Traian Demetrescu — Nuvele și poezii (1916)

-TRAIAN 
- DEMETRESCU 


UVELEȘș 
POEZII 


MINERVA | 
BUCURESTI 1916 


NUVELE şi POEZII 


TRAIAN DEMETRESCU 


NUVELE 
PCD DALI 


„MINERVA“, BUCUREŞTI 
1916 


O SCRISOARE A D-lui AL. VLAHUȚĂ (1892) 


Bucureşti, Joi 8 Octomvrie 1892 
Bulevardul Academiei, 4. 


lubite domnule Demetrescu, 


[fi mulțumesc din suflet pentru gentilețea ce ui avut de 
a-mi trimite volumul d-tale «Intim». L-am citit pe nerăsuflate, 
cum se zice, şi nu-ţi poţi închipui cu câtă dragoste te-am 
urmărit şi cum ţi-am admirat la fiecare pagină talentul fericit 
de a-ţi notă impresiile şi gândurile cele mai delicate într'o 
limbă bogată, frumoasă şi precisă, cum arareori am văzut. 
E în acest volum sinfonia unui suflet bun: am ascultat-o 
cu o nespusă plăcere şi am simţit-o. 

Primeşte o colegială strângere de mână. 


AL. VLAHUȚĂ, 


PREFAȚA EDIŢIEI l-a 


Am scris aceste pagini în cea mai desăvârşită singurătate, 
Ele cuprind sensaţiunile şi cugetările pe cari mi le-a deş- 
teptat mediul naturii, unde n'am trăit decât in mine însumi. 

Din aceste note risipite am întocmit o carte. 


ik 


Aş fi dorit să n'o public. 

In timpul nostru, când altruismul omenesc începe să se 
formuleze într'o nouă evoluţiune socială, a preocupă lumea 
numai în jurul eului tău individual, mi se pare o vanitate 
ridiculă, o imoralitate chiar. 

Dar aici se iveşte o chestiune: dacă lucrarea mea ar fi 
avut caracterul unei istorii, unei critice, unui roman sau al 
unei poeme, urmă negreşit să păstreze un obiectivism, aşă 
după cum le-a determinat ştiinţa esteticei moderne. 

Cartea de faţă însă are un caracter cu totul intim. Ea este 
scrisă departe de lume, departe de sgomot, într'un colţ de 
natură liniştit şi frumos, unde omul uită totul şi caută a se 
regăsi pe sine. 

Şi dacă în aceste pagini, cititorul va află unele din pro- 
propriile lui sensaţiuni şi cugetări, aceasta îmi va fi singura 
iertare de a le fi publicat. 

TRAIAN DEMETRESCU, 


15 Septemurie, 1892, 


INTIM 


5 Mai. 


Mi se pare peste putință se găsesc cuvintele adevărate, cari 

să întrupeze starea mea sufletească din clipele acestea. 
Simt un fel de extaz vag, o muţenie de gânduri nehotărite, 
o uimire confuză, ca într'o contemplaţiune dulce înaintea 
unei icoane vechi, pe care ai păstrat-o în amintirea unei mume 
religioase. 

Singurul lucru ce mi se desluşeste clar, e că mă aflu de- 
parte de oraş. Sgomotul nu mă turbură; numai ulița mur- 
dară, plină de praf, de copii anemici şi de burgheze pro- 
zaice — uliţă ce a răsfrânt cevă din tristeţea ei in tempera- 
mentul meu. Mi-am luat rămas bun dela cărţile mele scumpe, 
am părăsit afaceri şi prieteni, am fugit... departe. 

Aici se trăeşte mai înţelept şi mai liniştit. Mă ispitiă zilnic 
nu ştiu ce nostalgie adâncă de singurătate, de odihnă, de 
uitare — nostalgie pe care mi-o aduce totdeauna cerul de 
Mai. Nebuniile, luptele şi decepţiile vieţii te adâncesc către 
dorința — după expresia sensibilului Goncourt — «de a te 
retrage de toţi şi de toate şi de a te ascunde într'o singu- 
rătate sălbatică». 

Şi am plecat. 

Drumul a fost un farmec : câmpii verzi — «raiuri de iarbă», 
după vorba plastică a ţăranului, — văi adâncite în pace, dea- 
luri cu înălțimi neturburate, ape, păduri, unde — întrebuin- 


10 TRAIAN DEMETRESCU 


țând cuvintele poetului Jean Rameau, «omul nu îndrăzneşte să 
vorbească cu voce tare, unde vorbele omenești sunt ca nişte 
sacrilegii, unde abiă poţi să scoţi câtevă şoapte nearțiculate de 
un lirism sălbatic, cum fac fraţii noştri cuminţi: animalele». 

Ciocârlii vesele sburau cântând, ipnotizate de soare, ca 
nişte adoleşcenţi fermecaţi de ochi de femei. Câte un cuc 
mângâiă, cu monosilabele lui triste, singurătăţile crângurilor. 
Această pasăre pribeagă, care îşi părăseşte grija puilor în 
cuiburi străine, are cevă din natura singuraticilor. 

Către asfinţitul soarelui, am ajuns. 

Deocamdată am căutat să mă împrietenesc cu câinii. Sunt 
foarte mulţi: o societate de lătrători credincioşi. Patria lor 
este curtea, de o întindere vastă, unde s'au născut şi unde 
vor şi muri. Infăţişarea mea le produce oarecare surprindere. 
Cei mai mici mă hămăie nervos; cei mai bătrâni ridică spre 
mine priviri serioase şi mândre. Le adresez tuturor cuvinte de 
simpatie şi întrun minut mi se comunică aceeaş simţire prin 
mişcarea coadelor. Această mişcare mi se pare mai sinceră 
decât politeţele noastre convenţionale, uneori atât de ridicule. 

Intreb dacă sunt şi pisici. 

Un ţăran îmi răspunde cu un zâmbet ironic: «Alea sunt 
lighioane viclene». Cu toate acestea, plimbându-mă prin gră- 
dină, întâlnesc una de o rară frumuseţe. Ai crede că e vreo 
descendinte din minunata rasă a pisicilor de Angora. Voesc 
s'o prind, mă apropiiu de ea blând, cu vorbe de prietenie. 
Ea fuge speriată. E o mizantropă. 

Din grădină îmi lungesc privirea către o vale depărtată, 
odihnindu-mi-o pe orizontul albastru şi liniştit. Şi atunci îmi 
aduc aminte, ca de un cântec vechiu, de versurile simple şi 
idilice ale uitatului Depărăţeanu: 


Mie daţi-mi valea verde 
Unde pierde 
Omul negrele gândiri, 
Unde-ţi uiţi de infamia 
Şi sclavia 
Auritelor zidiri ,. 


INTIM 1 


Aproape de noptat, o ceata numeroasă de Țigani nomazi 
poposesc în apropiere de curte, pe o mirişte verde.E o pri- 
velişte originală : bărbaţi cu plete negre sau albe, căzându-le 
incurcate pe umeri şi pe frunte; femei sdrenţuroase, mur- 
dare, unele tinere, cu ochi ispititori de înflăcăraţi, cu dinţi 
ce au străluciri de zăpadă; copii goi; căruţe trase de mâr- 
țoage obosite şi lihnite de foame; câini legaţi de căruţe, ră- 
suflând greoiu, cu limbile scoase ; şi un amestec de vorbe, de 
țipete, de râsete— concert monstru, care aveă o notă de 
poezie barbară. 

Târziu, nu se mai auziă nimic. Se zăriau numai cele din 
urmă licăriri ale focurilor, în jurul cărora îşi preparase cina 
lor de seară. Acum dormiau, mulţumiţi şi neturburaţi, unii 
sub corturi, alţii pe pământ, cu faţa spre stele. 


6 Mai. 


Ai e noroasă, puţin rece. Întâia dimineaţă la ţară, sur- 

prinde ca cea mai plăcută noutate. In locul uruiturilor 
de trăsuri şi strigătelor dela oraş, n'auzi decât ciripirile pă- 
sărilor, sburând repezi pe la fereastră. 

Mă duc să văd Oltul, care trece aproape de sat, cale de 
trei minute. Vântul de câmp are o armonie ciudată. Dacă 
nu-l bagi în seamă, te supără; dacă îl asculţi cu atenţiune, 
ți se pare un graiu vechiu, care i-ar aduce aminte o poveste 
de demult, aproape uitată. Nu înţelegi ce spune, dar te 
mişcă. Vântul acesta evoacă vremuri pierdute, amintiri confuze. 

Ma opresc în faţa Oltului. El trece repede şi mândru. Va- 
lurile lui au o vioiciune particulară, un ritm şi o curgere ce-ţi 
sugestionează ideia nestatorniciei. Se duc grăbite şi nepă- 
sătoare. 

Pe malul dimpotrivă, ochii mi se afundă într'o pădure 
deasă de sălcii. Aud triluri de privighetori şi freamăte de 
crengi pletoase. 

De departe vine un fel de sonoritate vagă, ca o muzică 
a tăcerii. 


12 TRAIAN DEMETRESCU 


După amiază amicul meu... hotăreşte să mergem la vână- 
toare. In totdeauna am dezaprobat această crudă distrac- 
țiune a omului. Mi se pare o crimă, aspra căreia bietele ani- 
male aruncă o tăcere supremă, ca o iertare generoasă. 

Pe drum îmi aduc aminte de frumoasa poveste a lui Tur- 
gheneff : Potârnichea, şi de mărturisirea lui Lamartine, în 
care se vede mila şi afecţia poetului pentru nevinovatele 
păsări. 

Amicul meu însă e un bun vânător şi mai ales e departe 
de a se înduioşă de asemenea pietăţi... poetice. 

In mai puţin de o oră, cad moarte zece prepelije. Unele 
expiră sub ochii mei. Sunt atins ca de moartea unor iluzii 
scumpe, ca de pierderea unor zile fericite... Dar aceea ce mă 
mişcă mai profund, este un biet cintez. Se aşezase pe o ra- 
mură subţire. Deodată cade la pământ în grâu. Cu o clipă 
înainte începuse să cânte. Cântecul acesta fusese ca o ru- 
găciune de moarte. 

Seara mam dus să vizitez pătulul porumbeilor, păsări 
cari au ciocuri trandafirii, ca nişte guri de fecioare. E un 
popor întreg de porumbiei şi porumbiţe albe, totdeauna sen- 
timentali. Porumbiţele au un aer delicat şi virginal. Ele îmi 
amintesc pe unele domnişoare de pension, pe cari le iubiam 
în anii mei de student. E atâta asemănare între o porumbiţă 
şi o domnişoară de pension... când e nevinovată !... Capetele 
acestor copile mi-au rămas în memorie, ca nişte pastele 
blonde. «On est poursuivi toute sa vie des tâtes de jeunes 
filles qu'on a vues à seize ans», zice Ernest Renan, filozoful 
care a trăit atât de mult printre femei şi preoţi. 


