Samael Aun Weor — Samael Aun Weor — Dincolo de moarte

Samael Aun Weor 
DINCOLO DE MOARTE 


o Capitolul 1 n 
MOARTEA o 

1. — Ce este moartea fizică? 

R. — Incetarea tuturor funcţiilor organice, decesul. 

2. — Ce există după moarte? 

R. — Moartea este profund semnificativă. Descoperind 
ceea ce este în ea însăși, vom cunoaște secretul vieții. Ceea ce 
continuă dincolo de mormânt poate fi cunoscut doar de oameni 
cu conștiința trezită. 

Dumneavoastră sunteți adormit și de aceea nu cunoașteţi 
ceea ce se află dincolo de moarte. Teorii există multe, fiecare își 
poate forma părerea sa, dar important este să experimentăm în 
mod direct ceea ce aparţine misterelor de dincolo de mormânt. 
Vă pot asigura că înăuntrul ultra-ului acestei mari naturi trăiesc 
sufletele defuncţilor. 

3. — De ce există teama faţă de moarte? 

R. — Teama față de moarte se datorează ignoranței; unei 
persoane întotdeauna îi e frică de ceea ce nu cunoaște. Când 
conștiința se trezește, ignoranța dispare și atunci teama de 
necunoscut încetează să mai existe. 

4, — Corpul fizic știm că se dezintegrează în mormânt 
după moarte, ce se întâmplă sau unde merge sufletul? 

R. — Sufletul defuncţilor continuă în dimensiunile 
superioare ale naturii. Asta înseamnă de fapt că dezîncarnații 
pot vedea soarele, luna, stelele, râurile, văile, munţii, ca și noi, 
dar într-o formă mai splendidă. 

5. — Este adevărat că după ce ducem o viaţă de răutate 
și libertinaj, dacă ne căim în momentul morții, sufletul se poate 
salva? 

R. — Pentru cel nedemn, toate porțile sunt închise, în 
afară de una, cea a căinței. Este clar că dacă ne căim, chiar 
dacă este în ultima clipă vom putea fi ajutaţi cu scopul de a ne 
îndrepta greșelile. 

6. — De ce după ce murim venim ca fantome în această 
lume? 


R. — Este bine de știut că înăuntrul acestei planete există 
un univers paralel, regiuni ale unei a patra dimensiuni, unde 
trăiesc defuncţii; acea lume aparent invizibilă interferează cu a 
noastră fără a se confunda. 

7. — Unde merge sufletul unei fiinţe umane care și-a luat 
singură viața? 

R. — Sinucigașii suferă mult după dezîncarnare; trăiesc 
aici și acum în regiunea morților și vor trebui să se întoarcă la o 
nouă matrice și să se nască din nou în această vale a lacrimilor 
și să moară contrar voinţei lor când vor ajunge din nou la vârsta 
la care s-au sinucis, poate în clipele în care sunt cel mai 
iluzionaţi de viaţă. 

8. — Este același lucru spiritul și sufletul? 

R. — Un spirit este, un suflet se deţine. Sunt deci diferite. 

9. — Animalele și plantele au suflet? 

R. — Da, au. Sufletele vegetale sunt cunoscute în toate 
legendele universale sub numele de Zâne, etc. 

Sufletele animalelor sunt făpturi inocente. Să ne amintim 
de cuvântul animal, dacă îi înlăturăm ultima literă «L», va 
rămâne scris astfel: ANIMA. 

10. — Există o judecată superioară după moarte și cine o 
face? 

R. — După moarte trebuie să revizuim viaţa care tocmai a 
trecut; o retrăim în mod retrospectiv, cu inteligenţa și cu inima. 
O dată încheiată acea retrospecţie, atunci trebuie să ne 
prezentăm în faţa tribunalelor lui Dumnezeu, în faţa Îngerilor 
Legii, numiţi printre Orientali, DOMNI Al KARMEI; ei ne vor 
judeca în funcţie de faptele noastre și din acea judecată poate 
rezulta faptul că ne vom întoarce iar la o nouă matrice pentru a 
ne naște din nou în această lume neîntârziat sau faptul că vom 
petrece o perioadă de vacanţă în lumile luminii și ale fericirii sau 
în ultimul rând faptul că ne vom vedea obligaţi să intrăm în 
interiorul pământului unde se află lumile infernale cu toate 
suferinţele și amărăciunile lor. 

11. — Când un copil moare la naștere, unde se duce 
sufletul său? 

R. — Stă scris că sufletele copiilor intră în limb, regiunea 
morților, însă apoi vor intra iar într-o nouă matrice și se vor 
naște din nou în această lume. 

12. — Cărui fapt se datorează că ei mor la naștere? 


R. — Se datorează Legii destinului; părinţi care aveau 
nevoie să treacă prin acea dură lecţie, care în vieți anterioare au 
fost cruzi cu fiii lor și cu această suferinţă se îndreaptă, învaţă 
să iubească. 

13. — Slujbele care i se fac după deces îi servesc 
sufletului drept ajutor? 

R. — Orice ritual ajută sufletele defuncţilor, este clar că 
rugile rudelor duc consolare sufletelor morților. 

o Capitolul 2 o 
DINCOLO DE MORMÂNT o 

1. — De ce în clipa când mor, unii plâng, alţii cântă și alţii 
zâmbesc? 

R. — Această întrebare se împarte în trei părţi: în primul 
rând, stă scris că o persoană se naște plângând și moare 
plângând. In al doilea rând, există cazuri în care muribundul 
cântă amintindu-și momente fericite din trecut și în al treilea 
rând, obișnuiesc să surâdă (chiar dacă acesta nu e un lucru 
foarte obișnuit) probabil amintindu-și scene simpatice din 
existenţa lor. 

2. — Cine ordonă sufletului să iasă din corp pentru a 
putea fi îngropat? 

R. — In clipele în care muribundul își dă ultima suflare, se 
prezintă la patul mortuar un Înger al morţii; există legiuni întregi 
formate din aceștia. Ingerul funerar taie cordonul argintiu sau 
firul vieţii care conectează sufletul cu corpul fizic. Muribundul îl 
vede de obicei pe acel înger sub formă spectrală și coasa cu 
care i se înfățișează e cu siguranţă reală; amintitul instrument 
de lucru servește tocmai pentru ca acea zeitate să poată tăia 
firul existenţei. 

3. — Ce mănâncă și cu ce plătesc defuncţii? 

R. — Aici în Mexic noi avem ziua morților, pe 2 noiembrie 
a fiecărui an. În acea zi oamenii vizitează cimitirul, pun lumânări 
aprinse pe morminte și pun în farfurii, oale, pahare, etc., acele 
alimente și băuturi care îi plăceau cel mai mult dezîncarnatului 
când trăia. Este un obicei al multor oameni să mănânce apoi 
aceste resturi și oricine are puţină sensibilitate Psihică, va putea 
observa că acelor mâncăruri le lipsește principiul vital. Oamenii 
simpli cred, și pe bună dreptate, că fiinţa iubită dezîncarnată se 
alimentează cu acele bucate. 

Este neîndoios faptul că realmente morţii mănâncă, nu 


partea fizică a alimentelor, ci alimentele lor am putea spune 
eterice, subtile, necunoscute pentru văzul fizic, dar perceptibile 
pentru clarviziune; nu trebuie să uităm că în orice aliment fizic 
există alimente eterice, ușor de asimilat pentru defuncți. 

Dezincarnaţii pot vizita un restaurant din lumea fizică, îi 
vor saluta pe cei vii și subconștientul lor le va răspunde, vor 
cere mâncare și este evident că Egoul intern al proprietarilor 
restaurantului va aduce la masă forme mentale asemănătoare 
cu mâncărurile și alimentele care se consumă în local; 
dezîncarnatul așezat în sala de mese va mânca din acele 
farfurioare subtile, făcute cu esenţă din lumea mentală și va 
plăti cu moneda mentală, ieșind apoi din restaurant. In aceste 
condiții este evident că morții continuă să creadă că sunt vii și 
asta o poate reliefa oricare persoană care își va fi dezvoltat 
clarviziunea și alte facultăţi ale sufletului. 

4. — Unde locuiesc defuncţii? 

R. — Defuncţii trăiesc primele zile în casa unde au 
decedat sau în clinica sau spitalul unde au murit și apoi, cum 
trebuie să-și retrăiască viaţa prin care tocmai au trecut, este 
clar că vor trăi în acele locuri unde au locuit înainte. 

5. — Cum se îmbracă defuncţii? 

R. — Cum obișnuiau să se îmbrace fiind în viaţă; de obicei 
se îmbracă cu aceeași haină cu care au fost îngropaţi. 

6. — Ce distracţii au defuncţii? 

R. — E clar că beţivul va continua să meargă la cârciumi, 
cinefilul la cinema, jucătorul la casele de jocuri, femeia 
prostituată unde trăia și libertinul la ele. 

7. — Ce soare îi luminează pe defuncti? 

R. — Soarele care-i luminează pe cei vii este același care 
îi luminează pe morți, doar că aceștia văd culorile dincolo de 
spectrul solar. Ei văd culorile pe care nu le percepe retina fizică 
a oamenilor muritori. 

8. — Defuncţii se îmbăiază și cu ce apă? 

R. — Este evident că ei se îmbăiază cu aceeași apă cu 
care se îmbăiază cei vii, doar că ei utilizează apa celei de-a 
patra dimensiuni. 

9. — De ce există persoane care mor mai repede decât 
altele? 

R. — Fiindcă există oameni care se atașează prea mult de 
lume și e clar că nu vor să o părăsească și zăbovesc agonizând 


ceasuri și ceasuri. 

10. — Ce speranţă au defuncţii? 

R. — Acest fapt al speranţelor este foarte variat; depinde 
de calitatea mortului. Cea mai mare speranţă a unui avar, chiar 
și după ce a murit, este să obţină mai multe bogății, căci are 
conștiința adormită; cea mai mare speranţă a unui bărbat 
îndrăgostit va fi așadar să obţină femei care să-l adore, care să-l 
iubească, care să-l idolatrizeze; cea mai mare speranţă a unui 
om profund religios, va fi să intre în regiunile inefabile ale 
luminii, etc. etc. etc. 

11. — Ce caută sufletul după ce abandonează corpul? 

R. — Sufletul caută ceea ce vrea; mama își caută fiul și 
uneori se va face vizibilă; soţul o caută pe soţia sa, dacă o 
adora, iar cel care lasă comori îngropate le va căuta în locul 
unde și-a lăsat bogăţiile, etc. 

12. — Defuncţii au autorităţi ca în lumea fizică? 

R. — Autorităţi există în toate colțurile universului, atât la 
cei vii, cât și la cei morţi, de exemplu, autorităţile sufletelor 
pierdute care trăiesc în Abis vor fi chiar demonii; autorităţile 
celor inefabili vor fi cei care se află deasupra lor pe scara 
ierarhiei, dar cum oamenii au conștiința adormită este evident 
că ei continuă să respecte autorităţile care există în lumea 
fizică. 

13. — Cum văd morții lumea celor vii? 

R. — Ei văd aceleași drumuri, aceleași orașe și pe oameni 
la fel ca și cum ar fi vii. 

14. — De ce defunctul nu își dă seama că este mort? 

R. — Defunctul continuă să creadă că este viu întrucât are 
conștiința adormită și e mult de muncă să-i facem să creadă că 
deja nu mai aparţin lumii celor vii. Cum ei văd toate lucrurile 
absolut la fel cum le vedeau fiind în viaţă, este clar că nu 
bănuiesc că au murit. 

15. — La ce se dedică defuncții? 


R. — Oamenii când au murit continuă să se ocupe cu 
acelea și treburi ca atunci când trăiau, deoarece nu bănuiesc că 
au pierit. 


16. — Un defunct se poate deplasa unde vrea, așa cum 
făcea fiind în viață? 

R. — Defuncţii au deplină libertate să se miște în toate 
sferele spaţiului și să viziteze toate locurile. 


17. — Cu ce lumină se iluminează defuncții? 

R. — Ei se iluminează cu lumina astrală; acea lumină este 
un foc desprins din LIMBUL soarelui și fixat pe pământ prin forţa 
gravitaţiei și prin greutatea atmosferei. 

18. — Se simte vreo durere când murim? 

R. — Moartea este dureroasă pentru tineri și plăcută 
pentru bătrâni. Acest lucru se asemănă cu un fruct, când deja 
este copt cade de la sine, dar când este verde nu cade și s-ar 
putea spune că suferă din cauza desprinderii. 

19. — După ce a murit o persoană își poate recunoaște 
trupul în sicriu? 

R. — İl pot vedea, dar nu îl recunosc căci cum au 
conștiința adormită niciodată nu cred că acela este propriul lor 
Corp, și cred că e vorba de corpul altei persoane. 

20. — Dacă persoana și-ar da seama că a murit, s-ar 
putea întoarce să intre în corp înainte să-l îngroape? 

R. — După ce va fi fost tăiat firul vieţii, deja nu mai e 
posibil să intre în corpul său; în acest caz, când persoana este 
conștientă că într-adevăr a murit deja, fie s-ar speria teribil, fie 
s-ar bucura, totul depinde de însușirile morale ale defunctului. 

21. — Ce mângâiere primește sufletul când moare corpul? 

R. — Mângăâierea dezîncarnaţilor este rugăciunea rudelor; 
trebuie să ne rugăm pentru cei morți. 

22. — Pentru a muri, o persoană are ora, ziua și minutul 
său fixat? 

R. — Orice persoană care vine în această lume primește 
un capital de valori vitale; când amintitul capital se termină 
survine moartea. Este bine să lămurim că putem să economisim 
acele valori și să ne prelungim viaţa. Aceia care nu știu să 
economisească valorile vitale se dezîncarnează mai repede. 

23. — Un defunct poate să-l ducă pe un viu în lumea 
morților? 

R. — Noi, Gnosticii învăţăm să ieşim din corpul fizic după 
voință, atunci putem vizita lumea morților; defuncţii de 
asemenea pot să ducă cu ei în anumite ocazii sufletele 
prietenilor lor; aceasta se întâmplă în special pe durata 
somnului, dar trebuie să se întoarcă în lumea fizică la trezirea 
din somnul normal; aceasta înseamnă că vizita în lumea morților 
se face în timpul somnului corpului. 

24. — În lumea defuncţilor există avioane, căruțe și 


trenuri ca în lumea fizică? 

R. — Toate invențiile care există în lumea fizică vin tocmai 
din regiunea morților; acele dispozitive în fond sunt forme 
mentale pe care dezincarnațţii le pot vedea, auzi, atinge și palpa. 
o Capitolul 3 o 
REÎNCARNAREA o 

1. — Ce se înţelege prin reîncarnare? 

R. — Oamenii obișnuiți înțeleg prin reîncarnare 
întoarcerea la o nouă matrice; asta Înseamnă că noi ne putem 
reîntrupa într-un nou organism uman. Nu este de prisos să 
spunem că la întoarcere ne naștem și existăm iar în aceeași 
formă și în același mod trăit de noi în existenţa noastră 
prezentă. 

2. — De ce nu ne amintim nimic din vieţile noastre 
trecute? 

R. — Lumea nu-și amintește vieţile anterioare pentru că 
are conștiința adormită; dacă ar avea-o trezită e clar că și-ar 
aminti vieţile lor trecute. 

3, — Cine sunt cei care se reîncarnează? 

R. — Atâta timp cât cineva are posibilitatea de a se salva, 
poate să se întoarcă la o nouă matrice și să se îmbrace cu un 
nou corp fizic; însă când cazul este pierdut, când am devenit 
ticăloși definitiv, când deja nici o pedeapsă nu se mai dovedește 
utilă, atunci este clar că nu ne mai întoarcem, nu ni se mai dă 
un corp nou și intrăm în lumile infernale unde se aude doar 
plânsul și scrâșnirea dinţilor. 

4. — Cum putem verifica faptul că ne întoarcem din nou în 
această lume? 

R. — Reîntoarcerea în această lume după moarte pentru 
unii este o teorie în plus, pentru alţii o dogmă, un hohot de râs, 
o superstiție sau o credinţă; dar pentru aceia care ne amintim 
viețile noastre trecute, reîntoarcerea este un fapt; asta 
înseamnă că doar amintindu-ne existențele anterioare vom 
putea dovedi cruda realitate a reîntrupării sau întoarcerea în 
această vale de lacrimi; însă, repetăm, este posibil să ne 
amintim vieţile trecute doar trezindu-ne conștiința. 

5, — Pentru ce venim din nou în această lume? 

R. — Noi ne întoarcem în această lume cu scopul de a 
deveni perfecţi, căci din nefericire suntem păcătoşi și avem 
nevoie să punem capăt greșelilor noastre. 


6. — Ce este ceea ce se întoarce în lumea aceasta a 
ființelor umane? 

R. — Ceea ce se întoarce în această lume este sufletul 
decedatului. 

7. — Animalele și plantele au de asemenea întoarcerea lor 
în această lume? 

R. — Sufletele plantelor și ale animalelor și ale pietrelor 
sunt elementalii naturii; și ei se întorc în lume în mod continuu; 
de exemplu, dacă o plantă se usucă și moare, elementalul 
vegetalului amintit renaște în altă plantă; dacă un animal 
moare, elementalul acelei făpturi se întoarce într-un nou 
organism animal, etc. etc. etc. 

8. — Există predestinarea? 

R. — Fiecare suflet este autorul propriului său destin; 
dacă cineva face un bine, primește așadar noroc și dacă face 
fapte rele, renaște în această lume pentru a suferi și a plăti tot 
ce datorează; acum vă veţi explica motivul pentru care unii se 
nasc în puf și alţii în nenorocire. 

9, — Aș vrea să-mi amintesc viețile trecute, dar cum am 
conștiința adormită, cum pot să o trezesc? 

R. — Urmând calea sfinţeniei, este drumul pentru a trezi 
conștiința. Puneţi capăt greșelilor voastre, căiţi-vă de faptele 
voastre rele, deveniți puri în gândire, cuvânt și faptă; eu vă 
garantez dumneavoastră că atunci când veți fi atins sfinţenia 
adevărată, conștiința voastră se va fi trezit. 

10. — De ce mulţi nu credem că am avut alte vieți 
anterioare? 

