Alexandru Cazaban — Chipuri și suflete (1908)

Google 


This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world’s books discoverable online. 


It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that’s often difficult to discover. 


Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book’s long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 


Usage guidelines 


Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 


We also ask that you: 


+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 


+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google’s system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 


+ Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 


+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can’t offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book’s appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 


About Google Book Search 


Google’s mission is to organize the world’s information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world’s books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 


atthtto: //books.gqoogle.com/ 


HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Bought withtheincome of 


| THE KELLER FUND 


Bequeathed in Memory of 
JASPER NEWTON KELLER 
Betty Scott HENSHAW KELLER 
MARIAN MANDELLKELLER 
RALPH HENSHAW KELLER 
CARL TILDEN KELLER 


| VE) RY 


Boughtwi withtheincome of 


| THE KELLER FUND 


Bequeathed in Memory of 
JASPER NEWTON KELLER | 
Betty Scott HENSHAW KELLER 
MARIAN MANDELLKELLER 
RALPH HENSHAW KELLER 
CARL TILDEN KELLER 


J DAE i) s7 tega 


TAS DE aA A 
AA | 


“HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Bought with theincome of 


THE KELLERFUND 


Bequeathed in Memory of 
| JASPER NEWTON KELLER 
|| Berry Scott HENSHAW KELLER 
MARIAN MANDELLKELLER 
RALPH HENSHAW KELLER 
CARL TILDEN KELLER 


| HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Bought withtheincome of 


| THE KELLER FUND 


Bequeathed in Memory of 

JASPER NEWTON KELLER 

| Betry Scott HENSHAW KELLER | 

MARIAN MANDELLKELLER 

RALPH HENSHAW KELLER 
CARL TILDEN KELLER 


SR o A 


AL. cAZABAD ^ 


CuiPoni p 
SUFLETE |£ 


1 
> 


a 


AL. CAZABAN | 


CHIPURI 


SUFLETE 


BUCURESTI 
«MINERVA», Institut de. Arte 
Grafice şi Editură. Bulevardul 
Academiei 3 Edgar Quinet 4 ” 
1908. ce 


Nein LISE, li 30 


EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE «MINERVA», 
BUCUREŞTI. — B-DUL ACADEMIEI 3. 


REPRODUCEREA OPRITĂ 


E St: IA, fesen 3 phe 
i gi POD freer u pred 
bel AC Coqatau. 

fi Mas A909 


` 


CHIPURI SI SUFLETE 


m 


a 
į A A 
i A 
ae 
- . 
are , 
, 
‘ P 
‘ i 
A « 
“- 
H 
s 
Li 
L] 
: z 
Fi 
s 
: E z 
+ n’ 7 à 
i ; s - 
$ A . ‘ 

ZY 2s 3 

a 


CU ARIPA FRANTA 

in sborul ei repezit, pasărea fact: de 
odată o sucitură în loc, fâlfâi de 
câteva ori din aripa rănită şi, cu 
toată lupta desnădăjduită de a mai pluti 
înainte, ajunse la pământ, pe cositura aspră, 
nu departe de tufişul întunecat din care se 
strecură, topindu-se uşor, o fâşie de fum 
albicios. 

În clipa aceia, omul care indreptase lo- 
vitura duşmană, ivindu-se din ascunzi, se 
repezi să-şi culeagă, de jos, vânatul de atâta 


timp pandit. 


Pasărea, — un soim împărătesc, — desi 
numai anipată, totuşi nu-şi căută scăparea 
prin fugă. Dinpotrivă, îşi puse în fata, — 


6 ALEXANDRU CAZABAN 


m = — eee a od 


ca un scut de apărare, — aripa cea neatinsă, 
ȘI rămase nemișcată, așteptând dârză apro- 
pierea vrăjmaşului. 

Si eră atâta infruntare în privirea adâncă 
a ochilor ei vii, — în care tremurau apele 
a doua diamante negre — în cât vânătorul 
se opri putin ca să privească mai cu dea- 
mănuntul, această jivină pe care Dumnezeu 
o făcuse cu atâta măiestrie. 

Capul si spatele, de culoarea plumburie 
a norilor furtunoși, erau vărgate de dungi 
argintii ca scăpări de fulger, iar sfarcurile 
aripelor negre cu străluciri albăstri, păreau 
făurite din oțel călit... 

De frică să nu-l sgârie cu ghiarele ei 
ascuțite, vânătorul o apucă cu multă bagare 
de seamă de aripa însângerată, și bălăbă- 
nind'o în aer fără milă, luă drumul satului 
ca s'o ducă boerului care îi făgăduise un 
bacşiş bun. 

« Ţi-ai făcut o pomană! — îi strigă în cale 
un ţăran. 

— El mi-o mâncat două gaini!... 

«Si mie o rață!» — se tângui un altul. 

lar băeții oamenilor se ţineau cârd după 
hoțul de uliu pe care nu-l văzuse până 


CU ARIPA FRANTA 7 


en ee e ee i — n ———_ — = — 


atunci de cât rotindu-se pe albastrul cerului, 
d’asupra satului, in pândirea pradei... Cei 
mai îndrăzneți se repezeau să-i zmulgă câte 
o pană din coadă sau din aripă... Unul îi 
“aruncă un pumn de praf în ochi, ca să-l 
orbeasca... 

Cand ajunse acasă la boier, vânătorul. 
dete drumul soimului în curte... Argatu, 
servitoarele, câinii, pisicile şi toate vietu- 
itoarele de acolo se adunaseră în jurul lui. 
Boierul chiar şi cucoana se coborâră amân- 
doui ca să-l privească. 

Sub cuvânt că jivina putea să mănânce 
păsările din curte, bucătarul luă un satâr 
ascuțit, și îi reteză ghiarele, aproape din 
carne. In timpul acestei «operațiuni» în rî- 
sul sgomotos al copiilor, răpitoarea nici nu 
clipi din ochii pe cari îi tinea ţintă în cer. 
Părea că nu suferă nimic, deşi degetele 
călăului se pătaseră de sânge. Un câine 
latos, de vânătoare, se repezi asupra pa- 
sărei, gata s'o sfasie, dar răpitoarea îi sfar- 
cui nasul cu ciocul ei, ascuțit ca acul. 

— Să-i tăiem şi pliscul! — strigă bucă- 
tarul, strângând în mâna-i aspră, mânerul 
unsuros al satârului. 


8 ALEXANDRU CAZABAN 


Boierul il opn: 

— Nu, că n'o să mai poată mâncă, si 
eu vreau să-l cresc, căci șoimii Astid® se îm- 
blânzesc repede. 

Când boierul şi cocoana plecară, copii 
începură să sburătuească pasărea, cu pietre.. 
Unul o legă de picior cuo sfoară si o a- 
runcă în sus, să vadă dacă mai poate sbura... 

După ce o chinuiră aşa aproape două 
ceasuri, săturați de joc, o aruncară pe 
movila de gunoiu de lângă grajdiu. . Is- 
tovită, isi lăsă aripele în jos şi rămase 
acolo nemiscata cu ochii întorși mereu spre 
cer... 

Spre seară, o femeie îi întinse pe un 
cleşte câteva bucăți de carne crudă, și 
fiindcă răpitoarea nici nu căută să le pri- 
vească, 1 le lăsă acolo pe gunoi. 

A doua zi, carnea nu mai eră. 

— O mâncat-o! — strigă boerul, — de 
acum să stiti că trăeşte.... 

Intr'o săptămână uliul fu vindecat la a- 
ripă... Incepi să mănânce carne din mâna 
omului, şi încet-încet se deprinse să trăiască 
în curte ca oricare altă pasăre domestică. 


CU ARIPA FRANTA 9 


ct a a 


ee + — —— O Ce 


Ochu lui acum nu mai inspăimântau pe ni- 
meni cu strălucirea lor sălbatică. 

Copii, tot se jucau cu el, dar nu-l chi- 
nuiau ca mai înainte. Nici găinele nu mai 
cârâiau înspăimântate la ivirea lui; ba una 
din ele îl ciupi, când, într'o zi, îl găsi a- 
dăpându-se în treuca de lângă poiată. 

Culoarea penelor lu: prindea încet o altă 
față ca şi o haină prea de mult timp purtată. 

Toată ziulica, se tana prin curte mătu- 
rând, cu sfârcul aripilor, — tăietoare. de de- 
simi albastre, — tot praful şi toate murdăriile 
pe care le întâlnea în cale... 

Toamna isi întârziă sfârşitul... De la mia- 
ză-noapte, vânturile: nu porniră încă... Câr- 
duri de cocoare treceau jos d'asupra sa- 
tului, şi se lăsau cu țipete răsunătoare pe 
ogoarele întinse de porumb necules. 

De pe movila de gunoiu, — al cărei vârf 
se înălță din zi în zi, — uliul părea prins 
de un fel de neastâmpăr... Din când în 
când, îşi deschidea apele, încercând par’ca 
să sboare... După ce se obosea şi le în- 
chidea iarăşi și sgrebulindu-se posomorât 
în pene, rămânea ceasuri întregi nemișcat... 


10 ALEXANDRU CAZABAN 


Într'o zi însă, după ce’ vizitiul turnase mai - 
mult gunoiu pe movilă, înălțând-o până 
aproape de straşină, şoimul se opinti din. 
răsputeri şi făcându-şi vânt mare, ajunse 
pe acoperişul grajdiului, de unde sări tocmai 
pe coama înaltă a casei boiereşti. Scu- 
turându-se de câte-va on, se puse să-şi ciu- 
gulească penele care păreau că prind iarăşi 
strălucirea de mai înainte. 

De-odată, răsună strigătul tanguit de pasăre . 
răpitoare, şi, în inaltimeleametitoreale cerulu: 
se şi zări o caie cu sboru-i cercuit, plutind lin 
sub ploaia strălucitoare a razelor de soare. 

Când strigătul răsună a doua oară, şoimul 
isi deschise aripele’s ascuțite şi fără să stea în 
cumpănă se avântă în aer. Nu pluti însă de 
cât o clipă, şi căzù greoiu în mijlocul curței. 

Se ridică parcă ruşinat, şi schiopatand să 
târii spre movila lu de gunoiu... După ce isi 
mai ridică odată spre cer privirea"! turburată, 
îşi vari capul sub aripă şi rămase adormit... 

A doua-zi îl găsiră pe mormanul de gu- 
noaie, întins pe spate, cu aripele deschise. 

Părea o cruce svârlită de vânt, pe mor- 
mântul unui uitat de lume... 


SCARLATTI 


upă multă pofteală si vorbă de clacă, 

ne urcarăm în lotca trainică şi în- 

căpătoare, care, sub apăsarea pa- 
sului nostru greoiu şi stăngaciu, își cla- 
tind supărată coşul ei alb, cercuit cu dungi 
„albastre în dreptul fiecărui crăvac. 

Cei doi lopătari ruşi, cu braţele lor vân- 
joase, cu privirea îndrăzneață, ne încredin- 
tara pe loc că n’aveam de ce ne teme 
dacă întâmplător vre-o furtună, pornindu-se, 
ar fi turburat si mai rău fata supărată a 
Dunării. 

S’apoi veneà să ne însoțească cel mai 
ager şi cel mai destoinic revizor de pes- 
cărie — Scarlatti — poreclit «regele Deltei» 


12 ALEXANDRU CAZABAN 


din pricină că numele său stârneă spaimă 
printre pescarii ruşi şi lipoveni care vânau 
fără drept în apele Stăpânirii. 

Când ne aşezarăm fiecare cum ne venea 
mai la îndemână, vocea puternică a revi- 
zorului porunci celor doi lopatari : 

— Hai m4nati... râmătorilor ! 

Bratele plătite isi încordară muşchii lor 
ca funule, lopetile se înfipseră în adâncul 
valului, şi lotca se avântă sprintenă spre 
largul deschis al apelor... Si cum ne în- 
depărtam de malul negru, în loc să-mi în- 
torc capul să văd cum rămâne în urmă 
satul Periprava unde poposisem noaptea, 
urmăream cu băgare de seamă toate miş- 
cările insotitorului nostru, Scarlatti, care acum 
tinea cârma. 

Ce fata sănătoasă ! Ce ochi limpezi ! Nici 
nu deslusiam în ei vre-o urmă de obo- 
seală, deşi omul chefuise două zile și două 
nopți dearândul. 

De sub cozorocul streşină a unei sepci 
albe, nasul i se încovoia în jos caal unei 
pasări de pradă. Mustatile groase cu vârfu- 
rile zbârlite, îi dădeau revizorului o înfăţişare 
aspră care iti făcea spaimă la început, dar 


CS tu t> "7 


SCARLATTI . 13 


— m ae 


= 


cum intalniai privirea neprefăcută a ochilor 
săi albaştrı, îndată te linişteai. 

Cunostea Delta, cu toate cotloanele ei, 
dupa cum isi cunostea si fundul buzunarelor. 

Stia toate cotiturile gârlelor, toate 1ezu- 
rile, şi toate luminişurile şi ochiurile ma: 
de seamă din pustietatea fosnitoare a pa- 
purei si a stufărişului fără margine şi zare... 

Nu erăgrind sau prundoiu pe care Scarlatti 
să nu-l fi ştiut.... 

Cand Periprava se topi în spuza cenușie 
a depărtării, îl întrebai: 

— Da acum încotro o luăm ? 

— Spre Vâlcov! 

Pe toți ne prinse grija la auzirea acestui 
nume, căci toată seara, — pan’ în târziu, — 
cât am stat la cârciuma din Periprava, nu 
sa vorbit decât de răutatea şi sălbătăcia 
pescarilor ruşi si lipoveni din târguşorul 
basarabean Vâlcov. Chiar și juraseră moarte 
lui Scarlatti, şi nu aşteptau decât prilejul să-şi 
îndeplinească jurământul lor de răsbunare 
împotriva celuia care îi bătea până la sânge 
ȘI le lua, — ca să le treacă în stăpânirea 
statului, — toate uneltele lor de pescuire, 
— toată averea lor... 


14 ALEXANDRU CAZABAN 


i Sa -- a -a - = =- ee — e HS .- - = ~- ae = — — 


— ȘI cum, o să trecem pe lângă Vâlcov 2 — 
îi zisei văzându-l că tot tinea malul rusesc. 

— Ce?.. să trecem numai!.. Ba o să ne 
dăm și Jos, că nu de geaba imi place mie 
vinul lor... porcesc!.. 

— ȘI nu te temi de ei? 

— De cine? 

— De pescari ruşi şi lipoveni?! 

— Să mă tem eu?... D'apoi, am trecut 
printre ei numai eu singur, cu un lopătar, 
si nu m'am temut, st o să mă tem acum 
când suntem şeapte! — se fuduli Scarlatti 
şi ne privi zimbind pe sub mustață... 

— Chiar că şi ai în cine te sprijini! — 
zisei, gândindu-mă şi la mine şi la ceilalți 
trei bucureşteni cari începuseră să se fră- 
mânte nelinistiti în locurilor lor. 

Scarlatti râse şi dădu câteva porunci, în 
rusește, lopătarilor. 2 

Pe lângă hmba românească şi rusească, 
el o mai cunoşteă şi pe cea bulgărească, 
ŞI pe cea leşească, şi pe cea grecească şi 
pe cea lipoveneasca. Dar, pe nici una n’o 
vorbeă cum se cade; aşa că ne eră greu 
să putem sti ce fel de polimă de om mai 
eră însoțitorul nostru. Știu atât, că de câteor, 


SCARLATTI = 15 
eu, împreună cu ceilalți bucureşteni, vor- 
beam cu foc de ţara noastră de limba şi 
de obiceiurile poporului nostru, lui Scarlatti 
1 se aprindeau ochii, se ridică în picioare, 
izbea cu pumnii în ceafa lopătanilor si 
amenințând golul, începea să injure toată 
muscălimea, să blasteme şi pe Bulgari si 
pe Greci si pe Turci, si insfarsit pe toti 
acei străini cari mai îndrăzneau să trăiască 
în Deltă, chiar după ce că Dobrogea se 
alipise României. 

Ne plăcea mult pentru simtirea lui fata 


de tara unde își agonisea pânea, dar ne 


cam îngrijau unele din apucaturile lui cari 
treceau de multe ori peste marginele îngă- 
duintei. In cele patru zile de cand era cu 
noi, ne făcuse o mulțime de buclucuri destul 
de supărătoare. Aga, într'o cafenea de pe 
cheul portului Tulcea, sa apucat să ia la! 
bătaie pe nişte Bulgari — negustori cinstiți 
ŞI paşniai de altminteri — pentrucă îndrăz- 


'niseră să vorbească, alături de masa noastră, 


în limba lor bulgărească. În Chilia-Nouă, 
a aruncat, de pe puntea unei cherhanale, 
pe un pescar grec care ne ură bună-venire 
zicându-ne: «kalimera.» 


16 ALEXANDRU CAZABAN 


se _-—— - 


Ca adevărați iubitori ai limbei noastre, 
negresit, că în noi incuviintam izbucnirile 
lui Scarlatti, pe faţă însă făceam pe supă- 
ratii si mai ales acum când îl vedeam că se 
încăpăținează să meargă într'un târg rusesc 
unde avea vrăjmaşi şi încă atât de periculoși. 

Unul din noi — cel ma: voinicos, fără 
îndoială — după ce măsură depărtarea dintre 
lotca noastră si malul basarabean, se întoarse 
cătră buclucasul de revizor, si îi zise scurt: 

— Ar fi bine să nu ne mai pierdem 
vremea prin Vâlcov, ci să mergem înainte, 
deadreptul la Sulina. 

— Da, da! — incuviintaram cu toţi într'un 
singur glas — Deadreptul la Sulina! 

Scarlatti dete din umeri în semn de su- 
punere, şi privi tăcut peste fata incretita a 
apei, peste mlădierea foşnitoare a vârfurilor 
de papură... 

De pe spinarea nisipoasă a unui grind 
din faţa noastră, se ridică deodată un stol 
de păsări albe cari umplură împrejurimile 
cu tipetele lor ascuțite și par'că năcăjite. 
Cu fâlfăiri uşoare si neregulate, ele se împră- 
ştiară pe sus, si, după ce plutiră ca nişte 
petice de hârtie aruncate în vânt de o mână 


SCARLATTI 17 


nevăzută, iarăși se împreunară şi, atrase 
par'că de un magnet puternic, se lăsară 
pe un alt grind,... mai departe, în drumul 
nostru. 

Acum, ocoleam un ostrov mare, plin de 
livezi cu pomi roditori, printre cari se ivea 
sfioasă căsuţa celui osândit să trăiască în 
pustietatea locului. 

— Asta-i ostrovul Tatarului! — ne încu- 
nostunta Scarlatti. — Si oamenii de aci, sunt 
oameni de ispravă: toată ziua dorm, si 
noaptea fură peşte. 

Câţiva gutui încărcați de roadele lor 
galbene şi mirositoare, ne îndemnară să 
tragem luntrea la mal. Din umbra tufelor, 
îndată se arătară doi cani jigănți şi se 
porniră pe un lătrat care răsună ca o sche- 
lălăitură în desimea mută a papurei de pe 
malul dimpotrivă. 

— Nia! şarlele dracului! — Mâncă-v'ar 
să vă mănânce umplute, stăpânul vostru! 
— strigă Scarlatti şi sări din luntrea care, 
alipindu-se de mal, stârnea roiun bâzâitoare 
de țânțari supărători. | 

Ma: întâi câini se retraseră hămăind înnă- 
busit, dar când văzură că vrăjmaşul se în- 


Al. Cazaban. — Chipuri si suflete. 2 


18s ALEXANDRU CAZABAN 
dreptă spre un gutuiu, se repeziră cu lă- 
trături şi mai ind4rjite, şi mai desnădăjduite. 

Scarlatti, înfuriat, se aplecă să iă de jos 
vre-un bulgăresau vre-o scurtătură ca s'arunce 
în ei, dar negăsind nimic, scoase repede 
revolverul din tocul de la ccapsă, si fără 
multă chibzuială descărcă două focuri mai 
în acelaş timp. 

Deodată, unul din cei doi câini se strânse 
grămadă şi lătratul îi amuţi pe loc în gura" 
însângerată. Clantanind din dinți ca şi când 
l-ar fi prins fngurile, începu să se târăie 
cu greu, pe o coastă, spre casa stâpânului. 

Din fundul grădinei, s'auzi o suduitură 
muscălească, şi îndată se şi arătă, strecu- 
rându-se printre arbori, un lipovan bărbos 
cu bluza roşie ca sângele. | 

În mână tinea amenintator o furcă ascu- 
țită, si părea hotărât să spargă pe îndrăz- 
netul care trăsese în credinciosul său paznic. 
* Dar când dădu cu ochii de Scarlatti care 
își punea liniştit revolverul la loc, furtu- 
nosul se potoli pe dată şi rămase nemișcat, 
cu brațul moale, cu ochii prostiti. 

— Ce stai ca o vită ! — îi strigă revizorul. 


SCARLATTI 19 


— an — 


Cum, n’ai adunat încă fructe pentru boerii 
din lotcă? Hai pasol ! 

Lipovanul își scoase căciula cu smerenie 
îşi dete la o parte o şuviță unsuroasă de 
păr care îi venea în ochi, și, fără să zică 
o vorbă, facu «stânga-împrejur». 

Nouă nici nu ne mai veni să ne dăm 
jos din lotcă, aşa ne fintuise in loc fapta 
lui Scarlatti. 

Fără multă zăbavă, lipovanul se întoarse, 
aducând un coş încărcat până în vârf cu 
tot felul de fructe pe care le răsturnă în 
barcă, la picioarele noastre. 

Voirăm să-l cinstim cu ceva, dar revizorul 
nu ne dete răgaz, căci izbind la o parte 
pe lipovan, îi strigă : 

— Las' că furi tu destul peşte, ca să 
ai de unde să te cinsteşti și singur! 

Când ne depărtarăm puţin de mal, îl mus- 
trarăm pe Scarlat: pentru-că a ucis degeaba 
cânele bietului lipovan. 

Dar el ne răspunse, uitându-se în altă 
parte : 

— Păcat că legea te opreşte ! L-aş fi UCIS 
pe lifta de lipovean că-i mai cane decât 
un cane... i 


20 ALEXANDRU CAZABAN 


Lăsarăm ostrovul in urmă... 

Drumul nostru curgător, acum se des- 
schidea larg, şi în undele lui neastâmpărate, 
se răsturnă adâncă bolta albastră a cerului. 

Din înălțimi, soarele, împroşcând raze de 
căldură moleşitoare, ne îndemnă la somn. 
Vântul încetând să mai bată, foşnirea pa- 
purei amuti. Nimeni din noi nu se mai os- 
tenea să vorbească, asa că în sălbățăcia lo- 
cului, nu se mai auzia acum decât răsuflarea 
greoaie a celor doi lopătari şi sgomotul 
monoton ce-l făceau băbăicele frecându-se 
de strapazane. 

Cârduri după cârduri, păsările de baltă 
se ridicau spenate de pe luciul iezerulu: 
mărginaş, sau din desimea păpunișului. Şi, 
unindu-se cu alte cârduri raslete se rânduiau 
încet — încet, în linii negre, pe albastrul zării, 
ca nişte slove neintelese pe foaia unei cărți. 

De pe malul basarabean, porni deodată 
un strigăt răsunător care aduceă mai mult 
cu mugetul unui taur decât cu o voce ome- 
nească. 

— Ăsta-i un semnal! — scrâşni Scarlatti 
ai cărui ochi se rotunjiră ca şi ai vulturului 
când caută să descopere, din depărtare, prada. 


SCARLATTI 21 


Mugetul răsună şi a douaoară şi a treia- 
oară... 

— A! uite hoțul.. uite-l! — strigă agerul 
revizor, arătând cu mâna spre malul românesc. 
ȘI în adevăr, desluşirăm cutotu în locul arătat 
pe un om desbrăcat de tot, care se tot pleca si 


se ridică, silindu-se par-că s'adune ceva de - 


sub malul umbrit de sălcii si de papură. 
Şi cum pasia, legănându-se pe picioaroange, 
păreă de departe un stârc uriaș care își căută 
hrana, nesupărat de nimeni, în pustietatea 
locului. 

— Hup! Hup! — răsună din ce în ce mai 
tare vocea de pe malul rusesc. 

— MAanati, mă! — strigă Scarlatti cătră 
lopătari. — Mai iute!.... Să punem mâna pe 
cotrobandit ! 

Dar lighioaia păreă că nu se sinchiseşte 
de loc de apropierea noastră, căci îşi scotea 
în linişte vintirile pline de peşte, pe care le 
scutură într'o lotcă neagră, pe jumătate as- 
cunsă înstufiş. Ochului Scarlatti se holbaseră 
peste măsură şi în schpirea lor treceau scă- 
părări de cremene. In mână îşi strângea 
cravaşa aspră si strigă tot mai aprins: 


22 ALEXANDRU CAZABAN 


-——_. — ae ee ee RR -— = — - CeO -— 


— Mânațı!... că de nu-l ajungeţi, va arunc 
pe amândoi în Dunăre! 

O pintindu-se din răsputeri, văslașii răsuflau 
ca nişte mașine de aburi. Dar degeaba 
toată truda lor!.., Urmăritul, cum simți lotca 
- noastră la vr-o sută de pași de dânsul, se 
aruncă in « năpârca» lui, aşa cum era des- 
brăcat, — şi, punând mânile pe cele două 
băbăici, se aplecă odată din şele şi când se 
opinti înapoi, ajunse zece paşi în larg. Ma: 
vâsli de câteva ori, şi, deşi mergea în cur- 
mezis cu valul, totuşi îl zărirăm de-odată 
aproape de mijlocul Dunării. 

— Lasati-] de-acù! — strigă Scarlatti — 
că ne facem de râs! Siprins de admiraţie fata 
de dibăcia şi sprinteneala celui urmărit, a- 
dăugă: Asa văslaş mai înțeleg! Halal să- 
fie! Cum Poi întâlni să ştiţi că-l cinstesc!... 

De-odată, de după rupturile malului ba- 
sarabean, se ivira capete bărboase, bluze 
colorate. Erau pescari ruşi carı mulțumiți 
că tovarăşul lor scăpase pe supt nasulnostru, 
se porniră să ne fluere şi să ne huiduiască. 

— Acum își bat joc de noi! — scrâşni 
Scarlatti, lovind cu palma-i lată ceafa leoarcă 
de sudoare a unui dintre lopatari. Și cu 


SCARLATTI 23 


toată depărtarea care il despartia de hui- 
duitori, ar fi vrut par'că să-i ameninte cu 
privirea lui făgăduitoare de straşnică răz- 
bunare. 

Când lam întrebat dacă pescarii erau 
din Vâlcov, începu să râdă: 

— Aşa-i crezi pe valcovem?! Cu ei ai 
de furcă... E destul săte vadă numai unul, şi 
se adună o sută, ca din pământ... Și să te 
ferească sfântul să n'ai armă la tine, că să- 
ruti fundul Dunării !... O să-i vezi acusi, 
când o să trecem pe lângă e1!... Toţi bul- 
gări de pe mal o să ne sboare în cap... 

— Cum în cap!..— strigarăm — Ce, 
numai decât trebue să trecem pe subt nasul 
lor ?... Că doar Dunărea e larga... 

— E largă, dar pe aci ni-e drumul! — ne 
răspunse, şi atingând cârmacul, îndreptă | 
. barca tot mai mult spre malul basarabean care 
se înălță din ce în ce mai aspru și mai râpos. 

Foarte nemulțumiți în sufletul nostru de 
purtarea acestui revizor care ne devenise 
aproape nesuferit, tăcurăm. Dar unul din 
noi izbucni deodată : | 

— Ştii, domnule Scarlatti, că act ne pare 


24 ALEXANDRU CAZABAN 


rău că ne-am mai suit in lotca d-tale!... 
Mai bine mergeam cu vaporul!... 

Scarlatti îl privi pe sub gene şi nu-i răs- 
punse nimic. Când se auzi răsunând din 
depărtare dangătul unui clopot, ne zise: 

— Auziti... sună clopotele dela biserica 
lipoveneasca din Vâlcov! 

Nu înaintarăm mult pe braţul cotit al 
Dunării, când iată că zărirăm, desluşit, cum 
se înşirau ostenite pe coasta dealului ni- 
sipos, cdsutele umilite ale târgului Vâlcov. 

Câteva slepuri mari şi negre—cine stie 
de unde sosite—isi odihneau corpurile lor 
greoaie lângă cheul micului port, unde se 
deosebiau purtându-se de ici-colo, ca nişte 
pete colorate, bluzele pescarilor vâlcoveni. 

— Dar tine, pentru Dumnezeu, cârma 
spre dreapta! — strigă, nu ştiu care, vă- 
zându-l pe Scarlatti că tot apropie barca 
de malul vrășmaş. 

— Cum, să râdă de un funcționar al sta- 
tului! se infurid Scarlatti, şi lovit deodată 
de o neașteptată idee, se aplecă, şi scoțând 
din fundul lotcei un fanion, îi desfăşură in 
aer cele trei culon. Mândru, cu ochii stră- 
luciton îl înfipse apoi în fruntea bărcei. 


SCARLATTI 


bo 
we 


— Să ştie ei,—măgarii—cătrece «revizia» 
românească ! 

Un prieten din față vru să zică ceva, 
dar întâlnind privirea plină de hotărâre a 
slujbașului, tact şi îşi plecă ochii în valul 
în care înnotau răsfrângenile albastre, gal- 
bene şi roşii ale steagului românesc. 

Cu cât ne apropiam de Vâlcov, cu atâta 
petele colorate se măreau, şi adunându-se 
între ele se insirau par'că în linie de aş- 
teptare. | 

— Au şi prins de veste! — murmură 
Scarlatti, pipăindu-şi în grabă revolverul dela 
coapsa. 

Indobitociti aproape, de oboseală si de 
căldură, lopătarii gafaiau-din greu, vâslind 
în nesimţire. 

— Acum mânați mai domol! — le hotărî 
stăpânul — să nu crează. hoți că fugim 
noi de e1!... 

Noi, — cei patru bucureşteni, — ne înde- 
suiam unul în altul, cu buzele strânse, amă- 
rati, dojenindu-ne noi singuri că mai veni- 
serăm în Dobrogea ca să întâlnim Români, 
printre sălbatici: ăştia de ruşi şi lipoveni! 

Acum, nu mai doream alta decât s'a- 


26 ALEXANDRU CAZABAN 
jungem cât mai curând la Sulina si sa 
scăpăm de Scarlatti cu care credeam ca 
poate să ne pnmejduim chiar viata. 

Când ajunserăm ca la o bătaie de puşcă 
de cheul portului lipovenesc, pescarii în- 
cepură să dea din mâni ca nişte apucati, 
ȘI şuerau în degete ca cei mai vajnici hoţi 
de codru. Câțiva se acățară de şlepuri, că- 
utând par'că să ne atie mai de-aproape 
calea. Unii cumpăneau în mână câte un 
pietroi, așteptând prilejul ca să ni-l. arunce 
ca plocon in fata. 

Deodată, din mijlocul şuerăturilor şi 
strigătelor sălbatice, răsună stăpânitor un foc 
de puşcă. Inspăimântat, unul din noi se făcie 
_ mai galben ca floarea nufărulu de pe iezuri, 
ŞI nici n'am prins de veste când se lăsă in 
fundul lotcei, strecurându-se sub scândura 
pe care stătuse. l 

— Ascundeti-va şi d-voastră! — ne poft} 
Scarlatti făcându-ne loc la picioarele văs- 
laşilor, între sacii şi frânghiile cu care eră 
încărcat fundul lotcei. Fără să mai aşteptăm 
să fim rugați pentru a doua oară, ne st 
pitularăm cu fata în jos, cu obraji lipitt 
de scândurile aspre şi cătrănite ale leagă- 


SCARLATTI 27 


nn rrr nn er ne re — 


nului nostru. Ca să ne puie la adăpost și 
mai Sigur, Scarlatti ne acoperi cu tenda 
deasă de dril gudronat. 

De acolo, din întunericul înăbuşitor, ure- 
chile noastre îngrijorate prindeau şi mai în- 
spăimântătoare sunetele vocelor întărâtate, 
de afară. Şi am crezut că-mi pierd răsu- 
flarea când auzi sgomotul bulbuitor al pie- 
trilor ce cădeau in apă, în jurul lotcei noastre. 

Și vai, cât de încet înaintam acum ! Într'un 
rând mi se paru că lotca nu mai putea să 
răzbată şi că se încleştase în valuri. În minte 
îmi veniră cuvintele lui Scarlatti: «saruti fun- 
dul Dunării, dacă n’ai armă la tine!» In clipa 
aceea avui simtirea că mă tot afund în jos, 
în adâncimi mocirloase, înspăimântătoare 
_ de adânci, unde braţe subțiri şi reci ca nişte 
lipitori, coprinzându-mi corpul, îmi sugeau 
puterile. 

Deodată auzi un țipăt, mai mult o scras- 
nire de turbare decât de durere şi, îndată 
răsunară, — împrăştind miros pătrunzător 
de iarbă de puşcă — câteva detunături. Si 
îndată, ca prin minune, strigătele încetară. 
Barca se smunci par'că din loc şi acum 


28 ALEXANDRU CAZABAN 


inainta ca împinsă dela spate de un vânt 
prielnic. 

Indrăznirăm să dăm tenda la o parte. O 
lumină yie ne învălui, înviorându-ne. Ni- 
ciodată, ®u mi-a părut cerul mai albastru 
$i mai liniştit. 

Atunci, văzui şi pe tovarășii mei arătân- 
du-se din ascunzătoarea lor. 

- S’atrecut!... — ne înbărbătă lopătarul care 
tocmai ridicase de pé noi tenda grea 
si inndbusitoare de pânză gudronată. 

Sfioşi, şi tremurând aproape, ne luarăm 
locurile. Când am întors capul, Vâlcovul 
pierise. Nu vdzui în urma mea de cât va- 
lurile tulburi cari păreau că se retrag spe- 
riate înapoi. 

Scarlatti, care luase locul unui lopătar, 
vâslea liniştit cu ochii duşi în zare. 

Din când în când, lăsa lopata din mâna 
dreaptă, şi luând un colt din pânza steagului, 
își ştergeă sângele ce se iveă dintr'o zgânc- 
tură largă care îl supără la frunte... 


O SPAIMA 


o ea 


upă o zı de frământare zadarnică 

“prin mlaştinele dela Holboca, — 

abia cărând pusca si geanta în spi- 
nare — mă abăteam obosit spre sat, unde 
mă hotărâsem să mân în noaptea ceia la co- 
nacul moşiei, mai ales că mă şi poftise 
arendaşul, — de dimineață — când trecu 
la luncă. 

De departe se vedea hardughia lui de 
casă, — o adevărată închisoare militară, — 
cu zidurile ei lungi şi cenuşii, cu ferestrele li- 
niate de gratii negre şi posomorâte. 

O femeie îmbrobodită, — cu toate inăbu- 
seala unui sfârşit de Agust, — îmi eşì înainte 
când mă lătrară câinii. După ce'i goni,—bo- 


30 ALEXANDRU CAZABAN 


dogănind, — cu pietre, ridică asupra mea 
nişte ochi reci şi verzi ca spinarea buratecului. 


`` Nasul ei încovoiat peste măsură, îi dădea în- 


fatisarea unei buhe sau altei jivine hrăpitoare. 

— Da pe cine cauţi? — mă întrebă cu 
o voce seacă, supărată parcă. 

Când "m-am spus că mi-e gândul să dorm 
acolo, femeia mă privi aproape înspăimân- 
tată. Se linişti însă îndată, şi un zâmbettăios 
îi increti si mai mult fata ei mototolita. 

— Da domnu arendas, unde-i? — am în- 
trebat-o. 

— Unde să fie?... par'că dumnealui mai 
doarme la curte, de când i-o murit cocoana?! 
Doarme în alt sat... da, dumniatale poftim... 

Mă lua: după dânsa şi suirăm scările din 
faţă.... Când îmi deschise usa cea de ştejar, 
— greoae, — am crezut că mă vara într'o 
hrubă de pivniţă, aşa de umedă şi de în- 
tunecoasă eră tinda cea mare... O singură 
fereastră din fund, aruncând raze slabe, lu- 
mină clantele de alamă de pe la uşile in- 
girate ca la han. 

Par'că îmi fu fncă să intru, şi fiindcă 
până în noapte mai eră vreme, am spus 
femeiei că mai aştept afară, până ’mi-o veni ` 


O SPAIMA 31 
somn. Un chiosc cocotat pe un dâmb înalt, 
ma atrase. Cand am intrat intr’insul si am 
privit în jos de cealaltă parte, m-a prins 
vârtejul ametelei, aşa de adânc lunecă coama 
răpoasă a dealului. Jos, într'o văgăună tă- 
cută, mocnea în umbră si uitată de lume o 
= veche mânăstire. 

Soarele care asfintea înroşind marginea 
cerului, se oprise o clipă ca să-şi adune 
razele ce întârziau încâlcindu-se par'că printre 
acele ale crucei. 

Nu ’mi-asi fi închipuit, când umblam 
prin’ malaştină, că dincolo de dealul unde 
albeau casele satului, se află pitită o mânăstire 
veche, împrejmuită cu ziduri înalte, ca o 
cetate. Şi eră aşa de aproape de spinarea 
dealului, că dacă aşi fi sărit din chioşcul 
unde mă aflam, aşı fi căzut drept pe acope- 
ramantul ei. In multe locuri, zidul inconju- 
rător pornea spre ruină și, nici cladirei nu”. 
trebuia mult ca să ajungă o ruină. O cră-! 
pătură adâncă, plecă de la clopotniţă şi se 
_ lungea,ca o dungă de întunerec, până aproa- 
pe de acoperământul pridvorului. 

Roşeaţa de pe cer se ştersese şi apusul 
se sluti de pete cenuşii, întunecate. Prin 


32 ALEXANDRU CAZABAN 


colţuri, pe la spărturi. la ferestrele clopot- 
nitel, seara, ca un păianjen tainic, prinse 
să-şi ţese pânza ei de umbră. O cucuvea, 
stârnită din culcuşul ei de întunerec, lunecă 
pe sub streaşina cloponitei şi, măsurându- 
ŞI sborul, treci peste curtea mânăstire: lă- 
" sându-se pe colțul cel mai dărâmat alzidului. 
Intâi se lip} de peatra afumată, dar îndată 
se înălță pe picioare şi începi să-şi suciască, 
in toate părțile, capul ei rotund, prinsă ca 
de un fel de neastâmpăr. 

De mult pândeam prilejul să împuşc a- 
ceastă pasăre, care poartă în penele-i sure, 
taina şi umezeala hrubelor, şi de aceia, cu 
toată oboseala în care mă aflam, mă în- 
dreptai pe după cosare spre mânăstire, luând 


pe poteca săpată repede în coasta dealului. 
A trebuit să străbat prin bălări înalte si 


să'mi urzic genuchu, până ce săajung lângă 
zid. Printr'o spărtură, străbătui în curte. Cu- 
cuvala eră tot la locul ei; stătea nemişcată 
cu capul în sus, ascultând par'că. 

Fără să'mi dea răgaz să mă apropii, is? 
luă sborul, îndreptându-se spre turla bise- 
ricei... Când trecă în curmeziș, am întins 
puşca. Focul bubuì ca tunul între zidurile 


O SPAIMA 53 


pustii, iar pasărea atinsă, sucindu-se în aer, 
ajunse,—cu iuţeala unei pietre asvarlite,—in 
clopotniţă de unde răsună de odată un sunet 
înăbuşit de aramă dogita. 

