Nicolae Totu — Capitanul Andrei — ed. Dacia 1983

NICOLAE TOTU 


Căpitanul indrei 


roman istoric 


// 
a 
=, 


SE 


EDITURA DACIA 
Madrid, 1983 


Pe | E 7 pată 


NICOLAE TOTU 


m Ca 


CĂPITANUL ANDREI 


roman istoric 


SCRIS ÎN ÎNCHISOAREA RÂMNICUL-SĂRAT 
ÎN ANUL 1939 


EDITURA DACIA 
Madrid, 1983 


SN aa 


ODISEA UNUI MANUSCRIS 


Cititorul din 'exil-se află în fața unei cărți neașteptate; un 
roman istoric al lui Nicolae Totu. 

Nicolae Totu își făcuse un nume în literatura legionară prin 
seria, de articole publicate în gazeta Bunavestire, după întoarcerea 
lui din; Spania, și care au fost adunate și publicate mai târziu 
întrun volum sub- titlul Note depe Front. Iși cucerise o faimă 
bine meritată prin darul său de povestitor al întâmplărilor răz- 
poinice la care a participat, încât începuse să fie numit, printre 
camarazi, săi, Sadoveanu al Legiunii. (Sadoveanu din perioada 
Soimăreștilor. ) 

Pe Totu, cronicar al echipei care a luptat în Spania, până la 
drama, dela Majadahonda, îl cunosc toți legionarii. Cu Căpitanul 
Andrei, nu: numai aceștia, ci toţi românii din exil, iar mâine și 
cei din țară, vor face cunoştinţă cu o altă lature a talentului său; 
romancier. istoric; Romanul istoric este un gen literar greu de 
abordat, pentrucă trebue să dai- viaţă unor întâmplări de mult 
apuse, să le expui, păstrând culoarea timpului, caşicum s'ar întâm- 
pla, aievea, să le faci interesante mentalităţii și gusturilor contem- 
poranilor; Şi Nicolae Totu reușește deplin în greaua sarcină ce 
și-a luat. 

Căpitanul Andrei este o frescă istorică isbutită a vremii lui 
Vasile Vodă. Lupu. Dar valoarea acestei lucrări este și mai mare, 
dacă ne gândim la împrejurările în care a fost scrisă, căci ea 
s'a plăsmuit și a luat viaţă în închisoarea dela Râmnicul Sărat, 
după asasinarea Căpitanului. In apăsarea sub care trăia, având 
temerea, şi chiar certitudinea, că vor fi lichidaţi și condamnaţii 
rămași în viaţă, a avut totuși tăria, sufletească să compună această 


2423 


a 


a de 


a din cele mai însemnate momente din 
vasile Vodă Lupu. 

4 roman din memorie, din ceeace 
at materialul documentar necesar 
ingurele cărți îngăduite în închi- 


a unui 
domnia lui 
a scris aces 
şi-a procur 


frumoasă evocare 
istoria Moldovei ; 

Nicolae Totu NU + 
învățase la școală, Ci 


î : i sale. Cum si : iai A 
= cec apa ac at el s'a folosit de acest prilej ca. să-şi 
soare er: : 


y : itoare la epoca pe care-o zugrăvește. 
aice cena EI Oe na care ne uimesc, în mediul întu- 
Cu o SC nu găsindu-se în puterea dușmanilor săi, cu zilele 
poe na Ş, aa cu grije toate informaţiile de care avea, nevoie 
ș tru a asimila viaţa Moldovei sub acest domnitor. Cititorii își 
Ea ulțumit cu o cunoaștere superiicială. a 


x LI 
vor da seama că nu sa m! E ode eră d i 
epocei, ci că povestirea lui se desfășoară în ritmul vieţii de atunci, 


cu coloritul şi turburările ei, încât participăm nu numai la peripe- 
ţiile eroilor, ci și la palpitaţiile unei lumi apuse. pe 

Intâmplarea a, făcut, ca, Totu să-și termine tOEIAHiUI numai cu 
câteva, zile înainte de împușcarea, sa, în orgia de sânge a Regelui 
Carol II, și să-l dea familiei în ultima, vizită care i s'a putut face. 
După biruința; legionară dela 6 Septembrie 1940, familia l-a, 
predat lui Vasile Posteucă, care conducea secțiunea de propa- 
gandă a mișcării, pentru a-l publica. Apariţia romanului a fost 
programată, dar nu a putut fi dusă la îndeplinire din cauza eve- 
nimentelor dela 21 Ianuarie 1941. Manuscrisul s'a salvat în Ger- 
mania, odată cu legionarii fugari. Prin nu știm ce împrejurări 
a ajuns în mâna lui Nicolae Teban și cu acesta în Argentina. 
Cu câtva timp înainte de a muri Teban ni l-a trimis nouă pentru 
a-l examina și eventual publica. Citindu-l, ne-am dat seama, de 
valoarea, lui excepțională, fiind, credem, un roman destinat să 
figureze între marile creaţii ale literaturii românești. 

Abia acuma, mijloacele ne-au permis să-l dăm la tipar. Suntem 
convinși că nu numai legionarii, ci toţi românii vor găsi în acest 
roman, “scris în celula dela Râmnicu-Sărat, din pragul “morții, 
pecetea unui mare scriitor, răpus în plină tinerețe și creație, de 
către. Irozii. dela Palat. 


Nicolae Roșca 


NOTA BIOGRAFICA 


Nicolae Totu s'a născut în 28 Mai 1905, în comuna Erbiceni, 
judeţul Iași. 

A făcut școala primară în comuna natală și apoi a intrat la 
Liceul Naţional din Iași. După luarea bacalaureatului, a urmat 
cursurile la Facultatea de Drept din acest oraș. Obtinând licența 
în Drept, s'a înscris ca avocat stagiar, în 1934, în Baroul de Iași. 

Frate de Cruce înainte de întemeierea Mișcării chiar, a făcut 
parte din primul grup de legionari cari au răspuns chemării 
Căpitanului la 24 Iunie 1927. A depus lesământul și a primit 
săcușorul cu pământ, cu prima serie de legionari, la 8 Noembrie 
1927. După bătălia dela Tutova din 1932, a fost decorat de Căpitan 
cu «Crucea, Albă». 

A fost arestat după disolvarea Legiunii, în 10 Decembrie 1933, 
și implicat, împreună cu toţi fruntașii legionari, în marele proces 
care a urmat după împuşcarea lui Duca. A fost achitat, cu toţi 
ceilalți, în Aprilie 1934. 

Nicolae Totu a jucat un rol decisiv în descoperirea complotului 
Stelescu. A fost în tabăra dela Budachi în vara anului 1934, des- 
chisă și condusă de Stelescu. Simţind planurile acestuia, l-a aver- 
tizat, «să gândească bine la ceeace face». Tot Totu a dat de urmele 
lui Cotea, cel cu otrava, și l-a dus la sediu, unde a mărturisit în 
faţa Căpitanului, uneltirea lui Stelescu. 

In 1935 a luat parte la Congresul Studențesc dela Craiova, unde 
a reprezentat vechea generația de conducători ai studențimii, ală- 
turi de alte figuri ale mișcării studențești, încadrate acuma în 
Legiune, 


îi 


7 
Ul 
A 
| 
| 


st ia, fiind unul din cei șapte 
Ă Jeacă in Spanlă, a 
InANo ai : SE ae lui Ionel Moţa» au pei ei sai 
Voluari E atu cari se încheie pentru ete Cu 
: : » : i * 
n că la Majadahonda â lui Moţa Și A ji E 
căderea, eroică la ţ în toate bătăliile legionare, cul 


i ă, a fost prezen 
Intors în jet electorală din 1937. A fost ales deputat pe 
ra fe «Totul pentru Tarăc Și â făcut parte din grupul 
istele p 


de deputaţi legionari care a vizitat Roma, la începutul lui Ianua- 
> 


In momentul marilor arestări din noaptea de 16 17 rilie 1 
Totu nu se afla în Capitală, cl in drum spre Predeal, unde sa 


i i i pri itățile nu știau de unde să-l ia, 
ă + la vila unui prieten. Autori u u 1 
rai că sa ascuns. In ziua de 17 Aprilie, când Totu stătea 
tocmai la masă, neștiind nimic de arestarea, Căpitanului și a, celor- 


lalţi fruntași legionari, a venit la vila respectivă un plutonier. de 


jandarmi din Predeal, întrebând dacă nu se află acolo, cunoscând 


legătura, de prietenie cu tăpânul casei. A vorbit cu servitoarea și 
aceasta neștiind despre ce-i vorba, i-a spus că Domnul Toiu este 
în casă. Plutonierul l-a ridicat şi a plecat cu el într'un tren spre 
Bucureşti. A fost luat în primire de agenţi de poliţie, in Gara de 
Nord şi condus la Liceul «Mihai Viteazul», unde se aflau concen- 
traţi, sub pază, toți cei arestaţi în noaptea aceea din București. 

De aici încolo, soartea, lui Nicolae Totu se identifică cu a tu- 
turor fruntașilor Legiunii, destinați de camarila regală ca. să dis- 
pară ; a trecut pela Tismana, Miercurea Ciuc, a revenit la, Bucu- 
rești pentru proces, iar, după condamnare, a ajuns la Râmnicu- 
Sărat, alături de Căpitan. A fost în celulă când a fost ridicat Că- 
pitanul în noaptea de 29-30 Noembrie și transportat spre București, 
unde a ajuns cadavru cu ștreangul de gât și îngropat apoi, îm- 
preună cu Decemvirii și Nicadorii, la Jilava. 

Din acest moment aripile morţii îl învăluie și pe Totu, aștep- 
tând dintrun moment întraltul să apară călăii și să-l ucidă. 
A murit moarte de martir în noaptea de groază dela 21-22 Sep- 
tembrie 1939, în cursul masacrului ordonat de Carol II, după îm- 
pușcarea lui Armand Călinescu. 

Legionarii dela Râmnicu-Sărat, afară de trei, au fost scoși din 


celule, legaţi de mâini și de picioare, puși la un zid chiar în incinta 
închisorii și împușcaji. 


— 10 — 


«Mă vei ierta, iubite cetitorule, 
«Crede neputinței omenești, 
«Crede valurilor și cumplitelor vremi, 
«Intreabă pe ce vremi am scris 

și cum am Scris.» 


MIRON COSTIN 


11 


I. CUM SE LEAGA O FRAȚIE LA DRUM 


Era la sfârșitul verii. Pe șleaul cel mare care duce spre Eși 
nicio ţipenie de om. Soarele făcea să strălucească. drumul alb ca 
o panglică, nicio adiere de vânt nu clătina frunza codrului care 
mărginea drumul. Câte un vârteguș, iscat din cine știe ce, se in- 
vârtea în drum ridicând colbul, care după o clipă cădea în jos 
molatec, lucind în lumina soarelui cu mii de steluțe. 

Un cal, împiedecat cu ștreang de teiu, păștea liniștit pe sub 
copaci iarba grasă și umedă de rouă. Din când în când sforăia 
gâdilat de un fir de iarbă în nările subțiri. 

La umbra unui paltin şedea un tânăr și mânca. In față, pe un 
ștergar curat, o mămăliguță galbenă, un boţ de brânză și câteva 
fire de ceapă. Rupea cu mâna câte un darab de mămăliguță și 
de abea se lipea de brânză, mușcând din ceapă cu poftă. Se vedea 
că era chibzuit și slab la pungă. După ce-și potoli foamea, se șterse 
la gură cu mâneca măntălii, scoase dopul ploscii și trase câteva 
inghiţituri. Calul începu să se miște neliniștit, întinse capul în 
vânt şi necheza. Tânărul se ridică în sus. Peste hainele lui țără- 
nești purta un fel de anteriu şi la brâu era încins cu niște călimări 
mari de alamă. Tresări şi în grabă duse mâna sub manta și încercă 
dacă junghierul e la locul lui. Apoi își înveli repede bucatele în 
şervet, și le vâri într'o traistă vărstată. Calul mai necheză odată 
şi din depărtare se auzi răspuns, un nechezat scurt, par'că oprit 
de zăbală. Tânărul în picioare se rezemă de copac, gata de orice, 
căci drumurile pe vremea aceea nu erau ca astăzi, ferite. La coti- 
tură apăru printre copaci o gloabă înaltă și deasupra un că- 
lăreţ scurt și gros ca o butie. Purta o pălărie de Brașov, cu mMăr- 
ginile late, resfrânte în sus, cum poartă toți plăeșii din Neamţ, 
pe capul rotund roșcovan, fără gât. Era aşa de caraghios cu pi- 


— 18 — 


ru îl păli râsul. Dar se potoli 
nând o ghioacă nestrunjită, 
al străinului, se în- 
se ridică în scări depe şeaua de lemn, 
florit, iar mâna lui căuta grăbit către 
ă străinul nu are niciun gând râu, opri 

ici și ageri se 


cioarele lui scurte, că pe tânărul a 
e, căci la oblâncul şeii văzu â â ; 
ând zâmbetul patjocoritor 


ghioasă. Văzând însă $ 
calul în dreptul lui şi S 
rotiau și într'o clipă! văzu cu cine are a face. 

—Unde mergi, jupâne? 

—Spre Eși, dar domnia ta? 

—'Tot într'acolo. 

Călărețul sări din șea cu O ușurin DU E Ca 
grăsimea, lui.-Iși împiedică -gloaba şi-i dete drumul in iarbă. Caii 
se apropiară unul de; altul, se mirosiră o clipă; ca și cum, ar face 
cunoștință, apoi: ca-doi prieteni-se apucară' de păscut. Străinul cel 
gras se. scutură de. colb; în cismele lungi: peste: genunchi „părea 
şiimai scurt. Pântecele umflat era strâns cu un. chimir, Dătub cu 
nasturi de alamă strălucitori. O haină veche. albastră cu șireturi, 
după moda leșească, îi strângea trupul, prea strâmtă pentru el. 
Se aşeză jos lângă paltin, își trase în față dela spate geanta de 
piele și scoase de-ale gurii. Pofti și pe necunoscut care-i mulțumi, 
arătânduii. traista și fărâmiturile; depe jos. Din tureatea; ciubotei 
scoase un cuţit, tăie felii mari de slănină și pâine şi ca un hultan 
începu să inghită pe: nemestecate. Faţa i se făcuse. roșie, fălcile 
i-se umflau: de mărimea bucăţilor, pe care cu anevoie. le putea 
mesteca. Dupăce se mai potoli, luă plosca din brâu și trase o dușcă, 
se-oțări-şi-scuipă apa printre dinţi. Zărise plosea vecinului și ghi- 
cind că-i plină cu vin, nu-i mai plăcu apalui. 8) imiiiira 

—Coelită al dracului: mai este apa mea. n (Lâ 

Celălalt îi întinse băutura. Fără multă pofteală o duse la gură, 
luă o. înghiţitură, plescăi. din limbă; şi trase- cu nădejde pe: ne- 
răsuflate. i A iul biooL al a [un 

—Bun, tare bun, așa vin mumai la Mânăstirea Neamţului am 
mai băut la Vlădica Ghedeon.—Tânărul se umflă în pene de mân- 
drie— Dar ce treburi-ai în târgul-Eşilor? NT 

Is chemat de Domnie —și se bătu cu mâinile pe: călimări— 
slovă mai frumoasă decât Nică Hergheliu nimeni. nu știe. să în- 
florească. A văzut Domnul niște zapise ale mănăstirii și tare mult 


ţă puţin obișnuită pentru 


s'a minunat de înfloriturile literilor șia dat; poruncă să mă':duc 


grabnic la curte. 


—Şi eu merg chemat de Ştefan Sârdarul, că mă face căpitan 
la Seimeni. Cine din Moldova nu mă cunoaște pe mine, cine n'a 
auzit de vitejiile mele, de Ion Macavei din Mostăcau? Sub domnia 
lui Vodă Graţiani, dintr'o lovitură de paloș am retezat căpățâna 
capugiului împărătesc și pentru asemenea ispravă trei pungi cu 
galbeni mi-a dat Domnul. După moartea lui la Hotin, am pribegit 
pe la Leși și apoi m'am tras către casă, dar aflându-se de isprăvile 
mele, m'au chemat la oști, căci Vodă se pregătește să poarte 
răsboiu. 

Şi unul și altul nu mai conteneau a se lăuda și fiecare se înțre- 
cea, în braşoave care mai de care mai gogonate. Dupăce sau să- 
turat de vorbă, au tras caii mai înăuntru pădurii dela, drum, iar 
ei, visând la măririle ce-i așteaptă la târgul Eșilor, au adormit 
duși în zumzetul bondarilor și în razele de soare, strecurate printre 
crengi. Când s'au trezit, soarele era pela chindie. Macavei s'a 
întins de i-au trosnit oasele, s'a uitat la cer și s'a scărpinat după 
ceafă. 

—Ce ne facem, prietene Hergheliule, că ne-a apucat noaptea 
în codru? Vrăjmaș somn, parcă n'am dormit de-o lună. 

—Om merge și noaptea pe lună, că-i răcoare, caii sătui și 
odihniți. 

—Om merge, dar dacă ne ies niscaiva hoți la drum? Prin codrii 
Strungei rari drumeţi să nu fie călcați de haiduci. 

—D'apoi dumneata, care ai tăiat căpățâna capusgiului impără- 
tesc, te-ai teme de niște păcătoşi de tâlhari? 

—Nu că m'aș teme, dar e mai bine ca noaptea să fii la o casă 
de creștin. 

—Că-i mai bine, nici vorbă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și 
al Maicii Preciste (a cărei icoană făcătoare de minuni se află la 
Sfânta Mănăstire a Neamţului) om trece cu bine. Macavei oftă 
puţin potolit. 

— Decât să ne facem eriji, mai bine să înfulecăm ceva, că eu 
unul sânt mort de foame. 

Hergheliul a plecat după vreascuri uscate. Macavei voinicul 
tăie felii subţiri de slănină. Când focul s'a înfiripat, au dat la 
o parte tăciunii și pe jăratecul ce dogorea au pus la fript într'o 
ţiglă slănină, iar din mămăligă au făcut două boţuri cu brânză 
la mijloc. Boţurile se pârpăleau pe jăratec, lăsând să iasă, prin 
crăpături, unt gras. Un miros de prăjit le sâdila nările de te-ai fi 
crezut într'o bucătărie domnească, iar ei, doi stolnici de-a lui Vodă. 


i 15 e 


pie pe Jărateo ȘI SE ei pina cai 

arie sau Tu i soine:pe trunze de e ie e tă început 

Când st au pus mână + Macavei nu s'a lăsat până nu a goliţ 
zgârcindu să q bucatele» 1â fund, de nici strop n'a mai rămas, 


Aa pergheliu până i după codru și sub copaci a, începuţ 


osca | er sa lăsa 
Soarele în ş se : 
întuneca: i să pornim, că drumu-i lung și 
a se im la drum, frate, $ 
—să ieşim 
; arte îns chingile, i-au adăpat într-un 
Bșui depâr au strâns 7 2 : 
Au despiedicat Getoaplei venea mai iute decât ar fi poftiţ 
Arâiaș și au pornit. dă și să răsune codrul de cântecele 


cei doi călăreţi. 
Jor, dar fălcile st 
Imtunericul se lăS 
ji lor. : ă ră ul. Când isb 
peste umerii e prundiș făcea să răsune sie nd isbeau 
zgomotul ab i de toc ţâşnea în beznă şi se pierdea tot 
câte o e tat. Licuricii începură a-și aprinde opaițele, dar 
atât de naeașteptat. rmărește cu sute de ochi. O luară 


i ă ădurea îi u te de o 
lor li se Cal a JOBS pe dealul Bourului, în inima, codrului, 
ri da se zăreau luminile din Târgul Frumos. Opriră caii să 

a 


E: PR Ac eni inima la loc. Iși făcură câte-o cruce 
pizate pui po oa ză apucară să facă o postaţă de drum și 
în Aia pădurii ieșiră niște matahale NEETE. Intr'o clipă erau 
jos amândoi, legaţi fedeleș. Totul se petrecu atât de repede incât 
'avură timp să zică nici pâs. Se simţiră luați pe sus și atunci 
li s'au descleștat gurile. 

—Nu ne omoriţi, fraților, că sântem și noi creștini! —Dar ni- 
meni nu-i băga, în seamă. 

—Al dracului de greu e ista, trebuie să fie căptușit de galbeni. 

—Al nostru-i mai ușor, dar îi scoate el când l-om învârti la 
frigare, 

—Greu am căzut, frate Hergheliule...! 


—Greu, frate Macabeule, dar s'o îndura Dumnezeu de zilișoarele 
noastre, 


După o bucaţă de mers, zăriră într'o rariște un foc mare, și în 
jurul lui oameni tolăniți, cărora le sclipeau armele. Când ajunseră 
aproape de foc, îi slobozira ca pe niște saci. 

—Pe cine aduceţi? 
peteniei. 


—se auzi o voce răgușită, care părea a că- 


— 16 — 


—Până una alta, 'au căzut ăiștea la capcană. Trebuie să 
aibă bani, or fi niscaiva boeri, unul are călimări la brâu, o fi 
vreun diac domnesc. 

—Ce facem cu dânșii, bădiță —întrebă un haiduc pe Toader 
Păr de Lup, căpitanul lor. 

—Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la cercetări. 

Amuţiseră amândoi de frică, și chiar de-ar fi voit să vorbească, 
se sfiau să spună adevărul să nu se facă de râs după ifosele pe 
care şi le dăduseră la întâlnire. 

—Ia, aduceţi frigarea să le dezleg eu limbile. 

Macavei tresări şi se porni ca o moară ce umblă fără grăunțe. 

—Sânt un biet păcătos, am fost slugă la boieru Ceauru din 
Coșiu și am plecat în lume să mă căpătiuiesc. Pe drum m'am 
întâlnit cu călugărașul aista și neam întovărășit la mers. 

—Om videa dacă spui adevărul. Dezbrăcaţi-l, —porunci căpi- 
tanul—, şi scotociţi-i hainele să vedem dacă n'are niscaiva, galbeni 
ascunși. 

Câţiva haiduci îi întorceau hainele pe dos, îi scuturau chimirul 
din 'care căzură câțiva, firfirici de aramă. 

—Ei, aţi găsit ceva? 

—Colb cât lumea, de ne-a înecat răsuflarea, dar galbeni deloc. 

—Acu-i rândul celuilalt domnișor, —și-i cercetară și lui hainele 
şi nu găsiră niciun sfanţ. 

—Dar tu, pricopsitule, cine ești și de unde vii? 

„—Eu sânt Neculai ă lui Hergheliu din satul Dumbrava de lânsă 
Piatra lui Crăciun. Tata m'a dat, Dumnezeu să-l ierte, la călusărie 
la, Mănăstirea Neamţului, m'am" săturat de posturi și de borș cu 
ştir şi am plecat în lume să-mi caut norocul. 

—Strașnică pradă aţi mai făcut, măi flăcăi. După așa osteneală 
se cuvine'să ospătăm. 

In timp ce ei'se îmbrăcau, izbucni 0 pocnitură ca din puștile 
de aramă “domnești, apoi alta și alta: Pocniseră nişte oi fripte 
haiducește în pielea 'lor.Acum, scoase din gropile, unde s'au fript 
pe înfundate erau întinse înaintea haiducilor. 

—Ia dați-vă și voi pe lângă masă și apropiaţi-vă. 

Se săturară din belșug, băură și mai vârtos din ulcior. 

—Ei acum la lucru, tărtaţilor, duceţi-i în pivniță pe dânșii și 
noi la treabă. —Ti inșfăcară de după ceată și îi înghiontiră întrun 
fel 'de pivniță în pământ. Se răzbunau flăcăii pentru proasta 
pradă făcută. 


i = 


Sa 


: ai învârti şi găsi un 
mai învârti ce, ser 
i se 
acavei 
Fratele M 


ulcior plin: j păr de LUP: 


P în sănătatea unuia, ba 
atea lui ie! —Ba în 
sănăt ţele Galerie rtare se auzeau pocnete de sâ- 
ic. Adormiră amândoi imbră- 

x niciodată. 
; despartă nici = * 
dimineaţă uşa. SCârțăi A ea ta i ui 
= i SEA i iesiră a, . 
A doua zi de a o clipă, apoi 19 la cineva di 
lumină la. orbi Vedere uneţi care cumva la, n cele 


te, sau arătaţi locul, V 


sabiei. 
pătu cu mâna pe mânerul rin pădure ii scoase la drum. 


ă i pri ădată. 
După un Ceas : si să nu vă mai prind altă 3 
—Merseţi ap își făcură cruce ȘI O 1Upră la galop. 
Se inehioe e RA de cruce deabinelea. Sântem amândoi tineri 
î Boa ie. 
—Să Bela ne-om ajuta unul pe altul la nevo agil 
IE Ai la hanul-lui Stole, care gemea de lume. Vodă Vasile 


întâmpla 
de umblat P 


pac oştire și se buluciseră la, Iași. o seamă de -boeri, și 
Lupu S 
prostime. 3 


.. 


x Fi ii ri de cruce şi să vedem ce se 
pri in iei iii iul și  neastâmpăra- 
it be a. ici ela, zis Arvănitul. Nu că Moldova, n'ar 
tu ăi VE A pi să acopere luxul şi ifosele domnești, și 
ma pe că Moldova n'ar fi avut fete frumoase pentru desfăt 
asia și a trupului. Nu asta, îl pișca, la suflet pe Vasile 
Voevod, ci grija. părintească pentru becisnicul de Ioniţă, garulă 
voia să-i puie în mâna uscată de boală schiptrul Moldaviei: Şi cu 
cât își da seama de slăbiciunea băiatului, cu atât-se încăpățâna să-l 
facă domn, iar el să se socoată cu Matei Voevod, mai ales că 
avea și niște prepusuri mai vechi dela niște bani și niște ochi 
căprui, întâmplări vechi din Țarigrad, când umblau amândoi după 
domnie. Cât despre ochii căprui. îi uitaseră amândoi, despre bani 
mai că s'ar fi înțeles de-n'ar fi fost firea pizmătoreaţă. a lui Vasile 
Voevod, care se. visa, dacă s'ar fi putut, şi împărat la Bizanţ, iar 
pentru împlinirea viselor îi trebuia, şi Muntenia. Numai că şi Matei 
Voevod, bătrân el, dar nu prostatec, cum. zice la cronici, nu se 
culca pe ureche știind ce vecin are. 


= 18. — 


IL. O PARADA PE MALUL BAHLUIULUI IN VELEATUL 7145, 
DELA FACEREA LUMII ȘI 1637 DELA 
NAŞTEREA MANTUITORULUI 


Bahluiul a avut pe vremuri și el ca și Moldova care se stinge, 
gloria lui. Odinioară venea năvalnic inundând orașul, umplânăd 
cu apă nenumăratele bălți, unde stuful creștea pădure, loc de 
ascunziș nevoiașilor în ceasurile grele. Şi nu de puţine ori unda lor 
a dus sângele și capetele furilor și boierilor vicleni, tăiate de țiganul 
Buzatu la Podul Roș. Astăzi, din gloria trecutului, a rămas numai 
un nume, unda lui murdară poartă câini morţi, scroambe vechi, 
iar malurile sânt pline de gunoaie și murdării. In locul domnițelor 
Și jupâneselor care mergeau la scăldat în apa limpede, astăzi doar 
câte o droaie de ovrei cu cămașa, scoasă afară la fundul pantalo- 
nilor, mai îndrăznesc să se scalde, fiindu-le! tot una dacă peste 
lipul lor mai adăugă ceva murdărie. 

Să lăsăm la o parte visurile şi dorurile noastre despre trecut, 
care ni se pare totdeauna în depărtarea anilor mai bun și mai 
frumos, şi să: revenim la parada ce-a făcut-o Domnul Moldovei în 
anul 1637, când 'a înscăunat pe Ioniţă "Vodă, iar el a purces să 
cucerească tronul Munteniei: 

De o săptămână de zile lucrau salahorii pe câmpul dinspre 
Puţora, să ridice saivanuri şi foişoare de lemn. Domnul, călare, 
urmat de boieri, necontenit supraveghea lucrările; voia să arăte 
prostimii din oraș şi boierilor o paradă așa cum numai padișahului 
şi la impărăţiile mari le 'dă mâna să facă. Bani erau berechet, 
tributul urma să fie plătit odată peste trei ani, câmpurile rodiseră 
bine, vitele se înmulţiseră, negoțul mergea foarte. 

Tabăra era așezată sub dealul pe care mai târziu Duca Vodă 
a ridicat Cetăţuia. Corturile erau așezate în linie. Printre dânsele 


EEE 


sita încurcături între oșteni. Impre- 
isC fel de iarmaroc. Intro 


. i,săn Ă un 

ulițe lar SLOLI NACL EA ai ia na a 

E cet foiau d€ ” E trebuie unui călăreț; în altă parte 
cel 


i y aţi pe bresle. Mart 
se vindeau ta egustorii E auliale ridicate în pi 
arme, funii, tă acoperite Gai căruței, din iesle. Nu lipseau 
i scintarii ca la Țarigrad, brăgarii, 
plimbau agale, mai cumpărau 
e minds au la urilor îl făceau căpitanii de oaste care 
SUC isterierpenttuMirăbrăcămințile oamenilor. 
primiseră bani de byişi Diov, care vindeaia postavuri tine, 
Erau şi negus : ru seimenii şi dărăbanii din garda 
pulbere Și gloanțe ] acești negustori se ţineau după armată, îndes- 
Domnului. DE i cumpărând după lupte, mai pe nimic, 
tulând-o cu : dusmani. 
lucrurile jefuite de a etate ip Sata veniți în leafă și qo- 
Armata, era forma şi tocriăt dă stolnicului lor, vestiți luptători 


E sul i 
e emdeere i ntiecâl pe moldovenii care luptau la Matei 
și C > 


ă uiţi sub numele de Levinți. sia 
i arii meșteri la puștile de aramă și la pive. Haiducii 


ră ARIA : i ăcaţi în zale grele, puternici câţ 
legi ȘI ce a i aia bee îl făceau însă moldo- 
ce pr sia dărăbanii, hănsarii, drăganii, pănțarii, lipcanii, sub 
cariiiuida pârcălabului de Hotin, armata, domnească. Mai veneau 
apoi oastea, de țară trimisă de ținuturi, codreni, tigheceni cu vel: 
căpitanii lor și prostimea înarmată cu coase a sulițe, pârlite la 
capăt, Vai de călăreți când intrau în coasele țăranilor, că le rete- 
zeau picioarele la, cai precum cosesc la fân. 

Zgomotul taberei se auzea din oraș ca mulmurul unei ape 
scăpate din zăgazuri. Şi cu! cât țeremonia înscăunării lui Ioniță 
se apropia, cu atât tabăra se închega și se lega mai vârtos. 

In ziua de 15 August, Adormirea Maicii Domnului, de dimineață 
începură să se pogoare mahalagiii din Tătărași, Nicolina, Broscărie, 
din Ponoare și Păcurari, apoi breslele cu starostii și praporii, după 
mărime și văjnicie. Când soarele era de trei sulițe, nu mai eră loc 
să arunci un ac. Târgoveţii Iașului au fost totdeauna, doritori de 
parăzi și deprinși cu desele schimbări de domni, care se făceau 
cu mare alaiu. In saivanul doamnei, căptușit cu mătase roz, erau 
A UI etil ala boierilor. Doamna, împreună cu fetele 

imbrăcate în haine grele de mătase, hrodate- cu flori și 


gurii, pl 
muștră se 


— 20 — 


încărcate cu perle ce costau multe sute de capete de vite, strânse 
ca dare pentru domnie. Peste rochii erau incinse cu șaluri albastre 
de Alep. Doamna avea la gât un șir de mărgăritare de mărimea 
cireșelor, mărime nemaivăzută până atunci. Cele două dommnițe, 
copile încă, pe lângă frumuseţea dela Dumnezeu străluceau în 
găteli. Nici nevestele boierilor nu erau mai pe jos. Se puseseră 
luntre şi punte pe lângă bărbaţi de goliseră mai tot bazarul din 
"Țarigrad şi pe neguţătorii străini. Şi nici nu erau atât de săraci, 
căci stăpâneau tot pământul gras și mănos al Moldovei. Mahalagiii 
petreceau cu privirile fiecare trăsură și nu se sfiau să spună în 
gura mare câte şi mai câte de fiecare jupâneasă: o boală veche 
a moldovenilor de a cârti asupra tuturor lucrurilor. Jupânesele 
treceau în rădvanele lor urmate de slugi și se făceau că nici nu 
aud cuvintele de duh din gura prostimii. 

Deodată clopotele dela Mitropolie și dela toate celelalte biserici 
incepură să dăngăne, semn că Domnul ieșea cu Ioniță dela slujbă, 
unde îl unsese Mitropolitul cu mir sfințit și unde boierii îi juraseră 
credință. Două puști trosniră, femeile se cutremurară, copii speriați 
se băgară în fustele mamelor. Dinspre mănăstirea Frumoasă alaiul 
domnesc se vedea în zare; îndată începură să sune buciumele și 
surlele, dobele să răpăiască, de credeai că “se prăbușește cerul. 
Căpitanii își struniră caii fiecare în fața pâlcului, gata să pri- 
mească alaiul. 

Domnul venea în frunte, îmbrăcat în cabaniță blănită cu samur, 
peste cabaniţă un caftan violet de mătase, nasturi de diamante 
străluceau de-ţi luau ochii, prețuiţi de negustori la suma de o sută 
de mii de taleri. In cap avea cuca împodobită într'o parte cu câteva 
pene scumpe, prinse într'o copcă bătută cu nestemate, iar în mij- 
locul lor o piatră cât un ou de porumbel. La șold purta o spadă 
venețiană bogat lucrată. Calul alb arăbesc sălta cu ușurință trupul 
voinic al domnului. Cu mâna stângă ținea frăul, iar în dreapta 
schiptrul Moldovei. In dreapta lui, la locul'de cinste, călărea Ioniță, 
mândru în haine bogate; chipul lui slab și îngust se deosebea. tare 
de a tătâne-su, plesnind de sănătate: Pentru dânsul toată slujba 
fusese o povară și acum. călărea bucuros că a scăpat de aerul 
nădușit din biserică. In față mergeau aprozii cu vătafii lor, care 
făceau loc, imbrăcaţi cu haine vișinii cu ledunci de aur și pene 
de cocor la căciuli. Lumea se da în lături cu supunere, praporele 
şi steagurile se plecau. Voevodul își roti ochii deasupra mulțimii 
şi văzând oștenii așezați în linie, surâse mulțumit. In urma lui 


Dica 


! are mai de care mai ară 

„ciori curteni cu E tai o pădure de steaguri să 

cau toţi POI ului i cu mătase brodată cu aur; Asa. 
îmbrăcate: J rtul era sape săracii moldoveni care plăteau 
turau în Vă nu mai văz” : dreptul cortului, Grigore, Comisul 
în Stru. Domnul cae Și sui cele 

i „până la scâunele domneşti. Veni 
ea see TE ea an pa cu roata a 
apoi rânăul Iu I004f , sângă, Lupul, având Și €l Scaun alături 
strâmbhe și Slabe S . « jumea că între tată și fiu nu-i nicio deg- 
ă vadă toți slujitor? stânga cortului, se înșirară boierii după 
sebire. De dreapta Și e a în cort; de 0 parte și alta''stau frații 
cin și: putere: La trase he, hatmanii, în strae bogate, cu mâinile 
domnului; Gavril și Gheo? o redință. Mângâindu-și bărbile, sau 


ătând cret 
pe mânerul ea A oieri divăniţiy Enache Catargiul, ve] 
așezat în drea; 


ui boie: i 
îi = cortul gofătul cel mare, 'Todirașcu,-pe- 
postelnic, 


a, visternicul, 10 
triceico, vornicul din ţara 


n : 
toate gioatete. alul: de căpă 


de jos, luat în râs cet de prea pu- 
4 lui cuvinte și sfaturi, mai târziu a 
ţină minte, dar care ORE. vornicul, cel din neam mare 
scăpat x inter E ahatnicul, nepotul “Domnului şi Kotna.- 
Ra e ii și arin de credință al Domnului. In. stânga 
ie sa poierii mai și cei de țară, Ştefan Gheorghe, ajuns 
mai târziu logofăt, care și-a dus treburile așa de bine de i-a, Tuat 
şi tronul lui Vasile Voevod, Hajdău, pârcălabul Hotinului, Bucium, 
stolnicul, boierii de ţară, Buhuș, Ion Prăjescu, Mogâldea, Alexan- 
dru Costin și alţi atâţia, chemaţi de Vodă să vadă puterea țării și 
a lui spre întărirea credinței. Deabia s'au aşezat fiecare după ran- 
gul şi dreptul lor și într'o caretă domnească a sosit Mitropolitul 
Varlaam cu tot clirosul. De îndată s'a făcut o liniște mare, slujitorii 
au adus sfânta masă și cele trebuitoare pentru aghiasmă. Cântă- 
reţii de strană au început să-și cânte pe nas cântările. Inalt Sfinția 
Sa a făcut slujba pentru aghiazmă, a stropit steagurile și oștirea 
pentru sprijinul lui Dumnezeu, apoi Mitropolitul a intrat în cortul 
domnului și îndată a inceput a cânta muzica, turcească (mehterho- 
niaua) și puștile a, se slobozi de'se clătinau dealurile. Apoi în rân- 
aci ef ea a trece oastea prin fața Domnului. Pe un 
audio ata ag 3 1  eet arată scară 
postav din Lyon METRI apa țanţoș, îmbrăcat . în tunică "albă de 
In dreptul corțului Dor. Stesarul, purtând steagul ţării Moldovei. 

Domnesc îl aplecă puţin, trecu mai departe și 


— 02 — 


prin faţa cortului unde eră doamna cu beizadelele și jupânesele 
poierilor, se întoarse inapoi și îl înfipse în dreptul cortului dom- 
nesc, într'o' capră de lemn anume pusă și îmbrăcată cu catifea, 
roşie. In sunetul surlelor și a tobelor, trecu Ștefan, sărdarul, co- 
mandantul efectiv al oștilor. In urma lui veneau în rând călcând 
apăsat, seimenii și dărăbanii cu căpitanii lor, mândri nevoie mare 
în fruntea soldaţilor în haine noi verzi, cu găietane. După ei ve- 
neau reiterii nemți, îmbrăcaţi in platoșe și zale pe cai mari, cu 
șei împodobite cu alămuri. Levu, căpitanul lor, avea în scară în- 
fiptă coada steagului de mătase heagră, cu un leu de aur brodat. 

Ca o furtună se repeziră roșiorii pe cai cu sulițele în vânt de 
se speriară mahalagii. In urma lor norii de colb ridicaţi de copite 
-se'abătură spre oameni, întrându-le în gură și ochi. Huruind, trase 
lde câte 'opt' cai, veneau 'puștile de aramă, câte patru în rând, 
șaizeci la! număr, sub comanda  șătrarului mare, Moisil. Hăt, la 
urmă, veneau pivele şi cumbarelele noi, cumpărate de domn dela, 


“leşi; câte'zece perechi de boi se opinteau și abea le puteau urni. 
“Ispravă mare încă nu se dovediseră a, face, dar creștea inima oște- 


nilor și căpitanilor când le vedeau. Și iarăşi rânduri de ostași 
călări, Panţârii și Hânsarii vestiți, dar cel mai mult plăcură maha- 
lagiilor, Codrenii' și 'Tighecenii pe cai iuți, îmbrăcaţi în piei de 
animale vânate din codri, cu căciuli înalte de râs. se apropiau cu 
îmbrăcămintea  tătărilor, numai că nu aveau cealma pe cap și 
șalvari. Săbiile lor încovoiate, de! oțel bun de Brașov, sticleau în 


'soare. 


Intre timp, în cortul doamnei, paharnicul al! doilea, Ionaș, în- 


-conjurat 'de o ceată: de păhărnicei, împărțea cofeturi şi băuturi 
răcoritoare în pahăre de cristal de Veneţia. 


Jupânesele "se cam săturaseră - de lungimea țeremoniei, dar 
n'aveau încotro. Mai mult furau cu coada ochiului călăreții mai 
chipeși, dar vorbeau de șaluri și podoabe. Gura nu le mai tăcea. 
In jurul doamnei stăteau jupânițele' boierilor cu vază. 'Tudosca, 


fata lui Bucioc vornicul, ajunsă doamnă,” avea prietenele și duș 


mancele ei, mai ales că domnul cam călca pe de lături. Doamna 
știa 'că multe” giuvaeruri și șaluri sânt plătite din visteria ţării. 
Inghițea toate, căci doar nu s'ar fi căzut să se scoboare ea, doamnă 
a ţării, să se sfădească cu nevasta vreunui slujbaș domnesc. Le 
pedepsea prin nebăgarea de seamă, în timp ce copleșea cu dra- 


'gostea pe altele. 


La urmă veneau boierii fără dregătorii, cu cetele lor, călări, 


-- de praf până în înaltul ce 
2.0 ceaţă ause e încălzite de cai şi de Oare 
cojoae? pi vadă şi coada oștirii, decât nun" 
pieten, cum era şi Hergheliu, 
va, mai găsit pe tovarășul 
pă un ceas sil spuse argatuj ji 
gă din urmă, că se ÎNtovărășise 
re Eşi, dar că el, argatul, a fost &Tăbiţ 


Nimeni NU un neam Să 
s'a, sculat; nu 
„„Abea, du 


Ja hangiu $i n A itându-se pri sell 
cu o poruncă a degeaba își rupse gâtul pi SS Prin mulţime 
Ajuns 18 Țuţo “avei nu eră nicăeri. Mare îi fu mirarea, însă cânq 
să-l zărească: MA erului Pavel Mitre. Macavei nu maj 


nilor boi Eee 

îl văzu în arie ei nu mai era, Macavei. Părea mai degra. 
semăna a e otznan ul cazarilor, sau un Pașă, dar cu Nevolnicu] 
bă Hmielniţl, 


E 'ăratec și ghionturi dela, haiduci, 

cu care iau pen) a Hergheliu își făcea, loc cu e 
pădurea le se E și ălca mahalagiii pe picioare, nu vedea, decâţ 
tele, impinge ălare pe un cal boieresc, rotund ca un pepene, înzor. 
pe Macavei.C scos în afară, Cu-0 căciulă de brocart cu pană, 


zonat, cu pieptul A a Sai 
11 .vedea, și nu-l vedea. Nu-i venea a crede această schimbare, Ma- 


cavei îl zărise în mulţime, dar nici nuși întoarse capul. 'Trecu 
țanţoș, indesând în scări ciubotele restrânte, cei drept; puțin: cam 
vechi, ale boierului. Mai 1a vale vom povești minunea preschimbării 
lui Macavei, acum să urmărim parada care era pe sfârşite, 

Când ultimele stoluri de oșteni trecură, domnul Vasile Voevod 
și Ioniță Voevod împreună, cu boierii, încălecară. Soldaţii încre 
meniră înșiraţi pe gvartale. Domnul, chemând la dânsul pe căpi- 
tani, le mulțumi și-i pofti să ia masa, la curte. Apoi dete semn 
de, plecare. Oștenii începură a striga: «Să-trăiască», în timp ce 
își aruncau cușmele în aer. Pământul duduia de carete, care se 
întreceau în iuțeală, poporul începu a, se: risipi pela casele. lor, 
iar cei mai cu dare de mână se înfundară pela, «Trei. sarmale», 
«Perjoaiay sau «Șapte calici», hanuri vestite prin mâncări, băuturi 
și lăutari. 

| Alaiul domnesc se întoarse spre curte, în spătărie, în așteptarea 

rm de Cotnari și mâncări alese. Soldaţii se retraseră în tabără, 

fie (lâand, poruncă, să fie și ei bine ospătaţi; Boi întregi se 
A ati Tăcani, antale cu vin așteptau să li se dea cep. | 

E Ea rm i Ci LA EA colb, ud leoarcă de; sudoare, căci 

Strașnic. Pe lângă, dânsul treceau în fugă lipcanii 


— 24 — 


domnești care duceau porunci, boierii care se întorceau călări 
acasă, înconjurați de slujitorii lor. Intr'un târziu, pela rohatca 
Socolii, îl ajunse din urmă și Macavei, care călărea in urma 
boierului Mitre. Nu îndrăzni să-i spună niciun cuvânt, ci se luă 
după dânșii. Mergea, sau mai bine zis alerga, de-i ieșise limba de 
un cot, ca să nu-i rătăcească prin lume. 

In dreptul curţii domnești, boierul Pavel Mitre opri doi slu- 
jitori, iar pe ceilalți îi trimise acasă. Aproape de palat, în ulița 
Armenească, erau curțile unde sta boierul, când era chemat de 
domn, averea domniei sale fiind în Basarabia, aproape de cetatea 
'Tighinei pe pârâul Botna. Oştenii intrară in ogradă și traseră in 
dreptul unui grajd de piatră, descălecară, băgară caii în grajd 
dându-i pe mâna grăjdarului, iar ei, grăbiţi, o luară spre o odaie 
de unde venea zvon de glasuri și miros de mâncare. Hergheliu 
se codi și nu îndrăzni să intre. Merse la o crâșmă pe aproape, luă 
o ulcică de vin și o bău cu o bucată de pâine, obișnuință dela 
mănăstire. Incurajat de vin, se intoarse la curtea boierului Pavel 
Mitre şi se îndreptă spre camera unde intraseră ostașii. O roabă 
țigancă îi ieși înainte și-l întrebă pe cine caută. El îi răspunse 
că, vrea să vorbească cu jupân Macavei, mai marele soldaţilor. 
Tiganca întră în casă și spuse logofătului să anunţe pe jupân 
Macavei că o prea plecată slugă îl așteaptă afară. să-i vorbească. 

In acest timp jupân Macavei mânuia un cuţit mare de bucă- 
tărie, tăind un berbec ce se răsfăța fript pe o tavă de aramă. Intre 
timp, povestea tăierea capuziului împărătesc; în fierbințeala vor- 
birii, retezase o halcă de pulpă şi și-o trăgea în farfurie, când 
Şerban, logofătul, îl anunţă că afară îl aşteapta un călugăraș, dela 
Sfânta Mănăstire Neamţu. Macavei. se făcu roș ca para focului, 
se uită pe geamul deschis dacă. nu l-a auzit de afară Hergheliu 
povestind, se înecă, tuși și supărat porunci; să aștepte. 

Hergheliu de afară auzise tot și se gândea cât de bine îi prin- 
sese minciuna, lui Macavei, căci, desigur, datorită numai povestei 
cu căpățâna turcului se căpătuise atât de bine. Se așeză răbdător 
pe o piatră, văzuse el că norocul dă peste unii busna, iar alţii 
trebuie să-l tragă de urechi. Slusile umblau forfota, mai ales 
cămărașul se scobora, des la, beci şi de fiecare dată par'că mergea 
mai împleticindu-se. Macavei, în culmea, fericirii şi a ulcelelor de 
vin golite, uitase de prietenul lui de afară. Când se ridică dela 
masă, de abia atunci își aduse aminte că afară îl așteaptă cineva. 
Şi cum vinul te face larg la suflet și bun, ieși afară la prietenul 


SS PE 


ral moţăind de oboseală, dar! mas, 
git me în abia două zile cu 
pi găsi a$ ţ Jări can as sir, reldorâtyau a » de câng 
lui. tea în Jțâi de umăr, e Câtey 
Rae i stare. 11 Sel! A ori 
fugise 09. i 
și mb, ș norocul ind De i 
Frate, Macabei e. y ph > Sp 
pe anuatuei fra e veheliule, să mergem i ata Slugile dela 
NP ar dinţii 8 so81e ȘI 190 îi Ehior sr d IElaţelă re ditai 
curte că Si. „ate fe Shu pata îi 
teptare. iluă cu dânsul un Oștebit ȘI blecară. Pe N 
ali ala inflorituri: toată pățânia, cum “dea lajugis ] 
povesti: cu des corinduse "Să pomenească! de capul tureului, 
e aula juntre și punte pe lângă 3 să te ia; în leafă și 
pe tine. ei .s oștean, la războaie n'am mai! fost... 


DU egreul.. Și repede schinibăl vorba. Ntri nitnio tate, toata 


e invață- Când 0 da CU securea în tine să Pi cei mai mântui 
sabia sau ghioaga. Stăpânul itea E, basi i. pe ala Trebuie 
să dea cate tei oanleni de Tăoșie ȘI cum pământurile lui sânii 
margine și se teme de tătari și de hoţi să Su) Câl65, a lăsat oamenii 
pe 1oc și a hat soldați în a cr Seria ia PA iei 
-““Găt au vorbit, au și ajuns în dreptul curții domnești. In osradă 
și pe stradă până la locul unde se zidea Mănăstirea "Trei Sfetitele, 
cei 'zice azi Trei Ierarhi, erău numai rădvane' și “slugi care 'aș- 
teptau stăpânii. Iși făcură 100 că intre pe poartă. Enicerul le'puse 
'spahea în piept, dar văzând că sânt oșteni, le dădu drumul. Slugile 
şi oștenii, strânși în grupuri, unii se uitau cum fac ghidușii, alții 
jucau zaruri. Macavei găsi slugile boierului, luă'în seamă 'caii și 
trimise oamenii acasă. Pela chindie, boierii începură! să iasă diă 
palat. Ieșeau sfătuind, căci Domnul le spuse că se pregătește de 
tăzboiu, dar când și contra cui vor plecă; nu le spuse. Se svonia 
că Vor merge contra, tătarilor, careși purtaseră nu de mult ceam- 
Di aa ja și prădând, luând robi “ca 1a/ cinsprezece 
ati Sei a își dau cu părarea'că seva purta război 
Arena: Ata ie aa Mă rog, fel de fel de prepusuri. Numai 
osii ta) oz pe. AL cb Aroalboțintefi6 a 
dă mio nl pina ai an FOT; 68 86 Sel taine at 
io Şi luă 1a drum ui ee deabia plecară boierii dela; domn 
de cele ce se preghitese, re București să-l 'vestească pe Matei 


=%B = 


F 


Domnul Munteniei,prin oamenii lui, era mereu la pândă pentru 
vicleniile domnului moldovean. Neguţătorii care poartă marfa nu- 
mai de atâta erau veniţi, ca să vadă mișcările și să le trimeată 
cu repeziciune domnului muntean. Matei era pregătit, dar nu știa 
ziua când vor veni oștile peste dânsul. Trimesese destule pungi 
la "Țarigrad și înştiinţare de cele ce voia să facă Vasile Lupu, 
domnul Moldovei, dar par'că se mișcau cam anevoie lucrurile, fiind 
tare îngreunate de pungile vecinului său. Deci, văzând că nu poate 
pune mare nădejde în 'Turti, se pregăti de războiu, așa că atunci 
când armatele moldovenești se porneau din Ieși, oștirea munte- 
nească era la graniţă, în locuri potrivite, bine chibzuite și întărite. 

Când ieși boierul Pavel Mitre, Macavei îi duse calul de căpăs- 
tru, îi ţinu scara și-l ajută să se urce pe cal, vinul de Cotnar fiind 
cam tare și” mare căldură afară. Când trecură prin dreptul lui 
Hergheliu, Macavei se plecă către stăpân. 

'*“<ZQu voia Măriei Tale, uite încă 'o' slugă credincioasă, viteaz 
mare și cărturar. 

Hergheliu auzi cuvintele spuse și văzu că boierul dă 'din' cap 
în'semn'-de învoire.'O bucurie” copilărească îi umplu sufletul. Ti 
venea, să sară în sus. Uitase într'o clipă de purtarea lui Macavei, 
că la. lăsat cuc'la han, că s'a făcut că nu-l vede la paradă, -că 
ka ţinut două ceasuri la ușă să aștepte. Visul lui se împlinise. 
Vati oștean, va merge la războiu, va avea, leafă și pradă și, cine 
știe) poate va ajunee și căpitan. Mergând așa visător, nici nu băsă 
de seamă că era, să-l calce un rădvan ce mergea ca vântul. Surugiii 
pocneau din bice, iar în jur călărea în haine albe 'și contășe al- 
bastre garda de onoare a doamnei, care, împreună cu fetele, mergea 
săia, aer în pădurea Copoului.” i p 

Va'avea de acum și el un rost în orașul acesta mare, plin de 
lume și nu'va muri de foame pe'ulițele lui. O luă repede la picior 
spre Hanul lui State, unde își lăsase calul și” boelurile. Pentru un 
'galben, își vându'gloaba hansgiului și pe înserate întră în 'ograda 
boierului, unde îl aștepta Macavei. Il duse în cuhne și îl opătă. 
'Hergheliu mâncă bine și sughițând, tot se întreba unde încap atâtea 
bucate în pântecul lui supt. Apoi Macavei îi arătă odaia și hainele 
ice avea'să îmbrace. Ii spuse că boierul le dă câte doi zloți pe lună, 
cal și tain. Mai sporovăiră 'ce mai sporovăiră și adormiră făcând 
planuri pentru viitor. Și așa, soarta îi unea din nou pe acești doi 
singurateci, îi va mai despărţi, iar îi va uni, căci cărările vieţii 
numai Dumnezeu de sus le poartă, j 


a fa 


III. SE POARTA RASBOIUL 


esul 'Țuţorii se desfăcu, 1 
iua de 18 August, tabăra depe $ orii-s Sta 
1 = ji Vasile Vodă cu întreaga curte erau în vârful dealului 
zorii , et de harapnice și îndemnuri. Urcau 


ea. Din vale venea vuil . 
sei ir la deal, pe margine se scurgeau oștenii. Vornicul 'Toma, 


cu'o parte din oșteni, și ajunsese la hanul Santei,. pregătise cor. 
turile într'o poiană și aștepta pe domn şi „curteni: Petriceicu, Vor- 
nicul din ţara, de jos, cu oșteni de margină trecuseră granița, prin 
câteva locuri. Oştenii munteni se retrăgeau înăuntru și nu putură 
prinde limbă despre mișcările dușmanului. La hanul Santei -se 
descărcară din hărăbăli bunătăţi pentru masa domnului. Vasile 
Vodă era, vesel. Avea armată mare, oșteni buni, boieri credincioși, 
așa, că era sigur de izbândă, Se întinse o masă lungă pe iarbă la 
umbra fagilor. Suhubașul din ţinutul Vasluiului adusese cu carele 
zaharea, pentru. oștire: și venise să. se închine domnului cu toți 
slujbașii. Vremea era frumoasă. Niciun norișor nu brăzda, cerul, 
Domnul nu lungi masa. Incălecă și dădu ordin de pornire, Voia, 
prin popasuri scurte, să ajungă cât mai repede la, graniță să-l ia, 
pe Matei Vodă pe nepregătite. De aceea hotări ca, puștile și carele 
să rămână în urmă, iar el cu călărașii o pomi val vârtej. Porunci 
să-i suie pe pedestrași în căruţe și să/se țină de el. In coada pă- 
durii de sub Crasna, le i 
Chigheciului. Domnul se 


glumeţ, și-i plăcea viața. Dar și ei îngrijeau de el ca de un copil 
şi cum îi plăcea să fie răsfăţat acasă, se lăsa în voia, lor. Ii curățau 
ciobotele, îi făceau patul, îi pregăteau cina și totdeauna cu bună 
voie şi dragoste. Citea în ochii lor bucuria de a se fi lipit de un 
stăpân și teama de a nu-l pierde, cum se întâmplă cu câinii, care 
dupăce au hălăduit prin străini, se iau după primul semn de bu- 
năvoinţă al unui om. Iar moldovenii erau aspri la fire, dar buni 
ca pâinea. 

După patru zile de mers, oastea făcu popas lângă Focșani, în 
satul Valea Seacă, să răsufle și să aștepte puștile și cumbaralele, 
de-ar fi nevoie la vre-o cetate sau la palănci. 

Intre timp Matei, Voevodul Munteniei, lucrase cu pungi de 
bani prin arcalele lui la "Țarigrad. Avea Vasile Vodă în sprijinul 
său la Tarigrad pe vizirul Tabani Buiuk și pe Pașa din Silistra, 
în coasta Munteniei. Dar Silihtar Pașa făcu ce făcu și așa de bine 
lucră pe lângă Sultanul Murat, încât acesta deși uns cu toate 
unsorile de Vasile Lupu, trimise totuși un ceauș cu porunca dom- 
nească să-l oprească pe Domnul Moldovei de a purta răsboiu lui 
Matei. 

Dupăce se odihniră trupele, trecu cu mare fudulie prin Focșani, 
pe care îl cam prădară soldații, și se opri la apa Râmnei, mergând 
cu grijă să nu cadă în vreo capcană, căci era locul cam anevoios cu 
hăţișuri și se şi nimeriseră între ploi mai înainte și apa ieșise din 
maluri.Deci se apucară de isnov să facă pod de trecere. Cercetașii 
nu dădură de oastea muntenească. Unele cete cu voia domnului 
se răzleţiseră la pradă către munte prin podgorii, până s'o găti 
punțţile de trecere. Podul era gata și o parte din oșteni trecuseră, 
întărind capetele podului să poată trece oștirea toată fără smin- 
teală, 

Toţi erau mulţumiţi și: voioși. Oastea lui Matei nu se arăta, 
tabăra era strânsă bine, oștenii viteji şi dornici de harță. Domnul, 
din salvonul lui, privea cum trec oștenii apa și dicta lui Kotna- 
rowski, pisarul leșesc, om de mare încredere, scrisori către Craiul 
Lehiei și alți domnitori, dându-le veste că a luat scaunul Mun- 
teniei, atât de sigur era de izbândă. Numai că roata lumii nu-i 
așa cum gândește omul, ci în mersul ei se mai întoarce, că tocmai 
când se sumeţea, mai tare, umflându-se ca un curcan, sosi în fusă 
Ștefăniță paharnicul, nepotul domnului, cu vestea că au venit în 
fața taberii, dincolo peste apă, gonașii dela împărăție cu un ceauș, 
ce are un hatișerif pentru Domnia Sa. Vasile Vodă se îngălbeni. 


E, 


inte de femeia care-i ; 

„ui aduse aminte E ie 
a nuia.bună $ rep porunci să-l treacă apa, pe 
în si rdin să se facă pregătiri pentru pri. 
în tabăra ceă Și ela măritul Sultan Ara Și Poate 
XA i voaunuli 0 VeReA pe dealuri nu s'ar fi arătat şi pa. 
liniștite. Soldaţii moldoveni Sah 

: ; are ă dăduse aspre porunci să 

je; Ii Matei, Je Vodă dă Si 
curi dar Vasile vești vin dela Țarigrad. a 


e 
ş ă n'o vedea Cc + SE a - 
se miște nimeni P a 'au adunat toţi boierii” să “asculte Poruhea 


Șise 


nu bar fiprimit 6 stau însă 


două jilțuri. In unu'+ 
mărginită cu blană de 
argint. Ceaușul impărătes 


soboli și pe deasupra un pieptar de zale din 
e, însoţit de garda de ieniceri, intră prin 


i ieri. Domnul se sculă în picioare. Ceaușul se 
cărarea “aptă 3 în dea scoase hatișeriful impărătesc și-l întinse 
up af se uită la peceţi, le duse Ia buze și la frunte, îl dădu 
a A AIR Vel visternicul; Iordachi îl tâlcui pe. moldovenește 
şi 'reieșea că domnul Moldovei trebuia să se întoarcă inapoi în 
țara lui, să nu poarte războiu lui Matei și nici ţării să nu-i facă 
vreo- pagubă. i i E St 

Vasile Vodă privea în pământ și-și mușca buza și oricine putea 
vedea, cât de mânios era. Dar porunca e poruncă. și nu era. de șu- 
guit cu Murat. Deci, pe loc dădu veste că'să întoarcă oștile înapoi; 
tot cu rânduială. Pe ceauș îl cinsti cum se cuvenea, mai ales că 
avea. ordin. dela; sultan “să iîntovărășească oastea moldovenească 
până o trece peste graniță. 

Vodă: chemă în cortul lui pe boieri, la sfat. Pentru înarmarea 
oștii-se cheituiseră mulți bani și tocmai: când 'să le izbândească 
lucrul au fost opriţi. Cei mai tineri ziceau să nu se supună, mai 
ales că Sultanul era încurcat în război cu Perșii, Domnul, cu firea 
lui avântată, era cât pe aci să încline spre sfatul lor, dar bătrânii 
îl potoliră; zicând că-i mai bine să încerce pe alte căi, prin poarta 
totdeauna deschisă la turci, adică prin bani, căci, zi i 
seră vremile lui Stefan cel ML a al te 

are. Părerea lor cumpăni și Domnul 


hotări să aștepte prilej mai i 
) mai bun, deci orâ i i să ă 
spre-satul Ploscujeni, jan aan orândui taberei să se retragă 


domnul, de pa 
nepăsător, gândindu-se. la, da 


cele ce le va căpăta, mai ales, dela Matei Vodă. De cum se urmiră 
oștile înapoi spre țară, incepu a răsări în spatele lor tot mai des 
pâlcuri de. munteni, ieşiţi ca din pământ. Se ţineau departe la 
început, cu sfială, dar cu cât se apropiau de graniţă, cu atât. de- 
veneau mai îndrăzneţi. Domnul dâduse poruncă să meargă oastea 
stolită, să nu aibă vreo turburare, căci nu credea nici el în cuvântul 
lui Matei, deși domnul. Munteniei dăduse poruncă strașnică să nu 
se atingă nimeni de oastea moldovenească. Totuși unii boieri, a 
căror moşii fuseseră stricate de către. oștenii moldoveni, aveau 
mare poftă de răzbunare. Şi cum boierii erau de multe ori mai 
tari ca domnul și nu prea ţineau de, vorbele lui, cei din Râmnic se 
sfătuiră să tragă. o papară soldaţilor lui Vasile Vodă, care rămă- 
seseră. mai la urmă. : 

Ultimele cete ale boierilor.de' ţară au poposit în satul Cotești ; 
lumea, se bejenise.1a, munte şi prin păduri, așa că satul era pustiu. 
Numai în hanul dela drumul mare de lângă sat, hangiţa nu fugise, 
ba, vindea pe bani grei: celor. ce voiau să guste un pahar de vin 
bun, Aici „sta boierul Mitre cu slujitorii lui, așteptând să treacă 
nesfârşitul; șir. de, care şi oșteni. Se vede că hangița Vișa nu era 
urâtă şi avea, pe vino-incoace de nu-i făcea nimeni vre-o supărare; 
ba, se pusese să-i apere și avutul boierul Mitre cu Macavei și Her- 
gheliu. . - ! 

„„Şi se aşezaseră aşa, de bine, de nule venea să se mai. desli- 
pească de han, de unde era. să li, se tragă şi moartea într'o noapte. 
O ploaie măruntă,şi, deasă cernea într'una. Soldaţii, cu saci în cap, 
treceau zgribuliţi în căruțe, căci venea,un vânt dela munte. 

Acum.yreo cinzeci de. ani se mai vedeau urmele afumate, ale 
hanului din; Cotești, cu. ziduri groase. şi cu locuri de tras cu să- 
geata. Hanul, avea o. formă pătrată, de jur împrejur odăi. și graj- 
duri, toate împrejmuite. cu zid. die piatră, cu o poartă de stejar, 
bătută cu. piroane mari. de. fier, care se închidea noaptea. de-era 
hanul ca.0. cetate. In pivnițele boltite și zidite cu bolovani încă- 
peau vinurile din toată, podgoria Râmnicului. Hanul avea vad bun 
căci era, în calea neguţăţorilor şi pe drumul, către Moldova. Iar 
neguţătorii. au, bani mulţi și plătesc bine, numai mâncarea și vinul 
să fie de soiu. Acum hanul era gol: de; drumeţi, prin odăi numai 
soldaţii boierului Mitre şi în grajduri caii lor, iar boierul sta mai 
mult în iatacul hangiţei decât între oșteni. El era bucuros că treaba 
se țerminase şi putea să meargă din nou la pământurile lui. 

„„Nișa, hangiţa, era mai dihai decât o jupâneasă, chiar de boier 


iau fața câ laptele şi rumenă ca bol 
ă durdulie i suna salba de mahmudele pe gât 
pănără scărl, d ala. SA pentrucă era ultima, Ai 


givănit săreă In >? . 4 Seazg 
seâșă. O i nebune Boie usă de băut și de mâncat oștenilor 
alb eg bir ei: voia să păstreze numai pe Macaygi 
de ari se esp“! epurile moșiilor. 


e entru rebL e aspre ale oștenilor aveau un zâmi 
și pereti E cui, it frigeau în ograda hanului. Mae Si 
ţăţi 


3 Axei 
în aştepla” e renbile dela, PiY 


niţă și A ia 7 cărbune 
câte o vadră. Sus în iatac, | 
“şi de câte ori scan de dragoste. Așezat pe divan, ina 
antec Vei e u toba pe o pernă brodaţă,. Vişa 
era pe i g tul picioarelor să nu tulbure e Aa i sa Cântăreț. 
umbla în Vă x dadeau o lumină pecuiă Și Pâlpâirea 1op 
Lumânările XE orbi a isprăvit. O tăcere Stânjenitoare 
rin unghere. d ușă se deschise și Macavei intră vese] cu 
plutea în Odal€, pese veselia lui a schimbat pe toți. In lume 
două up i fel și dragostele. Boierul își va, găsi nevasta 
» ăi . 2 Fi : 3 
rar Vișa se Va mângâia, cum s'a mai mângâiat de ată- 
tea oa Ma încins i petrecanie de. 2, iai iei om cu or, 
in treceau din mână in mână, ripturile se rupeau în 
vălele Gust = tenii s'au încins la chef nevoie mare, mai joacă câte 
papă 0 mănâncă și iar mai beau. Macavei și-a pus mâi- 
sue si ăia și joacă o căzăcească mai abitir decât un Zaporoje. 
Rergheliu ajută fluerul cu O frunză de mesteacăn. Boerul Mitre 
şi cu jupâneasa Visa au ieșit în pridvor să vadă petrecerea. Acum 
Sau încins toți la JOC. Oștenilor nu le pasă de nimic, beau vin, 
mâne vor pleca acasă. Unii au pus vin în copăi şi dau la cai să 
bea. Dar ochii ageri și dornici de răzbunare pândeau. 

Ostașii munteni, sub comanda boierilor Dinu Spătarul și Radu 
Logofătul, au adulmecat urma și sau pregătit de vânat. In sat 
mai este ceva oaste moldovenească sub comanda, boierilor de țară 
care trebuiau a doua zi să treacă granița. Pela mijlocul nopții 
au sărit asupra lor. Incepu să se audă pocnete și svon de luptă. 
Boierul Pavel Mitre a auzit și într'o clipă a, fost jos. 

pic) cai băieţi, că ne calcă dușmanul ! 
mA i a dar Hergheliu se puse repede pe rânduială. 
A i pe un butoi, adormise dus. El nu auzea nimic, 


vinul și oboseala jocului 4] toropise. Hergheliu îl trase de picioare 


— 32 — 


m O 


de căzu jos și când văzu graba cu care scoteau caii inșeuaţi din 
grajd, pricepu că-i nevoie mare. Pe fețele tuturor se vedea spaima, 
Macavei era gata să fugă în beciu să se ascundă. Tocmai atunci 
il văzu boierul care era încălecat pe roibul lui. 

—Ce te proteşti Macavei? Pe căl, acum să arătăm ce putem. 

In sat se auzeau strigăte de luptă, îndemnuri și ropote. Doi 
oșteni s'au repezit la poartă s'o deschidă, dar deodată cerul se 
lumină ca ziua de jur împrejurul hanului. Dușmanii căraseră snopi 
de paie vrând să-i pârjolească mai dihai ca pe șoareci. O pălălaie 
se ridică până la cer. Se auzi pârâind căpriorii de sub streașină 
care s'au aprins. S'au mai aprins şi doi nuci de lângă han, frunzele 
lor sfârâiau şi copacii par'că gemeau. Cu mare greutate au deschis 
poarta, dar în dreptul ei ardea o gireadă de paie. Caii speriați de 
foc se ridicau în două picioare. 

Cu ajutorul Celui de Sus, că se vede că așa le-a fost scris, se 
iscă o rafală de vânt cu ploaie mai deasă și flăcările au fost im- 
pinse într'o parte, lăsând fugar o cale de ieșire, numai cu jar de 
paie pe jos. Intr'o clipă boierul și-a dat seama ce-i așteaptă. 

—Inâinte cu Dumnezeu, fărtaţilor, —calul, împins cu pinteni 
până la sânge, se repezi prin foc. După el veniră toţi. Focul sărea 
în scântei, au pocnit câteva sineţe. Dar în nebunia lor, moldovenii 
zărobeau tot în cale, urlau și tăiau fără milă. Alţi oșteni răzleți 
se adunară și ei. In sat mai erau încăeraţți. Ca pleava în vânt s'au 
spulberat dușmanii. 

Satul s'a luminat ca ziua. Boierul Mitre sa înfierbântat și a 
prins gust de harță. Porni val vârtej spre casele unde Miron cu 
ostașii lui erau gata să fie stropșiţi. Năvăliră ca vântul răcnind 
cât îi ţinea gura. Din tabăra cea mare veniră ajutoare. In câteva 
ceasuri, praf s'a ales de munteni. Cinci boieri stăteau legaţi cobză 
și deasupra lor privegheau Macavei și Hergheliu cu săbiile scoase, 
iar vreo 200 de lefegii munteni steteau posomăriți, unii răniţi, alții 
înfricoșaţi, știind ce-i aşteaptă. 

Domnul s'a repezit în fruntea oștenilor să vadă ce-i. Boierul 
Mitre îi ieşi înainte și în câteva cuvinte îi dădu seama de cele 
întâmplate și-i arătă, vitejia oștenilor săi. 

Domnul bucuros se îndreptă către boierii prinși. Macavei și 
Hergheliu stăteau smirnă. «Vom pedepsi pe cei răi și vom avea 
grijă de viteji. Să mi-i aduci mâine înainte, să-i văd mai bine». 

Liniştea s'a lăsat peste sat. Numai casele aprinse mai pâlpâiau. 

—Ei, frate Macabeule, avurăm și războiu adevărat, nici să crezi. 


aaa 


el dădeam dosurile. Așa pe NeSiraţiţa 
fost peţi că greu, de acu MU mai pasă, 
că arh dată de ind, se pricepe bine la dra 


Şi rima in a 
pe-a depribe 3 Mitre DE la, răsboiu: 9stg, 
_0u bol e şi inut. Mă gândesc la, boierii iștea o 
j băutură dn noi neam (iP 29 

a 

E oarele S ca pe vite, i-au adus înaintea, Do, fe 
ii cl zi, n y vodă, mânios, â E ra de le-a tăia 

satul PlosouleD- -- veşegii a dat ordin SA Se intre cu săpiij 
i ul boierilor, 4 chemat pe vitei Să răsplătească, Boieryu: 
n potolină mii o moșie lângă ale lui pe apa, Botnei, ju; 
Mitre ia Mal ne lesa, dat haine și câte zece galbeni, celorlalţi 
Macavei Și Her€ dat haine, bani. și scutire, de, biruri. 


care sau P loscuţeni a început să se spargă tabăra, boierii de 
In satul 


: ui să se ducă pela, casele lor, Ja 
jară având invo cca ce le dădu tainul. îel 
și oștenii în Ene, de pornire spre Iași, Ceaușul încărca de 
Domnul find S arigrad, neuitând să treacă și pela, București, 
daruri a pie 8 a întovărășit pe domn până la, scaun, căci mai 
Balea! ecazuri de pus la rând în târgul Eșilor. i 
ăi aa lunii Septembrie, când a început a ieși tulburelul, 
i Vasile vodă împreună. cu boierii și oștirea, în capitală, 
aaa jupâneselor, care nu-și mai văzuseră bărbaţii de atâta 


vreme. e L i Ig 
Şi așa, s'a terminat cu încercarea, întâia a lui Vasile Vodă de 


a lua tronul Munteniei. 


— 34 — 


IV... UN NECAZ AL BOIERULUI MITRE ȘI AJUTORUL 
CELOR DOI VITEJI 


Era noapte. Cerul licărea de mii de stele. Calea robilor apărea 
albă şi strălucițoare, par'că cineva ar fi răsturnat o doniță cu 
lapte pe cer. Luna de după dealuri se urca, falnic în sus, inundând 
cu lumina ei zările. Treceau prin pădurea Grozăveștilor, înainte 
de'a intra! în Docolina. Boierul Mitre călărea pe armăsarul lui, 
Gealat, care, potolit și el de oboseală, călca legănându-și stăpânul. 
Macavei și: Hergheliu dormeau duși în șea. Boierul Mitre, între 
somn şi realitate, vedea salba de mahmudele pe un gât alb, ispi- 
titor. Din noaptea aceea de pomină nu mai știa ce se alesese cu 
Vișa. In zadar au căutat-o prin: hanul arzând, prin sat, nicăeri 
nu'se afla. Intră la un prepus că n'ar fi străină de atacul hanului, 
dar bănuiala lui: se spulbera. numai decât, când înaintea ochilor 
şi-o! închipuia aevea, cu mijlocul ei subţire, cu năsucul câm, cu 
trupul ei care-l răscolea până la rărunchi.. Pe cer stelele începeau 
să se stingă de zarea dimineţii: Dimineaţa, când soarele: spărgea 
cu sulițele de foc cerul, intrară în târgul Vasluiului. 

Acolo, boierul Pavel Mitre văzu că din războiu nu se alesese 
nici cu'robi, nici cu alte cele mai de seamă, ci aducea în dar pe 
pământul binecuvântat al Moldovei o hibă tare rușinoasă, mai 
ales că boierul era om așezat și nu-i sta-bine-cu o boală. «carei 
pentru tineri». De aceea, după popasul acela, îața boierului era 
tare încruntată de nu îndrăzneau să scoată un cuvânt prea cins- 
titele slugi ale domniei sale. Se învârteau în jurul lui, cereau să-i 
facă pe voie, dar par-că nici nu-i vedea. 

—Ce-o fi păţit boierul de-i așa de înnouraât;, frate Hergheliule? 

—P'apoi numai Dumnezeu știe, că dela Vaslui numai îi ninge 
și-i plouă, 


= 95 


DA 

ai ţii! ândea, la perechetul ce dădu 

i slujitorilor, căci de, faţă de pesta 

deci lângă dânsul și pe ocolite înaătl 

ia fi rinde ceva dela ei, el fiinq tare ai. 

eră i felși Schi: + terindu-l Dumnezeu de așa năpastă. 

ai isood este necazuri» în gară, n'avea încotro. Hergheliy ap 

am ce vrea boierul. Macavei mai Călu 

se ce 1 4 Să 

gărașul, NU p + rin lurne, înțelese cam ce-l doare pe boier. 
S i mere, poierule, or fi scos-o anume dușeaan, 


E esemată neblestemată, acum ce mă fac? Cum mă Tai 
duc E om mai sta în târgul Eşilor până iți găsi leacul. Oy fi 

—D'apol 04 acolo. Care descântă de aduc omul pe măturoj. «i 
babe iza a a lecui? In târg este și un doitor neamţ, mică 
zi rea zice lumea, că umblă noaptea, a Cimitire Şi dez, 
groapă morții, le iâ ciolanele, le pisează şi le dă cu leacuri de 
scoate: «duucă-se. pe pustiu din oameni. Toată ziua, niște. ciraci 
fierb într'o pivniţă buruiene, iar €l, din niște bucoavne vechi, ci- 
tește la farmece, Ferească Dumnezeu să te: pui rău cu el, că are 
pe «ucigă-l toaca» în slujbă. Ţine șapte drăcușori într'o tiâvă de 
mort, când numai ce le poruncește și intră în om de-l scutură, 
îl trântește la pământ, face spumă la gură, mai să-i sară sufletul, 

Hergheliu își făcu cruce: «Mare minunăţie o mai scornit și 
nemții! Auzi, să ţină dracii în slujbă» ! 

—Ei frate, asta nu-i nimic, avem noi scornituri şi mai și. Vorba:i 
să se lecuiască repede boierul. 

A doua zi de dimineaţă, după o odihnă bună de așa, drum lung, 
Macavei și Hergheliu porniră după baba Chindioaia din mahalaua 
Tătărașului, vestită moașă şi doftorească, să o aducă pe sus la 
te din ulița Armenească. 

Eee ai sira strângea ouăle. Când văzu doi oșteni 
Celui de Sus, Dar se ji “i având sufletul nu tocmai curat în faţă 
iscoade, Când auzi Să. i sua după înfățișare nu arătau a CeVă 
Cei trebuie și 0 porni e espre ce-i vorba, își luă o bocceluţă CU 
er încă în paț, spas [1 Uriă IOF. Când intrază în iatac, OI 
de mijă, "5 1a față și posomorit nu atât de boală câ 


— 36 — 


Când văzu baba cam ce-i, o pufni râsul de eră, să-i tragă boierul 
o ciubotă în cap de înciudat ce era. Iși scoase din catrafuse ar- 
gintul viu și-l puse într'o farfurie, începu să boscorodească cuvinte 
cu glas potolit, de boierul nu putea înțelege nimic, auzea numai 
din când în când: «La trup, la ţăţe și mai jos». Apoi un blestem 
de i se făcu părul măciucă.. Ceru să i se aducă un cărbune aprins, 
puse pe el păr de iepure și afumă în odaie să fugă boala iute cum 
aleargă iepurele. Ii spuse boierului:să mănânce câţi harbuji o putea, 
ba şi noaptea să se scoale, dar numai harbuji roșii, de ce-i galbeni 
să nu se atingă că-i foc. Iși luă banul de aur și plecă pe ușă ploco- 
nindu-se până la pământ. In drum scoase galbenul, îl vâri între 
dinţi şi-l cercă de nu-i plumb poleit, apoi la zimţi dacă nu-s piliţi 
de cămătari. Banul era nou nouţ, îl frecă de barbă și-l vâri în 
buzunarul uneia din fuste. 

Boierul trimise răvaş acasă că-i ținut la Eși pentru niște treburi 
ale domnului. "Trimise și pitacul domnesc'să se măsoare haturile 
pământurilor noi și starostele cu slujitorii lui să întărească porunca 
domnească. La, aceste treburi fu trimis Hergheliu. La Eși rămase 
numai boierul cu Macavei şi slugile care păzeau casa în lipsa lui. 

Macavei se apucă de-lecuit! pe: boienil Pavel Mitre. Il afuma 
de “dimineaţă, până seara cu păr de iepure de era mai să-l facă 
pastramă. Se duse la iarmaroc şi cumpără o harabă de harbuji 
dulci și copţi de pârâiau, veniţi dela Târgul Frumos, vestiți ca cei 
mai buni pe toate meleagurile țării. Se puse boierul pe mâncat 
harbujii de se umplu ograda de coji, căci Macavei nu-l slăbea 
deloc, dar boala; nu se ostoia. Boierul slăbea și se ogârjea de intrase 
la grijă. Macavei când văzu că nu-i chip cu harbujii, scotoci prin 
cele mahalale și aduse altă doftoroaie, o leașcă pripășită pe la noi, 
pricepută nevoie în asemenea boli, care bântuie: mai tare prin 
Lehia, aduse, zice-se, de cazaci. f 

Cu glas pițigăiat leaşca a început a-l cerceta pe boier în moldo- 
veneasca, ei stricată şi a trebuit să răspundă, când, cum și ce fel, 
că nu-l slăbea leașca, nici o clipă. Intrase, mă rog, boierul la anan- 
ghie și nu mai ştia cum s'o' scoată la capăt. Când auzi leașca de 
leacurile date de Chindioaia, se făcu para focului: «Auzi dumneata, 
să-şi bată joc de boier! Or fi bune pentru proştii-de prin mahalale, 
dar pentru o faţă subţire? —Ii mergea gura ca o moară stricată 
de-i năucise pe amândoi. 

—Bere, numai bere îi leacul și dacă nu s'o face bine într'o 
săptămână, să mă spânzure boierul în pragul casei, 


; i plăcut. Așa O doc- 
i, că-i un leac mai p R, 
—s5o dăm pe bere; MA see scrise sufletul de harbuji: 


PI i eu, mi 
torie mai înțeleg ȘI eu, credincioasă, Se $ 
Macavei, ca, O slugă prea e ta pe boier, la bere 


> i nu-l prea aju 
polobocel de bere. Dacă la harbuji nu-l P până seara, cea 


iază elungea 
A ea. Masa de amiază se Pr 3 mini 
însă tare se gi eaa Intrase la muncă grea să tot duci paharul 
de seară până dimini â 


i â 1 paharu- 
ă ână avei de atâta umplut a h 
Te in ince ti o săptămână. Cel care lăuda 


lui. O duseră așa într'o peţie cump: polobocel lângă p olobocel, 


i i tare, nu era, boierul. Și așa polovo 
e cry aurie ai a-l durea, pe boier încheieturile, boala 'sco- 
pâ) 


în fă i scula din pat. 
ionii tu Sea că Eau E ee ine apă, piciorul! drept 'se 
iai e neta la genunchi ca o pâine, iar la gleznă 0 bubă cu 
au pe ae de poală, văzând că nu-i de șagă, chemă pe dof- 
torul neamț. Câtă pricepere o fi avut nu puten ști, idarnai pri- 
ceput decât babele noastre din mahalale părea a fi. 

Macâvei umblă ca un titirez în jurul lui, ajutându-l lege rana 
de la picior, să nu-l supere cu ceva, căci îi era, frică de drăcușori, 
mai dihai decât de turci. Doftorul mormăia, cuvinte neînțelese pe 
care, în neștiința lor, le luau drept farmece. La plecare îi făcu 
semn lui Macavei să meargă cu dânsul. Macavei se făcu galben- 
verde la faţă. Fusese €l la războiu, pe mâna hoţilor, dar acum i se 
împlinise. —«Sfinte Agaftoane, dacă scap de farmecele și dracii 
doftorului, îţi argintez picioarele la Sfânta Icoană dela mănăstirea 
Vulpe». Dar n'avea încotro şi o lua deci cu frică după vraciu. 

Când intrară pe poarta locuinței doctorului, un; sloiu de ghiață 
i se puse lui Macavei între spete. Cu limba își făcu cruce, doar doar 
nu s'o lipi de el necuratul. In fundul odăii un cuptor și un foiu. 
Un băiat de vreo cinsprezece ani sufla cu foiul în foc. Deasupra 
jăratecului o cală de aramă fierbea cu o zamă portocalie. 

«De aici nu mai scap sănătos, ferita sfântu |» 

Doctorul neamţ când văzu spaima, lui Macavei se încruntă, și 
mai tare, apoi zâmbi. Macavei începu a, râde și el de frică să nu-l 
supere, dar inima, îi era, cât un purice. 
et cpr de lumânări îţi dau, Sfinte Mina, de mă scâpi- cu 

Doctorul luă un și î i : E fas, a 
inecate în spirt, ia Fei sie sad St iai 

, un șipșor, întinse 


deasupra, sticlei 'o pânză și turnă. Câng se umplu, o astupă și i-o 


— 38 — 


a 


dete lui Macavei. Băiatul care sufla în foc nici nu se mișcare ca 
și cum nimeni nu ar fi intrat în casă. Neamțul se apropie de el 
și îi spuse câteva cuvinte în limba, lui. Băiatul tălmăci: 

—Spune jupânul să-i dai boierului două linguri diseară și mâine 
tot două linguri și să aduci doi taleri. 

—Ba să vii tu să-i iei, eu nu mai calc pe aci. 

Seara îi dădu boierului două linguri de doftorie. Pela miezul 
nopţii, pe bolnav îl apucară căldurile de aiurea. Macavei care dor- 
mea, în odaie cu el se trezi și de teamă îi mai dete două linguri. 
Dimineaţa boierul țipa ca în gură de șarpe. Il durea pântecele, 
îl ardea gâtul ca un fier roșu, prin rărunchi avea niște dureri 
parcă-i rupea carnea, cu un cleşte. 

—M'o otrăvit doftorul, dă-mi să beau lapte și fusa la popa dela 
Bărboi să mă spovedească. 

Părintele Costaki veni într'un suflet cu odăjdiile în basma să-l 
prindă cu viaţa, să nu piară un suflet în focul iadului. 

—Da nu-i de moarte boala asta, prea cinstită față boierească. 

—Spovăduiește-mă și mă împărtășește, părinte, să nu mor ca 
un păgân. 

—Incet, încet, că nu-i de spovedanie. 

Iși sumese poalele anteriului în brâu, îi porunci lui Macavei 
să încălzească un cazan cu apă, apoi îl trimise să aducă trei snopi 
de ovăz cu sămânță nebătută, un braţ de rădăcină de coada 
calului, culeasă. în. urma grapei, şi un snop de lumânărică. Când 
apa clocoti, le asvărli în cazan de se făcută placheie, apoi luă 
cazanul de pe foc să se răcească. 

Il puse pe boier într'un feredeu și turnară cazanul peste dânsul 
de. era.să-l opărească, dar după un ceas de vreme adormi în apa 
călduță. Pela amiază se trezi. Popa plecase, iar Macavei dormea 
pe. un scăunel cu un roiu de muște pe față. Mișcă trupul, piciorul 
bolnav, şi se miră că nu-l mai durea nimic. Scoase piciorul afară 
din baie. Se scursese toată coptura. Ieși singur din baie și se așeză 
în pat. 

După feredeul cu tărâțe, ceru boierul calul și făcu o plimbare 
până la moara de vânt. Era întinerit și bucuros că scăpase cu 
viață. Din gropile depe dealul Sorogari un nesfârșit convoiu de 
căruțe căra nisip și piatră. albă pentru biserica Trei-Sfetitele, pe 
care Domnul Vasile Vodă o ridica pe ulița domnească, Soarele 


= 59= 


—.—.—.—.——— Pa 


A la: muncă pe înserat. —Ia mai zi şi t i 4 
după dealuri, lumea î eee ca în piept și porni scape de reidi u ceva din gură, spuse slujitorului, căutând să 
re trase cu putere act! i E $ 

mat de slujitor, având a se pregăti de plecare Fi BUCUROS bolerule, se repezi Macavei, dar ce să fac, Dumnezeu 
nu mi-a dat păsărică'n gât ca, lui Hergheliu. Nu pot să cânt, doar 


scăpăta - 
Boierul Pavel Mit: 


la, pas, fără grabă, UI 
spre ocina lui depe m 
de nevastă și de copil. 


alul Botnei. Li erâ dor de casă, de pământ, 


V. LA ROGOJENI 


A doua zi Pavel Mitre se duse de-și plecă genunchii înaintea 
domniei, își luă rămas bun de la prieteni, socoti slugile, și însoțit 
de Macavei o luă spre moşiile lui. Trecură Prutul prin vad, căci 
era scăzut, și prin codru o luară spre mânăstirea, Căpriana, Boie- 
rului totdeauna i-au plăcut mai mult mânăstirile de maici. Acolo 
îi părea că este mai aproape de ceruri. Oftă încetişor și pentru 
iertarea păcatelor lăsă un mertic de 5 galbeni, căci își simţea, 
sufletul cam neliniștit. Macavei umbla cu privirea numai în jos, 
nu îndrăznea să se uite la nicio maică, de-ai fi zis că-i un sfânt. 
Când nu-l vedea, nimeni mai trăgea câte o privire, chiar și la maica 
stareță, care se nimeri a fi tânără și cu niște mâini albe, cu degete 
subțiri, cum nu mai văzuse el. 

: Când ieșiră pe poarta mănăstirii, își făcură cruce și se lăsară 
ca ir pe E apei. In aerul răcoros pluteau miresmele toamnei. 
Se “i e Sa își piiseseră Ea ita galbenă, portocalie, roșie sau 
3 3 care adiere de vânt făcea să se împrăștie o ploaie de 
runze. 
«Cad să â i ş 
ez ie dot se gândea Mitre, cad și mor. Copacii vor înfrunzi 
nou la primăvară, vor face mueuri si foi 
Aa E 9 rca ca guri și foi fragede. Dar astea 
i & BL pentru mine 'se apropie toamna.» —Cu încetul 
U cuprinse tristețea. Amintirile îi ze. 
căi i 11 veneau mereu în faţa 'ochil 
ntâiu cele mai proaspete, adică x ta ai 
îndepărtate mercând pe că boala, răsboiul, Vișa, apoi tot mai 
până la începutul vieții lui: 


— 40 — 


NN 


să ţin de urât cu prostiile mele. 

Apoi a început să-i turuie gura, despre toate cele văzute şi ne- 
văzute, dar Pavel Mitre nici nu auzea cele povestite. 

EI se vedea copil în satul Sălcuța depe apa Jijiei. Părintele lui 
era un om strașnic, răzeș trăit în lupta, grea cu viața, cu poftele 
domnilor și a boierilor puternici, cu năvălirile dușmane peste 
ogoarele. lui muncite cu sudoare. Era o copilărie ursuză. Trebuia 
să ajute la treabă de mic. Avea doi fraţi mai mari şi trei surori 
și toţi trebuiau să se ţină din roadele moșiei. 

Văzând că va fi greu traiul lui la ţară, Pavel Mitre plecă numai 
cu tinerețea, lui și cu voința de a răzbate în lume. Intră în slujbă 
la boieri și apoi la curte, sub domnia lui Barnovski Vodă. Treburile 
în ţară nu erau tocmai așa cum trebuie să fie, dar dacă intri între 
lupi, ori urli ca ei, ori te mănâncă. Era greu unui fecior de răzeș 
să capete boierie dacă nu se da după păr. Așa că în rând cu atâţia 
greci care foiau la curte după slujbe, dând ghies să intreacă pe 
feciorii și nepoţii de dragomani, a trebuit și el să sărute papucul 
pe ici pe colea, după obiceiul vremurilor. Apoi avu noroc de se 
lipi de casa Stolnicului Grama și boierul îl luase în dragoste, încât 
se puse pe atâtea să-i facă stare. Deci, cu “ajutorul lui, îi dete 
Domnul vătăfia de divan. 

Incetul cu încetul, muncind, își câștigă cinste și încrederea 
Domnului şi pentrucă norocul nu ţine cât lumea, se apucă să-și 
cumpere pământuri și moșii pe apa Botnei, căci erau mai ieftine 
în ţinutul pe margină. In fiecare an ii creșteau ogoarele şi luncile 
şi zăvoaiele, dar numai el ştia cât de greu se câștiga un pan și 
cât de strașnic trebuia să te stăpânești ca să nu-l dai pe vreo ispită. 

Apoi Barnovski Vodă, în timpul luptei turcilor cu polonii, se 
întoarse împotriva păgânilor și cum. lupta îu pierdută, fugi la 
leși. Mult rău i-a părut după Domnul blând și curat la suflet. 
A venit Alexandru Vodă, pus deadreptul de turci. Slujba se făcu 
mai. grea, îşi pleca spinarea mai des și-și călca pe inimă pentru 
a nu supăra stăpânirea. Așa; se întâmplă că trebui să meargă la 
războiu sub Lupul vornicul și Grama stolnicul, contra lui Nicoriţă 
hatmanul ce venea cu oaste de la leși să-l puie domn din nou pe 
Barnovski, Nu-i fu ușor să respingă un domn ce-i era mult mai 


— 41 — 


Da 


alaltă. La în- 
2-Puterea era de partea 0€ 
a tace el? nere și nănaș a fost însuși 


drag, dar ce pute : : 
toarcere, Grama, stolnicul l-a pu E inci simți că nu nai este 
vodă. Ajuns la boierie şi avere, ridică în el strășnicia de răzeș 


i i ul plecat și se 4 
bată Aa i Nu putuse face altfel, sasi al aşa 
E e oloaIiarIIE stricate ale ţării, când averea ȘI boieria se ci aiba 
prin plecăciuni şi mârșăvie, nu câ pe timpuri, prin vre şi 
anii mai triste timpuri lea trăit” Pavel Mitre tocmai dupăce 

i și ătarul al doilea 
j Î stea domnului și era la curte spă A 
pe primat pai mari, când avea de” ne- 


. în s1fErbtot 
câna se putea aștepta la înălțări to e 
vastă pe fata stolnicului Grama şi când pungile 'de aur creșteau 
una lângă alta din vânzarea roâului pământurilor 'sale: Atunci 


crezu Mitre că a venit timpul ca el să ridice brațul pentru apărarea 
dreptăţii și pentru curmarea obiceiurilor rele. S'a luptat cu vorba 
și cu fapta; s'a luat la harță cu grecii! care” cotropiseră țară șio 
jăfuiau fără milă, a arătat boierilor de sfat și chiar însuși domnu- 
lui toate relele care se petreceau și chiar, când a izbutit să fie 
pedepsit vinovatul, a văzut că în locul lui vine altul tot atât de 


păcătos. | 

Au vrut boierii să-l aducă înapoi pe Barnovski Vodă, dâr rău 
a fost sfătuit să meargă la "Țarigrad să ceară domnie, că din 
sforile trase de Lupu a pierit săracul cu capul tăiat. 

Şi l-au adus pe Moise Vodă, dar nici nu apucă să se așeze în 
scaun şi a venit Lupul cu steagul de domnie. A făcut el'unele toc- 
meli bune, dar tare mult bir punea pentru poftele lui de mărire, 
că nu domn peste Moldova 'se vedea, ci împărat mare, poate chiar 
peste Bizanţ. Or i j 

Lupta, pe care Mitre o socotea, sfântă, fusese numai pentru 
folosul unora, iar nu pentru binele țării. Şi încă'o seamă de oameni 
întregi 1ă 'suflet ca; €l s'au zbătut și au văzut că nimic nu pot să 
E e Așa că fără să fie mazilit, își încărcă boclucurile, luă 
ta Și "copiii şi plecă spre moșiile din ținutul Lăpușnei. La 
pei sui de un om se legase el tare, de unul, mare cărturar “şi 
pri ca el, logofătul al doilea, Ursachi. Ajuns 1ă moșie, se 

ă-și facă o curte şi un' conac bun 'Tăranii A 

dati ze „Tăr ămâ 
turile lui: au învăţat "a-l iubi, căci: er Mai za e 3 Dep 
prieterii și primprejur cu boierii de ţară, pap IV UECată: Ii făcu 

Îi făceau a țară, harnici și curaţi la inimă, 
“Avea un gând să-si e ă RR tri ada 
-ȘI crească odraslele așa cum vroia e 


1, în dreapta 
— 42 — 


NI 


NICA Tr au e rea e, na! AER aRIREIG I 


ci i le mi ag muncii şi în virtutea păstrată 
urmei Lertiidetizăteilob rasi fi ata lui dorea toate bunătăţile din 

: ie rp e ace psit lui la începutul vieţii și-i ferea de 
ceeace i-a prisotit, făcându-l să soarbă amărăciune. Pentru ei credea 
că poate timpurile se vor arăta mai bune. Nu mai vroia să schimbe 
nimic din rostul celor lumești. Ii plăcea să guste din când în când 
câte un pahar și îi plăcea să-și arunce ochii și pe alte făpturi a lui 
Dumnezeu, și iarăşi nu credea a fi un păcat, că din bunătate 
mânsgâia și alte femei oropsite. N'ar fi stricat casa cuiva, Doamne 
fereşte, sau să umble după fetele oamenilor. Se desfăta cu vădanele 
și cu câte o'roabă cu ochii ca mura. Și apoi toate acestea erau 
în obiceiul "vremii și a, te 'ridica deasupra lor e greu, căci lumea 
nu te înțelege. Cu 'sine însăși boierul a încheiat toate socotelile, 
nu mai aștepta nimic deosebit și grozav în viață; ca și alţii, mun- 
cea, se veselea, mergea la războaie, postea și făcea daruri la mă- 
năstire pentru iertarea păcătalor. 

Dar focul lui era feciorul său, Andrei. Mai avusere doi, dar 
aceștia i-au murit când erau mici și la acesta ţinea mai mult ca 
la, orice. 

Pe fată o lăsase în seama nevestei lui, dar pentru băiat căzuse 
la, slăbiciune. Andrei Mitre trebuia să fie cel mai curat, cel mai 
drept, cel mai deștept, cel mai inimos și falnic boier moldovean, 
trebuia să fie o pildă pentru alţii, trebuia să spintece înțelegerea 
lumii în două, trebuia ca acei care-l cunose să nu-l mai uite, să-l 
pomenească şi să-l iubească. Eh, câte nu visa el pentru Andrei! 
Iși da seama că el era așa cum era, dar voia să facă din copilul 
lui ceeace ar fi dorit să fie el. 

Multe gânduri îi frământau mintea în acea înserare de toamnă 
şi deasupra tuturor amințirilor îi părea că plutește o apăsare, un 
nour, negru, o presimțire. Pentru prima dată se întreba el dacă a 
fost bine că și-a, crescut feciorul atât, de semeţ. Oare cum va ști 
să se descurce în viaţă? Doar nu vasta cât lumea. pe pământul 
dela. moșia lui. Va pleca și la războaie şi la domnie, va întâlni fel 
de fel de oameni. Cum va şti să iasă bine pentru el și să nu suiere? 

Se gândi și la fata lui. Oare pe dânsa ce'soartă o paşte? Numai 
Dumnezeu le știe pe toate. El le rânduieșşte şi noi nu putem schimba 
nimic: din ce ne este scris dinainte. 

Noaptea au petrecut-o la han și a doua zi după amiază au 
ajuns pe culmea măgurii, Toate pământurile din fața lor, cât vezi 


403 rea 


a 


ului Pavel Mitre. Nu făcură mult drum 


iat. : 
uEpAb: ile din ajun. se 


cu ochii, erau ale boier 
resimțir 


i je calea un 
i dintrun năţiș le tăie ca i 
ă i a a Bai zise boierul Și toate p 


treziră în el și se ridicară ie e o haită de câini 

Când se apropiară de curţii smnăind fioros, dar cunoscându-l 
ciobănești cât vițeii se a im pucurie. Sub şopron câţiva, tătari 
pe boier începură & schelă nvărteau la râșniță sub gărbaciul unui 
cu lanţuri grele la picioare învă din când în când. Alţii roboteau 
argat, care le mângâia spinarea sa ie Sau'oprit ca prin farmec. 
prin ogradă. La văzul boierului, & că murgul; pan Ciaplinski, 
Vreo trei argaţi alergară să-i gr1Je îi ntugnrostibldyede, 

ă i omul de încredere, alergă spre Must 
aici Dte gel Cai at | tînăr și cu jupânița Ancuţa 
—oţi sânt sănătoşi, boierul ce ână la imaşuri să vază 
și cu boierul Mihai sând călări, au plecat până la 25 
etenelilieai io oule Ea 004 NNE PE menu Labe: 
—Cum de i-ai lăsat singuri? se INC u - La 
_—Au crescut copiii, boierule, nu mai vor dădacă după ei. Fiul 
domniei tale are douăzeci de ani, e mai înalt decât mine. Au și ei 
chef să se zbenguie numai singuri cu tinerețea, lor. tă + 
Pe drum pan Ciaplinki îi dădea socoteala treburilor, Pămân- 
turile cele noi au fost măsurate și marginile întărite prin movile 
şi pietre cu bouri, precum se cade. S'a rostit și blestem împotriva 
tuturor clintitorilor de hat și au fost de față boierii și ţăranii 
megieși și starostele ținutului. Jupâneasa Ileana le ieși înainte 
în pragul casei. O îmbrăţisă în fugă și iar se întoarse cu ochii 
spre poarta cea mare să pândească, sosirea călăreților. 

—Viteii că vin! 

—Da cum de sânt numai doi, că Mihai trebuia să rămână peste 
noapte aci? 

—Par'că sânt doi pe un cal! Ancuţa, ce-ai păţit? 

Inimile părinţilor s'au făcut ca niște purici când au cunoscut 
pe fată așezată în brațe la Andrei pe oblâncul șeii, dar ea, a ridicat 
mâna și le-a strigat cu veselie, apoi Andrei o slobozi încet; din brațe 
şi fata, lunecă la pământ, ținându-se de ciubotele fratelui. Pe vârful 
nasului avea, o zgârietură și era înţolită ca un băiat, cu părul 
strâns ca vai de el sub căciuliță. 
ri oi fugă Ia tată-su și, intinzândui faţa pentru sărutat, 

ee ș a cum o tii: calul tocmai în niște uscături și spini. 
Noroc e iu a ue și şi-a rupt; piciorul: de-a căzut. 
Prins sub el; altfel mă boţea mai ţare. 


— 4 — 


RE PRI EEE IIIP PE FAZE 


S'au dus cu toţii în casă, Her 


heliu și i 
în curte la taclale, [4 Și cu Macavei au rămas 


—...am intrat în curtea asta și m'au condus slugile le jupă- 
neasa, Ileana. I-am tras o plecăciune Și i-am dat răvașul boierului 
şi tare i-a plăcut și vorba dulce şi slova înflorită, că, de, eu am 
ticluit-o după voia boierului, 

—sSpune, cine-i străinul cela care vorbește stricat moldovenește 
şi pare a fi cel mai mare pe aci? 

—E pan Ciaplinski, un leah oploșit pela noi. A fost prins de 
tătari la războiu cu mâna, dreaptă tăiată. Frate-su o fi vândut ce 
averi o fi avut el pe acolo şi l-a, scos din robie. I-au dat tătarii 
carte de slobozenie, dar în pungă nu mai avea sfanț. In drum 
sa oprit pela noi. Priceput la, cai, căci în armata, leșească era 
reiter, l-a lăsat boierul în slujbă. Leahul, pe încetul a intrat sub 
pielea boierului. Il învaţă pe coconul Andrei să călărească, să 
mânuiască sabia, ba, şi carte-l învaţă, că-i purtat nevoie mare prin 
lume, ştie câte în lună și în soare, şi pe latinie şi greceşte și 
muscăleşte. De mititel îl zăpăcea de cap pe boierașul nostru, de 
mi-au spus slugile că plângeau cu toţii de milă, când îl punea în 
genunchi pe grăunțe. Plânsea, și boierașul cu niște lacrimi cât 
bobul de fasole, dar acum vorbeşte păsărește de nu-l înţelege ni- 
meni, iar la sabie și călărie cine-l mai întrece? Ba face şi niște 
minunăţii pe cal ca pehlivanii din iarmaroace. Şi pe fată boierul 
a crescut-o după datinele vechi moldoveneşti, liberă. și la vederea 
tuturor, că așa îi spunea, și pan Ciaplinski despre domniţele din 
țările vestite, nu ca la păgâni sau la, greci. Apoi, cum are boierul 
numai 0 fată, îi face toate voile. Cu ea n'a fost așa de amarnic. 
Cică pentru o femeie viaţa, e mai scurtă, căci ea trăiește doar până 
își acoperă cozile cu năframa, că după măritiș vin srijile şi 
dacă se mai nimerește un bărbat mai iute la, mânie sau cu vreun 
nărav, s'a dus bucuria femeiască. 


—Da, măi, frate Hergheliule, nași vroi să “fiu muiere. Tot îi 
mai bine să cânţi cucurigu, decât, să clocești puii. Şi tânărul care 
a fost la plimbare acum cu ei, cine-i? 

—Mihai Bondoc, feciorul boierului din Tătărușani. De mici au 
crescut împreună. Ii prieten bun cu Andrei al nostru și ține la 
jupânița. Se văd mai în toate zilele, uneori doarme aici peste 
noapte ca să nu facă drumul pe întuneric. Eu mă împac tare bine 
cu amândoi. Când am sosit aici, mau luat cu ei în grădină și 


DEE i Rae 


Me 


i i pridideam cu răs- 
3 a mă intreba de războiu, de nu mai p 

începură & 

cu hanziţa Vișa? 