8 Mai. 


(mem mea are o înfăţişare de cochetărie modestă. Abià 

de câtevă zile o locuesc, şi cu toate acestea m'am fa- 
miliarizat cu ea, ca şi cum aş fi cunoscut-o de ani întregi. 
E luminoasă, largă şi curată. Dela fereastră zăresc o parte 
din sat şi câmpia ce se pierde în nesfârşitul zării. Privind-o, 


INTIM 13 


mă gândesc la camera mea din oraş, şi pare c'o văd, cu pe- 
reţii ei posomoriţi şi reci, 

O! anii mei petrecuţi în această veche şi sărăcăcioasă lo- 
cuinţă părintească !... Q poemă dureroasă, pe care am ti- 
părit-o în muţenia păreţilor. 

Aici sunt ca un paj uitat într'un castel. Pereţii aceştia nu-mi 
spun nimic. Pereţii unei case vechi au o limbă tăcută, pe 
care o înţeleg cei singuratici. Nimic nu este mai expresiv ca 
zidurile unei ruine. Cine nu rămâne uimit şi pe gânduri în 
faţa lor ! 

Cât m'au impresionat de dureros bordeiele ţăranilor ... Aceste 
vizuini de pământ au o înfăţişare de mizerie sfâşietoare. 

Ele sunt ca nişte monumente de umilinţă şi sărăcie l... Ele 
cuprind întreaga epopee de suferinţă şi degradare a prole- 
tarilor în opinci. Nimic nu protestează cu o putere de jus- 
tiţie socială mai înaltă în contra palatelor exploatatorilor, ca 
aceste ingrozitoare cuiburi de mizerie ! 

Dinaintea lor am înţeles mai adânc visul acelor idealişti 
generoşi, cari plăzmuesc omeniri viitoare mai fericite şi mai 
bune !... 

Pe masa care scriu am câtevă volume din operele mariloț 
scriitori socialişti. Ştiinţa, logica, dar mai ales altruismul lor, 
m'au cucerit de mult. Aceşti oameni au cevă de profeţi, de 
vizionari sublimi. 

Mă gândesc pios la toţi acei oameni iluştri, cari au visat 
fiecare o lume nouă. Mizeriile şi suferinţele acestei omeniri 
bătrâne i-au îngrozit. Şi fiecare au croit sisteme economice, 
plăzmuiri sociale, în care răul să nu mai poată intră. 

Ei îmi par ca nişte creatori, preocupaţi de acelaş etern 
ideal : fericirea ! 

Neliniştit de asemenea gânduri m'am dus pe câmp să re- 
citesc câtevă pagini din Schopenhauer. Curiozitate psiholo- 
gică : voesc să văd ce impresie îmi va face acest filozof în 
singurătatea unei câmpii de ţară, unde mă simt atât de li- 
niştit. De câtevă zile încep să simt instinctul de a trăi ma- 


14 TRAIAN DEMETRESCU 


nifestându-şi vechile lui puteri, pe care un fel de diletantism 
rafinat de filozofie tristă începuse să-l slăbească. 

Natura e plină de voluptate ; caldă şi somnoroasă. în apro- 
piere de un copac, unde m'am oprit să citesc, paşte un cal. 
E slab, i se văd coastele, mănâncă rar, cu silă, are un aer 
de suferinţă, care te înduioşează, te atrage. Pentru cei cari 
au suferit, chiar durerea unui animal are nu ştiu ce farmec 
de atracţiune mută. Şi cei ce sufer, se cunosc de mult: 
sunt fraţi, 

Calul ridică spre mine ochii — doi ochi bolnavi, de o me- 
lancolie profundă, umbriţi de o rezignaţie dulce. Mă priveşte 
şi nu dă nici un semn de spaimă, sau de surprindere. De 
sigur a înţeles că nu sunt un om rău. M'apropiiu şi-l mângâiu 
pe frunte, pe gât, pe pântec, îi vorbesc ca unui copil în 
leagăn. Ochii lui încep să exprime o mulţumire uşoară — aceă 
plăcere dulce şi binefăcătoare pe care o simte orice fiinţă 
sub farmecul unei mângâieri. 

Acest cal slab, bolnav, uitat, poate că n'a primit în toată 
vieaţa lui decât lovituri de bice, înjurături grosolane. Durerea 
de a nu fi fost niciodată iubit şi mângâiat e poate cea mai 
grozavă durere. 

Şi printr'o ciudată iluzie, mi se pare, că mângâind pe 
acest nenorocit animal, cinevă mă mângâie pe mine. Totdeauna 
am simţit adânc nevoia unei ingrijiri delicate, unei afecţiuni 
sincere, setea unei aimosferi de sărutări, de consolări, de 
bunătate. Vieaţa ar fi dulce, dacă ne-am iubi totdeauna. lu- 
birea ne face mai buni. Golul nepăsării, frigul lipsei de mân- 
gâiere, care mă inconjură uneori, mă întunecă, mă îndeamnă 
către o mizantropie eternă. 

Unele mume, femei simple, crescute în prejudiţiile fami- 
liilor burgheze, socotesc afecţia maternă, prea mult arătată 
către copil, drept o rușine. «Aceasta îl râsgâie». Şi totdeauna, 
iubirea lor către copii e inchisă, discretă, adeseaori rece. Să- 
rutările lor sunt rari. Când am văzut un copil sărutat de 
mama lui, cu toată dragostea ei largă, necalculată, am simţit 
în mine nostalgii de sărutări materne, dureroase de adânci. 


INTIM 15 


Şi cu cât mă pierd în aceste reflexii, îmi reazim capul pe 
coama calului. El stă liniştit şi blând. In singurătatea nes- 
fârşită a câmpului, suntem ca doi prieteni nenorociţi cari 
ne iubim. 


ăcând o călătorie de plăcere întrun oră$el depe mar- 

ginea Dunării, am trecut prin comuna Islaz — locul unde 
s'a proclamat revoluţia dela 1848. Inseră. Un vânt rece şi 
puternic clătină grânele verzi, dând câmpului aspectul unei 
mări înfuriate. In aer se împrăştiă un miros fr:ged de sal- 
câmi înfloriţi. 

In uruitura monotonă a trăsurii, cugetam la nemuritorii 
luptători ai Revoluţiei. Numele lor îmi sunau în memorie ca 
nişte silabe dintr'o rugăciune cântată. Sonoritatea lor aveă 
cevă sfânt. 

La o cârciumă, un cimpoier cântă o doină de o melan- 
colie uimitoare. 

Seara m'am oprit în orăşelul M., cu intenţiunea de a mă 
plimbă a doua zi pe Dunăre, până la Nicopoli. 

Aci întâlnesc o frumoasă Daneză, pe care am cunoscut-o, 
acum cinci ani, în casa unui ziarist din Bucureşti, ce-mi 
eră prieten. 

Eră aceeaş figură veselă, simpatică, cu deosebirea că tre- 
cuse peste treizeci de ani — vârstă care începe să întristeze 
pe femei. 

Am mâncat, am băut şi am râs împreună. Este cevă in- 
teresant în natura acestei femei, care-şi tarifează sărutările 
cu nepăsarea cu care un băcan îşi vinde icrele. Aci, de o 
expansiune copilărească, aci, posomorită cg un eremit. Schim- 
bătoare aproape la fiecare moment, ea atrage ochii unui ob- 
servator, ca un fenomen psihic ciudat. O îndelungă pasiune 
alcoolică o predispune uneori către deliruri uşoare. Atunci 
plânge, devine de o blândeje copilărească, şi vorbeşte pios 
de muma ei. 

Îi plac parfumurile. Măsuţa ei este plină de cele mai fe- 


16 TRAIAN DEMETRESCU 


lurite şi scumpe parfumuri. Le aspiră cu un fel de nesaţiu 
bolnăvicios. Intr'însele găseşte o vgluptate bizară, care îi dă 
sensaţiuni de extazuri lubrice, sau cevă asemănător cu somnul 
băutorilor de haşiş. 

Are o creştere îngrijită şi iubeşte poeziile triste. l-am re- 
citat «L'hiver» de Raul Ponchon, o poezie atât de profundă 
în simplicitatea ei, ale cărei strofe par nişte suspine rimate. 

Dela sărutări nebune, trece brusc la un desgust amar; 
alte ori vorbeşte de amoruri mistice, Şi printre mângâieri de 
femeie rafinată şi spasme isterice, brutale, îmi povestiă ado- 
leşcenţa ei — o adolescenţă îngrozitor de viţioasă, 

Spre dimineaţă căzuse într'unul din acele somnuri bes- 
tiale, pe cari le-a descris atât de bine poetul Charles Bau- 
delaire în versurile sale erotice. Fără să simtă, i-am sărutat, 
o mână care atârnă pe marginea patului şi am ieşit în vârful 
picioarelor, ca dintr'o biserică unde s'ar fi citit © rugă- 
ciune tristă, 


12 Mai. 


il praful de raze ale soarelui, Dunărea lunecă liniştit 
spre Mare, Pare că tăinueşte cu vremea, tovarăşa ei 
veche. Are o culoare de argint strălucitor şi curge cu o îm- 
lădiere leneşe. Şi e de o fermecătoare atracţiune pentru dei 
visători şi singuratici. 
Insoţit de doi prieteni, m'am pus într'o luntre, destinată: ` 
să ne ducă la Nicopoli. 

Plutirea pe apă îmi umple sufletul de o reverie vagă, îmi 
dă sensaţiunea unei vieţi noi şi dulci. E un fel de uitare, de 
vis, în această legănare, abiă simțită, 

Oraşul Nicopoli vine aşezat pe dealuri şi pe văi. Casele 
au un aspect de sărăcie şi bătrâneţe, ulițele sunt murdare, 
şi peste tot domneşte o inerție, o tristeţe de cimitir părăsit. 

Călare pe un măgar slab şi care aveă nu ştiu ce aer de 
pesimism ridicul, am urcat dealurile ce conduceau la faimoasa 
cetate a Nicopolului. Geamiile în ruine, dărâmăturile zidu- 
rilor, fărămăturile ruginite de ghiulele, șanțurile adânci evocau 


INTIM 17 


luptele sângeroase cari avură loc aci în anul 1877 şi păreă 
că schițează în aer pastele colorate cu sânge şi fum. 

Niciodată nu m'a cuprins mai adânc groaza răsboaielor, 
ca în mijlocul acestei cetăţi în ruină, In depărtare ochiul pre- 
domniă câmpii întinse şi păduri, cari păreau pictate pe 
fundul albastru al orizontului. Şi uşor, de o monotonie 
duioasă, s'auziă un cor de femei turcoaice, însoţit de sunetul 
barbar al daralei, pe măsura unor lovituri ritmice, 

Aceea ce m'a impresionat mai mult, au fost locuitorii turci. 
Penttu prima oară vedeam strânşi la un loc atât de mulţi. 
Ştau grupuri, grupuri, prin cafenele, prin cârciumi, pe strade, 
fumând, vorbind rar, adânciţi în calmul lor oriental. Câţivă 
m'au uimit prin frumuseţea ochilor lor negri, de o melancolie 
liniştită, înduioşetori de trişti. 

