Transilvania_1927_058_001

III 
ETAR 
5090 900 Re POR: 
ERIC) 


LO0V00 


~ OV 
ooa 

antay O OSa 

D O OO A 

VOQOJ 


W 


W AĂ 


REVISTA LUNARĂ, CULTURALĂ-LITERARA 
a 


Organul „Asociațiunii pentru 

literatura română şi cultura 

poporului român“ („Astra“). 
k 


4 siye “r 

po n ei mete a i en 
CUPRINSUL î 
ANULUI (1927. = 

eee 


MIU e 


Anul acesta?este al SB-lea („Transilvania“ n'a apărut în 1879 
şi 1880) —3deaceea cetitorul şi legătorul de cărţi e rugat să 
corecteze unde este 39 cu anul 38. 


SIBIIU, STRADA ŞAGUNA 6. 


Cúpriñeul anului 1927. 


|. Poezii. 


Eragoveanu H.: Dorinţă . 
Contrea Aurel: Sbucium 
Dulfu P.: Apa vie . š 
Gleim H.: (— trad. llie Marin) 
1 Octomvrie. . . , . 
lliescu Marius: Autoportret. 
lliescu Marius: Aducere amiute 
lliescu Marius: Sărutul 
lliescu Marius: Memento 
liesceu Marius: Meditaţie 
Mărgean Radu: Fata Morgana 
Psatta D.: Comorile iubitei! . 
Psatta D.: Pe umărul meu EaR 
că-ţi feuntea . . , 
Psatta D.: Dimineață-a viepi 
mele. . . 7 
Psalta D.: La despărţire 
Soricu |. U.: Ziua învierii . 
x * « Ahriman şi Ormuzd 
(cronica) . : 
x * Mor gingăşli, 
suri spulberate 
x * x Din „fericiri“ 


ea vi- 


Il. Proză. 


Băânuj A. P.: Cazul Păpărea- 
Beucă (schiţă umoristică) . 

Petra-Petrescu Horia: Seri- 
soare de Paşti (schiță) 

Petra-Petreacu Horia: ln „Ca- 
mera obfeură“ (schiţă) . 

Petra-Petrescu Horia: Un mar- 
tir (fragment) . 


Petra-Petreseu Haria: 8pone- 


dante 


DEE gi 


155 
188 


384 


W Ui 


Preda Dr. Gh.: Câteva impresti 
din Bretania (Franja). , . 
Preda Dr. Gh.: Câteva impresii 
din Normandia (Franţa) și 


Bretania (deser. de călătorie) ` 
Sorieu lon U.: Steagul (schiță 


lu. Culturale . (studii, ete.) a e 


Atunci ce să zicem noi? (O bi- E 


bliotecă pop. germană: „Der 
Sehatzgrăber“) 


Baiulescu Maria B.: O amintire : 


(Reg. Ferdinand) . 


Banciu Axente: Serisori vechi 


Bedeleanu D.: |, H. Pestalozal 
(100 ani dela ţ) . ; 

Boitog Olimpiu: Slavici despre 
Eminescu (studiu) 

Bologa Dr. Vas.: Reg. Ferdi- 
nand şi internatul „Astrei“ . 

Boroş l.: Grabovsszhy, unchiul 
Metrop. gr. ort. rom. Andr. 
Şaguna şi fam. Grabovszhy 


Borza Dr. Alex : Floarea Re- 


gele Ferdinand . 


Brătianu Vintilă l. :  Răsbolul + ne- Aa 
atârnării: 1877 (eonferenţă.. 


ținută în Sibiiu, 8 Mai 1927). 


Catargi Micaela: Femiwniamul, .. 


(eonferenţă) . 


Dandea Dr. E.: Gazul metan 


în slujba maghiarizării 
Dare de seamă despre activi- 


tatea secţ. medicale şi bio- | 


politice, în 1926 . . . 
Ghibu Dr. Onis.: Dauă audienţe 
la Reg. Ferdinand . A 


"100. 


IV 


Galdiș Vas.: Regele Ferdinand 


„Da isvorul vieţii“, citåte din 
cartea p. lămuriri sexuale. 
(„Fructele“). , , 

lupaș Dr. l.: 


Marin llie: O carte de propa- 


- („Oameni aleşi“ — prof? Si- 
mioneseu) 
Müller laroslav (Praga): Ceho: 
slovacia şi Gujița 
Mureşianu Aurel Dr. : 
. armatei române . . . 
Muregianu Aurel Dr.: 1977 . . 
Mușlea lon: Ştiri despre jocul 


Actiunea 


Câlugeriloe noştri înainte de 


1800 . A i 
Petra-Petrescu Horia: Vor dà- 
râma cazarma Ujezd! 
Petra-Petrescu Horia: Apro- 
` pierea sufletelor prin muzica 
poporală („causerie“). . . 
Petra-Petrescu Dr. H: Nu e altă 
cărare! (Alt mozaie eu ei- 
tate despre tendinţele de ma- 
ghiarizare ale foştilor noștri 
guvernanti) . . 
Petra-Pettescu Dr. H.: ‘Cetti şi 
vă edifieaţi! (Mărturiairiie lui 
Conrad de Hötzendorf că 
starea românilor ardeleni e 
grea şi că suntem sicanațţi 
de aonducătorii maghiari) . 
P.-P. Dr. H.: Gectură pentru 
popor: Poveşti (Slavici) Dela 
noi (Alex. Leca Morariu} 
P.-P. Dr. H.: Dispreţuiţi-i! (eon- 
tra aiarigtilor lipsiţi de seru- 
pule — păreri de Dud. Nau- 
. deau, Dr. B. Wengraj) 
Popa Dr. Tr. l: M. Sa Regele 
Ferdinand şi Basarabia . 
? Regele Ferdinand (editorial) 


” P.Dr,8.: (Sextil Pugeariu) Două 


~ articole ale lui Aurel Mure- 


Câteva amintiri 
despre Regele Ferdinand .. 


Pag. 


250 


127 


361 


313 


gianu despre Răsboiul Inde- 
pendenței. : i na 
Redacţia: 1877—78 . TE 
Scorobef Trandafir: Fie-vă 
milă de ființele fără grai (pre- 
luerare din engl.) SoN 
Slăvescu Victor: Reg. Ferdi- 
nand şi viața econ. rom. 


Pag 


190 
189 


Vătăşianu Dr. V.: Două publi- - 


Todică G. : Aniversări şi come- 
morări . 5 
cații din istoria artei comă 
neşti (rec. a două cărți în 
l. germ. de Dr. Coriolan Pe- 
_ tranu) 


F**k  Decalogulistoricului ita- 


tian Ferrero (după cartea sa: 
„Democrație sau teroare“) 


+ * + Educaţia artistică în 


şcoală (după cartea lui Alfr. 
Bichimarh: „Bxereiţii în apre- 
-ciarea operelor de artă“) . 
* * » Beethoven(100anidelaȚ) 
+ * + Brediceanu Tiberiu (a 
împlinit 50 de ani) 
* * , Impotriva  „Nietzsechea- 
erin" (Ferrero) . 
„ Petre Dulfu 
x ln amintirea lui Aurel €. 
tii A G; 
x * Agârbiceanu ldan: 


152 


a 


317 


329 
-878 


Ni. a) Culturale (ştiinţă popularizată) 


Conjferenţa economică din Mai 
(1927) 

Paşca Ștefan: Cum să: se între- 
prindă anchete dialectale ? 
(à propos la cartea dlui Se- 


81 


ver Pop) . a 
Teleguł Dr. l.; imfiinţarea Instit. - 
` Pasteur în Timigoara . ` 
Teleguj Dr. I.: Diaţa și apera: 


profesorului Dr. Victor Babeş 
Undele invizibile (Daniel Ber- 
thelot) . 


< Bolog Dn. Mihail : "Rolul imeni 


în educaţie . 


389 


IE W.. Croaiei. 


„Cosinzeana”* a împlinit 10 : ani 
de existenţă. "7 

„Pagina culturală“ a “Univer: 

` sului“ 

„Răsăritul“ . 

G. B. D:: Bibliografie peche 
(—DUW) . 

_ Arbore AL P.: (rec.) a. Vâlsan: 
Harta Moldovei de D. Can- 
temir PS oa e 

Arbore Al. P.: (ree.) N. Bă- 
nescu: Opi scrisori turceşti 
ale lui Mihnea il. Turcitul 


P.-P. H.: vee. Ferrero G.: Cu- 
vântări cătră si surgi“ 
— rec. Nita Pitpalae şi jame- 
lia prin Buropa“ de Glumici 
Ce sfaturi dă Masaryk fi mo- 
mentele de față? .. . 
Adevăratul creştinism (arhiep. 
de Canterbury) ; 
Basarabia recunoscută a noa- 
stră şi din partea taliei . 
Grozăveseau +. .. . ... 
G. B. D.: Notiţe literare-eultu- 
rale . : 
Boitog 0.: Conferințe (Cluj) . 


Crişan ȘI.: (rec.) „Dacoromâ- 
nia“ IV. Ig apei i 
Togan Nic.: (rec.) „Insemnări 


din răsboiul României-mari“, 
de Dr.. Vas. Bianu 


(Rec.) „baboremus“ de ap. 


Mugur. ... . Pa 
„Axentie Severu“ nu Axente 
Sever! . 


Cum e lăudat în Franța un pic- 
tor român (Stoenescu) 

Buropa sărăcegte! gi be 
Bon). €.,.. 

x * + (vec.) Drăgan N.: ah. 
Coşbuc, la liceul din Năsăud 
şi raporturile lui cu grăni- 
cerii . . e iei Na A de, sa 


Pag. 


37 


113 


114 


115 


119 


119 


- 160 


+ ree} Dr. Qr. Ceisteaou'- 
"ie în viaţa modemă.. ~: .: 18 
„ In legătură cu centenarul la 
bi Beethoven `` Fiii 
„Sănătatea publică“ (ee vaci 
O faptă laudabilă (1. Socia dă- . 
ruieşte 20.000 Let, „casei na: - 
tionale“ din Sf. Gheorghe) . 
Marin lie: Sentinele ale eul: i 
turii neamului . . z: z 
Corurile și fanfarele române Hebi 
din Banat . .. j. ., 
Basarabia, pământ românesc, 
de laroslav Mallee (ree.) SEP 
Vătășianu De. Virgil: Două pu- 
blicații noui asupra artei ex- =: > 
tremului Orient (de Dr. Alfe.: . 
Salmony: „Chineaisehe Plas =. 
stik“ şi „Buropa— Ostasien“) Aat 
(Pee) E gi E 
Petranu Coriolan: Ara tady- l 
strială eontimporană în Ger- ~ 
mania ... aes e oone ii 
Mussolini gi funicționarii de prin. 
ministere . . loso ‘a su 
Beethoven, un iubitor de natură > 
Regele Ferdinand earaeterizat 
de reprezentantul Franţei St. 
Aulair , . : i 
Din mesafiul de tron sub M. s. E AN 
Regele Mihai |... . . „i 
Punctul pe i (Apieohul et Comp. i 
după „D'Burope nouvelle“, ii 
„Revue hebdomadaire:, ze 
Pax“). . i îi 
Mandyczemwishi Busebiu, de 70. E 
de ani. . noens ioe ane È 
„Săptămâna armoniei“ trop 
dlui proj. G. Marinescu). os: 


Congresul .ştitrițiție din Logol "805 

inteebări conştiinţei (din vorbi- <= `` 
rea legionarilor americani `=- 
la mormintele din Suresnes: Dig 
Franța) -.. . . ou. VRO 3e B06 


VI 


Ce spun: invalizii de răsboiu? 
` (moţiunea fogtilor combatanți 
la conf. din- Viena 1827) . 
„journaille , (o satiră socială a 
'geriit. ceh Horel Ciapeh) . 
„Clubul Rotary“ ... . : 
Educația artistică. în scoală x 
„Numai la noi aga? (Duhamel) 
Asta-i astail , ... .... 
Arbitraj, siguranţă, desarmare! 
“(textul dela Soc. Nat.) f 
Q „carte de căpătâi“ („Gânduri 

de Al. Vlahuță) E 
Oaspeți dragi, basarabeni... 
„Unirea dela 1859 şi contribuția 
vechiului regat la unirea cea 
mare“ de Dr. Gh. Uruianu 
(rec.) ct 
„De pe Secaş”, de Dupeanu- 
Melin (rec.) R 
Piese teatrale vrednice de jucat 
Gen. Berthelot în România 
+ Robert de Flers. . . . 
Dş. Blena Văcărescu . 


Ce mărturiseşte un ceh despre A 


. moi (laroslav Millenr-Praga.) 

O istorie a lit.. ram. în |. cehă 
(Dr. l. Hughovaj) . .,. . . 

Atenuarea stiluri (Tar- 
dieu.) 

Incătrău mergem? ` (Seydonx, 
Vladimir d'Ormesson, Cle- 
menceau. -) å 

Tehnica şi umanitatea “(Ost 
wald) . ..... 

Maeterlinh despre „Viaţa ter- 
mitelor“. . 

Rivarol (citat) . 

Duhamel (civilizaţie) . 

„Un om în toată firea” 

Un program de educaţie, a a- 
-dulţilor, în România . . 

Mission de: Roumanie. . 

Cum a vorbit un învăţat olan- 
dea despre problema româ- 
nească în Berlin, în a. 1922 


Pag. 


378 


617 


în vârtej (Beneș) A 
Cum vorbeşte primul preje- 
dinte francez (Poincaré). . 


Maregalul Pétain despre mar- ` 


tiriul soldațilora . 
Ura împotriva celor mari ai 
unui neam? . ; ; . 
Episcopul francez Sebastian 
Herscher „einste“ 
Povestea poveştilor 


V. Dela „Asociaţiune“. 


„Astra“ basarabeană . 


„Bibl. Astrei basarabene“ (rec. 


Dr. Tib. B-edicianu. „Muzica 
şi compozitorii români ai 
Transilvaniei“.) 


Nr. 144 („Piatra eredințite de. 


"Cori, Bredicianu) din „Bibl. 
pop.“ .. si 
Din despărt. noastre : Teiug 
(vorb. Dr. Vas. Bologa, 28 
Dec. 1428) .... 
Reviste: „Astra“ (desp Mureş) 
„Astra V aramuregului“ (desp. 
Maramureş) . ă 
„Meseşgul“ (desp. Zălav) 
„Foaia noastră“ (Cluj) 
Preşed. „Astrei“ la mormântul 


lui Cerna ... e 
O listă de piese teatrale. “p. 


diletanţi. 
In propagandă pe “sate (Sibitu). 
Pogan losif „Astra“ în Bihor. 
Premiul „Dr. Vasile Lucaciu“ 
al „Astrei“ 


Dela secţ. lit. art. a ` Astrei“. 


Tot secț. lit. art, . .. z 

Secf. geogr. și etnografică. 3 

Bulet. desp. Sibiiu al „Astrei“ 
(No. 47—50) . 

Membrii noui la secţiile , Astrei 

O adunare gen. de desp. model 
(Blaj) . 

Din greutăţile începutului (desp. 
Bucureşti, . . . .. .. 


Pag. 
619 


821 


“621 


621 
622 
623 


33 


238 


Secţia eugenică şi biopolitieă 
a „Astrei“ ; 
„Buletinul eugenie şi biopolitie“. 
Concurs literar (secț. lit. filol.) 
Oaspeți americani la „Astra“. 
Dela „Astra“ culturală 
Convocarea la adunarea gene- 
rală (congresul) „Astrei“ 
Raportul genern! al comitetului 
central . 


Anexa l: Tabloul subvenţiilor 


acordate despărțămintelor,. 


pe anul 1928. 
Anexa ll: Membrii comitetului 
central în propagandă . 
Anexa lll: Membrii comitetului 
„Astrei“ Basarabene . 
Anexa IV: Tabloul desp. Aso- 
ciațtunii după județe K 
Anexa V: Activitntea despăr. 
_ tămintelor în cursul a. 1926. 
Anexa VI: Tabloul despre tere- 
nurile date pentru Casele 
Naţionale . ; 3 
Anexa VII: Regulamentul intern 
pentru Casa Culturală din 
Şimleul-Silvaniei . 


Anexa VII: Din activitatea see- . 


țiilor literare-gtiinţifice 
Anexa. IX: Socotelile „Aso- 
ctațiunii“ pe anul 1928 
Anexa X: Proiectul'de pe 
anul 1928. 
Anexa XI: Tabloul bursterilor 
şi ajutoarelor pe anul 1928/27. 
Anexa XII: Tabloul sumar al 
membrilor „Astrei“ . 


Anexa XI: “Tabloul membrilor | 


decedați . | 


Goldiș Vas. Cuvântul de des- 
chidere dela adun. gen. 
Sibiiu 1927 ; 

Russu Dr. Oct. Cuvânt Je P 
chidere, tot atunci 3 

Maria B. Baiulescu: Discurs 
comemorativ p. Reg. Fer- 
dinand (tot atunei) . . . 

'Telegramele trimise dela adu- 
narea generală 


Familia regală şi Inalta Re- 


geuţă răspunde 
Felicitările la adun. gen. à 
Dela adun. gen. Sibiiu 1927 . 
Membri noui în seeţii 


Din activitatea conducătorilor 
„Astrei“ 


VI. llustrajiuni. 


Vautier B.: Fiul cel rătăcit. 

Beethoven (portret) . 

Beethoven, odaia naşterii, în 
Bonn 3 

Brediceanu Dr. Tiberiu 3 

M. S. Regele Ferdinand (22 ilu- 


strajiuni) în Nr. Z. . . . 
Reg. Ferdinand pe eatafale . 
Dulfu Petre. ....... 


Agârbieeanu loan 


VIU. Cugetări. 


Argumente, nu pumn! (Masaryk) 


viil. Bibliografii. 
La pag. 40, 248, 312. 


IN 


vi 


Pag. 


585 


580 


591 
80+ 
804 
804 


608 
612 


613 


„55 
123 


122 
127 


313 
319 
375 


232 


00000 


ROD 200 


soens 


TRANSILYANIA 


Nr. 1. 


An. 58. lanuarie 1927. 


CUPRINSUL: 


Horia Petra-Petrescu, Vor dărâma cazarma Ujezd . . . 1 
Dr. Joan Teleguf, Viaţa şi opera prof. Dr. Victor Babeș 5 
Horia Petra-Petrescu, Scrisoare de Paşti sil e rara 14 


D. Psatta, Comorile iubirei (Poezie). . . . i. 
Dr. Mihail Zolog, Rolul igienei în educaţie . . . . . . 19 
E. Dandea, Gazul metan în slujba maghiarizării . . . . 23 
D. Psatfa, Pe umărul meu pleacă-ţi fruntea (Poezie). . . 27 
D. Psatta, Dimineaţă-a vieţii mele (Poezie) . . . = œ 27 
llie Marin, O carte de propagandă a culturii naționale . 28 
Cronică, de G. Bogdan-Duică, Al. P. Arbore, Horia Petra- 
Petrescu -s soa p oe ea ae a e a e m a 39 
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . |. . . . AO 
bdt 


Redacția și Admin.: „Asociaţiunea“, Sibiiu, Strada Şaguna 6. 


