Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0012

REDACŢIA: | 


STR. BREZOIANU, 23 e TEL. 3.30.10 





Vermeer din Deifi 





Alegerea subiectului, asupra căreia 
vom insista mai târziu, reprezintă pen- 
tru stilul romanului una dintre cele 
mai importante probleme, a cărei justă 
rezolvare permite înfăptuirea operelor 
bune. 

O realitate văzută în mod simplist nu 
poate şi nu trebue să formeze mate- 
ria unui roman. Adică nu orice intâm- 
plare poate să alcătuiască un subiect 
pentru creaţia artistului. 

Fiindcă unele din aceste întâmplări 
ne pot duce, când fac parte din grupa 
imoralităţilor, la problema pusă de Mi- 
chel Angelo, cunoscută de sigur multora 
sau când sunt lipsite de simţire, la o 
poveste searbădă. 

In special, aceste poveşti  searbede 
sunt periculoase, căci împotriva lor nu 
se pot argumenta teorii de natură să le 
destrame și ele continuă să fie răspân- 
dite, aducând exemplul unei literaturi 
tolerate, pe care caută s'o imite fiecare, 
când își simte „bossa“ literară. 

Pentru a scrie un roman, nu e dea- 
juns să afli o întâmplare şi s'o aşterni 
pe hârtie ca un raport  obicinuit de 
slujbaş inferior. | 

Spre exemplu, nu poate fi alcătuit 
normal un roman, care  voeşte să-şi 
merite titlul, cu fraze ca acestea: 

„Nu mi-a răspuns. S'a sculat și și-a 
adus ziarele să citească. A citit tot 
timpul mesei. Când nu citea mânca. 
Nam mai încercat să-l împac. M'am 
întristat şi eu din ce în ce mai tare. 

Ce este mai frumos, e că în cartea 
din care am extras pasagiul de mai 
sus, găsim dela început până la sfârşit 
numai asemenea exprimări de o since- 
ritate absolută și lipsite de sens. 

Se poate spune că simplitatea e o 
calitate a stilului. Această părere va- 
labilă poate fi primită de oricine e în- 
zestrat cu bun simţ, însă între sim- 
plitate şi terre-ă-terre există un zid. 

A descrie amănunțit, fiecare mişcare a 
eroilor, până la acelea fără nicio impor- 
ianță sub forma unor relatări precise, 
exprimate fără nerv, fără simţ, fără 
temperament, nu înseamnă a fi simplu, 
limpede, după cum nici a fi amănunţit 
nu înseamnă imediat o egalare a stilu- 
Wu documentat descriptiv înfăptuit de 
Baizac, sau a preciziunii şi adevărului 
celui al lui Flaubert. 

Pe cititor nu-l interesează preciziu- 
nea. Pe el îl atrage desfășurarea eveni- 
mentelor, sau sbuciumul eroilor, sau 
fericirea lor, etc. 

Descrierea amănunțită a întâmplări- 
lor în timp nu este de dorit decât 
în aceste două chipuri: 

Ori artistul dozează în aşa fel amă- 
nunțimea încât ea nu se observă, ca 
atare, nu lovește prin atributele ei, ci 
se încadrează în întreaga operă, este 
un element al operei, pe care-l citim, 
îl trecem, terminăm cartea, şi numai 
atunci, la analiza ei, descoperim preci- 
ziunea ; prin urmare să aibă acelaş rol 
ascuns, dar eficace pe care-l au punc- 
tele la sfârşitul frazelor, sau, clou-urile, 








Î aa) 


Romanul 


ABONAMENTE : 


Portretul unei tinere 





românesc 


găsite forţat, dar cari nu ne atrag 
atenția din cauza: aceasta. ci pentrucă 
sunt de aşteptat, privind concernul în- 
treg de evenimente. 

Ori, în cealaltă ipoteză,  preciziu- 
nea trebue să fie necesară fără ca ac- 
țiunea să sufere. Să aducă un aport 
la toate evenimentele. 

Dar e permis să surâdem, când ve- 
dem o operă ce se ocupă de ceea ce face 
un om anumit, eroul ei, când e supărat, 
și nu citeşte ziarele. Pentrucă vrea să 
mănânce, Bine înţeles are mâncarea în 
faţă ! Şi apoi, aceasta se petrece la în- 
ceputul romanului, până la sfârşit, pag. 
369 nici nu mai e vorba de ce a 
fost, şi nici măcar nu influenţează în- 
trucâtva acţiunea. 


VICTOR POPESCU 





220 pe îi an 
120 pe 6 luni 





JAN VERMEER 
DIN DELFT 


de LUCIA DEM. BĂLĂACESCU 


Peniţa s'o aştern cu griie, cu osâr- 
die, ca să vorbesc de „Pictorul“ în- 
re pictori, Jan Vermeer din Delft. E o 
cinste care mă copleşește. O să găsesc 
cuvintele necesare să-l slăvesc aşa cum 
se cuvine?... In tot cazul, dragostea şi 
admiraţia fierbinte ce-i port mă 
vor ajuta întrucâtva. Ce sunt cuvintele 
pe lângă sentimentul atât de pur care 
te cuprinde când îi priveşti pictura? Te 
simți mic și smerit în fața lui ca înti'o 
biserică. 

Despre viața lui se ştie prea puţin. 
Modest și sărac, a trăit numai 43 de 
ani, nevastă-sa îi punea zălog tabluu- 
rile la brutărie pentru o bucată de 
pâine. Era om necăjit cu zece copii şi 
s'a însurat tânăr. Născut în 1632 în 
orașul Delft din Olanda, o ia de ne- 
vastă pe Ecaterina  Bolnes la 1633, 
având 21 de ani. Moare în anul 1675, 
Se crede că n'a călătorit nicăeri, afară 
de Leyda sau Amsterdam, unde se pre- 
supune că a fost. Nu se știe nimic si- 
gur asupra lui, trăia retras, departe de 
colegi și de pasiunile lor. Sa crezut 
că-i fusese profesor Carl Fabritius, ele- 
vul lui Rembrandt, dar s'a văzut că e 
inexact și că s'a format mai mult sin- 
gur, sub auspiciile unui pictor de mâna 
a doua, originar din Delft, locuină a- 
colo împreună cu el, Leonard Bramer. 
Preciziunea acestui fapt se datorește 
albastrului din tabloul lui Brarrer, 
păstrat la muzeul din Viena, albastru 
unic în pictură denumit „albastrul lui 
Vermeer“. care-i dovada influenţei 
maestrului asupra elevului, Se mai pre- 
supunea, după un anumit clar-obscur 
utilizat de Vermeer, că ar îi fost şi ele- 
vul lui Rembrandt, — însă părinţii lui 
erau prea săraci pentru a-i plăti ase- 
menea maestru. De altfel, la 21 de ani, 
când își luase locul în corporaţia picto- 


"rilor nu avusese destui bari să-și plă- 


tească taxa şi rămăsese dator, 

Două secole au trecut după moartea 
lui în care nu sa mai ştiut, nu sa mai 
auzit nimic de dânsul; murise bietul, a 
doua oară! Tablourile sale se confundau 
cu ale contimporanilor Nicolae Maes, 
Metsu, Petru de Hooch; abia în 1955 
un anume Biirger îl descoperă şi en- 
tuziasmat cercetează aprig tot ce se 
referă la el, reușind să-l scoată din 
umbră. In 1860 Charles Blanc, critic 
de artă, îi consacră câteva rânduri 


(Urmare în pag. 8-a) 


Di 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


ANUL XLVlle No. Pb 


SÂMBATĂ 7 MAI 1938 








-, 





Vermeer din Delft 


Paharul cu vin 





Tinerimea română 


Mai păstrăm încă proaspătă aminti- 
rea concursurilor la „Tinerimea Româ- 
nă”. Autorul rândurilor de faţă, a avut 
prilejul odată să vadă Bucovina, cu 
Putna și Suceava, în urma unei “om- 
i mfrigurate: despre „Credinţa 
poeţilor în viitorul mirej al neamuiui”. 
Altă dată, tot printr'o întrecere lite- 
rară la „„finerime” a văzui Alba Iu- 
lia și Blajul, ca pe nişte așezări îsto- 
vice, care trebuiau neapărat cercetate, 
după marea unire. Aceste prilejuri s'au 
întâmplat în adolescenţă. 

De atunci, altele nau mai fost, și 
nici o altă compoziţie „literară” scrisă 
cu experiența şi strădania vârstei, n'a 
mai adus ca o răsplată, bucuria de a 
irumpe miraculos din biografia ajunsă 
neîncăpătoare. 


« 32 
Poe 





Literatura iugoslavă după război 


D. Zaria D. Vukicevici este un tânăr li- 
terat iugosiav, ale cărui merile sunt tot 
atât de lăudabile ca prozator original, au- 


tor de „short stories“ — îstorioare pentru 
oamenii mari şi mărunți, de vârste felurite 
și gusturi variate — şi ca un cunoscător 


informat și judicios al tinerei literaturi îu- 
gosiave. 

D-sa a publicat de curând, la Be'grad, un 
volum cuprinzând zece povestiri de acest 
fel: „Pe drumuriie şerpuile dle vieții“, care 
s'a bucurat de multă atenție și prețuire în 
presa zilnică şi periodică a țării sale. 


CEI VECHI INTR'UN NOU MEDIU 
SPIRITUAL. — Creaţiunea artistică a 
poeţilor și scriitorilor sârbi, croaţi şi 
sloveni a fost împiedicată de marele 
război european. Pe lângă anumite ca- 
racteristici şi idei comune, ea a fost 
legată în trecut de diferite centre spi- 
rituale şi de felurite influențe din 
afară. 

Doi mari scriitori iugoslavi, cei din- 
iâi soli ai nouei comunități spirituale, 
prin influența lor viguroasă și brazda 
adânc săpată, au pierit tineri, în plină 
forţă creatoare: unul în preajma războ- 
iului, celălalt în ajunul încheierii păcii, 
Aceştia au fost Iovan Skerlici, acerbul 
critic și patriot sârb şi Ivan 'Ţankar, cel 
mai mare profet sloven al învierii na- 
ționale. 


Toţi ceilalţi poeți și scriitori au pri- 
mit noua lor patrie iugoslavă comună, 
şi în haosul spiritual de după război au 
intrat cu dreptul de nemuritori. "Totuși, 
trecerea lor în noua comunitate de 
după război reprezintă lupta intransi- 
gentă pentru păstrarea spiritului vechi 
al trecutului, cu diversele sale influenţe 
istorice, geografice şi culturale, In cei 
20 de ani de viaţă de stat și spirituală 
comună, dela război încoace, aproape 
toţi poeţii şi scriitorii, în frunte cu 
Oton Jupancici, Fran  Finjgar, Ante 
Tresici-Pavicici, Vladimir Nazor, Dra- 
gutin Domianici, Dinko Şimunovici, Ivo 
Voinovici, Iovan  Ducici, Branislav 


Nuşici, s'au menținui mai mult sau mâi 
puţin în cadrul redus al sforțărilor cul- 
turale și aspirațiilor din trecut. Lucrul 
e firesc, pentrucă un orizont îngust 
asupra lumii, cum a fost al lor înainte 
de război, e greu să se schimbe, să de- 
vină mai primitor, când au trecut de 
jumătatea drumului artei și vieţii lor. 

Iată dece trebue să recunoaştem că 
și azi, în noul mediu spiritual, Jupan- 
cici a rămas cel mai mare liric sloven, 
Nazor cel mai reprezentativ poet şi 
scriitor croat, iar Nuşici cel mai ex- 
presiv comediograf sârb. Influenţa lor 
e puternică, dar ca expresie particu- 
lară a orientării spirituale specifice 
slovene, croate și sârbe, iar nu iugos- 
lavă, de amplitudine universală. Crea- 
ţia lor de după război nu sa împros- 
pătat, în general, cu sugestii artistice 
din izvorul nostru spiritual comun. 

Cazul altor ramuri ale artei, cum ar 
fi pictura, muzica sau sculptura, ca şi 
al multor poeţi și scriitori de după 
război, c diferit. Arta lor reprezintă în 
ce! mai înalt grad expresia comuni- 
tăţii spirituale obşteşti, expresia geniu- 
lui rassei iugoslave, geniu în care se 
pierd individualităţile regionale, na- 
ționale. Ivan Meşirovici, de pildă. e 
reprezentativ pentru o largă concenție 
artistică. De aceea, ru drept cuvânt, e 
privit azi ca fiind cel mai mare sculp- 
tor iugoslav. 

CURENTUL LITERAR AL TINERI- 
LOR IN HAOSUL DE DUPA RAZBOI. 
Nouile curente literare, în alte ţări ca 
şi la noi, trebuiau să se nască inevitabil 
din psihoza postbelică, pentrucă, de u- 
bicei, manifestările artistice personifică 
în modul cel mai elocvent nevoia şi 
tendinţa de a schimba și îmbunătăţi 

lumea, iar problemele vitale se ex- 
primă prin concepţii și forme  noui, 
adeseori pe căi diferite. Toate manifes- 
tările artistice de după război sunt re- 
zultatul marilor curente, prefazori şi 


de ZARIA D. VUKICEVICI 


revoluţii sociale din Europa. Sensul lor 
a constat în liberarea politică, econo- 
mică şi socială, de sub iniluența ve- 
chilor forme de civilizaţie. | 

După război, în mediul nostru spiri- 
tual, mișcarea literară a tinerilor, în- 
cercările și curentele lor de reînoire şi 
renaștere, grupările, revistele și mani- 
festările lor au fost de fapt ecouri ale 
curentelor asemănătoare din literatura 
postbelică a Europei. La noi, au fost 
experiențe importate și imitații ale 
şcolilor străine, mai ales în poezie, dar 
fără vreun răsunet afirmativ în proză. 
De aceea, în literatura noastră de după 
război, aceste încercări n'au lăsat urme 
artistice adânci. 

EXPRESIONISM, ZENITISM, SU- 
PRAREALISM. — Primul gest de re- 
voltă al poeţilor tineri s'a tradus prin 
atacuri împotriva bătrânilor, a idealu- 
lui şi formelor artistice în cari se expri- 
maseră. 

Poeţii tineri au renunțat la multe 
canoane artistice, cari  accentuau cu- 
prinsul şi forma raţionalistă a poeziei 
dinainte de război. Au tăgăduit cu ve- 
hemenţă sensul, conținutul și tema în 
poezie. Au exclus din ea și elementeie 
prozaice, cum ar fi naraţiunea, drama- 
tismul, ideea. Au căutat cu tot dina- 
dinsul să creeze „poezia pură“, un nou 
„dinamism”, un „fluid misterios”, 
„Stimmung”, etc. Au aşteptat ca noua 
viaţă să curgă dintr'un „samovar uni- 
versal”, iar „paratrăsnetele universu- 
lui” să apere noua artă de „lirica veș- 
nicelor metafore cotidiane”. 

Poeţii și teoreticienii expresionismu- 
lui, printre cari s'a distins mai mult 
Stanislav Vinaver, inițiator al tuturor 
încercărilor moderne la noi, — i-au 
luat. apărarea în numele acestei „lirici 
noui” și al „poeziei pure”. Ei au scor- 
monit sufletul omenesc şi au căutat să 





(Urmare în pag. 8-a) 


Au trecut ani după ani, şi literatura, 
din criteriu de clasificație a liceanului 
zelos, a devenit problemă a vieţii și a 
vocației, robind din ce în ce mai mult 
sufletul, după reguli aspre şi reci. Pe 
măsură însă ce această activitate s'a 
personalizat în confesie și diferenţiere, 
ca şi-a pierdut caracterul festiv, s'a se- 
parat de ideea de primăvară şi tinereţe, 
iar săvârşirea ei cu ori câtă pasiune, nu 
mai aduce după sine nici o răsplată, Nu 
mai e virtualitate, ci realitate. Talentul 
nu mai fascinează, nu. mai aprinde ima- 
ginația celor cari asistau la creşterea 
prezumţioasă a vârstei; el. nu mai or- 
ganizează nici o sărbătoare a tinereţii 
și a nădejdilor de primăvară. Taleniul 
este acum trudă, turburare, singură- 
tate. 


Intâmpinat cu fast, cu entuziasm şi 
lumină vastă, a fost el atunci, când ni 
se cerea să-l dovedim, la concursul 
„Tinerimei Române”. Tot ce poate fi 
simțământ al solidarităţii de generație, 
efort de a eaprima cât mai mult din su- 
fletul autohton, a avut momentul său 
sărbătoresc atunci când toţi cei selec- 
taţi sau strâns într'e singură unitate 
cu valoare de simbol naţional. Tineri- 
mea Română este unitatea simbolică 
prin care, ca printr'un inel de foc, am 
trecut mai toți, păstrând din clipele ei 
festive, angajamentul tacit către noi 
înşine de a ne socoti mereu tineri şi 
mereu concurenţi! Ne costă însă atât de 
scump jindul de a fi tineri, datoria de u 
fi concurenți! Dar ceremonialul naţio- 
nul se repetă în fiecare an, sensurile 
ni se păstrează în conştiinţe, treze, 
n'am putea uita. Cea mai frumoasă or- 
gonizare românească, spre creaţie și 
spiritualitate, ne deschide larg, și fără 
voe sufletele. Ne sgudue, ne preme- 
nește. Ne dă o conştiinţă de neam mui 
durabilă. Suntem desigur, atât de dife- 
riți de acești elevi şi eleve care împân- 
zesc Capitala, în număr de aproape 
10.000! Ce sunt ei acum, am fost însă 
şi noi. Ceea ce suntem noi, vor fi și ei. 
Asupra lor plutește harul simbolului, 
care e permanent, şi nu se stinge, de la 
generaţie, la generaţie. Aceasta trebue 
să știm, şi pe cât e cu putință, să ne 
tragem. de aici tăria, Căci! tinereţea nu 
este a generaţiilor, ci a simbolului de 1i- 
nereţe. Ea este ceea ce e viu, per- 
manent şi ceea ce se poate transmite. 
Tinereţea este o stare a neamului, Pen- 
tru poporul nostru este o stare lucidă, 
de încordare morală și creatoare. Ea 
este un elan, şi colectiv şi individual. 
De aceea firul trebue înodat cu aceste 
momente de primă sărbătoare a merite- 
lor, recunoscute într'o atmosferă de pu- 
ritate, în adolescență. Și să recunoaș- 
tem că, dacă nu mai avem funcţia ab- 
stractă de purtători ai simbolului, de 
„tinerime română”, o avem pe aceea 
concretă și prezentă, a tinereții crea- 
toare a neamului. Și să ne răbdăm me- 
nirea, de creatori singuratici, ca pomii 
care nu mai au nimic din podoaba flo- 
rilor, ci poartă doar povara roadelor 
de-alungul anotimpului, 











CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FÂANTANERU 


UNIVERSUL LITERAR 


ROMULUS SEISANU: Aventuroasa viaţă a lui 
Despot Vodă („Ciornei' 1938) 


MIHAIL NEGRU: Părinţi şi copii din zilele noastre 


Am regretat că romanul d-lui Ro- 
mulus Seișanu: Aventuroasa viaţă a lui 
Despot Vodă este prea scurt. Cartea 
nu are propriu zis un cusur că se în- 
tinde numai pe 287 de pagini, deoarece 
între materialul istoric și gândirea au- 
torului domnește un frumos echilibru 
de construcție. Dar pentru calitatea in- 
teresului pe care ni-l deslănţue, pentru 
imaginația care se luminează retru- 
spectiv, pe mai multe planuri, aceste 
pagini nu ajung. Talentul d-lui Seişanu, 
îndemânarea cu care a selectat mate- 
rialul, numeroasele limpeziri deschise 
în perspectiva istoriei, interpretarea 
culturii, a destinului eroilor şi a nea- 





ROMULUS SEIȘANU 


murilor, ne fac să ne gândim mai de 
grabă la o vastă frescă epică a vieţii Eu- 
ropei în momentul de trecere de la vea- 
cu de mijloc, la lumea modernă. A 
tost atuna un moment de criză, de 
profundă cercetare a conştiinţei, din 
care sa'u născut retorma rehgioasă, in- 
dividualismul protestant, ideea de li- 
bertate, de autonomie morală, şi în 
urma căruia umanismul a început să se 
destrame în ceea ce se chiamă ideolo- 
gie, cultură, etc., etc. Iacob Vasiiico, 
marchizul de Samos, Voevod al Moldo- 
vei este o personalitate remarcabilă 
înainte de orice prin aceea că și-a îă- 
cut din învăţătura umană, unelte per- 
sonale, practice spre a reuşi în viața 
lui cotidiană şi spre a-și croi o biogra- 
fie cât mai pompoasă. Ca tip aparţine 
Renașterii, dar ca dinamism, ca apli- 
caţie în real, ca simţământ al socialu- 
liu, ca năzuință de a moditica, de a 
face reforme şi de a organiza, este un 
personagiu al vremurilor noastre, care 
vede limpede, peste prolixitatea lucru- 
rilor, simplificându-le. Interesant, brav, 
instruit, cu afinitate sinceră pentru no- 
bleţe, cu dexteritate structurală de a-şi 
deschide drum spre culmile societăţii, 
unde îşi merită locul, Iacob Vasilico 
este un erou inteligent şi simpatic, — 
ceea ce reiese satisrâcător din intenţia 
autorului de a ni-l înfăţişa astfel, Pri- 
mele pagini ale cărţii ni-l arată stu- 
dent în medicină, la Montpellier; apoi 
soț al frumoasei Gilette d'Andre, cava- 
ler aprig în armata lui Henri II, regele 
Franței, la asediul Metzului, partizan 
şi misionar al reformei, refugiat în 
Germania, luptător pentru împăratul 
Carol V, conte palatin şi profesor u- 
niversitar în Germania, curtean al du- 
celui Albrecht al Prusiei, oaspete al lui 
Alexandru Lăpușneanu, la mânăstirea 
Slatina, conspirator în truntea boerilor 
moldoveni refugiaţi în Polonia, în tine 
domnitor al Moldovei, cu planuri refor- 
matoare, cu idei magnifice de a strân- 
ge într'un singur stat tot neamul latin 
din răsărit. A fost altceva decat un a- 
venturier de rând, şi cartea d-lui Sei- 
şanu ţinteşte să ne smulgă o conside- 
rație aparte pentru „cel dintăiu dintre 
domnii țărilor noastre, care a urmărit 
înfăptuirea unirei tuturor Românilor”. 

Dar aceasta nu este o pledoarie. Nu 
întâlnim nic un fel de argumentaţie pe 
nici o pagină, ci numai o discreţie ar- 
tistică ce ar putea părea prea mare 
pentru un roman istoric. Pe autor îl 
preocupă grija de exactitudine. Poves- 
teşte atent, cu material documentar și 
de culoare locală, îşi strunește imagi- 
naţia romanescă după îngăduinţa pro- 
belor, a textelor scrise, a mărturiilor. 

Personagiul evoluiază după cum se 
întorceau feţele istoriei de atunci; nu 
era mai puţin galant, mai puţin instruit 
şi strălucitor decât vreun cărturar tâ- 
năr francez admis în cercul lui Ron- 
sard şi nu avea mai mică pregătire in- 
telectuală decât profesorii dela univer- 


__sitățile 


(Roman, 


germane, preocupați de pro- 
blema „quadraturii cercului”,  Urmă- 
rită în adâncime, linia de viață par- 
cursă de Iacob Eraclide Despotul este 
pasională. Treptele ei de  ascen- 
siune sunt determinate de neastâm- 
părul spiritului, de setea de noutate şi 
întrecere, de nevoia  desfăşurărilor 
somptuoase în istorie. Gustul istoriei 
captivează, faustic. 