Alţii, strânşi pe capul unei luntre, ascultau o bandă de 
lăutari, privind tăcuţi luciul mlădios al Dunării. Eră un tablou 
care te opriă în loc. Figurile lor palide, pozele lor de tem- 
beli visători, maneaua cântată prelung şi plângător, păreau 
înfăşurate într'o umbră de orientalism misterios, neturburat 
de rafinamentele civilizaţiunii. In acest calm, în această le- 
nevie molatecă, senină, în aceste cântece monotone şi som- 
noroase, eu citiam înţelesul unei filozofii sceptice. 

A-ţi închide porţile minţii la năvala gândurilor, a-ţi umple 
imaginaţiunea cu un neant de visuri nehotărite, uşoare, a 
privi curgerea vremei cu seninătatea şi nepăsarea de suflet 
a unui animal stupid şi rezignat, pentru aceşti oameni, este 
poate cel mai firesc deliciu de a gustă vieaţa, privind-o ca pe 
un etern nimic... 

M'am reîntors noaptea. Nopțile de primăvară au un parfum 
de iubire, au adieri ce sunt ca nişte mângâieri misterioase; 
ele deşteaptă amintiri de fericiri uitate, şi în tăcerea lor îţi 
place să şopteşti nume de femei. 

Din pulberea schinteetoare a stelelor se eteriză o lumină 
tainică, o lumină de vis, colorând valurile din jur cu o pa- 
liditate uşoară, şi înfăşură într'o umbră tristă tot ce nu puteă 
străbate ochiul. 


18 TRAIAN DEMETRESCU 


Nu s'auziă decât cadenţa lopeţilor şi un suspin imens, ieşit 
din adâncimile depărtărilor ... 

Arborii depe mal, pe cari abiă îi zăriam, luau înfăţişarea 
unor nebuni, cari ridicau braţele, în deliruri, către cer. Câte o 
pasăre singuratică treceă repede pe deasupra apei şi-i auziam 
fâlfâitul aripelor. 

Tăceam. 

Natura, în timpul nopții, are un caracter filozofic, e ca o 
educatoare de conştiinţe şi sensibilităţi. Singur, în mijlocul 
ei, găseşti cel mai neturburat prilej de a cobori înăuntrul 
sufletului. Eşti ca într'un templu uriaş, unde ai intrat să te 
confesezi către tine însuţi. 


Mai 13. 


D schimbătoare e sensibilitatea omenească !... Dar poate 
tocmai în această varietate a sensațiunilor noastre constă 
farmecul existenţei, fără de care vieaţa ar fi de o mono- 
tonie îngrozitoare. 

M'am întors la ţară cu un fond de optimism, pe care 
speram să-l păstrez multă vreme. In timpul zilei am citit şi 
am fumat ca un sultan fericit. Plutiă în aer o lene de vară 
care aduce visuri dulci şi calde ... 

Niciodată n'am simţit mai nesăţios instinctul de a trăi. 
Aveam în suflet nu ştiu ce inocenţă şi naivitate de copil. 

Către seară, m'am dus pe câmp. Sunetul clopotului din 
sat s'auziă strident şi vag... Şi mă oprii, trist, înmărmu- 
rindu-mi privirile în apusul care se coloră cu o lumină murindă. 

Vibraţiunea acestui clopot se răspândeşte, subt melancolia 
amurgului, ca un plâns depărtat, străin, duios... Singurătatea 
se umple de o armonie sfântă, ce îmi străbate sufletul ca un 
parfum de moarte. 

Ideia nestatorniciei vieţii mă nelinişteşte ca totdeauna. Pă- 
mântul pe care îl calc îmi aminteşte că-i aparţin şi că, odată 
acoperit subt ţărână, e uitare, n'a fost nimic!... 

Nimic !... nimic!... pare că suspină clopotul din sat! 
Nimic 1... nimic!... citesc în agonia razelor din apus... 


INTIM 19 


Neînţelesul vieţii îmi apare dureros de ironic. Minciuna 
existenţei noastre, deşertăciunea iluziilor şi luptelor pentru 
traiu mă îngrozesc ca un mormânt deschis. 

Intr'o 7i nu voiu mai fi, iar natura va rămâne aceeaş : 
frumoasă, liniştită, nepăsătoare ! 

Şi pentru întâia oară Simţii un fel de ură adâncă contra 
acestei naturi, aducându-mi aminte de versurile, de un pe- 
simism atât de mândru, ale poetului Alfred de Vigny: 


Vivez, froide nature, et revivez sans cesse, 
Vous ne recrevrez pas un cri d'amour de moi! 


Intru în casă şi deschid volumul lui Sully Prudhomme 
(Stances et Poèmes). Intre o inimă omenească şi poetul ei cel 
mai intim există o prietenie discretă, o înţelegere delicată, 
care te mângâie adeseori de trivialităţile şi durerile vieţii. Noi 
nu iubim decât pe acei poeţi cari se apropie mai mult de 
simţirile şi cugetările noastre. In ei ne găsim întru câtvă 
pe noi. 

Deschid la întâmplare volumul şi citesc: 


Ici-bas tous les lilas meurent, 

Tous les chants des oiseaux sont courts ; 

Je rêve aux étés qui demeurent 
Toujours ... 


Ici-bas les lèvres effleurent 

Sans rien laisser de leur velours : 

Je reve aux baisers qui demeurent 
Toujours ... 


Ici-bas tous les hommes pleurent 

Leurs amitiés ou leurs amours ; 

Je rêve aux couples qui demeurent 
Toujours ... 


Prin fereastra deschisă coboară o pace maiestoasă, şi un 
vânt uşor aduce, din când în când, miros de iarbă. 
lar aceste versuri, recitate în gând, mă mişcă, mä uimesc, 


20 TRAIAN DEMETRESCU 


sub puterea unei melancolii nesfârşite. Cuvântul acela, atât 
de banal, atât de simplu: fofdeauna, capătă un înţeles mai 
profund decât orice cuvânt omenesc ; pare un suspin monstru ; 
izbucnind din pieptul acestei umanităţi trecătoare, fragile, de 
o clipă. Şi crearea acestui cuvânt: fofdeauna, nu este cel mai 
absurd, cel mai înşelător ? Şi cu toate aceste nu-l întrebuinţăm 
mereu în mărturisirile noastre de iubire, în jurămintele noastre 
de prietenie, în planurile noastre de aspiraţiuni, de iluzii? 

Vai! ce deriziune !... Pentruca să trăim, avem atâta tre- 
buinţă de a ne amăgi!... 


15 Mai. 


Ta e de un albastru curat, ideal. E un cer care atrage 

ochii, îi fascinează, resfrânge în suflet cevà din seni- 
nătatea lui blândă. Depărtările lui melancolice îți smulg con- 
fesiuni mute, se fac confidentele tale, şi le spui prin extazuri 
îndeluugi, aproape inconştiente, mărturisiri pe cari le-ai ţinut 
ascunse o vieaţă întreagă. Acest cer pare că îţi imaterializează 
ființa; are un farmec mistic, cevă care s'ar defini printr'o 
muzică vagă ... 

Mă duc în arie—o curte vastă, plină cu iarbă — unde 
un cioban tânăr păzeşte vitele «boierului». Doresc să-l cunosc. 
Este adevărat că în cadrul sublim al naturii oamenii îmi par 
ca nişte icoane monstruoase. Dar un cioban are cevă din 
sinceritatea şi liniştea unui animal, ceeace îi dă o superiori- 
tate asupra oamenilor. 

M'apropiiu de el. E sărăcacios îmbrăcat, dar părul lui săl- 
batic, negru, căzut undulător pe umeri, îi idealizează figura. 
Are obrajii bronzaţi, ochii negri, fără expresie, blajini, ca ai 
unui vițel; gâtul viguros, pieptul plin, braţele legate într'o 
musculatură puternică. Ai crede că în această făptură calmă, 
virilă, nu e o fibră de nervi. In sufletul lui nu încolţeşte nici 
o umbră de dorinţă, de vis, de sensaţiune. E liniştit, e senin, 
e blând, ca şi cerul. 

Obişnuit de mic copil cu natura, el o priveşte nepăsător, 


INTIM 21 


şi nu-i aduce un murmur de admiraţiune sau de uimire. El 
o iubeşte tăcut, fără fraze, şi s'ar despărţi de eacu greu. 

Intru în vorbă cu el. Îl întreb dacă ştie carte, dacă îi plac 
fetele, dacă trăeşte mulţumit şi altele. Imi răspunde scurt, 
uneori surprinzător de cuminte. 

Convorbirea cu ciobanul mă farmecă. Ea îmi arată cât e 
de dulce şi de folositoare vorba cu un ţăran înţelept şi so- 
bru şi îmi aminteşte discuţiunile ridicule, artificiale, banale, 
cari turbură atmosferele oraşelor, ca nişte sgomote atât de 
deşerte. 

Îi ofer ţigări şi mi le primeşte cu plăcere ; apoi începe să-mi 
cânte din caval. 

E un artist. Cântecele lui au o duioşie care te leagănă şi 
îi deşteaptă amintiri de voluptate. Îl ascult uimit. Câte un 
bou ridică capul şi se uită melancolic spre noi. 

De aci pornim împreună pe câmp, în apropiere de o fân- 
tână. Fântânele, la ţară, au farmec poetic. 

Spre neaşteptata mea plăcere, întâlnesc o societate de copii. 
Sunt patru: Bucur, Criu, lon, Radu, toţi păzitori de cai. Ne 
facem şase. 

Una din marile plăceri ale singurătăţii este şi tăcerea. Aci 
vorba e un sgomot supărător, aci mintea găseşte o odihnă 
binefăcătoare. Cu toate acestea copiii au un limbagiu care 
încântă şi interesează. Familiaritatea lor mă face să zâmbesc 
cu o naivitate sinceră. 

Se uită la mine cu atenţie, mă întreabă cum mă chiamă: 
numele meu li se pare bizar; unul îmi ia ochelarii, îi pune 
pe nas, ceilalţi râd cu hohot, aşă de cornunicativ... 

Petrec ca la un teatru. 

Nimic însă nu-i surprinde mai mult ca figurile colorate din 
«Gil-Blas illustré» pe care îl aveam în buzunar. Aceste por- 
trete în ochii lor au o însemnătate uimitoare. Li se par mi- 
nuni. De abiă pot să-mi potolesc râsul. Văzând doi inşi cari 
se sărută, ei esclamă: «Uite cum se giugiulesc!» în faţa unui 
velocipedist, adaugă: «Umblă călare pe un cal de fier» ... 