Iute, am rezămat pusca de perete, şi 
nimerind usa pe unde te sui în clopotniţă, 
am dat busna, fără să stau o clipă la îndoială. 
Abia urcai câteva trepte, și simti1 cum scara 
de lemn putred, se hăţână sub picioare, 
gata-gata să se rupă, aşa scartia de tare. Acum 
îmi părea rău că mă grăbisem să mă sui 
în clopotniţa unei biserici în care poate de 
mult nu mai intrare nimeni, si asi fi vrut 
să mă dau jos, dar parc'că o nevoie 
poruncitore mă tot trimetea în sus. Picioarele 
îmi tremurau. Intrun rând dădu! într'o aşa 
besnă, că trebua să umblu pe bâjbâite, 
frecându-mă de zidul lunecos. Fiori reci 
mă şerpuiră la gândul că putea fi lipsa o 
treaptă, şi să lunec în gol... Instârşit, o zare 
de lumină mă încredință că nu eram departe 
de clopotniță ; şi în adevăr, după câțiva 
paşi, văzui albastrul cerului încadrându-se 
în fereastra arcuită a turlei. Inainte să pun 
piciorul pe pardoseala clopotniţei, auzii un 
sbârnâit puternic de aripi ascuțite, şi îndată 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 3 


:34 ALEX ANDRU CAZABAN 


răsunară in curtea mânăstirei, strigăte 
gălăgioase de cioance supărate. Intr'un colt 
zării cucuvaia lovită, cu aripa in jos, insange- 
rată. In strălucin verzui, roteau ochu ei 
tăiați în două de o dungă galbenă ca ambra 
cea galbenă. Când m'am plecat s'o ridic, 
își infipse ghiara ascuţită, atât de adânc 
în mâna mea, incât fără voie am înnecat 
un. suspin de durere. Incercai să" desclestez 
ghiara, dar imi fu cu neputinţă: cu cât îmi 
trăgeam mâna, cu atât isistrangea mai tare 
clestele. Intr'un moment de enervare sălba- 
tică, i-am trecut o mână pe sub aripi şi am 
strâns în palmă corpul e. şubred... Oasele 
it.paraira, iar apele ochilor cari pătrund 
noaptea, se întunecară, şi peste ele se 
așternu o spumă de sânge. Numai atunci 
simtii că ghiara ei mă slăbi. Scârbit, aruncai 
departe stârvul, fundu-mi silă să-mi mai 
privesc vânatul. 

Câţiva lilieci, îndemnați de boarea T 
{agnira de prin crăpături si se avântară 
amețiți afară, înprăştiindu-se în adâncurile 
albastre. i 

M'am dat jos din turlă, cu inima strânsă, 
intrigurat. Se intunecase. Trecui prin curtea 


o SPAIMĂ 35 
mânăstirei, cu paşi sfiosi şi urcând grăbit 
poteca, mă întâlni în deal, lângă cogere; 
cu femeia cea îmbrobodită. 

— Åi ucis cucuveica?... — mă întrebă cu 
vocea mustrătoare... Ai făcut un păcat, dacă 
al ucis-o, să stu! 

Nu-i răspunsei nimic, şi o urmai în tăcere. 

. Sala cea mare acum era luminată. Usa 
unei camere sta deschisă. 

In bătaia luminei din sală, văzu: strălu- 
cirea albă a unui aşternut. 

— Poftiti aici!... Mă duc s’aduc o lu- 
manare... 

Am oprit-o: 

— Da de ce nu doarme boierul acasă? 

Femeia se uită în toate părțile, apoi cu 
o voce tainică, imi şopti: 

— Se teme... se teme de sufletul cucoanei... 
că umblă noaptea pe zidul mânăstirei şi 
câte odată vine să" bată în fereastră... O 
văzut-o multi... are coadă şi miaună ca pi- 
sicele... 

_— Bine... adu-mi lumânarea... 

Aruncând pușca si geanta, m'am întins, 
îmbrăcat pe pat. 

Am aşteptat destul, dar ieme nu mai 


36 ALEXANDRU CAZABAN 
venea... O auzii cotroboind într'o cameră de 
alături, apoi trântind cu putere o uşă, şi des- 
chizând apoi alta... 

Intr’un târziu, par’ că am simțit-o intrând 
cu o lumânare aprinsă pe care o lăsă pe 
măsuța de lângă pat... Am vrut să mă scol 
ca s'o sting, căci flacărea ei prea îmi juca în 
ochi, dar somnul si oboseala mă biruise...... | 

Hudita eră strâmtă şi noroioasa... Picioa- 
rele îmi lunecau in toate părțile, și ca să 
nu cad, mă sprijineam de garduri umede si 
negre... Din capul celalt al huditei, venea 
turbat spre mine un taur cu capul în pă- 
mânt, desrădăcinând, cu fruntea lui lată şi 
tare ca piatra, arborii can îi eșiau în 
cale... Groaza imi furase suflarea.... Dar 
noroc: găsii o spărtură în gard, prin care 
trecu repede... Dincolo eră cimitirul cu bı- 
serica... Da, eră biserica din satul în care 
m'am născut... lute, că n'aveam timp de 
pierdut, m'am repezit la scara clopotniţei, pe. 
care o sui într'o clipă — de câte ori nam 
suit-o !... Sus, din podul de lemn ciotoros, por- 
neau şoapte tainice. Aripi nevăzute fâlfâiau 
aşa de tare că îmi împrăştiau părul din cap, 


O SPAIMA 87 


după cum vântul ar împrăştiă fanul dintr’un 
stog. Funia dela limbaclopotului, se pretăcuse 
întrun şarpe negru care cu svârcoliri des- 
nădejduite, se sbătea în spânzurătoarea lui. 
De pe grinzile întunecate, mă priveau ochi 
sclipiton de bufnite sperioase. 

Infiorat, am dat să tug pe scări, dar nu 

putu: să mă misc. O ghiară uriaşe se înfip- 
sese în haină, și mă ridică în sus, spânzu- 
rându-mă d'asupra adâncimilor negre. De o- 
dată, răsună o trosnitură puternică, şi toată 
şandramaua bisercei s'aprinse într'o flacără 
orbitoare, 
Dând un țipăt, am deschis ochii, înspăl- - 
mântat. Pe mesuta de lângă pat, lumânarea 
ardea ca o masala, căci "1 se apriusese şi hâr- 
tia cucare fusese intepenita în sfeşnic. M’am 
ridicat s’o sting, dar de-odată am rămas în- 
lemnit: pe un scrin din faţa mea, dintr'o 
grămadă de lucruri prăfuite, o cucuvaie mă 
pătrundeă cu privirea neindurătoare şi rece 
a ochilor ei sticlosi. 

Urechile începură să'mi vâjâie... Mi se pă- 
rea că lucrurile din casă troznesc și desluşiam 
sgomot de, paşi desculți alergând prin pod. 


38 ALEXANDRU CAZABAN 


meee g = = ——— 


Nici nu ştiu cum am sărit din pat, dar par'că 
sl acum mă văd umblând în vârful picioa- 
relor, cu suflarea stinsă, cu tâmplele asudate, 
îndreptându-mă cu mâna întinsă spre satanica 
pasăre care venise să mă înspăimânte cu 
privirea ei moartă. 

Când m'am apropiat şi am văzut că nu 
se sfieste să mă privească nemişcată, am în- 
sfacat’o şi am strâns-o în mână ca întrun 
cleşte. Dar când am ridicat’o în sus,—gata 
s'o isbesc de perete, — băgai de seamă că 
picioarele" tepene erau legate cu sârmă de 
o tăbliță de lemn vopsită cu verde. M'am 
oprit. 

Câteva minute am rămas ca prostit, nepu- 
tându-mă hotărî să'm: desclestez degetele, 
din penele prăfuite ale bufniței împăiate.... 


CINE MOSTENESTE... 


ubseful de birou își aruncă cât-colo 

condeiul, se întinse alene cu o tros- 

nitură bine-făcătoare a oaselor, şi 
uitându-se la ceasul din perete, căscă: 

„— Nouă şi treizeci şi cinci... ŞI moşu 
care n'a mai venit... Să ştiţi că iar e bolnav... 
săracul... 

Ceilalți funcționari îşi ridicară, cari din 
cotro, capul de pe hârtiile lor şi rămaseră 
în ascultare. 

De câte ori venea vorba de moșu Stro- 
escu, scârțâitul condeelor încetă, funcționarii 
lăsau lucrul şi se puneau la sfat. 

Arhivarul, cu fata gălbejită ca şi pagina 
unui dosar vechiu, intrebandu-si si el ceasul, 
adăogă: — 


40 ALEXANDRU CAZABAN 


— Dacă n'a venit până acum, să știți că 
nu mai vine... L’o fi apucat iarăşi o criză... 

— Nu cred s'o ducă mult! — observă 
subarhivarul. — Mi-a spus doctorandul Zamfi- 
rescu dela Ordononjfare, că dacă îi mai 
vine o criză ca aceia dinainte de Crăciun, 
apoi poate să-şi 1a adio dela lume... 

— E şi bătrân, bietul... Mă mir de ce 
nu-şi cere un concediu, să se ducă şi el 
să se caute... 

— Pe cealaltă lume! — sfârşi arhivarul, 
zâmbind. | 

— Janu mairâde situ, mă Mitule! —se 
supără subşeful. — Păcat de el!... E om de 
treabă... Mi-ar părea rău, ţi-o spun drept, 
să nu-l mai văd viind la biurou... E cam 
nervos, ce-i drept, dar boala e de vină... 
Ce să-i faci?... Cu mine — ştiu —— s'a purtat 
întotdeauna bine... N'am ce zice!... Chiar 
ar fi păcat... 

— Desigur că ar fi păcat! — incuvinta 
un împiegat cu ochii rotunzi si negri, cari 
priveau întotdeauna miraţi. 

Deodată, se faci tăcere. 

In camera dealături, se auzi sgomot de 
usd. Trebuie să fi fost directorul serviciu- 


CINE MOSTENESTE 41 


lui, căci fiecare îşi luă în grabă condeiul, 
așezându-se pe scris. 

Și peste câteva momente, în biurou nu 
se mai auzea decît scârțitul monoton al 
penitelor, şi suflarea greoae a arhivarului 
care scotea din rafturi, dosarele prăfuite. 

Dar când ceasul băti zece, subseful de 
biurou, iarăşi se întinse: 

— Nu v'am spus, eu, că Stroescu nu mai 
vine! Ar fi bine să se repeadă cineva până 
la el acasă... Poate că e grav bolnav... Ce 
dracu, că doar creştini sântem... 

— Merg, eu!... merg eu! — se oferiră 
deodată doi din cei trei copişti câţi erau 
în biurou... 

După o sfătmre de câteva momente, fu 
ales, în. urmă, unul dintre ei, — cel mai 
serios, — ca să îndeplinească această mi- 
siune creştinească. 

După plecarea trimisului, scârțâitul iarăşi 
începu. Deşi funcționarii îşi vedeau de lucru, 
totuşi păreau cuprinsi de gânduri cari n'a- 
veau nici o legătură cu hârtiele sau cu con- 
dicele de sub ochi lor. Subşeful, mai ales, 
eră prins de neastâmpăr, ca în aşteptarea 


42 ALEXANDRU CAZABAN 


unei veşti care trebuia să hotărească ceva 
în viaţa lui. l 

De câte ori se deschidea ușa, el aveà 
o tresăritură nervoasă. Se făcuse ora un- 
sprezece şi trimisul nu se mai întorcea. 

— Ce dracu, că doar nu s’o fi pus să-l 
moşească! — se supără subşeful, gandindu- 
se că putea să intre, dintr'un moment în 
altul, directorul serviciului şi să bage de- 
seamă lipsa copistului... Și dă, în cazul de 
fata, nu eră răspunzător «subalternul», ci 
acel care l’a trimis... 

Dar, spre liniştea tuturor, intră îndată 
cel aşteptat. 

— Ei, ei? — îl întâmpinară din toate păr- 
tile priviri cercetătoare. 

— Vine? sau nu vine! — întrebă scurt 
arhivarul. 

Vine... — răspunse trimisul, — dar 1-a fost 
rău de tot! Să-l vedeţi numai când o intra!.. 
Parcă e scos din mormânt! 

— De ce mai vine atunci! — se necăji 
subseful — par'că mare treabă mai face când 
e aci! Numai încurcă lucrurile, pe cari tot 
eu trebue să le descurc... Nun aşa? 

Tocmai atunci, se deschide usa. Un bătrân 


CINE MOȘTENEȘTE 43 
slab, cu părul cen cădea în plete, cu barba 
argintie, intră hăținându-se pe picioare. Se 
apropiă şovăind de biroul său, şi- mai mult 
căzu de cât se lăsă în scaunul său mare, 
căptușit cu piele, roasă de vremuri... 

Plin de compătimire, şi cu o dojană pă- 
rintească in voce, subseful îl intimpina. 

— Da bine, cucoane, ce te expui aşa ?... 
De ce ai mai venit? Zău, că d-ta îți baţi 
joc de sănătate... De ce nu luați, acolo, un 
cocediu de o lună, două... . 

— Nu'i nevoie; mă îndrept eu şi aşa, —răs- 
punse bolnavul — Am dat acu de un leac 
foarte bun... Uită-te!—zise scoțând la iveală 
o sticlă întunecată. — Uite, doctoria asta mă 
calmează pe loc. Numai câte va picături... 
ŞI mi ia durerea ca si cu mâna... Vezi, daca 
n’o aveam astă noapte, poate că azi nu ne 
mai vedeam ! | 

— Hel, asta-i acu, domnule Stroescu, vor- 
beşti şi d-ta lucruri cari nu se vorbesc! 
— se irită subşeful, uitându-se pe sub 
gene la sticla cea întunecată, 

Ma: îmbărbătat, bătrânul îşi puse oche- 
larii. pe nas, şi începu să cerceteze cu dea- 
mănuntul si cu multă băgare de seamă, 


44 ALEXANDRU CAZABAN 


hârtiile imprastiate pe biroul încărcat de 
reviste si cărți, şi rămase adâncit acolo, 
cu fruntea încruntată, cu. spatele încovoiat. 

Deodată, începi să răsufle cu greutate 
mare, ca si când n’ar fi fost aer destul în 
camera încăpătoare şi înaltă. Capul 1 se 
lăsă pe spate, apoi îi veni în piept, şi ia- 
rasi îi recăzù pe spate... 

De pe la locurile lor funcționarii îl priviră 
tacuti, cu un zâmbet uşor de scârbă in 
colțul buzelor. Subşeful ridică din umeri 
şi, aplecându-se către tovarāşul s său de masă, 
îi sopti: 

— Cu ce am păcătuit în noi, ca să stăm 
în birou cu toți muribunzii? 

Celalt ii răspunse: 

— De sigur!... Vezi aşa ne putem pomeni 
odată că moare în birou! Si ce te faci 
atunci ?.., 

Bolnavul își scoase sticla din buzunar, 
şi ducând-o cu mâna tremurătoare la gură, 
sorbi cu patimă câteva picături. 


Pe dată, ca prin minune, sufletul îi veni 


la loc, şi ochu 1 se limpeziră. Mai înviorat, 
se sculă şi începu să se preumble în lungul 
biuroului. 


CINE MOSTENESTE 45 


— Vedeti acu, mi-e bine de tot... O sa 
vedeți că scap... 

— Cum să nu scapi? ! Mai rămâne vorbă? 
Am văzut eu cazun și mai grave! Când 
se caută cineva bine... 

— «Paşte murgule iarbă»... — suflă ar- 
hivarul ca să-l audă subseful care făcea mult 
haz de ghidusiile «subalternului» său. 

lar cand Stroescu se duse afară cu nişte 
hârtii pentru d. director, subşeful ridică din 
umen şi mirat parcă, zise: 

— Cum se cramponează, d-le, dë viață! 

A doua zi, Grigore Stroescu n’a mai dat 
pe la slujbă. 

— Se vede că nu-i prea bun leacul! — 
observă arhivarul. 

Bătrânul funcționar nu veni nici a treia 
zi, iar a patra zi, când suljbaşii sosiră la 
birou, aflară că «mogul» se călătorise, chiar 
în noaptea ceia, în lumea unde nu’! nici 
pensie, nici avansare. 

Si deşi toți se aşteptau, din zi în zi, la 
acest deznodămând, totuşi nimănui parcă 
nu-i venea să creadă. 

— Cum, d-le, alaltăeni nu ma: departe 
am vorbit cu el, şi azi nu mai este! — se 


46 ALEXANDRU CAZABAN 


miră arhivarul, şi nici nu-i ven} să des- 
chidă registrul, aşa îl tulburase moartea 
şefului de birou. 

— Asta-i viata funcţionarului! — se tângui 
un impiegat. Azi în slujbă la minister, şi 
mâine la pensie la... Belu! 

Tânărul cel cu ochii rotunzi şi negri, 
părea si mai mirat. Din. cand în când 
suspină: | 

— Ne mai pomenit, domnule!... bietul 
Stroescu! 

— Numai subseful n'avea nimic de spus! 
Din potrivă, părea mai tăcut şi mai în- 
cruntat decât în totdeauna. Și nimeni nu 
îndrăznea parcă să-i vorbească cu ușurința 
de mai înainte. 

Numai registratorul dela serviciul comp- 
labilitățe:, îndrăzni să-l necajeasca: 

— Ei, pe când la mai mare, domnule 
şef... Cred că la -vacanţa asta n’or să mai 
treacă peste drepunle tale, şi să nu te 
numească în locul bietulu: Stroescu!... Tu, 
bre, ai vechimea cuvenită! 

Cu toată căldura binefăcătoare ce-i pu- 
sese în sutlet cuvântul «avansat», subseful 
se supără: 


CINE MOSTENESTE 47 


— — eee = ————— — - eee 


— Mai taci flecarule!... In momentul 
ăsta... solemn, agi putea zice, ţi-a găsit şi 
tu să vorbeşti de avansare... Mai lasă-l pe 
bietul Stroescu să se răcească, că'i păcat 
de Dumnezeu... | 

Dar «flecarul» nu se sinchis) de loc de 
momentul solem, si întorcându-se către ar- 
hivar, îi zise: 

— Si pe tine «Bitule» te face subsef 
acu, că si tu ai vechime... 

— Toti avem vechime! — strigă sub- 
arhivarul care priveă cu drag la biuroul 
arhivarului. 

— Pe toți o să vă avanseze cu câte un 
grad... N'aveți grijă! — căută să-i încurajeze 
cu multă patimă «flecarul» de la compta- 
bilitate. 

— QO să ne avanseze sau nu, asta nu te 
priveşte! — i-o taid scurt subşeful, care 
tocmai scrisese în fruntea unei coli minis- 
teriale, următoarele cuvinte: Listă de sub- 
scripție pentru cumpărarea unei coroane 
în amintirea d-lui Stroescu, fost şef de 
birou în acest minister. 

După ce fiecare din biurou, subscrisese 
cu ce putt, subseful se duse şi prin alte 


48 ALEXANDRU CAZABAN 


Serviciuri, ca să adune cât mai multi bani 
pentru coroana şefului de birou. 

Nu zăbovi mult, şi cînd se întoarse eră 
cu obraji inflacdrati. Cu un gest desnă- 
dajduit, aruncă lista pe biroul său. 

— Poftim, d-le, dacă poți face treabă cu 
astfel de indivizi! Poftim: douăzeci şi trei 
de lei, de la patru serviciuri! Apoi oameni 
sunt!... Halal să le fie!... De cei de la 
comptabilitate, nici nu mai vorbesc... Nici 
şeful n’a subscris... 

— Sânt nişte lichele! — ocărî arhivarul 
care nu-i puteà suferì pe cei de la comp- 
abilitate... 

— Nişte misei, nişte canalii!— strigă sub- 
şeful din ce în ce mai înfuriat. — Apoi îşi 
dau ei socoteala — inculții, — ce funcționar 
eră Stroiescu?! Hm!... Ce om cult şi con- 
ştiincios eră. Fără el Serviciul, rămânea li- 
teră moartă... Par'că îl văd şi acu cu câtă 
pricepere şi iuteala rezolvă ori ce chestiune... — 
Șef de serviciu, merită să fie, iar nu de 
biurou! Rămâie vorba între noi: multe a 
luat dela el chiar domnul director, cât e 
el de director... Las' că se va simți mai 


CINE MOȘTENEȘTE 49 


- a ee — — - a_n 


— Asga’i! — încuviință arhivarul — Da, 
mă rog, o sa ţii un discurs la înmormântare? 
— Nu ştiu! — răspunse cu modestie sub- 


setul — De va cere trebuinta, voiu sti şi 
eu să vars o lacrimă la mormântul cole- 
gului nostru! 

Părea aşa de mișcat, că îi înduioşă pe toți. 

lar, — după serviciu, — când funcționarii 
se adunară la berănie, impiegatul cel cu 
ochii rotunzi si mirati, ducându-şi mâna în 
dreptul inimii, în semn de mărturie, se jură: 

— Ati văzut cât era de mişcat azi, sub- 
seful?... Avea lacrămi în ochi... zău. Îl iubea 
mult pe şef!... 

Trecură câteva săptămâni: de la moartea 
lui Stroiescu, şi totuşi n'a fost zi, fără ca 
funcţionarii să nu-i fi pomenit numele. Şi 
cum să nu-i pomeneasca numele, când pos- 
tul său încă nu eră ocupat de nimeni. 

Subşeful mai ales, trăia într'o neliniste 
chinuitoare, şi nici nu ştiă ce să mai răs- 
punda când se vedea de toți întrebat: 

— Ei, când iti ese decretul de înaintare? 

Dar, nu numai subseful eră prins de ne- 
linişte, ci si ceilalți funcționari, căci fiecare 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 4 


a) ALEXANDRU CAZABAN 


după rând, s’astepta să fie înaintat cu un 
grad. | 

Iar arhivarul când avea de ridicat un dosar 
mai greu si mai prăfuit, gâfiiă, suspinând; 

— Amânarea asta cu avansările, nu'mi 
place de loc. O să vedeţi că iarăşi o să 
calce d. ministru, peste drepturile noastre 
ŞI o să aducă pe vre-unul dinafară. 

Intro zi întunecată, când funcționarii 
căscau de somn şi de plictiseală, intră ca 
o furtună registratorul de la comptabi- 
litate. 

In ochi ascundea ceva tainic, iar în colțul 
buzelor abia stăpânea pormrea unui râs 
batjocoritor. 

--- Ei, ce'i, flecarule? — îl întâmpină sub- 
șeful. 

— Ce să fie?... vaduc o veste bună.:, 

De pe registrele lor pline de cifre, functi- 
onarii ridicară ochi întrebători. 

-- Știu pe cine au numit în locul lui 
Stroescu? 

— Pe cine? pe cine?... 

După o pauză supărătoare pentru cei de 
față, registratorul apropiindu-se de subşef, 
i şopti: 


CINE MOSTENESTE 51 


— Te-a ras! 

— Cum? întrebă subseful înecând un nod. 

— Stu, că a adus pe cineva d'inafară... 
Sti că în locul vacant, l-a numit pe unu... 
pe un fost magistrat! 

—  Asta'1 bataie de joc! — scrâşni arhi- 
varul năcăjit că degeaba aşteptase de atât 
timp un asttel de prilej! 

Subşeful avu o tuse seacă. După ce se 
mai linişti, privi lung spre biroul gol unde 
lucrase odată răposatul, şi ofta: 

— Păcat că a mai murit bietul Stroescu! 

Și de ciudă, nu putu să stăpânească o 
lacrimă care se ivi în colţul genelor tremu- 
rătoare... O şterse însă în grabă, de ruşine 
parcă să n'o vadă tovarăşi lui de birou.... 


| i = 
a ET TI ~ ini i a | 
i Ny | AN fy daa mat 
| b i z m s 
d] 


m pe d 


Fă Me is be I i 
WT PNRA 


O LICARIRE... 


TO: prispa unei bordeiu derăpănat, pe 
Z care îl împrejmuiau bălăriile înalte, 
— împrăştiitoare de miros greu, 

otrăvitor — îl aşteptam pe Toma-puşcaşul 
să se gătească şi el de vânătoare.... 

Eram nerăbdător. Desi de abia trecuse 
de amiazi, totuşi mi se părea că mă prinde 
noaptea pe loc, aşa de posomorâtă s'arătă 
ziua. Sub cerul plumbuniuu şi rece al toamnei, 
cârdurile negre de ciori croncănitoare, se 
și îndreptau spre codrul întunecat, în cău- 
tarea adăpostului lor de noapte.... 

Vântul nici nu adia... 

Ca mişte uriași de aburi, neclintiti, norii 
stăteau spânzurați d'asupra satului tăcut, 


51 ALEXANDRU CAZABAN 


d'asupra sesului pustiu, d’asupra codrulut 
nesfârşit. | 

— De ar da o bură de vânt, să-i mai a- 
lunge,—zise Toma eşind din bordeiu.—Alt- 
minten ne plouă rau. 

— Las’ să ne ploaie... am haină groasa,— 
îi răspunsei, arătându-i paltonul meu de 
iarnă, bine căptușit... 

— Cum d-le?!—făcu mirat puşcaşul— 
cu haina asta neagră, vrei să mergi, d-ta, 
la pază? 

— N'am alta... Ce să fac? | 

Tovarăşul tăcu... Fruntea’i se increti pu- 
tin. Apoi făcând un gest, ca şi cum ar fi 
luat o hotărâre mare, îmi zise: 

— N'ai vrea să-ți dau, eu, un suman? 

— Mai e vorbă?!... 

Toma intră in bordeiu, si, fara zăbavă 
multă, se întoarse aducându-mi un suman 
nou-nout, aproape nepurtat. Multumit, il 
imbracai peste palton. | 

Când să trecem pârleazul gardului, înă- 
buşit de buruieni, furăm întâmpinați, de- 
odată, de lătrăturile vesele ale unei copoiu 
înalt, bine hrănit. 

— Na, Dudas... Geaba te bucuri, că nu 


O LICARIRE 55 


te luăm azi — ii vorbi Toma. — Si luând 
un curmeiu, îl legă de gât, chiar de un par 
al gardului... 

In sumanele noastre de culoarea coajei 
uscate de copac, acum o întindeam la drum 
spre codrii Păuşeştilor. Trebuia s'ajungem, 
cât.mai de grabă, ca să avem timp în- 
ainte de înserat — să ne facem câte un 
culcuş de pază, de unde si atinem calea 
agerelor căprioare. 

Mergeam tăcuţi. Tovarasul meu de vâ- 
nătoare nu era vorbăreț și nici glumet, cum 
se spune că sunt țăranii noştrii, mai ales 
atunci când însoțesc la vânătoare pe vre-un 
«coconas» care are obiceiul să-şi scrie «im- 
presile» de vânătoare... Țăranul meu era 
foarte posac. 'N'aveă nici fruntea senină 
nici privirea îndrăsneaţă și fățișă a şoimului. 
Toată fata îi eră pline de zbârcituri res- 
pingătoare, şi ochii lui mici şi reci îşi în- 
chideau şi deschideau mereu ploapele, ca 
şi când sar fi ferit de năvala supărătoare 
a unor gângănii neastâmpărate. 

Fusese, aproape zece ani pădurar pe moşia 
Pausestilor, dar din pricină că tăinuise nişte 


56 ALEXANDRU CAZABAN 


furturi mari de lemne, isi pierdu slujba, fă- 
când pe deasuprasi câteva luni de puşcărie. 

Acum, ratacea — fără nici un căpătâiu, 
— cu o rugină de puşcă în spinare, rupân- 
du-si în zadar opincele după un epure sau 
alt vânat... De multe ori, se întâmplă, — în 
timpuri grele, — să-şi găsească prada chiar 
șI prin cotetele mai din marginea satului. 

Cu țăranii ceil’alti n'avea niciun amestec. 
In sufletu-i stingher si întunecat, de mult 
nu lunecase o rază de lumină îmbucurătoare... 

Băga: de seamă că la mâna dreaptă a- 
vea un semn de rană, nu de mult timp 
vindecată. 


Inchipuindu-mi că o căpătase în luptă 


cu vre-o fiară sălbatecă, Pam rugat să-mi 
povestească întâmplarea. Fostul pădurar mă 
privi cu bănuială, şi, ascunzându-şi mâna 
în cutele aspre ale sumanului, imi răspunse 
aproape răstit : 

—— Ia, m-a tăiat... toporul! 

Mai târziu aflai, de la alții, că rana fusese 
pricinuită de o capcană de prins vulpile... 
ȘI cum tovarășul meu avea patima... gai- 
nilor,—ca şi vulpile,—căzuse el în cursă. 

Când ne apropiarăm de pădure, îl între- 


O LICARIRE 57 


bai, arătându-i o tăbliță neagră, tintuita în- 
trun ulm înalt: 

— ’Mi pare că aci vânătoara e opntă? 

— Să sti că-i oprită, — îmi răspunse 
Toma,—ca’1 hapcân al dracului, boierul. 
Da, să nu mai vorbim de-aci, să nu ne audă 
cum-va pădurarul, că bordeiul lui nu-i de- 
parte. 

Tacui. 

Ajungând intr’o poiană largă, mă po- 
menesc că tovarășul meu o luă la fugă. 
Fără să ştiu pricina care îl făcea s'alerge, 
făcui si eu la fel. De-o-dată, se opri, şi îmi 
tăcă semn să mă pitul la pământ. Crezui 
că se apropie de noi un vânat şi iute am 


tras otelele. Puscasul se încruntă la mine, 


imi batt din picior ca unui copil, și apoi 
se întinse pe brânci în iarba umedă. 

_ Indata, se şi desluşiră, în pădure, pași şi 
voci de oameni. Imi pierdui răsuflarea, la 
gândul că puteau să fie niscai pădurari sau 
paznici cari soseau să-și îndeplinească da- 
toria. Dar inima îmi veni la loc. Incet-incet, 
vocile începură să slăbească, să se stingă... 
Pădurea intră iarăşi în liniştea ei adâncă... 
Din când în când, mai răsună doar, — ca 


A 


58 ALRXANDRU CAZABAN 


BESS! 4S, ~ = — iy —_— — — - —e 


un vaet îndepărtat, — trosnetul unui vreasc 
uscat... l ) 

După ce trecurăm prin gloduri man şi 
peste viroage . ostenitoare, ne afundarăm 
într'o văgună adâncă şi sălbatecă, unde ne 
oprirăm. | 

— D-ta, să te urci colo, sus, — îmi zise 
poruncitor fostul pădurar, arătându-mi mu- 
chia dealului repede. — Pe colo, trebue să 
se iveascăţapul şi cârdul... Pe dincolo sălbă- 
ticiunile nu au pe unde trece că sânt izvoare- 
mari..... Eu, stau aici!... 

Ținându-mă de copaci, reuşii să urc dealul 
unde dădu: de un luminiş larg, aproape 
“o poiană. De cealaltă parte a luminisului, 
pădurea se întindea. deasă ca un zid de: 
umbră, de nepătruns. oe 

Indată, incepui s’adun crăci, cioate st tot 
felul de buturugi si putregai, din cari îmi 
injghebai un adăpost de pază, de unde nu 
m'ar fi putut descoperi nici cel mai. ager 
ochiu de şireată lighioaie. 

După ce mă înghemuii, cum putui mai 
bine, in culcușul meu, am rămas nemișcat. 

Dinspre partea unde sta tovarășul, se 


O LICARIRE 59 


mai auziră câteva boncănituri, apoi orice 
sgomot amorti, 

Niciodată, n'am pomenit o linişte mai 
adâncă. Nici dinspre sat, nici dinspre şes, 
nici de nicăeri, nu se auzea un zgomot 
sau vreun răsunet, — cât de stins, — care 
să-mi fi dat de bănuit că în afar' de mine 
trăiă, în clipele acelea, vre-o altă vieţuitoare. 
Nici frunza nu se deslipea de la locul e1, 
de teamă ca nu cumva să tulbure, în că- 
derea ei, această linişte de cimitir... În- 
cremenit în culcuşul meu, — ca într'un sicriu, 
— simţeam că amorteala mă prindea cu 
mâna încleştată pe patul puştei, cu ochi: 
neclintiți, peste măsură de holbați. 

Seara, urzându-şi firele sure, începu 
să-și ţese pânza ei de umbră în care se în- 
văluiau, încet-încet, şi arbori şi cioatele și 

mărăcinişul vinetiu. — | 

Ochi-mi obosiţi de atâta veghere, aruncă 
acum priviri tremurătoare. Viroagele prind 
să se lățească, să cadă una peste alta; trun- 
chiul arborilor să se umfle, crăngile să se 
întindă, să se încâlcească între ele ca.si 
cand ar fi vrut să împletească în jurul meu 


60 ALEXANDRU CAZABAN 
o ratea uriaşă, prin ochiurile căreia să nu 
mai pot trece. 

Din toate părțile veneau, lovindu-mi ure- 
chea enervată, sunete tainice, sgomot de paşi 
pripiti, tosnet de frunze, pufnituri înnăbuşite. 

Si atunci începu să mi se năzare că prin 
desimele negre, se strecurau umbre care 
se insufleteau, întruchipându-se in tot felul 
de jivine uricioase. 

Dar când mă holbam ca să desluşesc 
mai limpede cine îndrăznea să se joace în 
bătaia puştei, nu vedeam nimic căci umbrele 
se stergeau ca nişte vedenii sugubete. 

Deodată, fui zmucit din starea asta de 
toropeală care mă făcea să visez cu ochii 
deschişi: Un pocnet îndesat de puşcă, urmat 
de o schelălăitură dureroasă, înfioră codrul 
și negrul lui coprins. 

Sărind iute dela postul de pază, alergai 
spre tovarăşul meu. Nu făcu decât câțiva 
paşi, şi nu departe de mine văzui cum se 
svârcoleă — împrăştiind frunzele — o mo- 
gâldeață neagră. 

Credeam că tovarășul meu împuşcase 
vre-un lup, vre-un viezure, sau vre-o altă 
dihanie ; dar deodată îl auzii răcnind: 

| 


O LICARIRE 61 


| ao = es Sse, ee a =. _ 


— Mi-au ucis, tâlharu, copoiul !... 

In chpa ceea zării, în liniile încă neine- 
grite ale serei, doui oameni, doui paznici, 
— din care unul tinea o puşcă, — ivindu-se 
ŞI îndreptându-se spre Toma, care cu o 
mişcare desnădăjduită se aplecase asupra 
credinciosului său câine. | 

Bietul Dudas, în dragostea lui de asi slu)? 
stăpânul, rozand curmeiul, se luase pe urma 
noastră și isi găsise moartea! 

— Acu ne-ai căzut în mână hotule, — 
strigă unul din cei doui oameni, — Adă 
puşca incoace!! 

Fostul pădurar se ridică în picioare. Pleoa- 
pele nu-i mai tremurau. In clăbucii de la 
gură, simtia umezeala sângelui. 

— Să-ţi dau pușca, hai?!... Să-ţi dau... 
Nal... 

Si scragnind din dinți, cu mana hotarita, 
îndreptă ţeava lucitoare spre pieptul vrăj- 
maşului. | 

Cat a: clipi, paznicul îşi duse şi el puşca 
la ochi. 

Acum, una în fata alteia, cele două tev: 
amenințătoare, stăteau gata să scapere moar- 
tea din negrele lor guri. 


62 ALEXANDRU CAZABAN 


any ae ws = SS ee = ~ ae 


Am vrut să fac un pasca să-i despart, 
dar groaza mă impietrise; am vrut să strig, 
dar imi pierise graiul. 

ȘI cum aşteptam, tremurând, clipa hotă- 
râtoare in care sângele trebuia să țâşnească 
roş, să mânjească mâinile, să stropească 
arborii şi pâmântul, auzii deodată o voce 
rugătoare : 

—— Nu trage, mă Toma, zău... nu trage !.. 

Era paznicul, care, — dându-și, cu groază 
seamă că pușca îi eră goală de oarece des- 


cărcase focul în câine, — cerea acum în- 
durare dela tovarășul meu. 
— Lasă-l, Toma, lasă-l!.. — strigai şi eu, 


căpătându-mi din nou graiul. 

Din pâcla întunecoasă, începi să ţârâie o 
ploaie rece şi măruntă, udând arbori negri, 
răcorind fruntea înfierbântată a lui Toma. 

— Nu da, mă Toma!.,. Nu da!... 

Dar nu mai eră nevoie de nici o rugă: 
Toma igi luase puşca de la ochi.. 

Plecându-şi capul, înnecă un suspin, scuipă 
apoi cu greață, şi plecă iute fără să-mi facă 
cel putin un semn. 

Cei doui paznici o luară repede pe lângă 
tihle si se făcură una cu umbrele nopţei. 


O LICARIRE 63 


După ce aruncai o privire spre partea 
unde nu se mai sbătea Dudas, şi lângă 
care eră să se întâmple şi o moarte de om, 
plecai repede pe urma tovarăşului pe care 
de abia îl mai zăream, aşa se înoptase. 

Ploaia se intetise. Din sumanul meu se 
ridică un miros greoiu, — de câine plouat, 
— care mă înnecă. Picioarele îmi lunecau 
în toate părțile, și bâjbâind prin întuneric, 
trebuia să mă sprijin de arbori, ca să nu.cad. 

Deodată, simţii că tovarăşul meu se o- 
prise. Apropundu-se de mine, îmi suflă: 

— Vor să ne iasă înainte, talharu !... 
S’au dus dupa ajutor... Noroc ca’ întuneric, 
ca altfel aveam de furcă... 

Abia își sfârşi vorba, şi se auzi un corn 
după care răsună,— nu departe de noi,— un 
chiot sălbatic care îmi 'sgârci inima. 

— Nu mai misca!... se încruntă fostul 
pădurar. 

Se stârnise vântul... Din crăngile încăr- 
cate de apă, se scurgeau picături pe care 
le simțeam, — lunecând după cap, — reci 
ca de gheaţă. 

Iarăşi răsună cornul, dar chiotul nu mai 
răspunse. 


64 ALEXANDRU CAZABAN 


— Ne-a perdut urma, — zise Toma. — 
Să mergem înainte. 

Si dându-mi mâna ca unui orbet, mă 
trase după el. 

După două ore de bâșbânală, trecând peste 
viroagele cleioase, împedicându-ne de bu- 
tuci şi de cioate, răsbirăm la marginea pă- 
durei. 

Nu mai plouà... 

Vântul spărsese norii, si pe peticele al- 
bastre, se vedeau licărind stelele. 

La răspântea unui drum negru, tovarășul 
meu de pază, se oprì: 

— Tine drumul la dreapta! — îmi zise 
cu o voce înecată. — Intr’un ceas eşti în sat. 

— Dar d-ta unde mergi? — îl întrebai 
mirat. 

— In alta parte!... 

Neindraznind să-l mai supăr, îi întinse? 
mâna şi ne despartiram tacuti. 

Abia făcu doi paşi, şi imi aminti că 
aveam sumanul lui la mine. 

— Hei, Toma! — strigai, — da’ cu su- 
manul ‘ce fac’... 

Omul se opri nehotarat. Apoi, cu vocea 
sfarsita : 


O LICARIRE 65 


— Sumanul?... Ce să faci?... Dă-l şi d-ta 
de pomană, cuiva... Dă-l de sufletul lui 
Dudas!.. 

Şi se afundă in noapte. 

Sclipirea stelelor însă eră prea slabă, ca să 
pot vedea încotro îl îndreptară pașii... 


| Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 5 


DORA 


trăbătând păpurişul des şi obositor, 
cu frunza uscată, starnitoare de 
foşnet tăios şi supărător, ajunsei la 
drumul mare. După un popas scurt pe 
marginea şoselei, mă ridicai, gata, să caut 
si ogoarele cari se întindeau nesfârşite de 
cea-l'altă parte a drumului, dar mă oprii 
ca să ascult: Din susul șoselei, se auzi un 
clingăt de clopoței şi îndată, supărând praful, 
se şi zări viind o trăsură boierească trasă 
de patru cai roibi, cu pasul tropoitor. 
Pălărnle încărcate de cordele bătătoare 
la, ochi, fluturările uşoare ale vualurilor stră- 
vezii, spuneau. de departe că în trăsură 
erau femei. 


68 ALEXANDRU CAZABAN 


æ - -v . - ue i —— 


Indată, crezui că'i trebuitor să-mi dau 
șapca pe ceafă, să-mi potrivesc părul pe 
frunte, să-mi răsucesc mustata aspră, şi să 
mă razăm în puşcă, voiniceşte, ca un haiduc 
ce isi aşteaptă, învingător, ceata. 

Cu cât trăsura se apropia, cu atât deo- 
sebeam mai limpede fete albe, râzâtoare 
și luminate de ochi strălucitori. 

«Ce bine ar fi — gândii, — să mă gă- 
sesc în mijlocul lor, şi să simţ cel putin pe 
la nas, mângăierea mătăsoasă a unei mâneci 
pe care o umflă vântul. | 

Cand trăsura treci nepăsătoare pe lângă 
mine, deodată văzu: pe un domn, care 
stătea pe scăunaşul din față, că se ridică 
iute şi că atinge braţul vizitiului. Haturile 
se întinseră mai-maisă se rupă, caii îşi strâm- 
bară gurile inspumate... iartrăsura se opr? 
Domnul sări iute de la locul său, şi, sub 
privirea mirată a vizitiului şi a mea, înaintă 
cu mâinile întinse spre mine: 

— D-ta pe aici? Ce suprindere!! 