Pe eroul care își croeşte drum revo- 
luţionar prin ea, istoria îl orbește. Pe 
comentatorii de mai târziu, pe înduio- 
şaţii de fapte revolute, ea îi întris- 
tează, le deschide o perspectivă vibran- 
tă înapoi, plină de dragoste şi farmec. 
Incercăm să păşim prin epoci îndărăt, 
pe dâre de pasiune, pe făgaşuri de spi- 
ritualitate, ne trudim să  înviem fi- 
guri exemplare, ca spre a le smulge se- 
crete, ca spre a le cerși o iniţiere. 

Iată pentru ce am regretat că roma- 
nul d-lui Seișanu este prea scurt. Ne 
ține prea puţină vreme sub o boltă 
fremătătoare de taine, de șoapte şi sen- 
suri, pe unde circulă personagii, se în- 
crucișează umbre după care am vrea 
să ne ţinem pas cu pas, mai multă 
vreme, până să intrăm în tovărăşia lor 
intimă. Dar făclia magică după care ne 
călăuzim, se mistue repede şi deabia 
mai păstrăm în pupile defilările fanto- 
melor. 

Din romanul lui Iacob Vasilico mar- 
chizul de Samos, scris de d. Seişanu doar 
55 de pagini cuprind viaţa eroului pe- 


trecută în Moldova. Când a ajuns aici, | 


era un tânăr bărbat de 38 de ani, stă- 
pân al maturității sale, dar mai ales al 
experienţei de viaţă europenească, stră- 
bătută fructuos, în adâncime. Din Mol- 
dova n'a mai putut ieşi. A sfârșit după 
trei ani de domnie, printr'o moarte la 
care probabil el se aştepta, când sa 
gândit să procedeze cu poporul moldo- 
venesc, cum procedase Francisc I, cu 
supușii săi francezi. Din Moldova, Des- 
pot Vodă n'a înţeles tradiţia, religio- 
zitatea ortodoxă, ritmul evoluţiei, tin- 
na boerilor, calitatea pământului, tim- 
brul emoțional al sufleţelor. Adevărul 
latinităţii noastre, era o idee abstractă, 
ca şi ideea de naţiune, ca şi aceea de 
cultură laică, academică; prin aceste 
argumente, spiritul modern al domni- 
torului străin, a vrut să cuerească po- 
porul, să-l stăpânească, să se facă iubit. 
N'a înţeles structura răsăriteană orto- 
doxă a neamului şi a venit în conflict 
cu el. A murit meschin, lovit în cap, 
dezarmat, ca un nevrednic, După el n'a 
rămas decât un omagial punct de între- 
bare pe fila istoriei: cine a fost, de un- 
de a venit, ce a vrut, ce a isbutit? 

Din opera d-lui Romulus Seișanu re- 
ținem că viaţa misterioasei figuri me- 
rită o permanentă atenţie şi că prăbu- 
șirea pe meleagurile noastre s'o luăm 
ca punct de plecare pentru o investi- 
gaţie abundentă îndărăt în istoria Eu- 
ropei din secolul al XVI-lea. 


„Am citit un roman cumpătat, scris 
blajin, după o teză urmărită minuțios, 
până la ultima pagină. Ne-am dus cu 
gândul la moraliştii literaturii, la acei 
autori cari au clară în minte scara vir- 
tuţilor, care cunose metehnele inșilor 
în societate, și știu locul svierinţei și 
al bucuriei. 

Acest roman de înţelepciune şi pe- 
dagogie socială se chiamă „Părinţi și 
copii din zilele noastre” şi autorul e d. 
Mihail Negru. Drama se petrece în zi- 
lele noastre, cu moravuri şi personagii 
din burghezia începătoare. Iancu Tă- 
tarcea este funcționar modest în preaj- 
ma pensionării. 

Dorina Tătarcea nu e nici soție, nici 
mamă ideală. Nu ştie să crească copiii, 
iar din viața soțului blajin şi om de o- 
menie, face infern. Mary, fata care tre- 
bue să se mărite, duce un trai frivol, 
stimulată de voinţa de mărire a ma- 
mei; pe studentul îndrăgostit, Pădu- 
reanu, îl tolerează vag, din resemnarea 
de a-l avea de soț, în lipsa altuia de 
mai netă suprafață socială. 

Din aceeaş stofă cu Mary este și 
Vassy, liceanul sportiv şi nestudios, 
permanent în conflict cu profesorii, cu 
familia, cu disciplina vârstei. Dezordi- 
nea, mediocritatea, risipa, lipsa de în- 
țelepciune şi frumusețe morală din fa- 
milie, o îndură numai lancu Tătar- 
cea, tatăl, singurul care câștigă bani și-i 


„Cugetarea“, 1938) 


aduce în casă, spre a fi cheltuiţi fără să 
mulțumească pe nimeni. Vina prin ur- 
mare în acest rău model de familie o 
poartă mama, care nu posedă virtuțile 
irebuincioase situaţiei ei sociale, nu este 
modestă, înţeleaptă, pașnică, iubitoare; 
nu-și cruţă soţul, nu dă o bună creştere 
copiilor. 

In această familie, în care suferința 
se cuibărise nu atâtţ din pricina sără- 
ciei, cât din lipsa bunei înţelegeri şi a 
mediocrității morale, se îmtâmplă un 
eveniment deasemeni caracteristic vre- 
murilor noastre. Dorina Tătarcea câști- 
gă la loterie suma de trei milioane. 


Cum era și de așteptat, în casă are loc 


o revoluţie. Caracterul vicios al mamei, 
va duce la catastrofă. In primul rând 
este alungat logodnicul sărac, studen- 
tul Pădureanu. Mary Tătarcea, fiică de 
milionari, va contracta de acum un ma- 
riaj din lumea bună. In acest sens se 
schimbă și ritmul vieţii de familie. Se 
comandă mobilă nouă, se va înălța un 
etaj la casă; se cumpără mătăsuri, blă- 
nuri, rochii, se dau banchete; Iancu Tă 
tarcea este silit să demisioneze, de so- 
ţia sa, care nu vrea să mai aibă soţ un 
biet funcționar. Evenimentele se preci- 
pită însă. Printre invitaţii din seara A- 
nului Nou. Dorina Tătarcea se mân- 
drește de a avea şi doi tineri din „lu- 
mea mare”, un petrolist şi secretarul 
său. Aceştia sunt în fond niște excroci 
care fură un milion jumătate şi dispar. 





MIHAIL NEGRU 


Liceanul Vassy ia —deasemeni o su- 
mă de bani de unde văzuse că-i ascun- 
sese mama sa şi, în tovărășia altor doi 
camarazi de școală, pornește la Con- 
stanța, spre a se îmbarca spre Constan- 
tinopole. In curând, familia Tătarcea 
se ruinează. Să nu cadă întro mi- 
zerie mai grea decât cea precedentă câş- 
tigului, o ajută studentul Pădureanu, 
prin sprijinul unei rude avocat. Tânărul 
uitase ofensa şi se întoarce spre a-și 
mărturisi mai departe iubirea. Acum 
Mary pocăită îl va accepta. După în- 
toarecerea lui Vassy scos din mâinile 
poliției, Dorina  Tătarcea însăși își 
schimbă felul de a vedea. Se îmbunea- 
ză, evenimentele i-au educat sufletul. 

Devine mamă bună şi soţie bună. 
Tihna nu se instalează însă în familia 
Tătarcea fără jertfe. Căsătoria dintre 
Mary şi Pădureanu nu se va face ime- 
diat, din pricina unui doliu: Iancu Tă- 
tarcea a murit, pe urma atâtor emoții, 
de care sufletul său merita să fie scutit. 

De familie urmează să aibă grijă Vin- 
tilă Tătarcea, profesorul pensionar de 
la Buzău, scriitorul de cărți pentru 
copii, un personagiu foarte simpatic al 
romanului... 

Acesta este conținutul cărţii 
d-lui Mihail Negru: Părinţi şi Copii din 
zilele noastre. Pe un astfel de gen de 
roman, d. Negru esie singur stăpân. 
D-sa mai gândeşte astăzi un rol morali- 
zator al literaturii, un efect direct e- 
ducativ, prin întrebuințarea  persona- 
giilor drept idei şi argumente. 

Intr'adevăr, opera d-lui Mihail Ne- 
gru posedă o forţă reală. Autorul crede 
în triumtul binelui, al optimismului so- 
cial, al bunului exemplu. D-sa urmă- 
reşte să ne arate cum viţiile se şterg, 
iar virtuțile renasc şi cum în mijlocul 
vieţii sufletele se schimbă, datorită de 
multe ori întâmplării, nu însă fără o 
regulă intimă a progresului moral. 











AUTORI SI IDEI 


7 Mai 


1938 


Despre revistele ardelene 


(URMARE DIN N-RUL TRECUT) 


In opoziţie cu aceste două autentice 
reviste autohtone, vreau să menţionez 
şi „Provincia literară“ dela Sibiu, 
Scrisă de autori veniţi din vechea ţară 
ea a accentuat primatul esteticului. 
Plină de vervă, de humor, adeseori 
polemic scrisă, această revistă n'a 
avut aderenţe suiiciente cu realitatea 
ardeleană, deși între :colaboravorii ei 
se găsesc, repet, autori de ioarte mare 
talent, cum e de pildă Paul Constant, 
scriitor nu îndeajuns de prețuit nici 
in Ardeal şi nici în vechea ţară. Citez 
un pasagiu dintr'un articol de tond al 
revistei Provincia literară: „Klagelaţi 
de mizeria economică și stârcoşiți in 
carapacea  rudimentarelor nevo. de 
calamităţile timpului, lăsăm să ne 
scape, prin supapa minţii, fumul de 
umanitate ce dadea un nimb magnitic, 
dominând făptura noastră cu umile 
origini simiești. 'Ţinem să umblăm iar 
în patru labe mugind după hrană și 
prăsilă în desișul incâlcit şi neguros al 
ignoranței“. | 
_Și mai departe, otensivul autor con- 
iinuă: „Totuși nu ezităm, drumul ne 
este deschis, orizonturile ne aşteaptă. 
Avem destulă energie. Provincia a 
fost şi va fi pepiniera talentelor reale, 
a energiilor constructive”, 

Și acum pentru edificare, dăm cu- 
vântul de ordine unei reviste au- 
tentic ardelene:  Blajul. „Pornim la 
drum! Credinţa în Dumnezeu şi dira- 
gostea de neam ne vor lumina paşii. 
Iroiţele dela răscruci ne vor feri de 
mocirlă şi bălării: Vom dărui tiparului 
gândurile noastre,  presărând printre 
ele nestimate vechi din biblioteci şi 
arhive”, 

Și întradevăr, din colecţia revistei 
se revarsă, ca din bibliotecile celebre 
ale acestui oraş, un parfum de cucer- 
nicle pentru românism și creştinătate. 
Aci găsim, alături de proza lui Agâr- 
biceanu, lucrările unora dintre cei mai 
talentați scritori ardeleni: proza lui 
Pavel Dan şi poezia lui Radu Braiez. 
lată o mostră din poezia lui Radu 
Brateș, întitulată „Invierea în sat“: 

Doamne, copii clăbuci de 
| lumină 
Și rotunjesc din creştet semne mari. 
In zori de zi, de se poartă bine, 

| tata-i va cinsti cu crăiţari 
Și mama cun ou roșu. 


Poezie caldă, de o perfectă puritate, 
legată de pământul țării prin notaţia 
precisă a tradiției, legată de spiritua- 
ntatea orașului prin gandul smerit al 
inchinării. , 

Una din cele mai interesante reviste 
ardelene a fost mica, dar ioarte simpa- 
tica revistă întitulară: Abeceaar, apa- 
rută la Brad, oraș ascuns între munţi, 
cu o populaţie cam de zece mii de lo- 
cuitori, dar, ca toată populaţia de 
munte, energică, voluntară şi hotărită. 
Pitorescul regiunii se traduce prin no- 
taţiuni de extremă gingăşie, ca de pil- 
dă: „In cadrele acesuu Abecedar, o să 
vă aduc, domnule cetitor, săptămânal, 
o icoană, un vers, o ideie. Vreau să 
desprind spiritul din angajamentul lui 
cotidian numai pentru o clipă, numai 
pentru două bătăi de pleoape să-i smăl- 
țuesc forma cu ceva proaspăt şi nou. 
E ca şi când cineva sar opri din mers 
în drum. să prindă la butonieră o 
floare. 

Sau versuri robuste, lipsite de ori- 
ce declamaţie, cântând sufletul înde- 
lung răbdător al Moţului, la fel cu pie- 
trele munţilor, dar plin de lumină și 
cer, ca în versurile lui Cotrușş: 


stâng 


„Cu faţa arsă de soare şi slabă, 

Ca muntele el n'are nicio grabă. 

In ochii vineți azurul îl poartă 

Din uliți în uliţi, din poartă în 
poartă. 

Se pierde printre oameni, flămând, 

Cu al Detunatei cer în gând“, 


Aci găsim alături de Emil Giurgiuca, 
pe celălalt conducător,  Boldea, mort 
tânăr, poet delicat, izolat în aceste vă- 
găuni ale munţilor şi, în suferinţa sa, 
evadând cu versul în vieața larg des- 
chisă de dincolo de munţi şi suferinţă. 


„Vreau razele de soare sănfigă 
rădăcină 

Și inima-mi în lanuri să pâlpâie un 
mac. 

Fecioarele de-omăt cu vineți ochi de 
lac 

Din flacăra-i saprinâă surâsuri de 
lumină”. 


La Abecedar și-au dat întâlnire cei 
mai de seamă poeţi și prozatori tineri 
ai Ardealului : Jebeleanu, Șicloveanu, 
Pavel Dan, Grigore Popa. Acest din 
urmă, poet şi eseist remarcabil, se re- 
voltă împotriva „regionalismului poli- 
tic hotărnicit de ambiţii individuale. 


de VICTOR PAPILIAN 


admirabil anacronism pentru ochiul 
abil al scrutatorului de realităţi ac- 
tuale”. „Acest regionalism va lipsi din 
steaua fulgurantă a generaţiei mele”, 
spune Grigore Popa. Şi mai departe: 
„Vreau să vestim prin glas de tulni- 
ce, prăbușirea zidurilor mucegăite”. 
Revista Abecedar, după'o durată de 


“câţiva ani, sa mutat la Turda, încă- 


pând pe mâinile harnicului şi pricepu- 
tului Teodor Mureşanu, librar, tipo- 
graf, editor şi apreciat om de litere. 
Aci apare cu numele de Pagini literare 
în format mărit, adăpostind în afară 
de scriitorii inițiatori ai Abecedarului 
şi pe alți mulţi, printre care cităm pe 
Anderco, Olga Caba şi Yvonne Rosig- 
non, şi dominând o mare perspectivă 
literară prin ochiul foarte vigilent al 
criticului Romulus Demetrescu. 

In Mediaș, subit privirea orgoiioasă, 
adeseori dusă până la dispreţ pentru 
tot ce este românesc, a concetăţenilor 
saşi, doi tineri, Mihail. Axente şi Geor- 
ge Popa, unul modest funcționar și 
celălalt învăţător, se încumetă, cu sa- 
criticii nebănuite de directorii şi cola- 
boratorii revistelor din Capitală, să în- 
frunte presiunea unei culturi cu tradi- 
ţii milenare, editând revista Lanuri, 
Este, în lucrare domnilor Mihail 
Axente şi George Popa, o atitudine e- 
roică. Aci găsim poezia a doi dintre cei 
mai talentați poeţi ardeleni: George 
Popa şi Copilul Cheatră. George Popa 
e mereu preocupat în poezia sa de pei- 
sagiul ţări româneşti trecut în mit și 
legendă. Este un meşter iscusit. De- 
semnul lui poetic este sigur, lără os- 
tentativ dor de inovaţie. tieorge Popa 
este un poet de concepție largă, cun 
care se revarsă un vers cinstit, fără 
nici un artificiu, tără nici o contrafa- 
cere. Citez una dintre cele mai frumoa- 
se poeme ale tânărului artist: ,„„Manole 
vorbeşte zărilor...” 


„Dar ce se vede? Norodul s'a dus 

Şi am rămas pe mânăstire sus. 

ot norodul sa întors spre cămin 

ȘI am rămas singur şi surăin, 

Aici, lângă pasari, lângă doinele 
vântului, 

Departe de ţara pămâniului. 


Imprumută-mi, pasăre, aripa ta! 

Pentru iunie, razele, stea! 

Apropiaţi-vă, munţi, 

Să vă cale cu piciorul pe frunţi. 

Sau mai bine, legendă, scrie-măn 
vers, 

Să rămân de-apururi neșters!” 


Copilul Cheatră e Moţ. Versul lui « 
pe poiriva peisagiului Munţilor Apu- 
seni, tare ca boivvanul de cremene şi 
totuși duios ca acierea  vântuleţului 
prin cetina brazilor. 


„Tată, munţii şui au îmbrăcat sarică de 
4 aramă. 

celenul te 
cheamă ? 

Pădurile au ruginit cu toamna în tulee 

Și cineva a zugrăvit în trunzară, 
ospăţi de curcuber. 

tacut culcuş niște 
ciuțe de iască, 

Miorile noastre iarba de ceară nu 
vreau s'o mai pască. 

Astăzi am cioplit un tulnic Savetii, 
să-l aibă pentru muntele Găinii. 


N'auzi cum iară, ceterele, 


In padină şi-au 


Mama-i tot cu grijă, mereu se uităn 
calendar, 

cere întruna bănuți 
pentru abecedar”. 


Și Lisandru-i 


Cu revista Gând românesc ne ur- 
căm la Cluj. E caracteristic faptul că 
la Cu) capitala Ardealului, centru u- 
niversitar cu mare activitate ştiinţiii- 
că în toate domeniile, o revistă literară 
a apărut mai târziu ca în celelalte ţi- 
nuturi ardelene. Abia la 15 ani dela 
unire, după diferite încercări de pu- 
blicațiuni nereuşite, ia naștere o revis- 
tă care să dureze și azi. Ea a apărut 
într'o perioadă de desmeticire. Găsesc 
un pasagiu caracteristic întrun arti- 
col al domnului lon Chinezu: „Vom 
spune ceea ce se vede la tot pasul, 
chiar dacă un amor propriu rău inspi- 
rat aruncă un val de complezenţă pe- 
ste adevărul puţin comod: Ardealul a 
fost neglijat, părăsit, trădai de noi Ar- 
delenii. Vorbesc de Ardealul adevărat 
şi nu de Ardealul aparenţelor sgomo- 
toase, a căror vieaţă ţine exact până se 
îngălbeneşte un aiiș”. 

Care a fost scopul propus de aceas- 
tă devistă? Răspunde tot domnul 
Chinezu : „Să mobilizeze toate ener- 
giile bune ale Ardealului, să țină me- 
etic le Mr aia Sp sul dec prap e 





(Sfârşitul în pag. s-a) 











* 


rea rare mr apr Pg TO e 


7 Mai 1938 








UNIVERSUL LITERAR 


SARDINIA 


în legendele poporului ei 


Plecat din Marsilia într'o lungă ex- 
cursie prin Orient, la 20 Mai 1832, La- 
martine ajungea pe coastele Sardiniei 
“bia după două luni de navigaţie cu 
corabia, de-a lungul Mediteranei. Şi în- 
semna, la 17 Iulie, în carnetul său: 
„..Coborîim pe țărm, în fundul unui 
golf. Țărmul mărginește un câmp sterp 
și băltos. Nisip alb, brusturi mari, ici 
colo tufe de un arbust cu scoarța palidă, 
cenușie, cu frunzele ca de cedru; nori 
de cai sălbatici, păscând liberi prin 
aceste buruieni, care vin în galop să ne 
recunoască şi să adulmece înspre noi, 
iar pe urmă o rup de fugă nechezând, 
ca un stol de corbi, la o poștă; munţi 
suri, pleșuvi, doar cu pete-pete de ver- 
deață pitică, pe poale; un cer african 
peste aceste culmi arse de soare ,o vas- 
tă tăcere peste toate aceste câmpuri; 
privelişte de pustiu şi singurătate: iată 
scena; șapte-opt oameni frumoși la în- 
făţişare ,cu fruntea mare, ochiul semeţ 
şi sălbatec, mai mult goi, îmbrăcaţi ca 


Doi scriitori atât de feluriți ca sensi- 
bilitate, dar aceeași viziune, romantică, 
despre Sardinia, insula din Mediterana 
răspântiei dintre Italici, Gali şi Iberi, 
pe care își poate propune cineva s'o în- 
tăţişeze, prin legendele poporului ei. Un 
popor insular, cu tradiţii care coboară 
în straturile preistorice; cu viață rusti- 
că, primitivă, asemenea vieții poporu- 
lui nostru, cu toată depărtarea şi varie- 
tatea de înrîuriri îndurate dela stăpâ- 
nitori, dintre care Spaniolii s'au arătat 
cei mai norocoși. Costume naţionale; fe- 
mei cu salbe; dansuri naţionale; hora; 
superstiții—ca aceea dela joc, pe care 
nimeni n'o poate lămuri, dar toţi o pă- 
strează: un flăcău se aruncă la pământ, 
în mijlocul jucătorilor, care încreme- 
nesc de spaimă: de spaima „fiarei“, Ce 
este? Nimeni nu știe. Dar toți încre- 
menesc, în toiul jocului ,cu strigături şi 
cântece improvizate de poeţi neștiutori 
de carte. Superstiţii şi legende. Seara, 
la turs lână, la clacă. Glume, povești și 





Castel Sardo 


vai de ei în niște zdrențe de uniforrre, 
înarmaţi cu lungi carabine și ținând în 
cealaltă mână trestii cu care să ia scri- 
sorile noastre, ori ca să ne întindă ce 
au de oferit, iată factorii. Răspunăd la 
întrebările lor în dialect napolitan stri- 
cat...; devin politicoși, îndatoritori, du- 
pă ce-au fost insolenţi și poruncitori; 
le cumpăr un berbec, pe care îl înjun- 
ghie pe malul mării, scapără din amnar, 
smulg câteva crengi verzi din tufa de 
pe țărm, aprind un foc şi trec scriso- 
rile noastre, muiate în apa mării, prin 
fumul acelui foc, mai înainte să le-a- 
tingă....; apoi „scoțând din barcă un coş 
cât toate zilele de mare cu scoici, îrutti 
di mâre, ni le oferă, fără să primească 
nici un ban“. 

Trece un secol. In volumul său cu 
notații de călătorie despre Mare şi Sar- 
dinia, scriitorul anglo-saxon, idolatrizat 
în anii din urmă pentru o anumită Li- 
teratură, Lawrence, surprindea în Cag- 
liari, capitala insulei, aspecte rustice 
aproape identice cu acelea însemnate de 
romanticul trancez: „... Văd mulţi țărani 
pe stradă, și țărance, în costumul lor 
mai degrabă obișnuit: îmbrăcate în cor- 
sete strâmte și fuste înfoiate, de in ţe- 
sut cu mâna, ori de bumbac grosolan. 
Cel mai frumos este cu dungi albastru 
închis și roșii, alternate, așa că albas- 
trul se strânge la brâu într'o singură 
culoare, în vreme ce miriadele de cute 
ascund tot roșul trandafiriu. Dar când 
umblă țăranca cu fusta întoiată, atunci 
roșul tâlfâie între o cută și alta: parc'ar 
fi o pasăre, care-și întinde culorile din 
aripă... Sunt ochi fascinanțţi și negri în 





'Țănmancă, 


Sicilia, scânteetori, mari, cu o semeaţă 
pată de lumină și o ciudată rotire, cu 
gene lungi: fără 'ndoială ochii Greciei 
străvechi. Dar în Sardinia se văd ochi 
de molatecă și palidă obscuritate, cati- 
felaţi... Le scrutezi sclipirea o clipă, cât 
ține privirea. Dar fără să fii în stare 
să pătrunzi în realitatea lor... Adesea 
Velasquez, adesea Goya ne dau un fac- 
simil al acestor ochi mari, negri, fără 
lumină. li umbresc șuvițe de păr on- 
dulat, negru, moale ca o blană”. 