Le dau tutun. Fumează cu o pasiune cear revoltă pe ma- 


22 TRAIAN DEMETRESCU 


rele Tolstoi. E singurul lor viţiu ; o distracţiune de singurătate 
şi mizerie, In schimb, îmi fac servicii: imi aduc apă rece în 
urcior şi îmi culeg flori. Imi povestesc despre lupii «din ză- 
voiul de peste Olt», şi îmi zic «vere» cu o intimitate nespuş 
de dulce. 

Şi în clipele acelea mi se pare că sunt şi eu un copil ne- 
vinovat, bun, naiv, ca şi și. 

17 Mai. 


piese prin fereastră fundul de dealuri care se iveşte 
într'o perspectivă aburoasă, sub melancolia depărtărilor 
albastre. E cald şi linişte, 

Mă simt ademenit de gânduri leneşe. Pacea şi singurătatea 
încep să mă neliniştească. Ele îmi par ca nişte armistiţiuri, 
cari îmi prevestesc lupte viitoare mai crude decât cele cari 
le-am îndurat. 

In totdeauna mlam îndoit de liniştea şi fericirea cea mai 
sigură. O nenorocire, o decepţie, o turburare cât de adâncă, 
mă găsesc mai prevenit decât fericirga cea mai mică. O iluzie 
nouă, o speranţă, un vis de noroc, mă turbură. Dezilu- 
ziile şi scepticismul îmi sunt prieteni vechi; cu ei trăesc mai 
liniştit. 

Să mă îi născut oare blazat, cu o «rană în suflet?» lată 
o întrebare la care n'aş puteă răspunde aşă de lesne. Dar 
ştiu că în lupta vieţii am venit puţin înarmat. De sigur n'a 
fost să fac parte dintre învingători. 

Şi nu este oare marea cauză a nemulțumirii, a îndoielii, a. 
tristeţii noastre, tocmai acest dezacord între natura noastră 
prea fină, prea rafinată, prea bună, şi natura mediului, ade- 
seori grosolană, egoistă şi rea? 

Fireşte: această analiză este de un domeniu prea personal, 
pentru a puteă fi generalizată. Cu toate acestea cine ştie 
dacă ea nu rezumă psihologia unor cazuri izolate, cari alcă- 
tuesc aceă familie a învinşilor de timpuriu. 

Pentru a înlătură această intimă analiză, am trecut râul, ch 
să mă împrietenesc cu singurătatea pădurilor. Intru, puţin 


INTIM 23 


sfios, pe subt o boltă de stejari bătrâni, şi simt un fel de 
religiozitate de templu. M'afund liniştit pe cărări aşternute cu 
covoare de frunze. E o tăcere care îţi umple sufletul de un 
extaz, ce te fură. Peste tot: o sălbăticie măreaţă ce te face 
să visezi la vremuri primitive, biblice. Din când în când un 
fâlfâit de aripi, un țipăt de pasăre, căderea unei crengi us- 
cate înfiorează o clipă odihna maiestoasă a copacilor. 

Niciodată n'am putut să-mi definesc bine sensaţiunile pe 
care le simt în singurătatea unei păduri. Ele sunt prea adânci 
prea tainice, şi mi se pare peste putinţă a le analiză, a le 
notă în vibraţiunea lor adevărată. Un pictor poate că le-ar 
traduce prin culori; un muzicant, prin sunete; cuvintele le-ar 
falsifică. E un fel de părăsire, cevă ca o ispitire uşoară de 
mizantropie; o groază şi un urit adânc de tot ce e lume 
sgomotoasă şi banală ; şi evocarea unor figuri de femei iu- 
bite, în amurgul palid al amintirilor. Apoi: o uimire dulce» 
o linişte de suflet profundă — uitare... 

Ca nişte note dintr'un cântec vechiu, ca nişte adieri de 
poezie virgiliană, pare că pădurea îmi şopteşte aceste versuri 
din dulcele Eminescu: 


O! rămâi, rămâi la mine, 
Te iubesc atât de mult! 
Ale tale doruri toate, 
Numai eu ştiu să le-ascult ; 


In al umbrei întuneric 

Te asemăn unui prinţ, 

Ce se uită-adânc în ape 
Cu ochi negri şi cuminţi .., 


18 Mai. 


A’ am sfârşit, pe malul apei, ultimele pagini din «Ma- 
non Lescaut». Recitiam acest cap de operă al lui Pré- 
vost, după zece ani. Când l-am citit pentru întâia oară eram 
student — cu iluzii şi idealuri... 
Şi cum rămäsesem pe gânduri, mi se păreà că apa Îmi 
vorbeşte: «Nu te mirà, tinere !... Intru câtvă, orice om este 


24 TRAIAN DEMETRESCU 


un des Grieux şi orice femeie o Manon Lescaut. Nu crede 
în statornicia pasiunilor, ele sunt ca şi apele: trec. 

«Idealurile se visează, nu se găsesc. lubirea e cea mai se- 
rioasă afacert a vieţii, dar femeile au discreditat-o puţin. 

«Inima e ca un instrument: lasă să cânte cu ea orice fe- 
meie. Numai bagă de seamă să fie o artistă; o profană ţi-o 
va sfărâmă. 

«Ştiu că te turbură mult faptul că Manon înşelă, pentru 
bani, pe des Grieux, cel mai pasionat suflet de amant. Dar 
ce vrei? Luxul l-aţi creat tot voi oamenii, el s'a transmis ca 
un simţ adânc, din generaţiune în generaţiune, şi bietelor 
femei le vine greu să se lipsească de el. Fii sigur, dacă ini- 
mile voastre ar fi de metal, femeile v'ar cere să le prefaceţi 
în... bani. 

«Cu toate acestea nu te desgustă de iubire, iubeşte ! Gloria 
cea mai mare nu preţueşte cât o clipă de iubire, 

«Şi nu te îndoi un moment: iubirea este cea mai serioasă 
afacere a vieţii». i 

Aşă îmi vorbiă apa. Mi se păreă o ciudată elocinţă: iro- 
nică şi rece, ca şi ea. 

Când m'am întors acasă, am zărit lângă jghiabul unei fân- 
tâni o ţărancă şi un flăcău sărutându-se, M'am ascuns după 
buruieni să-i privesc. Imbrăţişările lor erau lungi, de foc. S'au 
despărţit, şoptindu-şi cevă. 

Aceşti oameni se iubesc. Amorul lor e simplu, ca şi ei. 

Şi sunt fericiţi, poate tocmai pentrucă nu înţeleg ce efe- 
ricirea. 


19 Mai. 


otil pe cari le-am cules stau veştejite pe masa mea 
de lucru. Eră un frumos buchet de trandafiri albi— o 
poemă de petale. 

Paliditatea lor seamănă cu figurile unor copile anemice. 
Lumina soarelui, străbătând printr'un transparent verde, res- 
frânge asupra lor o umbră sfioasă şi tristă, care le dă un 
înţeles de deşertăciune, de mormânt... 


INTIM 25 


Am cugeţat adeseaori că s'ar puţeă scrie o iuţeresantă şi 
frumoasă carțe: «Psihologia florilory, |n observaţor genial 
şi pacienţ ar descoperi în ele un sisțem nervos, o sensibi- 
lițaţe a lor, 

Am băgaţ de seamă că florile de seră au o ţrisțeţă dis- 
creță, languroasă, ca nişte ochi de femei cari au plâns, Să 
provie aceasţa din cauza lipsei de soare, de ațmosferă liberă? 
Sensiţivele sunt ca nişte inimi cari ţremură şi sufer, subţ 
aţingeri bruţale, Floarea trebuie să fie suscepţibilă ipnoţis- 
mului, dacă se înţoarce mereu după asțrul zilei, Zorelele, cari 
îşi deschid peţalele numai în zori şi le închid în ţimpul soa- 
relui, poaţe că au o afecţiune misțerioasă penţru luceafărul 
dimineţii, căruia numai lui işi desfac sânul lor virginal, Nalba 
de câmp, cu florile ei mari şi pembe, cu ţrupul ei înalț şi 
mlădios, are în ţimpul serii o palidițaţe de o fineţe morbidă, 
Se impresioneză ea, aşă cum ţrebuie să se impresioneze o 
floare, de aceă melancolie vagă pe care o împrăşţie amurgul ? 

In general, lucrurile mi s'au părut că exprimă dureri şi 
melancolii aproape omeneşţi, Ça şi cum acesţe corpuri inerţe 
ar aveă un sufleţ. Q cruce de biserică veche, înclinaţă înţr'o 
parțe, un dulap cu cărţi acoperiţe de praf şi de fire de păiajen; 
un arbore țăiaţ, zăcând cu crengile înţinse pe pămânţ; frun- 
zele cari se scuţură, țoamna; o icoană cu zugrăveala şţearsă, 
aţârnaţă în odaia unei familii de săraci, o casă dărâmaţă; o 
candelă de mormânţ, neagră de fum ; ețc. sunţ aţâţea lucruri 
cari au aspecţul lor de țrisțețe parţiculară, ca şi nişțe figuri 
omeneşti. 

Heine a concreţizaţ aceasță impresie înţr'o sensaţiune țrisță 
a odoraţului: «Lumea are parfumul unor viorele uscațey. 

Aceasţă ţrisțeţă nesfârşiţă, care se exală aproape din țoațe 
lucrurile din naţură, a desvolțaţ adânc în mine simţul pieţăţii 
şi al iubirii, Inţre lucrurile din naţură şi inima mea sunţ le- 
găţuri aţât de profunde, încâţ nu rareori o frunză căzând, 
un bucheţ de flori veşțede, m'au făcuţ să sufer mult, 

De sigur, o mare parțe din pesimismul unui om provine 
şi din aceasță excesivă sensibilițaţe faţă de lucrurile din na- 


26 TRAIAN DEMETRESCU 


tură. Din această cauză, adeseori, sensibilitatea atinge un grad 
de desvoltare aproape maladiv, 

Acei cari privesc totul cu o desăvârşită nepăsare, izbutesc 
să-şi ferească. conştiinţa şi sensibilitatea de multe simţiri cari 
turbură şi fac să sufere. Aceştia poate că traduc mai înţe- 
lept visul vieţii. A căută să analizezi, să înţelegi, să iubeşti 
prea mult lucrurile din natură, sunt poate cauzele cele mai 
directe ale multora din durerile noastre, 


22 Mai. 


An deschis fereastra şi privesc cum plouă. Dealurile, ce 
se zăresc în depărtare, par învălite într'un zăbranic 
plumburiu, 

Imi place mult ploaia. Ea are o armonie a ei, un cântec 
particular, care te predispune către gânduri. In nopţile de 
toamnă s'aseamănă cu o jale, cu un plâns omenesc. 

Mă gândesc şi fumez necontenit, Țigarea e un tovarăş de 
singurătate, şi fumul ei are o retorică: Totul e fum!... 

