a început a se boncăi si a împunge 
sălbatec in pămînt răscolindu-i tărina.|Apoï 
porni în goană nebună după preoteasa. 

— Sai, Simo, că mă omoară! 

Baltag văzuse lupta taurului și pusese 
mina pe topor, ieşind în calea vitei./ Preo- 
teasa s'a băgat supt lesitele carului. Cînd 
a văzut pe Sima, taurul a stat o clipă: în loc, 
spre a-şi lua vînt. Apoi < din toată puterea 
Echo lui vînjoşi a pornit spre el, cu 
capu 'n piept, cu bale pe gură, ca nişte 
fire de ata. | | 

‘A fost o ciocnire nebună: de-o parte, 
puterea năpraznică a taurului turbat; de 


Ree, 


Aa di or RS iu i 


alta, fulgeratura groaznică a toporului] care 


98 C. SANDU 


a trăsnit drept între coarne, intrind adînc. 
- Un muget înspăimîntător a cutremurat văz- 
duhul, t şi taurul sa prăbuşit în genuchi. 
Argatul fusese trintit si el la pămînt; 
dar s'a ridicat in sus, şi cit te-ai şterge la 
un ochii, a întors toporul cu muchia în 
jos, pocnind cu el în ceafa taurului. Acesta 
se lupta să se puie pe picioare. Dar inc’o 
lovitură straşnică în moalele capului l-a 
prăvălit pe pintece. Un şiroi de singe i se 
prelingea pe bot, şi ochii mari i se roto- 
goleati în găuri, albi, înforători. Sima i-a 
pus genuchiul pe grumaz şi i-a tăiat be- 
regata ++ după legea creştinească. Cind a 
ieșit preoteasa de supt car, argatul sta ne- 
clintit în fata ei, cu cuțitul aburind de sînge: 
— A trecut moartea pe lingă d-ta, hai? 
Si vocea si fata şi statura parcă 1 se 
schimbaseră. Fata 1 se intunecase de tot, 
si ochii îi licdriati in cap. 
lar preoteasa simți un fior rece alune- 
cîndu-i pe spate ca o broboană de ghiata... 


SIMA BALTAG 29 


IV 


Ah! De cite ori pornise Ruxandra popei 
spre căruța in care se odinia hoțul de 
Sima ! 

De cite ori nu plecase ea de lingă popa 
care dormia sforăind şi nu bijbiise pe 'ntu- 
nerec să dea de clanta uşei! Căci o ardeau, 
o ardeau: ochii lui Sima şi inima i se topia 
„de dragul lui. Dar mai tot-deauna se ’n- 
torcea cu inima frîntă de groasnicul gînd 
ce-i ardea sufletul: cum să se dea ea, fe- 
mee de popă, unui argat? Si se 'ntorcea 
iar în casă, călcînd numai în vîrful dege- 
telor, uşoară ca o pisică. Odina nu se mai 
lipia de ea pina la cîntatul dinspre ziuă al 
cocoşilor. 

Ce vînt rău la adus pe Baltag; în casa 
ei?... Un vîntură-vînt!... Ori vre-un scăpat 
din ocnă !... Nu vezi cum îi licăresc une- 
ori ochii 'n cap ca la draci?! 

Om cu cugetul curat nu-i el! Și preo- 
teasa socotia în gînd de cite ori sa dus 
Baltag. la biserică ’n patru ani de zile 
de cînd slugăria la ei. De trei ori: odată 


30 C. SANDU 


la un Crăciun și de două-ori la Paşti... De 
trei ori în patru ani de zile!... 

Un creştin cu frica lui Dumnezeu calcă 
mai des pragul sfintei biserici... 

Dar sufletul ei de femeie-haiduc se răz- 
vrătia împotriva acestor socoteli babesti, și 
atunci Ruxandra pornia iar spre Sima, dar 
nu putea ajunge la el, căci o frică grozavă 
îi înmuia picioarele, o răsucia pe călciie, 
făcînd-o să se întoarcă iute ’n casă... Sri 
părea că nu mai ajunge pragul tinzii ; îi 
părea că o mînă de plumb i se lăsa pe 
umărul sting, oprind-o pe loc... 

Dar, cînd Sima le-a spus să-i dea simbna, 
că vrea să plece, preoteasa a simțit tre- 
cîndu-i un fier roşu, prin inimă, şi atunci 
și-a dat ea seama că dragostea ei pentru 
Baltag; nu-i dragoste de stins cu un oftat 
șI o lăcrămătură pe furiş. 

„Să plece el şi ea să rămiie?... Dar 
cum 1 s'ar mai părea a doua zi casa, curtea, 
păsările, grădina, soarele pe cer, cîmpul, 
lumea? Căci atît de mult o stăpînia chipul 
lui Sima! I se lumina sufletul cînd îl vedea 
intorcindu-se seara de la cîmp, cu biciul 


SIMA BALTAG 31 


petrecut pe dupa brat, cu căciula indesata 
pe ochi... 

ȘI acum să plece". Nu! Ori rămîne la 
ei, ori pleacă si ea cu el... Capu-i ardea 
de o durea, si cămaşa o frigea 'n spete:! 

Luîndu-şi scurteica pe umeri, s'a strecurat 
binișor pînă ’n pragul tinzii, /rezemîndu-se 
de ușor spre ‘a asculta. i l 

“Liniste adîncă învăluïa satul.., Un miros 
de salcimi in floare venia din spre grădină... 
INici- o-stea nu se vedea. 
~ Aï fi jurat că cerul sa topit în întune- 
recul nopței.. „Une ori s'auzia pe sus cite 

| 

Si) era atita Ea? încît auziai. ee 
aripilor ca un fel de scirtiire uşoară. 

O barza, desteptata din somn, incepu de 
odată să toace pe vre-un coperis, ŞI toaca 
ei măiestrită, adinc răsunătoare în liniştea 
noptii, aducea cu o.păcănitură de oase 
uscate, de oase de morți... 

Si- peste toate plutia mirosul florilor de 
salcimi, : -ametitor, turburător, încărcat de 
donne patimase. 

Cum să te ’mpotrivesti pornirii furtunoase 


32 C. SANDU 


a inimii arse de dor! Cînd te simți luată 
pe sus ca de o putere năprasnică şi cînd 
tot trupul ti se 'nmoaie ca ceara, cînd su- 
fletul par'că ti se topeşte şi moare ’n du- 
rerea nespus de dulce a dragostei, cum ai 
cuteza să te 'mpotnvești cădeni?'Stana de 
piatră din vîrful unui munte stă neclintita 
vreme de veacuri, | dar cînd 1 sa măcinat 
temelia şi a început să se plece spre pră- 
pastia înfiorătoare, n'o mai’ poate opri ni- 
mic: fiecare clipă îi grăbeşte căderea. Si 
cela ce trebuia să se 'ntîmple, se întîmplă. 

De ce oare a lăsat Dumnezei atit cîntec 
de păsărele şi atît miros de flori?... Cine 
poate înțelege mai bine puterea şi minunea 
lui, decît un suflet ce iubeşte adînc... Na 
spus oare Domnul Nostru Isus Hristos; 
«mult ai iubit, mult ti se va ierta!?» 

Şi ea iubeşte, si Dumnezei o va ierta. 

Sa dat cu toată puterea inimii eï. 

A fost o dragoste aprinsă, care a 1z- 
bucnit cum izbucnesc văpăile mult timp 
oprite... Se simtiat inlantuiti, încătușați supt 
povara păcatului ce le-a turburat sufletele 

— Simo! zise într'o seară preoteasa, li- 


SIMA BALTAG 33 
pindu-se de. pieptul lui voinic. Ei nu mai 
pot trăi fără tine. Cu fierul roşu să-mi frigă 
ochii din cap, si tot nai ucide dragostea 
mea... Am plins nopţi multe ei... Dar nu 
puteam veni, căci mi-era teamă de tine, 
mi-era teamă ca de un... ..om rau... De 
ce?... Tu ai putea vedea noaptea’n codru, 
Simo ?... 

— Nu ştiă, n'am fost nici-odata’n codru 
noaptea, că n'am avut ce căuta. 

Preoteasa se lipi- si mai tare de el şi 
strecurind un oftat uşor: 

— la spune, Simo, ce-ai face tu să ne 
prinză popa? 

— Eu? 

— Da, tu! 

— Hm! 

— Ce? 

— Aş vedea eŭ atunci! 

Preoteasa parc’ar fi fost atinsă de un 
fior de frig. Printr'o spărtură. de nor, o. 
geană de lună îi privia.. 

Două cucuvele—privighetori de-ale morții 
— isi inginatt pe turla bisericii cintecul lor 
trist, înfiorător în adinca tăcere a nopții... 


C. Sandu. — In urma plugului, 3 


34 C. SANDU 
. Dar Sima n'a mai plecat de la popa, 
căci «îşi luase seama.» 


V. 


Noaptea Crăciunului... Ninge... Un sunet 
de clopot scapă din clopotniţa bisericii, 
luindu-si zborul prin văzduh. E uşor, cald, 
suptire, tremurat. Ai fi zis că-i e frică să 
nu se topească la atingerea fulgilor de ză- 
pada. Dar după el urmară altele, mai în- 
draznete, mai puternice, și în curînd um- 
plură înnălțimile cu o. musica dulce, legă- 
nată ca valurile. Fiecare dangăt de clopot 
pornia ca o pasăre în zbor... 

O umbră se furisa spre grădina popii... 

— Gata? 

— Da! 

— Haidem! 

Căluşeii atinsi cu sfircul biciului porniră 
pe podul de ghiață. Dunărea amortise, in- 
ghetase tun: Sanule făcuseră pirtie pe ea, 
dar, in necurmata cădere a zăpezii, pirtia 
s'ascundea une ori, ca acoperită de o 
perdea... 

Apoi iar se desluşia cotind printre col- 


SIMA BALTAG 35 


turi de ghiata... Pe la adincuri, se auziaă 
piriituri ca de surpătură. 

Fugarii nu-și vorbeaă nimic: preoteasa, 
învăluită într'o scurteică, sta în fundul să- 
nici pe nişte paie; Sima Baltag mina că- 
luşeii sprinteni pe ale căror nări ieşiati su- 
luri albe de aburi... 

Ce straşnică goană ! 

Sania se cățăra pe suişuri de ghiata sau 
luneca pe oglinzi netede ascunse supt 
stratul de zăpadă... 

Se pusese un crivat strasnic.: 

‘Din spre pădurile de sălcii batrine ale 
ostroavelor s’auzia urlet de lupi...; Caii se 
opnaii une ori, sforăind pe nări șI zba- 
tindu-se in hamur.. 

— O să ne măniînce lupii, Simo ! 

Dar Sima nu raspunse nimic ci dădu 
biciit cailor. 

De jur imprejur cădea zăpada albă-albă, 
moale ca puful. Iar supt ei, poate la două-trei 
palme grosime, curgea, ascunsă, Dunărea... 

Peste întinsul colturat al gheturilor în- 
oramadite pe alocuri, crivatul trecea ca un 
zmei întărîtat, suierind inspaimintator.1 


36 C. SANDU 


De-odată tovarăşul de fugă al preotesei, 
se 'ntoarse spre ea: 

— Îmi pare “am greşit drumul !... Ma 
orbit viscolul şi am cîrmit-o spre «Piscul 
Turcului». | 

— Tine tot la stinga, să ne indepartam 
de sioaie. 

Spre Piscul Turcului Dunărea avea vir- 
tejuri ce nu inghietat nici-odată. Să fi fost 
gerul cit.de straşnic, zănai acolo ochiuri 
de apă. Acestea eraii şioaiele, pergheluri de 
apă, încunjurate de ghiata... Ai scăpătat in 
ele ?... Nu mai e mîntuire!... Apa te ia site 
bagă pe supt sloi, pe supt podul de ghiata. 

Sama mergea acum încet... Sima o luase 
pe jos înnaintea ei. Ruxandra mina .caii, 
din sanie. 

Cînd li sa părut caă scăpat de pri- 
mejdie, ati pornit-o iar pe goană... Din 
spetele cailor ieșiaă aburi fierbinți. Un lup 
începuse a urla pe aproape de ei. 


N 
\ 


Zăpada cădea nemiluit... Spulberată de 
vînt, tăia 'n obraz, scriyjala ochii. lar cati 
n'o mai conteniai din goană, parcar fi 


fost minati de-un duh rat... 


SIMA BALTAG 31 


— Stăi, Simo,... opreşte! 

Un rotogol vinat răsărise înnaintea cailor, 
la doi stinjeni: era un sioit. 

Dar caii goniati prea repede... Sima trăgea 
de haturi, să le rupă gurile... Preoteasa isi 
acoperi fata cu minile. 

Cai au bilticiit întiiu cu picioarele de 
dinnainte, apoi cu cele de dinnapoi; ghiata 
pirti, se sfirsi de odată, şi sania scăpătă 
în apă... 

Si cai şi fugari s’ati dus pe supt ghiata... 

A doua zi, numai paiele din same mai 
plutiati în şioră. 


me 


ROBUL 


ROBUL 


Unchiului meti Serban, ro- 
bit de Turci. 


ind se lumina de ziuă oamenii nos- 

tri eraă pe malul Stuparitii—asa se 
cheamă Dunărea noua prin partea 
locului. Nici pomeneală de luntre sai mă- 
car de cin pe malul apei. Zamfir Potecă 
chiu de vre-o două ori dar nu auzi nici 
un răspuns. “Costache Potecă, fratele lui, 
chiu si el, dar în zadar. Chiotele lor răs- 
băteaă pînă 'n adincul bătrinelor păduri 
de sălcii, răscolindu-le liniştea, și răsfrîn- 
gindu-se de două-trei ori, par'car fi fost 
chiuite de alte guri nevăzute. 


Era atita liniste prin prejur. ca’ti venia 
să crezi că de cînd e lumea picior de om 
nu călcase prin locurile acelea.) Tudor Po- 


42 C. SANDU 


tecă — nepotul celor doi frați — o lua la 
vale pe malul girlei işi se 'ntoarse după 
cîtă-va vreme : | | 

— Se vede o luntre la Cotul grănicerului. 

— la-ti visla si ad’o 'ncoace. 

Oamenii crescuţi pe malul girlei, stiat 
să 'nnoate ca şerpii. Flăcăul s'a desbracat, 
'şi-a legat visla de piciorul drept, ’si-a pus 
cămaşa comanac în cap iar peste ea pă- 
lăna şi a intrat în Dunăre. A trecut din- 
colo, a dat luntrea la apă, a urcato ’n 
susul apei și a dat dincoace numai din visla. 

Trecură cu toți apoi si urcară luntrea pe 
mal, tot unde-o găsise flăcăul. 

/Soarele răsărise şi păsăretul sălbatec se 
desteptase. Nu se simtia tipenie de om. 
Străbătură pădurea de sălcii si dadura de 
un prival. Drumetii îl trecurad-innot, tinin- 
du-si cămășşile 'ntr'o mina. Apoi incepura 
a intra in papuris. Papura era crudă şi 
avea mogodiciii. In tot cuprinsul plutia o 
atît de adîncă linişte în cit ai fi zis că 
balta-i un pămînt noŭ in care abia atunci 
începea viata. 

Pe la prinzul cel mic ajunseră la o chir- 


hana pe malul unui prival mai mare. Pes- 
carii puneai cotete pentru peste pe cari 
le întăriau cu saci de pămînt puşi la fund. 
Cite-un pescar lua sacul de pămînt, încă- 
leca pe el și se ducea cu el, alături de 
cotet, pînă 'n fundul apei unde-l aşeza 
proptă cum putea mai bine. Cînd esia, 
era roşu ca racul. | 

— Da ’ncotro, măi creştini? îi întrebă 
un pescar. 

— la, pînă la tirle să scoatem niste porci. 

„— Da’ unde vi ’s tirlele ? 

— Pe grindu’ Bivolului. 

— Hehei! Mai aveţi de furcă! Nu vi 
s'a pus soarele drept inimă ! 7 

— Ba cam aşa ceva. 

— Să ’mbucati ceva la noi si apoi v ati 
tot duce. | 
3 Pescarii le dădură o saramură de peşte 
proaspăt şi drumetii mîncară, plecind apoi 
maï departe. 

— So luați pe Grindu' Călugărului şi 
să dati pe după japsa Latei că-i maï de-a 
dreptu’ ! le strigă un pescar din urmă. 

"Pretutindeni aceeaşi linişte ’mpietrita, a- 


44 C. SANDU 


celaş pustiă îmbrăcat în papură, presărat 
ici colea cu cite-o salcie, plin de japsi cu 
ape somnoroase, săltat pe alocuri în grin- 
duri pline de tipirig, de unghia găiei, de 
rogoz, de rugi si de lemnie. 

Pe la nămiezi ajunseră la tirle ‘si dădură 
de o veste rea: lipsiati de trei zile cite-va 
capete de porci. a 

Purcarul îi căutase pe unde stiuse şi nu 
putu da de eï. 

— Am călcat cu stingu’! zise Zamfir 
Poteca. 

— Hai, ma fra’miti pina la tirla lui mos 
Bunea! 

— Hai! 

Drumetii porniră iarăși, Se 'nfundară acum 
în nişte păpuriş vechit din care nu te ve- 
deai călare. Pămintul era gloduros, tare ca 
fierul. Pe alocuri fire de păpură căzuseră, 
frinte par'c'ar fi fost călcate de fiare. Ră- 
tăciră pe acolo pînă pe seară, cînd sé po- 
meniră pe malul Dunăni vechi. 

— Ei! Incotro o luăm acum? întrebă 
Costache. 


— Să ne căutăm un culcus pentru noap- 
tea asta, că nu putem mine aici. 

— Unde? 

— La mos Bunea! 

Tirla lui moş Bunea era întrun cot al 
Dunărei vechi. O luară pe malul apei, la 
deal si ajunseră pe înserate: la ea. 

— Hai noroc, mos Buneo! 

Tirlasul tăia un butuc de salcie. 

— Noroc să dea Dumnezeu! Da’ ce vînt? 

— Ia, am umblat după nişte boale de 
porci si nu le-am putut da de urmă. 

— Or fi pus mina Turcii pe ei! 

— De! 

— Mineti cu mine ’n noaptea asta, că 
nu mai aveţi ce căuta noaptea prin pustia 
asta de baltă. | 

Ia, să pui de mămăligă ! 

— Tudorică, fă de toarnă tu una, că 
eşti mai tînăr! 

Dar flăcăul rămăsese cu ochii pironiti 
spre-o poală de deal, din Dobrogea. | 

— Ce-i acolo, moş Buneo? 

Supt poalele dealului se desluşiaă cete de 
Turci, cu ilice albastre, cu fesuri roşii în cap. 


46 C. SANDU 


— Ridica tăbii, paginii de Turci! 

Era pe vremea răsboiului pentru scu- 
turarea jugului turcesc si oameni nostri 
simțiră un fior furnicindu-le prin trup. li 
despartia doar Dunărea de Turci şi noaptea 
multe se pot întîmpla. 

Tirlasul părea că nare nici o teamă. 
Stătuse neclintit la tirla lui de la începutul 
răsboiului şi văzuse în fie-ce zi cum fur- 
nică păgiînii dincolo de Dunărea veche. Nu 
îl călcase nici un om pînă ’n ziua aceea, 
afară doar de nişte soldaţi de la un pichet, 
acum un an,şi nu știa el ce se putuse în- 
timpla cu o lună de zile înainte cînd au- 
zise un bubuit pe Dunăre. 

— Măi oameni buni, nu stiti dumnea- 
voastră ce-o fi fost pe Dunăre mai acu' 
vre-o lună de zile?! Tot bătea Rusu cu 
ghiulele 'nspre Măcin si păgînu' de Turc 
bătea 'n Brăila Vedeam une ori noaptea 
cum sboară ghiulele aprinse, roșii ca nişte 
luceferi. Si intro bună zi — cum stam pe 
movila aia de piatră și mă uitam peste 
baltă — numa’ ce simt că se cutremură 
piatra supt picioarele mele de o bubui- 


tură năprasnică şi cînd mă uit în sus, ce 
să văd?! 

i Sburau pe sus, fesuri turceşti, miini, pi- 
cioare, trupuri rupte, capete făcute pisăliţă, | 
sburaŭ cum sboară sperla de la maşină. 

— A! Asta-i cînd sa spart barabafta 
turcească! răspunse Zamfir Potecă. 

Cine-a spart'o? întrebă moş Bunea. 

— Se sună prin lume că un sergent 
de-al Ruşilor. 

Venia, spurcata, ca o scorpie să tă- 
bare cu tunurile pe Brăila, dar Rusul i-a 
prins de veste cu spionii lui si a ’ndreptat 
ghiulele 'n.spre ea. Da’ par’ că era fer- 
mecată că n'o nemeriaă ghiulele. Ochiaă 
ci-că ingineri si ofițeri dar de geaba! Pina 
întrun rind vine si un sergent de Ja anti- 
leri: «nu! că să ochiască gi el!» Da, ser- 
jentul era beat—auzi! — de de-abia se pu- 
tea tine pe picioare. Si ci-că un ofiţer 1-a 
spus că de no 'nemen, îi tae capul. lar 
serjentul s'a bătut cu pumnu’n piept: «ha! 
Turetki; ha! Turetki /» Şi; cînd a tras cu 
tunu’, a *nemerit drept in ierbăria bara- 
baftei de-a svirlit'o ’n sus ca pe-o nimica.» 


48 C. SANDU 


— Măi, al dracului serjent ! se miră mos 
Bunea. 

In acest timp oamenii mîncară cu toții 
și puseră capetele jos să se odiniască. Un 
șarpe de vînt vijiia prin pustiul păpurişului. 

Și iată că prin puterea noptei nişte bu- 
buituri de puşti turburară de-odată liniştea 
coprinsului. Oamenii săriră arşi în sus. Stri- 
gate de comandă turcească se deslusiati in 
liniştea noptei. Apoi sgomot de lopeti de 
luntre isbind in apa. 

— Ne calcă Turcii, oameni buni! zise 
gazda fugind in spre-o japsa de lîngă tirla. 

-Cei-l’alti drumeti se îndreptară spre pri- 
valul ce ocolia pe la spatele tirlei. Mer- 
geai ca orbetii, nu 'şi vorbiati nimic si de 
la o vreme flăcăul s'a răslețit de ei. Ne 
mai îndrăsnind să. cheme pe unchii lui, sa, 
urcat într'o salcie de pe malul privalului. 
Cei doi frați ţinură înainte malul. Tirlașul 

“se băgă in japsa, afundindu-se supt foile 
yde plutnita şi scotind capul numai cînd 
trebuia să răsufle: Și nu trecu mult la mij- 
lec si se şi auziră călcături prin păpuriş. O 
clae de fin ardea 'n spatele bordeiului cu 


o flacără albăstrie. Turcii intraseră în bor- 
deiii, scotociseră prin toate colțurile, dă- 
dură foc finului si acum făcuseră poteră 
prin prejurul tirlei spre a pune mina pe 
cei ce — după credința lor — traseră cu 
puştile n ei de pe malul girlei. Erati vre-o 
cinci-zeci la număr. 

Trecură pe lingă japsa în care se bă- 
gase afund tirlasul dar nu'l găbuiră. Apoi 
fincepuză a bate malurile privalului, trecînd 
pe dedesuptul sălciei în care se ghemuise 
Aăcăul. Și după cît-va timp puseră mina 
pe cei doi fraţi, îi legară cot la cot şi-i 
luară spre malul Dunărei. Deslegară lun- 
trile şi o luară la deal spre gura privalului. | 
In acest timp se lumina de ziuă. Se lăsară 
apoi pe el, pe din dosul tirlei, trecînd chiar 
pe lîngă salcia cu făcăul. Opt bărci tre- 
cură una după alta, vijund. In cea de-a 
treia Tudor zări pe cei doi unchi ai lui 
legaţi fedeles pe podeala. ‘Incepu să se 
inchine: «Doamne, Maica Doria apă- 
rămă şi mă scapă de primejdie.» Dar iată 
că altă barcă venia din urmă, venia de 
par'c'o mînaŭ draci nu oameni. Sil inima 


e 
— 


C. Sandu. — În urma plugului. 4 


50 C. SANDU 


flăcăului începu să-i bată tare și des în 
coşul pieptului. |Cind a trecut pe lingă 
salcie, el a zărit în fundul ei un Turc rănit 
la umăr și culcat cu fata ’n sus. Din rană-i 
curgea singe, dar el muşca dintr’o frintura 
de pîine. Si la văzut bine cum se uită la 
el. Ochii Turcului se pironiseră pe ai lui. 
Apoi a auzit pe cel rănit blodogorind ceva 
pe turceşte şi la văzut cum arată cu de- 
getul în sus. Barca sa oprit ȘI s'a dat mai 
înapoi, chiar lingă salcie. | Şapte pusci se 
îndreptară spre el. I se puse un puvolii 
greii pe ochi, il luă ameteala şi căzu mo- 
totol in luntre..! 

Adusi la Măcin cite-si trei, legaţi cot 
la cot, aŭ fost întrebaţi, descusuti spre a 
se sti dacă 'ntradevăr ei sunt acei ce 
daseră focuri în soldații turceşti. 

Aŭ jurat că ei nu ştiu nimic la sufletul 
lor, aă spus de unde sunt de loc şi ce 
vînt i-a adus pina la malul Dunării vechi. 
Poruncă să fie trimişi la Varna: Acolo au 
înfundat grosul si aŭ stat în el două luni 
de zile ’ncheiate, pînă cînd i-a chemat til- 
maciul cu el şi le-a spus să stea şi să slu- 


jească în spitalul de răniți de pe malul 
mărei. Acolo sa stins Zamfir Potecă, sa 
stins ca un ciine fără lumînare ’n mina. 
‘Nici n'apucase să'şi dea bine sufletul şi la 
si insfacat un arap negru ca fundul ceao- 
nului, la luat de picioare şi tiva cu el pe 
scări de-i suna capul ca o tartaguta. Cos- 
tache Potecă tot bolia de o boală de piept. 
Il năpădia une-ori “Cite-o tuse si tuşia de 
credeai că 1 sai rupt toate măruntaele; 
apoi îl poe sîngele şi pe nas şi pe 
gură. Numai, "Tudor Potecă scăpase neatins 
și strobolea toată ziua după treburi:| tăia 
lerne, căra apă, mătura prin odăi, a gu- 
noiul afară. Une-ori, cînd avea nitel răgaz, 
se rezema de pervazul ferestrei, şi se uita 
pe mare. Si intr’o zi sufletul lui ars de dor 
si fript de jale se immuie ca un suflet de 
femee şi ochii 1 se 'nnecară în lacrămi. 
Vedea in gind pe părinții lui care poate 
il bociati ca pe-un mort, | vedea pe suri- 
oara lui, plingîndu-l singurică, prin grădina 
plină de busuioc şi de crăițe, pe unde se 
plimbau ei în fie-ce Duminică pînă a nu 
se duce la horă. Și iată că fun Ture ba- 


52 C. SANDU 


trin, cu parul colilie, s'apropie pe nesim- 
tite de el’ şi | bate pe umăř.\ Flăcăul s'a 
intors repede spre el stergindu-se cu palma 
de lacrămi. Jar Turcul: 

— Plinge be?... Nu plinge la tine! 

Si scotind tabacherea îi dădu să facă o 
tigare... 

lar intro bună dimineaţă tilmaciul ii 
cheamă iar cu el. Se făcuse pace. Li sa 
dat de fie-care cîte-o pîine mare de casă 
si cîte-o para de argint. Un călăraş turcesc 
i-a scos pin’la granița Dobrogei, lăsînd de 
multe-ori pe calul lui pe Costache care nu 
mai putea nici să meargă de slab ce era. 
lar de la granița Dobrogei ati rămas sin- 
guri. Mergeau cît mergeau şi bietul Cos- 
tache cădea. Atunci îl lua în cîrcă flăcăul, 
purtîndu-l ca pe-un băiat. Nopțile erat 
grozave căci noaptea năvăliaŭ Başi-buzuci 
si daŭ pirjol si ucideau ce le eşia n cale. 
Stati ascunsi prin tufişuri şi dormiaŭ epu- 
reste. Două săptămîni au străbătut pamin- 
tul dobrogean, presărat cu sate mai mult. 
de pagini pina’ce att început să dea de 
sate de Rumini. Și într'o bună zi Costache 


nu sa mai putut mișca din bătătura unei 
case. Era pe sfirsite. 

—- Să spui nevestei să vinza tot, tot, tot 
ca să n’o înșele unu şi altu’ si să'mi facă 
toate pomenile. 

Si, uşor, ca un puii de găină, a murit. 

Tudor Potecă a stat de la 'ngropat cu 
ce-a dat Dumnezei si a treia zi a pornit 
mai departe. 

Il mai luaă în căruţe oamenii cu treabă 

spre Dunăre il duceat luntrasii cite o bu- 
cată bună şi într'o noapte a ajuns în sa- 
tul lui. 
) Era lună si frumos şi bine. Praful dru- 
mului era răcoros. Ce linişte ’mpietrita ’n 
sat! Se vedeai oameni şi vite dormind prin 
bătătunle caselor. Inima-i bătea ca unui om 
speriat... Stătu înaintea vramitei de la casa 
lor multă vreme, fără s'o deschidă. Un 
cline se repezi lătrindu-l ca pe-un strein, 
dar după putin timp îl cunoscu şi începu 
a săn pe lingă el, a o lua la goană pina 
spre casă, întorcîndu-se iar la el. S'apropie 
incetinel de fereastră si bătu ’n geam ase- 
zindu-si mai bine fesul: 


54 C. SANDU 


— Mamă !... Mamă! 

In casă se auziră şoapte, apoi uşa se 
deschise şi baba Smaranda se dădu înapoi 
speriată la vederea Turcului: ăsta, înalt, 
slab, desirat, cu barba mare şi incilcita. 

— Nu te speria, mamă, că eŭ sînt! 

— "Tudorică, mamă, flăcăul mamii !... Noi 
iti ridicasem si panaghia si tu te ’ntorci 
cu zile, flăcăiașul mamii ! 

Si bătrina năvăli in casă ca o furtună, 
strigînd cu glasul învăluit în lacrămi: 

— Sculati, mă, ca venit Tudonc al 
nostru ! 


MURGU 


MURGU 


bei doi prieteni mergeau tacuti „printre 
lanurile de grîù.) Cati 'nfierbîntați 
de goană suflaŭ cînd șI cînd pe 
nări par’c’ar fi stranutat.. Pe marginile dru- 
mului se înălțai flori de cicoare, întristate, 
închise de căldură, iar pe vetrele de «ro- 
chita rîndunicii» floricelele albe şi roşietice 
păreau nişte pungulite de mătase răsucite. 

Griul băgase scaun și ajungea la ge- 
nuchi. In răstimpuri trecea prin el cite o 
adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac 
de smarald. Peste intinderile de la ho- 
tarul vederilor jucaă valurile apei morților, | 
această fermecătoare si amăgitoare arătare 
plină de toată luminoasa poezie a terii ro- 
minesti. 


58 C. SANDU 


„Călătorii se opriră întrun timp să mai 
răsufle caii si să le mai strîngă chingile. 