LI E] 
Preţul 15 Lei. 
khh 
Depozit general pentru vechiul Regat, Basarabia și Bucovina: 


Librăria Pavel Suru, București, Calea Victoriei 85, unde 
se află de vânzare toate publicaţiuniile „Asociaţiunii“. 


Asociaţiunea pentru literatura română și 
cultura poporului român. 


y 


Întemeiată la 1864. i 
Președinte de onoare: M. SA REGELE FERDINAND +; 


Președinte activ: 


VASILE GOLDIŞ. 


Vice-prezidenti : 


Dr. O, Russu şi Dr. Gh. Preda. 


Membrii comitetului central: 


redactor, membru coresp. al 
Acad. Române, Cluj. 

Bălan, 1. P. Sf. Sa Dr. Nicolae, 
Mitropolii gr.-or., Sibiiu. 

Beu lie Dr. medic, Sibiiu. 

Boeriu loan, baron, general de 
corp de armaiă, în r., Sibiiu. 

: Bologa Vasile Dr., director la 
liceul de fete, Sibiiu. 

Borcia Lucian Dr., decanul ba- 
roului advocaţial, Sibiiu. 

Borza Alex. Dr., proi. univ., Cluj. 


i Botiş Teodor Dr., dir. Academiei 


teol. ori. române, Arad. 


a Branisce Valer Dr., publ., mem- 


bru onor. al Acad. Rom., Lugoj. 


"i Bunea loan Dr., direct. liceului 


„Gh. Lazăr“, Sibiiu. 
Colior loan Dr., canonic, Blaj. 
Comşa Nic. Dr.med., pref., Sibiiu. 
Dăianu E. Dr., prot. gr.-cat., Cluj. 
Drăganu Nicol. Dr., prof. univ., 
membru coresp. al Acad. Ro- 
mâne, Cluj. i 
+ Drăghici Petre, senator, Sibiiu. 
Goga Octavian, scriitor, mem- 
4  brualAcad. Rom., etc., Ciucea. 
Kindriş Vasile Dr., adv., Sighe- 
tul-Marmaţiei. 


1 $ Lapedatu I. Ioan, prof. la Acad. 


de înalte studii comerc., Cluj. 


$ Lazar A. Dr., adv., Oradea-mare. 


Lupaş loan Dr, proi. 
membru al Acad. Rom., Cluj, 
Lupeanu Alex, (Melin), profesor, ! 


bibliotecarul bibl. cenir, Blaj, “4% 


Moga Gheorghe Dr., medic-ge- 
neral în r., Sibiiu. 
Moldovan Valer Dr. 
baroului advocaţial, Turda. 
Nijeseu Voicu Dr., adv., Braşov. 
Negrujiu loan F, sen, direct. 

şcolii normale, Blaj. 7 
Popovici Atanasie Dr., dir. la » 
şcoala normală, Timişoara. 
Preda Gheorghe Dr. dir. spita- ; 
lului de boli mintale, Sibiiu. 
Radu lacob Dr., prepozit capi- 
tular, Oradea-mare. 
Roşianu Stefan, prof., 
consist, Blaj. + 
Rusu Alex. Dr., canonic., Blai. 
Russu Octavian Dr., adv., Sibiiu. 
Seles E. Dr., dir. de lic., Satu-m. 
Simu loan, protopop gr.-cat., Se- 
beșul-săsesc. 


Suciu Petru, dir. de liceu, Turda. i T 


Suciu I, Pr. Sf. Sa Dr. Vasile, 
Mitropolit gr.-cat, membru de : 
onoare al Acad. Rom., Blaj. 


Țeposu Silv., insp. şcolar, Sibiiu. 4%: 


Togan Nic. prot. gr.-cat., Sibiiu. 


Vâlcovici V., directorul Politeh- EA 


nicei din Timişoara. 
Vătășan I, dir. de bancă, Sibiiu, 


MEMBRI DE DREPT, 


în baza alegerii de președinii ai secţiilor : 


Bogdan-Duică G., prof. univ, 
membru al Acad. Rom., Cluj. 

Brediceanu Tiberiu Dr., direci. 
de bancă, Braşov. 

Călugăreanu D. Dr., prof. univ., 
membru coresp. al Acad. Ro- 
mâne, Cluj. 

Ghibu On. Dr., prof. univ., mem- 
bru cor. al Acad. Rom., Cluj. 


Haţieganu 1. Dr., prof. univ., Cluj. 
Maniu Iuliu Dr., advocat, Clui. 
Negruțiu loan F., jun., inginer, 
Cluj. = 
Păcăfianu Teodor V. publ., Cluj. 
Șerban Mihail Dr., profesor la 
Acad. de Agricultură, Cluj. 
Vâlsan G. Dr. profesor univ., 


membru al Acad. Rom., Cluj. |7% 


univ, m 


decanul * 


asesor ii 


Anul 58. lanuarie 1927 Nr. 1. 


TRANSILVANIA 


Sibiu, Strada Şaguna 6. 


N 


ga 


Vor dărâma eazarma Ujezd!... 


Cele din regimentul 2 de inf. 
din fosta monarhie austro-ungară şi 
altora, cari au pătimit în decursul 
răsboiului. 


O veste va trebui să prindă aripi și va fi cu cale să 
străbată plaiurile noastre, o veste, la care pieptul să ră- 
sufle una din greu şi mânile să se adune puma, ca să se 
deseleşte mai apoi degetele, din strânsoarea de dispreţ: 
„Vor dărâma cazarma Ujezd“! - 

Adunaţi-vă roată, voi, cei-ce aţi pătimit, dar şi ceilalți, 
cei-ce n'aţi cunoscut amarul cazărmii acesteia din Praga 
— strângeţi-vă rândurile şi aseultaţi: i ' 

Vor lua ciocanul şi târnăcopul, vor izbi în aldurile 
ei mucegăite, vor căra, bucată de bucată, din urgisita clă- 
dire şi vor răteza-o de pe suprafața pământului, ea să-t 
rămână numai pomina! 

Nu „veciniea pomenire“, izbăvitoare de suflet, să-i 
cântăm, ci să-i ridicăm în inimile noastre un monument 
„Ţine minte!“ de groază, de cutremur, de dispreţ. Să dăm 
creierului să gândească, în timp ce prohodim cazarma 
Ujezd! 

Mult rău ne-ai pricinuit tu, clădire mohorâtă! ln 
beciurile tale (cazemate adevărate) ai adăpostit atâta vlagă 
de om, om, smuls dela coarnele plugului, om, răpit din 
braţele copilașilor şi ale nevestii, om, vârstnic chiar, cu 
păr cărunt, târât să păzească pe... cehii, cari sar putea 
văscula. . 

Dear patek să vorbească gangurile tale întunecoase, 

ne-ar povesti despre miile, sutele de mii, milioanele de 

ceasuri pierdute de românii noştri, îmbrăcaţi în mondirul 

regimentului 2, braşovean, la „raport“, când superiorul tăia 
1 


PE E 
şi apânzura, trimetea acasă pe câtăva vreme sau poruncea.: 

„la front“! .: 

~> Curtea, de uadärie şi nu de paid A: ar putea de- 
păna povestea AE i când Sgripţorul răsboiului venea, 
aproape săptămână de săptămână, și — fluturând deasupra 
capetelor soldaţilor — cerea respicat şi crud: vreau capete 
de om, vreau capete de om! 

Şi tresărea flăcăul, care-şi părăsise iamai pe aleasa 
inimii, tresărea tatăl de familie; la care încă nu i se răcise 
îmbrăţişarea caldă a copiilor dragi și a nevestii, tresărea 
stâlpul casei, cel-ce lăsase o mamă bătrână acasă — iar 
muzica chezaro-regească intona „Gott erhalte“? şi ai noștri 
trebuiau să fie liferaţi carne de tun și de şrapnele şi de 
gaauri asfixiante, 'spre gloria cui? spre gloria cui? spre 
gloria unei dinastii putrede, care şi-a învrăjbit popoarele, 
ca să ne poată suge vlaga.. „Doamne ține şi protege !“. 

„Gott erhalte“ !.? Par'că un Dumnezeu al dreptății poate 
protege o domnie zămislită din furtişaguri, prin nunți (Tu 
Austria felix nube!), o domnie condusă de mâni hrăpareţe 
de arlstoeraţi miopi, o mână de oameni faţă de milioanele 
de cetăţeni, cari pretind drepturi! 

__ Wa fost chiagul iubirii la' mijloe în statul austro-ungar, 
n'a vorbit om la om, popor la popor, ochi în ochi, cerești- 
nește, omeneșie și de aceea sa prăbușit elădirea aceasta 
de carneval dureros, mostruos. 

" Dar căderea căzărmii acesteia ne sileşte să adăstăm 

- mai mult la întâmplarea trecătoare.. 
Recetiţi „Wilhelm Teli“-ul lui Schiller și — oricât v'ar 
batijocuri samsarii dela bursă, samsarii de suflete, samsarii 
de popoare — prindeţi tărie din adevărurile rostite de 
acest „om“, căruia îi priieşte lumina şi adevărul. 

"Im actul ultim, când elveţienii au ajuns la liman verde, 
strigă conștiinței elveţiene unul din ei: 

Veniţi bărbaţi, femei, veniţi cu toții, 
Şi puneţi mâna, sfărâmaţi binaua! 
Svârliţi în aier bolțile! Dărmaţi 
-Şi faceţi zidul una cu pământul, 
Să nu rămână piatră peste piatră“! 
(Traducerile sunt de Șt. O. losit), 

Nu tresăriţi? Nu vi se pare că și cagarma aceasta 
Ujezd a fost o cetate Uri din Altdorj, ea în „Wilheim Tell“? 

__Aeum, când duce în îndeplinire sapa şi lopata dorinţa | 
unui Schiller, nu credeţi că şi Ujezd-ul trebuie să despân- 
aeaacă locul de pe Maia Strâna din. Praga, ca cu atât mai 
frumos să se poată vedea „podul legionarilor“, pe care 
flăcăii români au cântat şi ei pe timpul Revoluţiei și au 
dețilat,. câtă vreme muzica executa „Hora Sinaii“ în tempo 
de marş? 


. 


su „Stauffaeher - întrerupe... pe.. .eel-ce. elteşte -- “megagiul 
„reginei, cărgia i sa dus domnia, nu e mesă l-futâraiat 
„Cătră popoarele melei,. al lui Carl și al Zitet?) erei 
mesagiul vorbeşte de. „dragostea și harul“, date de casa: 
domnitoare ; ni 
„Noi am btimit, da. harul dela Tatāt;: 
Dar dela fin, cu 'ee ne-am täua? : 
Ne-a întărit el eartea libentății; = -. 
Cum au făeut-o pân” la el toți erai? 
A judecat -el după tegeă 'tireaptă. : 
Şi fost-a sprijin celui asuprit?. . . - .. i 
Voit-a el s'aseulte “ncalte solii, `- E ru 
Pe care 'n spaima noăstră iam trimis ? Si 
Niet una din acestea tente Graiul, > :; 5o Auna 
"Nu ne-a făcut şi dacă noi de noi o o), 
Nu ne făceam 'dreptate, nu-l durea :. 
Nevoile ce:aveam... Gul mulțătnire ?- 
Na semânat el mulțăinire * n văi? >: 
El sta pe-un loe înalt, putea să fie n Aare e i 
Un tată al popoarelor, dar el a | 
Pe-ai săi numai ştiu ' la piept să-t strângă. 
Acei pe care i-a tubit, să-l plângă!... 


lar Melchthal adaogă: 


„Şi dacă plânge 'n.jalea ei: calita. A oX H 
„ . Şi-şi strigă către ceruri azi durerea, A e e 

Aci stă un popor scăpat de friea aii 

Robiei, căutând spre-acelag der, / 

Cu ochii 'nlăcrămaţi de mulţumire. — 

Căci lacrămi poate să culeagă. numai! 

Acelă, care samănă iubire }“ 
` Parcă au fost scrise pentru stările dela noi versurile 
acesiea | Par'că ne-a cetit în suflet Schiller și ne-a spo- 
vedit simţeimintele pe hârtie. 

Libertate | Lege dreaptă!. ‘Sprijin celui asuprit!. “Sol 
trimişi! (Nu e vorba. de „Memorand“? Nu e vorba de de- 
"legaţiile noastre la Baden, la Viena, la” Oimiita 2 să-l plângă 
cei pe cari i-a iubit! ` 

lubirea,: ea ar fi fost iarba fiarelor, care ar fi deschis 
“nimele și ar fi potolit patimele. 

Sunt cuvintele de osândă, cuvinte tăiate în granit 
cuvinte de eeleziast, cuvinte ne-mu-ri-to-a-re. 

l Osânda dinastiei de Habsburg? A fost mimmät for- 
mulată, într'o alegorie transparentă, încă în 1987, hitr; un 
cuplet popular din Boemia. 

Cupletul spunea: 

„Tu nu vei şti în ce măaură 
+ Vulturul, dragă, te iubeşte, 
Decât atunci când carnea da-vei 
Vulturului să ţi-o mânânce“, 
(După „D'Europe centrale“, 30 Oct. 1936) - 


1* 


—ă — 


ATB tip patul de durere al lui Octavian Goga, din de- 
cursul răsbotului, tipet, adresat „Pajurei cu două capete“: 
„Cu două eiocuri nesătule 
in inimă tu ne-ai străpuns, 
Niei lacrămi n'ai avut destule, 
Nici carne nu ţi-a fost de-ajuns 
Ti-am dat feciorii şi bărbaţii 
Şi ţi-am dat plânset de femei, 
Ti-am dat sudoarea unei nap 
Tu, pajură, tu tot mai vrei.. 
Cântărețul din 1547 și cel din 1812 îşi dau mâna, ade- 
verind monstruozitatea habsburgă. 
Melehthal din „Wilhelm Tell“ exclamă: 
„Astfel pe dărmăturile puterii 
Stäm noi acum şi s'a 'mplinit măreț 
Tot ce la Rütli am jurat, tovarăşi!“ 
dar Walter Fürst încheie : 
„B munca-abia 'ncepulă, nu "mplinită | 
Avem nevoie-acum de bărbăţie 
„Și de unire.. 
Da De o miie de ori: da! 
Pe lângă toată zeflemeaua la modă, pe lângă toate 
combinațiile machiavelice, pe lângă orice afront cu aiere 
de sacerdate sacrosanct: 


„Avem nevoie-aeum de bărbăţie - 


Şi de unire. 
Unire — fiindcă cite sătui de Spielberg-uri şi de 
Seghedin-uri; unire — fiindcă nu vrem ca sdroaba mâ- 


nilar să fie, iarăș, rătezată de pe suprafaţa pământului, — 
pentrucă nu dorim nimănui să apuce lumea 'n cap; unire 
— deoarece fiecare svâcnitură a conștiinței unui om, care 
mai cugetă în zilele noastre de chin, spune respicat: e 
primejdie mare dacă porunca creierului sănătos nu e as- 
cultată. 

Și porunca aceasta este: lupta cu sărăcia, lupta cu 
boalele frupești, lupta cu boalele sufleteşti, cu prejudecățile, 
lupta împotriva zidurilor chinezeşti, cari ne-au stat până 
acum în drum... 

Sentimentalism ? 

Dar tu, cel ce-ţi baţi joc, ce argumente ai să aduci? 
Rânjetul sfidător, pumnul ameninţător, vorba striehnină, 
scrisul dinamită? - 

Nenorocitule! Pregăteşti groapa monstruoasă la alte 
geci de mii de fiinţe nevinovate, smulse de cielonul vorbei 
tale necântărite! Aduci, de nou, în dansul macabru al 
Par: mame, taţi, tineri, bătrâni, până şi pe copilașii din 
aşă 


t 


i i 


Cu fiecare cărămidă, « care se desprinde din cazarma 
Ujezd, să ştiţi că grătește o durere de a unuia de ai noştri 
cu fiecare lovitură de tâpnacop isbeşte omul zilelor noasire, 
la mir, da, la mir, minciuna: cu pumnul, cu săcurea, cu 
fokos-ul- pofi stăpâni! 

. Voi, taţi, câţi aţi suferit martiriul, — și sunt mulţi 
ciungi şi ologi pe urma răsboiului — voi ştiţi prea bine 
că pumnul arătat chiamă alt pumn, că privirea pieaișe altă 
privire piezișe, vorba înveninată altă vorbă înveninată. 

. O, scumpe fiinţe omenești, pe cari vă duceau chezaro- 
crăieştii conducători la abatorul omenesc, și cari eraţi 
ameninţaţi cu împușeatul pe loc, în sălile medicilor, 
când voiaţi să scăpaţi din strâmtoarea ștreangului ne- 
meritat! O, dragi musculiţe de o zi, cari doreaţi să vă 
petreceţi vieţuşoara în pace, în liniște, în cinstirea împru- 
mutată a popoarelor şi cărora serisul-venin al cutăror 
șaviniști maghiari vă pricinuia moartea, câtă vreme ei 
alergau a ti o chimeră și își tălau singuri craca de sub 
pieioare!.. 
„B munea-abia 'neepută, nu "mplinită... 

dvem neboie-acum de bărbăţie 

Şi de unire. 

Aceasta să ne tite zidurile urgisite ale căzărmii 
Ujezd, ce se dărâmă... 

i Horia Petra-Petrescu. 


Viaţa si opera profesorului Dr, Victor Babe. 


Discurs rostit de Dr. loan Teleguf, Şeful Laboratorului de baet. şi chimie, 

“Timişoara, cu ocaziunea comemorării profesorului Babeş de către Fi- 

liala Asociaţiunei Medicilor din „oraşul Timigoara şi județul Pole: ma 
rontal, ţinută în 6 Decemurie 1928. 


Noi, medicii din oraşul Timişoara şt jud. Timiş-To- 
rontal, serbând azi memoria profesorului Babeș, ne înde- 
plinim nu numai o pioasă recunoștință faţă de marele no- 
stru profesor, întemeietorul științei medicale române, dar 
în acelaş timp serbăm și memoria marelui fiu al Banatului, 
căci, deşi născut în Uiena, tatăl său a fost bănăţean, din 
comuna Hodoni (jud. Timiş) și însuș profesorul Babeș tot- 
deauna s'a mândrit cu originea sa bănăţeană. 

Deși ajunsese vârsta frumoasă de 72 ani, totuș, moartea 
sa ne-a surprins pe toţi, fiindcă îl ştiam sănătos. Da ser- 
bările jubilare de acum doi ani, când împlinise 70 de ani 
de viaţă, am avut şi eu norocul să fiu prezent. 


