Nicu Gane — Incercari literare (1873)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books 


https://books.google.com 


T me. —— - 


n) 


D 
o 


=> 
oe . 
+ 

za 

y 

at 

+ 

» S 
= 

> 


> s% - 
oe l 


Pa la. Oz 


HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Bou ght withtheincome of 


THE RELEER PUND 


Bequeathed in Memory of 
JASPER NEWTON KELLER 
Betty Scott HENSHAW KELLER 
MARIAN MANDELL KELLER 
RALPH HENSHAW KELLER 
CARL TILDEN KELLER 


A O os 
A YF ir ` ms x Ma AOS Y 


` 
$ 
L 
{ 


aa Ta PAPP pe is en ge A rr 


SC ee 


Pade INI e 
ONOAREA O AAN ALAA NN D ON SA na 
L, 


y 


INCERCÁRI LITERARE 


DEE a ee 


~ 


de 


ANNAAS a 


NICOLAE GANE. 


A i i + 


DOMNITA RUXADRA. 
FLUERUL LUI STEFAN. 
PEATRA LUI OSMAN. 
COMOARA DE PF RARAU. 
PRIVIGHITOAREA SOCOLEI. 
MARTISOR. 
PORSII, 


- 


AD A a aE 


— ye! deto- 


ba Ne a RR er gs RUP UA OR RR ig RI PA 


TAM NEN NOAA a n NANUN AINA ON Lt 


LASSI. 
TIPOGRAFIA NAȚIONALĂ. 


1873. ; 


e 
XOLA IO pr jo OL PPP LS LLL IS PLP SS EAST, O dae 


Ne». TA WT 


a A Si 


in 


INCERCĂRI LITERARE 


de 


NICOLAE GANE. 


DOMNIȚA RUXADRA. 
FLUERUL LUI STEFAN. 
PEATRA LUI OSMAN. 
COMOARA DE PE RARĂU. 
PRIVIGHITOAREA SOCOLEI. 
MARTISOR. 

POESII. 


ne te + ee eee > ee m— 


—— 


29 pg te 


IASSÍ 
TIPOGRAFIA NAȚIONALĂ. 


1873, 


e i 7 
oO l 


DOMNITA RUXANDRA 
NOVELA ISTORICA. 


Era in séptémina patimelor. Soarele apu- 
sese, și umbrele nopţii se intindeau asupra 
“Iașului. Numai virful Hlincei și a Cetáfuci stră- 
luceau ăncă de cele din urmă raze murinde ale 
asfintitului. Clopotul din turnul Trei-Erarchilor 
chema credincioşii la rugăciunea de noapte, 
umplénd aerul cu voacea sa de aramă. 

Un mare sgomot de cai și arme se auzea 
inspre Curtea Domnească, şi eată că pe por- 
tile cele mari ale Curţii deschise in doue la- 
turi, se vede inaintănd in sunetul trámbefelor 
și a tobelor, o ceată de călăreţi in fruntea 
căreia mergea la pas pe un cal alb asturcan 
Domnul Vasilie Lupul. El purta gujumană pe 
cap, pe umere o manta alba cu guler de sa- 
mur, in picioare ciubote lungi și la brău o 
sabie bătută in pietre scumpe.— Fruntea sa era 


4 


impresuratá de gánduri, aureolá obicinuită a 
Domnilor buni, cici Vasilie Lupul era dintre 
acei Domni rari care ureau birurile, iubeau 
dreptatea, şi erau totdeauna incinsi de grija 
țerei, aga zic chronicarii bétráni. 


Dupá dénsul veneau cálári in haine strálu- 
citoare visternicul Buhus, Savin hatmanul, vor- 
nicul Patrascu, spatarul Ciugolea, si alti multi 
boeri curteni, toţi réi la hartá si buni la sfa- 
turi. Apoi se vedea inaintánd o caretá mare, 
cu capul de zimbru zugrávit pe obloane, in- 
hamată la patru cai negri arăpești inláuntrul 
căreia, şedea la dreapta, Doamna ţerei, sofia lui 
Vasilie Lupul, şi la stinga Domnița Ruxandra 
fiica ei. 


Dacă in mersul alaiului toate capetele se 
descopereau si se plecau dinaintea mărirei lui 
Vasilie Lupul, gi mai adănc se plecau ele dinain- 
tea frumusetei Domniței Ruxandra, căci nicio- 
dată floare mai măndră, mai aleasă nu impo- 
dobi valea dunăreană. 


Ea era blondă ca un vis din zori de zică. 


Auriul părului, veselia zimbetului, dulceata 
ochilor, izvoreau din chipul ei ficioresc, in- 


d 


tocmai ca un riu de raze ce inconjură numai 
fruntea ăngerilor. 

Vestea despre frumuseta ei merse departe 
peste otarele ferei și multi magnați Poloni, 
Unguri, si Germani venirá la Curtea Moldovei 
spre a-i cere măna, ănsă nici unul nu avi fe- 
ricirea ‘să atragă privirile ei. 

Caréta cu Doamnele inainta incet spre Trei- 
Erarhi; in urma ei venea o ceată de oșteni 
călări, dorobanţi, panduri, plăeși călărași, din 
mijlocul cărora se inalța steagul ferei martur 
glorios de vetejiile lor. Toate ușile și feres- 
trele se deschideau inaintea alaiului domnesc 
şi de prin toate se intindeau covoare si se 
aruncau flori; 

Ajuns in curtea bisericei, Domnul descă- 
lecă, şi la ușă fù intămpinat de norod şi de Mi- 
tropolitul ferei cu crucea in măni. El sărută 
crucea, spuse norodului un cuvânt bun, apoi 
intră in biserică gi se asezá in strana dom- 
nească care era mai naltă decăt celelalte, lu- 
crată in săpături poleite si impodobită cu ar- 
mele ferei.—Doamna se puse din a dreapta 
lui, ear lăngă treptele stranei domnești stătea, 
in picioare domnita Ruxandra ca un ănger de 


6 


pazá cu u carte de rugáciuni in mani. Mitro- 
politul incepú slujba diviná, bolta Trei-Erar- 
chilor resuná de cántári,  fruntile credincioşilor 
erau plecate spre pámént, cănd deodată in- 
tocmai ca o nălucă venită nu se ştie cum si 
de unde, apărù inaintea Domniței Ruxandra 
un necunoscut care dăndu-i o ramură verde 
či zise: „Acela căruia cerul te-a menit, ifi 
„„hărăzeşte acest semn al iubirii sale si jură 
a te avè de sofie sau a muri! 

Domnița care luase instinctiv ramura. din 
mina străinului, crezù că aude resunănd in 
urechea ei glasul infricogat al destinului, si ri- 
dicănd un moment privirea pe necunoscuta 
figură, vězù sub genele-i posomorite scănteind 
mii de flacări pornite dintr’un suflet neimpácat.— 
Niciodată fulger din cer, n'a produs in lume 
mai multă sguduire, decăt acești ochi pe inima 
Domniței. In lumina lor intocmai ca in doue 


oglinzi, ea intrevézú soarta ei inlănțuită de a sa; 


i se piri că intreaga-i ființă contopitá cu a lui, 
se perde in intunerecul nemárginit. Ea simți 
ameteala ce simte porumbul cănd se vede ră- 


pit de vultur si purtat in ghiare deasupra 


prăpăstiilor. 


RLS site — eo 


7 


Acest om sămăna a fi insusi diavolul eşit 
din temeliile bisericei. Fruntea sa era incre- 
titi gi amerintitoare; nirile sale se băteau la 
fiecare resuflare; pe buzele sale era semnul 
cruzimei gi a indráznelei, dar ce avea el mai 
infricogat erau ochii sei intunecafi in fundul 
cărora părea că se luptă o furtună de patimi. 

Un fior treci prin inimile tuturor la vede- 
rea acestei arătări omeneşti. 

-Nimeni nu cutezá sá sufle. Numai Domnul 

păstrăndu-şi săngele rece ca in zilele de bă- 
tălie, porunci hatmanului să pue mina pe o- 
braznicul care indrăznise să se apropie de 
Domnița. 

In acelaş moment ánsé, intocmai ca scán- 
teca ce se pierde in vént, străinul dispárú.— 
Altarul, pridvorul, clopotnita furé cercetate; 
curtea bisericei, chiliile, pivnifile rescolite— 
Stráinul era negásit, nevăzut. — Femeile si 
copii inspámántafi iși făceau cruce scuipánd 
asupra diavolului, bétránii ziceau cá e semnul 
vre unei -ispite dumnezeesti, ostasii buimaci 
loveau cu sabia zidurile si páméntul care res- 
pundeau a desert, ear Domnul in mánie gráea 
hatmanului : 


— Tu hatmane Savin, şi tu visternice, si 
tu vornice, si voi tofi oameni de oaste si de 
muncă, marturi ati fost că in Vinerea sfăntă, 
in casa lui Dumnezeu gi in fata voastră un 
păgăn a cutezat să ridice ochii asupra fiicei 
mele, Indatá să se insire pe toate cărările 
dealungul, şi dealatul terei, cărduri de ar- 
casi si pușcași, de pedestri gi călări să-l caute 
si să mi-l aducă viu, sau mort. 

In zadar ănsă arcaşii și pugcagii călăreții 
si pedestrii insiraré drumurile, cutrieraré pă- 
durile, şesurile, munții si văile, păgănul nu 
lasase nici urmă după el. Toţi se intoarseră 
a casă incredintati că la inghitit pămăntul; 
numai povestea despre dénsul remase la ve- 
trele ostasilor. | 


IL 


Cine se záreste colo in depărtare calare pe 
un cal negru dar alb de spume tăind in doue 
apele Nistrului? Numai nárile calului se véd 
une ori de pintre valuri, ánsé pe nári el scoate 
suflet puternic care preface apa in stropi. 
Călărețul infipt pe sea se vede si el numai 
de la brău in sus; el ţine fréul cu mina si- 


9 


gură, si fruntea sa nu se amefeste de luciul 
amăgitor al undelor.—Eatá-1 ajuns dincolo pe 
mal; calul se scuturá de apă, ear cáláreful 
éi desmiardá coama. 

Nu era ánsé sfirsit periculul pentru călă- 
tor, cáci dincolo de Nistru se intindea si mai 
fioros pustiul ca o al doilea apă nesfirsitá, 
care la resărit se unea cu cerul. 

Călărețul ănsă, indriznet ca si cănd ar fi 
el stăpănul pustiului, luá gesul de-a curmezi- 
sul fără drum nici carare, şi mergea impro- 
tiva véntului care guera in urechile lui. 

Sosi noaptea care invéli páméntul cu man- 
- taoa sa cernitá, şi o tăcere adăncă se faci 
intrun intuneric si mai adănc. Nici o lumină, 
nici o şoaptă; numai scănteile ce eseau din 
copitele calului se vedeau din cănd in cănd, 
numai tropotul lui se auzea resunănd sec pe 
prunzis. 

Cerul era acoperit; ici colea cite o stea 
singuraticá se ivea la incheiturile nourilor si 
părea că intreabá sfiicioase pe călător unde merge; 
apoi uimită de sumetia lui si de tăcerea nopții 
işi ascundea earăşi fata sub umedu-i vél. 

Sosi miezul nopţii şi eată că de la un colţ 


10 

al pustiului despre apus se auzi un rácnet as- 
cuţit şi lung care se preumblă de-a lungul 
páméntului clocotind lugubru ca un duh de 
blástem, si nu bine apucase acest rácnet sá 
se stingá gi un al doilea gi mai ascufit si mai 
infiorător se auzi spre răsărit. 

S’ar fi zis că pustiul trezindu-se din somn 
se ingănă singur pe dénsul. 

Si un al treilea, si un al patrulea respun- 
seré in meazá-zi şi in mează-noapte pănă 
cănd aceste răcnete se impreunaré intr'un 
concert ingrozitor de care şi cerul şi pămăn- 
tul păreau inspăimăntați. 

Atunci cáláreful să opri un moment, des- 
călecâ, strinse chingile la şea, cercetă creme- 
nele la pistoale, incălecă si plecá earági ca 
véntul și caándgul. 

Mergea intocmai ca o fantasmă tăind in- 
tunericul, despicănd véntul, incrucisánd urle- 
tele, cănd deodată zări inaintea sa doue lu- 
mini afintite asupra lui ca ochii iadului și o 
duhoare fierbinte &i lovi obrazul. 

Calul sforăi din nări, dar nu dădă indărăpt; 
cáláreful scoase cu linişte un pistol de la brău 
si detuná intre cei doi cărbuni apringi. 


> — Age PE ca EN 


11 


Un gemet inádusit, o frămăntătură prin pie- 
tre si násip, un clánfánit de dinţi se auz si - 
apoi nu se mai auzi nimic. 

Atunci el infipse pintenii in coastele fugaru- 
lui care plecá ca săgeata sburănd peste di- 
hănii, ear acestea de căte ori in turbăciunea 
lor se prea apropiau de călăreț, intălneau 
gloantele lui şi copitele fugarului | 

Pănă 'n zioá se prelungi grozava luptă cu 
turma lupilor flămănzi ce goneau prada cu 
spume la gură, cănd in fine renunfána la bi- 
ruinfá, sá imprástiaré in nesfirşitul stepelor 
lăsănd in urmá-le un lung sir de cadavre. 

Áncá trei zile si ăncă trei nopți merse că- 
lăreţul pe sesuri intinse adápándu-gi calul la 
părăele ce izvoreau la mari distanțe de sub 
năsipuri, si hrănindu-l cu erburi de sub pietre; 
si in calea lui se călăuzea de paserile sbu- 
rătoare, de luceaférul zilei, de stelele de noapte, 
asculta paméntul, intreba vázduhul, si nici o- 
dată nu rătăcea. | 

In fine el ajunse la malul Donului pe sesul 
cáruea sá intindea o mare tabără de oșteni. 

Abie trecuse printre cele de’ntéi corturi si 
vestea despre sosirea lui se respándi pretutin- 


12 


dene. Toţi din toate părțile alergau inaintea lui 
dănd semne de cea mai mare bucurie. 

— Bine-ai venit Timuș, fiul lui Bogdan! 
strigară cu toţii. — Tu ne lipseai, si noi ră- 
tăceam ca turma fără călauz. 

— Călăuzul vostru este Dumnezeu, și eu as- 
cult porunca lui. 

— Si care este porunca lui? 


— Auzit-aţi voi de o ţară depărtată, tara — 


Moldovei cu fánafe inflorite, cu lanuri mari 
de păne, cu ape dulci, cu codri umbroşi? — 
Acolo trebue să mergem, să nuntim sau să 
resboim ! 

— Să mergem!... 

— Acolo este fiica Domnului, o frumusetá 
precum n'a inveselit ăncă pământul, n'a des- 
mierdat ăncă ochi omeneşti. Acea fiică imi 
trebue mie de soție şi vouă de stăpănă, 

— Să mergem! 

— Grijifi armele, inhamati caii, luați me- 
rinde, căci calea e lungă, dar resplata fru- 
moasá! Să luăm Domnița, sau ţara Moldovei! 

— Vom lua Domnița, strigaré cu toţii in- 
vértind ca nişte trestii sulifele intre degete, si 
dacă nu-ţi va ajunge vom lua şi fara Moldovei. 


— e E a aiI 


13 


Acest străin cu numele Timuș era şeful ca- 
zacilor. Inzestrat de un curaj neinvins, si 
stăpăn pe un popor aprig si iubitor de rez- 
boae el purta spaima, in terile vecine. Regele 
Poloniei de mai multe ori inchinase steagul 
dinaintea oardelor sale, plătindu-şi umilinţa cu 
taleri numeroşi, si Ruşii strimtorati in hota- 
rele lor, lásaré toate cámpiele Ucraniei, Cri- 
meei, Bugeagului in voea lui Timuș. 

Cazacii il ascultau ca pe un Dumnezeu;— 
și in adevăr că dintre toți el era cel mai bun 
călăreț, cel mai ghibaciu puscas, cel mai ascuţit 
la minte, si mai ofelit la inimă. Faima il bo- 
teză cu numele de viteaz. La voacea lui Ti- 
muş care resunâ ca tunetul in văile Donu- 
lui, oastea lui se pregăti de resboiu, şi inse- 
tată de aur şi de sănge, porni spre Moldova 
ca un roiu grozav de locuste. 


III. 


Dacă resăritul avea pe Timus de stăpăn, 
si apusul avea eroul seu, ánsé acesta se deo- 
- sebea de cel de'ntéi prin o figură gingasá de 
Fét-Frumos. El era Polon gi se numea Cori- 
but. Nobil, bogat, june si inflăcărat, el culese 


14 


multe isbănzi in cámpul resboaelor și mai 
multe in cámpul amorului. Si unele gi altele 
umpluré lumea cu numele lui. 

Lucruri mari se povesteau de dénsul. Se 
zicea, intre altele că el avea o pavézá fărme- 
cată priimită moştenire de la străbuni, că 
un ánger éi sfintise sabia, cá un drac era 
ascuns in calul seu şi că deaceea in bătălii 
plumbul si oţelul nu se lipeau de trupul lui; 
se mai zicea ca domnitele, crăiesele, si impé- 
ratesele cănd il vedeau nu-și puteau lua ochii 
de pe el, aşa era de frumos in hainele sale 
de oștean calare pe calul farmecat. 

Coribut auzise de Domnița Ruxandra şi ho- 
tari să o ceară de soție. Ansé el nu vroi să se 
arăte sub strălucirea numelui seu, sigur fiind 
de o prea ușoară izbandă; de aceea el luâ un 
nume străin, se imbrácá in haine simple de 
călător, şi sosi la curtea lui Vasilie Vodă 
amestecat in ceata unui Polon cu numele Ca- 
linowski care venea ca sol din partea regelui 
Poloniei . 

El vroea să invingă inima ficiorească a Dom- 
nitei numai prin puterea frumusetei și a amo- 
rului seu, 


16 


Domnita Ruxandra il văză, il deoseb! din- 
tre toţi, dar remase rece. 

Toata fiinfa ei era sdrurcinatá din zioa in 
care vézuse pe stráinul cu ramura verde. 

Vorbele amoroase a junelui Polon resunau 
gol in urechile ei, si ostenitá de a-l intálni 
mereu in cale-i, ea căuta chipuri de a-l in- 
cunjura. Intru una din zile ea ei zisc: 

— Cunosti pe Coribut? 

— Negreşit il cunose. 

— Si eu il cunose, adaose ea, Pam vč- 
zut, Pam gácit!... 

Coribut nu stiú ce sá respunză : tot singele 
či biciui fata. 

— Dar lam gácit, căci un suflet ales ca 
a lui nu se poate ascunde sub haine de rind. 

Coribut era gata sá se arunce la picioa- 
rele el. | 

— O Ce figură are el! Par'că-l věd si 
acuma dinaintea mea amerinfátor ca cerul in 
tunete . 

Coribut nu respunse nimic, un fior rece 
či cutremurá tot trupul. 

— Si cine putea să fie altul decăt Co- 
ribut străinul care mi-a dat ramura verde ? 


16 


— Ramura verde?... 

— Da! Ramura verde pe care o pástrez 
si acuma, căci nu ştiu cc mé face sá nu pot 
uita nici acuma spaima ce simfii in acel 
moment. 

La aceste cuvinte Coribut se simţi atins 
ca de fulger. El intelese că de acum inainte 
sa sfirgit cu amorul seu, si că din toate fe- 
ricirile ce visase, nu-i ramase nici macar 
dreptul de a spera. Dar mai crudă decăt 
insugi pierderea speranţei, era umilinţa de a 
vedè că rivalul seu purta in inchipuirea 
Domniței aureola numelui lui. 

Tot săngele strămoșilor sei se revoltă in el. 

— Ce feliu? unui necunoscut i-a fost de 
ajuns o clipă de intrevedere pentru ca să 
ripească inima Domniței, si eu Coribut, ade- 
văratul Coribut, găndea el, să mé văd după 
atăta timp de ședere la Curtea Moldovei res- 
pins cu insugi numele meu!. . 

De astă dată lovirea atinse direct măndria 
sa polonă. A fost un moment in care Coribut 
„era căt pe ce să se descopere ei, ănsă fă- 
cănd asuprá-si silinte, el se opri. 

— Si oare cu numele meu, işi zise el, 


17 


robit-au străinul pe Domnita, el care na spus 
din ce părinți gi țară este?... Nu!... Ce 
face numele cand il poartă un nevrednic? 
E ca haina frumoasa pe un trup urit. Dar 
eu cu un alt nume nu mai sunt nimic?... 
Nu mai sunt vrednic să sărut nici urmele pi- 
cioarelor unei femei ?.., Numele m'a făcut 
pe mine mare sau eu pe dénsul?... A! ori 
cine ar fiacest nou Coribut care sa furisat 
in inima Domnitei, jur pe umbra strámogilor 
mei, că-mi va plăti cu viata cutezanta de a se 
face de o potrivá cu mine. 

Din acea zi Coribut incetá de a mai vorbi 
Domniței cuvinte de amor, incredintat fiind că 
ea iubește pe un altul, ear Domnița mulţă- 
mită că a scapat de prigonirile lui, frămănta 
in mintea ei gănduri secrete ce nu mai avu- 
sese pănă atuncea şi care o duceau la melan- 
colie . 

A iubi era ceva necunoscut pentru dénsa ; 
singura idee o spária, si negregit cá trebue 
să fie spărioasă pentru o inimă ténéri, această 
simtire puternică care se anunță cu incepu- 
turile furtunei. 


- Zioa fugind de curtea Domnească unde era 
| 2 


Ld 


18 


prea mult vuet, ea rătăcea singuraticá in 
aleele intunecoase ale gridinei, si acolo asculta 
cu drag ciripitul páserilor ce se jucau prin 
crengi, urmărea sborul fiuturilor, privea cu 
„aţintire la verdeata erbei și cănd auzea vre 
un pas omenesc tresárea, ca şi cănd ar fi 
surprins-o săvirşind vre o faptă rea. 

Ea purta in inima ei o taină, o comoară 
ascunsă pe care n’ar fi destăinuit-o oamenilor 
cu prețul vietei, dar care era prè grea pen- 
tru a nu o spune véntului şi florilor. 

Noaptea pănă a nu adormi, ea cugeta la 
mii de lucruri fără şir, precum la stele, la 
resboaele părintelui ei, la furtunele de pe 
marea, la stafii și in fine la străinul cu ra- 
ramura verde. | 

Dar ce idee?,.. Un străin egit din fundul 
pămăntului cu o figură posomorită ca zilele 
inourate , putea să atingă inima de ánger a 
junei Domniţe ?... Nu)... Negresit nu!... 
Ea se inroşea numai găndind la una ca a- 
ceasta si de frică inchidea ochii spre a nu-l 
mai vedè. Dar...... cu ochii inchisi il 
vedea gi mai bine. Figura indărăpnică și nedes- 
partiță tovărăşiță a căpătăiului ei de noapte, 


19 


lua fel de fel de forme fantastice in inchipiu- . 
rea ei, pănă cănd ostenitá de a o alunga, 
Domnita adormea surizéndu-i. | 

Cine ar fi socotit că asemene infráfire de 
inimá s'ar fi putut intámpla in asa scurt timp 
intre Ruxandra și Timuș, intre dulce gi as- 
pru, intre frumos și urit, intre cer şi ead? 

Astfel triea Domnița de la vederea strái- 
nului, singuratică, gănditoare şi cuprinsă de 
un dor neinteles care sar fi prefăcut in su- 
ferinte dacă n’ar fi fost ades rácorit de roua 
lacrimelor, căci lacrimele isvoresc din dor spre 
a-l alina,—cánd eată că intr’ una din zile la 
Curtea Domnească sosi un cazac calare pe un 
cul negru inspumat cu o scrisoare de peste 
Don. De grăbit ce era cazacul, el intrâ la 
Domn acoperit, cum era cu colbul de pe drum, 
și-i dădă scrisoarea, care zicea: 

„Prea luminate Voevod Domn ferer Mol- 
„dovei de la plaiuri pind la mare! 

„Eu Timuș fiul lui Bogdan Hmelnitki singur 
„stăpăn pe gesurile Ucraniei si a Donului, de 
„acărui poruncă ascultă 50,000 sufiete de voi- 
„mici incálecafi pe cai selbateci și inarmati cu 
„biciuri plumbuite in mina stingă și cu suliti 


20 


„lungi de 18 picioare in mina dreaptă, robit 
„de frumuseta fiicei tale Ruxandra, cer mina 
„ei la tine. — Oastea mea aşteaptă pe malul 
sting al Nistrului sá. treacá ca nuntasi. sau 
„ca duşmani pe páméntul Mări6i-Tale.“ 

O mare jale cázú pe curtea lui Vasilie- 
Vodă, la primirea acestei scrisori. Se ştia, cine 
e Timuș si oastea lui. Resboiul cu el era 
resboiu de pustiire. 

Domnul chemă pe fiica sa și-i zise: 

— Pe termurile Donului tráegte un om ju- 
métate selbatic cu numele Timuș. Hrana lui 
e săngele, bucuria lui, praga. Poporul seu n'a 
invăţat ăncă se brázdueascá páméntul, ci ră- 
ticeste prin pustiuri adăpostit sub corturi si 
tráeste din munca altor neamuri. Vroesti tu 
sá-1 ei de sof ? | 

— Care este voea ta, părinte? 

— Voea mea nu este. 

— Atunci mé supun fie. 