O pădure ’ndepartata părea în jocul tre- 
murat al călduni ca un nor albăstrit atipit 
pe pămînt. | 

— De-abia se zăreşte pădurea Vitioarei 
— zise cel mai în vîrstă din drumeti. Mai 
avem de furcă pînă'n Rotunda. 

Cel mai tinăr strînse chinga, frecă ochii 
şi trase urechile fugarului. Apoi se aruncă 
sprinten în sea: 

— Hai! | 

Calaretii pormră iarăşi. Soarele vărsa 
potop de foc din rascrucile cerului. Porum- 
burile de peste trei voluri de loc pareat 
că fumegă. 7 

— Uite coane Stănică — zise după cita-va 
vreme cel mai tinăr — vezi d-ta colo ’n 
fund Movila Săpată? 

— Ei]... O văd... Ce-i? 

— Acolo am perdut eu pe Murgul mei 
acum trei ani de zile... Ce mai call... 
D-ta nu l-ai apucat!... Să bat et toate bil- 
ciurile din ţară şi nu mai dati peste un cal 
la fel!... 


— la spune-mi, coane lorgule, şi mie 
cum s'a întîmplat! De ce ţi-a murit ?... 

Iorgu Măciucă se uita "nainte ca omul 
dus pe ginduri. Părea că nici n'auzise ce-i 
spusese Stan Dobreanu, arendaşul moșiei 
Valea Miresei. Pe fata lui arsă de soare 
trecu o umbră de întristare cum fuge umbra 
unui nor pe cîmp... ȘI tocmai mai tirziu, 
isi îndesă pălăria de pislă pe ochi şi tusi 
sec: 

— A! E-o şiretenie 'ntreagă. Să lăsăm 
caii mai domol să ţi-o povestesc. 

Caii domoliră mersul. ‘Iorgu Măciucă isi 
aprinse o tigare şi începu: 

«Acum cinci ani pornisem, cam pe după 
Bobotează, să-mi aleg nişte cherestea pen- 
tru un pătul de porumb. Cînd să mă întorc 
ma apucat pe la tirlele Minzatenilor un 
vifor straşnic. Zăpada curgea măruntă şi 
deasă, iar crivățul O spulbera, o 'nvirtejia, 
ne-o arunca în ochi. ‘Tot vazduhul parea 
un păienjeniş încurcat. Une-ori tineam ochii 
închişi cit ai număra pin’ la zece. Cind ni 
se punea cite-un troian mai mare ’n cale, 
ne dam jos, eŭ şi vizitiul şi făceam dru- 


60 C. SANDU 


meac cu paturile puscilor. Caii luptaă, săr- 
manii, cît puteai în hamuri. In răstimpuri 
era atîta spulberătură de zăpadă în cit ţi 
se părea că se darima cerul pe pămînt... 
Vizitiul îmi spuse întrun rînd: D 

— Boerule, Deresu a slăbit de tot. Imi 
pare c’o să rămînem pe-aici. 

Si ’ntr’adevar Dereşu meu contenise din 
mers. Tovarăşul lui se opintia voinic in 
gura de ham... Mi se pare c’am şi rătăcit 
cîtva timp de oare-ce cînd am ajuns în 
Cadina, toca popa la biserică. 

Vream să pornesc mai departe, mai ales 
că de la. Cadina si pin’ la mine ’n Ro- 
tunda — d-ta ştii! — nu-i mai mult ca un 
sfert de poştă. Stii ce grei iti vine cînd 
te apucă iarna departe de gospodăria ta! 
“M'abătui deei-pe la crisma unde păsii cîțiva 
Rumini stînd la cislă. ` 

— Măi, neică Tlie, spui ei crismarului, 
nai putea să-mi faci rost de un căluşel 
pin’ la Rotunda 2... Să-l înham alături de- 
ai mei. 

Crîşmarul ndică din umeri: 

— N’am coane lorgule, nam că ti-asi 


MURGU 61 


da cu dragă inimă... Poate oameni 
să aibă... Hai, mă! Ce ziceti?... 

— Ce? 

— Cine dă boerului un cal pin’ la Ro- 
tunda ? Oamenii mei taceati milc şi se uitai 
unii la alţii. In ochii lor citiam însă intre- 
barea ce şi- o puneau, in gînd, unii altora: 
«Bălanu” tău îi acasă; de ce nu-l dai? — 
«Da’ tu de ce nu-l dai pe Suru tati ?» 

Sat de adunătură, ce vrei?! Să te fe- 
rească D-zeu să ai a face cu oamenii din- 
trun ast-fel de sat. 

Un Rumin isi făcu însă loc şi se așeză 
in fata mea: 


ic 
ax 

N 
ct 
mad e 
pe) 


— Boerule, uite, eŭ aşi avea un căluşel 
da” nu ştiă de ţi-o plăcea. 

— Care, mă? — întrebă un altul din ceată. 

— Murgu”, ma! 

— Ptit, nu ti-e rusine!... Păi ăla-i cal 
de înhămat la sanie boierească? 

— Hehei, sireacu'! Murgu’ mei e numai 
vină în el, mă. E cam slabut că nu prea 
vede graunte la mine, da’ ia să-l tii numai 
două săptămîni pe traii bun, să vezi ce 
mai cal scoţi din el! 


62 C. SANDU 


— Ştii ce, măi Rumine, zic ei. — la 
să-ți văd si et pe Murgu ăl lăudat. 

Cam cit ai merge o batae de puşcă, 
Rominul mei s'a şi întors cu calul: 

— L-am adus, boerule! 

‘Calutul sta afară, in viscol. Din pricina 
deşerturilor goale, soldurile păreaii esite 
afară, ascuțite. Mapropii de el si mă uit 
la picioare: fluerile suptiri, uscative, curate, 
fara cusur. Ridic capu ’n sus: ochii lui se 
pironiră pe mine, blinzi, întrebători. Un 
mot de păr îi cădea pe frunte, pina ’ntre 
ochi. Vintul îi încurca uneori firele. Îl caut 
în gură: mai avea doi dinți de lapte. Mă 
daŭ pe din ’napoia lui si cerc să-i ridic 
coada; coada grea parcă ar fi tinut-o ci- 
neva. Titi: minte de la bietu tata — Dum- 
nezeŭ să-l ierte ! —- «măi băiete, calul pe 
coadă se cunoaşte! Cînd ăi da peste un 
cal cu coada grea, să ştii cai dat peste 
cal de sori şi să nu cauţi că-i slab, să-l 
1€i l.» 

Îmi dete în gînd un plan. 

— Cum ţi-e numele, măi Rumine? 

— Marin, boierule ! 


— Măi, neică Marine, facem noi un tirg 
amindoi ? 

— De, boierule! facem de s’o putea... 
— Merge la călărie Murgu d-tale ? 

— Merge! 

— De vînzare ţi-e, ori de schimbare? 
Rumînul se uita nedumerit la mine: 

— Cum de schimbare, boierule ? 

— Să-ţi dau pe Dereşu' mei şi să-mi 
dai pe Murgu. 

Ruminul, şiret, se scărpină după ureche, 
aruncînd o glumă: 

— Trei Dereşi de-ai d-tale nu fac cît 
Murgu meu. 

Romînii de prin prejur începură să riză 
cu hohote şi unul din ei răspunse cu o 
glumă ţărănească: 

— Mai spunea un mut 1eri tot aşa. 

— Lasă gluma, neică — zic ei. Uite se 
înnoptează şi mă mănîncă lupii pe drum. 

Rominul văzînd că nu glumesc, tinea 
la pret. | 

— Să-mi dai pe Dereşu gs: doi poli pe 
deasupra ! 


— 


64 C. SANDU 


— ŞI-o pereche de opinci, mă — glumi 
un om din ceată. 

“Tura-vura, ne-am învoit, aşa cum spu- 
sesem eğ și am plecat tus trei la Rotunda. 
A doua zi am chemat pe notar la mine 
de ne-a făcut bilete în regulă şi Marin al 
mei a plecat călare pe deselatele pe De- 
resu’. Sint sigur că şi-o fi zis pe drum în 
gindul lui: «cam ageamiŭ, conu Iorgu al 
nostru.» 

Si lac” aşa am cumpărat ei pe Murgu, 
coane Stănică. L-am pus îndată pe trait 
bun: graunte, fin de muscele, apă bună, 
asternut din belşug, tesala si perie. După 
două luni nu-l mai cunoşteam. Părul lui 
murg, închis, căpătase lustru... Capul să 
fi pus un sculptor să-l toarne în bronz. 
Motul se făcuse moale ca mătasea, iar 
coama-i curgea ca un suvoitt de intunerec 
pe partea dreaptă a gâtului. Cînd încăle- 
cam pe el, nu-i era de mers cit ii era de 
joc... Se ridica une-ori în două picioare 
de credeai că vrea să cază pe spate. Dar 
cînd îl incolteam din pinteni s’asternea la 
goană ca vintul... Aşa mers de cal n'am 


mai pomenit: uite, să fi ținut un pahar 
de apă în mînă si nu se vărsa un strop. 

Se împrimăvărase în acest timp şi dam 
locuri la oameni, iar, aşa, printre nămiezi, 
mă repeziam la Vitioara să văz ce mai e 
pe acolo. Îmi spusese pădurarul că a gă- 
sit vre-o citi-va tei jupuiti de coaje şi mă 
duceam să-mi daŭ seama eŭ singur. Cum 
ajungeam la pădure, descălecam şi-mi luam 
calul de frit. Pădurea mirosea de te ’m- 
bata: inflorise tamiioara. Pădurarul s’auzia 


buciumind din corn in adincurile padurei. 


Copacii păreaŭ nişte stilpi de cremene... 


In fund se indesiati din ce in ce şi păreau 


mai subțiri, iar printre ei se deslusia fășii 
din văzduhul luminat al zilelor de primă- 
vară... Murgul mei nu mai avea astimpăr 
ȘI vrea să se joace cu mine. Se lăsa une- 
ori greu in frit, proptindu-se în picioarele 
de dinainte şi fluşturind din cap. Cînd îl 
trageam spre mine, pornia repede, cu paşi 
mari, parcă ar fi vrut să mă întreacă... 
Căldura, lumina şi tinereţea primăverii îl 
imbăta şi pe el... Părea un copil nebu- 


C. Sandu. — In urma plugulut. 5 


66 C. SANDU 


ee ee i ene ee en ee ee o... 


natec... Cînd il mingiiam pe coamă, clipia 

din ochi de-ti venia să-l saruti... 
Mergeam prin pădure si unde vedeam 

un teii mă opriam şi-i dam ocol să văz 


de nu-i cumva încercat. Într'o zi dati de 


un teră frumos, spintecat de sus pina jos. 
Coaja era numai scrijălată, dar neluată. 
Hoţul voia, pe semne, să vie s’o 1a noap- 
tea... Am plecat acasă fără să daŭ ochi 
cu pădurarul, plănuind să stati la pinda 
noaptea. Zis și făcut... Mi-am luat revolverul 
şi am plecat cînd trecuse vre-un cias din 
noapte. 

Era întunerec dar Murgul meă vedea 
mai bine ca mine. L-am ţinut mai numai 
la pas ca să najung prea de grabă la 
pădure. | 

Vremea era liniştită. 

Ai simțit d-ta coane Stănică, ce mireasmă 


dulce pluteşte ia văzduh în nopțile de pri-: 


măvară ? 

Ai zice că răsuflarea pămîntului e par- 
fumată... Une-ori te atinge pe obraz cite 
un miros de tămiloară de par’ca-ti adoarme 
sufletul... Și e atit mister şi atita frumuseţe 


4 


MURGU 67 
in aceasta unda de aer parfumat care ra- 
tăceşte așa prin văzduh!. Ah! Ce mult 
mi-ati plăcut mie cîmpul şi viata de plugar! 
Mi-au plăcut si de aceia am plecat de la 
oraş, după moartea bătrinului... Aveam 
slujbă destul de înnaltă şi puteam sta în- 
nainte în ea. Dar mă coprinsese dorul de 
liniştea, de lumina, de curăţenia vieții de 
la tara şi vedeam eŭ bine că nu-s om care 
să-şi roază coatele pe un biurot. 

ȘI... eŭ înțeleg, coane Stănică, pe deplin 
farmecul ce se desprinde din tot ce văd 
și ştiii să-l pretuesc. 

Imi place să văz primăvara pămîntul abu- 
rind în urma plugului, imi place să văd 
cum răsar sămănăturile din el ca nişte vir- 
furi de ace, şi îmi place să le urmăresc 
cum cresc la căldura rodnică a soarelui... 
Si mi-au plăcut nopțile de primăvară pen- 
tru că sunt pline de un mister deosebit. 
Parcă aştepţi ceva în fiece chpită... Iti în- 
chipui deci în ce minunată stare sufletească 
eram eŭ în noaptea aceea.. 

„Mergeam. domol, P cînd şi cînd 
cite-o' tigare... Atunci am înţeles eu ce 


68 C. SANDU 


adinca înțelepciune e în proverbul arab: 
«raiul pămîntesc e pe spinarea calului»... 
Mi se păru odată c’aud un glas de copil 
mic. Opresc calul şi-mi titi răsuflarea : erai 
cocorii !... Plutiaă pe sus, dar nu le puteam 
simți sborul. Și glasul lor, ce ’nfiora cînd 
si cînd liniştea înălțimilor întunecate, îmi 
revărsa în suflet o bucurie nețărmurită... 

De ce ne bucurăm oare atît de mult cînd 
auzim sai vedem cocori primăvara pentru 
întia oară !!... 

..Am ajuns la pădure prin puterea nop- 
tii. Am descălecat şi am stat să ascult cam 
cit ai spune «Tatăl nostru». Nu se auzia 
nimic. Murgu stătea nemișcat, cu urechile 
îndreptate înainte ca două pilnii. Mi-am 
scos revolverul din toc şi am pornit încet, 
cu calul după mine. Din cînd în cînd mă 
opriam și ascultam. (Pădurea dormia supt 
paza cîtorva stele ce 'ncepuseră a se ivi 
ici-colea. In răstimpuri auziam trecînd cite-o 
înfiorare prin crăcile de sus,... parcar fi 
fost un suspin. Murgul se lăsa grei în frit 
par'că l-aşi fi tirit în gropi... Si de- odată 
un nechezat de cal fărîmă liniştea nopţii. 


MURGU 69 


Murgul met se opri in loc, ciulind ure- 
chile. |L-am mingiiat pe coamă, ca să nu 
necheze si el si am stat să ascult... Nu ştiam 
ce să fac: să mă fi dus cu calul, mi-era 
teamă să nu fac prea mult zgomot; să mă 
fi dus singur, mi-era teamă să nu necheze 
fugaru 'n urma mea. Mam aruncat apoi 
în şea şi am pornit încet. Să fi mers ca 
vre-o cinci-zeci de stinjeni domneşti, cînd 
zăresc de-odată o lumină. Descalec şi mă 
furisez pînă mai aproape. Se deslusia o 
poiană si-’n poiană foc vesel de lemne. 
Doi haidamaci stat tolaniti lîngă el. Vre-o 
șapte cai erat priponiti mai de-o parte. Ce 
fel de oameni puteau fi ăştia? Uitasem 
teiul scrijălat. Mă gindiam la oaspeții ăştia 
nepoftiti... Jocul flacarilor îi lumina destul 
de bine. Portul îi arăta că nu-s din partea 
locului... Și ce căutati doi oameni cu atitia 
cai în inima pădurii prin ferul nopţii?! Ce 
puteau fi de cit hoţi de cai?! Bine! Hoti 
de cai, hoți de cai da’ să-mi dea foc pă- 
durii?! Sa fi bătut numai niţel vintul, lua 
pădurea foc... Mă dădui dupa un arțar şi 
stătui la pinda. Cali se inecati une-ori în în- 


70 C. SANDU 


tunerecul nopții, alteori se deslusiati lumi- 
nati pe ici-colea si aveai înfăţişarea unor 
dobitoace de pe alte lumi. Hoţii vorbiai 
dar nu-i puteam auzi... Intr’un rînd îmi dete 
în gînd să mă 'ntorc în sat şi să dati de 
ştire la milițieni. Dar ma gindii că sar 
putea să plece pînă ne-om întoarce noi... 
Să-i lovesc singur, mi-era teamă să nu mai 
fie vre-unul doi ascunsi pe unde-va şi să 
tabere și ei pe mine... 

Intr'un rind văd pe unul din ei că se 
scoală. 

Celalt atita focul. Apoi, după cîteva clipe, 
aud pe unul intrebind: 

— A cui spuneai că-i pădurea asta, măi 
Onec ? 

— A lv’ Măciucă. 

— Ce fel de om e boeru ăsta? 

— Om ca toți oamenii. Ii plac şi lui că- 
luseli, ca şi nouă... Am auzit că are un 
Murgulet de face 50 de poli. 

Hoţii tăcură iarăşi. Focul slabia. Cati în- 
torceatt din cînd în cînd capetele spre el... 
Pe de-asupra pădurii trecu un stol de pa- 
sări... Unul din hoţi zise: 


MURGU 71 


— Măi Oneo, hai să plecăm, că ne apucă 
ziua pe aici. 

Cellalt se ridică ’ntr’o rina: 

— Du-te şi despriponeste caii omeneşti 
că et pui şeile pe ai nostri.» 

Intelesesem că sunt numai ei amindoi. 
Simtti furnicaturi prin trup... Stam cu de- 
getul pe tragaciul revolverului. Murgul 
par'că era de cremene, sta neclintit... Fo- 
cul trăgea să moară... 

..Un ciuhurete înfioră pădurea cu stri- 
gătul lui... Hoţii porniră. Unul luase trei; 
altul doi cai pe delături. Cel cu trei cai 
pe delături vema drept spre mine. Cel’lalt 
tinea mai la dreapta. 

Murgul meti începuse să schimbe din pi- 
cloare. Il coprinsese un neastimpar ciudat. 
Hoţul se apropia mereă dé mine... Uite-l, 
numai doi stînjeni,... numai la un stinjen ! 
Si atunci, Murgul meu începu să necheze 
deodată. 

Stătu pe loc şi întoarse capul spre to- 
varas : 

— Auzisi, Oneo ? 

Ce era de facut ?... L-am ochit in inimă 


72 C. SANDU 


sl am tras... A căzut pe spate, pe cal şi 
calul a rupt-o la fuga si la citi-va paşi l-am 
auzit cum sa prăvălt la pămînt... 

Celalt hot descălecă iute şi se dădu 
după cai, împingimdu-i spre pădure. 

— Să stai că te culc şi pe tine! 

Dar hoțul se făcea că n’aude şi silia să 
intre în pădure. Am pornit spre e. dar 
mam oprit după citi-va paşi căci mi-era 
teamă să n'aibă si el vre-o armă de foc 
și să mă fulgere de la adăpostul cailor... 
Intră în pădure şi incdleca : 

— Hi, Soiman! 

Lăsai caii furati in plata Domnului si 
ma repezii în urma lui. Vream să-l prind 
vill, nevătămat, să-l leg fedeles cu friul 
calului și să-l aduc in bice pin’ la curte... 
Pădurea se îndesise întrun rind de tot... 
Crengutele uscate de pe jos trosneati cînd 
ŞI cînd... Uneori mă izbiaŭ în ochi, virfu- 
rile crengilor mai joase... Dar goana tinea 
mereu... Cali strănutaă din cînd în cînd... 
Nu ziceam nimic, nici et, nici hoţul... Si 
iată că deodată miji înnaintea noastră se- 
cera lunii printre copaci. Ne apropiam 


MURGU 73 


deci de marginea pădurii şi nu mai era 
de cit vre-un cias pînă la ziuă... Hoţul 
esi din pădure si statu o clipă nehotărit. 
Îl văzui cîrmind la dreapta, pe urmă la 
stînga ; pe urmă se puse pe goană drept 
înnainte. Se lipise broască de greabănul 
calului. Murgul mei trăgea de frit să-l 
rupă. l-am dat drumul. A pornit în galopul 
lui furtunos, uşor ca un soim. Dar Soima- 
nul hotului gonia si el nebun si de cîteva 
ori mi se păru chiar că-l pierd din ochi şi 
din auz... Atunci infigeam nemilos pintenii 
în pîntecele Murgului... La Movila Săpată 
am ajuns pe hot. Soimanul lui căzuse. 
Hoţul sta cu măciuca de corn în mînă 
gata să izbeasca: 
_— Măi care esti tu? răcneşte el. 

Am descălicat, am lăsat calul la o parte 
si am tras un foc în vînt. 

— Să nu indraznesti să te mişti, că te 
fulger ! — zic eŭ, pornind spre el. 
_ Se trăgea acum îndărăt, neîndrăznind să 
izbeasca. A început apoi a-mi da ocol, 
invirtindu-se ca o fiară în cușcă şi cînd i-a 
venit bine s'a repezit ca o furtună spre 


74 C. SANDU 


Murgu met, care sta la vre-o două-zeci 
de paşi de noi. 

«Haiti! Vrea să-mi fure calul» îmi zisei 
în gînd şi porni după el. Dar el ajunse 
cu cîțiva pași înnaintea mea... Nar fi pu- 
tut însă pleca căci et lag fi ajuns... Îl 
văzui parcă pipăind pe Murgu la piept 
șI dindu-se la o parte. M’apropiai de cal: 
viă nevătămat... 

— Ei, drăcia dracului! — imi zic et. 
Ce-o fi căutat hoțul la calul mei?! 
„Şi cînd iau mai bine seama, ce să văd?!.. 
: Din pieptul calului tisnia ca dintr’o tulumbă 
un şiroiă de sînge. Calul însă părea că nu 
simte nici o durere, atît sta de liniştit... 
Hoţul vrusese să-l fure, dar fiind-că n'avu- 
sese timp să încalece, îi băgase cuțitul în 
piept... Calul mei începuse a slăbi, a ameti: 
S’a legănat de cîteva ori pe picioare, par’ca 
ar fi avut «ticul ursului» şi sa prăvălit la 
pămînt... Mam luat după hot... Parcă mi 
se pusese un puvoiă pe ochi... Mi se părea 
că fuge si Murgu alături de mine... Hoţul 
era la vreo cinci stînjeni înnaintea mea 
și fugea sprinten... Mie mi se pusese un 


junghiă in splină... La citva timp rămăsei 
în urma hotului cu zece stinjeni... Îmi ve- 
nea să-mi smulg părul din cap de minie... 
Si de odată zăresc ceva negru mai la o 
parte: zeghia hotului... 

Asta era semn că hoţul slăbise. Printr’o 
încordare de voință, mi-am luat mai mare 
iuțeală... Hoţul imi era acum numai la trei 
stinjeni. Îi auziam gifiitul răsuflării... Su- 
doarea îmi curgea în ochi. Şi de odată 
văzui pe hot cum dă in nas, ca împiede- 


cat de ceva în cale: 1 se deslegase vină: 


rile de la opincă și călcase pe ele. l-am 
căzut în spate... Dar el sa ridicat ca un 
urs, scuturindu-se să scape de povară... Il 
tineam strins de git, de pe la spate, şii 
curmam încet-încet răsuflarea. ÎL simtii cum 
se pipăia cu mina la briti, apoi cum scoase 
cuțitul... Și atunci am sărit jos şi i-am prins 
cu amindoua miinele mina lui dreaptă muş- 
cînd-o cu cruzime. Cutitul i-a căzut Jos... 
M’am plecat, l-am luat şi l-am pus în ca- 
rimbul cizmei... 

— Ah! Mincati-asi calavia! — zise hotul 
ȘI îşi făcu loc de izbit cu măciuca... 


76 C. SANDU 


Tocmai acum îmi adusei aminte că eu 
am revolver... l-am trîntit un glonţ în pi- 
cioare. A căzut la pămînt, văitîndu-se... 
M’am plecat peste el, punîndu-i mina în 
git. Hoţul mă apucă de piept, tragindu-ma 
la el... Îi pusei genunchiul pe piept: 

— Stai cîine, să-ți las niţel singe. 

Și-i crestai numai putin beregata. Se 
căznia să se scoale de supt genunchiul 
mei. Dar genunchiul mei par'că era pia- 
tra de moară. Îmi venise o putere spăimîn- 
tătoare... 

Auzii odată un cucurigat de cocoș... Ho- 
tul începu să se vaite: 

— Nu mă omori, boerule, că-mi mor co- 
pilaşii de foame. 

Stătui o clipă înduioşat... Hoţul pipăia 
pe la carîmbul cizmei să dea de cuțit. Vă- 
zind însă că nu-l găseşte, îmi pune mîinile 
în git. M’am zmucit în sus cu putere, scă- 
pind din strinsoarea lui. l-am pus apoi 
țeava revolverului în frunte şi am tras. 
Capul ridicat în sus, în încordarea luptei, 
a izbit pămîntul cu un zgomot surd; iar 
trupul se lungi de odată si intepeni aşa. 


MURGU (AL! 


Fumul pieri repede presărind în aerul în- 
conjurător mirosul îmbătător al prafului de 
puşcă... 

Cînd m'am ridicat in sus, luna era de 
două sulițe pe cer. Spre răsărit se revar- 
sati zorile. Îmi jucaŭ numai flacări pe supt 
ochi, şi din toate părțile par'că-mi venia 
un miros de sînge cald. Nu eram nici trist, 
nici vesel; eram obosit... Aşi fi vrut să 
dorm acolo în cîmp, lungit pe lesul Mur- 
gului met... Am pornit însă încet-încet 
acasă... A doua zi am dat de ştire la sub- 
prefectură și am îngropat pe Murgu chiar 
în Movila Săpată ?..» 

Cei doi călăreţi intrară în pădurea Vi- 
tioarei. Copacii aveai umbre scurte... Caii, 
muşcaţi de pinteni, porniră în trap întins 
si cei doi călăreţi se pierdură în adîncul 
pădurei. 


Fee Oe mom ate mea ame en me Dag ga SIR app tm E Re RR Ne ne Ioa em et een tet tee lem nen he, enn ee 
—. 


tine — 2 A 
P ee Eee een O aaa a — ŘE ETD i 


me = ao tin Am le E ee ee m m ee ee ee whe, cattle n Cea ate ae ua aes 


NITA MINDREA 


- smn Rie i E ve Ee ee EN 
CRY Tires CS ee eS ene a RT i TI IT II SR = 


a en 


ETE ee ml Retires Bate kp ia l 
ote Ml all S naen a [gl 


NIȚĂ MÎNDREA 


I Sotiel mele Lenuta.. 


“i utuianca era din mosi-stramosi a Mîn- 
A " dreştilor. Trei mii. de pogoane de 
9 pămînt gras ca untul, negru-păcură 
si toate întrun singur trup. Se putea făli 
boierul Eremia Mindrea cu o astfel de mo- 
sie. Cinci sate erat invoite pe ea: Tutuenii, 
Răstoacele, Brătuleasa, Obaia şi Girliciu, 
toate sate de oameni muncitori şi cuprinși, 
afară de Obaia, un sat de adunătură, unde 
erati oameni mai leneşi şi răi naraviti. 
Au fost adevărați plugari Mindrestii ăştia. 
Ei înțelegeau fericirea ascunsă in munca 
ostenitoare a tarinelor rodnice. Se sbateati 
dupa treburi din zori pina’n noapte cit timp 
le era dat să trăiască si închideaii ochii 


C. Sandu. — În urma plugului. 6 


82 C. SANDU 


linistiti cînd le venea ceasul de pe urmă. 

Numai Eremia părea mai moale din toți 
Mindrestii pe care-i apucaseră bătrînii de 
prin prejur. 
“Tatăl lui, Florea Mindrea, trăise o sută 
si opt ani incheiati. Cînd era în puterea 
vîrstei se băga supt carul încărcat cu trei 
chile de bucate şi-i ridica podina de două 
palme de pe scaunul din urmă; iar cînd 
era de nouă-zeci de ani se arunca pe cal 
ca un flăcăi. | 

Eremia Mindrea avea un singur fecior, 
pe Nita Mindrea. După ce a sfîrșit vre-o 
cinci clase de liceă, Niţă n'a mai vrut să 
mai plece la învățătură si tatsăă nu la 
silit de loc, ci la oprit cu el la moșie. lar 
băiatul ajuta pe batrin în treburile moșiei 
si batrinul își zicea de multe ori în gînd: 

— Cînd oi închide ochii, ştii incaltea 
că las om! | 

Căci Niţă Mindrea pricepuse tot rostul 
moşiei si toate chichitele isprăvniceilor şi 
pîndanilor. Se înfipsese la muncă temeinică, 
știi ca un plugar bătrîn. După ce și-a fă- 
cut ostirea, sa întors iar la moşie: 


NITA MINDREA 83 


— Tată, mai odihneste-te si d-ta că des- 
tul te-ai zbuciumat pin’acum. 

Și astăzi, Nita Mindrea invirtea singur 
toate treburile moşiei. Bătrinului îi ridea 
sufletul cînd îl vedea pornind călare de 
diminecioară la cîmp. Il petrecea din ochi 
pină pierea în nedesluşitul crăpatului de 
ziuă. lar seara îl pierdea din ochi, de drag 
ce-i era, cînd îl vedea venind de pe cîmp, pîrlit 
de soare si de vint, prăfuit, răguşit. ȘI 
cum venea, mînca ce minca si pleca iar 
pe cîmp, călare și cu revolverul la el. Ai 
fi zis că nu ştie ce-i oboseala, par’c’ar fi 
fost plămădit în cremene. ȘI boierul batrin 
avu într'un rind un fel de vedenie a lui 
tat'săă, privind după fiă-săă Niţă. Apoi un 
gînd lămurit 1 se întățișă în minte: 

— Sa scris în partea lui bunicu-său! 

Așa era. 

Cu toată lumea se 'mpăca bine boierul 
Eremia Mindrea, numai cu Obăienii, nu. 
Dac'ai fi aşteptat să vie ei să-ți facă munca 
ce’ti erat datori, ti sar fi scuturat bucatele 
pe cîmp. Cînd venia toiul muncii, isi luai 
coasele pe umere si se lăsaŭ in spre Bă- 


84 C. SANDU 


răgan, unde luau cite 5 franci pe zi. La 
ierbărit nu ’si invoiati decît 40—50 de vite, 
dar dacă te-ai fi făcut in islazul lor, ai fi 
numărat pe putin 70 de-capete de vite 
mari. lar cînd îi chemai la socoteală, in- 
cepeau să se vaete: 

— De boierule, parcă eu n’as vrea să 
mă plătesc, păcatele mele?! Da' m'a lovit. 
un necaz: mi-a. murit un bot din jug şi 
mi-am luat altu ’n loc, că eŭ cu ei mă ţii, 
Si-am rămas lipit, boierule. Nici mălai n'am! 

Ori cine ştie ce alt necaz spuneai ca 
dat peste ei. | 

Minciunosi, puturosi şi hoţi, astfel de oa- 
meni erai Obăienii. 

Niţă Mindrea le ştia portul si cum sa 
întors din oştire, sa lăsat greu pe ei. 

— Lasă, tată, că, le vii eŭ de hac! 

— Numai să poţi, flăcăule ! 

— Las’ pe mine bătrinule ! De nu ţi-r-oi 
da eu pe brazdă, să nu-mi zici pe nume. 