ă cu poftă. 


punsurile. 
şi amândoi râseră 


__Le-ai povestit 
Hergheliu îi dădu un & 


și cum â fost 
niont 
* 
** 
E nert, Slu- 
Viaţa era liniștită la moșie. Robii munceau i NL gis 
iitorii erau credincioși, apropiaţi cu sufletul de i fina) i Esi 
Slujitorii cei noi se împrieteniră curând cu DI să i 
i i cu seamă plăcea prin vorba lui dulce, înflorită CU iȘ ove 
tech lor. Nici nai fi crezut că nui și 


i ăţenia haine 
frumoase, prin curăţenia Ea) „9 ; d 
El vreun fecior de neam, atâta se îngrijea, își lustruia botforii 


în fiecare zi cu ceapă și negreală de pe ceaun, îşi întărea mustaţa 
cu muc de lumânare și se spăla de sârg la cișmea, lol 

In ograda cea mare din fața curții pan Ciaplanski ii punea 

TU toți. 

ie tri ca as arăta mare pricepere. Jupânița Ancuţa 
nu se lăsa mai pe jos. Andrei călărea ca un drac, In soana mare, 
acum era în șea, într'o clipă era sub burta calului și trăgea cu 
săneaţa. Marele meșteșug era la mânuitul săbiei și pan Ciaplinski 
era meşter neîntrecut. Il învățase pe Andrei câteva, lovituri dibace. 
Mai ales îl deprinsese a mânui hanserul și cu mâna stânsă cu 
aceeași ușurință, căci leahul era ciuneg. 

Intr'o săptămână cei doi învăţaseră mai mult decât la războiu, 
căci se sârguiau de istov, mai ales Hergheliu, rușinându-se să. fie 
mai prejos sub ochii negri, cu genele cât măturoiul ale jupâniței 
Ancuţa. Sfiala lui creștea parcă mai tare când fata îşi arunca 
privirea câteodată spre dânsul. Doamne fereşte, nu s'ar fi gândit 
vreodată să-și ridice capul atât de sus, dar inima, bat-o pârdalnicul, 
ea nu vrea să știe de nimic, iar jupânița iubea, aţât cât o copilă 
poate iubi, pe coconul boierului megieș. 

„Se apropia postul Crăciunului și, după datină, boierul Pavel 
at Se rail a oen venă gi și cu pina pentr 
id i ie lui. Tinerii, toată ziua se foiau pela câini, 

» IŞi curățeau sânețele, încercau laţurile. Pentru prima 


dată tinerii au căpătat ie i i i 
sa fie i i i 
VO] SINgUTI, fără pan Ciaplinski 


Din ajun începură a, 
și de râsete. Pavel Mitre 


Sos musafirii și conacul răsuna de voci 
socotea o fericire şi un har Dumnezeese 


— 46 — 


E 


căzut peste ocina, lui când îl, cercetau oaspeţii. Se umplură toate 
odăile. Venise bătrinul Bondoc, tatăl lui Mihai, apoi prietenii buni, 
Tănase Voiţă, Ilie Ungureanul şi Darie, boieri de țară și cu sluji- 
torii. Feciorii lor, unii erau mari și plecaţi prin alte părți cu ros- 
turile lor; alţii prea, mici pentru a sta la o vânătoare, așa, că de 
seama lui Andrei și Mihai nu mai era nimeni şi ei stăteau cu 
Hergheliu şi Macavei la un loc dinspre apa Botnei, unde pădurea 
să rărea și erau drept în drumul vânatului. 

Inainte de zorii, zilei, în ogradă, era o zarvă de se auzea cale 
de o poştă. Insfârșit alaiul porni. In urma lui căteva, căruțe duceau 
pita, oale, cu sarmale, poloboacele cu vin, pentru: desfătarea oame- 
nilor când li s'o face foame. Pe malul apei au tocmit. carele. 

Din depărtare li se părea, că a şi început să vină voci de gonași. 
Soarele se arăţă într'o pâclă portocalie, mare şi strălucitor, şi pe 
măsură ce se urca, nu te puteai uita la el, dar îi simţeai mângâierea 
călduţă pe obraz. Promoroaca deasă depe copaci începu a se rumeni 
și. a selipi cu mii de ochi. Dealungul pădurii, cu suflarea strânsă, 
pândeau vânătorii și-și cercetau pentru ultima oară armele. 

—Auzi, vine! şopti Macavei. 

Intr'adevăr, toţi au simţit un pas ereociu în depărtare, care 
venea drept spre ei. 

—Să fie o dihanie: mare, dar ce Dumnezeu, par'că nu-i în pă- 
dure? Printre, tufișuri, din spre apă, venea, ceva mare. și: greoi. 
Pe când se uitau toţi cu ochi vulturești să tăbărască pe dihanie, 
iată că auziră o voce dulce care-i chema pe nume și în clipa urmă- 
toare se arăta, botul calului și obrazul vesel al Ancuţei. 

—Mai încet, războinicilor, nw's nici mistreţ nici urs. 

—Dar ești ciută, râse. Mihai, şi nu mi-ar fi ruşine să vin cu 
așa vânat în. tabără. 

—De ce-ai venit?, spuse Andrei. Dacă, te vede tataia va fi vai 
de tine. 

Cu. sosirea, Ancuţei au uitat de vânătoare. S'au strâns mai 
aproape să palavragească în voie şi Andrei trăgea cu coada ochiu- 
lui spre pădure. Apoi li s'a făcut foame și au scos din desagă pită, 
slănină, brânză, căci răcoarea dimineţii, îi lihnise la stomac de 
par'că nau mâncat de trei zile. 

Ei începură avorbi cu voci încete şi din câte auzea Hergheliu 
îi părea că ascultă o spovedanie, că i se descoperă sufletele ome- 
nești până în adâncul lor. Ar fi vrut să se depărteze căci se simțea 
ca, un. hoţ, care ia ceea ce nu-i aparţine, dar și îi era teamă să 


— 47 — 


EI 


ăcea să afle ceiace era, 
viaţa lui îşi Va aduce aminte de 
din întâmplare vorbele coconilor. 
cum stăm noi acum în aștep- 
ragul vieţii noastre, 


a orice îi pl 


i lor t 
în gândurile Ce“ 
pcest ceas de dimineaţă câ că așa 

__Tmi pare, zicea Andrei, cartii și în p 
: vile frumoase, a$ă 
tarea unei Zile iile. pigeZI 
care aşteptăm toate bucuriile. Este păcat să fii fericit 
pci uriile vor veni, răspunse Mihai. ie iodul BD 
a ini dintre fraţii mei întru Cristos sân tatea din ine. 
capi oropsiţi, dar nu pot Să iar este om nai 
ae e să strig de bucurie, în gură piu ia ului ce 
eri ge mine și cred că sânt numâi în capul drum se 
ericl 


- inunăţii. 
deschide în faţa es pina a: “pei ia în suflet și simt că 

—Mihai, ȘI eu o peadtiitag0oră fi lângă tine. 
totdeauna 0 Voiu & ei oulvetatiă sinceritate, că uitase de 

Ancuţa spuse aceste vorbe + i până peste urechi 
rușinea ei de fată şi abea după ace€ă se roȘi până pes ri 
Mihai o sorbea din ochi şi amândoi, încurcaţi și fericiţi, uitaser 
de toate din jurul lor. 

—Voi vă grăbiţi a trăi și poa 
Nu ştiu cum e mai înțelept să- 

i ate face omul prin voia lui. 
eg Dumnezeu le orânduiește pe toate, se grăbi Mihai, 
dar El îmi dă fericirea și El mi-o va da totdeauna. Eu cred în 
dreptatea și bunătatea Lui nemărginită şi dacă eu nu fac rău 
nimănui, nu se poate să mi se întâmple mie ceva. 

—Ași vrea să fiu ca tine, dar nu mă lasă firea mea. 

Mihai râse. 

—Vorbești ca și cum ai fi mai bătrân ca mine cu cel puţin 10 
ani și eşti doar cu un an mai mare. Dece eşti totdeauna cumpănit 
şi socotit? Par'că ai avea inima legată cu o sfoară, ca de câte ori 
va, vrea să sară, să fie ținută în loc. 

—0O fi drept că are zeardă, însă la asta nu m'am gândit. Vezi, 
eu mă socot altfel asupra vieţii decât tine. Sânt și eu teafăr, pu- 
ternic, nu-mi lipsește nimica, dar nu pot să mă arunc niciodată 
pie, plăcere sau un necaz numai cu inima. Indată mă și gân- 
lesc și aceste gânduri sânt zgarda de care ai vorbit. Nu mă pot 
sm ele ac de un vârtej, oricât de tare ar fi. Simt 
DĂ i IO CEB cca beer Aaa a A EDCoO AUDE 
şi mă va frământa, va fi vă pi, (al Sreu, ceva ce mă va răscoli 

, ârtejul cel mare în care mă voiu avânta 


te că aveţi dreptate, spuse Andrei. 
ţi orânduiești viaţa, cred însă că 


cu toată puterea, sufletului meu, dar nu 
va, Venl. 
Rea initia unei jupânițe ai să te svârli, încercă să 

—Poate va, îi și asta, dar nu cred că numai dragostea să-mi 
umple dorurile vieţii. 

— Poate că vrei să te duci la curte, să fii mare dregător ori 
serdarul oștilor, ori poate ţi-e poftă şi de mai mult? 

—Nu ştiu, nu cred să fie așa ceva, răspunse Andrei foarte 
serios. Viaţa înainte-mi e acoperită de neguri, nu pot să-mi dau 
seama ce mă așteaptă. Numai atâta știu că trebuie să se întâmple 
ceva foarte mare, că nu îmi voiu petrece zilele aşa ca tataia, ci că 
mult mă voiu avânta și mult mă voiu lupta. 

—Pe toţi ne așteaptă luptele. Eu le doresc, pentrucă am încre- 
dere că toate vor fi cu noroc. Il simt pe Domnul în mine. Am atâta 
seninătate în cuget ! Mereu îmi vine să spun la, toţi și oriunde, tot 
ce am pe suflet, căci port în mine numai lumină, numai nădejde, 
numai bunătate. 

—Şi eu sânt ca tine, Mihai, spuse Ancuţa. Uite în dimineața 
aceasta cu soare și cerul albastru îmi pare că sântem atât de 
aproape de Dumnezeu ! 

—Cum îţi închipui tu că este Dumnezeu? 

—Așa cum e zugrăvit la biserica noastră din Rogojeni, cu barbă 
lungă și obrazul blând. Cerul albastru, pe care-l vedem, e o perdea 
minunată, dincolo de care se află raiul. Ingerii zboară în pâlcuri 
albe şi ușoare cum sânt norii de dimineaţa, iar Dumnezeu este 
peste tot, este în rai, este în cer, este prin biserici, pe câmpie, pe 
coline și în sufletele noastre. 

—Ai dreptate Ancuţa. Aș vrea ca niciodată să nu ne schimbăm 
aceste simțăminte și cred că așa va fi. 

—E cam ușuratic să faci un prepus pentru totdeauna, spuse 
Andrei. 

—Parcă n'ai fi tu fratele Ancuţei, ci eu, râse Mihai. 

—Mai curând ea se dă după felul tău de a fi, că doar e o copilă 
abia, de cinsprezece ani. 

La aripa din dreapta a șirului de vânători sa auzit mișcare, 
câteva pocnituri de sâneţe și schelălăit de câini. Se vede că a ieșit 
vreo dihanie mare sau chiar mai multe, că altfel nu era în obiceiu 
să se tragă din puști. 

Macavei sa trezit şi sa repezit la sabie; apoi și-a dat seama 


ştiu încă ce va fi și când 


i 


i i ale pădurii au și 

e rușină pin diferite colţuri ale P ş 
â i Ss : 

unae se găsește ÎI «e xtele gonacilor: , se eri a 

pe e îi si locului, să nu te prind că 
_Ancuţa, tu S 

spuse Andrei. 
Stăteau încreme 
ata să P: 


i încordaţi și cu ochii 
indă mai slabă mişcare: Deodată Herghe; 
şliurecel e pe E Ţi era rușine să sloboadă săgeata 
liu întinse mână arătând cica nt rele e e ape 
înaintea stăpânului său. tu o i am irjniiase 
sărituri și apoi sta0 clipă neș 
arcul şi iepurele. veni peste cap. 
ial fă UE AA se arăta tot mai mult. In faţa Joi zăceau 
Jivinile pede câțiva jderi, vulpi și iepuri. Apoi, trosnind 
E ed să ară doi mistreți. Macavei a slobozit câinii și cu 
ri ie o bucăta până i-au doborit cu săgețile și cu la- 
a ihanie, zi i ât şi ce ochi răi. 
â ă dihanie, zise Ancuţa. Uite ce rât și ce ock i 
pc por un lup mare cu gâtul gros și privirea insângerață. 
Voiau tot mai mult şi mai mult. Erau înfierbântaţi, amețiţi de 
ii. Incă un mistreţ. ţâșni, din codru 


lăcerea pândirii și a prinderi ă ui i dru 
ie de strigătele gonacilor. Mihai se avântă în calea, lui și 
fără să mai aștepte câinii, sau să arunce laţul, trase sabia și-l 


lovi de câteva ori până ce animalul! se prăbuşi într-o baltă de 

sânge. 

Plăcerea, sălbatecă a luptei îl îmbujorase pe Mihai. Arăta, ca 
un alt om. Era numai lutul din el, sufletul cu gândurile la Dum- 
nezeu se ascunse undeva în adâncuri și afară se revărsa tinerețea 
războinică și necruțătoare. Trecu un cerb ca o nălucă, dar Andrei 
îl ajunse cu săgeata. Mihai setos de altă pradă nu avea astâmpăr. 

—O ciută! 

Andrei ridică; arcul, dar îl lăsă jos. In urma ei veneau doi iezi 
sărind cu ușurință peste crengi și buturugi. Boturile lor crude 
erau întinse în vânt; și urechile ciulite. Macavei străpunse pe unul 
din ei. Mihai se repezi la celălalt. 

—Lasă-i frate, spuse Andrei. Cuvintele sale nici nu ajunseseră 
la urechile prietenului. Indemnând, calul, el gonia să prindă: fu- 
sarii, Câinii se năpustiră și ei și strigătele stăpânului, îi infier- 
Viasat dulău ajunse la ied și-l, înșfăcă, de gât. Animalul. se 
Etape ata te până îu săgetat. Căprioara, se. de- 

« Chiuind și roșu la faţă, alerga în urma 


niţi, dar cu toţi muschi 


— 50, — 


ei. Calul gâfâia, iar pintenii îi sângerau burta. Câteva săgeți. tre- 
cură fără s'o nimerească, Vânătorul 'se: înturie şi se repezi și mai 
amarnic. Doi dulăi se apropiară tot mai mult; de căprioară. Ea 
fugea întinsă cu gâtul lungit, făcând sărituri mai, mari și mai 
mici pentrucă și ea era obosită. 1 se zărea pielea de pe burtă: bă- 
lăbănindu-se într-o parte și alta, căci pesemne a făcut puii târziu 
în-vară și mai avea lapte pentru ei: O săgeată o ajunse la; picior, 
se poticni, dar nu se opri din fugă. Stropi mari de sânge rămâneau 
în urma €i, și câinii o ajunseră şi o înșfăcară: Mihai slobozi ultima 
săgeată ce i se înfipse în spate. Ciuta mai tresărea, dar. câinii 
nu-i dădeau drumul și sângele 'i se scurgea: mereu. Mihai opri 
calul și văzu în urma lui pe Ancuţa și Macavei. 

—Halal, conașule, nici pe unul n'ai lăsat să-ți treacă neprins, 
strigă Macavei mulțumit. 

Ancuţa era fericită de vajnicia boierașului:: Veniră și Andrei 
cu Hergheliu. Stăteau cu toţii în jurul animalului ce murea încet, 
privindu-i. cu atita tristețe: din: ochii 'lui- blânzi. “Fierbinţelea. lui 
Mihai/se potoli. Văzu iedul mic spânzurând din șea, apoi se uită 
la mama lui și ceva i'se întoarse pe dos-în: coșul pieptului. 

— Oare nu era mai bine să-i fi lăsat slobozi 'să. se bucure și ei 
de viaţă?, zise; el încet./Nu de nevoie, 'ci din plăcere i-am răpus. 

— Ce vorbești, domnia ta, parcă nu i-a lăsat înadins Dumnezeu 
pentru desfătarea oamenilor?, sărise Macavei, că doar nimic nu-i 
decât dela Dumnezeu. Ce să-ţi” faci inimă rea pentru niște dobi- 
toace! 7 

—Unele jivine sânt rele, stricătoare. Pe acelea nu mi-e milă 
să; le omor; dar o'ciută nu dușmăneşte pe nimeni. Şi apoi cum se 
uită la noi, parcă vrea. să spună ceva, par'că mă dojenește. 

Andrei se depărtă: încet, nucă “era milos: din cale afară, dar 
el înainte: se gândea și pe urmă pornea la acţiune. Văicărelile 
prea târzii îl supărau; dacă-i părea rău de câte ceva ce făptuise, 
nu se mai căina, ci învăța minte pentru altă dată. 

—Ia-nu te mai amări boierule, spunea Macavei,-înjunghiinăd 
ciuta; ca! să moară. mai repede. Ce atâta jale pentru o viaţă de 
dobitoc. Noi sântem oameni: și încă dacă nu azi, nu mâine, dar 
odată tot terminăm. 

—O fi aşa, spuse Mihai. Căte ciudăţenii sânt în lumea asta! 
Nu e deloc atât de uşor să te ţii de un' drum ce-ţi pare cel mai 
drept; Abea, în: dimineața aceasta eram atât de vesel-și curat la 
inimă. şi mă bucuram să nu fac: nimănui un rău; și, iată, ciuta 


0 lia 


i 


pcă mă ceartă pentru 


: ; de pa 
ii ei sticloși de P oare aveam 


acum CU och ia făcut mie niciun Tău, 


mă privește Și £ 

die eișiai or. a ea nun ct Femina 

âreptul so sângerez: inghite pe cel mic, rather pi i părcirăhoi 
— Peștele cel mare Ş seara acasă vorbiră iar ȘI a i în o 

spuse Macavei, iar gi ie încheie cu aceste vorbe 4 u pe A vă- 

e ai măcar odată rușinea iute na € cal 

nător să 


i Ş i. A i tornici un 
tului în chinul morţii» -ăpadă. In. câteva zile se sta 
FI padă. 
In curând căzu prima 


ee ra A DES le din Rogojeni și din Tă- 
drum minunat Pe ue ia ap lor au o casă priete- 
ărușani se bucura a 
a unde pot sta o oră jr sir at şuncile, la sărat slănina, 
Sau tăiat porcii, Sau pie, „ctoptau să fie tăiați chiar 
la uscat maţele și alte rânduri de pori aș E il pliflegioâtn 
în ajunul Crăciunului ca să i pie oale cu , > 
al PRE ănată cu usturoiu. 
şi pag e E cati la inceput la Rogojeni, iar pentru 
Alei “au dus la boierul Bondoc, fiind pe numele mic Vasile. 
Sau adunat boierii megieși cu nevestele şi copiii de erau peste 
patruzeci de suflete în totul. Tăranii au venit: cu plugușorul, co- 
linde şi urări. Mugea buhaiul la curţile din Tătărușani și nu se 
mai isprăvea cu «Mânaţi măi, băieţi, flăcăi !. Insuși boierul ieșea 
în cerdac și le împărțea banii, iar slujitorii îi pofteau la cuhne 
pentru ospătare, sau cel puțin le dădeau chiar în curte plăcinte, 
covrigi și ulcioare cu vin. 

In odăi tinerii se țineau de o parte, căci petrecerile lor erau 
mai deosebite. Fetele se puneau pe ghicit. In noaptea de Anul Nou 
poți să afli toate câte ţi se vor întâmpla peste an. Mai ales le 
cerca, pe fete întrebarea dacă se vor mărita ori ba. Plăcăii întrebau 
soarta, dacă le va fi prielnică pentru războaie, vânători, gospo- 
dărie sau slujbă, dar pe ascuns se gândeau și ei la dragoste, căci 
pentru un bărbat e rușine de a pune prea mare preţ pe așa ceva. 
Țiganca, ghicitoare era nelipsită. Prin gura ei toate farmecile că- 
pătau viaţă și rostul lor. Ea știa cum să așeze bobii, lintea și 
tra ea palmă și în impletiturile de ceară topită, tur- 
audă și să vadă li CR i pe ezanăcicati re mi a aj 
amenințări, 1a, alții roiuri id robie câ tă a 

Andrei râdea și glume i Sil ral era a 
12 proorocirile țigâncii. Totuși se potoli iai Ca de obu 

, sufletului, avea o dorință 


bd 


E 


pătimașa de a afla, cele ce i se vor întâmpla, In arătările bobilor 
sau a cerii pe jumătate credea, pe jumătate nu credea, dar ce m'ar 
fi dat să știe el sigur ce-l așteaptă. 

—să vedem pe cine iubește Ancuţa, și cu cine se va mărita, 
strigară fetele când îi veni rândul. 

Dânsa le pofti să tacă și să nu spună prostii, că ea nu se gân- 
dește la așa, ceva, dar se aprinse ca para focului. 

Țiganca scoase ceara din apă și o învârti cu vârful degetelor, 
încruntă sprâncenele pentru dezlegarea tainelor ursitei. 

—Jupâniță dragă, mâncaţi-ar baba obrăjiorii de rumeni ce 
sânt, nu s'arată că te-ai mărita ori ba în anul acesta, dar atâta 
văd că te-or iubi mai mulți bărbaţi și să te ferești de unul venit 
de departe, că nu-ţi va fi bună dragostea lui. Nu s'a văzut să se 
însoţească o ciută cu un lup și să scoată pui, nu-și face cuibul 
o găinușă cun hultan, nici oamenii nu trebuie să se amestece 
dacă sânt de neamuri diferite. Că de iubit m'ai să-l iubești, ci inima, 
o dai unuia din vecinătatea ta și-l va chema... 

—Lasă numele, o întrerupse Ancuţa, speriată ca nu cumva ţi- 
ganca să-l dea taina în vileag. 

Alţii se porniră a râde şi a o trage pe ţigancă în toate părțile 
ca să le spună lor la ureche cine-i iubitul Ancuţei şi se făcu o 
învălmășeală și o zarvă de răstumară ligheanul cu apă; țipând 
și chicotind se puseră a-și şterge hainele udate. Mihai făcea pe 
mâţa, şireată şi se ţinea departe de Ancuţa ca și cum mar fi bănuit 
nimic, dar inima îi creștea de mândrie, căci se simţea, pentru prima 
dată bărbat care este iubit și fata era cea mai dulce dintre câte 
erau acolo. 

Apoi ghiceau și în altfel. Puneau în apă inelul de logodnă și 
trebuia, cât ai bate din palme, să pleci fața în apă și să scoţi cu 
gura inelul. Dacă nu-l prindeai sau dacă întârziai, însemna că nu 
te măriţi anul care vine. 

La miezul nopţii, când anul bătrân și gârbov se duce în veş- 
nicie și vine pruncul vesel și plin de nădejdi, la masă tăiară plă- 
cinta, cu răvașe. 

Pentru unii vorbele se potriveau ca nuca în perete și râdeau 
cu hohote când lui Nică Strugariu, cel cu darul beţiei, îi veni scris: 
«Cumpănit la băutură», sau când jupâneasa Mariuca, ce se știa 
că-l mângâie pe bărbată-su cu făcăleţul, de tăcea sărmanul chitic, 
găsi la dânsa, «In casa, ta cântă cocoșul». Poate că ea n'ar fi spus 
altora aceste vorbe, dar. cum puţine jupânese pe vremea aceea 


23459 ca 


i 


oieri boobloat BBaT1”p" lângă ei 
ră + să dea răvaşul ei să- 


dest custiebul 


erau Și ri 
e piserică, 


: e, 
tiat cart cul dela 


i dia 
ori chemau all aia 
Fi i ET E ără bucurie»; s 
eltească alicit?: ţe cuvinte: «Dar fără »i se 
rui ceva din care să i se 


d ei, tru el aces ă 3 
Mihai văzu pen i fie, loine ar aă va 
gândi o clipă ce-ar putea Să > 2 năzărea nimhio de acest el, 


ui 
tragă vreun necaz. Dar cum n 


repede uită. 


L 
LA 


ile și vi ei trecu, făcând loc moinei, vân- 

Da SC cade em cu soare strălucitor. IDE lăsata 
azil 0a E ia petrecând până noaptea târziu, apoi intrară 
fa pie mare, când la Rogojeni şi la (tăria e 0 pește nu 
se mâneca, boierii fiind creștini Cucernici și dornici de a-și curăța, 


ul de toate păcatele de peste an. 
pa oamenii s'au schimbat în credinţele lor despre toate cele 
lumești. Au alte măsuri pentru/ curățirea păcatelor și dobândirea 
virtuţilor şi de multe ori nici nu se preocupă de a cântări și a se 


descurca in asemenea lucruri. 
- Pe timpuri morala era strâmtă și ciudată, dar avea legile ei 
oarte severe şi oamenii se simțeau strânși în chingile ei, cum" nu 
mai sânt astăzi. Cel puţin le era frică de judecata lui Dumnezeu, 
de focul gheenei și de cazanele cu smoală în care vor trebui să 
fiarbă în vecii vecilor dacă mu s'au pocăit pentru blestemăţiile lor. 
Așa că boierii dupăce călcau hotarele megieșilor țărani de-i adu- 
ceau la sapă de lemn, trimeteau la mănăstirea Neamțului! sau 
Putna sau Bistriţa, câteva dimerlii de srâu, lumânări, undelemn 
pentru candele-și o pungă de zloți pentru pomelnice. Dacă pier- 
deau prin pâri capul neamurilor sau rășluiau moștenirea nevârst- 
E iei a re și se SOcOVea i ii -A i Cel puțin astfel 
iti mt Mt a Ale a fără să fie ţinuţi de yreo forță 
căință și de teamă și sie = e Si et iii adi ape 
! u danii bogate lui Dumnezeu, pe când 


ca, jocul ceţurilor pe deasupra apelor. Se așeză pe prispă și începu 
să cânte încet, apoi tot mai tare. Schimba doinele după cum îl 
podidea, jalea pentru copilăria, lui amarnică, petrecută fără grija 
mamei, între călugării cerniţi, ori călită în voinicia luptelor, ori 
nădejdile lui de a fura și el din bunătăţle vieţii părticica lui de 
fericire. Câte puţin uitase de jale și de amintiri, cântă despre ceea, 
ce era înaitea lui. Vroia, bucurii și dragoste, dar mai ales dragoste. 

Pe când își vărsa tot focul dorurilor și al tinereții, auzi un 
zsomot, sau i se păru, dar desluși îndată că un geam se deschisese 
încetișor la odaia jupâniţei și ea apăru sprijinindu-și capul în 
palme. Tânărul tresări și inima, începu să-i bată mai repede. Se 
uita, la ea vrăjit ca furat de iele și fără să știe cum schimbă cân- 
tecul, începând unul ce l-a învăţat de la un călugăr care în tinerețe 
'a fost mare lotru, care şi pela cazaci tmblase. Clasul lui Hergheliu 
se unduia lin. Fata dela geam asculta visătoare povestea hatma- 
nului Dunin, prins în haremul sultanului, vrăjit de o cadână. 
Il atârnară în cârlige de fier, îi scoaseră ochii, îi tăiară de ciudă 
fâşii de carne, dar el'tot cânta dragostea lui și vocea se potolea 
odată cu scurgerea vieții dintr-însul, iar cadâna de după gratii 
plângea şi lacrimile ei se prefăceau în mărgăritare. 

! Glasul hatmanului tot mai încet se auzea ca o adiere de vânt 
carei repeta numele: «Mirihime, Mirihime'!. 

Cuvintele din urmă erau o strigare pătimașă. Hergheliu se sculă 
în picioare și se uită la Ancuţa. Geamul se închise dintr'odată și 
“spulberă visele și fericirea lui. Inţelese el atunci care is dorurile 
"și că nu va scăpa ușor de ele. 

«Şi niciodată nu se va face punte peste prăpastia care ne des- 


parte.» 


ca BE sc 


VI. FURTIŞAGUL 


La, 29 Iunie, ziua Sfinţilor Apostoli Petru și edi era hramul 
Bisericii din Rogojeni. Cu două zile înainte incepuser să sosească 
țăranii din satele de departe, în căruţe ACOBerileIQU, PENSE ȘIirOgO- 
jini. Satul părea un iarmaroc. Bineînţeles, că veniră Și corobcarii 
încovoiaţi sub greutatea coroabcelor lor, în care săseai toate bună- 
tăţile din lume, numai bani să ai. Ă i 

La hramul din Rogojeni se făcea, slujbă mare și de când boierul 
Pavel Mitre se așezase, acolo cu casa și moșiile și bogăţia lui 
creștea, venea, și vlădica. de la Huși să binecuvânteze noroadele 
și după aceea se întindeau praznicele. 

In anul acesta boierul tocmai lipsea de acasă. Era pentru prima, 
oară că fără războiu sau vreo năpastă pentru țară, boierul să fie 
plecat cu treburi la, domnie și să nu se întoarcă de ziua Sfinţilor 
Petru și Pavel. 

De dimineaţă se gătise toată curtea să meargă la Biserică. 
Rădvanul lustruit, cu șase cai înaintași, aștepta în bătătură. Sosiră 
și boierii din Tătărușani cu slujitori și alaiu, gătiţi de sărbătoare 
mare. Numai că Vasile Bondoc în loc să fie călare pe roibul său 
cu ochii de jar, şedea, alături de jupâneasa Mariuca și obrajii lui 
pierdeau culoarea, lor obișnuită. 

—Bătrâneţe hai i ; A x z 
aan a aa si grele, zise el cam rușinat când dădu să se 

—Lasă poierule, matale să te plângi de bătrâ i 
rușinea, îi răspunse jupâneasa ic Miă i ciaanaie 


—Boierul matale nu s; : îi ; 
zi s'a întors încă?, întrebă jupâneasa Ma- 


TI : 
eana Mitre dădu din cap Și ochii i se întunecară puţin, dar 


— 56 — 


0 II 


se stăpâni și rămase cu fruntea re 


: A pezită dârz în sus. Bondoc 
schimbă vorba, lăudând priceperea, d, ; pa 
Andrei se amestecă e gospodină. a, vecinei sale. 


repede în vor i > ; p 
că Pavel Mitre lipseşte în ziua, ere A m ra pr 
mintea tuturor, stăruia dojana, că acest om își st pe oma 
de dragul unei vădane din Iași, frumoasă ce-i drept, dar nu atâta, 
ca să uiţi pe ce lume trăieşti. 

Trăsurile porniră la oareșicare depărtare, deoarece seceta, era 
demult și praful şedea, inalt de o palmă. In urmă veneau călări 
coconii tineri, pan Ciaplinski și slugile. Polonul era catolic, dar 
de cinsprezece.ani de când sta în Moldova. se deprinsese. cu: obi- 
ceiurile locului, mai ales că gura, lumii cea rea zicea că întârzie 
noaptea la, o căsuţă de pe malul apei şi că moldoveanca amarnică 
îi mai trăge câte o rotundă de-papuc când vine băut. 

Era încăpătoare Biserica, dar nu putea, să cuprindă tot poporul 
izât. Când scoboriră boierii din carete.se făcu o cărare prin popor, 
bărbaţii își scoteau cușmile, femeile mâncau din ochi gătelile stră- 
lucitoare. Pătrunseră în Biserică și se așezară în stranele boiereşti 
alături de Vlădică. Icoanele afumate de vremuri erau sărutate în 
tăcere, cu evlavie și braţele se mișcau făcând cruci multe și dese. 

Altă parte a slujbei o făcură în ograda Bisericii pentru cei mulți 
de afară. Boierii plecară din strane. Jupâneasa, Ileana se uită cu 
amărăciune la jilțul frumos, dăltuit în lemn de nuc, al soţului ei. 
«Așa rușine încă nu mi-a făcut până acum. Oare să fie asta soarta 
tuturor femeilor? Sau numai cei cu beteşuguri, ca Vasile Bondoc, 
sânt aşezaţi şi nu umblă după muieri străine?». 

Când se isprăvi slujba, Vlădică blagoslovi boierii, dându-le să 
sărute crucea grea de aur. 

—Da unde-i cinstitul matale soț, biv spătarul Pavel Mitre?, 
întrebă Vlădică. Nădăjduiesc că nu s'a abătut nici un necaz pe 
capul lui și că se bucură de sănătate. 

—E plecat la domnie și nu știu nici eu cum de-a zăbovit. 

Norodul din jur se uita lung la feţele boierești. Se dădură la 
o parte şi se:plecară cu mai multă cinstire în fața jupânesei Ileana. 
Andrei o ducea de braţ și inima i se umplea; de amărăciune și 
de milă pentru maica sa. Ancuţa nu știa prea cu deamănuntul 
câte le face tataia, dar în ziua aceasta simțea și ea că s'a, întâmplat 
ceva nedrept, ceva ce nu trebuia să facă tataia. Rădvanele porniră 
îndărăt cu tot alaiul. Era trecut; de ceasurile de amiază și oamenii 
întindeau repede mâncările pe care popii la stropeau cu aghiazmă. 


E ia 


i 


: ile din Rogojeni 
AY, iau de curțile din N 
boierii Enel xzură prăbușindu-se la! vale 
ultimul dăm»; | a curţii în lipsa 


Jor și un slujitor „mirelui | 
Vanul opri Și recunoscură în de abea se putea ţine pe cal, 


iorenel A ui ageri să și au furat caii. Toomai ne 

—Ne-au că ai e din valea Obogii cu iepile și mânjii depe 
adunaserăm re Gioltan”'cu haidăii depe iazuri mânau hatmă- 
Su € să asi peste noi păgânii. Ne-am apărat noi cu 
pri one e-au răpus că erau mai mulţi ca noi. Pe moș Ciol- 
leit eee aru, i-au prins cu laţurile și i-au luaţ 


diriță și pe Crâsn E & 
at ră it fuga. Eu deabea am putut scăpa așa cum 
“i vedeţi să dau de veste. Cu arcanul au prins harmăsarul Crăișor 


şi după aânsul a pornit val vârtej toată herghelia. Au luât-o pe 


Valea lui Albotă spre Nistru. 
Jupâneasa Ileana tăcea. An 
se țină. 
—Câţi oameni aţi fos! 
când buza. 
—Apăi am fost mai mult de douăzeci, poate chiar treizeci, dar 
ei erau mai mulţi și... i: 
Cum, cum, se înfierbântă Mihai, și voi, nemernicilor, cari 
mâncaţi pâinea noastră, nu v'aţi luptat, ați lăsat'să vă ia, caii? 
Mihai, îl strigă tată-su, încruntat că băiatul se amesteca, în 
treburile vecinului, tu mai bine 'să te erijești să trimiţi un om la 
noi ca să mai vină ajutoare. Trebuie să dobândiţi hergheliile 
înapoi. i 9 £ 
Porniră iute spre curți. Pan Ciaplinski liniștea pe Coconul 
Andrei. i i i 
—Ii scoatem noi caii și pielea depe câpete, n'avea grijă, boierule. 
Caii lor nu sânt așa, de iuți ca ai noștri și trebuie să facă Și popa- 
suri că-s mânjii mititei. ji 
__—Aa mă gândesc și eu, pane, numai că mi-e rușine de tataia 
când 0 afla cum cum îi păzim moșiile! a 
căi palti al puseră să sune slugile din corn. Slujitorii se 
| f A / pre curte, fiecare cum îl găsea vremea. Di X- 
tăroșeni veniau în goană vreo treizeci de slujitori înzrziată. sa i e 
Bondoc se ridică în rădvan; și” dăd, piu pi aia 
vârstă, De altfel nu avea prea m ia dese tactil atarna 
ultă treabă, pentrucă pan Cia- 


drei scăpăra de furie, dar căuta să 


t voi și câţi erau tătarii?, întrebă el muș- 


— 58 — 


E 


— 


plinski ii nevoie mare, dar Vasile Bondoc socotea că 
trebule să dea porunci pentrucă e boier și poate'în curând va fi 
cuscru. Mihai se aprinse tot și nu mai avea astâmpăr. de parcă 
era apucat, 


oieri eg pia e tie ni 

—Unde s'a mai pomenit i iad 1 sp Me aia, Dotat aţi 

Toi A lere la răsboiu, sbârnăi printre 
dinţi Nică Şipoteanu către Ghiţă Cocoş. 

Pan Ciaplinski auzind vorbele fetei veni incruntaţ. 

—Ni-i de grabă taxe; jupâniță, și nu-i de joacă. Până acum ai 
fost peste tot, dar aici nu-i o vânătoare de jivine, îs varvari și-i 
luptăi pe moarte: 

—Să ştii că vin în urma voastră, răspunse ea și O zbughi în casă. 

Jupâneasa Mariuca, veni lângă soțul €i și-i spuse câteva vorbe 
la, ureche. 

—Și un cal nărăvaș se face ca mielul când își află stăpânul, 
râse boierul încetișor. Dacă o fi să-mi fie dânsa noră, cred că'o fi 
vrednic feciorul meu să'o potolească. Şi apoi, când își va strânge 
cozile sub maramă și se va îngrășa la mijloc, mare să mai sburde, 
fii-pe pace. 

Ancuţa apăru gata de drum. Iși pusese un contăș verde, pan- 
taloni și ciubote noi, iar părul și-l prinsese sub o căciuliță de sobol 
de părea un copil de casă. Se repezi în grajd și începu să-și pună 
singură șeaua, ei ușoară căzăcească pe iapa murgă, înaltă în pi- 
cioare, care i-a fost dăruită în toamnă dupăce căzuse depe ce- 
lălalt cal care-și rupsese piciorul. De atunci, o: îndrăgise pe Brân- 
dușa. de-i părea uneori că animalul are un suflet de om, numai că 
nu poate să spună ce simte și ce gândește. 

—Ancuţa, ce-i cu tine?, o strisă jupâneasa Ileana. Vino îndată 
înapoi! 

—Vin, mamaie, dar întâi să 'caut brățara, îmi pare că am 
pierdut-o. 

Speriată singură de minciuna se care a tras-o, fata sări în șea 
şi dădu pinteni calului, tâșnind pe poartă ca o săgeată. 

Pan Ciaplinski împărți oamenii în trei roate. Cei cu sânețele 
și arcurile în față, sub comanda lui Mihai, la mijloc ghiogarii 
sub Hergheliu, și la urmă cei cu paloșe, pe care-i dete lui Andrei. 
Iși făcură cruce și pormiră ca vântul. Din pridvorul de sus jupâ- 
neasa Ileana îi văzu pe coama Cișmiliei, dar acolo li se alătură 


— 59 — 


a 


eră cu toţii pe văi. Călărețul din 


încă un călăreț, apoi se pierdus 


deal era Ancuţa. i-a poruncit stăpâna. 

—Inapoi paza dragă, să mă amărăști pe pin pa în 
ie ri ae de grija şi dorul Celor plecaţi. ui A eshpen 
ăi mie (zi pu în come tur ce 
maia d ș prieten, apoi când ești mare Și cânte ohunăais; “al să 


i alături la, războiu? di 

"ala Se mărita nu știu, dar până atunci dece să, 

a de o bucurie atât de mare? Vreau să am ce povesti şi 
m. 


iii i ilor mel. 
ir ve za pat Mihai își lăsă oamenii și veni fuga. La, tel 
şi Hergheliu se apropie și n'0 slăbea” din ochi. Veni și Andrei şi 
o pofti să se ducă înapoi la mamaia că acolo îi locul ei. 

__Ai să te duci îndată acasă, se stropși la ea Andrei, altfel pun 


doi oameni să-ţi ia calul de căpăstru și așa ai'să intri pe poar- 
ta mare. 

_—Dece să-mi faci tu asemenea necaz? Atâta dor am și eu, să 
văd prima voastră luptă cu dușmanii. Ştii bine că libertatea și 
bucuria femeiască ţin atât de scurt timp. Cine știe ce mă pândește 
peste câţiva ani! 

Mihai se topi ca ceara și pe loc își jură că soția lui niciodată 
nu va fi amărită de el. Andrei se gândi la maică-sa și mila îi umplu 
tot mai mult sufletul, deci o lăsă pe Ancuţa în plata Domnului. 
Ceata o porni inainte cu mare grabă. Ştiau ei cam pe unde au 
putut trece tătarii că nu era decât un singur vad bun pentru 
mânji, acela înainte de cotitura mare a Nistrului, unde apa se 
Tevărsa mai larg. 


ei ile să-l, scoată şi nici timp de pierdut n'aveau. Aproape 
Suru opriră caii să răsufle în dosul unei seliște. Hurdubaş 


Ajuns cu băgare 


— 60 — 


ee 


Pan Ciaplinski făcu planul de războiu cum să fie izbiţi păgânii 
şi porniră. 

—să fim cu băgare de seamă, ăștia trebuie să fie luptători 
pricepuţi. 

Țrecură toţi pe celălalt mal în grabă. Unii întrară in apa mare 
şi caii înotau și se poticneau dând de pămint. Pan Ciaplinski des- 
părţi slugile în trei părţi, după cum erau rânduiţi dela început. 
La mijloc era, el cu Andrei Mitre, pe dreapta Hergheliu și pe stânga 
Mihai. Le dădu aspre porunci să nu sară decât la semnul lui. 
EI îi va ataca din spate, iar ei să-i înconjoare. 

Tătarii mergeau fumând din lulele lor de pământ fără nici o 
grijă. Deodată caii ciuliră urechile, semn că vine cineva. Intoar- 
seră repede privirile și văzură venind de după un dâmb o ceată 
de călăreţi. Tătarii erau vreo patruzeci, iar cei din spatele lor de 
două ori mai puţini, deci păgânii nu-și făcură srijă. Unul bătrân 
însă, arătă cu mâna la dreapta și la stânga, vorbind repede și 
notărit. Se vede că dâmburile din jur și ierburile înalte, în care se 
putea ascunde un om şi să ducă un cal după el fără să fie văzut, 
îl puseră pe bătrânul războinic pe gânduri. Iși dădea seama, că 
nu se putea să fie numai vreo douăzeci de moldoveni pe urmele 
lor, dar până una alta nu vedeau pe nimeni în afară de aceștia. 
Când le veni la îndemână, o ploaie de săgeți se prăvăli către oame- 
nii lui pan Ciaplinski, dar numai o săgeată, slobozită de o mină 
prea voinică, se înfipse la, doi paşi de picioarele murgului, altele 

rămaseră mult mai departe. 

—Sloboziţi puștile!, strigă Pan Ciaplinski. 

—Pane, spuse încet Andrei, nu s'ar putea fără puști? Trebuie 
să izbândim prin vrednicia noastră, luptându-ne cu aceleași arme. 

—Ehei, ţi-am spus prea multe povești despre luptele cavalerilor 
din alte țări. Acolo era altceva și poate nici acolo nu era prea 
grozav, dar poveștile întrumusețează trecutul. Viaţa îi altfel. Par'că 
tătarii ăştia n'au tăbărit cu sulițe și săbii peste niște haidăi ne 
norociţi? 

Moldovenii traseră din sâneţe şi doi dușmani se prăvăliră, alți 
câţiva răcneau de durere și vocile lor se amestecau cu strisătul 
sălbatec al unui cal rănit de moarte. Nu avură timp să încarce 
din nou sănețele, le-au vârit în legătura dela șea, au dat pinteni 
şi au pornit în goană, urlând și învârtind prin văzduh săbiile goale. 
Incă un val de săgeți şi o slugă se rostogoli plină de sânge. Ancuța 


46 2 


.———_.. DD 


cârn și ochii ca focul, dar mereu au sărit în ajutorul lui câte trei 


ă ruptă 

la, mânecă: și Văzu C& stota era ruptă, dar ea 
citură A 
ârietură. i ră sera 

; de noi-aici, își struni iapa. Dacă mă ni. 
iasă pocită, şi nu m'o mai iubi niciun cocon; 

ă : 

fata, simţi că-i trece un șarpe rece prin cap 


simţi o smu 
scăpă fără nicio ss: 
__Stai Brândușo, 
mereşte varvarul mă 
La gândul acesta, 
șese dădu intr o pacii Jinski, au apărut și celelalte două 
La răcnetul cetei lui Să i aţa “o zbettri19 declsrnal sa 
Ve dp A aa scoaseră săbiile şi se năpustiră or. 
pn ie pita cel bătrân strigă ceva și se strânseră 
dai aie ce părea căpetenia, lor: Sau întors în cere să 
facă faţă năvălitorilor. Erau la grea cumpănă, dar se țineau bine 
şi nu se puteau apropia, moldovenii de ei. FăȚusana trei roți una. în 
alta. Cei din afară stăteau cu săbiile, ceilalţi trăgeau din arcuri 
cu schimbul. De două ori năvăliseră asupra lor dar nu putuseră 
să le spargă cercul, Boierii cei tineri se avântau nebunește: și nu 
le era teamă de moarte de par'că erau făcuţi din altceva, decât 


lutul înviat de Dumnezeu. 
să ne tragem înapoi și să lovim din sânețe, porunci pan 


Ciaplinski. 

—Nu se poate una ca asta, se răsti Andrei. 

—Sânt mai bătrân de două ori și mai bine ca matale, răspunse 
leahul înțepat, și eu te-am învățat meșteșugul luptei, deci trebuie 
să'mă asculți. 

—De sar ține toţi tinerii după învățătorii lor, lumea ar merge 
inapoi. Mi-am făcut ucenicia, 

—Dar ai să prăpădești mai mulţi oameni așa. Cu sâneţe... 

—Nam să lupt cu sânețe când dușmanul are numai arcuri, 
nu-i în firea mea, și apoi eu primul îmi risc. pielea. 


slujitori și cu trupurile lor au răscumpăraţ, viaţa, tânărului. 

'Tătarii erau la, Sfârșitul puterilor. Tânărul cu strae scumpe 
o luase spre Nistru, tocmai pe unde, erau mai slabi moldovenii. 
Izbea. Cu sabia în. dreapta și stânga, și își făcea, loc. Ceilalţi nu 
păgaseră de seamă și era gata să scape. Deodată un laj, svârlit 
cu măiestrie il cuprinse, peste mâini. Din fugă laţul se strânse 
tare și-l trase jos, depe cal; Jupâniţa, Ancuţa făcuse isprava, ea 
stând pela, margini să se uițe. Râse de bucurie şi-l târi printre 
mărăcini, strigând la moș Savin ce. era pe aproape. 

—Iacă, ziceaţi dumneavoastră bărbaţii, că eu n'am ce căuta 
la, războiu, se răsfăța, dânsa, dar pe domnișorul -aista, îi pierdeaţi 
fără mine! 

—Bine zici, jupâniţă, tocmai căpetenia, căpcăunilor. ne scăpa 
de nu erai dumneata. Asta-i treabă, zic și eu. 

Lupta se ogoia. La pământ zăceau vreo doisprezece morţi, dar 
erau și destui moldoveni, mai mult slugile cu bâte, că ei curaj 
mare au, dar dacă nu-s meșteri la răsboiu, numai neînfricarea 
nu le putea ajuta. Ii puneau pe cai, le dădeau apă și unora le 
închideau ochii stieloși. Pan Ciaplinski era tăiat la o pulpă, Andrei 
avea, obrazul crestat de sabie, de i se prelingea sângele dela coada 
ochiului până la bărbie. 

Hergheliu era, și el stropit, cu, hainele ferfeliță, cu numeroase 

zgârieturi. Numai Mihai nu se alesese cu nicio rană și parcă-i 
părea rău că nu-i destul de viteaz în ochii Ancuţei. Mai ales când 
află că dânsa îl prinsese; pe mârzacul tătarilor, par'că îl pișcase 
ceva în inimă. 
„Pe, slugile moarte le puseră pe năsălii să le ducă la curte, 
să aibă parte de, îngropăciune creştinească. Haidăii, bucuroşi 
că scăpaseră herghelia, se duseră să o caute. Nu era prea departe. 
Caii săracii, ce ştiu ei de ciorovăelile oamenilor! Când fluieră 
moş Cioltan, ei ciuliră urechile și armăsarul Crăișor. veni într'o 
fusă să-și bage botul sub mâna moșului. O porniră ducând între 
spăngi pe hoţi. 

—Miăi fraţilor, zise Andrei, grozavă mulțumire o simţi în focul 
luptei, mai ales când o știi dreaptă. Nu-mi închipuiam că poate 
fi atât de minunat. Nu se aseamănă cu jocurile noastre. Şi noi, 
care ne mulțumeam cu întrecerile între noi! E mai grozav și decât 
vânătoarea, de fiare, mai ales că vânătoarea de. oameni este mai 
dreaptă. Ei ne fac rău cu bună știință, pe când fiarele, așa sânt 


et poa ee 


a 


a nu înţeleg: Și GDONRE OI a lia Ne 
uasate dela Dune un rău. i blânzi, plini de lacri 
cele care nu ne fa€ IC + ciuta cu sa plânzi, plini de lacrimi 

i Mihai îi V A moară. 
şi aseririle trupului ce 2 i nui pucurie când facem altuia 
_—pece oare se întâmpl îm şi noi? 
durere și pe ui ii neştiutori de viaţă, 
__Sânteţi niște copii NS i 
Imi pare rău că aţi arti NE elrofinae întrebări fără folos, 
nenorociri, pile di nttirăi că trei-patru ani, poate și mai curând, 
să vedeţi CAD pi cu capul de prag și veţi afla cum e porn tă lumea 
când vă veţi izi eţi intra în horă și n'0 să vă mai întrebaţi nimica. 
pair pi la că voiu găsi şi un răspuns, zise Andrei. 
Dee it prea obosea mintea cu rostul colot, lamies ti, «Ce 
ziceţi de isprava mea?, repeta ea poi a, za Vara, NO, sit mă 
certe mamaia, am să-i sărut mâinile şi am să-i spun că am tost 
cuminte și am stat să văd cu ochiul meu de vultur cum vă bateţi 
n'aţi priditit, am pus mâna și am dres treaba. Mamaia, 


voi și unde : eg € , 
disc va fi tras o frică pentru noi toţi, când ne-o vedea teferi 


se va bucura, apoi se va înduioșa de obrazul lui Andrei și de 
săgeata ce m'ar fi omorit de n'ar fi nimerit în mânecă și mă va 


eni în min 


pupa și ea și gata». > Însa 
Ali, un tătar chior, fără dinţi, cu o barbă rară, incepu a se 


tângui, dar tăcu repede căci mârzacul Iusuf răcni la el. Ancuţa 
mereu întorcea privirea spre tânărul cu ochii ca migdalele, întâiu 
ca să se încredințeze că întradevăr dânsa doborise un mârzac 
şi că el era acolo legat cobză, apoi pentrucă i se păru că nu-i așa, 
de urit. Avea înfățișarea războinică și mândră, deși era acum un 
rob ce poate n'avea de trăit mai mult decât până la revărsatul 
zorilor. Purta în cap un turban vărgat cu negru. O tunică roșie 
ruginie ii strângea umerii laţi și mijlocul subţire. Sabia încovoiată 
strălucea de bogăţie. Nimeni nu se atinse de ea, căci prada apar- 
ținea celuia care l-a prins. Părea tânăr de tot, mustața deabia îi 
mijise, Avea mâinile legate tare, de i se învinețiseră degetele, dar 
E pini Ata lui și se ținea în șea drept şi mlădios, 
Trupul calului. 

nf i faceţi cu el?, întrebă Ancuța, 

— i in Xă_ 3 : f: Fi 
scumpă sau nt pice au Pa, Păi vă ati 

A , zice ? 
Fata se posomori. Se uită pe furiș la mârzac. see îă 


— 64 — 


> 0 


—să nu-i taie capul, zise ea, că p: Asti 
ai bine să cetei iba, ci A pei ge ca 

Incepură a vorbi cam cât aur ar ini ; 
erau toți bucuroși că 'se aleseseră cu esa piata a pi 
cură vadul din nou. Soarele era 1a asfinţit și trebuiau aa ra 
pească. Când ocoleau balta 'Pugulenilor, văzură că strajnicul e 
mort și un stol de ulii îi ciuguleau carnea. Simţind pci se 
ridicară în zbor bătând din aripi, apoi se lăsară din nou la, ospăț, 
Herghelia mergea inainte mânată iscusit de călăreți. Moș Cioltan 
îşi număra armăsarii Şi-i trecea pe un răboj de lemn. 


Intre timp sosi la curțile dumisale și boierul Pavel Mitre 
cu sluga sa Ion Macavei. Văzând că nui ies înainte slujitorii, 
întră la mare mirare. Pricepu că nu-i a bună liniștea, din curte 
și o presimțţire urită îi umplu coșul pieptului: «Eh, dacă ar avea 
omul măsură şi minte la timp ca să nu intre în păcat, multe 
necazuri ar putea goni dela el, dar așa... Pavel Mitre se uită la 
dreapta şi le stânga să vadă cam ce s'a petrecut, dar nu părea 
nimic schimbat, doar că afară de robi nu era ţipenie de om. Trecu 
din tindă în odaia mare, apoi în odaia de dormit. Nu era nimeni. 
Nici în încăperile copiiilor nu se vedea vreun suflet. 

—Ce Dumnezeu, se joacă lumea de v-aţi ascunselea cu mine, 
strigă boierul mai mult speriat decât furios. Doar nau dat turcii 
pe aici. 

Sus în capul scării, blănile de brad scârțâiră sub pași ușori. 

—Matale erai, boierule?, spuse jupâneasa Ileana. Ne-au călcat 
varvarii, au furat  hergheliile, au luat plean, tocmai astăzi de 
Sfinţii Apostoli Petru și Pavel, pe când am fost la hramul bisericii 
din sat. Acum s'au dus toți să-i ajungă din urmă. Ce s'o mai întâm- 
pla numai Dumnezeu știe. 

Boierul se amări foc și cum se simțea el vinovat și credea că-i 
pedeapsa lui Dumnezeu, căută! să-și ascundă căința în fața ne 
vestii și se năpusti cu gura pe slujitor. 

—Nu ţi-am spus eu că focu-i semn rău? Când mi-a căzut azi 
cărbunele: în poală și stofa a luat foc, am știut că o să fie rău, 
iar tu de colo, ca'o pupăză caraghioasă: «las-boierule, nu-i nimic, 
boierule, e noroc, boierule, pricopseală, boierule». Poftim pricop- 


seală, acu ce mai zici? pina . 
Macavei tăcea chitic și nu zicea nici mâc. Nu era să-și facă 


— CC 


e peste ei 0 năpastă 
niște vorbe, când se abătuse P 
ntru | 
inimă rea Pe «i dojană la Eşi, spuse Mitre, 
atât de gTeâ» vut şi eu necazuri şi d la aci 
«Ei, dacă az a țârzii. De eram aici și pla sea iba 
iacă a trebuit A aie dobândeam pa! dai aia 
ie i ni şi dojenindu-se iai aim (pa venea 
ă Auzi e | 
= sati să facă. ii s o su) deaeu 
şi nu știa nici el A a cu faţa trasă Și cu la mnari conu i 
capului și O vedea ierul era om viteaz Și nu-s ; 
ere ru ac mţea la îndemână. Câna 


iviri nu se Si 

i acestor priviri nu 5 * sr i 

dracu, dar ia Rea puzele și căpăta luciri de metal și de 
jupâneasa 


-<i- qădea seama că se află alături 

ca: i, orișicare om își Wădea 3% â : 

gheaţă în oc 2% rnunt prea tare şi mai vijelioasă. decât ar și 

i a Ei uoza și tăcerea, ei semăna, cu liniștea grea inainte 
putut crede. 


de surtue ace inimă rea, boierule, şopti Macavei, uite acuși! o să 
za A fA ul Andrei cu izbândă. 


întoarcă acasă cocon pe 

> a se socotea și el că nu prea poate face mare IUR) că 

'are. oameni și e târziu. De sus nu se mal auzea nicio” mișcare, 
n'are 


tia el că jupâneasa Ileana; e acolo, proptită de pervazul feres- 


dar:$ Nistru. In odaia de alături! trecu cineva 


trei, cu ochii ţintă spre 


cu pas OT. ş IA : 
piste dece nu vii la taica?, strigă boierul bucuros de a 


vedea fața ei veșnic veselă și copilăroasă. ! MO $ 

—Jupânița nu-i aici, răspunse 0 voce sfioasă de slujnică. 

—Dar unde-i?, răcni. boierul dintr'odată. îngrijorat. 

Nu-i răspunse nimeni, căci slujnica fugise repede ca să nu ducă 
ea știrea cea rea. Pavel Mitre ieși din odaie, chemă de două-trei 
ori pe fie-sa și urcă sus. 

—Ancuţa pe unde o fi de n'o văd? 

Jupâneasa Ileana stătea rezemată de geam, cu ochii sfredelind 
zarea. Nu se intoarse și nu făcu nicio mișcare. Bărbatul fără să 
vrea urmă privirea, ei și-l înfioră bănuiala, ) 

—Dece nu-mi răspunzi? Cum, cum s'a, petrecut, ce-mi ascunzi? 
N'au fost furați numai. caii? 

—Nădăj duiesc în mila Domnului că nici copiii nu vor păți nimic 
saal0) Caii nu vor fi prăpădiţi, iar fata a plecat singură. S'a dus 
să vadă cum se bat tovarășii ei de joacă, 

A ear e detestă prea mult. Se 'răsti la nevastă-sa, 
» ÎȘI blestemă. zilele, apoi ieși în curte și 


— 66 — 


OD 


$ 


începu. să-și verse mânia pe robi, de 
să se ascundă, 

—Uite focu-n poală! Uite ispitele diavolești! Am, ajuns de râsul 
lumii! Fie-mea la războiu și eu cao cloșcă în casă | 

Umbrele cădeau tot mai lungi și mai întunecoase. Doar ici şi 
colo pe vârful copacilor se juca lumina însângerată a, apusului și 
curând numai norii au rămas aprinși în ultimele flăcări ale unei 
zile zbuciumate. Boierul îşi freca fruntea, gândindu-se cum să dea 
de-veste mai iute la domnie, să ceară ajutoare şi să izbăvească 
odraslele pierdute. : 

Atunci apărură pe coama Cișmilei călăreții mult aşteptaţi. Cu 
sufletul la gură, ambii părinți alergară în curte: Mitre făcu semn 
soţiei să stea liniștită, încălecă și se gândi să se repeadă în iîntâm- 
pinarea, cetei, dar văzând că-s mulți și fac semne de bucurie și 
în urmă se văd hergheliile, se potoli. 

In curând călăreții intrară pe poartă: In mijloc 'veniau prinșii. 
In faţa boierului, băieții își scoaseră piepturile cu mânarie. Numai 
Aneuţa dădu dosul să n'o vadă tată-su, dar, cu inima bătând, el 
ozărise și o bucurie mare îi umplu sufletul. Tinerii veniră la câţiva 
pași- lângă boier, descălecară şi-i: sărutară mâna, EI îi mângâie 
pe: cap, aruncă o iprivire grijulie pe brazda de sânge a lui Anârei 
şi apoi, mulţumit în sinea 'lui, îi întrebă, cum a, fosti 

—Bine i-am stropșit. Am luat caii înapoi; âm doborit tâlharii. 
Pe-cei: cari nau murit i-am adus legaţi, doar poate 'vreo trei ne-au 
scăpat. Am pierdut și noi” șapte “creștini” și patru sânt sfârtecaţi 
rău. Alţi câţiva iar s'au ales cu răni adânci. 

—Ne vom rusa pentru sufletele celor. morţi şi vom avea grijă 
de casele lor și vom'răsplăti la toți credința. Dar domnișorul cela 
de după călăreţi cinei, că nu-l cunosc? 39% Ie 

—Ia "un boieraș de pripas —răspunse! moș Vasile Șipoteanu 
vesel—, dar s'a purtat bine: EI l-a prins în laţ pe căpitenia căpcău: 
nilor. 

Boierul mirat îi făcu- semn Cu degetul. Ea veni sfioasă, îmbu- 
jorată „de plăcere, dar și de teamă. Tatăl o cuprinse de după cap 
şi-o-privi în: fundul ochilor. 

A fost pentru prima și ultima dată că ţi-ai făcut gustul cu 
războiul și să spui bogdaproste'că azi! e'zi mare și că s'au isprăvit 
toate'cu bine. Te iert pentru ce a fost; dar pentru viitor... 

—Ce facem cu prinșii? întrebă pan Ciaplinski. 

—Să-i puneţi în obezi şi mâine-i vom cerceta... 


fugiră ca puii ae potârniche 


văzându-l pe Iusuf, se 


i şi ! 
ie de călăreț AI în limba lui. Indaţă 


ţătar se aP a a Tăc 
Un rob ânt și Cs ră genunchi. Pe fețele lor negre 


trânti cu fâţ : i cădeau pe iti 
“onirăşi alții: SeCăInaU „ee sai întrebe cinei prinsul: 

mi. Boierul P mârzacul depe apa Cujalni. 

SIRE douăzecișicinci d 

ţ robii lui. Are sai 

cului „mare bOler; pre, am. fos e și pe malul mării, departe 


cule în stăpânire; sie E? fă 
Bahciserai. : 3 : să ţină pe mârzav fără obezi, 
i Mitre se gândi o Clip A pai a era de glumă. Deci 4 
să se poarte CU cinste cu dă dă catul. doi, de un datora insisi 
conduse intro odaie e a A in odaie şi doi afară și încă 
greu să Les A pd ERA dar nu se încumetă să-l ţină noaptea, 
rânduri Eseu și. ri se va gândi ce să facă mai bine. Poate chiar 
ii rc dar dacă o fi să hotărască altfel, să nu-i pară 
E, ) ini = ăn, 
pese En ra pir se cinstească toată lumea după tre- 
buință. Jupâneasa, Ileana era cea mai primitoare şi veselă gazdă. 
Se inerijise să nu cumva să lipsească mâncarea Rua farfurie și 
băutura, din pahar. Andrei se spălase pe obraz, dădu peste rană 
vârtos cu ţuică și dâra roșie, umflată. la mijloc, dintr'odată schim- 
base faţa lui și-l arăta din copilandru bărbat încercat. Semăna 
cu ambii părinţi, dar par'că luase tot ce era mai atrăgător din 
chipul lor. Când era vesel, izbucnea din el toată bucuria de a trăi. 
Când se înfuria avea ochii de oțel, iar când se uita la copiii mici, 
avea un farmec, o putere nevăzută care atrăgea oamenii spre el. 
—Inchin acest pahar, zise Mitre, pentru voi, feții mei, care 
aţi primit azi botezul războiului și vă urez în toate luptele, prin 
care veţi trece în viaţă, să aveţi numai izbândă asupra dușmanului. 
Iar dacă voia Domnului va fi să ieșiți înfrânți câteodată, orice 
Ele 200 Se uitaţi de mândria ostășească și de numele vostru 
un de moldoveni. 
pe E i See când Mihai plecă la, Tătărușeni cu slu- 
iute sângele la, taie. 1 a an să ua oc ap a jeatg 
se repflanigie)etA jel O ada se acel atent? 
să ţin la dânsa ca un adevă i Bă Di păci ic put 
și ce bine va fi mâine și te, i ian 
E par um încolo vor veni atâtea lucruri 


— 68 — 


VII. UN SFAT ȘI UN PACAT 


A doua zi de dimineaţă se adunară în sfat pentru a hotări 
soarta prinșilor. Veniră şi boierii din 'Tătărușeni să-și dea cu pă- 
rerea. Şedeau cu toţii în grădină la umbra unui nuc bătrân. 

Toţi păreau că au uitat de supărarea, de ieri și năpasta, odată 
trecută, nu mai țineau mânie în inimile lor. 

—Să nu ne pripim cu păgânii ăştia, zise Mitre, să ne socotim 
pine ce-i de făcut. N'aș vrea să-i omorim, că de, ne aprindem paie 
în cap cu mârzacul lor, dar pentru fărădelegea lor și pentru creș- 
tinii noștri, cred că ar fi bine să le tragem o mamă de bătaie la 
scară cu harapnicele, până le-o plezni pielea, să se sature de furat. 

—să-l batem şi pe Iusuf-Bey?, întrebă: Andrei. 

—vă cer voie să spun și eu părerea, se rusă pan Ciaplinski. 
Nu aveţi milă de tâlhari. Mai bine să striveşti șarpele până moare, 
decât să-l împunegi numai odată şi să-l laşi. Ii cunosc, că doar m'au 
ținut în lanţuri patru ani și numai eu știu ce traiu am dus. Le-am 
învăţat firea, ştiu ce gândesc. Să-i spânzuri boierule, să-i tai și să 
trimiţi carte la Domnie și să nu-ţi fie teamă, numai bine va ieși. 

—Stai, stai, pane, capul se taie lesne, dâr de-ai greşit, nu-l mai 
poți lipi la loc. 

Veni și Ancuţa cu o chisea mare cu dulceaţă de fragi, pusă 
pe o tavă sculptată de argint. Linguriţele cu coadă lungă, fiecare 
cu chip. de jivină, erau așezate de jur împrejur pentru fiecare 
aparte. Boierul Mitre se mândrea foarte cu obiceiurile alese la 
rânduiala mesei, pe care la știa jupâneasa Ileana. 

—Pe toţi ai vrea să-i spânzuri, pan Ciaplinski, îi spuse Ancuţța. 


Oare ai fost totdeauna așa rău? 
—Ești prea, copilă, jupâniţă, nu știi încă cei viața, răspunse 


2 ri) 


De 


3 pe cine nu omori azi, mâine nu te 
că P 


jepat. Ai să Vezi 


leahul înţepă + a domol. Ră 
lasă să trăieşti. pate cu toți, Zise Bondoo/ai „Fără 
Dar nici nu ne putem P: ar trebui să trăim toţi ca fiarele 


: anire de sine : : E rel 
înţelepciune ȘI stăpânire un tăciune aprins, SE VAI Sufli în 
în codru. Eu AC e să-l stingi. Mai bine să daţi drumul 
el, că vei arde și tu, : armele drept plată pentru pagubele 

igânilor. Doar să le Il, xvăli Azâr-Bey cu ciambuluri] 
eta e înt megieși. poate năvăli pe Aare e 
avute. Altfel sâ -at se alege de gospodăriile și de țile noastre, 
într'o noapte Și că răspunse Pavel Mitre. Şi pe mine mă bate 
—Bine zici, Ș. a rău cu dracu. Așa se Sute din bătrâni: 

Eau să ii spa câine, să te întrebi cine-i stăpânu-său. Dar 
înainte să Siru i 

RE . când e vorba de fiul unui mârzac puternic. | 
mai git i-si Mihai au! tăcut tot timpul. Unul căuta cu mintea 

> An Sia să afle care-i calea de impăcăciune între dreptate 
z ătr vedere; altul-se infierbânta după vorbele fiecăruia șipână 
ȘI PPS SL u'la alte lupte; alte 'vitejii, alte is- 
a urmă gândul îi zbura. mere 


prăvi și la mâinile Ancuţei mici și plinuțe, cu care a reușit în ajun 


să arunce laţul-atât de: iscusit. s tri 
__Iată 'hotărirea mea, zise la urmă Pavel Mitre. Să fie slobozi 


ti pe care i-am dobândit ieri, să meargă la ei acasă cu arme și 
cu haine..Ba să mai dăm și daruri pentru'Azâr-Bey, ca să legăm 
mai bine pacea cu el. 

Ancuţa se veseli la auzul hotăririi pentru ITusuf, căci îi era tare 
teamă să nu fie bătut ori prăpădit. Nu înţelegea nici ea dece, dar 
a început; a se griji de-soarta mârzacului, cașicum n'ar fi un duș- 
man și un tâlhar. 

Chemară un rob tătar și-i spuseră ce-au pus la cale și-l trimi- 
seră la; prizonieri- să-i vestească. Peste vreo jumătate de ceas veni 
Tusuf şi cu toţi slujitorii lui, gătiţi și spălați, așa cum se cade să 

jumble oamenii liberi. 'Toţi aveau hainele lor bune și armele lucioase 
cu care abia eri au izbit și au tăiat în moldoveni. 

«Vreau să uit supărarea, care a fost între noi, spuse Mitre. Să 
:se aștearnă praf și cenușă peste vrâjbele trecutului. De acum. încolo 
să fim vecini buni și fiecare!să ne bucurăm de avutul nostru. Vasile 


„Vodă are înțelegere cu h I, să 
anul vostru, să nu'o stricăm noi aici 
malurile Nistrului»; i ia sai 


Un. rob: tălmăei pe' limba; 10 ide 
f în : A : 
din cap și râse, arăt spusa boierului. Mârzacul dădu 


ând dinții albi și mărunți 
“aruncat x ie aaa ali ți'cavun șirag de-perle 
pe 9 mătase castanie, Toţi erau veseli. Firea, moldovea, 


———— 


nului nu ţine mult timp pismă, decât dacă se întâmplă ceva prea, 
mare, dar încolo uită de mânia lui și-i place să fie dispus și priete- 
nos: Iusuf voia să știe cine a fost voinicul care l-a taraf Se uita 
Jai toţi şi nu se dumirea. 
„Ghici, râse boierul, 

—Spune stăpânilor tăi, zise tătarul către tălmaciu, că nu-i 
aici. voinicul acela, dar trebuie să fie fratele fetei, căci seamănă 
foarte mult “cu dânsa, 
| Auzind aceste vorbe, toți au izbucnit în râs și arătând cu de- 
getul spre Ancuţa, strigau că ea a fost oșteanul de ieri și că are 
mumai un frate, care-i Andrei. Tătarul dădu dit cap cu neîncredere 
-și se posomori.: Chiar duse mâna la sabie, dar cu cât o privea pe 
fată îi trecea necazul și până la urmă se veseli și el. 

—Fericit va fi bărbatul care va duce în casa lui o asemenea, 

nevastă, spuse el: Va avea, feciori frumoși ca zeii și puternici ca 
urșii. 
; "O-privea/ mereu și dădea din umeri cu mirare. Ba se uita la 
dânsa chiar mult de tot, încât fata începu a'se rușina de i se 
ridica, sângele în! obraz, făcând-o și: mai frumoasă. Așa sfioasă, 
cu cozile în jurul capului și în “rochia lungă până în pământ, 
inu mai semăna; deloc'cu băiețandrul' de pe câmpie, carel răstur- 
nase cu smâncul depe cal. ; 

—O'rog pe domniţă să ia sabia mea, zise el, căci degeaba o port 
în fața ei; mâinile de femei sânt uneori mai puternice arme decât 
cele mai ascuţite oţeluri. 

Se descinse de sabia lui ușoară, bătută cu nestimate, și i-o 
întinse cu plecăciune. Ancuţa se codea, dar tatăl o încurajă din 
ochi. In clipa când luă arma în mâini, privirea ei se întâlni cu 
a tătarului şi atât era, de fierbinte, încât fata simţi cum ochii 
aceia. migdalaţi o pătrund până în adâncul sufletului. Şi nu era 
deloc urit mârzacul cu înfățișarea lui bărbătească. El duse mâna 
dreaptă la inimă, la buze, la frunte și apoi spre cer, se plecă din 
nou cu mlădierea unui râs, şi apoi se stăpâni, făcând o faţă nepă- 
sătoare cum au de obiceiu moneolii. 

Boierul începu să aleagă daruri pentru oaspe şi-i aduse două 
blăni scumpe de samur. Ii dădu voie să-și ia trei dintre robii tătari 
care i-ar plăcea mai mult şi mai alese unul care rupea moldove- 
nește și-i dădu pe deasupra să fie tălmaciu. 

—Andrei și cu pan Ciaplinski, voi și cu douăzeci de slujitori, 
veţi merge să-l conduceţi pe mârzac, și veţi face pace cu beyul. 


i La 


35 


: să ă si el, căci le-ar pi: 
i lui să mearsă Ș miti prii 
Mihai ceru. VOIE dela AO etui î1 învoi şi hotări'să i se aducă 

ap un ibric de aur și un lighean de ax. 

ţ z lă şi nici nu se căq, 
ă cu mâna g0â : ea, 
să E ai aşa la OM acasă. Bune vremuri 
ţa asta. 0 
+ să mai stea O zi, căci îl cam ustura obr 
ţa soarelui îl Va supăra mai tare, dar rien 
cio încredere în cuvântul dușmanilor, 
sei cât boierii sânt milostivi 
i că e mai bine să scape x i al, 
de si ti aduce ceasul. Astfel Iusuf 1Și alese în grabă din 
sai doi armăsari dintre cei mai frumoși, pe care Mitre Biise 
să: scumpe Și hamuri bogate. Apoi se cinstiră și se ospătară din 
belsug ce ouale . 3 Ai 
Până în măgura, Cișmiliei îl însoţi toată curtea. Ancuţa, nu se 
ătând toată iscusința ei, de se 


lăsa și călărea pe Brândușa, ai . Pia Sta 
zăpăceau tătarii. «Multe minunății fac ghiaurii, își spuneau ei, 


dar strașnice femei au !». 

Pe coama, dealului se despărţiră și boierul Mitre le ură “drum 
bun. Iusuf, Mihai şi Hergheliu, tot întorceau capul înapoi și fiecare 
vedea cu alți ochi trupul sprinten al fetei. Dar numai feciorul 
poierului Bondoc avea dreptul să facă semn cu mâna, căci se știa 
de o seamă cu ea, slobod; so iubească și să facă prepusuri' pentru 


viitor. 


pe vremea ac 
mai erau pe â 

Andrei ar fi VIU 
și se gândea că arşi I 
erau grăbiţi. Ei nu aveau ni 


— 12 — 


VIII, AULUI LUI AZAR-BEY 


Dupăce trecură vadul, norii învăluiră soarele. Peste dealuri se 
lăsa o boare subțire, venită de cine știe unde. Popândăii speriaţi, 
tâşneau printre picioarele cailor până la borta lor. Acolo se ridicau 
în două picioare, se uitau cu ochii lor de mărgele la trecători și 
cu lăbuţele scurte își pieptănau mustăţile. Greierii țârâiau cu foc 
prin iarbă. Ei știu că vara nu ţine cât lumea și de aceea se întrec 
cu veselia cât mai au timp. 

Iată şi locul unde se luptaseră ieri pela ora asta. Fiarele au 
sfâșiat leșurile tătarilor, au rămas doar oasele și bucăţile de haine. 
S'au oprit acolo și în mai puţin de un ceas au îngropat pe toţii la 
un loc, ridicând o moviliţă proaspătă. De cealaltă parte a Nis- 
trului, la, cimitirul din Rogojeni, tot azi s'au ridicat opt cruci de 
brad și opt neveste şi mame au rămas să plângă pe cei plecaţi. 

Porniră din nou și din ce se depărtau de râu se cunoștea că 
intrau în stepă. Ierburile necosite şi nepăscute aproape îi ascun- 
deau. Uliii și vulturii se roteau pe sus. Unii păreau că nu se mișcă 
deloc, apoi ca o piatră se prăvăleau la pământ și se ridicau cu 
câte'o potârniche în ghiare. 

Cu seara, întinderea, verde se întuneca. Floricelele mici albastre 
şi pestrițe își destăcură petalele și în răcoarea nopții miresmele 
lor începură a se împrăștia dulci și imbătătoare. Nici n'ai crede 
câtă viaţă este în buruienile întinsei câmpii. 

In tăcerea nopții se furișau și jivinele, unele fugind de teama 
morții, altele urmărindu-le pentru a-și potoli foamea. Iar pentru 
ochii omului care privea în jur fără să se gândească mult, părea 
că toată nemărginirea stepei e' pustie și că numai vântul gâdilă 
firele de iarbă, care tremură foșnind ușor. 


e 


- stătea cu privirea pierdută în zări, 

Pan Cisplinski fuma pică aie BIC neo jetta 
Poate că 25 „rio şi plin de încredere în steaua lui, cânq 
e oi când Eraiy zbura ca un stăpân peste egal, Podoliei, 
alături de joimirii ră cot, începură să N drac e în Fu 
Boiernașii, a la ei cu ochii mari, care nu oglindeau 
înțelegea, nimic, 


: ul lor. i pizmuind oam 
nimic de ce sia Andrei, dece s'or fi pizmuind oamenii, 
—Eu nu , 


„“czi pe tătarii iştea, au pământuri a Itintacij 
Ți vezi E Vai omoară lumea, parcă simt o plăcere să facă 
a , 


Sr i, gândesc eu că toate neamurile ar putea trăi în pace şi 
rău. 
înţelegere. te, dacă în sufletul nostru ar fi numai binele, 


SE i fra Crese 
si pl sia în noi și se luptă veșnic dedat i 
păcat că este așa. Scrie în Sfintele cărți că ispita e dela 
diavol și că dacă O infrângi, vei meree în ral. Dar dece oare Dum- 
nezeu, dacă are atâta putere, îl lasă pe diavolul să ne ispitească 
și să aducă atâta suferință în lume? 
—N'are niciun rost să-ți pui întrebări la toale, cele. Mai cu 
folos e ca fiecare din noi să vadă cum ar putea indrepta, lucrurile, 
'baremi în jurul lui, să aibă erijă ca el să nu împrăștie dureri și 
necazuri, i - 
„„„— Andrei, mă doare că nu pot să fac, ceva, pentru: mulţi, pentru 
«toţi, să schimb faţa lumii. ă i în a 
„Zbori prea, departe. Cine vrea mult, nu ajunge să facă nici 
puţin deși... măcar în țara ta, poţi.să rânduiesți luerurile așa ca 
să ușurezi viaţa, neamului tău. ,; ţ iai ip 
„m Orezi oare că noi vom ajunse să. facem vreo ispravă în viața 
„noastră? Si te ei j 
ie poate să știe așa ceva dinainte?.Cred. că; fiecare om,:în 
pa et Visează foarte mult, dar de. izbutit; izbutese atât 
!Uită-te la părinţii noștri,;la vecinii noștri. Pe :semne, 


peste douăzeci de ani: vom; trăi şi, 


45 


xrtări. Când roșeața se arătă în zare, 
și cam înfriguraţi. 

ătarii așternură pe jos Covorașe și se rugau; ca 
ţiţi și senini ca niște copii. Tși plecau fru 
marea, 10% a Orga ei ceva adânc și necunoscut celor. 
Jalţi oameni. Moldovenii stăteau tăcuţi deoparte și fiecare în sinea 
jui rostea Tusa pu nică Tatălui nostru, mai ales că 1a, drum aveau 
mai multă nevoie de ajutorul Domnului, decât la, ei acasă. 

„Cu cât se apropiau de aulele lui Azâr-Bey se vedeau tot mai des 
călăreţi cu căciuli juguiate in Vâri, pe caii lor mici, și păroși. 

Arşiţa, deveni nesuterită,. Andrei simţea cum îl ustură cresţă- 
ura. La fel și pan Ciaplinski, îl blestema, în gând pe tâlharul care 
La tăiat la pulpă. In schimb tătarii păreau că nici nu-și dau seama, 
de zăduf. La marginea, unui sat făcură popas lângă o fântână. 
O ceată de tătăruși cu picioarele goale, in șalvari largi, rupți și 
murdari, cu capete rase ca niște bostani, se jucau în colb. Fetitele 
se zpeneuiau de-a valma, cu băieţii și de atâta murdărie nu se deo- 
sebeau de ei. “decât prin pletele 'mițoase. Cât sânt mici nu sânt 
ferite de bărbaţi și nu poartă feregea, Alţi tătari mai mari mânau 
caii spre ghiol la adăpat; 

—Să nu mâncaţi mult, zicea tălmaciul către moldoveni. Iusuf- 
pey. vă spune că ajungeţi în palatul tatălui său înainte de apusul 
isoarelui: In depărtare se zărea târgul cel mare, unde avea; curţile 
Azâr-bey. - 

Aulul cel mare era de fapt un sat păcătos, casele erâu din 
chirpici” acoperite cu pământ și lipite pe deasupra cu lut ca să se 
scurgă apa, : 

In apa stătută din șanțuri rațele bleștocăreau apa cu pliscurile, 
doar ar, da, de vreo broască sau un vierme. Prin ogrăzi era. așezat la 
uscat chizic —hbălegar amestecat cu paie— pe acolo nefiind co- 
paci iarna fac foc cu stuf și, chizic. Pe uliţe, colb de se. îngropau 
copitele ca într'un covor moale. Intr'o ogradă, o, cămilă, osoasă 
și pipernicită, ronţăia, paiele de pe un bordeiu. Ce deosebire între 
bogăţia, din Moldova și sărăcia, de acolo! u 

—Măi, acum, văd. dece. vin păgânii. cu ciambulurile. la pradă 
prin părțile noastre, zise Mihai. Pământ ca la noi mai Tar, si 
Și omul sfințește locul. Tătarii nu sânt neam așezat Nu A i. 

lucreze pământul. Cresc herghelii de cai, umblă cu oi, i d fe 
și pradă. Pe. muncă puţină, fiecare se va plânge că nare 


“unde trăi. 


se treziră plini de rouă 


d Te soare, liniș- 
ntea și în ochi 1i se citea, 


— 15 — 


i 


adunau la, sf 
“n median unde se „Stat 
e. piatră albă de var, cu un minareţ 
i Si cela credincioșii la rugăciune. In faţă 
7 meile cu ulcioare mari de pă. 


ă călăreţii, deteră un țipăt și se acoperiri 


In mijlocul aulului, 


ascuţit, de unde Hogea îș 
o cişmea, unde se în 
mânt în cap. Când văzur 


ă cu feregelele. ș | 
ă a nd văzură lucind în razele soarelui o casă albă, împrej. 
n fu 


iz e se apropiau, vedeau că e un ade- 
ieri aci 0 0 ui sroase de cetate, cu turnuri de 
Er i Jturi, cu un şanţ adânc în jur, care la nevoie se umplea 
apărare la co! i ce venia din pârâu. Poarta, era larg deschisă, căci 
Ce titogta BahBta cel tânăr și timpurile erau liniștite 


__Mânaru-i bârlogul tâlharului celui bătrân, şopti Mihai către 
tovarășul său. Nici nu mi-ași fi închipuit să se priceapă la ase- 
menea minunăţii. 

Intradevăr moldovenii erau uimiţi de cele ce vedeau; Palatul 
era ca din o mie şi una de nopţi și nu puteau pricepe eh cum de 
stăteau la o aruncătură de săgeată casele cele sărăcăcioase de 
asemenea risipă de comori. Curtea era din piatră cioplită cu înflori- 
turi și foișoare, pe zidul din jur și pe pereţii casei se urcau 
trandafirii agățători, se încolăceau după coloane, se furișau pe 
pervazurile geamurilor, se intindeau peste balcoane. Când alaiul 
călcă pe podețul de lemn, săriră o mulțime de servitori și care 
mai de care se repezea să-i servească. Erau robi din toate nea- 
murile: cazaci, leşi, moldoveni, unguri, care în papuci de papură 
alunecau pe lespezi mari, calde încă de soare. Iusuf se uita cu 
mândrie la bieţii moldoveni care rămăseră uluiți de cele văzute. 


Scuturând ciubotele de praf, merseră coconii cu pan Ciaplinski 
pe scările albe spre ușile larg deschise ale palatului, unde de o parte 
și de alta sta înfiptă câte o suliță aurită cu câte-o coadă de cal 
la vârf, semnul slujbei. Iusuf îi duse în odăile de oaspeţi să se 
pregătească pentru a, se înfățișa înaintea, beyului. Robii, câte doi 
pentru fiecare, veniră cu ligheane de argint pentru spălat, halate 
Tâcoroase și șerbeturi parfumate și apă în pahare groase, colorate. 


Aire miri, zise Andrei, cum pot. să ţreacă boierii lor dela o viaţă 
ată, de bogată și plină numai de arome tari, la, dormitul în stepă 
ȘI mâncarea râncedă în timpul năvălirilor după jaf. 


—Uite și ce geamuri Sucite au. Mici și arcuite, cu zăbrele împle- 


— 16 = 


0 II 


R 


te cu dantele. Bine că zăbrele] 200 
ide îi Ei cula 6 cerceveatua | impiedică să deschizi geamul, 

—Ce, frate, te gândești să fugi un 

—Ce să caut?, făcu Andrei cu 
să vezi cerul liber, nu ca, dintr'o e 

Robii au adus hainele curăța, 
puţin veni și Iusuf cu șalvari qi 
pietre scumpe. La Şold avea o s 
o dăduse Ancuţei. 

Dacă îmbrăcămintea moldovenilor n 
a păgânilor, în schimb ei erau drepți şi 
Ceahlău, frumoși la față și plini de Vino-incoace, de nu se dădeau 
ei pe obrajii măslinii și ochii înguști ai mongolilor, 

Azâr-bey sta pe un divan acoperit cu 
mâinele lui noduroase mângăiau un şirag de mărgăritare. Purţa. fes 
legat în jur cu turban alb, seran că fusese la locurile sfinte, la Meca. 
păieții se plecară in fața, lui și îi sărutară mâna, E] ii pofti pe 
sofale şi incepu a le vorbi. Mulțumi pentru darurile trimise, întrebă 
de sănătatea, boierilor, iar de isprava feciorului Și de cele întâm- 
plate nu părea, supărat. 


—Lrau luat bătrânii să-l înveţe cu războiul. Așa începe fiecare 
din noi. 

Ce puteau ei să spună dacă-i bine sau nu că au pierit atâţia 
oameni și nu s'au ales decât cu pagube și unii și alţii! Azâr-bey 
se uită cu plăcere la crestăţura, de pa obrazul lui Andrei. 

—FPrumos semn de vitejie, zise el. Cine ţi l-a făcut? 

Andrei spuse că nu ştie, căci în focul luptei nu și-a dat seama. 
Azâr-bey, îi îmbie cu. ciubuce și cafele. Băieţii primiră, ca să nu 
calce obiceiul. gazdei, traseră cu nădejde, începură. a tuși și a se 
îneca cu fum. Voiau să se ţină bine în faţa străinilor, dar când 
văzură că nu merge numai cu mândrie, și fără învățătură, o luară 
mai încet. 

—Mergeţi acum să vedeţi cele ce vă plac și când va suna gongul 
mare să fiţi la masă. e : 

Plecară cu Iusut să le arate grajdurile, șoimii și grădinile. Cai 
Și șoimi de vânătoare: aveau şi ei mai ceva ca ai tătarilor, nu = 
geaba veniseră aceștia să-i fure pe ai lor, dar grădina îi uimi mu 
de tot. Asemenea raiu nu mai văzuseră nicăeri. Intr'o parte gin 
un zid înalt; şi ferestrele de la catul doi aveau zăbrele cu gratii 


deva, la noapte? 


nepăsare, dar așa e mai Plăcut 
olivie, Și vorba, cea... nu se ştie 
te Și cismele făcute lună, Peste 
e mătase, încins cu un colan cu 
abie încovoiată la, fel cu cea care 


U era, aşa arătoasă ca cea, 


înalţi ca, niște brazi depe 


Covoare de Samarcand, 


— 1 — 


De 


de abea puteai scoate mâna. Andre 


3 o; 
groase de fier atât de des 


intrebă cei 8000: lui, cu chioșcurile Și iazul asleinscăldat a] 


cadânelor, răspunse tălmaciul. plimbă nevestele tatălui meu şi 

RP E ae au iatacurile lor. Lă noi nui ca la, Moldoveni, 
surorii RE 9% lare și să meargă la război â AIA 
fețele să ja moldovencile noastre vă plac mai mult, râse. Mihai, 
Sita d ole fiind luate ca plean au ajuns stăpâne și, mame, de 


gre ce încruntă puţin, dar ochii ascunși sub pleoape nu tră- 
us 


ă nimic, D450 ână 
CAT, 5 adevărat, întrebă Andrei, Că dacă o cadână ar vedea fața, 


unui străin, ori s'ar lăsa văzută ea, este omorită? 

Da, chiar anul trecut a venit un mare bogătaș din, Crimeia, 
prietenul însăși al hanului din Baksiseral Și i-a plăcut cea mai 
tânără soţie a lui Azâr-bey. A stat la fereastră cu fața, descoperită 
si când oaspetele era aproape i-a aruncat o floare. EI a ridicat pri- 
virea şi ea a zâmbit fără nicio rușine. Chiar în seara aceea a fost 
înecată în ghiol, întrun sac. 

—Ce puţin preţ are la ei viața unei femei!, zise Mihai către 
prietenul său. 

—Fiecare cu obiceiurile lui. Cum li-i ustavul, așa să trăiască. 
Dece să facă ceeace-i oprit? 

—0 fi având și ele inimă. 

—De, și curechiul uns și cu slănină'n pod, nu se poate. 

In spatele casei terasele coborau până la apă. Lacul scânteia 
în razele soarelui, bărcile pescarilor abea alunecau pe unde. 

1 —Mâine vom merge la, pescuit, spuse Iusuf. 

Pan Ciaplinski se ţinea ca o umbră de ei. Pe dânsul nu-l speria 
Bimic de pe aici. Văzuse el în Lehia, la șleahtici, minunăţii mai 
mari decât pe malul unui ghiol în stepa Uctainiei. Ochiul Ii de 
FORTE ab daia AL Vai de împotrivire, părțile: mai slab 

ui pricepe un lucru. 


Tocmai când intrau în curte si zăpovi â 
o e și zăb ă i i 
pe ela Ş oviau lângă un șoim deosebit 


19 


a 


oruncă să se taie, o cămilă, de lapte 
Peel, mai socotită decât cea, de baţi nt di 
Incepură a-și băga, mâinile în pilatul 
b Cald, făcâ i 
orez şi cu mare băgare de seamă la, dădeau pe Da rai 
4 pucată de carne și o rodeau, iar oasele A FM N UE 


tai greaţa, şopti Mihai. 

—Mai bine alege carnea. și o Şterge de untur 

Leahul înjura în sândul lui toţi cei Și ah 
ajungă la această preumblare la, iara pf PAID A A pia Sa 2 
robie, se căia în suflet că nu i-a făcut de petrecanie lui Iusuf indeţă 
după terminarea, luptei. S 
„„A.doua,zi se pregătea, mare sărbătoare, cu-intrecere la halcă 
lupte şi:călărie. Pan, Ciaplinski mai dădea, ultimele sfaturi la co. 
coni în, timp. ce -oașpeţii se ridicau depe locurile lor. 

—Dupăce Vă conduc, zicea, el, merg „la, grajduri, să. văd cum 
sânt îngrijiţi caii. Am încredere în băgarea de seamă a lui Herghe- 
liu, dar. să trag și eu cu, coada, ochiului. Trebuie să veghiez pentru 
orice nevoie, căci, le cunosc, obiceiurile ţătarilor şi ştiu cât le.plă- 
teşte. pielea. 

Terminaseră, cu: masa, când se. aprinse prima, stea pe cer. Iusuf 
îi conduse, urându-le odihnă; plăcută. «Vă doresc să aveţi numai 
vise plăcute în; casa, tatălui meu». 

„Visele; prea, frumoase, ca, și cele. prea, urite, tulbură. sufletul 
omului, răspunse. cam acru pan Ciaplinski. Cel mai sănătos e.să 
dormi buștean, 

Odată, în odaie, Mihai veni lângă „geam şi rămase cu ochii în 
umbrele grădinii. 

„Tu nu te, sătești pentru: somn? 

—Ba da,.însă e. atât, de frumos afară! Niciodată n'am, mai 
respirat. atâtea, miresme necunoscute. 

Se desbrăcă și călcând moale, în papuci se indreptă, către. ușă; 

Vreau să mai stau afară, nu pot. să dorm acum. 

—Vezi să nu; te încurci pe urmă prin, coridoare și odăi, să nu 
păţești vreun bucluc. | i 

In grădină, Mihai zădarnic aştepta, să găsească răcoare, Elori- 


ă, nu-i aşa, de.rea,! 


— 19 — 


ri tari ca niște mreje Petite 


ă uU parfumu “i : 

le, vrăjite Și ele, ui și 2/0 cu dorurl dulci. De depa, 
rinde inima O ipiri de fu 

ap i se vedeau clipi iar totul se cufunda în întu 


ri abat di 

printre ramurt, frunzișului ȘI n 
o clipă pe Cer sta lumină tăcute dădeau o neliniște, o aştep. 
bicliri a necunoscut. Se auziră suneteja 


neric. Aceste 5 ilie 

îmar oa anl Me muz tărie n car 

distingea o voce de femeie și Câl ia 
ătimașe, amestecâte cu lacrimi i 3 și 

p ] unde se cânta. Melodia cuprindea toată dogoarea, stepei, 
Ea p de miez de vară şi toată dulceața aromelor de ierburi ja 
revărsatul zorilor. Avea răbufniri de vânturi nebune, ce nu cunose 
nicio stavilă în calea lor. dă A 

Mihai stătea fără mișcare şi se lăsa vrăjit. Se simțea dus de 
un val fierbinte și ameţitor, nici el nu știa încotro, dar era bine, 
ii vâjâiau urechile și puteri necunoscute îl îmboldeau. Vocea se 
stinse. Câteva clipe fu liniște, apoi un tamburin își tremură clo- 
poţeii, castaenetele sunară sec în ritm cadențat și o altă voce 
incepu să cânte. Cineva dansa. După fiecare vers, revenea o che- 
mare pătimașă «Cara-câz» —fată neagră. Mihai auzise pe robii 
lor cântând și dansând după aceste melodii, dar ei erau murdari, 
zărențăroși, uscați la feţe și la trup. Aici însă erau nevestele beyu- 
lui, erau tinere și frumoase, între covoare și mătăsuri. 

Oare cum dansează ele? Cum arată ele? Lui Mihai i se învâr- 
teau toate în faţa ochilor, nu mai simțea decât ritmul castagne- 
bate, i Rp o ai pc ei a îl sufoca, aro- 
vii. Toată ființa, lui se trăgea căt pi i că rit să 
Aoreăpiii28, ÎAE0uite d gi A re geamul luminat. Il mâna un 
fe i Cu e a vedea aevea, cee d închipuirea 
infierbântată. Incepu să aleagă di i i ca RAURI. LR 
ca să ajungă în dreptul Tu lin ochi drumul ce avea de făcut 
ei, dar erau departe și n'ar tetiere, 
Alese un nuc mare ce era cula ea got o pie A cica 
ȘI cu inima de hoţ, se Eiideuz ti i e poata Mp A a 
O cracă și cu mișcări încete și sg pom, se prinse cu brațele de 
nu e, nimic, fiind prea tigla se trase tot mai sus. Dar 

imţi o furie oarbă 'q i 6, 

i i se poate, tibia Sp a fur ară toate comorile vieţii. 

ace!» Jung să le văd! Gu orice preţ o 


Castagnetele îl i 
îl i Fi 
zbeau în Creer, vocea limpede și sacadată îi 


— 80 — 


N 


5 


ȘI dea ființa cu fiecare tremur i : - 
pa unziș și fiecare clipă îi dadea, sera Et Boli) ii, 
P eperării: Aproape pe neașteptate zări un de fii Și veninul 
act Nu er ret ru să e he Sa i a a 
înăuntru? 

«Cara-câz, cara-câz !» 

e-i păsa cine era înăuntru! Ce putea fi i FI 
Pa acela decât să se curme cântecul şi za e pt =: mo- 
in bezna caldă şi parfumată. Se încordă și se prinse de apara 
geamului. Cu ochii mari sfredelea încăperea, Inlături erau divane 
joase, pe pereți erau arme şi covoare. Se lăsă înăuntru și mergând 
pe vârful picioarelor DJUNISt în fund. De acolo veneau sunetele. 
porni cu băgare de seamă. Cu cât se apropia, nu mai avea răbdare 
peste o clipă văzu că e'o poartă din gratii de fier împletite. In 
spatele. ei, imediat după cotitură, se vedea lumină. Era alături de 
odaia haremului și totuși, dacă poarta era încuiată... Abia îndrăzni 
să întindă mâna spre ea şi nu-și credea norocul când aceasta, se 
deschise Ușor fără niciun zgomot. Câteva, clipe și iată în faţa 
iatacului cadânelor, despărțit de el abia printr'o plasă de mărgele. 
Mai făcu un pas și stătu pironit locului. 

In mijlocul încăperii era o fată cu mâinile ridicate în sus, ţi- 
nând în palme -castagnete. Jos pe 'covor ședeau alte două cu tam- 
purine și muzici. O bătrână încreţită urmărea pe dansatoare. După 
îmbrăcăminte şi giuvaeruri, se vedea că fata în picioare era ori 
cea. mai răsfăţată, ori chiar era stăpâna. Avea un obraz atât de 
fraged, cu pielița întinsă și mai deschisă la culoare ca la tătăroai- 
cele de rând. Braţele și picioarele subțiri, dar pline de viaţă, erau 
ca niște arcuri gata să se încordeze și/să tresalte la poruncă. 
Umerii lăsaţi liberi din ilicul'mititel, abia încheiat, luceau rotunzi 
şi trupul mlădios fremăta tot, în timpul dansului. 

«Cara-câz», fata neagră, își cânta cântecul ei și ochii migdalați 
trăiau povestea de dragoste și suferință. Intreaga ființă a fetei 
îlimbăta atâta, încât uitase unde este și'ce face şi ce poate îi dacă 
îl vor prinde în harem. Nu mai exista pentru el decât «cara-câz», 
cu trup. de șarpe și pieliță de mătase. Nioiodată n'a gândit el că 
un trup de femeie; poate fi atât de frumos. Șalvarii aprOâpe Sia 
vezii lăsau să se. ghicească” picioarele, svelte şi şoldurile SubiiSR 
Mihai se întreba dacă nu visează și dacă e sI usa pe: 
n ă fi i iu. Pata dansa Și ) 

ezeu să fi creat asemenea giuvaer VIU ol aindă val, 


mișcările ei nu erau repezi și largi ca în JOC 


— 82 — 


ps Pau Du tul Dă 


a 


loc, de: parcă-l ma 
C covorul, pe ă ! an: 
molate același! timp. Abea, se învârtea 
pii îi avâcneau, toate părticelele Corpului 


iau, îl d i tir Pete 
sâi dar toţi musc e cu întreaga ei fiinţă beţia dan. 


în jurul ei, apti 
E, în ritm şi vedeai câ trăieș 
sului. ţ de zid, sorbea priveliștea și în vârtejul sune Pap 

Mihai, i ani gusta, o plăcere stranie, o plăcere necunos. 
aromelor și al tă Oricare ar fi fost preţul acestor clipe, e] 
m [ area cum p şi oricum el n'ar fi putut renunţa 1a nimic 
nu va fi P 

i lui. ticloo ro 

din ceeace era în faţa it.-Cele două slujnice ieșiră prin ușa din 


area s'a. Oprl PA Di x dă 
fi a veni s'o descalţe pe stăpâna sa. Dintr'odată ea, ră. 
una. 


mase cu ochii pironiţi la plasa. de mărgele. Mihai înțelese că ea 
3 j rindere nu ştia ce să facă ; îi prindea cu lăcomie 
za VAzUGI ta d negri şi jocul gurii, nedumerită: și speriată. 
ae în tătărăşte și bătrâna plecă. Atunci fata obtii 
dică, întoarse capul să vadă dacă-i singură” în: iatac şi Pâși fără 
preget spre el. Dădu mărselele la o parte şi rămase în prag Cer 
cetându-l, In șoaptă îi spuse câteva, cuvinte, îl intrebă ceva. Mihai 
ă in Cap. 
igo cad) nu înțeleg nimic din graiul tău. 
Spre marea, lui mirare, fata îi răspunse foarte stricat moldo- 
venește, dar totuși o pricepu. 

—Sânt Caize, fiica lui Azâr-bey. Ce cauţi aici? Te va omori 

tata pe tine și pe mine. Eşti prea frumos ca să mori atât de tânăr. 

—Lânsă tine nu mă pot gândi nici la moarte, nici la, viață, răs- 
punse Mihai cu vocea sugrumată. Tu eşti și una și alta, Puțin îmi 
pasă ce va fi mai târziu. 

Fata îl privea tot mai adânc in ochi și în tăcerea nopții nu era 
nevoie să vorbească prea mult. Din ce în ce se înțelegeau mai bine 
și citeau unul în ochii altuia, că nu vor mai uita întâlnirea, lor... 
Stăteau neclintiţi și se sorbeau, prea îmbătaţi și prea zăpăciţi ca 
Să poată face ceva, Intr'un tâzziu Mihai 0; luă de mână și-i păru 
că niciodaţă n'a strâns o mână mai catifelată şi! mai mică, 

—Nu ştiam că în grădina lui Azâr-bey. a crescut o asemenea 


e 00 


m 


o 


_—Mă placi tu cu adevăraţ, Caize? 
iubesc, te-am. iubit. de când i 

„RE s'0 dau numai ţie. pia 2 birou 

Pământul incepu să se învârte pentru bietul Mihai. Intinse 
unâi două mâinile spre „ea, 0 simţi cum se Cuibăreşte la pieptul 
ui și se încrede cu toată uitarea de sine. 

_—Caize, Caize! 

pătrâna intrase 4 iatac şi o căuta. Fata se desprinse, îl sărută 
fugar! și-i şopti: «Mâine seară»! 

 Rămase buimac, Tăscolit de doruri, pierdut; de farmecul țăţă- 

roaicei. Ar fi stat o veșnicie acolo, dar peste umărul bătrânei, 
Caize îi făcu semn să. plece. In câteva, minute el fu jos'în grădină. 


e 


A doua zi de dimineaţă, pe câmpul din faţa, palatului se adu- 
nase tot satul, cu mare şi mic, să vadă luptele, 

Pentru. oaspeţi. era un cort „deschis. în faţă. In-el se așezară 
rând pe rând căpeteniile tătarilor. şi coconii;ghiauri. cu pan. Cia- 
plinski. y a aa „& ! o 

Inţâiu își arătară, priceperea în călărie doi tătari cu mâinele 
legate la spate. Mânuiau caii numai cu pintenii, îi opreau din galop, 
săreau jos, caii se lăsau în senunchi în felul cămilelor și la o șuie- 
rătură, cu călăreţul în spinare, țâșneau de jos ca, o săgeată. Un 
mârzac scund, feciorul lui Abaza, căpitanul, făcea, tot. felul de 
măiestrii. Aluneca sub pântecul calului, sărea din fugă jOS, apoi 
iar în șea, se făcea una cu mureul. Călărea în picioare și dintr'o 
săritură era în cealaltă parte. : | lar 

Azâr-bey împărți daruri. Bătrânii se așezaseră jos pe pămâni 
turcește și fumau. Apoi veni întrecerea la halcă. Se urcară pe is 
Și boiernașii noștri. Un cerc mic de fier spânzurat de o îrâng ie, 
atârna, de un copac. Trebuia în goana calului să arunci sulița a 
inel. Cine nimerea, câștiga, Aici moldovenii se arătară mei ai 
decât tătarii, căci aveau ochii tare ageri și mâna pi Linia 
cerea, la halcă fiind un joc la mare preţ în dei et = sira 
și răsuflând cu. putere, erau atât iute pi Se ct pia 
Andrei, bărbat înalt și viteaz, cu părul! cas SE a intăios şi 
reci de oțel. Mihai mai mic, dar frumos ca HE 


plin de farmec. 
— 83 — 


e 


ă de întrecere. Trebuiau să 
: ; „Cine sosea întâiul, lua de la Ada 
a ap piele lucioasă, cu oblâncul Lg 
bey 0 ea moale Cc e. Privitorii puseră rămășaguri. Lui Tusuit | 
a A N cal proaspăt, ceeace îl înturie din notă pe 
aduseră din graj se pregătea să nu scape din „ochi nicio mișcare 
pan Ciaplinski. EI nu cumva să se viclenească și să iasă ciracii 
fiind aj e şase călăreţi în totul. Săriră în șei pândinq 
lui mai a Sa r bey. Când fiutură nătrama, caii pomiră în 
e LANA să întinse şi cum alergau în sărituri largi, se strân. 
cari i întindeau ca niște arcuri. 


