Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0040

Aaa BAIE ai a 


Danuver sură 


| XLV Nr. 40 


Septembrie 1929 
5 Lei 








AAN DEMETKESCU 











626, — LINIVERSUL LITERAR 





Ctitor 





TRAIAN DEMETRESCU 


de PAUL I. PAPADOPOL 


„şi lanţul martirilor sufletului româ- 
nesc e totuşi atit do departe de al doi- 
lea capăt. 

Fiveşte că mă vândese, deastidată, la 
cei de astăzi, cu atât mai puţin mă 
preocupă cei cari vor veni. Mă, cutremur 
leocamdată la gindul suferimţei 
de atâţi alesi peste numele cărora, dacă 
iărîna uitării na format strat de nepă- 
trus, ea nu sa sfiit totusi să uşeze du- 
iroase umbre de nerecunoştință. E fără 
îndoială în aceasta una din cele mui sfă- 
vietoare tragedii trăite, căci, dacă e ba- 
anal a nu recuncaşte calităţile sufleteşti 
ale cuiva în viaţă, cu cât mai sfâșietor 
2 a păstra această condamnabilă atitu- 
line şi după nioarte. Şi — curios — Tra- 
ian Denietroscu cal care a dus 0 viaţă 
de adevărat idealist. cel care a trăit mai 
ales cu sufletul şi j:entru sutlet, cel a 
cărui operă continuă totuşi să fie ree- 
ditată şi să încălzească sufletele tinere- 
tului -. căci să nu se uite: mai cu sea- 
mă pentru tineret a scris cel, mort atât 
de tânăr — a avut această nedreaptă 
soartă. 

Ceeace se desprinde deopotrivă din 
viaţa. din opera și din soarta lui Tra- 
ian Demetrescu este mai cu deoschire 
suferinţa, suferința cea fără margini 
vezervată  firilor alese, impresionabite, 
constrânse să trăiască în lipsă şi în 
mijlocul unei lumi de calibru antarior 
sufleiesc. 

Ta viață Traiau Demetrescu ua dus-o 
greu — mai ales din cauza celor două 
defecte congenitale: lipsa şi sensihilita- 
tea — amândouă la acelaş superlativ ah- 
solut. Silit să-și întrerupă studiile din 
cauza celei dintâi. el va gusta prea din 
vreme (abia, la 15 ani), amărăciunea pe 
care i-o va oieri (in plin paharul sufe- 
rinţei. Căci, la dreptul vorbind acea- 
sta a fost puţina, dar trudnica lui viaţă: 
muncă dârză, lipsuri, nesiguranţă și 
silă. 

Şi de-aici toate încercările ucestui u- 
tiaş al suferinței «le a se strecura ne- 
lovit de svăutatea omenească, atât de ti- 
rană când e vorha de cei puţini aleși, 
prin crădina vieţii semănată — vai 
-- pentru unii, Numai cu spini şi mără- 
cini. Şi. odată cu ea, goana sa de a pu- 
tea exista nu numai aa fiinţă însufleţitiă 
— ca om — dar mai ales ca. suflet în 
stare să piirnească, să cugete şi să lian- 
sforme, să canalizeze viaţa trăiță sau 
numai închipuită de o cugetare încleş- 
iată îu lanțurile mizeriei — pe făsasul 
preţios al creaţiuuii sufletești, 

Politica pe care a vrut so facă — în 
"alitate de idealist incorigibil — ar mai 
putea constitui o cauză a acestei uitiri 
De ast: dată ne găsim în faţa unui cere 
viţios. La această politică l-a dus viata și 
suferința, lipsurile si mizeria, răutatea 
oamenilor și contrastul dintre ce era el 
și ce erau ei, ce îndura el si cum se 
bucurau e. Udată înrolat în aceste și- 
ruri de sdrenţăroşi, Yraian  Lemetrescu 
urma să fie arătat cu degetul ca un 
nemernic care îndrăznia să gândească 
nu numai ulttel. dar în acest fel 
buicotat, în cet mai primejrhos fel pe u- 
tuncj, 

Şi de-aici 


tat ce a urmat: lipsa «de 


tavite. 





concurs şi de încurajare, disprețul pu- 
blic şi privat, boala neîngriijită. anoartea 
prematură şi mai ales refuzul inuman 
prin care oraşul Craiova a condamnat 
4 expulzare perpetuă bustul nevanovat 
al acestui mare iubitor de oameni — 
adăpostit, în cele din urmă, în ospita- 
liera grădină a Ateneului român. 

Este tot ce se putea face mai sălbatec 
faţă de această sensibilitate feciorelnică,, 
lovitura de copită aplicată cu toată la: 
șitatea. acestui rege al concetiiţenilor săi 


care na, fost - vai! — niciodată pri- 
mejdios. 
Şi — ca urmare fatală — necunoaş- 


terea. destul de vastei şi tot atât de in. 

țeresariiei opere pe care ne-a lăsat-o şi 

al cărei carac!er fundamental este cea 

mai discretă şi mai mişcătoare duioşie. 
E i 

Fără să merite nici pe departe dispre- 
jul unei zocielăţi care ii este cu atât o- 
blipală —- opera lui Traian Demetrescu 
ne aminteşte, ia fiecare pas, viaţa pri- 
beaguluu boem, împins dela Bucureşti 
ia Craiova, şi de-aci înapoi (cu uşoare 
popasuri aiurea! — spre a putea găsi 
Ricia ceeace i sa refuzat dincolo sau 
spre a se putea întoarce de aicea cu a- 
ceiaş mână goală cu cure a fost alungat 
de dincolo, Cărţile sale pot fi conside- 
rate foarte bine tot atâtea etape bioura- 
ice în care realitatea cea înspăimântă- 
toare incearcă să fie transtigurată, înu- 
blânzită die acest. suflet atât de cald pen- 
bu văii săi contemporani. E toi ce pu- 
lem spune despre aceste cărţi de căpă- 
tâi ale atâtor generaţii romantice, sub 
vraja cărora am visat, am crescul, ani 
iubit şi am suferit. 

De-aci şi recunoştinţa noastră pentru 
acest. sacriticat, pentru uceastă Iphige- 
nie care ne-u arătat cărările vieţii ina- 
inte de a Je bătători cu propriii nostri 
sasi, care ne-a prezentat, în momente 
sumare, tericirea scurtă, și nefericirea 
tără sfărșit. 

Și cu atât mai firească ce acea necu- 
noştinţă, cu cât eroii săi —- lmil, Nestor 
— sunt interesante transpuneri ale u- 
hei vieţi acvea, cu cât vclumaşul său 
„Intim” veprezintă momentele de evolu- 
ţie ale propriei reucțiuni in faţa vieţii, 
cu cât poezivurele sale sunt ecouri ale 
unei suferinți vii, reale, trăite. lată de 
ce Traian Demetrescu trebueşte cetiţ, de 
tineret, Dar mai trebueşte cetit și pentru 
alt motiv. pentru discreția cu care po- 
vesieşte, pentru grija cu care alege, pen- 
iru siguranța cu care ştie unde să se 
oprească 

Și oare unii dintre scriitorii de astăzi 
mi-ar lua în nume de rău -- dacă, în 
legătură cu aceasta, le-aș arăta în a- 
cest modest precursor (care n'a fost în 
stare să fabrice mii de pagini de... ma. 
culatură sau prilej de: îmboldire fizio- 
logică) un adevărat model de «discreție și 
erije artistică ? 

Dar tineretului i-a mai deschis o por- 
tiţă Traian Demelvescu -— portiţa feri- 
civii legate de tinerețe si de iubire pe 
nare (ca romantic incorigibil) le-o des- 
«hide “e-atâtea ori (finele cap. V: Iu. 
bita : cap. VI; Cum iubim. etc.). 

Dar subiectivismul lui Traian Deme- 


. 








E A 





tvescu se circumscrie şi altcun: po» 
parte prin continua prezență a eh: 
tului reflexiv, pe de alta prin i 
descrieri atât de caracteristica. 
ce, cum numai talentul său pui: 
schiţeze. Reproducem un singur a: 
„Sub jeratecul tunei luca dun 
febădă albă pluteşte molatec și mai” 
Apa sz înfioreuză în trinu ei. 
Singuvatica pasăre trece aşu dh 


„Hiiă, așa de neturburată. ră mă gin 


de ce sufletele noastre nt păstori 
iaş seninătate în trecerea hr, 
viață“, 

(Lebie 


Și în felul acesta ma: toată uper 
Traian Demetrescu e o continuitile 
tablouri îngitive. uşor schiţate, unb 
mai totdeauna de aceias melantoli, 
flexive si duioase.,, 

Şi cu aceleaşi caractere se vii 
cealaltă coporă, în versuri. 

Iată un exemplu din „Aquarel»: 


Când, primăvuru, vine "n cdărdut 

Pojorul blind de rândunele, 

Eu oarcuşteyi să se rentourei 
Și 2surile mele 


Când ciala pare mai frumousi 

Şi amai lipsită de suspine, | 

Eu tot uştept să se rentoari ; 
Și visele-mi senine... 


Se duce vara... şi se duce ! 

Popcrul blând de rândunele 

lar eu mă simi tot mu depurte 
Dc: visurile mele... 















(Melancolie 


Sărmamnele visuri care ne tulue ali 
de marele maestru al melanculii 
sensul inspiruliei cărui se canal 
și o bună parte din poezia neieritit 
Traiau. lată un alt. exemplu cureti 
heşte în sensul. intim al acelui: 
pieri : . 


Lrneu zilelor de rură 
E stăvânăd peste fire, 
Dorm livezi, păduri și up 
Intro dulce neclivitre 


Lumeu pere liniştită. 
Sub o vruje se tăce, 
Ca o minte wisfiloure 
Fermecalii de himerea. 


lu, în toc, ascuns în bestii 
Stau pe vremea astu caldă, 
Căci în fiisce zi, spre seora, 
Vinet=o futi de se sceldă. 

(În true 


Desigur însă atâtea note distiart 
în primul loc, acea simplitate cas 
visticii de fond și formă care neti 
faţă - numnidecât sclivitoarea imaiii 
a celui mii fecund făuritor de ini 
în :graiul . nostru — Eminescu. În 
Demetrescu este mult rnai aproa 
noi: mult nai. limitat cl închide o 
mică în carajacele .câtorva imagini j 
supune unei reduse stări senine 


*, 



































o altă deosebire — distanţa dela. care 
niveşta abiectul. 

Şi emuparaa se poale vrmiării mai 
parte în alte pasteluri. în predilecţia 
antru aceleaşi teme, în folosinţa. Acelu- 
mi imagini și chiar rime. în poezia s0- 
fală — ete. — totdeauna. însă cu des- 
uk nuanţe caructerisiice, care tten- 
shindu-l de marele înaintaş. nu-l v.r 
ptea reduce ln rolul «le simplă anexă 
4 acestuia, 

Astfel în ..pastelul” 
clan : 


destul «de emines- 


Pe tresțiile ce se 'ndoae 
Sul cliorite de vânt, 

Se last stelelor -răpue. 

lu aer e ten farmec sfdul., 


Ua edutec blând şi cry de ape 
Semarăştie spre Depărtări, 
fut depe nişte triste clape 
Un sbor sfios de uiurăria, 


d aripi de vor se duce 
în hdocul nemărginite. 
i drum, pe-o părăsită cruce. 
n corb ste sinepur şi neihnit, 


Și niciun țuc nu schiniteiuzd 
Pe deutul gol. şi e tărziu. 


Doar luna “parcă stă de perzei 
0 candelă intrun pustiu. 
hlilnim «destul obiectivism care ne în- 


iptățeşte să punem pe Traian Deme.- 
seu printre adevărații contemplutăvi 
-e drept cu o nronunţată notă de unu- 
în. Fără discuţiune din acest unic 
net de vedere, poeziu. aceasta e mult 
rai omoenă udlecât destul «din Iosif și 
fior Vianuţă. Să mai adaog că — al- 
kori — seninătatea e deplină şi detini- 
înă* Tată: 
IDILA 


Se bucură pori de [EOUTP. 
E celd și senin. 

îi bevzele vin... 

și prispa e plină de soare. 


Su struşino veche și "nulă 
jel cuiburi -— şin ele 
Sascund vrâdndunele,.. 

Și cântul aleargă pe boltă. 


Un janeec de'mbată de-uiurea : 
E uint aramit 

De câmn înflorit... 

Și sună de gtusuri pădurea... 


Molutec la mate se duce 
UV turni€ de oi — 
Un viets de cimpoiu 


Fitatet> doruri şfaaduce. 

Și. între el. „Cătunul”, unul din cele 
îi teusite pasteluri, nu numai din 
ma Îui Trian Demetrescu, «lat din 


dar complexul sinuos al pastelului ro- 
tânesc : 


(ainu. risipit pe vale, 
Și oamenii l-au părăsit, 
buraerle sânt dărâmate, 
Biserica sa încechil.., 


Pe drnumael mare creşte iarbă, 
N jurcite dela jântâni 
Sau vecini nectintite “n 


Soare, 
WE rberii par ancti 


bătrâni. 


În jur căâtipiu se întinde 
Pustie sub albastrul cer, 
(Copacii în fundurile zării 
fa niște umbre șterse pier... 


$pe seură cârduri lungi de puseri 
Tteul sadunăn depatări, 

lesă, urma lor cătunul. 

În golul eecinicei uitări, 


Î întradevăr unul din momentele 


cele rnai caracteristice din poezia calmi 
și duioasă a nefericitului poet. 


Fireşte ră această cercetare ar putea 
fi continuată. Ea se opreste însă ddin- 
ivo consirleraţie estetică : ne-a interesat 
Traian Demetrescu mai ales ca poet și 
cred că a mare groşală fac aceia cari. 
interesândv-se de această lature a ope- 
rei lui, păsesc dincolo de pragul paste- 
lului. Întrucât me priveşte ne oprim aici 
cu credinţa fermă că în pastel în 
aceste tablouri singuratice, liniștite și 
fără margnni — e! a putut fi mai poet 
decât în cricare altă parte a operei lui. 

Wân-iirea lui. interesele lui. vieaţa lui. 
toată gama aceea nesfărşită în măsură 
să-i circumscrie personalitatea umtneas- 
că pot fi căutate aiurea. Poezia, lui insă, 
partea sublimă și nepieritoare pentru 
care a suferit. o constiluesc aceste su- 
mare aruncituri de penel pe pânza dia. 


iană a unei imaginaţiuni mai (os rea- 
liste. mai rar romantice — pe care le-u 


împrăștiat ca un prodig si în romane. 
şi în nuvele. și în „Intim”, şi în vei- 
suri. De aici necositatea absolută a unei 
antologi care să dea posibilitatea de ru- 
noaştere a pvetului Traian Denictrescu. 
lată ce ar trebui să i se facă. 

Că lucrurile nu sau petrecut «de loc 
aşa — se poate uşor verifica nu numai 
prin absenţa încă a tocmai acestei un- 
tologii în lucul căreia. editori interesaţi 
un reeditat, tale-[uule, principalele vulu- 
me vrizinale (ceeace desigur, nu poate fi 
uu rău preu mare), dar numai ales prin 
inptul că  adriratonii săi au coniribuit la 
falsificarea adevăratului Traian Denne- 
trescu. lntr'adevăr toţi aceştia. porniţi: din 
capul locului peun drum greşit (dela ru 
portarea propriilor interese politice la lite_ 
ratură) au ţius toată greutatea tocmai 
pe poezia tendenţicasă (socialistă) — cea 
mai Slab în măsură să ni-l prezinte, 
mai ales sub uspectul personalităţii ome- 
nești. In felul acesta, tocmai prietenii şi 
admiratorii. au reusit de ninune, pe deo- 
partie să-l facă odios aşa zisei burghezii. 
să de alia să-l arate întra lumină cu 
totul palidă şi în mare parte artificială 
levăraţilor cămtători de pietre rare, 

lata dece cred că admiraţia pentru 
Traian Dewnetrescu trebuesie inluiursă pe 
iăgașul ei ohisnuit si că acest lucru nu 
se va butoa face decăt insistând mail 
ales asupre părţii descriptive a operei 
sale. 

PAUL Î[. PAPADOLPOI, 


DE N NR N NR 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Sa născut la 5 Dec. 18Uli în Craiovi 
unde a prinit și primele învățături Lă 
cincisprevece ani, neavând cu cc să sa 
întreţie în liceu,antră funcționar la un 
negustor „cu cure se înrudia puţin”. - 

Alte funcțiuni na ocupat. Cerând ut 
|ost ministrului de Instrucţiune, Tache 
Innescu, a fost numit um... omonim al 
său. 

In astfei de împrejurări nu sa putut 
ocupa decât cu literatura și ziaristicu. 
trăînu. cânt la Bucuresti, când la Cra- 
iova, 

Fără să se putrivească de loc cu s0- 
cietataa tinai ales cu societatea de pro- 
vincie din mijlocul cărcia va evada nu- 
mai după câteva luni dela nurmireu lui 
ca amploiat comercial) el îşi va strecura 
cei aproațe 3! de ani cari i-au fost în- 
zi duiţi de Providenţă în lipsă și neavera. 
în indiferenţă și izolare, în supărări și 
neajunsuri, 

La începutul carienii lilcrate sa aDro- 
piat. de Alexandru Macedonsky cu care. 
după puţin, va ajunge lu cuțite. 