In el recunoscui pe Conu Iorgu Pngo- 
reanu, mosier bogat, care isi pierde cas- 
tiurile la alegeri, în cumpărări de voturi. 


DORA 69 


— — — - o -— 


Luându-mă, prieteneste, de mijloc, mă 
împinse spre trăsură. 

— Fetelor, vă prezint pe d. M... poet 
din Bucureşti. 

Apoi către mine: 

— Mari, Cleo, Nini si Dora... fetele mele... 
Toate absolvente de pension... 

M'am închinat adânc. 

Scăpatele din pension mă priviră cu ochi 
mari, neputându-şi ascunde mirarea că un 
poet din Bucureşti, umblă tot așa de jer- 
pelit ca şi un pândar de moşie. Eu însă 
crezând, că au rămas încântate de această 
neașteptată întâlnire, mam simțit măgulit. 

— Să vu numai decât la noi, la Prigoreni, 
— mă pofti mosierul, — o să petreci de 
minune!... In fie-care zi ne vin mosafiri... 
Avem și un joc de croquet... Spune când 
poţi veni? Să-ţi trimet trăsura! 

— Mâine — am răspuns fără multă co- 
deală. | 

— Bravo! aşa te vreau! — strigă conu 
Iorgu reluându-și locul. 

Când trăsura plecă înecându-şi huruitul 
în praful înfoet, un căpuşor se suci, şi din 
umbra răcoroasă a pălăriei ei de paie, doui 


10 ALEXANDRU CAZABAN 


ochi negri mă priviră cu atâta duioşie, în- 
cât aşi fi vrut ca, în clipa aceia, 6 mână 
nevăzută s'apuce roatele fugătoare şi se 
oprească roibii din goana lor dobitocească. 
Când căpuşorul se întoarse la loc, ară- 
tându-mi coama neagră ce'i cădea pe spate, 
auzii râsete sgomotoase care se amestecară 
cu tropotul cailor. 

Am rămas câtva timp neclintit, cu ochii 
la trăsura care sbură, şi în urma căreia 
vălul cel alb se tinea ca o fâşie de fum, 
după locomotiva drumului de fier. 

In ziua aceia, nam mai umblat după 
vânat, numai să-mi mai scutesc fata de 
pârleala vântului şi a soarelui. 

A doua zi, după un somn căznit m'am 
sculat și mai obosit. Fata mi-o simțeam 
aspră fără s’o mal ating cu mâna, iar părul 
îmi părea mai tare ca miriştea cosită. Mă 
uitai într'o oglindă : Din apele": plumburn, 
obraji mei supti se iviră și mai subti. Printre 
perii castanii ai barbei tapoase, se deosibeau 
fire albe, moarte... 

Si în fata acestei searbede arătări, n'am 
avut cevă mai bun de făcut, de cât să-mi 


DORA Ti 
amintesc fata cea trandafirie, luminată de 
ochi râzători si limpezi. 

Incepu să mă îmbrac cu îngrijire în 
haina cea nouă, vânătorească, de catifea 
italiană. De gât mi-am legat o fundă flu- 
turătoare, pângărindu" albeata ei de mă- 
tasă, în vecinătatea pielei înegrită de soare. 

Când trăsura boerului sosi, eram gata. 
Negresit, trebuiau să mă aştepte acolo cu | 
mare nerăbdare... 

Mă primi bine proprietarul că era mol- 
dovan, și trăia şi din larg. Dar la ce mi-a fo- 
losit masa lui bogată, când d’abia gustam 
din bucatele alese, de ruşine ca nu cum-va 
să trec de «rău crescut» față de cele patru 
fecioare care, fără îndoială, nici nu se sin- 
chiseau de mine. Eu credeam însă, că ochii 
cei negri din trăsură, se odihneau şi acum 
pe faţa mea neodihnită. 

După masă, jucarăm o «partidă de croquet» 
Nu cunosteam jocul, şi de asta mă lăsa: săfiu 
purtat de fete care făceau un haz nebun 
de nedibăcia mea. Mă simţeam aşa de bine 
gi de fericit în mijlocul lor, încât nici nu-mi 
dădeam seama că în stratul acesta de flori 
primăvătăratice, păream un scaiu uscat, sau 


72 ALEXANDRU CAZABAN 


--— - — = 2 = 


c altă buruiană smulsă din balarn şi răsădită 
aici fără ştirea grădinarului. Dar eu nu 
vedeam nimic. Intr’un rând chiar mă crezui 
rasfatat, si mă alintam, când din întâmplare 
îmi schimbă cine-va «bila». 

După «croquet», fetele mă lăsară singur, 
ducându-se să se răcorească în camera lor... 
Boerul zărindu-mă, mă chemă la el în bi- 
rou, să mai vorbim de una de alta. 

— Eu sânt democrat, — îmi spuse conul 
Iorgu. Pe fete,e drept, le-am ținut în pen- 
sion, dar aici la țară, — aivăzut, — le dau 
toată libertatea... Biata soția mea, le ţinea 
din scurt... De multe ori am avut ceartă cu 
răposata în privinţa asta... Eu am alte prin- 
cipii.. S’o vezi pe Dora cum stă de vorbă 
cu țăranii!... li iubește, pot să spun... Joacă 
cu flăcăn la horă... Mai mare haz!... Si 
s'o vezi ce spirit are... Isi bate joc de toți 
tinerii magistrați din judeţ... Păcat că n'a 
venit lume azi... E un tiatru întreg cu dânsa. 
E drept căi cam nebunatică... Iaca, eri s'o 
apucat să deie atât rachiu unui băiat de 
țigan, că lo îmbătat turtă... şi în halul ista 
Po dus în salon de s'oprăpădit de râs, mu- 
safirii... Ii place să cetească mult... A, uite-o 


DORA 13 
— strigă conu lorgu, si îmi arată pe d-ra 
Dora care tocmai trecea cu o carte în mână, 
— se duce acum în chioşc si no mai poţi 
scoate de acolo, până la masă. 

Îmi vorbi apoi de democratismul său, de 
chipul cum se poartă, el, cu țăranii; îmi 
vorbi de tocmelele agricole, și credeam că 
no să mai sfârşiască odată, dacă, din feri- 
cire, n'ar fi venit vechilul să-l tulbure cu o 
afacere grabnica. 

Bucuros că scăpasem, mă apropiai de 
choşc aşa de uşor că d-ra Dora nici nu 
mă simți. Cu capul plecat, fruntea putin 
încruntată, urmărea rândurile din cartea 
de pe genunchi. Nu indrăznu să intru în 
chiosc, de încă să nu prind o mişcare de 
grijă în ochi fecioarei. Dar, de odată ea 
iși ridică fruntea. Invăluindu-mă în privirea 
ei luminoasă, se uită țintă în ochii mei, si 
zâmbind ascuns, mă întrebă: 

— D-ta esti poet? 

— A,a vrut d. Prigoreanu să-şi raza de 
mine... 

— Nu, tata nu rade de nimeni! — îmi 
răspunse cu multă cumintenie. 


74 ALEXANDRU CAZABAN 


Inroşindu-mă, îngăimai câte-va cuvinte, 
şapoi tăcui. 

— Vezi că esti poet! — zise fata bă- 
tând copilăreşte din palmele ei mici — 
Numai poeții roşesc!... 

Tocmai atunci intrară în curte mai multi 
tigani-rudari, cuspinările încovoiate de dodge 
grele de lemn de ştejar. 

Fata se uită la e: cu multă bägare de- 
seamă, şapoi îmi zise: 

—- Vrei să te inspiri? 

Drept răspuns o privii lung în ochi, cu 
duioşie chiar... 

Ea mă măsură din fugă, şapoi adăugă : 

— Să mergem deseară în sălaşul tiga- 
nilor din pădurea Cornului... Să vezi acolo 
o femee de o frumusețe clasică... E multă 
poezie în viata țiganilor... Săi vezi cum 
joacă în jurul focului care roşeşte şi cerul 
și arborii... Cred că o să mergi cu noi... 
Vine şi «tanti»... 

“Deodată, pieptul ei tânăr începi să se ri- 
dice; tata îi păli şi buzele 1 se însânge- 
rară. Cu degete nervoase începu să răs- 
toiască, în nestire, cartea. Si, am rămas 
aproape uimit, când o văzui sculându-se re- 


DORA 15 


pede şi, fără să'mi spue un cuvânt, că ese din 
chioşc, cu pașii grăbiţi, cu ochii întlăcărați. 

«Am mișcat-o» gândi gi rămăsei tul- 
burat în chioşc, până ce mă prinse noaptea. 

In timpul mesei, nici n'am îndrăznit să 
privesc în ochii Dorei, de teamă să nu 
ghicească cineva că s'a încheiat, în „taină, 
un pact între noi. 

— Va să zică, vă duceti la pădure? — 
întrebă conu lorgu, — Minunată idee...! 
Bietii țigan: mi-s dragi... nu vorbă că şi 
ei îs cameni de ispravă... Dar, apropos, 
ati oprit pe vre-unul ca să vă conducă la 
pădure? 

— Da, taticule, — se grăbì să strige Dora — 
merge cu noi Onofrei şi Pristava. 

Cu cât se apropiă timpul plecărei, bagam 
de seamă că o mare frământare cuprindea 
pe cele patru fete. Nici nu ne dete răgaz 
să sorbim, în tihnă, cafeaua. 

— Să mergem, să mergem că" târziu, — 
strigau domnișoarele ‘sfredelind nisipul, cu 
călcâile lor neastâmpărate. 

In sfârşit, după ce «tanti» isi puse un 
sdlut pe spate, pornirăm. Fetele o luară 


ALEXANDRU CAZABAN 


76 


— aM ——— 


înainte, iar eu si cu bătrâna abia ne mai 
puteam ţine de ele. 

— Aşa tinereţea! — suspină «tanti» şi în- 
cepu să-mi vorbească de reumatizmul ei. 

Cum eşirăm din sat, dădurăm de un drum 
alb scobit în maluri negre, fugătoare. Cele 
patru fecioare mergeau aşa de iute că par'că 
alergau. Din cand în când, se opreau, dar 
cum simțeau că ne apropiam, iarăşi plecau, 
tărcând umbra neagră, cu fustele lor albe. 
Intr'un rând, se făcură nevăzute! Și «tanti» 
care mergea așa de încet, si care par'că 
se silea, cu tot dinadinsul, să vâre si în 
oasele mele, mușcăturile reumatizmului ei! 
Acum, mergeam pe o cărare strâmptă, sub 
coasta râpoasă a dealului: presărat de trun- 
chiurile moarte ale arborilor tăiați. După o 
cotitură, se ivi si pădurea... In zadar ochii-mi 
doritori se căzneau să desluşească în negură, 
o pată albă de haină femeiasca! 

— Unde să fi duduiele ? — întrebai nelini- 
ştit pe bătrâna femee. 

— N’avea nici o grijă... Când îs cu. 
Onofrei, nu se rătăcesc ele... 

De-odata, din spre partea unde arborii 


DORA V7 


erau mai deşi, s’auz) un țipăt scurt, înă- 
busit par'că. 

Fără să mai iau în seamă mişcarea prin 
care cucoana îmi făcea semn să stau liniştit, 
mă repezi spre partea de unde pornise ți- 
pătul. Nu făcu: decât c4ti-va paşi, şi m'am 
oprit fără suflare : Jos, lângă un copac bă- 
tran, un om, în care recunoscui pe Onofrei, 
stătea în genuchi, ținându-se cu amândouă 
mâinele de trunchiul unui copac, de teamă 
par'că să nu fie târât de fiinţa albă ce sta 
aplecată asupra" şi care isi infipsese dege- 
tele ascuţite în părul său des, negru şi un- 
suros. Si am crezut că negurile pădurei vor 
să-mi năvălească în inimă, când în chipul 
făpturei albe, deosebi tata mică și palida 
a duduie: Dora. 

Avui însă atâta putere să mă deshpesc 
de arborele după care mă ascunsesem, $1 
strecurându-mă, s’ajung lângă cucoana cea 
bătrână, care, când mă vazi, îmi zise: 

— La ce te-ai mai dus?la o nebunie a 
Dorei. Ii place să-l chinuească pe bietul tigan. 

Cate-va lătrături care răsunară urlătoare 
în liniştea pădurei, ne vestiră că sălaşul 
eră aproape. 


18 ALEXANDRU CAZABAN 


Mai coborând o vale scurtă, dădurăm de 
o văgăună larg deschisă, pe fundul căreia 
se deosibeau, ca nişte pete negre, acope- 
rişurile vizuinelor omeneşti. Câțiva câini 
lungi, — ţigăneşti, — ne esirdinainte si înce- 
pură să se gudure pe lăngă poalele cucoanei. 
In momentul cela se iviră, de pe cărări întu- 
necate, şi cele patru fete. In loc să vie la 
nol, se repeziră spre bordeele in jurul că- 
rora dormeau, inveliti in boarfe, trudiții ru- 
darı. Fără de nici-o milă pentru somnul 
nenorocitilor, duduele lui Iorgu Prigoreanu 
începură sa le răscolească aşternutunile, zgu- 
duind in parte pe fiecare somnoros, pana 
ce-l vedea deschizând ochi mari, înspăi- 
mântaţi. 

Apropiindu-mă de Dora, îi soptn: 

— Lasă-i să doarmă...săracu ! 

Dar ea n'avea timp să mă -audă. 

Infrigurata, cu buzele strânse, trecea tre- 
murândă de la un asternut la altul, găsind 
parcă o plăcere pătimaşe să se aplece 
peste duhoarea ce se ridică din boarfele 
necurate. Bluza'i de mătase se mototolise 
si pe albeata strălucitoare, se deosebeau 
urme de mâini nespălate. Când ajunse la 


DORA 79 


ee s - = = 


bordeiul cel din urmă, zgudui cu putere pe un 
țigan bătrân, cu plete încâlcite, cu capul 
legat. 

— Da, unde-i Iordan ? ——ii strigă cu ciudă 
par'că. 

Țiganul oftă : 

— O plecat în halt sat... 

-- O plecat? — şi pe fata ei se aşternu 
o adâncă părere de rău. 

Iarăşi mă apropiai de ea: 

— Să mergem... 

Dar nici acum nu-mi răspunse, şi alergă 
spre mătuşa ei, în jurul căreia se aduna- 
seră şi celelalte fete. 

Prinsă de o supărătoare durere de dinți, 
cucoana se văită, cerând să fie dusă acasă. 

Numa: întâmplarea asta, a putut hotări 
pe duduele lui Iorgu Prigoreanu, să pără- 
sească sălaşul țigănesc. 

Mergeam acum cu toții, tăcuți.... 

Din mijlocul cerului, luna trimitea atâta 
lumină că ne arătă strălucitoare şi pietrele 
din fundul izvorului ce soptea în cale... 

— Ce noapte încântătoare ! -— suspină 
d-ra Dora. 

Nu îndrăznu să privesc luna, de teamă 


80 ALEXANDRU CAZABAN 


ca nu cum-va să văd şi pe argintul ei rece, 
urme regre de mâni nespălate. 

Când ajunserăm în țarină, Dora îmi trecu 
' înainte pe cărarea strânsă între două lanuri 
de secară înnaltă. Mergea cu capul plecat, 
gânditoare, mlădundu-şi a lene mijlocul ei 
subțire. 

Mlădierea asta în mijlocul mirosului de 
grâne coapte, răscoli in mine dorințe păti- 
mase, dureros de muşcătoare. Vai! Cât 
mă simțeam de mic faţă de Onofrei, care 
încă nu ne părăsise. 

Când am trecut poarta scârţâitoare a 
curtei, alergai, aşa de grăbit în camera mea, 
că uitai să mai sărut mâna pe care mi-o în- 
tinsese cucoana cea bătrână. In fata oglinzei, 
care mă arătă întreg, m'am oprit şi văzân- 
du-mă aşa de subred şi de șovăitor, mi-am 
dat cu tifla: 

— Na... !... Ai îndrăznit să visezi şi tu! 

Toată noaptea m'am svârcolit în aşter- 
nutul moale. 

Spre dimineață, atipisem putin, dar fur 
deodată desteptat, de râsete ascuțite care 
îmi zgâriară adânc pereţii inimei pustiite. 

Mă sculai ametit, şi apropiindu-mă de 


DORA 81 


— 


fereastră, îmi strecurai privirea pânditoare 
prin jaluzelele verzi. 

La umbra deasăa părului din faţa casei, 
în jurul unei mese, cele patru fecioare im- 
brăcate în bluze străvezii de vară, isi sor- 
beau, vesele, ceaiul din cristalul limpede. 

Alătun de Dora, un scaun gol mă aş- 
teptă... Din când în când, fetele îşi ridicau 
ochi spre fereastra mea ; îşi făceau semne 
pe care nu le pricepeam, şapoi: se por- 
neau pe râs... 

Mă îmbrăca în pripă. Fără să mai ma 
uit spre fereastră, plecai, tiptil, pe uşă. 

Scoborând, în vârful picioarelor scara cu 
treptele-1 nestârșite, ajunse! în parcul din 
dosul casei: Iute o luai la „picior sărind ho- 
teste gardul din tund... 

Când trecu: hotarul moşiei lui Pigoreanu 
am întors capul. 

Soarele d'abia se ivise peste creasta 
Cornului. Codrul tăcut îşi întindea vmbra 
deasă peste satul Prigoreni, întunecând faţa 
albă a curților boereşti... 


=~ 


Al, Cazaban. — Chipuri şi suflete. 6 


„NEBUNUL“ 


ând veneam, la locul de întâlnire, 
cu cânele meu Osman, vânătorii 
ceilalți isi puneau mânile în cap, 
şi foarte sinchisiti îmi. strigau de departe: 

— Jar Pai adus pe nebunul?! 

Nebunul !... Deşi porecla eră prea aspră 
față de meritele vanatoresti ale lui Osman, 
totuşi ef aveau, întru cât-va, dreptul să se 
îngrijască când îmi vedeau cânele, căci pre- 
pelicarul meu nu scăpă prilejul ca să le 
facă o poznă. 

Osman avea o fire sucită. Eră supărăcios 
sihartagos. Cumil atingea cineva, cât de uşor, 
cu mâna ca să-l mângâie, ochii lui cei vu 
si limpezi se turburau îndată, iar fălcile îi 


84 ALEXANDRU CAZABAN 


se umflau de o mârâială amenințătoare. Nici- 
odată hu intra în tovărăşia altor câini, fără 
să se încaere cu ei la scărmăneală. — Era 
şi voinic. — Trebuia să viu cu biciul ca 
să-i despart. Ceeace mă îngrijă ma: mult 
eră nelinistea lui. Nu eră chip să-l faci 
să sted locului, mai ales atunci când îl 
suiai în căruţă, d'impreună cu câinii celor- 
lalți tovarăşi. Si nici în urma căruţei nu 
voia să vină: cum porneau Caii, începea 
să latre şi se repezea furios la botul lor, 
ca şi când ar fi voit să-i prinză de căpăstru 
si să-i oprească. Într'o zi, mi-aduc aminte, 
ne întorceam dela baltă, vre-o patru vânăton, 
într'o căruță de ţară. 

ȘI cum căruța n’avea nici leagăn, pu- 
sesem două scânduri pe care ne aşezarăm. 
Sub scândura unde stam, în pae, îl bagasem 
pe Osman doar s'o astâmpără. După ce 
mârâise vre-o jumătate de ceas, adormi fă- 
cându-şi culcuş în paie. Caruta ne hurduca 
fără milă pe şoseaua rău pietruită, în timp 
ce privireă noastră obosită se purtă tremu- 
rătoare peste grânele verzi, peste arăturile 
negre. Din când în când, cârdun neastâm- 
părate de grauri sperioşi se ridicau de pe 


NEBUNUL 85 
imasuri şi se desfăşurau în aer ca nişte 
postavuri negre. Trecură c4ti-va grauri şi 
în bătaia puştii noastre. Unul din noi dete 
un foc. Deodată, ne trezirăm rdsturnati pe 
spate, aproape să cădem din trăsură. Ce 
se întâmplase? La pocnetul puste1, Osman 
trezindu-se din somn, se repezi în sus răs- 
turnând scandura pe care stăteam şi, cu 
capul plin de paie, sări din căruţă, uitân- 
du-se năucit în toate părțile ca să vadă 
unde căzuse vânatul. 

Osman era şi foarte mândru. Mândra 
lui întrecea chiar şi pe aceia a unor oameni. 
Niciodată nu primea ruşinea ca să-l dea 
cine-va afară din casă. Când auzea cuvin- 
tele: «esi afară,» se înţepenea pe picioarele 
lui înalte, fălcile îi tremurau şi ochii aruncau 
fulgere de mânie Ar fi vrut mai bine să-l 
omori în bătae decât să iasă umilit... 

Intr’o zi, fui primit in gasdă la un aren- 
das. Bine înţeles că pe Osman îl lăsa: a- 
fară. Acesta după ce scărmănă pe toți câinii 
arendașului, se făcu colac pe un preş din 
faţa casei 'şi adormi. 

De un ceas stăteam la masa arendasului 
si nu ştiu ce minciuni mai scorneam ca 


86 ALEXANDRU CAZABAN 


să-l înveselesc, i mai ales să nu’! dau răgaz 
ca să-mi numere bucățile ce inghiteam, 
şi paharele pe care le goleam cu o poftă 
adevărat vanatoreasca, când, deo-dată, răsună 
în sală un lătrat puternic şi se auziră îndată 
sgâneturi de unghii pe pardosală. Aren- 
dasul se ridică iute şi deschise usa. In 
secunda aceia, zării alergând o pisică spe- 
riată, iar în urma ei, la o palmă depărtare, 
venea Osman cu gura căscată, cu limba 
scoasă, cu colții sclipitori. Arendasul se 
luă după dansn, eu după arendas. In goana 
ei turbată, pisica dădu busna pe usa iata-: 
tacului si cum şi usa salonului era deschisă, 
biata fugărită se repezi pe canapea şi de 
acolo, acățărându-se de o perdea, se sui 
repede şi se cocoţă tocmai pe galeria per- 
delei. De-acolo, de sus, cu ochii e1 rotunzi, 
în care. sticleau ape verzi, galbene şi al- 
bastre, privea cu o linişte batjocoritoare 
pe Osman, care suit cu lăboaiele pe o 
canapea de o culoare deschisă, lătră desnă- 
dăjduit, ca la goană. 

Vă puteți închipui, acum, în ce hal de 
încurcătură mă pusese zăpăcitul meu de 
câne Mă cuprinsese o furie aşa de mare 


NEBUNUL 87 


că aşi fi descărcat puşca în el, dacă ași 
fi avut-o la îndemână. | 

Si câte şi mai câte pozne nu mi-a făcut 
«nebunul» de Osman! 

"Întro zi însă «nebunul» s'a cumintit. 

Intră de-a dreptul în camera mea și se 
apropie de mine ţinându-şi capul în jos. 
Tot trupul îi tremură. Când Pam strigat, 
își ridică încet capul şi mă privi cu nişte 
ochi atâta de trişti şi indurerati că, îngrijorat, 
m'am aplecat asupra lui ca un doctor asupra 
unui bolnav. Un miros acru de fosfor 
ud se strecură otrăvitor printre dinții în- 
clestati. 

Toate îngrijirile ce i-am dat, au rămas za- 
darnice. In ziua aceia lam scos din casă, 
țeapăn, cu ochii mari deschişi şi atintiti 
par'că spre un vânat tainic... 


FIRUL DE MATASA 


| oşierul mă primi in camera lui de 
lucru si mă ţină în picioare, de- 
parte de birou, dar aproape de 
ușă. Mie imi venea cam peste mână, dar 
n'aveam ce face.. Slujba care mă aducea 
pe moşia lui, hainele mele albastre de dril, 
pătate, cizmel> mari, căptuşite pân'în ca- 
râmbi cu plăci uscate de noroi, toate acestea 
îi dădeau tot dreptul să se poarte în chipul 
acesta față de mine. 

Boerul avea să-mi dea o hârtie către 
primar, care trebuia să mă ajute întru în- 
deplinirea unei însărcinări destul de supă- 
rătoare pentru mine, dar fără de nici-o în- 
semnătate pentru cealaltă lume. 


90 ALEXANDRU CAZABAN 

Si pe când moşierul sta să scrie la bi- 
roul său, ochii mei, după ce se purtară 
peste niște chipuri lustruite,— bogat înca- 
drate, dar fără viaţă într'însele,—se opriră 
la un dulap mare, bine sculptat, în care 
se rânduiau tot felul de cărți. 

Numele tipărit in aur al unora dintre au- 
tori, mă sili să mă mir în gura mare: 

— Da stu, domnule, că o aşa de bogată 
bibliotecă e un lucru pe care rar îl poți 
întâlni la tara! 

Boerul ndică ochu, mă privi cam ne- 
dumerit peste ochelari, si imi zise de-o- data: 

— Da, nu stai jos?! 

Si începi iarăşi să scrie cu multă bagare 
de seamă şi încetineală. 

Găsn prilejul să mă apropii de bibliotecă 
şi să citesc mai de aproape numele fie- 
cărei cărți. 

Mosierul isprăvise scrisoarea: 

— Cum văd, d-le, iti plac mult cărțile... 
romanele și poeziile... ca şi nevestei mele, 
că ea ei biblioteca,... nui a mea... Biblio- 
teca mea e ogorul,... iazul, moara si alte 
daraveruri... | 


FIRUL DE MATASA 9] 


N’avui timp să-i răspund, când de afară, 
din sală, se auzi un glas de femeie: 

—- Jean!... acolo esti? 

Indată uşa se deschise, si o doamnă în- 
naltă în haină uşoară de casă, se iv) ară- 
tând dinți albi şi stralucitorn... 

Făcu pe loc o mişcare ca şi când ar fi 
voit să se retragă, dând pe neaşteptate de un 
necunoscut, dar boierul îi făcu un semn 
care îi spunea că n’are de ce să se sinchi- 
sească. 

Ea intră surâzătoare şi se îndreptă, mlă- 
duindu-si corpul, spre scaunul moşierului. 

Isi lăsă braţul alb pe umărul soţului, se 
aplecă puţin şi îi şopti cevă în grabă, în 
timp ce cu coada ochiului mă măsură de 
jos până sus, nu însă în batjocură... 

— lată, Zoie—îi zise boierul, arătându-mă, 
— domnului îi plăcea bibhoteca ta şi o 
laudă. cu mult foc... 

Faţa albă a femeii, se împurpură puțin... 
iar arcul sprâncenelor se încordă și mai 
scurt... Cu vocea ei limpede şi prietenoasă, 
imi zise: 

— Dacă trebue să stau închisă aci... ce 
pot să fac toată ziua?! 


92 ALEXANDRU CAZABAN 


Apoi se indrepta spre biblioteca şi aple- 
cându-se asupra raftului plin de cărți, mă 
lăsă să privesc în voie cea mai mlădioasă 
înclinare a unui mijloc de femee... 

Vrui să spun ceva, dar dând cu ochii 
de botunile atât de urâte ale cizmelor mele, 
tăcul. 

Si cum boierul se ridicase în semn că 
eră timpul să mă cărăbănesc, mă înclinai. 

Când s’ating clanta, fui oprit o clipă de 
privirea atât de vorbitoare a femeii: 

— Cred, Jean, că domnul va primi să 
stea cu noi la prânz? 

Boerul se codi o clipă, dar soția își ară- 
tase dorința, asa că şi soţul trebuia să se 
supuie şi încă să-mi mai şi zică: 

— Cum nu, cum nu, — poftim d-le... 
mai ales că a şi sosit vremea mesei... Ş'apoi 
și tu Zoe, o să maiaicu cine vorbi despre 
romane şi poezii... Eu,... pentru mine, ogorul 
e poezia!... Poftim, poftim... 

La început, la masă, m'am simțit cam 
stângaciu. După câte-va paharute de vin 
vechiu, —chiardin viile care înverziau dealul 
din față, —am dat drumul gesturilor și vor- 
belor... Am inceput să vorbesc -de agricul- 


FIRUL DE MATASA 93 


SS e a e — 


tură aducând laude boenlor care isi văd 
singuri de moșie și no dau pe mâini hră- 
parete... Apoi am trecut la politică, la li- 
teratură, la teatru, până şi la trotuarul Bu- 
curestilor. 

Boierul acum mă privea mai altfel, iar 
cucoana suspină uşor, invinovatindu-si pe 
Jean al ei, că prea o tine la ţară, departe 
de lumea inteligentă care ar pricepe-o şi 
ar pretui-o... 

Dupa masa, boierul a chemat pe primar 
la curte, scutindu-ma deci să mai alerg pe 
la primărie... Și când mosierulut îi veni să 
caste, chiemă servitoarea şi porunci să-mi 
arate «camera cea verde». 

— Trebue să te mai odihneşti tinere.... 
pari trudit... 

— Eu cred că e mai nimentă «camera 


cea roşie» — zise cucoana cu oare-care 
pripire... 
— Fie şi cea rosie! — incuvunta boierul 


dând din umeri. 

Roşie sau verde!... Asta mă sinchiseă 
acum pe mine... D’abia asetptam să ma 
hodinesc, căci numai coastele mele ştiau ce 


94 ALEXANDRU CAZABAN 


înseamnă asternutunle de prin casele tă- 
răneşti. 

Intrai în «camera cea rosie», rosie doar 
fiind-că aveă perdelele roşii şi atâta tot.... 

In schimb, eră cu gust împodobită, iar 
după nimicurile după mese, după hainele 
atârnate în cuier si după mirosul nedes- 
luşit al parfumului: ce plutea în aerul cam 
închis al camerei, se vedea bine că: in- 
trasem întrun culcuş de femele. 

M'am întins îndată pe patul moale, iar 
coastele mele bine-cuvântară, fără îndoială, 
pe aceşti oameni primitori. 

Totuşi nu dormu destul... Când am des- 
Chis ochii, câte-va raze de soare se stre- 
curau prin jaluzelele storului, punând dungi 
de aur pe lucrurile atârnate CE peretele 
din faţă. 

O haină femeiască de culoarea tranda- 
firului galben, uşoară ca o spumă, cu mâ- 
necile largi, încărcate de dantele, imi a- 
trase privirea. ȘI nu-mi mai puteam des- 
lipi acum ochi de acest vestmânt, care 
mă ataté numai la gândul că-l îmbracă fe- 
meile când sar dimineaţa din aşternutul lor 
cald şi moale. În încihpuirea mea care mergea 


FIRUL DE MATASA 95 
lute, vedeam par'că cum sub spuma uşoară 
începu să tresalte un sân pătimaș, şi cum 
din dantela mânecelor largi, se iveau braţe 
„ albe şi lunecoase ca fildesul. 

Tocmai atunci, in sala lungă, se auzi îngăi- 
marea unui cântec, un sgomot uşor de paşi 
și de foşnet de fuste. 

In dreptul usei mele sgomotul încetă, dar 
numai pentru o clipă, căci iarăşi se auziră 
îndepărtându-se, paşii uşuri, foşnetul fustet. 

M'am sculat in pnpă. După ce'mi spălai 
fata cu săpun mirositor care imi îndulci 
pielea arsă de soare şi de vânt, eşii pe sală 
$1 păşn mai bărbăteşte spre camera boie- 
rului. Dar când deschisei usa, rămăsei o 
chpă încurcat. 

Cu o carte în mână, cu capul putin încli- 
nat, stă în jetul boierului, stăpâna casei. 
Părea aşa de adâncită în citire, că nici nu 
băgă în seamă intrarea mea. 

Nu mai eră îmbrăcată la fel cum o văzusem 
înainte de prânz... Haina ei acum eră mai 
uşoară, mai deschisă la piept, mai străvezie... 
In părul negru isi prinsese o garoafa, pe 
care fără îndoială o rupsese chiar atunci 
din grădină. 


96 ALEXANDRU CAZABAN 


Cand am inchis usa, numai atunci isi 
ridică uşor capul. Invăluindu-mă în umbra 
deasă a ochilor ei adânci, îmi întinse mâna, 
si mă pofti pe un scaun aproape de ea. 

Cu multă grijă în voce, mă întrebă dacă : 
am dormit bine şi dacă am de gând să 
mai stau mult la ţară... $i după ce că-mi 
spuse că boierul nu se întorcea de pe 
moşie de cât pe la apusul soarelui, tăcu. 

M'aşi fi simțit foarte stângăciu şi poate 
că n'aşi fi avut nici ce vorbi, dacă cartea 
din mâna stăpânei nu m'ar fi scos din încur- 
cătură. Și cum întâmplarea făceă de cuno- 
steam numele celui care scrisese acea carte, 
mă năpustii asupra lui... Am început să-l 
descos pe toate fetele.... Am vorbit despre 
tot ce am înțeles si n'am înţeles din ope- 
rele lui, despre măiestria felului său de a 
scrie, despre închipuirea lui şi despre neîn- 
chipuirea lwi. 

In timpul când vorbeam, cucoana mă 
privea zâmbitoare. Dar când am început să 
pomenesc de poeții cari au cântat iubirea, 
şi mai ales că "1 osândeam că au «dealizat» 
prea mult femeile, ea se posomori putin și 
rămase tăcută, gânditoare... 


FIRUL DE MATASA 97 

Mie imi pieri, pe dată, tot avântul... Si 
parcă rusinat de cele ce înşirasem, plecai 
capul. Lunecându-mi ochii pe dungile cu- 
rate ale covorului, zării un fir de mătasă 
încâlcit care albăstrea nu departe de pi- 
ciorul biuroului. Nu ştiu ce mi-a venit că, 
deodată, mă scula: dirt loc şi luând firul 
de jos îl facut ghem, frecându-l între de- 
gete. Când mi-am dat seamă de acest gest 
de bună gospodină care ţine la curăţenia 
casei, mă simţi şi mai încurcat. Dar, noroc: 
în scaunul său, cucoana făcu o mişcare din 
tot corpul, stârnind un fosnet de fustă de 
mătasă. Pe dată îmi veni în minte o idee 
fericită, căci întinzând firul sub ochii mo- 
sieresei, il zisel: 

— Voiam să mat pipăi matasa!... De cand 
rătăcesc pe aici, i-am şi uitat atingerea... 

Si dorinţa asta am arătat-o aşa de nepre- 
tăcut, încât ai fi crezut că toată viata am 
trăit-o în lux şi in plapome de mătasă! 

Cucoana se porni pe un râs nebun, mă 
atinse uşor cu mâna si privindu-mă cu ochii 
lucitori, mă întrebă cu stdruinta: 

— Vrei să pipăi mătasă?... vrei, da?... 
Vino, atunci, te rog, după mine,... vino!... 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 7 


98 ALEXANDRU CAZABAN 


ȘI deschise usa în grabă. Pe sala mare, 
păşia nervos și părea nerăbdătoare... Ma 
pofti într'un fel de salonaș, cu canapele de 
catifea, cu jeturi de catifea... Abia întrarăm 
și frumoasa mea gazdă se îndreptă spre un 
dulap, care în loc de uşă, avea o oglindă. 
Când îl deschise, uf miros de parfum scump 
se împrăştiă atétator. Şi în fata mea răsări 
atunci o înşirare colorată de tot felul de 
fuste şi foi... Erau şi galbene, și verzi, şi 
albastre, şi portocalii, şi negre şi albe... 

ȘI cum eram gata să-mi afund fata în 
mijlocul lor, o voce, îmi şopti aproape în 
taină: 

— ŞI aici... şi aici e mătasă!... 

in clipa ceia femeea, cu mâna ei albă, 
îşi îndoi putin, dar putin de tot, marginea 
poale: şi îmi arătă un colt de fustă pe care 
— deşi albastră — o văzui viorie prin focul 
ce-mi aprinsese ochii... 


x PK S 
op ) 
> SY 

(N 


<G 


' PE LUNCA SIRETULUI 


rins de neastâmpărul aşteptărei, ma 
învârteam, de aproape un ceas, în 
cârciuma lui Chir Veridi, — din 
drumul mare, — pe care o vezi ivindu-se 
albă, de îndată ce treci de satul Cotu-lui- 
Ivan. 

Acolo dădusem, de cu seară, întâlnire 
unui ţăran vânător, cu care trebuia să merg 
pe Siret, în sus, întrun loc unde ştiă el că 
trag; rațele sălbatice. 

Din când în când, eşiam din cârciumă, 
şi îmi trimeteam privirea nerăbdătoare în 
lungul drumului, o purtam apoi spre sat, 
încurcând-o pe cărările sucite — cari ca 
nişte pârae albe serpuesc prin livezile stu- 


100 ALEXANDRU CAZABAN 


— =. = ————— Jo — —— — 


foase, — doar voiu vedea vind, cu pușca 
în spate, pe tovarăşul mult aşteptat. 

Prin rărișuri, se zăniau, răsărind, casele 
albe cu ferestrele vioae, se zăriau oameni 
şi vite mişcându-se în toate părțile, numai 
vânătorul nu se mai Zaria. 

— Mă tem să nu se tie de cuvânt, — 
ziceam, intrând necăjit în cârciumă. 

— Betivu şela să nu vie?... N'ai grijă 
că vine!... Nu degeaba i-ai dat întâlnire la 
crâşmă. — îmi răspundea Veridi, căutând să 
mă incredinteze că trebue să mai aştept, şi 
deci să se mângâe şi el cu gândul că are 
muşterii în cârciumă. 

Veridi eră un om scurt, îndesat și voinic. 
Făcuse cumpania de la «septizeci şi şepti» 
și eră decorat. Dacă nu lar fi chemat Kir- 
Veridi, nici n’ai fi bănuit că e grec, asa 
vorbea de bine limba noastră moldove- 
nească, şi asa de limpede ii se răsfrângea 
în ochi, albastrul cerului de ţară. 

Ca să-mi ție de urât, încep să-mi po- 
vestească, o întâmplare a lui, la o vânătoare 
de lupi, — da, de lupi,—si vă rog să nu râ- 
deti, căci Vendi, ştiă să tragă mai dihai de 
cât cel mai iscusit vânător de prin acele 


PE LUNCA SIRETULUI 101 


ee ee e m a oe ee e — _ 


parti. N’avea frică de nimic. Dovadă: trăia 
singur-cuc -în cârciuma din sleau, si în 
timpul nopţei de vară, dormia afară pe prispă. 
«Al dracului român e si grecu Veridi» spu- 
neau ţăranii, ori de câteori venea vorba 
despre «crâşmarul de la Cotu-lui-lvan». 

„..— Si leu, cucoane, când ieram tânăr 
mă tineam de vânat, — spunea Viridi. — E 
mult de atunci... Tată-meu ţinea crâşmă în- 
tr'un sat depe Bistriţa... Eu mă hăitasem cu 
un plăieş, unu Florea, — parcă îl văd și 
acu, — bun vânător... Intro noapte ne-am 
dus la o pază de lupchi... leră ger al dra- 
cului...Dar uite-l că vine, — zise deodată, 
cârciumarul, curmându-şi povestirea. 

De după un damb, se ivi, venind pe şosea, 
un ţăran cu puşca în spate, și în urma lui 
mai venea unul, 

— i-o adus şi tovarăș: — zise cârciu- 
marul. — Alt betiv... 

Am eşit în ușă. Când s'au apropiat, şi 
au dat cu ochii de mine, țăranii își făcură 
semne, $i mi s'a părut că unul din ei, cel 
fără de puşcă, începu să râdă ca și când 
- ar fi văzut arătarea cea mai pocită. 
Deodată, mă întristai... Nu ştiu din ce 


102 ALEXANDRU CAZABAN 


—— - =- — -= - — 


pricină; căci când i-am văzut intrând în 
cârciumă, nu mai eram aşa de nerăbdător 
ca să plec mai iute; parcă îmi pierise şi 
pofta de vânătoare. Si doar cât i-am aş- 
teptat! 

— Frumoasă zi! — grăì vânătorul, ase- 
zându-se pe o bancă... Azi noapte le-am 
auzit măcăind pi sus... Trebue să dăm de 
ele... numai noroc s'avem.. 

După ce că le-am dat tovarăşilor mei, 
de băut şi de mâncat, — nu puteau merge 
oamenii cu inima goală, — şi după ce că 
le-am îmbâcsit tabachierea cu tutun, por- 
nirăm tus-trei, luand-o peste coclauri, de-a- 
dreptul spre lunca Siretului. 

