Emil Gârleanu — Într-o noapte de mai — Nuvele şi schiţe (1908)

MARY 


SAT 


Ilustrații dè A 


Sa 
+ 
un 
o 
$a 
z3 
o 
RAA 
m 
ó 
9 
să 
Q 
a 
(3) 
[=] 
(72 
v 
AA 
v 
pe 
9 
= 
2 
8 
a 


Em. Gârleanu 


inir'o noapte 
ge (Tai 


= Nuvele și schiţe = 


Ilustrații de 
A. SATMARY 


y 


BUCUREȘTI 
Editura Librăriei SOCEC & Co., Societate Anonimă 
1908 


Reproducerea este oprită 


15609, — Atelierele SOCEC & Co., Bucureşti 


INTR'O NOAPTE DE MAI 


Lui A, Satmary 


Locotenentul Petru Bogdan porunci să-i puie 
gaua pe cal, apoi îşi încinse sabia, și se duse 
în fața oglinzii să-și potrivească părul. La 
lumina lămpii se desluşi bine sprineenile 
negre, mustața răsucită, ochii căprii, înnecaţi, 
ca și obrazul, într'o ceaţă parcă. Ofiţerul ră- 
mase mulțumit de el, își puse chipiul, apoi 
scoase din buzunarul tunicei serisoarea, şi se 
duse să o citească, vrând să se încredinţeze 
încă odată dacă nu se înşelase. Cele câtevă, 
rânduri spuneau lămurit lucrul pe care-l pă- 
strase și dânsul atât de bine în minte: 

„Le aştept la noapte, pe la 11 ceasuri. 
Vino negreșit,—intră prin spatele pareului, pe 
portita pe unde te-am petrecut dăunăzi“" 


4 EM. GÂRLEANU 


Sfârşind de citit, Bogdan şopti tare numele 
acelei ce iscălise numai cun E: Flena! Apoi 
eși în curte să aştepte. 

După câteva clipe încălecă și dădi pinteni. 
Ii trebuiau două ore de drum, la pas, ca să 
ajungă în Sireni. Plecase tocmai bine. Când 
trecù bariera, lăsă dârlogii slobozi, se aşeză 
bine în şea, în vreme ce calul intră printre 
lanurile de rapiţă. Ofiţerul aprinse o ţigară; 
deocamdată gândul îi rătăci fără de nici un 
interes, fără de nici o legătură cu cele ce-i 
stăteau pe suflet. Privi împrejur, pănă în 
zare. La stânga se aşternea brâul lat al Si- 
retului cu malurile presărate de lunci; în 
dreapta ondulă câmpul pănă'n poalele mun- 
ților, cari nu se desluşeau, dar ale cărora 
vârfuri Bogdan le urmărea cu închipuirea, 
întoemai cum le-ar fi văzut tivite pe seninul 
adâne al cerului. Cu cât înaintă vuietul ora- 
şului se stingeă tot mai mult; în cele din 
urmă îl înconjură tăcerea, netulburată de 
nimic, a câmpielor ce se odihnesc supt vălul 
întunerecului. Luna nu răsărise, dar de sus, 
din înălţimi străvezii, se scoboră lumina tre- 
murătoare a nopților de Mai, lumina care 
deschide cerurile, şi florile şi inimile. Stelele 


INTR'O NOAPTE DE MAI 5 


clipeau tainic, împrăștiate, singuratice, fără 
să-şi trimită una alteia razele, păstrându-le 
să le scoboare toate pe pământ. Bogdan, cu 
firea lui poetică, se 'nfioră uşor, îşi lăsă gân- 
durile să-i fugă înainte, odată cu privirea. 
Se duceă spre întăia lui dragoste adevărată, 
şi poate tot întăia oară călătoreă supt vraja 
unei atât de fermecătoare nopţi. Fiecare co- 
titură, fiecare priveliște i se închegă în minte, 
nouă, neașteptată. Liniştea ce păreă că, se sco- 
hoară odată cu razele de sus. îi străbăteă su- 
fletul. Alintă ușor coama calului, îşi pipăi la 
piept scrisoarea care fogni încet. Departe, se 
înălță deasupra pământului o umbră, ca o 
stâncă. Bogdan cunoşteă bine locurile: eră pă- 
durea Balaurului, prin care aveà să treacă. 
Trase adânc în piept aerul proaspăt, înbăl- 
sămat de mireasma florilor ce nu se vedeau. 
Deodată, din dreapta, se revărsă o undă aurie. 
Ni crestele munţilor răsăriră ca prin far- 
mec. Luna se înălță încet, rotundă, mare, 
învăpăiată ca în preajma unui foc grozav. 
Și "ntreg cuprinsul dintre pământ și cer se 
lărgi, — pământul seufundându-se, bolta înăl- 
țându-se, — ca să înceapă mai multă lumină. 
Câmpul, vâlcelele, râul, pădurea, toate prin- 


6 "BM. GÂRLEANU 


seră ființă supt razele blânde, veşnic aceleaşi, 
razele ce se aşterneau tot atât de curate cam 
cea dintăi noapte a primăverei pământeşti. 
Deoparte a drumului, întrun tăpșan, licăriră, 
ca niște scântei, focuri răsleţe. Sunete de cobză 
răsunară. Erà o șatră de ţigani. Corturile 
albiră îndată ca niște grămezi de zăpadă, și 
câțivă dăneiuci goi, aduși de tropotul calului, 
se luară după ofițer, făcând tumbe, în vreme 
ce, scârțâind din diblele sparte, cereau un 
gologan. Strigătele lor ascuţite tulbura liniştea. 
Călărețul trase varga din cizmă şi-i ameninţă; 
daneii, mai mulţi din ce în ce, se îndărăt- 
niceau să ceară care mai de care. Ofiţerul 
scoase din coburi revolverul, și dădu drumul 
unui foc în aer. Depărtările elocotiră, un fum 
ușor se împrăștie împrejur, iar când se lim- 
pezi, șoseaoa eră curățită; țiganii se făcuseră 
nevăzuţi. Bogdan privi în urmă, ca prin minune 
luminile dia câmp se stinseseră si ele. Pacea 
se aşeză, tihnită, din nou. 

Calul intrâ în pădure. Încetul cu încetul 
se afundă pe drumul îngust, adânc, săpat 
între cele două maluri deasupra cărora de- 
sişele încremeniseră. Peste puţin cerul se șterse, 
întunericul prinse stăpânire. Un miros umed 


INTR'O NOAPTE DE MAI 7 


de pământ stătut, de frunze putrezite se îm- 
prăştiè ameţitor. Copacii bătrâni, en trun- 
chiurile negre ca de cărbune, crescuseră în 
voie, drept în sus, apoi se aplecaseră, îşi în- 
eleștaseră ramurile; pe dedesupt drumul tre- 
ceă ca supt o boltă. Unde şi unde scă- 
pătă câte o rază din înălțime, auriă, ca o 
candelă, doi-trei copaci. Departe, încolo, o fă- 
râmiţă de lumină arătă celalt capăt al pădurii 
străbătută de drumeacul acesta deschis, ca de-o 
ghiulea. 

Pe Bogdan îl înfioră parcă singurătatea; 
fără voia lui rămase cu ochii ţintă la sâm- 
burile de lumină din margine, de unde nu 
mai aveă mult pănă la Sireni. Gândurile i 
se pironiră de astă dată la ea, la Elena, 
Cornea, femeea pentru care simţea că trăeşte, 
că trebue să trăească. Nepăsarea lui de pănă 
acuma: alergările nebune, duelurile pe care 
le-avusese, înfruntarea primejdiilor, toate erau 
astăzi străine de dâusul. Incepuse să cumpă- 
nească, lucrurile, să gândească mult, mai din- 
nainte, ce puteă urmă din cutare sau cutare 
împrejurare; se simţea fricos; şi singur nu 
înţelegea cum în locul sufletului de altădată 
cinevă par'că îi pusese pe acestălalt,— suflet de 


8 EM. GÂRLEANU 


copil nedeprins cu viața. Și un gând îi erà 
stăpân pe minte: Trebuià să trăiască pentru 
dânsa: 

... O cunoscuse într'o seară, la un bal, 
acum un an. Aflase repede ce vroiă să știe. 
Elena Cornea eră o femee ca de vreo treizeci 
de ani,— deşi nu-i puteai da mai mult de 
douăzeci şi doi; eră văduvă, de curând; băr- 
batu-său, magistrat, se împuşcase din pricina 
unei boli de nervi, se ziceă. Aveă avere, şi 
trăiă singură, la Sireni, moşia ei... O privise 
mult în seara aceia: era potrivit de înaltă, 
aveă faţa rotundă, ochii mari negri, o alu- 
niță pe tâmplă “t râdică parcă vârful 
sprincenei drepte, şi-un păr atât de bogat, 
de greu, că înclinarea pe spate a capului 
poate că nu veneă din mândrie ci toemai din 
această pricină. Nu o văzuse zâmbind decât 
în clipa în care un camarad îl prezentase ei. 
Inconjurase odată salonul cu dânsa, legănaţi 
de melodia unui vals, şi o auzi şoptindu-i: 

— Sunteţi nou venit? 

— Da, doamnă, de câtevă zile! 

Atâta smulsese din gura ei. Nu o mai în- 
tâlni decât târziu, peste vreo două luni, la o 
petrecere dată de către prefect. De data aceasta, 


INTR'O NOAPTE DE MAI 9 


vorbiseră mai mult împreună, — atunci la 
și poftit să se ducă s'o vadă, la ţară. In cea 
dintăi Duminică se trezise pe drum spre 
Sireni. . . 

Un poenet scurt, înfioră calul şi-l opri în 
loc. Ofiţerul prinse repede dârlogii şi ascult, 
Cinevă tăiă un copac, pe ascuns, în pădure, 
Se auzeă, bine scârțâitul trunchiului desprins din 
partea rămasă nepătrunsă de ferăstrău. Un 
foșnet de crengi; apoi totul intrâ în tăcere. Că- 
lărețul strânse pulpele, şi lăsă iar dârlogii. 
Privi înainte, luminiţa, din capăt se mărise. Se 
apropiă. Peste câtevă clipe căzù iar pe gânduri: 

... De atunci se dusese aproape în toate 
duminicile la Sireni. Elena, femee deşteaptă, 
citise mult; și dacă poate nu pătrunsese 
adâne cele ce citise, le păstrase totuș bine 
în minte, așă că ce pierdea prin ună, câștiga 
prin această din urmă însuşire. Dar oricât 
se încercase dânsul, în convorbirile lor nu 
străbătuse, nici odată, cevă din viaţa ei. Cu 
o ușurință uimitoare înconjură trecutul, cun 
un călător, care ştie calea bine, se fereşte de 
locul ee i-ar puteă aduce vreo neplăcere. Odată 
ea îi dase să 'nțeleagă: „Trecutul, domnule 
Bogdan, e caun mormânt: poţi să te rogi pe 


10 "EM. GÂRLEANU 


el, dar să-l scormonești, nu“. Intro seară 
la club, un camarad răuvoitor, îi mărturisise, 
înti”adins poate, cele ce auzise el despre Elena, 
Cornea: bărbatul ei se sinucisese pentrucă o 
prinsese cu un bătrân, cel mai bun prieten 
al casei. Bogdan nu vroise să creadă nimic, 
şi plecă de lângă ofiţer aproape fără să-i 
mai spuie un cuvânt. Se duse acasă, tulburat, 
mâhnit de moarte. Și'm seara aceia înţelesese 
că o iubeă la nebunie. Toată noaptea rămă- 
sese cu gândul încordat la ea; potrivi întâm- 
plările, îi cântări cuvintele, privirele. Nu, nu 
puteă fi așă cum auzise. Șim zică, un gând 
stăpâneă pe toate celelalte: „La urma urmei 
puteă să se fi întâmplat orice: el o iubea. 
O iubeă cu toată patima, cu toată puterea 
vieţei lui“ . . 

Deodată se luminâ; pădurea rămase în 
urmă. Eşiră iar în câmp. Valea se deschidea 
largă, tăcută. O adiere caldă care nu mișcă, 
nici frunzele, nici earba, care suge numai 
miresmele şi sucul florilor, ca o albină, să 
le împrăștie în aer, îi alintă faţa. Bogdan 
își trecu mâna pe frunte, mulţumit că înseni- 
narea aceasta sosise tocmai în clipa când 


INTR'O NOAPTE DE MAI 11 


alungase şi umbra gândurilor rele. Calul călcà 
uşor, cu gâtul întins, legănându-l: 

„.„Intr'o seară întârziase la Sireni. Se apropii, 
miezul nopţii; pe jos, alături de Elena, sco- 
borau încet aleia. Erà o noapte de toamnă, 
când frunzele căzute foșnese supt picioare, 
când cerul ia, noaptea, stieliri de oțele, iar 
inimile se înmoaie. Niciodată parcă nu sim- 
țise o mâbhnire iai mare ca la despărţire 
aceia. Intoarse capul şi se-uitâ la Elena. 
Dânsa mergeă cu privirile pierdute înainte, 
ca adormită. Deodată el îi prinse mâna. Ea 
nu se împotrivise, dar nici nu tresărise; de- 
getele îi rămăseseră într'ale lui, moi, reci, 
ca şi inelile ale căror pietre prețioase le simțea. 
La poartă se opriră, el îi sărută mâna de 
câtevă, ori. Femeea, stă nemişeată ca şi când 
din sufletul ei se scuturase simțămintele de 
dragoste, ca frunzele copacului de trunchiul 
căruia se răzimase. S'au despărțit fără nici 
un cuvânt, fără o şoaptă. Când veni dumi- 
nica următoare, Elena plecase în străinătate. 
Se'ntoarse sdrobit, bănuindu-şi că purtarea 
lui. adusese starea aceasta de lucruri. Primi 
o singură cartă postală, din Italia, cu „sa- 
lutări“... Elena se înnapiă târziu, după 


13 EM. GÂRLEANU 


cinci luni de despărţire, în April. Primise 
două cuvinte: „Am sosit.“ Și dânsul alergă. 
In seara aceia îi mărturisi totul: dragostea 
lui, durerea, desnădejdea ce încercase. Ea îl 
privi, apoi răspunse liniștită: 

— Nu se poate. 

El se înfioră, eră gata să-i cadă şi "n ge- 
nunchi, s'o roage, când ea cu acelaş glas 
netulburat adăogă: 

— Sunt a altuia. 

— Il iubeşti? 

Dânsa stete puțin pe gânduri: 

— Nu. 

— Atunci? 

Femeea se plecă spre el, şi-i şopti, aproape, 
în față: 

— Mă iubeşte el... Mi-e milă! 

Dânsul căzi pe canapea, ca rănit: 

— De mine nu ţi-e milă? 

Elena îi netezi părul pe frunte, apei își 
trase mâna repede, şi își îngropă faţa în palme. 
Bogdan plângea. Într'un târziu se ridică, 
şi-i zise hotărâtă: 

— Ascultă, fiindeă mi-ai mărturisit dra- 
gostea, ce ai pentru mine, nu pot decât sau să 
o primesc, sau... să nu te mai văd, Daeă îţi 


INTR'O NOAPTE DE MAI 13 


seriu să vii... înseamnă că am primit să fiu 
a dumitale. 

Trecuse o lună. Azi dimineață primise 
scrisoarea. . . 


Acum eră aproape de Sireni. Străveziu, ca 
supt promoroacă, parcul se desluşeă pe zare. 
În mijloe, ca o apă, aeoperemântul casei 
sticleă. Bogdan înfipse tare pintenii în coastele 
calului, şi, ca luat de vânt, nerăbdător, porni 
în goană. 

Ajuns în cărarea care suiă la poarta de 
din dosul parcului, se opri, descălecă și luă 
calul de frâu. Sui încet, cu teamă par'că; sus 
se opri iar, apoi împinse poarta şi intrâ, fn- 
năuntru. La câţivă pași înainte răsări cineva; 
Elena, îl așteptase. Bogdan grăbi, îi luă mâna 
şi, unul lângă altul, se 'ndreptară spre casă. 
Străbătură o alee de vişini înfloriţi; copacii 
parcă îşi ninseseră floarea pe rochia albă a 
femeei. Razele lunei se scoborau singuratice 
pe pajiștile întinse printre bolțile de verdeață 
de undevă se revărsă, ameţitoare, mireasma 
liliacului înflorit. El strânse mâna Elenei, 
dânsa îl sfătui şoptind: 

— Încă nu! 


14 EM, GÂRLEANU 


Ajunşi lângă casă, ofițerul scoase căpăstrul 
calului deprins să aştepte, liniştit. Apoi ur- 
cară scările. Trecură prin sala întunecoasă, 
luminată numai întrun colţ, de-o candelă, 
şi intrară în salonul mare, atât de cunoscut 
lui. Pe ferestrele larg deschise, cerul îşi re- 
vărsă lumina, răsfrângând-o în oglinzile înalte, 
ale căror cadre, pierzându-se în umbră, lăsau 
cristalele să se vadă ca nişte făşșii de ape. 
Dânsa îl luă de braţ și-l duse după un pa- 
ravan înalt, din dreptul ferestrei ce da în 
pare. Bogdan se aşeză pe canapea, apoi .vroi 
să îmbie pe Elena lângă el; dânsa îi zise 
iarăş: 

— Îmcă nu! 

Și rămase în picioare, privind afară, aş- 
teptând parcă. Bogdan simţi că eră ceva, în- 
telese că trebuiă să asculte. 

O ramură de liliac își înălță crengile pănă 
mai sus de fereastră; el se duse, rupse două 
ciorchine de flori, şi i le dădu. Elena își în- 
fundă faţa în ele, mirosi adânc, apoi şi le 
prinse în piept. Și-l rugâ din nou: 

— Stai şi aşteaptă. 

Se așezară unul lângă -altul. De jos, din 
pare, se auzeă cum paşte calul, cum fâșâe 


INTR'O NOAPTE DE MAI 15 


iarba înaltă supt picioarele lui. Un bondar treci 
de câtevă ori prin dreptul pervazului ferestrei. 
Și fär’ de veste, ca două şuerături moi, calde, 
răsunară chemările unei privighetori. 

Elena, priveă mereu afară, așteptând; ofi- 
țerul îşi simțeà inima strânsă, ca de-o pre- 
simţire, ca în preajma unei întâmplări de 
care nu putea să-și deie seama. Deodată, de- 
parte, pe drumul pietruit se auzi roţile unei 
trăsuri. Elena, se ridicâ repede, apoi, cu glasul 
schimbat, tremurat puţin îi spuse: 

— Să stai aici. Și să-mi fâgăduești, pe 
cuvântul dumitale, că, ori ce-ar fi, ori ce vei 
auzi petrecându-se în odaie, vei rămâneă pe 
canapea, fără să cauţi să vezi ceva. Făgă- 
dueşte-mi. 

Bogdan îi întinse mâna, și, mişcat la rândul 
lui, răspunse: 

— ţi făgăduesc, pe cuvântul meu! 

Elena, plecă, 

El rămase uimit, îndurerat, ca în aş- 
teptarea unei nefericiri. Pentruce îi luase cu- 
vântul să steie ascuns, aici, după paravanul 
acesta? Și ce putea să se întâmple în odaia 
în care el venise să găsească, dragostea aştep- 
tată de atâta vreme? Și de abiă acum își 


16 EM. GÂRLEANU 


dete seamă că tulburarea Elenei eră legată 
de vuetul trăsurei care în adevăr se apropii. 
Ascultâ. Peste puţină vreme sgomotul roţilor 
nu se mai auzi, trăsura se oprise la poarta 
parcului, pe unde venise şi el. Vroi să se ri- 
dice, să se uite pe fereastră, dar îşi aminti 
că făgăduise să nu se miște din locul lui. I 
se păru că aude afară un glas, apoi, după 
câtevă clipe, paşi în sală. Intr'adevăr, uşa 
salonului se deschise încet. Cinevă intrâ mai 
întăi, apoi, îndată cunoscù foșnetul rochiei de 
mătasă a Elenei. Pe urmă vorba ei răsunâ, 
străină, ascuţită ca a unei alte femei. 

— ezi colea... 

Și 'ntr'un târziu: 

— Ai citit bine ce ţi-am scris? 

Un glas de bărbat, un glas slab, speriat, 
înnecat de lacrămi răspunse: 

— Da. 

— Mi-ai adus toate scrisorile? 

— Da. 

Tăcură câtevă clipe, lui Bogdan i se păru 
că aude un gemăt înăbuşit, ca al unui om 
ce se înneacă. Deodată tresări. Un hohot de 
plâns sfâşietor isbueni, un plâns desuădăjduit, 
şi un vuet sec, al genunchilor trântiţi de du- 


ÎNTR'0 NOAPTE DE MAI 17 


şumea, îi lovi auzul; apoi cuvinte bolboro- 
site, încâleite, cuvinte pe care buzele le rupe 
însângerate din suflet: 

— Eleno!... Eleno!... De ce?... ce-am 
greşit... Știi că fără tine nu pot trăi... De 
ce... de ce mă gonești? 

Glasul femeei răspunse iar, ascuțit, dar din 
ce în ce mai stăpân pe sine: 

— Nu mai pot dragul meu. Ți-am spus-o 
de mult că o să vie şi ceasul acesta. Trebuià 
să-l aștepți. Să știi să-l primești. 

— Nu, nu pot... m'am încereat!... Am 
făcut totul să te uit. Mă omori, mă omori!.. 

Femeea vorbi repede, cuvintele îi sburau 
grăbite de pe buze, ca şi cum stătuse de multă 
vreme acolo, închise, nerăbdătoare să scape 
din laţul ce le ţinea: 

— Nici eu nu pot. Inţelege-mă. Sunt tâ- 
nără, am nevoe de viaţă, vreau să trăesc, 
vreau să trăese! Ți-am răbdat dragostea ani 
după ani, eu o copilă, dumneata bătrân de 
pe atuncea. Întăi ţi-am răbdat-o pentrucă erai 
mai bun decât celălalt care mă chinuiă, mă 
bieiuiă cu vorba, cu fapta, chiar cu biciul pe 
care i lai smuls dumneata odată din mână. 
Mi-ai părut mai blând, și te-am răsplătit de 

15609 2 


18 EM. GÂRLEANU 


tot ce făcuseşi pentru mine; apoi am fost 
a dumitale din nepăsare, fiindcă nu iubisem 
la dreptul: pe nimeni încă, cum nu te iubeam 
nici pe dumneata. Astăzi, întăiași dată în 
viaţa mea, iubesc, iubesc, şi între noi trebue 
să se sfârșească totul... 

Bogdan îşi pierdu răsuflarea, își îngropă un- 
ghiile în stofa canapelei; gemetele bătrânului 
îi străbăteau în inimă ca nişte ace. Îşi puse 
toate puterile, să gândească aiurea, se 'ncordă, 
să n'asculte,—o clipă isbuti, și-atunci, deodată, 
auzi cum se revarsă de-afară trilurile privi- 
ghetoarei. Supt lumina fermecătoare a lunei, 
notele paserei picurau când rar, înăbușite, ca 
furate din strune de chitară, când rotunde, 
curate, şi repezi ca o cădere de mărgăritare; 
tăceă, și iar începea, luând firul cântecului 
de jos, ca o șoaptă, ridicând din ce în 
ce, ca pe o scară, spre stele, notele uşoare, 
ce păreau că umple bolta albastră, că învălue 
cu armonia lor lumile cerești ce selipeau de 
sus, liniștite, ascultând par'că. Și 'n clipa aceasta, 
suspinile bătrânului nefericit se stinseră, mi- 
reasma liliacului păli, peste toate, pesteîn- 
tveaga, fire, păreă că domnește farmecul cân- 
tăreţei ascunse supt creanga înflorită a vre- 


INTR'O NOAPTE DE MAI 19 


unui vişin. Privighetoarea täcù, şi sufletul lui, 
scăldat în melodia paserei ce binecuvintează, 
dragostea, se strânse. 


Acum, pe lângă milă, simţeă și ură în po- 
triva bătrânului pe care i se păreă, că-l vede 


20 EM. GÂRLEANU 


în trecut, alături de Elena, supt adăpostul 
crengilor plecate. Dar plânsul înăbușit, rugă- 
ciunile ostenite ale omului cu inima sfâşiată de 
lângă el, se auzi din nou: 


—- Eleno, lasă-mă să te văd măcar... să 
vin uneori... să te zăresc numai. 

— Peste putinţă... 

— Aibi milă... să vin numai câte odată, 
pănă'n prag. 


— Peste putinţă, ţi-am spus. 

— Alege o zi pe an, în care să-ţi pot 
vorbi. .. 

— Adio!.. te rog pleacă. 

Bătrânul înăbuși un suspin, se sculă în 
picioare. Bogdan îl auzi păşind spre ușă, apoi 
oprindu-se, şi 'ntrebând, cu o tremurare a gla- 
sului ce semănă unui blestem: 

— ȘI... pe cine iubeşti? 

— N'am de ce-ţi ascunde. 

— Pe cine? 

Elena spuse rar vorbele ce căzură deodată, 
neașteptate: 

— Pe locotenentul Bogdan. 

Bogdan tresări. Un val de sânge îi năvăli 
la inimă. Inchise ochii, ameţit. Parcă nu 
înţelegea ce se petrece; i se părea că visează, 


INTR'O NOAPTE DE MAI 21 


Jând se desmetici, Elena stă lângă dânsul. 
De-afară se auzi îndepărtându-se zgomotul 
roatelor trăsurii. Atunci îi veni din nou 
în minte toată întâmplarea. O durere gro- 
zavă îi munceă sufletul. Fără să vreie se 
gândi la bătrânul necunoscut care în noaptea 
aceasta primise otrava ce aveă să-l scoboare 
în mormânt. Apoi îi veni în minte povestirea 
de demult, a camaradului care-i făcuse cu- 
noscut viața femeei de lângă dânsul... Deo- 
dată își dete seama că ea îi prinsese mâna, că 
degetele ei calde strângeau pe ale lui. Și de 
afară, din pare, din bogăţia copacilor în floare, 
chemările de dragoste ale privighetoarei ră- 
sunară din nou limpezi, curate; — fiecare 
notă. păreă că 'nseamnă pe cer o stea mai 
mult. Bogdan se întoarse repede, își apropiè 
fața de acea a Elenei, îi simţi răsuflarea 
caldă, şi, ca scos din minţi, o cuprinse ’n 
brațe... 

Intr'un târziu, eșiră, încetişor, din casă. Se 
lumină de ziuă. In cernerea zorilor, florile vi- 
şinilor păreau mai puţin albe. Privighetorile 
tăceau, în această singură clipă de îngânare 
a întunerecului cu lumina când pot şi ele a- 
țipi în nopţile de Mai. Ținându-și iubita de 


22 EM. GÂRLEANU 


braţ, străbătură unul lângă altul, aleia în- 
tunecoasă. Zărindu-i, calul se luă domol, 
ascultător, după ei. La poartă se opriră. Ofi- 
ţerul cuprinse pe Elena în braţe, şi, sărutân- 
du-i părul, o strânse cu atâta putere, că 
simți mirosul umed al liliacului strivit la 
pieptul ei. 

Apoi încălecă, şi porni ca o furtună, do- 
ritor să vie ziua și să treacă, să sosească 
noaptea mai curând. 


O LICITAŢIE 


Conul Tache Volbureanu se abate rar pe 
la oraş. Și când vine numai de dragul plim- 
bärei în trăsură şi de dragul colţului cafe- 
nelei vine. De zece ani decând se așează pe 
acelaş scaun, la aceiaş masă, sau deprins toţi 
cu fabietele- dumisale: ceașca de cafea să-i fie 
plină ochi; cutia cu chibrituri să-i fie ne'n- 
cepută, și serumelniţa, curată. Conul Tache 
fumează ţigările, una după alta, se uită pe 
fereastră, și vorbeşte rar cu oamenii. Grozav 
urăște pe oameni! Din pricina aceasta nici 
nu vrea să aibă afaceri cu ei. Puţini sunt 
aceia care calcă şi cumpără pe moşia lui 
mănoasă, şi întinsă, — doi-trei oameni de înere- 
dere, pe care-i cunoaște de mult şi cu care 
sa deprins... Din pricină că trăeşte, aşă, 


24 EM. GÂRLEANU 


de-oparte, Conul Tache nu pricepe, şi nu 
ştie nimica ce-i pe lume... 

In dimineaţa, aceia, stă în cerdac, la ţară, 
şi deodată i se făcu dor de cafeaua, dumisale, 
de fereastra mare a cafenelei lui Pandelea; 
a poruncit să i se puie caii, şi-a pornit-o la, 
Târgul-Jiu. 

Cum îşi fumà ţigara, liniștit, în colţul 
obișnuit, cum priveă pe fereastră, bucuros de 
razele soarelui ce parcă topeau sticla geamu- 
lui, ca să-l mângâe, calde, pe faţă, iată că 
se deschide uşa, și intră Marin Grânarul, unul 
dintre vechii dumisale oameni de afaceri. Cum 
intră se îndreptă spre masa boierului: 

— Bună ziua coane Tache. 

— Bine-ai venit Marine; i-a stai, îi zise 
conul Tache; apoi îl întrebă: 

— Ce mai nou? 

Grânarul îşi scoase paltonul, se aşeză la 
masă, şi după ce-și şterse fruntea de nădu- 
șeala care-l făcuse apă, în această zi căldu- 
roasă de toamnă, răspunse: 

— lacà tocmai la dumneata mă gândeam 
coane Tache. 

— Ai nevoe să cumperi ceva? îl întrebă, 
grăbit, boerul. 


O LICITAȚIE 25 


26 EM. GÂRLEANU 


— Nu; e o afacere pentru dumneata; și 
mi-am zis: adică de ce n'ar face-o conul 
Tache? M'am gândit la dumneata, că se chiamă 
că şi eu câștig de pe urma dumitale. lată ce-i: 
Peste vreo două săptămâni o să fie o licitaţie 
pentru nişte stâlpi de telegraf — vreo patru 
sute de stâlpi, — licitaţia o face prefectura, și 
începe dela zece lei stâlpul. De ce nu i-ai 
dă dumneata? 

Conul Tache se îneruntâ, se plecă peste 
masă, şi, răstindu-se: 

— Prefectura? Stăpânirea! Cu alte cuvinte 
să am de-aface cu Stăpânirea! Ferească Dum- 
nezeu ! 

De Stăpânire se ferise conul Tache tot- 
deauna; pentru dumnealui Stăpânirea eră o 
adunătură de câţivă oameni necunoscuţi, în 
mijlocul cărora de intrai, apoi aveai de ce-ţi 
plânge zilele: scăpai din braţele unuia şi că- 
deai în ghiarele celuilalt! 

— Ferească Dumnezeu! strigă din nou 
conul Tache. 

Dar Marin Grânarul îl sfătui: 

— Rău faci coane Tache! De ce-ar luă 
alții banii ăştia, când dumitale îți putrezese 
copacii tăeţi în pădure. 


O LICITAȚIE 21 


Însă conul Tache nici nu-i răspunse la asta; 
îl întrebă altele: 

— Beai o cafea? 

— Beau, mulțumesc. 

Apoi tăcură. Marin începu să soarbă din 
cafeaua adusă, Conul Tache încetul cu încetul, 
căzu pe gânduri... Afacerea nu eră rea... 
Patru sute de stâlpi!.. 

-- Hmm! făcu boerul, ca pentru dânsul. 

Dar în minte îi veni iar cei câţivă oameni 
gata să-l înhaţe. 

Și atunci vroi, cu tot dinadinsul, să-şi mute 
gândurile dela afacere. Totuş nu se putu 
stăpâni, — întrebă într'o doară: 

—- Žici că patru sute de stâlpi? 

— Patru, eoane Tache. 

— Hmn! 

Și conul Tache iar se gândi: patru sute 
câte 10 lei, pati miișoare în cap! Nu; mai 
bine se lipseşte; ia să vorbească altcevă. 
Întrebă;: 

— Ce-ţi mai face nevasta? 

— Bine coane Tache, tare bine; cu ne- 
cazurile casei. 

Boierul vroi să întrebe și de copii, dar se 
trezi că-i iesă din gură alte vorbe: 


28 EM. GÂRLEANU 


— Stâlpi, dăia, de pe marginea drumului, 
Marine? 

— Dăia, coane, Tache! 

— Emm!! 

Iar tăcură. Conul Tache, nu putea să-și 
stăpânească voinţa. Şi-i eră necaz! El, care 
nu se uită la un ban, doi... Patru miişoare, 
tocmai cât trebuiă să-i trimeată băiatului său, 
în străinătate, începând cu anul acesta. S'ar 
potrivi bine; iai de colo şi trimeţi dincolo; 
cheia dela, casa cu bani îţi rămâne în buzunar. 

Mai tăcù ce tăct, apoi conul Tache întrebă 
din nou: 

— Și... o să fie... Ce-o să fie pentru 
asta Marine,.. pentru vânzarea stâlpilor? 

— Lieitaţie Coane Tache! 

— A ha! da. 

Apoi se hotărâ par'că: 

— Nu: lasă-i dracului de stâlpi. Ce-mi 
trebue mie bătae de cap! 

Pe urmă chemă chelnerul, plăti, şi eși dim- 
preună cu Marin. 

Erà frumos, — curat zi de vară, nici o adiere 
de vânt; şi departe, în fund, munţii străvezii. 

Conul Tache voios, se bucură de drumul 
ce aveă să-l facă înapoi, cu trăsura, la moșie. 


O LICITAȚIE 29 


Dar în minte par'că-l împungeă un ghimpe. 
Deodată murmură fără væ: 

—- O fi... 

Marin îl întrebă mirat: 

— Ce să fie coane Tache? 

— Ía, afacerea cu stâlpii tăi... o fi bună, 
ea, în felul ei. 

— CoaneTache, începu Marin, coane Tache, 
ascultă-mă pe mine. Vino la licitație. Uite, eu 
te înscriu, la prefectură, pe listă, în ajun te 
vestesc; vii, şi gata! 

Conul Tache stătù o clipă, se gândi ce se 
gândi, şi, în sfârșit, răspunse: 

— Haide: fie! Cu o zi înainte vestește-mă, 
cum ai spus, şi-oi vedeă eu. 

Apoi se despărţiră. 


Sala prefecturei eră tiesită. Conul Tache 
de abiă putu pătrunde. Primise eri scrisoarea 
prin care-l înştiință Marin că azi e licitaţia, 
şi, cu gândul la condeiul cel nou cu care 
avea să încarce, pe trei ani, de acum înainte, 
socotelile—cei patru mii de lei ce trebuiă să-i 
trimeată, feciorului dumisale, venise. 