Domnul iși simți inima uşoară şi dădă in 
țară veste de resboiu, ear Domnița. isi simți 
inima grea şi incepú să plángá. 

Chemarea la resboiu trámbifatá prin mii 
de guri se preumbă de la un capăt al terei 


21 


pănă la celalalt ca un vânt de ghiafá, si la. 
glasul ei, cete numeroase de oameni părăsin- 
du-si vatra si familia, plecaré de prin tărguri 
de prin sate, de prin munţi cu sineata pe u- 
mere si cu merinde in traistă, 

Ei căntau din frunze de resunau văile si 
codrii, căci mergeau cu sete de vetejie şi cu 
dor de a casă, 

Patruzeci de mii de oșteni Domnul intruni 
seh steagurile sale, şi porni spre Nistru pen- 
tru a pedepsi pe Timuș de cutezarea ce avuse 
de a cere măna fiicei sale. 

Doue neamuri aveau a se ciocni și din lo- 


vitura lor era să isvorascá un riu de singe, 
si pámentul să se acopere cu hoituri. 


Si Dumnezeu a voit ca aceasta să se in- 
támple din causa frumusefei Domniței Ru- 
xandra ! 

Coribut care se găsea ăncă la Curte in cen- 
trul tuturor pregătirilor de resboiu, ştia tot ce 
se petrecea. El ințelese că Timus este feri- 
citul seu rival şi jură pe umbra strămoşilor 
să-l omoare. 

IV. 


Era o noapte de vară caldă, instelatá si cu 


22 


lună plină. Domnița se preumbla singură ca 
de obiceiu prin grădină şi găndea la soarta 
amară ce-o impresura. Niciodată suflet de 
fecioară n'a fost mai greu chinuit decăt alei. 
Ea iubea, sau credea că iubește pe Coribut; 
Timuș o cere de soție si un resboiu cumplit 
se incinge. Să se insofeascá cu Timuș, tre- 
buea să frăngă voea părintelui ei şi amorul 
ce nutrea in taină pentru pretinsul Coribut; 
să-l refuze, trebuea să aducă un nămol de ne- 
fericiri peste piméntul ferei sale... . Ea se pre- 
umbla deci tristă asteptánd un sfat de la stele, 
de la luná, de la Dumnezeu. Cánd deodatá 
un freamét de frunze se aude indáráptul ei; ea 
tresare, freamétul devine mai mare, crengile 
se clatiná cu putere, frunzarul se despicá, si 
o figură omenească apare dinaintea, ei.—Dom- 
nita spăriată voeste să fugă, ănsě o putere 
neinvinsă o oprește in loc. Ea se uită cu 
ochi mari la figura ce se desemna ca o fan- 
tomă in lumina lunei, si... ce să vadă?.... 
Figura străinului cu ramura verde!... 

Atunci o ameţeală ëi cuprinse crierii; ea 
nu mai ştii pe ce lume se găseşte. 

Figura stătea nemiscaté ca o statue dinaintea 


23 


ei. Aceiasi ochi care versan scăntei amenință- 
toare, aceeasi gurá care párea deprinsá a nu 
rosti decăt cuvinte de moarte, ánsé o indul- 
cire, o rază de bunătate abie văzută resirea 
acum de sub asprimea trăsăturelor sale, intoc- 
mai ca un colt de senin albastra pe un cer 
inourat. 

Domnița uimită nu-şi putea intoarce ochii 
le pe strania nălucă, urmărind cu groază ori 
ce mișcare se producea pe figura ei, ear fan- 
toma sub privirile Domniței, părea că se trans- 
formă, se indulceşte din ce in ce, şi in acelaş 
timp, prin un neinfeles mister, Domnița simți si 
ea cum spaima se risipește din inima ei, facénd 
loc unei alte simtiri mai line care o indemna, 
să se apropie de dénsa. ........ Atunci 
ca fácú fără voe un pus spre fantomă, ca si 
cănd ar fi voit să se incredinteze de realitatea 
ei. Capul ei era fierbinte, ánsé un vént re- 
coros amestecat cu parfum de flori či des- 
merdá fruntea, şi-i limpezi vederile, urechile 
el păreau că aud o musică de pe altă lume 
cántatá in note misterioase de frunzele ce se 
clătinau pe arbori, luna suridea de sus cu ne- 
vinovăţie, ... Domnița faci un al doilea pas, 


sid eins Cel al doilea e totdeauna mai usor!... 
Ce era ea vinovatá dacá si noapte si lund, si vént 
gi frunze conspirau spre ducerea ei in ispitá?... 
Dacá insugi Dumnezeu a rásádit in inima ei 
seminta unei patimi, care dintre toate e cea 
mai ingelitoare fiindcă se imbrobode cu haina 
fericirii? .., 

Fantoma stătea neclintitá. Domnița atrasă 
ca de o putere magnetică se apropia mereu; 
pe buzele lor niáscuré ca doue surori ingemé- 
nate doue zimbete de iubire care se impreu- 
nară in lumina lunei, ochii lor ardeau, cănd 

. in acelaș moment, o mănă de fier se in- 
fipse pe umărul Domniței si o pironi in loc; 
era mana părintelui ei.— Palid și infricogat 
el státea inaintci cu sabia goalá, gata sá o 
spele in sángele ei. 

— Copilă nebună, strigă el, ce pedeapsă 
să cuvine ţie pentru această faptă vinovată? 

Copila ánsé nu respunse nimic; ea căzuse 
jos leginata. 

Fantoma dispăru, şi era timpul să dispară; 
căci o larmá cumplită de glasuri, tropote de pi- 
cioare si sunete de arme se auzea din toate 
unghiurile grădinei. 


25 


— Prindeti-l, prindefi-1 strigau cu toţii; 
mal multe detunături de puşcă facuré să 
tresará ecourile grădinei, ánsé cănd se faci 
earási linişte, se găsiră trei morţi si doi răniţi 
intre care şi Coribut, ear străinul nicăirea. 

— L’am scapat, strigă cu ciudă Coribut, 

legindu-gi brațul sángerat, a doua oară ănsč, 
ur pe umbra strămoşilor mei, să nu-l mai 
scap ! 
- A doua zi Vasilie-Vodă porunci să ducă pe 
fiica sa la Cetatea Sucevei spre a sta acolo 
inchisă pe post si rugiciuni, pănă cănd se va 
isprăvi resboiul cu Timuș, căci pănă atunci 
el nu avea timp să se găndească la pedeapsa 
ce să-i dee. 

Un călugăr şi un oştean fură trimişi spre 
a intovărăşi pe Domnifá in călătoria ei. 

Dureroasă fù despárfiree ei de maicá-sa care 
o iubea, de tată-seu care o nedreptăţea, de 
odaea ei, de grădina unde avusese atătea vi- 
suri de fericire, de slugile care-i sărutau mă- 
nele plangénd.—Ea merse pe jos, din térg in 
i „kre, din, sat in sat, pănă cănd ajunse la malul 
"Siretului la locul unde el se impreună cu riul 
` Suceava. 


26 


Obositá dé drum, ea se puse jos spre a-si 
odihni pe earbá verde inspinatele picioare, si 
nu departe de dénsa bătrănul călugăr nu mai 
putin ostenit se rázemá si el de un trunchiu 
de copac incepénd să-i povestească din cărţile 
sfinte. Ear Oşteanul mai la o parte dormea, 
dus ca omul fără grijă. 

Soarele era la asfintit — cerul purpuriu se 
oglindea in apele limpezi ale Siretului care 
curgea lin pe sub sălcii, cristeii căntau in 
earbă, véntul dormea pe crengi; toate aceste 
dulci soapte a naturei fácuré pe juna Dom- 
nits sá adoarmá, ea care de mult nu gustase 
dulceaţa somnului. 


V. 


Pe un drum singuratic si nebătut ce merge 
de la Iaşi spre Nistru, alerga Timuș calare — 
căt či lua picioarele calului. — Deodată calul 
se opri in loc si scuturá din urechi; Timus 
či didi pinteni sá plece inainte, ánsé calul nu 
făcă bine căteva sărituri, imboldit de pintenii 
ciliretului, si poticni. 

Atunci Timus sá puse pe gănduri. Căci ca- 
ul are cáte-odatá vederi názdrávane. 


27 


— Negrule! či zise el, fă pe cheful téu si 
du-mé unde vroesti tu. Tu stii mai bine ce 
stă in calea stápánului téu. 

Negrul sforăi din nări, scurmá pămăntul cu 
picioarele de dinainte, apoi se intoarse drept 
in loc şi plecâ in fuga mare indărăpt. 

— Negrule unde mé duci? să văd lacri- 
mele iubitei mele și să nu le pot şterge a i 

Negrul scutura din cap şi indoi fuga. 

Treceau pe lăngă Timuș, copacii, casele, 
dealurile intocmai ca nişte fantasme, și fuga- 
rul nu obosea, 

— Negrule! mé duci intre duşmanii mei, 
eu sunt unul și ei sunt mulți. ... 

Negrul scutură a doua oară din cap si in- 
trei fuga, mergea ca şi cănd ar fi avut septe 
suflete şi o mie de picioare. 

Căt va fi mers și de se va fi odihnit unde- 
va, nu se ştie, dar intrun amurg de soare 
ajunse pe sesul Siretului, nu departe de locul 
unde dormea Domnița Ruxandra... 


Din senin cerul se inourá; din somn vântul 
se trezi şi incepú să sufle cu străşnicie, si 
un vuet lung, ingrozitor, venea clocotind in- 


28 


dărăptul cálárefului incát se părea că munții 
deslipindu-se de pe temeliile lor, incep să 
dánfueascá in urma lui. — Atunci negrul să 
upri, ) 

— Negrule! mania lui Dumnezeu ne go- 
neste din urmá, fugi din aceste locuri sá nu 
perim! 

„Negrul stătea pironit pe păměnt, neauzind 
glasul stăpănului seu, neauzind vijelia ce se 
apropia. 

Nu vezi tu in urma noastră com vine un 
val de apă drept ca zidul, cu creastă de spume, 
cu vértej de furtună, cu intunerie de mor- 
mčnt.—Fugi! negrule, fugi! ... 

Negrul stătea infipt...... 

Valul intuneric veni si intro clipă acoperi 
páméntul, cu un ocean de apă. | 

Luna se ivi pintre nori sarbădă şi desple- 
tită ca o fărmăcătoare ce ride cu hohot la 
priveliștea furiilor sale. 

Negrul inota deasupra apei tăind cu voinicie 
turbatele valuri, ear Timus se lasa in voea lui. 

Eată că un punct strălucitor se záreste in 
mijlocul valurilor ca un soare sub apă, ce se 
unea cu cerul prin o dungă de lumină. Sar 


29 


fi zis că ochiul lui Dumnezeu priveşte in acel 
loc; ear in mijlocul luminei, in spuma apei, 
in pulberea argintie in care se jucau curcu- 
beile, un trup de femee se vede invélit intr'o 
reţea de păr de aur.—Nu era un trup ce 
moare, ci un trup care se naşte, asa de fru- 
mos și luminos părea acest sin femeesc leganat 
pe sinul valurilor. 


Valurile mulfámite de comoara ce duceau 
cu sine iși potoliré furia, gi furtuna se opri. 

Timuş atras de icoana de sub apă, inainta 
mereu spre dénsa despicánd sivoiul tulbure si 
rápede, ear minunea cea transparentă mergea 
la vale lunecánd intre spume si vázduh: si 
apa părea că nu voeste să-i facă réu. 


Timus o ajunge, o ridică la piept si.... 
recunoaște pe Domnița Ruxandra. Ea părea 
că doarme de cel mai dulce somn, gi un su- 
ris ăngeresc increfea ăncă buzele ei. 


Timuș cu iubita sa in braţe si cu sufletul 
sdrobit apucă inspre cetatea Sucevei cu gúnd 
de a depune trupul ei in sfănta Monastire, 
ánsé nu bine călători căte-va oare, că deodată 
in mijlocul unei păduri un om calare armat 


30 


pănă ’n dinţi &i opri calea puindu-se de-a 
curmezisul drumului. 

— Pe umbra strămoşilor mei! de astă dată 
nu-mi vei scăpa! strigă omul cel armat. 

— Nu am vreme să stau la vorbă cuti.-,. 
respunse Timuș voind să meargă mai departe. 

Pune-fi jos prada si pregátestete să mori! 
adaose stráinul scotind sabia. 

Ambii descălecară. Timus depuse trupul 
Domniței la umbra unui copac şi incrucişă 
sabia cu Coribut, căci el era inimicul ce i se 
pusese in cale—Coribut avea speranță in no- 
rocul seu care niciodată nu-i dăduse greș;. 
Timuș n'avea speranță in nimic, căci či era 
tot una să trăească, sau să moară. 

Lupta intre dénsii nu fă lungă, căci ei nu 
se luptau cu gănd de crutare. | 

Coribut fácú mai multe atacuri infuriate a- 
supra rivalului seu care au mers in desert 
ear Timuş nu faci decăt unul singur, ánsé in 
lovitura ce dádú, cruntá ca desperarea sa, 
capul lui Coribut rátezat de pe umere, căzi 
la p&mént bolborosind cuvinte neintetese. 

„Apoi urmándu-si calea, el ajunse la mo- 
nastirea Sucesei, incredinfá trupul Domnifei 


31 


in mánele egumenului, si depunénd o lungá 
si ferbinte sárutare pe fruntea ei rece, plecá 
in dárápt cu inima pustie si cu gánd de pus- 
tiire. | 

_A uns in fruntea ostirii sale, el urmár si 
„a,Apină armata lui Vasilie Vodă. Amándoue 
se ciocniré ca doi munţi ce se risipesc unul 
asupra altuea, ánsé din teribila vijelie care 


țină din răsărit şi pănă in apus de soare 


Timus esi invingător. Armata lui Vasilie Lupul 
fh nimicită; satele și térgurile ardeau ca fu- 
ioarele de cănepă pe urmele lui Timuș; tara 
inspăimăntată credea că a sosit peirea lumei. 
Timuș ajunse la malul Prutului, nu departe 
de Iași. | | 

Vasilie Vodă vézénd că nimic nu rezistă 
suvi iului pustiitor a Cazacilor, scrise lui Timuș 
că-i dă măna fiicei sale numai să inceteze cu 
resboiul, ánsé acesta, ştiind ce-a devenit Dom- 
nita Ruxandra se oțărì gi mai réu, şi-şi puse 
in gánd. să nu lase in laşi nici o casă pe te- 
melia ei, El dădu ordin Cazacilor să treacă 
Prutul. Cazacii aruncaré pod de şeice, și tre- 
cură dincoace. 

A doua solie fă trimisă din til lui Va- 


32 


silie Vodă cu rugăminte să-i fie milă de ţară. 
si să vie cu pace la Iaşi unde il aşteaptă lo- 
godnica dinaintea altarului, ear Timuș respunse : 

— Voju veni să-mi văz logodnica, căci lo- 
godnica mea este corona ta și te sfătuesc să te 
silesti a nu mi-o da. 


VI. 


Ori Vasilie Vodă era nebun, eri vroea să 
insele pe Timuș, ori fiică-sa trăea. , . Care 
din trei era adevărată? .... 

Bétránii spun că cea din urmă. 

Poate că sárutarea infocată ce Timuș de- 
pusese pe fruntea ei in momentul cănd se des- 
părți de dénsa, o rechiemá la viață, sau poate 
că Dumnezeu vrei să facă o minune precum 
a mai făcut şi alte dáfi. . . . se poate!. . 
dar ceea ce se spune este că indată după 
plecarea lui Timus din cetatea Sucevei ea des- 
chise ochii in ciuda preoţilor care o tămăeau 
si se rugau pentru sufletul ei. 

Ea se trezi ca dintr’un vis, işi reculese cu ince- 
tul ideile, isi aminti puhoiul de apă care o surprin- 
sese dormind, dar mai departe nu-şi aminti nimic. 

Cei de pe lăngă densa či povestiré că ea 


33 


datoreste viata lui Coribut care o urmarea de 
departe cu iubire, ánsé cá din nenorocire, in- 
datá dupá scoaterea ei din apá, viteazul Po- 
lon fă ucis pe la spate de un hot care se 
eredea a fi Timus. | 

O furtună se stărm in pieptul bietei Dom- 
uite la auzul acestor intămplări, care se ade- 
veriră şi prin o scrisoare a părintelui ei, ves- 
titoare cum-că ‘Timus, ucigașul lui Coribut e 
invingátor, că tara e ajunsă la peire, și că 
alt mijloc. de scapare nu este, decăt ca ea sá 
se jertfească a fi soţia lui Timuș. 

Plángea nenorocita, Domnitá, plángéa cu la- 
crimi amare stoarse din adáncul inimei; ănst 
durerea de a plánge era nimic pe lángá du- 
rerea de a-și inídusi plănsul, de a-şi sili ini- 
ma, de a-şi acoperi capul cu flori și petealá. 
și ase arunca jertfă nevinovată in braţele ini- 
micului ferei si a părintelui ei, in braţele uci- 
vasului iubitului ei. Moartea pentru dénsa ar 
ti fost o bine-facere > ánsé ea nici moartea nu 
putú să o cheme. — Trebuea numai decăt să 
asculte glasul părintelui ei, glasul terei inge- 
nunchiate, căci nu degeaba era fiică de Domn. 
Acei ce domnesc peste popoare sunt căteodată 

3 


34 


lipsifi de averea ce posedă insuşi cerşetorei, 
de dreptul de a muri cănd vor. 

Aşa dar, mare pregătire de nuntă se făcea 
la Iasi in Curtea domnească, ear in tabăra 
lui Timus mare pregătire de resboiu. 

Timuș ajunse cu armata lui la marginea 
Iaşului. Acolo el alese cinci-zeci de oșteni cei 
mai voinici dintre toţi si incunjurat de el, 
intră in oraş. 

Deşerte se făceau ulitile dinaintea lui căci 
pretutindene spaima. se preumbla cu dénsul.— 
Uşile si ferestrele se inchideau, copii se lipeau de 
sinul mamelor si o jale ingrozitoare apasa or asul 

In sfirşit el ajunse le Curtea Domnească.— 
Acolo Vasilie Lupul impreună cu Doamna și 
toți curtenii il așteptau in scară, cu zimbet 

silit si cu bucurie prefăcută ca pentru un gi- 
nere ce vine nechemat, ear Timuș in creerii 
lui friménta planuri de grozavá resbunare. 

— Să vedem pănă unde va merge viclenia 
Moldovanului, găndea el, desmerdándu-si mă- 
nunchiul sabiei. a 

El urcá scările palatului pe care erau 4s- 
ternute covoare moi de Persia, intrá in para- 
clisnl domnesc unde il priimi Mitropolitul cu 


E] 
q 
5 


cununa de: mire. se uită imprejur, vézú toate 
pregătirile de nuntá dar mireasa nicáirea!.. 
Atunci el aruncá o ochire secretă oștenilor 
ce-l intováráseau, un freamét surd se fácit 
in jurul lui, sabiile esiré pe jumătate din 
teacá, cánd eatá ci o usá nevézutá se des- 
ehide si palidá ca moartea apárú Domnita 
Ruxandra. SI OS 

La această neasteptatá vedere ei remascre 
inmármurifi neerezénd ochilor lor; si cum se 
creadă cănd el o stia inecatá in apele Siretului 
de unde cu insási mana sa o dusese la monas- 
tirea Sucevei, si cánd ea il stia mort sub nu- 
mele de Coribut, ucis tocmai de acela care 
acum se infáfoseazá ei sub figura iubită a strá- 
nului cu ramura verde? 

Se zice că bucuria mare. se aseamănă cu 
durerea, căci ca şi densa prin lacrimi se es- 
prima.—Astfel Timus pentru ántéia oară in 
i viaţa sa vérsé lacrimi, amestecăndu-le cu ale 
Domniței care si ea pentru ăntăia oară după 
atătea suferinti le primi de la izvorul fericirii. 

In fata acestei nespuse bucurii ce unea pe 
ambii logodnici, toate feţele se inseninaré, să- 
biile dușmane reintraré in teacă, Vasilie Vodă 


311 


care crezuse un moment, că intocmai ca Un 
al doilea Avraam duce pe fiica sa la injun- 
ghiere, isi simți inima reinviind; ear bétránul 
Mitropolit sevărși cununia mulțămind cerului 
că a schimbat réul in bine. 

Nuntă lungă si nesfirsitá se fácú pe urmă, 
căci ea venea cu binecuvéntare de sus; cu 
iubire intre sofi si cu pace peste ţară; nuntă 
in adevăr domnească, cu bogăţie, cu veselie 
cu căntări si cu danfuri, incát či merse vestea 
pănă in Țarigrad de unde Sultanul auzind de 
framuscța. Ruxandrei si de voinicia lui Timuș 
- le trimise bogate daruri. 


iz o> fe — < 


FLUERUL LUI STEFAN. 


Junele Victor abia eşit din scoli cu capul 
plin de ilusiuni și inima plină de dor, se a- 
fla intr'o frumoasă zi din Mai intrun loc ce 
se numeşte. Brúdáfelul.—Bridáfelul este o | 
grădină creată de natură unde mina omului 
n'a lucrat nimic artificial, este un colțuşor, 
uitat, necunoscut in fara noastră, pe care că- 
lătorul nu-l visiteazá, pe care poeţii nu lau 
căntat ăncă, dar care nu incetează de a fi 
mai puţin desfătător decăt toate acele situri 
ce au ispirat pănă acuma lira barzilor nostri 
naţionali. | 

Brádátelul are acea insusire rară, că ori 
de căte ori il vei visita, impresiunile ce-ţi la- 
se sunt tot atăt de vii, ca si cum Vai visita 


pentru prima oară. 4 


$8 


El vorbește nu numai ochilor, ci şi sufle- 
` tului. Inchipuiti-vé in mijlocul unei păduri 
intinse, un lac limpede in care se văd jucán- 
du-se păstrăvei; apoi cascade și isvoare la 
fiecare pas, un muschiu răcoros care se in- 
tinde ca un tapet verde pe pámént: piscuri cu 
figuri capricioase; intrun cuvânt tot ce poate 
natura produce mai frumos, mai gracios odunat 
intr’un singur loc, ca si cum Dumnezeu ar fi 
voit să facă din Brădățel un mic paradis pă- 
méntesc. 

Cánd vii acolo o dulce emofiune te cu- 
prinde la vederea acestei naturi ce pare a fi 
imbrăcată in hainele ei de serbătoare si multă, 
multă vreme după ce ai părăsit acest loc in- 
căntat, iti remăne ăncă intipărită in inimă tă- 
cerea misterioasă a Brădăţelului. 

Victor era la umbra unui stejar bătrăn, 
pe. vérful unui delişor de unde domnia toată 
positiunea Brădăţelului si acolo resturnat pe 
earbă găndea, dar nu ştia singur la ce găn- 
dea; simțea, in sine nişte aspirări secrete ca- 
care-l isolau de lumea reală; dorea ceva, dar 
acest ceva era vag, nedefinit, era un vis plăcut, 
un dor ce simte omul la vrista tinereţii cănd 


89 


se vede in mijocul unei naturi frumoase, dar 
se simte singur in ea! 

Pe cănd se lisa cl astfel leganat de gán- 
duri care-l conduceau pe nesimţite la melan- 
colie, auzi deodată un căntec, o doină! 

I se párú un moment că se află in grădina 
cea incántatá a Armidei unde din fiecare frun- 
ză ese căte o melodie. 

Indată se indreptă spre locul de unde ve- 
nea cántecul, si după căte-va momente se 
vézú in fata unei femei ce şedea pe un trun- 
chiu de copac şi cănta din fluer acea doină 
tristă care-l impresionase aşa de mult. 

Ea era in toată frumuseta virstei; avea pé- 
rul auriu, ochii mari albastri; hainele sale 
simple revelau proportiuni regulate; dar pe 
fata ei se reflecta. o neliniște mare interi- 
oară, se părea că astfel căntănd, ea se jălu- 
este pădurilor, că mărturiseşte naturei dorul 
seu din inimă, si adăncită cum era in esecutiu- 
nea căntecului ei, se părea atăt de frumoasă 
acea femee necunoscută, incát junele nostru 
remase uimit şi crezi deodată ca găsit acel 
Ceva vag, nedefinit care suridea departe ima- 
ginatiunei sale. 


Se 


In tot earal cán el Vieter stari 
eet lic de frică sá EN tntréerimpa simil a- 
celer note dati ce esca día aldacul sude- 
tilai el In=firsit ea inceta dea cânta: sicrso 
cáte-va lacrimi din ochi. se uită imprejur sl 
cand zán un strain inaintea el. fu atăt de sur- 
prinsá inrát incepú a tremura. 

— Ce voesti, Dumnule? zise ea cu un 
glas spáriet. 

— Nimică respunse Victor, doina ta ma atras 
aice, am voit să știu cine cântă asa frumos. 
Nu-ţi fie frică de mine. Sunt om bun si nu 
doresc alta decăt să ştiu cine ești. 


— Sunt și eu o sermană fată lepadată de 
părinţi ; trăese cum dă Dumnezeu. N’am alt 
prieten decăt fluerul ista căruia spun cáteo- 
dată necazurile mele și elle spuneţla cele văi. 


— Dar eşti téniri; tu na-i trăit ăncă in 
lume; ce necazuri pot sá te apese aga de cu- 
rénd? | 


— Ei, ce-ţi pasă D-tale de necazul meu? 
D-ta ești poate bogat, fericit și ce-i ca D-ta 
nu pre cred nevoilor noastre. 