UNIVERSUL, TITIRAR. — 627 


incolo biografia lui ke fcarte scurtă. 
Cariera literară şi-o jalonează astfel: în- 
vepe ca redactor al Literatorutui, conti- 
nuă în calitate de colaborator lu: fe 
vista nou, Econoniistul, Adecărul şi cul- 
minează rin ucea  eristă olteund pe 
care o va scoate, cu G. D). Pencioiu. la 
Craiova, în ISRă şi „în care veobositul 
si nefericitul pribeag desfăsoară cv neîn- 
chipuit de hogală activitate literară, bu. 
vată pentiu vârsta lui si pentru împre- 
iurările vitreve în care era silit să tră- 
ească” (C. 9. Făgeţel în „Raturi”, 1915, 
No. 6). 

La 18 ani scrie primele poezii edilân- 
lu-le la 1885 (Amurz) și 1890 (Cartea 
unei inimi) 

Ca om politic a fost partizan al ideilor 
socialiste, 

A murit sărac în noaptea de 6 spre 
13 Aprilie 15%, în vârstă de ani 25, a- 
dică toemai atunci când pentru ceinmai 
mulţi viaţa începe să zânihească prin 
tentațiile ei, 

+ 


I. POEZII: 

1) Poezii (cu o prefaţă de Al. Macadlon- 
sky). Craiova RX. 

2) Freamdte. Craiova, 1880. 

3) Amurg, poezii noui. Craiova 1RS8, 

1) Cartea unei inimi, Craiova 1RY0. 


d) Săravti. versuri; Craiova. 1890). 
6) Sensitive, Bucuresti. 1894, 
7) Aquarele (cu o prefaţă de Steuer. 
inan). Iaşi, 1RY6 
PHROZ IRIS 
4 (Mee de L ă 'olteană“ ): Fără 
ui Tula unui prieten ; TŢite- 
va. fân. 1). 
Si Cugetări tAn. 1) 
3) Din tumea tergă (nuvelă) (An. II). 
i Cugetări: rânduri (An. IL), 
5) intim, Craiova 1892 (paernă în pro- 


ră, 


uuvele, cugetări). 

) Tubita, Craiova 1895, 

7) Cum iubim, Craiova (1890). 

3) Peteelişti din vriutd. Craiova 1x96. 
9) Nueele pusterne, Cruiova. 1X96, 

10: Simplu (nuvele), Craiuva 189%. i 


IML. PEREODECL, 

3) Literatorul, Duc. ISS4. 

2) evite literară, Buc. 1855. 1886. 

3) Anatele Titerar>, Buc. 1880. 

4) hevista hterară, Buc, 1857. 

5, Revista olteană, întemeiată și con- 
dusă de el cu (. D. Pencioiu. 1888 — 
1390. 

6) Aişeurea tilerară şi artistică, Iaşi 
189. 

7) tevista olteună, Craicva, 1N92, 

3) Boenimentul literar 1594, 

9 Adeutzrul, 184. 

10) Vatra, 1394. 

11) Lomeu nouă ilustrată, București, 


1895—96, 


12) Lunea nouă ştiinţifică şi literară, 
18A5—96. 


IV. ULTIMI. EDIȚIUNI. 

1) Minerea : Romane: lubita. 
bin. 1915. 

Nuvele și poezii, 

2) In „Biul. p, 

Iubita. 

Cum iubim, 

Aquarele. 

Intim. 

Sensitiye. 


Privelisti din viaţă, . 
lăutarul. Paler, (a dana m BA. A, iu . 


Can iu- 
1916, 
toi: 


3) In „Pagini alese“: 
Nuvele şi însemnări, 


Pădurarul din Solea. 
4) La „Scrisul românesr”, Craiova: 
Versuri şi proză, 1924, conţinând: 1. lu 


alte lumi și II. Intirm. 


P. 


628. — UNIVERSUL. LITERAR 








GEORGE GREGORIAN 


CU VOI 


Aici sunteţi, voi toţi, în jurul meu. 
Sonori în dimineţile cu soare, 
Cu pânze largi pe fluviul de sudoare 
Şi noaptea traşi la mal de Dumnezeu... 
Aiei, vă simt pe toți în jurul meu ! 
Şi ştiţi şi poate nu ştiţi 
Cum tae "n pieptul vostru-abia deschis, 
Stpa de rod, sapa de vis, 
Cum sună surd oţelul şi cum chiamă 
Dim funduri tremurările de-avamă! 
În liniştea ce lung o depănaţi 
Cu ochi de îngeri trişti şi, mers de turmă 
Pe luciul sfâşiat jără de urmă 
De plute şi 'neecaţi, 


COR BBII 


ei DN m Postati 








Desbrac de cer riragiul .sec şi crud 
Şi toate svârecolirile vaud. 


E i 


Cu viaţa mea am isprăvit, cât fuse: 

Un fel de ghiare-au fugărit tot ghemul, 
Ce mă mai chiumă, văd ; ce-a fost, mă duse 
Și în ce-o mai îi <fârşească-se blestemul. 
Dar ochiul men de-adâncuri fumegat 

Mai stă pe suprafața dusă lac 

Pe mâinile ce strigă şi se sbat... 

Ce să mă fac cu voi, ce să mă fac? 


Pe plopii întinşi 
Coboură corbii'n pâle de doliu. 
Cernesc al iernii alb limțoliu, 
Şi, trişti, de foame par învinşi... 


Cugetători, 
Privesc spre cer, privesc departe ; 
Pe când un glas de vânt împarte 
Un cântec care dă fiori... 


In cimitir, 
Pribegi, s'au adunat la sfadă ; 
lar sub uitare şi zăpadă 
Sascund mormintele în şir... 


Și pe când trec, 
In a crepuscului oră, 
Spre groapa unde doarme-o soră, 
ŞPn suflet plânsul îl înmec ; 


In aiurări 
De spaimă inima mea moare... 
Acoperite de ninsoare 
Pierdute sunt orice cărări... 


Şi mă învimge 
Un gând amar, — ştiind c'odată 
Şi peste groapa mea uitată 


SONETUL NĂVODULUI 


Am împletit năvod de in curat 

Cu margimi lurgi cât ar cuprinde-o zare, 
Şi-am aruncat năvodul meu în mare, 
Când vuluri aprigi țărmurile bat. 


Voiam să pescuiesc mărgăritare 

Şi peştele de aur fermecat, 

Şi plesa mea spre fumduri s'a lăsat 
Ca într'o vrajă grea ameţitoare. 


INVINEŢIRE 


O lacrimă strivitu-s'a "ntre gene 

Şi nimemi nu te nireabă de ce plângi 
E : De ce prin ascunzișuri de hiene 
Corbori peste comori de lacrimi, strângi 


E vânăt orizontul înainte 
Din urmă bice negre te gonese 





Vor trece corbii şi va ninge !.. 


TRAIAN DEMETRESCU 


Dar când am vrut să mi-l adun din ape 
In adâncime încărcat părea de fier ; 
Și braţul meu prea slab a fost să-l scape... 


Se încptase -— şi rămas stingher, 
Cu pâlpâire de comori sub pleoape, 
Părea că-mi văd năvodu ”ntins pe cer! 


G. TALAZ 


Iți arde inima de-o îugă ce te minte 
Şi strângi în pumni, dureri ce nu grăesc. 


Ţi-ai căpătat, o suflete, osânda 

Căci grea ţi-e 'mbrăcămintea de pământ 
Ai vrut să sbori, dar aripa, plăpânda, 
Te-a țintuit năuc şi gol în vânt. 


ADA MOLDOV ANU 


Sam ln fereastra vagonului... 


“ulimea de sumane si cojoace, albăs- 
pau, impunătoare, câteva mantale re 
indarmi rurali. 

- Hai. Imaţi-l! auzii o voce puternică. 





3 lecară. Când sau ridicat, purtau 
pbrațe un corp fără simţire. Mâinele 
îpieinavele îi atârnau ca și când ar fi 
bt niste cârpe iar capul părea că e 
wins cu un turban de sânge. 

la vederea asta. am lăsnt iute ferea. 
ta şi mam înghemuit. înfiorat în col- 
1: băncii. 

De vagonul meu, se upropiau, tot mai 
sult, voci; grăbite paşi greoi. Acum, deo- 
«iam gâtâit e oameni cari ridică un 
mp grev . auzeam chiar cum se frerau 
» perete. sumancle aspre ale ţăranilor 
ări urcau scările vagonului. Usa fu 
ma cu sgomot şi un jandarm intră, 
wncând o privire sus asupra călători- 
i. Câţiva soldaţi, cari se aflau în va- 
un, se seculară în nicioare. Indată. după 
sedarm, întrară doi ţărani ţinând de 
maunară pe omul cel însângerat. 

- Puneţi.l aci! — ordonă iandarmul, 
stând ins un loc între două bănci Ii- 
bre. Cei doi onmeni lăzară acolo. ca pe 
povară, pe rănit, care se întinse jos, 
"un zeamăt surd. In vagon. mai intra. 
Ho cinci ţărani şi încă trei jan- 
krmi, Cei dci oameni cari ureaseră pe 
dnit, se aşezară lângă mine : unul în 
ba mea, celălalt în stânga, chiar pe 
nea pe care stăteam, 

Trenul porni Qin nou. Niciodată tică. 
ma omenească nu mi sn arătat mai 
stimă ntătoare, decât în momentul a- 
va, când am fost silit să stau alături 
+ nameni ale căror haine erau mâniite 
+ sânge... Iatrun rând, avui impresia 
4 mă găsesc într'o dubhă de puscăriasi, 
id și eu eram unul dintre făptuitorii 
Me]. 

(n snldat care avea o armonică, în- 
snu Să întoneze câteva melodii natio- 
mie, Alunci uăsii prileiul să privesc 
“a celor doi ţărani de lâneă mine. Stă. 
pu tăcuți amândoi. Privirea le aluneca 
sta cyoarele cari prindonu să înver- 
scă, peste sireagurile de pături cari 
mau că fug înspăimântate odată cu 
m'urile nezre ale Siretului 

(el din stânsa, mea. era anroane bi- 
râu ex plete cărunte, cu barba căruntă. 


in fdmaintea mea, — tânăr de tot, — 
sa fața rotundă o mutată mică. int 
werii obrazului — lustruiţi si învine- 


ui — pârean loviți de un pumn sfraş- 
i. Bătrânul când m'a. simţit să-l spio- 
“2 cu privirea, plecă ochii, si lăsă să-i 
sape un suspim adânc. Cel tânăr, însă, 
” înfruntă cu privirea senină a ochi- 
albastri. Mă uitai si la ceilalți ţă- 
ap. si în ochii tuturor am văzut ace- 
si seninătate, aceiasi resemnare adân- 
1, Privirea lar liniștită. mă minună si 
3 întrebam. nedumerit, cum de nu sa 
mimplav să sară un singur strop de 
nge în ochiul asasinului şi să-i păteze 
mvirea aceia atât do albastră şi atât 
de senină ! 

a jandarm ridicându-se dela locul 
su, se apropie de rănitu! care zăcea a- 
pape fără suflare, îl atinse cu vârțul 
ssmei, şi-i întrebă pe cei de lingă mine: 
Na murit încă ? 

După ce fulgeră, cu privirea rece și 
2 a ochilor săi verzui, pe băetanul din 
“a mea, se întoarse către soldatul care 
3 din armunică şi îi porunci: 


Pe peron era îmbulzeală mare. Prin! 


Munci, din grămadă, câţiva oameni: 


— Ia cântă, măi leat)... „Când eram 
copii odată !* 

Cu cât cantoanele treceau defilănd in 
fusă în faţa noastră, cu atât mai mult 
nclinistoa se săpa mai adânc pe feţele 
lăranilor. 

-— Desigur. trebue să le fie frică de 
pedeapsă ! — îmi ziceam privind lau 
mâna plină de sânge a tovarăşului meu 
de drum... „Cu mâna asta — desigur — 
a luaf; parul sau toporul cu care a sfă- 
rîimat capul consăteanului său, cu care, 
peate, a petrecut odată. 

Si în închipuirea mea îi vedeam pe a- 
veşti oameni, sțrânşi la un loc. plănuind 
omorul. li vedeam chiar, cum. arun- 
cându-se asupra  nenorocitului, l-au 
trântit la pământ. cu faţa în jos. dintro 
lovitură de măciucă... Pletele albe se în- 
rosiră pa dată. şi sângele, curgând, so 
prelingea. pe gât, pe ochi, pe haine. A- 
poi. după săvârşirea crimei. cum au fu- 
vit toţi: ucigașul, îndreptându-se spre o 
baltă, ca să-si spele mâinile si păcatul... 
Sau poate că au năvălit noaptea în casa 
românului. și că. în plâneetele desnă- 
dăiduite ale copiilor, lau tras jos din 
pat. și l-au căleat în picioare.... Poate că 
l-au ucis în asternut, şi că mai târziu, 
din cearșaful înrosit de sânge, o mână 
crestinească a făcut bandajul din care 
chittea si acum sângele cald... 

Deodată, răniiul făcu o miscare ca să 
se ridice pe hrânci. dar, neisbutind, sus- 
pină adânc. Țăranul cel tânăr se re- 
pezi la el. si aplecându-se cm grilă a- 
supra lui. îl întrebă cu un accent în 
care tremura 0 milă dureroasă : 

— Ţi-o fi mai rău, tati? 

Si dură ce legă peste handaj o batistă 
mare, albă. care se înrosi pe dată, își 
întoarse privirea spre locul unde jar. 
Aarmii râdeau mulțumiți, că soldatul cu 
armonica le cânta după plac. O rază de 
ură săgetă albastrul cel “limpede din o- 
chii săi, 

Când și-a tat locul dim fața mea, 
pieptul îi svâcnea. Buzele si le strânsese 
cu putere. ca și când ar fi vrut să pue 
stavilă unni muzet de turbare. sare, 
dacă ar fi scănat. trebuia să umple va- 
tonul de groază și să înţepenească râsul 
pe huzele jandarmilor. Iar când întâlni 
privirea mea. fnța îi se umbri de o des- 
nădcide sălbatecă. 

In vagon nu se auzea decât cântecul 
monoton al armanicei.,. 

— Ţi-e tată? — l-am întrebat pe ţă- 
ran. arătânduii pe rănitul cu pletole 
vănsita rosu și în care se îngrosau, tre- 
murând, hoabe de sânge închegat. 

Omul făcu din cap un semn de apro- 
bare, 

— Si cine Va lovit aşa de rău? 

— Cine?... Ta călăii.. ei l-au ucis!.. 
'mi răspunse fiul cu un suspin înăbușit. 
arătând snre jandarmi 

— Cum ?.. ei l-au lovit?! 

— Da domnule. şi ne-ar fi omorit pe 
E dacă ei ar fi fost mai mulţi la nu- 
măr. - 


— Asa-i —- făcu țăranul cel imai bă. 
trân:. Ne cmora..,, 

Ceilalţi ţărani se sculară de pe la locu- 
rile lor si veniră lângă noi. 

-- Si ce ati făcut? —— întrebai. din 
ce în ce mai surprins... Pentru ce l-au 
bătut ? 

— De, pentru ce? întreabă-i si Aum- 
neata !... N'a vrut să le dea de băut pe 
datorie !.... 

— E crâşmar tată! dumitale? 


UNIVERSUL LITERAR. — 629 


RĂZVRĂTIȚŢII 


de AL. CAZABAN 


— Da, ţine vu crâşmă mică... Ei au ve- 
nit mai întâi doi. erau băuţi.... Au zis 
latei: „Nu 'ne-i da ceva de băut?" Şi 
tata le-a spus: „Ba vaşi da, dacă plă- 
tiţi : 

„Da dacă nom plăti“... „Oi rămâne şi 
eu cu marfa nevândută“. Fi sau supă- 
rat : .„Dine, mos Grigore, o să ne-o plă- 
teşti asta 1. O să-ţi facem proces de con- 
travenţie că ai ținut, Duminica trecută, 
crâăşma deschisă !...“* Și sau dus apoi la 
primărie. 

— Eraţi mulţi în crâșmă ? 

— Câşi ne vezi aici. 

-- Si-au încheiat jandarmii. procesul 
verbal ? 

— „„Mam dus eu la primăriv, -- zise 
tăranul cel bătrân, --— ca să-i spun pri- 
marelui cum stau lucrurile... Da ei cum 
nau văzut, m'au şi pocnit cu centiro- 
nul peste ochi, de mi-au scăpărat stele 
verzi. 

— Si te-ai lăsat așa? 

— te să fac domnule? M'am înturnat 
la crâșmă, şi când ma văzut. moş Gri- 
«ore a zis: „Ira !!!... că doar nu suntem 
robi !... Ttaideţi, mă, la primărie, că nu-i 
țara 'n pradă !.. Și ne-am dus cu toţii... 
Da ei când ne-au văzut. au încuiat usa 
pe dinăuntru... Moş Grigore a prins să 
sgâlție de uşă... Numai unde a eşit un 
jandarm si unde l-a lovit pe mos Grigore, 
cu patu! carabinei drept în piept... 

-— Primarul nu era? 

— Tocmai atunzi venea şi e... Jan- 
darmii, când l-au văzut, au prins să 
atrige * „unde umbli, primatrule, când sa- 
tul e în revoltă“. Primarul n'a zis nimic 
şi a intrat în primărie. Fi au început să 
ceară, la telefon. ajutor dela secţia de 
jandarimi... Oamenii din sat, au venit cu 
toţii în curtea, primăriei“... 

Deodată, povestitorul tăcu: un jan- 
darnr se apropiase de locul unde stam. 

— Ce vaţi strâns, mă. grămadă. de 
nu pot circula pasagerii?... 

Trenul se oprise. 

