Victor Papilian — Vecinul — Nuvele

VICTOR PAPILIAN 


Vecinul 


VECINUL 


VICTOR PAPILIAN 


VECINUL 


NUVELE 


EDITURA „CUG 
P. C. GEORGESCU- DE 
BUCUREŞTI, IV — Strada, É 


VECINUL 


Numai după mers, Gavrilă a cunoscut că veci- 
nul său n'a isprăvit cu necazul. Mers de om gata 
să se doboare! Ehel... ştie el cum te munceşte 
Supărarea... Îţi trage în jos creierii capului ca po- 
vara de plumb, şi ca viermele rozător se vâră în 
moalele sufletului, desgolindu-l până'n carnea crudă 
a inimii. 

Vecinul a trecut fără să se oprească, fără să-l 
caute din priviri ca de obiceiu, gârbov, adus din 
tăria grumazului, cu ochii mepi pe sub pământ, 
parcă pe urma unui moroiu. Şi Gavrilă sa cu- 
getat în sine, că nu-i cinstit să-l înconjoare cu 
vorba. O vorbă omenească, la necaz, e ca dul- 
cea alifie peste iuţeala arsurii. 

— Vecine... vecineee... 

Omul cu necazul în grumaz n'a auzit. N'a au- 
zit de voia cea rea din suflet, n'a auzit nici de 
gălăgia copiilor din ogradă. Mânios, Gavrilă sa 
întors să curme cântecul. Dar s'a răzgândit. Prea 
frumos ziceau... Şi pe urmă, colindul e cântec 
sfânt... Se supără Dumnezeu... 

leşi în stradă: 

— Vecine... Fârtate... Vecine Tibor... 

Omul se opri. În sfârşit glasul lui Gavrilă îi 
ajunsese în urechi. 


8 VICTOR PAPILIAN 


— Fosta-i la popă?... 

= Fo.. 

— Şi ce-o zâs? 

— Mo trimăs la vetrinar... 

Gavrilă scuipă cu dispreţ. Vai de capu’ popii... 
Şi rămase jelindu-şi fârtatul din priviri, până ce-l 
văzu CORNA pe podeţ în ogradă. 


+ 
+ + 


Bietul Tibor! Cum să nu fie supărat?... In 
grajd, boul său, Nialcoş, cel cu premiul dela Cluj, 
trăgea să moară. Nialcoş!... Dragostea lui de 
om Singuratic, sărman de muiere şi copii... 

Gavrilă sa oprit în poartă. Pregetă. In ogradă 
la el e prea multă voie bună. Gândurile se în- 
toarnă la necazul vecinului. 

Nialcoş a căzut jos din senin, ca trăsnit. Şi 
popa îl mână la vetrinar!... Prostul. Cum nun- 
țelege că asta-i mânia lui Dumnezeu, sau o bubă 
rea din deochiu blestemat ?... Numai că de far- 
mece l-a descântat cu securea Zenobie, vraciul, şi 
vita tot nu s'a ridicat. Dimpotrivă, e tot mai rău... 
Nici nu cască, nici nu rumegă, urechile îi sunt 
reci, ftântânele spinării s'au scobit cât pumnul şi 
capul îi stă frânt din grumaz, cu botul în aşternut. 

— Asta-i mânia lui Dumnezeu !... 

Gavrilă scuipă din nou. El eun om prost, tără 
învăţătură, şi cu toate astea a înțeles de unde se 
trage răul, iar domnul părinte Szilágyi, de fel... 
Fiindcă nu cunoaşte sufletul omului otrăvit. Bietul 
vecin! Singur nu-l poate lăsa. Acu, acu, se ìn- 
tunecă şi, în negură, suferințele sunt mai crâncene. 
Ştie el de când l-a durut măseaua astă toamnă... 

Gavrilă porneşte spre casa vecinului şi binişor, 
parcă să nu turbure taina celor două suflete chi- 
nuite, deschide poarta, străbate curtea şi intră în 
grajd. Aci Tibor veghează prin întunerec, lângă 


VECINUL 9 


vita bolnavă. De alături, peste gard, vine intr'una 
cântecul colindului. Gavrilă nu mai poate de drag. 
Durerea omului, boala „vitei, cântecul colindei, 
toate laolaltă îi înmoaie sufletul. Aşa, poate, o să 
se'nmoaie mânia lui Dumnezeu. Bagă adânc mâna 
în buzunar şi scoate un muc de lumânare, îl aprinde 
cu grijă şi-l infige în grinda păretelui, deasupra 
vitei bolnave. 

— Să moară creştineşte... gândeşte el. 

Lumina îl însdrăvenește. Să fie el om săritor, 
dacă vecinul s'a pierdut. La el acasă copiii au 
încetat cântecul. Sunt nerăbdători să plece. Ga- 
vrilă zâmbeşte. Doar cunoaşte el sufletul copii- 
lor... Azi, parcă le-ar cunoaşte toate. Numai una 
nu: cum să liniştească pe vecinul său. Sufletul 
îl îndeamnă, dar mintea nu-l ajută. 

— Asta-i mânia lui Dumnezeu... rosteşte el ìn- 
sfârşit, numai să-şi urnească mintea. 

Și din nou îşi aminteşte de sfatul preotului re- 
format: la vetrinar !... Gavrilă se'nfurie. Şi ocara-i 
de ajutor omului necăjit... 

— Nu lua seama, frate... Câte vite le-o probă- 
luit vetrinarul, pe tăte le-o stricat şi chiar le-o 
pierit de vieaţă... Că dacă nu vrea Dumnezeu, 
tăt una-i... Se stânje amăritul dobitoc ca omul 
fără zile. 

Cântecul a reinceput la el în curte. Gavrilă 
simte o îmbunare şi mai mare a sufletului, slobo- 
zită parcă de-a-dreptul din inimă în minte. 

— Frate... îi pune el mâna pe umăr. 

Omul amărit a ridicat spre el capul. La pâl- 
pâirea luminiţei, Gavrilă a prins opală de năde de 
în ochii întunecaţi, şi asta 1-a mărit curajul, 

— Eu aşa gândesc, că mânia lui Dumnezeu... 

=? 

— Şi d'aia zâc s'aducem pe popă să-i citească... 

Tibor şi-a lăsat capul în jos, ca şi boul bolnav. Ga- 
vrilă l-a înţeles. Popa Szilágyi, în grajd, la o vită ?... 


10 VICTOR PAPILIAN 


— Vezi, frate.. La noi, părintele Topan vine 
când îl chemi.. Are, in cărțile lui, scris şi pentru 
vite şi pentru oamenii. 

— La noi, numai pentru oameni... rosteşte cu 
glas stins Tibor. 

In capul lui Gavrilă e mare fierbere. Are un 
gând de care nu vrea să se despartă: numai slova 
sfântă poate alina mânia lui Dumnezeu... 

— Frate, dacă l-am chema pe părintele Topan ?... 

Chipul Ungurului sa inseninat deodată. 

— Oare să vină? 

Vorba lui Gavrilă s'a oprit sugrumată în gât. 
Aşa e... N'o să vină părintele Topan. Elciteşte 
pentru, vitele bolnave, dar numai la oamenii de 
egea lui! Pe Unguri n'are ochi să-i vadă. 

— Şi totuşi, numai părintele Topan poate goni 
răul din sufletul vitei... 

Gândul omului s'a infundat din nou în întunere- 
cul creierilor. De pe podea, vita a întins spre el 
capul parcă rugându-l. Şi cântecul copiilor cum 
îi moleşeşte inima... Ar vrea să plângă de jale. 
De jalea cântecului, de jalea vitei bolnave, de ja- 
lea vecinului... 

— Frate, ştii una? 

— Eu incerc la domnul părinte Topan... 

— O să mă sudue popa nost!... 

Din nou tăcere. Ah, popii ăştia |... Ce oameni !... 
Au în cărţile lor leacul, darul lui Dumnezeu, şi 
unul nu-i vrednic să-l înţeleagă, iar celălalt se 
sgârceşte numai pentru cei de-o lege cu el, 

Şi Gavrilă dudue ca motorul, Mintea i se ră- 
suceşte ca burghiul în creieri. Deodată simte c'a 
răzbit la lumină. 

— Frate... se repede el. 

Ochii îi râd, faţa i sa umflat de bucurie. 

— Luăm pe Nialcoş şi-l ducem în grajd la mine... 
Părintele nosť’ nu cunoaşte vitele oamenilor... 


VECINUL 11 


ŞI îndreptându-se spre uşă: 
— Mă întorc numaidecât... Merg să iscodesc... 


* 
+ * 


Dela popă, Gavrilă s'a întors întunecat, Părin- 
tele era plecat la Cluj, să-şi aducă pruncii de săr- 
bători, Numai mâine în zori soseşte. Or, până 
mâine e lungă vreme pentru un suflet ce păti- 
meşte! Ce-i de făcut ?,.. Va să găsească un leac 
ce alină, dacă nu unul care tămădueşte, Nici nu 
îndrăsneşte să intre în curtea vecinului. 

Copiii îl întâmpină la poartă: 

— Pornim, tată ?... 

— Staţi... nu grăbiţi aşa... 

I-a oprit fär’ de rost. Dar parcă-l supără sbur- 
datul copiilor, în noaptea asta de durere. 

— Tată... tată... 

Deodată cu strigarea copiilor i s'a făcut lumină 
în minte, de data asta fără nicio muncă, de- a-drep- 
tul parcă prin harul lui Dumnezeu. 

— Haideţi cu mine., 

Copiii porniră, dar la poarta lui Tibor se opriră, 

— La Ungur, tată ?... 

Gavrilă răspunsen el: 

— Cum se cunosc că-s şcolarii popii Topan... 

Deschise poarta şi cu mâna le făcu semn porun- 
citor, să-l urmeze. In uşa grajdului, le şopti: 

— Cântaţi... 

Copiii prinşi şi ei de o teamă sfântă, îşi dădură 
drumul glasurilor. 

„In iesle la Viflaim.,. 

T bor, luat pe teal A întoarse o privire, 
care nu "stia cum să cate, a minune sau a plâns. 
Dar şi vita ridicase capul... 

Minune ! 

Altcum ridicase capul acum, mai vânjos, mai 
sănătos... 


12 VICTOR PAPILIAN 


— Frate... făcu Tibor, când copiii plecară. Mare-i 
legea voastră, fiindcă Dumnezeu deopotrivă gri- 
jeşte şi de oameni şi de vite... 

lar Gavrilă, care toate le înțelegea acum, îi 
răspunse : 

— Păi, ce crezi, frate?... Voi uitaţi că Dum- 
nezeu s'a născut în iesle... Şi micuţ şi fără de 
putere, vitele l-o grijit... Ce crezi, frate... faci 
omului un bine şi el cunoaşte, dar încă Dum- 
nezeu ?... 


COPII FĂRĂ DUMNEZEU 


Bătrâna a ieşit din primărie ca neoamenii, oarbă, 
surdă şi mută. Bucuria otrăvită e mai neîndură- 
toare pedeapsă decât chiar nenorocirea. 

— Mamă Tudoro, o carte din Rusia... 

Bătrâna s'a oprit din mers, să-şi socotească 
mintea. Oare nu cumva i sa smintit darul jude- 
cau! Nu. Aude desluşit vorba în glumă a dom- 
nului Isaiia Gâjdeiu, primarul: 

— E carte dela Petruţ, mamă Tudoro. I s'a 
făcut de Profira... 

Şi vede ochiul de sticlă al domnului Tiberiu 
Giosan, notarul, țintuit asupra-i ca din ţeasta unui 
vultur împăiat, 

— De Protira-i arde parcă?... De când so fi 
însurat prin cele depărtări ! Mai bine zi că-i ve- 
steşte o nouă prăsilă de copii. 

Bătrâna şi-a sugrumat un oftat în adânc, tocmai 
în ocna sufletului. Bucurie, neîndurătoare pe- 
deapsă !... 

Apoi, parcă să se intrebe de vieaţă, şi-a pipăit 
scrisoarea. Nu-i sminteală a minții, scrisoarea 
trăieşte aievea la sân, suge şi suspină ca pruncul 
la ţâţă. 

e bine că nu sa lăsat ispitită de nerăbdare, 
cum o îmbiau cei doi domni! 


14 VICTOR PAPILIAN 


— Să-ţi citesc eu scrisoarea, mamă Tudoro... 

Dar ea, nu. Simţea numai cuget rău în burdu- 
ful vorbei lor umflate. Bucurie, neîndurătoare pe- 
deapsă !... 

A luat- o în neştire pe la marginea satului. Pe 
urmă s'a dumirit. Picioarele fără de graiu sunt, 
dar mai bine decât mintea cunosc legea omeniei. 
A ajuns pe aici, să-şi ferească nora de pedeapsa 
bucuriei otrăvită de îndoială. 

— Biata Profira... 

Cată urgie pe sufletul unei femei sărmană de 
bărbat! Tot satul ştie, ştie şi dânsa, că cei doi 
fruntaşi — îs ani mulţi de atunci — se ţin de ca- 
pul ei, atât domnul Isaiia Gaâjdeiu, om în toată fi- 
rea cu copil şi nevastă, cât şi domnul Tiberiu 
Giosan, chiorul cel cu sufletul go! şi străin ca 
ochiul lui de sticlă. Ba că Petruţ a murit, ba că 
s'a însurat prin cele depărtări... 

Dar noru-sa e una cu nădejdea în Dumnezeu, 
şi credința pentru bărbat selasă în urma-i ca um- 
bra din pomul însorit, doar într'o parte. 

— Mamă, Petruţ trăieşte ŞI într'o zi ursită de Dum- 
nezeu ne trezim cu el aci. 

Și iată-l pe Petruţ sosit în slovă şi suflet! 

Bătrâna scoate binişor din sân scrisoarea, olea- 
gănă la picpt ca pe un copil drag şi apoi o duce 
la buze. 

— Dar daca murit? 

Gândul, ca o pală de vânt, a culcat fărâma de 
flacără. Bucurie, neîndurătoare pedea să |... Să 
ai în mână cheia nădejdii și să no poţi folosi din 
beteşugul ochilor neînvăţaţi... 

A ajuns acasă. 

In curte, sufletul i s'a luminat din nou. Il vede 
în cămăşuța cu cusătura de ea lucrată, mânând 
vaca pe poartă; apoi, fecior cu şerparul până'n 
piept, voinic la trântă şi sprinten la horă; apoi 
cătană.., 


COPII FĂRĂ DUMNEZEU 15 


— Da, copilul trăieşte... 

Ii simte inima bătând deodată şi în scrisoare, şi 
în sân ca pe vremea când îl purta în pântece. 
Asta-i glasul lui Dumnezeu care vesteşte fără 
vorbe, dela suflet la suflet. 

Bătrânei i s'a întors izvorul lacrimilor şi odată 
cu el gândul cel bun. 

Ştie ce are să facă. 

A intrat în casă şi a închis uşa cu cheia. Apoi 
a scos de sub pat covata şi a tras-o lângă ladă. 
Covata în care-l legăna, mititel... 

Ştie ce are să tacă, 

Va pune scrisoarea în covată. Scrisoarea în 
locul copilului înfăşat. Şi noaptea întreagă va le- 
găna. lar mâine în zori va porni în oraş după 
un grămătic priceput. Mâine se va alege într'un 
fel. Dar în noaptea asta e al ei, numai alei şi al 
lui Dumnezeu! Şi-l va legăna ca pe vremuri: 
Puişor isteţ de cuc... 


+ 
* * 


— Citeşte, maică, încă odată. 

— Vezi că mi-e degrabă. 

— Citeşte, maică, încă odată, că-ţi mai dau un 
ban de doi lei. 

ŞI şcolarul, ispitit de câştig, luă dela început 
scrisoarea. 

— „Scumpă măiculiță dragă...“ 

— Auzi tu cum îmi spune? Scumpă şi dragă... 

— Taci, maică, nu mai vorbi, că aci ne-apucă 
noaptea... 

— Tac băiete... dar e bine şi pentru tine să cu- 
noşti cuviinţa omeniei. Aşa să-i spui şi tu în 
scrisoare, maică-tei. 

— „Află că trăiesc şi sunt sănătos.“ 

— Şi asta-i bine so ştii, deşi încă nu te poţi 
socoti fecior... Cu toţii ne-am înșelat, chiar şi eu 


16 VICTOR PAPILIAN 


mi-am zis că e mort. Doar credința ei, a ne- 
veste-sei, n'a dat greş... 

Băiatul îi tăie vorba cu alt rând: 

— „Trăiesc şi sunt sănătos, dar pentru dumneata, 
pentru Profira şi pentru toţi ceilalţi sunt ca mort, 
de greul păcatelor mele...“ 

Acum bătrâna s'a înfuriat. 

— Cum mort, dacă e sănătos şi trăieşte ?... Nu-i 
aşa, copile ? 

— Aşa-i, răspunse cu necaz şcolarul. 

Mintea mamei începu să plăsmuiască. Să-l ştie 
lângă dânsa, să-l vadă cu ochii capului, nu cei ai 
minţii, să-i audă glasul de-a-dreptul slobozit din 
gură nu din semnele astea slute, trecut printr'un 
glas imprumutat pe bani. Să se arate cu el la 
horă, în faţa primarului şi a domnului notar. 

— Incă odată, maică, n'am auzit bine. 

— Dacă ţi-s gândurile la mânzul dracului... 

— Nu te mânia, drăguţule... Cum ziceai că 
scrie ? 

Băiatul începu să-i ţipe în ureche, ca unei 
surde : 

— „Sunta mort, de greul păcatelor mele cele 
multe. Căci m'am însurat aci în depărtări şi am 
alți i eu pe Feodor şi pe Sonia...“ 

— Opreşte, băiete... 

Şcolarul tăcu. Bătrâna îşi ştergea ochii cu 
poala rochiei. 

— Şi acasă îl aşteaptă Vasilică şi Ileana. 

Băiatul o privi uimit. Nu văzuse nicicând de 
aproape o femeie bătrână plângând. Cât e de 
urâtă, plină de creţuri, ca o ciupercă pe cărbuni, 
clănţănind doi dinți şubrezi... 

— „Dar nu frica de pedeapsa lui Dumnezeu mă 
munceşte, nici dorul de-ai mei...“ 

Fără să vrea, glasul cititorului se muiase şi 
ochii lui cătau blând în scrisoare. 

— „Căci chipul Profirei e morman de cenuşă, 


COPII FĂRĂ DUMNEZEU 17 


nu-l mai ştiu de fel... iar de copii, nicio părere de 
rău, parcă nici nu i-aş fi făcut eu.. 

Feciorul abia acum, la a doua cetire, înțelegea 
scrisoarea. 

— Să mai zic, mamă ? 

— Da, fiule... 

Cu vocea şoptită, parcă să-i ascundă din neca- 
zul strâns în rânduri, el ceti mai departe: 

— „Nu mă pot odihni de dorul dumitale...“ 

Bătrâna îşi lăsă capul pe umărul şcolarului. El 
nu se împotrivi. Simţea suspinele bătrânei, sim- 
tea dorul scrisorii topindu-se în sufletul său. 

— „Mi-am uitat de-ai mei, de ţară şi de Dum- 
nezeu... nu mi-am putut uita de dumneata, mamă !...“ 

Băiatul se opri, să-şi dea curaj. Vocea-i înce- 
puse să salte, 

— Maică, ştii una?... Eu iţi dau banii înapoi, 
n'am lipsă de ei. 

— "Ţine-ţi banii şi zi mai departe. 

— „Scumpă măiculiţă dragă, dacă trăieşti, dă-mi 
de ştire pe adresa ce ţi-o trimit în cartea asta şi 
oiu veni cum o da Dumnezeu, pe jos, cu trenul 
sau cu căruţa... Dumneata eşti bună și mai să 
să mă goneşti. Oiu rămâne în bordeiul dumitale 
preț de-o noapte şi noaptea cealaltă, din nou m'oiu 
slobozi pe drumurile cele multe şi lungi, în ne- 
gură...“ 


* 
% + 


Baba Tudora e fără odihnă. Ea ştie că trebue 
să ia o hotărire. Nu s'a aflat încă de carte, lu- 
mea e prinsă de munca la câmp. Dar mâine? 
Mâine e duminecă, biserică, horă... domnul primar 
şi domnul notar vor porni vorba cu unul, cu 
altul... 

— Ştiţi, mă oameni, că mama Tudora a primit 
carte din Rusia... 


18 VICTOR PAPILIAN 


Şi vorba va merge din om în om până, — 
Doamne fereşte! — la Profira. 

Bătrâna e înspăimântată. Ce socoteală va da 
ea noru-sei? De păcălit n'o poate păcăli. Pro- 
fira ştie să citească. 

— Maică, dă-mi cartea dela Petruţ... E a mea... 

Bătrâna se frământă pe loc. Cum să iasă din 
încurcătură ? Scrisoarea a ascuns-o bine, în lada 
unde-şi ţine hainele de moarte, giulgiul, ştergarele 
şi lumânările. Acolo nu-i dat nimănui să cerce- 
ceteze. Când or îmbrăca-o pentru drumul cel din 
urmă, or da peste scrisoare. 

— O să mă blesteme Profira... 

Mintea ei îşi opreşte pasul. 

Oare s'o blesteme? 

lată că nu cunoaşte sufletul femeii! Ar ble- 
stema-o Profira că i-a ascuns vestea, sau ar bine- 
cuvânta-o că n'a dat pe față nelegiuirea bărba- 
tului? Bătrâna e în grea cumpănă. Zadarnic a 
făcut-o Dumnezeu femeie, zadarnic i-a dat atâta 
povară de ani în spate, că sufletul femeii tot nu-l 
cunoaşte. Poate că Profira şi-ar fi vândut nădej- 
dea anilor cu o noapte de iubire... Sau, poate 
că i-ar fi iertat tot, numai să-l ştie viu... viu şi 
sănătos, undeva departe. 

A trezit-o toaca bisericii. E încă dimineaţă. 
Până la inserare mai e timp. Tot ce are de fă- 
cut, azi să facă, mâine duminecă tot satul va ști, 
şi Profira... 

— S'o ard mai bine... 

Gândul nimicirii din scrisoare i se trăgea. Mor- 
man de cenuşă... Aşa e! Scrisoarea arsă, sa 
sfârşit cu nenorocirea. Sa ars slova aducătoare 
de nădejde, s'a nimicit sufletul cu păcatul întins 
pe poşte lungi de drum. 

Dar când să scoată chibriturile din buzunar, su- 
fletul i se împleticeşte. Parc'ar vrea să ucidă cu 
mâna ei, copilul. Casa ei e plină acum de duhul 


COPII FĂRĂ DUMNEZEU I9 


lui. Doar l-a legănat, l-a văzut venind dela câmp, 
şi fecior... 

Totul a început să reinvie. Nu mai e casa pu- 
stie. Dar după ce ar veni el aci? 

Bătrâna se înspăimântă. El, care şi-a uitat de 
nevastă, de copii şi de Dumnezeu ?... 

Priveşte lada şi simte cum sufletul se roagă şi 
se tângueşte minţii, pentru îndurare. 

— O singură dată... 

A rostit: o singură dată... Prin urmare gândul 
nimicirii i sa prins în minte. Are de hotărît dacă 
omul fără Dumnezeu mai este sau nu copilul ei. 
S'a oprit în faţa lăzii, ca în fața unui împricinat, 
parcă să-l judece. Ea ştie că acolo-i fericirea, dar 
şi nefericirea ei. 

Om fără Dumnezeu |]... 

Un colţ al sufletului a inceput să plângă a 
mort. 

Om fără Dumnezeu... 

In ea se dă mare luptă. Dacă va deschide, din 
ladă, ca în poveşti va sălta o singură floare între 
mii de balauri. Şi totuşi simte că îngenunche. 
Picioarele îşi au cuminţenia lor, singure o coboară 
ca în faţa unui mormânt. Gândul sa întins ca o 
lumină, peste toată mintea, 

Ca'n faţa unui mormânt. 

Se apleacă şi sărută capacul de lemn, cu sme- 
renia cu care săruţi ţărâna. 

— Doamne, iartă pe omul care şi-a uitat de 
Tine... 

Şi întărită cu puteri peste firea omenească, cu 
puteri dumnezeieşti parcă, se ridică şi din părete 
scoate lampa, apoi răstoarnă gazul peste capacul 
de lemn, cum se răstoarnă untdelemnul peste mor- 
mântul abia împlinit. 

E liniştită fiindcă aşa a povăţuit-o Dumnezeu. 
Scoate din buzunarul Îaibărului cutia cu chibrituri, 
aprinde unul şi-l aruncă peste gaz. Flacările au 


20 VICTOR PAPILIAN 


izbucnit până'n tavan. Ar vrea să plângă, dar 
nu poate de câtă linişte e în sufletul ei. Inchide 
uşa cu cheia şi, fără să privească înapoi, pleacă. 

În urma ei, morman de cenuşă... Ea are să 
răspundă de fericirea Profirei şi a copiilor ei. 

— Ăştia sunt copiii lui, cei de aici... nu cei de 
dincolo, copii fără Dumnezeu... 

Și această descoperire o face să plângă de fe- 
ricire, Fapta ei se găseşte între Dumnezeu şi 
copii. Casa i se va preface în cenuşă, dar astfel 
a dat pieirei noaptea în care avea să se lase in- 
şelată de chipul unui om fără Dumnezeu. 


+ 
+ + 


— Mamă, mamă, ai primit carte din Rusia? 

E Profira care a aflat. Nici până mâine, dumi- 
necă, mau putut răbda, Doamne !... 

— Spune, mamă, spune unde.-i?... 

În sufletul mamei glăsueşte tăcerea lui Dum- 
nezeu, 

— Trăieşte, nu-i aşa ? 

— Fată, să dăm de pomană şi să plătim sărin- 
dare... Petruţ a murit. 


MATERNITATE 


I 


O chema, pompos Valeria... Dar numele ei 
aducea a şagă, când o vedeai înfundată până în gât 
in bunda de oaie şi tropăind greoiu din cismele 
bărbăteşti, cu carâmbii pleoştiţi pe vine. De mică 
ce era, se pierdea sub vălătucul de țoale. Avea 
părul spălăcit ca varza murată, cu codiţa trasă fe- 
teşte în petea tricoloră, faţa mică, uscăţivă şi pi- 
struiată, nasul subţire, buzele alburii şi ochii de Tä- 
tăroaică, împlântați pieziş. 

Infăţişarea ei duhnea, dincolo de caraghios, a 
sărăcie, căci Valeria venea din cel mai păcătos ți- 
nut al judeţului. Cătunul ei: un pâlc de câteva 
căsuțe, slobod răsleţite în priporul golaş al dea- 
lului Boj. Nici brâu de pomi, care să le adune lao- 
laltă, nici bisericuţă, de care s'asculte ca de o 
stăpână. Rătăceau la întâmplare, printre tufarii pi- 
perniciţi şi căpiţele de fân, micile economii înghe- 
muite ca vai de lume, când încoace, când în colo 
coborite parcă de cursul şiroaielor de nămol şi 
urcate de drumul desfundat al carelor. 

De aci venise fata la zintâiu, să se „bage“, şi 
din întâmplare nimerise la gazdă, pâinea lui Dum- 
nezeu. De vorbă aspră nici pomeneală, iar munca, 
o nimica toată. Şi peste tot numai vorbă bună şi 
numai omenie ! 


22 VICTOR PAPILIAN 


Ea, la inceput, nu putuse prinde nimic din taina 
vieţii celei noi. Or aci, or acasă, aceeaşi ispravă... 
Apoi incetul cu încetul, ca unui orb, căruia i se 
roade albeaţa, ochii începură să dibuiască o altă 
înfăţişare a lucrurilor şi apoi chiar să le priceapă 
rostul. La fel şi auzul, se destupa parcă, de putea 
alege bob cu bob, vorba frumoasă de azi de cea 
proastă de altădată ; iar mâinile, până atunci dege- 
rate, le simţea desmorţindu-se şi cu îndemânare 
dedate la muncă subţire, 

Şi astfel Valeria a descoperit mai întâi frumu- 
sețea doamnei, apoi glasul blajin al domnului şi în 
fine, duhul cald, ca de cuptor încropit, dinăuntrul 
căminului. Cu timpul devenise atât de simţitoare 
incât fiecare nouă schimbare făcea să-i tremure su- 
fletul în întregime. 

— Valerio, să-ţi laşi cismele... 

— Le las, Doamnă... 

Şi când şi-a privit piciorul unduind din pantofi 
până sus pe pulpa strânsă în ciorap, Valeria s'a 
simţit nu numai frumoasă, ci mai îmbunată, mai 
duioasă şi mai iubitoare pentru stăpâna ei. 

— Valerio, o să-ți fac şorţ alb cu bretele peste 
umeri... să-l porţi la masă când serveşti... 

— Prea bine, Doamnă... 

Şi tără laibărul de piele, care-i ascundea trupul 
ca între scoarţe, cu şorțul alb peste rochiţa nea- 
gră de stambă, Valeria, înnoită parcă şi în suilet 
nu numai in port, şi-a descoperit sânii rotunjindu- 
se peste faptul trupului, ca două podoabe ale fe- 
cioriei. 

— Şi părul, Valerio... 

— Ce trebue să fac, Doamnă?... 

— Nu mai poate atârna în coade... Ştii c'o să 
am un copil... 

Valeria ar fi vrut să sare, să sburde, să bată 
din mâini, aşa cum nu obişnuia, sau, potrivit firii, 
să se plece şi să sărute mâna doamnei care parcă 


MATERNITATE 23 


se'ndura s'o blagoslovească... Doamna o să aibă 
un copil!... 

— Tu o să-l ingrijeşti... 

Valeria nu putea răspunde. Cuvintele i se înne- 
cau în gâtlej. Ea avea să-l îngrijească... Ce bucu- 
rie Î... Ce bucurie!... 

— Nu poţi avea părul lung... 

— Nu... îngână ea. 

— Să-l ascunzi sub un tulpan... 

— Să-l ascund... 

— Sau mai bine să-l tai... 

— i taiu... Cum zice Doamna... 


+ 
k * 


Ciudată schimbare i-a pricinuit Valeriei sarcina 
stăpânei! Sufletul ei cald şi moale ca un cuib da 
adăpost parcă şi hrană totdeodată, rodului din pân- 
tecele stăpânei. Tainele trupului împovărat treceau 
prin ea scoţându-i, nu ştia de unde şi cum, gân- 
diri şi simţiri noui. Cât era de îndepărtat timpul 
de odinioară, când, ţărancă proastă, socotea sar- 
cina temeii la rând cu sarcina vitelor, ca o stare 
firească a trupului. Ce putea ea pricepe atunci din 
taina şi frumuseţea înfăptuirii unui suflet ?... Vite- 
lul sau copilul... Tot una! Dar acum simţea fiori 
noi, tresăriri noi de vieaţă. Purta laolaltă cu stă- 
pâna aceeaşi sarcină, ea în suflet, stăpâna în trup, 
şi pruncul cel dorit trăgea parcă duh din sânul a 
două mame. 

— Valerio, sunt fericită... 

Fata îi pricepea bucuria. 

— Sunt fericită... fericită... 

— Da, Doamnă... şi eu sunt fericită... 

— Nu aşa, Valerio... Tu nu poţi înţelege... 

Valeria s'a înroşit toată. Jignirea a răspuns până 
în pielita obrazului, acum atât de fragedă şi de 
simţitoare, ca şi cum ar fi învelit de-a-dreptul su- 
fletul. 


24 VICTOR PAPILIAN 


— Nu poți înţelege, Valerio... căci fericirea mea 

nu dela copil se trage., 

In Valeria a tresărit o bucurie scurtă, de hoţ 

care a ochit o pradă. 

— Nu dela copil, Doamnă? 

— Nu... ci dela el, dela bărbat... 

In Valeria, o nouă izbitură. Prada se arăta şi 

mai ispititoare, 

— Vezi tu... Un om şi mai ales o femeie, nu 
oate iubi decât o singură dată... Deci, toată iu- 
irea mea e dăruită lui... bărbatului... Pe copil îl 

aştept cu drag... căci e drag din dragul lui. Ele 
darul meu de nuntă bărbatului... Dar iubirea, iu- 
birea cea mare şi cea adevărată trece pe lângă 
copil, ca să învălue iubitul... 

i Valeria era tot mai fericită. Comoara se lasă 
uşor prădată... 


* 
+ * 


Şi când s'a născut copilul, o fetiță, Valeria şi-a 
găsit parcă adevărata menire. Da! Il purtase în 
pântecele sufletului ei şi-l născuse odată cu mama. 
Căpătase indemânări, griji şi bucurii de mamă. Mâi- 
nile ei butucănoase deveniseră iuți şi elastice, prin- 
deau sdravăn fără să pricinuiască durere. Vârful 
degetelor şi-l simţea căptuşit parcă în bumbac. In- 
văţase să scalde, să'nfeşe şi să legene. Şi ochii ei 
ştiau să descopere frumuseți în carnea bucălată, 
înseninată toată de un zâmbet sau prefăcută în 
jucărie de o mişcare gingaşă. Şi urechile auzeau 
înainte ca mica făptură să ţipe. lar glasul i se 
dedase pe cântec, şi în minte îi veneau viersuri 
nicicând auzite. 

Căci prin fiece gând, prin fiece nouă simţire, 
parcă pa fiece mişcare, Valeria îl fura mamei... 

— Un singur om poţi iubi în vieaţă, Valerio... 

Da... Doamna avea dreptate! Dragul Doamnei 
era bărbatul, dragul ei, copilul... 


MATERNITATE 25 


II 


Ca o boală, cu frig, leşin, amețeli s'a abătut ne- 
norocirea asupra-i. In Valeria a tresărit o bănuială. 

Fiecare vinişoară a trupului şi-o simte jilavă şi 
umflată, fiori de ghiaţă îi joacă prin carne; buzele 
îi sunt vinete, obrajii bubavi, picioarele țepene şi 
mâinile grele. Iar sufletul leşinat, leşinat de puteri, 
ca şi cum ar fi fost scobit cu mâna şi golit pe 
dinăuntru. 

Pe urmă Valeria s'a lămurit. Nu ştie însă ce să 
facă. Să spună sau nu? De sigur, doamna e bună 
şi înţelegătoare... Dar vezi, se sfieşte... Atât de 
mare-i necazul, pe cât de mare a fost prostia. O 
clipă a redevenit ţăranca proastă, o clipă s'a lăsat 
amăgită şi nenorocirea care-o pândea s'a năpustit 
asupra-i. i 

— Oare să spun Doamnei?... 

Şi frigul ăsta, care nu-i dă pace şi care se pre- 
lungeşte din ea pânăn lăuntrul căminului și — 
Doamne fereşte! — până la leagănul copilului... 

Nu ruşinea faptei o mustră. Câte fete n'au nă- 
scut fără cununie. Acasă, la ea în odaie, sau mai 
bine la baba Petra, moaşa și vrăjitoarea satului 
vecin, unde nasc fetele, de pripas, sufletul pierde 
orice sfiiciune. Grija ei are altă obârşie. Va tre- 
bui să părăsească locuinţa asta atât de fericită, pe 
doamna, liniştea, bucuria şi mai ales leagănul, unde 
doarme copilul. Copilul ?... Care copil ?... In pân- 
tecele ei a tresărit vieaţa rodită în noua făptură. 
Şi totuşi, copilul ei e celălalt, copilul din leagăn, 
iar chipul nedorit îl simte sâmbure străin şi duş- 
man. 

— Ce ai, Valerio? 

— Nimic, Doamnă... 

Stăpâna n'a prins nimic. Câtă deosebire între 
ele două! Vezi bine... O singură iubire e cu pu- 
tinţă... şi iubirea doamnei e aiurea... 


> 


26 VICTOR PAPILIAN 


Valeria, cu curajul pe care doar desnădejdea ţi-l 
dă, a alergat pe la doctori şi moaşe. Dar s'a în- 
tors frântă. Bani, bani... prea mulţi bani! 

— E Doamna bună să m'asculte ?... 

— Vorbeşte, Valerio. 

Şi Valeria, în cuvinte puţine, îşi arată nenoro- 
cirea şi dorinţa. Doamna se sperie auzind despre 
ce-i vorba, 

— Nu, Valerio... Lasă voia lui Dumnezeu să se 
infăptuiască... nu folosi mijloace vătămătoare şi 
ucigaşe... 

Valeria însă se incăpățânează pe măsură ce 
doamna vorbeşte. A sosit şi stăpânul, doamna îl 
ia în ajutor. Şi domnul e de aceeaşi părere. 

— N'ai dreptul să ucizi... Tot crimă se numeşte, 
fie că ucizi om întreg sau copil abia închegat... 

Dar Valeria ştie ce are de făcut. 

In prima duminecă liberă, după amiază, cum a 
sfârşit de spălat vasele, şi-a lepădat pantofii, ro- 
chia, şorţul, şi-a tras cismele în picioare, a îmbră- 
cat rochia cu creţuri şi laibărul de piele. Când, aşa 
ţărăneşte îmbrăcată, pe furiş a venit să-şi sărute 
odorul, a înţeles că de dragul lui poate şi trebue 
să înfăptuiască orice. 

Autobusul a lăsat-o chiar la marginea satului. 
De aci până la baba Petra nu-s nici cinci sute de 
paşi. 

— Maică, am înţeles dorul tău... îi spune vrăji- 
toarea, binevoitor. De povara copilului te scapi în 
diferite feluri... De pildă, îl uiţi pe prispă şi-l mă- 
nâncă porcii... sau, din întâmplare, cade'n apă clo- 
cotită... 

— Nu, mamă Petro, că mi-i degrabă... 

— Greu, maică... Jandarii... 

— Aşa-i, jandarii... dar să facem lucru cinstit, să 
n'afle el... 

Baba a strâns gura pungă şi a început să roadă 
colţurile buzelor cu vârtul degetelor. Parcă se fe- 


MATERNITATE 27 


reşte... Şi Valeriei, căreia îi era atât de degrabă... 

— Spune, mamă Petro... 

— Greu, maică... greu, greu nevoie mare... 

Gândul Valeriei o clipă e înapoi la oraş, la lea- 
gănul cel cald şi micut. 

— Cum, mamă Petro? 

— Nu fitecine poate... Va să ai putere mare... 

— Am, mamă Petro... Numai scapă-mă de pa- 
coste şi fereşte-mă de jandari... 

— Cu învăţătura mea, nici dracu nu te poate 
bănui... 

Şi bătrâna a râs, cum râd vrăjitoarele, dintr'un 
ochiu şi-un dinte. 

— Spune, mamă Petro... 

— Să te'mpotriveşti pântecului... 

— Nuwnţeleg, mamă... 

— Vezi bine, rânji bătrâna, doar eşti la început... 

— Cum să mă împotrivesc? 

— Când pântecul se sileşte să-l dea afară, tu 
luptă să-l ţii înăuntru... dar e caznă mare. 

— Oare ?... 

Bătrâna o priveşte chioriş. 

— Fă tu aşa... 

— Şi pentru ce să mă'mpotrivesc?... 

— Ca să se'nnăbușe'n pântec... şi numai mort să-l 
slobozi... Atunci, nici cel mai istet doftor nu te 
poate da de gol... 

Apoi, intorcând vorba : 

— Ce să-ți spun... mă tem de tine. Mai bine 
vino şi fă-l cinstit aici... Şi pe urmă, îl uiţi pe 
prispă... sau din întâmplare îţi caden apă cloco- 
ută... 


+ 
k k 


Ca un făcut, impotriva gândului ei s'au deslăn- 
ţuit laolaltă cu puterile trupului şi stihiile pămân- 
tului: ploaie, tunete şi întunerec. A căzut ca o 
vită, sleită de putere, în pământul smârcuit dela 


28 VICTOR PAPILIAN 


marginea unei păduri, după ce toată ziua înadins 
alergase pe jos dela oraş acasă, doar, doar să-şi 
ucidă în trup, pruncul, prin oboseală şi sbucium... 

Şi acolo, singură, împotriva atâtor puteri vrăj- 
maşe, a început lupta. Întunerecul îi mărea dure- 
rile, ploaia-i slăbea trupul, tunetele îi speriau cu- 
rajul. Dar ea, tot dârză! Cu picioarele înfipte în 
pământ, se împotrivea scremetelor trupului, care 
voiau parcă să-i deşarte toate măruntaiele, iar cu 
mâinile cerc pe pântec, scrâşnind din dinţi şi gå- 
fâind, ea se înverşuna, ca peste zalea de oțel a 
muschilor, să prindă de gât copilul şi să-l sugrume. 

Şi a luptat, a luptat... până ce răzbită, sa făcut 
tot una cu întunerecul dimprejur. Aşa a fost gă- 
sită, alături de copilul mort, în zorii zilei, de oa- 
meni şi jandarmi. 


+ 
+ k 


Arestată pentru pruncucidere şi apoi liberată din 
lipsă de probe, pasul ei şovăitor, înstrăinat de lu- 
me, un singur drum a putut cunoaşte: înapoi, la 
copil. Dar casa, cea altădată atât de primitoare, 
acum părea inchircită, ca un ghem de ariciu. 
Lângă leagăn, altă fată, amarnică la înfăţişare. Şi 
doamna... Cum se purta ?... Tot ferindu-se. Şi dom- 
nul i-a vorbit puţin şi răstit. Valeria le-a înțeles 
teama şi binişor, s'a tras la bucătărie. Sufletul ei 
atârnă greu, parcă afară din trup, ca o desagă 
plină. Ar fi vrut să-l îngroape înapoi can mor- 
mânt, în făptura ei de odinioară, proastă de ţă- 
rancă, dar nu izbutea. Şi-l vedea, după nesăbuitele 
porniri ale închipuirii domneşti, când sân plin de 
hrană, când jucărie pentru copil mic. 

Doamna a venit la ea, hotărită: 

— Valerio, trebue să pleci. Domnul nu mai vrea 
să audă de tine... şi eu, eu mă tem... 

Fata doar a pogorit pleoapele şi s'a tras lângă 
părete. 


MATERNITATE 29 


Nici vorbă tare nu i-a scrâşnit între dinți, nici 
clocot de mânie nu i-a pocnit în suflet. Era leşi- 
nată de puteri. Se simţea ca atunci în câmp, lângă 
copilul înnăbuşit... nesimţitoare, nu numai la răpă- 
iala ploii, dar chiar la frigul morţii. 

Doamna i-a înţeles nenorocirea, dar nu și du- 
rerea : 

— Lasă, Valerio, nu fii amărîtă... Faci tu alt co- 
pil, şi atunci nimeni nu s'o mai teme de tine... 

Dar fata, auzind din nou de copil, se sperie gro- 
zav: 

— Nu, Doamnă... făcu ea, apărându-se cu mài- 
nile, să mă ferească Dumnezeu !.,. Nu vreau alt 
copil... nu vreau alt copil!... 

bi răzbită, slobozi deodată adevărul pe care 
atâta timp îl purtase în sânul sufletului, fără a-l cu- 
noaşte : 

— Eu am un copil... pe copilul Doamnei... Ce-mi 
trebue altul ?.., 

In privirea stăpânei, r sub genele mohorite, a 
clipit lumina ochilor. fost deajuns, ca Valeria, 
mereu la pândă, să prindă slăbiciunea. 

— Nu m'alungaţi, Doamnă... Cine-o să-l scalde ?.., 
Cine-o să-i cânte ?... Cine-o să-i facă jucării ?,,. 

Şi fiindcă pe faţa stăpânei, lumina dela ochi se 
prelungea în jos, parcă in dâră de lacrimi, Valeria, 
în care toată şiretenia ei de țărancă era parcă 
pumn strâns în piept şi minte, crezu de bine să 
izbească în plin. 

— Nu m'alungaţi, Doamnă... Uite, vă slujesc în 
cinste... Zău lui Dumnezeu !... în cinste... 

Faţa stăpânei se intunecă, ochii i se încruntară, 
Valeria îşi dete seama de greşeală, Şi de teamă, 
ca omul la mare desnădejde, îşi lepădă hotărit, 
orice meşteşug de şiretenie sau de cuminţenie, ca 
să-şi dea drumul prosteşte, doar cugetului ei 
adevărat, 

— Nu m'alungaţi, Doamnă... Dumneavoastră 


30 VICTOR PAPILIAN 


aveţi un drag... De ce vă bucuraţi şi la dragul 
meu ?.. 

Şi atunci, doamna i-a prins capul între mâni, ca 
in Joacă la copii, mai, mai s'o sărute: 

— Da, Valerio, rămâi... Copilul e al tău... Ai 
dreptate... Eu... eu nu sunt decât o iubită... 


DE NEÎNŢELES 


Întorcându-se din oraş, doamna baroană nu ur- 
că la ea sus ca de obiceiu, ci, luând-o pe poteca 
pietruită de pe lângă casă, ajunse în fundul curţii. 
Rareori nimerea pe aici. Chiar şi pe vremurile de 
demult, când economia gemea de belşug şi curtea 
forfotea de argaţi, când femei în port tirolez, cu- 
rate e de atâta sănătate, duceau în cante de 
nichel laptele bivoliţelor, chiar în acele vremuri po- 
menite pe întreg pământul ţării cu slavă şi cinste, 
ea stătea deoparte; n'o interesa desfătarea boieri- 
lor fericiţi să încalece cai sirepi, sloboziţi parcă din 
arcan, nu putea înţelege admiraţia cunoscătorilor 
în faţa coteţelor sistematice, ca nişte colivii de gră- 
dină zoologică şi îi era silă de târguiala negusto- 
rilor prin magaziile afunde şi totdeauna pline ca 
pântecele şlepurilor. 

Nicicând nu putuse suferi mirosul tare de grajd 
şi o indispuneau, jignindu-i privirea, ţărăncile piep- 
toase cu înfăţişare animalică menite, ca şi vitele, 
prăsilei şi alăptării. Nu iubise ea pe vremuri go- 
spodăria, dar'mi-te acuma... 

Baroana se opri. Lângă şopron servitorul spăr- 
gea lemne. Rău mai iîmbătrânise, sărmanul! Il pri- 
vea ridicând binişor toporul până deasupra capu- 
lui, cumpănindu-l cu amândouă mâinile, mai, mai 
să cadă după el, apoi cu o lovitură seacă, fără pu- 
tere, lovind în lemnul de despicat can scândură. 


32 VICTOR PAPILIAN 


Cum să-l strige acum, când gâfâiala îi infundă 
urechile şi-i încețoşează privirea ?... 

Aşteptă ca omul să-şi termine lucrul şi apoi îl 
strigă: 

— Mihai... Flori... 

Servitorul clipi de câteva ori, parcă s'alunge o 
musculiţă de sub pleoape, şi când îşi dădu seama 
că într'adevăr stăpână-sa era în faţa lui, luă o po- 
ziție cuviincioasă şi răspunse: 

— Meltosâgosasszony parancsăra... 

Apoi băgă de seamă că doamna baroană avea 
un pacheţel în mână şi cunoscu numaidecât că-şi 
luase pensia. Ea se întoarse spre uşa de intrare, 
iar Mihai plecă să execute ordinul. 

Din parcul de altădată, cu pajişti de flori mă- 
iestrit lucrate de grădinar neamţ, cu locul de tennis 
pentru domnişoara Kitty şi alei de plimbare pen- 
tru pater Georg, cu păduri de pomi tunşi ca mu- 
stața şi lac, în care să picure luna, atât rămăsese... 
câţiva lilieci ajunşi de nevoie, pe lângă gardul pu- 
trezit, cu florile agăţate de vreascuri şi trunchiu- 
rile matcă de bondari şi furnici. 

— Ce bine că doamna baroană a luat pensia... 
Altcum, cu afurisita ceea de scrisoare se întâmpla 
© nenorocire... 

Căci ştia el ce însemnează scrisoarea dela Bu- 
cureşti: plâns, necaz şi îndelungă întristare. De 
lângă şură, auzind paşi de om, se ridică şi câinele 
Byk, care până atunci stătuse incolăcit cu botul în 
labe. Bătrânul Meepy să i se jelească: 

— Ce mai vrea ?... A fugit la Bucureşti... Să-şi 
vadă de treabă acolo... 

lar câinele se ţinea după el ascultându-l. Căci 
fusese copoiu în vremea lui şi mai ales suflet de 
credinţă curţii şi ca atare, înţelegător. În bătrâna 
lor gospodărie erau trei; cel de-al patrulea, copi- 
lul fugar şi trădător, mavea ce căuta. 


* 
* * 


DE NEINŢELES 33 


— Mihai... Mihai... 

Servitorul înţelese după strigăte că nenorocirea 
se înfăptuise. Doamna citise scrisoarea. 

— Mihai... Mihai... 

Servitorul mai rupse o crenguţă de liliac ca să-şi 
facă de lucru, şi încă una — îl durea inima după 
durerea ei — şi apoi cu brațele pline se apropie 
de terasă, de unde stăpână-sa agita peste balu- 
stradă, scrisoarea, 

— Cum a îmbătrânit... gândi greoiu servi- 
torul. 

Nicicând nu-i văzuse cutele de piele atât de mărunt 
sbârcite, parcă desenate cu acul, şi conciul desfă- 
cut în smocuri tari ca părul de arcuş. 

— Mihai... Mihai... 

Doamna baroană începu să-i povestească, în 
limba ei, nenorocirea. Mihai o asculta şi-i înţele- 
gea amarul; o asculta şi Byk, şi pesemne şi el o 
înţelegea... Dar când bătrâna stăpână intră în casă, 
Mihai îşi dete seama că scrisoarea de azi era şi 
mai otrăvită ca cele de alte dăţi şi îi păru rău că 
nu cunoştea limba stăpânei, s'o judece şi din minte 
ca oamenii, nu numai după semne şi chip, ca Byk. 
Azi se învinovăţea. De treizeci de ani slujea pe 
aceiași stăpâni, dar limba lor mo învățase. Pe vre- 
muri nici mavea pentru ce; ajutor de grăjdar, la 
început nimeni nu-l lua în seamă. Și nici mai târ- 
ziu, ajuns grăjdar, fiindcă domnul baron vorbea 
româneşte. Dar după moartea baronului, pe măsură 
ce sărăcia se infigea în casă și servitorii plecau, 
iar el tot înainta: vizitiu, grădinar, şi la urmă bu- 
cătar, atunci Sar fi cuvenit... Ce să facă însă 
acum? Limba stăpânei, cu neputinţă s'o înveţe. 
Şi nu din prostie, nici din lenevie. Căci lucrul în 
casă şi-l făcea cinstit, aşa cum apucase — prin 
urmare era om harnic — şi ținea minte poruncile 
ca orice om cuminte. Dar oricât sar fi căsnit, cu- 
vântul străin nu lăsa nicio pecete în mintea lui, 


3 


34 VICTOR PAPILIAN 


şi când îl căuta, zadarnic işi răsturna creierii, cu- 
vântul era pierdut ca acul în carul cu fân. 

Stăpâna-sa — femeie, pânea lui Dumnezeu — îl 
iertase, ştiindu-l om de omenie. 

— Mihai, flori... 

Atât ştia baroana. 

— Meltosâgosasszony parancsára. 

Atât ştia el. 

lar Byk, săracul, nici măcar atât. Şi totuşi, 
tustrei se înțelegeau de minune, ca mintea, braţul 
şi toiagul la omul lipsit de vedere. 


* 
+ + 


De când sa întors domnişoara Kitty — abia trei 
zile — în casă numai lacrimi şi văicăreli. Vieaţa 
înainte era tăcută, liniştită; cu stăpână-sa aproape 
nici nu se vedea. Pentru curăţenia odăilor folosea 
timpul liturghiei de dimineaţă şi apoi, numaidecât, 
scobora la el. Ca pe timpul de demult: nici stă- 
pâna în grajd, nici el în castel. Azi, castelul dis- 
păruse înghiţit de fabrică, iar parcul, prefăcut în 
colonie de muncitori, viermuia de o lume uriîtă, 
murdară şi sgomotoasă. A fugit şi domnişoara 
Kitty cu un ofiţer, la Bucureşti, făcând faima nu- 
melui de râs; a murit şi pater Georg, cel din: 
urmă prieten... S'au vândut vitele, caii şi caleaşca, 
şi ei S'au strâns în vechea casă a slugilor. 

Dar Doamna tot doamnă a rămas şi el slugă; 
iar domeniile trăiesc pe acel petec de pământ, 
trăiesc aievea din mândria stăpânei, din supuşenia 
lui şi din credinţa bătrânului câne. 


+ 
+ + 


Azi, scandalul a ajuns nesuferit: 
— Ce-o fi vrând domnişoara Kitty ? 
Amândouă ţipau. Fata, suflet răzvrătit, vrând 


DE NEÎNŢELES 35 


parcă să sfâşie, nu să birue; mama, fără de sea- 
măn de mândră la ocară, înfruntând războiul cu 
vorbe tari, tăioase. 

— De-ar pleca la Bucureşti... 

Asta era sfârşitul cel mai potrivit pentru toți. 

— Şi să nu se mai întoarcă de-acolo... 

El pe domnisoara Kitty no iubea, chiar dacă 
de copil o văzuse crescând sub ochii lui. Nu ştiuse 
a-i fi stăpână. Prea multe guvernante în jurul ei, 
prea mare ceată de prieteni şi prietene... Aşa se 
înstrăinase de casă, 

— La Bucureşti e de ea... 

Bucureştiul în mintea lui se asemuia cu o cetate 
osândită morţii, cum văzuse el prin unele cărți, 
cu femei pe jumătate goale, trândave pe. paturi 
moi, înlănţuite de bărbat beti. Sodoma şi Gomora 
înaintea scufundării în focul de pucioasă |... 

— Mihai... 

Servitorul ameţit de gânduri, se trezi. Domni- 
şoara Kitty era în bucătărie. 

— Mihai, ai să pleci... 

Mintea i se stinse deodată ca un bec electric şi 
apoi se lumină la loc. 

— In câteva zile vând tot. Pe mama o iau la 
Bucureşti cu mine... 

— Nem, Bucureşti. 

Stăpâna era în uşă. Doamna baroană în bucă- 
tărie! Mihai nu mai lua seama la scandal. Min- 
tea lui cumpănea fără greşeală. Asta era sfârşitul 
lumii ! 

Doamna baroană în bucătărie! 

Fata rânjea cu răutate. Avea chipul sălbatic, 
cu ochii strânși până'n pupile, faţa suptă şi uscată 
de necaz, şi şiragul dinţilor la vedere, gata să 
muşte. 

— Mă face slugă, fiindcă muncesc la Bucureşti... 
şi nu sunt cerşetoare ca ea.. 

Bătrâna îşi adună mâinile în dreptul pieptului. 


36 VICTOR PAPILIAN 


Se ruga şi totdeodată îşi stăpânea inima, gata să 
i se răsucească în piept ca un gât de pasăre. Dar 
fata înfuriată continua cu aceeaşi înverşunare: 

— Slugă eşti tu şi cerşetoare... Toată lumea 
ştie cai fost amanta lui pater Georg... şi de aceea 
iți dau pensie de pomană călugării... 


+ 
+ + 


Mihai rătăceşte pe câmp. A plecat de-acasă 
fără învoire. Fără învoire?... Nu prea înţelege 
rostul acestor cuvinte. Doamna baroană nicicând 
nu se interesa de el. Şi totuşi, azi işi zicea c'a 
plecat fără învoire. Poate că domnişoara Kitty, 
prin ceartă, în loc să-i despartă, îi apropiase, pe 
ei care, trăind laolaltă, erau totuşi-aşa de departe, 
ca pe vremea când baroana era atotputernica şi el 
calfă de grăjdar. 

— Ce se amesteca ea? 

Îi era necaz ca niciodată şi necazul şi-l împăr- 
tea lui Byk. 

— Dacă robeşte la stăpân, e şi ea slugă... 
Atunci ce-i pasă dacă mamă-sa primeşte de po- 
mană dela călugări ?... 

Privirea lui Mihai s'a întors înapoi, prin întu- 
nerecul minţii, către timpul de demult, când prin 
poarta castelului se arăta veşmântul alb al blaji- 
nului pater Georg. Din nou se înfurie: 

= Ši dacă a fost amanta starețului, ce-i pasă ?... 
Ea ma tost amanta unui ofițer ?... 

Iubirea mamei nici ma fost o greşală. Pater 
Georg era atât de bun şi de frumos... şi apoi, soiu 
de domn, prieten cu baronul... Nu ofiţer din Bu- 
cureşti... 

Mihai zadarnic se străduieşte să-şi aşeze gân- 
durile. Cearta dintre mamă şi fată e fără impăcare. 
Şi fata va izbuti. 


DE NEÎNŢELES 37 


— Fiindcă e tânără şi mama bătrână... Tinere- 
tea nu poate ierta bătrâneţii... 

Se corectează numaidecât : 

— Nu-i aşa... lată călugării... Sunt cu toţii tineri 
şi frumoşi şi se îngrijesc de o femeie bătrână şi 
urită... numai fiindcă a fost dragă unuia din ei... 

In sufletul lui a tresărit o speranţă. Va cere că- 
lugărilor o chilie pustnică pentru Doamna baroană 
şi se vor muta la mânăstire câteşitrei. Doamna 
în chilie, el la grajd şi cânele în curte, Proprieta- 
tea se va şterge de pe pământ. Aşa e!l.. Dar 
sufletul stăpânirii va rămâne nesmintit. Doamna 
va rămâne doamnă; el, slugă şi Byk, paznic de 
credință, 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 


I 


Pustiu. Pustiu ca scâncetul unui câne pe maidan... 

Părinţii tresăriră tără să se deştepte. 

Un sentiment penibil, parcă o oprire în lune- 
carea somnului, urmată de o întoarcere dureroasă, 
apoi un spasm al minţii, şi toate imaginile, absurd 
risipite în imensitatea visului, se adunară laolaltă 
într'un trup de gândire, gata să irumpă în veghe. 

Un alt gemăt, de data asta mai apropiat, mai 
omenesc, un suspin lesne pornit din piept ca un 
oftat de odihnă, apoi tras înapoi cu casnă, parcă 
strivit prin strunga gâtului. 

— Plânge... sări mama speriată, 

Tatăl de obiceiu auzea mai greu; chipul său 
masiv căta încremenit în lumina becului albastru. 
De când cu nenorocirea, şi ei dormeau la adă- 
postul luminii. 

— Plânge... repetă mama. 

Din odaia vecină se auzeau suspine înfundate 
în coşul pieptului. 

Mama se repezi, sălbatică, fără niciun gând lă- 
murit, parcă numai în virtutea legăturii stabilite 
între suspin şi imboldul mişcării. Copilul plângea 
cum e mai rău, prin somn. Ce să facă? Să-l lase 
în prada visului urit, sau să-i curme suferinţa tre- 
zindu-l? Şi dacă până?n zori nu adormea de loc? 
Incă o noapte de chin? Ferească Dumnezeu ! 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 39 


Deasupra patului străjuia icoana Sfântului Ni- 
culae. Intre mamă şi Sfant se stabilise parcă o 
învoială. O scurtă rugăciune, şi chipul Sfântului 
începea să trăiască aievea laolaltă cu dorul ei. 

De data asta, trudă zadarnică. Icoana Sfântului, 
înfundată în cadrul de ştergare, părea prinsă în 
visul greu al candelei. Copilul se chinuia mereu. 
Atunci mama se repezi la comutator. O lumină 
îmbelşugată, brutală şi păgână, inundă camera. 
Copilul se trezi, surprinse ochii mamei, blânzi şi 
protectori, surâse şi se întoarse liniştit. 

Mama răsuilă în voie. Incă puţin îşi privi odorul, 
până ce începu să respire regulat, îi aşeză capul 
za pernă şi plapuma până la gât, apoi stinse 
ampa. In dormitor, bărbatul se căsnea să adoarmă. 
Ţinea ochii strânşi, să curme orice legătură cu 
lumea de afară. Femeia se strecură binişor în pat. 
Acum începea pentru ea chinul. Nicio mişcare, ca 
să nu-şi turbure bărbatul. Mâine, sărmanul, dela 
opt începe lecţiile. Apoi, şi ea trebuia să adoarmă, 
ca în zori să fie trează, la trezirea copilului. Câtă 
durere, câtă durere !... Ceilalţi şcolari porneau 
dimineaţa veseli, cu gândul împărţit între carte şi 
joc. Pe când Ionică... Cum se deştepta povara cea 
grea a nenorocirii îi atârna pe suflet, o povară, 
pe care avea s'o poarte din greu toată ziua şi 
poate în fiecare zi, cine ştie câtă vreme. 

Femeia îşi simţi pleoapele căptuşite pe dinăuntru 


cu lacrimi. Câtă durere !... Cu o mişcare a minţii 
îndepărtă gândul cel rău, parcă afară din ţeasta 
capului. 


— Să mă gândesc la altceva... la ale casei... 

Anul trecut, de dragul copilului, semănase câteva 
răzoare cu legume în fundul curţii, lângă malul 
Cibinului, unde pământul scăpat pe turiş din strân- 
soarea oraşului e mai prietenos şi mai cu bună 
voie şi o înţelege. Anul ăsta chemase un grădinar 
să facă răsadniţe, să aibă copilul trufandale înainte 


40 VICTOR PAPILIAN 


de timpul legumelor. Orice, ca să ajungă om în 
putere, trup sănătos şi minte liniştită. Ši aşa ar 
fi fost dacă nu se abătea asupră-i, ca din senin, 
nenorocirea. 

Femeia işi opri gândirea, parcă răsucind-o. 

Respirația regulată a bărbatului îi mişcă atenţia 
alături. Omul adormise. Ce bine! Acum ar fi venit 
şi rândul ei. Strânse ochii şi încercă să privească 
grădina. Roata de udat, straturile reci, răsadniţele, 
curtea de păsări, răzoarele cu flori... şi deodată 
un strigăt: Mamă! Mamă! 

Femeia se trezeşte în ea, fără putere. Zadarnic 
se strădueşte, o înneacă năduful şi vocea-i lip- 
seşte. 

— Mamă, am omorit pe Mihai... 

Femeia sare speriată, gâfâe, sudori reci îi mu- 
stesc pe frunte şi tâmple. Lumina albastră o mân- 
gâie. O clipă a aţipit şi a şi fost prinsă de visul 
rău. Visul rău? Nu. Căci copilul ei a ucis... din 
greşeală, din joc, dar a ucis! Asta-i adevărul. 

— Prea m'am luat la luptă cu gândul urit, se 
mustră ea. E mai tare ca mine... 

Şi învinsă, îşi lasă mintea slobodă. Acum ima- 
ginile curg în voie ca pietrele la vale şi odată cu 
ele parcă şi pacea se aşează în suflet. 

Vocea tatei: Nu mai plânge, băiete. N'ai ştiut 
că arma-i încărcată... 

Doamnei Dragomir, vecina : Încercarea lui Dum- 
nezeu... 