Din frigul de afară parcă intrase într'o 
baie. In sfârşit n'aveă ce face, cu toate că, 


30 EM. GÂRLEANU 


acuma începuse să-i pară rău: intrase în horă, 
trebuiă, să joace; de-abiă străbătu pănă în 
faţă; Marin îl aşteptă, îngrijat, şi-i întinse 
un scaun. Cum îl văzu, conul Tache îi bănui: 

— Dracul m'a pus să mă potrivesc eu ţie! 

Marin nu răspunse nimic, par'că aveă cevà 
pe suflet. Se uită mereu în celalt colț al să- 
lei, unde, înconjurat de oamenii lui, jupânul 
Isac, antreprenorul, venise să concureze. Ma- 
rin aflase, de abiă acuma, că jupânului îi 
rămăseseră, dintro lucrare, câtevă sute de 
stâlpi, pentru care plăteă chirie, unui chiris- 
tigiu să-i ţie în curtea lui, leafă unui om 
să-i păzească, ba, îi şi putreziseră o parte din 
ei, şi că eră bucuros să-i dea în cât îi luase, 
numai să scape de dânşii. Și lui Marin îi eră 
frică să nu fi adus pe conul Tache degeaba. 

Iar conul Tache, ce nu mai fusese în zi- 
lele lui băgat în astfel de afaceri, aşteptă să 
se sfârşească lucrul mai repede și să scape 
odată. 

Năduşeala, începuse să-i curgă pe faţă, 
pierduse răbdarea de-abinele; însfârșit secre- 
tarul deschise licitaţia: 

— Domnule Volbureanu, concurezi şi dum- 
neata? 


O LICITAȚIE 31 


Conul Tache răsufiâ din greu, ușurat par'că, 
dar tăcu. 

— Răspunde că „da“ îi şopti Marin. 

— Da, firește; răspunse atunei conul Tache 
secretarului. 

Secretarul se uită, peste capetele tuturor, 
îşi trase manşeta în afară, își bătu tâmplele 
uşor, ca să-și așeze frizura şi strigă: 

— Licitaţia începe dela 10 lei... 

Conul Tache, șştiă doar lucrul acesta, îi 
luă vorba din gură: 

— Așă! Dau eu cu zece lei... cu zece 
lei bucata. 

Secretarul îi răspunse mirat: 

—- Bine, dar poate sunt alţii cari dau cu 
mai puţin; e licitaţie; ia să vedem. 

Apoi către ceilalți: 

— Conul Tache Volbureanu dă stâlpul 
cu 10 lei, mai lasă cineva din preţ? 

Atunci, din colţ, se ivi barba roşeată a 
jupânului Isac. 

— Eu las cu nouă lei bucata, domnule 
secretar. 

Cei dimprejurul jidanului şopoteau repede, 
uitându-se, pe furiş, zâmbind giret, la conul 

- Tache. La glasul jupânului, boerul tresări, 


32 EM. GÂRLEANU 


întoarse iute capul spre dânsul, ca şi cum 
lar fi pişeat cevă, și se uitâ furios, neînţe- 
legând nimic. Ce se amesteca străinul ăsta 
în afacerea lui! 

Glasul secretarului îl făcu să se aşeze la 
loc, pe scaun: 

— Domnul Isac lasă cu nouă lei stâlpul, 
dumneata mai laşi cevă coane 'Tache? 

Conu Tache stătu o clipă, îşi făcti soco- 
telile în minte, trebuii să lase, fireşte, mai 
jos, dar gândul că dintro dată îi fugeau din 
palmă câţivă, sutari, îl necăji; vra să zică tot 
trebuiă să scoată din buzunar cheia lăzei cu 
bani! Se uită la Marin, strânse mânerul bas- 
tonului, apoi răspunse răstit: 

— Fie; las cu opt lei... opt lei... așă 
opt lei stâlpul. 

Secretarul întrebă din nou: 

— Mai jos de opt lei, te seobori jupâne 
Isac? 

Glasul jupânului scârţâi iar: 

— Da; şapte lei jumătate, domnule se- 
cretar. 

Conul Tache tresări din nou, îneruntă 
sprincenile, se ridicâ pe jumătate de pe scaun, 
să-l vadă mai bine pe jidan, ca şi când voiă 


O LICITAȚIE 33 


să-l săgeteze cu privirea. Sângele începu să-i 
fiarbă, nici nu mai vedeă bine; chipurile oa- 
menilor îi jucau dinaintea ochilor ca niște 
aburi. La o asemenea întorsătură a afacerei 
nu se așteptase. Auzi să i se împotrivească 
lui un venetie, din toată lumea! Dar el ha- 
bar n'aveă c'o să vie față în faţă cu un ase- 
menea om. Și iarăşi făcu,” repede, socoteala, 
în gând: nu eră nici o scofală! Ii veneă să 
se ducă, dar îl ţineă ruşinea. Cum adică... 
adică... să fugă din faţa jidanului, el? Ş'a- 
dică jidanul eră mai... Hmm! 

Secretarul iară îşi bătu tâmplele: 

— Mai jos de şapte lei jumătate, laşi, coane 
Tache? 

Conul Tache mișcâ, buzele, par'că-şi înghiţi 
cuvintele; în sfârșit răspunse, tremurând: 

— Cu şase lei... aşă... şase lei stâlpul... 

— Ce zici domnule Isac? Ai auzit? 

Barba lui Isac fluturâ, şi glasul răsună 
din nou aspru, ca și cum mai înainte de-a 
da drumul cuvintelor jupânul le crânțănea 
în dinţi. 

— Cum să nu aud? La ce-am venit? Las 
cu cinci lei. 

Secretarul se întoarse, vroi să mai întrebe: 

15609 3 


34 EM. GÂRLEANU 


— Coane Tache... 

Dar conului Tache îi năvăli deodată tot 
sângele la cap, în suflet par'că isefăcù din- 
to dată lumină: adică pentru câţivă lei să 
se facă el de râs: adică jidanul eră el mai 
galanton decât dânsul, boer Tache Volbu- 
reanu? si asta aici, în fața oamenilor? Da 
ducă-se dracului și bani, şi stâlpi, şi Marin! 
Nici nu-i dete vreme secretarului să urmeze; 
cu ochii holbaţi, cu mustăţile şi sprincenile 
sbârlite, se sculă în sus, şi, svârlind din de- 
get, strigâ, tremurând: 

— Pă degeaba... domnule... dau stâlpii 
pă degeaba. 

Apoi se 'ntoarse către jupânul Isac, isbi 
cu pumnul în aer, şi-i ţipâ: 

— Mai lasă dacă îți dă mâna, jidane! 

— Coane Tache!.. încercă să-l oprească 
Marin, desnădăjduit. 

Dar conul Tache se duse, cu capul sus, 
Și ceru să iscălească hârtia. 


CEARTA 


Amintirii moșului meu, Alecu. 


In hanul lui |Costaş e fo odae joasă. cu 
ferestrele înguste, cât niște cheotori, cu tavanul 
de scânduri, încheiat în grinzi puternice de 
stejar, supt care se îngrămădește fumul în 
adevăraţi nori ce te înneacă. Imprăştiate peste 
tot, mesişoarele, pe un singur picior, par nişte 
ciuperci răsărite din lutul de pe jos. Câr- 
ciuma nu e podită: în vremile de ploae şi 
sloată, ori în drum, ori în băltoaga dinăuntru, 
e tot una. Dar toamna, ca acuma, ţi-e de 
mai mare dragul să stai în fața unui pahar 
de must ce fierbe, lângă Costaş, care de câte 


36 EM. GÂRLEANU 


ori te priveşte parcă ţi-ar zice: „Mai am, 
mai am; bea, n'ai grijă !“. 

Și beau oamenii nu se încurcă. Toți locui- 
torii din sat aici vin. De se duc în sus, spre 
Ponoare, odihnesc la rateş, ca să ridice mai 
cu vlagă dealul; de se seoboară spre Minteni, 
tot la rateş dă drumul opritoarei, sumuţă calul, 
trăgându-l de urechi, şi intră înăuntru să mai 
afle ceva dela Costaş, om vestit în glume, 
dar şin gâlceavă. Costaş primeşte deopotrivă 
pe toţi şi zi şi noapte; adică deopotrivă vorba 
vine, căci părintelui Filostrat, lui Tobescu şi 
domnului Luis, le face oarecum mai multe 
hatâruri. Acești trei prieteni, oameni cu vază 
în sat, au numai pentru dumnealor o masă 
mare, pătrată, colo în colţ, seaune cu spe- 
tează, şi o chibritelniță. Părintele Filostrat 
e preotul Râurenilor, Tobescu învățătorul, jar 
domnul Luis un elveţian venit, de vreo două- 
zeci de ani, ca vier, pe întinsele podgorii ale 
proprietăţii. Duminica vin câteși trei de petrec 
laolaltă. Petrecerea e asta: în vreme ce beau 
câte un pahar de vin, — numai Sfinţia sa beà 
cu uleica —, învățătorul vâră zâzanie între vier 
şi popă, şi acești doi din urmă se. iau la 
hartă. Oamenii ceilalți ascultă, și părerea 


CEARTA 37 


mai tuturor e că domnul Luis — al dracului 
Jranțuz! — îl pune pe popă în cofă. 

Dar şi părintelui — căci e tobă de carte — 
când i-o veni la socoteală, spun cei de partea 
lui, o să mi-l prindă pe domnul Luis, şi o 
să-i deie o scărmăneală ca aceea. Pănă acum 
însă nu li s'a adeverit spusa. 

Astăzi, o Duminică în vremea culesului, 
rateșul s'a umplut; la masa celor trei prieteni 
a sosit dintru'ntăi Sfinţia sa. A venit întins 
dela, o citanie, a luat de subţioară şi a pus, 
alăturea, pe masă, patrafirul, învălit într’o 
basma roșie, deasupra lui „Molitvelnicul“, 
apoi a cerut o sticlă cu vin şi-o uleică. Așă 
cum stă Sfinţia sa, nemișcat, în bătaia soa- 
relui, cu barba lungă, bine pieptănată, cu 
genele stufoase, cu fața înbujorată, pare chipul 
unui sfânt dintr'o icoană peste care flacăra unei 
lumânări își joacă apele. După câtevă clipe 
sosește şi învățătorul. E un om slab, cu 
obrazul adâncit ca și când l-ar ţine mereu 
supt, cu părul lipit, de sudoare, pe fruntea 
larg boltită, și cu buzele întinse înt'un zâmbet 
de batjocură parcă. Dânsul se așează la masă, 
dar părintele Filostrat se face că nu-l vede, 
decât mai apoi, când râdică uleica în sus, 


38 EM. GÂRLEANU 


ca să beie, ca şi când ar închină. Atunci: ` 

— Ai venit? îi zice. 

— După cum vezi, Sfinţia ta... Da’ ce 
ai, pai mânios? Începe într'o doară învă- 
ţătorul. 

Părintele își sufiecă mânecile, își pune coa- 
tele pe masă şi se uită pe ușă afară. Nu 
răspunde. 

Învățătorul îl întreabă din nou: 

— Ce ai părinte? 

Părintele zise: 

— Copiilor să nu le spui ce te doare, şi 
dușmanilor ce-ţi prieşte. 

Şin vreme ce-şi mai turnă în ulcică, învă- 
țătorul se gândei că fără îndoială Sfinţia Sa 
primise iar vreo veste de pe la băetul din 
București, trimis la învăţătură, şi care în loc 
de carte ştiea să ceară numai bani. 

Vierul se ivi în ușă. Tobescu strigă voios: 

— Bună, domnule Luis. 

Elveţianul veni pănă lângă masă, binecu- 
vântă şi rosti: 

— Pace vouă !... 

Apoi către Tobescu. 

— Bună ziua, dascăle ! 

Așa-i zicea, învățătorului. 


CEARTA 39 


Și către popa Filostrat, zâmbitor': 

— Sărut mâna, Sfinţia ta. 

Domnul Luis vorbeşte bine româneşte, cu 
un fel de îndulcire a câtorvă sunete care-i 
face vorba plăcută. 

După ce se așeză pe scaun, se întoarse 
către învăţător. şi voi să-i pue mâna pe umăr. 

Dar făcu o mișcare mai largă şi trânti 
„Molitvelnicul“ jos. Văzând că preotul se în- 
cruntă, îi luă înainte: 

— Ti-am spus părinte, să nu mai ei cu 
dumneata, ceasloavele. Aş vrea să te văd 
citind şi vreo carte cu litere nu numai cu 
slove... Ori nu le cunoşti? 

— Sunt multe adevăruri şi în cărţile cele- 
lalte, adăogă învățătorul. 

—— Mă rog, întrebă părintele Filostrat, nu 
ești tot dumneata domnul Luis, unsurosul de 
eri, în hainele istea negre şi periete, de azi? 

Franţuzul se seulâ, își alătură căleâile, îşi 
scoase pălăria, și se închinâ, cu o frază luată 
de prin romanele ce citise: 

— Acelaş, supus Sfinţiei tale, pe viaţă şi 
pe moarte, 

— Viaţa ţi-ai supus-o vinului, iar moartea 
necuratului, se înfuriă părintele. 


40 EM. GÂRLEANU 


Elveţianul se așeză jos, făcu ochii mici, și 
scoase, ea pe ascuns, o sticlă cu vin rubiniu, 
o puse în mijlocul mesei și se întoarse spre 
învăţător: 

— Noi, care n'am poruncit vin, să bem 
din acesta ... E de doisprezece ani... 

Apoi se întoarse spre cârciumar': 

— ostaș, nişte pahare! 

Părintele Filostrat pufni, se uitâ cu coada 
ochiului şi adăogă, așă, în legătură cu ce vor- 
bise mai dinainte: 

— Și tot aşă vinul, care-l bei în paharul 
cela, curat, crezi că nu o să aibă acelaș gust 
şi în uleica mea de lut? 

— A ha, cu alte cuvinte să-ți dau și du- 
mitale, ca să adeverim spusele... Bine! 

Luă sticla şi turnă la toţi; părintele se uită, 
aiurea, dar auzi clipocirea vinului în uleică, 
întinse mâna, o luâ şi o dădu peste cap. Apoi 
iar se încruntâ,. 

Învăţătorului tare îi mai arde să-i vadă 
încăeraţi; zise: 

— În adevăr, părintele are dreptate: omul 
e acelaş în or'eare haină, vinul în or’ce` pa- 
har, adevărul în or'eare limbă şi în orce fel 
de tipar ar fi turnat. 


CEARTA 41 


Părintele Filostrat se prinse, dădu ulcica 
mai încolo şi adăogă cu glasul răgușit: 

— Să ştii că-i aşă! 

Domnul Luis se uitâ la el, îşi mai turnă 
din rubiniu un păhăruţ, altul învățătorului, 
şi bău fără să umple uleica preotului; apoi 
îi zise: 

— Nu ţipă așă, că răgușești mai tare. Așă, 
strigi şi în biserică, parcă ar fi toţi surzi. 

Părintele mai apropiă ulcica de vier, ca 
să i-o vâre, mă rog, fără de voie, în ochi, 
și-i răspunse: 

— Adevărul şi blândeţea orcum ar fi spuse, 
tot adevăr şi blândeţe rămân. 

— Ba nu, zise Domnul Luis, căci nu poți 
amestecă blândeţea, cu strigătul, cum nu poți 
pune la un loc, fără ca să se strice, vinul cu 
cu apa. Am dreptate? 

Părintele pufni, mai mută ulcica, și după 
câtevă clipe răspunse scurt: 

— Ai! 

Franţuzul îi mai turnâ atunci din sticlă. 
Părintele iar se uită aiurea, iar întinse mâna, 
dădu uleica de dușcă, apoi se înerunt din 
nou, şi vorbi răstit: 

— Ba nai, n'ai dreptate! Numai de cu- 


43 EM. GÂRLEANU 


vintele ruşinoase să te ferești să le spui tare, 
că-ți înnegresc sufletul, dar cele prin care 
propovădueşti zi-le răspicat, să te audă toți. 

— Fireşte, fireşte, se amestecă glasul lui 
Costaș. 

Pe ziua de azi, părintele Filostrat parcă 
aveà întăietatea. 

Franţuzul înghiţi în sec, văzând că-i ieà al- 
ţii partea, își turnâ iarăși lui şi învățătorului, 
care zâmbeă, pe supt mustață, apoi se apropiă 
peste masă de preot: 

— Să-ţi spun eu de ce ţipi? pentrucă la 
voi în biserică lumea se gândește aiurea, nu 
la cuvintele tale, nici la Dumnezeu. 

— Bâwfitorule! Eşti tu în sufletul oaine- 
nilor să ştii? 

Părintele mai vroi parcă să zică cevă, dar 
domnul Luis îi răspunse: 

—- Poţi spune că toți oamenii te ascultă? 

Și se prefăcu, ași, că ar vrea să-i toarne 
din vin. Părintele prinse mișcarea și mai muiâ 
glasul: 

— Toți nu gor gândi, dar mai toți. 

— Vra să zică am și eu dreptate? 

Și domnul Luis plecă gâtul sticlei pe nar- 
ginea ulcelei. 


CEARTA 43 


Părintele Filostrat se uitâ la mâna lui, ră- 
mase puţin pe gânduri, și iarăş îi răspunse 
apăsat: 

— Ài. 

Apoi privi aiurea şi, când ulcica se umpli, 
întinse mâna şi o dădu de duşcă. 

— La noi în biserică toţi îs cu ochii pe 
carte și urmărese pe preot, spuse domnul 
Luis, toţi ştiu să citească, pentrucă nu-s 
slove... 

— Chirilice, — firește; adăogă învățătorul. 

Părintele se uitâ la sticla cu vin rubiniu, 
o văzu goală, se aprinse, şi începu să-i strige: 

— Lasă-mă cu biserica ta. Ce, în biserica 
ta e alt Dumnezeu, nu-i acelaş? Ce tot: „la 
noi, la noi“! 

— Dumnezeu e acelaș, popii îs alţii. 

— Oameni ca şi noi, poate mai ascunși, 
poate nai lacomi ca noi. Asta-i! 

Ţăranii se adunară cu încetul împrejurul 
mesei. 

Elveţianul se înflăcărâ. 

— Ba să luaţi voi pildă dela ei! Ei au 
știut să păstreze cinstea bisericei neatinsă, 
prin cuvântul lor au ţinut biserica unită... 

Dar părintele Filostrat nu-l inai lăsă, parcă 


44 EM. GÂRLEANU 


se înădușşea; suflă, puternic şi se seulă în pi- 
cioare: 

— “Unită, unită, biserica voastră? 

Și cum îl înfrunta pe domnul Luis, în- 
tinse repede mâna, îi smulse din buzunarul 
jileteei o hârtie al căreia capăt se zăreă afară, 
apoi o rupse în două, și arătându-i o parte 
fi zise: 

— Să zicem că asta-i biserica ortodoxă, 
a noastră, una şi nedespărțită. Aşa-i? 

Puse hârtia pe masă și-i arătă ceealaltă 
parte: 

— Iată şi pe-a voastră, catolică. Unită 
a fost la început, dar vouă Papistașilor, nu 
v'ajungeă una, şi a-ți pornito unii „hăisa“, 
alții „ceală“, v'aţi hăcuit, şi-aţi eşit: Călvi- 
niști, Luteranişti, Anglicaniști, Protestantişti, 
— unii cu capul ras, alții cu capul tuns... 

Și cu fiecare cuvânt rupeă şi câte o bucă- 
țică de hârtie. 

— Iacă unirea voastră! Na! 

Şi-i aruncâ, bucăţelete în faţă. Apoi, luân- 
du-și patrafirul şi cartea, eşi cu capul sus, cu 
antereul în vânt, cu coatele în lături, printre 
şirul de ţărani minunaţi de spusele lui. 

In urmă Domnul Luis, care n'apucase să 


CEARTA 45 


spuie o vorbă, scoase o oglinjeoară din bu- 
zunar, şi îşi scuturâ din harbă, una câte una, 
bucăţelele de hârtie. 


ÎNTR'UN AN 


In anul acela păreă că se împrăştiase printre 
oameni un gând de răsvrătire. In satele, tăcute 
pănă acuma, glasurile ţăranilor răsunau pu- 
ternice, mâniate; femeile se strângeau şi ele 
lângă bărbaţi, ascultând, îngrijate, ce se vor- 
beà. Lumea eră sătulă de greutăţi, de nevoi, 
de viaţa aceasta de şarpe, de viața târâtă 
prin noroiul neeazurilor, pe care o duce cea 
mai mare parte dintre oameni. Nu mai vro- 
iau legile care îi asupreau, nu mai îngăduiau 
străinii pe lângă dânșii, care-i sărăcise; su- 
fetul le aşteptă alt trai, după cum pământul 


ÎNTP'UN AN 47 


aşteptă razele calde ale soarelui să cadă «le 
sus. În unele părți se ucisese unii pe alții. 
La muncă nu eșise nimeni, și pe ogoarele 
pustii, care fumegau, în locul plugarilor se 
strecurau tăcute, pâlcuri pâlcuri de soldaţi, 
chemaţi să ţie liniştea. lar pe de-asupra, în 
adânc, lunecau şirurile de cocoare ce se în- 
toreeau. 

In Şcheia Romanului începuse oarecum să 
fiarbă lumea. Și'n seara aceasta caldă, îmbi- 
bată de mirosul umed al ţarinelor desmorţite, 
în căsuţa joasă a lui Moş Simion, flăcăii în- 
conjurară pe acest bătrân vestit în glume şi 'n 
sfaturi. Moșneagul. ca de vreo șaptezeci de 
ani, un popândoc, cu capul cât un pumn, şi 
cu glasul gros ca de buhai, că ţi se părea, 
că vorbeşte din pântece, căută să-i liniștească. 

Un băetan voinic, roşeovan, strâns într'un 
chimir lat de două palme, ţipâ: 

— Ne-o ealieit pe toţi; ne-o luat şi pânea 
de nafură, jivina asta; trebue să-i sucim 
gâtul! 

Și-un alt flăcău senfuriă și dânsul: 

— Pe a Maliţii l-o vârât în groapă; ce, 
dumneta nu ştii, moş Simioane? — că întăi i-o 
păpat păpuşoii. pe urmă i-o pus mâna fru- 


48 EM, GÂRLEANU 


mușel pe vite; cu momeli, cu şiratlicuri, l-o 
lăsat pe drumuri, și omu’ şi-o dat de scârbă 
duhul. Păi! 

Și altul adăogă: 

— Da” pe dumneta moşule, eu te-am calicit, 
sau altul? Tot Moişă. Pe tot satul l-o calicit. 
Eu îl omor ea pe un câne, știi cum? uite-așă! 

Și flăcăul răsuci pumnii, ca şi când ar fi 
strâns într 'înşii gâtul crâșmarului din sat. 

Moş Simion zise: 

— Domol! moartea e lăsată să vie numai 
dela Dumnezeu. De moarte, măi băete, nu 
vorbi. 

Băetanii tăcură; atunci Tănase își dădu 
părerea : 

— Măi, eu zic să-i tragem jidanului un 
pui de bate, o scărmăneală ca aceea. Iacă! 

Câtevă glasuri se împrăștiară repede: 

— Să-i tragem, măi Tănase! 

— D'apoi cum! 

— la așă, mai ghine; și să isprăvim treaba. 

Dar Moș Simion ridică mâna, să facă 
tăcere, şi zise: 

— Măi, eopehiilor, măi! Nu fiţi tehui! Şi 
dacă l-ăţi bate, ce-o să hie? Ha? O să zacă 
pe coaste o lună două, și tot pe capul nostru 


ÎNTR'UN AN 49 


o să rămâe; şi iar o să ne calicească: pe 
mine, pe tine,— Tănase, pe tine, — Vasile, 
pe toţi. 

Ceilalţi căzură pe gânduri: 

— Aşă-i, aşă-i! 

Moş Simion zise iar: 

— Ba stăi să vezi! Azi mi-o spus notarul 
„că în Mielăușăni o tras cu puşea soldaţii, 
de-o ucis doi oameni. 

Un glas făcu speriat: 

— Îra! 

— Poi, urmă bătrânul, o tras, măi; ce 
tu n'ai trage dacă-i ordin? Tragi, că n’ai ce 
face. O să tragă și la noi, şi-o să mă ucigă: 
pe mine, pe tine — măi Tänase, pe tine—măi 
Vasile. 

Și moş Simion scuturâ din cap: 

— O să ne ucigă, d'apoi ce crezi! Și tar- 
tarul tot aici o să rămâie. Dă! voi ce ziceţi, 
măi băeţi? 

Flăcăii tăceau. Unul mai dela o parte întrebă : 

— Așă-i, moșule, cum zici 'mnetale, da 
atuncea ce să facem? 

Moş Simion dădu pe băeți la oparte și 
se aşeză pe marginea patului, că ostenise 
decât stătuse în picioare, apoi se gândi o 

15609 4 


50 EM. GÂRLEANU 


clipă, şi începu să râdă singur, uitându-se 
de jurîmprejur. 

Tănase se bucurâ; spuse către ceilalţi: 

— O chitit-o, o chitit-o moşneagul, ia să 
vedeţi ! 

— Hă-hă-hă! o ebhitit-o!— răspunse unul, 
şi flăcăii începură să râdă în gura mare, 
numai gândindu-se la ce ghidușie puteă să 
aibă în capul lui, moș Simion. 

Moșneagul își scoase pălăria, o puse alături, 
o alintâ cu mâna pe deasupra, ca pe un 
copil: 

— Apoi, feţii mei, i-am aflat eu leacu. 

După asta se ridicâ repede, ca un titirez, 
veni în mijlocul flăcăilur, îi adună împrejur, 
așă, cu o învântitură de braţ, ca și cum ar 
fi cosit, apoi le spuse: 

— ÎL facem dus, mă! 

Flăcăii nu 'nţeleseră, dar moşneagul îi 
desluși : 

— Mâne, pănă `n zori, să hiţi la crâşmă, 
cu harabalele, toţi în păr; — câţi sânteţi voi 
aici? 'Lreisprezece, — număr afurisit, o să-i 
meargă rău jidanului, — mai luaţi încă şăpte 
harabale, să fie douăzăci; îi încărcăm cala- 
balâeul, îi cucuiem şi balabusta deasupra, şi 


ÎNTR'UN AN 51 


cu el la Târgu-Frumos... ÎL mutăm mai 
nainte de Sfintu' Gheorghe, cu nepusu "n masă. 
lac'așa,! 

— Am spus eu eo chitește moșneagul,— 
zise flăcăul ce vorbise mai nainte — Halal 
plan! 

Şi Tănase, de bucurie, se umflă, în chimir: 

— Sä trăieşti, moșule, că bun cap mai 
ai; aşă, îl strămutăm noi. 

Apoi flăcăul se plecă la urechea bătrânului 
şi spuse, ca să-l ardă şi ceilalţi: 

— Da vr'un ghiont, doi? Ha? 

Moşneagul se scărpinâ în cap, socoti şi zise 
şiret: 

— Încap şaceia în harabale! 

Toţi începură să râdă. Pe urmă lăsară pe 
moșneag la el acasă, și flăcăii se duseră să 
puie la cale cele de trebuință... 


De-abia se mijà de ziuă. Sătenii aflaseră 
toţi, şi se adunaseră, în fața crâșmei. Douăzeci 
de hawvabale trăseseră, unele lângă altele, pe 
tăpșanul din preajma tindei; boii erau îm- 
podobiţi cu frunzare. 

Flăcăii, cu moş Simion în frunte, aşteptau 
la ușă. 


52 EM, GÂRLEANU 


În sfârșit se auzi un serâşnet de cheie, uşa, 
se deschise încet, și erâșmarul, numai în că- 
mașă, cu căciula 'n cap, rămase îneremenit 
în prag. "Ţăranii se uitară la el și par'că nu-l 
mai cunoşteau : ochii, verzi. îi eșiseră în afară, 
de supt sprâncenele stufoase, negre; gura îi 
rămăsese deschisă, ca ntr'un început de căscat. 
Barba, încâleită de perna pe care dormise, 
mustăţile căzute pe buză. lar mâna dreaptă 
îi înlemnise ridicată în sus, cu cheia înainte, 
așă cum 0 scosese din broască. 

Moș Simion se înclinâ adânc: 

— Bună dimineaţa jupâne. 

Flăcăii făcură la fel, dintr'odată: 

— Bună dimineaţa jupân Moișă. 

Crâşmarul însă nu puteă răspunde nimic. 

Moșneagul zâmbi, și făcu semn flăcăilor 
să-l lase pe el să vorbească: 

— lacă, jupâne, am venit, cum ne-o fost 
vorba, să te mutăm, la cumnatul 'mnetale, 
la Târgu-F'rumos. 

Și arătă cu mâna: 

— lacă harabalele. 

Crâșmarul parcă visà; bâigui: 

— Harabalele? 

—- Hâhă,! făcu un flăcău; harabalele! 


ÎNTR'UN AN 53 


— 'Târgu-Frumos? 

Intrebă iar Moişă, ameţit. 

Moşneagul se arătă îngăduitor: 

— Parcă aşă vorghisăm; da dacă ţai 
schimbat gândul te-om duce ș'aiurea. Boii îs 
boi, te duc şi peste graniţă. 

Și facu din ochi la flăcăi. Apoi adăogă: 

— Hai, scoală şi pe jupâneasa Malca, să 
deie şi dânsa mână de ajutor, că de, ca femeia, 
ştie tot lueruşorul la locul lui. 

Orâşinarul se desmetici, lăsă mâna în jos; 
în mintea lui deprinsă cu întorsăturile vorbei, 
întorsături prin care de atâtea ori dăduse 
oamenilor să înțeleagă ceeace nu vroiă să 
le spue deadreptul, deprinsă cu socoteala și 
cumpănirea cuvintelor pe care dânsul le vindea 
ca şi pe marfa din dugheană, se făcu o lumină: 
înţelese unde băteà moșneagul, pricepi că 
trebue să plece. O clipă şi fu de-ajuns ca 
să-și deie seama de primejdia grozavă în care 
intrase, să-și amintească, de-cele ce auzise că 
se întâmplase prin împrejurimi; şi, spăimântat, 
să nu păţească şi dânsul cevă, strigâ repede: 

— Malcă, Malcă,! 

Femeia alergă despletită, tehuie de somn; 


54 EM. GÂRLEANU 


când văzu ţăranii, împreună mânile şi se re- 
zimă de perete, suspinând: 

— Vai, vai! 

Dar bărbatul ei o seuturâ de umăr. și-i 
vorbi apăsat, să-i deie să 'nţeleagă:: 

— Malcă, noi ne mutăm... Noi ne mutăm 
de-acu, la cumnatu... la Târgu-Frumos... 
Iacă harabalele... dă şi mata ajutor. 

Moş Simeon zâmbi mulţumit, duse mâna, 
la gură, şi se prefăcu, așă, că-l ustură în gât: 

—- Eu aș zice că mai nainte să cinstești 
băeţii cu câte-un rachiu, că uite, și pe mine 
mă sgârie'n gât. 

Crâșmarul se făcu îndată nevăzut, apoi se 
întoarse cu o sticlă mare, şi cu niște pahare. 
Incepi să toarne, mâna îi tremură și paharele 
jucau pe tablăluţă. Flăcăii băură, apoi moş- 
neagul își şterse mustăţile, şi strigâ odată, 
că femeia, tresări: 

— Hait! la treabă. 

Crâşma se umplu într’o clipă, ca un furni- 
car; scaunele, mesele, butelcile, damigenile, 
toate treceau din mână în mână. Cei de-afară 
le luau şi le așezau binişor în paiele din 
harabale. O damigeană cu vişinată se sparse, 
vișinile se împrăştiară pe jos. Atunci Malea 


ÎNTR'UN AN 55 


alergă repede, se puse pe brânci să le culeagă; 
cum sta plecată, cozile i se târâiau pe lutu 
ud. Un raft întreg se plecâ, mai să cadă, 
atunci unii dintre flăcăi îl sprijiniră, jar 
ceilalți avuncară, în panere, toate, unele peste 
altele: smochinele cu orezul, zahărul cu scorţi- 
şoara şi piperul. Crâşmarul umblă pe dincolo, 
închisese ușa, să nu-l vadă nimeni ce face. 
Tänase, chemă pe moş Sinion, să-i spuie: 

—- ]şi scoate bănetul, moș Simion. 

Bătrânul dădu din mână: 

— De capu' lui să hie, măi băete, că-s 
bani blăstămaţi. 

Apoi uşa se deschise şi crâșmarul egl, cu 
sânul şi buzunarele pline, doldora. Ţăranii 
se făcură că nu-l vede. 

Cinci harabale erau încărcate. Flăcăii tre- 
cură şi 'n odaia ceealaltă, scoaseră dulapurile, 
paturile, tot. Apoi începură să încarce po- 
loboacele: patru erau în dos, supt un șopron, 
și trei în pivniţă. 

Dar Moş Simion se gândi la hambar; spuse 
erâșmarului în batjocură: 

—- Jupâne, deschide hambarul să-ţi încăr- 
căm și sacii cu popuşoi și grâu... că trebue 
să fi făcut mulţi anul trecut... 


56 EM. GÂRLEANU 


Pănă la amiază harabalele erau ticsite. Și 
plecară. Boii urniră poverile din greu. Sătenii 
le înconjurară, ca la nuntă; un rezervist aler- 
gase şi luase dela primărie goarna, turtită, 
hodorogită de lovituri, se întorsese întrun 
suflet, şi, când harabalele se porniră din loc, 
dânsul sunâ rezerva, prelung; chiotele ţâşniră 
ascuţite din piepturi; un călăraş cu schimbul 
strigâ.: 

—- M'am dus, măă! 

— Și veselia cuprinse pe toţi. Crâșmarul 
erà ameţit, în cap parcă-i urlă o dihanie ce 
se ascunsese acolo; Malca plângeă în pumni, 
de-asupra buclucurilor, în haraba. 

Moșneagul spuse lui Moişă: 

— Hei! halal să-ţi fie, jupâne; amù se 
chiamă că te-ai liberat şi 'mneatale. 

Flăcăii râdeau; la poarta țarinei, sătenii 
se întoarseră, şi drumeţii rămaseră singuri. 
Merseră aşà o bucată de vreme; atunci un 
flăcău trase pe moşneag de mână, şi-i şopti 
la ureche: 

— O s'adormim, moşule. la vezi, mai chi- 
tește cevà. 

Moşneagul gândi o clipă, pe urmă par'că se 


ÎNTR'UN AN 57 


hotărâ, și, ca și când se vorbise mai dinainte 
cu cinevă, spuse: 

— Aşi! 

Apoi se opri. Stătură și ceilalți. Bătrânul 
puse mâna de-asupra ochilor şi se uitâ în 
lungul drumului. Harabalele veniau încet, 
unele după altele. 

Crâșmarul îl ispiti cu ochii, ca și când 
vroiă să-i ghicească gândurile. 