R. — Unii oameni nu cred aceasta pur și simplu pentru că 
nu-și amintesc vieţile trecute și în realitate nu și le amintesc din 
cauza faptului că au conștiința total adormită. 

11. — Dumneavoastră domnule, vă amintiţi vieţile 
trecute, dumneavoastră vă este clar că există reîncarnare? 

R. — E limpede că dacă nu mi-aș aminti vieţile anterioare, 
nici n-aş îndrăzni să apăr cu atâta înflăcărare doctrina 
reîncarnării; din fericire, îmi amintesc cu deplină exactitate 
toate vieţile pe care le-am avut pe planeta Pământ. 

12. — De câte ori poate cineva să se reîncarneze în 
această viaţă? 

R. — Stă scris cu litere de aur în cartea vieţii că un om se 
întoarce în această lume de 108 ori. 


13. — De ce unele fiinţe umane ne reîncarnăm în bărbaţi 
și altele în femei? 

R. — Totul depinde de evenimentele vieții; câteodată 
trebuie să ne întoarcem în corp feminin și alteori în corp 
masculin; aceasta e în acord cu faptele din vieţile noastre 
anterioare. 

14. — De ce se spune că dacă ne comportăm urât cu 
animalele, ne putem reîncarna în cal, câine sau pisică? 

R. — Sufletele pierdute pătrund în lumile infernale; acolo, 
cum spun cărțile sfinte, trec prin a doua moarte; după acea 
moarte sufletele condamnate se eliberează de orice pată; atunci 
se pot întoarce în această lume, evoluează ca elementali 
minerali urcând apoi la stadiul vegetal, apoi se reîntrupează în 
organisme animale și mai târziu recuceresc stadiul uman pe 
care îl pierduseră altădată; ajungând la aceste înălțimi li se 
acordă din nou 108 vieţi, cu scopul de a deveni perfecte; însă 
dacă eșuează iar, se repetă din nou același proces. 

15. — Cărui fapt se datorează că aflându-se într-un 
anumit loc, cineva are senzaţia că deja îl cunoaște așa de bine 
încât poate furniza date și adresa acelui loc? 

R. — Acest fenomen se datorează faptului că în vieți 
anterioare am mai fost în acel loc. 

16. — Câte ocazii avem de a ne reîncarna în ființă umană, 
câte în animal, câte în vegetal și câte în mineral? 

R. — Reîntoarcerea în ființe umane este deja calculată 
cum se cuvine, de 108 ori, dar reîntoarcerea în organisme 
vegetale sau animale sau pur și simplu ca elementali minerali, 
nu are un număr exact. 

17. — Este posibil să se treacă din regnul vegetal în cel 
uman sau din cel animal în cel mineral? 

R. — Din regnul vegetal se trece în cel uman, dar prin 
intermediul celui animal; asta înseamnă că nu putem trece 
peste un regn întrucât natura nu face salturi. Dacă elementalul 
animal degenerează atunci involuează, dă înapoi, până în 
stadiul mineral trecând înainte firește prin stadiul vegetal. 


18. — În care dimensiune se găsesc așa-numiții 
elementali ai vegetalelor și mineralelor? 
R. — Făpturile elementale trăiesc în cea de-a patra 


dimensiune a naturii. 
19. — Suntem aceleași fiinţe umane din timpuri străvechi, 


cele care ne reîncarnăm, sau unele dispar definitiv? 

R. — Omenirea actuală este foarte bătrână; se reîntoarce 
în această lume de acum milioane de ani. 

20. — De cât timp are nevoie o fiinţă umană după ce 
moare pentru ca să i se dea din nou un corp? 


R. — Asta depinde de destinul fiecăruia; unii renasc 
imediat și alţii zăbovesc mult timp pentru a se întoarce. 
21. — Un student care va fi început să-și trezească 


conștiința, când moare își poate da seama de procesul 
reîncarnării? 

R. — Cine își trezește conștiința nu are nevoie să aștepte 
momentul morţii pentru a-și aminti vieţile trecute; și le poate 
aminti fiind în viaţă, aici și acum. 

22. — Gnoza consideră drept faptul că milioane de ființe 
umane trăiesc în cea mai deplină ignoranță cu privire la 
evoluție, reîncarnare, realizare și trezirea conștiinței? 

R. — Noi, Gnosticii considerăm nedrept faptul că nu există 
destui predicatori sau mai bine am spune misionari în număr 
mare, pentru a duce învăţăturile peste tot; însă nu suntem 
vinovaţi pentru toate acestea; ceea ce se întâmplă este că 
unicul lucru de care este interesată omenirea este să se 
distreze, să facă rost de bani, să se dedice plăcerilor; dacă 
lumea ar fi mai înțelegătoare, s-ar preocupa de aceste învățături 
și le-ar divulga. 

23. — Ce este cea de-a doua moarte și ce are de-a face 
cu reîncarnarea? 

R. — Cea de-a doua moarte marchează sfârșitul pasiunilor 
noastre animalice în lumile infernale; aceasta înseamnă că la 
final cei condamnaţi, cei pierduţi, ajung la puritatea originară și 
când se întâmplă asta ies din abisurile infernale, care există în 
adâncul pământului. Atunci, cum am mai spus deja, aceste 
suflete evoluează din nou începând de la piatră până la om. 

24. — Când va fi posibil ca umanitatea să poată înțelege 
motivul reîncarnărilor? 

R. — Umanitatea va putea înțelege motivul reîncarnării 
doar când va obţine trezirea conștiinței. 

25. — De ce oamenii se nasc și mor și repetă din nou 
aceeași placă? 

R. — De bună seamă oamenii repetă, cum spuneți 
dumneavoastră, aceeași placă, vreau să mă refer la Legea 


Recurenţei. În fiecare viaţă repetăm din nou tot ceea ce am 
făcut în cea anterioară, însă suferim consecințele lucrurilor bune 
și ale celor rele pe care le-am făcut în viaţa trecută; acesta este 
un cerc vicios, repetare de drame, scene, iubiri, întâlniri cu 
aceleași persoane, etc. etc. etc. 

26. — Cum să facem să ieșim din atâta repetiţie? 

R. — Doar sanctificându-ne putem să ne eliberăm de 
Legea Recurenţei. 

27. — Cine ne trimite să luăm din nou corp fizic? 

R. — In această lume ne trimit Ingerii destinului; ei au 
notate în cărţile lor faptele noastre bune și rele. 

28. — Dacă după ce a murit corpul, sufletul se duce în 
cer, cum spun multe religii, de ce nu rămâne mai bine acolo? 

R. — Cerul este un premiu și o recompensă pentru faptele 
noastre bune, însă când se sfârșește recompensa, atunci e clar 
că trebuie să ne întoarcem în această lume. 

29. — Este adevărat că există infern? 

R. — Infernul cu flăcări, acea vale cu tăciuni încinși și 
diavoli cu furci, este un simbol care corespunde unei realităţi 
înspăimântătoare; există lumile infernale, lumi inferioare, 
regiuni de amărăciuni în adâncul planetei Pământ; în acele 
abisuri trăiesc sufletele pierdute. 

30. — Dacă unele suflete merg în iad, cum putem face ca 
să ne eliberăm de acele flăcări? 

R. — Să predăm doctrina acelor suflete este datoria 
noastră și ar fi nedrept, cum am mai spus deja la o altă 
întrebare anterioară, să nu se predice învățătura în toate 
regiunile lumii. 

31, — Este adevărat că sufletele cad într-un puț plin de 
flăcări și nu se ard? 

R. — In adâncul pământului există focul și apa; sufletele 
eșuate se identifică cu aceste elemente ale naturii și suferă; 
însă focul nu poate să le ardă, nici apa să le înece întrucât 
sufletele sunt incorporale, subtile. Privită dintr-un alt unghi, 
această chestiune a flăcărilor, vreau să vă spun dumneavoastră 
că acele flame sau focuri simbolizează pasiunile noastre 
animalice. 

32. — Cine a văzut acele flăcări și și-a dat seama că acolo 
se aflau sufletele? 

R. — Orice persoană inteligentă știe că înăuntrul 


pământului există focul lichid. Așa indică vulcanii; nu este 
nevoie să fii înțelept ca să vezi flăcările; oricine le poate vedea 
în cratere amestecate cu lave și gaze inflamabile. 

33. — Ce este regiunea purgatorială? 

R. — Religiile vorbesc despre purgatoriu și regiunea 
purgatorială; în realitate există zone moleculare inferioare și 
scufundate situate dincolo de cea de-a patra dimensiune. În 
acele zone, multe suflete care aspiră la lumină se purifică 
eliminându-și păcatele. 

34. — Este adevărat că cineva poate să scape de infern 
crezând în Dumnezeu? 

R. — Multe persoane cred în Dumnezeu și totuși nu scapă 
de infern; dacă cineva vrea să scape de regiunea tenebrelor 
trebuie să devină sfânt. 

35, — Este adevărat că o persoană învățând capitolele 
Bibliei pe dinafară se eliberează de infern? 

R. — În infernuri există multe persoane care știu Biblia pe 
dinafară în cele mai mici amănunte. 

36. — Ar putea cineva să se salveze doar crezând în ceea 
ce este scris în Biblie? 

R. — Credinţa fără fapte este credinţă moartă; avem 
nevoie de Credinţă vie și aceasta trebuie să se fundamenteze pe 
fapte bune. Este urgent să trăim în acord cu învățăturile 
Domnului Nostru lisus Cristos. 

37. — Este o obligaţie să ne reîncarnăm? 

R. — Atâta timp cât nu ajungem la perfecţiune, Îngerii 
destinului ne vor trimite în această lume. 

38. — Reîncarnarea este favorabilă pentru a plăti faptele 
noastre rele? 

R. — Toate suferinţele pe care le avem în această lume se 
datorează faptelor rele din vieţile noastre anterioare. 

39. — Totdeauna ne întoarcem în aceeași familie? 

R. — Eul continuă în propria lui sămânță; asta înseamnă 
că continuăm în descendenții noștri, adică, ne întoarcem în 
aceeași familie. 

o Capitolul 4 o 
LEGEA KARMEI o 

1. — Ce i se poate răspunde profanului când, vorbindu-i- 
se de reîntoarcere, spune că nu poate să creadă în ea, întrucât 
nimeni nu s-a dus și nu s-a întors pentru a povesti ceea cea 


văzut? 

R. — Zilele se duc și vin; sorii se întorc la punctul lor de 
plecare după mii de ani; anii se reîntorc iar și iar; cele patru 
anotimpuri primăvara, vara, toamna și iarna întotdeauna se 
reîntorc astfel că nu este nevoie să credem în reîntoarcere, 
fiindcă este atât de evidentă că toată lumea o vede în fiecare zi; 
tot așa sufletele se reîntorc, se întorc în această lume; asta e o 
lege care există în tot ceea ce este creat. 

2. — Cum putem demonstra existenţa reîntoarcerii? 

R. — Trezindu-ne conștiința putem evidenția cu toții legea 
eternei reîntoarceri. Noi avem sisteme, metode de a trezi 
conștiința; persoana care este trezită își poate aminti toate 
viețile sale trecute. Pentru cine își amintește vieţile trecute, 
legea eternei reîntoarceri este un fapt. 

3. — De ce există unele persoane care fiind bine 
pregătite, și care muncesc mult și luptă pentru a cuceri o 
poziţie, nu o obţin și în schimb altele cu mai puţină pregătire și 
efort obţin rezultatul dorit? 

R. — Totul depinde de Legea KARMEI. Acest cuvânt 
(Karma) înseamnă acţiune și consecinţă. Dacă în viețile trecute 
am făcut mult bine, atunci triumfăm cu fericire în viaţa 
prezentă; însă dacă în vieţile trecute am făcut rău, atunci eșuăm 
în viaţa noastră actuală. 

4, — De ce există familii care oricât s-ar forța, nu reușesc 
să aibă prieteni pe nicăieri și pentru alţii este atât de ușor să-i 
câștige oriunde se duc? 

R. — In vieţile anterioare am avut mulţi prieteni și 
dușmani; reîntorcându-ne sau întorcându-ne în această lume, ne 
reîntâlnim cu acele prietenii sau cu acei adversari și atunci totul 
se repetă așa cum s-a întâmplat; însă există de asemenea 
oameni dificili cărora nu le place să aibă prieteni, mizantropi am 
putea spune, oameni care se ascund, care se îndepărtează, care 
se separă de societate, solitari din fire și din instinct. 

Când asemenea oameni se reîntorc în această lume, de 
obicei sunt singuri, nimeni nu-i simpatizează. 

In schimb există alte persoane care în vieţi trecute au știut 
să-și îndeplinească datoriile față de societate, faţă de lume și 
chiar au lucrat în favoarea semenilor lor; e logic că 
reîntorcându-se în această lume se văd înconjurate de acele 
suflete care în trecut sau în vieţi trecute au făcut parte din 


anturajul lor și atunci se bucură, cum e și firesc, de multă 
simpatie. 

5. — Cărui fapt se datorează că unele stăpâne ale casei 
nu găsesc niciodată pe cineva ca să le ajute cu fidelitate chiar 
dacă își tratează bine servitorii și altora în schimb toţi le sunt 
fideli? 

R. — Acele stăpâne ale casei care nu se bucură de 
servitori fideli și sinceri, au fost în vieţi anterioare despote, 
crude cu slugile lor și acum nu găsesc de fapt pe cineva ca să le 
servească, căci ele n-au știut niciodată să servească în trecut și 
asta este consecinţa lor. 

6. — De ce există persoane care de când se nasc 
muncesc fără odihnă până ce mor, ca și cum ar ispăși o 
condamnare, în schimb altele trăiesc bine fără atâta muncă. 

R. — Asta se datorează LEGII KARMEI; persoanele care 
muncesc în mod excesiv și nu progresează, în viețile trecute i- 
au făcut pe alţii să muncească mult, exploatându-și supușii în 
mod nemilos și acum suferă consecința muncind inutil, căci nu 
progresează. 

7. — Fiul meu s-a căsătorit și i-a mers extrem de râu; 
întreprinderile unde lucra el dădeau faliment; a solicitat un 
împrumut de la bancă pentru a face o afacere și a fost un fiasco; 
tot ce începea el eșua; a trebuit să divorţeze de soția lui din 
cauza atâtor neplăceri pe care le aveau; după un anumit timp s- 
a căsătorit din nou și acel bărbat căruia nu i-a mai lipsit decât să 
ceară de pomană, acuma este foarte bine și pe zi ce trece 
succesul îi este în creștere; cărui fapt se datorează asta? 

R, — Există trei legături matrimoniale: prima Karmică, a 
doua Dharmică și a treia Cosmică; prima e de durere, mizerie, 
foame, goliciune, dizgrație; a doua e de succes, bucurie, iubire, 
progres economic, etc.; iar a treia este doar pentru sufletele 
alese, pure, sfinte și atrage, cum e firesc, fericirea inepuizabilă. 

Despre cazul de care mă întrebaţi dumneavoastră, trebuie 
să vă spun că aparţine primului tip din aceste trei stări 
matrimoniale (cel Karmic). Fără îndoială că fiul dumneavoastră 
și prima lui soţie au suferit nespus, plătind faptele rele din 
viețile lor anterioare; e clar că ei în vieți trecute au fost 
deopotrivă soţ și soție, însă au făcut mult rău; n-au știut să 
trăiască și rezultatul a fost durerea. Noua căsătorie a fiului 
vostru a fost bună din punct de vedere economic; o putem 


cataloga ca norocoasă, Dharmică am putea spune, rezultat al 
faptelor bune din vieţi anterioare; a doua soţie de asemenea a 
trăit cu el în vieți trecute și cum cu ea a respectat o conduită 
mai bună, rezultatul este că acum i-a schimbat soarta, i-a 
îmbunătăţit viața, asta e tot. 

8. — Fiul meu e bolnav de cinci ani, am cheltuit mult pe 
doctori și nu îi găsesc cauza exactă a acesteia; unii ne spun că 
poate e un șoc nervos, căci a fost un băiat destul de inteligent în 
studiile sale; alţii presupun că a fost victima unor munci de 
vrăjitorie; dumneavoastră ce părere aveţi? 

R. — Fără doar și poate se remarcă cu deplină claritate 
evidentă o pedeapsă, o Karmă mentală pentru proasta folosire a 
minţii în vieţi anterioare. Dacă dumneavoastră vreţi ca fiul 
vostru să se însănătoșească, luptaţi pentru însănătoșirea altor 
bolnavi mintali, cu scopul de a schimba cauza originară; 
amintiţi-vă că doar modificând cauza se modifică efectul; din 
nenorocire bolnavii au o tendință marcată de a se închide 
înăuntrul propriului lor cerc; rareori în viață se vede cazul în 
care un bolnav se preocupă pentru vindecarea altor bolnavi; 
dacă cineva face aceasta e clar că se însănătoșește de propriile 
sale dureri; eu vă sfătuiesc din moment ce în acest caz precis, 
fiul vostru n-ar putea să se dedice vindecării altora, să o faceţi 
dumneavoastră în numele lui; nu uitaţi de faptele caritabile; 
preocupaţi-vă de sănătatea tuturor bolnavilor mintali pe care-i 
găsiţi în cale; faceţi bine cu nemiluita. Nu uitaţi de asemenea că 
în lumea invizibilă există Maeștrii foarte înţelepţi care vă pot 
ajuta în acest caz concret al fiului dumneavoastră; vreau să mă 
refer acum în mod specific la gloriosul ÎNGER ADONAI, Îngerul 
luminii și al bucuriei. Acest Maestru este foarte înțelept și dacă 
dumneavoastră vă concentrați intens rugându-l în numele lui 
Cristos să vă însănătoșească fiul, sunt complet sigur că în nici 
un fel nu ar refuza să se facă această operă de caritate; însă nu 
uitaţi «Dumnezeu îți dă, dar nu-ţi bagă-n traistă»; imploraţi și 
faceţi bine cu nemiluita: acesta este drumul. 

9. — Am avut ocazia să asist la o căsătorie în Santa 
Martha, Columbia; aveau o afacere foarte mare și dintr-un 
moment într-altul a luat foc; de atunci domnul s-a îmbolnăvit și 
a murit de tuberculoză; după 20 de ani am aflat că soţia lui era 
pe punctul de a muri tot de tuberculoză; cărui fapt s-ar datora 
asta? 