Elefantul, văzut din față 


legende apucate din bătrâni „spuse la 
Bura vetre din mijlocul casei (0 singură 
incăpere), stând pe laviţa („bancu'”) în- 
tlorită cu desenuri şi cioplituri, pe care 
acelaș vârt de cuţit le-a scobit pe vre- 
mea străbunilor Fenicieni. Contos de 
foghile, povești de vatră, iar gura cup- 
torului în care coace pâinea casei, este 
joasă: ca să îngenunche mama, când o- 
liciază la acesi altar domestic. De mii 
de ani. Pentru gospodarul ei: cu înfă- 
țișare dârză, aspră, încruntată; bun la 
suflet însă, Totdeauna cu pușca de-a 
spinare și cuțitul la brâu, în teaca de 
piele. Imbrăcat în negru, cu fes de lâ- 
na pe cap, cu ițari albi și cizme; căci, 
la drum ,e totdeauna călare, pe căluțul 
lui, bun de goană ca frații lui din pus- 
tiul Africei, dibaci la dibuit cu copita 
malul prăpastiei, în stare să gonească 
poște, fără pic de apă, prin ponoarele de 
zgură vulcanică ale Insulei care l-a vă- 
zut născându-se, sălbatec, mii de ani 
în urmă. Țăranul sard — ca toţi mun- 
tenii — dă bună ziua pe drum, chiar 
când nu cunoaște călătorul. Fie că-l în- 
tâlneşte prin pădurile de portocali din 
malul mării, sau printre colibele de 
cărbunari — ca în Corsica de pesie apă 
— prin grădinile din preajma târgului 
Iglesias, în care se adună știutorii a- 
cestor părți, să audă cele mai măiestre 
privighetori cântărețe, dintre privighe- 
torile lumii. De căluţul lui, cerdineio- 
sul „cavallino sardo“, acest țăran nu se 
desparte niciodată. Ii știe preţul. A au- 
zit că sora regelui Ludovic XVI, când i 
sa adus în dar unul, și-a luat dela gât 
salba de mărgăritare şi a petrecut-o pe 
sub coama corbie a căluţului, socotind 
acel gât mai vrednic de podoabă. Căci 
este cel mai bun prieten al acestui ne- 
căjit om, ţăranul din Sardinia. Ars de 
secetă, mnâncat de friguri, înnecat de şu- 
voaiele munților sterpi, făcându-şi pe 
alocuri case din mormintele romane să- 
pate în coasta mării, sau între pietrele 
ciclopice, rămase ca o enigmă a Istoriei 
până azi, sub denumirea de Nuraghe. 
Ducându-și zilele cu păstoritul, cu vi- 
tele, cu holdele—pe unde sunt—cu vâ- 
natul de sălbăticiuni, ori de păsări. Cu 
vânatul, cu păstoritul ,cu legendele din 
bătrâni. Și cu evlavia din sufletul a- 


„cestui popor primitiv, atât de aproape, 


din acest punct de vedere, celorlalți in- 
sulari, Sicilienii. Sanctuare, kramuri şi 
procesiuni, ca aceea, vestită, dela Ar- 
minden, în cinstea Sfântului  Efisio. 
Prin târguri, desigur, multă înriurire, 
ca moravuri, adusă de Spanioli: Jela 
şalul negru al femeilor, la acel „dan“ 
care însoțește orice nume şi, mai ales, 
la dragostea „dela zăbrele“, ca în ros- 
sinianul „Bărbier din Sevilla“, observa 
odată romanciera sardă Mundula, cu 
Rosina la fereastră ,după gratii și cu 
Almaviva în piaţeta solitară. Afară, 
drumuri întinse, acum cu fața netedă 
de asfalt; dar fără ţipenie de om; pe 
alocurea nici o vietate. Ca în Cossica, 

Din loc în loc, câte-o piele de șarpe 
năpârlit;, miros tare de măceș crăpat; 
miros de piatră arsă; de măslin despi- 
cat în arșiță. Pe drum, nimeni. Zi de lu- 
cru. Oamenii pe uliţă, în târg. Cu pus- 
ca'n spate, în fața caselor de piatră, cu 
bolovanii netencuiţi, ca Nuraghele mi- 


de ALEXANDRU MARCU 


lenare. Nimeni pe drumurile albe, de- 
pănate între văile şi munţii avântaţi în 
cer din inima Insulei, prin plaiurile 
cu flori şi roiuri de ulii. Nimeni prin 
părţile Graziei Deledda. Prin coclaure 
cercetate numai de nori, în treacăt, sa- 
te cuibărite pe coastă. Sunt casele cu 
legende, la care vin păstorii de două ori 
pe an, să vândă roţile de caş neafumat, 
pe carne uscată în hornuri. Și să pove- 
stească nepoților, pe laviţa dela gura 
vetrii, o poveste pe care s'au tot ferit 
s'o spună. Le dă ghes frica de moarte, 
O poveste cu Adam, cu draci şi îngeri, 
cu Maica Domnului și Lusbe, Lucifer, 
Luzbel al Spaniolilor. 

Orice colț de stâncă, orice mal de mare 
cu legenda lui. Așa cum a izbutit să le 
culeagă din gura poporului ei, de cu- 
rând, scriitoarea Gemina Fernando, du- 
pă ce filologul Bottiglioni dăduse, încă 
din 1922, o culegere de texte în grafie 
fonetică, ale acelorași legende. 

Legende după care culegătorii umblă 
ani de zile; căci ţăranul de acolo, neîn- 
crezător, temător de luare 'n râs, nu le 
spune decât alor lui. Sunt legate și de 
acele castele feudale, azi căzute în rui- 
nă, pe care le-a ilustrat acum cinci ani 
Raspi, în monografia din colecția 
„Sardegna artistica“, editată de Casa 
„Le Nuraghe“ din Cagliari, bogată în 
tot felul de opere menite să pună în 
valoare, sub toate aspectele, viaţa loca- 
lă. De aceea o semnalez, precum sem- 
nalez, pentru folkioriști, dacă nu pen- 
tru alţii, cartea de călătorie în Sardi- 
nia, scrisă în limba franceză acum un 
secol şi ceva, de Alberto Ferrero della 
Marmora „alături de cărțile similare, a- 
le unui Valery sau Vuillier. 

Legende sarde. A focului și a vieții; 
a Judecăţii lui Dumnezeu; legenda ca- 
prei; a golfului cu portocali; a sângelui 
calicilor; a peşterii cu vipera; a golfu- 
lui cu îngeri; a fântânii călugărului; a 
Sfântului Gheorghe meșter zidar; a 
podului dracului ; a uriașilor; a cucu- 
vaiei, Aceea pe care o vom citi împreu- 
nă, „Legenda golfului cu îngeri”, spre 
a ne da mai bine seama, nemijlocit, de 
frumuseţea legendelor Sardiniei, soco- 
tite drept expresie autentică a sutletu- 
lui paporului său. 








La 


Castel Sardo 


re, ci i-a luat locw pânza sprintenă ca- 
re zboară pe val, zdravăna corabie cu 
trei rânduri de lopeţi, care nu se teme 
de bătălie: cele dintâi corăbii de pe 
lume. Golfu' e plin de ele, de pare o ce- 
tate plutitoare pe drumuri albastre: 
vin de departe „din marginea zării, ade- 
seori se duc în altă parte; da' dacă le 
ia pe neştiute furţuna în apropierea 
golfului, schimbă roata cârmei şi se în- 
dreaptă într'acolo, ca la un adăpost ne- 
îndoielnic. Toţi știu că golfu' e ocrotit 
de îngeri și că ei, în ţara lor, nu vor ne- 
norociri, Corăbierii din toată lumea 
nu-i mai zic decât Goltu' Ingerilor. Este 
oare alt nume mai frumos ? 

„Impieliţatu' însă, care din vremea 
vremilor își rodea ghiarele de ciudă pe 
îngeri, în fundu' genunelor negre;a vrut 
să pună mâna pe acea seninătate albas- 
tră I-a chemat la sine pe dracii săi cei 
mai zăraveni „pe cei mai meșteri, pe cei 
mai îndrăzneţi, mai afurisiţi şi, încăle- 
lecând dintr'o săritură pe calu' lui cel 
blestemat ,s'a pornit la bătălie împotri- 
va îngerilor. 

„S'a năpustit în colțu'acela de mare 
cu un bubuit îngrozitor: cerw sa în- 
tunecat de răsuflarea lor ciumată, a- 





M amiral 


„Când ga ieșit din fundu' mării, proas- 
pătă şi nouă, cea țară căreia-i zice azi 
Sardinia, îngerii din naltu' cerurilor 
priveau. Era mândră, pusă între mare 
şi văzduh, ca mărgăritaru' în cutia lui. 
In partea cea mai despre miază-zi, un- 
de-o aurea soarele cu cele mai arzătoa- 
re din razele lui, făcea un mare arc în 
chip de lună, care parcă ar fi vrut să 
închidă într'o  nesfârșită  îmbrăţișare 
lumina cea mai albastră a tuturor mă- 
rilor. Vrăjite erau malurile, neîntinate 
apele, iară ceru' deasupră-le, scânteia. 
S'au dus îngerii la Domnu, care cu mâ- 
na lui cea puternică scosese din genune 
atare minunăţie; și s'au rugat de EI: 

— „Doamne, 'Tu, care-ai vrut să faci 
minunea asta de pământ și ape, astă 
frumuseţe de mare mai frumoasă ca 
toate mările „lasă-ne s'o păzim de orice 
vijelii, de orice rău ar cobori de sus, ori 
ar izbucni din adânc. Doamne, dacă 
te 'nvoiești, o s'o păzim la cele două 
vârfuri şi n'o să le dăm voie balaurilor 
de apă, nici vârtejurilor primejdioase, 
să pătrundă 'n golf; o să-l păzim de sus 
şi n'o să dăm voie păsării de pradă să 
se lase asupra pescărușului alb, nici a- 
supra paşnicelor animale care'mpânzesc 
coasta. lar când făptura Ta cea mai în- 
drăgită, omul, va pune stăpânire pe a- 
ceastă arcuitură de uscat și va înălța 
cetăţile sale pe pământ şi va avânta 
corăbiile sale pe mare, noi vom veghea 
asupră-i. Dacă ne dai Tu voie, Doamne. 

„Dumnezeu a zâmbit la îngerii în- 
drăgostiți şi le-a făcut pe placu' inimii 
lor de îngeri. 

„Atunci s'au dat jos, stoluri-stoluri” 
făpturile cerești, punând stăpânire pe 
minunea aceea de colț de mare. 

„lar când Dumnezeu l-a trimes pe 
om să locuiască pământul neprihănit, 
proaspăt încă de sărutarea cea albastră 
a mării, îngerii l-au dus de mână. 

„Infloresc cetăţile, se leagă prietenii 
cu seminţiile îndepărtate. Pluta necio- 
plită nu mai brăzdează o palmă de ma- 


Jui Garibaldi 


pele au bolborosit din adâncuri, fulge- 
re și săgeți au brăzdat văzduhu' zbătut 
de uriașele lor aripi de piele argăsită, 
iar pământu' s'a cutremurat, zguduit de 
tropăitu' cailor Dracului. 

„De pe corăbii se învolburau la slăvi 
țipete ,rugămințţi și rugăciuni; vâslele și 
cârmele ,supte în vârtej de vântw Ia- 
dului, se desprindeau de la locu' lor şi 
cădeau în apa care era toată parcă o 
căldare uriaşă de smoală în crop; pân- 
zele se umflau, în vreme ce bietele co- 
răbii, rămase fără cârmă, goneau duse 
de valuri, izbindu-şe între ele ; săreau 
în țăndări pe care marea, balaur nesă- 
țios, le înghițea mereu-mereu. 

„Putea îngădui însă Dumnezeu  iz- 
bânda duhurilor rele împotriva îngeri- 
lor Săi? 

— „Doamne, Doamne „cum de lași să 
se facă atâta măcel de omenire? Doam- 
re, Doamne, nu ne vei da Tu un chip 
să ne apărăm? — strigau îngerii, luaţi 
pe neașteptate; căci,dacă se gândiseră 
să apere colțuw lor de mare împotriva 
balaurilor şi a vijeliilor, n'ar fi crezut 
vreodată că semeția Dracului să se 'n- 
cumete a voi să pună stăpânire pe un 
colț de Raiu. 

— „Luptaţi-vă ,de vreme ce se răz- 
boiește cu voi — răspunse Dumnezeu. 

„Atunci s'a început pe apă cea mai 
cruntă bătălie din câte s'au dat cândva 
între Bine și Rău. Cu o lovitură de 


aripă îngerii îi dădeau la fund pe draci; ' 


da' ei veneau iar înnot și acu' plesneau 
din cozi ca din harapnic, cătând să 'n- 
şface *'n şfichiuri gâtu' îngerilor; acu” 
luau în coarne o corabie și dădeau cu 
Ea de-a dura pe valuri; îngerii fulgerau 
cu mâini de lumină, aceia vărsau flă- 
cări și dădeau foc luntrilor care mai 
pluteau pe faţa apei; îngerii buciumau 
din trâmbițe, dracii nechezau, arătân- 
du-şi colții gata să sfarme pietre de 
moară, lar izbânda părea să se lase de 
partea lor, când un pui de înger, — ce 
i-a dat lui prin gând? — a făcut pe cer 
semnu' sfânt, în faţa căruia Necuraty' 





Elefamitui 


nu mai are nici o putere: semnul crucii, 
Mare, luminoasă, tăia negura răsuflări- 
lor drăceşti, cu raze rupte parcă din 
soare. Ă 

„Cu un urlet răgușit, cel dintâi drac 
s'a rostogolit în adânturi. 

„Atunua sute și sute de cruci făcute 
de mâini de îngeri sau aprins prin ne- 
gură iar dracii au luat-o la fugă, ră- 
puși; le fâltâiau aripile de piele argăsi- 
ia, iar urletele lor de groază întreceau 
zsomolu' oricărei vijelii. Caii dracului 
săreau în două copite, învârtind coada 
cu pleoscăituri, da' sau prăbușit și ci, 
cu stăpâni cu tot, în hăurile negre, ca 
să nu mai iese niciodată la iumină. 

„Când însă răsuflarea ciumată sa ri- 
sipit, oamenii au văzut, mohorită și 
neagră, în mijlocu' arcului verde şi dau- 
rit al coastei, o înfricoşetoare rămășiță 
a bătăliei: o stâncă uriaşă în chip de 
şea, care înaintează în mare dela țărm 
şi parcă sar avânta spre 'naltu ceru- 
lui, 

„Ingerii au învins; ei locuăse şi azi 
golfu' și-l ocrotesc;, azi ca și atunci, co- 
răbiile apucate pe noștiute de furtună 
în largu' mării, dacă se află în apropie- 
re, întorc roata cârmei și vin să se 
adăpostească acolo. 

„Cagliari, cetatea cu turle aurite, se 
oglindește 'n el, frumoasă ca o regină, 
sub cel mai sclipitor soare de pe pă- 
mânț. 


„Şeaua dracului însă işi aruncă de 
una umbra-i mohorită pe ape şi cu toa- 
te că demonii nu s'au mai întors gră- 
madă să năpădească albastra ţară a în- 
gerilor, corăbierii cuminţi „când trec 
prin acel loc, își fac smeriți  semnu' 
crucii; căci — mai ştii? — Sar putea 
să se pitească niscai drăcușori printre 
colțurile stâncii; iar împotriva Impieli- 
țatului „oricime știe, nu e sabie mai tă- 
ioasă ca semnul crucii“, 


ELEGIE 


Ce blajin lumină luna... 

Mai la pieptu-mi, milă bună — 
Pe-acolo, prin Totdeauna, 

Om mai îi tot împreună ? 
Om mai îi toi împreună? 





Sâni, ca nişte căni cu splin, 
Doar pe-aici le mai şoptim — 
Trişti, să ne mai obidim, 

C'o să tot dormim-dormim, 

O să tot dormim-dormim. 


Desfrânate muzici gem — 
Vino, trup rusaliem ! 

'Tu să zhurzi, eu să blestem, 
Că destul o să tăcem, 

Că destul o să tăcem. 


Proaspătul, obrazul blând, 

Să-l mai beau, să-l mai descânt — 
Frânge-mă, să te frământ, 

Că destul om fi pământ, 

Că destul om fi pământ. 


Somnoroase, line plete, 
Genelor, ca nişte fete 
Şi voi, ruşinoase bete, 
Ce-o să mi se facă sete, 
Ce-o să mi se facă sete! 


Zmalţurile depe plai, 
Sfântul păsărilor grai, 
Micşuniul lunii Mai — 
Ce le-aş lua cu mine mai, 
Ce le-aş lua cu mine mai. 


Dup'amiaza din pridvor. 
Gălăgia pruncilor, 

Lendrii'nfiora-se-vor — 
Ce-o să mi se facă der, 
Ce-o să mi se facă dor! 


Vecii pururilor frig — 

Și din zări de ţipirig, 

Şal ce 'ntârziezi pe dig, 
Nam să pot să te mai strig, 
N'am să pot să te mai strig. 


N. CREVEDIA 











= 4 








Evantail 


Conturul gândului ce piere 
Se risipeşte 'n amintiri 
Infiorat în adiere 

De umbra unei presimțiri, 


Când gestul mânei arzătoare 
Spre chipul palidei Florii 
Desfăşurând tremurătoare 
Daniela unei reverii, 


Inclină fruntea, risipind 
Podoaba pletelor cernite — 
Mărgeanul buzelor strivind, 
De sărutări închipuite. 





MIHAI NICULESCU 





CRONICA PLASTICA 





LONUL 
OFICIAL 


(URM A 


Până acum un an, o sală mică, un 
fel de coridor pe dreapta, la intrarea în 
expoziţie, era  purgatoriul Salonului, 





Alexandru Plămădeală Tors ) 


sala sacrificaţilor, a celor primiţi din 
complezenţă sau a celor ce „promiteau“. 
Acolo, deavalma, desenuri, aquarele, 
se învecinau cu încercările cele mai 
bizare, unele colorate violent, altele a- 
nemice până la monochromie. Se pare 
ră acum. acest rol i-ar avea sala cea 
mică, din mijloc. Nu prin conţinut, ci 
prin ielul ingrat cum e dispusă lumină, 
După ce că sala e întunecoasă, lumina 
electrică cu care s'a căutat să se reme- 
dieze e cu totul insuficientă. Câleva 
hecuri albăstrui, destul de puternice 
şi cu oarecare ingeniozitate dispuse, ar 
fi Fost de ajuns să nu mai fie nici-o di- 
ferenţă între aceasta şi celelate săli iar 
artiștii ale căror opere, din necesităţi 
de aranjament, au fost puse acolo nu ar 
mai avea sentimentul de a fi nedreptă- 
țiți. Astfel, lucrarea lui Boris Caragea, 
una dintre cele mai interesante sculp- 
iuri din Salon, se contundă literalmen- 
te cu peretele din fund și cu lucrările 
dimprejur. Compoziţia lui Dan Băjena- 
ru de asemenea pierde muit din ceea 
ce-i face calitatea esenţială. Subtiiită- 
țile de ton şi de valori dispar la o lu- 
mină atât de confidențială. 

In aceeaş sală Mandia Ullea expune 





Boris Caragca 


Niobe 


o compoziţie în frescă (adevărată) ce 
ne consolează puţin de atâtea „fireşti“, 
trucuri şi mucavale lipsite de orice 
emoție, făcute grăbit, parcă sub teroa- 
re. D-na Elena Deșliu care ne-a obiş- 
nuit în fiecare an cu nudurile sale cald. 


R E) 
de PAUL MIRACOVICI 


colorate, expune un portret cu aceleași 
calități însă mai îndrăzneţ văzut, şi în 
culoare şi în desen. D-na Celine Emi- 
lian, o mască verde de un frumos efect 
decorativ. Sala mare din dreapta e co- 
minată de panoul d-lui Petraşcu, cu 
pânzele d-sale atât de originale şi de 
preţioase, Nici-o urmă de anecdotă în 
pictura d-lui Petrașcu, motivele sunt 
mai întotdeauna aceleaşi — totuşi nu-ţi 
poţi stăpâni o inefabilă emoție în fața 
operelor d-sale, ca și când le-ai vedea 
pentru prima oară. Pe acelaş perete, 
St. Constantinescu expune un autopor- 
tret care e printre cele mai valoruase 
lucrări din expoziţie. Multor gângavi, 
sufocaţi de invidie şi de neputinţă și 
cari spun de Şielan Constantinescu că, 
„eh... [ace câteva tablouri pe an“ le-aș 
ura să picleze — le acord pentru asta 
răgazul unei întregi existenţe — un 
singur tablou de calitatea acestui auto- 
portret. Le-ar răscumpăra toată munca 
de negri cu care fac sute de tablouri 
anual și cu care spurcă gustul publicu- 
lui. Cei ce l-au achiziţionat pentru mu- 
zeul „Toma Stelian“ au fast excelent 
inspirați. Petre Iorgulescu-Yor preziniă 
un panou foarte variat 

Nuduri, peisaje, totul văzut în tonuri 
preţioase, într'o atmosferă uneori irea- 
lă, plină de farmec. Lucrarea „In port“ 
mi se pare însă cu deosebire interesan- 
tă prin bogăţia, justețea şi rafinamen- 





La fintână 


Eiena Petraglu dr. Deşiiu 


tul valorilor. D. Iosif, în peisajele ex- 
puse, găseşte ca intotdeauna prilej de 
armonii discrete, de acorduri rare. D. 
S. Mitzner, grav, sobru — ca și în lu- 
crările expuse la „Tinerimea Artistică” 
e pe un drum infinit mai interesant de 
când a părăsit experienţa impresionis- 
tă. D. Traian Cornescu expune niște 
flori, spontane, vioiu colorate şi câteva 
aquarele foarte pitoreşti. Păcat că preo- 
cupările decorative îl covârșesc atât de 
mult şi că expune atât de rar pictură de 
chevalet. Tache Soroceanu nu trimite 
decât un portret în pastel, excelent însă. 
Expresiv, plin de viaţă și deşi pasie- 
lul e atât de ingrat, Soroceanu îl mâ- 
nueşte cu o adevărată măestrie. Veli- 
sarato expune șase peisagii în care a 
reuşit să atenueze cu mult meșteșug 
cruditutea, aciditatea verdelui de mun- 
te, atât de ingrat şi atât de puţin prie- 
teu picturii. Barbieri —- pe care junul 
l-a distins cu un binemeritat premiu — 
are o viziune delicată, în care natura 
deși transpusă, păstrează  frăgezimea 
primei impresii. D. Gherner expune o 
natură moartă cu frumoase calităţi. 
D-na Silion cultivă forma, volumul, 
ceea ce e excelent dar fără o profun- 
dă cunoaștere a valoraţiei se poate 
foarte ușor cădea în arbitrar, în bruta- 
litate. Nudul expus e pictat cu multi 
elan şi e frumos compus. Stoica are un 
frumos temperament de pictor. Portre- 
tul expus e remarcabil. Peisajele d-lui 
Vasile Popescu au calități atât de fru- 
moase de culoare încât compensează 


UNIVERSUL LITERAR 








7 Mai 1938 


SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


Tetralogia 


'Transplantând pe scena Operei Româ- 
ne, cu îast şi autenticitate artistică, în- 
treaga „Tetralogie” a lui Jichard Wag- 
ner, Opera de stat din Frankfurt am 
Mein a grăbit cu apreciabil număr de 
ani împlinirea unui deziderat impor- 
tant al culturii muzicale din țara noa- 
stră. 