Doctorului Timofte: Nenorocirea, doamnă Fle- 
şeriu, căleşte tinereţea şi sângele botează în vir- 
tute... 

Feurdean, prietenul casei: O întâmplare regle- 
mentată de calculul probabilităților... 

Avocatul Hurghiş: Nu-ţi face sânge rău, doamnă 
Fleşeriu, îl plătim cât nu face... 

Părintele Crişan: Să se spovedească şi să pri- 
mească Sfânta Impărtăşanie... 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 4I 


Procurorul: Achitarea... 

Vorbe... vorbe învelind ca nişte flori cadavrul 
argatului Mihai, ucis în joacă de Ionică... şi tot 
acest imens material, purtat uşor, plutind parcă 
în depărtări, de glasul aprodului dela tribunal. 

— Ionică Fleşeriu... Ionică Fleşeriu... 


+ 
* * 


Un măr abia curățit de tlori işi adia în fereastra 
deschisă zurgălăii crengilor. Si întreaga economie 
forfotea parcă in urma lui. Zadarnic! Mama nu 
lua seama. Cu lucrul în mână, privirea şi-o purta 
împărțită, când asupra bărbatului la birou, când 
asupra copilului în grădină. 

Altădată, câtă bucurie găsea ea în făşia asta de 
pământ, grădina ei dragă, care în cuprins de câteva 
jugăre, până ’n lunca Cibinului, aducea amintirea. 
vieţii de ţară cu colţ de pădure bătut de lună, 
brazde fumegânde în sclipirea soarelui, şi rodiri 
de 1lori întovărăşind zumzetul stupilor. Căci dacă 
bărbatul şi copilul se orăşenizaseră, ea nu. Ea 
avea lipsă de mireasma răzorului cald, de cotco- 
dăcitul orăteniei în ţarc şi de toată vieaţa asta 
abundentă şi fecundă, care te mângâie prietenos 
şi face ca ziua de oraş să treacă pe nesimţite. 

Dar acum o uitase. Toată grija şi-o trecuse 
asupra copilului şi asupra bărbatului, căci dela ne- 
norocire cei doi oameni nu se mai înțelegeau, 
parcă duşmănindu-se ; tatăl căta întunecat spre: 
copil şi copilul se tot ferea de tată. Doamna Fle- 
şeriu ridică o privire îngrijată către bărbat. La 
birou, omul învăţa, îşi pregătea lecţiile pentru a 
doua zi, încruntat în buchile cărţii mai cu sârgu- 
inţă decât copiii, uneori cu glas tare, închizând 
cartea şi spunând pe dinafară. Apoi îşi tocmea pe 
hârtie planul lecţie: pentru fiecare oră, se străduia 
cu desemne, repetând sute de ori pe aceeaşi coală 


42 VICTOR PAPILIAN 


de hârtie tiguri de peşti or de plante, iar la teze 
corectând cu migală, până la virgulă, lucrările şco- 
larilor. Câtă trudă, câtă bătaie de cap! Ce bine 
era pe vremuri, preot la ţară. Meseria şi-o cu- 
noştea, avea dar la vorbă, predica şi-o pregătea 
dumineca dimineaţa, în drum de-acasă până la bi- 
serică, 

Pentru ce părăsise 'satul şi tractul lui proto- 
popesc, unde era cel dintâi dintre locuitori? Trufia, 
trufia l... Ăsta era păcatul cel mare: trufia. Odată 
cu preluarea impeniului, nu s'a mulțumit. L-a prins 
ğ pe el nebunia oamenilor: la oraş, la oraş!... 

'ajungă şi el profesor. 

Inima femeii sângeră. Aşa păţea amintindu-și de 
trecut. Parcă toată nenorocirea de aici i se trăgea. 
Sia ice ea aruncă o privire pe fereastră. 

— Ahl. 

— Ce-i?... făcu bărbatul ridicând capul. 

— Plânge. 

Omul se încruntă. 

— Prostii... 

Dar mama, cu ochii pe fereastră: 

— Simioane, plânge, plânge... 

Atunci tatăl se înfurie: 

— Tu şi numai tu eşti vinovată... 

Mama de atâtea ori auzise această învinuire, 
încât nu se mai îndoia de slăbiciunea ei; numai 
suferinţa copilului trăia în ea. 

— Plânge, Simioane, plânge... 

Bărbatul furios se năpusti asupra mamei, cu 
vorbă aspră: 

— Tu, cu simţirea ta proastă şi slăbănoagă... 

Dar femeia o ţinea într'una : 

— Plânge, Simioane... 

Bărbatul se ridică, exasperat. li strica lecţia. 

— Tu şi neamul tău, neam de molăi, de plân- 
găcioşi... 

— Plânge. Du-te la el. 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 43 


Bărbatul se duse la fereastră: 

— Ioane... 

Copilul tresări. 

— Ce-i, tată? 

— Vino cu mine. 

— Am lecţii. 

— Vino cu mine în oraş. 

Bărbatul îşi luă pălăria din cuier şi cobori în 
grădină. Mama îl urmări pe fereastră, cu teamă şi 
cu încredere. Avea dreptate. Ei şi neamului ei ìi 
semăna copilul şi nu lui, om sănătos la trup şi 
suflet, păstrând din vechea ţinută preoțească barba 
şi mustăţile negre şi toate celelalte însuşiri moşte- 
nite din tată în fiu, în neamul Fleşerilor: căută- 
tura serioasă, aproape încruntată, mersul solid, 
spătoşenia masivă de haiduc. 

Da, avea dreptate tatăl. Copilul luase din partea 
mamei simţirea subţire, plângătoare, trupul firav 
cu părul spălăcit şi ochii albaştri, mersul sfielnic, 
purtarea retrasă, cu gust pentru citit şi visare, nu 
atât pentru învăţătură, blând, bun camarad, lăsător, 
neînfigăreţ. O singură patimă pe sufletul său şi 
aceea moştenită dela tatăl: vânătoarea. Cu arma 
în mână chipul i se transfigura, devenea aidoma 
părintele Fleşeriu înainte de căsătorie, pe timpul 
când, student la Academia din Sibiu, venea acasă 
în Veştem. Mama avu o tresărire de speranţă. 
Poate şi celelalte însuşiri bărbăteşti ale tatălui erau 
ascunse sub pojghiţa moştenirii ei. Ah!... să i le 
poată scoate la iveală. Ar vrea să-l ştie trufaş, 
ambițios, dornic de învăţătură şi de parvenire. Să 
privească la crima lui cu nepăsare şi s'o judece. 
ca și Feurdean, după calculul probabilităților, 


+ 
* + 


Râsul lu: Feurdean sosea hăuind prin odăile 
parcă golite până în dormitorul copilului. 


44 VICTOR PAPILIAN 


Pe profesorul de filosofie, doamna Fleşeriu nu-l 
putea suferi, deşi prieten bun şi coleg de liceu cu 
bărbatul ei. Nu credea în Dumnezeu şi, mai mult 
decât atât, necredinţa şi-o arăta în chip superficial 
şi zeflemist — cum învățase la facultate, în Bucu- 
reşti — fălindu-se ca de o mare ispravă şi nu cu 
desnădejdea potrivită unei atari nenorociri, 

— Mai slăbeşte-l cu cea liturghie, coană Felicio. 
Yiyi că Simionaş e popă răspopit... 

Şi fiindcă femeia i-a întors o privire cruntă, 
Feurdean a luat vorba tot în glumă. 

— Las' că nu-l fac de ruşine... Nu Vlădica l-a 
răspopit, ci cartea. Azi e profesor de ştiinţe na- 
turale. Ce dracu !... uiţi asta? 

Cum era să uite ? Doar de aci pornise nenoro- 
cirea, de când bărbatul său părăsise tractul proto- 
popesc şi rasa, pentru catedră. 

— Mă prind, coană Felicio, că şi dumneata, in 
câţiva ani, la fel o să grăeşti ca mine... 

— Ba, să mă ferească Sfântul!... 

Şi de câte ori Feurdean era la bărbatul său, ea 
îşi făcea de lucru aiurea. Acum a venit să-şi culce 
copilul. Obiceiu păstrat din leagăn. Să-i suprave- 
gheze rugăciunea şi apoi să-l adoarmă în mângâ- 
jerile şi gândurile ei, ca somnul să-i fie cât mai 
dulce. De mult, când îl plimba în căruţ sau în 
braţe, îi cânta ea; mai târziu a folosit o muzicuţă 
de copil şi la urmă un gramofon. Să-l urmărească, 
în vis, cântecul ei şi a ei povaţă; să-i fie somnul 
cât mai dulce. Până la nenorocire... 

De atunci, copilul şi-a schimbat firea. Dar şi ea 
alt om s'a simţit. 

Din birou se aude glasul gros, gâlgâit în gâtlej, 
al lui Feurdean. 

Mama cată cu drag la copil: 

— Făcut-ai rugăciunea, lonică ? 

Copilul se fereşte de ochii ei. 

— Făcut. 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 45 


Mama are 0 indoială. 

— Incăodată, cu mine... A 

Ionică se ridică ascultător, ingenunche în pat 
după obiceiu şi cu mâinile împreunate se pregă- 
teşte de rugăciune. Mama încearcă o nemulţumire, 
Prea e supus, prea ascultător, l-ar voi mai răz- 
vrătit, mai dârz, 

— „Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu 
osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smintiţii şi să 
cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului : 
Stăpână, ajută-ne...“ 

Mama insoţeşte cuvânt de cuvânt rugăciunea. 
In curând însă cuvintele şi-au pierdut înţelesul. 
Chiar şi tâlcul rugăciunii. Şi totuşi nu trăieşte în 
ea acea bucurie nesfârşită, acel simțământ de si- 
guranță şi de sprijin, darul dumnezeiesc ce ar 
vrea să mijlocească icoana în sufletul ei. Mama se 
roagă mai cu înverşunare, dar rugăciunea trosneşte 
ca surcica, în cuvinte aspre, la poarta auzului. Se 
întoarce la copil, după ajutor. Durere! Copilul 
plânge, hohotind în pumni. 

— Taci, Ionică, taci... 

Mama l-a îmbrăţişat ca pe un iubit. 

— Nu pot, mamă... Nu mai pot... 

— Taci, copile... şi dormi. 

Lacrimile lor se amestecă laolaltă. Un sentiment 
de desnădejde îi goleşte vieaţa sufletului, trupul 
şi-l simte frânt în bucățele ca şi rugăciunea adi- 
neaori. Sunt doi nenorociţi care-şi plâng laolaltă 
neputința. Din birou, glasul gros al lui Feurdean 
aleargă, se izbeşte şi se sparge în pereţii goi ai 
încăperilor. 


+ 
* * 


— Vorbeşte, Ionică... Vorbeşte, puiule... Cine mai 
bine decât măicuţa ta, ar putea să te înţeleagă? 
Copilul tăcea. Două vânătăi se bulbucaseră între 


46 VICTOR PAPILIAN 


sprâncene. Mama le îmbrăţişă cu privirea. Nu le 
cunoştea. Semne noi, daruri ale nenorocirii, însă 
poate şi semne de îinsănătoşire. Căci ar fi vrut 
să-i fie copilul rău şi viclean, nerecunoscător, dar 
puternic, să biruie necazul. 

— Vorbeşte, Ionică... 

Mama se umili şi mai mult. 

— Vorbeşte, puiule... 

Şi deodată, copilul ridică semeţ capul. In privirea 
mamei se aprinsese o lumină. Asta voia. Să-i 
treacă din afundurile sufletului în sânge, tot ce 
era vicleşug, răutate- şi nerecunoştință. 

— Mamă... 

Femeia continuă să-l îmboldească din ochi. 

— Mamă, pentru ce nu m'ai lăsat în puşcărie ? 

Dintr'odată, tot curajul ei se prefăcu în fum. 
Pospaiu înşelător de avânt fusese şi nu opinteala 
de putere plecată din braţe şi inimă. 

— Să mă fi lăsat, mamă... 

— Ionică, nu vorbi cu păcat. 

Judecata copilului acum înfricoşa pe mamă. 

— Să fi ispăşit crima... 

— Na tost crimă, măicuţă, 

— Ba da. 

Cuvântu! crimă îl alungase din vorbirea ei. Se 
ferea să-l şi audă, parcă închizând urechile. Şi 
ziare nu mai citea de groaza lui. 

— Să fi ispăşit crima... 

— Nu mai vorbi aşa de urit. Nenorocire, zi... 

Copilul răspunse serios: 

— La cumpăna judecății crimă se chiamă. 

Mama se sperie. Ce gânduri grele pentru un 
biet copil! 

— La puşcărie... la puşcărie... 

In sfârşeala sufletului, femeia îşi uitase de por- 
nirea ei dela început, o durea nerecunoştinţa co- 
pilului. 

— Acolo e rostul meu. 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 47 


"— Nu mă chinui, Ionică. Ce să faci între oc- 
naşi ? 

— Să sufăr... să sufăr... | 

— Să suferi? Pentru cine? Pentru un argat? 

Nedreptatea răspunsului o învioră. Şi ea avea 
lipsă, ca să-şi întemeeze puterile, de răutate şi 
minciună. 

— Era suflet de om. 

— Un hoţ şi un ticălos... 

Tot necazul, pornit din nevoie, acum se îndrepta 
cu patima adevărului împotriva mortului. El era 
de vină. Lui ce-i mai păsa? Dar Ionică ?... 
Ionică ?... 

— Şi pe urmă, l-am plătit cu bani, cât nu-i 
făcea pielea... 

Femeia nu-şi mai recunoştea puterea. Răutatea 
îi adunase sufletul in obezi de oţel. 

— Mamă, era un tovarăş bun. 

— Un nemernic, un hoţ... 

— Zadarnic. Crima-i crimă... 

În femeie izbucni un sentiment mândru de 
triumfare. 

— Dumnezeu, lonică... 

— Ah, Dumnezeu l... se înfurie copilul. Pentru 
ce Dumnezeu a ales mâinile mele ?... 

Femeia nu mai putea şti ce să dorească. 

— Pentru ce Dumnezeu... repeta copilul. 

Cuvântul Dumnezeu, aruncat cu desnădejde, izbi 
în plin. Mama se cutremură. + 

— Dumnezeu ?... Pentru ce ?... 

— Taci, copile, nu judeca pe Dumnezeu... 

Şi pierdută în suflet, lipsită de orice argument, 
se apropie de copil să-l sărute. 

Copilul privi cu ochi minunaţi. Orice răzvrătire 
dispăruse. Mama prinse clipa. 

— Dumnezeu e bun, El are grijă de noi toţi. 

Copilul nu-şi mai putu ţine plânsul de atâta bu- 
nătate. Mama după el. 


.48 VICTOR PAPILIAN 


— Dumnezeu... Dumnezeu.... 

Atunci, copilul izbucni : 

— Mi-e încă, mamă... mi-e frică... 

Şi în timp ce mama plângea pe lacrimile copi- 
lului, un gând cinstit îi învioră sufletul: 

— Se teme de Dumnezeu... Asta-i bine... 


* 
+ + 


In birou, seara târziu, doctorul Timofte face 
cunoscut lui Fleşeriu şi lui Feurdean, rezultatul 
examenului medical. Mama ascultă cu inima 
strânsă, din odaia vecină. Doctorul n'a înțeles 
nimic din boala copilului, doar era prietenul lui 
Feurdean şi om de aceeaşi teapă. Ce poate cu- 
noaşte un om care cercetează sufletul ca pe un 
organ al trupului, cu ciocăniri, ascultări şi exami- 
nări de sânge. 

— Trebue explicat, convins... susţinea Feurdean, 
E un băiat inteligent. 

— Aci e greşeala voastră, a psihologilor de 
şcoala clasică... Rațiunea şi inteligenţa sunt valori 
fără putere. Felul de comportare a omului e con- 
diţionat de sentimente, 

— Mare pricopseală şi psihanaliza voastră |... 
Operă de şarlatani... 

— Psihanaliza e singura metodă, care poate 
afla în noianul obsesiunilor, fobiilor şi al tuturor 
tendinţelor morbide, cauzele reale ale suferințelor... 

— Mai cinstită atunci e spovedania înaintea 
preotului. Ea nu torturează şi mai ales nu instigă. 

Şi mama,işi aminteşte de şedinţele la doctorul 
“Timofte, dela care copilul se întorcea şi mai trist 
Ë mai vlăguit. Zadarnic! Zadarnic l-a descusut. 

opilul devenea mai închis în el şi parcă ruşinat 
chiar. 

— Voința, doctore, voinţa întemeiată pe gândire 
şi rațiune... 


MINUNEA SFANTULUI ANTON 49 


— Moft. Conflictele dintre om şi judecată nu 
voinţa le poate rezolva. 

— Pentru mine chestiunea e simplă. Ionică 
sufere efectele unei castităţi intelectuale... 

— A unei castităţi amoroase... 

Mama e indignată. Şi totuşi nu poate rezista 
tentației de a asculta. 

— L-a fost întunecată toată copilăria de un Dum- 
nezeu crud şi de un iad plin de torturi. 

— Nimeni n'a ştiut să-i conducă tendințele spre 
o desvoltare armonică. 

— In locul lui Fleşeriu, eu i-aş face o lecţie 
bună de ştiinţe naturale şi cu ea l-aş vindeca. 

— Femeia... 

— Dragă doctore, nu eu pot fi considerat duşman 
al femeilor. Dar prea o ţineţi într'una, prea mult 
libido şi sublimare... 

— Am ajuns, din convingere, să nu găsesc în 
niciun conflict sufletesc altă deslegare decât femeia. 

— Atunci, tăcu Fleşeriu, femeia... 

Mama simte inima răsucindu-i-se ca în strung. 
Cum, bărbatul ei rostind atari cuvinte ?... Şi parcă 
înclinând a crezare.. Era ca în vis. Ar fi vrut să 
tipe, să izbucnească şi totuşi zăcea fără putere 
pe pat. 

— Prin urmare, să-l scăpăm de teroarea lui 
Dumnezeu ?... 

— Da... Când iubeşti uiţi pe Dumnezeu. 

— Ştiu ce am de făcut, interveni tatăl. 

Oamenii se pregăteau de plecare. 

— Şi încă ceva, zise Timofte. 

Mama încercă o senzaţie tristă, o presimţire 
ciudată. 

— Mai scapă-l de influența nefastă a mamei.. 

— Asta da, aprobă Feurdean. Ea e veşnica 
aducere aminte de Dumnezeu şi iad. 

Mama căută speriată prin întunerec. Cum, cre- 
dinţa în Dumnezeu era un rău? 


50 VICTOR PAPILIAN 


— Asta par fi nimic, făcu doctorul. 

Femeia simţi un tremur ca de friguri sgâlţâin- 
du-i trupul. 

— Iubirea ei vatămă de-a-dreptul copilului. Este 
o iubire incestuoasă, de natură sexuală... o iu- 
bire atât de pătimaşă, ca a celei mai perverse 
amante. 

Femeia nu se mai putu reţine. Plecă din dor- 
mitor, să nu mai audă. lată cum mizerabilii tâl- 
cuiau dragostea ei! O clipă stătu în odaia copi- 
lului cătând zăpăcită la icoana Sfântului Nicolae 
Dar cuvintele de rugăciune trosneau în ureche 
ca surcelele. Apoi fugi la baie, să-şi spele la- 
crimile. 


+ 
+ + 


In tren spre Veştem, dragul ei sat de altădată, 
pe măsură ce se depărta de oraş, doamna Fleşe- 
riu simtea o înviorare a puterilor şi o întărire a 
cugetului. Şi doar nici treizeci de kilometri nu 
despart satul de Sibiu, dar alt aier, altă prive- 
lişte. O trăsurică pe drum de ţară, sau un copil 
mânând pe deşelate vitele din urmă desfăşurau 
până în orizontul sufletului, acolo unde simţirea 
caldă se uneşte cu cerul smălţuit, amintirea vieții 
trecute, ca pe o roată. Pâlpâia în sufletul ei o 
măruntă agitare, ca de început de beţie. Prea 
s'a lăsat prinsă de nenorocire, prea din vina ei 
a fost copleşită de aerul otrăvit al oraşului. 

Noroc de plecarea bărbatului la Bucureşti. 
Atunci şi-a luat inima în dinţi. Severitatea şi pu- 
terea lui, în loc să-i dea curaj, mai rău o în- 
fricau, 

Acum şi-a luat copilul şi împreună au plecat la 
ţară, la vrăjitoarea din Vester. S'a înțeles din 
timp cu cantorul şi cu nevastă-sa, oameni de 
ispravă şi foarte devotați, din cele timpuri. Mama 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON SI 


întoarse o privire zâmbitoare către copil. Era o 
escapadă ! Intâmplarea avea farmecul de taină a 
unei escapade. Şi asta o înviora. Parcă pentru 
întâia dată era singură cu copilul. Şi din nou, 
amintirea păcătoasă a doctorului Timofte. Esca- 
padă, dragoste incestuoasă!... Dar a trecut ca o 
umbră. Copilul vorbea cu un ofiţer, bine dispus, 
vesel chiar. L-a scos pentru o zi din mediul cel 
intunecat, şcoală, profesori şi elevi, parcă laolaltă 
duşmăniţi împotrivă-i. 

fiţerul povestea despre bravura lui de cazarmă 
şi manevre: teme tactice, trageri cu mitraliera, 
lupte cu grenada, instrucţie cu arma, 

Mama avu un tresalt de spaimă. Interveni. Ar 
fi vrut să schimbe vorba. Dar copilul nu se lăsa; 
îl interesa vorba de cazarmă. Doamna Fleşeriu 
răsuflă odihnit. A trecut parcă proba. Ionică nici 
ma schițat vreo mişcare. Şi gândurile îi sunt 
înapoi la bărbat. L-a înşelat, fără îndoială. E 
prima înşelare într'o căsnicie de douăzeci de ani, 
dar nu după gândul neghiob allui Timofte. Mama 
surâse : şi-a înşelat bărbatul! A plecat fără şti- 
rca lui. Nici n'ar fi îndrăznit să-i spună că merge 
la vrăjitoare, căci Fleşeriu, pe vremuri, n'avea 
ochi s'o vadă; o batjocorea în predici şi a pârit-o 
jandarmilor unguri. O adevărată luptă a organi- 
zat împotriva femeii, fără izbândă. A mobilizat 
pe doctor, primar, jandarm. Ţăranii pe faţă se 
țineau de partea popii, dar când jandarmii au vrut 
s'o ridice, ei au ascuns-o şi au jurat pentru ea, 
Era o putere indispensabilă satului, Şi iată că 
preoteasa ajunsese să plătească pentru bărbat, 

Trenul mergea încet, un tren personal, local, 
între Sibiu şi Turnul-Roşu, ținând la țăcăneală bună 
tovărăşie fiecărui călător. Doamnei Fleşeriu îi ve- 
neau gândurile cele mai potrivite, gândurile de 
lipsă.  Căpăta îndrăsneală, ea, fiinţa timorată până 
atunci. Chiar şi fuga de acasă şi învoiala în 


52 VICTOR PAPILIAN 


ascuns cu copilul, îi produceau linişte, voie bună. 
Curajul. Iată ce-i lipsise, iată ce părea că a do- 
bândit acum. Şi curajul acum era tot una cu să- 
nătatea. 

Când trenul şi-a încetinit mersul, sufletul femeii 
s'a năpustit parcă pe fereastră, la cei câţiva pomi 
şi o cumpănă de fântână care fixau pe mare în- 
tindere, întregul cuprins al fericitei ei tinerei. In 
gară, o aştepta cantorul şi cu nevasta lui. Se sim- 
tea oarecum apărată, în satul ăsta. Nimeni n'avea 
să ştie. Vrăjitoarea îi aştepta acasă. Pentru oa- 
menii din sat, sosirea gi era o simplă vizită la 
nişte vechi prieteni. De altfel satul era gol, oa- 
menii duşi la muncă, şi pe băncile de lângă poartă 
nimeni nu străjuia. Copiii singuri îi priveau mi- 
raţi. 

— S'a schimbat satul, bade Artemie. După co- 
pii cunoşti mersul timpului... 

— Aşa e, doamnă preoteasă, făcu omul. Unii 
mor, alţii se nasc... trece, trece timpul. 

Femeia nu lua seama la grava întrerupere a 
omului. Era fericită. Copilul la fel, sburda pe 
lângă ea. Casa cantorului se găsea la începutul 
satului. La poartă o aştepta vrăjitoarea. Nu se 
mai temea ca pe vremea popii Fleşeriu. 

— Bună dimineaţa, lelţă, făcu doamna Fle- 
şeriu. 

— Săr' mâna, doamnă preoteasă. 

— Am venit, leliţo... 

— Ştiu, păcatele... 

Preoteasa se minuna de bunăvoința femeii. Nu 
se părea de fel învierşunată. O luă deoparte. 

— Leliţă Frusino, am venit cu mare credinţă la 
dumneata. Iată, te-oi plăti bine. 

— Nu-i vorba de plată... Doamne fereşte! ci 
de omenie. 

Preoteasa ar fi vrut s'o îmbrăţişeze, atât de 
bună îi părea femeia cea urgisită. Ştiau pe semne 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 53 


oamenii ceva, de-o apărau atâta. Şi preotul cum 
greşise ! 

— Leliţă Frusino, ai aflat de păcatele care m'au 
adus. Copilul meu a ucis un argat. 

— Ştiu... pe Mihai. 

— L-a ucis din greșeală, dar fapta tot omor 
rămâne... 

Mamei îi veneau lacrimile până în căptuşeala 
T CIO 

— De atunci nu mai are odihnă. Mâncarea nu-i 
prieşte, învăţătura-i zadarnică, iar somnul nu-i e 
somn... Poţi face să uite? 

— Să'ncerc. 

— Dumneata care poţi face să uite omul dra- 
gostea, fă să uite și lonică durerea. 

— Doamnă preoteasă, în dragoste, cu puterea 
nevestei nimicesc pe cea a ibovnicei... 

— Fă la fel şi cu copilul. Vezi dumneata, în 
el sunt două moştenin, cea dela mine, slabă 
şi păcătoasă, care-i indulceşte simţirea... şi cea 
dela tatăl său, puternică şi voinicoasă, care trăieşte 
în brațe şi piept, năpădită de simțire. Alungă tot 
ce-i dela mine şi lasă să crească cu voie, numai 
puterea cea adevărată a tatălui. 

Vrăjitoarea clătină din cap. 

— Greşeşti, doamnă preoteasă. 

— Ba nu greşesc... 

— Greşeşti, doamnă preoteasă, fiindcă numai 
noi, femeile, ştim să fim tari, fiindcă numai noi, 
femeile, facem copii în dureri şi cunoaştem du. 
rerile... 

— Lelită, vreau să fie tare ca tatăl său. 

— Nu te'ncrede în tăria bărbaţilor. Ei sunt tu- 
nete fără trăsnet... 

— Nu, leliţă. Fă cum îţi spun şi dă-mi înapoi 
un alt copil. Dărâmă tot ce are prost dela mine 
şi lasă tot ce are vârtos dela tatăl său. Să fie 
haiduc, să îndrăgească puşca din nou, şi să nu se 


54 VICTOR PAPILIAN 


îngrijească decât de vieața lui, chiar dacă ar fi să 
mai ucidă şi un copil nevinovat... 


II 


Dimineaţa, la căpătâiul copilului, mama veghea, 
cu grijă, să fie de faţă la deşteptarea lui. Ador- 
mise greu copilul către zorii zilei, după o noapte 
agitată, când sgâlţâit de hohotiri de plâns, când 
scuturat de tremur mărunt ca de friguri. Şi ce 
bine arătase după vizita la Veştem! Vrăjitoarea 
izbutise, singură cu practicile ei primitive, în po- 
fida păgânelor învăţări ale lui Feurdean sau spur- 
catelor propuneri doftoriceşti ale lui Timofte. Sin- 
ura, cu păr de mort, pământ dela mormânt, creier 

e broască şi inimă de cocoş negru, reuşise să 

redea copilului voia bună, somnul revărsat până'n 
ziuă şi culori de vieaţă în ochi şi în pielița obra- 
ilor. 
Şi dintr'odată căzuse năpasta. Dela cine? Toc- 
mai dela Şoimaru, profesorul de latină. Că nu se 
putea suferi cu Fleşeriu asta era altă socoteală, 
dar să izbească în copil? Să-şi arate invidia şi 
neputinţa, în chipul ăsta ? 

Mama încercă un surâs de satisfacţie, abia per- 
ceput printre pleoapele grele de grijă şi nesomn: 
Şoimaru e invidios pe bărbatu-său, şi azi ca şi 
altădată. Amândoi au fost preoţi de țară, amân- 
doi sunt azi profesori, dar Simion îl copleşeşte cu 
ştiinţa, puterea şi autoritatea lui. 

Mama tresare pe propriul ei gând. Oricum, să 
se răzbune atât de mârşav! Şi-şi aminteşte de 
întâmplarea de ieri. Cum plecase de liniştit co- 
pilul, cu lecţiile învăţate până la una, cu temele 
scrise frumos, gata de joacă şi prietenie. Şi cum 
venise înapoi? Gâfâind, palid, cu inima bătându-i 
în coşul pieptului. Şi avea de ce. Fiindcă a 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 55 


trântit în recreaţie un copil, să-l înfrunţi aşa ? Doar 
par fusese şi învoială pe din două. Se putea ca 
onică să fie învins... 

Din nou mama are un zâmbet de bucurie. Io- 
nică e prin urmare voinic, nu aşa cum pare, şi în 
trupul lui firav a moştenit dela tată-său, muşchi 
de oţel şi mişcări iuți. Numaidecât însă se spe- 
rie ca de un gând nelegiuit. Copilul doarme do- 
borit, cu toată vioiciunea lui, de cuvintele unui 
păcătos. 

— Mă, să te fereşti de Fleşeriu... a zis în bat- 
jocură Şoimaru, făcând dreptate copilului plângă- 
ret. Ăsta te şi omoară, ca pe Mihai argatul. 

Si clasa a râs, iar Ionică a căzut deodată în ve- 
chea lui desnădejde. 

Uşa odăii se deschise şi tatăl intră binişor. 

— Ce face? 

— Doarme. 

Mama îşi priveşte bărbatul şi are o tresărire.. 
Bărbatul său e gata de oraş. A inţeles. Va merge 
la şcoală ca să aştepte pe Şoimaru. Doar azi 
mare lecţii. Inadins se duce, să se răfuiască lao- 
laltă. Şi gândurile mamei sunt pline de înfăptuiri 
eroice. Copilul doarme odihnit, gândirea ei e li- 
beră. Şi pe ea a vindecat-o vrăjitoarea din Veş- 
tem. Nu mai e firavă şi plângăreață. Urmăreşte 
pas cu pas mersul bărbatului său. lată-l falnic 
trecând pe stradă. Poate îl întâlneşte pe Şoimaru 
chiar în colţ. Sau nu, mai bine e în cancelarie. 
Şi chiar în curte, în faţa băieţilor. O să fie scan- 
dal, Ei şi ?... N'o să-l dea afară din învățământ, 
pentru asta. Dimpotrivă, toată lumea o să-l laude: 
şi-a apărat copilul, şi-a apărat nevasta. 

Gândurile femeii au o uşoară oprelişte, Şi-a apărat 
nevasta? Nu prea înțelege cum, dar gândul 
e prea bun ca să nu-i dea voie slobodă. Copilul 
doarme adânc; răsuflarea lui regulată îi mişcă 
gândirea valuri, valuri. Când tatăl se va întoarce 


56 VICTOR PAPILIAN 


victorios...  Victorios? De bună seamă! Să-şi 
plesnească duşmanul peste față, ca pe un neruşi- 
nat. Doar nu mai sunt preoți. Şi chiar dacă ar 
fi! Şoimaru ar merita şi împuşcat pentru atâta 
cutezanţă. 

Gândurile ei tremură ca în delir şi, ca în de- 
lir cresc mereu. Şcoala, şura cantorului, vrăji- 
toarea, ofițerul din tren, bătaia între cei doi băr- 
baţi... toate se amestecă, se întretaie, se încalecă. 
Parcă aude vocea bărbatului în curte. Mama nu 
se mişcă. Vocea bărbatului însă se precizează. 
Curiozitatea o rupe dela loc; de bună seamă sa 
întâlnit cu Şoimaru şi i-a arătat el ce poate vir- 
tutea unui Fleşeriu. Priveşte încă odată copilul. 
Nicio grijă, doarme adânc. E şi de înţeles, după 
o noapte de nesomn şi de chin. Mama se ridică 
şi în vârful picioarelor părăseşte odaia. 

Se aude şi un glas de femeie. Pesemne e 
doamna Dragomir — o femeie sfântă — venită 
disdedimineaţă să se intereseze de soarta copilu- 
lui. Bărbatul său vorbeşte în bucătărie. Bucu- 
roasă, doamna Fleşeriu a deschis uşa, dar în prag 
se opreşte cu respiraţia strivită în coşul pieptului. 
In bucătărie o femeie străină, îmbrăcată orăşe- 
neşte, nu prea tânără, însă cu obrazul şi buzele 
drese de vopsea şi părul ca alama. 

— Felicio, am angajat pe Fräulein, fată în 
casă... 

— Fräulein, fată în casă... repetă femeia. 

— Da. Să-ţi mai ajute şi la bucătărie... 

Şi pe urmă, tără nicio Jenă: 

— Se mai interesează şi de Ionică... 

Mama n'a putut zice niciun cuvânt. Clătinân- 
du-se s'a întors în odaia copilului. Avea impresia 
că se prăbuşeşte dintr'o clipă într'alta şi are lipsă 
de reazim. 


+ 
s * 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 5T 


Imediat după plecarea bărbatului, doamna Fle- 
şeriu s'a repezit, prăpădul pământului, în bucătă- 
rie la femeia cea străină, s'o sfârtece. 

— Te rog să pleci imediat, 

Femeia făcea pe nevinovata: 

— Dar ce s'a năzărit doamnei ? 

— Imediat să pleci... 

Femeia a înţeles atunci necazul stăpânei: îşi te- 
mea bărbatul. 

— Vedeţi, că domnul... 

— Să pleci, că de nu, te alung cu poliţia... 

Femeia s'a turburat puţin. Poliţia e un cuvânt: 
de mare spaimă pentru femeile de teapa ei, 

— Doamna greşeşte, îngână ea, nu pentru dom- 
nul am venit... 

Privirea mamei se întunecă lăuntric, în creier. 

— Să pleci]... să pleci!... Că de nu strig ser- 
gentul de stradă. 

Intre timp femeia și-a venit în fire. Doar a ve- 
nit în casă în chip cinstit, ca servitoare. 

7 Doamna mă goneşte, dar eu am pierdut poate 
alt loc... 

— Te plătesc, te plătesc... Poftim, îți dau leafa 
pe cincisprezece zile, după lege... 

Femeia începu să cedeze. 

— Nu ştiu ce are doamna cu mine. Eu numai 
bine... 

— Să taci. Cât te-a tocmit domnul? 

— Opt sute... 

Şi apoi îmbunată : 

— Să n'aibă grijă doamna... 

Mama a plecat indignată. In ce grozavă mur- 
dărie o băgaseră. A luat din dulap patru sute de 
lei în fugă şi s'a întors. 

— Poftim... pleacă... 

Femeia a vrut să mai spună ceva. 

— Pleacă, pleacă... o întrerupse doamna Fle- 
şeriu. 


58 VICTOR PAPILIAN 


Străina a început să bombăne. 

— Poftim, gândi mama, face şi nazuri. Cu bani 
nemunciţi şi tot nemulțumită... 

Apoi Sa întors la copil, dar mavea linişte. Co- 
pilul dormea mai departe. Doamna Fleşeriu a 
strigat din grădină pe bătrâna servitoare: 

— Verono, vino 'ncoa şi ai grijă... 

Şi a pornit în vecini, la doamna Dragomir. 
Prea o (inca năduful în piept. In ce hal a ajuns! 
La câtă cădere! Casa ei, pe mâna lui Timofte şi 
a lui Feurdean... 

Doamna Dragomir, femeie mult mai în vârstă 
şi cu experiență, fără copii, deci fără grijă, a 
ascultat-o cu bunăvoință. 

— Nu mai pot, doamnă Dragomir... Copilul 
meu a ucis, aşa e. Dar tot curat este... Şi acum 
vin oamenii ăştia, cu tot soiul de gânduri tică- 
loase, să mi-l DANgĂneAScă- Invaţă-mă, doamnă 
vecină, ce să fac? 

Vecina a înţeles necazul, măcar că nu l-a trăit 
nicicând. 

— Am încercat în fel şi chip... şi cu vorba, şi 
cu plânsul, şi cu doctorii şi cu vrăjitoare... dar în 
zadar... 

Şi biata femeie, depunându-şi amarul, mereu se 
întorcea la oful ei. 

— Copilul meu a ucis, aşa e.. Dar tot curat 
a rămas. Să nu mi-l necinstească ei.. 

— Doamnă Fleşeriu, aş avea eu un “leac... 

— Care, doamnă Dragomir ? 

— Vezi... mă tem.. 

— Spune, doamnă vecină... 

— E un leac catolic, dar noi, uniţii, îl ţinem de 
bun. Or, dumneata eşti ortodoxă... 

Doamna Fleşeriu încercă o mișcare nevoită a 
sufletului, ca un Ssvâcnit, Aşa era, neam de nea- 
mul ei ortodocşi fuseseră. 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 59 


— La orice păs, noi, după catolici, la Sfântul 
Anton... 

De puterea Sfântului Anton auzise şi doamna 
Fleşeriu, dar şi aci bărbatul său îi fusese piedecă: 
practici papistăşeşti... 

— Cată durere n'a alinat Sfântul... Câte doruri 
n'a împlinit... i 

— Vezi, doamnă Dragomir, copilul meu a ucis... 
Adevărat... dar tot curat e, căci păcatul nu i-a atins 
sutletul. Ce-ar fi, ca la nenorocirea lui, să adaug 
şi pierzania sufletului ? 

— Incearcă la Sfântul Anton. In firida din 
stânga a bisericii catolice. Nouă rugăciuni... 

— Mă duc, doamnă Dragomir, mă duc... 

— Uneori, dela cea dintâi rugăciune, se vede- 
rează puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfân- 
tului... 

Şi doamna Fleşeriu a plecat fără să mai asculte 


restul poveţei. 
* 
* * 


Chiar dela ieşirea din biserică, doamna Fleşeriu 
a şi simţit începutul minunii. Din întunerecul sme- 
reniei sufletul îi sta deschis şi revărsat ca un ră- 
sărit de soare. Altcum pricepea vieaţa. Strada 
no mai ţinea strânsă între umerii de piatră, decât 
să-i arate drumul; din grădinile curților o întâm- 
pinau valurile de lumină parfumată ale boabelor 
de cireşe; şi oamenii cătau la ea cu voie bună. 
La podul Cibinului s'a oprit, parcă să-şi contro- 
leze în oglinda apei cursul sufletului desfăşurat 
dincolo de țarcul simţirii. 

Când a intrat în curte, un scurt tresalt. Fe- 
meia cea alungată cu două ore mai înainte, era 
e bancă de vorbă cu Ionică. Mama doar a zâm- 
it. Şi zâmbetul ăsta înţelegător, tot ca un dar 
Stântului Anton l-a cunoscut. Femeia se apropie 
cu sfială. 


60 VICTOR PAPILIAN 


— Domnul, şopti ea, m'a întors înapoi. Eu n'am 
spus nimic... 

Doamna Fleşeriu se înduioşă. Minciuna femeii 
wo jignea şi nici gândul de a fi părtaşă la min- 
ciună. Minunea continua să se Wapnica. 

La masă, copilul a râs şi tatăl a mâncat cu 
poftă, apoi când tatăl s'a culcat şi copilul a fugit 
în curte la joacă cu Fräulein, mama ma mai avut 
linişte. O chema parcă înapoi Sfântul, în firida 
tainică a bisericii catolice. Atât de întărită venise 
ea de acolo, cu atâta dragoste şi spor de vieaţă, 
încât voia să-şi arate grabnic recunoştinţa. Simţea 
că în sufletul ei se petrec schimbări de căpetenie 
şi aceste schimbări, erau de lipsă, să se înfăptuiască 
sub protecţia atotputernică a Sfântului. 

Din nou în biserică, privirea ei, scăpată din 
huma moartă a ochilor, şiroia de-a-lungul falduri- 
lor de aur ale altarului până la cruce, şi din vâr- 
ful crucii ţâşnind întrun avânt de glorie, spre 
Dumnezeu. lar din orgă, prin ţevile goale, ea au- 
zea parcă un imn solemn. Sufietul ei, odinioară 
pâlpâit de candelă, acum şi-l simţea aprins în stră- 
lucitul purpuriu al vitrourilor. Şi în ruga ei alt- 
cum priceșca pe Dumnezeu, nu într'o sbatere pe 
loc cu încl inăciuni sterpe de mătănii, ci pe larg 
cuprins, în afară de locul străjuit de icoană, fără 
nicio oprelişte. Altădată implora, astăzi lăuda. 
Speriată, se învățase a se ruga tremurând, parcă 
în chinul Celui tras pe cruce; azi dimpotrivă, 
plină de curaj şi cu putere, pipăia Dumnezeirea. 

Fericită a părăsit biserica. Dar nu grija copi- 
lului şi a bărbatului o chema înapoi, ca altădată, 
ci trebuinţa de a trăi în plin. 

— Te-am prins, coană Felicio... 

Doamna Fleşeriu a întors, surprinsă, capul. Era 
Feurdean. 

— Va să zică de astea-mi eşti? Acasă cu orto- 
doxia şi în oraş cu papistaşii... 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 6r 


Zeflemeaua lui Feurdean nu-i turbură cu nimic 
cugetul. 

— Am fost să mă rog... 

— In biserică papistaşă? 

— La Sfântul Anton... 

— O să vă nenorociţi copilul. O să-l înnebu- 
niţi sau o să-i puneţi ştreangul de gât... 

Femeia încercă o scurtă tresărire. 

— Coană Felicio, desmeticeşte-te... 

Mama vru să fie tare: 

— Şi ce să facem? 

— Du-te acasă, chiamă-ţi copilul, doboară icoana 
Sfântului Nicolae şi spune-i: „Băiete, nu există 
Dumnezeu...“ 

Femeia începu să se ruşineze. Feurdean tipa ca 
un posedat, roşu de mânie. 

— Nu există Dumnezeu, coană Felicio... In- 
ţelegi ?... 

Ea îi întinse mâna, de plecare. Feurdean îi bară 
drumul. 

— Coană Felicio, în casa dumneavoastră, numai 
eu iubesc pe copil... dar ce pot face eu, dacă dum- 
neavoastră, cu cele practici bigote, îmi zădărniciți 
orice mişcare de emancipare? Sunteţi nişte fri- 
coşi. Dela dumneavoastră sa molipsit copilul. 
Trezeşte-te, coană Felicio, să nu-ţi vezi copilul cu 
ştreangul de gât sau la casa de nebuni... 

Şi furios îi intinse el mâna şi trecu drumul. 

După plecarea lui Feurdean, doamna Fleşeriu 
rămase în stradă desorientată. Cu toată noua ei 
pricepere, cuvintele lui Feurdean veneau prea îm- 
potriva firii sufletului ei... In acea clipă, un sin- 
gur protector: Sfântul Anton. Şi din nou urcă 
treptele de piatră ale bisericii. Acum avea să se 
aleagă. Să-şi lase sufletul în voia lui. Cu sigu- 
ranţă că îi va insufla har dumnezeesc, povăţuind-o 
spre binele ei şi al familiei ei. In biserică, de 
data asta, a avut parcă o a treia deşteptare. Su- 


62 VICTOR PAPILIAN 


fletul revărsat in natură, apoi în spirit, se încheia 
acum, pe bolți de piatră. Şi a îngenunchiat, cu 
mare credinţă în minunea ce se înfăptuia sub ochii 
ei. In imensa singurătate era doar ea şi Sfântul 
Anton, chiar şi copilul Hristos lipsea. 'Tăinuiau 
laolaltă o conspirație şi sufletul încerca plăcute 
senzaţiuni de înşelăciune. Işi trăda parcă nu nu- 
mai bărbatul, dar şi neamul, şi acest gând detră- 
dare îi aducea o linişte şi o nădejde necunoscută. 
lar sufletul eliberat se încheia într'una pe bolțile 
de piatră, 

Când s'a deşteptat, sticlele roşii ale vitrourilor 
erau prinse de întunerec. Afară soarele coborise 
spre asfinţit. O energie, necunoscută în ea, îi 
conducea paşii spre casă. Nu ştia ce-o să facă şi 
ce-o să spună, dar avea siguranța unei acţiuni fără 
greş. 
— Sfântul Anton o să mă lămurească... 

Nu s'a oprit la doamna Dragomir să-i mulţu- 
mească, n'avea timp, minunea cerea grabnică în- 
făptuire. Din fundul curţii, din zăvoiu, se auzea 
glas fericit de copil. A trecut mai departe, deşi 
era glasul copilului şi sa oprit în birou. Aci, băr- 
batul îşi pregătea lecţia, ca de obicei, greoiu, re- 
petând după plan cu glas tare, cele învățate pen- 
tru a doua zi la şcoală. 

— Simioane, făcu ea cu gravitate. 

Bărbatul schiţă o mişcare nervoasă. 

— Ce vrei? 

Femeia era de tot liniştită: 

— Am venit să vorbim despre copil... 

Bărbatul răspunse în răspăr: 

— Ce vrei cu el? Am eu grijă... 

— Nu, Simioane... Trebue să luăm o hotărire 
grabnică.  Altcum, mă tem. Să n'ajungă la casa 
de nebuni sau cu ştreangul de gât... 

— Prostii... făcu bărbatul. 

— Aşa am crezut şi eu... Vezi tu, noi am fost 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 63 


mai fricoşi decât el şi dela frica noastră s'a mo- 
lipsit şi el sărmanul. Să ne trezim... 

Repeta cuvintele lui Feurdean, ca şi cum ar fi 
fost ale ei, gândite şi trăite de ea. Totdeodată îşi 
strângea sufletul asupra chipului copilului, ca şi 
cum l-ar fi învelit într'un sac. 

— Şi ce vrei? 

— Să-i spunem adevărul... 

Bărbatul se răsti din nou: 

— Care adevăr? 

Sufletul femeii se inălță o clipă, din prinsoarea 
minţii. Vorba şi gândul rămaseră de tot ome- 
neşti. 

— Adevărul asupra lui Dumnezeu. De acolo 
pleacă nenorocirea. Frica noastră de Dumnezeu... 
ea, şi numai ea îl chinuie. 

— Prostii... 

— Nu-s prostii, Simioane. Adevărul... 

Bărbatul se uită crunt la ea, dar femeia îi sus- 
tinu curagios privirea. 

T Ce ai innebunit ? Ţi-a luat Dumnezeu min- 
tile? 

— Adevărul din cărțile acelea... şi arătă cărțile 
de geologie. 

— Femeie, du-te de te culcă. Ai vedenii... 

— Simioane, se ruga doamna Fleşeriu, ajută-mă 
să scăpăm copilul. Cheamă-l la tine, explică-i, 
scapă-l de teroare... de teroarea lui Dumnezeu, 
trebue să nimicim pe Dumnezeu, altcum... 

— Pleacă, că mă'nfurii... Or vrei să-ţi baţi joc 
de mine? 

Femeia deveni rugătoare: 

— Cheamă-l, vorbeşte-i... Tu ai darul să-l con- 
vingi, ai şi posibilitatea.  Priceperea ta e mare şi 
toate cărțile îţi stau în ajutor. 

Atunci bărbatul se înfurie: 

— Vrei să-mi batjoc de vieața mea ?... de trecu- 


64 VICTOR PAPILIAN 


tul meu? Uiţi că sunt preot. Ce, o să-mi ne- 
cinstesc darul, acum la bătrâneţe ? 

Femeia n'a mai zis nimic şi a părăsit odaia. 
Hotărirea ei era însă nestrămutată. Era lămurită. 
Prin marea taină încredințată ei de Sfântul Anton, 
sufletul i s'a desfăşurat ca un pod de lumină în- 
tre pământ și cer. A trimis pe servitoare după 
copil, apoi sa dus în odaia lui. Aici, se cuvenea 
o nouă ordine. Icoana Sfântului Nicolae, candela, 
ştergarele nu mai aveau ce căuta. (Gramofonul, 
da... şi pe pereţi, chipuri tinere de femei. Să-i fie 
somnul cât mai fericit. 

Copilul a surprins-o coborînd icoana. 

— Ce-i mamă? 

— Ionică, am să-ţi spun ceva... 

Băiatul era grăbit: 

— Acum, mamă? 

— Da. Stai jos... 

Copilul s'a aşezat lângă ea. 

— Ionică mamă, am să-ţi spun o vorbă... şi tu 
să-i dai ascultarea cuvenită... 

— Sunt gata. 

— Când erai mic — îţi aminteşti? — îţi făceam 
pom de Crăciun şi îţi puneam ghetele la gura so- 
bei, pentru darurile dela Sfântul Nicolae... 

— Da, mamă... 

Din birou, venea îndesată, toceala lui Fleşeriu. 
Supărat, bărbatul se plimba cu paşi mari prin ca- 
meră, recitind tare, să astupe sub maldărul cuvin- 
telor din carte, gândul răzvrătit, care continua să-i 
svâcnească în creier, 

— Inchide uşa, mamă, să nu turburăm pe tata... 

Copilul s'a supus şi apoi a venit lângă mamă-sa. 
O dulce moleşeală îi trecea femeii prin trup. Sen- 
zaţia de înşelare se preciza, dar cu atâta odihnă 
și mulțumire l... 

— Ai plâns, când ai atlat că nu e moş Crăciun. 

— Aşa-i, mamă. 


MINUNEA SFÂNTULUI ANTON 63 


— Ai plâns, atlând că Sfântul Nicolae nu-ţi 
aduce jucării, în ghete. 

— Da, mamă... 

— Poate o să plângi şi acum... 

— De ce? făcu băiatul, minunat. 

— Ei bine, află... Nu există Dumnezeu!... 

Copilul aştepta cuvântul ca o deslegare. 

— Nu există Dumnezeu... Nu!... Trebue să 
ştii... 

— Nu e?.. Ce bine!... 

Mama deveni elocventă: 

— Toate-s minciuni. Feurdean are dreptate. 
Ştiinţa şi filosofia au nimicit pe Dumnezeu. As- 
cultă bine ce spune tata la şcoală. Ăla-i adevă- 
rul!,., El încă nu vrea, acasă, să-ţi spună. Te 
crede copil... 

— Nu mai sunt copil... 

— Nu e Dumnezeu! Uite sus... De azi înainte, 
nu mai ai lipsă de Sfântul Nicolae. 

— Mă duc... să-i spun şi lui Fräulein... şi a 
sbughit-o pe uşă. 

Mama a rămas singură şi parcă părăsită. Era 
trădată, la rândul ei. Dar tot pe pământ... Sus, 
sus, la celălalt capăt al podului de lumină, sufle- 
tul şi-l simte fără osteneală absorbit în marea şi 
singura putere, cea fără de naştere, şi moarte 
fiind, şi fără de greşeală. 

Sa trântit pe pat şi a închis ochii. Gândurile 
îi sunt din nou la Sfântul Anton, la orga cea cu 
ţevile argintate şi la valurile de piatră în care se 
încheagă sufletul. Gânduri felurite îi vin în minte, 
ca înaintea somnului. Spusele lui Feurdean, pă- 
rerile lui Timofte.. O clipă se opreşte asupra 
bărbatului : ce laş!... Apoi din nou, gândul tră- 
dării şi sentimentul fericit de libertate, legat de 
ea. Nu există Dumnezeu aci, acum... Ea ştie însă 
că El există dincolo şi de-a-pururi. E mai sigură 
ca slăbănogul ei de bărbat. Dar acum o singură 


5 


VICTOR PAPILIAN 


datorie : să-şi salveze copilul. Oare, dacă Ionică 
şi-ar tăia vinele mâinii şi ar fi gata să moară, ar 
mai precupeţi sângele ei ca să-l scape ?... La tel 
şi cu sufletul... 

Şi mama, prin vis, îşi simte sufletul vas deschis, 
din care curge în şipot, sânge de viaţă, în sufle- 
tul copilului. 


TRĂDARE 


I 


— Nu-i o părere... Doar mă cunoşti... Sunt un 
om sănătos, perfect sănătos, stăpân pe simţire şi 
fără bâlbâieli în judecată. M'am năzuit totdeauna 
să fiu un spirit logic, condus de rațiune şi nu de 
sentiment... Incapabil de exaltare, patimă sau rea- 
credință, nu confecţionez realitatea după interesul 
meu imediat; pot face parte dreaptă adevărului, 
din îmbulzeala falselor mărturii ale închipuirii şi 
mă tem ca de moarte, să anticipez o bănuială, 
necum o acuză neîntemeiată... Deci calm, sigur pe 
mine şi fără nicio ezitare, îţi declar: nevastă-mea 
mă înşeală... 

— Imposibil... 

— Mă înşeală şi m'a înşelat... 

Prietenul meu, cu toată grozăvia spuselor, îşi 
păstra nesmintită ţinuta. Profesiunea iara judecă- 
tor) îl obişnuise cu stăpânirea de sine. Totuşi, în 
expresia severă a feței, în atitudinea semeaţă a 
corpului, ca şi în mişcarea sobră a gestului, se 
vedea acea tensiune nervoasă, caracteristică luptei. 

— Patru ani de când am descoperit mişelia... 
patru ani de când sorb otrava zi de zi şi clipă de 
clipă... patru ani de când simt pierind fiecare 
părticică a sufletului meu... lipsuri, ce cu mare 
cheltuială de energie, le acopăr... Şi încă aş fi de- 


68 VICTOR PAPILIAN 


stul de filosof, să-mi ascund nefericirea, dacă trăda - 
rea ei n'ar izbi ca o palmă, chiar peste privirile 
opace ale celui mai mărginit cetăţean... 

— Cum asta? 

— Copiii... Amândoi copiii nu sunt ai mei... 
Sunt copii din flori, produşi ai adulterului,.. copiii 
celuilalt... . 

— Nu-i adevărat!... Nu-i adevărat!... 

Fu din parte-mi o izbucnire precipitată, dar sin- 
ceră. Imaginea femeii ofensate îmi deslănțuise toate 
forţele sufletului întru apărarea ei, 

— E o bănuială fără niciun temeiu, o josnică 
invinuire... cea mai josnică învinuire cu putință... 

Revolta mea era legitimată. Deşi atât de fru- 
moasă, nevasta prietenului meu era deasupra orică- 
rui prepus. Avea frumuseţea rece și concentrată a 
statuilor, acea frumuseţe sustrasă privirilor impure 
şi inaccesibilă clevetelor şi vorbelor. Nimeni de 
altfel, în oraşul nostru cu atâta limbuţie înzestrat, 
nu îndrăsnea s'o bănuiască. Nu era din parte-mi 
un act de curtenie şi nici faptă de avocat al unei 
cauze dubioase, ci răspundeam unei porniri de 
cinste sufletească, 

— Şi totuşi, mă "'nşeală! 

— Cu cine? exploadai. 

Prietenul scăpă o mişcare neaşteptată. Falca de 
jos, cu dinţii desgoliţi, prinse în margine subțire 
buza de sus parcă s'o taie până la sânge. Rânjea 
răutăcios. 

— Cu cine? repetai, ameninţător. Te rog ră- 


spunde.., 
Şi imediat îmi revenii. Dinţii, adânc înfipii în 
buză, continuau să-mi vorbească muţeşte. Ce fă- 


ceam? Atâta pasiune din parte-mi putea fi suspectă. 
— Amantul ei nu locueşte aci... răspunse el 
potolit. 


— Dar unde? 
— In Brazilia... 


TRĂDARE 69 


L-am privit năuc, 

— Dragă, nu ’nteleg nimic... 

El îmi opri vorba cu un gest, se ridică dela bi- 
rou şi controlă pe rând, mai întâi salonul, apoi 
dormitorul, cele două odăi vecine. 

— Mi sa părut caud sgomot... făcu el, întor- 
cându-se la loc, Vezi, iau toate precauţiunile ne- 
cesare, căci n'aş vrea s'o jignesc de fel. Mă obligă 
la atari menajamente acel spirit filosofic de indul- 
genţă, care îmi arată că un strict determinism îi 
conduce pasul vinovat... o adevărată fatalitate, aş 
putea spune, care, îngrămădind piedeci după pje- 
deci îndatoririlor ei de soţie, o mână să se realizeze 
spiritual... De bunăseamă conştiinţa frumuseţii i-a 
dat primul impuls, acea frumuseţe care nu se sa- 
tisface decât prin spirit, care impune o continuă 
înnobilare a instinctelor şi simțurilor, până ce ra- 
porturile de torță, suflet-materie, se inversează, aşa 
că fenomenul spiritual în loc să tie o traducere, o 
expresiune a materiei, ca la noi toți, îşi capătă o 
autonomie integrală şi devine generator de feno- 
mene materiale... 

Incepusem să fiu neliniștit. Era pe înscrate. In 
pofida siguranței lui geometrice care rezolva totul 
raţional şi logic, ceva nelămurit şi mohorit sim- 
team în juru-mi. Prin fereastra deschisă, întunere- 
cul prindea a pogori în val lent şi imaterial ca ce- 
nuşa unui suflet incinerat. Din mireasma uscată a 
stratului de flori, răscolită de stropitoare, transpira 
un duh deşert de vieaţă, un duh de descompunere 
uscată a ţărnei ce se prăluieşte. In depărtare, o 
trăsură. Sgomotul roţilor pe caldarâm venea parcă 
dintr'altă lume, dintr'o lume despărțită de a noastră 
prin linişte şi întunerec, 

Cred că eşti convins de perfecta funcţionare 
a aparatului meu cerebral... altcum, ar fi inutil să 
purcedem la drum. 

Aprobai cu un gest, care necesită o sforţare. 


70 VICTOR PAPILIAN 


— Pe amantul soției mele îl chiamă Leandro 
Correa d'Aliveiro... Acum patru ani, era ataşat 
militar al Portugaliei în Bucureşti... azi e mare 
proprietar în Brazilia... 

— Leandro Correa d'Aliveiro? Ataşat militar por- 
tughez ? Nu-l cunosc... pe aici n'a venit niciodată... 

— De bună seamă... Şi eu însumi o singură 
dată l-am întâlnit... 

— O singură dată ?... 

— Da. La balul Crucii roşii din Bucureşti. 

— O! Atunci, o aventură fără primejdie... făcui 
eu râzând, bucuros de a fi descoperit partea slabă 
a aventurii. Flirt, capriciu... 

— Ascultă-mă, fără să mă întrerupi. Urmăreşte 
strâns succesiunea evenimentelor şi cinstit, te rog, 
să tragi concluziunea obligatoare. f 

Felul său de vorbă mă indispunea. Cu pauze 
la sfârşitul frazelor şi despicături între cuvinte, el 
cântărea ideea ca pe un pepene, cu amândouă 
mâinile şi cerceta parcă atunci proprietatea cuvin- 
telor cât şi legitimitatea expresiei. Exasperant!.. 
Şi totul prea clar, prea transparent. S'ar fi cuve- 
nit oarecare ezitare, o estompare, care să contureze 
vag bănuiala, o voalare a vocii... Dar el, nu! 
Deformaţia profesională îl cucerise definitiv ome- 
nescului. Prezumția siguranţei se desprindea parcă 
Şi din ecourile vocii. 

— Intâmplător, mă găseam la acel bal... Nevestei 
mele nu-i place dansul... Et pour cause... Tempe- 
rament rece, egoistă în adevărata accepţie a cu- 
vântului... o avară a însuşirilor suileteşti... refu- 
Zând să dea... refuzând să primească... ea dispre- 
ţueşte dansul. Il dispreţueşte fără fățărnicie, fără 
snobism, dintr'o aristocratică tendinţă... care nu 
ştiu dacă i-a afinat sau i-a tocit simţurile... Il 
dispreţueşte tocmai pentru acea apropiere trupească 
şi intimitate sufletească, în care ea percepe jigni- 
toarea intenţie de posedare... 


TRĂDARE 


In timp ce vorbea, eu, cu închipuirea, verificam 
portretul femeii. Așa eral... In înălţarea liniilor şi 
formelor, ea absorbea parcă spaţiul din jur şi tot- 
odată îl fixa în planuri abrupte, curbe vânjoase şi 
drepte solide, sugerând la fiece nouă atitudine 
imobilitatea statuilor de zeițe. Şi totuşi culorile îi 
erau vii, culorile vieţii: părul roşu ca ciuperca 
otrăvită, luminile ochilor verzi, schimbătoare ca 
tremurul plopilor în umbră şi carnea bogată în 
sânge, sub pielea subţire a buzelor. Orgoliul pe- 
semne o fura lumii, ca să o dăruiască sieşi în în- 
tregime. 

— Lumină, muzică, frenezie... continua el. Balul 
realizase acea atmosferă triumfală şi uluitoare, care 
învălue mintea şi irită simţurile... Dar eu nu luam 
seama... Cu un coleg, discutam ultima mişcare în 
magistratură. Discutam liniştit, cu obiectivitate, în 
pasul disciplinat al meseriei, fără să simt că un 
nou duh mă pătrunsese, şi sub a lui putere, tot 
sufletu-mi era un ghem tremurător de ţepi, ghimpi 
şi ghiare prinzătoare... Protecţie, persecuție, lega- 
litate... Intr'un cuvânt, critica, după şablon, a avan- 
sărilor... Constatam nedreptăţi, şi consacram me- 
rite... Când deodată observ, că vorba-mi rămâne 
suspendată în aer... Suportul de gândire al con- 
vorbirii, prietenul meu îl îndreptase aiurea... In- 
torc privirea după privirea lui... şi ce văd?... 

— Ce-ai putut vedea ?... 

— Ceea ce nimeni nu poate cunoaşte, afară de 
bărbatul înşelat... Nevastă-mea mă trăda... 

— Veşnica şi banala imputarea a romanţioşilor 
gelosi... Gândul, intenţia... Să fim serioşi. Jocul 
gândurilor şi al imaginilor, cine-l poate stăpâni ?... 
După acest sistem, nu mai există femeie cinstită. 
Ce spun, femeie ?,.. Nu mai există om cinstit... 

— Am prins clipa în întregime... Era rotundă, 
ca universul... şi fugară, de durata unei scân- 
tei... d 


72 VIGTOR PAPILIAN 


— Ei vezi?... Eşti obosit... Altcum, mai preface 
clipa în univers.. 

— Întreg balul părea un roiu... şi în mijloc, ei 
doi... contopiţi... 

— Contopiţi ?... E un fel de a vorbi... 

m Contopiţi... Ca hidrogenul şi clorul, în acidul 
clorhidric... valență cu valență... Ca sufletul de 
om cu sufletul de cal, în trupul centaurului... 