“Pare că văd și acuma înaintea ochilor mei pe prof. 
Babes: un om mie de statură, cu fruntea înaltă, ‚eu ochii 
strălucitori' şi veecinie serutători, cui vocea blândă şi do- 
moală, cu gesturile vii. Părea în plenitudinea fortelor sale 
tmupeşti şi sufletești. Da multele discursuri de. preamărire 
a răspuns cu sinceritatea caracteristică : că nu voiește să-şi 
permită repausul, că dacă Dzeu îi va păstra sănătatea, va 
mai publica niște lucrări de seamă, căci multe din ideile 

sale din tinereţe abia acum deveniseră mature. Darcruda 
moarte i-a curmat firul vieţii, înainte de a-şi fi putut com- 
pleta opera măreaţă. i 

__ Agtjel s'a prăbușit falnteul stejar al ştiinţei medicale 
române, care a răcorit și adăpostit sub coroana geniului 
său pe toţi cei încălziţi de dorul ştiinţei. 

Victor Babeş s'a născut în 1854, la Viena. Tatăl său. 
a fost Vichbntie Babeş, conducător al românilor din Banat, 
gare s'a distins în procesul de emancipare a bisericii or- 
todoxe române de sub ierarhia sârbească. Victor Babeş 
și-a făcut studiile primare, liceale și universitare în Buda- 
pesta şi Viena. In 1871 a fost numit demonstrator de ana- 
tomie la prof. banger în Viena, iar ceva mai târziu a fost 
ehemat ca asistent de anatomia patologică la Budapesta, 
unde a stat 10 ani, în care timp fu promovat doctor în 
„Viena. In 1881 luă docenţa pentru istologie patologică la 
universitatea din Budapesta. A plecat apoi de aici, cu sti- 
pendiu de sfat, în străinătate, pe timp de A ani, având no- 
rocul să lucreze pe lângă cei mai de seamă anatomo-pa- 
tologi ea: Arnold, Bollinger, Hoch, Reklinghausen, Wirehom, 
Waldayer, Zimsen, iar la Paris eu Cornil şi Pasteur. Cu 
Cornil a scris primul tratat de bacteriologie. La recaman- 
daţia elagiaasă a lui Cornil şi Wwirehow, fu numit profesor 
extraordinar de anatomia patologică și bacteriologie la 
facultatea de medicină din Budapesta. In 1886 guvernul 
român votează o lege specială, prin care V. Babeş este 
numit profesor la universitatea din Bucureșii şi i se dau 
mijloacele pentru crearea Institutului, care îi poartă numele. 

Profesorul Babeş ascris un foarte mare număr de 
lucrări ştienţifice (peste 200), publicate și traduse în mai 
multe limbi străine. Dom schiţa pe scurt activitatea sa ca 
bacteriolog, ca anatomo-patolog şi ca igienist. 

Prof. Babeș a lămurit feoria imunității, sub care în- 
țelegem facultatea, ce o posede organismul de a resista 
la o infecție sau la o intoxieație. lmunitatea se poate eâ- 
știga sau direct prin vindecare din vreo boală infecțioasă 
(rugesla, difieria, febra tifoidă. cărbunele, ete.) sau prin 
procedeuri artificiale, injectând unui animal doze miei de 


— 2 — 


culturi microbiene vii, microbi vii atenuaţi (culturi vechi 
sau încălzite) sau produse de microbi (toxine), în çare caz 
obţinem așa-numita imunitate activă, care durează mai mulți 
ani sau poate fi chiar definitivă. În 1889 constată prof. Babeş,. 
că sângele (serul) animalelor imunizate împotriva unei 
boale infecțioase poate transmite imunitatea şi la alte ani: - 

male, susceptibile pentru aceeaș infecţiune. Aceasta este 
imunitatea pasivă, care durează abia câteva zile. Prin 
această constatare Babeș pune bază celei mai exteaordi- 
nare descoperiri științifice din ultimul timp, a geroterapiei. 


Discursul de recepţiune la „Academia Română“ în 

1895 a fost „Despre transmiterea proprietăţilor imunizante“. 

"Im 1900 Behring și Hitasato au arătat (în „Deutsch. 
Med. Woch“.), că imunitatea se poate transmite prin sânge 
şi împotriva tetanusului și proclamă principiul descoperit 
de Babeș „Legea lui Behring“, dar bacteriologi și serologi 
distinși ea Marx (Frankfurt), ete. au recunoscut dreptul de 
prioritate al lui Babeş. 

In 1895 Babeș raportează la „Acad. de med.“ Paris 
despre o metodă propusă, de a imuniza caii cu un ame- 
stec de toxină şi ser-antidijterie. Cu ajutorul acestei me-. 
tode Behring produce serul antidijterie şi-l întrebuinţează 
la copii în cazuri de difterie cu foarte bune rezultate și. 
neţinând cont de lucrările analoage a lui Babeş, făcute 
înaintea lui, se proclamă pe nedrept pe sine de descope- 
ritor al serului antidijteric și al serovaccinafiunei în general. 


in 1900, la „Congresul internaţional de igienă“ din, 
Paris, Babeş raportează despre metoda sa rapidă și prae- 
tică de preparare a serului antidifterie, pe care l-a pus 
— în cantități suficiente și cu totul gratuit — la dispoai- 
țiunea populaţiunii, reușind prin acesta să reducă morta- 
litatea în difterie dela 70—80 /, la 70%,. 

-Descoperirile prof. Babeș pe terenul microbiologiei 
generale sunt expuse pe larg în manualul clasic de micro- 
biologie al lui „lolle-Wassermann“. Babeş a arătat, că bac. 
difterie face parte dintr'un grup de microbi, cu caractere 
analoage, dintre cari unii nu sunt patogeni, alţii da, pro- 
ducând. în difterie procesele gangrenoase. Asemenea a 
constatat, că bac. difterie este o ciupercă superioară, care 
are rami ijicațiuni. Asemenea a descoperit ramițieaţiuni şi 
la bac. Koch. A scris despre acțiunea mucogenă a miero- 
bilor, despre antagonismul microbilor, despre colorarea 
. eapsulei microbilor şi a cililor, despre colorabilitatea mi- 
erobilor, in. vivo eu albastru de metilen, ete. La congresul 
internaţional de igienă din Viena (1886) publică prima dată 
„descoperirea sa despre corpusculii metacromatici (Babeş- 


a 


Ernst), pe care i-a găsit la extremităţile și mijlocul bacte- 
riilor, aproape 'la toţi baecilii (b. tbe.. b. leprei, etc.) ṣi vi- 
brionii și la anumiţi indivizi din grupurile de sarcine, te- 
tragenes și streptococi. Aceşti corpusculi metacromatiei, 
. despre cari s'a scris atâta în literatură (Much, ete.), stau 
în raport intim cu ramificaţiunile microbilor şi cu diviziunea . 
lor și reprezintă o stare mai rezistentă a bacteriilor. 


Babeș a descoperit seria întreagă de baccili interme- 
diari tifo-calici şi paratifici, asemenea a descoperit peste 
46 feluri de microbi, confirmaţi și de alţi bacteriologi. 

După Hansen, care a descoperit baccilul leprei, prof. 
babes a fost acela, care a studiat mai temeinic această 
"boală. 

Numele lui Babeş este citat de peste 70 de ori în 
Manualul Kolle-Wassermann, la capitolul beprei, ca deseo- 
peritor de fapte noui. Babeș a arătat pentru prima oară, 
că leproşii reacționează la tubereulină, fără să fie tuber- 
culoși. A cultivat b. leprei şi a reprodus boala la maimuțe 
şi șobolani, obţinând nişte noduli plini de b. leproși. A 
găsit baccilul leprei şi în oul femeii și astfel a constatat, 
că lepra se poate moșteni. A arătat, că b. leprei părăsește 
` organismul prin tecile părului (fecilelui Schwann) şi poate 
să intre tot pe această cale. A descoperit toxinele leprei 
(leprina), constatând, că lepra nervoasă (anestezică) este 
datorită acestor toxine, pe când cea tuberculoasă atât le- 
prinei, cât și cantităţii enorme de baccilii leproși. A des- 
coperit corpusculii metacromatici acido-rezistenţi ai bacci- 
liilor leprei, arătând, că sunt. părţile cele mai rezistențe 
ale baccililor, pe cari i-a găsit în măduvă şi în ganglioni. 


Anatomia patologică a leprei a fost descrisă în între- 
gime de Babeş. 


“In 1912 a publicat la Paris studiul „Traité de la rage“ 
(Tratat despre turbare), o monografie completă, de aproape 
700 pagini, apreciată de savanţi ca Calmette, Roux, Bou- 
chard, etc., în care se ocupă cu istoricul turbării, cu le- 
gislaţia, clinica şi anatomia patologică, atât la om, cât şi 
la animale. Babeş a descoperit prima oară corpuseulii 
hialini, numiţi corpusculii lui Negri, pe cari i-a găsit în ce-. 
lulele nervoase din creier, bulb şi măduvă. Acești cor- 
pusculi, cari se colorează bine cu colorile de anilină şi 
sunt încunjuraţi de o zonă palidă, sunt probabil rezultatul 
unei incapsulări a microbulni turbării de cătră celulele 
nervoase, invadate de acest microb. Babeș a moi descris. 
la turbare şi așa-numiții noduli rabici ai lui Babeș și Lenz, 
cari însă nu conţin parasitul turbării. 


SE e 


A descoperit modul de atenuare a virusului rabie (fix) 
prin: substanţe chimice, prin încălzire și prin serul anti- 
rabie. Graţie acestei descoperiri Babeș a stabilit o nouă 
metodă pentru tratamentul antirabic, numită metoda mixtă 
a lui Babeș sau metoda română, care constă din o eom- 
binaţie a tratamentului Pasteur, adecă din întrebuințarea 
de doze forte de virus fix, cu întrebuințarea serului anti- 
rabie și a măduvelor încălzite. Câtă vreme cu metoda lui 
Pasteur se produceau multe inconveniente (paralizii, ete.), 
ea dura mai multe săptămâni, iar efectul se prezenta târziu, 
metoda mixtă, a lui Babeş, s'a dovedit mai inofensivă și 
mai eficace, reuşind a întroduce în organismul celor mug- 
caţi, fără pericol, mai mult vaccin. 


Metoda lui Babeș a fost adoptată de Institutul Pasteur 
din Paris şi de alte Institute antirabice. Cu acest mijloe 
de tratament Babeș a reuşit să salveze multe vieţi ome- - 
nești, chiar şi în cazuri de mușcături grâve. Deși în de- 
cursul timpului metoda lui Babeş încă a suferit unele mo- 
dificări practice (prin Hâguyes, ete.), totuș, în principiu a 
rămas aceeaş. 

Tot prof. Babeş a descoperit, că: 1. Sângele (serul) 
animalelor vaccinate în contra turbării poate transmite imu- 
nitatea la alte animale. 2. Paraliziile survenite în urma tra- 
tamentului antirabie sunt datorite toxinelor rabice. 3, Cu 
cât tratamentul este mai eficace, eu atât mai rari sunt ca- 
zurile mortale. i 


Câtă vreme înainte de venirea lui Babeș în țară muş- 
caţii de câini turbaţi erau trimiși la institutul Pasteur din 
Paris, graţie lui Babeș s'a înfiinţat în București „Institutul 
Babeș, care aduce ţării enorme servicii în tratamentul 
turbării. Cu drept cuvânt se exprimă prof. Marx: „Se poate 
admite fără exagerare, că după Pasteur, învățatul, care a 
contribuit mai mult la cunoașterea turbării și la perfecţio- 
narea tratamentului antirabic este V. Babeș“. 

Babeș a studiat temeinic enologia; patogenia, profi- 
laxia și terapia pelagrei. 

A constatat, că în ji duegeea pelagrei joacă mare 
rol anumite eauze predispozante, ca: sifilisul, aleoholismul, 
diversele boli mintale, precum şi mizeria. 


Babeș a dovedit cu certitudine, că boala:se produce 
prin alimentarea cu porumb stricat (Teoria maidică). A con- 
statat e pp că sângele (serul) pelagroşilor conţine o 
substanţă cu proprietatea specifică de a nimici efeetul 
toxie al extractelor de porumb stricat din acea regiune 
pelagroasă. ln anatomia patologică a descris pe larg le- 


~ — 9 — 


aiunile cauzate de pelagră (în creier, măduvă, piele, inte- 
stin, eapsulele suprarenale, etc.). 

"Ca măsură profilaetică a propus, — în colaborare cu 
răposatul său elev prof. Dr. Sion: a) crearea în România 
a unei legi speciale pentru combaterea pelagrei; b) înfiin- 
fiinţarea coloniilor de pelagroşi şi o propagandă vie și 
continuă prin conferinţe, ţinute de specialiști. 


Ca tratament a propus: alimentarea cu făină de po- 
rumb bun, apoi injecții cu atoxil şi accid arsenios, precum 
şi feteţiuni cu alifie arsenioasă, cu care tratament a ob- 
inut ameliorări durabile, ba chiar și vindecări. 


Dintre toţi savanții din Buropa, cari sau ocupat cu 
această misterioasă boală, singur numai prof. Babeș a fost 
invitat de guvernul american, să meargă acolo, să stu- 
dieze 'boala și mijloacele ei de combatere. 

Babeș a publicat în 1923 o monografie foarte impor- 
tantă asupra pelagrei, aducând noui contribuţiuni în pri- 
vinţa genezei, pentru care „Academia de științe“ din Paris 
t-a acordat, în 1924, premiul „Montyon“. 


Epidemla de holeră din Bulgaria, din 1913, n'a surprins 
țara noastră, fiindcă aveam pe marele nostru bacteriolog 
Babeş, care studiase mai de demult această boală, îm- 
preună cu Koch, descoperitorul vibrionului holerie. Graţie 
măsurilor profilactice propuse de Babeș și mai ales mul- 
ţămită vaccinaţiunei antiholerice, groaznica epidemie din 
:1913 a putut fi reprimată în timp relativ scurt. Prin selec- 
ţionarea diferitelor tulpine, eliminând rădăcinile iritante, | 
Babeş a obţinut un vaccin eficace şi mai puţin iritant decât 
vaccinul obişnuit. 

. ln 20 lanuarie 1814 a făcut Babeş o dare de seamă 
amănunţită înaintea „Academiei de medicină“ din Paris 
despre cercetările făcute şi rezultatele obţinute cu oca- 
aiunea epidemiei din 1913. Babeş a combătut rolul exa- 
gerat ce se atribuia mai înainte purtătorilor de germeni în 
transmiterea epidemiei, deoarece sub durata întregii epi- 
demii n'a putut constata nici într'un caz, ea vreun purtător 
să se fi îmbolnăvit de holera sau să fi transmis holera 
la alţii. 

După Babeș rămâne ca fapt constatat, că, în comba- 
terea holerei lucrul principal constă nu în izolarea și tra- 
tarea purtătorilor ei în: a) căutarea şi izolarea primelor 
cazuri verificate de holeră; b) în alimentarea cu apă po- 
tabilă ireproşabilă (apă fiartă); c) desinfectarea purtăto- 
rilor externi şi a locuinţelor lor; d) în vaceinaţiunea pre- 
ventivă obligatorie a întregei zone epidemice. 


— 11 — 

Prof. Babeș s'a ocupat şi cu studiul tuberculozei, -A. 
descoperit corpusculii inatoeromatiei, precum. şi ramijiea- 
` țiunile baecilului Koch și multele lui analogii eu actino- 
miyces: Asemenea a constatat asociaţiunile microbiene ale 
b. lui Koch, mai ales eu streptocoeii.. Babeş a arătat cel 
dintâi, că b. tbe. poate pătrunde în organism şi prin pielea 
intactă şi prin amigdalele neulcerate. A constatat frequenţa 
tuberculozei latente la copii în ganglionul interbronchiat 
(ganglionu) fatal). 

Babeş a descoperit localizarea treponemei în sifilisul 
congenital, în capsula suprarenală. Asemenea a constatat 
prezenţa spirochetei în sângele vaselor miei. -7 

Medicina veterinară încă datorește mult profesorului 
Babeş pentru descoperirile sale. Ga cărbune a eonstatăt 
modul de invaziune al baccilului prin glandele stomacului. 
S'a ocupat cu difteria porumbeilor, cu tifosul şoarecilor, 
arătând, că acest mierob este periculos pentru om, apoi, 
în colaborare eu prof. Riegler, a studiat epizootia peştelui, 
descoperind cauzatorul ei „proteus piscicidus versicolor“. 
Babeș a constatat b. morvei la om, înainte de a fi desco- 
perit la animle. Impreună cu prof. A. Babeş a descoperit 
morvina, arătând, că cu doze crescânde de morvină se 
poate obţine imunizarea, ba chiar vindecarea în anumite. 
cazuri de morvă. A constatat modul de invaziune a bac- 
cilului în organism, prin pielea intactă (foliculii piloși) şi 
prin toate mucoasele, în genere (chiar intacte). Babeș a 
descoperit o clasă întreagă de paraziți, numiţi Babesiose 
sau babesia, dintre cari cele mai importante sunt babesia 
bovis (Hemoglobinuria boilor) şi babesia ovis (eârceagul 


oilor). Acești paraziți atacă sângele, pătrunzând în hemaţii. Ei 


Prof. Babeș a reușit să cultive babesiile pe medii cu 
sânge și să reproducă boala cu injeeţiunile culturilor, ob- 
ţinute pe ser. 

Babeș a fost unul dintre cei mai învăţaţi analomo-pa- 
tologi ai lumii. A fost un tehnician excelent, care a făcut 
nenumărate autopsii în toate spitalele din București. Dba 
societatea anatomică alergau studenți și doctori, ba chiar 
și profesori, ca să asculte demonstrațiunile interesante și 
instructive ale profesorului Babeș, 

Babeș a studiat cu preciziune capsulele suprarenale. 
A explicat pigmentafia în boala lui Adison prin lipsa de 
lipoiai în circulație pentru dizolvarea lipocromilor, produși 
prin uzarga ţesăturilor. Cercetează relaţia intimă între le- 
ziunile vasculare congenitale şi miopatie. In colaborare cu 
prof. Gh. Marinescu studiază leziunile plăcilor terminale 
în diferite afecţiuni. Studiază temeinic ‘structura tumorilor, 


— 493 — 
ocupându-se mai ales cu celulele gigante, eu formele ati- 
pice de cariochineză și punând în evidenţă stadiul pre- 
canceros. 

A descris pe larg leziunile în bolile de ficat, rinichi, 

lepră, pelagră, turbare etc. 
Babeș a arătat, că monstrii cu 6 degete la mâni şi la 
picioare au aproape întotdeauna și un defect la faţă, care 
se întinde la baza craniului, vătămând glanda pituitară şi 
alte elemente glandulare în corpul osului sfenoid (Acro- 
miefagenezele). — - 

Prof. Babeş s'a distins şi pe terenul igienei și al me- 
dicinei sociale ca un mare reformator, propunând! apli- 
carea. rezultatelor ştiinţifice pentru prevenirea și comba- 
terea boalelor infecțioase şi a celor sociale. Babeș a editat 
o mulțime de publicaţiuni de propagandă și a ţinut nenu- 
mărate conferinţe, cari toate intenționau regenerarea po- 
porului român şi desvoltarea sa fizică şi morală. 

Cu drept cuvânt a cerut prof. Babeş independenţa 
absolută a serviciului sanitar şi îndepărtarea politicei din 
Ministerul sănătăţii şi oerotirilor sociale, care trebuie să 
dispună de fonduri imense pentru rezolvirea tuturor pro- 
blemelor sanitare. 