Lunca Siretului!... De departe o simtesti 
dătătoare de viaţă fermecătoare, si, desi nu 
vezi Siretul de atâta desime verde, totus: 
ghicesti că sânul lui tresare acolo, înfiorat 
de şoaptele pline de taine ale valurilor 
mereu şoptitoare... | 

‘Cand ne apropiarăm, lunca clocotea parca 
de cântecele, pe toate glasurile, ale miilor 
de păsări... | 

Cei doui ţărani rămăneau mereu în nurmă, ȘI 
nu ştiu ce tot aveau de vorbit, că nu mai sfâr- 


PE LUNCA SIRETULUI 108 


— eee -m = 


siau odată. Dar cum intorceam capul, în- 
dată isi curmau vorba. Cand să pătrundem 
in luncă, unul din ei, cel cu puşca, trecu 
înainte ca să-mi deschidă drum printre vlăs- 
tarii deşi, cu crengile sucite. 

Câte-o mierlă, speriată de liniştea desi- 
șului, dând tipete supărate, lunecă iute ca 
o săgetare neagră prin frunzisuri, şi se 
pierdea spre desime. 

Cel dinaintea mea, din când în când, 
prindea în drum câte-o vergea de alun sau 
de sânger, şi o tinea în mână lungind-o 
după el; iar când vergeaua eră de tot în- 
tinsă îi dădea drumul, asa că deodată mă 
pomeneam pocnit peste față... Intr’un rând, 
rugându-l să ia seama căci îmi scoate ochii, 
el îmi răspunse liniştit: 

— Asa-i la pădure, boierule. 

Dar după cum isi îmgrămădia capul între 
umeri, se vedea bine că abia ’si tinea râsul... 

Tot înaintând, dădurăm de un aluniş aşa 
de des si de nepătruns, că îmi veni să mă 
întorc, facandu-mi-se lihamite şi de vână- 
toare si de rate şi de tot. Călăuza mea 
insă îmi dădu ghes: 

— Aide că nu-i mult... Uite si Siretu!... 


104 ALEXANDRU CAZABAN 


m a, a e a a a e 


Si întradevăr, nu departe, prin spărtu- 
rile frunzişului, se vedeau argintând în pete 
mişcătoare, apele Siretului. 

Când am răzbit prin desime, ajungând 
la łuminiş, de-o-dată, fărà să ne aşteptăm, 
de sub malul îmbrăcat cu erburi înalte si 
încălcite, se ridică, cu zgomot mare, un 
cârd de hulubi sălbateci, veniți acolo să se 
adape. Ei trecură repede peste apa adâncă 
a Siretului, tremurandu-si umbrele lor negre 
pe fata ei creață. Spre dumbrava din față, 
se îndreptară, iutindu-si zborul. 

— Tin!... că de aveam pușca gata, să 
ştii că scăldam vre-o câțiva in Siret!... 

Hulubu, după ce făcură câte-va ocoale 
în jurul câtor-va plute bătrâne, se ridicară 
sus de tot si iarăşi se coborîră, făcându-se 
nevazuti în desișul pădurei. Credeam că se 
lăsaseră prin apropiere, şi că voiu avea deci 
prilejul să-i mai stârnesc. Dar, de-odată, îl 
văzul înseninându-se peste creasta pădurei, 
insirati în coloană de drum... 

— S’o dus dracului!—ofta vânătorul puin- 
du-si iar puşca in spate. 

După ce umblarăm, cu anevointé mare, 
pe malul înăbuşit de dudaie şi mărăcini 


PE LUNCA SIRETULUI 105 


— 


spinoase, intrarăm intr’o poiană largă, aco- 
perită de ierburi mirositoare în care zâzâiau, 
fără răgaz, scripcarii, cosaşii şi toate sbâr- 
nâitoarele din lume. 

Albastrul cald gi liniştit al cerului, într'una 
eră săgetat de zborul vioi al turturelelor, 
cari, desprinzându-se din frunzişul des al 
ulmilor înalți, se avântau spre locuri mai 
deschise, cu zarea mai largă. 

Cu cât înaintam, cu atât lunca se rărea; 
și nu departe, câmpia se întindea netedă 
cu imașurile arse, cu arăturile cenușii. 

Ne depărtasem bine de malul Siretului, 
căci trebuia să tăiem de-adreptul peste 
o porumbişte, si să esim la un cot al râ- 
ului, unde vadul fiind mai larg şi apa mai 
' dămoală, se întâmplă câte-o-dată, să tragă 
câte-un cârdişor de rate sălbatice, care, 
sătule de mocirla mlaştinei, s'abat în timpul 
noptei spre apele limpezi ale Siretului şi 
rămân acolo gi în timpul zilei, dacă nu da 
cineva peste ele. 

— Eu cred că nu'i nevoe să mai mergem 
până la vad, —spuse unul dintre tovarășii 
mei,—eu zic: să te duci, matale, de-a dreptu 
spre mal... so tii cam spre tufa ceia de 


106 ALEXANDRU CAZABAN 
măcieşi... şi când vei trece de tufă, să mergi 
tot chitit... Rațele trebue să hie acolo... 
Numa: să nu te sâmţească... Li iei ca din 
oală, numa: chitaş să fu... 

— Aşă'! — se grăbi să mă incredieteze 
cell’alt ţăran, clipind şiret din ochii lu: 
căprui. 

Ascultându-le sfatul, mă îndrepta spre 
tufele raslete ale măcieşilor. Cu strigătul 
lor plângător şi tainic, câți-va prigori, — 
cari par'că se întruchipaseră din spuma se- 
ninului—începură să se suciască ametiti, 
d'asupra capului mieu, schimbându-și în 
bătaia soarelui, culorile lor: din galben în 
verde, din verde în albastru... 

Tovarăşii mă urmau ca la vre-o zece paşi. 
După ce trecu de tufa de măcieş, şi mă 
mai incurcat prin nişte mărăcini, dădui 
de un pământ uscat, şerpuit de crăpături 
adânci. Și, desi Siretul nu era de cât la 
câțiva paşi, totuşi apa nu'i se vedeă de loc, 
aşa de înalt eră malul prin părțile acelea. ` 

Tovarăşii mei sau oprit lângă tufe. 

— Dumniatale du-te pe brânci, până la 
margine... Noi aşteptăm aici. 


PE LUNCA SIRETULUI 107 


— ——_ > ee = — 


. Pitit, inaintam cu pușca pregătită, cu de- 
getul răzămat de oțele. 

Incet-încet, de sub malul din potrivă, apa 
se ivea, mai întâi ca o făşie subțire, apoi, 
cu cât mă apropiam, se latea tot mai mult... 
Sı, cum abia aşteptam, înfrigurat de ne- 
răbdare, s'aud fâlfâit de aripi, deodată, de 
sub picioarele mele malul porni, şi înainte 
să am timpul să-mi trag piciorul, simţi că mă 
prabusesc... Puşca îmi luă foc în mână! 
Urechile-mi țiuiră. In clipa aceea avui vreme 


să-mi întorc capulspre tovarăşi. Îi văzui par'că 
într'o ceaţă roşie ascunzându-se după tufele 


negre... Cu surpăturile sgromtdroase, am 
ajuns în Siret, aproape fără suflare, cu apa 
până peste genunchi... 

Când ndicai ochii înspăimântați, şi văzui 
la doi stânjeni înălțime, șirul negru al ma- 
lulu: ameninţător, m'am zmucit din locul 
unde mă înfipsesem, şi, cu toată zdrobeala 
din cos, sprijinandu-ma cu mâinele de pe- 
retele de ţărnă, am pornit-o, încet-încet în 
susul Siretului. Norocul meu că, nu departe 
dădui peste un vad strâmt, unde, după multă 
caznă, reusii să mă ridic pe mai. Nu tăcui 
decât câțiva pași, şi sfârşit de sdruncinare 


108 ALEXANDRU CAZABAN 


ma lăsai, grămadă, la pământ, fără să mai 
aleg locul, fara să mai pnvesc spre partea 
unde eră să-mi primejduiesc viata, 

Albastrul diminetei se tulbură... Nu mai 
auziam nici cântecele păsărilor din poiană, 
nici hârşcâitul monoton al cristeului din 
iarba înaltă. Nu mai auziam nimic... Am 
închis ochii. 

Nu ştiu cât timp să fi stat așa, ştiu că 
atunci când m'am trezit din nesimtirea asta, 
soarele mă privea parcă mirat din mijlocul ce- 
rului. 

Cu greutatea unui ostaş rănit, mă ridicai în 
picioare. Uitându-mă ruşinat în toate părțile, 
am început să mă scutur de ţărnă. Atunci 
băga: de seamă, cu o strângere dureroasă 
a inimei, că în căderea mea rupsesem patul 
“puşti. O furie mă cuprinse în potriva celor 
doui ţărani cari isi bătuseră joc de mine 
în aşa hal: să mă trimeată acolo unde ştiau 
că malul se surpă! Noroc că pe apă nau 
fost rate, că aveau ce râde! Mi-era ciudă 
şi pe mine, — vânător umblat — și să mă 
potrivesc unor băetani. 

Când am trecut, schiopatand, prin poiană, 
şi arborii par'că se strâmbară de râs. 


a rin al N ee A mda we Dai eee 


PE LUNCA SIRETOLUI 109 


Cautand să mă linistesc, îmi închipuiam 
poate că ţăranii n'au știut că malul o să se 
surpe şi că nu m'au trimis acolo de bună cre- 
dință: dar iarăşi mă necăjeam la gândul 
că au rupt-o de fugă, tocmai atunci când 
trebuiau să sară în ajutor. De ce au fugit? 
Sau poate că se temeau să nu fie răspun- 
zători, dacă se întâmplă să mă strivească 
dărămătunile sau să mă înnec? Țăranul — 
ştiu, — are groază să fie chemat ca martor... 

Si chinuit de îndoiala asta, am ajuns la 
drumul mare. Cârciuma grecului se vedea 
întreagă. In fata eise mişcă lume destulă. 
Cu cât înaintăm, cu atât băgam mai bine de 
seamă că țăranii cătau în lungul şoselei; par'că 
mar fi aşteptat. Dar când m'am apropiat 
mai bine, îi văzui strecurându-se, unul după 


“altul în cârciumă. Cum hardaghia lui Ve- 
ridi eră aşezată la cotitură, veneam drept 


în fata ei, așa cade la o bătaie de puşcă, 
putui deslus}, în dosul geamurilor, ochii 
cari se holbau mirati, şi guri cari, deschi- 
zându-se negre, arătau şiraguri albe, scli- 
pitoare... | 

Mai mare ruşine ! Cum să trec, aşa schiop, 
prin fata lor? Îmi venea să mă întorc şi s'o 


110 ALEXANDRU CAZABAN 


iau peste câmp, spre sat. Dar mai eram 
eu în stare să mai ocolesc drumul? Cum 
nici nu puteam să stau pironit în loc, mi-am 
adunat toate puterile, si eu toate că mu 
de ace mă pișcară, apăsai piciorul în pă- 
mânt, călcai teapdn, şi trecui tantos pe d'in- 
aintea cârciumei ca şi când nimic nu se 
întâmplase cu mine în acea zi. 

În urma mea porniră râsete cârâitoare... 
Mă prefăcui că nu leaud, şi nici n'am întors 
capul. Fără să sovdesc, mergeam drept 
înainte, cu buzele strânse, cu privirea ţintă. 
Dar când am trecut de cotitură şi când 
dâmbul şosele: se pusese stavilă în faţa 
privirilor batjocoritoare, m'am oprit. Atuaci 
cu frica iepurelui a cărui urmă i-a pier- 
dut-o copoiul, îndrăznu să mă uit îndărăt. 

Zdrobit .si desnădăjduit, m'am întins apoi 
pe toloacă, nu departe de şosea. 

Pe liniştea albastră, nesupăraţi de nimeni 
în plutirea lor albă, câți-va nourasi lunecau 
spre margini... Un fluture galben începi 
să-mi joace în bătaia luminii ochilor... Flu- 
turarea lui neastâmpărată mă chinuia ca 
un gând bolnav în timpul aiurărei... A tre- 
buit să-l alung cu mâna... 


PE LUNCA SIRETULUI 111 


e =. - ee 


Din marginea lanului cu spicunle inse- 
tate, un pitpalac nu-şi mai curmă cântarea 
lui fără rost... Începui să număr, cu luare 
aminte, bătăile răsunătoare, incapatanan- 
du-mi par'că să nu greşesc cum-va numă- 
rătoarea. 3 

De departe, venea zgomot de scârțâit 
de care... 

Pe legănarea galbenă a lanului, o umbră 
cât o pată, se purtă în toate părțile, când 
latindu-se, când subțiându-se, după cum 
şi uliul de d'asupra se apropiă sau se de- 
părtă de fata pământului... Cântecul pitpa- 
lacului amuti de odată... 

Scartaitul adormitor al carelor se apropia 
tot mai mult... Pleoapele mi se îngreuiară 
ŞI, pe nesimţite, căzui într'o stare de pi- 
roteală adâncă... 

Mi se părea că nu mai eram culcat lângă 
șosea, ci în altă parte: lângă un râu cu 
apele întunecate, cu malurile negre. Pa- 
mântul de sub mine par'că se înfoia, îm- ` 
pingându-mă tot mai mult spre mal... Am 
vrut să mă ridic, dar picioarele-mi de cârpă 
nu mă ajutară. 

Si carele nu mai soseau, odată!... 


112 ALEXANDRU CAZABAN 


Dar ca şi când dorința mi-ar fi fost as- 
cultată, răsună de-odata un sc4rtait puternic 
care se stinse scurt. Ca nişte sunete ali- 
nătoare, voci nedeslusite mi-atinseră ure- 
chia... Prin neguri, zării atunci umbre care 
se miscau, si brațe miloase întinzându-se 
spre mine... 


ie SAXNA 
ră 

CBI 
Sa 


epomenită fire mai au si oamenii 
din satul V... din Vlaşca; par'că 
n'ar fi Români. Fata lor, aproape 
îndobitocită de felul cum isi trăesc viata, 
e întotdeauna întunecată. Din sufletul lor 
nu scăpară vre-o scânteie, care să le a- 
prindă în ochi o privire mai crestineasca. 
Sub haina lor, care aduce mult cu a Bul- 
garilor, se ghiceste un trup ciolănos şi 
lipsit de orice mlădiere. Femeile nu poartă 
marame, iar fetele nu-şi împodobesc, vre-o 
dată, părul, cu flori. | 
In satul V. — căruia i-ar sta bine şi pe 
malul celălalt al Dunăre:, — casele sânt 
joase, nevăruite şi în totdeauna mânjite cu 


Al. Cazaban — Chipuri şi suflete. 8 


114 ALEXANDRU CAZABAN 


noroiu. Si nici pomi nu se găsesc pe acolo 
ca să le umbrească prispele. Doar lângă 
cârciumă, să văd trei salcâmi, dar și aceia 
ca vai de capul lor: frunza le e atâta de 
ofelită, că nici vrăbule, pe timp de arsita, 
nu-și găsesc acolo umbra trebuitoare. 

Prin mijlocul drumului, trec cârduri mur- 
dare de porci de baltă, negri, cu picioarele 
innalte, si atât de slabi, de li se numără 
coastele. Ai crede că cine ştie ce sălbătă- 
ciuni sânt arătările astea, dacă n'a: vedea 
porcarii mânându-i din urmă, cu chiote 
desnădăjduite, spre mlaştina care începe 
chiar din marginea satului. 

La cârciumă, într'o dimineaţă, se op o 
căruță mare, vlăşceană, trasă de patru 
gloabe cari, fără îndoială, n'au luat nici o 
dată premii la Curse. Din căruţă, săriră 
patru vânăton si tot atati câini. 

Printre cei patru vânători, — aga îmi în- 
chipui, — trebue să fi fost şi eu; altfel nu 
știu cum ar fi scăpat, acei cari mă citesc 
şi de corvada asta nouă. 

Cârciuma săracă, eră bogată in muster. 
Când intrarăm, un aer greoiu, în care se 
amestecă mirosul tuicei cu acel al rogozului, 


O MINUNE A LUI SFANT-ILIE 115 


ee eee ee 


putred si cu al peştelui: învechit, nelovi. Pe 
o bancă lungă, răzimați de peretele neten- 
cult, vre-o şase ţărani, — toți cu căciulile 
in cap, — stăteau obosiţi și atât de tacuti, 
că ai fi crezut că le dăduse cine-va poruncă 
să nu crâcnească. Erau îmbrăcați în haine 
cărămizii, cu şalvari turceşti, suflecati până 
peste ghenuchi. De pulpele lor păroase se 
lipise noroiul care prindea să se usuce în 
plăci subțiri, cenuşii. Ceilalti musterii se 
țineau pe lângă tesghea, ascultând cu ba- 
gare de seamă la cele spuse de domnul 
Stoianovici, —cârciumarul — om voinic, cu 
mustati haiducesti, si cu nişte ochi in uită- 
tura cărora vedeai parcă strălucirea unei 
much: de topor. | 

Ne poftì să intrăm în odaia lui, dar nol 
am vrut mai bine să rămânem in cârciu- 
mă, în picioare. 

Oamenii de pe banca începură să vor- 
bească încet, între ei ca şi când sar fi 
sfătuit. Din când în când, ne priveau pieziş, 
cu ciudă parcă. lar când au înțeles din 
vorba noastră că ne e gândul să vânăm în 
mlaştină, începură să se mişte de la locul 
lor. Unul mai în vârstă, după ce fach un 


116 ALEXANDRU CAZABAN 


—— 


semn de înţelegere către cei-l'alți, se ridică 
dârj, şi ne spuse uitându-se în altă parte: 
— Par'că ce, aveţi dreptul să vanati pe 
moşia noastră ?!... Noi sântem stăpâni; par'că 
balta i-a Statului?... I-a noastra!... 
— l-a noastră!... — a noastră! — tinura 
isonul, cu putere, cei-l’alti din cârciumă. 
Câţi-va începură să se vâre aşa de mult 
în sutletul nostru, în cât unul din noi. — 
funcționar la Externe, un fel de vânător de 
Duminică, — simțindu-se jignit de îndrăz- 
neală «mojicilor» le strigă ascuțit și po- 
runcitor: 
— Să nu fiţi obraznici, țăranilor: 
Amenințarea asta îi îndârji rău de tot. 
Apele din ochii lor se turburară ca o mlaş- 
tină în care ar trece un cârd de bivol. 
Cel mai vânjos din ei, strângând în mana 
o legătură de funie încă udă, se apropie, 
fără sfială, de funcţionarul de la Externe; 
— Pa cine sperii, mă, zgâne-brânză? 
Balta i-a noastră!... Tot noi cei obraznici?! 
Un capăt de funie se desfăcă din legă- 
tură, lunecând ca un şarpe printre dege- 
tele lui bătăturoase. Şi, dacă diplomatul de 


O MINUNE A LUI SFANTU-ILIE 117 


la Externe, n’ar fi schimbat tonul, mai-mai 
că şarpele "i-ar fi mângâiat fata. 

Cârciumarul se amestecă: 

— Nu te supără, boierule, c'aşa's ei ţă- 
raniti... proşti... 

Chpind, apoi, şiret din ochi către muş- 
terii lui de toate zilelele, adaugă: 

— Nu vă prostiti, bre... Dacă boierilor 
le-o fi potta să vâneze în mlaștină, par'că 
n’o să vă dea şi vouă acolo ceva de băut? 

— Mai rămâne vorbă? — am zis. — 
Haide, cârciumar, dă-le câte un rachiu. 

Stăpânii mlaştinei și ai rațelor sălbatice, 
se mai domoliră. Cel care nu mai slăbea 
funia din mână, spuse: 

— Bine, ’om bea şi câte-o ţuică, dar să 
ne dati şi câte un franc de căciulă. Alt- 
minteri nu vă lăsăm... şi-i păcat că-i vânat 
berechet... 

N'am vrut să primesc târgul ăsta, gân- 
dindu-mă că puteau fi multe căciuli în sat, dar 
funcţionarul de la Externe ca să dovedească, 
mojicilor, «că nu-i zgârie-brânză, răspunse 
cu ifos: : 

— Vă dăm câte un leu, dar când ne vom 
întoarce de la baltă. 


118 ALEXANDRU CAZABAN 


— Las’ nu vă supăraţi... Pan’atuntsy, nu- 
mai bine ne adunăm... 

Nemultumiti de chipul cum am căpătat 
dreptul de vânătoare, luarăm, fără tragere 
de inimă, drumul mlaștinei. 

Soarelui nui trebuiă mult sajungă in 
mijlocul cerului. Sub razele lui fierbinţi, 
râturile scormonitoare ale sutelor de porci, 
răscolind noroiul, il prefăcuse pe o întindere 
de câteva pogoane, într'o mocirlă smântâ- 
noasă, unde nesatiosi scormonitori, se răs- 
fatau toată ziulica, fără să se sinchisească 
întrun câtva că pe cerul albastru, nourasii 
cei albi privind in jos isi suflecau, în cre- 
turi mici, rochitele lor de spumă uşoară. 
De departe, din desişul de nepătruns al 
stufisului, s’aude răsunând, ca un muget 
necăjit, strigătul atât de ciudat al boului 
bălței. Din arcul albastru, porneşte ca o 
săgeată, câte un herete vânăt, care spinte- 
când seninul, se infige în desime, unde sa 
pitit, înspăimântată, prada lui. 

Două ceasuri întregi frământarăm noroiul 
smârcutilor, turburând limpezeala ochiurilor, 
fără să găsim un vânat, cât de mic. Din 
când în când, un bivol tolănit ca un împărat 


Pi 


O MINUNE A LUI SFANT-ILIE 119 


— -— m ee ee 


al noroiului, îşi ridică botul de hipopotam 
ȘI nepriveşte cu ointrebare nesfârşită în ochi. 

Necăjiţi, că ne pierdusem zadarnic ziua, 
îngrijoraţi mai ales că din spre apus se 
iveau spetele unor nori de ploaie, ne hotă- 
rârăm să facem o încercare mai îndrăzneață 
ŞI să pătrundem unde papura e mai înnaltă, 
ierburile mai încâlcite şi ochiurile mai întinse 
ŞI mai adânci. 

Abia mă despărțisem de tovarăşi mei, 
când pocnetul unui foc de puşcă răsună 
ca bubuitul tunului, incretind fata liniştită 
a bălțe: şi clătinând uşor vârfurile trestiei 
simftitoare. 

Mlastina se insutleti deodata. Toate salba- 
tăciunile se treziră. Si atunci, seninul alba- 
stru se impestrita de mn de sburătoare. 
Cârduri nesfârşite de rate si de gâşte săl- 
batice, incrucisindu-si zborul lor repede cu 
plutirea molatică a stârcilor singuratici» 
umpleau aerul cu tipetele lor gălăgioase. 

Doi califari tarcati, rătăcindu-se din cârd, 
veniră în bătaea puştei mele. Am aprins. 
Unul lovit făcu o sucitură dureroasă în aer, 
şi moartea curmându'" vântul, îl aruncă 
iarăşi în papură, la câțiva paşi de mine. 


120 ALEXANDRU CAZABAN 


Din partea celorlalți vânători, focurile ince- 
tară numai când sălbătăciunele, obosite de 
atâta zbor, grăsindu-şi o ascunzătoare nouă, 
se liniştiră. 

Tovarăşi mei, cari fuseseră si mai putin 
norocosi ar fi vrut să meargă înnainte, să 
se afunde in noroaie pânăn gât, — daca 
sar fi putut — numai să mai stârnească 
vânatul, dar un fulger luminând de-odată 
fruntea norilor, de la apus la răsărit, îi 
sili pe vânători să-şi schimbe hotărîrea. 
Si cum .eram sătui de udeală, ne îndrep- 
tarăm grăbiţi spre margine. Cu multă ane- 
voinţă, isbutirăm să eșim la neteziş. Nu eram 
departe de sat, când băgarăm de seamă că 
înspre noi veneă o armată întreagă de pur- 
tatori de şalvarı. 

După pasul lor neregulat, îi luai drept nişte 
recruți cari se duceau la cazarmă, la oraş. 

— Nu cred să fie recruți, zise unul din 
noi... Nu vezi că printre ei sânt si câţiva 
cu bărbi... Trebue să fie rezervişti. 

— Ce rezervisti?!... Astia sânt razvra- 
titi, wo spun eu! Uitaţi-vă: unii au chiar 
și bate în mână! — strigă diplomatul de la 


O MINUNE A LUI SFANT-ILIE 121 


Externe, scotandu-si pieptul înainte, ca un 
viteaz. 

Cum făceam aceste presupuneri, armata 
se opri. Unu din ostaşi se tolăniră pe mar- 
ginea drumului, alți se aşezară pe nişte 
gramezi de pietre, iar câțiva, — cei cu bå- 
tele, — rămaseră în picioare, într'o râlă. 

— Par'că ne atin calea? suflă cel mai 
fricos dintre noi. 

l-am dat dreptate, şi cu toții micșorarăm 
pașii. Fără să vreau, mă uitai îngrijorat 
în jurul meu: La spate: mlaştina cu no- 
roaiele ei istovitoare de puteri, îmi dădu 
fiori de friguri. De la apus: norii mă ame- 
nintau cu ochi fulgerători. 

— Să mergem înainte! — am zis. — Să 
vedem ce au cu noi. 

Când am ajuns la câți-va paşi de ei, cei 
de jos se sculară. Unu îşi scoseseră căciu- 
lele. Din grămadă, se desprinse omul cel 
cu funia. 

— Am adunat oamenii ca săi cinstiți, — 
zise privindu-si vârful picioarelor. 

— Cum, pe toti?!... Bine, pentru toți vă 
trebuie zece vedre de rachiu! — am stri- 


122 ALEXANDRU CAZABAN 


gat aproape înspăimântat, amintindu-mi de 
învoiala făcută la cârciumă. 

— Are cârciumarul şi mai mult de zece 
vedre, numai bani să-i dai, — îmi răspunse 
omul, foarte liniştit. 

Câte-va picături de ploaie, ne alungară la 
cârciumă. 

Peste două-zeci de țărani tăbărâră in casă 
după noi. Grosul armatei, — cu toată ploaia 
— rămase afară, să aştepte. 

După un sfat ţinut între noi și punga. 
noastră, am poruncit cârciumarulu să dea 
tdramlor o vadră de rachiu. 

— Cum,numai o vadră pentrutrei-zeci de 
suflete?!.. Mai mare batjocura!—suera printre 
dinți omul cel voinic. 

Da cine te-a pus să chemi tot satul? 

— Poi, nu ne-a fost asa vorba: Câte o 
ltră de rachiu si câte un franc de căciulă? 

— D-ta glumesti... Cum, adică să vă dăm 
trei-zeci de lei pentr'o rata? Se vede că 
nu eşti în toată firea!... Crezi că noi furăm 
banii? Nici n’asi aveă de unde să ţi-i-dau. 

— Barim, o băncuţă de om... 

— Santem departe!... Hai, fiți oameni 


O MINUNE A LUI SFANT-ILIE 123 


de omenie şi beti rachiul... lată, vă dăm 
două vedre. 

In timpul când ne tocmeam, în cârciumă 
se strecurau, aducând udeală, unul câte 
unul din cei de afară. In odaie se făcuse 
atâta înghesuială, de credeam c'o să ne 
iasă, pe nas si mlaştină şi vânat şi tot. 

O pătură uriaşă do culoarea plumbului, 
se aşternă peste tot cerul. De-o dată, se 
făcu întuneric. 

Din fundul cârciumei, se ivi o femeie 
slabă, ca o umbră, ținând în mână o lampă 
aprinsă, cu sticla înnegrită de fum. De pe 
pereții umezi şi din hainele oamenilor, se 
scurgeau picături de apă. Lutul de sub pi- 
cioarele noastre, se prefăcuse în noroiu ; 
par'că eram 'arăşi în mlaștină. 

Cârciumarul adusese rachiul, dar nimen: 
nu-l atinse. Intrebându-i pentru ce nu beau. 
ei începură să ndice din umere: 

— Nouă ne trebue parale... Dati-ne ban- 
cuta, ş-apoi, om cinsti şi noi. 

Le-am dat zece le. 

— Tineti-va banii, — ne-au răspuns cu 
dispreţ, — pe noi nu ne inselati aşa uşor. 

Toţi murmurară. De sub căciulele lor 


124 ALEXANDRU CAZABAN 


ee 


de oaie, porniră spre noi priviri indarjite, 
de lup. 

Nu ştiu care di nol, voind să-i liniş- 
tească, crezu de cuvinfa să le tie o cuvân- 
tare creştinească. 

«Apoi e frumos!... COregtini santeti dum- 
neavoastră? Ei, şi dacă v'am călcat mlastina 
v'am stricat ceva ?!... Ş'apoivânatulpar'că e al 
vostru?.... E al lui Dumnezeu! şi Domnul 
nostru Isus Cristos a zis... 

— Da-ti bancutele cuvenite! — îi taie 
scurt vorba afurisitul ăla cu funia. — Doar 
avem noi popă ca să ne grăească de cele 
sfinte... Mai bine, platiti-ne mai iute, că n'o 
să pierd ziua cu d-voastră !... 

ȘI în timpul cât vorbia, ochii lui se în- 
curcau între gentele si pustile noastre. 

De-odată, tot: cerul se încinse cu un 
curmeiu luminos, care plesni în dată c'o tros- 
nitură atât de puternică, de se cutremură 
ŞI cerceveaua de la fereastră. 

— Vedeţi; asta-i mânia lui Dumnezeu! 
zise tovarășul nostru, cel ce le tinuse cu- 
cuvântarea. 

Dar oamenii se făcuseră par'că şi mai în- 


O MINUNE A LUI SFANT-ILIE 125 


drazneti. Simteam chiar cum o mână îşi 
inclestase degetele de patul pustei mele. 

— Dacă am chemà primarul? întrebai, 
la ureche, pe cârciumar. 

— Primarul?... Parcă ei se tem de pri- 
mar!... Nu lẹ poate face nimeni, nimic. 
Aştia's oameni ai dracului... cu ei mo scoţi 
uşor la capăt... Mai bine platiti-le, se scă- 
pati de belea. 

Cum n'aveam, cu toții la un loc, nici 
două-zeci de lei, începi să ne îngrijească, 
de-a binelea, încurcătura in care ne bă- 
gasem. 

În cârciumă intră un om cu fata speriată. 

— Da ce-i mă, Sofrone, — il întrebă 
grăbit cârciumarul. 

— O trăznit!... o traznit în clopotniţa 
bisericei... crucea s'a şi topit. 

La vestea asta, atât de neașteptată, cei 
cari făceau gălăgie, amuţiră. In ochii lor 
holbati, se răspândi o grijă mare ca în fata 
unei ameninţări tainice, de nepătruns. Apoi, 
făcându-şi cruce, unul câte unul, eșiră din 
cârciumă si se îndreptară cu smerenie spre 
biserica trăznită... 


Rh 
AVA 
€ | 


WS Į: 
EES 


SUFLET DE COPIL 


i um veni de la şcoală, Jenică isi a- 
runcă ghiozdanul la o parte, si 
pripit se îndreptă spre masa lungă 

si goală unde îl aşteptă o ciaşcă de lapte 

şi o felie de pâine albă. 

Aceasta eră portia lui zilnică, orânduită 
de doctor «căci copilul fiind anemic, consti- 
luția lu nui îngăduiă să rabde, cu inima 
goală, tocmai până la cina de seară». 

Fără să se mai aşeze la masă, gustă de 
câte-va ori din pâine... Apoi, ascultând dacă 
nu cumva s’apropie cineva de uşă, luă 
ciaşca plină, o indosi, cât putù mai bine, 
sub poala hainei si, tiptil-tiptil, se strecură 


125 ALEXANDRU CAZABAN 
din casă pe tinda întunecoasă care dă în 
curtea de dindos. | 

Afară eră cam frig si vântul îi sbârii 
părul cel mătăsos şi rar... 

Copilul trecă pe lângă poiata păsărilor, 
fără să se mai oprească putin, ca alt'dată 
ca să fluere pe curcanul cel umflat în pe- 
nele lui albe, şi fără să se mai uite dacă 
_ sa vindecat, la picior, cocoselul cel pestrit. 
Grija cea mare era sajungă, cât mai iute, 
la şura dărăpănată, tocmai în fundul curții. 

Cu umărul stâng putin adus, mergea ca 
pe ouă, așa își cumpănea paşii şi corpul, 
ca nu cum-va să verse clasca pe care o 
ținea, tot ascunsă, sub haina scurtă şi rău 
croită. | 

In şură, întrun unghier, pe nişte pate 
aruncate la voia întâmplârii, un căţeluş, nu 
de mult născut, se târă schionând de foame. 

In ochii copilului anemic, trecu o umbră 
de adâncă milă. Cu grijă părintească se a- 
plecă asupra lhhnitului de foame, puse ciaşca 
la îndemână, si descleştând cu dibăcie fălcile 
strâns lipite, turnă în gura înfometată, câ- 
te-va inghitituri... 

Catelul încetă să mai schiaune, şi după 


SUFLET DE COPIL 129 


mee ee ee == — 


ce îşi bălăbăn! in toate părțile capul lui 
greoi şi încă neinsutletit de tainica lumină 
a ochilor, se făcu covrig şi, cutremurat uşor 
de fiori frigului, adorm! icnind pe în- 
fundate. 

Punând deoparte ciasca pe care n'o de- 
sertase toată, Jenică se lăsă mulţumit pe 
fundul unei ălbii întoarse. Ca si când sar 
fi temut să nu tulbure cumva somnul cățe- 
luşului, rămase nemișcat şi mut în atitu- 
dinea unei mame care ar veghia la căpătâiul 
odorului ei. 

Cum auzia voci în curte, Jenică tresăria 
putin, aruncând priviri de iepure spre usa 
mare deschisă. Ascultă cu grije, temându-se 
să nu deosibească cumva vocea întotdeauna 
supărată a tuşei Marita. 

De ea, de «coana Marita» fusese crescut 
Jenică. Il crescuse că doar eră băiatul 
soră-si cea mai mare, care «Dumnezeu s-o 
ierte, după ce născu, nu găsi ceva mai bun 
de tăcut decât să se cărăbănească în lumea 
morţilor, lăsând pe capul altora, grija de 
a creşte pe pricopsitul ei de băiat». 

Asa vorbea mătușa in fata lumei, iar 
Jenică adună în inimă cuvintele binefăcă- 

Al. Cazaban. — Ohipuri gi suflete. 9 


130 ALEXANDRU CAZABAN 


—— o — 


toarei sale, suspină în ascuns, şi seara ador- 
mind — fără sărutarea caldă a unei mame, 
— suspină ca si cățelul sgrebulit în pare. 

Si sgrebulitul, şi el, în trecutul lui numai 
de opt zile, îşi avea şi el povestea lui tristă. 

Abia se născuse, si o mână nemiloasă îl 
smuci de la sânul îndestulător al catelei, a- 
runcându-l lângă gardul unui maidan părăsit. 

Mai multi copii de şcoală, — între care 
eră şi Jenică, —- îl găsiră aproape amortit de 
foame. Un băiat vru s’arunce c’o piatră în 
lepădat, ca să-l omoare, dar Jenică îl opri: 

— Las’ că-l duc eu acasă... 

Din ziua ceia, pe Jenică nu-l mai îngnijia 
alta, decât soarta bietului părăsit. Cum 
scăpă de la şcoală, dă fuga la şură şi nu-l 
scotea de acolo nimic decât ora mesei. lar 
coana Marita nu înțelegea de loc ce il tot 
tinea pe băiat in fondul curții, de nu-și 
mai vedea nici de lecție... 

Vântul începu să bată mai tare, iar su- 
flarea lui se strecură rece printre crăpă- 
turile dintre scândurile rău îmbinate ale 
şurei. Catelul începu să tremure schionând 
uşor... 

Jenică se ridică şi luîndu-l în braţe, în- 


SUFLET DE OCOPIL 131 


a SS — - 


cercă să-l încălzească la piept. Apoi mân- 
gâindu-l, începu să' vorbească: 

— Las'că te faci mare... O să dormi 
sub vatră în bucătărie... O să latri tare, şi 
tuşa n'o să-ți rupă piciorul ca lui Bursuc, 
că tu no să fn rău: no să musti decât 
pe pungași... 

Vocea servitoarei se auzi, strigându-l la 
masă. Copilul lasă uşor cățelul în culcus. 

Inainte de plecare, se pregăti să-l mai 
hrănească odată. Dar n'apucă să ducă ciasca 
la botul cdtelului, când tresăr! înspăimântat. 
La spate, auzi un toşnet supărat de fuste, 
$i îndată o voce aspră, aproape bărbătească 
întrebă restit: 

— Ce faci acolo, plodu dracului? 

Jenică nici n'avu timp să'ntoarcă fata, şi 
se şi simți umflat de braţ, şi repezit în 
cel-l’alt colt al sure. 

— De unde dracu mi-ai adus turba asta 
în casa, ticălosule? — strigă mătuşa, vânătă 
de ciudă, zărind jos pe căţeluşul ce putnea 
pe nas laptele cu care îl innecase, în spaimă, 
binefăcătorul său. 

Copilul amuti si îl prinse tremuriciul, 


132 ALEXANDRU CAZABAN 


văzând că se umflau peste măsură cele două 
vine dela fruntea mătușei. 

— Na, mai joacă-te acu! — strigă femeia 
prinsă de o nepotolită furie. 

ȘI sub ochii înspăimântați ai copilului, 
întinzând mâna, înşfăcă de jos — cu repe- 
zeala uliului, — stârpitura pe care o ridică 
în sus şi o izbi apoi cu putere în pământ. 

Jertfitul rămase întins fără să se mai 
sbată... Numai cele două picioruşe din faţă 
se sgârciră la piept ca şi când ar fi vrut 
să ceară indurare...... 

Copilul încremen) cu buzele strânse. 

— Haide sus! — îi strigă mătuşa, și îl 
scoase afară din şură, târându-l de mână.... 

Cand intrară în casă, coana Marita, mai 
potolindu-se putin, îi zise: 

— Ada cartea de citire, şi să-mi citeşti 
lecţia de mâne.... 

Copilul se supuse, suspinând tăcut. 

Dar când deschise cartea, in loc să citească, 
izbucni de odată,în plâns cu hohote, şi des- 
pădejduit îşi lăsă capul pe pagina rece, pe 
care se încălceau rândurile negre şi nein- 
telese... 


MOARA LUI SIMIONOFF 


— — 


us, pe teșitura aspră a colnicului cu 
coastele stâncoase, la răscrucea vân- 
turilor, stă cocoțată, semeata par'că 

moara lui Ivan Simionoff. 

Pe timp liniştit, — când nici apele Zagă- 
nului, — în care colnicul îşi scaldă umbra" 
întunecată, — nu se increteau, nici papura 
nu-şi tremură vârfurile simtitoare, atunci in 
jurul morei încremenită cu lopetile întinse 
ca braţele unei cruci, eră tăcere adâncă. Dar 
cum adia putin vântul, inclinand uşor vârful 
papurei şi tremurând umbrele în apă, îndată 
moara se insufletea; lopetile’i se prefăceau 
în aripi fâlfâitoare care o sgaltiau aşa de 


132 ALEXANDRU CAZABAN 


—_——— - 


văzând că se umflau peste măsură cele două 
vine dela fruntea mătuşei. 

— Na, mai joaca-te acu! — strigă femeia 
prinsă de o nepotolită furie. 

ȘI sub ochii înspăimântați ai copilului, 
întinzând mâna, înşfăcă de jos — cu repe- 
zeala uliului, — stârpitura pe care o ridică 
în sus şi o izbi apoi cu putere în pământ. 

Jertfitul rămase întins fără să se mai 
sbată... Numai cele două picioruse din față 
se sgârciră la piept ca şi când ar fi vrut 
să ceară îndurare...... 

Copilul încremen? cu buzele strânse. 

— Haide sus! — îi strigă mătuşa, și i 
scoase afară din şură, târându-l de mână.... 

Când intrară în casă, coana Marita, mai 
potolindu-se putin, îi zise: 

— Ada cartea de iii şi să-mi citeşti 
lectia de mâne... 

Copilul se Si Dura: suspinând tăcut. 

Dar când deschise cartea, în loc să citească, 
izbucni de odată,în plâns cu hohote, şi des- 
nădejduit isi lăsă capul pe pagina rece, pe 
care se încălceau rândurile negre si nein- 
telese... 


MOARA LUI SIMIONOFF 


_—_ 


us, pe tesitura aspră a colnicului cu 
coastele stâncoase, la răscrucea van- 
turilor, stă cocotata, semeata par'că 

moara lui Ivan Simionoft. 