ȘI în fie-care noapte Niţă era pe cîmp. 

Dintre -toți locuitorii invoiti pe moşie 
numai Obăienii eraii mai hirbari. 


NITA MINDREA 85 


Cînd si cînd: vedeai cite-un partal de 
grîù păscut de cai lor. 

Intr'una din seri, Mindrea, tinarul, a ple- 
cat pe jos cam pe la cintatul de-al doilea 
al cocoşilor, spre Obaia. Isi luase cu el pe 
pindaru’ Ion în care avea nădejde. Era cam 
pe după Rusalii şi grîul se săltase bine ’n 
pait.. Un pură de vînt trecea suerind peste 
cîmp. ‘Norieintunecati perdeluiati stelele. Ici- 
colea tufe de mărăcini Jucat, innaintea dru- 
metilor) la bătaia vintului şi luau în intu- 
nericul nopții fel de fel de înfățișări. 

Cînd aŭ ajuns în tarlaua din spre Obala, 
sau lungit în. grit. Nu se simtia nimic, 
doar vintul cînta prin lanul întunecat. 

După cîtva timp, Niţă Mindrea luă vorba: 

— Măi loane, care-i mai coltat in Obaia? 

— Da’ să-i bată D-zeu, boerule! Care 
nu-i coltat ? Vorba aia : a tunat şi 1-a adunat. 

Bine, bine, dar trebue. sa fie un tar- 
tor între ei. 

— De! Par'că lancu Doca ar fi mai dat 
dracului. 

— Are ceva vite ăsta? 

— Păi... are vre-o şapte-opt capete cu 


86 C. SANDU 


totul. Eù mi-aş pune capul că el a păscut 
cu cali partalul- din Gura Obăiei. 

Cei doi inşi tăcură iarăşi. Vintul se în- 
tăritase de tot şi noaptea părea mai întu- 
"necoasă.: Un’ fulger lumină de-o data înnăl- 
timile frîngînd în nori o linie de foc. 

-— O să ne plouă, boierule — zise Ton. 

— Pe ce cunoşti tu ? 

— Sa ridicat vintul din spre, Ciardacu' 
Tătarului şi fulgeră la sfințit. Numai de-ar 
sta vintul |... 

— Hai sa dam o raita pina mai in fund! 

Se ridicară şi pornira. Mergeai încet, 
ascultind. Une-ori se indepartati spre a cu- 
prinde mai mult loc. Alte-ori se lăsaă pe 
vine, uitîndu-se peste grit. Vintul le venia 
în ‘fata. 

Intr'un rind pindarul statu 'n loc: 

— Mi se păru ca un glas de om. 

Ascultară amindoi cit-va timp. Intr’ade- 
văr s'auzia ceva. Par’c’ar fi fost glas de 
femeie. 

Boierul si pîndarul se uitară unul la altul. 
Apoi Mindrea porunci : 

— La pămînt! 


NIȚĂ MÎNDREA 87 


ee 


Mergeat- încet, tirindu-se ca şerpii. Vin- 
tul le ducea fisiitul innapoi. Se tirira ca 
vre-o trei stînjeni, apoi se oprira. O ară- 
tare de femee se desluşia ’naintea lor. Um- 
bla prin grit, se întorcea, da din miini 
par’c’ar fi aruncat cu bolovani si blodogo- 
ria din gură de nu ’ntelegeai nimic. Ai fi 
zis că-i nebună. 

Ion prinse binisor braţul -lui Mindrea. 

— Boierule, ştii ce-i asta? 

— Ce-i? 

— Asta-i baba Rădoaia din Obaia. A 
venit să ia mana griului. 

— Dă'ncoa harapnicu'! 

Si Mindrea s'a tirit pe pîntece spre vră- 
jitoare, răsărind de-o dată în fata ei: 

— Ai sfîrşit cloanto? Ei, acu să-ți plă- 
tesc. 

ȘI dindu-se cu un pas înnapoi, a’ncins-o 
strasnic în bicit: 

— Na! 

Cînd l-a văzut, vrăjitoarea a rămas cite-va 
clipe "'mpietrită în loc, apoi a rupto la 
goană. Mindrea după ea! Si bice! 

Vrajitoarea era ’n pielea goală şi gonia 


88 C. SANDU 


să-şi ia cămașa, fusta, briul și basmaua de 
cap pe care le lăsase, pe semne, la capul 
locului. Dar Nita Mindrea o sfircuia fără 
milă si une-ori întorcea biciul şi-o sorcovia 
cu codiriştea de. corn. 

— Na, cotoroanta! Na’ti fermece! Na’ti 
vrăji !.. Nal..-Na! ý 

Baba maï fugi o bucată de loc, apoi 
căzu cum cade bou’n jug. 

Niţă o arse peste spete cu harapnicul : 

— Unde ti-s cămăşile, sgriptoroaico? 

— Aoleo!.. Hi!.. Sint mai colea aşa. 

— Du-ne la ele. 

— Vă duc boierule, va duc, păcatele 
mele ale rele!.. Aoleo! 

Camasa era întinsă pe pămînt cu minecile 
aduse supt ea, la spete; ciumberul din cap 
flutura, prins de o tufă de alor; fusta era 
cocolosita mai la o parte, iar briul serpuia 
printre ele ca o cărăruşă de singe. 

— la vezi tu, ma loane, tine ceva cium- 
beru-ăla ? 

Pîndarul luă basmaua, o răsuci în m 
ca pe o funie şi trase de ea: 

— Tine boierule! 


Aw 


ini 


NIȚĂ: MINDREA 89 

— Da-l încoa. 

Mindrea prinse miinile babei, rle aduse 
la spete şi-1'le legă strîns. Apoi se dete 
un pas îndărăt şi o sfircui peste piept: 

— Să mai vii şi mîine noapte, dacă ţi-o 
fi dor de zeamă de bicit. 

Baba porni ca scăpată din pușcă, dar 
după ce fugi ca la o zvirhtură de bat, 
căzu... Au deslegat-o a doua-zi nişte dru- 
meti care si-att făcut cruce cînd ati văzut-o. 

Obaia urla. Baba Rădoaia,. spaima sa- | 
tului, să o pata asa?! Ea care lega ploile, 
lua laptele vacilor şi mana bucatelor, ea 
care stăpînia ca un duh necurat toate bu- 
natatile, să aibă trupul numai. vinătăi de 
harapnic ?!.. Al dracului om trebuie să fie 
dar Niţăsta al boierului !.. 


II 


Mare minune! Să treacă Ispasul, să treacă 
șI Rusalule şi boierii nostri să nu mai facă 
numărătoarea vitelor la Obaia! Pin’acum 
se ştia: la Ispas, humărătoarea. Boierul 
bătrîn da de știre de cu seară prin isprăv- 
nicelul Obaiei, Neculai, şi a doua zi vitele 


90 C. SANDU 


se număraŭ pe cîmp, căci curtea boierească 
era departe de islazul Obăienilor. 

Nici odată nu se găsise vre-o vită care 
să nu fie invoita. 

Boierul ştia însă că Neculai e ajuns cu 
Obăienii şi le spune ’n ajunul numărătorii 
ca a doua zi să nu dea la păscut vitele 
netrecute 'n contractul de ierbărit. 

Niţă Mindrea a pus picioru 'n prag: 

— Bătrînule, numărătoarea Obăienilor o 
fac eŭ anu-ăsta şi nu pe cîmp, ci aci, la 
curte. 

— Biune, băiete ! 

Si ’ntr’o Duminică, asa pe după nămiezi 
Nita Mindrea porn cu lon si cu alti doi 
pindari, călări toţi şi cu harapnice ’n miini. 

Dădură pe după cimitir şi o luară pe 
hotarul din spre răsărit. 

Cînd a ’nceput a se zări Obaia, aŭ abătut 
șI aŭ intrat în pădurea arendasului vecin. 
De-acolo vedeau, dar nu puteai fi văzuți. 
Cind aŭ ajuns aproape de islaz, aŭ des- 
călecat. Simion porn la Obaia să cheme 
pe Neculai. Înțelegerea era aşa: Simion 
să cheme pe Neculai fără să-i spuie ce 


NITA MINDREA 91 
nevoie are boierul de el si cu toții să ia 
din urmă cireada Obăienilor şi s'o ducă 
la curtea boierească 'n Tutueni. 

Boierul si cu cei trei pîndari aştepta în 
marginea pădurii. Vitele păşteai pe islaz, 
Unele se răslețiseră. Iarba era frumoasă, 
deasă-perie, întunecată de verde ce era. 
Ici-colea cite-o floare de păpădie părea ca 
un ban de aur. Văcarul sta rezemat in bita 
mai la o parte, haind cind si cind la vre-o 
vită ce se prea 'ndepărta: 

— Nea, boală, nea, minca-te-ar lupchii! 

Apoi bita sbura, vijiind, invirtindu-se şi 
isbea infundat. 

După cit-va timp se văzu venind” din 
spre Obaia Simion cu Neculai, ispravni- 
celul. Acesta însă nu era singur. Un mînz 
de copil se tinea după el. Era numai cu 
scurta, în capul gol şi cu picioarele goale. 
Cind s'aă apropiat de boier, aşa in cit să 
poată fi auzit de el, Neculai se răsti la 
băiat : 

— Da’ du-te acasă, mă nespălatule. La 
ce vii cu mine? La colaci calzi? 

Băiatul s'a ’ntors niţel îndărăt, apoi s'a 


92 C. SANDU 


oprit in loc, s'a uitat la boier şi la pindari, 
apoi a venit încet-încet la «ei. 

— Ştii la ce te-am chemat, neică Ne- 
-culai ?. 

— Știu, borerule, dacă mi-ei spune. 

— Uite să luăm dinapoi vitele Obăienilor 
şi să le ducem la curte la numărătoare. 

— Păi nu crez să putem, boierule, c’abat 
boalele dracului în lături. şi strică griul. 

— Sîntem o grămad'aici. Șase oameni. 
Hai, roată 'mpreţur ! 

„Călăreţii se împrăştiară şi începură a hai. 
la vite. şi a le aduna mai aproape., Băiatul 
lui Neculai o lua rara-rara şi se îndepărtă. 

La început fu grei. Vitele, speriate, abă- 
teaui, fugeau care 'ncotro par'că dase stre- 
chea ’n ele.. : 

Dar cei patru călări, le veniră ’n curînd 
de. hac, le strînseră si le porniră pe drum. 

Văcarul mergea ’nnainte, Mindrea şi cu 
Ion mergeati călări pe stînga, ceilalţi doi 
pindari pe dreapta, iar Neculai în urmă. 

Cînd aŭ apucat pe drumul dintre lanuri 
vitele, s'aă înşiruit şi mergeaă de minune. 
Un nor de praf se ridica 'n urma lor. 


NIȚĂ MÎNDREA 93 

Cînd şi cînd cite una mai lacomă abatea 
în lături smulgind din mers cite-o gură de 
grîu pe care ‘| amesteca iute. 

Si de-odată pindarul Ion s’apropie de 
boier si-i sopteste : 

— la te uită in urmă, boierule! 

Un cird de oameni venea din spre Obaia. 

Cămăşile lor albe, de sărbătoare, li se 
puteaii deslusi de-a binele. 

— Sa ridicat Obaia toată! şopti iar Ion. 

Acum înțelegea Mindrea rostul acelui 
băiat ce venise cu .Neculai. El dăduse de 
ştire Obăienilor. Aceştia veniati mai în fugă, 
mai la pas. Toți aveai ciomege ’n mîini. 
Cînd au venit la vre-o două-zeci de paşi 
în urma cirezii, aŭ tăcut de-odată. Apoi, 
unul răsări "n calea văcarului: 

— Da ’ncotro, măi neică Jigileo ? 

Văcarul întoarse capul spre boier. 

Vitele 'ncepură a se -rasleti. Pindani se 
strinsera lîngă Mindrea. 

— Măi, ce vreți voi? întrebă acesta pe 
Obaieni. 

— De ce ne iei vitele? răspunse unul 
din grămadă, intrebind. 


94 C. SANDU 


— Sa le "număr. 

— Da de ce nu le ’numeri pe cîmp ca 
pîn acum ? 

— Fund-că nu vreau! 

— Nici noi nu vrem să ne duci vitele 
la curte. Ce? ’I colea curtea? 

— Păi par'că-i cum vreți voi? 

— Abateti vitele "'ndărăt, mă! strigă un 
Obăian. 

_Vitele se 'mprăştiară prin grit. Mindrea 
dădu pinteni calului şi porni spre Rumini, 
sfircuind din fugă vr'o doi-trei. Dar oamenii 
lâsară vitele şi se strinsera repede în ju- 
rul lui. Pindanii goniaŭ vitele afară din tar- 
lale, căsnindu-se să le tie pe drumul îngust 
dintre ele. | 

Unul din ei dădu peste vr'o trei Obăieni 
cari “1 apucară calul de frit. U n ţăran dădu 
să puie mina pe dirlogii calului lui Min- 
drea, dar acesta °l arse nemilos cu ha- 
rapnicul. Cercul de oameni se stringea 
din ce în ce mai mult şi boierul vedea 
bine că de lor înghesui, nu scapă ne- 
ciomăgut.— 

Deodată cercul de lume se rupe chiar 


NITA MINDREA 95 


eR Oe i i ay 


in fata lui Mindrea si din elrăsare un Ru- 
min voinic, cam intunecat la fata. 

— Ce-i, boierule, ce-i? 

Oamenii se apropiaii mere. Calul lui 
Mîndrea începu a se neliniști. 

— Da’ tu care mai esti, mă? întrebă 
Mindrea pe cel ce-i sta ’n fata. 

— Eu sînt Iancu Doca. 

— ȘI dacă esti Iancu Doca, ce? 

— la nimic!.. Da ce ai d-ta cu noi? 

Vedea bine Mindrea ce-i de făcut. Cu 
glasul domol, întrebă: 

— De ce nu sinteti oameni de treabă 
șI vă puneţi de pricină? 

Atunci răsări şi Neculai isprăvnicelul în 
fata Obăienilor ? 

— Măi creştinilor lui Dumnezeu, fiți oa- 
meni de omenie si lăsați boierul, să-şi facă 
numărătoarea. 

— S'o fac’ aici, s’o fac’ aici! răspunseră 
mai multe glasuri. 

Oamenii însă se dădură încet-încet în- 
napoi. Acelaşi gînd îi străbătu pe toţi de 
odată: «I-e frică boierului, că şi-a domolit 
glasul». | 


96 „0, SANDU 


î........ ..... ee ee ee 


Veniseră cu ciomegele, dar nici unul nu 
îndrăsnise a’l ridica. Dacă însă unul din ei 
ar fi isbit în boier, ar fi tăbărit şi cei-lalti 
pe loc. 

Cercul de lume se trăsese 'ndărăt cam 
de vre-o doi stinjeni. Apoi lumea a ince- 
put a se 'ngrămădi numai în fata boieru- 
lui, lăsîndu-i drum la spate. Iancu Doca 
sta neclintit în fata lui. 

«Acum e acum!» gîndi Mindrea. Cirmi 
calul spre stînga. Apoi calul jucâ, se dădu 
înnapoi, înspre oameni. Aceştia se tra- 
seră si mai îndărăt. Toată lumea credea că 
boierul vrea să le spue ceva, dar nu stă 
calul. 

— Tu nu te dai îndărăt, nu? 

Doca vedea. că pe el l-întreabă Mindrea. 
Dar n'avu timp timp să zică nimic, căci 
boierul înfipse pintenii în burta calului şi 
trecînd pe lingă el, îl trăsni cu codiriştea 
peste ochi, din fugă. | 

Obdienii începură a 'njura si a'i striga 
in urmă. Citi-va mai iuți de picior se luară 
după el. Dar [Mindrea avea cal bun ŞI dur- 
duia pămîntul supt a Cînd se uitâ 'napoi, 


NITA MINDREA 97 


i i i .  . . ... . . .. pnnc......... .. . . .  . ee a i eee .. .. 


Obăienii erai tot la sfat, în mijlocul dru- 
mului prăfuit, parind o pata de zăpadă... 
A doua zi islazul Obăiei era pustiu. 

Cînd a venit cireada la păscut, pîndarii 
boiereşti eşiră în calea ei: 

— Măi, neică Jigileo, fă-te ’n dărăt cu 
vitele că nu le mai primeşte boierul la ier- 
barit. 

Cireada s'a întors in Obaia.) Viţeii legați 
prin curți mugiat, vacile răspundeaă din 
uliţă şi era un muget necurmat, o jalanie 
de vite de par'că venise sfirşitui lumii. 

O greşiseră Obăienii. Credeatt c’ati pus 
genunchiul și pe Niţă Mindrea, dar cînd, 
auziră seara de întimplarea cu cireada s'au 
uitat mirati, infricosati, uni la alții. 

— Ce-i de făcut? întrebă unul. 

— Să eşim mîine noi cu vitele la islaz 
ȘI să ciomăgim pindarii! răspunse lancu 
Doca. | 

ȘI a doua zi pînă ’n ziuă Obăienii în- 
cepură a sosi cu vitele la iarbă. Pindarii 
boiereşti erai pe islaz şi veneau spre ei. 
Un car cu doi boi se ducea pe semne la 
moară. Era car boieresc. In scoarte avea 


C. Sandu. — In urma plugului. 7 


98 C. SANDU 


foi de porumb. Argatul mina boii pe din 
cea. Carul se opri lingă put si argatul de- 
juga boii să-i adape. 

— Da ’ncotro măi? întrebă un Obăian. 

— la pin’ la moară la Găvanele! răs- 
punse argatul. 

In acest timp pindarti se apropiară de 
Obăieni. | 

— Măi, oameni buni, luati-va vitele ’n- 
dărăt că nu le mai vrea boierul pe moșie. 

— la vedeţi să nu.vă rămînă oasele pe- 
aici, răspunse lancu Doca. 

Pîndarii se puseră de pricină, Obăienii 
tăbăriră pe ei. Se amestecară printre vite. 

— Da-i mă! 

Dar iată că de supt foile de porumb din 
carul boieresc răsănră de-odată Nita Min- 
drea cu trei jandarmi şi brînci la Obăieni. 
Puseră mina pe Iancu şi pe alti citi-va şi-i 
legară burduf. Ceilalți Obăieni se 'mprăş- 
tiara ca puli de potarniche. Cei legaţi fură 
lungiti la pămînt si bătuţi pin’ nai mai: 
zis nici circ. Apoi fură deslegati. 

— Aşa! Acum luați-vă vitele de din- 
napoi şi duceti-le la voi în sat să mănînce 


NIȚĂ MINDREA 99 


pămînt. Si să nu mai prind picior de O- 
băian pe moşie, că vă impusc ca pe cîini! 
zise Mindrea. 

A treia zi Obăienii erai în păr la curte 
în Tutueni. Işi luaseră de la poartă căciuhle 
si pălăriile din cap şi se apropiaă tacuti, 
smerați, pocaiti. lar Niţă Mindrea, zarindu-i 
pe fereastră, le ieși ’n cale, soptind batrinului: 

— Sau dat pe brazdă Obăienii nostri. 

Apoi către ei: 

— Eï, ce-i povestea? 

— Ce să fie, boierule?!... la rău! Ne 
mor vitele de -foame. 

— Cine-i de vină? 

— De! 

Mindrea a chemat pe primar la curte şi 
a făcut ispasa la fata. locului. Stricăciunea 
făcută griului în ziua cînd era să se facă 
numărătoarea a fost pusă 'n spinarea Obăie- 
nilor, în muncă: s'a 'ncăputat numai din 
globitul lor două-zeci de pogoane de seceră. 

“Cînd a venit vremea secerişului, Obăienii 
asudati pe lanurile Mindrestilor în rind cu 
ceilalți locuitori. Niţă Mindrea 1 ingenun- 
chiase. 


100 C. SANDU 


III. 


' Dăduse Dumnezei un an bun şi se fă- 
cuse griul de pomina: două chile la pogon 
si pe alocuri săria şi peste două chile cu 
două-trei baniti. Într'o Luni de dimineaţă 
batozele aŭ început să urle. ÇGrîul roşu, 
grei la bob, curgea ’n trăgători şi venia 
la vînturătoare, iar de-aci se făcea vraf pe 
zăblae curate de unde-l incarcati argații şi-l 
duceau la magaziile boieresti./Mindrea sta 
mai-numai pe batoze. Coşarii băgau năval- 
nici la val: erai în capetele goale, cu oche- 
lari de morar la ochi, cu minecile cămăşilor 
prinse ’n zavolniti. Si de-acolo, de sus, su- 
praveghia Niţă tot mersul treburilor: rin- 
duiala carelor ce veniaii cu dijma, mersul 
machinei, încărcatul în saci, [ tirisurile de 
paie ce se 'ngrămădiaă mai încolo porcoae- 
porcoae ca nişte musuroae aurii. In trei 
săptămîni treeratul s'a ispravit si Nita Mîn- 
drea a pus la ogoare și atunci batrinul 
Mindrea i-a spus, bătîndu-l pe umere: 

— Lasă-mă pe mine la ogoare, flăcăule, 
șI tu du-te unde-va de mai răsuflă. 


NITA MINDREA 101 


— Mă duc în baltă să'mi văd averea mea. 

— Du-te şi în baltă. 

— Să iei seama, bătrinule, la plugurile 
Obae or Pune-le adînc si dă-le brazdă 
îngustă. Să-i calci pe negindite, că-i prinzi 
cum saltă plugurile mai în fata. 

ȘI cei doi boieri au urmat înțelegerea 
ce-o puseseră la cale. 

Mindrea era bun-bucuros că se poate re- 
pezi în baltă. 

Tutuianca da cu un cap în Dunăre, de 
la gura Verigii şi pina’n privalul Chirha- 
nalei. Ostrovul Morii din fata Tutuenilor 
era tot al Mindrestilor. O perdea de sălcii 
s1 mlaștini si stuf şi papură. Acolo băgase 
Niţă Mindrea o turmă de porci, turma lui, 
avere desbăşcăluită de a lui tată-său. Porcii 
aveau pasa de păscut, noroit de tăvălit și 
peşte cînd secaă mlăştinile. 

În ziua aceea Niţă porni de dimineaţă 
cu luntrea. In clipele acelea. inviorătoare 
ale luminatului de ziuă, apa părea presă- 
rată cu pulbere de pietre nestimate roșii 
ca sîngele. Apoi încet-încet pulberea roșie 
se stingea, se mohora şi apa lua luciri de 


ERAS E 


102 C. SANDU 


oţel. Pe alocuri se făceau creturi mici-mici 
par'c'ar fi fost nişte solzi de argint. Si’n 
coastele luntrii cipciiai atit de dulce apele 
ce isbiau! \Era un cîntec, un cîntec uşor, 
par'c'ar fi fost un cîntec de leagăn. Spre 
Dealurile Dobrogei soarele se ghicia. Apoi 
o geană rosie răsări 'ntrun virf si crescu 
repede, iar după cite-va clipe rotogolul în- 
focat scăpăra de lumină şi de tinereţe. Ai 
fi zis că răsare pentru întăia-oară. Malul 
Dunării rămăsese în urmă. Apa fugia la 
vale. Visla trăgea involburind apa ’n pilnii 
mici. Niţă se gindia la averea lui. Cînd a 
trecut în ostrov, a legat luntrea de o salcie 
şi a dat gură la purcar: 

— Măăăi Radule măăă... Uiuuu măă! 

Glasul răsună pina’n adincul ostrovului, 
dar purcarul nu răspunse nimic. 

Mai chiu: de vre-o două ori. Nimic. 

— Mare dracie! isi zise Mindrea şi porni 
spre purcareata. 

Cînd a ajuns pe grindul purcăreții,. 'şi-a 
zărit purcarul dormind cu fața n sus. Sa 
apropiat de el încetinel cu gind să-l prinză 
dormind şi să-l incolteasca. Dar cînd a fost 


NITA MINDREA 108 


ee ee ee ee ee ee ees 


numai la doi paşi de el, a rămas in loc, 
impietrit: purcarul era legat la ochi, cu 
călușu'n gură, legat fedeles si de miini şi 
de picioare. 

A’ngenunchiat lîngă el si i-a scos călu- 
şul din gură şi legătoarea de la ochi. 

— Ce-i mă? | 

Purcarul se svircolea să se ridice’n sus. 
Mindrea-i taia funule cu care era legat. 

— Ma călcat hoţii, boierule. 

— Ei cum? | 

— Imi strinsesem de cu seară turma 
toată'n purcăreață si făcusem un puli de 
mămăligă, că eram flămînd nevoie mare. 
Pa urmă, mă pusei asa’ntr’o rina şi atipii. 
Dar tintarii nu-mi dădeau răgaz. Aprinseră 
nişte gunoră să-i speniiă cu fumul și mă 
dădui în spatele colibii. Ma furat somnul. 
Întrun rînd mă deştept: raritele erati ca 
de două sulițe pe cer. 

Era de cu seară. Mă 'ntorc pe partea 
ailaltă şi adorm. Nu ştii cit oi fi dormit. 
Mă deştept iar în groăituri de porci. Le 
daŭ gură să-i linistesc. As! Fi guițaŭ şi 
se sbateatt parcă dase lupu ’n ei. Pui 


104 C. SANDU 


mina pe biciii și mă scol să mă duc la ei. 
Când m'am ridicat în sus, doi haidamaci sar 
de după colibă ’n fata mea. Eŭ, buimac niţel 
de somn, nu i-am putut deslusi deodată 
bine. Numai ce aud pe unu: 

— Dă-i ma! 

Si pin’ să mă desmetecesc, m'am și po- 
menit trăsnit cu ghioaga.’n cap. Am că- 
zut în genunchi ca boul. la tăiere. Si hali- 
damacii aŭ tăbărit pe mine si maŭ legat 
fedeles cu căluşu ’n gură. Erati spoiti pe 
obraz cu fulingine și negri ca dracii. Apoi 
aŭ pornit la purcăreață, unde i-am auzit 
alegind porcii ăi mai frumoși. Citi or fi 
luat, nu ştii. I-or fi pus în luntre şi s’or 
fi lăsat spre Brăila. 

Boierul asculta cu luare aminte, uitîn- 
du-se ’naintea lui. 

_— Da’ maï cunoscut tu aşa de pe glas, 
dacă-s oameni din partea locului ? 

— De, boierule, ce să zic? Nu i-am cu- 
noscut. í 

— Zici că erati spoiti cu funingine pe 
obraz ? 

— Iñ! 


NIȚĂ MÎNDREA 105 


— Atunci sînt de pe la noi. 

— Aşa mă taie şi pe mine capu. 

Se duseră la purcăreață. Şase porci 
lipsiati. 

— P'ăi mai frumoşi i-au luat, boierule, 
lua-le-ar Dumnezeu mințile ! Grasi ca nişte 
minzati ! 

Boierul nu zise nimic-nimic. Isi indesa 
pălăria mai pe ochi şi porni singurel prin 
„Ostrov. | | 

Căldura începuse a se simți. Japsile dor- 
meat acoperite cu foi de plutnita. Pe-alo- 
curi se zăreaŭ nufări ce incepeaii să se 
deschida. Din covorul inchis al foilor, flo- 
rile de apa răsăreaă ca nişte stele de ar- 
gint. Cînd şi cînd cite-un peşte se bătea 
la adînc. Din sălcii ningeati seminţele uşoare, 
albe, ca nişte fulgi de zăpadă. Păpurişul 
cînta. Printre foile lui verzi, întunecate, 
drepte, ascuțite pe margini ca un cuțit cu 
două tăiuşuri, se deslusiat pe alocuri mo- 
soare ruginii de sămînță. Rugii de mure 
pecingineatt marginile potecuţei, se acățau 
de hainele lui Mindrea. 

El trecea înnainte, cu miinile la spate, 


106 >. ©. SANDU 


cu capul plecat în jos, cu pălăria îndesată 
pe ochi. Cite-un corcodel se băga afund 
in jăpşile apropiate, tulburind liniştea cu- 
prinsului. Scorburile salculor bătrîne erat 
pline de vespare. | Fire albe, suptiri_ se te- 
suseră de la o tută la alta si in lumina 
soarelui piereai une-ori par’ca sar fi topit 
de suptiri ce erai. !Un partal de rogoz se 
ivi de-odată ’n calea boierului. Prin el se 
săltaui ici colea flori albastre de lemnie. 
Mindrea sa trintit in el, cu fata ’n sus, cu 
mîinile pe după cap, cu pălăria pe faţă. 
Toată duhoarea sudoni din captusala pă- 
lănei îi venea ’n rdsuflare. Și-i era cald, 
par'c'ar fi fost în cuptor. ȘI gîndurile zbu- 
raŭ ca albinele 'ntr'o zi frumoasă de vară 
şi iar 1 se 'ntorceaii în suflet, bătînd în 
poartă cu aceleaşi întrebare : 

— Oare să nu fie Iancu Doca la mijloc? 

Si inima lui îi spunea mereu: 

— Păi dar cine? | 

A stat aşa culcat în rogoz multă vreme, 
apoi a pornit spre purcăreață şi de-acolo 
la curte. Numai seara a spus bătrînului în- 
timplarea cu porcii. 


NITA NINDREA 107 


— Eŭ mi-aş pune capul pe tăietor ca 
Doca mi-a făcut'o. | 

— Del 

Si tocmai prin postul Crăciunului a ră- 
suflat hotia. Se intimplase o bătae in Obaia 
si unul din cei bătuți a strigat către Doca: 

— Lasă că te spui eŭ boierului: că i-ai 
furat porcii. 

—.Da’ n'ai fost şi tu cu mine? răspunse 
Doca. 

Si din Obaia sa auzit in Tutueni și Ion 
sa 'nfățişat într'o bună dimineaţă la boier: 
— Boierule, tot Doca a furat porcii. 

— De unde stii.tu? 

Apoi iacă ce fel: si pindarul i-a spus 
ce se vorbia prin sat. 

Par’ca-l luase o apă. A spus să-i puie 
seaua pe cal si a plecat turbat la Obaia, 
brinci la Doca- acasă. Calul îi era numai 
apă. Nevasta omului bănuia că nu-i bine. 

— Un’ ţi-e bărbatul, femeie! 

— Sa dus să 'ncarce nişte clocani de 
la tirlele Magurenilor. 

Vint spre tirle! 


108 C. SANDU 


Dar după o goană de cal şi-a mai do- 
molit mersul. Un cărăuş îi eşi în cale: 

— Măi creştine, mai sînt ciocani multi 
la tirle? 

— Sint boierule. 

— N'ai văzut carele mele pe-acolo? Le- 
am trimis de-azi dimineaţă. 

— Nu era nimeria, boierule. 

— Nimeni, nimeni? 

— Nici picior de om strein. 

A cirmit calu ’n loc si s'a 'ntors ’nnapoi. 
Capu-i dogoria. Cit gonia de tare şi 1-se 
părea că nu mai ajunge in Obaia. Lumea 
începu a se zăn pe la vrămiți. A intrat 
călare în oborul lui Doca. Nevasta ăstuia 
I-a esit iar înnainte. Mindrea a ’ncins’o in 
bicit : 

— Să'mi spui unde-i barbat-tat, că dat 
cu calul peste tine. 