R. — Este bine să știți că tuberculoza se datorează lipsei 
de religiozitate în vieţile anterioare, materialismului, vieţii lipsită 
de devoțiune și lipsită de iubire față de Dumnezeu; dacă domnul 
a murit de tuberculoză, atunci aceasta este cauza și dacă și-a 
pierdut bunurile, e clar că a pus capăt proprietăţilor altor 
persoane în viaţa sa anterioară. A dat foc și i s-a dat foc, a 
păgubit și a fost păgubit; aceasta se numește Karmă, pedeapsă. 
Pe soție, tuberculoza nu a ajuns să o afecteze complet fiindcă 
lipsa de religiozitate în vieţile anterioare nu a fost într-atât de 
cumplită; a avut ceva vag de spiritualitate. 

10. — Am un fiu foarte bun care muncea și tot ce câștiga 
îmi dădea mie; dar s-a îndrăgostit de o femeie în vârstă, 
prietenă de-a mea, care avea trei copii cu un domn căsătorit; a 
trăit împreună cu ea fără să se căsătorească și chiar în ciuda 
faptului că el lucra nu-i ajungeau banii, într-atât încât a apelat la 
mine, cerându-mi o groază de bani spunându-mi că va începe o 
afacere, lucru pe care nu l-a făcut nicicând dar, când s-a 
terminat ceea ce i-am dat, doamna l-a părăsit; acum trăiește 
singur, muncește, dar el este complet ruinat; cărui fapt se 
datorează asta? 

R. — Cu ochiul liber se remarcă adulterul cu toate 
consecinţele sale dureroase: pierdere de bani, situaţie proastă, 
suferinţe morale intensive, etc. etc. etc.; acesta este rezultatul 
greșeli. 

11. — Aş vrea să mă informaţi dacă situaţia lui s-ar putea 
îmbunătăţi? 

R. — Dacă pe un taler al balanței cosmice punem acţiunile 
bune și pe celălalt cele rele, iar acestea din urmă cântăresc mai 
mult, este clar că balanţa se va înclina în defavoarea noastră, 
producându-ne amărăciuni; însă dacă punem fapte bune pe 
talerul binelui, putem înclina balanţa în favoarea noastră; atunci 
soarta noastră se va îmbunătăţi notabil. Dacă acel fiu al 
dumneavoastră se dedică să facă binele, soarta lui se va 
îmbunătăți. 

12. — Am un fiu de douăzeci de ani, care de doi ani nu 
vrea să trăiască în familie, ci în casa prietenelor mele; nu a vrut 
nici să studieze, nici să muncească; vine timp de o lună acasă, 
se simte fericit pentru câteva zile și apoi începe să se certe cu 
toţi; atunci pleacă iar de acasă; aș vrea să-mi spuneţi 
dumneavoastră cărui fapt se datorează asta? 


R. — Acel fiu v-a creat doar probleme. Este clar că 
rezultatul dezordinii va fi durerea. Fără îndoială că el nu știe și 
nici nu vrea să înveţe să trăiască; însă trebuie tratat cât mai 
bine posibil cu infinită răbdare și dragoste. Fără îndoială că în 
viitor va avea mari rătăciri cu consecinţe amare. Atunci va 
începe să înţeleagă necesitatea de a face ordine în viaţa sa. 

o Capitolul 5 o 
FANTOME n 

1. — Dumneavoastră aţi văzut vreodată vreo fantomă? 

R. — Unele persoane cred în fantome, altele se îndoiesc și 
în ultimul rând există unele persoane care își bat joc. Eu nu am 
nevoie să cred, nici să mă îndoiesc, nici să râd, pentru mine 
fantomele sunt un fapt. 

2. — Dumneavoastră știți, le-aţi văzut? 

R. — Prietene, nu este în zadar să vă relatez un caz foarte 
interesant; eram încă foarte tânăr și ea se numea Angela; 
logodnică într-adevăr foarte deosebită, azi e deja moartă. Intr-o 
anumită zi, când încă era în viaţă, m-am hotărât să mă retrag 
fără să-mi iau rămas bun. M-am dus spre coastele Atlanticului și 
a trebuit să stau în casa unei doamne în vârstă, femeie nobilă 
care nu mi-a refuzat ospitalitatea. Mi-a stabilit camera chiar 
înăuntrul salonului, a cărui ușă dădea direct în stradă. Patul meu 
era un pat de campanie din pânză de vele complet tropical și 
cum erau mulți țânțari etc., m-am protejat cu un baldachin 
foarte fin și transparent. 

Într-o noapte stăteam întins în patul meu moţăind, când 
deodată cineva a bătut ritmic de trei ori la ușa mea; în clipa în 
care m-am Sculat ca să mă ridic și să ies la ușă, am simţit două 
mâini pătrunzând prin baldachinul meu; acestea s-au apropiat 
periculos de mine mângâindu-mi chipul. Dar lucrurile nu s-au 
oprit aici; în afară de acele mâini a apărut o fantomă umană 
întreagă cu înfățișarea deslușită a acelei logodnice care în mod 
sincer nu mă interesa. Plângea mâhnita fantomă, spunându-mi 
fraze ca acestea: ingratule, te-ai retras fără să-ţi iei rămas bun 
de la mine și eu care te iubeam atât de mult și te adoram din 
toată inima! etc. etc. etc. și alte cele. 

Am vrut să vorbesc, însă totul a fost inutil deoarece mi s-a 
împleticit limba; atunci în gând i-am ordonat acelei fantome să 
se retragă imediat. 

Alte tânguiri, alte reproșuri, iar pe urmă spuse: plec 


așadar, și se îndepărtă încetișor, încetișor; însă când eu am 
văzut că stafia aceea pleca, mi s-a ivit în minte un gând nou, o 
idee deosebită; mi-am spus mie însumi: acesta este momentul 
să aflu ce este o fantomă, din ce este făcută, ce are real. 

Este evident că gândind astfel, în acest mod, teama a 
dispărut din mine și mi s-a dezlegat limba; atunci am putut vorbi 
și i-am ordonat fantomei astfel: nu, nu plecați, întoarceți-vă, 
trebuie să stau de vorbă cu dumneavoastră; fantoma răspunse: 
bine, mă întorc, așadar e în regulă; nu e de prisos să afirm că 
vorba a fost însoţită de faptă și fantoma a venit iar spre mine. 

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi examinez 
propriile facultăți pentru a proba dacă funcționau în mod corect. 
Nu sunt beat, mi-am spus, nu sunt hipnotizat, nu sunt victima 
nici unei halucinații, cele cinci simţuri ale mele sunt corecte, nu 
am de ce să mă îndoiesc. 

O dată ce am putut verifica buna funcţionare a celor cinci 
simţuri ale mele, am început atunci să examinez fantoma. 

Daţi-mi mâna, i-am spus stafiei; e evident că aceasta nu 
mi-a refuzat cerința și mi-a întins dreapta sa; am luat brațul 
bizarei siluete pe care o aveam în fața mea și am putut observa 
o funcționare ritmică normală ca și cum ar fi avut inimă. l-am 
ascultat ficatul, splina etc., și totul funcţiona corect; dar 
calitatea acelei materii părea mai degrabă ca o protoplasmă, 
substanţă gelatinoasă uneori asemănătoare la pipăit cu Vinilul; 
examinarea aceea am făcut-o la lumina unui bec aprins cum 
trebuie și a durat cam o jumătate de oră. 

Apoi am poftit fantoma să plece spunând: puteţi să vă 
retrageți, sunt mulțumit cu examinarea și fantoma făcând 
numeroase reproșuri s-a retras plângând amarnic. 

După câteva momente, stăpâna casei bătu la ușă; credea 
că nu i-am respectat casa; a venit spunându-mi că îmi oferise 
ospitalitate doar mie și că se mira de faptul că băgam femei în 
cameră. 

Scuzaţi-mă, doamnă, a fost răspunsul meu; eu n-am adus 
nici o femeie aici, m-a vizitat o fantomă și atâta tot (bineînțeles 
că i-am istorisit povestea). Acea doamnă a rămas convinsă și s-a 
cutremurat teribil când a perceput un frig înspăimântător 
înăuntrul camerei și în plină climă caldă; asta i-a confirmat 
veridicitatea relatării mele. 

Eu am notat ziua, data și ora întâmplării și mai târziu când 


m-am întâlnit cu acea logodnică i-am relatat povestea. 

Ea s-a limitat să-mi spună că în acea noapte și la acea oră 
citată de mine, dormea și visa că se afla într-un loc de pe coastă 
și că stătea de vorbă cu mine într-o cameră asemănătoare unui 
salon. 

E clar, îmi spusei; doamna s-a culcat gândindu-se la mine 
și fantoma ei m-a vizitat. 

Ciudat a fost faptul că după câteva luni acea doamnă a 
murit și într-o noapte, odihnindu-mă în patul meu, s-a repetat 
fenomenul, însă de data asta acea fantomă s-a hotărât să se 
culce lângă mine, plină de tandrețe și de afecţiune; cum acest 
fapt devenea destul de urât, nu mi-a rămas altă soluţie decât 
să-i ordon în mod foarte sever să se retragă pentru totdeauna și 
să nu mă mai deranjeze niciodată în viaţă; fantoma așa a făcut 
și nu s-a mai întors niciodată. 

3. — Foarte interesantă relatarea dumneavoastră, 
domnule, aţi vrea să ne povestiţi un alt caz asemănător? 

R. — Cu multă plăcere, prietene: odată a sosit în oraș o 
biată femeie tânără, într-o situaţie economică foarte rea; era 
vorba de o fată cinstită și mi-a cerut de lucru. 

N-am avut nimic împotrivă să-i dau de lucru ca servitoare 
în casă și ea s-a dovedit a fi foarte harnică; din nenorocire după 
câteva zile în care a muncit în casă, au apărut o serie de 
fenomene psihice extraordinare, care nu le-au tulburat numai pe 
rudele mele, ci și pe oamenii din vecinătate. 

În prezenţa ei farfuriile s-au ridicau în aer pentru a se izbi 
de podea și a se transforma în cioburi; mesele, scaunele, 
dansau singure și cădeau pietre înăuntrul domiciliului nostru. 

Nu se dovedea foarte plăcut pentru noi faptul că, tocmai 
în clipele în care mâncam, în alimente picau pietre, pământ, etc. 
etc. etc. 

Tânăra aceea avea pe mâna sa dreaptă un inel misterios 
cu o inscripţie care ad litteram spunea așa: amintire de la 
prietenul tău LUZBEL. 

Cel mai interesant este că deși acea femeie era în 
dizgrație (economic vorbind) nu înceta să primească de la 
prietenul amintit niște monede care să-i ajungă să mănânce; 
acei bani veneau prin aer și ea îi culegea pur și simplu. 

Fata povestea că deja amintitul său prieten îi spunea că 
trăia în mare și că voia să o ducă pe fundul oceanului. 


De multe ori am făcut conjurări pentru a-l îndepărta pe 
camaradul ei invizibil, însă acesta revenea cu mai multă forţă, 
întorcându-se la isprăvile sale și oamenii, cum e firesc, nu 
încetau să se alarmeze. 

Unii tineri se îndrăgosteau de ea, însă când încercau să se 
apropie de doamna lor, ploua cu pietre peste ei și cutremurați 
fugeau îngroziți. 

Mai târziu, acea fată s-a îndepărtat de toate acele 
împrejurimi ale orașului; ce s-a ales de ea? Nu știm; ceea ce 
într-adevăr am putut constata e că așa-zisul său prieten Luzbel 
era pur și simplu un elemental al oceanului. Fără îndoială că ea 
avea mult din natura unui elemental; așa ne-o spuneau ochii ei, 
privirile ei, corpul ei, felul de a fi, etc. 

o Capitolul 6 n 
ÎNTÂMPLĂRI UMANE o 

1. — Vă voi relata un caz care mi s-a întâmplat acum 
câţiva ani. Am părăsit casa în care am trăit vreme de 
unsprezece ani și în care am dus-o destul de rău; cum 
rămăseseră câteva lucruri, mătușa mea și cu mine ne-am întors 
după puţine zile; când am intrat, imediat ne-a venit un miros de 
cadavru putred; cum casa rămăsese pe de-a-ntregul curată, am 
urcat curioasă la etajul de sus pentru a verifica și am intrat într- 
unul dintre dormitoare, văzând în locul unde era unul dintre 
paturi o groapă profundă ca și cum urmau să pună un sicriu; am 
țipat și auzind asta, mătușa mea a urcat; văzându-mă atât de 
înspăimântată, am ieșit de-ndată de acolo, întorcându-ne la 
casa în care locuiam. 

De atunci am început să nu mai am poftă de mâncare; 
mâncam din ce în ce mai puţin până ce a venit momentul în 
care nu puteam înghiţi nici un aliment; în două luni am slăbit 20 
de kilograme; au trebuit să mă interneze într-un sanatoriu și m- 
au examinat toţi specialiștii, nici unul nu-și dădea seama ce 
aveam și eram pe moarte, cu o durere în stomac care nu mă 
lăsa nici un minut; medicamente, mâncare, nu puteam înghiţi 
nimic; totul trebuia să fie injectat. 

La opt zile după ce m-am internat, am intrat în stare de 
comă; medicii s-au descurajat în legătură cu însănătoșirea; au 
pronosticat că era cancer și corpul meu în realitate emana 
mirosul corpului canceros; au vrut să mă opereze și rudele mele 
n-au permis asta; vedeam mereu lângă mine un medic cu halat 


alb, necunoscut pentru mine și pentru rudele mele, căci nu 
exista în lumea fizică. 

Acel medic, invizibil pentru toţi cu excepţia mea, m-a 
reanimat și a promis că mă va însănătoși. Cu siguranţă 
promisiunea s-a îndeplinit și am fost vindecată în mod 
miraculos. 

Când doctorii m-au operat cu scopul de a găsi causa 
causorum a bolii mele, cu uimire au descoperit că eram complet 
sănătoasă; presupusul cancer nu exista. 

Aţi putea să-mi spuneţi dumneavoastră ce s-a întâmplat? 

Care a fost motivul acestei boli? Aceasta a fost 
întotdeauna o enigmă pentru mine. 

R. — Cu cea mai mare plăcere voi răspunde întrebării 
voastre. Permiteţi-mi să vă spun, domnişoară, că în existenţa 
voastră trecută petrecută tocmai aici în orașul capitală a 
Mexicului, dumneavoastră aţi comis un act de Magie Neagră 
contra unei alte persoane, producându-i moartea și rezultatul a 
fost boala voastră misterioasă. Dacă v-aţi însănătoșit, dacă n-aţi 
murit, aceasta se datorează faptelor bune care au permis să se 
diminueze Karma voastră. Aţi fost asistată de bună seamă de un 
medic invizibil și pentru aceasta dumneavoastră trebuie să fiți 
nespus de recunoscătoare. 

2. — Din prima căsătorie a tatălui meu am fost trei; când 
fratele meu mai mare avea un an, l-au luat de la mama mea; 
după aceea când eu aveam 5 ani, mama mea m-a încredințat 
tatălui meu, care trăia cu mama lui și cu fratele meu mai mare. 

Pe durata întregii mele copilării, niciodată nu m-am 
bucurat de dragostea nici unuia din ei, căci cum bunicuţa mea 
mă ura atât, ei ca să n-o necăjească nu mă băgau în seamă. 

De mama mea n-am știut nicicând dacă trăia, până când 
am avut 15 ani; ea într-adevăr mi-a dăruit afecţiune până ce a 
murit, acum 10 ani. 

Aș vrea să-mi spuneţi dumneavoastră de ce nu am putut 
dobândi fericirea și dragostea unui bărbat și cărui fapt s-a 
datorat ura atât de mare din partea bunicii mele? 

R. — In reversul medaliei relatării dumneavoastră veţi 
avea răspunsul. Este evident că toate aceste fapte din viaţa 
voastră sunt o repetiţie a existenței trecute în care 
dumneavoastră în loc să fiți victima, aţi fost călăul. Aceia care 
astăzi v-au pricinuit atâtea dureri au fost în trecut victimele 


voastre; asta-i totul. Amintiţi-vă că Legea Karmei este balanța 
fidelă a tuturor cazurilor noastre; nu poate exista efect fără 
cauză, nici cauză fără efect. Dumneavoastră aţi cules 
consecinţele propriilor acţiuni. Dacă v-aţi aminti viaţa anterioară 
sau vieţile anterioare, aţi putea verifica realitatea cuvintelor 
mele. 

3, — Aţi putea dumneavoastră să-mi explicaţi de ce în 
viaţă nu găsesc o dragoste în ciuda faptului că mi-o doresc 
mult? 

R. — Bazându-ne pe legea acţiunii și consecinței, culegem 
ceea ce semănăm; drept consecință logică vedem că 
dumneavoastră aţi semănat trăsnete și aţi cules furtuni. 

4. — Aţi vrea dumneavoastră să ne relataţi un caz concret 
de boală cauzată de acţiunile rele din vieţi anterioare? 

R. — Cu cea mai mare plăcere. In reîncarnarea mea 
trecută am cunoscut cazul unui bandit care a fost împușcat; 
asta s-a întâmplat pe un drum; tâlharul era numit cu porecla de 
«RÂNDUNICA» și a căzut în mâinile justiţiei; a fost legat de un 
copac și i s-a aplicat pedeapsa capitală. 

Mult după aceea, acel bărbat s-a născut din nou într-un 
corp feminin. Într-o zi oarecare părinţii săi mi-au solicitat 
ajutorul. O domnişoară foarte distinsă înăuntrul căreia era 
încarnat sufletul Rândunicii, făcea spume la gură, se zvârcolea 
groaznic și ţipa plină de spaimă pronunţând fraze precum 
următoarele: vine deja poliţia după mine; spun că sunt un hoț, 
un tâlhar de drumul mare; mă ţin legat de acest copac și mă vor 
împușca. Aceste ultime cuvinte erau mereu însoţite de mișcări 
ale mâinilor și de eforturi ca și cum ar fi vrut să dezlege noduri 
invizibile, corzi ciudate. 

Investigațiile noastre ne-au permis să știm cazul concret; 
era vorba deci de o repetiţie mentală a episodului final din viaţa 
anterioară a acestui suflet care acum era încarnat în corp de 
femeie. 