Pe timp liniştit, — când nici apele Zagă- 
nului, — in care colnicul îşi scaldă umbra" 
întunecată, — nu se increteau, nici papura 
nu-şi tremură vârfurile simtitoare, atunci in 
jurul morei încremenită cu lopetile întinse 
ca braţele unei cruci, eră tăcere adâncă. Dar 
cum adiă putin vântul, înclinând uşor vârful 
papurei şi tremurând umbrele în apă, îndată 
moara se insufletea; lopetile’1 se prefăceau 
în aripi fâlfâitoare care o sgaltiau asa de 


136 ALEXANDRU CAZABAN 


— laascultă,bărbosule, a tae moara asta? 

Rusul dădu din cap in semn de încu- 
viintare. 

— Ei, cezici, nu ti-ar plăcea să te muti 
in altă parte ?... Ti-om plăti moara de două 
ori cât face ? 

— lo nu vând! io nu vând, — încurcă 
morarul câteva cuvinte. Si, scuturat par'că 
de fiorii îngrijorărei,începă să tremure putin 
si rămase ca prostit nemai putând adaoga 
alte cuvinte... 

Boeri plecară. Totuşi rusul nu-şi veni 
in fire, rămănând nemişcat, cu degetele" 
aspre, înfipte în barba încâlcită şi roşie ca 
şi coada vulpei. 

Și ar fi stat el mult aşa, adâncit in această 
stare vecină cu piroteala, dacă un scârțâit 
neaşteptat nu lar fi chemat la datoria lui 
de morar. | 

In coșul mori se auzi o odorogeală su- 
părătoare ; aripele moriştei începură să bată 
fără vlagă şi deodată intepenira scurt. 

Pravoslavnicul morar își făcu o cruce 
mare. Scoţând apoi o tesla din brâu, intră 
repede în moară, unde își dădu seamă în- 
dată că fusul moriştei se scrântise din loc. 


| 
| 
| 
i 
) 
7 
| 


MOARA LUI SIMIONOFF' | 137 

După câte-va boncănituri, moara iarăşi 
începu să umble... 

A doua zi, Simionoff primi o hârtie cu 
pecete pe ea, prin care eră chemat la 
Primărie. 

De atunci, morarul rar se mai arătă pe 
colnic. Toată ziulica şi-o pierdea prin să- 
lile Primăriei, sau pe la uşele avocaților, 
doar o izbuti să schimbe gândul prima- 
rului care cerea «expropierea locului» unde 
se află moara lui Simionoff. 

Seara, se întorcea prăpădit în casa lui 
din marginea cealaltă a oraşului. Și fără 
să pomenească nevestei de primejdia ce 
îi ameninţă, cădea oftând pe laviţă, şi cea- 
suri întregi rămânea nemișcat, cu capul in 
pământ, cu ochii țintă în vârful cismelor 
dela care par'că aşteptă o povaţă. 

Intro dimineață mai primi o hârtie, — 
cea din urmă şi cea hotăritoare — prin 
care comuna îi făcea cunoscut să-şi dea 
jos moara in «24 de ore, conform art... 
din legea exproprierilor». 

De data asta, Simionotf nu mai alergă la 
advocat... La preot, acolo crezi el că e 
singura scăpare, şi porni la biserică. 


138 ALEXANDRU CAZABAN 


Popa, — cel rusesc — îl sfătui s'aprindă 
o lumânare de cel puţin cinci chilograme. 

li ascultă sfatul. 

Cu sufletul mai ușurat se întoarse acasă. 

Smerit căzu în fata icoanelor, — care 
prindeau aproape un perete întreg; — si se 
puse pe mătănii, până ce umbrele nopțe: 
năpădiră în odaie. 

Totuşi avù somnul tulburat de visuri su- 
părătoare : Părea că Zagănul se umflase 
şi că apa lui verde si receînnecase orașul, 
colnicul şi moara... 

Se sculă şi mai chinuit de grije... Cu 
paşi şovăitori porni de-acasă. 

Dimineaţa eră tristă. Dinspre Delia, de 
peste pustietatea largă a apelor, venea vânt 
rece şi pătrunzător de sfârșit de toamnă. 

Dangătul clopotului dela biserica lipove- 
nească sună ca de înmormântare. 

Morarul luă drumul din spatele oraşului, — 
pe marginea Zagănului — trecând pe cărarea 
șerpuită, pe care o innăbușeau pe ici-colo, 
burienele tufoase ce igi încâlceau vitele în 
calea omului... 

Cârduri, cârduri de păsări de hin cu 
tipete tânguitoare se perindau, unele după 


MOARA LUI SIMIONOFF 139 


— — — - =- — =- ——- - —- -2 


` altele, peste oglinda lacului însângerat in 
bătaia răsăntului. 

Simionotf, după ce sări mai multe pâr- 
leazuri, dădă în culița Tătarilor», uliţă tă- 
cută, fără zare şi strânsă între garduri în- 
nalte, mai înnalte decât acoperişul caselor. 

Când ajunse la margine, unde zarea se 
deschide largă, Simionoff rămase încre- 
menit în loc, ca şi când paşii lui s'ar fi în- 
fipt deodată adânc, — ca nişte ţăruşi — în 
pământ. 

Sus, pe teşitura aspră a colnicului, flu- 
tură pustiul... 

Bietul morar ar fi putut să creadă că 
moara lui se înnălțase la ceruri — să stea 
la dreapta celuia cărui popa îi aprinsese 
o lumânare de cinci chilo, — dacă coasta 
colnicului n’ar fi fost presărată de scân- 
duri, bârne, leaturi, scoabe si toate rămă- 
sitile pământeşti, şi tot materialul din care 
eră alcătuită aceia care odată fusese moara 
lui Simionotf. 

Jos, la poalele colnicului, într'o frateasca 
unire, se adunaseră toate mahalelele din 
împrejurimi. Si ruşii şi bulgarii şi turcii şi 


140 ALEXANDRU CAZABAN 


românii, alergară cu toții ca să se bucure 
de patania morarului Ivan Simionoff. 

Tot oraşul ştia acum că mucalitul de 
primar, plictisit de încăpăţânarea lui Simi- 
onoff, dăduse ordin pompierilor să" strice 
moara — în timpul noptei. 

Această întâmplare, mi-a schitat-o, un 
tulcean cu care am suit colnicul, ca să pri- 
vesc de aproape monumentul ce se înalță 
falnic, întru amintirea ahpirei Dobrogei de 
România. | 


FARA BOI 


ei din primăria Stălineşti, se pome- 
niră, deodată, că intră un om pe 
care nu-l mai văzuseră prin părțile 


acelea... 

După faţa lui suptă de neodihna, după 
opincile ferfenitite din care bufnea praful, 
si după cum se hatina pe picioare căutând 
par'că să se intepeneasca în inchieturi, se 
cunoştea că făcuse drum lung şi obositor. 

Primarul şi vre-o câțiva ţărani, — adunaţi 
acolo ca să-și vaicăre nevoile, — îl măsu- 
rară bănuitori, de altfel ca pe oricare străin 
adus de vântun prin meleagurile lor. 

Drumeţul le pără un zăpăcit, asa priveă 
într'aiurea şi asa își purtà mânele in toate 


142 ALEXANDRU CAZABAN 


părțile, fara de nici un rost. Nici buna-ziuă 
nu le dădu. Işi desfăci numa: cămaşa care 
il gâtuia, şi dând drumul glasului, ofta: 

— Mi-o furat bou! 

Numai atât a spus, și s'a lăsat pe bancă. 
Din desnădejdea încremenită în fundul ochilor 
sai sticloşi, o privire lunecă spre fereastra 
din fund prin care se vedea satul cu casele 
lui mici, repezite pe coasta săpată adânc 
de corhane repezi cari ca nişte trepte uriaşe 
urcă spre pădurea deasă, unde drumunle 
se încâlcesc şi unde zarea se întunecă. 

Suspină adânc, şi în liniştea mută a primă- 
riei, suspinul lui atinse inimele. | 

Primarul îl întrebă: 

— Da, din care parti eşti? | 

— Dinjos... de la Poiană, de acolo’ stocmai. 
De trii zâle ni-o furat... noaptea i-o furat.— 
Cum de nu m’am sculat când o bătut. cânii. 
I-am căutat posre tot locu, da cine i-o dat 
deurmă!.. De nu găsesc nici alcı, apoi 1-am 
prăpădit, c'o trecut Prutu cu ei. 

— De tru zâle zaci?!. — întrebă ` primarul 
inveselit, şi întorcându-se către notar, adăugă: 

— N’or hi cum-va bon de la Rapeni. 
par'că vorbi mai ieri alde Niţulescu 4 — la 


FARA BOI 143 


— $ <—<$<$<—— m c Ml - — —— eo oe - --— 


tilifon, — c’o oprit acolo niste boi de pripas... 
Te pomenesti c’o hi boi crestinului... 

— A nieitrebue să hie! — strigă pagu- 
başul a cărui față se lumină ca fulgerată de o 
nădejde mare. 

— Să întrebăm... 

După câteva sb4rnituri can sfredeliră 
adânc în sufletul străinului, notarul căpătă 
răspuns că, în adevăr, la Râpeni se gă- 
seşte o pereche de juncani pripasiti acolo 
de trei zile. 

— Nuw’s al miei... cai niei îs plăvani! 
— strigă omul desnădăjduit. — Ce mă fac 
eu acu? Unde mă duc să-i mai caut?.. S’o 
ispravit de-acu înainte. 

Primarul căută să-l mai îmbărbăteze, zi- 
cându'i să se ducă liniştit acasă «că n’o 
avut încă timp hoţii s'ajungă la Prut, că 
vita merge încet, că doar boul nu'i cal.» 

Omul plecă, si deşi paşii ii şovăiau, to- 
tuş mergea iute. Când treci de sat, se 


opri la.o .răscruce. Se uită în dreapta, se 


uită în 'stânga, dar nu văzù decât drumu- 
rile pustii însulițindu-se: unul la răsărit, 


spre vadurile Prutului, altul la apus, spre 


ogoarele.:de porumb nesfarsite... 


144 ALEXANDRU CAZABAN 


— Cum de nam esit, când o lătrat 
cânii?! 

Mereu îi venea în minte mustrarea asta, 
ca să-l chinuiască fără milă. «Cann doar 
nu lătrau ca alții când li se năzare; trebuia 
să fi intrat cineva în ogradă». 

De supărare, îşi încleştă mâna în poala 
aspră a sumanului... Ii venea să strige in 
gura mare, să-l audă drumeţii, pe care îi 
întâlneă, ca să ştie cu toții că omul ce 
păşea la fel cu toți oamenii, nu mai era 
om, că nu mai eră Dănăilă din Poiană, cel 
care aveă boi ca toți românii de ispravă, 
ci un lipit pământului, o slugă de dârloagă. 
ȘI ochii îi se împăingineau când pe delături - 
vedeă întinzându-se ogcarele intelenite. 

Cine o să'i mai are de-acu pământul? 

După un umblet desnădăjduit pe șoseaua 
bolovănoasă şi plină de praf orbitor, ajunse 
la o tântână unde poposeau mai multe cară 
si căruţe. Un om dejugase bon şi îi îndreptă 
“spre jghiabul fântânei ca să-i adape... Dă- 
năilă se apropie de el: 

— Peai miei 'ni-o furat! 

Aşa, intră în vorbă... Dănăilă îi ceru 
foc şi își aprinse o țigară. Era întâia țigară 


FARA BOI 145 


— 


pe care o fumà de când 1 se furase bou. 
Apoi, începi să-i povestească cum sa în- 
__tâmplat hotia. Cel Palt, ca să-i facă inimă, 
ii spuse că si lu 1 se furase odată bon, 
si că, după ce umblase o săptămână cău- 
tându-i, îi găsi în ocol când se întoarse 
el singuri acasă. 

Injugând bou, românul îl luă în car, că 
amândoi mergeau într'acolo. Dar, după o 
bucată de drum, Dănăilă sări jos, ne mai 
putând răbdă. Ii se părea că cu carul n’o 
să mai ajungă vre-odată. 

Acum, mergeă si mai iute, si ca să scur- 
teze drumurile, o luă deadreptul peste co- 
clauri, trecând râpi și ponoare. De pe 
dealuri repezi, coboră la câmp; de la câmp 
în şes, de la netezisuri curate, în mlastini 
si sărături mocirloase. Intr’un loc, se opr, 
se puse pe brânci şi bau apă din călcătură 
de bou, — asa îl ardea în suflet. 

Insfargit, după un drum de două zile si 
două nopți în care timp făcu popasuri scurte, 
dormind, — când cădea de oboseală, — pe 
unde apucă, — fie pe pământul umed.al 
sesurilor, fie prin şirile de paie cani în tim- 
pul nopților senine, păreau hanuri pustii, 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 10 


146 ALEXANDRU CAZABAN 


——_ M —_— ——S — [MM i 


neprimitoare de adăpost, — drumetul se 
apropiă de satul lui. Când trecă de branistea 
mânăstirească, şi ajunse în culmea dealului, 
îşi plecă nesățios ochii asupra satului, cău- 
tandu-si casa... Uite, curtea boierească naltă 
șI albă, cu ocolul gemând de vite, cu hamba- 
rurile lungi acoperite cu tablă roşie, peste 
care se purtau cârduni pestrite de hulubi 
inselbataciti. Uite si casa lui Petru Ghindoc, 
a popei, şi a Sâmboteanului, încă neispră- 
vită... A lui nu se vedea, gi nici n'avea de 
unde să se vadă că eră înfundată în cealaltă 
văgăună, tocmai hăt-încolo, sub coasta pă- 
durei. Nueră mai bine dacă o zidea lângă 
a lui Vlăstaru, cum chitise de la început?! 
Atunci cui i-ar fi dat mâna să se apropie 
de ocolul lui? lar acum, ar fi văzut de 
departe dacă bou îi sânt în ocol. 
Coborând râpa în grabă, ajunse în drum. 
Da nu o luă deadreptul în sat, ci coti în 
stânga, pe o uliţă din margine, care dădea 
drept în poarta lui. Se apropiase de casă 
şi desi isi zeâia ochii doar o vedea albind, 
după gardu ocolului, spinarea boilor, totuși 
nu putu zări nimic căci parcă eră un făcut: 


FARA BOI 147 
nu ştiu cine descărcase un car de crăngi 
stufoase, tocmai lângă ograda lui. 

Da când deschise poarta, îi se pari că 
cerul se întunecă. Ocolul eră pustiu. Numai 
dintr’un colt, râzând parca in barba lui 
drăciască, un ied tărcat îl priveă batjocoritor. 

Sovaind, intră în casă. 

Femeia care nu ştiu ce tot robotea, când 
îl văzu intrând, il privi numa: cu coada 
ochiului, şi nu-l întrebă nimic. Dar nici el 
nu deschise gura. Parcă n'aveau nimic 
de spus. 

După ce se mai învârti prin casă, femeia 
esi afară. Trecu oftând prin ocolul desert, 
se îndreptă spre pârleaz şi sărindu-l, apucă 
pe poteca dintre vlăstan şi încet-încet o 
luă spre pădure. 

Dănăilă se lăsă pe marginea patului, şi 
rămase acolo ca prostit, cu picioarele spân- 
zurate. Apoi, începu să-şi bată opincile ca 
să le scuture de colb, sâsâind printre dinţi 
un cântec ce de mult nu-l mai cântase. 
Afară se auziră râsete copilăreşti, şi îndată 
intrară, sgomotoşi, un băiat şi o fetiţă. 
Cum dădură cu ochii de Dănăilă, amutira, 
şi sfiosi, ţinând atintifi ochii rotunzi asupra 


148 ALEXANDRU CAZABAN 


tatălui lor, se .ipiră de peretele cuptorulu. 
O albie, jumătate vârâtă sub pat, se mişcă 
ușor, şi un scâncet de copil necaj} liniştea 
din casă. Fetiţa alergă şi aplecându-se asupra 
albiei,—cu grija şi cumintenia unei mame, 
— începu s'o legene, soptind, tot deodată 
o melodie leşinată, cu note adormitoare. 

Dănăilă, fără să-și întoarcă spre ea capul, 
își trase picioarele în pat, se întinse pe 
spate şi închizând ochii, gemi înăbușit. 

Când femeia intră, cu brațul încărcat de 
găteje, bărbatul e: horăia adânc. 

Ochiurile celor două ferăstruici începură 
să-şi piarză străvezenia, prinzând o culoare 
plumburie care se închidea din ce în ce 
mai mult, cu cât umbrele serei năvăliau 
tot mai dese, tot mai întunecate. 

Omul dormea aşa de greu că nici nu 
simți când îl sgâlțiară ca să se scoale pentru 
masă. 

Întrun târziu tocmai, — Dănăilă sări ca 
speriatîn mijlocul casei. Luna cădea grămadă 
pe fata lui, luminându-i ochii rătăciți, obraji 
supti... 


Mugise un bou... Da, il auzise bine: era 


FARA BOI 149 


mugetul plângător al lui Boian... «Cum de 
uitai ca să-i adap de-cu-seara? !» 

Se năpusti la uşă. In tindă puse mâna 
pe căldare, şi esind afară, cum era năucit, 
se şi îndreptă spre fântână, când, de-o-dată, 
se opri ca trezit dintr'un somn de lunatec. 
Toată nenorocirea lui, — ocolul pustiu,—o 
avea înainte poleită în argint de lună. 

După ce se învârti de câte-va ori prin 
ograda, se lăsă oftând pe prispă. 

Era în noaptea aceea atâta lurmnină că se 
deosebia şi umbra unui fir de paiu. Crucea 
bisericei se vedea întreagă, cu razele ei de 
fier, reci şi subțiri, din care una eră strâmbă. 

Dănăilă îşi aminti că aşa eră ea sucită 
chiar de când o adusese meșterul, şi par'că 
vedea acum pe neamftul cel îmbrăcat în 
straie albastre, pătate cu uleiu de rapiţă, 
cățărându-se ca o mata pe acoperemântul 
lunecos al bisericei, ca să aşeze crucea... 
Eră beat şi cântă. Când s'a dat jos de pe 
biserică, a intrat în crâşmă, şi a băut toată 
noaptea... A rămas apoi în sat vre-o săp- 
tămână, — umblând hai-hui, fără de nici un 
rost,—până ce intr’o zi şi-a găsit de lucru 
la o moară din apropiere... N'avea bietul 


150 ALEXANDRU CAZABAN 


neamt, nici casă, nici pământ, nici vite... 
Era singur de capul lui... Spunea că fusese 
şi el odată cu rostul lui, dar de când un 
foc îi arsese atelierul, umblă aşa fără că- 
pătăi, fără familie, fără prieteni... dar asta 
nu'l oprea ca să fie vesel şi să cânte, mereu 
să cânte... 

Pădurea aruncă o umbră deasă, inegrind 
jumătatea din coasta dealului sub care dormea 
satul, adâncit într'o linişte de pustiu... 

Un liliac, desprins din umbra pădurei, 
făcă câte-va învârtituri repezi d'asupra oco- 
lului, se repezi par'că supărat spre locul 
unde sta Dănăilă, si cât p'aci să-i atingă 
fața cu aripa lui unsuroasă, dar se ridică 
îndată în sus, se mai suci de câte-va ori, 
apoi se îndreptă spre bisencă, pierind de- 
odată în negrul clopotniței. 

Dănăilă esi în portiță, şi rămase acolo 
stâlp, privind în lungul drumului tăcut, unde 
nu se mai cunoşteau nici urme de roți, 
nici de talpă omenească, aşa îl acoperise 
colbul. 

Din inima pădurei porni, înfiorând valea, 
tipetul straniu al huhurezului. | 

Dănăilă, se zmuci din locul său şi intră, 


N - a m, un 


FARA BOI 151 
cu inima sfârşită in casă. Şi desi simţea 
că-l vine leşin, — asa îl supusese foamea, — 
totuşi nu se gând! să mănânce, şi se culcă 
din nou. 

A doua zi, se sculă cu faţa gălbegită 
ca după boală. Sutletu-i zbuciumat se li- 
nisti, cum S'ar linişti şi o mare tulburată 
pe care ar prinde-o gerul îngheţându-i ta- 
lazurile. O posomoreală mâhnită îi înăsprise 
trăsăturile feței, altă-dată atât de blajină. 

Cum sta aşa în casă, nehotărât, îi veni 
în minte de-odată neamtul cela cu bluza 
albastră. «A dracului sărăcie... toată ziua 
canta!» 

— Care sdaracie?—il intrebafemeia mirata. 

Dănăilă nu-i răspunse nimic. Se sculă 
numai de la locul lui, se apropiă de lada de 
pe pat, şi începi să scotocească în fund. 

Femeia il văză scoțând de acolo punga 
cu tot ce putuse pune la o parte, dar nu 
îndrăzni să-l oprească nici cand îl văzu . 
chiar că se îndreaptă spre uşă. 

ȘI în seara aceia, bietei femei nu-i veni 
să crează ochilor, vâzându-şi bărbatul in- 
trând în casă, abia tundu-se pe picioare 
de beat ce eră. 


152 ALEXANDRU CAZABAN 


Cand se trezi, Dănăilă avù momente de 
mustrare de cuget. Se dojeni singur că în 
loc s'adune acum bani, se pusese să risi- 
peasca şi putinul ce-l mai avea. Femeia îl 
povatui să se ducă la arendaş ca să'i ceară 
cu imprumut bani, şi să-și facă boi la loc. 

O ascultă şi se îndreptă spre curtea boe- 
rească. Da, i-a fost destul numai s'audă 
glasul boerului strigând din scară, ca să-i 
piară pe loc pofta de a mai sta de vorbă 
cu el. 

Și, ca să nu râdă muerea de slăbiciunea 
lui, în loc să se întoarcă acasă, intră 1a- 
răşi în cârciumă ca să se mai oteleasca... 
«tot o să-i vorbesc ieu grecului!» 

Intr’o săptămână, punga se goli. 

Un hpovan tinea in sat o băcănie unde 
găsea tot ce iti trebuest2, ca la oraş. Li- 
povanul mai avea o parte bună: dădea banı 
cu împrumut, pe amaneturi. 

Dănăilă intră în băcănia care mirosea a 
peşte, frânghie şi gudron. 
= — Jupâne Vasca, să-ți aduc plugul?... că 
mi-ar trebui vre-o trei-zeci de lei... 

— Să-l aduci... 


.. ees 


FARA BOI 153 

ŞI a doua zi, nevasta lui Dănăilă începu 
să bocească în gura mare, şi cât p'aci era 
săi scoată ochii lipoveanului, când acesta 
veni să-şi ridice amanetul. 

N'a bocit femeia numai odată, că de a- 
tunci de multe ori a mai intrat lipoveanul 
în ograda lor. Intr’un rând a ridicat roatele 
carului, în alt rând coşul şi tânjala... 

Da’ dacă se supără femeia, mult se bu- 
cură cârciumarul, căci de cate ori trecea li- 
povanu spre Dănăilă, ştiă el că în ziua 
aceea avea musteriu bun. 

In cât-va timp, lui Dănăilă îi merse ves- 
tea că eră cel mai betivan din sat. De 
multe ori era cules din noroaie si adus fara 
simtire acasă. 


* 
% * 


Trecură doi ani... 

Vântul pusturei bătuse peste gospodăria 
lui Dănăilă. Ograda eră de mult desgră- 
dită... Nici urmă nu se mai vedea de poartă 
sau portiță... Fusese grea de tot iarna din 
urmă... ŞI pădurarul ar fi făcut moarte de 
om pentru un brat de uscaturi... 

Se desprimăvărase, că nu mai era mult 


164 ALEXANDRU CAZABAN 


pana’n Paşti, dar cerul încă nu se limpezise 
de norii iernateci... 

Cârduri repezi de grauri dădeau târcoale 
ocoalelor, neîndrăznind să se depărteze de 
sat, şi să se abată spre locurile deschise 
unde vânturile, — une-ori aducătoare de ză- 
padă, — colindau nesupărate... 

In casă se auziră strigăte aspre, apoi 
plânsete infundate de copi. Deodată, usa 
se deschise cu vuet mare, și în prag esi 
Dănăilă cu ochii aprinsi, suduind în gura 
mare... Un căţel jigărit începi să se gudure 
în jurul lui, lătrând prieteneste. 

— Nie, sătul de foame!... strigă Dănăilă si 
izbindu-l cu batul plecă mormăind.. 

Fact abia câțiva paşi si se opri. Ducân- 
du-si mana streasina la ochi, se uită în lungul 
drumului, când plecându-se, când înălțân- 
du-se. Nu-i venea să creadă: Din capul 
ulite: negre, legănându-şi crupele lor albe, 
doi boi mari, — plăvani, — înaintau la pas. 
In urma lor veneau Sava consilieru şi băra- 
tu-su lui Vlastaru. 

— Ei muiere! — strigă Dănăilă, — es 
de vezi şi tu!... 

Femeia se arătă. Când zări boii cari 


FARA BOI 153 


abia isi descleştau picioarele din noroiul 
cleios, ţipă ca o sănită din minţi. Apoi ist 
duse mâna la gură şi alergă înaintea lor. 

Intro chpă fu lângă iei şi începu să-i 
mângâie şi pe bot şi pe trunte, şi între 
coarne. 

— Doamne! Doamne! Ce minune! 

Dănăilă se trezi ca dintr'un vis urât. Faţa 
i se lumină, ochii 1 se limpeziră şi, până şi 
semnul cel adânc de lângă gură, par'că se 
Stersese. 

După ce că ii întrebă pe cei doi oameni 
de chipul cum au fost descoperiți boii, luă 
dobitoacele de funie şi se îndreptă vesel 
spre casă... Dar cum văzu pustiul din jurul 
locuinţei, se întunecă iarăşi. 

— Na muere!—strigă aspru, dându-i funia. 
boilor. Na leagă-i bine, unde-i şti... Numai 
să nu-i fure iară, că mă faci să intru în ocnă. 

Și plecă întrebându-se supărat: 

— Nici acu, n'are să-mi deie el mie ra- 
chiu pe datorie? !... 

A doua zi, — din zori — Dănăilă îşi pornì 
bon la iarmaroc... 


146 ALEXANDRU CAZABAN 


—— — - ee ee eee 


neprimitoare de adăpost, — drumetul se 
apropiă de satul lui. Când trecă de branistea 
mânăstirească, şi ajunse în culmea dealului, 
isi plecă nesatios ochii asupra satului, cău- 
tându-şi casa... Uite, curtea boierească naltă 
şi albă, cu ocolul gemând de vite, cu hamba- 
rurile lungi acoperite cu tablă roşie, peste 
care se purtau cârduri pestrite de hulubi 
inselbataciti. Uite şi casa lui Petru Ghindoc, 
a popei, şi a Sâmboteanului, încă neispră- 
vită... A lui nu se vedea, gi nici n'avea de 
unde să se vadă că eră înfundată în cealaltă 
văgăună, tocmai hăt-încolo, sub coasta pă- 
durei. Nueră mai bine dacă o zidea lângă 
a lui Vlăstaru, cum chitise de la început?! 
Atunci cui "i-ar fi dat mâna să se apropie 
de ocolul lui? lar acum, ar fi văzut de 
departe dacă bou îi sânt în ocol. 
Coborând râpa în grabă, ajunse în drum. 
Da nu o luă deadreptul în sat, ci coti în 
stânga, pe o uliţă din margine, care dădea 
drept în poarta lui. Se apropiase de casă 
și deşi îşi zgâia ochii doar o vedea albind, 
după gardu ocolului, spinarea boilor, totuși 
nu pută zări nimic căci parcă eră un făcut: 


FARA BOI 147 
nu ştiu cine descărcase un car de crăngi 
stufoase, tocmai lângă ograda lui. 

Da când deschise poarta, îi se pări că 
cerul se întunecă. Ocolul eră pustii. Numai 
dintr’un colt, râzând parcă în barba lui 
drăciască, un ied tărcat îl priveă batjocoritor. 

Sovaind, intră în casă. 

Femeia care nu ştiu ce tot robotea, când 
il văză intrând, îl privi numai cu coada 
ochiului, si nu-l întrebă nimic. Dar nici el 
nu deschise gura. Parcă n'aveau nimic 
de spus. 

După ce se mai învârti prin casă, femeia 
esi afară. Treci oftand prin ocolul deşert, 
se îndreptă spre pârleaz şi sărindu-l, apucă 
pe poteca dintre vlăstari şi încet-încet o 
luă spre pădure. 

Dănăilă se lăsă pe marginea patului, şi 
rămase acolo ca prostit, cu picioarele spân- 
zurate. Apoi, începi să-şi bată opincile ca 
să le scuture de colb, sâsâind printre dinţi 
un cântec ce de mult nu-l mai cântase. 
Afară se auziră râsete copilăreşti, şi îndată 
intrară, sgomotosi, un băiat şi o fetiţă. 
Cum dădură cu ochii de Dănăilă, amutira, 
si sfiosi, ținând atintiti ochii rotunzi asupra 


138 ALEXANDRU CAZABAN 


— ee se Oe ae = — 


Popa, — cel rusesc — îl sfătui s'aprindă 
o lumânare de cel puţin cinci chilograme. 

Ii ascultă sfatul. 

Cu sufletul mai uşurat se întoarse acasă. 

Smerit căzu in fata icoanelor, — care 
prindeau aproape un perete întreg — și se 
puse pe mătănii, până ce umbrele nopte! 
năpădiră în odaie. 

Totuşi avù somnul tulburatde visuri su- 
părătoare : Părea că Zagănul se umflase 
şi că apa lui verde şi rece înnecase orașul, 
colnicul şi moara... 

Se sculă şi mai chinuit de grije... Cu 
paşi şovăitori porni de-acasă. 

Dimineaţa eră tristă. Dinspre Deltă, de 
peste pustietatea largă a apelor, venea vânt 
rece si pătrunzător de sfârșit de toamnă. 

Dangătul clopotului dela biserica lipove- 
nească sună ca de înmormântare. 

Morarul luă drumul din spatele oraşului, — 
pe marginea Zagănulu: — trecând pe cărarea 
șerpuită, pe care o inndbuseau pe ici-colo, 
burienele tufoase ce îşi încâlceau vitele in 
calea omului... 

Cârduri, cârduri de păsări de baltă, cu 
tipete tânguitoare se perindau, unele după 


MOARA LUI SIMIONOFF 139 


eee Ce -a CO —— 


"altele, peste oglinda lacului însângerat in 
bătaia răsăntului. 

Simionoff, după ce sări mai multe pâr- 
leazuri, dădu în «ulifa Tătarilor», uliţă tă- 
cută, fără zare şi strânsă între garduri în- 
nalte, mai înnalte decât acoperişul caselor. 

Când ajunse la margine, unde zarea se 
deschide largă, Simionoff rămase încre- 
menit în loc, ca şi când paşii lui s’ar fi în- 
fipt deodată adânc, — ca nişte ţăruşi — în 
pământ. 

Sus, pe teşitura aspră a colnicului, flu- 
tură pustiul... 

Bietul morar ar fi putut să creadă că 
moara lui se innaltase la ceruri — să stea 
la dreapta celuia cărui popa îi aprinsese 
o lumânare de cinci chilo, — dacă coasta 
colnicului n’ar fi fost presărată de scân- 
duri, bârne, leaturi, scoabe şi toate rămă- 
sitile pământeşti, si tot materialul din care 
eră alcătuită aceia care odată fusese moara 
lui Simionott. 

Jos, la poalele colnicului, într'o frateasca 
unire, se adunaseră toate mahalelele din 
împrejurimi. Si ruşii şi bulgarii si turcii şi 


130 ALEXANDRU CAZABAN 


toarei sale, suspină în ascuns, şi seara ador- 
mind — fără sărutarea caldă a unei mame, 
— suspina ca şi cățelul sgrebulit în paie. 

Si sgrebulitul, şi el, în trecutul lui numa: 
de opt zile, îşi avea şi el povestea, lui tristă. 

Abia se născuse, și o mână nemiloasă îl 
smuci de la sânul îndestulător al catelei, a- 
runcându-l lângă gardul unui maidan părăsit. 

Mai multi copii de şcoală, — între care 
eră şi Jenică, —- îl-'găsiră aproape amortit de 
foame. Un băiat vru s’arunce c’o piatră in 
lepădat, ca să-l omoare, dar Jenică îl opri: 

— Las' că-l duc eu acasă... 

Din ziua ceia, pe Jenică nu-l mai ingriia 
alta, decât soarta bietului părăsit. Cum 
scăpă de la şcoală, dă fuga la şură și nu-l 
scotea de acolo nimic decât ora mesei. Jar 
coana Marita nu înțelegea de loc ce il tot 
tinea pe băiat in fundul curții, de nu-și 
mai vedea nici de lecție... 

Vântul începu să bată mai tare, iar su- 
flarea lui se strecură rece printre crăpă- 
turile dintre scândurile rău îmbinate ale 
şurei. Căţelul începu să tremure schionând 
ușor... 

Jenică se ridică şi luîndu-l în brațe, în- 


SUFLET DE COPIL 131 


cercă să-l încălzească la piept. Apoi mân- 
gâindu-l, începă să'i vorbească: 

— Las'că te faci mare... O să dormi 
sub vatră in bucătăne... O să latri tare, si 
tuşa n'o să-ți rupă piciorul ca lui Bursuc, 
că tu n’o să fn rău: no să musti decât 
pe pungași... 

Vocea servitoare: se auzi, strigându-l la 
masă. Copilul lasă uşor cățelul în culcus. 

Inainte de plecare, se pregăti să-l mai 
hrănească odată. Dar n'apucă să ducă ciasca 
la botul catelului, când tresări înspăimântat, 
La spate, auzi un toşnet supărat de fuste, 
şi îndată o voce aspră, aproape bărbătească 
întrebă restit: 

— Ce faci acolo, plodu dracului? 

Jenică nici n’avi timp să'ntoarcă fata, si 
se şi simți umflat de brat, şi repezit in 
cel-lalt colt al surei. 

— De unde dracu mi-ai adus turba asta 
in casă, ticălosule? — strigă mătuşa, vânătă 
de ciudă, zărind jos pe catelusul ce putnea 
pe nas laptele cu care il innecase, în spaimă, 
binefăcătorul său. 

Copilul amuti şi îl prinse tremuriciul, 


132 ALEXANDRU CAZABAN 


a eR azi 


văzând că se umflau peste măsură cele două 
vine dela fruntea mătușşei. 

— Na, mai joacă-te acu! — strigă femeia 
prinsă de o nepotolită furie. 

Si sub ochii înspăimântați ai copilului, 
întinzând mâna, înşfăcă de jos — cu repe- 
zeala ulului, — stârpitura pe care o ridică 
în sus şi o izbi apoi cu putere în pământ. 

Jertfitul rămase întins fără să se mai 
sbată... Numai cele două picioruse din față 
se sgârciră la piept ca şi când ar fi vrut 
să ceară îndurare...... 

Copilul încremen) cu buzele strânse. 

— Haide sus! — îi strigă mătuşa, şi il 
scoase afară din şură, târându-l de mână.... 

Când intrară în casă, coana Marita, mai 
potolindu-se puțin, îi zise: 

— Ada cartea de citire, şi să-mi citeşti 
lecţia de mâne.... 

Copilul se supuse, suspinând tăcut. 

Dar când deschise cartea, în loc să citească, 
izbucni de odată,în plâns cu hohote, şi des- 
nădejduit îşi lăsă capul pe pagina rece, pe 
care se încălceau rândurile negre gi nein- 
telese... 


st Lal Cl zi 


MOARA LUI SIMIONOFF 


oo 


us, pe tesitura aspră a colnicului cu 
coastele stâncoase, la răscrucea vân- 
turilor, stă cocotata, semeata par'că 

moara lui Ivan Simionoff. 

Pe timp liniştit, — când nici apele Zaga- 
nului, — în care colnicul îşi scaldă umbra" 
întunecată, — nu se increteau, nici papura 
nu-şi tremură vârfurile simtitoare, atunci în 
jurul morei încremenită cu lopetile întinse 
ca brațele unei cruci, eră tăcere adâncă. Dar 
cum adiă putin vântul, înclnând uşor vârful 
papurei şi tremurând umbrele în apă, îndată 
moara se insufletea; lopetile’1 se prefăceau 
în aripi fâlfâitoare care o sgâlțiau aşa de 


134 ALEXANDRU CAZABAN 


tare că par'că ar fi vrut s’o ridice pe sus, 
în văzduh. 

In preajma ei atunci începeau să misune 
oamenii... Se deosebea, de departe, morarul 
Simionoff — în bluza lui de un ros aprins — 
cum se purtà de ici-colo, orânduind descăr- 
carea sacilor de grâne. 

li rămăsese 'moara ca moștenire dela 
părinți. Eră cea mai mare și mai căutată 
dintre morile de vânt care strejuesc, ca mici 
cetăţui, în jurului oraşului Tulcea. 

Pentru Simionoff, această moară eră ogorul 
lui, tara lui, viata lui... O avea în suflet de 
când deschisese ochi şi în afar’ de ea 
pentru dânsul nu mai eră o altă lume. Multt 
au vrut s'o cumpere, dar el nici n'a voit 
s'audă. 

Intr'o zi, la poala colnicului — unde de 
obiceiu poposeau căruțele şi carele ce adu- 
ceau grâne la moară, — se opriră două 
trăsuri boeresti, din care săriră vre-o câțiva 
domni. Cu anevoe ei urcară suişul repede 
al colnicului, vorbind tare între ei. Când 
au ajuns pe culme, se opriră nu departe de 
moară, De acolo, prinseră sâ crutreere din 


MOARA LUI SIMIONOFF 


——— — -—— - — —. Āe 


135 


ochi priveliştea stăpânită de seninătatea 
înnălțimei. 

Cu toți se arătau aşa de surprinşi de ceia 
ce vedeau, încât ai fi crezut că pentru întâia 
oară, suiră colnicul a cărui frunte cutezătoare 
păreă că ameninţă şi Dunărea, silind’o să-şi 
schimbă drumul şi să facă o cotitură largă 
înainte să ude marginea de piatră a portului 
dobrogean. 

Arătând spre moară, unul dintre domni 
zise : 

— Acolo'i locul cel mai nemerit!... Aci 
trebue ridicat... 

-— Da, da! — incuvuntara cu viociune 
cu toți deodată. — Da, aci e poziția cea 
mai frumoasă... De aci monumentul, va fi 
văzut tocmai din Isaccea... 

Prins de o prevestire ciudată, Ivan esise 
din moară şi apropiindu-se, cât putu, de 
cei care vorbeau, începi să tragă cu ure- 
chea, doar o află pricina ce împinsese, prin 
locurile lu: sălbatice, pe aceşti domni care 
nu semănau întrun nimic cu obişnuiții lui 
muşterii. 

Si tresări chiar, când văzu, îndreptându-se 
spre el, pe unul din boeri. 


166 ALEXANDRU CAZABAN 


trecerea unui copil, — unui adevărat cio- 
bănaş cu zeghe şi cu opinci. Prin între- 
deschizătură, zării în băncile înşirate, elevii, 
— toți la fel cu ciobănaşul — cu capetele 
lor mici aplecate asupra catetelor de scris... 

Ciobănaşul, zănndu-mă, încremeni cu ochit 
în geamandan. Când vrui să-l întreb, co- 
pilul se dete sfios cu câțiva paşi îndărăt; 
lar când văzù că înaintez, începu să cli- 
pească repede din ochi, si speriat par'că, 
întorcându-se în vârful opincilor, dădu buzna 
pe usa de unde venise. larăşi rămăsei singur, 
nedumerit... Nu aşteptai însă mult, căci iată 
că uşa se deschide din nou, şi o frunte, 
îngrijitor de încăpăţânată, se 1vi... Doi ochi 
cu luminele răstite mă spionară din între- 
deschizătură... | 

— Varog... cudomnul învăţător am aface? 
— il întreba plecându-mă uşor. 

— Da, cu el.... cu dirigintele!... 

ȘI stăpânul locasului de lumină, pds dârj, 
cu pieptul înainte, cu ochii în ochii mei. 

lh tăcui cunoscut pe dată, scopul so- 
sire1 mele... 

Dacă iaşi fi spus că vin din lună, cu 
însărcinarea să dresez hipopotami din Vä- 


CELE DOUĂ TABERE 167 


Á e ee 


leni, şi totuși d. diriginte nu trebuia să-şi 
holbeze ochii aşa cum şi-ia holbat, auzind 
că vin şi eu ca învăţător în satu lor... 