= la seama... Ce Dumnezeu... Mă ghionteşti 
co formula chimică şi mă sprijini în fumul unui 
mit... 

El continuă cu tot seriosul: 

— Nimeni nu cunoaşte chipul inşilor în clipa 
unică a amorului fecund... Trupul intreg e o ori- 
bilă schimă... Se vânjoleşte vieața să scape din 
cătuşele materiei... Multe din însuşirile omeneşti, 
atât de recent dobandite, dispar... Alte tipare, di, 
ferite de cele anatomice, ies la iveală... Poţi des- 
luşi atunci pe răbojul trupului, toate etapele EVO 
luţiunii... dela sclipirea fosforescentă a atomului şi 
până la umbra ce premerge o formă nouă... 

Vorbea încet, căsnit, în transă de ghicitor, la 
luptă pentru dobândirea unor adevăruri căzute de 
aiurea, cu valurile propriei gândiri. Ochii săi mici 
de miop dispăruseră în orbite înapoia a două pă- 
PAOR de întunerec. Un val de umbră ĵi modela 
faţa. Nu ştiu... se afunda în noapte, sau se piere 
dea în însuşi visul său ? Dar sigur eram, că un 
duh sumbru fl izola de mine. Şi asta, tocmai, nu 
voiam... să-l scap din prizele realului. 

m Nu pot pricepe, făcui eu răstit. Vorbeşte pe 
înţeles. 

Glasul lui continua să se depărteze. 

m Părea un tânăr cowboy, cu faţa rasă ŞI păi 
rul în plete negre, fâlfâitoare ca o coamă. Gorpul 
său era o armonie de linii şi proporţii. Muschii 
bine conturaţi, pasul elastic... Pe sub frac, į se 
bănuia indoitura şalelor, lungă şi flexibilă. ' Avea 


TRĂDARE 13 


acea ţinută nobilă, suplă, îndrăsneaţă şi fugoasă, 
cu care Dumnezeu a înzestrat ființa cea mai per- 
fectă : calul... Privindu.-l, fără să vreau mă gân- 
deam la caii din frizele Partenonului... şi am înţe- 
les pentru ce Pegas, părintele Centaurilor, a fost 
iubit de o pământeană... Atât era de reală iluzia 
amăgitoare, că nu m'aş fi mirat să-i văd linia spa- 
telui ondulând într'o elegantă curbă către crupă 
şi picioare, cu musculatura strânsă nervos ca pe 
resorturi, alungindu-se cu graţie spre a se termina 
în copite... Era o înlănţuire de trupuri, perfectă... 
Nevastă-mea este o amazoană desăvârşită... 

— Păreri, jocuri de imagini. Bănuieli de creier 
obosit... care de bunăseamă au încetat, dansul 
odată sfârşit... 

El păru că se trezeşte. 

— Dansul odată sfârşit... Imediat... Ascultă... 
Imediat, mi-am luat nevasta acasă... Nu mă sfiesc 
a-ţi mărturisi... de teamă... Inutil însă... 

— Portughezul a îndrăsnit ? 

— Şi Portughezul a plecat în aceeaşi noapte, 
de-a-dreptul în Brazilia... Informaţiunile mele sunt 
precise. 

— Atunci? 

— Aci e toată drama întâmplării, pe care ni- 
meni... nimeni, afară de tine, n ar putea-o pricepe... 

— Iti mulţumesc de încredere... 

— Eşti singurul om care, ridicându-te deasupra 
contingențelor materiei, acorzi primatul cuvenit 
spiritului... 

— Bineînțeles, în limitele bunului simţ... 

— Era un om frumos Portughezul... Inalt, svelt, 
faţa ovală, fruntea largă şi bombată, pielea brună 
cu reflexe argintii, ochii negri, codaţi, foarte vii. 
Era un om frumos, deşi avea nasul puţin turtit, 
cu nările în vânt, buze groase şi proeminente, iar 
pe umărul obrazului stâng, o pată roşie cât o mo- 
nedă de douăzeci de lei... 


14 VICTOR PAPILIAN 


— Detaliu fără importanţă. 

— Ba nu!.. Nu... Căci după aceste semne de 
identitate puteam să-l recunosc oricând... 

Atunci, l-ai mai văzut? 

EI clătină capul. 

— De patru ani îl aştept, îl caut, îl urmăresc... 
şi nu pot da de el... 

— Vezi? Toată povestea ta cade în baltă... 

Prietenul meu, într'un gest desesperat, îşi prinse 
între mâini tâmplele, parcă să-şi strivească ţeasta 
capului. 

— Nici tu nu mă înţelegi... 

Era atâta desnădejde în explozia lui, încât mă 
hotării să nu-l mai contrazic. 

— Mă urmărea stăruitor chipul omului frumos, 
cu pata roşie pe umărul obrazului... şi totuşi, prin- 
tr'o sforţare a voinţei, reuşii să-mi stăpânesc mun- 
cile bănuielii. Au venit apoi împrejurări de vieaţă 
nouă... mutarea mea aci, sarcina nevestei-mele... 
când... 

— Când? 

— Sa născut copilul... 

Dădui din umeri: 

— Ei, şi? 

El se trase din nou în umbră. Vocea-i deveni 
și mai şoptită, Sforţarea toată a mărturisirii se 
irosea dincolo de gralu. 

— Apropiindu-mă de leagăn, să-mi văd odrasla, 
am rămas încremenit,.. Mă aşteptam să găsesc o 
masă amorfă de carne roşie, cu ochii bulbucaţi şi 
nasul cârn, căreia boneta şi scutecul să-i dea o 
aproximaţie umană, Şi când colo... aflai un chip 
bine definit, îngeresc... Brun, cu reflexe argintii, 
părul negru, ochii mari, codaţi, foarte vii.. nasul 
turtit, cu nările în vânt, buzele groase şi proemi- 
nente... şi o pată roşie pe umărui obrazului stâng... 

Făcu o pauză, parcă să-mi dea timp de reflec- 
ţiune şi apoi scoase capul către mine. 


TRĂDARE 715 


— Ai înţeles? 

Eram indispus. Utiliza o coincidenţă, dar o coin- 
cidenţă plictisitoare, căci, într'adevăr, copiii priete- 
nului meu nu-i semănau. Amândoi erau bruni, cu 
reflexe argintii, aveau părul negru, nasul turtit, 
cu nările în vânt, după expresia lui, şi amândoi 
aveau pe umărul stâng al obrazului, semnul de 
identitate al celuilalt, 

— Aceasta se chiamă trădare... continuă el. O 
unire care nu utilizează forma trivială a adulteru- 
lui... O concepţie, în care spiritul celuilalt foloseşte 
drept simbol, trupul tău... Un act de iubire inte- 
grală... Iubirea |... lată marea, iată unica putere !... 

Făcu o pauză, să-mi mai dea puţin răgaz. De- 
venise din nou omul rece şi cumpănit dela înce- 
putul convorbirii noastre. Totuşi, o nuanţă de 
amărăciune îi adumbrea vocea. 

— Fără sens îmi apar toate consideraţiunile fi- 
losofice asupra iubirii... Dorinţă, frumuseţe, ideal... 
interesul speţei, interesul individului... concept bio- 
logic, moral, estetic... Nimic... nimic nu explică 
iubirea! Iubirea, prietene, depăşeşte individul, speța, 
regnul. Ea răscoleşte cosmosul în întregime... lu- 
birea stărâmă legea gravităţii, a spaţiului şi a tim- 
pului... şi în opintelile ei, mişcă pe axul său, ın- 
suşi cerul... 


N 


Tresării speriat. 

Era târziu, când soneria telefonului sbârnâi. Sbâr- 
nâi prelung, dureros, ciocănind mărunt, molecular 
parcă, fiecare tentacul întins din sufletu-mi destă- 
şurat, ca un imens ochiu, în noapte... 

La aparat, el. 
Vin imediat... 
Am înțeles. Era în criză. De data asta, mă 


16 VICTOR PAPILIAN 


hotării să procedez energic, tăios chiar; să curm o 
stare de agitaţie care, organizându-se, îl putea 
duce — fără îndoială — la nebunie. Dezertasem 
dela a mea datorie de adevărat prieten. Sprijin 
ar fi fost să-i fiu şi prag solid, pe care el să-şi 
întemeieze reacţiunea împotriva răului cotropitor. 
Şi când colo, prosteşte eu mă lăsasem sedus de 
farmecul fantasticului şi întru câtva chiar de plă- 
cerea cumetriei. 

De-i întâlneam copiii mânăn mână, mergând 
spre grădina publică, privirea mi se agăța fără 
voie de pata roşie care, mai mult decât părul ne- 
gru, pielea brună cu reflexe argintii, dovedea pu- 
terea ascendenţei celuilalt. De-i vedeam femeia, 
aceeaşi josnică pornire. li spionam colțul gurii, 
tremurul nărilor şi pata pupilelor, parcă să des- 
coper ìn umbrele dosite, rămăşiţele păcatului... Şi 
în răstimp de el nu mă interesam, deşi înțelegeam 
cât se cheltueşte de mult spre a-şi menţine ţinuta 
întro demnă aparență. Azi eram însă hotărît! 
Aveam să termin cu uşurinţa mea mai întâi şi 
apoi, cu tot seriosul, să mă devotez vindecă- 
rii lui. 

Mă aştepta în capul scării sub marchiza de sticlă, 
ca sub o apărătoare împotriva cerului prea înste- 
lat, cu sufletul destrămat în nemărginire, împietrit 
parcă în lumina calcară a nopții. 

— Am sosit. Pentru ce m'ai chemat? 

Nemişcat, îmi răspunse: 

— Vreau să-ţi fac dovada spuselor mele. 

— Foarte bine... făcui eu brutal, sgâlțâindu-l de 
braţ. Dovada !... Fiindcă-ţi mărturisesc, nu mai sunt 
dispus să acord credit bâiguielilor unui suflet bă- 
nuitor şi cu atât mai puţin, unui joc al fanteziei. 
Dovada... Vreau o dovadă peremtorie... o dovadă 
care să cadă sub judecata sigură a simţurilor mele 
treze, şi nu una lucrată în laboratorul vrăjit al 
metafizicei, poeziei sau ocultismului... 


TRĂDARE 77 


— Mai întâi, te rog să mă ierți că te-am de- 
ranjat la această oră. Era însă de lipsă... 

— Nu-i nimic. Probele... 

— Le vei avea, 

— Ce sunt? Scrisori, pagini de jurnal intim... 
sau pur şi simplu, o mărturisire? 

El deschise uşa, intră în hol şi făcu lumină. 
Apoi, mă chemă. 

— Vino înăuntru. Aci putem vorbi în toată 
siguranţa... Copiii dorm in odaie la ei. Servitorii 
sunt departe, în subsol... iar nevastă-mea visează 
în grădina... 

Crezui că iar vrea să alunece pe alături. 

— Dovezile... A fost vorba de dovezi... 

— Aşteaptă puţin... Mă duc să ţi le aduc... 

Şi părăsi odaia. 

Odată singur, începui a fi neliniştit, Primind 
probele, căzusem parcă din nou în greşeală. Dacă, 
împotriva credulităţii lui, adulterul exista de fapt... 
şi toată romantica lui poveste, ca şi toate acele 
consideraţiuni filosofice, nu era decât produsul 
unui suflet jignit, în desnădejdea apărării ? Altcum 
trebuia să procedez, mai învăluit, mai delicat... lar 
dacă adulterul nu exista, cu atât mai mult nu 
aveam să insist, căci ce probe ar fi putut să mă 
convingă de temeinicia unei absurdităţi ? Sau poate 

rietenul meu trăia clipa ce premerge nebunia ?... 
5i deodată, gândul nebuniei căpătă chip aevea 
da într'o oglindă, căci in fata mea se găsea el, 
fără să-mi fi dat seama când şi cum intrase, palid, 
desfăcut la faţă, cu ochii rătăciţi... Putred părea 
în lumina alburie a becurilor electrice, în fiecare 
mână cu câte o glastră. 

— Probele... bâiguii eu. 

El puse o floare pe masă şi cu cealaltă veni 
spre mine. 

— Ai aci o mandragoră... plantă cu puteri mi- 
raculoase, ce poartă în măruntaiele ei însuşirile 


78 VICTOR PAPILIAN 


plastice ale tinei originare, capabilă fiind — Para- 


celse o susținea — să nască un homunculus... 
Ocultiştii o socotesc — şi nu fără oarecare drep- 
tate — ca un fel de cordon ombilical, ce leagă pe 


om de pământ... Intelege pentru ce mi-a fost de 
lipsă... Ea e planta cea mai umană, care trăieşte 
lângă om, care suferă şi iubeşte alături, şi prin 
el... Ea descoperă crimele, ca şi comorile ascunse... 

— Păreri... păreri... păreri... 

— Păreri ?.., Atunci priveşte... 

Şi-mi întinse glastra. Clopoţeii resfiraţi ai plan- 
tei se repeziră in mine parcă să mă înşface, ca 
nişte ventuze. Instinctiv, schiţai un gest de apărare. 

— Curaj! Priveşte floarea... 

Indemnul lui aducea a ironie. Ce Dumnezeu, 
mă temeam? Mă lăsam pradă proastelor super- 
stiţii ? 

Delicat, prinsei corola ca pe o aripă de fluture, 
Floarea albăverzuie, presărată cu un praf umed, 
răspândea, parcă filtrat prin mirosul amăruiu al 
otrăvii, un parfum apropiat de esența umană. Deo- 
dată privirea-mi căzu ţintă înăuntrul clopoţelului 
floral. Pe una din petale, jos de tot, ascunsă pri- 
virilor, tremura o pată roşie, nu mai mare decât 
o gămălie de ac, ca şi cum ar fi fost colorată de 
sânge... 

Speriat, ridicai privirea. El asta aştepta. 

— Ce zici? 

Şi faţă de nedumerirea mea, continuă: 

— “Toate florile, dar absolut toate... te rog exa- 
minează-le... poartă semnul lui... E mandragora, 
planta iubirii şi a fecundității, plantă infailibilă, 
care mărturiseşte.., 

— Asta nu dovedeşte nimic. Ce ştim noi din 
capriciile naturii... Cu atari mijloace forţate, o 
pată la întâmplare găsită pe frunzele unei flori, 
orice acord e posibil între subiectul ipotezei şi pre- 
dicatul experimentului... 


TRĂDARE 19 


El mă lăsă să sfârşesc i fără o altă vorbă, 
părăsi din nou camera. continuai pentru 
mine : 

— Demonstrația lui nu satisface cerinţele spiri- 
tului critic. Un fenomen natural trebue numaidecât 
trecut prin mulele gândirii... altfel, interpretarea 
lui o ia rasna prin domeniul deşert de orice înţe- 
les, al ocultismului... : 

Şi totuşi, acest exces de justificare mă indispu- 
nea. Ar fi trebuit să termin tăios. Dar, n'aveam 
curajul... Şi nu-l aveam fiindcă-mi lipsea convin- 
gerea!  Indoiala se furişase prin fisurile judecății. 
Logica se defectase, o simțeam lăbărţată. Adevă- 
rul copleşeşte mintea, ca oceanul privirea, tăcând-o 
să se îndoiască de a ei virtute. Una este conduita 
omului în existenţa sa obişnuită, când sancţiunea 
imediată a certitudinii adevereşte fiece faptă sau 
fiece vorbă, şi alta atitudinea în faţa necunoscu- 
tului imens, când îndoiala stărue ca o crampă în 
pofida raţiunii şi a bunului simţ. 

Deci, nu m'am mirat când l-am văzut intrând, 
tot atât de misterios, tot atât de preocupat, cu o 
cuşcă în mână, un coşuleţ în cealaltă. Lăsă cuşca 
jos şi-mi întinse coşulețul. 

— lată, aci, în acest cuib, sunt cinci pisoi nou 
născuţi... Examinează-i... 

Cunoşteam acum sistemul demonstraţiei lui. 

— Ţi-am arătat puterea biruitoare a iubirii asu- 
pra pământului, stăpânul vieţii, şi asupra plantei, 
duşmana de regn a animalului... Priveşte-o reali- 
zată acum în animal, de deasupra vrerii ereditare 
a speței... 

Intr'adevăr, fiecare pisoiu avea deasupra botu- 
lui şi înaintea urechii, mica pată roşie, fatidică... 

— Sufletul ei, îmi explică el, s'a proiectat în 
spaţiu, străbate tăria pietrelor, umple porii nisipu- 
lui, vibrează printre fibrele fiinţelor, ca să pri- 
mească îmbrățişarea cosmică a iubitului... Tot ce 


80 VICTOR PAPILIAN 


trăieşte în preajma ei, ia parte la această iubire... 
lată aci doi şoricei... 

Şi ridică de Jos cuşca. 

— Priveşte-i bine... Sunt albi imaculaţi... Ii vei 
lua cu tine... Ei îţi vor adeveri spusele mele... 
Sunt albi imaculaţi... şi totuși, puii lor vor avea 
pata roşie a aceluia... o vor avea, fiindcă au trăit 
şi s'au iubit laolaltă cu ei doi... Căci, incă odată, 
nicio putere din univers nu se poate opune 
iubirii... Iubirea răscoleşte, sfarmă şi preschimbă.., 
Iubirea poate transforma legea fixă în minune şi 
din trupul omului să scoată un înger sau un mon- 
stru... Şi acum, vino... 

Mă minunam singur de puterea sa. Cu ce fapt 
de vrajă mă îmbrobodise acest posedat al unei 
absurde credinţe, de mă lăsam purtat, surd la pu- 
terea gândirii şi mut la îndemnul vrerii, prin pră- 
păstioasele meleaguri ale nălucirii? Unde erau 
planurile mele de răzvrătită nobleţă? Dar meca- 
nismul precis al spiritului critic şi aptitudinea forte 
de a prinde atributul caracteristic din numeroasele 
însuşiri ale unui fapt concret ?.,. 

Il urmam supus, prin salonul cu perdelele trase, 
rece şi sinistru, în care scaunele, înfăşate in saci 
de pânză albă, apăreau ca blocuri de piatră întrun 
atelier de monumente funerarii. Păşeam parcă la 
pândă, fără sgomot, în vârful picioarelor, cotind 
strâns pe dâra de umbră lăsată în urma-i. Când 
să ridice storul dela uşa balconului, i-am surprins 
privirea. Era de nerecunoscut! Ochii săi mici 
de miop, galbeni, spălăciți, străluceau acum parcă 
în cristale aglomerate, de pirită. Incepui să mă 
strâng în mine, simțind cum se sbârcesc muşchii, 
se clatină oasele din încheieturi şi clănţăne dinţii, 
când deodată, o pană de abur albicios, coborită 
pe uşa balconului parcă din calea laptelui, imi 
destăşură sufletul ca pe-o eşarfă în vânt. 

— Priveşte... îmi arătă el cerul. 


TRĂDARE 81 


Ne găseam în balcon. O teroare delicioasă pu- 
nea în tremur nisipul fin al emoţiei. Bolta grea 
de stele, ca un năvod plin, tras din apele nopţii, 
părea că se strânge în jurul nostru, Elinchet de 
nestimate, umbre metafizice, coşmar, poezie... 

— Urcă-ţi privirea pe dunga vaporoasă a căii 
lacteie... Dela orizont în sus, iată Sagitarul, fugărit 
de Capricorn, cu arcul întins în Scorpion, sdrobind 
sub copitele calului coroana australă... Mai încolo, 
Şarpele, împrăştiindu-şi veninul până'n inima Hi- 
drei... Şi în fine, deasupra lui, superbul Centaur... 
amantul planetei noastre, cel ce de dragul pămân- 
tului işi reneagă originea celestă... 

Vorba lui caldă şi convingătoare, vivifia şi uma- 
niza constelaţiile, aruncând suflet şi carne peste 
scheletele de diamante ale bolți. Făpturi mitolo- 
gice, zei, zeițe... apoi chipuri fantastice de fiinţe 
necunoscute păreau că vor porni la a lui chemare, 
răscolind până'n alte ceruri praful nebuloaselor 
siderale. 

— Centaurul, continuă el, ware ce căuta aici... 
Constelaţie australă, locul său e dincolo, în celă- 
lalt emisfer... Privindu-l amănunţit, vei înţelege 
însă ce putere l-a ajutat să răstoarne bolta pe osia 
ei... lată-i trupul pintenog de cal, cu stele la co- 
pite şi stele la glesne... Urmează linia frântă a 
şalelor, ca s'ajungi la cap... Acum, cercetează-i 
bine chipul... 

Vocea-i se opri brusc, şi odată cu ea şi bătăile 
în pieptul meu, căci pe câmpul argintat, conturat 
în chip de om, o stea apăruse, o stea mată, ro- 
tundă şi nefiresc de roşie, ca o pată de sânge. 

— ŞI acum coboară-ţi privirea... comandă el. 

Jos, în grădină, pe o bancă, visa ea, cu ochii 
spre cer... şi freamătul gândurilor ei foloseau parcă 
irizările apei ţâşnitoare in avuz şi murmurul îna- 
ripat al zefirului, prin boschete. 

— Acum să vezi minune... îmi şopti bărbatul. 


6 


82 VICTOR PAPILIAN 


Incepui să fiu îngrijat. Treaz eram, fără indoială, 
dar ochii mei căpătaseră însuşiri noui, cu ea 
de a descoperi chipul tâlcurilor ascunse. Nu se 
vedea decât bustul femeii, înfăşurat în eşarfă albă. 
Capul îi intrase în lumina siderală, iar restul tru- 
pului părea reţinut în umbra pământului. Şi cum 
priveam atent, această umbră începu să capete 
contur, să se înalțe şi apoi să se mişte îmbuestrat... 
Eşarfa albă se vedea mereu înainte, deschizând 
drum prin întunerec. Era amazoana, ce pornea pe 
calul ei favorit, în bătaia nopţii, sau o nouă făp- 
tură născută de dragul luminii de sus?.,. N'am 
putut şti! Un lucru sigur însă am văzut... Scă- 
părau scântei sub copitele ferecate ale calului!... 


III 


Intors acasă, după o lipsă de câteva luni, ser- 
vitoarea, gura mahalalei, mă întâmpină la intrare 
gâfâind, cu sufletul la buze. 

— Ştiţi... Doamna... nevasta prietenului Dum- 
neavoastră... e pe moarte.. 

Apoi şoptit, în timp ce-mi lua valiza şi pardesiul: 

— A făcut... Doamne fereşte!... un copil, jumă- 
tate om, jumătate cal... Bine că s'a prăpădit uri- 
ciunea !... A speriat-o pesemne, când era grea, 
un călăreț sbanghiu sau caii dela dric. 

O privii aiurit şi deodată, fără să-mi dau seama, 
rupsei un răspuns absurd în aparență, dar logic 
în realitate. 

— Şoriceii... şoriceii... Am lăsat la plecare o 
pereche... 

Femeia se trase puţin înapoi. 

— Sunt bine. S'au înmulţit nevoie mare. Nu 
ştiu ce să mă fac cu ei... 

— Adu-i încoa!... ţipai eu. Adă-i numaidecât!... 

In vorba-mi era atâta neobişnuită agitaţie, încât 


r 


TRĂDARE 83 


femeia bănui pesemne că durerea îmi sdrunci. 
nase ordinea judecății. 

— Mai repede... mai repede... 

Intr'adevăr, nebunia mă pândea parcă dinafară, 
Sămmi prindă sufletul. Şi nu voiam să cedez. Era 
în joc liniştea şi sănătatea mea. Abia intră femeia 
ținând în mână cuşca de animale, că mă şi repezii 
pe uşă afară. A vedeam înainte decât capete albe, 
cu pete roşii înaintea urechii. 

Pe el îl găsii de vorbă cu dricarul. 

— Ah, prietene, ce nenorocire |... 

El concediă omul şi începu sămi povestească. 
Se căsnea să pară trist, dar un colţ al gurii răsu: 
cit ca un sfârc de mustață, îl făcea să rânjească, 

— Spiritul care concepe poate şi ucide... 

Nu.şi putu termina demonstraţia, căci servitoarea 
intră cu o carte de vizită în mână. Çrezui că in 
cep condoleanţele. El îşi puse ochelarii, citi, ors 
donă să primească pe vizitator şi apoi îmi întinse 
biletul. Am rămas încremenit, Pe cartea de vizită 
sta scris: Leandro Correa d'Aliveiro... 

mA venit Săişi vadă iubita moartă... rânji el. 

Nu ştiu cum am avut intuiţia desnodământului când 
a intrat străinul şi cum iam deviat mâna, încât glon- 
tul din revolver să treacă peste capul prietenului 
meu, în oglindă, Nu mia rămas în minte decât pata 
roşie din obraz, oglinda în țăndări şi ameninţarea: 

— Ticălosule, iai ucis nevasta şi acum vrei 
Săiţi ucizi şi copiil!... 


A doua zi dimineaţa, servitoarea îmi aduse vestea: 

= Rău la smintit pe prietenul Dumneavoastră 
nenorocirea ! 

Sleit de emoție, întrebai doar cu privirea. Ea 
îmi explică: 

. Sia înstrăinat copiii... A venit un domn din Ame- 
rica... a luat, şi acum îi duce departe, peste mări şi țări... 


RÂSUL 


Se împlineşte mâine un sfert de veac. Zic un 
sfert de veac si nu douăzeci şi cinci de ani, căci 
anumite împrejurări trebuesc măsurate, în adâncul 
timpului, cu veacul şi nu cu anii. 

Un sfert de veac am tăcut!.,. Mai bine zis, am 
ascuns cu mare grijă, tuturor, semnele de vieață 
rodite de minunata întâmplare, ca femeia care-şi 
ştie trupul împovărat de păcat şi totuşi nu îndră- 
sneşte să se mărturisească. 

O singură dată în vieaţa mea, privirea mi sa 
înălţat peste puterea ochilor celor mulţi, dar m'am 
arătat nevrednic de atâta noroc... M'am temut de 
toţi şi în primul rând de mine. De aceea mi-am 
încarcerat viaţa ştiinţifică în cea mai mediocră lu- 
crare: Arcurile branchiale la embrionul de cobai, 
şi am trăit din ea ca un mic rentier într'un petec 
de moşie, înaintând încet, încet... Şi am ajuns pre- 
parator, asistent, şef de lucrări, conferenţiar. Iar 
mâine, ziua aniversării, voiu fi profesor. 

Mâine... 


+ 
+ + 


La Paris, în laboratorul lui Henneguy, lucram 
la aceeaşi masă cu doi oameni complet diferiţi unul 
de celălalt, cu Indianul Guadayama din ținutul 
Benares şi cu Izidor Feinsilber Carniol, dela noi 
din Botoşani. Şi nu era zi dela Dumnezeu, în care 
Ovreiul să nu batjocorească pe Indian. 


RÂSUL 85 


m Ce cauţi tu iptr'up laborator de ştiință pozi- 
tivă, tu partizanul tuturor caraghioslâcurilor mis 
stice, al separaţiugii sufletului de trup, al trapsmi- 
grațiunii şi al altor moftologii de soiul ăstora ?... 

Şi râdea. 

Nu știu das) ati observat râsul Ovreilor câpd se 
simt stăpâni. El contrazice regulele mimicei şi de- 
păşeşte explicaţiunile psihologilor, ascultând parcă 
de legi specifice peamului lui ]srael. Nimic din 
iropia subtil a Frapcezilor, din plăcerea paivă a 
Nemţilor, dip umorul englezesc sau dip râsul po- 
stru bădărap, dar prietgpos. Ovreiul poate râde 
fără ca vreu muşchiu al feţei lui să se contracte, 
doar dig sclipirea ochilor şi coloritul feţei, râs de 
sânge şi de fiere; sau dimpotrivă, schimoposit, cu 
toți dinţii la vedere, cu toate sbârciturile fărămi- 
țate în obraji, svârcolipdu-se de voluptate cu toţi 
pori în erectie şi iptreaga făptură coptractată din 

eregată pâpăn pumni, ca'p spasmul sexual. 

Atupai râsul lui hăue pe tot globul, fiipdcă veş- 
pic triumfă. 

Atunci râsul lui e tare, fiipdcă veşpic crucifică. 

Atupci râsul lui e la adăpost, fjipdcă veşpic lo- 
veşte cu braţ străin. 

Atupci râsul lui e fericit, fiindcă veşnic batjoco- 
reşte pe cel lovit şi pe cel ce a lovit. 

Dar iar aiurez... 

Rasul lui Feipsilber [zidor ziua întreagă trecea 
peste mine, ca să împroaşte pe sărmapul ]pdian. 

Şi eu tăceam. 

Fiipdcă totdeaupa am fost up laş şi fiindcă 
Ovreiul — asta de când lumea — avea de partea 
lui jdeea forță a timpului. 

= Prietepe, îmi spupea îptr'o zi Guatayama, 
Feipsilber e o capalie. Dar pu pe el îl învipovă- 
tesc. El foloseşte pentru sipe şi peamul său toate 
avantajele practice scoase di copcepţia voastră, a 
evoluțiopismuluj. Lamarck şi Darwip au sempalat 


86 VICTOR PAPILIAN 


o teorie... roadele le culege Feinsilber. Şi war pu- 
tea profita de ea dacă ar fi adevărată, dar fiindcă 
e greşită şi mincinoasă... 

— Cum, Guatayama, tu conteşti marea lege a 
transformismului ? 

— Da. 

— Atunci, ce cauţi tu în acest laborator, în care 
totul pledează pentru transformism. Colecțiile de 
preparate, experienţele, vorba profesorului, tot... 

— Tot afară de... E 

— Afară de cunoaşterea directă... 

Eu îl mustraiu cu blândeţă: 

— Dragă Guatayama, ştii bine... eu nu fac parte 
din speța zeflemiştilor cruzi de-al de Feinsilber. 
` La el, deşi nu eşti creştin, ai putea bănui o ură 
congenitală, dar la mine ?... Cred că eu nu ţi-am 
arătat decât bunăvoință. Imi eşti drag şi simpatic... 
de aceea nu vreau să te las să stărui în greşeala ta. 

— Tu stărui în greşală, şi voi toţi de aici... Am 
venit înadins să vă cunosc. Cu ce vreţi să mă 
convingeţi ? Ce-mi puteţi dovedi? Nimic... Din 
oarecare mici asemănări voi vreţi să nimiciţi ma- 
rele principiu al creaţiei. Dar bine, omule, tu nu 
înţelegi că seriile voastre dovedesc doar asemă- 
nare şi nu identitate ?... 

— Nu te înţeleg, Guatayama. 

— Vino la mine în Benares şi-ţi voiu dovedi. 

Am râs. 

— Nu râde... Iţi vei aduce aminte de mine, când, 
desgustat de toată josnicia şi neputinţa gândirii 
voastre europene, vei avea trebuință să cunoşti 
adevărul. 


+ 
* * 


„Şi întradevăr, mi-am amintit de el, când fugă- 
riţi de bolşevici în războiu, am luat-o care cum 
am putut şi unde ne-a mânat soarta, din Arhan- 


RÂSUL 87 


ghelsk, unde recepţionam muniţiuni pentru armata 
română, spre răsărit în Siberia, apoi scoborind 
spre miazăzi, prin China, către golful de Bengal, 
cu gândul să ne găsim adăpost într'o colonie amică, 
Tot mai puţini, tot mai istoviţi... Iar la graniţa In- 
diei m'am găsit singur. Trei din tovarăşii mei mu- 
riseră, altor cinci le-am pierdut urma, iar doi se 
băgaseră slugi. Abia la granița Indiei mi-am amin- 
tit de Guatayama, 

— Măcar laborant să mă primească, iar dacă 
nu, slugă... 

L-am găsit în Benares şi m'a recunoscut în veş- 
mintele mele sdrenţuroase şi în trupul meu schi- 
lodit de foame şi neodihnă. Era profesor,de ana- 
tomie comparată şi embriologie. M'a primit cu 
dragoste de frate, ma imbrăţişat şi ma făcut din 
nou om. lar eu, odată însdrăvenit, mi-am regăsit 
firea mea de european, nerespectuos şi agresiv. 

— Nu pot crede în teoria ta, Guatayama... 

— Nu e teoria mea... e şi a ta, şia tuturor 
oamenilor. 

— Asta nu-i un argument, 

— Argumentul îl vei găsi singur, când vei cu- 
noaşte pământul sfânt... 

— Guatayama, fii serios... 

— Pământul cu ţărâna din care Dumnezeu a 
făcut pe om... 

— Guatayama, la noi nici copiii nu mai vor- 
besc astfel. 

— Nu-i de mirare... Fiindcă vă lipseşte elemen- 
tul primordial al experienţei, pământul... 

— Şi tu crezi ?... 

— Că omul a fost creat din țărână. 

— Dar bine... 

— Prietene, făcu Guatayama, la voi în Europa 
bubue tunul, mor cu sutele de mii... în Rusia, ne- 
bunia a cuprins mințile, se măcelăresc aamenii şi 
se prigonesc. 


88 VICTOR PAPILIAN 


— Ce are aface? 

— Asta-i marele semn! 

— Care? 

— Că noui făpturi iau naştere... 

— O nouă generaţie de oameni? 

— Nu.. O nouă spiţă, pe care mo pot defini 
inainte de a o vedea. 

— Şi tu crezi că vederea ta neputincioasă ar 
putea... 

— Asta depinde de voința lui Dumnezeu, 


* 
* * 


Experienţa fundamentală a lui Guatayama era 
de o simplitate exasperantă, Am repetat-o nu 
odată, ci de sute de ori, Nu reuşea însă decât cu 
apa adusă de el în ulcioare turtite ca țestul de 
broască, Luam pământ, indiferent de unde, îl pu- 
neam la sterilizat, ca pe urmă să-l cercetez cu 
deamănuntul. Nimic nou. Dar dacă în acel pământ 
steril, aduceam un picur din apa lacului sfânt sau 
din nămolul lui, pământul din experienţă începea 
să germineze, Fiinţe noui, plante şi animale, toate 
după tiparele ordinelor şi claselor ştiute, dar nici- 
una din speciile cunoscute, 

Zadarnic sterilizam picurul de apă sfântă, zadar- 
nic fărămiţam în pulbere nămolul uscat, vieaţa 
răzbătea ! 

— Ascultă ce-ţi spun... Pământul şi apa ne dau 
numai tiparele. Asta-i marele secret al anatomiei 
comparate. Speciile se aseamănă fiindcă tiparele 
ne sunt date de aceleaşi materiale... Deosebirile le 
face numai privirea lui Dumnezeu... 

lar nu înţelegeam nimic, 


+ 
+ + 


— Prietene, veni într'o zi la mine Guatayama, 
mă tem de toată lumea, de tine însă nu. 


RÂSUL 89 


Ii întinsei mâna cu cinstit elan. 

Ciudat fenomen se petrecea în sufletul meu. 
Noaptea, rămas singur cu mine, mai bine zis cu 
gândurile mele europene, mă mustram. Recuno- 
şteam că mi-am părăsit disciplina ştiinţifică — bunul 
cel mai greu dobândit în atâţia ani de studiu — ca 
să mă las purtat de fantasmagorii şi păreri. 

Nici măcar n'aveam scuza oportunismului. Să fi 
judecat astfel: Mă găsesc la bunul plac al unui 
maniac ştiinţific, sunt prizonierul lui... La urma 
urmei, decât nebunia din Rusia, mai bine cea de 
aici... nebunia unui maniac inofensiv! Dar nu era 
aşa. Căci faţă de el mă lăsam furat. Avea atâta 
convingere în spusele lui, atâta evidenţă în expe- 
rienţele lui simpliste, încât, în afară de cazul când 
ar fi fost scamator şi eu nebun, eram obligat să 
cedez. 

— Cred cam găsit tiparul omului... 

De data asta încercai o mişcare de răzvrătire. 

— În tiparul omului intră şi spiritul... Nu e o 
descoperire de-a mea, ci o moştenire ştiinţifică 
perpetuă în familia noastră... 

— Guatayama, să nu mergem prea departe. 

-n Bunicul meu mi-a tâlcuit acest gând dintr'o 
cărticică scrisă acum două sute de ani, de Matsi 

uatayama, întemeietorul familiei noastre, medic 
şi astrolog, asupra avatarilor lui Vişnu. 

~ Nu cunosc mitologia Indiei. 

mm Ascultă atunci... Vişnu odihneşte visând, în- 
tro luntre împletită din încolăcirile şarpelui Ana- 
taseca... Şi la fiecare a sa deşteptare răspunde un 
„avatar“, 

m Avatar însemnează, dacă-mi amintesc bine, o 
incarnaţie divină. 

— Mai exact: o descindere divină... Avatarii 
sunt în număr de zece, dar cel mai important e 
cel cunoscut sub numele de „făcăluirea apelor“, 


90 VICTOR PAPILIAN 


— Ciudat simbol... 

— Potrivit lui, apele oceanului sunt bătute ca 
smântâna în putineiu... ca să se aleagă sucul imor- 
talității. 

— Fantazia este pitorească. 

— Cum ţi-am spus, strămoșul meu a tâlcuit 
mitul cu sute de ani înainte, ținând seamă nu de 
tradiţia din cărţile sfinte, ci mai ales de Gita Gavina. 
Deşteptarea lui Vişnu e strigăt de durere... Spu- 
megarea apelor în vasul de pământ al continen- 
tului, în vederea nemuririi, numai adevărul elibe- 
rat dintr'un suflet păcătos o poate înfăptui... 

— Nu prea înţeleg gândul tău. 

— Dar strămoşul meu precizează... Când un 
braţ de apă se va desprinde din Gange, ca s'o ia 
împotriva drumului, atras ca un magnet către lacul 
fertil, să ştii că minunea începe. 

— Asta-i imposibil... Contrazice legile fizice... 

— Atunci, dacă şi soarele se găseşte în ochiul 
lui Dumnezeu, va lua naştere o nouă generaţie de 
oameni... de oameni nemuritori. 


* 
* * 


Trei luni am stat în acelaşi loc, privind fără 
să-mi cred ochilor, afluentul iute ca săgeata, care, 
împotriva legilor fizice, despica savana din Gange 
până'n lacul sfânt. Poate îmi smintise judecata par- 
fumul junglei din mii de esențe distilate, şi nu mai 
puteam deosebi adevărul de halucinație. 

Pe urmă mi-am dat seama că trăiam aievea. M'a 
convins mărturia animalelor junglei. Tigrii şi leo- 
parzii încoronați cu ramuri verzi se alintau în fața 
noastră cu drăgălăşenii de copil şi graţii de baia- 
deră. Cortul ni-l păzeau leii, mal credincioşi pa- 
snici decât câinii, iar şerpii şi crocodilii veneau să-şi 
caute hrana din mâna noastră, ca porumbeii. 

Am cunoscut marea lege, poate cea dintâi, legea 


RÂSUL gr 


dinaintea coruperii totale, a sprijinului şi ajuto- 
rului dintre făpturile pământului. Iar noi căpătasem 
darul Sfântului Francisc din Assisi... 

Trei luni am stat pe malul lacului sfânt, la pân- 
dă... Nu, nu-i bine zis, la pândă... căci pânda în- 
semnează o plăcere sadică, insoţind un sentiment 
de grijă, de aşteptare. Dar la noi, nimic din ceea 
ce ar fi putut excita simţurile. Aşteptarea noastră 
era mai mult ca o ofrandă, un elan. Eram solii 
cuprinsului întreg, cunoşteam năzuința prin care 
se înalţă arborii şi recunoştinţa dătătoare de vieață 
a animalelor. 

Nici observaţie ştiinţifică nu se putea numi, glo- 
ria ineditului şi a descoperirii fiind cu totul lipsă. 

Ne găseam într'o stare de plăcută torpoare. Vişnu 
călătorind mările firmamentului în luntrea-i lucrată 
din încolăciri de șarpe... 

Trei luni ca o clipă!... Lăsasem la oraş pe cu- 
noscuţi, obişnuiţi cu excursiile noastre ştiinţifice, 
familia lui Guatayama, fericită că-l ştie în desco- 
perirea adevărului prim, institut, lucrări... Un ser- 
vitor, la trei zile, ne aducea merinde, iar noi doi 
aşteptam... Aşteptam fără să ne grăbim, fără să 
cercetăm, fără să iscodim. Aşteptam, aş putea 
spune, fără să aşteptăm... 

Trei luni ca o clipă! Doar calendarul din bu- 
zunar îmi vestea trecerea timpului, calendarul, 
singura amintire din Moldova, o cărticică prost 
tipărită — pentru tranşeie — fără însemnări, fără 
ornamente — decât o cruce neagră — parcă o 
cobe pe copertă. ÎIncolo, aş fi stat la infinit în 
prietenia animalelor sălbatice, în cântecul apelor 
din lac şi răsuflul parfumat al bananelor şi pal- 
mierilor din junglă. 

Cu siguranță că se petrecea ceva... 

Trei luni ca o clipă. Nici oboseală, nici nerăb- 
dare. Ne găseam ca la un concert sau la liturghie, 
în extazul unei contemplări, fără să ne dăm seama, 


92 VICTOR PAPILIAN 


uitând că şi Vişnu se trezeşte la un nou avatar. 
Trăiam prezentul desfăcut de trecut şi viitor. 

Dar într'o zi, pe înserate—era duminecă— Gua- 
tayama a venit la mine mai aprins. 

— Prietene, clipa s'a apropiat... În ce zi ne gă- 
sim ? 

Scosei calendarul. 

— lată, mă opri el, cu degetul pe crucea co- 
pertei, iată magnetul care înfrânge legile fizice... 

Nu era agitat, ci, dimpotrivă, şi mai calm. Chipul 
lui îşi pierdea tăria conturului, se confunda cu 
azurul lăsat de asfinţit. Părea un preot înainte de 
a oficia, un preot conştiincios care îşi pregăteşte 
sufletul pentru marea taină... Dar în acea clipă, pot 
să jur cam simţit cartea grea ca o placă de fier 
şi sufletul şi mai greu, plin de păcate... 

— Priveşte spre apus... 

— Nu văd nimic, spusei eu. 

Cu privirea în depărtare, în picioare, a coborit 
mâna Şi odată cu ea parcă întreaga catapeteasmă 
a soarelui apune. 

— Priveşte de partea cealaltă a lacului. 

Mi-am strunit vederea. Dar vederea nu mai 
asculta de ordinele mele. Sta odihnită în creier, gata 
să primească, dar nu să şi dea. Guatayama a în- 
teles starea de pasivitate a minţii mele. 

— Nicio sforţare... Ochiul să-ţi fie placă de 
fotograf şi nu capcană de prins prada ştiinţifică... 

Mi-am slobozit vederea în voie şi întradevăr, 
de cealaltă parte a malului, la graniţa dintre apă 
şi pământ, apăruse o uşoară unduire a ținutului. 

— Acolo.. 

Privirea mea se desfăta şi nota în acelaşi timp. 
Nu ţărmul se mişca în întregime, ci două colnice 
foarte revărsate, ca două trupuri de om, care ane- 
voie, cu pieptul, îşi făceau drum la aer şi lumină. 
Soarele ghemuit era tăiat în două de orizont, pri- 
vind cu un singur ochiu ambele emisfere, şi împre- 


RÂSUL 93 


jurul lui — pot să jur! — un curcubeu nefiresc de 
frumos, alb ca aripa de arhanghel, şi nu în arc 
desfăşurat, ci frânt, închipuind un vast triunghiu 
pe cer, ca ochiul lui Dumnezeu. 

— la seama... îmi şopti Guatayama. 

Dar în acelaşi timp, departe, undeva în junglă, 
se auzi un urlet lung şi sinistru ca de fiară do- 
borită. 

Amândoi tresărirăm. 

— Ce-i asta? 

La urletul dintâiu răspunseră numai glasuri de 
sălbăticiuni. 

— Prietene, făcu speriat Guatayama, să privim 
acolo... înaintea noastră. 

Dar înfricoşarea cuprinsese întreaga junglă. Se 
auzi o pocnitură de puşcă, apoi alta. 

— Doamne, Doamne, murmura Guatayama, gră- 
beşte... 

Jungla întreagă devenise un iad blestemat. Lä- 
tratul hienelor se amesteca sinistru cu urletele hai- 
telor de şacali şi tigri. Se auzeau tânguirile şi cron- 
căniturile cobelor sfâşiate de fluierăturile şerpilor. 
Se pornise şi vijelia. Crengile se rupeau, vântul 
sforăia printre împletiturile de liane. Ajungeau 
până la noi frunzele moarte, 

Buzele lui Guatayama începură să murmure o 
rugăciune. Puterea ei mai ținea poate fenomenul 
la vedere. Acum, lumea era împărţită în două părţi 
distincte. Vânt, ploaie, urlet şi cutremur în junglă; 
lumină dătătoare de vieaţă şi fericire, întrun mic 
crâmpeiu de pe malul lacului sfânt. 

Şi deodată m'am simţit năpădit, lovit în creştet 
parcă, de o forţă nouă, care dădea ochilor sigu- 
ranţa cunoaşterii, iar sufletului bucuria perfecțiunii. 
Din cele două tipare ale pământului s'au desprins 
două făşii albe, două chipuri înaripate, care şi-au 
luat sborul către cer. Dar în acelaşi timp, o hoho- 
tire teribilă în ureche ne-a curmat extazul. Ne-am 
întors speriaţi. 


94 VICTOR PAPILIAN 


Lângă noi, Izidor Feinsilber Carniol. 
Feinsilber, care râdea. 


+ 
* * 


Planul meu a fost simplu, europeneşte: să ucid 
pe Feinsilber. Guatayama s'a împotrivit şi fiindcă 
era bolnav greu, după părerea mea, fără scăpare, 
am cedat. 

— Mizerabilul de Feinsilber ne strică tot, îi spu- 
sei eu. 

— N'are nicio importanță, făcu Guatayama cu 
glas stins: Tu ai văzut minunea... 

— Da... 

— Ai văzut făpturile nouei generaţii ? 

— Da, le-am văzut. 

— Trebue să rămânem aici şi dacă eu mor, tu 
singur va să le studiezi... 

— Lasă-mă să-l ucid pe Feinsilber. El e pier- 
zarea ta. Duhul lui otrăveşte întreg ţinutul. 

— Nu... făcu cu glas stins Guatayama. 

Pe urmă mă răzgândii şi eu. Feinsilber avea la 
el puşcă mitralieră, revolvere şi cuțite. 

Venise să propage bolşevismul, 


+ 
* + 


După moartea lui (Guatayama, n'am putut re- 
zista şi-am povestit tot lui Feinsilber. L-am trădat 
pe Guatayama ! Duhul european mă prinsese de tot. 

— Ştiu eu ce am de făcut, spuse Feinsilber. 

Din nou râsul lui]... 

Ajunsesem la ordinele lui, nu scăpa nicio oca- 
zie să nu se arate înarmat. Acum nu mai priveam 
ca pe vremea lui Guatayama, ci pândeam; săl- 
bătăciunile nu ne mai vizitau prieteneşte : se sim- 
teau duşmănite ; jungla se frământa ca o mare în 
furtună. Noi aşteptam cu plăcere îngrijorată, ca 


RÂSUL 95 


nişte vânători trecerea prăzii, sau ca nişte oameni 
de ştiinţă rezultatele în laborator. Pândeam de cu 
zori, pândeam toată ziua. 

Şi într'o noapte m'am trezit în cântec de ne- 
spusă frumuseţe. Niciun murmur pe întinsul sa- 
vanei. Întreg ţinutul asculta: vântul nemişcat, apele 
lacului sfânt, până chiar şi animalele junglei. 

Din nou liniştea paradisiacă atât de cunoscută mie. 

Şi aş fi stat aşa s'ascult, dacă din întâmplare 
n'aş fi observat lipsa din cort a lui Feinsilber. 
Ingrijat, m'am sculat. Noaptea era înstelată, noapte 
cum numai în Indii se poate vedea, cu cupola de 
mozaic azurat din care scoborau scări şi pârtii de 
lumină, pregătite anume parcă pentru ascensiunea 
sufletelor. Eu mi-am îndreptat sufletul după cântec. 

Pe cer, plutind între reţelele constelaţiilor, două 
forme omenești înlănţuite, două trupuri albe sculp- 
tate parcă în marmură diafană, doi arhangheli 
cum imaginaţia niciunui artist n'a putut realiza. 

Intr'o clipă am avut marea revelaţie: oamenii 
cei noui care vor urma după moartea noastră ! 

In acelaşi timp am auzit o răpăială de mitralieră 
şi cele două făpturi s'au prăbuşit în lac. 

M'am repezit nebun la Feinsilber. Dar Ovreiul 
indreptase mitraliera spre mine. Am îngenunchiat 
cu mâinile ridicate în sus în semn de slugarnică 
închinare. Secera mitralierei a trecut tangent pe 
vârful degetului mijlociu. Dar nu pot să uit schi- 
monoseala chipului Ovreiului şi hohotele râsului 
său la întrecere cu răpăiala armei, cărora le ră- 
spundeau urletele turbate ale tuturor jivinelor din 
junglă. 


3 
* * 


Domnule Preşedinte, 


Feinsilber mi-a spus că disecându-i n'a găsit 
altceva decât caracterele unor păsări necunoscute, 


96 VICTOR PAPILIAN 


Eu nu l-am crezut şi pe furiş am căutat şi eu. 
Am găsit un laringe. Era un laringe de om care 
nu vorbeşte. Mizerabilul Feinsilber nu i-a disecat, 
i-a ciopârţit în bucățele, ca să nu rămână nici 
urmă din oamenii nouii generaţii. 


Domnule Preşedinte, 


Mâine voiu fi profesor. Dar nu pot începe ca- 
riera mea înainte de a mă convinge. Profesoratul 
nu trebue să fie o meserie, ci năzuinţă pentru cu- 
noaşterea şi dovedirea unei idei. Cer un concediu, 
să mă inapoiez pe țărmul Gangelui, să cercetez 
pământul fertil din preajma lacului sfânt şi să 


aştept ca soarele să intre din nou în ochiul lui 
Dumnezeu... 


LUPTA. 


I 


— Domnule doctor, să poftiți la necropsie... 

— Ce e nou? 

— A murit Veniamin Stâlpoiu... 

O clipă, doctorul rămase surprins. Apoi, fără 
voie, zâmbi straniu şi răutăcios. Faţa lui slabă, 
aproape translucidă, ţeapăn lucrată pe un craniu 
mare şi pleşuv de statue, se prinse într'un rânjet 
cu totul nepotrivit, ca la oamenii studioşi şi medi- 
tativi, cu jocuri sărace de expresie. Repede însă 
se stăpâni şi tresaltul, la început organic, se in- 
terioriză ca şi cum şi-ar fi înghiţit râsul. Din toată 
intimitatea făpturii lui, simţi desprinzându-se o 
adiere prelungă de energie, un spor molcom de 
vieaţă. 

Doctorul încerca desluşit o senzaţiune de mul- 
ţumire viscerală. Apoi se porni reflecţiunea prin 
acel joc ciudat, capricios şi inegal al convorbirii 
interioare şi al fantaziei, premergător unui raţio- 
nament stăpânit, cu fraze rupte şi concentrate, 
imagini palide, idei în fugă, sărind parcă din ex- 
plozie în explozie ; iar pe un plan mai jos scoțând 
la iveală pornirea primară a instinctului de pose- 
siune. 

Il avea în sfârşit pe acel bolnav interesant, pe 
profesorul de filosofie Veniamin Stâlpoiu, tacitur- 
nul voluntar sau abulicul vorbei, dementul para- 


7 


98 VICTOR PAPILIAN 


noid, care de mai bine de zece ani nu rostise nici- 
un cuvânt, nu schiţase niciun gest, concentrat 
arcă în el, sgârcit şi ghemuit asupra lui însuşi. 
l vedea la vizită, aşteptând alături de ceilalţi bol- 
navi pe banca din salon, om încă tânăr, cu trăsă- - 
turile feţei sgârcite, variind de azi pe mâine în 
schime groteşti ca i cum i-ar fi ajustat faţa un ca- 
ricaturist, când suferinde, aproape dureroase, când 
ironice, putând merge până la dispreţ. Işi amintea 
cât de zadarnice fuseseră încercările lui să-i smulgă 
o vorbă, un gest măcar. Cum îl iscodise prin 
cele mai iscusite întrebări, cum îl stimulase cu tot 
felul de tratamente, îl ameninţase chiar... 

Amintirea acestei patologice încăpăţânări, a lup- 
tei şi a decepţiunii lui de medic, cât şi vestea 
neaşteptată a morţii îl făcură din nou să zâm- 
bească. Era pentru a doua oară! Atunci inter- 
veni cu autoritate, raţiunea. Inţelese că moartea 
filosofului îi pricinuise bucurie. Şi fiind un om 
crud cu alții şi crud cu el, având pasiunea destră: 
mătoare a analizei şi puterea unei obiective inter- 
pretări, îşi scoase carnetul şi notă concluziunile 
cu totul noui, la care îl obliga raționamentul: 

„Oricum vom face, nebunii, şi toţi bolnavii în 
general, sunt pentru noi, oamenii de ştiinţă, nu 
obiecte de studiu, ci subiecte, căci ei activează în 
sufletul nostru anume stări afective. Incăpăţânarea 
nebunului, ca şi durerea suferindului, vatămă echi- 
librul nostru de oameni sănătoşi. Astfel se ex- 
plică de ce între medic şi bolnav nu e colaborare, 
ci duşmănie. Judecând obiectiv, dreptatea e de 
partea medicului...“ 

Apoi: 

„In moartea unui individ este un element ridi- 
col. El e datorit probabil conflictului dintre atitu- 
dinea socială impusă, şi ca atare mincinoasă, şi 
reacţiunea spontană, deci adevărată, a individului. 
La moartea lui Veniamin Stâlpoiu, profesorul de 


— 


LUPTA... 99 


filosofie (diagnostic: demență paranoidă), am în- 
cercat, în afară de o violentă emoție a interesului 
ştiinţific, şi un simţământ plăcut de răutate satisfă- 
cută, care m'a făcut să zâmbesc. De bunăseamă, 
în această mulţumire se găseşte o reacțiune ime- 
diată a organismului, o gândire primară şi o ex- 
rimare sinceră... Râsul a fost doar o consecinţă... 

l nu e totdeauna „o funcţiune socială“, e un ma- 
nifest de victorie, o expansiune a voinţei de vieaţă 
a individului...“ 

Inchise carnetul şi deveni serios şi indiferent. 

— Când a murit, întrebă el? 

— Să tot fie zece minute... 

— Atunci, iute... Avem nevoie de organe 
proaspete... 

Doctorul îşi trase bluza, îşi puse calota de ser- 
viciu şi părăsi camera. 

Afară ploua. Pe jos, frunze mari de tei şi de 
castani, tăiate parcă în hârtie galbenă, zăceau 
prinse ca de nişte tipare in luciul negru al asfal- 
tului. Ploaia stăpânea văzduhul, întunecată şi grea, 
cu picuri rari şi inegali, ca o putere primitivă ce 
se materializează  anevoie. In frunzele de per- 
gament ale pomilor stropii loveau scurt şi surd; 
C asfalt ei se spărgeau cu mici explozii de apă. 

n svon prelung şi monoton, un cânt rudimen- 
tar, doar din câteva sunete alcătuit, suna într'una, 
într'o cadență obsedantă, chinuitoare 

Doctorul se simţi înstrăinat de sine. Intunerecul 
de ploaie, frigul umed şi cântul trist al picurilor 
de apă, îi copleşiră simţirea. Căldura făpturii lui 
intime parcă dispăruse de tot şi prin corpul rece 
și e ti el încercă un fior aspru, cu tremur de 

oală... 


+ 
* k 


Drumul la necropsie ducea ocolind cu mare in- 
conjur. Ca să-l taie, doctorul o luă de-a-dreptul 


100 VICTOR PAPILIAN 


prin pavilionul cel mare al ospiciului. In grabă 
el străbătu mai multe săli întunecoase şi întorto- 
chiate, apoi intră în curtea de serviciu unde se 
aflau atelierele, magaziile şi bucătăria. Curtea for- 
fotea de lume. Bolnavii ieşiţi din ateliere se plim- 
bau în voie, așteptând, înainte de a trece în sa- 
loane, masa.  Vieaţa părea liniştită şi totuşi ciu- 
dată. O seriozitate mohorită, o solemnitate stin- 
gheră, stăpânea întreaga adunare. Fiecare trăia 
doar pentru sine. Un murmur foarte încet, arareori 
întrerupt de ordinele unui gardian sau de agitația 
unui bolnav, se ridica tăcut şi misterios ca în- 
tro piaţă de provincie pe inserate. 

La vederea doctorului, bolnavii se deteră la o 
parte, salutând respectuos. Apoi unul se apropiă 
tiptil şi în şoaptă începu să pârască pe infirmier 
şi pe un vecin din salon; veni altul foarte nedrep- 
tătit şi persecutat de societate şi încă unul, ame- 
ninţat cu moartea de vechiul său duşman. Aler- 
gară şi copii, într'o_trebuinţă instinctivă de mân- 
gâiere şi alinare. Grupul se tot mărea. Omul de 
ştiinţă trecu indiferent. Deodată se opri. Inapoia 
lui un bolnav se agitase. Doctorul se întoarse 
sever. Bolnavul aruncase blidul din mână şi, în 
faţa tovarăşilor lui surprinşi, începu să vocifereze, 
desmetic şi declamator ca un demagog într'o în- 
trunire politică, 

— Fraţilor, se duce să taie un mort. Pe Stâl- 
poiu... Nu-l “lăsaţi, fraţilor... 

Un gardian se repezi, din obiceiu, fără convin- 
gere. Ştia doar că nu e periculos. 

Doctorul îşi văzu de drum. Ceilalţi bolnavi îşi 
priviră tovarăşul disprețuitori şi indiferenți, apoi 
îşi reluară gândurile. Agitatul desconsiderat se 
înfuriase acum de-a-binelea şi continua să declame : 

— Nemernicilor! Aşa o să vă taie şi pe voi.. 
Aşa o să vă taie... 

Cuvintele lui se pierdură în murmurul o clipă 


LUPTA... 101 


numai instărit şi doar dincolo de gard, dela sec- 
tia femeilor, se porniră deodată urlete deşănțate, 
o cascadă fără şir de râsete, înjurături, vorbe 
obscene, un răspuns sexual la o provocare masculă. 

Doctorul ajunse la zidul curţii: dincolo începea 
parcul ospiciului. 

Un gardian deschise poarta ferecată şi îmbrânci 
pe bolnavii ce se ţineau grămadă înapoia docto- 
rului. 

In parc, drumul era greu. Pe jos, aşternutul de 
culoare mohorită ca arama stricată, ales din frun- 
zişul putrezit şi terciuit, oprea paşii, lipindu-i de 
pământ. Pline şi grele, aproape îngheţate, cădeau 
picăturile de apă. Sub povara frigului umed, în 
intunerecul de ploaie al toamnei târzii, priveliştile 
căpătau o înfăţişare obositor de tristă. Pomii ple- 
şuviţi, negri ca de tuciu, pe care coborau încet că- 
tre pământ ghirlande de frunze galbene sau ro- 
şcate, își trimiteau unii altora în încolăcire de şerpi 
potrivnici, crengile lor frământate. Din panopliile 
arbuștilor desfrunziţi ţâşneau ca nişte vergele de 
fier îndoite, nuiele negre şi goale. Intreaga fire 
era stăpânită de sumbra armonie a culorilor gal- 
ben, cenuşiu şi negru. In fundul grădinii, printre 
baricadele de crengi, clădirea mică a necropsiei, 
cu bolta ei de biserică, apărea ca un schit de munte, 
pierdut undeva în depărtări. 

Doctorului îi se părea drumul tot mai greu. 
Deodată avu o impresiune ciudată, o scurtă ame- 
țeală, ca o sminteală a simţurilor. Ploaia parcă 
nu mai cădea! Nu! De bunăseamă, nu mai că- 
dea! Ci numai frunzele uscate ale pomilor ple- 
sneau mărunt şi iute, aproape deel, foarte aproape, 
în urechile lui chiar. Şi mersul picioarelor ìi de- 
venise tot mai străin. El însuşi dispăruse. Şi doar 
foşnetul, acel foşnet ciudat, monoton şi obositor, 
trăia singur în natura imensă şi bolnavă... Dar re- 
pede se desmetici. Simti un fior şi îşi dete seama 


102 VICTOR PAPILIAN 


că era obosit. Apoi, ca şi cum ar fi vrut să lupte 
împotriva sleirii, începu convorbirea cu sine: Cât 
e de plăpând sufletul nostru!... Sufletul nostru? 
Dar ce e el?... Un complex de fenomene rea- 
lizate stângaciu de putinţa noastră de simţire, un 
vag conflict între realitatea necunoscută şi simţu- 
rile noastre imperfecte... i 

Şi apoi se uită din nou, pierdut sieşi. Mohoreala 
culorilor îl doborise, iar foşnetul crângului îi fu- 
rase, ca într'o hipnoză, voința. Gânduri rupte din 
coerenţa judecăţi rătăceau încă, pierind încet. In 
făptura sa el nu mai trăia, ci doar mecanica tru- 
pului îşi urmărea neîndurat, străină de reali- 
tatea eului său, rosturile ei tainice... Doctorul se 
trezi brusc. Adunându-şi forţele risipite ale voinţei, 
el începu să se mustre: 

— Parc'aş fi în războiu... Atunci cel puţin era 
vorba de o puternică oboseală... Visarea, jocul 
simbolurilor, ca şi incoerența judecății, îşi aveau 
justificare. Dar acum ? O simplă ploaie de toamnă.... 

Işi întoarse privirile, inconştient căutând spriJin 
în prezența autopsierului. Acesta îl urma tăcut, 
cu capul în pământ, sub braţ ducând o boccea 
îndesată cu haine, iar în mână o pălărie tare, de 
culoare cenuşie, după gustul de altădată. 

— Sunt hainele mortului, gândi doctorul. Acum 
se duce la Jidan să le vândă. 

Şi apoi reflecţiunea lui se materializă în simbol. 

— Parc'am fi doi hoţi... 

Şi deodată ideea hoţiei fu prinsă ca o pradă de 
toate cârligele cugetului său trezit la pândă. 

— Parc'am fi doi hoţi... 

Apoi această ciudată idee începu să se rezolve 
în amănunte multiple, imagini, gânduri şi chiar 
frânturi de fraze desluşit rostite. 

Unde mergea el? Ce vroia să facă? Oare nu 
să fure?  Autopsierul avea să vândă nişte haine 


LUPTA... 103 


nereclamate de nimeni. Dar el ?... Voiasă vândă 
ştiinţei nişte organe proaspete de om... 