Femeia s'a făcut ca de ciara și n'a mai 
scos nici un cuvint. Dar după cite-va clipe 
I-a venit nițică inimă: | 

— la vino ’ncoa, lancule, că nu-s ce 
are boierul cu tine. 

Doca esi la iveală tinind într'o mina un 


NITA MINDREA 109 


topor şi intr’alta un latisor de brad. Ai fi 
zis că tocmai cioplea ceva si s'a uitat cu 
toporu 'n mina. 

Cînd l-a văzut, Mindrea a descălecat şi 
sa repezit spre el: 

— Ah! Hoţule, mă furaşi, hai? 

St ridică codiristea biciului să pocneasca. 

Dar Doca sta neclintit in fata lui. Lat- 
sorul îi scăpase din mina stingă. 

— Să nu dai boierule, că se face moarte 
de om. Et nu ţi-am furat nimic. 

— Aşa!?,.. Incă vrei să mă si speni? 

Și repezind harapnicul spre el, il arse 
ca fulgerul peste ochi. 

— Na, pui de năpircă! 
| Omul a prins toporul cu amîndouă mii- 
nile şi'a dat să isbeasca.\ Dar Mindrea il 
apucase repede de mijloc pe supt brate 
ȘI ridicîndu-l în sus, începu a a-l supune. 
Toporul căzu: jos. Cei doui oameni erat 
acum strinsi piept la piept. Lumea începu 
a intra în oborul lui Doca. Nici un om 
însă nu s'apropia. 

Doca se opintea să salte de la pămînt 
pe Mindrea. Dar acesta par'că era de plumb. 


110 C. SANDU 


Miinile lui se încleştaseră pe dinapoia dus- 
manului şi îl strîngreaii. Incheieturile piriiauă. 
Si punînd apoi toată puterea ’n piept, s'a 
lăsat peste Doca, îndoindu-i mijlocul. Ai fi 
zis că vrea- să-l fringă cum frîngi un pom 
subțire. Duşmanul se făcuse roşu ca racul 
la fata şi ochii 1 se măriau. 

— Sariti lume ca’l omoară! ţipă femeia lui. 

Dar lumea nu se mişcâ. 

In cele din urmă Doca se îndoi, sovai şi 
căzu la pămînt. Mindrea ’i puse mîinile 'n git. 

— Să sări la mine hotomane, hai? 

li pierise minia ce o avea pe el pentru 
hotia făcută. Il avea sub genuchiul lui, pe 
el, pe Doca, batausul satului. Să-l omoare? 
La ce? li trecuse necazul. Să-l tie supt ge- 
nuchii vre-o cit-va timp, apoi să-l încingă 
în biciă și să-l facă scăpat... 

— Ah! 

Si Mindrea căzu pe spate străpuns de 
cuțitul lui Doca. Hoţul se folosise de cele 
cite-va clipe şi il înjunghiă pe dedesupt. 
Apoi se sculă, aruncă peste casă cuțitul şi 
o luă la fugă. Nici unul na sărit după el, 
atit erau de zapaciti... 


NITA MINDREA 111 


Seara un car intra în curtea boerească. 
Pe dusumelele carului era întins Mindrea 
cu fata ’n sus, cu miinile pe piept. Pinza- 
tura albă cu care era acoperit, era pătată 
de singe. Boierul batrin, cînd a aflat cum 
a perit flăcăul, a început să'şi smulgă 
părul din cap și a urla prin curte: 

— Mi Pati mîncat fript, hotilor! 

lar la două luni a murit si el, şi neamul 
Mindrestilor se stinse. 


weet ote Fe tte ee tee pm mana ae wee Pee eat otita spa date Pe ate DRS =- . 
3 cc... nee 


TUT Tee DLL eee teeta a canara TURU eed he - : : Pasa 
ai 4 ne a aama og fit MPLS Eii Sette mi, minta te Ni M 3 


! 


C. Sandu. — În urma plugului, 


DIN DRAGOSTE 


Nj ouă neamuri nu se puteai suferi în 
J Drăgaica : neamul Bivolăreştilor si 
"neamul Beldieştilor.| Era o racilă f 
veche între Stoica Bivolaru şi Năstase Bel- 
die’ şi pe lingă ei se înduşmăniseră şi rudele 
unuia cu ale altuia. 

Azi auziai că unul a dat cu toporu ’n 
vaca celui lalt fiind-c’a prins'o ’n griul lui; 
miine-poimiine aflai că cel-l’alt a scufundat 
luntrea ăstuia după ce 1-a umplut-o cu pă- 
mint pînă peste usuă. 

Pînle la boer nu mai conteniati: Bivo- 
laru mine cu cali 'n luterna din luncă; 
Beldie fură griti din claile boeresti. 

Trăiau in duşmănie si pe semne că de- 
aceea ii certase Dumnezei in acest an cu 


116 Cc. SANDU 


o secetă atit de groasnică. \Muriat vitele 
de foame ’n bătătură si semănăturile pă- 
reati arse pe ogoare, ca atinse de aripi de 
foc. ‘Nori negri se ridicau une-ori în văzduh, 
dar nu ’si scuturat ploaia lor bine-făcătoare 
asupra Dragdicii, ci se duceau grăbiţi să 
reverse ’n alte locuri bucuria bielsugului. 

Eşit-a popa de mai multe ori la cîmp 
cu sfintele icoane dar în zadar. Pina cînd, 
desnădăjduiți şi amariti, oamenii se rugară 
să aducă pe Sfinta de la Rotata. 

Si într'o Duminică, Sfinta se apropia de 
Drăgaica. Toată suflarea din sat i-a eşit 
departe în întîmpinare. Dar cînd a ajuns 
la hotarul tarinelor Drăgăicenilor, Sfinta 
sa lăsat de-o dată grea şi boii nai mai 
putut'o mişca din loc. Insiratu-s’ati_ oameni 
pe lîngă boi, pus’att alții umerii la leocile 
carului, adus'aii alte perechi de boi cu tîn- 
jali: opt perechi n’o putură porni. 

— Ne bate Dumnezei, fiilor, pentru pă- 
catele noastre ! zise popa. Plecati-va frun- 
tile "n tarina. 

ȘI oamenii îngenunchiară pe pămîntul 
ars, atingindu-l cu fruntile, sărutîndu-l. 


IN DRAGOSTE 117 


Popa citia cu glasul tremurător şi sfinții 
de pe icoane Străluciaă în lumina veselă 
a soarelui de Mai, păreau că stă să se des-, 
prindă şi să se 'nalțe 'n văzduh. Femeile 
suspinati cu fețele ascunse ’n palme, copiii 
încremeniseră cu ochii în pămînt, tineretul 
părea îmbătrînit fara vreme. 

ȘI cu toate rugăciunile făcute, n'a fost 
chip să pornească Sfînta 'nspre tarinele 
Dragaicii. Dar cînd a ’ntors carul, Sfinta 
sa făcut uşoară ca un fulg şi aŭ dus’o la 
mănăstire — după cum spusese popa. 

ȘI toată lumea era încredințată că din 
pricina duşmăniei celor două neamuri, le 
dă Dumnezei o palmă atit de aspră. 

Dar -nu trecu mult şi se dădu pe fata 
una din acele taine adinci pe cari nu-ți 
vine să le crezi aşa cu una cu două pentru 
că ele cuprind minuni pe care noi nu le 
mai putem înțelege. 

lată cum s'a întîmplat. 

` Trecuse vara cea secetoasă si plină de 
sărăcie şi venise iarna. 

| Două săptămîni de-a aaa curseseră sloi 
pe Dunăre şi într'o noapte sloii sai oprit, 


118 C. SANDU 


durînd pod de ghiaté pe fata apei. Dar 
nimeni nu se 'ncumeta să dea dincolo, cu 
piciorul, necum cu sania, pentru că nu se 
lăsase încă un ger straşnic care să ingroase 
stratul de ghiata dînd ast-fel strasnicie po- 
dului. Din potrivă: vremea se 'nmoinase 
iar, aşa că. pe la amiazi stresinele picurai. 

Cine să îndrăsnească dar să dea dincolo 
pe-o ast-fel de vreme?! 

Si iată că tot sa găsit cine-va. $1 ştiţi 
cine ? a 

Anica, fata lui Stoica Bivolaru. /Trebuia 
de-ale gurii purcarului in baltă ` ‘pentru că 
nu-i putură da din destul pînă a nu începe 
să curgă sloii, iar după ce aŭ început a 
curge, nu mai era chip de dat dincolo. 
Venise de vre-o două ori purcarul pînă ’n 
malul de dincolo al Dunăni şi chiuise la 
stăpînă-său, Bivolaru, să-i aducă de min- 
care că se duce alt-fel. Si într'o bună di 
mineaţă | Anica ’si-a pregătit cele trebui- 
toare, ‘gta pus traista 'n git și a pornit la 
Dunăre cu doi araci in mina. Cind a ajuns 
mai la adînc, | ghiata a început a pirii Își 
atunci fata s'a lăsat în patru busi, tinind 


DIN DRAGOSTE 119 


în fie-care mina cite un arac de-a curme- 
zişul. Se tira pe busi şi coprindea cu aracii 
mai multă ghiață de cit ar fi cuprins cu 
mînile asa în cît greutatea ei nu se lăsa 
numai unde-i sta trupul. 

Uite aşa a trecut pină dincolo, 

Dar iată că 'n aceeaşi zi/o veste stră- 
bătu repede tot satul, slad oamenii de 
prin case? a 

+A pornit ghiata p A pornit ghiata! 

\ Bivolarul sări ars in sus şi alergă într'un 
suflet pe malul Dunărei funde începuse a 
se strînge lumea. 

-Ghiata piriia ca o uriaşe clădire ce sta 
să se surpe. Pe alocuri se rupeau din ea 
brite mari, bolovani, stane albe, vinetii si 
se rostogoliat, se înălțaă unele peste al- 
tele, alunecaă prăval, cu un fisut neobis- 
nuit auzului. Alteori mișcarea, [irămîntarea 
contenia ca şi cînd podul de ghiata se 
infepenia în maluri spre. a nu fi rupt! Dar 
ac) “se auzia un urlet prelung, neobis- 
nuit, idspaimintator caun urlet ce prevesteste 
un năprasnic cutremur E pămînt. 


wee 


o P 


120 C. SANDU 
sloi mari cît două-trei pogoane de loc şi 
sloj începură a se mișca la vale,\ greoi, 
 Strimtorati unii de alții. | 

Bivolaru vazu repede primejdia in care-i 
era fata: de se porniati sloii cine ştie cînd 
se curăța apa de ei spre a putea trece 
fără primejdie s’o 1a din baltă; de se lăsa 
noaptea ger, fata lui -— netemătoare cum 
era — şi amăgută de mişcarea sloilor, ar 
da dincoace şi, poate, că tocmai atunci 
pornia iar ghiata. | 
„Fără să mai stea mult pe gînduri, alergă 
acasă de ’si luă visla, toporul şi o cange. 
Cobori apoi de vale si începu a se umeri 
cu o luntre mică a unui frate al lui. Pla- 
nul lui era asa: să tîrască luntrea pe ghiata 
ca pe o sanie, şi cînd da de apă să se 
urce ’n luntre. Îi mai trebuia însă un to- 
varăş să-i ajute la tirit si să se atie cu 
cangea la sloi. Cînd a ajuns cu luntrea 
pînă ?n gingiile ghietii, se întoarse cu fata 
către lumea de pe mal: 

— Mi-a apucat fata dincolo! Cine sare 
cu mine s'o aducem dincoace? 

Cine să sară, cine să-şi primejduiască viaţa !? 


DIN DRAGOSTE 121 


Nimeni! Un mosneag îi strigă : 

— Stai pe loc, Stoichito, că nu te tine 
ghiata! 

Dar: în acelaş timp făcăul. lui Beldie 
ajunse dintr'o săritură drept lîngă el: 
_— Merg et, nene Stoico ! 

\ Rumînul se uitâ la flăcăi ŞI nu-i veni 
să-și creadă. ochilor. Ridica niţel căciula 


PP de SOLD 


de pe ochi şi întrebă : 

— Tu? 

— Eu! Ce? N'ai D-ta nădejde ’n mine!? 

Auziti minune! Dintr’atita lume strînsă 
pe mal ca la bilciti, să nu se găsiască 
alt-cine-va să-i sară ’n ajutor de cit fla- 
căul lui Beldie, vrasmasul lui. 

— Fă 'napoi, că nu-i de tine aici! 

Mama flăcăului plingea de pe mal si | 
chema! | 

— Culăiţă mamă, stăi pe loc, că te pra- 
padesti! 

Beldie, batrinul, care venise în urmă de 
tot la mal, sari să pue mina pe fecioru- 
săi, dar acesta pusese umărul în piscul 
luntrii, o împinsese la adînc, alături de 
Bivolaru şi] sloiul se deslipi ȘI porni ew-er 


122 C. SANDU 


la valé,| despartindu-i de mal printr’o că- 
rare de apă. Împingeaŭ unul de-o parte 
și altul de cea-l’alta a luntrei, ducind-o 
mai pe sus, mai tiris, ca pe-o sanie. Cind 
ajunseră la marginea sloiului, eraă chiar 
în mijlocul Dunărei. Dar sloiul cel-l'alt era 
departe de ei şi nu mai putea ajunge la 
el. Asa aŭ şi făcut. Aŭ împins luntrea 
pînă aproape de marginea sloiului pe care-l 
trecuse si s'aii urcat amîndoi în ea. Cu to- 
porul aŭ sfarimat ghiata de jur împrejurul 
luntrii şi cu visla s'au scăpat si de sloiul 
mic pe care pluteai. 

Bivolaru vislea, Culai s’atinea cu cangea 
la slot; ‘Apa se simtia grea la vislit, slot 
mică veniaă ascunși de multe ori şi 1sbiai 
in coastele luntrii. Oamenii nu-și vorbiat 
nimic dar nu mai se simtiat vragmasi ȘI 
cînd se întîmpla să li se întilmască privi- 
rile se puteau uita liniştite una intr’alta. 

Primejdia mare prin care trecea le des- 
chisese mintea şi le arătase ce nimicuri 
erati acelea pentru cari se dusmaneaii două 
neamuri de atît amar de vreme. 

| Lumea de pe mal rămăsese incremenita, 


| 


e 


DIN DRAGOSTE 123 


uitindu-se la ei. Din depărtare pareati mici. 
Se văzură apoi cum urcară pe alt sloiŭ 
mare, tirind luntrea cu ei, apoi cum dă- 
dură cu luntrea întrun șioii în care se 
îinvîrtiră un cias de vreme, căutînd un alt 
loc de urcuş. Vreme ca de-un conac sati 
framintat în primejdie de moarte pînă s'au 
văzut dincolo. 

Femeile clătinaă din cap: 

— Doamne, fa, surată, ce ne mai vă- 
zură ochii! 

— E ceva la mijloc soro, că nu şi-ar 
primejdui el viata numai asa de florile 
mărului. 

Da! Era ceva la mijloc. Era ca‘ \flăcăul 
lui Beldie se iubia cu fata lui Bivolaru. 
Căci) din cite fete erati in Dragaica, nici 
una Hu era de le potriva Anicutii. La munca, 
vara, lăsa pe mulți flăcăi in “coadă, din 
coasă, lar din cusături și pinze nu găsiai 
femee ori fată care s'o întreacă, să fi bă- 
tut patru poste 'mprejur. Pinza tesuta, de ea 
era suptire s'o spargi cu limba iar cămaşa 
ce-o 'mbrăca Duminica la horă era atit de 
albă, ca-ti părea că se topeşte la soare ca 


124 C. SANDU 


o... .... .......cccccnccnoe coc... i i i i .. . ...... .. ee ee i i i a eee .. 


o spumă. Avea dreptate flăcăul lui Beldie 
să iubească pe fata dușmanului tatălui său. 

Dar duşmănia lor s'a stins din ziua aceea 
căci Bivolaru văzu că nu se poate plăti 
de flăcăul lui Beldie de cît dindu-i în că- 
sătone pe aceea pe care o trecea amin- 
doi a doua zi în luntre printre sloi, la 
Drăgaica. 


ba 


DEZERTOR 


DEZERT OR... 


T) spărțiri ocolire la dreapta !— Marș!.. 
D y, Baterie ‘nainte!— Mars! 

ae Bateria, ruptă pe despărțiri, a 
pornit ca un singur om. Pe nisipul sose- 
luţii de centură paşii soldaţilor rasunau 
scurt, cadentat, scrisnind. 

— Suna trompet! 

' Trompeţii începură a sufla în trompe. 
Marşul sprinten, cu ’ntorsaturi vioae, supțiri, 
stredelitoare, se revărsa limpede în liniştea 
nopții de toamnă, | furînd picioarele sol- 
datilor. 

Mai erai vre-o două ciasuri pin să se 
lumineze. La ziuă trebuia să se ’nceapă 


tragerea de razboit,! Un rind de oameni 
pornise de cu seară cu artificierii, cu triun- 


128 C. SANDU 


ghiurile de vizare, cu telefoanele militare, 
cu cărucioarele de cablu, la grupul desti- 
nat pentru tragere. 7 
! Soldaţii aveaă chipiul cu penaj, ranita 
cu micul echipament, arma, cartuşiera, sa- 
cul de pezmeti | si bidonul.. 

De la un timp lăsară soseluta de cen- 
tură şi o luară pe drumul ce tăia tarina.. 
Trompetii tăcură. /Pe 'ntinderea cîmpului 
plutia liniste adinca.| 'O lumină de foc pil- 
pîia departe, la vre- o bostană. Rariţele stră- 
lucia în cerul limpede -ca seninul albastru 
al unei pietre scumpe: Luna era sus.; Lu- 
ceafărul de ziuă scînteia par’c’ar fi fost 
scos din foc’ ȘI era atita tinerețe în scă- 
părătura lui, că-ți venea să crezi că-i un 
luceafăr noti-nout, răsărind atunci pentru 
întiia-oară în vălmășagul lumilor fără nu- 
măr din nemărginirea înălțimilor. 

„Drumul Robilor se deslusia ca o pirtie. 
alburne prin spuza stelelor. 

— Pas de voe! — Mars! răsună iar 
glasul vagmistrului. 

Oamenii rupseră rîndurile, stricară ca- 
denta si se strînseră —din mers — cete-cete.| 

E 


DEZERTOR 129 


Uni incepura a fuma, alţii a fluera. Mer- 
geaŭ fără rînduială, armele erai ținute aci 
în cumpănire, aci pe după spete, ca la 
cavalerie, aci pe umere, cu straturile înapoi 
ca nişte ghioage. 

O ceată de lalomiţeni cinta: 

«Bordeias, bordeiii, bordeii, 
«Cu mărtăceii de teiii 
«S'a ’ncuibat dragostea ’n ei!» 

‘Un papugiu de Bucuresti fluera un vals 
vechii ‘pe care-l cînta 'n gînd si sergen- 
tul-major. _ 

Cînd şi cînd s’auzia cite-un gradat care 
vrea să fumeze: 

— Te ştii tu, leat, care-mi dai mie-o 
tigare ! 

Sı oamenii se grabiati care mai de care 
să-i dea tabacherea. Iar gradatul, după ce 
ŞI-O răsucia : 

— Foc, leat!... Foc de baterie! 

Si iar sdriati cîte 4—5 soldaţi, să-i a- 
prindă tigarea. 

| Eraă toţi veseli: şi soldaţi si gradati. | 
Numai bietu’ Florea Cazacu mergea mai 
la o parte, tinind o potecuté ce serpuia 


C. Sandu. — În urma plugului. 9 


130 C. SANDU 


pe stînga drumului. Și era atit de necăjit, 
că să fi dat cu cutitu 'n el, nu pica pic 
de sînge. Îi venise hîrtie de la văru-săi 
din Obirşeni că Ioana lui fugise cu Toa- 
der Lupu din Girlita. Mergea mai la urmă, 
mai la o parte, ca un cîine bătut care tot 
se ține de carul stăpînului, dar nu prea 
îndrăzneşte a se apropia. 

Sufletul lui se strînsese, se închisese ca 
un melc în căsuţa lui. Doamne! Cum ar 
fi mai vrut el să zboare pina ’n Obirseni! 

Vagmistrul comanda luarea pasului de 
marş reglementar. Se lumina de ziuă. Tre- 
ceaii printre porumbisti. La capetele locu- 
rilor erai căruțele oamenilor ce veniseră 
să-și culeagă porumbul. Copii esiat in 
marginea drumului să se uite la soldați. 
Oamenii se îndreptaii de sale și se întor- 
ceai cu fata spre ei, tinind mina stingă 
in sold, dreapta cu cosoru ’n jos. Drumul 
era reavan. Tufe de cornuti îi strejuiaŭ la- 
turile. Ajunşi la grupul de tragere, vag- 
mistrul comandă : 

— La stinga 'n bătae! — Marș!... Ba- 


DEZERTOR 131 


a... .......... .  ... .. ee n... ... . .. . .. .. . .. . . 


terie! — Stai/... Puneti baione! ta/... Fa- 
ceti! — Piramid ! 

Armele fură rezemate cite patru — cite 
patru ’n cirligele baionetelor, cu paturile 
sprijinite în pămînt. Mai departe se vedeau 
artileristi călări cari formau «pichetul de 
incendii». Ţăranii ce cădeaŭ în zona tra- 
genii fură goniti de pe cîmp. Soldații fură 
împărţiţi: cari observatori pe la punctele 
destinate fie-cdruia, cari tunari la turelele 
de 37 milimetri, cari la turelele de 52 mi- 
limetri cu echpsă, cari la tunul Krupp şi 
la mortierele de 120 milimetri. | Turelele şi 
cupolele se umplură în curînd de obuze, 
de srapnele si de mitralii. ` | 

Florea Cazacu era trăgaciii. la Krupp. 
Toată lumea era gata. Pe cîmp, la doi- 
trei chilometri de forturi, filfiiaă steaguri 
puse pe prăjini înalte.) În ele trebuiai sa 
zbească marile guri de foc. Mai aproape 
de grup, se vedeai — închipuite din lemn 
— nişte tunuri de-ale vrăşmașului. In ele 
trebuia să țintească tunurile din turelele 
cu eclipsă. lar aproape de turelele mici şi 


132 C. SANDU 


pe glacisul 1) șanțului lor exterior erai ri- 
sipite în tiraliori cîteva companii vragsmase 
(tot din scînduri) presupuse în momentul 
asaltului asupra liniei întiia. 

Observatorii erai pe cîmp, aşezaţi pe 
la punctele lor. Cînd şi cînd se auzia clo- 
potelul de la telefonul comandantului. Daca 
ai fi pus urechia, ai fi înțeles: 

— Allò,... allò... Observatorul No. 7 către 
comandantul sectorului de tragere ! 

O bună parte din aceşti observatori erau 
feciori la plugari, si numai de telefon 
n'auziseră ei în satele lor. Dar acum se 
deslegaseră la limba şi iti vorbiati de <te- 
lefon», de «stupilă», de «planseta de tra- 
gere», de «calota chiurassă», de «meca- 
nismul de inchidere» par’c’ar fi vorbit de 
lucruri cu cari ati avut toată viata lor aface. 
Căci să nu vă inchipuiti iubiții mei cetitori, 
că cetatea-i miliție uşoară. E poate cea 
mai grea! Infanteria ce are?! Scoala de 
soldat, scoala de companie şi de batalion, 
serviciul interior, în garnizoană şi în cam- 


1 Povirnis. 


DEZERTOR 133 


panie, nomenclatura puștii, portul efectelor 
şi instructia pe Jos. 

Artileria de cîmp ce are ? Nomenclatura 
a două feluri de tunuri, instrucția pe jos 
și călare, reglementele generale şi grija 
calului. Artileria de cetate are tot ce-am 
insirat pentru infanterie şi pe de-asupra 
cunoaşterea a cinci guri de foc: 37, 52, 
Krupp, mortiere și obuziere de 120, dacă 
nu şi obuzierul Chammond de 210, sat 
tunul de asediii de 150 milimetri. E glumă? 
Toţi gradații știau ce-i Cetatea și sergentul 
Pelin striga 'n fiecare seară la teorie: 

— Cetatea-i armă specială, leat !.. 

Generalul sosi într'o trăsură de frontieră. 
Trompetii sunară primirea, colonelul dădu 
raportul. Oamenii așteptaii incremeniti pe 
unde erai. om 
[Vremea se intunecase de_tot. Un vînt 
rece începuse a sufla, suerind prin vile 
de prin prejur. 

— Cine trage azi, colonele ? întrebă ge- 
neralul. 

— Şcoala regimentară, domnule general! 

Scoala regimentară era bateria în care 


184- C. SANDU 


se afla. și Florea Cazacu. Soldaţii ce urmaŭ 
scoala eraŭ făcuți la şase luni brigadieri, 
la un an sergenti — negresit dacă treceaŭ 
bine examenul. 

(Trompetii se urcară pe parapetul cupolei, 
prubuluindu-şi încet trompele „| Ofițerul a- 
ghiotant le făcu din mînă si semnalul «in- 
ceperea focului» răsunâ în liniştea zilei 
mohorite, prelung, suptire, încrîncenător, 
pierzindu-se apoi ca un fir din ce în ce 
mai suptire, din ce in ce mai slab, mai 
îndepărtat. 

Ai fi zis că trompele ai glas omenesc, 
atit de lămurit era ceea ce spuneai ele 
prin gunle lor de alamă: încordare de 
mușchi, seninătatea gindului datoriei, ui- 
tarea dorului din sat, pregătirea de a primi 
împărtăşama focului. 

[Generalul intră în cupolă si controlă ochi- 
rea tunului. „Apoi, 'glasul căpitanului răsună 
aspru, tăios, în liniştea de moarte: 

— Sus — Cupola! 

Un soldat răsuci de-o pirghie şi uriaşa 
ferecătură numai în fier şi ’n oţel se ridică 
în sus, înspăimîntătoare, gata de trăsnit. 


DEZERTOR 135 


Prin inimile soldatilor trecu un fior nein- 
teles. 

— Tun! — Foc! 

Cazacu făcuse genuchiii pe piciorul drept 
si trăsese de cordita stupilei. Un bold as- 
cuțit trecu ca fulgerul prin urechile lui ce-i 
auiai acum. Cupola mirosea a pulbere si 
prin ea se jucaŭ rupturi de nori de fum. `` 
Supt podină se auziaui oameni ce-i prime- 
neaŭ aerul. Căpitanul comandă iarăşi: 

— Jos! — Cupola! 

ȘI tunul ce făcuse începutul tragerei, se 
cobori iar supt pămînt, tragind după el 
acoperamintul de oţel. Ai fi zis că-i o 
fiară spurcată care s'ascunde greoae, în vi- 
zuina el. 

Mai în acelaş timp locotenentul de la 
mortiere comandă: 

— Foc de mortiere! — Mortiere! Foc! 

_Dbuzele porniră ca două pasări gemene, 
[Pe gurile largi ale mortierelor zbucniră cîte 
o limbă de flacări pe cari vîntul le întoarse 
înapoi, tringindu-le şi bagindu-le prin am- 
brazure... 

Si ‘ping la amiazi a fost necurmata bu- 


a m OR ae ee 


136 C. SANDU 


buire de tunuri mari, iar după amiazi Ca- 
zacu fu trimes~ca observator. 

Stătea pe malul unei vălcele pline de 
tiperig. Tunurile detunaii acum la spatele 
lui, în urmă.(Pe sus piuiaă proectilele Cind 
auzia zbucnind tunul, Cazacul se uita la 
steagul lui, pe din înapoia triunghiului de 
vizare. Ochia repede cu alidada, cînd se 
spărgea obuzul si chema la telefon: 

— Lovitura lungă! — dacă obuzul cădea 
dincolo de steag. 

Nori negri alergau prin văzduh dar nu 
prea mirosia a ploae.! Cimpul părea pustii. 
Pe alocuri se zăriai grămezi de porumb 
aurit; turatit de foi.| O tristeță nemarginita_ 
umpleă cuprinsul.! Si era ceva deosebit in 
tristetea asta! Părea că vine de departe 
de tot, de pe alte lumi mult mai triste ca 
a noastră, părea încărcată de jale netar- 
murită. Cerul părea mai jos. Prin viile din 
spre stinga, vintul se juca cu coardele 
deslegate. 

¿ Florea Cazacu sta țintuit pe malul văl- 
celei si sufletu-i plingea de mihnire., 

Une ori căuta să se îmbărbăteze: 


DEZERTOR 137 


— ȘI daca fugit, ce? Nu maï sînt fete 
în sat? T 

Dar, "gîndul lui îi “răscolea neînduplecat 
amintirile.: I-se deslusiati în suflet zile fru- 
moase trecute cu ibovnica la muncile boe- 
resti, amurguri dulci de primăvară, nopți 
fermecătoare pătrunse de mirosul florilor 
de salcimi, apoi chipul minunat al Ioanei 
cu nelipsitul ei suris cald și desmerdător 
ce-i picura din luminile ochilor mari, al- 
baştri ca cicoarea, cu părul ei mătăsos, 
galben ca borangicul, mirositor ca: o gra- 
dină înflontă. 

Si atunci simțea că 1 se răstoarnă mă- 
ruotaele si ar fi vrut să se tăvălească pe 
jos, să svirle chipiul din cap, mantaua de 
pe mineci şi să plece. În urma lui! tunu- 
rile bubuiaŭ unul după altul, zbucnind ful- 
gerator de repede, durduiad ferecăturile cu- 
polei, cutremurînd văzduhul, răsunînd pînă 
în poalele podgoriilor, zvirlind in inălțimile 
inorate obuzele şi şrapnelele ce zbura 
piuind, tiuind ca niste pasări nevăzute... 

Trompetii sunară către seară retragerea 
observatorilor de pe cimp. Începea trage- 


7 


138 C. SANDU 


rea cu tunurile mici. Cazacu a plecat la 
chemarea trompetei, cu inima amărită, cu 
sufletul frînt. Ah! Ce bine tar fi lui în 
gura tunului! 

Tunurile mici începură a cînta şi ele pe 
limba lor. Un fruntaş glumi : 

— Astea par'că-s nişte cotei pe lingă 
dulăul de Krupp. 

Vremea se întunecase de tot. ȘI ivîntul 
se- -ntaritase :- .guera prin ambrazurile - tunu- 
rilor, se 'ncurca prin faldurii” mantalelor, 
urla prin vii.] Ziua scădea. Venise rîndul 
turelelor cu echpsă. Generalul voi să le 
vază şi pe ele. Soldaţii cari trăseseră pina 
atunci, sai cari fuseseră observatori, căpă- 
tară repaos. Începură să se împrăştie, pe 
aproape de front. 

— Sus! Turela!.. Tun! — Foc! 

0 linie luminoasă zbucni pe gura tunu- 
lui. În clipa înserării lumină roşie, înflăcă- 
rată, părea inveninata ca o limba de ba- 
laur din poveşti. „AI doilea tun bubui; apoi 
al treilea. Tunarii de la tunurile următoare 
schimbara înălțătorul şi deriva.| Apoifco- 


manda răsună tare, in liniştea înserării. 


— orar 


DEZERTOR 139 


— Foc de bateriéee !—Bateriéee!—Foc ! 