— Te inseli, copila mea, toţi oamenii nn 


41 


sunt asa. Eatá eu sunt unul gata a-ti intinde 
mána si a-ţi da ori ce ajutor. 

— D-ta! Dar ce folos poţi să-mi aduci 
D-ta ? Socofi poate cá am nevoe de bani? 
Nu Domnule, eu nu sunt săracă de bani; că 
nam ce face cu ei; sunt săracă de noroc! 
M'am născut intr'un ceas reu; ş'acel ceas il 
plăng acuma, 

— Dar ştim și noi, draga mea, că multe 
sunt care apasă pe un om, căci dacă de lip- 
sa banilor sufere cineva, sunt altele de care 
moare. De aceea nu te sfii de mine. Spune-mi 
ce ai la inimă! Nu ştii tu că o durere sali- 
ná daco spui unui prieten care te-ascultá ş'o 
impárteste cu tine ? 

Atunci ea aruncă asupra lui Victor un ochiu 
pătrunzător ; párú un moment a nu se incre- 
de in el, dar naivă ca toate natureie cele 
drepte si necorupte, ea isi recapătă indată in- 
crederea, se apropiá de el si cu o căutătură 
nespusá, apucăndu-l de mănă i zisc incetisor. 

ylubesc si sunt nenorocită !“ 

Apoi sfásiatá, obosită intocmai ca floarea 
ce se indoae de furtună, ea pleca capul pănă 
ce-l culcă pe umărul lui Victor si cl simți a- 


42 


tuncea căldura respiratiunei sale, simți bata- 
ca răpede a inimei ei, si emotiunea sa fu a- 
tát de mare vezénd in brate-i acea ființă ră- 
pitoare, incăt uită Bradatelul cu toți munții 
și cascadele lui, uită chiar durerele junei fe- 
tite, căci in pieptu-i să desvălea un raiu plin 
de ilusiuni şi de amor, căci astă dată tinea 
de mănă acel vis aurit cătră care atăt de des 
se inălța sufletul seu. 

Ansé vai! visul fu scurt. Iute ca fulgerul 
Victor se isbi cap in cap cu realitatea si cănd 
se desteptá, vëzù intre el si juna fată, un in- 
treg abis, toată imensitatea unui armor pro- 
fund, dat altuia decăt lui. 

Juna copilă retrágéndu-se incetinel din bra- 
tele necunoscutului ei amic, continuă cu o 
voace slabá : 

„Dacă vrai sá ştii necazul meu ascultă: 

— Eu mé numesc Maria. Sunt fata unui 
locuitor fruntaş din satul Frăsinenii. El era 
bogat, avea girezi mari, oi multe si mé pur- 
ta totdeauna cu haine curate. Aveam corde- 
le in cosife si la gait mărgele; fetele din sat 
se uitau cam réu la mine, ear flecáii mé ju- 
cau mai mult decât pe ele, fiind că eram im- 


43 


bracatá ca o fată de tárg. Era in sat un 
Hecău Stefan, nalt si subfirel ca bradul, avea 
pérul negru si niste ochi care ardeau la su- 
flet. Dar era sarac. N'avea altá avere decát 
inima lui cea buná si fluerul de la briu. In- 
tro zi, imi aduc aminte, am jucat hora mult 
cu el, şaşa s'a uitat el la mine, că toată 
noaptea n'am putut să dorm. 

A doua zi m'am dus la biserică sá mé rog 
la Dumnezeu ca să-mi dee nopți mai bune, 
si eată că pe pragul bisericei intălnii tot pe 
Stefan care imi zise: Mario roagă-te și pen- 
tru mine!..... Atunci am simțit picioarele 
că-mi tremurau sub mine, iute am intrat in 
biserică; mam rugat mult, mult si mam ru- 
gat si pentru el; căci ma durut in suflet ve- 
zéndu-1 aşa măhnit.—Dar ce folos că somnul 
tot nu mi-a venit. 

— Sermană copilă, o intrerupse Victor, tu 
simţeai pentru ănteia oară in inimă acel foc 
care se numește amor si nu-ţi puteai ¿incá da 
samă de el. 

— Nu ştiu bine, ce simţeam, dar eram ne- 
liniștită şi slăbeam vézénd cu ochii. De ce 
zilele treceau, de ce dorul mé cuprindea mai 


44 


tare, şi un urit mé apasa. Apoi intr'o noap- 
te auzii nu departe de casa noastră o doină 
din fluer; şi era aşa de măndră doina ceea, 
incăt mi se pări că stelele o ascultă şi văi- 
le o ingănă, şi par'că mé chiema, mă chiema 
mereu spre ea, incăt ameftitá, féírmacatá, mă 
trezii deodată fără să vreu, lăngă cel ce cán- 
ta doina... Era Stefan!... Eartá-m8 Doam- 
ne dacam gresit!... 

— Tu esti Mario? mi-a gráit el. O! vino, 
vino că de mult te doreşte inima mea! 

Si m'a luat de mănă, şi ma strins la pept 
si m'a sărutat cu drag pe frunte; ear eu tre- 
muram de mult ce-mi era drag, șaşa bine mé 
simțeam rezematá pe brațul lui, cas fi voit 
parcă să mor:—Ear el mi-a zis: 

— Mario! ştii tu una? dac’ai fitu femeea 
mea, așa-i că mult mai bine am trăi impre- 


ună ? Ti-as cinta doina din fluer și fi-ag des- 


merda pérul ist măndru, căt e zioa de ma- 
re!... Ean gándeste-te şi tu. 

— M'oiu duce la tata, i-am respuns eu, 
solu cere voia lui, si... . bun e Dumnezeu! 


Aşa am șezut impreună tot vorbind si plănu- | 


ind pănă cănd a.resárit luna pe cer. Vorbele 


45 


lui crau dulci, si căt am stat lángá dénsul 
mi s'a părut că lumea-i-a mea. 

După aceea trei zile de-a răndul am voit 
să destăinuesc tatei dragostea mea, dar de 
cite ori deschideam gura să-i vorbesc imi a- 
morfea glasul in gat. A treia zi cănd mi sa 
părut a fi mai vesel, am inceput vorba cu 
aşa : | 

— Tată citi ani am eu? 

— Optsprezece ani ai implinit la Florii. 

— Tati, se zice că la 18 ani fetele sá 
mărită... Eaca fata lui mosu Stan sa mă- 
ritat. 

— Asteaptá, draga mee ţi-a veni si ţie 
rándul tau. 

— Tată, dacă fi-as spune cam visat astă 
noapte ursita mea! 

-— Mari ce zici? mi-a respuns el, uităn- 
du-se cam piezig la mine. Dar cinei acel 
fét-logofét pe care l'ai visat? Spune-i numele 


să-l cunosc şi eu. 

— E Stefan ciobanul din sat, am zis cu, 
rósuflándu-mé cu greu, că de mult ce mi se 
bătea inima m&'năduşeam. | 

Stefan !—strigá tata deschizénd niste ochi 


46 


mari—Cum ! Stefan! Pe dénsul vrai să-l iei 
de barbat? A indrásnit el să-ţi intoarcă ca- 
pul; un derbeder; un om fárá cápátéi, care 
nare pánea de toate zilele ?... O! asta n'a 
fi nici odată!... Și sa infuriat tata asa de 
tare că era căt pe ce se mé batá. —In zadar 
m'am rugat, in zadar am plăns și m'am pus 
in genunchi inaintea lui. Nimic nu Ya putut 
indupleca 

— Tu femeea lui Stefan! strigă el necon- 
tenit. De asta te am făcut pe lume, de asta 
te-am crescut ca să te dau acuma pe măna 
unui venetic fără loc, nici foc !—Dar tu ţi-ai 
esit din minte. copila mea! Mai degrabă ti-as 
frănge gătul, decăt să fii tu femeea lui Ste- 
fan.—El voeste- să se 'nbogăţască prin tine; 
el iubeşte girezile şi banii mei, ear nu pe ti- 
ne, nesocotitá ce esti! Ce ai ajunge tu cu el? 
Să cei de pomană pe la uşile creștinilor, că . 
eu nu fi-as da decăt urgia şi bléstámul meu! 

Groaza m'a apucat vézénd mănia tatei; nu 
știeam ce să fac! Pe de o parte Stefan pe 
care-l iubeam; pe de altă parte tata care mé 
bléstáma. 

Stefan astepta respunsul meu. 


47 


Fluerul era semnul de intălnire. Veni noap- 
tea; auzii fluerul, Dumnezeule! ce să-i spun? 
Nenorocită, m'am furisat de tata, m'am dus 
la el i-am spus tot, tot pin’ insfirgit.... si 
el m'a ascultat fără să se miște, fără sá se 
resufle ; era galben ca ceara şi mănele i tre- 
murau, Apoi iute s'a intors cătră mine si 
mi-a zis: 

— N'am dorit bogăţiile tată-to nici le do- 
resc. Aibă parte de ele cu tine impreuná!— 
Eu mé duc, rémii sănătoasă! | 

O! atuncea n'am mai putut rábda! Am 
simțit că să rupe ceva in peptul meu; am 
uitat bléstámul tatei; am uitat tot! 

— Stefan nu mă lăsa! i-am zis ca o ne- 
bună. Mé duc si eu cu tine in lumea toată. 

Atunci lui Stefan fata i sa inveselit şi a 
inceput a plánge ca un copil. 

— Mario! respunse el, inecándu-se in la- 
crimi,... Ai inimă bund... tu știi iubi... 
să fugim impreună; să fugim... Dumnezeu 
ne-a ierta că altfel War fi făcut el sá ne iu- 
bim asa de tare:.. Tată-tonare dreptate... 
El voeste să te vénzá cao marfá pe bani... 
Noé nu ne trebue avere... Om munci som 


48 


trăi! Eu mé duc la stăpănul meu sá mé ră- 
fuesc, şi să-i dau oile pe samă... Ear mane 
sară la miezul nopții cănd a cănta cucogul 
să-ţi iei merinde in traistă si să fii la steja- 
rul din deal... S’apoi ce-a da Dumnezeu!... 

Aga ne-am despărțit. 

A doua zi tata avea fata posomorită. Tot 
intr'una esea afară din casă și vorbea ince- 
tisor cu oamenii care treceau; apoi din cănd 
in cănd auzeam sgomot prin sat. Vedeam vă- 
tăjei, dorobanţi pe dinaintea ferestei, Nu sti- 
eam ce este. Intr'un rănd lam intrebat şi el 
mi-a, respuns că a venit dorobanţi să impli- 
neascá birul din sat. As fi voit să mé duc 
eu singură să véd ce se petrece, dar tata mé 
păndea mereu. Zioa mi sa părut un an. De 
cătră sară obosită, am adormit putin si am > 
avut un vis grozav, un vis care nuloiu uita 
in veci: CR 

Am visat că eram mireasă, imbrăcată in 
haine albe. Imprejurul meu erau oameni mulţi 
si preoţi cu vestminte. Apoi parcă mam ui- 
tat in oglindă ca să-mi asez peteala pe cap 
si... O Dumnezeule ! ce-am văzut! mă cutre- 
mur si acuma cănd gándesc! Am văzut pe 


49 


Stefan mort, mort curgéndu-i sánge din pept, 
ear eu eram la față bătrănă, sbircitá si fără 
dinți in gură.—Ce vis! Asa mam spărict că 
am sărit drept in picioare si atunci am auzit 
cucosul căntănd... Era miezul nopţii... Tata 
dormea.— Mi-am luat degrabă merinde in trais- 
tă, mi-am făcut de trei ori cruce si am esit. 
Afară bătea véntul rece şi era intuneric. De 
nimic nu-mi era teamă, numai visul mé’nfiio- 
ra in spate. Iute ca găndul, am mers la ste- 
jarul din deal. Dar Stefan nu era. 

M’am pus jos si am aşteptat. 

— Asteptat-ai vre-odată, Domnule? Știi ce-i 
dorul, cănd cauţi si nu găseşti; cănd aştepţi 
şi nu vine? 

— Nu! Dar cel putin imi inchipuesc, respun- 
se junele Victor care asculta din toate sim- 
tirile sale istoria Mariei. 

— Ba nu! Trebue sá fi fost ca mine aco- 
_ lo, răzămată de copac cu ochii in intuneric; 
să fi ascultat ca mine o noapte intreagă șu- 
erul véntului; să fi tresărit ca mine la tot 
sgomotul de frunză; să-ți fi numărat ca. mine 
bataea inimei in fiecare minutá, pentru ca sá 
știi ce va să zică chinul asteptárci. Ol. Nu 


50 


e chin mai mare in lume! De-ar fi fost noap- 
tea mai lungă, eu trebuea să mor! A trecut 
noaptea, sau ivit zorile si Stefan na mai ve- 
nit. Apoi eatá c'auzii un pas. Săngele in mi- 
ne incepuse a fierbe... Pasul se apropia din 
ce in ce... Nu vedeam ăncă nimic, dar ini- 
ma-mi spunea că nu-i Stefan; şi ea spune 
totdeauna drept. Era loan Pádurarul care 
mergea la pădure. 

— Ce cauţi Mario aice pe vre:nea asta? 
mi-a grăit el uităndu-se cu mirare la mine. 
—Nu cumva vézut-ai, bade loane, undeva pe 
Stefan Ciobanul, cu oile lui? il intrebaiu eu. 

— He! He! Să fii sănătoasă! respunse 
el. Stefan a lasat cu zioa bună și oile si sa- 
tul si sa făcut ostaș. De eri sara la luat 
la oaste cu mai multi flecái din sat gi la 
pornit spre tărg. Şi fiindcă el se punea de 
pricină, apoi la legat cot la cot si la tri- 
mis cam cu nepus’ in masă. Tatá-to era a- 
colo; cum de nu ţi-a spus nimica? Áncá el 
a dat frănghia de la legat! 

Vestea asta m'a lovit in inimă ca un trăs- 
net. Am căzut jos fără simfire gi căt oiu fi 


stat aşa nu știu, dar cănd m'am trezit era 


5] 


soarele sus. Lăngă mine era Ioan Pădurarul 
care mi-a zis: Mario! Mai virit in groziie 
morții! Nu mai stieam ce să fac ca să te 
trezesc. Ei dar bine că te véd ear sănătoasă! 
Dute a casă si te linişteşte. Uită pe Stefan. 
Aşa a fost să fie! 

Și grăindu-mi, astfel s'a dus. 

Atunci am inceput a blestema pe tata, a 
blestema oamenii, a blestema lumea intreagá; 
căci cu toții părea că se pusese să-mi ră- 
pească pe Stefan. 

Apoi cel ăntei gănd care mi-a venit a fost 
să mě omor. Ce-mi era bună viata, fără de 
el? Dar ear am găndit: mai bine să alerg 
după dénsul, să-l mai véd odată; să-l mai 
chiem pe nume si cine ştie, poate să-l scap.. 
„Nădejdea nu lasă pe om. Mam acitat de a- 
cea nădejde si am plecat. O 

Doue zile si o noapte am mers peste căm- 
pii deadreptul fără să mă odihnesc. Trecut-am 
dealuri şi văi, păduri şi ape, şi ca o fărme- 
cată, mă tot duceam inainte, fără să mé uit 
indărăpt. Nu mai găndeam nici la căsuţa noa- 
stră din sat; nici la oifa ce plávae; nici la 
teiul cel résádit de mine. Nu vedeam inain- 


52 


tea ochilor decát pe Stefan ferecat de máni 
si de picioare gi eu alergam să-l scap. 

A doua zi am ajuns in tărg. Eu nu fuse- 
sem ăncă nici odată la tărg: Am intrat pe o 
uliţă fără să ştiu in cotro merg. Am văzut 
case mari, lumini multe, și oameni care mer- 
geau in toate părțile. Toată lumea era veselă 
si fericită intrun loc aşa de frumos. Numai 
eu eram cu durerea in suflet! 

Apoi am apucat in dreapta şi pe urmă in 
stănga şi din ce in ce auzeam vuet mai ma- 
re; intălneam oameni mai multi, trăsuri care 
alergau răpede; musici care căntau fel de fel. 
Parcă eram pe-o altă lume !—Ce le pasă lor 
de Stefan — 

De la o vreme toți mi s'au părut că sunt 
oameni rei, si fără inimă; că nimărui nu-i 
era milă de mine. Mé coteam cu déngii şi nici 
macar se uitau la mine, Am intrebat pe unul 
despre Stefan şi mi-a ris in faţă. Am voit sá 
spun altuia necazul meu şi m'a luat drept o 
calică zicăndu-mi să merg la muncă. Un al 
treilea m'a apucat de bărbie, şi mi-a zis: Ce 
mai umbli după Stefan? Vino la mine a casă 
că fi-oiu cumpăra o rochifá mai bună decăt 


63 


asta care-o porfi, O! De-aș fi găsit pe Ste- 
fan să fug cu el departe, departe de acest 
loc blestămat, unde oamenii nu ştiu decăt să 
alerge ca nişte smintiti şi să ridă de neno- 
rocirile altora. | 

Incepuse a fi tărziu; luminările se stingeau 
pe la feresti; clopotnitele bisericelor nu se 
mai vedeau din intuneric şi eu umblam sin- 
gură ca o umbră din uliţă in uliţă, nestiind 
unde mé găsesc, ce sá mănănc si unde sá dorm, 
Căte-odată, lucru ciudat! visam trează fiind. 
Mi se părea cam găsit pe Stefan, că eram 
in brațele lui si fugeam, par'că, cu el asa de 
răpede, că p&méntul imi luneca sub picioare, 
si casele se invirteau imprejurul meu. Si a- 
tuncea cádeam ametil& jos si cănd mé deştep- 
tam, mé vedeam ear singurá lángá un zid si 
... fără de Stefan. Apoi perdeam nădejdea de 
a-l mai găsi, şi-mi venea să mé intorc acasă — 
la tata gi să mé omor inaintea lui, ca sá va- 
dá el cât reu mi-a făcut. 

Dar unde mai puteam nimeri inapoi? Toate 
ulițele si toate casele samanau una cu alta si 
de ce mergeam, de ce mă incurcam mai tare. 
Gindurile imi trecăau prin cap ca e si 


54 


nu mă puteam opri nici la unul. Numai gán- 
dul lui Stefan mé tinea mereu!  Căte-odată 
stam pe loc gi ascultam. Oare unde a fi Ste- 
fan? Oare nu cumva e in casa asta si eu 
trec pe lăngă dénsul si nu-l găsesc! Si atunci 
imi lipeam urechea de fereastă și ascultam. 
Ansé vai! Nu auzeam nici glasul lui, nici flu- 
erul lui! 

Dar ce să-ţi mai spun, Domnule? Pot eu să- 
mi aduc aminte toate cite am suferit! Tin 
minte numai că intr'un rănd, sdrobită de os- 
teneală, m'am pus jos să mé odihnesc si am 
adormit. Ce somn am mai avut! Am visat 
ear visul cel grozav de atunci noaptea, cănd 
am plecat de a casă si cănd mam trezit era 
zioă. Dormisem pe scările unei biserici. Imi 
era frig. M’am sculat răpede, m'am frecat la 
ochi si am plecat. Apoi eatá cá mé vézui ina- 
intea unei case mari, cu feresti multe gi cam 
stricate. In ogradă erau soldaţi imprástieti in 
toate părțile; unii grijau caii; alţii isi cu- 
rețeau hainele; unii dormeau la soare; alții 
căntau din nişte trimbite. Aice sed soldaţii: 
aice trebue sá fie Stefan, gándii in mine, sio 
razá de bucurie mi-a trecut pe dinaintea ochilor. . 


05 


— Domnule, am zis unui soldat, unde e 
cel mai mare a vostru? Am trebuinfá numai 
decăt să-i spun căte-va vorbe. 

— Intră in gala asta, respunse soldatul, fă pe 
ușa din stănga și vei găsi acolo pe căpitanul. 

Iute am intrat in odaie si acolo am găsit 
doi oameni: unul era gros, cu ochii posomo- 
riti, roş la faţă; avea haine cusute in aur si 
şedea jos.—El trebue să fi fost cápitanul.— 
Celalalt era bétrán, imbracat ca toţi ceilalți 
soldaţi si sta in picioare. 

— D-ta esti căpitanul? am zis celui ros 
la față. 

Eu sunt, ce poftesti ? 

— Domnule, mé rog de iertare, dar n'a- 
veți cumva intre scldati un flecău Stefan pe 
care la luat la oaste de vr'o patru zile. Am 
auzit că l’a adus aice. El a fost cioban la oi 
in satul răsinenii. 

— Dar, e aice, respunse căpitanul, tăin- 
du-mi vo::ba, ánsé Pam pus la recoare, fiind 
că-i nesudus. A voit să fugă de doue ori; de 
áceea i-am dat căte-va bețe si lam aşezat in 
basci ca să prindă minte. 

— Dumnezeule din cer! strigăi eu. puin- 


56 


du-mé in genunchi dinaintea lui. Fie-ti milă 
de dénsul! Dacă ai un Dumnezeu la care te 
inchini, nu te indura de o biată fată neno- 
rocitá ! Dă-mi pe Stefan; il iubesc, pentru el 
mi-am lasat casa şi părinţii. De patru zile 
alerg căutăndu-l. Acuma Pam găsit. O! Nu 
mi-l lua ! 

— Eşi de aice! Tipá căpitanul. Stefan e 
soldat si trebue sá rămăe in oaste. N'am ce-ţi 
face. Tu du-te şi te măngăe cun altul. 


— Dar D-le căpitan, gándeste că ne omori 
pe amăndoi. Stefan mé iubește asa de tare 
că şi-a face samă, s’atuncea ce folos vei avè 
de la el? Aibi cuget! Dumnezeu ţi-a resplă- 
ti binele ce ne-i face! 


Ansé toate au fost in zadar! şi dac'am vë- 
zut că nimic nu-l imblănzește, nici lacrimile; 
nici rugămintea mea si că de acum s'a sfir- 
sit pentru mine ori ce bucurie in lume, am 
voit deodată să mé duc, să fug dinaintea a- 
cestui om fără suflet, dar picioarele mi-au 
slibit Am remas pe pragul ușei inlemnită. 
Nu mai puteam nici plănge, nici vorbi şi se 
vede c'așa de schimbată eram eu la față, că 


97 


bétrinului soldat i s'a făcut milă de mine șa 
zis capitanului. 

— lertafi macar atáta, domnule capitan, 
să duc pe copila asta la Stefan să-şi iee zioa 
buná de la el, Poate s'a mai recori, serma- 
na! Vedefi cum se usucá de dor. De máne 
nau să se mai intălnească. 

— Ei bine, du-o, ánsé să stai acolo şi pe- 
ste un ceas să nu maiaud vorbind de dénsa. 
“Tot este o dreptate in cer! am găndit eu 
atunci, şaş fi voit să mulfemesc cu viaţa mea 
bétránului soldat care pusese cuvént bun pen- 
tru mine. 

— Haide copilă, să te duc la dragul tău, 
mi-a zis bétranul soldat, luăndu-mă de mini. 
He! He! Am béut si eu amarul ista, cănd 
aveam musteaté neagră! Acuma's =étraén, mi- 
au trecut acele griji din cap. Asa fi-or trece 
si ţie, cănd vei fi mai bétránioará. Dar atunci 
să-ţi aduci aminte de Vlad soldatul. El crede 
la cei tineri, | 

Si m'a dus prin niste sali mari, unde am 
intălnit soldați care se uitau lung la mine. 
Apoi am intrat intr’o odaie de unde a luat o 
cheie; pe urmă intr'o camară de unde a luat 


58 


o luminare şi am scoborit niște scări care 
mergeau in jos, pănă ce am dat de-o ușă. 

— Aice odihneşte hulubagul tău, zise Vlad, 
stăi s'aprindem luminarea, că altfel nu-l vei 
vede. El jăleşte la intuneric. 

Inima mi se bătea tare. Mi se părea că 
Vlad numai sfirseste de-a aprinde luminarea. 
Ce-a fi facénd oare Stefan? Masteaptá el 
oare acuma ? Și o bucurie nespusă m'apucă 
cănd găndeam să-l ved. Imi venea sá rid; 
imi venea să plăng; tremuram ca frunza și 
nu'ndrăzncam nici să mé resuflu. In sfiryit 
ușa se deschide si... deodată ca nişte tur- 
baţi ne-am aruncat in braţele unui altuia. 
Saga mult foc, şaşa multi bucurie cuprinse- 
se sufletele noastre, că nam putut să ne zi- 
cem un cuvént. Numai lacrimile curgeau pă- 
ric. Nu credeam să fie adevărată atăta feri- 
cire, noi care nu gustasem decăt amar. Më 
uitam la el, il vedeam; eram piept la piept 
cu el si tot ăncă nu puteam să-mi vin in fi- 
re. Mé temeam să nu fie un vis. O! Nam 
gralu să spun căt de nesfirsitá a fost bucuria 
mea.  Uitasem atuncea toate: uitasem zilele 
fără odihnă ; nopţile fara somn ; uitasem chiar 


59 


că numai un ceas aveam a fi impreună. Ce- 
“mi păsa! In acel ceas puneam viata mea toa- 
tă şi moartea pe urmă as fi primito cu drag. 
ll stringeam in braţe ; il sárutam cu nebunie, 
sas fi voit să-i trec sufletul meu intr'un să- 
rutat!... 