Câteva minute rămaserăm tacuti unul in 
fata altuia: eu aşteptând să-mi vorbească, 
el neştiind ce să-mi spue. 

Tăcerea lui începu să mă surprindă. Cre- 
zând poate că no fi auzind bine, şi că în- 
telesese pe dos ceea ce îi spusesem, sco- 
tocii îndată buzunarul hainei, şi scoțând or- 
dinul de numire, i-l pusei sub ochi. 

Aşteptam să 1 se lumineze fata, dar, spre 
mirarea mea, cu cât profesorul citea, cu 
atât fruntea 1 se întunecă mai mult. După 
ce citi ordinul, începu să mă măsoare din 
cap în tălpi, cu atâta neîncredere ca şi când 
nicl nu era de închipuit că eu puteam 
fi cel pomenit în numire. 

Mai citind pentru a treia oară hârtia, se 
îndreptă spre usa din stânga pe care cră- 
pând-o uşor, strigă: 

— Domnule Popea!.... la poftim şi d-ta, 
d-le Popea! | 

O altă frunte se ivi, dar mai putin în- 
tunecată. 

— Vin şi d-ta!.... Auzi, domnul spune 


168 ALEXANDRU CAZABAN 


—_—_ .— — —  —- m aaa ar 


ca e numit in postul al treilea, — zise diri- 
gintile, punând sub ochii tovarăşului său 
de muncă, numirea mea de învățător... 
D. Popea încrutându-și privirea, începù 
să dea din umeri cu mare nedumerire. 
Şi n'am ştiut ce să mai cred, când îi 
văzui pe amândoi că se retrag întrun un- 
ghier mai depărtat și că încep să sopteasca 
acolo aproape în taină. 
Simteam că-mi pierd răbdarea.. Imi venea 
să mă apropii de ei şi lestrig în fata: 
«Da bine, d-lor, ce va apucat?!.. Ce, e 
o minune ca să fie cineva numit învăţător 
în satul d-voastră?»... dar mă străpânii și 
mam mulțumit să-l întreb: | 
— Care clasă îmi dati mie? 
Întrebarea mea îi puse par'că în. mare 
încurcătură. 
Închipuindu-mi, cine ştie, poate că nu ne- 
merisem satul, îi întrebai: 
— Vă rog; nvi asta comuna Văleni? 
— Ba da! — îngână dirigintele. — Da 
vezi noi nu ne aşteptam... Hm !... mare co- 
medie ! Cum se încurcă lucrurile, domnule!... 
— Ce, poate nu mai e loc de învățător? 
— Ba este!... Cum să nu fie, că doar 


CELE DOUA TABERE 169 
Comuna Pa cerut... Si noi ne agteptam... dar 
ce să vă mai- spui acuma?... D-ta ai tot 
dreptul... Doar ai act:... numirea oficială!... 
Nu-i aşa, d-le Popea, că noi trebue să-l 
primim... Dumnealui e în regulă... are nu- 
mirea... 

— De sigur! — încuviință d. Popea, dar 
numai din vârful buzelor. 

Putin mai încurajat, urmai: 

— Mă rog, de ce găsiţi că e o încurcă- 
tură ? 

— Nu" nici o încurcătură... De ce să fie 
o încurcătură ?.. Dar vezi, d-ta,.. politica... 

— Care politică? 

În loc de orice răspuns, dirigintele îmi 
zise : 

— Noi trebue să intrăm acum în clas... 
ca să dăm drumul băieților. D-ta.... mai 
așteaptă... 

Si iată-mă-s iar singur în sala goală. Nu 
mai intelegeam acum nimic. Ca să ies odată 
din nedumerirea asta, mă hotărâi să mă 
duc la primărie, crezând că poate pe acolo 
oamenii erau mai de’ntelegere. 

Abia tăcui câțiva paşi şi mă auzi strigat 


170 ALEXANDRU CAZABAN 


din urmă... Cei doi învățători imi făceau 
semne ca să' aştept. 

Ajungându-mă, dirigintele mă întrebă: 

— Ñi acu, încotro? 

— Să-l caut pe domnu primar... 

— Nun nevoie... Las’ că-l chiem eu. 

Cum tocmai treceau pe lângă noi scolar 
insirati in turmă, dirigintele opri pe unul 
din ei și-l trimise după primar. 

Dar băiatul nu mai avù nevoie să înde- 
plinească porunca domnului învăţător, căci 
iată din capul liniei, venea, îmbrăcat nem- 
teste, părintele comunei Văleni. 

Când se apropiă şi dete cu ochii de mine, 
facu din cap în semn de întrebare către 
cel doui învăţători. 

— D-ta eşti d. primar?—il intrebai, iesin- 
du’ înnaite. 

— Da... 

— Eu sânt învățătorul cel nou — îi zise! 
intinzandu-1, cu bucurie, mâna. 

— Se poate ! — îmi răspunse scurt, dând 
numai din cap. 

Unul din învățători, adăugă: 

— Da, ele numit... are numirea la el... 

— Cred !—mormai primarul, privind crunt 


CELE DOUA TABERE 171 


în pământ... Mustata parcă voia să'i stră- 
mute nasul, aşa se umflase deodată buza 
cea de sus. 

Cei doi învăţători îl priviră cu adevărată 
compătimire. 

Mă simţeam prins de slăbiciune. Fiorii 
istovitori ai foamei mă supărau fara îndu- 
rare... Cu ochi cătam acum vre-o crâşmă 
unde puteam să-mi potolesc foamea... 

D-l Popea, întrebându-şi ceasul, fact de- 
odată : 

— Bine, dar noi azi nu mai mâncăm? 

Gasi prilejul să-l întreb : 

— Da eu unde ag putea găsi ceva de 
gustare ? 

După oarecare gândire, dând din umeri, 
învățătorul răspunse: 

— De... cam greu !... La noi trebue să 
fii familist ca să-ți poţi avea rostul... Altfel 
mori de foame... N'am patit’o şi eu când 
venii aici pentru întâia oară ?!... Ce crezi ca 
poți găsi la crâşmă? ...la câți-va covrigi 
uscați şi castraveți acri... 

— Cum, d-ta nu esti familist? — mă în- 
treba, aproape mirat, dirigintele. 

Eu care ştiam bine că n'aveam în gea- 


172 ALEXANDRU CAZABAN 


mantanul meu nici o familie, dădu din 
umeri. 

— Greu atunci... greu de tot... 

In urmă, după un îndemn al primarului, 
cu toții făcură o mișcare gata de plecare. 

— Cum, mă lăsați pe drum? — îi în- 
treba: aproape rugător. — D-ta, domnule 
primar ai trebu) să mă duci la o casă de 
oameni. Le-oi plăti pentru cât timp voi 
stă în gazdă. Nu vedeţi că abia mă tin pi- 
cioarele ?.. 

— Ce casă d-le? Par'că aci oamenii au 
de dat case cu chirie ca la oraș... aici e 
greu... Are dreptate d. învățător: mon de 
foame dacă nu esti familist ! 

— Te cred, d-le primar! Dar nu inte- 
legi că nu pot deveni acum în pripă fa- 
milist... numai ca să am dreptul să mă- 
nânc o bucată de pâine şi să-mi odihnesc 
oasele... D-ta eşti dator, d-le primar, să-mi 
faci rost de locuinţă... 

— Eu dator! — se supără primarul. — 
De unde vrei d-ta să-ți scot eu casă ?...Nu' 
aşa, d-le diriginte, că nu-s dator? _ 

— De unde să fii, d-le Costea ?... Parcă-i 
lege ?!.. 


CELE DOUA TABERE 178 


— — N — m... a eee —— —— 


Desnădăjduit, începui să privesc în toate 
părțile... Cerul se întunecase iarăşi... De o 
parte si de alta a liniei, casele mici și 
joase se înşirau tăcute şi neprimitoare cu 
ușile lor închise, cu ferestrele lor întunecate... 

— Va să zică noi ne ducem, d-le Costea, 
— zise dirigintele si imi întinse mâna. 

Dar înnainte să plece, se opri deodată. Și 
ceilalți se opriră şi se uitară cu toţii în 
lungul liniei. Din jos, venea în goană o 
căruță încărcată vârf cu haragi lungi, cu 
vârfurile tremurătoare. Doui cai suri, ageri 
şi aşa de bine ținuți, de păreau a fi boe- 
reşti, erau d'abea struniti de brațul voinic 
al unui om în vârstă, cu barba căruntă. 

Când căruța ajunse în dreptul nostru, o- 
mul sar) şi grăbit se îndreptă spre mine, cu 
fata deschisă, cu surâsul pe buze. Fără să 
se uite le ceilalți, îmi întinse mâna: 

— Sânt Dobreanu, învățător la pensie!... 

— ȘI eu noul învăţător... 

— Ştiu... mi-a spus-o Sfintia sa părin- 
tele... Da mă rog, ce stai aşa în drum, cu 
bagajul în mână? | 

— Ia, dumnealor, îmi spun că nw1 chip 
de găsit o gazdă în tot satul şi nici un 
codru de mămăligă... 


174 ALEXANDRU CAZABAN 


m eee a = 


— Hai, cu mine, d-le, că dor sântem cres- 
tini, ce dracu! 

Si aruncând o privire piezişe si aproape 
triumfătoare către primar şi cei doui învă- 
țătoni, îmi luă geamantalul din mână şi mă 
poftă, alături de el, în căruţa încărcată cu 
haragi... 

Când mă văzui la Dobreanu în casă, în 
fata mesei îndestulătoare, îl întrebai: 

Da, mă rog, de ce m’au primit asa de rau? 

Dobreanu îmi faci un semn tainic, şi 
aplecându-se la urechea mea, -îmi zise, ți- 
nându-şi râsu în mustață: 

— Hei, d-le!... fs opăriți săracii... Ei 
aşteptau să fie numit învățător băiatul pri- 
marului, căci aşa le făgăduise revizorul... 
De-acu înainte or să mă hulească gi mai 
rău, căci cred că eu am stăruit pentru 
d-ta!... Not sântem împărțiți, în două tabere: 
eu cu popa de oparte, primarele şi cei dow 
învățători, de alta... Aga’1 politica la noi... 
Dar las’ cam să-ți vorbesc alt'dată... 

Din seara aceia char, am fost socotit ca 
făcând parte din tabăra lui Dobreanu, şi 
deci un vrăjmaș primejdios al Costenilor... 


ilie = hoe 


Re Te = AA e N 


LL DOLLAR LARA 
A 4) 


SOS) ANN DS. LOU 
SAE BES SSE 


M 


RASPLATA UNEI OBOSELI 


ând Zamfir — lopătarul, — se aplecă 

gâfâind ca să-şi tragă lotca, pitită 

sub malul înăbuşit de burueni reci 

şi întunecate, se ridicară, în roiuri bâzâi- 

toare, supărătorii țânțari şi îi acoperiră mâi- 
nele şi fata. 

Fără să se sinchisească de nesuferita lor 
atingere, omul deprins să rabde, împinse 
lotca la limpezis, sări iute într'însa si, vâs- 
lind cu îndemânare, lunecă spre largul ghio- 
lulu, în luciul căruia se oglindeau, poso- 
morit, umbrele nopți. 

Scăpăriînd scânteien arginti din vârful 
lopetei, Zamfir mână iute, căci trebuia s'a- 
jungă, — odată cu revărsatul zorilor, — la 


176 ALEXANDRU CAZABAN 


es — — —— m e e OS a e 


grindul cel mare dela Ivanova, — tocmai 
lângă Dunăre, — unde întâlnise, zilele a- 
cestea, cârduri nesfârşite de rate si de gaste 
sălbatice. 

Voia să vâneze, cu orice pret, vreo câ- 
teva din aceste păsări, căci îl împinsese pă- 
catul să spue nevestei şi băeţilor lui, că le 
vada să mănânce carne în ziua de San’Chetru, 
să se înfrupte şi ei, că destul răbdase luni 
întregi, săturându-se numai cu mămăligă și 
apă goală. Și par'că şi acum sărmanul lo- 
pătar, îi vedea in față pe bietu hamisiti de 
dorul carnei, întinzând spre el mâini apu- 
cătoare, cu degetele aduse ca ghiara ulului 
când se repede după puiul de găină. 

Pe nesimţite, se stârni un vânt uşor, iar 
sutlarea lui caldă și aducătoare de miros 
de ploae, făcu pe vânător s’arunce spre 
cer priviri, îngrijorate. 

Din când în când, de după întinderea 
neagră a păpurişului, cerul s'aprindea de 
o scăpărătură paldă, îndepărtată. 

«Poate să n'ajungăpână aici ploaia» gârdi 
Zamfir, şi vâsli mai cu încordare, tind mar- 
ginea trestiei care în foșmtura ei părea 


RASPLATA UNE! OBOSELI 177 


că dojeneste vântul cu suflarea lui nea- 
stâmpărată. | 

Fulgerăturile se inteteau şi la lumina lor, 
— din ce în ce mai vie, — lopătarul băgă 
de seamă că mai bine de un sfert din bolta 
cerească, se căptuşise de un nor arămiu, 
care se întindea mai iute peste albastrul 
înstelat, decât lunecă lotca peste valul îm- 
potrivitor. 

«Nu scap!» oftă Zamfir si, carmindu-si 
lotca la dreapta, intră în altă gârlă, mai 
lată şi pe unde vântul își purtă nesupărat 
suflarea lui aproape îndârjită. 

Când negurile noptei se risipiră şi când 
începi să se desluşiască până si verdele 
închis al firului de papură, ghiolul intreg; 
se insufleti. 

Privighetoarea de baltă, — pângănitoare 
a numelui ce-l poartă, — cocoşeii, şi alți 
cântăreți ai mlastinei, stârniţi, din liniştea 
lor, se puse pe strigăte desnădejduite, al- 
cătuind, pe neaşteptate, un cor de sunete 
ciudate, asemănătoare hârşcâelei unor bri- 
cege rău ascuțite, cu care s'ar încercă ci- 
neva să tae snopuri întregi de trestie uscată. 

Zamfir nu mai vâslea. Lasandu-si lotca 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 


178 ALEXANDRU CAZABAN 


— 
————— —— a ——— — a 


să fie împinsă de vânt, strângea acum, în 
locul lopetei, patul legat cu sârmă al ru- 
ginei lui de puşcă. 

Pusca lui! Era o istorie întreagă cu pușca 
lui. Numai să fi avut timp să-l asculti, — 
maj ales când eră cu chef, — vorbindv-ti 
de pusca lui. 

«Ia o rugină, — zicea Zamfir cu o mo- 
destie rău ascunsă, — da n’o dau pe toate 
pustile din lume!... Unde duce pușca asta 
nici a sultanului nu duce! Păi nu eră să-mi 
dea pe ea,—un boer,—o sută de lei, când 
o văzut cât de departe am stuchit coge- 
mete pelican?! Da eu n'am vrut s’o dau, 
măcar că mă îndemnă si nevasta... De ce 
s'o dau? Mai bine mi-asi da sufletul! E, hei, 
câte gâste şi rati şi lebede chiar, n'am ucis 
eu cu rugina asta, cum o vezi? Da cine stă 
să le mai numere! Bătaia ei nu m'o dat 
niciodată de zminteală. Vânatul să fie atins 
numai cu un halic..., atât îi trebue, că vine 
la pământ ca trăzmt!... Puşca mea dom- 
nule, e otrăvită... Să ştii că-i otrăvită... 
Poti să râzi d-ta!.... Eu singur am otrăvit-o... 
Eu când am cumpărat-o, — dela un turc 
am cumpărat-o — am căutat un şarpe de 


? 


RASPLATA UNEI OBOSELI 179 
cei negri, şi după ce am umplut puşca 
numai cu iarbă, am lunecat şarpele pe tevie, 
şapoi am dat foc!... Tot sângele năpârcei 
o intrat în fier...» 

De pusca lopătarului se leagă şi o întâm- 
plare care a avut urmări dureroase pentru 
bietul român: Venise într'o zi perceptorul 
însoțit de un agent al său ca să-l «execute» 
pe Zamfir pentru o datorie către stat. 
După ce adunară toate boarfele din casa 
datornicului, voiră să puie mâna si pe pusca 
din cuiu. Atât i-a trebuit lui Zamfir. Cu o 
furie neînfrânată dete la o parte pe perceptor, 
și smuncind pusca din perete, ameninţă 
cu moartea pe acela care va îndrăzn! să mai 
facă un pas. Perceptorul, prefăcut în epure, 
nici nu şi-a dat seama cât de repede a ajuns 
la primărie. 

Pentru fapta sa — «ameninţare în exer- 
citiul functiunei» — Zamfir fu osândit la 
două luni închisoare, deşi jură pe cruce 
că arma nu fusese încărcată atunci când 
amenintase cu omorul. 

De atunci Zamfir fu scos din rândul oame- 
nilor cum se cade, si a trăit şi trăeşte ca 


180 ALEXANDRU CAZABAN 
vai de capul lui făcând pe lopătarul pe la 
pescarii ruşi, lipoveni sau greci. 

Agenţii pescarulor statului îl urmăreau 
capeun «contrabandist> dibaciu, şi dacă 
n'au reușit până acuma să puie mâna pe el, 
pricina e că bietul om nu făcuse nici o 
dată contrabandă. 

Si în chpa asta, lopătarul deşi nu se 
simţea întru nimic vinovat, şi deşi își avea 
toată mintea coprinsă de chipul cum ar 
putea mai bine să se lipească, — nebăgat în 
seamă, — de vânat, totuşi, din când în când, 
întorcea capul cu grijă să vadă dacă nu 
cumva e urmărit... 

Deodată, pe sub norul întunecat, un cârd 
de gâște, — fălfâind cu opintire ca să-și țină 
în aer plutirea lor greoaie, — trecu nu de- 
parte de lotca vânătorului. 

Un foc răsună. Din cârdul, prins de panică 
mare, o pasăre isi curmă scurt sborul, si 
ca şi când ar fi fost fulgerată, veni ţeapănă 
în jos, turtind, în căderea e: de plumb, un 
maldăr întreg de papură tânără. 

Zamfir, cu liniştea unui vânător încercat, 
îndreptă, fără să se pripească, lotca spre 
partea locului unde căzuse prada. Un gâscan, 


RASPLATA UNEI OBOSELI 181 
— aproape cât o lebădă —, înghemuit cu 
gâtul sub corp, plutea pe apa nelimştită 
care il hatina încoace şi încolo. 

Cu dibăcie ca să nu răstoarne îngusta 
lui lotcă, Zamfir se întinse spre pasăre, o 
înșfăcă de gât si cântărind-o din mână, o 
aruncă, cu un zâmbet de mulțumire, în 
fundul lotcei. 

Grăbit, se puse să-şi încarce arma, căci 
din toate ungherele cerului isvorau par'că, 
în cârdun numeroase toate neamurile pă- 
sărilor de baltă, adunate aci din toată lumea. 
Nedumerite, sălbătăciunele dădeau târcoale 
în jurul vânătorului şi tipand a alarmă, se 
îndreptau spre Dunăre, unde se stingeau 
deodată, după sălciele inecate într'o lumină 
albastră-vione. 

Cum sta vânătorul neclintit în lotcă, cu 
puşca gata pentru un al doilea foc, deodată, 
se simți atins de un strop de ploae, după 
care urmă un altul, şapoi altul, şi, pe loc 
se porni o ploae asa de repede că nu 
îngădui vânătorului nici timpul trebuitor să-şi 
ferească arma de udeală. 

Lopătarul începi să vâslească iute, lune- 
când peste apa care părea că clocoteste 


182 ALEXANDRU CAZABAN 
asa o umflau bulbucu ridicați de stropii grei 
ai ploaiei cu căderea piezişă si repezită. 

Unde trestia eră mai înaltă, își îndesă 
lotca, crezând să găsească acolo sub firele 
indoite de vânt, un adăpost îm potriva udelei. 
Dar nu eră chip să stea mult sub acope- 
rişul mişcător, si vânătorul fu silit să-şi 
pornească lotca înainte. 

Străbătând cu anevoe prin ploaia care 
îi luă vederile, nimeri sălcule. Aci însă era 
şi mai rău de stat, căci vântul scuturand 
ramurile încărcate de apă, inmultea şi mai 
mult numărul picăturilor. 

La grind eră scăparea! 

Acum ploaia eră aşa de deasă, şi bul- 
bucii săltau aşa de îndârjiți, încât nu mai 
știai dacă ploua de sus, sau dacă ghiolul 
împroşcă cerul, cu apa sa turburată. 

Cum ajunse la grind, trase barca pe mal 
si tremurând, — nu de frig ci de sfârşală 
— o răsturnă cu gura in jos, Lăsându-se 
apoi pe brânci, în mlădieri de animal care 
se târâie, lopătarul se strecură sub lotcă 
și rămase acolo închis ca sub capacul unui 
sicriu, în care picăturile băteau ca într'o 
darabană răsunătoare. 


RĂSPLATA UNEI OBOSELI 183 


Un miros greoiu de catran şi de peşte 
învechit, — duhoare pe care o împrăştiau 
pereții intunecati ai lotcei, — il fact pe lo- 
patar să-şi scoată capul afară, la aer. Şi 
cum sta așa cu duba în spinare, sucindu-și 
„în toate părțile gâtul pe care şi-l simțea că 
înţepeneşte, părea o broască-ţestoasă uriaşă 
care rămăsese acolo încă din vremurile pe 
când se retrăgeau apele umflate de potop. 

In starea asta chinuitoare, nu statu 
mult, căci ploaia după cum venise de 
repede tot asa încetă. Noni se risipiră, 
iar seninul cerului de un albastru nepă- 
truns, se arătă cald, linistitor. Vântul suflă 
uşor, şi de abia mai putea să împrăștie 
aburi cari se ridicau de pe fata apei încă 
tulburată. 

Topind, în bătaia luminei sale învăpă- 
iată, şi cei câți-va nori cari se încăpăţânau 
să-i impedice răsăritul, soarele isi arătă 
fata. 

Cum scăpă din închisoarea sa, Zamfir 
se îngriji de cutia în care tinea iarba de 
puşcă. Incredinţându-se că udeala n'ajunsese 
înăuntru, fata 1 se lumină putin. După ce 
se mai uscd, — cum putu, — la soare, se 


184 ALEXANDRU CAZABAN 


— 


urcă iarăşi în lotcă şi îşi făcu o cruce 
înainte s'atingă vâsla. 
Pe luciul liniştit al luminişului, lunecă 
o lişiţă. Când zări lotca, se ridică tipand 
şi zbură ras cu faţa apei, până ce ajunse de 
cealaltă parte a stufărişului, unde se afundă. 
Vânătorul o iertă. Scopul lui eră acum 
să intre cât mai repede în Dunăre, şi să 
treacă în ostrov unde își amintea că se 
află coliba unui lipovean bătrân, osândit 
acolo să păzească, până la moarte, gardurile 
Pescăriei statului. Voia să'i ceară o lulea 
de tutun, căci simţea că-l părăsesc puterile. 
După o vâslire de aproape o jumătate 
oră, lopătarul sosi acolo unde îl împinsese 
dorul tigdrei, dar ia-l pe lipovean de unde 
nu’. Apele crescând, trecuse mult de mal 
ŞI înecase coliba, şi cine ştie pe unde ajun- 
sese gardurile statului, cu lipovean cu tot. 
Și cum vânătorul isi aruncă privirea pe 
apa mută şi nepăsătoare a Dunărei, de-o- 
dată băgă de seamă că, de pe malul din 
potrivă; din salcule înecate până la mijloc 
se ivi o lotcă mare, înaintând grăbită, cu 
botul negru cătrănit, amenințătoare par'că 
Cea d'intâi mişcare a lui Zamfir, fu să 


RASPLATA UNEI OBOSELI 185 
puie mâna pe ghionder, să desclesteze 
lotca din mâlul în care o băgase, si luand’o- 
pe vărsătură, să se ascundă prin desime. 
Fie că-l ajunse oboseala, fie din altă pri- 
cină, lopătarul isi lăsă greoi brațul, şi ră- 
mase nemișcat, desi văzu bine că din cei 
doui oameni din lotca străină, unul purtà 
şapcă cu fir strălucind la soare. 

Dar parcă nu făcuse asa de rău că ră- 
mase pe loc, căci cei doi străini începură 
să cânte cu nepăsare, dovedindu-i lui Zamfir 
că numai gust de urmărit n’aveau. 

Deşi nu se liniştise pe deplin; totuşi vå- 
nătorul abia îi mai astepta, căci vedea 
acum putinta să capete o țigară. 

Dar când lotca se opri de tot, Zamfir, 
recunoscând în omul cu şapcă pe un agent 
al pescăriei statului, făcu un gest de ne- 
plăcută surprindere. Agentul însă il liniştì 
pe dată: 

— Ei Zamfire, cum o mai duci cu să- 
răcia ?! : 

Lopatarul, încredinţat acum pe deplin că 
nu maiavea dece să se teamă, îşi sprijini 
pusca de un arbore și, esindu-le înainte îi 
ajută la trasul barcei pe mal. 


186 ALEXANDRU CAZABAN 


Agentul sări sprinten, şi dupa ce îşi roti 
ochii căutând par'că ceva, îl întrebă pe Zamfir 
de una, de alta, iar când acesta îi cert o 
țigară, el îi întinse tabacherea plină. 

In timpul când vânătorul își umplea cu 
patimă luleaua, agentul care scormonise 
totul, dând cu ochii de vânatul împuşcat, 
alergă cu bucurie spre lotca cea mică. 

— Ei Zamfire, ce asta?—striga agentul 
ridicând în sus gâscanul, din pliscul căruia 
se scurgea un şiroiu de sânge îndoit cu apă. 

— Ia o gâscă... Ce să fie? 

— ŞI cu rugina asta ai impușcat-o ?— 
urmă agentul, punând mâna şi pe pușcă. 

— Cu... — răspunse vânătorul cuprins 
de bănuială. 

— Da «permis de vânătoare» ai d-ta de 
vânezi în balta Statului! — strigă stăpânul 
şepcei, răsucindu-şi mustata stufoasă sub 
care s'ascundea un rânjet de mare triumf. 

Faţa cea aspră a lui Zamfir, se înăspri şi 
mai tare: 

— Permis?... N’am. De unde să am, 
parcă eu mă tin acu de drăciile astea... Ia 
pentru băeți... 

— Simion ! — strigă funcţionarul statului 


RASPLATA UNEI OBOSELI 187 


pe omul care îi slujea de lopătar, — ia 
pusca şi gâsca asta si du-le in lotcă! 

Vânătorul întinzând înainte brațele vlă- 
guite, vru să se roage, dar agentul îl opri 
scurt cu privirea lui rece si neîndurătoare. 

— Nici o vorbă! a: contravenit față de 
articolul 1, 2 si 3 din legea vânatului. 

Si mândru că înşirase aceste vorbe pe 
care nu le’ intelesese nici vânătorul, nici 
sălcule, nici trestia, sari în luntre si lunecă 
pe Dunărea liniştită în undele căreia se res- 
frângea tainic albastrul cerului. 

Zamfir — lopătarul îl urmări cu ochii în- 
dobitociti. Când lotca vrăjmaşului cârmi, 
pierzându-se după malul ostrovului înăbu- 
site de ierburi înalte, vânătorul igi ridică 
ochii, şi parcă rămase uimit că albastrul 
cerului încă nu se intunecase. Tăcut îşi 
duse, apoi,luleaua la gură. Și când se urcă 
în lotcă, părea un om îngândurat de treburi. 
La început, lopătă încet, apoi mai tare şi 
tot mai tare. Deodată, vâsla îi sări din mână 
si căzu lângă trupul lotcei, ca o labă rănită. 

Lopătarul n’o mai apucă, şi lăsându-se 
pe spate se lungi în fundul lotcei din care 


188 ALEXANDRU CAZABAN 


m a = 


apa nu se scursese toată. Cu ochii deschişi 
privì cerul, peste albastrul căruia se purtà, 
ca o pată, rotirea neagră a unui vultur 
stingher. 

Zamfir oftă din adânc, închise ochii, și 
ducându-şi sub cap braţul ostenit, adormi... 


URMARIT... 


m 


anurile tăcute de grâu cu spicele 

uşoare şi insetate, s’aprinde par’ca 

sub văpaia soarelui dogoritor. Nori 

galbeni incarcati mai mult cu ploaie, ineaca 

zarile. Pe pământul sur al ogorului, păpu- 

soiul d’abia răsărit isi întinde ofeltă frunza 
încă tânără. 

E zi de sărbătoare. 

Câteva secerătoare, cu moriştele lor văpsite 
în roşu stau incremenite prin lanurile boe- 
reşti. In mijlocul cerului, soarele s'a oprit 
ȘI parcă nu mai are de gând să se clin- 
tească din loc. Câțiva prigori — aceste 
tainice păsări care nu se adapă decât cu 
picăturile de apă pe care le sorb de pe 


190 ALEXANDRU CAZABAN 
aripi în timpul când plouă — se învârtesc 
ametite, dând tipete tânguitoare. 

Pe drumul liniştit, stârnind nori uşon de 
praf alb, de praf galben, de praf negru, 
un om înaintează. Pare că e băut, asa il 
poartă paşii în dreapta şi în stânga. Dar 
după faţă, si după grija chinuitoare din 
umbra ochilor, se vede bine că drumetul 
nu esise dintr’o cârciumă, şi că o altă pricină 
îi făcea paşii şovăitori. Indoit sub povara 
unei sarcini de nuele, venea de departe, 
venea dela pădure, dela pădure care se 
vedea albastră, care se vedea neagră. 

De odată, se opri şi lepădă de-oparte le- 
gătura de nuiele. Cu un gest necăjit își 
scoase căciula, arătând un craniu lustruit 
de culoare cărămizei, în care soarele își 
înfipse pe dată razele lui terbinti. Dar omul 
nu le simțea după cum nu simţea nici 
sudoarea care curgea şiroaie pe obraji 
indspriti. Incepă să miște din mâini ca şi 
când ar fi dat cuiva socoteala de ceva. 
Bolborosea cuvinte fără sir. Percepție, da- 
torie, termen, achilare se deosebeau mai 
des în insirarea ragusita a cuvintelor sale. 

Uitând să-şi mai puie căciula, taranul se 


URMARIT 191 


îndreptă spre sat. Mergea vorbind, cu ochii 
în pământ cu tâmplele svâcnind. Cei cari îl 
întâlneau nu se mai uitau în urma lui căci se 
obişnuise să-l vadă vorbind singur, — ca ne 
bunu. Îl ştiau cu toţii că eră dator vândut, 
ŞI nici copiii acum nu-l mai râdeau pe badea 
Gheorghe când îl auzeau înjurând, sau îl 
vedeau amenințând, cu pumnul, spre casa 
agentului de percepţie. 

In sat eră horă la cârciumă lui Caţilă. 
Fluturându-și cămaşele lor albe în praful 
otbitor, flăcăii asudati sfredeleau cu tocurile 
lor potcovite, pământul de sub picioare. 

In dreptul cârciumei, badea Gheorghe 
oprindu-se să mai răsufle, îşi lepădă din 
nou sarcina din spinare. Eră tot cu capul 
gol şi aşa îl înfierbântase soarele că ochii 
se încinsese de sânge. lar când un flăcău 
voinic cu gura căscată dete un thiot ascuţit 
de bucurie selbatică, badea Gheorghe scuipă 
în pământ cu scârbă, şuerând printre dinți o 
suduitură straşnică. Nimeni nu-l auzi că 
prea tare scârțiă scripca, că prea sgomotos 
sdupuiau picioarele jucătonlor. 

Luându-şi iar sarcina, se îndepărtă întu- 
necat. Printre casele joase, cu acoperişe 


192 ALXANDRU CAZABAN 


de stuf, gata-gata să se aprindă de atâta 
fierbințeală, badea Gheorghe, luă drumul 
spre căsuţa lui din cealaltă margine a satului. 

Plecase la pădure de-cu-noapte, sub scli- 
pirea galbenă a stelelor, şi acum se întorcea 
cu frica in sân ca nu cumva să-l fi călcat 
iarăşi, în lipsă, agentul de percepție, «ti- 
călosul» care îl despoiase. — Nu-i mai ră- 
măsese în casă decât patul, dacă pat se 
poate numi o rogojină aspră svârlită pe- 
ste nişte scânduri tari. Și cu cât s’apropia. 
de casă, cu atât îl cutremurau fiorn la gândul 
că s'ar putea indepliniamenintarea agentului: 
că-l va scoate casa în vânzare de nu va. 
plăti, la termen, datoria. 

Casa lui, căscioara lui! 

Si acum o cata din ochi, de departe, de 
încă par'că să nu 1-0 fi ridicat cineva din loc. 

Se încrucişă cu un păcălici care îi zise 
în treacăt: 

— Dă fuga, bade, dă tuga, că nu ştiu. 
cine ţi-a lipit un pol pe uşă)... 

Badea Gheorghe îl auzi, dar nu-l pricep 
de loc. Mergea gâfâind... Căldura îl molest 
cu totul. 

De după împletitura deasă a gardului de: 


URMARIT 198 


nuele, casa lui badea Gheorghe se ridică 
tăcută, cu acoperişul înalt, cu muchea as- 
cuțită tremurând uşor în lumina care fierbea 
par'că de atâta văpae. | 

Se opri lângă pârleaz. Si cum picioarele 
îl hâţinau, îşi strigă, el singur, ca şi când 
ar fi vorbit boilor săi de la car: 

— Ho! ho... ho... boală!... 

Dar cum pas) pârleazul, şi faci numai 
câțiva paşi spre casă, scăpă deodată sarcina 
din spinare, iar ochii lui căzură înspăimân- 
taţi pe un petic galben de hârtie care pata 
usa drept în mijloc. 

— Agentul!... scrâşni omul şi rămase ca 
împietrit. Deodată, îl prinse un vârtej sit 
se pari’ că toată casa se învălui de umbre 
întunecate care năvăleau din toate unghie- 
rele firei. 

ȘI în clipa aceia se ivi par'că o mână mare 
cu ghiarele aduse ca la uliu — mâna percep- 
torului — care, făcându-şi loc prin întuneric, 
se întindea apucătoare spre gâtlejul celui 
nepăsuit. 

— Să nu strângi! — strigă cu desnă- 
dejde badea Gheorghe — să nu mă atingu!.. 

Inspăimântate par'că de sunetul ragusital 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 18 


19: ALEXANDRU CAZABAN 


vocei, umbrele se risipiră, şi în locul lor, nă- 
văl de odată o lumină galbenă orbitoare ca 
soarele! 

Omul simţi in creer tăituri ascuţite. Prin- 
zându-şi capul între mâini, începă să-l cla- 
tine cu desnădejde. 

— Doamne!... doamne!... doamne!... Să 
prăpădeşte lumea. 

Dar, deodată, ca prin minune, se linişti. 
Deschizând ochii, aruncă o privire limpede 
la zidul alb, la uşă, la biletul galben pe 
care deosebi chiar pecetea statului. Apoi 
ca şi când şi-ar fi amintit de ceva, se în- 
toarse, si cu pasul hotărât luă drumul în- 
napoi spre sat. 

Ajuns la biserică, isi faci cruce ‘ca toți 
creştinii. Intră apoi în curtea ei şi se în- 
dreptă spre uşa mică şi întunecată dela scă- 
rile cari duc la clopotniţă, şi se strecură 
în umbra răcoritoare a turnului de piatră. 
Sus, acolo unde se încrucişează vânturile 
prin deschizătura celor patru ferestre, ba- 
dea-Gheorghe prinse capătul funiei care a- 
târnă neagră de limba clopotului,. şi începi 
să o tragă încet-încet ca unul care îşi da so- 
coteală de ceea ce face. Un sunet domol 


TRMARIT 195 


ca plângerea sfioasă a unui umilit, porni 
din gura clopotului de aramă. 

Dar deodată mâna creştinului se înfuriă, 
sipeloc dangătulse năpusti cu atâta furtună, 
că locuitorii alarmati esira din vizuinele lor... 

in tata primăriei, trecătorii se opreau din 
cale ca să stea să privească. Unn dădeau 
din cap cu compătimire, alții îşi făceau cruce, 
iar alții—cei mai multi — râdeau cu mare 
haz ca si când un comediant le-ar fi făcut 
de petrecanie. Și lumea se adună din ce 
în ce mai multă căci la fereastra deschisă, 
printre zăbrele negre, se itia, schimonosin- 
du-se groaznic, o față omenească. "Ţăranii 
d'abia recunoscură in.ea chipul lui badea- 
Gheorghe, aşa il slutise «ducd-se pe pustie.» 
Barba îi eră. zmulsă şi o zgârietură care 
pornia dela frunte în jos, lungindu-se ca o 
dungă roşie pe spinarea nasului, dădea chi- 
pului înfăţişarea unui măscăriciu. Ochi cari 
se rotungise peste măsură aveau strălucirea 
neinsufletita a sticlei. Închisul vorbea în- 
traiurea şi se strâmbă la toți cari se apro- 
piau de fereastră. 

Deodată, lumea se dete la o parte ca să 


196 ALEXANDRU CAZABAN 


lase trecere largă d-lui medic de plasă 
care venea în docarul său tras de un cal 
sprinten. 

Doctorul opri: 

— Da ce mai are şi ăsta? 

Oamenii deteră, nedumeriti, din umeri. 

Fără să se mişte din locul său, şi fără 
să se mai uite la cel chinuit, medicul zise 
către agentul sanitar care tocmai eşea din 
primărie : 


— E peiagros... Du-l la Ospiciu!.., 


me ee PRESS) lies 
TEE 


TRC LIOFITTI I | 


IC —— os a] tH 
E 
a er TNA, ci aa 


LA PANDA 


oo 


e aşezarăm, — după multă chibzu- 
ială și vorbă de clacă, — in linie 
de pază, în fata șirului lung şi tăcut 

al arborilor cari mărginesc pădurea, în partea 

ei cea mai sălbatică. 

La spatele nostru, porneşte o mirişte pă- 
răsită, întinzându-şi culoarea păişului uscat, 
până pe sub liniile abia desluşite din zarea 
viorie. 

Soarele asfintise demult. Din fundurile 
întunecate ale pădurei, de pe miriştea gal- 
benă-cenuşie, de peste tot locul, umbrele 
înserărei începuseră să se ridice încet-încet 
şi să ne împresoare pe nesimţite. 

Cei opt vânători — atâț eram cu toții, 


193 ALEXANDRU CAZABAN 


— deşi alergaserăm o zi întreagă, răscolind 
pădurea în lung şi lat, totuşi nu simtiam atât 
de adânc: truda, căci nè mai inviorase nã- 
dejdea că cel puţin acum, — la pândă,— 
vom avea norocul să doborâm vre-o cati-va 
sitari. | 

Scoseserăm cu toții gentele cari atârnau 
greoaie la gât, şi le asezaram jos, la pi- 
cioare. Nu departe, câinii nostri de vână- 
toare se trământau neastamparati, neputân- 
du-se hotărî să stea locului, în aşteptare. 
Din când în când, Lord — neîntrecutul meu 
seter — se opria în fata mea şi ridicând a- 
supra-mi ochii întrebători, se miră că stau 
aşa neclintit, cu degetul la otelele pustei, 
gata de tras, deşi de nicăieri nu se arătă 
vre-un vânat oare-care! 

La vre-o douăzeci de. paşi, în dreapta, 
aveam de tovarăş un flăcău voinic— Leonida 
— vânător de meserie care se deosebea 
de noi toți, căci avea haine albe de aba 
groasă, ce îl arătau şi mai mătăhălos de 
cât cum eră de fapt. 

In stânga, tot la aceiași depărtare, stătea 
fumandu-si liniştit ţigara, Tudor Stan zis şi 
Puşcăriaşul. 


LA PANDA 199 


Cei l’lalti pandasi erau ţărani, afară de 
cel din capul dinspre răsărit al liniei. A- 
cesta eră rus, de felul lui. Foarte bărbos 
— fusese geambaş de cai şi acum se bucură 
de faima celui mai bun trăgător la sitari 
şi becatine. 

Abia aşteptam să piară ori-ce licarire 
doveditoare că soarele n'ar fi lunecat încă 
dincolo de marginea întunecată a pămân- 
tului, căci numai în clipa ceia când noaptea 
se luptă ca să inghité amurgul, sitarul,— 
această tainică pasăre, — se ridică d’asupra 
pădurei si isi ia sborul spre locuri mai pri-. 
itoare fire. lui neastâmpărate... 

Tovarăşii cei mai îndepărtați, încet-încet 
“începeau să-şi piardă forma, să se şteargă 
din linia de bătaie, aşa se îndesea negura 
nopții. 