In vagon se urcă un sergent maior. 
Fra un voinic, cu mustața groasă. cu 
ochii însrăimântători de mari şi de ne- 
eri. Se duse de-adreptul la jandarmi şi 
le strânse mâinile prietenește. Uitân- 
du-se !a bătrânul însângerat. întrebă pe 
„camarazii din jandarmerie“ : 

-- Da ce-i cu individul ăsta? 

-— A tăcut revoltă î... Dacă nu ne în- 
chideam în primărie. ne omora. 

— Si de ce sau revoltat? 

— Am vrut să aplicăm legea repausu- 
lui duminical. si rând ne-am dus la 
primărie să încheiem cuvenitul proces- 
verbal, au venit cu taţii ia primărie și 
ne-au ameninţat. Dacă nu telefonam la 
seciie după ajutor. rovoluțin, se lăţea 
rău... Il vezi? — zise. arătând spre ră- 
nit. — e capul revoltei. și dacă Stefă- 
nescu nu-l lovea cu sabia în cap, hoțo- 
manul mă omora cu toporul. 

—Par'că spuneai că l-au lovit cu pa- 
tul pustii în piepr? — am întrebat pe 
țăranul de lângă mine. i 

— Asta a fost întâia dată! I-au ucis 
de tot, după ce au venit jandarmii dela 
secţie, și pe când ne întorceam cu toţii 
acasă. — îmi răspunse bătrânul. 


Stetănescu. jundarmul cu ochii verzui, - 


îsi trecea. cu narecare neliniște. mâna 
prin mustata îngrijită cu cea mai mare 
atenția. Punându-şi o mână în şold, po- 
vesti ru mândrie: 

— Revolta era în totu, când am sosit 
la fata locului, eu cu Vasilescu și cu lor- 
dăchescu. Capul revolutiei ridicase topo- 


050, UNIVERSUL LITERAR 


EHOULUI NECUNOSCUT 


Luaţi de abia vn an. tineri şi îndră- 
vostiţi, ei asteptau de culesul viilor un 
mic necunoscut pe care' îl şi  adorau. 
Stăpânii unui petec de pământ. sdraveni. 
olioi de vlagă, li ss schiţa viitorul ca un 
drum drept. neted, lung şi spornie. 

Purtăinil tăclia însângerată, tăzhuiul 
aprinse un sinistru încenrliu. Jertfele. nu 
se pot număra. Femeile si-au flat fără 
sgărcenie lactrămile. inima: bărbaţii 
sângele şi viaţa Intro apoteoză de grau 
ză câte conștiințe redesteptate, câta fi. 
ințe umilite încununate ide glorie; ce 
sublime devotamente şi peste atâtea rui- 
ne ce neperitor monument de eroism! 

Soldat infanterist, el plecă din ziua 
întâi, în linia de foc. Curând i se am. 
pută un braț. cel drept. Pentru el urgia 
războiului se isprăvise oure? Nu. Duş- 
manul era stăvân. pe satul său. Acolo 
era mare prăpăd. Alt nimic nu se ştia. 
Schingiuitoare aşteptare. Pentru o veste 
sar [i dat bucuros şi celalt braţ. 

Trecu un an. 

Primii însfârşit o scrisoare. Trei vorbe. 
Acum știa că soţia si fiul erau sănă- 
tozi. Cam la ouă luni îi veneau aceleaşi 
vorbe. Era mai linistit. dar nu putea fi 
pe deplin mulţumit. se înțelese. Altfel 
o ducea bine. Avea un braț artificial şi 
se slujea acum cu îndemânure de el. 
Muncea cu râvnă câstiga bani. Dumi- 
nica se aseza de ohicei pe v bancă în- 
tr'o grădină şi nu se sătura privind co- 
pilași jucându-se. 

— Ve lacâte luni încep a spune „tată, — 
îdrăzai el să întrebe pe vu femee car 


isi desmierda un prune voinic si plin 
da viaţă. 
Mândră ca. toate mamele. a răsvuns 


fireste femeia : 
— Depinde, al meu a încevut să spună 


rul. și l-ar fi omorit pe domn brigadier 
Ponescu, de nul trăznaunu eu... și iloar 
l-am somat în numele legii... Eu ti-ar 


tăcut datoria... Nu-i axa domuule zmă- 
jor ? 

—- Desivur- legitimă apărare! — a- 
probă najerul. holbândl si mai mult o- 


cehii lui holbaţi. 
Fiul rănitului 'iuăbusi un suspin si 
făcu din cap o rtișşeare desnădăjduitiă. 
— Si acum ii duceţi la parchet? nu-i 


nsa ? — întrebi sergentul “rmujor, ac. 
(indu-si mănusa. 

—- De sigur! 

— Tot noi suntem hoţii! — oftă ţă- 


vanul cel cu pletele cărunte... Mai mare 
rusine po bătrâneţele noustre! 

Conductarul ceru biletele pentru Băr- 
ad. 

Țăranii se ridicară iute, si pe feţele 
lor trecură umbre repezi de griji chinui- 
leare, 

Conrductorul. cupă ce adună hiletele. 
se udresă ţăranilor curi se pregăteuu să 
ridice pe rănit: 

- = Da. turcul ăsta. cu fos rosu, cre hi- 
let ? 


— Are bilet de iumorinăutare ti... rânji 
jancdarmul cu ochi verzui. 

In sfârşit. trenul intră în gură. 

— Hai! luaţi-l! — ordonă un jau- 
dam. 


Rănilul fu ridicat pe braţe. Cupul îi 
atirna în jos. Pe faţa lui sbăreită, pe 
'are, sângele ce se uscase, o sbâreise și 
măi rău, nici un semn nu arată că rai 
poate fi în acest corp o scânteie de viaţă. 

Credeam că murise. Deodată. pleoupele 


RUINE 


de DIMITRY 


multe. de mic inicuţ... ec deștept. nevoie 
mare ! 

EI. nu-şi cunoştea pe al său, dar era 
sigur că seamănă cu femeia pe care o 
iubea. Fără îndoială copilul era frumos 
si isteţ ca ea. Uneori îi visa noaptea pe 
amândoi, ziua era neîncetat. cu gândul 
la ei. 

Mai trecură zile. luni. şi dușmanul fu 
isconit din satul său. Omul nostru nu 
si-a mai găsit astâmpăr până nu a că 
pătat învaire si foaie de drum. N'a fost 
nşar, dar sosi şi ziua, aceea. Plecă. In- 
ărcat cu lucruri bune, cu ochii înfrt. 
vuraţi da bucurie și cu inima plină e 
nădejdi frumoase. 

Căsuţa lui e la capătul satului. 

Cu atât mai bine, va. fi mai iute sosit, 
ai lui vor avea cel dintâi „bine vam gă- 
sit !* 

Cum i se shate inima! Nici la rosbel 
nu i sa sbhătut aşa. Picioarele abia îl 
ţin. si ce nr da să poati alerga, Dar 
brațul? Il uitase! Femeia sa nu stia... 
ue va spune? Fi și! Nu e mare lucru 
un braţ. pe lângă fericirea care îi as- 
teaptă. Alții au pătimit mai amarnic. 

Inaintează 
strige de hucurie și se îmădusi. [i vine 
a râde. sa plânge deodată. 

— Că doar nu-s beat! zice, stergân- 
du.sşi boabe mari de sudoare, si niei 
nu visez: fată-mi căsuţa... iar copilaşul 
din prag... e al meu! 

Sa repezit, îl însfacă, îl strinze. apoi 
îl priveste cu nesat. 

Pe frică ce-i este copilul nu ţipă, dar stă 
cu ochii țintă. Atunei, încetitșor el îi. dă 
drumul, îl ţine numai frumusel de mână, 
împinge usa. intră, iat-o şi pe ea. Soţia 
nu l-a văzut. încă, Acum se întoarce. îl 
zăreşte, scoate un țipăt, aruncă. un numa 


i se descleştară, si priutre genele însău- 
gerate alergă o dungă albă, apoi una. al- 





hastră. și iarăşi una albă apoi pleoa- 
pele se înclestară din nou. 
Jandarmul deschise uşa. Incet, încei 


vagonul începea să se golească. M'um re- 
fras în colțul băncii. 

Acum ccosebiurmn găâfâit de oameni cati 
poartă o povară grea. Auziuu chiar, 
cum se frecau, de peretele vagonului, su- 
imanele aspre ale țăranilor cari se co- 
horau, 

Am lăsat fereastra. Pe peronul gării 
«ra îmbulzeală mare. In jurul rănitului 
se adună toată lumea. Frau si militari, 
si femai si cupii. 

In vagonul rneu iîncepură săi se urce 
utăţia călători. încât a trehuit. ca să 
nu-mi pierd locul. să mă întind pe hun- 
că si să mă prefac că dorm, 

Când trenul scăpă de încureitura li. 
niilor si a vagoanelor care se încruci- 
sau în staţie, mam ridicat de pe bancă 
si. răzimându-mi fruntea înfierbâutată 
le fereastra vazanului. am aruncat o 
privire obosită asupra Bârladului. 

Pe șoseuna pavată. —- care pleacă «le 
lu pară și: merze înfigându-se în ini- 
mu. orasului. — un convoi de ţărani, cu 
capetele plecate. se lungea încet după 
» targă — purtată de patru oameni si 
acoperită cu un țol eros de nepătruns, 

In inima convoiului albăctrea mauntu- 
lele jandarmilor, iar în bătaia apusului. 


nm văzut strălucind. cu argintul tăi- 
suri «le săbii. amenințătoare... 
AL. GAZADAN 


îmvleticimdu-se. Ar vrea să. 













































iar apoi hulhată, femeia. nu-si mai pei? 
lua ochii dela om şi dela copil, Se di 
tină, stă să cadă; el o coprinde. cai 
proptezle istovită de umăr si o podideşte 
plânsul. 
lar el: | 
— Tartă-mă, nu te-am putut prevesti, 
si nici să mai aştept nu mai puteam 
Pliugi de Ducurie plângi, stiu! In ru. 
rând vei zâmbi și mititelul îmi va zi 
„tată“. 
l.a aceste vorbe. ea sa deslipit de pl. 
aleargă spre copilas, tot plânvâniiil 
înbrăţizează cu patimă. 
— Dar pe mine. nu mă sărută niment 
Poftim. iată ce vam adus. Mi se cade 
o mul'țţumire. [ine asta. ștrengarule! 


Copiiul e tot tăcut. dar ochii lui pliui 
de veselie copilăvească uleargă dela ji 
cărele la cet ce i le înmânpază. Femeia 
se căznezte să zâmbească. 

E] se astepla. la o veselie mii snm 
toasă E cam biuimac, dar își zice: 

— Bieţii nu mai șfiti ce_i multumirea 
au îndlurat prea multe rele. Si lor: 

Se nită toate urgiile. mă credeţi pe 
mine. Saliană pe îndelete. durerile toata, 
Taca eu.. lam uitat pe răposatul meu 
braţ. 

Râde. . 

Copilul îl imită. îi întinde bratele. 

TI îl ridică, mai domol ca la sosire și 
Zice : 

— Cam hecienic, mititelu! Ali de 
seama lui sunt mai guralivi. 

Dar văzând că, ea îl priveste înmărrm- 
rită. de teamă si nu o fi jignit, adaugi 
numai decât: 

-— Dar e trumos.  hoţonmanul! dit 
ma-sa. Iaca ochii, iaca gura fa. și gre 
nița din obraz, ba și semnul negru În 
dosul urechii. pe pât. Pine îţi seamănă 
si bine îmi pare 

Face haz. căci conilul gâdilit de mus. 
fătile lui. se svârcoleste ca un peștistt 
în mwreajiă, 

- - Svârlusză mică. să 
dau drumul până 
„tată“. 

-- Nu-ţi poate apune... nu te aude, — 
nu — e surd e mut. sopteşte cu urare 
mama. apoi: =- dă.mi-l, e târziu, trebe 
culcat. 

Femeia a luat copilul. en ese cn e), 

Omul a rănms simgeur. Ar voi să eu 
pete limpede, dar sub tidvă e mare h% 
tălie. Pentru ce are el un copil mut 
pentru ce ruu-si mai recunoaste nevash! 
Doar a îndurat chin destul. i <e pula 
îndulei şi lui amarul în loc să sporea. 
scă ! 

Soţia a mmtrat fără că o fi văzul d 
îl apucă de umăr. îi vorbeste răspicat: 

-- Aecultă. nu-ți cunosti nesazul tal 
Trebhue că.ţi-l tălimmăcosc eu. mai niime 
rif. e să-l afli dela mine: Copilul arata 
nu e al tău, Al nostru a snurit fărăsi 
fi trăit. chiar după ce at plecat tu, căi 
prea m'a durut desnăvțirea si prea mis 
muncit grija de tine. 

— Co spni? 

— Avesta e mai micuţ... ţi-ai dat sil 
seamă... 

EI începe a pricepe si scoate un arhi 
de durere. 

En urmează, hofărită. 

— Pleacă... trehue... nu 
usa ceva, stiu. 0 grozav. 

Ii tremură în glas foată desnărdeyin, 
urmează lotusi: 

— Ar fi trebuit să-mi tac saumă w 
Inc. numaidecât. atunci... Nam pui 
inultă vreme am foat snintită., că man 


stii că nici nui 
ce nu-mi Vei zice: 


se pionle “i 















































4 iost odată trei îraţi, rămasi de 
i, firde părinţi. Acu văzându-se ei 
iși pe drumuri şi-au adus aminte 
mare le-au tot spus ei, cât au trăit. 
fa rugat lui Dumnezeu, să-i noro- 


“china aşa : A 
un munte cu oi. 
la toţi le taiu câte 


A mare se 
Diomi, Doamne, 
tilăleri or veni, 
Mel, 

4 mijlociu : 
Doanme. mie dă-mi um han plin 
Huturi si cu mărfuri. Câţi drumeţi 
ze pe lâmgă el pe toţi am să-i păz- 
„să-i ospătez, 

mic : 

- Mie, să-mi di, Doamne, o nevastă 
simă în ea, că bozăţii nu-mi trebue, 
mezeu lia, ascultat rugăciunea şi 
Mia fiecare ce a cerut, 


imare a prăsit dintr'o one un munte 
„și toată vaca avea doi miei. Cel 
iu Sa văzu. cun ham, plin cu fel 
4 de lucruri. cel mic c'o nevastă, 
hmă la inimă. - 
1 zise Dumnezeu către sfântu Petru: 
Hai, Petre, să ne coborim fe pă- 
să mergem, să "ncercăm lumea, 
“bu dle sunt or nu mulţumiţi cu ce 
jat şi dacă-și ţin făgăduelile, 

u mers întâi le fratele cel nuare, 
zisul lângă stâmă, tumden oile, 

îmă, suntem niște călători flămânzi! 

iși nouă ceva să mâncăm, 

i se neruntă la ei: 

k mâncate >... Uite, mergeţi şi voi 

ni zăr de acolo. Și le-a arătat gă- 

msi la chiotoarea stânii, din care 

ae câinii, 

bn siinţitele feţe au înghiţit în ei 

și Sau dus la cârciumar. L-au 

imeloiat de lume veselă. cu chef, 

ide, II îmbiau toţi să bea din 

lv, Și el lizasculta îndemnul și 

cu toți, aducea. mereu la bău- 

a frinturi, 


"atâta urgie, Dumnezeu se vede 
“1. Am dorit moartea. dar ea nu 
iri pe mine. Mai târziu. aşi fi tre- 
% părăsesc copilul bestiei dusmane. 
putut. mi-a fost milă de nevino- 
Yeinovaţi suntem şi eu şi el. dar 
:ai dreptul să ne osindesti... Te 
iepărta de acum și pentru totdea- 
Lită- mă tu, — eu ştiu că nu te 
i nici când... Alt nu-ţi maj spun 
Mergi sănătos. Să te păzească 
sus. Nu mă blestema. că am fost 
ins blestemată de soartă. 


Iom a eşit. fără o vorhă, fări 


(4 fără o lacrimă. Nu sa putut 
iti insă. A căzut pe prispă. lie 
eu. mai erea inima încă. [rn- 
| său întuneric, înlăuntru mai 


ie încă. 

ms acolo tosti noaplea. 

barizul heznei a început a se 

ni zorile au început să se iţia- 

tind saiul adormit a prine a se 

ie, a început a se ridica și lui 

e pe inimă, i Sa luminat sufle- 
vlevăr strătucitor s'a înălţat în 

i soare. 

în casă. și găseşte soţia, 

"tit. Na închis nici 
toată 

frau tău, să-mi dai ascultare. 
im știu ce-i de făcut. Azi spre 
apricepui că: fu, necinstită fără 


așa 
ea ochii 


NEVASTA 


Dumnezeu și cu sfântu Petru au hă- 
tut stioşi la uşe: 

— Tată, găzduiţi-ne şi pe noi! 

— Ce”, Haiti-haiti, îmbrăeaţi-vă cu 
uşa mai de grab”, Am mai găzduit eu 
pe unii ca voi si, când au cca, mi-au 
furat securea şi zeghea din [at, 

Bunul Dimnezeu pleacă rușimat capul, 
înghite coşarca şi tace, 

Sfântu Petre nu poate să mai 
însă : 

— Vezi Doamne, ce-ai făcut?,,. I-ai as- 
cultat rugăciunea şi uite cum se poantă ! 
Lasă, Petre! Eu am dat, eu iau 
îndăvăt ! răspunde Milostivul, 

Se 'ndreptă ei apoi, haida-haida. la cel 
d'ail treilea îrate, la cel cu nevastă ini- 
moasă, Au găsit-o dour pe ea acasă, di- 
reticând, curăţind ; bărbatul era dus la 
MUNCĂ, 

- Tată, găzduegte-ne şi pe noi! 