Moş Simion zise, mirat, către flăcăi: 

—- Mă! da lung şirag! Incureăm amarnic 
drumu”! 

Puse mânile pâlnie și strigâ la unul din 
cărăuşi : 

— Măă! Gligore! ţipă n urmă, lui A 
Măndoaei şi lui Petrache, să se ntoarcă ’n 
sat cu sacii ceia de grâu. 

Apoi vorbi erâşmarului: 

— Ce zici, jupâne, grâu din cele două 
hărăbăli tot eră a oamenilor! Te-o mai stin- 
gheri de geaba acasă. Ș'apoi mai scurtă 
şiragul ! 

Flăcăii tușiră și-și dădură cu cotul. Crâş- 
marul înghiţi în sec, dar nu putu spune nici 
un cuvânt. De odată, par'că i se deşertă cevă 
din piept. Sufletul îl îndemnă să plângă, dar 


58 EM. GÂRLEANU 


mintea, obișnuită să socotească împrejurările, 
îl sfătuiă, îi arătă că mare lucru nu eră 
doar două care cu grâu. Și Moişă se gândi re- 
pede la miile de franci, puse, aşă de bine, 
la adăpost, în lăzile casei de economie din 
Roman. Lupta între frică și judecată totuş 
îl oboseă, îl dureă. Glasul unui flăcău îl făcu 
să tresară. 

— E cald de foc, pareă-i vară, zise flă- 
căul seoțându-şi pălăria şi ştevrgându-se pe 
frunte de sudoare. 

Moş Simion îi luă vorba din gură: 

— Amarnie de cald! 

Apoi îi trecu un gând prin cap, și, cu 
înţeles la băetani, zise erâşmarului: 

—- Ii cald, jupâne; ești o apă. Ia scoate-ţi 
surtucul de pe dumneata, că n'ai să mai poţi 
merge. 

Orâșmarul îşi strânse, repede, fără să vrea, 
haina la piept; dar Moș Simion nu-i dădu 
vreme de gândit, se'ntoarse spre flăcăi: 

— Ce staţi, mă, ajutaţi jupânului să-și 
scoată, surtucul. 

Și făcu din ochiu. 

Atunci erâşmarul se lăsă să-l desbrace. 
Moşneagul luă haina și o puse pe umăr; eră 


ÎNTR'UN AN 59 


grea, în buzunar sunau banii. Moşneagul rå- 
dei întw'ânsul, se prefăceaă că nu vede pe 
Moișă, și numai cu coada ochiului trăgeà 
din când în când spre dânsul. 

Crâşmarul se uitase dintru'ntăi speriat, 
sufletul iar i se strânse, pe urmă îi umpli 
trupul de spaimă, — în buzunar avea vreo 
două mii de frunei. Ce-ar fi fost să rămâe 
fără de ei! Mintea iar îl sfătui, şi, ca atunci, 
când înţelesese că trebuii să se mute, pricepi 
şi acum că trebuiă să facă tot ce i se zice, 
să îndeplinească gustul moșneagului. fără nici 
o altă frică; dacă eră vorba să-i ieie banii, 
sau să-l bată, apoi o făceau acolo, pe loc, 
când dânsul se închisese în odae. Gândurile 
acestea îi alungau frica, îi vărsau raze de nă- 
dejde în sufletul stâmpărat acum. Și când 
glasul Malcăi îi izbi urechea : 

— Moige, ce ţi-ai scos haina, ai să răcești! 

Bărbatul îi răspunse, apăsat, cu înţeles: 

— Ce? tu nu simţi ce cald, ce cald e! 

Moş Simion se legă de ce spusese femeia: 
se 'ntoarse către flăcăi: 

— Ce tot ii daţi că-i cald? Are dreptate 
jupâneasa; mie mi-i frig. lacă zău, te po- 


60 EM. GÂRLEANU 


menești că răcește jupânu, pin pădurea Strun- 
săi... la îmbrăcă-te, jupâne, 

Şi-i întinse surtucul. Dar moş Simion eră 
pornit pe glume și fiindcă văzu pe mâna 
unui băetan o sarică, pe care acesta o duceă, 
la târg, să o vândă, bătrânul i-o luă, apoi 
o trânti în spatele crâșmarului: 

— Hai, pune-o şi pe asta, să nu te be- 
tejești; să-ţi fie cald... să nu-mi găsese be- 
leaua cu cumnatu nnetale... Dă, om sânt, 
mi-i grijă şi mie... 

Flăcăii nu mai puteau de râs, se stăpâ- 
neau, şi-i dureă mijlocul, tușiau şi-l mâncau 
pe moșneag din ochi, de drag ce le era. 

De sus razele soarelui cădeau ca în toiul 
verei, într'adins parcă. Nici o adiere de vânt, 
nimic; în depărtări se zăreau pâlcuri de oa- 
meni, ce se strecurau în lungul drumurilor 
de ţară. Un băetan privi bine și spuse: 

— lan” uitaţi-vă, ceia trebue să hie oa- 
menii din Miclăușăni. Se due spre Roman. 

Și altul, spuse, aproape de urechia lui Moișă;: 

— Păi ce crezi; pe Iancu Bacalu, l-o stâl- 
cit în bătăi. 

Crâşmarul, auziă, tăceă, supus, şi mergeă, 
înainte. Se topeă de căldură, se 'nroșiu, și de 


ÎNTR'UN AN 61 


supt căciulă îi picurà sudoarea. Sarica îi 
ardeă spatele. Și mergeau înainte în nămiaza 
aceasta, fierbinte. 

— Ce mai veste, moşule? —- făcu un copi- 
landru, ce nici nu-i mijise mustaţa, şi care se 
luase şi el, aşă, după ceilalţi, de dragul lucrului. 

— Aici erai, ghiavole? — îl întrebă mog 
Simion. Apoi se opri de odată şi se uită, în- 
grijat la Moişă: 

— Da ce şehiopătezi Jupâne? Te-o strânge 
ciubota, că ce crezi, drum am făcut, nu 
glumă. Ia descalță-te! 

Crâşmarul nici nu-i dete vremea, să sfâr- 
șească şi, din mers, își trase gheata, sărind 
întrun picior, ca să nu-i întârzie. 

Și când Malea îl întrebă, îngrijată: 

— Ce faci, tu, Moişe? 

EI îi răspunse: 

— Mo bătut ghiata, Malcă, la picior. Taci 
acolo, nu-i nimică! 

Un sgrunțur îl lovi, şi începu să șehivapete. 
Atunci moș Simeon îl întrebă: 

— Ce, jupâne, parcă te-ai pălit? 

Moişă îl îneredinţă : 

— Nu, bade... mi so părut numai că 
m'am înghimpat. 


M 


ANVATAV9 "NI 


ÎNTR'UN AN 63 


Flăcăii se uitau din urmă cum ţopăe erâş- 
marul, ferindu-se de serunţuri. Unul şopti: 

— Ursu nu joacă de voe. 

Și moș Simion răspunse încet: 

— Mă, şi tumba se dă, de cumva i-om 
zice. 

Pe marginea drumului se ridicâ de o dată 
dărâmăturile unui han. Pereții erau aproape 
surpaţi; de unul rămăsese atârnată, întrun 
cui, o fustă; câtevă găini ciuguleau printre 
bolovanii împrăștiați pe de lături, şi-un câne 
lăţos se ridică dintr'un colț şi începu să la- 
tre furios. 

Moş Simion spuse: 

— Jupâne Moișă, ia uită-te ce-a rămas 
din hanul lui Bereu Pârjoală. 

Un flăcău glumi: 

— Lo pârjolit rău Costulenii. 

Crâşmarul se uitâ, văzu colţul acela afu- 
mat al odăii în care fusese soba ce încălzise, 
odată, pe prietenul lui, privi la haina uitată 
în cui, își aduse aminte de petrecerea, la care 
fusese și el, într'o seară, aici în casa aceasta 
din care stăpânii lipseau, morţi, poate, în 
locul căreia acuma par'că flutură pustiul, şi 
sufletul i se strânse. In clipa aceasta își dete 


64 EM. GÂRLRANU 


seama că purtă cu dânsul cevă mai scump 
decât orice, o comoară pe care no preţuise 
încă, așă după cum se cuveneà. care făcea 
mai mult decât toate harabalele cu lucrurile 
lui, mai mult decât toţi banii ce-i înfierbân- 
tase pielea pieptului lângă care îi ascunsese, 
cevă mai de preţ decât orice: viaţa. Și nu- 
mai atunci înțelese cât de mici îi erau su- 
ferințele, ba cât de puţin îl necăjiseră oa- 
menii aceștia dimprejurul lui, care petreceau. 
Ar fi vrut să-i mai puie în spate greutăţi, 
să tragă în locul boilor la harabale, să facă 
orice. 

Glasul lui moş Simion, răsări iarăş, glumeț: 

— Hai jupâne... pune-ţi ciubota... Da 
eu zic, dă, s'o scoţi pe cealaltă, să-ţi răco- 
rești piciorul... Așă... brava... lacă mai 
avem o palmă de loc. 

Apoi se întoarse spre 'Lănase: 

— la zii, fătul tatei, zii o haiducească, 
să-i mai treacă şi jupânului aleanul. 

Și cântecul flăcăului se împrăști, deodată, 
vioi, şi mlădios. 

Când ajunseră în marginea Târgului, erâş- 
marului nu-i veneă să crează, că cele câtevă 


ÎNTR'UN AN 65 


pete albe îs casele, pe care le mai văzuse cu 
toate astea şi altădată. Hanul cumnatului erà 
în margine de tot. O luară la stânga, şi in- 
trară în ograda lui. Cumnatul nu eră acasă, 
dar flăcăii se apucară, repede, să descarce. 

Jupânul Moişă lepădă sarica, simţea o bucurie 
mare, o mulțumire cum n'avusese încă. Se 
pipăi, ca şi cum vroiă să se încredinţeze că-i 
întreg. Mâna îi atinse buzunarul care sună 
şi-i aduse aminte de bani, și deodată, par'că-l 
cuprinse nebunia, se repezi la Malca, o luă 
în braţe şi-o sărută, o înăduși de sărutări, 
îngânând.: 

— Malecă, Malcă, noi am ajuns, am ajuns 
cu bine... noi ne-am mutat, Malcă! 

li veneă să joace, să sară, să strângă în 
braţe pe moș Simion, pe flăcăi, să sărute 
boii pe boturile lor umede. 

Apoi se duse repede, căută printre lucruri, 
luă o sticlă mare cu rachiu, spuse Malcăi să 
aducă şi-o uleică, și veni iarăş, zicând ne- 
vestei : 

— "Ține Malcă, să cinstim pe dumnealor. 

— Buun! răspunse bătrânul. 

Și băură toţi, pe rând; atunci moș Si- 
mion adăogă.: 

15609 5 


EM. GÂRLEANU 


[eră 
[ră 


= 


— Decât acu se cuvine să-ţi şi plătim ra- 
chiul ista, că ne-ai cinstit odată când am 
plecat. 

Crâşmarul nu vroi să primească : 

— Vai de mine, bade, se poate! 

— Se poate! adăogă Malca. 

Dar moșneagul băgă mâna în chimir, 
scoase punga, o deșertă în palmă și numără, 
apoi zise: 

— Lasă, n'aveţi grijă, că de un, rachiu 
ne-aţi mai lăsat dumneavoastră în buzunar; 
câțivă gologani tot so găsi. lacă, na-ți, 
madamă. 

Și dădu banii Maleii, apoi se 'nchinâ şi 
zise: 

— Acu noi ne ducem. V'am pus cu ghine 
în Târgu-Frumos! Mai rămâi sănătos 'mnea- 
tale şi balabusta. 

Flăcăii scuturară şi ei din cap: 

— Cu ghine! 

Și dădură să plece: dar moș Simion se 
opri deodată, se 'ntoause, și, învârtindu-şi pă- 
lăvia, smerit, zise erâșmarului, cu glasul pre- 
făcut, trăgând vulpeşte cu coada ochiului la 
flăcăi: 


ÎNTRF'UN AN 67 


— De cumvă ăi vre să te mai muți aiurea, 
jupâne, trimete-ne vorbă, că venim tot noi, 
cu dragă inimă, să te ducem. 


ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 


Cum scăpase paharul din mână nu-şi pu- 
teù da seamă. Il luase plin cu apă, să bea; 
dar degetele lui slăbite se vede că nu-l 
putuse ţine, îi lunecă din mână şi se sfărmă, 
de podele în mii de așchii sticloase. Nepoata, 
Elenuţa, auzind vuetul din a treia odae, veni 
ca o furtună: 

— Aşă, iar îmi strici lucrurile! pentru 
asta te tiu, pentru asta te hrănesc? Să egi, 
să fugi din casa mea, netrebnicule! 

Bătrânul însă rămase pironit locului, cu 
ochii ţintiţi la sfărmăturile de sticlă. 


ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 69 


Glasul răsări mai ascuţit, mai furios: 

— Aşă, îmi faci în ciudă? Piei din ochii mei! 

Și pumnii mici, dar repezi, cădeau ca o 
grindină pe spatele bătrânului, care o luă, 
speriat spre uşă: 

- Iartă-mă fetiţă. 

— Nu te ert, fugi... să nu-mi mai vii, 
nu... să nu te mai văd. 

Furioasă că bătrânul merge prea încet, îl 
îmbrânceă dânsa spre ușă. Glasul slab se 
auzi jalnic: 

— lartă-mă, fetiţă, mă duc, no să mă 
mai întorc, numai iartă-mă. 

Bătrânul se trezi afară, buimăcit, în pra- 
gul bucătăriei. Se duse de-şi luă bocceluţa 
cu mărunţişuri, tabacherea, şi, sgribulit, a- 
pucâ pe după casă și eși pe portiţă, deschi- 
zând-o încet, să nu scârţie. În urma lui stră- 
bătù schelălăitul unui câne, şi-n aceeaşi vreme 
ușa dela sală se deschise, și glasul ascuţit 
tăie liniştea uliţei: 

— Ia-ţi şi javra; plecați amândoi. 

Căţeluşul se asvârli cu desnădejde printr'o 
ruptură a parmaclâcului, ce-i slujeà la vreme 
de nevoe, şi veni scâncind lângă stăpânul 
ce-l uitase. 


70 EM. GÂRLEANU 


Uşa se închise în zăngănitul geamlâcului, 
şi bătrânul rămase în mijlocul uliţei tăcute 
şi întunecoase. Ningeà, fulgii se scoborau 
uşori, de-abiă se zăreau, dar le simţea lune- 
carea rece pe obraz. In cotro să apuce? La, 
cine? Se întoarse: departe, în spre barieră, 
ochiul de lumină al unui felinar elipeă som- 
noros. Întwacolo, în spre singurătate. O luă 
încet pe drumul moale în care gheata i se 
afundă. Și se trezi în dreptul grădinei pu- 
blice, se aşeză pe bancă; Brânduș se încolăci 
la picioarele lui, rămânând amândoi supt cer- 
nerea din ce în ce mai deasă a ninsoarei.. . 


... Grigore Lupu trăise o viaţă înţreagă 


ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 71 


de nelinişte, de muncă, şi de neînțelegere cu 
o ființă care nu-l iubise niciodată. Pricepuse 
aceasta a doua zi după cununie; a doua zi 
și încă prea târziu! Cum şi-ar mai fi amintit 
copilăria, cei câţivă ani de mulţumire, când ei 
erau ascunși supt greutatea celor cinzeci de tru- 
dă! Muneiă, nevasta cheltuiă,; strângeă, dânsa, 
risipeă,—risipă în faptă, şi în vorbă. Vai, glasul 
acela ascuţit ce-i destrămase auzul! Și când a 
murit dânsa, îi pieriseși puterea. Bătrân, aproape 
sărac, ce-i rămăsese de făcut? Copil n'aveă; 
fratele şi sora îi murise. Luă binişor cele 
câtevă părăluţe ţinute ascunse, şi le puse în 
mâna nepoatei : 

— „lată, ţi le dau ţie toate, tot ce am. 
la și lueruşoarele. Numai să-mi dai un colţ 
de odihnă în casa ta. Eşti văduvă, nici tu 
n'ai pe nimeni, ţi-oiu fi eu tată“. 

A trecut doi ani într'o linişte senină — 
anii cei mai frumoși din viaţă lui. Ce fericit 
eră, când se duceă seara, la şeoală să-și aducă, 
nepoţeii, cei doi băeţei care-l iubeau și-i as- 
cultau poveştile. Le purtà şi geanta cu cărţi. 
Parcă mai întinerise. Şi nu cereă nimic: în 
toată casa prindeă un colţ de odae și altul 
de masă. Mâncă puţin, să aibă mai mult 


12 EM. GÂRLEANU 


băeţii ; se sculà dimineaţa să pregătească ceaiul 
sau cafeaua băeţilor; se culcă târziu ca să 
adoarmă cu poveştile lui, băeţii. 

In pacea aceasta trăise numai doi ani. Dar 
bătrâneţea, își are, pentru cei ce o privesc, 
neplăcerile ei. Cât de soâriat răsună tusea 
unui bătrân, și cum îţi aduce, Doamne, aminte 
că va veni şi pentru tine vremea horcăelilor 
obosite, înfundate, egite ca dintr'un mormânt! 
Și mucul ţigării mototolite între degetele în- 
gălbenite şi slabe, cum îşi împrăștie rotocoa- 
lele de fum ce-ţi înneacă sufletul! Nepoatei 
i se păreă acuma că bătrânul îi ia din tine- 
rețe, că fumul ţigărilor lui îi fură din frä- 
gezime. La fiecare clipă, vaete şi suspine. Nu, 
se săturase. Cine-l pusese să-i dea banii! Dar 
nici pentru câţivă gologani n'aveă să se chi- 
nuiască toată viaţa, n'aveă să-și închidă aerul 
odăilor şi să ştirbească din sănătatea copiilor ei. 

In curând nu-l mai putu răbdă: tot ce 
făceă dânsul i se păreă că face rău, că 
răul îl făptuește într'adins. Cuvintele grele 
nu ţinuse vreme lungă, se schimbară repede 
în ocări; din odaia unde dormeă, îi mutase 
patul în sală, din sală în sălița din dos, şi 
în urmă în bucătărie. La bucătărie să fumeze, 


ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 73 


la bucătărie să mănânce; într'o zi a trebuit 
să care apă; şi de-atunci a purtat înti”una 
cofele din ogradă la fântână. Nenorocul îl 
păşteă : sparse o farfurie, şi întăiași dată 
luă o palmă. S'a dus şi-a umblat ulițele, eră 
în toiul verei, două zile, şi într'o spre seară, 
lau găsit băeţii şi lau adus înapoi acasă. 
In urmă a mâncat multe bătăi, de multe ori 
a pornit să nu se mai întoarcă. Dar dorul 
de copii l-a adus; de dragul lor îndură toate. 
De data asta însă, s'a sfârșit; decât să se 
întoarcă, mai bine va cere de pomană, va 
dormi supt garduri. Atâta cruzime îi rânise 
sufletul. Să fie aruncat ca un cerşetor afară, 
în ajunul Crăciunului!,.. 


Un gemăt înăduşit al cânelui îl smulse din 
gândurile triste; simţi o răceală umedă care-i 
intră în trup. Se sculă, îşi scutură de pe 
umeri stratul de ninsoare, și porni înapoi. 

— Hai Brânduș! 

Căţelul rebegit se luă pe urma stăpânului 
său. Străbătură diu nou uliţa pustie, acoperită 
de așternutul vătuit al omătului moale. Ajun- 
seră iarăşi în dreptul casei; la poartă, bă- 
trânul se opri. Incă o umilire, şi ar fi găsit 


74 EM. GÂRLEANU 


patul de scânduri supt adăpostul păreţilor 
calzi, aburiţi de plită. C'ânele își ridică spre 
el capul, parcă l-ar fi rugat, l-ar fi sfătuit: 
„Hai stăpâne, nu-i întăiași dată“. Pe bătrân 
îl apucâ tusea, își duse mâna la gură, şi porni 
înainte fără să-şi asculte îndemnul sufletului. 

Uliţele începură să fie din ce în ce mai 
luminate. In dreptul felinarelor fulgii lunecau 
cu sclipiri de argint, şi căderea ninsoarei avea 
cevă din foșnetul unei rochii de mătase pur- 
tată pe un covor. Oamenii, grăbiţi, cu legături 
în mâni, cu priviri bucuroase se strecurau 
nerăbdători să ajungă pe la casele lor. Și din 
când în când tremură, ca un elinchet de clo- 
poţel, glasul unui copilaș ce cântă „Florile 
dalbe“. Din ce în ce cântecul vestitorilor se 
împleteă într'o armonie dulce, venită de aiu- 
rea, şi ninsoarea par'că se prefăceă într'o cà- 
dere de flori albe, calde. atât de calde şi mi- 
rositoare ! Bătrânul nu mai simțeă frigul; 
omătul de pe umeri îl înfășură ca un guler 
de blană; obrazul i se înviorase. Cu glasul 
schimbat vorbi cânelui: „Haidem, Brânduș, 
haidem“ ! . 

Dar iată de odată simte că-l înădușe nu 
ştiu ce, că i se ridică un nod în gât care-l 


ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI 75 


înneacă; se opri locului, stätù câtevă clipe, 
şi toată căldura aceea din piept, tot năduful 
îi năvăli în faţă, topindu-se, prin ochi, în 
două lăcrămi fierbinţi, ce-i lunecară repede 
pe obraz. Şi se trezi plângând la auzul cân- 
tecului duios al glasurilor melodioase, ce-i 
aminteă, de nepoţeii lui. Un dor desnădăjduit 
îl cuprinse, un dor neîmpăcat, care îţi în- 
toarce paşii de ori unde, care-ţi înmoae su- 
fletul şi-ţi omoară voinţa. Şi se întoarse. Că- 
țelul o luă bucuros înainte; bătrânul, suspi- 
nând, în urmă. 

In dreptul casei se opri, apoi împinse 
binişor portița; scârţâitul balamalelor răsună 
ca un guer. Inima bătrânului svâeni. Uşa dela, 
sală, se deschise îndată. Ochii nepoatei îl pi- 
roniră locului: 

— Mă miram să nu te întorei! 

Bătrânul făcu un pas înapoi. In aceeaş 
vreme, la spatele nepoatei, se auziră câtevi 
şoapte, — rugămintea unui copil. Glasul răstit 
de adineoarea se îmblânzi ca prin farmec: 

— Haide, intră! 

Bătrânul trecu pragul, şi rămase lângă 
ușă, îngânând câtevă cuvinte de mulțumire 
ce eșiau ca niște suspine. Nepoata, se uită la 


76 EM. GÂRLEANU 


dânsul, și-i văzu ochii întorși spre copii. 
Și atunci, prin acea scăpărare de-o clipă care 
te face să pricepi ceeace atâta vreme îţi fu- 
sese cu totul ascuns, mama înţelese că bă- 
trânul se întorsese pentru copii, că pentru 
dânşii îi suferise palmele şi pumnii, că nu- 
mai pentru ei răbdase totul, că lor le dase 
sufletul lui stins de suferinţă, şi că-i iubeă 
poate mai mult chiar decât dânsa. 

Femeia se lăsă cuprinsă de milă, și de o 
adâncă părere de rău: 

— Haide în sufragerie... Așă... Seoate-ţi 
surtucul; n'aţi şalul meu... Copii, puneţi un 
tacâm să mănânce și mogul” 

Și 'ntr'un avânt de mărinimie se repezi 
afară, de unde glasul ei tremurat răsunâ, 
pănă înnăuntru: 

— Brânduș, Brânduş! 


Ii chemă şi cânele în casă! 


OCHII 


Conul Andrei parcă nu mai trăeşte. Din 
față i s'a stins orice urmă de viață; ochii 
lui, din care nu mai poate cădea o lacrimă, 
sunt şterși— două ferestre ce dau în gol. 
Durerea l’a împietrit, o simte cum i sa înfipt 
în capul pieptului. Rareori un oftat adâne 
îi scapă, ca o pasăre chinuită dintre gratiile 
unei cuști. Cele mai de multe ori însă, nici 
acest răsuflu de ușurare nu-l alină; chinul îi 
rămâne închis în suflet. Când cei de prin 
prejur lar crede că doarme, bătrânul se gân- 
deşte la coana Despina. In sufletul lui se dă 


78 EM. GÂRLEANU 


atunci o luptă crudă: omul care se spovă- 
duește lui însuş cerând ertare. C'onul Andrei, 
— vinovatul, mărturisește conului Andrei — 
duhovnicul. 

„Am iubit-o pe Despina, am iubit-o 
mai presus de fire, mai presus de înţelegere, 
mai presus de orice în lume. Am chinuit-o, 
dar pentrucă-mi eră dragă, scumpă ca lu- 
mina ochilor. Dacă am ţinut-o zece ani în- 
chisă în casa asta, dacă nu o lăsa să iasă 
nici pănă în cerdac, dacă o ascundeam când 
veneà cinevă, pricina a fost că o iubeam, o 
iubeam... Ș'apoi ochii ei, ochii mi se păreau 
vinovaţi. Aveau o strălucire blândă, ne'nehi- 
puită, și par'că-ţi făgăduiau totul când te 
priveau. De câte ori nam rugat'o să nu se 
mai uite aşă; să steie mai încruntată. Căci 
prin ochi se mărturiseşte şi dragostea şi ura, 
ca și îngăduirea,... Ochii ei doar m'au robit. 
ei m'au legat de dânsa... Ii spuneam, dânsa 
vroia să mă asculte și totuş, când încercă, 
numai sprincenile se apropiau, înereţindu-i 
fruntea, dar privirea rămânea tot dulce, ispi- 
titoare. Nu, nu puteam lăsă ca şi alții să se 
bucure de ochii mari, albaştri, prin care is- 


OCHII 79 


voră tot sufletul celei ce o credeam născută 
numai pentru mme!“ ... 

Dar mărturisirilor acestora, răspundeă, un 
glas ascuns, și aspru: — „Nu, nai avut drep- 
tate!“ Insă Conul Andrei căută o desvino- 
văţire în cele ce-şi spuneă, o alinare: 

... „In întăiul an al căsătoriei noastre, la o 
petrecere, un prieten se înebuni după Despina, 
la cea dintăi privire a ei. A ştiut dânsa aceasta? 
Apoi, altădată un văr al meu; şi cu o altă 
împrejurare ... Dar câte întâmplări de aceste 
n'aşi puteà spune! În toate, ochii ei se prefăceau 
în călăii cestoreeau, din sufletul meu, încrederea, 
picătură cu picătură. Cât am suferit!“ ... 

Și iarăş glasul îi răsună îndărătnic: — „Nu, 
wai avut dreptate!“ Și după ce Conul Andrei 
rămânea năueit, cu inima răscolită, începe 
să se îndoiască și dânsul, şi părerea de rău 
îl mistuiă. Atunci, se rugă în sine, recunoștea: 
„+ „Da, nam avut dreptate; acum aşi luă-o 
pe Despina cu mine, ași duce-o pretutindeni, 
să se bucure și ea de viața aceasta frumoasă, 
când e trăită omeneşte, curată —când ai, 
sădită în suflet, încrederea. Aşi lăsă-o să se 
bucure de tot ce ochiul prinde în el dinafară, 
de tot ce oglinda lui minunată resfiânge ca 


80 EM. GÂRLEANU 


pe o altă lume ce o purtăm în noi. Ah! 
ochii eil!“.., 

Dar glasul aspru răsăreă din nou:—,„E 
prea târziu!“ 

E prea târziu! De ce cugetul căută să-i 
șoptească, în ureche, întocmai ca un hain, ce 
i se plecă spre faţă să-i rostească, numai pentru 
el, cuvinte ce întrupau clipe de durere gro- 
zavă. Degeaba, orice-ar fi făcut, povestirea 
cădeă lămurită, cuvânt cu cuvânt, şi'n mintea 
lui vorbele răsunau, își durau prelung sunetul, 
ca supt o boltă de biserică: 

---„Stăteai la fereastră, începeă glasul, și te 
uitai spre drum; un geamăt uşor se ridică 
din pieptul bolnavei, a coanei Despina. Te- 
ai întors şi ţi-a zâmbit, duios. — „[i-e mai 
rău?“ ai întrebat-o îngrijat?— „Nu, dră- 
gută!“ ţi-a răspuns dânsa și iarăș te-a în- 
făşurat cu privirea ei caldă. Privirea ei care 
nu puteă fi cruntă cum doreai, după cum 
nu poate fi amară mierea. Te-ai uitat mâniat 
în ochii ei, în ochii pe cari şi dânsa şi-i 
ură, căci ştiă că din pricina lor suferise 
atâta! Şi atuncea, aducându-și aminte cum 
te necăjeau, i-a închis. Te-ai întors iar 
spre drum; întrun târziu ai întrebat-o: — 


OCHII 81 


„Dormi drăguță?“ Și nu ţi-a răspuns. Ai 
venit lângă pat, şi, când te-ai plecat de- 
asupra feţei albe, coana Despina nu mai erà. 
Ai căzut jos. In urmă, ai strigat „Iertare!“ 
ai strigat și lângă groapa, care înghiţeă, pentru 
totdeauna, ochii, cărora nu le fuseseră îngă- 
duit să absoarbă din lumină, ca altora. Ai 
strigat „Iertare“! dar „eră prea târziu! Și 
glasul tăceă, dar, undevă în adâncul lui, sau 
în adâncul lumei, sau unde, încare hău, 
nu-ți puteai dă seamă, sunetul cuvintelor 
tremură încă: „E prea târziu“ !.. 

Conul Andrei închideă ochii, şi așă, cu 
pleoapele strânse, cu gândul îndreptat spre 
aceiaș parte, eăută să întrupeze în mintea 
lui chipul soției sale. Întăi nu zăreà nimic, 
erà întunereec. Apoi începeă să joace ca nişte 
aburi de foc, pe urmă ca un fum ce tremură, 
uşor, şi din fumul acela luminos, începei să 
se desluşească, parcă venei spre el, un chip 
alb, ca de sidef: gura mică, buza de jos puţin 
răsfrântă, fruntea mare, și supt ea, două lu- 
miniți ce pâlpâiau uşor, ce cătau să se sta- 
tornicească, încremeneau puţin, apoi fumegau, 
selipeau repede-repede, se ştergeau, şi de 
prea multă văpae, ce rămâneă par'că pe urma 

15699 6 


82 EM. GÂRLEANU 


lor, conul Andrei păreà că orbește, ca și când 
s'ar fi uitat în soare, și nu mai vedeà nimic. 
Și iar strângeà pleoapele, iar căută să prindă 
privirea ceea, măcar o clipă, „dar ochii nu 
mai luau ființă, — ca o pedeapsă. 


Cele două picături de cer, pentru care su- 
ferise toată viaţa, pe care le visase noaptea, 
la care se gândise din depărtare, care-l tul- 
burase când se înnecau în ochii lui erunţi, se 
șterseseră parcă din mintea lui, pentru tot- 
deauna... Îşi adluceă aminte de coana Despina, 
numai ca de o ființă pe care nu ţi-i îngăduit 
so vezi decât toată, deodată, într'o fulgerare. 


ocnt 83 


Și atunci alergà prin casă, ca şi cum lu- 
cerurile în mijlocul cărora dânsa trăise i-ar 
fi putut-o aduce din nou. Nu ave nici un 
portret al ei; se ferise totdeauna să-i atârne 
chipul, acolo, sus, întrun cadru din care 
dânsa ar fi putut privi în voie pe toţi. De 
un singur portret mic al coanei Despina, ca 
fată, pe care dânsa îl purtă uneori la gât, 
întrun medalion, își aduceă aminte conul 
Andrei. 

Dar unde să fi fost? Räăscoleà dulapurile, 
răsturnă, sertarele, scoteà totul de prin lăzi — 
doar lo găsi. Și cum dorul îl mistuiă, înti”o 
zi, îi treci prin gând că poate o seoborâse 
cu medalionul în mormânt. In zăpăceala aceea, 
în clipele de durere, nu sa gândit la nimic, 
nu sa uitat decât la fața ei. Și gânduri pă- 
gâne, nebunești, îl îmbiau să meargă noaptea, 
să desgroape sicriul, să caute la gâtul moartei 
icoana închisă în clapele supţiri de aur... 
Și se blestema că n'a avut copii, o fată, care 
să fi moştenit ochii aceia stinşi pentru tot- 
deauna ... 

Ajunsese o umbră. Aproape nu se mai 
mişcă. Nu mai puteà face doi paşi fără 
să nu-și simtă răsuflarea tăiată. Cu pri- 


84 EM. GÂRLEANU 


virile îneremenite, urmărind cevă, în gol, 
păreă un orb, ce dibuie. Stăteă mai mult 
înfipt, în colţul canapelei ce se adâncise în 
locul din care el nu se mai urneă ceasuri, 
zile întregi. Și de-acolo, din colţul acela, că- 
ută mereu închipuirea albă ce parcă se în- 
firipà uneori. 

Intr'o spre seară, întrun apus de soare, 
dincolo de geamurile deschise, vântul resfiră, 
prin aer frunzele îngălbenite; şi conul Andrei 
le urmăreă, căderea, fără să-și deie seama, 
fără să gândească nimic, cu sufletul gol, ca 
şi mintea. Deodată parcă i se topi tot din- 
ainte, simţi cum i se sleiese puterile, cum 
se ducea la vale, ca pe o apă. Vroi să se 
sprijine, dar mâna, îi lunecă strecurându-i- 
se în încheietura spetezei canapelei. Și atunci, 
se înfioră, simțind că degetele au atins cevă 
rece, rotund. 

Ghici; ca prin minune, vlaga îi veni din 
nou, şi scoase repede mâna, cu medalionul, 
căzut acolo, prin cine știe ce întâmplare. Se 
ridicâ, merse, încordat, pănă la fereastră, şi, 
răzimat de zid, se uitâ la foile îmbinate de 
aur ce-i aduceau, în sfârșit, privirea coanei 
Despina. Vroi s'o vadă mai repede, dar de- 


OCHII 55 


getele îi tremurau, se necăji puţin, capacele 
se desfăcură, și pe fundul unuia portretul 
lipit, se desluși. Il apropie, se uitâ bine, 
câtevă clipe, ca şi cum n'ar fi putut vedei, 
nimic. Apoi înțelese. Pe chipul luciu, mâna 
coanei Despina, sgâriase, ca să nu se mai 
poată cunoaşte, cu vârful unui ac, într'o 
clipă de desnădejde, ochii. Și conul Andrei, 
căzù în genunchi, plângând în hohote, pri- 
vind jos, la foile de aur ce-i scăpaseră din 
mână, și care, în căderea lor, se 'nehise- 
seră, strângând între ele mărturia unei ne- 
fericiri. 