Psihiatrii au eșuat în mod categoric; n-au obținut 
vindecarea. 

Noi a trebuit să apelăm la anumite conjurări magice și 
rezultatul a fost uimitor, bolnava s-a însănătoșit radical. Fără 
îndoială că am fost asistați de puterea divină a Spiritului Sfânt. 

5. — Trăiam într-o casă cu numărul treisprezece la ușă și 
eram treisprezece în familie; în decursul a unsprezece ani în 


acea casă n-au fost decât boli și mizerie. 

Aţi putea dumneavoastră să ne spuneţi cărui fapt s-a 
datorat asta? 

R. — Cu cea mai mare plăcere vă voi răspunde la 
întrebare, distinsă domnişoară. Amintiţi-vă de călătoria navei 
cosmice Apollo 13; a fost un eșec total, s-a amânat planul de 
cucerire a spațiului pentru Statele Unite, au fost pe punctul de a 
pieri cei trei membri ai echipajului, etc. Îmi vine în memorie în 
aceste clipe amintirea unei nopţi de Anul Nou. Treisprezece 
persoane ne aflam reunite în jurul unei mese; atunci, în plin 
banchet am spus invitaţilor: unul din cei treisprezece care 
suntem aici reuniți va muri foarte curând. 

Acea profeție s-a îndeplinit câteva luni după aceea, când a 
decedat într-adevăr unul din acei invitați. 

Să nu vă miraţi, deci, din cauza fatidicului treisprezece; 
acel număr este moarte, fatalitate, tragedie, durere; însă de 
asemenea treisprezecele aduce noi situaţii, căci moartea și 
viaţa sunt intim relaţionate; e clar că dumneavoastră plăteați o 
Karmă groaznică. Asta-i tot. 

6. — Aţi putea să-mi spuneţi dumneavoastră de ce 
întotdeauna am eșuat în dragoste; când am fost pe punctul de a 
obține fericirea îmi scapă din mână; chiar în ciuda faptului că 
întotdeauna spun că mă iubesc, se îndepărtează de mine pentru 
a se căsători cu alta? 

R. — Cu cea mai mare plăcere vă voi răspunde la 
întrebare, distinsă doamnă. Este clar că problema 
dumneavoastră n-ar putea fi înțeleasă cum se cuvine dacă 
ignorăm legea eternei reîntoarceri; toate situaţiile sunt o 
repetare neîncetată a diferitelor vieţi trecute. Orice fiinţă 
umană, în trecut, a încheiat diverse căsătorii, a stabilit relaţii 
sexuale cu alte persoane, etc.; rezultatul acelor asocieri 
conjugale poate fi bun, rău sau indiferent. Dacă ne-am purtat 
rău cu un anumit consort, într-o nouă viaţă se stabilește 
reîntâlnirea cu consecinţele noastre: eșecuri matrimoniale, 
compromitere de nunţi, rupturi de relaţii amoroase, etc. Cel mai 
grav din toate acestea este separarea legală obligatorie dintr-un 
oarecare motiv și mai ales când există iubire. 

o Capitolul 7 o 
RELATĂRI INTERESANTE o 
1, — Într-o noapte de aprilie din 1968, fiind profund 


adormit, am auzit strigăte și zgomote ca de oameni care 
spărgeau geamuri și se băteau pe stradă; temându-mă că au 
spart un geam al automobilului meu care rămăsese pe stradă, 
m-am ridicat, mi-am luat niște papuci și pantalonii și m-am dus 
pe coridor; am trecut prin camera de zi și am scos capul pe 
fereastră (ridicând perdeaua) și am descoperit cu surprindere că 
nu erau oameni, nici zgomote și în schimb era pace și liniște, 
iluminare completă a străzii și mașina mea în perfectă stare. 

Crezând că fusese produsul unei iluzii sau al unui coșmar, 
m-am întors din nou pe coridor până la ușa dormitorului; iar 
când am deschis-o și am pătruns câţiva pași, am rămas 
stupefiat văzându-mă în pat dormind profund lângă soția mea, 
cu braţele afară de sub învelitori, piciorul stâng complet dezvelit 
și fața rezemată pe partea stângă. 

Văzând această scenă, m-a cuprins o groază teribilă și m- 
am simțit atras către corpul meu ca și cum acesta ar fi avut 
magnet; m-am trezit foarte speriat cu bătăi puternice de inimă 
și o sudoare rece pe tot corpul. Puteţi să-mi spuneţi 
dumneavoastră ce s-a întâmplat de fapt? 

R. — În acest caz concret a avut loc ceea ce se numește o 
dedublare; sufletul vostru era absent din corpul fizic; este clar 
că în timpul somnului normal, obișnuit, orice suflet iese din corp 
și hoinărește pe undeva; merge în diferite locuri întorcându-se 
apoi la corpul său fizic chiar în clipa trezirii; starea de veghe 
survine tocmai când sufletul intră iar în corpul său din carne și 
oase. 

Ceea ce este interesant în cazul dumneavoastră a fost că 
sufletul vostru întorcându-se în dormitor și-a putut vedea corpul 
fizic dormind în pat; dumneavoastră l-aţi văzut în același fel în 
care puteți vedea o masă sau automobilul pe care îl conduceţi 
zilnic; e clar că așa cum șoferul se urcă în automobil pentru a-l 
conduce, tot așa dumneavoastră, adică sufletul intră în corp, se 
trezește și vine la starea de veghe; asta a fost ceea ce s-a 
întâmplat. 

2. — În anul 1958, după întoarcerea de la un spectacol de 
cinema, m-am pomenit cu vestea că în casă toată familia era 
foarte preocupată de dispariţia unei mătuși care ieșise dis-de- 
dimineaţă afară lăsându-și copiii singuri în casă (patru, de la 3 la 
6 ani), care plângeau de frică și foame. Rudele se duseseră în 
diferite parți să o caute și totul fusese inutil; atunci s-au 


organizat pentru a merge să o caute și să întrebe de ea; mie mi- 
a revenit să rămân în casă. 

În preajma orei trei dimineaţa, m-am trezit speriat și am 
văzut încăperea în obscuritate totală, dar dintr-o dată a început 
să lumineze o siluetă ovală în centrul camerei, s-a îndreptat 
spre pat, a ajuns până la margine și a ridicat pânza apărătoare 
de țânțari; am simţit ca și cum s-a așezat un corp pe marginea 
patului și a luat pe de-a-ntregul înfățișarea mătușii mele pe care 
o căutau, spunându-mi cu voce tare următoarele: „Băiete, nu te 
speria; sunt mătușa ta și am venit să te anunţ că deja am murit 
și vreau să-i înștiinţezi unde îmi pot găsi cadavrul; caută-l pe 
unchiul tău și spune-i să mă caute la Circa «X»; te rog mult să le 
spui să aibă grijă și să se roage pentru copiii mei”. 

S-a ridicat, a coborât pânza apărătoare de țânțari și a 
dispărut. In ziua următoare am făcut ceea ce mi-a spus; nimeni 
nu mi-a dat crezare până ce s-au convins că într-adevăr în acea 
Circă se afla cadavrul său diform pentru că murise într-o baie de 
aburi. 

Cum a fost posibil ca după ce a murit o persoană să dea 
date pentru localizarea cadavrului său și să ceară ajutor pentru 
copiii săi? 

R. — După moartea corpului fizic, sufletul trăiește în 
dimensiunile superioare ale naturii și ale cosmosului; asta am 
spus-o deja într-un capitol separat, dar oricum o repetăm. 

Este clar că acel suflet avea nevoie să te informeze asupra 
morții sale; era necesară acea informare; avea copii și trebuia 
să-și îndeplinească datoria; în acest caz, neîndoielnic că acel 
suflet a fost ajutat de către legile superioare și i s-a permis să 
intre în această lume de trei dimensiuni în care trăim, pentru a- 
ți da o informare completă, pentru a-ţi spune unde se afla 
cadavrul său, fapt ce a fost constatat cum se cuvine, căci corpul 
a fost găsit exact în locul unde ea a spus că se află, într-o Circă 
de Poliţie; faptele sunt fapte și trebuie să ne supunem în faţa 
lor. 

3. — Aflându-mă la o reuniune Gnostică, o persoană s-a 
apropiat de mine să mă roage să cer ajutor pentru sănătatea 
mamei sale, care practic era declarată bolnavă incurabilă; i-am 
promis că voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru vindecarea ei. 

Apoi i-am cerut Îngerului Adonai să mă ajute și m-am 
imaginat în casa doamnei, o bătrânică simpatică pe care am 


găsit-o culcată în patul său și care văzându-mă, surâse veselă, 
se ridică în șezut, iar eu i-am pus mâna mea dreaptă pe frunte și 
cu stânga mea mi-am atins inima; m-am concentrat puternic 
asupra Maestrului lisus pentru ca să mă ajute; am văzut cum se 
restabilea, și surâzătoare ea mă conducea până la ușa casei 
sale. 

La următoarea reuniune, persoana care îmi ceruse 
ajutorul, aproape cu lacrimi în ochi, a venit să-mi mulțumească 
și să-mi spună că mama sa se restabilise și că-mi trimitea 
salutări întrucât mă văzuse. 

Cum e posibil ca două persoane numai cu Credinţă, să 
obţină o vindecare aproape miraculoasă? 

R. — Prietene, Credinţa face miracole; Divinul Maestru 
lisus a spus: Aveţi Credinţă cât un grăunte de muștar și veți 
muta munţii. 

Este clar că dumneavoastră imaginându-vă în mod viu că 
sunteți lângă patul bolnavei, s-a produs o dedublare, sufletul 
vostru a călătorit spre bolnavă și cu ajutorul Divinului Maestru a 
însănătoșit pacienta. Să nu vă mire deci că ați fost văzut; când 
sufletul se dedublează se face de multe ori vizibil chiar la 
distanțe îndepărtate. N-aţi auzit vorbindu-se de sfinţi care au 
făcut același lucru? Care în timpul rugăciunii în stare de extaz 
au fost văzuți în alte locuri însănătoșind bolnavi? 

4, — La alta dintre reuniunile în care se făceau vindecări a 
venit o doamnă cam de aproximativ 60 de ani, care avea răni de 
cuţit foarte profunde pe brațe și pe care le-a arătat tuturor 
asistenţilor; apoi Maestrul a făcut conjurările și toţi am 
pronunţat cuvintele pe care le spunea el; apoi a făcut-o să se 
așeze. 

La reuniunea următoare, ne-a arătat din nou bratele și 
deja rănile erau aproape vindecate; s-a făcut aceeași operație și 
la a treia ocazie ne-a arătat braţele văzând cu surprindere că 
deja nu mai erau nici măcar cicatrice acolo unde înainte erau 
adevărate felii de carne. 

Ce a fost ceea ce s-a întâmplat pentru ca această 
persoană să se vindece atât de perfect și de rapid? 

R. —A! Înţeleg că dumneavoastră îmi vorbiţi de reuniuni 
Gnostice; In mod cert sunt foarte interesante acele adunări; 
amintiţi-va dumneavoastră că creștinii primitivi au fost Gnostici 
și că realizau vindecări minunate. 


Să nu vă miraţi deci de faptul că în acele reuniuni, sub 
îndrumarea Maestrului care instruiește congregația, s-a realizat 
alt miracol asemănător; Gnosticii le invocă pe fiinţele divine care 
trăiesc în lumea invizibilă pentru ca să realizeze vindecări de 
acest tip. Nu încape îndoială că asta a fost ceea ce s-a întâmplat 
și pacienta s-a însănătoșit radical. 

5. — În jurul anului 1962, aproximativ prin luna noiembrie, 
vreme în care eu abia începusem să asist la conferințele 
Gnostice, s-a prezentat un domn cu un aspect ciudat care 
exprima îngrijorare și avea o privire vagă și misterioasă; a cerut 
să fie ajutat să i se scoată «entităţi tenebroase» din corpul său, 
care-i făceau rău și îi produseseră umflături la picioare, pe care 
ni le-a arătat. 

Maestrul a consimțit și a rostit «conjurarea celor șapte»; a 
făcut niște pase magnetice, iar individul a început să se 
răsucească și să ţipe, să urle și să se tânguie ca și cum ar fi 
simţit dureri imense, în același timp ce gesticula și făcea mișcări 
ca și cum ceva ieșea din el; după aceea a început să se simtă un 
puternic miros greţos; apoi a urmat o pauză în care părea să se 
fi odihnit; Maestrul a bătut de trei ori din palme, iar bărbatul s-a 
ridicat în capul oaselor, spunând că nu-și amintește nimic. După 
trei sesiuni avea picioarele perfect sănătoase și nu se mai 
plângea de faimoasele entităţi. 

Aţi putea să-mi explicaţi ce s-a întâmplat și cum a fost 
posibilă vindecarea lui? 

R. — Acestea sunt cazuri de posedaţi despre care 
vorbește Evanghelia creștină; lisus își punea mâna deasupra 
posedaţilor și ordona demonilor să iasă afară din ei, și e clar că 
aceștia se supuneau. 

Apostolii de asemenea au primit acea putere. lisus le-a dat 
acea autoritate și au putut să exorcizeze demonii și să-i arunce 
afară din corpurile pacienţilor pentru ca aceștia să se 
însănătoșească; așadar cazul pe care dumneavoastră mi-l 
povestiţi nu este unicul; bolile sunt produse tocmai de entitățile 
tenebroase care intră înăuntrul corpului bolnavilor; multe triburi 
indigene din America cunosc aceste mistere; cunosc cazul 
multor sacerdoți indigeni care înainte de a-și vindeca bolnavii, îi 
exorcizează cu scopul sănătos de a elimina entităţile tenebroase 
care cauzează boala; dacă medicii noștri ar urma exemplul 
acestor vraci indigeni, este evident că ar realiza minuni în 


domeniul medicinii; cazul concret pe care dumneavoastră mi-l 
citați este aproape obișnuit, s-a exorcizat bolnavul și acesta s-a 
însănătoșit, atâta tot. Nu uitaţi că RUTA și SALVIA sunt plante 
minunate care se pot folosi ca fumigații în exorcisme. 

o Capitolul 8 o 

DEDUBLAREA o 

1, — Ce este dedublarea? 

R. — Chiar nu știți ce este dedublarea? 

Ințeleg foarte bine, domnişoară, că întrebarea 
dumneavoastră e sinceră. Dedublarea este extrem de simplă și 
ușoară; este un fenomen natural ca și faptul de a mânca, a bea, 
etc. etc. etc. Este limpede că atunci când corpul fizic aţipește, 
sufletul iese din acesta și călătorește peste tot; întorcându-se 
sufletul, intrând din nou în corpul său își amintește adesea de 
locurile pe unde a fost, persoanele cu care a vorbit, etc., și 
acestea sunt denumite vise; astfel este realmente dedublarea. 

2. — Aceasta se poate face doar în vis sau și după voință? 

R. — Orișicum este nevoie de somn pentru a ne putea 
dedubla chiar dacă se face după voinţă. 

3. — Dedublarea nu este periculoasă? 

R. — Socotesc că a deveni conștient de propriile 
fenomene naturale niciodată nu poate fi periculos; o persoană 
trebuie să devină conștientă de alimentele pe care le mănâncă, 
de ceea ce bea, de starea în care se află sănătatea sa și de 
asemenea de procesul dedublării care are loc în orice făptură 
vie. 

4, — Explicaţi-mi dumneavoastră tehnica pentru a mă 
putea dedubla? Aș vrea să merg la Paris după... 

R. — Ceea ce faceți dumneavoastră întotdeauna în mod 
involuntar, inconștient, învăţaţi s-o faceţi în mod voluntar și 
conștient. Intotdeauna v-aţi dedublat; în clipele când aţipește, 
orice suflet iese din corp, din nefericire în mod inconștient; 
faceţi dumneavoastră întocmai, dar în mod voluntar și conștient, 
repet; când vă simţiţi în acea stare de oboseală proprie 
somnului, când începeţi să moţăiţi, imaginaţi-vă că sunteți ca o 
fantomă subtilă, vaporoasă; gândiţi-vă că veţi ieși din corp; 
înţelegeţi că dumneavoastră nu sunteţi corpul; înţelegeţi că 
sunteţi un suflet; simţiţi-vă că sunteți un suflet și ridicaţi-vă din 
patul vostru cu suavitate, în mod delicat, cum se ridică sufletele. 
Ceea ce vă spun să se traducă în fapte concrete; nu este vorba 


de a gândi, ci de a face; când vă ridicaţi, faceţi apoi un mic salt 
înăuntrul propriului dormitor cu intenţia fermă de a pluti în 
spaţiu; astfel, este evident că dacă plutiţi e pentru că deja 
sunteți în afara corpului fizic; puteţi merge la Paris, la Londra 
sau în locul în care doriţi; însă dacă nu veţi pluti este pentru că 
v-aţi ridicat din patul vostru cu corpul fizic; atunci puneţi-vă din 
nou în pat și repetati experimentul. 

5. — Când plutim, corpul fizic rămâne în pat? 

R. — Vreau ca dumneavoastră să mă înţelegeți; e limpede 
că dacă dumneavoastră plutiţi în mediul ambiant, înconjurător 
este pentru că vă aflaţi în afara corpului fizic; în acest caz 
concret dumneavoastră trebuie să înţelegeți că corpul vostru a 
rămas băgat în pat și că dumneavoastră sunteţi în afara corpului 
și departe de pat. 

6. — Când o persoană simte că plutește trebuie să se 
gândească la faptul că ea călătorește într-un loc determinat? 

R. — Vreau, distinsă doamnă, ca dumneavoastră să 
înțelegeţi că nu este vorba de a gândi, ci de a face, care este 
diferit. De exemplu, eu vă văd pe dumneavoastră așezată pe 
acel scaun, însă dacă vă gândiţi că vă veţi ridica din acel scaun 
și veți merge pe stradă și nu acţionaţi, e clar că veţi rămâne 
așezată acolo pe scaun; de acţiune este nevoie, m-aţi înţeles? 

7, — Asta e ceea ce-mi place la Gnoză că tot ceea ce nu 
înţeleg mi se explică în mod clar. 


R. — Asta este evident; nouă ne place exactitatea în 
toate, precizia. 
8. — Puteţi să-mi povestiţi vreun caz concret de 


dedublare după voință? 