— De ce nu?.. Cu dragă inimă! Ve- 
niţi încoace ! Și i-a Dhăgat în casă, ară- 
vându-le să stea. să se hodiniască, Și ei 
au stat și sau hodlinit. Dar se apropia 
vremea de cina și 'n covată nu mai era 
stmop de mălai. 

Fomeea adăsta saducă 
unde muncise în ziu'aceea, 

După ce s'a 'nsenat cum se cade iacă- 
tă-l că vine însă cu mâinile goale, Ea l-a 
zărit intirânad pe partă și i-a iesit inainte 
n prispă : 

— N'ai adus mălai ?,,. 

Nu! N'iavea măcinat omu”, 
că duce dimineaţă la moară şi-mi 
mâine seară, 

— Da ce ne facem în sarasta. că nu 
mai e de loc ?, 

— Ce să facem 7. Ne-om culca şi ne- 
mâncaţi. Parcă acu e 'nlâiaşi dată? 

— Ne-om culca. vezi bine, cun: ne-an 
mai culcat şi alte dăți, da” vorba e c'a- 


rable 


bărbatu' de 


Zicea 
dă 





vei oaspeţi, doi unchesi, flămânzi şi 
obosiţi de drum. 

— Asta-i asta! se câini bărbatud, Să 
nu-i fi primit! 
LI 3 


vină. pruncul tău nici viu nici mort, cu 
<chilod la trup şi la suflet. suntem dă- 
rimături însuflețite de după resbel. Dar 
pentru-că tot ce sa năruit iar se clă- 
deşte, şi noi se care să aflăm leacul 
uitărei. Toate rănile se tămădue. Să ple- 
căm de aci, tustrei. Să muncim împreu- 
uă aiurea, departe. Stiu eu unde. Să 
crestem copilu cum sa putea mai bine. 
Iaca asa zic eu. 

—- Aşa să fie. răspunde ea. Dar vai de 
traiul nostru ! 


S'au pregătit de plecare. 

FI a cerut să meargă împreună. 0- 
dată încă. la mormântul  odorului lor. 
lată-i. Se închină. plâng, fără sgomot. 
alături. 


Celalt copil îi priveste. Atunci mama. 
încearcă  nrin semne să-i lămurească 
cine doarnie acolo sub pământ. 

Sar zice că pricepe. I sau întristat 
uchisorii, i Su stins zânmbetul pe huze. 
A rămas o clipă pe gânduri. apoi își 
desbrucă hăinuta. o întinde. o pătureşte 
pe lespedea rece. 

-— Slavă domnului! 
ate, zice soţul miscat, 

Apoi. către copil : 


Și înitna măesei 


— Hai cu tata. puisorule. 

Către soţie: 

— Poţi să ai încredere în noi, femee! 
DIMITRY 


LINIVERSUL LITERAR, 651 


INIMOASĂ » 


de MIHAIL LUNGIANU 


— Mi de mine! Se :utea una cu 
Asta 7 
— Bine, bine, stiu că așa ţi-e inima, 
bumă, miloasă, Vorba "e, ce te faci acu! za 
— Să vedem ! Ciu scutura covata SO 


încropi d'un cocoloş i pentru si doar! 


— Saşa !,. se mânzâe bărbatul, Nu- 
wai să f[ie!.. Merge femeea ?n celan, 
cată ?m covată, Nu mai era nimic în ea, 


Doar je la îoitiati câte un sirop. la pana 
ie gâscă dela locul ei și sterge cu eu 
covata bine, bine. De ce o şiergea mii 
mult, din ce se aduna făină. Parcă iz- 
vora. A strâns un pumn dăl mare. 
Cum a apucat să toarne 'm apa fiartă, 
lăsată doar pe fundul vasului, pus la 
ioc, dotată sa ngrosal şi a mceput să 
se “umile o mămăligă si cresştea-creştea, 
ajungând până n buzele ceaunului. 


— Mare minume şi asta! se cruci fe- 
meea. 
Și, lăsând-o să mai colcăe pe foc, să 


se răcorească, a dat fuga la bărbat: 

— Stii tu una ?... 

— zel, de mi-i spume? 

Am scos o m: ămăligă n loga, )s: 
mâmeăm toţi din ea şi o să și mai ră- 
mâe, 

— Bravo ţie, co să faci faţă nevoii! 

— Da, uite ce! Că s'a 'ntâmplat aşa, 
hai să rostim şi ceva legume. Tot are 
ea doi miei oaea, dată de frate-tău la 
tăiatu” moţutui fetei. Nu poate să-i alăp- 
teze p'amândoi. 

Hai să tăem unu”, 

—-- Haida. de, fie ca tine! îi făcu voea 
bărbatul si se duse repele 'n ubor, făina 
melul, îl puse n frigare şi sfâr! sfâr! 
pe lângă jar, într'o clipă a fost fript, 

Precându-si mâinile de bucurie şi mui 
aducânul şi ceva ceapă şi usturoi, le a- 
seză pe masă, RNidică fuciul de pe mămă- 
ligă, tăie felii.felii din ea, aduse și un 
ulcior de apă rece si pofti pe oaspeți la 
cină, 

Aceştia băgară de seamă că femeeu şi, 
după ea, bărbatul. înainte d'a prinde să 
mănânce si-au făcut cruci tame veseli, 
mulţumind că sau învretnicit să aibă 
ce pune Je masă şi şi-au arunecad între 
ei cătături, pline de 'nţeles, 

Mâncând ei, după rânsluiala  mesii, 
mai îndtemnânrdu-se. mai tăinind, ai cu. 
sei se  mimunau, că uncheşii strân- 
geau oasele și le puneau grămejoară 
dimainte, nu le. aruncau prin colţuri 
după ehiceiu” românesc, 

Da de ce strângeţi oscioarele, va- 
meni buni ?,.. îi inftrebă femeeaa, 

— Aveţi ș:oate wm'eum. câine ? adăogă şi 
bărbatul, Puteţi să le luaţi, că noi nu 
ținem țipenie de tulă la casă. N'au ce 
păzi. 

—- Nu! De uuule ?,., Dacă suntem ve- 
cimie călăi, ce să  uemeurcăn cu 

râini ?,.. Da' asa e bine să facă omu, 
Să n'arumce ce-i rămâne Qin or-ce şi or 
şi când, că și nceaa prinde bine odată 
s'odată, 

Cei de gazdă se uitară um” la altu, Nu 
nțelegeau ce înlos ar putea să le aducă 
nişte biele oase?,,, 

-— Eu le duc pe maidan cu gunoiu' şi 
vin ciorile şi câinii de prin vecini de le 
adună ! zice femeea. 


Eă 


Ed 


— Nu, tată, să nu mai faceţi asta. 
Osu' dobitocului e sfânt, ca si al omu- 
lui. Nu trebue batjocorit. Că el ne dă 


taple, ne dă lână și ne dă şi carne, Dacă 





*) Apare în al treilea volum de Po 
veşti „Toazce furcă !* 





632. — UNIVERSUL LITERAR 


DESPRE MIŞCARE, RITM, VIBRAŢIE 


Ar trebui să zicem: la început Iu 
viața ; am putoa deasemenea zice: la 
început fu mişcare și ritm, mişcarea 
fiind viața însăși, cu pulsaţia ei ritmică 
înerentă forţei. 

Orice fenomen este supus unei acţiuni 
și Teacţiuni care imprimă elementelor 
sale acel caracter ritmic din care de- 
curg continuitatea şi  succesivitatea. 
Ziua şi ncaptea, căldură şi trig, aspira- 
ție și respiraţie, systolă şi diastolă, flux 
şi reflux, iată câteva. exemple de ritm 
al vieţii. Exemple şi marile fenomene 
de periodicitate ale soarelui şi lunei. a 
altor fenamene cosmice de cari e strâns 
legată orice manifestare de viaţă pe pă- 
mânt. 


Cu atât mai mult omul. această mi- 
aunată synteză. este oglinda cugetătoare 
și reflectoare a fenomenelor de viață și 
de mișcare. Omul umblă, — miscare,-— 
el umblă pentru nevoia de a se mişca 
dela un loc Ia altul. Această mişcare 
nu este indiferentă. de mobilul ei. şi e 
și mai puţin uniformă. Omul umblă în- 


n'aveti câne să se 'nfrupte şi el din bu- 
nătățile mesei. atunci îngropaţi-le. Asa 
să faceţi totd'aumna ! 

Bărbatul sta să râză d'aşa vorbă, dar 
femeea prinse la. inimă și se 'nduioşă. Se 
gândia că și mielul si oaea şi toate do- 
bitoacele sumit făpturi ale lui Dumnezeu 
și când folosesc omului. până la sfârșit, 
e bine să se arate şi eu multțumitor. Si 
adunând oscicarele cu mriie, le-a îngromat 
în dosul casei, unde era ţarcul oii, rămasă 
cum miel. 

La ziuă ce să vază ?... Minunea minu- 
nilor !... Mielul tăiat era la oase, sugea 
de tot, Să fi fost vis, or arăltare, toată 
întâmnrlarea de cu sara? Nu stia ce să 
crează !,.. Si, ca să se pătrumză că n'o'm- 
seală aducerea aminte or vederile. Du- 
minica următoare a pus de a tăiat ia- 
răşi um miel și au ospătat din el sta în- 
sromat ea la fel oasele şi a doua zi mie- 
lul era în ființă. Au tăiat apoi pe amân- 
doi d'odată şi'neropânduule oasele. au 
fost în păr la ziuă. Pe toanină î tăiat 
oaea dar sa întâmwlat cu ea tot cum s'a 
întâmplat cu mieii. 

In primăvară a avut oaea iarăşi doi 
miei. şi noatenii. că fuseseră mieluţe, au 
jătat şi ele câte doi mieluşci. Şi ce tăiau 
învia la loc, cămngrorau. mereu oaseie 
m obor, Si asa au prăsit ei turmă mare 
de oi si au ajums bogaţi, da? oameni de 
omenie toată viaţa lor. 

Cât desnre ceilalți doi fraţi, ei au sfâr- 
şit rău de tot. că umuia a dat eălbeazan 
oi şi i-au murit toate, iar celuilalt i-a 
ans casa, cu han, cu araid. cu cai si au 
rămas amândoi sărasi, limiţi pămâmtu- 
lui. să fie ne lume sămânță de nenoroc, 

D'atunci a rămas obiceiul ca să se 
'ngroame n obor vitele moarte, să fie fe- 
rită târla de molime și să se prăsiască 
ele din plin. cum și credinţa că omul 
sărac or ce ar face nu poate să dea cun 
pas îmainte, dacă poariă m spinare ble- 
stemu lui Dumnezeu. 


MIHAIL LUNGIANU 


cet sau rar, mai grăbit, sau aleargă. Sta- 
rea, sa sufletească va fi liniştită sau fe- 
ricită, ori îngrijorată, sau înspăimân- 
tată, cum poate fi şi extatică. Aceste 
diferențieri ale pulsaţiei animice, consti- 
tue ritmul. Când nevcia nu-l împinge 
chiar, de a umbla dela un loc la altul, 
el poate resimţi totuşi impulsul unei 
exuberanțe de mişcare în raport cu sta- 
rea sa sufletească, mişcare ce va fi 0- 
glindirea chiar a acelei stări: astiel năs- 
co dansul. 

Atât umibletul cu multiplele sale com- 
pendii cât şi dansul, nu sunt decât exe- 
vesele fizice ale acelei vieţi sufleteşti. 

De mic, omul scoate din gâtlej sunete, 
cari sunt la baza  cântului, aşa cum 
toate popoarele primitive, în mod naiv. 
manifestă prin sunete cântate diferitele 
stări sufleteşti. 

Din ce în ce mai mult omul organizân- 
du.se pe treptele ascendente ale civili- 
zaţiei. însoți mişcarea, fie umbletul, fie 
diferitele porniri sufleteşti și avânturi 
cu gesturile lor corelative, precum și 
dansul propriu zis, prin cânt. 

De aci născu muzica şi nevoia de mu- 
7ică, 

Muzica, prin chiar esenţa ei, este in- 
tim legată de ritmul complex şi total 


“al vieţii. Iată de ce măsura mişcării 


muzicale este iuată chiar după măsura 
inişcărilor vieţii omeneşti. Andante — 
umblând ; Allegro — sprinten, vesel; 
Vivace =: vioiu: Accelerando := din ce 
în ce mai repede ; Presto, prestissimo — 
(oarte grăbit; Hitardando — zăbovind. 
In acest fel se reprezintă mişcările în 
muzică. 

Dar muzica nu este numai manifes- 
tarea mişcării sau a ritmului sentimen- 
telor primare. Corform complexităţii 
sentimentale şi spirituale umeneşti cres- 
cânde, ea se desvoltă până la oglindi- 
rea orizonturilor cari sunt țelul gândirii 
abstracte și ale filozofiei. Ori cine poate 
înţelege rostul unui marş, al unui cân- 
tec de leagăn. al unei doine, al unei ro. 
manţe. [le sunt, exceptând forma, ori 
cât ar îi ea de desăvârșită, emisiunile 
simpliste, de multe ori spontane, ale ne- 
voiei ce resimte omul de a însoţi prin 
cântat. ritmul chiar de toate zilele, for- 
țamente impus de viaţă. 

Dar inspiirațiile la cari duce știința 
muzicală propriu zisă, exprimă stări su- 
fleteşti cari de cele mai multe ori sca- 
pă conștiinței chiar abstracte reflexe, şi 
analizei. Acel ritm suprem al vieţii, care 
este gândirea abstractă. și pe cara cu- 
vintele nu ajung a o lămuri, numai 
muzica, „aritmetică ocultă” a subcon- 
scientului, cum 0 numește Leib- 
nitz, ne-o exprimă în nenumăratele ei 
avânturi de melodie şi armonie. Căci 
cuvintele culese prin meleagurile pămân. 

















































de SILVIO FLORESCU 


leşti, numai cunoscutul pămâniere pi 
să exprime. i 

Această speculație supremă a iti: 
care duce la infinitul simţurilor it 
cepțiunilor, la ultimul hotar al torii 
acolo unde realitatea se contopeie! 
visul, prin graiul material vorbit D 
mai poate exprima decât doar prin 
zică. 

Nu nurnai stările  ncastre suite 
mspiră sau evocă manifestări muti 
Zgomotul unei cascade. al unei lot 
tive. zgomotul cadenţat al roate 
drumul de fier. tropotul de cai. + 
furtunii. prin caracterul lor pronui 
ritmic, pot suggera sentimentul mui 
corespunzător mişcării. 

In reciproc, mişcarea muzicală ș 
mul ai. «lin efect pot devenit cauză 
putem înflăcăra la auzul unui cânt 
ne înduiosăm la auzul unei Tot 
sau suferim suggestii idealistice la A 
lațiile unei simfonii. 

Ritmul, fără a fi reprezentat pri 
chiar muzicale. poate sugera sent 
te si noţiuni technice -- profesien 
redicul prin ascultarea cordulul s 
leste diagnosticul. morarul. nu mii 
țin decât maşiniste] locomotivei, 
automobilistul şi aviatorul. ascultă 
mu! motorului şi fudecă starea lui. 

Macinismul a chiar inspirat mari 
lente : Arthur Honegger. în simfonia 
„Pacific“. a ilustrat dinamismul ui 
sel locomotive. —- în republica Sora 
ler. sirenele fluerânde ale direră 
uzini. fură puse la contribuția un 
concerte desieur admirabil aimfonit 
eoncertanle, 

Dar mişcarea şi ritmul nu se pi 
cepe fără vibratie. 

Vibratţia ar fi pentr miscare si ră 
ceeaca căldura este pentru flacără, 
sunt absolut însenarabile. Dacă m 
ce vibrează e vădit şi encibil în 
care. în schimh orice miscare 4 
acelaş timp vibrație. Dacă ritmul 
cum a spts Platon, miscarea orga 
vibrația stă chiar la originea mobi 
la originea lumilor. când „prin înă 
litatea eruvifică şi sub prestunea g 
lor. din haosul primitiv se născu 
buloasă. apoi o stea... 

Când dulcea privighetoare, sau 4 
peneasca cicadă. fie broaștele eva 
telor hălți. în drăgăatos concert pai 
din marele Conservator de naturală 
zică „aduc generosuh.i Creator imn 
de cadenţat dor. sau de proereu 
satisfacţie. —. când fibrele din carp 
inofensivului  chelonian  răsturnl 
uscat la soare, atinse de suflul 
hului,  suggeră lui Orpheu, 
când Pan, auzind pe Eol sueta] 
trestiile pline de freamăt, înventi | 
rul, — când primul om care, recul 
coarda unui arc pe altă cuardă lol 
























































wi bradul vechiu şi scobit, născoceş- 
uta, — se manifestă această stră- 
formă a vibrărei: sunetul. 

Sunet, dela latinul sonus. care după 
Edhoif, reprezintă exact 
ana, elenul  ainos, gotul sangws, 
vmanul Sang, englezul song. lithua- 
W îwvanas. rusul zwon, din rădăcina 
merită svan: a răsuna, 

Î armonia lumilor, sunetul. ca şi lu- 
una, este agentul de legătură dintre 
imea internă. a sutletului, și cea ex- 
mă, 

Sunetul pur. în sine“. zice d. Lionel 
ind, în NRevue Musieale, „după ex. 
pa lui Paul Valâry este un ,masa- 
d”, şi chiar un masasiu vibrator asu- 
m cutiei craniene, exercitând o acţiunea 
mică şi binefăcătoare asupra circula- 
a encefalice, Considerând  lecăturile 
tânse cari unesc toate organele și 
wrţiunile lor între ele. și faptul că di- 
îele celule acționează ura asupra 
via prin transmisiune de vihraţiuni. o 
dervențţie exterioară cum e aceea asu- 
slului prin provocarea acestor vihra- 
nl noate domina. viața psyehofiziola. 
mă întreagă. 