Babeş a creiat în cei 40 de ani, cât a condus făelia 
ştiinţelor medicale în ţară, o şcoală, care azi numără în 
fruntea ei o seamă de profesori de universitate cu nume 
cunoscut chiar şi în străinătate, ca: lhevaditi (Paris); pro- 
fesorii: Gh. Marinescu, Manicatide, Proca, Nicolau, dece- 
datul Sion din Bucureşti, Puşcariu (laşi), Titu Vasiliu (Cluj), 
apoi Th. Mironescu, Bobeş, Buşilă, ete. 

Prof. Babeş a fost membru al Academiei Române, al 
Academiei de medicină din Paris şi Roma, a fost decorat 
cu legiunea de onoare și cu alte ordine străine, iar pentru 
lucrările sale epocale, mai ales pe terenul turbării şi al 
pelagrei, a fost răsplătit cu marile premii internaţionale 
de medicină „Montyon“ şi „Achuceare“. 

„Din viaţa şi opera marelui prof. Babeş putem scoate 
învățături folositoare pentru viaţa. Invăţăm dela Babeș în 
primul rând dragostea -nețărmurită pentru neam și fară. 
Babeș a renunţat la situaţia splendidă oferită lui de ma- 
ghiari în Budapesta și, mânat de un instinct natural, d venit 
în ţara-mamă ca un sol divin, trimis de provedinţă, cu mi- 
siunea de a pune baza ştiinţei medicale române șia con-: 
tribui eu descoperirile sale, ca deodată cu numele lui 
Babeș şi faima neamului românese să străbată în lumea 
întreagă. Babeş a muncit o viaţă întreagă pentru ridiearea 
stării sanitare și economice a României. 

Invăţăm dela Babeş patriotismul curat. Bl a fost în 
fruntea acţiunii, eare a propus absentarea oficioasă, osten- 


tativă, a întregului corp medical din ceha) regat 'dela al - 
XV-lea „Congres internaţional de medicină“, ţinut în Buda- 
pesta, în 1909, ca act demonstrativ pentru "suferințele ro- 
mânilor din Ardeal și Banat, sub vechiul regim ungar. 

Munca temeinică şi serioasă! Deşi dotat de Dzeu cu o 
inteligenţă rară a studiat toată viața sa, ca să se ţină la 
curent cu toate progresele știinţii şi nici la adânci bătrâ- 
neţe nu şi-a permis repaosul bine meritat. Operile sale şt 
le-a seris cu cea mai mare grije. Mai învăţăm dela prof. 
Babeş modestia, această virtute rară, care caracterizează 
pe adevărații savanți. Babeș n'a râvnit în viaţă după ran- 
guri politice. A preferat să rămână viaţa întreagă un mun- 
citor modest pe ogorul științei. Situaţia avută şi-a eluptat-o 
prin vredniecia-i proprie, iar nu prin protecţie. 

Deși a fost un mare descoperitor de adevăruri ştiin- 
tifice, prof. Babeș și-a păstrat neştirbită credința în Dzeu, 
rămânând toată viața un fiu devotat şi credincios al legi: 
noastre strămoșești, ceeace a relevat atât de frumos 
S. S. Patriarhul ţării în ceuvântarea rostită la mormântul 
lui V. Babeș, spre deosebire de semidocții, cari susțin, că 
ştiinţa nu se împacă cu credința. 

După Pasteur, prof. V. Babeș a fost unul dintre cei 
mai mari apostoli și binefăcători ai omenirii, care a con- 
tribuit cu descoperirile sale științifice la alinarea suferin- 
țelor omeneșii. 

_ ba serbările jubilare din 1914 (60 ani) şi 1924 (70 ani 
de viaţă) întreagă țara i-a adus prinosul ei de recunbştinţă, 
iar elevii săi devotați i-au publicat o biografie a vieţii şt 
Opera sa în broșuri comemorative de :mare, valoare știin- 
tific 

Ca recunoştinţă pentru serviciile imense aduse ţării 
guvernul român a făcut răposatului proj. V. Babeș fune- 
rarii naționale, dovedind prin aceasta, că și la noi poate 
fi apreciată ştiinţa, după cum remarcă atât de just di prof. 
Gh. Marinescu. 

Dar nu cu vorbe, ci cu fapte trebuie să serbăm me- - 
moria acestui mare savant, care a fost în viaţă omul fap- 
telor reale, prototipul muncii creatoare. Deaceea trebuie 
să salutăm cu multă bucurie şi însufleţire iniţiativa pornită 
din partea oraşului Timișoara şi a județului 'Timiș-Torontal, 
în frunte cu bravii săi conducători, cari au hotărit înfiin- 
tarea în Timişoara — încă în cursul anului 1927 — al unui 
institut Pasteur cu numele: „Institutul antirabic profesor 
Dr. V. Babeş“, care să eternizeze numele marelui fiu al 
Banatului, care, cu drept cuvânt, poate fi privit ea „Pasteuru? 


românilor“. Dr. loan Teleguţ. 


— | — 


-Scrisoare de Paşti. 
Sehiaoarea: hui Ticu, elev de clasa a patia lieeală, “tatălui sa] a 


„Dragă fătieule! j | 


-B Dumineca Floriilor şi ești departe. Când ai plecat 
mi- al: spus: i l 

'„Pieule, să-mi serii ce face mama şi ai timp de 'va: 
canţă, să-mi povesteşti verzi şi useăte, De ieri: avem va- 
<aniă, tătieule, şi mă. folosese să-ţi trimit rândurile astea. 

:.: Mama e bine şi e în hucătărie şi: taie tăieţei,. pentru 
Si şi eu am pus la o parte pe „Telemac“. Ce ziei? 


Nu-i o carte frumoasă: „Telmae“ ? Cu toate că e veche, ca 


o. babă, bătrână 7, | 
Mă gândesc : 1 ee să-ţi scriu mai întâi şi mai tatat 
Abun. nu fii: „formalist“, eum îmi sput de multe ori şi:sub 


„ete. 'ete.“, înțelege că Tieu şi mama și toţi ai casei îţi 


dorim sănătate şi sărbători fericite şi... ete. ete, lueruri 
cari. se subînțeleg, nu-i aşa? (Intorsătura asta n'am, şter- 
pelit-o din. niei..o „poetieă“, poneed în pocta: nu se 
găseşte așa ceva Y o 
“Qi-apoi, te rog mult, tăticule dragă, şi-mi id o 
carte „pe sprânceană“, cum aici iară d-ta și mi-o trimite. 
Ştii, ca atunci, când mi-ai dat în mână pe „Cuore“, de am 
început mai apoi să port şi eu „jurnal“, ca băiatul italian, 
şi seriam la poveştile săptămânii: „Zum, zum, zum, — Mă- 
__garii-s proşti acum“ ..., de râdeai cu lacrămi. 


Cu toate că atat. mai mare astăzi, aş putea purta - 


„jurnal“ şi în ziua de acum, ea copilul de clasa primară. 

Tocmai a chemat toaca la biserică și elopotul sună 
acum: bâng, bang, bang, bang.. 

Acu, fiindcă sună elopotu', rebule să-ţi seriu de o 
ceartă, da, ceartă, pe care am avut-o cu un conșceolar. 
Ăla, de când îl ştiu, era tot cu peri pe limbă. Când era 
mai mie scotea limba și se drâmboia la lume, de-ţi venea 
să iai câmpii. 

Ştii, tătieule, că mă due bucuros la „exhortaţii“, Du- 
minecile, după biserică. Ascult pe dl Popea cu mare, aici 
trebuie să seriu cu literă mare: Mare, cu toate că nu e 


aid EEEE S AT REET E cca aie a RSE 2TA 9 oile Rr fonica T ENEE 


edi at Ia za ee 


ii EA PA tii ti OAE iu a 3 ENEE 


— 15 — 


după ortografie, cu Mare plăcere. Bxemplele, pe cari le dă, 
din timpul de faţă, despre fapte nobile, sunt feumoase. Tu 
mi-ai spus, dragă tăticule, că așa este frumos şi bine, să avem 
faptele acestea înaintea ochilor. Acum, unii din camarazii met 
cască la „exhoriaţii“ şi se plietisese grozav, da, grozav! 
die: „ee spanac ne-o mai sporovăi şi astăzi ?!* Şi pe mine 
mă roade la inimă! La „exhortaţia“ cea din Duminecëä tre- 
cută am fost lângă Ghiţă, de eare îţi spun — îl cunoşti 
7 a ta. Şi Ghiţă ăsta mi-a şoptit la: ureche: „Turb*. Dăr 

„de ce turbi?“ — — umil vine iară cu morala asta Beal. 
ciat!" l 
i „Da” de ce seâlciată?“ — „Gas c'o să ţi-o spui!“ 
— După „exhortaţie“ a început să-mi explice că toate alea-s 
minciuni — auzi, minciuni! Că i-ar fi spus tată-său, : ro se 
„îmbată omul cu apă rece“ i 

Acum, tiam mai putut e eu, dragă tăticule, ail -am privit, 
iartă-mă, aşa, de sus, şi i-am spus: „mai bine minciuni 
de alea, decât nimie! Poţi să fii dobă de carte! B păceat!...“ 

Ce zici dta? bine i-am răspuns? Bl a râs. Așa cum 
râde un răcămete. Parcă ar fi fost filozoful filozofilor. 
„Tata“, mi-a spus el, „tata a amintit la masă, aseară, că 
„obraznicu' mâncă praznieu'“... și că bazaconiile alea cu 
bunătatea omenească ar i nişte povești de spus când aft- 
pesti, la gura sobii“. Auzi?l 

: Mam înfuriat când am văzut că Ghiţă vrea să 'nghiţă 
adevărul, cea chitul pe lona şi i-am răspuns: „Bine, măt, 
Ghiţă, dacă alea-s povești, de ce mai umbli la şeoală și 
biserică?” Bl mi-a răspuns înfuriat: „Eh, dacă mă trimet?! 
Aşà-i moda!“ 

Şi a mai zis ceva, tăticule, a mai zis'ceva, ce wa 
durut rău: zice că tată-său a râs la masă, tăind un pur- 
celaş grăsuţ, împărţindu-l, şi că a spus-o, să auză toţi: „In 
ziua de astăzi facem concurență dlui ăstuta, pe care-l tai 
cu cuţitu'! Numai că el nu poate să vorbească, da uroho- 
titul lui şi murdăria lui“. 

~ Am gărit în sus, tăticule, şi am strigat: „B minetună!e, 
da' el mi-a răspuns: 

„Nu-i minciună — că așa e lumea“. Şi zice că tot 
tata lui a spus-o, în auzul tuturor, că ce e alb e astăzi 


— 16 — 


negru şi ce e negru e alb... — N'am învăţat noi în fizică 
teoria colorilor? Se poate așa ceva? Spune şi dtal... şi 
eând am încercat să-l conving, că vede negru, mi-a scos 
o gaset din buzunar și mi-a vârât-o sub nas. 

„Pe ce-a fi“, am isbuenit eu, „a fi bun şi... „om“ 
tot e mai frumos, decât a fi fiară sălbatică. 'Te pricepi să 
încolțeşti numai? Ce, urât!“ Da’ el a râs mai departe și a 
ais: „Tu rămâi cu biblia — da’ tata câștigă întrun ceas 
mii!“ Acum, eu n'am ştiut ce să-i răspund, că nu mă pot 
uita în buaunarul tată-său, să văd dacă-s câştigate para- 
lele cinstit sau batjocorind obolul văduvei din biblie. l-am 
răspuns numai atât: „Orice mi-ai spune, fărţate, să fii sa- 
marineanul milostiv tot e mai bine pentru suflet, decât să 
jupoi pielea de pe om!“ El a râs şi mi-a arătat o carte, 
- a lui Nietzsche! pe care o poartă mereu în sân. Žice că 
e vorba de „supra-omul“, care taie şi spânzură, fără de 
niei o milă. 

; — „ăla a fost bolnavù,, dacă a spus că să fii milos e 
o  boalăle. am strigat eu. Da' Ghiţă mi-a dateu tifla şia zis: 
„In Colț! Tu ești de moda veche!“ 
Wa rănit, dragă tată, în ce aveam eu mai sfânt şi 
voiam să-l aduc pe cărarea cea bună. Sa apropiat de 
noi — poate-l ştii, Isae Löbelsohn, şi el e într'a clasă cu 
- noi — şi am spus, ca să o audă și el: „Chiar și talmudul 
îți poruncește: dragostea de deaproapele este cea dintâi 
virtute“. — „Nu judeca pe nimeni, înainte de a fi fost în 
starea lui“. — „Cea mai minunată calitate este o inimă 
bună“. Da’ Ghiţă a râs şi la vorbele astea, pe eari le ţineam 
` minte pe din afară, din talmud — şi ştii ce mi-a răspuns? — 
mi-a arătat un număr (1733) din „biblioteca Reclam“, în 
care, la prefaţă, erau citate cuvintele lui Goethe: „Cine 
-ne-ar arăta lămurit ce au spus oameni ca Plato în serios, 
glumind, ce-au rostit et din convingere sau numai discursiv, 
ne-ar aduce un nespus de mare serviciu şi ar contribui 
foarte mult la cultura noastră“. 
— „Al văzut?“, a sărit în sus, victorios, Ghiţă. „Asta-i 
o uşiţă, pe care poţi să scapi ori-și-când, când te ia ci- 
neva în serios și tu vrei să o iai la sănătoasa prin... tan- 
gentă ] li zici: credeai că vorbesc serioa ?1“ 


— „Oriee-ai zice!“, am strigat eu, dar m'am potolit 
mai apoi, că mam gândit la... Eminescu, da, nu mi-e ru- 
șine să o scriu... la Eminescu, care în diseuţii, spun cri- 
ticii, că era calm, „orice ai zice“, am spus eu „iubirea tot 
e mai mare decât ura și tot te duce mai departe“. Ghiţă 
a râs: „Bşti bărbat?“ şi eu i-am răspuns: „Da, vreau să 
flu bărbat — şi a fi bărbat în ziua de azi însemnează să 
ai mai multă inimă decât ori și când. Nu e dejoşitor să 
legi răni, sufletești și trupeşti“. l 

Ghiță este crud, — dragă tăticule. lmi adue aminte 
că odată ne-au dus cu școala, la cinematograf, ca să ad- 
mirăm cum pustiese submarinele corăbiile dușmane. Am 
stat atunci unul lângă altul. O, pe mine mă durea inima! 
De câte ori nimerea bomba dată, din ascunziş, în plin şi | 
de câte ori vedeai pe pânză cum dispare, încetul pe în- 
cetul, câte o corabie mare, cu mii de oameni, în fundul 
mării — fotografiile nu minţeau. — cânta muzica: „Gott 
erhalte |“ și noi trebuia să aplaudăm. Ghiţă aplauda ea un 
nebun. Bu stam ca pe spini, fiindcă știam că sunt vieți 
omeneşti, englezi, francezi, italieni, oameni, cari ar fi putut 
munci şi ajuta, cari dispăreau. Ghiţă striga: „Bâldâbâe! 
incă una la rând“! Spune, tată dragă, e omeneșie să te 
bucuri când vezi că se nimicese vieţi de om? Nu mă 
pricep la politică niei atâtiea, dar biblia şi talmudul și ered, 
că şi coranul, dau sfatul: fii „om“, care 'ncearcă să lucre 
cu alți oameni împreună. 

Ştii tu, tătidule dragă, că am fost odată la un mateh 
de box. Bram mai mic şi te ţineam strâns de braţ. O na- 
milă de negru, cu pumnul ţapăn, a strivit pe un alt atlet 
și rânjea când îi curgea bietului om sângele pe nas. Nu 
l-a lăsat să răsufle, l-a luat „la trei parale“, cum ar aice 
Ghiţă, și l-a trântit pe protivnie pe spate, încât abia mai, 
putea să răsufle. In cire erau două tabere, unii aplaudau 
ea nebunii pe negru, ăilalți huiduiau și strigau: „nu-i fair, 
nu-i fairl“, adecă: nu-i cum se cade, nu-i cuviincios. 

Acum, nu-i vorbă, nici albul să nu se fi pus la trântă 
eu negnul, că de aceea i-au sdrelit coastele şi fălcile i le-a 
mutat din loe — dar, tătieule dragă, nu ți se pare şi dtale 
că am fi câte odată ca la o reprezentație de mateh de 

2 


— 18 — 


E] 


astea turbate şi nu-ţi vine să strigi şi dta: „nu-i fair, nu-i 


fair! ?“ Asta numai aşa, în treacăt... Dacă ești mai puțintel - 


să aibă dreptate ăl cu mușchii de măcelar ?... 

„„Serie-mi şi tu, tăficule dragă, şi-mi răspunde la ta- 
trebările mele. Dta ești om mare, aproape încărunţit, iar 
eu sunt un elev de clasa a patra liceală, dar tot cred... 
că a fi bun şi drept şi a ajuta pe cel nedreptăţit este nobil, 
nu-i aşa? 


„„Incă, na apărut revista cea nouă literară, anunţată ?. 


Ce păcat că nu apare „Sămănătorul“! Sadoveanu a mai 

tipărit un volum? | d 
-i Qe sărută pe amândoi obrajii... ete. ete., fiul tău: Tjeu. 
1921. ' HORIA PBTRA-PBTRBSCU. 


Comorile iubitei | 
"- Ca trestia bălții, mlădie şi fină, 
Ce-şi pleacă făptura la orice suspin, 
E trupul iubitei! Mtădiţă de crin, 
Cu forme sculptate de-o mână divină ! 


Aprins, ca potopul de raze-aurite 

Ce plouă pe vârfuri de munți zăpezijļi, l 
-E părul iubitei! LGucioase șuniți ' 
© Pe umeri de marmur’ bogat risipite ! 