In casá era tácere; numai inimile noastre 
vorbeau. Ear bétránul Vlad se uita la noi, 
şi-mi aduc aminte că doue lacrimi mari au 
curs de sub genele lui. | 

— Desmierdati-vé copii, ne-a zis el, căt 
mai aveţi vreme, c’acus trebue să vé despăr- 
titi. Asa-i poronca ! 

Glasul lui ne-a trezit din amefealá. Stefan 
lute sa tras din braţele mele, şi sa uitat 
fintá la mine. El avea fata brazdatá de su- 
terinfá si ochii in foc. S’asa mi-a gráit : 

— Mario! Noi no sá ne vedem multi 
ami. Cine ştie ce-a vra bunul Dumnezeu să se 
mai intămple cu noi. Să jurăm unul altuia 
credință; să jurăm că ne-om aștepta pănă ce 
moartea ne-a curma zilele şi că dragostea 
noastră, altora n'om da. Atunci ne-am pus 
améndoi in genunchi, am ridicat mănele in 
sus şi am jurat, am jurat stragnic, cu sufiet 


60 


si cu inimá si jurámintele noastre s'au urcat 
la cer, si Dumnezeu trebue sá le fi ascultat, 
că erau adevérate..... Acum suntem logoditi! 
Ziserem intrun cuvânt; şaşa luăndu-ne de 
mănă, am inceput să ne spunem tot ce avem 
la suflet, şi ne-am adus aminte din trecut şi 
am vorbit despre viitor, si am vorbit mult, 
mult de dragostea noastră, dar am simţit și 
mai mult. Simteam atăta fericire că nuncá- 
pea in inimile noastre. Pluteam, par'că, in 
altă lume. 

— Destul, dragii mei, băgă de samă Vlad 
a trecut ceasul ce va dat capitanul. Mario, 
tu ai auzit poronca lui; capitanul nu sugueste. 

O căt de degrabă a trecut vremea! Atunci 
mam aruncat ear in brațele lui, şi lam strins 
la sinu-mi şi i-am scaldat fața in lacrimile 
mele şi i-am zis: Stefan remăi sănătos! Ear 
Stefan a scos din sën fluerul lui cu care odi- 
neoară cănta doina pe earbă verde şi mi la 
dat, zicéndu-mi cu glas măhnit: 

— Tine fluerul ista. Invafá-te a cánta din 
trénsul ca sá-fi aduci aminte de mine, si de 
cáte orl a resuna voios sub degetele tale, a 
fi semn cá eu sunt bine si te doresc. Dar 


61 


cănd fluerul n'a mai suna atunci.... să ştii 
Mario, că lui Stefani s'a intămplat un nacaz 
mare si sá te rogi la Dumnezeu .... 

Apoi ne-am despărțit. ... De atunci eu zi 
bună n'am maiavut. Dorul mé arde ca focul! 
Și viața in mine se stinge pe ce zi merge. 
O! cănd am jurat lui Stefan că l'oiu aştepta, 
n'am crezut c'oiu suferi asa de tare! Vor 
trece anii lui de slujbă; Stefan s'a intoarce, 
dar pe mine ma găsi moarta, moartă de 
OT ress 

Voacea Mariei aice se stinse. Victor sta in 
uimire. El nu putea indestul să privească fru- 
moasa ei figură pe care se reproduceau toate 
mișcările sufletului ei. Nu putea indestul să 
asculte limbagiul ei simplu și pitoresc, dar 
trist ca gi doina ce o cănta din fuer. 

Nenorocirile au şi ele bunul lor. Ele im- 
podobesc sufletul precum și lacrima impodo- 
beste ochiul. Astfel Maria era mai frumoasă, 
sub vălul melancoliei. Veselá, ea ar fi sámi- 
nat unui flutur capricios și sburdalnic; tristă, 
ea samana unui ánger ce plánge pe mormén- 
tul amorului seu. | 


62 


— A trecut mult timp de cánd te-ai des- 
pártit de Stefan ? intrebá Victor, care ardea 
de dorinţă de a cunoaşte sfirgitul istoriei ei. 


— Patru luni au trecut de cănd nu lam 
mai văzut, nici am auzit de dénsul. Am in- 
vétat de atunci să cănt doina din fluerul lui 
si căntănd parcă mă mai recoresc. Imi inchi- 
puesc că Stefan e sănătos, că găndește la mi- 
ne ; imi aduc aminte de acele zile cănd ju- 
cam hora impreună, cănd m&ntălneam cu el 
sara pe lună și trezeam văile in cántecile lui. 
Frumoase zile erau atunci!... Apoi Maria voi 
să reinceapă doina ei obicinuită. De trei ori 
sufla in fluer, dar fluerul nu răsuna. 


Atunci o vijelie sbucni in pieptul junei fe- 
te, ochii ei deveniré sélbateci, un tremur i 
cuprinse tot trupul. | 

— Sunt perdută vai! Striga ea cu o voa- 
ce de nebună.... Fluerul nu mai căntă!... 


0 visul, visul meu nenorocit !... Stefan a 
murit .... Eatá-1 věd curgéndu-1 singe din 
piept .... Dumnezeule ce ţi-am greşit? Şi 
biata Maria se sbuciuma in mijlocul unor 
convulsiuni teribile. In zadar căuta Victor sv 


63 


liniştească ; durerea ci mergea tot crescând, 
ca torentul ce ineacă. 

— Dar linişteşte-te, pentru Dumnezeu! zi- 
se el. Nu vezi, că fluerul e stricat? Uita-te 
bine! Cum vrai să cănte? Stefan na murit. 
Mé duc să ţi-l aduc de-vi sti bine că voiu 
intra eu singur in oaste in locul lui. Numai, fii 
cu minte. Asteapti-mé aice. Peste doue săptă- 
mani voiu fi cu dénsul lângă tine, Iti fägä- 
duesc ; iți jur! 

Dar n’apucase Victor a-şi mantui cuvéntul 
și juna Maria se făcuse ncvézutá. Ea dispa- 
rù ca un geniu prin frunzisul codrilor. 

Cinci zile după aceasta, Victor se afla ina- 
intea casarmei din Capitală. La uşa casarmei 
sedea rezémat in sabie un soldat bétrán cu 
musteata sură. 7 

— Wai stiinfá, Domnule, zise Victor, de 
un soldat cu numele Stefan, intrat de patru 
luni in oaste? El fusese cioban la oi in sa- 
tul Frăsinenii. 

„Ba am, cum uu? D-ta puate vii din par- 
tea logodnicei lui Maria cu vo veste ceva? 

— Tocmai! Dar ce! Cunosti pe Maria ? 


64 


„Se'nţelege c'o cunosc. Doar eu sunt Vlad 
soldatul care am mijlocit la capitanul, de i-a 
dat voe să-şi lee zioa bună de la Stefan, a- 
tunci cănd il luase la oaste. 

— Și unde-i Stefan ? 

„Stefan stă bine unde este. Poţi să te in- 
torci să spui Mariei să-şi caute alt logodnic. 

— Cum! Nu inteleg Domnule, ce vrai să 
spui ? 

» Vreu să spun că Stefan e mort şingro- 
pat... Dumnezeu să-l ierte! 

— Mort! Strigă Victor. Dar e cu nepu- 
tință ! D-ta vrai poate se glumesti ? 

„Vlad soldatul nu glumeşte nici odată ? 

— Dar bine, cănd şi unde a murit? 

„Pe cămpii Basarabiei in batie cu Leşii. 
Par'că-l văd s’acuma lupténdu-se ca un zmeu. 
Invétase smotru mai bine decăt mine. Era a- 
ger la cap şi voinic la braţ. Pe trei Leşii-a 
infapat cu sabia pănă in plásele. Dar un pir- 
dalnic de plumb a suerat si la lovit in piept! 
A murit sermanul in braţele mele şi cănd şi-a 


Pécat de el! Imi era drag ca copilul meu! 
Victor s'a intors indárét.—-In zadar a că- 


65 


utat pe Maria de-a lungul si de-a latul Bra- 
ditelului ; in zadar a cercetat de ea prin toa- 
te satele de prin prejur. De numele Mariei 
nu s’a mai auzit. Ánsé de cite ori mergea 
la Brădățel, i se părea c’aude din trunchiul 
copacului unde-o văzuse pentru prima oară, 
eşind un lung si dureros suspin, care unin- 
du-se cu soaptele frunzelor şi murmurul cas- 
cadelor desmierda dulce echoul Brădăţelului .. .. 


PEATRA LUI OSMAN. 


I. 


Munţii Moldovei samáná in mic cu munții 
Sviţerei. Aceleaşi isvoare limpezi, aceleaşi 
creste gracioase incoronate de brazi si de 
stănci, aceleaşi văi pline de mister. Destui 
de nalti, pentru ca călătorul să vază ades la 
picioarele sale geménd furtuna, ii nu se urcă 
pănă la acele regiuni, unde vegetatiunea pere 
sub sloiurile ernei. Ei nu umilesc, nu infio- 
rează prin măreția selbatecă a Alpilor, dar 
desmeardă simţurile omului, dăndu-i specta- 
colul unei naturi biánde, in sénul căreia pa- 
re că locueste totdeauna primavara. | 

In mijlocul lor, pe malurile a doue riuri, 
Bistriţa şi Neagra, e situat satul Dorna. Nici 
o cale de comunicatiune nu esista mai inain- 
te prin munţii noştri. De ar fi voit cineva sá 


67 


visiteze Dorna, trebuea sá se acate pe stănci, 
să treacă prin răpi, să-şi facă de multe ori 
drum cu toporul prin pădure; ear pentru a 
reveni din Dorna singurul mijloc mai les-. 
nicios dar nu fără pericol, era de a se sco- 
bori cu pluta pe Bistriţa, pănă la tărgul 
Peatra. 

Departe dar de lume, incunjurati precum erau 
de páduri seculare, prin care abie putea resbate 
pas omenesc, locuitorii Dornei duceau o viaţă 
lină și fericită. Natura le dădea cu prisosinfá 
mijloacele de vietuire şi ferifi astfel de con- 
tactul lumii de prin tărguri, ii conservaré ne- 
atinse si limba si portul si virtuțile strámo- 
sesti. Cu toate aceste ş. acolo fatalitatea a 
trebuit să-şi implănte ghiarele sale. 

O colonie de Otomani goi și flămănzi ce 
nu mai găseau adăpost in fara lor, ceată 
compusă din vagabunzi, desertori din armată, 
bandiți scapati de prin inchisorile Turciei, s'a 
aruncat intr'una, din zile ca un nor de locu- 
ste peste munții Dornei. Sub pretestul de a 
face comerţ de cherestele, ii incepuré a es- 
ploata munca locuitorilor in modul cel mai 
ruinător, esercitănd tot soiul de apăsări, co- 


68 


miténd chiar crime, profanind sanctuariele re- 
ligiunii si a familiei, astfel incát mina lor la- 
comá și cruntă isbuti in scurtă vreme a res- 
pindi pretutindene miserie, singe şi desperare. 

In zadcr locuitorii Dornei imploraré de mai 
“multe ori protectiunea autorităţilor din ţară ; 
autoritățile erau prea. slabe pentru a isgoni 
din poticele Carpaţilor aceşti hoţi, care sub 
masca ue comercianți pustieau munţii si ră- ` 
peau din gura locuitorilor și a copiilor lor, 
pănea, de toate zilele. | 

“Unul dintre ei se deosebea mai cu sămă 
prin influența ce avea asupra celorlalți. 

El se numea Osman. Născut pe stradele 
Constantinopolului, fără a-și cunoaşte pe ta- 
tăl şi muma sa, crescut in mijlocul unui pro- 
letariat corupt, Osman de ténér se aruncă cu 
capul inainte in vértejul viciului. Toate sim- 
timéntele de bine fură curénd inádusite in ini- 
‘ma sa. Condus de miserie, incuragiat de im- 
punitate, ajutat de natura sa robustă şi inte- 
ligentă, Osman lăsă firul liber instinctelor rë- 
ului, infiltrate odată cu naşterea in săngele 
lui si cănd, pentru prima oară se intreb& pe 
sinc, la ce port il va conduce calea pe 


61) 


care a apucat, el nu mai găsi in suflctul 
seu nici o voace care să-i strige : „Upreşte-te !* 
El avea spiritul ager, caracterul violent si in- 
treprinzétor şi curagiul unui om ce nu tre- 
mură inaintea crimei, dar care dá indărăpt 
inaintea | ericolului. 

Fisicul seu armoniza in totul cu plecărele 
sale inter:oare: Un cap de o mărime dispro- 
portionatá, aşezat intre doue umere anguloa- 
se, niste sprincene lungi si negre pintre care 
luceau in fundul capului doi ochi mici scăn-. 
teioși ; o bărbie ascuţită, acoperită de un pér 
aspru şi tufos; un corp deo musculatură pu- 
ternică der disgracios, eată esteriorul lui Os- 
man, este ior hid care făcea dintr’énsul o fi- 
inti ce ir spirá frică si desgust totodată. In 
scurt tim; el se inavuţi, căci nu lăsâ nici un 
mijloc nei itrebuinfat, pentru a ajunge la acest 
scop. Inge aios in combinatiunea planurilor sale. 
indrisnet in mijoacele de esecufiune, el stiea 
pe o parte să dea hofiilor sale aparenţa le- 
galității, si pe alta parte să le susfie cu iar- 
taganul in mănă cănd trebuinfa cerea. Elin- 
trunea in acelaş timp calitatea de comerciant 
si de judecător totodată. Singur judecă _” 


TO 


rile sale cu locuitorii, singur le aducea intru 
implinire. Dar ce implinire!... Aici era par- 
tea tragică a intreprinderilor sale. Nimic nu 
remănea cruțat de măna sa barbară! 
Lacrimele si rugămintea nenorocitilor locui- 
tori, erau o monedă necunoscută lui Osman, 
cu care nu sc putea dobăndi nici mila, nici 
ertarea sa. Oameni, femei. copii, fură arun- 
câți afară din casele lor si averea lor inghi- 
fita. Apoi după ce isbuti a-şi aduna o ave- 
re destul de insemnată printr’un lung şir de 
inichitáfi, el se dădă desfrănărilor, căci láco- 
mia de bani nu era singura pasiune ce pu- 
nea in miscare activitatea sa. Fiu al unui po- 
por incálzit de soarele Asiatic, Osman avea 
pe lángá un fond de trăndăvie orientală, toa- 
tă ferberea unei sensualitáfi nesáfioase. Eliu- 
bea lucsul, béutura si mai cu osebire femeile 
si cu toate aceste in pieptul seu nu s'a des- 
vélit nici odatá simfiméntul vre unui amor a- 
devérat şi pur. El căuta in amor nu un ide- 
al, ci un mijloc de desfatare a simturilor sale, 
si acolo unde nu putea reusi prin viclenie sau 
coruptiune, intrebuinfa totdeauna forța bruta- 
lă. O! Sá nu fi avut nenorocirea vre o fiică 


71 
din Dorna sá atragă privirile sale; căci Os- 
man ţinea intr'o máná punga, in ceealaltá iar- 
taganul gi la ordinele sale avea tuatá oarda 
coreligionarilor sej, mijloace teribile dinaintea 
cárora nevinovata copilá trebuea sá plece ca- 
pul, sau s&-si rescumpere cu viata, preful o- 
noarei sale. 

Il. 

Dinaintea casei lui Nistor erau adunaţi toţi 
locuitorii Dornei. Soarele apusese din dosul | 
muntelui si de ceealaltá parte se ivea luna | 
insofitá de luceaférul dg noapte. Un brad gi- 
gantic invélit in rășină ardea din rădăcină 
pin’ in creștet, nu departe de casa lui Nis- 
tor, şi colona de foc, urcăndu-se in inaltul ce- 
rului intrun lung vértej de scăntee, se re- 
flecta in undele limpezi ale Bistriţei şi lumi- 
na in departare stăncele samanate pe plaiuri. 
Acest spectacul, cel mai frumos care se poa- 
te vedè noaptea intre munţi, se dă de locui- 
torii Dornei, numai la ocasiuni mari de ser- 
bări sau de veselie. Era in adevăr o zi de 
. veselie pentru intreaga Dornă, logodna Irinei, 
fiica lui Nistor cu Mihai Plăeșul. Locuitorii 
gedeau jos pe earbă, despărțiți in diferite gru- 


72 


pe după virstá şi secs. 'Trei lăutari ţigani, 
formánd un orchestru compus din o scripcá, 
v cobzit si un naiu, cántau cántece de dra- 
goste care scoteau pe furig din peptul candi- 
delor fete, suspinuri de dor. lci sedeau bé- 
trănii satului cu figurele lor serioase si me- 
ditative, incingi cu curele late şi fiind in mă- 
ná cáte un lung baston semn al statorniciei : 
dincolo flecáii veseli si tumultuosi, cu pletele 
lasate pe umere, copii sburdalnici ai munte- 
lui, harnici la muncă, uşori la joc, asteptánd 
' inceperea horei cu nerăbdare ca să mai poa- 
tă schimba căte o strănsetură de mănă cu 
draga lor. Apoi fetele, blonde ca spicele de 
grău, gătite in hainele lor de serbătoare, cu 
tlori pe cap si cu altite pe sén, fiind fiecare 
ochii plecaţi spre pămënt ca şi cum n’ar zár 
. ochirile indráznefe ce le veneau ca nişte sà- 
geți de foc din grupa flecăilor. Si toată lu- 
mea, bétráni si flecăi, femei si fete líudau 
intrun glas frumuseta Irinei şi voinicia lui 
Mihai. Numai cănd si cănd vre o babi, de- 
prinse a cărti de toate cele, cauta să găsas- 
că cite un mic defect la vre unul din logod- 
nici, 


73 


— Halal de Mihai! Zicea un flecău Toa- 
der, cătră vecinul său Ion, ştiu că măndră 
mireasă mai ie. Parcă-i o Domnité Ean vezi 
tu căt e de albă, ce păr lung și frumos mai 
are, ce dulce căutătură! Cănd se uită cu ochii 
la tine, parcă te frige in inimă. 

— Asa este, ănsă nu ştiu de ce de o bu- 
cată de vreme incoace e tot măhnită. Are ce 
are. Iti aduci tu aminte căt era e de veselă 
mai inainte; cum glumea de frumos? Îţi ve» 


nea se tot glumesti cu dénsa.... Acum par- 
că-i tot plouă și ninge. | 
— Tare ești prost, Ioane!... Nu intelegi 


tu c’aceste sunt marafeturi de mireasă ? Aşa 
trebue să fie o fată care se mărită. Unde ai 
mai văzut tu mirese rizănd şi sărind intrun 
picior ? Ele invatá inadins a fi smerite. N’am 
prins eu doar pe Catrina inroşindu-şi ochii 
cu capătul stergarului, pentru ca să creadă 
lumea, că plinge ? Așa-i obiceiul pământului ; 
fata, invafá de la mamá şi mama de la bunică. 

— Poate, măi, că ai dreptate; ansé mie 
_imi pare că Irina nu se preface. Am vézut'o 
de multe ori aşa de supărată, că nici bagă 
- de samă la cele cei spuneam. Eu či vorbeam 


+4 


una și ea imi respundea alta. Ochii ei um- 
blau in toate părţile, parcă avea o grijă in 
spate. 


— Nu-ţi spun eu că cu mintea ta n’ai sá 


pricepi nici odată nimic? Ti-ar fi plăcut poa- 
te sá se uite numai decăt la tine, să-ţi zim- 
bească in faţă, ea care n'are ochi să vază de- 
căt pe Mihai? Fireşte că areo grijă in spa- 
te, şi mare ăncă: grija măritatulni. Toate fe- 
tele o poartă de la virsta de optsprezece ani 
inainte; da. ean să le vezi a doua zi după 
cununie cum le rid ochii in cap ca nişte ghi- 


ocei. He! He! Nu mi-e ănteia oară cănd văd — 


mirese smerite cu nasun pământ; decăt sme- 
renia asta fine număi pănă... 

— Tăceţi din gură !—strigâ un bătrăn de- 
alăturea şi faceţi loc să treacă logodnicii! 

In acel minut treceau prin mijlocul grupelor 
Mihai și Trina, fiindu-se de mănă. Ceremonia 
logounei era sevărșită. Toată lumea se scula 
inaintea lor, ca să-i feliciteze. Mihai págea 
inándru si drept ca un brad; in ochii sei 
strălucea bucuria, ear Irina mergea -legănin- 
du-se ca şi cum n’ar fi avut destulă putere 
de a se ţine pe picioare. Faţa ei era palidă 


76 


si la fiecare pas, ea se uita indărăpt cu o nc- 
spusă neliniște răzemăndu-se din ce in ce mai 
tare pe braţul lui Mihai. In ochii ei ar fi pu- 
tut cet cineva doue simfiri diferite, luptén- 
du-se cu putere: amorul și o grozavă frică. Cea 
mai mare parte din lumea care era adunată 
acolo, nu luá sama la această schimbare pe 
fata Irinei şi acei puțini care văzuse ceva, 
atribuiră negresit coloarea ei palidă, emotiu- 
unii ce a trebuit să aibá in momentul logodnei. 
- Un bun observator ănsă, ar fi zărit tot a- 
tunce o figură arămie cu doi ochi mici in cap, 
alunecándu-se ca o sopirlá prin mulțime şi 
inaintănd spre Irina cu paşi nevézuti ca şi 
spiritul cel réu. Numai Ion observâ acest in- 
cident. 

— Luatai tu sama la ceva? zise el lui 
Toader trăgăndu-l de máneca cámesei 
- — La ce? 

— N’ai vézut tu pe Osman Turcul, viind 
ca o naprasná intre noi? 

— Ei gapoi ? 

— Indatá cum Pam zărit, am și vézut pe 
Irina, ingălbinindu-se ca ceara pe obraz.— 
Este ceva la mijloc! 


16 


— Nu cumva crezi tu cá Irina e inamo- 
ratá de dénsul? Ti-a trece poate si asta prin 
cap ? 

— Nu! Da cred cá Turcul o urmireste 
mereu. Ea il știe căt e de aprig și de aceea 
se teme de dânsul. N’o vezi cum tremură? 
Parcă are un serpe dinapoea ei. 

— Multe mai vezi tu, loane! Më tem că 
de multe ce vezi să n’ajungi a orbi. Cum so- 
cotesti tu că Turcului i-ar trece una ca asta 
prin minte cănd are a face cu Mihai? Doar, 
nu sa săturat de zile. El ştie că Mihai Pla- 
esul unde pune mina dá la pámént, unde chi- 
teste gres nu face; șapvi unde lar pute vr’o 
dată suferi Irina ? 

In acel moment Osman nu era decăt la doi 
paşi de Irina ; ea simţi suflarea sa otrăvită si un 
fior atăt de rece či trecă prin trup, incát a- 
runcă un fipet si căză in braţele lui. Mihai. 

— Ce este, strigă acesta spăriet, Irino tu 
nu mé mai iubeşti ? 


Irina nu respunse nimic. ánsé deschise ochii 
sei albastri, şi-i finti atăt de lung şi de duios 
in ochii lui Mihai. incăt acestuea nu-i mai 
trebui nici un respuns. El ceti adánc in ini- 


77 


ma ei si fruntea sa se inseniná, vézénd căt 
de mult este iubit. 

— Atunci de ce tremuri? De ce esti aga 
de galbenă ?—adaose el cu o voace mai asi- 
guratá.— | 

Dar n'apucase Irina a pronunfá un singur 
cuvént si Osman care se afla acuma in față 
cu logodnicii zise cu glas mare pentru a fi 
auzit de tofi: 

— Sá-fi fie de bine, Mihai; intr’un ceas 
bun! Cánd ne poftesti la nuntă? 

— Poimáne, jupáne Osmane şi dacă nu-ţi 
va fi cu suparare, vind si D-ta la masa noa- 
strá. | 

— Foarte multimim ! —respunse el cu un 
zimbet ironic; si aruncănd o căutătură cru- 
cişă Irinei, despáru prin mulţime. 

— Ce dracu are Osman? gándi in sine 
Mihai—cloceste er vr'o hotie in cap. -Cănd 
oare a scapa Dorna de lighioaele aste de 
Turci care ne-au máncat averile si ne-au së- 
cat munţii ?—Ansé umoarea, lui cea rea, pro- 
dusă prin aparițiunea neasteptatá a lui Osman 
se sterse indatá, sub privirile amoroase ale 
logodnicei sale si in fate veseliei generale. 


78 


Hora incep. Toată lumea se aruncá cu ne- 
bunie la joc si un lung lant de flecăi si fete 
ce samanau a fi atátea flori in o mare ghir- 
landá insuiletit’ de focul tineretei, se formå 
sub bolta cerului, iluminată de stele. 

Nimic mai frumos de văzut decăt acest joc 
incingăndu-se pe cámpia verde, joc de voinici. 
in care lanțul ce se’ntoarce, se restringe și 
se'ntinde intrun vértej fără repaos, samănă a 
fi purtat de vént; nimic mai pătrunzător de 
auzit decăt aria străveche a horei, ale cărei 
modulaţiuni, cănd line si trăgănate, cănd sgo- 
motoase si bărbătești, par a ne revela frumo- 
sul timp trecut! Sar zice că Romănii cănd 
Sau prins de mana pentru prima oară ca să 
joace hora, simțind aceeași trebuinfá a fi uniţi 
in zilele bune ca şi in zilele rele, au vroit 
să lege fráfia dintre déngii printrun cántec 
si un Joc. 