Aici ideea hoţiei se înfipse adânc de tot în cu- 
getul său: 

— Ce este o hoţie? De bunăseamă, însuşirea 
unui bun oprit. Dar organele mortului sunt, după 
lege, timp de douăzeci şi patru ore, bunul lui încă; 
abia după acest interval, ele devin bun comun. 

Ca şi hainele lui... Autopsierul le-ar fi putut 
vinde mai târziu, când timpul de reclamaţiune le- 
gal s'ar fi prescris. Dar nul... El ştia că nimeni 
nu se interesează de Veniamin Stâlpoiu. Era deci 
ferit de orice neplăcere legală... Şi nici de trupul 
lui nimeni n'avea să se intereseze. 

Apoi urma critica ideilor prin acea trebuinţă 
intimă a noastră de justificare. 

— O fi o hoţie pentru cine nu poate desluşi 
din această noţiune formală principiul exact al 
conceptului. 

Ideea morală trebue judecată, interpretată şi apoi 
adaptată necesităţilor actuale; în niciun caz pri- 
mită de-a-gata ca o moştenire. Altcum, cădem în 
rutina conformistă a societăţilor inferioare. In ca- 
drul legal al moralei trecute se găseşte sâmburele 
real al moralei viitoare. Un om inteligent aşa tre- 
bue să se conducă... Autopsia legală la douăzeci şi 
patru ore, când trupul mort nu mai serveşte la ni- 
mic... Ce non sens! Ce scrupule fără valoare pen- 
tru un adevărat om de ştiinţă! Resturi de gândiri 
teiste. Oare sub presiunea necesităţilor ştiinţifice 
mai e permis să te laşi înduioşat de asemenea 
superstiții ? 

Cuvintele: scrupul, necesităţi ştiinţifice, rostite 
desluşit, aproape vorbite, ca să se convingă, scor- 
moniră ideea de adevăr şi de minciună. 

Ca de obiceiu când se înverşuna în analiză, voia 
să fie sincer faţă de el... Şi atunci, în momeala 
comodă a gândurilor de justificare, avu un tresalt. 


104 VICTOR PAPILIAN 


brusc. Dar repede se dumiri. Adevărul se re- 
zolvi întrun zâmbet amar al sufletului, urmat de o 
largă beatitudine, 

— Necesitatea ştiinţifică e una din marile noa- 
stre minciuni... Nu există, cel puţin in lumea cu- 
noscută mie, cercetare, lucrare, descoperire nesti- 
mulată de vanitate. Pentru studiul meu proiectat, 
nu pentru interesul ştiinţific, merg să-mi însuşesc 
un bun oprit, merg să comit un furt... 

Şi lucru curios, ideea furtului acum nu-l mai 
mustra. 

— Scrupulele, gândea el, au un element social 
foarte important în alcătuirea lor. Dacă îndepăr- 
tăm brutal acest element şi privim... atunci, vrând 
să fim consequenţi, ar trebui sau să ne pierdem 
minţile, sau să ne sinucidem. Adevărul e acesta. 
Eu merg să comit o faptă incorectă, un adevărat 
furt. Şi totuşi sutletul meu e mulțumit... Da! 
Există o voluptate a incorectului. Romanticii aveau 
dreptate. Şi e explicabil... Furtul e victorie şi, 
oricare ar fi natura victoriei, ea stimulează izvo- 
rul de vieață al organismului. In cazul meu, bu- 
curia ce o simt trebue astfel tradusă: eu sunt viu 
şi orice mort este un învins al meu, un drept al 
meu de pradă... 

Şi se opri în ploaie spre a-şi scoate carnetul. 
Autopsierul îl privi mirat, Doctorul îşi notă re- 
pede: „Psihologia furtului trebue studiată pe alte 
baze. Nu numai interesul şi lipsa de educaţiune. 
sunt la baza lui. El are rădăcini adânci în bucu- 
ria primară, existentă sub stratul gros, dar pufos, 
al îndeletnicirilor sociale.“ 

Inchise carnetul şi-şi urmă drumul. Sufletul lui 
era perfect descompus în două planuri, dispus ca 
pe două trepte paralele. Se surprinse astfel cu 
personalitatea lui frântă, Şi nu se speriă, ci, dim- 
potrivă, fu mulţumit. Işi dădea seama bine. In e) 
trăiau în două etaje suprapuse, şi totuşi alcătuind 


LUPTA... 105. 


o singură clădire, două conştiinţe, două cunoaşteri 
proprii ale spiritului. Şi acum eul obişnuit, pro- 
dus logic forţat al societăţii se desprinsese de eul, 
individual, realitate nudă şi intimă, crudă la jude- 
cata esteticii, grea la cântarul criticii. 

Deodată se văzu în faţa clădirii şi cele două pla- 
nuri ale conştiinţei se confundară într'un singur 
eu. Strigătul anarhic al profunzimii pieri, şi ca 
din metal topit se turnă, în formele cunoscute, ti- 
nuta grea, solemnă şi mecanizată a omului social. 

Un vârtej de vânt, brusc repezit cu stropi de 
ploaie şi foi veştede, lovi uşa necropsiei. Sufletul 
lui dur şi sigur de ateu se clăti o clipă. 

— Cât suntem de plăpânzi! Până şi sufletul 
meu poate fi turburat de învechite prejudecăţi... 

Hotărit, deschise uşa. Vântul intră odată cu el, 
ca un musafir nepoftit din alte tărâmuri. Inăuntru 
era întunerec. Doar o candelă, sub o icoană, pâl- 
păia slab şi galben. 

Autopsierul întoarse butonul comutatorului și 
făcu lumină. 


II 
— Deschid, domnule doctor ? 
— Nu. 
— Atunci „o faceţi“ dumneavoastră ? 
— Da, 


Hotărirea doctorului nemulţumi pe autopsier. 
Doar il cunoştea el. Om greoiu şi inabil, abia pu- 
tea, cu degetele lui lungi, subţiri şi tremurătoare, 
care se împleticeau desordonat, să biruie greuta- 
tea unei autopsii. Apoi, numai după o migăloasă 
cercetare părea in fine să desluşească amănunte 
care lui, om de meserie veche, îi săreau dintr'odată. 
în ochi. 

Şi totuşi acest doctor, spre deosebire de cei- 


106 VICTOR PAPILIAN 


lalţi,—şi lucrase el cu mulţi — era atât de încă- 
păţânat!  Prelungea autopsia parcă înadins, adesea 
până noaptea târziu, Ii plăcea să scormonească 
regiuni ascunse, fără niciun interes, să scoată or- 
gane dintre cele mai dosite, să le cântărească, să 
le privească din diferite laturi, să le desemneze, 
apoi să le secţioneze în fel şi chip, ca din nou să 
le cerceteze şi la sfârşit să le noteze în nesfârşite 
protocoale. Ši în timpul acesta, Jidanul aştepta... 

— Ar putea să plece, gândea autopsierul, loai 
sa intețit şi ce dracu’ mă fac? 

Alegând instrumentele şi orânduind borcanele 
unul după altul, omul îşi pregătea planul. 

— Domnule doctor, începu el pe departe cu 
mare dibăcie, apoi, dacă dumneavoastră faceţi au- 
topsia, eu mă duc să văd ce sa făcut cu organele 
câinelui de azi dimineaţă... 

Şi arătă cu mâna către o masă de alături, unde 
se găsea un trup de câine, cu trunchiul larg căscat, 
gol pe dinăuntru. Capul şi picioarele animalului 
se pierdeau inglobate parcă în golul limitat și to- 
tuşi atât de profund al unui trup eviscerat. 

— Să nu se strice ca şi cele de rândul trecut... 

Doctorul îl inţelese. 

— Poţi pleca, răspunse el scurt. 

Autopsierul se mai codi puţin, vrând să dove- 
dească supunere şi interes. Apoi, în timp ce doc- 
torul îşi trăgea mănuşile, el se furişă tiptil, pro- 
cedând cu tact. Trecu mai întâi în odaia vecină, 
odaia lui de dormit, ţinându-se oarecum la dispo- 
ziția şefului său şi numai când crezu că doctorul 
a început să lucreze, ieşi din cameră printr'o uşă 
dosnică ce răspundea în şosea. 

Rămas singur, doctorul îşi potrivi planul de lucru. 
"Trebuia să procedeze repede. Avea nevoie de or- 
gane cât mai vii. Toate celelalte amănunte teh- 
nice se pierdeau în faţa acestei urgenţe. Privi bor- 
canele în ordinea lor, ca să şi le fixeze bine în 


LUPTA... 107 


memorie, apei puse mâna pe cuţit. Dar deodată 
se opri... Un gând ciudat, de bunăseamă neve- 
rosimil, dar totuşi neastâmpărat, ascuţit şi osci- 
lant ca un ac de înregistrare, se înfipse în cuge- 
tul său, 

— Şi dacă nu e mort? 

Cu voinţă, doctorul îndepărtă plicticoasa între- 
bare. Dar o simţi revenind în pulsaţiuni îndâr- 
jite, răscolind parcă valuri de nelinişte şi anxietate 
până ce întreaga lui făptură fu cu totul cople- 
şită... : 

— Şi dacă nu e mort? E 

Stăpânindu-se cercetă cadavrul cu o privire si- 
gură. Veniamin Stâlpoiu repauza liniştit, scos cu 
totul din chinul concentrat al suferinții, ca un om 
ce doarme profund, aproape fără să respire. 

Doctorul se simţi sdruncinat în siguranța lui. 

— Literaţii au dreptate, îşi zise el. Noi nu cu- 
noaştem decât figurile crispate de suferinţă ale 
bolnavilor, sau chipurile de tot schimbate, sgâr- 
cite şi lăbărţate totdeodată, ale cadavrelor... Intre 
vieață şi descompunere este o perioadă când omul 
este probabil numai mort... lată de ce aparența 
de somn a unui încetat din vieaţă poate fi o rea- 
litate, nu numai un loc comun... 

Şi atunci începu conflictul. Ce avea să facă? 
Cum era corect să procedeze? Ideea de corect îl 
supără. 

— Este un corect formal, gândi el, legat de in- 
teresul problematic al acestui cadavru şi un inte- 
res real, superior şi impersonal, cel ştiinţific... Dar 
interesul ştiinţific nu se confundă oarecum cu in- 
teresul meu? Nu este oare o falsă justificare a 
unei tendinţe personale ? 

Şi vrând să cumpănească cu precizie raporturile 
dintre aceste elemente sufletești, cugetul său se 
lumină, ca într'o revelaţie, de un adevăr nebănuit 
de gândirea sa sceptică, 


108 VICTOR PAPILIAN 


Cazul Stâlpoiu îi aţâţase curiozitatea. Nu acea 
curiozitate factice, mai mult o precupeţire intere- 
santă în vederea unei lucrări de exploatat, ci o por- 
nire instinctivă, o curiozitate adevărată, legată de 
un sentiment crud şi pur, ca cel al copiilor care 
sparg capul păpuşii, pentru a cunoaşte mecanismul 
ce mişcă ochii... Se simţi deslegat de orice altă 
preocupare, fericit chiar că descoperise în sufletul 
său asemenea mişcări pure. 

Se hotări deci să treacă la lucru. Dar obo- 
sit de observare şi meditare, avu din nou o scurtă 
inşelare a simţurilor : i se păru deodată că mortul 
respiră... Doctorul se supără. Cunoştea doar me- 
canismul. Era propria lui respiraţie pe care ochii 
obosiţi o transmiteau trupului nemişcat dinain- 
tea lui. 

Fără să vrea îşi scoase mănuşa şi pipăi trupul 
cadavrului. 

Era încă cald. Prinse mâna şi îi dete drumul. 
Mâna mortului căzu în frânturi neregulate. 

— Pentru siguranţă, îşi zise el, voiu proceda în 
mod invers. Voiu începe autopsia dela mână. 
Aci pot scoate nervii, pot examina arterele. Dacă 
nu-i mort, am timp să mă conving... 

Acest scrupul îi intunecă bucuria de mai inainte, 
bucuria cercetării pure şi a cunoaşterii prin orice 
mijloc. 

— Nu sunt destul de curajos,.. 

Şi deoarece găsise o nouă idee pe care nu vroia 
să o piardă, îşi scoase carnetul şi, înainte de a în- 
cepe autopsia, notă: 

„Niciodată, ca în cazul lui Stalpoiu, n'am cu- 
noscut contrazicerea dintre eul social şi cel indi- 
vidual. Eul social, produs al presiunii sociale, al- 
cătuit din reminiscențe, prejudecăţi, superstiții şi 
credințe, are o conştiinţă proprie. El ne conduce 
la toate acţiunile noastre, chiar în cele mai in- 
time. Eul individual stă strivit sub puterea celui. 


LUPTA... I09 


lalt. Poate numai în marile oboseli sau în puter- 
nicile intuiţii, el îşi face apariţia. Eul individual 
este sediul crimei şi totdeodată al geniului...“ 

Inchise carnetul, îşi puse mănuşile, apoi prinse 
mâna mortului, o întoarse în poziţiunea de opera- 
ţie şi la partea inferioară a antebraţului făcu o 
incizie lungă, profundă şi regulată, 

Cuţitul se afunda uşor şi elegant, can plasti- 
lină. Nicio picătură de sânge nu ieşi prin buzele 
răsfrânte ale inciziei. Doctorul merse mai de- 
parte. 

Dar deodată se opri. Mâna mortului se ră- 
sucise parcă în mâna lui... 

— Grozav sunt de obosit, gândi el şi simţi, 
aproape îşi privi, răsuilul său gâfâind, 

— Ce dracul... Mă irosesc... Parcă aş fi un 
profan... 

Se aşeză plictisit la lucru, de data asta hotărit 
să înfrunte orice slăbiciune. Prinse mâna cada- 
vrului şi cu sonda începu să scotocească incizia 
repezit, nervos. Dar nu putu termina. Mâna pe 
care lucra se trase din mâna lui, la început alu- 
necând uşor, apoi smucită cu putere. In acelaşi 
timp auzi un oftat prelung, crescând din ce în ce, 
tot mai tare, până ce la sfârşit se rupse printr'un 
țipăt scurt şi ascuţit, ca ţipătul unui copil la naş- 
tere. Doctorul crezu că înnebuneşte... Veniamin 
Stâlpoiu ţipase ! 


+ 
* * 


Ca un asasin neputincios, încremenit în faţa victi- 
mei, doctorul căta în neştire.. Se privea străin de sine. 
rătăcit în propria sa simţire ca şi cum ar fi privit pe 
un altul, Cutit] îi oscila în largi pendulări... Apoi, 
cu mintea învolburată, înnăduşită parcă în vapori de 
sânge, el nu mai văzu nimic. Intreaga lui făp- 
tură nu avea decât o singură cerință, să fugă... 


110 VICTOR PAPILIAN 


dar să fugă sgomotos, ţipând, răsturnând, sdro- 
bind... Şi totuşi sta pe loc. Zăpăcit şi desorien- 
tat, desagregat parcă în forţe instinctive, unele im- 
pulsive, celelalte inhibitoare, el privea năuc la făp- 
tura dinaintea lui, în care vieaţa se plămădea ane- 
voie, în mişcări ondulate de reptilă ce se desmor- 
ţeşte. Când, în sfârşit, putu prinde o clipă de vi- 
goare, aruncă la întâmplare cuțitul ca şi cum i-ar 
fi fost o grea piedecă. Un borcan căzu şi se 
sparse. Doctorul încercă o sensaţie fizică, de tot 
nepotrivită; parcă cu un cleşte i sar fi smuls 
nervii dela amândouă mâinile. Atunci se desme- 
tici, deşi n'avea niciun gând desluşit, nicio pu- 
tere de judecată. Inconştient, prinse porunca fi- 
rească... Alături, camera autopsierului era de- 
schisă... Ca un halucinat urmărit de vedenii, se 
repezi înăuntru, închise uşa cu forţa, trase zăvo- 
rul, apoi se propti cu umărul în ea, împingând... 

Durerile din umăr îl treziră. Simţi în cap sân- 
gele lovind în pulsaţiuni regulate. In dreptul ini- 
mii se pusese o bară de fier. Sudorile îi curgeau 
reci pe frunte şi pe tâmple, în pârtii subţiri. Se 
vedea prin întunerecul camerei, alb, descompus... 
Atunci îşi dete seama că i-a fost frică, îngrozitor 
de frică... 

Vru să facă lumină... Bâjbâind, căută comuta- 
torul, dar nu-l găsi. Se împiedecă de un scaun 
şi-l răsturnă. Acum nu-i mai fu frică, ci doar un 
sentiment de plictiseală îl sgândări. Ridică scau- 
nul şi se aşeză pe el: 

— Voiu sta aci până ce va veni autopsierul, îşi 
zise el şi se porni pe gânduri. 

Incetul cu încetul suiletul i se curăţi de balastul 
de simţiri şi de sensaţiile străine stârnite de frică. 
Intâmplarea luă o întorsătură uşuratică, aproape ri- 
diculă. | 

— Ce fenomen excepţional am putut găsi în- 
tr'atât încât să mă sperii... O întâmplare, dacă nu 


LUPTA... IIL 


frecventă, totuşi de mult cunoscută în literatura 
medicală. Ce caraghios!... Să mă înfricoşez... De 
ce? Şi mai ales de cine? Un om slăbit de boală, 
un om de multă vreme mort... 

Şi cum sta acolo, sechestrat prin întunerec şi 
căutând, liniştit oarecum, să aprecieze valoarea 
elementelor ciudatei întâmplări, auzi de dincolo, din 
sala de necropsie, o voce blândă, supusă, rugătoare : 

— Domnule doctor... 

Doctorul tresări din nou. Echilibrul lui sufle- 
tesc nu era consolidat. Vocea deveni şi mai in- 
sistentă. 

— Domnule doctor... Domnule doctor... 

— Las’ să tipe cât o pofti, îşi zise doctorul, 
ca şi cum ar fi dat poruncă unui subaltern. 

— Domnule doctor... Domnule doctor... 

— Şi totuşi, continuă doctorul convorbirea sa 
interioară, stau aci ca cel din urmă servitor spe- 
riat de fantome, când dincolo e un om ce trage 
să moară... 

— Domnule doctor... Domnule doctor... 

— Da, dincolo e un om ce trage să moară şi 
eu în loc să-l ajut, mă ascund ghemuit de frică... 
De frică ? 

Şi se opri, căutând să-şi dea seama, îi era sau 
nu frică? 

— Domnule doctor... Domnule doctor.. 

Vocea lui Stâlpoiu îi suna cu totul cunoscută, 
parcă ar fi auzit-o de când lumea. 

— Nu! Nu mi-e frică! E altceva... alt simță- 
mânt mă reţine... Parcă mi-e silă... Da... lată ade- 
vărul. Mi-e silă... Poate şi groaza de adineaori 
să aibă acelaşi substrat... De bunăseamă, moartea 
nu ne sperie atât prin complexul de prejudecăţi 
învechite, cât ne jigneşte. Moartea e inestetică şi 
un om mort e un om hâd,.. In consecință, un om 
înviat e un om murdărit, care ne mai putându- se 
curăța niciodată, nare drept la vieaţă. 


a12 VICTOR PAPILIAN 


— Domnule doctor... Domnule doctor, vino... 
Vino să-ți spun ceva, 

— Vrea să vorbească? Dar vorba lui, sunt ani 
de când o aştept... Şi acum, pentru o proastă su- 
sceptibilitate sufletească s'o pierd ?,.. Ce greşeală |... 
Ce greşeală |... 

Se ridică cu hotărire. Inaintea uşii îşi întări ra- 
ționamentul : A 

— Nu e niciun pericol. Nu se poate lua la 
luptă cu mine, el un muribund şi eu un om în 
toată firea. 

Ideea de luptă il făcu să zâmbească. 

— E chiar caraghios să-mi închipui o asemenea 
prostie. Mai bine să mă duc. Să profit cât e 
timp, Poate obţin ceva interesant. Peste câteva 
minute, or moare, or intră în muţenia lui... 

Trase zăvorul şi deschise uşa, 

Veniamin Stâlpoiu îl aştepta întors pe o parte, 
ca un bolnav în patul său, cu capul sprijinit în 
mână... 

— Mi-e frig, domnule doctor. 

Doctorul luă din cuiu un halat şi acoperi tru- 
pul gol. 

Devenise liniştit de tot. Cu mişcări sigure, 
aproape elegante, îşi scoase mănuşile şi le aruncă 
pe masă. Trase apoi un scaun lângă căpătâiul 
bolnavului şi-şi deschise carnetul, calm, cumpătat 
şi interesat, ca un ziarist ce așteaptă un interview. 


* 
+ + 


— Domnule Stâlpoiu, începu doctorul, ar fi în 
propriul d-tale interes, ca odată pornit pe calea 
cea bună, să stărui în ea cu toată hotărîrea., Caută 
deci şi înfruntă acea încăpăţânată şi antipatică re- 
zistență, care până azi te dovedea... Te rog să 
pătrunzi adevăratul înţeles al vorbelor mele. Am 
“dat de un prilej unic... Să nu-l pierdem, ci dim- 


LUPTA... 13 


potrivă, să-i dăm o întorsătură favorabilă. Altcum, 
el ar rămâne simplu incident trecător... 

Tăcu puţin, jenat de neadevărul cuvintelor ro- 
stite. În realitate, el îşi dăduse bine seama, altul 
era motivul determinant; voia să profite cât mai 
mult de neaşteptatul prilej, să speculeze până la 
limita posibilului crâmpeiul de vieață suspendat 
între două morţi... Şi totuşi nu numai din propriul 
său interes rostise acele cuvinte amabile şi atât de 
mincinoase totodată. Momentul sufletesc era cu 
mult mai complicat. Se comportase astfel dintr’o 
obişnuinţă ! Vorbise ca şi cum ar fi avut martori 
de față, care să-l audă şi să-l judece... Prinse şi 
acest amănunt sufletesc şi înainte de a aştepta ră- 
spunsul lui Stâlpoiu îşi notă în carnet: 

„Chiar în singurătate nu îndrăsnim să rostim cu 
voce tare gândurile noastre intime. Atitudinea mea 
in convorbirea cu Stâlpoiu ma fost condiţionată de 
prezenţa lui, ci de prezenţa mea. Ne este mare 
frică de cuvintele ce trebuesc exprimate cu voce 
tare. Există o adevărată responsabilitate a lor. Nu 
îndrăsnim să rostim decât ceea ce poate fi auzit 
şi de martori. Nu e vorba de o intervenţie a con- 
ştiinţei, căci judecata îşi urmează calea ei scele- 
rată, dar sinceră. Eul social e paznicul moralei 
incredinţate lui. Gândim, dar nu rostim. 

De gânduri nu ne este frică, nici ruşine; de 
forma lor, da“. 

In timpul acesta, Veniamin Stâlpoiu, trezit cu 
totul la vieaţă, nu dădea niciun răspuns. Docto- 
rul se simţi prins întrun alt angrenaj suiletesc. 
Omul dinaintea lui emana, în pofida trupului său 
sleit, de bunăseamă din priviri, o putere necu- 
noscută, nu subtilă, nici diafană, de spirit reîncar- 
nat, ci dimpotrivă pătrunzătoare, aproape nimici- 
toare. Doctorul avu impresia că se pierde încet. 
Ca intro mare scurgere de sânge, conştiinţa îi 
aluneca uşor afară din trup, iar peste lumina 

8 


114 VICTOR PAPILIAN 


creierului său se aşeza, strat cu strat, alt ză- 
bralnic de întunerec. Ultimele clipotiri ale robuste; 
lui inteligenţe sunau îndepărtat, dar desluşit... 
Se simţea învins de o putere străină, destăcut în 
trup greu și suflet subtil şi purtat cu sufletul în 
robia marel vraje a inexistentului. 

Inainte de a se pierde cu totul, doctorul avu o: 
revenire. Brusc sări în picioare spre a-şi stăvili 
simţirea, ce aluneca pieziş. Se regăsi imediat. Cat 
era de obosit!... Intâmplarea îl sdruncinase de fapt 
mai mult decât ar fi vrut. Apoi toate tocmelile 
analizei şi toată migala auto-observaţiunii !... Cum 
îi sleiseră puterile! Dar şi figura înviată a lui 
Veniamin dalpoiu, cu totul alta decât s'ar fi aştep- 
tat, îl stăpânea torturându-l. Doctorul ar fi vrut 
s'o înțeleagă, s'o descifreze până în ultimul amănunt. 

Incercă s'o fixeze în termeni anatomici, dar cău- 
tătura celui înviat scăpa rigorilor unei analize 
exacte. Atunci încercă să-i prindă sensul, să-i no- 
teze simbolul. Veniamin Stâlpoiu părăsise cu totul 
străduinţele vieţii şi, în tri doborit, părea nu- 
mai voinţă. 

Doctorul primi proiecţiunea acelei priviri ca o 
provocare. Se încordă şi el atunci, gata de luptă. 
Totuşi îşi ascunse intenţia într'o vorbă stăpânită : 

— Domnule Stalpoiu, sunt nespus de mulţumit 
că prin intermediul unei întâmplări, desigur nefe- 
ricite, am ajuns în această situaţiune pe care aş pu- 
zea-o numi fericită... De bunăseamă nu ştii... Erai 
să devii victima unei erori medicale... 

— Ba da, domnule doctor... 

Doctorul se simţi din nou turburat. Acea ener- 
gie a profesorului, materializată în cuvinte, desarma. 
Vocea lui avea o sonoritate blândă care minţea 
simţirea, şi îi fu din nou frică. Ca să nu alunece 
pe panta vrajei, el-îşi stăpâni gândurile printr'un 
raţionament aspru şi imediat. 

— Am obţinut primele cuvinte. E un bun în- 


LUPTA.. 115 


ceput... să stărui, poate în zece minute dobân- 
desc mai mult decât în ani de străduințe zadar- 
nice... 

De aceea, continuă cu abilitate... 

— După cum îţi dai seama, întâmplarea s'a întors 
in sprijinul dumitale... De sigur, ai auzit că ase- 
menea împrejurări brutale şi impresionante violen- 
tând boala, pot deveni inceputul unei perioade de 
sănătate, după cum dimpotrivă, survenite la omul 
sănătos, ar putea fi cauza de îmbolnăvire. De 
aceea te rog să sprijini din toate puterile încerca- 
rea mea de vindecare. 

Doctorul îşi revenise de tot. Se credea acum 
stăpân pe el, şi aştepta cu oarecare emoție, ca ju- 
cătorul abil ce a întins o cursă adversarului, ră- 
spuns la provocarea amabilă dar mincinoasă. 

— Domnule doctor, răspunse Stâlpoiu, de tot 
străină îmi sună vorba dumitale... Intors o clipă 
din planurile altor lumi, te-am întâlnit în străduin- 
tele unei munci zadarnice. Ce vroiai să faci? 
De bunăseamă „să cunoşti“... Atunci, aruncă ta- 
lsmanul acelui scalpel şi nu încerca pe trup străin, 
ceea ce ar trebui să dobândești prin propriul du- 
mitale trup... 

Tăcu puţin, obosit parcă. Vocea îi era, ca şi 
mai înainte, blândă, liniştită, cu aceeaşi sonoritate 
seducătoare. Doctorul nu se putea obişnui cu ea. 

— Dar pentru dumneata e mai bine aşa, reluă 
Stâlpoiu, rătăcind orbeşte printre baricadele puse 
de-a-curmezişul... In chipul acesta îți vei desăvârşi 
menirea omenească... 

— Domnule Stâlpoiu, răspunse doctorul, spusele 
dumitale sunt de neînțeles. E adevărat... Vreau 
să cunosc... 

Rostise ultimele cuvinte cu atâta convingere, 
încât se minuna singur. Nu mai plăsmuia un joc 
disimulat. Fusese prins de-a-binelea de puterea 
tainică a întâmplării. 


116 VICTOR PAPILIAN 


— Da, vreau să cunosc... 

— Atunci ascultă-mă!... Dar cată să prinzi în- 
țelesul spuselor mele. Căci dela început te ve- 
stesc,.. În drumul ascendent al cunoaşterii nu te 
bizui pe resonanţa mărginită a simţurilor şi nu 
cere inteligenţei un ajutor mai mare decât îl poate 
da. Căci simţurile şi inteligenţa doar sgândăresc 
impulsul. In curând, în conducerea logică a jude- 
căţii, ele devin balaste. 

— Si cunoaşterea ? 

— Se dobândește altfel, cu totul altfel... Nu 
prin iluziile grosolane şi efemere ale simţurilor, 
nici prin operaţiile formale ale logicei, adevărate 
jocuri de cuvinte, nici chiar prin virtutea eterată 
a intuitiei... ci altcum... De tot altcum... De-a-drep- 
tul, prin contact direct... In mod fizic... Pipăind, 
aş putea spune... 

— Domnule Stâlpoiu, dă-mi voie să mă mir. 
Te ştiam odinioară convins filosof materialist. Or, 
metoda judecății dumitale de azi, deşi plauzibilă 
la prima vedere, prezintă acea şubrezenie ascunsă 
şi acel lapsus subtil cu care ne-au obişnuit teo- 
logii camuflaţi în filosofi, şi mai rău chiar, teoso- 
fii şi ocultiştii... In acest chip, eu cred că renegi 
vechile dumitale teorii şi te întorci printr'un ocol, 
la teoria perimată a Dumnezeirii. În timp ce eu 
am rămas şi voiu rămâne slujitor devotat al ma- 
teriei... 

— In zadar, domnule doctor, dumneata vrei să 
întelegi materia, nu s'o cunoşti; s'o notezi în sim- 
boluri, nu s'o trăieşti... Cazi astfel în vechiul 
păcat al celor mai mulţi filosofi, dela Democrit şi 
până azi... 

— Şi cum ai ajuns la acest sistem de cunoa- 
ştere? Cum ai putut îndepărta barajul, de neînvins 

entru alţii, al simţurilor, al inteligenţei şi al 
intuiţiei ? 

— Vei înțelege uşor, urmărind strâns dia- 


LUPTA... 117 


lectica ascendentă a sistemului meu, Şi acum ia 
seama... Dar, te rog, nu mă întrerupe. Cuvin- 
tele mi se tocmesc cu greu şi timpul ce pot anima 
încă acest trup e de tot limitat... 

Stalpoiu încercă să se întoarcă puţin, ca un om 
căruia i-a amortit o parte din corp. Reuşi cu 
multă trudă. Doctorul vedea bine c'ar fi trebuit 
să-l ajute, să-l sprijine... şi totuşi stătea țintuit pe 
scaun, cu carnetul în mână, aşteptând. 

— Prima întrebare și în acelaşi timp noţiunea 
de bază a sistemului meu este următoarea: Ce 
suntem noi? 

Doctorul repetă ca un ecou: 

— Ce suntem noi? 

— Da... lată prima şi cea mai grea piedecă de 
înlăturat... Deslegarea justă a acestei probleme 
constitue primul pas spre cunoaştere... 

— Dar oare merită atâta osteneală ? Azi şi copiii 
ştiu... Noi suntem nişte animale raţionale... 

— Animale? Ce greşală!,., Animale? Nu! 
Fiindcă animalele au posibilităţi de cunoaştere cu 
mult superioare nouă, Să nu te miri... Un vierme 
cunoaşte mai bine decât un elefant şi o amebă 
mai bine ca un vierme. Ceea ce numim diferen- 
tiare şi perfecţionare e de fapt o regresiune. Fiin- 
tele multiplicându-şi organele şi complicându-şi 
funcțiunile, reprezintă momentul hotăritor in acea- 
stă evoluţiune regresivă; de aici în colo, ele nu 
mai pot cunoaşte direct, ci doar prin intermediari... 

— Dar ce suntem noi, riscă timid şi interesat 
doctorul. 

— Noi suntem nişte fiinţe născute din matricea 
specială a societăţii, în timp ce animalul e produ- 
sul naturii... E mare deosebire! Ceea ce noi nu- 
mim omenesc : cugetare, simtire, voinţă, concepţie... 
totul e social. Eul social a redus la o vieaţă ve- 
getativă eul individual. Şi totuși, acesta din urmă 
este instrumentul de cunoaştere, cu care sgândă- 


118 VICTOR PAPILIAN 


vim adevărul. Un om care vrea să cunoască, tre- 
bue să nimicească de tot carapacea lui socială... 
In această ipoteză, eu am reuşit de mult să fiu.. 

— Şi cum ? întrerupse doctorul. 

Veniamin Stâlpoiu căpătase parcă noui puteri lu- 
meşti. Intreruperile nu-l mai oboseau. 

— Prin meditaţie, răspunse el, prin acea medi- 
taţie activă cunoscută dela Buda, care nu pierde 
sufletul într'o reverie beată, ci printr'o_storțare 
continuă îl duce la adevăratul obiectiv. Dar gre- 
şala lui Buda este alta. El a dat un caracter mo- 
ral, şi ca atare social, unui principiu ştiinţific ; or 
morala nu interesează pe adevăratul înţelept. Sti. 
mulând însă memoria, el a dat posibilitatea celui 
mai de seamă mijloc al cunoaşterii. Distrugerea 
personalităţii noastre sociale prin sforţare mintală 
şi recapitularea sensaţiunilor noastre imediate, ca 
şi a celor mai îndepărtate, permit operaţiunea primă 
şi indispensabilă, a animalizării. E partea cea mai 
grea, la care am lucrat un timp numit în limba- 
jul omenesc zece ani. Dar odată scăpat de lan- 
țurile sociale şi redus la eul animalic, rostogolirea 
către adevărata perfecţiune se face cu mult mai 
uşor, aproape în mod firesc. Un singur moment 
mai e de pătruns: desfacerea trupului în elemen- 
tele constitutive, în celule. Ajuns aci, eşti aproape 
de liman! A, domnule doctor! De sigur, nai bă- 
nuit niciodată cât sunt de multe şi cât sunt de 
mari mijloacele de cunoaştere ale ființelor vecine 
de materie... Fiindcă niciodată n'ai îndrăsnit să 
concepi cu mintea dumitale supusă superstiţiilor 
ştiinţifice, adevărul generaţiei spontane. Da, dom- 
nule doctor! In tainicile creuzete ale pământului, 
şi azi ia naştere vieaţa... Acolo, la limita dintre 
organic şi anorganic, la locul unde amorful se plă- 
mădeşte în torme, se găsesc, tot ascunse privirilor 
neputincioase ale oamenilor, elementele cele dintâi 
ale vieţii, în memoria cărora trăieşte materia... 


LUPTA... 119 


Acolo e răspântia cu nenumărate braţe, dintre 
care unul singur duce la cunoaştere.. Deci, de 
vrei să cunoşti, ai putere şi destramă-ţi trupul, 
agregat celular potrivnic marei întrebări, şi cată 
să trăieşti prin fiecare din elementele lui în contact 
cu materia, imediat şi fizic... 

Doctorul se simţi stăpânit de puterea de gândire 
a profesorului. Nici nu mai lua seama la absur- 
ditatea sistemului. 

— Atunci aci e rezolvirea? 

— Nu, răspunse filosoful, căci odată descompus 
în celule trebue să mergi mai departe... 

— Mai departe? 

— Da! Arci e doar un popas, o clipă de odihnă 
pentru noul imbold, o linişte aparentă pentru fră- 
mântul ce urmează... Trebue să găseşti acum pu- 
terea să te sfărâmi în atomi... Ah, domnule doc- 
tor! Ce limbă pământească ar putea rosti toată 
splendoarea acelei clipe trăite în intimitatea aştri- 
lor şi a sorilor din interiorul atomilor, în nesfâr- 
şita voluptate a concepţiunii? Suntem ajunşi în 
suprema ipostază, ne găsim în sufletul lumii, acolo 
unde spiritul trăieşte de-a-valma cu materia, 

— Şi cum ai înfrânt legile firii? 

— Prin voinţă! Voința este arma noastră de 
atac pentru dobândirea cunoaşterii. Voința nu 
purcede din absolut, ci se întoarce în absolut odată 
cu noi. Moartea e primul pas natural spre cu- 
noaştere, e prima manifestare a voinţii în noi. Nu- 
mai după moarte începe drumul cel adevărat... 

Veniamin Stâlpoiu se opri din vorbă. Îşi întinse 
capul pe masă şi îşi încrucişă mâinile pe piept ca 
un om resemnat, gata să moară. Privirea cea pu- 
ternică nu-l părăsise; părea că umple mica încă- 
pere de o lumină simbolică. 

Doctorul se ridică involuntar, fascinat parcă. Il 
chinuia un gând stupid. Işi pierduse cu totul pu- 
terea de discernământ. Altă putere îl stăpânea. 


120 VICTOR PAPILIAN 


Sufletul său era umflat gata să plesnească sub 
presiunea unei întrebări neroade, de care altădată 
Sar fi ruşinat. Şi totuşi nu se putu stăpâni. El 
vedea prea bine că filosoful va muri şi se temea 
că nu va afla totul. De aceea se repezi ca un co- 
pil curios, la sfârşitul unei poveşti, rugându-se 
umilit : 

— Nu te opri... Spune... Vorbeşte... Vreau să 
ştiu... Vreau să ştiu... 

Stâlpoiu răspunse cu vocea slăbită: 

— Vrei să ştii? 

— Da... Da... 

— Atunci sprijine-mă... Mi-e vorba înnecată... 

Doctorul îi trecu un braţ pe sub şale şi-l ridică 
în sus, ca pe un bolnav căruia i se schimbă aşter- 
nutul. Răsuflarea sa se împreuna cu aceea a mu- 
ribundului. Nu-i păsa de nimic însă. 

Intrebarea se prefăcuse în obsesie și neliniştea 
devenise anxietate. Nici când nu fusese în aşa 
criză. Avea nevoie de o linişte imediată. 

— Ce e acolo? Ce e acolo? Dincolo de ame- 
stecul spirit-materie? 

Intrebarea i se părea de tot firească. Mai mult. 
Era convins că muribundul acela cunoştea, ca un 
avar, secretul unei comori şi întârzia înadins. 
Vag, ca o penumbră, îl atinse un sentiment de ură. 

— Ce e acolo?... repeta Stâlpoiu. 

— Da! Da! 

— Ei bine, acolo nu e ce concepi dumneata... 
Acolo nu e ideea, căci ideea nu cată să se mate- 
rializeze... Acolo nu e voinţa, căci voinţa este frâu 
sieşi... Acolo nu e Dumnezeu, căci Dumnezeu, 
perfecțiunea fiind, nu poate concepe imperfecţiu- 
nea... Acolo e... Acolo e... 

— Ce e? Pentru Dumnezeu... Ce e? 

— Acolo e cunoaşterea... Doar atât!... 

— Cunoaşterea ? 

— Da! E A spre Dumnezeu prin dru- 


LUPTA... 12t 


mul ascendent al spiritului şi cunoaşterea spre 
lume prin drumul descendent al materiei... 

Doctorul tremura din tot trupul ca într'o por- 
nire sexuală, 

— Nu înţeleg... Nu pot înțelege... Ce e aceea, 
cunoaşterea ? Rasuna: ce €e?... o forță?.., o 
fiinţă ?... Ce? Ce e? 

ŞI striga acel „ce e?“ cu atâta frenezie, ca şi 
când ar fi cerut: „Dă-mi, dă-mi“. 

— O fiinţă... răspunse vocea obosită a lui Stal- 
poiu. 

— Cine e ea? Spune, vorbeşte... Cine e acea 
fiinţă ? Pe cine ai găsit acolo? Pe cine? 

Stâlpoiu se înnecase cu vorba, ca un agonic ce 
şi-a pierdut stăpânirea reflexelor. Dar doctorul 
înnebunit îi tipa la ureche: 

— Pe cine ai găsit acolo? Pe cine? 

— Pe mine... rosti în şoaptă filosoful. 

Doctorul crezu o clipă că işi bate joc de el şi 
avu o pornire să-l lovească de moarte. Dar muri- 
bundul, ceva mai înstărit, parcă-i înţelese mânia, 

— Da, pe mine, rosti el desluşit. Iată adevă- 
rul... Plecat din mine, din eul meu empiric, n'am 
putut găsi de-a-lungul drumului şi nici la sfârşi- 
tul lui, nimic altceva decât tot pe mine, eul meu 
absolut... De acolo, ţi-am spus, începe... 

— Vorbeşte, vorbeşte... 

Dar Stâlpoiu nu mai răspunse nimic, Capul îi 
căzuse pe spate. Respirația i se oprise. La colţul 
gurii apăruse puţină spumă. Murise. Doctorul îl 
lăsă în jos pe masă cu multă precauţiune. Il privi 
câtăva vreme imobil, pătruns de solemnitatea sfâr- 
şitului, Apoi deodată se repezi, îl apucă de umeri 
şi începu să-l scuture cu putere, aiurit, aproape 
hohotind, chemându-l pe nume, desmierdându-l ca 
pe o fiinţă iubită despre care nu vrem să credem 
că a murit... 


122 VICTOR PAPILIAN 


— Oare sunt nebun? 

Se plimba dintr'un capăt la celălalt al îngustei 
încăperi, ca un prizonier imediat după încarcerare, 
repede, cu paşi mici, fugărit parcă dinapoi. Min- 
tea-i era buimacă. Nu putea prinde o gândire în- 
lănţuită, nu-şi putea da o poruncă raţionată. Con- 
ştiinţa lui parcă explodase şi frânturile de gândiri 
se depuneau acum doar praf şi ţăndări. ȘI totuși 
un gând adânc al sufletului îl înştiinţa, ca printr'o 

tafetă intimă, că trebuia să procedeze altfel. Dar 
a acest imbold intim nu răspundea decât mersul 
lui netot şi ciudata întrebare înfiptă în el ca o 
cange, parcă dinafara lui. 

— Oare sunt nebun? 

Inconştient se opri în faţa spălătorului şi se 
privi în oglindă. Era un vechiu obiceiu al lui să-şi 
controleze înainte de a se spăla, petele de sânge 
de pe obraz. Se privi întâiu fără să se cunoască 

i deodată tresări. Faţa îi era albă ca de majolică. 
Santurile obrajilor lui, neintrerupt săpate dela 
runte până la gură, scobite adânc, lucrate parcă 
în voință şi energie, se fârâmaseră absurd, cari- 
catural. Pe rădăcina nasului se încrucişaseră două 
cute suprapuse ca două accente circonflexe; cur- 
bele sprâncenelor erau frânte oblic şi inegal, iar 
printre buzele puternic îndepărtate se vedeau dinţii 
mari, regulaţi şi proeminenţi. 

Doctorul se sperie de el. Intreaga lui figură 
era prinsă în spasmul rânjetului, părând o grimasă 
stilizată cu râs de schelet şi privire de Mefisto. 

Cu gândul în oglindă, el auzi din nou desluşit: 

— Oare sunt nebun? i 

Atunci se desmetici de-a-binelea. 

— Ar fi bine să chem pe cineva în ajutor... 
sunt prea agitat. Dar pe cine oare aş putea eu 
găsi... Şi necropsia asta e atât de departe... Şi 
afară plouă... Altădată... 

— Oare sunt nebun ?... şoptea din adânc între- 


LUPTA... 123 


barea_sugrumată şi înfundată de el cu voință. 

— Poate ar fi bine să las baltă tot şi să plec. 

Ideea fugii îl ruşină însă. 

— O să râdă autopsierul de mine... Parcă n'are 
să înţeleagă că mi-a fost frică... Şi apoi în intere- 
sul meu nu trebue să plec, fără să lămuresc... 

— Oare sunt nebun? auzi el din nou. 

Doctorul recunoscu că în zadar luptă cu o 
idee obsedantă, 

— De ce mă 'nverşunez în definitiv impotriva 
acestei idei... Mai bine s'o scot la lumină şi so 
' examinez cu sistem... Să recapitulez evenimentele... 
Voiu vedea dacă întâmplarea am trăit-o aievea, 
sau a fost o jucărie a nebuniei mele... 

Se apropiă de cadavru, liniştit, oarecum mulţu- 
mit, ca un om ce a dobândit un ajutor moral ne- 
bănuit,  Privi plaga. 

— Va să zică i-am făcut incizia?... Asta-i un 
lucru sigur... Să-mi cercetez acum carnetul... 

In carnet ceti: 

„La autopsia lui Veniamin Stâlpoiu am avut cea 
mai puternică emoție din cariera mea.. Era vorba 
de o moarte aparentă...“ 

Şi urmau toate detaliile, pe scurt, aşa cum şi le 
putuse nota în grabă: spaima lui, chemarea muri- 
bundului, o mare parte din absurda convorbire .. 

— Prin urmare, totul e adevărat... N'a fost vis, 
nici halucinație, nici nebunie... Un caz rar, de sigur, 
dar banal de fapt... 

Şi totuşi simțea că judecata păcătuia şi mân- 
gâierea era forţată. In realitate era nemulțumit ca 
şi cum ar fi fost vinovat, 

— Da, e adevărat, îşi zise, ca şi cum ar fi de- 
scoperit un fapt nou, trământul şi nemulțumirea 
mea au poate o bază adevărată, Am comis o gre- 
şală, o mare greşală... Nu trebuia sub niciun 
cuvânt să mă las dus de o convorbire fără rost... 
ŞI nu numai atât, dar m'am purtat cu un bolnav, cu 


124 VICTOR PAPILIAN 


un dement, dela egal la egal, fără nicio putere 
de discernământ, lipsit complet de autocritică, lată 
prin ce am păcătuit. N'am fost om de ştiinţă, n'am 
fost măcar medic... Am procedat ca un incult... 
Să procedez acum serios... să trec la autopsie... 

Si în timp ce-şi trăgea mănuşile, deduse uşor, 
aproape vesel: 

— Altădată să fiu mai prudent. Trebue să recu- 
nosc... Stâlpoiu a fost mai tare ca mine. Vrând 
să aflu prea mult, mam descoperit. Vrând să fur, 
am fost furat... 

Şi zâmbi, indulgent. Prostia făcută va rămâne însă 
taina lui. Dar abia se liniştise când, la periferia con- 
ştiinţei, apăru ca din senin o nouă întrebare, care iute 
copleşi întreg câmpul de judecată, o clipă curățit. 

— Şi dacă totuşi n'a fost nimic adevărat şi eu 
sunt în prodoamele nebuniei ? Pe ce argumente 
mă bizul ?... Pe scrisul din carnet... Dar scrisul 
poate să fi fost dictat de mine însumi în timpul 
accesului de nebunie... Dacă cumva eu singur am 
fost actor şi spectator totdeodată ? 

Ideea nebuniei oscila acum ca un indicator de 
balanță. Avea suficientă luciditate ca să şi-o pună 
şi chiar suficientă ca să o respingă. 

— Raționamentul meu deci păcătuieşte, dacă nu 
ca stăvili năvala gândurilor obsedante, Ah! 

tâlpoiu ăsta... Cum l-aş... 

Şi-şi dete seama că îl ura... că ura un cadavru, 
mai tare ca el, care îl învingea şi, mai mult, îl 
dobora chinuindu-l. 

— De-ar fi viu, aş şti ce să-i fac... Dar mort? 
Cum te poţi război cu un cadavru... 

Şi sta aiurit, zadarnic cercetând o soluție, când 
uşa se deschise şi autopsierul intră... Doctorul 
tresări de bucurie. li venea parcă un ajutor, un 
confident... 

— V'aţi speriat, domnule doctor ?... Eu sunt... 
Eu, Iordache... 


LUPTA... 125 


Vânduse hainele mortului şi le şi băuse. Era 
vesel, de o veselie idioată, avea chef de spirite şi 
de flecăreală. 

— Afară plouă şi-i frig al dracului... Dar de ce 
Vacoperirăţi, domnule doctor ?... Să nu răcească? 
Ha! Ha! Ha! 

Şi râzând, făcea cu ochiul ca omul ce apreciază 
spiritele subţiri. Apoi trase la o parte halatul. 

adavrul era neatins, abia sgândărit la mână. 
Autopsierul fu cuprins de grijă. 

— Măgarul ăsta de doctor, iar îmi stă până la 
noapte aci... şi eu care mai am o sticlă... Trebue 
să-l gonesc... Trebue să-l gonesc dracului, mai 
repede... 

Şi-şi făcu un plan. 

— Domnule doctor, dacă întârziem atâta o să 
se prăpădească toate organele, ca la câinele de 
alaltăieri... Ce bun era şi ăla... Dar dacă am în- 
târziat... 

Brusc, doctorul avu o revelaţie. Cuvintele au- 
topsierului îi scoaseră pe plan de lumină, ideea 
mântuitoare. Putea să-şi dovedească experimental 
dacă Stâlpoiu fusese în vieaţă şi ca atare, că în- 
tâmplarea nu rezultă dintr'o fantezie bolnavă... Cum 
nu se gândise el!.. Avea mijlocul la îndemână. Or- 
ganele mortului... organele care nu muriseră încă... 

— Să grăbim, domnule doctor. Dacă nu ne 
grăbim, atunci $o lăsăm pe mâine... E tot aia... 

— Ai dreptate, măi Iordache. Dar iată ce mă 
încurcă... Dacă n'o fi murit? 

— Asta se poate, domnule doctor! Ăsta a tost 
mare hoţ... 

Şi după câteva momente de aşteptare: 

— Ei, ce ziceţi, domnule doctor? Il deschid? 
Şi puse mâna pe cuțitul cel mare. 

Doctorul îl apucă de braţ, ca şi cum ar fi vrut 
să-l împiedece dela o crimă... i 

— Nu, nu... Dă ’ncoace... 


126 VICTOR PAPILIAN 


Şi luă cuțitul din mâna autopsierului. Işi dădea 
seama că fusese angajat intro luptă aprigă şi 
acum se găsea în paroxismul ei. Era în joc lini- 
ştea lui, mai scumpă chiar decât vieaţa şi şi-o 
apăra cu cuțitul în mână. Duşmanul lui era do- 
borit... Dar nu era deajuns. Trebuia să surprindă 
ultimele contracţiuni, măcar ultimile tresalturi ale 
organelor. Cum ar fi vrut să-l ştie viu, viu sub 
ap ziceai de mort ca adineaori... căci altcum, era 
el nebun. 

Simţea in el porniri perverse, Aştepta sângele 
ţâşnind să-l plesnească în plină faţă. Căldura stro- 
pilor i-ar fi fost o mângâiere şi mirosul de vită 
l-ar fi molcomit simţirea... 

Tremurând de voluptate, doctorul infipse cuti- 
tul în beregata mortului şi, ca un măcelar ce spin- 
tecă o vită, făcu o lungă despicătură dela gât 
până la pântece. In grabă, cu mişcări desordonate 
de emoție, îi desprinse pielea şi muşchii pieptului ; 
între coaste, fibrele muşculare pal iau ca nişte 
mici viermişori roşii. Se năpusti apoi asupra coa- 
stelor cu foarfecele cele mari de oase; coastele 
plesniră ca nişte aşchii de lemn. 

Autopsierul îl privea cu surprindere şi admiraţie. 

— Cum s'a întărit doctorul! Uite ce dă din el! 

Cu o mişcare bruscă, doctorul rupse fibrele 
diafragmului care mai țineau încă, prinse apoi 
coşul Penia şi-l ridică în sus ca pe un capac 
de cutie bătut în ţinte. Se auzi o trosnitură şi 
toracele se deschise. Inima mortului se contracta 
ritmic ca o minge de cauciuc!... 

Doctorul privea tâmpit. Nesaţiul îi nimicise pu- 
terea de judecată. 

Autopsierul se apropiă şi el, cu gândul ca prin 
vorbă să-l îndemne la lucru, să termine mai de 
grabă. După ce privi puţin în interior organele, 
îşi dădu părerea amical, colegial şi competent: 

— Inima hoţului ăsta n'a murit încă!... Ca şia 


LUPTA... 127 


cânelui de azi de dimineaţă... lată cum mai bate... 
S'o scoatem repede... N'aveţi idee, domnule doc- 
tor, cum îmi place să văd sărind inima pe tavă... 
Parcă joacă tontoroiul... Aici sunt şi borcanele... 

Apoi, căutând puţin către capul strâmb al mor- 
tului, prins parcă fără rost de trupul larg căscat, 
îşi completă părerea: 

— Asta, domnule doctor, a fost un mare hoţ... 
Să fu al dracului dacă mint... A fost un mare 
hoţ... 


URĂ 


Doar Goldenfun Zanwel şi cu Gherş Tiegerstedt, 
dintre clienți, se mai găseau în cafenea. Şi era 
târziu, târziu de tot, aproape de închiderea localului. 
Dar nici ora trecută, nici vorba convingătoare nu 
puteau înfrânge rezistența cinicului Tiegerstedt. 

— Ne lipseşte un sprijin, Gherş... un sprijin 
dili căruia tot iudaismul să se constituiască 

oc... 

— Un Messia... făcu în batjocură Tiegerstedt. 

— Da, un Messia!.. răspunse Goldenfun, şi cu- 
vintele lui simple, fără niciun temeiu de convin- 
gere, dar şoptite adânc, aproape înnecate, svâcniră, 
pentru întâia dată dela începutul discuţiei, în inima 
tovarăşului. La urma urmei şi el era tot Evreu... 

— Crezi, Zanwel, c'ar mai putea exista azi un 
ins, care să se înalțe intr'atât deasupra noastră 
prin puterea minţii, bogăţia ştiinţei şi puritatea 
moralei, încât să se impună cu autoritate de mân- 
tuitor masei disperate şi atât de inegal diferen- 
ţiată a ludeilor ?.. 


— Da. 
— Imposibil!.. L-ar ucide timpul, nu oamenii... 
Goldenfun clătină dureros capul. Tiegerstedt se 

simţi cuprins de milă. Din ochii posedatului său 

prieten curgeau în plâns tăcut, umbre dureroase, 
lacrimile de odinioară ale părinţilor şi profeților, 
prefăcute de timp în umbre. Şi în rostul lui, 


URĂ 129 


Tiegerstedt parcă prindea, când nostalgia timpu- 
rilor patriarhale, când răsunetul fanfarei psalmilor. 
Trebuia însă să-l cheme la realitate. Aşa era cinstit. 

— Vezi tu, Zanwel... să recunoaştem... creştinii 
ne-au luat înainte... 

Goldenfun se încruntă. O încruntare teribilă, 
nu a chipului, ci a oaselor parcă în cap, gata să 
plesnească de atât necaz. 

— Vechea noastră iscusință, continuă Tiegerstedt, 
e falimentară față de puterea creştinilor... 

Deodată în sufletul lui Goldenfun se făcu linişte. 
Nici durere, nici desnădejde. Dezastrul lui Tie- 
gerstedt era iremediabil! Cunoştea tema: puterea 
creştinilor !.. şi motivul ei: o nemărturisită admi- 
raţie pentru numele Celui ce ar trebui blestemat 
cu „Imach Semo.“ t) 

Era liniştit însă, fiindcă la spatele lui se găsea 
o nație întreagă, iar prin gura lui Tiegerstedt vor- 
beau doar câţiva renegaţi. 

— Gherş, te ucide trufia... această mizerabilă 
trufie, care, dela Martin Buber, prin renegatul 
Levertoff, a ajuns la nefericita concepţie alui Me- 
lamed şi Klausner... 

— Da, Zanwel... să schimbăm tactica. Să re- 
vendicăm pe Isus pentru noi, să-L considerăm ca 
pe cel mai strălucit exemplar al nației evreeşti... 
Atunci putem spune c'am învins pe creştini... 

Zanwel nu şi-ar fi închipuit că Gherş să fie atât 
de căzut! Cu câtă nepăsare pronunţa numele 
Cehui tras pe lemn! Acel nume ce trebuia ocolit 
de tot ludeul adevărat şi doar închipuit prin ima- 
ginea unei cruci. 

— Să recunoaştem în învăţătura lui Isus, o 
morală de natură iudaică. Să nu-l deosebim de 
Hilel şi Şamai decât prin valoarea învăţăturii, nu 
prin natura ei, şi atunci am învins. Incăodată... 


1) Numele lui să piară. 


130 VICTOR PAPILIAN 


Sa-l revendicăm ca pe exemplarul cel mai strălucit 
al nației noastre şi mândria ei... 

Chelnerul le întrerupse discuția, adresându-se 
lui Gherş: 

— Ora două, domnule doctor... 

Gherş plăti pentru amândoi. In stradă, parcă 
nemulțumit cu concesia făcută lui Goldenfun, re- 
deveni agresiv: 

— Voi, cu bigotismul vostru servil, întreţineţi o 
chestiune Isus... Dacă naţi fi voi, creştinii de 
mult L-ar fi nimicit... Dar voi continuaţi să-L 
crucificaţi... 

— Ei şi?... E vreun rău?.., 

— Da, un rău... căci crucificându-L, Il înviaţi. 

— Nu-i adevărat... se răsti Goldenfun. Pentru 
noi, El e crucificat de-a-pururi... 

— Atunci, făcu în batjocură Gherş, cu adevărat 
e Dumnezeu... căci, în ciuda voastră, El trăieşte... 
şi întinse mâna tovarăşului său. 

Convorbirea se termină cum începuse, în bat- 
Jocură şi necaz. Zanwel se îndreptă spre casă. 
Sentimente şi gânduri ciudate, contradictorii, scârbă 
impotriva poporului care putea da naştere la astfel 
de monştri ca Tiegerstedt şi alţii de teapa lui; şi 
apoi o dragoste nespusă, care din dezastrul actual 
se prelungea înapoi de-a-lungul veacurilor, până 
în timpurile biblice şi înainte, până la sosirea 
Messiei. Gherş îl socotea posedat pentrucă nu 
voia să se ralieze curentului modernist al lui 
Klausner şi Vise, şi al tuturor oportuniştilor care 
prin ştiinţă căutau să scuze slăbiciunea sufletului 
lor. Pentrucă, om cult — licenţiat în matematici — 
nu înţelegea să-şi precupeţească diploma pentru o 
situaţie, ci liber, să trăiască fără fast şi belşug, 
din meditații. Pentrucă nu-şi trădase tovară- 
şii şi continua să activeze, gustând volupta- 
tea tuturor riscurilor, în mişcarea comunistă! 
De sigur, pentru Gherş, era un posedat şi un prost 


URĂ 131 


chiar; pentru doctorul Gherş Tiegerstedt, fostul 
conducător comunist, azi burghez înstărit, cu clien- 
telă din belşug, automobil la scară şi situaţie 
oficială în partidul la putere !.. Da. El, Goldenfun 
Zanwel, era un posedat, un posedat al marei idei! 
Pentru el, însemnătatea poporului iudeu de acum 
începe să se arate. Şi Messia... 

Zanwel a ajuns acasă, Urcând scara de-a-lungul 
celor patru etaje, până în mansardă, încearcă să-şi 
stăpânească mintea. Are de lucru. Poimâine, o 
conferinţă la cerc despre legile lui Einstein. Să 
fie simplu, pe înțelesul tuturor, dar totuşi să nu 
compromită cu nimic măreţia teoriei. In odaie, 
mare neorânduială. Cărţi, însemnări, fişe, note 
pe masă, patul răvăşit, în lighean apa care i-a 
servit la ras, pe scrin rest de mâncare, 

— La Gherş, toate se încheie ca pe resorturi... 

Şi zâmbind ironic, îşi aminteşte burgheza casă 
a lui Gherş, unde dă meditații, cu servitoare sti- 
lizate — bohetă, şorţ cu bretele, pantofi şi ciorapi 
de mătase — curăţind cu pămătuful praful, ca în 
operetă. 

— Da... Gherş a pierdut de-a-pururi plăcerea 
studiului şi a meditației, Căci studiul nerăzvrătit 
şi meditaţia în limitele bunului simţ sunt simple 
pretexte, scuze, cu care insul îşi ascunde neputinţa, 
prostia sau, în cazul lui Gherş, oportunismul. 

Fericit, Goldenfun se aşează la masă să-şi ia 
caietul. Citeşte ultima frază: „Dacă, potrivit con- 
cepțiunii lui Einstein, considerăm mecanica drept 
fundament al tuturor fenomenelor naturale“... Gol- 
denfun se opreşte. Ciudat! Oboseala l-a ajuns 
dintrodată, după ce ore întregi a suportat, mai 
bine zis a dus de-a-călare parcă, grelele cuvinte ale 
tovarăşului nedemn. L-a doborit sarcina tocmai 
când, scăpat de ea, ar fi trebuit să-şi prindă 
sufletul şi să-l mişte liber in spectacolul măreț al 
universului. Cuvintele lui Gherş nu-i dau pace. 


132 VICTOR PAPILIAN 


— Nu există ins care să strălucească prin pu- 
terea minţii, forţa trupului şi puritatea morală... 

— Ba există!.. se înfuriă Zanwel, şi gândirea i 
se întoarce asupră-şi. Sistemul einsteinian, oricât 
ar fi el de măreț, nu e la urma urmei decât tot o 
măsură pentru prețuirea unui individ... Messia 
cere însuşiri care să depăşească omenescul... 

Şi bucuria că mai există ceva rezervat unui ales, 
îl excită ca în delir. Pe Einstein îl urăşte. E prea 
mare ca om, iar pentru Messia, prea mic. 

Zanwel se desbracă înfrigurat şi se bagă în pat. 
Cuvintele tovarăşului său nu-i dau pace. Se simte 
scos din mulţime, ţinut la vedere, alături de 
marii oameni ai timpului. Puritate morală!.. Ei 
bine, el o are... Iată ce lipseşte altora, poate chiar 
şi lui Einstâin... A închis ochii. Comparaţia nu-l 
mai înspăimântă. Câţi din colegii lui creştini nu 
se compară cu Napoleon! La creştini, Napoleoni; 
la Evrei, Einsteini. Da!.. Dar nu Einstein e idealul, 
ci Messia. 

Şi gândurile îl duc mai în trecut, în copilărie, 
când în orăşelul său, în Noua-Suliţă, umbla la 
şcoală. Se vede mic, în heder, pe bancă, îngânând 
după melamet: Alef, bet, gimel, daled, hei... 
Apoi, în curte sau în stradă, retras de ceata gălă- 
gioasă a celorlalţi copii, meditând la gândul cel 
mare:  Messial.. Minte, puritate morală şi învă- 
ţătură, toată silinţa lui ascunsă de copil ambițios, 
în acest scop l-au mânat. Şi într'o zi, în clasă, un 
obraznic îndrăsneţ a dat busna peste el, rostind 
cu glas tare ceea ce el ţinea ascuns cu grijă pentru 
sine: Eu vreau s'ajung Messia... Era vecinul lui, 
Gherş Tiegerstedt... Şi era bun la învăţătură, 
ştia buchile pe dinafară, cu „Siderli“ se juca, dar, 
obraznic şi guraliv, nu dădea nicio sfinţenie învă- 
țăturii. Aşa a rămas toată vieaţa. Şi în Odessa, 
la Universitate, şi în mişcarea comunistă! Messia- 
nismul, pentru Gherş, a fost un pretext de îngâm- 


URĂ 133 


fare şi de oportunism, nu o convingere, ca la el. 
Da!.. Dincolo de Einstein, de acest strălucit re- 
prezentant al neamului, va veni Acel, căruia Einstein 
nici legăturile încălțămintelor nu va merita să le 
strângă... 