La o cotitură, tătarul care era Cu ur ii inta ic) lui 
pr ati > î u să-l întreacă, se apropie strân 
Andrei, văzând că acesta încep Ne piete pa ca S 
dea > ăzute cu o mână hăţurile și trase de ele 
de el și îi apucă pe nevâz ter ârli ; ă 
atât de tare, încât calul se poticni și-l svârli peste cap din șea. 
Andrei se prăvăli în praf de erau să-l calce ceilalţi. Mihai Sări 
peste el și îndemnă calul să alerge singur mai departe. Roibul, 
zăpăcit o clipă, se luă după alții și fiind acum mai ușor sosi întâiul. 
Tusuf văzu ceva din mișcarea tătarului, dar nu era sigur, deci veni 
să-l întrepe pe Andrei de ce s'a poticnit. 

«O fi fost vre'o piatră, zise acesta nevoind să pârască. 

Spune ghiaurului, se răsti Iusuf la tălmaciu, că n'avem nicio 
piatră pe medianul acesta. Ştiu acum cine-i de vină și nu vreau 
ca, străinii să creadă că noi acoperim pe luptătorii necinstiți. Ti 
vorbi tatălului său și cutoatecă cel vinovat era de neam bun, po- 
runci să-l bage la beciu spre judecare. 

—Oriunde se. poate intâmpla ca un om să fie slab și să intre 
în păcat, spuse Iusuf înciudat că ghiaurii vor gândi rău despre 
cinstea oștenilor tătari, dar la noi cine este prins e pedepsit fără 
milă, oricine ar fi el. 

— Foarte bun obiceiu, zise Andrei. Dacă el se ține cu sfințenie 
în toate cazurile, atunci neamul vostru va fi un neam puternic 
și mare. 

Mârzacul îl privi cu bănuială, neștiind dacă celălalt vorbește 
Ser105 ori își bate joc, căci în ochii cenușii ai ghiaurului nu putea 
ghici nimic, erau și sclipitori de, veselie ascunsă, dar. păreau și 
visători, căutând. ceva, în zare. 
vă iși a EA ferestrele Curții cadănele și roabele priveau cu 

„ Asemenea, priveliște de mult nu văzuseră ele și 


Dupăce se odihniră caii, se pregătir 
ocolească de trei 


— 84 — 


 -d 


străine ; 

âtea feţe Șă 

PI cra rie fugară. 
yeni apoi rândul să se arate pute 


își puneau în joe pi 
pielea, dar C 
D el Puțin să aibă 


fa Tea, la, sah; 
vea câ dușman un tătar groaznic la, întaţ abie. p 


cprajilor școşi în fară, bine legat și 
vâmjen- Mihai, pentrucă se potrivea, 
îi feciorul lui 'Togai-buluc, fiecare: di 
p Je pot fiii. E 

Cei dintâi porniră 1a luptă Tusut 
vatar priveau întrecerea. Amândoi tine 


era.0 plăcere să-i vezi ca doi Cocoși ce 


altuia. fai 

Mihai luat pe neasteptate de năvala „lui -1usut, începu a; da 
mdărăt. Chipul lui Câize îi întuneca totul în jurul lui. Nuraai 
dânsa eră viaţa, numai pentru dânsa merita să vorbeşti, să respiri 
păcea totul ca prin ceaţă, departe de realitatea clipei, 

__Nu te lăsa Mihai! Dă-i răzbit. 

__să nu te bată păgânul, că-i ruşine! 

_să le faci în ciudă! Pentru cei ce te privesc nu te muia, 
cucoane'! 

Moldovenii strigau întărâtaţi, mușcaţi de șarpele mândriei față 
de străini. Ca trezit din somn, Mihai se desmetici.. 11 străfulgera 
gândul că poate de undeva il priveşte Caize, se învioră tot și porni 
si el vijelios. De unde era aproape de dunga peste care îl aștepta 
înfrângerea ajunse îndată în mijloc, de unde incepuse lupta şi îl 
ţot înghesuia pe tătar pas cu pas, săbiile încrucișate mâner lângă 
mâner, mușchii tremurau' de încordare. 

De departe, ochii cadânelor s'au deschis larg și priveau vrăjite 
la doi bărbaţi atât de minunaţi în tinerețea și puterea lor. 

Mihai se opinti, ocoli câteva atacuri și apoi dintr'o lovitură 
dată cu putere frânse în două sabia lui Iusuf. O parte vâjâi prin 
văzduh și se înfipse în pământ lângă saivanul unde erau privitorii. 
Pan Ciaplinski opri lupta. Amândoi erau înfierbântaţi, leoarcă 
de sudoare și porniţi'la o adică mai pine'să se taie decât să piardă. 
Mai înţelept era deci să lase lupta nehotărită, amândoi arătând 


an Ciaplinski 


n căpetenii Vrând să araţe 
ce 

Și Mihai. Leahu! Și cu un 
TI, cu trupurile bine făcute, 
Um se aruncau unul asupra 


mare pricepere. teme 
i ră i i cu Abdala Togai. Acesta se înfuria $ 

Veni rândul lui Andrei c E arturş ii 
mișcări ușoare îi abătea 
ul său. Tăietura proas- 


sărea, vijelios, dar moldoveanul 'se înțe 
strădania, celuilalt era de pomană. Prin 
sabia în lături şi parcă râdea de dușman 


— 85 — 


i 


i o înfățișare de oștean încerca, 
ungul obrazulti îi 6% 7i și pentru prima dată dac 
doar douăze A le înainte. Când îl obosi bine pe tătar 

i ea dintr'o smucitură 4 oi = ae Săbia 

A sia anul nu mai avu timp să O ridice, căci Anarei 
din mână, DS rToţi bătură din palme, minunaţi de dibăcie 
pusese Sp e ina lui Abaala 'Togai, cam inoiudat nu-i Vorba, 
luptătorului. oral un jungher cu prăsele de sidef 'sculptaţ, 
îi dări îne  Ciaplinski trebui să larate ce poate; dar mâna 
La pg p tezată din umăr. Era meşter leahul, dar şi tătarul 
dreaptă îi era re tători. Tătarul când obosea, cu 


4 i i i i lup! 
ra unul din cei mai mari - & tie z . 
Ru dreaptă, trecea sabia în stânga și o mânuia tot atât de bine. 


Pan Ciaplinski obosi numai cu O mână, dar ambiția lui de polon 
nu-l lăsa să se dea bătut și căuta din ochi îmbărbătare la ai lui, 

——Dă în el, zdrobește-l, pane, că ești mai tare! 

Oricât era de aprins și de setos de a învinse, totuși nu mai 
avea, puteri. Nu se putu feri la timp și tăișul dușman îi lunecă 
peste braţ, sângele țâșni cu putere podidind mâna ce se lăsa nepu- 
tincioasă în jos. Rana nu'era adâncă, mai mult o zgârietură, dar 


pătă de-a 1 
deși avea 
în carne Vie cu 


lupta, se termină. 
—Bun luptător ești și priceput în sabie, zise leahul. Celălalt îl 


cuprinse în braţe și râse, deci amândoi veniră ca prieteni în faţa 
lui Azâr bey, care le dărui stofe. 

Incet, alaiul intră în curte. Oaspeţii se duseră să se spele și 
să se hodinească puţin, apoi se aşezară la masă. 

Andrei era senin și vesel, pan Ciaplinski își ciupea mustața, 
iar Mihai uitase de întrecerile de dimineață. Ce-i păsa lui- dacă 
nimerise. bine la halcă!/De acum încolo viaţa lui de: tânăr boier 
și oștean va, fi plină de asemenea lupte, dar riiciodată nu o va mai 
putea, revedea pe Caize.. O singură seară “era înaintea lui și pe 
urmă, despărțirea pe. veci. 

—Nuzi place mâncarea! mea boierului moldovean ?, îl întrebă cu 
mirare Azâr bey. [ ț 
„Imi place foarte mult, răspunse el smuls din visarea, lui. 
Azâr bey dădu poruncă să se! aducă ulcioare cu. vin pentru 
ghiauri. 
ia Sti Ea Sai data băutură oprită de Prooroc. 
iale osie aa e aia boloboace pentru oaspeţii. de 
cs pi pei ate en că în casa lui Azâr bey n'a fost 


— 86 — 


Pan Ciaplinski preţui primul gri 
ult ca de obiceiu Și gândurile în 
gând oaspeţii se ridicară să plece, gazda opri mol 
într-un iatac alături, unde erau înșirate cofeturi, 
i chiar ulcioare înalte cu vin de dincolo de Nistru Băieţii P 
eră ochii mari văzând că beiul uită de Coran Și de ee pi sa sate 
din Gotnar ca șarpele. Cum CI nu fumau Și nici nu sata înrtea 
mai mult, plecară cu Tusut, iar pan Ciaplinski se împrieteri 36 
binelea cu peyul și cu vinul. d 
„Vreţi să mergem la, pescuit?, întrebă Iusuf. Avem 10 ătari 
voinici şi ne „duo repede spre bancul de nisip, unde vin ti i, 
se încălzească. 
Andrei primi bucuros. El era, dornic să facă Și baie, fiind îno- 


E 


țător bun. 
_—Eu aș vrea să mă culc, spuse Mihai. 


Ceilalţi plecară și el se duse in grădină. La umbra pomilor, în 
liniștea după amiezii, lui Mihai i se; păru că este la el acasă ori 
la „Rogojeni, Câte puţin începură a-l năpădi vedeniile de. acolo, 
părinții, livada, caii, pădurea, valea Botnei și Ancuţa.. O vedea 
atât de clar cu obrajii rumeni de copil, cu gropiţe mici când râdea, 
cu ochii rotunzi verzi, jucăuși și schimbători ca; la pisică. O iubea, 
adică știa că o iubise până ieri și că nu se mai gândise la vreo 
altă fată, dar o privea ca pe o soră. Cel puţin niciodată nu dori 
să rămână singur cu ea, s'o ia de mijloc, să-i mângâie obrajii, so 
sărute. Pe când Caize era cu totul altceva, Mai văzu în fața ochilor 
biserica. din .Rogojeni,. icoanele cu chipuri întunecate. și slaba 
clipire a, lumânărilor și preotul bătrân citind din Sfânta Evan- 
ghelie. Văzu și pe tatăl său, vorbindu-i despre datoriile unui creștin 
şi despre, cinstirea, bunului altuia, şi rai ales despre cumințenia 
unui tânăr. Intr'adevăr, până, acum nu 'ieșise din sfaturile părin- 
tești și preoțești, dar de azi încolo ce va face oare? «Vreau s'o uit, 
mâine plec şi s'a isprăvit !». Dar tresărea tot la fiece zgomot, nă 
dăjduia. că poate o va, vedea, sau auzi. «Dece să nu fie totul permis, 
dacă, poţi să-l iei? Cui va strica dacă mă voiu lăsa furat de o 
slăbiciune. trecătoare? Cum adică, voiu face mai mare păcat eu, 
un flăcău abia, la nouăsprezece ani, când oamenii cu mintea coaptă 


: A E și 
și cu o droaie de plozi, nu se stăpânesc nici de fel?!» x 
i i ă țe să găsească în- 

BII ească totdeauna se muncește să scă 
Biata minte onenea a e ee SR 


dreptăţire faptelor săvârșite sub porunca rUpu 


— 87 — 


Se întreba mereu ce-o fi făcând la Ora asta Caize? Oare se gândeşte 

e în 

și ea la el? ând alene pela spatele lui și văzu un pă. 
Auzi pe cineva merg târnat la șold și un pistol mare 


i a 

i ătar cu jungherul, greu | 
aa ara vârit la cingătoare. Armele de foc erau puţine Prin 
car Moldovei, iar în stepa tătărască se cunoașteau şi mai Tar. 


Mihai rămase locului făcându-se i gas Qateva mintie maj 

aia Rea ăru că dincolo de zid este cineva, un murmur de Voci, 
ie iati de râs. Mihai tresări ca fript, dar zări îndaţă, la 
“ega- depărtare, umbra, tătarului „ce şedea proptit de un copac, 
Nu era de șagă, trebuia să rămână pe loc. Nu că îi era, teama, 
pentru viaţa lui, dar se înerozi închipuindu-și că ar putea, să moară 
Caize înecață în lac. Era sigur că dincolo de zid era, dânsa, Ii părea 
că a recunoscut vocea lui Caize și apoi s'a făcut liniște. Aceeaşi 
voce începu să murmure încet, ca un suspjn, un cântec tăţărăse, 
Trebuia să fie în el multă dragoste și mult dor, căci Mihai se 
cutremură tot. 

Cântecul se pierdu într'un murmur cu gură închisă. Un trup 
despică apa și Mihai știu că ea a sărit în havuz și undele curate 
primiră cu lăcomie un corp minunat în goliciunea lui; apa o îm- 
brățișează și soarele o mângâie, iar el, Mihai, se usucă de dorul 
ei în spatele zidului. 

Plescăitul apei se potoli. Caize lipăi cu picioarele ude pe piatră 
și toate zgomotele se curmară. Peste vreun ceas Mihai se ridică 
și începu să se plimbe buimac. In Moldova, obiceiurile erau ușura- 
tice, dar pela moșii boierii își creșteau copiii în frica lui Dumnezeu. 
Deși erau roabe berechet și mai urite și mai frumoase, băieţii erau 
ținuți strâns, așa că atunci când se însurau erau feciori curaţi 
la suflet și la trup. 

Ieși la ghiol și se așeză pe O piatră. Iși aduse aminte de Ancuţa, 
băiețel călâre, pe care se deprinse a o iubi. Niciodată nu sa, întrebat 
Cum ar arăta dezbrăcată. Caize însă îl frigea la inimă. 

—Efendi, efendi ! 


rămase cu faţa îmbujorată, cu tot sângele clocotind năvalhic, Era 
un adevăr deci că 0 'va vedea pe Caize, : 


— 88 — 


i i 
şidice Ș 
groase de 


chiar îl vom 


E dica în vârful picioarelor și ieși afară. Andrei se duse lângă geam 


şi-l văzu furișându-se în grădină. 


asă aproape nu se atinse de mâncare și fu p 
să plece în odaia lor, unde 1i se aduseră 
lut, în care apa nu se încălzește atâţ 
Mâine pe vremea asta, vom fi aproape de 

trece, zise Andrei. E bine la străin 


Nistru, ba poate 
i, dar mai bine 


Mihai rămase tăcut. Gândul că mâine trebuie să plece îl strân- 


cu durere; cum s'0 lase pe Caize care] așteaptă în noaptea 
Ei sata Când o va mai întâlni? 
ace y 


__Ce-i cu tine frate? Ți-e gândul în altă parte. Ori nu star 
_ce pot să am! N'am nimic! Nu mă gândesc la nimic, dar ar 


trebui să stau afară, să mă mai răcoresc, 
i 


__Nu prea ai cum te răcori afară că zăpuşeala e atât de mare! 


Doar să te arunci în ghiol, numai că o să creadă păgânii că cine 


ştie ce faci. 


Andrei îi aruncă vreo două priviri cercetătoare, dădu să mai 


pună ceva dar tăcu, se întinse și închise ochii. Mihai aşteptă cu 
Ss » 


u câteva clipe şi cum i se păru că tovarășul său doarme, se 


«Să-l ajuns şi să-i spun să nu se joace cu focul, să nu se ardă 


cu păgânii ăștia, ori să-l las?» 


Işi dădea seama, că trebuie să fie vre'o femeie la mijloc. F 
Așezat pe o bancă, Mihai era numai ochi și urechi. Una, câte 


Z 10 Mp Its it A ă 
una, se. stingeau luminile în casă. De ce oare întârzie? Se & 
va întâmpla ceva, neprevăzut,. dacă beiul va da porun 


încuie poarta de fier între iatacul unde fuma neo dA 90 d 
Caize? Simţi un fior de groază, dar goni temeri , 6 A RARE 
îndrăgostitului. Mihai era incordat până la dure Şi E aa 
se stinse, se aprinse şi se stinse din nou. ZyAa sd. Bi Sie al 
prea multă fereală. ajunse până la pomul zi e Iei Aa 
se şerpui până sus, găsi craca depe care se iei Ii colăciră pe 
și sărind în iatac, simţi două. braţe dulci c 


după gât, 
“a 


— 89 — 


pă multe săptămâni de arșiță 
cată, însfârșit veni. De trei zile se adunau norii în zare. Pulgerele 
fără tunet, de trei nopţi în Şir, dădeau o neliniște în tot dou 
Era ceva, în aer care te zbuciuma, te fura dela treabă, dela, sân. 
durile obișnuite, îţi răvășea  simțămintele şi „te. umplea de dotinți 
nelămurite, de presimţiri şi de amărăciuni, fără, să-ţi, dai da 
din, ce pricină. Ploaia, deveni o. neyoie pentru suflet, ă 
Aproape de miezul nopţii, pe neașteptate, se ridică o boar 
proaspătă ce trecu deasupra ghiolului, lăsând în urmă palatul n 
Azâr bey, trezit din toropeala ultimelor zile. Ceva mare negru se 
întindea peste cer, se revărsa cu braţe întunecate să cuprindă ul i 
mele ochiuri de cer curat. Venea furtuna și în fața puterii ei ai 
celelalte încremeneau. Cei dintâi picuri de apă căzură mari € 
grei, foșnind printre frunziș. De indată porni un vânt nebun Si 
fulgerele scăpărară în mii de vine de foc, urmate de bubuituri i 
tunet. Crengile se bălăbăneau speriate, izbite, mânate, ză AR 
de furia vântului. Apele ghiolului, 'răscolite din adâncuri să cite 
pustiau cu coame alburii spre țărm, mușcând din zidul nare 
Două caiacuri. s'au smuls din legăturile lor și jucau ultţi Ea 
dans. Se ridicau pe un val ciocnindu-se între ele şi î i los 
3 f i e şi în lumina. orbi- 

toare a fulgerelor păreau niște animale ciudate, turbate ca şi Ă 
ca apa, ca toate celea; în noaptea, descătușărilor. ei 


Ploaia. atât de așteptată, du 


a ȘI mare, rece ca un sloiu, 
imnă pe oameni să se înece. Ea 
a venit!», și de pune acum unul 


cheama, știm. i şi i 
șuma apei și l-au ţinut, Dar atâta, se zbătea, şi așa, 
ă putere 


— 90 — 


D 


atase de ajunseră cu el până la a 
"9 în baltă pe loc a căzut mort,» 
s riaţi, oamenii își trăgeau hainele 
piăitul vântului și foșnetul crengilor eta Cap ca să d'audă 


vâjăitul netul cren Pen dul 
păteau ai da st veti ă VOlau să găsească un na între ele și 
oază furtunii. Tntr'alt/colţ, Hereheliu Pepi ȘI să fugă 

tă voce po- 


vestind despre balauri, căci oamenii cu cât sânt mai 4 
cu atât mai mult simt nevoia să vorbească. des mai infricoșaţi, 
+ întâmpla. pre năpastele 'ce 
«Aistea-s balaurii care poartă ploaia, Rise s în d 
sug apă, din aces împrăștie pe cer ca nour și er N Za 
am oreşte pâiiiea când dospește. Curcubeul e E rbaai di dea și cum 
se duc la apă. Zmăul se face 'din șarpe de w'a/ muscaţ or. Pe el 
12/ani. Atunci capătă” picioare! și aripi de zmău, IE: Metan mpi 
pădure, copacii se pleacă într-o parte și el se ridică şi 'se E, din 
nori. ACOlO ei rânduiesc cu tunul și cu fulgerul, cu ploaia, și i în 
tra. Când se aud în cer bubuituri de tunete, hurducături și tri se 
frământă, cum îi acu, “să ştiţi că sânt ei. Umblă să omoare i 
dracul şi unde-l văd că se ascunde, sub vită, sub om, îl trăznese 
peaceea femeile să Du fugă și să strânsă poalele că intră ne- 
curatul și se lipește de trup când îi furtună.» 

_-Dumnezeu e mare, dar și căla» e tare. După sfârșitul lumii 
va, fi iar lupta între Dumnezeu şi căla», că de aceea e şi curcubeul 
care desparte “cerul în două, și care va fi mai tare, va învinge. 

pentru asta trebuie oamenii să fie buni, că de nu, va răzbi răul. 

__pădie Nicoară, auzi? Uite iar cineva plânge. Trebuie să fie 

vreun. suflet fără pace. Auzi din nou? Va sta în vecii vecilor în 
ă fără hodină. Dacă m'aş duce până acolo l-aș vedea'umblând 
Auzi “cum. boceşte, cum își cheamă părechea la 
înecat. Oare ce-ar fi să merg numai să văd cun ochiu? 

__Rerit-a sfântu! Spune repede «oce naș» (tatăl nostru). Bădia 
Nicoară încleştă mâna pe umărul tânărului, ca nu cumva acesta 


să ise lase furat de-vraja diavolească. Oamenii își înfundau Cape 
tele în perine și îşi astupat urechile. Hergheliu se zbuciuma tără 
ie nu cad din'cer, ci sânt lacrimi 


'somn și-i părea să picuriide ploai pn - 
din ochii: Ancuţei. Delă un timp furtuna, se potoli. Iei ȘI colo:ince- 
pură a licări stele, un cocoș cântă măsurând ceasul nopţii, a 
îi răspunseră. Paznicii: beyului ieşi proane. veghin 


ră de sub șo 
asupra, poruncilor și linștei stăpânului 197: 
[i / L ? ? [ 


pă 'si j 
ȘI Numai. ce Călcasa cu 


azuri 'și 


ap 
deasupra apei. 


LL 


=— 191 — 


IES 


e cu unghiile” vopsite în portocaliu rin 


dege! , SIR 
eoeă ip întruna fără să se sature de bucuria 


i și mătăsoase, ca la o fer 


. ei 
t de la prima, vedere și ta 
: e 


i puclele că 
de a fi cu €- iau plăcu 
aceste bucle a ca lui iubit: 
făceau şi Mal toropealăi Mihai. deschise ochii și în prima, Clipa 


it din iai 
A ii cu gratii dese și printre ele stele multe. Dintr'odață 
pes de toate și 0 strânse pe Caize. | A 
îȘ Vreu să te simt cât mai aproape de mine, zise elsăite mană 


etul meu, casă te port astfel veșnic, să nu ie 
despart de chipul tău decât odată pati moartea. 

__ zorii se apropie și Va trebui să ne pieiăurț ine Cine știe aac 
voiu mai vedea odată lumina ochilor tăi? 

__rrrebuie să ne mai întîlnim, Caize, altfel nu voiu putea, îndura 
viaţa. Plec de aci încredințat că soarta va uni drumurile noastre 


întreagă în sufl 


din nou. 
—Nu se poate, efendi: Fericirea noastră 'este mai trecătoare 


decât viața unui fluture de apă. Dar dacă el zboară numai din 
zori până la apusul. soarelui, murind în undele albastre, el stie 
că ziua pe care a trăit-o a fost minunată: Noi, femeile din hată. 
muri, crescute între ferestre zăbrelite, noi visăm despre  scurtţa 
noastră fericire și dacă Alah ne-o trimite, sântem- bucuroase a, 
jertfi totul pentru ea. Gândește-te că dacă nu te-aș fi zărit şi dacă 
tu n'ai fi răspuns iubirii mele, m'aș fi ofilit ca o floare lipsită 
de lumină. Desigur fiecare dintre noi cunoaște odată patima păr. 
ap dar atât de rar iubim și noi pe acest bărbat, stăpân mân- 
a “i mirat care pune pe noi mai puţin preţ decât pe o sabie 

—Pentru dr i i i 
E pag aa mi ser ee i tin ptr ct voiu uita de tata 
la Azâr bey, dar îi voiu cere să nu mi: i e ieiaera 
sfarșitul vieţii mele e'ia. Tu ești începutul și 
E e Mae să te smul 
Vere, libe â : 

ere, libertate, când ești: puternio; Și cinstit de toți. Nu-ţi vei 
ste. Vorbește-mi mereu, căci 


deace ) epONetaut 
Li ea ), 
Sa și supăraţ bătrâna soţie a tatălui meu 


— 92 — 


0 


i a fost trimisă departe în Crâm. Am plâns atâ 
facă din nou mi-am amintit de toate pentru ea a AREA 
ara Moldovei îmi va fi și mai dragă, știind că undeva, acolo 
vrăiești tu. Iubitule, să știi că fiecare suflare de vânt pornită dela 
răsărit spre malurile Nistrului și spre conacul tău, va, purta șoap- 
ţele mele de dor; că pe fiecare fulg de ninsoare ce va zbura din 
stepa noastră către dealurile Moldovei, îţi voiu trimite căte o săru- 
tare. Şi in serile senine, când vei vedea luceafărul, aprins cel 
dintâiu, cel mai luminos, cel mai măreț, să știi că de departe eu 
îl. privesc. Luceafărul e steaua, noastră, e atât de frumoasă. și 
dăinuieşte atât de scurt ca şi dragostea noastră. 


* 
s. 


După furtună, dimineața era de o gingășie de te fermeca, prin 
prospeţimea ei. Fel de fel de păsări treceau pe ghiol și ţipau de 
mulțumire ori de foame - cine poate ști. 

Andrei mult timp se trudi până să-l trezească pe prietenul său. 
1 văzu trântit peste așternut, dormind un somn greu. Toţi se gră- 
peau, căci era mai târziu decât își făcuseră. socoteala din ajun că 
vor pleca. Andrei era, tot atât de tăcut ca și Mihai. Iusuf cu sluji- 
ţorii îi petrecură până la marginea aulului. Incetul cu încetul 
casa lui Azâr bey pieri în zare. Mihai intorcea capul și i se părea 
că zărește doi ochi migdalaţi care-l privesc din depărtare. Pan 
Ciaplinski îl suduia pe bătrânul bey pentru darurile proaste care 
le dase pentru boieri. Ei se duseseră cu o avere și veniau cu te 
miri ce. Andrei era nepăsător la ce primise, dar Mihai căpătase 
un dar care-l va chinui toată viața. 

După o bucată de vreme, tânărul Mitre încercă să lege vorba. 
Nu se dumirea de ce o fi tovarășul lui atât de prăpădit cu firea. 
E drept că era mai tânăr ca, dânsul cu doi ani şi mai copilăros, 

dar Andrei trecuse și el prin diferite încercări şi nici cum nu le 
puse la inimă. 

—La, ce te gândeşti, frate?, întrebă el. 

Mihai tresări şi întoarse spre el obrazul palid. ] 

—La nimic, mai la nimic. Am avut un vis prea frumos, ca să 
nu-mi aducă nenorocire, și Mihai zâmbi. Dar zâmbetul lui era 
pentru Caize, pe care o simţea în trupul lui, trupul acesta pe care 
nu putuse să-l înfrângă. Carnea păcătoasă, care fusese mai tare 


ca virtutea lui. 


22. (ae 


ouă măsurii căci Jocurile erau nesigure. In de: 
pari Giaplinski luă * care văzând că ceata e mai numeroasă 
luaţi. de iele. Pela amiază începură 
i. când trecură Nistrul răsuflară UȘuraţi 


a, zări dealurile Moldove x. „Anărei spuse lui Mihai: 
ară nânci'la noi şi apoi tragi un puiu 
__£ de vreme, A a 
până seară deţi trec toate. ni Am'să vin! înâj 
de somn te Mă grăbesc la Tătărușanl. Vin mâine, 
_—Nu se poate: dea ochii cu Ancuţa. Prea erau aproape lu: 


i ine” să e 1 ş 
sa amână și apoi nici nu'se grăbea 'să vadă tovarășa, îi 

cruri 

de jocuri copilărești. 


IX. LA RASCRUCE 


A doua zi Ancuţa il așteptase în zadar pe Mihai. El nu veni 
nici a treia, și nici a patra zi. Un slujitor aduse vorba că tânărul 
boier nu e prea bine cu sănătatea și se hodinește. Ancuţa se făcu 
tare cuminte și așezată. Nu se mai deslipea, de acasă şi de maică-sa. 
Degeaba o îndemna, pan Ciaplinski să încalece pe Brândușa, i 
să tragă o raită până la, herghelii,.. Ea se gândea că nu e cu pu- 
tință ca să se zbenguie voioasă în timp ce Mihai era bolnav. Abea, 
acum îşi dădea seama, că se făcuse fată mare și că inima îi 
bătea, mai tare când își amintea de Mihai ori când alții vorbeau 
despre el. De asemenea, începu să cunoască ce înseamnă dorul 


cuiva și, uluită de atâtea, schimbări în dânsa, 
ŞI se socotea, mult mai 


DP 


Vremurile își urmară cursul lor. Grânele s'au, făcut, de minune 

j spicul se legase mare și greu de se plecară paiele d 

sli lui'oâ F e sub el. 
In bătaia soareiul, când trecea câte o adiere de vânt părea. că 
se unduiază o mare de aur și ţăranii, alături 
către Cel de Sus cuvinte. de mulțumire, 

Fetele CEL PAI sate începură 'a se. găţi. pentru alegerea Dră- 
gaicei. Se adunau de prin satele vecine și tot se sfătuiau care-i mai 
frumoasă, care-i mai mândră, care va avea, cinste să fie în anul 
acesta Drăgaica. Boierii luau și ei: seama, căci fiecăruia îi plăcea 
să se spună că în satul lui fetele sânt mai frumoase. 

—Oare e rușine tare dacă-m/or alege pe; mine? întrebă; Ancuţa 
pe maică-sa. 

—Ce vorbeşti prostii. Tufată de boier să fii Drăgaică? 

—Dar 'ce crezi, mamaia; mor alege oare dacă aşi fi ţărancă 
şi eu? 

Jupâneasa Ileana, clipi șşiret; din; coada ochiului. : 

Vrei, să-ți spun că 'ești-cea mai frumoasă. depe plaiurile 
noastre? 9 i 

Ancuţa. se îmbujoră și-și vâri obrazul în mâneca mamei. Aceas- 
ta o prinse/de tâmple și-privind-o drept în ochi o întrebă: 

—Şi pentru cine, mă rog, nu ne fie cu: supărare, vrem- să fim 
așa mândră? 

Ancuţa. se încurcă de tot, mai să-i iasă lacrimi. 

—OCine ţine la tine, te va iubi și fără Drăgaică. Şi dacă o fi 
așa. cum credem noi cu boierul, apoi mai bine să nu aștepți trei 
ani, cum e credința că se; mărită o fată care a fost aleasă pentru 
această, serbare, căci tu te vei-mărita mai curând. 

Ancuţa se aruncă de sâtul jupânesei Ileana, o sărută cu foc, 
apoi alergă 'afară: şi: se: pomeni. cățărată în pom, mușcând cu 
poftă dintro pară dulce și zemoasă. 

A doua, zi o așteptau pe Drăgaică.. Alaiul era pornit dintr'un 
sat; vecin, căci-acolo/ se găsi'o fată de toată frumusețea, Pela 'cea- 
surile zece de dimineaţă: se auziră cântecele țărăncilor.: Pe drumul 
dinspre sat-venea un cârd de fete îniile cusute bogat, fotele scripeau 
şi ele de bogăţia firului de aur şi rar piept care nu era împodobit 
cu salbe grele de galbeni. Pe vremea aceea, cu toate prădăciunile 
vrășmașe;, omul muncitor şi cumpătat putea să strângă parale 
albe. pentru zile negre; chiarde era un mic sătean. In mijlocul 
alaiului mergea Drăgaica. Era întradevăr o minune de fată, înaltă 
şi voinică, cu obrajii rumeni! și ochii strălucitori  de-sănătate și 


de boieri, șopteau 


— 95 — 


Pi, 


. “xdea în cozi groase de-a lungul sp; 

u cei cădea în 00 Bcc alia 
Mee Data să fie râvnită de orice d si 
nări. Fata se cap era gătită cu O coroană și cu spice de grây, 
Domnul ţării. In glici de toate culorile. Celelalte 


A „avea. legate multe pan pape 
iar în af urcl de mâini cheile dela hambarele lor, căci Drăgaica 
ic la toate câte le atinse. 


i NOTOC a FE) . 
aduce belșug ȘI x întrebă Pavel Mitre cu privirea, aprinsă. 


-—Gum o cheam g E eg A 
ia Stan Cârcoană ain Solcăneţi, îi șopti Macayvei, 


Merseră cu toţii câteva sute de pași i AED re aplici zi 
apropiat. Acolo, Drăgaica rămase în fruntea celorlalți și cu mâinile 
desfăcute în lături juca învârtindu-se pe ca ăi a 
vântului, cu mâinile și cu panglicile fluturând ca, aripi, o adevărată 
zburătoare. Şi lui Andrei i se aprinseră ochii. Nu că se gândea, 
la cine ştie ce, dar îl imbătau sănătatea și puterea fetei. 'Totdeauna, 
simţea, că-l atrage tot ce-i frumos și voinic și plin de viaţă și, dim: 
potrivă, vietăţile slabe şi bolnăvicioase îi făceau o milă ameste- 
cată cu desgust. In spatele lui, Hergheliu urmărea și el jocul Dră- 
gaicăi. O privea însă fără prea multă veselie, căci de câtăva vreme 
obișnuia să fie mohorit și tăcut. Trăgea cu ochii spre Ancuţa, 
dar cu multă băgare de seamă, căci se temea de gurile rele. 

Boierul” Mitre dărui pe drăgaica și alaiul ei cu un pumn de 
bani de argint și doi galbeni pe deasupra. Aceştia îi urară belșug 
și spor în toate și se depărtară tot cu jocuri și cântece spre moșiile 
boierului Bondoc. 

—lLuni începem secerișul, cu ajutorul lui Dumnezeu, spuse Pavel 
Mitre către ai lui. Dacă ne vor rodi și păpuşoaiele precum se arată, 
vom avea hambare pline și fiecare își va împlini poftele inimii. 
Toţi 'se întoarseră la curte cu veselie. 

Intr'o'după amiază de Septembrie tinerii coconi și jupânița 
Ancuţa se plimbau călare. D i ieșiserâ i i î 
CA i dă ie, DE mult nu mai ieşiserâ toţi trei îm- 
veună, căci mereu se întâmpla ceva de era ţinut de treburi fe- 
ciorul boierului Bondoc. I i 

Ali C. In vara aceasta devenise o cruce de voinic 
mlădiu și frumos. Toate i i y 

: 05) roabele și fetele dimprejur înto: 
timpăiel, siveco is A jur întorceau capul 

dit ă hai nu se uita la ele și nu ute: ă afl 
despre el nici un svon și nicio te â cl pici iN 
ȘLamsittaiiea poveste cu tâle. Deaceea se minunau 

Vremea se statornici: senină 
ultimele munci la câmp și la vie 
o luncă în apropierea Botnei, 


—Florica lui 


și caldă, tocmai potrivită pentru 
. Cei trei ţineri străbăteau la pas 


— Tare mult îmi sanii 
t'îmi place mirosul de apă Și când 'spinteei undele 


— 96 — 


PP 


şi pluteşti fără să te rezemi de pământ, te simţi par'că altul decât 
AX, OD Aza5e Andrei trăgând cu putere aerul jilav dispre râu. Sânt 
plăcute mâresniele) florilor, dar mie mai apropiat îmi este aburul 
ce se ridică din bălți și mai mult ascult orăcăitul broaștelor decât 
cântecul păsărilor. 

—Mă fari de: rușine, frate, se supără Ancuţa. Drept vorbind 
și mie mi-e dragă apa cu tot ce are în ea, și în jurul ei. Imi pare 
că toate farmecele și toate tainele 'se ascund în undele ei. In apă 
este. ceva ce nu poţi pricepe și deaceea; poate “ne atrage atât 
de mult. i 

—Da, pe pământ omul poate să fie stăpân. Il poate ara, săpa, 
umbla cât vrea şi cât de iute vrea, dar cu apa este altceva. 

—Oare pe apă 0 doare când o spintecă oamenii cu vâsla? 

—Cum s'o doară?, zimbi Andrei. 

—Dar pământul săracul suferă. Ştii tu ce ne povestea Smaran- 
da noastră: pământul, nemaiputând îndura câte îi făcea omul, 
se! plânse Domnului: «Mă zgârie, mă taie, nu mai pot». «Rabdă, 
că acum. se îngraşă omul: depe tine, dar pe urmă te vei îngrășa, tu 
depe'el». Şi de aceea ţăranii nu-l sapă și nu-l lucrează la ora prân- 
zului, că trebuie să se hodinească și el. 

— Astea sânt credințe” în popor, cine poate șii cea spus pă- 
mântul lui: Dumnezeu? Tu: ce zici, Mihai? 

—De, nu m'am. sândit.-Nu ştiu, de unde să știu? 

Intrebarea l-a prins pe neașteptate când era cu sufletul de- 
parte. 1 se întâmpla foarte des să fie alături de alţi oameni, să 
trebăluiască ori să se joace: cu ceva şi-fără să-și dea seama, să se 
pomenească furat de gânduri și aduceri aminte. Ancuţa îi aruncă 

o privire fugară și se întrebă pentru a mia oară dece s'o fi schim- 
bat Mihai de vreo! două luni: încoace: Iși dădea 'seama că s'a is- 
prăvit copilăria lor şi chiar” prima tinereţe e pe ducă. Vor veni 
alte lucruri în viaţa lor: Văzând că Mihai-tot tace; iar Andrei nici 
el nu începe a vorbi: despre ceva, fata urmă firul povestirilor bă- 
trânei/ dădace' Smaranda... Ii părea că prin aceste aduceri aminte 
din credinţele lor copilăreșşti, Mihai se va preface din nou în băia- 
tul zelobiu şi visător uneori, încrezător în tot ce-auzea, și atât de 
prietenos cu dânsa. 

—Se zice că pământul dintruntâiu era străveziu ca. sticla. 'Tot 
ce era într'insul se vedea. Dar când l-a omorît Cain pe Abel și l-a 
ascuns în: pământ, 'el la acoperit ba cu crengi, ba “cu buruieni, 
dar toate erau degeaba. Se zbătea, Cain de frică și de rușine, dar 


— 91 — 


J 3. Dumnezeu a văzut Păc 
ui mârșav e ate] 
și AI Sa tot și din ap a ir că y 
: ârbi i amin ne pă 
„s'a S 3, aduceţ i Tea, 
omului, Să „+ întunecat: Se pământul era, ca sticla? Doream “e 
Ă p noi! Atunci o; 
'2m apucat S ce se găsește sud Nol: Oameni: 
nam ap utut vedea nici arme, Nici grâne când le oală 


stăpânirea. ii oameni n'ar fi fost păcătoşi, zise Andrei, cui 
Drina imeni să ascundă ceva, Că toate lucrurile cita 
mai avea nevoie ID dacă și sufletele noastre ar fi străvezii 


ă şi nu e în inima unui i 
tă ia minune dacă sar putea pa ti: Oral ca j, 
m ănuntul ce crede şi ce simte. ku 
am duc fericirea, spuse Mihai trezit: din sali 


ji cu dei : 
sti țe minunile a 


—Nu toa 

dul ei caz, în ziua de azi, ar ii cea mai mare nenorocire 

x afli dintr'odată tot ce mocnește in fiecare, zise) Andrei. Așa cum 
să și sr pe afară, părem uneori chiar nişte ființe plăcute, dar 
ie sean ce-i pe dinăuntru, nouzecișinouă din sută ar: fi maj 
scârboși decât lipitorile şi mai fioroşi decât Iupii și mistreți. Ne-am 
pomeni întro lume de hâzenii, de acelea cum “serie in! Apocalips 
că vor veni la, sfârşitul lumii. Nu știu cum s'ar putea face ca să 
se indrepte firea omenească. Oare nu se va naște un om cu duhul 
puternic și luminos, care să facă bine și cu' sila? Cred că mult 
nu se prea poate schimba în lume, că nici Isus Hristos n'a putuţ, 
doar măcar 0. leacă. 

— Tar începeţi cu plictiselile voastre, fraților? Eu cred că alți 
feciori de boieri nu se obosec a plănui cum ar putea opri din mers 
apele râurilor. Sântem cum sântem și toate rămân cum le-a poftit 
Domnul la, facerea lumii, altceva ce mai vreţi? 

Andrei se uită la sora lui cu băgare de seamă. 

—Tu ai păreri foarte sănătoase, îi spuse el. Trebue că cei mai 
mulți gândesc ca tine sau, mai bine zis, gândesc foarte puţin și 
nu se întreabă de lucrurile ce sânt greu de cercetat. Nu ştiu dece 
eu nu pot să-mi astâmpăr goana întrebărilor, deşi sântem fraţi 
şi am trăit din copilărie împreună, E drept, am carte multă și am 
umblat pela școala leșească, sânt bărbat și am în viaţă alt! rost 
decât tine. sp 
ȘI FE fani aa i și bărbat ! Tot voi vă bateți capul și degeaba, 
e cost a 33 e e calci nimic. Mai bine să ne bucurăm 

» Var 1ă privește bădie, la părul lui Mihai! 


98 — 


DD 


5 


Cum stă în faţa noastră, razele soarelui dela, spate îi țes o coroană 
luminoasă ca de sfânt. Vai ce frumos este! Dece pleci Mihai? Ar 
trebui să ai totdeauna lumina asta în păr. 

—E păcat, să asemuiești pe oameni cu sfinţii, spuse el încurcat. 
Hai spre casă, că noaptea, se lasă iute; 

O''boare 'dinspre' Nistru mișcă ierburile. Pentru Mihai vântul 
de dincolo însemna altceva decât ploaie sau frig. Vântul dinspre 
răsărit era 'răsuflarea lui” Caize, era dorul-ei; era. suflețul ei ce'se 
sbătea să ajungă până la dânsul. Acum, la ora apusului, Ea/pri- 
veşte către țara lui și crede că pe-ultimele raze de lumină îi vin 
gândurile iubitului. Dacă nu l-ar fi legat într'atâta cu dragostea 
ei, cu dăruirea întreagă de fecioară și femeie! Dacă ar putea uita, 
tot ce a fost!... Ar fi mult mai bine să nu fi mers niciodaţă 13, 
Azâr-bey ; astăzi nu s'ar mai frământa de dor și remușcări şi totuși, 
ce'n'ar da ca să trăiască măcar o clipă din' nou acolo. 

—In curând încep vânătorile, zise Andrei. Tataia ar vrea chiar 
să mergem către Nistru, dar'e destul vânat şi mai aproape. Tataia 
ar vrea, să poftească pe unii boierii dela domnie, mai cu seamă 
să vină câţiva tineri de o vârstă cu noi-ca'să "ne vadă lumea, 
cică să ne facem prieteni. Inainte de iarnă poate ne ducem la Eși 
să 'ne închinăm lui Vodă. Trebuie: să-ţi fi: vorbit şi ție tatăl tău. 

"Da, îmi pare bine, dar nu mă prăpădesc. N'aş vrea să merg 
nicăeri și să cunosc pe nimeni. Poate să fie Vodă și sfetnicii lui 
cu stele în frunte și să stea în“palate de cleştar, eu n'am nevoie 
de nimeni și! de nimic, : 

—Vorbești ca un pustnic, spuse Andrei. Dar par'că nu-mi vine 
a crede că la“douăzeci! de ani; cât'o să aictu acum, se poate trăi 
atât de înţelept. Rămâi la noi la masă, am auzit'că avem în'seara 
asta niște plăcinte' cu poale'n brâu de'ai' să te lingi pe degete. 

"Păcat, dar mi-e zor, răspunse Mihai. Trebuie să merg la vie 
să văd'cum merge treaba. i € mini [2 Sipote 


sta 

Coşerele boierului Mitre erau pline, grâul se făcuse mult, vitele 
erau sănătoase, vița rodise “ca nici întrun'an; așă că se putea 
gândi la nunta fetei. i si ră vi câdraitn 
>» In Moldova. este obiceiul ca'stogul de fân'să 'se înceapă de la 
vârt iar măritatul fetelor dela cea mai mare: Cum boierul nu avea 


(073 


PARC 1009 RO ip o ai RI aa a 1 NINE e AARE 


epta. Greu e până găseşti un pă; 
i avea, ce așteP mai bun ca feciorul boie kr 


utea fi e - Ă Si 
inu P ri de nu li se mai știa numărul, tânăr 
, 


ieșul lor, CU hi Jui Dumnezeu. 

frumos Și crescut in e Bondoc foarte pe. ocolite, cam câng Ș 
ă-si însoare feciorul. COPII crescuseră și nu maj 

a să-ș Bondoc se arătă mulţumit şi în, data 


aveau ce aȘtep tru Ancuţa. Deaceea îl întrebă 


spuse că și el își făcuse 
pe-Mihai. 
Măi, băiete, eu Și 
duci la Rogojeni și ar soco 
insori. Amu ne miră 
Ta spune-mi? 
Nu s'a întâmplatni 
_—Nu cumva. ai Cunoscu 
Ancuţa? ȘIBrtĂ 81 „94 
Nu, Mihai lăsă ochii în pământ; 
——Poate vrei să te însori cu alta? 


—Nu, așa ceva, nu-se poate. 
—Fi, atunci până în postul Crăciunului facem nunta. 


Oare... am o rugăminte, tată. Simt că nu-mi merge bine anul 
acesta. Să facem nunta după sărbători. Se zice că anul nou aduce 


in maicărta am privit cu ochi buni că, și 
țit că trebue să fii tare grăbit, să i 


m noi că parcă Sa stricat ceva, între voi 


mic, tată. 
+ vreuna alta și ţi-ai mutat gândul dela, 


Noroc nou, 
—Oine ţi-a băgat mofturile astea în cap? Pocit, deochiu, astea-s 


credințe muierești. Noi bărbaţii nu credem decât în mintea noastră, 
dar dacă vrei tu așa, să fie. Indată după Bobotează facem nunta, 
dar trebuie să cerem voie lui Vodă și pentru cununie, că de, boieri 
sântem, nu țărani. 

Asttel lucrurile erau rânduite cum nu se poate mai bine. Luni 
trebuiau să; posnească la, Eși ambii boieri cu feciorii lor. Era obiceiul 
za pentru nunţi între copii de boieri să se ceară -voia Domnului 
i se atât pentru ca să nu se calce legile bisericești sau 
uitării e ia ca, să, nu se lege între ele prea multe neamuri 
sie e za Moldovei, chiar cel mai sigur de tronul lui, 

Să ra ja se culce pe ureche în nicio clipă. 

Jeni ca și la Tătărușani: era, mare zarvă cu plecarea 


coconilor pentru prima oară 
oa A Fa 
a ră spre târgul Eșilor. Boierii erau și mai 


r 
înfierbântaţi decât 
Sa se poarte, le ale 
părea, că! nimic nu 


Aia aci lor. Le dădeau mereu. sfaturi cum 
e destul i frumoase, arme și cai, dar tot li se 
e bun pentru odraslele lor. 


— 100 — 


O 


_—Fecior ca, el nostru n'am prea văzut la Domnie, îi spunea 
încet, nevestei sale, Pavel Mitre. 

—ȘSă-l ţii din scurt pe băiat, zicea, jupâneasa; Măriuca Bondoc. 
Or să înnebunească toate boieroaicele când vor vedea; asemenea 
giuvaier de boieraș. Nu pot să fie doi că dânsul. Imi pun câpul 
la tăiere dacă se mai găsește unul ca/ Mihai. 

La Rogojeni, jupâneasa Ileana, făcea, ultimele preparative. An- 
cuţa, o ajuta în tăcere. Era amărită și nu știa dece. Aţipise un pic 
şi visă urât, dar mai mult decât visul o necăjea dorul după Mihai. 
Ştia că la întoarcerea lui din Eși se vor logodi și deci trebuie să 
se gândească de acum încolo ca o viitoare femeie, nu ca un copil, 
dar tocmai de aceea își dădu seama de dragostea ei și cu mare 
chin treceau zilele când nu putea, să-l zărească. 

Auziră de departe sunetul unui corn: 

—A 'sosit ceasul, haideţi pe câi, să nu ne aştepte cei din 'Tă- 
tărușani. 

Jupâneasa Ileana veni lângă Andrei, îl privi lung, făcu O cruce 
în aer în dreptul capului și al pieptului său, șopti ceva vorbe de 

rugăciune, apoi îl îmbrăţișă. Ancuţa veni și dânsa. la pupat. 

Destul cu' răsfăţul, spuse: Pavel Mitre, nu vedeţi că-i bărbat 
în toată firea și apoi nu merge la războiu. 


XX. IN DRUM SPRE EȘ- 


In curând, după măgura Cișmiliei, văzură ceata care-i aștepta. 
Boierii porniră alături, feciorii lor la fel şi slujitorii dupăcum erau 


prieteni. 
Macavei şi Hergheliu di ncând în când rămâneau! în' urmă și 


vorbeau. căte- aveau pe inimă: e Pt: 
—Măi, frate Hergheliule, bine am ajuns noi într'un an de zile! 


—S101=— 


războiul împotriva muntenilor, Am 


vut notoc: mare: CU 
de nevol. : 
ori SCUlp 


—Am â : 
scăpat de foame Și 
_—pate în lemn, frate, 
me din drum și bătu de trei ori cu palma 

ac Ar-fivvrut Să scuipe și în sân pentru 
dar îi fu rușine de alţii, că numai femeile 


ă în'sân, nu cumva să vorbesţ; 


întrun Cea; TĂU 
mMacavei își abătu 
în trunchiul unui COP 
întărirea descini așa ceva 
ace 3 : 
Eat aveau gust: de vorbă. cere Bondoc''se. trase 
12 sapă și parică seinneerirde: durerile de șă. 9% 

—vrei-să poposim?, îl întrebă macal ii e SI fi 

—Nu, rabd eu până lași. Eh, vecine zagăp bătrâneţe hairie 
grele, ce m'aș da să/scap de ele», vorba cântecului. 

In acest timp Mihai se încinse lasfat' cu Andrei... 

—Să-ţi-spun» drept, acuma, sânt; foartei nerăbdători să ajung în 

târgul Eşilor și să văd cum e pe acolo. 
„Bine că, te-ai trezit din toropeală, răspunse Andrei. Nu-i lucru 
de șagă să te duci pentru înțâia oară să te închini lui Vodă. 

—Dar'oate n'o 'să părem :noi'câraghioși printre curtenii: ceia? 
Noi am-stat numai la ţară) nu le cunoaştem. obiceiurile: 

—Nu te prosti, Mihai,ce'te-a“apucat?: Doar am fost! și noi 
aproape un an la școala leșească, unde se duc și alţi feciori de 
boieri, am învățat și despre alte țări și neamuri, și despre multe 
câte au fost de la izvodul lumii. Știm să și mâncăm frumos cu 
furculița, şi cuțitul și să nu plescăim din gură. Ce naiba, doar nu 
pepe ga Şi cu cât ne-am izbit noi singuri, s'ar putea spune 

știință despre lume. E drept că la conacele noas- 


ep ; A 
da Fii iai, de disperare, gânduri de fugă la tătari, rușinea 
ochii părinților, răceala pentru Ancuţa. Iși spuse în 


—Acum mergem să ă 
EEE = vedeți întâi cum A 
Când'ajunseră; în fajavlui, se oprită A ae domnese. 


1102 — 


4 


la, dreapta, e Mănăstirea Trei Sfetitele. Pe dinafară e aproape gata, 
dar mai sânt multe de pus. Zic oamenii depe aici, care cunosc 
gândurile lui Vodă, că mănăstirea asta nu va avea pereche în 


frumuseţe și bogăţie. 
Băieţii deschideau ochii mari și prindeau fiecare slovă de-a 


poierului. 

—Dar gardul palatului e de lemn, spuse Mihai. 

—Ai vrea să fie de aur?, râse Pavel Mitre. De ce să fie de alt- 
ceva? Numai chelţuială degeaba, că pe Vasile Vodă l-a mai mutat 
şi cine ştie dacă rămâne aici. Are visuri mari Domnul nostru, îi 
place bogaţia, măreţia. Să vedeţi ce-i înăuntru! Zic străinii cari 
vin! mereu pela noi, că “Vasile Vodă par'că ar- fi un împărat, iar 
pătrânii noștri zic că n'au mai pomenit să fie Voievodul Moldovei 
atât de puternic și de însemnat în ochii vecinilor, dar mai ales 
îns ochii ţării sale. La noi în ultimul-timp se schimbau domnii ca, 
ibovnicele, deaceea, se făcu şi sărăcie mare. Acuma treburile merg 
pine. Dacă vom avea și pace, se îndreaptă toate: 


—Dar turcul cela de ce fuge, a furat ceva? 
Nu, e ciohodârul palatului, duce vești. Inainte vreme erau 


moldoveni de-ai noștri și- umblau numai călare. Ce să-i faci, obi- 
ceiuri de'la, Poartă ! Așa ne vin unul căte unul până le scot pe-ale 
noastre. Vin! și grecii și turcii:cu fel'de fel de treburi, își fac rosturi 
pe-aici, boierii noștri încep să-le facă temeneli ca să capete prie- 
teni' la “Țarigrad, le intră- în voie, le dau bani, chipurile cu îm- 
prumut; le laudă obiceiurile şi-părerile și astfel, nu-și dau seama 
că singuri fac'din niște: nimicuri oameni cu vază și le-devin slugi. 
Cel din urmă ciohodar sosit “dela; Poartă, azi un -calic de “prin 
mahalalele Țarigradului, nădăjdueşte că poate mâine să se facă 
şi el un Batiște Veveli și se crede mai deștept ca el și că nu va 


pieri sfăşiat de prostimea înfuriată. 
—Grezi matale, itataie, că nu ajunge nimeni să ducă domnia 


la-bun' sfârșit? . 
—Ba da, sânt şi din ăştia, fie domni, fie-boieri divăniți, sfetnici, 


curteni, hatmani, mitropoliți. Cred-că''de multe ori'e și norocul 
la mijloc, adică moare omulla timp sau, dimpotrivă, trăiește prea 
mult; şi tocmai'la urmă face o prostie care-l dă peste cap. 


—Vine un alaiu, o fi chiar Vasile Vodă? 
—Nu, Vodă merge cu altfel de'alaiu: Astă trebuie'să fie numai 
sfetnic. de-al! lui. Chiar'e vel postelnicul Enachi 


“un boier mare, 
iCataregiul. 
— 103 — 


petale ri APO RR] 


Pa at 


i it matale că în toamna trecuţ 
are al povesti tii are Pg 4 
cre ai i asculte poruncă împărăției și să plece di 
a ţinut Că 

-9 dă « 
"para Meine ageră Şi-i credincios. Și acuhi câteva'lun; 
lit ci Ar ă cadă în mâinile vicleanului 
pui E ata V'am povestit eu Că Vasile Vodă nu s'a astâm. 

pas i 


ărat si se înţelese cu pașa, L-" 3 ; 
Pi să-l esua pe Ioniță ca domn la București. Numai că 


postelnicul prinse de veste că turcul luase bani și amet Vodă, 
De nu era om oredincios și CU sCăun la cap acest Catargi, azi fe, 
ciorul Lupului ar fi fost oprit'la Parigrad, iar domnul nostru și-a 
fi mâncat unghiile că rămase fără singurul său băiat, Păcat că 
acesta-i așa de prăpădit, desnodat la mâini și la picioare. 

—Atunci cun de va fi domn? 

—Gine știe dacă va fi vreodată ! Numai că iar miroase la noi 
a praf de pușcă. Vrea vodă să-și cerce norocul din nou împotriva 
lui Matei Basarab. 

—Aș vrea să fie războiu, spuse Mihai. 

— vedeţi la stânga, în curtea domnească, e biserica Sf. Neculai. 
Acolo se roagă Vasile Vodă în fiecare zi. Are vre'osutăcinzeci de 
ani. Incăi făcută de Ştefan cel Mare. Ti mică, numai pentru dom- 
nul și casa, lui și! boierii de sfat, numai că uneori boierii ajung 
dela, dreapta domnului sub picioarele lui, în beciu. Acolo ţinea și 
Lăpușneanul pe cei mai uriți de către el. Rar care ieșea din beciu 
pentru a, se bucura de viață. Stefan Tomșa avu și el grija să nu 
stea gol beciul... Dar acum să vă arăt și alte locuri frumoase, bu- 
năoară casele boierești, mănăstirile... 


pia era culcat în pat și stătea cu ochii deschiși urmărind 
oara adiere a umbrelor pe tavan, dupăcum pâlpăi 
Mihai se învârtea prin odaie. “ m ipdor a 2. 
—La ceste gândești?, întrebă el. 
Sp e dacă mă gândesc la ceva deosebit 
—Cr ă mo să-mi : 
scie ă, i a și d ip pese deloc de curtea lui Vodă și la câte 
, mă simt ca'n frisuri 
—Poate e = i tru 
raft a ei pai i. ea bine, prea erai amorţit tot, par'că aveai 
irita (5 rien Stii, eu mă simt mai stingher aici de 
“29 stari, Ohar în casa asta, care știu că este a tatălui 


— 104 — 


meu, îmi pare că sânt un oaspe străin. Nu-mi place deloc la Eși. 
Mai așezat m'am simţit la școala leșească ; aveam acolo un rost 
anume. 

Mihai rămase tăcut. Acasă era atât de trist și Nistrul era mai 
aproape, iar dincolo, în stepă, pe malul unui ghiol, era Caize. 

—Cum ţi s'a părut la tătari?, îndrăzni el să întrebe pentru 
prima oară pe prietenul său. 

—De, era bine. Cred că este folositor pentru oricare om să 
umble cât mai mult. Totdeauna ai ceva de învățat dela un străin, 
fie că faci ca el dacă-i bine fie că te ferești să faci ca el dacă-i 
rău. Tăcu un timp. Capul sau limba se vede că produc mai mare 
câștig decât mâinile apăsate pe coarnele plugului. Noi am avut 
noroc să ne naştem din părinţi înstăriți și datori numai să păs- 
trăm ceeace ne-a venit de-a gata. 

Dar tot: vom afla: că n'avem toate câte la dorim, suspină 
Mihai. 

—Nu cumva ai şi început? 

Mihai nu spuse nimic. Era atât de amărit că trebuia mereu să 
fie cu băgare de seamă la vorbe ca să nu înțeleagă celălalt focul 
dragostei lui oprite. Dar tocmai despre asta voia, el să spună mereu 
şi mereu; și Mihai plecă să se descurce singur cu dorurile lui 


neîmplinite. 


XI. CURTEA LUI VASILE LUPU 


Dimineaţa, Andrei, în curte, îl văzu pe tată-său ieşind la geam. 
—Fi, feciorule, azi e 0 zi mare pentru tine: Te pomenești căi 
vei plăcea atât de mult lui Vodă, că mi te va cere pentru slujbă 


la curte. 
Andrei răspunse încet: 


— 105 — 


Petria 


: tru mine; știi că iubesc mulţ 
LA că. vrei așa Ceva pentru | 
ă pia bara şi mi-e mai dragă viața de libertate și de mun. 
păm 
că la Ogor. 
—Ei, glumesc Și eu. 4 
să curăţe blidele și să Ti 


Las-că are Vodă destui feciorași de curteni 
dice fărămiturile dela praznicul domnesc, 
Aceștia se nasc Și Mor șoareci de palat, iscuțiţii la iu ciolanul 
şi la tras sforile. Dar să ştii, în viață să te temi le ei că-s Tai 
pricepuţi ca noi, mai. vicleni, mal puterile şi ei știu'să cadă iu 
picioare. ca mâţele. Oricât ai crede 'că dreptatea ea ta şi că l-ai 
apucat de: mână chiar asupra vinei, tot știe să-ţi lunece printre 


degete și să iasă basma curată. 


—Şi Vodă nu află, nu vede? ş rio: 
—Fi, colo 'şi colo, dar prea puţin. Se mănâncă între ei ceva 


grozav, mai rău ca niște câini. Lao vreme nu se poate:'să nu se 
descopere viclenia unora și atunci Vodă le taie capul și le ia averile. 

—Cum de ai putut trăi, matale, tataie, printre ei și ai reușit 
să pleci nevătămat? e de 

_—Aiceai toată greutatea, să știi când trebuie să pleci: Am văzuţ 
la vreme că nu mai pot face nimic din ce aveam pe 'suflet și nu 
m'am încăpățânat, nici n'am prins gustul deșârtei măriri și puteri. 
Alţii nu'se pot stăpâni. Poate că unii au” dreptate, căci se fac și 
lucruri bune când oamenii au curajul să tot meargă înainte; dar 
de cele mai multe ori își rup gâtul. 

Andrei se uită cu multă băgare de seamă la părintele său și 
fiecare slovă îi cădea cu putere în cuget. Se gândea, că pe semne 
în anii ce vor veni își va aduce aminte de aceste poveţe. 

—Să nu te temi de mine, tataie, știu să mă stăpânesc și nu 
mi se aprinde ușor creierul. Nu voiu duce viață pe lângă curte, 
nu voiu trăi în cetatea, de scaun, nu vreau să mă amestec acolo 
unde nu-i de mine. 

—Nu se știe unde-i locul nostru cel adevărat. Poate că este o 
lașitate să fugi de greu, poate, dimpotrivă, datoria fiecăruia este 
să rămână unde vârteju-i mai mare și să-și dea obolul pentru 

plinirea, unei lupte cu diavolul. 

A aa Spune-mi, tataie, mai limpede, care-i rostul meu în 
litor? Ce mă sfătuiești, ce'trebiuie: să fac pentru a nu fi nici | 
nici trândav-nici să: mă plec slăbiciunilor și-patimil e e 

4 —La, aşa, întrebări cam greu'e icre, aa ARIA e 
biv-logofătul Ursache, cât; îi el de î i pir 2 le 
știu dac ax, puroi a adi înțelept și doldora de carte; nu 

sare. Eu cred-că dinainte nu'se poate 


— 106 — 


prevedea la ce e bun cutare sau cutare om. Viaţa noastră e cevă 
atât de tulbure și se schimbă dintr'odată din te miri ce. Ce pot 
să-ți spun, Andrei, ce va fi mai bine pentru tine? Nu știu, Niciodată 
nu poţi v edea unde va fi bucurie și din: ce se va isca, jale. Se zice 
că prin însușirile sau scăderile noastre ne făurim singuri viitorul. 
O fi și asta drept, dar poporul nostru spune și așa: «ce ţi-e seris, 
în frunte ţi-e pus». Nu te pot sfătui ca să rămâi la țară ori să vii 
la dregătorii la curte, să te ascunzi de războaie ori să te faci că- 
pitan de 'oaste. Lucrurile astea se petrec dela, sine, după firea 
omului și după voia Domnului. 

va să zică sânt slobod ca vântul în câmp, să-mi croiesc dru- 
mul cur mi-o fi vrerea și norocul. 

—Da, numai că trebuie să ţii seama de unele pravili, cari sânt 
aceleaşi pentru toate vremurile și toate noroadele. Să nu clădești 
fericirea ta pe suferința, altuia, să nu te bucuri de bunul străin, 
plâns 'cu lacrimi amare. Apoi să te ferești de dorinți ce nu se pot 
implini, ori care sânt mai mari decât puterile tale. E foarte greu 
să-ţi dai seama până unde poţi tu să ajungi și unde trebuie să te 
oprești. Cei mai mulţi se cred mai tari și mai deștepţi decât sânt 
cu adevărat și iată că se nenorocesc și pe ei și pe alții. 

Atunci e mai bine să te prețuiești mai puţin chiar decât 
trebuie? 

—Şi asta are scăderi. E păcat să rămâi în urmă atunci când 
ai putea avea un loc în frunte. Ca să treci prin viață mai ușor, 
fii cu grijă înainte de a lua o hotărire, dar după ce-ai comis fapta, 
s'a dus, nu te mai gândi la ce-ar fi fost dacă n'ar fi fost. Să mersi 
tot cu privirea, înainte,.să te socoți mereu la ce ai de făcut, cum 
să ocolești piedicele ce ai în faţa ta. Cât despre cele ce, au trecut, 
nu mai stă în puterea ta să le întorci din drum. 

Privind. în urma băiatului, Pavel, Mitre se întreba dacă. vrea- 
dată unui tânăr i-a servit la, ceva, înțelepciunea, şi pilda părinţilor. 
«Până nu se va izbi singur, degeaba, și atunci poate. să fie prea 
târziu». i 

Peste vre-o :două ore coconiierau sătiți și ferchezuiţ 
creștea, inima la părinţi. ca; un! cozonac moldovenesc, 

: Andrei purta un contăș verde ca smaragdul, din catifea, care 
“mergea, cu ochii lui verzi și părul bălai în copilărie și mai închis 
acum. Bumbii de argint erau cizelaţi: de meșteri cunoscuți din 
“Ardeal, Dar 'mâi scumpă era sabia bătută 'cu nestemate. Boierul 


ide le 


— 107 — 


„REGE 


rul său să nu fie prea inzorzonat cu multe 
dar să aibă straie scumpe. ȘI bărbătești. 

3 de hazdee albă. Maică-sa, cum nu avea 
I toate podoabele şi toate ţesăturile. 
şi costa fiecare cât două perechi 


Mitre a ţinut ca fecio: 
fireturi și înflorituri, 

Mihai purta o hain 
nicio fată, vroia să pună pe e 
Bumbii erau de aur cu rubine 


de boi: e NA Aia, 
—Singura isprâvă pe care 0 face omul în viaţă sânt, uite, ăștia, 
oc înduioșat. Toate în lume sânt 


copiii noștri, zise Vasile Bond - ar 
deșărtăciuni. In tinereţe nu ne săturăm de beţia de a trăi pentru 


noi, dar dupăce vom putrezi în părnânt;afară, în plin soare şiin 

vânt de primăvară, vor trăi părticele din noi, vor. purta, numele 

nostru, vor avea chipul asemănător. cu. al nostru. Mi-aș pierde 
minţile de i sar întâmpla ceva lui Mihai. 

Pela, orele zece alaiul din strada Armenească se urni către palaţ. 
Slujitorii, în frunte cu Hergheliu și Macayei, călăreau în rând 
câte patru, douăzeci în totul. Era mai mare rușinea, pentru o cins- 
tită faţă de boier să iasă, în târg fără măcar două slugi, dar mai 
cu seamă când era vorba, să vină la curte. 

Pe uliţa, mare şi lată era, puzderie de rădvane, călăreți, curteni, 
slujbaşi. Pe poarta cea mare, deschisă larg, mereu intrau și plecau 
oameni de toate vârstele, de toate mărimile dregătorești. Chipurile 
lor erau când vesele când mohorite. 

La, intrarea în prima curte, cinzeci de pușcasi făceau de pază 
călare. Căpitanul de strajă făcu semn să se oprească. 

—Cine sânteţi și unde mergeţi? 

_—Boierii de țară Vasile Bondoc și biv spătarul al doilea Pavel 
Mitre, amândoi depe malul Botnei din ţinutul Lăpușnei. Am vorbit 
cu vel Logofătul și ne-a, rânduit să venim azi să închinăm fe- 
ciorii noștri în fața Măriei Sale Vasile Vodă. 

E Căpitanul de străji se uită lung la, boieri și la, slugile lor, cân- 
tări din ochi bogăţia straielor și frumusețea armăsarilor băzara- 
eri apoi le încuviință trecerea în curtea cea. mare, unde pedes- 
iaca sal cu săbii ușoare, o sută la număr, stăteau zi şi noapte 
i să a paie mică și frumos pardosită cu butuci de stejar, 
la Aral Peste de ploaie, stăteau douăsutecinzeci de 
Vodă până la moarte, ei ae E Mau [IGN îui 
Vali oaases es Al E ee, știa, el să-i răsplătească. în 
cu picioarele proptite în Dra a er1, ca niște stane de piatră, 

» tăceau de pază, Vreo cinci curteni 


— 108 — 


stăteau de i i scările largi de lemn și un copil de casă îndată 
plecă înăuntru, iar curtenii se uitau curioși la, noii sosi. 

=sCu: ce nevoi pela domnie?, întrebă comisul al doilea, Grigore 
Drăghici. 

—Chiar cu nevoie n'am venit, răspunse boierul din Rogojeni, 
mulțumit că nare nicio plângere de făcut și nu trebuie să plece 
spinarea, pe hatârul nimănui. Iată, ne-am adus feciorii, ne închi- 
năm și plecăm la noi acasă. 

Danciul, comisul, privi cu neincredere și pe furiș schimbă o 
căutătură șireată cu prietenii săi. 

—vă întoarceţi acasă toţi patru?, întrebă iarăși comisul al 
doilea. 

—Bine înţeles, doar nu ne-am adus flăcăii pentru slujbe. Iși au 
rostul lor la moșie. 

—Nici prin gând nu mi-a trecut că acești tineri ar putea să fie 
primiţi la curte. La, noi nu se intră cu una cu două. Slavă Domnu- 
lui, petreceri sânt destule și mai la margine, nu numai la curtea 
domnească. 

—Nu ţi-am greșit cu nimica, nu ţi-am cerut nimica, deci mam 
dece să-ţi înghit vorbe de ocară, cât ai fi de comis, scrâșni printre 
dinţi Pavel Mitre. 

—Şedeţi toaţă ziua cu mâinile în sân, de asta vii mintea numai 
la, scâmăvii, se înfurie şi bătrânul Bondoc. 

__O. să. vă arătăm noi. ce înseamnă a batjocori un dregător 
de-a lui Vodă, o să pomeniţi voi pe Drăghici comisul, neciopli- 
ţilor, bădă... 

Pavel Mitre şi tinerii se apucă de săbii și unii oșteni începură 
să se apropie cu fețe întunecate. “Tocmai atunci sosi în grabă vel 
stolnicul Ciogolea, care auzise din a doua odaie încă, larmă de voci. 

_— Bine ai venit, prietene, spuse el către Mitre și deschizând larg 
braţele îl luă după umeri şi-l sărută pe amândoi obrajii. 

Vel stolnicul vorbea, fără răgaz, surâdea şi căuta să arate cu 
tot dinadinsul prietenia, lui față de boierii de țară. 

—Gine-i ţâtnoșul și obraznicul acela de Drăghici, cari sări cu 
ocări pe noi fără nicio pricină?, întrebă Mitre. 

__De unde are. feciorul matale cicatricea asta pe obraz?, îl în- 
trebă stolnicul, făcând că nici ma auzit vorba boierului. Atât de 
tânăr şi poartă semnele bărbăţiei și a vitejiei. In ce luptă s'a 
avântat şi împotriva cui? 


—La moşiile noastre au venit niște lotri tătari cu un bey al lor, 


— 109 — 


ue darmite, băieţii nu SA E hirieu 
zu hergheliile, ândă. Dar să-mi Spul, te TOg, cine-i ăla 
I vrut dob Vreau să mă răfuiesc bine cu e] 

e vede că este tocmai ag; 
grozav îmi place. Așa una 
n războaiele ce-or să vină, 


a şi încă & 'ocorit: 

Sa i aici Și Ne a ier megieș S 

—şi sabia 19 Nam Ce , 

ina luată de j fecioru-meu 1 
pânda lua oăsească Și feci 
9 . Ș SĂ 

__se aude așă E seruri Și Vasile Vodă pot să ştie una ca 

__Numai ue a ştiţi în palat; în curând se întoarce Măria Sa 

asta. Dar acum 
dela, litureh e. cu laviţe de jur 


împrejur, câțiva slujitori Sau 
pneitinăa00 0 ciubotele de 


e praf. Atunci băgară de seamă 
repezit să le iri curtenii, copiii de casă Şt chiar slugile, 
tinerii că vel stoln a din saftian ori stofă, după obraz. Deaceea 
aveau în piure d'umblau și covoarele depe jos rămâneau 
nu li- se auze 


fără nici o pată. clipă, spunea, stolnicul boierilor de; țară, 


, ăgaz nicio Sa îi 4 
=N aia tine capul nostru aici și mereu grija de a nu supăra 
atâta mun 


cu ceva pe Vodă. 


pece nu te lași de meseria asta? Averi ai fără număr, tinere 
—Dece 


: ine în vârtejul ăsta la curte? 
țea a trecut, ce te a iaca si E E: portanta 
iei dup ge Și meu! Poate nu-i va fi destul de credincios, 
i pen e stat înțelept la nevoie. De, fiecare avem un 
Et în dela care nu putem fugi. Sântem ostașii de totdeauna 
în pace ca și în războiu. Noi ne facem datoria zi de zi, clipă de 
clipă: : i 4 ace Puf 

—Și eu am crezut asta pe timpuri, spuse Mitre. Apoi mi-am 
zis că dacă nu se pot schimba lucrurile ca să fie numai cu drep- 
tate şi cu adevărul, am plecat. E 

__să no iei în nume de rău, jupâne Mitre, dar dacă toți am 
dori ori tot ori nimic, sar alege numai nimic. 

'Tăcură, fiecare cu gândul lui. 

—In curând vine Vodă, spuse stolnicul, deschizând ceasul ro- 
tund ca un ou, pe care-l avea atârnat de gât cu un frumos lanţ 
de aur. Tinerii auziseră de asemenea ceasuri, dar la ei acasă aveau 
doar o pendulă mare, îmbrăcată în lemn de nuc sculptat, care 
stătea atârnată pe perete. 

„__—Uite pe fiul meu cel mare, spuse bătrânul Ciogolea. Simion, 
vino aici! Mă bucură feciorul acesta că tare vrednic, nu mi-e ru- 


— 110 — 


şine s'o spun. La, treizeci și patru de 
nu-i căftănit de ieri, de azi. Am nădej 
ca şi până acuma, și își va face da: 
adevărat. Ciogolea, 


ani e logofătul al doilea și 
de că va fi prețuit: pe viitor 
toria lui către Vodă ca un 


j Tânărul logofăt tăcu o plecăciune măsurată, se uită rând pe 
rând la obrazul fiecăruia, vroind parcă să pătrundă mai adâne 
în sufletul omului ca, să, ghicească. toate gândurile şi. vrerile. lui. 
Avea niște ochi. negri, lucioși, vii și strânși Ia colțurile din afară, 
așa, încâț părea, că poartă în ei mereu o licărire de veselie rău- 
tăcioasă. 

—Bucuros a vă cunoaște, boieri dumneavoastră, spuse el, nădăj- 
duiesc să vă placă aici la noi. 

Apoi dădu ușor din cap și se depărță fără să bage de seamă 
ochii învidioși. Pășea mândru cu încetineala și mlădierea pisicilor 
sălbatice. 

—Să-ţi trăiască băiatul, spuse Pavel Mitre cu sinceritate. Unul 
ca el nu se va lăsa călcat pe bătături şi nu se va încurca in soco- 
teli fără folos. 

—Cred că alţi copii ai mei nu se vor lăsa mai prejos. Dan 
își face ucenicia chiar la 'Țarigrad, pe lângă capuchehaia al nostru, 
şi are legături numai cu mărimile dela Sublima Poartă. La pri- 
măvară îl aştept înapoi. Se va întoarce doldora de carte și de toate 
învățămintele trebuincioase unui adevărat dregător. 

Curtenii începură a, se foi, semn că se svonise plecarea lui Va- 
sile Vodă din biserică. Prin ușile deschise se vedea o mare de ca- 
pete. Slicurile înalte, de toate formele și culorile, se amestecau cu 
penele bogate depe cușme și cu puținele coifuri rămase de sămânță 
ici şi “colo, amintind timpurile de altă dată. Moda turcească le 
goni' mereu și în locul hainelor “scurte potrivite pentru războaie, 
rând pe rând se introduceau caftane lungi, papuci și, drept arme, 
zăngănitul aurului și măiestria limbii. Prin porțile deschise de 
oștile turcești, Bizanțul năvălea mereu, acoperind ca o pânză de 
paianjen toate laturile vieții moldovenești. 

— Trebuie să vă daţi undeva la dos, spuse Ciogolea boierilor 
de ţară. Niciun străin nu are voie să fie în calea lui Vodă când 
trece în odaia, de judecată și sfat. Dar ca să vedeţi mai bine, staţi 
aici, lângă perete: i 

Vel. stolnicul plecă iute, cu fruntea pe sus, aruncând priviri 
de gheaţă, otrăvite, dușmanilor și surâzând celor de cari avea 
nevoie. 


— ul — 


drum liber la mijloc, ţinuţ da 


ase un Stetnicii şi 
„odăilor 5€ + qupă rangul 10r- cdi Arbtzăi 
e-a, lungu rien 
pi părţi de gis langă scaun: Dela ei, tot în descreșterea 
: ea : 
jerauin sală “tii ăruntă 
ezadelor erau ai le vine cu barba Sti imando; ai DU 
itaţi-vă, ăsta i Mitre către al lui. 
_vitaţi 3 logofăt; șopti Mitre i tineri cu feţe plă 
tergiul, Marc? e o pinoi stăteau doi Ne Sia ca 
i ȘI 


sai voind să între în vorbă. 
c 


mereu se into m cinste sărl văd pe feciorul biv stolniculu; 
mi pere Că ne vea o barbă lungă pe obrazul trandatiriu, 
Mitre?, spuse cele e minte, dupăcum văd și nici nu este de 


A i ă ţin € - 
Boierul pui te ina mic postelnicel și anul trecut eram copil 
mirare, C 


ă, câ nia boierul pe aci. . i i 
de casă, Sara a erau măsurați la vorbă de câte Văzuseră, aci. 
pia ș Ilie Zorea cel cu barba de un cot, şi prietenul său, 
Dimpotrivă, , 
ici rieteşug. , A 
erau dor i A Ai meleagurile Dvs., m'am născut (EL 19 pd 
ia Mă bucur întotdeauna când văd oamenii de prin locurile 
ele A copilărit. Iată prietenul meu, Radu Şoldan, el e din Su- 


iazănoapte. 
Fa i TA e ia albe spuse Mihai, și se uită cu plăcere 
la cei doi curteni cari păreau a fi de treabă, 

_Nine Vodă, vine Măria Sa! 

Lumea, încremenea, cu mâinile încrucișate pe piept, deasupra 
inimii, așteptând clipa când vor trebui să se închine domnului. 
Boierii depe Botna făcură și €i ca alţii. 

Iată că, se văzură cei trei paznici în haine lungi de serasir 
vișiniu, primul cu un băț, de aur, ceilalți doi cu bețe de arginț. 
Indată după ei venea marele spătar, purtând buzduganul domnesc, 
spătarul al doilea ducea'sabia și spătarul al treilea, sulița lui Vodă. 
Acum „pășea mândru însuși Vasile Lupu, cu mila lui Dumnezeu, 
sospodarul pământului Moldaviei; Trecea cu pasul apăsat de stă- 
pân, în haine, blănuri și nestemate, ce mar fi fost de rușine nici 
pentru cel mai mare împărat. al, lumii. Ochii ageri cuprindeau 
dintr'o-căutătură cele mai, mici mișcări în. jurul lui. 

„Andrei Și Mihai simţiră o furnicare stranie prin spate! când 
privirea, domnului se încrucișă cu alor: Fără să-și dea seama cum, 


a O cu ochii în pământ, plecaţi mai adânc şi încremeniți 


— 112 — 


—Iraţi văzut pentru prima, oară?, întrebă Ilie 
—Da, straşnic om, adevăraţ voievod, 


In odăi se tăcu zăpușeală- de lume multă, Cei obidiţi, mai ales 
dacă erau mai bogaţi și mai răsăriți decât răufăcătorii lor, urlau 
la toți cei din jur nedreptatea ce li s'a făcut şi pedeapsa ce va da 
domnul viclenilor lor duşmani. Pâriţii ședeau mulcom și mai greu 
găseau pe cineva cui să se plângă. Era acolo și un boier din Bacău, 
pâzit că în bătaie omorise o tânără slujnică dela curtea lui. 
Părinţii fetei, niște țărani sbârciți la faţă şi cu palmele bătătorite, 
împreună cu jurătorii 10r, ședeau în fundul odăii, lipiţi de perete. 
Dimpotrivă, boierul ședea pe laviţă, înconjurat de curteni cu feţe 
îndulcite și asculta, binevoitor lingușirile lor. Se vede că avea o 
pungă tare groasă și mai arunca, și la alţii câte un ciolan ca să 
fie slujit mai bine. Trecu mai mult de un ceas de când așteptau. 

Ilie Zorea, mai guraliv decât tovarășul său, lămurea pe străini 
despre toate “rânduielile curţii și le povestea. și pricinile mai bu- 
clucașe ale celor veniți spre judecată. 

— Vedeţi aceștia care au fost acuma în fața lui Vodă, doi băr- 
baţi și o femeie bătrână? Aștia au avut pricină pentru călcarea 
de hotar. Mi-a spus acum vătaful aprozilor că cei doi sânt fraţi, 
şi cumnaţi cu femeia. Aceasta a avut o nepoţică orfană şi moșia 
a rămas în seama cumnaţilor, numai că ei, în patru ani de zile, 
așa, de bine au gospodărit, încât acum, la măritișul fetei, când 
să-i: dea moşia înapoi, nu i-au măsurat nici un sfert din cât a fost. 
Ceartă, plânsete, părinţii mirelui nu mai vor să facă nunta. Toţi 
vecinii din sat știau hotarul vechiu, dar bărbaţii aveau putere mai 
mare decât văduva cea bătrână și nici că se gândeau să înapoieze 
ce-au luat. cu vicleșugul. Numai că Vodă al nostru nu se uită el 
la obrazul împricinatului. A. hotărit acum să meargă logofătul 
al treilea la faţa, locului și să facă jurământul cu brazda?n cap 
şi de-o fi luat pe nedrept unchii pământul nepoatei lor, atunci 
să-i dea din a lor încă pe atâta. 

—Frumos, tare frumos, murmură' Bondoc. Bine că se păzesc 
obiceiurile ţării. 

„„—Se pregăteşte Vodă să scoată şi niște pravile cu toate legile 
cele vechi și bune, să fie scrise odată pentru totdeauna și pe 
înțelesul fiecăruia, ca'să fie dreptate pentru "toți. - 

—Dar cu boierul din Bacău cum se va alese?, întrebă Mihâi. 


să ghicească; în sufletul Omului şi e crunt la judecată, 


— 113 — 


S e cunoscut de om rău, 
_Noi ştim cu toții Dăibo! iut să iasă uscat din toate 
cu patimi şi păcate, sie, pe care o omorise a fost o judecată la 
păltoacele. Și cu fata as i cu vornicul "Țării de JOS, până la urmă, 
Bacău. Logofătul de acolo $ i trăgea, să moară, Că și-a dat sufletul 
au zis că fata eră şubredă 2 nici o pricină. Dar părinţii fetei zic 
de boală şi că poierul nu ar de zile și de aceea a slăbit și arăta 
că o bătea de aproape Un î ' născut și boierul a vrut să vadă 
galbenă, dar se ţinea bine. iron de gât, că zicea că nu seamănă 
plodul şi s'a infuriat Şi iei suflare, aşa că în două zile a murit, 
cu el și pe dânsa a.lăsat-o '2 spus că pruncul a fost sugrumat de 
Şi la judecată la Bacău sa is a, trebuie să se răsucească în 
maică-sa de rușine. Săraca : 
părnARe ISA aia ca ati lăsat, că doar sânt bieţi țărani 
e lt 
de Re e Era întreabă Bondoc: st, palet 
stimit ei!, răspunse Ilie. Ba i-a snopit în bătăi, ba 
ia Oe ARD Afară) ga chip. O fată aveau și ei, ultima, frumoasă, 
Sade gr ă în vorbă cu un flăcău, se iubeau tare mult 
și atunci o ochise și boierul. A doua zi îl trimise se e altă 
moșie, apoi îl făcu și de răzvrătit şi hoţ și-l duse la ocna A sare. 
Fata rămase la el, dar plângea într'una, și el CO bătea, în tuna, 
se vede numai că avea mare patimă pentru dânsa; că. o ținu și 
dupăce se urâţise. Vroia să crească și copilul care trebuia să se 
nască. Dar când văzu pruncul i se păru că seamănă cu flăcăul, 
pe care iubea, fata, şi atunci îl omori pe micuțul și o prăpădi 
şi pe mamă-sa. Pe urmă își dete seama, după socoteala, timpului, 
că plodul era al lui, dar înviel pe mortul dacă poți! Acum îşi 
îneacă supărarea în băutură și petreceri, de aceea roiesc în jurul 
lui Drăghici și alţii și el plătește gros în toate părțile. 

—Voi, care le auziţi pe toate zilnic și vedeţi chipurile celor bat- 
jocoriţi, a viclenilor, a omoritorilor, trebuie să purtați în suflet 
o mare amărăciune, spuse Andrei gânditor. 

—La început așa a fost, pe urmă te obișnuiești. 

—Nu, eu nu mvași putea nicicând deprinde să văd atâtea pă- 
cate și fărădelegi. M'aş îndurera cu fiecare obidit și dacă mi-ar 
părea că nu i se dă dreptate, l-aș ajuta eu. 

— Pentru așa ceva nu te-ar mângâia Vodă, decât cu buzduganul 
pe spate. 

—Pela, casele noastre, spuse Mihai, auzim și noi câteodată des- 
pre jafuri, silnicii, bătăi, chiar și omoruri, dar mai rar, și atunci 


— 114 — 


căutăm să ajutăm și noi într'un fel ca să iasă bine, Dar să asculţi 
în fiece zi atâtea jălbi, mi-ar părea că în lume trăiesc numai spur- 
căciuni diavolești, că sa prăpădit învățătura Domnului Isus Hris- 
tos, că nu-i decât sânge şi păcat în jurul nostru: 

— Poate că aveţi dreptate, răspunse Ilie. Eu sânt de cinci ani 
la curte. Am venit aici copilandru și acum sânt un bărbat în toată 
firea. La ţară viaţa e întrun fel, e mai potolită, omul nu se zbate 
decât cu nevoile lui, mărginite la un petec de pământ cu ce se 
află pe el. Aci e altfel, înveţi a cunoaște toate câte se petrec în 
țara întreagă. Poţi oare plânge pe toţi şi să te veselești pentru 
toţi? Te înveţi să nu-ți pese de nimeni. 

Ușile mari se deschiseră. Drăghici comisul și alți câţiva s'au 
aruncat către boierul din Bacău, dar mare le-a fost mirarea când 
l-au văzut între străji. 

—Ce-i asta, cum se poate?, strigă comisul supărat. 

—Nu cumva nu vă place judecata Măriei Sale?, întrebă în- 
cruntat; logofătul al treilea, care avea socoteli vechi cu Drăghici 
comisul. 

—Doamne ferește, se grăbi acesta să răspundă. Tot ce face 
Vasile Vodă e înţelept și drept. 

—A vrut să-l dea pa mâna gâdelui chiar de îndată, povestea 
Ilie, dar se înduplecă de plânsul soţiei sale, că i-a spus sărmana 
că toate la îndură pentru că are patru copilași dela boier și nu 
poate să-i lipsească de tată când sânt atât de cruzi şi fără 
apărare. Atunci Vodă a spus că poate-l iartă de moarte, dar va 
plăti despăgubiri mari. 

—Şi părinţii fetei ce ziceau? 

—Mama era plânsă, bătrânul încremenit ca o stană. Femeia 
a spus că nu-i trebuie moartea boierului și nici banii lui, că dacă 
vrea Vodă să facă dreptate din averea boierului, atunci să dea 
poruncă să se ridice o biserică în sat, că tot nu este decât una 
departe tare, și să-i fie ocrotitoare sfânta muceniţă Varvara, că 
așa Jo chema pe fiica lor. Şi mai ceru să-l“ scoată dela ocnă pe 
flăcăul acela, că-i era drag ca și un copil al ei. 

—Asta zic şi eu că-i judecată, zise Bondoc. Luaţi aminte tineri- 
lor, de'o'fi'să' aveţi putere în viață, niciodată-să nu obidiți pe cei 
mai slabi. 104 

Doi boieri cu bărbile albe vorbeau și ei despre cazul judecat. 

—O să ajungem iarăși ca pe vremurile lui Alexanăru Lăpuș- 
neanu, când se tăiau boierii ca oile. - ID fi .i3 


— 15 — 


ine rnește cu dueniauje impotriva 
x dea. pumn u sas și vază plozii răsăriţi, că noi sântem 
—să Vi E Ri 
nu mai ERE ?, tălpile crăpate, care sânt una ca 
ăranii 
sii. nu ţărân 


şi vitele dela ius prea şi areptate; domnia ta, îl întrerupse Pave] 
n 


: ] fiecărui om în ţară. 

tre. - i despre rostu E di, 

A uacepură a vorbi toli îi aril și le aduce Iui Vodă, cine che. 
__Gine adună PD agtiri pentru războaie, cine face danii la mă. 
4 idicare: î i 

tuiește cu HA +0 Noi boierii! E 

năstiri și ridică pe i averi? Cine ne lucrează ogoarele și 
_—Dar de unde 


avem NO. 
2 sn n 

cine plătește anal Eris vecinii și răzeșii, ăstari rostul lor dela 
—Fi şi ce dacă re sânt dobândite cu sânsele și preţul 

i ce-l aducem lui Vodă. Boierii 

ieţii în schimbul folosului ce- i 
vieţii noastre Ar Sc 
sânt pavăza Țări. 
—Să ni se păzească ar 
toți, că nu ajunge nimeni 
E ei speriaţi de vorbele lor. 


drepturile noastre și să nu fim la rând cu 
pine dacă ne dușmănește. 


XII. IN FAȚA LUI VODA 


—Să poftească boierii de țară, biv spătarul al doilea Pavel Mitre 
şi Vasile Bondoc, împreună cu feciorii lor, strigă vătaful aprozilor. 

—Vă urez noroc, şopti Ilie Zorea. 

Porniră în rând câte doi, părinţii înainte, feciorii în urmă lor. 
Trecând pragul sălii de judecată și de sfat se opriră și cu mâinile 
la piept se închinară, jos de tot, 

Pavel Mitre și cu Vasile Bondoc trecură înainte cu tinerii după 
ei. La dreapta și la stânga lor erau curteni, dregători, paznici, 


= IG — 


turci, preoți, ziduri vii peticite cu cele mai bogate și diferite culori. 
Zeci de perechi de ochi îi urmăreau, curioși, reci, plictisiţi, veseli, 
invidioși, dar toţi la fel de străini. 

In fund, pe un jeţ mare, sculptat cu mare măiestrie, ședea 
Vasile Vodă Lupul și asculta pe marele logofăt Catargiul. 

In clipa următoare Domnul se întoarce către noii veniți, care 
se puseră în genunchi în fața lui. 

—Boierule Mitre, pe domnia ta de cunose de mulți ani și mai 
ales te țin minte dela Ploscuţeni, din toamna, trecută. 

—Sânt gata oricând să lupt și să mor pentru Măria Ta și 
Moldova. 

—Mulţumesc pentru credinţă. Pe boierul Vasile Bondoc nu-l 
cunosc, dar știu că-mi trimite la nevoie oaste'și este o strajă dârză 
la hotarul nostru dinspre Nistru. 

—Așa-i Măria Ta. Eu sânt șubred și n'am putut să vin la răs- 
boaie, dar mi-a crescut feciorul și de azi înainte va sluji chiar el 
Măriei Tale de câte ori. vei buciuma oastea. 

Vodă era obosit, dar acești boieri depe valea Botnei îi făceau 
plăcere. 

—Cum te cheamă, îl întrebă el pe Andrei. Apoi îl întrebă la 
fel și pe Mihai, care se înroşi tot și spuse numele lui atât de repede, 
de par'că. își înghiţi cuvintele. Vasile Lupu făcu semn cu mâna 
să se ridice. 

—vVa să zică veniţi acum voi la războaie. Uite cum trec anii. 
Mâine, poimâine, veţi aduce voi pe feciorii voştri și eu, cu mila 
lui Dumnezeu, poate voi avea nepoți. Să ţineţi minte ce vă spun 
acum: în faţa dușmanului să vă gândiţi la părinţii și strămoșii 
voştri, care nu și-au precupeţit viața pentru apărarea ţării Mol- 
dovei. La vremuri de pace să munciţi cu râvnă acolo unde vii 
rostul, să. ascultați de poruncile mele duse; în: ţară de către sluj- 
bașii mei și să nu vicleniţi nici cu fapta și nici cu gândul, căci 
tot lucrul făcut în taină iese la lumină și pedeapsa este fără'de 
cruțare. Așa, să vă ajute Dumnezeu, acesta să vă fie jurământul 
de credinţă. 

Domnul întinse mâna, și tinerii, îmboldiţi de părinţi, se grăbiră 
să cadă în genunchi și să sărute degetele groase, noduroase, cu 
peri. negri deasupra. i 

—sSânteţi slobozi, spuse Vodă cu ochii la ceasul mare atârnat 
pe perete. Se poate întâmpla, boierilor, să vă chem mai curând 


—111=— 


um, datoria voastră a tuturora este să fiţi 


i. Ori 

„. vă'aşteptaţii: O ea” 

pri i domnul și ţ sit ATA 

ă sluji sis ărtă, şoaptele jâșniră din toate cxiis 4 

E se ridicate, poierimea, și curtenii se întreba 
E ăzboiu. 

apol chiar: N ătește vreun răz aia d ae 

dacă iarăși S am. eu că are ce are: Vodă „ÎL apucă dor 

_—Vă spune 


de vitejie. x fie domn peste încă. o ţar ă, că nui mai ajunge 
_—Adică pofta să îl 
Moldova. iogolea ținea de urât celor doi Slujbaşi aj 


fătul Simion C ere trai RE i d 
părții „vand a judeca pricinile ivite între musulmantihăriăi 
1 y 


nis acești câini credincioși ai Sultanului stăteau că, niște 
moldoveni; ac%%! inima; țării creștine, pentru “a urmări pas cu 
piroane să pri e dintre boieri vroia să fie'bine văzut la Poartă, 
i pace ș multă stăruință pe lângă acești judecători, primii 
care trimeteau: de veste la marele pa | 
Boierii noştri rotiră privirile în jur, dar! nimeni nu-i mai băga 
în seamă. Ilie Zorea și Radu Şoldân alergară la Slujbele lor, marele 
stolnic Giogolea dădea ultimele porunci pentru masă. Fiul său, 
logofătul, deși avea; fața întoarsă către ei, se uita undeva, deasupra 
lor. Unii dintre cei. cu, care; vorbiră înainte. plecau. din! palat, în 
schimb alţii.se îndreptau către sala, de mâncare și, mândri de a, fi 
invitaţi de Vodă, vorbeau despre asta în gura, mare; 
_—Noi sântem străini pe aici, zice bătrânul Bondoc puțin amăritţ, 
— Fiecare cu casa lui și cu lumea lui. Doar“nu sântem. niște 
pribegi fără rost. Drept este cărar-fi putut; ;să' ne “oprească la 
masă, că 'doar eu nu odată am mâncat aici: : 
—0O fi avânt alţii, de care are “mai multă nevoie în. ceasul 
de față; i) ion 
A doua, zi boierii depe Botna trebuiau să se ducă la biv 1ogo- 
fătul al'doilea, Teremia 'Ursachij vechiu și bun prieten cu Pavel 
Mitre. ri Bl, o29i ris 
A —Ce să mai căutăm la boierul cela, spuse Andrei, o fi și el 
țâtnos și prefăcut ca alţii. 
sreăh IcSie MITIC) să vedeţi, este unora Cura n'am mai 
dia ada Jăudat și pe Stolnicul Ciogolea, și ai văzut cât îi poate 
-Ei doi nw/se aseamănă-deloc.Ciogolea, are ale. lui şi să, ştiţi 


="U18 — 


E RI E DE PIE TA ERE E 


că tot îi mai de treabă decât mulţi, dar boierul Ieremia e ceva 
cu totul aparte, o să vedeţi și voi. 

—Mai bine am merge acasă. 

—Să vă fie rușine, coșcogeamitea flăcăi și nu puteți sta decât 
în fustele mamelor. Trebuie să vă faceţi prieteni, legături. Nu se 
ştie ce poate să vină în viața voastră. Vă băgaţi în bârlogul vostru, 
singuri-singurei și dacă vine vreo năpastă, unde o să cătaţi ajutor? 
Nu vă întinde mâna decât acela care vă cunoaște, cu care ați 
mâncat împreună, cu care aţi trecut clipe bune sau rele, care poate 
avea vreo nevoie și el de voi. 


XIII. IEREMIA URSACHI 


La ora potrivită alaiul porni către curtea lui Ieremia Ursachi. 
Treceau pe ulița, largă ce se prelungea din fața palatului spre 
Păcurari. In dreptul Râpei Galbene, o luară la deal spre pădurea 
Copoului. La dreapta, zidurile sroase arătau curtea lui Alexandru 
Vodă Lăpuşneanu. După moartea lui, atât ce lau urit boierii, 
încât nici neamurile nu se înghesuiau să locuiască în casele pustii. 
Insfârșit ajunseră la o gospodărie întinsă, împrejmuită cu un 
zaplaz înalt, cu paznici armaţi la colțuri. 

—Parcări o cetate aici, spuse Vasile Bondoc, aşezat printre perne 
moi în rădvan. 

—La marginea, târgului prinde bine să ai pază. 

După vreo treisute de pași li se deschise o priveliște minunată 
asupra conacului. Zidit cu două caturi, după tipicul curat româ- 
nesc, avea. stâlpi de lemn sculptați frumos, pridvoare, cerdacuri 
şi o turlă înaltă. In faţa casei erau straturi cu flori, unele feluri 
necunoscute de boierii de pe malul Botnei, dar ceeace îi minună 
cel mai mult era un havuz mare, pietruit, cu apă străvezie de se 
vedea până în fund. . 


—119-— 


puse încet Andrei, cn ri e a Acestăvtatej 

i tataie, S 0EY tie decât AZÂT bey. 

—ştii tata museţe Și pogăţie dec ricen arălă: 

mai prejos în 5 avea, şi noi oamen:  aenaaadeifetatoiba 
__Ored și eu: Om urica acesta: Stai să vezi ce minunăţii are 


iar în clipa când urcară cele trei trepte. Doi 
inc, în timp ce musafirii priveau cu mirare 
pă. Tinda nu era mare, dar atât de înaltă 
hainele lor e RR 'os era piatră colorată, așternuţă în 
i tele. Vătaful slujitorilor deschise 
lespezi egale, 1%. 
o frumoasă ușă In 

__Domnia sa, biv 


ă feţe. 
: le dumneavoastră E z . 
pe ai et pentru mine, spuse Ieremia! Văd numai chipuri 


; emult să le cunosc. 

plăcute, pe care volti e amândoi obrajii, spuse că-i încântaţ de 
tinerii boieri şi începu arl intreba pe Mitre de casă, de culesu] 
viilor... pi : „a 

Andrei și Mihai se uitau miraţi la biv logofătul, care părea 
că n'ar fi moldovean, ci mai curând turc. Hainele lui erau de 
croială mai mult apuseană, dar chipul lui era acela a unui padișah 
din poveştile orientale. Părul negru, presărat cu fire argintii, era, 
dat, pe' spate, desvelind- o”frunte 'piezișă cu tâmple lungi. Sprân- 
cenele stufoase se arcuiau părbăteșşte, unele fire mai groase ieșeau 
înafară, în fund, ochii căprui, foarte deschiși, cu ape verzui şi 
galbene, păreau când întunecaţi, când strălucitori. Cel mai mult 
în chipul acestea atrăgea nasul, subțire la rădăcină, bombat la 
os și desfăcut în două la vârf printr'o adâncitură bine marcată. 
Dintr'o parte, chipul boierului Teremia semăna, cu acel al unui vul- 
tur, al unei păsări mari de pradă, mândră și 'sălbatecă. Le plăcea, 
şi vocea, lui joasă, plină și mângâietoare, o minunată voce de 
bărbat. Avea atâta siguranță și stăpânire de sine, încât cei din 
jur, fără să-și dea seama,se lăsau în voia acestui vrăjitor. 

[ In fundul odăii, într'o scobitură anume făcută în perete, era un 
călugăr negru, către cate căutau într'una boierașii noștri. Stiau ei 
că în țările dinspre soare apune sânt meșteri cari plămădesc oame- 
i cală din lemn sau piatră. Lie povestea și pan Ciaplinski 
si aia epce edi Lehia, unde“alăţuri de icoane sânt chipuri 
intai Dia pi amenița nau întrat niciodăță la papistași. Se 

acolo și nu-și puteau lua, ochii dela monahul 


dreapta. . 3 
n logofătul al doilea, Ieremia, Ursachi, așteapţa 


— 120 — 


Ei 


tuciuriu, slab și osos, cu mânile impreunate pe piept în rugă. Era 
puţin mai mic decât un om obișnuit, dar cum sala, era lungă, din 
depărtare părea că este viu. Când soarele ieșea din nori și-i lumina 
fruntea și pomeţii părea că se mișcă ceva pe obrazu-i scofâlcit. 
Slugile se mișcau ca niște umbre și puneau masa fără niciun zg0- 
mot. Tinerii băgară de seamă că aceste slugi arătau a fi de alt 
neam decât moldovenii. Părul le era tuns scurt și nu aveau nici 
barbă și nici mustăţi. Veneau mereu cu talere și pahare, cupe 
de tot felul, linguri și cuțite mari și mici, chiar au adus și flori, 
ceeace îi zăpăci cu totul pe boierași. 

In tindă se auzi o voce de copil. Boierul Ieremia ciuli urechile 
și surâse mulțumit. 

—sSă-l vedeţi pe feciorul meu cel mai mic. 

Peste câteva clipe intră în odaie un băiat de vreo paisprezece 
ani, slăbuţ, cu un chip straniu. El se aplecă ușor salutând musa- 
firii, fără sfială. Apoi veni lângă tatăl său și încetișor strecură 
o mână subțire în palma tatălui. 

—Vlad e mezinul meu și pot să spun și în faţa lui că tare îmi 
este drag. Simt că el este cu adevărat trup și suflet rupt din mine. 

Băiatul sorbea cuvintele părintelui și ceeace surprindea la el 
era mărimea capului şi a frunţii boltite. 

Se înclină din nou către musafiri și plecă, ușor și subțire, ca 
firul de grâu. Afară se auzi tropot de copite şi prin geamurile 
groase de Veneţia se zăriră umbre de cai și rădvane. 

— Trebuie să fi venit și alţi oaspeţi, spuse Ieremia Ursachi. 
Se ridică și veni întru întâmpinarea, oaspeților chiar în tindă, 
ceeace nu făcuse pentru, boierii noștri. Se auzeau de acolo voci 
mulţumite și un graiu străin. 

—Ce n'ași da să scap de aici chiar în clipa de faţă, șopti Mihai. 

—'Toate au un sfârșit, îl îmbărbăta Andrei, care tare ar fi dat 
și el bir cu fugiţii. 

In ușă se arătară un boier moldovean şi-un călugăr papistaș, 
ţinuţi de braţ cu prietenie de către stăpânul casei. El făcu înfă- 
țișările. 

—Paharnicul Stefăniță, nepotul Domnului și misionarul cato- 
lic, abatele. Benedetto Emmanuele. Reimondi, din Milano. Poftiţi 
să luaţi loc la masă, spuse gazda. [ 

Masa era lunsă şi îngustă, boierii depe Botna așteptau să se 
așeze întâi alții. In capul mesei se rândui gazda, la dreapta lui fu 


— ll — 


—— 


ioul, 1a, stânga, nepotul Doranuliiiyp apois boierii imaj 

icul, i 

spre coadă, dart întrebă. paharnicul Stefăniţă. | 
—Mai vin imeni, răspunse „Ieremia, dar cine vine în 
iN Aseptoră i curate, este binevenit. 