După horă, veni masa cea mare, in capul 
căreia să agezá preotul, un om bétrán cu bar- 
ba argintie si fruntea incretité de multele erni ` 
ce trecuré peste dénsa. In dreapta sa se pu- 
se logodnicii şi in sténga, socrii cei mari. 

Apoi veneau toți ceilalţi oaspeți ce luase 


70 


parte la serbarea cămpinească. Vinul era bun 
sănătățile se succedau cu ințală, şi veselia 
inanda toate inimele. Babele incepuré a po- 
vesti din vremile cele vechi, pe cănd eran si 
ele tinere si frumoase ; fetele ascultau cu lu- 
are aminte; ear flecăii ascultau putin, vorbeau 
mult, şi cu ochiul furan și mai mult. Nistor 
era de un chef nespus; el intinerea pentru a 
doua oară, căci de multi ani nu avi o zi a- 
tit de fericită ca zioa de logodnă a fiicei sa- 
le. Irina incepú asemine a-şi recapata colori- 
le. Ea se simti mai linistitá de cánd se du- 
sese Osman si se dedá cu totul veselici ce 
presedea la acest ospăț. 

La urmă, cănd vinul incepú a se iati 
de prin pahare, cănd o geană de lumină se 
arată pe marginea cerului spre resărit, ear 
bradul care pănă atunce luminase munții ca 
o lampă magică cu mii de focuri, se prefă- 
cu in cenuşă, aruncánd numai ici cole cite 
o scánteie, se sculá in picioare preotul cu un 
pahar in mănă şi după ce-şi netezi barba cu 
toată demnitatea unui octogenar mándru de 
albeata ei, țină cuvéntarea urmitoare: ,Oa- 
„meni buni“, zise el. „pe Irina si pe Mihai 


=0 


— 


-£u kam bezat când eran im fas&: astăzi 
„eu či cunun. Cand mé uit la denşii imi a- 
„duc aminte de zilele cele bune, pe cănd na- 
„vem alte griji i: Dorma, decât sá ne cre- 
„ştem copii si să ne sporim averile. Acele 
„vremi an trecut. Ansé dacă Domnul ne-a tri- 
„mete muiji copii in Dorna ca Irina si Mihai. 
„să știți că de griji şi nevoi vom scapa cu- 
rénd. ,—Inchin dar ăncă odată in sanatatea 
„lor sia voastră tuturora. Să dea bunul Dum- 
„nezeu ca soarce care resare astăzi să nea- 
„ducă senin si veselie in inimă, si să stri- 
„vească de pe dealurile noastre burueana cea 
„rea !° 

Aceste puţine cuvinte bine simţite furé pri- 
mite cu un lung şi sgomotos ura care resuná 
departe in munţi. 


II. 


A doua zi de logodnă, Osman se preumbia 
cu paşi repezi in camera sa, párénd a fi 
foarte preocupat. Casa lui era situată la pi- 
cicarele muntelui Pietrosul, nu departe de punc- 
tal unde riul Neagra se aruncă in Bistriţa. 
Zidită pe o stăncă de unde domnea toată va- 


Bi 


lea Dornei, ea samana unui cuib de uli. Aco- 
lo se țineau sfaturile intre Otomani, si se ur- 
zeau toate planurile de jefuire pe care a- 
poi fiecare in parte le esecuta după instruc- 
tiunile ce avea de la Osman. Osman astfel 
preumblándu-se frământa in capul seu mii de 
proiecte de seductiune in contra Irinei. Tim- 
pul era scurt, ea se logodise ieri gi máne a- 
vea să se cunune. Prin urmare o hotorire 
grabnică trebuea luată. El simțea pentru dën- 
sa O atragere sensuală neinvinse si cu toate 
aceste nu o iubea; căci nu sufletul ei bun, nu 
natura ei blándá si generoasă ce se revársau 
atăt de viu in ochii ei, fácuré impresiune a- 
supra lui Osman. El nu văză la dénsa de- 
cát esteriorul ei, si de-ar fi fost ea un ánger 
de bunatate sau o Lucrefie, ar fi dorit'o cu 
aceeaşi ardoare, fart să dorească și amorul 
ei. Irina din contra avea un desgust nespus 
de Osman. La inceput, cănd acesta fácú cele 
ántei incercări amoroase pe lăngă dénsa, ea 
il respinse cu măndrie, si după ce Osman se 
văză bătut pe acest térim, căută apoi să o 
atragă prin promisiuni gi bani. Dar gi acolo 
Irina era neinvinsá, Intre ea şi dănsul, era 


să 


nu numai diferinga virstei, disproporfiunea ti- 
sicului. bariera religiunii, amorul pentru Mihai; 
era toată repulsiunea ce esistá intre virtute 
si perversitate, intre bine şi rău. Antipatia 
ei pentru dénsul era instinctivá. Precum iu- 
bea pe Mihai, fárá a se intreba pentru ce. 
tot astfel urea pe Osman. Acesta insé nu era 
omul sá renunfe asa de usor la intreprinde- 
rile sale: aceea ce nu pută dobăndi prin ru- 
giminti si promisiuni, el spera sá capete prin 
viclenie sau violință, si pentru anu scapa ori 
ce ocasiune i sar fi putut presenta, el se pu- 
se a o urmă pretutindene si in tot timpul, 
asa incăt deveni umbra ce se tinea neconte- 
nit de pasii sei. De-ar fi mers Irina la bise- 
ricá sau la joc, in pádure sau la isvor, ea 
trebuea să-l intălnească in cale urmirind’o cu 
ochiul, precum urmăreşte fatalitatea pe om. 
Desi la inceput Irina se ingriji putin de prigo- 
nirile indărăptnice ale Otomanului, aruncăndu-i 
de cáte ori il intálnea cáte o privire rece si 
despretuitoare care il pironea pe loc, totusi 
de la un timp incoace infáfogarea lui, či. deveni 
nesuferitá. Era ceva care o apasa pe piept, 
cánd vedea ochii sei galbeni atintiti asupra ei 


es 


si o presimfire secretă él spunea că acest om 
vroeste să o pearzá cu ori ce pret. De aceea 
ea căuta căt se poate să-l inconjure, si dacă 
din intămplare, il intălnea fără veste unde-va, 
se simţea atăt de nelinistitá, incăt de multe 
ori această nelinişte se traducea in mod visi- 
bil pe fisionomia ei. Astfel s'a intámplat in 
zioa logodnei sale cu Mihai. Ea ar fi desco- 
perit negresit intentiunile Otomanului cătră 
Mihai sau cătră tatăl ei, ánsé pe o parte u 
refinea un simț. de ruşine pre natural unei 
tinere fete, care pentru a destáinul asemene 
“lucruri ar fi trebuit să se inroșească de zece 
ori, şi poate chiar să-şi atragă bănueli sau 
prepusuri, pe altă parte se temea să nu es- 
pue pe unul sau akul la ura gi resbunarea 
lui Osman. 

De aceea preferi a se apăra de dénsul in 
tăcere, crezénd mai ales că curénda ei inso- 
tire cu Mihai o va pune in siguranță de ori 
ce pericol. 

Osman nu inceta ănsă de a căuta in min- 
tea sa vre un mijloc pentrua ajunge la scop. 

— Ce dracul,—zicea el in glas mare—să-și 
bată jec de mine o fată de taran! Asta e 


x4 


pre wult.... Si pentru ce nu mar vroí ea pe 
mine ?... Nu sunt eu cel mai mare aice?... 
Nu mi sinchiná mie toţi de la mic pănă la 
mare?... N'am eu destulá avere sá cumpér 
Dorna intreagă ? Si cu toate aceste sá nu pot 
face nimic!... Să tremur ca un copil dinain- 
tea ei si ea sá ridá de miselia mea!... Dar 
la ce mé mai numesc Osman? La ce-mi mai 
slujeste iartaganul de la briu?... 

Si in aceastá luptá intre amorul seu pro- 
priu si neputinta de a isbuti, fata sa uritá sá 
sbárcea de turbare. E 

— Máne se cunună, strigă el, lovind cu 
piciorul in pămănt, mine va fi in braţele lui 
Mihai!... Si eu ce fac? Sá remán bătut, u- 
milit de o femeo! Asta hu se poate!... S’a- 
stept mai tărziu ? Osman să vie după Mihai? 


Ce glumă !... Nici asta nu se poate!... Să 
o răpesc acum indatá, s'o fur! Dar atunci 
trebue să părăsesc Dorna !... Si unde să mé 
duc?... | 


Aici Osman se opri gánditor cát-va timp: 
dar de odată, ca gi cănd ar fi fost mişcat de 
u coardă nevăzută, el tresări ; ochii sel luară 
espresiunea unei hotăriri nestrămutate! şi re- 


85 


incepăndu-și preumblarea cu pași răpezi gi 
neregulati ,fle!...* zise el, „m'oi duce ori si 
unde; avere am! Ce-mi pasi!—Ah Trino ! 
Irino ! restoarne-se pămăntul tu vei fi a mea! 

. N’a fi zis că lui Osman éi'va sta o fe- 
mee in protivá !“ 

Apoi esind afará el guerá puternic si un 
Otoman se presentá inaintea lui. 

— Ali, zise Osman cu o voace grămădită, 
să-mi pregitesti indată o plută bună și să-mi 
ajuţi a stringe tot din casă. Mane in zori de 
zică plec. 


— Vrei să te muţi din Dorna? 

— Dar. . | 

— Si unde vrei să te duci? 

— Nu știu. | 

— Ce insemneazá asta, Osmane ? Te véd 
cam turburat. 


— Insemneazá că ieu pe Irina cu mine si 
mé duc din Dorna, 


— lei pe Irina cu tine?... adaose Ali, 
plin de mirare, dar ai uitat poate cá ea se 
cunună mane cu Mihai? 

— Ba nu 


86 


— Atunci nu te mai inteleg.—Spune-mi, 
Osmane, ce ai de gánd sá faci? 

— Vrau s'o fur in astă noapte. Eată tot! 
N'a vroit să meargă cu mine de bună voie, 
va merge de nevoie. 

— Ah! Ah!... Pricep acuma. Să vede că 
mititica te-a fermecat cu ochiul. Vrei s'o ştergi 
cum Sar zice de la nasul lui Mihai. Dar cu 
ce mestesug ai de gănd să faci astă isbăndă? 

— Ti-oiu spune mai pe urmă, Ali, pregă- 
teşte-mi ăntei pluta și vino iute inapoi! 

Ali, deprins a asculta de ordinele lui Os- 
man, plecâ indată și peste o oară se intoar- 
se indárit cu un aer multemit. 

— Pluta-i gata, zise el frecăndu-şi măne- 
le, o plutá ferecatá de minune; parcá-i fácu- 
tá inadins pentru Irina. O se vé ducefi ca 
véntul. ; 

— Ali, sá incepem a stringe buclucurile. 

— Sá incepem. 

Si améndoi se puse a culege tot de prin 
casă si a viri intr’o ladá mare ce sta deschi- 
sá in mijlocul camerei. 

— Nu uitá nimic, Ali! 

-— N’aibi grijă ! 


87 


— lea de colo chimirul cu banii! 

— Numai decăt! Asta-i lucru de cápitenie, 
mai ales cănd e vorba de a imblănzi căpri- 
oarele de munte. 

— Pistoalele sunt oare grijite ? 

— Cum e oglinda? 

— lea şi covorul de pe părete. 

— Negresit! Doar trebue să vé fie moale 
pe plută. 

— Dar de máncare este ? 

— Eată colo in dulap un picior de miel 
si doue garafe de vin.—Vi-i pre de ajuns. 
O se petreceti ca doi insurefei in luna de 
miere. Dar ean spnne-mi cum ai sá.... 

le lada in spate gi haide ! 

Ali ascultá fárá a mai astepta vre un res- 
puns si améndoi plecaré, insárcinatfi de tot a- 
vutul lui Osman spre locul unde era legată 
pluta de mal. | 

Pe drum, Osman părea gănditor, ear Ali 
mergea vesel si fără grijă, gueránd intre dinți 
un aer de munte ca şi cănd nar fi fost vor- 
ba de comiterea unei crime, 

— Ascultă Ali, zise Osman după cătva 
timp in toate zilele spre amurgul Irina are 


88 


obiceiu să se urce pe munte ca să-și aducă ca- 
pra acasă de la pășune. Nimene altul nu se poate 
duce după dénsa, căci capra nu ştie decăt de 
glasul ei. Noi ne vom afine in crăpătura 
stăncei ce vine lăngă poticá, şi indată ce vom 
zări-o trecánd, ne vom arunca améndoi pe 
dânsa ; unul o va ridica in brațe, celalalt &i 
va astupa gura sá nu strige, s'apoi.... 

— Hm! Dar dacă n'a fi singură, intimpi- 
nâ Ali, scuturănd din cap. 

— Pentru ce doar suntem doi si pentru 
ce avem pistoale la briu ? respunse Osman cu 
un ton ameninfétor. 

— Vra se zică la nevoie trebue să... 

— Se’ntelege! N’o să ne lăsăm doar prinşi 
ca soarecul in capcană! 

Ali incetá de a suera. Ceea ce-l puse pe 
gănduri, eră nu remuscarea cugetului, nu uri- 
cioasa crimá ce trebuea sá sevérgascá, era 
pericolul ce-şi atrăgea gi el, luănd parte la 
această nocturnă espediţiune.— Inimile inréu- 
tățite, căt de deprinse ar fi ele cu crima, au 
totdeauna o porțiune de lasitate. 


Pe drum mergănd, ei intălniră pe Ioan fle- 


89 


cául care venea de la malul Bistritei cu to- 
porul pe umere. 

— Buna vreme, jupăne Osmane, unde te 
duci? | | 

— La Peatri, să vënd niste plute, 

— Se vede că ai de gând să zăbăveşti 
„mult acolo, de vreme ce-ţi iei atătea buclu- 
curi ? 

— Aşa ceva, 

Si loan trecă inainte. Ear Osman piri 
foarte ingrijit de această neașteptată intálnire. 

— „Cine mi la scos inainte! — murmurá 
„el in sine.— Totdeauna trebue să-l intălnesc 
„in cale. De cumva il va impinge păcatul să 
„meargă cu Irina după capră, aluie dracul!“ 

Toate pregătirele fură făcute pentru răpi- 
rea Irinei. Osman aștepta numai să insáreze. ` 
Insfirgit soarele asfinfi, invălit in nouri desi 
si o noapte neagră incepú să imbrobode fir- 
mamentul. Luna nu era pe cer; numai ici 
cole se zărea pintre crăpăturile nourilor căte 
o stea. Sar fi zis că natura insusi vroeste 
sá-1 ajute in criminala sa intreprindere. 

— Sá mergem, zise Osman, apucánd pe 
Ali de mani. | 


90 


Sá mergem, dar n’ar fi bine sá... 

— Ce mai este? il intrerupse acesta in- 
crefénd din sprincene. | 

— War fi bine... sá mai aşteptăm putin 
parcă-i pre de vreme, 

— Nu-i pre de vreme. Nu vezi căt e de 
intuneric ?—Ce!.... Vrei s'ajungem acolo cănd 
Irina va fi inapoi acasá ? 

— Ba nu;... dar vezi... mi sa părut că 

. socotesc că n’ar strică să mai luăm pe 
cineva cu noi. | 

— Miselule! Te temi de o femee? Haide 
cănd iti zic, că doar nu mergi la spănzură- 
toare! Apucă pe muchea dealului si nu tre- 
mura. Te-ai făcut fricos cao muiere, de cănd 

ai schimbat hotia de codru pe negustoria de 
- cherestele. | 

— Nu mii frică, Osmane, decăt véntul imi 
șueră in ureche și mi-i cam rece. -Dar ştii 
tu una, adaose el, clánfánind din dinţi, dacă, 
Ton a fi inteles ceva, şa fi spus lui Mihai?... 

— Inainte si nu lungi vorba! .Eată pun- 
tea; fă mai rápede; acus suntem in crăpă- 
tura stăncei.—Ce calci ca pe cuie? 

Astfel prin intunericul nopții, Osman si Ali, 


91 


ca doue umbre inaintau rápede dar cu pre- 
cautiune, spre locul unde trebuea sá fure pe 
Irina. Ali mergea inainte gi astá datá trebue 
sá márturisim cá mergea mai pufin impins de 
instinctul réului, decăt de frica lui Osman. 

In acelaş timp s'auzea sus pe munte un 
căntec dulce si armonios ce trezeă in de- 
pártare văile adormite : 


Dragă căprioară, 
Mandra sorioară ! 
Vino te grăbeşte 
Că noaptea soseşte 
Şi véntul e rece, 
Şi stahia trece 
Ades prin părău 
La ceasul cel réu. 
Vin la mine-acasă 
Cá'n flori şin mátasá 
Eu te-oiu legăna, 
Și lin ti-olu canta 
Cântece de dor 

Sá te-adorm usor. 


Era Irina care striga cántánd, căprioara 
din munte. —Cáprivara auzi voacea ei, şi sá- 
rind de pe stáncá pe stăncă, se scobori la pi- 
cioarele stăpănei sale. 


92 


Irina či netezi părul, o sárutá pe frunte si 
continuă cántánd : 


Dragă sorioará 

Fii veselă, sbiará 
Ca mani mé mărit 
C'un mândru iubit; 
Măni norocu-mi ride, 
Cerul se deschide 
Sin el doue raze 
Văd cum luminează 
Cald zilele mele— 
Ştii tu ce sunt ele 
Sunt raze din raiu!... 
Ochii lui Mihail... 


Căpriţa deprinsá, cu asemine  desmerdări 
incapă a sbiera imprejurul ei, plină de bucu- 
rie, dar spărietă ca de un serpe ce ar fi ză- 
rit in earbă, ea se culcă pe trus-patru-picioa- 
rele, şi ridicănd ochii spre Irina, se uită tre- 
murănd la dănsa. 


Dragă ce oftezi ? 
De ce lácrámezi ? 
Ai vro suparare, 
Nu ţi-a priit oare 
Apa de isvor? 
Sau ai vre un dor 


93 


Ce te arde greu 

Ca si dorul meu?... 
Pádurea vueste 

Vino te grábeste 

Că eu ti-oiu canta 
Si te-oiu discánta 
De visul cel réu 

Si de dorul tëu, 


Astfel cántánd, Irina se scoboreá pe poti- 
ca strimtá, măind căprioara de funie. Cand 
deodatá douá fantome negre ca fiorii morfii, 
esind din crăpătura unei stănci, se aruncaré 
asupra ei. Ea vroi sá se apere, dar mănele 
él erau legate; vrol se strige, dar voacea či 
era inádusitá; cuprinsă de groază ea leşină. 
—Noaptea deveni gi mai intuncăoasă, véntul 
guerá fioros prin desimea codrului. 


IV. 


Abie se ivise a doua zi soarele pe cer, și 
toată Dorna eră in picioare. Vestea despre 
disparitiunea Irinei tocmai in ajunul cástto- 
riei sale, ca ori ce veste rea, se respăndi iu- 
te din om in om si toți alergau uimifi din 
toate părțile spre casa lui Nistor, pentru a 


94 


se incredinfa despre accast& nenorocită in- 
támplare. Mii de presupuneri se facuré intro 
minut’. Unii ziceau că Irina va fi căzut in- 
tro prapastie, alţii câ se va fi inecat in riul 
Neagra, alții că o vor fi măncat'o fiarále.sal- 
batece, ănsă nici unuia nu-i venea in gánd 
despre răpirea ei. 

— Ce poate să fie? zicea Mihai frăngăn- 
du-si manele; să nu vie toată noaptea acasă 

.... negresit i sa intămplat ceva.... Sá mer- 
gem oameni buni, se rescolim munţii, să sco- 
ciorăm pădurile, să o găsim numai decăt!... 

-- Da să mergem! respunse cu toţii in- 
trun glas. 

— Stati! stati! strigă atunci de departe 
un om ce venea spre dénsii, alergănd in fuga 
mare, şi facéndule semn din mănă să-l aștepte. 

Era Ion Flecăul. | 

— Ascultati! Zise el, abie resuflándu-se, 
dupá ce ajunse in mijlocul grupei unde se a- 
tă Mihai, a sară am intilnit pe Osman cu 
toate buclucurile in spate, scoburăndu-se spre 
Bistrita.... Mi-a zis că merge la Peatra.... 
Azi am trecut pe la casa lui si am gásito 
pustie,... De cumva va fi el care.... atunci 


95 


este ăncă vreme.—El ua putut să plece de- 
căt tot astăzi in zică  De-om apucă de-a 
dreptul, il vom ajunge aproape de Touncele, 
pe cănd a fi soarele de o suliță. 

Osman in adevăr, după ce răpise pe Irina, 
stătă toată noaptea ascuns in munte, si abie 
in zori de ziuă cu doue oare mai inainte, 
plecă, spre Peatră, căci numai zioa poate um- 
bla, pluta pe Bistritá. 

De ar fi cázut trásnetul pe capul lui Mi- 
hai, el war fi remas mai amefit. Fără a a- 
steptá mai multe amáruntimi, el smunci to- 
porul din mina lui Ion sisc fact nevézut.— 
Intr’o clipá se desfágurá dinaintea ochilor sei 
tot adevérul acestei intámplári pe care nu 
și-l putuse esplica pănă atunce, şi desperat 
ca tot omul ce se vede de odată căzut din 
culmea fericirii in culmea nefericirii, el ho- 
tări sau să moară sau să-și resbune. 

Pluta mănată de unde pintre strimtorile 
Carpaţilor, face cotituri multe și merge incet, 
car acel ce iubeşte merge de-a dreptul si 
merge iute. In mai puţin de doue oare el 
urcă, dealuri, coborá văi, treci peste rapi si 
peste ponoare, si ajuuse in fine in virful ce- 


96 


lui de pe urmá pisc a cárui poale se scobo- 
rau in Bistrifa. De acolo el zárila picioarele 
sale o plutá mergánd in josul apei. 
»Insfirgit”.... zise Mihai resuflăndu-se a- 
dănc din piept. Ochiul seu recunoscú pe Iri- 
na. Ea şedea culcată cu capul răzemat de o 
grindă ; la cărma din frunte era Ali, la căr- 
ma din urmă Osman, si améndoi tăind valu- 
rile cu putere, inaintau spre Toancele. 
Toancele e cataractul cel mai periculos pe 
toată intinderea Bistriţei. Strins& intre doi 
munţi nalfi şi stăncoşi, pintre care abie stră- 
bate lumina zilei, ea ferbe din fund şi pănă 
in faţă ca şi cănd ar curge pe o albie de 
foc. Valurile gem cu o turbare nespusá si 
mii de stănci es ascuţite din sénul Bistriţei 
inspumate. Vai! de plutasul care nar sti se 
conducă pluta pe acolo! Cănd nevoea il sile- 
şte se treacă prin Toancele, el se pregăteşte 
ca de resboi; esaminează mai ăntei cărma; 
cearcă toate legăturile grinzelor pentru ca să 
se incredinfeze dacă nu e vre-o sminteală; 
işi suflecá mănicele, şi-şi face semnul crucei. 
Toate aceste pregătiri făcute in tăcere si cu 
gravitatea aceea ce inspiră totdeauna momen- 


97 


tul pericolului. produc un efect ingrozitor mai 
cu samă asupra călătorului care pentru prima 
oară isi espune viata in acest loc. Cum a in- 
trat in Toancele. torentul a şi luat pluta in- 
tr'un valmasag de spume, şi purtată ca o 
scoică pe crestele valurilor, ea s'acufundă, se 
ridică se sfágie și se frămăntă intr'o luptă ne- 
sfirgitá, si e destul de o singură gresalá de 
lopată, pentru că dintr’énsa să nu mai rămăe 
decăt fanduri. In fiecare an Bistriţa inghite 
numeroase plute care s'alunecă cu nesocotin- 
tá in această strimtoare, si fiecare stăncă poar- 
tă numele vre-unui nenorocit ce și-a perdut 
viata lăngă  dănsa  Cimetier infiorátor in 
care stăncele atestează ca și crucele locul un- 
de aceşti nenorociti și-au aflat morméntul!... 

Fatalminte Osman trebuea se treacă pe acolo. 

— Ali! strigá el de la cărma din urmă, 
indreaptă pluta spre malul stăng. El dădù a- 
cest ordin nu pentru a se feri de suvoiul de 
care incepuse a se apropie, ci pentru că zări 
pe Mihai scoborăndu-se pe coasta dealului din 
dreapta, şi vroi să pue intre ei améndoi toa- 
tă lărgimea riului, in scop de a-l impedeca 
să sară pe plută. “Ănsă la cea ăntei lovitu- 


98 


ră de lopată ce făcă Ali pentru a esecuta 
„mişcarea ordonată de Osman, pluta intră in 
curent si cu iutala fulgerului, se isbi de o 
stăncă ce sta nevăzută sub apă. Grinzile pă- 
ráiré in legăturile lor şi capătul dinainte se 
cufundă in apă impreună cu Alicare perzén- 
du-şi echilibrul se duse in fund luat de un 
val puternic. Pluta impinsă de şuvoiu după 
ce se invérti cătva timp imprejur, se opri a- 
poi in loc de a curmezisul sstfel incăt capă- 
tul din urmă atingea inalul drept. 