Această acțiune asupra vietii generala 
»mscentibili de a fi întărită prin or- 
anizația ritmului. Să ne pândim nu- 
wi la fiorit lut Shakespeare care. vor- 
Hi de sunetul pur. zice că „pătrunde 
ni atinge sediul chiar al iubirii“. ..De 
îpt. continuă foarte frumos d. Landry, 
mtlunea sunetulni nur este atât de nu. 
mică, încât trebue să ne întrehăm 
vi muzica mar fi, înainte de toate. 
de a prelunzi. prin miiloacele ei qi. 
mie. extazul sonor inițial“, 

Sunetele cele mai șrave nercenuto de 
mhia noastră ating 20 vihratii pe se- 
nfă. cele malt inalte denăsesc rar 
10 Mai jos si mai sus. urechea esta 
tă Rămânea să. percepem. gratie la. 
i de quarţ polarizate (lucrările lui 
suie, lanevin. Lippmann s. a.) su- 
ele inaudibile. asa zisele ulira-sunete. 
“istenta lor chiar“ spune d. Francois 
mac în „Revue des Deux Monres, 
ie ceva misterios şi exact sunrauatu- 
ni tara trebue să frapeze pe filosof“. 
lanul, pentru a caracteriza un om 
wrle inteligent, zice: „acela aude iarba 
m creste“. Veni-va oare timrul când 
iastă metaphoră. graţie percepţiei ul. 
msunetelar, să se realizeze? 

Pe când mișcarea şi ritmul pot fi cau. 
i3su efect imobilitatea. !a rândul ei. 
s 9 miscare, ori cât de absurd aceas- 
iar putea părea. 

(d puțin, imohilitatea conţine în sine 
lua! si par contre-coup, precum um- 
i e pradantul luminii. toate efectele 
acirii și ale ritmului. In ansamblul 
i. imobilitatea trebue considerată ca 
wlezul mișcării propriu zise. cum ar fi 
mtţiunea după acţiune.  „Iimobilitatea 
sar este un gest, zice Landry. (vezi 
arie Chaplin, Hayakawa). Nimic nu 
Yicoşează mai mult pe taur, decât sta. 


sanscritul | 


tuia vivantă, în complectul ei alb, a to- 
readorului în mijlocul arenei, dar de o 
înspăimântătoare imobilitate. 

Sar zice că natura, nu numai din 
punct de vedere estetic, cum udmite d. 
lucian Blaga. dar şi în virtuțile ei in- 
tramoleculare. este polivalentă. 

Această lipsă de mişcare e cu drept cu- 
vânt, tot după d. Lionel Landry „nu o 
valoare nulă, ci numai negativă“. 

De aci în muzică, „pauzele“. tăcerea. 

Nimic nai semnificativ decât oprirea 
bruscă a gestului, din prudenţă sau spai- 
mă. Bătăile de inimă, cari se accelerează 
prin emoție, întrun moment dat, se pot 
opri, în syncopă, 

Imobilitatea, tăcerea. oricât de nega- 
tive ar fi, sunt totuş prin legea con- 
irastelor. afirmaţia mișcării, ba chiar o 
întăresc, 

D'âÂnnuuzio, în cumplitul său liriszu, 
merge, mistic, şi rai departe: „Te-ai 
vândit oare vre-o dată că esenţa muzi- 
cii nu este în sunete ?.. Ea este în tă. 
cerea care le precede şi în tăcerea care 
le urmează. In aceste intervale de tăcere 
apare şi trăește ritmul. Fiecare sunet și 
fiecare acord deşteaptă, în tăcerea caro 
le precede şi care le urmeuză, o voce 
pe care singur sțiritul nostru o poate 
auzi, Ritraul e inima muzicii, dar bătăile 


UNIVERSUL LITERAR. — 633 


ei nu sunt auzite decât în pauza sune- 
telor... 

Se povesteşte că Talmua, întrebând pe 
un prieten, ce oare îl impresionase mai 
deosebit într'o scenă, acela i-ar fi răs- 
puns: a fost o pauză prelungită în to- 
iul unei tirade. Marele tragedian râse, 
ucea pauză fiind din întâmplare datorită 
unti laps de memorie, Ea îi dovedi însă 
și mai mult, cu toată esenţa negativă 
a tăcerii, efectul ei afirmativ în an- 
samblul ritmic, întăritor prin contrast 
sau prin reacțiune, şi, în economia e- 
nergetică — compensator. 

Emerson, în ale sale „lissais”. dedică 
întreg capitolui întitulat „Compensaţie“. 
acestui fenornen de universal şi echili- 
brator dualism. 

In rezumat. ritmul este, putem zice. 
miscarea ovgunizată, şi în vibraţie. 

La început fu desigur mişcarea — și 
haosul chiar, dacă haos a trebuit să fie, 
o'a putut fi decât massu „rudis indiges- 
taque” pe cale de a se organiza, deci, 
în mişcare. 

Mișcare, Diinu, 
triadă ! : 

In efectele ei resimţim, prin diferen- 
ţiatul ritm al moleculei vibrânde, veci- 
nicul puls şi farmecul adânc al vieţii. 


SILVIO FIL.ORESCU 


Vibraţie: ce magică 


POEME IN PROZĂ 


RĂUTATEA ȘI DUREREA 


Intr'o noapte, — de mult, foarte 
mult, când lumea era mai bună decât 
azi —: Dumnezeu, revoltat de răutatea 
ei, a prăvălit din Cer o bombă roşie de 
foc, ca să stingă viaţa de pe pământ, nă- 
ruindu-l în haos. 

Dar globul roşu de foc, apropiindu-se 
și văzând mai bine biata lume. înduio- 
șat de durerea ei, a încremenit în aer, 
pa la jumătatea drumului şi a rămas 
acolo : 

Luna! 


de 


+ 


STATUA FEMEII GOALE 
CE RÂDE IN SOMN 


Priveam pe Don Juan îmbătrânit, gâr- 
hov, admirând în tăcere — „Statua fe- 
maii goale, ce râde în somn“, Nu era ni- 
meni în jurul! nostru ; iar din colțul meu. 
el nu mă zăria. 

Ochii lui mari şi adânci se plimbau pe 
rotunzimile de  marr:oră — ca niște 
mâini nervoase : ii»r buzele-i aubţiri se 
frământau. între ele, ca și cum una ar 
fi dorit cu orice chip să vorbească și 
alta ar fi ţinut, numai decât, să sărute. 
Don Juan visă.! 


Și femeea goală părea, acum, că-i 


“râde lui Don Juan, încălzită de privi- 


rile lui, -— ca de focul unui soare de 
vară. Chipul ei so lnminase ; iar razele 
tainice îi tiveau trupul gol. scotându-i și: 
mai minonat. în relief, conturul. 

„Dar iarna căzuse, cu zăpadă multă. 
pe acoperizuri şi-n părul lui Don Juan. 
— iarna cea din urmă ce nu trece nici 
odată ! 

Pentrucă s'a întors în spre mine sur- 
prins, când m'am apropiat. mi-am îngă- 
duit să-l întreb: 

— Pe cine îndrăgeşti oare, astăzi, Don 
Juan, mai mult si mai mult? 

— Mai scumpa decât orice, pe acest 
pământ al tuturor desamăgirilor, îmi 
sunt, acum, statuele. frumoasele statui 
albe de femei, ale căror forme ideale îmi : 
amintesc calităţile tulburătoare ale iu- 
bitelor mele, fără a-mi aduce aminte 
răutatea şi nestatornicia lor! 


CONST. RÂULEȚ 








654. — UNIVERSUL FITEIAR 





cmatacea iiterearea 








O REACŢIUNE SALUTARĂ 


lu lumea noastră intelectuulă sa pro- 
dus, fără îndoială. o reacțiune violentă 
contra prostiei“ poetica sau „prozaice” 
sau, chiar înteiectuale. Cititorii sau să- 
turat de politicianism și pohticiani, de 
vorbe goate, de acroslihuri ce se chiamă 
poezie sau de stupidităţi ce poartă nu- 
mele de literatură. 

Publicul este pretenţios. Nu mai mier- 
«e cu piese de tentru fără idei. sau fără 
o ideie centrală puternică, nici cu ro- 
mane trimbiţaie ce plictisesc, nici cu 
critici ce se laudă pe ci sau celica lor, 
nici cu autori ce. lansați de un cenaclu. 
valoarea lor este prietenia conspira!oa- 
re a bisericuţai. -ne cara o serveste, 

Geniile ce se credeau adorate, eu și 
»itorii cea se afirmau smechori pubii- 
când orice și, în orice condiţii sut pă- 
căliţi pe propria lor soce teală. 

Tinerii cari se snopesc dâni la exa. 
imene penru o diplomă pe nu vulorunză 
mare lucru prin ea însăși. sunt în enă- 
sură să dea în lături masca falsilor a- 
postoli și profeţi. dintre chiar pofesurii 
sau maeștrii lor. 

Este un început fericit. pe cari-l ai 
lutăm, 

Acum unu mii e vremea criticei auto- 
titare, ex culhedra. magister dizit. Via- 
ţa sa complicat asa de mult, ne cere 
atâtea cuiiostinţi si stiințe încât azi Li- 
teratura si arta au fust coboiite. dle re 
piedestalul lar olimpic. la realităţi. unde 
sunt driunuite alături de celelalte ele. 
mente alo vieții sociule. De ulifel. cu 
drept cuvânt, merită laurii si palmele 
ploriei, poetul cel mare. prozatorul cel 
mate. că și hoxeurul care a câstigat un 
match, ca si avintorul care a obținut un 
record sau, ca si omul de știință care 
a Inventaf. cu și eeneralul care a în. 
vins. 

Cai cari se plâng de „frumuseţile tre 
cutului” sau de „evoca de au. a far 
pe propriul cont şi pagubă. Timuurilo 
sau schimbat, sau transfortaat întru 
tâta încât au adus o permutaţie gone. 
rală în moravuri si în concepție. Suu- 
tem nai cgaltari, deci mai indlividuu- 
lişti si mai înclinați să judecăm prin 
noi înșine. decât si prinim -- ca altă 
dată — părerile deagzata dela alţii. 

liudhereh care a trecut Oceanul e a- 
proape tot atât de celebru ca Marconi 
sau ca WâĂununzio. Ponte, în scara va: 
torilor, meritaţi să se claseze. dar fiocare 
vepreziută a valcure, indiferent dle intea- 
sitatea sau dinanica ei. rredo în vrrbu 
mdgistri Sa dus. ea si credința că dacă 
ai seris o poezie frumoasă. ca Arvers un 
sonet. ai dreptul la nemur're mai muli 
decât marele organizator Soury Ford 
sat neîntrecutul filantrop Carneunie, 

Nu ne interesează, deloc această notă 
clasificare. Ea dă mai nmultă anploure 
personalităților color aleşi si dă în lă- 
uri pe cururhiosi şi pe insuficienţi. Fap 
tul că nu judecăn, unilateral este ci 
sarlatanii în literatură si în artă des- 
vrețuiţi, demscaţi. dercopeniţi. sunt pe 
drumul pierzării, fără rol si fără pexihi- 
Hitutea. de a face rău, 

Din acest punct de vedere. ce; cari 
muncesc, cari scriu să fie plăcuţi si u- 
Vili -- săsceze efile cau. dulei - si uu 
ne plictisesc, var câstiga în ochii publi- 
cului, iar cei neirebnici daţi la o parte, 





țentru că as cer legile firii şi dreptatea 
imanentă, 
ION POTI 


* 


EUGEN CONSTANT : 


„Punte peste veacuri“ 
(Poezii) 
(Tiparul «Prietenii Ştiinţei», Craiova) 


Prima parte a acestor poeme „Punte 
peste veucuri” (care înfăţişează tot vo- 
lumul), poate este cea mai întunecată, 
cea mai urtificială pornită dintro în- 
comensure hilă durere. când armonia de- 
vine strigăt cuvântul un slab ecou al 
trămăntărilor nebune. 

Dar „Lacrimi negre”. a doua parte a 
volumului. atât de criginală. ca și res 
tul. atât de puternică atătrlenouă în hi- 
doasa și infernala ei înfăţişare de Wul- 
purgiss, incât ne-a oprit pe loc. Ani gă- 
sit viielia si asprimea versului lui Ju- 
venal alături de pagini memorabile din 
imul Fimineseu, din „Strigoii”, din „Im- 
părat si Proletar”, din „.Veneră și Mu. 


donă 





Nonplea lasă si ridică drupenii de 
[panoramă 
Lusinea "nebrnită sultei "n pes yrotese 
[de carnetul. 
De pitt ris si ccnutee natiuni | 
1 foierimuind pe ulii, 

Viata pitt si geme surd. isterie 
îsi caruul. 


Globui crilos se nrdirte ca magică 
[spele 
Lirăriud îmmuţint vegre de tortură și rio”: 
Dete nimtele dau e hiot, shirsiete do 
leenleuri. 
Fumul jrrifei e iasă i ceru-i ars 
[de citric, 


Cao viperă dostrint muscă sinurile Erei, 
Trupul scorpici se zbate sub peruuse 
Pneolăciri 
Aburi de venin erotic ies belsurţ prin 
/vorii nopții, 
Si din tegerite morței sug făcuste şi, 
[eamypiri 


. . . . . . . . 4 . 


Noaptea sisu lăsat uspătui în decor ile 
fpunoruanui 
Pasul luvici nu mut suttă nu ritm yrolese 
[ele carnarul.: 

tem pinercle sunt stinse; mor e 

[oiermătul pe uiţi. 
Virețu nt ai sroate eu Str, Îxhrrie 
își cernet. 


Heide xajicte siriene ! psi din srorhuri 
flără jrică. 
Pirnpal srorpiei pteritac, frânt de mpel 
[ncmlăriri: 
Dudrăqit de tine insuti. rino. dornic 
[de Tunini 
Să-ţi îmeparpareze Pate ate zorilor viril 


Sau are privelisti tartariee, cu imazini 
ie Datucivut pebun. ca în „Noaptea ile 
Crăciun“ suu în fabluu ctrant. unuia ceru. 
ziuveu se urmnestecă cu voluptatea vuni- 
neasă : 


Sub lumini de poticandrr, în decor de 
[bacunale 


. 






























Noaptea fromegei satunic ca uspetelei 
[cariale; 

In paru de cubarele, pe cite fe 
alla 

Pregiesele nocturne cad erulic în rr 


Peste coapse de siăipadăt, peste sini d 
[and 

Serpuined desfrăul pune puri aspră & 
[venită 

Ochiul rrerei se desrherde -— scoica ir 
[mărgean şi ll- 

Mdinile se “noudă culpeş, buzele se sd 
[duri 


Partea de poeimă. „.Viscoliri prin ani 
tire“ este cea mai interesantă, penli 
că aici artistul pare că se recul, i 
își asvârle blanmida le sânge a suttin 
ei pentru a visa în adevăr sau pentr 
a trăi în poezie: 


îlisui venii pv inserate înc căra di 
fenil 
Cu obrajii ninsi de ierni. cu minmțiie 
fân ottiție; 

In pireţi de suftet pustnic ecinturi 
inăvălerau în hoard, 

Drsgeopiăst povestea tristă cu Dulitu 
[şi Stasi 


tPicui verb pe înscrie, cu un sol 

[de curiatire 

Ni-ai cercet stelute utbe de surăs şi ui 
repre 

Frigul năsprea demunie, și mecinatele 
[an neştin, 

Tremurânde ue sfinlă, udu cuprins 
[de urit ince 


Jos în struda ostenise vocea vieții 


[eshti 
Să niuța de-altă dată, străbabind areleui 
ei, 

Se opri din nou ta poarta miinilur 
[eiseaţil 


hechemdnd tubirera merită cu ecut 
fe sutegihu 


Aia caile rointire., Cap rail 
AT pl: 

Piălpiiai tiv drasuprn enui ador 
[seheld, 

Peste noi suflă desprtie gura râului 
frrlt 

Ni cn brate dr ze pret tea der peri rupe 
FRI 


Pr-cii ir pe cerut mie ca în topi 
f pitt 
Inmăniţă "ndeprrtută, burminită [iri n, 
Peas fi rrnt, iubire meci, să te stii 
iar în vita 

(“ni fost rintizmei ursitonrea ucigași 
fede mn. 


Cu şientunei acea în xephet, vântul ut 
lea o hourdă 
Tu, ceteobhtajii ninsi de iarna, rac muia 
[n manșe 
Vii mereu pe inserate "n. cănuru=mi 
[din mansuti 
Sri desgrupi povestea tristă ru Doll 
[şi Sem 


ste întradevăr un tnomeni. de delia 
sufletesc ză găseşti o poezie adevărul 
să te înubeţi în ritul ei, să te înalți 
aripile inspiraţiei pcetului, spre a nik 
contincenţele, spre a fi fericit sau mer 
rocos cu cel ce scrie. 

D. Constant, mereu cu Muza în. 











UNIVERSUL LITERAR. 635 

I | | | | 
sele de teatru. -- casi romanele — care Piesa aceasta are meritul, — pe lângă 

tratează subiectul acesta n'aduc nou lirismul ei literar—. de a întăţişa un 

decât aspecte şi ingeniozităţi de tratare. excelent dialog real. analitic. simplu. 