Duioși ca un at de harpă vrăjită ` 
Ce sună departe pe-'ntinsuri de mări, 
Sunt ochii iubitei]. Crâmpeie de aări, 
In care durerea se. pierde, atrivită l 
Ca pătă de sânge 'kehiegäii pe-o lamă, 
. Svărlită "n aăpadă de-un tainice tâlhar, 
Æ gura iubitei! Poti plin de har, 
„Ce: "n braţul pere nebune te cheamă! 


iei Mu e ai "o D, BBAPTA 


Lă 


— 19 — 
N 


-Rohul igienei în educaţie - Pui n 


„De. MIHAIL z0Loa:: 
asistent la Inst. de igienă x 
rg. soe. (Bursier al fund. 
Rockefeller în Boston U. 8; A. > 


“An ultimile două decenti, dar mai cu seamă în anti de 
după răsboiu, atât în țările beligerante, cât şi în cele neuire, 
s'a arătat un interes tot mai viu faţă de problemele. cari 
interesează 'generaţitle viitoare. Copilul de azi, viitorul 
năţiunii de mâine, a ajuns în centrul acestor preocupări, 
şi odată cu el instituţiunile, înainte de toată școala, cari 
cooperează" pentru desvoltarea lut cât mai perfectă, atât 
din punct de vedere fizice, cât şi din punct de vedere psihice, 
pentru a asigura naţiunii bogăţia cea mai mare ce o poate 
- avea: fii cu trup și suflet sănătos. Asigurarea acestei des- 
voltări şi armonizarea desvoltării sufletești și trupeşti cade 
în bună parte în sarcina școalei, şi putem zice că uneori 
şcoala e primul şi singurul factor prin care desvoltarea 
şi amortizarea aceasta se poate asigura. Azi școala nu 
mal este și nici nu mai poate fi privită numai ca un centru 
pentru inmagazinare unor cunoştinţe. Scopul și activitatea 
ei s'au lărgit şi sau complicat foarte mult. i 


Trebue să admitem că statul, cu tot dreptul, a întrodus 
obligativitatea școlară. Faţă de acest drept al statului, de 
a pretinde ca toţi copiii, la o anumită vârstă, de obicetu 
la vârsta cea mai susceptibilă, atât faţă de influenţele fizice 
cât şi faţă de cele psihice ale mediului extern, să petreacă 
ani dearândul, zilnic, câteva ore întrun mediu, într'o 
şcoală, care în majoritatea cazurilor nu se poate alege 
după voia şi placul copiiilor ori a părinţilor, faţă de acest 
drept statul are și o obligaţiune. Obligaţiunea aceasta este 
ca statul să asigure elevilor în drumul intregului școlarității 
condițiunile cele mai favorabile, atât pentru desvoltarea lor 
fizică, cât și pentru cea sufletească. | 


+ Un edificiu de școală impropriu, un aier vtelat, un 
program de învățământ -supraîncăreat şi necorespunzător, 
plus a școlaritate obligatorie este o crimă a statului contra 
statului. Nu trebuie să se uite că întreg copilul merge la 
şcoală, cu trup şi suflet cu tot. Cultivând numai psihicul 
copilului, negiijând cultul, fizicului, rezultatele: nu vor, fi 
satisfăcătoare niciodată. Nu trebuie să se uite nici faptul, 
că copilul de azi e cetăţeanul: de mâine; cunoştinţele câș+ 
tigate. pe băncile șeoalei nu trebuie să îi servească numai 
pentru a satisface cerinţele unui servleiu: oarecare, unde, 
2* 


— %0 — 


în cazurile cele mai dese, în mod întâmplător își câştigă 
pâinea de toate zilele, ci trebnie să satisfacă și obliga- 
țiunile sale faţă de națiunea sa, faţă de el însuş, și faţă 
de urmaşii săi, de a fi sănătos la trup şi suflet. B şi o 
pierdere materială pentru sfat ca să dea educaţiune unor 
viitori cetăţeni, cari după aceea la o vârstă prematură 
devin incapabili de lucru sau mor de boli, cari cu anumite 
cunoştinţe și obiceiuri s'ar fi putut preveni. 


Ca să ne ajungem scopul acesta, în programul de 
activitate al școalei trebuie să întroducem un punct nou, 
acela de a da elevilor o edueaţiune în materie de igienă, 
de a le da cunoştinţe de igienă sau, ceeace e şi mai mutt, 
“de a-i deprinde cu obiceiuri igienice, sănătoase. Natural, 
școala singură nu poate indeplini sarcina aceasta. Ba are 
partea cea mai mare și poate cea mai grea, dar este 
necesară și cooperarea familiei. 


Ca cunoștințele câștigate pe băncile şeoalei să fie 
folositoare şi bine utilizate, trebuie. să fie asociate și eu 
aprecierea valorii sănătăţii individuale, aprecierea capi- 
talului uman, iar ca aprecierea acesta să se poată pune 
în practică: de cunoştinţe de igienă. Am întrebuințat 
cuvântul cunoştinţă, cu toate că nu e tocmai nimerit aei. 
Cunoştinţele singure au făcut pe foarte puţini oameni să-și 
“ aprecieze, să-și păstreze și să-și apere sănătatea şi cu 
atât mai puţin pe aceea a altora. Simpla cunoștință — de 
exemplu — că a scuipa pe jos nu numai că nu e estetic, 
dar nu e nici igienice și la un moment dat poate prezinta 
chiar un pericol pentru alţi indivizi, pe foarte puţini oameni 
i-a reţinut să nu scuipe pe jos. Cunuștinţei pericolului 
trebuie să-i fie asociat obiceiul de a nu scuipa pe jos, 
care uneori se câștigă cu mult mai greu decât însăş 
cunoștința. B un fapt de mult constatat, că combaterea 
acelora dintre boalele contagioase, în a căror propagare 
individualitatea şi mentalitatea oamenilor nu joacă rolul 
cel mai important, e relativ uşoară, în schimb însă avem 
foarte slabe rezultate în combaterea acelor boli, în a 
căror propagare mentalitatea sau să zicem obiceiurile 
oamenilor au rolul principal. Trebuie să li.se dea elevilor 
ceva mai mult decât cunoștințe ; moravuri La Apic inel 
sănătoase şi igienice. 


Moravurile şi obiceiurile acestea nicăiri nu se pot. 


da mai bine ca în școală. Un obiceiu se formează şi se 
despride numai după ce l-am văzut făcut mai de multeori. 
de o persoană, care are oarecare influenţă asupra noastră 
şi după ce noi îuşine l-am făcut mai de multeori. Ori în: 


familie nu se întâmplă astfel întotdeauna, găsim de multeori' 


razii 


— 21 —. 


ignoranță și desinteres. Dar prin școală trece imensa 
majoritate a populaţiei, toți aceia cari sunt capabili de a 
primi o educaţie oarecare. In şeoală avem un timp lung 
la dispoziţie şt multe ocaziuni, ca să putem forma obi- 
ceiurile acestea. Vârsta școlară e cea mai potrivită pentru 
scopul acesta, copiii sunt eei mai susceptibili pentru primirea. 
imitarea şi deprinderea acestor obiceiuri. Dacă medicina 
preventivă nu a dat încă rezultatele așteptate, cred că unul 
dintre motivele principale este, că s'a oeupaf mai mult 
de mediul extern și de asanarea lui și prea puțin de om, 
de mentalitatea, moravurile și obiceiurile lui şi de asa- 
narea lor. 


Pentru a complecta o parte din lipsurile acestea 
multe state au întrodus deja studiul igienei în programul 
şcolar, începând eu prima clasă primară şi continuându-l 
în învăţământul secundar și superior. Natural, în primii 
ani nu poate fi vorba de un studiu de igienă, ci mai mult 
de formarea obiceiurilor cu miei explicaţii, lărgind însă 
materialul din an în an, din clasă în clasă. Rostul învă- 
țătorului, pe lângă acela de a propune, este dea da 
texemple prin atitudinea și toate faptele sale, un rost, 
jrebuie să recunoaștem, uneori foarte greu. ln ajutorul 
i stă vizitatoarea școlară, femee cu o pregătire specială, 
care face legătura între şcoală și părinţii elevilor, inte- 
reseaaă părinţii la răutatea copiilor lor şi îngrijeşte de 
deprinderea obiceiurilor necesare. Medicul şeolar dă 
tndieaţiunile necesare şi controlează efectul muncit depuse 
prin examinarea fizică a elevilor. 


Progrese frumoase s'au făcut pe terenul acesta în 
Statele Unite Americane. Programul igienei şcolare, în- 
tocmit de un comitet de experți, delegați de Asociația 
Americană de igienă (American public health association} 
și acepfat de forurile superioare școlare și sanitare, arată 
destul de elar principiile de cari sunt conduşi. Organizarea 
serviciului igienice în școli, după programul american 
trebuie să aibă următoarele principii și seopuri. a. 


L Proteeţia sănătăţii elevilor, care se poate asigura: 
a) prin asanarea edificiului şcolar, iustalaţiuni şi mobilier, `- 
ete. corespunzător; b) examinarea medicală periodică a 
elevilor, pentru a descoperi defectele și bolile în faza lor 
incipientă; c) controlul boalelor infecțioase. 


ll.e Corectarea defeetelor, cu cari elevii au intrat în 
şcoală, cari în etatea aceasta de obiceiu se pot corecta - 
. uşor, mai târziu însă mai greu sau nu se pot corecta de 
loc şi împiedecă desvoltarea fizică şi mintală a elevilor. 


: Corectarea se poate face eu'ajutorul: a) claselor 
speciale pentru elevii cu anumite defecte fizice, de exempla 
elase în ater Hber pentru: copiii anemict, 'ademofatiei 
ete., b] dispensarii (elinici) pentru- tratamentul. medical 
a diferitelor defecte, cari interesează mai cu seamă: 
T. dinţii ; 2. ochii; 3. amigdalele; 4. sistemul osos: 5. nutriția; 
6. pulmonii; 7. inima; c) urmărirea elevilor la domiciliu 
de către sora de oerotire, vizitatoarea şcolară, a i sajrade 
atenţia şi a asigura cooperaţia familiei: 


1U, Perfecţionarea sănătăţii . 'se. poate. asigura prin : 
a) ataniementul igienice al programului de zi, prin asi- 
gurarea unei proporţii corespunzătoare între activitatea 
mintală şi fizică a elevilor, care trebuie se varieze. cu 
etatea 'și rezistenţa lor fizică și mintală, b) activitate fizică 
sistematică, care se intereseze sistemul osos, museular şi 
iferttele organe. Trebuie să li se dea atenţie specielă 
jocurilor, cari interesează atât fizicul, cât şi psihteul 
copilului; c) Insirucția în materie de “igienă, care are ca 
scop de a deprinde obiceiuri igienice, de a da copiilor 
cunoştinţele practice ale principiilor unei vieți sănătoase, 
ate sugera sănătatea ca un ideal, a le demonstra avantajele 
sănătăţii şi desavantajele boalelor, a le trezi simțul de 
responsabilitate şi obligaţiunea faţă de sănătatea lor proprie 
şi 'responsalitatea lor faţă de sănătatea comunităţii 'și 
obligaţiunea comunităţii faţă de sănătatea individului. l 


: Un mediu şcolar corespunzător şi o atitudine poti- 
trivită a învățătorului sunt absolut necesare. Instruaţia 
variază. cu etatea elevilor. In primii 4 ani se dă mai multă 
atenţie pentru formarea unor obiceiuri şi deprinderea lor, 

cu mici explicaţii. In anii următori, pentru a înţelege 
rostul acestor obiceiuri, se dau cunoştinţe elementare de, 
fiziologie, rolul microbilor, importanța asanării mediului 
extern, atât în ce priveşte locuinţa, cât și comuna, primul 
ajutor, ete. Ca mijloace de învăţământ ne putem servi de 
diferite experimente, ilustrații, cărţi, cântece, filme cine- 
matografice, emulaţii între elevi, organisarea diferitelor 
societăţi pentru copii, ete. ae d 


O muncă nouă ne aşteaptă. O muncă grea, care va 
cere mult interes şi mult entuziasm şi. mai cu seamă, o 
dragoste şi o datorie faţă de generaţiile de mâine. Dar 
dacă se va face, rezultatele vor fi din cele mai fru- 
moase. l 


— 23 — 


Gazul metan în slujba magbiarizării. 


in ultimul: număr din anul trecut al revistei acesteia 
aduce dl Horia P. Petrescu în faţa cetitorului român. un: 
interesant articol. întitulat: „Cum voiau să ne maghiarizeze 
prin teatru“. Din acel articol, bazat pe citate, se poate des- 
prinde că în mentalitatea deregătorilor, unguri, seopul esen- 
tial al artei. era; maghiariaavea. Este foarte natural că nu | 
numai arta să servească spre acest scop. Dimpotrivă: Arta 
era cea mai puţin acomodată scopului de maghiarizare. 
Deaceea este.iar natural, că în. toate acţiunile publice ale 
statului. maghiar să descoperim acral segg: puptem: maghia- 
rigarea. , 

in. următoarele publicăm. în exiraa Meinoriul: în cita 
iiunea gazului metan, înaintat guvernului maghiar sub nu- 
mărul 3451/1914 de către Consiliul oraşului Cluj.: Acest 
elaborat cinie s'a trimis. concomitent tuturor orașelor şi 
judeţelor din Ungaria, cu rugămintea din partea Clujului, 
ca el să fie sprijinit prin memorii similare, înaintate, gu- 
vernului. 

Cuprinsul memoriului ne va pune în vedere, încă odată, 
că și toată politica.industrială maghiară, împreună eu gazul 
metan, era pusă în serviciul maghi iariagrit Dar să vor- 
bească memoriul însuş. 

1- „Bxaminând intensiv şi conatiențies, chestiiineai 
aceasta, importanţa . și chemarea gazului metan s'a desfă- 
gurat în legătură cu ea înaintea ochilor noştri așa de pu- 
ternic, scopurile regnicolare ale ţării s'au ivit cu o aşa de 
imperioasă gravitate, încât ne-am ţinut de datorință, ca 
sistemizând raportul nostru detailat, să-l aducem la euno- 
știnţa publicului orașului Cluj, pe deoparte ; iar pe de alta 
a publicului ţării întregi... Este ştiut, în general, că cea 
mai arzătoare rană a economiei noastre naţionale este in- 
dustria noastră nedesvoltată. Comorile naturale și mate- 
riale prime ale ţării noastre se exportează î în eantităţi mari, 
ducând eu sine ocaziunea lucrului necesar pentru prelu- 
erarea lor, împing în străinătate şi sutele de mii de mun- 
eitori, avizaţi la simbrie: pe cei mai importanţi factori ai 
producţiei naţionale. Scăderea lor reduce numărul căsă- 
toriilor, nemijlocit, — însă prin reducerea numărului naș- 
tevilor şi mijlocii, — puterea de apărare a ţării, având 
urmări și pentru generaţia viitoare. Acestea sunt conse- 
cinţele e grave, ba chiar fatale, ale realităţii triste, că în 
vreme ce nu suntem în stare să asigurăm lucru permanent 
muncitorilor noștri, pe de altă parte materialul produs la 
noi îl cumpărăm încărcat eu taxa de export şi import: 


— 94 — 

adevăratele produse industriale fac numai '⁄, parte de ex- 
port; iar S%/,, din importul nostru. Astfel se poate înţelege, 

că în schimb pentru importul nostru de articole industriale 

în valoare de peste o mie cincisute milioane coroane, se 

exportează în străinătate cea mai considerabilă parte a 
câştigului nostru naţional. Din cauza aceasta nu este câștig . 
la noi acasă, nu e bunăstare, nu e îngrămădire de avere; 

pentru aceasta cade pe singuraticul cetăţean, al teritorului 
nostru, rar populat, un venit, în proporţie mai mic, decât 
în alte ţări și tot pentru aceasta sunt mai mici izvoarele 

de venit ale statului... luând în considerare bogăţia Ar- 

dealului în tot felul de măterii industriale brute (lemne, 

piatră, metal) devine reală afirmaţiunea, — care la prima 
privire pare a fi prea exagerată, — că printr'o politică 
industrială sistematică. în Ardeal s'ar putea crea o indu- 
strie mare şi înfloritoare, bazându-ne pe gazul metan. 


2. Ca să putem eumpăni întrebuinţarea gazului metan 
pentru înflorirea industrială, după. importanţa sa deplină, 
trebuie să avem în vedere situaţia actuală a Ardealului şi 
importanţa, pe care o are desvoltarea industriei mari, pro- 
gresarea industrializării din punctul de vedere al rezolvirii 
chestiunii naționalităților. Precum a expus-o deja şi Augustin 
Behsies, până când Ardealul nu este întărit din punctul de 
vedere al maghiarimii în așa măsură, încât caracterul său . 
unguresc să poată fi considerat de asigurat şi pentru caz 
de stăpânire duşmană, până atunci nu putem fi liniștiți de. 
soarta [ării noastre. 


„Dovada evenimentelor ceia în timpul din urmă 
în Balcani, formarea, respective întregirea după naționali- 
tăţi a statelor din apropierea noastră imediată, pretind 
imperios resolvirea chestiunii naționalităților în mod grabnie 
şi temeinic, dar totodată pacinie, în mod demn de un popor 
cult şi de spiritul epocii noastre. Resolvirea chestiunii na- 
ționalităţilor în felul acesta, între împrejurările actuale, 
numai prin industrializarea Ardealului se poate efectua. 
Ar conduce departe desbaterea temeinică a chestiunet 
acesteia, aci numai atât remarcăm, că massele mai mari 
de naționalităţii (valahe) s'ar putea scoate din izolarea lor. 
actuală, ostilă pentru cultura maghiară, şi cari masse nu 
pot fi apropiate de aceasta și scoase din starea lor mizeră, 
s'ar putea ridica din cercul lor de idei, strâmt și condus 
exclusiv de conducătorii lor preocupați şi ar putea fi făcute 
mobile pentru învălmășala vieţii culturale și economice a 
națiunii întregi. și prin aceasta în atmosfera unităţii și con- 
solidării naționale maghiare ; însă aceasta numai așa ne-ar 
putea succede dacă cu ajutorul fondărilor industriale făcute, 


— 925 — 


în finuturile locuite de valahi vom transforma surplusul 
acestei naţionalităţi şi, în generali, o parte a ei, din ce în 
ce mai mare, în lucrători industriali. 


„Să tragem folos din învăţăturile exemplelor din ţară 
şi din străinătate: în partea nordică stabilimentele indus- 
triale au transformat la vederea noastră oraşele: Hisgaram, 
Rutika, Zsolna în insule considerabile ale limbii maghiare, 
într'o mare străină se transformă Hromparch-ul, care na 
demult avea în preponderanţă străini, în „ttorompa“, cu 
populație în majoritate maghiară. in judeţul Hunedoara in- 
dustria a făcut în decurs de o generaţie din plasa Petro- 
șani curaf valahă o plasă aproape de jumătate maghiară, 
departe de teritorul cu limbă maghiară, întroducând un ie 
puternic între valahimea din Ungaria şi cea din Românie. 
Tocmai așa cum s'a format în massa polonă din Silezia- 
Prusiacă regiunea nemţească a Hattomitz-ului și puggpum în 
partea nord-vestică a Boemiei populaţia germană de pe 
valea Bger şi din jurul Ribei este despărțită prin insula 
de. populaţie cehă a minierilor dela Briix-Dux. 


„Terenul de gaz metan, spre norocul nostru, par'că 
ar fi un semn al sorții, este situat în mijlocul Ardealului, 
astfel că cea mai mare parte a teritoriilor locuite de na-. 
ționalităţi se află în apropierea lui nemijlocită. lar ţinutul 
câmpului de gaz deja explorat şi deschis complect, care 
jormează centrul terenului de gaz este astfel situat, că in- 
dustrializarea şi maghiarizarea lui — prin întrebuințaree 
insulelor de limbă maghiară deja existente — ar aduce în 
legătură, fără întrerupere, maghiar:mea din valea superioară 
a Mureșului şi din judeţul Solnoe-Dobâca, cu cea din Cluj 
și din jurul Calatei. Că ce insemnătate are unirea ținuturi- 
lor de limbă maghiară, cari azi sunt separate printr'un 
ţinut cu limbă străină, — este superfluu să se expună mai 
pe larg. 