ânduri bune $ 4 Ă 
a e A a slujitorii vestiră pe logotătul al doilea, Cio. 
e > 


golea. 
—Mă bucu 
in bucatele noastre. j . «Llei 
ar se așeză la celălalt capăt al mesei. Stefăniţă, pahar- 
S nici stăpânul casei nu părea. bucuros. Pri- 


nicul, se posomori şi ucur 
mul începu vorba misionarul Reimondi. Cu vocea joasă, dulce 
ca un cântec, el lăudă gustul bucatelor, și priceperea, de. viaţă 


apuseană a gazdei. Andrei mai înțelegea ceva din latinie, dar 
foarte puţin, iar Mihai, mai nimica, Boierul Ieremia, prinse o 
frântură de vorbă și porni pe alt făgaș, unde Ciosolea rămase 
mai în urmă. Din câte pricepea, Andrei iși dădu seama, că misio- 
narul Reimondi se aprinse în discutarea, unor dogme catolice față 
de cele ortodoxe. Ii venea, să-și muşte buzele de ciudă pentrucă 
nu pricepe cum trebuie, căci erau nişte lucruri despre care de 
multe ori sa frământat el singur, căutând să priceapă dece în- 
vățătura, lui Isus Hristos e înțeleasă în trei feluri diferite. Dece 
în Francia, în noaptea Sfântului Bartolomeu, cu vreo 60 de ani 
în urmă, au fost măcelăriți câteva mii de creștini de către alţi 
creştini? Dece de aproape douăzeci de ani se războiesc armatele 
împăratului dela Viena, cu crucea în mână, împotriva altor ar- 
mate, care luptă și ele pentru credința lui Isus, dar sânt protes- 
tante? Dece Patriarhul dela Constantinopol, de care ascultă și 
Mitropolitul Varlam al Moldovei, socoate pe nemți și pe franci 
și alte neamuri din apus, drept rătăciți dela drumul adevăratei 
mântuiri? Acum auzea doar crâmpee fără rost: «Sfântul Augus- 
tin... Epistola către Corinteni... mântuirea sufletului prin dure- 
rea cărnii pe pământ... speculum mundi — concepția evului me- 
diu... Toma d'Aquino...» Din aceste frânturi nu se puteau lămuri 
toate întrebările iscate în cugetul cercetător al tânărului Mitre. 
A pa d i tot căuta să spună și el ceva, dar pregătirea, 
pi aa i E Ai privință. EI cercetase mai ales isto- 
lâna i pi 4 a 3 a ascunde gândurile tale și felul cum 
tăsuirate arie A EA să creadă ceeace vrei tu. Religia, în des- 

ce a Moldovei, nu avea; darul de a hotări 


pottit catol 


r că te văd, spuse Teremia Ursachi. Ia loc şi gas 


— 122 — 


prea mult. Catolici poloni și unguri, chiar misionarii italieni, de- 
alungul veacurilor, văzură că nu e chip să smulgă din sufletul 
moldoveanului credința moștenită dela strămoși; deaceea veneau 
în ţară numai ca să vadă de catolicii lor. Acești străini apăreau 
în ochii domnului și a boierilor ca niște punți de legătură cu lu- 
mea creștină, liberă de stăpânirea, Sublimei Poarte. Deaceea erau 
primiţi cu cinste, dar și teamă, știindu-se că o vorbă îndrăzneață, 
auzită de o ureche vicleană, se află îndată la turci și aduce moarte 
sau mazilire. 

La sfârșitul mesei, stăpânul casei se apropie de Simion Cio- 
golea. 

—Par'că aveai, să-mi spui ceva, logofete? 

—Da, pentru asta am venit la o oră nepotrivită. Vreau să-ți 
fac un bine. 

Ciogolea îl luă, de braţ, și îl trase laoparte. 

— Vezi, ai nevastă de neam străin, din Veneţia, pe feciorul mai 
mare l-ai trimis tot acolo. Gura lumii vorbește prea. mult. Unii 
spun pe faţă, că vrei să te lepezi de credința strămoșească. Nu e 
bine că poftești la domnia, ta acasă pe orice călugăr pripășit. Cu 
asta, mai mult întărești svonurile cum că ai fi, în taină, papistaș. 

—Nu știam, logofete Simion, că te doare pe domnia ta dacă 
mă bârfește cineva pe mine. Dacă însă nu poţi să treci cu vederea 
când auzi asemenea, vorbe despre mine, atunci să le spui verde 
în faţă, ce părere am eu despre scăderile și înălțimile credin- 
țelor ortodoxă şi catolică, așa cum le-ai auzit din gura mea azi 
şi să arăţi că ai fost de faţă tocmai ca, să urmărești cum stă cazul. 

—TImi pare că nu mai înțeles bine, boierule, mă iei peste pi- 
cior şi nu merit, dar însfârșit, cum vrei. Am venit să-ţi fac un bine. 

—Ce numești, domnia, ta «bine»? Cunoşti măsura. veșnică. și 
neschimbată pentru cuvântul «bine»? Lumea te socoate drept om 
învăţat, prieten al filozofilor; tocmai de aceea te întreb: îţi aduci 
aminte ce numește. un «bine» pentru, omenire, Plato, şi ce crede 
că-i bine chiar elevul său Aristotel? Ori, ce vrea pentru, credin- 
cioșii „săi Moise, și ce vrea Mântuitorul? Chiar cele. trei ramuri 
ale creștinismului înţeleg «bine» în. alt fel și cuvântul -Domnu- 
lui spre binele ereticilor se îneacă: în sânge. După cum. vezi, este 
o sarcină lunecoasă de a pretinde că-i faci cuiva, «bine». 

—Ored că ai să fii mai mulţumit să mă vezi plecând. 

—Deloc, îmi place că ești deștept și iute la minte. Ar fi mai 


—123-— 


ep a 


i e asa grăbit şi mai ales așa, orgoli 
dacă nt i, şi mai şireţi ca domnia, ta, 108, 


s otrăvit. Se inchi din faţa lor, iaT El | 
uta a le-a fost servită pe măsuţa i Pe niște tin. 
cu cărb 


sușiri cum sânt mol 
tinismului. Vă 
ungurii, polonezii, chiat rasuz: 


purtaţi în vine sângele roman, 
—Nu noi neam depărtat, răspunse Eremia Ursachi. 


_Da, ştiu. Rămâne însă faptul gol, și anume că aţi primiţ 
creștinismul în cea mai curată formă a lui dela primul începuţ 
dar apoi v'aţi lăsat prinși în orbita Bizanțului. Sânteţi un popor 
cu sufletul larg deschis pentru «fericirea de a crede». Văd că şi 
bisericile sânt înorijite, bogate, aproape fiecare boier căutâna să 
ridice și el o ofrandă Dumnezeirii. In schimb catolicii noștri aici 
în ţară sânt în plină decădere. 

—Tubite caspe, nu te poți plânge că ar fi vina noastră. Cred 
că ai putut vedea înțelegerea și libertatea de care se bucură ca. 
tolicii și din partea domniei și a țării. Noi plătim biruri grele 
ca să potolim Sublima, Poartă, căci singuri nu ne putem măsura, 
cu puterea de azi a Turcului, dar avem dragoste pentru toţi creș- 
tinii, pentrucă numai în unire puterea crește. 

Stefăniță paharnicul păru foarte mulțumit de cuvintele boieru- 
lui Ieremia. Tocmai așa ceva trebuia să i se spună misionarului 
italian, dar nici Vasile Vodă şi nici chiar el, nepotul său, nu 
să arate imțămi ici : tă 

re ia a simțămintele contra turcilor. 

— al întors-o di i i el: i Ci 
iu suine, pe rin mp el; degeaba veni Ciogolea 

e jumă x 
metale io pa, oră Benedetto Reimondi se sculă să 
vorbit, iar boierii noştri erau pe ab, 5ă POVEStească cele câte s'au 

oșuri erau bucuroși să plece la casele lor. 


XIV. NUNTA 


De Bobotează se lăsase un ger de crăpau lemnele. Peste omă- 
tul îngheţat puteai juca învârtita şi nu te afundai. 

La, curțile boiereşti din Rogojeni era un mare val vârtej. Dar 
nici la Tătărușani, jupâneasa Mariuca nu şedea cu mâinile în 
poală. O seamă de neamuri și oaspeţi trebuiau să vină, începând 
cu a doua zi, ca să se hodinească înainte de nuntă. Apoi petre- 
cerea mare, după sosirea, mirilor la casa lor, era să ţină o săp- 
tămână pe puţin. 

In mijlocul acestui zbucium gospodăresc, singur Mihai era de 
o linişte stranie, Tăcut, și tras la faţă, stătea mai mult în odaia 
lui de unul singur, ori ocolea, pământurile părintești, dar numai 
la Rogojeni nu-l puteai trimite. Când era vorba să facă un drum 
într'acolo, găsia, orice pricină ca să nu se ducă. 

—Să mă bată Dumnezeu dacă pricep ceva, spuse boierul Bon- 
doc. Doar din dragoste se iau, copiii aceştia. Eu, când eram ca. 
dânsul, alergam la. curtea, lui tatu-tău de nu mar fi gonit nici 
cu biciul. 

Jupâneasa Mariuca întinse mâna, sfios peste degetele voinice 
ale bărbatului. 

—Pe vremea noastră o fi fost altfel, zise ea împăciuitor. 

—Ce altfel? Să nu-mi spui că oamenii nu s'au iubit și nu se 
vor iubi totdeauna la, fel. Şi-o fi vârit necuratul coada în sufletul 
lui' Mihai, că de fată, nu cred 'să fie ea cu pricina. 

Sufletul mamei shicise mai demult și apoi îl trase de limbă și 
pe Năstase, bătrânul care-l dădăci pe Mihai copil și a fost și el 
la tătari în anul trecut. 


— 125 — 


x se ea soțului. El e bă 
ii ă maică, spu A Ar. 
i tu, VaslliC > ințelegeţi. 


ii vorbeşti x să vă E Sue ae 
Eta mate Fe bot tn at 
] ata Dă; TA i : 
ie [n tindă scârțâire 1 zăsuci o cută & stoiei core a senunchiu. 
subţire și livid. Bo e vastărsâ, care plecă Sprintenă ȘI iute ca g 
: ită 
ui lui şi se Ul > 5 
stârlează. tat cu Ancuţa? Ori nu reg place? Sau nu ţie 
Te-ai certa ut pe alta? 
i cunosc ș A : 
dragă aansa? Poale Mihai dădea, încetișor din cap, dar la cea 
La fiecare între loc și sângele îi fugi tot din obraz. 


din urmă rămase le 
__Ai fi vrut să Ie. PO 
Băiatul smuci iute di 
vei fi părinte, urmă, ai Bondoc. Asta, 
e olimesti rostul în viaţă. Te faci răspunzător 
inseamnă Că îţi inele 9, tale. Tu știi că neamul nostru 
pegbru ȘRAȚ Ad SA n evii La noi obiceiurile din bătrâni se ţin 
se trage din ist al se insoară tineri, curaţi la suilet şi la trup. 
cu sfinţenie, EIăe Tu ai trăit pe alte meleaguri decât ale 'Tării 
Aşa am fost Și Ce e i raai flușturateci. Dacă tu ai greșit 
de Sus. Aici oamenii sânt mai flușturateci. ai greșit ceva, 
dacă în cugetul tău se ridică umbre intunecoase ȘI ACODE ra bu- 
curia, inimii tale, atunci du-te, fiule, la schimnicul din pădurea, 
Luncanilor Și el va găsi leac pentru orice supărare a ta. 
Boierul se sculă, veni lângă băiat și-l pătu pe umăr. Mihai îi 
sărută dreapta și cu o lucire în ochi alergă afară. Incălecă sprin- 
ten şi porni în goană, dar după cotitură murgul domoli pasul. 
Țemerile şi îndoielile i se vârau mereu in gânduri. Ce poate să-i 
ajute un schimnic? Cum o să-i spună 0 rușine ca asta? Şi tocmai 
unui om a lui Dumnezeu să-i spună de păgână? Şi apoi... cum 
să mărturisească altcuiva că tocmai cu cât se apropie nunta îl 
chinuia, mai rău un dor și o arătare. I se părea că dacă va merge 
cu minciuna în faţa, lui Dumnezeu, nu va fi bine pentru! Casa, 
lui și blestemul se va arunca peste copii. Nu avea. cui să mărtu- 
risească, şi să, ceară un sfat. «Mă duc în pădurea Luncanilor, fie 
ce-o fi. N'are să mă mănânce sfântul». Se-grăbi să plece cât avea 
curajul să dea, ochi cu schimnicul. 
Dimineața era, rece. Drumul era puțin umblat: Pe aci 'se! du: 
aa dragii la lemne, dar acum nu se zărea, țipenie de om. De 
1 venia din, depărţare urletul lupilor, calul ciulea urechile 


Și sforăia. Fiecare urlet flămând din fundul pădurii îi înfigea lui 


pe alta? 


n cap că nu. Boierul oftă ușurat și se 


linişti. 
__Nu va, trece anul Și 


> 1 


Mihai un cuţit dureros în coșul pieptului. Incepu a se gândi la 
duhurile rele, la sufletele chinuite ce sau prăpădit prin pădure, 
la tâlhari, la toţi cei ce s'au spânzurat de inimă rea. 

«Ei drăcie», înjură el cam rușinat. Se gândi că trecuse prin 
primejdii adevărate, mari și nu îi fu teamă ca în singurătatea 
asta, unde mavea 'a, se feri, nici de tătari şi nici de alte neamuri 
dușmane. Mihai o luă pe poteca bătută, ce scobora printre arinii 
pătrâni. Luminișurile erau tot mai dese. Dădu pinteni calului și 
întrun fârtat de ceas ajunse în capătul luncii, unde trăia sihas- 
trul. Intro parte se ridica un mal și în dânsul, cu mâinile sale, 
îşi săpase peştera bătrânul sihastru şi lutul îl cărase cu poala. 
Trăia, retras de oameni, grăind numâi cerului și codrului, gsândin- 
du-se la viața veșnică, nu la aceea trecătoare. 

La gura peșterii se arătă un moșneag bătrân tare, înalt pe 
timpuri, gârbovit acum, slab de părea că-i trece os prin os. Părul 
rar cădea în şuvițe lungi și printre ele se vedea gâtul deșirat, 
crestat de zbârcituri, cum îi coaja unui stejar. Numai ochii ardeau 
cu o lumină senină, O lumină ce nu putea, fi stinsă de nicio pa- 
timă omenească. 

— Vino, fiule, văd pe chipul tău urme de suferință. Vino și 
te vei potoli, te vei regăsi pe tine și Domnul te-a ajuta. 

Mihai păşi înăuntru și se minună cum de rabdă oasele tru- 
dite ale schimnicului un frig cu puţin mai domolit ca cel de 
afară. La, ieșire era o vatră de lut mititică, pe care fierbeau într'o 
ulcică niște rădăcini culese din timp. Când văzu tânărul boier 
cum poate trăi un'om, câtă sărăcie, trudă și smerenie era la 
bătrânul 'cu părul alb, căzu în ghenunchi în faţa lui şi începu 
să plângă cu suspine ca în fragedă copilărie. 

Intâiu cu greu, cu vorbe fără şir, apoi năvalnic ca un iezer 
de Martie, spuse păcatul “carei sta pe inimă. 

—Ce să mă fac, părinte sfânt? Nu o pot uita pe dânsa, zi și 
noapte mă cheamă, mă ademenește. Numai moartea va întuneca 
în mine chipul ei, simt că niciodată n'am să mai fiu om întreg. 

Schimnicul nu-l dojeni, îl luă de mână și-l duse în fundul 
peșterii. In lumina scundă! a opaițului se vedeau două icoane 
vechi, afumate. Pe una era, Fiul răstienit, pe cealaltă Mama în: 
durerată. ai i 

—Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor. 

Inghenunchiară amândoi pe pământul gol și rămaseră așa 
mult timp. Mihai se ruga cu ardoare, cu patimă, cu desnădejde: 


=— 121 — 


Duta 


, putere să trec peste asta! Dă-mi 
a-mi putere, DON : nutere să uit!» 

mere și mă intrăns; j gândurilor: 

P“ Bătrânul se rupse. d m puterea să ne judecăm unii pe alţii 
«Noi oamenii NU ave! multe încă de învăţat. Plânsul 

Tu eşti abea în prâsu, arept te urmăresc pe tine până la 

şi durerea celor se revarsă şi asupra copiiilor tăi și-i tare amar 

capătul zilelor ȘI 

stie cei nevinovaţi. 

dacă aș fi fost atunci... 


în clipele acelea de lumini ei a 
vorbe sau Sa E ei ospătă cu rădăcini de care nu mai mâm- 
dădu seama. 


i fără ă, trupul și alungă 
ă fără gust, care seacă ză 
iciodalinoa posesia Ata? e ti ii Sase 

case n diavolești. Lă despărțire pătrânul îi spuse A „al seu 

săi âte păcate ai făcut şi câte vel mai ace, să. știi că 
a Mea psi dacă ai tăria să te judeci cu dreptate şi 

DU paneti A însuți, să nu te ascunzi după altul, să nu arunci 

asprime pa, nici pe necuratul. Să te arză remușcarea pentru 

vina, pe ; 

păcatul făcut și să te to 


pești de milă pentru cel obidit. Mai ales 
: ai ântuitorului. Să ţi se înmoaie inima, și 
ge eee sana cel ce suferă din greșala, ta cea de 
va e i ME în faţa pătrânului, îi sărută mâna și 
îi REA două legături de lumânări. Se svârli în șea și zbură 
ie SE, Ei Ciurubeștilor, în mijlocul codrului, o haită de lupi 
îi aţinea, drumul. Era cu neputinţă. să se avânte printre ei! O 
coti brusc. Nu simţea, nicio frică. Era atât de împăcat, cu sufletul, 
încât era sigur că nu va păți nimic, lupii fiind o încercare dia- 
volească, după mântuirea ce-o aflase în peșteră. Calul fugea cât 
îl ţineau puterile, nu era; nevoie de niciun. îndemn și el simțea 
nevoia ce se abătuse asupra lui. Mihai cotea mereu și lupii ră- 
maseră în urmă, dar calul era alb de spumă. 
La curtea, boierului era, mare jale. Umbla bătrânul Vasile Bon- 
doc de colo până colo, iar jupâneasa Mariuca se ruga la icoane 


încă dela prânz, decând a aflat că plecase Mihai singur în pă- . 


durea, Luncanilor. 


Când sosi Mihai flămând și înghețat, dar plin de bucurie, toate 
frunţile se descreţiră, 


A doua zi Mihai sărută mâna părinţilor, luă cu el sâneața cea 
nouă, și patru slujitori și porni. în grabă la curtea din Rogojeni: 


— 128 — 


—'Tare-i iute la preschimbări, spuse în urma, lui boierul Bon- 
doc. Adevărat moldovean. 

Trecând în goană valea și dealul, Mihai ajunse la zăplazul 
cunoscut. In''curte îl întâmpinară boierul Mitre și Andrei. Erau 
amândoi încruntaţi și Macavei trăgea la ghionturi unui tătar rob, 
ca, să-i deslege limba. 

—De ieri ne căznim și nu ne putem dumiri dece a fugit bă- 
trânul Ahmet, spuse Pavel Mitre. Nu că e un lucru nemaipome- 
nit ca să fugă un rob dela noi, că doar fug și moldovenii noștri 
dela, ei, dar cu aista e un cântec și nu știu ce fel anume. Abea 
eri îmi spuse Tănase, grăjdarul, că a văzut în toamnă, pe când 
petreceam cu logodna voastră, cum l-a prins pe Ahmet șușotindu- 
se cu un străin. Până să se apropie, acela a fugit, dar i se păru 
lui Năstase că nu era, creștin de-al nostru. Şi asta nu-i a bună. 

Tânărul își aduse aminte de bunacuviință și întrebă de să- 
nătatea jupânesei Ileana. 

—Dar Ancuţa ce face?, adăugă el. J 

—Ca, inainte de nuntă, ce vrei să facă? Robotește. 

Mihai porni prin curte să caute pe verii lui Andrei, să-i în- 
trebe de toate celea. Pe Ionică Mitre, un tânăr de vreo 22 de ani, 
de statură mijlocie, gros și îndesat, îl găsi în grajduri, minu- 
nându-se de armăsarii de trei ani, cele mai reușite animale pe 
care le-a scos boierul prin îngrijiri îndelungate, încrucișând un 
cal arăbesc cu unul moldovenesc și plodurile încrușindu-le iar cu 
părintele din Arabia; pe urmă alegea mânzii pe care-i credea că 
merită să urmeze câlea, încrucișărilor de rasă. 

—Aicea se găsește și calul de dar al mirelui, spuse grăjdarul. 
Ia ghiceşte, boierule, care-o fi? 

Mihai începu a, iscodi rând“pe rând animalele. Ionică îl ur 
mărea, cu o licărire de învidie în ochii mari, întunecoși. 

—Murgu?, întrebă Mihai în faţa unui armăsar cu botul pre 
lung, cu nările subţiri, tremurânde; Grăjdarul zâmbi mucalit ,fă- 
când pe prostul. 

—Ce să ştiu, nu știu nimica, nu mi-a spus boierul care anume. 

—Sau ăsta albu? 

—Iţi place, boierule? Cel mai mult? 

—Cred că da. Asta e? 

—Poate că va fi, ce să știu eu o biată slusă, spunea omul cu 
o mutră spășită. 

Până la ora prânzului Mihai se învârtea prin curte ca o 


— 129 — 


Dau 


pă in 'casă, îi” După Mâna jupânesei 
intr ujnicelor, venea până la ușa, după, 
vreo glumă SH) de Ancuţa și druștele ei, bătea, 
odăile ocupate * uptat frumos, spunea 0 șoţie şi 
a de ide de dincolo. Jupâneasa Ileana, 
âzând de SĂ că: pu te las până la apnee 

râdea și ea: «Dar la e A gândeşte la așa, ceva și ept vor. 
Mihai jura că nici umai un neastâmpăr şi 0 bucurie mare, 
pind nu minţea. a a de amintiri. Dar dorul pentru, An- 
căci se simţea [€) 


cuţa nu-l îmboldea preă& pda năneșii:vel stolnicul.;Gio. 


iai sosiră: la 3 E a E 

La oră eee și fiica Sanda şi cu feciorul asi mic, Dan 
golea. cu jupânea: paharniceii. Ilie; Zorea și Radu Şoldan. se 
și împreună CU Ci» ri 1, scările. pridvorului. Macavei și 


xavanul cel se. op si : zi 
ia si i sana deschidă ușa, dar vătatul stolnicului sări 
Hergheli 


i luă înainte. 
sprinten depe aa pisi vel stolnice, spuse Pavel Mitre. Fie 


—Bine ai veni d aia ip 
tatea ceogirugăE IE ca şi cutoatecă ajun- 

SE ae E ete ca o broască rămase. Se vedea, câţ 

Ci 3 razi 
eră ea iubitul ei soţ:o peţise pentru tă ere 
tru rubedeniile cu nume mari. La, urmă, ieşi - Spa ; 
inţară, cu părul roșcat scos; cu dibăcie pe frunte și la âm- 

asi Lua căciula de lutru neagră: Ochii de eg rea a jucară 
într'o clipită pe feţele tuturor și Cacecai iuţeală se în ema 
încăodată după Mihai, căci; tare îi plăceau. jupâniței „bărbaţii 
ui rilor, ieşi j In tindă, Pavel 

Sus, în capul scărilor, ieşi jupâneasa jleana: y 
Mitre, întrebă de Simion Ciogolea, logofătul al doilea. a 

__Treburile domniei, nu ştii matale, răspunse tatăl său Abea 
am scăpat şi eu, dar de, odată, ce-am făgăduit, ştiu să-mi fin Cu 
vântul. Dar el nu poate să lipsească de lângă Măria Sa nicio ju- 
mătate de ceas. 2 aq bi 

—Da, ce, axe Vodă aşa, de mult de scris acum?, ispiti Pavel 
Mitre, care știa ce știa. lei 

—Ri, parcă el numai scrie, se supără vel Stolnicul și ttăcu de 
teamă să nu scape ceva, ce mar trebui spus. 

Toţi bărbaţii înţeleseră acel schimb de. vorbe şi se gândiră la 
războiul al doilea pe care l-a purtat Vasile Vodă, împotriva, dorn- 
nului muntean chiar în toamna, trecută. Amintirea, acestui răsboi 


ri 
stârlează, de 2600 9 


Tleana, arun 


— 130 — 


se ridica totdeauna ca un zaț, amar, mai cu seamă pentru cei 
care-l făcură zi de zi și ceas de ceas. 

Bărbaţii se adunară ca, să se cinstească, Pe masă, aromeau 
ulcelele cu rachiu fiert și nicio mâncare nu zăbovea mult pe ta- 
lerele de argint, căci trebuie să spunem că; strămoșii noștri ţineau 
la mâncare și la băutură, dar și la alte celea. Sufletele se încăl- 
ziră şi toată lumea, căpăta poftă de vorbă, despre arăturile' de 
toamnă, despre vânătoare, apoi încetul cu încetul alunecară. că- 
tre treburile domniei și ale puternicilor zilei. De când e lumea, și 
pământul le place oamenilor să-și tocească limbile cu pricini 
străine de ei. 

—-Si dacă izbândea, Vodă în Muntenia, cine ar fi fost aici cel 
mai tare? spuse Pavel Mitre ca să-l dojenească pe vel stolnicul. 
—Deșteptul de Enachi Catargiul, răspunse acesta cu ciudă. 

—Păi o fi chiar deştept. 

—Da de unde, numai viclenia e de el și lingușirea. 

—Să nu spui ună ca asta, spuse Mitre. Adu-ţi aminte că de 
multe ori vel postelnicul a, dat sfaturi înțelepte. Tot el l-a scăpat 
pe coconul domnesc să nu fie prins la Silistra, să-l trimeată legat 
la, împărăție, când a vrut; Vasile Vodă să-l așeze domn în Tara 
muntenească, iar pașa din Silistra s'a vândut în ultima clipă lui 
Matei Vodă. 

—Dacă era, așa deştept, dece n'a dat de veste mai degrabă, 
ci tocmai când ajunse Ioniță aproape de Dristor, că a trebuit să 
fugă înapoi mâncând pământul? Ce, asta-i frumos pentru un co- 
con domnesc? 

Se făcu dintr'odată liniște. Cât erau de înfierbântaţi oaspe- 
ţii, își aduseră aminte toţi de fuga rușinoasă însăși a lui Vasile 
Vodă dela, Brăila, unde se adăpostise dupăce își prăpădi oastea 
lângă Osojeni pe Prahova. 

—Nu poţi să ai nicio încredere în nimeni, spuse. cu. .amără- 
ciune Ilie Unsureanul.- Baremi pașa, din Silistra îi păgân, dar iată 
că în toamna asta, după lupta dela Prahova, când eram. noi la 
strâmtoare, tocmai creștinul cneaz al Ardealului ne trimise plo- 
con pe Ion Movilă. ca Domn; 

—Da, şi boierii. noștri, Cârstea, vistiernicul, Gorgan- și Sămă- 
chişe, gata erau să primească pe noul venit. Credeau că se. vor 
pricopsi cu cinuri mari, dar au căpătat; câte o. lovitură de: secure 
dela, gâdele. brA 


— 131 — 


x Tudosca şi pe Ioniţă voax 
s pe piată De eainaRoa OS e drum, Le 
Câte Piti cu ungurii i e 
0 rcare să Rep ip isi in văi ăbură tare 
Să fiece înce minte. de învăţat. 
zel toată JUNE” rost mori, spuse Pavel, Mitre, Ră 
(0) 


ni 2 ă 5 
că e cat ai învăţâ cu focul. Odată, de două ori, 


ete 


3 ne jucăm 


ă igem. 
3 ate îi răspunse hotărit Ciogolea, 
3 începi 4 


de seamă și aceste vorbe ale sto. 
mai târziu, când stolnicul își jucă 


. ă Ciogolea, Jur numai pe ca, 
Aneuni ştiu şi ună i te că ni-i împărat și stapâni 
cevoăului meu Și Na învăţat carte la “Țarigrad şi acum ă 
SU] meu cel mal Pe Ițumese lui Dumnezeu. Dan, mezinul, a 
erei A de iza că și el îşi va croi o cale netedă 
învăța! 
pa > incruntă la aceste vorbe. EI venise. dela 
Tânărul Gigel a ai altfel decât trebuia. A picat în ajun 
poartă mai în PP i i curtea lui tatu-său. Se închiseră amân- 
de Orei Ea pit până seara, iar pe urmă vel stolnicul 
doi în iatoc i a 40) Se ă Fi i lene el că așa, fire fluşturatecă 
ic, jtemgati dA5t vagi nu sânt sprijin pentru lupta, vie: 
Leii ur 10 d, țâcea, când trebuia să cuvânteze în fața, 
ţi, pă PURE dot „Li incepu să-l laude peste tot. Toţi aveau 
pliere a SE fi înjurat ei pe turci şi ar fi bârfit pe 
ir ul cu ERIE două lucruri puteau să-şi aprindă paie 
5 fai zi tinerii se frecară cu zăpadă pe trup, se, ae! î 
pulgări mari, urlând ca niște fiare în ghiarele morţii, Er 
cu râsul lor vesel întreg conacul. Numai Dan Ciogolea, nu râdea 
cu toată inima. Şase ani a stat el la, Țarigrad și grecul ceremo: 
nios, la care locuia, nici gând nu-l lăsa să se joace, «precum toți 
neciopliţii». Afară de aceasta, iernile pe malul Bosforului nu se: 
mănau deloc cu cele moldovenești. Pielea băiatului se deprinsese 
cu un traiu mai ușor, iar omătul depa valea Botnei o înțepă 
cu ace. i 

—Hai pe Botna în sus, să aducem câţiva urechiați, Propus 
Andrei. Indată ce gătiră caii, ieșiră pe poartă ca un cârd de 


— 182 — 


e 


tătari, gata să treacă prin foc și sabie tot. ce le-or ieși în cale. 
De câteva ori iepurii se ridicară din omăt pe labele dinapoi, ciu- 
liră urechile și apoi o luară la sănătoasa cu sărituri caraghioase. 
Băieţii erau prea bucuroși, prea plini de sănătate și de voie bună, 
ca să dorească sânsele cuiva. 

—lLasă-l, măi, strigă Radu Şoldan, să zică și urechiatul 
că a văzut odată oameni cari nu i-au făcut rău. Tarei bine la 
țară. Eu, după felul meu, n'ași sta la curte, Doamne ferește. 

—Și dece stai, cine te ţine? 

— Casa părintească e mică, sântem mulți copii. A fost un mare 
noroc de-am intrat la curte. Mai stau câţiva ani, pe urmă poate 
mă însor și mă trag spre munte, fie ca slujitor al domniei, fie 
ca gospodar. 

—Si mie nu prea îmi place la Eși, spuse Ilie Zorea. Toată ziua 
capul ţi-e plin de griji. Trec așa lunile și- anii și nici nu simți 
când afară îi iarnă și când e vară. 

—Mie mi-ar place să fac ceva cu răspundere mare, spuse An- 
drei. Să știu că pe umerii mei se ţine ceva cu greutate. 

—Până să ajungi la așa ceva, te macini-cu fleacurile. Dar mai 
ales ce-i urit la curte, e că ai zece stăpâni pe cap. De fiecare ţi-e 
teamă să nu-l superi, să nu-l înţepi cu ceva și trebuie să te stre- 
cori printre toate năzuinţele, toate pizmuirile și toată prostia. 

—E drept, spuse Mihai. Aici la noi: nu cunoaștem așa, ceva. 
La soroc, vin oamenii domniei şi le plătim dările, apoi nu ne mai 
calcă nimeni în pustietatea noastră, decât doar: tătarii. Astfel, 
noi ne sântem singurii stăpâni. Cu. vecinii ne împăcăm bine, afa- 
ră de unul hain, Motoc Zamfir, dar. hotarele sânt împrejmuite 
cu pietre cu bouri. N'avem judecăţi; și-dacă se iscă vreo sfadă 
la țărani, tataia, şi cu popa Nichifor îi potolesc- îndată. 

Dan Ciologea se uita la dealurile și la, văile albe ce fugeau 
până departe sub bolta înaltă a; cerului, la conacul singuratec 
şi un simțământ nehotărit îi stăpânea. sufletul. 

—E frumos aici, spuse el. Şi pe mine mă îmbată libertatea, că 
doar atâţia ani am stat mereu închis deasupra cărţilor-și am 
umblat numai printre oameni cari cântăresc de zece ori-ce este 
sau nu este potrivit după-obiceiurile nobile. Aici-te-odihn ești așa 
de bine într'o casă albă, printre poienile 'albe de nea, nu te sân- 
dești nici cât e ceasul 'nici ce treburi ai. Cred însă că peste câ- 
teva zile am să tânjesce după -străzile cu omătul' murdar. de um- 
blat şi după forfota dela curte. Mai mult însă tânjesc după 


— 133 — 


are strălucitor al cărturarilor. şi ba 
«0; 


a 
i erg ca i 
purile nu n pu fiind la locul de răspundere 


e iati i-a dat seama că, 
intele meu, Mare Czăi bine Ș ee 
părinte țat Vod: e când faci parte dintre oamenii 

fară „O zereu să jertești bucuriile și doru. 
i, tre 


Mihai și Erie După câteva minute, ieşiră amândoi atară, 
nu răspunseră 1 a că mireasă?, spuse Mihai. 


__Ge-ar fi s'o ved it, apoi îi sticliră ochii de mulţu- 
1 privi in nedumerit, 
Andrei îl privi puţin 


ici ă încercăm». 

mire: «E oprit: Cu e sac Sr E aie ce aţa 

ie pia Si le-ar fi toate gândurile la șotia plănuiţă, 
unui corb, Ga ȘI ză cât un purice până ajunseră în faţa ușii, 
Ac E rm ântură de cântec. Cineva râdea cu poftă. 
AL 2 ame de a revărsându-se până departe prin iata- 
curi și tinzi. i 

—Bucuroși. de oaspeţi? 

La intrarea băieţilor se 
tătarii. Ancuţa, se îmbujoră 


făcu o larmă de credeai cau năvăliţ 
şi-i păru că niciodată Mihai n'a fost 

i mă i mai chipeș. Ochii lui orpriveau fără sfială si fata 
Bă, E, rii un fior dulce și o răscolește, Pentru 
prima, dată, o privea în felul acesta, și Ancuţa, își dădu seama, că 
fiecare părticică” din ființa ei se îndreaptă cu dor către Mihai. 

—Aţi venit să ne ţineţi din treabă, strigă fata marelui stolnic, 

Celelalte fete au pornit să strige și ele și, râzând și glumind, 
îi trăgeau pe tinari'afâră din odaie. Băieţii se înveseliră, și înce- 
pură 'a fugi pe după mese şi laviţe, încât se incinse un joc de-a 
v-aţi prinselea de se încurcară toate gătelile înșirate cu erijă până 
atunci. "Toţi se aprinseră la faţă. şi Sanda, roșcovana, ţipa așa 
de istericos de-ai fi crezut că o taie cineva. Mihai se răstăţa lup- 
tându-se cu fetele şi căldura 'lor începu' să-l ameţească. Intr'un 
rând o strânse pe 'Ancuţa, ca din greșeală și ochii lui luciră, ciu- 
dat. Tocmai târziu veni şi jupâneasa Ileana, și-i goni afară și ru- 
șină fetele. Andrei râdea, cu voie bună, iâr- Mihai își tot repeta 
în gând 'uNu-i ţot! una, care să fie? Tânără e, frumoasă e, dece 
numaidecât tătăroaica? |.) 


— 194 — 


A doua, zi după liturghie, fiind Luni, se strânseră rudele mi- 
relui și a miresei şi au făcut praznic, așa dupăcum e obiceiul. 
Lăutarii ţigani îi ziceau cu foc numai cântece de veselie, de ini- 
mă albastră, de belșug și de noroc. Tinerii se gândeau la viața 
care-i aşteaptă, privirile lor erau numai înainte. Bătrânii pome- 
neau zilele trecute și pe acei prieteni și neamuri cari nu au ajuns 
să trăiască până acum. Unii au pierit în lupte, alţii robi la pă- 
gâni, alții” de boală în patul lor și alții de securea gâdelui dom- 
nesc. De când e lumea și pământul, oamenii se prăpădeau cam 
în același fel. 

După masă, jupâneasa Ileana pofti pe toate jupânițele la cer- 
nutul făinii pentru cozonaci şi plăcinte și nu se mai isprăveau 
sacii cu făină de grâu, albă și curată, bogăţia, plaiurilor moldovene. 

Joi începură masa de nuntă la Rogojeni și la Tătărușani. In 
ogradă, trei zile s'a mâncat şi s'a băut după datină, că nu-i lăsat 
dela Dumnezeu să se bucure numai cel bogat, ci și prostimea. 

Macavei umbla pe! două cărări. Hergheliu era numai lângă 
boier să-i cânte. Şi într'o clipită de tihnă, când era şi Ancuţa la 
masă, ce-i veni şi zise cântecul cazacului Dunin. Așa, frumos cân- 
ta şi aşa oftă la urmă, de Ancuţa pricepu cam cel durea. Se uită 
la dânsul galeș, apoi zâmbi ca mama către copil. El plecă ochii 
în jos și o durere amarnică îi strânse sufletul. Povestea trebuia 
să; se sfârșească, dar ce să facă el cu dorul lui nestins? 

Duminecă. dimineaţa, fu multă zarvă. în 'cele două case. Bă- 
trănii au ţinut să împlinească toate obiceiurile, până la ultimul. 
Dacă-i nuntă, nuntă să fie! O jumătate de oaspeţi ședeau la casa 
miresei, altă jumătate la mirele. Cinstea de a fi marele vornic 
al mirelui i se făcu lui Dan Ciogolea, că de, taică-său era nănaș 
şi stolnic. De o parte şi de alta sau pregătit cei mai buni cai și 
cei mai isteţi coconi, vornicei ce erau să lupte cu iuțeala călăritu- 
lui și cu ascuţimea, vorbei. La un semn al boierului Bondoc, tri- 
mișii mirelui au țâșnit la, drum ca săgețile. Peste vreun sfert de 
ceas porni în urma lor alaiul, fără grabă, în sunet de zurgălăi și 
scârțâit de omăt sub săniile împodobite şi pline cu jupâniţe vesele. 

Crainicii mirelui goniau 'voioși, ochii țintă asupra drumului 
şi a dealurilor și a pădurii, căci se știau pândiţi de vornicii mire- 
sei. Intradevăr, la o cotitură după dâmb, le aţin calea un stol de 
tineri care începută a striga: «Țineii, prindai, nu-i lăsa!» Se făcu 
o vălmășeală în care trebuia să ai multă iscusință ca să poți pune 
mâna, pe altul, căci nu era vorbă de luptă adevărată. Coconii se 


— 135 — 


e mii 


înto caii înspumaţi lesă ic Aa 
ș i râdeau, into lui, cari, cas rân- 
desfătau ȘI i re oală si dibăcie. Numai 
mâinile să apuce Pe 6 e uni ce iuţeală Și gI URA SIDAn 
=. trebuiau să arate nu era un joc, ci o luptă adevărată, 
soare, Ş 


“ „Pentru el 

Qiogolea PY EA a ciudă să nu SA taie voci. 
căci ae că scapă! i N tă dar priceput la călă, 

Intr'adevăr at pipi dușman și acum Asi către Ro 
rit, a reuşit să str vărul Ionică sau luat după €, ți vornicei 
gojeni. Ilie Zarei i eri și au zbughit-o și ei; la Tun ă se inșă 
de-ai rețea sd sicdia fugă. au fost prinși numai doi boieraşi 
rară, toţi” la 


caii înainte și acum nu mai ţinură 
E pă i : si-au obosit call 
mai tineri cari ŞI 


la înt ioni trâns un puhoiu de prostime, 
ii di eni era S A 
In faţa curţii Ea departe. Inaintea porții deschise larg, 
dar ea pi îi pana corbului, ședea boierul ta Miz 
se ie at de neamuri. şi oaspeţi. Ridicând, un ări e zăpadă 
înconjur lui, sosi Dan Ciogolea, aprins la față și fericit că a scă- 
în urma ul, î Ala at 
ă i i i nit cel dintâi. t 
25 = Au dpi or a ea mea, cinstit boier?, întrebă Pavel 
= ce a: 

i biceiu. re ae . 
Me A încă răsuflarea grăbită. Mâna | tremura pe oblân- 
cul șeii. Ochii tuturor aţintiţi asupra lui făceau sări zvâcnească 
cal ră Marele. stolnic îngheţă în așteptare. Băiatul își adună 


toată voința și începu: 


Tânărul. nostru împărat 
Frumuşel ni, s'a sculat 
“Intro zi. de dimineaţă, 
După-a morilor roşeață. 


Vel stolnicul oftă ușurat. Cuvintele curgeau din ce în ce mai 
slobod. Şi de data aceasta mândria, învinsese : 


„unde am zărit o floare 
Ca o stea strălucitoare 
Care 'de crescut tot crește, 
de'nfjlorit. tot înflorește, 

iar de rodit nu rodește 

căci pământul nu-i prieşte ! 


— 136 — 


Cea despre care era vorba stătea sus în iatacul ei și se uita 
numai cu un ochiu pe după perdele să vadă împlinirea! datinilor. 
Druștele au înţesat geamurile și unele din ele râdeau la vornicei. 


Deaceia împăratul 
Făcu întru sine sfatul 
Că p'acea frumoasă floare 
Şi dulce mirositoare 
S'o ia să strălucească 
La curtea împărătească 
Unde locul să-i priiască 
Să crească, 
Să înflorească. 
Odrasle să odrăslească, 
Să-și dea rodul la iveală 
Şi tuturor- din priveală. 


Dan se opri să răsufle. 


—După floarea crăiasă am venit noi, urmă el, și dacă nu ne-o 
daţi de bună voie, sântem gata să facem războiu. In urma mea 
vine o oaste mare și va avea destulă putere ca să cucerească ce- 
tatea voastră. 

—Bun crainic ești şi-mi place că spui adevărul, răspunse boierul 
Mitre. Mai ales îmi place că ai răzbit prin străjile mele fără 


teamă și fără dodeială. Luaţi-l și-l poftiți în cetate și-l cinstiti 
precum se cuvine. 


de întrecerea avută, unii lăudându-se, alții aruncând vina pe cine 
știe care pricini. 

In iatacul cel mare, pe masă, erau numai bunătăţi. In mijloc 
era o cupă de argint pe un picior sculptat tot-cu frunze de viţă 
și strusuri, ca să. nu fie îndoială pentru care băutură anume e 
pregătită. Trebuia să fii însă un bărbat și- jumătate ca s'o bei 
până la fund pe nerăsuflate, căci ai fi putut s'o pui în capul unui 
copil de vreo șase ani și încă nu i-ar fi fost mică. Andrei turnă. din 
ulcică vinul aromat până la buza paharului. Dan Ciogolea îl luă 
cu amândouă. mâinile și-l. ridică în dreptul pieptului. 

—Intru fericirea tinerilor însurăţei și pentru cinstea casei 
lor și a tuturor oaspeţilor care au intrat și vor intra în casa lor! 


— 137 — 


DE e ea tă 


n tunduil plămânilor că duse pâhăru, 

rase odată isi 16 făcea, punea atâta patimă ca să iasă 
la gură. Lă toate N trece prin multe încercări. Incepu a e 
t se deprinse & de sâlgâia Cotnarul. Pela jumătaţe 


până i 


pine, încâ in ci egale e 4 
cu nehiţituri mici ȘI 20. pe faţă, se roșia tot mai tare, i se 
începu să-i iasă Tume ea îi umezi fruntea. 


i sudoar Sei 
umflară vinele la it neant vorniceii. Nu ne-ai făcut de 


_—Ține-te bine, frate, i dia 2 = 
E E no să nu ne faci nici la păutur sari 
ran toți Curi i să vădă cât ţine fiul mare ui stolnic. Incă 
sugi Dan începu să înghită mai des, apoi săi 


CA sorbituri. Zi A 
e e vin era împinsă pe gât cu un 2E9I10viaeo ară 
iecar 
va ae simţi că-i nădușesc palmele.  «Aista poate să ajungă 


departe, dar nici eu n'am cusur, se gândi el. O să ne mai întâlnim 
Lă 
noi în viaţă.» 


Ultima înghiţitură lunecă greu. Tânărul întinse paharul gol 


şi privirea îi era tulbure. Ca din nebăgare de seamă luă cu o miş- 
care nepăsătoare un sbârciog murat și-l'duse la gură. + 

Vorniceii miresei, amăriţi de reuşita, potrivnicului, schimbară 
priviri cu înţeles, dar n'aveau cum. să se lege de Ciogolea, Ochii 
acestuia, se limpeziră câte puţin şi acum. glumea, de par'că n'ar 
fi fost pus la încercare. - ş 

— Haideţi pe cai întru întâmpinarea, mirelui! 

Când alaiul era la, vreo cincisute de pași, toată curtea, în frunte 
cu boierul Mitre, îi ieși înainte, Călăreţii frumos sătiţi, cu; năframe 
de mătase la braţ și la căpăstrul cailor, se înșirară pe două, rân- 
duri, lăsând la mijloc cârdul de sănii cu slujitorii după ele. Nu era 
puţin lucru pentru un părinte să-și urnească piatra din casă. Tre- 
buia cheltuială, nu glumă, să primeşti atâția oaspeţi și să-i saturi 
cu mâncare și băutură vreo două săptămâni. 

Socrii descălecară și se sărutară pe bărbi. Ginerele veni să 
sărute mâna lui Pavel Mitre. Când ajunseră la poarta mare, mu- 
zicile începură a cânta și flăcăii a pocni din sânețe. 

Intrară în casă cu toţii srămadă, iar slugile de credință ale 
boierului din Tătărușani țineau darurile pentru mireasă. Cât de 
mare era iatacul cel din mijloc, nu încăpură toţi oaspeţi în el; 
unii fură împinși prin încăperile din jur. 
ct aa de mână pe Ancuţa, Pentru prima oară dădea 
pn fe iai a jocul acela, nebunatec, când năvăli împreună 

aia fetelor, iar la noapte se 'va împlini marea, taină 


— 138 — 


a cununiei lor. Mihai păru că-i ghicește gândul și sângele îi alergă 
mai iute prin vine. 

Vornicul mirelui, același Dan Ciogolea, începu înfățișarea da- 
rurilor : 


Marfă subțire și aleasă 
Pentru dumneata, jupâniţă mireasă. 
Peste țări şi mări am umblat 
După dorul inimii am cumpărat : 
O maramă străvezie 
Cea mai aleasă, 
Ca să-ți fie de mireasă. 


La, aceste cuvinte, vornicul arătă un voal roz subțire ca spuma, 
adus de mirele tocmai din Lipsca. Ochii druștelor se aprinseră de 
minunare. 


Ti-a mai cumpărat 
Un bucealâc de mătase 
Ca să-ți fie de purtat prin casă. 


Era un sarasir trandafiriu, cusut numai cu păsări și flori de 
fir, luat dela un armean venit din Asia Mică. 


Uite belacoasă și tabin 
Ca să-ți fie chejul deplin. 


Pânza subțire era pentru rochii de vară, taftaua italienească 
juca în două culori ce se îmbinau în ape fugare. 


Tulpane, călțuni și legători 
Ca să-ți fie de sărbători, 

Iar pe deasupra, jupân mirele 
Ţi-a mai luat şi un inel 

Ca să-ți fie în veci drag de el. 


La, aceste vorbe Mihai scose din sân o cutiuță de barhet și 
o deschise. Un strop de sânge jucă vesel cu zeci de lumini și 
oaspeții deschiseră ochii de uimire la o nestimată atât de mare. 
Dan Ciogolea o îmbie pe 'Ancuţa: 


— 1139 — 


âna 
5 une m p 
papii toată inima! 
LU 


mâna, vornicul trase înapoi darurile 


Cum te 


ă îndată: 
'0 rușineze prea țare, urmă 
i ăn 
Şi ca S 
i jupân mirele 
ate că şi Jupă! 
x MĂ grăbit Cu îpeuratu 
Casă nu te apuce altul! 


: ihai puse inelul în degetul mirese; 

In râsetele oaspeţilor, MI ji vadă. întrecerile tineretului 
apoi au fost poftiți e zaplazului; pe drumul ce ducea spre 
Toţi porniră afară. tâsie netedă de pământ, curățată de omăt în 
valea Botnei, ri aa rului. Acolo aduseră sacii umpluți cu paie, 
ajun de iai sg țătărăști, CU câte un cap caraghios, mânjit 
îmbrăcați n 0 sula ascuţită în, vârf, cum poartă, nohaii, 
Su Aug: i ți se răsfățară săgetând, svârlind cu arcanul și 
Coconii ep ei Apoi se pregătiră pentru. încercarea cea mare. 
“li eee ral un capăt al fâșiei de pământ, boturile cailor 
sc ră d drept. La alt capăt, între două bețe vopsite cu roșu, 
mingi Alu i-a e crestată la mijloc,: ca să se rupă 
era întinsă o panglică anum! : 297) SEAT 
usor când va fi împinsă de pieptul calului. Crainioul strigă înce- 
perea jocului și pocni din sâneață. Porniră în goană, fiecare râv- 
nind să ajungă cel dintâiu. 

In curând se deosebiră în cap patru călăreţi, apoi rămaseră 
numai doi. Un armăsar fumuriu, cu rotocoale mari albe pe el, 
îl purta pe Andrei; celălalt era negru ca ochii stăpânului său, 
Dan Ciogolea,. Galopau alături și caii erau de aceeași putere, ba 
cel cenușiu era încă mai voinic şi mai proaspăt. Andrei nu-l lăsa 
în toată voia lui. Se mulțumea să se ţină alături de Ciogolea ȘI 
de câte ori acesta biciuia calul Iui și-l îndemna, să se repeadă mai 
tare, Andrei se punea în rând cu el. Nu spuneau nici o vorbă, da? 
se înțelegeau din ochi. Fiul stolnicului se -făcu galben ca "ceară, 


— 1140 — 


PPR 


avea fălcile încleștate și bărbia îi apărea mai lungă ca deobicei. 
semăna cu o sălbătţiciune încolțită, cu o fiară prinsă în laţ. 

Andrei nu-l slăbea cu privirea și par'că vroia să-i arăte că el 
se ştie mai tare și că în voia lui stă, să câștige ori ba. Stâlpii se 
apropiau. Dan Ciogolea se încorda din toate puterile și cum tot 
nu-l putea întrece pe Andrei, îl privi cu desnădejde şi poate cu 
rugă. In clipa următoare, calul său rupse panglica şi oaspeţii 
| izbucniră în urale, 

—Imi pare că ai un cal mai bun, dece n'ai dat silința să mă 
întreci? 

—La ce bun servește. o laudă mai mult? Imi place să ştiu eu 
cât sânt de tare; ce cred alţii nu-mi pasă. Şi apoi ești oaspe. 

Dan își mușcă buza, și trecu înainte. In poartă l-au primit cu 
urale. Boierul Mitre îi, dărui o bucată de catifea verde, pregătită 
anume pentru câștigător. Fetele au pus pe gâtul calului o coroană 
de brad, împletită iscusit cu panglici colorate. Marele stolnic se 
răsfăţa şi nu mai încăpea, de mândrie pentru feciorul său şi, fiind 
el stăpânul petrecerii, dădu poruncă la toţi. 

—Să întindeţi horele, să vă veseliţi, să fie nunta cu noroc! 
O fată are boierul Mitre și un singur fecior are boierul Bondoc 
și eu îi cunun! 

Jupânesele și jupânițele se adunară la o parte, iar bărbaţii 
de altă parte. Se puseră, în șiruri după demnitatea și boieria lor. 
Doi bătrâni prieteni de-ai stolnicului luaseră conducerea celor 
două șiruri. 

In urma lor venia nașul mare cu mirele, şi la femei, nănașa 
cu mireasa. Lăutarii izbiră din arcușe, tobele începură să bată 
şi horele a se învârti. Cei doi bătrâni din frunte cu bețele lungi 
vopsite cu aur duceau tot greul jocului. Erau mari meşteri în dan- 
țuri şi la petreceri tot ei erau poftiți. Mai la o parte au întins 
horele și oamenii din sat, prostimea toată. Cât cuprindea ochiul, 
erau numai rotocoale pestrițe. Părea că nu sânt aici sute de fiinţe 
deosebite, ci că fiecare horă este ceva dela sine stătător, în care 
oamenii s'au topit laolaltă și au făcut un singur trup viu. 

—Nu-ţi mai suci capul după mire, Ancuţo, că de acum încolo 
ți se va uri cu el, îi aruncă în glumă fata lui Ciogolea. 

—Ţi se năzărește, Sando! Dar la urma urmei eu am voie să 
mă uit după el și niciodată nu mi se va uri alături de el. 

Toate s'au pus pe râs, iar nănaşa o dojeni că prea se dă în 
vileag cu dragostea ei. In acest timp Mihai dânsa de zor şi în capul 


— 1t — 


„E ERROR e 08 Ma ANR ra a A ea eo NE aa 


ândească la nimic, ci doar că 


; ia să S . Ă x fi A 
vârtej. vo ta lui trebuie să fie o veselie pentru 
ui era Val acă şi că nun 
2 «ă petre 
rebuie să PE“ ei irita 
ă şi pentru t i oaspeţii strica“ horele, incepură a se pre. 


ţa fu dată în seama nănașilop 


ji tăcură, 0 ncu 9 SSE 
Lăutarii a 1a ă. A la biserică şi a nu sta faţă 


de a nu merge 


mii că nu-i u 
urma lui Andrei călăreau 


era Hergheliu. tul cu toate pregătite. In ogradă să 
„ună îi aștepta preo 
In biserică 1 aș 


i rodul să vadă mireasa şi mirele. Şi Aveau, Ce vedeal 
imbulzea AO nalt și uscăţiv, cu obrazul blajin și barba 
Părintele NiChito7, 07 $ coborit din icoană, citi Evanehelia 
albă de par'că era un SR amândoi de când îi botezase, că 
cu glas tremurat. Ii îjpo 2 Rogojeni, apoi el auzea în fiecare 
doar de un sfert i: Saal tă păcatelor. lor copilărești și el le 
îi d0e:POA i! 1 Bal ca să le lumineze cugetul și. fapta. 
de i etii le schimbă inelele, îi purtă pela icoane și îi 
Gu graeoale za cu nănașii în jurul mesei, puse în fața altarului, 
ipyarți ral corul din strană cântau «Isaiia dănțuiește». Oaspeţii 
AA dasgăliă șa de frumuseţea, lor şi şopteau : «Par'că-i Făt Frumos 
Prize er O ploaie de aur se abătu asupra lor, svârlită de 
i ie SI i Anton Mitre şi de verii, Costache și Ionică. Mirele 
Lie cică a pică banii în picioare, pentruca, nici în. viața, or 
viitoare să nu cate la bogății, ci la dragoste Și cinste. La urmă li 
se dădu puţin vin sfinţit și pâine cu, miere, ca Șă, le fie unirea dulce. 
—Acum tu soț sărută pe soaţa ta, spuse părintele RIC RI S0a 
Mihai o luă de umeri şi o sărută drept pe gură, Ruşinată, Ar 
cuţa se simţi moale și zăpăcită ca în odaia ei, câteva zile în urmă, 
—Cinstite mare stolnic și cu jupâneasa domniei (ale irmSPusg 
preotul—, în fața lui Dumnezeu acum sânteţi ca, și părinţii acestor 
doi tineri. Luaţi seama de ei, aveţi-i în grija voastră toată viaţa, 
păzindu-i de 1a cele rele și purtându-i pe calea, credinţei în Dum- 
nezeu. 


La ieșirea din biserică văzură o mare de făclii aprinse. Toţi 
Slujitorii țineau torțele smolite ce pârâiau vesel și aruncau lumini 


— 142 — 


zglobii în jur. Mihai o duse pe Ancuţa, până la sanie și o ajută 
să se aşeze printre blănuri alături de nănașă, o privi lung şi în- 
călecă armăsarul alb, primit în dar dela socrul mare. Cu același 
alaiu porniră spre casa miresei. Dela, poartă, slugile începură a 
vărsa în calea, mirilor cofele cu apă, iar Mihai le svârlea pumni 
de bani. In capul scărilor îi aşteptau părinţii cu pâine și sare pe 
tăvi de argint. Apoi nunta se porni în toată frumuseţea, ei. 

In odăi cântau muzicile pentru coconi. Afară în ogradă băteau 
tobele și se auzeau fluierele. 

Intre timp Macavei veni să șoptească ceva la urechea boierului 
Mitre, iar acesta dădu din cap. Atunci se deschise ușa și apărură 
doi țărani și două fete. «Intraţi oameni buni», le spuse Pavel Mitre. 

Cel mai în vârstă înaintă un pas şi se opri zăpăcit de atâta 
lumină și strălucire. 

—Care vi-i păsul, bade Toadere?, întrebă Pavel Mitre cu 
plândeţe. 

—Apăi de, așa ar fi după obiceiul din strămoși, să vină tinerii 
însurăței să joace oleacă şi printre noi, că odată li-e nunta. 

Fata cu păr de aur dădu din cap hotărit şi ochii ei îl săgetară 
pe Mihai. Pavel Mitre se întoarse către nașul mare. 

—Cu voia matale, cinstite, stolnice, să meargă copiii printre 
săteni. Noi, ăştia dela marginea țării, sântem mai aproape de 
prostime. La o-adică punem umăr la umăr casă trecem năpasta 
şi dacă avem un prilej de bucurie mare, apoi tot laolaltă ne bu- 
curăm. 

Ancuţa, se prinse de braţul lui Mihai. 

—Tu ai fost Drăgaica 'anul trecut?, spuse ea către fată. 

—Am fost. Mă cheamă Florica a lui Cârcoană. 


se opri. “Mirii intraseră în 'râna, Ancuţa lângă badea Toader și 
Mihai lângă Florica. Atunci muzicile se porniră şi hora se cutre- 
mură, se smuci şi începu să se învârte în zvon de strigături şi 
chiote. Privirile flăcăilor. stieleau la Ancuța, femeile îl mâncau 
din ochi pe Mihai. In capul lui nu rămăsese niciun gând. Trăia cu 
fiecare părticică din corpul lui tânăr. Simţea o bucurie năvalnică 
din creștet până în picioare. Cu un braț o! strângea pe Ancuţa, 
cu altul pe Florica şi nu se întreba dela care din două îi vine mai 
multă căldură. 


— 143 — 


Pe 


se. Oamenii se trezeau din beţia 
spa: i Afară danţurile se potoliră în 
sitiei sânt mai dornice de mâncare. 
oile pocneau în gropile cu jăratec, 
ţopeau văzând cu iii a ii la butoaie 
- ajungeau să se pună la loc. 
aci a era tot la fel, dar mâncărurile 

ide de argint, nu pe funduri de 
erau mai alese Și se ata fi când pe o tavă dusă de trei 
lemn. La urmă a 05 Flo zahăr, curtea boierească din Rogo- 
sean SE a i ae conacul, acareturile, zaplazul şi poarta, 
jeni. Cunoșteau E Sa rţii erau făcute două inimi roșii. Stolnicul 
înaltă. Iar în mijlocul a deprinşi să vadă la curtea, domnească 
ine pe pitici pa şi altele mult mai iscusite. Vremea 
gt nestrațite; „luă | 
Sr ierului Mitre era numai lumină și veselie; Cine ar 
fi one iat omului? Nu degeaba se spune în popor: «Nu 
E ceasul». 
aa i Seara peţi de fericire, Ancuţa atrăgea toate pri- 
ai zi Zorea ofta, Dari Ciogolea o pândea cu săgetări de iai 
tec, Radu Şoldan juca tot numai pe lângă dânsa, e sp 
Ionică îi da târcoale, zăpăcit rău la cap de atâtea bună fi. 
—1n curând o să cânte cocoșul, spunea el mereu și o mânca 
i i ireasă. : 
pa ie pentru mine o să cânte, râdea Mihai. | 

Sanda Ciogolea ţipa de par'că cineva îi băga un cuţit în carne, 
dădea ochii peste cap și se apăra cu mâinile de cum ar fi vrut 
careva s'o strângă în braţe. A 

—Bea, că-i bine, ești doar mirele!, il îndemnau pe Mihai. 

In vălmășeala ospăţului și a jocului, lui Mihai îi apărea ca 
din ceaţă o «fată neagră», cu trupul ca 0 trestie și peste cântecele 
vesele ale părinţilor. și bunicilor. lui, răzbea, tânguitor și pătimaș 
imnul tătăroaicei: «Cara-câz». i 

— Odată mă însor eu, strigă el dintr'odată și jur în fața lui 
Dumnezeu că aceasta imi va fi singura mea tovarășă în viață! 

O strânse pe Ancuţa tare și-i șoptea să-l ţină și dânsa cu amân- 
două mâinile, că așa-i bine. 

—Huo, tinereţe, ai răbdare!, strisară câţiva boieri băgând de 
seamă această îmbrățișare puţin obișnuită în fata străinilor. 


ârziu horă Se 
vaseră In 
ahurile pros 
u în frigare, 


Intrun 
jocului. Mirii int 
curând, căci stom 
poi întregi se frigea 
maldărele de pită Ei 

ă scoase, NU 
sea casa boierească petrecere 


— 144 — 


Ceasul mare'de- nuc, lucrat frumos numai în frunze de stejar 
și ghindă, arăta aproape de orele trei noaptea! Atunci se deschise 
ușa larg și se iviră slugile mai cu trecere la stăpâni, iar în fruntea 
lor era bucătarul 'leah cu o tavă de'aur, pe care sta fript un cocoș, 
îmbrăcat cu pene, de ai fi jurat că este viu. Musafirii bătură din 
palme și schimbară priviri șugubețe. Isahul se ploconi in faţa 
mirilor, apoi'la dreapta și la stânga lui, așeză tava cu grijă în 
mijlocul altor tacâmuri și se vâri sub masă de unde slobozi un 
«Cu -ca-ro-cu!!», de râseră toți/ cu poftă. 

In încăperea cea mare, îngenunchiară mirii în fața, părinților 
pentru iertăciune și binecuvântare. Plânsea Ancuţa de sărea că- 
mașa depe ea, par'că se ducea la cine știe ce caznă... Poate avea 
o presimţire sau “cel puţin așa s'a tălmăcit pe urmă. Părinţii o 
imbrățișară cu lacrimi. 

—Acum, să beţi acest ultim pahar în casa noastră, pahar de 
cale albă și să vă dea Dumnezeu iubire casnică și pat curat dela 
înger păzitor. 4 

Socrii se sărutară și ei. 

—Poimâne, poftiţi la noi cu tot alaiul, spuse boierul Bondoc. 
Să vă cinstim și să vă desfătăm la, Tătărușani, că nu sântem nici 
noi mai prejos. | i 
„„ Ce-ar. fi să vă petrecem până la măgura Cișmiliei,. spuse 
deodată boierul Mitre. 

—Nu-i după obiceiu, se impotrivi Vasile Bondoc. 

Intr'adevăr, tinerii insurăţei. trebuiau să plece numai cu nea- 
murile și cu slugile mirelui. şi abea a,.treia, zi veneau părinţii și 
rubedeniile miresei la curţile soțului și, atunci, dacă mireasa a 


fost curată, petrecerea, se, lunsea, atâta, cât îl ținea punga pe so- 
crul mare. " i y 


Să vie.cu noi tațaia.și cu mamaia, ,măcar 0. leacă,. se rugă 
Ancuţa. i A+ 

—Zău, cuscre dragă, nu-i. nici un păcat să mergem și noi puţin, 
zise Pavel Mitre, par'că-l trăgea aţa întru împlinirea, soartei sale. 

—Ce-i pus dela strămoși nu-i bine să calci, spuse boierul Tănase 
Voiţă. Dar dacă mergem numai un fărtat de drum poate că nu-i 
nimic. Ne mai împrospătăm minţile, frate Pavele, râse el cu ve- 
selie către boierul Mitre. 


—Eu nu mă duc, spuse Ciosolea bătrânul. Aștept sorocul pus 
prin datini. Şi nici ai mei nu se vor duce. 


=043 = 


ă i departe, i 
să petreacă mal » lar 
i rumaee i d eureanul Zorea, Şoldan, și 


lor sau singuri, se gătiră de plimbare, 
(9) 


La ușă, Andrei şi Cu 


: i 
Mai n sropărate; ce-ai venit 


căprioară poţ ă pleci ducând cu 
nu 1 8 
» 


a curtea noastră urmărind. o 
ține cea mai mare comoară 


ă i și ă aceea, calea le-a, fo 
a, noastră! runci să se aducă daruri Și după st 
ze Cry A . 
ele po “hai, Ancuţa se opri în prag şi privi 
slobodă. 1 lui Mihai, 


Strânsă de braţu are copilărise. Când se urcă în. sanie, se 
în C 


le lui, încât acesta rămase uimit, 
putere d Bee SE cae veseli ori trişti, fac într'un 
nii 


lung încăperile 
încleștă cu atâta 


Mt ce se i ină şi abea, mai târzi 
A iu E da. Sei dea seama din ce pricină Și ab i 
fel sau altul, 


i ă au avut presimţiri. 
altele şi spun C i ; 
leagă faptele unele i pună şi zvon de glasuri. se iii ce să 
Nunta i tă încât se vedea până departe. Brazii grei 
fie senin Și » 


AA ile în jos. “4 i 
de ora plecat, creea noaptea nunţii, spuse incet Ilie 
—Ce vreme 


Zorea. - 
__Nicio adiere de vân 


îngerilor care privesc CU pucu 


3 A Es dani cil! 
SP je, când se vor trezi, le va părea că visează 
SEZI > 


__Până una alta, visăm noi, spuse Andrei. 
Mihai auzi ultimele vorbe Și se apropie. 
= ă gândiţi, prieteni? hei : “ 
SpA e i ta Ilie Zorea. Când o fi să ia E ei noi, 
zi i încă nu la primul. 
i să i lumea la botez și poate încă la sa 
3 getea că-l fură un gând nedorit, apoi începu să râdă 
ii i se i ă, că ia Ancuţei. 
i ochii i se îndreptară către sania 
c n fiecare an am să vă poftesc la botez. De acum rostul meu 
în viaţă e hotărit. 


t şi stelele clipesc duioase. Sânt ochii 
rie 1a dragostea celor doi, spuse Radu 


— 146 — 


XV. RAPIREA MIRESEI 


Au ajuns pe măgură și s'au oprit; să-și ia rămas bun. In vale; 
ca niște licurici, se vedeau luminile casei din Rogojeni. Pe când 
femeile se sărutau, ochii de vultur ai lui Andrei zăriră par'că o 
umbră în spatele unui brad. De jur împrejur era plin de dușmani, 
căci numai ei puteau să fie. In dosul fiecărui copac, pe după mo- 
vilițe, în, văgăuni, se deslușeau zeci de umbre negre. Până să 
apuce el să spună o vorbă, niște draci, călări, cu căciuli 
în vârf, se repezeau la ei din toate părţite, 

—Tătarii !, strisară toţi într'un glas, deși le era de mirare căci 


păgânii nu năvălesc iarna, iar, boierul Mitre primise, răvaş, dela 
domnie, să fie fără orijă, 


ţe ascuţite 


Cu lăncile în vânt, urlând ca, fiarele, se pogoriră în spre nuntași. 
Abea atunci se desmeticiră, și făcură cere în jurul femeilor. Răs- 
turnară în grabă două sănii Şi începură să se apere după ele. Dar 
cât puteau ţine o mână de oameni, luaţi în pripă, când aveau de 
luptat nu cu o ceată răzleață de jefuitori, ci cu vreo două sute 
de războinici, armaţi până în dinţi, ascultând de căpetenii bine 
rânduite? Se încinse o bătaie cruntă, unii apărându-și viaţa, cei- 
lalți vrând să-i stropșească repede până nu le vine ajutor. 

Cea mai mare vălmăşeală era, lângă sania Ancuţei. Un tătar 
sprinten, ca un diavol negru, se repezea în moldoveni. Numai ochii 
şi dinţii îi străluceau pe fața măslinie și sabia lui încovoiată se 
umpluse de sânge până la mâner. Era ca un zeu al războiului, 
al sălbăticiei, al urei sau al patimei, și era, frumos și sroaznic. 

—Câine!, urlă boierul Mitre recunoscându-l. Nu te-am omorit 
când erai în mâna mea Și acum tu, năpârcă, nu mă lași să trăiesc. 

Dar în clipa aceeia Iusuf l-a și despicat pieziș până spre inimă 
Și iar S'a tras înapoi ca să se ferească de loviturile lui: Andrei. 


— 141 — 


Ă Pavel Mitre gâfăia, dându-și ultima su. 
măt, boierul E o rugăciune, dar nu i le decâţ 
un ultan as 

„Incerc 1 se repezea câ “i Upra 

flare moarte. Mârzacu iar se trăgea intro parte. Mihai și 
i ă REG A a tru o clipă furia lui 

lui Caize Și pen 00 ca se 

cunoscu şi el pe fF2ie€ "+; apăru din fundul ininnii chipul tă. 

topise undeva Și» lungi. Această clipă de slăbiciune N aduse 

atu ful sabiei la gât, dar nu atât ge 

lui Andrei. Mihai doar Simţi 


sarii ve cel să-i facă 0 pavăză. 
Dă Să 'răzbați până acas, Heroheliule, strigă test 

Alb ca varul, cu sângele pe trunte, acesta începu să se dea 
la o parte. Tovarășul lui gras veni de îndată Și el. Până la urmă 
nu avea niciun chef să moară, oricât de dragi Ar îi fost boierii. 
Numai că atunci 6 suliță îl infulecă pe Macavei, un val de sânge 
îi năvăli din piept, căzu depe cal pe o sanie cu poclucuri, se zeârci 
din trup şi rămase nemișcat, Hergheliu, mai norocos, 0 zbughi pe 
drum la vale, dar abea făcuse câţiva pași, când fu prins cu un 
arcan și smuls din șea. Ca o arătare văzu blăniţa albă a Ancuţei, 
ochii ei închiși și apoi nu mai știu nimic. Un tătar cu căciula ascu- 
țită îl trăgea în urma calului și se gândea că va avea un rob tânăr 
și voinic. 

Moldovenii rămaseră puţini, două grupuri se mai băteau și se 
topeau văzând cu ochii. Un slujitor răzbi printre tătari și în goană 
mare fugi să dea, de veste la Rogojeni. Ilie Zorea lupta cu desnă- 
dejde. Ochii îi alergau în toate părțile şi numai se apăra cu sabia, 
cruțând orice oboseală sau orice risc. Se trăgea mereu spre coada 
alaiului, unde rămaseră săniile cu zestrea, miresei, grămădite una 


lângă alta, și nu se lupta nimeni pentru ele, se trânti acolo şi făcu 
pe mortul. 


—Tine-te, jupâne Tănase, îi, strigă. Andrei boierului. Voiţă. 
—Mă ţin cât'vavoi Dumnezeu, răspunse. acesta. 


—Ne-om bate până la urmă, strigă și Ilie Ungureanul. Nu vor 


lua păgânii femeile și fiice] i â â 
e de mo ste 
leştirile oâstie. y ldoveni decât trecând pe 


— 148 — 


Îi ee, 


Cu furie înzecită se repeziră în tătari, încât aceștia, de mirare, 
au dat înapoi. Dar boierul Darie se clătină pe 'câl, își” duse mâna 
la ochi din care rămăseseră doar. găuri însângerate și” se prăbuși 
cu un urlet de groază la pământ, 

—Nu vă lasaţi, fraţilor! O să vină ajutoarele,-o leacă! să mai 
ținem piept năvălitorilor, strigă Andrei: 

Radu Şoldan se desprinse din cercul unde se bătea și veni în 
ajutorul lui Andrei și a celor ce o apărau-pe- mireasă. 

Tănase Voiţă, în vârstă cum'era, mu'se: lăsa cotropit. Sabia lui 
reteza, în dreapta și în stânga; avea sânge-pe: obraz! și pe haine 
şi-i umplea caftanul și coama; calului. Trântit în omăt, își dădea 
ultima suflare : «Primeste, Doamne; sufletul robului: Tău —șopti el 
cu buzele scurse de vlagă— și ia în paza Ta, copiii mei». 

Dintre cei ce: luptaseră în “fruntea alaiului- nu mai rămăsese 
nimeni. Tătarii se năpustiră asupra jupânițelor; alegându-și' fie- 
care prada. Numai la sania Ancuţei se mai lupta o mână de 
oameni. Andrei era leoarcă de sudoare; făcea minuni de-istețime, 
nici m'ai fi crezut că voinţa unui -om poate să-i! dea atâtea puteri. 
«Trebuie, trebuie», iși repetă el în gând. Căuta să întârzie ultima 
clipă nu pentru a scăpa viaţa lui, ci pentru a apăra pe cele fără 
putere, rămase numai-cu sprijinul lui. «Trebuie»; își spunea din 
nou, gândindu-se că; tataia, cel plin'de-voie bună, zace mut și 
țeapăn lângă. picioarele calului său. 

Radu -Şoldan- se ţinea la dreapta lui. Făcuse treabă bună: și 
rămăsese încă teafăr. Tocmai îl inghesuia pe un tătar spătos, 
când altul, furișat pe după o sanie, se pregătea'să-l izbească în 
moalele capului. VII i Sa 

—Ferește dreapta! îi-strigă un; slujitor: 

Radu se întoarse iute și-l împunse în burtă pe tătar, dar cel 
din faţă nu pierdu ocazia. Radu se întoarse iar și că 'să scape de 
lovitură se lăsă pe spate. Calul tras de dârloage 'se ridică în două 
picioare și primi în plin lovitura de sabie: Păhărnicelul căzu înainte 
peste cap, cineva îl-lovi tare sub coaste și se încovrigă tot. Ca prin 
vis, auzi vocea; mânioasă a lui Andrei. 

—Câine trădător, dacă ai îndrăzneală, bată-te numai cu mine! 

Iusuf dădu din cap și-i sclipiră dinţii albi întrun rânjet.' Se 
ciocniră' cu sete, încrucișară săbiile; caii, unul sur și altul negru, 
rămaseră pironiţi locului: cu gâturile rotunjite; -cu' cefele! plecate. 
Cineva care s'ar uita mai de departe, ar putea crede-că printr'o 
vrajă din povești cei: doi războinici au: încremenit în “somn și vor 


— 149. — 


= 


t ape, se vedea că amândoi suflau 
sta așa sute de Siret serii di se îndoaie Uşor, iar vârtul 
din greu. Braâţul 3 totuși zâmbi Și Anarei înțelese că tot degeaba 
săbiei îi tremura. scăpa nici pe sora lui de rușinea robiei. Ca un 
se luptă, că nu niue trnyitzăse calul cu pintenii și se repezi la 
șarpe, Iusuf i pita A cet nu-și pierdu cumpătul, trecu sabia 
Andrei dintro par pi în Iusuf. Oţelul încovoiat se rupse în două. 
în mâna stângă și 1201 senine? acesăi ilujitoril/fulorealse 


cu 4 z 
eee aa pe împunse cu sulița drept în pântecele lui 
ii Suliţa 'se propti în catarama groasă a cingătorii și Andrei 


fu numai zvârlit de pe cal. Il zări pe Tusuf cum o) ridică în braţe 
pe Ancuţa, cum se apleacă asupra ei şi o strânge cu mâinile pline 
de sânge. 4 

«Va să zică asta i-a trebuit, 


âta trădare pentru dragoste.» : iei, 
a sie, sec poa şi dădu să 'sară iar la luptă. Vărul Ionică 


tocmai căzu podidit de lovituri, Calul său, rănit și el, se ridică 
în două picioare și prăbușindu-se, îl izbi pe Andrei cu copita în cap. 

Tătarii începură a striga repede. Se grăbeau să plece. Dinspre 
Tătărușani. şi Rogojeni se: vedeau venind pâlcuri de "oșteni. 

Când ajunse pan Ciaplinski la locul încăierării, nu văzu decât 
leșuri, băltoace de sânge, două sănii răsturnate. Tătarii luaseră 
tot ce era de preț. Ca vântul trecură Nistrul și se mistuiră în 
negură. Pan Ciaplinski îl găsi pe Andrei, care 'se trezea încet 
din leșin. 

—Mulţi au fost? 

—Mulţi, răspunse acesta cu privirile tulburi. 

—Sântem şi noi destui, zise Dan Ciogolea, și sântem cu puterile 
proaspete. 

—Prea târziu și apoi, —Ciaplinski se codi se spună— oaspeţii 
de abea, se ţin în șea, iar slujitorii și țăranii din Tătărușani nu-s 
oșteni și s'au cinstit și ei în astea trei zile. 

Se apucară a aduna morţii și răniții. O găsiră pe jupâneasa 
Mariuca străpunsă de săgeată, pe jupâneasa boierului Voită iz- 
bită cu ghioaga nu se știe cum. Jupâneasa Ileana nu era nicăeri. 
Au luat-o păgânii, nu s'au îndurat de șuvițele cărunte, nici de 
inima zdrobită. Cu iarna în: casele trudite și cu” desnădejdea în 
suflet, își “va” duce crucea 'robiei, neștiind pe cine să plângă mai 
amar, pe soțul, pentrucă, a murit, ori pe fiica, penrucă, trăiește. 
amar, pe soțul, pentrucă a murit, ori pe fiica, pentrucă trăiește. 


se gândi Andrei. Atâta omor şi 


— 150 — 


—Dragii meu, dragii mei, unde sânteți?, se tânguia boierul 
Bondoc. 


—vVoia lui Dumnezeu, spunea badea, Teodor, cel care jucase 
alături de mireasă. 

— Voia lui Dumnezeu, repetau cei din jur cu capetele plecate. 

Lângă Mihai robotea bătrânul leah și-i lega cu fâșii rupte din 
cămașă gâtul vătămat. 

—Scapă, spuse el muțumit. Eh, tinereţe |! Pan Mihai multe is- 
prăvi o să mai facă. 

Ilie Zorea scăpat prin noroc se frământa acum să ajute și mai 
ales povestea despre vitejiile unuia sau a altuia. Andrei îl privi de 
câteva, ori cu nepăsare și într'adevăr, prea puţin îi păsa în ceasul 
acela, de ce-au făcut ori n'au făcut alţii; în viața lui intrase cea 
dintâi nenorocire mare. 

Veselia se schimbase în jale și ingropăciune. Alaiul de nuntă 
se întorcea pe năsălii. Pieiră în luptă vrășmașă mulți boieri de 
țară, jupâniţele și fetele lor erau luate de tătari și soarta lor 
fu haină. 

Pe poarta mare a conacului intra Andrei, stăpânul tuturor 
averilor, capul familiei. Dar familia îi era nimicită. Pășea singur 
de' tot. Acum o oră plecase din cuibul cald, sub aripa grijulie a 
părinţilor, să se răsfeţe alături de o copilă dragă, tovarășa primilor 
săi ani, și se întorcea bărbat, pe ai cărui umeri apăsa toată greu- 
tatea nedreptăţii şi toată amărăciunea răzbunării. 


XVI. INGROPACIUNEA 


e de. astăzi; întâmplările. de acuma trei sute 
ţ, dar răsfoiască cineva letopiseţele "Pării 
ă cele povestite: sânt floare-la ureche faţă 
cu tristeţe de însăși cronicarul. Şi apoi, 
= ună te demult se pierd: în; negura, 
Bi se DR2E MOpĂ ei pa rel toteauna «azi», cândine-am 
unor obiceiuri crude, părăsite pentru tO na i : 
scuturat de: păcatele trecutului și clădim o viață nouă, 0 Viață 
mai dreaptă și: mai bună, decât cea de ierti Dan oamenii de 
«mâine». vor spune același lucru despre noi. Vor strâmba, din nas 
şi vor. ridica umerii cu scârbă la cruzimile, și fărădelegile făcute 

ră pded x, 
KE rari ai că judecăm. bucuroși pe: cei mai depărtaţi de 
noi, dar nu vedem limpede ce ne stă chiar în fața ochilor. 

La curţile boiereşti depe malul Botnei, o săptămână și mai 
bine se ţinură priveghiuri, îngropăciuni și praznice, pentru cei 
ce-au murit pe loc, deci fără maslu și lumină. Câţiva slujitori 
au murit de rănile primite. Li se țineau câte două lumânări, ca să 
fie una pentru cei morţi fără lumină. Li se închideau ochii îndată 
ca să nu vadă jalea. Li se puneau straiele de miri și în mâini și 
buzunare câte un bănuţ. Le-au pus și câte o bucată lungă de pânză 
pentru trecut peste ape şi geluială de lemn, să aibă cu ce face 
foc. Iar când se lumina de ziua, începeau bocetele, pentrucă mortul 
trebuia, scos din casă. Atunci femeile plângeau mai tare și se 
rugau: «Zorile-surorile nu vă grăbiţi, mai staţi, mai zăboviţi!». 

Pentru boierul Pavel Mitre, mort fără lumină, se puse la bi- 
serică o lumânare înalţă câţ ușile împărăteşti ca să ardă «fără de 


sfârșit» şi multe ocale de lumânări s'au pus pentru împăcarea 
tuturor morţilor. 


Pentru vremuril 
de ani par de necrezu 
Moldovei și va vedea Ci 
de alte grozăvii înşiruite 


— 152 — 


Trimiseră, cărţi la domnie, iar. Vasile Vodă, fiind tare prins cu 
rânduiala, sfintei Patriarhii dela, Țarigrad şi având treburi pentru 
înflorirea Moldovei și mândria, proprie, le dădu răspuns că a-făcut 
arz către marele vizir pentru, stricăciunile tătarilor, dar că oșteni 
nu le poate da, fiind în pace cu tătarii, 

Trimiseră un sol pentru răscumpărarea jupânițelor. și. a slu- 
jitorilor lor credincioşi, Tot în așteptare a trecut iarna și la Rogo- 
jeni, după, jale, lucrurile intraseră, în făgașul lor. 

Omul uită. repede, căci dacă ar ţine numai a durere ce sar 
alege, de el? Plugurile porniseră pe brazdele :mustoase să: semene 
grâne de primăvară. Hergheliile fură scoase pe- câmpiile; cu iarbă 
nouă și pășunile se umplură, de mieii zglobii: Numai în odăile înalte 
ale conacului tânărul boier nu-și afla locul. Timpul îi trecea uneori 
tare anevoie. 

Andrei mergea in; fiecare zi la cimitirul sațului şi sta rezemat 
de crucea, sub care dormea părintele. său... O. vedea pe -Ancuţa, 
copilă, neștiutoare, în ale, vieţii, pe mâinile: păgânilor, bătându-și 
joc.de ea. Se gândea la mamaia, smulsă de lângă trupul -mort al 
boierului Mitre și dusă în robie. Poate că şi pe dânsa-o rușinau 
tătarii, poate o puneau și la munci grele. Din noianul de sânduri 
și de inchipuiri, cel mai des îi revenea în minte obrazul măsliniu 
a lui Iusuf plecându-se. către Ancuţa. Iscoadele nu putură. afla 
nici o. veste, despre dânsa, unde ar fi. 

La, moşia, dela. Tătărușani, tatăl și fiul se zbăteau între viaţă 
și moarte, de, multe, săptămâni în șir..Cu ajutorul lui Dumnezeu 
se îndreptau, însă. pe încetul. Boierul: bătrân ieşise-la câmp, nu-l 
lăsa, sufletul să stea, închis în; casă. Il chema mirosul jilav -al 
pământului și îi de puteri. Vântul de primăvară. îi pârlea faţa, 
dar îi întărea trupul. 

Mihai, în schimb, sta toaţă.ziua la icoane și se rusa. In sândul 
lui se frământa mereu întrebarea dacă nu l-a pedepsit Dumnezeu 
pentru păcatul lui. Nu mai era o rugăciune pentru binele lui sau 
al altora, era desnădejdea unui suflet care cerea nimicirea fiinţei 
sale, sperând ca în moarte să găsească izbăvire. 

Când se întâlnea cu Andrei, stăteau muţi amândoi și nu ros- 
teau nicio duzină de cuvinte. Intr'o zi, Andrei îi puse mâna pe 
umăr și-l privi cu drag. 

—Măi, omul lui Dumnezeu, înțeleg să mă răscolesc și să 
mă afund în durerea pentru cele ce nu se mai pot îndrepta nicio- 
dată, dacă din această durere simt că îmi vine o putere. Chinul 


— 4103. — 


E 


nui elor ce îndură mama și sora 
e. Inchipui i i simt sufletul ca 0 stâncă 
mea, în robie, îmi dă puteri scală a vreau. Fii şi tu aşa. , 
știu că dacă pica pi degete nu se aseamănă, Cum vrei să 

Ea) 1 A Ă i 
fie E serile ca altul?, Ep rele tristețe. Dacă aș 

; i i l ar îl i 

î e arii este dela tătari, plănuiră să vândă trei 
Serii din moşii, imașuri, păduri, herghelii, ca să ereu pungile 
de galbeni. Se gândeau că vor rămâne abia mai îns ăriți ca niște 
răzeși de rând, dar inima li sar potoli. In sfârşit veni răspunsul 
că beiul nici pentru o mie de pungi nu le dă. De altfel nu-i treaba, 
lui ce-a făcut băiatul. EI a luat pe boieroaica cea tânără. 

—Și nu te-ai dus să vorbeşti cu câinele acela? 

—Mi-au spus că-i plecat la războiu. 

Tinerii se potoliră puţin. Tot e bine că Iusuf e plecat. 

Dar de mama n'ai aflat nimic? Nu-i laolaltă cu Ancuţa? 

—Par'că poţi să afli ceva dacă nu vor oamenii să-ți spună? 

—Oamenii?, se înfurie Andrei. Câini, fiare sălbatice, păgâni 
blestemaţi ! 

Solul, care era rob tătar, nu zise nimic. Aștepta răsplata dru- 
mului său, să-i sloboade soția și cei trei copii și să plece cu ei. 
A doua zi Andrei îi trimise vorbă că poate să se ducă. 

Deodată sosi o veste mare. Cică unul dintre coconii luaţi ca, 
plean de tătari în noaptea aceia de pomină, ar fi scăpat din robie. 

Intradevăr, a doua zi Mihai primi un răvaș scurt dela Radu 
Şoldan. Il deschise tremurând. Intâi nu înţelese de loc. Nu erau 
decât două-trei vorbe, că vrea să-i vadă pe amândoi, încolo nimic. 
Mihai alergă în goana calului la Rogojeni, dar nici acesta nu 
descoperi nimic în răvaș. Totuși se bucurară că vor vedea pe unul 
«de dincolo» și încă un bun prieten. 


amintirilor mă oţeleșt 


— 154 — 


XVII. INTALNIREA CU «UNUL DE DINCOLO» 


Lăsară ogoarele și mormintele și plecară în grabă la Iași. Cerul 
era schimbător, un vânt răcoros bătea cu rafale. Da două trei ori 
pe zi se pornea, ploaie și vijelie. Pe lumină sau pe întuneric, tinerii 
goneau la Iași. Cu cât se apropiau, cu atât le era mai cu grabă 
și îi mistuia nerăbdarea. 

—Radu e un voinic și jumătate, spunea Andrei. I-am văzut 
ce poate în lupta aceea. Dupăce aţi căzut voi și eu rămăsesem 
numai cu o mână de oameni, el se înfipse în dreapta mea și tăia 
la păgâni. 

Se înnopta când coconii depe Botna descălecară în fața porţii 
lui Radu, care era în gazdă la niște târgoveți pricopsiți, oameni 
simpli, dar cu inima de aur. O slujnică îi pofti în casă, iscodindu-i 
cu 'coada ochiului. 

—Şedeţi o leacă, boieri dumneavoastră. Postelnicul' Radu, să-i 
dea Dumnezeu sănătate, încă nu s'a întors dela slujba domnească. 

Când tinerii începură & clipoci a somn, sosi și Radu Șoldan. 
Mihai sări ca fript, se schimbă la faţă și cu ochii aprinși îl îmbră- 
țișă pe postelnicel. O clipă tăcură toți. Radu părea încurcat. 

—Ancuţa, ce-i cu dânsa şi cu mamaia? Cei doi îl mâncau din 
ochi, inimile le bătea tare și răsuflarea li se tăia în piept. 

—Ancuţa era bine, răspunse Radu cu privirea în jos. 

—Dar mamaia? 

—Și dumneaei, adică navea nimic de temut, dar era o leacă 
răcită. i 

—Când le-ai văzut pentru ultima dată? 

—Eram la jumătatea drumului către casele lui Azâr bey, așa 
cred. Acolo am ajuns după o zi și o noapte de drum. Am poposit 


— 155 — 


PD 


Au îngrijit și de răniții lor şi 

TE 0 ie. Nici nu m'au le 
ântit într'o sanie. NIC gat. 

e altora. Intrun timp plânseră fe. 


Auzeam ca prin ii oa jupâniţei Ancuţa care o chema SA 
meile: am. CUNOSC moartea cât mai curând. “Te crede răpus pe 
maică-sa și-și ae e ielea deți rupea inima. Apoi am auzit că 
jaata e a Pe era cu durere În piept, cu junghiuri Și tuşea 
jupâneasa ile fă a poate o jumătate de ceas, apoi mau luaţ 
amarnic. Am $ si Ap A intrun grajd. Am pierdut cunoștința din 
de Li pb e trezii era revărsatul zorilor, auzii doar tropotul 
Doua cât = din gâtlej a tătarilor. Apoi s'a făcut o liniște 
a i sait, Iadul seama că eram părăsit ca unul dela care nu 
te aştepţi la, niciun folos. Imi scoseseră cizmele. De haine nu sau 


atins că erau pline de sânge și norolu- 

Va să zică numai atâta știi? 

—Numai. Voi n'aţi aflat nimic? 

—Dar tu cum ai scăpat?, întrebă Andrei. 7 

__A vrut Dumnezeu să am zile și să mă întorc pe pământul 
ţării. In grajă miau vârit întrun colț, în fân. Mam chinuit de 
sete mai rău ca în iad. Chemam moartea şi nu venea. Când eram 
aproape dus, m!a trezit un păiețandru, rob, și mi-a dat o ulcică 
plină cu lapte. M'a înzrijit cu teamă mare, dar avea și el nădejde 
să scape cu.mine, că avea lanţuri la picioare şi singur nu avea-cum 
să încalece. Iram luat la mine pe cal până am ajuns în stepa 
pustie, i-am spart lanţurile, apoi a, încălecat și 'el pe calul lui, 
și cu încetul am ajuns la Huși. Pe băiat l-au luat oameni buni, 
că era moldovean și orfan de ambii părinţi, iar eu am venit 
încoace. 

Andrei dădu din cap... «Ai scăpat din robie, prietene, ai scăpat 
de lanțuri și de rușine.» 

— Dar dece nu ne-ai dat de veste mai devreme?, spuse Mihâi. 
Cum de te-ai îndurat să: nu ne povestești mai de grabă. 

—Ce să povestesc?, întrebă Radu. Cele ce mi s'au petrecut mie, 
vam spus acum, dar nu pentru asta aţi venit: Ceeace aţi vrut să 
aflaţi, nu pot să vă spun, n'am nimic de spus; 

—Ești sigur că nu ne ascunzi nimic?, întrebă Andrei. 

—Nimic. Dece aș tăinui? Cred că jupâneasa Ileana n'a dus-o 
mult cu viața, dar asta e numai spre: binele. ei. 

—Spune drept, a murit? 

—Așa mi- 


ă ătari, întrun aul. 
într'o casă de tţătari, In 


a spus băiatul. Cică a auzit vorbindu-se că în aulul 


— 156 — 


vecin a fost îngropată mama acelei jupânițe pe care a dobândit-o 
țânărul mârzac. 

—Dece n'ai spus-o până acum? 

Andrei îl privi drept în faţă și un început de mânie îi strânse 
colțurile gurii. Radu nu se tulbură, 

— Crezi că e vreodată prea, târziu ca să afli o veste rea, mai ales 
atunci când nu se poate îndrepta nimic? M'am gândit de multe 
ori cum și când am să spun de moartea jupânesei Ileana. Și dacă 
o spuneam acum 0 oră, sau acum o lună, tot în pământ rămânea 
şi tot departe de ai săi. 

—Dar Ancuţa? 

—Jur pe sfânta cruce că nu știu nimic. 

In drum spre casă Andrei spuse încruntat: «Nu va rămâne 
nimeni nepedepsit dintre cei ce au pricinuit suferință bietelor 
suflete nevinovate: Nu pentrucă sânt mama și sora mea, vreau 
să le răzbun, ci pentru nedreptatea ce s'a făcut lor și tuturor 
celorlalți. Și voiu lupta până la ultima picătură de sânge împo- 
triva tuturor tâlharilor care iau viața și avutul altora numai pen- 
trucă sânt mai tari.» 

Mihai îl privi cu ochii strălucitori. «Să știi că oriunde și ori- 
când, voiu sta alături de tine. M'am rugat să mor, dar acum vreau 
să trăiesc și să lupt pentru dreptate.» 


XVIII. IN CATUTAREA DREPTAŢII 


A doua zi se treziră târziu. Amândoi avură vise chinuitoare. 
Andrei se văzu din nou copil și-i părea că se află în iatacul din 
Rogojeni, că Ancuţa e în patul ei de alături și că jupâneasa Ileana 
trebuie să vină să le facă semnul crucii şi să-i sărute înainte 
de a adormi. 

Odată, obosit ce-a fost de joacă, a adormit de îndată și abea 
noaptea s'a trezit și degeaba a așteptat să mai vină mamaia să-l 


— 157 — 


; Jâns atunci încetișor și tocmai ui A sil, E adormit 
Meng i iti vacă șapte ani și asta îi rămase în minte 
din nou. ; ilărie. 
ca fiind cea mai ga ei Lie) Mitre din Rogojeni 58 

„Bărbat în A A se la Eși același copil de acum atâţia ani, 
simţea în noap sa aia?, își repeta el mereu în minte! și simțea 
i îi a mai pine că este acolo unde este», își spunea 


mereu cu încăpățânare. 
Dimineaţa tinerii ieşi a tai 
. Pa PE FI [i i UL . 
i ar n ea mp A le vel stolnicul Ciogolea, spuse An- 
arei, sau cel puţin 1a boierul Ieremia Ursachi.” Tu 

Stiau că trebuiau să se ducă la aceşti. boieri cu-vază, Căci așa 
cerea. bunacuvinţă și era înţelept să aibă legături cu cei tari pe 
lângă Vodă, însă tragere de inimă pentru așa ceva nu aveau. 

Tinerii o luară la deal. Pe acelaşi drum au. mers eiîn toamnă 
cu; părinţii lor a conacul boierului Ieremia şi cu un an înainte, 
pe aici; s'a plimbat Pavel Mitre după insănătoşire, urmat de ve: 
selul Macavei. Pe atunci căruțele duceau cărămizile pentru mă- 
năstirea Trei Sfetitele. Acum mănăstirea era isprăvită, boierul 
Mitre zăcea în pământ, Macavei era dus în lanțuri de păgâni, iar 
pe drumul Copoului treceau acum ei doi, lipsiţi de nesăbuinţă și 
bucuria vârstei pe care o aveau. 

— Trebuie să încep într'un fel, spunea Andrei. Vreau răzbu- 
nare, vreau dreptate, vreau schimbarea feței pământului și iată 
că trec luni după luni și nu fac nimic. Intâiu să ne gândim cum 
putem merge singuri la tâlharul de Iusuf. 

Drumul șerpuia înainte. Printre pâlcuri de fagi şi de frasini 
se vedeau văile și dealurile Moldovei. «Tare îmi doresc să merg 
odată la munte, spuse Andrei. M'aș sui pe stânca cea mai înalţă 
ca, să privesc plaiurile, pădurile, văile, să cuprind dintro privire 
cât mai departe. Trebuie să fie o mare mulțumire să te vezi 
aproape de cer!» 

Umbrele serii se așterneau și la intoarcere, pe-o uliţă strâmtă 
pe care își scurtau din drum, Andrei auzi un schelălăit de căţel. 
Cu cât mergeau câinele urla și'se văita mai tare. Tocmai în colț 
văzu 0 fată, aplecată, încercând să ajute” unui căţel să iasă din 
strânsoarea unei crăpături între scânduri. Bietul animal se zbătea, 
când înainte, când înapoi, și-i flutura, codiţa albă și stufoasă. Fata 
striga ceva și ea, dar de atăta scheunat nu se înțelegeau cuvintele. 


ră călare să se scuture de lumea morţilor 


— 198 — 


—sStai, 
depe cal. 

Faţa întoarse un obraz speriaţ. 

—Sărăcuţul de el, se tângui dânsa, am 
să-l scot. 

Andrei, înfipse mâinile în deschizătura,. dintre scânduri și le 
suci cu toată puterea. Una din blăni era prinsă mai slab în cuie 
şi trosnind, se dădu într'o parte. Căţelul simțindu-se liber dădu 
să fugă, dar fata l-a prins. «Unde pleci prostuţule?», zise ea mân- 
gâindu-l pe coastele îndurerate. «Mulţumește boierului că te-a. scă- 
pat de năpastă.» Fata întoarse cățelul spre Andrei. Acesta privi 
botul umed al micului dulău alb cu pete brumării pe urechi și-l 
luă în brațe. «Mă, caraghiosule, erai să te strivești singur, zise 
el cu o voce înduioșată. Nu era păcat de viața, ta, de câine cinstit?» 
Animalul tremura din tot corpul Şi lipindu-se de pieptul lui Andrei, 
îl asculta cu urechile ciulite. 

—E mic și n'are minte, spuse Andrei, mereu cu mâna pe botul 
cățelului. Săracul, are şi o jupuitură aici, uiţe și un strop de sânge. 
Stai, stai, nu mai scânci. Ştii matale, jupâniţă, nu pot să văd că 
se chinuie animalele. 

Fata îl privi, iute şi obrazul ei luă o înfățișare dureroasă. 

—Pentru mine nu-i supărare mai mare decât să se întâmple ceva 
la, dobitoacele noastre. Şi dacă văd pe stradă cum bat unii surugii 
caii lor peste ochi și peste boturi, îmi vine să mă arunc şi să apăr 
cu trupul meu bietele animale. 

Andrei se uită uimit la fată. Pentru prima oară observă chipul 
ei tânăr cu ochi negri strălucitori. Se gândi că nu-i frumoasă, dar 
părea să aibă mult suflet. 

—Jupâniţo, nu te, superi dacă îţi duc pe oropsitul ăsta mic până, 
acasă? Mâinile mele sânt mai puternice și n'are să-mi scape. Eu mă 
numesc Andrei Mitre, sânt din Rogojeni, depe valea Botnei. Acesta 
e bunul meu, prieten și... rudă, Mihai Bondoc. 

—Eu nu stau departe, spuse fata, de aceea am ieșit singură. 
De altfel tataia se supără foc, dar vroiam să-i fac o plăcere fratelui 
meu și am plecat pe furiș, ca să nu întârziu. 

—Pe ziua de azi tot am făcut ceva bun, spuse Andrei. Imi sânt 
dragi câinii. Ştiu că dacă fac unuia un bine, n'are să mă muște 
niciodată. 

—Am avut până acum de curând pe Lăbuş, spuse fata. Am 
crescut împreună cu el; de când mă ţin minte era și Lăbuș cu 


jupâniţă, că te ajut eu, strigă Andrei și sări iute 


pierdut orice nădejde 


— 159 — 


mine. A murit de bătrâneţe. La urmă era chior, il dureau picioarele 
dinapoi, se chinuia săracul și totuși când a murit, am plâns ca 
după un neam şi l-am îngropat în ogradă sub nucul cel bătrân, 

Pinerii tăcură. Alte amintiri le veniră in minte. 

—S'a făcut târziu, spuse din nou fata. E mai bine să nu mai 
mergeţi cu mine, să nu cumva să mă vadă cineva de acasă, o 
să creadă cine știe ce. 

Vai de mine, dece să te ascunzi, spuse Andrei. Dar dacă îţi 
putem face o neplăcere, atunci poate e mai bine să ne oprim. 
Cum e numele matale, jupânițo? 

— Zamfira. 

—Și mai cum? 

—Ce preț are un nume, răspunse ea puţin roșind. Poate nici 
nu ne vom mai întâlni. 

—Cel puţin aș vrea să-mi trimiţi o veste despre ăsta micu, 
Te-ai gândit să-i dai un nume? | 

—Nu încă, nu știu, poate Albu sau... 

—Vrei să-i spui Nistru? Am avut acasă un dulău alb cu pete 
ca ăsta, era tare frumos. $ 

—Imi place mult numele, răspunse fata, și cum matale iţi da- 
torează viața, ai tot dreptul să-l botezi. Vă mulțumesc cinstiți 
boieri și acuma fug acasă. 

Andrei iși aminti din nou de sfaturile date de neamuri și de 
pan Ciaplinski, după nenorocirea cu tătarii, ca să treacă anul de 
doliu și să se însoare, că a rămas toată gospodăria fără stăpână. 

Nu se gândise mai înainte la căsătorie. Nu-l tulburase nicio 
codană. Femeile îl căutau cu plăcere și cu nădejde, dar nu se 
oprise la niciuna. Dragostea era o pacoste, vorba cântecului, nu 
era făcut să-și piardă zilele lângă o fustă. Numai dorul de copii 
a început să-l cerce tot mai des, dar până la anul mai era timp 
destul. 

Cel dintăiu îi primise vel stolnicul Ciogolea. Era bucuros că la 
năvala tătarilor, după nuntă, el Și copiii lui n'au păţit nimic, 
rămânând la conac. Pentru jupâneasa lui trimisese pungile cu 
galbeni ca s'o răscumpere și dacă nu s'ar mai întoarce acasă încă 
n'ar fi tare supărat, că toată tinerețea i-a mâncaţ-o nevasta asta 
de neam mare, dar cu gura și mai mare. 

- rile tt AN Ş ge boierii şi Văzându-i așa de amăriţi 
viţi pentru Sanda lui. Deci le 3of if ei, în ns Ce ai si PoLr 
: orbi cu căldura inimii și-i sfătui să 


— 160 — 


plece de acasă, unde au avut atâta, durere şi să vină în cetatea 
de scaun, că aici e Domnul și toată curtea și 'se găsește un rost 
pentru fiecare boier tânăr cu dragoste de ţară şi credință pentru 
Domn. Că vă vorbi chiar el cu Vasile Vodă ca să le asculte păsul, 
deși Domnul are treburi foarte înalte cu Patriarhia dela, Tarigrad. 