Marele Tolstoi vorbeşte rău de ţigare şi numeşte obiceiul 
fumatului o plăcere viţioasă. Vestitele sale articole asupra al- 
coolului şi tutunului au provocat răspunsuri admirabile, cum 
e de exemplu acela al lui Dumas-fils. Scriitorul rus afirmă 
că fumatul adoarme conştiinţa. Ei, da! pentru aceasta iubesc 
tigarea. 

Am simțit totdeauna un fel de recunoştinţă, de iubire 
pentru lucrurile cari îmi procură mângâieri. 

Rousseau, în Confesiuni, ne spune că îmbrăţişă arborii şi 
plângeă, când se depărtă de ei, Îi erau mai scumpi decât oa- 
menii, cari l-au făcut să sufere atât de mult. 

Este adevărat că abuzul alcoolului poate deveni periculos, 
dar fumatul nu este un viţiu atât de grozav, pentru a fi 
imoral, chiar întrebuințat fără măsură. Chimiii ne dovedesc 
că tutunul conţine otravă, dar visătorii afirmă că această 
otravă e dulce. 

Am convenit că adoarme puţin conştiinţa. Şi nu este aceasta 


INTIM 2 


o calitate? Dar nu sunt în vieaţă minute când avem nevoie 
de uitare, de adormire, de cevà care să ne întrerupă raportul 
dintre conçtiinja noastră şi realitatea dureroasă a vieţii ? 

Noaptea, târziu, a început o furtună. Cerul se întunecă, 
întinderile depărtate cu dealuri în fund, iau un aspect sumbru ; 
şi ca un geamăt surd, venit din adâncimi necunoscute, s'aude 
glasul confuz al Oltului, vuetul pădurilor din apropiere. 

Pare o orgă uriaşe psalmodiind un imn de mânie. 

Simt tremurări de spaimă —o spaimă de copil, cum le 
aveam odinioară, într'o cameră întunecoasă, când mama mă 
deslipiă dela sânul ei. O! am avut totdeauna atâta rievoie 
de sânul unei mume !... 

Furtuna aceasta are încă o putere de evocaţie, ca unele 
pagini din genialele scrieri ale lui Dostoevschi. Ea îmi amin- 
teşte figura simpatică şi bolnăvicioasă a unei Germane, pe 
care am cunoscut-o în casa unui prieten. Citise mult, vorbiă. 
puţin, eră străină în ţara noastră şi cântă la clavir cu o rară 
măestrie. 

Am auzit-o o singură dată cântând L'orage de Weber — 
armonie imitativă, unde s'aude căderea ploii, urletul vântului 
şi rugăciunea sfioasă a unui păstor. E o cascadă de note, aci, 
de o sonoritate puternică, sgomotoasă ; aci, de o delicateţă 
blândă, de o tristeţă mistică. 

Am înţeles atunci că nimic nu tălmăceşte mai adânc su- 
fletul omenesc ca muzica. Furtuna lui Weber nu eră chiar 
povestea acelui suflet de femeie pribeagă şi atât de neno- 
rocită ? 


24 Mai. 


De dimineaţă am fost sculat de sgomotul unei trăsuri 
trasă de patru cai cu clopote. Un prieten, dintr'un sat 
vecin, însoțit de un tânăr necunoscut, venise să mă vadă. 
Am hotărît să dejunăm împreună. Prietenul meu are un spirit 
viu şi glumej. De câteori îl întâlnesc trebuie să râd. Eu iu- 
besc mult pe acei cari mă fac să râd. 
Despre tânărul necunoscut aflai că abiă de o săptămână 


82 TRAIAN DEMETRESCU 


ieşise dintr'un ospiciu de sănătate. Graţie unei serioase în: 
grijiri a doctorului, se tămăduise puţin. I se recomandase 
linişte şi distracţii. 

Îl privii cu atenţie: nebunii mă interesează mai mult decât 
oamenii cuminţi. Eră tăcut, palid, şi aveă uneori gesturi de 
o stângăcie bruscă şi nervoasă. Câte odată îşi rezemă fruntea 
de mână şi suspină lung. Aveă ochii albaştri, mari, plini de 
o tristeță turburată, 

După dejun am vorbit despre femei. El a cântat câtevă 
romanțe vechi, cu o voce puternică şi tremurătoare. Apoi 
m'a rugat să-i recitesc versuri. l-am recitat: 


O! mamă, dulce mamă, din negură de vremi, 
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.. 


de Eminescu ; şi 


«A fost, a fost... încep tuşind 
Poveştile bătrâne, 

A fost, a fost, zic, povestind 
leri dor, poveste mâne, 


de Teodor Șerbănescu, 

Mi-a mângâiat părul cu mâna şi s'a uitat la mine dulce. 

Seara au plecat. 

Târziu, m'am dus pe câmp, urmat de Cerber, un câine 
bătrân, care mă însoţeşte în toate plimbările mele singu- 
ratice. 

Nopțile de Mai au o suavitate feminină. Stelele tremură 
ca nişte ochi voluptoşi; luna are melancolia unui profil de 
poet; iar vântul, ce vine din depărtările câmpului, aduce 
miros de fân cosit. 

Niciodată nu simt mai adânc singurătatea sufletului ca în 
nopțile acestea, 

Şi uneori farmecul lacrimilor mă înduioşează, ca amintirea 
unui cântec de leagăn... 

Sensaţie ciudată !... pe care poetul Haraucourt a exprimat-o 
întrun vers admirabil: 


Mot qui pleure tout seul quand les nuits sont trop belles ... 


INTIM 29 


27 Mai. 


mi, je suis la Solitude! pare că îmi şopteşte, în fiecare 

zi, singurătatea, cu care m'am obişnuit ca cu o iubită 

de demult. Şi acest simplu vers din vestita «Noapte de De- 

cemvrie» a lui Musset, amintit în aceste locuri tihnite şi săl- 

bătice, câştigă o tristeţă ce te înclină către un extaz, către 

un plâns sfâşietor ... Atinge sensibilitatea în fibrele ei cele mai 
fine, cele mai delicate ... 

Obosit de sgomot, rănit de decepţii, sufletul nostru doreşte 
adeseori exilul unei singurătăţi eterne. Dar mai târziu chiar 
această singurătate devine o durere. 

Un mediu social aspru înăbuşeşte aspiraţiunile şi senti- 
mentalismul unui suflet superior şi nobil, neocazionându-i 
mijloacele de a le manifestă. Intre acel suflet şi mediul so- 
cial se stabileşte un dezacord trist. 

Din potrivă într'o singurătate liniştită şi blândă, sufletul 
redevine încrezător, iluzionist, şi resimte nevoia de a-şi îna- 
ripă vechile lui aspiraţiuni. Ei bine, această influenţă a sin- 
gurătăţii nu crează o nouă îndoială, o nouă temere, pentru 
pierderea aceloraşi aspiraţiuni ? 

lată în adevăr ce încerc de câtvă timp aici. 

In lupta grea a existenţei începusem să mă obişnuesc cu 
lipsa iluziilor şi-mi adormisem sufletul sub paza unui scep- 
ticism înţelept. Retras în singurătate, simt plăcerea dea rea- 
trăi cu vechile mele iluzii. Ştiu bine că le voiu pierde din 
nou — şi tocmai această prevedere ia fondul unei dureri, de 
care încep să mă tem. 

Şi a aveă cât de puţine iluzii nu este una din înţelepciu- 
nile vieţii ? 

28 Mai. 


„A deseori mă simt uimit sub tăcerea ce predomneşte 

colţul acesta de natură, mai ales în orele triste, când 
cele depe urmă raze ale zilei se sting. E o tăcere atât de 
adâncă, încât ai puteă s'auzi ecoul unui suspin, cum zice 
aşă de poetic marele Flaubert. 


30 TRAIAN DEMETRESCU 


Această tăcere îmi inspiră o educaţiune sentimentală. Ea 
este ca o lecţie filozofică, ce mă învaţă asmi exilă sufletul în 
propria lui tăcere, pentru a-l feri de trivialităţile şi răutatea 
existenţei exterioare. 

Această tăcere îmi aminteşte încă unele frunţi de cugetători, 
unii ochi de femei, în cari se lămureşte, în mod vag, o. li- 
nişte senină, sub care se ascund adâncimi de suflet necus 
noscute. 

Când mă obişnuesc prea mult cu ea, pare că împrumut 
cevă din sălbăticia şi profunditatea ei. Are nu ştiu ce ase- 
mănare cu somnul copilăriei, aromit sub farmecul basmelor ; 
sau cu somnul morţii, umbrit de aripele eternității ... 

De câţivă ani, mă gândesc ore întregi, aproape în fiecare 
zi, la fericire şi la moarte. Ọna mă face sceptic, cealaltă 
trist. 

Aici, în acest colf intim de singurățate, uitasem moartea, 
crezândusmă fericit. 

* Fericit, cum ? Nu caut să miso lămuresc; pentru fericire 
nu sunt cuvinte; dar misam dat seama că în mine simţul 
de linişte, de cugetare, de iubire simplă şi singuratică, fiind 
mult desvoltat, mă face inaccesibil lumii şi mişcărilor din 
oraşe. Şi a reintră din această tăcere iarăşi în lume, e o dus 
rere mare. 


4_junje. 


A” pornit, cu fața în soare, cu părul în vânt, însoțit de 
un ciomag lung mm o creangă de anin == pe malul apei 
pe câmp, prin grâu, pretutindeni. E un elan, un amestec 
de entuziasm, de adorațiune, de recunoștință, pe care aş 
voi Săsl arăt naturii, ca o mărturisire de iubire neţărmurită. 
Şi simt, ca um puternic simţ: al eredității, transmis de cine 
ştie câte generaţiuni, o adoraţiune de ceruri, de păduri, 
de ape, de linişte mm în care am crezut totdeodată că s'ass 
cunde umbra mea de fericire pământească Pi 
Apele îmi şoptesc aiurări de ducă, nostalgii de depărtări; 
vântul îmi aduce miros de păduri, visuri de codru, de sin: 


INTIM 31 


gurătăji necunoscute ; pasările se urmăresc amorezate, cu ci- 
ripiri vesele; un pitpalac suspină ascuns în grâu; cerul 
îmi zâmbeşte cu surâsuri albastre; soarele îmi înflăcărează 
obrajii... 

Din vreme în vreme, mă odihnesc pe pământ, mă întind 
pe el, îl ating cu capul, închid ochii, visez... 

Fac proiecte nebune: hotărăsc să nu mai revin în lume, să 
rămân aci totdeauna lângă iubita mea natură! 

Intind braţele, ca şi cum aş voi s'o îmbrăţişez adânc, şi 
cu buzele ce-mi tremură îi şoptesc cu un glas duios, smuls 
din tot sufletul meu : te iubesc... te iubesc... 