A săpat una din datele ci capitale, a 
cărei semnificaţie nu se rezurnă la în- 
registrarea unui eveniment, ci în ace- 
laș timp constată ivirea uror indicaţii 
practice în mediul nostru rauzicai, că- 
ruia îi imprimă stimulentele şi directi- 
vele unor veritabile cursuri de artă 

Nu este aci locul unor analize, literă 
cu literă, a călăuzirilor de ordin felurit, 
pe care demonstrația magistrală a ar- 
tiștilor germani le-a pus în lumină, și 
al căror preţ va fi cu atât mai înalt cu 
cât vor găsi mai credincioase repercu- 
siuni în realizările românești de mai 
târziu, 

Câteva apar însă drept adevărate co- 
mandamente de estetică wagneriană, a 
căror pildă de riguroasă aplicare ire- 
bue să dea de gândit. 

Unul, foarte mare, priveşte orches- 
tra, element primordial în opera w'ag- 
neriană. In concepția lui Wagner despre 
drama muzicală, forțele participante la 
crearea unei opere egalează, luate în 
parte, însemnătatea pe cae ar putea 
s'o dobândească fiecare, ca artă de sine 
stătătoare. 

Astfel, laturea orchestrală egalează în 
belșug structural şi expresiv simfonia 
pură şi revendică o interpretare demnă 
de un asemenea conţinut. 

Orchestra operei din Frankfurt, con- 
dusă de d. Franz Konvitsehny, cu vastă 
şi amănunţită cunoștință de cauză şi 
temperament superior, a slujit exem- 


“plar această proeminentă condițiune 


de realizare wagneriană, reliefând ad- 
mirabil tot ceea ce freamătă în îmbel- 
şugata partiţiune dar îără nici un ex- 
ces sonor, fără nici un desechilibru în 
polifonie, formând cu toate desfășură- 
rile vocale un bloc de o desăvârşită 
coeziune. 

Este aproape inutil de adăogat că a- 
ceste matur studiate proporționări sunt 
înfăptuite de o orchestră în care nimeni 
nu desminte o calitate în meșteşug și 
în expresivitate care nu suferă nici o 
scădere. 

O altă pildă de mare interes muzical, 
este aceea o siguranţei tuturor mișcă- 
rilor, care crează ritm just şi maximum 
de viabilitate muzicală și dramatică 





Tiuiditatea, uncori inconsistența mate- 
riei. Mai realizate, mai închegate îmi 
par „Arleguinul“ și „Peisaj cu deal“ 
expuse la „Tinerimea Artistică”. 

D. Ciupe trimite numai două tablouri 
cu tlori. Puțin, pentru frumoasele sale 
posibiltăţi. „Credinţă și durere“, com- 
poziţia d-lui Brană are mari calităţi, 
păcat însă că a neglijat prea mult cu- 
loarea. FHrandt Avaciuan trimiţe peisaje 
pictate cu multă simţire și reală cu- 
noaștere a meșteșugului. 

Fiindcă am pomenit de atâţia tineri. 
remarc lipsa lui Romeo Storck dela Sa- 
lon. Peisajele de la „Linerimea” ne a- 
rată cât de interesantă ar îi iost con- 
tribuţia lui. D-nii Mitache, Hârtopea- 
nu, Secoșanu au ceva comun în pama 
în care-şi scaldă tablourile, aproape a- 
celeaşi armonii, timide dar calde şi a- 
greabile. D. Hans Eder, despre care am 
scris cu prilejul  cxpoziţiei d-sale, in 
portretul expus ne evidenţiază şi mai 
mult contrastul între concepţia d-sale 
în pictură și aceea atâi de latină care 
iace caracterul picturii românești. În 
mai mică măsură şi d. Ernest Tibor este 
dator picturii germane. 


SCULPTURA 


D. 1. Jalea căruia îi datorăm în mare 
parte înţelegerea sculpturii monumen- 





Eva 


Constantin Baraschi 


tale, decorative la noi, demonstrată de 
atâtea opere ca „Centaurul” şi altele 
ne aduce un nud cu preocupări de de- 
talin, de materie, surprinzător de srm- 
nificativ. Carnaţia vibrantă de viaţă a 
nudului re arată că d. Jalea ştie nu nu- 


de ROMEC ALEXANDRESCU 


wagneriană la București 


fiecărei măsuri din operă şi desfășu- 
rării integrale. 

Cât despre interpreții din scenă, in- 
dividual cântăreţi de incontestabilă va- 
loare, ceea ce este în special de obser- 
vat, cste spiritul de ansamblu, știința 
de a cordona un tot, de a organiza o in- 
terpretare generală omogenă,  consis- 
tentă, care i-a însuilețit neintrerupt. 
Triumful operei în sine le-a dictat a- 
ceastă atitudine atât de frumoaşă, lec- 
ție a cărei imitare nu poate decât să 
cinstească un artist, 

In mai puţin de o săptămână, opera 
din Frankturt a isbutit să perinde în 
fața publicului adânc impresionat, al 
acestor memorabile spectacole, cele 
patru drame ale „Ringului”. 

Icoanele fantastice ale primului act, 
în carc, în adâncul Rinului, trei nimfe 
divulgă rapacelui pigmeu Alberich tai- 
na aurului din undă, trecerea comoarei 
şi a inelului dătător de putere în stăpă- 
nirea zeilor, blestemul lui Alberich, de- 





Richard Wasner 


posedat de ele, primele urzeli de fata- 
litate care, înainte de a întuneca desti- 
nul zeilor, duc la pierzanie pe unul din 
smeii cărora avuţiile li sau dat drept 
plată, sunt primele pagini din legenda 
Tetralogici  Niebelungilor, înmănun- 
chiate în prolog. 

Tâlmăcirea sonoră, teatrală și poeti- 
că ce le-au dat artiștii germani au pu- 
tut arăta ce înseamnă și cât înscamnă 
geniul wagnerian. 

Baritonii Jean Stern (Wotan), Her- 
bert Hesse (Alberich), Helimutti Sch- 


mai să transpue arhitectural sculptura 
ci să se aplece cu emoție şi interes asu- 
pra obiectului şi să-i redea cu infiniţ. 
meșteșug subtilităţile. D. C. Medrea e 





Elena Petraglu ar, Dceşliu Stadiu 


poate cel mai bun portretist român. Din 
toată opera d-sale dacă nu ar rămâne 





MU 


O, limpezi ţi-adorm, prea limpezi 
Ochii 'n serafic alint. 

Ai zâmbetul bun al Mariei 

Din icoanele vechi de argmt. 


In părul tău îreamătă, freamătă, 
Vântul stepelor întinse ; 

În ochii tăi se topesc amurgutri rnții, 
Cu turnuri de biserici, ninse. 


Vorha — un cântec duios — 
Tremurat pe o singură strună, 
Mai lină ca Volga, mai lină 

Ca sborul hieratic de lună. 





weebs (uriașul Fasolt), tenorii Albert 
Scibert (Loge), Theo Hermann (Mime), 
basul Mathias Mrakitch (uriașul Faf- 
ner), d-nele Henny Trundt (Fricka), 
Emmy Hainmiiller (Freia), Res Fischer 
(Erda), Elisabeth Rosenkranz, Wellgun- 
de, Flosshilde, ondinele Rinului, au 
compus cu emoţionantă măestrie. rolu- 
rile principale, ţesând atmoslera de ie- 
gendă şi dând viaţă muzicei wagneriene 
în chip realmente impresionant. 

Tehnica de scenă, a fust, cu toate di- 
ficultăţile de adaptare la îngustimile şi 
insulicienţele teatrului Liric, surprin- 
zător de iscusită, de sugestivă, de ai- 
mosferizantă. | 

Dar, abia în drumul străbătut fără 
cea mai mică şovăire, tără nici o înde- 
părtare dela ţelurile esenţiale ale artei 
wagneriene, în cursul următoarelor trei 
drame din ciclu, ,,Waikiria”, „Sieg- 
fried”, „Amurgul Zeilor”, sa putut în- 
vedera pe deplin capacitatea  arlistică 
impunătoare a tuturor interpreţilor, a- 
portul intens de muzică al dirijorului, 
ștința teatrală vastă a d-lui Hans Meis- 
sner, director de scenă, și meșteșugul 
expert al d-lui Walter Binse, director 
tehnic. 

Judecaţi în înşiruirea de roluri co- 
vârșiloare pe care le-au interpretat, o 
mare parte din artiști au apărut nu nu- 
mai de mari resurse și rară pregătire, 
dar şi de o rezistenţă și o forță de reali- 
zare puţin curente. 

D. Jean Stern, Wotan, a iost un am- 
plu realizator, de-o prestanţă în glas şi 
atitudini şi-o omogenitate în creaţii to- 
taimente remarcabile, 

D-nul Albert Seibert, reflectând în 
înflexiunile glasului viclenia și insi- 
nuanța în rolul primejdiosului Loge, a 
găsit accentul eroic, căldura şi avântă- 
rile tinerești ale rolurilor Siegmund şi 
Siegiried, deși, pentru ultimele era, din 
unele puncte de vedere, mai puţin in- 
dica. 

Actor şi cântăreț de mare îndemâ- 
nare, d. Theo Hermann a găsit lui Mime 
o întruchipare cu totul fideiă. 

D-na Henny Trundi, Brunnhilde cu 
strălucire, caracter, şi elan care au do- 
minat în ultimele două părți ale „Rin- 
gului“, d-nii Gonszar, Mrakitsch, Sch- 
weebs, în mai multe roluri, cât şi lie- 
care din artiștii atât de valoroşi ai tur- 
neului, au putut da măsura întotdeauna 
plină a măestriei lor, obținând pentru 
toate spectacolele o treaptă de formu- 
lare artistică prielnică artei wagneriene 
şi de sărbătorească amintire în cercul 
vieţii muzicale românești. 


e i ga PR a a a a Rr, a a a, ca a pa a a E a a a ie 


decât portretele realizate până acum, 
ar ji de ajuns să justifice reputaţia 
d-sale de mare sculptor. Cele două bus- 
tusi, maestrul G. Petrașcu şi prof. O. 
Densușianu confirmă cu prisosinţă a- 
ceasta „Eva“ d-lui C. Baraschi, deși 
păstrează unele reminiscențe franceze, 
e, cred, cea mai realizată lucrare din ca- 
riera d-sale Formele, deși planturoase, 
palpită de viață şi adevăr. Lucrarea a- 
ceasta reprezintă un efort neobișnuit 
din toate unghiurile de vedere. D. Ba- 
raschi a dus-o în chip terict la capăt, 
adăogând încă o [rumoasă reușită la a- 
cele multe «are l-au consacrat ca un 
artist de seamă. Din lucrăriie d-lui 
“Ihemeli prefer „Capul” care e remar- 
cabil. Irimescu, un frumos autoportret. 

D. Borgo Prund expune o sculptură 
în lemn ,„Maternitate” — o lucrare 
excepțională a unuia din cei mai inzes- 
traţi şi — cu siguranţă — cel mai ori- 
ginal dintre sculptorii noştri. D. Plămă- 
dcală expune un nud care înseamnă 
un incontestabil progres. Remarcabile 
lucrări expun: Irina Codreanu, Tu- 
reatcă, Vasiliu-Folti Pherekyde, Blen- 
dea, Cobizcra. Debuturi pline de făgă- 
duinţi : Constanţa Buzdugan, Murnu 
Ion Lucian. i 


m 





———— 





din volumul „Euforie“ 


RA 


Ciâtul şi braţele, braţele 

Albe ca luna în zori, 

Sunt iernile mele ruseşti visate... 
Hâsul —- svon de înalte viori. 


Prin ape spumoase de cântece 
Pluteşti spre alte, spre alte pământuri... 
în dansul tău se frământă 
Porumburi şi grâne în vânturi, 


Intinde-mi surâsul, surâsui 

Spre somnul meu pururea treaz. 
Buzele mele să-ţi șteargă 
Bruma de vis din obraz. 


1), limpezi ţi-adrom, prea limpezi, 
Ochii 'n scrafie alint, 

Când troica visului trece 

Prin pulberi de-aigint. 


VLAICU BÂRNA 











hi 
lă 
i 
r 


=> 17 Mai 





1938 








Despre revistele ardelene 


(Urmare din 


me ale acestei părţi de ţară, să conti- 
nue, cu alte cuvinte să actualizeze tra- 
diția Astrei”. 

Şi întradevăr, revista lace toate 

storțările să se menţină pe un plan de 
înaltă intelectualitate. Toţi autorii mai 
de seamă: Blaga, Agârbiceanu, Pavel 
Dan, Bogdan Duică, Sextil Pușcariu, 
Olimpiu Boitoș, și-au dat întâlnire la 
această revistă. 
_Tot la Cluj apare revista Vieaţa 
ilustrată, a distinsului intelectual P. S. 
S. Părintele Colan, episcopul Clujului. 
Deşi se intitulează modest „revistă de 
Iamilie”, totuși interesul ei pentru lite- 
ralură este foarte mare, contribuind 
să propage în familiile româneşti în- 
crederea în creaţia autohtonă. 

La graniţa de Vest găsim revistele 
Afirmarea din Satu-Mare și Familia 
din Oiadea. Este admirabilă străduin- 
ţa grupului de tineri inteiectuali (O. 
Râuleanu, C. Popescu, D. Hinoveanu, 
I. Şiugariu, etc.) dir jurul revistei A- 
Jirmarea, care, mână în mână cu pro- 
fesorul Seleș, președintele Astrei, lup- 
tă din răsputeri să impună într'un o- 
raș înstrăinat, primatul culturii româ- 
nești, realizând nu numai o operă uti- 
la, dar și una veritabil artistică. 

In Oradea a mai apărut în chip c- 
norabii, revista Cele trei Crişuri. Insă 
Familia se prezintă în condițiuni teh- 
nice şi redacționale care fac mare cin- 
ste publicisticei române.  Condusi ra 
harnicul maceronean, Mihail Samari- 
neanu, revista şi-a propus să fie stra- 
jă românismului, dar și mijloc şi pri- 
iej de cunoaştere şi de îrcpăcare cu 
conlocuitorii minoritari. In acest seo» 
a organizat o interesantă anchetă asu- 
pra posibiltăţilor de apropiere într 
scriitorii români și minoritari, fără să 
negiijeze datoriile sacre pentru scrisul 
românesc. Intre colaboratori găsim, a- 
lături de Mihail Sarmarineanu, re poe- 
tul Ceorge Al. Pe:re, Tuluiiu Iustin 
lieșu, Baciu, Ion Srmarineanu, Tual- 
bure şi alţii. i 

Familia este revisia cea mai atentă 
la mişcarea literară ardeleană contim- 
porana. ka a devenii oarecum baro- 
metrul aceste. mişcări de cand și-a 
luat însărcinarea să iie organul oliciai 
al Asutiaţiei Scriitorilor români cin 
Ardeal, care, în primul rând, caută să 
promoveze toate  talenteie autentice 
autohtone. 

Continuând itinerarul nostru  geo- 
graiic ajungem la revista Hotarul din 
Arad, care aduce un bogat material 
documentar, din care dau ca exempiu, 
admirabila scrisoare a lui Mihail Velici, 
caracterizând toată forța morală și toa- 
tă abnegaţia de care a dat dovadă în 
trecut această provincie, ilustrând în 
acelaș timp arta pusă în cele mai ne- 
insemnate manilestări ale vieţii indi- 
vidualce și publice a timpului. 

„Iubite frate, 

„Vei fi auzit cum urgia regească a 
întărit sentinţa în procesul memoran- 
dului, prin urmare şi cu acuma va 
trebui să încep osânda de doi ani, care 
mi sa croit pentru iubirea ce am că- 
tre neamul românesc.  Voiu intra cu 
iruntea ridicată in temniţă şi sper că 
mă voiu intoarce sănătos după ce voiu 
fi satisfăcut sentința. Nu sunt de fe! 
neliniștit”. 

De acest material .documentar se 
leagă numele uneia dintre ceie mai 
proeminenie personalităţi  intelectua- 
le, numele părintelui Ciuhandu, savant 
și polemist. Chiar când energia pole- 
mică pune o notă de exacerbaţie, pă- 


rintele Ciuhandu aduce totdeauna 
atâta erudiție şi atâta bună cre- 
dință încât lucrările Domniei-sale, 


cum ar fi de pildă „Bogormilismul în 
îolclorul român” şi „Pravila din Arad” 
vor rămâne documente de mare valoa- 
re pentru evoluția noastră culturală: 

Dar și partea beletristică e bire re- 
prezentată. In revista Hotarul gasim 
versurile lui Olinescu, Negură, Cotruş, 
Bogdan. 

In proză se remarcă numele domni- 
lor: Negură, Tiberiu Vuia, Pompiliu 
Putici, Gh. Moţiu. Revista a dat mare 
atenție mișcării plastice, punând în e- 
vidență, prin  îndemânatica critică a 
domnului Teodor Ţiucrea o seamă de 
pictori arădeni. 

Și nu mic e meritul acestei reviste 
în mişcarea de reabilitare a marelui 
Slavici. „Azi, după cum spune croni- 
ca, când vălul întunecos arunca asu- 
pra lui a putrezit și omul cel adevărat 
stă din nou în fața noastră...” 

Intre revistele bănăţene voiu cita; 
Luceafărul, Banatul şi Banatul literar. 
Luceafărul este o revistă care se pre- 
zintă în condițiuni tehnice  ireproşa- 
bile. Este o revistă cu conţinut bogat 
și variat de folclor bănăţean, cu stu- 
dii de cea mai bună calitate ale domni- 
lor Miloia și Gomboș, privind artele 
plastice, şi ale domnului Sabin Drâ- 
goiu și Filaret Barbu, relativ la miş- 
carea muzicală. Revista se resimte de 
lipsa părții beletristice. Intr'adevăr gă- 
sim poezia de mare originalitate a dom- 
nului Miu Lerca şi versurile domnilor 
Bogdan, Bălteanu, Soru, Dorian și 
alți. Proza e însă cantitativ redusă. To- 
tuși trebue să menționăm pe domnul 
Aurel Cosmacu, cu impresii de călăto- 
rie şi nuvele, şi pe domnul Ion Totu, 
impresii de călătorie. 

Revista Banatul, care a apărut la 
Timișoara, a vrut să adune laolaită pe 
scriitorii români şi minoritari. Revista 
na avut o prea lungă durată. 


Banatul, revista de sub condu- 


pagina 2-a) 


cerea domnului Cotruş, a durat trei 
ani și a fost o manifestare tinerească, 
energică, de mare clan. In ea găsim 
nuvelele domnului Negură şi poezia 
domnului Cotruş. 

Și în fine Banatul literar, o altă re- 
vistă cu serioase preocupări estetice, 
subt conducerea domnului Lucian Cos- 
tin, în care găsim versurile domnilor 
Roiban, Flueraş, Munte, Ilea şi proza 
Bomnului Damian Izverniceanu. 

Departe de mine de a fi enunțat 
lista completă a tuturor revistelor a- 
părute în Ardeal după unire. Am in- 
sitat mai cu seamă asupra acelora care 
au mai multă legătură cu provincia și 
care actualizează într'un anumit fel, un 
gând, un sentiment sau un act de 
voinţă autohtonă. Am lăsat la o parte 
revistele de pură estetică, ca de pildă: 
Braşovul literar, al răposatului Cinci- 
nat Pavelescu, Prometeu, tot dela Bra- 
şov, Hiperion dela Cluj, etc. 

În rezumat, mişcarea literară arde- 
leană contimporană se caracterizează 
printr'o cfuziune a lirismului întru e- 
vocarea pământului strămoșesc și a 
Dumnezeirii, cele două patrii tot atât 
de veșnice pentru Ardeleni, şi apariția 
unei proze viguroase, lipsită de inflori- 
turi estetice, dar totăcodată cinstită şi 
strâns legată de realităţile imediate ale 
provinciei. Ea a avut darul să ctemon- 
sireze un adevăr și tendinţa către crea- 
ție originală a scriitorilor ardeleni. Dar, 
în acelaşi timp, să impună și anumite 
norme de conduită. Azi, locuitorii ve- 
niți din vechea ţară în Ardeal își cau 
seama de datoria de recunoştinţă pen- 
tru provincia în care trăesc și la iel 
și Ardelenii (cu excepţia unor întâr- 
ziaţi politicieni), pentru vechea ţară, 
de unde a venit cuvântul prelucrat 
care aduce, cu puterea lui actuală, 
după cum am mai spus, toate virtu- 
alităţile posibile. 

Ardealul, ca şi ţasa mamă, nu tre- 
buesc judecate potrivit micilor inte- 
rese ziinice de oportunitate şi de so- 
coteală de moment. Omu! politic poate 
grcși, necum omul necăjit care, pentru 
supârarea sa, face răspunzător ţara in- 
treagă, pe oamenii toți și chiar pe 
Dumnezeu. Cine nu greşeşte insă nicl 
odată e poetul. El trebue să traducă 
ceca ce e permanent. Cântul său nu 
poate fi decât ecoul adevăratei simţiri. 
Prin poețti să căutăm a cunoaște Tran- 
silvania, prin poeți să cunoaștem ţara 
întregită. Prin ci ne convingem că 
Transilvania este un mare rezervorlu 
al spiritualităţii și energiei naționale 
şi că vechea țară e mama bună a tu- 


turor provinciilor. 
VISTCR PAPILIAN 





- 


UNIVERSUL LITERAR 








CARTEA FRANCEZA 





Edmond Jaloux: Legaree 


(roman, Editura Plon, 


L'egarec este cartea unui scriitor care 
exercită cu admirabilă stăruință, cu o 
rară pasiune şi un prestigiu unanim 
recunoscut, oficiul delicat şi atât de pe- 
nibil adeseori, al criticei literare. 

Lista romanelor şi a culegerilor de 
nuvele pe care le-a publicat până acum 
d. Edmond Jaloux e lungă și mult mai 
bogată decât aceea care cuprinde iitlu- 





D. Edmond Jaloux 


rile volumelor de eseuri şi critică lite- 
rară, vreo zece la număr. E vorba deci 
de o preocupare majoră susținută, iar 
nu de un simplu exerciţiu intermitent 
„pour le delassement” 

Ultimul roman, pe care l-a publicat 
la începutul acestui an, L/egaree, ca Și 
Fumees dans la campagne sau La fin 
dun beau jour, pentru a nu cita decat 
pe acelea mai cunoscute,—reînoeşte do- 





vada unei admirabile mlădieri și a fa- 
cultății de a integra într'o sinteză per- 
sonală reminiscențeie unor leciuri și 
stiluri foarte variate şi felurite. Decorul 
şi atmoslera fizică, sunt acelea ale Aix- 
ului și împrejurimilor, din sudul Fran- 
ței, pe care le evocă şi alte romane ale 
d-sale. 


l'Egaree este, sau vrea să fic, un ro- 
man fantastic şi un roman cu temă dar 
nu și cu teză, întrucât tema este doar 
pusă fără ca autorul să conchidă în 
vreun fel, mulțumindu-se să sugereze 
unele deslegări posibile ale ei. E vorba 
anume despre problema iibertăţii şi 
a responsabilităţii personale pe care o 
pune sfârșitul tragic al domnişoarei de 
Suffren, sechestrată, pentru că nu era 
in toate minţile, de tatăl şi Iratele ei, şi 
ajutată să fugă de un tânăr oaspe vre- 
melnic al castelului familiei lor, con- 
vins că gestul lui generos îi va reda 
odată cu libertatea și echilibrul sufle- 
tesc sdruncinat. 