In genere, succesul ăstor piese atâmă sincer. când elementar și naiv, când ra- 


TEATRUL VENTURA 





NUL INIMII SALE 
de PAUL RAYNAL 


iliică. Teatru literar. O lucrare. 
Erei uctori vorbesc trei acte în 
pre ei. nunui despre ci. Dar e 
re literară de adâncă analiză 
bască 

tit la noi, se cunoaste în genere 
A Gevaldy, piesa d-lui Raynal 
acelas cadru, Ce deosebire însă şi 
ul și ca formă. Aduceţi-vă aminte 
lire” (aimer), piesa lui Geraldy 
24 jucat-o cândva la noi. tot d-na 
i si eenfruntaţi-vă amintirile cu 
Ha! inimii sale“. Ce clocot de pa- 
la cea dinăti. Ce depănare pito- 
| - stări sufletesti la cea de-a 


| 
[ Lă 

kuneu dragostei. oricât de puterni- 
iolentă se visipeste ca fumul. Pie- 


ni termeni, este brutal de multe 
iinos, cu efecte antipoetice şi re- 
biz rcmantice de scoală veche. 
uta o „Punte peste veacuri: nu 
i a scrie numai pentru a. scrie, 
aimălța pe semenii tăi la culmea 
ki tale nobile de viaţă. 

altiţi strălucite. d. Constant, pe 
“riţi minunate, pe alocuri dibue. 
bitul să asvârle lestul seurei pen- 
ijrnj în barca, poeziei spre Helico- 
var aleși, 


| 


ION FOTI 


STACHE GLUMICI:, 
Pitpalac la Karlisbad“ 


vrea să petreacă mai multe ceu- 
b antrenament de râs şi de amu- 
dească pe Niţă Pitpalac. urmă- 
„in peripeţiile iui, în fasoanele 
ie Sisiţei, și „fameliei* lor: mear- 
mele eroului, în călătorii, în 
E tute zilele, că se va reîntoarce 
ie], bine dispus, „cu pcftă de 
pr, “ 
ide Ghumici (C. Coseco) conduce 
Unulți ani (nai mult ca. două de- 
tarul de haz .„Veseliu“, o revistă 
leul Să râdă generaţii întregi de 
i poporeni, ţărani și orășeni. 
ti publicație a .„Universului“, 
cititori ai lui Cosco, lau pu- 
iri săptămână cu săptămână, 
sa inepuizabilă. în pasajele sale 
sacrelov vele, contra paţachine- 
petenții de eleganţă și cultură, 


&uidocţilor, cu aere de  „uinte- 
„ele. 
(hilpulue Ia hRarlisbud se reco- 


pniru că amuză si fiind un di- 
m reereiază. chiar iinstrueste si 
Bes practic pentru foarte mulţi. 


S.R. 


mai numai de interpreţi. 

D-l Raynal întăţişează dragostea, ca 
o forță, care doboară și pe cei iniţiaţi, 
cu atât mai mult pe novici. Oricât de 
tare te-ai simţi. oricât te-ai opune un 
șir de momente, în cele cin urmă rezis- 
tența dibace e răpusă. 

In „Stăpânul inimii sale” sunt doi 
bărbaţi şi o femee. Bărbaţii sunt prie- 
teni. Unul e îndrăgostit de ea. Celalt 





D-ra MARIOARA VENTURA 


ştie. Femeia vrea să iubeuscă pe celalt. 
Lupta între eu si cel pe care-l vrea, e 
foarte interesantă. E o admirabilă în- 
crucişare de florete, cu atâta fineţe. cu 
atăte eleganţă în formă si totuş cu câtă 
duritate în fond. 3 

Stăpânul inrmii sale este cel pe care-l 
vrea femeea. l prietenul, care se due- 





„pă ati 4, 

d. G. VRACA 
lează. cu femeea, fiindcă îşi respectă, 
prietenia. EI luptă să apere superiori- 
tatea; sentimentului «le leală prietenie, 


când cu eneraie, când cu duiosie, când 
cu violenţă, când cu umor. Ce ariuă al- 
mirabilă e umorul. Se părea, că. u iz- 
hutit să fncă pe femee să se resemneze 
Dar un semn, o fluturare. un gând fă- 
râmiţat de regret, o umbră din ceeace 
u fost până la buza hotăririi si Stă- 
pânmul inimii sale se simte înfrânt. Arno- 
rul Ta încovoiat.  Sacrificatul e cel ce 
a iubit dela început şi care-şi înfize în 
inimă hotărîrea mecanică ui revolveru. 
lui. : : 
— Cine-i stăpân pe sine în dragoste? 


finat și seducător prin ccehetărie. 
Asistentul palnită. Ia parte la încru- 
cișarea de răspunsuri. cașşi cum si-ar 
ține  respirarea. Se întretae răspunsu- 
rile. care <mulg ascunzisşurile din suflet. 


+ 


Personagiile sunt Simon.—ce] care iu- 
beşte—. Aline și llenry. cel pe care vrea 
să_l iubească Aline. 

Aline e Marioara Ventura. 

Această minunată artistă. — care 
stăpâneşte tuate nuanțele. toate gamele, 
toate posibilitățile de interpretare, de 
ton. de exteriorizare, — desfăşoară trece- 
rea personajului, pe care-l întrupează, 
inagistral. Cu toată viaţa în zigzagurile, 
devresiuvile si ascensiunile. Cu toate 
paradoxele inegalităţi omeneşti. Cu toată 
vibrația «dle atotstăpânitoare a dragostei. 

Maricara Ventura pe scenă e o ade- 
vărată zeiţă vrăgitoare. 


+ 


lenry « Vraca 

N'ar fi putut să fie altul. Ştie să ţină 
piept marei lui partenere. D-l Vraca are 
inteligenţa de a-si adapta talentul rit- 
mului piesei si ritmului interpretării de 
amplă  dezinvoltură a partenerilor şi 
partinerelor. 


+ 


Simon e foarte tânărul actor, d. Danie. 
lescu. Ii apreciem talentul de debutant, 
care fără îndoială a avut de luptat și 
cu el însuși, știiindu-se în faţa marei 
Ventura și talentului în ascensiune al 
lui Vraca, 


B. CECROPIDE 


7/4 





636, — UNIVERSUL LITERAR 








GU Ș ca Su-casaa... 


DUPA CONGRESUL CRITICILOR 
DRAMATICI Congresul sa ţinut la Si- 
naia și la Bucureşti. Sau făcut ovaspe- 
tilor toate onorurile pâră la plecare. 

Li s'a, arătat și un spectacol teatral 
cu program în aproximativă traducere 
și li sa dat prilejul să asculte o „gală 
muzicală”, Dar oaspeţii nau avut pri- 
lejul să vadă mai nimic nici din Capi- 
tală măcar. Se pare, că programul a 
fost așa fel întocmit ca întreg congre- 
cul să aibă numai comunicări de es- 
tetică savanţă, sau de cronică retorică. 

La sfârșit însă, după terminarea co- 
municărilar. sa spus cu autoritate cri- 
tică, oaspeţilor congresişti : 

— Masa de mâine încolo vă priveşte. 
Biletele de clasa [l-a până la frontieră 
vă sunt la dispoziţie. 

Ca omaziu pentru ţară. oasveţții au mai 
rămas. Sau dus la cimitirul Bellu la 
mormintele scriitorilor. 


D-i FORTUNAT STROWSKI. mem- 
bru al Tustitutului Franţei și profesor la 
Sorbona. — unul dintre participanţii la 
congresul criticilor dramatici — a scris 
în Rampa: 

„România a avut meritul și curajul 
să rămână în neîntrerupt contact cu ță- 
rile de veche producţie şi cure au lurii 
de mut pe drumul "2 hun  -- acela p? 
care sc înlâlnose probleinele generale 
şi eterne. Adaptând vieții și artei sule, 
operel» acestur țări și în special ale 
Franței, regizorii și actori români cu 
«ajuns la o nehănuită merfecție“. 

Frumoasă apreciere. Provresul se face 
prin adaptare.  Orisinalitatea însăși e 
adantare. Cu nuanțele talentului per- 
sonal. - 

Creaţia de cele mai multe ori e 0 ex- 
presie adontată. 


„ROMANIA, FRANŢA EUROPEI 0. 
RIENTALE“, — usa a caracterizat ex- 
celontul noet francez Fernand Gregzh, — 
participant la. congresul cifticilor —, 
România. 


PREMTUL CELOR 30. In italia, nu 
la noi. Itabenii fac mari sforţări de sti- 
mmularaa talentelor literare, 

Un comitet a instituit ..premiul celor 
Iroizeci“. 

Ann! trecut. acel comitet a decernat 8 
premii. Acum. în Noembrie va îmnării 3. 

Comitetul celor ireizaci stărueste în 
deosebi pentru răspândirea romanului. 


IN VOLUMUT, RECENT AL LUI 
HENRI DE PEJINIER. „De Casanova 
chez Voltaire: am găsit următoarele : 

— Francezii ar fi cei mai buni decla- 
matori. dacă n'ar fi constrânşi de rimă, 
căci ei simt mai mult decât oricare alții. 
ceeare spun“ - 

Aceasta e o exnresie a lui Voltaire. 
care se slie că râvnea să fie sau să i 
se spună. că-e și mare actor 

Am comunicat exnresia lui Voltaire 
unui actor de-al nostru, care mi- a ri- 
postat : agite 

— Francezii simt numai greutatea ri- 
msi. actorii români însă se îneacă de 
povara versului. 


aprecierea volteriană 


Am comunicat 
şi unui om politie român şi mi-a răs- 
puns: 

— Francezii 
nostri politici ştiu ca spun adversarii. 


simt ce spun. Oamenii 


G. MARINESCU a pu- 
blicat în revista  „.Umanitarismul“” un 
foarte bun articol. intitulat „Legăturile 
biologiei cu solidaritatea socială”. 

Cităm închoerea articolului : 

„Am. ferut ultădulă apel la oumenii 
politici cu să adâncească problemele de 
biologie. căci biografia e lu baza socio= 
logici. iur în vârful ştiinţelor, cum «a 
arătat. A. Comte. se află morula, care 
ar trebui să domine fenomenele îndisi. 
duale, soriale, naţionule și internaționale. 
Din nenvrocive, ceiuce se opune la resole 
varea atilor probleme, nu e instinctul 
național, care ec ceva firesc şi demn. ci 
egoismul. care conduce la un dezechili. 
bru sociul, la tiranie și uneori lu guver- 
nurea celor drepţi dar mai stubi, de că- 
tre alții, mei tari, însd în acelaş timp 
ctăpâniți de un eydism, feroce“. 

Care dintre intelectualii de bună cre- 
dinţă ar putea să nu împărtășească pă- 
rerile savantului dr. Marinescu ? i 
BR. C. 


D-l prof. dr. 


ZURBAGII LITERARI este expresia 
cu care «d. Nichifor Crainic pecetlueşte o 
întreagă. generaţie de tineri cari cred 
că „viața şi cultura românească s'au 
născut odată cu si“. Și teoretizând con- 


tinuă : 
„O anume psichoză postbelică se ma- 
nifesti în ei printro îndrăcită pornire 


de tăgădnire a tot ce-a fast până eri si 
printr'o simwlistă încredere absolută în 
forța timereții de a creia totul nou-nouţ 
peste dărîmăturile fumexânde ale unei 
lumi imbecile care a fost“. 

Aluzia e prea transparentă pentru ca 
toți aceia pentru cari a fost scrisă să 
uw'o înțeleagă. Am reprodus-o mai sus 
crezând că putem face un serviciu —- 
ia timp — tuturor acelora cari nu vor 
fi avut ocaziunea s'o ennoască la timp. 
Insistăm asunra marei ci utilități —-nu 
numai pentrucă este  întovărăsită de 
semnitura unei adevărate autorităţi Ii- 
ierare, dar mai ales pentru cazul con- 
cret pe care — rar la nni. unde toti sân- 
tem buni teoreticiani., dar ne ferim să 
nunem în practică tot ce sustinem — 
însusi d. Nichifor Crainfe mi-l oferă. 
Toţi cei ce l-au cunoscut pot garanta 
că d.sa n'a făcut parte niciodată dintra 
zurbagii literari. 


INAPOI LA BALCESCU este ultima 
concluzie la care duce — în mod firesc 
— lectura atentă şi înțelegevea operei 
marelui premereător căruia „Universul 
literar“ i-a închinat — anul acesta — 
câteva pagini, 

Iată câteva citate din acelaş articol 
al a-lvi N. Crainic: 

„A fost un revoluțicnar... în sensul 
de vizionar al statului românase inte- 
gral și al unei societăţi românești aşe- 
zate pe principiul dreptăţii pentru toţi. 
Revoluţionarismul lui Bălcescu se înte- 
meia pe două idei permanente: istoria 
naţicaală și Evanghelia lui Hristos. In 
gândirea lui... unirea e concepută ca o 
rezultantă supremă a dinamismului îis- 
toric, a finalităţii istorice... Concepţia fi- 
losofică a lui Bălcescu despre istorie 
este aceea a unui teolog laic..... 


Cea Z ehezrau 



















































Si mai departe: 

„In ce priveşte ideea de refomi 
cială,.... Pălcescu nu concepea o dă 
uşezate socială în ufară de moral 
vangheliei lui Hristos... 

„Bălcescu, personal, era un cretu 
adânc.  Mărturisirea lui de credini 
găsiţi nu numai în filosofia lui as 
istoriei, nu numai în fapta, lui res 
nară, nu numai în viaţa lui dem 
nic şi erau moral; ea e preciza 
corespondenţa cu Vasile Alersandr. 

Astfel fiind lucrurile şi „in pl 
noastră socială va irebui să aja 
fără doar si poate, la. concluziile Ir 
după cum am ajuns în cea natiuni 
căutând „să iundăm reformele na 
în psicholoziu religioasă n poporul 
în principiile moralei evanghelie. 

Reproducem înfine corctuziunea: 

„Și toți aceşti tineri bucureşteni 
lectuali, cari îşi scârţâe condeel, 
fălimarea Bisericii lui IIristos, şi 
acaşti tineri ardeleni_cari au dese 
în sfârşit. cuvântul democratic 
țelea ca o luzincă materialistă, aa 
mai hine să aprofundaze contegi 
Nicolae Pălcoscu. profetul viitoa 
mocrații românesti și creștine. Eli 
neratiei tinere si-a desconerit 
Ceilalţi vor fi mâine simpli întârăt 
erori". 


TINERETUL IN PLINA PIERBU 
O publicaţiune tinerească se ară 
ne anunțe apariţiunea — ca 0 com 
tare a golului lăsat de atâtea al 
viste tinerești în accidentată apari 
altor 4—5 surate — specificându 
numele (nână acum existente dna 
cataloazele claselor) ale distinșilor.da 
tori, redactori și colaboratori et 
nai tratat — aici această chestiu 


numai seriozitate nu poate inspira 
mănnui. Tinerii colaboratori anonim 
atâtor  publicaţiuni — inutile — mg 


multumesc cu nuţinu) ce le-a tot 
găduit. Tucrezitori si înfumourați re 
iasă cu orice preț din anonimat, în 
continua lor gruparea si regrupare 
prumutarea de poze şi ifose litera 
crificarea, pologanilor cănătaţi pe 
cadele şi transformarea, lor în ine 
redactori, noeţi. prozatori. critici 4 
F un aviz pe care-l adresăm pu 
dintre ei cu cari ne-am piataa înţă 
sporirea numărului de reviste nu 
contribui decât la sporirea deban 
care — dela răshoin încoace — don 
şi în literatura noastră. 
Folos practice nu vor putea at 
întâiu. pentrucă astfel de reviste w 
tâmpină decât maximul e indiă 
din partea mnasei cetitoare — 
nu-i păcat de bărisorii. râs 
multă sudoare de hieţii părinti și 
cați fără milă în fundul hârda 
maculatură sau denozitelor de 
Un ultim cuvânt pentru astăzi:ă 
nescu personal n'a condus nicia mă 
şi totuşi a înfrânt pânza vremuri 
Procedaţi ca cl şi fiţi siguri d 
faceţi parte întradevăr dinire :lu 
— biruința va, fi, fără, discuțiune, + 
stră. 
Cât priveşte prisosurile finant 
uitați-vă în jurul vostru: sânt 
răni de vindecat. 
Veţi câștiga — pe lângă nimbil 
gloria recunoştinții omenești. 
Şi vă va fi deajuns, 





ombasador. ul Franței pe lângă re- 
inghei Jacques ], ținind un discurs 
iai in cure urătace mai mullă uşu- 
decat judecată şi înțelegere, impre- 


defuvorabil pe rege, cure adresân-: 


ini Bacon, îl întrebă ce părere are 
pe: noul ambasadur. 

n răspunse : 

Pun om inalt şi pare foarte maniea 


br, întrebă repele, ce părere qi des 
sui lati? Crezi că e în stare să cu. 
ai mistunii sale ? 

mi răspunse Bacon, oamenii încdți 
mină «deseuri cu imobilele cu mui 
botuje. Etajul de sus e cel mai prost 
ku! 


* 


mn Guitry povestește această n 
la e 

4: 

p rizitat cu Sacha muzeul din Cai. 
rdianul care ne însoțea, fără să fie 
„n arati, cu un gest larg, un mure 
„n edrui titlu îl destăinui cu poceu 


irhile jurând să răzbune moartea 
Ptroele. 

iii nu putea reda cerul de triste- 
w> ruprinse obrajii lui Sacha la a- 
i detăinuire. 

tutăt de dureroasă, aldt de decentă. 
b prejundă, încă chiur eu însumi 
lt mişeat până la lacrimi. 

ala durerii sale, el merse să se u- 
pn boncă roşie şi se prefăcu că-și 
dotă lucrimi. 