ÎNTÂRZIATUL 


In odaia albă, seăldată de lumina soarelui 
și plină de mirosul sulcinei presărată printre 
scorțuri, Toader Năltilă stă lângă fereastră, 
şi înfloreşte cu vârful cuţitaşului codiriştea, 
unui biciu. Năltilă e un om ca de vreo cinci- 
zeci de ani, zdravăn, cu pletele și mustaţa 
căruntă, dar cu sprincenile negre deasupra, 
ochilor albaştri curaţi. E cel mai bogat sătean 
din 'Țăndireni, şi cel mai vestit meșteșugar 
de săpături în lemn, din tot cuprinsul locu- 
rilor acestora. Poarta, stâlpii, uşile şi fe- 
restrele celor trei rânduri de case ale lui, sunt 
minuni de lucru răbdator şi îndemânatie. 

Cum stă așă la fereastră, cu privirile ţintă la 


ÎNTÂRZIATUL 87 


limba de oțel a cuțitagului care din când în când 
fură câteo selipire de soare, de afară străbate 
glasul dulceag al Măndiţei,nevasta lui, —o femeie 
mică şi iute ca un titirez. Femeia strigă găinile, şi 
chemările ei răsună pănă departe, de trezește şi 
pofta, păsărilor din ogrăzile vecine. Se aud 
bătăi de aripi, „eucurigul“ vreunui cucoş, trezit 
din piroteală, şi eloncănitul eloştelor ce-şi strigă 
puii. Incaltea în fața prispei casei lui Năltilă, 
e un prăpăd: de pe supt hambare, din tufe, 
din livadă, păsările s'au repezit cu gâturile 
întinse şi, ciupindu-se, sărind unele peste al- 
tele, fugărindu-se, caută fiecare să înghită 
grăunțele galbene de păpuşoi. Câte una mai 
îndrăzneață îşi face vânt pănă la pestelea, 
stăpânei. Femeea se apără, hâşue, iar înnă- 
untru Năltilă zâmbește mulţumit şi se pleacă 
mai tare deasupra lucrului ce face. 

După ce aruncă cele din urmă grăunţe, 
Măndica, obosită decât ţinuse piept atâtor 
vietăți, vine în casă, cu paşi așă de înceţi, 
că bărbatul nici nu o bagă de seamă. Dar 
când, de slabă ce se simţea, se aşeză, suspi- 
nând, pe marginea patului, Năltilă întoarse 
capul, și, văzând-o atât de galbenă, o în- 
trebă speriat: 


88 


y 


ANYVATUYO "Aa 


ÎNTÂRZIATUL 89 


— Ce ai, Măndico? 

Ea răspunse cu glasul jumătăţi: 

— Nimic. Poate de oboseală... 

Și se lăsă moale pe spate. Atunci Năl- 
tilă sări, luă de după ușă cofăelul şi ostropi 
cu apă. Nevasta își veni în fire, îşi duse 
mâna pe frunte de șterse sudoarea ce-i bro 
boneă supt păr, şi zise: 

— Nu ştiu ce-oiu h având. 

— Apoi nu, zise omul, ia să pun eu 
caii la căruță şi să mergem la vre un 
doftor. lacă, asta ea treia oară când îţi vine 
rău așă. 

Măndica făcu obosită: 

— Da lasă, 'Toadere! 

— Doar noi fi nebun să las să zăcem, 
acuma la bătrâneţe, când trebue să ne sfâr- 
şim zilele mulțumiți. 

Năltilă eși în ușă şi strigă puternic: 

— Gheorghe! Gheorghe, mă! 

In tinda celeilalte case, din fundul ogrăzei, 
se ivi un băietan frumos, ca de vreo două- 
zeci de ani. 

Bătrânul îi ţipă atunci : 

— Pune” caii la brişeă, Gheorghe, că-i 
rău iar mătii. O due la doftor. 


90 EM. GÂRLEANU 


Băietanul intrâ în casă, apoi după câtevă 
clipe se îndreptă spre grajdul de vălătuci. 
In ųrma lui ieși o femee tânără, şi o luă spre 
casa bătrânilor. Când o văzu Năltilă o în- 
trebă: 

— S'o dus bărbatu-tău la cai? 

-— S'o dus, tată. 

Femeia, trecu în ceealaltă odaie, în care 
se găteă soacră-sa de drum. 

Peste câtevă clipe băietanul trase brişca în 
fata ușei, și sări sprinten jos: 

— Unde-i mămuca? 

Și când o văzu: 

— Păi așă te lauzi, mamă băi? 

Bătrânul prinse să zâmbească;: 

— Dă, toemai azi sărbătoarea, când e horă. 

Apoi, ducându-se în livadă, se întoarse cu 
un braţ de iarbă cosită proaspăt, de-o puse 
în brişcă: 

—— Așă, să stai pe moale, 

Pe urmă se uită la cai și îndreptă căpi- 
țelul celui din stânga, mustrându-şi băietul: 

— Pe vremea mea, băieţii se uitau cu ochii 
în patru. 

Băietanul, ca și când n'ar fi auzit, goni 
un dulău: 


ÎNTÂRZIATUL 91 


— Ho, cotarlă! 

Dar bătrinul zâmbi iar: 

—— Hai Gheorghe, ajută babii să se suie. 

După ce luă hăţurile, se uitâ la tineri gi 
le făcu, din cap: 

— Cu ghine! 

Dădu biciu, caii frământară puţin în loc, 
apoi întinse șleaurile şi o zbughiră pe poartă! 
În urma briștei se ridicâ, un nouraş alb de 
colb, în vreme ce biciul lui Năltilă poeneà 
ascuţit din când în când, pănă ce nu se mai 
auzi. 

În dreptul erâşmei trebui să oprească. Oa 
menii îl întrebară: 

— Încotro, 'Toadere? 

-— La târg, Tänase. 

— Tocmai azi, bre? 

— Î rău, nevestii. 

— Taci! 

— Zău! 

Toți se înghesuiră împrejurul briştei, ui- 
tându-se la femeie; unii dintre ei se mâhniră, 
că perdeau într'o aşă zi pe cel mai darnie. 
Cel ce întrebase, o curmâ: 

— Păi cu ghine, Toadere. Diseară când 
te-i întoarce abate te pe ici. 


92 EM. GÂRLEANU 


În vreme ce drumeţii cotiră pe după li- 
vada, bisericii, oamenii, care mai de care, își 
dădeau părerea, asupra boalei femeii. O babă, 
cărturăreasa satului, se amestecă, acrie, în 
vorbă: 

— Dă, dragii mătuşii, dacă nu-i sănătate, 
degeaba-s bogăţiile. 

Și, de frică să nu păţească cevă, cum i 
se întâmplă de obiceiu când veneă nechemată, 
se strecurâ binişor spre alt pâle de oameni, 
să-şi dee şi pe acolo părerea... 

Năltilă intră în târg, și dela barieră o luâ 
pe o uliţă lăturalnică, să iasă la casa doc- 
torului pe care-l cunoșteă de mult, de când 
îşi rupsese mâna pe gheţușcă, într'o iarnă. 

Doctorul, un om gras, atât de roș la faţă 
că sângele par'că de-abia aşteptă să-i sbuc- 
nească pe nas, îl cunoscu îndată: 

— E he! lume nouă! Ce ai? Ce veste? 

— Nevasta, dom'le doftor. 

— Ei, ce e cu nevasta? 

— Gogeşte ca un puiu de curcă. lacă 
așă gogeşte pe picioare. l-o venit leșinuri la 
inimă de trei ori. Ș'acum m'am hotărât s'o 
aduc, să vedeţi ce are. Că nu vreau să zacă 
tocmai acu la bătrâneţe, 


ÎNTÂRZIATUL 93 


In vreme ce omul vorbea, femeia rămăsese 
mai în urmă, cu mâna la obraz, ca şi cum 
ar fi duvut-o măseaua. 

Doctorul o privi, îi luă braţul şi o trase 
în lumină; se uitâ la dânsa, pe urmă zise 
repede: 

— la așează-te ici, pe scaun. 

Năltilă se uitâ la dulapurile cu cărţi, privi 
pe fereastră, şi, din când în când, trăgeă cu 
coada ochiului, îngrijat, spre doctor. Deodată, 
acesta, ridică în sus capul, şi începu să pri- 
vească, zâmbind, când la femeie când la 
bărbat. Apoi râse tare. 

— Straşnică boală! 

Și chemă pe ţăran: 

— Vin'aici, vin’aici! 

Omul înaintâ prostit, fără să înțeleagă ni- 
mie. Doctorul îl privi iar; deodată îl bătu pe 
umăr: 

— Halal, halal de tine! 

Îşi luă ciocul între degete, şi uitându-se pe 
supt gene la femeie: 

— E însărcinată! 

Măndiţa duse repede mânile la ochi și zise: 

— Îra! 

Bărbatul rămase locului în prada unei bu- 


94 EM. GÂRLEANU 


curii ce-l împietrise. Atunci doctorul își trase 
mulţumit din nou barbişonul, şi apăsă cu- 
vintele: 

-— E însărcinată. 

Femeia făcu iar: 

— Îraa! 

Apoi se'ntoarse şi'ncepi să plângă ruşinată.. 
Doctorul se apropiâ de țăran: 

—— Strașnie român eşti, bade! 

Năltilă se îndreptă de şale, bucuros, cum 
poate nu fusese niciodată în viaţă: îi râdeau 
ochii. Apoi, de teamă să nu se fi înșelat cumvă 
doctorul: 

— Da vezi, dom'le doftor, că de douăzeci 
de ani n'am mai avut copii. Am numai un 
flăcău. 

Doctorul, încântat de întâmplarea aceasta, 
îl îneredinţă.: 

— Se poate, se poate şi după douăzeci de 
ani. Pregăteşte scutecele, moșule! 

Şi-l bătu peste obraz. Atunci ţăranul se 
uită la nevastă-sa și isbueni: di 

— Dânsa plânge! Poftim! Lasă că domnu’ 
doftor o mai văzut de este. 

Și făcu din ochiu: 


ÎNTÂRZIATUL 95 


— O mai văzut dumnealui; nu-i aşă, dom- 
nule floftor? 

Apoi, după ce gândi puţin: 

— Aș vrea să fie fată. 

Pe urmă, cu şiretenia omului care nu vrei 
să se deie prins: 

— De altfel bănuiam eu, da mi-am zis 
şi eu: dă! tot e mai ghine să vadă şi domn’ 
doftor. 

Însfirşit începi să caute în chimir, scoase 
câtevă hârtii, luă, una, o duse în lumină, o 
puse pe masă şi o bătători cu mână. 

Doctorul privi la suta de lei, mirat: 

— Ce eşti nebun, omule? 

Năltilă făcu semn cu mâna doctorului să 
rămâie locului: 

— Pentru aşă veste, face... lasă că am 
eu de unde. 

Și grăbit: 

— Hai, nevastă! 

Întinse mâna, strânse pe a doctorului, 
atât de tare, că acesta își opri un țipăt, și 
ieșită, 

Afară, în ogradă, Năltilă îşi luă nevasta, 
şi o sui binișor în brișcă, apoi porni la pas, 


96 EM. GÂRLEANU 


ca, și când duceă un paner cu ouă și-i eră 
frică să nu le strice. 

Cum ieșiră din oraş, miriştele se desfăcură 
întinse, unele după altele, pănă în zare. Nici- 
odată parcă în viaţa lui nu se uitase Năl- 
tilă cu atâta, dragoste la pământul acesta pe 
care-l cunoştea atât de bine; apoi gândul 
îi fugi la ogoarele lui pe care le muncise 
atâţea ani de zile, din sucul cărora agonisise 
avere. Dar avusese pentru ce munci, avusese 
pentru cine agonisi. Și, cum uitase o clipă 
bucuria care-i umpluse sufletul, îşi aduse 
deodată aminte şi trase repede hăţurile ca să 
domoale mersul cailor. Se uită îngrijat la ne- 
vastă, şi, gonindu-i o viespe de pe barijul 
galben : 

— Zi aşà, femeie, trebuie să ne găsim 
cumătri. 

Dar simţul de ruşine al femeii înroşi iar 
obrazul Măndicăi şi-i ridică lacrimile în ochi. 

Bărbatul se necăji: 

— Ce Dumnezeu tot plângi, că doar nai 
făcut moarte de om! 

Pe urmă se plecâ, gi luâ. încet femeia pe 
după mijloc. Omul vorbia acum cu glasul po- 
tolit, cald: 


ÎNTÂRZIATUL 97 


— La ce să-ţi fie ruşine? Bucuria asta 
ne-o dă Dumnezeu, că şi noi am făcut bine. 
Am muncit, avem ce lăsă, slavă Domnului! 

Omul își scoase pălăria, îşi duse părul pe 
frunte, apoi vorbi mai departe: 

— Și eu sunt venit după cincisprezece ani 
pe lume mai târziu de cum s'a născut soră- 
mea, Și-am avut noroc. 

Tăcură amândoi: bătrânul, privind câmpu- 
rile, alintând din când în când crupele cailor 
cu biciul; femeia, se liniştise cu încetul, căută, 
să-şi dea seama de întâmplarea neașteptată care-i 
răscoleă viața din nou, care o înfioră din cap 
pănă în picioare; se simțeà din nou mumă, 
ca acum atâţia ani de zile în urmă. Și parcă 
fără să vrea își aduse aminte de noaptea în 
care, întârziaţi, dormiră în câmp. În seara 
aceea vorbise pănă în târziu cu Toader, pu- 
sese multe la cale; din toate părţile se îm- 
prăştia mirosul ierbei tăiate, cerul eră senin; 
niciodată nu-şi adusese mai bine aminte de 
tinereţe, Și par'că o lumină se făcuse în su- 
fletul ei în care se scoborâse fericirea; şi re- 
pede își duse mânile la pestelcă de şi-o des- 
făcu cu toate că n'o strângeă. 

Caii mergeau încet; se apropiau de sat. 

15609 7 


98 EM. GÂRLEANU 


Când intrară printre ogoarele lor, zăriră cele 
două stoguri mari de fân. Lângă ele se odihni- 
seră, în noaptea aceea. Bărbatul privi într'a- 
colo; ca şi când în minte i se perindară aceleași 
gânduri, se uită la nevasta lui, se apropit și 
o sărută uşor pe obraz. 

Peste câtevă elipe intrau pe poarta jităriei. 

De departe se auzeau lăutarii. La crâşmă 
eră horă. Cum mergeau într'acolo, le eși pri- 
marul în cale; omul, auzise de boala femeii, 
și se apropiâ de brişeă: 

— Ei, ce-i 'Loadere? 

Atunci Năltilă se plecâ, îl trase lângă 
dânsul, şi-i şopti la ureche. Primarul, rămase 
o clipă locului, apoi își aruncă pălăria pe 
ceafă și mugi ca un taur: 

— Noroc să dea Dumnezeu! 

Pe urmă, zărind pe preotul satului, îl 
chemâ, și pe el: 

-- Ei, părinte, părinte Năstase! 

Și când se apropiâ popa, se plecâ primarul 
acuma la urechea lui. Popa dădu capul pe 
spate, mai să-i cadă poteapul: 

— Așă da; zi, o să botezăm! 

Puțin cam ameţit decât cinstise, începi 
să râdă cu hohote: 


ÎNTÂRZIATUL 99 


— Să botezăm taică, să botezăm. 

— la suiţi-vă, dinapoi în brişcă, le zise 
Niăltilă, să mergem acasă să bem un păhăruţ 
de vin. 

Notarul, care eră şi el pe-aproape află 
vestea, și alergâ să o spuie la alții. In că- 
ruță se mai suiră doi bătrâni; cocoțați în 
picioare se ţineau de spetele popei şi-a pri- 
marului, şi aşă ajunseră la erâşmă. Hora se 
spărsese, oamenii strânşi în pâlcuri vorbiau 
despre vestea adusă de notar. Când văzură 
brişea, o înconjurară. i 

Năltilă se plecâ la urechea fiecăruia; de 
cealaltă parte, Măndiţa, zăpăcită, ruşinată, 
trebuiă, să povestească femeilor. Plăcăji îşi 
dădeau coatele, fetele se uitau pe supt gene. 
Copiii nedumeriţi căseau gura. Și pe de-asupra 
tuturor glasul primarului mugi iar: 

— Hai, mutaţi hora acasă la Năltilă! 

— La Năltilă! la moş Năltilă! răsunară 
glasurile. 

Flăcăii înzorzonară caii cu frunzare, și 
alaiul porni. Intăi căruța cu Năltilă, nevastă- 
sa, primarul, popa şi cei doi ţărani cocoțați 
la spate; apoi, pe jos, în urmă, lăutarii şi 
întreg satul. Pe la porţile ogrăzilor, cânii, 


100 EM, GÂRLEANU 


eşiau de lătrau scurt, răguşiți pănă ce copiii, 
lăsaţi în voie, începeau să-i bulgărească. Un 
mehenghiu puse ţiganii să înceapă „Cântecul 
Miresei“ şi atunci porni un chiot prelung. 

Năltilă asudat, vorbeă în dreapta și'n stânga, 
ca un viteaz ce se 'ntorceă dintro bătălie. 
Măndiea îşi ștergeă nasul într'una cu batista 
noră-sei ce mergei lângă brişcă. Băiatul lui 
Năltilă plecase înainte să pregătească, cele tre- 
buitoare acasă; le ieşi în poartă. Tată-său, 
când îl văzu, opri caii şi zise: 

— Mă Gheorghe, noi botezăm odată! 

Și flăcăii glumeau. 

— 'Ţin'te "n pas, mă ista! [inte 'n pas 
cu moşneagul dacă-ţi dă mâna. 

Nora bătrânului se îmbujoră la faţă gân- 
dindu-se că în curând aveă să aibă și ea un 
odor. 

Nältilä cu câţivă flăcăi aduse un poloboe 
cu vin în mijlocul ogrăzii şi-i dădură cep. 
Paharele începură să treacă din mână în mână. 
Jocul se încheiâ repede, şi "n vreme ce flăcăii 
frâmântau pâmântul, găinele înpânzeau, spe- 
riate, tufișurile. Primarul, preotul şi câţivă, 
bătrâni goleau la ulcele pe prispă; lângă ei, 


ÎNTÂRZIATUL 101 


Măndița, ostenită se odihneă. Năltilă stătei în 
mijlocul jocului şi ziceà strigătele: 

Halal la cules de vii... 

Flăcăii fae jucării... 

Dar un copilandru, cam trecut cu paharul, 
îi răspunse rușinos, așă, cam de supt pălărie: 

Şi moșneșii la copii! 

Și sa pornit un râs, că s'a curmat jocul. 
lar Năltilă se duse și-l bătù pe umeri: 

— Brava, ţâcă! 

Și întorcându-se spre oameni: 

— Ei, vă place? 

Apoi cum îl înconjurară toți cu paharele 
întinse, Năltilă își puse mânile în golduri și 
prinse să-și arunce ochii de jur împrejurul 
ogrăzii, la cele trei rânduri de case ce avea. 

— Da ce te uiţi aşă, moş Năltilă? îl în- 
trebâ, un flăcău. 

Năltilă își dădu pălăria pe ceafă şi ră- 
spunse fără să zâmbească: 

— Dă, mă ista, ehitese şi eu unde-ar mai 
fi un loc bun de clădit, că de-o merge tot 
aşă, vorba băietului, peste douăzeci de ani 
trebuie să mai ridic o casă... 

Şi fiindcă vorbise tare, se auzi, cu toată 


102 EM. GÂRLEANU 


veselia. oamenilor, pănă pe prispă, şi preotul 
dădu cu cotul primarului, şi primarul Măn- 
dicăi, iar aceasta se uitâ bănuitoare la băr- 
batu-său și scânci: 

— Îra!l... 

Iar jocul începu din nou. 


UN OM DE ZAHAR 


Conul Gavrilă Grosu eră cunoscut de tot 
târgul. Precupeţele îi ziceau: „Moș Plăcintă “, 
şcolarii „Mormolocul“, iar prietenii: „Zeul 
păcii“. Și toţi aveau dreptate în felul lor. 
Precupeţele, pentrucă, de câteori se duceå să 
cumpere zarzavaturi, — conul Gavrilă își făceă 
singur cumpărăturile,— se aşeză între movilele 
de verze şi ţelină, şi cădeă plăcintă, întrebând 
de toate, și nu se mișcă de acolo câte un 
ceas. $Școlarii îl vedeau zilnic, trecând tot- 
deauna pe marginea trotuarului, ca să nu 
stinghirească pe nimeni, păşind încet, semă- 
nând mai mult unei mingi ce se rostogolește 
decât unui om ce merge, atât eră de rotund. 


104 EM. GÂRLEANU 


Băeţii îl lăsau să le ieie înainte, apoi îşi 
şopteau: „Uite mormolocul!“. Iar prietenii, 
aceştia îl cunoșteau mai bine. Prietenii îl 
aveau de preşedinte la clubul lor. —: Clubul 
Independent. Il aleseseră în urma unei lucrări, 
în trei volume, ce făcuse mare răsunet: „Isto- 
ricul cluburilor din România“. De când îl 
aveau în fruntea lor nu se pomenise sfadă 
între dânşii. Doamne fereşte! Ce aveă alta 
preşedintele de făcut decât asta: să nu se 
supere nimeni, să nu rămâie nimeni nemul- 
țumit. Și nu-i puţin lucru să-i împaei pe 
toţi. Intrebaţi pe alţi președinți de cluburi 
de vroiți să înțelegeți însemnătatea acestei 
însuşiri a conului Gavrilă Grosu. Pacea, își 
întinsese aripele peste clubul independenţilor. 

O singură dată Zeul Păcei își simţise pu- 
terea în cumpănă cu îndărătnieia unuia; dar 
l-a învins, căci aveă felul dumisale să ducă, 
lucrurile pănă la capăt. Intro seară, doi prie- 
teni se sfădiseră ... o sfadă dintre acelea în 
care mijlocese mânile: o palmă sdravănă, îm- 
prăştiă liniştea odăilor, ca un poenet de 
pistol. Sfârșitul avea să-l deie martorii, — un 
duel se puneă la cale. „Puiule“, „ —dragule!“, 
striză conul Gavrilă, când unuia, când altuia. 


UN OM DE ZAHAR 105 


Asi! nici nu erà de vorbit. Cel ce mâncase 
palma spumă, ar fi fost în stare să dărâme 
lumea, Președintele păreă că-și pierduse din 
învâurire. In sfârşit, se hotărâ să se ducă acasă, 
la cel lovit: 

— Puiule, dragoste, liniştește-te... se 
pierde faima clubului, numele meu. Puiule! 
Impăcaţi-vă ! 

— Nu se poate, coane Gavrile, a 
nai văzut? Am mâncat o palmă. Unul trebue 
să moară... Sau să primească palma S 

— N'o să vreie „dragoste!“. 

— „Atunci, duelul!“ Preşedintele se sco- 
borâ, amărât, pănă jos, să plece. Dar pe cea 
din urmă scară îi veni o idee. Se întoarse 
gâfâind înapoi: 

— Ştii ce? uite, primese eu palma, ici, 
între patru ochi. Numai să sfârşiţi odată... 

— Nu glumești ? 

— Uite, poftim. 

Și conul Gavrilă întinse obrazul. Celalt 
ridică mâna, prefăcându-se că vrea să tragă. 
Conul Gavrilă închise repede ochii și așteptâ. 

Supăratul lăsă mâna în jos şi zise: 

— Haide, în hatârul dumitale treacă. Nu 
că... mi-e frică, dar, dă, pentru d-ta... 


108 EM. GÂRLEANU 


— Mulţumesc, puiule! Ce crezi, ar fi ţipat 
gazetele, ar fi vorbit lumea. Mulţumesc. La 
revedere. 

Și plecâ,. 

Seara cei doi hărţăgoşi parcă nu se sfă- 
diseră de când lumea; preşedintele eşise biruitor 
şi de astădată. 

— „Dumneata ești Zeul Păcii“ îi zise un 
elubist, în urma acestei afaceri, şi vorba se 
prinse. 

Conul Gavrilă Grosu eră însurat. Ce ne- 
vastă! Să-i fi văzut alături te-ai fi frecat 
bine la ochi să te încredințezi de nu-i vreo 
glumă. Ea dacă aveă treizeci de ani, pe lângă 
cei şeaizeci ai lui. Și dacă el semănă cu un 
mormoloe, dânsa, păreă o șopârlă ce se stre- 
cură cu înmlădieri repezi, sclipitoare. Cum 
de-o luase; cum de-l luase? Nimeni nu puteă, 
pricepe. Se întâmplă de multe ori astfel. 
Împreună n'au stat decât o săptămână, şi 
nevasta i sa mutat în Bucureşti. Conul Ga- 
vrilă rămăsese în orașul lângă care avea şi 
moşia, dar se duceă în fiecare săptămână 
să-şi vadă odorul. 

Călătorii care mergeau mai des pe linia 
Râmnic-București, îl cunoșteau şi prin somn. 


UN OM DE ZAHAR 107 


Conul Gavrilă intră în vagon întovărăşit în 
totdeauna, de măcăitul rațelor, sau de coteo- 
dăcitul găinilor, ce le purtă în panere. Ajuns 
acasă, nevasta şi copiii îi ieșeau înainte, la, 
scară. De abiă îi puteă cuprinde în braţele 
lui scurte, Lucru ciudat, ori câte găini, ori 
câte rațe aduceă, pe nevastă-sa o găsei tot 
slabă. — „Mănâncă, fetita tatei“. Mâncă, dar 
pe semne că aşă îi eră felul. Conul Gavrilă 
habar n'avea cum se trezise, dintr'odată, cu 
o puzderie de copii. In şase ani cinci. Și ce 
copii! Toți frumoşi. „Ce bine că nu-mi sea- 
mănă mie“ spuneă dânsul, mândrindu-se că 
toţi aveau din frumuseţea mamei. Și ce deş- 
tepti! îl lăsau cu gura căscată. Milică erà 
de trei ani, nu mai mult, și ştiă numele 
tuturor celor ce veneau în casă. Numai ce-l 
auzeai vorbind singur, cum vorbese copiii, 
despre cutare sau cutare. 

— „Nişte prieteni ai mei“, răspundea ne- 
vinovat soţia. Conul Gavrilă luă băețelul în 
braţe, și-l înăduşeă în sărutări. Erà de spe- 
riat așă ţinere de minte. La deşteptăciune îi 
semănă lui, nici vorbă! Când venea acasă, 
telegrafiă cu două zile mai înainte, ca să 
nu-și stingherească nevasta. Ce, e glumă, să 


108 EM. GÂRLEANU 


vie cinevă, hodorone-trone, înti'o casă, într'o 
casă cu cinci copii şi o gospodărie ca a 
nevesti-sei? „Poimâni sosesc“ telegrafiă, şi ne- 


vasta, se grăbeă să răspundă: „Vino“. Dum- 
nealui împachetă rațele, gâştele, şi haide la 
Bucureşti. 

Niciodată nu-și eşise din calea asta. 

Numai astăzi şi-a căleat obiceiul. Cum stă, 
la prânz, primi o telegramă: „Vino numai 
decât. Cel întâi tren. Interesul clubului“. 
Pentru D-zeu, ce se întâmplase? Interesul 
clubului! La 5 eră în tren, la 9 seara în 
București, la 10 se întâlni cu prietenul ce-i 


UN OM DE ZAHAR 109 


telegrafiase. Erà vorba despre un biliard nou- 
nout ce se vindeă pe un preţ de nimic. 

— Bine dragă, pentru asta m'ai chemat! 

— Interesul clubului, coane Gavrilă. 

ȘI-L îneredinţă, numai decât. 

Apoi Conul Gavrilă trimise răspuns ne- 
vestei că e în București, la hotel, şi că vine 
a doua zi pe la 10 să o vadă. La 10 sosi 
acasă. Ca de obiceiu, nevasta cu copiii îi eşi 
în cale. 

Și cum conul Gavrilă se pregăteă să urce 
scările, nevasta îi spuse: 

— Bine, dragă, de ce n'ai venit de-aseară? 

Conul Gavrilă rămase o clipă cu gura căs- 
cată, minunat de așă întrebare. Apoi rä- 
spunse: 

— Se putea, drăguță, se putea să fi venit 
dacă nu-ţi telegrafiasem de cu vreme? 

Și sui scările, încet, gâfâind, vorbind în- 
tretăiat: 

— Se putea... dacă nu-ţi telegrafiasem . . . 
Sar fi putut așă ceva, drăguță! 


OM MILOSTIV 


— Ei, acu i-acu, neică! zise el. 

lar nașu-său îi răspunsese fără înconjur: 

— Ascultă-mă ce-ţi spun eu: nu fii papă- 
lapte; du-te la conul Mitică Limbă-dulce, că 
altminteri mergi la pușcărie cu mânile în bu- 
zunar. .. Du-te la el; ţi-o face el ce ţi-o face, 
şi-i scăpă. Dă, îi avocat mare, îi om cu trecere, 
şi-i d'ai noştri, din popor. 

Și iată-l acum pe Ghiţă Paşalău mergând 
la deputatul și avocatul Mitică Limbă-dulce, 
care are casa în strada Justiției No. 5, şi 
care primeşte între 6 şi 7 seara, chiar Du- 
mineca şi sărbătorile. 

Dimineaţa fusese o zi frumoasă, — soare şi 


OM MILOSTIV 111 


cald, adevărată zi de început de primăvară: 
e pe la mijlocul lui Martie. Ghiţă Paşalău 
şi-a făcut ghetele, şi-a scos pestelea de piele 
de căprioară, a închis sticla cu inastică de 
Hio, din care numai dumnealui turnă la muş- 
terii, şi-a înfășurat gâtul cu o legătură roșie, 
a luat pardesiul, pălăria cea tare, şi a ple- 
cat. Dar iată, când nici nu se aşteptă, — 
că de atâtea gânduri n'avusese vreme să se 
mai uite spre cer — se trezi, pe drum, că 
începe să bureze. Dracul so ia de ploaie! 
Poftim! asta-i trebuiă?.. I se strică lustrul 
la ghete, şi i se muiă pălăria... Pănă la 
avocat mai eră doar o bucată bună. De 
abiă e în strada Mitridate, și pănă în acea 
a lustiţiei mai aveă de străbătut două: a 
lui Gambetta şi-a lui Popa-Prescură... Iuți 
pasul. Ploaia, se 'nteţeă şi, după câtevă clipe, 
auzia, cu groază, cum îi lipăiau picioarele în 
apa, strânsă, repede, prin adânciturile lăsate de 
tăbliile sfărmate ale trotuarului. 

A ajuns. O casă la stradă, cu o poartă 
mare, de fier. Inainte de a intră în curte, 
Pașalău se opri privind 'n toate părțile 
dacă nu-i văzut, apoi ridicâ, repede, picioa- 
rele pe rând, le șterse cu cele două colţuri 


119 EM. GÂRLEANU 


ale pardesiului, şi, încet-încet, sui scările, 
gâfâind, ea gi când ar fi căleat poştii. Bătu 
mai întăi în geam; dar în sala luminată stră- 
lucitor, nu răsări nimeni. Atunci îşi aduse 
aminte de sonerie; se uitâ, caută. O găsi, 
e la "'ndămână, în stânga, lângă uşorul ușii, 
dedesubtul unei tăblițe, pe care, lui Pașalău, 
i se păru că serie „eurajl“. 

ȘI, întradevăr, ridicâ mâna, de-abiă atinse 
bumburuzul alb, şi-şi trase degetul ca şi când 
sar fi fript. 

Uşa dinăuntru, dela sală, se deschise, apoi 
cheia se 'nvârti și 'n broasca uşii cesteilalte, 
şi un fecior, în livrea, se plecă puţin, ca şi 
când i-ar fi fost frică să nu i se umezească, 
frizura de aerul jilav de afară: 

— Poftiţi, domnule! 

Pașalău nici nu apuc să pășească bine 
pragul, şi feciorul îl şi descheià la palton, 
în aceeaş vreme în care îi smulgeà şi pălăria, 
din cap; apoi, întoreându-l în loc, pe călcâie, 
ca pe-o păpuşă, îl desbrăcă, lăsându-l în 
redingotă. 

Pe urmă feciorul se înelinâ, mai adânc: 

— Mă rog, poftiţi! 

ÎI luă de mijloc, îl treeu printr'un antreu 


OM MILOSTIV 113 


lustruit aşa de tare, că lunecâ de două 
ori, pe spate, apoi, îl aruncâ întrun sa- 
lon. Paşalău rămase buimac, în mijlocul 
odăii îmbrăcată toată în albastru, cu oglinzi 
mari, drepte, de sus pănă jos, cu două po- 
licandre atârnate de tavan, —o lumină or- 
bitoare. In oglinda din faţă, omul se văzu 
bine, deşi la "'nceput nu-i venea să creadă 
că e el. Pentru întăiaşi dată se privea în- 
treg, biue şi amănunţit. Niciodată nu se 
văzuse atât de subţire, că parcă redingota 
măslinie — el o crezuse neagră cum e căr- 
bunele — îi ţineă oasele strânse la un loc, 
să nu se risipească pe Jos. Și nasul lung, 
i se scoboră aşă de adus înăuntru, de vârf 
spre gură, ca un cleşte ce-ar fi vrut să-i 
smulgă ceva, — cuvintele care acum simțea 
el bine că n'o să-i vie pe limbă. Ochii şterși; 
cărunt; sgribulit. .. Tare 'nbătrânise!... I se 
părea că-i la un vrăjitor. Atâta selipire, de 
sus de pe pereţi, de jos, îi făcea rău, îl ame- 
tea. Pașalăa se uită prin prejur; chiar lângă 
el eră un jâlţ; îndoi încet genunchii şi se lăsă, 
uşor, pe marginea scaunului. Deodată, în trei 
oglinzi, alţi trei oameni, se lăsară odată cu 
dânsul, ca nişte umbre ce-i urmăreau mişcă- 
15609 8 


114 EM. GÂRLEANU 


rile. Pașalău răsuflă adânc... Cine-l pusese 
să vie la un avocat aşă de mare! Par că-i 
încolţise în minte un gând: s'o șteargă fru- 
muşel. Dar uşa se deschise din nou, şi-un 
alt fecior — ăsta îmbrăcat în negru — răsări 
în prag. 

— Dumneavoastră vroiţi să vorbiţi cu dom- 
nul avocat? 

Paşalău se gândi că doar la asta venise; 
înghiţi mai mult decât răspunse: 

— Hâhâ! 

— Atunci, poftim dincoace! 

Și omul iar îl luă de spate, îl duse binişor, 
pe covorul moale, pe care Paşalău, din pre- 
vedere, se ferea să nu mai lunece ca 'n sală; 
şi pe o altă ușă, intrâ într'o altă odaie: 

— Aşteptaţi |! 