A doua zi s'au dus tinerii și la Ieremia, Ursachi, care îi pofti 
acum într'un iătac micuţ;'cu perne multe pe laviţe, dar și cu mai 
multe cărţi, așezate peste tot, până și pe jos. Iși ceru iertare că-i 
primește la, strâmtoare, dar acolo'e cuibul lui cel adevărat, acolo 
petrece el ceasuri de învățătură şi de cugetare și acolo își împarte 
el gândurile cu oamenii în care are încredere. Boierașii nu s'au 
așteptat la asemenea cinste dela un boier velit, pe care abea l-au 
cunoscut anul trecut, și amândoi l-au privit cu o licărire de dra- 
goste. i 

—Inţeleg ! ce! furtună, este în voi: “durere pentru cei morți, 
milă! pentru cei robii și răzvrătire contra nedreptății. Dacă voi 
aţi iertat; tâlhăria și uciderea slugilor! voastre, înseamnă că aţi 
întins obrazul stâng, zicând că dușmanul se va rușina și se va 
face pace. Ori el alovit din nou și încă mult mai crunt. Voi vaţi 
purtat; creștinește, după Evanghelie. Dar vaţi gândit voi că în 
Sfânta, Scriptură nu se spune ce să faci dacă te loveşte și în obrazul 
drept? Eu cred “că! într'adins: nu spune, căci nu poţi stârpi răul 
numai cu iertăciune. Dacă omul a păcătuit odată şi văzând că 
este; iertat se căiește, atunci tu, prin iertare, ai săvârșit un bine. 
Dar dacă el, ca porcul, îi dă cu râtul înainte, atunci m'ai voie tu 
să-l lași să facă fărădelegi mereu mai departe. Ştiu că aţi cerut 
ajutor dela Domnie, dar avem pace cu tătarii și Domnul nu poate 
să vă ajute pe faţă, că își pune în cap Sublima Poartă, de care 
ţin tătarii. Zilele acestea o să vă înfățișaţi înaintea lui Vasile 
Vodă. Să-i spuneţi ce obidă v'au făcut păgânii și câte suflete au 
omorît, câte case de boieri cinstiți au stricat și-l lăsaţi pe Măria Sa 
să hotărască şi să nu spuneţi ba, la nimica. Apoi mai veniți pe 
la mine. 

După alte două zile se duseră la palat. Vasile Vodă ascultă cu 
răbdare și luă parte la durerea lor, mai cu seamă că pe boierul 
Pavel Mitre îl avea de credinţă și acesta sărise totdeauna în 
sprijinul Domniei. Le făgădui ajutor în bani și oaste, atunci când 
împrejurările vor fi prielnice. Deocamdată îi opri lângă curtea 
Domnească, să înceapă slujba sub căpitanul Barbălată. «Mergeţi 
întâi acasă, de rânduiți gospodărirea moșiilor și apoi Dumnezeu 


— 161 — 


Dc MIC a 2 DER 0 aptă al 


ă vă lumineze mintea și să faceţi cum veţi crede că este mai 
Ss 


ă ă, 
drept», spuse Vodă la catia pătând tare și nu prea lămuriţi, 


ieși Vodă cui că i 
Li cae bea apa un tâlc în cuvintele Domnului și-l căutau pe 


i a să-i lămurească. Fzi 
e pi pia să vă dea un stat mai înţelept, spuse acesta, 


şi se vede că are multă bunăvoință e ip Ah ea za în 
tocmai ce va spus şi mai gândiţi-vă și Vol. nam cădere! să 
ălmă rbele Domnului: meu. k - 

ca i A şi Ilie Zorea îi priveau cu ERE mult curaj ; mila, 
şi făgăduiala Domnului parcă mai ștergeau din suferința, care-i 
despărțea de prietenii: lor. : 2 

S'au dus din nou la boierul Ursachi. Au intrat în ograda mare 
şi s'au simţit la îndemână. Ba nici nu sau mirat de luxul dela, 
casa lui. Se grăbiră să-i spună întocmai cuvintele lui Vasile Vodă, 
pe care şi le-au repetat într'una, încât nu erau să le uite mulţi ani. 

—Isteaţă minte are Domnul și bine știe să întoarcă vorba; 
Păcat că a venit de departe, și până acum. vorbește stricat limba 
țării. Ei, voi, feţii mei, ce-aţi înțeles din spusa lui? C 

Câteva, clipe sau codit, apoi Mihai ca din pușcă spuse ce-l 
ardea. 

—Că sântem slobozi să ne socotim cu tătarii pe socoteala noas- 
tră, fără “să-l amestecăm pe el. 

—Imi place că şi voi aveţi mintea limpede. Eu la fel înțeleg, 
dar veţi putea, voi să adunaţi și să plătiți câteva sute de oșteni? 

—Vom vinde pământ și pădure și orice, spuse Andrei liniștit 
și apăsat, și vom încerca, să salvăm pe cine mai trăiește și să pe 
depsim. pe ucigași. 

Boierul Ieremia dădu din cap mulțumit. 

— Numai să vă faceţi bine socotelile și să nu vă întindețţi cu 
răzbunarea pe mai multe aule tătărești, ca să nu iasă pricină 
de pâră la "Țarigrad și războiu cu tătarii. Dacă mergeţi numai la, 
făptaș, atunci e o răfuială între vecini şi atât. 

—La el mergem, că la începutul lui cireșar știm că se va în 
toarce din prada de la, leşi. , 


— 162 — 


XIX. PREGATIRI PENTRU EXPEDIȚIE 


La venirea acasă chemară doi slujitori de credință încă de-ai 
poierului Mitre şi le spuseră să strise în leafă și dobândă câţi 
oameni vor putea să adune în trei zile pela mahalale și hramuri. 
Să le spună că trebuie pedepsiţi niște tâlhari care au făcut multă 
moarte și să-i ducă la Rosojeni, dar mai mult să nu spună nimic. 
A doua zi au târguit zaharea, praf de pușcă și gloanţe, au trimis 
trei care la țară şi au început a cerca, oamenii veniţi la strigare. 
Erau, ca de: obiceiu pe vremea; aceea, unii lacomi de câștig ușor, 
fie și cu riscul vieţii, alţii împinși de sărăcie, de necazuri, de dări 
neplătite. Le dară; câte un zlot unguresc de aur, îi ospătară și mai 
ales îi cinstiră.. Plecară în trap bătut la Rogojeni, ca să vadă 
ce pot aduna acolo. 

Mare la fu mirarea când aflară dela pan Ciaplinski despre câte 
rele pornise să facă boierul megieș Motoc Savu. 

—Cu noi, până acum, n'a cutezat mare lucru, dar a pus ochii 
pe satul Pelinei, care se află tocmai între pământurile boierului 
Mitre şi cele cumpărate în ultimii ani de către Motoc. Răposatul 
boier: în mai multe rânduri a ajutat pe răzeșii din Pelinei când 
erau la ananshie și i-a împrumutat cu grâu, cu paie, ba și cu bani, 
când “era; câte un an rău și nu ajungeau să-și plătească dările. 
Numai că Musteţea, Achim, cu ceata lui, cei mai buni sospodari 
din sat și mai pricopsiți, își puneau obrazul zălog și totdeauna au 
dat înapoi cu cinste şi era prieteşug și credință între tot satul 
şi noi. Anul trecut; a fost recoltă, slabă şi am auzit că voiau să-i 
ceară iar ajutor boierului nostru, dar s'a prilejuit nunta cu omor 
dela tâlhari; matale, Andrei, ai bolit și nu știai pe ce lume ești. 
Nici la voi, la Tătărușani, nu era mai bine. Au trebuit răzeșii să 


— 163 — 


PR tau cuie AR 


E i Motoc numai atâta a aşteptat 
; în altă parte. Boierul Motoc Pi“. ie Arie 
plai elle de-au ieșit în primăvară și oamenii și vitele 
si ma și os, dar lea, luat un zapis la mână, că de nu vor da 


în adoi + ori atâta, săi vândă lui ogorul și imașul și pădurea 
pate i ad e şi are dreptul Mee o tea înaintea altora, 
şi le va da preţ cât va îi după învoială. ee Aer gi 

—Şi noi sântem vecini, avem notar cu Pelineii, chiar până la 
marginea satului, spuse Andrei incruntat. Ti plătim lui Motoc tot 
ce vrea, fie și cu dobândă înzecită, dar să nu lăsăm pe răzeși să-și 
vândă pământul și să se page vecini cu tot neamul lor, că doar 
sânt oameni liberi din moși strămoși. chin a 

—Par'că nu știi, boierule, răspunse pan Ciaplinski, cum tot mai 
multe sate de răzeși ajung la sapă de lemn de atâtea dări și cum 
stau. boierii ca Motoc, și ca el sânt cei mai mulți, şi pândesc să 
vină năpasta pe satele încă libere, care plătesc birul şi săleata, 
şi. dijma, și datul, dar nu muncesc pentru nimeni cu de-a sila, și 
nici nu sânt legaţi să stea locului, cum sânt iobagii? S'a socotit 
bine boierul Motoc în ce fel să-i prindă ca să pună mâna pe un 
sat cu ocina mănoasă și: cu oameni gospodari. 

—Pane, cunosc şi: eu legea. Vorba e cum să-i ajutăm. Uite, îl 
chemi pe Musteţea Achim, îl întrebăm cât anume trebuie să dea 
înapoi, îl împrumutăm noi, și ne-o da el când va putea. 

La, Rogojeni şi la Tătărușani începu zarvă mare cu pregătirea 
contra, tătarilor. Au răspuns la chemare, de îndată, hânsarii cu 
vătaful lor, oșteni îndârjiți, care mergeau în dobândă, mai ales 
ca să- ia înapoi: pleanul robit și jefuit de dușmani. S'au ridicat 
slujitorii și țăranii și au mers vorba până prin satele din jur, chiar 
până în târgul Lăpușna, şi după alte trei zile, venind și oștenii 
dela Iași, s'a strâns o ceată ca, de vreo 300 de bărbaţi, toţi încer- 
caţi la luptă, toţi cu socoteli vechi neincheiate cu tătarii. Au venit 
și peste douăzeci din: Pelinei, îndemnați: de Musteţea Achim și 
dornici de vitejie şi de ceva dobândă. Că așa-i omul, când îi vine 
o ispită, se vede cu câstie mare, dar nu'zice să se poate alege și 
cu paguba vieţii. 

Prisaca, Pelineilor era în seama lui Musteţea și a cetei lui și 
î a 2 A mm e it se putea; plăti birul pe un an pentru 
Geica ada ia e o recoltă proastă în anul trecut; și 
i e ZA i mase în urmă ȘI cu mâna aspră a boie- 

> pu să se întindă asupra, lor, răzeșii din Pe- 


— 164 — 


linei aveau nădejdea să scoată din stupi o bună parte din datorii, 
dupăcum se arăta acest început de vară. 

De câtva timp s'a pripășit la Rogojeni un flăcău, zis Chetroi. 
Zicea că este om liber, că l-a născut maică-sa nefiind măritată, 
că numai băieţii din tatăl iobag cu cununie erau și- ei iobagi. Acest 
Chetroi era vrednic la orice muncă și se tot învârtea pe lângă 
casa lui Musteţea, că mai rămăsese de măritat fiica cea mai mică 
a lui Achim. Se tocmi să muncească la prisacă și dădea în brânci 
la orice treabă îl punea stăpănul. 

In dimineaţa ceia, soarele abea se ridică, de o suliță și pe fundul 
văilor mai pluteau pânze ușoare de ceață. Achim cu toți ai lui 
era la prisacă, având fiecare a griji câte douăzeci de stupi, că 
erau plini cu miere de florar. Chetroi se ostoia și. el, dar nu invă- 
țase încă să umble în pace cu ele. «Albinele sânt curate, obișnuia 
să spună Achim, sufletul omului se face albină. Prisăcariul tre- 
buie să fie om curat. Dacă nu vinzi toată ceara, ci mai dai la 
piserică, te petrec albinele în roiu până la mormânt.» 

Dintr'odată, pe lângă zumzetul albinelor se auzi ceva duduind. 
Se strânseră cu toții în jurul lui Achim și acum se auzea neche- 
zatul sălbatec al unei herghelii întregi, dar voci de oameni nu 
erau. Achim se repezi la un par şi-l strânse vânjos, ceilalţi, la fel, 
apucară fiecare ce le căzu în mână. In ceața subțire se vedea ceva 
mare ca un singur trup care venea deadreptul peste prisacă. 

«Doamne ajută, Doamne apără, nu se poate așa, ceva», şoptea 
Achim. Auziră trosnind gardul de nuiele şi peste el săreau nebuni 
caii fără călăreți, caii slobozi, dar turbaţi de ceva, că nu vedeau 
și nu alegeau pe unde calcă. Stupii se răsturnau, se zdrobeau sub 
copitele lor. Achim încercă să-i sperie cu parul şi să-i abată în 
afară; toate neamurile în prima clipă se însrămădiră lângă el 
și învârteau deasupra capetelor bețe și topoare, urlând din răs- 
puteri, dar caii veneau deadreptul peste ei, că nu ocoleau nimic 
în sminteala lor. Au trebuit să se trasă înapoi, dar nici nu prea 
aveau unde. S'a, tupilat fiecare lipindu-se de câte un tei, dar Achim 
fu izbit de un cal, căzu şi doar se răsuci cu fața la pământ ca 
să-și ferească ochii. Nu degeaba se spune că e mai înțelept și mai 
bun la suflet calul decât orice altă făptură și mai cu seamă decât 
omul. Caii în toată nebunia lor nu-l călcară pe Achim, decât foarte 
puţin la o coastă și la picior, dar mai toată prisaca era zdrobită, 
stupii sfărâmaţi şi roiuri de” albine furioase. Se auziră voci din 
partea de unde veniră caii. Erau țăranii din Cosmeni care căutau 


— 1165 — 


m TIR 


elia nebună. precând în goană călări, au (ia 
că a fost sperietură dela niște tăciuni, adi de copii, 

pe Achim l-au dUS acasă, că avea piciorul rupt. Cel mai rule 
se ostoia pe lângă el Chetroi, dar nimeni nu băgase de cazi 
cum și unde se ascunse el în timpul năpastei. Vestea se înținse 
ca tocul în tot satul și oamenii alergau să arie ȘI să vadă cu ochii 
lor. Stăteau cu” capetele plecate, că s'a dus nădejdea, de a, scăpa 


de datorii- vânzând mierea. 

Era ziua în ajun de plecare la tătari şi vestea, rea sosi la, Ro. 
gojeni când Anărei și Mihai făceau ultimele pregătiri. Se sfățuira 
cu pan Ceaplinski și cu moș Plăcintă și toţi au zis că n'a, fost 
lucru curat. De unde erau să se joace copiii cu tăciuni ca, să, smin- 
tească o herghelie, ca să nu vadă unde aleargă. și să, fărâme totul 
în calea ei? Andrei se avântă călare până la Musteţea,. 

—Să nu-ţi faci griji, bădie, că nu te voiu lăsa în năpastă. Dacă 
s'a prăpădit tataia, acum eu îi țin locul și nu uit că și noi ne 
tragem din răzeși. Ți-oi, da toată datoria pe care o aveţi la Motoc 
dar nu pot chiar acuma, că plec la noapte peste Nistru să-l răpun 
pe ucigașul și tâlharul de Iusuf și am cheltuieli mari. Când e soro- 
cul să plătiţi? 

—După strânsul grânelor, taman la trei săptămâni după Schim- 
barea la. Faţă. FI 

Andrei se liniști. Când era să plece au venit în fugă doi fii 
a lui Achim cu ochii injectaţi de sânge şi ca turbaţi: * 

a orei fost asmuţiți cu șomoioagele de paie, legate de prăjini 
, ȘI mânaţi anume peste prisaca noastră. E mâna lui 


Motoc ca să ne fure moșia.» 


al oa a pa să e dă 1 Goal i stă ntă e 
nude i 9 Ai ducă la pârcălabul din. Lăpușna pentru judecaţă. 
drntaa 9f i aceau. Apoi întrun glas, au hotărit că, vor, cere 
il da i ALU i bată pe vinovaţi, că la o învălmășeală, poate 
a fe i aa CI om și din jeluitori se. vor. schimba, în, păriţi. 
a e fpâzturiile ȘI să, ceară, dreptate după, lege. 
= 2077 ș 

atunci Za a făcut pagube: după. viclenia, poierului Motoc, 
pârcălabul. de Lă aJungem la dreptate, Că de va, fi: să ne judece 

e Lăpușna, este cumnatcu Motoc, iar Vornicul "Țării 


de, Jos-este e 
Uscru cu el, deci ii 
ii Oamenii ; iei ine unii 
alții, spuse cu. amărăciune: Achi domniei vor. ţine unii cu 


să ajungă hergh 


(06 = 


ot ut btu 


—Mai bine să cereţi lui Vasile Vodă «legea ţării», să vă judece 
jurătorii, care sânt și ei răzeși, ori megieși. Chiar de vor fi speriaţi 
de boierul Motoc și de dregătorii care ţin cu el, totuşi ei au mai 
multă teamă de Dumnezeu și nu vor călca jurământul. 


XX. RAZBUNAREA 


Al. doilea drum-peste. Nistru la Azâr bey nu se mai asemăna 
cu:cel-din vara trecută: Drept daruri duceau scârba și moartea 
în: tăişul 'sabiei,:cu porunca dela, Andrei să nu fure pe drum nici 
măcar! o găină: A două zi, fără nici. 0 dodeială, 'văzură în faţă 
aulul și curțile beyului. Răsăriră pe coama dealului cu ochii văr- 
sând-scântei, cu mâna pe sabie, cumpliţi în setea lor de dreptate 
şi: de pedepsire a hainilor, 

Azâr. bey, din prima; clipă înţelese 'că a, venit sorocul socotelii 
pentru isprava lui Iusuf. «Așa se: prostesc "războinicii pentru un 
fleac-de: muiere. Intorcându-se: din Lehia, după atâta timp, nici 
n'a venit să. mă întrebe de sănătate. A lăsat nohaii să se împrăștie 
lacasele lor, iar-el'a trecut-ca o nălucă, drept la mare, la moldo- 
veanca pentru care eu voiu lupta ăcum cu ghiaurii». N'avu când 
să 'scoale tătarii din aul și doar apucă să închidă poarta grea 
dela'intrarea principală. Insă nu degeaba se uitase pan Ceaplinski 
la ziduri când tinerii boieri se uitau la flori; își însemnase în 
minte pe unde-i partea mai slabă. Cu scări, săriră dinspre hiol 
înăuntru. şi începură a-i-tăia, pe tătari dela spate. Pan Ceaplinski 
deschise: poarta pentru grosul 'oștii. Pe când unii răpuneau tătarii, 
călăreţii se avântau înăuntru, călcând în copitele: cailoc tufele 
de trandafiri. Aduseră paie împrejurul casei gata să le dea foc. 
Cu un berbec sfărâmară ușa mare, se bătură pe scări, prin iatacuri, 
răsturnară totul în calea lor și păgânii se răsuceau în spasmele 
morții. ruta 


— 1167 — 


„00 RR 


«Unde-i Iusuf? Unde se ascunde EA LEpU ema va 
+ ăcea mereu cruce și le spuse că este moldovean, fi 
rob care işi ce use în ajun prin: apropiere, dar nu' veni să 
înștiinţă că Nut cz Altceva nu știa şi'se ruga în genunchi să 
se cbr a Ei în jurul lui Azâr bey se strângea, tot maj 
E aţi Andrei se înverșună și-l lovi în plin: «Mori, părinte de tâlhar, 
şi așa ai trăit prea mult!» A S 
"In timp ce oștenii prădau scoțând aurul și armele bătute cu 
nestemate, Andrei și Mihai o căutau pe Ancuţa. Sparseră ușile 
haremului: harapii buzaţi, cu hansere, le stăteau în prag. Mol- 
dovenii năvăliră cu furie. Robii apărau ceeace le fusese incre- 
dinţat. Erau voinici și mânuiau săbiile lor uriașe în jurul capului 
ca o morișcă, dar nici prin moarte nu puteau opri mânia moldo- 
venilor. Femeile de tot fel, nevestele beyului și roabele lui, femei 
tinere şi bătrâne, frumoase și urâte, erau pitite prin odăi, grămă- 
dite unele în altele ca oile sau alergând și urlând. Andrei prinse 
o babă și o întrebă de Ancuţa. Ea nu răspunse nimic. Intr'o! clipă 
capul ei se rostogoli pe podea. Andrei se repezi în grămada femeilor 
şi le întrebă, în chip și fel, ca să înțeleagă, pe cine anume caută, 
însă nici una nu ştia nimic. Mihai și Andrei trecură mai departe, 
iar oștenii își împărțeau femeile. 

In odaia cu balcon o săsiră pe Caize. Ochii ei erau măriți de 
spaimă, dar stătea rezemată de perete cu câpul'sus şi se ţinea tare. 
Când îl văzu pe Mihai, nu mâi știu de nimic din ce era în jur. 
Iar Mihai nu-și lui ochii dela ea și uită 'de toate, de toate afară 
de făptura ei atât de dorită, de visată, de blestemată uneori. 

Andrei ca scos din minţi o zgâltâia și tot o întreba unde-i An- 
cuța. Mihai'amuţise. Se uita năuc la ea, ca și'cum n'ar fi priceput 
nimic. Sabia, lui Andrei: se:ridică; în sus, vâjâi' o clipă. Mihai tre 
sări și tăișul sabiei lui îndepărtă moartea ce venea, asupra lui Caize. 
Cu gâtlejul strâns abea putut rosti câteva cuvinte: «Iart-o, frate, 
ce-i vinovată ea?» | inoie 4 4 

Andrei se uită țintă în ochii lui, lăsă sabia în jos şi fără să zică 
EA cuvânt ieși afară. Mihai îl urmă, dar în grabă 'spuse' încet la 
doi din slujitorii lui: din 'Tătărușani 's'o' ascundă pe Caize' undeva 
în tufișuri: pe: malul ghiolului, trăiri [ 


ară că pe jupânița  Ancuţa; și pe 


— 168 — 


şi vara nu e cald, că marea adie dulce și-și rostogolește valurile 
pe treptele de marmură, 

— Acolo a, plecat ieri Iusuf, scrâșni din dinți Andrei, și nu putem 
să-l urmărim în inima tătărimii până la Hoarda de Aur. 

Focul mistuia pe încet curţile lui Azâr bey. Oștenii porniră 
înapoi încărcați de prăzi şi robi tătari. Andrei călărea tăcut ală- 
turi de Mihai. Trecură Nistrul. Nicio ceată de tătari nu veni în 
urma lor. Poposiră la Rogojeni. Mihai se repezi pe acasă pentru 
a săruta dreapta tatălui și să-l încredințeze că este teafăr. 

A doua zi se socotiră cu toţi oamenii care au luptat cu tătarii, 
se împărți prada și se făcu parte și familiilor celor morți. Andrei 
şi Mihai puseră dela dânșii ajutoare în bani, că le era milă de 
creștinii căzuţi în luptă, dar mai și ştiau că pentru a avea ajutor 
la nevoie trebue să ai mâna darnică. 


XXI.  RAZEȘII LA JUDECATA 


Aflară că între timp s'a primit învoierea ca pricina răzeșilor 
din Pelinei cu cei din Cosmeni să fie dusă în fața juraţilor, aleși 
din răzeșii din” satul vecin, Butnari, că cercetarea a și început și 
judecata se vă ţine peste încă o săptămână. Dregătorul din partea 
Domniei care să suprâvegheze toată treaba, a fost numit Drăghici, 
comisul al doilea. 

Andrei plecă îndată la Pelinei. «N'am știut că boierul Motoc 
își va vâri coada atât de adânc în judecata voastră. Comisul duș- 
mănește neamul Mitre și va încerca să-i sperie pe jurători. Dar nu 
vă'las în mâna lui, voiu rămâne la judecată ca să se vadă că mai 
este și un ochiu străin, care vede undei dreptatea.» A 

Conacul din Rogojeni era din nou îngrijit și curat. Vărul Tonică 
s'a dovedit bun gospodar. Fiu al unui frate al boierului Mitre, el 


— 169 — 


20005 at DEA 


DC 


plecă de acas 
slujbă la strâns g 
jurase în piserică să 
Domnie, iar vorniceii Și 
voiau să scoată mai mu 
era ca sarea în ochi $ 
zdup. Astfel primi ferici 


tească la moșie. zi 0 5 
Mihai. venea toată. ziua la Rogojeni și se sfătuiau amândoi 


despre judecată. Aveau multă; amărăciune că” nu. izbutiseră, s:o 
găsească pe Ancuţa, şi pe ceilalţi și îi frigea necazul că nu lau 
prins pe Iusuf. «Că a plătit tatăl său este drept, că ce. iese 'din 
pisică șoarecii mănâncă, și n'o fi fost. nici el în viaţă mai Puțin 
tâlhar decât fiul său. Dar n'am izbutit după voia, noastră». 

Judecata s'a rânduit pentru o zi de Vineri, în postul Sfinţilor 
Petru și Pavel. Jurătorii în frunte cu Comisul al doilea, pârcă- 
labul de Lăpușna, martorii împricinaţilor, gospodarii din frunţea 
celor două sate, Andrei și Mihai cu slujitorii lor, toţi s'au dus la, 
biserica mare din târg. 

Andrei nu se amestecă în niciun fel în mersul cercetărilor, dar 
aflase că jurătorii sânt toţi șase oameni cu frica, lui Dumnezeu 
și cu mândria, de răzeși. Cu duhul blândeţii, tânărul Mitre se duse 
în ajun la preotul/paroh, află că s'a scos lcartea de afurisenie 
pentru jurământ, după obiceiul pământului, şi îl rugă pe popă 
să cheme încă doi preoți și doi diaconi, să fie cu cinste și cu slavă 
creştinească pentru dreptate, iar pentru osteneala, feţelor biseri- 
cești îi lăsă preotului mai mulţi zloți decât văzuse el vreodată 
la pa ec de nuntă sau prohod. 1B[TA 

and intrară în; biserică și văzură î i îi 
a trei preoți şi doi aie ata ne e e ri era 
ze = Seri A în faţa tuturor icoanelor ard zeci de: humâ- 
ti ra odată; o tăcere soră; cu: teama, [10 
«Liberi şi nesiliți de nimeni aţi primit să iti durători- si să 
impliniţi-legea țării?y, întrebă, Eee Mele dia za E ei 
mijloc. «Liberi și nesiliți 


am primit», răs ăi ; jură 
A. prin punseră într'un' glas jurătorii,. «Atunci ţineţi în 


nul: Dumnezeu și de prea curata 
4 Lu celui veșnic și huliţi iadului celui 
toată mânia lui Dumn, * să fie văduve și copiii 'cerșetori și 
ezeu să fie pe capetele. lor, de vorjura 


= 10 — 


strâmb, Iar dacă vor arăta adevărul, în frica lui Dumnezeu, să 
fie iertaţi și blagosloviţi.» 

Așa li's'a dat mărturisenie și au primit de'au jurat cu mânile 
pe Sfânta Evaghelie și cu lumânări aprinse şi apoi le-au întors 
în jos și le-au'stins în apă, zicând că de nu va fi precum vor 
arăta, așa Să li-se stingă neamul lor. J 

In sala mare de judecată se făcu zăduf, că era ticsită de jelui- 
torii și de marturii din ambele sate cu pricina, și de curioși. 

«S'a făcut pagubă mare la prisacă din dușmănie anume, nu 
din întâmplare, că am găsit acest șomoiog de paie pârlite ca la 
o aruncătură de suliță dela pârleazul prisacăi», spuse bătrânul 
Ismană, cunoscut, de om cinstitit. Şi rând pe rând au curs dovezile, 
că n'a fost o joacă de copii pentru atâta, sminteală printre dobi- 
toace şi atâta potriveală ca să distrugă prisaca, vecinilor tocmai 
înainte de prima tăietură, când stupii erau plini și vara abea 
începuse. Drăghici, comisul, a, încercat în două rânduri să încurce 
martorii. Pe boierii noștri, împreună cu pan Ceaplinski și vărul 
Ionică, la fiecare martur îi treceau nădușelile, neștiind dacă n'o 
fi cumpărat de Motoc, pentrucă dela el se trase năpasta și oamenii 
lui trebuiau să jure strâmb, ca să iasă basma curată. Către amia- 
ză jurătorii au plecat alături să se sfătuiască. Sau întors abea 
după vreun ceas şi erau aprinși la față și încruntaţi... cam hotă- 
rit precum urmează : herghelia din Cosmeni a fost mânată anume 
de paznici pricepuţi cu prăjinile cu paie aprinse pentruca din 
pizmă şi vrășmăşie să facă paguba la prisaca, răzeșilor din Pe- 
linei,.. şi va plăti satul Cosmeni pentru toţi stupii stricaţi și 
mierea şi ceara... în faţa lui Dumnezeu zicem că acesta este ade- 
vărul şi dreptatea şi toţi sântem uniţi în cuvântul nostru, afară 
de unul singur, Epure Stroe.» 

«Să mă iertaţi, începu Epure, cu mintea mea nu mam în- 
credințat că a fost „pusă. la cale. cu. bună știință o asemenea 
fără de lege», în ochi însă avea teamă și nehotărire. Nu, nu cred 
că cei din Cosmeni sânt vinovaţi. Așa să-mi ajute Dumnezeu. 

—Vom cere «lege peste lege!, strigau cei din Cosmeni, vom 
cere să se cerceteze pricina, din nou cu 12 jurători şi;nu cu cei 
din, Butnari, că ţin parte cu jeluitorii, vom arăta dreptatea. noas- 
tră, vom. 

Ta întoarcere, Andrei şi Mihai se opriră la casa lui Mustețea. 
Piciorul: era umflat și vânăt până deasupra genunchiului și tre- 


— VU — 


ercat să-l îmbărbăteze, să Spună 
r sta mereu cu ochii în patru 
Răpciune (septembrie) vor ţxi. 


ia tăi i de. Au isa 
N & poierii Mitre lie ați A 
ca, să ajute ţot satul AN pâi 
mite bani pentru A pârcălabului de Lăpușna, după 0: masă 
In aceeași ZI în ete : oieri 0 aaa 


; i era zi d Ş i 
cu pilaf d de ci ri se cinsteau pahar după pahar și se rugau 
şi cu Drăghici, 3 


a stă, să, dea, grindina, 

: să fie recolta, pipa « E 

la Maica regina Sia) norii de ploaie, dar mai ales să înghiţă 

ia po Bt amd de Andrei Mitre, care se bagă ca musca 
pămân 


în dosul calului. 

La Rogojeni masă 
lămurit cine anume, au i 
ar fi cunoscut printre că 


de seară trecea mai mult în tăcere. Nu sa 
fost făptașii; unul din martori a zis că 
lăreţii, cu paiele aprinse, doi paznici de 
lie din Cosmeni și pe un iobag al boierului Motoc, dar n'a 
ig e că ar fi ţocmai așa, că zicea că nu se vedea bine în 
Si pă limpede că martorii, au 1054 băgaţi în sperieţi tare, 
deci se putea aștepta O nouă judecată și cine știe, putea să fie 
mai tare frica de un boier pe pământ, decât frica, de Dumnezeu 
din cer. «Vom plăti noi toate pagubele Și vom ajuta, pe vecinii 
noştri, chiar de, ar pierde la o nouă judecată», hotăriră Andrei 
și Mihai. : 
Din letopiseţele Moldovei, cele povestite sânt floare la ureche 
faţă de alte grozăvii și mai mari. 


XXII. ROABA LA TATARI 


Mârzacul Tusuf gonea de două zile spre miaza-zi-răsărit ca să 


ajungă mai iute la palatul depe malul mării. T se invălmășeau în 
gând atâtea imagini 


Si și trăiri nebănuite decând în toiul iernii O 
răpise pe Ancuţa, semănând moarte și jale printre nuntaşi. Vedea 


mereu obrazul 'alb al fetei în Clipa când o ridică 'din sanie, avea 


— 12 — 


-_ 


în braţe şi pe piept atingerea trupului ei, strâns în blană, așa cum 
o ţinea în faţa lui pe cal, până se depărtară spre Nistrul îngheţat, 
şi acolo o puse binișor în sanie ca să nu fie zdruncinată. Era mereu 
ca adormită şi tare îi era dragă. Dacă m'ar fi fost înconjurat de 
nohaii lui, i-ar fi mângâiat obrazul și părul ieșit; de sub căciuliță. 
Ştia, din întâmplările de mai înainte, că femeile creștine plâng 
şi blestemă la început în harem, dar după câtva timp se potolesc 
şi dacă stăpânul nu-i urât și nici prea hain, atunci ajung să se 
bată între ele, râynind dragostea lui. Cu Ancuţa însă era altfel. 
In zori se trezi. Ochii i; se limpezeau încetul cu încetul și înțelese 
că s'a petrecut ceeace se întâmpla cu multe femei pe vremea aceea : 
căzuse în robie, dupăce au fost omoriţi toți cei dragi. Dece ma 
lovit-o şi pe ea, să fi fost, acum alături de tataie, de Andrei și Mihai ! 
De câteva, ori se ridică puţin şi văzu în sania din spate pe mama 
ei, aprinsă la faţă şi scuturată de tuse, Alături par'că era stolni- 
ceasa Ciogolea. Mai erau și alte sănii cu jupâniţe plânse și ingro- 
zite şi iar: alte sănii. Dar pe margini erau peste tot numai tătari 
călări. Nu se tânguia, nu striga morţii, nu încerca să sară jos din 
sanie. La. ce-ar fi folosit toate acestea? 

La, cel de-al doilea popas de noapte veni lângă dânsa nănașa 
şi-i spuse că are voie s'o vadă pe mama ei. Jupâneasa Ileana ră- 
cise rău dela inceput și acum nu mai cunoștea pe nimeni. Ancuța 
se repezi şi se prăvăli în genunchi în fața mamei, întinsă pe jos 
în casa tătarului, unde poposiseră. Incercă să-i vorbească, so mân- 
gâie, dar înzădar îi săruta mâna fierbinte și asudată. Odată par'că, 
privirea mamei se opri asupra ei cu înţelegere şi desnădejde. Numai 
o clipă, sau poate i se păru Ancuţei în nevoia ei de a se lipi de 
sufletul mamei. In prag apăru Iusuf. și, fără să fie văzut, făcu 
un semn slujitorilor s'o ia de acolo. La prânz ajunseră la curţile 
lui Azâr bey și la stăruința nănașei, au lăsat-o împreună cu An- 
cuţa întrun iatac dintre cele mai frumoase din haremul beiului. 
Fără multe; vorbe Ancuţa înțelese că rămase: orfană de mamă. 

După trei zile, două roabe au poftit-o pe Ancuţa într'un iatac, 
unde stătea, în picioare lângă fereastră, Iusuf. Amestecând cuvin- 
tele tătărăști cu cele moldovenești, din puţinul cât au vorbit, Iusuf 
arătă că-i pare foarte rău de atâta moarte și suferință. Că i s'a 
spus că la drumul spre casa mirelui vor pleca numai o mână de 
oaspeți și că la ora aceea vor fi cu vinul în cap și în picioare, că 
nu vor fi puși pe luptă și deci nimeni nu va pieri, iar pentru oste- 
neală, slujitorii lui se vor îndestula din lăzile cu zestre. Că nici 


— 193 — 


„7 


A ; i putut opri pe nimeni, că TAU] 
a $ : upta și el n'& mă deh i EE a i 
erei . apa ? onailor și cei rămași au fost în drept săi 
au căzu i 


ea. războiului. sua ca : 
ia dr Cai e fereastră SDre grădina desfrunzită și plină 
C 


: i fel de mort. Iusuf se opri și ase 
de omăt și ie e ei ser stdran 0 rii esâdeii re i a 
sări spună CeVA: ilit de pomană căutând să se” desvinovățeasea 
juiește, că sa um: im de stepă și cu o "voce hotărită spusa 
1'se trezi mândria de 30 drumul âl6s''de el, că Fi 
că'de acum viața ei va merge pe rum s igo lasă în 
: ă ă jelească şi să uite ce-a fost, iar când va apare 
singurătate ca să Jeleasce >, de sănătate. Să 
iar' luna Nouă, va Yeni s0 întrebe je sănătate: Să spună ce “ao 
rință are, că ar vrea săi facă pe voie. E Tae ( E ] 

Ce putea să-i ceară? Doar să nu-l vadă RIO pe el, nici slujnicile 
tătăroaice, nici harapii eunuci la porți, nici zăbrelele dela ferestre. 
Singura tovărășie care o mai alina era a stolnicesei Ciogolea, nă- 
nașa, o femeie străină până mai ieri, dar acum devenită ultimul 
fir care-o mai lega de trecutul ei fericit. Intoarsă în iatacul ei, 
îl' găsi gol: stolniceasa a fost dusă în altă parte. 

Vremea, ori părea că s'a oprit pe loc, ori că fuge ca nebună. 
In-nopțile senine, când nu ningea și norii se rupeau, se mira câţ 
a “crescut! luna. Parcă mai eri era caiu nou, acum a trecut de 
primul. pătrar, acum e plină, acuși începe să scadă și după ce 
nopțile vor deveni întunecoase va fi un amurg, când lângă Lucea- 
fărul de seară va apare securea subțire de aur. i > Ci 

Se “vede că în goana săniilor prin stepa înghețată, când tot 
svârlea blănurile depe ea, făcuse și ea o răceală, dar cu sănătatea 
ei călita'în viaţă slobodă la țară, nu căzuse bolnavă pe 'dătă. 
Acum însă! tușea, mai ales când dădea de aerul rece la fereastra 
deschisă; Ce'bine ar fi dacă ar luat-o Domnul îninte de lună nouă! 
că gândindu-se cum să scâpe de povară vieţii, tocmai când luna 
scăzu pe jumătate, O lumină un gând fericit: noaptea va deschide 
fereastra Și va sta în ger și vânt, astfel nu va fâce păcatul omorulii 
CA esta să a va mântui repede de toată durerea și sufletul ei 
ne pe- matei, iertată de robie “din aceeaşi boală 'de 


=> DI4 == 


XXIII. OȘTENI LA CURTE 


Andrei și Mihai nu puteau zăbovi prea mult la moșii. Se știau 
cu musca pe căciulă în fața lui Vasile Vodă pentru pârjolul dela 
tătari. Acum îl-aveau' dușman și pe Drăghici, comisul al doilea. 
Au vorbit cu tatăl lui Mihai, cu pan Ceaplinski și cu vărul Ionică 
şi rânduiră să stea, în-ajutor pentru dreptatea răzeșilor. 

Cum ajunseseră la Iași, aflară, că în ajun murise doamna 'Tu- 
dosca și la palat se făceau obiceiurile de înmormântare cu cinste 
mare. Acum că murise, boierii. veliți și dregătorii o jeleau- chiar 
cu milă, căci puțină bucurie a avut în viaţă. Deci Domnul se arăta 
mâhnit în fața lumii şi mai ales ocupat cu ajutorarea Patriarhiei 
Constantinopolului. i 

Odată! cu venirea; verii, începură cei doi boieri lăpușneni slujba 
de oșteni, sub căpitanul: Barbălată. Trăind la curte și în cetatea 
de scaun, se izbeau mâi în fiecare zi de fața hâdă a orânduielilor. 
Văzură că/ viaţa, este clădită pe un șir de nedreptăţi, care veneau 
din lăcomia, și: patimile oamenilor. Acești: ani dintru începutul 
domniei lui Vasile Vodă erau socotiți încă cei mai buni pentru 
ţară, cum zice cronicarul, «că de au fost cândva vremi fericite 
acestor părți de lume, atuncea au fost». Şi putea fi un raiu țara 
Moldovei cu bogăţiile ei, cu oamenii ei harnici și inimoși, dacă 
stricăciunea celor de sus ar fi încetat. 

Mergeau la boierul Ieremia Ursachi, stăteau de vorbă cu ne 
gustorii umblaţi prin alte ţări, se duceau și pela mărginile târgului, 
prin crâșme, să vadă ce spun oamenii de rând. In prostia lui, po- 
porul vedea mai bine decât sfetnicii de divan, socotiți înţelepţi, 
dar cine-i asculta pe cei mici? Ei trebuiau să plătească birurile 
vechi și noi, cele obișnuite și mai ales cele de ocazii: deosebite, care 


— 175 — 


i ă nu se știa cât anume y | 
se prilejuiau tot mai ţa Moe dacă se pornea un du Erau și astăzi în Moldova destui: oameni de bine, retrași! de | 
Domnul până la star L, i nu ştiau pentru ce. j scârba, ţării pela casele lor. Stăteau liniștiți şi se topeau ca lumâ- | 
trebuiau să moară ȘI ar oaată cu lumea și va dăinui cât ea, q, nările în fața; icoanelor: | | 

Nedreptatea s'a născu poierii noștri. Dar își spuneau că d S —Parcă-mi stă mintean loc, spunea Andrei; Dacă sar trezi | 
asta își dădeau seamă ŞI Se dui din partea lui, atunci se copi poierii ăştia cu inima curată şi cu omenie și ar fi încredere între | 
fiecare om cinstit se Ja 5 e duielile rele. Văzură pe acești p ei și ar avea un domn, baremi: cum. e Vasile Vodă, și ar lua dările | 
arepta măcar câte puţin Oran andri cu cei mai mici şi ca RR | şi gloabele și birul și găleata, numai cât est hotărit şi nici n'ar pune 
nici ai zilei, cât se ţineau de 77. DoGinulpetitiera, dei iară | pe țărani să muncească mai multe zile decât e-rânduit, atunci s'ar 
de umiliţi și slugarnici, CU ca a care aaa 5 E blă face un traiu, fericit, cum n'a fost nici sub. voievozii de altă dată: 
nuri, de mătăsuri, de aur Și Bieure ireal e 4 a Au toţi, nu | —Tinereţea, trăiește cu vise frumoase, răspunse. odată; boierul | 
trecea o clipă să nu spună, CU Voce tare C ate ee gaUE credincios Sul- | Ieremia, dar pentru omul viclean, dacă-i-spui; uite amu- e soarele | 
tanului, pentrucă zeci de ochi Şi de urechi pândeau ca Să-l poată la amiază, și vede și un chior'că așa este; el dă din cap și cu gura i 
pâri la Poartă. Se ținea la domnie Vasile Vodă că îl cuprinse cu | mieroasă îţi zice că eşti la chindie. Parcă n'aţi văzut până acum 
dările pe câzlar «... carele Asa tă Lg isa: EREI E ZE Și pre | câtă tâlhărie se ascunde sub. «cuvinte mângâioase?». Lor pot să 
feţe mai mare». Astfel, colcăie ăia esi pr Jaegeașiimasă le slujească. acele-slove ale Sfintei Scripturi :: «Muiatu-s'au cuven: | 
cu Domnul. Iși amintea, din tinereţea lui, cum Vodă Gaspar Gra; | tele lor mai mult decât unt-de-lemnul şi-acele sânt săgeți». | 
ţiani, părăsit de toţi, luă drumul Lehiei şi «... noaptea la braniște, Sau deprins a călca mai des pela Ieremia Ursachi și boierul 
fiind cu puţinei de-ai săi și den boieri, Şeptelici, hatmanul și Goia, ii cântări în gând şi se mulţumi că sânt soiu bun. Le vorbea și 
postelnicul, l-au omorit. Plătit-au apoi cu viaţă și Septelici și Goia de trecutul moldovenilor şi de ale altor neamuri și de fapte de | 
dela Alexandru Vodă, pe lege direaptă dele-au tăiat capetele şi vitejie și de laşitate. Mai ales boierii tineri îl cercau despre înce- | 
trupurile le-au aruncat la ieșitoare. Şi cu cale le-au făcut, că după puturile neamului românesc, despre daci şi romani, și li se aprin- | 
scârnave fapte, scârnave morţi vin». -> 7 u0 | deau văpăi în suflet când, pentru a zecea oară, le tot spunea Ur- | 

Andrei și Mihai aflară despre trecute vieţi ale domnilor! di- sachi despre moartea vitează a lui Decebal, și arderea cetăților 
naintea lui Vasile Vodă, atâtea lucruri triste şi rușinoase, încât | dace, dupăce toţi boierii şi căpeteniile au băut otravă ca să nu | 
parcă mai în tinnă ar fi trăit cu ţăranii: depe moșiile lor, decât cadă sclavi: «Un gânditor, cam de pe vremea aceea, Seneca, a spus | 
în viesparul de la curte. Cum se înfiripă ceva mai mândru pentru că, «cine știe să moară, nu va fi rob niciodată.» Aceste cuvinte 
țară, iată că se ivea un Iuda viclean și trădarea rodea din trupul căzură ca niște fulgere în inima tinerilor şi se prefăcură în cele 
țării. Povesteau bătrânii, care apucaseră vremea lui Mihai Vodă | mai scumpe nestimate, pe care erau să le poarte până la sfârșitul 
cel' Viteaz, care cuprinse toate cele trei țări surori. și se ridicase | zilelor. 
contra, Turcului, că îndată se încuibă trădarea şi mâinile de creș- — Oare nu-ne mai putem-ridica fruntea. din- ţărână? | 
tin l-au căsăpit și i-au tăiat capul. —Omul trebuie să aibă în- faţa ochilor-un vis, frumos, altfel 

Cei doi Lăpușneni, în tinerețea lor, voiau pentru țară tot; ce | trăieşte numai pentru carnea, lui peritoare, aidoma cu dobitoacele: 
era mai bun, voiau mai multă dreptate, o -visau ridicată ca pe | Cred în puterea lui Dumnezeu, cred în puterea binelui, cred că 


vremea lui Stefan. Iși dădeau 'seama că pământul și ţăranii erau sămânța bună din neamul nostru va; rodi-mereu și oricâte. încer- 


aceeași,| dar conducătorii, cu sângele amestecat, pierduseră virtu- cări ni -s'ar întâmpla. peste veacuri, neamul le va învinse, se va 
țile străm întări şi își va face.o soartă mai bună, zise. boierul. 


oșești. Ce le păsa; dregătorilor greci și: grecizaţi de tre 


i Moldovei? Țara noastră era numai o vacă de muls, ei fiind Aceste vorbe trecute prin focul tinereții, căpătară miez de în- 
Aia lor umiliți și 1a cheremul "Turcului, care de” aproape ceput. Durerile şi obidele tinerilor au pălit şi sau topit-in soarta 
de ani i celor mulţi, a întregului neam, prin sute şi mii de chipuri necăjite; 


ngenunchi az, a A 
zinul cârita, ze nchiase ţara lor și în Bizanțul Paleologilor, mue- 


tru Alah din minaretele înălțate în jurul Sf Sofii călog$eu in piioaret | pi 4 


— I16 — — N — 


TIE III 


eni un slujitor trimis de ua 

Peste o ge ti Musteţea își dădea sufle! : dureri 
Veştile erau ele: AC eni au scos cartea pentru o nou judecată 
mari. Megieșşii din GOsnI ători au avut tot felul de năpaste: unu] 
cu 12 jurători. Primii jur i că ar fi avut cureaua, slabă 


5 ui; se zvon că A ut z 
a căzut din le cr: sost veche, ori ruptă, ori crestată, Atu 
la, strâns şeaua, 


i iseră nu se știe dece; se pare 
i mai toate muris i : 
e sotsvătă Altuia i-a ars Cazi ŞI grajdul. Oamenii 
ori piei e Sl Dumnezeu pentru lie fan coli dar pe 
voia, . bai 
a ea ţeste că nu-i de şagă cu ja a e 
Nes e E Musteţea, nu cu mâna lui, dar cu vic eșugul. 
ie a acei pe juraţii cinstiţi şi vâră frica în ceilalți. 
El pune de i 
Ce facem, Mihai?» i trimiseră înapoi vorbă casă ajute 
ibzuiră ă ea și trimiser 
ia ia ră şi să le dea de veste ce se mai în: 
familia lui USI 
tâmplă, că ei nu pot; pleca, dela slujbă. 


XXIV.  ANCUŢA SE STINGE IN CAPTIVITATE 


Ancuţa, câteva zile s'a luptat cu moartea și o chema cu patimă 
ca, pe o alinare, o uitare. Pieptul i se rupea de durere, nu-i ajungea 
aerul, dar și de data aceasta viața n'a vrut să iasă dintr'un tru 
atât de tânăr. ! | d 

Când Iusuf veni plin de dor și de nădejde de a, găsi o cale de 
apropiere, fu izbit de acest'chip străin, de un obraz supt cu CCal 
căne mari și pielița gălbejită, cu pete roșii și ochii, mai ales ochii, 
erau ciudat de reci și trişti. 

—N'am avut! noroc să) te găsesc sănătoasă și mai veselă. 
Spunemi, cu ce pot să-ți fac 0 plăcere? | 199 

Ancuţa tăcu un timp. Ii stătea pe buze să-i spună să plece Și 


= 179 =— 


să nu-l mai vadă niciodată, ori să-i dea o otravă, ori s'o 'lâse 
să intre la 0 mănăstire, oriunde ar fi, în orice țară, numâi să fie 
despărțită prin ziduri groase de toată! Iumes și mai cu “seamă 
de el. I se păru că în ochii tătarului citește compătimire, ceva 
duios și trist, cum nu-și închipui că poate el să simtă, 

— Aș dori o iconiță cu Maica, Domnului, oricât de mică, să-mi 
dea puterea, de a-mi duce soartă, Iusuf înclină capul. Și tare îmi 
este urît singură 'cu toate roabele de alte neamuri. Odată cii mine 
au căzut în mâna ta câteva fete de seama mes, sau neveste, sau 
nașa mea... s 

—Nu mai sânt aici, te-am păstrat numai pe tine. 

—Am avut și slujitori, poate mai este vreunul în viaţă !... 

—Chiar dacă ar fi, bărbaţii n'au voie să vadă nicio temeie aici, 
unde ești tu. i T 

Se ferise anume să spună harem. Ancuţa, tăcu și închise ochii! 

A doua zi dimineaţă i s'a spus că va pleca întrun palat al mâr- 
zacului Iusut, că e pe "malul mării'unde este mai cald și se va 
însănătoși mai iute. Drumul a fost obositor, mai ales când zăpada 
se topise. TTDA D300 5 

Palatul era mult mai luminos, mai bogat, cu grădină mare 
pentru cadâne, cu treptele albe 'coborinăd în apa mării. Ancuţa 
a fost dusă intr'o aripă despărțită de restul clădirii și mare i-a 
fost mirarea când una din 'roabe îi "vorbi într:o moldovenească 
dulce, tărăgănată. O podidiră lacrimile și simți cum obrazul acela 
încă tânăr, dar vestejit, i-a” devenit dintr'odaâtă drag. 

Și zilele începură să se scurgă întro nouă colivie aurită. Fru- 
sica, zicea că viața i se pare acum mai ușoară și îi povestea An- 
cuței despre traiul ei din țară, despre soțul, părinții și dăspre'obi- 
ceiurile” din harem. Nu că ar fi avut de Spus'ceva neobișnuit, 
dar amândouă se simțeau unite prin aceeaşi limbă și” dorul de 
aceeași ţară. IM ui 1 

Ancuţă se ofilea încet. Ii pi6rise foamea! dela sine, tusea 0 chi- 
nuia tot mai rău, noaptea 'se făcea o apă şi dimineața abea 46 
putea mișca mâna să ia iconița, Stâna ore în şir singură, își închi- 
puia că a'ajuns la o mănăstire, undeva pe malul mării grecești, 
unde sânt mănăstiri ţinute cu cheltuiala domnilor munteni sau 
moldoveni.” Acolo, ca întrun stup, măicuţele lucrează de dimineață 
până seara și se roagă! Slujbele se ţin de patru ori pe zi. Cea mai 
frumoasă e la miezul nopții, când 0 maică merge cu lumânarea 
aprinsă şi bate la ușa fiecărei chilii și'le cheamă pe toate să se 


== 179 = 


Dem tza 


Domnului, pentru iertarea păcătoşilor, pentru 
dar mai ales pentru pacea sufletului. Totuși 
mult și într'o zi își Văza chipul în oglindă 
moartă» şi inima începu să-i bată. Era 

i Ă > sia dat seama că moartea nu este un 
ii o: he.l Pa departe, ci vine curând. Şi atunci 
și o cumplită răzvrătire împotriva soartei. Dece, dece trebuie 
să intre în pământ înainte de a fi trecut prin toate bucuriile Sor- 
ţite unei femei? Poate că Mihai trăiește, sau Andrei, sau amândoi. 
Dece a crezut ea minciunile mârzacului, că el desigur a vrut s'0 
despartă de toți ai ei. Poate că va fi răscumpărată, sau va fugi, 
poate că soarta îi va mai aduce 0 bucurie... Aţipi un pic şi se trezi 


cu o tuse rea, care îi lăsă pete roşietice pe batistă. Prusica îi aduse 


serbetul de trandafir și cafeaua aburind în filigean, apoi îi cântă 
un cântec de dor: 


roage pentru slava 
ajutorarea necă jiților, 
boala. o topea tot mai 
şi o trecu un fior, «Arăt a 


Frunză verde, măr uscat 
Astă noapte m'am visat 
Că mândru ma sărutat 
M'am trezit 
Și-am.- pipăit, 
Dar nimica n'am. găsit. 
Numai dorul. inimii 
Scris pe fața perinii 
Cu mătasa genelor 
Şi cu roua ochilor. 


Au fost câteva zile grele pentru Ancuţa. Era ultima pâlpăire 
de viaţă, ultima, izbucnire a unei iubiri neimplinite. Apoi, cu înce- 
tul, se impăcase cu sfârșitul. Se ruga ceasuri întregi pentru su- 
fletul lui Mihai. 

Cu încetul, viaţa închipuită prinse a o ajuta să rabde viaţa 
adevărată. Scoase toate giuvaerurile cu care rămase ca mireasă, 
căută haine simple și. cât mai cernite, își tăiase cozile ca la călu- 
gărie, dar şi aşa era fumoasă, de un farmec dureros, ca îngerul 
mustrării. In ardoarea ei către mântuire nu mai cunoștea mărgini 
și se punea, singură la posturi și mătănii până o răzbea tusea și 
rămânea chircită pe jos, ca un puiu căzut din cuib. Primăvara veni 
Și trecu repede și în grădină, printre frunzele. pomilor, râdeau 
vesel cireşele coapte. Intro dimineată i se păru să robul care lu- 


— 180 — 


——.. 


crează la un strat de flori seamănă cu cineva cunoscut. Se tot uită 
la el, până se încredință că era Hergheliu, slujitorul tataiei. 

Incepu să pândească 1a ferestre și rămânea cu ochii la el, până 
dispărea din frântura lumii lui Dumnezeu, lăsată slobodă pentru 
privirea ei. Intrun amurg Iusuf veni fără de veste, o privi lung 
şi Ancuţa, ar fi putut citi multe în ochii lui dacă sar fi uitat în ei. 

—Te-am lăsat în acest palat, nădăjduind că trecând de patru 
ori luna nouă, odată cu primăvara și cu florile vei înflori și tu 
din nou. 

Iusuf tăcu și întrun fel îi păru rău că i-a amintit că este 
tot bolnavă, ba chiar mult mai rău ca înainte. «Pe mormintul 
meu —se gîndi ea—, vor înflori bujorii și trandafirii și poate că 
un rob creștin îi va uda, impreună cu lacrimile lui.» 

—Ai văzut că l-am găsit pe unul din slujitorii voștri și l-am 
adus să fie în apropiere, așa cum ai dorit. Spune-mi cu ce pot să-ţi 
fac o bucurie? 

—Pentru mine bucuriile nu mai există, dar am o nevoie sufle- 
tească, înainte de a pleca la cei ce i-am iubit. Vreau să-mi scriu 
diata pentru închinarea, părţii mele de avere către mânăstirea 
Agapia și trimit acolo și părul meu tăiat. Pentru asta îţi dau câte 
giuvaeruri mai am de-ale mele ca să răscumpăr libertatea sluji- 
torului. 

Tusuf își încleștă pumnii. 

—voiu face după cum poftești. Mâine dimineața voiu aduce 
pe slujitorul tău până la ușa haremului și acolo tu, cu obrazul 
acoperit ca să nu călcăm legea lui Alah, în fața mea, îi vei da ce 
vrei. Să știi că nu-mi trebuie giuvaerurile tale ca să slobod un rob 
pentru mulțumirea ta. Văd că nu porţi nicio podoabă, iar pe cele 
dela mine nu leai pus niciodată. Voi slobozi și pe moldoveanca 
ta şi să ia toate podoabele mele, poate că ei îi vor purta mai mult 
noroc. 

Iusuf se ţinu de cuvânt și a doua zi Ancuţa îi dădu lui Hergheliu 
prin mâna mârzacului o răcliță cu tot ce putea trimite pentru 
pomenirea morţilor și pentru ajutorul celor vii. 

Cu ochii la, marea scânteietoare și leneșă, Iusuf se gândea că 
patima lui pentru moldoveancă începu într'o zi de cireșâr ca și 
acum; «Am văzut o fecioară cum nu putea fi decât una pe lume. 
Era ca roibul care încă nu cunoscuse șeaua și gonea cu coama 
în vânt, ca șoimul care se înalță în cer ca să privească de sus pă- 
mântul și era femeia dulce care putea iubi cu patimă. Am visat 


= 381 = 


IEI 


AR 


am îndrăznit chiar să gândese la 
undeva departe, în +s.. 
verilor. mele și area pai roibul ri iu a Vă 
vânzarea, & alături de bărbaţi: A A U arcanuj 
unde femeile stau imul n'a mâncat în colivie, şi stă 


ia t-gâtul, șoim e : tza 
sa, zbătut zi tea ospitalităţii și a prieteniei, am călcaţ 
să, moară. 


% Ai și sânt neputincios în aja Unei femei cu ohipuj 
legea lui 


: iertătoare.» 
âmdră şi neiertă AA spe 
răvășit a aie zi a socotelilor tatăl lui cădea, sub săbiile 
Nu şila 


| AUSi Noe. Dar şi după cea aflat na schimbat lea langă 
7 ai dată Ancuţei și nici n'a mai CăuVaisI0 Wade 


au mine gi şisnoapte 
so am lângă mine 5 pleca 


XXV. UN FOC LA IAŞI 


Spre sfârșitul verii a venit O căldură: și 0 secetă cum nu sa, 
pomenit demult.;La, curtea domnească era liniște și boierii” noștri 
aveau mai multe zile slobode. Incepură a lega prietenie: cu feciorii 
de, boieri și mulţi. dintre ei se prinseră în gândurile lor. 

Intr'oDuminecă. pe înserat, ieșind dela palat, simţiră miros 
de- fum. de undeva, din deal, dinspre mahalaua 'Țicăului. Până au 
ajuns la ei acasă, cerul se înroși spre miază noapte și era lămurit 
că s'a întâmplat un foc. «Săracii oameni, zise Mihai, iar vor ră- 
mâne pe drumuri fără adăpost.» La intrarea în curte căsiră pe 
un fin al slujitorului lor, care: venise în goană să ceară ajutor 
în ce chipse:va putea, că i-a, rămas nevasta, și patru copii pe uliţă, 
că totul a ars și focul:se întinde mereu, Mihai și Andrei se priviră 
și fără nicio vorbă o luară în-galop spre 'Picău: 

Intre. timp; șase -case au. fost mistuite de. flăcări. Mulțimea 
vecinilor ipa și fiecare dădea, sfaturi: Casele de lemn. și, acoperi- 
mt ea cos prai ca nişte torţe. Orătăniile zburau, vacile 
Ace lila &rajdul ei, înnebunite de: groază. „Două; vaci, 

„Sau ipnăbușit de tum;:pe altele încercau să; le scoată, 


— 182 — 


Di. 


-_—_—_._. 


dar se dădeau inapoi de atâta fierbințeală. Pemeile țipau că mai 
sânt trei copilași în casele dela mijloc. In casele din jur care erau 
in. bătaia vântului și se aștepta să fie și ele cuprinse -de pârjol, 
oamenii zvârleau afară pe uși și ferestre toate lucrurile din casă. 
Incendiile erau o nenorocire 'Obișnuită pe acele vremuri și ra- 
reori focul se putea opri prin puterile omului. Totuși bătrânii maha- 
lalei dădeau porunci, din învățămintele trecutului. In satele boieri- 
lor. din Lăpușna au mai fost focuri apoi, boierii Mitre și Bondoc 
şi cu slujitorii și ţăranii, puteau mai bine domoli focul 1a gospo- 
dările 'sătești mai răsfirate, nu înghesuite că întrun târg. 
Auzind 'că mai sânt copii într'o casă, amândoi prietenii au 
descălecat și au dat să intre, dar cerdacul și ușa erau numai flă- 
cări. Era o nebunie să se bage drept în foc. Se uitară unul la altul 


şi cine ştie ce.ar:fi făcut, dacă nu se-auzea 'o larmă în spatele 


casei. Tatăl copiiilor a scos pe. doi din ei, al treilea era. strivit sub 
un. căprior în flăcări şi: nu mișca! Vaietele: femeilor, țipătul -co- 
piiilor,; poruncile oamenilor, se amestecau cu; trosnetul focului și 
era cu. adevărat iadul pe: pământ. 

Mihai și: Andrei se'zbăteau de'colo-până colo, dar numai ei 
doi nu puteau ajuta mare lucru. Patru familii 'au găsit adăpost 


Ja rude și; prieteni, dar nimeni nu.;se. înghesuia, să găzduiască 


atâţia, nevoiaşi, cine. ştie; cât. timp, până își vor face un nou rost. 

«Să-i luăm la noi pe ăștia de la urmă, că mai avem în curte 
odăi pentru slujitori», hotăriră amândoi. 

In zilele următoare, când erau slobozi dela slujbe, se duceau 
în mahalaua Ţicăului și începură a cunoaște Gamenii pe nume, 
cu nevestele şi copiii și necazurile “lor. 

—Ce facem cu prăpădiţii ăștia? Suflete de creştini, au pierdut 
şi casa și vaca şi orătăniile; mulţi sânt arși pe mâini și obraz, 
spunea Mihai și Andrei se muncea și el ca să-i ajute... Stolnicul 
Ciogolea și alți boieri divăniţi nici nu voiau să audă de un fleac 
de foc la mahala și de șase case distruse. Radu Şoidan şi Ilie Zorea 
erau plini de bunăvointă, dar ce puteau ei face? 

—Voiu vinde frântura de pădure dincolo de Găvana şi voiu 
cumpăra, bârne și blăni și voi porni să ridic din nou casele, spuse 
Andrei. ci : 

—Vom face toate socotelile, răspunse bucuros Mihai, și voiu 
cere lui tataia, să-mi dea parte egală cu ce vei pune tu și poate 
că nu va fi nevoie să vinzi nimica. 


— 183 — 


Au vorbit cu meșterii şi în jurul lor mușuroiul de oameni TO- 
botea cu sârg și cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, vădit, prin 
venirea celor doi boieri tineri. Intro zi Mihai și Andrei își scoaseră 
hainele de oșteni dela curte și cu mânecile suflecate au începuţ 
a trage stâlpii și a bate blănile. Mare le-a fost mirarea, când, după 
alte două zile, văzură pe Ilie şi Radu muncind la fel, «Noi bani nu 
avem, dar bucuroşi sântem să punem şi noi umărul.» Ba au înce- 
put să vină şi alţi câţiva prieteni și cu toţii împreună făceau mai 
multă treabă decât stăpânii viitoarelor case. 

Seara, Andrei şi Mihai își întindeau spinarea și mădularele 
trudite și aveau în sinea, lor o bucurie atât de mare, încât nimeni 
nu i-ar fi crezut, decât doar cei doi postelnicei. Acum știau că au 
început a merge pe drumul cel bun. 


In două rânduri Andrei a aflat că venise jupânița Zamfira, şi 
a adus haine pentru cele două familii, adăpostite la el. O mai 
zărise de câteva ori pe uliţă, ba cu slujnica, ba'cu un tânăr carei 
semăna, pe semne frătele ei. Schimbară câteva vorbe cu voie bună. 
La curtea Domnului, purtarea tinerilor era judecată aspru. Vel 
stolnicul Ciogolea; le spusese “postelniceilor că nu-i de obrazul 10 
să se amestece cu! muncitorii. și: mahalagii. ! £ 


Numai că mulțumirea tinerilor fu 'dintr'odătă zădărnicită de 
știrea trimisă de Pan Ceaplinski; cei 12 jurători au hotărit că 
herghelia n'a, fost speriată de niciun fel de foc sau tăciuni, co 
fi fost niște muște rele sau cine știe ce pocinog, că' deci primii 
şase jurători au judecat cu viclenie, au luat în batjocură-numele 
Domnului și vor arde în; focul iadului: Dar până atunci: i-au 
«prădat» cu câte 3 boi și 5 brebânţe de miere. fiecare. Iar. boierul 
Motoc a mai cumpărat pe nimica-două sate de vecini dela un boier 
căzut în nevoie. Și că a întrat teama în lăpușneni, că acest. Motoc 
pândește să-și întindă moșiile și, că nu se mai satură de, atâtea 
gloabe și dijme și zile de lucru. cerute. dela ţărani. Iar dacă ei: se 
plâng pârcălabului, mai rău îi stoarce pe urmă, că toţi vorniceii 
și dregătorii și. chiar. Vornicul “Țării, de Jos, se, ţin uniţi și nui 
poţi atinge cu. nimic; : 

—Voiu ajunge odată să-i retez ghiara acestui Motoc, spuse An- 
drei, de mai bine de un an e ca un hultan nesăţios și-aduce 
numai jale. j Și 


Dar când vedeau tinerii cum se înalță! casele, uitau de neca- 
zuri. Radu și Ilie au început să vină din nou. îi ay 


— 184 — 


«Radu a găsit ac de cojocul lui Ciogolea, râdea Ilie. Bătrânul 
a, pierdut nădejdea cu Mihai și cu tine, Andrei... Acum Sanda, îi 
face ochi dulci lui Radu! 

Anărei era hotărit să vândă pădurea din spre Găvana și chiar 
se învoi cu boierul din partea locului. Banii trebuiau aduși lui 
pan Ceaplinski cel târziu până la 25 August, deci cu zile înainte 
de împlinirea sorocului pentru plata răzeșilor din Pelinei către 
poierul Motoc. 


XXXVI. DIATA ANCUȚEI 


Intrând în curte, văzură că se repede spre ei un om atât de 
cunoscut, încât erau gata să-și facă o cruce, crezând că ar fi năluca 
lui Hergheliu. 

—Ce-i cu Ancuţa? Intrebarea căzu. ca 0 lovitură. de ciocan. 
Nimeni nu se aștepta la ceva bun. In grabă, cu întreruperi, cu 
oftate, începu să le spună dela, început și tot zăbovea cu ce, era 
mai de seamă; 

—Dar acum unde este, ce face? i 

Am văzut-o de două ori pe jupânița. In luna lui cireșar, ces 
la ușa haremului mi-a dat această răcliță. Şi nu i-am ti za : 
ochii că avea pe faţă ceadar, nu se putea altfel. A avut nâși s i 
mari, duși în fundul capului și cu cearcăne mari şi vocea a size 
Mai mult am ghicit că este a și sa ana ai 

i- „Si ma trecut o lună, c NENRALIIEI A e 3 
ie aia dată spus că sânt slobod să iau trupul remi i 
înmormântez după legea ei și să plec unde e sed aa 
roaba jupâniţei. Palatul era aproape de An oraș pain pesctieă 
țătorii din toate țările au făcut biserici, una Pp 


— 185 — 


MR 


grecească. Am plătit bine și am înmormântat-o creștineşte în 
cimitirul grecesc. Am lăsat și danie pentru pomeni. 

Stătură de vorbă până noaptea târziu, întrebând de toţi “cei 
luaţi plean. Aflară că Macavei a fost dat de stăpânul său unui 
alt tătar, ca preţ pentru o eloabă de cal și că afost dus undeva, 
mai departe, dar că a trimis el vorbă că odată, tot va scăpa, de 
robie. Vorbiră, de toate, numai o întrebare, nu le ieșea de: pe buze, 
cea mai dureroasă, cea mai revoltătoare și nici Hergheliu; nu. în- 
drăznea să înceapă el, că era doar un slujitor. Până la urmă tot 
Andrei rosti cuvintele cele orele. 

—Nu, jupânița Ancuţa s'a prăpădit curată și neprihănită, Așa 
mi-a spus roaba ei, Frusica, de a venit cu mine şi mi-a povestit 
multe despre ultimele luni. Este și ea aici, când vreţi puteți afla 
multe de la ea. 

Zile în șir au tot ascultat-o pe Frusica și cele mai mărunte 
întâmplări din viaţa și suferința Ancuţei răscoleau amarul lor. 
Desfăcură. răclița pecetluită. și Mihai își afundă capul în buclele 
castanii. Citiră diata, în care se spunea că partea ei de moșie 
o lasă soțului, dacă este în viaţă, sau fratelui său, iar dacă niciunul 
nu mai este, atunci să fie giuruită Sf. Mănăstiri Agapia, iar părul 
ei să-l pună în mormântul lui Mihai. 

Zilele începură a se scurge posomorite și fiecare își rodea ama- 
rul. Andrei abea acum își dădu seama că rămăsese singur, căci 
mai trăise cu nădejdea să-și săsească odată sora. Nimeni din cei 
pe care-i iubise nu mai erau. Vedea zilele de bucurie de acasă, 
alergările pe cai, zburdălniciile lor, dlintarea mamei, gingășia su- 
rorii, ocrotirea tatălui. Acum, singur pe lume, să nu poți să te 
rezemi pe nimeni, când sufleţul îți va, fi plin de otravă, îndoială 
sau ispită. Se uita la Mihai cu ultima nădejde. Tot el îi eră singurul 
om apropiat, un frate de cruce; - : UI 

Se sfătuiră cum să împlinească ultima, dorință a Ancuţei. Mihai 
zicea că de acum înainte vor pune. la un loc veniturile Și 'vor trăi 
cu grija pentru ţăranii din satele lor și-vor ajuta creștinește pe 
cât mai mulți obidiţi: Hergheliu şi-Frusica le arătară ce giuvaeruri 

le-au mai rămas. Erau destule ca să-și-cumpare-0 gospodărie bună 
la ţară ori la-târg, dar Hergheliu! dorea mai: bucuros să rămână 
lângă Rogojeni, că se legase 'de neamul Mitre.-Se înțelegea bine 
cu Frusica și voiau amândoi să rămână, pe-lângă' Andrei. Pentru 
sufletul Ancuţei. şi pentru scăparea, lor: din robie; datorită. erijei 
ei, hotăriră 'ca podoabele: ce 'le'aveau:să le dea. la mănăstirea 


—186 — 


Agapia. Hergheliu a vrut să-și lase numai un inel subţire, pe care 
L-a purtat, Ancuţa, iar; Frusica nu se îndură să se despartă de un 
șirag, de perle din cele. dăruite de Iusuf. Boierii se uitară și ei 
după inelul Ancuţei, dar, tăcură; 


XXVII. BOIERUL MOTOC ȘI RAZEȘII 


„Erau ultimele zile de August și se apropia sorocul pentru piata 
către: Motoc. Andrei. trimise un slujitor la Rogojeni ca să-i mai 
amintească lui pan Ceaplinski, să aibă grijă să ia banii dela, cuna- 
părătorul pădurii. Sorocul se împlinea într'o Duminecă. Boierul 
cu pădurea întârzie plata până Sâmbătă, când se duseră lapârgar 
şi făcură zapis de vânzare ; banii îi luă pan Ceaplinski ca să-i dea 
îndată celor din Pelinei, numai că până seară nu venise nimeni 
dela Musteţea și pan Ceaplinski își spuse că poate s'o vadă pe 

ă i din sat. i, Be 
a că Sâmbătă seara a cinstit cam mult pan Geaplinski, 
dar se mai întâmplase și altă dată, iar Dumineca el venea cu 
smerenie la; Biserică printre cei dintâi. Acum toţi 'se mirau că nu 
era la slujbă şi se mai mustăceau, zicând că temerea ră 
mult la :măsea. Spre sfârșitul slujbei veniră la Biserică in a 
ai lui Achim și-l căutără din ochi pe bătrânul pan: bea , 
şi Ionică Mitre intră la grijă. Spuse răzeșilor să nu ară aie a 
până la amiază o să aibă banii, dar toţi au început să se E ni 

tiţi, pentrucă mai erau două drumuri. de făcut, pei tip: ; 
linei şi altul cu grâne şi cu datoria către sata Ei river 
Un slujitor. îi duse în sat la vădană. Leahul e 

vărsa, urla, înjura și zicea că o săș 

dovedi căi s'a pus ceva în băutură 

dar: nici nu poate trăi cu «polski honor» 6 


i facă seama, că n'are cum 
şi- apoi i s'au luat galbenii, 
ălcat în picioare. Fraţii 


— 181 — 


lui Achim şi Ionică Mitre se înverziră și ei la faţă. Ionică abea 
plătise birul și darea, roadele rămase încă nu erau vândute, n'avea 
la îndemână banii ce trebuiau, după zapisul lui Motoc. Se gândiră 
la boierul din 'Tătărușani, dar era departe și până la intors trecea 
mult de amiază și cine știe dacă avea și el, că tinerii Mihai şi 
Andrei în ultimul timp au cerut cam mulţi galbeni. 

Răzeșii plecară în goană și scoțând din gospodăria lor tot ce 
le-a mai rămas, au umplut șase care cu grâne și au ales opt vaci 
cu lapte şi un taur și încă doi murgi tineri, încât era datoria lor 
la, boierul Motoc plătită de trei ori cu dobânzi cu tot, doar că nu 
în bani sunători, dar nimeni nu putea spune că nu se acoperă câţ 
era trecut în zapis. 

Porniră deci oamenii cei mai de seamă din Pelinei și pe drum 
spre boierul Motoc, văzută venind spre ei o ceată de călăreţi cân- 
tând și vânturând ploscile cu vin, legate cu panglici la braţ, afu- 
maţi și veseli, cum se cade la o nuntă. Incepură să facă glume, 
unele chiar cam deochiate, încât repede vocile se înăspriră și nun- 
tașii au sărit la bătaie. In mai puţin de un sfert de ceas căruțele 
au fost răsturnate, sacii spintecaţi și grânele amestecate cu colb, 
vacile împrăștiate. Răzeșii cu greu se ridicau, că nuntașii, pe lângă 
plosci, au avut și ghioage nestrujite. 

Soarele se lăsa către apus, vântul își ținea răsuflarea și toată 
firea se închina în acest ceas de taină, când încă o zi se pogora 
în veșnicie. 


In această Duminecă din sfârșit de August, când se hotări 
soarta răzeșilor din Pelinei, în mahalaua Țicăului se făcea sfeș- 
tania caselor ridicate cu cheltuiela și osteneala câtorva boieri mi- 
loși. După slujbă, la Biserică, un sobor de preoți cu diaconii și 
cântăreții, cu icoane, cădelnițe și lumănări aprinse, au început 
a citi și a cânta psalmi și a stropi cu aghiasmă. 

Boierii noștri și prietenii lor se impărțiră la mai multe mese, 
că toți voiau să le ureze noroc. La întoarcere, aproape de casa, 
lor, văzură în ogradă pe Zamfira, care mângăia capul unui tânăr 
dulău alb. Lui Andrei nu-i veni să creadă că e cățelul scos de el 
din gard. Veni lângă Zamfira și vru! să mângâie și el capul mă- 
tăsos al dulăului. 

—Bagă de seamă, boierulue, se sperie Zamfira, e amarnic Nis- 
trul. N'are niciun an, dar se repede ca un adevărat câine ciobănesc. 


Andrei rămase cu ochii in ochi 
nume şi îi întinse mâna cu palma 

— Vezi, jupâniţo, că ăştia, cu 
dată la prieteni și la dușmani? 

—Poate că într'o zi te va, scoate 
Andrei. 

Nu ajunsese el incă la căpitan, dar. i-a, plăcut cum i-a spus 
jupânița și plecă zâmbind pentru ea sau pentru dulău sau pentru 
că în ziua aceasta a împlinit o faptă bună. Ii spuse mergând, 
lui Mihai: 

—Cred că păgubiţii dela foc au avut azi'o zi mare, dar eu zic 
că mai mare bucurie am avut noi, că prin strădania noastră le-am 
adus această bucurie. 


—Şi eu cred că mai mult se fericeşte cel care dă, decât cel care 
primește. 


i câinelui, apoi îl chemă pe 
deschisă. 


patru picioare nu se inșală nicio- 


Și el dintr'o nevoie, căpitane 


După trei zile sosiră vărul Ionică și cu pan Ceaplinski Și poves- 
tiră din fir în păr toate câte sau întâmplat. Sa pierdut de po- 
mană o pădure, dar mai rău este ca răzeșii neputând plăti datoria 
către Motoc şi strânși de slujitorii domnești pentru plata dărilor, 
au semnat vânzarea, către boierul Motoc și odată cu pământul 
strămoșilor, au pierdut și libertatea. Leahul arăta. ca scos depe 
cruce, par'că era un moș de 80 de ani. 1 se frânsese mândria lui 
de om și nu voia să mai ajungă nici zorii zilei de mâine. Mai 
aflară că în ultimele zile a fost văzut la vădană un flăcău, pe 
nume Chetroi, care nu se mai arătţă nicăeri, nici la casa lui Mus- 
teţea, unde lucra de câteva luni. 

Mihai şi Andrei se repeziră la boierul Ieremia. 

—Ce mai puteţi face acum? Aşteptaţi! Se vor lămuri toate cu 
voia lui Dumnezeu. Acum e vremea lui Motoc. A lui e puterea și 
tâlhăria. Vedeţi că el cuprinde cu oamenii lui întreg ţinutul Lă- 
pușnei și își va întinde moşiile până la Prut, cătând spre inima 
țării. Un slujitor întră grăbit să spună că intră pe poartă rădvanul 
vel postelnicului Enachi Catareiul. 

—Mă bucur că s'a prilejuit să vă întâlniți, spuse el Catarsiului, 
că tocmai aflarăm de niște fapte urite ale boierului Motoc Savu. 
Nu este singurul care caută sate de răzeși și megiași sărăciţi și le 
cumpără pe nimica toată, ba chiar și fără să le dea vreun ban 
în mână. 


— 189 — 


—Bine înțeles că nu rămân în pagubă boierii, răspunse vel 
postelnicul. Am mai auzit noi despre acest Motoc. Iși bagă amân- 
două mâinile în miere și linge din gros degetele, numai că de prea 
multă lăcomie s'ar putea să-și muște mâna și încă rău. 

Tinerii plecară cu o' scânteie de nădejde în suflet. Vel postel- 
nicul era un om cu scaun la cap; nu încărunțise degeaba. Auzise 
și învățase el multe dela curtea domnească, unde în vreo 20 de 
ani s'au schimbat domniile de opt ori. 

Acasă îi aştepta vărul Ionică, parcă ieșit din minţi. 

_—Panul vostru a luat o butelcă de rachiu și s'a dus în grajd, 
unde l-au găsit atârnat de o bârnă. 

Andrei turbă de mânie. 

—O să plătească Motoc! O să-l omor! O'să-l jupoiu de viu, 
tâlhar de pământ, tâlhar de două vieţi, pe care le cunosc eu, dar 
poate că mai are şi altele pe suflet. : 

Mihai se frământa și el, că doar ţinuse la pan Ceaplinski de 
mic. Andrei își stăpâni furia și hotări să asculte sfatul boierului 
Teremia. De când rămase de capul lui în viață, înțelese că € bine 
să numeri până la zece înainte de a deschide 'gura sau a trase 
sabia din teacă. 

Radu Şoldan începu să fie poftit în casă la Stolnicul Ciogolea 
și să aibă mai multă trecere printre tinerii curteni. Dragostea vă- 
dită a Sandei îl măgulea o leacă, dar lăsa lucrurile să meargă 
peste capul lui. Când se întâlnea cu Andrei și alţi prieteni, vorbeau 
câte zile frumoase a avut "Țara Moldovei în alte timpuri și câte 
rele. s'ar putea îndrepta. Atunci și lui îi'se aprindeau ochii și cu 
pletele aproape negre, ușor unduioase, era cu adevărat frumos, 
de le plăcea și băieților să se uite la el. 


— 190 — 


XXVIII. PE CEAHLAU 


Pregătind “plecarea la ' Agapia, Radu venise cu propunerea să 
tacă și un ocol pela Ceahlău, că 4'auzit el că nu-i departe și e 
păcat să nu vadă ei cum e un munte adevărat, că o să vină cu 
ei Stelea Murguleţ, feciorul vătășelului de strajă dela conacul de 
vânătoare din Durău: Insuşi Domnul, auzind de la stolnicul Cio- 
golea, de: diata, fiicei răposatului Pavel Mitre, învoi pe tineri să 
se ducă la Agapia'să vadă și cât s'a ridicat din mănăstirea cea 
nouă. Iar de conacul din Durău i-a părut bine, ca să-l mai sperie 
pe Murguleţ, că prea mult vânează și prea puține blănuri și piei 
ajung la Iași. 

La sfârșit de Septembrie oile 'se pogorau cu încetul și mai 
zăboveau câte o noapte pe un plaiu. Pădurea își puse haine de 
sărbătoare înainte de a adormi somnul iernii. 

Intre Piatra și Tg. Neamț, departe către munte, la marginea 
codrului, Agapia veche a lui Ion Vodă cel Cumplit își trăia ultimii 
ani. Alături, Gavriil Hatmanul, fratele lui Vasile Lupu, își pre- 
gătea iertarea păcatelor şi odihna cea de veci, ridicând mănăs- 
tirea nouă, mare și bine clădită, ca să rămână pentru multe vea- 
curi locaș de mândrie pentru meșterii moldoveni și de odihnă plă- 
cută pentru boierii și orășenii iubitori de vechi datine strămoșești. 

Ceata de tineri boieri și slujitorii lor se opri pentru o noapte 
la arhondaricul învechit, se închină cu smerenie la icoane și ceru 
binecuvântarea. Mihai dădu stareţei răclița cu toate podoabele 
Ancuţei și spuse că el, soțul, dacă nu'va avea urmași, va lăsa 
toată averea lui Sf. Mănăstiri. A doua zi în zori o luară peste 
munte spre schitul Durău. Stelea Mureuleț avea ochii și mintea 
ageră. Cunoștea bine locurile și vădit căuta să placă. Abea pe 


— 191 — 


:nis în vârful unui deal și au rămas 

ă masă au dat de un luminiș în Tăn 
după 2 frumuseţea priveliștei. pădurea cobora agale, Bistriţa, 
re AC mii de solzi de 


i e cu 
i i valea ca un ȘaIp 

într'o unduire ușoară, tăia 4 
aur, iar în spatele ei, lungă și noduroasă, era creasta Ceahlăului, 


ă prin vad că era apa scăzu uit 
SF eee tatăl îi primi cu urarea de bun venit și cu ploconeli 


că : toare, că fără voia lui 
ad ă au venit pentru vână 050 YO, 
şi a întrebat dac toare cu gonaci, că jivinile nu 


i ă îngăduie vână , 
Sate Ceai ui prăpădesc de furtuni, de boli, mai sânt 
unele care trec spre soareapune în Ardeal, că doar graniţa e îndată 
aci, pe sub poalele muntelui. Radu și Andrei îl liniştiră că ei nu 
vor nimic, decât să cunoască muntele până sus, că dacă IL03 ieși 
un urs sau altă dihanie, poate că vor trage, dar că au destul vânat 


pe moșiile lor. Mai vorbiră și de ce drumuri sânt spre vârt și pe 


tă rău. 


unde-se urcă mai bine cu calul. [asc o rar di 
—Apăi caii ăştia mari nu sânt deprinși cu potecile iuți. Mai 


bine vă dau eu cai mici de munte. 
Stelea mergea în frunte și nu-i mai tăcea gura povestind de 
mii de întâmplări, câte s'au prilejuit în tot locul. După spusa lui, 
mai aveau puţin până la stâna lui Pestriţu. Acolo se termină ur- 
cușul, vine și drumul din Humărie și începe să se vadă în partea 
cealaltă, spre Bistriţa. Andrei și Mihai erau amândoi minunaţi 
de înălțimea muntelui și de cum arată ţara văzută aşa de sus: 
Când: ajunseră la curmătura, baciului: Pestriţu și li se umplură 
ochii de lumina dimineţii, de; strălucirea Bistriţei, de codrii verzi 
de brad și apoi, mai în vale, de păduri ruginite și galbene și roșii 
și ici și colo mici mănunchiuri de căsuțe, cu câte o turlă de bi- 
serică, li s'a părut că văd dintr'odată întreaga Moldovă. 

—E țara mea, șopti Andrei pentru el, dar Mihai îl auzi și se 
priviră în ochi și înţeleseră că pe ei doi îi unește dragostea de 
țara lor mai presus de orice legătură lumească. 

Erau nerăbdători să ajungă în vârf, în locul cel mai înalt, cel 
mai aproape de cer și în sinea lor nădăjduiau să afle acolo ceva, 
ce n'ar ști să le spună niciun om. Hergheliu care stăruise să vină 
și el la Agapia și se rugase până noaptea târziu în genunchi în 
mănăstire, era mereu cu amintirea Ancuţei în suflet și tot ce vedea 
în jur, se întreba cum i-ar fi plăcut jupâniței. Nu erau decât trei 
luni de când o' coborise într'un pământ străin. 

Urcau agale pe o potecuţă lată de două-trei palme, încât până 
și caii aceștia miţoși și isteţi iși scăpau câte. un. picior în jos. 


— 192 — 


Nu. era chiar! prăpastie, dar coasta Panaghiei este iute, plină 
de hăţișuri, cioturi și spini şi să te rostogolești cu calul nu era 
o treabă, curată. Ajunseră in șeaua, mare a Ceahlăului, cam. pe 
mijlocul muntelui. Stelea îi duse pe Ocolaș, de unde se deschidea 
vederea dintr'odată spre Ardeal, Bucovina și Moldova. 

—Cel mai aproape spre miază-noapte. este Rarăul, apoi vin 
munţii Rodnei, Inăul. Inspre miază-zi nu se vede limpede că avem 
soarele în ochi, dar zic bătrânii că în zilele acelea deosebit de 
senine, după ploaie, se vede până la mare, se vede cum sticleşte 
Dunărea înainte de a se resfira în braţe. In orice parte privești 
de aci, vezi numai pământuri în care 'se vorbește limba noastră 
şi toți oamenii se închină ca, noi. 

Andrei îl privi lung pe tinerelul cu părul negru creţ și cu ochii 
lungueţi. Era isteţ, dar avea și ceva care te neliniștea, încât îţi 
venea mai mult să te fereşti de el. Toţi îi puneau întrebări şi el 
nu prididea cu lămuriri. 

—Hăul ăsta mare spre Bistriţa se cheamă Ghedeon. Se zice că 
a trăit de mult tare, un pustnic ori un călugăr aici. Unii zic că 
era și un schit, dar nimeni azi nu știe să fi rămas vreo urmă. Se 
spune că era sfânt, și că tot muntele e sfânt, că așa a fost întot- 
deauna, din moși strămoși, că aici a fost inima neamului din ţim- 
purile cele mai vechi. Hotarul cu ungurii s'a făcut mult mai târziu. 
Acum trece aici sub noi. Vedeţi poienile Stănilelor, astea cu iarba 
de cum e catifeaua, de Liov şi cu brazii mândri răsfirați printre 
ele? Mai de vale, în stânga, e satul Bicaz și hotarul îl taie în două: 
unul e moldovenesc și celălalt unguresc. Aici, în inima Ceahlăului, 
ma, călcat vreodată picior de păgân, dar-când năvăleau pe valea 
Bistriţei în sus, au răzbit și până aproape de cheile Bicazului. 

Nu se îndurau s'o ia inapoi. Stelea le tot arăta fiecare vârt și 
fiecare curmătură și tare voia să se bage în. sufletul boierilor. 
Le spunea ce minunat e să dormi acolo sus și dimineaţa să ai 
noroc să te trezești, când de jur împrejur, sub tine, sânt numai 
valuri de ceaţă albă și trandafirie, deasupra căreia, se înalță soarele 
şi tu ești singur pe vârful de stâncă să nu vezi nimic decât, ceața 
în valuri, aşa cum o fi fost la facerea lumii. Că întru inceput făcu 
Dumnezeu un petec de pământ, pe care să se hodinească o leacă 
dupăce 1 ani se trudi, și din petecul acela crescu tot pământul 
cât se știe astăzi că se întinde peste șapte țări și mări. 

Cu năduf. porniră înapoi, dar ochii li se umplură de bucurie 
văzând acum altfel valea Bistriţei și depărtările către Cetatea 


— 193 — 


ă, în boarea aurie, unde i 

i țefan cel Mare. fi 
Neamţului 
Suceava, cet“ 


i alţi : 
Moș Pestriţu $ et şi stelele în ş 
înc : i oaptea, zise bătrânul şi apoi încep 


că doar mai multe zile petrecea, A 
oile sânt năzdrăvane, știu dinainte 


să tot aducă nt i 
şi pricep pe oamenii răi, Iacă, 


ile decât în sat C 
n 


să vă spun: & 
ăcatele ce le-a , = 
şi Je păștea sub pădure ȘI se 


celea erau toate negre. Le-a p 
cela era așa de Ti 
nu-l lăsa să sine a 
spate E ecinta şi-i dă în cap şi-l omoară. 

Câna se uită la oi cum pâși 
iertat păcatele și oile au simţit că 


Stelică începu a spune și el: ad i 4 
am arătat, când eram Sus, 0 stâncă mare înaltă, ultima 


spre miazăzi, numită Turnu lui Budu, că adevărat, văzută. din 
orice parte, seamănă cu un turn! de cetate ori “de Castel, Se spune 
că pe vremea lui Alexandru Vodă cel Bun, un tânăr boier, pe nume 
Budu, se iubea cu fata cea mai mică a lui Vodă. Dar ispitindu-se 
craiul Vladislav asupra Crucierilor (cruciaților) prusieni, i-au tri. 
mis Alexandru Vodă 400. de moldoveni să lupte la cetatea Merie. 
burg. Și în ajunul plecării au stat toți boierii până târziu 1a slujbă 
în biserică, iar Budu nu se deslipi de fereastra domniței. După 
o lună veni vestea că Budu a căzut în luptă. Zi și noapte plângea 
domnița și nu-și găsea alean, până într'o seară când 'cercetă pe 
o vrăjitoare vestită. Şi a spus baba că poate să-i aducă pe Budu 
și o va lua pe cal cu dânsul și să treacă peste munte din țară, 
până să cânte cocoșul a treia oară și atunci vor rămâne împreună, 
dar sufletul domniţei va fi vândut necuratului în veci: Şi se învoi 
domnița chiar așa. La noapte, cu adevărat, îl văzu pe Budu, dar 
nu era, el, ci năluca lui. O prinse cu braţul și o urcă pe cal și porni, 
ii pă ua ci în zbor prin văzduh. Și era; rece pieptul lui 
doranițebinui a ian pe domniţă, ci undeva în gol și în inima 
cata6) cotul ed ere HCUIE) Când Să zboare peste Ceahlău, a 

oară și pe dată se prăbușiră, iar în locul 


— 194 — 


acela se înălță turnul, zis al lui Budu, Se spune că și acum zboară 
Budu spre Suceava, unde îl'așteaptă umbra domniței, se suie Și 
ea pe cal și o iau în zbor în nădejdea că vor apuca să treacă 
Ceahlăul înainte de a cânta cocoșul, dar se prăbușesc tot pe stânca 
aceea și Domnița se intoarce mereu singură la mormântul ei. 

_—Aceasta-i o poveste cu- vrăji, zise moș Pestriţu, unii O cred, 
alţii nu, dar să vă spun o' întâmplare adevărată, petrecută pe 
când bunicul meu era copil. Mai'spre miăză-zi de aici curge Bi- 
cazul şi cu puţin înainte de'a se vărsa în Bistriţa, este un mal 
înalt, stâncos. Te apucă ameţeala dacă te'uiți de sus la apa care 
fierbe printre pietre. Acolo, pe malul apei, era gospodăria unui om, 
pe nume Turcu, și fata lui, Maria, avea un logodnic, un flăcău 
pun. Numai că dădură năvală tătarii şi cuprinseră țara până la 
munte. Au plecat bărbaţii să-le țină'calea'mâi jos, la Bistriţa, 
dar îi podidiră păgânii. A. venit “vestea că'au! căzut şi tatăl și 
logodnicul Mariei și că păgânii vin puhoiu. Incepu Maria a fugi 
prin pădure, dar se și auziră strigătele tătarilor. “Pe unde-0 apuca 
ea, toâte' căilererau tăiate. Amu; numai vârful stâncii i-a rămas, 
se repezi într'acolo, și când tătarii o ajunseră și au întins mâna 
sio cuprindă, Maria se aruncă în volbura: Bicazului şi-un firicel 
de sânge înroși spuma. Da atunci, în serile senine, fetele'vin;, îrm 
pletesc cununi și le aruncă: de-sus depe'istânca aceea; în apa Bica- 
zului. Zic unii' ciobani că dacă 'stau'seâra pe lună pe stâncă: și 
cântă din fluier, se întâmplă să se ridice din apă ca un nouraș 
alb, care trece lin pe lângă ei şi se pierde undeva în sus. Ciobanii 
își fac cruce și zic c'a trecut Maria Turcului. 

Hergheliu rosti abia șoptit: «Așa a făcut și jupânița Ancuţa». 
Un timp tăcură, apoi se auzi glasul celui mai tânăr cioban: 


«Foaie verde de trei flori 
Ciobănaș de la miori, 
Umn-ţi-o fost moartea să mori? 
—Sus în vârful muntelui, 
Im bătaia vântului, 
La cetina bradului. 
—Și de ce moarte-ai murit? 
—De trăsnet când a trăsnit. 
—De felit, cin'te-a elit? 
—Păsările-au ciripit 
Pe mine că m'au elit. 


— 195 — 


—De scăldat cin'te-a scăldat? 
—Poile când au plouat. 
—De'mpânzit cim'te-a'mpânzit? 
—puna că m'a împânzit. 
_—Lumânarea cin'ți-a pus? 
_—Soarele când a fost sus. 
—De'ngropat cin-te-a'ngropat? 
— Trei brazi mari S'au răsturnat. 
—Fluierașul un-l-ai pus? 
—In craca bradului Sus. 

Și când vântul mi-o bătea 

Fluierașul mi-o cânta 

Oile s'or aduna, 

Pe mine m'or căta 

Dumnezeu m'o ierta. 


Undeva în zare se ivi ciobul de lună mare și roșie. 
— Poate că și în noaptea aceasta zboară Budu cu Domnița lui, 


zise Radu. 
—Și nu au pace pentru că nu pot să uite dragostea lor, răs- 


punse Mihai. 

Ciobanul privea și el visător în sus: «Crește aici iarba uitării. 
Oaia dacă o paște uită de mielul tăiat, uită de toate. Dar omul 
nu cunoaște cum îi iarba ceia.» 


— 196 — 


XXIX. DUNAREA ŞI MAREA 


Toamna venea cu pași mari. Pe ulițele Ieșilor frunzele veștede 
se amestecau cu glod, dar la curtea domnească era bucurie mare. 
Se pregătea nunta lui Vodă cu tânăra și frumoasa circaziană, 
adusă de vel postelnicul Catargiu tocmai din Caucaz, unde femeile 
sânt vestite pentru frumuseţea lor. Era fiica unui mârzac, dar pen- 
tru marele noroc ce-a dat peste ea se lăsă botezată cu pravoslav- 
nicul nume Ecaterina. Şi a fost bună la inimă, că fiind aproape 
de o seamă cu fiicele lui Vodă, se purta cu ele blând și cu dragoste, 
ca să nu simtă că sânt orfane de mamă. 

Iarna trecea cu belșug și petreceri la curtea lui Vasile Vodă. 
Nunţile se ţineau lanţ și Radu Şoldan se însură cu Sanda, fata 
stolnicului Ciogolea și fu trecut la o dregătorie mai mare. Acum 
și Ilie Zorea se grăbea cu nunta până nu începe postul Paștelui. 
O 'vrăjise pe Nastasia, fata jitnicierului Sturza. Era cam scurtă 
de stat pe lângă Ilie, dar frumoasă și isteață și mândră tare. Numai 
Andrei și Mihai se fereau de părinţii cu fete de măritat. Slujba la 
curte mergea după tipic. Anul de doliu se sfârșise, dar amarul 
nu se ostoi, ba se mai adăugă revolta contra unui tâlhar creștin, 
acela care băgă în mormânt pe bietul pan Ceaplinski și pe ră- 
zeșul Achim. 

Odată cu primăvară începu mare zarvă cu pregătirea Sinodului 
la Iași. De câţiva ani biserica răsăriteană era la mare strâmtoare. 
Patriarhii, la fel ca şi domnii, trebuiau să plătească turcilor di- 
ferite dări, însă mai cu seamă să facă daruri. Mitropoliţii, ca și 
boierii, se mâncau între ei, căutând fiecare 'să ajungă mai sus. 
Pe deasupra au început zâzăniile provocate de influenţa calvină. 
Insăși patriarhul Kyril Lucaris alcătuise o «mărturisire de cre 
dință» după calvini și pentru asta a fost gonit și ucis. 


— 1197 — 


„ 1ăsândurse de Vrajbă cu Matei Vodă 
um, vasile LUP vă ca apărăto Ci 
ă la cămeşe mi-oi da și n'or 
3 asupra-și 20 de poveri de bani, aai 
i din vechea datorie a patriarhiei și 48.009 
aspri din omeni numele său și a] tutuzoy 


| se va P 

aspri din cea NOU” miner trei ori pe zi, atunci el, Vasile y, 
vitor. Drept. mulțumire patriarhul 

la Iași pentru afurisirea lui Kyril «i 

odoxe. Totodată patriarhul îi ȘA 


ștele Sf. Paraschiva, cinste pentru care Vodă 


i m Înalt 
însăși. «DE “ce vodă și Iu 


încuvință ţinere 
înţocmirea une! « 
ail moa 


> 68.000 aspri din VISE 
i i Mai începură pregătirile cu plecarea lui: Vodă 


tatea, Ismailului, pe malul Dunării. Andrei 
ă vină 'cu steagurile'lor. In târgul Teşilor 
ae negustori, cu mărturi-aduse din toate 
ştiindu:se că alâiul domnesc'va porni“ cu toți” boierii 

E EI UTIL faţ 
Domriul călărea, între cei 50! de oșteni. aleși și':100 de''ieniceri, 


cât sânt ei de omenoși; dar și amarnici impotriva hoţiei și! silni- 
ciei. Alaiul înâinta fără grabă. Ti plăcea lui Vodă să simtă pu- 
terea asupra, țării. Când se apropiau de sate și târguri, clopotele 
începeau să bată și levieșeau înainte preoţii, vornicii și! dregătorii, 
iar prostimea-cădea, în genunchi când Vodă se'uita“ înspre ei! și 
plecau capetele în! colbuldrumului. Aproape-de vărsârea Prutului 
în Dunăre, le 'ieșiră în întâmpinare căpeteniile tătarilor, cu surâ- 
Surii pe buze, dar cu ochii aceia veșnic îndoielnici, ca 'la/ fiarele 
sai A doua zi' au fost întâmpinați de:'o''csată de turci în 
E eu doi'fii ai pașei Gin “Ismail zi ir ii âo SCT el ul 
(eh aha mal 'TâpOS, de: lut galben, chiar! deasupra 
IL. Labără lui Vodă se'așeză în vale; pe: malul apei 3 

Boierii noștri nu se săturau privini e a caii 
Ia îriceputul; verii Feet au răul Lu marele fluviu, care! acuni, 
baștzi, muiţii Diinioalia na până în zare, unde: se' vedeau “al 
e celălalt anal al apei ai Car șirurile! de sălcii arătau pe unde 
pei Și mai “ieșeau mici 'ridicături de pământ, 


— 08 — 


rul bisericii și a patriarhu] Fi 


ici și colo, cu' casele pescarilor, unele acoperite cu apă până sub 


ferestre. 

—Dacă Dunărea, este atât de măreață, cum trebuie să fie aa 
rea? Incerc să mi-o: închipuiu, dar nu știu dacă o pot cuprinde 
cu mintea. Ce-ar fi să ne rugăm de Vodă să ne lase slobozi măcar 
o''zi,-să ne 'repezim la Chilia, Am vorbit cu feciorul mai mic al 
pașei și spune că dacă dăm un peșches, ne- scoate învoirea să 
mergem cu 0 gardă de cinci ieniceri. 

Domnul era; mulţumit. Pașa l-a primit cu cinste, fiind bucuros 
de darurile primite. 

_—vVi s'a făcut să vedeţi marea?, zise Vodă. Vă dau două zile 
plecaţi mâine, dar a doua zi până la apusul soarelui să-mi fiţi aici. 

Micul grup de călăreţi mergea pe drumul de lângă Dunăre. 
Satele erau: puţine, că de când au fost așezați tătarii în Bugeac, 
moldovenii n'au mai avut traiu cu ei și cu încetul mulţi au plecat. 


"Totuși pe lângă aulele tătărești au întâlnit Broasca și Babele, 


iar creştinii îi-urmăreau pe cei doi moldoveni cu nedumerire. și 
cu tristeţe în ochi. 

La Chilia tăcură popasul și îndată veni vameșul turc şi le ceru 
câte doi galbeni; «Pentruce să plătim, că doar nu vindem și nu 
cumpărăm nimic?» Până la urmă dădură un galben, că se stropșea 
vameșul, iar feciorul pașei spuse! că și acesta, trebuie să trăiască. 
Fierbea sângele în ei la gândul că aci, Stefan: Vodă biruise cândva 
şi umpluse de faimă pe moldoveni. 

Către amiază începură să simtă un vântuleţ cu un miros deo- 
sebit. O cotiră spre miază-noapte și turcul îi lămuri că-i duce să 
vadă marea adevărată, că aici la vărsarea Dunării apa este tulbure 
şi amestecată până hăt departe. Urcară o spinare dulce de deal 
şi dintr'odată li se tăie răsuflarea. Stăteau la marginea unui mal 
abrupt de argilă, măcinat mai peste tot de valuri, ploi și îngheț. 
La, picioarele lor o fâșie îngustă de nisip, peste care se rostogoleau 
leneş valurile de vreme bună. S'au bucurat tare când turcii i-au 
poftit să facă baie. Ştiau ei să înoate, dar valurile astea erau cam 
năzdrăvane. Fiul pașei și cei doi ieniceri se avântară. Moldovenii 
şovăiră un pic, apoi Andrei se avântă și văzu că valul singur te 
scoate afară, numai să-ți potrivești răsuflarea. Il îndemnă pe Mihai 
şi amândoi se prinseră în această joacă ameţitoare. Uitară de câte 
au fost, de toate câte puteau să fie. Nu trăiau decât această în- 
truntare cu o stihie nouă și fiecare salt sub creasta de sticlă verzuie 
îi umplea de o fericire, cum nu și-ar fi închipuit, 


— 199 — 


—.— 


ii din larg și fiul pașei îi 
aan Pi erau niște peşti alburii cat gentă 
„x vadă conu dus: 16 e. «Peştii albi Sac seta setea Erau morunii 
pa unul eră ȘI cari vadă cun îi capia te pere: burtă Pungi 
incă vii: S'a du ușii. Au auzit că et vitae a AO 
mari cu Î0re SE. Nicolae din Ismaâil, închina ei mănăstiri aj 


de supunere îi dădea anual zece ocale de dese ș 


alta nimic». si zăbovească puţin la soare, cu ochii spre nare, 


intralt fel: Pe CE 
puteam i Si scol sau ploaie cu fulgere, încă puteam xsi 
ar fi fosti 
un adăpost. Eram pe P 
cât eram de MIC, 
Cu puterile tale cât po 
măsori nimicnicia. 
__Orezi că pesca 


unte? , A | 
- ciobeful după moarte zace pe un plaiu sau la un picior de 


stâncă, Sus. Pescarul e înghițit de-un vrășmaș viclean, care-l trage 
la tind; N'aș vrea Să mă înec, mi se pare umilitor să fii răpus 
de un dușman fără chip. 


rii au și ei doine ca aceea pe care am auzit-o 


— 200 — 


XXX. SINODUL DELA EȘI 


Moaştele Sf. Paraschiva au fost depuse la Trei Ierarhi cu mare 
cinste. 