Primele zeci de pagini sunt consa- 
crate introducerii în atmosfera fanta- 
stică a cărţii, potrivit clasicei metode 
cunoscute : un tânăr călător, Laurent 
Guelbert coboară într'o gară oarecare, 
— numele nu i se spune, — undeva în 
Provence, de unde trebuia să meagă, 
răspunzând invitaţiei primite, la casie- 
lul unui descendent al faimosului 
„bailli” de Suffren, pentru a cerceta 
arhiva şi corespondenţa rămasă de la 
acesta. 


După câteva minute de aşteptare, un 
vlăjgan cu apucături ciudate vine să-l 
întâmpine şi-l conduce la un automobil 
hodorogit, de forma primelor vehicule 
de acest fel. Ostenit şi legănat de hur- 
ducăturile mașinii, călătorul adoarme şi 
se trezeşte, după câteva ceasuri de 
drum, dinaintea intrării unui castel 
mohorît din veacul 17? ale cărui ziduri 
cu turnuri medievale ridică înapoia lui 





Expoziţia de artă engleză dela Paris 


Stăpânită de emoţii neașteptate, Eu- 
ropa neliniștită e frământată de griji; 
sirencie fac exerciţii de alarmă, ame- 
nințările răsar de pretutindeni, încor- 
darea e generală. 

Spiritele tac, amuţite de svonul pri- 
mejdiilor, Se aude în această atmosfe- 
ră împletită de mister, nesiguranţă și 
tristeţe, numai glasul trimișilor, amba- 
sadori ai popoarelor în slujba păcii” se 
adună din ţările lumii întregi şi veghia- 
ză cu încordare ascunsă interesele ce au 
datoria să apere. Câteodată însă, a- 
ceşti trimişi vin cu frunţiie senine, me 
sageri ai gândurilor de prietenie și de 
grație. 

Vom vorbi despre acești ambasadori, 
cari sc fac din ce în ce mai rari în zi- 
lele noastre, 

Regele şi regina Angliei vor sosi la 
Paris, în Iunie; au dorit încă de pe a- 
cum să fie precedați nu de ambasadori 
încărcaţi de daruri și purtători de vorbe 
curtenitoare, aşa cum cerea glasul bă- 
trânelor obiceiuri, dar cu simplicitate 
şi mult bun gust, au decis ca sosirea 
lor să fie anunţată de multe dintre cele 
mai de seamă tablouri ale muzeelor 
engleze. Şi dacă trăsurile ambasadori- 
lor şi întregul convoiu de onoare nu 
vor sosi, un mesager — diplomat cât 





Portretul a doi tineti 


Rc!? nolds 


nu se poate mai dibaciu — pe care fie- 
care îl poate privi cu intimă admirație, 
pregăteşte atmosfera de sărbătoare. 
Toţi pictorii peisagiști și portretişti, re- 
prezentanţi ai şcoalei engleze, instalaţi 
în palatul Luvrului, în sălile Lacaze şi 


Henri Ii, prezintă cu graţia unei arte 
desăvârşite, climatul bătrânci Britanii. 

Cerul şi bruma peisagiilor lui Tur- 
ner, lumina limpede și transparentă a 
coastelor pictate de Bonington, verdele 
primăverii engleze din tablourile lui 





Mrs. Sid ions 


Thomas Lawrence 


Constable, fineţea siluetelor lui Gains- 
borough, graţia candidă a copiilor, prin- 
țeselor şi reginelor pictate de  Rey- 
nolds și Lawrence, linia aristocrată, rece 
şi neînțeleasă a atmosferii ce îmbrăţi. 
şează pictura engleză, iată tot ce vedem 
în succesiunea de tablouri din muzeul 
Luvru. 

Până în prima jumătale a secolului 
al XVIII-lea, pictura engleză era în 
stare iatentă.  Aristocraţia engleză se 
bucura singură de prerogativa de a a- 
precia creaţiile de artă și — exces de 
modestie naţională sau snobism — nu 
încuraja decât operele străine. Odată 
cu căderea Stuarţilor, clasele burgheze 
evoluând spre o viață mai activă, doresc 
să reprezinte prin manifestări artistice 
corespunzătoare, un nou fel de traiu. 
Și astfel ia ființă, isvorâtă din conștiin- 
ţa artistică naţională, din viața poporu- 
lui englez, o artă, pe care Hogarth, „pă- 
rintele picturii engleze“, o ilustrează 
in chip desăvârșit. 

Hogarth, Morland, Walton, Weatley, 
înfățișează viaţa de toate zilele, sub fe- 
luritele aspecie, câteodată ridicole — și 
în această privinţă, caricaturile lui Ho- 
garth și mai târziu, ale lui Rowlandson, 
sunt neîntrecute ; Gainsborough, Rey- 
nolds, Raebum,  Romney, Lawrence, 
fixează trăsăturile contimporanilor, ale 
elitei engleze; Constable,  Boninston, 


de VIORICA BOTENI 


Turner, ințerpretează înfăţișările cele 
mai deosebite ale naturii, 

Arta engleză a precedat două mari 
mișcări de seamă şi a jucat în doită 
rânduri, în evoluţia artistică interna- 
țională, rolul de percursor: iniţiativa 
caricaturii, acest mijloc nou de expre- 
sie, care a luat o desvoltare atât de în- 
semnată în viața contimporană, revine 
lui Hogarth şi; interpretarea peisagiului, 
reprezentat în formele cele mai mobile 
ale naturii, sub o lumină instabilă și un 
cer ireal. Astfel, precedând imprasio- 
nismul cu un secol, Constable, Boninz- 
ton, Turner, au creat peisagiul, pentru 
el însuși, cu tot ce are mai provizoriu, 
mai instantaneu. 

Școala engleză, nu numai fiindcă a 
îmbogăţii mijloacele de expresie puse 
la dispoziția sensibilităţii omenești, prin 
crearea peisagiului şi inaugurarea ge- 
nului caricatural, dar mai cu seamă 
fiindcă prezintă un gen deosebit, un ca- 
racter cu toul distinct, se poate inie- 
gra în fazele însemnate ale evoluției 
picturii. i 

Fie linia aristocratică a siluetelor, fie 
expresia misterioasă ce învălueşte por- 
tretele fine „ori candoarea privirilor ce 
surâde pe faţa copiilor, fie ceața tradi- 
ţională a cerului Angliei, în contrast 
cu calmul deosebit de limpede al unor 





Mrs. Hoare şi fiul ei 


Reynolds 


zile excepţionale, fie sarcasmul carica- 
turilor „toate aceste aspecte formând 
un gen specific englez, redau tablouri- 
lor găzduite la Luvru, atmostera neîn- 
țeleasă a insulei pe care au părăsit-o 
pentru câtăva vreme. 


Paris 


1938) 


ultima stavilă între lumea din care ve- 
nise și aceea ireală unde intra. Nimeni 
nu-l primește în castel şi abia târziu, 
spre seară, bătrânul marchiz dV'Eymerie 
de Suffren se furișează în camera lui, 
întrebându-l tam-nesam, dacă ce sau nu 
matinal. La cină, pe care marchizul ţine 
să o numească pompos, ca pe vremurile 
vechi, supeu, junele arhivist-paleogiai 
cunoașie și celelalte făpturi bizare cari 
locuesc în castel: Jean Baptiste, tiul 
marchizului, a cărui unică pasiune e să 
vâneze, Andree, sora lui, mereu sute- 
rind de dureri de cap, exaltată de mu- 
zică şi lecturi romaneşti amestecate. în 
timpul cinei locvacitatea exuberantă a 
marchizului e întretăiată de bruște tă- 
ceri apăsătoare. La un moment dat, 


Guelbert Laurent e surprins să consta- 
te, în urma unor cuvinte cu toiul ino- 
fensive, de el rostite, privirile furişe şi 
perplexitatea comeseniior. 


Acestea sunt elementele dar lipsește 
atmostera iantastică pe care ar vrea s'o 
creeze autorul, cu ajutorul lor. Perso- 
nagiile sunt observate cu un realism 
caricatural, par nişte bieţi maniaci, su- 
biecte de clinică, dar trăsăturile lor nu 
sunt transfigurate până la obsesie şi li- 
rism, prin puterea unei intuiții poetice 
ca aceea care înzestrează cu o vrajă se- 
lenară tăpturile unor William Wilson 
sau Roderik Usher. Și apoi, cititorul allă 
prea târziu, ceeace pricepuse din prime- 
le pagini: „...toţi sunt mai mult sau mai 
puţin trăzniţi în familia asta. Dar ca el 
mai sunt mulţi în ţinut. Cineva mi-a 
spus că era la lel în toate orășelele. 


Sunt prea multe căsătorii consanguine 
in anumite familii... Şi mai e pucti- 
seala. Groaznic lucru ! Ce sa faci cu tot 
acest timp care nu vrea să treacă, îor- 
mând ca un stăvilar? Cei cari au în ei 
vitalitate nu pot suporta astiel de tor- 
tură. Atunci se ţicnesc puţin câte pu- 
țin”. 

Le-am citat totuşi, aceste rânduri, 
pentrucă ele redau tonalitatea și tim- 
brul just al cărţii. Iată acum şi una din 
cele mai strălucitoare descrieri de at- 
mosferă provensală, redată în tonuri de 
luminoasă acuarelă, cu un delicat simț 
plastic miniatural : 


„Lumina zilei scădea când Guelbert 
ieşise din prăvălie (ua uaâui anticar din 
Aix). Razele ajungeau orizontale, în ie- 
lul unor mesageri trimişi anume. Fre- 
mătau de pulbere jucăușe ca niște ştiri 
nerăbdătoare de a ti comunicate. Zidu- 
rile prindeau culoarea argilei muiate, a 
iazanului, a prepeliţei. Laurent nu știa 
nimic din această tandreţe care vine în 
Provence odaţă cu amurgul; din acea- 
stă caldă catilelare a soarelui care se 
duce, asemeni îmbrăţișării unui stră- 
moş; din această ultimă lucire a zilei 
care preschimbă fântâniie în jocuri de 
artiiicii, aruncă cioburi de sticlă în pă- 
râiașe, întinde pe trunchiurile platani- 
lor fluturi amorţiţi. Inţelepgea că sunt 
pe pământ. locuri mai fericite ca alteie“. 


Intr'o zi, pe când se plimba prin aice- 
je din parcul castelului, Guelbert pri- 
mește de la o tânără pe care nu o mai 
văzuse până atunci, un bilet misterios, 
prin Care i se dădea întâlnire la două 
noaptea, în bibliotecă. Aducătoarea bi- 
letului îi recomandase să creadă tot 
ce-i va spune la întâlnire aceea care-l 
scrisese, pentrucă totul e adevărat. 
Crezând că e vorba de romanțioasa şi 
exaltata Andree, Guelbert e foarte sur- 
prins aflându-se în fața sorei acesteia, 
Alexandrina, despre care auzise vorbin- 
du-se, că ar fi in Germania sau prin 
Elveţia : „Era mare, slabă, foarte pa- 
lidă, stranie şi impunătoare în acelaș 
timp. Semăna cu Jean-Baptiste; avea 
pomeţii lui proeminenţi, obrajii lui a- 
dânciţi, privirea albastră a celorlalți 
Suffren, dar mai strălucitoare, mai 
sumbră, puţin turbure. Păru-i alcătuia 
un fel de coamă scurtă, foarte bogată, 
încâlcită, cu bucle neregulate, care se 
încălecau ca voluiele de spumă ale u- 
nui val”, 


Frumoasa Alexandrina i se plânge 
lui Gueibert că gelozia tatălui și a fra- 
telui ei o ţin întemnițată în castel, de 
trei ani. Generos, acesta îi făgădu- 
ește s'o ajute să fugă la Paris, să dea 
de urma logodnicului ei, profesor la 
Sorbona. Dar profesorul e căsătorit, are 
copii şi-l desmeticeşte pe Guelbert, ex- 
plicându-i că presupusa-i „logodnică” 
avea mania de a crede că toţi bărbații 
cari o cunoșteau sunt îndrăgostiți de 
ea. Prea târziu însă, deoarece mintea 
rătăcită a Alexanarinei o duce la sinu- 
cidere. Libertatea pe care Guelbert 
credea că o ajută să şi-o recapete, ea o 
găseşte în moarte. 


— m. n. — 




















UNIVERSUL LITERAR 








7 Mai 1938 








PARADISUL PIERDUI 


Când pornise în zori, apa era albastră 
și nemișcată ca un decor pictat pe o 
pânză imensă de un zugrav dibaciu. 
Barca își tăia drum fără greutate şi în 
tăcerea prelungă a acestei încremeniri 
ritma regulat clipocitul lopeţii, ca un 
semn al vieții de acolo. Niciun fum nu 
păta zarea care sc contura ca o linie ne- 
unic semn al vieţii de acolo. Niciun fum 
nu păta zarea care se contura ca o linie 
nesigură între albastrul apei şi alba- 
strul decolorat al cerului. In alte zile 
vapoarele își desenau trecerea la ori- 
zont umblând încet pe o cale dreaptă 
și nevăzută care se numește depărtare. 





Acum, nimeni. Pustiu tăcut şi vast ca 
un preludiu de prăbușire cosmică. Și 
el, ultimu: om. Dece nu primul? Iată. 
în marea fără capăt el tăia cel dintâi 
drum şi tot el era cel ce se gândea la 
aceasta, deci era primul om al acestui 
gând. 

Adam în barcă! Dar Adam trăise nu- 
mai pe uscat, deoarece, cu toate că în 
adâncul lui zăcea sâmburele tuturor 
descoperirilor de mai târziu, el nu des- 
coperise încă nimic, decât poate nu- 
mai pe Eva din dragostea căreia aveau 
să se nască toate celelalte. Dal era deci 
urmașul direct al lui Adam și avea 
dreptul să se numească, dacă nu cei 
dintâi om al universului, cel puţin 
primul om al acestui gând. Dal nu ştia 
însă că fiecare om e Adamul unui gând, 
ceea ce îl făcea să se simtă mai mândru 
decât Adam cel adevărat deoarece stră- 
moșul omenirii nu fusese conştient de 
întâietatea lui, după cum nici Eva nu 
bănuise că ea era aceea care născocise 
- dragostea, lăsând urmaşelor ei moşteni- 
rea plăcută a acestei iluzii de întâie- 
tate. Pentrucă trebue acordat femeii. 
fiecărei femei în parte, brevetul „cum 
laude” al acestei surse de viaţă nouă. 
care poate fi uneori, cu o paradoxală 
perfecțiune, un indemn către moarte. 

Dal putea să. gândească numai când 
işi desprindea privirea din  peisagiu 
pentru a o fixa în nimic. Dacă ridica 
ochii către mersul soarelui, îmbăindu-i 
în lumină, sau dacă îi gonea pe linia 
apei până în vârful orizontilui care 
mărginea cerul ca o creastă de deal, 
nu mai avea gânduri decât pentru 
ceea ce vedea, sau nu avea gânduri 
deloc fiindcă toată capacitatea lui sen- 
sorială se aduna întrun centru de ad- 
miraţie care era totă puterea lui de a 
trăi frumosul marin. În clipa aceea 
işi scufunda sufletul în mare, se con- 
topea în ea, făcând trup cu nesfârşi- 
tui, rămânând om numai prin conști- 
ința de anihilare a propriei sale per- 
sonalități. Ar fi lopătat înainte, tără 
să ostenească, în căutarea veșnică a 
unui liman pe care știa că nu-l va în- 
tâlni niciodată, dar către nefiinţa că 
ruia ar fi tins până la capătul vieții 
Nestârșita căutare a unui liman ine 
xistent !... Dar nu era aici însăși esen- 
ţa vieţii? Nu trăia aici întreaga dra- 
mă a omenirii, care sbuciumă sufletu! 
fiecăruia ca pe o frântură din marca 
dramă a universului ? Și nriu era în a- 
ceastă căutare toată frumuseţea via- 
ţii? Căci poate fi ceva mai măreț decât 
hapta crâncenă pentru un ţel himeric? 

Și marea se supărase pentrucă Da] 
îndrăznise să gândească, aici unde nu 
ai niciun drept, căci odată intrat sub 
puterea mării renunți fără voe la 
libertatea de a gândi. Personalitatea e 
un non sens în mijlocul albastrului 
schimbător al mării te transformi în- 
iro picătură şi trăeşti în ritmul na- 
turii ca întrun regim de dictatură. Şi 
fiindcă atomul Dal încercase să sugete 
asupra minusculei sale existenţe, des- 
prinzându-se de trupul acesta uriaș, 
furtuna, care voia să fie o pedeapsă le- 
gală, se prăbuşi peste lume fără veste. 
Cerul se acoperi brusc, lumina se topi 
ca un bulgăre de zăpadă și tunetul a- 
nunță bătălia. Valurile se ridicară la 
început rotunde, mlădiindu-se fără să 
se spargă, apoi crestele se răsuciră şi 
plesniră aerul ca nişte bice albe. Se fă- 
ruse frig dintr'odată şi liniştea se spăr- 
sese într'un huruit de apocalips. Dar în- 
taarse barca și vâsli către malul rămas 
departe, învăluit în ceața alburie. Când 
porni ploaia ţărmul nu se mai văzu şi 
Dal se bucură că avusese timp să-l 7ă- 
raască înainte de a-l pierde dincolo de 
perdeaua care unea apa de sus cu cea 
de jos. 

Și totuşi teama nu se ivea de nicăieri 
O aștepia să-i smulgă în panică ritmul 
calm al inimii şi să-i umile mușchii cu 
puterea halucinantă a celui din urmă 
efort. Niciodată nu-l surprinsese furtu- 
na pe mare, însă își închipuise uneori 
spaima unei asemenea lupte și tremu- 


rase în închipuire pentru grozăvia ei 
Barca se umpluse aproape cu apă. In- 
cerrase la început să o golească cu pal- 
mele, însă valurile treceau pe de-asu- 
pra în fiecare clipă, aşa încât osteneala 
devenise zadarnică. Intigea lopata voi- 
niceşte și trăgea din răsputeri, Simtea 
că nu din concentrarea mușchilor ve- 
nea această vitejie care alunga frica, ci 
din altă parte, poate din dragostea lui 
pentru femeea aceasta nebunatecă și 
pasionată, cu ochii luminaţi de reflexe 
nesigure şi cu plete de spumă fâlfâină 
peste umerii goi şi rotunzi. Trăia sen- 
sația plină a unei apropieri organice 
între trupul lui şi apa care-l mângâia 
brutal, înbrăţișându-l uneori în întregi- 
me, izbindu-l și frământându-i carnea 
într'o încordare de patimă primitivă. 
Şi când barca se scutundă, sări în va- 
luri cu o voioșie de copil care plonjea- 
ză în răcoarea primei băi de vacanţă 
mare. Înnotă fără grabă, mişcând bra- 
țele regulat și scufundând capul în rit- 
mul bătăilor ca să poată înfrunta co- 
loanele lichide care-l acopereau. Când 
se ştia dedesubt, deschidea ochii ca să 
surprindă aspectul necunoscuti al adân- 
cului răscolit de furtună însă nisipul 


turburase apele şi ochii se închideau 


îndureraţi. Când putea să respire pe 
culmea unui val, trăgea aerul în piept 
ca un însetat și apoi se avânta odată 
cu prăbușirea apei în valea care-l în- 
ghiţea lacomă pentru a-l scoate mai de- 
parte pe spinarea altei culmi. Nu-şi a- 
mintea să fi avut vreodată în viaţă o 
bucurie mai desăvârşită, iar când atin- 
se fundul cu piciorul se opri, se întoaze 
cu faţa către larg şi rămase așa, drept, 
cu pieptul înainte, primind în plin bă- 
taia valurilor. Unul după altul, bata- 
lioane lungi, ca niște suluri împinse pe 
dedesubt de o mână nevăzută, talazu- 
rile se rostogoleau huruind într'o ca- 
valcadă nepotolită, sfârșindu-și elanul 
pe plajă, înghițite şi învinse de rezis- 
tența placidă a nisipului. Din larg so- 
seau mereu alte şiruri, concentrându-şi 
mânia în brâul de spumă care le încin- 
gea frunţile când se apropiau de țărm. 
Și toate mureau eroic şi inutil pe nisip, 
prăvălindu-şi trupurile extenuate care 
se retrăgeau apoi pentru a lăsa loc al- 
tora. Lupta continua, cu răgazuri de 
soare şi senin dela începutul lumii și 
avea să dureze până la sfârşitul ei, cu 
aceiaşi învinși, cu aceiași învingători, 
în acest joc ciudat de viață și moarte. 

Se lăsase o înserare cenușie, coborită 
parcă pe suliţele înalte ale ploii, cari 
sfăşiau aerul şuerând, ciuruind supra- 
faţa răzvrătită a apelor. Se auzeau 
valurile izbind înfundat în țărmuri și 
vântul agitând în spasmuri întreaga 
tragedie ca un regisor iscusit. Dal se 
retrase pe plajă și rămase cu picioarele 
în nisip, acoio unde abia ajungea ulti- 
ma răsullare a valului învins. Când ve- 
nea către el îi acoperea genunchii și 
elanul apei îl clătina. Când se retrăgea 
sfârşită de puteri, culegea în goană 
scoici şi nisip şi voia parcă să ducă în 
larg întreaga plajă care fugea de sub 
tălpile lui Dal într'o debandadă care nu 
era decât o amăgire. 


Scenele se desfășurau fără spectatori, 
Oamenii nu călcau decât rar pe aici, 
reţinuţi de teama singurătăţii şi de spi- 
ritul de turmă care-i ţine mereu îm- 
preună fără voia lor și care se numeşte 
cu un cuvânt comercial, societate. 

Un pescăruş se zbătea în vânt, clăti- 
nându-se în zbor obosit, încercând să 
se apropie de uscat. Insă furtuna îl îm- 
pingea îndărăt, ridicându-l în sus că- 
tre isvorul apelor, sau coborîndu-l în 
etape clătinate câtre fierberea de jos. 
Până când sleit de puteri, se lăsă pe 
apă, în voia ei, ca un suilet învins de 
viață. Dal urmărise efortul pasării şi 
când aripile îşi opriră bătaia se azvârli 
înapoi și înotă către ea. Apa era mică 
şi genunchii izbiră dureros fundul as- 
pru presărat. cu pietre și cioburi de 
scoici. Se ridică în picioare şi călcă apa 
în goană, făcându-și loc cu mâinile ca 
intr'o înghesuială de oameni.  Prinse 
pasărea în palme și o aduse pe mal în- 
cercând să o încălzească. Insă tremura 
şi el în vântul rece şi vietatea se sbătea 
să scape, speriată de bunăvoința omu- 
tui. Ochii negri, ca niște puncte de cer- 
weală. sclipeau înspăimântați și trupul 
fraged zvâcnea disperat, dornic de Li- 
bertate. Dal i-o dărui regretând că nu 
o poate convinge de intenţiile lui bune 
şi când pasărea îşi luă zborul către ini- 
ma uscatului, porni şi el către casă, a- 
lergând pătruns de frig prin seara udă. 

Intășurat în halatul cald, trântit pe 
divan, cu ochii în tavanul unui început 
de adormire, își aduse aminte de barcă. 
Și se cufundă în somn ca într'o nădej- 
de, sigur de dărnicia acestei mări dar- 
nice, care înapoiază după bătălie tru- 
purile celor înfrânți. 