Rămase iarăşi buimac, în mijlocul sa- 
lonului mare îmbrăcat în mobilă roșie, cu 
trieheluri în păreţi, şi cu oglinzi rotunde, 
atârnate plecat, sus, încât odaia se arătă 
în ele prăvălită, gata-gata să se răstoarne. 
Și lui Paşalău din nou îi veni să creadă, 
că visează. lar se așeză pe marginea unui 
jâlt. După câtevă clipe se linişti, și răsufiă, 
mai ușurat. Gândurile î se mai limpeziră, și 


OM MILOSTIV 115 


atunci îi trecu prin minte vorbele lui nașă- 
său: „|i-o face el ce ţi-o face şi te-o scoate 
din încurcătură. .. că-i şi el... de-ai noştri... 
din popor!“ Aşa e, i-o face conul Mitică 
Limbä-dulce ceva... E deputat... L-a votat 
doar de trei ori, el, Ghiţă Paşalău, erâşm. . . 

„„.Un scărțâit, şi de unde nici visà, se 
deschise o altă ușă ca ruptă din părete, şi 
feciorul îl întrebă, de două ori, pănă să pri- 
mească, răspunsul: 

— Numele dumneavoastră?.. Numele dum- 
neavoastră? . . 

— Ghi... Ghiţă, Pa... Paşalău! 

Feciorul întoarse capul, și aruncă vorbele 
ca dintr'o goarnă, dincolo în odaie! 

— Domnul Ghiţă Paşalău!. . 

Pe urmă se întoarse de-l chemâ: 

— Poftiţi mă rog... 

Merse ca tras de-o sfoară, intrâ în a treia, 
odaie: numai scaune, canapeluţe: roșii, gal- 
bene; şi oglinzi, şi... 

— Aşteptaţi puţin... 

Omul rămase o clipă locului, şi cum își 
treceă mâna peste ochi, să ieie de pe dânşii 
ca o perdea ce-l împiedică să vadă, un braţ 
îl împinse din nou. lar feciorul. Treci deo- 


116 EM. GÂRLEANU 


dată în altă încăpere, statura feciorului se 
şterse, şi 'n fața lui Pașalău răsări, ca din 
pământ, un om scurt, burtos, chel ca 'n palmă, 
încât capul lui se păreă că-i un alt glob 
de lampă supt care ardea o lumină la fel 
cu cea din mijlocul odăii, de sus, ce aruncă 
rotogoale, elătinându-se; și supt globul acesta, 
două scântei ascuţite: ochii conului Mitică, 
Limbă-dulee, chiar domnul deputat şi avocat. 

Paşalău îl cunoșşteă, îl auzise vorbind, și 
totuş i se păreă acuma că nu-l văzuse în 
viața lui. Vroi să se închine, să zică: „sărut 
mâna!“ dar nu putii măcar crâeni. 

Avoeatul îl apăsâ de umăr: 

— Stai, suflete. 

Și, fiindeă, Pașalău tăceă, mereu, conul Mi- 
tică începu să-l întrebe dulceag: 

-— Eşti din coloarea noastră? 

— HÂâhâ, sărt mâna... 

— Bine; tare, tare bine... Eşti... ești... 
negustor? Cu ce te ocupi? l 

Pașalău înghiţi, mai luâ suflet: 

— Câreiumar... coane Mitică. 

— A-ha!... cârciumar. Iată, domnule un 
negoţ, un negoț fain! Cu cârciumăritul faci 
bani, ştii berechet, colea. 


OM MILOSTIV 117 


Și avocatul încovoiâ palmele una peste alta, 
făcându-le scoică, cântărind în aer, ca şi 
când ar fi ţinut o pungă grea. 

Crâşmarul începi să se simţă mai la largul 
lui... 

— Sărt mâna... nu prea, acum nu prea... 
al'dată... că şi oamenii au mai calicit... 

Dar conul Mitică îi luâ repede vorba din 
gură: 

— Ori-şi-cum, suflete, ori-şi-cun, tot câş- 
tigați bine... Unde ți-i cârciuma? 

— In „Plopii cu soț“. la colț, în fața 
Hengherigiului ... cum o iei la barieră ... La 
dreapta, când mergi în colo... la stânga . 

— Când vii încoace... Bun loc... Şi... 

Avocatul își scoase batista și-o trecù pe 
faţă, răspândind un miros de „Ideal“, par- 
fumul dumisale; apoi, așă, într'o doară: 

— 'Trebue să-ţi iasă zece mii de lei ca 
popa... cinci sute pe lună... Ehei... bună 
treabă !.. . . 

Dar, fiindcă Pașalău se pregătea să-i ră- 
spundă, conul Mitică nu-i dete vreme să în- 
ceapă, se lovi cu amândouă palmele peste 
genunchi, se plecâ puţin înainte, şi, grăbit: 

— Ei, chestiunea, chestiunea noastră! 


118 EM. GÂRLEANU 


Omul nu pricepu: 

— Ce e? ce daraveră ai? îl maji întrebă, 
avocatul. 

Crâșmarul se aşezå pe scaun, căută să-şi 
amintească cele dintăi trei cuvinte cu care 
începeă, să-şi povestească, de-o săptămână, în- 
tâmplarea la toţi, cuvinte de cari celelalte se 
ţineau lanţ, şi începu: 

— pa. N'ai să crezi!... Nici să mă gân- 
dese, așă să am parte de cevă pelume, nici să mă, 
gândesc, nici dumitale prin gând să-ţi treacă, 
mă rog, că fusese cevă pregătit de mai nainte. 
Eu n'am cu nimeni nimică... Un sfrijit ca 
mine să-l doboare, da ştii, dintr'o lovitură. 
Vine în cârciumă și cere un chil. -— Bine, îţi 
dau, da banii, iei, pe tejghea. Că veşnice mă 
băuse, şi bani canci!... Plăteşte un chil... 
D'a venise trăznit de-aiurea; că cine nu-l știe 
pe Mitu Becheru, din Zlătari? Să dai şi să 
fugi! Asta pa la două după douăsprezece 
ziua. Beă cbhilul; —să-i dau altul! — Bine, 
altul; da, banii pe tejghea. Nu, că el nu dă 
banii. „Măi!“ zic, „banii, altfel nu-ţi dau“. 
„Ba să-mi dai că-ţi strie tot...“ Și nici 
wapuc bine să-i prind vorba, şi „pleose“ ià 
două sticle de borviţ de pe tejghea și le lä- 


OM MILOSTIV 119 


țește pe duşumea. Și dă să se ducă. Pe mine 
mă ţineau bani... Dumnezeu știe cum... 
Mi se ridicâ, sângele la cap, -pun mâna pe 
stinghiea cu care proptese uşa, şi-o arunc, să-l 
ologese ... Dracu ştie cum am aruncat. Mi 
se suise sângele la crier... Il poenesc în cap, 
drept în ceafă, și pac! se 'ntinde Becheru meu 
la pământ. Sânge, năvală; du-l la spital... 
Vin oamenii, secţia, hai la poliţie... Mai dăi 
unuia, un leu, celuia doi, scăpasem. Da Zä- 
ludu, Toma Zăludu, celui de i-am luat vinul 
cel roş, de supt nas, aci un an, a 'nvăţat 
pe nevasta lui Becheru, de necaz... pâr- 
litu... și ma dat în judecată... Șaeu... 

Răsuflarea cârciumarului se curmâ .. . 

— Saci vii să te apăr. 

Avocatul mai stă puțin pe gânduri, apoi: 

— Greu... oricum, o palmă-două, mergeă, 
să-i fi dat. Dar capul? Ha?... Capul, cea 
mai fragedă parte a trupului și cea mai pre- 
țioasă... Ce facem? Ce facem cu capul?... 
Greu, suflete, neică ... am uitat cum îţi zice. 

— Paşalău, Ghiţă Paş... 

— Greu, neică Pașalău. . . 

Avocatul îşi dădù mâna peste frunte, ca 


120 EM. GÂRLEANU 


şi când şi-ar fi ridicat părul, se frecâ pe faţă, 
apoi, repede: 

— Ẹi, dar pentru dumneata... că eşti din 
coloarea, mea, oiu face totul. 

Apoi şi mai repede, așă din treacăt numai, 
așezând nişte hârtii : 

— coate cei cinci sute de lei ce spuseși, 
că mi-i dai, vii poimâne, mergem înpreună, 
să vedem când e termenul... 

Pașalău îngălbeni. Când spusese el de cinci 
sute de lei? Nu-şi aduceă aminte. Se zăpăci, 
se sculă în picioare și bâigui: 

— Sărt mâna... vorba-i că nam... de 
cât... optzeci de lei, coane Mitică... 

Avocatul înereţi fruntea. 


— Ei frate... parcă ziseşi... Ştii... 
vroisem, pentru dumneata ... Altfel eu nici 
nu fac afaceri de astea... mici. Eu nu i-au 
decât dela o mie 'n sus... Unde am vreme, 
domnule Paşalău?... Unde am vreme să mă 
ocup cu toate bagatelurile?... Pentru astfel 


de sume nici nam deschise rubrice în re- 
gistru... Să-ţi arăt. 

Avocatul întinse mâna, prinse bumburuzul 
elopoţelului de pe biurou, îl învârti, și tâ- 


OM MILOSTIV 121 


râitul prelung aduse pe un tânăr roșeat, — se- 
cretarul domnului avocat. 

— Adu registrul de afaceri! îi porunci. 

Secretarul se făci nevăzut, şi peste o clipă 
veni cu o condică mare, legată în piele verde, 
cu marginile aurite, o lăsâ pe biurou și se 
duse. Avocatul o deschise, întoarse cea dintăi 
foaie, de mătase, care foșni ca o rochie, apoi 
răsfoi repede, se opri şi arătă, cu degetul: 

— Uite, azi spre pildă... uite, domnule 
Pașalău... mă rog... 19 Martie... Știi 
citi... 

Și începi să silabisească;: 

— Pro-ce-sul ... domnului... — numele 
nu te privește, — trecem mai departe; așă;: 
ce-re-re de punere supt interdicţie... Uite 
ici... la coloana asta: Onorariu: 4000 de 
lei,— două mii încasaţi. Ăstălalt... domnul... 
hm-hm-hm-hm.... în-ves-ti-rea cu formula exe- 
cutorie... 2500 lei, — îneasaţi... Mai de- 
parte: Fraţii... pentru ieșirea din indiviziune, 
5000 de lei... dom-nule Pașalău... în- 
ca-saţi . . . 

Apoi închise condica şi se întoarse către 
câreiumar : 

— Ei, unde să te vår pe dumneata cu pa- 


122 EM. GÂRLEANU 


tacele dumitale? Unde? Pentru numele lui 
Dumnezeu, unde?... 

Și începi a se tângui: 

— Ce să fac! ce să fae!... 

Dar pe semne că o ideie fericită îi stră- 
bătu mintea. Se lumină la faţă: 

— Ştii ce?... 

Avocatul sunâ iar. Secretarul sosì: 

—- Cât ai zis că ai, suflete, întrebâ conul 
Mitică Limbă-dulce pe crâşmar. 

— Optzeci de lei! 

Conul Mitică porunci mai întâi secretarului: 

— Domnule secretar, ia ăşti optzeci de lei 
dela dumnealui... pentru cheltuieli de can- 
celarie. 

Apoi, cu hotărârea omului care ştie să-şi 
calce pe inimă, bătu pe Pașalău prietenește 
pe umăr: 

— Te apăr de geaba! 


FURNICA 


In mahalaua 'Tătăraşilor toţi îl cunoşteau 
pe Ion Cuhulea. Născut şi crescut acolo, trăind 
cincizeci de ani în şir numai pe locul acela, 
nici nu putea fi altfel. Copiii, dela vrâsta de 
şapte ani, când prindeau să înveţe carte, pe 
lângă şcoală, mai ştiau unde-i biserica și casa, 
lui Cuhulea, iar biserica erà mai greu de ne- 
merit decât căsuţa moșneagului. Dintr'un bor- 
deiaș prizărit, locuinţa Cuhuleștilor la 'nceput, 
astăzi moşneagul elădise, din munca lui, patru 
odăiţi, cu păreţii îmbrăcaţi pe dinafară într'o 
perdea, de iederă care flutură, la cea mai mică 
bătaie a vântului, ca un fald de steag. Și 
cum eră pe un vârf de dâmb, din or'ce parte 


124 EM. GÂRLEANU 


a Tätăraşilor puteai privi drept în ograda lui 
Cuhulea. 

La început Cuhulea a fost paraclisier un 
şir întreg de ani, apoi, la bătrâneţe, s'a, lăsat, 
şi acum stăteă să se odihnească. Om seurt, 
ciolănos, purtà mustăţile rase şi, cum erà 
spân, mai nu i se cunoșteau nici sprincenile. 
Numai ochii albaştri și totdeauna speriaţi îm- 
prăștiau cevă neobișnuit peste faţa lui. Erà 
morocănos, rar intră în vorbă cu cinevà, și 
atunci două-trei vorbe de schimbă, atâta, în 
portiţă, apoi repede se trăgea, ca ariciul, în 
ograda lui. Decâteori treceai pe la dânsul, îl 
vedeai, printre parmaclâc, stând pe vârful pi- 
cioarelor, — privind vreo floare din grădină, 
sau la vreo găină ce scurmă. Asta eră pa- 
tima lui Cuhulea: să privească, să se uite cu 
deamănuntul şi îndelungat la câte cevă — 
patima omului care trăiește singur, şi are ră- 
gaz să vadă și să gândească. 

Stăteă, ceasuri întregi în faţa unui tran- 
dafir sau unei garoafe. Știă fiecare floare când 
s'a, desfăcut din boboc, şi aproape vedea cre- 
scând or'ee tulpină din grădina lui. Urmărei, 
cu ochii lui rotunzi toate vietăţile din ogradă : 
ştiă că găina „bogheta“ nu se oua la un loc 


FURNICA 125 


cu celelalte, căci o pândeă „Sura“, o nado- 
leancă pestriță la pene, şi o ciupeă de creastă 
pănă i-o însângeră,—de aceia o lăsă să se 
ouă lângă gard, întro tufă de brusturi, iar 
iarna în pod, după horn. Cunoşteă pricina 
dușmăniei dintre cânele lui şi cel al veci- 
nului. Nu eră frunză care să cadă, nu erà 
crenguţă care să se usuce, fără ca mogneagul 
să nu se întrebe şi să nu cerceteze cum și ce 
fel se întâmplase lucrul, 

Și din pricina asta îi ştiau cu toţii de frică. 
Mai cu seamă dela întâmplarea cu banii lui 
Almașu. Acestuia i se furase nişte parale, — 
tot ce strânsese şi el o viaţă întreagă, vreo 
două, trei sute de lei. S'a plâns bietul om la 
toţi, şi atâta eră de amărât ca venit şi la 
Cuhulea să-i spuie. Cuhulea l-a ascultat, și pe 
urmă i-a vorbit aşă, ca din senin: 

— Ştii că pe Arghir l-am văzut cumpă- 
rând eri o găină? 

Almașu rămase cu gura căscată: ce-i vorbea 
el și ce-i răspundea moșneagul? Dar acesta 
adăogă.: 

— Și de ziua lui a făcut chef straşnie. 

Cum Almașu stăteă tot ca picat din cer, 
Cuhulea dădu mai de-adreptul: 


126 EM. GÂRLEANU 


— Dă, când mănânci o viaţă 'ntreagă borş 
cu ştir, şi sai deodată la ciorbă de găină... 

Apoi se lepădă;: 

== Dă, eu nu zic... numai ţi-am spus, că 
omul dacă are ochi trebuie să vadă. 

Păgubașul a 'nţeles, a cercetat şi a găsit 
ce mai rămăsese din bani, la Arghir. 

Intro vară, cum bătrânul urmărea eu pri- 
virea o gânganie ieșită la lumină, ca să vadă 
la rădăcina cărei flori şi-o fi având cuibul, 
şi să i-l stârpească, îl strigă la zăplaz un băie- 
tan, unu Ilie Trăsnea, seriitoraş la percepţie: 

— Moş Cuhulea, moș Cuhulea! 

Moșneagul nu se mișcă, dar la urma urmei 
după ce dete de locul gânganiei, întoarse capul 
şi întrebâ: 


— Ce-i? 

— Apoi... dă! ţi-aş vorbi cevà. 
— Ai! 

— Vin” aici! 


— Ei! că multe-ţi mai trebuie! 

Și bătrânul scoboră încetişor pănă lângă 
băietan. 

— Ce-i? 

— Moş Cubhulea ţi-aș spune cevă, da..., 
să nu te superi. 


FURNICA 127 


— Da zi odată, băiete. 

— Uite ce-i: pe Smaranda, pe vară-mea, 
iar a alungat-o bărbatu-său. A bătut-o şi-a 
gonit-o din casă. Sfătuieşte-l şi dumneata, moș 
Cuhulea, poate-o primi-o, e'a bătut-o degeaba. 

Cum vorbiau açà, numai iată şi femeia, 
Smaranda. Și, cum auzise cele câtevă cuvinte 
din urmă, își duse pestelea la ochi și 'ncepu 
să spuie, printre sughiţurile de plâns: 

— Degeaba; că nici moartă nu-i nai intru 
în casă, 

După ce-și şterse ochii, ca să deie loc celuilalt 
rând de lacrimi, urmă: 

— Mai bine m'oi vâră slugă undevă, să-mi 
câştig o bucată de pâne, s'o pot mânecă fără 
bătăi... lacă te-oiu sluji pe dumneata, moș 
Cuhulea. Zău te-oi sluji, numai pe mâncare. 

Moşneagul tresări, măsură femeia din cap 
pănă 'n picioare, îi privi rochia și i se păru 
curată; poleuța parcă nu-i eră prinsă 'n ace 
ca la cele leneşe, eră încheiată în nasturi; în 
picioare, pantofi. 

Repede, ca într'o selipire îi tree pe dina- 
inte bătrânului toată viaţa lui de singuratic. 
Trebuià să se gândească: 


128 EM. GÂRLEANU 


— Uite ce e, zise însfârşit, vino mâne pe 
la mine, şi-om vedeă, om vedei. 

Băetanul şi femeia plecară, iar bătrânul se 
duse în casă, luă un cuţit și se întoarse în 
grădină să sape la tulpina rozetei unde se 
dusese chiftirița. Cum săpă, nerăbdător să deă 
mai repede de jiganie, deodată îşi aduse aminte 
de femeie. Și cum desgropă ţărna, așă își 
desgropă în minte trecutul lui, viaţa lui sin- 
guratică, petrecută aici între câţivă păreţi. 
Da, erà bătrân, se simţeă mai slab, i-ar fi 
prins bine tovărășia unei fiinţi; și totuș când 
se gândeă, să mai amestece încă pe cinevă în 
treburile şi `n mersul traiului zilnic, parcă 
se cutremură. De când eră pe pământ își 
duceă rostul singur; de ce sar lengvi toemai 
la sfârșit? Dar lacrimile femeii îi muia inima... 

Dădu de cuibul chifteriţii, într'o împleti- 
tură ca de câlți, tocmai la rădăcina floarei. 
Din cuib ieşiră repede două gângănii pe care 
Cuhulea le rostogoli cu limba cuţitului în pa- 
har. Și se gândi: dacă, și urâciunile astea 
trăiese împreună, şi se pot înţelege! adică 
la ce n'ar încercă și el, că-i om, cu jude- 
cata, întreagă, putând apropiă ce-i bine, înlă- 
tură ce-i rău. Apoi se uită în pahar? Să le 


FURNICA 129 


_—— 


omoare! Se cutremură de scârbă. Străbăti 
ograda, deschise portita din fund, şi ieşind 
pe locul pustiu de dindosul casei se duse 
pe marginea râpei şi aruncâ gângăniile în 
fundul ei. 

— Aşa! 

Apoi mai meremetisi un părete, închise pă- 
sările mai de vreme, și fiindcă simţi un jun- 
ghiu în dreapta, se culcă cum înserase. Peste 
noapte îi fù cam rău. Aveă fierbințeală. Se 
sculă, bâjbăi pe întunerec să caute o lămâie 
să-și facă limonată. Vorbeă singur: 

— Dacă ar fi cinevă să mă 'ngrijească, 
nu m'ași năcăji așă,. 

Pentru întăiaşi dată îi venise gândul acesta. 
De când ştii că ar putei să aibă un ajutor 
par'că îi mai slăbise hotărârea de pănă acum 
în viață. 

A doua zi dimineaţă când veni femeia, o 
întrebâ,: 

— Da bărbatu-tău ce-o să zică? 


— Ce să zică? 
— Īl ai cu cununie? 
— Nu. 


— Apoiatunei rămâi, să fii femeie la locul 
tău, să-ţi vezi de treabă, și-o să fie bine. 
15609 9 


130 EM. GÂRLEANU 


Intro lună de zile Smaranda se deprin- 
sese şi cu casa, şi cu păsările, şi cu florile, 
— eu toate obiceiurile stăpânu-său. Cum știă 
puţină carte îi ţineă socoteală de cheltuelile 
zilnice; iar drept răsplată purtării aceștia C'u- 
hulea o puneă cu el la masă. 

Se deprinsese aşă de bine unul cu altul 
că toate treburile erau pe mâna femeii, iar 
moșneagul îşi vedeă numai de florile lui. 

Īntr’o seară, cam după vreo opt luni, cum 
stăteau în cerdac, bătrânul îi vorbi rar, 
așezat : 

— Ascultă, Smarando. Tu ești femeie har- 
nică, şi bună. Mi-ai îngrijit casa, şi pe mine, 
şi mai mulțumit totdeauna. Ca și mine, n'ai 
pe nimeni în lume. Eu îs bătrân, mâne 
poimâne mă duc. Cui rămâne tot ce-am ago- 
nisit? 

Femeia privea drept înaintea ei; dânsa par că 
înțelegeă ce aveă să urmeze în vorba bătrâ- 
nului. 

— Cui rămân toate astea? Ţi le-ași lăsă, 
ție... da vezi, ca să fie în regulă toate, ar 
trebui să-mi fii nevastă, şi sunt bătrân... iar 
lumea îşi bate joe de oameni... Ai vrea? 


FURNICA 131 


Femeia răspunse scurt, cuvântul pregătit 
mai dinainte: 

— Da, 

Spusese vorba asta ca oricare alta, o vorbă 
care i-ar fi adus un pahar cu vin când ţi-e 
sete de apă, o frunză când ai vrea o floare, 
şi totuş o vorbă care, or'şicum, mulțumește 
cel puţin, dacă nu poate da fericirea. 

Când auziră 'Tătărăşenii că se însoară 
Cuhulea, mulţi au râs, alţii au dat din 
umeri, — nu eră treaba lor, iar unii i-au dat 
şi dreptate. Nunta s'a şi făcut într'o Dumi- 
nică, acasă, numai cu popa, câţivă oameni, 
şi vărul Smarandei. Și a trecut şi asta; lu- 
crurile au intrat iar în vadul lor. 

Nimic nu se schimbă în casa lui Cuhulea,; 
atâta doar că în locul odăii de culcare a 
Smarandei se făcu un fel de sufragerie. Po- 
trivnie obiceiului de pănă acum, la masă 
veneă, de două-trei ori pe săptămână, vărul 
femeii. Cum toată gospodăria eră în mânile 
Smarandei, bătrânul se plimbă de colo pănă 
colo, uitându-se cu dea-mănuntul, cum aveă 
obiceiul, la toate. Smaranda parcă mai în- 
tinerise, și schimbarea aceasta nu scăpase 
ochiului bărbatului ei. Într'o lună se învio- 


132 EM. GÂRLEANU 


rase. Cuhulea simţeă o bucurie ascunsă de 
care nu-şi dedeă bine seama; eră mulțumit 
că putuse să miște cevă în sufletul amărât, 
odinioară, al femeii. 

Într'o seară, erà prin August, Cuhulea în- 
târziase la vie, un petec de vie ce aveă la 
deal, nu tocmai departe; băetanul, vărul 
Smarandei, rămăsese să mănânce cu dânsa. 
Și cum da să se ducă, se sculâ în picioare 
și se apropiâ de nevasta lui Cuhulea: 

— Zi tot nu vrei? 

— Nu. 

Flăcăul o apucâ, de umeri şi o întoarse 
bine spre el: 

— Uită-te la mine. Nu? 

— Nu. 

— Ei, asta-i! 

Și se plecâ repede și sărută femeia apăsat 
pe buze. 

Femeia nu s'a ferit; văru-său s'a dus, iar 
dânsa a rămas cu capul în mâni ca ameţită. 
De mult se împotriveă patimei acesteia, dar 
vedei, bine că se sfârşise, trebuii să cadă, 
toemai acuma, când își legase viaţa în faţa 
lui Dumnezeu de un altul. 

Pe drum băietanul se întâlni cu bătrânul. 


FURNICA 133 


Ca şi cum sar fi ştiut vinovat față de el, 
îl ocoli. Cuhulea băgă de seamă. De altfel, 
mai de mult par'că purtarea tânărului ăstuia, 
nu-i cam plăceă. Când intrâ în odaie, găsi 
pe Smaranda tot aşă cu fața în palme, 

Se duse repede lângă ea, o mângâiâ;: 

— Ce ai, Smarando, ce ai? 

Se uitâ drept în ochii ei și o văzu plânsă. 
Îi spuse deodată : 

— Ascultă, ţi-a adus vreo veste rea. Să 
ştii, să nu-l mai văd pe aicea. Să nu-l mai 
văd. Nu-mi place purtarea lui! 

Femeia tresări, se ridicâ repede, își dădu 
părul în sus, pe frunte, şi schimbând vorba: 

— Ce mai e pe la vie, „moşule“? 

Tot „moşule“, îi ziceă lui Cuhulea. 

Bătrânul, care de mult încă nu-i mai plă- 
cea, să-i zică astfel, se hotărâ să-i spuie, 
dar se opri îndată, ruşinat, 


Iarna trecu repede; primăvara se pregătea, 
să aducă iarăş „moşului“, bucuria, florilor. 
Lucrurile nu suferise altă schimbare decât 
că Ilie Trăsnea venea acum mai rar, că-i 


184 EM, GÂRLEANU 


spusese Smaranda. lar în urmă bâtrânul i-o 
tăiase de tot: 

la ascultă, omule, casă n'ai? N'ai şi tu ce 
munci? 

Băietanul serâşni din dinţi, se duse în odaie, 
chipurile să-și ieie o legătură, se uitâ pe fe- 
reastră să vadă nu cumvă Cuhulea, vine după 
el, şi, zărindu-l tot acolo, plecat deasupra 
unui strat cu flori, vorbi repezit Smarandei: 

— De-acù nu mai pot veni pe-aici. 

Și o luă în braţe. Apoi cu glasul stins: 

— Vin'o tu pe la mine: 

Femeea se sbătei; zise: 

— Nu pot. 

— Să vii! 

Femeia tăcu, şi băietul ieşi pe poartă ca 
o furtună... 

Odată, stăteau afară, în faţa casei, pe o 
bancă; Cuhulea își aduse aminte: 

— Smarandă! n'am pus fărmătura de pâne 
furnicii mele. 

Și plecă în casă. De o săptămână în şir, 
o furnică veneă pe masa albă de lemn să-şi 
caute hrana. Intăi și'ntăi când o văzu Cuhulea, 
fugind cu picioruşele ei mărunte pe lemnul 


FURNICA 185 


geluit curat, temându-se că au năvălit furni- 
cila în dulceţi, se repezi la dulap. 

Acolo nu văz nici una, şi cum se în- 
toreeă s'o prindă, so svârle afară, băgă de 
seamă că furnica umflase o fărmătură de 
coajă şi o ducea grăbită spre ascunzătoarea 
ei. Moșneagul o lăsă atunci și o privi pănă 
se făcu nevăzută cu coajă cu tot, supt faţa 
mesei. A doua zi o văz din nou, căutând, 
iute, mişcându-şi cele trei bucăţi ale trupului 
ei, ca trei mărgele înşirate; dar fiindcă masa 
eră ştearsă, Cuhulea îi zvârli o bucăţică de 
miez. Furnica o luă şi se duse. A treia zi 
chiemă și pe Smaranda să vadă lucrul acesta, 
şi de o săptămână în şir, în fiece zi, dimi- 
neaţa şi seara, hrănei gângania. Astă seară 
o uitase. 4 

Când se întoarse din nou în cerdac, Cu- 
hulea zâmbeă mulţumit; zise: 

— Mă aşteptă! 

— L-ai dat? 

Bătrânul se plecâ, şi 'n taină: 

— Ghici ce? 

— Ce? 

— Cozonac, cozonac! 

Și prinseră să râdă! 


136 EM. GÂRLEANU 


Peste câtevă zile veneă Paştele. Erà cald, 
şi-o seară liniştită. Departe tare, dealurile 
viorii păreau că se topeau în aer şi 'ncetul 
cu 'neâtul nu se mai zăriră. Se lăsă noaptea. 
Zarzării înfloriseră și mirosul florilor lor, mi- 
rosul rozetelor şi-al zarnacadelelor se împrăștiă 
adormitor. Femeia se gândeă cu mulţumire 
la viaţa ei tihnită, alăturea de omul acesta 
bătrân, care se purtase pănă acum cu dânsa 
ca un tată. Şi totuş par'că-i veneă să plângă. 
De ce? În pieptul ei simţea aşă ca un val 
care se ridică, repede dela inimă spre gât, 
spre sufletul ei, și o chinuiă parcă, o nă- 
duşea. Și cum își apăsă pieptul fără de voie 
cu mâna, lacrămile îi izvorâră din ochi şi în- 
cepi să plângă cu sughiţuri. 

Bătrânul se repezi spre dânsa, îi luă capul 
în mâni, îl alintâ ca pe al unui copil, o 
legănă cuprins de mâhnire! 

— Ce ai? Ce ţi-e, Smarando? Ţi-e rău? 
Eşti bolnavă cumva? 

Femeia răspunse printre suspine: 

— Nimic, nu-i nimic. Nu ştiu de ce m'am 
înnecat, deodată. 

Apoi au rămas tăcuţi... 

Smaranda tânjeă. Bătrânul nu-și vedea, ca- 


FURNICA 137 


pul. Nu ştiă ce are femeia. Aduse un doctor; 
aceasta, se uitâ zâmbitor la amândoi, şi-i în- 
credinţă că nu-i nimic: 

— Boalele astea își găsese leacul. 

Cuhulea cumpăni vorbele aceste; apoi în 
mintea lui, deprinsă să apropie şi să cântă- 
rească toate, parcă se făcu lumină. Puse în 
legătură îndepărtarea lui Ilie cu tânjirea fe- 
meii. Oare nu se iubeau? Și 'ntăiași dată 
îşi dete seamă că'n sufletul lui eră cevă mai 
mult decât iubirea unui tată. O iubea. Lui 
Cuhulea îi eră par'că ruşine să se gândească 
la asta, își bănuiă singur, adună atâtea do- 
vezi potrivnice ca să-și scoată din minte cre- 
dința asta, și totuș sufletul ieșiă biruitor. O 
ciudă grozavă îl cuprinse înpotriva slăbiciunii 
lui, şi'mpotriva lui Ilie. 

În seara aceia se plimbă mult singur prin 
ogradă, pănă îl strigă nevasta: 

— Moşule, e răcoare. Intră înnăuntru. 

Intro zi Smaranda se dusese după niște 
târguieli şi nu se întoarse decât seara, târziu. 
Bătrânul o așteptase neastâmpărat, în poartă, 
Și cum o văzu. 

— Unde-ai fost ? 

— In târg. 


138 EM. GÂRLEANU 


— De-atuncea ? dela prânz? Hm! 

Și din elipa acea bătrânul o urmări aproape 
pas cu pas. 

Intro Duminecă erau amândoi în grădină, 
Cuhulea cu florile lui, Smaranda la parmaelâc. 
Cum curăţă o rozetă de câtevă frunze uscate, 
moșşului i se părh că nevastă-sa, vorbeşte cu 
cinevă. Intoarse capul, — eră Ilie; băietanul, 
vesel îi strigă: 

— Ce faci, moş Cuhulea ? 

Iar femeia se depărtă repede, şi o luă spre 
casă. Bătrânul mormăi: 

— Bine! 

Apoi întoarse spatele. Dar lăsă stratul cu 
flori şi veni și el în odaie. Când intrå i se 
păru că femeia, care nu se așteptase să-l vadă, 
făcuse o mişcare de mirare. Zăpăcită, Sma- 
randa, încremeni la capătul mesei unde o gă- 
sise. Bătrânul o întrebâ; 

— Ce făceai ? 

Femeia, rămase o clipă fără să răspundă, 
apoi aruncându-și ochii pe masă. 

— Uite, mă uitam că a ieșit iar furnica. 

Bătrânul crezi; începi să privească și el. 
Furnica stă în mijlocul mesei, căutând par'că 
fărmitura obișnuită. 


FURNICA 139 


Smaranda ieși să-şi vadă de treburi, iar 
bătrânul rupse o bucăţică de miez și-l aruncâ. 
Apoi se uit cu mare bägare de seamă. Fur- 
nica apucâ fărmitura şi începu să o tragă, 
ca pe celelalte, spre capătul mesei. Atunci, 
absorbit în urmărirea ei, căută să vadă unde 
o să se ducă. Furnica se scoborâ, ușoară. 
Cuhulea se lăsă pe vârful picioarelor să se 
uite, şi deodată ochii i se opriră pe un pe- 
tee de hârtie strecurat între fața de lemn 
şi stinghia ce legă picioarele mesei. Bătrâ- 
nul uitâ furnica, trase hârtia mototolită, vâ- 
râtă repede, la întâmplare, în ascunzătoarea, ei 
îşi luă ochelarii şi se duse lângă fereastră să 
citească : 

„Te-am aşteptat iar Joi. De ce n'ai venit? 
Pândește moşneagul când s'o duce la vie. Ori 
ţi s'a făcut milă de el?“ 

Scrisoarea erà dela Ilie, îi cunoşteă scrisul. 
Bătrânul începu să tremure, apoi căzu, moale, 
pe scaun. Vra se zică nu se înşelase. Se iu- 
beau. Atuncea când a întârziat, dânsa la Ilie 
fusese. Și acuma a fost deajuns numai o clipă 
ca să-i și strecoare bileţelul. O ură grozavă 
îl cuprinse înpotriva omului aceluia care-i 
adusese femeia aceasta în casă, și care acuma 


140 EM. GÂRLEANU 


îi sfărmă viața. Cine-l pusese să o ieie, să o 
culeagă de pe drumuri? 

Smaranda intrâ. Când văzu pe moșneag 
stând pe scaun, la capătul mesei se uitâ în- 
grijată. 

Cuhulea începu, înnecându-se parcă: 

— Smarandă, o să mă due la vie. 