„Printrun conduct bine administrat orașele aflătoare 
pe terenul de gaz şi în jurul acestuia, cari de prezent sunt 
sărace din punct de vedere industrial și cari chiar din. 
motivul acesta se desvoltă anevoe, s'ar putea transforma 
în centre industriale înfloritoare și pe lângă aceasta s'ar 
putea infiinţa un șir întreg de stabilimente industriale se- 
parate, legate de locul exploatării materialelor brute, eari 
însă fieşţecare ar avea importanţa câte unui mie orășel: 
cari toate ar fi câte o fortăreață a imbogăţirii naţionale și 
totodată focare iresiatibile pentru contopirea naţională. Sta- 
tistica noastră ne dă o dovadă neindoelnică, că industria- 
lizarea şi maghiarizarea sunt împreunate : numărul maghia- 


— 236 — 


rimii creste de două-trei ori mai repede în oraşe ca în 
province. Astfel se pot creia în industrie prin 2-3 sute de 
mii de oameni un milion de suflete maghiare fără nici un 
sacrificiu ori sforţare specială şi prin aceasta se poate 
porni  cursui asimilării pacinice în proporţii până acum 
neinchipuite, ceeace ar fi cu atât mai sigur, deoarece 
poporul odată industrializat. pleacă mai departe şi răspân- 
dindu-se în patria maghiară, cât mai curând se asimilează 
total; în locul lui întră generaţii de-ale saționelAțilOE ut 
mai multe. * 


„Ne-ar conduce prea departe expunerea ideii, că:ce 
rezultat ne promite felul acesta a rezolvirii chestiunii na- 
fionalităţilor faţă de sistemul colonizării și, în general, a! 
poliiicei de improprietărire, “propagat de multi, însă poate 
mai puţin îndreptăţit, care şi pe lângă jertfe uriaşe promit. 
în A cu mult mai mici, mai nesigure rezultate. 


ci am voit numai să relevăm toate acestea, ca să 
accentum cu deplină gravitate importanţa regnicolară a 
industrializării Ardealului, — care întrece orice. altă che- 
stiune, — şi care prin formarea şi aglomenarea consecin- 
telor, azi deja a ajuns o adevărată“ chestiune de existenţă 
pentru națiunea maghiară. 


„Ardealul este fortăreaţa de graniţă a patriei noastre; 

chestiunea posesiunei lui devine din ce în ce mai împor-. 
tantă, atât din punctul de vedere al marilor puteri, cât și 
din cel al popoarelor balcanice, cari emulează între sine 
pentru. acapararea hegemeniei. Rezolvirea chestiunii na- 
ționalităţilor în felul acela, ea gravitatea înafară să se în- 
locutască. prin conlucrarea economică, pacinică, cu ideia 
eonsolidării şi eontopirii sentimentelor şi culturii azi, în 
Ardeal, însemnă asigurarea existenței noastre .naţionale, 

conservarea integrităţii teritorale a pati tei noastre şi delă- 
turarea marilor neajunsuri ce ne-ar putea suprinde.“ 


Acesta eră spiritul general în Ungaria. Memoriul nu 
este „opera unui şovinist ciudat. El a fost compus de o 
comigiune de 25 specialişti, apoi desbătut şi primif de con- 
` gregațiune, după ce a fost prezentat, în prealabil, guvernului., 


Cu această ocasiune să ne fie permis să întrebăm că 
la noi de ce nu se face nimica în chestia exploatării gazu- 
lui metan! Dacă din punctul de vedere al romanizării, noi 
sigur, nu avem nevoe de gaz, dar am avea mare nevoe 
de el pentru a ne ridica starea economică. 


Dr. B. DANDEA (Tg. pie). 


— A — 


Pe umărul: meu 1 pleacà-fi fruntea... 


' Pe umănul meu plecă-ţi fruntea, 
Romànfa 'ncepută- să-ți cânt, 
Cum seara 'n pădure, prin iei 
Trecând, feclongaaăe un: Ban: 


Din floarea. iubirii malai 

adun în duiosul meu cânt, 
Și genele-ți ude de lacrimi 
Cu buzele mele să-ţi svânt! 


S'adormi legănată de visuri, 

dn vbrăâja :sublimului cânt, . 

Și tristelor gânduri din minte -. = : 
Uitarea le sape-un mormânt! pai 
| | AN sa PRÂTIA, 


i 


- Dimineajă-a vieţii mele... 


Te-a zidit din „raje firea ie 
. Ori din roua cea curată, 

. De te-a hăvăait iubirea- 

Să 'mi fii zare "'nseninată ? 


Cine mi te-a scos în cale, 
Dimineaţă-a vieţii mele, 

Să 'mi presari sclipiri de stele . 
Peste cerul meu de jele?] 


Te privese și nu știu bine 
De nu-i vis, minune sfântă, 
Fericirea ce-azi în mine 
Bucuria şi-o cuvâniă l... 


lasă-mă s'adorm pe sânul 
° Pietruit de 'nfiorare, 

Și pierdut cu mintea 'n zare 

Visului să-i fiu stăpânul ] 


X — 8 — 


Să-fi durez din el cunună 
Sau podoabă vieţii tale, 
Impletind argint de lună 
Cu-ale florilor petale ! 


Și sub blânda-ți mângăiere, 
Copleșit de-a ta iubire, 
Să 'mpietresc de fericire, 


Ca Nioba.de durere ! 
D. P SATTA 


0 carte de propagandă a culturii naţionale. 
(„Oameni aleşi“ de prof. 1. Simionescu. 1l. „Românii“) 


în 9 Decemurie a. tr. a apărut în „Prager Presse“ un articol de 

- foud semnificativ. Bra seris de un veteran cu vază al literaturii bul- 
gare, d! Ciril Hristov, bărbat, care — ni se spune — joacă un rol deo- 
sebit tn literatura patriei sale. C. Hristov mărturiseşte un „pater peceavi“ 
publie gi revoacă tot ce a seris împotriva culturii şi poporului sårbese 
între anii 1913 şi 1818. 

„Nam avut, de sigur, nici o ideie despre ceeace sa creiat mai 
superior de spiritul sârbese — în literatură și în artă. Câteva traduceri 
din poeziile lui lovanovici, „Cântecele din Germania“ ale lui Nenado- 
vici, cinei, zece povestiri de DLazareviei sau ale unui alt prozator bun 
-— toate acestea abea că puteau da cea mai modestă ideie despre 
it. sârbească. De sigur nu este reprezentată mai bine nici lit. bulgară 
la vecinii nostri din Europa de vest. E bine cunoscut faptul că popoa- 
rele înapoiate tind, de obicei, să facă cunoştinţă pe cât le este cu pu” 
tnfă chiar şi cu manifestaţiile cele mai neînsemnate din viaţa culturală 
din fările, cari le sunt în toate direcţiile îndepărtate şi ignorează cele 
mai de seamă documente ale spiritului vecinilor şi înrudiţilor lor de 
sânge, cu cari ar frebui să emuleze şi la deavoharea cărora ar trebui 
să se alăture“. „Eu însuş“, serie dl C. H., „care mă apropiu de sfâr- 
şitul unei vieţi grele, mă simțesc foarte vinovat şi reneg aproape totul 
ce am scris între 1913 şi 1918“, deoarece crede că este cu cale să 
cunoască acum popoarele, reciproc, monumentele literare cele mai va- 

“Aoroase, „drumul spre (internul) sufletul unui popor ducând înomis 
prin scrisul său“. 

Din partea iugoslavă i-a răspuns, tot întrun art. de fond, dl Gu-: 
stav Krklec‘ din Belgrad. Da, ripostează scriitorul sârb, noi nu ne-am 
cunoscut. Abea acuma se bate eu gândul „Matica Srpha“ „Astra“ sår- 
beaacă) să editeze o colecţie de poezii lirice iugoslave şi bulgare. ` 
Problema este aceasta: „Seriitorit să lucrăm înainte de toate în ţările 
noastre şi să creiăm terenul pentru ideia apropierii“, a colaborârii. 
Pentru ee? Pentrucă trecutul plin de sânge trebuie uitat şi pentrucă 
„biitorul este serios“. O „bărbătească uitare a fot ceeace s'a întâmplat 


și nar fi trebuit să se întâmple“. A trebuit să vină. Rabindranath Ta- 
gore ea să transmită, săptămânile trecute, salutul P. E. N.-elubului (at 
clubului intelectualilor scriitori) sârbi din Belgrad P. E. N.-elubuli 
bulgar din Soţia! 

Comentând articolele cele două un membru din redacție ziarulu. 
din Praga, exclamă: „Intre mulţi poeţi, în sfârşi! un om (Hristov)! mires 
multele lucruri scrise, în sfârşit o propoziție, care te sguduie. m anii 
despre cari serie Hristov, prea puţini intelectuali au fost seutiți de 
ciuma desumanizării. Mulţi din ei sunt de multă vreme deja conştii de 
vina lor, dar cred că trebuie să rămână consecevenţi“. (Pr. Pr. 15 XU). 


Nu ne-am cunoscut?! oftează vecinii. N'am luat la cunoştinţă bà- 
tăile inimii celor buni dintre vecinii noştri! Au existat ziduri chinezeşti 
îutre noi, zidurile ignoranței. Aşa au pntut germina lozineile cele mai 
descareierate, eu luptele de exterminare. 

.. Stăm noi mai strălueit? Ne cunoaştem noi vecinii mai temeinie: 
decât eum descrie Hristov pe bulgarii săi? Ne prețuiese ei frumusețile 
eugetătorilor şi artiștilor noştri? 

De sigur, cunoaştem cultura maghiară, germană şi franeeză în: 
Ardeal mai temeinice decât ceeace au produs popoarele învecinate 
acum de noi: sârbii, bulgarii, cehii, polonii, ruşii. 

Răsfoiţi numai câteva numere din revista „Burope centrale“, eare 
e atât de bine redactată şi referează şi despre viața eulturală a po- 
poarelor din Europa eentrală, şi va trebui să mărturisiţi, ca veteranul. 
Hristov: „Ce putin am cunoscut până acum din sbuciumul aujletese al 
intelectualilor din nemijlocită apropriere! “ 

Chiar duşman să-ți fie un popor, tu, cel ee ai să te lupii eu el. 
trebuie să-i cunoşti părţile rele, vulnerabile, dar și calităţile, ca să gă- 
seşti în momentul oportun putinţa unei transacţii cinstite, deoarece ani- 
hilarea. nu este cu putință, după cum nu se poate anihila o materie, 
ori 'eâte sforţări ţi-ai da. 

Aţi cetit săptămânile trecute un interview luat dlui Mârita Zsig- 
mond, talentatul scriitor maghiar. Mărturisia eă wa cetii nimie din lite- 
ratura noastră, afară de câteva poezii de ale lui Oct. Goga. | 

A! Alici zace răul! Ignoranţa erassă față de noi i-a adus chiar și 
pe: eei buni din tabăra -protrivnică să nu găsească nimie de remareat: 
la noi. Politica aceasta literară de struţ, a adus pe intelectualii ma- 
ghiari la serâşnitul dinţilor, acuma, politica aceasta, care oricât ai striga. 
în mmea mare un rezolut: „Nem! nem! soha!“ nu poate şterge de pe: 
faţa pământului milioane şi milioane de suflete alogene. 

Stima reciprocă ar fi venit dacă cei buni ar fi sehimbat produ- 
sele spiritului lor, constatând că omenescul predomină. 

Ce au ştiut maghiarii de noi? Ce bulgarii? Ce sagii, chiar? Zi- 
duri chinezeşti intelectuale, groase, inpenetrabile au existat şi mai 
există între noi. De aici, de cele mai multe ori, neînțelegerile, de aiei 
„ intransigenţa punibilă, când e vorba de binele tuturora. 

„Institutul internațional de cooperajie - intelectuală“ din Paris, in- 
stitutul, care are de preşedinte al secţiei româneşti pe istovieul nostru 
d! Vas. Pârvan, secretarul gen. al Acad. Rom., şi în servieini special 


g 


din Paris pe dt- Busuioceanu, a înţeles prea bine cât jologs se poate 
wagte din o apropiere :eulturală între popoare şi a şi început să fipă- 
mească nește cataloage: speciale despre „opere remareabile apărute în 
diferite ţări“ (v. Buletinul institutului, din 15 Nov. 1926). Acelag institut 
se apropie de institutele mari de editură, franceze, germane, engleze, 
1nsistând să se tipărească: pe cât se poate mai multe traduceri bune. 

'Aceasta este calea. care duse la un Locarno al sufletelor. Alet 

iară . rāteazā. tunul stiroaba L omeneşti... 
RE ae z 

` jată gândurile. de + eari am fost cuprinşi cetind jmisigasa oare a 
dlui prof. loan Simionescu: „Oameni aleși: il. Românii.“*) 

Dela îneeput declară. autorul că şi-a alcătuit volumul pentru ti- 
meretu| şeolărese. Cu o modestie care trẹbuie relevată în zilele noastre, 
când se cocoţează cutare X y, eandidând chiar şi la premii. de ale 
Academiei Române, eu câte o.broșurieă de grosime silfidică, susţine 
autorul că studiul trece peste „competenţa“ dsale. Vrea să ne oferă 
o „earte de propagandă a culturii naţionale“, care. „nu e jără cusururi“, 
o „recunoaște“. 

Ce bine-ţi cade tonalitatea aceasta? Unde-mi sunteţi, ventillar. 
„cari sporăvăiţi verzi gi uscate, ca să îmbătaţi lumea cu apă reçel’. 
Profesorul universitar, omul de şitinţă, omul de bine, care cunoaşte 

-tema, pe care a adâneit-o — insistă să se știe că a vrut să serie o operă 
utilă, eelevând la personagiile tratate mai mult „însuşirile sufleteşti, influ- 
iuțabile educativ“, 

Nu suntem, partea cea mai mare, neşte elevi în vârstă mai ma- 
intată ? Şi noi, cei din provinciile alipite şi cei de alt neam. din Ardeal, 
Bucovina, Basarabia, ete... ? 

__ Nar fi cu eale ea astfel de cărţi să treacă din mână în mână şi 
să ne deschidă ochii, arătându-ne pe 25 de români, cari au însemnat 
ceva în evoluţia spiritului românesc, în loe de a ceti cutare earte despre 
viaţa cutărui detracat.sau a cutărei metrese ?. 

„lacă,. străinule“, ar putea zice cetitorul, după ce a cetit şi digerat 
materialul din volumul acesta, „iacă, ne-am avut! şi noi eroii şi pe-a 
meciniciei poartă au intrat şi eil“, folosindu-se de frumoasele cuvinte 
ale. poetul Coşbue (care, de sigur, va veni la rând întra doua ediție 
a eânţii). i 

Macă, frate pesimist“, ap putea urma cetitorul conversaţia, acum 
cu un cousângean, „câtă dragoste de lumină, de adevăt. de bunătate 
omenească la aceşti 25. promotori ai eugetării româneşti. N'am fost 
Cenuşotea în concertul european. În „simfonia culturală a omenirii“ ne 
pregătim să participăm şi npi, scrie dl S. (Goethe spunea, atât de 
frumos, că evoluția popoarelor este ea o „fugă“ muzicală, în care fie- 
eare popor îşi are tonul său!) . 

Numai câteva, amânunte, cari să îndemne pe oricine să-şi pro- 
cure arsenalul acesta (iertaţi expresia belicoasă) de argumente mian- 
nate, în discuțiile noasire între noi şi eu străinii, eând este vorba de 


ou o. #jiBdit. „Dartea Româneasră“, 80 Lei, 250 pag. brop: ip 


e ma a Aa A 


= | 


cultura poporului românese, (B rugat să asculte şi di E. lakabffy, care, 
într'o scrisoare deschisă, zeflemisa, anii “trecuţi, în necunoştinţă de 
cauză, trecutul nostru cultural.) d : i pg 
= Stefan cel Mare, care întrupează „gândirea: moldovenească în 

see. al XV-lea“, serie venețienilor despre importanţa Chiliei şi Cetăţii 
Albe: „Luminăţia voastră ttebuie să aveţi în vedere, că aceste două 
ținuturi sunt Moldova toată şi că Moldova cu aceste două ţinuturi este 
un zid penteu Ungaria şi Polonia“. Cel ce a purtat 36 de răsboaie a ri- 
dicat 44 mănăstiri gi biserici, perle de artă, încât pun în uimire, multe 
din ele, şi astăzi pe arheologi şi pe seriitorii de artă. i 

Englezul savant Baddeley scrie în 1919, într'o earte ştiinţijică, 
despre Niculai Milescu: „Situaţia şi faima lui era unică. Ce a seria, 
pentru vremea lui (t 1208), e fără seamăn în istoria literaturii ruseşti“. 
A şi călătorit, a şi văzut multe spătarul Milescu! Trăieşte la Berlin, la 
curtea marelui elector de Brandenburg, Frideric Wilhelm; apoi la Stetin; 
la curtea regelui Ludovic al. XIV-lea, la Paris; la curtea regelui Carol 
al XI-lea, la Stockholm; la curtea tarului cilexei Mihailovici, recomăndat 
de patriarhul Dosotei al terusalimului, dupăce a studiat în Padua și în 
Constantinopol, apoi în Siberia, pe unde picior de european nu mai 
călease. Are „curajul unui Marco Polo gi istețimea unui Sven Hedin“. 
E „cel dintâi explorator ştiinţifice al Siberiei“. Se interesează de scrisul 
lui chiar şi filozoful vestit Leibnitz. Bste unul din întemeietorii „culturii 
ruseşti, ca, mai târziu, D. Cantemir şi fiul său Antioh. Feciorul lui 
Gavril Milescu din ţinutul Vaslui, cu moşii şi rude acolo. Traducă- 
torul Bibliei în româneşte, autorul unui jurnal de călătorie de prima 
ordine din punct de vedere etnografie, geologie, ete. e la ruși Niculai 
Gavriloviei Spathari, la francezi baron Spatharius, la englezi Spathary, 
până şi în arhivele chineze Mi-ko-lail 

lată-l pe Dimitrie Cantemir, „făuritorul limbii româneşti savante“, 
Tatălui, necăturar, îi citește pănă noaptea din cărţi sfinte sau din povestea 
neamului. Studiază la Constantinopol, vorbeşte româneşte, ruseşte, 
arăbeşte, L prusană, rusește, italieneşte, frânţuzeşte, inventează uote 
muzicale ea să serie ariile turcești, Serié în limba latină opere sa- 
vante. Petru cel mare îl sărută „pe faţă, pe cap şi pe ochi, ca un pă- 
rinte pe fiiul său“ (Neculce). Academia din Berlin l-a ales ea membru 
al ei, lângă Leibnitz. „Istoria Otomană“. scrisă. de Cantemir, e tradusă 
în franţuzeşte şi englezeşte. Istorie, etnograf, folosof, musician, geograf, 
precursor în ştiinţa geogrefţiei, un „uriag“. 

lată-l pe „păriniele literaturii române“, pe Eliade Rădulescu, care 
strigă din toată convingerea: „Urăse tirănia, mi-e frică de anarhie!“; 
el, traducătorul din „Mohamet“ de Voltaire, minunatul imn de slavă, 
ridicat concilianței . religioase. Bliade al nostru a fost un adevărat: 
european] 

lată-l“pe Titu Maiorescu, „aristoerat al gândirii“, întemeietorul 
eritieii ştiinţifice române, cel ce îşi trage obârşia din Bucerdea Vinoasă 
din Ardeal. Bleb eminent al „Teresian“-ului din Viena, . cetitoe ` asiduu 
al filosofilor Hegel şi Fichte, en liniştea din fena în caga sa; om, care 
îşi găseşte fericirea în fericirea deaproapelui său. 