R. — Cu cea mai mare plăcere, distinsă domnișoară, vă 
voi relata un caz personal. Vreau să vă povestesc prima mea 
dedublare; eu eram încă foarte tânăr când am reușit să mă 
dedublez după voinţă. Imi amintesc cu claritate că atunci am 
fost foarte atent la procesul somnului și când deja m-am simţit 
moţăind, în acea stare de tranziţie care există între veghe și 
somn; am acţionat inteligent: 

Eu n-am început să mă gândesc că mă voi dedubla, căci 
este evident că aș fi rămas gândindu-mă și n-aș fi realizat 
experimentul năzuit; repet: am acţionat, m-am ridicat cu o mare 
suavitate din propriul meu pat și când am făcut acest lucru s-a 
produs o separare foarte naturală între suflet și corp; sufletul a 


rămas afară din trup și corpul a rămas în pat adormit. 

Am ieșit din casa mea pe stradă în mod spontan și clar, iar 
apoi m-am plimbat pe o stradă neumblată. Oprindu-mă la 
următorul colţ al străzii, am reflectat câteva clipe asupra locului 
spre care ar trebui să mă îndrept; am hotărât să merg în 
Europa. 

Este evident că a trebuit să călătoresc pe deasupra apelor 
Atlanticului plutind minunat în spaţiul luminos; m-am simţit plin 
de o fericire de neconceput pentru ființele umane și în final am 
sosit în orașul Paris. 

Plimbându-mă sau mai bine zis plutind în acea atmosferă 
luminoasă, am simţit instinctiv necesitatea de a intra într-o 
casă. 

Nu-mi pare rău că am intrat într-o anumită locuinţă; 
curiozitatea cazului a fost întâlnirea cu un iniţiat pe care îl 
cunoscusem în vechi reîncarnări. 

El de asemenea era afară din corp; am putut evidenția în 
mod cert că trupul său zăcea adormit în pat; alături de el am 
văzut o femeie și doi copii care de asemenea dormeau; am 
înţeles că era vorba de soția lui și de copiii săi. 

l-am salutat plin de afecţiune pe prietenul meu și pe 
sufletul soţiei lui, care era de asemenea în afara corpului; merită 
să spun că întrucât acei copii dormeau, sufletele lor erau afară. 

Încercară să se sperie acele suflete infantile de prezența 
mea neobișnuită; am înţeles necesitatea de a mă retrage pentru 
a evita ca acele suflete înspăimântate să se întoarcă la corpurile 
lor corespunzătoare; este indiscutabil că dacă aceasta s-ar fi 
întâmplat, copiii ar fi plâns în pat și plânsetul i-ar fi trezit pe 
prietenul meu și pe soţia lui; atunci dialogul s-ar fi întrerupt; atât 
sufletul prietenului meu cât și cel al soţiei s-ar fi văzut obligate 
să intre în respectivele lor corpuri din carne și oase. 

Tot acest fapt l-am înțeles în miimi de secundă și pentru a 
evita tocmai această problemă, i-am propus prietenului meu să 
abandoneze casa pentru a ieși cu mine să facem o plimbare pe 
străzile Parisului; mare mi-a fost bucuria când el a acceptat. 

Ne-am dus împreună prin împrejurimile acelui mare oraș și 
chiar l-am sfătuit să se întoarcă la drum intrând pe cărarea 
luminii; în cele din urmă i-am propus să vizităm un templu 
minunat care există în Germania; prietenul meu a refuzat acea 
invitaţie spunându-mi că nu putea face asta fiindcă trebuia să-și 


concentreze atenţia asupra problemelor vieţii practice, întrucât 
avea soţie, copii, etc.; m-am despărţit de acel iniţiat și 
ridicându-mă în atmosferă, am trecut pe deasupra unor mari 
ziduri și apoi m-am dus pe o șosea, pe un drum șerpuitor plin de 
curbe, până ce am ajuns la un templu minunat. 

In fața acelui sanctuar am văzut multe suflete de diferite 
naţionalităţi; oameni care pe durata orelor de somn evadau din 
corpul lor dens pentru a ajunge până la sanctuar. 

Toţi acei oameni reuniți în diferite grupuri discutau între 
ei; vorbeau despre cosmos, despre legile reîncarnărilor și ale 
Karmei, de misterele vieții și ale morții, etc. 

L-am căutat printre acele grupuri pe un anume prieten 
priceput la dedublare, însă nu l-am găsit. 

Atunci m-am apropiat până la pragul templului și am văzut 
o grădină deosebită cu flori încântătoare care degajau un 
parfum ameţitor; în spate se remarca silueta unui templu 
splendid iluminat de strălucirile stelelor; am vrut să intru, însă 
gardianul a intervenit spunându-mi: acesta este templul 
înţelepciunii; retrage-te, încă nu este vremea. Supunându-mă 
ordinelor, m-am retras la o anumită distanţă fără a mă 
îndepărta prea mult de prag; atunci m-am privit pe mine însumi; 
mi-am observat mâinile și picioarele spirituale și chiar mi-am 
permis luxul de a le compara cu mâinile și picioarele acelui corp 
din carne și oase pe care acolo, în America Latină, pe pământul 
sacru al aztecilor, îl lăsasem adormit în pat. 

Este evident că toate aceste comparații au dat ca rezultat 
faptul că instantaneu m-am întors la vehiculul meu fizic material 
care sforăia profund adormit în pat; atunci m-am trezit înfiorat 
spunându-mi: am fost în templul înţelepciunii, ce bucurie, ce 
fericire. 

Nici în ziua de astăzi nu pot să uit acea lumină atât de 
albă, atât de imaculată care strălucea în acel sanctuar. În mod 
cert, acea lumină nu părea a nici unei lămpi fizice; izvora din 
toate părţile și nu făcea nici un fel de umbră. 

9. — O persoană poate călători în orice loc chiar dacă nu-l 
cunoaște? 

R. — Eu am fost la acel templu divin și totuși nu-l 
cunoșteam, m-a condus să zicem un simţ telepatic superior; aș 
putea să vă spun că m-a ghidat propriul meu spirit. 

10. — Când se face dedublarea după voinţă se poate să 


ne amintim când ne trezim unde am fost? 

R. — Este evident că dacă nu vă amintiţi este pentru că 
nu v-aţi dedublat după voinţă, căci mie mi se pare imposibil ca o 
persoană care se dedublează după voinţă, care iese din corp în 
mod intenţionat, conștient, să nu fie capabilă să-și amintească 
ceea ce a văzut în afara corpului său. De exemplu, când 
dumneavoastră ieșiţi din casă mergând la birou și apoi vă 
întoarceţi de la birou acasă, vă amintiţi ceea ce aţi văzut la 
birou? Munca pe care aţi executat-o, ordinele șefului 
dumneavoastră? 

11. — Da, îmi amintesc tot ceea ce am făcut la birou când 
mă întorc acasă. 

R. — Deci acesta este același lucru, domnişoară; amintiți- 
vă că corpul fizic este o casă din carne și oase; dacă 
dumneavoastră ieşiţi după voinţă din acea casă, veţi vedea 
multe lucruri și dacă vă întoarcețţi în mod voluntar, de asemenea 
este evident că vă veţi aminti tot ceea ce ați văzut și auzit. 

o Capitolul 9 n 
FENOMENE MISTICE o 

1, — Odată când încercam să fac un exerciţiu de 
meditaţie pe câmp, m-am simţit ieșind din corp ca și cum mă 
cutremuram; deodată am simţit că zburam cu mare viteză 
ajungând în câteva secunde în Egipt; am coborât foarte aproape 
de sfinx simțind căldura nisipului în tălpile picioarelor, putând 
atinge pietrele enorme și măcinate ale monumentului gigantesc; 
a fost o mare surpriză pentru mine să văd atât de clar panorama 
și să am o percepţie atât de vie a cerului și a unei brize slabe ce 
venea de la Râul Nil, care mișca niște palmieri mari și subțiri. 

După o scurtă odihnă, am simţit o atracţie specială care 
m-a făcut să mă ridic de jos până am plutit aproximativ la 
înălțimea nasului sfinxului, în care era o cavitate mică pe unde 
am pătruns spre o scară ce cobora într-o formă foarte îngustă și 
semi-iluminată, care m-a condus la ușa unei Camere în care se 
găsea un gardian, îmbrăcat cu un şor, sandale aurite, un 
acoperământ pe cap cu o diademă aurită ce părea o cobră în 
poziție de a mușca, în mâna dreaptă o lance care mă împiedica 
să trec; ochii săi erau de un albastru-verzui foarte pătrunzător și 
pielea negricioasă; nu a pronunţat nici măcar un singur cuvânt; 
doar m-a examinat și mi-a făcut un salut de trecere, la care am 
răspuns; a zâmbit și luându-și lancea m-a făcut să trec cu o 


reverență amabilă; am pătruns într-o cameră mare unde se 
auzeau niște cântece foarte domoale ale unui cor care rostea 
rugăciuni sub formă de cântece încântătoare. 

Era în ambient un fum de tămâie de culoare roz, care 
mirosea a extract de trandafiri roșii și care făcea să-mi vibreze 
corpul din cap până în picioare; erau de asemenea multe 
simboluri egiptene pe pereţi, pe care cu toate că nu le 
înţelegeam îmi erau foarte familiare; după ce am văzut bogatul 
decor din acea cameră, care indubitabil trebuie să fie un templu 
foarte special, a sunat un gong și au apărut trei Maeștri care 
aveau un chip liniștit și venerabil dar privirea foarte 
pătrunzătoare; doi dintre ei au venit îmbrăcaţi în galben și unul 
cu tunică foarte albă; după ce m-au salutat, mi-au urat bun 
venit cu o îmbrăţișare foarte fraternă. 

Apoi au oficiat o slujbă la un altar care era între două 
coloane enorme cu un mare scarabeu de aur ce strălucea prin 
fumul tămâii; apoi s-a luminat un agheasmatar cu apă cristalină 
pe care înainte nu-l observasem; m-am apropiat de el și am 
început să mă văd cu un chip groaznic de negru și bărbos ca de 
urangutan; apoi am văzut multe pasaje din viaţa mea în care 
am comis tot felul de păcate; am terminat gemând și plângând. 

Apoi m-au dojenit și mi-au dat sfaturi în mod simbolic, 
înmânându-mi un Scarabeu din aur masiv; l-au pus în mâna mea 
dreaptă închizându-mi-o și rostind niște cuvinte pe care eu nu 
le-am înţeles, spunându-mi să-l păstrez și să mă fac vrednic de 
a-l avea mereu alături de mine; apoi m-au binecuvântat și m-am 
întors în corpul meu, trezindu-mă instantaneu foarte 
impresionat și fără să uit până acum nici un detaliu. 

Aţi putea să-mi spuneți dumneavoastră ce s-a întâmplat și 
ce semnificaţie au toate acestea pentru mine? 

R. — Cu multă plăcere vă voi răspunde la întrebare. Fără 
doar și poate reiese cu deplină claritate evidentă o dedublare. 
Dumneavoastră aţi adormit în timp ce meditaţi și vă rugaţi, iar 
atunci sufletul vostru a ieșit din corp și s-a dus în Egipt, 
Pământul Sacru al Faraonilor. 

Vreau ca dumneavoastră să înțelegeți că aţi intrat în mod 
spiritual în templul misterios al Sfinxului. 

Mă bucură mult faptul că aţi descoperit o poartă secretă în 
chiar nara Sfinxului. Este evident că nu este vorba de o poartă 
fizică, materială; este mai curând o poartă invizibilă pentru 


simțurile fizice, dar perfect vizibilă pentru inteligență și inimă. 

Este evident că nici templul Sfinxului nu se găsește în 
această lume fizică; e vorba de un templu invizibil pentru ochii 
trupești, dar total vizibil pentru ochii spiritului. 

Ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră este ceva foarte 
asemănător cu acea experienţă a Sfântului Pavel, care, cum se 
știe, a fost dus în cer și a văzut și a auzit lucruri pe care 
oamenilor nu le este dat să le înţeleagă. 

Nu există nici o îndoială că dumneavoastră într-o existenţă 
trecută ați fost iniţiat în misterele Egiptene și datorită acestui 
fapt ați fost chemat în templu. De aceea, datorită acelei chemări 
pe care v-au făcut-o când eraţi în meditaţie, aţi fost tocmai 
acolo. 

Dumneavoastră aţi asistat în mod spiritual la un ritual 
Egiptean; i-aţi văzut și auzit pe Sacerdoţii Templului; ați ascultat 
cântări sublime și v-aţi văzut în apă EUL PACATOS și toate acele 
delicte pe care le-aţi comis. Nu există nici o îndoială că v-aţi 
văzut pe dumneavoastră înșivă destul de urât; căci cineva 
devine așa de oribil cu păcatele. 

V-au înmânat un scarabeu sacru, din aur pur, simbol 
minunat al sufletului sanctificat; asta e tot. 

Sper că dumneavoastră, domnule, m-aţi înţeles; este 
indispensabil să vă hotărâți să urmaţi drumul sanctităţii; să vă 
căiți de toate greșelile voastre. 

2. — Altădată când făceam exerciţii de meditaţie în plină 
pădure în împrejurimile localităţii Cuernavaca, Mexic, împreună 
cu un prieten spiritual foarte înțelept, pe care îl stimez ca pe un 
Tată, am avut următoarea experienţă: Ne-am așezat amândoi în 
poziția YOGA cunoscută ca Floare de Lotus și am făcut câteva 
exerciții de respiraţie; apoi am rămas în liniște și meditaţie; 
imediat m-am simţit transportat pe Cordilierele Munţilor 
Himalaia, mai degrabă în zona TIBETULUI; în acel loc era un frig 
teribil și se auzea urletul ascuţit al vânturilor; vedeam de 
asemenea niște soldaţi chinezi înarmaţi dând târcoale acelor 
locuri neprimitoare. Am ajuns pe o câmpie cam acoperită cu nori 
unde se descoperea puţin câte puţin o construcţie maiestuoasă 
împrejmuită cu ziduri, care avea o enormă poartă de lemn fixată 
cu cuie de fier forjat cu secole în urmă; de această dată intrarea 
era păzită de doi soldaţi de tip tibetan, care când m-am apropiat 
m-au făcut să mă opresc și mi-au spus să aștept un moment ca 


să verifice dacă aveam sau nu dreptul să trec. 

Câteva clipe după aceea au primit un mesaj și s-a auzit 
scârțâitul balamalelor enormei porți, și mi s-a spus să trec. 

La prima vedere îmi păru un oraș ceresc și totodată 
spectacular, întrucât albeaţa marmurei strălucea și erau 
încântătoare grădini cu flori de o frumuseţe indescriptibilă și 
arbuști cu tonalități verzi și galbene, nicicând văzute pe pământ; 
am mers pe niște scări ample care aveau balustrade cu coloane 
sculptate în formă de frumoase figuri de marmură și care m-au 
condus la o piațetă ce avea o fântână cu apă cristalină și 
vaporoasă; era micuță și avea în centru un copil frumos care 
vărsa un ulcior de apă care nu se termina nicicând; apoi am 
luat-o spre dreapta îndreptându-mă către portalul unui edificiu 
care se întindea orizontal, care avea șapte coloane de marmură 
minunat decorate; observând culoarul au început să se audă 
coruri angelice care aduceau cu ele o siluetă ce emana lumină și 
respect, nici mai mult, nici mai puţin decât silueta Maestrului 
lisus CRISTOSUL, pe care, văzând-o am simţit că leșin; m-a privit 
fix și pe chipul său s-a schiţat un zâmbet de iubire și 
fraternitate. După aceea s-a apropiat de mine și și-a pus mâna 
dreaptă pe fruntea mea rostind următoarele cuvinte: 

«MERGEŢI ȘI ÎNVĂȚAŢI TOATE POPOARELE CĂCI EU VOI FI 
CU VOI». 

Apoi ne-am plimbat pe alte coridoare și ne-am întâlnit cu 
alți mari Maeștri printre care l-am recunoscut pe Maestrul 
SAMAEL AUN WEOR, pe care l-a chemat cu voce tare și i-a 
recomandat să-și ia asupra lui sarcina de a veghea și instrui 
umila mea persoană; apoi i-a chemat pe alţi elevi și Maeștrii 
îmbrăcaţi în alb care se aflau în apropiere și ne-a binecuvântat 
cu rugăciuni și Mantre speciale. Și-a luat personal rămas bun de 
la Maestrul Samael și de la mine, și am văzut cum se închidea 
iar poarta și cum se făcea nevăzută acea magnifică incintă. 

Intorcându-mă în corpul meu, am deschis ochii și am 
văzut că prietenul meu încă nu se trezea dar după un minut s-a 
trezit și am comentat experienţele trăite. 

Cum se face că un umil student gnostic fără merite de nici 
un fel, a avut o experiență atât de minunată și i-au încredințat 
această misiune atât de delicată? 

R. — Cu cea mai mare plăcere vă voi răspunde la 
întrebare. Vedeţi dumneavoastră ceea ce este meditaţia și 


rugăciunea. Dacă o persoană de bunăvoie se dedică rugăciunii 
și meditației, poate să aibă fericirea de a ajunge la extaz. Atunci 
sufletul iese din corp, cum deja am explicat de multe ori, și 
călătorește în oricare loc îndepărtat de pe pământ sau din 
infinit. 

În cazul concret al dumneavoastră, este clar că aţi fost în 
Tibet și aţi intrat într-un templu secret unde i-aţi putut vedea pe 
Maeștrii umanităţii și pe Domnul nostru CRISTOSUL. 