Ọbosit de umblet, m'am abătut într'o cârciumă din sat— 
încăpere cu patru păreţi murdari şi afumaţi, cu tavanul scund 
făcut din bârne, prin ale căror unghiuri păiajenii şi-au ţesut 
pânzele lor viclene. La o masă rotundă şi soioasă, un ţăran 
bea rachiu dintr'o oală, şcuipă des şi silnic, fumează dintr'o 
luleă aproape stinsă, şi vorbeşte din când în când singur. 
Cămaşa abiă i se mai ţine pe umeri, e sdrenţuită şi nespă- 
lată; părul îi cade încurcat pe frunte, iar în ochi îi luceşte 
ciudat o rază slabă de conştiinţă, care îi luminează puţin în- 
tunericul vieţii. E o figură de proletar, îndobitocită de beţie 
şi de mizerie. M'aşez deoparte să-l privesc şi să-l ascult. 

Cârciumarul îmi spune la ureche: «Un stricat, domnule! 
Un bătut de Dumnezeu |... Un leneş!... nu munceşte... îşi 
bate nevasta ... şi bea toată ziuay... 

Ah | cârciumarul acesta moralist mă revoltă | 

Beţivul vorbiă: «Hei!... aş fi fost de mult la cimitir, dacă 
n'aş bea|... Beau, ca să uit... ca să-mi ard sufletul... Ştiu 
eu că copiii imi plâng la uşile străinilor... Dar ce să facă? 
Ş'o îndură Dumnezeu de ei!... Eu m'am ticăloşit... Beau ca 
să uit... Altfel aş fi fost de mult la cimitir... 

Cuvintele acestui demoştenit mă atingeau ca o poveste 
plângător şoptită. Ele îmi evocau poema umiliţilor, ale căror 
vieţi alcătuesc un lung şir de muncă, nevoi de sărăcie. In 
simplitatea lor de amară, ele păreau ca o dureroasă pagină 
din istoria neagră a poporului desmoştenit şi exploatat. 


32 TRAIAN DEMETRESCU 


M'am sculat să plec şi ridicând ochii către beţiv îl văzui 
plângând. Ca şi cum îmi înţelesese gândurile mele de pie- 
tate mută. 

10 Iunie. 


pe malul Oltului, spre seară. Se lasă o pace blândă şi 
tristă, cevă ca liniştea dinăuntrul unei biserici vechi. 
Chiar apa curge mai leneş, pare că se înmlădiază ca un braţ 
voluptos pe sub umbra adormită a sălciilor. Se aude piui- 
tura cristalină a privighetorilor ; flueratul lung, tremurător, ca 
un solo de jale, al turiurelelor; basul monoton al boului de 
baltă şi un cuc singuratic silabisându-şi numele. Luna plină 
se ridică încet, dând singurătăţii un farmec de pustiu virgin. 

La douăzeci de paşi de mine, o ţărancă, mânându-şi două 
vaci sătule de iarbă, se opreşte pe mal, cercetând un drum 
de trecere prin apă. 

Îi înţeleg gândul: vrea să-şi ducă vitele în zăvoiul depe 
celălalt mal. Şi spre surprinderea ochilor mei neruşinaţi, pri- 
vesc cum îşi desprinde betele, apoi fusta şi ridicându-şi că- 
maşa până la sân, intră după vaci în apă. Oricât mă silesc 
să văd mai bine, abiă desluşesc rotunzimea bronzată a şol- 
durilor, pe cari valurile i le ating cu înfiorări voluptoase. 

E un tablou: vacile păşind greoi şi agale, urmărite de o 
țărancă care-şi arată goliciunea trupului, subt lună. E o idilă, 
un pastel de o gingăşie clasică... 


15 Iunie. 


Mi intâlnisem de câtevă ori, pe când umblam singur prin 
l păduri, cu o țărancă tânără şi frumoasă, uitându-se la 
mine adorabil de ruşinos şi grăbindu-se să ducă mâncare 
ciobanilor. 

Da astă dată, cum stam pe brânci, la umbra unui copac, 
o zării de departe şi o chemai. Simţiam o nemărginită ne- 
voie de a încercă acel farmec înfiorător pe care îl împrăştie 
apropierea unei femei. 

Veni cu oarecare temere. Purtă o îmbrăcăminte simplă şi 


INTIM 33 


veche; picioarele-i desculțe erau asprite de pământ, dar se 
prelungiau dela glezhe în sus într'o rotunzime albă ce se 
desvoltă treptat către şolduri; printre gene străluciă nu ştiu 
ce umezeală dulce de ochi plânşi şi trişti, sânul aveă o tre- 
murare de val plin, şi toată figura ei rotundă, albă, aveă o 
nuanţă de bronz, ce-ţi amintiă unele profile rustice din poe- 
mele poeţilor pastorali. 

Erà femeia unui podar, «om rău, care o băteă şi o părăsiă 
cu lunile». 

Se aşeză lângă mine cu încrederea unei prietene dede- 
mult. De sigur, trebuie să-şi fi zis: un om care umblă singur 
prin păduri, citeşte cărţi, mângâie câinii şi stă ore întregi 
s'asculte freamătele frunzelor, nu poate fi un om rău. 

Lângă această femeie simplă, fără nervi bolnăvicioşi, în 
care sângele curgeă bogat şi viu, lângă acest corp curat şi 
cald, simţurile mele blazate de deboşeriile oraşelor, tremurau 
sub o vibrare de voluptate necunoscută până atunci. 

După câtevă vorbe, când izbutii să mă fac plăcut acestei 
țărance, înţelesei că în inima cea mai simplă, ca şi în cea 
mai rafinată, există o aspirație vagă către fericiri mai presus 
decât mulţumirile traiului comun. 

Culcai capul în poala ei şi închisei ochii, ca şi cum aş fi 
voit să visez. Ea începi să-mi resfire părul. 

In clipele acelea, toată firea mea sensibilă se confundă 
într'o reverie nehotărită, unde păreă că se desluseşte un re- 
gret amar de a nu puteă să-mi statornicesc toată vieaţa în 
cadrul acestei naturi, lângă o femeie simplă şi bună, ca o 
inimă de copil. Cum? pentru unii oameni nu este cu pu- 
tință să-şi realizeze nici visurile lor cele mai modeste, cele 
mai nepretenţioase ? 

Ea părù că-mi înţelege neliniştilele mele gânduri şi imi 
zise zâmbind : 

— Eu vroiu să-mi vorbeşti ... 

In acest cap frumos păreă a se ascunde o rază de inteli- 
genţă, care n'aşteptă decât mijloacele cari să-i înlesnească o 
desvoltare largă. Am înţeles aceasta din multe din vorbele ei 


34 TRAIAN DEMETRESCU 


înțelepte şi din o manieră, aproape fină, de a mă privi adânc 
în ochi. 

Câte odată zâmbirile ei semănau cu irizarea unei petale de 
trandafir pe care au căzut boabe mari de rouă. 

Nimic cochet, nimic artificial în această fire francă şi simplă. 
Intr'un salon ea ar fi părut o figură stângace, ridiculă; dar 
în cadrul naturii, din care nu ieşise niciodată, erà ca o făp- 
tură din basme. 

Şi pentrucă arătam o frică de copil, ca să mă întorc în 
sat, în noaptea aceea am dormit... nu ştiu bine: într'un palat 
sau în bordeiul ei. 


22 Iunie. 


Mă urcasem pe o movilă singuratică, pentru a privi, dela 
înălţime, depărtările misterioase ale orizontului, cari mă 
impresioanează tot aşă de adânc astăzi, ca şi în copilărie. 

Erà în apus. Soarele se înflăcărase, împrăştiă o agonie de 
lumină, ce se stingeă cu încetul și se coboră treptat să dis- 
pară după vârful unor plopi înalţi. Avea melancolia unui 
suspin, unui adio... 

Apusul lasă în unele suflete o tristeţe care le urmăreşte, 
le turbură, ca notele dela sfârşitul unui cântec funebru. Şi 
oricât de banală ne-ar trece ziua, totuşi apropierea timidă a 
nopții are un farmec nou. 

Priviam adânc. Se lăsă o pace blândă peste miriştile în- 
tinse, ca o aripă uriaşă. Apa, strecurându-se printre zăvoaie, 
îmi apăreă ca o făşie imensă de mătase albă. Cârduri de fă- 
rani se întorceau obosiţi, cu coasa în spinare, dela muncă. 
lar pe sus, convoiuri lungi de ciori, se afundau către pă- 
duri ... 

Am stat aşă până târziu. Mam întors acasă, cu ochii către 
cer, pe care l-a iubit atât de mult nefericitul Tasso şi l-a des- 
cris adeseori tot atât de maiestru ca şi genialul Dante. Aveă 
un senin care îți fermecă ochii, îţi limpeziă sufletul. Un pictor 
l-ar fi zugrăvit, zâmbindu-i; o femeie ar fi cugetat la poeţi 
şi amanți. 


INTIM 35 


Nu puteam să dorm. Luna băteă in fereastra mea şi imi 
umpleă odaia cu o văpaie misterioasă. Guy de Maupassant 
reproduce în opera sa intimă, Sr /'gap, cuvintele unei femei 
inteligente, care îi spunea că influenţa lunii asupra craniului 
omenesc e mult mai periculoasă decât influenţa soarelui. 
Acest lucru l-am remarcat adeseori. 

Luna ne ajută să iubim, ne deschide o sete nepotolită de 
a fi fericiţi, ne face puţin nebuni. Mimic nu se armonizează 
mai desăvârşit cu natura omenească decât ea: e tristă, când 
suntem trişti; e veselă, când suntem veseli. 

Incerc să mă culc, dar razele ei îmi cad pe căpătâiu, pe 
frunte, în păr. Pare că le simt. Sunt ca nişte atingeri de de- 
gete fine, ca nişte adieri «cari ar fi blonde», cum zice Fran- 
çois Coppée. 

Mă scol şi îmi reazăm fruntea de gratia ferestrei. E o tă- 
cere uimitoare, cevă ca într'o stepă, unde n'ar există nici o 
urmă de vieaţă. Ochii mi se adâncise în imensitatea pierdută 
a câmpului, fără să desluşească nimic. Stelele, stinse de lu- 
mina lunii, nu se zăresc în nici o parte. Abiă o mişcare de 
zefiri dulci, îmi răcoresc sfioşi fruntea. 

Şi din toată această singurătate, se desprinde o tristeţe 
largă, nesfârşită, ca parfumul unor sălcii de cimitir, care îmi 
aminteşte atâtea iluzii moarte, risipite ca o ţărână în pe- 
numbra nehotărită a trecutului. Eterna jale de cele rămase 
în urmă, de vremurile duse, revine şi acum pe ritmul unor 
suspine tânguitor de amare. Parcă aş voi să mă intorc 
înapoi, să reîncep aceleaşi drumuri, să întârziez cât mai mult 
de sfârşitul neînțeles al vieţii; iar când îmi dau seamă că 
această dorinţă e o nebunie veşnic nerealizabilă, înmărmu- 
resc de spaimă... 