Cele cinci tunuri răzbubuiră ’ntr’un sin- 
gur tunet. Apoi coperişele se coboriră în- 
cet, uşor, ascunzind tunurile. Perdele de 
fum se tiratt prin santul exterior. 

| Florea Cazacu po să-şi mai desmor- 
teasca madularele/ Camarazii lui se zănau 
ici-colo. Unii stai lungiti pe mantale şi fu- 
maŭ, alții mai la o parte vorbea, flueraă. 
Unul dintro altă baterie, chiui straşnic. 

— Mai am douăzeci de piini!) şi m'am 
dus măăă! 
\Se înserase de-a. binele. | Í Tunurile bu- 
buiau înainte. l 

Prin vii urla, plîngea vîntul. Din cerul 
întunecat picura o tristețe de moarte. Ca- 
zacu mergea în neştire, cu gîndul la O- 
birseni... 

Dupa citva timp intra in porumbisti... 
Il trăgea par'că cineva de mînă să intre 
în porumb. Stătu citva timp în loc, apoi 
intră. Porumbul. mare, ciocanii groși ca 
ciomegele, stiuletii lungi ca cismele. «la 


1) Expresie soldateasca: cite o pine pe zi, două zeci 
de zile reprezintă douăzeci de piini. 


140 C. SANDU 


arnan 


prins Ioana la horas EAS foile uscate 
ale porumbului vintul trecea suerind. Une- 
Ori însă avea viituri cari sămănat, a sus- ` 
pine. Cazacu se gindia la Obirseni. Vedea 
lanurile de coceni, căzînd în gura cosọa- 


RTEA er Ta 


relor, carele de porumb curgînd în sat, 
drumul tarinei presărat pe ici-colea cu cite 
o foaie de porumb alba ca un fulg. Si 1 
se ‘nfatisa cîmpul trist de toamnă, cu mi- 
riste innegrite, cu griul răsărit de abia pe 
alocuri, cu ciocălăiştile cu teşi de ciocani 
ascuțiți, scurți, drepți ca nişte virfuri de 
sulițe ce răsăriai de supt pamint. Apoi, . 
‘serile linistite de toamnă îi veniră nainte. 
“cu clacile, cu furcărule lor, cu vinul noi 
ce ferbia mai la fie-ce casă de Romin!. Si 
duminicele cu horile infierbintate, cu fete 
sirete, cu flăcăi iuți de picior si răi de 
colt, cu moş Dorică lăutarul ce se dădea 
pe lîngă fete si le striga cum strigă flăcăii: 

«La horă mă ’ndes, mă ’ndes 

«La argea nu ştiii să tes»! 


Uitase si de «planşetă» şi de «stupilă» 
şi de miliție ! Vintul plingea prin porumb 


DEZERTOR 14] 


şi tot lanul plingea cu el. Si deodata 
peste vuetul vintului se revarsă ’n coprins 
semnalul «adunarea». Dar Cazacu il auzi 
ca prin vis... Mergea, mergea mereu.... 
Ciocanii de porumb fugiati pe lîngă el... 
Musuroaiele îi puneau piedici... Capu-i fri- 
gea. Vintul părea încărcat cu limbi de 
flacari... ' 

Seara, Florea Cazacu fu trecut «lipsă 
la apel». Iar a doua zi, de dimineață, la 
cafea, un țigan — făcut de curînd fruntaş 
— se rästi la artelnic: 

— Prezantă-te ’ncoa scurt, leat, cu portia 
lui Cazacu! 


FARA NOROC 


FARA NOROC 


I. 


Maestrului Vlahuţă. 


oana Frăsinica rămăsese mică de 
părinți. O măntase un unchiă al 
ei, dind-o după un căpitan ieșit 
din rînduri şi cu două-zeci de ani mai mare 
ca ea, inzestrind-o cu moşia părintească 
Gălbioara “de pe malul Dunăni. Nu era 
mare moşia Gălbioarei : numai opt sute de 
pogoane, dar putea trăi pe urma ei o fa- 
mile muncitoare si fără patima cheltuie- 
llor pe deşărtăciuni. Asa trăiseră şi pă- 
rintii si bunicii si răsbunicii coanii Frăsi- 
nica — viță de oameni cinstiţi, alergători 
și cu scaun la minte. Dar soţul ei nu se 
brodise œ ; poamă bună/ La citva timp dupa 


AE hA 
căsătorie şi-a dat arama pe față Jeartofor 


m. 
ti 


C. Sandu, — In urma oul: 10 


146 C. SANDU 


în lege şi betivan la toartă. Cum da cu 
mina de bani, nu venia acasă cu nopțile. 
Coana Frăsinica il aştepta cu masa pina 
la miezul nopţii, mînca 'n fugă si îl aş- 
tepta apoi să vie. Venia la ziua albă, mi- 
rosind cît de colo a tutun şi a băutură. 
Azi asa, miine-asa, coana Frăsinica a băgat 
seamă că tot avutul lor se va duce pe apa 
Simbetei, de nu va stăvili ea uricioasa pa- 
timă de cărți a soţului ei. Atunci a început 
să-l iea cu binele, să-l roage să-și dea de- 
misia și să plece amindoi la moşie, ru- 
pînd-o odată cu arendasii ce secătuiaii pă- 
mintul, părăginiau acareturile şi dădeaii o 
arendă pe ce apă nu curge. Apoi a înce- 
put să plingă, să nu mai mănînce cu el 
la masă, să-l spene cu divorțul. Opt ani 
de zile sa ținut bine căpitanul, dar intr’o 
dimineață se 'ntoarse frint la suflet, cu 
pleoapele inrosite de fum, cu ochii lăcrămînd: 
— Am pierdut cinci-spre-zece mii de 
franci! Sa fit eŭ al dracului de-oit mai 
pune mina pe cărți de azi încolo! | 
Atunci l-a făcut coana Frăsinica să-şi 
dea demisia şi să se aşeze la Gălbioara. 


FARA NOROC 147 


Arendasul iesia de pe mosie chiar in anul 
acela. Coana Frăsinica a pus la ogoare 
cînd a venit vremea, şi prin dulcele toamnei 
400 de pogoane de griă înverziaui în co- 
prinsul Gălbioarei. Prin postul Crăciunului 
griul era mărişor de-l bătea vintul. Ştia 
biata coana Frăsinica plugăna de la un- 
chiu-săă şi stăruise să se puie grîu "ntre 
Sinta-Mani. Căpitanul, ca om de oraş, nu 
prea ştia rostul treburilor şi nici nu se prea 
înfigea el asa la muncă. Se însurase la 
patruzeci de ani, acum avea cincizeci de 
ani incheiati, şi simtia greul lor. Minca, 
fuma, se plimba și dormia, — astfel de viata 
ducea el la Gălbioara. Oameni din sat, 
ba si cunoscutii, îi ziceau Căpitanul. Îi ră- 
mase numele așa. 

După cit-va timp şi-a făcut prieteni: azi 
pe propnetarul cutare, mîine pe arendasul 
cutare, poimiine pe sub-prefectul plășii. Si 
Jurămintele fură uitate, iar partidele de 
cărți începură din noi. Venise o vreme 
cînd sub-prefectul sta cîte două-trei zile la 
Căpitanul, iar acesta era fericit că are cu 
cine «mai schimba o ideie». 


148 Cc. SANDU 


Dacă pierdea, se 'mbăta si devenia har- 
tagos: ieşia pe moşie, injura, bătea oa- 
menil aşa din senin, umbla năuc pe malul 
Dunării, se întorcea minios la curte, vorbia 
imbufnat către coana Frăsinica ori trecea 
pe lingă ea ca pe ling’o servitoare, trintia 
uşile de pereţi şi se 'ncuia în vre-o odaie, 
unde-l dobora somnul. 

lac’ asa viata ducea coana Frăsinica. 
Femeie tînără, numai de trei-zeci de ani, 
sta ca o pusnică la ţară şi se zbătea după 
treburile moşiei, pe cînd trintorul ei de 
bărbat nu era ’n stare să facă nici: con- 
tractele de învoieli cu oamenii. Si de multe 
ori se "'ntreba coana Frăsinica : «Doamne, 
oare chioară am fost ett cînd l-am luat pe 
el!?» Dar sufletul ei de femeie crescută ’n 
aspre datini de cinste strămoşască se scutura 
repede de asemenea gînduri răzvrătitoare. 

Avea ca ispravnicel-logofat un Rumin 
din Galbioara: pe nume Pompieru. Pişi- 
cher și bun de gură nevoie-mare, isprav- 
nicelul se băgâ repede pe supt pielea Că- 
pitanului. Cînd venia la el, păşia mihtăreşte, 
se opria scurt şi se descoperia: 


FARA NOROC 149 


— Traiti, Dom’ Capitan! 

Îi spunea tot ce se face, tot ce se pe- 
trece in sat, şi Căpitanul îl asculta cu plă- 
cere, ba pleca urechea și la minciunile şi 
pînle lui. Coana Frăsinica simți însă în 
scurtă vreme că nu poate face ispravă cu 
Pompieru pe moşie. Îi trebuia un om cu 
stiință de Gy nni t_si_alergator. Ea — 
cap de femeié —jnu putea face fata la 
atitea si atitea daraveri plugarestif: 

ȘI într'o zi norocul îi scoase ’n cale 
cela ce căuta: feciorul unui fost arendas 
de-al Gălbioarei veni la Curte si se’ rugâ 
să fie luat ca logofăt. Tatăl lui scăpătase 
de tot, si familia lor trăia ca vai de mama 
ei într'o mahala sărăcăcioasă din Bucu- 
reşti. El, băiatul, avea patru clase de gim- 
nasii și-și făcuse si armata. Coana Frăsi- 
nica l-a cintarit din ochi, şi l-a întrebat 
cit cere. Tînărul cerea — la început — 
cinci-zeci de franci pe lună, întreținerea și 
cal de călărie. Cunoştea. oamenii din sat 
și toate viclesugurile ce se fac la tara, pe 
MOȘII, s1 de către ţărani si de către boieri. 

Cînd a luat el lucrurile de scurt, a gă- 


150 C. SANDU 


sit jaf, jaf nu alt-ceva pe moşie: vite 
nenvoite păscînd pe islaz ca 'n vremea 
lui Papură-Vodă, partale de griu verde 
păscut noaptea de cali omeneşti, zile cu 
mîinile şi cu carul rămase nefăcute. Pe 
semne că Pompieru uitase să cresteze pe 
rabo}. 

Pompieru a fost scos din piine. Coana 
Frasinica era foarte multumita de noul lo- 
gofat. Il vedea harnic ca o albină, sprinten 
la treburi, cinstit si cu ţăranii, şi cu stă- 
pîinii, deştept să nu-l poată ’nfunda oamenii 
din tilcuri, voinic să dea piept c'o ceată şi 
cu dragoste de moşie ca de avutul lui. 
Acum mai răsufla și ea. Căpitanul se uita 
de multe ori pe furiș la el, şi-şi zicea ’n 
gind: «ia pe ăsta sa’l deprind eŭ la cărți!» 
Dar Vasile -— asa-l chema pe logofăt — nu 
se da. Punea seaua pe cal de noapte şi 
pleca pe cîmp. La amiazi mînca unde se 
găsia (îi venia mîncare de la curte), şi 
tocmai cînd se 'ntuneca de tot se ’ntorcea 
la conac... 

In doi ani de-a rindul fuseseră poftiti 
boierii nostri la boierul Petre Zamfirescu, 


FARA NOROC 151 


de ziua lui, dar nu se putuseră duce. 
Anul acesta, Căpitanul bătea 'n pinteni 
să meargă. 

Ce zici, Frăsinico? 

— Păi, punem miine la seceră, şi tre- 
buie să fim acl. 

— QO, dar ce-i de la Curpen pin’ aici: 
O palmă de loc! Pin’ la ziuă-i tragem şi- 
un puli de somn! 

Căpitanului nu-i era de petrecere, cit îi 
era de cărți. Coana Frăsinica se temea să 
nu se supere boierii cari-i poftiseră mereŭ, 
crezind că se tin prea fudui. Si ati plecat. 

Cînd se ’nsera, ajunseră ’n curtea bole- 
rească din Curpen. Lăutarii îi primiră cu 
marșul Bersaglierilor. 

Parmacii pridvorului, pervazurile feres- 
trelor străjuite de gratii groase, uşorii şi 
pragul de sus de la uşa casei boiereşti 
erai îmbrăcaţi numai in frunzis de ştejar. 
Ghirlande arcuiaă de la un stilp la altul. 
Chioşcul din fata caselor, îmbrăcat în curpen. 
sălbatec, adăpostia pe mesenii veniți de 
prin împrejurimi spre a serba pe Sf. Petre, 
patronul boierului Petrea Zamfirescu. Tra- 


152 C. SANDU 


surile şi docăraşele oaspeților erau bagate 
supt un şopron mare; cali, în grajd la 
graunte si la fin verde ca broatecul, moale 
ca bumbacul. | 

Un mesean se sculă în picioare: 

— «Să trăiască Petre Zamfirescu şi să 
stăpîinească in spor şi 'n berechet moşia 
Curpenului !» 

Lăutani ziseră un «vivat» pe viori, oaspeții 
dădură pe git cite-un pahar de vin roşu de 
Dobrogea.{Cucoanele erau cetluite_’n cor- 
sete, aprinse la fata, cu multa pofta de vorbă. 
Un mesean le strigă din capul mesei: 

— Vorbiti de closci? Ți-aă căzut toate 
gainile closci, coana Anico? 

ȘI hohotele de ris puternic zguduiră ba- 
loanele cu luminari ce-i luminat. 

— Cum ţi-e grîu’, coane Petrache? — 
întrebă un altul, dupa citva timp. 

— Bun, cumetre, bun, Cazacule: bate 
la piept. 

— Ai pus la seceră? 

— Nu pin’ acum, că-i cam verzuiti al 
met. Dar d-ta ? 

— Mie mi-e ’n gind să puiu de la zrn- 


FARA NOROC 153 


tiiă ce vine. Am să-l ieaŭ niţel mai din 
pirga, că anul trecut i se ’ncirligase spicu’. 

Eraă toţi veseli că li se făcuse griul. Pe 
fețele lor ridea sănătatea. Obrajii lor, răz- 
biți de ploi, pirliti de soare, bătuţi de vin- 
turi, aveaii culoarea bronzului. 

De la un timp, cucoanele începură a se 
cam nelinisti pe scaune: ar fi vrut să joace. 
Coana Frăsinica se îndreptă spre boierul 
de gazdă: 

— Da’ bine, coane Petrache, la ce-am 
venit noi atitea cucoane aici?! 

— Aoleo, că bine zici d-ta, conita! Am 
uitat, uita-ne-ar relele ! Ti! Coane Petrache, 
arde-te-ar terci’ mămălgii! Mă ciorilor! 

Tiganii ziseră o polcă. Oaspetii o 'nvir- 
tira straşnic. Cînd stătură din joc, boierul 
de gazdă zise lăutarilor : 

— Trageti briu’-al mare, ma ! 

' Lăutarii ziseră de briti.. Jocul iute, mi- 
nunat, sprinten, , intineri sufletele ȘI i mădu- 
larele oaspeţilor ; 

— Pauzi, ia!... Ssss!... zi, măăă! 

Boierul Petre făcea cîrhge, bătea ’n pin- 
teni, se lăsa repede pe vine şi tropăia ’n 


154 C. SANDU 


tacturi iuți, prinse din fugă, dar care că- 
deaŭ în zdrăngănitul cobzei. Apoi se do- 
moli si jucă oare-care timp numai asa de 
fudulie, chiuind ca flăcăii din sat la horă: 


«Supt potcoava cizmei mele 
«Joacă dracu și-o muiere, 
«Si ma ’nvata să fac rele 
«La copchile tinerele. 

După aceia, porni iar furtunos, purtind 
ceata jucausilor şi strigind: «Aşa, aşa... 
Să s'aleagă neputincioşi |... Infierbîntă bine 
briu’, tigane !» 

Numai un oaspe nu juca. Sta razimat 
de-un stilp si fuma țigară după țigară. Era 
Căpitanul. Ai fi zis că aşteaptă pe cineva. 

Au jucat cam pina pe la miezul nopți, 
cînd doi oaspeți, mai de departe, şi-aă luat 
rămas bun şi-ai plecat. Jocul se sparse. 
Căpitanul prinse prilejul şi plecîndu-se la 
urechea unui vecin, îi sopti? 

— Ce zici, coane lani?... Aşa un «trei- 
zeci şi unu» ? 

— Cu plăcere! 

— Hai! 

Se duseră într'o odaita, şi începură a 


FARA NOROC 155 


juca. Ceilalţi oaspeţi jucara o horă. Dar in 
curînd masa de joc fu împănată. Era Că- 
pitanul, stăpînul moşiei Gălbioara de pe 
malul Dunării, era Jani Mavromol, arenda- 
sul Delenilor, era sub-prefectul plăşi, un 
sub-locotenent de jandarmi rurali: cei mai 
naraviti cartofori de prin părțile locului. 

Ati jucat un ceas ati jucat două: cu- 
coanele începură şi ele. Numai coana Sul- 
tănica, gazda, şi coana Frăsinica nu jucat. 
Aceasta încaltea nu mai ştia ce să facă 
spre a-şi lua bărbatul de la cărți: 

— Hai acasă, bre Ihe! Stii bine că 
mîine punem la seceră! 

As! Bărbatul ei par'că nici n 'auzia. Fuma, 
asuda, izbia cu pumnu ’n masă: «Carte!.. 
Carte !.. Hei! Afurisita dracului! Încă una 
pe gustate |.. Stau !..» 

Dac'a văzut că nu-i chip să-l miste, 
coana Frăsinica a spus vizitiului să puie 
cali, 'şi-a luat rămas bun de la boieni de 
gazdă şi de la oaspeţi, şi a plecat. Coana 
Sultănica clătină din cap în urma ei: 

«Ce mai femeie! Să nu fie ea, sar 
duce Gălbioara la cărți!» 


156 C. SANDU 


Si ’n vreme ce docăraşul sfiriia pe şo- 
sea, coana Frăsinica se gindia la ziua de 
miine si la cele următoare. Secera! 'Toiul 
muncilor, grijă neadormită, grabă ‘nfrigue 
rata! Cine ştie ce fel de vreme so mai 
pune! Une ori plouă de cite doua-trei ori 
pe zi, de ’ncolteste griul în clai. Scoti oa- 
meni să 'ntinză snopii, să se usuce la soare 
si, cînd s'aă uscat şi vrei să-i pui iar în clăi, 
hop! ploaia! Ba te ’ntirzie şi cu ogoarele! 
Aceste gînduri framintati pe coana Frăsinica. 

Un vînt rece sufla din spre baltă. [So- 
seaua era strejuită de pomi. La uni ve- 
deai crăci rupte şi atirnind în jos ca nişte 
aripi de pasări rănite. Le rupeau, le tăia 
Rumînii, să-şi facă restee de jug, căci nu 
erai ei să rămiie cu carele 'n drum dacă 
li se fringea cite-un resteti ! 

Cînd se lumina de ziuă, coana Frăsi- 
nica era la curte 'n Gălbioara. Vasile era 
gata de pornit la cimp. 

— Sa "'ncăputat tot, Vasilache ? 

— Am încăputat aproape tot, conita. 
Mi-ai mai rămas vre-o două clinuri, unde- 
am pus cosași. 


FARA NOROC 157 


Ce adiere de 'nviorare trecu prin sufletul 
ei la vederea acestui logofăt credincios, 
sculat cu noaptea in cap! Si fără să ştie 
cum, i se lămuriră în minte două chipuri 
de oameni: de-o parte, Căpitanul, asudînd 
la masa de joc, înnecat în nori de fum; 
de alta, acest tînăr de douăzeci şi patru 
de ani, strobolind în sus şi 'n jos, ingri- 
jorat, zbatindu-se să stoarcă din pămîntul 
manos al Gălbioarei aurul luminos ca soa- 
rele. 

Aerul înviorător al acelei dimineti de 
Iunie îi umfla pieptul, şi coana Frăsinica 
îl sorbia cu nesațiă... Porn apoi «să în- 
chidă un ochiii». 

Logofătul se aruncâ uşor in sea şi porni 
la cîmp. Cucoana il zări pe fereastră, cînd 
să lase perdeaua, şi un oftat uşor îi umflă 
lin sînul, stingindu-i-se ’n git... 


II 


— Taie-ti cocorii din urmă, măi Rumine! 
Omul se întoarse grăbit şi taié firele de 
grîu ce-i scăpaseră din coasă. 


Logofătul era în clinul cosasilor. Ii în- 
voise cu pogonul: cinci franci de pogon, 
mîncare şi trei rachiuri pe zi. 

(Coasele fulgerai prin grit, îl retezat din 
fata pămîntului, îl culcat pe vergeluşe şi-l 
asezat în mănunchiuri pe loc, Cosasii erau 
in cămăşi albe de pînză, incinsi cu brite. 
‘rosii peste mijloc: Peste briie erati strinsi 
cu curele, de care atirnati cutiile de tinichea 
cu gresii de coase. Cînd și cînd, cite unul 
se opria, jînfigea coporiia 'n pămînt și, 
tinind cu stiga de călciiul coasei, trăgea 
gresia cu dreapta pe limba tăietoare. 

Nu se prea îndesiai cosaşii să-şi bata 
coasele: erai cu ruptu’. | 

Pe celelalte lanuri eraă secerători.i Fete 
mari, mlădioase ca- mlădițe de salcie, flă- 
călandri, -codane, flăcăi, femei si oameni 
de toate virstele innotat în grîul auriŭj în- 
doiti pe secere, măsurînd cimpu ’n pumni, 
asudind. 

' Peste aurul învălurat al grîului, soarele 
revărsa potopul de aur al luminii lui fierbinti,/ 

Pe la capetele locurilor, eraă căruţe ome- 
nesti. 


FARA NOROC 159 

+ Vitele pășteau priponite j; pe lingă ele. 
Logo fatul porni spre seceratori. Un plins 
de copil mic se auzi la o căruţă pe lingă 
care trecea. Se apropie si. se uită: prun- 
cul fraged, pirlit de soare, tipa cit îl lua 
gura. Fata-i era înnecată 'n lacrimi. O 
droaie de muşte biziia pe lingă el. Peri- 
şorul lui, ud de sudoare, 1 se lipise de cap. 
O frintură de covrig uscat îi scăpase din 
mînă. Soarele-i da în ochi. Logofătul l-a 
pus mai la umbră şi i-a dat in mînă frin- 
tura de covrig, s'o mozolească. (Copilul se 
domol din plins, apoi # zimbi/ aratindu-i 
în gingiile moi doi dinţi ce-i iesiati. Mama 
lui venia ’n fugă la el. 

— Tăbăriseră muştele pe el. Catrino! 

— Da’ să le arz? un foc de muşte, că 
nu mai are mititelu odină de ele. 

ȘI, plecîndu-se spre el, l-a luat, în brațe, 
'şi-a desfăcut cămașa la sin şi 1-a pus sfircul 
titer în gură. (Copilul i incepu să sugă lacom. 
laptele 'nfierbîntat al mumei.| Un şiroiă îi 
scăpa prin colțul drept ai buzelor, prelin- 
gindu-i-se pînă pe supt bărbie. 

Logofatul porni mai departe. La umbra 


\ 


160 C. SANDU 


snopilor pusi în picioare, eraă copii mici: 
cari dormind, cari jucindu-se, cari gindă- 
cindu-se. O adiere de milă trecu prin su- 
fletul logofătului la vederea acestor pui de 
oameni. Si fără să ştie cum, se opri şi 
privi la cîțiva din ei. Unii se tîraŭ de-a 
busile pe sumane, alții — mai marisori — 
se ridicati în picioare, sfiosi, stati cîteva clipe 
«copăcel» şi rideaă mulțumiți de ei insisi. 
Dar, cînd se uitai la pămînt, îi lua ame- 
teala (te joci cu asa înnălțime ? !), îi coprin- 
dea frica, si mai-mai să plingă. Se lăsa 
încet-încet jos şi rideati iar, cînd se ve- 
deati în patru busi la pămînt, scăpaţi de 
ameteala statului in picioaré. Unii — mai 


"mici — se gindaciatt gingurind. Unii aveau 


surioare sai frățiori mai méarisori, carı se 
tabirciati cu ei în brațe, le vorbiati intr’o 
limba drăgălaşă si se cazniati să-i adoarma 
pentru a o şterge mai repede la joacă. Al- 
tii însă erau singuri-singurei. Plingeat pin’ 
ce ragusiati, şi, dacă mamele lor nu-i au- 
ziau şi nu veniau la ei, se domoliai din 
plins, mai suspinaŭ o bucată de vreme, apoi 
îi tura somnul. Îi vedeai zimbind în vis saă 


FARA NOROC 161 


miscind buzele par’c’ar fi supt... lar soa- 
rele din înnălțimile albastre le suridea la 
toți de-o potrivă, scăldîndu-i in lumina lui 
binefacatoare. 

— Ce necăjiţi cresc sărmanii de ei! se 

gîndi logofătul Vasile. 
Aşa cresc flăcăii voinici şi fetele noastre 
frumoase, aşa cresc secerătorii şi seceră- 
toarele de pe lanurile aurii, aşa cresc ade- 
vărații apărători ai tari rominesti! 

Logofătul intra in locurile oamenilor. 
După citva timp văzu că un Rumin nu-şi 
tine linia lui din dreapta, ci se duce spre 
stinga, ingustind ast-fel pogonul. 

— Măi Mihai, da' de ce-mi laşi clin în 
dreapta? 

— Nu stric eŭ, domnule Vasilache: mi-a 
lăsat vecinul din stînga mai mult de-un 
pogon, că n'a ţinut linia. 

Logofătul îl incolti si pe’ el, dar nici el 
nu era vinovat. 

Trebuia găsit cel care nu tinuse intiit 
linia, ci căutase a-și micşora pogonul, lă- 
sînd vecinului din dreapta mai mult de 


C. Sandu. — In urma plugulut. 11 


162 C. SANDU 


secerat. După cit-va timp îl găsi logofătul. 
Era Pompieru. 

— Va să zică tot tu te-ai găsit mai 
priceput ? 

— De ce, logofete ? 

— Da esti chior? Nu vezi c’ai ingustat 
pogonul ? 

— Doamne fereşte! Eu mi-am ţinut 
linia mea. 

— Aşa? la, vino 'ncoace! 

Și, luîndu-l cu el, dădu cu pasul de-a 
curmezisul locului si la capătul de unde 
a început, şi la mijloc, şi, la capătul unde 
trebuia să iasă, dacă ar fi ținut linia strimba 
ce apucase: lipsiati opt prăjini pătrate. 

— Văzuşi ? 

— De! Nu băgai de seamă. 

— Acum fă bine şi-mi tine urma dreaptă 
că, de nu, te dau afară și puri om cu opt 
franci ziua, să mi-l secere în socoteala ta. 

Si logofătul porni încet pe hotarul moșiei. 

Ce oameni cuminţi şi muncitori si cın- 
stiți Gălbiorenii ăştia! Și între ei ce hot, 
ce viclean e Pompieru! .Face satu’ de 
ruşine ! 


FARA NOROC „163 


Cînd se depărtă bine logofătul, Pompieru 
vorbi către un vecin: 

— Cine dracu l'a mai adus şi p'ăsta 
p aici, mă? Că nu mai pleac’ odată, să-l 
văz cînd mi-oiă vedea ceafa! 

Dar vecinul îi răspunse fără să se ridice 
de pe seceră: 

— Vruseşi să-i scoţi clinul şi nu sa 
putut, hai? 

Ce mai de minciuni scornise Pompieru 
pe socoteala bietului logofăt! Si de cite 
ori nu l-a pirit la Căpitanul! Dar coana 
Frăsinica îl scotea totdeauna pe logofăt 
cu dreptatea. Căpitanul îl asculta pe el, pe 
Pompieru, da din cap, dar, de putut, nu 
putea isprăvi nimic. ȘI nu ştia cum să facă 
Pompieru, să înnegrească pe logofat la 
stapini şi să-i facă să-l dea afară... 

Vasile mergea pe hotarul moşiei. Mergea 
gomo uitindu-se din cînd în cînd. peste 
cmp: | Tufe de mestecă se desluşiaŭ prin 
grit Florile de plains stropiati cu singe 
margenile lanului.! — 

Fluturi de toate mărimile si de toate cu- 
lorile goniai din floare ’n floare, zburau 


164 C. SANDU 
peste griti ca peste o apă, se bagati afund 
în el o chpă-două, apoi răsănai mai de- 
parte, filfiind din aripioare și pierzindu-se 
în lumina RI a )Un tirfit necurmat de 
lăcuste suna ’n auz] Vitele nu mai aveati 
odihnă: de muşte “Tarina frigea, hainele 
ardeaŭ, lanul inset Giada de toate fe- 
lurile se desluşiai printre firele de iarbă} ee 
nicele harnice căraă merinde pentru iarnă. 
Pe cîmp, lumea noastră asuda, ae 
aurul griului ; printre ierburi, o altă lume 
mai mică, aproape nevăzută, se zbătea şi 
ea pentru traii. } Cite- -un calu-popei albăstria __ 
„pe d’innaintea ochilot, zbirniind ca un glonț 

i i Pe spice vedeai ici-colo cite-un bondar ca 
“o pată de rugină.) i Iar)din coprinsul țarinei 
se ridicatt glasuri! de fete mari care cintat, 
plecate pe seceră.; 

Vasile mergea pe hotarul moșiei, şi se 
gîndia să spuie oamenilor că trebuie să 
sapuce de legat pe la chindii, cînd zari 
un argat boieresc venind călare din spre 
curte. 

— Dar asta ce-o mai fi? se întrebă el, 
esind în calea argatului. 


Li 


FARA NOROC 165 


Po a n.ccnnc.ncc.c.n.c...ac.......... 


— Domnule Vasilache, a spus conita să 
vii la Curte numai de cît. Ti-am adus calu”, 
să te duci mai repede. 

Logofătul încălecă : 

— Despriponeşte-mi calul de colo si 
adu-mi-l la Curte. 

Argatul porni spre calul logofătului. Pom- 
pieru-l luă la descusut: 

— De ce chiamă conita pe logofăt la 
Curte? 

— Nu ştiu! 

— Acasă-i boierul ? 

— Boierul n'a mai venit de la Curpen. 

— Cred că nici nu prea-i duce doru: co- 
nita, hai? 

— piei rinjia. Si 'n mintea lui încolți 
un gînd răi. Stia pe Spa că-şi teme 
nevasta, și acuma vrea să ’ncerce inc’o lo- 
vitura... 
om clare} Pompieru- și puse mîna Ep ai | 
la ochi! Călărețul venia, dar venia domol.]. 
Peste Câtva timp s'a apropiat: era Căpitanul.. 
Pompieru porni la capul locului, spunînd 
din treacăt unui vecin: 


166 C. SANDU 


— Mă duc să-mi schimb priponw’ la boi! 

Cînd a ajuns la car, Căpitanul era la 
douăzeci de paşi de el. Boierul era întu- 
necat de tot la fata şi minios. Pompieru-i 
leşi însă 'n cale: | 

„— Cei, mă? 