Gândurile lui Zanwel se frâng, se amestecă, se 
joacă. Imaginile cele mai variate, dela molecule 
— bobii materiei — şi până la aştri — bobii cerului — 
nebuloase născute din ciocnirea sorilor şi sori pro- 
veniţi din frânturile nebuloaselor. Şi această imen- 
sitate cuprinsă între cosmos şi atomi, prinsă în 
linii geometrice coordonate, sau în formule greoaie, 
învârtind o horă fantastică în jurul unui mic tal- 
mudist îmbrăcat ca la fotograf, în samethit, caftan 
şi țițeş, ce priveşte crucea unui blestemat cu 


„imach şemo. 
+ 
+ + 


In stradă, ieşind din curtea lui Gherş, dela lecţii, 
Goldenfun a întâlnit un „chassid“ cu bocceluţa în 
mână, gata să intre înăuntru. L-a cunoscut după 
mizerabila lui imbrăcăminte, caftan murdar, cisme 
căzute, tichie neagră, după barbă şi paies, dar mai 
ales după acea privire unică în omenire, privire 
nemişcată, prostită pentru cei neiniţiaţi, privire cu 
întunerecul întors în afară şi lumina lăuntric îndrep- 
tată către sfânta prezență a gândului cel mare şi 
unic. Un „chassid“ venit cine ştie din ce colţ cu- 
cernic al ţării, la acest „misgnaged“ de Tiegerstedt, 
brutal şi raţionalist! De bunăseamă la grea cum- 
pănă se afla omul, dacă şi-a părăsit el lumea lui, 
cu sfințenia şi cuminţenia ei reglementată de secole, 
sfaturile unui rabi generos şi înțelept, şi pacea 
agitată a unui mic târguşor nespurcat de ameste- 
cul continu al goimilor. 

Unde te duci, bătrâne? 
— La doctorul Tiergerstedt... Sunt bolnav... 
Lui Goldenfur i se făcu milă de bietul hătrân. 


134 VICTOR PAPILIAN 


Avea să fie brutalizat de servitoare, trimis cu 
vorbe aspre la spital, căci doctorul Tiegerstedt 
nu făcea pomană acasă. 

— Vino cu mine, bătrâne... Te-oiu ajuta eu... 

Şi-l trase de mână. 

— Doctorul Tiegerstedt e un om mare şi învăţat... 
nare timp acasă. 

— Ma trimis rabi... 

— La el te-oiu duce... dar, mâine dimineaţă. 

— Dar până mâine?.. Nam unde să dorm. 
Dela gară vin... 

Goldenfun pricepu. Trebuia să facă mila până 
la sfârşit. 

— O să dormi la mine... 

Şi poi împreună. 
e unde vii, bătrâne? 

— Dela Borşa. 

— Unde-i asta? 

— In Maramureş... 

Și bătrânul îşi dlilega limba. Vorbea bine ro- 
mâheşte, dar față de bunăvoința lui Goldenfun o 
dete în idiş. Trebuia să se facă sănătos. Acasă 
îl aşteptau cinci copii şi nevasta, apoi două nurori 
cu cinci nepoți. 

— O duceţi bine ? 

— O ducem... 

— Rabi, om de treabă? 

— Pânea lui Dumnezeu... 

— Dar goimii ?.. 

Bătrânul făcu un gest de dispreţ. 

— Se poartă rău ?.. 

— Nici nu-i văd... 

Pe Zanwel cuvintele bătrânului îl nemulțumiră. 
Şi ăştia în gheto lor mizerabil, departe de creştini, 
erau nişte trădători; de altă speţă decât Gherş, nişte 
trădători prin neputinţă. Nici nu se întâlneau cu 
goimii, de frică. Laşitatea lor o cunoştea. Şi to- 
tuşi, înainte de osândă avea datoria să cerceteze. 


URĂ 135 


— Bătrâne, făcu el, care sunt duşmanii voştri 
cei mai mari? 

— Goimii, răspunse cu tot naturalul, omul. 

— Bine... aşa e! Dar pricina răului? 

Bătrânul ezită. 

— Legea lor... 

Goldenfun se simţi uşor excitat. 

— Aşa e... Dar legea... legea le-a dat-o cineva. 

Bătrânul dete din umeri. 

— Acel ce le-a dat legea, Acela e marele 
vinovat... 

Bătrânul aprobă fără convingere.  Goldenfun 
se răsti: 

— Pe Acela trebue să-L urăşti tu, dacă eşti cu 
adevărat un adevărat „Chassid“... 

Străinul părea obosit de insistența lui Goldentun. 
Dar Goldenfun era tot mai îndârjit; voia să-i 
scoată neapărat un cuvânt de blestem. 

— Cine e Acela? 

— Care? 

— Cel cu legea creştină? 

Bătrânul ridică umerii. Goldenfun se înfuriă: 

— Ce-ţi baţi joc de mine? 

Omul cătă la el speriat. Oare ce-l apucase? 
Păruse un om de treabă... Sau căzuse pe mâna 
unui nebun ? 

— Cine a dat legea creştină? 

— Nu ştiu... Să mă bată Dumnezeu... 

Goldenfun mai să cadă jos. Era cu putință ? 
Puteau exista încă asemenea exemplare de idioţi 
în secolul nostru şi într'o ţară civilizată ? 

— Omule, n'ai auzit de... 

Goldenfun se opri. Imaginea Celui crucificat îi 
veni în minte, dar numele... numele, pregeta să-l 
rostească. 

— Omule, mai auzit de cel mai mare duşman 
al tău ? 

— Creştinul ? 


136 VICTOR PAPILIAN 


— Creştinul... Aşa e?.. Dar duşmănia lui dela 
cine se trage ? 

Bătrânul îl privea idiot. 

— N'ai auzit tu de un mare trădător, de un pă- 
cătos, de copilul unei hure, care a fost tras pe 
cruce ?,.. 

Bătrânul clătină din cap. Zanwel îl privea cu 
ochi speriaţi. 

— N'ai auzit de Isus Hristos? 

— Hristos ?... repetă omul. 

— De Isus Hristos... 

— De Isus Hristos? 

Şi apoi cu tot naturalul : 


— N'am auzit... 
+ 
k k 


— Aşa imbecil n'am crezut să avem în neamul 
nostru, Gherş... Inchipueşte-ți, n'a auzit nicicând 
vorbind despre Hristos... 

Gherș Tiegerstedt zâmbi. 

— Ce te miri?... Crezi că e singur... Sute de 
mii sunt la fel... 

— Imposibil... 

— Să dăm crezare lui David Baron, care a 
constatat acest fenomen în Polonia, Rusia și Asia 
mică... 

Goldenfun schiță o mişcare de nemulțumire. 

— David Baron!.. Incă un renegat... 

Tiegened nu răspunse direct: 

— Şi totuşi, omul tău urăşte pe creştini... 

— Da, făcu repede Goldenfun, mam convins... 

— lată fenomenul cel mai interesant... O ade- 
vărată ură fără obiect şi fără motiv... 

— Ba nu, Gherş... El urăşte pe creştini, pe 
persecutorii de secole ai neamului evreesc. 

Tiegerstedt comandă încă un rând de cafele, 
apoi schimbă vorba. Goldentun, în afară de nebuna 
lui pasiune împotriva icreştinilor şi a lui Hristos, 


URĂ 137 


era un om interesant cu care îţi puteai petrece 
seara câteva ore plăcute. Insă de sub învăţătura 
şi cultura sa ţâşneau cele mai năstruşnice gândiri 
sau copilăroase porniri. 

— In orice caz îţi mulțumesc, Zanwel, că m'ai 
scăpat de o caracatiţă... Mâine, la spital... da. Dar 
nu acasă, să-mi murdărească parchetul cu noroiu 
din Maramureş, sau — Doamne fereşte — să-mi 
lase cadou vreo ploşniţă... 

— Şi totuşi, aceşti nemernici Chassidimi luptă 
împotriva Aceluia... 

iegerstedt îi întrerupse elanul : 

— Ura tate păcăleşte... Tu iubeşti pe Hristos... 

Goldenfun se încruntă. 

— Gherşi.. 

— Da, continuă Tiegerstedt. Indiferenta mea e 
mai ucigătoare decât pasiunea ta. In ea, Freud 
ar descoperi şi iubire... iubire mare, în aceeaşi 
proporţie cu ura... 

— Prostii... 

— Oho, Goldentun!.. Nu te repezi aşa, Freud 
e şi el un exemplar strălucit al neamului nostru. 
Din parte-mi, permite să-l preţuiesc mai mult decât 
pe umilul cerşetor maramureşan, azi oaspetele tău. 

Şi fericit de a putea ocoli chestiunea, începu a 
expune teoria freudiană. 

— Iubirea dublează ura... 

Goldentun îşi da seama că tovarăşul lui avea 
dreptate. De pildă, el ura pe Gherş Tiegerstedt 
încă din copilărie, pe vremea când amândoi aspirau: 
să ajungă Messia; îl ura şi acum când, burghez 
insolent, îl sfida, şi totuşi nu putea fără dânsul. 

— Freud este cel mai mare om al timpurilor 
moderne, mai mare ca Marx, idolul nostru de 
odinioară, mai mare ca Einstein, idolul tău actual, 
fiindcă Freud a avut curajul să atace ceea ce se 
credea inatacabil: însăşi structura imorală a sufle- 
tului nostru... 


138 VICTOR PAPILIAN 


Goldenfun asculta cu un gând distrat. Auzea 
cuvintele tovarăşului său, dar parcă le depozita 
pentru mai târziu, ca să le judece; preocuparea 
minţii lui era tot la bătrânul maramureşan şi la 
ignoranţa lui. 

— Conştientul psihologilor a fost întunecat de 
puterea inconştientului, matca unde se zămisleşte 
gândirea şi acţiunea... şi iubirea — o marfă de 
fabricație prea creştină — a fost tradusă in fapt, 
printr'o serie de incidente sexuale, dintre care 
incestuosul complex al lui Edip e cel mai ca- 
racteristic.,. 

Goldefun înregistra mereu: forţe instinctive, cen- 
zură, efecte, pansexualism, perversitatea copilului, 
imoralitatea sufletului adult, dar judecata stăruia 
numai la bătrânul Nahum Perl din Maramureş, care 
odihnea în mansarda lui, doborit de boală şi de 
oboseală. In juru-i simţea cum mintea ţese mereu, 
parcă din pasiunea sa şi din cuvintele lui Gherş, 
un nou gând, un gând măreț. Bătrânul era un 
trimis al soartei. Gherş vorbea tot mai avântat. 
lată un subiect, freudismul, care strica superba lui 
indiferenţă ! Şi pe măsură ce el strivea, distrugea 
şi umilea tot ce e nobil în sufletul omului, în inima 
lui Goldenfun flacăra sfântă a iudaismului se înălța, 
parcă pornind dela bătrânul Nahum şi dela mi- 
lioanele ca el, răspândite pe tot pământul. Sufletul 
i se muia, lacrimi simțea în ochi. O mare arătare 
se pregătea în mintea-i, o arătare pe care simţirea 
o prevedea mai înainte de judecată. Şi deodată 
prinse mâna tovarăşului său : 

— Gherş... Gherş... 

Tiegerstedt se opri supărat. 

— Gbherş, am descoperit... 

— Ce? 

— Bătrânul Nahum e pe calea cea dreaptă... El 
şi cu milioanele de Evrei neştiutori... 

Tiegerstedt schiţă o mişcare de nemulțumire. 


URĂ 139 


— Ei aduc la îndeplinire marea pedeapsă a lui 
Izrael... 

— Nu înţeleg... 

— Ei îl pedepsesc cu „Imach Şemo“... 

Tiegerstedt ridică din umeri. 

— Sa mergem, Gherş... Mă duc să-i dau să- 
rutul meu de frate, să-l veghez noaptea şi să-l 
mângâiu dacă sufere. El construeşte viitorul no- 
stru... 

— Eşti un naiv, Zanwel, în entuziasmul tău... 
făcu Gherş plătind. O sută de milioane de Perli Na- 
humi constructori nu fac cât negativistul Freud... 

Şi se despărţiră. Goldenfun plecă însă fericit. 
“Găsise una din marile descoperiri care avea să-i 
fericească neamul. Bătrânul Nahum era un trimis 
al soartei. Altcum nu se putea explica o atare 
coincidenţă. Bătrânul şi sfinţenia lui erau izvoade 
de inspiraţie. Ajutorul adus de el işi avea obâr- 
şia, de bunăseamă, în lumea patriarhilor şi a în- 
ţelepţilor lui Izrael pe vremea de 'demult, când 
gândirea, intr'un spasm de vieaţă nouă, se logodea 
cu universul... Deodată judecata i se opri în 
minte. Inaintea lui, cotind colţul unei străzi, un 
convoiu se ivi, cu soldaţi ducând între baionete 
două fete tinere, după port şi ţinută, studente. 
Goldenfun înțelese numaidecât: două comuniste. 
Fireasca lui simpatie pentru cele două tovarăşe 
în nenorocire fu însă repede înnăbuşită de un gând 
mai mare: întâmplarea nu trebuia smulsă din ma- 
rele concept al iudaismului, care acum se zămislea. 
Da — simţea el bine — nu falsifica, nici nu con- 
trazicea descoperirea lui de mai înainte; deci 
ascundea un tâlc ce trebuia găsit. Grăbi pasul şi, 
prin drumul cel mai scurt, se opri în Cişmigiu. 
Avea trebuință de izolare, de linişte. [şı alese 
banca cea mai retrasă, de unde, printr'un ochiu des- 
chis în frunzişul pomilor, putea privi cerul pul- 
sând viu prin fiecare astru. Goldenfun simţi o 


140 VICTOR PAPILIAN 


plăcută surexcitare. Noaptea asta poate era ho- 
tărită marei descoperiri, pe care Nahum Perl abia 
o incepuse. Prea se inchega bine totul! Sche- 
mele lui Freud, invocate de Gherş, teoriile lui 
Marx, răscolite de cele două comuniste şi formu- 
lele lui Einstein, legate în minte-i prin bolta cerească, 
trăiau aievea, nu în risipa unei proaste reverii, ci 
intrun sistem bine închegat, un gând lovindu-se 
la precizie cu cel trecut şi cu cel următor. In ace- 
laşi timp simţirea lui căpătase un dar voluptos şi 
o putință de a cuprinde universul în întregime. Şi 
deodată izbucni. Nu mintea, ci inima îi revărsa 
in tot trupul căldura plăcută a marei descoperiri. 
Ar fi vrut să plângă de fericire. Se repezi afară 
din grădină, în primul taxi întâlnit. Da!... li venea 
să plângă... Ochii, organele simţirii, cunoşteau 
adevărul inaintea minţii, care, impreună cu trupul, 
trăia altă pasiune: Gâfâia ca în luptă. Pumniii se 
încleştaseră până ce îşi simţi Pen în carne, şi 
dinții scrâşneau parcă să macine pietre... Biroul 
lui Gherş era luminat încă. Urcă val-vârtej. 

— Gherş... Gherş, am venit să plâng în bra- 
tele tale... 

Gherş îi curmă avântul: 

— Linişteşte-te, Zanwel... 

— Nu, Gherş... Am nevoie de nebunie, căci 
mintea mea a zâmbit marei descoperiri... descope- 
rire care va face fericirea neamului lui Izrael... 

— Linişteşte-te, Zanwel... 

— Gherş, lasă-mă să fiu nebun... Ascultă aci... 
Suntem în pasul premergător al gloriei... Trebue 
să-ţi mulţumesc. Lasă-mă să te îmbrăţişez. Te-am 
urit, dar de azi inainte te iubesc... 

— Zanwel, o să-ţi pierzi minţile... 

— Să le pierd, dacă prin pierderea lor aduc 
gloria neamului meu. 

Şi gâfâind începu să-şi înşiruie, parcă şi pentru, 
dânsul, descoperirea. 


URĂ I41 


— Tu mi-ai dat imboldul... tu, arătându-mi mä- 
reţia teoriei lui Freud... Ei bine, da!... lată rostul 
nostru pe pământ: să nimicim |... 

Gherş surâse: 

— Ăsta-i un adevăr „La Palice“... 

— Gherş, reluă grav Zanwel, tu nu vezi cum 
totul se înlănţuie întrun sistem... Einstein a 
nimicit universul creştinilor. Marx, societatea lor, 
iar Freud, sufletul... Totul e sub puterea noa- 
stră |... Totul, totul!... 

Şi izbucni în plâns. 

— Linişteşte-te, Zanwel... 

— Nu... Nu vreau. Vreau să plâng în hohote 
ca un nebun... Acasă bătrânul Perl Nahum se 
roagă. Rugăciunea lui m'a ajutat... La revedere, 
Gherş... Bucură-te... Am ajuns să trăim gloria 
cea mare, gloria poporului ales... 


+ 
* * 


„Războinice viteaz, încinge-ți sabia !... Podoaba 
şi slava! Da, slava ta!... Fii biruitor... Suie-te 
în carul tău de luptă... apără adevărul, blândeţea, 
neprihana... Şi dreapta ta strălucească prin isprăvi 
minunate |. Săgețile tale sunt minunate... Sub 
tine vor cădea popoarele... Şi săgețile tale wor 
străpunge inima vrăjmaşilor împărăției tale“... 

Cuvintele psalmului i-au venit pe nevrute, când 
a trebuit să se bage în pat să doarmă. li amin-— 
tesc căsuţa din Noua Suliţă, haderul, melamedul 
şi învățătura lui de mic talmudist. Poate i s'au 
transmis pe neştiute dela bătrânul Perl Nahum, 
care doarme alături în mica bucătărie a gazdei. 

Zanwel nu poate adormi. Sa sculat şi sa îm- 
brăcat. Noaptea asta e hotăritoare. Poate să şi 
moară. Ei şi ?,.. Gloria lui Izrael a făcut alte 
multe victime! Apoi îşi zâmbeşte sieşi. Nu vic- 
time, ci eroi! lar el va fi de bunăseamă eroul 


142 VICTOR PAPILIAN 


eroilor. Ce păcat însă că mintea bătătoreşte pe 
loc... Ii trebuesc noui excitaţii, ca s'o silească 
mai departe. Cafelele dela cafenea şi ceaiurile 
de acasă şi-au pierdut efectul. Alte posibilități 
nu mai are. Ba da: studiul!... Studiul matematic 
cere o, concentrare pe care la urmă o dobândeşti 
pan flagelarea minţii întru obținerea formulelor. 
ormulele matematice sunt paşi giganţi pe care 
1i faci în univers, Şi iată care e datoria lui de față: 
să cucerească universul! Studiul mai are avan- 
tajul că distruge îngâmfarea trupească a eului, 
chiar însăşi voința de a fi. Studiul e post şi tot- 
deodată luxură. Goldenfun şi-a ascuţit creioanele, 
a luat un top de hârtie; sărac este, dar pentru 
lucru îi plac rafinamente de om bogat. Hârtie 
multă, creioane ascuţite fin, să nu se mai ìn- 
curce, când mâna ca purtată deun spirit, va în- 
cepe să înşire. Apoi a deschis uşa cea mare 
dela balconul mansardei. Are lipsă de aer. Ce- 
rul este obiectivul ce trebue cucerit prin mi- 
nusculele formule matematice. Deci să fie de 
faţă ! Gândul descoperit astăseară sau capătă ve- 
rificarea, sau, de nu, mai bine să moară odată cu 
trupul său. Pentru gloria lui Izrael!... Ii trebuia 
ceva concret, simbol vizual pipăit, nu numai ima- 
ginat, un simbol ca un semn Aa Dumnezeu, o uni- 
tate în care să fie înscrisă toată gloria neamului 
lui Izrael. “Trebue neapărat să facă viu paradoxul 
lui Poincaré, să mărească universul cu dimensiuni 
de milioane şi totuşi, în această monstruoasă de- 
formaţie, ochiul lui să rămână acelaşi. Atunci 
totul se va lămuri, aştrii îşi vor desvălui misterele, 
şi atomii, ca sub puternic microscop, vor fi diso- 
ciaţi în părticelele lor constitutive, Goldenfun tră- 
jeşte o clipă unică. Un sentiment de putere ex- 
traordinară îi mişcă suiletul. Ochiul e acelaşi, 
strâns ţinut în ţarcul orbitei de cuminţenia trupului, 
căci, orice-ar spune Gherş, el e sănătos, dar uni- 


URĂ 143 


versul se desfăşoară ca o armonică sub vraja mi- 
nusculei formule matematice. Nicio constrângere, 
nicio piedecă nu mai există! Creionul aleargă 
iute, salturi face mintea, demonstraţii curg peste 
demonstraţii... Zanwel gâfâie de bucurie. Şi deo- 
dată iureşul se opreşte în bot, in hârtia goală: 
Quod erat demonstrandum... 

Innebunit, se repede in balcon. Dezastru !... 
Bolta nemişcată e aceeaşi. Zanwel se întoarce. 
Nu e mânios. In clipe. de acestea mânia mare 
niciun rost. Lucrarea matematică i-a sleit puterea, 
acum are lipsă de un nou ajutor. Ii trebuia un 
alt izvor de vieaţă, prin care să folosească pu- 
terea telescopică a formulelor, căci adevărul e 
ascuns în pânza aștrilor pe cer şi acea pânză tre- 
bue s'o destrame el. Deci, alt mijloc de a silui 
mintea dincolo de imboldul judecății şi simţirii! 
Există... trebue să existe!... Da, a găsit... Extazul, 
rugăciunea !... Dar de rugăciunea cea mare, cea 
sfântă, rugăciunea unică a lui Izrael, de care el 
cândva sa îndoit, nu e vrednic! Tremurând a 
deşteptat pe Nahum: 

— Bătrâne, îmbracă-ţi sfântul tales şi încinge-ţi 
pe frunte tfilinul... Dumnezeu îţi ordonă... 

Bătrânul a ascultat, s'a îmbrăcat, apoi şi-a scos 
din legătură veşmintele sfinte. 

— Acum începe şi te roagă... 

Zanwel a stins lumina. Nimic nu mai e ome- 
nesc în acel mister ce se pregăteşte. Alături de 
bătrânul care se roagă, el priveşte prin uşa des- 
chisă, la bolta cerească. O beţie a cărnii îl cu- 
prinde. Da... Rugăciunea, mai mult decât învăţă- 
tura, va izbuti. Gândirea lui a înfrânt prin pu- 
tere şi înțelegere, legile gravităţii şi acum e prinsă 
între rugăciune şi minune. O bucurie necunoscută, 
un delir uşor şi fericit, face să se unească cele 
două puteri. 

— Roagă-te, bătrâne... 


€44 VICTOR PAPILIAN 


— Şema Izrael Adonai elohenu, Adonai, echad... 

Goldenfun se simte stăpânul universului. Liber- 
tate şi putere l... 

— Roagă-te, bătrâne... 

— Veahavta et Adonai elohecha bechol levavcha... 

Goldenfun râde cu plăcere. Ipoteza paradoxală 
a lui Poincaré a realizat-o prin murmurul rugă- 
ciunii bătrânului, lată un astru, pe semne Betel- 

euse, A rămas fix înaintea lui ca la o comandă. 
Și deodată înfăţişarea lui „se schimbă, Nu mai e 
un punct la întâmplare aruncat într'un crâmpeiu 
de cer mort, nici o nebunire astrononiică explora- 
bilă doar prin ascensiunea calculului matematic, ci 
o rorta vie, o năzuință în univers... 
oagă-te, bătrâne... 

Sgomotul de noapte al oraşului e slăbit. Il in- 
«depărtează rugăciunea, Pământul se stinge într'un 
ţiuit tot mai subţire, dincolo de graniţa rugăciunii ; 
aci se desfăşoară în voluptoasă febră, întunecata 
catapeteasmă a cerului. 

Astrul, odată descoperit prin schimbarea formei, 
işi arată adevărata lui alcătuire, Vieaţă liberă şi 
nu energie eliberată, se desprinde din el. 

— Roagă-te, bătrâne... 

O lumină nouă înfrânge atmosfera învăluitoare. 
Perdele de “aburi se tot trag în lături. Sufletul 
lui Zanwel creşte pe măsura noului univers, dar 
trupul lui, minune a rugăciunii, rămâne acelaşi, 
Acum el pricepe totul. Construcţia matematică, 
pentru care odinioară simțurile lui erau neputin- 
cioase, îşi găseşte verificarea. Va veni deci şi 
rândul celorlalte descoperiri. Tot ce sa făcut 
până la el a fost doar un joc metatizic, deoarece 
nimeni na putut pipăi cu ochii, adevărul. 

— Roagă-te, bătrâne... 

Şi mai mult! Când se va înapoia, va putea 
impune după pofta sa, marele gând găsit în eter- 
mitate. Deodată se opreşte. Ultimii aburi de metal 


URĂ 145 


s'au dat la o parte şi inima astrului se arată ca o 
comoară deschisă. 

Goldenfun prinde mâna bătrânului : 

— Priveşte... 

Nahum şi-a întrerupt rugăciunea. 

— Ce vezi?... 

Bătrânul răspunde speriat: 

— O cruce, pe care se sbate... 

Goldenfun il repede înapoi. 

— Destul... Roagă-te... 

Bătrânul şi-a pornit rugăciunea. Dar deodată 
cu rugăciunea şi tabloul sa schimbat. Universul 
e prefăcut în dans sălbatic. Aştri, nebuloase, co- 
mete... şi toate, toate, în lumina lor au o cruce. 
Zanwel priveşte în jos. Ochii lui disting jocul 
elementelor în atomi. Se plimbă cu uşurinţă prin- 
tre toate cotiturile, pe drumuri întortochiate dintre 
aştri şi atomi. Dar pretutindeni aceeaşi obsesie: 
cruci, cruci... 

— Bătrâne, ce vezi? 

— Cruci, pe care se sbate acelaşi... 

— Opreşte... Tu mai dreptul să-i pronunţi nu- 
mele... 

Zanwel simte că înnebuneşte. Se găseşte la 
marele impas. Pentru ce ?... Pentru ce?... Sunt 
două soluţii. Da... Mintea lui matematică le-a prins. 
Sau universul a captat, spre bucuria neamului lui 
Izrael, răstignirea, pentru ca batjocura să trăiască 
vie de-a- -pururi... sau răstignirea trăieşte vie din 

orunca lui Dumnezeu, pentru gloria, nu a pământu- 
ui, ci a universului, şi atunci Dumnezeu i-a minţit... 

— Roagă-te, bătrâne... 

Bătrânul şi-a mărit puterile rugăciunii. 

— Roagă-te lui Dumnezeu... 

— Mă rog... 

Zădarnică străduinţă ! Mintea lui Zanwel nu 
poate da răspunsul. Acum, doar glas de prooroc... 

— Bătrâne, spune-mi tu, pentru gloria cui vor-! 
besc acum cerurile ?... 


IQ 


146 VICTOR PAPILIAN 


Şi bătrânul prooroc, privind în cursul timpurilor 
ca într'o carte deschisă, a răspuns: 

— Pentru gloria lui Dumnezeu... 

— Minciună, minciună !,.. Nebunule! 

Bătrânul însă şi-a ridicat braţele, în semn de 
adorare, 

— Atunci, mă duc să nimicesc totul... 

Puterile lui Zanwel sunt deasupra puterilor uni- 
versului. A găsit marele simbol: ura!... Dar nu 
ura măruntă, păcătoasă, pământească, ci ura cos- 
mică putând nimici totul, chiar pe Dumnezeu cel 
mincinos |... 

— Bătrâne, priveşte... Intr'o clipă toate aceste 
lumi vor fi la pământ.. 

Şi inălţându-se pe balustrada balconului s'a arun- 
cat în spaţiu, să adune, într'o îmbrăţişare, toate 
crucile de lemn ca pe un mănunchiu de aşchii 
şi să le arunce în foc. 


GROAZĂ 


Sunt un om tare. Fără laudă, nici prezumție, fac 
această mărturisire. Medic prin vocaţie şi nu din 
întâmplare, ateu ireductibil, imi conduc judecata fără 
nicio ezitare sentimentală, fără nicio cotitură poetică, 
ci practic, potrivit metodei fără greş a expe- 
rimentului, între observaţia justă şi gândirea lo- 
gică. Moral, nu recunosc altă autoritate decât cea 
a codului penal; iar în vieaţa mea sufletească nu 
simt de loc lipsa cunoscutelor articole de marfă 
curentă : imperativ categoric, bine suveran, justiţie 
imanentă. Puterea rațiunii !... Atât. Şi încă: să fie 
condiţionată de mecanica unui creier sănătos. Po- 
trivit acestui crez de cinste dus până la cruzime, 
mărturisesc deschis că sunt un om mediocru şi că 
prietenul meu, Horovanu, a fost un om de geniu. 

Geniu şi mediocritate! E un fel de a vorbi. La 
urma urmei, geniul este o valoare estetică şi crea- 
țiunea un aranjament estetic al unui mobilier co- 
mun. lar Horovanu, fără ajutorul meu, ar fi fost 
inexistent cu tot geniul său, fiind complet inabil. 
Şi experienţele, care ne-au dat celebritatea în 
strânsul cerc al savanților adevăraţi, trebuiau reali- 
zate aievea, altcum rămâneau ca ipoteze deco- 
rative mobilizând fantazia geniului. Or, Horovanu 
la lucru era pur şi simplu ridicul. De pildă, îi 
scăpa broasca din mână ; la operaţie sau necropsie, 
degetele lui lungi şi fine tremurau şi se împleti- 
ceau între măruntaiele animalului. Pipetarea, o veş- 


148 VICTOR PAPILIAN 


nică amenințare să nu se ardă cu substanța cau- 
stică ; iar cântărirea substanțelor la balanța de pre- 
cizie, un chin cu rezultatul totdeauna greşit. In 
schimb, eu sunt înzestrat cu o perfectă abilitate 
naturală. Inteligența mea pare localizată în vârful 
degetelor. Am aici mai mult decât o sensibilitate : 
o intuiţie. Pulpa degetelor găseşte singură drumul 
nou, şi pe cel potrivit, ca să-mi ajung scopul. 
Toate comunicările asupra reinvierii animalelor 
sacrificate experimental, apărute sub firma de co- 
laborare Horovanu-Crăciunaş, au fost la fel lucrate : 
eu cu partea practică, dela sacrificarea animalului 
şi până la reinvierea lui; el, cu partea critică şi 
conceptuală. Dar gândirea lui — aici siguranţa mea 
logică se poticneşte — avea ceva miraculos, o pri- 
cepere profetică, putând duce judecata nu în chip 
obişnuit, din gând în gând şi din consecinţă în 
consecinţă, ci dintrodată, printr'o intuiţie directă, 
aspirând adevărul parcă din alt plan al vieţii. Dacă 
n'aş fi ateu şi materialist, aş crede că un dar divin 
îl inspira sau, că o putinţă specială de a comunica 
Dumnezeirii, poseda sufletul său. Dar aşa... Sufle- 
tul? Sunt sigur: sufletul nu există !... 
Şi totuşi... 


+ 
k k 


Teoria lui Horovanu era o prostie. Lui însă, în 
calitate de geniu, i se trecea. Evoluțiunea, spunea 
el, trebue privită nu numai în trecut, ca o zestre 
inevitabilă primită în moştenire, ci mai cu seamă 
în viitor, ca un bun dobândit personal. Diterenție- 
rea speciilor depinde, în primul rând, de puterea 
de captare a unui element de natură spirituală, şi 
acest elan, combinat cu materialul spiritual dobân- 
dit, produce deosebirile dintre specii. Mai cu sea- 
mă omul... Ajuns în stadiul de faţă, menirea lui e 
să se spiritualizeze tot mai mult, devenind fără în- 


GROAZĂ 149 


doială nemuritor, aci pe pământ sau aiurea, în altă 
lume... Prostie. Prostie... Şi totuşi ea servea drept. 
bază lucrărilor noastre de reinviere. Horovanu 
credea că animalul reînviat nu e acelaşi cu cel sa- 
crificat. Eu îi râdeam în faţă și îmi vedeam de 
treabă. Conduceam lucrările după indicațiunile lui, 
pornite din aceeaşi prostie, injectând extract de 
embrioni de nevertebrate, combinat cu suc de alge 
(vieața în primitivitatea ei), şi rezultatele erau cele 
dorite. Pea readuce la vieață cinci cobai, patru 
câini, o pisică şi douăzeci de iepuri. 

Horovanu nu era mulțumit: 

— Numai omul ar putea să demonstreze ipoteza 
mea... 

— Asta te încurcă? Iți servesc, la dispoziţie, 
câţi vrei... unii întorşi din sincopa cloroformică, 
alții, din asfixie. 

— Nu, nu... Unom mort cu adevărat şi înviat l... 
Acela singur ne-ar putea face dovada... 


+ 
+ + 


Şi Safi îmi incurca socotelile, Safi, amanta lui 
Horovanu. Sceptic față de iubirea femeilor, sunt 
sigur totuşi că numai doctorițele pot să se mintă 
mai convins, realizând acel surogat amoros : amo- 
rul romantic. Fiindcă dorinţa lor trebue să forțeze 
obrocul greu al morţii şi fantasmele ascuţite. ale 
durerii... Ideal, se puritică şi se spiritualizează ; 
omeneşte, îşi pierd însă toată vlaga şi orice va- 
loare. Aşa se petrecea de bună seamă cu Safi. 
Femeia asta atât de cumpănită — chirurg practician, 
toată ziua pe drumuri între sanatoriu, spital ŞI 
clientelă, în luptă aprigă de concurenţă cu cei mai 
mari chirurgi ai Capitalei, ca din banii ei să în- 
treţină laboratorul unde Horovanu şi cu mine, 
ostracizați de ştiinţa oficială, executam experiențe 
de lux, fără niciun aport practic imediat, în dra- 
goste îşi pierdea echilibrul. 


. 


150 VICTOR PAPILIAN 


— Inteligența, doar purificată prin iubire, do- 
bândeşte virtutea cunoaşterii... Atunci prinde pro- 
blema formei, care, în importanță, depăşeşte chiar 
pe aceea a vieții.. 

— Safi, îi răspundeam alături înadins, în puroiul 
trimis azi la analiză s'au găsit stafilococi, pneu- 
mococi... Fetiditatea lui însă ţine la... 

Safi pricepea manevra mea, zambea şi imper- 
turabil îşi continua ideea. 

— Crăciunaş, dincolo de iubire, în artă, inteli- 
genţa descopere secretul formei. Statuea... iată ecua- 
țiunea in care se orândueşte problema. Statuea 
ne aduce din alte îndepărtări, din nesfârşita pace 
a spiritului, ordinea cea mare şi necunoscută a 
lumii viitoare. In acest joc matematic, noi aşezăm 
termenii cei mai grosolani: lutul şi realitatea sen- 
sibilă. X-ul şi Y-ul necunoscut, trebuincioşi operei 
de artă, derivă din altă lume... 

Erau ideile lui Horovanu. 

— Nimic nu poate explica expresia omului, for- 
ma spiritualizată a formei. Priveşte la Sandi Ho- 
rovanu.... Nu lucrările-i de geniu, nici puterea lui 
de intuiție quasi-divină fac din el o făptură alta 
decât a muritorilor de rând... ci chipul, pentru care 
zestrea atavică e fâră rost, capul oval, cu fruntea 
bombată, nu de presiunea creierului, ci de pro- 
funzimea privirii, şi albul pieliţei cu o vieaţă parcă 
aparte de restul trupului... Toată teoria evoluției 
se prăbuşeşte în faţa surâsului său, şi întreaga 
ambianţă, dela firul de iarbă şi până la firmament, 
e incapabilă să explice magia unui cuvânt pro- 
nunţat de el... 


* 
k k 


De aceea, boala lui Horovanu am primit-o — 
fără minciună — cu satisfacție. Ne trezea pe tus- 
trei la realitate, căci în mediul celor doi amanți 


GROAZĂ 13L 


incepusem să mă prostesc şi eu. Se insinuaseo 
bănuială că Horovanu ar fi din altă esență. Dar 
aşa, temperatura, durerea, slăbiciunea il umanizau. 
Safi insă, care toată ziua vizita bolnavii, nu cre- 
dea în boala lui. Sunt convins că-l credea nemu- 
ritor. Dacă însumi eu începusem să mă îndoiesc!... 
Intr'adevăr, în timpul boalei, geniul lui căpătase 
un nou spor. Cu vocea gâfâindă, întretăiată de 
suspine dureroase, el imi dicta conceptele lucrării 
şi îmi indica timpii experienţelor, formulând de 
mai înainte şi rezultatele. Şi nu se înşela !,.. Cele 
mai frumoase lucrări le-am realizat atunci, sub po: 
runca delirului. (Delir a fost, sau viziune extatică ?..,) 

Moartea l-a surprins în astă postură. Ultimul lui 
cuvânt şi parcă totdeodată poruncă, a fost: omul!.., 
Am înțeles. Doar învierea unui om ar fi putut 
smulge marele secret naturii. 

Nu m'aş fi aşteptat ca desnădejdea amantei să 
fi fost atât de mediocră. In faţa realităţii, Safi şi-a 
pierdut prestigiul estetic. Se bocea ca o femeie de 
rând şi, tot ca o femeie de rând, se flagela cu în- 
vinuirea de a nu fi fost de față la moartea lui, Ca 
ŞI cum ar fi putut ajuta cu ceva, 

— Să fi murit în braţele mele... să-i fi prins 
ultima privire... Ea mi-ar fi fost zestre sufletească 
pentru tot restul vieţii... 

Şi apoi, cu necaz se îndrepta asupra copilului 
bolnav din Buzău, din pricina căruia nu fusese de 
faţă la moartea amantului, 

— Un schilav, un păcătos, un nemernic... Să-l 
arunci de pe stânca Ra pa anul, şi monstrul ăsta 
trăieşte, pe când el, el... 

Şi izbucni în plâns, 

— Safi, Safi... — o mustram cu blândeţe, — e 
mare durerea ta, înţeleg... dar, oricum... nu uita... 
eşti doctoriță, persoană dedată cu rigorile vieţii... 

— Nu pot, Crăciunaş... nu pot... 

Şi desnădejdea ei deştepta în mine o senzaţie 


152 VICTOR PAPILIAN 


de iritaţie plăcută. Sunt o bestie, recunosc... Dar 
adevărul e adevăr. Pe Safi durerea o despiritualiza, 
o făcea femeie şi o apropia astfel de mine. 

— Crăciunaş, fă, te rog, toate formele... 

— Formele au fost îndeplinite în lipsa ta. De- 
cesul anunţat, moartea constatată, dricarul... 

Aci mă oprii. Nu ştiu pentru ce. Ca şi cum 
aş fi avut o jenă. 

— Bine... Voiu veghea toată noaptea lângă el... 

— Safi... ; 

Femeia îşi căpătase liniştea. 

— Voiu veghea toată noaptea lângă el şi mâine 
în zori, plec. 

— Safi, ce spui? 

— Nu-l pot vedea pe catafalc... Mort, înțeleg... 
dar în cosciug, între flori, îmbrăcat în haine de 
mire... nu, nu vreau... 

— Safi, permite-mi măcar să veghez alături de 
tine... 

— Nu... singură... 


* 
+ + 


Safi a intrat în visul meu, insinuantă şi diafană, 
ca morfina în trupul unui agitat, Aţipisem în la- 
borator, capul pe masa de lucru între diferitele 
borcane şi tăvi pline de gângănii scârboase şi 
plante imunde; m'a trezit doar prezenţa ei şi treaz 
fiind, visam încă. Azi, explicaţie am : o alteraţiune 
a sensaţiunilor interne cenestezice. Dar atunci? Tä- 
cerea era atât de adâncă şi ea atât de frumoasă, 
încât poate doar conflictul dintre aurul părului ei 
şi întunerecul pământiu al miasmaticelor făpturi pu- 
tea s'o turbure. Nimic omenesc nu recunoşteam în 
ea, nici chiar siringa încărcată. 

— Crăciunaş, te rog... spuse ea, întinzându-mi 
siringa. 

— Safi... mă speriai eu parcă mai mult de vo- 


GROAZĂ 153 


cea-i necunoscută, decât de gest. Şi din nou, acea 
sensatie de deşteptare trează. 

— Fă-mi bunătatea asta, Crăciunaş... Singură 
nu pot... 

— Safi, Safi !... ţipai desnădăjduit şi cu fiecare 
tipăt treceam din ipostază în ipostază. 

Nu mințeam. Posibilitatea morţii ei ar fi fost 
pentru mine o catastrofă. Sunt o bestie, recunosc... 
dar în clipa aceea, în care făptura mea nu putea 
minţi, o doream, şi uram totdeodată pe mortul din 
camera vecină, capabil încă de a deslănţui atâta 
pasiune. 

— Safi, stai jos, te rog... 

Ea m'ascultă. Era sub puterea mea de sugestie 
şi eu sub a ei. In orice caz, senzaţia că mă deş- 
teptam într'una, în etape, persista, deşi treaz sim- 
team că sunt. 

— Safi, tu nu poţi să-mi ceri aşa ceva... Eu nu 
te pot ucide. Tu trebue să trăieşti... Vieaţa, iată 
datoria ta... 

— Aşa ar fi fost, dacă puteam să-i prind ulti- 
mul gând, ultima privire... Cu darul lor m'aş 
mulțumit tot restul vieţii... 

Ciudat! Vorbele ei nu-mi mai păreau absurdi- 
tăţi, ci adevăruri posibile. 

— Crăciunaş, ultimul lui gând trebue să fi fost su- 
blim... La răspântia dintre vieaţă şi infinit, el mi-ar 
fi mărturisit dintr'o vorbă sau privire, întregul 
mister al vieţii şi al morţii... 

Incepuse să mă convingă. Parcă toată nesigu- 
ranța şi toate dibuielile lucrărilor noastre sar fi 
rezolvat în chip firesc. Era o noapte scoasă din 
calendarul zilelor obişnuite.  Miriapodele şi scara- 
beii începuseră să se agite în borcane. Prin tufă- 
rişul algelor, sclipeau scântei. Şi Safi atât de fru- 
moasă ! lar dorul meu creştea. Totdeauna mi-am 
dat seama că dorinţa amoroasă primează şi impre- 
jurarea de față mă convingea. Sufletul meu se 


154 VICTOR PAPILIAN 


sbătea pe loc ca în preajma unei mari descoperiri, 
care parcă plutea în aer ca un roiu în jurul ca- 
pului. Prin ea trebuia să dobândesc pe Safi. Şi 
deodată izbucnii : 

— Safi, am găsit!... 

— Ce? 

— Reiînvierea... 

Ea mă privea cu ochi mari. 

— ţi voiu reda clipa dorită... 

Safi mă privea mereu. 

— Voliu învia pe Horovanu... 


* 
+ + 


Aveam să îndeplinesc, în fine, marea dorință a 
lui Horovanu. Să experimentez pe om! Şi cum ?... 
Tocmai pe el! Câtă batjocură! Sau poate câtă cu- 
minţenie în această P estinare, ca trupu-i să ve- 
rifice propria-i gândire. In orice caz, astea sunt 
considerațiuni tardive, atunci naveam răgaz de 
aşa ceva. Duhul morții plutea în jurul şi înläuntru! 
nostru. Deveniserăm nesiguri ca nişte umbre. Parcă 
eram cele două suflete ale lui Horovanu, unul de 
gândire, celălalt de iubire, ieşite din trup şi orbă- 
căind în neştire în preajma mortului. Sar fi zis că 
tot el conducea şi acum lucrarea cea mare, menită 
să lămurească definitiv misterul vieţii şi al morţii. 
Si totuşi, trăiam mai intens decât în mod obişnuit. 
"Ochii mei descopereau, în împrejurările acestea 
atât de turburi şi contradictorii, secretul formelor 
armonioase prin Safi când şi-a desgolit bustul, 

entru sânge. Imi trebuia sânge. Sau, mai bine zis, 
să ii trebuia sânge cadavrului vampir. Si sângele 
ei cald a curs peste pasta abjectă de viețuitoare 
inferioare, întru prepararea elixirului de vieaţă. In- 
dignant! Parcă o profanam! Da... eram treaz. O 
dorință nouă, necunoscută până atunci, mă prinse, 
să privesc şi să mângâiu umărul rotund al femeii. 


GROAZĂ 155 


Mă preschimbasem ; înțelepciunea cinismului meu 
pierise. Eu, care nu cunoşteam decât fericirea pra- 
ctică a amorului animalic, m'aş fi mulţumit doar 
cu atari senzaţii efemere. Era atât de frumoasă şi 
darul ei atât de scump, încât atmosfera mistică 
dintre trupul mort şi cel viu pătrundea şi în mine 
cu un sentiment necunoscut de depăşire a realului 
şi concretului. Nu mai înţeleg nimic! Şi totuşi, aşa 
era. Mă preschimbasem în poet, în artist; deveni- 
sem pur şi feciorelnic; altcum, n'aş fi putut trăi 
un sentiment atât de contradictoriu firii mele. 

— lute, Crăciunaş... 

Safi era grăbită. Gândurile ei pluteau departe 
de mine. Atunci, m'am înfuriat. Observ: aceeaşi 
labilitate sentimentală. Din nou un sentiment de 
ură împotriva lui Horovanu. Mortul era mai tare 
decât mine, cel viu. Era mai tare şi în dragoste 
şi, poate, şi în gândire. Căci dacă experimentul 
reuşea, gândirea lui triumfa. Şi aveam presenti- 
mentul că va triumfa tocmai fiindcă o încercam pe 
el. Trupu-i parcă era complice gândului. Şi în 
clipa aceea aş fi vrut eşec total, să cadă expe- 
rienţa care, mie, avea să-mi dea celebritatea. Re 
devenisem bestie. 

— Iute, Crăciunaş... 

Rânjind parcă din toate fibrele trupului meu, am 
trecut la operație. Acum, altă senzație: curiozi- 
tatea. Ce o să se întâmple? Dar şi satisfacție. Ho- 
rovanu era mort!... Mi-am înțeles sentimentul, în- 
figând bisturiul pentru prepararea vinei. Cadavrul 
are o moliciune alta decât a trupului viu. O simţi 
prin lama cuţitului 

— lute, Crăciunaş... 

Eu însă mergeam încet. Ca la poker, filam... 
Să-mi prelungesc emoția. Din nou, acelaşi conflict 
sentimental. Gloria pe de o parte, invidia pe de 
alta. Superioritatea, pe care o recunoscusem fără 
cârtirea omului viu, nu voiam S'o mai recunosc 


156 VICTOR PAPILIAN 


cadavrului. Reuşita experienţei tot pe el in primut 
rând, îl glorifica; in al doilea rând pe mine. Mă 
gândeam dacă mar fi nimerit să întrerup injecţia 
cu elixir de vieață, când Safi a,dat-un strigăt. 

— Trăieşte | i 

Tresărind cu necaz, mi-am infipt privirea în cel 
mort. Nimic. Tic-tacul ceasului din părete ritma o 
mişcare artificială. Safi însă gâfâia de dragoste. 

— Mai departe, Crăciunaş... Trăieşte !... 

— Nu-i adevărat... ripostai brutal. 

— Ba da... ba da... l-am surprins o mişcare în 
colţul gurii. Mai departe... 

u necaz, continuai injecţia. 

— Trăieşte! a tipat din nou Safi. 

Şi de data asta am tresărit şi eu. În colţul gurii 
moarte am observat mişcarea. 

— Da, da... Trăieşte... 

Acum, alt sentiment. Devenisem adevăratul om 
de ştiinţă. Uitasem chiar pe Safi şi toate resenti- 
mentele mele impotriva lui Horovanu. Experienţa 
singură mă interesa. 

— Trăieşte... făcu Safi in paroxismul dragostei. 

Da... Aşa era !... Horovanu se deştepta. Incepuse 
să clipească. Safi surâdea extatic, aşteptând parcă 
deşteptarea unui semizeu. Dimpotrivă, mâna mea 
ezita. De frică !.. Experienţa căpăta o nouă infă- 
țişare. Aducea parcă din străfundurile ancestrale 
larg deschise, magmele putreziciunii sub bruma 
înnecăcioasă a vaporilor şi o impresiune de vieață 
nouă şi puternică. Insă sentimentul penibil de mi- 
cime şi singurătate, pe care-l ai lângă un cadavru, 
se accentuase. Frumuseţea şi căldura vieţii, adusă 
de Safi, pieriseră. Mă găseam sub primejdia unei 
alte puteri. Şi aş fi fugit... 

— Mai repede, Crăciunaş..» 

Vorbele ei sunau străine, răguşit. Atmosfera mia- 
smatică se îngroşa în jurul nostru. Respira ca- 
davrul... Acum era sigur. Auzeam cum trage ră- 


“GROAZĂ 157 


suflul parcă din alt aer decât al nostru, pe care îl 
exala, după ce reînviase organele lui intrate în 
“descompunere. 

— Crăciunaş!... ţipă Safi. 

Fără să vreau smulsei acul din vâna mortului. 
Horovanu se ridicase şi privea. Dar privirea lui mă 
îngheţă. Avea în ea ceva sălbatic şi fioros. Nu voiu 
uita nicicând. Fiindcă nu mă privea numai cu ochii, 
ci cu întreaga lui înfăţişare. Oribil! Avea capul 
«deformat, bolta frunţii turtită şi falca foarte mult 
împinsă înainte, intr'o mişcare de pradă. Şi nasul 
era turtit, cu nările lărgite transversal, ca şi cum 
ar fi avut lipsă de mai mult aer, iar buzele deve- 
niseră groase şi buhave. Şi unghiile îi crescuseră, 
şi barba, şi părul. Nu erau deformaţiile morţii, ci 
parcă deformaţiile ancestrale reîncarnate în timpul 
morţii. 

— Sandi!... ţipă Safi, repezindu-se în braţele lui. 

Aş fi vrut s'o opresc, ferind-o astfel de un con- 
tact impur, dar puterile mele erau fixate în trup, 
îmi lipsea impulsul care să le deslănțuiască. Şi nu 
m'am desmeticit decât în clipa în care Safi, cu un 
țipăt de durere, s'a prăbușit la pământ. O clipă a 
fost dar de neuitat: Horovanu îşi înfipsese fălcile 
puternice în umărul amantei lui, sfârtecând toată 
rotunzimea celei mai frumoase părţi a trupului de 
femeie. Sângele, care gâlgâia din rana ei, mi-a re- 
«dat imboldul mişcării. M'am repezit să-l opresc. Şi 
atunci — ce batjocură! — prin unuldin acele miste- 
rioase procese ale creaţiunii intelectuale, am emis 
— în pofida oricărei logice a împrejurărilor — o 
ipoteză ştiinţifică : amorul primează asupra oricărui 
instinct! Horovanu, la reintâlnirea cu iubita lui, a 
vrut s'o îmbrăţişeze, numai că n'a mai ştiut să-şi 
'dozeze mişcările. z 

Când am ridicat însă privirea-spre el, am tre: 
zut că înnebunesc. Cu totul alt tablou decât cel 
aşteptat! Horovanu mesteca lacom bucătura lui, 


158 VICTOR PAPILIAN 


mişcând puternic falcă pe falcă, rumegând şi sfâr- 
tecând totdeodată, în timp ce o salivă murdară se 
scurgea pe la colţurile gurii. L-am privit până ce 
a sfârşit înghiţitura, şi când s'a repezit din nou 
spre umărul lu Safi, atunci n'am mai putut rezista. 

u mojarul de metal l-am lovit în frunte. El a că- 
zut mort definitiv. Vieaţa, cu toată puterea fălcilor 
lui, era plăpândă însă. 


+ 
+ + 


Safi — n'am priceput nicicând — a intrat în or- 
dinul Carmelitelor şi a plecat din ţară. Pot divulga 
secretul Nici de justiţie nu am a mă teme. Moar- 
tea lui Horovanu a tost constatată oficial şi asu- 

ra cazurilor de reinviere legile mau cădere încă. 

ar chiar dacă ar fi să sufăr rigorile legii şi încă 
n'aş pregeta. Experienţa cu Horovanu imi face glo- 
ria şi atunci, ce piedecă m'ar putea opri ? Conclu- 
ziunea mea acum e: foamea şi nu amorul constitue 
primul instinct! Lui Horovanu, în timpul morţii, i 
se făcuse foame !... 

Şi totuşi, o nedumerire s'a strecurat în sufletul 
meu, de ateu înveterat., Reînviasem eu oare pe 
adevăratul Horovanu ? Atunci ce se întâmplase cu 
acel complex de însuşiri concentrate sub denumi- 
rea de suflet ?,.. Sunt un om cinstit, în critică, 
Sutletul ? Sufletul lui Horovanu. lată ce mă în- 
curcă de atunci. 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 


lui Nichifor Crainic 
I 


Philomelus se trezi ca de obiceiu în murmur ìn- 
năbuşit de voci. In atrium clienţii şi prietenii îi 
pândeau deşteptarea. Din nou patricianul putu 
cunoaşte răul ce-l bântuia. De multă vreme la 
sculare, sufletul și-l simţea gol, iar trupul greu, 
modelat parcă de moarte. 

In juru-i, resturile orgiei. Pe aşternutul de pur- 
pură, pe pieile de linx şi leopard, numai flori ve- 
ştejite, trandafiri albi pentru visare, heliotrope pen- 
tru iubire; apoi smulse, strivite, călcate în picioare 
odată cu îmbrăţişările, ghirlande de lotus, care te 
fac să uiţi, şi coroane de hiacint, floarea ce-ţi 
aminteşte sângele crud şi durerea. Parfumul de crini 
şi magnolia se inăcrise, îl mistuiau efluviile vinu- 
lui de Falern din cupele şi amiorele nebăute. De 
pe mesele de cedru cu picioarele de fildeş lucrat, 
rânjeau capetele de mistreţ, în talere de aur se 
înfoiau cozi de păun printre braţe negre de sepie 
şi caracatiţă ; apoi în farfurii tot felul de comesti- 
bile, languste în sos de usturoiu, ciuperci prinse 
în gelatină, ficaţi preparați cu măsline şi bucăţi 
mari de peşte sleit. 

Philomelus ar fi vrut să se desguste de sine. 


160 VICTOR PAPILIAN 


Adormise îmbrăcat în triclinium. Nu ştia nimic, 
nici când amicii şi paraziţii îi părăsiseră casa, nici 
când dansatoarele incetaseră cântecul şi jocul, nici 
când frumoasa Glyceria, curtezana cu ochi verzi 
ca ai talismanului de agată şi părul de culoarea 
snopului în amiază, îi slobozise trupul de îmbră- 
ţişare. 

Philomelus ar ji vrut să se desguste de sine, 
dar nu reuşea. Privi la coloanele tricliniului înve- 
lite până sus în iederă, privi la jocul faunilor şi 
bacantelor de pe pereţi şi nu reţinu nimic. Mereu 
aceeaşi simţire, că sufletul îi e gol şi trupul greu, 
modelat parcă de moarte. Poate, de fapt, nici nu 
trăia. Poate că de aiurea, din depărtarea câmpii- 
lor elysee se privea pe sine străbătând cu sufletul 
azurul spaţiilor, sau poate, dimpotrivă, se găsea ìn 
carcera Tartarului, pedepsit să asculte la nesfârşit 
murmurul cerşetorilor din atrium. 

Paşi grei sunând în atrium, pe mozaicul padi- 
mentului, parcă oprind murmurul vocilor, îl deş- 
teptară din visare. 

Uşa se deschise. Philomelus întoarse doar capul. 
In triclinium intrase Marcus Chresimus Numidicus, 
unchiul său după mamă, tribunul militar din Nu- 
midia. 

— Zeul Lar al familiei tale întoarcă asupră-ţi 
vigoarea trupului şi virtuțile sufletului, pe care cu 
atâta dărnicie le risipești altora. 

Philomelus prinse aluzia, dar cu aceeaşi senza- 
ţie că rămâne străină de priceperea sa. De aceea 
nu răspunse. li privea chipul prins de trăsături 
rigide de statue, pe care doar pielea feţei innegrită 
de soare aducea o însuşire omenească, braţele, din 
umeri şi până “n degete, fără alt ornament decât 
al muşculaturii puternice şi trunchiul elastic şi 
alungit pe sub toga albă, cu mijlocul strâns în 
eşarfa şi centura căpeteniilor de oaste. 

— Abia intrat pe poarta Clusa, şi vestea cum- 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 161 


piei orgii de azi noapte mi-a ajuns la urechi. 
ar nu ca să te mustru am luat, fără să fi odih- 
nit — doar cât mi-am schimbat ţinuta de campa- 
nie — drumul foarte lung dela locuinţa mea din 
Castra Pretorica şi până 'n insula ta din muntele 
Aventin... 

— la loc, prea iubite unchiu, şi iartă-mă dacă o 
tânjală a sufletului, mai rea decât cea mai rea 
boală, mă împiedecă să mă veselesc de prezenţa 
ta în acest triclinium. 

— "Tocmai de asta am vrut să-ţi vorbesc. 

Marcus Chresimus îşi trase lângă pat un scaun. 
Era o mobilă de stil grecesc, cu picioarele din 
lemn negru încrustat cu solzi de fildeş şi de ar- 
gint. 

— Cumplite imprejurări se pregătesc în taină. 
Am părăsit lagărul meu din Numidia, unde rebe- 
lii Berberi continuă să lupte împotriva noastră după 
arta lor veche moştenită dela Puni, pe care în za- 
dar cei de aci o socotesc demnă de dispreţ. Dar 
m'a chemat o vorbă trimisă de vechiul meu prie- 
ten Cneius Calpurnius Piso... 

Philomelus îşi întoarse atenţia minţii dela oaspe- 
le său. Cunoştea mai bine ca oricine intrigile 
şi conspiraţiile urzite în taină împotriva împăra- 
tului. Şi dacă pentru Nero n'avea nici stimă, nici 
afecţiune, uneltirile lui Piso îi umpleau simţirea 
de dispreţ. 

Chresimus vorbea intruna. Philomelus îşi cer- 
cetă din nou sufletul. Adineauri gândise la Cneius 
Calpurinus şi ar fi vrut, ca şi în alte dăţi, să simtă 
acea mişcare violentă a întregii făpturi ce răspunde 
urii. Dar nu izbutea. 

— De aceea, iubitul meu nepot, mă vezi azi la 
tine înainte de a-mi face apariţia în Forum. Te 
am numai pe tine şi asupra ta îmi sunt îndrep- 
tate toate speranţele... i 

Şi tainic: ` 

II 


162 VICTOR PAPILIAN 


— Speranţe pe care nici Piso, nici Silanus nu 
le bănuesc. 

Philomelus închise ochii, doborit parcă de obo- 
seala vizitei. Militarul se ridică furios. 

— Trezeşte-te, fiu nevrednic al surorii mele... 
Vino în palestra să cunoşti plăcerea sufletului ce 
se scurge prin oţelul săbiei şi desfătarea muşchi- 
lor în luptă corp la corp... întrun cuvânt, plăcerea 
biruinţei. Sau la mare, să cunoşti înfrângerea 
apelor furioase doar prin cele două braţe ale tale. 

Şi fiindcă în atrium sgomotul se înteţise, Chre- 
simus se ridică. 

— Sunt nerăbdători toţi aceşti cerşetori, Greci 
murdari bâiguind o limbă păsărească, artişti jucă- 
tori pe funie şi prieteni care ţi-ar vinde şi sufletul 
pentru un interes... 

Acum Philomelus işi aminti că mimul Olympio- 
dor îl rugase să intervină la Teofil. Voia să de- 
vină curator de noapte al drumurilor. 

— Goneşte-i pe toţi, începând cu Parmenon... 

Philomelus zâmbi.  Parmenon îi era, dintre toți 
filosofii, cel mai drag. 

— Şi încă ceva... făcu militarul apropiindu-se. 
Alungă pe Glyceria. Acea femeie nefastă îți 
risipeşte averea şi îţi istoveşte trupul. 

hresimus părăsi încăperea tot atât de mândru 
după cum venise. Când intră în atrium toţi tă- 
cură. Apoi sgomotul reîncepu. 

Philomelus chemă pe sclavul triclinar. 

— Parmenon să m'aştepte la ieşirea din baie. 
Vom merge împreună la Glyceria. 


3 
* * 


Abia când intrară în grădina vilei, Philomelus 
se adresă filosofului: 

— Ce avem de fâcut pe ziua de astăzi ? 

— Să intervii la Teofil pentru mimul Olympiodor. 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 163 


— Te vei duce tu în locul meu... 

— Stăpâne, făcu umilit Parmenon, gestul tău 
nu-i demn de prietenia unui adevărat patrician. 
Olympiodor ţi-a turnat, ca din amforă, suc de 
vieaţă în sufletul tău întristat. 

Philomelus ocoli un chioşc egipţian şi pătrunse 
într'o alee mărginită de buxuşi tunşi la acelaşi ni- 
vel, care în faţa porticelui se împărțea în două. 

— Azi a fost la mine Marcus Chresimus. 

— l-am auzit tropăitul militar şi mi-a fost în dea- 
juns. 

— Nu te interesează ce-a vrut ? 

— De bunăseamă... 

— M-a povăţuit să te gonesc. 

— Atât? 

— Şi s'o părăsesc pe Glyceria. 
itu? 

— Nu vezi ? 

Si cu el de braţ, pătrunse în vestibul. 

Pe Glyceria o găsiră în faţa oglinzii de argint. 
Sclava îi picta genele cu un ac înnegrit în funin- 
gine, sub atenta supraveghere a cameristei Sca- 
pha.  Numaidecât bătrâna procuratoare iși îmbiă 
stăpânul la odihnă. 

— Poate ai obosit, ilustre Philomelus... Culcâ-te 
pe acest pat pregătit pentru tine cu saltele umplute 
pe ales, cu puf de gâscă şi lână de Leuconium. 
Culcă-te şi priveşte la împodobirea celei mai tru- 
moase femei din Roma... Azi mă tem de prea 
mult soare, de aceea îi voiu adumbri puţin ochii, 
umerii obrajilor îi voiu mări cu fard roşu, iar pe 
cap îi voiu pune perucă albastră cu diademă de 
argint. Căci ăsta e rostul unei femei frumoase... 
să corecteze greşelile zeilor prin frumuseţea ei. 

Şi după ce ajută nobilului să se culce, făcu semn 
lui Parmenon şi amândoi părăsiră camera. 


* 
+ + 


164 VICTOR PAPILIAN 


In oficiu îi aştepta Menahem, vânzătorul de po- 
doabe. 

Era ca niciodată de agitat. N'avea astâmpăr în 
degete, când şi le trecea prin barbă, când le ascun- 
dea în mâneca largă a halatului. Ochii lui bulbu- 
caţi parcă îşi jucau în orbite luminile, acum feri- 
cit, acum înspăimântați. 