înr ce sa întâmplat? îmi zise sare 
[A 

Pictul e foarte srusibil şi du i-ai 
nicat vestea morții Imi Patrocle pe 
ni a știa. 

la? domnule, răspunse buna căldu- 
d cantingere, priviţi eticheta: 1858. 
bşire, Sarha u strâns mâna pe care 
Wiis.0 călduza nu cu varecare ne. 
der şi iod zis: „Mai îndurerat, 
le, day la urma urmelor, de ce aşi 
ji! pe da. când n'aveai de unde 


* 


md darry, autorul  spiritualului 
o se «fila într'o si lu masă cu 
persoane străine a căror cuncş- 
dia o [uicuse. 
pesuția renunța să se lege Jarry, 
ide jena situațiunii, scoase din 
ri hainei un. revolver şi trase în 
a din fundul sălii cure se sparse 
di. 
"ieum că ghiața sa spat putem 
tonversația, 


* 


wii ul XIV se distra adeseori as- 
puzentirite lui Duguay  Truin, 

luptele sale, povestiri spuse cu 

bi: şi modestie. într'o zi ofițerul 

bi regelui lupta cu un vas numil 

LN 

:An urdonui „Gloriei“ să mă urmea 

e el. 

"ea ascultat“, îi spuse regele. 





UNIVERSUL LITERAR. — 637 








bo caz car 


BERNARD SHAW ŞI SBORUL 


Astăzi nu mai e nici o îndoială: Rer- 
nard Shaw, care a împlinit 73 de ani în 
ini Iulie, arde de dorinţă să. sboare. 
„Mă plimbam eri după amiază prin Pi- 
ccadilly“  — serie d. Charles Graves în 
Daily Mail“ din 19 Septembrie — câud 
chipul lui încadrat în faimoasa barbă 
căruntă se ivi şi humoristul înni întinse 
mâna. Conaversaţia se îndreptă aproape 
imediat asupra sborului făcut de mine 
cu câteva zile mai înainte la Paris. EL 
înri spuse: 

„Tot felul de cameni mi-au telefonat 
în cursul zilei de azi spre a mă întreba 
dacă am de gând să învăţ a sbura. Se 
vede ca au aflat că prietenul meu Plum- 
ket (Sir Horoce Plumket, un om de stat 
irlandez învaţă să sboare la vârsta de 75 
de ani. N. It.) care e cu patru cinci ani 
mai bătrân ca mine, sa apucat să în- 
vete cum se manevrează un avion Moih. 

In ce niă priveşte nu consider sborul 
ca ceva extraordinar. Pământul are in- 
fhtişarea acelor hărţi litogrufice pe care 
le paţi găsi la începutul oricărui anuar. 
Asteptam de aserneni că norii vor avea 
înfățișarea unor ghirlande cure ar în- 
conjura picioarele unei madone în vre-o 
pictură veche. In realitate ei sunt. de 
smgur, mult sub nori. Ştiu acest lucru. 
deoarce m'am suit odată întrun balon. 

După câte știu aceasta e singura 
dată când d, Shaw sa urcat în văzduh. 

D. Shaw continuă: 

„Când nm atins 98000 de picioare cons- 
tatai că-mi venia să dorm. Această al- 
titudine părea să aibe ur efect ucigă- 
tor asupra minţii mele, cel puym în ba- 
lon, deşi c posibil să îie astfel întrun 
avion“ 

Ir timrul conversaţiei  ajunserem la 
Whitehall. Deodată mă uitai împrejur. 
D. Shaw dispăruse. Il văzui traversânu 
în goană strada şi strecurându-se priu- 
tre două omnibuze și un taximetru. „4- 
ceasta era, se vede, replica lui la o afir- 
nație a mea, în care spusese că nu- 
mui tinerii trebue să înveţe să sboare. 
Totuşi, Shaw mă aștepta pe trotuarul 
opua. 

„la spune-mi” — mă întrebă el — „cât 
timp durează sborul la Paris? E mult 
mai repede decâtcu vaporul? Fac motoa- 
role rhult. ssomot? Vreau să spun e 
mult mai neplăcut ca în metronotitane?"” 
Irvându-mi rămas bun d. Shaw îmi 
promise că mă va lua însoțitor în pri- 
mul său shor 


DI DOUĂ ORI BIGAMĂ 


Frederica bentor Coork, în vârstă de 
28 de ani, din West Hampstead (An- 
glia) a fost condamnată la şase luni în- 
chisoare fiind de două ori bipamă. 

in instanţă sa dovedit că numita se 
căsătorise pentru prima dată la vârsta 
de 18 ani şi avusese patru copii din pri- 
ma căsnicie. Soţul ei intrcdusese acţiu- 
ne de divorţ contra ei însă d-na Cook sa 
recăsătorit a doua oară înainte de pro- 
nunţarea sentinţei. Al doilea soţ a murit 
în cursul lunii Ianuarie şi în Aprilie 
Federica Cook contractă a două căsăto- 
vie bigamă cu d. Stanley Smith. 


caricatura zilei 
CARITATE |... 








-— Tăticule dragă. nu poţi tu să-mi dai 
a franci pentru un biet olog ? 
— Dar unde e ologul acela * 
—- Lia controlul cinematografului „Mi- 
nerva“... 
(Life) 


SIGURANȚĂ... 








— Cucoană, băiatul d-tale era să spar- 
ză capul unui donin, cu piatra: noroc 
că nu la lovit! 

— Pardon! Nu e fiul meu: el îi love- 
şte sigur, întotdeauna... 


(Dimanche ilustre) 


e aie EEE 





638. — UNIVERSUI, LITERAR 





Pagini uitate 





SCHELETUL 


Tusesem la un concert cu amicul meu 
Titu Negreanu, cunoscutul violonist şi 
compozitor al atâtor romanțe şi valsuri. 

La sfârşit, orchestra executase „danţul 
macabru'” de Saint-Saâns. 

Ca totdeauna. ascultasem această mu- 
zică stramie, această muzică de coşmar, 
cu o fioroasă plăcere. 

După concert am intrat împreună în- 


to catenea, depe bulevard. Ne împărtă- 


siam impresiile 

.—- De câte ori ascult muzica aceasta 
de Saint-Saâns, zise amicul meu, îmi a- 
mintesc o întâmplare groaznică din via- 
ţa meu. Muzica asta evoacă... schelete ! 

Il privii cu mirare. 

FI adăugă : 

— Fiindcă ne găsim amândoi sub a- 
celaş farmec, lasă-mă să ţi-o povestesc. 
Poate că vei face dintriîusa o nuvelă, 

După un minut începu. 

Mă, înscrisesem la facultatea de me- 
dicină, fără voia mesa. Dorinţa mamei 
era să mă vadă „doftor” — dorinţă că- 
reia m'am supus, ca unei puteri ipno- 
tice. Prevedeam însă că apuc un drum 
greşit. Dar îrni îndeplineam datoriile de 
student, cu aceeaş sârguinţă, cu care mă 
distinsesera în clasele liceale. 

Câte odată voinţa mea se împotrivia: 
iar simţirea mi se îndruma sub cele maj 
felurite stări de melancolie. 

Aproape dim coplărie, urmărisem un 
vis frumos, nemărturisit nimănui, păs- 
-trat în suflet cu acea grije a visătorilor;, 
cari se tem ca realitatea să nu le stă- 
râme, să nu le mânjească minunatele 
clădiri ideale din iluziile lor. Voiam să 
învăţ muzica, să ajung artist. ram în- 
drăgostit de vioară. Când dintro prea 
mare iubire pentru mama, părăsisem a- 
cest vis, viitorul îmi apărea cu orizon- 
turi strâmte, cu drumuri nesigure și 
strâmbe. 

Atât profesorii, cât și colegii mei ob- 
servară că studiul medicinei nu era po- 
trivit cu temperamentul meu, peste fire 
de impresionabil și slab. 

Când intrasem pentru prima oară în 
sala mortuară a unui spital, îngălbeni- 
sem, fusesem pe neașteptate biruit de o 
nesfârșită tristeţe. Mirosul caracteristic 
al acestei săli, mă urmărise multă vre- 
me, în urmă, ca o halucinație a odora- 
tului, cum urmăreşte pe unii criminali 
mirosul sângelui. lar când luasem parte 
la prima disecaţie a unui cadavru, că- 
zusem. leşinat, văzând cum un profesor 
— care explica o lecţie de anatomie, sco- 
sese inima mortului şi o privia cu ne- 
păsarea cu care ar fi privit un burete. 

Din această cauză, fusesem câtva, timp 
bolnav de o ciudată stare nervoasă, care 
îmi producea insomnii şi cosmaruri în- 
grozitoare, parcă aş fi dormit întrun 
cimitir. 

Un protesor mă povăţuise să mă las 
de medicină și să mă înscriu la altă fa- 
cultate. Auzise chiar că am înclinare că- 
tre muzică şi îmi făgăduiia să se inte- 
reseze de aproape de talentul meu. lu 
aș fi urmat povaţa. tără nici un ocol. 
dacă nas fi ştiut că mama -— nu e din 
acele mame încăpăţânate şi orgolioase 
-- ţine cu orice chip ca fiul său să 





de TRAIAN DEMETRESCU 


ajungă nici mai mult nici mai puţin de 
cât „uloftor !* Puteam eu să mă împotri- 
vesc dorinţei acestei mame pe care o a- 
doram ? Nesupunerea mea ar fi omorit-o. 
In sfârşit mă sileam zilnic să-mi alunge 
desgustul, să mă deprind, ca şi ceilalţi 
colegi, cu mirosul sălilor de spitale, cu 
aegoniile rnurinzilor, cu scheletele, cu ca- 
dlavrele ; să rămân în faţa lor „filozof!“ 

Vieaţa ? Moartea ?.. Nimic! Nimic! 

Dar filozotia aceasta dură cât durează. 
fumurile beţiei. 

Când mă treziam dintr'însa. mă sim- 
țiam din nou stăpânit de aceeaș groază, 
de aceeaşș scârbă, în faţa. a tot ce vieaţa 
și moartea înfățișau mai hidos, ca mize- 
tie, ca putreziciune. 

Ah! ce visasem eu!... sunete, armonii 
ce înseninează sufletul! lar în loc de 
vioară, aveam în mână scalpele, feres- 
trae, vase şi cărnuri împuţite ! 

Dar ceeace mă îngrozia şi mă desgusta 
mai mult erau batjocura şi nepăsarea 
cu care camarazii mei trăiau printre 
bolnavi şi cadavre. Glumele lor, în sala 
de disecţii, mă întiorau, mă făceau să 
sufăr. Mai als cadavrele femeilor dau 
prilej la cele mai nesocotite profanări. 

Câte odată mă rovoltam, le spuneam 
în faţă: 

„Sunteţi mai răi decât viermii!“ Unii 

ă luau în râs; iar alţii improvizau e- 
pigrame obscene la adresa acestor stâr- 
vuri, în vreme ce cuţitele lor spintecau 
pântece, scoteau intestine,  desprindeau 
muşchi de pe oase. 

Intro zi, făcându-se  autopsia unei 
fete, o siaucisă din iubire, după cum 
se scria prin jurnale — am fost dureros 
impresionat, ca nici odată. Moarta avea 
un păr de o frumuseţe  neînchipuită : 
des, lung şi negru ca întunericul unei 
prăpăstii. 

La autopsie trebuia să iau şi eu parte 
M'am prefăcut însă că sunt bolnav. m'am 
dus acasă și am plâns pe biata sinuci- 
să, cum nu aș fi plâns o soră. 

Simţirea mea era din ce în ce maistă 
giată. Și cu toate acestea când răspun. 
deam ia scrisarile mamei, care îmi scria 
aproape în fiecare zi. o încredinţaru că 
sunt vesel, sunt sănătos și urmez la fa 
cultate cu un interes şi o plăcere rară 

Stiam eu că minciunile acestea erau 
menite să exalteze mândria și fericirea 
mamei. 

Scheletul acelei fete l-am luat eu. 

L-am atârnat în odaia mea, după use 
l'ăcusem asta nu atât pentru a mă serv: 
de dânsul la studiile mele, ci mai mult. 
ea să_l scap de a nu-l avea alţi cama 
razi, cari desigur sar fi servit de el nu 
mai pentru petrecerile lor cinice. 

Avuseserm destule prilejuri. să văd cun 
batjocoriau ei scheletele: făcându-le 
mustăţi cu cărbunele, virîndu-le în gura 
rânjită lulele aprinse, îmbrăcându-i în 
halate, punându- le papuci în picioare şi 
pălării vechi în cap. Și în faţa acestor 


schelete ridicule și par'că mai hidoase 
în starea asta. ei râdeau, făceau spirit, 
petreceau. 


După câteva zile unul din colegii mei 
îmi spune: 
— Te caută doctorul R. Du-te în grabă. 


M'am dus la doctorul N. 
— De o săptămână de zile nui 
iai văzut, Unde ai fost? | 
Adevărul e că o săptămâni mt 
sem pe la universitate, nici pe la if 
fusesem bolnav. |! 
Doctorul urmă. : | 
—. Teri s'a prezentat la spital 0 gi 
bătrână din oraşul CC. Spune | 
mama fetei, al cărei schelet ii 4 | 
Fata ei fugise din oraş de unu 
cu un militar. Nu știa nimic despai 
Acum abia a aflat că s'a. sinucis lg 
cureşti. Lin moment am crezut că altă 
aface cu o nebună,dar după ce mii 
tat o fotogratie a fetei, m'am încreda 
că e muma ei. De altfel'bătrânasi 
puţin la ochi cu fata. Plângea inlră 
și cerea să-i arăt unde i-am înnuu 
tat. copila. ; 
Ingrozit, am întrerupt pe doctor Pi 
— la crede că biata copilă ei 
mântală !... 

— Da. In sfârşit ca so linisteui 
răspuns că deocamdată nici ei ui) 
să cercetez întâi. Te-am chenul zi 
sfătuim ce e de făcut? Să-i ascunde 
devărul sau... 

Doctorul avea şi el o fire sen 
părea adâne impresionat de întiijlă 
aceasta. 

Și ne gândiam amândoi, stă 
aceleasi emoţii dureroase: 

— Să ascundem adevărul sau și 
dăm neterieitei mame scheltul E) 
sale ? | 

Nu ştiam ce hotărire să Juăna: Ali 
două, ni se păreau crude. În siâistiți 
ales pe cea dintâi | 

Seara m'am retras acasă do vietii 

Am privit scheletul, nu cu ochii 
uiţi, cu mintea rece a filozofului cană 
teste zădărnicia,. vieții, taina moni 
orbitele goale ale hârci, ci înduioș 
o tristeţe, de o milă nemirginită 
ram spectatorul unei drame necun 
te, îngrozitoare, ale cărei personaje 
un schelet și o mamă ! Și această (hi 
avusese ca prim act: iubirea! lan 
nalia aceea, înşelătorul pentru cartă 
aceasta îşi jertfise frumuseţea, ti 
latea, şi vieaţa ei. era poate fermă 
rea, în ajun de a înşela altă fecioazi 

Lângă scheleţ, aveam o mică bibi 
în care se aflau, printre câţiva a 
de medicină, —Lamartine, Petnarca, MI 
set. Eminescu, Ileine, Aleesaniri; 
cari au cântat şi au  îndumnezi 
birea. 

Eram abia !a. începutul vieţii n 
bisem încă, dar întâmplarea acer 
ingrozia și mă desgusta de vieală  : 
iubire, par'că aș fi trăit veacuri, 

Dar nişte paşi repezi, greoi și iii 
de gemăt năbușit. mă trezesc din rii 
țiile acestea. Ies în sală, care eralu 
nată de lampă. O temeie hătriniia 
nită, cu ochii uzi de lacrămi. cun 
vede. mă întreabă cu un glas 
stims : 

— Fii bun, domnule, și spune-niu 
sade d-l Titu Negreanu. i 

In casele acelea locuiau mai nu 
denţi dela medicină. 

I-am răspuns: 





= 


zi 






























































Sericita aetriță a Franţei sa unăs. 
va 20 unie 1736 la poarta unui ci- 
str pe scara hisericei din Douiui. 

Tatăl său, Felix Desbordes, era un pic- 
mediocru, care trăia din pictatul 
rilor pobililor, iar mama sa. Cate- 
m. fica unui fierar. 

Mrcelina era cea din urmă diu cei 
atu copii ai soţilor Desburdes. 

n enpea la care începe povesiea noas- 
și, afacerile lui Felix mergeau foarte 
ins evoluţia din 1390 îndreptată îm- 
isa nuvilimnei il atinse şi pe dânsul 
xi trăia de pe urma acestei clase so- 
«e, Căci ne mai existâni nobili nu 
si sistau nici trăsurile pe cari să le 
mie Felix. 

Wbili se refumiaseră în străinătate, 
ur felix rămăsese in bătaia vântului. FI 
rii murit cu sivuranţă de foarne, dacă 


- bu sunt doamnă, 

ta dete un țipăt, vru să mă îmbrân- 
it şi să intre în odae: 

- Am aflat tot... am ailat tot... mi sa 
„ela (l-ta.. fata mea... mi-aţi Mă- 
irit-o.. mi-aţi batjocorit-o... lasă-mă... 
i văd oasele. ah! fața mea drază... 
sti măcetărit-o 1... 

tuintele ieşiau fără, şir. însoţite «de 
pb sfășietoare, de gesturi convulsive. 
plasei îndată că această femeie. cu 
iţişare de nebună, ena mama fetei. Desi- 
„cun am și aflat mai tărziu, unul 
tulegii mei îi mărturisise că sche- 
îtei sale se află la mine: şi hiata 
mă, îngrozită și desperată, alergase 
ini caute și să mă găsească, 

Mmăsesern înmărmurit. nu știam ce 
ac. instinctiv mă pusesem în «rep. 
vi si căutam să împiedec pe biata 
ie de a intra în odae. 