Osman acuma nu mai putea nici inainta 
nici da inapoi. Vrénd, nevrénd, el trebuea 
să dea picpt cu Mihai. „Cu atăt mai bine. 
„săndi el in sine, cel putin m'oiu măntui de 
,dénsul odată pentru totdeauna,“ si inarmăn- 
du-şi pistoalele, se pregăti pentru lupta ce a- 
vea să decidă intre ei améndoi. 

Irina, palidă ca un cadavru se trezi din 
Ictargia in care fusese pănă atunce și ridi- 
căndu-se in sus, intinse améndoe braţele in 
direcțiunea de unde venea salvatorul ei. Ochii 
ei stinsi, incunjurati de doue cercuri vinete 
nu putură distinge nimic, şi cu toate aceste 
ea il simți, il găci de departe, căci sunt mo- 


99 


mente in care acel ce iubeste vede mai bine 
cu sufletul decăt cu ochii. 

In acea vreme, Mihai fiind intro mina to- 
porul, in ceealtă cuțitul, se coborea de pe 
munte ca o vijelie. Cu capul gol si cu ple- 
tele in vént, el alerga nebun peste stánci si 
peste párae, sin fuga lui turbatá, rásipea 
cu piciorul petrele ce se restogoleau in vale 
cu sgomotul unei lavine. 

„Doamne sfinte! striga cl, dá-mi atáta pu- 
„tere, să-mi resbun asa cum doresc eu !*— 
Si prin toți porii, el respira resbunarea, gar 
fi vroit sá găsască un mijloc atăt de rápede 
s'atát de crud, ca intro singură clipală să-i 
stoarcă tot săngele din vine şi să-l facă in 
acelaş timp să surefe chinurile morții, un 
veac intreg—Cati-va paşi ăncă si Mihai cra 
pe plută.... Atunci o detonatiune prelungită 
si mult repetată de echoul munţilor se auzi. 
Osman il luase la ochiu cu pistolul, il chitise 
bine, ánsé pluta sováind sub picioarele sale, 
„Si clătină măna, tocmai in momentul cănd el 
descárcá arma, si plumbul trecă deasupra ca- 
pului lui Mihai, | | | 
— Ai scapat de unul; nu-i scapa de celalalt,“ 


100 


urlă Osman furios, ridicănd al doilea pistol 
asupra lui Mihai, Snsé si astă dată plumbul 
treci pe aláturea si se látfi pe o peatră. 

In acel moment Mihai făcă cea de pe ur- 
mă săritură şi cu turbarea aceea ce poate 
avea numai un om nenorocit ca densul, sea- 
rancâ pieptiş asupra lui Osman, si inșfăcăndu-l 
in brațele sale puternice, il resturnă la pă- 
ment, inainte de a avea macar timpul să se 
resufle. 


— Stăi cane fără de lege '— strigá Mihai, 
crășnind din dinți si stringăndu-l de grumaz 
ca intrun cleste—a venit vremea să-ți dai 
samă de nelegiuirea ce ai făcut! Ie-fi zioa 
bună de la viață, că de acuma esti mort! 
Am să-ţi sfărăm capul ca unui pui de serpe 
şi fárna ta spurcatá, am s'o arunc la vénturi! 

— Indurare!.... strigă Osman palid şi in- 
spăimăntat de groaza morții. 

— Îndurare!.... Tu cei de la mine indu- 
rare ?... Fiinţă păngărită!... Atunci cănd se 
va indura cuțitul ce am să-ţi vir in pept, să 
nu te spintece ; atunci cănd s'a indura apa in 
care am să te arunc să nu te inece; atunci 


101 


m’oiu indura şi eu —Mergi in fundul iadului, 
să hrăneşti nopárcile din cárnurile tale!.... 

Si plăntăndu-i cuțitul drept. in inimă, či 
inăduşi cea de pe urmă resuflare in săngele 
care ca un isvor zbucni din rană şi stropi o 
_stăncă ce sta aláturea, marturá de moartea 
nelegiuitului Otoman şi de dreptatea lui Dum- 
nezeu, Apoi ridicănd in sus cadavrul, il a- 
runcâ in Bistriţă unde fù inghitit de intune- 
ricul valurilor. 

Toată această teribilă dramă, Irina o privi 
cu un ochin rătăcit, fără a-şi pute da samă 
de cele ce se petrecuse inaintea ei. | 

Abie a doua zi, ea incepi a-și reveni in 
sine, şi recunoscă că se află in casa părin- 
tească. La capul ei şedea Nistor cu părul 
alb ca omătul, albit intr'o singură noapte și 
la picioarele ei Mihai ingenunchiat, urmărea 
si cu Ochiul gi cu sufletul toată resuflarea ce 
eșea, din peptu-i. | 

— Irino, či zise acesta incălzindu-i măne- 
le in mánele lui, nu ne vezi ?.... suntem noi. 
Nistor şi Mihai; ești in brațele noastre; eatá 
casa tatălui teu; eată căprița. 

Atunci ea deschise nişte ochi mari, se uită 


102 


imprejur si un şiroiu de lacrimi či inundâ 
fata. 

— Mihai! zise ea cu o voace intreruptá 
revenind ca dintr'un vis, a! te cunosc .... Ea- 
tá gi tata!.... Veniti améndoi, venifi mai a- 
proape!.... Ce sa intámplat?.... Oare ade- 
vérat să fie?.... Mi-i frică, nu mé lasati! 

— Irino, nu te mai teme; esti cu mine. 
logodnicul teu. De acuma vei fi fericită: 
Dumnezeu te-a scapat ! | 

— Fericită !.... Ce zici ?.... O! asta nu 
se mai poate!... Intoarce-ti de la mine fata, 
Mihai!.... Steaoa mea a cázut! 

— Irino, dar tu nu esti vinovată! adu-ti 
aminte că esti logodnica mea, că mi-ai jurat . 
să-mi fii soție. Eu te iubesc si fără tine nu 
pot trai! 

— Ascultă Mihai! continui ea sculănda-se 
in picioare si uităndu-se la el Cun nesfirșit 
amor, şi eu te iubesc, te iubesc din tot su- 
fletul meu! .... ştie Dumnezeu cite lacrimi am 
vărsat pentru tine; căte zile şi nopți am pe- 
trecut fără somn; cătă bucurie şi cătă amă- 
răciune au inecat rănd pe rănd inima mea, in 
“zilele in care te vedeam sau nu te vedeam! 


103 


Dar astăzi nu mai sunt yrednicá să fiu sofia 
ta. Sufletul meu e vested ca floarea bătută de 


— Și ce vrei să faci, Irino?.... Pentru 
Dumnezeu spune!... 

— Am ajuns pănă la pragul fericirii, si a- 
colo usa mi s'a inchis... şam remas in lume 
fără bucurie, fără lumină şam văzut in vis 
pe maici-mea că sa sculat din mormént si 
mi-a pus pe cap un hobot negru zicăndu-mi 
asa: Du-te, Irino, dute la monastire si jále- 
ste norccul teu perdut!.... Mihai, eu trebue 
s'ascult poronca mamei mele... Tu uitá-me!... 
Nu mai cere de la mine remásifele unei dra- 
goste adapatá de otrava nelegiuirii,.. Lasá-mé 
să port haina cernitá a pusniciei, că cernit e 
sufletul meu!.... Si de acolo eu m'oiu ruga 
pentru tine, si Dumnezeu ţi-a indulcì inima; 
că inima ta e bună si Dumnezeu si mai bun. 

Astfel grăind, Irina părea transfiguratá ; o- 
brajii sei se'ncolorară, de o rogatá vie şi o 
rază cerească ilumina ochii sei. 

Mihai şi Nistor ascultau voacea ei inspira- 
tă ce se respăndea ca parfumul in aer, gi nu 
credeau insusi auzului lor, Inmármurifi. fără 


104 


simfire, ii nu puturé rosti un singur cuvént, 
cáci resuflarea li se oprise in pept. 

— Mihai gsi tu tată !—adaose ea cu accen- 
tul celei mai profunde dureri—uitati-vé in o- 
chii mei si vedefi aceste lacrime !.... Ele sunt 
lacrimele inimei mele.... Ele vé vor spune 
cá ducándu-mé la monastire, las cu voi ini- 
ma si sufletul meu !.... Ah! veniţi pănă anu 
ne despărți să vé dau ăncă o sărutare!.... 
șapoi.... Remăneţi sănătoşi ! 

Mănele ei obosite cázuré dealungul trupu- 
lui şi capul i se plec& pe pept. Nistor o cu- 
prinse in braţe si o sărută lung pe frunte 
scăldăndu-i fata intrun părău de lacrimi ; dar 
cănd veni răndul lui Mihai, o! atunce ei nu 
puturé nici macar să plăngă; amorul şi du- 
rerea se resculară cu atăta violență in ini- 
mile lor, incăt in acest ultim sărutat era să 
se ducă gi ultimul suspin a viefei lor. 


Cu cáfi-va ani in urmă, se respăndi vorba 
intre Dorneni, că la o monastire din fundul 
munţilor, murind o călugăriță frumoasă ăncă, 
dar apasată de mari nenorociri, o lumină de 
sus se scoborea in toate nopțile pe mormén- 


105 


tul el, Ear de atunci incoace plutasul de pe 
Bistrifá, de căte ori trece prin Toancele, a- 
ratá străinului ce călătoreşte cu dénsul o stăn- 
că fioroasă, acoperită de muschiu, zicăndu-i a- 
ceasta-i Peatra lui Osman ! 


COMOARA DE PE RARĂU. 


were Swe 


Intovárásit de un călăuz din Dorna, téné- 
rul Costin se urca pe muntele Rarău care 
este unul din cele mai inalte piscuri ale Car- 
pafilor. Deasupra Raráului stau clădite doue 
stănci gigantice numite Petrele Doamnei ine- 
grite de timp, sfăşiate de furtuni si care vé- 
zute pintre neguri cu turnurile si murii lor 
fantastici samáná a fi un palat zidit in vázduh. 

Atras de curiositatea acelor stánci, Costin 
se urca incet gi greu in urma călăuzului pe 
o potică strimtă unde abia găsia destul loc 
spre a-şi aşeza piciorul, avănd in dreapta 
muntele ce se inalta ca un zid deasupra ca- 
pului seu, si la stănga o prapastie fioroasá, iu - 
tundul căreia se zărea serpuind Bistriţa mică 
ca o cordea. Cu căt inainta, cu atăt coasta 


107 


devenia mai repede si mai impracticabilá, Ca- 
rarea se strimta, din ce in ce mai mult, si 
pe une-locuri dispárea cu totul. 

Era in luna lui August. 

Aerul recoros si parfumat ce se esalá din 
sinul codrilor &i străbătea adánc in piept, si 
ochii sei alergau rătăcind din loc in loc ad- 
mirănd cănd figurele bizare ale stiincelor, cănd 
cursul impleticit al Bistriţei, cănd sesurile in- 
tinse şi aurite ce se zăriau dincolo de munţi 
la marginea orizonului. 

Trei oare și jumătate Costin urcase me- 
reu la deal şi căldura soarelui incepuse a-i 
acoperi fruntea de sudoare. 

— Domnule! či zise cáláuzul desfăcăndu-şi 
traista cu merinde, te véd cam ostenit; gustá 
ceva din vinul ista să mai prinzi la putere, şi să 
ne grăbim pasul, ca nu cumva se fim siliţi se 
dormim la Petrele Doamnei, cu liliecii și stafiile. 

— Ce, sunt stafii pe acolo? 

— He ba ce! Acolo nu-i loc curat, cică 
in toată noaptea se preumblă pe virful Ra- 
răului umbra Domniței care a botezat stán- 
cele cu numele ei. 

— Ai văzut-o vre odata? 


108 


— Să mé ferească sfintul ! 

— Și ce Domniti era aceea? 

— Da mai stiu eu, Domnule! Se poveste- 
ste din părinţi că gonitá de Turci ea sa ur- 
cat pe Rarău si a ingropat sub stănci toate — 
odoarele terei. De aceea se vede une-ori a- 
colo in miez de noapte o pară de foc gal- 
benă esind din pimént. Cánd ai plecat de 
la cămp n’ai venit aice pe valea părăului Suha? 

— Ba da. 

— Apoi mai trecut prin un sátulef care 
se chiamă Tabăra ? *) 

— Am trecut. 

— Ei bine, acolo se spune că s'a oprit ta- 
băra turcească care gonia pe Domnița si de 
aceea satul a remas cu numele de Tabăra. 
Apoi mai in sus tot pe Suha wai intálnit un 
alt sat care se numește Jesle? 

— Am intálnit. 

—— Acolo cică era ieslele călarimei Dom- 
nitei care fugia de oastea păgănilor—Dar să 
mergem Domnule că e tărziu si n'am gust sá 
fac la noapte cunoştinţă cu stima Comorei. 


*) Tabara si Ieselele sint doue sate in drumul ce mer- 
ge de la Malini spre Dorna, 


109 


— Stii una, zise Costin surizénd, dac’am 
vemăne astă noapte acolo sus la pietrele Doam- 
nei sá vedem si noi para cea galbená sium- 
bra Domnitei ? 

— Ba zeu, respunse cáláuzul jumétate se- 
rios jumétate in glumă, ti-ar trece prin min- 
te să faci una ca asta? . . ..... o... 

Dupá alte doue oare de suis, ei ajunseré 
pe culmea Raráului, unde Domnita isi ingro- 
pase comorile. In acest interval un fum alb 
si umed incept a se ridica din fundul viilor, 
si in scurt timp se incinse toți munţii cu un 
vél argintiu, nelásénd sá se záreascá decăt cul- 
mele lor. Costin care de pe várful muntelui 
vedea la picioarele sale, intinzéndu-se aceasta 
mare de aburi deasupra cária razele soarelui 
scănteeau cu mii de colori, nu-și pută stăpă- 
ni emotiunea. 

— A! Căt e de frumos! esclamă el. 

— E frumos nu-i vorbă, zise călăuzul, dar 
nu pre indámános.—Ce dracul! adaose el du- 
pă o pausă, uitându-se cam cu ingrijire la 
cer, de cate ori me urc la afurisitele aste de 
pietre trebue să mi se intămple câte ceva. 


110 


— Ce fi sa mai intámplat ? 

— Intrun rănd mi-a luat dracul pălăria 
din cap și a aruncato in ripă; in alt rand 
mi-am sclintit un picior, gacuma o să ne prin- 
"dă furtuna. 

— Unde vezi furtuna ? 

— Ean uitá-te colo hát de parte spre dea- 
lul Măgurei. 

—- Ei bine ? 

— Nu vezi nourul cel negru cum vine ca 
un balaur peste noi? Vai de oasele noastre 
dacă nom da dos undeva; o să ne ducem 
“după pălărie ! 

Ei se găseau acuma lăngă stăncele uriaşe, 
numite Pietrele Doamnei. Sar zice că Ra- 
răul căt e de mare geme purtănd pe spinare 
povoara lor. Máncate de siroae, brazdate de 
fulgere, ele se despicá pe une locuri in cavi- 
titi adánci si intunecoase in sinul cărora s'a- 
ude din cănd in cănd strecurándu-se picátu- 
rile de apă ce isvoresc din umezala nou- 
rilor. | 

Costin privia cu sfialá la stăncele ce-l a- 
pasau prin măreţia lor, și eată că i se opri- 
ré ochii pe un solu de bizunie, care se des- 


/ 111 


chidea floroase la piciorul stáncelor si mer- 
gea adánc in pământ. 

— Ce este aceasta. ? intrebá Costin pe că- 
láuz. 

— Astă groapă nare fund; sa zice că 
merge pănă in măruntăile pămăntului Ea nu 
de mult s'a ivit si intr’énsa locueste stafia 
muntelui. Dar pentru Dumnezeu Domnule, să 
nu perdem vremea! Furtuna ne grămădeşte 
din urmă, si dacă nu vrei să te dai hrană 
corbilor, haide iute in vale; cunosce un loc 
unde ne putem adăposti. 

In adevăr munţii luase o inf&tosare poso- 
morită. Vélul cel intins de neguri se desfácú 
in nenumărate pálcuri care ménate de vânt 
rătăceau si se incrucisau in văzduh, intocmai 
ca niște legiuni ce se pregătesc de luptă. Tur- 
mele imprástiate pe plaiuri simțind apropie- 
rea furtunei, alergau se caute adăpost, gi tă- 
lăncele lor sunau lugubru pintre freaméntul 
codrului. Tunetul incept se clocoteascá prin 
văl. 

—— QO să më jur sá nu mai calc pe aici 
murmura calauzul, ia sama unde pui picio- 
rul.... Tine-te de mine și nu te pre uita in 


112 


jos.... Bine-mi spunea tata c& nu-i loc cu- 
rat aice. 

Costin simțind periculul, işi grăbea paşii căt 
putea spre a ajunge mai curénd la locul de 
scăpare. Fulgerile či sclipeau pe dinaintea, 
ochilor, si nourii spargéndu-se intrun suvoiu 
de ploae, umflaré intr’o clipă toate păraele 
care in cursul lor turbat luau cu sine pământ 
si pietre si le rostogoleau in vale, 

De la un loc Costin nu mai putú face nici 
un pas inainte. Cararea era ruptă in doue. 
O rip& infricogatá sta deschisă dinaintea, sa, 
prin care era cu neputinţă să treacă spre a 
ajunge la celalalt capăt de carare. Atunci el 
se crezi perdut.—Avénd in față si in stánga 
- ripă, in dreapta zidiul, obosit de ostineală, 
udat pănă la oase, el se inclestá cu améndo- 
ue mănele de o rădăcină de brad, și se cul- 
câ la pământ. | 
- — Fii mai verde, domnigorule nu-i vreme 
să tremurám de frică. Ducă-se pe pustii ne-a 
tăiat drumul; dar bun e Dumnezeu! De-om 
trece de aici suntem scapati. 

Și fárá a perde un minut, călâuzul scoase 
din traistá o funie lungă, legă pe Costin de- 


113 


acurmezigul trupului şi luănd celalalt capétin 
mănă, iși făcă semnul crucei si apucâ dea- 
dreptul pe păretele muntelui. Intreprinderea 
sa era din cele mai periculoase. Deasupra 
sufla furtuna așa de puternic incăt ducea pă- 
serile d-ea roata in aer, si ameninţa cănd de 
cănd să-l restoarne in abis, de desubt pimén- 
tul násipos si ud éi luneca sub picioare, si 
cu toate aceste el se urca mereu ajutăndu-se 
cănd cu piciorul, cănd cu braţul de fiecare 
ruptură unde putea să se sprijine, de fiecare 
bolovan, de fiecare creangă, pănă ce in fine 
ajunse pe coama stăncei. Apoi resuflăndu-se 
adănc, el incepi a trage cu funia la sine pe 
tovarășul seu din vale : 


— Ia sama si nu te teme! strigă el. 

Costin vezéndu-se atunce ridicat in sus in 
mijlocul unei furtuni care urla a moarte in 
urechile lui, si sprijinit numai in funie dea- 
supra unei prăpăstii de căteva mii de picioa- 
re pe marginea căreia se legana intocmai ca 
limba unui ornic, simți tot săngele amorfin- 
du-i in vine siun văl negru i se puse pe ochi. 

El perdù conştiinţa de sine şi nu se trezi 


114 


din amefalá decăt mult timp după ce călău- 
zul il ridicase si asezase deasupra stăncei. 

— Pe cát imi aduc aminte, zise cálíuzul. 
este aice o pesterá unde ne putem ocroti; a- 
poi uitándu-se in dreapta si in stánga, Ha! 
strigă el cu bucurie, eat’o!... 

Atunci ei se coboriré cu incetul in peşteră 
unde abie era loc pentru améndoi. 

— De acum sezi jos si vino-fi in fire. căci 
prin mare si grea cumpănă am trecut. 

— Suntem oare scapati? murmurá Costin. 
Uimit de primejdiile prin care trecuse. 

— Scapati buni tefiri! Multemeste lui Dum- 
nezeu. Alții au páfitto mai réu decăt noii— 

— N’ar fi fost oare mai bine să fi remas 
sus la Petrele Doamnei in vr'o crăpătură un- 
deva, decát sá ne coborim aice ? 

— Doamne sfinte! Pesemne D-ta tot nu 
crezi c'acolo sáláslueste ducá-se pe pustii?— 
La ‘Petrele Doamnei se incrucisesc vénturile 
din toate pirtile, si ai fi sburat ca o frunzá 
in vézduh, sau ai fi remas turtit sub vre un 
bolovan cit “casa, sau te-ai fi pribusit in fun- 
dul páméntului după cum sa intámplat lui 
Simion flecául, Dumnezeu s4-1 erte, căci la 


115 


vremi grele ca de-al de aceste titva Raráului 
se clatiná ca virful unui copac. 

— Ce fel s'a prábusit Simion ? 

— Apoi nu mé mai intreba, că-mi plánge 
si acum inima in mine si doar căt lam sfá- 
tuit sá nu se potriveascá unui cap de muere. 
Numai dá!..,. Cánd se leagá pécatul de om 
trebue să-l tragă. Asa-i párdalnica asta de 
dragoste ! 

-— Vra se zică era si o femee la mijloc? 

— Ba bine cá nu! Sá stii de la mine ca 
ori unde s'a intámpla vr'o nenorocire, trebue 
să fie amestecată o codifá de femee acolo. 
Această reflectiune făcă pe Costin să suridă. 
El incepuse a uita emofiunile sale de cănd se 
afla ascuns sub stincă, cănd de odată o de- 
tonatiune teribilă se auzi deasupra capului seu. 

— Ce este? striga Costin sărind drept in 
picioare. l 

— Nimicá!... o fărămătură de stincá se 
duce de-a roata in vale. Ucigă-l crucea le a- 
runcă cu praștia de sus, dar ce risipeşte zioa, 
el pune noaptea la loc. Deaceea petrele Doam- 
nei stau totdeauna intregi. Fii ănsă liniştit; 
aicea n'avem grijă, afară dacă s'a risipi mun- 


116 


tele intreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. 
Vorbiam adineoarea de Simion. Ce bunatate 
de flecáu mai era! Nici ca mai fost un al 
doilea pe meleagurile noastre. 

El era fecior de mijlocas si cam sarac dar 
voinic, ca un puiu de zmeu si mándru de fer- 
meca toate fetele din sat. El ánsé isi cáutá 
de sárácia lui si nu se uita nici la una din- 
trénsele; si mări că trăia bine şi linistit.... 
Fată că intru una din zile sosila biserica din 
sat un popă de la un tărg din vale, care a- 
vea o fată naltă și subfiricá ca o trestie gi 
cu niște ochi adormitori de șerpoaică. O chi- 
ma Catrina. Fudulá ca toate tárgovetele, ea 
nu visa decăt fuste şi rochii, cordele și cape- 
le, lucru ce nu erau de obrazul ei, și nicică 
se punea alăturea cu vro fată de a noastre. 

Să te ferească Dumnezeu de fetele de po- . 
pá! Ceva, ceva de-or fi sprincenate nu le mai 
ajungi cu prăjina la nas. De soiu țărănesc 
si cu gárgáuni de cucoaná in cap, ele sunt 
cum e mai rău, nicl farance nici cucoane. 

Simion de cum o văză, či cázd curmezis 
„pe inimă, şi mult amar incepú să ofteze, Ear 
fatarnica de fată nici il primia, nici il res- 


117 


pingea, ci il tinea mereu in ingăimeală, si ca 
să-l năucească mai tare, une-ori či zimbea cu 
noimá, privindu-l pe sub geaná, alte ori se 
făcea că nici il vede, incăt bietul flăcău că- 
dea tot mai tare in boala dragostei si se us- 
ca cum să usucă frunza de véntul toamnei. 
Zioa el nu mai muncea, noaptea nu mai dor- 
mea, si lucru mare! El care se lupta in pă- 
dure brăţiş cu ursul, dinaintea ei nu indrăz- 
nia se zică un cuvént; decăt, unde o intál- 
nia, se uita lung in ochii ei vicleni, şi ea şer- ` 
poaica ridea in inimă. 

Dacă vre un bătrăn din sat &i zicea prie- 
teneste: „Măi băete ie-fi de samă, nu te lasa 
calcat de un picior de muiere,“ el il privia 
dugmáneste şi-i respundea restit crezénd că-l 
sfătueşte de rău. Ear celelalte fete suspinau 
- si ziceau: „Păcat de el!“ 

Din cáslegi si pănă in pasti el se munci 
mereu cu patima fără să-şi mărturisească pe 
față dorul ce-l ardea, cănd atunci Catrina i 
se arătă mai mult decăt totdeauna dulce ca 
fagurul de miere. . Ea se dete in scrănciob cu. 
dénsul, la joc se puse lăngă dénsul, tot strin- 
găndu-l de mănă si spuindu-i vorbe penne 


118 


ce-l umpleau cănd de frică, cănd de nădejde. 
astfel incăt Simion, neintelegindu-i mrejele si 
socotind Ca venit vremea să-și verse focul - 
inimei, o ceri de soţie intrun noroc. Inima 
intr'&nsul să bătea ca vai de el. 

— Hei Simioane! &i respunse Catrina. ai 
tu destu-i bani să-mi pui pe cap ştergari de 
matasă, şi in găt salbă de aur? 

— Ba nu! 

— Apoi, dragă, cautá-fi femee de sama ta. 
Nu m'a invétat tata carte să më invălesc in 
catrintá si să dorm pe asternut de mărăcini. 