Il trezi soarele năvălind în odae prin 
fereastra cu abloanele date de perete. 
In graba de a se dărui vodihnei, Dai le 
uitase deschise şi lumina scălda în di- 
mineaţă patul alb. Se sculă fără regre- 
tul somnului neîmplinit, căci noaptea 
îl însdrăvenise repede și se simţea dor- 
nic de mângâierea caldă a nisipului, de 
strălucirea limpede a mării, de arcul 
deschis în lumină al cerului nemaipo- 
menit de înalt, de răcoarea apei sprin- 
tenind încordarea mușchilor. Sări din 
aşternut și privi ceasul depe măsuţa de 


noapte: şase şi cinci minute. În sufra- 
gerie lumina se filtra roşie pintre cră- 
păturile obloanelor şi interiorul pâlpâia 
ca o lampă care moare, netezind con- 
turul lucrurilor. Cotrobă: întrun dulap 
şi găsi pe o farfurie câteva uscături pe 
cari le ronțăi în grabă, în drum spre 
înviorarea duşului. Palmele reci aie 
apei, izbucnite în sus ca co invitație la 
dimineaţă, îi înseninară gânduile. Când 
ieși din casă se opri în prag şi îmbri- 
țișă zarea largă cu un gest prietenos de 
braţe deschise cuprinzător . şi sincer. 
'Trase un chaise-longue la marginea te- 
rasei, se aşeză în pânza întinsă și privi 
către mare. Plaja se arcuia în sprân- 
ceana mirată a unui golf de o rotunjime 
atât de perfectă încât amintea fără voe 
creionul expert al institutelor de în- 
frumuseţare. Însă aici nimic nu era ar- 
tificial, totul odihnea așa dela începu- 
tul lumii, când Dumnezeu creease fru- 
museţea pământului pentru a împlini 
nevoia de imitație a oamenilor. Goltul 
lui Dal servise fără îndoială drept mo- 
del celei dintâi sprâncene femeiești. La 
capătul dinspre miază-zi, pe creasta pe- 
ninsulei stâncoase care închidea arcul 
ca un punct, se ridica silueta elegantă 
și albă ca o pălărie colonială a unei 
vile. Căsuţa lui Dal şi vila aceasta erau 
singurele aşezări omeneşti ale locului 
și prezenţa fiecăreia împlinea, una pen- 
tru cealaltă, imaginea perfectă a singu- 


rătăţii. Căci singurătatea e o realitate - 


vizibilă, care trăește în funcţie de un 
obiect sau de o fiinţă. Pentru Dal sin- 
gurătaiea era personiiicată de apariţia 
albă a vilei dela capătul golfului, căci 
chiar dacă era locuită, depărtarea șter- 
gea urma oricărei mişcări sau prezențe 
omenești. Şi Dal era recunoscător vilei 
necunoscute pentru siguranţa deplină 
a acestei idei de singurătate pe care o 
căutase ani de-arândul și nu 0 găsisa 
decât aici, sprijinită pe arcul albastru 
al goltului şi întruchipată de silueta 
stingheră dela capătul lui. Nu știa cine 
iocueşte acolo şi nici nu se străduia să 
afle, căci numele stăpânilor ar fi șiir- 
bit întregul singurătăţii și farmecul sar 
fi risipit. Așa, el era singurul om. Se- 
lim nefiind un om deoarece fumul veş- 
nic al pipei sale nu era de ajuns ca să 
stabilească noţiunea de om care se îm- 
plinește numai prin glas. Ori Selim nu 
vorbea niciodată, ceea ce demonstra 
logic că nu era un om ci o simplă a- 
nexă a singurătăţii. 

Dal își privi prietena supărată din 
ajun și-i surâse, ca pentru v glumă în- 
țeleasă încă de atunci. Marea îi răs- 





x 
N 
Li 

Si Ș, 
punse cu întreg seninul frunţii sale de 
azur şi între ei doi se legă prin văzduh 
ca un jurământ, o punte de credinţă 
veșnică. Dal credea în eternitatea unor 
astfel de sentimen:e și trăia convins 
că viaţa fiecăruia e un drum în căuta- 
rea unei tovărăşii care să reediteze cu- 
plul iniţial al omenirii. Paradisul pier- 
dut putea fi redobândit numai în clipa 
când două suflete care se caută dela 
începutul lumii se regăsesc şi împlinesc 
din două jumătăți impertecte, un întreg 
ideal. Paradisul deci exista pentru el 
virtual în fiecare om și era convins că 
îl realizase în cliva întâlnirii sale cu 
Marea. NI 

Iubirile de până atunci nu le socotea 
decât simple dibuiri. Descoperirea uni- 
că şi hotăritoare o aflase aici, o avea 
dinainte: era marea, fiinţa aceasta a tu- 
turor şi totuși atât de diferit a fiecă- 
ruia. Se hotărise să-i închine întreaga 
lui, iubire până la sfârşitul vieţii când 
se visa legănat, ca o epavă a vasului 
fantomă, pe apele ei. Iși construise o 
vilă mică pe ţărmul acesta singuratec 
şi împlinise astfel cea mai puternică 
dorință a copilăriei și a tinereții lui. 
Adorase marea de atunci, fără să o cu- 
noască decât din depărtarea cărților, ca 
un amant anonim și nu bănuise că avea 
să se cutremure văzând-o, să trăiască 
sentimentul unei definitive robiri, pe 
care nu voia totuși să-l știe decât ca o 
liberă alegere. Dar era, ca fiecare om, 
sclavul unei pasiuni, Căci fiecare poar- 
“ă cu el lanţuri nevăzute cari nu-l îm- 
piedecă să-şi strige libertatea în toate 
vânturile. Trebuia să intervină ceva, 
tot atât de tare, ca să-l smulgă din a- 
ceastă adorare oarbă, pentru a-l arunca 
în braţele alteia. 

Soarele se ridicase mult de-asupra 0- 
rizontului, revărsând belşug de raze şi 
căldură ca un reflector uriaş. Dal intră 
fără veste într'al doilea somn. Căldu- 
ra îl moleşise şi! nea îl cuprinsese 
moale şi blândă. ca un vis din care nai 
vrea să te trezești. 

I] desmetici dogoreala nămiezii. Ră- 
mase cu ochii închisi, nehotărit încă 
dacă va mai rămâne întins așa sau va 
porni către răcoarea apei. Ziua domnea 


atât de potoliţă încât nu auzea nici un 
sgomot. Işi închipui încremenirea al- 
bastră şi clipocitul acela mic și regulat 
care nu oboseşte niciodată şi care e 
semnul de viaţă veştică al marei în- 
tinderi de apă. Era atâta linişte încâţ, 
lui Dal îi păru că o respiră odată cu 
aerul. Si deodată avu senzația unei pre- 
zenţe omeneşti în apropiere, care-i im- 
presiona simturile ca un fluid străin. 
Deschise ochii, însă lumina albă îl sili 
să-i închidă şi să-i supue uriei obișnuin- 
te metodice care să-i mute privirea din 
întunerec în lumină. La început nu 
deosebi decât o ceață turbure, albicioa- 
să, care-i gâdila ochii, apoi distinse 
dunga dintre mare şi cer și în clipa a- 
ceea văzu. O barcă de apropia de țărm 
Plutea încet, căutând barcă locul cel 
mai bun pentru acostat. In urmă, legată 
cu o frânghie, Dal îşi recunoscu barca 
pe care i-o rătăcise furtuna de ieri şi 
mulţumi în gând celui ce i-o aducea. 
Se ridică în picioare ca să vadă cine era 
nasepetele bine venit şi zări o pălărie 
mare de pai, care ascundea în întregi- 
me o faţă care putea să aparţină tot a- 
ţât ne bine unui bărbat ca şi unei fe- 
mei. Costumul vilegiaturii marine e 
foarte puţin distinstiv, pantalonul ne- 
mai reprezentând acolo orgoliul mas- 
culin. ci transformându-se într'un ie) 
de comunism vestimentar. Se hotări 
să-i iasă înainte, ca un stăpân ce era 
al acestor locuri 

Când ajunse pe plajă cele două bărci 
adihneau una lângă alta, cu boturile în- 
fiote în nisip, cu cozile în apă ca doi 
pini de cetaceu. Conducătorul lor. deși 
vurta pantaloni. era o femee. Dal a în- 
tâmpină, mulțumindu-i pentru bucuria 
ce-i pricinuia regăsirea bărcii. Se pre- 
zentară, Îi reţinu numele. ceea ce se în- 
tâmpla foarte rar, deoarece Dal când 
cunoștea pe cineva nu auzea, ci privea. 
O chema Mira. Restul nu-i interesa. 
Muzica numelui scurt şi sonor se des- 
prindea singură din frumusetea acestei 
femei .Figura bronzată de contactul în- 
delung cu prietenia soarelui, se desena 
rotundă sub adăpostul pălăriei, 2du- 
nând în gingăşia ei copilărească minu- 
nea unor ochi în cari se zbătea aprins 
sufletul. ca o flacără din adâncuri. 

O invită pe nisipul încins şi ea se a 
şeză cuprinzându-şi genunchii cu bra- 
ele. Vorbea încet, cu glasul smuls din 
fundul unui gând care era toată fiinţa 
ei. Părea că se desbracă în clipa fiecă- 
xei vorbe fără teama de a rămâne din- 
tr'odată cu sufletul gol în faţa celui ce 
o asculta. Poate era o obișnuinţă. poate 
a încredere spontană... Li povesti cum a 
găsit barca azvârlită de valuri pe plaja 
dela capătul golfului unde se afla vila 
ei. Da! privi către casa îndepărtată și-i 
fu dragă pentru frumuseţea stăpâinei 

— Mi-am închipuit că barca trebue 
să fie a dumitale, deoarece nu mai lo 
cuește nimeni prin împrejurimi si mam 
grăbit să ţi-o aduc. Ştii? Barca pentru 
mine e ca şi un prieten și mam gân- 
dit că... 

— „Și pentru mine poate Îi aceiaș 
lucru! Intr'adevăr nu v'aţi înșelat 
doamnă. Iubesc marea mai mult decât 
orice şi. lot ce e în legătură cu ea mă 
atrage cu o putere de neînvins. 

Dal își povesti viaţa de schivnic pe 
care o ducea, aici lângă patima credin- 
cioasă a mării. Ea îl ascultă până la 
sfârșit, apoi surăse, strălucindu-și dinţii 
albi și mărunți, oglindind o molipsi- 
toare sete de viaţă. 

— Mizantrop? 

li răspunse, încurcat de adevărul în- 
trebării. 

— Dacă vreţi!.. Mizantrop de scurtă 
durată însă. Viaţa nu mă lasă să-mi fac 
de cap în voe. Legăturile cu luimea 
sunt prea strânse ca să le pot rupe 
când vreau Şi chiar dacă aş avea atâta 
putere, mi-ar lipsi cred curajul descă- 
tușării definitive. Fuga mea e de scur- 
tă durată. Un elastic nevăzut mă trage 
înapoi după două luni de libertate, ca 
pe o minge. Şi pe urmă, existența aici 
e prea frumoasă pentru a-i micșora Îar- 
mecul printr'un contact prea îndelung. 
Jar toamna nu ştiu dacă m'ar îndenina 
să o iubese atâta, pentrucă ceea ce mă 
reține mai mult e splendoarea acestri 
basm de soare care se risipește odată 
cu plecarea verii. De aceea, cum s3 
arată primele semne de vreme rea, e- 
migrez, adică mă întorc acolo, înire 
oameni. 

Mira se uita în jos, mângâind cu 0 
mână nisipul, desenând linii capricioa- 
se pe cari le ştergea blând apoi, cu ace- 
iaș gest de mângâiere. Când Dal tăcu. 
ridică ochii spre el. 

— Eşti probabil un pesimist incura- 
bil. Altfel nu văd ce te face să te des- 
parți cu atâta bucurie de lume. Eu, 
dimpotrivă, iubesc oamenii, sunt în 
orice caz mai sociabilă decât dumnea- 
ta. Şi nici nu-mi închipui o femee care 
să-i urască. Pustnicia e un capriciu oa- 
recum masculin. 

— Aveţi dreptate doamnă. (li spunea 
„doamnă” fără să știe dacă titlul co- 
respundea realității, însă frumusețea 
ei avea ceva majestuos care nu permi- 
tea —intimitatea subită a ușuratecului 
„dudue”). N'aş vrea să credeţi însă câ 
sunt un ascet. Iubesc numai singurăta- 
tea. 

— O, atunci îmi pare rău că ţi-am 
stânjenit idila, 


de VINTILĂ HORIA 


Şi se ridică zâmbind, gata să plece. 
Tonul, deși ascundea o glumă, lăsa să 
se zărească melancolia unui regret. Dal 
îi prinse mâna și-i strânse degetele 
subtiri, ca într'o rugăciune a trupului 
său pe care l-ar fi durut despărțirea. 

—— Te rog, nu pleca. Am giumit. 
Dumneata preţueşti acum mai mult 
decât... 

Ar îi vrut să spună: „mai mult decât 
singurătatea mea, mai mult decât în- 
cremenirea fără viaţă a acestui cer, a 
acestei mări”, însă vorbele rămaseră 
înăuntru, înlănţuite de amintiri. Mira 
îşi desfăcu încet mâna din strânsoare 
și rămase în picioare cu ochii întrai 
lui, aşteptând parcă ceva, o vorbă sau 
un gest nou. El se rătăcise în întunere- 
cul ochilor ei şi nici o catastrofă nu i-ar 
fi smuls de acolo, atât de mult renun- 
țase la el însuși. Glasul ei era însă mai 
tare decât orice și pentru muzica aceas- 
ta ar fi împlinit chiar sacrificiul de a-și 
muta privirea depe ochi pe buzele ac- 
centuat arcuite, pe cari surâsul stăruia 
ca o ispită. Ar fi spus multe și poate 
chiar ar fi sărutat mâna pe care o ţi 
nuse până atunci, dacă nu l-ar fi oprit 
sentimentul vag al unei profanări 
Privi larga desfăşurare a mării și i se 
păru că trăiește ceva din tragedia unei 
trădări. Şi totuși, mai puternică, se 
zbătea în el dorința de a se declanşa 
de trecut pentru a se dărui cu totul 
femeii de lângă el. 

Ca să salveze tăcerea ce se așezas> 
stânjenitoare între ei, îi propuse la în- 
tâmplare să facă o bae. Mira încuviință 
aplecând ușor pleoapele şi Dal îşi in- 
fipse pumnii în nisip ca să nu izbuc- 
nească spre ea ca o flacără. Se avân- 
tară amândoi în goană, alungaţi parcă 
de elanul ascuns al sufletelor lor 
Imensa oglindă se sfărâmă în cioburi 
când cele două trupuri  plesniră su- 
prafața în ritm egal de braţe și picioare 
încordate. Ii chema largul îndepărtat, 
linia aceea subţire care amintește rea- 
litatea infinitului și care păstrează veş- 
nic aceeaș distanţă, oricât încerci să o 
alungi. Inotau amândoi, concentrați 
în efortul momentului, ca și cum nimic 
altceva n'ar mai îi avut vreo însemnă- 
tate. Incerca fiecare să trăiască din plin 
apropierea cu apa, să se dăruiască ges- 
tului, ca să nu mai simtă setea care-i 
ardea pe amândoi. Trupurile strâăbătea 
paralel lichidul și Da! simţea lângă el 
căldura femeii străbătând apa, cuprin- 
zându-l ca o catastrofă. Nu întoarse 
capul, ci bătu cu braţele mai repede și 
mai adânc. încercând să-i treacă în- 
nainte şi să scape de obsesia prezenjei 
ei. Insă Mira, fie că nu înţelese graba 
lui, fie că voia să-l ştie aproape, il 
ajunse şi cele două -trupuri se înveci- 
nară îar, impresionându-se reciproc, 
trăind fiecare căldura celuilalt. Și a- 
mâdoi se înverșunau să reziste. 'Ţărmul 
rămăsese în urmă, casa lui Dal se 
schimbase în jucărie iar copacii în tufe 
de un verde lucios, decolorai ae soare. 
Mira întoarse capul îndărăt și în graba 
gestului atinse brațul încordat înainte 
al lui Dal. Mişcările se opriră brus2 
și mâna lui îi cuprinse repede mijlocul 
ud. Sărutul îi cufundă sub ape ca în- 
tr'o negură şi numai presimțirea morţii 
îi descleștă și-i azvârli în sus către aer 
şi lumină. Surâseră, speriaţi de îndrăs- 
neala îmbrățișării. Depe frunte, depe 
pleoape, cădeau înapoi picăturile ca 
niște lacrimi. Ar fi vrut să-şi spună 
dragostea unul altuia, însă apa le nă- 
vălea vrășmașă pe gură când voiau 
să-şi vorbească.  (Incercasz poate să-i 
ucidă când se sărutaseră !...) Şi pe Dal 
îi cuprinse groaza ca un frig. Groaza 
de apă, de adâncul necunoscut de subt 
ei, de puterea imensă a acestei iubite 
părăsite, care se putea răzbuna în fieca 
clipă. Se simţi în stare să o urască, 
însă nu îndrăzni să gândească din plin 
neînchipuita. noutate a acestui senti- 
ment, ci dori numai să ajungă mai re- 
pede pe nisipul sigur. 





Când călcară în picioare plaja dogo- 
rită, soarele trecuse dincolo de culmea 
amiezii. Se cuprinseră şi se îmbrăţișară 
copleșiți de minunea unică a iubirii lor 
Mâinile ei mângâiară umerii uzi şi pu- 
ternici și nimic nu era mai blând și mai 
ocrotitor ca trupul înalt al omului de 
lângă ea. Dal îi sărută ochii, genele pe 
marginea cărora sticleau picături sărate 
şi crezu în puterea lui ca într'un zeu. 
Fiecare împlinea pentru celălalt fragi- 
litatea  graţiei şi duritatea senină a 
forţei: Marea rămăsese în urmă, uitată, 
pentrucă frumusețea femeii e mai tare 
decât aceea a naturii! 
Di 


(Urmare în n-rul viitor) 


i 
i 
i 
i 
Îă 





Ce rapi pm 


ae pere 


aere ma ai 


termene pp ceea 


7 Mai 1938 


Pa Va ab Pe OD te Oa a e 


CI SI 7 a AA LII CIC 


ZII 
/ & Z e) 
( 
S, 


Ș % 











oartea lui Paul Prodan, fostul 
director al Teatrului Naţional, 

a lăsat unanime regrete, 
Conducătorului de până eri al desti- 
nelor primei noastre scene — chiar a- 
tunci când a fost combătut sau deni- 
grat — nu sa putut să nu i se recu- 
noască o sârguitoare bunăvoință și un 
neîncetat etort de a răspunde proble- 
melor numervase care rămân, încă, de 
rezolvat în ce privește Teatrul  Na- 
țional. | 
Strâduinţelor și unei anume hotăriri 
— care sub aspectul cel mai civilizat 
știa să fie dârză în fostul director al 
Naţionalului — să nu uităm că i se 
datoreşte pensionarea la timp (dacă nu 
cumva timpul ar fi mai drept so 
spunem, fusese depăşit) a unor ele- 
mente actoricești, altădată fruntaşe, as- 
tăzi demne de respect, și mai ales de 
odihnă, în orice caz trezite — printr'un 
act de curaj — la realitatea pe care 
nevoia de întinerire a cadrelor, o im- 


punea. 
Că se va fi și greșit uneori — ca a- 
plicare şi în particular (cunoaştem în- 





Cinema Trianon — STĂPĂNUL 


„Multe riscuri întâmpină regisorul 
hotărit să redea pe ecran o piesă, chiar 
atunci când ea cuprinde toate elemen- 
tele ce pot să o ducă la succes. Sunt 
mai întâi dialogurile, mult mai nume- 
roase în aceste cazuri, decât în niște 
simple scenarii cinematografice şi din 
cari regisorul are datoria să aleagă 
strictul necesar, evitând monologurile, 
de mare însemnătate în teatru, unde 
slujesc mult la schițarea caracterelor 
diverşilor eroi, dar atât de inutile în 
cinematograf. Iar când în rolurile prin- 
cipale sunt distribuiți aceiași actori, 
cari le-au interpretat și în teatru, se 
pune şi chestiunea interpretării. Căci 
ceea ce trebue să i se ceară în primul 
rând actorului de cinematograf este să 
Jepede tot teatralismul, care nu poate 
decât să-i dăuneze pe ecran, gesturile 
sale văzute de aproape părând nena- 
turale, ridicole. Mai sunt apoi și acele 
întâmplări despre cari se amintește în 
teatru, doar în treacăt, și cari, în ci- 
nematograi trebue să fie prezentate, 
regisorul căutând să le înfăţişeze în- 
cadrate în spiritul întreg al piesei. Iată 
deci, dece nu trebue să ne surprindă 
desele decepții în cazurile filmelor reali- 
zate după piese de teatru, și iată, în 
oarecare măsură, lămurite unele sur- 
prinzătoare insuccese ale filmului fran- 
cez, ai cărui regisori au mania scena- 
riilor după piese de teatru. 

Dar aceasta nu înseamnă că atunci 
când un om priceput în cinematogral 
se hotărăşte să redea pe ecran o piesă 
de calitate superioară şi posedând 
multe elemente, să le spunem, cinema- 
tografice, nu vom putea avea ocazia să 
admirăm un film de calitate supe- 
rioară. 


E cazul actorului german Emil Jan- 


nings, care şi-a luat o sarcină destul de 
grea, hotărînd să regiseze și să inter- 
preteze pe ecran, piesa lui Gerhard 
Hauptmann, „În amurg“, care a re- 
purtat anul trecut un atât de mare suc- 
ces pe scena teatrului „Regina Maria“. 
Amurgul vieţii lui Mathias Clausen a 
fost surprinzător redat pe ecran, sin- 
gurul cusur fiind sfârșitul pe care 
Jannings a preferat să-l prezinte 
in chip de oarecare „happy end”. 

Jocul lui Emil Jannings, de-o sobrie- 
ate caracteristică actorului de clasă, 
ne face să-i punem creaţia sa pe acelaș 
plan cu aceea a d-lui Storin. 

Și cum mai este viu în amintirea 
spectatorilor de teatru, jocul d-lui Sto- 
din din această piesă, credem că am 
spus destul despre Emil Jannings. 
Partenera sa nu sa prea apropiat de 
jocul doamnei Marietta Anca, din a- 
ceastă piesă. 

Și e surprinzător că Emil Jannings 
și-a ales o astfel de parteneră, pe al 
cărei chip oarecum antipatic, nu se 
poate citi nici-o clipă acea iluminare 
Care o caracterizează pe Juken Peters. 


Restul ansamblului mult superior 
celui de pe scena teatrului „Regina 
Maria“. 

Faptul  îmbucurător este acela că 


puţine sunt clipele în cari ne dăm sea- 
ma că asistăm la o piesă modificată 
puțin pentru cinematograf. 

„. Şi meritele de mare regisor al lui 
Emil Jannings se pot. remarca în scena 
impresionantă și atât de „adevărată“ a 
unei înmormântări. 

Nu mică este bucuria noastră că nu 
putem decât. să elogiem un film ger- 
man. Ne întrebăm însă dacă filmul 
„Stăpânul“ nu este decât o întâmplare 
sau este un pronostic îmbucurător pen- 
tru viitorul oropsitului film german. 

L, 


AUD prea 
7, 


II 
Aj 
& R) 
(3) 
(/ 
AI 








>> Ş, Sie = d Li od Leg 
DA AA N (4 li A 
(| A | NS i 

(e ij 


pă 





6.4 








UNIVERSUL LITERAR 


PF 
Cai 
â: 






a 
[ă 


nel 


PE-2Ă 


ZI 











CRONICA DRAMATICĂ 


La un sfârşit şi pentru un inceput 


tre altele, un caz în care Teatrul Na- 
țonal a tost obligat prin justiţie la im- 
portante daune) — principiul regene- 
rării cadrelor, al îndepărtării aruritis- 
melor agresive și al împrospătării dis- 
tribuţiilor cu valori tinere, e totuşi un 
bun câştigat. 

Sistemul încurajării valorilor noui 
prin burse în streinătate, reluat de Paul 
Prodan, rămâne deasemenea ca încă 
un indiciu de ceea ce mai este de Lă- 
cut pentru promovarea artei actori- 
cești dela noi. 