Femeia se prinse, întrebă grăbită: 

— Când, moșule? 

Bătrânul se sculâ, cu ochii rătăciți. 

— Astăzi, ca să te poţi duce mai degrabă 
la Ilie. 

Femeia încremeni. Dar furia îl cuprinse 
pe bătrân. Se repezi la nevastă-sa şi o apucă, 
de mâni, strângându-i-le: 

-— Astăzi, astăzi, acuma, ca să te duci la 
Ilie. Auzi ?... Ai ascuns hârtia, dar am gă- 
sit-o. Mi-a scos-o Dumnezeu înainte... Hai, 
du-te la Ilie al tău. 

Smaranda căzu în genunchi: 

-— Moşule! 

Dar bătrânul o lovi, răeneă ca scos din 
minţi : 

— Să te duci din casa mea. Să te duci! 

Și începu s'o îmbrâncească : 

— Acuma. In clipa asta chiar. 


FURNICA 141 


Femeia se prăvăli pe podele, bătrânul o 
împinse desnădăjduit spre uşă: 

— Afară, afară! 'Ticăloaso! 

Când se desmeteci bine, se trezi singur. 
Smaranda se dusese. Cuhulea rătăci prin toate 
odăile, căutând. Ii veneă să meargă să o 
aducă, s'o ierte. Și iarăşi se înfrână. O ru- 
şine îl cuprinse: ce va zice lumea? Apoi 
desnădejdea îl doborâ. 

Seara se lăsă rece. Se culcă îmbrăcat. Adormi 
repede şi avu vise grozave. Păreă că după 
un drum lung și greu, ostenit, se așezase la 
poalele unui munte. Un munte negru, fără, 
fir de iarbă, fără un copac. Şi, cum priveă 
spre înălțimea, întunecată de pământ, deodată 
aceasta începu să se clatine, să se miște. Fie- 
care bulgăre prindeă viaţă, mișuiă în gră- 
mada, înaltă pănă la cer. Și, ca prin farmec, 
milioanele de fire de ţărână se revărsară îm 
prăștiindu-se potop împrejur, acoperindu-l, 
înnădușindu-l şi pe dânsul cu desăvârșire. 
Apărându-se, căutând să scape, de abiă atuncea 
băgă de seamă că toate acele erau furnici. 
Se trezi îngrozit. 

Se odihni puţin pe marginea patului. Apoi 
se duse de deschise fereastra. Aerul rece al 


142 EM. GÂRLEANU 


nopții îl desmeteci; întreaga întâmplare i se 
desfășură în minte. Și gândul i se opri cu 
îndărătnicie la furnica aceia care-l pusese pe 
pe urma nelegiuirii femeii lui. 

O ură nebunească îl prinse împotriva gân- 
găniei care fusese trimisă ca un duh rău să-i 
tulbure liniştea. Se sculă și se duse lângă masă. 

Dimineaţa își vărsă lumina prin ferești. 
Bătrânul aşteptă cu ochii mari, ca 'n preajma 
unui dușman. Și, deodată, în raza de soare 
ce se așterneă pe masă, colo în capăt, zări 
furnica alergând uşoară, să-și caute fărmătura,. 

Bătrânul se sculă în picioare, ridicâ palma, 
şi, când gângania se opri, iscoditoare, în mij- 
locul mesei, Cuhulea își repezi mâna cu atâta 
putere că se elătină stielăria pe poliţă. Supt 
lovitura grozavă, furnica se făcù una cu 
lemnul. Apoi, rătăcit, Cuhulea căutâ prin 
nişte lăzi, găsi o trânghie şi trecu în cămară. 

„+ Tocmai spre seară, Smaranda veni să-i 
cadă în genunchi; dar din prag băgă de 
seamă că 'n uşă căimărei se vedeau picioa- 
rele bătrânului, pănă la genunchi, atârnând 
în aer. ȘI, îngrozită, se repezi în ogradă: 

— Săriţi că sa spânzurat moșul! 


S'a trezit în câmpiile întinse, acoperite de 
erburile dese, culeate de vânturi, ale Unga- 
riei. In mijlocul lor sa ţinut câtăvă vreme 
de mama lui, o eapă oarbă ce stă răzleţită, 
de ceilalţi cai, dintre care cei mai frumoși 
fuseseră mânjii ei. Apoi, când a simţit fiorul 
sălbatec ce i se revărsase în sânge, în largul 
pustietăţilor acestea a deprins cele dintăi 
goane, ș'acolo şi-a ridicat capul, a lărgit nă- 
rile şi, cutremurându-și coama încâleită de 
spini, răspunse la chemări necunoscute, tri- 
miţând depărtărilor cel dintăi nechezat pu- 
ternie ce-i eșise din piept. 

Dar, când se învățase cu viaţa asta slo- 


Lui Corneliu Moldocanu 


144 EM. GÂRLEANU 


bodă, se pomeni odată prins din fugă, în- 
frânat cu dea-sila de către cinevă care se 
aruncâ, dintr'o săritură, călare pe el. Atunci 
a înțeles că cevă îl ameninţă, că cinevă vrea 
să-i țărmurească libertatea, s'a strâns ghem, 
apoi s'a destins repede şi a pornit ca o să- 
geată. Mâncă pământul supt copitele lui, sim- 
teà că i se aprinde cevă înăuntru, că ochii 
îi ard şi că limba îl frige; trupul îi eră nu- 
mai o apă, gura numai o spumă de sânge. 
lar în fuga nebună erburile îl biciuiau, şi i 
se încolăceau ca șerpii de picioare. Dela o 
vreme se simţi sleit de puteri şi se opri. Un 
nechezat pau'că îl chemă dincotrovă; dar când 
văzu că duşmanul e tot pe spatele lui, că-i 
smunceşte frâul tot aşă de crunt, puse capul 
în piept, şi, învins, se întoarse încet, purtându-şi 
stăpânul. Apoi plecă pe drumuri lungi, prin 
locuri străine, şi depărtate. 

L-au necăjit îndelung pănă să-l înveţe cu 
viaţa înfrânată de zăbală şi pinten. Când s'a 
desmeticit bine-bine, eră demult deprins cu 
şaua gi știă chiar ceasul de dimineaţă la care 
porneă în spre câmp ca să-şi poarte călăreţul, 
prin faţa regimentului, în văzul sutelor de 
cai ce stăteau nemișcaţi, la strigătul goarnei, 


CALUL 145 


ca şi oamenii de pe ei. Și nu mai puteà de 
mulțumire, când, după alergările prin vânt şi 
ploae, se întoreeă în grajdul în care îl aşteptă 
nutreţul. 

După câţivă ani porni la un drum mai 
greu. Mergeau feriţi, ocolind mereu, oprindu-se 
la bubuitul tunului; stăteau zile şi nopţi în 
ploae şi glod, supt cerul încărcat de norii 
deşi, ce atârnau pănă lângă pământ. Intro 
zi, în capul călăreţilor ca săbiile scoase, se 
simți mânat la moarte întrun vârtej spăi- 
mântător. In față le răsări deodată un alt 
vârtej. şi se loviră întrun învălmășag de 
glasuri, de vaete, de împușcături. 

I se părù că nu mai escăpare, se avântă, 
sări peste trupuri de oameni și cai, şi, în 
goana nebună, își duse călărețul departe, des- 
părțindu-l de ai lui. Un zid de săbii se înălță, 
deodată împrejurul lui şi-l opri. Atunci se 
ridică în două picioare, se întoarse şi se aruncă 
orbiș înapoi. 

Simţeă că pə urmele lui veneau alții, sin- 
teà sbuciumările celui de pe el, dar niciunul 
nu-l ajunse. Târziu, când se opri la un adă- 
post, în crupă îl ardea o usturime grozavă. 
O tăetură de sabie îl erestase adânc. Mânile 

15609 10 


146 EM. GÂRLEANU 


stăpânului îi spălară rana uşor, o legară, şi-l 
“mângăiară îndelung pe coamă, 

Trecu și războiul. Întors acasă, își luă locul 
în grajd, mulţumit de liniștea din împrejurul 
lui, de lumina ce se revărsă, pe ferestruia din 
față, de fânul mirositor ce-l smulgeă de de- 
asupra capului. Dimineaţa mergeă la câmp, 
ca de obiceiu; serile arareori. In grajd vara 
eră răcoare; iarna cald. Și vremea treceà. 

Vremea treceă ! anii se scurgeau repede unul 
după altul. E he! cine ştie când, fusese răz- 
boiul! Dar odată cu anii s'a scurs şi puterea, 
şi avântul lui. Îmbătrânise, picioarele îi tre- 
murau după o cale mai lungă; gâtul nu 
mai sta, aşă de încordat, ochiul nu mai cătă 
departe. Odată potieni şi se rostogoli jos cu 
călăreț cu tot. S'a ridicat repede, dar de a- 
tunci, îl luă mai rar la câmp, şi-l purtà 
numai la pas. În urmă nu-l mai luă de loc. 

Veneă dimineţile la, el, îl mângâiă, dându-i 
fiori ce-i fugeau pe supt piele, apoi porunceă 
soldatului să-l plimbe prin ogradă. Parcă 
nici lui nu-i mai veneă să easă din grajd; 
îi plăceă să mănânce încet, cu ochii închişi, 
peste care razele soarelui cădeau ca o ploae 
caldă din susul ferestruii înguste. 


CALUL 147 


Intr'o zi, uşa grajdului se deschise largă, 
şi doi soldați aduse un cal tânăr, înspumat. 
Însuş generalul arătă unde să-l puie la 
iesle: — el, bătrânul, aveă să fie mutat mai 
încolo, în colţ, iar noul venit îi lua locul, în 
fața ferestruii. Bătrânului parcă îi veni din 
nou vlaga tinereței, ridicâ în sus capul, se 
uită la stăpânul lui, apoi rămase cu ochii 
pironiţi pe acel care-l înloeniă. Jar când se 
duseră cu toţii, se închise uşa; şi când venitul 
ridică botul să smulgă din braţul de fân, 
din care dânsul mâncase mai înainte, el se 
smunci, rupse frâul şi, repezindu-se către celă- 
lalt, îl mușcă de gât. Ii despărţiră repede, 
jar el luă, pentru întăiaş dată, dela soldat, 
două lovituri de vargă. A doua zi, dimineaţă 
tare, generalul veni, porunci să se puie, în 
faţa lui, şaua pe calul celălalt, încălecă şi 
porni. Bătrânul întoarse capul şi-i urmări cu 
ochii pănă departe. 

În fiecare zi, cei doi cai se măsurau cu 
privirea, şi câteodată bătrânul reînsufleţit, se 
smunceă să se arunce. In urmă primei lo- 
viturile de vergi şi se puneă să mestice, li- 
niştit, nutreţul, ca şi cum nu sar fi întâmplat 
nimic, 


148 EM, GÂRLEANU 


Intr'o seară, după multă vreme, calul cel 
tânăr întinse capul, cu ochii cercetători către 
bătrânul lui tovarăș. Acesta a stat o clipă ca 
şi cum ar fi vrut să se hotărască, apoi sim- 
tind, ca niciodată, mirosul acela de câmp, 
care-i aminteă de herghelia lui, de caii lângă 
care nu fusese de atâtă vreme, întinse şi dânsul 
gâtul, şi boturile lor se atinseră. Au stat 
câtvă aşă, apoi bătrânul se încordâ, rupse 
beleiugul și, rămânând slobod, veni încet. se 
alipi de celalt, şi începură să mănânce liniștiți, 
unul lângă altul. Din seara aceea nu-l mai 
legară. 

Se deprinseră împreună, aproape nu se mai 
puteau despărți. Când cel tânăr eșeă înșăuat, 
bătrânul necheză înădușit, nu-şi găseă astâm- 
păr, şi plecă încet-încet prin ogradă, după 
el, pănă îl aduceau soldaţii în grajd. Acolo 
aşteptă să se întoarcă tovarășul, ca să mă- 
nânce. lar serile, când oboseă să mai mestice, 
îşi răzimă botul de gâtul celui tânăr şi dor- 
mită. 

Intro zi, bătrânul nu mai putu să se țină 
în picioare. Ochii i se împăienjeniră deodată, 
genunchii îi tremurau, şi buzele scăpară jos 
mâna de fân ce smulsese atuncea. Voi să se 


CALUL 149 


— 


rezime de tovarășul său şi nu izbuti. Incet, 
încet, bătrânul simţi cum se întunecă ferestruia, 
spre care cătă, i se muiă încheieturile, şi trupul 
îi lunecâ, în jos. Intăi se ţinu sprijinit în cele 
două picioare de dinainte, apoi îl părăsiră și 
acestea, se rostogoli pe o parte, horcăi de 
câtevă ori, şi rămase întins, sbătându-se încet... 
Iar calul cel tânăr îşi apropie botul de trupul 
aproape nemișcat, stătu câtăvă vreme cu ochii 
pironiţi, apoi tresări, întoarse capul spre ușă, 
şi nechezâ, prelung. 


GAZA 


Calul suiă, din greu, dealul. Nădușşise. 
Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardeă gura. 
Dădeă mereu din cap să-și lărgească dârlogii, 
pănă ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. 
Acum mergei cu capul în pământ, cu coama 
împrăștiată în tot lungul gâtului. cu buza de 
jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus 
cădeau într'una razele soarelui ce-i străbäteà 
prin păr şi-i beşică pielea. Dealul se urcă, 
rotunjit, ca un sân; iar marginele lui se prä- 
văleau repezi, scufundate, acoperite de alu- 
nișuri. Unde şi unde câte un stejar, se ri- 
dieă din fundul prăpăstiei, deodată, mânios 
par'că; dar vârful lui vămâneă mai jos de 


GÂZA.. 151 


înălțimea şoselei, albe, ca un drum de moară, 
înnecată de colb la cea mai mică adiere de 
vânt. Calul se opri câtevă, clipe, suflă puter- 
nic, apoi o smuncitură a frâului îl sili iar 
să pornească. În sfârșit, mai făcu cei câţivă 
pași de ajunse pănă 'n vârful dealului. Calul 
ridicâ puţin capul. Drumul se întindeă neted, 
scoborând, prin mijlocul pădurii, care începeă, 
să se arate mai deasă, mai bătrână. Tocmai 
în fund, târgul sticleà în soare, crucea bise- 
ricei străpungeă seninul, — în razele soarelui 
păreă că pâlpâie şi dânsa ca o flacără. Un 
vântuleţ răcoros îi înfășură gâtul şi crupa ca 
într’o pânză udă. Își încordă muşchii şi o luă 
în trap. Deodată, răsărită ca din pământ, o 
trăsură trasă de doi cai mari, negri, sburâ pe 
lângă dânsul. Calul deabiă putu să prindă 
scânteierea, țintelor de argint, în care erau bă- 
tute hamurile. Trecerea celor doi telegari îi 
dădu și mai mare putere. Apoi târgul se 
arătă din ce în ce, şi calul, care mai venise 
odată, întrezări par'că grajdul mic, unde îl 
așteptase, atuncea, ieslele cu fânul proaspăt. 
Erà răcoare, nu se găseà măcar o ferestruică 
prin care să străbată căldura cât de cât. Și 
în faţa lui, i se păru că se ridică deodată, 


152 EM. GÂRLEANU 


în fund, o iesle mare, mare, în care un cal, 
doi, o sută, mănâncă straşnie, din iarba coaptă, 
şi că.pentru dânsul e un locuşor mie deo- 
parte. O să încapă tocmai bine. 

Lovitura unei vergi îl făcu să tresară. 
Pănă la târg nu mai eră mult. Vântul iar se 
curmase, pădurea pe margini stătea încreme- 
nită, arsă. Cei din urmă copaci, rămaseră în 
urmă; la dreapta și la stânga, câmpul, aco- 
perit mai tot de lumânărică, se întindeă de- 
parte, pănă în poalele munţilor întunecați. 
O smuncitură a dârlogului din dreapta, îl 
îndemnă să ocolească fără întârziere, trecu şan- 
ţul pe o podişcă, ce se îndoi subt greutatea lui; 
potieni, simţi călăreţul prăvălindu-i-se pănă 
peste gât; o ploaie de lovituri îl făcu să-și ja 
seama la mers. Câmpul parcă-l mai înviorâ. 
Târgul rămăsese în urmă, la stânga; mergeau 
aiurea. Vederea cu ieslea se şterse, cele din- 
tăi căsuțe acoperite cu stuh, ale satului, se 
împrăştiau printre îngrăditurile de nuiele. 
Câţivă pureei fugiră, guiţând, din drum; un 
câne se luă după el, lătrând amarnic; o fe- 
meie se întorcea dela fântână cu o tigvă plină 
cu apă, pe umăr. La poarta țarinei stătură, 
Stăpânul său se scoborâ, deschise poarta, căci 


GÂZA 153 


jitarul lipseă, nu mai încălecâ, îi aruncå 
dârlogii peste oblâncul șăii de-i încordâ gâtul, 
și porni pe jos. In mijlocul satului, lângă bi- 
serică, se opri. Ajunsese la crâşmă. Pe laviţe, 
femei, moșnegi și câţivă copilandri, stau cu 
pieptul peste masă, cu capul sprijinit de mână, 
cu ulcelele dinainte. 

Stăpânul îl duse din dos, lângă un gard, 
şi-i legă dârlogii de un par. 

Calul rămase singur. ba capul după 
stăpânul care plecase grăbit. Prinprejur nici 
un fir de iarbă, de fân, nimic; nici un 
jgheab cu apă. Dincolo de gard, o mulțime 
de poloboace pline de hușştile borşului vărsat 
din ele. Din altă parte veneă miros de oţet. 
Spre cerâșmă se auzeă glasurile elor ce beau. 
In cătina de alături vrăbiile îl asurzeau. 

Frânt de drum, înnecat de colb, plecâ în 
jos capul. 

Deodată un zumzet uşor, îi lovi auzul, 
şi în aceeaş vreme un fior îl furnică în tot 
trupul. O gâză mică, obusită să mai sboare 
aiurea, îi nemeri într'o nare. Calul se pregăti 
să sufle, so gonească, dar fără veste un 
miros de câmp, de flori, i se înprăștie pănă 
în suflet; şi-l răcori ca un izvor. Gâza își 


154 EM. GÂRLEANU 


scuturase aripele pline de colbul de aur al 
florilor prin care sburase. Calul o lăsă, o 
simți cum iese şi porneşte, sprintenă cu picio- 
ruţele mărunte, în susul frunței. Cu coada 
ochilor de abeà o zări, şi strălucirea ei îi aduse 
aminte de selipirea țintelor de argint, de pe 
hamurile celor doi fugari. Apoi o văzi cum 
o ia dea-curmezişul, pe lângă ochiul lui; o 
simţi cum merge deasupra pleoapei, înfiorân- 
du-l uşor, cum i se ridică pe gât, pe supt 
coamă, cum se suie pănă sus, lângă ureche și 
rămâne acolo, la umbră... 

Mulţunmit, calul își apropie genele şi dor- 
mitează. 


PRIMĂVARA! 


Lui A. Mândru 


Avusesem un somn sbuciumat, plin de 
vise urîte și neînțelese. Dimineaţa eram în 
starea ceea de amorţire, când nici nu dormi, 
nici nu ești treaz, când printre pleoapele 
întredeschise zăreşti lucrurile ce te înconjoară 
într'o lumină străină ce le dă altă înfăţişare, 
arătându-le ca dintro altă lume. Cum stam 
astfel, întins pe spate, cu mânile supt cap, 
m'am hotărât să mă scol, m'am ridicat în 
sus, apoi căzui iarăș pe pernă. Și începui 
să mă gândesc la plictiseala, aceloraşi fapte 
luate dela capăt în fiecare zi: plictiseala sco- 


156 EM. GÂRLEANU 


tocirii unui guler prin toate colţurile dula- 
pului lăsat în neorânduială; plictiseala căutărei 
unui pieptene sau a unei batiste; plictiseala 
aceleiaş păreri de rău că fereastra nu ţi-i 
puţin mai spre stânga sau mai spre dreapta, 
ca să poţi vedeă toată uliţa pănă departe, şi 
nu numai colţul întunecat al trotuarului îngust; 
în sfârşit îmi trecu prin minte toată plicti- 
seala, vieţei de om singuratic, fără familie, 
fără prieteni, fără iubită. Și când, în urmă, 
îmi strânsei toate puterile să mă asvâr] din 
pat, închisei ochii întocmai cum aş fi făcut, 
dacă ar fi trebuit să intru într'un loc de groază. 
M'am dus deadreptul la fereastră de am ri- 
dicat perdeaua. Din dosul geamurilor se revărsă 
deodată, o lumină strălucitoare ce mă orbi. 
Cum nu mă aşteptam, am ridicat mânile la 
ochi, am stat puţin aș, și mi-am şters la-= 
erimile ce-mi dase. Apoi, un îmbold neașteptat 
îmi aruncă braţele înainte, și, într'o clipă, des- 
chisei fereastra. Razele soarelui pătrunseră 
repezi, calde, ca o alintare uşoară, peste fața 
mea. 

După vremea ploioasă, îmbibată de ume- 
zeala glodului aşternut pe jos, aceasta erà 
cea dintăi zi cu soare, zi caldă şi curată de 


PRIMĂVARĂ 157 


primăvară. Strigaiu cu bucuria unui copil: 

— Primăvara! 

Venise primăvara! M'am plecat peste fe- 
reastră să mă scald în aerul proaspăt. M'am 
uitat, îndelung, în faţa mea. Oraşul părea 
nesfârşit. Toate acoperișurile stieleau; deasupra 
lor, deasupra coșurilor pierdute aproape în lu- 
mina vie, nici o şuviță de fum nu mai eşeă, 
în această dimineaţă când toate ferestrele 
erau deschise ca şi a mea. Cerul eră atât de 
sus, încât întăiaș dată mi se păreă şi mie, 
că al treilea cat, unde sărăcia mă suise, erà 
așă aproape de pământ! De pe uliţi, din 
toate colțurile, se ridică suflul acela de viaţă: 
glasurile care se strâng într'unul singur, glas 
adânc și prelung, ce răsună ca un cântec de 
fericire. Deasupra mea două rândunele ciri- 
peau. 

Repede mam spălat, mam îmbrăcat şi, 
după ce sfârșii, am vrut să-mi iau paltonul. 
M'am uitat la dânsul. Päreà atât de ros! 
Lam aruncat întocmai ca pe o haină de 
chin, mi-am trântit pălăria pe cap, şi am 
eşit cântând. La capătul scărilor m'am aruncat 
în goana pe trepte şi le-am seoborât câte 
două-două. În ogradă, am dat bună dimineaţa 


158 EM. GÂRLEANU 


cu toți. Mi se pare că am salutat şi pe un 
domn străin, care nu locuiă cu noi. Dar mi-a 
răspuns râzând. Am luat-o la dreapta, pe 
ulița ce scoboară către marginea oraşului, 
neștiind încotro s'apue. Apoi mi-am adus 
aminte de grădină. M'am suit întrun tram- 
vai, în faţă, ca să merg într'acolo, 

— „A venit primăvara!“ îmi spuse vizitiul, 
şi pocni fericit din biciul supt încolăcirea, 
căruia calul se înfiorâ, şi întinse hamul mai 
tare. Veni şi conductorul, dar, mai înainte să 
mă întrebe pănă unde merg, îmi spuse cu o 
scânteie de bucurie în ochi: 

— Primăvara! 

— „Da primăvara,“ i-am răspuns. Și i-am 
dat banul. 

In dreptul grădinei am sărit din tramvai, 
m'am ferit de o trăsură ce eră să mă calce, 
şi am apucat în brațe o bătrână pe care, în 
graba mea, eră să o dau jos. Văzând-o că 
zâmbeşte, i-am zis: 

— A venit primăvara, cucoană,! 

— „ Da, da“, mi-a răspuns dânsa, şi plecâ, 
mai departe râzând încet, întretăiat, ca şi cum 
ar fi tuşit. 

Eu am luat-o pe supt aleile de copaci, 


PRIMĂVARĂ 159 


înalți şi groși, ai grădinei. O mireazmă ne- 
obișnuită pluteă în aer, o mireazmă care se 
ridică de deasupra pajiştilor înverzite; care 
se împrăștiă din tufele toporașilor ascunși în 
iarbă, din mugurii răsăriţi într’o noapte pe 
crengile pline de sevă; o mireazmă care se 
înălţă din pământul umed, care izvoră din 
cer şi lunecă, odată cu razele soarelui, pănă 
jos la noi. 

Departe străluceă lacul. Am luat-o spre el. 

In grădina singuratecă nu văzusem pe ni- 
meni încă. Deodată răsări, înnaintea mea, 
trupul subţire, mlădios ca o creangă, al unei 
femei. Erà îmbrăcată într'o rochie uşoară, 
cenușie, şin cap purtà o pălărie din care nu 
vedeam decât pana neagră ce aseundeă părul. 
Am tresărit de un fior neînțeles, și am gră- 
bit pasul. Nu ştiam cine eră, și totuş trupul 
acesta înalt, uşor, ce părei că nici nu atinge 
pământul, ci lunecă întocmai ca o șuviță de 
fum purtată de vânt, îl cunoșteam. Cu cât 
mă apropiam, credinţa aceasta mi se înrădă- 
cină în minte. 

Femeea ajunsese înaintea mea, pe marginea 
lacului, lângă căsuţa bareagiului, se așeză pe 
o bancă, își sprijini cotul de spetează, își puse 


160 EM. GÂRLEANU 


mâna supt bărbie și rămase așă, privind 
lacul. 

Câteva, lebede tăiau uşor, în creți ce de 
abiă se vedeau, pânza lucie a apei. Și supt 
crengile înmugurite ale sălciei, ce se plecă 
par'că într'adins să atingă pălăria necunos- 
cutzi, femeia aceia mi se părù că venise pentru 
mine, că venise să mă aștepte. Șiam înaintat 
spre dânsa. Bareagiul îmi eși înainte: 

— Vroiţi să faceţi o plimbare pe lac? 

Am răspuns fără să vreau: 

— Da, 

Bareagiul se uită la mine, apoi la necu- 
noscuta, către care nu privisem încă, să-i văd 
fața, şi întrebă: 

— O barcă pentru un loc sau două? 

Am tresărit, am întors capul, gin ochii 
mari, albaștri, prea umbriți parcă în dimi- 
neaţa aceasta strălucitoare, mi s'a părut că 
văd o învoire, 

—- Pentru două, am șoptit. 

Bareagiul se coborâ, sări într'o barcă, în- 
fipse lopata în apă, şi se alipi de mal. 

— Poftiţi, ne zise. 

Eu m'am apropiat de necunoscută, mi-am 


PRIMĂVARĂ 181 


scos pălăria, m'am înclinat și i-am întins 
mâna: 

— Dacă vroiți!... 

Necunoscuta se rādicâ şi-mi dete mâna. 
Am luat-o aproape în brațe, să o sprijin, când 
puse piciorul în barca cese clătinà. Apoiam 
intrat şi eu, am prins lopețile, şi, avântându-mă, 
m'am depărtat de mal. Barca tăià apa, lu- 
necând ca împinsă de vântul uşor ce resfirà, 
peste fruntea senină, părul bălaiu al femeii. O 
aveam în față. O privii. Din chipul alb ră- 
săreau ochii mari, rotunzi şi albaștri, ce par'că, 
nu te mai lăsau să priveşti altceva. De supt 
pălăria cu pană mare, neagră, faţa ei avea 
ceva neobișnuit de fermecător. Ea se uitâ o 
clipă la mine, apoi îşi plecă privirile spre 
luciul apei. Simţii o tulburare adâncă în suflet. 
Cu cât o priveam mai mult cu atât îmi pă- 
reà că femeia aceasta îmi eră cunoscută: în 
sufletul meu găseam parcă urme dintr'o iu- 
bire depărtată. Unde s'o fi văzut? Vâsleam 
rar, luntrea lunecă uşor. In dimineaţa, aceasta 
păreă că nu trăim decât noi doi, şi lebedele, 
ee înnotau liniștite, ca şi cum ne-ar fi urmat. 
Necunoscuta lăsă mâna dincolo de marginea 
bărcii, de-şi muiâ degetele în apă. Vroiam 

15609 H 


y9 "Na 


ANVATUYO 


PRIMĂVARĂ 163 


` 


să vorbesc, pe byze îmi veneau cavintele, și 
par'că îmi eră frică măcar să şoptese. Odată 
mi s'a părut că și dânsa vroiă să spue ceva. 
Faţa însă i se linişti, rămase nepătrunsă, un- 
brită de genele arcuite şi mari. Dar, cum 
treceam pe supt un pod care ne aruncâ pentru 
puţin în umbră, m'am silit să pot întreba: 

— Mi se pare că te cunosc. 

Dânsa mă privi. zâmbi şi-mi răspunse cu 
glasul încet: 

— Nu cred. 

— Ceva îmi spune că noi ne-am mai văzut. 

Ochii mari şi albaștri mă priviră încă o 
dată prelung, ca şi cum ar fi vrut să se în- 
credințeze şi ei de ceva. Apoi genele se lă- 
sară în jos, și necunoscuta mă întrebă gop- 
tind : 

— Ai fost prin lași? 

— Nu. 

— E întăiaşi dată în viaţa mea când pă- 
răsesc Iașul. Eri am sosit aici, îmi răs- 
punse ea. 

Privind-o, mă gândeam: Fără de îndoială 
nu o mai văzusem. Erà numai o părere a 
mea că ne întâlnisem cândva. Şi totuş dânsa 
nu-mi eră străină cum nu-mi eră străină pri- 


164 EM. GÂRLEANU 


măvara aceasta ce renăşteă de abiă acum, deși se- 
mănă atâta cu toate celelalte din viaţa rnea. 
Căci nu mugurii şi toporașii aceştia mă învă- 
luiseră în mireazma lor altădată, şi totuș erau 
aceiaşi, cum acelaş mi se părea cerul din care 
se revărsă, astăzi, ploaia de raze. La ce bun 
oare aş fi căutat de unde vine, cine-i, şi cum 
a ajuns femeia aceasta lângă mine? Dânsa so- 
seă odată cu mireazma florilor, odată cu lu- 
mina, odată cu primăvara. Erà suflul primă- 
verei care aduceă toate, care reînnoia viaţa, 
iubirea, fericirea, 

Îmi încordai braţul, barca se avântă înainte 
ca o săgeată. Xin aplecarea trupului, ca să 
scot lopeţile din apă, buzele mele atinseră pe 
ale ei. 

Venise primăvara ! 


BOLNAVII 


Lui D. Nanu 


Ion Bughea, ciobanul, veneă nepăsător, cu 
sarica pe umeri, cù ghioaga în mâna dreaptă, 
iar în stânga, co sidilă În care aduceă un eaș, 
pentru cumătru-său, Popa Eftimie. 

Bughea se scoboră arareori din munte, 
şatunci stă o zi încheiată în sat, de se mai 
luă cu oamenii. 

În dreptul primăriei, se opri. In ogradă, 
se adunaseră o mulţime de oameni: moşnegi, 
femei cu copii în brațe, flăcăi; stăteau pâlcuri, 
pâlcuri şi vorbeau. Vre-o câţiva se aşezară, 
pe laviţe. 


166 EM. GÂRLEANU 


Bughea își rupse din drum și veni dintro 
'ntinsoare între băetani: | 

— Da ce v'aţi adunat, mă, că doar nu-s 
acum sorții? le zise el. 

Unul dintre flăcăi îi dădu, în glumă, un 
pumn în umăr, şi-i răspunse: 

— Trece doftorul, Bugheo, prin plasă. 

Ciobanul rămase o clipă locului, mirat, 
apoi începu să râdă. Toţi întoarseră capetele 
spre el. Atunci el îi întrebâ: 

— Bine mă, și dacă trece doftorul îi egiți 
înainte ca la Împăratul ? 

— Eu am venit cu mămuca, spuse un 
flăcău. 

— Eu mi-am adus pe soră-mea, spuse 
un altul, că se topește așă, din picioare, ca 
ceara. 

Ciobanul începi iar: 

— Ghine, da mătușa Casandra nu-i în 
sat? Adică voi credeți că doftoru' vostru e 
mai ceva ca dânsa? 

— Ştie, ştie, bădiţă, îi răspunse o fată 
care stă mai la oparte, ştie, că pe tătuța el 
l-o vindecat. 

— Tacă-ţi gura, fă. Nu ştie nimica. Dacă 
ţi-o fi seris să mori, apoi mori cu zece ca el. 


BOLNAVII 167 


Fa, tătâne-tău so "'ndreptat c'o avut zile. 
Ştii tu? Apoi eaca așa! O avut zile. 

Bughea, își înpinse căciula pe ceafă, puse 
sidila pe o laviţă, se așeză și el jos, și se 
uită, împrejurul lui, căci se strâseseră cu toţii. 

El o ţinea pe-a lui: 

— Da pe-a Ruxandii de ce nu l-o vin: 
decat ? i 

Un moşneag bunduc, cu două tufe mari 
de păr alb, eşite de supt căciulă, deasupra 
urechilor, se vârâ printre oameni pănă lângă 
cioban, își puse mânele subsuoară, apoi se 
amestecâ şi dânsul în vorbă: 

— Da; de ce nu l-o 'ndreptat? 

-— Păi, nici el nu-i Dumnezeu, zise o 
temee ce ţinea un. copilaş cu ochiul umflat. 

Bughea parcă se înfuriâ: 

— Nu lo "'ndreptat, că merge în bobote: 
când e omul voinic, se răţoeşte, că ştie el că 
firea lui îl scapă; când e slab, ia-l de unde 
nu-i„—nici nu vine să vadă măcar pe cel ce 
trage de moarte. Că doar mi ţi-l cunose eu. 

Apoi întoarse capul către o bătrână, strânsă 
mototol, în pragul uşei, şi o întrebâ;: 

— Ce ai, mătuşă Vasâlcă? 

Bătrâna deschise ochii, parcă își aminti 


168 EM. GÂRLEANU 


de ceva, se luă cu mânele de cap și începi 
să și-l poarte într'o parte şi 'ntralta: 

— Capul, măi băiete, capul mă omoară. 

Apoi dădu drumul povestei, pe care-o 
spunea la toţi ce-o întrebau: 

— Și să vezi, mă ţine dela Sân-Petru. 
M'o apucat așă, deodată, m'o fulgerat pin 
ochi, şi de-atunci într'una mă tae înnăuntru... 

Gemu de câteva ori, şi adăogâ: 

— Am venit să-mi deie ceță doftoru', c'o 
fi ştiind el ce am. 

Ciobanul lovi ti mâna în vânt ca și cum 
sar fi apărat de-o muscă, se gândi puţin, 
zâmbi, ş'apoi se întoarse către flăcăi: 

— Când vine doftoru' ? 