— Bravo! strigă Costin imi place astă 
măndrie la o fată de popă. - 

— Diavolie femecască, Domnule! Pe urmă 
„sa ştiut ce-a fost pricina. Adecă că era lo- 
godită de mai inainte c’un arendas bogat din 
vale si nici găndia să iee pe Simion de bar- 
bat. | 
= — A! inteleg. Ea voia să aibă pe unul 
pentru arenda moșiei, şi pe celalalt pentru 
trecere de vreme,. cum s’ar zice. | 
= — O fi şi asta, că mari şirete mai sunt 
femeile, Unde pui D-ta măndria Catrinei cănd 
vedea, ea că Simion numai la dănsa se uita. 


119 
Ea voia să fie cea d'ăntei in sat, si pentru . 
asta putin ëi păsa ei că, el nemernicul, isi 
va sparge capul. Un om ca dânsul nu in- 
semna nimic, cănd era vorba să umileascá pe 
celelalte fete. Simion ănsă nu se pricepea la 
aga lucruri. El ţinea a lui una și bună. O 
iubia gi voia sá o aibă de soție. ` Auzind re- 
spunsul ei, el remase amefit ca si cum Var fi 
lovit cineva cu o sácure in cap. De unde era 
el să adune atáfa bani?.... Sá muncească, či 
trebuia, viata intreagă ; sá hofeascá, nu-l lasa ` 
cugetul, că era fecior de tată cinstit. Un in- 
tuneric i se fact dinaintea ochilor. 

Se vobia din bătrăni că la petrele Doam- 
nei sunt comori ingropate de Domnița. care 
se resboise cu Turcii, şi el ştiind aceasta, iși 
puse in gănd să le sape. Vezi Domnule unde 
te duce pustia asta de dragoste! Fereşte-te 
căt vei pută de dănsa, căci ea muşcă in ini- - 
ma omului cu dinţi de cine turbat. He multe. 
am văzut eu in viata mea pănă cănd am că- 
runfit ! 

Aga intr'o bună dimineață. Simion care nu 
mai ştia ce face, iși luâ hárleful in spate și 
se urcă pe Rarău. Pécatul il păştea din ur- 


129 


mă. Na ştia sermanul eo să-iremăe casa vë- 
duvă si neamurile cernite. că boii lui au se 
uite a trazen ping. că ogorul are sei se pă- 
răginească. si că pe urma lui va plange tot 
satul. afará de Catrina. Imi aduc aminte ci 
in acea zi cánele lui urlă mult a pustiu. 

Aice călăuzul se opri. sio lacrimă i se fu- 
risá pe sub geaná. 

— Sá nu rizi Domnule, cá eu om bétrin 
nu-mi pot stăpăni plănsul: dar vezi D-ta, cănd 
se prăpădeşte pentru niște minciuni femeesti 
o floare de flecău ca dénsul, mé doare zeu in 
suflet. El a sapat tocmai in locul unde ai 
văzut groapa cea fără fund, si pre căt se in- 
telege i s'a prăbușit de odată pămăntul sub 
picioare şi la inghitit. Trei zile după aceea 
un cioban a găsit cojocul lui şi a dat peste 
afurisita de groapă care numai fusese pănă a- 
tunci. Ce s'a mai fi petrecut acolo sus ?—Dum- 
nezeu ştie; decăt părinţii nostri povestesc că 
ori cine s'a suit la petrele Doamnei cu gănd 
să sape comorile, inapoi nu s'a mai intors. 
Trei limbi de foc, se zice, că se ivesc din 
pămănt indată ce incepi a sapa, ș'apoi s'ara- 
tá tima comorei. Atunci urlăte si vaete s'a- 


121 


ud in vézduh, si de-i ziuá, soarele se intune- 
cá; si de-i noapte stelele s'ascund, si furtu- 
nule pornesc din cáte-si patru colţuri ale ce- 
-rului, s’apoi in praf si in pulbere se prefac 
oasele nenorocitului ce a cutezat sá atingá o- 
doarele Domnesti. 

Astfel Domnule s'a prăpădit Simion, 


— Dar Catrina ce s'a făcut? intrebá Co- 
stin, | | 


— Catrina a murit fată mare, căci aren- 
dagul a părăsit'o auzind de moartea lui Si- 
mion, ear alt nebun nu sa mai găsit care sá 
alerge după comori pentru dénsa. 


Furtuna incetase. Nu se mai auzia decăt 
foarte slab voacea tunetului care gemea in 
loc departat. Soarele reapárú vesel dintre nori, 
si aburi calzi se ridicau din pámént pe urma 
torentelor ; ambii călători párásiré peştera si 
după doue oare de scoboriș ajunseră in vale 
unde se odihniré de ostenelele zilei. Costin 
ánsé avù in acea' noapte un somn neliniștit, 
căci revézú prin vis toate prăpăstiile prin ça- 
re trecuse ziva, si toate stafiile despre care 
či povestise călăuzul, Ceea ce-i remase mai 


122 


putin in minte, furé sfaturile ce-i dádu-se bé- 
tránul seu tovarog de ase feride amor. Ast- 
fel de sfaturi au totdeauna soarta de a re- 
mane neascultate. 


PRIVIGHETOAREA SOCOLEI. 


AAN 


Eleonora era o fatá frumoasá cu ochi ne- 
gri fármécitori care se furigau pe nesimţite 
in inimá. Fata ci era totdeauna veselá $1 su- 
fictul ei fără grije. Nimene nu știe istoria ei 
de la inceput. Unii zic că ea a fost mări- 
tatá cu un negustor bétrán si gelos, intr’un 
fund de provincie oare care, unde ne mai pu- 
ténd trăi cu nesuferitul ei Cerber, il lásá in- 
tr'o bund dimineață singur cu gelosia sa, si 
resări de odată in mijlocul Iasului—ca ghio- 
celul in cámpie.—Alfii susțin că de mică co- 
pilă ea fù aruncată intr’o monăstire unde cre- . 
scú evlavioasă intr’o atmosferă de rugăciuni 
și de tămăe, dar că in momentul cănd era să 


124 


primească darul călugăriei, un spirit reu éi 
sopti doue vorbe la ureche, si ea despără din 
monástire ca prin minune, lásénd sá creadá 
pe cuvioasele sale surori, că Dumnezeu a ri- 
dicato in ceruri cu trup cu tot.— Astfel de 
vorbe circulau pe sama ei.—kE réu cănd nu 
se ştie originea cuiva, mai cu samă a fetelor 
frumoase. In lume sunt multe limbi rele dis- 
puse a cărti si puține urechi dispuse a nu 
crede. Tot ce stim noi este că Eleonora era 
cea mai drăgălașă ființă ce a putut se vadă 
Iașul in zidurile sale. Zioa ea lucra la o 
modistă pe strada Mare si noaptea se retrá- 
gea la dénsa acasă, o căsuță mică pe strada 
Socolei, unde făcea deliciile mahalalei. Ea 
iși petrecea viata ca păsările; se culca cán- 
tind, să scula căntănd, şi voacea ei ar- 
gintie resunind prin ‘giamurile ferestrelor, 
trezea adese ori vecinătatea din somn, așa 
incăt babele réutácioase o numiau tricoliciul 
de noapte, ear báetii privighitoarea Socolei. 
Eleonora era o fiinţă curioasă si plină de 
contraziceri. In ochiul ei deşi ar fi putut 
ceti cineva o inimă nestricată şi un fond de 
multă bunătate, totuși aceste prețioase tesau- 


125 


re se ascundeau sub un esterior de neretată 
ușurătate. Astfel ea nu departa de la sine 
nici pe unul din junei eleganti ce-si fáceau o 
glorie de a o compromite; unuia arunca o 
ochire, altuea un zimbet, celuialalt o strinsé- 
tură de mani, şi risipitoare ca copilul cel dar- 
nic, ea impártea la toți cáte ceva din gratii- 
le sale, numai inima ei nu lua parte la acest 
joc nebunatic a tinerefilor sale. 

Eleonora, această páséruica, cántáud si co- 
chetánd ajunse in scurt timp a fi copila de 
modă a Iașului. Ea părăsi lucrul de la mo- 
distá gi se mutá in centrul tárgului. Modesta 
ei cameră unde o dincoará cea mai precioasá © 
mobilă era o mică oglingioară dinaintea căreia, 
isi pepténa părul seu lung şi negru, se pre- 
făcă acum intr'un buduar elegant plin de obi- 
ecte de artă, ce erau, atătea daruri primite 
de la atătea inimi suspinănde. Si cu toate 
„aceste Eleonora nu părea a fi mai fericită de 
căt mai inaite. | 

"Ar fi luato cineva drept o femee sătulă de 
toate rafineriile vieţei sau drept un copil ue- 
stiutor de osebirea ce este intre lipsă şi a- 
vere. Ea singură nu-și pute da samă de ce 


126 


se petrecea in sine. Cu cát inainta ‘mai mult 
pe această cale de plăceri cu atăt inima el 
se inchidea mai tare. Adese ori cănd, ame- 
titi de vuetul viefei, ea se uita in jurul ei 
la turma de curtisani ce státeau gata sá de- 
pue la picioarele ei si punga si amorul lor, 
ea se simțea singurá si parcă ar fi regretat 
atunci vesela ei sárácie, pe cánd nu avea alt 
lingusitor decát oglingivara cea micá care o 
ingána dimineata asa de gracios. 


Eleonora asista une-ori la pránzuri si su- 
pele, şi amesteca cántecul ei cu clinchetele 
paharelor. Fumul sampaniei o ridica la en- 
tusiasm. Atunci ea scotea din pept note ne- 
cunoscute ce imbatau auzul si ochii ei se a- 
prindeau ca nişte diamanfi. Cand Eleonora 
era tristă, ea sămăna ca o floare ce se plea- 
că sub povoara picăturelor de rouă, ănsă ast- 
fel de momente erau rari și treceau răpede 
cum trec nourii sburátori pe un cer vecnic 
senin. Intre inima si simţurile ei nici o le- 
gătură nu esista; ea cheltuca pe cele din ur- 
má, fără să ştie că posedă pe cea d'ántei, şi 
numai căntecul &i revela une-ori că este ceva 


127 


in pieptul ei mai presus de simţuri care na 
vorbit ăncă şi atunci Eleonora devenea tristă. 

Eleonora era gencroasă. Cănd vre unul din- 
tre amicii sei care compuneau obicinuit cer- 
cul ei de petrecere, era in lipsă, sau bolnav, 
nu era mănă mai darnică decăt a ei, nici păzi- 
toare mai neobosită. lăngă căpătăiul lui.—Ce-i 
pasă ei de lume! Ea ridea de lumea care 
ridea de densa. Natura o făcuse să cănte si 
să ridă şi ea isi indeplinea destinul ei. 

Cănd Eleonora se preumbla pe jos in cos- 
tum scurt care lasa să se vadă niște picio- 
ruge mici şi sprintene ce abie atingeau pá- 
méntul, nu era trecător care să nu-și intoar- 
că capul după ea; ear cănd cra in trăsură 
gătită cum ştia ca să se gătească, nu era re- 
gină care ar fi putut să i se pue aláturea. 
Cochetă și naivă, ușoară si nepásétoare, si tot- 
" deauna veselă, eată Eleonora. Era un flutur 
atras de ori ce miros, un capriciu leganat de 
toți zefirii. 

Doi ani trecuré si Eleonora nu perdi rv- 
sata din faţă, uici veselia din ochi. Sar fi 
zis că in fiecare dimineaţă ea reintinereste. 
Peptul ei nu cunoștea suspinul. Ea plutea in 


128 


viață cum pluteşte scoica fragedă pe mare a 
cărei valuri o mănă ori si unde dar nu ocu- 
fundă. Ea intrase pe poarta cea mare a lu- 
mei pe unde atáta intră si atăţa se perd; pe 
dénsa ánsé o intimpinase la prag plăcerea si 
o luase drept fiică, frumusefa şi-o luase drept 
soră, norocul şi-o luase drept stăpănă. Ne- 
greșit că un moralist cu fruntea posomorită 
ar fi avut ce bănui contra nebuniilor Eleo- 
norei; cu toate aceste ea nu avea conștiință 
că face vre un rău. Ea trăia si credea că 
asttfel sá trăește. Ea nu ştia că virtutea 
incepe acolo unde se sfirsesc plăcerile si că 
morala e un cămp pustii unde nu creşte ear- 
bă verde. Ea se vézú incunjuratá de toate 
plăcerile ce imbată vrista de doue-zeci de ani, şi 
le sorbea pe toate plătindu-le cu tinerefa si 
ochii sei frumoși. Eleonora făcea răul ce fa- 
ce parfumul rosei care se perde fiindcă toţi 
il aspiră. 


II. 


Eleonora era incunjuratá de tinerimea ele- 
gantá a Iaşului. Era in cerinţele timpului de 


129 


a fi primit in salonul ei, si o obligatiune de 
a-i face curte. Dar dintre toți cel mai in- 
dărătnic curtisan si mai fără noroc era Iancu, 
un ténér nalt si uscăcios cu părul lins, cuo- 
chelari pe nas, foarte sentimental in vorbe și 
foarte afectat in imbrăcăminte. Dacă fiecare 
dintre amicii Eleonorei isbutiră a căpăta ceva 
din favorile sale, el &nsé nu isbuti la nimic 
si invidia il frámánta adáne in inimá. El u- 
rea pe tofi amicii Eleonorei, ear pe dénsa o 
urea si mai mult, cáci era om réu si pasiu- 
nea lui nu pornea dintr’un isvor curat. Nimic 
ánsé din cele ce se petreceau in interiorul 
lui nu se reflecta pe fati-i. El avea una din 
acele figure de ceară cărora imprejurárile știu 
totdeauna să le dee espresiunea ce trebue.: 
Lăngă Eleonora era amorez pănă la culme, 
lángá tovarăşei sei amic pănă la moarte. 

— Eleonoro! zise el, intru una din zile, 
găsind'o singură si luăndu-i mina să o seru- 
te, pentru ce această mănă se intinde aşa de 
uşor la alţii, și așa de greu la mine? 
=- — Ti se pare, respunse ea. 

— O! Eu nu mă ingel; eu věd pre bine 
că sunt cel din urmă ales al inimei tale si 


130 


cánd a-i sti cit mé face sá sufér aceastá ne- 
dreptate.—Eleonoro! De ce nu mé iubeşti? 
„cu te-as face asa de fericită cum.... 
— Ha! ha! ha! il intrerupse Eleonora cu 
un Jung hohot de ris. Ear ai venit la mine 
posomorit ca vremea cea rea. Nu stii tu cá 
inima mea este inchisá la iubire?.... Eu din 
amor culeg numai plăcerea acolo unde cred că 


o găsesc, ear suferința, dorul, chinul etc. le 


las pentru niște nebuni ca tine. Socotesti tu 
că paserea intră de bună voie in cuşcă? 

— Dar ce să fac să pot atrage sien ma- 
car una din privirile tale? 

—- Să-mi vorbeşti mai putin de amor si sá 
nu fii aga gelos. 

Ea ănsă nu ştia căt venin ingrămădeau vor- 
bele ei nepăsătoare in inima celui ce-i vorbea 
de amor, | 

In acel moment s’auzi sunănd clopotelul si 
camariera Marita, anunţa pe junele Iorgu in- 
továrágit de un alt june necunoscut. 

— Buna zioa, Eleonoro! strigá lorgu care 
intránd in odae depuse o sárutare cu sgomot 
pe fruntea ei, dă-mi voe să-ți presint pe ve- 
rul meu Petru, un june provincial gi ruginos 
ca o fată mare, El a eşitdin cărți ca să in- 


131 


tre in lune; te rog sá-1 numeri intre amicii 
tăi. Poate vei isbuti să faci ceva dintr'énsul.— 
Această presentare originală puse pe junele 
Petru in o mare confusiune. Ansé Eleonora 
veselă că se vedea acum scapatá de tristul 
ci adorator care nu-i vorbea decăt de: 
banii si de inima lui, ponegrind pe toți cci- 
lalti, intinse măna noului venit cu aceeaşi fa- 
miliaritate ca și cănd lar fi cunoscut de o 
sută de ani, şi-izise cucel mai gracios suris: 


— Imi pare bine de cunoştinţa Dumitale 
Domnul meu, si pentru ca sá o intărim mai 
bine imi vei da braful sá mergem la preum- 
blare; mé inádus in casá.—Iorgule asa-i că 
o sá mé intovárágesti.... Dar tu Iancule, ce 
te faci? 


— Eu, zise el.... Eu foarte mulțămesc; 
am o intălnire tocmai acum pentru o afacere 
oare-care, si dupá ce faci doue, trei inchiná- 
ciuni foarte adánci esi din casă urmat de cei- 
lalfi. 

— Eleonora gi Petru mergeau inainte, ear 
lorgu distras cum era mergea mai incet oprin- 
du-se la fiecare fereastá prin care zărea vre 


132 


o fatá frumusicá, si astfel nu putea sá audi 
convorbirea tovaresilor sei. 

Braful Eleonorei care se vedea rotund si 
trandafiria prin horbota transparentá a hai- 
nei sale se rázema cu voluptate pe bratul lui 
Petru, ear acesta cu sángele ferbinte cum e 
omul.la vrista de 22 ani nu stia ce se gán- 
deascá de această ființă care avea atăta li- 
bertate in vorbă si atăta lumină in ochi.— 
Ii vorbiré multe de toate.—Incepuré cu lu- 
cruri indiferente cum se incepe totdeauna, 
trecură apoi la frumusetele de ţară in mijlo- 
cul cărora Petru isi petrecuse anii copilăriei, 
si sfărșră cu amorul. Cine nu știe căt de 
nesécat este, si unde te duce acest isvor ne- 
sfirsit de convorbire.—Amorul zice lumea e 
o costișă infloritá pe care luneci răpede, căci 
la fiecare pas intălnești cite o minune.—Ele- 
onora deprinsă a asculta limbagiul afectat și 
fanfaron al tinerilor laşeni fă surprinsă să 
găsească in acest june nou venit simțiri 
frumoase şi o inimă curată. Ear Petru fer- 
mecat de ochii Eleonorei vorbea vorbe inspi- 
rate ce resunau ca o musică in urechea ei. 


133 


— Este ea oare un inger sau un diavol? 
găndea Petru. 


— Este el oare visul ce am visat? găn- 
dea Eleonora ; şi de frică să nu-şi trădee se- 
cretul găndurilor lor, ei nu indrăzneau să se 
uite unul la altul. Cand ¿nsé impinsi de o 
putere neinvinse, ei se priveau un moment 
ochi in ochi,... atunci inimile lor se strin- 
geau de o dulce si nespuse uimire. 


Ei se preumblaré pănă in noapte si sar fi 
preumblat mult ăncă dacă voacea ironică a 
lui Iorgu nu i-ar fi chemat la realitate. 


— He! tinerilor, striga el, am obosit aler- 
gánd după voi. E vreme să ne ducem pea- 
casă. Nu te credeam Petrule asa bun de gură. 


Eleonora tăcă: aceste glume Si părură de 
rău gust, ear cănd veni momentul despirtirei 
manele lor se strinseră fără voie și ochii lor 
se priviră indelung. „Noaptea si unul gi 
altul avurá somnul agitat. Petru se sculá la 
miezul nopfii deschise fereasta de la odae, 
unde i se pără că se inăduşă si privi mult 
la stelele ce sclipeau pe cer—stele aga fru- 
moase el numai privise. Ear Eleonora avd 


134 


visuri curioase; i se párú că se află intro 
grădină incăntată plină de pomi roditori și de 
păseri căntătoare, ănsă fiecare pom ce se le- 
găna, fiecare pasere ce sbura, lua incetinel 
felurite forme fantastice, pănă cănd pe ne- 
simțite se prefăcea in niște ochi mari gi lu- 
citori ce sămănau a fi ochii lui Petru. Apoi 
earba părea că-i ride si cerul că o chiamă; 
ear ea plutea intr'o lumină azurie fără se a- 
_tingă pămăntul şi auzea glasuri dulci ce-i stră- 
= băteau la inimă. 

“A doua zi cănd lumina zilei o desteptá, ea 
se sculá mai tristă, şi-i pără réu după visul 
de noapte.—Ce se petrecea oare cu Eleo- 
nora ?... 

Pentru prima oară ea se uitá cu infiorare 
in jurul ei. Statue de bronz, saluri de Per- 
sia, porcelane de China, toate aceste produc- 
te ale momentelor ei de uitare či făcură groa- 
ză. I se pără că ele se uită cu dispreţ in 
trecutul ei, şi de furie ea sfirmé un vas scump 
ce sta pe masă martur de gregelele sale. —Ce- 
mi sunteți voi bune, strig ea, dacă nu mă 
puteți face fericită!... Ea simţea in inima ei 
că se rescula o lume nouă plină de parfum 


135 


si de visuri ce o imbătau, dinaintea cărora 
trecutul dispărea negru, ca o noapte fără somn, 
A doua zi cănd Petru veni la dénsa ogă- 
si palidă, ear el numai avea focul de eri, gla- 
sul seu tremura, privirea sa era sfiicioasă. 


III, 


Frumoasă a fost o dineoará grădina Soco- 
lei, dar mai frumoase sunt astăzi ruinele fru- 
musetei sale.  Părăsită cum este, ea ne in- 
fátosazá indoitul mister al decăderei omenești 
si al naturei eterne. 

Chioscurile sale cázute, sfinxii sei stirbati de 
vénturi ne desteaptá splendoarea unei domnii 
trecute, pe cănd aleele sale intunecoase si pă- 
răginite ne vorbesc de pustiul codrului. Era 
o sară frumoasá.—Luna plină zimbea de sus 
pintre nouri creti şi argintii si respăndea pe 
earbă brazde de lumină. 

Dar ce sgomot se aude colo sub cel teiu 
frumos ?..... E o masă intinsă impodobită cu 
argint şi cu cristaluri, in jurul căreia se vede 
șezănd toată junimea aleasă a Iaşului și in 
capul ei Eleonora. Eleonora astă dată nu a- 


136 


vea pe dénsa nici catefea, nici mătăsuri, ci o 
simplă rochie de cit care lisa sá se vadă fru- 
moasele forme a brafelor si a umerelor ei, 
ear pe braţe si la git nici o podoabă, nici 
un diamant. Fa redevenise cum era, pe cánd 
o numea lumea privighitoarea Socolei: căci 
amorul nu iubește podoabele lumeşti, . 

Lumea ánsé care nu crede in bine, tălmă- 
cea in réu această schimbare a Eleonorei. 

— A inceput se-i placă florile de cămp, 
zicea, un june la urechia vecinului seu, vro- 
ind să facă, spirit. 

— Farmecul noutăţii, respundea celalalt. 
Astăzi Petru, măne altul. 

— Dar răndul meu cănd va fi oare? găn- 
dea cu o invidie concentrată Iancu care vor- 
bea puţin dar observa mult. 

— Un căntec ne trebue, Eleonoro. ca să 
inveselim această masă, zise Iorgu, căntecul 
inimei tale, şi acest pahar il voiu degarta in- 
treg in sanatatea ta. 

— Bravo!... strigaré toţi, căntecul inimei 
tale vrem să-l auzim! 

Eleonora nu aşteptă să fie mult rugată. 
Aerul recoros, luna plină, misterul nopţii, 


-r OC .— O - æ- ~ gr č - — SESTE că EPERE OIAR E! 


137 


toate aceste ináltase simtirile el si voacea el 
incepi să sune pintre frunze. Dar cine poate 
spune ce căntec a căntat Eleonora? Era un 
cántec neauzit spus cu cuvinte de foc si cán- 
tat cu voace de anger. Ea se urcă pănă la 
acele note arzétoare ce numai amorul si du- 
rerea le cunoaşte, si răpită cum era in toren- 
tul melodiei, ea isi afintí ochii in ochii lui 
Petru care vézú in aceastá privire tot sufletul 
el.... Eleonora iubea..... Luna privi de sus 
acest amor născut sub aripa ei de lumină, si 
pari cá-l binecuvinteazá. E un vént care va 
trece, ziceau unii necrezétori, dar ei se inşa- 
lau, cáci véntul era furtuná. 

Din acea zi ea inchise uşa nebuniilor lu- 
mei, lăsănd pe prag un trecut plin de vuet 
si de plăceri, care dispárú răpede, căci el nu 
luă cu sine nici o parte din inima ei. Ea se 
aruncă, in această pasiune cu toată speranţa 
și increderea unui suflet ficioresc, si nestiu- 
toare cum era de fericirile ce cuprinde in si- 
ne autéiul amor, ea le sorbea pe toate, şi se 
mira cum mai incápeau in inima el. 

Un an intreg ei dusere impreună o viata 
de uitare si zilele lor treceau rápede cum 


138 


trec zilele fericitilor. Intro zi ánsé Petru 
veni la Eleonora cam trist. 

— Ce ai, iubite? zise ea cu cel mai dul- 
ce glas. 


— Eu, respunse el după o pausá, eu.... 
n'am nimic. Am-atáta numai că mé tem sá 
nu te pot face destul de fericitá. 

— Ha! zise ea imprejurăndu-i grumazul 
cu brafele sale, pot en sá fiu mai fericitá de- 
căt asa ? 

— Visul e frumos, desteptarea e amará! 

— Ce vrei sá zici Petru? Vorbele tale mé 
inghiaţă, nici odată nu te-am văzut aga. 