Nu vom adăoga deci, la moartea lui 
Paul Prodan, un circumstanţial elogiu 
searbăd, ci un cuvânt de dreaptă apre- 
ciere și de omenească părere de rău. 


Nu ştim, la ora când scriem cele de 
aţă, cine va li însărcinat să ducă mai 
departe greaua și nobila răspundere 
(aundcă grea și nobilă este în sine) a 
conduceri primului teatru românesc, 

Știm că la direcția generală a lea- 
trelor și operelor se atlă d. Ion Marin 
Sadoveanu, care a reușit să facă la 
Opera Română pârtie nouă, cu scule 
puţine și într'un mărăciniş vechi și în- 
dărătnic; până eri, câteva montări de 
mare anvergură, iar acum în urmă ex- 
celentul ciclu de spectacole wagneriene, 
ale artiştilor Operei de stat din Frank- 
turt pe Main. 

Părerea noastră, ne grăbim să adăo- 
găm: exprimată cu toată modestia, dar 
şi cu toată hotărîrea, este că — în a- 
tară de d-uii Camil Petrescu și Victor 
Ion Popa — astăzi, nu vedem pe alt- 
cineva mai indicat a porni la reiacerea 
pe baze cu totul noui a primei noastre 
scene. | | 

Ghinionul tradițional al Teatrului 
Naţional, ar putea duce din nou, fi- 
rește, la alte rezultate decât acelea pe 
care o necesitate teoretică le porun- 
ceşte. La aceasta din urmă însă, nu 
vom renunța niciodată de dragul reali- 
tăţilor practice, care ne-au tot-înyins, 
ne-au tot umiliţ, ne-au tot dat de ru- 
șine profeţiile şi lăsat de căruţă... 
„imperativele“, dar nu ne-au învăţat şi 
nu ne vor învăţa minte, 

Nu — fiindcă dreptatea e prea lim- 
pede de partea noasiră. 


Am analizat cu alte prilejuri, câte 
ceva din cele ce sunt necesare înain- 
tării teatrului românesc în genere și 
Naţionalului în deosebi. 

Am subliniat lipsa de eficiență a sis- 
temelor de predare imitativă în cla- 
sele Conservatorului de artă dramatică 
(a cărui înălțare la gradul de „Acade- 
mie Regală“ ar fi trebuit să însemneze 
pentru învățătorii şi îndrumătorii ta- 
lentelor noui — o sacră  obligaţiune 
sau, măcar, o treaptă în plus faţă de 
sistemele din trecuţ). 

Vom stărui de astădată asupra câ- 





torva puncte de organizare a Teatrului 
Naţional, de azi înainte, convinși că în- 
fățișăm mai puţin puncte de vedere şi 
mai de grabă reale necesităţi. 

Mai întâi, problema regiei. 

Ar fi vremea să vorbim de o școală 
de regie, credem noi. 

Infiinţarea ei însă, — urmând meta- 
dei experimentate în Conservatoare (și 
deocamdată se pare că, nefiind altul 
materialul omenesc, decât cel existent, 
lucrurile aci s'ar opri) n'ar rezolva ni- 
mic, Regizori care să treacă de „nivelul 
maxim“: am numit pe d. Soare Z. 
Soare, nu are Teatrul Naţional. 

Cele câteva interesante încercări ale 
d-lui Şahighian, care l-au impus ca un 
talent. și o pricepere reală, constitue o 
rezervă dar n'au dat încă in... amurg, 
pe d. Soare. 

Până la urmă, deși  împovărat de 
glorioasa-i bătrâneţe, tot pe maestrul 


Paul Gusti se cuvine a-l socoti drept 
cel mai tânăr dintre regizorii Naţio- 
nalului. 

Și atunci? 

Ni se pare că există o soluţie — și 


ni se mai pare că ea nu trebue să de- 
ranjeze pe nimeni: promovarea în lo- 
cul de prim-regizor al Teatrului Na- 
ional, a unui om de încercate merite 
şi de curajoasă energie, din afara culi- 
selor de azi. 

E] trebue căutat şi lăsat liber să lu- 
creze. Pentrucă el există. 

Oricum ar fi, noul director al Tea- 
trului Naţional nu poate elimina dela 
primul loc al punctelor sale de pro- 
gram, pe acesta al regizorului, 


„Săptămâna Caragiale“, iniţiată de 
răposatul Paul Prodan, a arătat pe de 
altă parte — dincolo de un gând fru- 
mos — 0 nouă lacună: inexistența echi- 
pelor de actori pentru clasicii români, 

În această direcţie deasemeni ţrebue 
îndreptată atenţia conducătorului pri- 
mei noastre scene („primei noastre 
scene“' — e o obsesie, un deziderat, etc., 
să fim înţeleşi!...). 

„Casa lui Caragiale'' — pentru a 
exemplifica pe aceeași latură — i-a dat 
în trecut, spiritului ei tutelar satisfacția 
unor interpreţi de talia lui Iancu Bre- 
zeanu, Maria Ciucurescu, sau răposa- 
tului Ion Petrescu. 

Dar numai deșteptând în actorii de 
azi cultul clasicilor noștri, vor fi stimu- 
date la studiu și la înțelegerea unei mi- 
siuni, elementele demne de a duce mai 
departe lumina torțelor încredințate. 


Teatrul Naţional are un „repertoriu 


permanent“. Dumnezeu știe de ce îi 
zice așa, dar așa îi zice: „„Repertoriu 
permanent“. 


Nimeni nu e absurdă, dar să recu- 


de CICERONE THEODORESCU 


noaştem că sunt piese trecute la reper- 
toriu — și rămase să putrezească tără 
sfârşit acolo, — care sar cădea reluaţe 
şi altfel uecât prin stăruințele autorilor 
(când sunt în viaţă) sau prin capriciile 
de  „pietate'* ale memoriei noastre 
(când bieţii autori sunt de mult repau- 
zaţi întru Domnul). Nu credeţi? 

Și apoi pentru repertoriul de fiecare 
an, ce noutăţi substanţiale i se adaogă, 
cu cât este el sporit ca valori înglo- 
bațe culturii noastre, ze norme tre- 
buesc să dirijeze alegerile făcute pen- 
tru neștirbirea brumei de prestigiu ră- 
mase, — oare acestea nu cată a ti con- 
siderate ca stricte obligaţiuni în preocu- 
pările directorului, oricine va fi el? 

Capitolul literaturii dramatice 'origi- 
nale — pentru care se cheltuesc bani 
grei, de-asurda adesea, nu numai fără 
atingerea scopului dar chiar cu totala 
lui ignorare — merită o înfățișare mai 
detailată decât am putea-o face în ca- 
drul acestor sugestii, Il menţionăm și 
ne rezervăm 0 revenire. 


Incurajarea elementelor tinere, este 
o formulă agreabilă, întrebuințată de 
preferinţă în discursuri și neiipsită din- 
tre făgăduelile fiecărui început de an 
teatral, fiecărei deschideri de stagiune. 

Frumos, nobil şi generos lucru „in- 
curâjarea elementelor tinere“ — dar 
afurisit totodată, pentrucă... (greu de 
spus pentruce anume, dar ca un făcut) 
repede și mereu dat uitării. 

Cu o direcțiune hotărită a schimba 
fața teatrului românesc — prin pune- 
rea Teatrului Naţional în situaţia de a 
da cel dintâi pilda, — cu un prim-re- 
gizor priceput, harnic și pasionat, am 
putea vedea adusă în fapt și această 
mult cântată încurajare a actorilor 
tineri. 


Dealtfel — vom spune — şi cu „ta- 
lentele tinere” şi cu celelalte, e o po- 
veste căreia i se cuvin osebite atenţii. 

In primul rând ne gândim la acele 
talente ușor înclinate să „facă burtă“, 
talentele dispuse la îngrăşat mai înainte 
de îngrăşarea fizică — potrivită dacă 
vreţi gradului de „societar'... 

Ne gândim apoi la lipsa de supleţe 
pe scenă, atât de proprie actorului nos- 
tru în genere, la terifiantele etaje de 
grăsimi ale (să zicem) Ofeliei, la miş- 
cările greoaie sau salturile țepene ale 
Nebunului din  ,,Visul unei nopţi de 
vară“, la indisciplina sau mai simpiu: 
la neştiința dozării gestului mimic, al 
mâinii, al umerilor, al muşchilor feţei, 
la grațiile de rață leşească ale interpre- 
tei obligate de text să farmece prin 
„dansul“ ej pe eroul principal, în timp 
ce spectatorii regretă că n'au luat de- 
acasă provizii de ouă clocite, însiârşit 
la halul în care Hamlet însuș mânuește 
spada... 





CRONICA MARUNTA 


Generalul erou 


Marcel Olteanu a vrut să convingă 
pe cei ce se mai îndoiau — că oamenii 
de faptă pot fi şi abili mânuitori ai 
condeiului. Şi a reușit cu prisosinţă. 
Cartea d-sale, „Din amintirile unui 
luptător” publicată în editura „Cartea 
Românească” este dintre acelea a câ- 
ror apariție trebuie salutată cu entu- 
ziasmn. 

Sunt în ea bucăţi ce trec deadreptul 
in antologie, bucăţi a căror lectură e- 
moţionează şi înaltă. 

Virtuţile ostășești și românești sunt 
înfăţişate întrun stil de rară  sobrie- 
tate 

Dacă spaţiul ne-ar permite am re- 
produce câteva fragmente din această 
admirabilă carte. O vom face în numă- 
rul viitor 


Enigma „Enigmaticului Baikal“ 


Se vor fi mirat cititorii numărului 


trecut că, la această rubrică, romanul » 


„Enigmaticul Baical“ a fost menţionat 
ca operă a d-lui Eugen Boureanu (Bou- 
reanu-tatăl) când el se datorește d-lui 
Radu Boureanu (Boureanu-fiul). 

Tată explicația enigmei: 

Culegătorul nostru, cititor asiduu de 
literatură, a crezut că Radu este o e- 
roare (vreau să spun ca autor) şi —- 
rum el cunoştea numai operele d-lui 
Eugen Boureanu — a crezut că trebuie 
să-i atribue şi „Enigmaticul Baikal”. 
Eroarea nu e prea mare, d. Radu Bou- 
reanu fiind şi dumnealui operă a d-lui 


Eugen Boureanu. Culegătorul nostru nu 
a făcut aşadar decât să meargă la ori- 
gina îndepărtată a lucrurilor. 

Membrii familiilor cu tradiţie lite- 
rară au uneori de suferit unii de pe ur- 
ma gloriei altora, 

Cerem scuze d-lui Eugen Boureanu 
pentru regretabila confuzie 


CARTEA ROMANEASCA IN 
STRAINATATE 


„Evanghelia dela loan: în versuri, 
de d. Marin |. Predescu 


Marele cotidian cehoslovac „Prager 
Presse” scrie întrun număr recent al 
său: 

„Evanghelia dela ioan în versuri ro- 
mânești: Marin I. Predescu (editura 
„Universul”, București, 40 lei), O în- 
cercare interesantă. Sunt, pentru mo- 
ment, numai fragmente din Evanghe- 
lia lui loan, „dela Paști pân'la Rusalii” 
în versuri simple, populare şi, totuş, 
foarte apropiate de textul biblic. 

Poetul se gândește, însă, ca, în acest 
mod, să transpună, cu timpul, întreg 
Noul Testament”. 


Revista 


d-lui care, vorba românului, ...după 
ce-l chiamă Scarlat mai e și... Froda 
continuă să servească nevoile cititori- 
lor convinşi de adevărul auatrenului 
rămas celebru, cu hebdomadară regu- 
laritate. 

La rubrica Tobogan un june care are 


ordin dela direcțiune să fie spiritual! 
ne ja la vale, sau mai bine zis încearcă 
să ne ia. 

Junele cu pricina înţelege să fie spi- 
ritual citându-mă cu comentarii. Citev 
la rându-mi: 

„Tânărul, simpaticul (sic) (adică cum? 
nota mea) și taientatul (desigur) 
(Merci! n. m.) nostru colaborator d 
Vintilă Horia se găseşte actualmen- 
te (!) (? n. m.) în-plină ofensivă cul- 
turală și beletristică”, 

Şi pe urmă se miră cum poate fi o 
»tensivă și „culturală şi beletristică” şi 
cum pot apărea esseurile şi poeziile 
d-lui Vintiiă Horia „zilnic. şi hebdo- 
madar““ pentruca să se întrebe în fine 
„n'aveți impresia că d. Sterescu a vrut 
să-i joace o farsă tânărului, simpaticu- 
lui și talentatului său coleg?” 

E rândul meu să mă întreb. „N'aveţi 
impresia că impresia d-lui Tobogan 
este cam târzioară și că întrebarea sa 
face inutilă toată seria de rhirări, în- 
trebări și exclamări?” 

Sau poate d. Tobogan are totuși spi- 
rit dar are ceea ce se chiamă „Lesprit 
de lescalier?'. 


Cu ocazia 


împlinirii unui an dela moartea lui 
G. Topârceanu, „Cartea Românească“ a 
tipărit volumul „Postume“, care cu- 
prinde scrieri inedite de ale poetului 
prea de timpuriu răpit literaturii ro- 

mâneşti. 
r, st. 


VAR V RV Va 


[N LON a 





Le-am recomanda fără glumă tuturor 
acestora (și suntem siguri că toţi ar 
primi cu bucurie să li se pună la dis- 
poziție) urmarea unor cursuri de gim- 
nastică, de dans, de floretă, etc., într'o 
sală de sporturi, ataşată în mod oficial 
pe lângă Teatrul Naţional şi vizitată în 
mod obligatoriu de toţi actorii şi actri- 
țţele noastre. 

Vă  jurăm că Brânzovenescu, n'ar 
mai face din „lipsă de condiţie fizică”, 
clăbuci la gură, că Ștetăniţă-Vodă ar 
arăta mai elastic, că Ioana Boiu ar fi și 
mai grațioasă, că mareşalui Lefebre ar 
avea un debit verbal mai puţin gătâit 
și că însuşi Regele Lear n'ar mai suleri 
de astmă... 


Simple sugestii, vam spus, pentru 
un program de activitate pe temeiuri 
noui, al unui director și al unui prim- 
regisor de Teatru Naţional românesc, 
așa cum ne îngăduim noi să-i vedem la 
lucru de aci înainte. 


Poșta redacţiei 


Iulian Apostatu. Mai trimiteţi și pu- 
neți mai multă grijă în ce privește tor- 
ma. Prea multe asonanţe şi scâlcieri în 
ritm, 





Gheorghe Păun. Bunăvoinţa pe care 
o arătați „Universului literar“ şi do- 
rimnța d-voastră de a-l vedea cât mai 
răspândit vă onorează şi ne obligă, 

Regretăm că aţi găsit de cuviință să 
vorbiți disprețuitor despre „diferiţi 
„Scriitori“ de duzină“ cari „înfundă ca- 
fenelele „Capşa“ și „Corso“ discutând 
nimicirea completă a scrisului curat ro- 
mânesc“, 

Vă asigur că „soriiţorii“ chiar cei „de 
duzină“ discută cu totul altceva decât 
nimicirea completă a scrisului româ- 
nesc. 

„Şi apoi scrieți d-voastră: 

„Nouă nu ni se publică, versurile și 
proza, nouă nu ni se dă dreptul la pre- 
mieri, căci în fruntea literaturei noas- 
tre planează modernismul, care au face 
altceva, decât a desfigura tot ce a ră- 
mas mai bun în analele scrisului româ- 
nesc. Noi scrim în slova lui Eminescu, 
a lui Coşbuc și a lui Iosit“ (Citatul res- 
pectă ortografia originalului), 

Cred că faceţi o confuzie. D-voastră, 
ca și ceilalți tineri scriitori cu opere 
nepublicate, în numele cărora vorbiţi, 
admiraţi pe Eminescu, Coșbuc și Iosif, 
dar nu scrieți în slova lor, pentrucă nu 
se poate scrie în slova lui Eminescu 
afară numai dacă nu vă gândiţi la e- 
minescianismul despre care cu drept 
s'a spus că este cel mai mare vrăjmaș 
al lui Eminescu, 

De altfel „în slova lui Eminescu, Coş- 
buc, Iosif“: me trimiteţi d-voastră 3 epi- 
grame(?!): 

lată una dintre ele 


Lui Bumbăceanu(?!) 
La dânsul vin artiști și actori, 
Dar oare ce'i..., e orator? (|!!! Sem- 
nele de exclamare sunt ale noastre) 
O nu! Ii confundați cu altul 
Căci Bumbăceanu €.... sufleor. 


A rima sufleor cu orator, punând şi 
două rânduri de puncte-puncte nu în- 
totdeauna înseamnă a face o epigramă. 
Şi printre cazurile de nereușită deplină 
şi întristătoare sunt cele patru versuri 
de mai sus. 

Ințelegeam nobila d-voastră pornire 
întru sprijinirea tinerelor talente dacă 
scrisoarea n'ar fi fost însoţită de exem- 
plificări, 

Incă „o observaţie: Strigași (pers. II 
singular, perfect simplu indicativ dela 
verbul a striga) nu se scrie striga-şi 
cum îl ortografiaţi d-voastră... 

Sever Tomşa — Incercați poezia hu- 
moristică. 

O dovadă că veţi reuși sunt aceste 
versuri ale d-voastră: 

Văd femei sublime, cu sânii de lapte 

ademenind prinții în evul şapte 

în metropola cu flașnetari blomzi 

descinse din carne de vagabonzi. 

Aceste femei au ceva mistic în mers, 

tembie la poeme despre univers, 

sting ura de rasă 

şi simțul de casă. 


NOTĂ. 

Primim zilnic scrisori în care ni se 
reproşează că nu răspundem la vreme 
prin această poștă a redacţiei. 

Regretăm că mu putem satisface pe 
toată lumea așa cum am dori, dar ne 
vin pe fiecare zi cel puţin 10 scrisori 
în care sunt cel puţin zece poezii. Asta 


face pe săptămână 70 de poezii. Dacă 
mai socotim: și proza, pentrucă — to- 
tuşi — există și prozatori, ar urma să 


dăm răspunsul în fiecare Sâmbătă la 
circa 100 scrisori adică „Universul li- 
țerar'“* să devină o imensă poştă redac- 
țională. 


———, 3 








UNIVERSUL LITERAR 


Literatura iugoslavă după război 


descopere în el tot ce este „mai denatu- 
rat, mai amar, mai adânc şi mai nebu- 
nesc”. 

Peste toate curentele și direcţiile, s'a 
născut, de asemeni, zenttismul. In frun- 
tea mișcării s'a aflat Liubomir Micici, 
ca luptător pentru arta nouă și omul 
nou în Balcani. Curentul acesta a pus 
în circulaţie noţiunea „barbaro-genie”, 
ceea ce înseamnă o sumă de forţe ves- 
nice și brute din care regenerează o- 
menirea. Numai omul, omul gol, pri- 
mitiv, ne-europenizat reprezintă aria 
cea mare. Zenitiștii au căutat că creeze 
în poezie o expresie elementară, pur 
balcanică și să elibereze omul balcanic 
din robia culturală a Europei, Intr'un 
cuvânt, o epocă nouă într'o formă nouă 
şi cu un suflet nou, primitiv și ele- 
mentar. 

Reprezentanții  suprareaiismului în 
mediul nostru au personificat mai mult 
un curent psiho-analitie decât literar 
In concepția lor fundamentală accentul 
cădea pe exprimarea „subconștientu- 
lui” sufletului omenesc, întrucât viața 
subconștientă condiţionează și face pa- 
sibilă funcționarea existenței omenești 
şi urmările acesteia. Suprarealiștii au 
vrut, de asemeni, să libereze poezia de 
toate tradiţiile și convenționalismul în- 
rădăcinat. 

Dar toate încercările literare postbe- 
lice dela noi: expresionismul, zenitis- 
mul, dadaismul, suprarealismul, primi- 
tivismul, simultaneismul, și altele sunt 
numai experiențe transplantate din a- 
fară, un amestec de inteligibil şi nein- 
teligibil, în care paradoxul joacă rolul 
cel mai important. In haosul acestor în- 
cercări sau încrucișat noţiunile cele 
mai ordinare cu acelea superioare, co- 
mice și tragice, și chiar cele cinice cu a- 
celea sentimentale, la care s'au adăogat 
ilogismul și toate ereziile de sintaxă, 
gramatică și punctuație. 

Poeţii haosului postbelic, aceia cari 
au fost în realitate reprezentanţi ai u- 
nor curente și grupări noui, ca și cei 
cari s'au aflat mai puţin sub această in- 
îluenţă, sau în afara ei, n'au avut timp 
să se alirme în deplinătatea unor ex- 
presii artistice durabile. Popularitatea 
lor a fost mare, iar influenţa foarte în- 
linsă în noua comunitate spirituală. 
Printre cei mai talentaţi poeţi cari au 
ilustrat aceste curente sunt: Tin Uievici, 
Stanislav  Vinaver, Miloş Ţrnianski, 
Momcilo Anastasievici, Anton Vodnik, 
Sreciko  Kosovel, Miran lark, Sibe 
Milicici, Antun Branko  Șimici, Rade 
Brainaţ, Rastko Petrovici, Bojidar Ko- 
vacevici, Vlado  Vlaisavlevici,  Alek- 
sandar Vucio, Marko Ristici, Milan De- 
dinaţ, Desimir Blagoevici, Risto Rat- 
kovici, ş. a. 

Belgradul â fost centrul în care s'au 
desvoltat curentele iiterare de după 
război. 

POEȚI NOUI PE LINIA VECHEI 
TRADIȚII ARTISTICE. — Paralel cu 
numeroșii poeţi cari au stat sub in- 
tluenţa diferitelor curente şi mișcări 
noui, sa desvoltat în mod independent, 
după război, o nouă grupare poetică, pe 
temeiul vechilor tradiții artistice. A- 
cești poeţi noui n'au tăgăduit pe cei 
vechi, nici meritele creaţiilor autentice 
ale acestora. Fără exagerări și mistili- 
cări, neabătându-se dela principiile gra- 
maticale și de sintaxă tradiționale, ei 
şi-au turnat în forme noui de expresie 
conținutul sufletesc. Motivele lor de in- 
spiraţie decurg, de asemeni, din viaţa şi 
mentalitatea omului de după război, 
dar ele izvorăsc în mod spontan şi sin- 
cer. Noul lor vers liber este expresia 
nouilor vremuri şi a noului spirit, dar 
o expresie înrădăcinată şi trăită intens 
în sufletul poetului. In inspirația și ten- 
dinţele lor artistice se recunoaște o pu- 
ternică notă socială, o dezamăgire a- 
dâncă față cu dezorientarea vremurilor 
contemporane şi resemnarea unor oa- 
meni a căror cea mai frumoasă vârstă 
a fost sguduită de marele măcel. 

Renunţând deopotrivă la iluzii şi pre- 
judecăţi, în cuprinsul inspirației și prin 
forma artistică, nouii poeți au privit 
în față — cu vigoare şi îndrăzneală — 
realităţile vieții de după război și, prin 
arta lor, au pus bazele comunităţii 
noastre spirituale contemporane. Cei 
mai talentaţi dintre acești poeţi sunt: 
Gustav Krkleţ, Velimir Jivoinovici, Tin 
Uievici, Desanka Maximovici, Ivo An- 
drici, Aloisie Gradnik, Miroslav Krleja, 
Mirko Karolia, Vladimir Nazor, Du- 
şan Vasiliev, Fran Albreht, Svetislava 
Stefanovici, 'Tone  Seliskar, Dobrişa 
Cesarici, Branko Dinkici, Gvido Tarta- 
lia, Viekoslav Maier, Frano Alfirevici, 
loje Pogacinik, Nikola $Şop, ş. a. 