— Apoi trebue să pice acuma. 

Bughea, se sculă, în picioare, își scoase 
pieptul în afară, şi le spuse: 

— Măi, mă vedeţi voi pe mine! Sunt eu 
om voinic, ori nu?.... Hai, cine so luptă cu 
mine şi mo doborâ, îi dau caşul. 

Flăcăii tăcură, 

— Ei, urmă el, dacă m'oiu preface bolnav, 
eu zic că doftoru' mă crede. 

— Îra! făcă unul. 

— Ghine! Eacă, eu las cagul ici, și-al tău 


BOLNAVII 169 


să fie, măi fârtate, dacă n'o zice doftoru' că-s 
bolnav. 

Nici nu isprăvi bine vorba, şi din depăr- 
tare se auzi clopoţeii unei trăsuri. 

— Vine, vine, spuseră câţiva, 

Peste puţin se opri trăsura. Dintr'ânsa sări 
jos un om scurt, plinuţ, cu mustăţile rase, 
cu gura eșită, ca un bot, înainte; dealungul 
urechilor cu favoriţi încărunțiţi şi scurţi. 
Purtà pălărie neagră, înaltă, redingotă lungă, 
şi în mână aduceă o lădiță, pe care-o ţinea 
de un mâner. Umbla iute-iute, cu paşi mă- 
runţi, se întoreeă la dreaptă și la stânga, 
par'vă | apucase ameţelile, și întrebă pe toţi: 
„Unde-i primarele, unde-i primarele?“ pănă 
ce intră în primărie. 

Ciobanul se sculă în picioare, şi spuse: 

— Pareă-i un momiţoiu. 

Flăcăii râseră. 

Peste câteva clipe notarul eși în ușă, de 
strigă: 

— Să vie bolnavii încoace. 

Din pâlcuri se rupse o mulțimë ca să se 
ducă. Bughea se sculă şi el; câțiva flăcăi 
intrară cu dânsul înnăuntru, iar alții răma- 
seră în sală, la ușă. 


170 EM. GÂRLEANU 


Femeile se înşirară lângă păretele din stânga, 
bărbaţii lângă cel din dreapta; în mijloc la 
o masă, doctorul, primarul şi notarul. 

Notarul îi ehemâ pe rând — mai întăi fe- 
meile cu copiii. 

Doctorul le vorbeă repede; de abea îi prin- 
deau cuvintele: 

— Unde-l doare, unde, unde? 

Când îi arătă, împreună palmele: 

— A ha! bine, bine! 

Apoi se plecă, se răsuceă, puneă urechea, 
la pieptul şi la spatele copilului, şi toată 
vremea cât ascultă ţineă ochii închiși; iar 
când ridică în sus capul, îi deschidea, clipeà 
des, ca şi când i-ar fi intrat într'ânşii colb. 

După ce sfârșea, se repezeă la lădiță, sco- 
teà câte un praf, îl învăleă în hârtie de ți- 
gară, şi i-l băgă bolnavului, cu de-a sila, 
pe gât: 

— Inghite, înghite, năucule! Dă-i apă, aşă, 
dă-i apă. 

Câteodată, se spărgeă hârtia, şi amăreala 
se împrăştiă în gura copilului care începeă să 
urle, de nu se mai auzea nici în cer nici pe 
pământ. 

Ciobanul se uită întins la doctor. 


BOLNAVII 171 


Când sfârşi cu copiii, căutâ, în odaia de 
alături, câteva femei; după ce plecară acestea, 
veni rândul bărbaţilor; apoi când sfârși și 
cu aceștia, se ridicâ, la urmă, și ciobanul, să 
vie. Păşeă bleg, cu capul în jos. Lângă uşă, 
flăcăii se îmbrânceau unii pe alţii. 

Doctorul se uitâ,; îşi răsturnâ capul pe spate, 
ca să poată vedei fața lui Bughea. Se 
minunâ,: i 

— Mare namilă de om! spuse primarului. 

Apoi se întoarse către cioban: 

— Da tu ce ai? 

Bughea, își mui, glasul, rătăci mâna peste 
trup, vroi par'că să arate la cap, apoi își luă 
de seamă, duse mâna în partea dreaptă, în 
deşert: 

— Mă doare straşnie, ici, tare mă doare, 
domnule doftor. De-aghe merg. 

Doctorul se dete mai înapoi, să-l poată, 
privi bine, apoi clipi, şi-i spuse: 

— Se poate, se poate. Nu mă uit eu — că 
ești cât un munte. 

Pe urmă îl pipăi pe supt cămaşe; îl în- 
tinse pe-o bancă, îl ciocăni, şi-i zise: 

— Te taie așă din când în când. Ori 
parcă te împunge. Ha? 


172 EM. GÂRLEANU 


Bughea îngăimâ;: 

— Da așă, chiar așă, domnule doftor. 

— Eşti bolnav de maiu, băete, de maiu. 
Dar pentru asta n'am doctorii cu mine. Tre- 
bue să-ţi iei dela târg. Ai cu ce? Să-ţi dau 
o însemnare. 

— Daţi-mi, că eu şi mâni mă răpăd pănă 
la Cheatra. 

Doctorul luă un creion, şi începu să serie, 
ca şi cum ar fi împuns hârtia. Flăcăii râdeau 
înfundat. Bughea se plecâ peste umărul doc- 
torului, şi după ce acesta sfârși de seris, ce-i 
veni să facă din gută, așă, ta atunci când 
vrei să sparii un copil: Chhâu!! Doctorul 
tresări, şi-l întrebă: 

— Ce ai, ce te-a apucat ? 

Bughea luă repede însemnarea de pe masă, 
iar flăcăii începură să râdă eu hohot, Pri- 
marul ţipă la ei. 

Dar doctorul se înfuriase : 

— Ia taţi — de ce râdeţi, de ce râdeţi, 
nepricepuţilor ? 

Atunci unul mai mehenghiu răspunse: 

— Dă! râdem şi noi, cam pus un rä- 
măşag cu ist” de l'aţi căutat. Că el ne-o spus 
că n'are nimica şi c'o să vă 'nşăle. 


BOLNAVII 178 


Doctorul se repezi la lădiţă, o închise, ţipâ, 
ca scos din minţi: 

— Plecaţi, nepricepuţilor, năucilor! 

Și eşi afară, 

Biata babă, ceea cu capul, care adormise 
şi se trezise tocmai acuma, se luă după el: 

— Fă-ţi pomană, domnule doftor... mă. 
omoară capul... m’o luat, așa, dintr'o dată.. 
parcă m'o fulgerat. 

Dar doctorul se sui în trăsură şi plecâ, 

Baba rămase văicărându-se în gura mare. 
Atunci Bughea o luă de mână, și-i zise rå- 
zând, făcând din ochi la ceilalţi: 

— Nu te mai boci mătușă, că-ţi dau ți- 
dula care mi-o făcut-o mie, să-ţi ei doftorii 
şi să te ungi. 

Bătrâna se înseninâ: 

— Taci, dragul mătuşei! 

— laca zău. Da trebue să te duci la 
Cheatra, la spiţărie să o faci. 

— Mă duc, mă due. Dumnezeu să-ţi lun- 
gească zilele. 

Și bătrâna luă hârtia, o strânse în patru, 
o vâră, în sân, şi se duse mulțumită. Flăcăii 
rămaseră râzând. Primarul se învârtea printre 
oameni, făgăduind să facă cercetare, să le 


174 EM. GÂRLEANU 


arate el celor cu pricina, care supăraseră pe 
doctor. 

In urmă Bughea își luă sidila, dădu flă- 
căilor „ziua bună“, şi plecă, foarte vesel, la 
eumătrul său, popa Eftimie. Când ajunse, îi 
sărută mâna, îi dădu cașul, şi-i povesti, dea- 
fir-a-părul, toată întâmplarea. 

Sfârşi râzând: 

— Cică mă tae, mă înpunge, prin maiu. 
Şi eu n'am fost bolnav de zilele mele. Cum 
o să mă 'npungă? 

Popei nu-i prea plăcuse purtarea finului, nu- 
mai dă din cap; după ce mântui ciobanul, îi zise: 

— Ori şi cum taică, acela-i om cu carte, 
dacă ţi-o zis că ai cevă, ăi fi având; mai știi? 

— Taci sfinţia ta, că eu, cum ţi-am spus, 
n'am fost bolnav de zilele mele. 

Popa iar elătinâ din cap. 

— Dă, îi om cu carte, îi om cu învăţă- 
tură, taică. 

Bughea rămase pe gânduri, mai stete puţin; 
apoi văzând că părintelui nu-i prea plăcuse 
gluma lui, plecâ. O luă prin sat. Se întâlni 
cu primarul. 

— Să ştii că ţi-o coc eu, măi Bugheo, îi 
zise acesta. 


BOLNAVII 175 


— Păi bine, domnule premare, cum o să mă 
înjunghie în maiu, că eu rup ghioaga asta în 
două. 

— Ai să vezi tu, ascultă ce-ţi spun eu! 

Și primarul, rotofeiu, cu pălăria, de pâslă 
pe ceafă, se depărtâ încet, călcând ca din 
pod, în bocâncele cu talpa groasă de-un deget. 

Pe cioban îl opreau toţi: 

— ÎI jucaşi, Bugheo? 

Flăcăul parcă simţea nevoe să spuie la 
toţi că el rupe ghioaga în două, că nu putea 
să-l înpungă în maiu așa din senin. 

— Cum să mă 'npungă, mă? 

Și râdea cu hohot, în gâlgâiri scurte, de 
răsună uliţa. 


Către seară eşi din sat și luă drumul spre 
stână. Când ajunse, oile erau în strungă. 
ceilalţi ciobani stăteau pe scăunaşele spăta- 
riului și mulgeau. Bughea își asvârli căciula 
pe ceafă, şi strigă: „Cu ghine!“ pe urmă se 
aşeză şi dânsul în rând cu ceilalţi, luă o 
cupă, şi bău, însetat, laptele dintr'însa. 

Apoi întoarse capul: 

— Mă, în Stejărel o fost azi doftoru'. 

Ciobanii mulgeau înainte. 


176 EM. GÂRLEANU 


— Auziţi voi, o fost doftoru' în Stejărel... 
Da ţi l-am jucat eu! 

Ciobanii lăsară din muls. Bughea urmâ;: 

— Că venise oamenii la dânsul ca la bi- 
serică. Și eu le-am zis: „Mă, doftoru' nu 
ştie nimica... El şi pe mine m'o găsi bol- 
nav...“ Și-am pus rămășag că m'o găsi. 

Apoi Bughea, povesti toată întâmplarea, şi 
îneheiâ : 

— Să-l fi văzut cum mă sucea, cum mă 
bocănea, şi dă mereu: „că mă împunge, că, 
mă tae prin maiu“. 

Ceilalţi se puseră pe râs. Dar baciul le 
făcu semn: 

— Hai, că 'nnoptăm. 

Qile intrau pe rând prin deschizăturile spă- 
tariului. Laptele cădeă în cupele din găleți, 
sărind în stropi albi și mărunți, ca şi cum 
fierbeă. | 

Ciobanii gâfâiau osteniţi. 

De-asupra muntelui, de-asupra brazilor negri, 
luna îşi închegă turta ei de ceară. De unde- 
va, departe, răsună un bucium. Bughea, zise; 

— He, he, ist de buciumă, îi Ungureanu, 
îi Joji, de pe Onofrei. 

Se sculâ, se scuturâ, să-și alunge gândurile 


BOLNAVII 177 


care par'că-l cuprinsese, se duse la aripa oilor, 
într'o colibă, unde dormea dânsul, luă buciu- 
mul și suflă prelung. Sunetul se împrăştiâ de- 
parte, departe, furişindu-se din munte 'n munte. 

Dar cum suflă aşa, deodată i se părù lui 
Bughea, că-l tae prin deșert, în dreapta. Lăsâ, 
repede buciumul, şi se apucâ de mijloc: 

—- Măi, al dracului! 

Apoi veni în stână. Ceilalţi strecurau lap- 
tele în budăie. 

Bughea nu-şi puteă ţine vorba în gură: 

— Aţi auzit, cică-s bolnav de maiu! 

Tovarăşii lui iar râseră. 

Și fiindcă ziua asta eră slobod, se duse 
întrun colț să stee, dar par'că simţi din nou 
o împunsătură, în acelaş loc; se frecâ, şi 
printre dinţi, îi scăpă iar mirarea: 

— Măi, al dracului! 

Stete ce stete, apoi se duse în coliba lui, 
şi se culcâ. Adormi repede, dar visă urât. 
Se făceă că se întâlnise în munte cu o di- 
hanie uricioasă, un fel de momiţă cu unghii 
lungi și ascuţite. Cum îl zări se şi repezi la 
dânsul; dar el o cuprinse în braţe, o strânse 
voiniceşte, ferindu-şi chica, se rostogoliră pe 
earbă, şi la urmă o „dovedi. Dar cum se 
svârcoleau jos, dihania îi înfipse unghiile în 

15609 12 


178 EM. GÂRLEANU 


deșert, în dreapta. Se sculâ asudat, trăgân- 
du-şi sufletul, ca şi cum sar fi luptat în- 
tradevăr. Îl dureă straşnie în partea, dreaptă. 
Bughea se ridicâ în picioare, se frecâ, la ochi, 
apoi de data aceasta spuse tare, înfuriat: 

— Măi, al dracului! 

Și eşi din colibă. Luna parcă îneremenise 
drept în creștetul stânei. Din năuntru se auzeà 
răsufletul oilor. Ciobanul se scoborâ în vale, 
se duse la şipot să bee apă; izvorul curgea 
repezit; în bătaia lunii par'că eră de lapte. 
Răceala apei îl mai desmetici. Dar durerea 
o simţeă acum desluşit: par'că-l împungea un 
ac. Se întoarse şi se culcă iar. 

Durerea îl ţinu şi a doua zi şi a treia zi. 
Il ţinea într'una, 

Ciobanii, cărora la urma urmei le spuse, 
îl xâdeau: 

-- Ţi-o intrat în cap ca la inuieri. Ai 
slăbit, prostule. Ai vrut să-ţi baţi joe de 
doftor, şi te-o mâncat dânsu' fript. 

Baciul bătrân, îl bătu pe spate: 

— Odată şi-odată, tot trebuia să ţi se îm- 
plinească : prea credeai şi tu lumea proastă. 

Bughea își aduceă acuma aminte mereu de 
cuvintele popei Eftimie- „Äi fi având ceva, 


BOLNAVI 179 


dacă ţi-o spus... acela-i om cu carte“. Pe zi 
ce trecea slăbea mai tare, se silea să ţie în- 
tr'ânsul tot cei fulgeră prin minte, să nu mai 
spue nimănui nimic. De multe ori vroiă să 
se iee cu altceva, râdea, dar când credea că 
a scăpat, de odată acul îl împungeă; atunci 
se înfuriă, îi veneă să se asvârle cu capul în 
jos, într'o prăpastie. 

Ca să se întoarcă "n sat nici nu se gândise. 
Cum avea să deie ochii cu flăcăii! Dar întu”o 
bună zi, răzbit, lăsă rușinea la o parte, și 
se seoborâ din munte. 

Când îl văzură flăcăii, aproape nu-l mai 
cunoseură. Unii se uitară îngrijaţi la dânsul, 
alţii râdeau pe ascuns, căci tot le eră frică. 

Bughea vorbeă cu capul plecat: 

Dă, pe semne că tot eram eu bolnav, 
o fost întrun ceas rău, gluma. 

Primarul, când auzi, veni întrun răsuflet 
să-l vadă: 

— Ei, Bugheo, văzuși pe dracul? 

Ciobanul tăcù. De ubeă trecuse o lună și 
jumătate dela întâmplarea lui. Primarului i se 
făcu oarecum milă: 

— Viună mâne, că trece iar domnul doftor 
pe-aici. Ca să-l împăcăm am fost de patru 


180 EM. GÂRLEANU 


ori la dânsul, la reședinție. Că alergau bieţii 
oameni pănă acolo, la el, din pricina ta. 

Bughea se duse la popă, să mâie noaptea; 
acesta, îl boseorodi: 

— Vezi băiete, cu Dumnezeu şi cu învă- 
țătura, care tot Dânsul ne-o dă, să nu te pui! 
Iacă ce-ai păţit. Stai şi te odihnește, şi mâne 
dimineaţă, la doftor, taică; să te rogi cu 
lăcrămile n ochi, să-ţi deie ceva, să te puie 
pe picioare, cum ai fost. 

A doua zi dimineaţă, când ajunse la pri- 
mărie, doctorul şi venise, căutase aproape pe 
toţi, mai aveă vre-o doi-trei. 

Flăcăii se strânseră să vadă pe Bughea, 
care rămase puţin în sală pănă ce se isprăvi 
cu ceilalți, apoi intrâ şi dânsul, smerit. 

Primarul vorbi încet ceva doctorului, la, 
ureche; acesta, se uită, la flăcău, clipi, îşi apropiă, 
palmele bucuros, apoi zise: 

— Aşa! Ei, tot te prefaci, fârtate? Ia în- 
tinde-te ici. 

Ciobanul se întinse pe bancă, doctorul îi 
râdicâ, peste cap, cămașa, îl! ciocăni, îl caută 
îndelung, apoi înălță capul. 

— Te-ai uns cu doetoria ce ţi-am dat? 

Bughea de abiă îngăimâ: 


BOLNAVII 181 


— Nu, sărut mâna. 

Doctorul făcu o mişcare, ca și când ar fi 
vrut să-i deie o palmă, strâmbâ din nas, îl mai 
ciocăni, mai sus, mai jos, apoi se întoarse 
către primar: 

— Vezi-l? atunci o fi fost bolnav, dacă 
i-am spus; dar acum nare nimic, nimic; îi 
teafăr'. 

Flăcăii se uitară cu gura căscată, unii la 
alţii, Bughea începu să se vaite: 

— Mă împunge, așa, ca o sulă... Nici nu 
pot dormi. 

Doctorul îl ciocăni în frunte: 

— "Ţi-a intrat în cap, ţi-a intrat în cap! 
Ce aveai atuncea nu mai ai acuma; să mă- 
nânei bine și să nu te gândești la boală, năucule. 

Bughea parcă se mai înseninâ o clipă, apoi 
iar începu să se vaicăre. 

Dostorul furios, elipi repede, luă un praf 
de chinină, îl vărsă într'un pahar cu puţină 
apă, şi i-l întinse: 

— Na, beă asta, să nu te duci aşa... cu 
mâna goală. 

Ciobanul bău şi se oțărâ ca de moarte: 

— Numai sunt eu om de-acuma, zise el! 

Doctorul închise cutia, mai vorbi, răstit, cu 


182 EM. GÂRLEANU 


primarul, şi porni. Dar când vroi să iasă din 
odae, deodată se repezi pe uşă o babă cu o 
găină subsoară, — baba ceea cu durere de 
cap. Cum îl văzu pe doctor, îi întinse găina, 
şi-i aruncâ repede un potop de mulţumiri: 

— Dumnezeu să-ţi deie sănătate, suflețele, 
să trăești o sută de ani, să nu mai îmbă- 
trânești dintr'atâta, că mi-ai scăpat zilele... 

Doctorul se opri, își sbârei faţa iară, ne- 
mulțumit, se uită la ea, şi după ce se gândi 
puțin, îi zise: 

— Da, da, îmi aduc aminte de tine, dar... 
eram supărat şi nu ţi-am dat nimic. 

Pe chipul babei trecu o lumină de zâmbet, 
apoi urmâ repede: 

— Nu mi-ai dat, da’ tot din ţidula dumi- 
tale se cheamă că n'am vindecat, că mi-o dat-o 
ciobanul ista, de-am făcut alifie la Cheatra. 
Și cum m'am uns la tâmple, cu mâna par că 
mi-o luat durerea. lac” aşa, cu mâna... 

Doctorul nu-i dete vreme să isprăvească, 
se strâmbâ grozav, o îmbrânei, la o parte, şi 
eși strigând cât îl ţinea gura: 

— Aista-i un sat de năuci, domnule, un 
sat de năuci! 


ÎN „TURNEU“ 


Trenul se opri. Din vagoane se dădură jos, 
pe rând, toţi actorii,— aproape singurii călă- 
tori sosiți dimineaţa aceasta la Bârlad. Dom- 
nul Rotopan, „maestrul“, un om înalt, spătos, 
eră îngrijat: 

— Uvrâtă vreme! Ce ne facem! 

Apoi fiindcă toţi se grăbeau să intre în 
gară, căci îi plouă, dânsul luă deoparte şi 
dealta, pe două dintre femei, pe „Regina“ şi pe 
„Muma nobilă“, şi plecară. În faţa gărei erau 
numai trei trăsuri. În cea dintăi se sui mae- 
strul cu cele două actriţe; în a doua, casierul— 


184 EM. GÂRLEANU 


gros, deabià suflând, mai îngroșat cu sacul 
din spate, un fel de raniță în care-și păstră 
rufele de schimb, şi sufleorul,—slab, şi-atât de 
"nalt, încât, pentru ca să înceapă supt poelit, 
trebui să-și scoată jobenul din cap. În a treia 
trăsură intrară : „Intrigantul“ domnul Ion Stras- 
nic, „Junele amorez“, domnul Jean Prituş. 
şi „Subreta“, domnişoara Lilica Miloviei, o 
fetiță durdulie, care se așeză între cei doi,— 
mai mult pe genunchii intrigantului, deși ju- 
nele o trăgeă de mână spre el. Și caii por- 
niră, stropind în lături pănă pe trotuare, prin 
băltoagele adânci, pline de bolovani desgropati, 
cari făceau pe casier să icnească la fiecare 
hop, iar pe subretă să ţipe, săltând în sus 
ca o minge. Uliţele trâmbe, strâmte, par'că 
n aveau sfârşit. Ploaia cădeă în ropote, şur- 
luind pe burdufurile trăsurilor, udând ciorapii 
femeilor care-și ridicaseră rochiile sus, ca să 
nu li se murdărească de noroi poalele. 

Maestrul își pierdu răbdarea și strigă bir- 
jarului : 

— Mână mai repede, pârlitule... Du-ne 
la cel mai apropiat hotel! 

— La „Europa“, domnule director, răspunse 
birjarul, care ştiă pe cine poartă în trăsură. 


IN TURNEU 185 


Și peste câteva clipe se opriră; maestrul 
și cele două femei se seoborâră iute. Dar ca- 
sierul se munci câtevă clipe să iasă din cutia 
în care acum se miră cum de intrase. „—Să gtii 
cam mai slăbit dacă am încăput eu în cuşea 
asta“, zise sufleorului, cu bucuria omului care 
nu vrei decât atâta. Subreta sări uşoară, dând 
o palmă din glumă, intrigantului, care se 'n- 
cercà să o ajute. 

Junele se uitâ, cu necaz, şi spuse intrigan- 
tului cu un glas ce nu vroiă parcă să pară 
furios: 

— Și aici ţi-ai jucat rolul bine! 

Femeile luară câte trele o odae, bărbaţii 
două, apoi, fiindcă eră şi vremea prânzului, 
se scoborâră în sala de mâncare. Maestrul se 
apropi€ de fereastră; pe luciul geamului ploaia, 
plescăiă furioasă, casele din faţă aproape nu 
se vedeau. 

Domnul Rotopan se întoarse spre casier: 

—- O ’ncetà oare pănă diseară ploaia? 

— Stă, cum să nu steie — plouă de-aseară 
doar! răspunse, pentru casier, chelnerul; şi 
întinse lista de mâncare. Maestrul se așezâ în 
capul unei mese lungi, din mijlocul odăei; 
deoparte şi alta luară loe regina şi muma; 


186 EM. GÂRLEANU 


subreta între intrigant şi sufleor; casierul şi 
junele amorez în faţă. Maestrul scoase taeticos 
ochelarii, îi puse pe nas, cum obişnuiă în- 
totdeauna, când voiă să deà însemnătate unui 
lucru, și începi să citească pe deasupra lor. 

— „Mie dă-mi un borş! spuse pițigăiat ju- 
nele“. Intrigantul îi avuncâ o privire tăioasă, 
apoi ceri şi el: 

— Atunci mie să-mi dai o supă. 

Şi subreta adăogă, arătând pe intrigant: 

— Și mie tot ca dumnealui! 

Toţi tăceau, mai cu seamă că m fața tu- 
turor abureau farfuriile. Casierul întovărășeă, 
fiecare lingură de supă cu câte o cogeamite 
bucată de pâne. Muma nobilă se 'nnecâ; se 
mroşi şi nu-și mai putu trage sufletul. Su- 
fleorul îi dădu câţivă pumni uşori după ceafă: 

— Moaşa 'n pod, stimabilă doamnă! 

Aşă o necăjeau toţi. Ea se supărâ.: 

— Domnule... te rog, ...te rr... lasă-mă... 

Dar tusea nu o lăsă, nu putea incheiă vor- 
bele; după ce se linişti își șterse lacrimile, cu 
batista pe care i-o întinse peste masă regina 
— pe a ei o uitase,-—apoi începu să mănânce 
liniștită. Intrigantnl tăiă felioare mici de pâne 
subretei și le așeză lângă farfuria ei. Casierul 


ÎN TURNEU 187 


nu seoteă niciun cuvânt, înfulică o farfurie 
cu varză. Sufleorul îi aminti: 

— Nene Dincă, parcă ziseși că ţii regim, 
să slăbeşti, şi eu te văd că înghiţi cât şase. 

Cu gura plină, cu sudoarea șurluindu-i pe 
faţă, casierul răsuflă ca un morun prins în 
cârlige: 

— Trei zile,... trei zile rabd... a patra 
mănânc... n'am ce face... 

Subreta îşi făcu gura mititică: 

— Papă, papă, mititelule. 

Toţi râseră. Dar nenea Dincă își aminti 
deodată, cevă, își căutâ carnetul şi însemnâ, 
pripit. 

— Ce e? întrebă directorul? 

— Uitasem să însemn plata birjilor. 

La sfârşitul mesei le aduse o budincă de 
grisă. 

Junele vro) so taie, — mai mult ca să arate 
cuțitul frumos de buzunar, care-l primise, în 
dar, dela subretă, dar sufleorul îi îndepărtâ 
mâna, şi scoase o sticluță de rom: 

— Îmi dai voe, maestre? 

-— Cum nu! 

Atunci desfăcu foita de plumb, scoase cu 
fureulița dopul, şi turnâ deasupra budincei 


188 EM.. GÂRLEEANII 


Intrigantul înţelesese, ţineă chibritul, gata, 
aprins, şi dete foc. 

Femeile se mirară deodată câte trele, cu 
plăcere * 

— A! 

Flacăra se ridică, albăstrie în sus, şi-un 
miros frumos, de prăjitură rumenită umplu 
odaia, și desprinse buzele casierului. Când ro- 
mul se sfârși, Junele se pregăti să împartă, 
dar intrigantul nu-l lăsă: 

— Ai putea să tai cu cuțitul birtului, nu 
cu al dumitale. 

— Atunci taie dumneata. 

—- Cu plăcere. 

Și domnul Straşnie împărți prăjitura; ju- 
nele nu putu să se înfrâneze, — își primi par- 
tea, gândindu-se că, după cum obișnuia su- 
breta, în cel dintăi oraş aveă să-l răzbune. 

După masă maestrul spuse: 

— Cu toate că deseară nu putem jucà, tot 
trebue să mergem să vedem scena. 

— Tot cu trăsura? întrebă, speriat easierul. 

— Ba pe jos. 

Peste câtevă clipe, maestrul, casierul şi su- 
fleorul, deabia-şi desprindeau galoşii din apă- 
ria trotuarelor. 


ÎN TURNEU 189 


După zece minute erau în grădinuţă, în 
mijlocul căreia se strânsese o bâltoagă. În 
năuntrul scenei apa curge peste decoruri; de 
supt o culisă cazută se repezi, sehelălăind, un 
câne ce se adăpostise acolo. 

— Halal scenă! răsuflă din greu casierul. 

Maestrul se uitâ, apoi, se întoarse spre su- 
fleor, care făceă şi pe zugravul: 

— Cumpără-ţi văpsele, şi dacă poţi, drege 
puţin pânzele. Mâne facem repetiţie, căci pănă 
seara trebue să se facă vreme frumoasă. 

Directorul și casierul se întoarseră la otel... 

A doua zi dimineaţa, ploaia tot nu înce- 
tase, cerul eră încins de nori peste tot. 

El se uită posomorit afară. Nu vorbi cu 
nimeni un cuvânt. La masă ceri numai o 
friptură; ceilalți făcură la fel, şi îndată ce 
sfârşiră de mâncat, o luară, prin ploae, spre 
grădină. 

— Păi dacă nu jucăm deseară, ce mai fa- 
cem repetiţie, întrebă încet intrigantul pe sufleor? 

— Așă a hotărît maestrul, răspunse acesta ; 
când e supărat nu-i poţi vorbi; nu ştii? 

Și galoşii lipăiră prin ploae pănă la gră- 
dină. Femeilor le eră rece. La începutul lui 
August par'că dăduse în toamnă, târziu. 


190 EM. GÂRLEANU 


Domnul 'Rotopan se așeză pe un scaun, 
întrun colţ, sufleorul intră în cușea lui, gi~ 
repetiţia începu. 

Maestrul nu-și găseă locul; nu-i plăceă 
nimic. 

Se sculâ şi se apropie de june, care făceà 
în piesă pe un conte, şi-l îndreptă răstit: 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Prituș, 
m'ai prăpădit. Aci eşti conte, ai sânge nobil 
în vine... fii mai mlădios... Aristoeraţii 
ăştia or fi ei cum or fi, da-s fini... au 
mişcări mai alese... calcă mai ușor... Și- 
apoi dumneata ești gazda... fii mai la dum- 
neata acasă ... parcă mergi în picioroange... 
Uită-te la mine. 

Maestrul urcâ pănă lângă ușa din fund, și, 
primind pe muma nobilă, o marehiză bătrână, 
se plecă uşor, grațios : 

— Doamnă Marehiză,!... 

Și îi arătă un scaun, apoi păşi după ea, 
cu o eleganţă care arătă pe artistul adevă- 
rat, deprins cu scena. 

În urmă se înfurid iar, se întoarse către 
marchiză. 

— Și dumneata nu te trânti pe scaun să-l 
dărâmni... 


ÎN TURNEU 191 


Dar își aduse aminte, porunci: 

— Strașnie! intră în scenă! 

Apoi întrebă pe sufleor: 

— Nu intră Henry, vieontele îndată după 
asta? 

— Da. 

— Atunci ce mai aștepți stimabile?... Vreți 
să vă fac eu toate rolurile? 

Când scăpară, după trei ceasuri, de supt 
privirea serutătoare a maestrului, erau pră- 
pădiţi. Lipăiră iarăş prin apă, şi se întoar- 
seră spre otel. Seara băură numai câte o ca- 
fea cu lapte. 

Directorul trase deoparte pe casier: 

— Ce ne facem nene? 

— Ne-a mai rămas încă optzeci de lei. 
Cu asta, o ducem morțiş pănă Duminică. 

— Dar drumul la Vaslui, întrebă îngrijit 
maestrul? 

— Drumul îl am eu; dar de o ploua 
într'una n'avem ce mâncă. 

Și fiindcă maestrul se încruntâ, îngândurat, 
casierul îl mângâie: 

— Mâne trebue să se însenineze, nu se 
poate... A dracului vreme! 

Noaptea cădea mohorâtă, fără pie de nă- 


192 EM. GÂRLEANU 


dejde; în sala luminată de o singură lampă arare 
ori treceă câte un călător, venit pe câte o zi, 
pentru afaceri, în târgul acesta adormit... 

'Trecuse de miezul nopţii când muma nobilă, 
şi cu regina, eşiră amândouă, bâjbâind, căci 
lumina se stinsese. Femeile şopteau: 

— Unde-i? 

— Mă 'ntrebi pe mine? 

— Asta-i neruşinare... Ce Dumnezeu!... 
Nu-i ajunge ce ne-a făcut la Ploegti?... 

— Sst! 

Din capătul celalt se auziră paşi, şi peste 
câtevă clipe, deprinzându-li-se ochii cu întu- 
nericul, zăriră venind împreună pe intrigant şi 
pe subretă: 

— Halal! făcu Regina, ştiu că ai obraz 
fetiţo ! 

— Ei ce-i, ce-i? 

Muma, nobilă, îngerul păzitor al trupei, iz- 
bucni: 

-— Cum ce-i, vrei iar să fie bucluc, să-și 
scoată ăștia, ochii pentru tine?... Intră în casă. 

Și în vreme ce femeile intrau tăcute în 
odaie, intrigantul îngăimă, pentru mumă, cu 
un glas înăbuşit, de bas, aria lui Mephisto din 
Faust: 


ÎN TURNEU 193 


Vecinica-i cam trecuuuută | . . . 
— Obraznicule, făcu aceasta şi trânti uşa... 


A treia zi apa cădeă de sus cu aceeaş în- 
dărătnicie. Maestrul amărît, galben de nesomn, 
turburat de grijă, nici nu se coborila masă. 
Se aşeză întyun jâlț, în fața ferestrei, și pri- 
veă, în neștire la stropii ce săreau pe acoperi- 
şurile casei din faţă. În viaţa lui de artist 
rătăcitor, i se mai întâmplase şi altă dată 
aceasta, dar vremea, rea îl găsise ori cu pa- 
rale, ori eu mai multă îndrăzneală, —îndrăz- 
neala tinereţei pe care acum nu o mai aveă. 
Și în odaia aceasta goală, în fața ferestrei 
peste care apa băteă în valuri, maestrul se 
gândi o clipă la bătrâneţile lui... Nu ago- 
nisise nimic... cei din urmă bani îi puneă 
acum în joc... De odată se uitâ, la ceasor- 
nic, se gândi că vremea aceasta moleșeşte pe 
om, şi se scobori repede. In sala de mâncare 
actorii stăteau somnoroşi. Glasul lui îi trezi: 

— Dacă mai plouă şi mâni, plecăm... A- 
cum haideţi la repetiţie. 

Toţi se uitară miraţi, dar se ridicară re- 
pede să se'mbrace... 

15609 13 


194 EM, GÂRLEANU 


A doua zi era Duminică. Maestrul se sculă 
de dimineaţă, se uitâ afară, se frecâ la ochi, 
şi nu-i venea să creadă; printre perdele un sul 
de raze se revarsă, peste perne: sări jos și se 
repezi spre patul casierului: 

— coală, îmbracă-te degrabă, 

Casierul se trezi tresărind; bolborosi: 

— Ce e, ce e maestre? 

— Sa 'nseninat! Sântem scăpaţi! Repede 
la tipografie... tipăreşte afișe... împarte bilete... 
Diseară jucăm... 