Să nu uitaţi că sufletul în rugăciune, în extaz, poate 
ajunge să-l vadă pe CRISTOS; dumneavoastră aţi avut acea 
fericire și nu există nici o îndoială că Domnul v-a însărcinat să 
predaţi această doctrină a Gnozei tuturor semenilor voştri. Este 
evident că eu trebuie să vă dau aceste învățături; de aceea ați 
văzut și auzit că Domnul s-a ocupat pentru ca să vă instruiesc. 

o Capitolul 10 n 
EXPERIENTE MISTICE ALE UNUI NEOFIT o 

1. — În una dintre practicile de ieșire în «ASTRAL», într-o 
noapte a anului 1966, am reușit să ies în mod conștient din 
corpul meu și să simt o eliberare foarte specială, întrucât fiinţa 
mea simţea o bucurie indescriptibilă și am zburat, am zburat ca 
o pasăre până la o altă planetă ciudată pentru mine, dar care 
avea multe asemănări cu Pământul, căci vedeam păduri enorme 
și verzi acoperite de pini și o cabană din trunchiuri în care erau 
niște oameni care-mi făceau semne; am coborât și am avut 
plăcuta surpriză că acolo se afla Maestrul SAMAEL AUN WEOR cu 
niște rude și discipoli cunoscuți, care m-au primit cu o 
îmbrăţișare foarte călduroasă și cu o bucurie foarte specială pe 
care nu o pot descrie. 

Apoi Maestrul m-a invitat la plimbare prin pădure până am 
ajuns la un pod de piatră unde mi-a explicat că această planetă 
era «LUNA» în evuri trecute, când se găseau locuitori, animale și 
vegetaţie și că era străvechiul PĂMÂNT-LUNĂ sau PĂMÂNTUL- 
MAMA-LUNA și mi-a arătat râuri, munţi și mări întinse. 

Mi-aţi putea explica cum este posibil să vizităm altă 
planetă în evuri atât de îndepărtate ca aceea? 

R. — Vedeţi dumneavoastră distinse cavaler, ceea ce este 
dedublarea; atunci sufletul poate să se transporte pe alte 
planete și să cunoască multe mistere; dumneavoastră aţi fost 
într-adevăr cu sufletul, spiritul, cum vreţi să-i ziceţi, pe acel 
Satelit care strălucește în nopţile înstelate. 


În mod cert acolo v-aţi întâlnit cu spiritul meu pe podul 
amintit; însă este evident că ceea ce aţi văzut, podul, râul, 
vegetaţia, etc., corespund unui trecut nespus de vechi, fiindcă în 
ziua de azi Luna este deja un cadavru. 

Este bine ca dumneavoastră să știți că lumile, persoanele, 
vegetalele și animalele se nasc, cresc, îmbătrânesc și mor. 

In numele adevărului trebuie să vă spun că astăzi Luna 
este un cadavru. 

Acel Satelit a avut viaţă din abundență; a trecut prin 
copilăria sa, prin tinereţea sa, prin maturitatea sa, a îmbătrânit 
și a murit. 

Sufletul poate vedea nu numai viitorul și prezentul, ci și 
trecutul. Ceea ce aţi văzut corespunde exact acelui ev trecut, în 
care Luna a avut râuri bogate în ape, mări adânci, vegetaţie 
luxuriantă, vulcani în erupție, viaţă vegetală, animală și umană. 

Vreau ca dumneavoastră să știți că Seleniţii au existat; 
Luna a avut 7 rase umane pe parcursul perioadelor istorice 
succesive; primele au fost de giganţi și ultimele au fost de 
liliputani, adică, foarte mici. Ultimele familii umane care au trăit 
pe lună le-am putea cataloga ca oameni furnici; să nu vă mire 
ceea ce vă spun; aceasta se întâmplă întotdeauna pe toate 
planetele; primele rase sunt de giganţi și ultimele din cale-afară 
de mici. 

Vă felicit pentru că v-aţi amintit ceea ce aţi văzut și auzit 
pe Lună. In viitor, Arheologii vor putea găsi sub solul lunar ruine 
ale unor orașe foarte vechi; veţi vedea știrile în toate ziarele. 

2. — In luna iulie 1969, având ocazia să vizitez o așezare 
din Statul Hidalgo, în compania Maestrului SAMAEL AUN WEOR, 
a familiei sale, a unui prieten, a altui discipol și a mea, un umil 
servitor, am plecat cu automobilul într-o după-amiază foarte 
ploioasă și destul de rece într-o zonă arheologică, gândindu-ne 
că nu va fi posibil să vizităm locul propus, căci pe șosea ploua 
tare și de abia era vizibilitate. 

Am străbătut astfel aproape tot drumul și când am ajuns 
am văzut cu surprindere cum se lumina satul spre care ne 
îndreptam, împrejur fiind încărcat de norii negri. 

In ciuda acestui fapt, am putut să vizităm zona 
arheologică practic în totalitatea sa. Am observat că Maestrul a 
făcut câteva concentrări instantanee și ulterior a comentat cu 
soția sa că deja se terminase permisiunea; apoi m-a întrebat 


dacă îmi dădusem seama de fenomenul care se produsese, și i- 
am răspuns afirmativ, căci era clar că el ceruse ca ploaia să 
înceteze; apoi ne-a indicat să urcăm în mașină și instantaneu a 
început să plouă cu găleata. 

Mi-aţi putea spune cum a fost posibil acest miracol? 

R. — Este bine ca dumneavoastră să știți că cele 4 
elemente: foc, aer, apă și pământ sunt dens populate de făpturi 
elementale ale naturii; poate că vouă vi se pare ciudat ceea ce 
vă spun, dar în toate epocile istoriei au existat tradiţii despre 
ceea ce se numesc zâne, nimfe, nereide, silfi, spiriduși, etc. 

Ei bine, aceia sunt elementalii; sunt numiţi așa deoarece 
trăiesc în elemente. Pigmeii, de exemplu, trăiesc printre stâncile 
pământului; salamanaărele trăiesc în foc; silfii în aer, în nori; și 
nereidele în ape. 

Oamenii increduli nu acceptă nimic din toate acestea, dar 
cred că dumneavoastră sunteţi o persoană care are Credinţă și 
de aceea cu cea mai mare plăcere vă explic și vă răspund la 
întrebare. 

Prin intermediul anumitor formule secrete, propriul meu 
spirit a dat ordine silfilor care viețuiesc în nori pentru ca să-i 
îndepărteze pe aceștia. Totuși, dumneavoastră nu trebuie să 
ignoraţi că apele sunt mânuite și de ondine. Dacă silfii pun în 
mișcare curenți psihici speciali, duc norii, îi mișcă, îi 
îndepărtează din loc și cu ei se duc și ondinele apelor; atunci 
momentan se poate îndepărta ploaia; 

Însă noi, Iniţiaţii facem aceasta doar în cazuri foarte 
speciale fiindcă în caz contrar s-ar stabili dezordinea în natură. 

Când un Inițiat Gnostic realizează un astfel de miracol, o 
face întotdeauna cu permisiunea Fiinţelor Superioare. 

Miracolul la care dumneavoastră aţi fost prezent a fost 
necesar, căci era nevoie să se studieze niște Monoliţi din Tula, 
desigur destul de interesanti. 

3. — Într-o practică în care am vrut să-mi amintesc vieţile 
trecute, așa cum dumneavoastră ne-aţi învăţat, am avut 
următoarele experienţe: 

M-am văzut la Piramidele din Teotihuacân în epoca 
Aztecilor, unde se găsește Citadela; era o mare mulţime care 
făcea mari aclamații și vociferări, căci pe tot Bulevardul Morților 
erau oameni din sat, soldaţi și politicieni bogat gătiţi cu penaje, 
brățări, sandale și podoabe din aur și din pietre preţioase. 


Pe acest bulevard mergeam mai mulţi prizonieri legaţi de 
mâini și de gât, înconjurați de câţiva soldaţi îmbrăcaţi în cavaleri 
tigri și acvile care ne-au dus la picioarele Piramidei Soarelui, 
unde era un mare foc; când am ajuns pe platformă ne-au aliniat. 
Un Sacerdot a făcut un gest și toți au tăcut; atunci au început să 
sune flajoletele și tobele; apoi au venit fecioarele dansând 
dansuri de o splendoare indescriptibilă. 

Încheindu-se dansurile au venit doisprezece bătrâni care 
au făcut un fel de «CURTE MARȚIALA» și ne-au judecat. 

Ulterior ne-au legat la ochi, făcându-ne să urcăm treptele 
Piramidei, bineînțeles că unii au alunecat și au căzut; căci 
auzeam zgomotul și ţipetele de durere, îmi amintesc că 
simțeam treptele înguste pe care abia îmi intra jumătate din 
talpă; când am ajuns la partea superioară s-au făcut rugăciuni, 
invocări şi  ofertorii și am fost sacrificați ZEULUI 
HUITZILOPOCHTLI. 

Ați putea să-mi explicați ce s-a întâmplat? Asta este 
reîncarnare sau reîntoarcere? 

R. — Dumneavoastră, în meditație, ați vrut să vă amintiți 
viețile trecute; ați adormit un pic și atunci sufletul vostru a ieșit 
din corpul de carne și oase; apoi au urmat diferitele scene, 
amintiri din trecut. 

Vă invit să înțelegeţi că în mod sigur dumneavoastră aţi 
fost un locuitor Aztec în Mexicul antic. 

Deja aţi văzut cum erau judecaţi mulţi delicvenţi și apoi 
este evident că erau sacrificați Zeilor. 

Așadar nu toţi cei jertfiți pe Altarul sacrificiilor umane erau 
persoane inocente; au existat deci, în Mexicul Precolumbian, 
sacrificiile umane. 

o Capitolul 11 o 
AFACERI n 

1. — Domnule, am o afacere și în ultimul timp situaţia 
economică a devenit foarte dificilă; magazinul meu merge 
foarte prost, clienţii mi s-au retras. Ce trebuie să fac? 

R. — Înainte de toate, stimatul meu prieten, trebuie să vă 
spun că dumneavoastră aveți nevoie să ţineţi 40 de zile de 
castitate absolută, căci înţeleg că ați dus o viaţă foarte profană, 
aţi fost foarte fornicator, v-aţi irosit cu stângăcie energiile 
sexuale. 

Este indispensabil, este urgent, ca dumneavoastră să 


înțelegeţi intima relaţie existentă între organele sexuale și 
glanda pineală. 

Să nu vă miraţi de ceea ce vă spun; acea glandulă se 
găsește situată în partea superioară a creierului. 

Orice student Gnostic știe foarte bine că în organismul 
nostru avem stabilit un întreg sistem fără fir. 

Plexul solar, situat în regiunea ombilicului, este antena 
receptoare sau telepatică ce captează undele mentale ale 
prietenilor și dușmanilor noștri și le transmite minţii, iar glanda 
pineală este centrul emiţător al gândirii ce transmite unde la 
diferite persoane și locuri. 

Este clar că marii comercianţi, marii lideri din toate 
timpurile, au foarte dezvoltată acea glandă. 

Când se risipește energia sexuală, glanda pineală se 
slăbește, degenerează; atunci deja nu mai poate emite cu forță 
undele mentale și survine eșecul în afaceri. 

Cum dumneavoastră sunteţi un bărbat care nu știe nimic 
despre studiile noastre esoterice, singurul lucru ce vă pot sfătui 
este să ţineţi măcar 40 de zile de castitate absolută pentru a 
acumula energii sexuale și a da forță glandei voastre pineale; 
astfel vă veți îmbunătăţi situația economică; va fi o schimbare 
favorabilă. 

Vă sfătuiesc de asemenea să purtaţi sulf în pantofii 
dumneavoastră. Nu vă miraţi!; amintiţi-va că emanaţiile eterice 
ale sulfului vă curăţă atmosfera personală. Dumneavoastră 
trebuie să știți că prin fornicaţie se formează multe larve 
invizibile împrejurul vostru, în aura voastră; există diferite specii 
de larve, dar cu emanaţiile sulfului acele larve dezgustătoare se 
dezintegrează și atmosfera vi se limpezește. 

Pe lângă aceasta, e convenabil să curăţaţi ambientul unde 
aveţi afacerea dumneavoastră; faceți acolo fumigaţii cu sulf, 
asta aproximativ timp de 9 zile; apoi, timp de alte 9 zile faceţi 
fumigaţii cu zahăr pentru a îndulci ambientul pentru a-l face 
agreabil. 

Vorbim despre ocultism și cred că dumneavoastră trebuie 
să mă înţelegeţi, căci aveţi nevoie să vă îmbunătăţiți afacerea. 

2. — Aţi putea dumneavoastră să-mi indicaţi ce pot să fac 
pentru a prospera? Eu vând articole în interiorul Republicii fără 
să am o afacere stabilită, doar că de câteva luni nu reușesc să 
încasez nimic. 


R. — Vă înțeleg situaţia, prietene; cu toată sinceritatea 
vreau să vă spun că atunci când cineva îndeplinește întocmai 
cele 10 porunci ale Legii lui Dumnezeu, când se roagă zilnic 
Tatălui care se află în secret, e clar că situaţia se îmbunătățește. 

Tatăl îi dă unui om totul; atunci nimic nu-i lipsește; însă 
când cineva merge rău, când nu îndeplinește realmente cele 10 
porunci, când nu se consacră Tatălui, atunci el pleacă și 
persoana cade în dizgrație. 

Urmaţi-mi sfaturile; faceţi multe opere de caritate, păstraţi 
castitatea, îmbăiaţi-vă cu ierburi aromatice, ca menta, 
mușetelul, eucaliptul, nucul, etc. Folosiţi aceste plante timp de 
40 de zile în baia dumneavoastră zilnică și repet, face și opere 
de caritate cu carul, doar așa vi se poate îmbunătăţi situaţia 
economică. 

3. — Bine, dar ce înţelegeți dumneavoastră prin castitate? 

R. — Prietene, nu vă voi explica dumneavoastră ARCANUL 
A.Z.F. din studiile noastre Gnostice întrucât nu l-aţi înțelege; 
această carte este doar un ghid elementar pentru persoane care 
niciodată n-au studiat operele noastre, mă voi limita doar să vă 
spun să ţineţi 40 de zile de abstinenţă sexuală în gândire, vorbă 
și faptă; atâta tot. Dacă dumneavoastră doriți să pătrundeţi 
puţin mai mult în studiile noastre, citiţi cărțile noastre avansate 
cum ar fi Căsătoria Perfectă și multe altele. 

4, — Aţi putea dumneavoastră să-mi explicaţi care sunt 
operele de caritate pe care le pot face? 

R. — Este bine ca dumneavoastră să știți că operele de 
caritate sunt operele de milă: a da de mâncare celui flămând, a 
da de băut celui însetat, a-l îmbrăca pe cel gol, a-l învăţa pe cel 
care nu știe, a-i vindeca pe cei bolnavi, etc. 

5, — Aţi putea să-mi spuneți când trebuie să fac o operă 
de caritate și când nu, și cui s-o fac? 

R. — Cineva nu este judecător pentru a judeca; de altfel 
caritatea nu necesită judecător. Acesta este un lucru de bun 
simţ. A da de mâncare celui înfometat este ceva foarte uman 
fiindcă până și deţinuţilor li se dă să mănânce, altfel ar muri de 
foame; a da de băut celui însetat este ceva foarte logic căci ar fi 
prea crud să i se refuze un pahar cu apă unei persoane căreia îi 
e sete; a dărui o cămașă celui gol este ceva foarte natural; a 
consola un amărât este foarte uman; pentru asta nu este nevoie 
de judecători, însă ar fi culmea absurdului să-i dai alcool unui 


bețiv, sau să-i împrumuţi o armă unui asasin. lubire este lege, 
dar iubire conștientă. 

o Capitolul 12 o 

PROBLEME DE DRAGOSTE n 

1, — Vreau să vă cer dumneavoastră o favoare, domnule; 
se întâmplă că soţul meu a fost luat de altă femeie, sufăr 
nespus, și nu știu ce să fac. 

Cum dumneavoastră cunoaștețţi științele oculte, îmi pare 
că aţi putea să-mi soluţionaţi problema. Știu că dumneavoastră 
dispuneţi de o forță mentală minunată și că, în consecință, 
puteţi să dominați mintea altuia, să sugestionați fiinţa iubită, s-o 
puneţi la picioarele mele prin intermediul magiei. Ce preţ ați 
cere dumneavoastră pentru această muncă? Eu pot să vă 
plătesc oricât. 

R. — Cred că dumneavoastră v-aţi înșelat, doamnă; eu nu 
sunt mag negru; a utiliza forțele minţii pentru a-i subjuga pe 
alţii, pentru a-i înrobi, pentru a-i obliga, este violență și orice act 
violent este Magie Neagră. 

Fiecare este fiecare și nimeni nu are dreptul să intervină 
în problemele altora; este absurd a vrea să-i domini pe alţii. 
Oare când vor învăţa oamenii să respecte liberul arbitru al 
celorlalţi? Dumneavoastră credeţi cumva că cineva poate obliga 
un om să-i iubească pe ceilalţi cu forța, doar așa, fără a fi 
pedepsit? Este necesar să știți că acel tip de acțiuni de magie 
neagră se plătește cu pedepse foarte dure. 

Îngerii destinului nu sunt dispuși să ierte acest tip de 
delicte; dacă dumneavoastră continuaţi pe acel drum, vă veți 
primi pedeapsa. În lume există mulţi oameni dedicați 
farmecelor, vrăjitoriei, magiei negre. Milioane de vrăjitori trăiesc 
din acea afacere murdară și este clar că astfel de oameni nu 
progresează fiindcă magia neagră atrage după sine mizerie, 
foame, goliciune, durere supremă. 

2. — La persoanele care se dedică vrăjitoriei, pedeapsa 
ajunge și la copiii lor? 

R. — Este clar că ambientul magilor negri de obicei este 
dezastruos; fiii acestor tenebroși sunt de asemenea tenebroși. 
Este evident că sufletele pierdute îi caută pe magii negri ca și 
progenitori sau părinţi lumești; nu este deci de mirare că fiii 
perverșilor sunt deopotrivă perverși și cad în dizgrație. 

Este lamentabil că oamenii nu înțeleg necesitatea de a 


respecta liberul arbitru al celorlalți; există întotdeauna tendinţa 
nefastă de a-i domina pe alţii cu forţa, de a vrea să impunem 
ideile noastre aproapelui nostru; de a încerca să-i obligăm pe 
ceilalţi să facă ceea ce avem noi chef; toate acestea se plătesc 
foarte scump cu lacrimi, mizerie și supremă durere. 

3. — De ce acești magi negri consideră că fac un bine 
umanităţii, chiar dacă iau bani, îi ajută să-și rezolve problemele? 

R. — Vreau să vă spun că există logica absurdului. Pentru 
tenebroși albul este negru și viceversa; amintiţi-vă că drumul ce 
duce spre abis este pavat cu bune intenții. 