EPE re 


lată-l pe Spiru Haret. cel cu flairul cultural atât de pronunțat, eare 
vrea să ridice poporul, ea să nu trăiască întrun tunel sufletesc*t), tunelul 
primejdios pentru toți din împrejurime. 


Ce ar fi putut creia în lumea ştiințifiea Sp. Haret dacă n'ar fi fost 


ehemat de nevoile ţării sale să pună umărul! El, de lucrarea căruia 
(„Mecanica socială“) s'au exprimaţi savanţi ai lumii (ea H. Poincaré} 
în ditirambi. („Acest rezultat provoacă o mare surprindere“.) lată-l pe 
Petre Poni, întemeietorul „Casei şcoalelor.“ 

Câteva comparații "plastice pentru cel ce vrea să știriceasea 
- eine a fost personajul cu care e asemănat „omul ales“ dintre români: 
Spătarul Nieulai Milescu : „era mândru, iseoditor, dar hotărât şi între. 
prinzător. Aduce aminte de Benvenuto Cellini din vremea Renaşterii“ 
Ştefan cel mare: „... îmbrăeaţi-l în hamida seumpă a regilor Franţei; 
puneţi-i la îndemână mijloacele mai perfecționate de lupta, iar pe pâr- 
eălabii lu% Şandru, Grumază, Hrăman, Boldur, schimbaţi-i în mândri 
oastelani, descendeţi ai cruciaților; dăruiţi-i în locul megterilor sagi, 
artiştii aleşi, roadele unei culturi mai vechi, atunci numele lui Ştefan 
war fi rămas sfânt numai peniru un popor mie, ci ar fi fost slăvit între 
eei a căror înțelepciune şi destoinieie saltă evoluţia omenirii“. i 

Am putea urma. Exemplele se pot înmulţi — arătând cu eâtă 
dragoste, şi cunoştinţă de cauză a tratat dl S. biografiile acestea 25. 

lată pe cine ne arată în siluetă dl S.: 1 Bătrânii: Niculai Mileseu 
Ð. Cantemir; ll. Luptătorii: Şteţan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram lancu | 
NI Pionerii: Gh. Șinca}, Gh. Lazar, Dini Golescu, Gh. Asachi, i. Bliade- 
Rădulescu; IV. Ziditorii: M. Hogălnieeann. |, C. Brătianu, |. Maiorescu, 
Spiru Haret V. buminătorii: V. Aleesandri, |. Creangă, M. Bmineseuv, 
Al. Vlahuţă, N. Grigorescu; Vl. Biserica; Veniamin Costache. Andrei 
Saguna; Vil. Ştiinţa; Gr. Cobălcescu, P, Poni; VII. Broul necunoscut; 
Mihai DLupeseu: IX. Un vitat: B. Hasdeu. 

Că s'ar mai putea adăoga încă alţii — de sigur. Un Coşbuc, 
Cipar, un Gh. Barițiu, un Babeș (pe care ni-l arată şi numărul acesta 
din Transilvania), un Vlaicu — eventual și din cei vii: un Buescu, un 


Racoviţă, un Constantinescu . (inventatorul sonicităţii), un Marinescu se . 


vor alătura, încet pe încetul, la ediţile viitoare, sporite, ediţii, pe cari 
le dorim cât mai multe, 

Bun lucru a săvârşit dl S. scriind această carte. Capitole din ea 
sau chiar şi întreagă să se traducă şi în limbi străine, ca să dispară 
eoşmarul sufletese dintre popoare şi să înţeleagă că soartea le-a hărăzit 
bărbaţi de seamă și de-o parte şi de alta, de ale căror glasuri de 
dojană şi indemnuri spre bine să aseulte, dacă nu vrea să ajungă la 
un erepuscul al inteligeuţii europene. lie „Marin. 


. 


+) Amintim aici. cu plăcere. că di S. serie! elogios despre „Asira“ noastră, 
eând e vorba de A. Şaguna. 


33 


Cronică. 


—.— 


„Astea“ basarabeană. Primim ve- 
ştile cele mai bune din Basarabia. 
Delegatul „Astrei“, dl comisar ge- 
neral De. Onisifor Ghibu, a găsit pă- 
mânt prielnie, după cum era con- 
vins dela plecarea sa în Basarabia 
şi pe zi ee merge vegtile înălțătoare 
` de inimi se întețese. intelectualii ba- 
sarabeni, în frunte 'cu tot ce are bi- 
serica, şcoala, justiția, armata, cor- 
pul medical mai de seamă, şi-au 
dat mâna şi emulează întrun mod 
vrednic de admirat pe terenul îna- 
intării culturale. 


Este o plăcere să cetim rapoar- 
tele despre manifestaţiile culturale 
basarabene. Cele 10 secţii, cousti- 
tuite, lucrează, ţinând conferenţe, pu- 
blicând dări de seamă, dând prile- 
juri la desbateri interesante, în co- 
loanele ziarelor „România nouă“ şi 
„Cuvântul moldovenesc“. Aşa s'a în- 
ighebat cu gange de trăinicie o „aca- 
demie militantă“ în Basarabia. 


Număr de număr din „România 
nouă“, ziarul, pe care ar trebui să-l 
citească şi aboneze intelectualii şi 
la noi, considerând aceasta ea o 
datorie de onoare față de cultura 
noastră, găsim referate despre pro- 
gresele vădite. 


Cine vrea ca acest colţ de ţară, 
Basarabia, să fie la adăpost faţă de 
ideile destructive, cine crede că, 
sprijinind cultura românească de 
acolo, sprijineşte totodată cultura 
europeană, gamenințată de puvoiul 
lozincilor disolvante — şi Basarabia 
este: poarta, pe care pot intra valu- 
rile murdare, cari nu ştim unde se 
vor opri — acela aplaudă din toată 


inima mişearea pornită. eu atâta 
elan în mijlocul populaţiei româneşti 
de acolo. SA 

De aceea: să dorim, ca ideia 
„palatului cultural“ la Chiginău să se 
înfăptuiasecă cât mai curând! Să spri- 
jinim publicistica de acolo! Să ne 
dăm toată truda ca manifestaţiile 
atât de nobile să aibă ecou şi în 


inimile noastre, ea — ştiindu-ne una 


— să câştigăm puteri, reciproc. 
+$ 


Suhseeţia eugenică și biopolitieă 
a „Astrei“. Ciclul de conferinţe din 
Cluj 1927. Factorii determinanţi ai 
evoluţiei biologice a capitalului uman 
1. 19 lan. 1927. Dl Prof. Racoviţa: 
Problema evoluţiei; 2. 26 lan. 1927.. 
DI Prof. Gusti: Mediul social si eca- 
pitalul biologie național; 3. 2 Febr. 
1927. Dl Prof. Tzigara Samurcag : 
Arta şi capitalul biologie naţional; 
4. 9 Febr. 1927. Dl Prof. Rădulesacu- 
Motru: Psichologia poporului român; 
5. 16 Febr. 1922. Dl Prof. Mehedinți : 
instrueţia şi edueaţiunea național- 
biologică; 6. 283 Febr, 1927. Dl Col. 
Bădulescu: Educația fizică, o pro- 
blemă naţională; 7. 2 Martie. 1927. 
Archimandrit Scriban: Religia şi 
capitalul biologie naţional; 8. 9 Mar- 
tie 19817. Dom ul Profesor Bogdan- 
Duică: literatura şi capitalul bio- 
logie naţional: 9. 16 Martie 1927. DI 
Prof. lacoboviei: Administraţia şi 
capit. biologie naţional; :0. 23 Martie 
1927. Di Dr. Manuilă: Munca şi ea- 
pitalul biologie naţional; 11.30 Martie 
1927. D-na M. Batuleueu: Rolul bio- 
politie al femeii române ; 12.6 Aprilie 
1927. Dl Prof. Vâlsan: Mediul fizie 
extern şi capit. biologie naţional; 


3 


— 3 


13. 13 Aprilie 1827. Dl Prof. Madge- 
aru: Politica economicăà-soeială gi 
capitalul biologie național; 14. 20 
Aprilie 1927. Canonie Dr. |. Coltor: 
Biserica şi capitalul biologie naţi- 
onal; 15. 4 Maiu 1927. DI Dr. Daida- 
Voevod: Politica naţională gi eapi- 
talul biologie național; 16. 11 Maiu 
1927. DI Prof. Bogdan-Duică : Politica 
socialistă și capitalul biologie nați- 
onal ; 17. 17 Maiu 1927: DI Prof. Jean- 
nel: Ereditatea normală gi morbidă; 
18.25 Maiu 1927. Dl Prof. Moldovan: 


Biopolitica. 
* 


No. 144 din „Biblioteca popoerală 
a Asoeiajiunii” cuprinde o poves- 
tire pentru popor, scrisă de Coriolan 
Brediceanu: „Piatra credinței“. O 
lectură potrivită pentru popor, cu 
scene vioiu redate, într'o limbă ro- 
mânească,  înfiorită ici-colea cu 
bănăţenisme, cari se explică la 
sfârşitul povestirii. 

Povestirea se petrece pe vremea 
când în Banat stăpâneau turcii, când 
în cetatea 'Timigoarei domnea Ali 
paga (1715) şi după învingerea creg- 
tinilor şi isgonirea turcilor din Banat. 
Oberenezul (primarul) din Lugoj Radu 
Bălu se pune în fruntea conspirației 
şi dă mână de ajutor celor ee răs- 
toarnă domnia urgisită. Cuprinsul 
interesează poporul, fiindcă sunt 
descrise scene când e răpită şi 
scapă o româncă, din mânile fiiului 
comandantului. ture, adunarea con- 
spiratorilor la o moară, lângă Lugoj 
(se vede că autorul a cetit scena 
dela Riitti din „Wilhelm Tell“), apoi 
scene de adâncă tristeţe peniru ro- 
mâni şi de bucurie expansivă, când— 
în sfârşit — învinge dreptatea şi pă- 
rechea alungată își serbează nunta. 
Autorul este regretatul Coriolan Bre- 
diceanu, fostul conducător al Ba- 
natului, care a avut răgaz, printre 


picături, să mai serie şi astfel de 
povestiri pentru popor. 

Când a scris povestirea era la 
modă stilul lui Nieu Gane şi îţi cade 


‘bine, de multeori, amintindu-ţi de 


Gane, aplaudând totodată pe serii- 


torul poporal, elevul lui Gane. 
a ; 


„Cosinzeana“ a împlinit 10 ani de 
existență. In epoca noastră, când 
toate ilogismele sunt posibile, avem 
prilej să ne bucurăm că „Casinzeana“ 
înbătrâneşte, adecă, — deocamdată 
— numai că a trecut de 10 ani. 

Cetitonii au priceput: e vorba de 
revista „Cosinzeana“ din Cluj. Infiin- 
fată în Orăştie de dl Dr, Sebastian 
Bornemisa, un harnie mânuitor al 
penii şi un priceput administrator 
totodată, revista aceasta pentru fa- 
milie a înfruntat greutăţile răsboiului 
şi — trecând la Cluj — poate să 
privească'eu satisfacție asupra celor 
10 ani (de colecție) dar şi plină de 


'nădejdi în viitor. 


Meritul incontestabil al dlui Bor- 
nemisa este că a oferit familiilor de 
preoţi şi învăţători, elevilor din 
gcoalele superioare, după dispariţia 
„Familiei“, şi în parte, şi a „bucea- 
fărului“, o revistă vrednică de cetit, 
eu contribuţii interesante, nutremânt 
sufletesc sănătos, contrabalansă faţă 
de revistele pornografice, cari au 
apărut ca ciupercile după ploaie. 

Cine citegte frumosul număr jubi- 
liar şi trece în revista generală pe co- 
laboratorii din decursul celor 10 ani 
— numărul conţine un sumar com- 
piect — trebuie să aplaude, cu atât 
mai mult, cu cât pricepe că în jurul 
„Cosinzenii“ acesteia s'au adunat 
toți bunii scriitori din Ardeal şi, în 
mare parte, şi din vechiul Regat. 

Pentru stările de astăzi culturale, 
cu hotarele lărgite, ar trebui să 
existe nu o revistă ca „Cosinzeana“ 


Ri i ei ce ii fini tt a a tit aie a 


ci cel puţin 20, deoarece pământul- 
humă, care așteaptă cuvântul res- 
picat de bună îndrumare culturală, 
literară, este din belşug. B vorba 
să se găsească sămănătorii devotați 
cauzei. i 
Revista „Cosinzeana“ cu afât 
mai mult så o preţuim şi să o spri- 
jinim.  Felicitând . pe fondatorul şi 
sufletul redacției, pe d! Dr. Sebastian 
Bornemisa şi pe noul şejf-de redacție, 
dl Cucu, ne asociem la bucuria re- 
vistei de familie şi-i dorim viaţă 
înfloritoare, spre binele propăşirii 
noastre culturale. 
* 


„Pagina Culturală“, de Duminecă, 
a „Universului“, e bine eondusă de 
falanga de entuziaști dela Funda- 


35 


subscrise de sufletul mişcării „Ca- 
selor Naţionale“, dl gen. I. Mano- 
lescu. Aşa în nr. ultim (5,a. IX), ne 
povesteşte di 1. Manolescu impre- 


„siile dsale dela congresul de edu- 


țiunea culturală „Principele Carol“. 


Articole scurte, vrednice de cetit, 
subserise: D. Gh. Mugur, l. Pillat, Ap. 
D. Culea, Em. Bucujţa, Nichifor Crai- 
nic, loan Gh. Savin, V. Voiculescu, M. 
Negru, l. Gr. Oprişan, ș. a. Când te 
gândeşti că aceşti buni mânuitori ai 
condeiului ajung cu scrisul lor în 
mânile a sute de mii de cetitori, în 
fiecare Duminecă, aplauai din inimă 
buna ideie a conducătorilor „Uni- 
versului“. Numai prelucrând opinia 
publică dela sate astfel vom fi, odată, 
în stare să constatăm cu satisfacție 
că numărul analfabeţilor este aproape 
de zero. 
* 

„Răsăritul“, revista lunară a „Ca- 
selor Naţionale“, se prezintă în con- 
diţii tot mai satisfăcătoare. Redac- 
torul revistei, dl [. Gr. Oprişan, dă 
dovezi de multă abilitate şi mult bun 
simț, sporind numărul colaboratori- 
loe revistei dela număr la număr. 
Aproape în fiecare număr găsim 
prea interesante articole culturale, 


*) Cutase din felurite țimpuri și, poate, de folos. 


cație morală dela Roma, cu mult 
spirit de observaţie gi cu șarje în- 
dreptăţite. — Schiţele dlui Al. Las- 
carov-Moldovanu se citesc totdeauna 
en plăcere, conținând câte un grăunte 
de adevăr filosofic. Un sariitor, care 
se impune pe zi ce merge. Cronica 
bogată şi selectă. Recomandăm ce- 
titorilor această bună revistă. Pentru 
particulari numai 120 Dei la an. (Bu- 
cureşti, Str. Sfinţii Apostoli Nr. 24). 
x% 


Bibliogeafie veche. +) l. Erdélyi Mu- 
zeum (Holozsvâri közlöny melléklete 
1856). 

Pagina 7 cuprinde: Erdélyi oláh 
népdalok. După o mică întroducere, 
Helen (autorul) traduce nouă poezii 
scurte, culese (se pare) de el. 


1. 


loseph Bohrer, Versuch über die 
slawischen Bewohner der österrei- 
chischen Monarchie (Wien, 1801), un 
vechiu etnograf, care serie din pro- : 
prie experiență, aminteşte şi despre 
fapte ce ne privesc ca Români. 
Pagina 27: Valahii Moraviei. 
Pagina 34: Despre Movlachi; 
Pagina 42: Valahii Moraviei; . 
Pagina 65: Bxploatarea popo- 
rului de către evrei în Galiția. 
Pagina 78: Morlachii; 
Pag. 89: Valahii Moraviei; 
Pagina 156: Aceiaşi] 
în pariea a doua a operei: 
Pagina 5: Despre iconarii ru- 


segti; 
Pagina 9: Despre cântecele 
Morlachilor; 
G. B. D. 


3* 


Pagina 3t: Despre cultura Mor- 

lachilar. E 

Pagina: 99 şi 102: Caracterul 
Morlachilor. 

Acela, în Versuch über die 
deuischen Bewohner d. 6. M. (Acelaş 
an) dă, în felurite părţi o descriere 
javorabilă Saşilor. Numai industria 
sta pe loe! (Pag. 249, ete.). Un amă- 
nunt interesant: Brânza de lapte de 
vacă se. făcea numai întrun sat 
'(Radien, Sighişoara). Negustorii greci 
din Sibiu şi-au făcut loc gi din cauză 
că Sașii fricoşi nu treceau bucuros 
munții. („Dass sie [die Nation) siech 
nicht gern weit über das Gebirge 
wagt“.) Pagina 252/3. Autorul face 
propuneri privitoare. la modul cum 
s'ar putea face din Brasov — altă 
Lipseă! Şi pe seama Munteniei! 
(Text. interesant!) 


m. i 


Gazeta din Sibiu Siebenbirgi- 
sche Blätter, 1887, 17 lulie (Nr. 82—85) 
cuprinde un foiteton: Rumänische 
Prieater und Hlcisţer de Gustav Rasch, 
O critică severă; povestea cu un 
- mitropolit, căruia un doctor (Lam- 
bert) i-ar fi tăiat barba, dacă... nu 


şi-o plătia scump; simonia ete. ete.. 


IV. 

in Élet és irodalom (1884, lunie 8), 
revistă in Cluj (Serioasà!) se gă- 
sește, la pagina 213, articolul Adalék 
a Hóra-világ történetéhez, publicând 
un raport din Zlatna, cu data 1? Nov. 
1784, seris de solgăbirául Bnyedi 
Bjfraim cătră subprefectul Albei-de- 
` jos. Interesant! 


V. 


Versuch über die Regierung lo- 
sephs ll, Bine hleine Staatsschrijt 
pon einem Ungar 1788. 

Pag. 17—18: Libertatea dată tre- 
buia să respecte drepturile proprie- 


36 


— 


tarilor; nu trebuia să prezinte pe no- 
bili ea „parte neînsemnată“ a ţării 
şi ea „dușmani ai poporului şi ai 
statului“. Probă: revolta ţăranilor ro- 


aaa old 


mâni în Ardeal şi împotrivirea ţă-. ; 


ranilor din alfe părţi ale monarhiei. 