— Bine, boierule !... Hm! 

— Ce-i mă, n'auzi ?... Spune repede ce-ai 
de spus. 

— la cu logofătu'-ăsta al dumneavoastră! 

— Ei, ce-i cu el? 

— O să mai măniînce el si la Paştele 
ălălalt ouă roşii aici ? | 

— Da’ de ce? 

— Pai cit pleci dumneata undeva, doar 
dă cu nasu’ pe cîmp si tiva ’ndarat la 
Curte. Ci-că-l cheamă conita! Da’ eŭ cred 
că se 'nfundă pe undeva şi doarme pin’ 
se 'mpute. Ce-ar avea conita să-l cheme 
la Curte?! Uite, mai adineaori a plecat; 
tot aşa ci-cé l-a chemat conita... 

Căpitanul nu zise nimic, ci porni mai 
departe. Vedea şi nu vedea înnaintea lui. 
Capu-i ardea, îi zvicnia, şi trupul lui zdrobit 
de nesomn îl durea, de par'car fi fost 


FARA NOROC 167 


bătut cu maiul. Şi gîndul care-l rodea de 
multă vreme ca un vierme neadormit, în- 
cepu iar să-l chinuiasca.... «femeia mea se 
tine cu logofătul». . | 

În acest timp Vasilache ajunsese la Curte, 
descălecase si intrase în casele boierului. 
Coana Frăsinica-l aştepta la mescioara de 
lucru. 

— Sti la ce te-am chemat, Vasilache ? 

— Nu, conita! 

— Căpitanul văd că nu mai vine, si mi-e 
teamă să nu 1 se fi 'ntîmplat ceva. As vrea 
să trimit pe cineva după el, dar n'am asa 
un om mai dezghetat. Sar repezi pin’la 
Curpen, şi l-ar spune că a venit un misit 
să facă ruptoarea preţului la griti de pe loc. 

— Mă duc eŭ, conita! 

— Te duci? 

— Cum nu! 

\In liniştea dulce a odăii, înnecată ’n 
umbra  perdelelor " groase, glasul coanei 
Frăsinica părea o musică dulce. Ea ră- 
coare șI bine, şi mirosia a trandafi Y] Dulci, 
tremurate,/ limpezi ca un sunet de cristal. 
picuraii cuvintele cucoanel] Părul ei galben 


168 C. SANDU 


ca aurul unduia ’n suvite mlădioase, ce se 
înnecaii 'n cocul bogat, in care hcăna cînd 
șI cînd un ac de chihhbar. Supt taliuta de 
muselină 1 se ghicia sînul frumos, împlinit, 
de femeie în floarea vîrstei. 

“Ceasul din paret bătea cadentat, fări- 
mind veșnicia ?n clipe dulci./“O suliță de 
lumină se furisa prin perdele, | aluneca 
dreaptă pînă pe covor, unde se frîngea, 
se farima 'n pulbere măruntă de aur, ce 
părea că fierbe. 

— Ti-o fi sete, Vasilache! Să-ţi daŭ o 
dulceaţă ! 

— Sărut mina, nu vă mai supăraţi pen- 
tru mine. 

— Dar nu-i nici o supărare! 

Coana Frăsinica iesi în prag, să strige 
servitoarea; dar aceasta urca 'n fugă scările: 

— Conita, vine boieru'?! 

În acelaşi timp. se auzi un tropot de cal, 
si boierul se opri 'n dreptul uşii și descălecă. 
Un argat îi luă calul, şi-l duse spre grajd. 
Se scutură puțin pe haină şi intră în casă. 

— Ai venit? Tocmai eram să trimit 
după tine. 


FARA NOROC 169 


— Te-am scutit de supărare! 

Vorba lui tăia ca un cuțit. 

Spusele lui Pompieru îi luminat intune- 
recul din suflet, cum luminează un fulger 
noaptea. Și ghimpele de gînd 1 se 'nfipse 
şi mai adînc in minte: «oare să fie ade- 
vărat» ? 

— Te poţi duce, Vasilache. Nu mai am 
nevoie de dumneata. 

Logofătul pleca. 

— Nu mai ai nevoie de el, c'am venit 
eu, hai? 

— Ce te-a găsit, omule? Ori nu ţi-e 
bine ? 

“Căpitanul se uita pieziş ca un hot care 
vrea să dea o lovitură mişelească.] Cu cra- 
vaga bătea mereu pantalonii prăfuiți. În 
ochi îi hcăna o asprime înfiorătoare. Apoi 
flacăra de răutate se stinse uimitor de re- 
pede, cum se stinge o lumină ’n bătaia 
unui vint tare. Își turnă un coniac, pe 
care-l bau dintro inghititura. Minile îi tre- 
murat. Se plimba prin odaie cu paşi sol- 
datesti... Mai bau încă trei coniacuri, şi 
dupa citva timp dădu de dusca si un pă- 


170 C. SANDU 


harel de rom. Faţa 1 se făcuse ca pămîntul. 
Căzu pe un scaun, gemînd: 

— lar am pierdut: 

Și coana Frăsimca, în loc să-l mingiie 
cu o vorbă bună, cum făcea pin’acum, îi 
răspunse 'nciudată : 

— Mai bine te pierdeai şi tu! 

Căpitanul se sculă, ca muşcat de şarpe: 

— Ce-ai spus 2.. Ce-ai spus? 

Înfruntarea aceasta neasteptata din partea 
soției îi înveninase şi mai mult sufletul. 
lar ghimpele de gînd 1 se 'nfigea tot mai 
mult în minte, îi răscolha adincurile inimii, 
il durea de-i venia să tipe. Innainta spre 
femeia lui cu pumnii strinsi, cu ochii aprinsi 
de minie : 

— Ce-ai spus, madamo ? 

În gura lui si in chipul cum l-a spus, 
acest cuvint lua un înțeles de nețărmunită 
batjocură. ȘI coana Frăsinica a înţeles unde 
bate bărbatul ei, sa rogit pin’ la urechi, 
a rămas cîte-va clipe fără graiti, apoi, strin- 
gindu-si toate puterile, a făcut un pas spre 
el, zvirlindu-i in faţă un răspuns crud: 

— Trintor obraznic! 


FARA NOROC 171 


/ Cravaşa a vijiit o clipă, şi a izbit scurt, 
aspru în obrajii femeii:| Aceasta a tipat de 
şi-a sfisiat sufletul si ducindu-si minile la 
ochi s'a prăbuşit pe covorul dusumelelor 
zbucnind în hohote de plins cu sughituri... 


III 


(Coana Frăsimica a căzut la pat: nu 
minca, nu cerea nimic, nu mai cunoştea 
pe nimeni, vorbia ‘ntr’aiurea,] 

Pe cine-avea ea? Părinții ei — Dumnezet 
să-i ierte! — se făcuseră de mult pămînt de 
oale. Unchiu-săă se prăpădise si el, mai 
acum cîţiva ani. Un singur frate — advocat 
în Bucureşti — nu sa ’nvrednicit să vie 
so vază măcar odată, 

Căpitanul? Sta lîngă ea pina pe la miezul- 
nopții, pe un jet; apoi îl fura somnul, şi 
dormia de puteai să tai lemne pe el. Ră- 
minea doar Maria pin’ la ziuă. Dar de la 
o vreme a daborit-o si pe ea somnul, şi 
intr’o noapte logofătul, venind s’o întrebe 
cum îi mai e coanei Frăsinica, o găsi 
dormind, lungită pe covorul dusumelei. 


172 ©. SANDU 


Căpitanul se ducea să se culce la miezul 
nopții, şi dormia fără grijă pind a doua zi 
la opt, cînd îi ducea servitoarea dulceata 
șI cafeaua. Atunci se întindea, căsca şi în- 
treba căscînd: «cum îi mai e conitei?». 

Vazind logofătul cum merg: lucrurile, s'a 
hotorit să stea el lingă bolnavă o parte 
din noapte. Trebuia să 1 se dea la fiecare 
ceas cîte o linguriţă de doctone dintr'o 
sticluta. Căpitanul fu bun-bucuros. Logo- 
fătul punea capul jos un ceas la amiază, 
mai atipia de cu seară un ceas-două si se 
înfiinţa pe-aproape de miezul nopții lingă 
coana Frăsinica. În acest chip, Mana trebuia 
s'o îngrijească toată ziua, căpitanul de cu 
seară si pînă pe la miezul-noptii, iar lo- 
gofatul de aci pănă se revărsaă zorile, cînd 
scula pe Maria, si el pleca la cîmp. Ce 
triste, pustii si lungi păreaŭ logofătului 
acele nopți de vară! Se simtia une ori 
frint, si ar fi dormit tun stind pe scaun. 
Atunci se scula şi începea să se plimbe 
binisor prin odaie. Dar întro noapte l-a 
biruit somnul. Capul, nemai cumpănit de 
mușchii gitului, 1 s'a lăsat încet-încet la o 


FARA NOROC 173 


parte, apoi 1 se plecâ domol in jos şi căzu 
de odată grei pe miinele-i sprijinite pe 
genuchi. Dormia incovrigat de mijloc. Și 
tocmai atunci a deschis şi coana Frăsinica 
ochii și a cunoscut ce-i prin prejurul ei. 

Logofătul ridicâ nitel capu’n sus, dar 
nu-l putu tine nici trei clipite. Capul, greti ca 
plumbul, îi căzu iar pe genuchi. Dar, după 
citeva minute, deschise ochii şi sări ars în 
sus, uitîndu-se la bolnavă. Aceasta-i zimbia. 
Logofătul se frecă la ochi, şi se dădu mai 
aproape de ea. Apoi, întrebă: 

— Voiti ceva, conita? 

Bolnava făcu semn că nu. Vasile rămase 
la un pas de marginea patului. Fata lui 
slăbită de nesomn si de alergătură, arsă de 
soare, scorojită de vînturi părea mai lungă, 
mai tristă în lumina potolită din odaie. Bol- 
nava se uita mereŭ la el... 

SO bătaie de aripi_turbura de odată li- 
nistea nopţii, şi un glas de cocoș răsunâ 
lmpede,| vesel în coprinsul curții boierești. 
După el urmară altele, şi, timp de cîteva 
minute, /cucurigatul.. cocosilor pluti peste 
satul adormit, vestind apropierea zilei] Apoi 


174 C. SANDU 


linistea căzu iar pe coprins, o linişte ca de 
mormint. Logofătul se uitâ pe fereastră, 
apoi se duse de sculâ pe Mana. Bolnava 
îl petrecu din ochi, pănă ieşi din odaie, şi 
un fior de milă, amestecat cu alt-ceva, ne- 
înțeles, dar rănitor de dulce, îi străbătu tot 
sufletul. După o lună de zile s'a dat jos 
din pat. 

Lumea din sat urla: «a bătut boierw pe 
conita». De ce? Hei! De cînd tot soptia 
sireacu' Pompieru ceva? Dar cine-i da cre- 
zamint?! la, acum s'au dat lucrurile pe fata. 
De ce-a bătut-o? Intrebati pe Pompieru, 
că vă spune el: «păi daca prins-o cu lo- 

ofătu ziua 'n amiaza mare la curte |...» 
CAN cu scaun la minte nu daŭ însă 
crezămînt vorbelorilui Pompieru, căci ei isi 
făceaă socoteala următoare: «Dac’ar fi asa 
cum spune el, apoi logofătul ar fi fost păl- 
mult şi gonit cu alani. Nu-i asta! Dar ce 
să fi fost oare la mijloc ?.. Cine ştie ?». 

Căpitanul părea că uitase cele intimplate. 
Ducea aceiaşi viață de trintor mulțumit de 
el însuși şi deprins să aibă toate de-a gata 
la picioare. Un singur necaz picura amar în 


FARA NOROC 175 


sufletul lui: nu mai jucase de multa vreme 
cărți, şi-i sfiriia inima de dorul unei par- 
tide... S'apucase în cele din urmă să facă 
pasente sai să dea cu cărțile. Două cea- 
suri de dimineaţă făcea pasenta lui Napo- 
leon ; două după amiază pe aceia a Mariei- 
Teresa, iar seara s'apuca de 'ntindea căr- 
tile pe masă, căznindu-se să scoata vre-un 
înțeles din aşezarea lor: «uite: șase de caro.. 
Asta-i veste... ...De la cine oare?... Uite: 
craiul de ghindă. Asta-i logotatul... Dama 
de verde. Asta-i nevastă-mea. ..Cade ală- 
turi de lagofat... Uite: popa de caro. Asta-s 

Cit colea şi et... Uite şi «marea». 
Astia-s bani... De unde să primesc eŭ oare 
bani 2!» 

Dar , coana \Frasinica, de si se sculase 
dupa boală, nu prindea nici dram de carne 
pe ea.{Era asa de slabă, încît ar fi bătut-o 
vîntul Sufletul ei se ’mpietrise. Si iată că 
în spre toamnă, pe la culesul porumbului, 
privind într'o dimineaţă spre poarta cona- 
cului, zăni pe logofătul Vasile pornind spre 
cîmp. Din copitele calului se ridicată no~- 
ruleti_de praf. Și le Icoana Frasinica simți că-i 


176 C. SANDU 


pare rau, fără să-şi dea seama de ce. Dar 
cînd îl văzu seara venind de pe cîmp, 
par'că 1 se lua o piatră de pe inimă, şi su- 
fletul 1 se deschise de-odată, de-i venia să 
cînte. | 

«Doamne, ce-o fi asta?» se întrebă ea 
seara cînd se culcă. 

A doua zi iar aşa, a treia zi iar... tot aşa 
meret. Îi era cum îi e unui băiat mic lăsat 
Singur cîtva timp de-un frate mai mare. 

Să fi scuturat oare adierea de milă ce 
trecuse prin făptura ei în noaptea aceia 
cînd sa desteptat, saminta dragostei in 
sufletul ei oropsit? Sau să fi fost numai 
atragerea ce o simte un suflet rănit spre 
cel ce sa arătat bun cu el?! 

Dumnezei ştie cite se pot ascunde în 
cutele unui suflet omenesc! 

E adevărat că sdminta dragostei ar fi 
găsit loc minunat de incoltit în sufletul ei, 
căci ea nu ştiuse pîn 'atunci ce-i dragostea, 
adevărata şi puternica dragoste, cu minu- 
nile, cu dorurile, cu arsurile, cu dulcea ei 
durere, cu adincurile ei nepătrunse, cu far- 
mecul ei mistuitor de suflete. 


FARA NOROC 177 


Se putea însă să fie numai un sentiment 
de recunoştinţă, căci obrajii biciuiti de cra- 
vasa o ardeati şi acum tot asa de tare ca 
în ziua cînd a lovit-o Căpitanul, si sufletul 
ei simtia că poate găsi adăpost şi sprijin 
șI scut în pieptul logofătului. 

(A venit iarna, cu nopțile ei lungi lungă $i triste, 
şi coana Frăsinica nu închidea sr multe 
ori ochii pin la ziuă. Se zvircoha în pat 
si se gindia sărmănica de ea: «Doamne, 
oare-l iubesc?!» Mintea ei tăgăduia cu as- 
prime, dar inima-i zvicnia mai tare si mai 
des cînd se întîmpla s'auză pașii logofătului 
răsunînd grei pe pămîntul îngheţat. Apoi 
sentința evanghelistului îi răsuna limpede 
în minte: «femeia e datoare ascultare şi 
supunere bărbatului ei». 51 vorbele acestea 
par'că erai scrise cu slove de foc pe pă- 
retii odaii si, încotro 'ntoarcea capul, le 
vedea. Atunci isi trăgea plapoma peste 
ochi, şi-şi tinea răsufletul cald. Ghemuită 
în plapomă, se gîndia că ea a ţinut ca o 
sfintă calea dreaptă şi grea a cinstei si a 
jertfirii pentru bărbatul ei care a biciuit-o 
cum biciueşti un biet dobitoc. $1 obrajii 


C. Sandu, — In urma plugului, 12 


178 C. SANDU 


infierbintati simțiaui şi atunci arsura de foc 
a cravasel... 

fv întul vuia pe afară, suiera, plingea prin 
hornuri,|suspina pe la ferestre ca un suflet 
rătăcit? “Zeiltiia tabla de a acoperiş şi 
trecea tai departe minios,\ întunecat. Si 
atunci coana Frăsinica nu mai putea tinea; 
se da jos din pat, aprindea candela la 
icoană, si ingenuchia, şi se ruga. Dar într'o 
noapte, pe cînd se ruga aşa, 1 sa părut 
că Sfintul din icoană are ochii ca ai lo- 
gofătului, si, cînd luă mai bine seama, 
sări speriată în sus, şi cit p'aci să tipe : 
ochii poset licăriai pe icoană. 

A Nenit apei-primăvara, curățind apele 
de sloi, aburind tarinile, inflorind pamintul, 
Beda destepund padurile, risipind 
în văzduh pulbere de dorinti tulburătoare. 

Logofătul pusese ovăsul în mustul zăpezii, 
sl acum ara de orz. /Pe cîmp erai numai 
pluguri; Glasuri de copii si de fete răsunau 
pe 'ntinderea ogoarelor scrijalate de fiarele 
plugurilor, răsturnate pe cormană. 

Griul ieşise bine 'n primăvară, şi logo- 
fătul se ducea mai la fiecare două-trei zile 


FARA NOROC 179 


să-l vadă. Si nu ştia nici el de cei se 
părea viata mai dulce şi primăvara mai 
împodobită, şi cerul mai albastru. I se 
părea că de cînd e el na mai trait zile 
ca acelea, că primăvara n'a avut mai multă 
ispită in aierul ei caldut ce răscolha inimile 
si da viață semănăturilor. Îi venia să des- 
chidă braţele şi să stringă ’n ele o făptură 
iubită, și de multe ori pofta asta il stapinia 
atît de mult, încît ar fi strîns în brațe 
aierul ce nu se poate stringe. Şi-atunci 
rbia cu lăcomie vintul ușor al primăverii. 
CViorelele incepuseră a_se ul. pe ogoare, | 
ȘI pogonicii le rupeau şi le puneat la pa- 
lării, mergind apoi pe lîngă boi si fluierind 
de să s’aprinza vazduhul. 

Intr’una din zile, logofătul porni tot aşa 
de la pluguri să mai dea o raită pe la 
ovăs. Gn iepure se saltâ de-odata dintr’o 
brazdă de ogor de-cu toamnă -şi o tuli’n 
spre pluguri.) Plugarii-l zăriră şi începură 
a-i chiui Ziepurele goni nebun de încă, şi 
se pierdu _ ntrun tutiș de mărăcini de pe 
moşia vecină. Un uliu se scălda ’n albastrul 
înnălțimilor, în mișcări line) 


180 C. SANDU 


Si iată că de-odată răsări 'n drumul lo- 
gofatului un partal de loc, mare cit o arie, 
si plin de viorele. Nu se mai vedea pă- 
mintul supt covorul lor albastru; ai fi zis 
că le pusese cineva acolo, una lîngă alta. 

Logofătul descălecâ, smulse citeva din 
ele cu cepele din pămînt, si le aşeză cu 
grijă în buzunar. Îşi alese apoi cîteva fire, 
pe care si le puse la pălăne. Apoi isi îm- 
podobi si tugarul la urechi. Cum erati aşa 
impodobiti, ai fi zis că logofătu-i un colă- 
cer al primăverei. După citva timp un gînd 
se deslusi bine în mintea lui: să se ducă 
la curte şi să dea conitii cepşoarele de 
viorele. Coana Frăsinica iubia florile ca 
ori-ce femeie, dar îi plăceaă mai cu ose- 
bire florile de cîmp. În toţi anii ieşia cu 
trăsura, primăvara, şi, unde vedea viorele, 
se opria, le scotea din pămînt şi le punea 
în glastre, cum ajungea la Curte. Anul 
acesta însă nu se dusese. 

Cînd văzu pe logofăt cu viorelele, mai- 
mai să bată din palme cum fac copni mici, 
șI obrajii galbeni 1 se împurpurară ca bu- 
jorii : 


FARA NOROC 181 


— Au ieşit viorelele, Vasilache? 

— O, sînt o grămadă, conita. 

— Unde? 

— În lanul de lingă dealul Lipanului. 

— Stii ce ?.. Să mergi miine să mi le 
arăţi. 

A doua zi, coana Frăsinica porni în do- 
căraş cu un argat din curte drept vizitii. 
Logofătul călăria pe lingă ea. Cînd aŭ 
ajuns în dreptul lor, docăraşul s'a oprit în 
drum, si ea sa dat jos. Logofătul a legat 
calul de arcurile docăraşului. Vizitiul ră- 
mase 'n drum. 

— Le vedeţi, conita? Uite... de-aici se 
văd! 

Ea făcu semn că da, dar logofătul băgă 
de seamă că ea nu le văzuse încă. 

ȘI, tocmai cînd se apropiară bine de ele, 
ea făcu un «ah!» şi iuți pasul. 

Se depărtară, şi începură a culege. Ea, 
mai nerăbdătoare, n'avea astimpăr şi săria 
repede de la un loc la altul. 

Pamintul era moale ca puful, si picioarele 
se afunda în eI] Doamne, ce frumoasă-i 
viata!» — se gindia coana Frăsinica... Soa- 


182 C. SANDU 


rele mingtia; razele lui eraă adormitoare de 
dulci. Și gîndul coanei Frăsinica îi impros- 
pata durerile vieții trecute ’n tovărăşia Că- 
pitanului: nopțile chinuitoare cînd îl aştepta 
cu masa pînă tirzit, mincind apoi între of- 
taturi ; tresăntunile la orice paşi ce răsunai 
mai deosebit în stradă: căsta-i el!». Apoi 
traiul ei de pusnica la tara, grijile ei de la 
inceput, usurarea lor cu venirea logofatului, 
petrecerea de la Zamfirescu şi... arsura cra- 
vaşei. Sufletul ei răscoht, răvăşit se topia 
de dorul unei mingiieri calde, si o jale ne 
mai cunoscută 1 se ridicâ de odată în el, 
si biata femeie simtia că trebuie să spuie 
cui-va că-i nenorocită, că mai bine ar fi 
să moară decit să mai ducă o asemenea 
viata. 

— Vasilache! 

— Aud, conita. 

Dar în minutul următor conita părea că 
uitase de ce chemase pe logofăt. Era ocu- 
pată cu băgare de seamă să scoată din 
pămînt o ceapă de viorea, ce era pe semne 
prea adinca. Si sufletul ei curat ca de sfinta 
se topia ’n lacrămi de diamant, ce picurati 


FARA NOROC 183 


fierbinți şi răpezi pe albastrul gingas al 
viorelelor. 

— Nu e nimic!... Nu puteam scoate-o 
ceapă, dar acum am scos-o! 

Ah! ce greii se smulg une-ori viorelele 
din pămînt! 

Coana Frăsinica sta minute întregi pînă 
scoate cite una... Si tot pe cele mici le 
innemeria... 

— Vasilache! 

De asta dată vocea era învăluită "n la- 
crimi, se vedea cit de colo că plinge, si 
logofătul alergă spre ea. Dar coana Fră- 
sinica părea încremenită pe loc: cu ge- 
nuchii afundati în pămîntul afinat al ogo- 
rului fraged, sprijinită 'n miini, cu fruntea 
plecată pînă pe țărină. Glasu-i amutise ’n 
git, dar trupu-i era zguduit de suspinele 
ce nu le mai putea opri. 

Aţi văzut vre-odată cum vine zăporul? 
Se umflă apa pe supt ghiata, o ridică ’n 
sus, o sparge, năvăleşte pe maluri și în- 
neacă ce-i iese 'n cale. Si sufletul ei curat, 
oropsit, sa rupt de zăporul îngrozitor al 
desnădejdei, iar lacrimile-i ferbinti picurat 


184 C. SANDU 


acum pe viorele, pe ţărina ogorului unde 
picaseră atitea și atitea siroaie de sudori 
și de lacrămi ţărăneşti la strinsul aurului 
stors din el... 


IV. 


Martor îi e Dumnezei Sfintul că ea ’si-a 
păstrat trupul neatins de mînă străină. A 
suferit, a înghițit în ea amarul durerilor si 
nu sa plins nimănuia. S: viata in loc să 
se lumineze și pentru ea, se intuneca din 
ce in ce mai mult și se ’nraia. De mai 
multe ori s'a pomenit cu Căpitanul în odaie 
la ea, prin puterea nopții, şi totdeauna o 
bruftuia ca pe o servitoare şi-o amăra cu 
imputarea că ea face ochi dulci logofătului. 
Ea tăcea și nu-i răspundea nimic. Dar într'o 
noapte s'a pomenit cu el, beat, şi minios. 

— Scoal’. 

Femeia sa ghemuit in plapomă. 

— Scoal’ să te judec. 

Ea s'a sculat, şi ’si-a luat o fustă pe ea. 
Apoi, cînd i-a venit bine, a smuls salul de 
pe scaun şi l-a aruncat pe umere fugind 


FARA NOROC 185 


din odaie. Căpitanul a plecat mătăhăind 
după ea. Dar ea descuiase usa si plecase. 
El căzu de-a curmezisul uşii, pe d’innauntru. 

Unde să se ducă ea? La a cui uşă să 
bată şi să ceară adăpost?... Dacă o va 
întîlni vre-un argat, umblind aga prin curte, 
singurică, prin puterea nopții ? S'a lăsat pe 
un maldar de fuscele, plingind cu fata as- 
cunsă ’n gal. Dar de la o vreme frigul îi 
pătrunse mădularele și ea porni să intre 
în casă: usa era încuiată pe dinnăuntru. 
A rămas citva timp pe scări, ghemuindu-se 
în sal, suflind repede spre a se încălzi. 
Apoi linepu' să tremure din toate incheie- 
turile, căci răcoarea nopții o răzbise 1Sa 
sculat şi a 'nceput a da ocol casei ca o 
stafie. De la un timp, simți că o lasă pu- 
terile și porni să bată la fereastra logofa- 
tului. Cum îi zvicnia inima! Ce-o să zică 
el cînd o vedea-o? Cum să se arate ea, 
stăpîna, asa în fata lui? Dar frigul o rupea, 
o pisca, o biciuia, şi trupul cerea adăpost. 
Sa apropiat de fereastră şi s'a lipit de ea, 
ascultind. Tacere de mormint plutia prin 
prejur. Batu în fereastră, sii se păru că a 


186 C. SANDU 


bătut prea tare. Logofătul n'auzi. Mai bătu 
odată — de astă dată mai tare. 

— Ei! Ce-i? se auzi din casă. 

Vocea logofătului părea mai groasă, a- 
menintatoare, cum e vocea omului rupt de 
oboseală cărua-i strici somnul cînd e mai 
dulce, cum e vocea omului deprins să se 
scoale la ori-ce ceas din noapte, să dea 
piept cu ori-ce. 

\ Femeia a fugit, speriată, dindu-se după 
patulul de porumb.) 

“Logofatul i ieşi din casă, cu un ciomag de 
corn în mina. Umbla tiptil, căci lui nu-i pă- 
rea lucru curat să-i bată cineva’n geam şi, 
cînd 1ese'n curte, să nu mai vadă pe ni- 
meni. Se duse prin grajduri, dădu pe la 
siri, veni pe la magazia de bucate şi se 
abătu pe la pătul. 

CO O mogildeata neagră se desluși, lipită de 
scindurile patulului: | 

— Măi, care esti ăla? întrebă logofătul. 

Mogildeata nu zicea nimic. Logofatul se 
apropia cu ciomagul ridicat: 

— Măi, care esti, ca dat! 

— Ssst! Taci, Vasilache, că et sînt! 


FARA NOROC 187 


Logofătul rămase trăsnit. Ciomagul îi 
căzu din mînă. 

Femeia zise clănțănind: 

— Du-mă undeva că mi-e frig.Mor de frig. 

Era moale ca de cirpă, şi logofătul pu- 
tea face ce vrea cu ea. Dar el, intelegind 
de ce-a fugit coana Frăsinica afară, prin 
puterea nopții, a pus pe ea surtucul lui blă- 
nit si, sprijinind-o de brat, sa dus cu ea 
la casele boiereşti. Femeia rămase lingă 
usa; el bătu la geam: 

— Boierule!... Boierule! 

În acest timp coana Frăsinica se gîndia 
la curăţenia de suflet a acestui logofăt care 
nu vrusese s'o ducă la el în odaie, de unde 
nar fi putut iesi la ziuă fără s'o vază ar- 
gățimea. 

— Boierule!... Boierule!... 

(Căpitanul blodogori un răspuns de om 
somnoros. 

Dar logofătul nu-l slăbi: 

-— Boierule !... Boierule ! 

În cele din urmă Căpitanul se sculă şi 
veni la fereastră. 


= Oe? A 


188 C. SANDU 


— Scoal' boierule, că ard şirele de fin 
din baltă. 

— Ce spui? 

Și Căpitanul veni de descué usa. Dar 
napucâ să iasă afară căci umărul logofa- 
tului împinse usa, dind-o de perete, şi coana 
Frăsinica se strecură înăuntru. 

— Nu ţi-e păcat de Dumnezei, boie- 
rule, să chinuiesti asa un suflet de femeie? 

— Ce?.. Ce?.. Cum îmi vorbeşti ¢u mie? 

— Iti vorbesc ca un om cinstit. 

— Stai niţel, să-ți arăt eŭ ! 

Căpitanul dădu să intre în odaie spre 
a-şi lua revolverul, dar logăfătul îl prinse 
de brat şi-l strînse cu putere: 

— N'ai să-mi arăţi nimic. Să-mi dai soco- 
teala aci, pe loc, să plec de ti s'a urit cu mine. 

Coanii Frăsinica-i fulgeră de-odată prin 
cap traiul ce-o aștepta, după plecarea lo- 
gofătului, şi sari: 

— Să plece el, trintorul si nelegiuitul, 
că el ma mîncat friptă. 

Căpitanul plecă ’n pămînt capul. Bratul 
strîns in minghineaua puternică a minii lo- 
gofatului îl. durea, si el se căsnia să scape. 


FARA NOROC 189 


Coana Frăsinica incuie usa de la odaia lui, 
şi logofătul îl lăsă din strinsoare. Căpitanul 
se domoli şi zise: 

— De! Am fost cam băut! 

Apoi isi ridică mina încet, ca pentru a 
şi-o trece pe frunte, si cînd îi vem bine, 
palmui pe logofăt. Acesta se făcu roşu ca 
racul şi se răpezi: 

— Aşa merge treaba? 

Dar coana .Frăsinica se puse răpede 
intre el: 

— Lasă-l Vasilache! 

Logofătul rămase cu braţele ’n aier, ca 
două limbi de cleşte îngrozitor care strînge 
pina omoară. După rosiata ce 1 se urcase 
în obraji fata 1 se făcuse albă-vinătă, şi 
ochii fulgeraă. Căpitanul se dădea mereu 
îndărăt, pînă ajunse la uşă, de care se re- 
zemâ. Apoi, ca un om care se căleşte de 
cele făcute, bilbii. 

— De Vasilache !... Cine strică ? Aşa sînt 
eŭ, lute. 