— Inţeleptule, am găsit două podoabe spre vån- 
zare, mai de preţ decât tot ceea ce am procurat 
eu până acum. 

Parmenon îi răspunse cu indiferenţă: 

— Mă ştii fără interes pentru aceste obiecte 
moarte. 

— Nu, înţeleptule... sunt două podoabe vii, doi 
sclavi parți, fratele şi sora... 

Filosoful tresări. 

— E frumoasă? 

— O minune! 

Parmenon îl măsură cu privirea. 

— Cat ceri? 

— Nu de asta-i vorba, se repezi Menahem. Eu 
nu sunt unul din acei mangones, traficanţi demni 
de disprețuit. Asupra preţului ne vom învoi. 

— Atuna ce vrei? 

— Iată, înțeleptule... Aceşti sclavi mi-au fost aduşi, 
nu dela Delos din târgul de sclavi, ci de-a-dreptul 
de pe câmpul de luptă. Sunt nobili prin naştere... 
şi de aceea mă tem... 

— Nu te înțeleg. 

— Un senatus-consult, interpretând prost legea 
petronia, va să oprească pe sclavii nobili pentru 
serviciile publice. Şi ar îi un mare păcat să-i pier- 
deţi. El e voinic, capabil de orice muncă în casă 
sau la plug... Cât despre ea, m'am gândit la tine... 
O ţinem aici lângă Scapha... 

Şi fiindcă Parmenon rămase gânditor, Menahem 
începu să pledeze: 

— Nu pierde acest prilej unic. Stăpânul tău e 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 165 


prieten cu Teofil... Puterea lui e neînchipuit de 
mare azi în Roma... 

Parmenon era tot concentrat în sine. 

— La ce te gândeşti, înțeleptule ? făcu temător 
Menahem. 

— Nu găsesc un pretext. 

Dar Ovreiul era pregătit la tot. 

— Spune-i că vrei să cunoşti religia şi filosofia 
Parţilor... 


II 


Teofil îi primi în tablinum. Aci, departe de 
forfota casnică a peristilului şi izolat de sgomotul 
străzii prin toată întinderea atriului, se putea cu 
sârguință aplica studiul dosarelor, iar în timpul 
liber să se dedea în voie nobilei pasiuni a cititu- 
lui şi meditaţiunii. 

— Fii bine venit, Philomelus. La clipă potrivită 
soseşti. Şi nu mă bucur mai puţin văzând în to- 
vărăşia ta pe înțeleptul Parmenon, care cunoaşte 
întreaga discordie a gândirii, pe frumoasa Glyce- 
ria, simbolul armoniei, şi chiar pe acest netrebnic 
vânzător, în sufletul căruia, ca sub un obroc cu 
aer otrăvit, stă gata să se stingă flacăra dumne- 
zeiască... 

Apoi, adresându-se filosofului : 

— Căci iată aci un om din neamul tău cu nu- 
mele Luca... medic purtat prin şcoalele din Rodos, 
Atena şi Antiohia, cunoscând tot atât de bine pe 
Leucipp şi Democrit, filosofi înclinați materiei, una 
singură şi nepieritoare, ca şi pe toți cei din nea- 
mul lui Pitagora, care cred în atotputernicia sufle- 
tului. El a tăiat, în Alexandria, trupuri de oameni 
morţi, potrivit poruncilor lui Herophil, şi ca să 
cunoască virtuțile tămăduitoare ale celor trei reg- 
nuri n'a scai oboseala drumurilor lungi pe 
urma lui Dioscoride. 


166 VICTOR PAPILIAN 


Philomelus se trânti pe pat, iar Glyceria, după 
obiceiu, pe jos, la picioarele lui, pentru ca mâna 
amantului să-i poată mângâia părul şi fața. Par- 
menon rămase în picioare la căpătâiu. 

— Deşi, după multă reflecţiune, mă ţin după mi- 
nunata învăţătură a lui Epicur... de acea învăţă- 
tură, care din spaţiile interplanetare descinde în- 
tr'o luminată grădină şi nu într'un grajd de porci 
— fac aluzie la proasta vorbă a unui oarecare 
Horaţiu — totuşi pot socoti drept înţelepţi şi pe 
discipolii atletului Cleante, dacă învăţătura şi-o 
trag cinstit dela obârşie şi nu o primesc contra- 
făcută prin meşteşugurile acestui Seneca, mai pri- 
mejdios în ceea ce scrie decât în ceea ce vorbeşte... 
Căci la el scrisul e o minciună a vorbei şi vorba 
e minciuna cugetului. 

— Seninule Parmenon, învăţătura medicului Luca 
are cu totul altă garanţie decât raţiunea, Lucrarea 
sa, pe care de mai multe ori mi-a citit-o, o cu- 
nosc... De adevărurile ei garantează învierea... 

Dar nu-şi putu termina vorba, căci Menahem 
irumpse de după pilastru, de unde sta dosit, 

— Nu-l crede, stăpâne... Mai mult decât min- 
ciună, înşelăciune e în vorba lui... Vrea şi aci să 
ucidă poporul, cum l-a ucis şi acolo, în ţara cea 
binecuvântată de Dumnezeu... Noi suntem servi 
supuşi ai Împăratului şi iată... 

— Menahem, sfârşeşte... îl înfruntă Teofil. 

Dar Ovreiul parcă înnebunise. Işi smulgea hai- 
nele, se trăgea de barbă, tânguindu-se: 

— Nu-l crede, stăpâne... Dovadă, dovadă ce- 
rem, nu vorbe... 

— Pleacă, Menahem ! | 

Ovreiul porni în mare grabă prin atrium, ghe- 
boşit, cu capul între umeri, ca şi cum s'ar fi ferit 
de un urmăritor. In tablinum toţi tăcură până ce 
paşii lui se pierdură în stradă. Teofil scobori per- 
deaua peste pervazul uşii, ca să despartă camera 
de atrium. 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 167 


— Ciudat, începu el, o singură vorbă: învierea... 
şi a fost deajuns să-l înnebunească. Cine ştie ce 
plan ucigaş născoceşte acum mintea lui. 

— Nu se poate ucide, prea alesule Teofil, făcu 
medicul, spiritul care dinainte de vieaţă purcede 
şi care, prin adâncuri de ape şi greu de pământ, 
a răzbit până 'n sufletul omului... Nu se poate 
ucide puterea care a îndepărtat lespedea de pe un 
mormânt, ca surletul omului să cuprindă întreg 
cosmosul, fiindcă aceea e puterea lui Dumnezeu... 

— Aş vrea să-mi tălmăceşti şi mie învăţătura 
ta, spuse Parmenon, dar nu din vorbe, ci prin cele 
scrise. Prin firea mea mă feresc de jocul alune- 
cos al vorbei şi pun temeiu numai pe ce poate fi 
judecat şi de alţii, deci, pe cele scrise. 

Medicul îşi ridică de jos capsa în care se gä- 
seau sulurile de pergament, desfăcu pe rând fie- 
care curea, deschise capacul cutiei şi scoase cel 
dintâiu sul. 

— „Fiindcă mulţi s'au apucat să întocmească o 
istorisire mai amănunțită despre lucrurile care s'au 
petrecut printre noi, după cum ni le-au încredin- 
tat cei ce le-au văzut cu ochii lor dela început şi 
au ajuns slujitori ai cuvântului, am găsit şi eu cu 
cale, prea alesule Teofil, după ce am făcut cer- 


cetări cu deamănuntul...“ 


> 
* * 


Când Luca termină de citit, o pace nefiresc de 
dulce se lăsase în cameră, o pace atotcuprinză- 
toare, întinsă parcă peste marginile timpului şi lo- 
cului între cea din urmă bătaie a inimii în cruce 
şi lumina cerului despicat pentru înălţare. Glyce- 
ria părăsise mâna amantului şi ochii ei, leneşi şi 
obosiţi de încondeieri mincinoase, stăluceau înnoiţi 
într'o lumină adevărată, lumina speranţei. Chipul 
lui Teofil se fixase în trăsături mai tari ca firele 


1 68 VICTOR PAPILIAN 


de oţel ale credinţei. Philomelus, cu ochii închişi, 
mereu în cercetarea sufletului său, voia să ştie 
dacă trăieşte aievea sau dacă n'a ascultat glasuri 
din altă lume. Numai Parmenon socotea cele au- 
zite: cuvinte scoase de sub controlul raţiunii !... 

— Eşti Grec ca şi mine, doctore Luca... dar în- 
văţătura ta e potrivnică gândirii cu care se făleşte 
neamul nostru. Or raţiunea mea, or credinţa ta... 

— Te înşeli, Parmenon. Învățătura mea depă- 
eşte mintea, după cum vieaţa depăşeşte moartea... 

ăci nu mintea unui om, unealtă între alte unelte, 
fie şi a celui mai înţelept, ar putea fi măsura vie- 
ţii. Vieaţa a inceput înaintea minţii şi nu se va 
sfârşi nici după sfârşitul ei. 

— Vorba ta nu e străină de aceea a gimnosofiştilor 
din India şi-mi aminteşte pe cea de dinaintea ti- 
ziologilor eleaţi. Dar ar fi să prelungim o discu- 
ție stearpă... Ca netrebnicul Menahem, te întreb : 
dovada ? 

Dar tocmai atunci perdeaua fu trasă cu putere 
şi Menahem irumpse în tablinum. 

— lată marfa, stăpâne... 

Toţi tresăriră. Chiar şi Philomelus se ridică în- 
trun cot. In cadrul uşii se găseau cei doi sclavi. 

— In lanţuri i-am adus stăpâne şi sub grea 
escortă, din ergastulă şi până aci, ca să nu fugă... 
arătă Menahem sclavii. 

In vasta încăpere din nou se făcu tăcere. Şi to- 
tuşi, fiecare, afară de Parmenon, îşi simțea sufletul 
bântuit de vifor. Filosoful privea cu ochii lacomi 
la sclavă. 

— lată marfa, stăpâne, rânji Ovreiul, prin ea îţi 
aduc eu învierea... 

Acum planul lui Menahem se întrezărea. 

— Această fecioară va da înviere trupului tău 
de amant obosit de mângâierile prea cunoscute 
ale Glyceriei... lar el, sclavul, învierea trupului 
tău de patrician care şi-a uitat de îndatoririle de 


IATA MARFA, STĂPÂNE... 169 


stăpân. l-am pus lanţuri la mână... Dar ele-s 
uşoare. Pe cele grele, de adevărat stăpân, le 
aştept dela tine. Îţi aduc învierea, stăpâne... Nu 
pregeta... 

— Taci, pângăritorule ! 

Vorbise medicul care se ridicase în picioare. 

— Nu tu i-ai adus, ci Dumnezeu i-a ales... Ei 
sunt liberi. . 

— Şi cine i-a eliberat ? se răsti Jidovul. 

— Acest semn al crucii... 

Chipul medicului se transfigurase. Strălucea ca 
într'o apoteoză. Capul lui părea că împrăştie lu- 
mină ca un pisc din care ţâşneşte soarele dimine- 
ţii. Ochii i se făcuseră mari ca orizontul destinu- 
lui ; hlamida i se prefăcuse în abur alb. 

Atunci se petrecu ceva de necrezut ochilor. Scla- 
vul vru să repete semnul eliberator, dar lanţurile 
îl împiedecară. Cu o mişcare de încordare a în- 
tregului trup, se smuci. Toţi crezură că şi-a smuls 
mâinile din încheieturile pumnilor. Dar nu... lan- 
tul fusese rupt. Şi în timp ce cu dreapta, de care 
atârnau inele de fier ca nişte cărnuri sfârtecate, 
î semnul crucii, Philomelus se adresă lui Teo- 
il: 


— Pe amândoi sclavii i-am cumpărat eu... 


III 


A doua zi de dimineaţă Menahem veni la Par- 
menon. Era foarte turburat. Transfigurat îl ve- 
dea filosoful, dar tras în spre moarte. 

—  Inţeleptule, grijeşte foarte... In casa voastră, 
din vina mea, au intrat doi oameni din neamul pă- 
cătos al sclavilor, care aseară, după cum stii, în- 
tr'o clipă s'au împovărat cu toată fără-de-legea 
minciunii. 

Filosoful ridică umerii, nepăsător. 


170 VICTOR PAPILIAN 


— Mi-e cugetul plin de otravă. Eu vi i-am adus, 
eu trebue să vă mântui... Căci fără-de-legile acelui 
medic sunt mai molipsitoare decât boalele pe care 
el ar avea datoria să le combată. Fii prudent, 
Parmenon... Altcum, vei pieri laolaltă cu nepăsă- 
torul tău stăpân şi voiu pleri şi eu... 

— Fii fără grijă. Na pierit nimeni, de când e 
lumea, de răul unor sclavi. 

— „ăştia clocesc ouă de basilic“, după vorba 
profetului nostru. „Cine mănâncă din ouăle lor, 
moare, iar dacă se sparge vreunul iese o năpârcă.“ 

Parmenon râse. 

— Nu râde, Parmenon... Noi folosim cerul ca 
să cucerim pământul, şi iată că acel medic, care 
mai mult ca oricare altul ar trebui să rămână su- 
pus unei atari porunci înțelepte, foloseşte pămân- 
tul ca să cucerească cerul... 

— Vorbeşti prostii, Menahem. Cer, pământ ?... 
Un singur criteriu: eu... 

Menahem plecă în grabă. I se părea că înne- 
buneşte.  Simţea cum fiecare părticică a trupului 
i se răzvrăteşte, Răsuflarea i se înneca în gât, un 
cerc dureros ca o obadă îi strângea pieptul şi 
tâmplele-i pulsau ca două inimi. Se trezea cu ge- 
sturi de nebun, râzând fără rost sau smulgându-şi 
barba. În acea dimineaţă îl certase rău Rabi Azai, 
căruia i se mărturisise. 

In faţa Glyceriei agitația lui se potoli. Aci tre- 
buia să izbutească. Pe frumoasa curtezană o găsi 
în grădină, rezemată de balustrada lacului, privind 
cerul, în timp ce Scapha, camerista, da tărimituri 
de pâine la peştii din basin. 

enahem îşi dete seama că răul a molipsit pe 
frumoasa femeie. Între cer şi a ei privire se le- 
găna un val de linişte duioasă. Doar clipocirile 
peştilor, după fărâme, se auzeau şi totuşi întreaga 
fire, simţea el, răsuna în valul de linişte ritmat. 

— Ce bine c'ai sosit, Menahem, spuse Scapha. 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE,, IJI 


Tu eşti un om purtat prin lume... Ne mor peştii, 

peştii aceştia frumoşi cu solzi de aur şi picuri de 

mărgean. Le-am schimbat apa, le-am turnat lapte 

de măgăriţă îndulcit cu făină şi miere, le-am dat 

tocătură de carne... 

7 Lui Menahem dintrodată îi trăsni gândul cel 
un, 

— Zadarnic te strădueşti, Scapha. Un singur 
remediu este... 

— Vorbeşte, Menahem ! 

Dar vânzătorul se întoarse către Glyceria. 

— Aminteşte-ţi, stăpână, deVedius Pollion care-şi 
nutrea ţiparii cu sânge de sclav... 

Şi fiindcă frumoasa Glyceria continua să pri- 
vească cerul curăţindu-se în orizont de un nimb ce- 
nuşiu, ca şi un suflet de păcat, Menahem îi vorbi 
mal insistent: 

— Astă noapte, amantul tău a cumpărat o nouă 
sclavă. Eu i-am adus-o, ce-i drept, dar tot pen- 
tru interesul tău... Să-i insdrăvenesc sufletul. Azi 
dimineaţă am aflat cumplita veste... El te va uita 
pentru dânsa... şi de aceea mă vezi lângă tine. 

Glyceria, fără niciun cuvânt, se îndreptă spre 
casă. 

Menahem, infuriat, se adresă Scaphei : 

— Priveşte-o... e mai bolnavă ca peştii tăi. Dacă 
mai grijă, se va prăpădi, şi odată cu ea vei pieri 
şi tu... 

Scapha râse. 

— Ce ştii tu de sufletul femeii. Spune mai bine 
ce să fac pentru peştişorii mei. 

— Ti-am spus... Un singur mijloc, Stropeşte 
basinul cu sânge de om... Şi pentru binele tău, 
cu sângele sclavei ce nu se adăposteşte în vila ta, 
ci în insula lui Philomelus. 

Menahem plecă fericit. Planul lui se aşeza te- 
meinic parcă pe tot cuprinsul minţii. Trebuia acum 
să-l vadă neapărat pe Marcus Chresimus. De gră- 


172 VICTOR PAPILIAN 


bit ce era îşi luă o lectică din cea dintâi eastră 
întâlnită. Pe Chresimus Numidicus îl găsi în plin 
exerciţiu de gimnastică. In fața unor stâlpi aline 
înfipţi el lovea pe rând cu sabia de lemn, să-i 
frângă dela pământ. 

— Opreşte jocul, neintrecutule în vitejie, Numi- 
dicus, şi adună-ţi toate puterile sufletului şi tru- 
pului întru apărarea gintei tale. 

Generalul abia îşi stăpâni mânia. Oare ce voia 
acest semeţ barbar, care îndrăsnea să-i vorbească 
tără să fi anunţat pe nomenclator ? 

— Te-am văzut ieri dimineaţă intrând la iubitul 
meu stăpân, Philomelus, şi am înțeles că dorul ce 
te aduce la el era acelaşi cu cel ce m'a mânat azi 
la tine. Stăpâne, scapă.-l... 

Şi căzu în genunchi. 

— Primejdia e mai mare decât crezi. Moartea... 
moartea necruțătoare îl pândeşte pe aproape. 

— Ridică-te, străine, şi vorbeşte lămurit. 

— Leilor să mă dai hrană, dacă vreo minciună 
va grăi gura mea. Philomelus moare otrăvit... 

— Otrăvit ?... De cine ?... 

— De semnul crucii. 

Marcus Numidicus îşi înălță privirea. 

— Ai spus o vorbă mare... Hrană leilor... aşa 
va fi de minţi. 

— Da, stăpâne, hrană leilor să ajung, dacă în 
casa lui Philomelus n'au intrat doi sclavi din secta 
cea mai duşmană Romei... Eu i-am văzut făcân- 
du-şi semnul crucii în dreptul templului lui Jupi- 
ter şi tot eu i-am văzut scuipând statua Fortunel... 

Ovreiul vorbea cu atâta convingere, de parcă 
îşi rupea bucăţi-bucăţi de suflet. Generalul se lăsă 
convins. 

— Şi ce-i de făcut? 

Menahem atât aştepta. 

— Un singur remediu este... Il am, încredinţat în 
mare secret, dela cel mai mare Rabi al nostru. 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 173 


— Care-i ? 

— Doar duhul sângelui îl poate salva. Strope- 
şte-i casa cu sânge... Cu sângele lor, stăpâne. Ei 
I-au otrăvit sângele, din sângele lor să iasă duhul 
învierii lui Philomelus. 


IV 


Vorba sclavului part era liniştită, fără izbucniri 
răzvrătite, fără rugi umile. Cuvântul lui mergea 
la sigur ca pasul unui om stăpân pe sine pe po- 
teca dintre munte şi prăpastie. Şi Philomelus avea 
impresia că aceasta e poteca care duce la adevăr. 

n toată casa era linişte mare. Stăpânul dăduse 
porunci şi servii închiseseră uşile atriului şi oblo- 
niseră ferestrele, ca nu cumva sgomotul căruțelor 
sau strigătele lecticarilor să-i turbure convorbirea. 

— Vorbeşte, Artaban... Tu nu mai eşti sclav. 
Inainte de a-ţi fi dat eu brevetul de eliberare, iată 
că te-a eliberat acel om. 

— Aşa-i, stăpâne. 

— Un lucru nu înţeleg... Avântul tău către un om 
pe care pentru întâia oară îl vedeai şi către acele 
cărți, i care nu le cunoşteai. 

— Stăpâne, după cum ţi-am spus, în ţara mea 
am fost un om ales. M'am luptat şi am fost ìn- 
vins... Dar azi îmi dau seama... am fost învins ca 
să mă înalţ până aici. Simţeam că port in mine 
un dar, şi abia ieri l-am cunoscut. 

— Artaban, sclav îndumnezeit, răspunde-mi cu 
noua ta înţelepciune... Sunt eu oare menit piei- 
rii 2... Dacă mă crezi vrednic... 

— Stăpâne, iartă-mi nehotărirea. Nu mă simt 
încă atât de înstărit de puterea lui Dumnezeu... 
Dar dă-mi îngăduință pentru câteva ore, să caut 
pe medicul Luca. Il voiu găsi şi dela el voiu 
aduce hotărirea. Suntem la crepuscul... până ’n 
concubium voiu fi înapoi... Deşi liber, sora mea, 
Bannis, rămâne chezăşie... 


174 VICTOR PAPILIAN 


— Du-te, Artaban, şi întoarcerea ta să-mi aducă 
învierea. 

Philomelus se ridică şi deschise fereastra din 
spre grădină. Un gest, pe care de mult nu-l fă- 
cuse şi o muncă, pe care de mult nu şi-o permi- 
sese. Dar în suflet simţea unduirea unei puteri 
de mult dispărută, melancolia. Şi un gând străin 
îi veni în minte. 

— Dac'aş putea plânge... 

Parcă plânsul înainte de a-i ajunge în ochi, i-ar 
reinvia tot trupul şi sufletul, ca seva cea proaspătă 
pomul uscat. 

Grădina era roşie, însângerată parcă de un pum- 
nal înfipt în soarele amurgului strâns ca o inimă. 

— Dac'aş putea plânge... 

Cu ochii plini de nădejde se întoarse spre Bannis. 

— Copilă, poţi tu să-mi dai fericirea după care 
râvnesc în clipa asta ? 

— Sunt la vrerea ta, stăpâne. 

— Nu, nu... nu m'ai înţeles. Dă-mi singurul 
bun cu putinţă, dă-mi durerea... 

Sclava nu putu răspunde nimic, căci uşa se des- 
chise cu putere şi în cameră intră Marcus Chre- 
simus. 

— Philomelus, am aflat de a ta trădare. Adă- 
posteşti aici pe duşmanii imperiului... 

— Cine eşti tu să porunceşti în casa unui pa- 
trician ?... 

— Sunt mai mult decât unchiul tău, sunt cetă- 
tean iubitor de patrie... Adu la judecată în faţa 
mea pe acei ce îndrăsnesc să-şi facă o fală din 
semnul de ruşine al crucii. 

— lată-mă, stăpâne... 

Generalul se întoarse către sclavă. 

— Tu ?... Cu ce putere îndrăsneşti să mă în- 
frunți ?... 

Marcus scoase pumnalul dela centură şi în ace- 
eaşi lovitură simţi coastele râcâind de două ori, şi 
în plept şi în spate. 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 175 


Philomelus se repezi asupra trupului căzut. Un 
val de sânge il stropi în faţă. 

— Scoate-i cuțitul din inimă, îi porunci genera- 
lul, şi cu el ucide sau te ucide. 

Apoi plecă. 

Philomelus se ridică. Liniştit trecu în cubicu- 
lum şi se: aşeză în faţa oglinzii. Cu mare atenţie 
îşi cercetă ochii, faţa, gura. Numai stropi de sânge 
şI nicio lacrimă. 


Vv 


Toate lămpile şi candelabrele erau aprinse în 
camera egipțiană. Era o încăpere cu păreți 
oblici ca o piramidă trunchiată, pregătită de mult 
de Philomelus după modelul mastabelor. 

Philomelus odihnea pe un pat înalt, la care ajun- 
geai suind pe trepte. Tn jur numai flori. Tranda- 
firi albi, atât de dragi lui, şi flori de heliotrop, 
atât de dragi Glyceriei. Şi în toată casa, pe co- 
voarele aurite ornate cu chip de regi şi pe pernele 
violete cu desene în linii frânte, numai flori; ghir- 
lande de chiparos înşerpuiau cele patru coloane 
resfirate fiecare în tavan ca ramurile pomului de 
palmier. Şi iară flori pe mesele cu inscripţii hie- 
roglife, şi în vasele pictate cu miniaturi de lei şi 
gazele, şi în cuferele de lemn de forma obeliscu- 
rilor. 

— Pentru ce atâta risipă de flori, Philomelus ? 

— Aşteaptă sosirea Glyceriei şi vei afla. Dar 
până atunci, Parmenon, stoarce-ţi mintea ca pe un 
burete şi din inima ei găseşte-mi răspunsul cel de 
cuviinţă. 

Filosoful surâse cu superioritate. 

— Cu ce grea problemă vrei să mă încerci, 
Philomelus ? 

— Vreau să ştiu dacă secarea lacrimilor poate 
fi motiv de moarte. 


176 VICTOR PAPILIAN 


— Lacrimile sunt nişte excrete fără valoare. Nu 
au nicio legătură cu sângele, flegma, bila neagră 
şi bila galbenă, deci cu acele umori din al căror 
amestec potrivit rezultă sănătatea. Vrei probă ?... 
Omul poate plânge şi în veselie şi în supărare, şi 
când i-a intrat o musculiţă în ochi şi când... 

Dar se opri din vorbă, căci ridicând perdeaua, 
în cameră intrase Glyceria. O clipă, femeia rămase 
nemişcată cercetând, apoi dintrodată hohotind, se 
repezi pe scările patului. 

— Iubitul meu, pentru ce?... Pentru ce? 

Cu o mână slăbită, Philomelus începu să-i mân- 
gâie părul şi faţa. 

— lată, Parmenon, că tu cu toată marea ta în- 
ţelepciune n'ai putut înțelege ceea ce această fe- 
meie într'o clipă a înţeles, 

— Pentru ce, stăpâne?... Pentru ce ?... 

Filosoful se simţi jignit. 

— Ce Joc mi se ascunde ? 

— Nici acum n'ai înţeles, Parmenon... Nici când 
lacrimile acestei femei rostesc mai desluşit ca vor- 
bele, adevărul... M'am otrăvit, Parmenon... şi în 
curând nu voiu mai fi între voi. 

Filosoful îşi pierdu cumpătul. 

— S'alerg după un flebotomist... Lăsând sânge 
din vine, se scoate şi otrava. 

— Oprește, Parmenon... Nu-i asta meseria ta... 
Fä-ti datoria... 

— Cum? 

— Vorbeşte-mi!... 

Filosoful îşi reluă cumpătul. 

— Despre ce? 

— Vorbeşte-mi despre moarte... lar tu, scumpă 
Glyceria, nu plânge, ci ia-mi mâna în mâinile tale. 
Vreau ca moartea să mă surprindă între vorbele 
lui Parmenon şi mângâierile femeii iubite... | 

Urmă o scurtă tăcere pentru ca Glyceria să-şi 
oprească plânsul şi Parmenon să-şi adune gându- 
rile. Apoi filosoful începu: 


IATĂ MARFA, STĂPÂNE... 177 


— Niciodată nu-i prea devreme, niciodată nui 
prea târziu... Așa ne învață Epicur. Fiindcă nicio- 
dată nu putem şti când suntem şi când nu sun- 
tem fericiţi. E mai bine ca trupul nostru să-şi 
păstreze forma prin care determină spaţiul sau, 
descompus în atomi, să cadă în vidul infinit?... 
Dar şi atunci, aceeaşi lege: niciodată nu-i prea 
devreme, niciodată nu-i prea târziu... 

Se opri. Respirația patricianului încetase. Acum, 
el observase înaintea amantei şi sufletul său rânji 
cu bucurie ca într'un triumf personal. 

— Ridică-te, Glyceria... el a murit. 

Vocea-i era poruncitoare, de stăpân, Tânăra 
femeie se supuse. 

— Glyceria, făcu filosoful, ştii care este datoria 
ta... 
Acum porunca era mai cuprinzătoare, mai din 
adâncul sutletului, învăluită de patimă. 

— O singură datorie ai, cea a frumuseţii tale. 

Şi, peste cadavrul lui Philomelus, el întinse 
mâna s'o prindă. 

— Vino să ne iubim, Glyceria... Chiar aci în 
această cameră... Moartea e ambianța cea mai po- 
trivită voluptăţii... Vino, Glyceria... 

Dar femeia se trase către uşă. Parcă nu în- 
drăsnea să priceapă. Filosoful îşi pierduse cum- 
pănita lui ținută. Înnebunit de patimă cobori după 
ea. Glyceria o luă la fugă în tablium şi de aci 
în peristil, unde se ascunse după o coloană a por- 
ticelui. Stătu câtva timp să vadă dacă este ur- 
mărită. In curtea peristilului nicio mişcare ; câţiva 
sclavi vegheau în atrium trupul copilei ucise; în 
rest, casa era în întunerec, potrivit ordinului. Doar 
arcul şipotului de apă din fântână era singura lu- 
mină şi singurul sgomot. 

Glyceriei îi trecuse spaima. La un strigăt pu: 
tea deştepta pe toţi sclavii. Dar nu mai voia să 
se întoarcă în casa unde odihna a doi morți dragi 


12 


178 VICTOR PAPILIAN 


era turburată de sufletul unui netrebnic. Şi nici 
acasă, la procuratoarea Scapha. Ar ti vrut să fie 
departe, departe, într'un loc în care să poate plânge 
şi suferi cu adevărat. Să poată plânge şi suferi 
în aşa chip, încât lacrimile să-i spele fardul şi su- 
ferinţa, sufletul. 

La poarta grădinii se opri. In fundul aleei lu- 
mina un felinar. Glyceria nu se speriă. Sufletul 
îi spunea să aştepte. Vestea cea bună începe ca 
o luminiţă, ce creşte apoi şi luminează întreaga 
lume. Totodată, într'o parte azurul obscur se înălbi, 
parcă tot dela felinar şi atunci Glyceria recunoscu 
pe Artaban. Fericită, ea îi ieşi în întâmpinare. 

— Opreşte, Artaban... Du-mă şi pe mine la 
izvorul acestei lumini. 


VI 


— Unde ne găsim aci, frate Luca? 

— Prin ajutorul scrisorii lui Teofil, în incinta 
carcerei mamertine. 

— Aci voiu găsi eu lumina cea nouă a sufle- 
tului meu ?... 

— Da, la această uşă. 

Cei trei se opriră. Numai paşii paznicului de 
noapte sunau departe, dincolo de zid. Incolo linişte 
adâncă, întinsă din închisoare peste forum şi parcă 
peste Roma întreagă. 

— Frate Paulus, o femeie aşteaptă la uşa ta... 
Ea vrea să iubească... 

Atunci un strigăt de cocoş despică parcă lumea 
până ’n marginile ei. Vocea de după gratii rosti: 

— Frate Luca, a cântat cocoşul a treia oară... 
E ora marei remuşcări... f 

Şi Glyceria repetă pentru sufletul ei: | 

— A cântat cocoşul a treia oară... E ora marei 
remuşcări... 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 


I 


Bătrânul pensionar intră morocănos în cameră. 
Venea să cate pricină. Ah, fetele de azi! Să le 
ia dracul!... Mai ales pe studente. Iți țin casa 
ca vai de lume. Dar, în necazul lui, odaia era în 
ordine, fiecare lucruşor la locul lui ca la spi- 
tărie şi numai geamantanul deschis, valiza şi ser- 
vieta plină arătau pregătirile de plecare ale fetei. 
Bătrânul, înciudat, începu să lovească în bagaj cu 
vârful bastonului. Asta-i făcea mare plăcere. 

EI, pe Ada, mo bătuse nicicând, dar la fiecare 
greşală — chiar de când era mică — o îmboldea 
cu vârful degetului unde-i venea mai bine, cum 
îmboldea acum acest bagaj cu vârful bastonului. 
Simţi, după ciocănit, pachetul cu rufe pe sub aco- 
perişul de pânză, lovi tocul unui pantof, se lăsă 
întrun tub cu pastă de dinţi, iar într'un colţ prinse 
sfoara unui pachet. 

— Scrisori... rânji bătrânul. 

Și gâfâind de emoție ca în faţa unei prăzi ne- 
aşteptate, se lăsă în genunchi, băgă mâna adânc 
în geamantan şi trase pachetul. Odată cu el scoase 
ŞI un caiet. 

— Jurnalul... gândi el, şi înşfăcând scrisori şi 
caiet trecu la el în odaie. 

Până să sè întoarcă Ada mai avea timp. Şi, la 


180 VICTOR PAPILIAN 


urma urmei, ce, nu era fata lui ?... N'avea el 
dreptul, ba chiar şi datoria s'o supravegheze? 

Bătrânul s'a apropiat de fereastră. Vede bine, 
nu şi-a pus încă ochelari — măcar dacă toţi tine- 
rii ar avea vigoarea şi sprinteneala lui intelectuală 
— dar la semi-intunerec, cum e acesta de toamnă, 
ţi se mai furişează câte o literă din privire. De- 
sluşeşte perfect, scris străin, scris tânăr şi bărbă- 
tesc. Vezi bine... scrisorile lui lunare de mult 
sunt cenuşă, una cu praful maidanelor, scrisorile 
în care-şi plângea amarul şi sărăcia.  Astea-s ră- 
vaşe de dragoste. Şi caietul? De bună seamă, 
colecţie de impresii şi comentarii zilnice ale dife- 
ritelor scene amoroase. 

Bătrânul nu ştie cum să procedeze. Ar vrea 
să citească deodată şi scrisorile şi paginile de caiet. 
Timpul însă, oricum, e măsurat, Trebue să aleagă. 
Caietul îi e mai la îndemână şi totodată mai de 
folos. Cu el va începe. Dar dela prima pagină 
a rămas prostit. Are ochi buni, dar parc'ar fi de 
sticlă aşa îi alunecă privirea, iar trupul îi este fi- 
xat ca un Vasilache prin toate sforile, şi numai 
o mână i-a rămas liberă, aceea cu care învârteşte 
o foaie, apoi alta. Versuri!... Versuri pe fiecare 
pagină, până la sfârşit numai versuri. Acum, după 
dumirirea minţii, s'a pornit sminteala sufletului. 
Nu-l mai interesează scrisorile de dragoste. Treaba 
eil... E studentă, majoră, emancipată. Dar versu- 
rile 1... Cum şi-a permis versuri fără ştirea lui? 
Aci e desconsiderare şi chiar trădare. Dacă are 
vreun dar, apoi dela el l-a moştenit. El era poet. 
Toată lumea ştia, şi fata lui mai bine ca oricine. 
Dar ea, inimă ascunsă şi vrăjmaşă, numai pentru 
făptura ei trăia. De mult o pândea, de multo 
bănuise că-i leită mamă-sa, dar acum avea do- 
vada, 

Bătrânul e zăpăcit. li este necaz şi moare de 
curiozitate. Năduf peste năduf simte din piept 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 181 


până ’n beregată, mai să-l sugrume, tâmplele-i 
bat, mâinele-i tremură, capul îi e înfierbântat şi se 
trezeşte leoarcă de sudoare, ca şi cum i-ar fi gro- 
zav de frică. 

— Frică ?... De cine ?.. se încurajează el. 

Şi totuşi se simte în situaţia borfaşului care 
caută o scăpare... Ii e ruşine de prostia sa, dar 
trebue să recunoască — mare încotro — că-i e 
frică, Mintea îi judecă repede şi în pas cu fapta. 
Se intoarce din nou în camera fetei, îşi aminteşte 
de rânduiala bagajului şi pune pachetul la loc, cu 
mare grijă aşează rochiile deasupra, le netezeşte cu 
podul palmei, apoi, trage acoperitoarea de pânză, 
şi când e sigur că nu se ma cunoaşte nimic, se 
intoarce în birou. E mulţumit. Ada, tocmai la 
Bucureşti are să descopere lipsa caietului. 

Simte că i se slobod baienle chipului în veselie. 
Straşnică păcăleală | Deodată se încruntă din nou. 
La colţul străzii a cârmit o trăsură. 

El deschide saltarul unde se găsesc răvăşite 
toate vechiturile — primele concepte, manuscrise 
nedesăvârşite, scrisori, însemnări şi tot ce ar pu- 
tea interesa pe cercetătorul de mâine — şi ascunde 
caietul acolo, apoi se aşează la birou cu capul în 
mâini, meditând. 

Fata intră grăbită. Dar graba ei e pripeală de 
sfiiciune. Trece repede pe lângă bătrân, la uşă 
ar vrea să se oprească, apoi se răsgândeşte şi in- 
tră în odaia ei. Se teme de ce are să-i spună. 
Niciodată nu i-a permis el vreo drăgălăşenie, nici 
pe timpul când trăia mamă-sa, 'dar' mi-te acum. 
Bătrânul îi înţelege incurcătura. De aceea îi ur- 
măreşte mişcările, savurând clipa. Ea e mândră 
ca şi mamă-sa. Asta ma putut el suferi la nea- 
mul lor, mândria! Un sărut mâna obligator o 
doare ca o înfrângere. In fine, fata s'a întors în- 
cărcată ca un hamal. 

Clipa şi-a ajuns culmea. Servitoarea e la bu- 


182 VICTOR PAPILIAN 


cătărie, dar n'are voie s'o deranjeze. Fata îşi lăsă 
jos calabalâcul, ca să-şi ia rămas bun. Acum toată 
mândria ei — moştenită dela mamă-sa — trebue 
să cedeze. 

— Tată, am încasat meditaţiile. Ţi-am adus şi 
dumitale două mii de lei. 

Bătrânul se smuceşte în el, tuşeşte sec din gât, 
e încurcat. Nu ştie cum să primească darul — ca 
respect sau ca ofensă — dar tentaţia învinge. Inăl- 
ţându-şi puţin capul, răspunde senioral, parcă din 
mare depărtare, ca o graţie: 

— Lasă-i pe masă. 

Ada profită de primul succes şi trece la a doua 
parte a ofensivei, mult mai delicată, deci cu mult 
mai periculoasă. 

— Uite, tată, ce mam gândit însă... Să-mi dai 
câteva din versurile dumitale. 

Bătrânul s'a zăpăcit de tot. Îşi aminteşte de 
fapta sa, Ce să fie? Coincidenţă sau pedeapsa 
lui Dumnezeu ? 

— Vreau să le arăt lui Domițian, profesorul de 
română. 

Bătrânul a întors privirea pe fereastră. 

— El are o mare revistă literară... şi e om cum- 
secade, nu ca ceilalți... 

Pensionarul a băgat de seamă că în trăsura din 
stradă se află un tânăr. 

— Cine te aşteaptă? 

— Toduţ.„. "Tată, ce zici de propunerea mea? 

— Care Toduţ? 

— Toduţ Duruian. 

— A, băiatul popii Păsat,, 

Fata înţelese că batjocura tot în pofida ei este. 

— Imi dai, tată? 

In fine, bătrânul se simţi răzbit. Toată ura lui 
comprimată de ani, toată ambiția Îui de poet ne- 
socotit şi persecutat poate se rezolvau prin acest 
fapt fără nicio însemnătate, Nu era umilire. La 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 183 


urma urmei, care-i nebunul să nu ridice un bilet 
de loterie subt pretext că-şi șifonează cuta dela 
pantaloni ? Stăpânindu-şi chipul şi glasul, el întrebă 
cu aceeaşi indiferenţă : 

— Mă pot încrede în tine? 

— Da, tată. 

— Bine. 

Deschide încet sertarul operelor definitive, cer- 
cetează pe îndelete manuscris după manuscris, şi la 
urmă se opreşte la un bloc cu scoarţele flexibile, din 
care paginile prinse cu agrafe se puteau desprinde 
fără nicio vătămare. 

— Ăsta-i aur, fată... Ai înţeles? 

— Da, tată, făcu fata punând manuscrisul în 
servietă. 

Apoi încărcându-se cu bagajul ieşi în stradă. 
Rămas singur, bătrânul scoase din ascunzătoare 
caietul Adei, 

— Să văd ce-i poate pielea... 

N'avea însă astâmpăr; gândul îi călătorea spre 
Bucureşti odată cu manuscrisul lui. Oare nu gre- 
şise umilindu-se față de Ada? Nu. 

Gândul bătrânului se rezolvi într'un sentiment 
larg de voie bună. 

— La Bucureşti, totul e cu putinţă, când eşti 
tânără, destul de drăguță... şi pe deasupra studentă 
şi emancipată. 

k š * 

Dela primele rânduri tocmai ceea ce prevăzuse 
el. Poezia era intitulată: Mamei. Prin urmare, 
darul dela el şi recunoştinţa adresată mamei... Co- 
pil ingrat! 

„Cu ce-a rămas din tine, mamă, 
Dumnezeu încheie obada lumii întregi...“ 

Bătrânul rânjeşte disprețuitor. 

— Şi când te gândeşti că pentru atari inepții 
sunt deschise paginile revistelor bucureştene... 


184 VICTOR PAPILIAN 


Vezi bine, fată tânără, studentă, emancipată | Pe 
când el... Şi din nou dezastrul vieţii îi apare ina- 
inte.  Sertarele lui gem de manuscrise, nuvele, ro- 
mane, piese de teatru pline de înţelepciune, iubire 
de om şi de ideal — căci a fost în vieaţă un uma- 
nitarist — iar poemele lui sunt una şi una, cu 
versurile bob numărat, nu ca miorlăiturile Adei. 

Intoarce pagina. „Lui“... Adică lui Toduţ sau 
altuia ca el. Şi aci aceeaşi împerechere proastă 
de cuvinte, fraze fără verb şi fără înţeles, ba chiar 
şi greşeli de ritm. 

— Pe când versurile mele... 

De dragul lor îşi sacrificase cariera. Alţi co- 
legi, coada clasei, trecuseră la artilerie, geniu, ma- 
rină, pe când el la intendenţă, să aibă linişte ca 
să se dedice cu totul artei. Şi mai târziu trebuise 
să demisioneze ca să n'ajungă la consiliul de re- 
formă. Coaliția proştilor şi invidioşilor nu-i ierta 
talentul. Nun ierta ideile avansate de om bun, 
devotat umanităţii şi idealist, 

O altă poezie: Sluga. 

„Mamă, ai slujit capela goală 
Capela urgisită de preot şi drumeț...“ 

Acum se înfurie de-a-binelea. Asta-i prea de 
tot. Prin urmare, îl şi insulta. Din toate văicăre- 
lile a înţeles ceva: că e complicea moartei. 

Dar toate sunt pretexte. Şi ingratitudinea fetei 
şi complicitatea ei cu moarta. Din străfundul cel 
mai întunecat al sufletului său a izbucnit o patimă 
grozavă, patimă închisă de ani ca explosibilul în- 
trun proiectil. Se simte agresiv ca pe vremea când 
vizita cenaclele şi cafenelele literare. O, câţi poeţi 
n'au simţit veninul lui de viespe şi pe câţi nu i-a 
nimicit chiar, căci are darul criticii necruțătoare şi 
definitive. Şi pe măsură ce i se înfierbântă surle- 
tul, se organizează şi răzbunarea. li trebue o 
bombă care să explodeze în plin. Altcum, fată 
tânără, frumoasă, studentă, emancipată... A scos 


UN MARE NEDREPTĂȚIT 185 


stiloul şi a ap o foaie din bloc. Acum o tele- 
gramă Adei: Versuri proaste, grozav de proaste. 
Le-am aruncat în foc. 

Bătrânul poet nu se mai poate stăpâni. Tele- 
grama îl obligă; are o datorie faţă de conştiinţa 
sa. Păşeşte superb cu caietul în mână. Datoria! 
Deschide cu vârful piciorului uşa dela sobă, pri- 
veşte câtva timp la foc, apoi cu un gest larg — 
momentul e solemn — svârle caietul ìn foc. 


+ 
* * 


Telegrama a ajuns-o la Universitate. 

— Toduţ, o telegramă dela tata... 

— Ei şi? 

— Ce s'o fi întâmplat? Abia am plecat... 

Numai când Ada scoase batista să-şi şteargă 
lacrimile, Toduţ bănui o veste rea. 

— Ce-i, Ada? 

Fata îi întinse telegrama. Dar el nu putea în- 
ţelege nenorocirea. 

— Capricii de om bătrân... 

Fata plângea cu suspine. 

— Taci, Ada... Mă faci de râs... îi șopti el, pri- 
vind împrejur. 

Holul era plin de studenţi şi studente, care pu- 
teau crede că s'au certat. 

— Să mergem, Ada. 

— Să mergem. 

Scoboriră scările Universităţii, străbătură bulevar- 
dul, căutând în tăcere străzile cele mai dosnice. 
Se făcuse întunerec. Băiatul îi trecu braţul pe 
după talie. 

— Nu fii tristă, Ado. Scrii tu altele. 

— Era forma definitivă. 

Băiatul o strânse la piept. Nimic mai dulce ca 
trupul unei femei când plânge, lacrimile aprind 
obrajii şi suspinul întăreşte sânii. 


186 VICTOR PAPILIAN 


— Ce e pentru tine, cu atâta talent... 

Fetei i se limpezi vocea. 

— Crezi, Toduţ... crezi în talentul meu ? 

Băiatul o sărută pe strada goală şi întunecată. 

— Sunt sigur că te iubesc... 

— Ce fericită sunt, Toduţ... 

Acum se găseau — nu ştiau unde — pe o stradă 
fără oameni, fără lumină, fără sgomot, departe de 
murmurul oraşului, ei doi, ascultând doar de chema- 
rea inimii lor, sub protecţia cerului, stelelor şi lunii. 

— Aşa să mergem vieaţa întreagă... 

— Da, vieaţa întreagă... 

Băiatul se opri ca s'o sărute din nou. 

— Ai uitat nenorocirea ? 

— Lângă tine uit tot... 

Şi porniră mai departe. 

— Vreau să-ţi fac vieaţa numai o poezie. Totul 
numai pentru tine. Voiu fi unica poetă care a cân- 
tat un singur om, pe soţul ei. 

Această exuberanță pe Toduţ incepuse să-l in- 
dispună. Fata îi plăcea, o iubea şi voia s'o ia de 
nevastă, 

— Căci soţul meu va fi şi amant... şi căsnicia 
singurul izvor de inspiraţie... 

Exuberanţa nu-l şedea bine, Poezia e o înde- 
letnicire superficială, îţi fură din plăcerea sănă- 
toasă a sărutului și îmbrăţişării, iar în căsnicie 
vieaţa trebue privită serios. El era teolog şi fi- 
losof. Gândurile lui erau grele şi sfinte, 

— Ada, eşti în stare de un sacrificiu ? 

Fata se aruncă de gâtul lui ca şi cum i Sar fi 
oferit toată, 

— Mă iubeşti ? 

— Da. 

— Poţi să-mi dovedeşti ? 

— Oricând, 

Era noaptea ei de dragoste, de adevărată cu- 
nunie, 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 187 


— E un mare sacrificiu. 

— Orice... oricând... făcu fata exaltat. 

O oprise din mers şi o strânse în brațe. Fata 
lăsase capul pe spate şi cu ochii închişi aştepta. 

— Să nu mai scrii versuri... 

Intraseră într'o stradă luminoasă, sgomot, lume 
multă, trăsuri. El începu să-i demonstreze, era o 
natură practică, cu multă logică în tot ce spunea, 
ajungând până la scheme şi formule. 

— Să nu mai scrii versuri. Vieaţa trebue pri- 
vită serios. Fericirea e cuminţenie şi înţelepciune. 

Ea îi răspunse hotărit. 

— Iubirea ta poate să înlocuiască orice... N'am 
să mai scriu. 

— ţi mulţumesc, mireasa mea... 

Şi se întoarseră spre cămin. 


II 


Când a primit revista, bătrânul poet a înţeles 
pentru ce 1-a fost trimisă. I se publicaseră ver- 
surile. Dar în loc de bucurie, vestea l-a întâmpi- 
nat cu necaz. Necaz, când a rupt banda şi revista 
a apărut în toată splendoarea ei; necaz când şi-a 
citit numele trecut în sumar — chiar numele lui, 
— pe care renunţase să-l mai vadă tipărit decât 
pe cărţile de vizită ; necaz, când a deschis la pa- 
gina cu poezia sa... Necaz, căci binele ăsta i-l fă- 
cuse Ada. 

Pe urmă şi-a dat seama de ingratitudinea sa 
faţă de el însuşi. Pentru ce şi-ar nimici bucuria suc- 
cesului ? Dar nedreptatea într'atâta otrăveşte ia 
om, de-l face duşmanul propriei sale făptun. De 
altfel nici nu-i plăcea ideologia acestei reviste. Re- 
acţionară, antiprogresistă, necapabilă să înţeleagă 
nevoile proletariatului, idealurile noui ale umanităţii. 
Revistă pentru belferi ! 


188 VICTOR PAPILIAN 


Reciti sumarul să vadă în ce pluton literar se 
găseşte şi atunci băgă de seamă că poezia lui era 
cea din urmă. Apoi, ochii lui, dedați cu meşteşu- 
gul literelor, găsiră şi alte cusururi. Poezia era 
imprimată cursiv, cu cele mai minuscule cursive, 
în loc de Leonte numele lui fusese trecut Leontin, 
ca rândaşii şi nici vignetă n'avea deasupra. Pa- 
gină de bogdaproste ! 

Poetul simţi jignirea. Apoi se consolă. La urma 
urmei, lipsa de simţ estetic îi priveşte El fusese 
publicat şi litera tipărită are un prestigiu față de 
cea scrisă cu stiloul, ca şi trenul accelerat față de 
cel personal. Dar dela primul vers se stropşi. Ce 
era asta ? 

„Doamne, îmi deschid fereastra şi sufletul meu...“ 

Asta era prea de tot. Curată bătaie de joc. I 
se modificaseră versurile, se denaturase sensul 
poeziei; revolta împotriva Dumnezeirii şi dragostea 
de umanitate, crezul lui de o vieaţă, fuseseră ni- 
micite printr'un cuvânt schimbat. Cum asta: „imi 
deschid“... când în manuscris era precis: „imi în- 
chid“... Ce fusese? ÎInfamie editorială sau pro- 
stie filială. In orice caz, Ada era vinovată. Işi 
permisese ca dintr'un imn inchinat omului să facă 
un imn închinat Dumnezeirii. Furios, ticlui o tele- 
gramă: „Nu se sminteşte c'o iotă Evanghelia“. 

Şi deodată un sentiment larg — cuprinzător, îi 
inundă făptura, ca şi cum întradevăr ar fi deschis 
fereastra soarelui şi suiletul, Dumnezeirii. 

Visul i se desfăşura aievea ca un curcubeu, le- 
gând mirajul tinereţii cu apoteoza vârstei mature. 
In clipa aceasta mii de ochi îl citeau: în clipa acea- 
sta era scriitor bucureştean... 


* 
% x 


Abia în zilele următoare a cunoscut succesul, 
când l-au felicitat protesorul de română şi directo- 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 189 


rul liceului, când prietenii dela cafenea au recu- 
noscut că-i cea mai frumoasă poezie din sumar, şi 
mai ales când redactorul revistei literare locale — 
care până atunci îl neglijasz= — îi ceru ceva şi 
pentru dânsul. 

Pe urmă a început să fie din nou nemulţumit. 
Succesul va să fie întreţinut, altcum se dovedeşte 
a fi nemeritat. Or, aci era cu neputinţă să se va- 
lorifice. Oraş prea mic, cafenea fără competenţă, 
revistă ce înnăbuşă, nu desvoltă... Şi într'o zia 
descins în capitală, şi dela hotel de-a-dreptul la 
cămin a mers, Ada s'a speriat. 

— Ce-i, tată? Eşti bolnav? 

— Nu. Am venit să-mi găseşti un editor. 

— Dar nu cunosc niciunul, tată. 

— Profesorul tău... el trebue... 

zu PASE se sperie Ada, 

— Da. 

Fata încercă o uşoară rezistență. 

— Greu, tată... el e foarte ocupat. 

Bătrânul închise un ochiu şi clătină doar capul, 
Adică : Ce te prefaci ?... Parcă nu le ştiu eu toate... 

Fata se supuse, 

— Bine, tată... Să-l rog să ne dea o oră. 

— Dar mai repede, că sunt grăbit. Şi până 
atunci hai la editura Casei Şcoalelor, ea-i oficială, 
trebue să ne asculte. 

Fata nu ştia ce să facă. Avea întâlnire cu To- 
duţ la Universitate, şi luată pe neaşteptate, nu 
avea cum să-l anunțe. 

— O să-i explic şi o să mă ierte el... 

Plecară împreună. Tot timpul, bătrânul o bodo- 
găm: 

— Cum ţi-ai permis să-mi schimbi sensul poe- 
ziei ?.., 

— Tată, aveam să aleg... 

— Asta-i podoabă cu piatră de diamant şi tu ai 
schimbat diamantul cu o mărgea de sticlă. 


190 VICTOR PAPILIAN 


— Tot mai bine-i aşa, tată. 

— Ce ştii tu... 

In timpul din urmă, luat cu trebile literare, bă- 
trânul uitase plăcerea de a mai toca mărunt pe 
cineva, cu vorba. 

Ajunseră în sfârşit la Casa Şcoalelor. Ada se 
adresă secretarului : 

— Să lase domnul căpitan manuscrisul... 

Dar căpitanul nu era om să termine cu una cu 
două. 

— Să vezi despre ce e vorba, domnul meu... 

Ada îngălbeni. Tată-său îi prinse spaima, rânji 
în suflet şi-şi descompuse efectul pe două direc- 
ţiuni : să-şi pledeze cauza şi să facă în ciuda fie-sei. 

— Eu sunt omul cel mai nedreptăţit din lume. 
Sunt poet şi... 

— lată... 

Bătrânul o repezi din privire, apoi reluă : 

— Cum ţi-am spus, domnul meu, eu sunt omul 
cel mai nedreptăţit din lume. Sunt poet şi publi- 
cist. Am zece volume de versuri, cincisprezece 
piese de teatru, opt romane... 


+ 
* * 


Abia l-a condus pe tatăl său la hotel şi Ada a 
plecat spre Toduţ. L-a găsit la cantină. Băiatul 
a primit-o bosumiflat. 

— De ce mai făcut s'aştept ? 

— A venit tata. 

— Puteai, orişicum... 

— Toduţ, nu fii supărat... 

— Ştii cât am de preparat... şi ca să mă plimb 
cu tine o oră, eu sacrific şi examen şi curs. 

— Cât eşti de bun, Toduţ... Dar tata... 

— Ce vrea? 

In fine, vocea băiatului pierduse din asprime. 

— Trebue să mă ajuţi... să-mi dai un sfat... 


UN MARE NEDREPTĂȚIT 191 


Purtarea fetei îi plăcea. Nu se supărase de 
dojana lui, cu socoteală administrată, ce-i drept, 
blajin, dar totuşi sever, iar încrederea ei îi mărea 
importanța. 

— Tata vrea să mergem după amiază la pro- 
fesorul Domițian. 

— Ei şi?... făcu el mirat. 

Ada nu ştia cum să-i explice, cum să-l facă a 
înţelege tocmai din ceea ce nu spunea. 

— Tata e bătrân, om dinaintea războiului... are 
multe ciudățenii. 

In fine, băiatul înţelese. 

— Te temi să nu te facă de râs? 

Ada nu răspunse. Cea mai bună adeverinţă. 
Şi el recunoştea că era penibil să te prezinţi ìn 
faţa unui om subţire ca profesorul Domițian, cu 
un fost căpitan de intendenţă, ridicul în preten- 
tiile lui de poet, mai ridicul însă în anarhismut- 
şi ateismul lui, un ins terorizant, pisălog şi nesufe- 
rit, care, odată pornit, nu te slăbea până nu-l dă- 
deai afară sau nu o rupeai de fugă. 

— Ce zici, Toduţ? 

Toduţ însă cumpănea. Avea să aleagă între 
clipa de faţă şi viitoarea lui căsnicie. Clipa într'a- 
devăr era penibilă, dar pentru viitor el avea ne- 
voie de o femeie ascultătoare, răbdătoare şi supusă. 
Se ruşina de tatăl său pe bună dreptate, dar tre- 
când prin proba impusă, devenea mai smerită, mai 
docilă, mai femeie. 

— Ce spui, Toduţ? 

Băiatul dete verdictul: 

— Datoria, Ada... Datoria iţi impune să te duci. 

Şi fata, resemnată, îi răspunse: 

— Mă voiu duce. 


+ + 


După masă, Ada s'a prezentat profesorului Do- 
miţian. 


192 VICTOR PAPILIAN 


— Domnule Profesor, vă rog să mă iertați... 

— Ai adus ceva? 

— Nu. 

— Păcat. Trebue să scrii, fată... Ai talent, 
mare talent... 

Profesorul Domițian era cunoscut ca un om bun, 
entusiast, binevoitor, gata oricând să găsească un 
nou talent. 

— Nu e vorba de mine, ci de tata, căruia i-ați 
publicat... 

Profesorul zâmbi. 

— Cam slăbuţe versuri... De hatârul dumitale... 

Ada îndrăsni să-l intrerupă: 

— Domnule Profesor, să nu vă supăraţi... 

— Ţi-a trimis alte versuri ? 

— Nu... dar a venit. A venit în Bucureşti să 
vă mulţumească. 

Profesorul schiţă un gest de refuz. 

— Să-ţi mulţumească dumitale, nu mie. 

Dar fata continua să se roage. 

— Vă rog să-l primiţi... ţine aşa de mult... 

— Bine, cedă Domițian, adă-l după ora de curs. 

Fata se ridică, dar la uşă se întoarse. 

— Domnule Profesor, incă ceva... Tata e un 
om în vârstă, trăit în provincie, vVaş ruga să fiţi 
îngăduitor. 

e opri din vorbă. Totul în făptura ei asculta 
de acea grijă maximă, vecină de spaimă, ca fna- 
intea unei sentințe. Profesorul o linişti. 

— Deal dumitale a fost ofiţer, nu-i aşa ?... 

— Da. 

— Vezi cum am ghicit?... Cunosc tagma oame- 
nilor ăstora terorizanţi. 

— E un om de treabă... Nedreptăţile poate l-au 
singularizat. 

— Nu, domnişoară. E un om rău şi egoist. 
Cu restul oamenilor se poartă minunat, încât toţi 
îl iubesc, îl stimează şi-l simpatizează... dar în 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 193 


serviciu, şi mai ales în casă cu ființele al căror 

stăpân se socoteşte, e cumplit. Răutatea lui e cu 

atât mai odioasă cu cât e fără justificare. Nu ne- 

dreptăţile, cum crezi dumneata, ci firea lui... Dar 

să mă opresc. E tatăl dumitale. Adă-l după curs 
mine. 


A doua zi, căpitanul inventă ceva nou: să meargă 
la Ministerul Educaţiei Naţionale. 

Profesorul Domițian îl primise bine şi-l ascul- 
tase. Totul i se părea uşor şi firesc. Meritele 
lui începeau să fie cunoscute. Să fi procedat de 
acum câţiva ani aşa, unde ar fi azi?... Dar cine 
să se intereseze de el. Ada?... 

Când fata auzi de noua lui trăsnaie, alergă la 
Toduţ. 

— Nu mai pot, Toduţ, nu mai pot... Ce să fac? 

Dar şi Toduţ plănuise ceva peste noapte. Să 
grăbească logodna şi nunta, şi ca atare avea lipsă 
de bunăvoința căpitanului poet. 

— Trebue, Ada... trebue să te duci. 

— O să mă prăpădesc... o să mă topesc de 
ruşine în faţa ministrului... 

— Curaj, Ada... Avem nevoie de bătrân... ' 


* 
* + 


Dela ministru, căpitanul Surdulescu a ieşit în- 
cărcat, ca o albină, de onoruri şi promisiuni. Nu- 
mai să treacă alegerile — ministrul se găsea 
tocmai în campanie electorală — şi totul i se va 
pune la dispoziţie, editură, reviste de lansare şi 
ajutor chiar. Poetul e desorientat. Parcă nu ştie 
ce să mai facă. Mintea lui activă cercetează 
mereu. Ii trebue ceva grandios, o faptă care să 


13 


194 VICTOR PAPILIAN 


încunune drumul său la Bucureşti şi parcă vieața 
lui întreagă. A, a găsit: Regele... Să se ducă 
la rege. Să facă cunoscut şi regelui toată nedrep- 
tatea, toată mizeria ce poate ucide în provincie un 
om de geniu. 

— Ada, m'am hotărît... Să mergem la rege. 

Dar Ada a căzut bolnavă la pat. 

— Mă voiu duce singur... se îngâmfă el. 

La palat i s'a spus să facă o cerere de audienţă. 


III 


Când a aflat că venise acasă, să se logodească. 
Leonte Surdulescu, poetul şi publicistul, numai că 
n'a ridicat braţul să-i crape capul. 

— Editura ?... 

— Să vezi, tată... 

— Audienta ?,.. 

— Mareşalul curții ma fixat-o încă. 

— Ministrul?... 

— Tată, Toduţ şi-a luat doctoratul. Trebue să 
se preoțească... 

Dar bătrânul se plimba ca zănaticul prin casă; 
se simţea neglijat şi — mai rău — tras pe sfoară. 
Şi numai afurisita asta de fată, mironosiță dar 
voluntară, era de vină! El îi încredinţase un 
obiectiv de onoare şi ei i se abătuse de măritiş. 
Neam prost. 

— lată... 

— Piei din faţa mea... 

Fata s'a dus speriată là Toduţ. 

— Tata nu vrea... 

A urmat, la preot, un sfat de familie. Situaţia 
era gravă. Alţii ar fi putut face nunta şi fără 
consimțământ, dar într'o familie de preot şi la un 
viitor preot, nu se cădea... La urmă, preotul s'a 
hotărit. 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 


— Mă duc să-i vorbesc eu. 

Bătrânul l-a primit în răspăr, 

— Ce vii la mine, părinte? Nu-i majoră? Nu-i 
studentă? Nu-i emancipată ? 

— Atunci te invoieşti ? 

— Asta n'am spus. 

Preotul o luă dela cap. 

— Să vedem, domnule căpitan, ce motiv ai îm- 
potriva acestei căsătorii ? 

— Niciunul. 

— Atunci suntem înţeleşi ?... Dă mâna aici. 

Dar Leonte Surdulescu s'a ferit. 

— Asta nu. 

— Prin urmare, nu vrei să ţi se mărite fata? 

— Din parte-mi, n'are decât. E majoră, stu- 
dentă, emancipată... 

Preotul i-a înţeles ostilitatea. A chemat băiatul 
şi l-a sfătuit părinteşte, 

— la mai dă-l dracului de nebun... Fata-i bună, 
n'am ce zice. Drăguţă, modestă, are şi carieră... 
Dar dacă tată-său e nebun, şi fata-i ţicnită.., Uite, 
eu am ochit pentru tine pe fata lui... 

— Lasă, tată... Ada o să izbutească... 

— Numai să nu-ţi facă nebunul ruşinea şi să 
nu vină la nuntă. 

— Cu neputinţă, tată... 


+ 
„o. 