În mod constant plouă cu scrisori din toate părţile 
solicitându-mi-se acel tip de servicii; realmente omenirea 
cauzează durere sufletească; dacă cineva dă un mesaj divin 
oamenilor, în loc să-i preocupe studiul acelui mesaj, unicul lucru 
care l-i se năzărește este să-mi scrie cică pentru a le aranja 
situaţia cu soţii, sau de asemenea pentru ca să domin mintea 
femeii dorite, ori să mă bag în gândirea altuia cu scopul ca 
cutare să-i plătească atât lui cutărică, etc. etc. etc.; într-adevăr 
toate acestea îmi cauzează profundă durere sufletească; nu îmi 
scriu pentru a-mi cere orientare esoterică, pentru a clarifica 
învăţăturile, ci pentru ca să-i domin pe ceilalţi; așa este starea 
în care se găsește umanitatea; în aceste condiţii prefer să nu mi 
se scrie întrucât mă interesează doar să dau învăţătura, să arăt 
drumul eliberării, să indic scopul care duce la adevărata fericire 
a spiritului; din păcate mulțimile nu vor să înțeleagă asta. Există 
persoane care au foarte bine cotată puterea sugestiei mentale; 
percep atâţia pesos sau atâţia dolari pentru fiecare sugestie; 
atâţia alţii pentru ca să facă o muncă spiritualistă (cum spun 
spiritualiștii) fiinţei adorate sau iubite pentru ca să-i iubească, 
pentru ca să o lase pe cealaltă persoană în braţele căreia 
doarme, pentru ca să vină plângând acasă, etc. etc. etc. 

Este clar că toate acele afaceri murdare sunt abisale, 
tenebroase și aceia care le îndeplinesc cu bună sau cu rea 
credinţă, intră inevitabil în abis unde se aude doar plânsul și 
scrâșnirea dinţilor. 

4. — Eu dau în cărţi și pot să jur că le spun oamenilor 
adevărul, îi ajut în problemele lor, deși le iau bani fiindcă acesta 
este felul meu de a trăi. Credeţi că fac bine? 

R. — Oribil fel de a trăi aveţi dumneavoastră; de fapt 
sunteți o pitonisă, o vrăjitoare. Credeţi dumneavoastră cumva 


că cu diavolul băgat înăuntru, în însuși regatul inimii, se poate 
spune adevărul? Știţi prea bine și o dată pentru totdeauna se 
cuvine să nu ignoraţi că dumneavoastră îl purtaţi în adâncul 
propriei voastre inimi pe eul păcătos al muritorilor, pe Satan 
însuși. Poate oare să fie iluminată o persoană care nu a ajuns la 
sfințenie? Faptul însuși de a lua bani pentru a predica sau a 
ghici, deja este un delict. Dumneavoastră gândiţi că e bine, dar 
să nu vă mire, în abis trăiesc mulţi anahoreţi, penitenţi, vrăjitori, 
solomonari, ghicitori care se simt martiri și care cred de 
asemenea că merg foarte bine. 

5. — Atunci puteţi să-mi spuneţi dacă fiii mei, pe care i- 
am învăţat credinţele mele, merg rău? 

R. — Intrucât este vorba de credințe despre a ghici fapte, 
destine, etc., trebuie să vă spun că merg rău, repet, nu este 
posibil să cunoști destinul celorlalţi dacă nu ne cunoaștem 
propriul destin și nu este posibil să cunoaștem propriul nostru 
destin dacă n-am ajuns la trezirea conștiinței; acea trezire se 
dovedește imposibilă dacă mai întâi nu moare Eul păcătos. 

6. — Chiar în ciuda faptului că am studiat mulţi ani în școli 
esoterice și am renunţat la sex fiind căsătorită, credeți 
dumneavoastră că nu este salvare pentru mine? 

R. — Ceea ce cred este că dumneavoastră mergeţi foarte 
rău, sunteți căsătorită și l-aţi respins pe mângâietorul despre 
care ne vorbea lisus Cristos, mă refer la Spiritul Sfânt; este clar 
că Spiritul Sfânt se află în sex; știindu-l mânui se ajunge la 
iluminare, dar dumneavoastră îl urâţi și nici măcar nu vă 
îndepliniţi îndatoririle sexuale faţă de soț. Încă mai credeți că 
mergeţi bine? Veți fi primit informaţie de tip ocultist sau pseudo- 
ocultist, însă n-aţi realizat nimic; EUL păcătos este foarte viu în 
dumneavoastră, recunoașteţi aceasta, căiți-vă, studiaţi cărțile 
noastre. 

7. — Domnule, eu fac munci de tot felul, le aranjez altora 
situaţia cu soţii, îi fac pe oameni să vină cu forța, etc. etc. etc., 
și stau foarte bine economic de vreme ce câștig mulţi bani. Ce 
mi-aţi putea spune dumneavoastră cu privire la asta? 

R. — În acest caz mizeria vă va veni puţin mai târziu, între 
timp mulţumiţi-vă cu suferinţele morale pe care le aveţi ce nu 
sunt desigur foarte plăcute; amintiţi-vă că aveți un fiu bolnav de 
epilepsie, acest tip de bolnavi sunt în realitate posedaţi ai 
diavolului. Nu înțelegeți? Nu vreți să înțelegeţi? Soarta care vă 


așteaptă va fi abisul și cea de-a doua moarte. 
o Capitolul 13 o 
FARMECE n 

1, — Fiindcă era ziua de naștere a surorii mele, am ajuns 
acasă la ea unde nu fusesem de destul de mult timp pentru că 
ea o frecventa la fiecare 8 zile. Am găsit-o destul de bolnavă 
fără a ști în mod sigur ce avea; ea îmi explica faptul că de mai 
demult se simțea așa doar noaptea și nu putea dormi fiindcă nu 
putea să respire; când vroia să citească o anumită carte 
esoterică ce i se împrumutase, se simţea așa de rău că nu putea 
să o citească, decât zicând conjurarea celor 7 pe care i-o 
dădusem eu și chemându-vă pe dumneavoastră. Văzând-o atât 
de bolnavă, în mod intuitiv am luat două ouă și am curăţat-o cu 
ele spunând Conjurarea celor Șapte a Înţeleptului Solomon pe 
care ne-o predaseră-ţi dumneavoastră. 

După câteva minute ea s-a simţit bine și a putut respira 
perfect. 

Doresc ca dumneavoastră să-mi spuneţi dacă am făcut 
bine și cărui fapt s-a datorat acea boală? 

R. — Nu este nici o îndoială că tenebroșii obișnuiesc să 
atace persoanele care caută cărarea luminii; este clar că în 
lumea invizibilă trăiesc puterile tenebrelor; ele veghează și când 
văd că un suflet încearcă să le scape din gheare, atunci se 
străduiesc să-l abată, să-l îndepărteze de drumul luminos. 

Aţi făcut foarte bine vindecând-o pe sora dumneavoastră; 
nu este nici o îndoială că oul folosit în modul în care 
dumneavoastră aţi făcut-o avea o anumită putere magică 
minunată; permite eliminarea anumitor larve și fluide de tip 
malefic care obișnuiesc să se acumuleze în atmosfera 
persoanelor, provocând diverse indispoziţii. 

Este necesar ca persoanele care citesc aceste rânduri să 
cunoască acea Conjurare a celor Șapte a Înţeleptului Solomon 
pe care aţi folosit-o pentru a-i alunga pe tenebroșii care o 
atacau pe sora dumneavoastră; Conjurarea este așa: 

ÎN NUMELE LUI MICHAEL, FIE CA JEHOVAH SĂ-ȚI 
PORUNCEASCĂ ȘI SĂ TE ÎNDEPĂRTEZE DE AICI, CHA VAJOTH! 

ÎN NUMELE LUI GABRIEL, FIE CA ADONAI SĂ- ŢI 
PORUNCEASCĂ ȘI SĂ TE ÎNDEPĂRTEZE DE AICI, BELIAL! 

ÎN NUMELE LUI RAPHAEL, DISPARI DIN FAȚA LUI ELIAL, 
SAMGABIEL! 


PRIN SAMAEL SABAOTH SI ÎN NUMELE LUI ELOHIM GIBOR, 
ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE, ANDRAMELECK! Ă 

PRIN ZACHARIEL ȘI SACHIEL-MELEK, SUPUNE-TE ÎN FATA 
LUI ELVAH, SANAGABRIL! 

ÎN NUMELE DIVIN ȘI UMAN AL LUI SCHADDAI ȘI PRIN 
SEMNUL PENTAGRAMEI PE CARE O AM ÎN MÂNA DREAPTĂ, ÎN 
NUMELE ÎNGERULUI ANAEL, PRIN PUTEREA LUI ADAM ȘI EVA, 
CARE SUNT IOTCHAVAH, RETRAGE-TE LILITH! LASĂ-NE ÎN PACE, 
NAHEMAH! i 

PRIN SFINŢII ELOHIM ȘI IN NUMELE GENIILOR CASHIEL, 
SEHALTIEL, APHIEL ȘI ZARAHIEL, LA PORUNCA LUI ORIPHIEL, 
RETRAGE-TE DIN NOI MOLOCH! NOI NU-ŢI VOM DA COPIII 
NOȘTRI CA SA-I DEVOREZI. 

AMIN. AMIN. AMIN. 

Trebuie să învăţăm pe dinafară această conjurare și să o 
folosim în momentul în care este nevoie; dumneavoastră ați 
știut să o folosiți la momentul oportun. 

2. — In altă zi m-am întors acasă la ea cu un alt frate 
Gnostic, pentru că am văzut-o foarte posomorâtă, și împreună 
am ars sulf, tămâie și smirnă în toată casa; am pus Pentagrama 
esoterică pe care dumneavoastră mi-aţi magnetizat-o și am 
făcut lanţuri chemându-i pe toți Maeștrii Frăției Albe pentru ca ei 
să acorde ajutor. Dumneavoastră credeţi că a fost bine? 

R. — Fumigaţiile sunt foarte utile pentru a curăța 
atmosfera caselor. Sulful, de exemplu, dezintegrează larve; 
celelalte fumigaţii trebuie să știm să le folosim. Dumneavoastră 
trebuia să ardeţi sulf timp de 9 zile consecutive, pentru a 
purifica atmosfera acelei case, curăţând-o de larve astrale și 
apoi, să fi continuat cu celelalte fumigaţii, deoarece tămâia și 
smirna sunt foarte utile, însă nu se amestecă cu sulful, sunt 
incompatibile. 

_ Contele Cagliostro îi invoca pe cei patru sfinţi sau patru 
Ingeri care, situați în cele patru puncte cardinale ale pământului, 
guvernează întregul destin al ființelor umane. 

Nu este nici o îndoială că Contele Cagliostro folosea de 
asemenea pentru aceasta fumigaţiile; oferea laur Geniului 
luminii care trăiește în Orient, mirt Ingerului din Occident, 
tămâie Regelui din Nord, smirnă Regelui din Sud. Într-un caz de 
mare necesitate se pot invoca acești patru sfinți, oferindu-le 
fumigaţiile corespunzătoare fiecăruia și cerându-le din toată 


inima ajutorul năzuit. 
o Capitolul 14 0 
MEDICINĂ OCULTĂ 5 

1, — Ce puteţi să-mi spuneţi, Maestre, de vindecările la 
distanţă? 

R. — În mod constant primesc scrisori din diferite locuri 
ale lumii, ce solicită asemenea vindecări. Noi ne limităm la 
medicina spirituală; indicăm ora precisă în care pot să se 
concentreze, adică să se gândească la noi, să ne invoce. 

Este clar că noi îi asistăm spiritual pe bolnavi și uneori 
chiar ne facem vizibili în faţa lor. 

De obicei, îi instruim ca să aprindă trei focuri la o anumită 
oră convenabilă; îi sfătuim să pună un pahar cu apă în faţa 
acestor trei focuri sau lumini, le sugerăm ca, după o jumătate de 
oră de concentrare asupra noastră, să bea din apă. 

Este evident că în acea apă depunem anumite substanțe 
care, fiind duse în interiorul organismului, obișnuiesc să 
realizeze vindecări miraculoase. 

În munca de vindecare cooperează diferiţi Maeștri ca 
Paracelsus, Hilarion, Sfântul Rafael și alți câțiva. Nu întotdeauna 
le indicăm o concentrare specifică asupra lui SAMAEL. «Eu am 
mult de lucru», de asemenea îi semnalăm pe oricare dintre 
ceilalți Maeștri în același scop. 

Ceea ce este important e ca bolnavii să aibă Credinţă 
întrucât aceasta face miracole; a spus-o deja Cristosul: «Aveţi 
Credință cât un grăunte de muștar și veţi muta munţii». 
Credinţa este o putere solară minunată cu care se pot realiza 
multe minuni. Sistemul nostru de vindecare spirituală nu este 
divergent cu medicii; fiecare poate avea Credinţă în metodele 
noastre și poate consulta în lume pe medicul său. 


2. — Se poate vindeca orice boală prin intermediul 
acestor metode? 
R. — Este clar că Maeștrii științei vindecă corpul vital 


doftorindu-l şi rezultatul, mai târziu, este vindecarea 
organismului fizic; totuși, există boli karmice foarte grave, 
rezultat al faptelor rele comise în vieţi anterioare; când 
pedeapsa este foarte severă, vindecarea devine imposibilă; 
totuși, Maeștrii medicinii îl asistă și încearcă să-l salveze pe 
pacient. 

3. — Se poate ajunge la vindecare fără a fi nevoie de 


îngrijire medicală? 

R. — Când persoana nu datorează o karmă foarte gravă, 
Maeștrii științei pot să-l vindece pe bolnav, chiar dacă acesta nu 
consultă nici un medic. 

4. — Toate bolile sunt karmice? 

R. — Nu trebuie exagerate lucrurile, distinsă domnișoară; 
nu toate bolile obișnuiesc să fie karmice, de aceea mulți pacienți 
se însănătoșesc rapid cu procedurile noastre psihice sau 
spirituale. 

Însă e bine să știți că în aceste vremuri apar multe boli 
necunoscute, rezultat înspăimântător al perversităţii umane; 
astfel de boli sunt de obicei mortale. 

5, — Puteţi să-mi spuneţi dumneavoastră dacă există 
boala deochiului? 

R. — Trebuie să vă spun că în orașe mor milioane de copii 
din cauza bolii deochiului. Se întâmplă că în ţările supercivilizate 
oamenii nu cred într-o astfel de boală și de aceea mortalitatea 
crește în mod general. 

Oricare persoană cu forță hipnotică inconștientă, privind 
un copil, rănește involuntar corpul său vital și rezultatul nu se 
lasă mult așteptat; curând copilului îi apar cearcăne mari, 
vărsături, febră, diaree, etc. și medicii, de obicei, pun 
diagnosticul de infecţie intestinală; îi prescriu multe antibiotice, 
siropuri, etc. dar copilul, în loc să se întremeze, se îmbolnăvește 
și moare. 

6. — Ce se poate face pentru a vindeca aceste cazuri? 

R. — Cel mai bine este să facem puternice pase 
magnetice de jos în sus asupra feţei și pleoapelor copilului, cu 
scopul ferm de a elimina fluidele vitale tenebroase. Este bine să 
aprindem un foc sau o lumânare, și să-i citim copilului 
Conjurarea celor Șapte a Inţeleptului Solomon, așa cum este 
scrisă în acest ghid elementar de introducere în Gnoză; de 
asemenea trebuie să-i facem copilului bolnav semnul crucii pe 
frunte, pe piept, pe cap și pe spate în timp ce citim cele patru 
evanghelii. 

7. — A citi cele patru Evanghelii este foarte lung; nu s-ar 
putea prescurta ceva? 

R. — Da, domnişoară; se pot citi fericirile cu adevărată 
Credinţă, pentru a proiecta un fluid curativ suficient de puternic 
pentru a scoate fluidele rele acumulate în organismul 


bolnavului, cu scopul ca acesta să se însănătoșească. 

8. — Există boli datorate vrăjitoriilor? 

R. — Lumea este plină de asta, distinsă domnișoară; aș 
putea cita nenumărate cazuri, dar n-ar încăpea în cadrul acestei 
cărţi pe care o terminăm. Înainte de toate trebuie să spun că 
primul lucru de care e nevoie este diagnosticul exact; doar așa 
este posibil să vindecăm. 

Din nefericire sunt foarte rari vindecătorii care într-adevăr 
știu să diagnosticheze o boală cauzată de vrăjitorii. O să citez un 
caz foarte special relatat de Inţeleptul Waldemar; voi pune 
ghilimele pentru că nu-mi place să mă împodobesc cu penele 
altuia, însă cum este realmente senzaţional, e bine ca să fie 
făcut cunoscut cititorilor noștri. 

Unul dintre cazurile cele mai interesante de gelozie 
vampirică a experimentat-o investigatorul ocultist francez 
Eliphas Lévi (Abatele Constant). 

Pe durata șederii sale la Londra, Levi legă prietenie cu un 
tânăr duce, în a cărui casă era invitat aproape în fiecare zi. De 
puţin timp ducele se căsătorise cu o tânără și extraordinar de 
frumoasă prinţesă franceză și bineînțeles împotriva dorinţei 
familiei sale protestante, căci tânăra era catolică practicantă. 
Ducele, după cum putu constata Levi, dusese vreme de mulţi 
ani o viață puţin cam frivolă, ca să nu spun libertină, având-o 
mult timp ca amantă pe o tânără italiancă, dansatoare de balet, 
până când în final o părăsi, întrucât în realitate își iubea în 
întregime doar soția. 

Într-o anumită după-amiază ducesa căzu bolnavă, încât 
trebui să stea la pat; medicii diagnosticară un început de 
sarcină, dar apoi se dovedi că slăbiciunea de care suferea 
trebuia să aibă drept origine altă cauză. Și în ciuda faptului că 
ducele îi chemă pe cei mai faimoși medici din Londra să o 
consulte, aceștia se văzură puși în faţa unei enigme. Fură 
întrebuințate cele mai diverse remedii, însă fără nici un succes. 