Casierul, se desmetiei; începi să se'mbrace. 
Directorul trase storul și soarele năvăli în 
odae, 

Lumina îi înviorâ pe amândoi. Apoi direc- 
torul eși să deștepte pe ceilalţi; le bătu în ușă: 

—— Haide geulați. La repetiţie! 

Băură câte un lapte şi plecară... Pe laa- 
miază eră o arșiţă grozavă. Casierul veni gcăl- 
dat de sudoare: afişele se lipiseră, biletele în- 
cepuseră să se vândă. Actorii înnădușiţi și ei, 
după repetiţie, se odihneau. 

Maestrul eră mulţumit, zâmbea : 

— Foarte bine. Piesa merge de minune. 
Tu Prituș eşti un artist rar... 

Și se întoarse spre ceilalți: 


ÎN 1URNRIT 195 


— Ce zâmbiţi? Daţi-mi mie un conte mai 
bun decât dânsul! 

Apoi către nenea Dincă: 

— Nene, cu trupa mea Joe la „Naţional“ 
și-i bat pe toți ăia de acolo!... Să ştiţi că-i 
bat... 

Și vâdeă, îmbujorat, bucuros, cu ochelarii 
pe vârful nasului, cum îi rămăseseră din ur- 
mărirea piesei. 

Îşi scoase batista, se şterse pe frunte: 

— Tare sa 'ncălzit! 

Mâncară cu poftă. Mai făcură încă o re- 
petiție, şi la opt, cortina eră lăsată, actorii 
îmbrăcaţi, publicul începuse să vie. Câţiva 
lăutari cântau „marșul“ la poartă. 

Dar parcă se răcise iar. Un vânticel ușor 
începu să miște ramurile salcâmilor din faţă. 
Pe scenă actorii nu se gândeau decât la ro- 
lurile lor. La, nouă trebuiau să înceapă. Di- 
rectorul, încălzit, decât alergase într'o parte 
şi într'alta, aşteptă, 'cu ceasornicul în mână, 
cum avea obiceiul. 

Deodată cortina se elătinâ, culisele scâr- 
țâiră; un vânt puternic, un vârtej scuturâ 
scena. Maestrul şi actorii se uitară îngrijoraţi 
unii la alții. În grădină se auziră câtevă gla- 


196 EM. GÂRLEANU 


suri: „Plouă! plouă!“ şi peste câteva elipe o 
răpăială grozavă se deslănţui: plouă potop, 
cu furie. Lumea fugi înspăimântată în cofetă- 
ria de peste drum. Actorii ridicară cortina. 
Prin acoperişul spart ploaia începu să șurluie 
din nou pe scenă. In grădină lămpile se stin- 
seseră: una singură, la poartă, aruncă o lu- 
mină ştearsă peste bâltoaca ce se aşternii, într'o 
clipă, în mijlocul grădinuţei. Se făcu rece de 
tot. Actorii se îmbrăcară cu hainele lor. Apoi 
se adunară pe scenă, împrejurul maestrului, 
care stă abătut, cu jobenul în cap, cu gule- 
rul ridicat, fără să poată spune un cuvânt, 
uitându-se ţintă înaintea lui. 

Cu o mişcare vie subreta îmbrânei pe in- 
trigamt: 

— Fugi, că eşti de „mauvais augure“. 

Și alergâ lângă june. 

Deodată vântul se încuibâ în scenă. O cu- 
lisă căzu. Lămpile filară; casierul alergå și 
stinse pe cele de lângă pânze, să nu se aprindă, 
baraca. Nimeni nu ştiă ce trebuea să facă. 
Aveau să stea aici pănă ce trecea ploaia? 
A doua zi plecau? Nu îndrăzneau nici unul 
să întrebe. Maestrul eră în drept să hotă- 
rască. Se uitau la el, aşteptându-i cuvântul. 


ÎN TURNEU 197 


Dar, lipsit de orice cunoștință a împreju- 
rărilor par'că, maestrul îşi scoase jobenul, își 
purtă mâna, în neștire, peste frunte, își ri- 
dicâ părul în sus, apoi, ea şi când nimic alta 
nu așteptase, răsuflă adânc: 

— Uf! bine că s'a mai răcorit! 


Când se treziră, în zorii zilei, amândoi, la 
han, și după ce plătiră un frane și douăzeci, 
pentru că dormiseră acolo, femeea Safta, 
nevasta lui Neculai Lăptue, se căută prin 
buzunarele fustei. După ce şi le întoarse pe 
dos, căzu dintr'unul cinei parale. Atâta; nu 
mai aveau nimic. Veniseră cu o zi înainte, 
vânduseră două perechi de gâște, şi în loc 
sâ se întoarcă acasă, în Popri- 
ceni, ici, o palmă de loc, rămă- 
seseră în târg să beie la han. 

Femeea se uitâ la cel de cinci 
parale, îl întoarse pe faţă, pe dos, 
apoi îl arătă lui bărbatu-său : 


PUNGA 199 


— Merge? 

Neculai Lăptuc îl învârti și el, îl puse 
în zare să se uite de departe, ca şi când ar 
fi vrut să-l vadă dacă-i străveziu, apoi îşi 
trecu degetul pe supt nas, și răspunse: 

— Pe dracu! 

Femeea i-l smunei răstindu-se la el: 

— Tu l-ai luat, prostule! 

— Ba tu! 

„— Așa să trăiești!,.. Haidem! 

Și porniră. 

Afară începuse iar să fulguie. Nevasta își 
trase bine barijul peste urechi; — erà o femee 
înnaltă, ciolănoasă, largă în spate; şi cum vån- 
tul îi flutură fustele, i se vedeau pulpele 
subțiri, în ciorapii albi de lână, băţoase, ca 
niște catalige, de care se părea că adevăra- 
tele ei picioare se legau mai sus. Mergea cu 
paşi mari, cam şonțâș, ca și cum vroia, mereu 
să cârmească. 

Bărbatul, un prichindel, cu pieptul lipit 
de spate parcă, se ţinea pe urma ei, gâ- 
fâind; în cap avea o pălărie grozav de mare, 
cu un fund cât un ceaun, care par'că-l apă- 
sase pe om în jos, de-i intrase picioarele în 
pântece. Mai mult sărea, ca un purice, de- 


200 EM. GÂRLEANU 


cât mergea; dă din mâini și se uită spre 
partea în care nevastă-sa se ţinea puţin pe 
o coastă, ca şi când îi eră frică să nu se în- 
toarcă - să-l înhaţe. 

Aproape de barieră, femeea se opri din- 
trodată: 

— S'o luăm pin grădina poblice; sărim 
gardul, şi tăiem drumul deadreptul; ce so 
mai încunjurăm ! 

— Mă aburei? întrebâ sfios ţăranul. 

Și femeea-i răspunse: 

— Te-oi aburcă, stârehitură! 

Deschiseră, încet, portiţa şi intrară în gră- 
dina publică. 

Ninsoarea cădea înceată, fâşiind, printre 
ramurile copacilor, şi se aşeză, uşoară, ca un puf. 

Ţăranii o luară pe aleia cea mare, apoi 
făcură la stânga. Femeea mergea drept înainte 
când bărbatu-său îi strigă din urmă: 

— Fa Safto, să cotim, că ajungem toc- 
mai bine la capul dealului, și-i drumul mai 
neted pe ici. 

Țăvanea, stete puţin pe gânduri, apoi pe 
semne că-și făcu şi dânsa aceiaș socoteală, 
că o luă repede la dreapta: ea înainte, băr- 
batu-său în urmă. Făcură câţiva paşi, şi, 


PUNGA 201 


Neculai Lăptuc, cum se uită în pământ ca 
şi când numără urmele neveste-sii, mai că, 
eră să se isbească de dânsa, așă de scurt se 
oprise aceasta: drept în faţa lor, un gardist 
stă plecat şi se uită deasupra unei bănci, pe 
care un om părea că doarme. Gardistul în- 
toarse capul, îi zări, și-i chemâ: 

— la veniţi aici! 

Cei doi ţărani se apropiară sfioşi. Dacă le-a 
fi ghicit gândul că voiau să sară zăplazul? 

Gardistul spuse bucuros: 

— Bine c'aţi venit, ia staţi colea, pănă m'oiu 
întoarce eu, să nu deie vrun câne. Mă duc 
să dau de veste, ici la poliţie; într'o jumă- 
tate de ceas sunt înapoi... acuma l-am gä- 
sit şi eu! 

Și arătă spre cel ce părea că doarme pe 
bancă. Apoi gardistul o luă la fugă. 

Femeea se apropiâ să se uite; bărbatul 
nu-și dăduse încă bine seama ce eră; stătea, 
mai la o parte. 

Femeea se mai uită puţin, pe urmă în- 
toarse capul spre bărbatu-său: 

— lacă, tontule, dacă m'am luat după 
tine! Stăi acuma şi păzeşte mortul. 

Lăptue veni și dânsul mai aproape, ui- 


202 EM. GÂRLEANU 


tându-se la nevastă-sa, gata să primească 
vreo câţiva pumni, pe dreptul; se gândea el 
că altă dată îi luase și de geaba. Dar femeea 
îl lăsă în pace, și cătă, întins la mort, vrând 
să știe, ca toate femeile, ce și cum. Apoi 
spuse, ca şi cum şi-ar fi vorbit singură: 

— S'o omorât; uite chistolul ici, lângă 
dânsul. 

Și iar își luă de seamă: 

—- PD'apoi ce sunt eu să-l păzese! Haidem! 

Dar bărbatu-său nu vroi; răspunse cam cu 
jumătate de gură: 

— Dacă ne-o spus gvardistul, să stăm, 
trebue să stăm. 

Femeea îi aruncâ o privire furioasă, gi'n 
urmă se plecă să privească iar la cel de pe 
bancă. De mort nu îi eră ei frică, — la câte 
priveghiuri nu stătuse dânsa, pe câţi nu în- 
gropase! E-hei! că mai mult din asta trăiă. 
Dar revolverul o umpleă de groază, și par”eă; 
și bărbatu-său, care nu pusese în viaţa lui 
mâna pe puşcă, — la oaste nu-l luase, — şi 
dânsul simţi un fior, prin şira spinării, așă 
ca un bulgăraş de gheaţă ce-i lunecă pe piele, 
când se uită la ţeava lucioasă, 

Împuşeatul rămăsese pe-o coastă; din mâna, 


PUNGA 203 


dreaptă, sgârcită, revolverul căzuse pe bancă, 
Mâna stângă nu j se vedeà de supt palton. 
Erà bine îmbrăcat; căciula de astrahan atrase 
îndată privirile ţăranului: 

— Halal căciulă! 

Femeea nu răspunse; dânsa nu găsea ce 
căută: 

— Unde s'o poenit oare? nu se vede nici 
un chic de sânge. Par'că doarme. Vezi-l? Nici 
un chic de sânge. 

Dânsa, își aduse aminte că văzuse odată 
pe notar cum trăgeă cu „chistolul“; o săp- 
tămână de zile nu-i ieşise atunci din minte 
bucăţelile cele cu care poţi omorâ chiar vita 
că-i vită; și începu din nou să vorbească lui 
bărbatu-său: 

— Și doar plumbul îi mare, trebue să-l 
fi potrocolit rău. Ai văzut cele cu care dă- 
dea, notarul?. . Doamne iartă-mă,. .. erau câtu-i 
ghinda. 

Și în minte parcă i se înţepeni gândul 
acesta: să vadă unde se lovise. Cu ochii la 
revolver, să nu cumva să-l atingă, luă mor- 
tul binișor de umăr, și-l întoarse. Atunci 
trupul ţeapăn se rostopoli repede pe spate. 
Pulpana paltonului se desfäcù peste marginea 
băneei, şi pe partea stângă a surtucului se 


204 EM. GÂRLEANU 


vâzu pata de sânge cum se lăţise, peste 
tot. 

Când se rostopoli mortul, țăranii rămaseră, 
o clipă împietriţi de frică, amândoi cu ochii 
la revolver, dar arma nu se mișcase din loc. 
Atunci femeea se linişti și spuse: 

— În inimă și-o tras! 

Bărbatul îi bănui: 

— De ce l-ai întors, fa! Ce-o să zică gvar- 
distul? 

Dar în aceiaş vreme se auzi parcă un 
fâsâit, un vuiet ciudat, par'că se mișease cevă, 
lângă mort, și căzu apoi în stratul subţire de 
omăt de pe jos. 

Țăranii priviră şi rămaseră încremeniţi. Din 
buzunarul mortului lunecase o pungă de piele, 
neagră, o pungă umflată, doldora. 

După-ce le trecu mirarea, ei uitară de mort; 
Lăptue se făcu puţin mai mititel, lăsându-se 
pe vine, femeea se lăsă şi ea, ca și când se 
scoborâse de pe eatalige, şi cu ochii mari, 
ţinându-și răsuflarea, se uitară la pungă. 

Cum stăteau așă, grămădiţi, ţăranul ridicâ o- 
chii şi întâlni pe ai nevestei. O lumină de înţele- 
gere stieli în privirea lor; de când erau împreună 
nu se înţeleseseră aşă dintr'odată, fără nici un 


PUNGA 205 


cuvânt, ea acuma, apoi, îndată, ca şi acum 
sar fi ferit unul de altul, şi de mort, femeia 
întoarse capul şi se uitâ spre cel împuşcat, 
țăranul privi spre copaci, ca să nu-i vadă nici 
pe unul nici pe celalalt, întinse mâna, luă punga, 
şi o vârâ repede în carâmbul cismei. Apoi se scu- 
lară dintr'odată amândoi, ca pe teluri, femeea, 
par'că mai lungă decât eră — şi priviră îngrijaţi 
în toate părţile; bărbatul dete cu piciorul peste 
urma, mică, pătrată, ce lăsase punga în omăt, 
iar nevasta, ridicâ pulpana paltonului la loc, şi 
întoarse mortul pe-o coastă, cum fusese. 'Țăra- 
nul iar privi spre partea de unde avea să vie 
vardistul şi nevăzând pe nimeni, vârâ mâna, 
în carâmb şi îndesâ, mai în jos, punga, căci 
îi apăsă pulpa. 

Dar par'că îi apucară frica să mai steie 
singuri, cu mortul, în tăcerea ceia. Țăranul în- 
cepù să vorbească: 

— Halal căciulă... şi ce straie! 

Și-atunei simţi cevă cald şi tare lângă pi- 
cior, şi parcă ar fi vrut să zică: „și ce pungă!“ 

Dar adăogă altceva: 

— i el se omoară! Ca şi băietul lui Du- 
mitrache Strâmbu; da să zici că celuia i s'o 
slobozit puşea singură’n chept! 

Vorbele însă nu-i mai veneau: n'avea ce 


206 EM. GÂRLEANU 


mai spune. Iar îi cuprinse o grijă mare, se traseră 
amândoi de-oparte,, unul lângă altul. Lăptue 
înnădușit, ca după cine ştie ce drum. Femeea 
se gândea... Dacă i-o dă în cap gardistului 
să-i caute? Dacă dânsul umblase mai dinainte 
prin buzunarele împuşeatului, şi ştia ce are; 
şi-i lua acuma din scurt! 

— Ha? 

Făcu speriat, Lăptuc, ca și când îl întrebase 
ceva nevastă-sa ! 

Femeea nu-i răspunse, întoarse capul în 
toate părţile, apoi se duse și mai bătători 
cu mâna omătul. 

De abia se ridicâ, şi auzi un tropot. Venea 
gardistul, în fugă, cum se dusese. "Ţăranii 
se'nfiorară, dar gardistul le vorbi bucuros ca 
şi adineoare când fi rugase să păzească mortul: 

— Ei brava vouă! Mulţumesc! De-acu ră- 
mân eu cu dânsul, că aista-i domnul Bucur 
Colţescu, profesor la gimnaz. Dragostea tre- 
bue să-l fi dat gata săracul! 

Dânşii mai steteră o clipă locului; nu le 
veneă să creadă că puteau plecă; apoi, ca 
și când i-ar fi şfichiuit cineva dela spate, 
ziseră : 

— S'auzini de ghine! 


PUNGA 207 


Și-o luară repede la picior. 

Când ajunseră în fundul grădinei, Lăptue 
se căţără pe gard, nevastă-sa îl apucă de 
de mijloc, apoi de tălpile cizmelor, și-l aruncă 
dincolo; în urmă dînsa parcă păși gardul, şi 
o luară gâfâind, la deal, printre spini, uitân- 
du-se din când în când în urmă. 

Fulgii ce aşterneau moleomi, cernuți de 
sus. Pe umerii femeei ninsoarea se strânsese 
în două grămăjioare, iar pălăria bărbatului 
se făcuse albă. Ţăranii mergeau, mergeau 
mereu, fără să simtă că-s obosiţi. Deodată 
se ridică în fața lor cumpăna unei făntâni, 
singuratică, în tot cuprinsul câmpului. Când 
ajunseră în dreptul ei se opriră. Erau departe 
de târg, încă o postaţă, şi-ajungeau satul. Și 
cum se opriră parcă li se tăiaseră picioarele. 
Se așezară pe ghizdele, unul de oparte, celă- 
lalt de alta, și răsuflară ușuraţi. 

Täranul zise: 

— Vezi, fa, dacă no luai pe unde ţi-am 
zis eu, îţi mergeă în săc. 

Femeia nu-i răspunse. 

Apoi se ridicară deodată ca și cum şi-amin- 
tirä de ceva, şi o porniră din nou, puţin mai 
încet: ea înainte, el în urmă, Femeea simţeă 


208 EM. GÂRLEANU 


o bucurie caldă, care i se împrăştiă în tot 
trupul, și gândea... O pungă cu bani, pe 
„vremea asta, când nici tu pară, nici tu lemme, 
nici tu mălai, nimic n'aveau! Dacă n'o lua 
ei, ar fi luat-o gardistul. Ce? cu banii Năs- 
tăsoaei, căreia îi ţinuse lumânarea, nu se în- 
tâimplase tot astfel?: ea-i lăsase şi notarul îi 
păpase. D'apoi zău! Doar nu mai eră proastă... 
Și cum gândea așă, parcă i se şterse de- 
odată amiutirea, întregei întâmplări: nu mai 
vedeă, nici banca, nici mortul: i se păreă că 
bauii aceștia i se cuveneau, ba mai mult că 
erau ai ei. Atunci îşi aminti şi de bărbatu-său, 
şi-i fù ciudă că de pe urma lui oarecum se 
căpătuise cu parale. Apoi se uitâ înapoi, ca 
şi cum îi eră frică să nu-l piardă. Bărbatul 
veneă în urmă, bălăbănind din mâni; şi femeea 
se linişti. 

Lăptue gândeă şi el, şi el simţei ceva cald 
într'ânsul, ceva care-l necăjes, și-i plăceă că-l 
necăjeşte; fără să vreie începu să râdă sin- 
gur, înfundat, dete drumul unui hohot, şi 
îşi şterse, mulțumit, nasul cu degetul. Femeea, 
întoarse capul iar, se priviră unul pe altul, şi, 
ca şi-atunei când se 'nţeleseseră în faţa pungei, 
îşi ghiciră şi acuma, dintr'o dată, gândul, 


PUNGA 209 


pentru a, doua, oară într'atâta amar de vreme. 
Și 'ncepură să râdă împreună; râdeau amândoi, 
de-o bucurie ascunsă, mare, care le gâdileă 
sufletele. . . 

Când zăriră şuviţele de fum pe hornu- 
rile bordeilor din Popriceni, începură să pă- 
şească mai repede. Se grăbeau pe măsură ce 
se apropiau, se grăbeau, nerăbdători. Uliţa 
satului eră pustie; câţiva băeţi, într'o hudi- 
cioară, se băteau cu omăt, încolo nimeni. A 
doua, a treia casă după biserică eră a lor. 
Lăptuc deschise poarta, iar femeea trase cu 
coada ochiului spre vecin: la a Dumitroaei 
nu eră nimeni prin ogradă, — cu atât mai 
bine. Apoi se suiră pe prispă, iar se uitară 
în toate părţile, şi femeea întinse mâna, de 
luă, din stuhul streșinei, din locul ştiut, cheia 
uşei; — o puneà acolo ca să n'o mai piardă, 
cum păţise în vreo două rânduri; apoi tro- 
păiră, să se scuture de ninsoare, și Lăptue 
întoarse cu amândouă mânile cheia în broasca 
stricată. Intrară. Din tindă, trecură înti”o odaie 
sărăcăcioasă, cu'un pat de scânduri, acoperit 
de un lăvicer, o masă joasă, asvârlită într'un 
colţ, o ladă fără capac, şi un Jâlţ cu telurile 
scoase, căpătat de mult, dela un boer. 

15609 14 


210 EM. GÂRLEANU 


Dintru'ntăi se oprită în mijlocul odăii; apoi 
femeea, își aduse aminte, se întoarse repede şi 
zăvori uşa tindei. Pe urmă veni iar în odaie, 
"își smulse barizul, luă o pernă, și se repezi de 
înfundâ ochiul de geam, lat cât palma. Băr- 
batul îşi scuturâ pălăria, apoi rămaseră o 
clipă aşă unul în faţa celuilalt. 

Femeea, îi spuse, gâfăind: 

— Dă-mi punga s'o degärt. 

Tăranul elipi repede din ochi: 

— Ti-oi da-o; stăi, că mi-s îngheţate de- 
getele. 

Dar femeea se apropiă cu mâna întinsă, 
şi se răsti: 

— Dă-mi punga! 

Țăranul iar clipi din ochi, apoi parcă se 
proţăpi în picioare. Adecă de ce s'o deşarte 
dânsa? Ce, nu tot el a făcut ca s'o găsească? 
Și pentru întăiaş dată el simţi că îndrăsnește 
ceva în faţa femeei lui. Banii care-i ardeau 
pulpa parcă îi trimeteau, de acolo, o învio- 
rare în tot trupul. La ce i-ar da-o! Răs- 
punse dârz: 

— Eu am luat-o de jos, eu am so caut. 

La rândul ei femeia îl privi şi i se părea 


PUNGA 211 


că niciodată nu-l urise mai mult. Se repezi 
ca sărită din minți: 

— Seoate-o din cizmăt 

Apoi îi dete un pumn şi întinse mâna spre 
picior. 

Omul, care-i suferise de atâta amar de vreme, 
pumnii şi palmele, ca un câne, simţi în sufletul 
lui o furie grozavă, şi cum femeea se plecase să-i 
prindă piciorul, el o cuprinse cu braţele pe după 
mijloc, şi eu pieptul strâns de braţele ei, vroi s'o 
răstoarne, s'o calce în picioare. Dar femeia 
se zvâreoli o clipă, îl ridicâ în cârcă, și se seutu- 
ră de dânsul, cum fac dulăii când sar pe dânşii ja- 
vrele, şi iar căutâ să-i prindă cizma. Atunci 
bărbatul se văzu, o clipă, învins, se plecâ, 
vârâ, repede, mâna în carâmb, și scoase 
punga, ţinând-o cu degetele încleștate. Femeia 
îi apucâ pumnul în mânile ei osoase, şi, căl- 
cându-se cu picioarele, gâfâind, cu ochii hol- 
baţi, strângeau punga, prin pielea căreia li 
se părea că simt zimţii banilor, de aur poate. 
Lui Lăptue îi slăbeau degetele supt ghiarele ne- 
vestei, şi cu o încordare desnădăjduită el își trase 
mâna, se făcu mititel, îşi alipi braţele ghem 
la piept, izbi în pântecele femeii cu capul, şi 
o dete tăvălucul, pe pat. „Atunei dânsa, nebună 


212 EM. GÂRLEANU 


de furie, își desfăci mânile ca două aripi 
de vultan, şi începi să lovească pe bărbatu-său, 
peste față şi n cap. Acesta simţi că nu mai 
încăpea, împotrivire, ameţise, de abia îngăimâ: 

— 'Ţi-o dau, Ți-o dau, fa fumee! 

Atunci nevastă-sa se opri; el îi întinse punga, 
ea o luă, pe urmă se aşezară amândoi pe mar- 
ginea patului, gâfâind, miraţi: femeea de în- 
drăzneala bărbatu-său, el de puterea lui. Vra 
să zică puteă, să o înfrunte! Și întoarseră amân- 
doi capetele, se uitară unul la altul, parcă 
nu se cunoscuseră niciodată. 

F'emeea se trase în fundul patului, întinse må- 
nile, vroi să deschidă punga, dar deodată răsu- 
nară câteva, lovituri în ușă, şi-un glas: 

— Taică Lăptuce! 

Femeea se zăpăci, se culcâ repede pe pat, 
şi puse punga, supt dânsa, neștind unde să o as- 
cundă în pripă; zise bărbatu-său: 

—- Spune-i că mor de durere de șăle.. .Ne-o 
chemă la desghiocat păpuşoii. 

Lăptue eși în tindă, trase zăvorul, şi femeea 
ascultă din casă. 

— Săr' mâna, părinte. 

— Bine v'am găsit taică. Haide şi mi-i ajută 
să vâr o balercă de vin în beciu. 


PUNGA 213 


Tăranul tăcu puţin, parcă să 'şi aducă a- 
minte de ce'i spusese nevastă-sa. Apoi răspunse: 

— Oiu veni sfinţia ta, da mai târzior, că 
moare nevasta de şăle. 

— Aşa, bine, taică; te-aştept. 

Și preotul pleacă. 

Lăptue trase iar zăvorul, veni, desfăeu puţin 
perna să vadă de-a eşit preotul din ogradă, 
pe urmă se cocoţă și dânsul pe pat. Femeia 
se ridicase, bătători bine lăvicerul, apoi, uitân- 
du-se amândoi cu ochii holbaţi la pungă, și 
ţinându-şi răsuflarea, femeia o deschise şi-o 
răsturnă deodată. Atunci se auzi un sunet sec, 
şi pe lăvicer se împrăştiară patru cartuşe de 
revolver. 

Țărani făcură numai atât: „Hti!“ ca şi cum 
își muşeaseră limba, și rămaseră împietriţi, gal- 
beni ca moartea, uitându-se cu ochi rătăciţi la 
cele patru cartușe, cu vârfurile roșii, ca muiate 
în sânge. 

Vra să zică pentru bucăţelile acestea aler- 
gaseră, se bătuseră, gata să se zugrume! Pe 
aceste le purtase el în cizină, pe aceste le 
strânseseră în pumni, fără să ştie că dintr'o 
clipă în alta dânsele îi putea sfărmă. Se 
jucaseră cu moartea și ei credeau că ţin în 


214 EM. GÂRLEANU 


mânile lor o avere! Şi deodată amintirea, 
mortului le trecu prin trup ca un fior. 

„După clipa aceasta de mirare li se scoborâ, 
în suflet o desnădejde fără de margeni. Aşa le 
eră scris, pe semne, să trăiască și de acum 
înainte calici. Amândoi simțeau un gol așa 
de mare în sufletul lor, că par'că le scoseseră 
cineva inimile din ei. 

Dar, repede, un alt gând, un gând tot atât 
de grozav pentru dânșii li se ţântui în minte: 
ce aveau să facă acum cu cartuşele? Și nu 
îndrăzneau să se miște, să întindă mâna, ca 
nu cumva bucăţelele să ieie foc, să-i omoare 
dintr'odată. 

Întrun târziu țăranul ridică, în sus capul 
şi întâlni privirea femeii; apoi o întrebâ, 
printr'un singur sunet care-i arătă toată spaima, 
şi care de abea îi eși din fundul gurii: 

— Ha? 

Femeia înţelese. Dar şi dânsa se gândea la 
acelaş lucru, și încă nu-și putea dă seama, 
lămurit, ce puteau să facă. larăş rămaseră 
tăcuţi, buimăciţi. Apoi parcă le mai veni 
sufletul la loc. Femeia judecâ: le isbiseră ei 
atâta şi nu luaseră foc, n'or luă ele tocmai 
acuma când trebuiă să le arunce. Bărbatul 


PUNGA 215 


iar ridic, în sus capul, şi iar făcu din fundul 
gurii: 

— Ha? 

Atunci femeia ingăimâ.: 

— Dacă le-om dă peste gard, la a Dumi- 
troaei, în spinărişu” cela! 

Țăranul nu răspunse. Femeea se răsgândi: 

— Nu, că le-o găsi plodurile. Și-or luă, 
foc lângă casa noastră. 

Lăptue se mai învioră, își trecu încet 
degetul pe supt nas, şi-şi dădu părerea: 

— Mai ghine în fântână, 

— 'Tontule! să se lovească de chietre! 

Și iaraș se uitară la ele şi iară le trecù 
un fior prin spate. Atunci nevasta se înfuriâ;: 

— Fă ce ştii, stârchitură; că tu le-ai 
găsit ! 

Lăptuc simţi că atâta vreme cât or fi 
bucăţelele cele între dânşii, e la adăpost; 
rânji parcă: 

— Fă tu ce ştii, zăludo, că tu ai deschis 
punga! 

Dar amândoi înțeleseră că trebuiau să scape 
de ele, cu orce preţ. O lăsară mai domol. 
Femeia fäcù un plan: 

— laca ce-i; mergem și le dăm în râpa 


216 EM. GÂRLEANU 


Purluiesei. Punga o svâzlim în vatră, Și când 
om face focul arde. 

Pe urmă ca să dea suflet bărbatu-săii, 
întinse mâna, și, cu două degete, ca și cum 
îi era teamă să nu se frigă, luă un cartuș. 

— acea, ie-le aşa. 

Țăranul se uită, dădu din cap, şi întrebă, 
cu glasul pe jumătate: 

— Şi cum să le ducem? 

Femeea se gândi, şi-i răspunse: 

— Pune-le binișor, pe câte unul, în chimir, 
şi-om merge. 

Țăranul le luă uşor, le puse pe câte unul 
în chimir, cu vârful în jos, apoi se sculă 
încet, ca şi cum avea în sân ouă. Femeia 
aruncă, punga în cenușă, în vatră, apoi eșşiră, 
încuiară, și puseră cheia la locul ei, în 
streșină. 

Dar, cum treceau prin faţa bisericei, le eșiră 
înainte, bucuros, popa: 

— Ei! bine că venişi, taică. Haidem să 
scoborâm polobocelul. 

Lăptuc uitase de popă ca de moarte; se'ngăl- 
beni, Dar n'aveă ce face; ce eră să spuie? Se 
scărpină în cap, și porni cu femeia după 
preot. În fața beciului, unde erà balerea, 


PUNGA 217 


femeia își suflecâ, mânecile să ajute şi ea, dar 
preotul o goni: 

— la lasă, lasă pe bărbat, că no fi el 
aşă de bicisnie cum îl crezi. 

Și apucă, de-un capăt, iar ţăranul se'nțepeni 
în picioare, sendoi ca un are, doar nu so 
atinge cu chimirul de balereă. Simţia că bu- 
cățelile mici de plumb îl ard. Șin vreme ce 
se opintea, îl năcăjea un gând rău, ce-i in- 
trase în creer ca un cuiu: din clipă în clipă 
aşteptă par'că să-l sfărâme în mii de bucăţi. 
Când ajunse în gârliciul beciului, se rezimâ, 
de părete, gata să leşine. Nădușelile îi curgeau 
potop de supt pălăria mare care-i strângea 
capul ca un cere de fier. Preotul luă o uleică 
de pe o policioară, bătută în păretele de lut, 
o puse la canea, apoi îi dădu să beie: 

— Dă-o peste cap! ... Aşi! 

Vinul par'că-i mai dete putere... 

Când se văzu iar pe drum, în urma ne- 
vestii, Lăptue își scoase pălăria; mergea cu 
capul gol, şi din când în când își ștergea 
sudoarea cu dosul mânei, apoi o asvârlea jos. 

Pe marginea prăpastiei se opriră. 

Femeea îl sfătui: 

— Svârle câte unul. 


218 EM. GÂRLEANU 


Țăranul se uit în râpă, o văzu plină de 
bolovani, și se'nfricoşâ.: 

— Bun cap mai ai! da dacă sor lovi de 
chetri? 

Atunci femeia gândi ce se gândi, se plecâ, 
își ridicâ o fustă, apoi alta, și rupse din poa- 
lele cămășii, de jur împrejur, o fâşie lungă; 
pe aceasta o destrămă cu dinții, în patru bu- 
căţi, şi se răsti: 

—— Hai, scoate unul! 

Țăranul vâră două degete în chimir şi trase 
încet, încetișor, un cartuș. 

Femeea îi întinse o bucăţică din pânza ruptă: 

— Na, învăleşte-l şi-l asvârle. 

Lăptue înfășurâ uşor cartușul şi-i dete 
drumul. Apoi stătu o clipă că şi când ar 
fi aşteptat detunetul. Când văzu cu nu se în- 
tâmplă nimic, prinse inimă şi scoase pe al do- 
ilea. 

După ce le aruncâ pe toate. țăranul răsuflă, 
ușurat, și căzu, sleit de oboseală, pe un bolovan 
mare, ce eră parcă întradins pus acolo pen- 
tru el. Nevasta, lui se așeză de ceialaltă parte, 
şi rămaseră tăcuţi, spate la spate. 

Acuma erau iar ei: femeea simțea că nu 
mai are nici o nădejde în suflet. ca și mai 


PUNGA 219 


înainte; bărbatul înţelese că i se dusese puterea 
de adineoare, când se luptase cu nevasta, lui. 
Din pulpă nu i se mai ridică înviorarea ceea 
caldă; şi când auzi glasul femeei, tresări. ÎL 
ocărà : 

— lacă, ţi-ai văzut scofala, cu ochii, stîr-, 
chitură?... Hai, pornește! 

Și porniră... 

Dar în capul lui Lăptue încolţi iar un 
gând... un gând care-l muncea de cum se 
seulase de pe bolovan. Și cu toată frica de 
nevâstă-sa, strigâ : 

— Fa, Safto! 

Femeea se întoarse. 

— Fa, eu cred că'n pungă | 
tot bani o fost, da i-o schim- y= 
bat în plunghi necuratul. | 

Atunci, cum bărbatu-său 
sta drept în fața ei, cu ca- 
pul pe spate, femeea se 
plecă puţin, şi-l stupi drept 
între ochi. 

Şi porniră: ea înainte, el 
în urmă, cum făceau de douăzeci de ani 
în şir. 


CUPRINSUL 


Întrio noapte de Mai... ........ 
O licitaţie... . cc cc... 
Cearta: o aci ate e a e nd ea 
Întrun an.. o cc... 
În ajunul Crăciunului. . s aa‘ a’ 
Ochik e siana aaa ee le d e a a 
Întârziatul ca... 
Un om dezahăr .. .. aa aaa 
Om milostiv.. cc... 
Furnica.. o „8 oa aa e ARC, aaa A 


Bolnavii . o . e... | 
În „Turneu“. ....... TE se 
Punga n. koag ce ee a e A OAE E car ai e