Era o cerere de iertare în cuvintele astea. 
In sufletul lui de om slab, fără nici-un dram 
de voință, fricos, se sălășlui repede o teamă 


190 C. SANDU 


groaznică : «logofătul îmi dă una şi mă 
omoară». lar logofătul văzu ’n curînd că 
nare ce farima 'n pumnii lui de plumb, că 
nare ce stringe ’n braţele lui de oţel. Bra- 
țele-i căzură jos, atirnindu-i pe lîngă trup. 

-— Aşa sînt eŭ, bre Vasilache: mai iartă 
șI d-ta! 

Si logofătul l-a iertat, că nu era om rău 
la suflet, dar isi puse în gînd să plece 
după ce o sfirsi ogoarele. lar lucrurile aŭ 
intrat iar în matca obişnuită, şi zilele aŭ 
fost aceleaşi pentru logofăt: muncă de di-. 
mineata pînă seara. 

Ci Căpitanul nu mai ieşea cu zilele din 
casă în timpul din urmă. Bea, bea şi fuma, 
și făcea pasente şi trindavia pe jeturi sau 
pe canapea. Obrajii 1 se buhăiseră şi în- 
nălbiseră, de parcă erau fierti în leşie. 
Ochii eraii totdeauna turburi. Cînd iesia 
prin curte, părea minios pe toată lumea și 
nu se putea să nu pălmuiască vre-o slugă 
cine ştie din ce lucru de nimic. La masă 
raminea une-ori cu ochii tintiti într'un colt 
al odaii, şi sta nemișcat multă: vreme, dus 
pe gînduri. În vre-o două rînduri i s'a nă- 


FARA NOROC 191 


nN ț R. poe 


Moy 
as oe 


zărit că nu e buna mîncareg| si, făcînd far- 
furiile tandari, a plecat bombonind. Cînd 
se ducea pe cimp, il apuca une-ori toane 
de veselie si se lua de gluma cu oamenii. 
Apoi, fata 1 se 'ntuneca, de odată, cum 
se ’ntuneca cerul primăvara, şi pleca iar 
în neştire, hoinărind pînă pe sub seară. 
Ai fi zis că-i un ciine care vrea să turbeze. 

Nopțile nu le dormia bine; era chinuit 
de vedenii urite si se scula asudat, aprindea 
lampa si rămînea asa cu fata “n sus, cu 
ochii in tavan. Într'o noapte i se păru că 
vede pe tavan o mînă neagră, ca de arap. 
Dintru'ntîiă n'a prea luat-o ’n seamă, ci 
întoarse capul liniştit într'altă parte. Dar, 
după cite-va minute, îi veni în minte ve- 
denia și întoarse din noŭ capul, să se uite 
în tavan: nu mai era nimic. 

inima-i bătea des, şi urechile îi vijiiau. 
Apoi mina se arată din not, de asta dată 
deslusita : neagră, osoasă, ca de arap mort. 
Căpitanul sări ars din pat şi începu să se 
plimbe prin odaie. Bău un păhar cu apă, 
să-și stingă arsura de sete ce o simtia ’n 
git. Une ori se opria să asculte: prin ure- 


192 i o. SANDU 


chile lui trecea un necurmat şuier ca de 
mașină, amestec de zgomot nedeslusit de 
voci omeneşti îndepărtate cu urlete de vînt 
înfuriat în nopțile lungi de iarnă. 
„Deschise fereastra să respire alerul nop- 
tii. Se rezemă de pervaz si tinti ochii în 
a Toată ființa lui era intr’o chi- 
nuitoare încordare. Par’ca trebuia să se ’n- 
timple ceva deosebit, ceva îngrozitor in 
fie-ce clipă ce urma să vie. Noaptea era 
liniştită. Numai un cristeiti_n’avea somn în- 
tro fineata, si glasul lui aducea cu sgo- 
motul scirtiitor al unui fierastrati. Prin iarbă 
aproape de fereastră, se auziati fişituri _ 
uşoare. În depărtare, o ceată de flăcăi cinta 
pe uliţă. Apoi un glas, mai subțire, se ri- 
dica din ceată, un glas suptire de flăcăi 
«Arza-te focu’, băiete ! 
«Mult mă sărutași cu sete: 
«Mi-a plesnit cămaşan spete !» 
Cintecul pluti câtva timp pe sat, nelinis- 
tind somnul celor fete, apoi muri. 
Căpitanul îl ascultă pin’ la sfîrşit: par'că 
ar fi auzit atunci întăia oară un cîntec tă- 
rănesc plin de înțeles. 


FARA NOROC 193 


De odată apoi s'a ridicat in sus, căci 1 
sa părut c'aude pe cineva în urma lui. Nu 
se'ntoarse însă cu fața spre odaie. Nu! Sta 
lingă fereastră, în picioare, cu ochii zgiiti, 
ascultînd tăcerea d’inprejurul lui. Apoi, 
stringindu-si tot curajul, închise pumnii şi 
se rasuci pe calcite ca o sfirlează, ca pen- 
tru a prinde pe cineva pe neaşteptate. 

În odaie nu se simtia nimic. Lampa in- 
cepuse să fumege. El o închise, apoi îi 
dădu iar fitil. Prin cap îi vijiia furtună groaz- 
nica. ȘI de-odată 1-a răsărit în minte, în 
valmasagul minții lui, chipul logofătului, şi 
o minie de fiară spurcată îi zgudui mărun- 
taiele. El, logofătul, veneticul, i-a stricat 
lui casa cu coana Frăsinica. Pina cînd 
însă ?... Pînă cînd să fie terfelit prin nororă 
numele Căpitanului Ilie Georgescu ?... 

“Un fulger şcăpără de-odată'n noapte, şi 
un tunet îndepărtat urmă după el] Apoi 
_fulgrerele se îndesiră, se. apropiară, tunetul 
începu să se lase spre Gălbioara, ŞI în cu- 
rind ploaia prinse a cădea pe pămîntul ars 
de sete. |Picăturile ei mari, dese băteau in 
geamuriica nişte degete suptiri. Căpitanul 


C. Sandu, — În urma plugului. 13 


194 C. SANDU 


trase sertarul mesei şi luă din el revolverul. 
Ploaia ţuruia mereu in fereastră, răpăia pe 
coperis,) Se âbătea une ori în trimbe mari, 
ce păreau că vor să'nnece pămîntul. Căpi- 
tanul stătea neclintit pe marginea patului, 
cu revolverul lîngă el, cu ochii tintiti pe 
dungile covorului. Părea că'nnumără, că so- 
coteste ceva. Într'adevăr socotia cite vergi 
rosii.sint pe covor. Dac’or fi cu sot, 
omoară pe logofăt; dacă nu, il lasă cu 
zile. Una, două, trei, patru, cinci, şase, șapte! 
Erau şapte! Număr fără sot. 

Nu se poate! Trebui ca greşit el la nu- 
mărat ! Începe din not, zăbovind mult la 
fiecare vargă: două, două, două... trei... 
trei! Tot şapte sînt! Stai! Ia cărțile de 
pe masă, alege trei din ele și le așează 
una lîngă alta pe pat cu fata în jos. 

Dac'o ieși un roșu, îl omoară! Plimbă 
mult și încet mîna pe deasupra lor fără a 
îndrăzni, fără a şti pe care să o tragă... 
P'asta!.. Nu!.. Pasta o cunoaşte el de pe 
dos că-i fantele de cupă. P'asta!.. Era 
un cinci de spatiă... Și revolverul fu băgat 
iar în sertarul mesei... 


FARA NOROC 195 


A doua zi isoarele răsări luminos, pe un 
cer albastru cum rar se vede, | le, | Văzduhul, 
primenit, chema, ademenia ocre în 
innaltimile lui curate. \Gradina era tot un 


Moro 


miros de salcimi. Pe frunzile pomilor, scin- 
oo 

apa. ‘Tarba brazdelor părea intinerita ȘI 
verdele ei frumos odihnia sufletul ! coanei 
Frăsinica. Pe lingă ea | treceai rindunele 
in zborul lor iute, ca niste suveici intune- 
cate, (in urzeala luminoasă a văzduhului. 
Copacii, tufişurile de liliac, vetrele de flori, 
brazdele de iarbă, toate păreau insufletite _ 
de un puternic dor de viata.|Si coana 

Frăsimica simţi in clipele acelea că e o 

mare mingiiere, dar şi o durere să poți 

trai ca femeie, nenorocită, în grădina pă- 

rintească în care a răsunat odată risul tău 

limpede, drăgălaş, de copilă fericită, iubită, 

scăldată 'n lumina soarelui ce ne suride la 

toți. Bobocii de trandafiri ce începea a 

se deschide pe alocuri, păreaŭ că-i şop- 

tesc: «de dragul tat înflorim noi, stapino!». 

lar prin salcimii inspumati-de floare trecea 

un vesel freamăt de | 


| 
i 
i 
os 


196 C. SANDU 

Si iată că pe o potecuté se zari de- 
odată Căpitanul. Fata lui era albă ca va- 
rul. Parcă abia se sculase după o boală 
îndelungată. Venia rezemat în baston, ca 
un mosneag. Se lăsă pe bancă lîngă soția 
lui. Aceasta îl văzu atit de stins la fata, 
şi sufletul 1 se umplu de milă: 

— Ce-i cu tine, bre omule? 

Căpitanul isi lăsă capul pe piept, si nu 
scoase nici-un cuvînt. (Printre frunze se ur- 
Hau fire suptiri de lumină) Pe alocuri tre- 
murat, se aprindeat, si atunci pomii aveati 
înfățișarea unor pomi din eee cu roade 
cu totul şi cu totul de aur, “Păsărelele cin- 
taŭ in ciripituri. | Peste întinderea cîmpului 
unduia smaraldul griului noi) Și peste toate 
plutia, pe toate le mingiia lumina soare- 
lui care face să se miste viață nouă ’n sî- 
nul pămîntului și coace holdele aurii... 

Căpitanul sta mereă cu capu ’n piept. 
Apoi după citva timp, oftă din grew şi, ru- 
„pindu- si parcă ceva din suflet: 

— E rai cu mine, Frăsinico ! 
— Da ce ai, omule? 
Căpitanul îi spuse ce nopţi chinuite du- 


FARA NOROC 197 


cea el de la o vreme încoace, ce vedenie 
urîtă îl framintase astă-noapte. 

— Prea stai închis în casă. Ar trebui să 
mai iesi și tu pe cîmp, prin baltă. 

Căpitanul oftă iarăşi şi întoarse capul 
spre Dunăre. Apa, fărîmată 'n unde mici, 
curgea repede, tăcută, parcă sar fi gră- 
bit să ajungă undeva la un timp hotărît. 
Pe malul cel-lalt, se zăriai nişte tirle ome- 
nesti, iar dincolo de ele începea «balta» 
cu lezere, cu japsi, cu privale, cu grinduri, 
cu stufarii și cu păpurişuri... 

La o săptămînă după aceasta, logofătul 
era să se ducă în baltă, să măsoare nişte 
fin care trebuia cosit de oameni în dijmă. 
Locurile le luase cu arendă logofătul de 
la Stat, pe seama moşiei Gălbioara. Coana 
Frasinica statu cu gura pe Căpitan: 

— Du-te şi tu, Ile, să-ți mai treacă din 
vreme. la și puşca, poate că ’mpusti ceva. 

Căpitanul plecă cu oamenii, în luntre. 
Pompieru și cu un altul trăgeaŭ la opă- 
cini ; logofătul tinea cîrma.| Bătea un crivat 
straşnic, Apa se ridica în valuri mari, verzi, 


e mama 


oma 


198 C. SANDU 


i: 


unele după altele, ca balaurii A iar apa era 
maï grea. \Luntrea se suia pe suiguri de 
apa, plutia Z spinări de valuri, |se povîrnia 
si cădea 'n găvane adinci, înconjurate de 
jur împrejur de valuri. Din cînd în cînd, 
cîte-un val mai mare venia, venia de cre- 
deai că stă să 'nghită luntrea, dar aluneca 
pe dedesuptul ei, şi din goană stropia peste 
usna luntrii cu spumă. Un Rumin sta cu 
ispolu 'n mina, să sleiască luntrea. Pe tot 
latul Dunării vuia un vuet necurmat de 
apă şi de vînt... 

Cînd aŭ dat dincolo, logofătul porni cu 
oamenii spre Grindu' Morarului, iar (Căpi- 
tanul se era aia papurigul de prin 
japsile apropiate. VA vea cisme cu carimbii__ 
înalți, pina peste genunchi, şi putea răzbi 
prin mocirlele bălții. Papurisul cinta, ynduia_ 
în bătaia vîntului. | ! Pănăşiţa mladia “fără 
odină. Vremea senchisese de tot. Capi- 
tanul trase in vre-o două rate, dar nu le 
nemeri, si, dupa citva timp, ieşi pe grind 
si se tolăni 'ntr'o tufă de unghia gări. 
(Grindul, lat de vre-o cinci stinjeni, era 
mărgenit de mlăştini pline de papuris des. 


FARA NOROC 199 


\Vintul trecea peste întinsul bălți şi fră- 
minta firele din margine,] u unduia virfurile 
firelor de mai la adinc. Şi (era ceva deose- 
bit în șoaptele păpurişului, | jcăci Căpitanul 
fe asculta cu multă băgare de seamă. De 
la un timp, începu a ridica ’n sus capul 
sl a se uita pe grind. Par’c’ar fi aşteptat 
pe cineva. Descărcâ puşca, şi o încărcă 
cu alice mari... După cîtva timp zări pe 
logofăt venind spre el. Era departe însă. 
Căpitanul se săltâ din tufa de unghia gări 
si se furişă în păpurişul din fata. Glasul 
logofătului se auzi pînă la el: 

— Boierule, uiu, boierule ! 

El sta în păpuniş si nu răspunse nimic. 
Din cînd în cînd se trăgea mai spre mar- 
gine şi scotea capul mai la lumină, uitîn- 
du-se spre logofăt. Acesta era ca la o 
bătaie bună de puşcă, și venia merei. 

Se mai opri şi mai chiui odată, apoi 
statu mult în loc parind că se gîndeşte. 
Crezind că boierul so fi dus la luntre, 
intra în păpuriş, mai la deal de unde sta 
Căpitanul. Acesta se luă după el. Mergea 
repede, fugind aproape, pe margenea grin- 


200 C. SANDU 


dului. Cînd a ajuns în dreptul liniei unde 
credea că-i logofătul, se afundâ în păpuriş. 
După citva timp, îl zări. Logofătul, auzind 
paşi în urma lui, se'ntoarse, şi se uita sa 
vază cine-i. Căpitanul se lămuri printre 
“firele de papură: 

— Da’ unde-ai fost, boierule, că ţi-am 
chiuit de vre-o două ori. 

Căpitanul statu în loc şi-şi scoase pusca 
de pe umăr: | 

— Te-am auzit, dar nu ţi-am putut răs- 
punde, că eram la pîndă. Pin’ să ies în 
grind, să-ți fac semn, dumneata pierisesi. 

Erau acum la vre-o zece paşi. Căpitanul 
luă la ochi. 

Logofătul credea că boierul vrea să glu- 
mească şi deschise gura spre a zice: 
Buum ! Dar alcele-l podidiră în gură, in 
ochi, in cap, pe toată fata, şi el căzu bil- 
ticiind în mocurlă. 

Căpitanul o luă la goană prin păpuniş. 
Papurisul urla, se mişca, plingea, îi striga: 
«ce-ai făcut, ce-ai facut ?>. Porn: spre ma- 
lul Dunăni, dar, cind ajunse ’n lumina 
marginii desisului de papură, se dădu în- 


FARA NOROC 201 


dărăt, ca o fiară ce stă la pîndă, şi simți 
că no să poată ajunge pina la Dunăre, 
necum să treacă ’n Gălbioara. Dar gîndul 
că va trebui să însereze în păpurişul unde 
răpusese pe logofăt, i-a dat puteri, şi l-a 
gonit afară. Cînd ajunse pe malul Dunănii, 
găsi nişte Rumini cari treceati la Galbioara 
cu nişte maldăre de papură ’n luntre. 

— N'aţi văzut pe logofătu-ăla al miei 
pe aici, oameni buni? 

— Nu l-am văzut, boierule. 

— Cînd dati dincolo ? 

— Uite chiar acus. 

— Merg şi eŭ. 

„— Hai, boierule ! 

Oameni împinseră luntrea de la mal, ŞI 
luntrea începu să salte pe apă. Căpitanul 
se ghemu: între “capetele maldărilor şi ba- 
sul de d’innapoi al luntrei. Oamenii il pof- 
tira pe maldare sau pe pisc, dar el nu 
vol, spunînd că nu prea-i învățat cu apa 
şi-l iea ameteala. Asa si era. Cînd vedea 
curgerea, framintarea aceaia fara preget a 
apei, îi venea să sară in ea, căci gîndul 
omorului ce făptuise, îi ardea în cap ca 


202 C. SANDU 


un fier roşu. De vre-o două ori, a ’nchis 
din ochi, incretinind fata toată. Cînd a 
ajuns la curte, tremura vargă. N’avea tă- 
ria să 'nfrunte păcatul ce și-l luase pe 
suflet. Coana Frăsinica îl întrebă unde a 
rămas logofătul... 

— Nu stil, că noi ne-am despărțit cum 
am dat dincolo. El s'a dus cu oamenii... 

Vocea-i era schimbată ; era ca un glas 
de om pe care îl prind frigurile, și coana 
Frasinica băgă de seamă că trebuie să fie 
ceva la mijloc. 

— Să trimitem pe cineva după el! 

— Lasă-l femeie, că vine el! 

Dar logofătul n'a mai venit. 

Lesul lui se afunda mereă în mlaştina 
papurisului des, prin care trecea suspi- 
nele vîntului ca un cîntec de veşnică po- 
menire. 

A doua zi, Căpitanul fu găsit spînzurat 
de un pom în grădină. 


LA CLACA 


LA CLACA 


a igi 


~~ fete — care cu mamele oe care 
singure — veniseră şi vre-o trei ei ti- 
nere şi tăbăriră pe caerele de lina. (F usele 
începură a se nvirti: stirr! sfirr! ica niste 
pisici ce torc pe cuptor.’ Din caerul sugru- 
mat pe la mijloc de paminzalca de piele 
prinsă ’n furcă printr’un oscior de pasăre, 
firul curgea, luneca printre degetele minei 
stingi, se lungia, se suptiia, e răsucia în 
invirtirea sfirlitoare a fusului. : Afară era 
moina ȘI linişte, numai cite-un ciine mai 
lătra cînd si cînd prin vre-o Sopra de la 
sirile de paie. Femeile lucrai parcă m'ar 
fi fost la clacă si lelea Ilinca torcea și ea 


206 C. SANDU 


in rind cu ele. Dar dupa cit-va timp cea 
mai drăcoasă dintre fete începu a chiui 
ca flăcăii și a tusi cum tusesc ei pe lingă 
casele fetelor cu cari aŭ vorbă să le iasă. 
Apoi începu a cînta, indemnind si pe cele- 
alte : «cintati, fa, si voi!». lar lelea 
Ilinca: «cintati, puicile mamei, că acum 
vi-e vremea!» 

ȘI fetele începură să cinte cu foc, un 
cîntec eşit de curind i 

«Oftează, puică, oftează 


«Toată lumea să te crează 
«C'ai fost neichii amureaza !» 


Cintati toate întrun glas, întrun glas 
suptire, limpede ca sunetul argintului curat 
şi ‘cintecul “se împrăştiâ în tot satul| căci 
fata cea drăcoasă avusese grije să crape 
niţel uşa: tinzii: «îi cald avan aici, lele 
Ihnco !» Și femeia intelesese ce foc o arde 
pe fată şi dădu din cap în semn de învoială 
pe cînd pe buzele ei bătrîne trecu un zîmbet 
blajin, ca de copil: «deschide-o, puiule, des- 
chide-o, să te-auză ăi flăcăi din sat». 

lar cînd s'a spart cîntecul, una din femei 
— de acelea cărora ar trebui să li se lege 


LA CLACA 207 


cite o seceră de briă spre a se cunoaşte 
pe unde trec — începu a povesti despre 
o nenorocire ce se 'ntimplase de cit-va 
timp in sat, impodobind-o cum se price- 
pea i-a mai bine: | 

\«Auziti, fa suratelor,) că cică de-aia a 
fugit fata lui Arnăutu după flăcăul lui Ju- 
găreanu că i-a dat hoțul de flacati să mă- 
nînce 'ntr'o seară dintr'o azimă şi cum a 
mîncat nu mai putea: muria-pierea de 
dragul lui. Și s'a dus după el. Dar la cite-va 
zile aşa la urit de tare, c'a plecat noaptea 
de la el, numai cu ce se afla pe ea şi sa 
întors îndărăt să fie de ruşinea tuturor». 

— Ferească Dumnezeu, fetico! zise lelea 
Ilinca. 

“Fetele puseseră capetele 'n pămînt şi 
torceaŭ tăcute. 

"Gazda se duse la vatră, umplu un găvan 
de lemn cu porumb fiert si °l puse în mij- 
locul clacasitelor : 

— Mincati, da’ din barbă să nu dati! 

Femeea guralivă începu o alta istorie. \ 
Era vorba de o hotie făcută astă-vară la 
grădinile Bulgarilor de la capul satului. 


208 C. SANDU 


Bulgani vemră să se plîngă boerului; boe- 
rul îi trimise la primar şi primarul dete 
din umeri: «eŭ să vă păzesc grădina? !» 
ȘI [temeea, făcu ochii roată la tovarăşe: i 
— Parcă nu să ştie cine-a turat! | 
— Cine, leicuţă ? îutrebă Marioara lw 
Tilici. 
— Cine altul, dacă nu flacdul lui Tătaru’ 
! Fata plecă ochii ’n jos ŞI urmă lar o 
vant da tăcere pe care o turbură tot fe- 
meia guraliva: — 
— Da’ mai taceti, fa gura vă. meargă! 
Apof se apucă să povestească de pe 
cînd era ea mică. La un Crăciun o luâ la 
goană un Mos-de-Turcad şi ea plingea şi 
tipa şi Mosul după ea! lar in fata unei 
case, cum fugia ea si se uita mereŭ îndărăt, 
hop! cade 'ntr'o groapă de bucate. Și Mo- 
șul-de- Turcă sta pe marginea gropii şi clă- 
tina din cap spre ea și mişca dinții lui de 
trestie, pînă a sărit un om de-a dat brezaia 
la o parte: «fugi, mă că se sperie fata!» 
Apoi, cum fetele rămăseseră cu ochii la 
ea, se răsti la una din ele: 


LA CLACA 209 


-— Ce te uiţi, fa, la mine?! Ia, zi tu cit 
poţi de repede «ocoli Bilea colib, hop! 
Bilea 'n colibă !» 

1 Două fete încereară să zieă dar.nu-isbu- 
tiră şt- sbucniră ’ntrun chicotit înfundat, 
soptindu-si nu ştiii ce la ureche. 

Dar lelea Ilinca se puse în fata femeei 
guralive : 

— Da’, ia zi şi tu: 

«Tihhupcă hupcă, hui-hui curcuba! 

«Lesne-a zice: Tilihupca hupcă, hui-hui 
curcuba ! 

«Dar mai grei a destivtirigi tivtirigéaua 
tivgelor I» 

Femeea se casni: «desfitirigi», «destivi- 
rigi», pe urmă zise minioasa : 

— S’o desfifingiască dracu’ că eŭ nu pot! 

După aceea glasunile amutira căci fetele 
faceati semn s'asculte toate: s'auzia sgomot 
de paşi pe ulita. Eraŭ flăcăii. Tin’te, lele 
[linco! 

Se "'nvirtiră niţel pe lîngă casă, mai flue- 
rară, mai tuşiră, apoi intrară în casă unul 
cite unul: 

— Bucurosi de oaspeţi? 


C. Sandu. — fu urma plugului, 14 


210 C. SANDU 

ȘI se făceau că torc şi ei şi că scapă 
fusul din mînă, iar cînd se plecaă să-l ri- 
dice, nu se putea să nu tipe vre-o fată. 

— Ia ascultați, mă haimanalelor ! le zise 
după cîtă-va vreme femeea cea guralivă: 
«da’ ce credeţi voi c'o să stati degeaba 
aici?! Ja, spune-ti-ne vre-o snoavă, că de 
unde nu începem noi şi vă topim. 

— Mi-e buzunarw’ spart si le-am pierdut 
pe drum, răspunse unul din flăcăi. 

— Pale mele le-a mîncat lupu ! zise un 
altul. 

— Fă, eŭ iti spui o snoavă, da’ pe urmă 
să te sărut — zise rizind altul. 

— Să mai saruti pe cine a-i mai sărutat, 
băete ; da’ pe mine nu! — îi răspunse în- 
coltat femeea. 

— Ba pe tine! 

Si flăcăul, siret începu: 

«A fost odată un țigan si tiganu-dsta a 
ajuns împărat. Si intr’o zi sa: dus la vina- 
toare intr’o pădure mare, unde erati numai 
cerbi și căprioare. Da’ tiganul umbla cu 
ochii pe sus, pe la pomi. Si de-odată se 
opreşte lingă un teii frumos și-i dă ocol. 


f 


NY 


LA CLACA 211 


Boeri cari erai cu el, se uitai si ei dar 
nu pricepeati ce vede impăratul la teii de 
se uită la el cu- atîta bagare de seamă. 

ȘI unul din ei, mai îndrăsneț, îl întreabă: 

— Înălțate împărate să mă ierti de în- 
trebare, dar noi nu,stim ce-a văzut ochiul 
Mănei Tale la teiu-ăsta. 

Dar tiganul care fusese rudar în vremea 
lui, oftă din adincul inimii: «Haolio, ce 
mai teiă de văcăle !» 

— lac'aşa, fa leicuto: apa la matcă şi 
omul la teapă! zise flăcăul ce spusese 
snoava. 

Dar flăcăul lui Tătaru îi spuse pe limba 
păsărească : 

— Sti-vinin-ge-vene la-vanam-ba-vana ! 
(adecă : stinge lampa!) 

Și cel cu snoava fără multă vorbă: puf! 
în lampă! Tu, chit, vai pe bietele fete ! 
Ca la claca ! 

Lelea Ilinca isbuti să 'ncăpue lampa și 
o aprinse. Flăcăii stau sfinți, par'că nici nu 
se miscasera de unde erau. Gazda le dădu 
cîte-un rachiă, să se scape de ei căci -alt-fel 
îi zădărniciau tot rostul clăcii. 


212 C. SANDU 


— Asa, mamă, duceti-v4, mamă, cu 
Dumnezeti si lăsați fetele 'n pace! 

Ce le-o fi fost, nu ştii că'mn seara aceea 
ati plecat Hume AC up.Ceați de cuvintele 
blajine ale gazdei.!. (Sai “încîrduit pe uliţă 
și-au început a cînta: A 


«Dunăre, apă vioară, 
«Făcea-te-ai neagră cerneală 
«Stuful tai de-o penisoara 
«Si sa-mi fac de-o hirtioara 
«S’o trimet la maica ’n tara 
«Sa-mi dea bani de cheltuiala 
«Si haine de primeniala 

«Si cal bun de călărie 

«Ca ma duc în bătălie». 


| Femeile mai toarseră cite-va caere pînă 

la cîntatul cocosilor de miezul nopţii | cînd 
baba Ilinca le ’ntinse masa. Apoi(clăcă- 
sitele incepura a se căra pe-acasalii ba 
trina rămase singură. Îşi mai luă un caer 
căci nu-i era somn de loc: tineretul ale 
cărui glume îi înveselise casa, îi înviorase 
$1 eï sufletul şi lelea Ilinca torcea singurică, 
la vatră și ingina un cîntec bătrînesc, un 
cîntec haiducesc : 


LA CLACA 213 
«Eŭ n'am fost, maică, ’nvatata 
«Să stau cu usa 'ncuiată 
«Si cu perdeaua lăsată 
«Să spăl cămăși singerate 
«De la haiduci lepădate !» 


ra 


“ Focul trăgea să moară, Un cotoiti torcea 
pe după sobă. Și din cintecul bătrînei pi- 
curaŭ clipe din vremile trecute, din vre- 
murile acelor eroi ai rominismului cari dorm 
uitaţi în sufletele noastre... 


oe 


SPOVEDANIE 


SPOVEDANIE 


_îmbăta Paștelui. Moş Mihai stă pe 
Sy) prispa casei, sorindu-se ca o șopirlă-! | 
Prin aerul cald trec adieri de primă- 
vară. Pe ulițele satului curg bâtrînii la spo- 
vedanie./ Mosul se reazămă de perete şi în- 
chide ochii la desmierdarea blajină, aromi- 
toare a soarelui/Din cînd în cînd își mișcă 
buzele ca ’n soapta, apoi “deschide ochii 
și-i îndreaptă spre pinza vinetie a Dunării 
ce curge pe vale, liniştită, măreaţă, ispiti- 
toare, plină de fel de fel de taine. Lumea 
care trecea pe dinnaintea casei lui îi dă 
«bună-ziua» şi-l întreabă cum o mai duce 
cu batrinetele. El motée din cap și răs- 
punde de mîntuială, ca un om căruia-i tur- 
buri adincul gindului.. 


218 CŒ. SANDU 


Nu e bătrîn moş Mihai: abia de şai-zeci 
de ani. Dar s'a trecut de la o vreme încoace 
de parcă la ros toate bolile si toate ne- 
cazurile. Nu era lucru curat cu mos Mi- 
hai Mocanu. A avut o singură fată şi cînd 
i-a ridicat nunta, mai acum vre-o două-zeci 
de ani, 1-a dat 50 de poli zestre. De unde 
atîta bănet pe Mihai? N'avea nici tamas- 
lic de vite, nici cine ştie ce moşie: zece 
pogoane ca ori-ce om din sat, date de cînd 
cu Cuzea. 

Si se vede treaba că nai fost bani cis- 
tigati prin muncă cinstită căci la un an 
de zile după nuntă i-a murit fata din fa- 
cere, iar la un an după moartea fetei, i-a 
răposat și femeia, iar el a rămas cuc. De 
atunci par'că dase un vînt rat peste el. Nu 
mai puneg, mina, nici să ridice un pai de 
de ANR, Une-ori ratacia pe malul girlei 
pe cîmp, alte ori se ducea la cîrciumă unde 
se strîng oamenii Duminica, dar nu se băga 
în vorbă, nu ridea, nu bea nimic ci sta aşa 
cu ochii pironiti în vre-un loc, ca un om 
care trăeşte pe altă lume. 


SPOVEDANIE 219 


Si intro bună dimineaţă mos Mihai a 
chemat pe vre-o doi oameni din sat, meş- 
teri de săpat puțuri şi a făcut în inima ta- 
rinii,- la o răspîntie mare un put frumos 
cu cumpănă si cu uluc. Și după ce la 
sleit cum trebue, a chemat popa să tacă 
feştame şi a făcut o pomană la care au 
mîncat trei sate. Ci-că 1 se arătase mereu 
în vis fata lui şi-i striga: «taică, taicutule, 
dă-mi apă că oy de sete!» 