Frecventa de asemenea palatul ducelui un bătrân abate 
francez, care o cunoștea deja pe prințesă din Paris, și care găsi 
o plăcere specială în a conversa cu Eliphas Lévi despre 
probleme metafizice, de care și el se interesa de zeci de ani, și 
nu doar teoretic. Într-o anumită noapte rămăseseră amândoi 
singuri în salon, căci ducele, îngrijorat, se dusese lângă soţia lui 
bolnavă. Era o noapte răcoroasă și umedă; afară se unduia 


celebra ceaţă londoneză care întuneca lumina felinarelor. 

Deodată, abatele îl apucă pe Levi de o mână și spuse cu 
voce joasă: 

— Ascultă, dragă prietene, aș dori să vorbesc ceva cu tine. 
Pot fi sigur de deplina ta discreţie? Levi răspunse afirmativ, iar 
abatele continuă: Am toate motivele să presupun că boala 
ducesei nu este firească. O cunosc pe Mildred de copilă și 
întotdeauna a fost fata cea mai sănătoasă pe care ţi-o poți 
imagina. Insă acum lâncezește și slăbește pe zi ce trece; pare ca 
și cum ar pierde mult sânge în mod misterios. 

— Dumneavoastră credeți că se află sub influenţa vreunei 
puteri obscure? Că este în joc vreun sortilegiu? - întrebă Levi. 

— Mă pot încrede foarte bine în vocea mea interioară, și 
de aceea aproape că aș îndrăzni să spun că în această boală 
este ceva care nu merge cum trebuie. Ai vrea să mă ajuţi să rup 
descântecul? 

— Cu multă plăcere. 

— Bine, în acest caz nu trebuie să pierdem vremea. Ți-aș 
fi recunoscător ca cu o jumătate de oră înainte de miezul nopţii 
să vii la domiciliul meu pentru o conjurare în companie. Voi 
încerca să interpelez puterea tenebroasă. Poate ne vine un 
răspuns din lumea de dincolo... 

După această conversaţie, Eliphas Levi luă o mașină de 
taxi și se deplasă la domiciliul său, unde trebui să se spele, să 
se bărbierească, să-și schimbe hainele din cap până în picioare, 
căci spiritele din zona intermediară, pe care Abatele se gândea 
să le invoce, pretindeau de la conjuratorii lor cea mai 
scrupuloasă curăţenie. De asemenea costumul trebuia să fie în 
acord cu natura lor; nu suportau nici o țesătură din animal, fapt 
pentru care rămâneau excluse cele de lână, cât și pantofii de 
piele. 

Din cauza faptului că locuinţa Abatelui se afla la nord-est, 
în Hampstead Heath, și Eliphas trăia în piața Russel, adică 
distanţa dintre ambele locuri era considerabilă, Eliphas trebui 
să-și facă toaleta aprofundată cu o anumită grabă dacă voia să 
fie acolo la ora stabilită cu Abatele. Cam cu patruzeci de minute 
înainte de miezul nopţii ajunse în Hampstead Heath. Abatele în 
persoană, tot în alb, îi deschise ușa și îl conduse pe o scară 
monumentală înaltă la o odaie care se afla la un capăt al 
coridorului de la primului etaj. Acolo, ochii lui Eliphas trebuiră 


mai întâi să se obișnuiască cu obscuritatea: flăcărui albăstrui și 
tremurătoare emanau o tămâie mirosind a chihlimbar și mosc. 

În lumina incertă, Eliphas observă o mare masă circulară 
care se afla în centrul camerei, și pus pe ea, crucifixul inversat, 
simbol al falusului. Lângă masă se găsea un omuleţ slab. 

— Este slujitorul meu - șopti Abatele. Deja știi că este 
indispensabilă cifra trei pentru aceste conjurări. Incepe 
dumneata cu prima invocație. Această invitaţie din partea 
Abatelui era mai mult decât o curtoazie, căci puterile din zona 
intermediară puteau să se supere și să se răzbune pe stăpânul 
casei, pricinuindu-i chiar moartea, în cazul în care permitea 
diminuarea armoniei din sfera lor de către un intrus 
incompetent. 

Faptul de a ceda, deci, astfel invocaţia prietenului său, era 
o dovadă că îl considera pe Eliphas ca Maestru de primă 
categorie în magie. Și acea presupunere era într-adevăr 
justificată. Dacă cineva putea executa cu succes, cu fruntea 
descreţită și fără teamă, cu inimă pură și o voinţă întărită de 
numeroase probe, ceremoniile milenare ale magiei sacre, era 
acest om, care exercita dominare atât în împărăţia spiritelor cât 
și în făpturile și adepții încarnați. 

Prin vălul de fum, Eliphas întinse instinctiv mâna spre 
stânga; acolo trebuia să se găsească recipientul cu apa 
binecuvântată care trebuia să fi fost scoasă într-o noapte cu 
lună plină, dintr-o cisternă și avându-se grijă de ea, să se fi spus 
rugăciuni asupra ei timp de douăzeci și una de nopţi. Acum făcu 
o aghesmuire a celor patru colțuri ale camerei; Abatele juca 
rolul de acolit și legăna cădelnița. In fum începură să se 
plăsmuiască figuri ciudate și în același timp, li se păru ca și cum 
un frig înghețat ţâșnise din sol și le ajunse până la creștetul 
capului, îngreunându-le respiraţia. 

Eliphas Levi pronunţă acum cu mai multă forţă cuvintele 
invocării. Deodată pereţii camerei părură a se retrage, ca și cum 
înaintea lor se deschise un abis, infinit și astral, amenințând să-i 
înghită: străluciră splendori de o luminozitate scânteietoare, și 
își acoperiră ochii pentru a nu-l ofensa, cu o privire indiscretă, 
pe spiritul invocat. Cu voce groasă Levi întrebă care e cauza 
bolii ducesei Mildred. 

Nu primi răspuns. Aburii de fum se îngroșară într-atât 
încât amenințau să-i priveze de simţuri. 


Grăbindu-se spre fereastră, Eliphas auzi brusc o voce, 
care, deși era puternică și răsunătoare, părea că iese din partea 
cea mai profundă a lui însuși și umple tot spaţiul sufletului său. 
Ceea ce vocea îi ţipă era atât de înspăimântător, că picioarele 
sale refuzară să se miște, și rămase ca pietrificat în același loc 
în care se afla. 

Abatele fu acum cel care se grăbi la rândul său spre 
fereastră, dar mâinile sale tremurătoare, fără forță, nu reușiră 
să deschidă zăvorul. Servitorul, care asistase în mod pasiv la 
invocare, zăcea leșinat pe jos. Eliphas ieși în sfârșit din 
amorțeala sa și sparse geamul cu crucifixul, inspirând cu forță, 
în compania Abatelui, aerul proaspăt al nopţii, în special el, care 
își scălda, ca să zicem așa, capul înfierbântat în ceața umedă. 
Străbătea prin toţi nervii săi înfricoșătoarea acuzaţie pe care 
misteriosul spirit o lansase cu o claritate neîndoioasă contra lui. 
Când în sfârșit își reveni întrucâtva în fire, se întoarse în cameră. 
Fumul între timp se risipise, iar candela continua să ardă slab. 
Abatele, foarte palid, îl contempla pe Eliphas cu ochii dilatați, și 
bâigui: 

— Sunteţi dumneavoastră într-adevăr vinovat, prietene? 
Nu pot să cred! 

— Așadar dumneavoastră ați auzit răspunsul spiritului? 

Abatele își lăsă capul să cadă, ca împovărat, drept gest de 
consimțământ: 

— ...Da... - șopti abia perceptibil. 

— Vă jur - declară cu vehemenţă Levi - că am luat 
simbolul cu mâini pure, că în viaţa mea n-am comis niciodată o 
crimă! Vă jur că nu sunt pătat de sânge! 

Spunând aceste cuvinte, se apropie mai mult de lampă, în 
așa fel încât strălucirea acesteia căzu din plin pe el. 
Înspăimântat, Abatele semnală cu degetul gulerul și pieptul 
cămășii lui Eliphas. 

— Acolo... uitaţi-vă dumneavoastră înșivă în oglindă... 
spuse, luându-l de mână pe prietenul său și conducându-l în fa a 
unei oglinzi mari de perete care atârna într-o cameră alăturată. 
Și acolo constată Eliphas o zgârietură pe bărbia sa, cu câteva 
picături de sânge uscat; de asemenea pe cămașa sa apăreau 
alte picături. Trebuie că se tăiase bărbierindu-se atât de zorit... 
Astfel, răspunsul spiritului se explica perfect: «Eu nu vorbesc cu 
un pătat de sânge». 


Levi simţi ca și cum inima i se ușura încântată; Abatele 
părea, totuși, mai împovărat și se lăsase să cadă pe o sofa; 
contractându-și în mod convulsiv umerii și ascunzându-și fața în 
mâini. Levi încercă să-l calmeze pe bătrân, dar acesta îl respinse 
spunând: 

— E vorba de săraca Mildred; fiecare oră îi consumă viaţa. 
Altfel, am putea să invocăm din nou spiritul de trei ori, douăzeci 
și unu de zile, cu trebuincioasele ofrande și rugi... dar este prea 
mult timp, căci între timp Mildred va muri. 

Lévi nu știu ce să răspundă și se așternu o liniște grea, pe 
care o întrerupse Abatele ridicându-se și mergând cu pași cam 
șovăitori de la un capăt la altul al sălii: 

— Oricât ar costa, trebuie să obţin un răspuns... cu orice 
preț! Promite-mi, prietene, că nu mă vei abandona!. 

O hotărâre limpede se citea în privirea bătrânului; pentru 
a-l liniști, Eliphas răspunse: 

— V-am dat cuvântul meu să mă pun la dispoziţia voastră 
ca și mag. Și întrucât scopul nu a fost încă atins, îmi ţin cuvântul 
dat. 

— Atunci, rămâi aici; după două ore vom efectua o altă 
conjurare; voi invoca spiritele din zona joasă... 

Eliphas se sperie; înnebunise bătrânul? 

— Dumneavoastră... ce aţi spus? Dumneavoastră un fiu al 
Bisericii vreţi să intraţi în contact cu spiritele infernale? Nu, asta 
nu este nici măcar intenția devotatei ducese! Renunţțaţi la 
aceasta, nu vă riscați sufletul. (Este evident că a invoca Demoni 
este Magie Neagră. Se dovedește clar că Magia Neagră atrage 
după sine foame, goliciune, boli și calamităţi fizice și morale.) 

Era o asemenea determinare glacială în cuvintele și 
gesturile Abatelui, că Eliphas simţi că orice replică ar fi 
zadarnică. Și împotriva voinţei sale, deși din loialitate față de 
cuvântul dat, acceptă cererea prietenului său. 

Rămase ca oaspete în casă, și după extraordinar de 
încordata și obositoarea conjurare anterioară, adormi atât de 
adânc și profund că se trezi târziu dimineața. 

Ziua trecu cu trebuincioasele purificări și rugi. Noaptea, 
Eliphas primi haina potrivită pentru serviciul cu Diavolului și 
formalităţile. Cum îi spusese deja înainte Abatele că, deși îl va 
asista ca acolit, nu va participa activ la invocare; se îmbrăcase 
de asemenea cu îmbrăcămintea recomandată. 


(Ceea ce urmă apoi, este ceva care sincer, sub nici o 
formă nu vreau să transcriu pentru că există responsabilitate în 
cuvânt; este de preferat în acest caz să tac. «Tăcerea este 
elocvența înțelepciunii.» Este evident că dacă cineva transcrie 
paragrafe tenebroase, se convertește în complice al delictului; 
aceasta este ca și cum i-ai învăţa pe oameni Magie Neagră. Din 
fericire invocatorii prezentei relatări, n-au reușit să-i facă vizibili 
și tangibili pe Demonii invocaţi. Singurul lucru pe care l-au 
izbutit a fost să apară din perete o salamandră sau o mică 
făptură inocentă a focului.) 

Abatele, adunându-și toate forțele, întrebă de boala 
ducesei. 

— Batracieni! - spuse salamandra cu voce infantilă, și în 
aceeași clipă dispăru. 

Eliphas văzu atunci cum Abatele se clătina și se prăbușea 
pe jos. 

Eliphas îi luă în braţe slabul trup și îl duse în dormitor, 
unde dezbrăcându-l pe bătrân îl puse în pat, mergând apoi să-l 
caute pe servitor să aducă vreun reconfortant. La întoarcere, se 
trezi că Abatele își revenise complet, însă aspectul său era cel al 
unui om abătut care părea să fi îmbătrânit cu mulţi ani. (Este 
evident că Abatele făcea eforturi supraumane pentru a o salva 
pe ducesă.) 

— Totul a fost inutil! - spuse cu voce slabă - biata Mildred 
va muri! Sufletul meu..., oh, sufletul meu...! ce înseamnă 
batracieni? 

— Știu doar - răspunse Eliphas - că este un cuvânt 
grecesc care înseamnă broască. 

Nu după mult timp veni servitorul cu vin și biscuiţi, dar 
Abatele refuză orice aliment; Eliphas servi ceva și încercă să-l 
smulgă pe prietenul său din letargia sa disperată, însă fu inutil 
să pretindă să-l reconforteze. Și cu inima îngreunată se deplasă 
la domiciliul său. 

In ziua următoare se duse să se informeze despre cum se 
simțeau Abatele și ducesa. 

Mildred era tot mai rău. Medicul curant era sigur de 
moartea sa. Abatele de asemenea se afla într-o stare gravă; 
refuza orice aliment, nu răspunse la început întrebărilor 
prietenului, și îi spuse apoi că se gândea să-și pună capăt zilelor 
prin intermediul inaniţiei. Levi se despărţi adânc întristat, 


preocupându-l mult consecințele tragice ale păcătoasei vrăji. 

Pe parcursul următoarelor două după-amiezi, s-a cufundat 
din nou în studiile sale obișnuite, și în timp ce citea Enchiridon-ul 
lui Leon al Ill-lea, se opri la un punct în care, prin intermediul 
cheii lui Tritheme, se înţelegea din lucrarea Cabalistică esoterică 
următorul fapt: «O prețuită vrajă malefică este cea a broaștei.» 
(Ne abţinem să dăm formula secretă a broaștei râioase pentru a 
nu da arme criminalilor perverși ai Magiei Negre.) 

Ca un fulger străbătu mintea lui Eliphas, și fără să închidă 
măcar cartea, își puse pardesiul și se lansă de-a curmezișul 
străzilor Londrei, care se cufundau în amurgul vesperal. În final 
găsi o trăsură și i se păru insuportabil de lung timpul cât a durat 
să ajungă la palatul ducelui. În el îl întâmpinară fețe plânse: 

— Ducesa se află în agonie; i se administrează ultima 
împărtășanie..., îl informară. 

— Eu pot s-o salvez! strigă Eliphas; și îndepărtându-i pe 
servitorii uluiți se grăbi spre camera lui Mildred, unde îl găsi pe 
duce. Cu răsuflarea grea, Eliphas îl imploră: 

— Dumneavoastră mă cunoașteţi îndeajuns pentru a ști că 
sunt de încredere. Credeţi-mă, așadar, că încă nu toată speranţa 
e pierdută. Atâta vreme cât trăiește ducesa nu trebuie să 
disperăm. Dar vă rog să mă lăsaţi singur cu ea, și pentru 
Dumnezeu, nu mă întrebaţi nimic..., aveţi încredere în mine! 

Deși uimit și confuz până la extremă, ducele consimţi 
dorința lui Eliphas, cerând celor prezenți în odaie: un medic, un 
preot și o domnişoară a pacientei, să iasă. O dată ce rămase 
singur, Lévi închise ușa pe dinăuntru și se apropie de patul 
Prințesei. 

— Așa cum presupuneam, murmură văzând-o pe Mildred 
cufundată într-un fel de catalepsie cu ochii albi. Buzele sale erau 
vinete și respira cu un horcăit suav. Imediat Lévi se puse pe 
treabă și începu să ridice parchetul pragului, dar lemnul rezistă 
degetelor sale tremurătoare. 

Işi scoase briceagul din buzunar a cărui lamă se rupse în 
încercarea lui frenetică. În final, și cu o forță disperată, reuși să 
ridice mulura. li sângerau degetele, dar efortul său fusese 
zadarnic... Nimic nu era ascuns acolo! Ridică apoi covoarele... 
Nici acolo! Se întoarse să o privească pe ducesă, care respira cu 
dificultate, și își dădu seama că mâna sa stângă atârna 
neobișnuit contractată într-o parte. «Patul», gândi Lévi. Și cu 


certitudinea de a căuta acum în cuvenitul loc, ridică bolnava din 
patul său și o puse cât de delicat putu pe o comodă care se afla 
la perete. Apoi se dedică, cu o excitare crescândă, să 
răscolească cuvertura, și pernele... însă nimic... nimic nou. 
Scoase salteaua și o desfăcu; îi examină, îi palpă, îi scormoni 
iarba tapiţeriei... și... degetele sale dădură peste un obiect 
molatic, buretos; îl apucă, îl scoase... și într-adevăr, acela era 
ceea ce căuta... se grăbi afară din cameră, ceru ducelui după o 
scurtă explicaţie să-i pună la dispoziţie o trăsură și se transportă 
în ea la domiciliul său cu cea mai mare rapiditate, ajungând 
acolo se puse din nou pe treabă, arzând, în flăcările de ficat de 
pește... și sulf, lighioana infernală, urmând întocmai 
recomandarea Enchiridon-ului. 

Deschise larg fereastra camerei sale, ca să dispară 
duhoarea, și copleșit de o enormă oboseală, se aruncă îmbrăcat 
cum era în patul său, cufundându-se imediat într-un somn 
profund. 

In ziua următoare fu primit ca un salvator în palatul 
Ducelui. Într-un mod uluitor și absolut de neînțeles pentru 
medici, starea de sănătate a tinerei ducese se îmbunătăţise într- 
atât încât deja se putea vorbi de o depășire evidentă a crizei. 

In aceeași zi de 28 octombrie din 1865, Londra se tulbură 
aflând știrea senzaţională că Diva Baletului Maria Bertin, 
decedase brusc fără vreo boală, însă această știre n-a fost 
singura; câteva ore mai târziu era de asemenea năucită de 
moartea unei rude apropiate a ducelui, o bătrână celibatară, 
care fusese o dușmană înverșunată a lui Mildred și care în zadar 
încercase să împiedice căsătoria Ducelui cu Prinţesa catolică.