— Voiu să zic că amorul e un copil dul- 
ce dar schimbăcios; măne poate tu nu vel 
mai găsi in mine acel om pe care astázi il 
iubeşti. Lumea cu plăcerile ei te rechiamá 
neincetat; pute-voiu eu să-i fin totdeauna lo- 
cul in inima ta? i 

— Alungă aceste gánduri iubite, s'inseni- 
neazá-fi privirea. Nu vezi tu in ochii mei că 
eu nu te pot uita. Pentru ce această necre- 
dinţă in fericirea noastră ? 

Petru vedea in adevăr strălucind in ochii 


139 


ei amorul cel mai adánc, dar aceasta nu-l in- 
seniná, cáci sufletul seu nu era senin. 

— Soarta! soarta! esclamá el, multe poate 
să destrugá. Nu vezi tu afară aer, spaciu, 
libertate, lumea care se miscá cu inmiitele ei 
comori de pláceri si fericiri; toate aceste pe 
care tu le-ai părăsit pentru mine, conspirá 
acuma contra noastrá, cáci multe legáturi te 
leagă ăncă de lume, Eleonoro ! 

— Voiu rupe acele legáturi, respunse Ele- 
unora, am pentru mine amorul si el care imi 
dá fericirea imi va da și puterea. Lumea, zici 
tu, conspirá contra noastră. Ce-ini pasă mie 
de dénsa? Am eu oare să-i cer ceva? Cit 
am fost in lume, ea mi-a dat totul, si am fost 
săracă ; astăzi cănd mam retras de dénsa, 
sunt bogată, căci te am pe tine, si am totul. 
O! Dar tu ai dreptate sá te indoesti de mine. 
Trecutul meu este un martur greu in contra 
virtuţii mele. Am greşit mult in adevăr, dar 
in zioa in care te-am iubit pe tine, am pri- 
mit un nou botez care wa spalat de toate. 
Petru! crede-mé, crede-mé; mai curând va 
inceta să-mi bată inima in pept, decăt să in- 
cetez eu de a te iubi. 


140 


Aceste cuvinte rostite cu accentul durerei, 
induiogaré pe Petru, el o cuprinse in brate si 
pacea fú incheetă prin un sărutat. 

Cu toate aceste vorbele lui Petru desi pu- 
teau fi zise fără scop in niște momente de 
tristefá care ades nasc fără cause in mijlocul 
celei mai mari fericiri, totuși făcură impresiu- 
ne asupra Eleonorei. O neliniște či remase in 
suflet. De atunci i se părea necontenit că Pe- 
tru e trist si gănditor. Era această părere, 
sau realitate ? Nu stim. Ea ănsă se puse a-l 
esamina pe furi ; fiecare mișcare, fiecare vor- 
bi a lui Petru căuta să o esplice, ănsă de 
ce observa mai mult de ce mai mult să ră- 
tăcea in cugetări. Nu cumva oare imi as- 
cunde el ceva?.... găndea ea in sine; si i- 
deea că legáturele lumei pot să-l despartă o- 
dată de dénsa či stringea inima grozav. 

Ah! ba! zicea ca, invingăndu-şi temerea 
Petru nu mé va lăsa! el e bun, s'apoi gási- 
va el alta care să-l iubească ca mine? 

Dar vai! Iu zadar Eleonora căuta să a- 
lunge gándurile ce o impresurau.  Indoiala 
intrase ca serpele in inima ei, și-i alungase 
somnul de la ochi şi surisul de pe buze. Ea 


141 


incepea acum se cunoască partea cea amará 
a iubirei, durerea! | | 

Intr’unul din acele momente de tristefá ca- 
meriera Marita či anunţă pe Iancu —Să in- 
tre zise ea.—lancu nu fusese la dénsa de 
multă vreme si de si visita acestui om ëi era 
foarte desplácutá, totusi ea simtea acum tre- 
buinta sá comunice cu cineva ; singurătatea o 
apăsa. 

— ME scuzati, domnişoară că vé supér cu 
presenta mea, zise Iancu cu un aer foarte 
ceremonios. Dorinţa de a vé revedea după un 
timp asa de indelungat, a fost mai puternică 
in mine decăt teama, de a vé importuna, Tot 
“odată am a vé comunica ceva din partea lui 
Petru care se roagă să-l ertati că, fiind prea 
ocupat, na putut să vie in persoană se vă. 
vază, 

Aceste zise el băgă mina in buzunar, scoa- 
se o hărtie indoitá in mai multe pături, o 
desfácú incetişor si apoi o dădu Eleonorei cu 
o multemire ce nu o putea ascunde. 

Eleonora se ingalbini ca ceara: ea recu- 
noscú scrisoarea lui Petru. Mati ce conţinea, 
acea epistolă: 


142 


,ocumpa mea! 

„Dumnezeu vroeste sá ne despartá.—Peste 
„căteva zile eu mé insor.—Adá-fi aminte de 
„fericirile noastre din trecut si te rog nu mé 
„blestăma !“ 

Petru. 

Jancu observa toate miscárile figurei ei, án- 
se ce slabă oglindă e figura, cănd e vorba sá 
reproducă o durere asa de mare!.... Numai 
cel ce sufere știe căt de nesfirsiti e suferin- 
ta sa, dar nu o poate spune, nici arata. 

— Lase-mă singură Domnule, zise ea, am 
trebuință de linişte. 

— Earti-mé Eleonoro că ţi-am causat fă- 
ră se vreu această durere. Măni va trece su- 
pararea ta cum trec toate in lume.... și... 
La revedere ! 


JV. 


Eleonora remase impietrită. Multă vreme 
ea nu pută să-şi revină in simtiri, stand in- 
tro stare complectá de amortire, ca si cănd 
ar fi părăsito chiar puterea de a suferi. Ea 
ceti şi receti de o sută de uri scrisoarea te- 
ribilă care ëi destăşura adevărul, pănă cănd 


143 


vederea i se intunecá si noima cuvintelor i 
se perdù in minte. Deodată ea tresări; se 
duse cu paşi răpezi la biurou şi incepú a scrie. 
De mult ánsé ce era grăbită măna-i tremura. 
Intr'o jumătate de oară ea scrise vr'o zece 
mici epistole. Apoi sună, si cameriera Marita 
se presentá inaintea el. 

— Trimite indatá pe un omcu aceste seri- 
sori sá le ducá la adresa lor, si tu vino in- 
dărăpt căci am trebuinfá de tinc. 

Intr’o clipă Marita indeplini ordinele stă- 
pănei sale. 

— Acuma, vino să-mi pepteni përul cum 
ştii tu mai bine. Vreu să fiu frumoasă, in- 
telegi tu, frumoasă. ` 

— QO! n'am trebuinfá să-mi dau multă os- 
teneală pentru aceasta. 

— Să-mi pregátesti apoi rochia cea albă 
cu flori de aur, şi pe cap să-mi pui un văl 
de gaz prius in o ghirlandă de lăcrămioare. 

Marita deschise niște ochi mari plini de 
mirare. 

— Ce mă priveşti asa!.. Nu infelegi.....? 

— Drept sá vé spun nu infeleg. 

— Ei bine! află că astăzi mé mărit! 


144 


ta ba ar iS š od 1 Sigs : 
— Dezira sé tara it... má Me- 
i x ; = k ja = e CES 7, PS = 
sa bi ái araj se apriete ġe bucie. 
3 pap e, P a z., í ' K bess = - 
Derció2nara se Iata ... O! ce bitii pa- 
a z 1 eS ee a e a 3 

ret... Doftana igre’ a. la scum’. all sa 
- - E i] bet oe? Pie * ` g + N * | > 
ve fas frilieat@ cui na mal fest mireasa în 


d . | 20 * as a 
los: Bine-ini spunea lie gandi, ca Va ver 


ruzámiute., 

— Spune. 

— Dacă ve veţi marita, Ve reg sá nu mè 
párásifi. Eu nu vreu sá mé despart de buna 
me stăpănă. Vrau se vé ved in casa voastră 
deplin fericită si eu sá vé sujese căt voiu 
tral. 

— N’aibi nici o grijă, Marita. Eu am gàn- 
dit la tine. Tu vei ave partea cea mal mare 
a fericirei. Eatá aceste diamante, zise ea a- 
rátándu-i o casetă plină de odoare, file dau 
fie. Ele iţi vor asigura traiul pentru totdea- 
una, si dacă vei voi să te măriţi, ele iti vor 
fi zestrea. Noi ánse vom trebui să ne des- 
párfim, căci asa cere soarta. Ku trec deacum 
in altă viaţă, unde tu nu me poţi urma. 

— Marita se uita la caseta cu odoare sii 
se luau ochii; ea nu putea să creadă că a- 


145 


tăta bogăţie este a ei. Ameţită, ea se arun- 
cá la picioarele Eleonorei, articulánd cuvinte 
neintelese de multámire. 


— Destul, Marito, či zise Eleonora: eu 
trebue sá mé imbrac mai curénd; vremea 
trece şi. oaspeţii mé așteaptă la nuntă. Grábeste. 
| Marita incepu să-i impletească părul cel 
de abanos. Ce schimbare in biata Eleonora ! 
Ea se mita in oglindă si nu se mai cunoștea 
Fata era imbătrănită. Ea plăti scump grese- 
lele tinereţelor sale, căci le plăti cu preţul 
fericirei. Amorul care či puse in inimă co- 
morile virtuţii, či puse tot odată pe cap cu- 
nuna de martir. | 


— Domnișoară ! si unde faceti nunta o in- 
trebå Marița cu sfială. 


— Intr’o biserică mare şi veselă ca raiul, 
impodobită cu flori ce imbată, si luminată cu 
făclii ce nu se string. Vreu ca nunta mea să 
fie aşa de frumoasă, că lumea să se mire, și 
vestea să-i meargă in nemurire. 

— Aveţi dreptate, domnişoară; si eu inte- 
leg ca D-voastre. Nunta trebue să fie nuntă. 
Dar mirele vostru, așa-i că e domnul Petru? 


| 15 


Cine altul ar pucé s4 ice o mireasă asa de 
band si frumoasă - 

— Mirele meu e Petru. zici ta?.... Sitot 
sangele i se ingrămădi in inimă. Dare Petru. 
lui vreu să-i inchin sudetul men pentru vecie. 
Mé insotese cu dénsal pe viață şi dincolo de 
viață, pentru ca totdeauna să pot fi lăngă el, 
si nici o putere omenească să nu mé mai 
poată depărta. Vrau să-l apăr de rele: să-i 
alin necazurile de zi. să-i indulcese visurile 
de noapte, și el să nu ştie de unde-i vine 
binele. și să știe numai căt lam iubit. Vreu 
ca sufletul meu revărsat in sufletul lui să plu- 
teascá in fericire ca doi luceferi in zori, si 
lumea pe care o blestem să se uite cn invi- 
die la noi. 

— Si eu sá nu fiu sá vé văd)... zise Ma- 
rita a cărei ochi nu se intorceau de la casetă. 

Eleonora era acum gata... Ea avea toate 
podoabele de mireasă. Haine albe, lăcrămioa- 
re pe cap şi lacrimi in ochi!... Dar unde se 
ducea Eleonora’ Ce ginduri avea ea? 

Ea porni cu grábire spre uşă, ánsé ajunsă 
pe prag, ea sá opri si chemá pe Marita. 

— Vino si te sárut Marito, zise ea depu- 


147 


ind o sărutare pe frunte-i. Cănd vei fi fe- 
ricitá să-ți aduci aminte de stăpănă-ta care 
și-a adus aminte de tine. 

Apoi ea esi, se aruncá in trăsura ce sta 
afară si plecă la Socola. Acolo o aștepta o 
masă mare bogată intinsă sub acelaș teiu un- 
de cu un an mai inainte, ea isi căntase cán- 
tecul inimei sale. Aceeaşi tineri care fusese 
atunci erau și acum invitaţi, afară de Petru 
care lipsea. 

La sosirea ei un ura sgomotos fácú să clo- 
cotească văile de prin prejur. 

— Privighitoarea Socolei! Tu nu erai me- 
nitá sá tánjesti la umbră, strigaré cu toții. 
Bine ai venit earági intre noi!!.. 

— Am venit intre voi, cá-mi era dor sá 
vă văd. Intr'un an multe s'au petrecut. V'am 
chemat pe voi care mé ştiţi cum eram, să mă 
vedeţi cum sunt. Un căntec m'a dus dintre 
voi acum un an, un cántec mé readuce, dar 
acesta e cel mai frumos şi cel din urmă. 

— Eleonoro! Ce vorbe vorbesti tu? zise- 
ră unii. | 

— Eleonoro! Ce haine porfi tu? ziseră alţii. 

— Sunt mireasă, nu mă vedeți? O să-mi 


148 


jucati astázi la nuntá, sub acest teiu care a 
umbrit ăntăiul meu amor.... Dar acum iu- 
besc pe un altul. Acesta e mirele meu. O! 
cănd ati sti căt e de frumos!... Ochii lui 
sunt adánci ca albastrul cerului și sărutul lui 
dulce ca sărutul lui Dumnezeu. Aşa-i că cine 
iubeşte e fericit? .., 

Si un grozav suris increfi buzele ei. Ea 
vérsá apoi şampanie in paharul fiecăruia, dar 
in paharul ei aruncă un praf pe furiș. 

— Voi care aţi incunjurat tineretile mele, 
nu vé puteam lăsa fără să-mi eu zioa bună de 
la voi, 

— Ce fel zioa bună? strigaré cu toţii. 

— Dar! zioa bună, căci acest pahar il beu 
in sanatatea mirelui meu. . 

Eleonora era palidă ca ceara. Ea ciocni 
paharul cu amicii ei, apoi il sorbi fără să se 
resufle. 

— In sfirşit! zise ea, nu e greu de a tre- 
ce pragul vietei, cánd nefericirea te duce de 
mănă. Acum lásafi-mé să-mi cănt ăncă odată 
căntecul inimei mele. 

Toţi tăcură, şi ea incepă să cănte; dar a- 
stă dată cántecul ei era infricogat, strident, 


149 


era cántecul desperărei. Fiecare notă era un 
blăstăm ce arunca lumei pe. care o părăsea. 
Căntänd, ea intrevézt prin minte toate fasele 
tineretei sale plină de rátáciri şi de căințe 
de amor si de durere, si toate aceste se ri- 
sipeau acum ca un vis al diminetei. Vis a- 
mar, desteptare mai amară ! 

Cănd lsleonora sfirsi de cántat, ea căzù o- 
bosită pe scaun. Ochii ei stecleau de un foc 
sinistru. Toți remaseré in uimire, 

— L’am iubit, zise ea cu o voace intre- 
ruptá si am fost fericită .... Ce-mi trebue mai 
mult ?.... Nu mi-a fost scris să fiu stăpănă 
pe soarta lui. El nu-i ca mine orfan in ‘lume, 
el are tată si mamá si o logodnicá care-i su- 
ride: ear eu n'aveam dreptul să-l răpesc din 
braţele lor și să mé pun umbră soarelui ce-i 
străluceșt> in viitor.... Ah! simt că më arde 
alce, zise ea puind mina pe pept, si capul 
mi se invérteste. | 

— El:onoro! ce este? .... ziseré amicii ei 
incunjuráadu-o. Tu suferi; mánele tale sunt 
reci, buzele tale vinete ? 

— Nu-i nimic, respunse ea. Sunt foarte 


bine. Ia vedeţi colo, arătă ea spre resărit, 
11 


150 


căt e de frumus! Acolo mi se deschide lu- 
mea unde totdeauna e primavará. Acolo am 
sá fiu mireasa lui. 

Ochii Eleonorei se acoperirá de o ceaţă: 
voacea incepi să i se stingă. 

— Remáneti sănătoși, voi care m'afi invé- 
tat sá rid!.... zise ea uitándu-se la amicii 
ei. Acuma știu sá si plang. Remái sănătoasă, 
tu viaţă in care am gustat mult dulce si mult 
amar !.... si voi ape limpezi a Socolei, co- 
paci, verdeață, remánefi sănătoşi! De acum 
inainte, vefi desfata ochi mai fericiti decát ai 
mei.... Ear tu Petrule, tu care in curénd vei 
merge inaintea altarului....... te ert. 

La aceste de pe urmă cuvinte Eleonora 
muri. o 

Lacrimi curgeau din tofi ochii la vederea 
acestei nenorocite fiinţe ce trecuse prin lume 
răpede cum trec stelele ce cad din cer; nu- 
mai singur Iancu sta rece, cu fața de mar- 
mură, si cu suflet de ghiaţă. 


MARTISOR. 


Pa rara 


Astăzi cănd societatea noastră din romănă 
ce era, sa streinizat in toate obiceiurile ei, 
incát am ajuns a.nu mai scrie, nici vorbi, 
nici găndi románeste, cănd insuși copii din fa- 
se nu mai invatá a zice tată si mamă ci pa- 
pa, maman, cănd si chiar slugile de prin case 
se monsuesc şi se mdddémesc in despretul vechii 
frátii románesti, in această grozavă babilonie de 
limbi $i moravuri, am uitat toate traditiunile 
vechi care impodobesc trecutul nostru,—Asa 
dacá am intreba astázi pe ori cine, ce este 
un marfisor, de sigur ar da din umere zicán- 
du-ne nu ştiu J—Căci nu numai obiceiul, dar 
insuşi amintirea lui, insugi intelesul cuvéntu- 
lui, sa şters din memoria noastra. o 

Rumâncele din vremea trecută nu știau sä- 


152 


si facá pérul din negru alb si din alb negru 
spre deriderea vérstelor, nu cunoşteau Crino- 
' linele si turnurele, puful si cocul, spre deri- 
derea formelor omenesti; ele se imbracau cu 
altite, isi spălau fata cu apă de isvor şi ur- 
mau datinilor si obiceiurilor strămoșești; ele 
ciocneau ouă rosie la Pasti, ascultau cántece- 
le de stea la crăciun, colindele la anul nou 
şi trimeteau mărţişori la ántei Martie.— Astăzi 
gingașele degete a damelor noastre, nu mai 
indrăznesc se atingă ouăle roșie, uşele noastre 
se inchid cu ingrijire inaintea colindătorilor ce 
cutează sá ne calce pragul, ear martisorul 
nici se mai știe ce este. Să scuturăm dar noi 
pulberea uitárei de pe acest vechiu si frumos 
obiceiu stremosesc. Marfisorul era un dar 
ce-şi trimeteau Romănii unul altuia in zioa de 
ăntei Martie. El consta intrun bánuf de aur 
spănzurat de un găitan de mátasá impletit cu 

fire albe şi roșie, pe care persoana ce-l pri- 
mea in dar, il purta la git pănă cănd intal- 
nea cea ăntei roză inflorită, pe crengile căria 
depunea apoi darul primit. Banutul insemna 
_tmbelgugarea, firele albe şi roşii ale gaitanu- 
lui imsemnau fafa albă ca crinul şi rumenă 


153 


ca rosa, ear ofranda făcută reginei florilor, 
era o salutare poetică adresată primáverei. 
Aşa aveau vechii romăni, obiceiul dea se ura 
in zioa de ăntei Martie —FEi erau naivi in 
„sufletul lor; tráeau in simplicitate si impru- 
mutau vorbele și obiceiurile lor de la mu- 
ma natură, care impodobei - fruntea fiice- 
lor lor cu flori din cámp și vorbele bătră- 
nesti cu alegorii poetice.—Toate ¿usé sa 
șters de buretele asa numitei civilisafiuni mo- 
derne, care in locul comorilor de intelepciuni 
și tradițiuni strămoșești, n'a găsit altă ceva mai 
bun de pus in loc, decăt minciunile de la 
úntes Aprilie, care şi acestea din causa ne- 
contenitei indulciri a moravurilor noastre, au 
ajuns a se practica in toate zilele anului. 


- DOI OCHI. 


In doi ochi odata 
Fericirea toata 

Cu drag mi-a zimbit, 
Si 'n a lor privire 
Pliná de iubire, 

Un raiu am zerit. 


Ánse de la mine 

A lor dulci lumine 
Azi s'a departat. 
S’acum plang de jale 
Vai a viete-mi cale 
Sa intunecat. 


STEAOA D'AMOR. 


Sus pe ceri 
Lucea eri 

O stea d'amor, 
La ea cu dor 
Sufletul eu 
Privea mereu, 
Si fericit 

De stea iubit 
Usor pluteam 
Mé legánam 
Pe-un dulce vis 
Ceresc suris. 


Ansé eatá 

Cá deodatá 
Steaoa s'a stins ! 
Peterm s'a stins 
Cu ea impreună 
Ori ce zi bună 


96 


De pe-al meu ceri 
S'adánci dureri 
Sfasie greu 
Sufletul meu 


O stea de sus 
De ce te-ai dus! 


PE UN ALBUM. 


A 


De vrei in lume sub cer senin 
Zilele 'n pace si-ti curgă lin, 
In cámpul viete: pe nici o floare 
Ori cat de mándrá mirositoare 
Sá nu te-opresti—iar dacă vrei. 
De pe-o floare rouè, sá bei, 
Atunci parfumu-i cit e de dulce 
Sá siii căm suflet utravă duce; 
Căci nu-i iubire fără de chin, 

Și fericire fără suspin. 


— Dem. 


PRIMAVARA. 


- Primavara vine eará 
Peste plaiuri se coboare, 
Si la suflu-i mult iubit 
- Ear patur’ a inverzit.. 


Mii de flori resar la soare 
Pe-a cămpiilor covoare, 
Mii de glasuri ciripesc 
Cuiburile inveselesc. 


Frunza 'n codru se framanta 
Duios ciocărlia căntă, 

Si trezit ca dintr’un vis. 
Ear amorul a suris. 


Saltă inimă re'nvie, 
Uit'al ernei vijelie, 
Lasá-fi manta de dureri, 
Uită, uit ce-a fost eri, 


159 


Cáci natura buná mamá 
Ear la viatá ne rechiamá, 
S’al ei zimbet iubitori 
Ca şi raza de la zori 


A A A —— A ————— 2 


Cu cámpia ce’nverzeste 
Sufletul re'ntineregte. 
Fugiti griji, fugiţi nevoi 
Vé topiti cu-al iernei sloi! 


Si tu crudă amintire 

Ce-ai muncit a mea gandire 
Sboară iute pe-acest vânt 
Dincolo pe alt pământ. 


Al naturei voace jună 
Viu in mine azi resună 
Şi-mi dă dor, dor de trăit 
Căci am ăncă de iubit. 


L A LUNA. 


Palida lună cu raze line 

Din nou pe ceruri ce-ai résarit ? 
Pentru ce eará destepti in mine 
Simtiri ascunse ce-au adormit 7 


Imi erai dragá odinevara 

Cănd l'a ta raze simțeam uimit, 
Cum al meu suflet spre tine sboară 
Luat in ceruri de-un vis iubii. 


Acuma ănsă. nesuferită. 

Te-ai făcut mie vicleană: stea. 

De cănd complice cu-a mea iubita 
In ris luata-i dragostea mea. 


Ascunde-ti fata amăgitoare 
Sub vălul umed gi argintat, 
Şi nu te face neștiutoare. 
De fericirea ce mi-ai luat. 


Căci nu-i ánteia nelegiuire 

Ce m nopți de vară tu sevárgegti, 
Intinzénd curse cu-a ta zimbire, 
Si castă inci te mai numești ? 


e camee CRA ora mm 


. + ~ AB A hel. 


Wane | 


Pretul unui Esemplar 1 frane. 


Digitized by Google 


Digitized by Google 


oe 


P 


4 


AA 


„e o: 


e a » ss 
Ra 
2 El 
6 
> $ 
* 
del 
ee 
hal 
2 a 
| proc ogle 
q” 
LS 


dra 
Digi 
LAN SA AA- Ki ia 


y 
a m T am | aa 


. ` 
S 4 
e- > » 
m a L 
g. N § 


E 
JO 


— i 


8 an 
ga. :- 


Ww 


Y 
RASANA 


Be Y 
0 220000001, 


U-D-U-5-E-0-0-0:B-5-D- 8 


AA UA A AAA AA AA Y AA | 


SEES 114140660068 SAE EE EL SES 2 2 OO Oe 


pia cil CELE PE cnt 


= AMA 
: E 
Os% 

ANTICARIAT] "à 


Lei 35 


mia m 


This book should be returned to 
the Library on or before the last date 
stamped below. 


A fine is incurred by retaining it 
beyond the specified time. 


Please return promptly. 


2 i 


“a 
be 


Li 
. . v 
TP 
ay Ñ 

e. & 
y «4% 
pl nete E « 

> ad 
ME fa A 1 


a OC 0 


hey ital ag 
ad rr rent 


č a oy 


aN ye 


tr 


Ww 
‘ 
i A 
' 
‘ g’ 
' 
i 
ry 
: 
i N he 
wf 
i re im! 
| AL 
iis tod 
l st 
‘il ‘ja 
i Wi Cali 
` nE ' y 
bye! AN 
| rt = 
1) Ve 
pr i Sb 
en nh 
Vi, 
o 
19. tw 
{ | 
` = 
| 
i 
[j 
o 
i 
i 
| 
o 
í 
4A 
+ 
ay 
A Sy, 
la . 
` Ais 
h L 
Li 
` : tae 
HEN 
EIAS i Va 
ARVOA Mu 
A a e ee 
ia E 
MV ză 
©- -i at 
TASA Jer y. 
has Í e L 
w de 
be