Hotărit lucru :(ãvea ceva pe suflet moş 
Mihai căci de A ori se scula noaptea 
din somn ȘI -începea.să-şi- facă -sfinta črūce 
si umbla prin bătătură ca o strajă de noapte. 
Avea ceva căci nu se mai spovedise de-un 
cird de vreme și nu mai călcase pragul 
sfintei biserici. Pornise de cite-va ori să se 
ducă, dar na putut intra ci sa întors ho- 
teste pe supt mal, cu sufletul frint de o 
durere sugrumătoare. 

Moşul deschise iar ochii şi se uită pe 
vale: O ciată de copii gonia pe malul gir- 
lei.|'C (O fată urca în spre sat cu cobilta pe 
umere, | \dar un flăcăi răsări de-odata ’n ca- 
lea ei Sici vărsă cofele, silind-o să se în- 


220 C. SANDU 


toarcă iar la girlă și să-și umple cofeles + 
Prilej de vorbă! Pe malul de dincolo săl- | 
ciile înverziseră şi pe grinduri mija colțul 
ierbei, |căci căzuse Paştele tîrziă. Moş Mi- 
hai se uita şi-i părea că nu mai văzuse pina 
atunci asemenea lucruri. Si el gonise cînd 
era copil pe malul girlei si el vărsase, cînd 
era flăcăi, cofele fetelor dar pe atunci el 
nu se opria cu gîndul asupra acestor lu- 
cruri: le făcea pentru că aşa trebuia să le 
facă. Astă-zi însă 1 se părea că se deşteaptă 
dintrun somn grei si ’n sufletul lui stră- 
bătu de-odată un gînd luminos ca o rază 
de soare. Simtea bine că nu va mai găsi 
alinare de nu-și va limpezi sufletul prin 
spovedanie. iu. 

Se ndică si intră în casa si scoase pri- 
menelele de sărbătoare si le puse pe colţul 
patului Apoi esi în curte, păşind domol, 
oprindu-se din cînd în cînd spre a se uita 
pe furiș prin prejur si se furişă în coşarul 
boilor. Ingenuchie lingă un tarus de iesle 
şi începu a scormoni cu amîndouă miinile. 
Dar pămîntul era tare parcar fi fost bă- 
tăturit într'adins.: ‘Moşu scoase cuțitul de la 


SPOVEDANIE 221 


brid gi începu a săpa.| După cît-va timp pi- 
păi cu mina, isi şterse sudoarea de pe trunte 
șI scoase o basica de porc, umflată şi le- 
gata la gură cu un căpătiiă de sfoară. O 
băgă în sin si porni în casă să se prime- 
niască. După cît-va timp se îndreptă spre 
biserică.) Soarele scăpăta și peste sat se 
lăsa liniştea înserării] într'un ajun de sărbă- 
toare mare de vară. Veniră alții în urma 
lui, dar mosul nu se spovedi ci aşteptă să 
rămiie singur. Cînd se însera îi veni rîn- 
dul. Popa-i puse patrafiru'n cap şi-i citi ceva; 
apoi îl întrebă: «ai făcut ceva păcate moș 
Mihai». 

Mosul isi pironi ochii în ochii popei şt 
incepu: «Părinte, nu crez să mai am odină 
pe lumea ailaltă că mare păcat mi-am luat 
pe suflet: am ucis un om. Da nu mi-e ca 
lam ucis, cit mi-e că i-am luat si banii ce 
-am găsit la el. Si banii ăştia aŭ adus 
moartea'n casa mea si mau făcut din om 
neom. Să m'asculți, taică popo, pînă la sfir- 
sit și să'mi spui cu sufletu mpăcat de mai 
pot nădăjdui ertare pe lumea ailaltă. Uite 
cum s'a întîmplat: Pornisem cu orz o trimba | 


222 C. SANDU 
de care, spre Brăila. Dăduse Dumnezei un 
an bun si se făcuse nişte orz cum nu mi-au 
mai văzut ochii: mare, plin şi grei la bob 
și alb ca o cămaşă de fată mare. Am a- 
juns la obor noaptea, asa din spre ziuă şi 
am mai dat niţel ochii’n gene/La ziuă a’n- 


mi arma apm a: pages * 


un negustor. Ni sa măsurat cinstit si pe 
la prinzul al mic eram gata si cu soco- 
teala. Mai stăturăm o bucată de vreme prin 
tirg să ne mai luăm cite-ceva de-ale casei 
şi să se mai odinească şi vitele iar cînd 
scăpăta soarele, am plecat. 

Cînd trecuse aşa ca la un cias din noapte, 
am dejugat la un put si ne-am adăpat tră- 
gatorii. Dar cînd să pornim, ăla: «da tu 
înainte»; ălăl'alt: «ba dă tu!». Se codiaŭ 
oamenii şi nu vrea nici unv’ s’o ia ’nainte. 
Vezi că, dînd după alt car, boulenii merg 
în urma lui si tu mai poți închide un cias- 
două ochii, pe cîtă-vreme dacă ești inainte, 
cată să nu dormi că boii pot abate şi cine 
ştie unde te trezesti. Dacă văzui aşa, dă- 
dui eŭ înainte. Aveam o pereche de bou- 


SPOVEDANIE 223 


leni cum nu sa mai pomenit prin partea 
locului: pe Porumb în hăis şi pe Plavan 
in cea. 

Mă rezemai de o scoarță a carului şi mă 
tineam să n’adorm Noaptea plutia grea 
pe coprins. Mă gindeam la nevoile, _mele, 
De la o vreme m-a _furat somnul Nu ş şti 
cam cit oi fi dormit că nu erat stele pe 
cer dar mă deştept de-odată cînd se opriră 
boii din mers. Mă uit înaintea lor: un om 
li se pusese ?n cale. | 

— Măi neică, nu mă iei si pe mine n 
car pînă mai încolo ? 

— Dacă esti om bun sui-te; de nu, da-te 
în lături. 

Nu i-am spus bine părinte 2... Tovarasii 
mei rămăseseră în urmă de tot, pe semne 
că boli lor nu se putuseră tine BS -ai mel. 
Prin prejur nu se simtea nimic. Pe de mar- 
ginea drumului, lipanii se mișcau cînd şi 
cînd la cîte-o gură de vint] Drumeţul met 
purta caciula, bagata pina pe ochi şı la 
brit, chimir lat de-o palmă. {Nu ma ’n- 
trebat nici că de unde vill, Nici că unde 
mă duc... nimic. Sta ghemuit în scoarţa al- 


224 C. SANDU 
laltă, cu mîinile petrecute ’n minecile mi- 
jnecarului. Mă tot cerca un puiii de somn 
și pleoapele par'că mi-erat de plumb: Si 
de la o vreme zic drumetului mei : 

— Mai Rumine, mai mina şi D-ta boii 
că eŭ ma las niţel întrun cot. 

Ruminul îmi luă frișca din mina și eŭ mă 
lungii pe fundul carului.: Cum eram de! os- 
tenit, am adormit curînd. Și tacă părinte 
ce să-ți mai spui?! Mă deştept in hodoro- 
gitul scoartelor de la car. ‘Boii mergeaŭ 
iute, iute dar lăsaseră drumul mare ŞI O 
luaseră acum prin arătură a, Dintru'ntîi am 
crezut că si drumetul met a adormit. Apoi 
repede imi dete ’n gind ca s’a putut sa 
imi fi furat banii cit am dormit eŭ, și să 
fi fugit pe ici-incolo. Ma ridic repede: omul 
mei sta tot unde “| ştiam. 

— Da’ ce faci, mai crestine, pe unde-ai 
nee o? 

/Omul sări sprinten—din car și se puse n- 
naintea boilor. | Scoase resteul lui Plăvan, 
tinind protapul în cotul stîng. Jugul scă- 
pata cu capătul sting al policioarei ’n pă- 
mint, si rămase spinzurat de ceafa lui Porumb. 


mies 


SPOVEDANIE : 225 


— Stai cd-ti arăt eŭ acu ! — îmi răspunse 
drumetul. 

Atunci văzui eŭ ce fel de drumet, suiii 
în car la mine. M’am dat jos si m'am dus 
spre el. Dar hoţul pe semne că nu credea 
să mă pui de pricină. Părinte “i-am pus 
‘mina stinsă ’n git si cu dreapta Pam în- 
junghiat. L’am injunghiat repede, nici et 
nu ştii cînd. L’am văzut căzînd pe spate, 
cogrea-mi-te munte. Și n'a zis nici circ: pe 
semne că lam nemerit în inimă. Știă eu? 
M'am plecat spre el si i-am scotocit în chi- 
mir: suna numai aur. l-am luat chimirul cu 
totul. Am injugat iar pe Plăvan şi am por- 
nit. Mi se părea că numai ajung la drumul 
mare, mi se părea că înnebunesc. Cînd am 
dat la drumu-ăl mare îmi venia să las și 
boi şi car si bani si să fug noaptea un- 
de-oi vedea cu ochii. Am stat aşa în drum 
ca un om căruia, sa rupt ceva la car. Am 
stat mult, mult. Cerul se inseninase şi lu- 
ceafărul de ziuă tăsărise. jtn acest timp auzii 
hăituri la vite. 

Asteptai. Eraŭ tovarășii care abia atunci 
mă ajungeau. Ma’ncirduii cu ei si pornii 


C. Sandu. — În urma plugului. 15 


226 C. SANDU 
iar. Mi se'ntărise inima de tot. Cînd sa. 
luminat de ziuă mă dusei în nişte burueni 
șI mă uitai pe mine: nici un strop de singe 
nu se vedea. Par'că mi se ridicase o piatră 
de pe inimă. La cîtă-va vreme, am auzit 
că sar fi găsit un om tăiat în țarina Li- 
povencii. Cine sa’l fi tăiat? Cine putea sti? 
Dar mie mi s'a arătat noaptea cel ucis și 
din rană îi ţișnia singe şi sîngele mă stro- 
pia pe ochi, simi intra în gură, cald, amă- 
rui, sărat. ȘI banii lui mă ardeau pe inimă 
ca jaratecul. Uite-i, părinte, uite-i banii bles- 
temati. Invata-ma ce să fac cu éi...» 

Popa încremenise ca de ciară în clipa 
inserarii. 

Printre crucile strimbe de lemn ale ve- 
chilor morminte din curtea bisericii se juca 
o adiere de seară. 

— Grei păcat, ţi-ai luat pe suflet, ne- 
poate 1... Dar păcatul ti se iartă că ţi-a fost 
primejduită viata. Dar banii furati apasă 
greu pe inima ta. Si nu-i poți dărui nici 
sfintei biserici căci o pîngăreșşti... Dar, daca 
ai din destul ridică o şcoală aci în sat şi 
spune—de te-o'ntreba cine-va—că ai găsit 


SPOVEDANIE 227 


șI tu o comoară. Pomana ce ti-ai face-o. cu 
scoala ti-ar uşura păcatul». 

La un an după asta, o şcoală mîndră se 
ridica in Viforigtea şi copiii se duceaŭ de} 
diminecioară să se lumineze din spusele 
popii. Moş Mihai rămînea multă vreme pe 
prispă, privind după ei cum se duc ru- 
meniti la fata de răcoarea diminetilor de 
toamnă, sburdalnici, desghetati la minte, 
alergînd cu traistutele cu cărți atirnate de 
git. Si chpele acelea ati fost cele mai fru- 
moase din viata lui. 


CORNISTUL 


CORNISTUL 


ihăiță, mamă, să ne trimiti hîrtie 


fi la vre-un aman să ne daï de 


ştire că ne-om băga carnea in saramură şi: 


nu te-om lăsa!» 
El sta pe scările vagonului, mama lui lă- 
crăma jos.{Trenul porni apoi in chiuitul re- 


crutilor Pe căror rude si părinţi rămaseră 


eşti în gara singuratecă,[femeile plingind, 
oamenii dirji, cu fețele posomorite. Isi amin- 
tea cum la purtat trenul o zi 'ntreagă pe 
“cîmpii uscate de toamnă, prin oraşe necu- 


noscute si cum a ajuns la cazarmă întrun - 


amurg trist, mohorit, umezit de o bură de 
ploae măruntă şi rece. 
Toate acestea si le amintia acum cornistul 


cum o duci pe-acolo şi cînd eï 


232 C. SANDU 


Rosca Mihai, şi i se păreau. lucruri tare vechi. 
La vre-o lună după ce i-au îmbrăcat, colo- 
nelul a venit in fie-ce baterie să vază re- 
crutii.. Cînd a ajuns în bateria lui Rosca 
sa oprit în dreptul lui, la măsurat din ochi 
de sus pînă jos şi a spus căpitanului: 

— Să 1 faci trompet pe ăsta, căpitane, 
că nu te dă de ruşine! 

Si chiar de a doua zi Roşca Mihai începu 
să facă şcoală cu trompetii. I-a crăpat buza 
de sus de cîte-va ori, dar el nu se lăsa, ci 
cît avea răgaz 'sufla cu drag în trompetă, 
înfundînd'o cu batista spre a nu face mul- 
sgomot. lar după ce-a deprins toate sem- 
nalele, ’ti-era mai mare dragu să’l asculti. 
Cînta ca un trompet bătrîn şi făcea de multe- 
ori întorsături de joc în cit sergentul-major 
de trompeti îl bătu intr’o zi pe umăr: _ 

— Tragi a vagmistru de trompeti, desca! 

Era trag tuturor cornistul Roşca Mihai si 
mare supărare a fost în toată bateria cînd 
Va cerut si la luat la scoala regimentară. 
Siret comandantul scoalei: «Domnule Co- 
lonel, viitorii gradati trebue sa stie toate 


CORNISTUL 233 
semnalele și de la cine să le ’nvete ei mai: 
bine de cit de la Rosca?!» | 

Negresit! Doar nu era să vie vagmistrul’ 
de trompeti să sune la şcoala regimentara! 

Și astă-zi Mihăiţă al nostru era trompet 
al scoalei. Eşiseră soldaţii la forturi și scoala 
se: făcea 'ntr'o remisă a unui grup. Floarea 
soldaţilor: de la Focşani, de la Namoloasa 
si de la Galati era strînsă la şcoală. 

Cînd trebuia să se scoale oamenii, planto- 
‘nul schimbului al treilea striga : «dreeepți!» 
si Roşca era n picioare, cu trompeta n. 
mînă. Ai fi zis că doarme cu ea la piept. 
Si după cit-va timp începea să sune «de- 
steptarea» şi semnalul sprinten înviora. sol- 
datii şi-i îmbrăca repede. Une-ori, seara, cînd 
nu era ofițerul comandant la scoala, vagmi- 
strul se așeza cu cei trei sergenti în cance- 
laria şcoalei şı a ora stingerii chema pe 
Roşca! 

Sa suni o stingere cu «reserva», 
trompet ! 

— Am înțeles traiti, dom’ vagmistru! 

Atunci să fi auzit semnal! Începea întăi 
cu semnalul regimentului, apoi zicea: sem-. 


234 C. SANDU 


nalul rezervei. Sunetele curgeau dintru'ntii 
ca dintr'o cascadă: unul după altul — unul. 
‘dupa altul, scurte, limpezi, vesele apoi se 
topiati intr’o ţntură lungă, suptire, răsună- 
toare ca un chiot de voinic. Și cînd ajun- 
gea trompetul în această parte a semnalului 
isbucniat toţi gradatii într'o chiuitură: «m'am 
dus, maa!» Si după ce suna, «reserva», 
suna «pasul de voe» cu tact iute, scurt şi 
apoi o'ntorcea repede în sunetul prelung, 
trist al «stingerei» pe care o făcea si mai 
tristă. lar cînd suna cele două din urmă 
sunete «sufla’n luminare» plantonul schim- 
bw ntii striga 'n dormitor: 

— Capu jos, leat! 

Si Roşca ’si băgă trompeta pe mina şi 
se ducea şi el să se culce. 

După cit-va timp o veste ajunse la şcoala 
regimentară: trebuia să vie în curînd un. 
general în inspecție. Ofițerul comandant 
făcu inspecție la micul echipament, la mu- 
nitie, la marele echipament, indesi instrucția 
pe jos şi dădu în grijă fie-cărui şef de secție 
să aibă merei supt ochi oamenii ce 1 se 
incredintase. 


CORNISTUL 935 


Si iată că ziua aşteptată, temută, sosi. 
Soldaţii stati în linie de bataie,\Rosca stă 
pe parapet, la vreo sută de paşi în dreapta 
trupei. Nasturii soldaţilor sticlesc, penaju- 
rile cad resfirate’n jos, pînă pe streaşina 
chipiului, roşii ca sîngele. Ofițerul se plimbă 
prin fata trupei. $1 iată că de-o dată se vede 
albind pe şosea o «trăsură de frontieră». 

Roşca încremenise pe parapet, cu stînga 
lipită de-a lungul trupului, cu trompeta'n 
mîna dreaptă, sprijinită de armul piciorului 
drept, cu mustiucu’n afară. Ah! Cum mai 
strîngea el trompeta in mina lui voinica! 

‘Trasura intră in coprinsul forturilor. Rosca 
isi duse încet-încet trompeta la buze, statu 
cu ea așa, masurind din ochi depărtarea 
reglementară la care trebuia să'nceapă a 
suna. Apoi sună drepți prelung, înthorător 
de limpede. Dar cînd a vrut să sune pri- 
mirea, aşa cum numai el ştia s’o sune, a 
tras aer mult în piept, sa umflat în gru-. 
maji, a suflat cu putere şi... sbirrn! trom- 
peta cît colo'n bucăți. El rămase încreme- 
nit, cu ochii țintă la general, cu muştiucu” 
la gură par’c’ar fi suflat merei... 


236 C. SANDU 


Generalul îi strigă din goana trăsurei: 

— Bine, băete! 

lar cînd ajunse la. ofițer se îndreptă spre 
colonelul . regimentului, cel întovărăşia in 
inspecție: 

— Să faceţi brigadier pe trompetu-ăsta! 


SCRISORI 


SCRISORI 


Dragul mei, 


FRI 
A ă întrebi de mai scrii ceva? Din 
ic} 


faptul că nu mai vezi numele 
mei în nici o revistă, poţi afla 
insu-ti răspunsul. Vei fi crezind, poate, că 
public supt vre-un pseudonim sai că scrii 
dar nu vreaŭ să tipăresc de o cam data? 

Nu! Nu mai scrii nimic, de mult nu 
mai scrii. Am luat energica hotarire de a 
o rupe odată cu literatura. Cred ca dintre 
toate hotaririle pe care le-am luat eŭ pina 
acum (şi tu ştii foarte bine că ei mi-am 
trecut o bună parte din tinerețe luînd fel 
de tel de hotăriri şi ne urmîndu-le) aceasta 
e singura care tine. 

Nu mai scriă pentru că am ajuns la în- 


240 C. SANDU 


credintarea că îmi lipseşte darul scrisului 
ŞI pentru că mă tură mai mult ştiinţa de 
cît literatura. | 

Nu ride! 

Am ajuns să mă incredintez matemati- 
ceste prin a+, că nam un talent îndes- 
tulător spre a’mi asigura un loc cit de mic 
printre cei ce ati puterea si darul să prindă 
în şiruri de mărgăritare simtirea şi adincul. 
sufletului unui popor. 

Nu mai merge, nu mai am inspirație. 

ȘI să nu crezi că în ziua cînd am ajuns 
să mă conving de lipsa talentului, am fost 
desnadajduit. | 

De loc! Sint atiti nenorociti cari cred 
ca att prea “mult talent dar că sînt nein- 
telesi de contemporani] Am avut din contră 
două impresiuni pe care le-aş putea defini 
ast-fel : 

a) o impresie de superioritate (pentru-că 
mi-am dat seama de inferioritatea mea) fata 
de această pleavă de oameni neispraviti 
cari se vaita pe toate cărările in viersuri 
schiloade, continind simtire de contrabanda 
sati în proză nedărăcită, umflata, lipsita de 


SCRISORI 241 


acele pietre prețioase cari fac valoarea unei 
opere şi cari se chiamă imagini și suflet; 

b) o impresie asemănătoare cu aceea pe 
care o are un om care scapă de acuzația 
de a fi în vre-o banda de hoți. Eu cred 
că acești poetastri ai nostri sînt în viata 
literară, ceea ce sînt escrocii si pungasii 
în viaţa de toate zilele. 

Pentru 'oamenii cari pot aprecia o bu- 
cata literară, cîntecele acestor haimanale 
cu părul mare si cu poze de visători nu 
constituesc o primejdie dar un fel de ne- 
plăcere asemănătoare cu: aceea pe care o 
ai cînd auzi intermezzo din Cavalleria 
rusticană batjocorit de vre-un țigănuş intr’o 
cîrciumă. 

Pentru clasele însă cari abia acum încep 
să prindă gustul de a citi, ele sînt atît de 
vătămătoare, încît epoca acestor poetaştri 
— după mine — înseamnă în istoria: lite- 
raturii romine ceea ce epoca fanariotilor 
înseamnă în istoria neamului. nostru. — 

Mie nu-mi place să am trista glorie de 
a fi trecut în cartea neagră a istoriei lite- 


C: Sandu. — În urma plugului. 16 


242 C. SANDU 


raturii rominesti şi de aceea am frînt con- 
deiul. | 
O frățească stringere de mina 
N. Busuloc. 


Iubitul meu prieten, 


Scrisoarea ta ma facut să zimbesc. Ai 
rămas acelaş suflet temător, incapabil de 
a se "'ncătușa mult timp de o idee. 

Energica ta hotărire nu mă sperie. Ai 
mai luat-o tu de cite-va ori şi ai călcat-o. 
Ca mîine voit citi iar ceva de tine. Vezi 
de ne dă ceva frumos. Trazneste-ne ! 

Zici că n'ai talent? De unde ştii tu, mă 
rog, acest lucru?! Cu o demonstrație, «prin 
a + b», cum zici tu, nu se desleagă o pro- 
blemă atît de grea. 

CE o crimă să scrii cînd n'ai talent, nu-i 
ele Dar nu e oare o crima si mai mare 
cînd ai talent si nu vrei să scrii? 

Nu mai ai inspirație? Nu mai poți scri 
cu uşurinţă? Cu atît mai bine. | Lucrurile, 
scrise cu ușurință sint mai totdeauna uşoare. 
Crezi tu oare că poesule sai proza fru- 
moasă se scutură numai asa din mineca?! 


SCRISORI 243 


Nu uita cuvîntul lui Buffon, pe care | 
citează și Maupassant în prefața lui Pierre 
et Jean: «talentul nu e decît o îndelungă 
răbdare !» Auzi? 

E uşor să te trinteşti la pămînt: «nu 
mai pot!» dar e cu atit mai grei, mai 
frumos, mai înnălțător să muncesti, să tră- 
minti, să fauresti cea mai minunată lucrare: 
condensarea, cristalizarea în opere de artă 
a simtirii norodului nostru încercat. 

Ti-e frică de pleava sertoraşilor ? Pleava 
o ia vintul. Cînd svirle plugarul cu lopată 
în sus, bucatele gruhuite, strînse la steajăr, 
svirle și boabe şi pleavă. Boabele cad lu- 
minoase, grele ; pleava se duce. Timpul 
ne va vintura şi pe noi. De vom fi boabe 
grele, aurii, vom cădea şi vom rămîne în 
sufletele rominesti; de vom fi pleavă om 
pribegi purtați de vinturi pînă 'n pustiul 
care se chiamă Uitare. 

Aŭ tost alții mai 'naintea noastră si de 
ei a fost mai grei. Dar ei aŭ ridicat steag 
șI laŭ apărat ca nişte stegari voinici. Cînd 
aŭ murit, steagul a trecut în alte miini 
mai voinice si a 'nceput a filfii. Aşa filfiie 


244 C. SANDU 


puli de vulturi cînd vor să sboare. Dar şi 
stegarii aceştia se vor stinge odată şi-odată 
— trupeste — şi atunci de nu vom sări 
noi tinerii cari ne bizuim în piepturile şi 
în sufletele noastre de Romini, steagul va 
cădea jos, căci steagul cere brațe de oţel 
si suflete viteze nu stirpituri cu suflete de 
babe. 

ȘI puiul de vultur va cădea ’n prăpastie 
cu aripa frîntă. 

“Măi frate Busuioace, noi abia am în- 
ceput viata noastră literară, noi suntem 
trupele ce intra ’ntii în foc si vom cădea, mă, 
că trebue să cădem dar lesurile noastre vor 
tresări de bucurie cînd peste ele va urla 
vyelia iureșului celor ce vor cuceri locul 
ce ni se cuvine in literaturile lumii. 

Calca-ti deci în picioare energica ta ho- 
tarire şi îmbracă-ţi sufletu 'n vestmint de 
sărbătoare. Incepi iar a cînta, spre mai 
marea bucurie a prietenilor tăi adevăraţi 
și în deosebi a celui ce te iubeşte mai 
mult si care se chiamă 


SCRISORI 245 


P. S. O domnişoară înăltuţă, bălăioară 
m'a întrebat de mai multe ori dacă eşti 
bolnav de-nu mai vede nimic publicat de 
tine. Ce să-i spuiti ? 

LS. 


Dragul meu Soim, 


Si eŭ am zimbit la citirea scrisorii tale. 
Am zimbit pentru că văd că am patit’o ca 
băiatul cel mincinos din poveste: nu mai 
am crezamint. | 

Să ştii însă că am rupt'o definitiv cu li- 
teratura pentru că — după cum ţi-am spus 
si în scrisoarea mea trecută — sunt încre- 
dintat că n'am talent şi pentru că mă atrage 
mai mult ştiinţa. 

Să vezi cum mi-a venit mie dorința de 
a'mi face o solidă educație stuntifica. 

Acum doi ani veni la mine, 'n Bucureşti, 
o rudă a mea de la ţară, un unchii. La 
vederea unui tramvai electric, unchiul mă 
întrebă «cine ’l mînă ?» Eù răspunsei scurt, 
cu un aer de învățat nevoe-mare: electri- 
citatea. Cuvîntul — vedeam eŭ bine — suna 


* 


946 C. SANDU 


cam chinezeşte in auzul unchiului si aş fi 
vrut să-l fac pe bietul om să înţeleagă. 
Dar nici eŭ nu ştiam. Mărturisesc că mï 
era tare ruşine în clipele-acelea. Am văzut 
deslusit că eŭ sunt mult mai pe jos de cit 
acest plugar pentru că eù nu ’mi pusesem 
nici odată întrebarea care se născu îndată 
în mintea lui de om căre vrea să afle ceva. 
Cu tot bacalaureatul met, cu toți cei doi 
ani ai mei de Universitate, am tăcut ru- 
sinat în sufletul mei. Atunci am văzut lă- 
murit că trăim ca nişte nenorociti, cu un 
pospaiă de cultură pe care 7] suflă vintul. 
Mi-am spus că chiar de cum-va voi face 
mai tirziă, mult mai tîrziă literatura, o cul- 
tură ştiinţifică solidă nu ’mi poate fi de cit 
de folos. | 

Ce inspirație fericită am avut eŭ în mo- 
mentul acela! Azi văd clar că e foarte bine 
să ai noțiuni ştiinţifice chiar cînd eşti lite- 
rat. „Ai citit tu nuveleta Zombouctou a lui 
Maupassant? Autorul ne arată ca-Negrul 
cu numele acesta si soldații ce'l urmau, se 
imbatati sistematec, mîncînd struguri de la 
butucul viței. A fost o scăpare din vedere 


ake SUED I Da Tuo ge 
fate i ha beet! 

[o ar 1] ae ome ou, tee 
mist) Py aps ease aes aep haratis t 


SCRISORI 247 


a lui Maupassant sat a fost pur si simplu 
nestiinta faptului că ` zeama boabelor de 
struguri nu poate îmbăta de cit după cea 
trecut prin fermentația alcoolică, prin fier- 
bere care-i transformă zahărul în alcool? 
Indiferent! Greşală e! Si gresala a fost 
arătată. 

Dar romanele aşa zise psihologice! Da- 
Cai fi mai slab de îngeri ţi sar părea că 
autorii lor sunt in stare să pue într'o equa- 
tie de gradul al II-lea cel mai ascuns colt 
din sufletul omenesc, ori să figureze prin- 
tro curbă uzuală mersul stărilor sufleteşti. 
Și ştii cum numeşte Haeckel aceste romane 
pretinse psihologice! 

Maclatura! 

De aceea, am părăsit literatura şi m'am 
apucat de ştiinţă pentru că aci nu am a 
face cu principii elastice ci cu legi neclin- 

` tite. Siam momente de mulțumire mult mai 
adîncă de cît pe vremea cînd 1sbutiam să 
fac o poesie frumoasă. 

Stii tu ce cred eŭ despre Goethe? Cred 
că de aceea a putut el scn un «Faust» 
pentru că era şi o minte dedată cu pro- 


248 C. SANDU 


blemele. ştiinții. O interpretare artistică a 
transformismului o găsim intii la Goethe, 
imetamorfosa foilor el o arată. 

Vezi dar, dragul mei, că am cu cemi 
bate capul. Am ajuns să văd că moartea 
nu a apărut de cit odată cu ființele supe- 
rior organizate, căci unicelularele sunt ne- 
muritoare sau cel putin nu mor de bătrîneţe. 
Protoplasma -— această bază fisică a vieții, 
cum o numeşte Huxiéy — se regenereaza, 
din ea însăşi, în celule-fiice, resultate din 
împărțirea unei celule-mume şi se repro- 
duce in nesfirsite serii de descendenţi. A- 
cest lucru se vede foarte lămurit la plantele 
si animalele inferioare, acolo unde regnele 
se amestecă, granițele se şterg, în punctul 
în care converg două linii cu cari, după 
imaginea lui de Humboldi, am representa 
cele două regnuri: animal şi vegetal. Dar 
problema pe care naŭ putut’o deslega pina 
acum învățații şi care va rămîne pedesle- 
gata în vecii vecilor e'aceasta: cum a apă- 
rut prima ființă viețuitoare? Graţie nume- 
rosului material de demonstraţie am putea 
intelege transformarea, diferentiarea orga- 


SCRISORI 249 


nismelor, am putea chiar admite ca prima 
ființă vieţuitoare a luat naştere dintr’o planta 
pentru că, în definitiv, protoplasma e una 
și aceeaşi. Dar întrebarea nu pierde nimic 
din greutatea ei: cum a luat naştere pri- 
mul firisor de iarbă?: 

Aci se sdrobesc toate teorule. 

Stim din ce anume substante se compune 
protoplasma şi avem la indemina aceste 
substanţe. Pentru ce nu putem realisa în 
laborator sinteza protoplasmei, sinteza vieții, 
după cum din două volume de hidrogen 
și unul de oxigen facem sinteza apei? 

Pentru ce ?... 

Al tăŭ, 

N. Busuroc. 


+ACADEMIEI» 


COPRINSUL 


_~@- 


PAG. _ 
Sima Baltag . . . Li 7 
Robul. . . ... . Al 
MUTEU: os e eo ce OY 57 
Nita Mindrea . 81 
Din dragoste . 115 
Dezertor. . . Ste sch amară Se. GR, te. ee n aa w 127 
Fără noroc. ...... . 145 
La clacă. . So pe e “et Sm VĂ d . . 193 
Spovedanie. . ....... . 217 
Cornistul . . Se pe ee. oe A Bla g i: 
Scrisori . . . . . . . 289