Niciodată n'am simţit mai profund, mai dureros de sincer, 
fragilitatea şi nestatornicia vieţii omeneşti faţă de eterna fru- 
museţe şi armonie a naturii. Şi când, neliniştit de aceste 
gânduri, ridicai din nou ochii spre lună, mi se pări de astă 
dată că îmi surâdeă înfiorător de ironic ... 


36 TRAIAN DEMETRESCU 
5 Iulie, 


(m e pătat de nori subțiri, ce par ca nişte insule albe că- 
lătorind în spațiu. Nimic nu-ți deşteaptă mai adânc doruri 
de ducă, nostalgii de depărtări, ca aceşti frumoşi nori de vară. 

Îi privesc, culcat pe nisipul dela malul apei, ca un nebun 
care s'ar uită fix la vedeniile minţii lui. 

Aş voi să vorbesc, să cânt, să plâng, să râd, dar lip- 
seşte cinevă — nu ştiu cine — care să mă asculte, să mă 
vadă, să mă înţeleagă, să mă iubească. 

Nu pot decât să mă izolez în mine însumi, să cuget — 
şi pare că mi-e frică de cugetarea mea. 

E o durere pe care aş numi-o: «singurătatea sufletului». 

In lume simt mai rar această durere; în mijlocul naturii, 
ea îmi revine totdeauna. 

De sigur aproape în orice suflet omenesc se află un fond 
curat de iubire, care se păstrează pentru un alt suflet; o iu- 
bire care e mai senină, mai ideală decât iubirea egoistă, iu- 
birea de sine; şi când nu întâlnim acel suflet pentru care 
păstram această iubire, sufletul nostru rămâne singur. 

Această singurătate este poate una din marile cauze ale 
tristeţei noastre. 

Unii mor din cauza ei— Werther a dovedit-o; alţii devin mi- 
zantropi sau sceptici, după cum o dovedeşte o mare parte din 
tinerimea de azi — o tinerime palidă, sensibilă, fără entuziasm. 

Dar pentruce ateastă nevoie a sufletului nostru de a se uni 
cu un altul, de a ieşi din propria lui singurătate? 

Frica de moarte, instinctiv, ne stăpâneşte pe toţi. Ideia 
distrugerii, pieirii finale, e poate cauza acestei nevoi a sufle- 
tului nostru de a nu fi singur, de a se continuă în amintirea 
unui alt suflet. 

Im vreme ce-mi treceau prin minte aceste refleciuni, soa- 
rele nuanţă apa cu o culoare de argint strălucitor, ca şi cum 
ar fi voit să amestece în cântecele undelor armonii de raze. 

Şi nu ştiu pentruce — plângeam. 


In satul C.. 1899. 


POEME ÎN PROZĂ 


COPILUL. 


A auzit de câtevă ori pe tatăl său vorbindu-i despre şcoală, 
profesori şi carte... Copilul rămâne pe gânduri, se în- 
tristează' puţin ; e prima lui încercare de a înţelege. 

Intr'o zi mama sa îl scoală mai de dimineaţă ca de obi- 
ceiu, aproape odată cu soarele. Tatăl e vesel, aşteaptă să-l 
îmbrace, pentru a merge șă-l înscrie la şcoală. 

E un biet muncitor sărac, care are o singură bogăţie: co- 
pilul. A auzit că oamenii învăţaţi sunt fericiţi, şi voeşte ca 
fiul lui să ajungă un om învăţat. Va aşteptă mult. Dar să- 
racii sunt obişnuiţi să creadă şi să aştepte. 

Desigur la bătrâneţe el nu va mai munci. Atunci copilul 
va fi un om, va câştigă banii mai uşor cât el, şi întreaga 
lor casă se va umple de noroc. 

Ah! ce poeme de fericire ştiu să-şi imagineze umiliţii |... 


* 
ik $ 


Copilul merge zilnic la şcoală. Cu toate acestea pleacă de 
acasă cu un fel de spaimă. A băgat de seamă că între el şi 
alţi copii frumoşi şi bine îmbrăcaţi e o deosebire. Se face în 
jurul lui un gol şi simte că-l apasă o tiranie. 

In bancă, alături de el, stă copilul unui arendaş bogat, care 
a crescut în pufuri, printre guvernante, şi a mâncat totdeauna 
pâine albă. Dar în acest mic răutăcios e o inimă neagră. El 


40 TRAIAN DEMETRESCU 


batjocoreşte mereu pe copilul muncitorului, care e urit şi are 
hainele sdrenţuite. E o imbrăcăminte făcută din petece, prin 
care străbate vântul şi batjocora bogaţilor ... 

Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi; şi pe 
când în şcoala statului abiă începe abecedarul, în şcoala vieţii 
dejă a învăţat câtevă pagini de durere. 


X$ 


xo à š 


Sunt câteşi trei în jurul mesei: muncitorul, mama şi co- 
pilul. Şcolarul plânge, povestind cum copilul care şade ală- 
turi de el, în bancă, i-a rupt haina, făcându-l de râs. L-a 
spus profesorului, dar nu l-a pedepsit. 

Şi lacrimile lui cad pe o bucată de pâine neagră. Tatăl 
işi pune fruntea în mâini; muma mângâie părul copilului ... 


CĂRUŢAŞUL. 


“A Prope în toate zilele, la aceeaş oră de dimineaţă, că- 
ruţaşul treceă pe sub fereastra mea. Erà ceasornicul 
meu. Soarele se iviă câtevă minute după el. 

Eră bătrân, bolnav şi sărac. Toată averea lui se întocmiă 
dintr'o căruţă veche şi un cal, cumpărat dela un soldat pe 
un preţ de nimic. 

Şi omul şi animalul întârziu silnic şi dureros în vieaţă. 

Târgul îl cunoşteă sub numele de «Căruţaşul». Nici unul 
nu-l vorbiă de rău: se purtă cinstit şi aveă o bunătate de 
înţelept. 

Munca lui eră să aducă, dela gară în oraş, mărfuri grele: 
butoaie, fier, lăzi şi altele. I se plătiă puţin, atât cât să tră- 
ească şi să-şi ajute şi calul. 


ce 


Drumul eră lung şi obositor. Roatele căruţei scoteau un 
țipăt ascuţit şi se păreă că taie auzul. Erà ca o flaşnetă care 
cântă, dureros de fals, cevă dintr'o simfonie tristă. Calul, cu 
gâtul înainte, cu coastele ieşite afară, răsutlând greu, trăgeă, 


POEME ÎN PROZĂ 41 


se opriă, nu voiă să mai meargă, porniă iarăşi ... Căruţaşul 
îl ajută, puneă şi el umerii, împingeă, îi spuneă o vorbă 
bună mm cum se spune copiilor. 

Şi această cale se repetă de trei-patru ori în fiecare zi. 

pe multe ori ei dau spectacole în stradă: calul nu mai 
puteă să meargă, cădeâ la pământ. Căruţaşul se încercă săsl 
scoale, chemă în ajutor un drumeţ, uşură căruţa de o greua 
tate — dar nimic. Animalul trebuiă să se odihnească, să-şi 
recâştige puterile. |nchideă ochii şi suferiă toate loviturile bis 
ciului. Trecătorii se opriau curioşi şi râzând; gardistul înjură. 
Negustorii cari aşteptau marfa opriau cevă din plata căru- 
ţaşului, pentrucă n'a venit la timp. 

Şi nu rareori am văzut pe bietul umilit ştergându-şi lar 
crămile cu dosul mânei. 

Duminica bea, da calului fân mai mult, petreceau amândoi. 
Şăracii pot câte odată să uite, să se creadă fericiţi ... 


% 
E 


Intr'o zi de iarnă mă gândiam la căruțaş: nu-l mai văr 
zusem de mult. Erà poate bolnav întrun spital sau dus 
aiurea — nu ştiam nimic. 

Alţi umiliţi treceau pe sub fereastra mea; pe cei fericiţi 
nusi luam în seamă. Fi n'au nimic interesant şi atrăgător. 

par pe când mă lăsam în voia gândurilor, un cortej fu, 
nebru venià încet şi trist. Erà o căruţă veche, cu un cosciug 
într'însa, trasă de un cal slab şi bătrân. Inainte un popă; în 
urmă două femei cernite şi un copil. 

Recunoscui calul... Mergeă liniştit şi uşor, ducându-şi stăı 
pânul la groapă. 

ĂPUŞA. 


E urîtă, þătrână şi orfană. 

N'a iubit-o nimeni, aceasta este desigur cea mai dus 
reroasă pagină din cartea vieţelor. Ea, întâi, a urit pe pum: 
nezeu, apoi, moartea care întârzià; la urmă a iertat pe 
Dumnezeu şi pe moarte. 


42 TRAIAN DEMETRESCU 


Trăiă departe de lume: într'o casă veche, umbrită de 
salcâmi. 

Pentrucă soarta bună n'o primise la banchetul ei, ea îşi 
crease o iluzie de fericire. Această fecioară bătrână aveă un 
copil: o păpuşe de marmoră. 

In toate zilele îşi desmierdă copilul, sărutându-l aşă cum 
ştiu să sărute numai mumele. Uneori îşi desvăliă sânul 
pentru a simţi divina sensaţie a nutririi. Noaptea îl culcă în 
patul ei, îi vorbeşte : «drăguţule ... mititelule ... îngerul meu !...» 
şi îl învăluie să nu răcească... 

Dimineaţa îl întreabă: ai dormit bine? ... Îl ridică în sus 
şi îl joacă pe piept. Apoi, aproape maşinal, apasă pe un 
mic resort, şi păpuşa rosteşte: ma-ma... ma-ma ... 

Atunci iluzia fericirii ei se materializează, devine o reali- 
tate. Ochii se aprind de o bucurie nemăsurată şi începe să 
pice din ei lacrimi. Ea nu se mai îndoeşte acum; păpuşa e 
un copil viu, care i-a spus că o iubeşte în două silabe; ma-ma ! 

In fiecare zi ea îşi repetă această iluzie ! 


LA CURTEA CU JURI. 


(voia mnatul sta pe banca neagră — o bucată de lemn 

poartă doliul acestor nefericiţi! — abătut, cu privirile 
aiurite... Erà un lucrător dat afară din atelier. Rămas fără 
lucru, se exilase în cel mai îngrozitor viţiu ... beţia. 

Intr'o noapte, sălbătăcit, de furia foamei, omori un student, 
pentru a-i fură punga. 

Fu prins şi adus înaintea justiţiei, 

Ochii vinovatului priviau mereu spre imagina lui Christos, 
zugrăvită pe o cruce de lemn. De sigur cel restignit l-ar fi 
iertat; dar ochii celor doisprezece juraţi dejà îl condam- 
naseră. 

Advocatul căută să lămurească mobilul crimei: mizeria 
care întunecase conştiinţa omului, întrun moment de su- 
rescitare nervoasă, ceeace îl făceă nerăspunzător de faptul 
său — şi ceri achitarea. 