Vasile Lupu nu mai contenea cu pungile de aur pentru plata 
datoriilor bisericești; a dat și pentru Sf. Mormânt şi birul către 
Sultan al mănăstirilor dela Muntele Athos. N'a fost deci de mirare 
că Patriarhul Constantinopolului îl numea pe Vasile, «unic apără- 
tor și unica, glorie, bucurie a neamului grecesc». Domnul Moldovei 
devenise adevăratul stăpân al Patriarhiei și toate numirile de mi- 
tropoliţi se făceau de către domn și numai după aceea trei episcopi 
trimeteau la Patriarh scrisoare, în care îi spuneau «cutare, om 
cuvios şi cinstit, a fost ales cu ajutorul Sf. Duh, nu prin voința 
oamenilor». 

In plină vară s'a, stins desnodatul Ion, iar peste o lună Doamna 
Fcaterina născu pe Stefăniţă, copil zdravăn, nădejdea lui Vodă 
să-i fie urmaș la scaunul Moldovei. Domniţele 'creșteau și ele: 
Maria aproape de măritat, Ruxandra încă o fetiță de 10 ani. 
Făcând de strajă la palat, tinerii le vedeau în grădină, înconjurate 
de jupâniţele de seama lor, de prietenele Doamnei Ecaterina și 
de slujitorii lor. 

La, casele refăcute după foc s'au născut primii copii, o fetiţă 
și un băieţel și părinţii s'au ploconit rugând pe «binefăcătorii» 
lor 'să le fie nănaşi. S'ar părea că soarta a început să le surâdă 
din nou. Simţeau o mare bucurie făcând binele la lumina zilei, 
nu pentru trufie, ci pentrucă vedeau o mulțumire pe “chipurile 
omenești îndreptate spre ei cu inima deschisă. 

Nu trecea nicio săptămână fără să le iasă în cale, întrun 
fel oarecare, jupânița Zamfira, cu dulăul alb 'mițos după ea. Se 
întrebau de sănătate, făceau câte o glumă și plecau la treburile lor. 


— 201 — 


N 


sti isteață, îi spuse odată Andrei, cred că mu 
ti duo Ș arpălești pe jăr ia A e 
e flăcăi le mi place n are ochi să mă bage în 


e folos că 0% acelui căscat» că merită. Seamy, 
; îi spuse: «căscatul ești cul 

Mai încolo, i înalte feţe pisericești, adunate în sinoq 
Iașul eră tai a lui Lukaris. Mitropolitul Varlam și epise 


a osândi mărtu rea erebogate cu mitropolitul Niceii și iza 
Moldovei făce i trei trimiși ai mitropolitului Kievului, Nu ii 
e 


E i si cu Cel Ă e : 
pabriarbulul ȘI Sea odată cu ocările împotriva păcătosului s 
îndurau să inilor, că tare plăcut era să se lăfăie în bej 


șugul revărsat de ambițiosul Domn. 


ZXXI. CEASUL RAU oh a 
i] 1 


Iarna mai veni vestea că boierul Vasile Bondoc bolea de a 
şi nu mai avea nădejdea să vadă nepoții, care :să umple casa cu 
larma lor fericită. Dar când îl văzu pe Mihai, atât de tânăr și 
frumos, prinse din nou puteri. Pentru Andrei, venirea; acasă era, 
mult mai apăsătoare. Până și pan Ciaplinski. își” curmase. zile] 
din lăcomia unui om fără lege și nici frică de Dumnezeu. Simjea 
cum îi fierbe sângele, auzind dela, vărul Ionică; și dela: bătrânii 
din Rogojeni și Tătărușani de strânsoarea pusă la-cale de Mot 
pe oamenii din Pelinei. Le cerea toate dările de trei ori mai m i 
decât inainte și cu zilele de muncă nu se mai sătura, și caii 
sa întruna, încât oamenii își călcau pe inimă, se rugau lui 

ezeu de iertarea, păcatelor, și ieșeau: la muncă pentru. el, 


Dumineca. Ba mai 
VERI 0 puneau 1 i i a 
Tăsăriţi, că nu mai pridideau a treburi. grele și pe copiii lor; abia 


sersjug, i ajunseră cu toții mai rău ca vitele 
„In satul Pelinei ae e 
nii Și erau gălbejiţi 


A 2 i TA 
gt fi dat o molimă ; rar; se vedeau oame- 
rășmășie în priviri, Când îl recunoșteau 


— 202 — 


pe Andrei se luminau o clipă, dar plecau îndată, ori că se fereau 
de ochii și urechile lui Motoc, ori că-și aminteau că întrun fel 
sau altul, boierul vecin nu s'a ţinut de cuvânt și nu i-a scăpat 
de iobăgie. Au aflat că un frate al lui Achim lucrează la tăbă- 
cărie şi se duseră într'acolo. Era moină și aerul călduţ, se umplea 
ână departe de duhoarea pieilor, așezate în grămezi, după mersul 
prelucrării lor. | 

__Nu mai prididim, spunea Musteţea, ne trimite pieile de vite 
si de oi din toate satele lui, încât ne-ar trebui de patru ori atâ- 
ţia tăbăcari și căzi de cenușărit. Lucrăm cu schimbul și noaptea 
și am adus și plozii întru ajutor. Uite ăștia doi sânt nepoții mei, 
le crapă mâinile de atâta muiat în lapte de var și alte zemuri. 
Care sânt mai răsăriți stau zile în șir la cărnosit, li se întorc 
maţele de putoarea pieilor. 

-_Am!să-l caut pe boierul vostru și am să-l fac să înţelea 

__0e să înțeleagă, mă rog? 

Nu băgară de seamă cum se apropie de ei trăsurica lui Motoc. 

—Ce cauţi pe ocina mea, cum îndrăznești să-mi ţii oamenii 
dela treabă și să-i înveţi la 'rele? Iar voi, netrebnicilor, v'aţi și 
pucurat să. trândăviţi. Vă! învăţ eu minte, feciori de- căţele! 

Smulse biciul din mâna vizitiului și începu a croi'pe Musteiea 
și pe băieţii care se adunară în jurul lui. 

Nu bate copiii!, ţipă Andrei. N'ai frică de Dumnezeu? Ești 
mai rău ca o fiară! 

Să: nu-mi poruncești: mie, țâncule, că te croiese. și pe tine, 
paștele şi cădelnița mă-tii și... 

Ridică braţul și biciul vâjâi peste urechea, și gâtul lui Andrei 
Dar în aceeași clipă sabia lui pătrunse adânc sub coasta lui Motoc. 
Oţelul intră ușor în ceva moale, care parcă îl supse înăuntru. 
Boierul se muie, dădu să se ţină de capra vizitiului, dar lunecă 
încet și rămase proptit de-o roată. Ochii lui mari, de un albastru 
spălăcit, se uitau ţintă la Andrei. y 

Mi-ai luat viaţa, abea șopti el și în aceste clipe din urmă îi 
pierise toată turbarea. Andrei stătea încremenit, buimac și nu-și 
putea lua privirea dela ochii aceia mari, ațintiţi asupra lui; cu 
un fel de nedumerire. 

_——Plec îndată să mă predau lui Vodă, ca să nu mă prindă 
căţeii pârcălabului și să mă ducă legat ca pe un tâlhar. 

Mihai îl urmă ca o umbră. 


ga: 


— '203 — 


XXXII. IN INCHISOARE 


din curtea palatului, Andrei își aștepta Soarţ 

vodă e aspru în judecăţile lui și pentru a 

cidere mulţi boieri și-au pus Getica cei a8eleiauă Dregătari 

dela curte se adunau Și vorbeau CU Bia dz, deeediu lg 
căci pricina era mare și mulţi ştiau unele dedesubturi, care puteau 
să tragă în cântarul dreptăţii. Vestea se răspândise prin târg și 
mahalaua Țicăului eră răvășită. Radu și Ilie și tinerii boieri prie- 
teni povesteau cu inflorituri. Ieremia Ursache asculta, se socotea 
şi vorbea puţin, dar unde și cum trebuie. Se aștepta venirea, vă- 
duvii lui Motoc cu copiii ei și a martorilor, care să arate cum sa 
petrecut fapta. Mihai putea să intre liber la inchisoare și stătea, 
cu Andrei tot timpul cât era slobod dela straja din curte. Vorbeau 
puţin, dar se simțeau bine împreună. Andrei, în acest an de slujbă 
la, curte, nu avusese vrajbă cu nimeni, nu se certase, nu poftise la 
locul sau la bunul nimănui și își făcuse mulți prieteni și un nume 
bun. Acum însă, puțini aveau curajul să-l caute la închisoare 

= rug de după Mihai şi-i puneau sute de întrebări. 
dai să oierul Ieremia, și-l întrebă mai cu deamănuntul 

și despre Chetroi, omul lui Motoc. 

— Trebuie să se arăte că moartea lui Achim se trage din unel- 
tirile lui Motoc. Că pârcălabul de Lăpușna și i ii A 
Jos, cu toți dregătorii, sau legat în jurul 1 acu În ten 
la o putere tot mai mare. dpi 

In schimb, Gri ăghici i i 
re vea pe ia ea Au A AL ară de ler dl 
Pelinei, că-i tânăr și lacom și-a, . a aL eu oti i 
ȘI de ciudă că i-a scăpat ocina răzeșilor 


s'a repezit Și l-a tăiat ; 
E pe bietul M i 
să vadă cum se lucrează la Treia on anus iai 


In închisoarea 
Ştiut era că Vasile 


— 204 — 


—————_ 


In ultima zi inainte de judecată, Mihai intră la inchisoare 


urmat de Zamfira. 

_—Ți-am adus un puiu fript și niște alivenci calde, nu câ nai 
avea de mâncat aici, dar am vrut să ai ceva dela, mine intr'o Zi, 
când eşti la strâmtoare. Şi am mai vrut... să te văd, căpitane 
Andrei. 

Mâinile fetei erau mai calde decât alivencile și luând bocceluța 
legată întrun şervet brodat, Andrei avu o tresărire plăcută, ca 
un fel de alintare. Ii mulțumi și rămase cu privirea asupra €i, 
dar gândurile ii fugeau la ziua de mâine, care poate va fi cea 
depe urmă pentru el. 

până seara trecură să-l mai vadă odată Ilie și Radu, îl îm- 
brățişară și îi spuseră să aibă nădejde în dreptate, dar nici CLU 
prea aveau. Mai veniră și alți câţiva boieri tineri și chiar căpi- 
tanul Barbălată, dar mai mult se miră de Stelea Murguleţ, care 
îi călăuzise pe Ceahlău și le povestise despre Budu și domniţa lui. 
“Tânărul, născut prin părţile Brăilei și a Galaţului, era uns cu 
ţoate unsorile acestor orașe, cu vânzoleala corăbierilor, negustori- 
lar, vameşilor și a hoţilor din toate neamurile împărăției turcești. 
Cu ochi lui negri, puţin mijiți a glumă sau viclenie, cu limba 
ascuţită, dar şi mieroasă, începu să se ridice printre tinerii sluji- 
tori de la curte. Faţă de Andrei arătase mereu atâta dragoste și 
așa, umbla după el ca un căţel, încât începu a căpăta încrederea 
acestuia. 

_—E o zarvă grozavă nu numai la palat, dar și în târg, spuse el. 
Mâine va fi o zi de răfuială mare și va birui dreptatea căpitanului 
Andrei! Așa zic eu și să vedeţi că aşa va fi! 

Mihai povesti că în faţa porţii mari a palatului s'au strâns 
o seamă de țărani din Rogojeni, Tătărușani, ba şi tot neamul 
lui Achim și alţii din Pelinei, și trei dintre primii jurători, care 
au suferit diferite năpaste, dupăce au ţinut cu răzeşii şi mulţi din 
'Picău şi alte mahalale, încât străjile au strigat să se împrăștie. 

Noaptea de iarnă începe devreme și se sfârșește târziu, mai 
ales la închisoare. Andrei să căznea să doarmă și uneori par'că 
începea să-i umble pe sub pleoape crâmpeie de vise, dar toate apă- 
sătoare, urite, fără şir, mereu cu srijă și teamă, de par'că era 
încolţit de toţi vârcolacii. Incepu să umble prin încăperea goală 
cu pereţii de bârne afumate, cu o laviţă și o icoană în colțul spre 
soare-răsăre. 


— 205 — 


In toate zilele cât sufletul în faţa Celui de Sus,, da 
arcă nuţi AC. ise ochii şi ehermă harul dul Dunaneze ace 
in cenunehi ChiS? i oști Tatăl Nostru; apoI alte muză d 8 
poată TUSă- E de, mic, făcea, semnul: crucii Și se apleca, asa BR 
carele ee, unea scândura podelii. «Mă închin ţie, pg Ana, 
atingând CU ie utincios, Rostesc numele “Tău, eu care atm, e dRS) 

Gui a * oruncile Tale. Te caut și nădăjduiesc în mila “a 


cea dintăi dintre £ dece am tras sabia și am omoriţ i: Ta, 
+ asupra mea doar un biciu. Cum a putut, să păolă, 
> în mine atâta furie impotriva lui? L-am, urit, pentru , NE 
nească Lu nu-i puteam ierta atâta jaf și omor și în sine ără 
aperi bea și îl osândeam la moarte, dar în clipa acega IRC 
iz copilandrii nu am gândit ce fac, n'am știut ce fac. Doaragă 
dacă Tu ai vrut să-l pedepsești cu mâna mea, înseamnă, că d 
a trebuit să fie și căile Tale sânt neînţelese. Dar, Doamne, Rat i 
lua zilele mele, nu mi le lua atât de devreme că abia am tocat 
să zăresc drumul pe care aș vrea să merg. Și vreau să fac ct 
bun pentru neamul meu, pentru cei mai nevolnici și Oropsiți din 
Tara Moldovei, pentru cei ce se ostoiesc zi după zi și an după Nr 
în munca pentru alții. Mi-e milă, Doamne, de oamenii flămânzi. 
de oamenii infrigurați, de cei bolnavi, de orfani, chiar de Câinii 
pribegi care mor loviți de pietre. Mi-e milă de toată, suferinţ A 0 
toate gemetele și lacrimile care se varsă mereu. Am 23 de Fi 
am luptat cu păgânii de trei ori şi odată am căzut ca Și mo SI, 
dar nu mia fost frică, nici acum nu mi-e teamă, ci mă roade 
necazul că n'am făcut incă nimic din ce am visat. Inqiură-te, 
Doamne, mai lasă-mi zile, îngăduie-mi să mai iubesc neamul și 
fieru rii Tu poți toate, Doamne, dar dacă 'ai hotărit altfel, facă-se 
39% 0 

A tul 

11/28 


/RolȚ 


care a ridica! 


== 20B — 


XXXIII.  DIVANUL DE JUDECATA 


'Precând prin curte spre: divanul de judecată, Andrei se uita 
la, cupolele Trei Ierarhilor pe cerul albastru, la zăpada lucind în 
soare, la zborul unei ciori și totul i se părea minunat de frumos. 
A găsit împăcarea și sufletul îi era plin de dragoste. 

Sala mare din mijlocul palatului domnesc era ticsită. Cel dintâi, 
ochii: lui Andrei căzură pe icoana Mântuitorului, înaintea judecă- 
ţii, luminată de o candelă. aprinsă, iar dedesubt tronul, pe care 
şedea Vasile vodă. In stânga, în scaunul lui, era mitropolitul Var- 
laam și boierii divăniţi, fiecare după gradul lui; în dreapta boierii 
fără slujbă ; spătarul ţinea spada domnească ; în spatele lui, marele 
postelnic cu șirul postelnicilor pentru rânduială, vornicii, aprozii 
şi armășeii. O femeie grasă, în haine cernite, cu obrazul ascuns 
după un văl negru până la pământ, era susținută de un tânăr 
şi două fete, toţi deasemenea, în negru, pe semne soția și copiii 
lui Motoc. Erau de faţă şi prietenii și dușmanii lui Andrei, dar 
el abea îi zărea. Acum că ajunse la marea cumpănă, se lăsa în 
voia Celui de Sus. 

Pricina era încurcată, veneau mulți martori, se aruncau învi- 
nuiri grele, se descopereau fapte mârșave. Cu încetul, Motoc Savu 
devenea, el însuși un ucigaș, e; drept, bine ascuns după alţii, dar 
învinuirile se legau una de alta, pe când lui Andrei nimeni nu-i 
putea spune că era lacom de avere. 

Vasile Vodă asculta cu ambele urechi. Părea că ia parte la 
judecata aceasta cu multă râvnă. 

— Dece n'ai cercat, spuse el lui Andrei, să te împaci cu văduva 
și neamurile boierului Motoc? Au te crezi atât de nevinovat? 

—N'am cercat pentrucă socot că sângele nu se răscumpără cu 
bani, iar neamul Motoc are mai multă avere ca mine și văduva 
lui nu va suferi de foame. Ştiu că dacă voiu primi osânda, atunci 


— 201 — 


£ drept. 
e$ aș 
ş A it 
lo tepi dt ei Măria Ta? AȘ fi fost tare feric 
Ss 


Ce dest itoraplt e spună hotă- 


iantâmplate aşi + i imul, să-și , 
E e, roata ca Mitropolitul, prim mii Sincticagatiupă 
Pit : re: «Vinovat de omucidere», si tite MM Peas 

ă 5 E, « 
NI «Vinovat» ; DER E ei rovăt Iul 


ăt: A 
el, marele logof marele postelnic: Batai pe ae 


3 ios: «Vinovat!» ă iul: marel ; i 
țării de j ă alui Enachi Catargiul Ă m rele stolnic Ciogolea mai 
ba duo nic: «Vinovat!». Numai i i pe Andrei. Domnul îl 
a pe gta Alţii, toţi l-au OSân vine după legile biseri- 
spuse: «Nevi itmoplitice pedeapsă i se ea prin tăierea capului 
întrebă E uliaiitis «Osândirea la că Dar, ne rugăm, Măriă 
i şi ce 5 Ş ă 
i pent i întregii avu 


ţii a visteria țări 
i eștinească». ând martorii pentru 
i: ct Ap Bei In tot E arta mat răzvrătirea, 
An i ărăciunea, , 
; i ăit am it de acest Motoc. 
împotriva lui, a retr zbit 
aia frământat su 


fletul de când A i 
i i -l Vasile Vodă. a 
e e ta Si cu ee desbătut 0 singură pricin a 
„în fața no ciuda 
a oităârii lui Motoc Savu, dar și a 


elegilor făcute de acesta. 
ă ilor din Pelinei. 
hotărăsc să indrept” jaful făcut răzeșilo 
eci iîntâiu ho pi 
ae plătească aările către domnie Și 


ă fie slobozi de vânzarea lor 
isaca și moartea lui 
poierul Motoc. Iar pentru paguba cu prisa Ș 
către bo Aia 
Achim Musteţea ȘI pentru necazu 


rile jurătorilor, să se facă jalbe 
şi să le judece dregătorii nu 


miţi de mine.» Se opri un pi: : E i 

i i eptarea 

ate ca să facă inimile să bată mai EA kre Ma îi 

zuind, sau po Andrei Mitre, boier și oștean Cu + frţpătă si 

hotăririi: să un om. Eu nu sufăr să- trăiască d: di 

omorit Ar i, zi să molipsească Dă puăbiulAlUE 0 ase tru tine 

DE Al ip) Dat chibzuind că nu l-ai iure 20 ai văă 

d gi tapet unor copii și că fiind 19 reni aa rând.» 

E db tean, nu te'socot vinovat ca pe Un | ă voind să afle 
rapa, din du sia cerceță lung cu privirea, ca Ie e 

opri A iai a lui. 
Ei ră cel mai ascuns al E e “tea le hotărăsc nu- 
«Ai pedepsit un hultan pe E ic Sta după gândul lor? Pentru 


i eu. Ce-ar fi ca toți să fac > i, vei suferi bătaie 
in A vărsa visteriei cinci pungi de me pi pg 
în faţa cinstiților mei sfetnici și a tuturor boi 


y 


— 208 — 


atunci să Și vecinii tăi și să-ți dai vața pentru 
Moldova.» 

Doi armășei il luară pe Andrei pe sub brațe și-l duseră în fața 
lui Vodă, unde el îngenunchie cu capul plecat. Vasile se sculă, 
ridică buzduganul și își roti privirea în sală. Toţi cei de față arătau 
mulțumirea pentru dreapta judecată și îndurarea domnului, deși 
cei mai mulţi vărsau venin. Loviturile cădeau dureros pe spinarea 
lui Andrei. 

La ieşirea în curtea palatului, Radu Şoldan, Ilie Zorea, Stelea 
Murguleţ și o seamă de prieteni, au năvălit peste Andrei și-l imbră- 
țișau. Peste capetele lor văzu pe Mihai cu ochii umezi, se trase 
spre el cu brațele deschise, și pe neașteptate i-a venit în brațe 
Zamfira. L-a cuprins după gât și l-a sărutat. Toţi izbucniră în 
urale. 

Prin toate ungherele palatului pâlcuri de dregători, boieri și 
slujbași, nu conteneau să șoptească, să laude, se înjure și mai 
ales să se minuneze de toate câte sau petrecut la această jude- 
cată. Nimeni însă nu știa că în ajun, biv logofătul al doilea, 
Ieremia, a băut cafea la vel postelnicul Enachi şi acesta i-a po- 
vestit cum Vodă, s'a, încruntat la gândul că Motoc își întinsese 
puterea la toată Țara de Jos și aduna pungile de aur ca să-i deschi- 
dă drumul spre Bosfor. De când venise pe scaunul Moldovei, Vasile 
Lupu nu uitase că din tinereţea, lui, în mai puţin-de 18 ani, s'au 
schimbat nouă domnii și că un domn a fost ucis în țară, altul la 
Stambul și că în 'orice clipă, de unde nu te aștepți, se ivește un 
trădător și trebuie să fi mai iute ca el: «Șerpele, până nu ridică 
capul din iarbă, să-l lovești». 

Pe ulița domnească, în faţa porţii mari, mulţimea izbucni în 
strigăte de bucurie văzându-l pe Andrei. La palat larma ajunse 
până la urechile lui Vodă și aflând ce este, rămase câteva clipe 
încruntat, apoi păși iute spre cerdacul de. sus, de unde se vedea 
ulița. Văzduhul se cutremură de strigătele: «Trăiască Vasile 
Vodă! “Trăiască. binefăcătorul nostru !». Toţi, ca, unul, căzură în 
genunchi și cu lacrimi îl proslăveau pentru dreptate. Andrei jert- 
fea totul pentru ei; dar puterea era la Vodă. 

Peste o săptămână se făcu nunta lui. Andrei cu Zamfira. Nă- 
nași au fost Ieremia Ursachi Și vel. postelnicul Catarsiul. Pentru 
Mihai a fost, greu şi la biserică şi la casele lui Andrei. Nici acesta 
nu s'a bucurat, tot amintindu-și de nunta de acum doi ani și 
erau descumpăniţi de trimiterea, lui Andrei la ţară. 


— 209 — 


XXIV... O CONTROVERSA RELIGIOASA 


a rămas bun dela poierul Ieremia. Abea, se aşe- 
Bandini, trimis ca să pună or- 
dine la bisericile catolice din Moldova. Se plânse de paragina în 
căre au ajuns şi casele parohiale, leșii fiind mai dornici să se ţină 
acolo de petreceri. Că pisarul Kotnarschi, acel care ar trebui să 
ocrotească pe catolici, era «un mincinos, un șiret și chiar un duș- 
man al bisericii» Din una în alta, Bandini se minună cât de pri- 
mitori sânt moldovenii: ies înaintea episcopului străin cu miere, 
ouă, pâne și ovăz pentru cai. Se minună şi el de schimbările 
mari în toate orașele, că sau ridicat clădiri frumoase, că negoțul 
înflorește... 

—Numai catolicismul se pierde tot mai mult, spuse el cu ne- 
caz. Iată. și acum se ţine un sinod cu toate feţele înalte ale orto- 
doxiei. 

—Ce să-i faci, răspunse Ieremia, sufletul moldovenilor găseşte 
în ortodoxie împăcarea cu” necazurile și nădejdea în mântuire. 
Noi sântem aci la răscrucea tuturor vânturilor, dar numai cel 
dinspre Bizanțul primului împărat creștin potolește dogoarea, din 
inima, noastră. du iii 
—Nu pot să pricep cum de voi, un neam de sânge roman, cu 
limba atât de asemănătoare cu laţina vulgară de acura'0 mie 
cil da tocmai voi să nu staţi lângă Păpă, să nu fiți ală- 

ar ien a care Și ele se trag din romani? 
popoarele sânt la fel, ai ap 4 Si N oEUDA sie TIR E 
Voi catolicii aveţi pisridai ez pai de aa geme ez 
man — cu ordine, cu pede pr a: 

, pse, ca la armată, La voi locașul de 


S'au dus să-şi i i 
zară, când veni episcopul catolic 


=— 210 = 


ENPI ET TEPOP REPER RO, 


rugăciune în loc de boltă are o lespede care taie ochiului orice 
încercare de a scăpa în sus, spre Dumnezeu. Privirea, creștinului 
este în mod voit îndreptată inainte spre altar. Basilica romană 
nu te duce cu gândul la dumnezeire, ci la slujba închinată unei 
dumnezeiri care nu e de față, dar poate să fie silită să vină, în 
chip de minune, prin puterea preotului. La voi, biserica este statul 
lui Dumnezeu pe pământ, iar papa a luat locul cezarului. Noi 
ortodocşii socotim biserica un tot și fiecare om este o părticică, 
din ea. Noi trăim credinţa aşa cum bem apă şi tragem aerul în 
piept. Ne căznim să urmăm învăţătura lui Cristos, dar nu încer- 
căm să ne ridicăm noi până la El. Primim credința așa cum ni 
se dă şi așteptăm salvarea de sus, așteptăm coborirea Sf. Duh, 
așa cum au așteptat-o primii creștini, cu un fior, că pământul 
poate deveni vas, în care să se reverse harul mântuirii. 

_——Poate că aceasta este puterea ortodoxiei. Ea nu vorbește min- 
ţii, ci inimii și nu îmbie omul la cercetare, dimpotrivă, îl ţine cu 
capul smerit. Este credința neamurilor obișnuite să trăiască îm- 
preună, în comun. Am văzut că aveţi multe sate cu ogorul apar- 
ţinând tuturor sătenilor. Pentru noi este ceva de neînțeles. De- 
sigur aci vorbeşte înfluența orientală. La nOi, fiecare om se simte 
puternic și dacă are îndoieli sau nelămuriri, el se frământă până 
le lămurește. 

Oare întotdeauna?, întrebă boierul Ieremia cu o mică lumi- 
niță de glumă în ochi. 

„— Peste trei zile trebuie. să plec din Iași, nu mă lasă „Vasile 
Vodă să mai, stau aici, zise. Bandini. E drept că sânt mulţi. cu 
urechile pâlnie împoțriva misionarilor ca mine. 

Boierul Ieremia, se duse să-l conducă, se întoarse surâzând. 

—Mi-am făcut multă grijă cu tine, Andrei. N'a fost ușor să 
te. ferim. de securea, gâdelui. Imi. pare-rău că: pleci la- țară pentru 
cine știe cât timp. Te-ai deprins cu forfota nu numai a oamenilor, 
dar și a diferitelor idei, gânduri. Aci vin călători din toate țările, 
aduc vești din lumea; întreagă, ţi se ascute mintea. Şi voi amân- 
doi aveţi mintea aplecatăspre şlefuire. Bine că aţi apucat ter- 
minarea, sinodului și tipărirea hotăririi. Vă daţi voi seama câtă 
valoare are această «mărturisire», fie și în grecește, dar care e 
prima, tipăritură moldoveană?! In curând va ieşi cea dintâi carte 
în limba ţării, Cazania lui “Varlaam. Să nu uitaţi că “aţi trăit 
aceste zile 'de' mândrie pentru Moldova. : 4 


— 211 — 


a 0000 


am auzit de fiecare dată aici, că multe 


câte 
ipsi asemenea ceasuri 
lipsi url de des 


uita nici 
—Nu vom tre, IVOR 


lucruri am înţeles! și 
fătare a Da ani şi veţi veni inapoi. Sau cine. știe, tu 

SEA A E ek uibea/deuprieteniidezac 5 9 BOGAIUEG băii co. 
dee oenraurint)i ei eoepAriein 08 2 iii 


XXXV. LA VATRA PARINTEASCA 


In primele săptămâni, la Rosojeni, Andrei munci mult cu vă- 
rul Ionică pentru a afla toate rosturile cu moșia. Umbla călare 
prin celelalte sate de vecini ai lui, văzu că oamenii îi cer sfatul 
și că îl recunosc de stăpân. Dumineca se întâlneau la, biserică 
şi apoi treceau la cimitir și fiecare își rumega altfel gândurile 
în faţa, cruclior. Hergheliu stătea și el cu soţia în spatele boierilor 
şi tristețea lui pentru cei morţi nu era mai mică decât a, lor. 

—Al treilea an de când tâlharul de Iusuf ne-a cernit sufletul 
şi încă nu este pedepsit. Dar o să-i vină și lui ceasul de moarte; 
am credința că de mâna noastră o să piară. Dar până atunci 
trăiește, se bucură de viață. Fiecare zi trăită de el este o sfidare 
a dreptăţii. Nu putem ști pentru ce îl rabdă atâta Cel de Sus. 
Aș pierde credința în Dumnezeu, dacă n'as fi sigur că ne va face 
dreptate la toţi, dar bine zice cântecul: 


Dumnezeu pare că doarme, 
Cu capul pe-o mânăstire, 
Şi de nimeni m'are ştire. 


e ea cot ia socoteli, că! nu's'a; îndurat să. vândă. nicio 
Belin ela pungilor de aur 1a visterie. Şi nu mai era 
a pe timpul părinţilor, nici nu veneau prea mulți 


=3212— 


“a a 


oaspeţi dintre boierii de țară, că petrecerile insemnau risipă mare. 
Mihai și el rupea din câștigul după vânzarea, recoltei pentru a 
ajuta pe Andrei. Dar supărarea mare era că trecuse anul și Zam- 
fira nu fusese binecuvântată să pornească o viață nouă. 

Andrei zăbovea tot mai mult pe lângă copiii lui Ionică. Fe- 
vea doar opt luni, dar îl indrăgise cu toată 
copil. Il lua de gât, își lipea obrazul de al 
apoi se răsturna iute pe spate, de abea n'o 
ochii mari albaștri și când 
felul ei, «Di-di», simţi că 


tița cea mai mică a 
curăţenia, iubirii de 
lui și gungurea ceva, 
scăpa pe jos, râdea, îl privea galeș cu 
pentru întâia oară îi spuse pe nume în 
i se topește sufletul de drag. 

Au mai trecut doi ani și nu se întâmplă nimic. Mihai a făcut 
se duse la boierul Ieremia și se văzu cu Radu 


un drum la Iași, 
veni să-l vadă pe 


şi Ilie. Toţi s'au bucurat şi au promis că vor 
Andrei. 

Apoi a ajuns la Rogojeni vestea, că Vasile Vodă își mărită fata 
mai mare, Maria, după Radziwill, cneazul Litfei şi că la curtea 
domnească nu se mai isprăvesc ospeţele și jocurile şi veselia. Dar 
în toate inimile moldovenilor era mare îndoială cu acest ginere 
de legea calvinească. 

Insfârşit. au sosit la Rogojeni Ilie și Radu cu nevestele și cu 
toate noutăţile dela, curtea domnească. 

—A fost o nuntă can povești, după mândria, lui Vasile Vodă 
şi a lui Radziwill, că amândoi s'au potrivit cu nasul pe sus, până 
la, nori, povestea Ilie. Au venit și Pătrașco Moghilă, mitropolitul 
de Chiev, și Ştefan, mitropolitul Tării Muntenești, că se împăcase 
amu domnii între ei. «N'au lipsit nemic den toate podoabe, câte 
trebuia la veselie ca aceia, cu atâţia, domni și oameni mari den 
țări străine». 

Numai că, «de mirat au rămas veacurilor această casă, cum 
au putut suferi inima lui Vasile Vodă să se facă». Mult s'a fră- 
mîntat acest lucru în sfat şi mai ales Toma Vornicul era supărat 
și pentru legea rătăcită a mirelui și de sgrije despre Impărăţia 
Turcului. «Că învoierea dela Turci era din bani, nu din inimă». 
Deaceea au și cerut pe Domnița Ruxanda s'o trimeată îndată la 
"Țarigrad, să stea ca zălog sub mâna bătrânei Sultane. 

Zamfira, la vestea că vin musafirii, s'a bucurat foarte, dar când 
cucoanele au început a scoate hainele și podoabele lor, se simţi 
mică de tot. 


— 213 — 


E 


Fiica, stolnioului: Ciogolea 9 privi ie bi pe i Es și apoi ii 
i i procat galben, cu atita e. 
sein ij ac A asta mi-e cam strâmtă la mijloc, Găjlai 
reu îmi tace bucuria, Radu. Tie 0 să-ți vină bine, că ai mijlocul 
i tâţia ani. i 
tot subţire de atâţ gi ăn doi pvc ENRR 


După plecarea oaspeţilor răma, de cen 
Ma pasă acest surghiun. Aici ducem viață. aidoma, cu ja. 


ranii, doar. că: avem case. mai. bune şi un traiu mai slobod, dar 


cu ce ne hrănim mintea? Cu ghicitul?; Punem 12, coji de ceapă 


pentru. lunile anului cu. 0 grămăjioară. de. sare, și în care sarea 
Ya fi topită, aceea va fi ploioasă. Ar-trebui, să fugi măcar, tu, 
Mihai, din mlaştina asta, că. doar ai intrare liberă, la palat şi 
oriunde! ; 

—E drept, dar știi bine că m'ași pârpăli știindu-te singur. Soar- 
ta noastră este hotărită să fim peste tot alături. 

Femeile din casă nu se aveau chiar ca, surorile, dar erau destul 
de deștepte ca să nu otrăvească viața nici șieși nici bărbaţilor, 
Zamfira mai stătea cu copiii și începu să îndrăgească și ea pe 
Cătălina, cea de 2 ani. Fetița era sănătoasă, râdea mereu, venea 
în brațe și se alinta. Zamfira închidea ochii și se gândea că ar 
fi putut să fie fetița ei și atunci... atunci Andrei ar fi iubit-o 
ar fi prețuit:o, ar fi fost o căsnicie fericită. Așa, anii treceau fără 
nădejde, fără bucurie. Din tot visul ei de dragoste nu s'a ales 
nimica. Incercase și cu leacuri băbești și cu farmece, ca să-l apro- 
pie pe Andrei. I s'a urit de atitea vrăji cu apă de izvor neîncepu- 
tă şi cu: A osti 
* "Tu şarpe balaur, 
"Cu solii de aur 

Să te duci la Andrei 

Cu solzii să-l 'plesnești 

La mine să-l porheşti. 


ai aber ea grădină ținând mânuța Gătălinei 
și pe Nistratailue lontatăd ariua aa Co aIDV/ItIlț6.4(MPao 16 
iei ee , coreauj are ori pe vărul Ionică; să oi- 
Machedon, ieste ] 4, povestirea, minunată alui Alexandru 

umil vechi, tradusă în limba română. ou vreo 


=— 214 — 


20 de ani în urmă. Se infioara inchipuindu-și luptele cu «furnicile 
care lua omul și-l: mânca» și cu făpturile groaznice — jumătate 
oameni, jumătate. cai. Cunoștea pe de rost toate întâmplările din 
carte, unele adevărate, altele scornite. La, fel cunoștea și pe «Var 
laam și Ioaasafy, cu veșnica luptă. între trup și-suflet, dar îi plă- 
cea, să viseze ascultând vocea lui Andrei. Se obișnuise să-l cheme 
pe Hergheliu, uneori și cu nevasta, ca să citească ei și Saftei din 
Zodiacul și Trepetnicul, din care nădăjduiau să afle viitorul după 
luna, şi ziua în care s'au născut. 

Şi dela un timp, nu se ştie cum, dar băgase de seamă că i se 
arată unele semne rele. Odată, când era singură în iatac, a căzut 
pe neașteptate icoana, Sfintei Ecaterina. Intr'o seară se auzi ur- 
lând dulăul. din curte. Fără să știe cum, privi afară și-l văzu cum 
sapă cu labele pământul. Plecă îndată capul în jos și rămase așa 
multă vreme, știind că dacă-l ridică e nenorocire mare. Băgă de 
seamă că îi cântă cucul în spate, la stânga, și o trecu un fior. 
Poate să-i fi cântat de multe ori așa, dar nu s'a gândit. De două 
ori fusese la popă și se împărtășise, dar nu putea scăpa de un 
vierme lăuntric care-o punea în răspăr cu toţi cei dimprejur. Cel 
mai mult îi venea să se certe cu Safta, pentru orice fleac, pentru 
nimicuri pe care înainte nu le băga în seamă. N'o mai suferea 
nici pe Cătălina, îi trase şi căteva palme. Cum s'a întâmplat că 
Andrei a aflat și, dela câteva lacrimi ale fetiţei, au ajuns să-și 
spună vorbe erele, pe care le-au tăinuit ani de zile. 

Au mai trecut vreo două luni și intr'o zi i-a venit Zamfirei 
o durere “neobișnuită: în burtă. O' tăia cu' cuțitul peste tot, dar 
mai mult; în: dreapta, de o treceau sudorile; iar capul și trupul 
se făceau tot mai fierbinţi. Peste noapte s'a chinuit și mai tare, 
iar la Rogojeni și în satele dimprejur nici un vraciu nu-și dădu 
cu părerea decât așa, ca să spună ceva. Abea pe seară a fost 
adus. doftorul din Lăpușna. 

«Are puroiu, i-s'a spart un maţv». Andrei păli. Auzise că din 
asta nu scapă nimeni cu viață. 

Safta și Hergheliu au spus că trebuie să facă maslu cu trei 
preoţi: ori scapă, ori moare ușor. Dimineaţa au sosit preoții, au 
pus odăjdiile, au aprins lumânările și cel din mijloc a deschis 
Evanghelia. Safta se tot foia ca să vadă cum e prima slovă. Her- 
gheliu îi ghicise gândul: ! 

—E cu negru, șopti el și ambii știură că bolnava e sortită 
morții, 


— 215 — 


San fost căsătoriți Și aid am fost de. 
—Aproape : ea. N'ai fost făcută să mere; 
x ă vina este a m : păr ii 
ape ia iai su trăieşti 1 țară, Ai orescut la Iași, intpo 

ii banii socotiți; eu a trebuit să ia i i image 
casă cu rtam/o datorie ori îi scuteam de zile qe 


i si i le ie ȘI 
mei și de câte ori o dadeam un o al 'sau 0 vită când murea 


muncă pentru boală, ori ; a i 
a lor piu priveai cu dojană. Al crezut; că iei de bărbat un boier 


cu avere, un oștean la curtea domnească, și ai luat un surghiuniţ, 
plin de datorii. Nu, nu ţi-am dat nimic din ce ai visat, dar nici 


tu mie! 

Şi zilele au înc 
fira a căzut ca 0 
părut încet și pe oglinda apei n'a răm 


țe ani am 


eput să se scurgă din nou ca mai înainte. Zam- 
pietricică în apă, & făcut; cercuri care au dis- 
as nicio urmă sau aproape. 


XXXVI. RAZBOIU CU TATARII 


De vreo “doi ani umblau zvonurile despre învălmăşeala mare 
a cazacilor împotriva, Orăiei leșești. Până și la Rogojeni se vor- 
bea, de 'sumeţia lui -Hmil, care, intovărășit cu' tătarii, zdrobise 
oastea, leșească, iar mândrii hatmani au căzut în robie. Şi n'au 
mai vrut; cazacii să rabde stăpânirea Craiului asupra lor. Se răscu- 
lau peste tot locul și curgeau la Hmil'ca'la Mesiia. «Ce pojar au 
purces dentr'aceasță, scânteie în multe“ părți de! lume, 'ce surpare 
şi rit puterii Crăiei. Insă țara cu norocul; cu Găiaretă și cu 
is e ze beata domnii” lui Vasile Vodă, câţiva ani şi după ce se 
e e se stătut neclătită de nimenea până la anul 1649, 
rep aa pa tătarii den “Para, Leșească, au: lovit pren păr- 

DA. aaa COSR ce trecea nu poate să nu și strice ceva». 
tit ee era ES moșiile boierilor depe'Botha. Au aflat 
pradă nohaii și le strică ir: lua la Vasile Vodă, jeluidu-se că-i 


— 218 — 


Di PE => 


Andrei și Mihai se sfătuiră cu bătrânul Bondoc, cu vărul Io- 
nică, cu Hergheliu și cu câțiva dintre răzeși și au hotărit să-i lase 
să apere casele lor, iar ei amândoi cu câţiva slujitori să meargă 
la domnie. 

Caii alergau iute pe drumul cunoscut spre Iași, iar în sufletul 
celor doi se învălmășeau atâtea amintiri, atâtea vise, atâtea pă- 
reri de rău! 

—Să ne rugăm de domn să ne ierte, adică pe mine, spunea 
Andrei pentru a nu știu câţea, oară. Să ne lase din nou să slujim 
ca oșteni, să apărăm țara de tâlhari, că-i vom fi mai de folos 
decât la ocinile noastre. Şi dacă ne poruncește să lovim acum 
pe tătari... 

__Poate că-l vom întâlni pe Iusuf, îi luă vorba din sură Mihai. 

Așa cum erau, plini de praf. depe drum, descălecară drept. la 
poarta, palatului, unde Radu Şoldan se, țesu să-i facă să ajungă 
la Vodă. 

__Ta te uită cine a veniţi, făcu Vodă recunoscând pe cei doi 
boieri. Nu ţi-am dat pozvolenie să fe înfățișezi in faţa, ochilor mei, 
căpitane Andrei! : 

După obiceiul lui tăcu și cerceţă obrazul jeluitorilor, așteptând 
să vadă supunerea, teama, și grija de ce va hotări el. Ochii..lui 
negri, vii, puţin şireţi, se plimbau dela unul la. altul. .Dar «prile- 
joindu-se Vasile Vodă vesel la masă, au chemat; căpitanii, dându- 
le poruncă să, purceadă. într'acea. daţă cu toți oștenii şi -din-slugi 
boierești și din târg, cine și-ar vrea. în dobândă, să lovească.; pe 
tătari». : 

Mult s'au rugat boierii, care 'erau de faţă, mai vârtos Catar- 
giul, să nu se facă de' grabă acel lucru și din socoteala dela masă. 
«Iară ce este să nu treacă, anevoie se mută cu sfatul»./Ii sunase 
ceasul lui. Vasile Lupu/să facă din ușurință un pas, din care era 
să se prăvale din ce în: ce mai adânc în prăpastie: 

Fără a se gândi înainte, Andrei nu-și venea în fire de bucurie 
că îl iertase Vodă, că era acum unul din căpitanii palatului; la 
fel și Mihai, că puteau 'să reia viața de! unde' o întrerupseseră 
cu 1 ani în urmă. Dar mai cu seamă îi ardea focul să-l găsească 
pe Iusuf.. Boierul Ieremia i-a primit cu căldură. aproape "părin- 
tească. Vlăduţ, era acum un tânăr cu tulee, la fel de' cuminte, 
cu ochii mari înțelegători și cu vorba domoală. 

Peste 'două. zile porniră spre” țara 'de sus pe Prut, trimițând 


— 217 — 


PR: i i rc ară 


mișcă ţătarii. Sau apropiat cu fe- 
tuleni, unde era descălecață oarda. 

i pradă au luat; din țara leșească, nu 
aveau nicio grijă pe pământul MOORE + ti pia i pei ri 
dealului, se iviră călăreții căpitanilor lui j aia au în 
tzat îtasinși cu. săbiile, bătnţ PATă Pai lAnsD 078 4 8 usii 
tocmească tabăra, dar nu mai apucară, încurcându-se în Tobi și 
căruţe. Căzură la iertare, dar ai noștri, nici, ru, 58 uitai, 
«Ucide! Ucide!» se auzeau din toate părțile. 

Mihai şi Andrei înotau în tătari. Capetele zburau de pe umeri 
cum sar verzele de pe ciocanul lor. Sângele curgea în şiroaie, dar 
ei nu se săturau. Din ochi căutau corturile căpeteniilor. Venise 
ziua de plată pentru neomenia, dela Rogojeni. Păgânii făcură 
roată în jurul celor mari și se ţineau cu desnădejde de încolţirea, 
oștenilor. Atunci moldovenii năvăliră cu toată. puterea, asupra, lor. 

Il căutau cu nesaţ, cu ardoare, cu furie, pe Iusuf. Aveau o 
presimţire că trebuie să fie și el aici. Se svârleau în învălmășeala, 
cea, mai mare, se uitau ţintă la fiecare căpetenie, dar nu-l aflau 
pe el. Mai rămase un singur pâlc de tătari, la un cort înalt și 
acolo săbiile zăngăneau și urletele învingătorilor se amestecau cu 
urletele celor în prag de moarte. Numai acolo mai putea fi mâr- 
zacul tâlhar. 

Cu greu au putut recunoaște pe Iusuf cel tânăr, plin înainte 
de farmecul unei sălbăticiuni de stepă, în acest războinic sluţit 
pe semne de o lovitură de sabie care ii despicase obrazul stâng, 
îi luase ochiul, şi-i făcu un șanț adânc până în colțul gurii, încât 
buzele nu se mai lipeau bine și părea că mereu rânjește strâmb. 

Se repeziră într'acolo' şi Andrei strigă ostașilor să se dea la 
o parte. Mihai ridică sabia, dar Andrei îl opri: 

—E al meu! ai 
a ratei . iz e e și el și cu singurul lui ochiu îl privea ţin- 

; une încins. Andrei descălecă și se apropie. Păcu 
semn oștenilor să nu'-se bage. 
ocne oi er pa a aa a i A 
are car pr Acea ți-au dăruit viața 
Sia i due abia și așteptă ca Iusuf să facă la fel, apoi se năpusti 

Erau ândoi! iti Fisier aţ : 
2 erai ionel, dar focul din, inimă, le dădea, puteri. 

u înverșunare; Era, deprins cu războiul 


mereu. iscoade să afle cum se 


reală mare de satul Bră 
Păgânii, sătui de cât 


— 218 — 


şi mâna lui ţinea sabia mai ușor decât un șal de mătase. Jocul 
cu moartea era, singura lui plăcere. Căuta acest joc peste tot și 
mereu, mai cu seamă decând obrazul i se sluţise și nicio femeie 
nu-l săruta fără scârbă, ascunsă mai bine sau mai rău. Sa gân- 
dit și el de multe ori că pentru Ancuţa și tot jaful de atunci se 
va, întâmpla să dea socoteală cândva. Acum, când lupta cu An- 
drei, îl apucă un fel de oboseală, nu la, brațe, dar undeva în adân- 
cul pieptului. Dimpotrivă, răzbunătorul prindea tot mai multă 
putere, știind că dreptatea e cu el. Câteva, clipe încă și mârzacul 
cel temut, războinic vestit prin forță și iscusință, zăcea cu sin- 
gurul lui ochiu privind fără ţintă, cărbune stins pentru totdeauna. 

După izbândă, au slobozit robii și le-au dat cai și căruţe să 
se întoarcă pe la căși, dar grosul prăzii îl porniră spre târgul Ieși- 
lor și era bucuros fiecare oștean. de câștig, că doar nimeni nu sa 
dus să moară, ori să rămână schilod, așa de plăcere; i-au mânat 
nevoile și sărăcia. 

Căpitanii noştri au dat partea lor de pradă oștenilor, atât 
spre mai bună credință, cât și pentrucă le era urit să se bucure 
de avutul smuls cu silnicie de către tătari dela bieții leși. Se 
uitau mulţumiţi la bucuria oștenilor pentru acest dar neașteptat 
și simțeau din privirile lor că le sânt apropiaţi, că există o legă- 
tură de dragoste între ei. 

Toţi îl socoteau pe Andrei ca pe căpitanul lor cel singur ade- 
vărat. Chiar Mihai i se supunea întru toate. Avea în ochi, în 
vorbă, în toată făptura lui, ceva, că de la prima, vedere oricine 
se simțea gata să-i asculte poruncile. 


— 219 — 


XXXVII.  RUXANDA 


Câteva, zile la curtea domnească fu liniște și voie bună, cel 
puţin așa li se părea celor ce nu stăteau în preajma lui Vodă, 
Andrei și Mihai, după răzbunare, se simțeau ușuraţi. Li s'a, în- 
tărit şi mai mult credința în dreptatea, celui de Sus. Fiind de stra. 
jă, Andrei trecu și prin grădina palatului și se auzeau larmă de 
voci și râsete: «Să cânte Domnița Ruxanda!» ţipau unele fete 
și alergau după una mai înăltuță, cu părul castaniu, lăsat în 
coade groase pe spate, și îmbrăcată în rochie albastră. 

Domnița zicea, că nu vrea şi fugea zelobie, până s'a nimerit 
aproape de Andrei şi a dat ochii cu el. 

——Ai venit iarăși la noi?, întrebă ea de par'că erau cunoscuți 
de când lumea și pământul. 

Nu așteptă să-i răspundă, o zbughi în altă parte și Andrei 
rămase locului până când ea se pierdu printre copaci și tute. 

Intoarcerea celor doi depe malul Botnei a produs zarvă prin- 
tre boierii și slujitorii tineri din Eși. Afară de prietenii vechi, Ilie 
și Radu, acum îi căuta Vlăduţ Ursachi, Stelea Murguleţ și mulți 
alții. Se trângeau în jurul lui Andrei, atrași ca de o putere vră- 
jită. Vocea lui domoală, bunătatea, avântul pentru dreptate, dra- 
gostea pe care o punea în tot ce făcea, îi câștiga în ochii lor o 
trecere, ce nu o aveau nici bătrânii. Domnul se imbunase și îl 
iii A etoar ca lipi eră îl Fane ie bine Şi înțelese că-i om 
pi sau Ie pi espre vitejiile lui impotriva tă- 
fiecare după cum îl Apei i Ep Li EA im ia 

E ct eg: pul. upânițele iși rupeau gâtul din 
= vedeau trecând, dar nimeni nu stia ce d 

dânsul, decât că e văduv. i e SERE 

atât era mai dorit de partea femeiască, 


— 220 — 


De când s'au întors la Iași, nu trecea o zi să nu afle câteceva 
din întâmplările dela curte şi nu era a bine. Insuși Vasile Vodă 
se schimbă mult 1, înfățișare, nu că ar fi bătrân, dar se buhăise 
la, obraz, se pungise sub ochi, se îngreuiase tot. Unde era bărbatul 
acela cu faţa albă, nasul puţin coroiat și subțire, gura frumos 
rotunjită și mai ales privirea deşteaptă și mândră, așa cum s'a 
arătat el cu şapte ani în urmă în pridvor, de au căzut toți în 
genunchi și se inchinau la, el ca la Dumnezeu pe pământ? că 
i-a plăcut dragostea și nici acum nu se lăsa de ispită, mai era 
cum era, însă și nepoţii lui, mai cu seamă Stefănițţă paharnicul, 
lua fetele boierilor cu sila la, ţiitorie și pe multe neveste le rușina. 
Şi se întâlneau cu alţi tineri și făceau şi beţiile și petrecerile cu 
femei la un loc, mai rău ca dobitoacele. 

Andrei și Mihai, când erau singuri, îşi împărtășeau părerile 
cu amărăciune. La ţară se auzea câteceva, dar pe moşiile lor ţă- 
ranii aveau traiu; omenos şi boierii, dacă nu erau lacomi să cum- 
pere moșii noi, apoi din cât strângeau și anii erau cu recolte bune, 
puteau să. plătească şi dările mereu mai mari. Aici însă, prin un- 
gherele palatului, se desveleau multe bube cu puroiu. Degeaba se 
lăuda domnul că el nu rabdă în ţară pe tâlhari și ucigași și osân- 
dea la moarte până la 2000 de făptași pe an, dar putregaiul cel 
mare se întindea de sus în jos. 

Fără să-și dea seama cum, Andrei începu să se uite mai des 
în grădina, care se întindea în spatele palatului până la heleșteu. 

Chiar a doua zi, domniţa iar se apropie de el și-i vorbi ca 
unui prieten vechiu. 

—Ai fost necăjit mulţi ani, căpitane Andrei. Imi amintesc de 
tine de când eram copilă. Ai venit la noi cu puţin înainte să se 
prăpădească, mamaia. Impreună cu sora mea Maria ne uitam cât 
eraţi de cerniţi la suflet, tu: și boierul Mihai, că a ajuns până 
la noi povestea cu pârjolul dela, nuntă, cu atâta moarte și durere. 
Atunci mă gândeam să vă fac măcar un pic de bucurie, să 
vă. dau ceva din jucăriile mele, sau câte o floare, dar, ba era vreme 
uriîtă şi nu ieșeam în grădină, ba nu vă vedeam nicăeri. Şi pe 
urmă ai avut judecata aceea și tătânea te-a trimis departe de el. 

Zi de zi își făcea drum Andrei prin curţile palatului, intra 
la grajduri, la cămări, la cuhnii, arătând mare sârguință pentru 
pază, dar cel mai mult purta el de grijă grădinii domnești. Şi 

erau zilele acelea, poate cele mai fericite din câte trăise în cei 
30 de ani. Nu totdeauna se întâmpla să stea de vorbă. Uneori îi 


— 221 — 


PD 


; îi făcea un semn, și e 
mă, alteori abea 1 pi » ÎĂ rau les, 
gea măcar s0 zărească. 
. ă singură 
găsi stând pe banc gură, cu'o Cârţe 


: itele prietene se făcură roată ip; 
grecească pe teminehi Tube fe vtimele blestemăţii âutăgl 
rul mic i teteii alţi tineri boieri, care se înhăitaseră cy i 
iu a : 5 
ZE sârăide frica de Dumnezeu ȘI îi iale al de oameni, 
apapisiă dleupatarre Bpuse” ABanidă, 9 (0% asteăi elagău 
muri ăbmteâicelesinat mari, la noi nu le atrag decât intrigile mă. 
runte de dragoste, gelozie și mai ales de daravele Tuşinoase, pg 
geaba. încerc. să le povestesc pai E CEE E aia de mine 
aici cu dascălii și apoi la Țarigrad. Dacă ce DEE SE când aud 
ce toacă ele de dimineață până seara. Când încerc să le spun 
câteceva din războiul Troiei, cască gura numai la încurcătura în 
care se găsea Paris, neștiind cărei zeițe să-i dea mărul.. 

—Ored că și calul de lemn, născocit de vicleanul Ulise, tre. 
buie 'să! le aprindă închipuirea. 

—Gunoști pe Homer?, se minună domnia și se lumină toată, 

—Am prins și eu câteceva, am învățat acasă cu un lean de 
neam bun, dar scăpătat. Apoi am stat aproape un an la Came. 
nița la școală, împreună cu Mihai. Mai ciupesc câte o slovă dela 
boierul Ieremia Ursachi. 

Lăudându-se cu calul troian în fața unei fete, fie ea și de os 
domnesc, căpitanul Andrei se simțea mai mândru decât de toate 
vitejiile lui ostășești. 

Intro altă zi Ruxanda era îngândurată. 

Acum nouă ani a fost ca azi, călduţ și înnourat, nu mișca 
aura pote it Aa Oe 
aminte era uscat și strâmb, abi n: spe. ic Spete 
terBej ha horă ape sean ia se ținea pe picioare, nu putea 

VE eo ajunse un 'schilod. I-a trimis tata 
cu 0 ultimă “nădejde 1a băi, dar l-au' întors degrabă în coșci 
Nici nu i s'a făcut parastasul de 40 de zile și £ ru 
da; Aa pp iaiutelea a de Zile Și mama s'a dus după 
iatabnaiyăaliizia că spe d tot se căina că sântem orfane și că 

irita! gr: Da maștihă rea. j 

se frângea, inima; și în clipele acestea durerea 


copilei Ruxanda, îl arde i â i 
ai î a mai tare decât amintirea tuturor mor- 


zvârlea Câte-0 glu 
țule. zile când nu ajun 
Intr'o iamineaţă O 


=> 2323 == 


XXXVIII. NORI ASUPRA MOLDOVEI 


Vara trecea ca un vis pentru Andrei. Seara când era singur 
cu Mihai, îi povestea ce-a vorbit cu domnița și fiecare cuvânt 
al ei i se părea mai simţit și mai înțelept decât tot ce auzise dela 
boierul Ursachi. Mihai îl asculta cu o bucurie mulcomă; în fun- 
dul inimii îl durea pentru sine că soarta îi furase fericirea. 

De multe ori, seara, când trupul lui Andrei se topea în dulcea, 
toropeală a somnului, simţea în jurul gâtului braţele Cătălinei 
și-i auzea vocea ca un clopoțel de argint, chemându-l: An-dei, 
An-dei. Dar dela un timp obrazul fetiţei se schimba în chipul 
domniţei Ruxanda. Se trezea ca fulgerat, îi bătea inima, stătea 
cu ochii deschiși până târziu. «Copilă, zână, domniță... femeie». 

Pe cerul Moldovei se adunau norii negrii ai pedepsei din par- 
tea Impărăţiei pentru prăpădul făcut tătarilor când se întorceau 
cu prada dela Leși. Vasile Vodă, după aceea faptă, se păzea foarte 
cu grijă și la Stambul și la Crâm. Şi dela ambele curţi i-a venit 
înşelăciune. «Aşa îl așezase pre Vasile Vodă prin cărți cu cuvinte 
blânde, încât se părea că nimeni nici gând n'are a mai gândi 
pentru acea patimă a, tătarilor. Dar vrăjmășia acoperită mai mult 
rău aduce». 

Şi s'a mai întâmplat că după atâta izbândă asupra leșilor, prin 
capul lui Hmil să treacă o nouă năzbâtie. Trimise o solie, cum 
au mai venit și altele în ultimul an, căci hatmanul cazacilor se 
purta ca un fel de craiu al Ucrainei și avea legături nu numai 
cu domnii Moldovei şi Munteniei, dar şi cu cneazul Ardealului, 
ba și cu 'Tarul Moscovei şi însuși Sultanul Otomanilor. Numai 

că solia aceasta n'a fost nici pentru legături de prieteșug nici 


— 223 — 


m 


Hmil hatmanul, cerea în căsătorie pen. 
ta lui Vasile Lupu, domnița Ruxanda, 


'oi pe capul bietului voievod, n; 

Dacă se prăbuşea di rapa a e monica MIR Ei 
fi fost mai dărâmat în sufle pita sisetoplite dei za 
şi împărați, să și-o dea ati punând lumânări de câte trei ocale 
mbita, 0 rute DL VOGIOSaul căzăcesc. A doua, zi le spuse 
și suduia în poe i: fata unui om care nu este prinț, dar mai 
SOLIE, apă N A ie să-i supere pe turci, care n'ar îngădui o atare 
Sie SĂ i AO părinte se agăța cu adevărat de nădejdea 
ae A de suteri ca hatmanul, prin cuscrul său, să aibă 
ij pi se amesteca în treburile împărăției. | 

N'a spus nimic Vodă, însă șoaptele palatului au dus vestea, 
până la domniţă. Şi n'a trecut nic1o lună, când veni răspunsul 
lui Hmil, că-i. pare rău. de nesocotinţa, și graba Domnului Mol- 
dovean, dar că Timuș va veni «cu 0 sută de mii de nuntași» să-şi 
ridice mireasa, 

Ruxanda părea cea mai nepăsătoare, ca ȘI cum nu era, vorba 
de soarta ei. «N'o să rabde tătâne-meu să fiu luată peste voia lui 


u cumpărat mărfuri. 


pentr 
tru fiul său “Timuș pe fa 


și a mea». E 
Andrei slăbi și se întunecă de părea bolnav. Mihai căuta să-i 


facă toate „oile, nu cumva să-l mai supere, peste necazul mare 
ce-l rodea. Şi timpul începu să se scurgă mai molcom. 

Intro zi de sfârșit de August a venit vestea că hanul a pornit 
să lovească "Țara Moschicească și la Eși multe frunți se” descre- 
țiră. Chiar. Vasile Vodă părea că a uitat de temerile lui. Iar în 
grădina palatului, pe o bancă, la umbra unui teiu, ședea domnița 
și în picioare o 'sorbea din ochi căpitanul Andrei. 

—Când m'au pornit de aici spre Stambul, după nunta Mariei, 
aveam inima strânsă uite așa —își făcu mâna pumn cu putere— 
să te ducă de una singură la închisoare, că doar știam că hare- 
mul este ca o închisoare. Şi abea împlinisem 15 ani! Am stat sub 
paza, Sultanei  Kiosem, 0: femeie amarnică. Tremurau toți de o 
mișcare de sprânceană a ei, că doar dânsa i-a dus de nas și pe 
bărbatul şi pe cei doi fii ai ei. La Sultană veneau toţi dragoma- 
nii și vizirii și pașii și solii tuturor împăraţilor mari. Stăteam la 
o fereastră zăbrelită, ridicam doar un colț de perdea și nu mă 


inna privind la fel de fel de rădvane, îmbrăcăminți, pieptă- 
nături, « 


— 224 — 


- i 


Andrei, făcea haz când domniţa surâdea, deși uneori nici nu 
auzea, bine ce spune, că îl furau gânduri îndrăzneţe, gânduri ne- 
bunești, despre care știa că vor rămâne neimplinite și, închise în 
tainița sulfetului său. 


XXXIX. NAVALA TATARILOR ŞI A CAZACILOR 


Nu bănuia, nimeni la Eși că hanul dăduse ştire lui Hmil să 
fie gata să purceadă asupra. domnului moldovean. Zicând că vor 
merge spre părțile Moscului, au purces ambele oști cu mare taină 
spre Nistru. Aici au împărţit oastea, o seamă spre Suceava, iar 
o altă spre Orhei până la Pruţ: oaste tătărască amestecată cu 
cazaci. In drumul lor numai praf și cenușă se alegea de târguri 
şi gospodăriile oamenilor. Nu cruțau nimic păgânii în calea lor 
de ciuda celor păţite și nici cazacii nu se lăsau de pradă. In cetatea 
Sucevei apucă Gavrilaș logofătul şi câţiva boieri dela ţară de se 
închiseră acolo, dar nu avură virtutea să se apere, ci plătiră bani 
pentru răscumpărare. Cu mare vrăjmășie erau tătarii asupra 
ţării și mulţi au, pierit și din boierii mari la Cernăuţi și în Lă- 
pușna. Numai la Fălcu n'au răzbit, că s'au ascuns ai noștri în 
codrul Chigheciului, «pădure nu așa înaltă de copaci, dar deasă 
şi râpoasă şi de spini crescută şi n'au putut răzbi cu nimica tă- 
tarii». 

Habar nu avea Vasile Vodă, șezând la divan, când îincepură 
a sosi veștile cele rele. Inzadar blestema el cărţile de prietenie 
ale lui Cazi-Aga în nădejdea cărora se lăsase. Fratele hanului și 
Hmil, hatmanul dela Soroca, drept la 'Puţora au tras și luaseră 
tătarii până sub târgul Eșilor hergheliile toate, până și a sluji- 
torilor, domnești. Şi văzându-se Vasile Vodă la grijă ca aceea și 
spaimă, a hotărit să pornească la adăpost de urgia năvălitorilor. 


— 228 — 


) i fetnicii lui si pa: 
a fiecare dintre s ȘI boieri 
hi iscoditori la anduri se ascund sub șlicurile 10% 


ita cu 0C ( 

E În erei si a îl pândește șarpele trădării. iii 
: umva : 
a căpitan pa gcaterina cu coconul Stetăniţa și 

pie îţi dau i şi toată agonisita „mea avere Să-i duci la 
cu domniţa Ruxar A nl în tine am încredere, căpitane Ap. 
Cetatea Neamţult -...; din cap, că de nu, mai bine să nu te și 
arei, să-i ferești câ căpltaăul Mihai cu călărașii lui. 


născut. Il iei ȘI dp de pierdut. Și așa era de mirare că tâlharii 
ele 0 pe loc şi nici în ziua următoare nu dădeau nă. 
au stat 0 


al şi cum erau stăpâni pe prada lor şi se jucau ca, pisica, cu 
vală, ca 


șoarecele. i Vasile Lupu a pornit în pribeei 
; d curtea lui e E = sie 

Era i aa cu pază prin frânturile codrilor spre Ce. 

e mţului. Iar şi Vodă singur n'a ținut multe zile scaunul, 
tatea, Nea: din codrul Căpoteştilor în Vaslui și 


sea, ţ în niște poieni ap. > FE 
îi A Lei Uli e codru cu curtea sa, lăsând puţinei dărăbani 


ă latului. 
de ȘE SieBul iezi și plin de hârtoape se întinse un rând nes- 
fârșit de rădvane, care ținea, calea spre p0aIE NULE, SULG mun- 
ţii şi pădurile Moldovei, care in toate timpurile de urgie adăpos- 
teau pe bieţii pribegi, câţi mai scăpau teferi din calea dușmanului. 

Andrei se socoti de cu noapte cum să apere mai bine como- 
rile Lupului, dintre care una i-a devenit și lui cea mai de preţ 
pe lume. De dimineață rândui ostașii să meagă înainte sub co- 
manda lui Mihai, să cerceteze dacă drumul este liber. 

Pe Radu Şoldan, om de mare nădejde, ajuns spătarul al ţrei- 
lea, îl orândui să țină paza la urmă, să nu cadă din coadă duș- 
manii asupra lui. Ca ajutor îi dădu pe vornicul de poartă, Stelea 
Murguleţ, ridicat și el la boierie și bucurându-se de nume bun, 
încât a ajuns să judece la poarta Curţii pricinile mai mici și să 
stea lângă domn când judeca, el în divan. a 

Mergeau încet înghițând praful în tăcere, cum poruncise An- 
drei. Toţi așteptau să ajungă mai iute în jilăveala, pădurii, dar 
mai cu seamă să se ascundă în desișul verde, căci între dealurile 
cu coame domoale, cu livezi și viță de vie, li se părea că mereu 
văd câte o căciulă de tătar sau de cazac. 
aul i me cu stema țării, doamna Ecaterina, înfundată în- 

» ținea o mână după umerii Ruxandei și cealaltă pe 


— 226 — 


N 


TITI POT IEZI E TIE EPE 


Stefăniţă, ajuns băiat de 9 ani, nu înalt, dar bine legat şi neas- 
tâmpărat. Nu prea vorbeau mult, fiecare cu alte gânduri. Dar 
mare minune, mama, vitregă și cu fata se iubeau foarte Și nici 
nu era deosebire mare de ani între ele, încât păreau două surori, 
una, mai frumoasă 'ca alta, dar întrun chip cu totul deosebit. 
Doamna Ecaterina, crescută întrun aul din munții Caucazului, 
era numai femeie cu toată dulceața și duioșia care vin din inimă, 
şi nu s'a semeţit ajungând doamna unei țări bogate, în rând cu 
multe altele. Domnița, din leagăn se știa mai presus decât toţi 
din jurul ei care o serveau. Se știa os domnesc și păzea cu străș- 
nicie: depărtarea între ea, şi ceilalți. A învățat cu silință de la 
dascălii greci, puși de tatăl său și apoi de Sultana, Kiosem, care 
îi rândui și un mare dascăl turc, nu că voia să-i deschidă capul, 
dar -să vadă ghiaura, la ce înălțime stă știința turcească. Și cu 
încetul, chipul Ruxandei, din drăgălășenia copilăriei începu să ca- 
pete mândria, și uneori ochii ei puţin alunsiţi, ca ai tatălui, dă- 
deau un fior de spaimă ca tăișul sabiei, ce spintecă pe neașteptate 
văzduhul. 


Andrei călărea tăcut pe lângă rădvane, cu urechea ciulită. 
Mai aveau de trecut printr'un loc, unde tătarii erau aproape, îi 
despărțea doar o costişă de deal și la cotitură o dumbravă. Toţi 
amuţiră și chiar dobitoacele par'că au înţeles și călcau mai cu 
grijă. O adiere de vânt aduse câteva frânturi de cântec tărăgă- 
nat, repetând mereu la fel aceeași unduiere de dans. Din rădva- 
nul domnesc câte o privire scurtă îl fura pe oșteanul aprig și în- 
cruntat. 

Mihai cu călăraşii lui întrară în pădurea bătrână, care urma 
să-i ascundă o mare parte din drum. Intr'un fârtat de ceas tot 
şirul de care și cu oștenii din. coadă fu mistuit în pavăza verde, 
apărătoare de milenii a, locuitorilor pașnici, jefuiți și robiţi de 
năvălitorii lacomi. Drumul era, greu, cu mici vâlcele cu noroiu; us- 
cături, pietre răvăşite. La locurile rele puneau: mâna toţi şisăl- 
tau rădvanele și. carele. Apoi o dădură pe un drumeag tăiat, de 
țărani pentru scosul lemnelor. De o parte și. de alta, copacii. înalţi 
cât lumânările de abea lăsau să se vadă o drâmbă de cer. Veveri- 
țele se urcau repede, târind după dânsele coada stufoasă. 


Coconul Ștefăniță râdea în voie, domniţele se desfătau, dar 
tare ar fi avut chef de o leacă de vorbă cu cineva, și nu cu 
boieroaicele din alte: rădvane; ci mai curând cu căpinatul Anârei. 


— 227 — 


ae iute, încât doar Ruxanda, 
Shi. 
cea, privirea lui Fu sote aia tor a UȘOR, my 

Scăpaseră din A părbaţilor ȘI fitil Ș pe lângă Voax 

tal TI a caselor părăsite, an așa-i făcuţ rd , 

ca scăpat întreagă dintro Primej die 
întâi se pucură de pie ci surugiilor să mie mai încet, p 
da pipa sI voci mai tari» îi Ana cueIi celei Că se hurgu, 
rădvane se au numai prăpădul în faţa lor și tinerii care 
cau și cel si de șagă. nip 
cu mâna €i ingrijit Aa peaetele pipi e. Sul Care 
S i i - se 
gheful, îi făcu semn lui și = Atata iu de a a 
trebui să facă un popas, | ; LG pe ască, 

runcă să-i aducă, unul din caidOu uşurinţă se aruncă 
să dea și porni în galop. Andrei, uimit, abia apucă să facă semn 
A mea slujitori ca să vină după el. Meageau la câţiva, pași în 
urmă. Domnița zări O poiană, O străbătu in goană, se opri sup 
un soc. Andrei se apropie încet, Ruxanda, îi zâmbi. LA 
__Mia fost frică de tine, căpitane. Pe drum. ai fost sălbatee 
ca un urs. Știi, mi-a cam fost frică și înainte de a te cunoaşte. 
Incă de când eram copilă mi se făcea milă de câte ai suferit și 
aș fi vrut să-ţi fac o bucurie, dar erai ca un sloiu și mă temeam 
în sinea mea să mă apropiu. Și când am venit prima dată în 
grădină și ţi-am vorbit, mai mult a fost să-mi înfrâng. slăbiciu- 
nea. Am făcut-o şi-mi părea că am pus mâna pe coama unui leu, 
așa cum văzusem unul la, Stambul. Zi 

—Și leul nu te-a mâncat!, râse cu poftă Andrei. 

—Ești un leu imblânzit, sau poate așa te porți până nu-ţi bagă 
nimeni mâna în gură. Porniră vorbind încet ca să nu-i audă slu- 
jitorii. 

Popasul de noapte îl făcură lânsă un pârâu, într'o poiană cu 
e iri Puseră, străji, căci deși ziceau că-s departe tă- 
iei și iu i ah primejdia, rea. Andrei umbla, dela o căruță 
Minrăileţ și 1 era] Sara au de vorbă cu Mihai, Radu și cu 
era soţie ui, Safta A ți inima, grea. Radu se duse la, cortul unde 
i a erai i și a fel de urâţică, dar acum că avea, trei copil 
rămase! dus pe sug iai așezată. Radu îi sărută pe toți Și 
Sata, se supăra foc ŞI-l băn 11 se intâmpla deseori. La început 

uia, că are vreun prepus cu alte femel, 


pici de pâriol ielea,/lui 


m'au Cunoscu 


= Da = 


III E IESE PI EEE IEEE II 


că prea era frumos, dar cu timpul se lămuri că-i om așezat Şi că 
așa i-e firea. «Mai bine mai molcuţ, dar al meu, decât să fi fost 
un nebun», și căsnicia mergea cu pace inainte. 

Andrei trecu prin: dreptul cortului domnesc. Slujitorii aduse- 
seră înăuntru covoare și divane parcă te-ai fi aflat 1a curţile din 
oraș. Se opri o clipă neștiind dacă să intre. Pe neașteptate auzi 
în spatele lui un pas ușor. 

—Căpitane Anarei, spuse domnița, uite stau ca un huhurez 
cu. ochii 1a'stele şi vreau să ascult pădurea, dar mai mult aud 
sforăitul cailor și palavrageala slugilor. Doamna, Ecaterina veghea- 
ză somnul lui Stefăniţă ; cum deschid gura, mi-l arată ca să nu-l 
trezese. Dacă nu te-a dărâmat osteneala, hai să mergem puţin 
pe stânca aceea, din capul poienii, dar mai cheamă-l și pe boierul 
Mihai, că-i un om tare” plăcut și nici nu se cade ca noi să ne 
plimbăm singuri. 

Se așezară pe cojocul adus de Andrei. In poiană câteva fo- 
curi erau gata să se stingă. Numai străjile pândeau orice trăsnet 
de crenguţe, adulmecau orice adiere de vânt, tresăreau la orice 
țipăt de pasăre de noapte sau strigăt de sălbăticiune, care toc- 
mai în întuneric trăia cu mai multă îndrăzneală. 

Cei trei vorbiră în jurul prăpădului căzut peste țară, dar cu- 
rând Andrei și Domnița au ajuns la ceeace îi rodea mai tare. 

—Oare dece au venit şi cazacii, că doar cu ei n'am avut nicio 
pricină, se întreba pentru a suta oară Andrei. 

—La asta mă gândesc și eu, spunea Ruxanda. Dar nu se spe 
rie tătâne-meu cu una cu două. Că un războinic poate să cuteze 
să ia el fitul soartei în mâna, sa și să ridice neamul lui dela iobă- 
gie la libertate, asta, înţeleg, și dacă Hmielniţki a devenit hatman 
și s'a răsculat și a dobândit neatâmarea faţă de leşi, mă închin, 
dar să nu ridice ochii la mine pentru necioplitul lui de fiu. 

— Vasile Vodă are ac de cojocul lui, spuse Mihai, va ști el să 
obțină dela Stambul o scuturătură pentru Hmil. Că prietenia ca- 
zacilor cu tătarii este ca frăția cu dracul, până trec puntea. Hmil 
e creștin şi unirea lui cu Moldova acum, când turcii au început 
să piardă din puterea lor, nu poate fi răbdată de Poartă. 

—Mai ales dacă tătânemeu va deşerta niscaiva pungi în bu- 
zunarele care trebuie. 

—Lui Vasile Vodă turcii în spun «Beiul de aur». 

„Andrei tăcea și vedea, în gând toate nenorocile abătute peste 
Moldova, 


— 1229 — 


= TE 


ţ Vasile Lupu din Iași, au' începu | 
din ceas în '6eas adăugându 
tecaţi dărăbanii, de frică, au fugit 
se și cu cazaci ames iar cetele de dușmani spărgeau &itzela 
AI ambele mâini. Din toate tn 
dughenile negustor 2 vaietele cotropiţilor și trosnetul b i 
ţurile se: auzeau n ăstirile stăteau neatinse că din porunca, e 
cii au cruțat lăcașurile Domnului, iar itta, 
x. erau şi oameni cu sânețe închiși prin mă. 
Jerarhi s'a întâmplat mare prăpăd, că ap. 

ârgul, din! para focului s'a aprins și mănăstirea. Oamenii 
tao au căutat, de arșiță Și de groaza, focului, să tati 
pe. portița spre heleșteu, dar i-au văzut tătarii şi-pre mulţi Ra 
luat în robie și mulți alții Sau înecat; în heleșteu de: groaza, ro. 
piei. «Şi a ars tot orașul. Unde şi unde a rămas câte o dugheniță,,, 
într'o mică de: ceas totul cenușă au stătut»). 


Jeca: 
Intradevăr cum & P de tătari, 


Hmil hatmanul,/ câză 
zii n!au putut răzbi, o 
năstiri. Numai la Trei 


| XXL. IN CETATEA NEAMȚULUI 


ta 


i imi plană pe vremea, aceea; alături de Suceava 
ee eu arii cele, nai. puternice întărituri de apărare, 
SAE mea o) dovei, inconjurată de păduri, nebiruită  nicio- 
penis ie Ea Așezată pe un: picior de munte, cu ziduri 
irerie ip i luată, din vale căci «Dealul: gol», cum se nu- 
za în prăpăstios, ce era, nu putea fi urcaţ de nici 

«Numai în spate 'se lega, de pieptul muntelui dar 


și acela, sălbaţic și râ, i ii 
Pacea Sr vos ȘI acolo fiind loc îngust, se putea, apăra 


„Rădvanele și carele. nai 
ant e în rd 
ulițe câinii flămânzi ra em 


1 


i prin târgușorul oblonit; pe 


—1230.— 


N 


La intrarea de jos a, cetăţii, pârcălabul Goian le ieși inainte. 
Aflase din timp că vine curtea domnească în pejenie, deci așeză 
oștenii în rând. la, poartă cu toţii, iar el scobori să le ureze bun 
venit. Se înclină cu plecăciune înaintea Doamnei şi a copiiilor lui 
Vodă, îi întrebă de sănătate; sar fi părut că-i așteaptă pentru 
o preumblare de plăcere în. aceste zile de început de toamnă fru- 
moasă, dar fiecare ştia, ce necaz, îi aduse până. aici. Straja des- 
chise poarta, şirul de arcași plecă steagul și Doamna țării, cu 
întreg alaiul, intră în cetate. Merseră. întâi la paraclisul cetății 
de. mulțumiră lui Dumnezeu că ajunseră cu bine, apoi în odăile 
de, sus, iar oștenii au rămas în odăile de jos, unde se ţinea za- 
hareaua, ghiulelele și praful pentru tunuri. 

O seamă, de boieri, cu nevestele și odraslele lor, au pornit mai 
departe la Mănăstirea, Neamţu, că nu era loc pentru toţi în ce- 
tate, dar familia lui Radu rămase, căci marele spătar Ciogolea 
își iubea tare nepoții şi tremura pentru ei și Safta. Andrei opri 
numai un singur 'stol de oșteni, iar pe ceilalți îi trimise în aju- 
torul lui Vasile Vodă. 

Și zilele începură a se scurge în tihnă plăcută. Fiecare avea, 
şi ceasurile lui rele, când se gândea la atâta pasubă și jale pen- 
tru sine şi pentru întreaga ţară, dar nu poate omul să stea numai 
cu cenușă în cap. 

Pe malul Ozanei ședeau pe covorul întins, doamna Ecaterina 
și domniţa. In apropierea lor, Mihai și Radu Şoldan îi arătau 
coconului Ștefăniță cum se aruncă pietricelele ca să sară pe 
apă. Andrei, după ce se foise împrejur, ghici din privirea Ruxan- 
dei că poate să vină lâncă ele. Doamna Ecaterina dădu din cap 
cu bunăvoință și rămase cu ochii la joaca băiatului. 

—Câte n'a visat pentru mine, tătânemeu? Credea că voiu fi 
crăiasă ori împărăteasă, nimic nu-i ajunsea ca strălucire pentru 
viitorul meu. Când mai acum un an a socotit că bătrânul Gheor- 
ghe Rakoczi, principele Transilvaniei, se aștepta să fie ales pe 
tronul Poloniei, s'a, dat peste cap, a plătit mii de galbeni și m'a 
scos dela turci ca să mă mărit cu fiul lui, socotind că acesta va 
urma pe locul lui tată-său. Nu era urit tânărul Sigismund, și dacă 
ar, fi fost, rege, poate că aveam şi eu mulțumirile mele. Iată, Ma- 
ria se bucură de traiul dus cu cneazul Radziwill al Littei. Când 
tătâne-meu, speriat de uneltirile lui împotriva Porții, i-a cerut 
Mariei să se despartă, dânsa i-a zis răspicat: «Să fi socotit întâi 


— 231 — 


„00 


„Tegele Carol 1 nici p 


şi d plecat din nou să se plimbe în țara 


Tucrul, nu mai PO ee 


Franciei. 

__pătrânul Rakoczi UE 
lonă. Din pricină asta al 

Anărei. nat tata să mă dea numai după un cneaz al Ardealu, 

i, d dei eu n'am avut incredere întrun om care își Medi dgi 

ui păr muieratici și trufași, cum au fost cei trei soli, seâlu 
ărui ru căsătorie. 

să stăruie pent iul marelui general al coroanei, care tea 


i contele Potocki, fi : lie 
ei de mult, se vede că nu eră vrednic de dumneata pentrueă, 


tru el nicio crăie. 

Ruxanda se aprinse 1 faţă. Era gata să-l repeadă' pe Andrei, 
dar văzând ochii lui trişti, înţelese că nu in batjocură, îi vorbi. 
__Soarta, fetelor unui domn se joacă numai odată și cu multă 
chibzuială. Poate că imă răsfăţ zicând că fac “ce-mi place 'mie, 
dar când''va veni sorocul va trebui să-l ascult: 'pe' tataia, "poate 
chiar să-l scap de o năpastă... , V înt lerzog 
'Tăcură, fiecare ştiind care anume năpastă e gata; să se prăvale 

pe capul tuturor ca 0 piatră „de moară. cei i 
Andrei cu prietenii lui. vorbeau de soarta haină-pe capul Ta. 
pului și cum țara plătește și va plăti incă oalele-sparte de. cei de 
sus. Două zile a plouat, apoi familia Domnului pofti, să, se.ducă 
până la Mânăstirea Neamţu, să se închine în acest lăcaș sfânt 
pentru izbăvirea, grabnică de dușmani. Rădvanul, cu capul de bour 
pe portițe, se puse din nou la, drum, In jur erau căpitanii noștri, 
Radu și Stelea Murguleţ și douăzeci. de. călărași, aleși unul şi 
unul... Către ora prânzului văzură turlele bisericii şi zidul, alb. 
„După masă, bucurându-se de un ceas de hodină, Andrei cu 
cai, Sia dus să-l caute pe boierul Teremia Ursachi, de 
0 dp tai a venit și el în bejenie. S'au revăzut cu bucurie 
„Și poată descărca inima închiseră bine ferestrele 


înainte de a ajunge la coroana po. 
ricat vorbele de logodnă?, întrepă 


cerut 
nu se prevede pen 


și ușile. 9 


dp PER Ei es rând se pripește, paguba e numai pentru el, 

—Poate aţi js p Ai domn plătește 0 țară întreagă... 
Tri ne A espre osânda și tăierea capului regelui An- 
oc, fniiledi ga In țara aceea oamenii nu vor să lase 
ca regele să asculte a regelui. Incă demult ai întocmit! niște legi 
de un sfat, cum ax fi și lă noi divanul. Iară 


A fost un bărbat vârtos, ci s'a Tăsat dus de 


— 239 — 


doi stetnici, care lau împins să n uasculte de nimeni. Și n'au 
răbdat englezii. Unul mai mare din sfat a avut curajul și l-a băgat 
la, temniță pe 'rege și i-a făcut judecata în faţa întregului sfat. 
I-au osândit la moarte și gâdele i-a tăiat capul pe Butuc. Toate 
acestea, cu rânduială și cu legea țării în mână. 

Tinerii rămaseră uimiţi. In Moldova se știa că domnii taie pe 
poieri și când aceștia se înțeleg între ei, ori îl omoară pe domnul 
ori îl gonesc, de abea scapă cu fugă. Și vine altul și jocul se ia 
dela, început. 

Chiar! cu judecată i-au tăiat capul? 

—Noi ţinem cu credință lui Vasile Vodă și nu vom ieși din 
porunca/ lui, zise! Andrei, dar în sufletul nostru am inceput să-l 
vedem altfel, decât acum zece ani. 

Către apusul soarelui familia Domnului porni la plimbare, înso- 
țită de ieromonahul Ghenadie și biv logofătul Ieremia. La urmă 
veneau cu modestie Vlăduţ. Ursachi și Miron Costin, amândoi ti- 
neri și aplicaţi la învătătură 'Urcâră pe cărarea lină din spatele 
mânăstirei până la troiță. 

Acum soarele trebue să fie pe muchia Ceahlăului. 

Domnița tare ar fi avut poftă să vadă acest munte, plin de 
taine şi de povești. 

—Unii zic că este muntele sfânt al Dacilor, spuse Ieremia. 
Când"Grecii' au scris despre Dacii și credința lor, au pomenit 
de un munte'sfânt, numit Cogaion, dar nu se știe care ar fi. Unii 
zic că ar fi lângă cetatea lui Decebal, că stătea acolo și marele 
preot şi 'se“sfătuia regele cu el. Dar eu cu mintea mea aș zice 
că: este” Ceahlăul, pentru "că 'stă în inima pământurilor locuite 
de neamul nostru în 'cele trei țări vecine și surori. Iară tocmai 
mijlocul muntelui, cu pădurea cea mai deasă și sălbatecă, se nu- 
mește Ghedeon, după un monah, care se zice că ar fi trăit acolo 
cândva Prea seamănă numele lui cu denumirea dela greci. 

—Sânt. și multe poveşti, mai multe decât în alți munţi, este 
'un'munte viu, parcă ar avea sufletul lui, spuse Mihai. 

Un munte jinduit de diavol, dar apărat de Dumnezeu. Aci 
poporul și-a pus nădejdea în biruința binelui, aci se întâmplă mi- 
nuni, își începu 'cuvântarea ieromonahul. Pe malul Bistriţei este 

prăvălită 'o “stâncă taman la marginea apei, ai zice că e pusă 
anume: Și chiar toți aici cred că necuratul, într'o noapte, în ciuda 
'"Muipentru puterea lui Dumnezeu, a vrut să se răzbune pe oameni, 
a rupt 0 stâncă mare 'din trupul muntelui și sbură cu ea s'o pră- 


— 238 — 


RER 


să se închidă valea, să crească 
isericile lor cu tot. Dar cân 
i săi ate satele cu. biser & cand 
apele ș să că ? tat cocoșul și necuratul a scăpat; piatra 
3 i Şi venea, în fiecare noapte Pe stânca, aceea Și pândea, dru- 
Penal: oie şi-i vătăma în chip și fel, de au aflat; toţi că-i 
meţii în nevoie $ ioban, un om tare curaţ la 


A is ăsit un CL 
i dracului. Atunci Sâ gasi E era e cet efa : 
ara 2 luat el în traistă pită Și O mlădiță de teiu și a zis.că 


dacă nu se întoarce după trei zile, să-i facă în sat Prohodul, Şi nu 
s'a întors. Dar au văzut oamenii ca SU pe SIAnICA, A Ar oprMISfu 
teiu tinerel și tot a crescut Şi Să întărit și creşte și acuimmyacolo, 
iar oamenii, nu; mai au nicio dodeială, din partea, necuratului şi 
spun că-i Piatra 'Teiului, copac sfânt, ale cărui flori aduc a, miros 
de tămâie. i A 

—Şi cum s'a numit acel cioban?, întrebă domnița. 

—Nu se știe. 

— Frumoasă poveste, prea sfinţite, spuse Teremia. Oamenii au 
nevoie să creadă în minuni pentrucă altfel ar pierde speranța, 

Vlăduţ și Miron Costin s'au ţinut mai la-o parte, cum se cuvine 
pentru tinereţea lor, dar au ascultat cu mare băgare; de seamă. 
Miron, venit la hodină pentru scurt timp dela, școala din Bar, se 
prilejui cu părinţii lui la Mănăstirea Neamţu tot: de groaza năvă- 
litorilor. 

—Dacă îmi îngăduie cinstitele fețe, aș vrea să vă: spun și eu 
ceva. Am tot. căutat prin cronicile leșești și ale altor neamuri, 
să aflu despre obârșia neamului nostru şi cum se trase el din 
Romleni. Dar mai bună dovadă o găsesc aici, la, poalele Ceahlăului, 
din gura țăranilor care n'au învăţat la nicio școală, dar de o mie 
şi cinsute de ani nu uită și din gură în gură povestesc: despre Do- 
(a pi Pta care după înfrângerea, dacilor a, fugit; să 
Ceahlău sau Lai e m Ei rii Pâdar) Sec2i)i0EE PGA 
ză e a ta e SpA Ia Şi când era gata sutașul roman 
: și Rit, j i ai ine să se facă, de piatră. Şi pe loc, 

şi din partea femeiască, a, izvorit un, fir 


de apă curată ca, lacri ; z 
Pârâul Alb. acrima și tot, curgând „la, vale, a, fost numit 


vale drept în mijlocul pistriţei ca 


a ete Timise pe viteazul: Cosma, Ivașcu 
reasa, Drumul lung, tâlhari mulţi, stolul. de ep 


— 234 — 


Ra e 


veni cu Ivașcu în frunte au răzbit peste tot cu bine până au ajuns 


aci, la poalele Ceahlăului, când se ivi un ceambul de nohai. Nu era 


chip să le ţină piept și Ivașcu o trase pe domniţă în codru și începu 
să urce pe desișuri și râpe cât mai în inima muntelui. Şi ajunseră 
într'o sălbăticime de unde nu mai vedeau chip să meargă nici 


înainte și nici înapoi, iar în urma, lor, jos, se auzeau strigăte de 
luptă din ce în ce mai aproape. Atunci văzură aproape de ei o 
ciută cu o cruce între corniţe şi Ivaşcu își aminti că fecioarele 
moldovence când fugeau în pădure de groaza năvălitorilor, erau 
conduse de o ciuţă la o bătrână care stătea într'o peșteră as- 
cunsă. Domnița sa dus fericită, iar Ivașcu rămase nemișcat, că 
niciun bărbat nu avea voie să calce dincolo de locul unde apărea 
ciuta. Numai că la răsăritul soarelui nu-l răbdă inima, că o îndră- 
gise în taină pe domniţă, și începu a urca, tupilându-se cu băgare 
ae seamă, când deodată i se tăie răsuflarea: domnița se spăla la 
pârâu, iar ciuta o păzea. Până seară a sosit însuși Dragoș Vodă 
să-şi scape mireasa și toţi plecară cu bucurie să facă nunta; numai 
când coborau, Ivașcu se poticni și se prăbuși în prăpastie. 

—Asta-i povestea care se isprăvește cu bine?, întrebă doamna 
icaterina. 

—Sigur că da, spuse Andrei, Dragoș Vodă și cu domnița vor 
găsi fericirea, iar un Ivașcu oarecare dispare pentru că a ridicat 
ochii prea sus. 


XLI. IN IAŞUL PUSTIIT 


Se mutase Vasile Vodă «în niște poieni a codrului Capoteştilor 
și s'a așezat acolo cu curtea sa», așteptând. să vadă- cum. se vor 
descurca, treburile, Şi ca să nu fie lipsit de mila, lui Dumnezeu, 
puse de i se clădi de grabă «o bisericuce» de lemn, în care se ruga 
şi, cine ştie, poate se căia. Aflând de fusa Lupului, a trimis fra- 
tele hanului un mârzac la Vasile Vodă, întrebându-l că, dece a fusit 


— 235 — 


N .  . 


ăspuns prins cuvinte] 

se fierbea, â TI: 4 SIN 

din scaun? Da naste «De şagă lucru este întrebarea 

care ne-au rămas 2 

ceea: > x a ia tă 

oniiniria e e ci Auwaelei Poartă. Dori Găraititl Bine peoialăii 

lor de către prie ne boieri la hanul şi pe Ciogolea spătarul 
zacul, a trimis dela sine iei ină 

, ga i năcrul cu daruri Și nu cu puţină chel. 
cel mare la Hmil și â tocmi i Sel, ȘI ; 

XD atunci a legat; Vasile vodă încă o sumă de bani ce se 
Fastrireeinc din an în an, de a rămas darul acesta peste birul 
de rasi'înainte.Cel tai greu ba venit însă lui Vodă să trimeată 
vorbă hatmanului că se invoiește a da pe domnița Ruxanda după 
Timuș. - ci il î i 

Au purces deci și fratele hanului Și ste i, Tae eat locurile 
lor, iar țara a rămas prădată și prin multe locuri pustie «schim- 
bată din fericirea aceea dentâiu». Au ieșit şi Vasile Vodă din codru 
în scaun, dar vestita inimă a Moldovei era numai tăciuni. Lumea 
cu boccelele în spate scormonea prin moloz să găsească măcar 
locul, pe unde au fost așezările lor. Venise și rândul dărăbanilor 
să fie judecaţi pentru jaful făcut după fuga lui Vodă din scaun. 
I-a adus Vodă la curte cu vorbă bună, apoi cu nemţii ce-i avea lea 
luat armele și” pe toţi, cu căpeteniile lor, i-au inchis, pe unii în 
temniță, pe alţii la“ocnă. Dar de atunci țara au purces tot 'spre 
Tău, «iar mânia lui Dumnezeu au lovit mare omor de oameni din 
ciumă». 

Trimise deci poruncă Vodă ca să mai zăbovească la Cetatea 
Neamţului doamna și curtea sa până va da el de veste pentru 
întoarcere. 

Toamna impodobea, cu aur pădurile Neamţului. Porniră înapoi 
ai Iași. La primul popas se prilejuise o seară caldă și liniștită, 

ar mai ales prin văi, din plaiuri, din codru, veneau miresme îmbie- 
toare, cum numai la munte pot să fie. 

Fa Andrei, ce-ar fi să facem o trăsnaie?, îi spuse încet 

c a. Să mergem un fârtat de ceas în pădure până la pâ- 
râul unde se adapă seara bourii. N ă i 

: ca Sel . Nu cred să mai am parte în 
viață-mi să mai vin prin locurile acestea și să văd ii 
umblând pe patru picioare elen pag a 
i Andrei oftă Pentru îndrăzneala, 

upă indemnul inimii ar fi dus-o pri 
ei doi. Se învoi, dar îl chemă ş 
să vină și ei, - i 


unei asemenea plimbări, dar 
E n toți codrii din lume și numai 
i pe Mihai cu Radu și câţiva slujitori 


Au lăsat caii liberi să meargă la pas pe poteca luminată, de 
lună: Ajunseră in capul unui deal cu zmeuriș, în vale era, lunca 
pârâului Bahrin, Acolo lângă apă, în iarba, grasă, vin noaptea 
bourii să se odihnească dupăce se adapă. In lumina, albăstruie se 
vedeau niște mogâldețe ce se mișcau molatec. 

— Trebuie să descălecăm, altfel nu ne putem apropia, de dânșii. 

Domnița cu Andrei o luară înainte, iar cei doi prieteni, dela 
sine înțeles, au mers mai încet. Era atâţa, liniște în jurul lor! 
Numai pașii făceau să fâșie frunzele uscate. Cum se apropiau, îi 
vedeau tot mai bine, erau negri, cu capul mic infundat într'o claie 
de blană prea mare pentru corpul golaș, ai zice niște bivoli cara- 
ghioși, dacă n'ar avea ceva, fioros, care să-ţi taie răsuflarea. Ru- 
megau liniștit. Deodată unul ridică botul în vânt și adulmecă. 
Toată turma fremătă. Ca la un semn, toți se ridicară în picioare 
cu coarnele înainte, gata să împungă. Se prăpăstiră la deal. Intr'o 
clipă Andrei o trase pe domniţă în dosul unui trunchiu de stejar. 
Turma, neagră trecu pe lângă dânșii, împrăștiind un miros acru 
de sudoare. Ruxandei i se păru că se cutremură pământul, închise 
ochii și aşteptă. Dar tropotul se depărtă şi nu păţise nimic. Se uită 
la, Andrei, care o privea ţintă și părea că lumina iese din întreg 
chipul lui. 

—Tubesc pădurea, și pârâul, și bourii, și frunzele veștede, iubesc 
cerul cu miile de stele și cu luna, iubesc văzduhul cu miresmele 
lui, iubesc pământul pe care stăm, aș îngenunchia și aș săruta 
iarba, lăudând pe Dumnezeu că mi-a dat ochii să văd, urechile să 
aud, mintea să înţelee și sufletul să' simt fericirea că trăiesc. Bine- 
cuvântat să fie aceast ceas, care imi va lumina restul zilelor. 

Ruxanda stătea tăcută. 

—N'am auzit dela nimeni asemenea vorbe, spuse ea mai târziu. 
Când îmi spun unii că se prăpădesc după mine, mă apucă sila 
pentrucă nu-i cred. Ori cată la zestrea mea ori la rangul de os 
domnesc, dar nu văd în mine fata ce sânt, nu mă vor pe mine, 
ci strălucirea pe care-o port. Mai bine eram o jupâniță oarecare... 

—Nimeni nu poate fi altceva. decât. ce este. 

S'au intors la corturi în tăcere. Dar pe Andrei nu-l părăsea 
fericirea de a fi trăit alături de domniţă aceste clipe. Nu i-a spus 
dânsa nimic, dar a ghicit, simţea cu toată ființa lui că s'a întâm- 
plat ceva minunat cu ei amândoi. 

Urit arăta Iaşul: sub cerul înnourat, cu cenușa purtată de vânt. 
Pe inserat, când intră rădvanul domnesc și. tot şirul de alte răd- 


— 231 — 


7000 


ulițele erau pustii. is case rătăase 
ir rBIiti ori erau oblonite Or stăteau cu eres e e întunecaţe 
3 rai hilor în tidve. e așteptai să vezi ră ăcind Umbra 
ca E morți tară dezlegare de păcate, avânt drept lumânare să, 
se zeitei siluit de vrășmași ȘI 49 ai săi. 
La palat meşterii zidari și tâmplari au tin de zor de câna 
Sa întors Vodă și acum, O mare parte a pa a lui era bună de 
locuit. Casele lui Andrei erau arse. Nu rămăsese nimic, Ni gi măcar 
cei doi nuci mari, sub care se odihnea, pe timpuri încă boierul 
Pavel Mitre, nau scăpat; teteri. Crensile negre lucioase, HESba 
se ridicau spre cer strigând de nedrep. 


chiate de puterea focului, : pai 
tate. Abea doi dintre slujitori s'au întors, ceilalţi au fugit de groază, 


vane și care cu poelucurl, 


nu fără să fie luat ceva cu ei din argintărie și covoare «ca să 16. 


pună la adăpost». 

Numai jidovii scăpaseră, căci își răscumpărară viaţa şi Sina- 
goga dela tătari, așa încât mahalaua lor depe lângă Biserica 
Sf. Mina nu păţise nimic. In 'Țicăul de Sus, trei din casele refă- 
cute de Andrei cu cheltuiala lui erau la pământ, Când localnicii 
i-au văzut pe foştii lor binefăcători, s'au repezit la ei cu drag, 
dar și cu rugăminţile să-i ajute din nou. Le-au împărțit câţi bani 
au avut asupra lor, dar ei nu știau încă. ce s'a petrecut pe Botna 
şi amândoi era amăriţi. Mai cu seamă Andrei se îrigea pentru 
Cătălina. 

Cu învoirea lui Vodă sau mutat într'o clădire din curtea dom- 
nească și căpătară liber să se repeadă la ei în Lăpușna. Au plecat 
de grabă de dimineaţă și acum, pe lumina zilei, târgul arăta ca 
un bolnav care se întoarce la viață. Se apucaseră ieşenii. de ridi- 
care de case noi, domnul invoind lumea, să ia lemnul fără parale 
din pădurile țării; Oamenii având. nevoie de; lucruri, -tărăbile se 
a de-a lungul ulițelor,; negustorii. vindeau. în șuieratul tes: 


Cu cât se apropiau de Botna, cei doi” boieri își simțeau inima 
fe a be aua SR trecuseră prin țâră ca stolurile de 
insa aa A = după dee, dist iarba pârjolită, oameni 
Ea “SBM, A alături, ca, prin minune, rămâneau '80spo- 

e cotcodăcitul orăţăniilor și ţipetele de joacă ale 


== 298 = 


| 


Au petrecut două zile cu multă bucurie printre neamuri și 
fruntașii satelor. Erau peste tot intâmpinaţi cu ochii strălucind 
de bucurie. Şi iarăși simţiră boierii că poate să se lege o dragoste 
adevărată între cei bogaţi și săraci, dacă cei dintâi păzesc drep- 
tatea, şi învoiala, și-i socot pe cei din urmă ca pe oameni și nu 
numai datornici. 

Tatăl lui Mihai aduse în ajutor pentru socotelile moșiei pe 
finul Colţatu cu casa lui, încât la bătrâneţe i se umpluseră odăile 
şi curtea, de râsul copiilor, dar nu erau nepoţii la care a visat atâta. 
Hergheliu tot își mesteca limba în gură și la urmă se rugă să-l ia 
şi pe el cu dânșii. 

— Băiatul mai mare are zece ani, soția e vrednică, n'au ei ne- 
voie de mine, iar mie mi-e greu singur aici, adică fără domnia ta, 
căpitane Andrei. 

La plecare se mai duseră odată la cimitir, apoi la troița ridicată 
de Hergheliu la locul unde Iusuf a lovit alaiul nunții. 

—Nu ştiu cum se face, dar iată, fără să fie sădită de careva, 
creşte aici «plângăreț-iarba», că ea e mama tuturor ierburilor și 
răsare pe locul unde s'a vărsat sânge nevinovat. 

Luându-și rămas bun, Andrei o ţinea în brațe pe Cătălina, 
o desmierda, și nu se îndura s'o lase jos. Fetița mergea pe 5 ani, 
era rumenă și zglobie, ochii ei mari albaștri migdalați îi dădeau 
o frumusețe mai rar întâlnită. 

—Când ai să crești mai mare, te va lua bădia la Iași, să vezi 
şi-tu curtea domnească şi biserica 'Trei Ierarhi și prăvăliile mari 
cu tot ce va pofti inimioara ta. 

—Vreau acum, bădie An-dei, acum cu tine! 

—Eşti mică, n'o să-ți dea niciun târgoveţ mărgele și panglici 
de mătase. Așteaptă! 

—Nu v-eau să aştept, v-eau cu tine, îndată!, şi-l lua de gât și 
își lipea, catifeaua obrazului de pielea aspră de oștean. 

—Mai ușor e să lupţi cu un ceambul de tătari, decât cu puş- 
coacea asta, râdea Mihai. 

Rosojenii, ca; şi amintirile, se topeau în depărtare. Andrei era 
o flacără la sândul ca va revedea pe domniţă. Mihai îl simțea și 
inima, lui când zburda de bucurie când se strângea de jale la 
gândul ce-i va fi dat să îndure pe viitor. Hergheliu se întreba dacă 
va mai vedea, odată troița, dar era fericit, la fel ca și dulăul Nistru, 
că li se îngăduie la amândoi să-l urmeze pe stăpânul cel iubit. 