Belgrad, Zagreb și Liubliana au fost 
principalele centre de activitate ale a- 
cestor noui poeţi, următori ai unor 
vechi tradiţii artistice. 

LITERATURA SOCIALA. — Litera- 
tura socială n'a găsit condițiuni prielni- 
ce de desvoltare, în mediul nostru, to- 
tuși a avut un răsunet puternic şi în 
Iugoslavia, prin proclamarea  princi- 
piului dreptăţii sociale şi al ocrotirii ce.. 
lor cari muncesc și sufăr. De esenţă 
tendențioasă, fără multă consideraţie 
pentru principiile artistice, ea şi-a găsit 
expresia mai ales în marile ţări indus- 
triale, unde există raporturi complicate 
între capital și muncă, patroni şi lucră- 
tori. 

In curentele noastre literare de după 
război, literatura socială cu ideile ei 
tendenţioase a găsit răsunet în multe 
încercări literare și opere de-ale poe- 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 


CONTINUARE DIN PAG. I-A 


ților şi scriitorilor noştri, caracterizate 
printr'o notă socială nouă. Ea sa tia- 
dus şi s'a citit mult la noi, mai ales în 
cercurile tineretului intelectual din 
toată ţara. 

Dintre scriitorii noştri sociali de după 
război, Miroslav  Krleja e singurul, 
care, prin înaltele sale însușiri artistice, 
poate îi socotit scriitor şi poet social. 
Au mai fost și alții, făcând parte din 
multe curente și grupări literare, dar 
opera lor n'are caracterul tipic al lite- 
raturii sociale. 

La noi, Zagrebul, mai mult decât 
Belgradul, reprezintă centrul de activi- 
tate originală în acest sens și de tra- 
duceri din literatura socială. 

REVISTELE LITERARE ȘI ZIA- 
RISTICA. -— Curentele literare post- 
Felice, cu toate experienţele eterogene 
pe care le-au pus în curculaţie, au avut 
totuși o influență puternică asupra re- 
vistelor noastre literare. Reviste vechi 
şi recente s'au aflat în fața unor răs- 
Punderi noui, odată cu năvala multi- 
plelor forme ale activităţii artistice. 

Faţă cu tendinţele tumultoase ale ti- 
nerilor de după război şi cu mişcarea 
lor revoluţionară, revistele vechi n'au 
putut să satisfacă nouile cerințe. Pen- 
trucă ele au reprezenta! în realitate un 
standard fix, o atitudine crițică defini- 
tiv cristalizată. lată dece sau născut 
reviste noui, ca să satisfacă noui ce- 
rințe. Dar aceste reviste noui n'au avut 
autoritatea celor vechi, nici nu se bu- 
curau de încrederea publicului. Astfel, 
în viața literară s'a ajuns curând la dis- 
pute și polemici vehemente. Divergen- 
ţa de păreri era atât de mare, încât ine- 
vitabil trebuia să se ajungă la separaţii, 
rupturi şi schisme. In aprecierea o- 
perelor literare sa ajuns în cele din 
urmă la practicarea criteriului simpa- 
tiitor sau antipatiilor personale. Fireşte 
că, în asemenea situaţie, publicul înce- 
puse să piardă încrederea în revistele 
literare şi să-și caute  îndrumători în 
altă parte. 

In măsura în care revistele literare 
au decăzut, ziaristica a început să ia a- 
supra-şi o bună parte din atribuţiile 
criticii literare, mai ales pe aceea a 
polemicii, a prezenţării cărților noui, 
a organizării concursurilor de romane 
și nuvele, înregistrând toate manites- 
tările artistice în acest domeniu. In pu- 
blicaţile cotidiane s'a înființat rubrica 
schiţei, romanului și poeziei, muzicală, 
a expozițiilor de pictură şi sculptură, 
rubrici cărora publicul ie acordă o sus- 
ținută atenţie. Aceasta, cu atât mai 
mult, cu cât lumea de după război vrea 
să se informeze despre toate, superfi- 
cial, în grabă, fără să adâncească pro- 
blemele, pretinzând ca printr'o privire 
sumară și într'o formă concisă să fie la 
curent cu toate manifestările culturale. 

Totuşi, în ce privește îndrumarea 
activității literare, ziaristica n'a izbutit 
să se afirme la noi, astfel ca sentinţele 
ei să rămână definitive. De aceea, |i- 
teratura noastră postbelică, afară de 
sprijinul ziaristicii, a rămas lipsită de 
concursul unei critice drepte. cinstite, a 
fost lăsată la discreția gustului, a dis- 
poziţiei trecătoare şi aprecierii  suve- 
rane a marelui public cititor. 

LITERATURA DESPRE RAZBOI— 
Din greaua şi sângeroasa experienţă, 
care a durat patru ani, sa născut un 
nou om spiritual, cu altă mentalitate și 
un alt fel de a privi lumea. Acest om 
nou a fost revoluționar din punctul de 
vedere al spiritului. Sfâșiat în război 








de toate suierințele și de o răzvrătire 
lăuntică fără precedent, acest om nou, 
în clipa când s'a liberai de sub arme, a 
început să dispreţuiască lumea veche, 
cultura ei și toate procesele sociale 
care au dus la măcelul nemaipomenit 
şi la pustiirea spirituală a omenirii. Te- 
meliile sănătoase ale vieții omenești, 
cum ar fi rostul păcii, al iubirii, feri- 
cirii, moralei, religiei și al tamiliei, au 
fost zdruncinate de războiul cel mare. 
Omului postbelic, epuizat materiali- 
cește şi distrus moralmente, trebuia să 
i se redea credinţa într'un nou și sănă- 
tos rost al vieţii şi în sensul existenţei 
sale în lume. Printr'un nou ideal fixat 
vieţii şi prin noui forme, trebuia asigu- 
rat şi păstrat trainic dreptul la fericire 
şi pace individuală sau colectivă. 

De aceea, nu este de mirare că în 
haosul de după război sa născut im- 
perativul unor vremuri noui. Din acest 
haos, a încolţit caracterul nouilor con- 
cepţii, s'a născut o morală nouă şi în 
spiritul omenesc sa pornit o luptă 
nouă. 

Literatura noastră despre război, la 
care în anii din urmă sa lucrat atât de 
mult, reprezintă v contribuție destul 
de slabă a societăţii iugoslave de după 
război. Forţa destructivă a războiului, 
imediat după demobilizare, au arătat-o 
doi scriitori remarcabili, în povestirile, 
romanele și dramele lor cu subiecte de 
război. Aceștia sunt Mirosiav Krleja şi 
Dragișa Vasici. Ei au conceput literatura 
războiului după principiul artistic pur, 
dar cu o notă socială caracteristică ma- 
nifestărilor spiritului şi epocii posthe- 
lice. De aceea, povestirile, romanele și 
dramele lor au însuşiri durabile. 

După o pauză lungă, de peste zece 
ani, se fac astăzi încercări de a se re- 
lua subiectele literaturii războiului, Nu 
însă toate expresiile noui ale literaturii 
despre război au caracterul creaţiuniii 
artistice pure, şi acesta e cazul aminti- 
rilor din război ale participanţilor la 
bătălii, al notițelor, jurnalului şi repor- 
tajului de război. 

Fără îndoială, poporul sârb a trăit ani 
dureroşi în pribegie şi sub ocupație stră- 
ină. A cunoscut biruinţe măreţe, ca și 
înfrângeri. Toate acestea au lăsat ur- 
me puternice în amintirea celor cari au 
trăit grozăviile războiului și din aceste 
amintiri s'a născut o bogată literaţură. 

Printre cei mai reprezentativi scrii- 











7 Mai 1938 





Jan Vermeer din Delft 


(CONTINUARE DIN PAG. I-A) 


în „istoria pictorilor“ şi scrie despre 
miraculosul peisaj „Vederi din Deltt“: 
„Execuţia e grosolană, pasta greoae și 
brutală, aspectul monoton. Acest tablou 
nu ne dă decât o idee falsă despre me- 
ritul pictorului”. Merit pe care-l recu- 
noaște într'un tablou de figuri mai a- 
les pentru că i se pare că-l amintește 
pe Rembrandt!! Deci Jan Vermeer e 
pânămn secolul nostru un anonim. De 
abia la sfârșitul secolului al 19-lea i se 
recunosc meritele întradevăr şi Pa- 
risul îl consacră prin pana lui Proust 
şi a altor scriitori și critici, în 1921 
când are loc la Jeu de Paume faimoasa 
expoziţie olandeză stârnind entuziasm 
indescriptibil. Arsene Alexandre cu- 
noscutul critic francez spune: „Prodi- 
giosul portret de femee dela muzeul 
din Budapesta în alb şi negru e prea 
puțin cunoscut, şi ar trebui să fie ce- 
lebru în lumea întreagă”. 

Am avut şi eu prilejul să văd în 1921 
acea superbă expoziţie olandeză în care 
Vermeer figura cu bucăţi printre care 
„Lăptăreasa'“, „Vederea din Delft“ şi 





tori ai războiului sunt: Stevan Iakovle- 
vici, cu „Trilogia sârbă”, Miroslav Go- 
lubovici cu romanul despre apărarea 
Belgradului „Fragmenta belli”,  Ale- 
ksandar Diurici şi Emil Petrovici. 
PROZA  POSTBELICA,  ROMA- 
NUL, NUVELA, SCHIŢA, DRAMA, 
FABULA, CRITICA, ESSEUL. — Pro- 
za postbelică e un domeniu în care s'a 
creiat foarte muli în societatea noastră 
de după război. Şi, cu toate că s'au aflat 
sub numeroase influenţe, manifestările 
artistice ale prozatorilor au avut un 
larg răsunet în publicul cititor și re- 
prezintă o bază solidă pentru viitoarea 
creaţiune artistică dela noi. Proza iu- 
goslavă de după război a fost ilustrată 
prin scriitorii cei mai talentaţi, a că- 
ror artă, viguros și atent construită din 
punct de vedere stilistic va rămâne 
scheletul de oţel al nouei spiritualițăţi 
iugoslave. Printre cei mai mari roman- 


cieri și nuveliști se numără: Miroslav 
Krleja, Ivo Anarici, Dragişa  Vasici, 
Vladimir Levstik, Momcilo  Nastasie- 


vici, Veliko Petrovici, Miloş 'Țrnianski, 
Niko Bartulovici, Andielko Krstici, Gli- 
gorie Bojovici, Branimir Cioşici, Veli- 
ko Milicevici, Miliţa Iankovici, Borivoi 
leftici, Petar S. Petrovici, Duşan Ra- 
dici, Marko Marcovici și alții. 

Cei mai remarcabili reprezentanţi ai 
dramei, după război, sunt: Miroslav 
Krleja, Branislav Nuşici, Milan Bego- 
vici şi Iosip Kosor. Urmează: Velmar 
Iancovici, Dușan Nikolaevici, 'Todor 
Manoilovici, Petar S. Petrovici, Ran- 
ko Mladenovici și Radoslav Vesnici, 

Fabula e cultivată cu succes de Mi- 
lan Vukasovici. 

In critică, se disting prin obiecti- 
vism, un nivel artistic superior și cu- 
noaşterea problemelor Sima Panduro- 
vici, Isidor 'Ţankar şi Milan larţ. Pe 
lângă aceștia se evidențiază Velibor 
Gligorici, Milan  Bogdanovici și Sta- 
nislav Vinaver. 

In esseu și în alte ramuri de produc- 
ție literară, au dat cele mai frumoase 
rezultate: Sima Panaurovici, Iovan Du- 
şici, Branko Lazarevici, Pero Sliepce- 
vici, Velmar Iankovici, Isidora Seku- 
lici, Miroslav Krleja, Xenia Atanasie- 
vici, Marco Țar și alţii. 


ZARIA D. VUKICEVICI 





CHESIII... 


O meserie foarte grea este aceea de turi de frază în genul acestora: „tu ds 


a fi „om spiritual“, adică un cetăţean 
de un humor cronic, care împrăștie pe 


toate drumurile şi în toate timpanele 
vorbe de duh. 
Sunt mai multe soiuri de aşa ziși 


„oameni spirituali“, 

In, primul rând trebue să înregistrăm 
pe cunoscuţii „spirituali de ocazie“ sau 
„de salon“, cari prin gogomănii mani- 
feste sau glume arhaice, au pretenția 
că sunt posesorii unui spirit scânteietor, 
când în fond originea  calambururilor 
sau a spiritelor deochiate ce le între- 
buinţează este în cine știe ce revistă 
umoristică culeasă de pe la anticar. 

Aceşti „oameni spirituali“ sunt pro- 
videnţa saloanelor prin cari roiesc în 
voe şi unde sunt invitaţi cu precădere. 
Ei sosesc totdeauna târziu, vin râzând 
cu subînţelesuri și între sandwich-urile 
şi păhărelele de vin cari îi preocupă în 
mod deosebit, plasează şi câteva glume 
vulgare sau scoase din circulaţie. 

De cele mai multe ori aceste ema- 
naţii celebre, cari fac deliciul doamne- 
lor excesiv de fardate, sunt notate în- 
ir'un carneţel discret, care scoate ade- 
sea din încurcătură pe distinsul „om 
spiritual“, 

Acest personagiu se bucură de obicei 
de un succes constant şi sub auspiciile 
prestigiului său de „charmant causeur“, 
își permite să plaseze trivialităţi inutile 
sau mitocănii propriu zise. In loc să 
tie însă apucaţ de guler şi îmbrâncit 
cu piciorul ceva mai jos de spate, dom- 
nul aşa zis „spiritual“, recoltează doar 
chihoteli pițigăiate și feminine, în can- 
iități apreciabile (pigmentate cu frân- 


vu ma chere?“, „ah! come c'est ri- 
golo!“, etc...) şi câteva ochiade turtu- 
noase dela doamnele care au savurat în 
mod deosebit „poanta“ finală. 

Altă categorie, tot de „oameni spi- 
wituali“ o constitue aceia cari vând glu- 
mele sau spiritul cu bucata sau cu pa- 
gina de manuscris. 

Aceşti sărmani scribi (cari ar putea 
fi catalogaţi într'o rubrică generală cu 
titlul de „scrie hazliu că te tai“), sunt 
în deobște foarte puţin apreciaţi pentru 
munca lor atât de ingrată. 

Aproape nimeni nu ţine socoteală că 
pana lor chinuită e obligată să fie spi- 
tituală, și că nimic nu e mai tragic de- 
cât fabricarea la comandă a unui nu- 
măr fix de file presărate cu vorbe de 
duh. 

Trecând şi de această ramură a „spi- 
ritualilor-vânzători“, se cuvine să men- 
ționăm cu toată sinceritatea că există 
şi oameni întradevăr spirituali, din 
creerul cărora țâșnesc câteodată spi- 
rite de o autentică și îmbelșugată sa- 
voare. 

Pe aceştia însă nu-i ştie nimeni. Nu- 
mele lor nu circulă prin saloane și pici 
nu apare în chip de semnătură la sfâr- 
șitul vre-unei chestii dintr'o pagină în- 
chinată râsului (sau zâmbetului, când 
autorii sunt mai decenţi). 

Acești oameni, cam la un an odată, 
sau poate și mai rar, scapă într'o clipă 
de efervescenţă spirituală, un cuvânt 
de adevărată glumă. Adesea nici ei și 
nici cei cari i-au auzit nu apreciază la 
justa-i valoare prețul cuvântului de 
duh. Şi poate că e mai bine așa. 


întradevăr „oameni 
spirituali“, dar numai în clipa când 
rostesc spiritul. A lărgi acest epitet 
aplicat unui cetățean, pe o viaţă în- 
treagă, înseamnă a-l face să se creadă 
într'adevăr om de duh, şi ca atare să 
se simtă obligat „să fie spiritual“ cât 
mai des posibil, şi tocmai acest fapt 
distruge cu desăvârșire gluma bună și 
humorul fin. | 

Prinţul spiritului într'adevăr distilat, 
este fără îndoială, în zilele noastre, 
Bernard Shaw. 

Replicile lui sunt întotdeauna spon- 
tane şi bine aplicate, colorate de un 
humor caustic şi boeresc. 

Bătrânul om de litere (şi filosofie) nu 
trage pe nimeni de mânecă pe trotua- 
rul din faţa cafenelii sau în saloanele 
unei domne „en vogue” ca să spue răs- 
picat: „atenţie fraților, să vă spun una 
bună !...”, 

E] stă liniștit întrun colț, şi când 
este îmboldit peste măsură de întrebă- 
rile exasperante ale sexului slab, nu 
face altceva decât să „răspundă”. 
„Astfel, fiind apostrofat de o admira- 
toare a sa (foarte frumoasă şi copleşi- 
tor de proastă), care i-a declarat într'o 
zi că ar fi fost foarte fericită să fi avut 
un copil cu el, ca să iasă frumos ca 
dânsa și deștept ca Bernard Shaw, 
ilustrul om de duh a răspuns cu timi- 
ditate: 

„Dar ce w'aţi fi făcut, stimată doam- 
nă, dacă copilul ar fi eşit urât ca mine, 
şi inteligent ca dumneavoastră ?”, 


Aceştia sunt 


GRIGORE OLIMP IOAN 





celebrul „Cap de tată” dela Haga re- 
produs pe urmă în toate vitrineie din 
vue Bonaparte. Lângă intrare m'a ţin- 
tuiţ locului o pânză mică reprezentand 
un cap de fată cu gura 'ntredeschisă pe 
un fond închis. Avea un relief şi o via- 
ță surprinzătoare, iar conturul ovalu- 
lui amintea suavitatea liniei lui In- 
gres. Un cercei în tormă de pară stră- 
iucea la ureche ca un sunet de alamă; 
paloarea răspândită pe obraz adăogă la 
puritatea liniilor, trăsăturile parcă se 
topeau în lumina izvorâtă din 'năun- 
trul lui; ansamblul trăia ca o âpariţie. 

Pe atunci nu-l cunoşteam pe Ver- 
meer, şin primul moment, cu graba cu 
care o ai să defineşti un lucru, am fă- 
cut reflecția absurdă „că-i prea ioto- 
grafic“, absurdă prin sensul pejorativ, 
ce-l dam cuvântului „totogratic”, ne- 
Justificat astăzi, tață de pertecţionările 
obiectivului, în care gradaţia valorilor 
— unul din secretele lui Vermeer — 
joacă un rol atât de important. Cunosc 
cele 2 tablouri din Dresda precum şi 
cel de la Viena. Alături de mine am a- 
cum admirabila monografie cu repro- 
duceri scrisă de cunoscutul critic fla- 
mand Gustave Vanzype. Această carte 
volimimoasă, unică poate 'n țara noa- 
stră, aparține unei prietene graţie că- 
reia pot scrie acest articol, cercetând 
reproducerile. Mulţumirile şi gratitudi- 


nea mea le are depline pentru desfă- ! 


area care mi-o prilejueşte. Din cât îmi 


pot da seama Vermeer e ireproducti- f 


bil. Totuşi am ales pentru „Universul 
literar” două bucăţi inedite de un în- 
teres deosebit prin modernismul care-l 
conțin. Jan Vermeer din Delit e sub 
aerele lui modeste, inofensive, retrase, 
unul din cei mai formidabili inovatori 
în pictură care au existat. In secolul al 
XVIl-lea a pus pentru prima oară pro- 
blema atmosferei în jurul subiectului 
şi a acestuia în funcţie de lumină și a 
ezolvat-o înaintea lui Delacroix şi a 
impresioniștilor. E cel dintâi pictor de 
naturi moarte și organizator al obiec- 


telor în jurul figurei umane, cu scopul ; 
de a-i servi de cadru. A inventat „ma-i 


ra cerere a 


di ia a pa o o a e a e e 





teria” pastă formată dintr'o infinitate : 


de părticele de culoare cu care-și îm- 
bracă obiectele pictate dându-le impor- 
tanța lor după felul fiecăruia. Altiel 
pictează o stofă grea, alifel o umbră, 


altfel o piele, diversitatea de substan- ; 


ță'n meșteșug o întrebuinţează cel din- 
tâi. Inoveazăn compoziție, utilizând 
verticalele şi orizontalelem anumit fel 
pentru a sprijini subiectul, ajungând în 


amore: 


anumite tablouri la decoraţivul liniilor, : 
la ornamental — idee atât de modernă. : 
Aşsează chipul omenesc pe planul al doi- ! 
iea iață de obiect, idee îndrăzneață cu : 
deosebire — vezi tabloul din Dresda , 
cu perdeauan primul plan. Intrebuin- 
țează tonul local, adevărată bombă pen. . 
tru anul 1600. Tabloul din Dresda mu- : 


iat tot într'o tonalitate verzue, 


fapt ! 


pentru care mă mir de contimporanii : 
lui că nu l-au închis în casa de nebuni! : 
Apoi curajul cu care aborda cele mai: 


năstrușnice probleme ale picturii când 
îți punea în primul plan un perete alb 
ce acoperea tot mijlocul tabloului, în 
plină lumină, conturând uşor pe dânsul 
o figură îmbrăcată'n deschis, fără nici 
un efect de umbră; nu poţi decât să te 
închini în fața unui asemenea vrăjitor 
al paletei. Nu aş mai termina dacă i-ași 


m rr 


enumera toate îndrăznelile. Una dintre : 


noutăți este și prezentarea figurilor nu- 


mai bust după cum se vede tânăra re-: 
produsă aci care pare să fi fost pictată : 


de Ed. Manet sau chiar de Cezanne, 
când priveşti împerecherea fondului cu 
ciudata pălărie'n dungi, desigur aleasă 


pentru decorativul liniilor. Acest ta-: 
blou în colecția De Greez la Bruxelles : 
a fost descoperit de doctorul Bredius 
în anul morţii lui Cezanne, 1906, şi: 


măsoară numai 18x20 cm. Şi acum pri- 
viţi cealaltă compoziţie, tabloul din 
muzeul de la Brunswick, zis „paharul 
de vin” măsurând 78 cm, pe 67 cm. 
Şervetul alb atârnă cu un colț în jos, 
exact ca'ntr'o natură moartă de Cezan- 
ne. Faldurile hainei ofițerești cât surit 


rca transee, îm Ter enamim 


de stilizate, de voite, căci fiecare tablou . 
de Vermeer e calculat, voit, gândit ca v - 


teoremă. Sub aerul de a copia la'ntâm- 


plare un instantaneu, a tras scaunul, a :: 


înălțat tabloul, a împins masa şi a des- 


chis fereastra, impărțind masele de va- ;. 


lori contrastând în lumină şi umbră. 
Conturează închis pe deschis și invers. 
Toate mijloacele le-a cunoscut și le-a în- 
trebuințat, a fost unul din cei mai nease- 
muiți meșteșugari ai paletei. Ceeace-] 


uimește pe Vanzype este noblețea sti- ţ 


ului, oarecum necunoscută olandezilor, 


noblețea aceea latină pe care Vermeer | 


n'avea de unde s'o cunoască, deoarece 
nu ieşise din ţară, dar pe care Domnul 
cu harul său divin o împarte câte u- 
nuia ca despăgubire că stă prea puţin 
pe pământ. 


Orice român cu drag de paletă, arf 


trebui, călare pe băț, cu trenul sau cu a- 
vionul, să ia drumul către Budapesta 
să vadă la câteva ceasuri de capitală 
„nevasta“ celui mai năzdrăvan dintre 
pictori şi apoi să se ducă și la Viena să- 
vadă „Atelierul” la galeria Czernin, a- 


coperit cu gingășie cu perdeluţă de mă- | 
tase. Și după ce va privi aceste două | 


minuni ale picturii să se 'ntoarcă cu o 


PE ae ai 





fărămitură din geniul lui în degete, : 


spre a-l utiliza şi la noi cu folos. 


LUCIA DEM. BALACESCU 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908-938 : 


A 


j