- Doamuă. liniştiți-vă, sunteţi iuşe- 


- 0h, nu... mi sa spus tot... mi sa 
tot... ie rog ca pe Dumnereu: lasă- 
„Săi văd oasele... fata mea... ictiţa 
aţi măcelărit-o... ca pe o vită. 

la ţipetele e. tesiră din odăile de a- 
ul câțiva din colegii mei. In loc de 
i veni în ajutor, priviau nepăsători, 
iau. Se invoiseră toţi să facă a. 





intâmplarea nu i-ar fi schimbat mesc- 
ria. Din pictor al nobililor el deveni 
păstrătorul averilor şi  cdocumente- 
lor acestora. Meseria aceasta îi erau si 
mai puţin rentabilă decât cea dinainie 
dar totuz constituia ceva. Și ea consti- 
tuia să lic atâta timp cât nobilii con- 
tiuuară să-i trimeată bani din stră- 
inălate. Dar când aceştia încetară să-i 
mai poarte prija. Felix căzu iarăs în ceu 
nai neagră mizerie. Atunci primi o scri- 
soare din parlea unor rude bogate din- 
tun orăsel din sudul Franţei prin care 
era înștiințat ca singur mostenitor al 
acestora, dacă mccepta să ticucă înu- 
preună cu familia sa la religia reforrmna- 
tă. In creerul lui Felix avu loc un în- 
Leg proces de conştiinţă. Deoparte er: 
mizeria. în cure se sbătea de atâta vre. 
me; de altă parte bogăţia. legată însă 


ceastă glumă hidousă, ca să vrărtă de si- 
tuaţia groaznică în care mă puneau. 

incercai din nou so linistesc, dar în- 
cebusern să treinur, puterile îmi slăbiarr. 
kram în acelas timp indigtat de infa- 
mia colesilor mei și ingroziti «le ţipetele 
Vumei. 

Cu un gest brutal ea mă dete iu o 
parte și intră in odaie. 

Rămăsei împietrit în pragul uşii. 

Atunci se petrecu o scenă sălbatică, 
pe care uu voiu uita-o în toată vieața 
mea: mMulua aruncă în toate colţurile o- 
dăii privirile vătăcite. Când dete cu 0o- 
chii de schelet. un răcnet «e fiară îi 
spintecă pieptul şi se năpusti cu hra- 
ele întiuse spre ei. Auzii un ciuenet de 
oase şi un corp greu căzâinil pe scânduri. 

Am fugit, mi-era trică să nu înebu- 
nese... 


Mar: itubolnăvit. Am zăcut  aprcaţe 
un an de accese nervoase. de cari cre. 
deam că voiu muri. Eram convins că 
devenisem epileptice, In sfârsit m'am fă. 
cut. bine. Apoi mam lăsat de inedicină. 
beupându-mă de atunci încolo inunai cu 
iuzica, cn arta senină şi binefăcătoare... 


THRALAN DEMLIRESCL 


CessBa srecicsle în e xiras 





UNIVERSUL LITERAR. 659 


se | 





VIAȚA MARCELINEI DESBORDES-V ALMORE 


Lucien Descaves 


Franța secolului al XVIII a numărat un buchet de talente cari s'au 

manifestat în toate ramurile de activitate, pe tărâmul frumosului. 
. Marcelina Desbordes- Valmore este o reprezentantă a teatrului și 
a poeziei din acele vremuri. 
Scriitorul Lucien Descaves — membru al Academiei Goncourt — a 
reconstituit în chip fericit viața ei din documentele și studiile rămase 
din acele vremuri. 
In cartea sa se găsesc magislral expuse loate fazele prin care a 
trecut această nefericilă actriță a Franței. 


de părăsirea religiei. Isi frământa min- 
tea timp de câteva zile zi în cele «din 
urmă dete un răspuns negativ. Astiel, 
ul continuă să trăiască întio mare mi- 
zerie, 

In acest timp Marcelina crestea. 0. 
iată, ha vu peirecere — pe când nuavea 
nici 12 ani — tatăl său o puse să recite 
o poezie. iclul în care se achită de 
rolul săw îi atrase simțatia întregului 
orăşel regalist. 

Starea mizeră a. familiei o făcu pe 
tiaterina să-şi reamintească că avea ov 
mătuşă măritută în Antile. la căută 
să-l convingă pe felix de necesitatea 
unei călătorii care aven să le aducă tu- 
tiror belşug. Le începul Lelix se îrmn_ 
potrivi dar în cele din urmă consirmţi, 
Si asttel Caterina plecă îatovărăşită de 
Marcalina spre Antile. 

Banii pe cari în aveau. nu le ajungeau 
însă. Nevervele lor se terminară la lor. 
Heaux. 

Cinova le dădu ideia de a-și procura 
bani de drum intrând într'o trupă de 
actori care  colinâa întreaga  Franţă. 
Marcela avea să joace, iar mama ei să 
îndeplinească funcțiunea de gardero- 
hieră. 

Caterina acceptă și astfel hoinări im- 
vreună ru fica sa timp de doi ani prin 
toată Franţa, până ce în sfârşit se îm- 
harcară în 1ă0t spre Guadelupa. Dar 
banii nu le aunpgeau nici pănă la ju- 
mătatea drumului. Astiel încât. fuseseră 
uavoite să se reîntoarcă. la. Bordeauk de 
unde abia mai tărziu cu sase luni vreu 
siră să plece spra Antile. 

Colonia era în plină revoluţie atunci 
și călătorii  deharcară la  Ponte-ă- 
Vitve. Mătusa. Cuterinei rămăsese vădu- 
vă si întreaga avere îi fusese jefuită 
de către negrii din acele locuri; si pe lân- 
mai bântuiav și frigurile 


2ă această 
patbene. 
Ceterina se îmhelnăvi şi după câteva 
zile de chinuri nuuri. Ea avea 41 ani iar 
Marcelina 15 ani. 








640. — UNIVERSUL LITERAR 


Soţia unui funcţionar se milostivi de 
dânsa. şi o ajută să piece înapui. 

Exodul acesta l-a povestit ea cu mulţi 
ani mai târziu în ciclul de nuvele in- 
titulat „Opt femei”. 

in 1302 Marcelina se întoarse îndărăt 
ncasă. In drum se opri le Lille unde 
fosta ei trupă dădu o reprezentaţi» în 
bencficiul „tinerei Deshordes scăpată din 
masacrele din Guadelupa”, cum spunea 
afişul, 

Ajunsă acasă ea-şi găsi familia în a- 
ceeaş stare precară pe care o lăsasr la 
plecare, Felix Desbordes locuia împreu- 
nă cu copii săi întro cameră sărăcă- 
cioasă şi continua să vegeteze așteptând 
timpuri mui bune. 

Marcelina îşi dădu seama că trebuia 
să-şi păsească o sursă de existenţă, Ea 
ceru de lucru pe le creitovesele din o- 
păşel şi e duse astfel câtva timp lucrând 
si brodând batiste. 

Croitoria nu era însă pentru dânsa 0 
meserie de viitor. Ea îşi dădu seama. de 
acest Incru şi când i se prezentă prima 
ocuzie se vointoavse în teatru. 

Apreciată de către camarazii săi din 
trupă ca chținu un angajament la tea- 
turul de Stut din Rouen. Pleci deci spre 
“cea loculitate luând cu sine şi pe fa- 
făl său, 

In teatru însă părinții sunt foarte in- 
tezirabih. Felix Desborles îşi dădu cu- 
vand seama de acest Imcru si la prima 
ocazie plecă. 

Ea era ohligată prin contract să joa- 
ce, să cânte şi să danseze — atribuţii 
de care se achiti atât de bine încât fu 
velevată de către actorii Operei Comice 
cave se nilau atunti în turneu. Hein- 
torşi Ja Paris aceștia diădură de veste 
că există la HRoven un talent desăvâr- 
şit. Şi astfel mai târziu cu două luni 
Marcelina era angajată la UOpera.Co- 
mică. 

ia sosi la Paris în toiul iernei. Nu 
cunoşteau pe nimeni afară de un unchiu 
pictor, așa că fu foarte fericită când i 
se deschise usa casei compozitorului 
Gretay. In cusa acestui artist se adu- 
nau toate talentele din acea vreme. lia 
căstigă atât de mult simpatia și încpe- 
derea. compozitorului încât acesta îi în- 
credinţă rolul principal din „Elisabeta” 
care se jucă peste puţin timp la Operă, 

Debutul şi-i făcu la 94 Decembrie 
1804 interpretând un ral din opera .Pri- 
zonierul”" de Della.Maria, Avea pe atunci 
optsprezece ani. Avu un inare succes, 
ceeace îi atrase laudele cronicarilor dra. 
matici “Talentul ei eăsi o confirmare şi 
mai deplină în rolul principal din Pue 
bicul Vivant pe care-l interpretă curând 
după aceca, 

Teatrul se inchise însă pentu câtva 
timp din cauza unor reparaţiuni cari 
trebuiau efectuate.  Marcelina plecă a- 
unei la Lille unde dădu câteva repre. 
zentaţii cari îi  unduseră aceleaşi laude 
si succes. 

La reîntoarcere  creii rolul principal 
dintr'o operă de Favicres iar în prima 
lună a anului următor apăru întrun rul 
principal al operei Surprise de Kreutzer. 

Tocniai când ajunse la o consacrare 
se îmbolnăvi. Boala sa se datorea în 
mare parte stărei rnateriale care era de- 
parte de a fi bună, deşi: succesele erau 
mari. 

Astfel incât Marcelina slăbită şi exte- 
nuată se îmhbaolnăvi greu. 

Ea se adresă medicului Operei, cele. 
bratui Alibert despre care se vorbește 
atât de mult în istoria medicinei. Dac- 
torul Alibert fusese medicul lui L.udo- 
vic al XVIII şi al lui Carul X. Medic 
reputat el era în acelaș timp şi un li- 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“ STR. BREZOIANU No. ti 


„la una 


terat de talent. Marcelina îşi publicașe 
și ea la acea epocă căteva volume de 
versuri. Astiel se născu între ci doi o 
prietenie toarte strânsă. lar când ea se 
imbolnăvi serios doctorul venea de câ- 
teva ori pe m so vadă. 

Mareccliua se îndrăgosti nebună de doc- 
torul Alibert şi nu mai trăia decât pen- 
tru clipele în curi era cu doctorul. Ade- 
senori, în după amiezele convalescenţei, 
ca îşi lua chitara şi improviza pe me 
lodfi cuncscute poezii dedicate doctoru- 
lui. Cele mai frumoase poezii ale sale 
sunt inspirate de sentimentele sale faţă 
de «doctorul Alibert. 

Când însă eu vru să-i mărturisească 
sentimentele sule văzu că de partea cea- 
lată nu vra cdrnguste ci doar prietenie. 
Doctorul se purtu foarte amabil cu Mar- 
celina, o invita ades la ceaiurile sale 
literare, dar sc eschiva dela orice oca- 
zie de a se afla în doi. ca să înliture 
n scenă de draposte din partea Marce- 
linei. : 

Dragostea aceusta neîmpărtăşită trăi 
wultă vreme în inima Marcelinei. Mulţi 
ani mai târziu ea ccntinuă să-i dedice 
cele mai subtile poezii, 

Dar» dragostea aceasta neiîmpărtăşită 
lăsase deschisă o portiţă pe care putea 
intra primul venit. 

Ceazia se ivi; străinul se numeau (Wli- 
vier şi Murcelina îl cunoscu în 1808 când 
se reîntoavse din Bruxelles. Curând du. 
pă aceasla ea deveni prietena lui. 

Olivier uvea cu trei ani mai puţia de 
cât Marecelina ; cu toate acestea, sau 
poate tcumai de aceea, Marcelina îl iubi 
mută vreme. Atât de mare era drazos- 
tea sa încât nici nu băgă de seamă că 
ceeace-l mâna pe Ulivier spre dânsa nu 
cra în realitate dragoste ci cu totul alt- 
ceva. Şi ea nu băgă de seamă acest lu- 
cru nici când Olivier plictisit începuse 
să-i dea u înţelege prin diferite gesturi, 
aceasta. ka îl iubea cu patimă şi îi su- 
porta toate scandalurile. Si l-ar fi su- 
portat muită vreme dacă el nar fi cdis- 
părut într'o ze 

sărăsilă de amantul care îi dăduse 
un copil, Marcelina se refugiă la Houen, 
din surorile sule, unde stălu 
timp de trei ani chinmindu-se să-l uite 
pe Olivier. In tot acest timp ea nu apăru 
pe scenă și nu se ocupă decât de ver- 
surile și improvizaţiile sale. 

Deubea în 1514 se reintoavse la Paris. 
Cu ajutorul lui Alibert ea intră la 0O- 
Heon unde ciebută în ziua de 4 Apiilie 
interpretând un ro! dintr'o comedie de 
Lebrun. 

In tot acest timp ea tiăia cu speranța 
că întro zi îl va regăsi pe Olivier. In- 
tradevăr, întro bună zi ca îl întâlni. 
Dar legăturile de altă dată nu mai re- 
înviară. După câtevu zile Olivier îsi luă 
din nou Dorul. 

Starea Odeonului era din cele tai 
precare. Disperaţi, actorii cerură spri- 
jinul ministrului de interne care insti- 
îuni un consiliu de administraţie format 
din actori, dar reduse numărul persona- 
iului de scenă. Si printre cei suprimaţi 
se afla şi Marcelina. 

In zadar îşi pledă ea cauza pe lângă 
puternicii zilei; nu i se putu face nimic. 
Atunci, cu ajutorul bănesc al lui Alibort 
ea plecă la Bruxelles unde fu angajată 
de către direcţia teatrului de acolo. 

Ea debută în 1515 si înregistră cele 
mai mari succese din cariera sa artis- 
tică. 

Avu în acelaș timp o mare durere; 
îşi pierdu copilul. Golul lăsat (e moar- 
tea copilașului nu putea fi umplut atât 
de uşor. Doar Bruxellul şi teatrul o mai 
consolau câte puţin. 


Exact după un an dela moartea co- 















































pilaşului teatrul din Bruxelles angit 
un june-prim care nu-i era comp 
străin Marcelinei. Prosper Valmaote 
făcuse parte dintro trupă în cart 
case şi ea cândva. Era foarte mundk 
dar foarte puţin talentat. 

Junele-primn şi juna-primă care îi 
Marcelina, jucară ades împreună, 

Marcelina începu să-l iubească ; și [ih 
Valmore n'o disprețuia. Astfel încât n 
curând avu loe căsătoria. Valmore 4 
mai tânăr cu şapte ani decât Marcela 
dar aceasta nu putea constitui o piată 

Puțin timp după căsătoria, lor, pletui 
la Paris.  Odeon-ul își schimba 
pou înfăţişarea, aferind o largă osplă 
litate soţilor Valmore. 

Aci stătură ei mai multă vreme, ÎN 
părţiedu-şi timpul între teatru şi că 
nul lor. Aareelina. îşi iubea bărte 
din dragostea lor rezultară doi copi 

Viaţa la Paris era însă prea grea pi 
tru resursele lor materiale, De a 
Valmere se hotări să plece în provină 
Marcelina rămase cu coșii la Pari; 

Astiel trecură mulți ani; Valmoni 
motea tot ce câştiga, iar Marcelina 
se lăsase de teatru, se ocupa cu 
gurile elesiace ari exprimau dură 
unui suflet necăjit. 

Departe re soţul său în ca începi 
pătrundă germenele geloziei, [i er tn 
mă d Valmore şi de dragostea lui 
cestu — ce e drept — nu-i era pr 
del; cei şapte uni cari îi lipseau până 
vârsta Marcelinei trăgeau în cump 

Trăind înt'o atmosferă  iapititoa 
Valmore nu-i putea rezista intotdea 
Marcelina bănuia acest lucru, 

Imprejurăvile însă îl veadusenă 
Valmore îndăriăt la Paris, --- dar de 
miită vreme. Doi din cei trei copii 
lor, muriseră ; unul în vâustă de 2] gi 
ia celălalt în vârstă de 37 ani. În o 
las timp muri si fratele Marcelini | 
puţin mai tâvziu. sora sa, Alâtea 
turi nu puteau trece fără si ase urm 
ndânci în sufletul Marcelinei. Eai 
Ivânise : era obosită şi fără mijloate, 

In 18592 Valmere rare îmbătrânie 
dânsul în teatru. se reîntoanrse la 
sa. El ocupa un post, ce DiMiotecar 
hiblioteca Naţională. Singurul îor | 
vosefa şi el într'un ministey după 
manifestase  ourecari  veleități pent 
pictură. 

Intrei ei dui Marcelina îşi trăia zi 
din urmă în necazuri şi suferinţe, 

Fa nu părăsea patul de cât ing 
mea prânzului, când servea la ma 
Restul zilei şi-l trecea în pat visând 
tinerețea si gloria apusă, 

Ea muri la 23 Iulie 1N5U și fu in) 
mântată în cimitirul Montparnasse, A 
morinântul ei stă săpat în piatră 
torul epitaf: 

„Cine vrea să cunoască toate nen 
„cirile lumei, să caute să pătrundă 
ta Marcelinei Desbcrdes-Valmore”,