Leonte Surdulescu sa înțeles coaliția. Şi pe dea- 
supra, condusă de un popă. Necazul lui s'a spiri- 
tualizat, a căpătat un tâlc metafizic, explică de bună 
seamă un destin, destinul lui de luptător şi de 
poet umanitarist, care i-a făcut vieaţa una cu dure- 
rea celor obidiţi, a proletarilor, a ţăranilor nedrep- 
tățiţi, şi i-a pus în spate o cruce, dar nu cea min- 
cinoasă a popilor, cl crucea de oţel şi cărbune a 


196 VICTOR PAPILIAN 


burgheziei. A ajuns la o culme. El, şi de cea- 
laltă parte a baricadei întreaga societate burgheză 
cu Ada, popa Păsat şi Toduţ, simple iscoade. 
Când va lovi în ei,să se cutremure întreaga şan- 
drama. 

Căpitanul Surdulescu nu mai poate sta în casă, 
se înnăbuşă. Ii trebue noaptea fără stele, noaptea 
pustie... Să se simtă înfăşurat de stindardele negre 
ale vântului, un Napoleon superb pe câmpul de 
bătaie, între trăsnete, fulgere şi viscol. 

A ajuns la cafenea mai repede decât ar fi 
vrut. Gândurile îi gonesc paşii. Cafeneaua e 
goală, ora târzie, vreme rea. Numai într'un colţ, 
la o masă, Ovreii joacă baccara. Ca de obiceiu, 
câțiva jucători şi mulţi chibiţi care pontează din 
când în când. Căpitanul cere o cafea. Vrea să 
tie tot atât de lucid ca şi când ar scrie o poezie 
sau ar combina intriga unui roman. Căci va da 
drumul unui desnodământ de măreție antică. Toate 
facultăţile lui creatoare, imaginaţia în primul rând, 
apoi voinţa, trebue să le aibă gata la atac. L-a 
oprit sgomotul dela masa Ovreilor. A fost pe- 
semne o lovitură grozavă. Câştigătorul s'a ridicat 
ca să-şi scoată punga. E mândru ca de o mare 
victorie şi de aceea se simte obligat ca să dea 
sfaturi. 

— Ascultaţi-mă pe mine... inspirația e chestie 
de sfert de secundă. 

Căpitanul şi-a întors gândul dela început. Oare 
nu greşeşte el? Oare nu prea s'a îndepărtat, prea 
s'a lăsat dus de imaginaţie, şi în fuga ei a uitat 
de Ada, de Popa Păsat, şi de fiu-său, teologul? 
Lui îi trebuia o lovitură şi el combină o tragedie 
antică. Vorba Ovreiului: inspiraţia e chestie de 
sfert de secundă. Ii trebuia această fărâmă de 
timp. Gândul lui oscilează ca pendula între casa 
preotului, unde se unelteşte, şi masa Ovreilor, unde 
se joacă la noroc. Abia acum îşi dă seama că 


UN MARE NEDREPTĂŢIT 197 


soarta l-a pus între aceste două forțe duşmane. 
Apropierea îi face plăcere, parcă-i gâdilă ceva în 
creier. Deci, mai departe. Totdeauna a sprijinit 
pe Ovrei, în necazul popilor creştini. Gaâdilitura 
s'a prefăcut în zumzet, care-i furnică prin cap, 
mâini şi piept. Dacă şi acum i-ar sprijini? 

Dar nu termină. Mintea i-a înhăţat gândul ca pe 
o muscă. Sfertul de secundă! Şi deodată sufletul 
i se lumină ca o lună de foiţă în care sa aprins 
becul. Râde lăuntric cu o gură până la urechi, 
cu un ochiu închis şugubăţ şi cu nasul strâmb într'o 
parte, cum râde luna pe cărţile de poveşti. Dar 
chipul şi-l ţine strunit, privind cu desnădejde in 
gol. Cu paşi rari se apropie de masa jucătorilor. 

— Domnule Rabinovici, se adresează el şefului 
comunităţii, am să-ţi spun ceva foarte important. 
Când termini jocul... 

— Eu nu joc, privesc la măgarul meu de nepot, 
băiatul lui Cohn... 

— Atunci, te rog, vino la mine. 

Ovreiul își închipuie că e vorba de vreo afacere, 
Auzise că-şi mărită fata şi se pregătea să se lase 
greu. Dar ținuta foarte gravă a căpitanului, felul 
solemn cum îl invitase să ia loc la masă, îl cam 
încurcă. 

— Domnule Rabinovici, să nu te minunezi de 
cele ce vei auzi. 

Ovreiul este din ce în ce mai curios, 

— Mam hotărit să mă fac Ovreiu... 

Ovreiul rămase o clipă năuc, apoi il privi peste 
ochelari. 

— Ştii cam fost ateu... 

— Da, toată lumea ştie. 

Vorbind, Ovreiul se desmeticise şi îşi da seama 
că are de aface cu un nebun. i 

— Dar sunt un gânditor, un meditativ. Cu ace- 
eaşi cinste cu care n'am crezut, cu aceeaşi cinste 
mă întorc la iudaism... 


198 VICTOR PAPILIAN 


Ovreiul continuă să judece: 

— Sunt unii nebuni lucizi şi foarte raţional... 

— Şi din toate religiile pe care le-am studiat 
cu deamănuntul, singura adevărat mare, fiind sin- 
gura revelată de Dumnezeu, e iudaismul. 

Ovreiul îl lăsă să vorbească şi-l ascultă cu multă 
atenție. De fapt, îşi făcea socotelile cu precizie, 
Un nebun de ăştia e mai de folos decât o mie de 
cuminţi. Se gândea ce vâlvă va face: Un căpitan 
român trecut la iudaism... 

Surdulescu devenise ca niciodată de elocvent. 
Creştinismul față de iudaism nu-i decât o minu- 
sculă sectă, ca de pildă aceea a mileniştilor faţă de 
creştinism. 

Şi în acest timp, continua discuţia cu potrivnicii 
săi, ca şi cum ar fi fost de față. 

— Ei, ce zici, părinte Păsat? Ce zici, domni- 
şoară Ada? Ce zici, domnule teolog? 

Căpitanul combătea creştinismul cu vehemență, 
Susținând universalitatea religiei mozaice.  Creşti- 
nismul a fost marea piedecă... 

Şi, pe celălalt plan, mintea lui savura vâlva pe 
care o va face vestea, nu numai în oraşul lui, dar 
în ţara întreagă. Cine e acel original? E un gân- 
ditor de geniu. E căpitanul Surdulescu... poe- 
tul şi publicistul Leonte Surdulescu. Cel mai mare 
nedreptăţit al timpului! 


"Când vestea a apărut în ziare, părintele Duru- 
ian şi-a chemat băiatul şi i-a arătat. 

— Ți-am spus ?... Satură-te acum. O să fii gi- 
nerele unui Jidan. 

lar băiatul a alergat la Ada. 

— Ada, tatăl tău ne face de râs... Convinge-l... 
Altcum, totul e sfârşit între noi. 


UN MARE NEDREPTĂȚIT 199 


Şi Ada a căutat să-l convingă. A plâns, s'a ru- 
gat... Dar căpitanul sa înfuriat, 

— Să nu te amesteci în convingerile mele reli- 
gioase. 

Fata era dezolată. Toduţ avea dreptate, dar pe 
de altă parte cum să lupte împotriva tatălui ei? 
Toată vieaţa ei fusese supusă, aşa era regula în 
casi, moştenire dela mamă-sa, cum era s'o frângă 
ca ?,,. 

— Nu există decât un singur sistem... îşi dădu 
Toduţ părerea, mâna forte. Nu vrea de voie, 
atunci de nevoie, 

— Cum, Toduţ? 

— Să-l internezi la nebuni... 

Fata a crezut că se prăbuşeşte pământul cu ea. 
Nici nu îndrăsnea să gândească, 

Nici Toduţ însă nu era om să se lase. Impre- 
ună cu tatăl lui a purtat-o pe la avocaţi, procurori 
şi alţi truntaşi ai oraşului, Cu toţii au tost de 
acord să-l interneze, 

— Să mai încerc odată cu vorba bună... 

Dar când a început vorba, căpitanul a pus mâna 
pe băț. 

— ţi crăp capul, mizerabilo... 

Atunci Ada na mai putut. Dreaptă în faţa lui, 
cu privirea ridicată ca niciodată, a răspuns ră- 
spicat : : 

— Tată, te voiu interna la balamuc. 

Bătrânului i s'au turburat ochii, mâinile i-au că- 
zut în jos, apoi a lăsat capul pe piept şi s'a pră- 
buşit pe scaun. 

ată, tată... 
Bătrânul o îndepărtă cu vocea stinsă: 
— Pleacă... pleacă... 


* 
Lă * 


Şi Toduţ, şi părintele, chiar şi preoteasa au în- 
curajat-o. 


200 VICTOR PAPILIAN 


— Să vezi ce om de treabă o să se facă, îi 
spuse părintele. Frica e singurul mijloc pentru 
nebuni. De altfel, şi procurorul are să-i spună, şi 
judecătorul de instrucție, şi directorul liceului... 

Dar Ada mavea cui să se destăinuiască decât 
lui Toduţ. 

— Când s'a prăbuşit pe scaun, am crezut că 
moare... 

Băiatul nu-i putea mărturisi gândirea lui adevă- 
rată: că ar fi dorit să moară... 

— Intelegi, Toduţ, cum să duc eu pe conştiinţă, 
o vieață întreagă, povara morţii lui... 

— Fii liniştită, nu moare el... 


+ 
+ * 


Căpitanul Surdulescu devenise omul cel mai de 
treabă, şi profitând de această schimbare, socrii şi 
mirele au hotărit să grăbească nunta. La logodnă. 
a petrecut cu toţi oaspeţii şi a ţinut o cuvântare 

entru fericirea tinerilor. Cu Ovreii nici vorbă. 

itase de editură, de reviste, de audienţă la rege. 
Se interesa parcă şi de pregătirile de căsătorie. 
Ce mar fi crezut niciodată Ada, a intrat în odaia 
ei, unde se găseau cadourile, rochia de mireasă şi 
toate cele de trebuință pentru nuntă, lumânările, 
voalul şi coroana de lămâiţă. Toată lumea era 
fericită ; părintele Duruian, că fiu-său va intra în 
rândul oamenilor; preoteasa, că lucrează pentru 
băiat ca pe vremea când era copil; iar Toduţ, că 
visul lui se va împlini în curând. 

Numai în sufletul Adei stăruia îngrijorarea. Se 
temea de atâta noroc. A văzut pe tatăl său pră- 
buşindu-se pe scaun şi imaginea aceasta îi apărea 
când şi când, printre armoniile cuvintelor de dra- 
goste, printre peisajele fericite ale viitoarei ei 
căsnicii şi chiar ind elanul unui sărut sau ritmul 
unei îmbrăţişări. Remuşcare sau presimţire ?... 


UN MARE NEDREPTĂȚIT 20% 


Şi totuşi trebuia să tacă, să nu vatăme cu ni- 
mic fericirea lui Toduţ. Să-i dăruiască tot ce-i 
mai frumos şi mai pur ìn sufletul ei, întreaga sub- 
stanță a poeziei, la care a renunţat, tonul curat 
al surâsului şi lacrimii, şi cununa privirii de fe- 
cioară care înţelege, îngădue şi ocroteşte. In fie- 
care zi, ei se plimbă până noaptea târziu, să se 
impregneze de fericirea primăverii, prin vraja tru- 
pului ei tânăr şi frumos, şi toate gândurile, bucu- 
riile şi suferinţele de mai târziu să le întoarcă 
prin filtrul acestei amintiri. 

In astă seară a întârziat mai mult. Ultima noapte 
de amanți. Mâine e cununia civilă. Se vede că şi 
bătrânul e impresionat de acest eveniment. Casa 
e luminată toată, ii aşteaptă. 

— Hai, Toduț, să-i zicem noapte bună... E în 
odaia mea, zâmbeşte Ada. 

Şi fericită parcă să-l surprindă în flagrant delict 
de duioşenie bătrânească, deschide uşa, gata să 
aplaude. 

— Toduţ... ţipă ea. 

Băiatul se apropie. Groaznic! In mijlocul odăii, 
bătrânul atârnă întrun ştreang fixat de cârligul 
lămpii. Sa spânzurat, dar şi-a făcut seama cu 
socoteală. Pe cap are coroana de lămâiţă şi pi- 
cioarele fleşcăite s'au împleticit în rochia de mi- 
reasă. 

— Toduţ... 

Bătrânul e hidos. Are capul plecat într'o parte, 
un ochiu închis, ochiul cel şiret, şi le arată limba. 

— Hai, Ada, să anunțăm parchetul... şi cu forța 
o trage afară. 


+ 
+ + 


A doua zi după înmormântare, Ada a primit un 
pachet şi o scrisoare. 

„Iţi înapoiez inelul. Căsătoria imposibilă. Taina: 
preoţiei nu poate fi întinată de păcatele omeneşti“. 


VICTORIE 


Jar pe chelie, se plimba o muscă. 
(Cezar Petrescu: Sinfonia 
fantastică.) 


I 


Generalul închise cartea şi furios o aruncă pe 
noptieră. 

— Asta-i un dobitoc... un mare dobitoc... 

Vocea îi era necunoscută, o voce joasă şi gutu- 
rală, izbind parcă dinăuntru înafară nişte timpane 
întundate cu vată. De alttel, nu-şi dădea bine 
seama. Fusese aievea vocea lui sau o voce străină, 
folosindu-i sufletul ca pe o pâlnie acustică. 

—  Ăsta-i un dobitoc, un mare dobitoc... se incă- 
păţâna vocea, 

— Cine-i dobitoc ? se răsti generalul. 

— Cum cine? Parcă nu ştii... la, Grigore 
Stolnicu, profesorul din Simfonia fantastică a lui 
Cezar Petrescu... 

Şi numaidecât închipuirea generalului, până 
atunci fluidă cu rândurile cărţii, se împrăştiă ca 
razele unui punct luminos, î înțepenind pe un mă- 
nunchiu de imagini: sala de” concert în suspinul 
lent al emoţiei ; orchestra, o neînțeleasă mare cu 
valuri de argint, alamă şi mătase; maestrul, parcă 
la intersecţia acestor lumi, apropiind ŞI disjugând 
cu bagheta sutletele oamenilor din sală de sutletele 
instrumentelor din orchestră şi în fine, tot acest 


VICTORIE 203 


tumult năvalnic de torent revărsat, adunat şi tors 
în firul de caraghios al lui Grigore Stolnicu, pro- 
fesorul cel chinuit până la exasperare de giumbuş- 
lucurile unei muşte sprinţare pe chelia insului 
din faţă, 

— Asta-i un dobitoc... făcu vocea, parcă să-i 
dea curaj. 

— Pentru ce dobitoc, domnule ?... ripostă ge- 
neralul. 

Acum ambele voci, desprinse oarecum din el, 
se certau pe socoteală proprie. 

Generalul schiţă o mişcare de contrarietate, ca 
şi cum nişte inferiori i-ar fi discutat dincolo, in 
odaia vecină, ordinul. 

— Prostii... Sunt obosit... Mai bine să mă culc... 

Trase lănţişorul dela lampă şi închise ochii. 
Imaginile luminoase se afundară ca nişte umbre în 
intunerecul creierului. “Totuşi el continua să vor- 
bească, apărându-se. . 

— Schimbarea garnizoanei... noua mea func- 
ţiune... Apoi, prea feluritele indatoriri... amestecul 
de preocupări... Totul mă turbură şi mă excită... 

Si deodată se regăsi cu mintea în cabinetul mi- 
nistrului de războiu, discutând locurile la noua 
mişcare în armată. El voise Craiova. Dar Craiova 
era rezervată nepotului primului ministru. Apoi, 
în ordinea preferințelor, Constanţa. Aci, dificultăți 
politice locale, şi atunci... poftim Clujul. 

— La Cluj, Grădinescule... la Cluj, îi vorbi 
sfătos ministrul de războiu, la Cluj avem nevoie 
de oameni destoinici... Clujul e o cetate duşmană 
ce trebueşte cucerită. Acolo, peste îndatoririle de 
ostaş, se impun și cele de cultură. Să fim cinstiţi... 
Prestigiul nostru față de minoritari, doar o cultură 
temeinică îl poate asigura... 

Poveţe de circumstanţă, tăiate cu foarfecele parcă 
din gazete. Dar la Cluj odată sosit, aceeaşi ste- 
reotipă vorbă: cultura. 


204 VICTOR PAPILIAN 


Şi atunci, fără convingere, dar conştient de po- 
runca timpului care nu cruţă nicio abatere, s'a 
hotărit a deveni om de cultură. Şi hotărirea l-a 
costat. E drept ca descoperit o literatură nouă, 
el, rămas odată cu bacalaureatul la versurile lui 
Cerna şi romanele lui Duiliu Zamfirescu. Şi o 
plastică nouă, şi, ceea ce n'ar fi crezut vreodată, 
o muzică românească. Dar cu câtă trudă... cu câtă! 

Generalul s'a răsucit de necaz, în pat. Ar vrea 
să adoarmă, dar gândurile i se învârtesc morişcă. 

— Ce frumoasă literatură era pe vremuri... 
simplă, pe inţelesul tuturor... îţi mergea pe de-a- 
dreptul la inimă. Nu ca acum, chinuită şi bolnă- 
vicioasă. De pildă, poftim, şi la Cezar Petrescu... Ce 
gust să urmăreşti cu atâta insistenţă fiecare mişcare 
sufletească, fiecare gest abia schiţat, fiecare por- 
nire abia concepută... şi mai cu seamă acea stă- 
pânire şi luptă, care menţine pe un nebun în apa- 
rențele cuminţeniei. Căci fără îndoială, Grigore 
Stolnicu este nebun... 

N'a terminat cartea de citit, dar dela primele 
pagini şi-a făcut convingerea. Un nebun! 

— Aşi!... Un dobitoc, un mare dobitoc!... 

— Pentru ce dobitoc ?... 

Vocile stăruiau desprinse din făptura lui, voci 
de sine stătătoare, parcă vocile a doi advocaţi gata 
de harţă, unul apărând pe Grigore Stolnicu, celălalt 
acuzându-l. Generalul îşi depărtă cu voinţă auzul, 
plictisit de ceartă şi vacarm. Înaintea lui: estrada... 
Muzica no pricepe, dar orchestra, orchestra... Ce 
disciplină, ce încântare pentru un adevărat militar)... 
Orchestra este o unitate, în care fiecare ins îşi 
execută cu însufleţire, dar și cu precizie, îndato- 
rirea. Ce arfi de pildă, ca timpanistul, înnebunit 
subit, să ridice ciocanul şi... poc cu el în chelia 
înaintaşului său, ca să omoare o muscă... 

Generalul işi simte trupul întins ca o piele de 
caracatiţă. Peste el a trecut nebunia lui Grigore 


VICTORIE 205 


Stolnicu, rostogolită ca un tăvăluc, Să se stăpâ- 
pânească, altcum rătăcirea o să-l arunce în vârtej. 
Noroc de minutarul ceasului care-l ţine legat de 
realitate. Dar şi tic-tacul ăsta... 

— Disciplină, disciplină... 

Generalul ar vrea să nu mai audă. Singur să 
se ştie noaptea în zăvoiu, întins pe prundişul argin- 
tat, sau în parc pe banca de piatră, aşteptând. 
Ah!... Dar fie-ce sgomot al ceasornicului e lovi- 
tură... or, lovitură e şi punctarea gămăliilor de 
sudoare şi gestul timpanistului în tobă şi palma 
lui Grigore Stolnicu, când va face „plici“ pe chelia 
tovarăşului din fată... 

De aceea, priveşte în sală. 

Sala de concert e în suspinul lent al emoţiei ; 
orchestra apare ca o neinţeleasă mare cu valuri 
de argint, alamă şi mătase... iar maestrul, parcă 
la intersecţia a două lumi, apropie sau depărtează 
cu jocul baghetei apele sufletului de cele ale 
armoniei, 

General e nemulţumit. Născocirile muzicii, ima- 
gini cuplate de metafore şi comparaţiuni, ies la 
iveală în necazul lui. Ce-i asta? Fantazie sau 
realitate ? Unde se găseşte ?... In decor de operă 
Sau în zăvoiu cu noapte luminată? Ce-i asta ?.. 
Cornul de lună ca o svârlugă intre nori? Noaptea 
destrămată de acele brazilor? Pălăria cavalerului, 
streaşină de lumină ?.. Generalul îşi revine. Gân- 
diri frumoase, semn de slăbiciune. Un om serios 
nu judecă decât ceea ce vede. De pildă, viorile... 
toate cu arcuşurile în aceeaşi mişcare, când în jos 
când în sus, soldăţeşte. Şi contrabaşii! Cum se 
luptă cu enormele lor instrumente... ca nişte ursari. 
Şi oboiştii... 

Generalului îi este a râde. Totdeauna, oboiştii 
suflând i s'au părut caraghioşi. Suflă subţire numai 
din buze, ca şi cum ar lipi o ţigară. Şi ţin gâtul 
întins, ca nişte cocoşi... 


206 VICTOR PAPILIAN 


Generalul e tot nemulțumit. Realitatea, zadarnic 
orchestra vrea s'o stăpânească... Simfonia e fan- 
tastică. Valurile se revarsă peste matcă. Stihia 
s'a deslănţuit. In sală, lumea nu mai are putinţă 
de a reacţiona. Stă inmărmurită. Şi in această 
mulţime prostită, o singură minte ageră lucrează. 
E mintea lui acum tot una cu mintea lui Grigore 
Stolnicu. Ea singură are o preocupare serioasă: 
musca de pe scăfârlia vecinului... S'o urmărească 
tiptil, tiptil, cu mâna ridicată, pentru ca la momentul 
potrivit, odată... plici 1... 


II 


A băgat de seamă... Intrarea lui în teatru a 
produs emoţie!... Noul general!... Să-şi găsească 
deci o înfăţişare potrivită. E încă tânăr, doar de 
patruzeci şi şase de ani. Poate să fie, dacă nu 
frumos, cel puţin plăcut şi mai cu seamă interesant. 
El ştie că e pus la concurs cu predecesorul său, 
la concurs cu ceilalţi generali maghiari, care cândva 
au trecut prin loja comandamentului. De aceea a 
venit însoţit de întreaga suită... şi cu toţii la fel de 
frumos gătiti, în haine de mare ţinută, după re- 
glement: mănuşi albe, cisme de lac, centură, de- 
coraţii, eghileţi. Şi nu din fanfaronadă! Are insă 
răspunderea situaţiei. Adus în fața mulțimii ca o 
divinitate, el are o lipsă de primul atribut al divi- 
nităţii: prestigiul! Or, la urma urmei, prestigiul 
se rezolvă prin fast şi decorație... 

Generalul aruncă o privire asupra acestei mul- 
timi. Privirea i se desagregă jos, pe capetele 
sculptate în penumbra luminii artificiale. Din nou 
e obosit! 

— De Verdi e opera asta, Marinescule ?... aude 
el pe şeful Statului Major cerând informaţiuni 
aghiotantului. 

Generalului i se opreşte gândirea, ca tăiată cu 


VICTORIE 207 


foarfecele. Poftim, fă cultură cu oameni pentru 
care toate operele sunt scrise de Verdi! Astia 
sunt ca ordonanţele pentru care orice ziar e Uni- 
versul. Nu se ostenesc să citească măcar progra- 
mul sau afişul, necum o carte de specialitate. 

Şi-şi aminteşte cum el îşi procurase dela un 
teterist, absolvent al conservatorului, un comentar 
al operei. 

Se întoarse către ignorant şi începu să-i explice, 
fără nimic mustrător în vorbă, strâns după textul 
cărţii. 

— Ciudată soartă a avut şi operà asta „Samson 
şi Dalila“... Autorul e Saint-Saëns. A lucrat-o 
nici mai mult nici mai puţin de nouă ani, dela 
1868 până la 1877... şi după atâta muncă n'a găsit 
in Franța scenă, care să i-o reprezinte imediat, ci... 

Generalul îşi opri cuvântarea.  Oboistul din 
orchestră a dat un semn prelung, imediat viorile, 
ca nişte orătănii la strigătul gospodinei, s'au re- 
pezit să-l prindă. 

Tocmai la timp, căci vorbind a simţit o sufe- 
rință vagă, nedefinită, ca o reminiscență tristă. 
Invăţase pe de rost cuvintele altuia ca şi... ca şi... 

— Parcă şi Grigore Stolnicu învățase din enci- 
clopedie explicaţia Simfoniei fantastice ?... 

Voit, generalul îşi schimbă cursul gândirii. Stă- 
ruința de a-şi aminti îi producea aceeaşi nelinişte. 

Jos, sub el, orchestra e în ftrământul pregătirii. 
Şi deodată tresare, ca și cum ar fi făcut o desco- 
perire. Da, da... a prins secretul neliniştii. Nu 
loja comandantului e la o înălțime prea mare, cum 
crezuse el la început, ci orchestra e înfundată jos, 
jos de tot ca întro scoică, între scenă şi parter. 
Si fără să vrea ridică privirea parcă să măsoare 
distanţa. Poftim !... Acum altă plictiseală. In fața 
lui, două rânduri deasupra, la o lojă de galerie, 
un tânăr inconştient stă pe balustradă cu spatele 
spre public, sprijinit doar într'o mână. 


208 VICTOR PAPILIAN 


— Ce nebun! Un gest greşit... o scăpare din 
vedere şi... bâldâbâc... 

Generalul îşi întoarse din nou privirea în orche- 
stră. Ce-i pasă lui de nesocotinţa altora ? 

— Nu-i vorba însă de nesocotinţa unui nătărău, 
se rectifică el. Să-şi frângă gâtul, dacă-i dobitocl... 
Dar de acolo de sus, drept peste trombonist ar 
cădea şi terciu l-ar face. Asta e!... Pentru ce să 
piară un om nevinovat, prin prostia unui scrântit? 

Generalul din nou e cu ochii în orchestră. Vio- 
loniştii îşi fugăresc degetele mărunt şi egal pe 
gâtul viorii. Celiştii şi-au scos capetele la vedere 
peste burţile instrumentelor. Ascuns sub rampă, 
gonit parcă din ansamblu, harpistul ciupeşte de 
unul singur pe grătarul de corzi, arpegii scurte şi 
răsucite. In fund, timpanistul îşi acordează diferi- 
tele lui tobe, cu mişcări surde, învăluite parcă în 
vată. Intreaga orchestră e în neastâmpăr. Şi deo- 
dată, toate glasurile încep să trepideze pe întrecute. 
A intrat dirijorul. 

— Parcă-i gospodina cu grăunțe... îşi repetă 
generalul imaginea. 

O lovitură sinistră de gong, apoi tăcere totală. 
Maestrul a ridicat bagheta. In sală întunerec. 
Toate privirile sunt aţintite spre rampă. ŞI 
atunci, generalul, scăpat parcă de sub supra- 
veghere, îşi strecoară binişor privirea sus, spre 
loja de galerie. Ah, ce mizerie!... Nesocotitul 
tânăr a înnebunit parcă. Aşezat pe balustradă, 
cu mâinile încrucişate pe piept, sigur pe poziţia lui, 
mai mult chiar, provocator, el aşteaptă începutul 
spectacolului. Cum Dumnezeu de nu i-e frică? E 
fără niciun sprijin. La cea mai mică greşeală de 
echilibru, bâldâbâc... 

— Ce-mi pasă mie de toate astea? Mai bine 
să ascult... 

Generalul îşi concentrează toată atenţia asupra 
anuzicii. Muzica, nu numai că trece pe lângă el 


VICTORIE 209 


străină, dar se preface în impresiuni ciudate. Su- 
netele viorilor îi flutură nesuferit, gâdilicios chiar, 
ca nişte jurubiţe de mătase despletite; fluierile 
flautelor se rezolvă în serpentine care, încolăcite, îi 
țiuesc până în timpane; iar alămurile, ba îl învă- 
luesc, ba îl tamponează, ba îl poartă lin ca pe 
targă. Totul e exterior, nimic nu-l pătrunde. Este 
un vizual, la care şi sunetele se materializează în 
elemente concrete. 

Din nou e cu ochii la arcuşuri. Aceeaşi ordine, 
acelaşi paralelism. Parcă şi degetele pe gâturile 
negre, aleargă tot paralel. Chiar buzele şi obrajii 
muzicanţilor sutlători se mişcă în acelaş tact. La 
fel pufăiesc tromboniştii, ca nişte obezi, la fel işi 
tivesc buzele oboiştii, ca nişte cumetre în graţii. 
Şi fagoţii! Să crezi că atunci dau trup, prin ver- 
geaua ondulată de argint, instrumentelor lor mon- 
struoase ca nişte pari. Ce caraghioşi! Mai cu 
seamă oboistul prim. Asta-i grozav de caraghios! 
Scurt, gras şi chel. Dar ce chel! Capul lui, pe 
instrument, se profilează ca un bostan înfipt într'un 
par. Să cadă jos, terciu s'ar face, ca şi... ca şi... 

Din nou aceeaşi senzaţie penibilă de sfârşeală. 

— Terciu s'ar face, ca şi tânărul de sus... 

Generalul simte pe frunte picuri de sudoare. 
Parc'ar fi la o probă scrisă de tactică, negăsind 
soluţia. Ce casnă, ce casnă! Ar vrea să ridice 
privirea sus, la loja de galerie, dar privirea îi: 
atârna grea în jos. Chelia oboistului i s'a prins 
de pleoape. 

— E scurt, gras şi chel, ca... 

Generalul are o opresiune pe piept. Ar vrea să. 
respire și nu poate. Chelia oboistului e tema şi- 
soluţia îi sbârnâe pe la tâmple ca o muscă. 

— E scurt, gras şi chel, ca... 

Sbârnâiturile parcă au trecut în minte. Creierul 
în întregime e un roiu răzvrătit pe o pradă.: 

— E scurt, gras şi chel ca Grigore Stolnicu... 


14 


210 VICTOR PAPILIAN 


Generalul răsuflă odihnit. In fine! Dar gân- 
direa, în neastâmpăr, a găsit nou prilej de neli- 
nişte : chelia. De câtva timp sufletul său are 
lipsă de nelinişte ca de o ambianţă. Deci scor- 
moneşte, scormoneşte... se teme şi totdeodată 
doreşte stările de grijă. 

Generalul e cu ochii sus la loja de galerie. Se 
apără. Nu ştie cum, dar simte că se apără. Ce 
ruşine pentru un militar! Şi totuşi, privirea caută 
cu nesat pe celălalt partener al jocului. Dar aci, 
decepţiune... Tânărul cuminţit s'a tras înăuntru. 
Ce păcat!... Lear vrea din nou pe balustradă, cu 
mâinile cruciş pe piept, preocupat de muzică... 

Desorientat şi totuşi voluptos excitat, generalul 
îşi plimbă privirea între cele două sfere de atracţie. 
Jos, chelia rotundă, întinsă, parcă încărcată cu 
explosibil ; sus, faţa profilată a tânărului, ştearsă 
de orice asperitate, fosforoscentă în penumbra lu- 
minată a lojii şi lucioasă chiar. Ca o chelie!... 
Intr'un moment de energie, el intoarce capul şi 
îşi înfige privirea în balcon. Ce ruşine! Pur şi 
Simplu, a fugit de pericol! Dar balconul este o 
hrubă cu capetele fosforescente aşezate în rânduri, 
rânduri, ca şi craniile într'un mauzoleu. Şi lucind 
toate ca nişte chelii... 

Generalul îşi dă seama de absurditatea vedeniei. 
Judecata lucrează doar prin închipuire, cum e mai 
rău. Se întoarce cu mintea la textul tradus acasă 
de teterist. Ah, şi asta-i toto fugă, tot o mişcare 
de apărare! 

„In lungi tonuri de corn şi în acordul instru- 
mentelor de lemn, glăsueşte textul, se deschide 
actul întâi. După puţine tacte, urmează un pasa- 
giu de o pregnantă melancolie, o țesătură melo- 
dică trecută dela un instrument la celălalt“... 2). 
- Deodată generalului i se şterge gândirea. De 


1) Peter Raabe, „Opernfiihrer“. 


VICTORIE 211 


câtva timp, ochii lui în neştire urmăreau parcă 
chelia oboistului. Da, da... Sa trezit. Dar ce 
cumplită trezire! Soarta işi bate joc de el ca un 
inferior obraznic... căci pe chelia oboistului se 
lăfăie cum îi place, când în zig-zaguri, când în 
sburdalnice capricii, slobodă ca o sălbăticiune pe 
Bărăgan, o muscă, 

Generalul face o mişcare, ca şi cum ar vrea să 
se ridice, Simte că nu poate respira, şi acest deficit 
de respiraţie îi răspunde tocmai în frunte, 

— O muscă!... Pentru ce batjocura asta ?... 

Apoi, după noul său sistem de gândire dialogată : 

— Nu e batjocură ?... 

— Ba chiar batjocură... căci e musca lui Gri- 
gore Stolnicu.., 

Din nou o mişcare de ridicare. [i e ruşine. Ce 
Dumnezeu! Uită că-i militar? Şi la urma urmei, 
poate că nici nu-i muscă. 

Şi ochii lui încep să cerceteze. 

— Muscă e? Nu... Ba da... Ba nu... 

Vederea îi este țeapănă şi subţire ca un ac de 
insectar. So poată trece odată prin trupul moale 
până'n jos, ce bine-ar fi! Bâzâind în ţeapă să-şi 
dea sufletul obraznica insectă! Dar dacă nu-i 
muscă? Ar putea ti neg, pată de cerneală, petec 
de hârtie... Aşi! Se mişcă. Ba nu... Oare nuii 
o părere ? Lui îi tremură privirea în pleoape... 

— Marinescule, se răsuceşte el către ofiţerul de 
ordonanţă. 

— Porunciţi, Domnule General... 

— Binoclul... 

— Poftiţi... 

Generalului i se curmă respirația de emoție. 
Ciudată senzaţie! Pâlpâiri de teamă simte in 
suflet, ca un copil căruia i se pune pentru întâia 
dată în mână un revolver, 

Este un binoclu de campanie, metalic şi masiv, 
cu osatură de revolver şi greutate de grenadă. 


212 VICTOR PAPILIAN 


In. războiu, cu el privea pozițiunile inamice. In 
războiu... Ce cuvânt hipertrofiat şi ăsta: războiu! 
Ca şi cum singur ar rezuma maximum de energie 
umană și pasiunea legată de luptă şi de pericol. 
Minciună !... Sunt împrejurări în vieaţă, mult mai 
dramatice... de pildă, înarmat, să urmăreşti singur 
un răufăcător, ca detectivul. In atare mişcare, te 
mână imbolduri maxime de amorez: de a poseda 
şi strivi. Pe când în războiu atâtea elemente se in- 
terpun între ochiul care priveşte şi prada care nu se 
vede. Războiul e mecanizat. A scăpat din simţuri. 

— Nu e exact... se rectifică el, şi în războiu ai 
luptă de corp la corp, ca în atacul dela Caşin. 

Ochii privesc la chelia omului, gândurile însă 
în frânturi se năpustesc, se încalecă, se resping. 

Rachetă albă: baraj de mitraliere... Trei rachete : 
baraj general... Rachetă albă şi roşie: baraj de 
grenade... 

« Generalul s'a deşteptat cu binoclul la ochi. Acum 
vede la precizie pielea punctată cu mici gropiţe 
negre, ondulând la ceafă în delureţe şi pe ea, aler- 
gând în voie, insolenta insectă. Ii vede capul cu 
ochii bulbucaţi; toracele strâns ca în corset şi abdo- 
menul umflat să plesnească ; îi vede picioarele 
subțiri ca firul de câlț, frânte din încheieturi, şi 
aripile lucrate ca o bijuterie. 

dată, plici... 

Binoclul îi tremură uşor în mână. Ce noroc pe 
el !... Căci, să fie în parter ca Grigore Stolnicu, 
ŞI să aibă inainte o chelie pe care se lăfăie o muscă... 

Odată, plici... 

Sunt în natură formaţiuni care te obligă să le 
striveşti. De pildă coaja de ou, crusta de gân- 
dac, sau țesătura firavă a unei insecte, altele, ca 
fesul şi jobenul, trebuesc turtite de sus în jos, 
iar altele cer, fără discuţie, o palmă... de 
pildă un obraz insolent sau chelia oboistului. 

Odată, plici... 


VICTORIE 213. 


— Prostie... se încurajează el. 

Şi totuşi unda de nelinişte se accentuează în el. 
Generalul gâfâie pe loc, în mâini simte un tremur 
subţire. Capul chel e jos, la distanţă mare și el... 
el are in mână arma grea. 

Odată, plici... 

Să dea drumul binoclului drept pe capul chel. 
Şi musca şi chelia dintrodată... Generalul se ră- 
suceşte pe scaun. 

— Marinescule, ia-ţi binoclul. 

— Păstraţi-l, Domnule General. 

Dar generalul împinge unealta grea la spate, în 
mâna Subalternului, să no mai vadă, căci sufletul 
său e întins la maximum, parcă să explodeze şi 
se teme de orice instrument de războiu. Privirea-i 
continuă să fie atrasă de chelie. Şi capul gol eo 
poziţie în iminenţă de explozie 1... Conilictul e la 
maximum. Două poziţiuni vrăjmaşe, — sufletul 
său şi chelia de jos — ambele gata să sară în 
aer... Care pe care? 

Generalul îşi dă seama de absurditatea gândului. 
Dar în acelaşi timp are sensaţia cănu mai poate. 
Trebue, trebue... d forță năvalnică îl împinge să 
acţioneze. Cum ?... Can războiu... 

Fără să vrea şi-a ridicat privirea spre loja din 
față. Ce noroc!... Tânărul inconştient e din nou 
peste balustradă. Generalul tremură de plăcere. 
Acum... un, doi, trei... Tânărul e însă nemişcat. 
Generalul, rânjind, îi întinde o privire întoarsă ca 
un cârlig, parcă să-l agaţe. Doar să-l clatine... 
atât! Şi de-acolo, bâldâbâc peste capul trombo- 
nistului. Trombonistul nu-i chel, dar ce are aface... 
Toate capetele sunt poziţii cu explosibile. Haide 
deci... un, doi, trei... 

Generalul râde. Işi vede prada cu picioarele în 
sus, fâşâind prin aer ca o cometă şi deodată 
pleosc, cap în cap... 

— Un, doi, trei... porunceşte el. 


214 VICTOR PAPILIAN 


Dar în necazul lui, tânărul s'a tras cuminte în 
lojă. Generalul gâfâie. A rămas parcă singur în 
tot teatrul, cu prada. Ajutorul i-a fugit. Forțe 
puternice simte năvălind în el. Jos, chelia oboi- 
stului străluceşte, întinsă la maximum ca o bubă 
coaptă. Musca e doar o ţintă. Or, el explozia o 
doreşte. Deci, înainte peste balustradă ca din 
carlinga avionului, binoclul în sus drept peste 
obiectiv. Şi acum, un, doi, trei... 

Generalul se răsuceşte pe scaun. 

— Marinescule... 

— Binoclul, Domnule General ?... 

Generalul e în panică. Parcă ar fugi de pe 
câmpul de luptă. 

— Chipiul şi mantaua... 

In lojă, rumoare. Apoi, întrebări îngrijate, de 
circumstanţă. 

— Vă e rău, Domnule General ?... 

— Da... O migrenă teribilă... 

Toţi ofiţerii sunt împrejurul lui. 

— Vă conducem, Domnule General... 

— Nu... se răsteşte el, rămâneţi aici... 

— Dar maşina... maşina vine tocmai la două- 
sprezece... 

— Nu-i nimic... Merg pe jos... Asta a să-mi 
facă bine... 

— Domnule General, îmi permiteţi... 

— Nu, Marinescule... Rămâi aici... 

Ordinele lui sunt fără replică. 

— Noapte bună, Domnilor... 

— Străiţi, Domnule General... 

In timp ce deschide uşa, senzaţia de dezastru 
se accentuează. Hohoteşte parcă ceva în el. 

— Câtă laşitate, Doamne !... Câtă laşitate |... 

* i * 

Generalul aleargă pe jos spre comandament. 

Nu vrea trăsură, nu vrea maşină... Aerul rece al 


VICTORIE 215 


nopţii ca o legătură îi adună svâcnelile sufletului. 
Încetul cu încetul patima se mulcomeşte. Poate 
judeca în linişte, Trebue să ia măsuri, să se in- 
grijească. Asemenea accese ii compromit presti- 
giul. Chiar dacă nimeni nu ştie. Este totuşi un 
prestigiu al omului faţă de el insuşi... A fost o 
ameţeală, o clipă de şovăială posibilă oricui odată 
în vieaţă. Da? Dar dacă in acea clipă de şo- 
văire, slobozea unealta grea peste capul nete- 
ricitului... 

Generalul gâfâie mai mult de emoție, decât de 
fugă. Sa trezit la poarta comandamentului. Sen- 
tinela, zăpăcită, îi prezintă arma cu mişcări împle- 
ticite şi rămâne nemişcată. Câtă batjocură! Ma- 
ximum de onor lui? Unui laş? Unui fugar?... 
Suie scările comandamentului la apartamentul său, 
Ordonanţa aleargă: 

— Sttrăiţi, Domnule General... 

Generalul îl concediază. 

— Du-te Vasile... n'am nevoie de tine. 

Şi începe să se desbrace, silindu-se totdeodată 
să-şi pună gândurile în ordine. Ce-a fost fuga 
asta năroadă ? Ce-i cu blestemata gândire a lui 
Stolnicu, înfiptă ca o strechie în cugetul său ? Prin 
ce mecanism stărue cele două voci din nou des- 
prinse din el, discutând? 

Generalul e fără astâmpăr în pat. Imposibil s'a- 
doarmă. Poate faptul că n'a terminat cartea... A 
lăsat povestea doar începută şi povestea se răz- 
bună, cerând întregire. 

— Ciudat... Ce putere să aibă o carte şi o 
poveste |! 

Şi totuşi, aşa e! Să fi terminat cartea, să fi 
ştiut sfârşitul povestirii, poate mar fi suferit 
accidentul supărător. Trăieşte o răzbunare a 
cărţii. 

— Oare ce se petrece cu Grigore Stolnicu ? 

Generalul e la nou impas. Nu vrea să cedeze. 


216 VICTOR PAPILIAN 


Nu vrea altă slăbiciune. A stins lampa şi a închis 
ochii. Dar dincolo de pleoapele căzute, inchipuirea 
a pornit mare lucrare. Teatrul, balustrada, chelia, 
musca... Generalul îşi dă seama... răzbunarea cărţii ! 
Un personagiu livresc este o fantomă desgropată 
de cititor. Ce bine îi şedea acolo lui Grigore Stol- 
nicu, mort în cimitirul cărţii! lată-l acum duşman. 

Generalul se răsuceşte în pat. 

— Ce prostie... Fantome reînviate! Mă paşte 
curiozitatea. Voiu face deci ca temeile. Să citesc 
sfârşitul şi cu asta gata. 

Generalul aprinde din nou lumina. E nervos. 

— Nu, nu vreau... 

Insă totdeodată ochii i se prind de noptieră. 
Acolo, sub un teanc de ziare şi scrisori, e cartea... 
cartea, blestemata! Cum de-a uitat s'o pună la 
loc în bibliotecă ?... 

— Să stârşesc odată... îşi poruncește el. 

Comanda îi rămâne doar la suprafață  Lăuntric 
curge tumultuos argumentaţia. Ca la critica unei 
operaţiuni militare, aşa de sistematic judecă: luând 
cartea, cedează impulsului de care nu vrea s'asculte ; 
lăsând-o, dă dovadă de teamă. Şi deodată, mai 
inainte ca să fi hotărit întrun fel sau în altul, 
smulge cartea de sub maldărul de hârtii şi gâfâind 
o deschide la sfârșit: 

— „El şi nebun... Să râdă toţi nemernicii de 
asemenea nerozie, cum râde el acum...“ 

„lar Grigore Stolnicu râde într'adevăr, şi cu 
plicurile decolorate în mână, râde din ce în ce mai 
nestăpânit de vesel...“ 

„Hohotul a umplut camera, răsună în toată va- 
stitatea goală“. 

Generalul priveşte năuc. E singur. Odaia-i 
goală și îngustă ca o celulă de sanatoriu, iar el 
în cămaşă de noapte — poate în halat de nebun — 
se vede bătrân cu plete cărunte, ghebos şi uscat, 
hohotind de râs — cum e mai trist — pe nişte 


VICTORIE 217 


e ` f 
învechite scrisori, — scrisorile lui Grigore Stol- 
nicu — desorientat ca în fața necuprinsului, şi totuşi 
gata să se nărue de ziduri... 

Cu voință îşi suprimă viziunea. 

— Asta-i un dobitoc... un mare dobitoc... 

— Pentru ce-i dobitoc ?... 

A închis cartea şi a aruncat-o furios pe jos. 
Mintea continuă să judece drăceşte: gest de în- 
depărtare, gest de frică. Frică ?... De cine, 
Dumnezeule ? 

' Stinge lampa. Intunerecul din nou il linişteşte, 
are în el răceală de compresă umedă. Apoi, pe 
măsură ce se încălzeşte, sutletul incintat începe să 
pulseze. Generalul incearcă să-şi fixeze critic punctele 
de reper. Dela cine porneşte răul? Şi mintea, 
joc de imazini, îi scoate înainte pe Grigore Stolnicu. 

— A, da... dela Grigore Stolnicu... 

Dar Grigore Stolnicu e o plăsmuire... nu există... 

— Ba există... 

— Unde-i? ţipă el în vid. Cine e? 

— Tu... răspunde vocea. 

Intunerec de hrubă, şi în intunerec vocile ţiuesc 
ca între două scoici. ` 

— Tu eşti Grigore Stolnicu... 

— Dar insul chel cu musca pe chelie ? 

Vocea piuise ca un glonț în traiectorie. 

— Cine e? se înfurie el. 

— Oboistul... Nu-l vezi? 

Generalul se svârcoleşte ca pe patul de tortură, 
în pânza de năduşeală tepoasă. 

— Cum o să fiu eu Grigore Stolnicu? Dar eu 
sunt în lojă şi oboistul e departe de mine, jos în 
scoica orchestrei. 

Imediat îşi revine. Incă o greşeală. Nu trebue 
să se apere. El mare lipsă de apărare fiindcă totul 
e o ficțiune. Un gând dureros îi sfredeleşte tot 
mai adânc sufletul şi de acolo asvârle în noapte 
spulber de imagini. Şi mereu acelaşi proces. 


218 VICTOR PAPILIAN 


Fiece imagine eliberată îşi organizează pe soco- 
teală proprie, vieața. Grigore Stolnicu e sus în 
loja comandamentului. I] cunoaşte prea bine. Are 
fireturile, centura şi decoraţiile de general. Le-a 
îmbrăcat acasă în fața oglinzii. Şi cât îi şade de 
bine! Dela înălțimea lojii el poate examina mul- 
ţimea. Multimea? Capete lucind doar in lumina 
sălii ca nişte chelii. Grigore Stolnicu râde. Chelii... 
chelii pretutindeni, lucii ca nişte țeste de cranii. 
Dar printre ele, una e mai ispititoare. Parcă o 
iubeşte ! O iubeşte ca pe un obiect sculptat în sidef 
ce se poate sparge... Grigore Stolnicu râde. Iubire, 
posesiune, strivire ! Ce prostie! Cum o să iubească 
o chelie? O chele care îl irită, care îşi bate joc 
de el... o chelie, care îl pune la încercare. Ce?... 
Il pune la încercare? De bunăseamă. Atunci, să-i 
arate el ce poate... 

In el s'au deslănţuit pofte. Niciun fel de judecată, 
ci doar impulsiuni pe cale de înfăptuire. Două 
forțe față'n faţă, ce trebuesc să se ciocnească: o 
chelie şi o palmă. Odată, plici! Ce prostie !... Dar 
palma e sus, în lojă şi chelia jos, în orchestră... 

Generalul gâfâie de emoție. Piedeca-i măreşte 
pofta. Işi revine. Piedecă la el?... Piedecă pentru 
un om de acţiune, pentru un militar ?... Cum?... 
Parcă lupta se dă numai corp la corp ?... Atunci 
la ce bun uneltele de atac, grenada, de pildă ?... 
Uneltele prelungesc doar mâinile noastre. Şi unealta 
lui e binoclul... 

Deci la lucru. O uşoară aplecare peste balu- 
strada lojii... Bagă de seamă. Musca e şireată. 
Ţintă mobilă. Calculează deci mişcarea... Bagă de 
seamă. Musca urcă sus spre creştet. Fii gata!... 
Binoclul sus, şi acum... drumul! 

Generalul îşi ţine respiraţia. Țeasta a exploadat. 
Din chelie a ţâșnit ţăndări de os şi stropi de 
creier... 


VICTORIE 219 


NL 


Nu vrea să meargă la medic. Şi-ar afirma boala 
oarecum, mărturisind-o. Or, tocmai de asta vrea 
să se convingă, că nu-i bolnav... Dar răspunsul 
ca o floretă îi urmăreşte, „tac au tac“, fiecare 
mişcare a judecății. Atunci, pentru ce ma mai 
tost la teatru din ziua când mişeleşte a fugit pă- 
răsind câmpul de luptă şi duşmanul ?... 

Generalul râde amar. Câmpul de luptă, o chelie? 
Şi dușmanul, o muscă? Răspunsul lui s'a prefăcut 
în ac ce distramă parcă tircu tir. Chelie, muscă... 
Aşa e! După urma lor avea să se nenorocească, 
să se prefacă în criminal și nebun... 

Ah, de mar înnebuni! 

Gândul ăsta îl ia ca în spangă, parcă din pân- 
tece până'n creştet. E palid, gura căscată, ochii 
holbaţi, coşul pieptului umflat, gata să plesnească 
din arcuri. Apoi, un colţ al creierului începe să 
pulseze luminos. Nebunie, boală, medic... Ah, me- 
dicii! Niciodată nu i-a putut suferi. Nişte încre- 
zuti, nişte hipertrofiaţi! Iti jignesc simțul demni- 
tăţii de om amestecându-se cu indiscreţie în ce ţi-e 
mai tăinuit. De altfel, nici n'a fost bolnav vreodată. 
Rănit, da... ca'n lupta dela Caşin, pierdut sieşi, cu 
eul dispărut, redus la o masă inertă de carne, 
trăind parcă doar din obiceiul respirației. Bolnav, 
degradat din demnitatea de om, nu... nu!... 

Generalul începe să se plimbe prin cameră, cu 
paşi mari şi agitaţi. Gândurile i se muncesc pe 
loc. Ar vrea să le elibereze din strungul simţirii 
dureroase şi nu reuşeşte. Are în sufletul său un 
ținut înflorit şi luminat ca poiana dela Caşin, când 
în fruntea batalionului... 

— Da... Asta-i cuvântul: în fruntea batalionului... 

Generalul se surprinde în mijlocul odăii, cu un 
zâmbet proiectat parcă în trecut şi deodată, îm- 
bufnat ca de o slăbiciune, îşi retrage privirea 


220 VICTOR PAPILIAN 


luminoasă în întunecimea sufletului. A redevenit 
energic şi hotărit. Işi comandă sieşi, infruntând 
în acelaşi timp şi pe medic. 

— Mă voiu duce la teatru !... 

Provocarea asta, adresată şi lumii întregi şi sieşi, 
a deslănţuit în el forţe nebănuite. Se simte mai 
mult decât vindecat, trecut în ofensivă! Deschide 
uşa să-şi cheme ajutorul. In odaie însă nimeni, şi 
astă neaşteptată lipsă îi slăbeşte brusc forţa ofen- 
sivă. Rămâne buimac. De dincolo, din odaia 
celor tineri, se aud glasuri voioase şi râs. 

— Care Sonia, Marinescule ? 

— Nevasta lui Socolov, colonelul rus... 

— O ştiu... E mică. 

— Grozavă, dragă... 

— Aia s'o aibă bătrânul... 

Generalul a tresărit scurt. 

— Bătrânului nu-i mai arde de femei. Nu-l vezi ?... 
Tot cu nasu'n rapoarte şi lucrări. 

Generalul, binişor, s'a retras în biroul său. O 
undă melancolică, o sensaţie de ceva care s'a sfâr- 
şit sa pogorit în sufiet. Bătrânul este el... 


+ 
* * 


— Marinescu ăsta e un măgar! Işi uită la mine 
în birou ileacurile lui de cărţi. Poftim, un roman!... 
Crimă şi pedeapsă... Pesemne că între două lucrări 
de cancelarie, îi trage şi un capitol. Pe furiş, ca 
şcolarii în ora de matematică. 

Generalul, cu un gest dispreţuitor, asvârle cartea 
jos. Să şi-o ridice dacă-i trebue. Şi s'aşează la 
lucru. Totuşi nu poate lucra. A fost nedrept cu 
Marinescu.  Aghiotantul lui citeşte la tinereţă, ca 
să nu ajungă mai târziu ca şeful de stat major, 
sălbatic, neştiind cine a scris Samson şi Dalila, 
sau chiar ca el, care a păţit-o cu Grigore Stolnicu 
din Simfonia fantastică... 


VICTORIE 221 


Crimă şi pedeapsă! 

Generalul se scoală şi cu o elegantă mişcare 
de îngenunchere, ridică de jos cartea. Ii e ruşine; 
orice carte are in ea o sfinţenie. Şi în special 
acest roman. Parcă soarta înadins i l-a scos înainte, 
să-i amintească de pedeapsă atunci când sufletul 
său e plin de crimă. 

— Crimă şi pedeapsă de Dostoewski. Am văzut 
eu odată un film... i 

Şi purtând cartea binişor cu amândouă mâinile, 
ca pe un obiect fragil, o depune pe colţul biroului 
pentru Marinescu când va veni cu actele. 

Crimă şi pedeapsă !... 

Privirea împrăştiată, ca şi suiletul, s'a concentrat, 
curăţită de tot balastul imaginilor de prisos, pe 
copertă. Un gând teribil îi svâcneşte în minte: 
şi el ar putea ajunge ca tânărul desemnat acolo.. 

Apoi, răzvrătit: 

— Ce gust! Să ilustrezi o copertă cu scene 
din roman... 

Explicaţia îi vine uşor: 

— Aşa era moda pe vremuri. Ediţie veche. 

Şi totuşi, cadra de pe copertă explică tot roma- 
nul: o victimă întinsă la pământ şi tânărul cu to- 
porul ridicat, gata să despice capul celei de a doua. 

— De sigur că înăuntru sunt poze... 

Şi dă s'o deschidă, dar mişcarea i se opreşte 
printr'un sgârciu în incheietura cotului. 

— Ce Dumnezeu, am ajuns să mă tem de cărţi |... 

Curagios, ia romanul. Nu s'a înşelat; înăuntru 
sunt ilustraţiuni din scenele mai însemnate, subli- 
niate cu mici fragmente din text. 

„Am vrut să fiu un Napoleon, de aceea am 
ucis“... explică tânărul, fetei. 

Generalul e impresionat. Îlustraţia atât de sim- 
plă şi totuşi atât de viguros reliefată, numai în 
linii şi umbre, proiectează pe mare întindere con- 
ţinutul frazei. 


222 VICTOR PAPILIAN 


— Ce figuri sinistre... Linia mai mult decât cu- 
Joarea poate extrage esența nebuniei şi crimei... 

-La altă pagină, tânărul îngenunchiat la picioa- 
rele fetei, îi spune: 

— „Mă inchin nu în faţa ta, ci în faţa intregii 
dureri omeneşti“... 

—  Minciună ! se înfurie generalul. Minciună ru- 
sească. Ruşii aştia făţarnici au ştiut să păcălească 
intreg occidentul practic, serios şi demn, cu şireata 
lor tânguială mistică... 

Şi ca să-şi arate curaj, asvârle cartea cât colo. 
Cartea, sfârâind ca un disc, s'a izbit de zidul din 
față şi frântă în două a căzut plăcintă la pământ. 


+ 
* * 


Generalul e bine dispus. Singur in loja sa — 
Marinescu s'a învoit pentru o scurtă vizită în ve- 
cini — generalul prinde ìn oglinda lojii un 
crâmpeiu de teatru şi cu el se joacă parcă de-a 
v'aţi-ascunselea, clătnând în sus şi în jos capul. 
Din balustradele aurite, in lumina becurilor irizată 
de-a-lungul serpentinelor de stuc, iese la iveală 
sau dispar după voie, busturi de femei in toalete 
somptuoase şi făpturi de domni gravi, importanţi, 
în ţinută de gală. 

— Bătrânul!... 

Generalul şi-a oprit mişcarea. li vine să zâm- 
bească. El, bătrânul? Ochii s'au fixat asupra-şi. 
Ce bine că e singur! O clipă de răgaz, o clipă 
în care să se poată îndrăgi de sine... li place 
profilul fin conturat, din care vârsta, meditaţia, 
studiul şi chiar parcă demnitatea de general au 
alungat orice element de brutală vigoare. Cu 
fruntea bombată, nasul aquilin şi mustăţile răsu- 
cite de muschetar, chipul îi apare bun de efigie, 
fin nervos şi strunit.  Să-l tai în lemn sau să-l 
lucrezi în peniță. 


VICTORIE 223 


Bătrânul f... 

Cuvântul îl surprinde deodată, dureros. In 
ochiul de sticlă se îmbulzesc acum alte figuri, fi- 
guri indiscrete de domni, figuri cercetătoare de 
femei... Generalul se retrage în fundul lojii. Pri- 
virea însă i-a rămas agăţată de luciul oglinzii. Ea 
îl informează acum de loja pieziş aşezată, de cea- 
laltă parte a hemiciclului. Acolo-i Marinescu. Se 
putea altcum? Doar în lojă e o femeie... 

Generalul închide ochii, obosit brusc. Intune- 
recl... O eşarfă de mătase argintată continuă to- 
tuşi să lumineze câmpul întunecat al minţii. Toate 
efiuviile subtile ale parfumului femeiesc: ritmul 
umerilor poleiţi, freamătul respirației încorsetate, 
strălucitul pupilelor mărite de jocul bijuteriilor, 
albeața fardată a decolteurilor şi tot ce e vis şi 
închipuire continuă să alunece pe pârtia minunată. 
Apoi judecata, ca un burete, șterge desemnul plă- 
smurii. Femeia!...: lată pricina bătrâneţii lui. O 
cinstită văduvie închinată muncii serioase, a ajuns 
să-l compromită. Din lipsa-i de flecăreală... şi 
din întreaga sa atitudine demnă]... Să fi fost un 
flecuşteţ, să fi bătut saloanele, scaiu după toate 
fustele... Atunci... 

Şi totuşi, în justificarea lui simte un punct slab. 
Cinstit s'a purtat, şi serios, şi demn. Dar iubi- 
rea ? Iubirea? Iată ce i-a lipsit din vieaţă... 

Generalul se ridică în picioare gata de luptă, 
parcă să strivească dela început para de îndoială, 
care mijeşte împrejurul său. Cu ochii provoca- 
tori cată înainte. In loja din față, privirea lui 
este aşteptată. Sunt acolo doi ochi mari, luminoşi 
ochi sortiți adorării şi care totuşi se umilesc 
în faţă-i. Lumina lor e compromisă de un zâm- 
bet cerşetor. 

Generalul simte cum se înroşeşte. In piept are 
o strângere, prin genunchi il furnică. Ce batjocură ! 
Senzaţii de licean !... 


224 VICTOR PAPILIAN 


Cu o mişcare voită se rupe din urzeala vrăjii 
şi întoarce capul. In orchestră altă privire, privire 
hotărită de astădată, ochi albaştri, față vibrândă, 
capul ridicat, pieptul desfăşurat. Asta, da... atitu- 
dine de luptător! Generalul îşi priveşte potriv- 
nicul țintă, dar omul susţine curagios, provocarea. 
Sunt doi oameni, care se aşteaptă. Parcă sau 
mai întâlnit cândva. Generalul ar vrea acum cu 
tot dinadinsul, să-l identifice, dar în acest timp 
a intrat dirijorul şi omul s'a aşezat la pupitru. In 
locul feței de adineaori, dârz luptătoare, a rămas 
un cap rotund cu o chelie lucie şi perfectă. Ge- 
neralul răsuflă odihnit. E omul lui, oboistul! 

Dar imediat în suiletul generalului a început 
crampa, răscolind valuri valuri de suferință. In 
teatru se găsesc acum coalizate două puteri : ochii 
luminoşi şi umili si chelia dură ca o piatră. Ge- 
neralul se frământă pe loc şi în suiletu-i s'au des- 
lănţuit puteri, care trebuesc să fie stăpânite, altfel... 

Scârţâitul unei uşi din balamale neunse, îi în- 
şfacă porca gândul. E aghiotantul. 

— Cine-i doamna, Marinescule ? 

— Nevasta colonelului rus, Socolov... 

— Da? 

Marinescu parcă tot aştepta o slăbiciune din 
partea superiorului său, ca să devie limbut, 

— O chiamă Sonia, ca pe iubita lui Rascolni- 
coff din „Crimă şi pedeapsă“... şi are, ca şi dânsa, 
bilet galben... 

Şi fiindcă generalul îl priveşte zâmbind, Mari- 
nescu îi dă înainte. Se complace în posturi de 
$mecher şi de pehlivan. , 

— Bărbatu-său se ocupă cu afaceri, ìn special 
cu furnituri. Şi ea, ca femeie, face ce poate... ca 
să-l ajute. Acum el plasează nişte cărbuni la pri- 
mărie, şi ea... se osteneşte cu ajutorul de primar, la 
operă... 

In orchestră s'a făcut tăcere. A amuţit şi Ma- 


VICTORIE 225 


rinescu. Generalul şi-a tras scaunul lângă pălima- 
rul lojii. Acum e acum... pericolul sa mărit. 
Până acum, îl apăra mulţimea, sgomotul şi nea- 
stâmpărul ei, Marinescu, secătura.. de aci înainte 
toate aceste ajutoare vor dispare, absorbite de ne- 
înţeleasa vrajă a muzicii. El şi cele două puteri 
potrivnice. . Depinde pe care o va alege. Parcă 
soarta îi e hotărită. Sufletul său cere alt sufiet, 
trebue să se contopească în celălalt, prin crimă cu 
creştetul oboistului, sau prin dragoste cu ochii 
cei rugători. 

Maestrul a ridicat bagheta. In curând va fi în- 
tunerec. Ah, întunerecul, ambianța crimei şi a amo- 
rului !... Şi încă o batjocură. Inainte să-şi pună la 
gură instrumentul, oboistul a întors spre el o pri- 
vire. Doamne, privire de ură şi de provocare! 
Fără îndoială s'au mai întâlnit cândva în vieață, 
gata de încăierare, căci omul din orchestră îl pân- 
deşte. Poate şi el aşteptând un moment prielnic... 