VI. 


Gräfin Hahn- Hahn, Orienta- 
lisehe Briefe. Berlin, 1844. Brster 
Band, p. 97—135. 

Im August 30 (1844) contesa se 
afla la Orgova. in 31 Aug. iarăși pe 
bord, înainte... Daporul „Zriny“, că- 
pitanul un Dalmatin, echipagiul va- 
lahi! Două ceasuri până la schela 
Cladovei. Calafatul este das elende, 
meillăufige mallachische Dorf (satul 
vromânese mizerabil gi răspândit). 
Vidinul: palatul pasei, ruinat; o ta- 
bără de ţigani; i se spune că este 
un drept al acestora să stee trei 
zile pe loe} Până la Nicopol ţărmul 
Dunărei, mizerabil. „Colibe, sure, 
joase ca mugunoaiele sobolilor, fără 
pomi, fără tufe — astea-s sate; şi 
oraşul Giurgiu, în faţa căruia ne-am 
oprit pentru afaceri şi pe care toemai 
lam visitat cu o curiositate nesa- 
tisțăcută, este departe de a se com- 
para cu un sat silesian“. Vodă Bi- 
bescu tocmai plecase la Stambul. 

La Galaţi, pază mare. De-aiei 
„noii călători erau câţiva ofițeri 
valahi, care în uniforma lor albastră 
şi galbenă se 'nfăţişau total evro- 
penește, şi câteva doamne, care 
păreaua-g zice — hipereuropene, aşa 
de outriri (exagerat) la modë le era 
costumul“, . Aiei, ea şi la Brăila: 
„Niciun gentiemau nu merge singur 
pe stradă; trebuie să-l urmeze un 
servitor, şi, ca să fie elegant, în 
port grecesc cu fustanelă albă. Şi 
ce-i cară acest Grec domnului său? 
într”o mână un ciubuc, în alta un 
cnut (Hantsehuh).. Un hibrid de Ture 


şi Cazac, spoit franțuzeşte: acesta 
pare a fi un gentleman valah! leri, 
în Brăila: din zidurile dărâmate se 
mai vede ceva. Nu-i frumoasă ; este 
pardosită pe alocurea, și clădită 
foarte nesistematic. Mărfuri simple, 


este și-aiei, la Galaţi. Aiei (Galaţi) 
câteva case drăguţe, eu grădină. 
Jidanii__din--Aalaţi, într'o Duminecă ; 
„Unul vinde "n stradă şi laudă pos- 
tavurile sale mizerabile; mulţime 
mare stau cu mesele de zaraţi în 
fața uşilor lor. Fie oricât de murdar, 
Jidanii găsese totdeauna mijloace 
de a fi şi mai murdar;* (pag. 114). 
„Poporul face o impresie de plâns; 
întradevăr o treaptă abia simțită 
deasupra vitelor, îmbrăcat sărac, 
sdrenţos. Un cere întreg se aduuase 
împrejurulunui urs jucător şi petrecea 
exiraordinar. Ursul era, din toată 
societatea, mai civilizat“. Hrana 
poporului, rea. Un pescar a mån- 
cat dimineaţa un știulei de porumb; 
la amiazi struguri necopţi, boabele 
păreau mazăre verde; pepenele 
este  scârbos-dulce; cartofii nu-s 
cunoscuţi. — Pe-aici foamea este 
permamentă. i 


lată cu ce păreri se 'ntoreea în 
Europa o. scriitoare de valoarea 
contesei- scriitoare Hahn-Hahn! 


VII. 

Munkások ujsâga (1848). Bste o 
gazetă revistă, care — invidia pe 
Români | 

Pe noi ne privese paginile 58 
(Cătră frații din Ardeal), 128 (Mun- 
tenia}, 206 (Bihor). La pagina 258 
(după 16 lulje) găsesc fraza despre 
Muntenia: „bâssâtok polgártársak, 
ezek többet tettek mint mi, de. mi 
sem nyugszunk addig, mig mind 
azt nem vijuk mi még hâtra van“. — 


32 


Îi întrecusem; ei ne vor ajunge, 
însă! Da p. 280 afișează şi pe depu- 
taţii români care au votat contra 
sau pentru armata de trimis contra 
Italiei. Pentru: Dragoş ton, Sinkai 
lon, Roman; contra Buda Alexandru, 
Murgu Eftimie, Vlad Alajos. — De 
Maramureg, ceva la p. 393. — Revista 
gazetă conta pe tinerimea din Cluj, 
Odorheiu, Zelau, Orăştie, Aiud (Un 
apel din 27 April 1848). Dezi şi pa- 
ginile: 27 (17 Oct. 1848), despre 
Alba-lulia (Nemegyei şi Ujvâri), p. 
36, 67—68, (Sarkad, Bihor), p. 84 
(Oradea). 

Nu-i cine ştie ce izvor, dar con- 
tribue la cunoaşterea curentelor, 
amănuntelor. . GQ. B.D. 

* 

G. Vâlsan: Harta Moldouei de 
D. Cantemir în Analele Academiei 
române (memoriile secțiunii istorice 
seria Ill. tom. DL mem. 9 pg. 20 cu 
două 'hărți) Bucureşti 1926. 

Cercetând secţiunea hărților de 
pe lângă Biblioteca naţională din 
Paris şi având unele indicii dintro 
publieaţiune a lui A. Isnard, din 1915, 
asupra geografului loseph-Nicolas 
Delisle, dl Q. Vâlsan a avut norocul 
să găsească adevărata hartă a în- 
văţatului, domn moldovean, care în- 
soţea celebra lui lucrare Descriptio 
Moldaviae. Memoriul în chestiune ne 
arată că harta lui Biisehing, care 
însoțea deobiceiu această descriere 
a ţării moldoveneşti, nu este opera 
lui D. Cantemir, ci rep'ezintă numai 
„0 meschină reducere şi interpretare 
a hărţii adevărate“. 

“Adevărata hartă se găseşte într'o 
importantă colecţiune de hărţi şi ma- 
nuserise a lui |. N. Delisle „care 
între 1726—1747 a trăit în Rusia șia 
adunat un bogat material geografie 
asupra acestei ţări“. Printre alte do- 
sare se găseşgte unul, care poartă 


— 38 


următorul titlu: „Copie de quelques 
memoires du Prince Demelrius Can- 
temir, dernier hospodar de Moldavie, 
qui mont été communiquez à Peters- 
bourg par M. Gross, par l'ordre du 
Prince Canlemip lun des fils de De- 
melrius Cantemir, le 20 juillet 1226“. 


Din examinarea chestiunii dl 


“Vâlsan ajunge la concluziunea că 


„Delisle a avut în mână harta ma- 
nuscrisă, mare, a lui D. Cantemir“, 
care nu se găseşte în aceste do- 
gare, unde nu se află decât o hartă 
gravată la 1737, pe care o recu- 
moaște ca o reducere a hărții lui 
Cantemir“. 

Această hartă s'a tipăritîn Olanda 
la data de mai sus, adică 1727. 


„Această hartă a lui D. Cantemir 
a fost folosită şi de celebrul geo- 
graj Jean-Baptiste Bourgvignon d'An- 
ville, după cum spune singur în me- 
moriul său întitulat „Mémoire sur 
les peuples qui habitent aujourd” hui 
la Dace de Trajan“. 


Acest fapt e şi mai concludent 
peniru existenţa acestei hărţi a dom- 
nitorului moldovean. 


Cum a ajuns să se tipărească 
această hartă în ' Olanda, nu este 
îndeajuns de bine cunoscut. Pro- 
babil că fiul său, Antioh Cantemir, 
care ajunsese la vârsta de 23 ani, 
ambasador la hondra, a mijlocit ti- 
părirea. 

Prin proporţiile, mulțimea numi- 
rilor de localităţi, râuri, districte şi 
oraşe, faţă de harta lui Biisching, 
noua descoperire a dlui Vâlsan va 
contribui intr'o largă măsură la o 
altă ennoaştere a ţării Moldovei din 
acele vremuri, aducându-ne un bogat 


material de cercetare, din toate 


punctele de vedere. i 
: Al. P. Arbore. 


% - 


N. Bânescu: Opt. serisori tur- 
cești ale lui Mihnea îl Tureitul (Me- 
moriile Academiei române, seria Il , 
tom. VI mem. 8 Bucureşti 1926 pg. 15. $ 


Autorul, urmărind anumite cer- 4 
cetări în Arhivele oraşului Veneţia, 
a putut să dea peste aceste scrisori “4 
ale Voevodului românese. de prin j 
anul 1584, în care acesta, exilat | 
toemai în vilantul Tripolei din Africa, 4 
se plânge întruna de nedreptatea, E 
care i sa făcut şi face apel cu k 
desperare la bunăvoința unor puter- -4 
niei potentaţi turci, ca să fie mutat 4 
de acolo în Turcia europeană sau 4 
să i se redea tronul pierdut. 


Valoarea acestor scrisori ar # 
consta mai cu seamă în înfăţişarea F 
decadenței politice a ţărilor noastre 4 
din epoca anterioară lui M. Viteazul. $ 


Ele ne înfățișează tonul estrem 4 
de umilitor cu care un asemenea 
Voevod imploră îndurarea stăpânilor 
săi, precum şi făgăduelile băneşti 
pe eari le făcea — de bună seamă 
pe spinarea ţării — pentru a-și re~ 
căpăta domnia pierdută, — | 


Scrisorile sunt reproduse foto- 4 
grație la sfârăit şi redate în tradu- ` 
cerea românească, făcută de DI D. 
G. logu, intepret la Ministerul Afa- 
cerilor străine. 


Cercetarea unor cunoscători ai 
limbii turceşti prin diferitele arhive 
europene, în special, în acele ale 
orașelor peninsulei balcanice, unde 
se pot găsi asemenea lucruri, ce 
roade minunale ar da pentru cu- 
noagterea trecutului principatelor 
noastre din vremurile stăpânirii tur- 
turceşti | Pentru aceasta însă trebuie. 
înțelegerea şi ajutorul sfatului. 


Al. P. Arbore. 


Ferrero Guglielmo: .Cuvântări 
cătră surzi“, traducere de colonel 
Const. C. Alexandrescu. Bdit. inst. de 
arte grafice „Ramuri“ S. A. Craiova, 
1926, 160 pag., 50 lei, broş. 

Bun lucru a săvârşii institutul de 
editură „Ramuri“ tipărind această 
traducere. O carte, care ar trebui să 
treacă din mână în mână şi să fie 
comentată pe larg. Istoricul Ferrero 
vorbeşte „surzilor“ şi — vai! — trist 
ar fi ea toţi să fie surgi în faţa ar- 
gumentelorinvocate. „Curajul“ lăudat 


de traducător, e, de fapt, curaj în. 


zilele noastre, când extremiştii intran- 
sigenţi ridică baricade, pe urma 
cărora biata omenire va sângera 
din nou, dacă nu ne scoatem ceara 
din urechi. 


Ferrero este un istorie italian, 
al cărui glas ar trebui ascultat şi la 
noi, din partea intelectualilor nostri. 
U sărbătoreşte „Sorbona“, univer- 
sitatea din Paris. Când vorbeşte F. 
este sala festivă arhiplină. 


Despre cartea de faţă am referat 
pe larg în „Transilvania“. 

Ne bucurăm că cetim în notițele 
explicative ale dlui colonel Const. 
C. Alexandrescu vestea că va apărea 
_în viitorul apropiat şi lucrarea re- 
centă a lui F.: „Intre trecut şi viitor“, 
în editura ziarului „Dimineaţa“. 


Răspândiţi astfel de volume, mai 
grele ca lectură decâto novelă sau 
un roman, dar fără de digerarea 
cărora este problematică putinţa de 
a ceti în tihnă romane şi riovele. 


H. P. B. 
* 


Niţă Pitpalae şi jamelia prin Evropa. 
Note de om umblat, publicate de 
Costache Qjumici, desene de Gilly. 
Bucureşti, Bdit. Soc. Anon. „Uni- 
versul“, 1928, Bibl, ziarului „Univer- 
sul“ No. 6. 328 pag., 30 hei. 


Cine vrea să râdă câteva orë 
cu poftă să ia cartea aceasta în 
mână. Este o medicină sufletească, 
întremătoare, 


Nea Niţă Pitpalae pleacă eu 
consoarta sa, cu Ziţa şi cu cei doi 
copii, cu „plodurile“, din „maalaua“ 
lor din București, în Boropa, Vigi- 
tează Viana, Parisul, Milano, Veneţia, 
ete., și peste tot îşi dă verdictul acest 
escelent reprezentant al bădărăniei 
şi al semidoctismului revoltător, 
Românul zice: cum e mutu mai 
frumos! Bi bine, Niţă Pitpalac este 
un exemplar de lux! Fie că se 
trânteşte cu consoarta sa, obosiţi de 
atâta umblet, în „patu lu împăratu“ 
Frant în Schânbrunnul din Viana: 
fie că priveşte cezarie de pe turnul 
Biffel din Paris şi dă o: „tiligramă“ 
acasă: „Bă, sânt în lfel“...; fie că 
crede că la gara din Milano e pri- 
mit de Mussolini în persoană ; fie că 
uită. de toate, când, întors la Bu- 
curegti, primit cu alai, se refugiază 
la „mititeii“ lui, Nea Niţă Pitpalac e 
iresistibil în prostia sa. lar consoarta 


sa, coana Zija, care-şi taie părul, 


care se poartă à la gareonne, care 
caută bagadele la „Bagatelle“—e şi 
mai iresistibilă.... 


Să serii peste 200 de pagini în 
tonalitatea lui Nea Niţă Pitpalae şi 
să ai atâtea momente norocoase de 
observaţie, este un merit.. 

Ridendo dicere verum? Ce bi- 
ciuri peste obrazul de rinocer al 
lui Nijă Pitpalac mai aplică dl Cosco. 
aga ni se spune că-l chiamă pe autorul 
cărţii | 

Aţi eetit, de sigur, pe „Bai Gan- 
ciu“ de Alecu Constantinou. Nea 
„Niţă Pitpalac“ e oareşcum perechea 
românească. 

inainte de a termina, mai îneres- 
tăm aici o vorbă cuminte — singura 
— a lui Niţă: fiind la o reprezentaţie 


teatrală și văsând atâtea femei de- 
colate pănă la extrem, exelamă: 
Hei, hei, mâne-poimâne o să-şi dea 
jos şi pielea de pe ele! — Aici a 


nimerit-o. 
* 

Ce sfaturi dă Masaryk în momen- 
tele de față? Unui redactor al gia- 
rului „8 Uhr Abendblatt“ din Berlin 
„i-a răspuns preşedintele Republicii 
cehoslovace, dl Masaryk, eu privire 
la colaborarea cinstită între popoare 
şi tări, următoarele (vezi „Prager 
Presse“, 1 Il, 1922): 

„Realitatea leagă poporele deo- 
laltă” Lucrurile ce se pot socoti ma- 
tematieeşte sunt primejduite de re- 
sentimente. Creionul din mâna ace- 
lora, cari au de resolvat problemele 
financiare, internaționale, va fi un adu- 
cător puternie de pace şi va influ- 
ința mai favorabil colaborarea po- 
poarelor europene şi dăinuirea ei, 
decât oricare utopie. Simţul realitate 
şi o înţelegere pentru stima reciprocă, 
născute din cunoaşterea reciprocă, 
gunt mai valoroase decât multe jan- 
tasmagorii, cari întrelasă să ia în 
considerare stările, cari sunt exis- 
tente“. 

„Sunt convins că în mod analog 
cu aproprierea franco-germană și 
o apropriere germano-cehostovacă 
a intelectualilor celor două ţări va 
face, din observatori, gari învaţă 
colaboratori împrietiniţi.“ 

E a venit vremea în eare 
toți "oamenii de omenie din Europa 
să fie gata să asculte argumente, să 
le cântărească şi, eventual, să se 
lase convinşi, în mod cinstit de ele. 

Ce-mi ajută, teoria pumnului (al 
ciomagului) al nebunilor ?  inţelep- 
ciunea veche de 2000 de ani, că cel 
ce trage sabia de sabie va pieri, 
pare că a ajuns, spre norocul nostru, 
bun comun al tuturora.“ . 


4 — 


Adevăvatul ipar la arătat 
arhiepiscopul de Canterbury în Lon- 
dra, rostind în 2 lan. 1916, în cate- 
drala St. Paul, următoarele cuvinte: 


„Dbăsaţi-ne să ne rugăm de Dzeu 
ca să se nască din turburările gi 
mizeria răsboiului o mai bună înţe- 
legere despre adevărata relaţie în- 
tre drept şi putere și o mai adâncă 
pricepere a soliei lui Hristos în în- 
semnătfatea ei pentru comunitatea 
popoarelor! Să nu dorim să vedem 
pe duşmanii noştri nimiciţi, numai 
de dragul umilirii lor! Lăsaţi-ne să 
dorim, atât pentru ei, cât şi pentru 
noi înşi-ne, ca ochii lor să se des- 
chidă în fața cunoaşterii adevărului; 
lăsaţi-ne să ne rugăm, ca să se 
apropie ziua, în urma grațţiei divine, 
ziua, în care ne vom înţelege îm- 
preună şi vom învăţa să ne stimăm 
şi în care ne vom afla aliaţi ca prie- 
teni, ca să tindem spre binele co- 
mun. nainte de toate: lăsaţi-ne să 
ne rugăm, că — dacă vine pacea 
cea dorită, — să fim plini de voinţa. 
hotărită să ştergem amara amintire 
a luptelor noastre prin aceea căne 
înrolăm, din nou, ea oameni de bună- 
voie, în serviciul problem-:i înalte de 
a readuce popoarele lumii la ade- 
vărata eunoaştere a unicului nostru 
salvator şi a Domnului nostru peste 
noi toţi şi la ascultare faţă de Dân- 
sul“. [Textul după „Die grosse Zeit 
der Lüge“ (marea epocă a minciunii) 
de H. de Gerlach, pg. 28/9]. 

% 


Epigraj la o carte a prege- 
dintelui Republicei cehoslovace, eu- 
vintele lui lan Hus : „Caută Adevărul. 
Supune-te Adevărului. Invaţă Ade- 
vărul. lubeşte Adevărul. Spune Ade- 
vărul. Păsegte Adevărul. Apără Ade- 
vărul pănă la Moarte“. 


Bibliografie : 


Primite la redacție următoarele 
publicați: „Dacoromania“, Buletinul 
„Muzeului bimbei Române“, condus 
de Sextil Puşcariu, anul IV (19824-6) 
Partea l, Studii, Cluj, 1927, 640 pag., 
a50 lei, broş.: ; 

„Floarea Soarelui“, a. l. No. 1 


1927, Red. |. B. Torouțiu. Biieuvesik 
Aleea Blank B. 39. 

Al T. Stamatiad : Sufletul lui Bau- - 
delaire. Cugetări şi paradoxe. Arad, 
1927, 30 hei. 

Calendarul „bigei culturale“ pe 
a. 1927, 18 hei.