— 239 — 


XLII DRAGOSTE FARA SPERANȚA 


Iy 
i 


e ă ința într'o aripă ini: 

La curtea doranească cite eta lexbzebai era 
pentru, strajă. Sa se grăbea să clădească din temelie; casele 
Hergheliu. a ati mare de boierul Pavel Mitre, când a, fosţ 
vechi făgule. eu Pasi. Mihai nu jinduia după casă mare și sluji; 
aregător la curte. Nici Mia e e eat, 
tori. Era mulțumit să aibă un colț liniștit, unde în impul „liber 
să citească la bucoave dela boierul Ieremia sau. de cele bisericești 
dela mitropolie. : ă 

Privind dela fereastra lui spre aripa doamnei Ecaterina și a 
domniţei, Andrei binecuvânta focul care-l adusese atât de aproape 
de Ruxanda. 

Venise frigul, cea dintâi viscoleală, srădina-se goli de ultimele 
frunze, şi înzadar, Andrei pândea să audă sau să vadă odraslele 
domnești. Dar uneori ieșeau să-şi vânture blănurile și -să se dez: 
morţească. Atunci grădina răsuna. de țipetele de joacă ale coco- 
nului Stefăniţă, care zvârlea bulgări de zăpadă în toate jupânițele 
până când Ruxanda incepea a-l bate şi ea cu zăpadă şi jupâniţele, 
unele treceau de partea coconului, altele rămâneau” cu domniţa 
şi ţipetele și hohotele de râs răsunau până departe. 

După noua orânduire dela curțe, femeile trebuiau-să stea în 
iatacurile lor. și să nu mai vină la mese, ori altfel, casă se vadă 
cu bărbaţi străini. Vodă, vrând nevrând,; trebuia să. rabde în jurul 
lui, tot mai mulţi turci şi pe oamenii lor. de: încredere, greci. Dar 
pentru curtenii care își duceau traiul mai mult la palat, opreliștea 
= Sa va 4 su e cite Astfel, Andrei, ajuns/de mare încre- 
sa , at iu cum i-a păzit casa și averea, se încu 

E o A PIE ă cu familia domnului, f Î y 
si ei su Cea genunchi. In grădină s'au curățat 

ndată ce se ivi soarele, un cârd de 


— 240 — 


x | ARE 


jupânițe se răsleţiră prin grădină. A venit și Stetăniţă cu doi 
feciori de boieri tot de vârsta, lui și se porniră să facă un om de 
zăpadă. Doamna Ecaterina, se plimba cu Ruxanda, și la o cotitură 
le ieși Andrei în cale nemai putând să rabde. Dela seara cu bourii 
nu mai avea odihnă. Un pojar ii mistuia pieptul, faţa i se trăsese, 
dar era, mai frumos așa, căci domnița, îl găsea mult pe placul ei. 

—Ce ziceţi, domniile voastre, de o plimbare cu sania la Copou?, 
întrebă el cu voce nevinovată, privind în ochi pe doamna Eca- 
terina. 

Uneori doamna se învoia şi sania cu bourul țării zbura, incon- 
jurată de căpitanii Andrei și, Mihai și de o seamă de slujitori, 
Uneori nu ajungeau să schimbe nici două vorbe, dar sorbea, din 
ochii domniței ceva, şăgalnic şi, duios, trist sau dârz şi pe toate 
le tălmăcea în legătură cu el, cu ei doi. 

—Nu te prosti, omule!, își zicea apoi scuturând pletele, cine 
ştie ce-i umblă prin cap, la câte nu se gândește, iar tu te fierbi 
zi şi noapte numai pentru ea. 

Dar fiecare dimineaţă începea cu aceeași nădejde și fiecare 
zi se scurgea în așteptarea măcar a unei clipe fericite. 

Boierul Ieremia, era plecat cu Vlăduţ, spre țări mai calde. Ii plă- 
cea, să vadă lumea largă, să audă ce se mai; petrece în cutare 
crăie, dar mai ales să cumpere cărţi, chiar dacă unele nu erau 
tocmai în vederile. bisericii și, cuprindeau. gândurile. îndrăznețe 
ale oamenilor, dornici să afle drumuri noi în înţelegerea firii. Nici 
la, Iaşi nu trăiau toţi cu capul în sac. Unii cârteau împotriva lui 
vodă pentru socotelile lor trufașe, că nu reușeau la toate, la câte 
râvneau. Dar erau și alţii, puţintei încă, dar plini de vlagă sufle- 
tească, mai ales tinerii cu școală domnească și alții fără nicio 
şcoală dar cu bunul simţ al omului curat în cugetul lui. Se adunau 
uneori la Andrei și Mihai, dar acolo vorbeau mai încet și mai cu 
grijă. Alteori se duceau 'acasă la Cehan Gheorghe, fost spătarul 
al doilea, om de mare nădejde, sau la Radu Şoldan, sau încă la 
altcineva, unde puteau să-și dezlege baierele inimii. 

—Am ajuns la mare mândrie: printre toate: ţările din jurul 
nostru, datorită cu Vasile Vodă, că se poartă ca un impărat din 
Bizanţ, dar și el sărută papucul Sultanului și scaunul lui este 
cumpărat cu bani. 

—Dacă am fi uniţi cu domnul Matei Basarab și cu cneazul 
Ardealului și cu craiul Lehiei, atunci, la un loc, am putea împinge 
pe turci dincolo de Dunăre. Dar noi ne semețim și ne batem cu 


— 241 — 


nu facem nici un prieteșug cu țările 
3 2233 şi 
ini, Vasile Vodă l-a înţ 
se: i | Bandinl, 4 PA Tebaţ 
orei: a tost aiei PAPIStA? cjnalii) lui, dar I-a Erăbit pe iţau 
arpăgița dela meet niti i 
Se a că oștenii Nori, își 
iia e : pazădini sDunce 00 e e LORUEIRDI 
Jian Să-$ i chiar deaa prejos decât turcii și tătarii şi în 
război în răbdare la nevoie și cai! RE E e mn i AR 
repeziciune Și ÎN 149 ţribut numai pentrucă sânt mai titți 
. . A | S. d j 
neamurile. LU nu fiindoă Ii sânt a presu pa i, 
decât românii, -snundea Andrei. N'a venit incă timpul să 
Aveţi răbdare, ide: Nu s'a copt mărul de aur al neatăr: 
ne sculăm împotrivă ri atunci încă se poate face mult pentru 
pării noastre. Dar pă a mă gândesc mereu, la, putre. 


i a, ast 

j oldovenilor. Li i Lola at 

a uşura traiul aria incetişor zi de Zi, încât ne obișnuim cu e] și 
gaiul pt dă m de seamă. Oricine are putere asupra altora caută, 
nici nu-l bă 


i ie. toţi, dela mic la mare. Pofta asta nesăţioasă de averi 
să jupoaie, oți, oameni să se poarte ca fiarele. Atât de rar se 
şi banii, îi a i bunăvoință, milă! Umblăm cu vorbe mari, ne 
întâlnește i si darurile la biserici, dar îi luăm vaca, unui 
lăudăm CU Epir, sii rămân copiii flămânzi, Să se țină nuriai 
sărântoc, POR e ci ierburi fierte. Dacă fiecare dir noi ar căta, 


mămăliga de mei și ie ă ) a aaa 
Gu inima deschisă în jur, încă am putea îndepărta multă suferință, 


Se inflăcărau tinerii, jurau să nu lunece spre ispitele diavolului 
şi cu adevărat, în piepturile lor băteau inimile cele mai alese ale 


neamului. 


.* 


Boboteaza fu serbată ca în toţi anii. Ba poate și cu mai multă 
risipă de bani, căci recolta a fost bogată şi ţara iar se umplu de 
grâne, de vin și de miere, iar visteria îndestula toate poftele celor 
mari. Ca, de obiceiu, întâi au venit preoții cu episcopii în frunte, 
şi cel catolic împreună cu 12 copii. Imediat după ei, Irozii, cei trei 
crai de la răsărit, urmaţi de doi copii care înfățișau soarele: și 
luna și alţi doi cu scuturi cu marca ţării și stema doninului. Primul 
Irod îl preamări pe Vodă, numindu-l noul «Solomon. și apoi toţi 
îl felicitară pe domn de Anul Nou, la care el abea dacă dădea din 
cap cu multă asprime în privire și cu o măreție ca de Cesar. 


— 242: — 


Trecând pe lângă Andrei, domnița- ridică ușor din sprâncene 
ca și cum l-ar întreba din ochi. Ce anume? Se pârpăli tot restul 
zilei şi nici noaptea nu prea dormi. 

In curând 'se ivi la curte un nobil leah în haine sărăcuţe, dar 
cu purtări “alese. Păres să fie de neam mare, dar scăpătat. Se 
rugă să i se dea și lui o slujbă cât de mică, știind'el mai multe 
limbi, și fiind cunoscut și de vestitul hatman Kalinowski, încât 
îndată pisarul polon al lui Vodă își puse capul zălog pentru Witold. 
Umbla leahul venetic în vârful picioarelor și era supus și cu surâsul 
pe buze, gata să fie pe placul tuturor curtenilor. Şi nu era urit, 
nici mai in vârstă de 25 ani. Şi carun “făcut, pisarul domnesc 
Kotnaski îl trimitea mereu pe pân cu câte:o treabă în aripa Doam- 
nei, iar tânărul făcea feţe-fețe când o vedea-pe domnița Ruxanda. 

Andrei băgă de seamă că nu-i treabă curată și începu a-l urmări 
mai îndeaproape pe străin. Află că e plin de zloți și că în târg 
se întâlnește cu alți poloni, care se ploconesc în fața lui de par'că 
ar fi stăpân. 

Intr'o zi Ruxanda îi făcu semn lui Andrei și îi șopti: 

— Ştii că nepricopsitul de pan Witold a-zis că mă iubește și 
tremura, și lăcrima de-mi venea să'râd, dar și să-i trag una de 
scârbă. i 

— Spune-mi o vorbă, și-l scot afară! Cum de-a îndrăznit, cum... 
cum...? i i j 

"De furie i se înecau cuvintele în gât. 

—Lasă-l în plata, Celui de-Sus, cu am dat poruncă să nu mai 
calce aci. i 

După câteva zile 'veniră la palat doi “slujitori leși, anunțând 
că a sosit la Iași prințul Wișnoveţki și se roagă să fie primit de 
Vasile Vodă. La palat intră cu capul sus și cu pasul sigur, în haine 
scumpe și cu podoabe ca de craiu, panul cel ponosit care ofta în 
tăcere pela ușa domniţei. Plecând un genunchi în îața lui Vodă, 
se ridică și-i spuse: 

—Să-mi fie cu iertare că am intrat prima dată sub alt nume, 
dar am auzit de Domnița Ruxanda și am iubit-o înainte de a o 
vedea. Am dorit ca domniţa să mă placă pentru mine însumi, nu 
pentru numele de prinț și bogăţia mea. Eu o iubesc din toată 
inima, din toată ființa mea, ca un nebun! 

Dar nu fu iubit de ea. 


Lă 
-. 


— 243: — 


TI 7 RP OREZ 


In Sâmbăta Floriilor s'a întors în pară Boitrali Terenia cu 
Vlăduţ. Tinerii noștri aşteptară două zile să se hodinească dru- 
meţii şi apoi au dat buzna la conacul din Copou. 

__Am avut; o iarnă mai blândă în Italia şi Francia, dar uneori 
tânjeam după gerul țeapăn dela noi. Acolo însă, ai ce vedea ori 
face pe orice vreme. Am fi stat poate cu anil ca să cercetăm câte 

Florenţa. Te apucă ameţeala de 


hrisoave sânt la Vatican și la : 
plăcere că poţi atinge cu mâna câte un pergament scris pe vremea 


primilor. împărați români. Am aflat și de unele întâmplări prin 
diferite ţări. Peste tot sânt schimbări. Nimic nu stă pe loc. 

— Dorim şi noi unele schimbări spre binele Moldovei. 

—Nu tot ce e nou e mai bun. Şi mă'rog, ce vreţi? 

—sSă scăpm de turci, de tătari și de prietenii lor. Să trăim mai 
aproape de ţările creștine și să facem mai multă dreptate și rân- 
duiala în ţară ca: să ştie și cel mai prăpădit țăran că are un drept 
şi acela nu se schimbă. 

—Oho, nu umblaţi cu jumătate de măsură, zâmbi Ieremia Ur- 
sachi, vreţi dintr'odată să întoarceţi roata, sorții să meargă după 
gândul vostru. Una'e să vrei și alta e să poţi. Dacă am înţeles bine, 
căpitane Andrei, vrei să întorci totul cu susul în jos, să schimbi 
și firea lucrurilor și mai ales firea oamenilor. Mă bucur că ăsta 
vi e dorul și poate-că. veţi izbândi cu ceva. Să vă aduc aminte 
însă de jocul zis de șah. Poate îl cunoașteţi, laţi văzut la mine. 

Se întâlnesc două oștiri cu forțe la fel și începe lupta. Câștigă 
cel ce chibzuiește mai bine. Se pare că jocul a fost născocit de 
Perşi sau Chinezi; grecii se laudă că l-a plăsmuit unul de-al lor 
în timpul asediului Troiei. Şi voi ştiţi cum au cucerit; elinii Troia : 
nu cu brațele, cu capul! 


— 244 — 


| 


XLIII. „PAN KRUPENSKI 


Tânărul Vasile Krupenski, leah zicea, el, dar având moșia în 
Moldova, îl 'găsi- pe boierul: Ieremia la Viena și plângându-se că 
i-s'au dus banii pe copcă în străinătățuri, se 'rugă să-și facă pomană 
să-l ducă până acasă. La Iași se înfipse de-a dreptul la curtea lui 
Vasile Vodă, zicând că este văr'cu eneazul Radziwill și într'adevăr, 
povestea; multe despre viaţa din Litfa, dar mai cu seamă despre 
soţia cneazului, frumoasa; și apriga fiică a Domnului moldovean. 
Fu primit cu cinstea'cuvenită unui neam.” Andrei îl văzu chiar de 
a doua; zi, când-cercetând străjile în curtea palatului, zări rădvanul 
domnesc trăgând în faţa intrării. Se repezi să ajute la -coborire 
doamnelor și: nu-și dădu -seama dacă a văzut întâi obrazul vesel 
al ;domniţei sau șleahticul 'subțirel și gingaş 'ca' o păpușă, răsfățat 
leneș pe perne. 'Tunica albastră de postav de Flandra, îi stătea 
atât de bine, încât Andrei fără să vrea, să uită o clipă la hainele 
lui de oștean și nu fu defel mulțumit de: dânsul. Şleahticul sări 
ușor din rădvan, întinse frumos ca la danţ mâna, lui, împodobită 
cu inele, doamnei: Ecaterina, se închină adânc în faţa ei, dei tre- 
murară horbotele, 'apoi o-ajută și pe domniță, dar în alt chip: 
puse un'genunchiu pe scară şi cu o mișcare mlădioasă o săltă din 
caretă. Andrei nu mai văzuse'ca un bărbat să îngenunchie în fața 
unei femei. Ruxanda îi mulţumi cu o privire binevoitoare. 

—Boier Andrei, îți dau în seamă pe dumnealui, pan Brupenski, 
de care -te rog să ai grijă, spuse Ruxanda, şi-l privi cu aceeași 
bunăvoință distantă, în care se simțea; deprinderea “stăpânilor 


'de a porunci slujitorilor,-de orice'rang ar “fi ei. 


Andrei să înclină și se uită la polon de'l-ar fi băgat în pământ. 
Şleahticul nepăsător își netezi hainele, își trase jungherul la locul 


— 1245 -— 


erau pentru dânsul. Ii spuse lui 


dar cu un ușor accent străin: 


lui si-l urmă către odăile care 
ă ai grijă să mi se 


Andrei în limba moldovenească, 
—să fii dumneta aşa de îndatorilor Și S 

ă ile aici. i. 
EEE e eleni perii apoi ca o furtună se duse în odăile lui. 
Mihai, gol până la mijloc, în faţa unei oglinzi mari de Veneţia, 
făcea, mișcări cu sabia. Andrei izbi ușa. Celălalt rămase cu sabia 
în vânt și se uită prin oglindă la, prietenul lui, galben ca ceara. 
în! care m'âm născut! Se trânti pe 


—Să fie blestemată ziua ” i 
canapea, își puse mâinile pe faţă şi rămase așa fără un cuvânt. 


Mihai îl privi și înţelese ce era cu zbuciumul lui și cu vocea do- 
moală începu să-l mângâie. 

__Asta-i norocul nostru, frate! Imi vine căteodată să iau lu- 
rhea:n -caprși' să mă tot “due până la capătul pământului. Nu 
odată ziceam 'că m!aș lepăda de- deșertăciunea. vieții, să mă duc 
la-mănăstite! său, mai-bine, pustnic. Dar acolo nu poţi decât “să 
'te închini și 'să te rogi toată ziua, altcevă nu poţi face, nu poţi 
apăra, nici ajuta *vreun năpăstuit, că ești lipit pământului. Nu 
uita că noi avem un rost în țara asta, nu ne putem poticni de 
mândrie, nici chiar de inima noastră. Am hotărit doar'să nu trăim 
pentru noi, ci pentru neamul și glia noastră. T 
1 Napucă -să isprăvească. vorba! și un aprod veni de grabă să 
“spună că domnița Ruxanda; îl cheamă pe căpitanul: Andrei.'EI'se 
înfurie, dar Mihai îl împinse ușor. Andrei fură o privire în-oglindă 

şi. se sperie de chipul tras-cu două 'cute “aspre în colțurile: gurii. 
Se duse cu pași greoi și intră încet în odaia de primire. Domnița 
“privea în grădină, razele soarelui de jucau'pe fața 'ei. Simţi o miș- 
icaze în odaie și se întoarce iute: 
“Cum mai speriat, jupâne Andrei! —Uitase că era aici'1la po- 
-runca, ei.” Andrei. tăcea.— Da, eu“te-am' chemat. Aș vrea să fac 
o preumblare călare! după masă până la viile din Socola împreună 
“cu vărul «meu Krupenski și: te rog să ne însoțești împreună cu 
boierul Mihai, pe care nu'l-am mai văzut de mult. Tot așa sfios- şi 
cumintere? ionii ni [ i ( Ț y 
“ *=Dozâniţă, izbucni Andrei, făcând 'câţiva. paşi' spre ea, mi-ai 
dat o nădejde pe care o'spulberi ca, pe un fulg de păpădie în-vârit. 
“Dece îţi 'baţi'joc'de mine?!» Ya 
i Ac ce Atena alia Pirea “ta este -prăpăstioasă. și 
19 Poesis ău. rei să stau întrun! iatac' după ză- 
; “harem? Sânt fiica Domnului Moldovei; trebuie: să- țin 


— 246 — 


PETRE 


minte în orice clipă că i imi ; x 
coate Au adi opri dia că trebuie să mă socot la 

Sa apropie de el și-i întinse mâna sus, obișnuită să fie atinsă 
AURII de buzele supușilor, Andrei începu grăbit și aproape șuerat 
să reverse'un potop de cuvinte. 

—Dacă ai înţelege, dacă ai pricepe că din toate câte Dumnezeu 
mi-a dat pe pământ și s'au spulberat, numai pe Domnia ta te am, 
atât, cât se-poate, de departe; ca, pe o stea, și ca avarul, tremur să 
nu te pierd. 

=—Ai auzit! de o poveste din vechime despre un tânăr Ikarus? 

O știu, desigur. I-a; făcut tatăl lui aripi frumoase de ceară și 
Ikarus a pornit în zbor tot mai sus, până i s'au topit aripile. 

—Şi dacă eu aș fi soarele; ce-ai face, căpitane Andrei? 

—Aș zbura cât m'ar ţine aripile, şi căzând nu mi-ar părea rău. 

—Şi dacă te-ai naște a doua, oară, ai încerea din nou, știind 
că. vei plăti cu viaţa? 

—De o sută de ori de aş trăi, de o sută de ori aș zbura către 


isoare! 
L] 
Li 


La curţile'din Iași mâncau pâine mulți care se dădeau măcar 

cât de departe neam cu domnul, așa încât Vasile Krupenski fu 
binevenit, mai ales că. fiind nobil polon, aducea din ifosele boerimii 
leșești aromaăînălţimilor. către “care: năzuia și Voevodul. Dacă 
'șleahticul era de-adevărat văr cu cneazul Radziwill cine mai putea 
să-l deslege in acele vremi, destul că avea ceva-zapise din Litfa, 
ştia limbi străine de prin tările pe unde a umblat, și mai cu seamă, 
iștia: să “se poarte ca nimeni'altul. Deci primi însărcinarea să-l 
înveţe pe coconul Stefăniţă limba francă și purtări alese, iar dom- 
„mița vroi și ea ca verișorul să-i povestească de prin ţările străine 
şi cum se poartă femeile acolo. 

Din prima clipă Andrei nu putu să-l sufere și nu numai pen- 
trucă se băga între el și domniță. Poate că nici nu era adevărat 
așa, ceva, dar omul în sine avea ceva de şarpe lunecos, îţi scăpa 
din mână prin-răsuciri neașteptate şi nu puteai ști ce hram poartă. 
Cu- inima de: îndrăgostit, Andrei ghicea că leahul, cu purtări 
alese și vorbe mieroase, aducea un rău, că este o amenințare pentru 
domniţă, o-piază rea de care va trebui so apere. 

“Intre timp șleahticul își făcea loc în palat. Totdeauna sură- 
-zător și respectuos cu curtenii, darnic cu slugile, se făcu iubit de 


— 247.— 


toată lumea. In lăzile lui avea nenumărate haine după croială 
străină, șipușoare cu mirodenii și unsori, cum nu visară nici femeile 
din casa domnului țării. 

Avea pan Krupenski și viaţa lui aparte decât moldovenii. Se 
scula când soarele își arăta genele, întindea, nişte arcuri în mâini, 
învârtea sabia vreun sfert de ceas, făcea baie la ferădău cu săpun 
mirositor, apoi pleca în trap CU coconul Stefăniţă. La întoarcere 
vorbea cu. dânsul în limba frâncă și leahă, îl punea să mănânce 
cu furculița, să salute frumos, adică toate marafeturile dela cur- 
țile împărătești din Europa, încât Vasile Albanul, cu toate că 

rămânea încântat. Restul 


învățase la "Țarigrad și în țările noastre, 
zilei, pan Krupenski îl.petrecea în iatacul doamnelor sau șușotind 


pe lângă domn. Seara cânta din ghitară și din gură cântece de 


dor și de păcat. i 

"Postul Paștelui se apropia, de sfârșit. Răchitele scoaseră mâţi- 
şorii noi. Era răcoare, iar luna îmbia la plimbare. Doamna 'Eca- 
terina la braţ cu Ruxanda, coconul pe lângă pan Krupenski. Andrei, 
Mihai și Radu Şoldan au plecat în urma, grupului. Doamna pofti 
să audă un cântec, dar ca pentru postul mare. Leahul râse din 
ochi și apoi vocea lui se mlădie, urcând și coborind ca într'un vis 
“care te poartă tot mai sus. Se stinse ca un suspin și doamnele 


suspinară de adevărat. 
Gea fost asta?, întrebă doamna Ecaterina. 


—Un psalm de Monteverdi, răspunse ipocrit leahul. 
— Psalmii noștri se cântă numai din gură, dar te apropie mai 


mult de Dumnezeu. 
—E după obișnuință. Dar orice frumusețe 'e dela Dumnezeu. 


Dece să nu facă omul frumoase! rugăciunile “lui câtre Impăratul 


Ceresc? 
Ruxanda nu'se amestecă în vorbă. Ştia că nu-i un psalm, ci un 


madrigal, pe care leahul i l-a mai cântat de câteva ori. 
a sa 
LE] 


Nu degeaba credea domnița Ruxanda în isteţimea și puterea lui 
«tătâne-său» că n?o va lăsa pe mâna cazacului Timuș. Intr'adevăr, 
“mândrul: Voevod lupta: cu desnădejde'ca să zădărnicească această 
încuscrire smintită.. Dela 'Stambul nici cu munţi de galbeni nu 
putea dobândi salvârea, pentrucă, turcii erau mulțumiți să-i aibă 
alături pe cazac în luptele. cu leșii. Deci, în mare taină se puse 


— 1248 — 


î-.| 


Vasile Vodă. să uneltească i 
alături de Leși. Gen, i 

i - E eralul Potocki își 
pudra ri a ec la Sranița Moldovei, iar Vasile Vodă i PA 
oii ia ândei prin ce mijloc va, putea, dar nu pe faţă. 
i E pe pe LAngă Hmil, hatmanul, vorbindu-i și de apropiata 
nun copiii lor. Cinstit în felul lui, Hmil se încrezu în prie- 
pi Ci ta şi-i împărtăși gândul cum va lupta cu Leșii. Atâta 
i-a, trebuit! lui Vasile Vodă. De îndată trimise vorbă lui Potocki și 
toată oastea, căzăcească fu risipită cu pagube mari | 


Printre tinerii de viţă nobilă care își făceau ucenicia pe lângă 


hatmanii poloni s'a prilejuit să fie la această luptă, de faţă și 
Miron Costin, de curând ieșit din școala din Bar și gata să se 


întoarcă în Moldova lui, dar care va păstra toată viața gustul 
pentru cultura polonă. ; 

Hmil, învins și umilit, se retrase la pragurile Niprului, jurând 
că va, pedepsi pe «blestematul de trădător». Pentru vestea cea 
pună adusă de Ionășcuţă, pârcălabul de Hotin, Vodă l-a îmbrăcat 
cu haâină de 'soboli, «având nădejdea că va hălădui de cuscria 
lui Hmib. Leşii, deși biruitori, cunoscând acum bine pe dușma- 
nul lor, au încheiat pacea cu Hmil, care în pârlogul lui rumesga 


răzbunarea. 


XLIV. „TALCUL ICOANELOR 


numai la curte, dar tot omul se 


i bucuria era mare nu 
best 4 trecută au prădat țara. 


răcorea, de păța 


nia tâlharilor care în vara 

doamnele, coconul, cei 
ererea lui Rrupenski 
'Prei Ierarhilor. 
it luni de zile 


După slujbă, când Biserica se iad 

i căpitani și Vlă i ămas la Ci 
doi căpitani ȘI Vlăduţ Ursachi, au răm 
pentru a cerceta mai cu deamănuntul frumuseţile S 
După focul dela năvălire, meșterii zugravi au mun 
și au îndreptat stricăciunile. 


— (249. — 


—E£ împodobită atât de bogat cu brâie, chenare, tir ri 
încât îţi îug ochii, spuse leahul întrun fel în care nu era lămuri 
dacă aduce o laudă sau dimpotrivă. 

—Cioplitorii şi crestătorii moldoveni au avut pă ati 
georgiene, aduse de ziditorul Tanache din Stambul, dar le-a cra; 


i obicei ând cu cele mai 
i tul și obiceiul: nostru, semănân cu e mai 
i Aa ete lăduţ liniştit. Câţi călători străini 


vechi dela Dragomirna, spuse V i 
vin s'o vadă rămân uimiţi. Anul trecut, Paul de Alep văzând 
mănăstirea lui Lupu Bey, a zis că «nui chip-s'o descrii cu limba 

sau cu pana». | 
_—_Pe semne că el n'a văzut catedrala Sf. Petru din Roma. Nu 
omnilor. moldoveni, 


putem asemui puterea și banii Papilor cu a d „moldoveni 
se înțelege, dar este un alt gust, o altă înţelegere-a artei la italieni. 


Acolo. artiștii dau mai multă viață imaginilor sfinte: Aş fi vrut 
să vedeţi Pieta lui Michelangelo. Maica Domnului ținând pe ge- 
nunchi pe Crist, scos depe cruce, amândoi tineri, de o frumusețe 
pură, dumnezeiască, dar având trup de oameni. Şi picturile din 
Capela Sixtină sânt vii, zici că” personagiile acuși vor începe să 
se miște. 

—Privește cu mai multă băgare de seamă, pane, icoanele: de 
aci, îi răspunse tot Vlăduţ. Ele cuprind înţelegerea ortodoxă a di- 
vinului și a rostului nostru pe pământ. Carnea este un izvor de 
suferință, sfinții aproape că nu au trup, pielea lor este uscată și 
lipită de oasele obrazului, dar ochii sânt mari și strălucesc de o 
intensă lumină spirituală. Şi dacă ai cerceta icoanele mai vechi 
din alte mănăstiri și apoi ai privi pe astea de aici, ai vedea că și 
la noi a pătruns un suflu nou. Se simte «mișcarea». Felul cum 
chipurile zugrăvite privesc și zâmbesc dă de sândit. Sânt aidoma 
cu fiinţe însuflețite, asta a spus şi Evlia Celibi. 

—Bine zice boierul Vlad, se amestecă domnița. Iată că aici 
chipul lui tata, e aidoma cum a fost cu ani în urmă, când s'a făcut 
zugrăvirea. Pe mama, ca să spun drept, o fi făcută mai frumoasă 
ca, să rămână așa peste veacuri, dar sora mea Maria par'că o văd 
tocmai așa, cu ochii mari albaștri și gura ca un boboc de trandafir, 
dar cu o tărie în căutătură încât să nu i te pui împotrivă. Numai 

pe mine nu m'au zugrăvit, că eram mică și urâtă. 

Toţi izbucniră în râs și au purces spre ieșire, dar pe Vlăduţ 
nu-l răbdă inima și-i duse să vadă Tetraevanghelul scris. de popa 
Sidor anume pentru “Trei Ierarhi pe hârtie “cu filigram, cu flori 
in jurul stemei și a iniţialelor lui Vodă în culori dulci, potrivite 


—'250 — 


dei a EFUINIOS între ele, cum rar zugrav din Apus s'ar fi priceput. 
Ar fi vrut să le povestească și despre Ivânco din Rădăuţi, care la 
mânăstirea Secu se ostoia se zugrăvească pe manuscris «miniaturi» 
cu. păsări, purtând pe cap câte trei penecruciulițe și mai. câte 
altele dela Agapia și Putna, dar îi văzu și așa obosiţi și se gândi 
că nui frumos să baţi la cap pe alţii cu ce-ai învățat tu. 


La intrare pe poarta, mare îl, văzură pe vornicelul Stelea Mur- 


guleț, pet în judecarea unei pricini încureate între doi maha- 
lagii. Se sculă repede și se înclină în fața doamnelor, apoi surâse 
prietenos celorlalţi, privindu-l pe căpitanul Mitre cu o vădită 


plăcere. .- : 


Avea, Vlăduţ, Ursachi dela un timp bucuriile lui, și, anume, tot 


cu căpitanii Andrei şi Mihai era. Mai înainte numai cel din urmă 
îi cerea, cărți de citit. Nu erau prea multe în limba, polonă, singura 


în care se descurca, el bine, că nici grecește nu știa, nici latinește. 
Acum însă şi Andrei îl căuta pentru cărţi, adică mai mult pentru 
vorbit despre, cărțile vechi și noi, în care se oglindește trecutul 
şi credințele popoarelor, sau gândurile celor înţelepţi. Se adunau 
uneori mai mulţi: Ilie Zorea, Cu chipul lui de Cristos, Radu Șoldan, 
ba și Mureuleț, Stelea. Fiecare mai spunea ce-a mai aflat dela 
dregătorii cei mari, ce, sa mai intâmplat in târg sau în ţară. 


XIV. PRĂMANTARILE CAPITANULUI ANDREI 


Toate zvonurile se sfârșeau cu întrebarea : va mai încerca Hmil 
să vină cu războiul în țară pentru nunta lui Timuș, ori până își 
vă, lecui rănile, Vasile Vodă o va da pe domniţă unui craiu ori 


cneaz mai acătării? 
Iar domniţa, încerca; să se. bucure de fiecare zi plăcută în pa- 


latul depe malul Bahluiului. Nu se bucura din toată inima și ni- 


— 251 — 


meni nu era, liniștit la curtea domnească, pentrucă nu puteau să 
uite pe năpraznicul Hmil și simțeau că este o liniște apăsătoare, 
ca, înainte de furtună... 3 

Pe înserat Andrei se duse în grădină să stea pe bancă, să res- 
pire mirosul de teiu și, cine știe, poate s'o întâlnească pe domniţă. 
A stat el cât a'stat şi iată că auzi paşii, apoi și vorbele. Era gata 
să iasă înainte, când văzu că era cu leahul, numai ei doi. Andrei 
se trase repede după tufe de mălin. Nu-i venea să creadă ochilor 
că Ruxanda se urcă în barcă singură cu străinul și pleacă să se 
plimbe pe heleșteu. 

Nu-si dădea seama dacă timpul zboară ori s'a oprit pe loc, dacă 
el visează urit sau marea lui dragoste nu-i decât o flușturatecă. 
Oare va căuta să-l mintă domnița? Ce drepturi avea el, ce-i dăduse 
ea pînă acum? 

Auzea vocea plăcută a leahului cântând altceva. decât psalmi. 
In sfârșit au tras la mal și sporovăind vesel au plecat. Andrei 
rumesă toate răzbunările. Ajunse chiar la gândul s'o fure cu dea 
sila, să stea cu ea undeva la o moșie a lui câteva zile și apoi să 
plece în fuga calului unde o vedea cu ochii, iar domnița, cu ifo- 
sele ei, să înveţe minte că slujitorii scaunului domnesc nu sânt 
slugile fiicei lui Vodă. Pe cărare auzi pasul ușor al Ruxandei. Era 
singură și părea să caute pe cineva. 

—M'am temut că ai plecat, căpitane! Te-am zărit încă trecând 
spre barcă, dar n'am vrut să te vadă pan Krupenski și să se întrebe 
ce cauţi în grădină lângă odăile noastre. Pe el tata îl socoate neam 
cu noi și are trecere liberă peste tot. Cu cât îl cunosc, mi se face 
mai neplăcut, ba chiar mi-e un fel de teamă de el. Acum n'are 
nicio putere, dar dacă ar avea, cred că ar face mult rău. Mie nu-mi 
place să fac rău nimănui, mai ales... ţie, Andrei. Caută să te pui 
în locul meu și iartă-mă. 

Il privi cu ochii drept în fundul sufletului, fără zburdălnicie, 
nici izmeneală, cu acea privire par'că liniștită, dar care ascunde 
o mare frământare lăuntrică. 

—Cine știe câte zile mai avem să ne vedem! Azi-mâine mi se 
va juca soarta într'un fel. Crezi că mie îmi vine Ușor? 

Andrei uită de dânsul și îl cuprinse o milă fierbinte pentru 
fata aceasta, care, pe lângă rangul de domniţă, avea un suflet și 
un trup ca toate celelalte. Făcu un pas spre ea, dar Ruxanda dădu 
din mână cu grabă ca să-l oprească și fugi. 


— 252 — 


Dormi puţin noaptea, aceea, 
domniței, că va, trebui să se mărite cu un străi 
n 


ol că am dreptate so urăsc? 

a treizeci de ani Mihai nu s i î 

„de e mai înșe i i 

rilor sufletului și surâdea, încetișor, d ag preerie 
—Prost am fost să mă încred în țâîna unei femei. Bărbat în 


OIpEI VALS ela o fată, fie ea chiar o prințesă. Dar şi alte gânduri 
îl băteau: «Dacă în adevăr mă iubeşte şi a, fost numai o zburdăl- 
nicie de plicţiseală a vieţii din iatacuri?» 

Mihai îl potolea cum putea și i s'au răscolit şi lui amintirile 
de demult. Se ferea să se gândească prin ce trecuse. Rămase cu 
sufletul chircit de atâta zbucium. Şi văzându-l pe Andrei în ghea- 
rele patimii, își spunea că greu e să treci prin viaţă fără sufe- 
rinţă, că nu e omul stăpân pe soarta lui, ci o altă putere ne duce 
ca pe niște frunze pe apă. 

—Nu te frământa atâta, frate, spuse el. Ţi-a vorbit atât de 
chibzuit. Te poticnești de o pietricică și uiţi că te așteaptă în 
cale un bolovan, peste care nu vei putea trece? Azi, mâine, va 
trebui să plece domniţa, şi nu de bună voie, nu la fericire. Bucură-te 
de fiecare clipă cât mai este aici. 

—Dece în copilărie sântem crescuţi cu basme frumoase? Dece 
ni se vorbește despre minuni, despre îndeplinirea tuturor dorin- 
țelor dacă găsești un măr de aur sau o pasăre măiastră? In basm, 
Făt-frumos totdeauna, săvârşeşte zeci de fapte minunate și o do- 
bândește pe Ileana Cosânzeana. Intrăm în viață crezând că și 
noi vom avea, puteri mai mari decât a altora, că vom ști să do- 


pândim ceea ce dorim.., 


— 253 — 


XLVI. LUPTA DINTRE LEȘI ȘI CAZACI 


ase în făgașul obișnuit. Puhoiul 
dușman. se retrase: afară din hotarele țării și aproape. că era, dat 
uitării. Anul fiind bun, lumea se așeza cu plăcere în casele retă: 
cute, neguțătorii mișunau pe drumuri aducând. mărturi și cum 
părând vite grase, piei, miere, ceară, lemn pentru catarge. Nunţile 
se ţineau lanţ. Cei morţi făcură loc la cei tineri în avere şi boierii. 
Insuși Domnul părea că a uitat de sabia deasupra casei lui. Pe 
ferestrele mari se vedeau policandrele lucind în lumina, sutelor 
de lumânări și tinerii cum dănțuiau. Ba unii boieri de neam mare 
se-cam întreceau cu zburdatul. Insăși nepoţii lui Vodă, cu o seamă 
de prieteni, printre care și Dan Ciogolea, rușinau soțiile și fetele 
boierilor. Şi în această larmă a, veseliei puțini erau aceia care 
plecau urechea la unele zvonuri. Iar veștile «de dincolo de Nistru 
zburau ca negrii corbi croncănind a năpastă; Hmil îşi strângea 
cazacii ca să-l pedepsească pe Vasile: Vodă și să-i smulgă fiica, 
In mare taină, voievodul Moldovei, cu disperare, îi ceru ajutor lui! 
Kalinowski, rămas cu oastea polonă încă aproape de locul bătă- 
liei în care cazacii au fost atât de crunt înfrânți. Cum între poloni 
și cazaci s'a încheiat pacea, Kalinowski nu avea dreptul să atace 
fără învoirea regelui său. Totuși porni cu peste 30.000 de oameni 
să taie calea cazacilor. Aceștia, vreo 12.000, erau conduși de Timuș, 
ajutat de tătari sub ordinele sultanului Nureddin, care mergea la 
Iaşi Ca «nun mare», zicea el. Hmil, hatmanul, cu o puternică ar- 
mată urma mai de departe pe «nuntaşi». Inainte de a porni, Hmil 
trimise generalului leah o scrisoare rămasă de pomină: 
a Gia li Muia inovi, hatmanul russian hatmanului po- 
i : » băiat încăpățânat, întovărășit de câteva mii 


La: curţile domnești viața intr 


— 254 — 


i i , Fi 9) 

de prieteni, Sa pornit să-și ia de nevastă pe fiica voevodului Mol- 
dovei... Rog pe Excelența Voastră, pentru binele patriei, să-și re- 
tragă trupele, Mă tem că tinerii nuntaşi, din prostie poate, să nu 
s'apuce să se certe cu oștenii Dvs.y 
19 La, Iași, în mijlocul forțotei și a freamătului vieţii, trei oameni 
își aveau capul par'că pe butucul gâdelui: Vasile vodă, domniţa 
și căpitanul Andrei. Ce va face Kalinowski? Şi dacă va izbuti sau 
nu și dacă... întrebările se zbăteau dureros și nu puteau face nimic 
decât să aștepte voia regelui său, el nu se îndură să lase pe Dom- 
nița Ruxanda să fie dusă într'o lume abia ridicată din iobăgie. 
Bătălia avu loc. Hmil ajunse la timp Și leşii pieiră până la unul, 
dela Kalinowski până la cel din urmă oștean. Răzbunarea pentru 
înfrângerea, din primăvară, mai grozavă, mai crâncenă. Dupăce 
două zile și două nopţi au curs râuri de sânge, dupăce cazacii 
au cumpărat dela tătari «dreptul» de a măcelări şi pe prizonierii 
lor, Hmil trimise o umilă scrisoare regelui Casimir: «Fiul meu 
mergea la nuntă, când deodată Kalinowski i-a tăiat drumul, pe 
care Dumnezeu îl lasă slobod pe pământ pentru cei buni și pentru 
cei răi. Eu sfătuisem pe hatmanul Dys să stea binișor, dar n'a 
vrut să mă asculte.» —Şi lui Vasile Lupu îi trimise vorbă să se 
gătească de nuntă, că de nu, «îl va tăia în atâtea bucăţi, de nu 
le va mai putea lipi nimeni la 10c». 

“Domnul ceru sfatul boierilor divăniţi, cutoatecă știa dinainte 
că el singur trebuie să hotărască. Sfetnicii dădeau din cap și ri- 
dicau din umeri. Vodă se retrase în odăile lui, dar nu avea răgaz 
să chibzuiască şi nici n'avea de ales. Deci trimise zălog la cazaci 
pe câțiva boieri și chiar pe nepoţii săi și începu pregătirea de nuntă. 

Zădarnic născocea Andrei tot felul de treburi ca să ajunsă în 
odăile Doamnei şi s'o vadă cumva pe Ruxanda. Era ţinută acum 
cu multă grijă, numai înconjurată de boieroaicele și jupăniţele 
care cotcodăceau în chip și fel, răsucind și mai mult fierul roșu 
din sufletul domniței. 

Intr'o dimineaţă, devreme de tot, Andrei fu chemat impreună 
cu Mihai casă însoțească familia lui Vodă la o preumblare. Dom- 
nița a bolit toată noaptea și doctorul Scogardi o sfătui să stea 
măcar un fârtat de ceas sus pe dealul Copoului. Cât era de frumos 
în acest început de zi de vară, micul alaiu mergea ca la înmor- 
mântare. Slujitorii își făceau semne pe furiș de cât sau tras și 
s'au înnegrit la față domniţa și cei doi căpitani. Că și Mihai su- 
ferea pentru singurul lui prieten adevărat și doamna Ecaterina 


— 255. — 


sdaişi pierduse din vestita ei culoare tran. 
RuUX 

fierbea pentru : pp. 
se amna cercheză pofti să culea. 


pia iilor. 
datirie a ObraJliO” 'ană. Do ga : 
se opriră lângă 0 P Si rul şi Mihai O însoțea, iar Andrei 
o eau în urma 1Or, dar astte] 


S ; «traista Ciobar ură 
ă albăstrele ȘI «i lui, mai ve 
și domnița mai stăteau 10C i abea șoptite. 


ă 3 pel 

Pe ă nimeni VOIP“? : 

încât să nu le a căutând o scăpare pentru domnia ta. Am 
mi frâng C Z 


desc nebunește 14 O fugă boi doi undeva departe, şă 
î ă gânde ză ii, nimeni. 
ajuns să S 3 nici Emil, nici turcii, n tre 
gh ândit, apoi m'am ruşinat, de slăbiciunea mea, 
) , (8-1! OLLI 
ȘI i: Celia! - Domnului Moldovei, m'am obişnuit cu gân- 
Am crescut C 


3 i din jurul meu, că «ceilalți» să 
e . u nimeni din juru m: sânt 
dul că nu sânt la fel Cc ă le poruncim. In fiece clipă, ori 


iească, i Ss 

făcuţi să feri E] aascănti mei, ori cu Sultana la Stambul, 
că eram e ătorii aici, ştiam că eu sânt Os domnesc, că sânţ 
pi ia i ENE sg un rost la domnia ţării, că va veni timpul câna 
a i meu îl voiu ajuta pe tata, îl voiu întări în scaunul 
lui. Dacă m'aș da acum j 
în ajunul sorocului de plată. Chiar (5 AI 
tău şi ai da Cu piciorul în aripile mincinoase. SE, 

Andrei dădea din cap Că niciodată, orice s'ar întâmpla, el n'ar 
putea-o. osândi. Și totuși în cugetul lui o preţuia și mai mult 


u, Andrei, te-ai trezi din visul 


pentru această, tărie. 
—Am chibzuit și eu la toate acestea. Ai mândria de domniţă, 


Ești mai presus de toate celelalte. 

__De pună seamă ai auzit că Englitera a avut, o regină mare, 
pe nume Elisabeta. A murit acum aproape:50 de ani. A avut peți- 
tori dintre regii cei mai puternici ai lumii, dar mai ales a, iubit, 
şi pe unul din nobilii ei. Ştia că e urită și s'a temut că zbuciumul 
ei din dragoste îi va, întuneca mintea și va face poate. greșeli cu 
cârmuirea regatului, de aceea și-a zăvorit inima, şi anii cei mai 
frumoși i-a trecut în singurătate, dar cu capul sus. 

Tăcură un timp. Ruxanda mai rupea câte un fir de «ciuboţica 
Gucului», dar după câteva clipe îl scăpa din mână. Schimbară 
câteva vorbe cu doamna Ecaterina, care cu o: vădită. înţelegere 
pentru Ruxanda, nu se indura să-i spună de întoarcerea acasă și 
o mai lăsă puţin să răsufle slobodă pe pământul țării, că doar 
se apropia sorocul despărțirii. Domnița se grăbea să:și descarce 
sufletul ca la spovedanie, ca în ceasul morţii: 


— 256 — 


la fund aș fi ca un rău datornic ce fuge 


—Aveam vreo 12 ani când am auzit că ai omorit un boier 
mare pentrucă a bătut niște copii. Erau puși de el să muncească 
la, nişte piei cu miros de hoit. Din ce s'a soptit la palat, am aflat 
că ai ridicat case noi pentru săracii rămași pe drumuri după foc, 
că-i ierți de dări pe iobagii mai necăjiţi şi chiar le mai dai grâne 
în anii răi. Am mai aflat că luându-te de piept cu acel boier hain 
ai luptat să scapi de iobăgie un sat de răzeși. Seara, în ajunul jude- 
căţii tale m'am rugat ca tata să nu te osândească. Te-am ţinut în 
suflet ca pe Sfântul Gheorghe care înfrânge balaurul. Când anul 
trecut te-ai întors din surghiun și te-am văzut cu chipul înăsprit, 
dar cu aceeași ochi schimbători ca şi apa mării, că văd în ei când 
tăișul sabiei, când îngândurarea blândă, că poţi trece de la vir- 
tutea de oștean la duioșia iubirii, am știut că ai rămas pentru 
mine aceeași icoană sfântă și dragă, neasemuită cu nimeni. 

—Nu mă ridica atât de sus, domniţo. Sânt la fel cu toţi oamenii, 
doar că am, poate, o leacă mai multă milă pentru necazurile altora. 
Văd pe cei care suferă, atunci când alţii trec fără să-i bage în 
seama. Și încerc să-i ajut, când altora nu le pasă. Vezi, mă port 
cu omenie, aşa cum ar trebui să se poarte toţi. Nu sânt eu mai 
presus, ci alţii sânt prea, jos. 

—Ești ca nimeni, căpitane! Tu eşti născut să zbori, iar alții 
să se târâie. 

Seara Andrei şedea în odaie cu “ochii închiși, lovindu-se ușor 


cu pumnii în tâmple. 

—Atâta, fericire să fii iubit de ea și atâta desnădejde de a o 
pierde! 

—Tubești poate un vis, spuse Mihai gânditor. 

—Şi ea iubește un vis, ai dreptate frate. Imbrăcăm în dra- 
goste tot ce este mai bun şi mai frumos în noi. 


— 28.8 — 


xuvir. NUNTA LUI TIMUŞ 


x, Deşi Vasile Vodă îl rugă «mulţ i 
incolo de Nistru», deși avea ca zălog 
os să-şi lase nul dări 

A poieri și nepoți de-ai vol 


T var ăşit de 3.000 de cazaci. așul trăi: 
uU rin So: oca, înto i. d 
dare. Trec p ala, 


i ii îşi băteau capul cum să vândă 
zile de mare învolburare. Ale de +a raimazis ds si aia 
mărfuri scumpe pe ESI de pomană. Greu să: fii negustor“la, 
zească pentru a nu fi lua nu știau cât să se bucure; ori să, se 
tâlhari! Cârciumarii Și E i soţii cătau să-și ascundă; nevestele 
ferească ȘI la so pia e ducea mai des-la biserici și punea 
şi fetele, Do ca a dea și zvonuri din ce în-ce mai de groază 
lumanari Fa9 i 4 ului Hmil. Se povestea cu înflorituri tot mai 
despre fiul ha ie. Eoarurăi pe mama lui vitregă de ușa casei lor, 
ei Poate că s'a răzbunat de amărăciunile îndurate 
în copilărie, poate să fi fost indemnat de aceea; cu care pai 
se însură îndată ce rămase văduv. Oricum, asemenea mire nu sa 
mai pomenit pentru o domniță moldoveană. Iar Miron Costin, 
tânărul, pe vremea aceea, cămăraș, scria: «Mare netoemeală a 
caselor și hirilor! Aci o domnie de 18 ani asemănătoare împărăției, 
iar cealaltă parte era de doi ani ieșită din ţărănie, și ginerele 
singur față numai de om, iar toată hirea de hiară.» 

La palat pregătirile erau în toiu: şiruri de care se grămădeau 
în fața porţilor, aducând bucate și vinuri din toată țara și Vasile 
Vodă poruncea să se aducă tot mai mult. Intr'adevăr «câte tre- 
buiau la o nuntă domnească, nemică n'a, lipsit». 

Vineri 30 August în anul 1652 dela naşterea Domnului, apăru 
în fața Iașilor Timuș, inconjurat de esauli şi atamani şi urmat 


258 — 


de trei mii de «nuntaşi», Vasile Vodă îi ieși în întâmpinare, călare 
cu toată curtea și cu opt mii de oșteni. Văzând atâta mulțime de 
oameni, Timuș îngheță, temându-se mereu de o înșelăciune. Toţi 
boierii divăniţi şi dregătorii mai' mici, slujitorii și. căpitanii și 
oștenii, se uitau țintă la acest tânăr destul de înalt și bine legat, 
stricat de vărsat și nacioplit, imbrăcat cu haine scumpe, deasupra 
cu'o mantie roșie căptușită cu samur, dar care toate nu erau 
făcute pe corpul lui. 

Socrul său descălecă și-l sărută pe ambii obraji, la care cazacul 
abia l-a strâns în braţe, umblând mereu cu ochi îscoditori în toate 
părţile. Vodă a inceput a-i ura bun sosit, dar Timuș rămânea mut. 
Un ataman bătrân de lângă el răspunse pe scurt, apoi încălecând 
cu toții, se îndreptară în oraș.la curtea domnească. Pe lângă 
«nuntaşii» cazaci veniră și câteva rădvane cu «druște», fete și 
femei zise neamuri deale niirelui, înveselite cu râchiu încă înainte 
de-a începe nunta. 

Astfel, alaiul sosi la curte. Muzicile cântau, tunurile bubuiau, 
iar la 'o fereastră, de după perdea, domniță Ruxanda privea cum 
vine tăvălugul soartei. £ 

In iatacurile bogat împodobite cu icoane de aur, cu fipsii, ta- 
lere, 'sfeșnice, buzdugane toate de argint şi âur bătut, cu covoare 
de orient pe jos și cu broderii meșteșugite pe” pereţi, zădarnic 
încercă Vodă să lege 0 vorbire, dacă nu din inimă cel puţin de 
bună cuviinţă. Ii arătase pe coconul Stefăniţă, îi spuse că se 
bucură să-l aibă de ginere, îl lăudă pe hatmanul Hmielniţki pentru 
înţelepciunea; de 'a'fi' semnat înțelegerea cu țaril Moscovei” pen- 
tru legarea Ucrainei cu Rusia, scăpână'asffel de sub oblăduirea 
leșilor, lăudă vitejia! cazacilor, mai vorbi despre Moldova. Dar la 
toate acestea Timuș rămânea mut, că și cum iar fi fost lirba 
înțepenită. Fierpând în sinea lui, domnul âl pofti pe ginerele său 
să treacă în aripa în care era să rămână găzduit și să se odih- 
nească după drum. : 

Seara veni în sala unde îl așteptau căpeteniile cazace și marii 
boieri ai Moldovei, care se'uitau la el «ca Iă un lup din stufiș». 
Se întoarse 'cu spatele la toți, fără nici un cuvânt, și începu să-şi 
taie unghiile cu un cuţitaș: Doi postelnici îl poftiră 'la Voaă și 
acolo o văzu pentru întâia oără pe Domniţă. Stătea lânsă Doamna 
Ecaterina, albă la faţă, tăcută, dreaptă, cu capul ridicat atât cât 
să nu'se simtă că-l privește de sus pe venetic. Nimic hu se putea 
citi pe acest obraz de marrută. In ochii aţintiți asupra 1osoani- 


— 259 — 


Ai „Părea că se! mir 

„aia nici dispret , uită 
mănie Ic pa înflorit pe buzele ă, 
a ei. Așa sa isprăvit Prima Ț 
făcu un nunie tinerii nu trebuiau să se mai vadă 
până 1â cu cu oaspeţi NU fu nicio veselie: Vasile sai 
E anduri să-l pepekieie pe ae dar e! ăi 
ă î i, mu = ă mai curân 

n al e, ut și totul părea e a Ș E aa pile. Praznie 
mânea la fel €* > e cat unul de nuntă: » Bârobătă, "Dia, 
de înmormâni are ateşte. de cununie. Nu veni la masă şi ua 
trimise vorbă reastră singur, privind. la, nosgii 
ieși din odaia oierilor. 
apă în curte 


â, 


m 
salut în faj; 


că se 8: 
ai. stătea 1a fe 


de jupâniţele b 


* 
.. 


A rul se aprinse pe cerul încă liliachiu la, ș 
supăra nem 60 şi mergea încet, fără rost, spre casă, Deo ki. 
îl văzu pe. Hersheliu că se grăbeşte spre el. Ii șopti: «Căpitane, 
te aşteaptă doica domniței». Intr'un suflet Andrei dă du us 
o parte și o întrebă din ochi pe țaţa Natalia, doica și dădaca ţu. 


turor copiiilor lui Vasile Vodă. DOG riza 
«Te potteşte doamna Ecaterina în iatacul mic să. vii CARE 


incepe masa, de seară.» 
In fața lui Andrei toate intrările se deschideau. Așa ajunse 


în iatacul mare, unde Ecaterina doamna stătea în genunchi la 

icoane și îi făcu numai semnul să treacă alături. : 

Se priveau în ochi și parcă nu găseau cuvinte pentru ceeaci 
clocotea în pieptul fiecăruia. 

—0red că ne vedem pentru ultima dată pe acest pământ, pe 
pâmântul oamenilor vii, spuse Ruxanda. 

—Stiu, şi eu gândesc la, fel. Mă temeam că nu-mi va fi dat 
să trăiesc nici aceste clipe. 

. —Voiam să-ți spun tot ce-mi stă pe suflet. Ți-am. vorbit. în 
FARA zi'și noapte iar acun mi-e capul: gol, doar te privesc Și vreau 
E e Ep pai aaa să te port mereu viu, mereu cu mine. 
rii EI căruia, îi pot spune toată desnădejdea 

inez ca orice. gâsculiţă care lânge 
pentru nenorocul. ei. Dacă i pa î Pa A 
că degeaba, m'am zi VARA mi-e scris, fie! Dar tot mă, doare 
Sfetnica, unui. om de AA sh nu numai soție, dar și prietena, 
. e, doamna, Elina mult 1-a ajutat 


pe Matei-Vodă Esti 
a, ea l-a îndemnaţ pentru tiparniță și pentru toată 


— 260 — 


scrierea in limba românească și pentru ridicarea bisericii și amân- 
doi s'au sfătuit la multe treburi grele. Dar acest fecior de hatman 
e și necioplit și trăsnit. Nu ascultă de nimeni, nu știe de nimica. 
Mă ia ca pe 0 pradă de războiu. S'ar simţi mai la îndemână cu 
o fată de cârciumar. 

Andrei avea inima frântă de milă. Era în clipa aceasta nu 0 
femeie, ci un suflet care i se deschidea, i se dăruia și aștepta 
mângâiere sau îmbărbătare. 

— Domnița mea, viața mea, căile Domnului sunt necunoscute 
și cine știe ce ne așteaptă pe fiecare. 

—Stiu, dar vezi, mi-e greu să mă biruiu. Cred că mândria asta, 
intrată în sânge, este ca o otravă.. Mă răzvrătesc pentrucă mă dă 
pe nimica, mă 'zvârle în gunoiu. Mă va înghiţi mlaștina, uitată 
de toţi, murind încet în întuneric. 

—Orfeu' a coborit în întunericul de sub'pământ ca s'o scoată 
pe soţia lui... 

—Şi ma reușit, 

A tăcut din nou, cuvintele maveau rost. Se priveau în ochi și 
fiecare bătaie-a inimii era cât o veșnicie sau o nimica. 

—Du-te Andrei! Trebuie să ne despărțim. Dă-mi mâna stânsă. 
Iţi pun âcest'inel încă dela bunicul mamei, să fie inelul nostru 
de logodnă... în cer. Poate că sufletele noastre se vor regăsi acolo 
pentru vecii vecilor. Şi: să știi, m'am ţinut mai mult de un an ca 
să nu-ţi spun,  dar- acum nu mai pot să mă ascund. Căpitane 
Andrei... din tot ce am pe lume, tu mi-ești cel mai drag! 

Abea avu timpul s'o cuprindă cu brâţele, îi simţi buzele arse 
şi într'o clipă rămase singur, buimac, simțind cum i se prelinge 
ceva pe obraz: o lacrimă, dar nu a lui. 


A doua zi, duminecă 1 Septembrie, avu loc nunta. Mirii mer- 
seră la biserica Sf. Nicolae (Vasile Vodă și doamna nefiind de 
față), îngenunchiară primind binecuvântarea preoţilor, dânțuiră 
în jurul mesei, sărutară icoanele, călcară galbenii- și apoi, bărbat 
şi nevastă, se întoarseră la palat. După obiceiu Timuș își sărută 
nevasta, pentru întâia oară în văzul tuturor. Domnița izbucni în 
plânsete. 

După această ceremonie a sărutului, terminată cu lacrimi, soţii 
se despărțiră pentru a merge la masă, el între bărbați cu voevodul, 


— 261 — 


NON aa a a Pi 


rugau, muzicile cântau, tunurile 
se nsfârşit Timuș se înveseli, 
de. o nouă umilință din parţea 
i 'se simţea la fel de: stingher 
dela un dușman omorit. Ahea, 
ă, se încredință că «a mers» 
' "isarul domnesc, şi-i spuse! încet; în 
i lui vodă: «Mulţumesc foarte mulţ 
i olonă pen 
rani Tue te mersi să cânte muzica. 
binecuvântarea a 
iniștit şi. vesel; a 
și e ial eră niște ir pi : 
își întorceau nasurile; 1ar un € o, aie GI 


; învârt; ca NiȘ 
i comesean: «se învărt câ > ; : 
a pere sareeii tot se păstră un oarecare prieteșus, amân- 
a ni 


i: gută iieni, dar în cămările! doamnei, 
at SE s, “i at capi te EIEtenalE cu rachiu-la „o 'câreiumă 
iii tisă puteau stăpâni invidia pe boieroaicele gătite în mă- 
tăsuri si brocarduri, care" le aminteau pe mândrele castelane 'DO- 
lone, care se uitau la toată căzăcimea ca, la 0 pleavă: Se răzbunau, 
purtându-se! grosolan şi: obrăznic. Cea mai de frunte dintre ele, 
Haska, grasă şi beată, spuse doamnei Beta isp: «Am venit aici 
după pradă. Veţi fi voi mai subțiri, decât noi, dar iată că aţi dat 
domnița după un cazac!» Şiiar bău și ea și celelalte, până căzură 
LA 


La 0SP gârlă și i 


ea cu femeile; 


ţi îndrăcite. Boierii moldoveni 
eamţ, prilejuit și el la ospăț, 


pe scări. la plecare. 
Pe'1a unu- noaptea, Timuș: se! sculă. Se 'duse să se! schimbe și 
își luă nevasta. “ i IL i 
Andrei petrecu ziua, de Duminecă cercetând străjile în jurul 
palatului și în prima curte, mai departe de sala de oaspeți. Ba își 
făcu de lucru şi pela grajduri, ,cercetă dacă sânt închise peste 
tot ușile și porţile, se uită cu băgare de seamă dacă fiecare oștean 
este curat și armele lustruite. Se tot uita în jurul lui să mai gă- 
sească, ceva, de făcut. 158 
„Mihai 'era; acasă, slobod până dimineaţa, și 'ca de. obiceiu 
citea, ori credea'că citește, pentrucă și gândurile lui zburau. II 
simţi pe! Andrei cum se frământă şi-l pofti să facă împreună 0 
plimbare! călare. li ă 40 
zeta nu vrei să mă duci la cârciumă? stsaălei 
ne i cre leii ulei 


— 262 — 


“a 


Hergheliu se rugă să vină și el, că noaptea e mai bine să fie 
mai mulţi. ! și scri șie 

Uliţele erau goale și tăcute. Intuneric beznă, doar câte o câr- 
ciumă era, luminată și se auzeau lăutarii și vocile chefliilor. Tocmai 
lavieşirea din orâș văzură o fierărie, unde se lucra de zor. Ii între- 
pară ce i-a apucat să. muncească Duminecă noaptea. Aveau po- 
runcă dela;agă să gătească obezi pentru roți și potcoave pentru 
mâne'dimineața, că de nu îi bagă la răcoare. 

—Nici: nu'mai ştiu ce să fac. Mam deșelat ieri și azi. Plăcăii 
mei sânt rupți de oboseală. > „SIBI: AIE 

Andrei îi întrebă cum-ar putea să-i ajute: A inceput a bate cu 
ciocanul și meșterul fu mulțumit. Când 'se 'iviră zorile, Andrei 
lăsă barosul se aşeză jos și în câteva clipe adormi. Muncise fără 
răgaz. 

Când 'soarele erasus, începu să se trezească și cu încetul își 
aminti cum a ajuns la fierărie și mai ales pentruce a plecat noaptea 
de acasă. «A trecut, va fi poate mai ușor, gata!» | 

La poarta palatului află că însurăţeii au plecat noaptea la mă- 
nășturea Frumoasa, unde vor locui până la plecare. Andrei fu mul- 
țumit că nu-i va ști aici, la doi pași de el. Era o ușurare să-și facă 
serviciul, fără gândul că i-ar putea întâlni. După Andrei se țineau 
cade obiceiu- câţiva “prieteni : Radu Şoldan, Ilie Zorea, Vlăduţ 
Ursachi, Stelică şi alţii, bucuroşi în ceasurile libere să chibzuiască 
despre» cele rele, care ar trebui înlăturate, şi cele bune care ar 
“trebui înscăunate. 

Trei zile au stat tinerii căsătoriți la Frumoasa, fără a ieși din 
casă Apoi făcură- o scurtă. plimbare în rădvan. Cine i-a văzut 
a/'spus că domniţa arată'la “fel de frumoasă și că pe fața ei nu 
se putea ghici nimic, nici bucurie: nici necaz. Răspundea cu o 
ușoară; înclinare din cap 'și un mic surâs de bună cuviință, așa 
cum a fost învățată să'se poarte cu lumea de când era copilă. 

A patra zi tinerii veniră la curte să ia masa cu părinții și cu 
neamurile apropiate; După obiceiu, mirele și mireasa au fost serviţi 
cu-primul fel de insăși domnul şi doamna, urmână ca celelalte 
rude. să servească apoi cu rândul. 

Timuș și Ruxanda dansară împreună, după care ușile fură 
deschise tuturor. pentru împărţirea darurilor. Andrei își mușcă 
buzele până la sânge dar nu se duse. 

Vineri 6 Septembrie, plecarea. Inainte de a ieși din palat se aşe- 
zară câteva clipe și băură «pahar de cale albă», Apoi au mers 


— 263 — 


curtea, garda călare, condusă 
odul, doamnă» cea. Sau oprit în locul unde Tim, 
arei în ziua a0 xrbaţii au descălecat, femeile s'au 
ntâmpinat la sosire. Bă biti sărfrel seo 
a fost întâmp o NrasIle Vodă vor ei fa 
dat jos citi E țel mamei vitrege. Incă i ră jigare, încă 
plângea încet în atinși însurăţeii plecară. «Vasile Vodă ş, 
o. sărutare. de rămas i  epcopdeltis mităzeiiise: etnii ap 
Ş : în ei de praf''cel mai prețios mărgăritar i 
tează, se eee şi alţii, se uita, și Andrei, care tot timpul sa 
cotei departe, încât nuși putea da seama dacă Ruxanda 
In , 
RU te eiupiciiel m!o/gărise decât Îugari 
l-a văzut și nici el no 1 întrun palat gol, întro viaţă 

Se întorcea într'un Oraș gol, i 
goală —cel puţin așa simţea in apese c aa Pam, 

Acasă află că poierul Ieremia | pofteș a ur ea ui. Seara, 
la, întoarcere, Andrei îi spunea lui Mihai: uGirOza vă minte și mare 
suflet are boierul. Dacă: ne lasă Vodă, plecăm îndată cu Vlăduţ 
să vedem și noi lumea.» 

Şi lui Vasile vodă p 
fără chef. In capul lui, 


toată 


alatul îl părea pustiu. Era posomorit și 
atât; de obișnuit cu căile întortochiate 
pentru a se feri de înșelăciune și trădare, umblau bănuieli că se 
coace o bubă rea undeva, dar era obosit fără vlagă. Ca un leu 
după o luptă. grea și fără folos, nu vroia decât să stea, să-și lingă 
rănile. Când doi dintre căpitani îi cerură voie să plece pentru iarnă 
în alte ţări, se gândi la ei, sau poate la altceva şi le spuse că nu 
va pieri ţara fără dânșii, că este pace și vrea să rămână pace 
şi să se ducă unde vor. 

Hergheliu a rămas'să ridice din nou conacul boierului Mitre, 
că s'a săturat Andrei să mai locuiască în clădirea strajei. Trebuie 
să aibă un rost potrivit cu obrazul lui. Mai punea și Mihai o parte 
din bani și urma să stea în cealaltă aripă a conacului. Hergheliu 
era mândru de încredere și bucuros de o treabă de gospodar. Intr'o 
dimineață de Octombrie, trei prieteni porneau întrun rădvan în- 
cărcat, eu cufere, tras de șase telegari voinici. 

“: crenlera răni în împărăţia nemţească, apoi la Veneţia 
ae pe dai atea, Eternă, înțelegeau mai din plin cele 
învățate la școală! și apoi din povestiri și din cărți 
»Vlăduţ “Ursachi :venea. cu'-ei! a, cationii i 
aoestătȚATȘă Et 4 nat aveai a a Ea OT ear 
anume a/lui în tălmăcirea, tii pia i : a tie pi petic 
Li' se aprindeau Ochii, de 4 ei umi, nebănuit de bogate în noutăți. 
e încântare pentru măreţia catedralelor 


— 264 — 


şi a palatelor și a tuturor frumuseţilor, ieșite din visul și îndemă- 
narea omului și le doreau pentru țara lor, pentru Moldova. Dar 
și când aflau de atâtea urâciuni printre familiile marilor nobili și 
regi și de atâţia întemnițați pentru pâre necercetate, ziceau că 
tot e mai bine cu dreptatea lui Vasile Lupu. 

Şi mai aflau și de viaţa grea a șerbilor și de câte umilințe 
înghițeau dela, seniorii lor şi câte silnicii se făceau prin orașele 
şi castelele can povești. Ziceau că oamenii mai mult ascultă de 
diavol şi totuși visau pentru Moldova lor îndreptarea tuturor re- 


lelor. 


XLVIII. UNELTIRI CONTRA DOMNULUI 


Nimeni nu bănuia în iarna aceea că logofătul Ştefan Gheor- 
ghe, trimis de Vasile Vodă la cneazul Racoți, mai mult adăuga 
la vrajbă şi 'în locul trebilor stăpânului său, a așezat lucrurile 
pentru venirea, lui pe scaun. Incuscrirea cu hatmanul cazacilor 
a intrat ca o ţeapă în ochii tuturor. Erau ei răsculați de curând 
și abea, ieșiți din iobăgie, dar erau mulţi și războinici vestiți, nu 
era de șagă cu asemenea nebuni. Cel dintâi a intrat la grijă Matei 
Vodă şi a început «a amesteca» domnia Lupului la turci și îndată 
a 'stat la sfat cu cneazul Ardealului. Iară Vasile Lupu cu nimeni 
dintre vecini nu era prieten. Nu bănuia nici că trădarea stă cu 


el la masă. 


* 
"e 


De lăsata; secului, ca de obiceiu, la palat se dădea un ospăț 
mare. Masa era întinsă în tot lungul sălii divanului; pe ea stau 
șase candelabre de argint, al șaptelea îl ţinea un vornicel. Boierii 
în. picioarej după rangul lor; așteptau venirea domnului. Intră 
mitropolitul Varlaam cu trei episcopi moldoveni, apoi câţiva epis- 
copi. de 'aiurea, îndulciţi la mila celui mai darnic ocrotitor al Pa- 


— 265 — 


De es 


3 să incet cu capul sus, dar ochii lui, 
iiazhiei. Vasile d De e îndreptaţi undeva în afara, celor. de 
scrutători „altă da îL Doranulse aşeză, iar cei șapte boieri mari 
faţă. După rugăciune picioare ca, să-l, servească. Marele stolnic 
de sfat au rămas ! re: când Vodă întinse mâna să ia, pentru 
gustă întâi din mâneci să cânte lăutarii şi muzica tur. 


: i ] și începură a delle 
alai E i did turnă primul pahar şi gustă el întâi vinul 
ae edi Când duse pocalul lui de argint aurit 1a gură, toţi 
« 


arii. stau ridi icioare şi au înclinat adânc capetele. 
boierii S SS ELA i poierii cei mari se așezară și ei la masă 
și Su la servit boierii de rangul al doilea. Când au servit 
îi iveilea rând de pahare, domnul, în seran de cinste, le dădu 
o tavă cu mâncare dela masa sa. Aceeași cinste făcu Vodă și boieri- 
lor mai mici care stăteau împrejur, bulucbașilor și căpitanilor, că 
ecât ședeau la masă. Se goleau 


mai mulți stăteau în picioare, d bi şe asă 
paharele, dar capetele erau treze, că toţi erau deprinși cu băutura 


şi ţineau la multe ocale de vin. E eee 

Acum sta ridicat primul pahar pentru bunătatea şi mila cereas- 
că, al doilea pentru sănătatea sultanului, dar fără a se rosti nu- 
mele lui, «căci a bea în sănătatea turcilor, li se părea moldovenilor 
necuviincios și urit, iar a închina un pahar pentru regii creștini era, 
periculos». 

AI treilea pahar îl ridică mitropolitul pentru domn, la numele 
căruia, toţi boierii se sculară dela masă. In clipa când domnul duse 
paharul la gură, izbucniră tunurile de jur împrejur de se 'cutre- 
murau blidele și pereţii. Toţi boierii începură să bea paharele ce 
li: se serveau și duși de braţ de către marele postelnic, sărutau 
mâna domnului. Cei ce nu se puteau ţine bine pe picioare erau 
ţinuţi de subțiori și tot ajungeau să se ploconească la stăpân. Dar 
se mai bău și în sănătatea doamnei Ecaterina și a coconului 
Ştetăniţă și a neamurilor lui Vodă, încât numărul paharelor trecu 
de douăzeci. Limbile începură a se dezlega și se șușotea despre 
o nouă ispravă a Lupului: cică în timpul când marele logofăt 
a fost trimis în Ardeal, el i-a ţinut de urit jupânesei Safta, pe 
care Gheorghe Stefan a luat-o din dragoste de frumoasă ce era. 
Alţii spuneau că nu Vodă, ci paharnicul Stefăniţă, şi încă alţii 
ziceau că amândoi. , 

Iară Lupul vorbea din autorii bizantinii și din poezia turcească. 


“Sub icoanele aprinse cântăreții ziceau cântece bisericești. 


S'a'intâmplat cu câteva vreme înainte că, într'o noapte, Vodă, 


— 268 — 


0 ERROR ae e e e 0 RE RR e 0 


trezindu-se din somn, chemă slugile, dar nimeni nu veni. Odaia 
aprozilor era goală căci toţi erau plecaţi în târg cu dorul. Purios, 
Vodă îi alungă și porunci să fie înlocuiți cu tineri de orice neam, 
să fie numai chipeși la vedere. Printre ei s'a nimerit și unul, 
Gheorghe Duca, albanez sărac, venit să se pricopsească la Iași, 
unde intră ca tejehetar la o dugheană de vândut postavuri. Dar 
era frumos tare și iscusit. Acum, la ospăț, se foiau trei tineri care 
nu bănuiau ce le va aduce soarta: Miron Costin va ajunge mare 
logofăt, dar vă, fi omorit pentru un prepus de trădare fără temeiu ; 
Nicolae Milescu, boier de neam mare, învăţat la înalta școală gre- 
cească din Stambul, va fi însemnat la nas pentru a nu ajunse 
domn, iar Gheorghe Duca, băiat de prăvălie, va ajunge domnul 
Moldovei și Hatmanul Ucrainei. 

Cu o săptămână înainte de Florii s'au întors călătorii noștri 
pela, cășile lor. Hergheliu a isprăvit cu reparația conacului. A doua 
zi sau dus toţi trei să sărute mâna lui Vasile Vodă, iar Andrei 
și Mihai își luară în primire straja palatului. Incă din primele 
ceasuri au început să-l caute prietenii și se ţineau ciorchine după 
ei. S'au întors acasă înconjurați de peste douăzeci de inși, toți 
grăbindu-se să întrebe ori să spună ce știu. 

—Am văzut minunăţii mari, dar la Roma am rămas uluit, 
povestea Andrei. N'am crezut, mam nădăjduit să văd cu ochii 
mei pe strămoșii noștri daci, arătaţi în toată virtutea lor de 
oameni liberi, care luptă cu înverșunare împotriva stăpânitorilor 
lumii. Columna lui Traian este -o- mărturie pentru vecii vecilor 
cu arătarea cum s'a desfășurat înaintarea romanilor, cât au stat 
şi femeile dace să ajute pe fiii și soţii lor. Mai ales mi s'a tăiat 
răsuflarea când l-am văzut pe regele Decebal, căzut între copaci 
cu sabia ce și-o înfipse singur în piept, la apropierea biruitorilor. 
Este 'o pildă pentru toate neamurile și o mândrie pentru noi. 

Se făcu tăcere. Câţiva deschiseră gura să spună acel gând care 
era în mintea fiecăruia: «Dar noi cum ne supunem turcilor?», 
însă şi-au înghiţit cuvintele. Mihai îi privi înțelegător și turnă 
balsam pe mândria rănită a celor de azi. 

—La Roma te izbeşte mersul istoriei. Vezi cu ochii tăi că nimic 
nu este veşnic, nicio împărăție nu-și păstrează strălucirea decât 
-o bucată de timp, hărăzită de Sus. 

Prietenii cei mai apropiaţi, ca Radu Șoldan, Ilie Zorea și Mur- 
guleț Stelea şi alţii mai noi și mai tineri, dădeau din cap cu nă- 
dejdea “aprinsă în ochi. 


— 267 — 


XLIX TRADAREA LOGOFATULUI 


i ă heorghe Stefan şedea, 
i zi an, marele logofăt G& € $ 
ss Sen ot său, iar Iordache visternicul îi zise 
xezemat cu 
în glumă: 4 

—Ce, zici din fluier? 


i răspunse logofătul: at! 
SD araba coboare caprele dela munte și nu mai vin. 


Nimeni nu înțelese aceste vorbe, decât după ce a fost prea 
io abil se ţineau după Andrei și în timpul slujbei, încât fie 
că făcea ocolul străjilor fie că zăbovea în câte 0 încăpere din 
palat, mereu erau câțiva în jurul lui. Il priveau cu prețuire; cu 
credinţă, cu acea dragoste ţinerească pentru un om deosebit, când 
ei sânt gata de vitejii ori de jertfe pentru acel ceva, neasemuit de 
frumos, la care visează unii înainte de a se izbi de toate uriciunile 
vieții. | 

Cu câtăva vreme mai înainte trimise Ştefan Gheorghe pe ju- 
pâneasa lui la ţară pentru trebile casei, iar, el, la 8 ceasuri de 
seară, când se gătea, Vasile Vodă de Biserică, veni la ușa dom- 
nului și se căina la postelnici că jupâneasa lui este spre moarte. 
Văzându-i faţa «scornită de mare mâhniciune», Vodă îi dădu voie 
să meargă acasă și încă spuse cu părere de rău: 

—Ce om fără cale e logofătul! Ştiindu-și jupâneasa boleacă, 
nu o ţine aicea cu sine. 

Postelnicii râseră pe sub mustăţi de această grijă pentru fru- 
moasa Safta. 

Pe Vasile Vodă, la Biserică, îl lovi gândul de plecarea logofă- 
tului așa pe neașteptate, mai ales că a aflat unele zvonuri. Dar 


— 268 — 


n'a crezut. Nu s'a ținut seama nici de unele vorbe spuse la beţie 
de Ciogolea spătarul. Atâta nu-și putea nimeni închipui că poate 
cineva să cuteze la scaunul lui Vasile Vodă. Toată noaptea se 
frământă; el, iar de dimineaţă, în târg, au și început șoaptele 
despre intrarea ungurilor și a muntenilor în țară. 

Cei doi Ciogolea, văzându-se lăsaţi de logofătul cu care erau 
înțeleşi, așa, s'au îngrijorat, încât după mersul și căutătura lor li 
se cunoștea îndată vina, și de frică și-au pierdut minţile. S'au 
apucat de scris lui Vodă despre trădarea logofătului, dar n'au 
semnat. 

Luat din scurt, marele spătar mărturisi totul și mai arătă că 
și serdarul Ștefan este vorbit cu dânșii. Căutau amândoi Ciogo- 
leștii să se apere și se rugau să-i țrimită să-l aducă pe logofăt. 
La, care Vodă le-a spus: 

—In zadar această slujbă acum. 

Serdarul ar fi putut să nu vină la chemarea lui Vodă, dar l-a 
împins şi pe el soarta. S'a dumirit acum Lupul, dar n'a vrut să-i 
omoare îndată, așteptând veşti depe Trotuș. 

In toată curtea domnească era o liniște de plumb. Toţi dregă- 
torii mari erau strânși la divan, toţi slujitorii la locul lor, toate 
străjile întărite. Se risipiră și prietenii lui Andrei, ducându-se 
fiecare la rostul lui. Nu era de șşagă pentru nimeni. Nici Vlăduţ 
nu mai veni toată ziua să-l caute și tare ar fi vrut Andrei şi Mihai 
să afle ce gândește boierul Ieremia. 

Au inceput să vină și veştile din ţară: fruntea oștilor ungurești 
era aproape de Roman, iar muntenii au trecut și ei la Focșani. 
Mulţi boieri au stăruit, mai vârtos Iordachi vistiernicul, să nu 
piară trădătorii, să mai aştepte Lupul. Dar i-a fost teamă și i-a 
dat pe seama, seimenilor. Noaptea, la lumina făcliilor, lefegii i-au 
tăiat înaintea jitniţii, în curtea dinăuntru. Lui Vasile Lupu nu 
i-a mai folosit acest sânge. Nefiind gata cu nimic, nu știa încotro 
so apuce. La turci, se temea de pâra țării şi de lunecoasa fire a 
turcilor. La, cazaci iar se ferea ca să nu se strice cu turcii. Să stea 
pe loc fără oaste și cu ţara toată cu ură și sata să primească domn 
nou nu se putea, încât se hotări pentru Hotin și trimise după 
ajutor la Hmil, hatmanul. 

Andrei șil Mihai, fără nicio vorbă, au pornit cu oștenii lor pe 
lângă casa lui Vodă, împreună cu curtea și boierii dregători. Nu le 
venea să creadă că o domnie de aproape 20 de ani se prăbușește 
fără războiu, fără vreo pricină mare la Tarigrad, aşa dintr'odată, 


— 269: — 


0 ERE 


de bogat și priceput] 

sat, i, la divan. In grabă, pi 
: E i E ) 

Seat Îoepe străinii prin oa săi „mici cu sea alţi prie, 
ras amici ital ieri tineri. Ni i 
se apucară să se Vad Ni stelea și câțiva gat i Mimi 
teni. Erau cu ei la dr e: o privire, CĂ pierise sii sa CME d 
nu schimba nici măc ate capetele sta Cect € ma 
se-cuibări fereala. In t0 into îhvălmășeală ca asta. Cine 
scape cu mai puţină Să 19 Cu cine să meargă, si DUE A bătrân 
ul țării? Cu ţeau de toate obidele dela, Liupuj, 


i amin E . zi 
ui pocut «CU logofătul. Că dacă ar fi 


soarta domniei și soarta, sa proprie şi 
ina șirul de rădvane, de care și de 


sau cu domnul cel n 
dar și de toate poticne Sa 
știut!... Puneau în cumpâni 

după fiecare oprire se împuț 
călăreți. 

. 

Ştefan cuprinse curtea domnească, însoțit 
noș şi de Diicul, spătarul lui Matei Vo ax, 
Mulțimea strânsă de peste tot și îndemnată de oamenii logofătului, 
a mers la Kemeni şi a strigat că-l vrea pe Ștefan Gheorghe domn, 


la care ungurul răspunse: 
—Pre voie să vă fie! : 
Era în ziua de 13 aprilie, de Paște, când Ghedeon, episcopul, 


a citit molitva de domnie lui Gheorghe Ștefan Vodă, mitropolitul 
Varlam fiind plecat anume la mănăstirea Secul, ca să nu-l trădeze 
pe ocrotitorul bisericii și al culturii românești. : 


La Iași, Gheorghe 
de ungurul Kemeni Ia 


alu 


PU 


L. AJUTORUL LUI TIMUŞ 


N'a implinit Lupul cu pribegia sa o lună și veni știrea că Timuș, 
cu 8.000 de 'cazaci, trece Nistrul. Intre timp, în ajutorul noului 
domn n'a rămas decât Kemeni cu călărimea. Strângând și oastea 
de ţară, cu totul ca la 12.000 oameni, cei doi au ieşit înaintea 
cazacilor pe dealul Popricanilor, dar nau putut ţine la năvala lor. 
A doua zi Timuș a purces drept asupra, oștilor lui Ștefan Gheorghe, 
spre Iași. Văzând domnul şi Kemeni că peste noapte oastea sa 
scurs pe jumătate, s'au tras cu grabă și ocolind Iașul, au purces 
spre munte, să plece din ţară. Fericit de izbândă, Vasile Vodă se 
întorcea, la 'curțile lui, dar cu cât se apropia se tot încrunta de 
cele auzite. Au prădat cazacii până la Huși. Au luat și vite fără 
număr, de gemeau oamenii de atâta pagubă. La Iași cazacii tăiau 
pe toți care li se păreau haini, ori la beţie multe se văd alăiurea 
cu drumul. 

Nu fără grijă au plecat Andrei și Mihai cu câţiva slujitori 
până la boierul Ieremia. 

—Ori dușmani, ori prieteni, spuse acesta, la fel se poartă. Vara 
trecută Timuș n'avea destui «nuntaşi» cu el și a trăit zile grele, 
cu disprețul curtenilor, cu luarea silnică a domniţei, cu toată bo- 
găția și mândria din palatul domnului în care el și cu druștele lui 
erau mai prejos de slugile noastre. Acum se simte el stăpân peste 
toate, că doar de el s'a rugat socrul ca să-l aducă din nou la domnie. 

—Se aude că Vasile Vodă se gătește cu războiul împotriva mun- 
tenilor, ca să se răzbune. 

—Ştiu, s'ar putea să-și piardă şi capul, că mintea a pierdut-o. 
Țara toată e răvășită, unii cu nădejdea că Gheorghe Ştefan va 
face mai puţine rele decât Lupul în ultimii ani. 


— 211 — 


proape fugind, își îmbră- 


â ângând: 
se din târ8 '+ spuse plângân 
Egee de bun A eu l-a chemat la el la 


Intorcâ rar în 100 - 
ARE ; ii da! i 
Le isarul Fotnar, q că e câine de leah şi că 
__Jna omorît pe P! : acolo, zicân ie 
e are tabără mâna cazacilor. 

+ impotriva nunţii, l-a dat UE să facă războiu împotriva, lui 
ii eul orociri? Doar trebuie bani mulţi 
a, cu șalvari pe unde trec 


ylăduţ intră & 


Matei Vodă, Cc 
și nu-i dă din pie 
imica nu lasă. i 
Due Lupu dădu ţării de eșit cineva 
toţi de toate vinele sie îi ra Muntenească prin Ardeal se va în- 
Timuș se lăuda Că Sinca la luptă umbla cu gândul să-i omoare 
toarce. Iar până i Iordachi visternicul, tot dintr'aceea pricină, 
și pe Toma m a ma să dea, pe domnița Ruxanda, după el. 
că rar fi opri ea credincioşi pe ascuns noaptea, pe la poarta 
Veneau id i Iară Vasile-Vodă «numai nu'se otrăvea de voie 
din dos, la, pa, ze iși frângea mâinile de ginere ca acela»: : 
ări spira de revoltă și de obidă pentru toate câte le încer- 
armata de doi ani încoace. Se sfătuia cu Mihai Cuny să facă să 
3 împotriva muntenilor. Scăparea le venise chiar de la 
ie palace mai ândoi. cu oștenii lor de pază la Iași, pe 
pe Coe, pe sia ata în u “se întâmple jaf. și răzme- 
lângă Ştefănită paharnicul, ca să n Ș 
iță în lipsa lui. a | 
IA ME pie oştirii, viaţa începu să'se ajeze nu făgașul obiș- 
nuit. Ajungeau oamenii să dorească. să dureze războiul mai mult: 
Numai mamele și unele logodnice stăteau la icoane şi le bătea 


inima ca la rândunelele prinse și strânse în pumn. 


lui. 
alece tot omul, iertând pe 


tire să înc z zar 
Ș împotriva domniei, iar 


Se PP 


LI. BATALIA DELA- FINTA 


Nu trecu o săptămână și sosiră primele ştiri rele, că, din nebunia. 
lui Timuș, a biruit Matei-Vodă. Lupta mare s'a dat la Finta. Matei 
Vodă știa că duşmanul este mai tare, însă, rămase în fruntea 
oștenilor. 

Timuș cu Vasile Vodă au plecat fuga, lăsând toată tabăra, și 
bieţii pedeștri la pieire. Iașul i-a primit posomorit, cu teamă. și 
scârbă. De ruşinea, întrângerii, după o. săptămână Timuș pără- 
si ţara. 

«Impinge gros Vodă la Poarţă ca să-i lase domnia, dar nici 
ceilalți n'o să stea cu mâinile în sân», —spuneau toţi la curte şi 
se așteptau la zile grele. 

Doamna Ecaterina, cu coconul şi toată avuţia și curtea, au 
plecat la Suceava, că era o cetate mai de nădejde. Andrei privea 
rădvanele cum se înșiră și amintirile îi turnau fiere în suflet. 

Gheorghe Ştefan a intrat din nou în ţară şi aștepta oaste 
de la unguri. Vasile Lupu, cu firea lui năvalnică, se hotări să 
lovească pe dușman până nu prinde cheag. Deci a trimis pe ne- 
potul său Siefăniţă, paharnicul, cu o seamă de oșteni, printre 
care și căpitanii noștri. Au fost aşteptati la, trecătoarea unei râpe 
şi «într'o clipală de ochi» înfrânți. Cât era de viteaz Ștefăniță, 
a văzut că e înzădar să mai omoare oamenii și a poruncit întoar- 
cerea, din care s'a făcut o adevărată fusă. Andrei și Mihai au 
scăpat teferi, dar era pentru prima dată când «dădeau dosul» 
în fața dușmanului. Gheorghe Ştefan înaintă mai mult pe pă- 
mântul Moldovei și din zi în zi i se adăugau oamenii şi din Tara 
de Sus și din joseni şi i-a venit şi ajutorul din: Ardeal. 

Stătea toată lumea la Iaşi ca pe lăzile: cu praf de pușcă, tot cu 
gândul că iată va izbucni din nou pârjolul și unde și cum să se 


0203 — 


e că oamenii mici plătesc oalele 


că doar Se Șt 


: i ei, îl ur ia 
cei mari sula jurul [ui Andze e AO II 
sparte de 0 e adunau Mere de Vlăduţ îi aştepta, CU inima, 
risca Teremia pă a limpede. Pe toţi îi frămânţa între. 
inte, iar boie rea, Lupului atâmă in aer, ce să facă, 
fierbinte, e prăbușir i asteptând ca roata norocului să se 
parea: ACU pejenie n Să la noul domn, la care mulţi alergau 
ori să tre 


? ihai, că amândoi se gândesc nu- 
de pe azur! i a lor. Fostul logofăt e un 
ale domniei, după unii chiar îl CO- 
2 invăţat, pri a loa nu vă schiriba nimic din xelele 
petreceri desfrânate. Inchide ochii 
vechi. E răzbună ile slujbaşilor săi că să nu-și facă potrivnici. 
1a silniciile Și je E : Aa 
—Dacă vom i âția ani că va veni vremea să facem 
aprindea Andrei. da ie fai Nu vreau să-l lovesc pe Lupul 
noi 0 așezare mai n ef singur. I-am jurat credință, dar dacă 
acum, când e gata sar sultan, atunci noi ce datorie mai avem? 
va, pierde domnia ȘI Je, răspundea boierul Teremia. Poţi să faci 
—Ai spus Aaa toată puterea. Ştii ce înseamnă asta? Iţi 
legea ta numai Ad tarii mu este slobodi să Schiribe mersul 
dai seama, că nici aa suite dela sine pe scaun, se sprijină 
sii pi oștirii. Dacă nu-i lasă în voie sau nu-i plătește 
tag; atunci crezi că vine sărăcimea i ie E 
—Ştim că nu poate fi măsură egală pentru fiecare la bucuriile 
: i ii în vârful muntelui și alții 
vieţii. Dar nu este drept să fie uni i i alai 
niciodată să nu ridice ochii spre soare, robotind ca Viermi DATA 
tului. Eu înțeleg ca deosebirea, să nu fie atât de mare, să se apropie 
mărginile între. ele, iacă așa. 
Andrei își împreună palmele întâi, rotunjindu-le tare, lar. apoi 
le mai îndreptă, încăt golul dintre. ele se făcu mai Mic, » 
— Crezi că mâna, de deasupra —boierimea— se va lăsa turtită 
aşa, de bună voie, cu surâsul pe buze? Iţi vei ridica, împotrivă 
pe toți. e rÂLI 
Plecau seara spre cășile lor, gândind că are el dreptate biv. 1080- 
fătul, dar știau că uneori un! om îndrăzneţ a izbutit să întoarcă 
altfel roata, lumii. Dece n'ar izbuti și 6i?-, LD 


— 204 — 


LII. VASILE DOBRIN 


Printre tinerii căftăniţi iarna, la schimbarea slujbelor, a fost 
şi Vasile Dobrin, din neam, de răzeși de sub munte, ardelean după 
mamă. Aplicat la carte, a fost ajutat să intre la şcoala. domnească 
Şi dascălii ș'au minunat de câță minte are. Dupăce isprăvi învă- 
țătura, îl împinseră, la o slujbă mai mică la început, dar fiind 
lăudat peste tot, i se făcură vorbele cuvenite și de Anul.Nou, când 
domnul hotăra numirea în slujbe, îl căfțăni pe Vasile Dobrin ca 
paharnicul al treilea. Cinstea. era foarte mare pentru un tânăr 
fără neamuri înalte și avere, dar Dobrin s'a dovedit pe dată mai 
priceput şi mai harnic decât mulţi alții. 

Marele paharnic Stetăniţă, nepotul domnului, mai mult stă- 
tea pe lângă Vodă. Se veselea cu câte jupânese poftea și lua bani 
cât mai mulţi fără să socoată de unde sânt. 

Astfel, Dobrin trebuia, să-l ajute pe paharnicul al doilea, Grigo- 
raș, la, toată gospodăria viilor din țară, mai cu seamă la strângerea 
vinăriciului şi la ţinerea socotelilor, de cât merge pentru visterie 
şi cât rămâne slujitorilor domniei pentru sârguința lor. 

Dela Paşte, de când a inceput lupta pentru domnie şi mulţi 
boieri dregători au plecat la Gheorghe Ştefan, s'a vorbit că Vasile 
Dobrin ar fi bun ca logofătul al treilea sau chiar al doilea. 

Atunci Grigoraş îl chemă și îi spuse că are de sătit mai înainte 
o treabă pentru visteria țării și pe folosul lor. 

—Să porunceşti de grabă să se strângă dijma de vin încă pe 
cât a fost la Bacău, unde ești tu în dreptul tău, dar şi la toate 
celelalte vii în numele meu și să faci un zapis numai pentru noi 
şi să grijești predarea poloboacelor cui îți voi spune. Dar vânzarea 
asta nu-i pentru visterie, ai priceput? 


—— 219 — 


Pe 


se despre multe posi da E sa ARI și 
Vasile Dobrin auzise it de atâta sp rii nicul, îl Ein 
terei ţării, dar acu si de rău. Grigoraș pahar CU PRE IUR 
eriei țării, eva 

ună C 
gata să sp! Ş 
i: puiRibO „ fiecare la nevoile noastre, că 

i urmă mai cu sândim fie ă 
i __Acum € timpul zu A e ȘilE ce ne aşteaptă. Sola RI dom 
ant timpuri tulburi Și pe războaie, pe JA6 DE OMORI 
Ier pucuria iar RI cât vin sa strâns și s'a vândut? Hai, 
ine socoteala O“ 


Grigoraș îl 
că-l va da în vileag pent 
—Așa ceva nu vel îndr 


in Că rins în aceste luni. u un pui 
a eufanie acest caftan mânjit! Şi trânti ușa. 
eu m'am 


ş intr rieten, ajunse în casa lui Andrei, 

După Sr ra Ce atit mai mulţi tineri. Unii au aflaţ 
unde erau rea a agâlțăită din țâțâni. Că Grigoraș paharnicul 
de ceartă şi Fie ed nu se mira nimeni, doar era în «obiceiul pă- 
a plănuit un zi “il slujpaș săi țină piept și să piardă prilejul 
mântului», dar că era un lucru atât de smintit încât 


se ridica în dregătorii, = aia g 
& ata la el ca la urs. Și erau toți fericiți. E tare plăcut ca un 


altul să-și pună pielea în saramură. i 

——Mi-am găsit de lucru la un neguțător mare ŞI am din ce trăi, 
Nu cer nimic pentru mine, căpitane Andrei, decăt să, mă lași să 
răsuflu și eu un aer mai curat aici lângă voi Și, dacă vei. avea 
nevoie, să ştii că stau gata să-mi dau viaţa la, cea dintâiu chemare. 
După un ceas, noul venit era prieten la cataramă cu toţi. Andrei 
îl privea, cu un surâs binevoitor. Ii plăcea acest, om bine legat, 
cu pomeţii puţin ieşiţi, dar cu obrazul luneuieţ, gura frumoasă 
şi mai ales ochii vii. Era limpede că nu-i nevoie să-i spui de două 
ori un lucru ca să priceapă. 

—Hai să mergem pela, cășile noastre, zise într'un târziu Cehan 


Gheorghe, singurul trecuţ, de 40 de ani, om așezat, obișnuit cu, 


rânduiala, în, țoaţe, încât puteai fi fără. grijă, că, va, îndeplini 
întocmai porunca, primită, dar să nu te, aștepți, că, s'ar. descurca 
după, capul lui la, o. nevoie neașteptată, 


„Să mergem că ne, scot ochii muierile; au prins necaz pe Că: 
pitanul Andrei că ţ 


inem 1a el: mai, mult, decât; la dânsele... 


— 216 — 


„SERE IRI RENE E e 


LIII. ULTIMA BATALIE DOMNEASCA 


Intr'o.,zi. Vasile Lupu, îl întrebă -pe Toma, visternicul, dacă 
Andrei, nu, hăineşte cumva, şi. el. şi nu i-o fi venit pofta de a fi 
domn. «De ăsta, să n'ai teamă, Maria Ta. Care vrea să ajungă la 
domnie întâi strânge avere. Ori Andrei Mitre cheltuiește cu țăranii 
lui și cu toţi calicii.» 

De mare mirare a fost. când s'a aflat că Murguleţ Sielea a 
sărutat poala lui. Vasile Vodă ca, logofătul al treilea. E drept că 
s'a, dovedit isteţ, ca, vornic de poartă, cu mintea, ascuţită și limba 
tăioasă, dar nimeni dințre tinerii boieri n'a băgat de seamă câte 
sfori trage Stelică și cum știe unde-i câştigul mai mare. Venea la 
prieteni totdeauna cu zâmbetul plăcut, cu o snoavă, o bârfă și mai 
ales arăta cât de mult îi iubea pe căpitanii Andrei şi Mihai. La fel 
a, venit și acum, dar avea atâmată cu un lanţ de aur pecetea 
pentru hotăririle judecătoreşti, semnate de marele logofăt. 

—Să fie întrun ceas bun, îi ură Mihai, ai să stai mereu în 
preajma lui Vodă, ai să introduci la el pe episcopi, pe solii crailor 
din alte ţări. N'o să mai ai timp nici chef să stai de vorbă cu noi. 

Stelea se jură că slujba e doar de nevoie, ca să aibă o stare și 
el, mai ales că abia s'a însurat, dar că inima lui rămâne la prie 
tenia de suflet legată cu mulţi ani înainte, de când au mers pe 
Ceahlău. Andrei își aminti de răscolirea pe care o simţi când a 
văzut Moldova la picioarele lui, scăldată de Bistriţa și de lumina 
aurie de dimineţii. «Acolo sus mi-am îndrăgit și mai mult ţara și 
m'am simțit mai aproape de Dumnezeu.» 

Vasile Vodă: văzându-se la cumpănă grea și «țâra îndoită cu 
uriciune spre dânsul şi doamna sa la Suceava cu toată inima ce 
avea», nu știa, ce să facă, Douăzeci de ani s'a zbătut pe căi cinstite 


— 20 — 


d qouăzeci de ani a ţinut 
atita ca Să ajunsă domn la împărăţia turcă, iar 

şi mai puţin cinstite daruri și vorbe 1ă : 

domnie; numai el ştie cu ce dădea cu capul de pereţi. Nu 


ca sul şi se a : ua ut 
acum simţea că a scăpat bei a între picioare Și se hotări să-l 
ce cu 


: e i 
răbda, firea lui să P Andi 
arma in wa / 
înfrunte pe logofăt suzi asi Anărti, Mihai și Radu sa Sau 
In ajunul e a. Aveau inima grea. Simţeau ci pp iar o 
= ri Saaeet 105, că ori Vor cădea în luptă ori vor părăsi 
răspântie NOR CA 
ţara, pentru/ cine ştie cât Let 
——Ne luăm rămas bun, nu ştiu dac 


nare ârşi i i până nu se isprăvește 
ăbi să i sfârșitul unei trebi până U ăveș 

ea Elea la ES vai cateii Vodă, voi ce ai aveţi? 
i tea de oștean cere săi fim de pavăză Lup ui până va 
pete uni adăpost. Atunci vom vedea, cei de făcut mai departe. 
— Oriunde veţi fi, vreau să fiu cu VOI, spuse Vlăduţ și se aprinse 


tot ip ești bărbat, ai 25 de ani, fiule, nimeni nu te poate 
opri pe drumul tău. Să vedem întâi ce se va di 

Tăcură vin timp. Iși simțeau sufletul plin și ca la spovedanie 
voia să-l descarce, să spună gândurile cele mai tainice, să nu le 
îngroape mâine poate odată cu lutul lor. 

0ă sarinăresc tot mai des amintirile din viața primilor creș- 
fini, așa cum i-am înţeles la Roma, începu Mihai. Că au fost 
dați 14 fiare sau făcuţi torţe și nu s'au lăsat de credința lor, asta 
se înțelese ușor. Mă cutremur însă la viața, lor în înțunericul 
catacombelor. Câtă lumină în suflețul lor trebuie să fi fost ca să 
poată. îndura, întunecimea, acelor, îngropări de vii. 
„Dorul, de, lumină cred că este una din năzuințele cele mai 
vechi, ale omului. Noi ortodocşii o așteptăm să. vină, de sus. In bi- 
sericile noașstre, fâșiile: de lumină care, tâșnesc, prin ferestrele de 
sub cupolă par. a fi o lumină nepământeană,, Şi credința, noastră 
în Dumnezeu, vine în noi. fără s'o căutăm, fără să. judecăm, dela, 
eri Se poate spune că moldovenii sânt; creștini înainte de a, se 
naște. sta : 


ă ne vom mai revedea, spuse 


Sl a prins o clipă de răgaz ca să intre și:el în vorbă. 

A zu Sin am primit: creștinismul cu- sila, dela; cavalerii teutoni 
a ie moislonan) care aveau intro mână crucea; şi în alţa, sabia. 
redinţa la noi s'a răspândit cu, incetul și a, fost primită de bună 


=— "218 — 


(gi a ai 


voie. A crescut ca o floare și s'a prins puterea ei, ca un descântec. 
De copii purtăm în noi pe Domnul părinţilor și strămoșilor. Nu 
cercăm să-l înţelegem, nu ne întrebăm cum este, dar Il simțim în 
orice clipă, în fiecare din noi. 

—Din câte s'au întâmplat până acum cred că toate au avut 
un rost, dar nu-mi dau seama care anume, spuse Andrei. De multe 
ori caut să înțeleg ce anume sânt chemat să fac şi în ce chip 
trebuie să mă port pentru a îndeplini voința Celui de Sus, căci 
cred că am în mine putere pentru a făptui un lucru bun. 

—Dacă ai această credință, măcar cât un bob de muștar, vei 
putea mișca munţii, dar întâi dobândind puterea pământească, 
spuse Ieremia. 

—Dacă nu se poate să schimb rânduiala țării decât fiind la 
cârma €i, fie. Nu o vreau pentru mândrie, nici pentru plăcerile 
vieţii. Nu vreau pentru mine nimic. Mi-ași pune cu bucurie capul 
pe butucul gâdelui sau aș îndura lanţul osândiţilor la temniță, 
dacă prin dăruirea mea aș îndrepta un rău, aș aduce o alinare... 
o luminiță, măcar cât a unui opaiţ. Nu pot să merg mâine la 
luptă fără această nădejde. 

Boierul Ieremia se gândi înainte de a răspunde lui Andrei: 

—Din arca, lui, Noe-a zburat un porumbel. și s'a întors fără 
nimica, şi al doilea la fel și pe urmă unul a adus o crenguţă. Din 
arca noastră, a moldovenilor, când zboară unul, de obiceiu nu se 
întoarce... pentrucă piere. Dar după un timp zboară altul și s'a 
întâmplat ca uneori câte unul să aducă o crenguţă vie care să dea 


Jăsțari, verzi, Pentru, crenguţa,. speranței, merită să-ţi joci soarta. 