Generalul gâfâe de emoție. Ce-ar fi, dacă oboi- 
stul înnebunit subit, s'ar ridica în picioare şi apu- 
când intrumentul ca o lance, l-ar arunca în sus, 
în spre el? Ce bine ar fi! L-ar scăpa de nebu- 
nie.. Dar generalul revine din avântata-i plă- 
smuire, căci omul din orchestră îşi vede liniştit de 
treabă, cu ochii asupra notelor, lăsând în locul 
privirii doar o chelie, o chelie teribil de provocă- 
toare. Privirea generalului fuge cu laşitate, izbind 
în loja din faţă. Parcă e în capcană, nare scă- 
pare decât prin două uşi, amândouă ferecate. S'a 
oprit să cerceteze. Prin semiobscuritate a recu- 
noscut privirea rugătoare din ochii luminoşi. Cu 
grijă, prevede ce se va întâmpla. Dintâi o va 
fixa bine şi o va încadra în privirea lui, apoi o 
mişcare imperceptibilă a buzelor, la care ea va 
răspunde la fel, şi la sfârşit o bezea tăinuită... 

eneralul e leoarcă. Chinurile se traduc fizic. 
Nu mai poate. Incercarea aceasta e şi mai penibilă. 


15 


226 VICTOR PAPILIAN 


Parcă mai cinstită, mai potrivită cu firea lui, e 
cea dintâi: să atace cheha oboistului, să-i spargă 
capul |... E o nebunie, dar o nebunie vitejească, 
pe sufletul său de luptător. Se intoarce să caute 
binoclul. 

Deodată pacea s'a aşezat. Detaliile crimei sunt 
amănunţit prezente, până la cel din urmă: pocnet, 
țipăt, scandal, spectacol întrerupt, generalul înne- 
bunit.. Nu-i mai pasă de nimic. 

— Binoclul, Marinescule... 

— Nu l-am adus, Domnule General... 

— Eşti un... 

S'a oprit din vorbă, altcum spunea o necuviință. 
E timp de când nu înjură şi nu insultă. Şi în ace- 
eaşi clipă parcă i se lămureşte tot dezastrul. In- 
jurătura, altă virtute de liniştire a sufletului !... Şi 
înjurătura şi-a comprimat-o în suflet ! Şi înjură- 
tura i s'a preschimbat poate în putere explozabilă, 
ca şi dragostea, ca şi bătaia. Să fi iubit, să fi în- 
jurat, să fi bătut... azi n'ar mai avea instincte cri- 
minale... 

— Domnule General, vă aduc altul imediat... 

— Nu, mulţumesc... 

Ochii lui privesc chelia, în timp ce mintea ju- 
decă milităreşte, la precizie. Cu ce să-l pocnească 
drept în creştet, ca efectul să fie la ţanc. Nimic 
ware greutatea potrivită decât binoclul său, bino- 
clul de campanie. E greu, metalic şi apoi are şi 
prestigiul câmpului de luptă. 

Generalul se ridică. 

— Plecaţi, Domnule General? 

— Mă întorc numaidecât... Aşteaptă... 

— Maşina e la scară... 

— Prea bine... 

Generalul ştie ce are făcut. Acasă, în birou, e 
râvnita unealtă, Nici nu se va termina actul întâiu 
şi va fi înapoi. 


VICTORIE 227 


Cu capul în mâini, trântit pe canapea fără 
vestonul care-l împiedeca să răsuile, generalul 
hohoteşte. E încă lucid ca să asiste la propria 
sa decădere. Plânge cu lacrimi adevărate, suspine 
şi hohotiri, ca pe vremea când era copil. Dar cel 
puţin atunci plânsul îi aducea o alinare, pe când 
acum... 

Şi din nou, un alt val de durere revărsat prin- 
tre lacrimi. Ce-o să se aleagă din el? Nebunia 
îl paşte, ca pe Grigore Stolnicu... Un nimic, un 
accident, lipsa uneltei trebuinciose l-a împiedecat 
să-şi pună în aplicare cumplitul gând. trecut 
pe langi crimă din întâmplare şi pentru o clipă... 

rin urmare, se şi poate considera nebun... 

Işi priveşte tunica agăţată de umărul scaunului. 
Ciudat! Parcă se îndoieşte de propriul său veş- 
mânt. Oare tunica aurită, plină de decoraţiuni şi 
tireturi nu-i plăsmuirea unui nebun? Işi pipăie 
gâtul, coastele, sternul... Pentru întâia oară în 
vieaţă, trupul îi apare ca o întrebare, ca ceva străin. 
Trupul său? lată-l parcă despărţit, parcă în con- 
flict cu el... Ne mai pomeniti... Aşa stranie sen- 
Saţie simţirea lui sănătoasă nu i-a pricinuit nici- 
când. Totdeauna plastica trupului i-a părut ca 
ceva integrant eului său, forma rotunjită a ume- 
rilor ca şi bătăile inimii, ridicăturile osoase ca şi 
mişcarea respirației... Işi pipăie crestele _tibiilor, 
parcă să se convingă că sunt la locul lor. Tot 
străin... Capul, apoi vârful urechilor, cartilagiile 
gâtului. Străin, străin... Nici, când revenit la vieaţă 
după lupta dela Caşin, întins pe targă în sala de 
operaţie sau apoi în patul de spital, n'a avut o 
atare senzaţie. Atunci, durerea... durerea îi ţinea 
trupul în limitele sufletului. Bătăile ceasului din 
odaia vecină, despicând drum prin roirea surdă 
a gândurilor, îi vin parcă în ajutor. 

Generalul are un tresalt de speranţă. Dacă 
şi-ar înfige un cuţit în piept, şi-ar frânge un pi- 


228 VICTOR PAPILIAN 


cior sau şi-ar trage un glonț prin mână? Dure- 
rea l-ar scăpa poate de nebunie. 

Imediat zumzetul se reface. Să-şi tragă un glonţ 
rin mână... Atât de jos a ajuns! Ca automuti- 
aţii... Atunci, mai bine glonţul să-i treacă drept 
în inimă. Moartea! lată soluţia potrivită stării 
lui de faţă, cât e încă om întreg şi militar. Decât 
mâine de râsul şi mila lumii, mai bine acum, pe 
canapea. Ochii lui privesc prin tavan, în cele de- 
părtări. Pentru ce n'a avut norocul ăsta atunci, 
in lupta dela Cașin ? . 

Generalul surâde cu beatitudine. Ce bine să te 
transpui în trecutul glorios. Totul îți apare în 
decor de operă. Puhoiul de lumină al nămezii, 
ca şi clarobscurul înserării, vine parcă din jocul 
reflectorului. Şi poziţiile cu a lor greoaie aşezare 
stau împăturite în minte, gata să iasă le iveală. 
Nici judecată, nicipiedecă! Elanul eroismului sin- 
gur te poartă. Da... aşa va face. Să se intărească 
din vitejia trecută, să-şi pregătească moartea în 
cortegiul admirabil al luptei. Va sfârşi acum prin 
marea sforţarea începută la Caşin. A închis ochii. 
Din suflet îi ies ca la morişcă, rând pe rând, ima- 
ginile trecute. 

S'a oprit asupra unui episod neinsemnat dinaintea 
luptei. O patrulă inamică. Ce-s nebuni? Ziua 
namiaza mare... Ah, e ceva grabnic!... Cu câteva 
focuri de armă ar putea-o goni. Dar nu... A pro- 
mis soldaţilor să le arate mânuirea grenadelor 
noui, grenadelor franceze. 

— „Băieți, să nu risipim muniţia în vânt“... 

— „Aşa e, dom’ căpitan, s'o incercăm pe scă- 
fârlia unui Neamţ“. 

Din firida săpată în piatră, ca printro lojă, 
soldaţii lui privesc în jos pe inamic urcând dealul. 
Vin să iscodească poziţiile noui. Comandantul 
râde. E un râs tare ca un sgârciu... Din apus, 
ape aurii şi roşii inundă câmpia, poleind frunza 


VICTORIE pi 229 


şi scăpărând în boabele de amnara le stâncii, mici 
scântei. Inamicii au ajuns la pieptul dealului. Ei, 
acu să vă văd, dracilor!... Clipă de nelinişte şi 
interogare, apoi o scurtă semnalizare. Toți la pă- 
mânt... Şeful şi-a lăsat arma şi casca. El va esca- 
lada parapetul de piatră. In firidă, emoție mare.. 
Gaâfâiala soldaţilor e ca a câinilor însetaţi. Din 
când în când svârcolirile pământului aduc la iveală 
o mână sau un crâmpeiu de trup, apoi se aud 
sgomote de tufani smulşi, plesnete de nuiele rupte,. 
năruiri de piatră şi chiar hârâituri de ciubote... Şi 
deodată, peste creasta dealului, a ieşit la iveală 
un cap blond cu ochi luminoşi. Acum, Ibăieţi!... 
Capul blond, ca la comandă, a întors privirea de- 
cealaltă parte şi în loc de privirea luminoasă, a 
rămas o chelie, o chelie lucie ca o calotă de gips.. 
Băieți, ochii la mine... Grenada bine prinsă în: 
Ti drept... Cu dinţii scoţi tubul apăsător.... 

itați, aşa... Pe urmă, ca să dai foc aprinzătoru-: 
lui o loveşti de celălalt pumn... Şi acum, un, doi, 
trei... gatal... Bubuitura a cutremurat parcă şi 
dealul, iar din pământ a exploadat fum şi un ter- 
ciu de creier, sânge şi oţel... 

Generalul sare speriat. Ce coşmar! 

— Să mă culc de-a-binelea... 

Trece în dormitor şi începe să se desbrace.. 
Mişcările îi sunt iuți, gândurile uşoare. E bun şi 
la ceva gândul urit... Iți curăță suiletul de toată 
otrava! Şi culcat în pat, cu lumina stinsă, gata să 
adoarmă, simte în el însuşiri necunoscute. Un 
sentiment de largă indulgență, o întelegere şi o 
descoperire a unui fapt esenţial, pe care nu-l poate 
numi pe nume, il poartă către necunoscutul ucis 
în războiu. 

— Parcaş fi un erou de roman rus... 

Generalul continuă să-şi surâdă. Prin întunerec 
se vede elev de liceu, citind pe sub bancă „Crimă 
şi pedeapsă“. In cameră e atâta tăcere, parcă 


230 VICTOR PAPILIAN 


aude foşnetul ascuns al paginii. Imaginile apar 
vii, fără nicio sforţare, fără nicio piedecă. In plină 
libertate. Rascolnicoff a ingenunchiat inaintea So- 
niei: „Mă închin, nu în faţa ta, ci în faţa întregii 
dureri omeneşti“... 

—  Minciună |... vrea generalul să rostească. Dar 
glasul lui e fără putere. Imaginile sunt făpturi 
adevărate acum, trăiesc singure, iar puterea rațio- 
namentului său e moartă. 

„Am vrut să fiu un Napoleon, de aceea am 
ucis“... 

— Şi asta-i o minciună !... 

Generalul încearcă să se revolte. E fără putere 
însă. 'Trebue să sedea bătut. Eroul din „Crimă şi 
pedeapsă“, născut în paginile cărţii, e tot atât de real 
ca şi cel ucis odinioară. Ce constatare!... Prin 
urmare, literatura nu extrage din lume nişte oa- 
meni cunoscuţi, făpturi adevărate, ci dimpotrivă 
aduce din altă parte, parcă din lumea ideilor, alte 
arătări, făpturi noui, cu care integrează lumea noa- 
stră. In lumea concretă a trăit numai o clipă 
Neamţul întins de-o grenadă, pe creasta dealului... 
De-a-pururi va trăi Neamţul, în faţă căruia un ge- 
neral ingenunchiat, rosteşte cuvintele lui Rascol- 
nicoff : „Mă inchin, nu în faţa ta, ci în faţă întregii 
dureri omeneşti“... 


L d 
+ + 


În careu întins pe mai multe străzi sunt înşirate 
trupele. Mulțimea curioasă se îmbulzeşte în dosul 
lor. Zece Mai... 

Generalul n'ascultă slujba; gândurile lui sunt 
afară, în stradă. In curând va încăleca şi, în bue- 
strul calului, urmat de întreg statul major, va trece 
ca un stăpân în faţa miilor de soldaţi aliniaţi, va 
primi uralele a mii de curioşi. Câtă minciună! Dacă 
Sar şti... Căci nu mai încape îndoială... Azi, e 


VICTORIE 231 


ziua fatală, ziua înnebunirii lui... După program, 
parcă... 

Generalul, gâfâind, ridică ochii în tavan. Acolo 
policandrul de bronz, îngreunat cu sutele de becuri, 
ameninţă. Să-i cadă odată în cap, praf l-ar face... 
Ce bine ar fi! Generalul ţinteşte cu putere ma- 
siva lucrătură. Parcă s'ar mişca. Prin ceața fu- 
mului, vergelele de fier s'au subţiat ca nişte fire 
de sârmă, în schimb policandrul se desemnează 
tot mai masiv, tot mai greu. Generalul se stre- 
coară binişor, în mijlocul bisericii, chiar sub pli- 
nul policandrului; cei din afara razei ar mai putea 
scăpa, pe el terciu să-l facă... Surâzător, ridică 
parea Dar policandrul îi apare ţeapăn, înfipt 

ine în vergelele lui de oţel. 

Alt gând. Poate în altar e o maşină infernală, 
ascunsă de comunişti. Maşină cu ceasornic... Ge- 
neralul îşi simte inima bătând în tic-tacul ceasor- 
nicului. Cântă popă, cântă... Ceasul îşi merge 
calea lui. In curând vom sări cu toţi în aer, tu 
cu Evânghelia în mână, eu cu toate ale mele de- 
coraţii pe piept. 

Şi surâde, așteptând parcă o clipă fericită. Gân- 
dul morţii îl inviorează, îl aduce la vieaţă. Frica 
de nebunie doar iminenţa morţii o poate vin- 
deca... 

Serviciul îşi urmează însă tipicul, timpul trece 
şi nimic nu se anunță. Pesemne poliția a avut 
grijă şi a cotrobăit mai înainte toate ascunzişurile 
altarului.  Chinul a reînceput. O noapte liniştită 
şi aceea petrecută în vis. Poate că şi nebunia nu-i 
decât visare şi atunci... 

Generalul se trezeşte. Pretectul i-a adresat un 
cuvânt. Lumea începe să se mişte. Serviciul s'a 
terminat. Ah, mai e o speranţă, la încălecare. 
Atunci să se împiedece în scară şi bâldâbâc sub 
copitele calului. Calul, înspăimântat, sare... O pot- 
coavă în cap şi e salvat... 


232 VICTOR PAPILIAN 


Lumea, ofițerii şi capii de autoritate se dau re- 
spectuos la o parte, făcând drum. Dinapoi îl mână 
presiunea curentului de oameni. 

La scara catedralei calul aşteaptă. Acum să-şi 
vadă virtutea. Dacă reuşeşte să se prăbuşească, 
e salvat. Muzica a început să cânte. Comenzi 
prelungi străbat aerul. Mulțimea il încercuieşte 
cu o singură privire. Odată piciorul în scară, şi 
sus. A fost cu neputinţă... 

Acum îl poartă calul. Ce animal docil! Ştie 
să sburde elegant, să pară teribil, dar e incapabil 
să facă rău. Efecte, efecte... Şi calul, ca şi toată 
mulțimea asta trăieşte doar prin exterior. În sin- 
gur om care trăieşte în adânc, e el... 

Generalul salută obosit. Urale, onoruri, felici- 
fări... totul e zadarnic, exterior. Parcă şi casele 
pavozate şi armele prezentate, şi săbiile scoase, şi 
decoraţiile, toate... la fel de zadarnice apar. Un 
singur lucru e real, concret, miile de capete, ca- 
petele unul lângă altul, ca grenadele în imensele 
magazii, capetele, singurele elemente ce pot ex- 
ploda... Să-şi dea drumul. Asta ar vrea... In vis, 
Sau aievea în realitate... Capul pe butuc, şi poc 
în el cu ciocanul, ca într'o capsă. Apoi alt cap, 
altul, altul... şi mereu aşa, parcă toată vieaţa... 


+ 
* * 


Generalul singur în cameră, se pregăteşte de 
nebunie ca un osândit care s'ar pregăti de moarte. 
Işi reface in memorie timpii. li ştie pe toți, afară 
de unul singur: ce va fi pe urmă... Nici osândi- 
tul nu se poate închipui fără vieaţă! Şi totuşi s'a 
hotărît. Deseară, la spectacolul de gală, va înne- 
buni şi îşi va ucide duşmanul... Şi nu deodată, 
impulsiv, ci pe îndelete, metodic, parcă după pro- 
tocolul unei ceremonii... 

Generalul se ridică şi începe să se plimbe prin 


VICTORIE 233 


cameră. Duşmanul? Pentru ce duşman? Pen- 
trucă, vag, aduce cu ofiţerul inamic de odinioară ? 
Dar bine, nu sa săturat omorindu-l odată ? Sânge, 
mereu sânge... Asta cere sufletul său? Şi o milă 
nemăsurată îl prinde pentru acest nefericit, victima 
viitoarei lui nebunii. Poate nici nu e unul nou, 
ci vechiul duşman care-l urmăreşte dela memo- 
rabila luptă. Sufletul său se îndoieşte: să nu-l fi 
omorit atunci ? Şi totuşi, el ştie precis că l-a do- 
borit. Atunci, de unde altul? I-o fi frate. Şi din 
nou acelaşi sentiment de compătimire. Frate tre- 
bue să-i fie... In orchestră sunt nenumărați străini, 
Unguri, Cehi, Nemţi... Şi omul lui va fi fost în 
orchestră, va fi cântat la pupitru, va fi excitat 
prin chelia lui pofta unui nebun. Şi acum o cu- 
riozitate teribilă îl surprinde. Să-şi cunoască vi- 
cthma... 

Generalul e cumplit de agitat. Nu ştie cum să 
facă. Deodată se luminează. Să-l cheme. Cum, 
să-l cheme? Şi pentru ce? Da!. Trebue să-l 
cunoască. Şi într'o pornire nestăvilită, pune mâna 
pe pâlnia telefonului. 

— Allo, Opera ?... Da?... Aci comandamentul 
corpului... Oboistul e acolo? Da? Să vină ime- 
diat la comandament. Imediat. La cine?... La 
domnul general. 

A pus la loc receptorul. E liniştit. Işi va cu- 
noaşte victima.  Chiamă ordonanța. 

— Vasile, du-te jos. O să vină un domn... un 
domn chel. Să-l primeşti numaidecât aici. 

Ordonanţa pleacă. Generalul e liniştit, fericit 
chiar. A trecut pragul, a intrat în timpul fericit 
al nebuniei. Intreaga lui întunecime va fi urmă- 
rită de gândul crimei... şi de gândul Soniei. Va 
ucde şi va iubi. Generalul e tot mai fericit. Işi 
aşteaptă victima cu emoție. 

— Poate că pe Sonia cu aceeaşi emoție aş 
aştepta-o... 


234 VICTOR PAPILIAN 


A trecut de vieaţa normală, de vieaţa reală şi con- 
cretă, în vieaţa simbolică. Va construi, va construi... 
Un roman nescris... un roman trăit de el. In casa 
de nebuni, de acum începe vieaţa lui adevărată, 
vieaţa cea fericită... 

Un ciocănit în uşă. Inima-i palpită. Intră ordo- 
nanța. Cât de repede a trecut timpul !... 

— A venit domnul cel chel. 

— Să poftească. 

Generalul gâfâe Ce-i va spune? Nu ştie. 
Cum o să-şi Jutifice chemarea? Nu ştie. 

— S'trăiţi, domnule General. 

Generalul tresare surprins. Ce decepţie! Nici 
privire vrăjmaşă, nici atitudine dârză. Victima 
inut avea alte trăsături. Distanţa da frâu li- 

er închipuirii. 

— Te rog, ia loc... 

Ochii i s'au fixat cu nesaţ pe chelie, ca de sin- 
gurul adevăr. 

— Domnul meu... 

— Am onoarea să mă prezint, Georgescu Du- 
mitru, primul oboist al Operei... 

Alt tresalt dureros. Nu e Neamţ!... Il chiamă 
Georgescu Dumitru. 

— Domnul meu, mi-a vorbit pentru dumneata 
un prieten din războiu... 

ŞI apoi, frângând linia: 

— Ai făcut războiul ? 

— Nu... Am fost reformat... 

Tot mai rău! Şi în timpul acesta, îi priveşte 
chelia. Singurul element de îndârjire. Altcum, 
toată nebunia lui ar cădea baltă, față de atâta me- 
diocritate. 

— După cum îţi spun, mi-a vorbit un cunoscut 
al meu... 

— Pesemne naşul meu, Părăinu... 

Generalul răspunse evasiv: 

— Un prieten al său... 


VICTORIE 235 


Omul îşi dă drumul necazului. Vrea să ajungă 
profesor suplinitor la conservator. Şi începe o 
poveste întreagă. E sărac, patru copii, mamă bă- 
trână la Piteşti. 

— Cât e de nemernic... gândeşte generalul. Cum 
era cel din războiul... Ăsta mare decât un sin- 
gur merit: chelia... 

De aceea îl lasă să vorbească, pentru ca el să 
poată privi cu ochii nesăţioşi, chelia. Ah, să şi-o 
poată apropia |... Ce bine ar fi... 

Generalul se scoală. Georgescu dă şi el să se 
ridice. 

— Te rog, nu te deranja, îl opreşte generalul. 
Mie-mi place să mă plimb când vorbesc. 

Şi generalul începe să se plimbe prin casă, dând 
târcoale omului. Ô întreagă tactică. Să se apro- 
pie pe la spate, să-i atingă chelia cu cotul sau cu 
umărul... Aşa din întâmplare. A avut el un prie- 
„ten care se atingea de cocoşați, ca să-i meargă 
bine... Tot din întâmplare... 

Gebrgescu vorbeşte. In general a început să 
colcăie nebunia. Nu din greşală şi nu o simplă 
atingere, ci odată plici peste chelie... Georgescu 
vorbeşte. Acum... un, doi... Nu, nu... Se depăr- 
tează fuga. Şi totuşi, un prilej mai bun ca acum 
nici când nar mai găsi. Ar scăpa uşor... Alt 
gând. Tabloul din părete. Să-l facă să cadă lui 
Georgescu în Capa Generalul e fericit. 

— Ah, cebine |... Vorbeşte, domnule Georgescu... 

Georgescu are un inamic, pe directorul conser- 
vatorului. Şi doar îi e rudă, cumnat.  Nevestele 
lor sunt surori. Şi totuşi, dela cumnatu-său îi 
vine tot răul... 

Generalul e cu gândul la tablou. l-ar trebui 
nişte foarfeci să taie şnurul. 

— Străiţi, Domnule General, a venit domnul 
locotenent Marinescu... 


236 VICTOR PAPILIAN 


Generalul se opreşte ruşinat. A fost prins asu- 
pra faptului. Georgescu se ridică. 

— Mai vorbim noi... 

Marinescu intră. 

— Domnule General, colonelul rus Socolov, de 
care vam vorbit... îmi scrie din București... şi ne- 
vastă-sa vă roagă s'o primiţi... Vrea să vă expună 
chestia furnituril... 


+ 
* * 


A venit să-şi execute planul. In fine, starea de 
nelinişte şi îndoială a dispărut! Condamnarea lui 
e definitivă. A intrat în teatru, lucid, demn şi re- 
spectat de toată lumea; va pleca nefericit, compă- 
timit de unii, ironizat de alţii, sub pază, în auto- 
mobil închis, poate chiar în cămaşă de forță... căci 
nebunia lui se va termina furtunos. Inapoi însă nu 
mai poate da. Işi va ucide duşmanul. A adus şi 
instrumentul ucigaș: binoclul... L-a aşezat lângă el 
pe balustrada loji. Il va manevra ca pe-o gre- 
nadă... şi la acest gând. mâna dreaptă schițează o 
mişcare voluptoasă de a prinde ţeapăn. 

E singur în lojă. Ce bine! Işi poate purta gàn- 
durile în voie. Sala teatrului se umple încetul cu 
încetul. Şi orchestra !... Generalul e cu ochii la 
perdeaua după care apar, unul câte unul, orche- 
stranţii. A ajuns de-i cunoaşte! Blondul cel mare, 
cu nasul aquilin şi bărbia ascuţită, e contrabasist; 
figura de negru îmbătrânit e a flautistului... Şi 
ăsta cu poza interesantă de pictor flamand, bar- 
bişon creţ, plete buclate, haine de pluş închise 
până la gât... 

Generalul își opreşte gândul. 

A apărut omul lui care, surprinzându-i privirea, 
îl salută. 

— Georgescu... repetă dispreţuitor generalul. Fi 
donc... Quelle crapule... 

Altcineva, de altă valoare, ar fi vrut să fie vic- 
tima. Şi totuşi acest sentiment nu-i schimbă planul. 


VICTORIE 237 


Nu mai poate da inapoi, căci s'ar compromite. O 
acțiune bine chibzuită trebue executată. Şi acţiu- 
nea lui e mai mult decât bine chibzuită, e naturală. 
De ar da îndărăt, sar desminţi. Generalul e liniştit. 
Aşteaptă... N'a venit încă timpul. Omul s'a aşezat 
la pupitru şi începe să preludeze. 

— Quelle crapule... 

Instrumentul lui singur în toată orchestra işi 
face de cap, fluieră ca flautul sau bâzâie gros ca 
cimpoiul. 

— Poftim, vrea să-mi atragă atenţia... mă chia- 
mă... ca şi când chelia lui n'ar fi deajuns... 

Din nou, generalului i se frânge gândirea. In 
loja din faţă a apărut Sonia Socolov, a apărut ju- 
când în rotocolul zâmbetului ei fardat de viţiu scli- 
pirea privirii candide. Ce păcat! Acei ochi, nici- 
odată nu vor putea fi ai lui. O femeie ca Sonia 
trebue cucerită prin putere, prin îndrăsneală... 
Or, puterea, ca şi îndrăsneala, e în funcţie de cri- 
ma sa. Or omoară, şi atunci dovedeşte a fi — 
pentru el, indiferent de ce ar spune lumea — om, 
or nu... şi atunci zadarnic e totul... 

Generalul are un sentiment dureros şi trist, sen- 
timent de sfârşit. Lasă în urmă vieaţă, strălucire, 
glorie, pentru ca singur, privirea rătăcită, pletele în 
vânt, să pornească în ţinutul de ghiaţă şi zăpadă 
al nebuniei! Şi totuşi e inevitabil! Să sfârşească 
în brav. Şi bravura acum e egală cu crima. Acea 
agitaţie, nelămurită altădată, pornită parcă din fie- 
care fibră a trupului, acum sa transformat în po- 
runca unui act perfect lucid: crima... 

Crima !... Pentru ce ?... Pentru ce ?... 

Şi în această clipă supremă, parcă întreg edi- 
ficiul atât de laborios construit se sprijină pe spi- 
narea acestei întrebări. Pentru ce, în mijlocul unei 
perfecte sănătăţi, să înnebunească ? Pentru ce într'o 
stare de prosperare materială să ucidă? Ii lipseşte 
ceva pesemne! Bani? Are în deajuns. Iubire? 


238 VICTOR PAPILIAN 


N'are... dar o cumpără pe bani. Glorie ? Aci min- 
tea i se opreşte, Vrea so urnească, dar nu poate. 
Ce Dumnezeu 1... General de corp de armată este, 
Mihai Viteazul poartă pe piept, a fost trecut şi'n 
istorie... E imposibil!... Glorie are în deajuns !... Şi 
totuşi, cuvântul glorie începe să-i râcâie voluptos 
sufletul. Oare glorie caută? Oare actul său dis- 
perat, gloria îl mână? A vrut s'ajungă un Napo- 
leon... Nu, nu... Pentru glorie a ucis atunci, în 
războiu... acum vrea crimă pentru crimă... 

— Nu, nu se poate... se apără el. 

Caută cu ochii ca un animal încolţit, apărarea. 
In sală lumea s'a aşezat la loc, indiferentă la sbu- 
ciumul său. In orchestră toate instrumentele se 
pregătesc. In curând va sosi şeful. 

— Să fug... 

Şi face un pas spre uşă, dar ca un făcut, toc- 
mai atunci intră pe uşă Marinescu. 

— Domnule General, nevasta lui Socolov vă 
roagă... 

eneralul îşi striveşte necazul între cutele sprân- 
cenelor. Marinescu şi-a tăiat vorba în gură, a făcut 
o gafă. Generalul observă confuzia subalternului 
şi deodată, fără niciun motiv, ca şi cum o supapă 
de siguranţă a sutletului sar fi deschis, simte tot 
necazul fugind şi sufletul relaxat din toate articu- 
laţiunile lui. E în voia soartei. Fie ce-o fil... 
Bomba pe care o dorea ascunsă în altarul bisericii 
e în el. A început a-şi desfășura arcul spiralat al 
ceasornicului şi la timpul potrivit va exploada. 
Marinescu a observat schimbarea favorabilă pe 
chipul superiorului său şi acum îi dă înainte, vor- 
beşte de furnituri, licitație, minister, aprobare... 

Generalul s'a aşezat la loc. 

— Vă este rău, Domnule General ?... 

— Nu, nu... răspunde el, dar îşi simte sufletul 
cum plânge cu hohot, deşi pe faţă niciun gest nu-l 
trădează. 


VICTORIE 239 


Ar vrea să se roage de Marinescu: Scapă-mă, 
scapă-mă... Sau să dea drumul nebuniei altcum, 
mai omeneşte, mai frumos, implorând în genuchi 
lumea din sală: 

— Scăpaţi-mă, oameni buni!... 

Dar ideea salvării îi apare depărtată, înnecată 
în noian. 

— Du-te, Marinescule, şi spuie Doamnei că am 
aprobat... 

Marinescu a luat-o la fugă, să ducă vestea bună. 
Generalul îşi dă seama că a făcut un gest de mă- 
rinimie. Doar un gest)... Căci mâine cine va mat 
pune preţ pe hotăririle lui? 

— Sărmana Sonia!... o plânge generalul. Tot 
luxul ei e menit s'ascundă biletul galben... după 
cum la mine strălucirea gradului ascunde gândul 
criminal... 

Şi o blândă indulgență, simpatie dela condam- 
nat la condamnat, îl cuprinde pentru această ființă 
atât de apropiată de el prin soartă şi poate şi prin 
suflet. A scăpat de impulsul gloriei, ca să trăiască 
gândul nud al crimei. 

— Îmi trebue capul şi chelia lui... 

Şi parcă acest sentiment de trebuinţă conţine şi 
unul de iubire. Dacă ar avea posibilitatea să ia 
capul în mâini şi să-l sărute, nu l-ar sdrobi. Dar 
mecanismul ceasornicului se desfăşoară în el... 

— Imi trebue şi Sonia... 

Generalul tremură de emoție. Tic-tacul ceasor- 
nicului bate în tâmple. Generalul are un moment 
de perfectă luciditate. Capul muzicantului şi ochii 
Soniei alcătuesc un sistem complet. Nu poate avea 
ochii Soniei fără capul chel. 

Generalul dă să pună mâna pe unealtă. Se 
opreşte. Mai are ceva de regulat în minte. Azi,.. 

rea bine., Ochii Soniei vor fi ai lui, după crimă. 

e milă... Dar mâine?,.. Intrebarea îl nemulțu- 
meşte adânc. Mâine, mâine... Pulsaţiunile creie- 


240 VICTOR PAPILIAN 


rului sunt tot mai tari. Capul vrăjmaş il mână 
inainte, ochii Soniei îl opresc. Generalul se ridică 
în picioare. 

— Doriţi ceva, Domnule General ? 

Aghiotantul e lângă el. 

— Nu... Stai la loc, Marinescule... 

Această mişcare, parcă o contraofensivă a lui 
împotriva-i, este binefăcătoare. Aduce cu ea spe- 
ranța. Poate judeca în voie. Prin urmare, într'o 
crimă Sunt două elemente, unul eroic, legat de 
pildă de războiu și celălalt personal. De cel din- 
tâiu s'a scăpat. Mare succes ! 

Generalul simte mângâierea unei speranţe. Ii 
trebue acel cap, ca să satisfacă o mişcare intimă 
a sufletului său. Dar acel cap îl poate avea şi 
altcum... Şi îşi aminteşte cum în aceeaşi zi, după 
amiază, simţea trebuința să-l atingă, sau să slo- 
boadă peste el un tablou. In sutletul generalului, 
sentimentul speranţei se întăreşte. Puteri aliate, 
nebănuite, îi sar într'ajutor. Lupta e grea. Muzica 
a început de mult. S'a ridicat şi se plimbă agitat 
prin fundul lojii, gâfâind de emoție. Simte că se 
apropie de un desnodământ. Soluţia îi sboară pe 
lângă tâmple. Sunetele muzicii acum îi stau într'a- 
jutor. Şi ochii Soniei... Sentimentul victoriei începe 
să mijească. Dar câmpul de luptă nu-l poate pă. 
răsi, Se intoarce înapo! lângă A T lojii. Che 
lia îl aşteaptă, provocătoare. Dar el o priveşte lu- 
cid, parcă prin ajutorul ochilor din faţă. Pentru. 
ce şi-ar ucide duşmanul sgomotos, în văzul lumiii 
Doar cu elementul eroic a terminat!... Crima lu- 
se poate executa dosnic, numai pentru el... 

Generalul râde de fericire, ca şi cum ar fi găsit 
cea mai grea soluţie tartică. Cu un ochiu pieziş, 
cată spre Marinescu. Dar subalternul său surâde 
fericit, cu privirea spre scenă. (Generalul se în- 
toarce cu spatele spre el, să-şi apere mai bine po- 
ziţia. Apoi işi scoate carnetul. E plin de o mulţu- 


VICTORIE 241 


mire lăuntrică. Soluţiunea lui e clară şi perfect 
raţională. Nicicând nu s'a simțit mai cuminte, mai 
plin de energie şi de voinţă. Pe furiş smulge o 
foaie de carnet, apoi din foaie rupe mici bucățele 
pe care le ghemueşte între degete. A confecţionat 
mai mult de zece ghemotoace de hârtie. E mu- 
niția lui... Acum, primul ghemotoc pe pălimar şi, 
cu un bobârnac, svârl... în orchestră  Minusculul 
proiectil s'a oprit în umărul inamicului. Generalul 
întoarce o privire intrebătoare. Nimeni n'a obser- 
vat în jur. Perfect! Incă unul la rând... Jocul e 
prostesc, absurd. Ei şi? Rezultatul este admirabil. 
Fiecare proiectil descarcă mari cantități de ener- 
gie criminală. N'a nimerit însă ţinta. O nouă re- 
zervă de muniții este confecţionată. Proiectilele 
la fel înşirate. Generalul râde de sine şi de lumea 
întreagă. Ce se poate petrece în sufletul unui om! 
La ce imensă distanță e sufletul individului de su- 
fletul colectiv !... Şi poate, în fiecare din cei de 
față, trăieşte o altă nebunie caraghioasă!,.. Dar 
„lui ce-i pasă ? Victoria e definitivă. Printr'o nebu- 
nie s'a vindecat de altă nebunie. Işi va ucide duş- 
manul în mod caraghios, printr'un cocoloş de hâr- 
tie. Duşmanul va pleca sănătos, râzând, bine di- 
spus, şi totuşi ucis de el... 

Svârl... 

Generalul l-a pocnit în cap. In orchestră, Geor- 
gescu a ridicat mâna, s'a scărpinat în chelie, apoi 
şi-a reluat cântecul. Generalul răsuflă liniştit. Pri- 
veşte binoclul, arma ucigătoare. Îi este indiferent. 
Crima a fost efectuată... 


* ý * 

Dacă mar simți acea linişte definitivă, anatomică 
oarecum, cu fiecare părticică a sufletului său în 
ordine pusă, linişte odihnitoare, restituind după 
frenetică sbuciumare demnitatea eului său grav 
compromis, S'ar teme. Dar nu... Procedeul său a 


16 


242 VICTOR PAPILIAN 


fost o soluţiune definitivă, nu un subterfugiu. Pri- 

veşte chelia din orchestră cu indiferenţă, ţine bi- 

noclul cu o mişcare uşoară; nici poziţie duşmană 

nu recunoaşte Jos, nici grenadă nu simte în mână. 

A fost victorios, a obţinut cea mai mare victorie 

impotriva propriului său suflet în răzvrătire. 
eodată se opreşte nedumerit. 

— Răzvrătit ?... Impotriva cui ?... 

Muzica însă nu-i dă răgaz critic. Ii scoate la. 
iveală, parcă printr'o fisură a creierului, gândirea 
topită N frământată în măruntaiele sufletului. 

— Nu răzvrătit, ci avântat am fost... 

Acum S'a făcut lumină pe tot cerul minţii. Şi-a 
amintit de clipa eroică. Glorie a căutat, dar o glo- 
rie cu tot diferită. Cea în care şi-a doborit vrăj- 
maşul în războiu se acorda cu îngenuncherea lui 
Rascolnicoff în faţa întregii dureri omeneşti, glorie 
cu durată de-o clipă şi cu imensitatea infinitului. 

Clipele eroice ! 

Da, vieaţa e suspendată pe ele. Dar între ele ? 
Vieaţa se scurge aşa cum o cunoaştem noi, măruntă, 
meschină şi caraghioasă, ascultând platitudinile lui 
Marinescu, omorind duşmanii cu boţuri de hârtie 
şi iubind pe Sonia la adăpostul biletului galben. 

Aplauzele îl opriră din nou. Cortina căzuse. 

— Muzica asta e o splendoare, Domnule Ge- 
neral, făcu Marinescu şi aplaudă trosnind cu mâi- 
nile făcute căuc. 

Din orchestră, Georgescu a ridicat privirea sa 
cerşetoare, iar din loja din faţă Sonia oferea, ca 
pe-o marfă, surâsuri şi mişcări discrete. 

— Marinescule... 

— Ordonaţi, Domnule General... 

— Spune Soniei c'o aştept mâine după amiază... 

Marinescu a închis ochiul stâng şiret, și a tras 
pieziş prin aer cu latul mâinii, arătând ca prins 
Situaţia. Apoi a răspuns militărește, la precizie : 

— S'a făcut, Domnule General... Pe onoarea 
mea, s'a făcut... 


INTÂLNIRE 


I 


Când plantonul deschise uşa, colonelul tresări 
speriat ca un şcolar surprins de pedagog cu ochii 
pe fereastră. 

— S'trăiţi, dom’ colonel... O doamnă... 

Colonelul luă cartea de vizită şi citi: Lucreția 
Ionescu, moaşă, Bazargic. Nu dete niciun răspuns. 
Privirea lui continuă să rătăcească pe bucata de 
carton şi pe literele tipărite cursiv. Ah, oamenii |... 
Să nu ii fost ei, durerea l-ar fi copleşit ca fumul 
de mangal, încet, progresiv şi liniştit până l-ar fi 
lăsat în nesimţire. 

— E timpul audienţelor, domnule colonel... 

Colonelul băgă de seamă tonul de familiaritate 
al soldatului. 

— Şi ăsta a aflat... Ce să-i faci? Bârfeala este 
pâinea zilnică a oamenilor simpli. 

Și adrezându-se plantonului, ordonă: 

— Să intre. 

Imediat gândurile se prăvăliră parcă peste el. 
Durerea e coloană vie, ce mereu se dărâmă şi me- 
reu creşte la loc. Căzuse la examenul de general. 
Prin urmare, numai şase luni de oştire şi gata... 
De mult, încă din războiu, unul câte unul din 
mândra lor ceată dispărea peste pisc, în umbră. 
Acum îi venise şi lui rândul. 

Uşa se deschise şi în faţa lui apăru o femeie 
mică şi slabă, cu rochia atârnând pe umeri şi şol- 
duri, una din acele făpturi rămasă din trenul vieţii, 


244 VICTOR PAPILIAN 


văduvă de subofițer, alergând după pensie, sau 
mamă ce vrea să-şi scape copilul de armată. 

— Domnule colonel, începu ea, nu mă mai cu- 
noaşteţi ? 

Insăila cuvintele rar, cu o voce slabă, răguşită, 
care-i punea în vedere pieptul şi gâtul, un piept 
îngust, supt, fără sâni, parcă să-i numeri coastele, 
şi un gât lung, încovoiat, pe care laringile urca 
şi cobora între cute verticale de piele, ca între 
nişte şine. 

— Eu sunt Lucreția Ionescu. 

Colonelul deveni atent. Parcă numele ăsta îi 
amintea ceva. 

— Lucreția Ionescu... Liti, din războiu... 

Colonelului îi căzu capul în mâini. La durerea 
lui nu se putea o mai potrivită completare. Liţi!... 
Ridică ochii, îmboldind în ei parcă tot sufletul său. 
Nimic. Ochii şi sufletul său erau vinovaţi, sau 
acea făptură îmbătrânită, cu pielea scorojită, parcă 
s'o sgârii ca pe-o coajă de copac, cu unghia, în 
care nu mai ştiai câtă simtire trăieşte şi câtă vo- 
ință porunceşte? Liţi, fata cu ape albastre în cu- 
pele ochilor şi părul ca aurul răsăritului... Liţi, fe- 
meia devotată, care în două rânduri îi dase sânge, 
ca să-l scape dela moarte !... 

Colonelul îşi dădea seama c'ar fi trebuit să tipe, 
să protesteze, să se răzvrătească împotriva tuturor, 
a naturii, a omenirii, a lui Dumnezeu... Sau să se 
prăbuşească într'o hohotire care să cutremure pă- 
mântul. Dar nu... Sta şi asculta. Femeia se 
aşezase pe-un scaun lângă uşă şi povestea: 

— Să vedeţi, domnule colonel, ce mă aduce la dum- 
neavoastră... Mi-a murit, dintr'o injecție, un bolnav... 

Colonelul căută să găsească pe faţa ei urmele 
chipului de odinioară. 

— Se întâmplă asta uneori... Dar am un mare 
duşman, pe pretor. El a vrut... înţelegeţi dumnea- 
voastră... Cum eu sunt o femeie cinstită... 


ÎNTÂLNIRE 245 


Povestea ei îl mânase pânăn culmea durerii. 
Intâlnirea aceasta atâta risipă de batjocură aducea, 
incât nu putea fi socotită ca o cin la întâmplare, 
ci ca un făcut, menit să exagereze propria sa durere. 

— Şi e om însurat, cu nevastă şi copii... 

In fine, el îşi dete seama că nu mai putea îndura. 

— Ascultă, Liţi... 

O chemase, peste vrerea şi ştiinţa sa, cu numele 
mângâietor de altădată. Şi ochii ei spălăciţi parcă 
în cupa aceea deveniseră din nou albaştri. 

— N'avea nicio teamă... Trebue să cunosc eu 
vreun judecător. 

— Nu mă tem de justiție. Afacerea a şi fost 
clasată... Dar e pretorul. El, mereu cu anonime 
la minister... 

Colonelul se apropie de ea. Femeia lăsă capul 
în jos, stingherită. Per şi el era turburat. Groaz- 
nică nerecunoştinţă a sufletului, să te simți deodată 
străin de o făptură cu care, cândva, credeai c'ai 
încheiat un destin! Să fii nevoit să-ţi distrugi tot 
ce-i mai frumos în vieaţă, amintirea, după ce din 
realitate ai trecut-o în vis. 

Colonelul îi luă mâinile, aproape fără să vrea, 
arcă să se mustre, parcă să-i arate că n’a uitat-o. 
mediat încercă o sensaţie neplăcută. Mâna ei era 
mică, uscată şi rece, un pumn de oase care 
se perdeau în mâna lui masivă. Nu mai putea 
suporta. Trebuia să termine mai repede. 

— Voiu interveni eu, zise el ridicând-o uşor 
de pe scaun. 

— Ştiţi... navem voie să facem injecții. 

O conduse până la uşă, chemă plantonul şi dete 
ordin să nu mai primească pe nimeni. Se intoarse, 
aprinse o ţigară şi se trânti pe canapea. 


* 
* * 


Oare cum o fi fost? In lumina sângerie a unei 


246 VICTOR PAPILIAN 


rachete şi-a dat seama că nu e singur. Cum se 
aleg de bine conducătorii chiar in învălmăşeala 
fără nicio rânduială a gloatei. 

— Inainte, fraţilor... 

Asta n'a mai strigat-o el. Cu siguranţă, nu... 
căci n'a putut duce decât câţiva paşi şi a căzut ca 
o păpuşă, cu ochii răsturnaţi în cap. 

— Inainte, fraţilor... Inainte, fraţilor... 

Atunci, celălalt e teafăr ? Prea bine. El poate 
să şi moară... Şi parcă a inceput să scoboare ca 
la moşi, in roata lumii. Un vântuleţ subţire îi 
țiuie când într'o ureche, când în cealaltă. El sco- 
boară mereu .. S'a pornit cutremur cumplit, în care 
urechea trează deosebeşte bătaia grindinii, plesne- 
tele trăsnetului şi izbitura stratelor de aer între 
cer şi pământ, 

— Inainte, fraţilor, înainte... 

Vijelia e tot mai tare, frânge crăcile, smulge bu- 
tucii, dărâmă întăriturile. El scoboară mereu... Dar 
mintea, în ultima ei clipire, a prins svonul cel din- 
tâiu, cel care le întrece pe toate: opinteala omului 
în lupta la baionetă. Pe urmă, nimic... 

L-a trezit o durere în braţ. Clipeşte nedumirit, 
priveşte in jur — brancarde, brancarde — clipa 
de taţă i se leagă de vis cu cea de atunci. 

— Soră, unde sunt rănit? 

— In piept. 

— De ce mă doare braţul? 

— Vi s'a făcut o transfuzie. 

Şi atunci, din trupul lui imobilizat, întreaga făp- 
tură s'a scurs în şipot cald prin ochii ei albaştri 
până ’n suilet. A fost singura şi adevărata lui 
întâlnire, când ea cu mare credinţă l-a aşteptat să 
iasă din moarte. Pe urmă a început convalescența 
şi dragostea. Spitalul se întindea pe o culme de 
deal. Cât e de aproape cerul în războiu, cerul 
strâns de jur împrejur de bubuitul tunului !... 

— Liţi, dacă tu mi-ai cere, cu mâna aş culege 


ÎNTÂLNIRE 247 


luceafărul de pe boltă şi ţi l-aş oferi ca pe o zar- 
zără coaptă... 

Aşa se scria în războiu. 

— Liţi, deşi îmi eşti atât de aproape, ca să 
ajung până la tine am călărit noaptea întreagă pe 
bolta cerului şi din scăpărarea copitelor calului 
meu au luat naştere alte stele... 

Aşa se vorbea în războiu. 

Telefonul de pe birou îi opri gândirea în scur- 
gerea amintirilor. Colonelul se ridică îndurerat. 
li părea rău să-şi întrerupă visarea, dar nici nu 
voia să forţeze cu nimic împrejurările, trebuia să 
lase mersul lucrurilor în voia lor, căci totul se pe- 
trecea după un plan hotărît, stabilit poate de atunci 
încă. Dar când recunoscu la receptor glasul ce- 
lălalt, se turbură cumplit. Parcă la atâta coinci- 
denţă tot nu se aştepta. 

— Dumneata eşti, părinte Sofronie ? Vino, vino... 
te aştept. 

Şi îi An plantonul îi dădu ordin: 

— Bagă de seamă, va veni un preot... să-l pof- 
teşti numaidecât, 


I 


Preotul intră sfios. Se trecuse şi el mult în ăşti 
trei ani dela ultima lor masă camaraderească. 

— Domnule colonel... 

— Zi-mi frate Mihai, ca atunci... 

Preotul clătină capul amarnic. 

— Alte timpuri ne-au ajuns astăzi... 

Şi avea dreptate. Ce mândru era pe vremuri, 
în haine ofiţereşti, de nu-l deosebea de ostaşi, 
ras ca în palmă printre bărboşii tranşeelor, cu 
dunga frunţii arc de oţel, nasul asvârlit în aer şi 
bărbia suptă. Adevărat voinic, tare ca proţapul, 
iute ca fusul şi mlădios ca şerpii Dunării. Ei acum, 


248 VICTOR PAPILIAN 


un gârbov împovărat de griji mai mult ca de ani, 
cu gâtul plecat ca în jug, cu fata ascunsă într'o 
barbă muscălească şi ochii încercuiți de pleoape 
buhave. 

— Un mare necaz m'aduce, domnule colonel... 
frate Mihai. 

Colonelul îl trase lângă el pe un fotoliu. 

— Ştii cine a fost la mine azi, acum o oră? 

Preotul întrebă cu gândul aiurea : 

— Cine? 

— Liţi. 

— Liţi ? Care Liţi? 

Chipul de spuză al colonelului se incintă. 

— Înfirmiera cea frumoasă din războiu, Sora 
care mi-a dat sânge în două rânduri... 

— Da, da... făcu într'o doară preotul şi reveni 
la necazul lui. Cum îţi spuneam, nu vreo treabă 
de ispravă m'aduce... 

Colonelul îl întrerupse din nou: 

— Vreau să luăm masa împreună, diseară. 

— Vezi, că... 

— Te rog, părinte... Dumneata, Liţi şi cu mine. 
Să mergem la Băneasa, să fim numai noi trei, de- 
parte de oraş, departe de lume şi să stăm de vorbă... 

Preotul tuşi de câteva ori din gât, nu ca să-şi 
dreagă glasul, ci ca să cârmească mai uşor vorba 
acolo unde-i era suferinţa. 

— Mă cam grăbesc. Am venit numai c'o ru- 
găminte... Mă aflu la mare necaz, frate Mihai... 

Colonelul însă era tot pe urma gândului său. 

— Nu vezi, părinte, că aici e mai mult decât o 
întâmplare ? Un semn, un făcut... Nu te întreb: 
cum ne-am întâlnit tustrei, azi ?... 

Şi devenind trist: 

— Când sufletul mi-era mai plin de obidă... 

— "Tocmai, făcu preotul, am nevoie cât mai eşti 
în armată, pe urmă... 

Tăcu încurcat, căci de atâta grabă scăpase o 


ÎNTÂLNIRE 249 


vorbă nesocotită, Dar sufletul colonelului continua 
să rătăcească pe drumurile vechi. 

— Azi, cu atâta drag mi-am amintit de atacul 
nostru dela Măguri... 

Preotul înspăimântat întoarse capul să nu vadă, 
iar cu mâinile începu parcă să gonească şi cuvin- 
tele care puteau închipui lupta şi asaltul. 

— Din lupta aceea mi se trage nefericirea. 

— Nu vorbi cu păcat, părinte. 

Şi continua să privească surâzând peste graniţa 
timpului de faţă, in grădina amintirilor şi viselor. 

— Ştii, părinte, că atunci nu te-am recunoscut? 
Cum să-mi închipui că dumneata ai sărit la asalt? 

Preotul se lăsă prins: 

— Ce era să fi făcut? Maiorul căzut, ajutorul 
căzut... i 

— Ce curios e omul în războiul... Mi-aduc 
aminte că deşi moartea mă pândea din toate că- 
măruţele pământului, eu mai aveam timp să mă 
întreb : Cine e celălalt ?... Pe urmă am atlat că 
celălalt erai dumneata... şi mult mai pe urmă am 
aflat că-ţi murise fratele.., 

Chipul preotului se strânse ca pe fire de criță, 
într'o dureroasă crispare. 

— Aşa e... Cum a urcat Ioniță parapetul a şi 
căzut înapoi mort în brațele mele. Şi atunci, 
înnebunit, i-am luat arma şi am sărit în locul lui. 

— Ce bine, părinte... - 

Preotul îşi reveni. 

— Nu, na fost bine. Nu se cădea, preot cu 
arma în mână... De aceea mă pedepseşte Dum- 
nezeu acum... 

Şi fiindcă simţea sufletul ofițerului deschis în 
piept mai să-i audă bătăile inimii, omul necăjit 
găsi îndemânatic lucru să-şi împingă cu binişorul 
păsul său înainte. 

— Am venit pentru fiu-meu. Il cheamă tot Io- 
niță... ca şi pe răposatul. Şi mă tem... 


:250 VICTOR PAPILIAN 


Colonelul se trezi, 

— Ce spui, părinte ? 

— E singurul meu băiat, domnule colonel... Că 
dată, iar se vorbeşte în dreapta şi 'n stânga de 
războiu... 

— Păi, dumneata n'ai făcut războiul ? 

— Cu mine a fost altceva, 

Şi devenind rugător: 

— Dar pe Ioniță scapă-l de pieire... scapă-mi-l 
de armată... 

Colonelul simţea cum i se topeşte în ochi orice 
împotrivire. 

— Domnule colonel, frate Mihai, pentru asta am 
venit. Dacă timpul de atunci ne-a făcut fraţi de 
cruce şi de sânge, dacă ţi-am făcut un bine ducând 
până la capăt porunca de a birui, nu mă lăsa... 
scapă-mi copilul de prăpăd. Il cheamă Ioniţă... 
Numele ăsta e cu piază rea... 

Sufletul colonelului se pierdea într'o toropeală 
de leşin. Ăsta era ecoul, în timp, al focurilor de 
miara şi al exploziilor de obuze ? 

— E plăpând.., Ploaia îl pune la pat. Şi sperios 
nevoie mare... Trăsnetul îl înnebuneşte şi o ia în 
neştire ca o fiară încolţită. Nu poate vedea sânge, 
mu poate auzi vaier de om... Scapă-l, domnule 
«colonel, scapă-l... Scapă-l, frate Mihai... 

Colonelul se ridică hotărît : 

— Bine, părinte, o să fac tot posibilul. 

Şi apoi, prieteneşte: 

— Dar diseară mâncăm împreună... 

— Mâncăm. 

— Vreau să ne mai povesteşti odată... 


III 


Colonelul a sosit cel dintâiu în piața Victoriei, 
docul întâlnirii.  Privi ceasul. Nouă fără zece mi- 
nute, Prea devreme. 


ÎNTÂLNIRE 251 


— Numai de-ar veni... 

Timpul nu se arăta prielnic unei plimbări noc- 
turne la Băneasa. Nori groşi împiedecau respira- 

"ţia atmosferei, aerul era stătut şi innăbuşitor ca 
într'o seră. 

— Numai de-ar veni... 

Lumea presimţise vremea rea. Din spre Şosea 
convoiul se spărgea în piaţa Victoriei într'o învăl- 
măşeală de furnicar speriat, amestecând, în aceeaşi 
grabă zăpăcită, oameni, automobile şi trăsuri. 

— Numai de-ar veni... 

Se pornise chiar şi un vântuleţ, ieşit parcă din 
scorburile maidanelor, cu miros de lut incintat și 
de spini uscați, alergând târiş la pământ până să 
se spargă într'o spirală de prat. 

— Numai de-ar veni... 

Dar la nouă precis — abia îşi controlase ceasul 
dela brățară — îi văzu din două direcţii opuse, 
Liţi din spre Buzeşti şi preotul din spre Lascăr 
Catargiu. Atenţia colonelului se dilată ca un piept 
în respirare. i 

— Şi-au păstrat exactitatea din războiu. 

Preotul îl ajunse mai întâi, 

— Uite pe Liţi. 

— Care-i? 

— Cea care se îndreaptă spre noi. 

— Asta-i Liţi ? făcu preotul speriat. 

Apoi ca să şteargă impresia rea: 

— Parcă şchioapătă, 

— Reumatisme, părinte.. sau cine ştie ce bete- 
ug. 

Într'adevăr, femeia înainta din greu, zăpăcită de 
mişuneala automobilelor, cătând în toate părţile 
până să se hotărască să treacă, apoi luând-o la 
fugă şontâc, şontâc, cu trupul alunecând într'o 
parte la fiece pas ca şi cum ar fi scăpat din şold. 

— Liţi... o întâmpină colonelul, Iată şi pe pă- 

rintele Sofronie Matei. Il mai cunoşti ? 


252 VICTOR PAPILIAN 


Femeia se înălță în vârful degetelor, işi strânse 
ochii, nu mai vedea — era şi un întunerec supă- 
rător — şi se vâri în sufletul preotului, mai să-l 
atingă cu bărbia şi nasul. 

— Şa schimbat părintele... 

Un uruit depărtat ca o bătaie de tobă înfundată 
le întoarse gândurile, 

— Vine ploaia. Ce spuneţi ?... Mergem? 

Tovarăşii în acelaşi glas răspunseră: 

— Mergem. 

Colonelul privi cu teamă spre Liţi. 

— Nu vrei să luăm o maşină ? 

— Nu. Mergem pe jos. 

Firea preotolui se schimbase de azi dimineaţă, 
devenise mai vorbăreţ, mai curagios. Acum voia 
să afle de ce şchioapătă femeia. 

— Parcă mergeai bine, ce s'a întâmplat? 

— Asta de atunci, din războiu... 

— Cum ?... Ai fost rănită, Liţi ? făcu colonelul. 

— Da, după ce aţi plecat dela noi, au bombar- 
dat spitalul. 

Şi apoi, ca un fel de scuză: 

— Dar în mers liniștit nu se cunoaşte... numai 
când alerg. 

Placa de ardesie a norilor se sparse la orizont 
pe desenul frânt al unui trăsnet şi peste întreaga 
gălăgie a oraşului se nărui deodată, din cer, cu- 
tremur de tunete. 

— Inainte fraţilor... comandă preotul. 

— Da, da... observă colonelul, a devenit alt om. 

Şi porniră toţi trei, colonelul la mijloc, între 
preot şi infirmieră. Vântul se strângea înaintea 
lor în cercuri din ce în ce mai mici, apoi îi învă- 
luia dela pământ în spre ochi în flacără de praf 
şi țărână. Dar ei tot înaintau. Dimpotrivă, opin- 
teala le făcea bine, îi întrema. O detunătură ră- 
sună prin apropiere împroşcându-i în faţă cu boabe 
de ploaie tari ca alicele. 


ÎNTÂLNIRE 253 


— Astea-s confeti de plumb, glumi preotul. 

Şi se simţiră mai voioşi, mai apropiaţi unul de 
altul. Până atunci altele le erau gândurile, altele 
Ssimţirile şi cuvintele. Ploaia, vântul şi mai ales 
trăsnetul îi scoteau afară din bârlogul vieţii zilnice. 
Sufletul lor era dornic de altă lumină. 

— Inainte, fraţilor. 

Bubuiturile stăruiau în fața lor, Le veneau în 
cale sau ei înaintau spre prăpăd? Acum vijelia 
se pornise din toate încheieturile firii. Pomii în- 
genunchiau până la pământ scârțâind ca în lupta 
la baionetă, apa lovea pieziş ca ploaia de şrapnele 
şi vântul le ţiuia subțire pe lângă urechi; 

— Cu Dumnezeu înainte, fraţilor... răcni preotul. 

Deodată se opriră. Un plop ca un stindard în- 
făşurat, trosni din rădăcină şi se prăbuşi înainte.-le, 
Mle lumea cu un muget de vită doborită. 

clipă preotul cătă înapoi, parcă să-şi îmbăr- 
băteze oamenii, şi apoi porni nebun în potopirea 
din faţă-i. Se găseau în inima vijeliei. Bubuitu- 
rile cădeau din cer, trăsnetele alergau în jurul lor, 
pe jos, ca nişte limbi de foc; ploaia îi secera, când 
din flanc, când din față ; pe pământul moale pi- 
cioarele se înfundau ca în gropi de obuz; iar în 
crengile rupte se împiedecau ca în sârmă ghim- 
pată... Dar ei nu mai luau aminte la nimic, îi 
chema vraja fără seamăn a haosului, cu gurile de 
foc căscate asupră.le. 

Acolo alergau ei. Acolo îi mâna elanul obscur 
al făpturii lor, în împărăţia de grindină şi foc, unde 
nu mai e duşman viu, nici piedecă omenească, ci 
doar vrăjmăşie şi stihii. Nu vedeau, n'auzeau şi 
nu simțeau nimic, nici urletele vijeliei, nici şiroa- 
iele reci trecute prin haine până la piele ; simțurile 
lor nu mai căutau înafară, erau întoarse lăuntric, 
delectându-se de beţia până la extaz a sforţării. 

Deodată colonelul se opri. Cerul, prin unul din 
acele capricii ale firii, se desfăcuse în două. Norii 


254 VICTOR. PAPILIAN 


cu vijelia trecuseră mai departe, iar deasupra lor 
stelele imprăştiate printre frunzişul pomilor. 

— Liţi, priveşte. 

Se găseau numai ei doi, preotul era pe urma 
vijeliei, în întunerec şi ploaie. 

— Cât e de aproape cerul de noi... 

— Da, făcu femeia. 

— Să 'ntinzi mâna şi să culegi luceafărul ca. 
pe-o zarzără coaptă. 

— Ca atunci... 

— ŞI ce risipă de stele... 

— Au scăpărat copitele unui cal nebun, ducân- 
du-şi stăpânul la draga sa... 

— Liti... 

— Mihai... 

Şi în acelaşi avânt se repeziră unul în bratele- 
celuilalt. 


* 
* * 


A doua zi, colonelul, înaintându-şi demisia, era 
liniştit de tot, 

— N'am fost persecutat.. Fiecare om e înze- 
strat din naştere cu o anumită cantitate de vieaţă.. 
A mea s'a terminat. Şi nu numai a mea, ci a 
noastră a tuturor... a celor de atunci. A fost firesc: 
să cad la examen, fiindcă Liţi a omorit un om şi 
părintele Sofronie Matei aleargă să-şi scape copilul 
de armată. 


SFÂRŞIT 


CUPRINS 


Vecinul . 
Copii fără Dimezet 
Maternitate . ; i . 


De neînțeles . ` i 3 i 
Minunea Sfântului Anton ; ; A 
Trădare . . ; x i ; ` 
Râsul . . . hd . . . 
Lupta . PI a e A 
Ură E a x A š : 

Groază . r s 3 ž i r 


lată marfa, stăpâne 
Un mare nedreptăţit 
Victorie . 
Intâlnire . 


INSTITUTUL DE 
ARTE GRAFICE 
„CUGETAREA“ 
P. C, GEORGESCU -DELAFRAS 
STR. POPA/ NAN, 2i 
BUCUKEŞTI IV 


DE ACELAŞ AUTOR: 


Ne leagă pământul (Roman), Editura Casei 
(sub pseudonimul Sylvius Rolando). 


In credința celor şapte sfeșnice coma), 
„n „Gand Romanesc“, Cluj. t 


Sufletul lui Faust (Nuvele) Editura „Ardealul, CiN 


Cerurile spun (Mister creştin ortâdox), Editura a Vican 
Ilustr atăt, Sibiu. 


k “An glas (Teatru), Editura „Familia, „Oradea, 
Un optimist incorişibil (Comedie), tepi e d seal 
Fără limită (Roman), a Cage să 


Aa e PT