— Mai avem câteva minute, şi trebue 
să treacă afurisiții ! — zise unul din nol, 
făcând o mişcare ca şi când ar fi vrut să 
se incredinteze dacă, nu cumva, amortise 
cu mâna pe puşcă. E 

Deodată, Leonida prinse ase căută grăbit 
prin buzunare, si înciudat, strigă în liniştea 
înserărel : 


200 ALEXANDRU CAZABAN 


——— `> - -m - - = 


‘— Mi-am pierdut cuțitul... stiti! 
— Trebue să fi rămas acolo unde mân- 
 carăm, — zise Tudor arătând cu degetul 
spre o movilă care negrea în mirişte,.nu 
departe de noi. | 

Abia făcu Leonida câțiva paşi ca să-şi 
caute cuțitul, şi iată-l pe Tudor că se re- 
pede şi îi prinde, cat ai scăpără din piatră, 
locul de pază. Indată, fără să se sinchi- 
sească cât de putin, se puse să-şi fumeze 
nepăsător luleaua. 

Mă aşteptam acum să isbucnească o ceartă 
— cunoscând în deajuns firea celor dou 
vânători, — dar care îmi fu mirarea când 
văzui că Leonida, în loc să se ducă să-i 
ceară socoteală celui care îi luase locul, 
se îndreptă spre stânga si se aşeză acolo 
unde stătuse Tudor. 

Numai atâta îl auzi murmurând : 

— Las Tudore !... că după pândă ne-om 
răfui si noi ! 

ȘI în adevăr. că acum nu mai era timp 
de rafuiala. a 

Noaptea o şi simţeam că se apropie stă- 
pânitoare, cu pași întunecați, alun gând amur- 


LA PANDA 201 


gul care își risipea in zare umbrele-i plum- 
burii... 

Arborii, care străjuiau în faţa mea, par'că 
se imulteau, se strângeau unul lângă altul, 
alcătuind un gard uriaş, negru şi de nepă- 
truns. 

Dar în răsfrângenle de lumină care se 
revărsau din cer ca un val de argint peste 
creasta pădurei, copacii își desemnau lim- 
pede vârfurile lor subțiri, clătinând în aer 
frunze negre cu marginea ascuțită, simti- 
toare. l 

— Ce dracu, o întârziat boerii de nu se 
mai arată?! — ocări Tudor prins de: nea- 
stâmpăr. 

Dar nu-şi isprăvi vorba, şi iată-l că se 
1vi, — ducând pe fâlfâin repezi taina co- 
drului întunecat, — un sitar grăbit care lu- 
necă peste vârful arborilor, trecând săgeată 
d'asupra liniei de pândă. 

ŞI când îşi îndreptă sborul spre pământ, 
gata să piară în întuneric, o detunătură 
porni, aprinzând o flacără însângerată care 
lumină o clipă puşca fumegândă din mâna 
lui Tudor. _ 

N'avui timp să aflu dacă vânătorul fă- 


202 ALEXAXDRU CAZABAN 


—— OS a —_ —-— rrr ee eee 


cuse vre-o ispravă, când zarea fu iarăşi să- 
getată de sborul unui: al doilea sitar ce 
venea ţintă spre mine. Dar, ca şi când 
şi-ar fi dat seamă că îl aşteaptă pânditoare 
ţeava pustei mele, fact o sucitură si isi tălă 
un alt drum peste vârful întunecat al arborilor. 

Totuşi nu se avântă departe, căci focul 
bine îndreptat, al unui alt pandas îi scurtă 
sborul, svârhndu-l, cât colo, în întunericul 
pădure. 

Din vale, mai răsunară câte-va focuri 
apoi, pe dată se făcu linişte adâncă. 

Dunga de lumină de peste creasta pă- 
durei, din ce în ce prindea să se strângă, 
să se subtieze si să capete o nuanţă mai 
închisă, mai întunecată. lar când frunzele 
începură să se lateascd, topindu-se par'că în 
întuneric, o voce răsună : 

— Haidem băeţi, că de-acu nu mai trecei... 

— S’au dus dracului, — răspunse un glas 
supărat, — să mergem! Si atunci, din toate 
părțile, vorbele porniră întrebătoare, încru- 
cisindu-se în aerul rece, în mirosul atatitor 
de praf de puşcă... 

Dar când tocmai mă aplecam ca să'mi ridic 
de jos geanta, îl auzii pe Leonida scrâşnind: 


LA PANDA 203 


-o - bi -— - 


— De-acu, Tudore,.... de-acu, să vorbim !... 

ȘI săgetând in întuneric ca o dungă 
albă, fu într'o clipă lângă Tudor. 

— De-acu, să ştii, răstorn miristea peste 
tine! 

— Peste mine, mă, peste mine ?! —intreaba 
îndârjită, o voce pornitoare de gâlceavă. 

— Da peste tine!... Să te învăţ, eu, 
să-mi mai furi locul... Al meu eră sitarul 
pe care l’ai înpuşcat! 

Şi pe neaşteptate răsunară lovituri repezi 
si bine îndreptate: se deosebeau bufnituri 
înfundate, răsuflări scurte, gâfâeli greoaie, 
scrâşnituri surde. Vorbele injurioase se stre- 
curau, şuerându-și veninul, printre dinții 
inclestati. 

Ne indreptaram cu toții spre cei dou 
încăieraţi în luptă. Vocea groasă si împă- 
ciuitoare a rusnacului, se amestecă: 

— Ce, mă, că doar nu santeti nebuni!... 

ăăă! Pentru un sitar?!... la uitați-vă la 
eil... Ia stăi, mă, Leonida!... Ce eşti copil ?... 
Și tu mă Tudor... Bre ce oameni?!... Pen- 
tru un sitar.... 

— Da, da, pentru un sitar!... Este o lege... 


204 ALEXANDRU CAZABAN 


să ştii că este o lege... Se vedem noi cine 
are dreptate!... Mai ucide el de-acu sitari? 
— strigă Leonida ca scos din fire. 

Deodată, un brat se ridică alb în sus, şi 
oţelul unui cuțit fulgeră întunericul. 

Dar braţul înarmat, încremeni în aer, 
prins ca într:un cleşte, de mâna puternică 
a rusnacului. 

— Ce vrei să-l omori, Leonida ?.. Las'cu- 
titul mă... grecule!... i 

In momentul acela, din toate părțile, în- 
naintară mâini întunecate şi se încleştară 
de braţul amenin{ator. — 

După câte-va smucituri desnadajduite, 
Leonida, suspinând de durere, scăpă cuțitul 
din mâna-i aproape amortita. 

Nu cu puţină osteneală, pândașii reuşiră 
să despartă pe cei doi apucati. 

— Las’ Leonida, — suflă Tudor tremu- 
rând, — ai vrut să mă omori! 

Cellalt nu-i mai răspunse. Indreptandu-si, 
cu un gest obosit, geanta de la gât, plecă 
fără să-şi mai ia rămas bun de la ceilalți 
tovarăși de pândă. 

In loc să apuce drumul satului unde 
trebuia să mânem cu toţii în noaptea aceia, 


LA PÂNDĂ 205 
se înfundă în pădure, si cu totă albeata hai- 
nelor, se stinse ca o nălucă din fața noastră. 

lată că răsări şi luna, dar atât de palidă, 
că slaba ei lumină, străbătând cu greu a- 
dâncurile dese, abia rări întunericul care 
ne împresură. 

Fără să ne mai perdem vremea, luarăm 
puştile în spinare, fluerarăm câinii; care for- 
fotiau în toate părţile, si pornirăm pe mi- 
rişte, în Jos. 

Tovarăşii mei de pândă vorbeau acum 
cu toţii. Fiecdruia îi părea rău că-l lăsase 
pe Leonida să plece teafăr. «Sa ridice el 
cutitul?», asta n'o înțelegeau ei. Trebuia, 
mă Tudor, să scoţi si tu cuțitul si să-i fi 
tăiat mâna! «— zise unul...» «Să faci petiție 
la procuror, că o vrut să te omoare... sântem 
cu toții martori», — îl sfătu! altul. 

„În pustietatea nopţii, vorbele lor îmi pă- 
reau că sună prea tare şi că răsunetul se pre- 
lungea prea departe... | 

Din când în când, Tudor întorcea capul, 
şi se opria putin ca si cumar fi vrut s'aştepte 
pe cine-va. 

— Las că nu vine, — zise rusnacul. — 
Acu e la pădurar — alt hot... 


206 ALEXANDRU CAZABAN 


În grupul ăsta întunecat, în mijlocul a- 
cestor oameni cu care toată ziua glumisem, 
acum nu-mi mai eră îndămână, și parcă 
mă simții mai uşurat când, deodată, auzii 
scartaitul unui car întârziat, care îmi do- 
vedea că şoseaua albă nu mai eră departe. 

.... «Trebuia să-l omori ca pe un câine... 
că doar aveai şi cartuşe de epure!» — ur- 
mara cu povetile tovarăşi mei de drum. 

Tudor nu le răspundea nimic... dar fără 
voie, isi pipăia, din când în când, cartu- 
șiera ce îi curmă mijlocul... 

Din înnălume, luna trimetea o lumină 
‘mai vie, mai strălucitoare... Acum, ne ve- 
deam şi fetele... 

‘Cand ne apropiarăm de şosea, şi eram 
gata să-i păşim şanţul, unul întrebă mirat: 

— Da Tudor unde-1?... Ei, Tudore!!... 

Nimeni nu răspunse. 

— Să stn că-l omoară! — hotărî o voce 
ascuțită şi rece. 

— Ei aşi! —făcu nepăsător rusnacul. — la 
s'a dus să mai stea la pândă... poate i-o 
cădea omului, vre-un... sitar în mână. 

Acum prundisul şoselei, sfârâia par'că 
sub tălpile noastre, de repede ce mergeam. 


LA PANDA 207 


Pandasii nu mai incetau cu vorbele, cu păre- 
rile; eu însă nu-i mai auziam ce spun.- 
Urechea mea îngrijată s’ascutia acum 
s'asculte dacă nu cum-va pădurea avea, şi 
ea ceva de spus. 
Dar în urma noastră, nici o detunătară 
nu se mai auzi răsunând în seara ceia... 


PATER POPOLSKY 


ID -na şi d-l Hans Miller, — mare an- 
trepenor de lucrări publice — pof- 
tise lume multă la botezul copilu- 


lui lor. | 

Si, de si musafirii se adunaseră cu toții, 
totuşi ceremonia botezului nu se începuse 
de oarece preotul—Pater Popolsky— încă 
nu sosise. 

Această întârziere îi stânjemă pe toţi, 
mai ales pe mama copilului şi pe naşa 
care se frământau de ici-colo, stârnind fos- 
nituri cu rochiile lor de mătasă. 

În haine negre, domnii furișau priviri de 
nerăbdare spre bufetul de unde porneau 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 14 


210 ALEXANDRU CAZABAN 


—_— 


clinghete de sticle şi păhăruţe care astep- 
tau să fie supte. 

Însfârşit, cineva vesti că soseşte preotul... 

Cu ochii în pământ, cu călcătura mândră 
deşi nesigură, Pater Popolsky îşi fact loc 
printre musafiri, fără să-i salute. 

Muma ‘copilului îl întâmpină soptindu-i 
cu smerenie câteva cuvinte. 

Tăcut, preotul îşi îmbrăcă haina de ser- 
viciu. Era încă tânăr. Fata’i trandafirie o 
încadră o barbă blondă cu răsfrângeri roş- 
cate. Ochu lui de un albastru rece, arun- 
cau priviri piezişe, timide, aproape speriate. 

Femeile îl priviră cu bunătate, găsindu-l 
drăguţ, iar o fetiță de cinsprezece ani, clip} 
din ochi către tovarasile ei de aceiaşi vrâstă : 

— Ce buze frumoase are!... 

Și deşi preotul avea aerul că nici nu 
bănuieşte că-l privesc femeile, totuşi parcă 
se simțea că nu-i la locul său. Se linişti 
însă când se apropiă naga cu copilul în 
braţe. 

Cu degetele nervoase, Pater Popolsky 
deschise evanghelia şi începi să îngraime 
cuvinte latinești... | 

În casă se tăcu tăcere ca în biserică, şi 


PATER POPOLSKY 211 


numa! rugăciunea preotului curgea mono- 
tonă, spre desnădejdea unui tânăr care o- 
bişnuia să vorbească într'una, ori de câte 
ori se găsea cu domnişoarele... 

Când această sfântă taină fu săvârşită, 
musafirii cari stătuseră în picioare în timpul 
ceremoniei, se înşirară, mai usurati, pe 
scaune. 

Părintele se aşeză şi el tăcut, pe colțul 
unei canapele. 

Din bufet se auzi sgomot de sticle care 
se desfundă, şi îndată câteva tablale încăr- 
cate cu păhăruţe de şampanie şi de tot 
felul de licoruri, îşi făcură intrarea purtate 
de braţe tinere şi curate. O fraulein blondă, 
cu bubisoare pe frunte, îi întinse preotu- 
lui un păhăruţ de chartreuse. 

Her von Rautemberg, — fabricant de ga- 
zoase, hamai — in limba lui Schiller — un 
mic discurs în cinstea familiei Miller «cel 
mai mare antrepenor de lucrări publice». 

— Er lebe hoch! — stngară musafirii, 
aplaudându-l cu buzele paharelor de sticlă 
fină, iar preotul se ridică gata să se retragă. 

Patroana casei împreună cu naga îl opriră, 
rugându-l să rămâie la masă. După ce 


212 ALEXANDRU CAZABAN 
mai sorb! un păhăruț de ananas si privi 
pe furiş gâtul de lebădă al nasei, Sfintia 
Sa prim} poftirea cucoanelor. 

La masă, fù aşezat între nasa şi fetița 
cea blondă cu bubisoare pe frunte. Abia 
după al treila pahar de vin întunecat, preo- 
tul îndrăzni să privească în ochii senini ai 
tinerei fete. Iar după al patrulea discurs al 
lui her Rautemberg, se simţi si el dator să 
tie o mică predică moralizatoare. Si fact 
o asa de bună impresie asupra celor de 
fata, încât nasa, într'un moment de sinceră 
admiraţie, strânse cu putere brațul tânărului 
predicator. La această atingere, preotul 
simți un fior de plăcere, si un zâmbet mai 
omenesc îi însufleți fata. Toată fatarnicia 
care îi strălucea cu sfințenie în ochi, se rni- 
sipi ca prin farmec, şi omul privi drept în 
față pe semenii săi... 

După masă, când trecură în salon, preo- 
tul uită că mai poartă antereu, iar când 
o doamnă trecută îl întrebă ceva de ale 
bisericei, preotul îi răspunse zâmbind că 
acum n'are timp să vorbească de cele sfinte, 
si se îndreptă spre nasa care îl privea 
râzând. 


PATER POPOLSKY 213 


=> ea me — — 


Câteva acorduri de piano, făcură să tre- 
sară inima iubitorilor de valturi. Îndată, 
câţiva cavaleri deteră scaunele si mesele la 
o parte, şi balul începi... 

Preotul numa: atunci isi dete seama că 
acolo nu mai era locul său, şi se ridică pâşind 
sment spre uşă... 

Dar naga care nu-l scăpă din vedere, il 
opri şi îl îndemnă să mai bea un pahar 
de şampanie. Il încântă apoi aşa cu vorba, 
cu privirea, că deodată jucătorii se pomeniră 
încrucişindu-se cu Sfintia Sa Pater Popolsky 
care se avântase în vârtejul jocului, ținând 
strâns la piept pe nebunateca de nasa. 

Și bătrânii şi tinerii şi babele şi fetele 
făcură mare haz de veselia preotului, iar 
Her Hans Müller se simți încântat ca în 
casa lui, se chefuise până şi un reprezentat 
al preceptelor lu Crist. 

După ce faci câteva învârtituri, preotul 
care nu prea ştiă valsul, fund părăsit de 
frumoasa lui pereche, căză pe o canapea, 
aproape ametit. Sub ochii lui aprinşi se 
perindau, perechi-perechi de valsatori înlăn- 
tuiti într'o strângere pătimaşă. Din când in 
când, se simtia atins pe genunchi sau suflat în 


214 ALEXANDRU CAZABAN 


fata de poala unei fuste de matasa sau de ca- 
tifea.. Un miros de parfum, de ghete femeesti, 
de pâine caldă, care pornea par'că din par- 
doseala înfierbântată de frământarea atâtor 
picioare, se ridică în sus, şi-i pătrundea în 
nări, iritându-l supărător. Îi venea să-şi rupă 
sutana de pe el si s'o arunce în stradă, 
peste acoperişul casei, sau mai departe. Toată 
veselia lui se topi într'o amărăciune des- 
perată. | 

O fată bucălată, trecu sprintenă pe lângă 
el, jucând într'un picior. O opri. 

— Unde înveți mata? — o întrebă Sfintia 
Sa cu o voce părintească, şi înnainte ca fata 
să-i răspundă, o apucă de obraz — fără 
voia lui poate—şi o strânse aşa de tare că 
fetița dete un țipăt ascuțit, și speriată se 
retrase întrun colt al salonului. 

Preotul se ndică şi încurcându-se în mers, 
se îndreptă spre bufet. Aci dete peste nişte 
băeţi cari se jucau cu o căţeluşe mică — un 
fox terrier — făcând mare haz de săritunile 
ei nebunesti. Preotul se apropiă de masă 
deşertă cu sete un pahar de vin negru, şi în- 
dată căză molesit pe un scaun. 

Baetii se jucau înainte... Unul din ei în- 


PATER POPOLSKY 215 


cepu să mângăe catelusa pe burtă. Aceasta 
se lăsă să fie gâdilată şi de plăcere se în- 
tinsese pe spate, bătând aerul cu labutele 
ei albe. 

Preotul se uită la băiat cu scârbă. 

— Să-ţi fie ruşine! — îi strigă şi se repezi 
să dea cu piciorul în câine. 

Copii surprinşi de mânia preotului, o 
luară la fugă dând chiote de râs... 

Aceasta l-a necăjit de tot. Esind din bufet în 
loc să se îndrepte spre salon, păşi spre 
fundul sălei. Nemerind o use deschisă, întră, 
într'o cameră de culcare, foarte slab lu- 
minată. | 
' Vru să se arunce pe dormeza care eră 
acolo, dar se opri. In fund, lângă fereastra 
ce dădea spre grădină, doi tineri îndrăgostiți 
se țineau de mână, vorbindu-si în şoapte. 

In loc să se retragă, înaintă spre ei și 
le zise deodată cu o voce acră: 

— Frumoase lucruri se mai petrec in 
casa asta ! 

— Sântem logoditi!...— se grăbi să se 
desvinovateasca fata, schimbând o privire de 
surprindere cu logodnicul ei. 


216 ALEXANDRU CAZABAN 


Dar preotul n’o mai ascultă,ca şi când 
n’ar fi auzit-o, ca si când n'ar fi văzut-o. 

Își îndreptase acum ochii spre icoana 
din perete, şi, privind-o par'că în batjocură, 
începu să bolborosească cuvinte neintelese... 

Din salon, răsunară deodată sunete de 
note săltăreţe. 

Cei doi tineri, mai aruncând o privire 
mirată asupra Sfinţiei Sale, se strecurară în 
sală cu paşi grăbiţi... 

Luându-şi între mâini tâmplele-i înfier- 
bintate de băutură, Pater Popolsky se lăsă 
zdrobit pe colțul dormeze1, şi rămase în- 
covoiat ca sub povara unei greutăți... 

Mai târziu, cineva trecând pe acolo, auzi 
suspine înăbușite de om care ar plânge. 


tT + 


Aa 


PAL 
= 
SS 


UN SCURT POPAS 
(3 e spărsese iarmarocul dela Panciu... 
D, Şoseaua, alt'dată asa de putin um- 
$7 biata şi aproape tăcută, acum se 
insufletise. 

Un sirag neîntrerupt de cară, căruţe şi 
harabale, printre care mişunau oameni şi 
vite, se coboră la vale, stârnind o prăfărie 
de se înnecă vazduhul. 

De pe înălțimea de unde mă atlam, a- 
ceastă mulțime călătoare, — în care scâr- 
taitul carelor se întrecea cu hodorogeala 
harabalelor şi cu chiotele oamenilor — îmi 
părea un convoiu straniu de emigranţi din 
altă ţară, porniţi să se exileze într'un pustiu, 
departe... 


318 ALEXANDRU CAZABAN 


După culmea dealului, soarele apunand, 
îşi scăldă coama lui de raze bronzate în 
ochiurile bălților ce luciau împrăştiate pe 
sesul Trotuşului... 

La incrucisarea şoselei cu drumul Adju- 
dului, convoiul se opri deodată. 

Norul de praf făcu pe sus câteva roto- 
coale ca fumul aruncat dintr'o lulea uriaşă, 
șI încet-încet se lati peste ses, peste mar- 
ginele şoselei... 

Coborii plictisit coasta dealului, ca să mă 
întorc la târguşorul Adjudului, unde, de 
câteva zile, eram osândit să trăesc singur 
printre oameni necunoscuţi cari mă priveau 
ca pe un venetic, trimis de Stat ca să mă 
pricopsesc pe spinarea lor... 

Mă îndrepta. mai înveselit spre convoiul 
celor popositi, ca să întâlnesc chipuri şi 
din altă parte, — oameni cari n'aveau nici 
o pricină să mă privească chioras... 

In această tărcătură de opincan şi sur- 
tucari, de boi şi de cai, se aflau negustori 
din Bacău și din Focşani, si câțiva chiar 
din laşi. Unii erau mai trişti, alții mai ve- 
seli, după cum avuseseră norocul să-şi des- 
tacă mărfurile... Se deosebeau căruțele le- 


UN SCURT POPAS 219 


ee pes = a = - — — ee ee a a 


gate în fier ale giambasilor cari aduceau 
cai ruseşti, innalti, cu coardele semete, cu 
picioarele subțiri si sprintene. Erau şi ne- 
gustori turci cari vindeau mărgele lustruite, 
sau alte podoabe aduse — din 
Constantinopole. 

Adjudenii, in număr mare, esise la drum 
ca să vadă, să întrebe, sau chiar să cum- 
cupere câte ceva mai deosebit, mai eftin... 

Cei mai multi însă, si mai ales copiii se 
îndreptau spre coada convoiului, unde par'că 
îi atrăgea o minune, ceva ne mai văzut. 

Eră doar baratca pe roate a comedian- 
tilor care uimise cu năsdrăvăniile lor pe 
vizitatorii bâlciului dela Panciu. 

Baetii mai ales făcuse roată în jurul unei 
cămile — cine ştie de unde adusă — care 
par'că în bătae de joc eră înhămată la o 
căruță încărcată vârf cu scânduri, leaţuri, 
steaguri, scaune, mese, mașine de gătit, în 
sfârşit, cu tot calabalâcul care alcătuia gos- 
podăna săracilor saltinbanci. 

Da urîtă-, mă! — strigă un băiat mai 
răsărit — parcă e Marin-cocoşatu !... 

Mă apropia... 

Era bătrână şi atât de slabă, biata că- 


220 ALEXANDRU CAZABAN 


milă, că i se cunoşteau si inchieturile oaselor 
ei mari și botocănoase. Aproape nu mai 
avea păr pe corp. Pe alocun doar, câte 
un smoc de lână putredă parcă atârnă 
gata-gata să cadă la cea dintâi mişcare. 

La crupă avea rosătuni însângerate, pri- 
cinuite, de sigur, de frecătura hlubelor. sat 
de a funiei care îi servea de sadelcă. 

Gâtul ei lung, pe care îl îndoise o opin- 
tire dureroasă, d'abia mai susținea capul 
cel had ce moţăea ca al unui bătrân care 
s'ar fi luptat să nu-l birue somnul... 

Sufla din greu, hâţânându-se pe picioa- 
rele’i ingenuchiate. 

Copitele-i moi, deprinse să calce pe co- 
voarele de nisip ale Egiptului sau ale Sa- 
harei, erau aşa de sdrelite de pietrele aspre 
ŞI colturoase ale șoselei, că animalul se 
temea par'că să le apese cu totul în pământ. 

Ochii ei trişti şi blânzi ca de oaie, cătau în- 
nainte spre dungile însângerate ale apusului. 

— La ce s'o fi gândind ?—râse un flăcău— 
uitându-se cu multă băgare de seamă la 
fălcile uriaşe ale rumegătorului... 

— Se gândeşte că nwi la largul ei — 
zise un târgovăț mai guraliv. Parcă în 


UN SCURT POPAS 221 
tara ei a fost învățată să tragă la ham ca 
vitele noastre ?!... Păcat de zilele ei!... 

Cămila se lăsă în genunchi, greoaie, şi 
rămase aşa câteva clipe, ca şi când sar fi 
închinat ; apoi se tolani—in râsul copiilor— 
pe asternutul aspru de. piatră sfărâmată... 
Lungindu-si gâtul pe pământ, răsuflă din 
adânc, aşa de tare că zvârli praful de pe 
şosea, câțiva metri înnainte. 

Dar n'avu parte de odihnă... Convoiul 
se puse iarăşi în mișcare... 

Un om scurt, negricios, care purtă fes, 
dar care vorbea româneşte, se apropie de 
ea ȘI începu s'o cdti cu vârful 
unui harag. 

Camila mai răsutlă odată, se opinti din 
răsputeri şi se sculă scuturându-se de praf. 
Fără s'o mai îndemne la mers, porni deodată 
cu săltătun aşa de neregulate şi de sugu- 
bete că lumea izbucni în râs... 

Am rămas tăcut în urma convoiului, şi 
numai când se şterse în zare întrun nor 
de praf, m'am îndreptat spre casă. 

Niciodată nu mi sa părut Adjudul mai 
înnăbușitor ca în seara aceia... 


Oe. 


GRIJA LUI COCORASCU 


n fiecare seară ne adunam în camera 
cea mai retrasă a crâşmei lui Caţilă din 
Obârşia, şi tocmai când ne încălzeam 

mai bine la vorbă sila palavre, unul din noi 
— Gheorghe Cocorăscu — se ridică: 

— Plec acul... 

Si, îndreptându-se spre colțul Camerei, 
luă de acolo o pușcă cu două ţevi, şi-o 
punea în spinare şi ridicându-şi gulerul sur- 
tucului, atingea clanta uşei. 

Deşi ştiam bine că nu-l puteam opri, 
totuși ne încercam să-l zădărnicim : 

— Ce iară plecaşi—proprietarule? — îl 
întrebă învățătorul chpind din ochi cu şi- 
retenie. 


224 ALEXANDRU CAZABAN 


— Mai dă-o dracului de baltă... Ce crezi 
că, numai decât la noapte o să vie hoţii 
să-ți fure iazul?— glumea telegrafistul, un 
băiat grăsuliu, trimis din București, în semn 
de pedeapsă, la Obârșia. 

lar agentul silvic, arătându-şi dinții albi, 
adaoga: 

— Incalte de-ai avea mai mult de două 
caracude in toată balta! 

Dar Cocorăscu nici nu le răspundea. 
Numai când se vedea singur in hudita în- 
tunecoasă, gândea cu dispreţ: 

— Râdeţi voi! par'că imi pasă!... Asta-i 
averea mea... Eu nu's doar servitor cu leafă 
la stat! 

Băiatul lui Moş Cocoru pe care lumea 
il văzuse umblând în opinci—isi înfiripase 
o avere bunicică. Pe lângă iazul dela Obârşia 
pe care îl tinea în arendă pentru stuf şi 
papură, mai avea două mori şi două sute 
falc: de pământ. 

Dar nici morile, nici pământul nu-i dădeau 
atâta grijă, cât îi dădea iazul. 

Deşi în baltă n'avea decât peşte mărunt — 
albitură, cum îi se zice — totuşi Cocorăscu îşi 
închipuia că Obârşenii n’aveau altă grijă în 


GRIJA LU] COCORASCU 225 


cap decât, — ocrotiti de întunericul nopței 
să viesăpescuiascăîn iazul lui, în averea lui. 

Si de eră vânt sau ploaie, de era intu- 
neric besnă sau lună plină, el se aşeză la 
locul lu: de pază, cu pusca gata, şi rămânea 
acolo cu ochii deschiși, cu urechea plecată 
la orice foșnet, până ce-l prindea cea dintâi 
albire a zilei, când se sculă înfrigurat, cu 
„oasele amortite, dar cu gândul împăcat că 
nimeni nu-l furase. 


Şi această obositoare sarcină o îndeplinea 
de aproape două luni, în fiecare noapte, 
fără şovăire. 

In timpul din urmă însă parcă avea necaz 
că făcea în van această străjuire... Srmtea 
părerea de rău a vânătorului căruia nui se 
arată vânatul așteptat. Și aceasta doar era 
o muncă, şi munca trebue răsplătită. Daca 
sar fi ivit odată hoţul, cel putin ar fi avut 
prilejul să dea o pildă straşnică celor cărora 
le-ar mai fi venit gustul să pescuiască în 
balta Cocorăscului. 

De multe ori, când îl întâlneam dimineaţa, 
întorcându-se cu ochii rositi de veghere, il 
întrebam, în treacăt: 

— Ei, ţi-a căzut cineva în capcană? 


Al. Cazaban. — Chipuri şi suflete. . 15 


226 ALEXANDRU CAZABAN 


— Incă nu! — răspundea arendasul baltei, 
făcând un gest de ciudă 

— Si ai trage cu pușca în om? 

— Trag... 

— Pentru un peste? 

— Pentru!... i 

Și plecă îngândurat, strângând voiniceşte 
patul puşti. 

Dinspre sat, nu mai venea nici un-sgomot; 
nici lătratul câinilor nu se auzea în noaptea 
ceia... La poala dealului pătat de ară- 
tun și miristi, adâncit iezerul dormea... Luna 
aruncă o lumină piezişă, lungind peste fata 
liniștită a apei, umbra întunecată a dea- 
lului... | 

In locul lui de pază — o groapă um- 
plută cu rogoz uscat — Cocorăscu moțăia 
cu pușca în mână. Ziua, nu putuse nici a- 
tipi având treburi la moară si, deşi acum 
eră așa de obosit că ar fi sforăit si pe pie- 
trele aşternute pe drum, totuşi nu se. da 
biruit. 

Din când în când, se sculà din ascunzișul 
său, şi speriând broastele cari îl priveau 


GRIJA LUI COCORASCU 227 
spenate, se aplecă asupra apei ca să-şi mai 
ude ochii şi tâmplele. 

Ca o melodie adormitoare venea din de- 
părtare, cântecul cucoşilor, şi Cocorăscu 
auzindu-l, pizmuia scoarţa pe care dormea 
chiar şi cel mai sărac țăran din Obârşia. 

Orice foşnet de papură îl făcea să tre- 
sară, orice clintire de umbră îi rotunjea ochii 
peste măsură. | 

Intr'un rând, vru s'aprindă o tigare, dar 
se răsgândi temându-se să nu se dea de 
gol «hoţului» care poate tocmai în clipa 
ceia s'apropiă, tiptil, spionând locurile. In 
schimb, se mulţumi să tragă un gât de 
rachiu din plosca pe care o avea întotdeauna 
la coapsă, mai ales că simțea, pe umeri, 
umezeala supărătoare a noptei. 

Cu o fâMâire înăbuşită, un bâtlan se ri- 
dică din păpurşul din coada iazului; se 
învârti de câteva on fluturând d'asupra 
apei, aripele’i întunecate, şapoi se lăsă pe 
malul dimpotrivă, drept în fata stăpânului 
bălţei. 

— ŞI ăsta îmi prăpădeşte peştele! — gândi 
Cocorăscu, uitându-se cu jind la sălbătă- 
ciunea care se inaltase pe picioare și rămase 


© d 


= x Š eas ae — 


228 ALEXANDRU CAZABAN 


aşa de lungă şi de nemişcată că umbra e: 
întinsă pe apă, părea a fi umbra unui par. 

Cocorăscu își dusă iarăşi plosca la gură, 
si n’o slăbi până ce nu-i dete de fund. 

Incet-încet, o căldură moleşitoare îi co- 
prinse tot corpul: Fără să-şi dea socoteală, 
se întinse alene pe paie, rezemându-se cu 
spatele de peretele negru al groapei. 

Pe ochi cari se purtau greoi peste stră- 
lucirea de oglindă a apei, pleoapele se lăsau 
învinse. 

Şi gata-gata s'adoarmă, când şoptiri pri- 
pite de voce omenească, strecurându-se 
printre trestie, atinseră urechea îngrijată a 
veghetorului. Şi lucru ciudat: în aceste şoptiri, 
" Cocorăscu deslusi limpede vocea lui Marcu 
Fieraru, tiganul care zilele trecute chiar, se 
lăudă prin crâşmă că mâncase ciorbă de 
peşte proaspăt. 

Arendaşul vru să se ridice, dar par'că 
niște mâini vânjoase îl ţineau lipit de fundul 
groapei. 

ȘI acum, papura foşnea din ce în ce mat 
tare... Ai fi crezut că cineva isi deschidea 
un drum prin desimea foşnitoare... iar ochii 
holbaţi a lui Cocorăscu zăriră in clipa aceia 


GRIJA LUI COCORĂSCU 229 


o umbra greoaie de om care seaplecă peste 
fata apel. 

— Balaure! — răcni dual: ŞI smu- 
cindu-se din toropeala în care îl aruncase 
rachiul, ridică arma si tintind în grabă, 
atinse trăgaciul. 

‘O detunătură răsună, infiorand tainica 
linişte a noptel. | 

De pe mal, bâtlanul se ridică şi cufun- 
dandu-si umbra in unda adâncă a apei, se 
îndreptă spre luncă, peste ia sălcielor 
întunecate.. 

Cocorăscu sări drept în jaink şi după 
ce pdsi marginea groapel, o luă repede 
pe mal, până ce ajunse în dreptul locului 
unde zărise aplecându-se umbra cea de om. 

Pe fata liniştită a apei, frunzele late de 
nufăr stăteau asa de neclintite, că păreau 
lipite acolo. Din marginea stufului, o ri- 
chita îşi aruncă pe luminişul argintat, umbra 
ei îndoită, aproape strâmbă. | 

Dându-și căciula pe ceafă ca să-şi mai 
răcorească fruntea, arendașul îngăimă cu 
cazna: ? 

— Să mi se fi năzărit oare? Ce dracu!.. 
Cu o mişcare plictișită svârli pușca in 


230 ALEXANDRU CAZABAN 


spinare, scoase o țigară şi și-o aprinse, cla- 
tinând cu nedumerire din cap. 

Cu pasul trăgănat, o luă apoi în susul 
iazului... De pe sărătură, se ridicară câțiva 
nagati, umplând aerul cu tipetele lor tân- 
guitoare... | 

O zare de lumină, brodând culmea dea- 
lului, vesti. aproprierea diminetei... 

Cocorăscu, după ce se abătù la una din 
morile sale, luă drumul satului. . 

Când intră în Obârşia, pe cel dintâiu 
om care îi esi în cale, îl întrebă: 

— Nu ştii?... Da pe Marcu Fieraru, l-at 
văzut cumva ?... 

— Chiar acu si’a deschis şi el fierăria... 

Cocorăscu intră în crâşma lui Caţulă. 

— Stn tu una, mă, grecule?... 

— Dacă mi-ei spune, oi st)... 

Arendaşul, răsuflând ca şi când ar fn 
scăpat de o belea mare, zise: 

— De aci înainte nu mai tiv iazul)... 
chiar azi stric contractul cu boerul. — 


SA VORBIM DE ARTA... 


| ă încrucişai deodată cu o doamnă 
înaltă, sveltă, cu talia mlădioasă, 
îmbrăcată într'o rochie primăvă- 
rateca, din cutele căreia porma un parfum 
ales de flori de câmp, de flori de primă- 
vară... 

Îmi zimbi prieteneste ca şi când miar fi 
“cunoscut bine, iar când, nedumerit, îi făcui 
loc să treacă, se opri și, spre mirarea mea, 
îmi pronunţă numele. 

— Vă cunosc din scrieri! 

Aşa de neaşteptată.mi sa părut această 
întâlnire, şi mai ales această măturisire, că 
n'am găsit niciun cuvânt ca să-l spun ceva. 

— Da, vă citesc regulat — urmă fru- 


233 ALEXANDRU CAZABAN 


moasa trecătoare. Si, nu ştiu cum se făcu 
că mă pomenii pasind alături de ea, ziua mia- 
za-mare, tocmai în timpul când trotuoarele 
Calei Victorei sânt mai încărcate de lume. 

Dacă ași fi un poet, un sentimental care 
toată viata lui nu visează decât să sub- 
juge, cu versurile sale, chiar pe o zână, 
de sigur aşi ti găsit că e foarte natural 
să am admiratori cari să mă oprească în 
drum, numai de dorul să-mi facă cunos- 
tinta. i 

Dacă de asemenea m'aşi crede un Narcis 
ori un Făt-frumos, sau dacă m'aşi fi bizuit 
cel putin pe o croială mai modernă a hai- 
nelor mele, se înţelege că nu mar fi pus 
de loc în încurcătură o astfel de întâlnire. 
Dar aşa !... Si o mărturisesc fără înconjur, 
că în clipa aceia simtiam asa de mare ne- 
potrivirea dintre mine si frumoasa mea ce- 
titoare, că asi fi răsuflat mai liber văzând-o 
că se desparte... 

Dar ea îmi. vorbea acum cu entuziasm 
“de o nuvelă a mea în care descriam pe 
un întreținut al femeilor trecute... 

— Ah! cât sânt de mişei unii bărbați!... 
Ce bine l-ai prins pe tipul acela !... 


SA VORBIM DE ARTA 233 

Dădeam intr’una din cap, tinandu-mi mana 
la bărbia nerasă, foarte nemulțumit că-i sim- 
team firele aspre... 

— Și eu sânt artistă!—exclamă femeia 
roşindu-se toată.—Adică deletanta... Fac 
pictură... Poate că veţi fi auzit și de ob- 
scurul meu nume?... 

Mă uitai la ea... O pană albă de strut, 
tremură nervoasă pe pălăria uriaşă care îi 
umbrea toată fata. 

— Da am auzit de d-voastră—zisei ui- 
tându-mă cu ciudă la o pată de noroi care 
se uscă tocmai în vârful ghetei. 

— Aţi auzit !—se bucură cetitoarea mea.— 
Cat aş fi de fericită să-mi vizitaţi atelierul 
meu,— adăugă privindu-mă aşa de galeş 
că mă sili pe dată să uit că între mine şi 
ea ar fi o nepotrivire. 

O privu cu mai multă îndrăzneală. Gura e1 
mică, de culoarea cireşelor pietroase, mă 
incredinté că putea să vorbească si altceva 
mai bun de cât de literatura... 

Și o părere de rău mă cuprinse deodată, 


când o văzui că se opreşte, gata de des- 


partire. 


— Sa vii—mărugă întinzându-mi mâna... 


234 ALEXANDRU CAZABAN 


Să vu... Agi vrea să ne cunoaştem mai bine, 
bine de tot. Să fim prieteni buni, buni de 
tot!... În fiecare zi sânt acasă, singură, 
între 4 şi 5. 

În timpul cât îmi vorbea, îmi apăsă mâna 
aşa de tare, că simţeam cum îi svâcnea 
până şi sângele din vinele degetelor... 

Mă despărții sburând aproape... «Între 4 
si 5, singură!» A zis: singură... lată-mă 
dar băgat într'o aventură plăcută!... 


«Adecă cum — gândi ca şi un filosof 
francez — numai prostii să aibă parte de 
lucrurile bune?!... Şi în seara aceia, privii 


mai cu îndrăzneală în ochii femeilor frumoase. 


A doua-zi mă primi în atelierul de pictură 
care era şi camera de culcare... O găsi 
în fata unui şevalet, colorând o pânză, 
$1 părea aşa de afundată în lucru că deşi 
îmi răspunsese când bătui în uşă, totuşi 
sări ca surprinsă, când mă apropiai de ea. 

— Ah!... d-ta!... Ai venit!... Te-ai ținut 
de cuvânt! Nu mă aşteptam din partea unui 
artist... 

Eră îmbrăcată într'o haină lungă de pânză 
străvezie şi ușoară ca o spumă... In păru-i 


SĂ VORBIM DE ARTĂ . 235 
negru, sângeră un trandafir cu petalele așa 
de grele, că păreau de catifea. 