Sau sculat; cu toţii și-se, priveau în tăcere. Era clipa despărțirii, 
când toate: simţămintele izbucnesc mai năvalnic decât ai fi bănuit 
că. sânt; i ( 

—Nu'am cinstea să fiu părintele vostru, spuse boierul Ieremia, 
dar în: ceasul acesta, vă dau binecuvântarea mea din toată inima 
şi- din tot, cugetul'meu. Dacă: mai târziu Vlad va voi:să vă urmeze, 
nu-l: voiu. opri. Chiar. de aș voi-să-l ţin, nu voiu putea. Și să știți, 
că la nevoie și toată averea mea am să vă dau ca să izbândiți în 
gândul, vostru -curat: "Mă, faceţirsă uit; de înţelepciunea amară a 
vârstei mele. și să prind aripi din-avântţul vostru. O ultimă vorbă: 
Andrei, ești pe jumătate oștean și pe jumătate apostol. 

la întoarcere mergeau tăcuţi. La urmă, Radul Șoldan îi îmbră- 
ițișă și spuse; 


— 29 — 


tre domnii, că nu sânt om 
eu Ciogolea, dar cred că-mi 
oriunde veţi fi. 


i din 
„+ —Aș putea rămâne “CU i, mea Si 
de seamă și eram departe de a Ti voiu căuta 
voiu lăsa şi nevasta şi copiii $ 


5, maai bine zis n'a fost deloc. Oastea 
scurtă» asă, la prima năvală a dat fuga 
Mee mănătoare oilor, nu oștenilor, 

? * A i 
Singur, domnul a purces și €l, cu puţini jâr gi ae, 89 iată 
Aa de Prut, Apoi trecu Nistrul, se aşeză î ME ae 
și trimise după ajutor iar la Hmil hatmanul. In Var E Si 
porni cu. oștile sale la Suceava, unde era casa ŞI ini a 


Lupului. 


A oua zi lupta & fost. 
lui. Vasile-Lupu, deși maj 
fără nicio nevoie, care inc 


"11V. "FUGA PESTE NISTRU 


Andrei sta zile şi nopți la sfat cu Mihai, ce să facă ei, să plece 
cu cazacii la Suceava, ori să stea de pază pe lângă fostul domn. 
După inima lor, mai bine sar fi dus la moșiile lor pe Botna, decât 
să verse sângele moldovenilor pentru un bătrân îngâmfat care se 
gândea numai la puterea și la ambiția lui. Au început să vină 
acolo, la cazaci, mulți dintre oamenii Lupului, care se temeau să 
rămână sub noul domn. Veneau și tinerii prieteni ai lui Andrei, 
toţi cu nădejdea, că el va găsi calea cea bună pentru îndreptarea 
lucrurilor. b 

In scurt timp sosi vestea că Timuș, cu 9000 de oameni, se în- 
ful, spre Suceava. Cum 'au sosit la cetate, de a doua zi cazacii 
i Cei topirea iile Au bătut Dragomirna cu tunurile și 
retea rea de toate odoarele și veștmintele au jefuit și pe căţi 

au găsit acolo i-au prădat, iar pe femeile și 


— 1280 — 


a ara. | 


fetele le-au rușinat. Mai rău ca păgânii s'au purtat cu aceia mă- 
năstire. Nici nu era de mirare că făceau jaf cazacii, că doar nu-și 
apărau țara lor și nici nu erau în leafă; luptau și mureau pentru 
dobândă, 

Când Vasile Lupu încercă să înjghebeze o oaste de moldoveni 
ca să-i trimită și pe ei la Suceava, toți plecară capetele și găsiră 
fel de fel de pricini ca să nu meargă. Domnul fugar intră la grijă. 
Nu mai avea încredere în nimeni. Rămase numai cu slujitorii de 
curte pe care îi umplea de bani, iar pe boierii și oștenii și pe fu- 
garii care veneau din ţară, i-a trimis întrun târg vecin. 

In jurul cetăţii Suceava s'au așezat oștile lui Gheorghe Stefan, 
ungurii cu Kemeny Ianoș și leșii cu prințul Wisznewecki, cel pe 
care îl: respinsese domnița Ruxanda. Cazacii se țineau bine, dar 
începu foamea mare. «Piei de pe cai morţi luau și le fierbeau și 
opincile, rădăcinile mâncau.» Intr'o noapte au fugit doi leși din 
cetate și unul din ei, pe nume Vasile Krupenski, a arătat întocmai 
unde stă de obicei Timuș. A doua zi, tânărul hatman a fost lovit 
la, picior'şi după trei zile a murit. Tocmai atunci Hmil trecea 
Nistrul împreună cu tătarii și cu Vasile Lupu ca să-l ajute pe fiul 
său. Intâlni convoiul de cazaci care au predat cetatea și se trăgeau 
amăriți cu trupul lui Timuș în spre stepa lor. Hmil nu mai avea 
ce căta in Moldova. Fostul domn se rugă de beiul tătarilor să 
meargă el să-i scape familia și avutul, «umbla cu lacrimi căzând 
la, picioarele lui :Şâram-bei și cu multe daruri», dar beiul fu chemat 
în grabă mare împotriva leșilor. 


Bal 


LV.. NOUL DOMN 


ă ă ji i rîndu-i în chinuri 
e răzbună pe nepoţii Lupului, omo , 
gi doamna Ecaterina, dar'cercheza, îl 


Incercă să-și bată joc și de Î 
repezi cu se furioase. Căută peste tot, aurul și avutul Liupului, 
căci prietenia ungurilor și leșilor era scumpă. Nu numai că-i plătea, 


la mare. preţ, dar pe deasupra ei jefuiau ţara; ie GuEleE treceau. 
Se plângea: craiului unguresc: că oștenii lui-nu se poartă altmin- 
terea, ca tătarii: «Măria Ta poţi ști cât de» pustiită. este! țara 
aceasta, iar dacă o. vor mai strica, inu știu cui îi va mai trebui.» 

La marginea Iașului, pe-o uliţă tihnită era casa în care: copi- 
lărise Vasile Dobrin. Nu era nici mare, nici bogată, dar ţinută cu 
mare grijă de mama lui, ardeleancă vrednică, scumpă la vorbă, 
dar iute la treabă. In-acea: Duminecă de Septembrie, -găluștele cu 
prune erau mai dulci și mai gustoase ca niciodată. Așa i se păreau 
lui Vasia, cum îi spunea mama, și le mânca tacticos una câte una, 
golind un blid mare. O privea cu drag pe bătrână, dar din când 
în când ochii lui nici n'o vedeau pe ea și nimica din jurul lui. 
Tatăl, fratele şi cumnata, vorbeau de cele obișnuite, dar și de 
necazul cu schimbarea domnilor. De multe ori se gândeau bieţii 
moldoveni că bogăţia care o lăsase Dumnezeu asupra ţării, era mai 
mult o năpastă decât un bine, căci din toate părţile ochi dușmănoși 
o jinduiau. 

—Indreptarea nu poate veni dela străini, spuse Vasile, ci tot 
de la un om din ţară, cu inimă. 
mg a na ue Caan 
î. ERIE SR : m în mâini nevrednice. Certurile celor mari 
: : ȘI prostimea, spatele ei îngroșat de necazuri primea 
bicele din toate părţile și, Doamne, ce minunăţii sar fi putut face 
cu bună înțelegere şi dragoste. SSDILULI El a 


— 282 — 


Aşteptă ca mama să se ducă la ea în odaie și se luă repede 
după ea. 

—Mamă, șezi o leacă, îmi iau rămas bun că plec din Iași. Iţi 
pun capul în poală, cum făceam când eram mic și mă mângâiai 
şi-mi spuneai că totul ya, fi bine. Ingenunchie, își lipi obrazul de 
mâna mamei și câteva, clipe uită de toate, apoi șopti ca pentru sine: 
«De acum mama; nu va mai avea băiat, și nici băiatul, mamă.» 
A doua zi dimineaţă. își luă rămas bun dela soţie, legă sacul 
cu merinde pune, pregătite. de ea, și se smulse în grabă la drum 
ca, să nu se:mai rupă la amândoi inima de amarul despărțirii. 

Pe șleaul ce ducea spre Soroca, umbla acum multă lume. și 
nu fără fereală, căci unii plecau încă să-l caute pe fostul domn, 
cu puterea căruia s'au deprins 20 de ani și nu credeau că el ar 
putea pierde scaunul. Alţii se grăbeau la. noul domn care părea 
să, fie cu noroc, iar încă alții începeau să. creadă în mila Celui de 
Sus că le trimite un izbăvitor de toate cele rele: un Căpitan. 


LVI. „CAPITANUL ANDREI PLANUEȘTE- MANTUIREA ŢARII 


Andrei, Mihai și Hergheliu, se așezară într'o casă luată cu 
chirie și aveau câteva odăi, în care se strângeau prietenii vechi 
și boierii bejeniţi pentru a se sfătui. Așteptau cu toții plecarea 
Lupului în Crâm, la hanul tătarilor, de unde era să fie dus la 
Stambul. Postul domn moldovean nu mai avea niciun rost pe 
pământul cazacilor. Când încercă din nou să-i ceară ajutorul lui 
Hmil, acesta, îi răspunse scurt: «Şi eu sânt supărat că mi-a murit 
feciorul. Beau să-mi treacă, bea și tu.» 

La câteva zile după îngroparea lui Timuș, 4 tras la han un 
rădvan cu șase cai, din care ieși un călător, îmbrăcat ca un boier 
moldovean, numai că mustăţile și barba erau lăsate să crească 
de curând. Purta.o legătură pe un ochi, iar cel sloboă, vioi și isco- 
ditor, părea că vede pentru amândoi. S'a dat în vorbă cu câțiva 
boieri, veniţi și ei de curând. Seara se duse cu ei la casa lui Andrei. 


— 1283 — 


i i „Ce vânt te 

ihai cu mirare » vânt 
i A noul domn, că ţi-ai lăsat 
lesnit  leşilor să-l bată cu 


recun 
ă ai trecut la 
hiar ai în 


—Pan Krupenski! îl 
aduce pe aci? S'a auzit C | 
pe învăţăcelul Stefăniță ȘI C 
tunul pe Timuș. 

Minciuni și iscodiri de vr 
decât se aștepta. E drept că 


d 3 luat mai iute 
i, răspunse panul AU 
die mea cu cneazul Radziwill 


Ă : cki, după închinarea, 
mi-a dat trecere pe lângă prințul ERA eiiuete titi'al 5 
cetăţii, dar eu sânt pe jumătate sta S5.1 Acabărbătez acun, Că 
face. De aceea am fost la vasile Y drege 80 Văd și pe doăinti 
şi-a luat gândul dela domnie și voiu m 

„ vara mea. i Ș „83 

pei care asculta fără să se bage in vorbă, sta, de 
parcă i-a trecut un şarpe rece prin COIP. se stăpâni det DU 
scoase un cuvânt. Auzise că zilele acestea Ruxanda sl bi ă incă 
după naștere, era să se mute în cetatea RÂȘkOV pe malul Nistrului. 
Dece voia tânăra văduvă să plece din Ceahrin, unde erau toate 
căpeteniile căzăcești cu nevestele lor, 
soția lui Hmil, nu știa nimeni. tei, h 

Krupenski părea că se simte printre poierii fugiţi din țară, ca 
la el acasă. Ii cunoștea pe cei mai mulți și găsea câte o vorbă 
plăcută pentru fiecare, încât oamenii își deschideau repede inima 
și spuneau toate câte le aveau în gând. Iar sândul tuturor era, 
să se întoarcă în ţară, aducând un domn nou, pe căpitanul Andrei. 
La plecare, Krupenski întrebă dacă moldovenii vor să-i trimeată 
o vorbă doamnei Ruxanda și se uită lung la Andrei. 

— Sănătate multă și zile mai senine, decât, cele până, acum, 
spuse acesta. 

—Cu un soț războinic, era greu să aibă multe zile. fericite. Cine 
ia sabia, în scurtă. vreme. piere și el. 

Zicând aceste cuvinte, pan Krupenski avu în privire o scân- 
teiere de. dușmănie rău ascunsă. Plecă mai „înaintea celorlalți, 
plângându-se că-l doare ochiul..A doua zi în zori plecă dela han 
într'adevăr pe șleaul spre Râșcov. 


Fiecare zi aducea, o veste nouă. Vasile Lupu părăsi Ucraina și 
se duse la hanul din Crimeia, cu tot avutul cât; îi mai rămăsese 
și- nu era, puţin. 

Căpitanul Andrei și toţi boierii moldoveni au răsutlat ușurați. 


Acum 'aveau mâinile libere. S'a isprăvit cu lesământul faţă de 
fostul domn. ; 


şi unde se împrieteni și cu 


— 1284 — 


„1 Me Le RE ORE SE o teea a a PRNpaRRRRII 


După câteva zile Andrei văzu un tânăr care alerga spre el cu 
un surâs fericit şi cu braţele deschise. Era Vlad Ursachi. 

—M'a ţinut tataia, zicând să se lămurească lucrurile, că poate 
voiu fi mai de folos la Iași, dar acum a spus și el că trebuie să-ți 
stau de ajutor oriunde vei avea, nevoie. 

Se umplea târgul de bejenari și erau oameni de tot soiul. 
Mulţi gândeau că dintre bunurile pământești sânt mai de folos 
cele trupești. Visurile și filozofia nu-i prea necăjeau. Ei socoteau 
ca venind dela Dumnezeu şi cele bune și cele rele şi le treceau pe 
toate cu voie bună. Nici pentru dragoste nu se pârpăleau ; prețuiau 
femeia, după carne, nu după suflet. Cu cât era mai bine făcută, 
cu atât avea, femeia, mai mare preţ la ei. Şi dintre toate, cea mai 
mare trecere o avea hanzița, cu gâtul plinuţ ca de măicuţă. 

Peste încă trei zile au venit Radu Şoldan și Stelea Murguleţ. 
S'au bucurat, s'au îmbrățișat și au inceput a deșerta sacul noută- 
ților dela, Iași. Mulţi au trecut la noul domn. S'au mâncat boierii 
între ei de erau gata să se înece unul pe altul pentru noile slujbe, 
fiecare cu șleahta lui, împingând feciorii, nepoţii şi ginerii, să intre 
în pâine şi în cinste, să se ajute unul pe altul la tras sfori și făcut 
averi. De Radu nu sa mirat nimeni că și-a lăsat slujba și casa, 
că se știa, legat mai mult de prieteni decât de socotelile lui. 

—Cum de teai hotărit să vii tu, Stelică?, îl întrebă Andrei. 

—E adevărat, puteam rămâne logofătul al treilea sau poate 
că mă trecea, și mai sus, dar m'am scârboșit de Ștefan-vodă. La 
început ziceau unii că va fi cu mai multă tragere de inimă pentru 
țară, că doar e boier moldovean, nu cum era Lupul, dar prăpă- 
dește norodul cu biruri ca, să plătească pe unguri și pe leși. EI, 
care a trădat, se teme mai mult ca altul de hiclenia boierilor și 
ține în jurul lui numai oşteni străini. Se umilește pe el și pe noi 
toţi faţă de vecini. Să vă spun din scrisoarea lui către Craiul 
unguresc, că doar prin mâna mea au trecut toate zapisele. Ascul- 
taţi: «Apoi foarte ne rugăm de Măria Ta, ca de binefăcătorul 
nostru... să te înduri și acum de noi, să fii milostiv și pe viitor... 
trimițându-ne ceva bani, că trebuie în toate părțile. De o parte ne 
temem, de alta tremurăm de frică. Din țară nu putem scoate, 
căci ce-a rămas de astă vară, au prădat leşii şi tătarii totul. 
Dumnezeu ne este martor... mai bucuros sântem sata a părăsi 
țara.» 

Se făcu tăcere. Prietenii adevăraţi și cu sufletul curat sau 
amărit foarte pentru necazul la care căzuse Moldova. Cei cu gân- 


— 285 — 


, irare. Ce vânt te 
ihai cu mira! A 
a noscu M mn, că ţitai dă 
ski!, îl recu noul domn, | 
Pan Eupe e ie că ai trecut 0 ee utileșilor să bată cu 
aduce pe aci? Sa e hiar ai înlesnit. leş 
pe învăţăcelul Stetăniţă 5i € i 
i 1 luat mai i 
m ci gisoaieie ipetsi i PASE, Aa UI pari 
matii 5 apt că înrudirea, me cip ati Parere 
e linie lângă prințul Pie An ele apă n 
mi-a dat trecere pe lă 'umătate moldovean Și să se , u se 
cetăţii, dar eu e ed Vasile Vodă să-l agil a că 
aceea, am I ș E 
de, iv miar certă. abrăăteriă ORI IRErSe SO e ara a aa 
și-a lu 
ea. i % 3 
Ruxaiida, vara, mi ulta fără să se bage în vorbă, tresări, de 
re dr rece prin corp. Se stăpâni însă și nu 
cea plete 8 e pi țea Ruxanda slăbită. încă 


: ă zilele aces 
uvânt. Auzise că zile : - 
tu ara gel era să se mute în cetatea Râșkov pe malul Nistrului. 


; ira văduvă să plece din Ceahrin, unde erau toate 
xpobazite sesziăști di nevestele 107, și unde se împrieteni și cu 
soţia lui Hmil, nu știa nimeni. sli RE, i 

Krupenski părea că se simte printre boierii fugiți da țară, Ga 
la el acasă. Ti cunoștea pe cei mai mulți și găsea câte 0 vorbă 
plăcută pentru fiecare, încât oamenii își deschideau repede inima 
și spuneau toate câte le aveau în gând. Tar: gândul tuturor era 
să se întoarcă în țară, aducând un domn nou, pe căpitanul Andrei. 
La plecare, Krupenski întrebă dacă moldovenii vor să-i trimeată 
o vorbă doamnei Ruxanda și se uită lung la Andrei. 

—Sănătate multă și zile mai senine, decât cele până, acum, 
spuse acesta. A 

—Cu un soţ războinic, era ereu să aibă multe zile. fericite. Cine 
ia sabia, în scurtă. vreme. piere și el. 

Zicând, aceste cuvinte, pan Krupenski avu în privire. o scân- 
teiere de, dușmănie. rău ascunsă. Plecă mai „inaintea celorlalţi, 
plângându-se că-l doare ochiul. -A doua zi în zori plecă dela: han 
într'adevăr pe șleaul spre Râşcov. 

Fiecare zi aducea, o veste nouă. Vasile Lupu părăsi Ucraina și 
se duse la hanul din Crimeia, cu tot avutul cât; îi mai rămăsese 
Și- nu era, puţin. 

Căpitanul Andrei și toți boierii moldoveni au răsutlat; ușuraţi. 
caci pica n age libere. S'a isprăvit cu legământul faţă de 


— 1284 — 


După câteva zile Andrei văzu un tânăr care alerga spre el cu 
un surâs fericit, şi cu braţele deschise. Era, Vlad Ursachi. 

—M'a ţinut tataia, zicând să se lămurească lucrurile, că poate 
voiu fi mai de folos la Iași, dar acum a spus și el că trebuie să-ți 
stau de ajutor oriunde vei avea, nevoie. 

Se umplea târgul de bejenari şi erau oameni de tot soiul. 
Mulţi gândeau că dintre, bunurile pământești sânt mai de folos 
cele trupești. Visurile și filozofia nu-i prea necăjeau. Ei socoteau 
ca venind dela Dumnezeu și cele bune și cele rele și le treceau pe 
toate cu voie bună. Nici pentru dragoste nu se pârpăleau : prețuiau 
femeia după carne, nu după suflet. Cu cât era mai bine făcută, 
cu atât avea femeia mai mare preț la ei. Şi dintre toate, cea mai 
mare trecere o avea hangița, cu gâtul plinuţ ca, de măicuţă. 

Peste încă trei zile au venit Radu Şoldan și Stelea Murguleţ. 
S'au bucurat, s'au îmbrățișat și au început a deșerta sacul noută- 
ţilor dela Iași. Mulţi au trecut la noul domn. S'au mâncat boierii 
între ei de erau gata să se înece unul pe altul pentru noile slujbe, 
fiecare cu șleahta lui, împingând feciorii, nepoţii și ginerii, să intre 
în pâine și în cinste, să se ajute unul pe altul la tras sfori și făcut, 
averi. De Radu nu s'a mirat nimeni că şi-a lăsat slujba și casa, 
că se știa legat mai mult de prieteni decât de socotelile lui. 

—Cum de te-ai hotărit să vii tu, Stelică?, îl întrebă Andrei. 

—E adevărat, puteam rămâne logofătul al treilea sau poate 
că. mă trecea, și mai sus, dar m'am scârboșit de Ştefan-vodă. La 
început ziceau unii că va fi cu mai multă tragere de inimă pentru 
țară, că doar e boier moldovean, nu cum era Lupul, dar prăpă- 
dește norodul cu biruri ca să plătească pe unguri şi pe leşi. EI, 
care a trădat, se teme mai mult ca altul de hiclenia boierilor și 
ține în jurul lui numai oșteni străini. Se umileşte pe el și pe noi 
toţi faţă de vecini. Să vă spun din scrisoarea lui către Oraiul 
unguresc, că doar prin mâna mea au trecut toate zapisele. Ascul- 
taţi: «Apoi foarte ne rugăm de Măria Ta, ca de binefăcătorul 
nostru... să te înduri și acum de noi, să fii milostiv și pe viitor... 
trimițându-ne ceva bani, că trebuie în toate părțile. De o parte ne 
temem, de alta tremurăm de frică. Din țară nu putem scoate, 
căci ce-a rămas de astă vară, au prădat leşii şi tătarii totul. 
Dumnezeu ne este martor... mai bucuros sântem gata a părăsi 

țara.» 
Se făcu tăcere. Prietenii adevăraţi și cu sufletul curat sau 
amărit foarte pentru necazul la care căzuse Moldova. Cei cu gân- 


— 295 = 


a fi mai UȘor de înscăunat un 
Buc a mătură tot gunoiul vechiu 


e bucur: 
at toate dregătoriile 


î y 
alt domn, pe căpitanul Ad 4 puse la rez 
dela cârma ţării Și aP rigla a slujbe mari. 
şi vor putea ajunge mâl mai mult la Andrei și s'au înfier- 


ăbovit Ed 
aceasta au pai cum trebuie pornită treaba. Banii 


dul 1a pricopseală 5 


In seara : upus ei e Ci 
pântat, dându-și CU ti tot mai Mult. Erău veniți boierii cu 
pentru oaste se tra eta de galbeni la bătaie, unii de dragul 

up 


ua înapoi panii cu lopata. 
„+0 zi Vasile Dobrin, ştii că Stelea 
ăpi drei, spuse într O zi i 
ja Celei pre cu solda? Iși face un fel de Șleahtă a lui, se 
a Lia dă tinerii și cu încetul le bagă in cap ca el este maj 
poartă ZI pr 
destoinic, mai potrivit pentru domnie 3 
drei rămase atât de uimit, încât nu-și putea lămuri lucrul, 
reala ei vor socoti că Stelea va face mai mult ca mine, să 
FI ă după el. Nu mă voiu bate cu ai mei, destul că va trebui 
mearg: ru a goni un domn putred de 


Si 4 
să curgă sângele moldovenilor pen put 
bogat, Su mai avut om din ţară, dar care nu pune nimic. dela 


el acum, când cheltuie pentru înscăunarea sa. 

Zilele se scurgeau fără prea multă treabă pentru mulțimea. de 
fugari, toţi oameni cu destulă. stare, ca să-și ducă traiul. Numai 
Mihai și câţiva, prieteni apropiaţi. se fierbeau cu așezarea taberei 
în care se strângea oștirea. Mulţi boieri au venit cu slujitorii și 
oștenii lor, mulţi dădeau bani pentru zahareaua și leafa, oștenilor 
tocmiţi. Dar erau și destui care mureau de urit, nefăcând nimica. 
Seara se adunau la hanul din faţa bisericii, se! cinsteau și jucau 


averi mari şi puneau £. i 
țării, alții cu gândul că YO 


pe bani. 
—Ne cresc bureţi în, cap aici, în târgul ăsta de ţopârlani pri- 


copsiți, cu care nici nu putem schimba două vorbe. Sântem scoși 
din viaţa noastră așezată, nu avem cu ce ne trece vremea ca să 
ne, primenim gândurile, se: plângea un ţânăr în. haine scumpe. 
Altceva, este la frânci sau la italieni. Doamne, ce viață: e acolo! 
—De bună seamă că plângi după serbările, danţurile, muzica... 
—De ce nu? Se știe că în toate timpurile oamenii s'au veseliti. 
romanii aveau teatre şi circuri, 

La Sa, căpitanul Andrei, dintrodată spuse voios: 
—Am găsit cu ce să vă i ia Ai 
căra E Ep e Să vă umplu ceasurile de plictis. Trecem mâine 
ge A E : idei ȘI unde vom vedea case și gospodării de 

» Punem mâna cu toţii și le dregem. | 


= 


Ş 


i 


— 286 — 


De a doua zi începură a bate ciocanele și a tăia ferestraiele, 
indreptând și cârpind cășile sărântocilor. Se cruceau localnicii de 
asemenea boieri-zidari, trimiși de pomană de către bunul Dumne- 
zeu. Erau în târg și moldoveni așezați mai demult, cum se întâmpla 
în părțile megieșe între două țări. Dela Nistru până la Bug tot se 
întâlneau sate întregi de moldoveni şi iarăși mulți prin târguri, 
dela cărăușii nepricopsiţi până la târgoveţii cu chimirul burdușit 
de bani. Zvonul alerga mai iute ca focul prin ierburile stepei și 
începură a se aduna în jurul lui Andrei și acești moldoveni răzleți. 

Incă o toamnă își aşternea aurul ei peste pământ. După apusul 
soarelui, muncitorii de bună voie se adunau la Andrei. Erau oste- 
niţi, cu băşici în palmele cu pielea subţire, cu mijlocul rupt, dar 
cu o bucurie în ochi de copii sau de sfinţi. Vasile Dobrin era mai 
mare peste toate locurile de muncă și el însuși punea umărul unde 
era mai greu. Seara îi dădea seamă căpitanului Andrei, spunea 
ce nevoi mai sânt, câte gospodării mai trebuie ajutate. Inir'o parte 
stăteau tăcute jupâniţele şi jupănesele care s'au prins a găti ciorbe 
şi câte o mâncare la prânz pentru muncitorii de bună voie. Erau 
şi ele zdrobite de o treabă grea, potrivită pentru bietele ţărănci, 
dar bucuria lor de a sta alături de bărbaţi în loc să fie ferecate în 
iatacuri le umplea sufletul. Şi se știe că femeile când se prind 
la o treabă frumoasă, nu se dăruie cu jumătate de măsură. Unele 
începură chiar să vândă pe ascuns la jidovii din târg, din podoa- 
pele lor, pentru a pune bânii la cumpărat cherestea, ba şi hăinuţe 
pentru copii şi câte mai lipseau în cocioabele din mahalale. 

Andrei, obosit și el de înerijirea taberei, de oșteni și de câte 
le lămurea, cu toţi bejenarii, pentru nevoile lor și câte sfaturi și 
porunci dădea în toate părţile, în ceasul de seară își privea prie- 
tenii cu o, adâncă mulțumire. Le împărtășea gândurile lui cu 
voce tare: 

—Noi, din copilărie și până în ceasul din urmă, trăim legaţi 
de alţii cu felurite legături; întâi de mama și de tata, apoi de 
Dumnezeu, de fraţi, de prieteni, de dragoste şi de copiii noștri. 
Cea mai adâncă este legătura cu Dumnezeu, apoi vine prietenia. 
Eu zic că prietenia e simțământul cel mai curat şi e mai tare 
decât dragostea, mai tare decât vocea sâneelui, pentrucă prietenia 
ține de suflet. Oamenii, care se aseamănă şi se trag cu toate pu- 
terile unii-spre alţii, fac uneori jurământul frăției de cruce. După 
mine este cea mai frumoasă legătură între oameni. Frăția de cruce 


— 280: — 


mai curată decât 'dra- 


i tare decât rudenia; ] i : 
i ă vi b ânge Î ăduva si Tlce 
ţine toată viața, e mal Ă „în m V pase i ) a aa 


că: Iţi intr i totul şi: aler 
imi Apă eg a de cruce; lâȘi t 
chemari 


i chi iața. 
cămașa de pe tine... Și chiar viaț 


LVII.  UNELTIRILE LUI STELEA MURGULEŢ 


A leţ, uneltește impotriva, 
: AU GA Bla ae el celălalt al târ- 
Iui. In ultimul timp Ș'2, a5e744 €€ la, el mulți tineri „de 
sului și cât e ziua, de mare se perindau, pela, € în 14 
îi ochi ieri ă. Umbla zvonul că Stelea ar fi mai 
seamă și chiar boieri cu vază. ia i, TIC 
potrivit ca, domn pentrucă nu Visează ja juna: e. pe. c ii al 
vrea să răstoarne ţara cu susul în. jos, călcând drepturile oierilor 
și a dregătorilor, statornicite din MoȘI strămoși, pentru zi aduce 
pe ţărani în fruntea bucatelor. Unii şușoteau, alții spuneau în gura, 
mare: «Căpitanul Andrei ne va duce de râpă. pia cu scaun 
la cap nu se bagă la el. Mai potrivit ar fi logofătul Stelea, că el 
cunoaște măsura la toate.» ca 

Nimeni nu bănuia că laudele pentru Stelea au fost zămislite 
încă la curtea domnească din Iași, anume ca să-l stârnească pe 
semețul dregător. Tot auzind că are mintea isteață, că judecă 
bine. pricinile, că ştie să-și apropie oamenii, Stelea a început să 
viseze la măriri tot mai înalte. | 

—Dece n'ai îndrăzni, îi șoptea Drăghici comisul. 

—Ești mai nimerit pentru: scaunul: Moldovei: decât un oștean, 
că doar o ţară nu se cârmuiește cu spada, îi șoptea pe de altă 
parte Bucioc stolnicul, făcând pe hicleanul anume; din porunca 
stăpânului său, Stefan Vodă. | 

Şi Stelea, creştea şi se umila, ca o gogoaşă, rumenă. pe afară și 
goală pe dinăuntru. Dar vorba dulce mult aduce și îngâmfatul: se 


Toţi spuneau lui 


— 288 — 


Sie mu 


lăsa, in mrejile lingușirii, iar unii dintre oamenii lui Andrei se lăsau 
în ispita unui traiu îndestulat, cât mai indestulat, după obiceiul pă- 
mântului, pe lângă un domn înţelept și milostiv cu acoliţii lui. 
Incepură a se face «bisericuțe» cu râzanii între ele. 

Intr'o zi Radu Şoldan și Hergheliu îl intâlniră anume pe Stelea 
Murguleţ. 

—Ai fost alături de noi, spuse Radu, îmi amintesc cum îți stră- 
luceau ochii de bucurie când te uitai la căpitanul Andrei. Dece 
uneltești? Dacă nu-ţi place, pleacă, lasă-ne în pace cu ale noastre! 

—Voi sânteţi orbi, dar când veţi deschide ochii, va fi prea 
târziu. 

Se despărţiră furioși. Stelea începu să se frământe, repezea pe 
toţi, se vedea că este muncit de o grijă. Mai în ficare zi veneau 
și plecau tot felul de oameni, încât era un du-te-vino neîntrerupt 
intre târgul bejenarilor şi Moldova. Cine mai putea urmări pe toți 
acești purtători de cine știe ce sânduri și vorbe? 

După amiază, când s'a isprăvit lucrul la reparat o gospodărie 
tare sărăcuţă, căpitanul Andrei cu câţiva, prieteni în jurul lui, ca, 
de obiceiu, venise să ureze chiar el noroc şi sănătate la casa indrep- 
tată. Se ţinea, de glume cu Vasile Dobrin şi-l întreba dacă la întoar- 
cerea, la, Iaşi jupâneasa Ana. o să-l mai vrea ca, salahor în casa ei. 
Pe niște scânduri puse pe două capre în chip de masă, pe un 
ștergar curat, se tăia pâinea şi brânză pentru gustare, iar vinul 
se turna în ulcele. Din nebăgare de seamă, un bărbat oacheş, venit 
numai de două zile la lucru, răsturnă paharul pe care îl pregă- 
tiseră pentru Andrei. Se întoarse să-l umple, se încurcă în cofe și 
când, până la urmă, îl înținse lui Andrei, mâna îi tremura ca de 
îriguri. 

—Să-mi fie cu iertăciune, băisui el. 

Ca, scos din minţi, Hergheliu se repezi. şi-l lovi: peste braţ pe 
Andrei. In aceeași clipă omul oacheș 0 zbughi în salturi la cai, 
gata, să se svârle în şea. In clipa, când îl prinseră, încercă să se 
omoare cu un cuţit. Rămânea, mut. Nu încerca să se apere, dar 
nici nu răspundea la întrebări. Hercheliu a fost cu ochii pe el, 
pentrucă se muncea, să-şi aducă aminte unde-l mai văzuse, de aceea 
îi urmărea, toate mişcările, şi când la umplerea, ulcicăi văzu cum 
deșariă. şi un mic săculeţ, îndată își aminti de Stelea Murguleţ. 

—Va să zică, după câtă dragoste mi-a arătat ani de zile, a ajuns 
până, aici! 


— (289 — 


E roape că nici nu se Mira, 
Andrei n eră miei Daţi e org acesta, 

oăpitanii pa şi de Br că, face O fabtă 16 6ăiefi Ne De: 
Era prin de 42 poate 2 €. svateau uluiți Și DU cai di o RE 
zi cei Vin i roneliu Și 25 putea săitip riuis pe asi, sait pă 
ă aa Re Ca au plecat fuga călare, 19 luaţi 
i aiva din poierii - „ână acasă Şi nimeni nu se indura 
ămadă viaţa lui Andrei. Au hotăriţ să 

e teamă PEniIU in casă Mihai şi Hergheliu, 


; vorbeau, mai tăceau; până mai târziu 
mai 


ză somn e N Dobrin, a fost cea dintâi incercare 

e vor veni Și altele. Acum inţeleg mai bine 

: care le-am prins între Stelea și unii boieri. 

unele vorbe Și priviri pe Că iva ta, ci înţelegerea mai multora 
vrea să le strice socotelile. 

are ţi dușmani, nici nu-i putem cunoaște 


i urite fapte, vom fi urmăriţi, 
f 24 uiţi de cele Dai & a , 
natjocoriţi, vie netul şi la urmă omoriți. Nu numai de 
păgaţi in eu “Sa și de alţi domnitori care vor veni, pentrucă 
Gheorghe 


: ânta ca primii creş- 
dreptate îm triva tuturor. Putem că. 
noi avem pta, po 


Dumn înțelegeţi neamuri și vă plecaţi.) 
Ra i iei i er A a ere de bună voie niciodată, 
soi AN e ca este singurul făcut după chipul şi asemă- 
Tal Tara A dar de felul lui este doar un animal. Vaţi 
pei Sie Ep găină tăiată? Are inima, plămânii, ficatul, 
e e fel ca la om. Asemănarea, este și mai mare cu ani- 
cpr an uitat la oasele lor? Sânt altfel la, capetele picioarelor, 
e An de corp, dar sânt aidoma. Chiar o broască are st 
letul care te ingrozește prin asemănarea lui cu al nostru, parcă 
i i copil încă nenăscut. 
a) coat rentei care totuși îl caută pe Dumnezeu, spuse 
—Se poate întoarce vorba: îl caută pe Dumnezeu, dar nu e de- 
cât vierme, surâse Vasile Dobrin. Nu-și înfrânează pornirile de 
rușine, ci numai de frică. 
—E bună și frica, măcar de s'ar teme de focul iadului. i. 
—Niei iadul nu-i sperie prea mult, că fac danii la biserici Și 


— 290 — 


% 


sânt mulțumiți că și-au salvat sufletul. Socot că dincolo îi așteaptă 
tot un fel de viață și că trebuie pregătită cu chiverniseală, așa 
cum îţi cumperi o casă pentru bătrâneţe, zise Radu Șoldan. 

—Nu înţeleg această grijă mereu pentru salvarea sufletului. 
Inseamnă că te gândești numai la binele tău și atât, spuse Andrei. 
Eu caut să fac cât mai puţin rău aici pe pământ, zi de zi. Şi nu 
numai față de toți oamenii, dar și față de toate dobitoacele și 
toate vietăţile, ba, și de copacii și firele de grâu și firele de buruiană, 
faţă de tot ce este pe pământ. Inţeleg pe țăranii care spun că 
întreg grâul este trupul lui Isus și întreg vinul este sângele lui. 
Mă doare când se calcă în picioare măcar o fărâmă de pâine sau 
un bob de grâu. 

—Ai înţelepciunea poporului nostru, căpitane Andrei. In fața 
celui de Sus toate făpturile sânt egale, toate au un rost şi o răs- 


pundere pentru purtarea, lor. Ascultaţi aceste stihuri despre jude- 
cata de apoi 2, florilor: 


Foaie verde. grâu. mărunt, 
Câte flori sânt pe pământ, 
Toate merg la jurământ. 
Numai Spicul grâului 

Și cu vița vinului 

Şi cu lemnul. Domnului 
Sboară'n-naltul cerului, 
Stau în poarta raiului 

Și judecă. florile, 

Unde. li-s. miresmele. 


—Grozavă, sete de, judecată dreaptă, au, oamenii.. Amestecă 
Sfânta Scriptură cu dorinţele lor cele. ;mai arzătoare şi făuresc 


0, credinţă pe măsura gândului lor. De bună seamă. că. stihurile 
acestea, sânt dela un ţăran... 


—Din. Bistriţa. 

In zori îi trezi nechezatul unui cal în faţa. casei. Toţi au sărit 
în, picioare și au luat săbiile. Erau mai mulţi oameni care sau 
srămădit pe cerdac la. ușa. de intrare. Nu făceau zgomot mare, dar 
nici nu se fereau. Au ciocănit şi o voce surdă. spuse: 


—Iram ajuns din urmă pe Stelea Mursguleţ și l-am răpus. N-am 
putut răbda trădarea, 


— 291 — 


ANDREI 
PITANULUI 

BARA CA 
VIII. TA 


1 se hotări să caute sprijin la țarul Moscului, 
Hmil hatmanu anirea grea â polonilor, care 11 țineau ca pe 
oăată ieşiţi dela eul să aibă spatele îczcînăt de cineva 
niște iobagi, cazarii utea să fie mai potrivit decât țarul Pravos- 
de încredere. Cine E orrătt ca limbă și credință? Acum Hmil avea 
IS a i eg zu 3 în tătari și să înceapă să-i împinsă afară 
mâna slobodă să pareri Pană la războaie mari sau pornit 
Ei legii a 0010, în depărtare, până noaptea târziu, cerul 
ciocniri 


sana i sata împotriva lui Ştefan Vodă, spuneau boierii 
—1lre 


ei SĂ as de drum dela Nistru, dar 
a RM ast mată Şi gata de luptă. In țară sânt 
e ai RI bai dornici de un alt domn. In partea 
eee Detina. Unii zic căi tâlhar, alții că umblă 
Si Ata Nu-i de făcut înțelegerea cu el, dar nu trebuie ki 
teptat să fie biruit, că pentru e Moldovei e mai greu să ţin 

i la doi vrăjmași odată. . 

ice Ag Aire fue şi stăpân cu neamul lui peste tot 
ținutul Orheiului, îi trimise vorbă lui Andrei că sar lega să lupte 
alături de el împotriva «hicleanului logofăt», că nu-i zicea) altfel 
lui Gheorghe Ștefan. După un scurt sfat, Andrei trimise răspunsul 
să hotărască unde se vor întâlni pentru a lămuri cum să por- 
nească treaba. 

Tabăra era, așezată la marginea, unui sat, la un fârtat de ceas 
de trap dela târg, și Andrei se ducea acum în fiece zi să se înerl- 
jească de toate câte erau cu trebuință. Rânduise pâlcurile, mărise 
tainul, stătea uneori să vadă cum deprindeau meșteșugul luptei 


— 292 — 


. 


tinerii boieri cu buzunarele pline, dar cu pricepere puțină. Seara, 
ca de obiceiu, petrecea, o oră, două, sfătuind cu cei mai apropiaţi 
de el. Mai forfecau și pe cei veniţi mai de curând : pe boierul burtos 
Botneagu, pentrucă făcând ospăţuri căta să ajungă sus, pe Tri- 
fănică smeritul, că înghite sfinţi și scuipă draci, pe Hrisoverghi 
îngâmfatul, eare îi ponegrea pe toți și nu pricepea că nu cu răutate 
înlocuiești prostia. In schimb l-au primit cu bucurie pe Belgea 
Ionașcu, om dintr'o bucată, doldora de carte și de bum simț, să-l 
pui la rană, nu altceva. Şi erau încă mulți mai vârstnici și mai 
tineri în care puteai să-ți pui nădejdea. 

Căpitanul Andrei și cei mai așezați erau cu grijă că nu aveau 
prieteșug nici cu una din ţările vecine. 

—Ştefan vodă, s'a rezemaţ dintr'un început pe unguri, leși și 
munteni, iar pe turci i-a umplut cu daruri. Noi, deși sântem sin- 
guri, ne ponegrese că ne-am dat cu cazacii, că vom lăsa țara să 
fie prădată de ei. In felul acesta ne pun rău și la Stambul. 

—Când oare vom scutura, oblăduirea turcească, să fim de capul 
nostru, să știm că sântem stăpâni şi nu trebuie să ascultăm de 
nimenea? ! 

—Vise frumoase... Chiar crăiile mari «nici un lucru de sine, 
fără adunare și. amestec cu alte ţări, n'au făcut». 

Intr'o seară au vorbit. despre împăratul Traian, cu câtă greu- 
tate a birnit pe daci. Mihai se aprinse. -In- ultimii ani a cercetat 
toate izvoadele. câte le-a găsit la. boierul Ieremia. 

—Erau dacii viteji, e drept, dar nu cu braţul au uimit lumea. 
Tăria, de suflet i-a ținut, tăria, celora care nu se tem de moarte. 
Ştim cu toții că după ei, viaţa, era, o grea, încercare, de aceea jeleau 
pe noii născuţi şi fericeau pe cei morţi. Unii spun că priveshiul, 
cu jocuri și veselie, la mort, care și acum se mai obișnuiește, este 
încă rămas dela, dacii păgâni. 

—Pentru ei omul începea să trăiască abia după moarte, într'o 
altă lume, spuse Belgea. Aici pe pământ se socoteau oaspeţi tre- 
cători. Aveau şi preoţi, asemenea. cu. călugării noştri, chiar mai 
depărtajţi de viaţa trupească decât ei, că erau tare săraci, nu se 
bucurau de niciun bun pămânțean. Poporul îi numea «ctiști», cu- 
raţi. S'ar putea spune că dacii, în înţelegerea lor despre omul și 
rostul lucrurilor, au fost înaintașii creştinilor. 

—E bine să ne mândrim cu străbunii, răspunse Mihai, și eu am 
gândit mult la puterea duhului lor, dar nu-i putem prețui cu 
întreaga măsură pentrucă nu nea rămas nimica scris. Nu știm 


—, 293 — 


varea, Și dragostea e ai ceilalți, 
ier inia : 
10 A Se și țoată arie 70 dh pl 
ă în 6 ine, toată aiărey Je Sfântului Sr chiar dătă zip 
Ori, după ji aceste CU hrana săracilo , s tai 
este cuprins toată averea pen dragoste, NU ana poe Ia Biraic, 
împărți vii „re, aragostea este plină de bună. 
răbdăto “ vnanie, nu pune la socoteală 
u caută folosul Să uxaăjduiește toate, rabdă toate, 
n! 


vate, 
ul. suferă toate, crede + 


i niciodată.» 
Dragostea nu va pieri nic 


Li 
.* 


„ile intre tătari şi cazaci au devenit mai 


ui niocnirile ii i iţi 

în spre miazăZ! dc sișţă țoBțe. Oder Inna a ratia 
dese. Satele ae albul cu ochii. Un pâlc SI eră ii, d x dă, 
fugeau încotro sita pătrâni, mai multe Sa te a Ca ct ler 
u 4 azi au riști 
tarziu E caei booceluţe cu te MirI 06: za va ile Dobrin înce ; 
câteva, 0i ȘI DIC şi nu știau încotro s'apuce. Vasl Sete 
secaţi de lacrimi 


i rilejui în drumul lor și Mihai. 
să caute găzduire A i să = țăran cu părul galben ca 
Privind cu milă COP» ; ie de plâns dar destul de plăcută, că 
spicul de STăul, tan i ia paz ei'o curăţenie pe care n'o mai 
Mihai o a i până abinci, aproape Ceva sfânt, care îi 
a e ie duzei se însriji să fie adăpostită cu mama, și cei- 
Dati ou a i peri i ceva bani. Fata surâse printre lacrimi. Il 
ial, ap cui enini, albaştri ca adâncurile cerului. Glasul ei 
av i Ș curia că o muzică. Plecă grăbit, tulburat, răscolit de 
volei remușcările faţă de Ancuţa, pe care n'a, știut so smulgă din 
robie şi pe care poate na iubit-o decât ca, iscat, SOL da 

Noaptea ieși în curte și sub bolta înstelată se rugă îndelung. 
Alături de el simți o umbră. Nu îndrăznea să se uite cinei, dar 
ghicea, că e sihastrul din pădure. % sg dii 

Dimineaţa, Andrei, Mihai, Dobrin și Belgea, urmaţi de douăzeci 
de oșteni, au plecat spre Nistru să se întâmpine cu Hâncu Și să 
hotărască lupta. Ceaţa se destrămă, firele de iarbă străluceau sub 
bruma subțire, aerul năvălea singur în piept și toată firea te 
îndemna la bucuria unei zile insorite. 

Vasile Dobrin îngâna incetişor cântecul lui iubiț: 


Ca apele mării sânt ochii ei 
Văd în ei mii de scântei. 


— 294 — 


Era cu gândul acasă, la soţie. Mihai tăcea cuprins de o bucurie 
tainică. Andrei făcea socoteli ostăşești cu Belgea, apoi călări un 
timp lângă Mihai. 

—Așa m'aș repezi peste Nistru la Rogojeni!, spuse el. Dela, un 
timp mă muncește dorul de casa părintească sau poate mai mult 
de Cătălina. Imi vin mereu în gând clipele de altă dată, par'că 
mi se întoarce viaţa, înapoi ca o roată, pe care ar fi lipite crâmpeie 
de trăiri și ţi-le aduci în față după cum sucești roata. Toate sânt 
cu putință în închipuire. 


—Şi dacă roata ar mai aduce ceva nou la fel de frumos cu 
ce-a fost? 


LIX. MIHAI CADE IN LUPTA 


Andrei îl privi uimit. Abea acum băgă de seamă cât i s'a luminat 
chipul. Se bucură tare pentru Mihai, dar pentru sine îl duru și 
mai crâncen gândul la domnița Ruxanda. Făcură mai mult de 
jumătate. de drum, când de după un dâmb ieși în goană un călăreț. 
Se uită buimac în jur și apoi porni în fugă spre ei. Era un băie- 
țandru desculţ, cu capul gol, cu ochii holbaţi de groază. 

—Tătarii au năvălit, în-saţ, au spânzurat starostele de troiță, 


jefuiesc, iau plean, amu vor să dea foc la, biserică, să scoată pe 
cei. ce: s'au închis acolo. 


—Sânt mulţi? Satul e departe? 


—Nu se poate, Mihai ! Nu. te repezi | Ne așteaptă Hâncu și avem 
treabă grea, cu el; 


Băiatul spuse că să fi fost cu totul:vreo douăzeci de tătari, 
că şi satul e mic,-că au jefuit cu, două zile înainte un alt sat pe 


„aproape. La, fel, acolo, au ars și biserica și au săgetat și icoana 


Mântuirorului, pusă pe deasupra porții, 


—7295 — 


ii în piserică. Și apoi se trage 


Ă y să-i ardă de V :: Mie îmi ajune ze 
2Nuii putem lăsa, o) sa impărțim oștenii. Mi iri ei g ce 
în Gbrazul lui Oristos! 5 gi și tu cu bine că nu-i departe. Apoi 


şi cu mila lui Dumnezeu 2) A TRUE ORI 
i ă voi i i tătari? Te iei după 
venin după. voi: x sânt mai mulți tăta 
ie Mihai! Dacă SâL” i lovi o depă 
i en TA oi aveţi sâneţe, îl DL e părtare 
un copil? ar » să vă ajute îi 
: i aoisprezece. : i ine pt 
i oiorit pia ati în adâncul sufletului a ea i 
E, agale opăla sa eat în urcă Si priza 
tească. Va , 


Sud a ihai pleca. 
se apropie în Eee e A p u al treisprezecelea, poate cu 
—Tasă-mă, Căpl 


drei, să fiu a! i acieţi 
> x i ai de ! 
viaţa, mea cb feăerinD a pp A îciiribii 04 Păriie ăia 
Andrei se ua E iza ră pierd în colbul auriu, dar inima îi era 
a, ea E tinea risipită și era mulțumit că-l avea pe Bel- 
sata pa Acad fu scurtă. Mulţi păgâni căzură dela primele focuri 
de sâneţe. Ceilalţi fugiră pe caii lor iuți. Moldovenii Bu IDR, Ac 
paiele aprinse în fața bisericii, au început. a: zvârli sălețile cu apă, 
au deschis biserica, şi au scos pe nenorociţii înecaţi pe jumătate 
de fum. Bucuroşi că au scăpat fără pagubă, oștenii au pornit 
înapoi. Mergeau fără grabă ca să nuși obosească prea mult caii, 
Mai aveau o cotitură la dâmb și ieșeau la, drumul mare. Dintr'odată 
au șuierat săgețile şi au apărut nohaii urlând, unii cu arcurile 
sata să trasă, alţii cu săbiile goale. Mihai nici nu a avut timpul 
să''s8 desmeticsască O săgeată îi arse pieptul și ieși prin spate. 
Sângele cală zvâcni din rană. Incercă să se țină de oblâncul șeii, 
dar mâinile îi lunecară fără putere. Calul se smuei și Mihai căzu. 
Moldovenii, la, iuţeală, se rânduiră în roată şi se apărau cu săbiile, 
iar cei din mijloc trăgeau din sâneţe. Pe neașteptate tătarii au 
luato 1a fugă, lăsând câţiva morţi. Patru oșteni erau loviți și li 
“se legau rănile. Vasile Dobrin zăcea cu 0 săgeată înfiptă în tâm- 
plă. Sângele i se prelinse pe obraz, pe gât, pe mâneca hainei. Și 
sabia, era, plină. de sânge, dar nu dea lui. 
„_Clipă de clipă viaţă, se scurgea din corpul lui Mihai. In goană 
îi trecea prin minte casa, ascunsă între cireșii în floare, bătrânul, 
sie E. a de apă risipită în razele soarelui, Caize. Duse mâna 
Ş vrut să îndepărteze ceva, dela dânsul. Mâna îi căzu 


molatic. De după dâmb venea în £ ; - : 
: uea calului And ceata lui. 
De aceea, s'au risipiţ ţătarii. a 


— 296 — 


pap 0 ROI 


Ă Mihai simţea cum se duce. Il chema abea gemând pe Andrei, 
tără să-și dea seama, că nu era acolo, iar când acesta veni, nu mai 
putu rosti nicio vorbă. Andrei îi luă capul pe genunchi și-i șterse 
cu mâneca broboanele de sudoare depe frunte. Il privea cu nă- 
dejdea că-i va mai spune măcar o vorbă și cu desnădejdea pentru 
moartea care cuprindea pe cel mai apropiat om din toată trăirea 
lui zbuciumată. Mihai deschise ochii, vru să spună ceva, apoi ră- 
mase cu privirea aţintită spre răsărit. Capul îi lunecă în iarba pră- 
fuită. Pământul uscat supsese sângele. 

I-au înmormântat pe marginea apei, dincolo de cimitirul unui 
târg căzăcesc, prea străin de amândoi. Sălciile bătute de vânt 
foșneau ca un plânset. I-au scoborit în aceeași groapă și fiecare 
oştean aruncă o mână de pământ. Puseră două cruci de stejar 
alături, flori proaspete de stepă. O fată cu părul bălai pângea 
amar, ca un copil părăsit. In depărtare, o soție tânără își va 
ascunde durerea în poala mamei lui Vasia, iar un bătrân va plânge 
peste hăinuţele băiatului plecat în lume. 

Pescărușii stepei se învârt deasupra apei care curge la vale și 
mugetul'ei va fi plânsul de durere. Timpul va șterge orice urmă, 
numai amintirea va mai dăinui vie prin cântece despre cei doi 
viteji: 

“Mihai —arhansel și munte, Dobrin— ca o flacără mare! 

Pe braţele crucii vrăbiile își ciugulesc penele nepăsătoare. Pen- 
tru dânsele,; braţele unei cruci sânt o creangă oarecare. Ele nu știu 
ce ascunde pământul și câte gânduri au frământat capetele ce 
se odihnesc pe părul, mânsgâiat fiecare cu atâta drag de o mamă, 
de 0 soţie, de o iubită. Doar din depărtare, adusă de vânt, va veni 
ol rugă către Alah pentru shiaurul frumos ca un zeu. 


200607 — 


LX CAPITANUL ANDREI IȘI FACE DIATA 


a a ă treacă Nistrul la mijlocul lui 

ărise cu Mihalcea Hâncu Să WE“ az U 

acer și să-şi împreune oștile in „târgușorul Esta După 
câteva zile Anărei îi trimise vorbă că nu va putea. veni înainte 


i ta rară lupta, căpitane !; îi spunea Belgea şi erăsanul 
; i i ntru o năvală iute și hotă- 

poier Botneasu. Ai tot ce-ţi trebuie pe: az Y e 
tă. Toată oastea, se va duce orbește după tine. Oamenii tejăubese 
mai mult ca pe un părinte sau frate. N'am mai pomenit să aibă 
cineva, asemenea dar de a se face iubit. Par'că ai avea o putere 
de sus. Bate fierul cât e-cald. ri i 

Radu Şoldan și Vlăduţ îi spuneau că boierii dela Iaşi vor căuta 
din nou să-l lovească pela spate! «Nu te pune cu. trădarea. Nu 
ispiti vrăjmașul ascuns în umbră!» Hergheliu îl privea, cu tristeţe. 
Se temea să nu-l piardă și pe el. Destul îl durea, moartea, lui Mihai. 

Pe Andrei îl 'rodea dorul de casă. Ajunse ca un fel de boală. 
Nu scăpa de ea nici dormind, căci vedea în vis frânturi din tinere- 
țea, şi din încrederea, că lui nu i se poate întâmpla, nimic rău. 
Se trezea cu amărăciunea anilor trăiţi, care îi spuneau că și pe el 
îl poate atinge întunericul veșnic. Iși făcu socoteală că în două 
zile poate să facă un drum până la Rogojeni și înapoi. Spuse celor 
apropiaţi că merge să facă rost de bani pentru oaste și să țină în 
taină plecarea, lui. Rândui în locul său pe Radu Şoldan și pe Belea 
Tonașcu. Ar fi vrut să plece singur cu o seamă de oșteni, dar atâta 
s'a rugat Vlăduţ de el, încât se învoi să-l ia. 

—Dacă voiu fi mai ursuz, îi spuse, să nu-mi €i în nume de rău. 

O inură pe malul răsăritean al Nistrului până la un loc unde 
Andrei se opri și privi îndelung pământul Moldovei. 


— 298 — 


— Aici e vadul nostru. Il treceam deseori la scăldat. Păcea Mihai 
multe pozne și el cel dintâi izbucnea în râs. Ne urcam în vârful 
salciei de dincolo și vedeam conacul. 


Abea cotiră spre conac și auziră glasul Cătălinei, urcată pe 
gard, dând din mâini și ţipând în gura mare de bucurie că a venit 
bădia Andrei. Dulăul alb, îngreuiat de ani, se zvârlea și el pe gard 
şi uneori capul lui mare se arăta pentru câteva clipe. «Degeaba 
caut eu Rogojenii copilăriei mele, acum nu-i decât vărul Ionică 
și izul unei căznicii zădarnice. Nici Cătălna nu-mi umple golul.» 
Rândui ca a doua zi dimineața să vină la biserică fruntașii satului, 
să dea de veste şi răzeșilor din Pelinei. 

Cu inima strânsă pornise la bătrânul Bondoc. Ar fi dat tare 
mult să ocolească întâlnirea cu tatăl lui Mihai. La întoarcere îl 
aştepta, în cerdac fratele răposatului Achim Musteţea, impreună 
cu Moș Dănilă și alte neamuri. L-au întrebat pe Andrei dacă-i 
adevărat că va veni cu oaste să-l gonească pe Ștefan-Vodă. Ziceau 
că se vor alipi și ei la oastea lui când va fi aproape de Lăpușna, că 
vor veni călări cu săbii și shioage care cu ce va putea, că vor 
ridica și alte sate de răzeși, că ei Știu ce inimă are căpitanul Andrei 
spre tot omul nevoiaș. 

Şi mai spuneau că grâul de toamnă sa ridicat foarte și că la 
anul roadele vor fi multe și bogate şi vitele vor avea paie din 
belșug și că albinele vor. roi și stupii se vor înmulţi și că... Andrei 
îi. asculta, și gândurile îi fugeau. «Ei işi fac în tihnă socotelile 
pentru la; anul și pentru, doi și zece ani care vor urma, pe când 
eu...» Mai târziu îl întrebă pe Moș Dănilă: 

—Dumneata, care ai adunat multă, înţelepciune până ţi sau 
nins pletele, ce-ai spune dacă. și la anul, după câte nenorociri au 
fost în ţară, ar veni iarăși seceta, lăcustele, războiul, omor din 
boală de oameni și dobitoace? 

—Că e pedeapsă dela Dumnezeu pentru păcatele noastre. 

—Şi dacă un om curat, bun, care trăiește ţinând toate poruncile, 
cade ca un spic fărâmat înainte să fi dat rod, și atunci zici că e 
dela Dumnezeu? 

—Poate că îl păzeşte de o moarte mai grea sau poate că atunci 
izbutește necuratul. Că el îi toată ziua pe urmele Domnului și 
numai cată cum să strice ceva pe furiş. Că cel de Sus mai ostenește 
şi după cum îi vorba: «Dumnezeu doarme cu capul pe o mănăstire 
și de nimeni n'are ştire». 


— 299 — 


i am auzit multe dela oamenii din 
ici la ţar» „ ejepoiunea poporului. Căci voiu 


jur și am căuta ăspunsul gata, pentru orice în- 


: ai împăcat, 
aveţi sufletul m f 
A te se petrec? 
tâmplare. tel am putea îndură ţoate că L î 
sâni Rai a slujbă Andrei pofti la conac pe preovui cu das- 
A doua zi după * . Rogojeni. g 
cat ie îi tul OT ere că aa să mo crina, 
—Vreau să-mi L 


SI „după 
3 i e mplapatiihei împart averea mea pă cum 
dar dacă se va in 2? că dau slobozenie tuturor ţăranilor 


ă âi însă Vă SP : Smâ 
urmează. „Et 4 duri stăpâni pe tot pământul, pe ogoarele, 
din Rogojeni, să de baltă cu peștii ei, pe toate câte ţin 


fâneaţa și pădurea ȘI pete y ână acum de locuitorii satului. Să nu 
de sat şi câte au fost, lucra a ne să fie oameni pe Dale alClIR 
EGIERIE ia a iu că i, că Ra acolo se trage și neamul meu, 
să se bucure de viaţa de riz -  vecăciuni pe lângă sfetnicii 
că boieria n'a dobândit-o tatăl meu Cu S : : 

: mpotriva vrășmaşilor. Asta e voia mea și 
dela, curte, ci.cu spada impor. 'am chemat pe toți 
vă fac un zapis cu martori aici, câ e ACERBĂ în a Pe VOLI: 

Sătenii au fost atât de uluiţi, încât n au priceput Și abia, mai 
pe urmă se grămădeau să-i sărute mâna. „Ba unii au căzut în 
genunchi și-și făceau semnul crucii cu mișcări largi peste tot 
pieptul. . E 

__Gând mai vii?, întrebă Cătălina pentru a zecea oară. 

Toţi erau bucuroși, toţi mulțumiți, toţi așteptau sărbătorile 
Crăciunului, apoi Paștele, apoi Sf. Petru şi Pavel pentru culesul 
grâului și mereu mai departe cu gândurile și socotelile. Numai 
Andrei tăcea, iar Vlăduţ și Hergheliu sângerau pentru el. 

Au gonit până la Nistru, apoi au lăsat-o mai domol. Andrei se 
gândea că toată nevoia lui de a merge la Rosojeni era pentru 
a prinde puteri din înțelepciunea străveche a poporului. 

—'Țăranii au păstrat în închipuire lumea, zidită după măsura 
lor de înţelegere. Au pentru orice lucru o poveste cum și dece este 
așa. Noi ne omorim sufletul și capul întrebând: «Pentruce, Doam- 
ne?» Iar ei scot din sacul lor de povești una potrivită și o spun 
fără nicio turburare. Vor să creadă în poveștile lor și de bună 
seamă, cred. 

—Am auzit aseară ceva frumos dela, nevasta mea, se amestecă 
Hergheliu în vorbă. A. spus că iar vine iarna și că lemnele, arse 


în sobă peste zi, își vor pune noaptea frunzele lor ca niște. stafii 
de ghiaţă pe fereastră, 


— 300 — 


„gta Piz ee 9 Dr ROI GRI 


II 


—Pentru popor, răspunse Vlăduţ, Dumnezeu e foarte mare, El 
poate orice, dar are și EI câte puţin din slăbiciunile omului. Uite 
ce se zice despre facerea lumii: cică la inceput, când a făcut Dum- 
nezeu cerul și pământul, s'a brodit de-a, făcut, pământul mai mare 
dacât cerul și nu încăpea pământul sub cortul cerului. Ce să facă 
Dumnezeu? Să ceară sfat la arici! Cheamă albina şi o trimite la 
arici. Albina se duce și spune: «M'a trimis Durnnezeu să te întreb : 
cum ar putea el să bage tot pământul sub cer?» «Și tocmai la un 
ghemuit ca mine te-a trimis? Du-te de-i spune, că nu mă pricep.» 
Albina plecă, dar pe ascuns se așeză pe clanța ușii, iar ariciul, 
crezând că a rămas singur, începe a bombăni: «Hm, El, Dumnezeu, 
dupăce și-a bătut joc de mine și m'a făcut așa de urit, acum ar 
pofti să-L învăţ eu. Dece nu mi-a dat putere multă să strâng 
pământul în labe, până s'o încreţi, să se facă munţi și văi, să 
vezi atunci cum încape». Iar hoţoaica de albină fuge cu vestea 
la Dumnezeu. 

— Incep să cred că este adevărată zicala, că prea multă minte 
strică. Ne depărtăm de rostul nostru și cum nu putem să-l înțe- 
lesem pe Dumnezeu, îl judecăm după legile omenești. 

—Ştii, Vlăduţ, cu tine uneori mi se pare că-l aud pe boierul 
Ieremia. Ce n'aș da să-l mai aud pe el cu adevărat! 

Va. veni şi ziua aceasta, ne vom întoarce la Iași... 

Tăcură cu toții: ceva le spunea că drumul lor se va închide 
curând. 


LXI. INTRE VIAȚA ŞI MOARTE 


Acasă îl aşteptau pe Andrei, Radu și boierul Botneagu. Şi-au 
făcut cruce, bucuroși că l-au văzut întreg și nevătămat. 

—Căpitane, ori pornim la luptă în câteva zile, ori fugi, că-i de 
rău cu uneltirile împotriva ta. Ştefan-Vodă se teme că odată intrat 
în țară, vei aduna pe toţi nemulțumiții în jur, și sânt mulți. S'a 


— "301 — 


vrei să dai libertate 
une și alta tace. 


țăranilor, că NU at ădejdea în tine ȘI 


să te răpună înainte. E ăla 
ochii fiecărui om Și nu $ 

i-l înfigă în spinare. i 

Andrei tăcea. prietenii Sp E 
rupse ceva în firea lui Andrei. 


4 â teşugi 

3 spună : «Nu sânt meș jâ ve ag 

ca. el să a că este drept, aceea făptuiesc». Acum nu spunea 
mea și c 


ă încetul, era. și nu era 
: a "că depărta cu încetul, 
i ăntuia nimic. Par'că se ! Pi 
n Bieicia cu ceilalți. Vlăduţ, îi” spuse într'o: Zi lui pi : Am 
a ţ «Cina cea de taină» pe peretele unei biseric la, A ilano. 
« = i : 
ere un preot că ucenicii sânt adunaţi anume trei câte trei, 


vorbind între ei, iar la mijloc Mântuitorul este singur. Nu mai 


are legătură cu oamenii care Vor trăi mai departe. Este, despărțit 


de ei printr'un' gol, golul nefiinţei. 
Belgea, dădu din mâini. | 
__£ cu neputinţă, e un viteaz, 


domn al Moldovei! , Ve 
Andrei amână din nou data pornirii peste Nistru. Acum, trimise 


olaci cu vestea la Hâncu şi a spus că la 3 ale lunii Decembrie vor 
uri tabăra. Vlăduţ primi de acasă alte pungi cu galbeni și le 
aduse lui Andrei. Odată cu urările de sănătate, boierul Ieremia 
îi trimetea vorbă ori să vină să bea în grabă tulburelul, că-i tare 
bun, ori să guste vinurile italiene, chiar în pivnițele lor. 

—Nu faci bine că pui la încercare soarta prea de multe ori, îi 
spuse Radu. Am și eu inima grea. Nu m'am așteptat, să fie smulși 
așa pe neașteptate Mihai și Dobrin. Când ne-am legat cu prietenie 
în tinereţe am vorbit deseori despre moarte, am și văzut-o cu ochii, 
dar nu credeam că poate atinge pe vreunul din noi. Cel mai cu- 
minte ar fi să pleci, să mergem mai mulți cu tine undeva departe, 
poate în Italia, aşa cum te imboldește boierul Ieremia și să vezi 
ce se va alege. E păcat și să moară atâţia, oșteni. 

Andrei nici nu voia să audă. Mai era, doar o săptămână. Peste 
trei zile urma să serbeze pe Sfântul Andrei. 
up Set, inblnd arin une ca sii vadă calul în era i ăi 

ești pentru somnul, de noapte, cum zicea 


uneau că după moartea lui Mihai se 
u-l mai cunoșteau. Erau obișnuiți 
ţ la vorbă. Mă socot în sinea 


e căpitan de oaste, e viitorul 


— 302 — 


el în glumă, sa apropiat de Andrei cu multă fereală un om scund, 
în haine de rând. Ii șopti grăbit: 

—Sânt aici cu o seamă de oameni de-a lui Ştefan Vodă ca să 
te omorim. Nu știu cum poate să-ţi vină lovitura, că depinde care 
cum va izbândi. Pugi, căpitane Andrei, fugi cu haine schimbate 
şi'cu multă pază, altfel te vor ajunge. Te pot ajuta. Mai am doi 
flăcăi de încredere. Jur pe copiii mei că vreau să scapi cu viaţă. 
Sânt neam cu răposata jupâneasa domniei tale, Arapu mă cheamă. 

Dacă ai grăit din inimă, din inimă îți mulțumesc, dar n'o 
să-mi las oștirea în ajunul luptei. Iară numele Arapu va rămâne 
poate cu cinste pentru tine şi copiii tăi. 

Andrei se întoarse și plecă. Până ajunse la ușă, în fiece clipă 
se aștepta la o lovitură dela spate. Dar nici prin cap nu-i trecu 
să-l înșface pe Arapu, să-l dea pe mâna strajei lui și să afle cine 
sânt ucigaşii trimişi pentru el. 

Se hotări să, serbeze pe Sf. Andrei cu o zi înainte, pentrucă erau 
în postul Crăciunului şi părea mai mic păcatul petrecerii Dumineca, 
decât într'o zi din săptămână. In ajun s'au întins iar la vorbă în 
casă. Erau ultimele zile de stat în huzur. Odată urniți cu tabăra, 
nu vor avea timp de tăiat firul în patru. Din una într'alta, au 
ajuns la gândul morţii, căci o simțeau cum stă aproape și își alege 
mușteriii. 

—După Sfânta, Scriptură sânt trei taine mari, spuse Andrei. 
Botezul nu-l cunoaștem. Nunta a devenit o plăcere sau un târg. 
A rămas moartea, singura nebiruită, necunoscută, pe care o întâm- 
pinăm de obiceiu cu mintea întreagă. Dacii o socoteau drept o 
mare bucurie. Şi creștinii o socot nu ca sfârșitul, ci începutul. Cred 
că din contopirea sufletului dac cu creștinismul s'a născut această 
neasemuit de frumoasă înţelegere a morţii ciobanului în vârf de 
munte. Pe Ceahlău un bătrân baciu ne-a spus de un cioban mort 
din trăsnet și cum la moartea lui toată firea parcă la luat în 
brațe, l-a jelit, l-a grijit. Dar sânt alte stihuri tot cu ciobanul, mult 
mai pline de înțeles. Ciobanul moldovean ştie dela oița lui năzdră- 
vană că va fi omorît și nu caută să se apere ori să fugă. 

—Mulţi ar zice că este o prostie să te laşi omorit, când poţi să 
scapi, spuse Belgea. 

— Tocmai aici este miezul întrebării: nu poate, sau nu vrea 
ciobanul să înlăture moartea? Nu cumva este o răscumpărare? 
Pentruca, să-și urmeze viața turma lui și muntele și pădurea și 
păsările și însăși cerul cu soarele și luna și stelele? 


— 303 — 


„: imi. moartea unuia se 
“ina jertfa pentru viaţa AA si ai aia 
ESșitiina 9 a tuturor, dar uma! $ "vind undeva departe. 
e N pii larg deschiș» PC frumuseţe stranie 
voie, spuse vlăduţ, i oc iată avea 0 
Faţa lui subțire cu 
în aceste clipe. 18 pica 
—Mulţi vor vorbi ȘI poa Sta suo E: 
care primeşte moartea fără să A apt 
minunată oglindă a sufletului Mo 


i re cre 
vine, ea are un rost şi smintit este iai ca! 
viaţa după voia lui. 

Anarei avea și €l chipu 
mului an, avea liniștea ape 

—Sântem aproape de marea V 
martor că nu sânt grăbit. s'0 afl 
ce mi-e scris. 


chip și fel despre ciobanul 
entru mine cea mai 
te aci. Moartea când 
de că își făurește 


1. schimbat. pierduse din asprimea, ulti- 
ânci. Adăugă încet: 
ă ii, Dumnezeu mi-e 


LXII. TRAIASCA ANDREI VODA 


In tabără se întinseră câteva mese lungi, făcute din te miri 
ce, iar oștenii sau așezat în jurul focurilor că era0 seară înnouraţă, 
dar fără vânt. Se adunară mai toţi boierii din târg. Erau printre 
ei mulţi «fraţi de cruce» cu căpitanul Andrei, însă și alţii, numai 
«tovarăși de “drum. Se vorbea despre, toate trebile ostăşeşti ca 
înainte de a purcede la războiu, dar şi de cele lumești. Se făceau 
glume, se râdea, în hohote de vorbe de duh. Ori moldovenii, se știe, 
că au limba ascuţită și ochiul hazliu, încât după fiecare rând de 
ulcele petrecerea devenea mai zgomotoasă. La masa căpeteniilor 
se făceau mai puţine glume. Ba unii ședeau cu obraze lungite, cu 
privire temătoare, se întrebau dacă n'au greșit alipindu-se unui 
om care vrea să facă din noapte zi. Unul din ei ciocni paharul cu 
Andrei și apoi spuse cu sfială : 


— 304 — 


__—Căpitane, sântem gata, de o faptă care va aduce multe bune 
Și rele, dar eu îmi tot pun niște întrebări... şi nu îndrăznesc să 
le lămuresc. 

—Spune odată, că doar cine nu se înțreabă de nimic, are mintea 
năclăită. 

—De bună seamă dumneata cunoști jocul de șah, dar poate că 
n'ai auzit cum cel care l-a născocit, i-a cerut împăratului să-l răs- 
plătească, dându-i numai un bob de grâu pentru cel dintâi pătrățel, 
două boabe pentru al doilea, patru pentru al treilea, și aşa tot 
înmulţind cu doi până la ultimul. Impăratul râse că-i cere așa 
de puţin, dar când mai marele hambarelor făcu socoteala s'a văzut 
că tot grâul din ţază nu va ajunge pentru plată. Vezi, căpitane 
Andrei, am îndoială dacă sau socotiţ, bine toate pentru acest 
războiu. 

Andrei se mânie, dar se stăpâni. 

—Ai pofti, boierule, să știi că, pentru cât dai acum vei avea 
o dobândă crescută ca pentru jocul. de șah. Soarta războaielor și 
a împărăţiilor stă într'o clipire de ochiu a Celui de Sus. 

—Nu se poate merge numai la noroc, răspunse boierul speriat 
și adăugă încet, e o sminteală. 

—Smintiţii mișcă istoria popoarelor și înțelepții scriu cronici 
despre ei. 


L 
.. 


Oştenii, înfierbântaţi de vin bun, de cântece și de nădejde 
fiecare în steaua lui, au început să strige: Trăiască Andrei-Vodă !» 
Au venit în jurul mesei căpeteniilor și le priveau cu luciri șirete 
în “ochi. 

—Să nu vă fie cu supărare, cinstite fețe, începu cuvântarea 
un oștean cu obrazul crestat. După obiceiul străbun, la alegerea 
domnului nou i'se cântă o urare, cum să înfrângă pe vrășmași 
şi cum să se poarte cu noi, cu norodul, că după ce se așează în 
scaun și se înconjoară cu boieri, cine mai ajunge săi spună de 
păsul nostru? 

î —Dă-i drumul, nu te încurca în vorbe. 

Cu paharul în sus, începu cu o voce bărbătească plăcută, urmat 

de cobze și de nai: 


— 305 — 


"aj la draci: ă 
8 i doi e văcere; dar acum cântecul se 
pe lehi Și toţi ascultară 

aici 


până dor fi Și răi, Măria Ta fii bun cu eiy 
imbă: agp ACAD 0 A ă-i asculți, N 
cu moldovenii îi desculți bt it An 6 aie iritarea 
i drăi vedea un EA păzărăvân, face sie ae an, 
'n i > II ab 
xci norocul € = face multe ȘI e zei 

Și ara e cati HbUE eo as, o's'0 Dăţești Și întrun ceas 
i de-i zice E „tale: «La mulţi ani pentru” Doninul 
Tr pucniră LOdy a 

cs ia xi ce apucau câ'să ci 
Andrei nu cu ulcioare, 0 CH» A Să  cioe- 

sui 


au la noul domn, ciocneau barem cu că- 
ă și : i voie de gloată, 
nească ȘI : acum cei mari aveau ne g ii de 


? 
Că) 


LXIII. GANDURI IN FAȚA MORȚII 


nață 


A doua zi, Andrei însoţit ca de obicei de câțiva prieteni, mergea 
la pasul calului printre corturi și cerceta, toate câte EIBH de zrijit 
în tabără. Poimâine plecarea peste Nistru, întâlnirea cu -Hân: 
ceștii și războiul pentru cucerirea scaunului domnesc. Păreancă 
sfredelește obrazul fiecărui oștean: 119 Î& 

—Oare un împărat în ajunul luptei și-a privit pe hatmanii, pe 
căpitanii, pe prietenii lui de o viaţă, cu gândul că fiecare din ei 
poate că a doua zi va, zace cu ochii sticloși, ori va; fi sfârtecai în 
chip şi fel? I-a păsat oare de toate aceste suflete care sânt în pu- 


ţ 


terea lui să le prăpădească ori să le lase bucuria vieţii? 1 


— 306 — 


—Căpitane, cauţi prea mult rostul tuturor lucrurilor, răspunse 
Belgea. Nu-ţi frământa, mintea cu întrebări intortochiate, știi doar 
că totdeauna poți să ţii cu da, ori cu ba. La întrebarea care te 
muncește să-ți spun o poveste: se zice că odată a fost adus în fața, 
marelui Alexandru Machedon un tâlhar ca să-l judece și întrebat 
fiind pentruce a, ucis, a zis: «Din sărăcie. Dar eu dacă am omorit 
un om, voiu fi dat gâdelui, iar înpăratul care ucide mii de oameni, 
este împărat.» Şi Alexandru Machedon l-a iertat și l-a făcut că- 
pitan. Vezi, așa judecă poporul și ia lucrurile cum sânt. 

Andrei retrăia amintirea ultimelor zile cu Mihai. Oare îi va 
îndeplini visul lui, visul lor? Odată Mihai i-a spus: «Să faci, Andrei, 
o ţară ca soarele sfânt de pe cer». 

Despre soare i-a vorbit și domnița Ruxanda. Ce minunat era 
atunci şi cât de puţin a durat fericirea lui! Oare dacă ar fi trebuit 
să aleagă între Ruxanda și ţară ce-ar fi ales? Iși aminti de povestea 
meșterului Manole și îi dădu dreptate. Pentru țară, dacă ar fi 
avut o mie de vieţi, pe toate le-ar fi dat. 

Au trecut pe lângă o groapă săpată în ajun pentru copt o oaie. 
Pe mărgini pământul era răvășit, jilav și gras. 

—Bun: pământ e aici, negru, bogat, spuse Hergheliu. 

» —Poporul zice că 'de' mult, la facerea lumii, el era străveziu 
cum e cleștarul, dar dupăce Cain l-a ucis pe Abel și l-a îngropat, 
el tot se vedea. Şi pentru a ascunde urâciunea faptei, Dumnezeu 
a întunecat pământul. 

— Toate începuturile sânt fără prihană : zorile vieţii, zorile dra- 
gostei, zise Andrei. Se pare că toate popoarele jinduiesc la acea 
fericire curată care a fost la începutul lumii: Poate că într'adevăr 
atunci a fost raiul pe pământ. Cu cât înaintează în viaţă, omul se 
lasă ispitit și strivește sub picioare toți bobocii înainte de a înflori. 

Groapa aceea îi dădea fiori lui Andrei. Nu demult bulsării de 
pământ căzură pe chipul lui Mihai şi Vasile Dobrin. 

„—Mă întreb uneori ce este curajul, spuse Andrei. Unii sânt iuți 
la, mânie, furia, lor este mai năvalnică decât chibzuiala, alţii sânt 
destoinici în luptă. Iţi trebuie multă tărie, însă ai și nădejdea de 
a scăpa. Şi este încă un alt fel de curaj, acela în fața desnădejdii. 

După un timp Vlăduţ spuse: 

—Ceo fi. făcând tătaia acum? Ce bine ar fi să-l găsim acasă, 
venit așa fără veste. 


— 307 — 


] 


ierul Teremia bea 0 Cafea, 


“aceea PO i 3 Dici 
că la Ora > se mai trezească niciodată, j ăsi 
SI puteai fi iti nu eră să s A aa loa, ala d Urmat de Belgea, Vlăduţ și Radu Șoldan, păși în tinda întu- 
o ausă de un 1uji Ap Anărei şopti p it e. Ea pisi ju ) necoasă, Era, o beznă de să-ţi scoţi ochii. Impinse o ușă. Dă- 
i, af si dă pe A i, dai înapoi a pi au ește Gură într'o odaie lungă și întunecoasă. Abea, la capătul din fund 
să ara tine îns Aa rupului. Curajul e Spiri- li sa părut că stă un om cu un mic opaiţ aprins în mână. 
a tate stăpâneşti e Dintr'odată fură apucaţi fiecare de braţe puternice și într'o clipă 
Ai li se trecu în jurul gâtului câte un laţ. 
| Afară, calul lui Andrei se smuci nechezând. Departe, peste 
| Nistru, un dulău alb se smulse urlând din lanţ, sări peste gard 
şi se pierdu în noapte. 
Opaiţul tremură în mâna lui Arapu, căzu și se stinse. 
GAȘILOR âmni ă 
LIV. GEASUL UCI 5 i Râmnicul Sărat 17 Septembrie 1939. 


Ziua, de sfârșit de Noiembrie este scurtă, mai ales când se lasă 
jos norul greu. Plecară spre târg, având, a străbate câmpul de 
miriște pe un drum de țară cu câţiva salcâmi a margine. Nu era 
departe, nici un fârtat; de ceas de trap. Mau înainte Andrei umbla 
doar cu trei patru prieteni după e]. De când cu trădarea lui Stelea 


şi toate zvonurile, se lăsa însoţit de vreo zece oșteni cu. sâneţe. 


Cu puţin inainte de intrarea în târg, într'o margine, era o mică 
gospodărie de oameni săraci, o casă veche intrată, în pământ, 
câțiva salcâmi, tufe de nalbă uscate, mărăcini crescuţi în voie până | 
aproape de intrare. Ştiau că în vară sau aciuiat. acolo niște pă: | 
trâni cu o nepoată, fugiţi de tătari dintr'un sat vecin. | 

Andrei cu prietenii mergeau înainte, iar la vreo sută de pași 
urma, ceata, oștenilor. Când s'au apropiat de casă au auzit, vaiete 
prelungi de-ţi sfâșiau inima. Bătrânul stătea în fața casei și cum 
a văzut; călăreţi a început a ţipa după, ajutor că moare nepoata. 
In înţuneric abea, îl deslușiră cu pletele cărunte și ochii holbaţi 
de groază. «Moare, moare fata !», ţipa el întruna. Andrei sări iute 
jos şi aruncă frâul lui Hergheliu. 
Cota raita mergem să luăm fata, s'o ducem la doftor. 

nte încet că-i ajungem. 


zau di | — 309 — 


ubBiV .a9el EI sh IROTITI 

sa si ănsed 0 RIA BenQ 
098 i E iz Er «ul aigbo Osial Su 
B0d90u fo pa a 59 af he, 


02, ubBS ia 


MII 

G, ANI 

lei 

(3. £ 1 EE , Ș 


«Pe toți cei care vor citi, dacă va fi ceva greșit, 
în numele iubirii către Cristos să îndrepteze, iar 
| penoi cei ce am muncit, să nu ne blesteme pentru 


2 i „că ma scris Sfântul Duh, nici înger, ci mână păcă- 
E PE oază i) muritoare.» 
A, CORA FIA : i 
(Din Tzi PEatenlul E ozrai Dimitrie 
Z Liubavici la Apostol, în 18 martie 1547.) 
VBA TENOI tsi a pia desgre- dreptei 
= - 5 dice Ă e. de să: 5 


Li BLAGA 


MATERIALE CONSULTATE 


MIRON COSTIN 
C. GANE 
N. IORGA 


C. C. GIURESCU 


D. CANTEMIR 
N. A. BOGDAN 
A. GOROVEI 


I. OTESCU 
V. BALTENOIU 


G. POPA-LISEANU 
IL. BLAGA 

A. DOBJANSKI și 
V. SIMION 


Letopisețul Țării Moldovei. 
Trecute vieți de Doamne şi Domnie, vol. 1. 


Istoria Românilor, vol VI. Monarhii. 
Trecutul Românesc prin călători, vol I și II. 
Istoricul Armatei Românești, vol 1. 

Scrisori de boieri - scrisori de domni. 

Scrisori şi aapise de meșteri români, 1926. 


Istoria Românilor, vol II şi III. 
Studii de istorie socială. 
Instituţiile vechi românești, 1921. 


Descrierea Moldovei. 
Orașul Iași, 1925. 


Credinţe şi superstiții ale poporului român, 
1905. 


Credințele ţăranului român despre cer și stele. 


Concepția despre dreptate la țăranul român, 
1906. 


Urme de sărbători păgânești, 1907. 
Trilogia culturii. Spaţiul mioritic, 1935. 


Arta în epoca lui Vasile Lupu. 


— 513 — 


VĂ 
mi 
St 
A 
. ) 
= ; 3. 
TD 
"d 
Îi ) Pa 
î E. DAFT 
ă£ & Ă 
ŞI di 5, 
et 
sit 
iattob 
A , 
A | 
tr A lat € 
TO j id 3 (ş pasta 
004 
E tai ce zar y 
134 ab mbrot | e 
a A i LA 
ti mo” ni pi sin Q Sa) ) 
1p 
JL 
DIDĂTIR A 03.0 
4 | 18 
pu pTAI 25 ) î 9 LE = 


CUPRINSUL 


Odizea unui. ManuscTis .... enma nemree ee eee eee eat me ee oo 


Notă biografică .. , 
Cap. 1.—Cum se leagă: (o) orietănie | 


» 2.—O paradă pe malul Bahluiului 2 351839 Ai 
» 3—Se poartă. războiul... n. meet ce ee ee me 
2 4—Un necaz al boierului-Mitre -.. î.en i 
de 5—lLa Rosojeni.... 20. spec sare cae eee IOV UTA, LI Aaa 


3) 6.—Furtișagul. .. 

„E 7—Un sfat.și un: pătat 

BIS 8—Aulul lui Azâr-bey.. 

3) 9—lLa, răscruce .... ue sui. 


82 10—In.drum. spre. EȘi .. MAI ULMAIOSI, ȘI, A DA 00 
85t 11—Curtea lui Vasile. Lupu HU SIA 20 PAIR 2 
"8 12.—In.faţa. lui. Vodă... neaemeee EU DAL AA RQINLE a 
XS 13.—leremia. Ursachi... „vs: coe NI ADD, BALI 
2N£ 14—Nunta me eee co aa vera mese sees e PIEIROCA AUR. 
Ty£ 15— Răpirea .miresei.... CES ȚOD, at 05 BOU a 


»* 16.—Ingropăciunea ... .... 


»> 171—Intâlnirea cu. «unul de. SI RSAE AEO, NOV 
»2 18—Im'căutaărea dreptății e e 


»* 19— Pregătiri pentru pere: 
55 20— Răzbunarea . y 


ps 21—Răzeşii la judecată, sasa NIAUL AL. ADRY ISLA 


î55 22—Roabă la Tătari |. 


5 23—Oșteni. la Curte . „ANI E RIRIY ANAL 
pi 24—Ancuţa..se stinge. în captivitate AA D2BIBI Ii 
55 25.—Un .foc.la, Iași „e sue A OP PR A ARAL e 
65& 26.—Diata Ancuţei. .......< cca PS, E dea ai 


Pag. 


101 
105 
116 
119 
125 
147 
152 
155 
157 
157 
167 
169 
172 
1175 
118 
182 
185 


= II 


Cap. 21.—Boie 


rul Motoc și i aa 
28—Pe Ceahlău -- „nn. 
29.—Dunărea şi marea - 
30.—Sinodul dela Iași -. 
31.—Ceasul rău . 

32—In E op laete : 
33.— Divanul la iudecată/... 
34—0 controversă religioasă -. 
35—La vatra părintească -.. 


36. —Războiu cu EA Bag La ocup ata Da CU i, 


37.—Ruxanda 
38.—Nori Ea ai dovelie, 


îș __Năvala, Tătarilor şi a Gazacilor .-: 
40.—In. Cetatea Neamţului -. 


41.—In Iașul pustiit .. „o INUOORET BIRO Das 


42. —Dragoste fără veranţă + 
43—Pan Krupenski .. 


44.—'Tâlcul icoanelor. .... ... 
45.—Frământările Căpitanului Aoncirel 


46.—Lupta dintre Leși și Cazaci . 
417.—Nunta lui Timuș . 


1 48—uUneltiri contra Dotarulul 
' 49.—'Trădarea, Logofătului 1... ne e ne e ee 


50.—Ajutorul lui Timuș ..... 


51.—Bătălia dela Finta ... .... cele alee e dale doza 


52.— Vasile Dobrin . 


». 53—Ultima bătălie ici N 
! 54—Fuga peste Nistru . 


55.—Noul Domn. . 


+ 56.—Căpitanul Andrei Ri tele mântuirea; țării 


57.—Uneltirile lui Stelea Murguleţ, .. 


58—Tabăra Căpitanului Andrei „.. ... pc caii aa 
; 59.—Mihai cade în luptă .., ... .. În 


60.—Căpitanul Andrei își face dintata 
61.—Intre viaţă și moarţe . 


62, Trăiască, Andrei spa i: re mois d Erin cu e RER 
63.—Gânduri în. faţa, MOrţii ... n. jeg] 0%. al 


64.—Ceasul ucigaşilor ... .. 


ES MANUSCRITO. 


EDITURA DACIA 


Publicaţii apărute: 


General Platon Chirnoagă : Un chapitre d'histoire roumaine (1940- 
1945). 1962. 

Dr. Faust. Brădescu: Antimachiavelisme legionnaire. 1963. 

Grigore Manoilescu: Integration de VEurope Danubienne. 1963. 

Mihail R. Sturdza: România și Sfârșitul Europei. Amintiri din 
Țara pierdută. 1966. 

Nic. Iancu Păltinișanu: Tălmăciri. Versuri. 1966. 

Paul Guiraud: Codreanu et la Garde de Fer. 1967. 

Chirilă Ciuntu: Din Bucovina pe Oder. Amintirile unui legionar. 
1967. 

Mărturii despre Legiune (40 ani dela întemeierea Mișcării Legio- 
nare ). 1961. 

Horia Sima: O homem nâvo. 1968 

Demetrius Leontieş: Prin mlaștini și furtuni. Versuri. 1968. 

Ion Cârjă: Intoarcerea din Infern. 1969. 

Ernest Bernea: Testemunhos para un homem n6vo. 19170. 

Nicolae Totu: Notas del Frente Espaăol. 1910. 

Louise David - Ion Mării: A Grenoble. Sur les traces du Capitaine. 
1971. 

Horia, Sima: Ce Este Comunismul? 1912. 

Nicu Iancu: Sub steagul lui Codreanu. 1973. 

Ion Roth Jelescu: Și cerul plângea. 1974. 

Ion A. Bucur: Poezii. 1974. 

Aron Cotruș: Opere Complete. Poezii. 19178. 

Mărturii despre Căpitan (40 de ani dela moarte). 1978. 

Gabriel Bălănescu: Din împărăția morții. 1981. 


E buna De SI a aa 
rd 5 pont. sai ua a robul ge, aa le 
a Co 0 se AR - eiiga ni d ea. 
stu RE i ude o dap cochie- sus (A nb. 
Deea pa Pon ee CA nana O Pb li 
se - me a ae hagi cd De „părea bal 
d colaci aa dua- PA DĂ UML a, sa nui, î 
Îeoctcazera, Goma olt iaă BR IP Be, 


- 


ed - 


P- A A Dap. OA PRAI > LA dat d 
E: „i > 


sf 


| 

| 4 
E 
, 


i. Au D> e (A aj am 
2 ser mel Ano Dif 
Ş PRR, Pe a 


gi ie cole e p4ef i 
/ 


12 PARA. a Cata 


a re ARII, a 

Pap cd 

i A, E ăi 
76, 0.6 


pri pie 
nf) dese cidaulut 


„Pol Fi Hu pă “ apti ne. a aa 2 eta 
mg ' Casă 4, i 


TOD 74 


"7 P 


Re [44 Po 92 AAA 


„a fo i ce Miau 


4 ? _. 
/bryes- be d aceea DA in 
// 4 J 


PO parai 

Î_ Goţe al ele eul si mas 

04 i anlizaae bămlDeae Bu pre 
aid a Cine 3 „aăe Zi 


i Lăcă du, Anu 


/ pusa uPAZ £* ă 
i fug Pa Au, ya vu Muma di 
(/i scdo Lica Neamului. grei hai A 


dice. Pe olepe = 


d . 
A nau due AU. 
24 28 
A 
mi maci Mu 


47 celei Wace: + a ca ch uau | 4 
lu ra cc de de aie i Pa mezafeaf 


Da E. 4 
i pr pe Di 3 Alen „AZ, ca Ș 
n A (au ag adu . Vai 

zarea facă Mo ala. 


Ei 


RELE 


CE d eds ap ce 


e Dede AA e pudictta Ciwa ; as Cat 
-/ >. Mat A ) 


ADA 


. 
43 PMR CNI i e m ii i et 
A ai i ă 


Pr i ai me 


RO e cane 


ca F.) X y 4 Ai AR ŞI SA 
. Se EP Ser Cu | 


eX IP) SR îă d i 
= Cube PE ui e. 
2 i RR 


SIR 


[ 


27 ua; | 7 
pepe 7 


Pa 


„bătaie e mei 


: ) | PRE P | | | 
.. li RE PRD AA LA NA j Vii Lu V, 


Dă 

— L E Pin RSAA Q De | LO lo Aa € pa a 3 

pa » Cance;, CS € ÎL CU LU Ș, 9 
LX | I 


| 


e e tu - 


huge: atat, ae Vucnă i „4 


ca Ay tru cumani Ve ad 
Aid DP a (cu l ai le 
10 0, A a, ace Peumaua. PE (ret ta 


p ș | f A p a Fe 

dn ca-ti e îi fe aâir be Cu e 
(a GA "2 [A Casa Cl A 
> obuae ui dos -6. clienta. LA A 


/)- 144 


(lespede cs ucâlii 4 Bz pesta ba dati 
4 0 AA 4 Sta 
47 cc udate, th] | i dai 


. 


ţ 
A „."T =A4 
2 LR . Ca Să 
aie LI 
— N. mie i Ş 
/ 


e Ge po ned pfoe a 


EP 


p- Pi fi pă = j ci ț 
> / , / f 4 ERE. 
0-4 sisalca) ae fe A ea 4 Waa A DE Hate 
Da m 53 y Sa ] Ei LA „să FĂ aa 
= “ £ E i A . pe . : 
. , 3 4 g: d i 3 Y Aaa i : să 
% 


. 


Fm di bi 


a 
9, fad cel A 


Pe 4 pole Ze 


OV VWOAD ASC 


fanul „În pda aeme, că. 


2 i 


AD 


AR 


E: 
a fat 


PAR [5 ama 3 Mloearei ÎN mlepude 775 = gate 
DIA pe Tie ca ci, 
Desi fl d ut ne cdi ace i 
4 Pip. Ja inu peria Lu apa Vai panda ia, 
/7 s , a i | 
„ul au erat acttiitite 23 - Value to 


- 


ef, 4 Zu a fi i Zoe, fu 


î Pi 7 


4 A 
Cta „BL - mu bitte pt 


[NA 1 WMAANAA. W9 pda: a (2 4 Ad a /16 fut 
(n mA vw bu C a, 7 (47 4 PCA AAA da A A did 


să / 
/ ? [| | $ — E _ î 
/ / (4 Pe A zi 4 2 A Zi (4440 PA 
i i 


1478 47733 ze 


4) 4 e ( 110 ş pr TPI 0 A 


/ 4 / î - d. i Li se pe 


7 
(44 pu / a; “ij 93 


Ala "a /7 Ta N i 


PI, PY, 
A pa 754; 
/ | 9 i i Ad Aâ AA / (4 /A AA. / // /A AA 


pr Pila o Cu Vol Bă 


/ i / (AA 4 Ap 4Z 


/ 
| 2 . , > aa 
(1/10 Y 70 [49 DP AA A auf “pă mufa 


i | ( : 
| pi 


4 d pe a 54 7! ură 44] (nu Aa d: PAI | 


» 


4 ; 
(44157517 5. UNIRI 
/ | A PAR / > Ji f 55 Ș, 


(Ze lua vol, behău Z, dat te 
DI Aa Gulea. 
// 


de nud ce MO AM 


Z fe eu dim me 7P 
(nu pene fa 2 asVolaP ( 
e dr „ta da. claaa | 


pi a poa Vol af Acad: £ d -., 
ÎL Fea Polano- olecă- Jeda 


alura Qo/B. PHaan . 


pi 7 ST AU. ÎL pri ii Hai Dă îi sud PA A 


iai 


E“ conac | „dd 


Pa sat D' prmia A Zau, reania Ă 


Ai ep Pa, Meniul, PI > aud, 
bcu aid 727 a Da 4 

E retea > qi Br ă | - ă 
SI, 2 acu nau dineă (ad A 
5 ua 25 AN a au, i 
| 5, ] În d A A A Hg d Pi poll e A 


E a > DPI Aia ati (ab d 


> 
Ir carca reroin 06 bete dle e 
Sa PE, i fat apte ale Me 
mat; Def o 


= 


uree 2 DA raul et mem DA Pe 
Ec p: cati negli d 
ÎAnaia p e. Saiduacu A 
E, ou Art Z1 cur ua a dale 
Dl (e DAE 27, 
asul uzual A 
pas (AA ZI) Lo aa si De 


DU Hâdy 06 „ Vii heditu air A Ă 
1 DI Detsudă Pa Z (ec but, colac, depre 
ou vel Ca. Zau Da d 
P Cu CaMye Atel MA A PP : i 
(rr 0 Anda " 0orei ! ema Veta. cr E) 47 E, 
E, na (a Ma pp 


(CA pro cit CAO p-e 


/ 


„da fa Ad DĂ Aga e 
| EC 2 
3, Ș: O 


E | d Pfa) (BE, P ai 
în ae Capa. „mai da ai 


i o Ai id 
LA. i măi Sul o e DE a 


Saga 


iri 


476440 


N % 2 (ia (CZ 


. 


E e pi dbada- 
/ PA 
0 duza 4 A 


by AA Ș42, 0777 CAII DP DIZDVII 


A ai OD- / Daie-C4 06-01 


E NP | GE 
re PI E ei AUG a: 


a fala dd. pna du 


; „A 
(AI, Z (EA S | 


- ie A g 
AAN AAA VE 3 L Anal 1/34 CZ MEA 
NE e bip —— ” Pt » 
y 4 n = z ad: 


7 fa 
i 


E a a, = 


PA 


ZA > AHN 


au n 


4 HA A VU SS: Ps RI a) St de să: 


Lu; “Let p.. ce 4, Za ea „cniiapoa N Ai ; 
L, om pebet IRA car Ea 
ki A 'a auf a Ciad. hand, | 
„9 cu dlud mp Z apa 24 Pe “j 
pd i et 4, E 
A ad a cf 


- a 
= A > 


4 25, CP 4 AA pă i 


Vaatumna. Cu fe 
A Spy ăi 
Lauda ol e > Dar | 


rau iu des co e ca 


E, ZA za heat A 2e facand 


(/ ? , 


Y. 
AU S/Y, £ P—prel FOLIC Pe 


AD 
gi 


- 


/ 


Dă 


beti : 
La) 3 
+ A 4 
stia 


(i A ci 


n P e a A 


hal 4. pu 5, 
Lite ufescol «i (AA 


Vie prart Arena e ceate cuoia. de pole pa dă 
vadul mina ac tir 3 vepeaete a Vapună incaligi 


m du Doua, VA Wu VU ui GAa |pca ML I0 Vad 9 coada 


duci Wu ua CU UPA AM 

Wu, 

e asa ui WU Wa) U pu ampdul PE ni S anul id 
e EA Oua Au Vă , u vu uovaiaini tu alu 


Vita na = dau a al aqulul, 6 ot tzaz= ra 
Lp Viuca du A Voua xi MW 4 4) de xl Ma a crt n 


AAA p 


Cr Lj AJ 


- 


/ 
7299779 PRI [222 portul ei oc d 


/i 


| Gai pp ZĂ papii ACI, App fie q 
A „sf PP, ul Pa 4 me ntroes Au ua, 


2 
pr . fe Ari At: pap 2977, a Ip 
/ pd > / [orare bea a od 

ALE DI fu 24 pe 4 


CCA a 4, i = 
sd Le (4Fa cui 
ont dai poti UR 0 LE PR 4- 5 


îm ai i Lecce [peria 


pi 4 i A PI A pr „a 
/ a clei -— 
pag Po. ra a fade 


PD dud i, 
Pur, De ee udaarte A 


/. A 
“a apel | (iba ra 1% cea ol pla 2 es Heata 


Daia cr LPeca” pi Zeal ce 


4. a» iz | ai 


ii 
i) 


up “a A Came 


— 


D144 Ca cae Apa 


Pui 1080 LA VA 


pă 


A Viu Aa HA, aa 


5, Za pp: ol areele. 


. [d A 
, VH ae A MAI ina 
a 


Deaner did Ci 
zece Cena (e deea 2/3 
Mu od Lis olele 


-_ - — 


a a au 


RR e ee 
e - Se ea „4 
1 i | 
. . 
Cpuulu (DA, 
) / E 
Pr rddtha VE  * - 
J Lo Pia 


n ji a 


va aud, Ce Ai 
o 'Qa Palit Cr, Oul 
TA PU loa pat fs cu 
(cau i VA îsi —, Să 
(Du 247 pa / aul Ma, Merei „a 


Muse Calul ode af 


i de 


Pabeat „css A 


zi, 3 
Scoate = 


a dt UV PĂI, : 


zeco. Dle ue 


/e_Q4 A 
7 pă p Pe: PA > 
| i 5, Ga Una (De 2 L / | 


- 4 Lee, | L, gi î E: 
&/np et, sa 


iu Qi /UALu y n za 

> A : „2 Hu (d | 14 C Z EA a sis An 
„UA i fre ce 204 pa CA 74 // Zi 
/ m = sta | 
as. cena a leat hu, 7 i Zi 
S/S7 P/ 222: pe: 26 fe 

(3 Agra btu . 7 2/7 
2 CAtB Aaa Catia CH 


| A DE i 
d pret 08. E/Aei e, Pie 3 


«ante din Pat ” 22 n: EA 


LA 47, 


dia. videa deal a crn de axeze = 3 La. zi 


Domnule da heat , pre Mu 2 ax Tezegaatu 


Mt 3 
"Di 

d Să 

fa XI 
-. 

nică 


"98 
Pip 
px 
3 


Po DI 
A. “i pei ha. 
, Tula d Vi iz se fl aci lili 
ceea za bată: Pe m 
PI a 7 metuze rod A 
A, AA PP, 24 LAMA P”/ Psi oma. 
W, A 141,4 „da, VU cr dat eta 9 YU j Aa 
"ID si Piu rul. hat duugi. meara-, cu cădea 
7 alia ase, A fiat AI 
poa Pi i pac Pia ă ao 
feel fă CPUN PA 


Mi A 
m, at Ze Be 08 - dp pri: ş p. i 


Li 
j | /a 
Pa, 


Cori Vuzett-tt ZIC ds oi pai 


Dai 


De 00 SR TERRRI 
A 
fa mul Au bea 


și e) poa [ 


aa A ( DĂ A Ă 


LQ Ă ia LA A | 
AS | 3 ţa 
E Q44 a pe ? Ma E i : 


J ! 
N Pool ş 
A ti sal (ru Cop0r4_ 


Cofui, (44 (rd a: /aA 
2 AMA Ano 


At pa DD 


A SD manu | 


Se in 


„to FE 
A a 7 Pui / Sau, , nul pp Rea “7 
UA a Re Să Ur e 4 4P, orei Da Se 


4 SA falie cana Ca ordae i ZE 


zl „Eat alea | E 
227, sală & Pre. Mp i€ 
af P/3 aia a Mee, A du nbiula | 


| Aa 
Ar pă / 10 7, HU uta, ge MAL AAA z 


/ocu bu i 27 but , sal 


aa să 
] , aia a 


„Me + A, Li ( Daia. E 
VOUA oana (dn DA PMR. DT ĂANA 
= E 


PD / Ș AL 


aa 1 (ir 


4 i ca si eta sia z af az Ex 


-. 


m, 


UA (_W pu ă sa 
7 .. TD E. (aa 4 
(urca titan RE aie 


ru 


d, 1 pepe tă ani m pi 


adobe AA, e A - atu A 


LE 


a 
= 
- 


f 5 + Al 
Pute TUL P Lu 


faci paid du Wa cmd Lot Huc_ 


d AA m 


9 me ei la rm rea Dre aia 


ee ein op pi 


Sal Lada 


/ p ua "Ga zace ta za pie Cocea fe, Ze 


Aug mld 
p , dest (sat Mle. vize ca di 


Ca Pai 0%, ha ne a Gaara Wir Cea 
Phnos Cad as, „ueroe eu aMlecal Lua Ar 
bai lied aa rea clar j 


ai A fe 


Ada ba ora MU Mas a E A Pa 
P, 7, poata. 
da FA 5 My | Pio . 2 Lo