Fără să se miște dela lucru, mă pofti să. 
stau pe o canapea atât de joasă şi de moale, 
încât când mă lăsai, mă pomeni că îndo- 
itura genuchilor ‘imi atingea bărbia. Cum 
mă îngrămădisem: îmi şedea atât de rău, 
că mă sculai îndată sub pretext că voiam. 
să admir mai de aproape, cele cate-va tablouri. 
insirate pe pereți. | 

Erau nişte începuturi timide de pictură, 
reprezintând mai multe flori, fluturi, fructe, 
capete de îngeri şi de copii... 

— Să-mi spui drept, ca unei - sorioare, 
dacă am talent? — mă întrebă autoarea cu 
un accent asa de familiar, încât nu mă sim-. 
tii de loc măgulit, ştiindu-mă bine că nu-i 
eram frate. 

De aceia, minții cu plăcere. 

„— De sigur că aveţi talent!... E multă 
artă în pânzele d-tale!... Păcat că nu ex- 
puneţi în public să vă faceți mai cunos- 
cută !... Păcat! — zisei uitându-mă pe furis 
la piciorul ei mic care se desvelea, până 
peste gheata, din dantela juponului de mătasă.. 


236 ALEXANDRU CAZABAN 


— Crezi? — întrebă pictorița ai cărei 
ochi se înflăcărară—crezi că aşi avea succes? 

Ochii mi se opriră la un portret, repre- 
zentând un tip pe care de multe ori l-am 
întâlnit in cale... Se vedea bine că era 
pictat după o fotografie.. 

— Cine e domnul?... Parcă-l cunosc... 

— E un oarecare Iancu... Teodorescu, 
funcționar superior la un minister... O 
simplă comanda—imi răspunse «deletanta», 
cu un gest de nepăsa: 

— Dar tabloul cel mic, tocmai de sus, 
ce reprezintă ? — o întrebai, arătându-i un 
pas-partout atârnat deasupra patului. 

— E o miniatură !... V'rei s'o vezi? Stai — 
Sprintenă se urcă in picioare pe marginea 
patului, şi întinse amândouă mâinele spre 
pânza arătată. Cum sta aşa cu spatele la 
mine, necăjindu-se să scoată tabloul din 
cuiu, toată mlădierea corpului i-o simţeam 
cum gerpuieste sub rochia cea de spumă. 

Când se întoarse spre mine cu tabloul 
în mână, îl râdeau ochii par'că de plăcere 
că se vedea asa de sus cocoțată... 

— -Dă-mi mâna, să nu cad... 


SA VORBIM DE ARTA 237 


Dar până să mă urnesc din loc, ea şi 
sărise, stârnind un fosnet aţâțător de fustă... 

După ce mă uitai numai în treacăt la 
miniatură, suspinai uşor: 

— De cenu mai lăsat să te ajut la sărit, 
poate aveam. și eu norocul să te simt mar 
aproape de mine... 

Ea rămase tăcută... Fruntea 1 se incrett 
putin, iar mâna care tinea tabloul, se lăsă 
în jos ostenită par'că. 

Îi cerui iertare: 

— V'am supărat nui asa? Dar a cuie 
vina dacă aveți piciorul atât de mic?! 

— Cum şi d-ta? Un literat! — zise ce- 
titoarea mea deschizându-şi ochii mari — 
si d-ta la fel cu toți ceilalți?! 

— Ce, noi n'avem dreptul să facem un. 
compliment unei femei? 

— Imi pare rău! — urmă. — Credeam 
_că o să vorbim numai de artă, de litera- 
tură, de lucruri senine... 

— Dar mai senini ca ochii d-tale?... 

— Toate acestea le-am ascultat și de la. 
alti... Mă aşteptam să-mi vorbiti numai de 
artă la care m'am consacrat cu totul de 
când sunt... divorțată... 


238 ALEXANDRU CAZABAN 


— Si încă in divorţ! — gândii, apro- 
piindu-mă şi mai mult. — Si sânteţi hotă- 
rita să ramaneti mult timp asa... libera?... 

— Pour toujours !... It cunosc prea bine 
pe bărbaţi ca să mai pot avea un ideal... 
dar... să vorbim de altceva... Mai bine 
spune-mi care dintre pictorii noştri, iti place 
‘mai mult? 

— Mie îmi placi da! — mărturisu, pri- 
vind ţintă în ochii tinerei dăvorțate. 

— Îți place să glumesti!... 

„— Vă jur că nu!... Imi placi decând 
te-am văzut... a l 

Si încălzit de tocul ochilor ei negri, în- 
cercai să-i prind mâna. 

Ea şi-o retrase în grabă, şi aproape su- 
părată isi îndreptă talia: 

— Regret că vam mai invitat!... 

In cameră se făcu o tăcere jicnitoare 
pentru mine. Noroc că tocmai atunci un pas 
greoi se auzi suind scările. Îndată în ușă 
răsună o bătaie uşoară. 

— Intra! — zise divortata, tulburându-se 
putin. | 
O, uniformă de odăiaş se arătă. 

— Ma trimis d. Iancu să vă spun... 


SA VORBIM DE ARTA 239 


— Bine, bine! —- il intrerupse nervoasă 
autoarea portretului d-lui Iancu. — Mai aş- 
teaptă putin... | | 

— Mă rog nu vă supăraţi —- zisei închi- 
nându-mă — Eu plec!... Poate o nouă co- 
manda... 

Cu buzele strânse, ea imi întinse mâna... 

Scoborii scările, gândind cu amărăciune. 
cât trebue să fie de fericit d. Iancu ca i 
se îngăduie să vorbească de alt-ceva, iar 
nu de artă... 


BLANA RASBUNATOARE 


- ee, 


rezit de sgomotulunui pas urmaritor, 
iepurele tisni înspăimântat din cul- 
cuşul său. Scuturând spinii de pro- 
moroacă, își tăiă cu anevoie un drum prin 
mărăcinişul des, iar când se însenină la larg 
ȘI cand se crezi mai stăpân pe iuţeala pi- 
cioarelor lui sprintene, un foc de puşcă, bine 
îndreptat, îi curmă deodată fuga, răstur- 
nându-l de tre: ori peste cap... Lovitura 
insă nu-i curmă și firul vieţei, căci sălbătă- 
ciunea, adunandu-si puterile, se ridică de 
jos şi, opintindu-se desnădejduit, cu corpul 
strâmb de durere, cu ochii înecați în sânge, 
porni înnainte, în neştire, lovindu-se când 
de un moşorai înghețat, când aninându-şi 


Al. Cazaban. — Chipuri gi suflete. 16 


342 ALEXANDRU CAZABAN 
blana în tufanii de spini ce'i se puneau sâ- 
_caitori în cale. 

Si ar fi scăpat poate de prigonitorul său, 
dacă n’ar fi dat de un pârâu înghețat care, 
ca © potcoavă uriaşă, înconjură mărăci- 
nisul, pe o întindere de câteva sute de paşi. 

Zgariind ghiata cu ghiarele, alergătorul 
nici n’ajunse în mijlocul pârâului, când se 
pomeni într'o copcă nu de mult. deschisă. 

Desnădăjduit, începu să dea din labe, în- 
torcandu-si din-când-în-când capul ca şi când 
ar fi vrut să vadă din ce parte îl urmărea 
pasul vrăjmaş. 

Vânătorul, — un baetandru încă — se 
repezi îndată, sărind peste tufani, cu uşu- 
rinta ogarului... In dorinţa să puie cât mai 
repede mâna pe pradă, nici nu-şi mai dădă 
socoteală dacă ghiata putea să-l tind sau 
nu, Şi, fără să-şi domolească avântul, pasi 
greoi pe fata lucitoare a pârâului. 

Numai atunci când ghiata trosni, crăpân- 
du-se în zigzaguri, vânătorul 'vru să se 
retragă, dar era prea târziu, căci să şi 
pomeni în răceala tăietoare a apei care 
il şi coprinsese până la brâu. 
= Totuşi băeţandrul nu se descurajă, şi 


BLANA RAZBUNATOARE 243 


cum vazi că pe epure îl părăsesc puterile 
șI că e gata să se înece, înaintă cu îndrăz: 
neală în unda primejdioasă. Cu o fune 
sălbatecă înhăţă vânatul de urechile lui cele 
lungi, îl trase spre el, şi fără să mai ză- 
bovească o clipă, eşi iute pe mal. 

Uitându-se odată spre apa turburată, — 
„pe fata cărei s'adunau bucățile de sloiuni, 
— gata să se lipească din nou, —o luă 
la fugă, înapoi spre sat. 

Treci prin mărăcinişul încâlcit, fără sa 
mai aleagă cărarea, fără să mai simtă îm- 
punsătunle ghimpilor cari îi ferfeniteau 
hainele şi îi însângerau pielea... 

Din spiniş, dădu în arătură... De câteva 
ori căzu, împiedicându-se în brazda neagră, 
înghețată şi tare ca bolovanul. Se sculă 
însă repede căci dacă ar mai fi întârziat 
putin, se prefăcea în sloiu de ghiata... Si 
afurisitul de iepure care încă nu murise!.. 
Ba, întrun rând începi să se zbată asa 
de tare că mai-mai să scape din mâna 
îngheţată a vânătorului. 

Când ajunse la capătul arăturei, băe- 
tandrul simți că îi ard picioarele în apa 
din cizme, care prindea să îngheţe. Pe frunte 


244 ALEXANDRU CAZABAN 


 — 


deşi il curgea sudoarea ca şi în toiul verei, 
totuşi mâinile nu si le simţea, aşa Je amor- 
tise frigul. 


Se opri o clipă ca să mai răsufle şi 


aruncând iepurile deoparte, pe pământul 


înghețat, începu să-şi sufle în mâini. Vânatul 
rămase mai întâi întins, fără să se miste, 


dar, deodată, începu să se zvârcolească şi 
să facă săltături în sus întocmai ca şi un 
pui de găină cărui i-ai tăiat capul. 
Baetandrul scârbit, îl lovi odată cu patul 
. puştei in cap. Sălbăticiunea însă, nu se da 
gata, și ai fi crezut că lovitura o adusese şi 
mai inult la viata, căci «ucisul» opintindu-se 
deodată, faci o săltătură aşa de mare că 
ajunse zece paşi hăt-încolo, pe arătură. 
Vânătorul se înfuriă. Se repezi la el, st 
prinzându-l, îl apucă cu amândouă mâinile 
de gât... Simţi o mulțumire de jivină, când 
degetele-i îngheţate se înfipseră în blana 


sub care tremură fierbinte, carnea pradei sale... 


Intro desnădejduită apărare, iepurele, 
cărui îi venise o spumă trandafirie la gură, 
dădu din labe cu aga putere, încât zgâriă 
adânc, până la însângerare, mâna sugru- 
mătorului.... 


BLANA RAZBUNATOARE 245 


A - 


Flăcăul - scragni de durere, si înfuriat 
peste măsură, prinse vânatul de picioarele 
de dindărăt, il faci roată pe sus şi îl trânti 
apoi de trunchiul unui arbore care în- 
tâmplător îi veni la îndemână. 

— Na! mori acu, mortăciune cu şapte 
suflete! 

In carne măcinată se prefăci capul 
fraget al sprintenului fugar. Si în această 
măcinătură rămase doar întreg, neatins, un 

ochiu peste măsură de holbat, înfiorător 
_ la privire... O întrebare care pornea mus- 
trătoare din lucirea lu sticloasă, îl fact 
= pe vânător să-şi întoarcă capul, aproape 

înfricoşat. 

Pe fundul văilor tăcute, prin mărăcinişul 
vânăt, se strecură vânt de ghiata, şuerînd 
a pustiu... 
| Vânătorul simți că dacă ar mai fi stat o 
clipă în loc, i-ar fi inghetat şi inima din- 
tr'însul. Cum mai avea de ridicat încă un 
deal până la sat, o luă iarăși la fugă. 

Când ajunse în vârful dealului, răsuflarea 
ii pierise, iar în gură îi venia miros de sânge. 

De pe şanţul din marginea satului, se 
ridicară, croncănind, nişte ciori cari se chi- 


246 ALEXANDRU CAZABAN 


nuiau, de câte-va zile, să ciupească din 
carnea îngheţată a unui stârv de cal. 

Flăcăul, cum ajunse acasă, aruncă vânatul 
din spinare şi se apropiă de foc. După ce 
rămase acolo ca toropit, se lungi pe o la- 
vita de lângă cuptor, şi pe dată fu prins de 
un somn adânc. Spre seară, când îl sculară 
ca să guste «din cea tiertura de epure» 
ridică ochi tulburi, şi făcând un gest res- 
pingător, zise : 

— Nu mânânc eu din spurcăciunea ceea... 

Apoi, se întoarse cu fata la perete. 

Noaptea, somnu-i fă neliniştit şi a doua 
zi, vânătorul se sculă cu o arsură supără- 
toare în piept și cu impunsaturi ascuțite 
sub coasta stângă. 

După ce că mai roboti ceva prin curte, 
flăcăul se întoarse în casă şi se aşeză 1a- 
răşi lângă foc, vaitandu-se într'una că-l doare 
la deşert. | 

La prânz, nu gustă nimic şi se supără 
chiar când îl îndesiră iarăşi cu mâncarea 
de iepure. Spre seară, fu prins de friguri, 
după care urmară călduri atât de mari, că-l 
făcură să nu-şi mai dea seamă de cele ce 
se petreceau în juru-i... 


BLANA RAZBUNATOARE 247 


— A răcit — zise cu multă cumintenie o 
femee bătrână. — Îl roade rău junghiul... 

Cu mâna tremurândă, temeia aprinse o 
lampă şi o puse în părete deasupra patului 
unde se chinuia bolnavul. 

Pe muchia dealului râpos, se lăsau câr- 
duri de păsări mari, ne mai întâlnite până 
acum... Vânătorul se îndreptă spre ele, tâ- 
rându:se pe genuchi... Si înainte de a se 
apropia la o bătaie de puşcă, dădea foc. 

„Deşi nu răsună nici un pocnet, totuşi pă- 
sănle se ridicau cu tipete înspăimântate şi 
risipindu-se în aer, se prefăceau în pete 
mari de umbră; iar umbrele se lăsau apoi 
Jos, latindu-se peste câmpii, peste minsti, 
peste arătură... Și din umbre se întruchipau 
colonii întregi de iepuri cari alergau zăpă- 
citi, în toate părțile... Dar, lucru neinchi- 
puit: Aceşti iepuri nu erau ca toți epurii: 
cu urechi lungi, cu sărituri sprintene..... 
Par'că semănau,când aviezuri, când a porci. 
Pe spinare aveau coamă aspră ca şi la mis- 
treți... Aveau si rat, iar ochii le străluceau 
de departe... 

Vânătorul, deşi nu-și mai simţea inima, 


RR 


248 ALPXANDRU CAZABAN 


totuși, bizuindu-se pe arma sa, vru să ina- 
inteze spre mulțimea lighioanelor... Inaintea 
lui însă se săpau ponoare adânci şi atât 
de repezi, că în zadar se încercă să treacă 
peste ele. La fiecare pas, se împiedecă şi 
cădea pe brânci... Abia isbutea să se ri- 
dice şi iarăşi recadea... Si pe când se chi- 
nuia astfel, lighioanele par'că ţinură sfat 
între ele, căci deodată, întorcându-se, se 
porniră cu toatele impotriva vânătorului... 
Veneau valuri, valuri, înghesuindu-se între 
ele, sărind una peste alta, cu raturile ame- 
nințătoare, cu ochii însângerați... 

. Vânătorul vru să puie pusca Ic ochi, dar 
braţele se împotriveau, lăsându-se nemer- 
nice in jos... Una dintre lighioane, cea mai 
hada din toate, se apropid aşa de mult, 
incât îi simţea până si hierbinţeala răsuflă- 
rei el... Vânătorul începi să se apere cu 
pumnii... 

Bolnavul se deșteptă amenințând aerul. 
Trecându-şi mâna pe fruntea înfierbântată, 
deschise ochi mari, rătăcitori.. In perete, 
lampa ardeamareluminând camera în care se 
auzeau numai sforăiturile celor adormiti... 


BLANA RASBUNATOARE 249 


„sm —- en ee 


Nişte împunsături ca nişte ace de foc, 
siliră pe bolnav să-și ducă cu grijă mâna 
în partea stângă, la deşert. 

Dar şi-o retrase cu groază și începu să 
tipe asa de tare că trezi liniştea şi somnul 
truditilor din casă: 

—Lighioaia!... Lighioaias’a suit pe mine... 
S'a suit !... Mă muşcă, mă !... Luati-o de pe 
“mine că mă prăpădeşte !... 

Cu ochii grei de somn, femeea cea bă- 
trână, sculându-se, se apropiă de năbădăiosul 
bolnav. | 

Flăcăul, cu degetele infrigurate, si tipand 
mereu, se chinuia acum să smucească de 
pe dânsul, pe vrăjmaşul care îl înăbuşea... 

— Las-o mamă, n’o luă de acolo... Eu 
ţi-am pus-o aseară când te muncea junghiul. 
Numai blana de iepure trage rău afară... 
Mai tine-o până mâine, căi mare Dum- 
nezeu!—îl sfătui, liniştit, doctoreasa si cu 
mâna-i aspră începu să mângâie fruntea 
înfierbântată a chinuitului bolnav... 


fe AE il a= 


=~ 


DE SUFLETUL ADINEI 


— 


upă o noapte pierdută în chief cu 

femei, cu lăutari și cu vin — cu 
vin destul, — slujbasul se sculă bui- 
măcit, cu ochii umflati, cu gura acră. 

Și în aerul limpede al diminetei de pri- 
măvară, mergeă repede tard să-şi mai dea 
seamă de farmecul acelei zile, fără să-şi 
îndrepte, o clipă, ochi spre caişii care isi 
întindeau peste gardunle curților boeresti, 
braţele lor întroenite de flori albe, miro- 
sitoare. 

Mergea repede ca să ajungă la biurou 
innainte de sosirea «şefului» care, dacă îl 
prindea şi azi cu-o întârziere, îl amendă, 
fără îndoială, cu leafa pe o zi întreagă. 


252 ALEXANDRU CAZABAN 

N'avea măcar timp ca să-şi. incruciseze, 
ca altă dată, privirea cu a cuconitelor cari 
cu paşi sprinteni şi mărunți, se îndreptau 
zorite la piaţă, pentru plăcerea târguielelor 
de cosnita. | 

ȘI nici nu mai necăji elevele întârziate de 
la şcoală, cu glumele lu: adesea supărătoare. 

În dreptul unei curţi, fu oprit deodată, pe 
neaşteptate, de atingerea unei mâini, de su- 
netul unei voci necunoscute. 

— Poftiți, şi d-voastră, cuconas! 

Eră o servitoare ungureancă, cu ochu ro- 
tunzi si mirați, care îndrăznise să-i atie 
calea, ziua, fata de lume. Funcţionarul in- 
ciudat vru s'o înbrâncească la o parte, dar 
se opri, neîndrăznind să creadă ochilor, când 
vazi că din curte se îndreaptă spre el o 
doamnă tânără, distinsă şi bine îmbrăcată 
în haina ei cernită. Înaintă cu ochii plecaţi 
în cosuletul încărcat cu flori primăvăratice, 
pe care îl tinea atârnat de brațul ei 
subtirel şi mai alb ca o spumă. Când se 
apropiă de portiță, tara să se uite la tre- 
cătorul oprit de servitoare, alese din cosulet 
un buchet gingas de albe lăcrămioare. Vru 
să-l întindă necunoscutului, dar ridicând 


DE SUFLETUL ADINEI 258 


Ochii rămase deodată nedumerită, incurcata 
parcă. După ce se uită dojenitor la ser- 
vitoarea care rămăsese prostită, cu buzele 
ușor întredeschise, voi să se retragă. Vă- 
zând însă că faţa mustăcioasă a străinului 
îi cerea cu stăruință lămuriri, întinse repede 
buchetul și cu un zâmbet trist adăogă: 

— Din partea Adei... din partea Adinei. 
Să vă gândiţi la ea! 

Cu o mişcare stângace, în care voi să puie 
gingasie, funcţionarul luă buchetul oferit, 
şi îndoindu-şi, în semn de închinăciune, 
corpul lui batos, zise: 

— Mulţumesc, doamnă!... vă mulţumesc 
pentru atenție... si fiți sigură că nu vă voi 
uită în veci... Scuzati că acum trebue să 
plec la birou... intelegeti: ca şef de birou 
trebue să dau subalternilor exemplu de 
punctualitate... 

Si, după ce îşi răsturnă ochii peste cap 
întocmai ca un lăutar când atacă un cântec 
de inimă albastră, plecă ploconindu-se până 
la pământ. 

Dar doamna nici nu-l mai băgă în seamă; 
ea se întoarse către servitoare şi o dojeni 
deabinelea: 


254 ALEXANDRU CAZABAN 

— Nu ţi-am spus să nu opresti de cât 
femei si copi?!.., 

Funcţionarul însă nu auzi nimic, aşa de 
repede o luase la picior, sărind aproape, 
cu toată greutatea corpului său mare, cu 
umerii largi, cu şoldurile esite din cale 
afară. 

Intră în birou, cu florile la chiotoare. 

— Ce-i cu tine, Tănăsescule ! — îl întâm- 
pinară colegii, văzându-l păşind cu aerul 
unui cuceritor. 

— Ce ştiţi voi!—zise funcţionarul făcând 
un gest care dădea de înţeles că de acele 
flori se legă o întâmplare învăluită în cine 
ştie ce taină mare. 

— Vre-o damă din lumea mare!.. Aşa 
că am ghicit, Tănăsescule? l 

— Da, odoamnă din lumea mare!... Ce 
te hhzeşti spânule !... — răspunse Tănăse- 
scu, scurt, prichindelului de archivar care 
se încercà să fie de duh. 

Întorcându-se apoi către colegii lui mai 
serioşi, se crezù dator să le povestească cum 
de câtva timp, — în fiecare dimineață — o 
doamnă sus-pusă îi pândea calea de la ferea- 
stră, când îl vedea trecând spre birou: cum îl 


DE SUFLETUL ADINEI 255 
opri azi servitoarea, şi cum stăpâna tremu- 
rând de emoție se apropiă de el şi îi dete 
în grabă buchetul de lăcrămioare. 

— Şitu ce-ai facut?—il întrebă subseful 
care trecea drept un craiu de mâna întâia. 

— Ce să fac? Am plecat... Puteam să 
întârziu de la serviciu... spune drept? 

— Dă dracului serviciul, când e vorba 
de o aşa combinație! — strigă craiul bi- 
roului, făcând un gest hotărâtor.— Pe femeie 
trebuie s'o ei repede, altfel o pierzi... 

Și, cu acest prilej, el povesti cum a pier- 
dut o slujbă la Finanțe, din pricina unei 
temei. 

— Pentru o femeie!... Nu sunt eu asa 
de prost! — strigă Tănăsescu şi liniştit, se 
aşeză la masalui de lucru. Totuşi, nu copia 
de cât câteva adrese, şi aruncă condeiul deo- 
parte. Se sculă hotărit şi luând un aer sufe- 
rind, se îndreptă spre cabinetul şefulu ca 
să-l ceară o învoire. 

De două ceasuri aproape, un tânăr voinic 
cu fata mustăcioasă bate trotuarul, în sus 
sin jos, în dreptul unei curți boiereşti. Cu 


956 ALEXANDRU CAZABAN 


ochii trăgea prin gratule grilajului de fier, 
Spionand par'că pe cineva. 

Spionul, care nu eră altul decât priete- 
nul nostru Tănăsescu, își îndreptă din când 
încând privirea spre perdeaua brodată de la 
fereastra înnaltă, aşteptând cu nerăbdare 
ca o mână delicată s-o dea la o parte. 

Intr'un rând, plictisit de atâta aşteptare, 
ŞI ca să-l pară vremea mai scurtă, începu 
să numere în gând. Trecuse cu numără- 
toarea peste o mie, şi încă nimeni nu se 
arătase. Nici cafurisita de unguroaică» nu 
se arătă. Ar fi putut cel puțin află de la 
dânsa, cine eră stăpâna «castelului». 

— Ce dracu, par'că au murit cu toții în 
casa asta !... Mai număr până la o sută, și, 
dacă nu se arată,o las în plata Domnului, 
cu florile ei cu tot. | 

Și se puse iarăşi pe numărat... Dar na- 
junse până la cinci-zeci, și tresări, auzind 
tropăind pe pavagiul curtei, călcâile pot- 
covite ale servitoare: care se si strecurase 
pe portita grea, de tier. Tănăsescu vru s'o 
oprească, dar nu putu, căci unguroaica, vă- 
zându-se în stradă, o luă la fugă arătându-i 


DE SUFLETUL ADINEI 257 


E i i a S O 


carâmbu cizmelor de care se bătea, cu 
zgomot, poala fustelor aspre si gre:e. 

— Trebue să se întoarcă — gândi Tă- 
năsescu, şi scos putin din plictiseala în care 
căzuse, începă iarăşi să dea târcoale locu- 
intel. : 

Nu treci mult, si răsună un alt zgomot 
de călcâie, dar acesta mai ușor, mai dulce. 
Chiar atunci trecătorul zări o doamnă, — 
doamna de dimineață — care venea si ea 
spre portiță. Era gata de plecare, cu pă- 
lărie neagră în cap, cu mănuși lungii, negre, 
de piele lustruită. 

__ Părea nerăbdătoare gi, fără îndoială, aş- 
tepta.pe cineva, căci lungindu-şi gâtul de- 
cat, privi în lungul străzei, în sus şi 

in Jos... 

— Poate că mă așteaptă pe mine! — 

gândi Fănăsescu şi, prins de. o îndrăzneală 

neașteptată, trecu strada si se apropiă de 
necunoscută, salutand-o fara multă sărbă- 
= torire. : 

Putin surprinsă, femeia îi răspunse în- 

clinându-se uşor. | 

-. Funcţionarul, rotunzindu-și gura ca să-şi 

facă glasul mai dulce, incept: 


At. Cazaban. — Chipuri şi suflete. 17 


25% ALEXAKDRU CAZABAN 


. — Am venit să-mi cer «pardon»... Să 
repar greşala de azı dimineaţă... 

D-voastră, înţelegeți, nu': aşa? că un 
şef de biurou trebue să fie punctual, căci 
cum zice proverbul: când pisica nu-i acasă, 
şoarecii joacă pe masa! 

Nedumernită, stăpâna casei seretrase putin 
fara să zică vre-un cuvânt. 

Tănăsescu, cam încurcat, reluă : 

—... Da, şoarecii joacă pe masă... aş 
putea zice chiar că joacă pe biurou... Eu 
sunt integru, doamnă, şi pot zice chiar 
discret... vă jur... 

— Poate mă asemuiti cu cine-va? — în- 
treba femeia care se vedea că s2 chinueşte 
să-şi dea seamă dacă mai întâlnise în cale 
pe străinul din fata ei. 

— Cum, nu mă cunoaşteţi acu? Eu sunt 
tânărul de azi dimineaţă cărui 1-ati dat 
florile... pe care le voiu purtă veşnic la piept, 
ca pe un semn de înnaltă atenție dela o 
fiinţă, pot zice chiar sublimă !... 

Și numa! slujba mea e de vină că nu 
m'am purtat ca un cavaler!... 

Ridicându-şi ochii în fundul cărora ră- 


DE SUFLETUL ADINEI 259 


wee a ee + i N ee ep ey — i SS a ee SE = —— 


tăcea o umbră de melancolie, femeea îi 
zise. cu linişte: 

— A, da!... Acum mi-aduc iii . 

Vi le-am dat ca o amintire din partea Adei. 

—$i eu: Aurel Tandsescu!—se grăbi func- 
tionarul, întinzându-i mâna în chip de re- 
comandare. 

Femeea se dete îndărăt şi privì aproape 
cu frică în jurul ei, dar se linisti, pe dată, 
auzind un huruit de trăsură care se apropià. 

Tănăsescu, cu totul zăpăcit, începu să-şi 
chinuiască, fără milă, sfârcurile aspre ale 
mustăților. Noroc pentru el, că se opri, 
tocmai atunci la poartă, o trăsură din care 
sări servitoarea. Aceasta rămase cu ochii hol- 
baţi când își văzu stăpâna alături de unstrăin. 

* Tănăsescu intepenise în loc, neştiind ce 
să mai facă. 

— Te rog, domnule, nu vezi că trebuie 
să trec! — îi zise doamna plictisită acum de 
stăruința acestui domn. 

— Mă rog... mă rog, poftim... parcă eu 
vă opresc acum... parcă am vreun drept?.. 
Dar să-mi dati voie... să vă spun că nu-i 
frumos ca să radeti așa de oameni chiar 
aşa de tot... Imi dati flon, şi apoi mă alun- 
gati ca pe un serv... 


260 ALEXANDRU CAZABAN 


—- Cum?... Ah!... Ţi-ai închipuit că eu ?... 

Şi cu toată tristețea din ochii ei, o prinse 
râsul... 

Tănăsescu ruşinat, își simtea urechea 
vâjâind. 

Inainte s atingă scara trăsurei, femeea, 
făcând o mişcare de resemnare, adăogă, 
aproape cu blandete: | 

— Da, bine domnule... Ce a: înţeles 
d-ta?... Eu în fiecare Sâmbătă, impart flori 
de pomană la toţi trecătorii pentru sufletul 
rent! mele Ada!... Și e vina servitoarei că 
n'a ştiut pe cine să oprească... 

Trăsura plecă... Tănăsescu rămase topit, 
fără gând, fără suflet, fără privire. Dar 
când servitoarea trânti în ciudă portita grea 
de fier, bietul se trezi. Un val de căldură 
îi înăduşi fata: 

— Auzi?!... mie flori de pomană... de 
sufletul... dracului, să-i fie ei acolol... 

Si, cu degetele-i scurte, groase, fără mlă- 
diere si, nervi, smulgând gingasele flori de 
la chietoare, le aruncă în stradă, în no- 
roiul frământat de roatele trăsurilor, de co- 
pitele cailor... 


TABLA DE MATERII 


TABLA DE MATERII 


_ Pag. 
Cu aripa frame: ocea a a we eS wed SS ee e 5 
Scarlatti 2... oa <q e 000 Ghee oe hoe a & OR Be 11 
O spală aee & a a 0 e Tae e, Bae B08 29 
Cine moşteneşte. ............ a 39 
EAE e A og el hs ee ste sat HOR, ate Ea ee a al a3 
Dora ee ks ee te cae ht en BoE, SO ee we a OE RS 67 
Nebunul -s i er? eis, Se hh Se BE 20 d ee A 83 
Firul de mătasă , .......2 2.2. 2 ee eee 89 
Pe lunca Siretului . . . 2... cc... 99 
O minune alui Sfânt-llie. ............- 113 
Suflet de copil ......... o’ d ete 127 
Moara lui Simionoff. ...........2e+.-. 133 
Fára DOL i, is eat 3009 Se XS ua ai eee aa dal De A 141 
Cele două tabere. ...... cc... eee 157 
Răsplata unei oboseli . ....... 2... ees 175 
Wrmiarit.. .& ao: ot eo de 9 ti So Re Ree a 189 
La pândă. ..... hs Bat Si. Be a Dare A tz al ca e. I9 
Pater Popolsky . .. oaaao 209 
Un scurt popas . . oosa 2.2 2 ee eee 217 
Grija lui Cocorăscu .. 2... ee ee ee 223 
Să vorbim de artă. ... ......... * . , 23! 
Blana răsbunătoare .............68+6 241 
De sufletul Adinei. .. ...,.. aea ať „291 


6¢ Institut de Arte Grafice si Editură, Bucuresti 
>» MINeTVa x 
B-dul Academiei, 8. — Edgar Quinet, 4. 


AUTORII VEOHI 


ALECSANDRI V. — Poesil. . 1.50 || EMINESCU M. — Geniu Pustiu. 3.— 
— Teatru, vo A + e 1.60 || EMINESCU M.— Poesilpostume 1.80 
— Teatru, » A 1.50 — Scrieri politice şi literare 3.— 
— Teatru, > IIL „ 1.60 — Literatură populară . . 1.80 
— Teatru, » IV 1.50 FILIMON N. — Ciocoii veoh! şi 
— Teatru, > V. e + 1.60 nol. e.as.. > o 150 
— Prosă . ~ + . «+ + 1:60 || ISPIRESCU P. — Legendele sati 

ALECSANDRESCU GR. — Ver- basmele Românilor . . . . 1.80 
suri şi prosă .. , . . . . 1.35 || NEGRUZZI C. — Prosă. . . . 1.60 

BALCESCU N. — Istoria Romi- ODOBESCU AL. — Op. complete 1.50 
nilor supt Mihal-Viteasul. . 1.60 | PANN ANTON. — Op. complete 1.60 

BOLINTINEANU D.— Poesil. . 1.60 || V. STAMATI V.C RLOVA, N. 

CREANGĂ |. — Op. complete . 1.50 |;  NICOLEANU.— Opere Comp. 1.50 


BIBLIOTEOA POPULARĂ 
MINERVA 


No.1— Istoria populară a Ro- No. 14. Revoluţia lui Horia . —.15 
mînilor . . . e. 16. Răpirea Bucovinei . —.15 

> 4. Cintarea Rominie!.. . —.15 16. Cum să ne cregtem copiy —.16 
> 6. istoria populara a li- 17. Păstrarea sănătăţii . —.15 
teraturei Romine . —.16 18. Ce să cetim?. . . . —.16 

> 6. Revoluţia luy Tudor 19.10 Maiŭ . . . , . « —.15 
Vladimirescu. . . —.16 > 20-22. Războiul pentru nea- 


“vyv y 


—~—.16 


» 7. Perderea Basarabiei. —.15 timare . . e . . 

» 8. Unirea Principatelor . —.16 > 98. Viaţa şi faptele Mitro- 

> 9. Mihail Cogălniceanu. —.16 olitului Moldovei 

> 10. Vasile Alecsandri. . —.16 -Veniamin Costachi —.16 

> 11. Stefan-cel-Mare. . . —.15 24. Afitmetica. . . . . —.16 

> 12-18. Istoria lui Mihai Vi- >» 25. Memeile şi revoluti- 
teazul, de N. IORGA —.16 unea din Rusia. . —.16 


BIBLIOTECA ti 
MUSICALA = ike IRA ROMANA 
Continind cele mai frumoase romanțe şi cin- 

tece nationale romine pentru voce si piano. 


NUMBRELE APĂRUTE: 
1. Deşteaptă-te Române. Cintec pa- 11. Cueuruz cu franza’n sus. Cântece 


otic. popular. 
3. Luna doarme. Romanţă popul. 13. Fetiţo din acel sat... Arie din 
8. Aoleo! Arie populari. Transilvania. 
4. Suspine crate. Romant. populară. || 18. Popa zice că nu bea, Arie popular. 


5. Cit te-am iubit. Romant. popular, 14. Inimioara mea. Arie populară. 
6. Călugărul. Melodie populară. 15. Am un led şi vreaă să-l bead. 
7. Pentru tine Jano. Cintec popular. Cintec popular. 
8. Două fete spală lind. Arie popul. || 16. Pasăre galbenă '» cioc. Cint. pop 
9. Ce te legen! codrule ? Romană 17. Imnul Regal Român. 

Steluţa. Romanţă. 18. Cîntecul Gintei Latine.. 


€ a apărute în editura Institutului de Arte Grafice 
Garti »sMINERVA“, Bucureşti, B-dul Academiei, 3 


AUTORII OONTIMPORANI 


ALDEa-SaNDU C. — In urma 
ae plugu ar Be oS ne ME od 16 
— Drum opas. .... L 
— Două m gi popas 1.50 
BELDICEANU N. N. — Chipuri 


de la mahala. 1.50 
BAssARABESCUI. A= Vulturii 1.60 
L BARSEANOL. “Popart Vana 


toreşti 3.50 
CEDI l IL. Preludit` (e da 2.60 
Coatu N. Ga. — Din viata ti- 

rănească. a 7 1.— 


CUNTAN MARIA. — Poesil . . 1.36 
CARAIVAN V. — La şesătoare . 
Valuri alinate de Carmien Syl- 
va (Traducere de COSBUC 
GEORGE . - 1.60 
DuNAREAKU N.—Cbfnuitit . 1.50 
EMILGAR-GÂRLEANU Eu. — 
Biatrtnil , - « + 1.60 
— Cea dintăi! durere . . . 
FLAMMARION C. — Tainele ce- 
rulu! (tr. d. H. G. Lecca). . 1.50 
GORUN ion. — Taina a șasea 1.60 
GRIGOROVITZA EM. — Chipuri 
gi graiuri din Bucovina . . 
HODOy CONSTANŢA. — Frumos 1.50 
IoRGA N. — Cuvinte adevărate 
— Drumuri şi oraşe din Ro- 
mănia . (3 e e . ` e 
— Sate gi mănăstiri din Ro- 
i mănia . . 2.60 


— Pe drumuri depărtate. 1.60 
— Neamul romănese în Bu- 
covina . . 2.60, 


—  Gînduri şi sfaturi ale unui 
om ca oricare altul. . 1.50 
- §tefan-cel-Mare şi Mihai- 
Viteazul ca întemeiat. 


bis. Romin. din Ardeal —.50 

- Istoria Romănilor în chi- 
puri şi icoane. . . 2.50 

— Prin Bulgaria ia Con- 
stantinopole. . 2.60 
fosiF ST. Ade Din zile mări ` 3.— 
iz Cre pr . q d . 1.50 
LECCA gi — Poesil. . . . 1.60 


MANOLACHE D. I. “pe ° ° 
NESTOR URRCHE. n 
PAPARHAGI N. şi JULES BRUN 
Mogneagul de la Munte . . 
PADI AUGUSTIN. — inst So- 
meg gi Prut. 
PETRESCU-PRTREA N. — - ie 


arin 
POP VASILE. — Ris și ‘plans e 
— Domnița Viorica .. . 
— Cum iubeşte o fată 


— Prin vraja gostei a 
POPOVICI C. apa Vorbe 
« intele e e 


— între 
Capşa și Palas. Pe oe 
Rutenisarea Bucovinei . . . 
SADOVEANU M. — Povestiri . 
— Soimil (roman istorie) . 

(Editi a Ii-a). . 8 9 
Dure înnăbuşite ae 8 
Crişma lui mog-Preeu. . 

Povestiri din răsboiă. 
Dloare-oAlită Enae 
Amint. căpr. Gheor hip 
Mormintul unui ocr L 
La nol, în viişoară. . .: 
Insemn. lui Neculai Manea 
Guy de Maupassant (trad.) 
Vremuri de bejenie. . . 
Scros C. — Rouă gi brumă . 
SCURTU AUREL. — Călăuza sta- 
tiunilor Balneare şi Climate- 
rice din România. . . ` 
„SLAVICI 1. — Vatra părăsită . 
= Nuvele vol. I. e » ° e 


[i 


= Din Bătriîni, e °. ° e 
— Nuvele vol. II. 
TEODORU da Ga. — Din viata 
marin i 
VOINESTI-BRATRACU I. — Nu- 
vele şi schiţe . 
VLAHUȚĂ AL. — Clipe de linişte 
Daug L. — Doamna Oltea .. 
BÂRSAN ZAHABIA — Poezii. 
Goaa OCTAVIAN. — Poezii . . 
ADAN Ion. — Pe lângă vatră. 


Toate aceste arti se găsesc de vânzare la toate librăriile 
din ţară şi la Institutul de Arte Grafice gi Editură ,,Minerva“, 


Bucureşti, B-dal Academiei 8, — Edgar Quinet 4. 


——— i tă OI 


Din autorii clasici se găsesc şi în ediţie de lucs afară 
de ,,@eniu Pastia“ şi ,,Poesii Postume“ ca pretul lei 3 


volumul. 


6895. 


demie:,: 


ws 


LO 


ttnt PERR RRRRRAR 
o Dire 2. ip -o - 
Da | oa 
S. i 
"i ANTICARIAT af 
L-A Lei20 |" 
e: a 

a 


a 
a 
s 
a 
` 
a 
D 
a 
a 
a 
a 
a 
a 
a 


This book should be returned to | 
the Library on or before the last date | 
stamped below. 

A fine is incurred by retaining it 
beyond the specified time. | 

Please return promptly. 


= i f 
T . ; ‘ 
| T —_ - \ 
| 1 fy F 
, > . k a ii 
AA ~ ti wh x 
1 
4 > 
zi | 
1 
= | 
4 
i 
| p." 
Aa i 
| 
N i 
t a 
= 
7 i 
li ii 
=, ü 
A 
a ; A