POEME ÎN PROZĂ 43 


La cuvântul: mizerie, cei doisprezece juraţi zâmbiră ciudat — 
un zâmbet de nesimţire. Ca şi cum acest cuvânt n'ar fi existat 
în limba românească; li se părù străin, fără înţeles, 

Şi în adevăr eră cu putință să înţeleagă ce este mizeria, 
aceşti oameni cari se bucurau totdeauna de o existenţă bună, 
cu prisos? Sta în firea lor să simtă grozavul delir al foamei, 
ei cari îşi purtau pântecele înainte cu stupida îngâmfare a 
mulţumirii de sine? 

După o jumătate de oră, se citi sentinţa: munca silnică pe 
vieaţă. 

Condaimnatul, împietrit, idiot, nu făcu nici o mişcare, urmă 
să privească aiurit pe Christos, ca şi cum dela el ar fi aş- 
teptat verdictul. 


INTR'O MENAJERIE. 


BE biet vultur — regele culmilor — stă pe o drugă de fier, 

într'o gratie murdară, privind în jos, umilit şi somnoros. 
Un băiat de prăvălie îl supără cu bastonul. El rămâne nepă- 
sător, ca un filozof sceptic. 

Un leu bătrân şi grav, cu capul culcat pe labele de di- 
nainte, pare că visează, 

Din când în când ridică ochii spre privitorii curioşi, se uită 
la ei cu o melancolie rece, apoi suspină. 

Un leu suspinând!... 

Alături o panteră cu ochi de o frumuseţe sălbatică culcată 
în paza unui Sphinx, crezi că este înduioşată de reverii de 
singurătate, de dorul pustiurilor, pe cari nu le va mai vedeă 
niciodată... 

O căprioară blajină, privind sfios şi naiv, ca şi cum n'ar 
cugetă la nimic, se uită la copiii cari întind mâinile pentru a 
o mângâia ... 

Flaşneta cântă un vals... 

Ce ironie |... Acestor prizonieri, acestor exilați, acestor morţi, 
li se cântă cântece de veselie... 


44 TRAIAN DEMETRESCU 


PRINTRE CLOWNI. 


prs cancelarie de copişti, în provincie. 

Odaia e strâmtă, întunecoasă, păstrând veşnic acelaş miros 
acru de tutun, 

Zilnic se aude un concert monoton, o muzică de condeie, 
întreruptă de notele guturale ale tuselor. 

Amploiaţii sunt biăeţi veseli: râd, fac glume, cântă, flueră 
valsuri, romanțe sentimentale ... 

Ei par a înţelege, instinctiv, că în vieaţă trebuie să trăeşti 
nepăsător şi vesel, 

Printre dânşii, venit de curând, se află un funcţionar, 
primit, deocamdată, fără leafă. Scrie procese verbale pe câte 
un leu; câştigă dejunul şi ţigările. 

E totdeauna trist... 

In această fiinţă sunt coarde, din cari durerea scoate note 
amare. Simţirea lui e un instrument care convine marei ar- 
tiste ... 

Şi în toate zilele tovarăşii lui de cancelarie râd de tăcerea 
şi suferinţele lui !... 

Clownii, ca nişte satiri cruzi, îşi bat joc de tristul actor al 
vieţii ... 

REGELE. 
pe scena unui teatru de provincie se reprezentă o dramă 
istorică. Artistul V. jucă pe un rege, vestit prin gene- 
rozităţile sale. In ţara lui nu existau cerşetori, nu muriă ni- 
meni de foame; bunul suveran îi ajută pe toţi. 

Printre public se află şi un birtaş— creditorul artistului rege. 

Subiectul dramei eră trist, şi lumea priviă cu atenţiune 
neclintită. Nu se auziau în sală decât vocile declamatoare ale 
actorilor. 

Intr'o scenă regele generos oferă o sumă colosală de bani 
unor amanți, a căror fericire nu puteă fi hotărită decât de 
această sumă. 

— «Luaţi, copiii mei, ziceă regele, luaţi acest aur şi fiți 
fericiţi !..» 


POEME ÎN PROZĂ 45 


După ce publicul aplaudă mărinimia monarhului, birtaşul 
rosti în mijlocul unei tăceri solemne: 

— Àl dracului rege !... dă bani la toţi, şi la mine mănâncă 
pe datorie... 

Cortina s'a lăsat, ca o aripă rănită, în sgomotul unui râs 
general ... 


MUTUL, 


Tata său îl părăsise în seama unor grădinari, sub a căror 
pază se află o frumoasă grădină publică din oraşul C. 
Eră un copil mut şi idiot — un monstru simpatic. 

Intr'o zi, plimbându-mă printr'o aleie de fagi, îl întâlnii du- 
când în mâna dreaptă o garniţă plină cu apă. Slujba lui eră 
să ude florile, 

Treci pe lângă mine, ca şi cum nu m'ar fi văzut, cu ochii 
deschişi mari, privind înainte şi având un mers greoiu şi o 
stângăcie de animal leneş. 

La reîntoarcere îl chemai lângă mine, pe o bancă. Se apropie 
puţin sfios şi fermecător de blând, 

Craniul său eră extraordinar de voluminos, cu fruntea ie- 
şită în afară. Dar sub această cupolă stricată a a minţii, 
luciau, blajin şi vag, doi ochi albaştri, nespus de dulci, Nici 
o rază de conştiinţă nu luciau într'înşii; păreau ca două ce- 
ruri moarte. 

Când râdeă, un râs de înger —arătă două şiruri de dinţi 
albi, ca ai unei femei. Vocea lui eră o gângăveală, în care 
nu se auziă decât litera a, ca la copiii de curând născuţi. 

Incercai să-l mulţumesc cu o monedă de argint. El se 
uită la ea, râse, ridică din umeri şi nu dete nici un semn de 
uimire. Erà cu desăvârşire străin de noţiunea banului. Incepui 
să-l mângâiu, să-i ating încet obrajii cu mâinile, să-i sărut ochii. 
Atunci se lipi de mine, se topi parcă de o plăcere sfântă — 
plăcerea mângâ:ierii. 

Acest copil, străin şi părăsit, crescut ca o plantă sălbatică, 
simţiă, instinctiv poate, divina nostalgie a iubirii. 

Drept mulţumire mă luă de mână şi se siliă să mă în- 


46 TRAIAN DEMETRESCU 


credinţeze prin gesturi că voeşte să-mi arate cevă frumos, 
Îl urmai cu încredere şi curiozitate. După un scurt drum, mă 
oprii în faţa unui răzor larg, unde erau o mulţime de flori. 
Rupse o camelie şi mi-o dete. 

Unul din grădinari, care se află de faţă, se îndreptă către 
el, ameninţător. Mutul căză la pământ ca un câine subt lo- 
vitura unui ciomag. Rugai pe grădinar să-l ierte şi-i lămurii 
că prin acest fapt el voise să-mi mulţumească pentru prie- 
tenia ce-i arătasem. 

Când am plecat, mutul m'a privit cu ochii lui mari şi trişti, 
în cari citii o rugăciune: aceea de a mai veni să-l mângâiu.... 


MODELE. 


Ai fi crezut că moartea o mai îngădue în vieaţă, de milă, 

sau poate făceă o ironie dureroasă: cei sănătoşi, cei 
graşi, când unul dispăreă dintre ei, îşi ziceau uimiţi: «lată 
un schelet care o duce, mai bine decât noi!» Şi arătau cu 
degetul, privind-o cu ciudă, pe biata copilă.... 

Erà una din figurile pe cari mizeria le ciopleşte cu dalta 
ei hidoasă... Un fel de statuie ieşită din atelierul suferinţei. 

Trăiă cum trăesc toţi nenorociţii: fără a şti pentruce. 

N'aveă nici o revoltă în potriva vieţii şi o primise cum pri- 
mesc cerşetorii mila celor bogaţi, fără a aveă dreptul de a 
întrebă pentruce nu li s'a dat mai mult. 

Ca să trăească, brodă, pentru femeile bogate, batiste şi că- 
măşi, Această fată avea o imaginaţie artistică: cu vârful unui 
ac, cu fire lungi de mătase, ea creà felurite flori, izbutind 
uneori să le dea adevărata frăgezime a petalelor... Dar ima- 
ginaţia ei obosise, repetă ce făcuse mai înainte. 

Femeile bogate începeau a fi nemulţumite; pâinea deveniă 
mai neîndestulătoare ... 

Intr'o dimineaţă de iarnă, sărmana copilă, se deşteaptă în 
patul ei rece, ca într'un coşciug. 

Noaptea fusese un ger cumplit. In odaie erà frig şi o lu- 
mină care îţi întristă ochii. 


POEME ÎN PROZĂ 47 


In ziua aceea trebuiă să lucreze batistele, pe cari un fi- 
nţat voiă să le dăruească iubitei lui. O! lucrul acesta i se 
reà neînchipuit de dureros... 

Ea privi spre fereastră: pe geamuri gerul zugrăvise o pri- 
ăvară de flori iernatică ... Erà o broderie fantastică, o mi- 
ùne de frunze, de ramufi, de petale... 

De atunci lucrul ei a devenit mai uşor şi mai spornic: în 
ecare dimineaţă gerul îi aduceă câte un model nou. 


UN AMIC. 


An cunoscut — sunt trei ani — un tânăr orfan şi neno- 
rocit, Din cauza unei vieţi triste, trăind prin case umede 

întunecoase, mâncând rău, muncind cu o silinţă neobosită, 
e îmbolnăvise greu. 

Intr'o vacanţă se dusese la ţară: «Am acolo doi prieteni: 
oarele şi un câine», ziceă el. 

Trăiă liniştit şi cum puteă la moşia un om egoist, prost şi 
esimţitor. Eu îmi închiriasem o casă, în sat, la o cârciumă. 

Intr'o zi, umblând printr'o pădure din apropiere, aud un 
ătrat de câine, care veniă spre mine. Mă întorc şi voesc să 
nä apăr cu bastonul, Dar în clipa aceea o voce slabă îmi 
preşte mişcarea mâinii: «Nu muşcă, domnule.» 

Erà un tânăr înalt, slab, galben, în ai cărui ochi vieaţa 
jcăriă ca o lumină de candelă, 

— E bunul meu amic, adăugă el, arătându-mi câinele; un 
imic cu care îmi uit uritul. Sunt foarte singur aici, 

Şi zâmbi trist. 

Câinele se lipise de picioarele lui, ca un frate. 


% 
După două săptămâni. 
Intr'o noapte, târziu, sunt deşteptat din somn de urletul 
relung al unui câine. Deschid fereastra. Stelele plutiau în 
iemărginire cu farmecul lor de luni singuratice... 


48 TRAIAN DEMETRESCU 


Urletul deveniă mai îngrozitor, mai sălbatic. Erà ca u 
țipăt, care ar fi voit să umple imensitatea cu jalea lui. 

A doua zi aflu că tânărul murise în noaptea aceea. Câinel 
se urcase în patul lui, îl mişcase cu labele, şi văzându-l ci 
nu-i răspunde ca de obiceiu, simţise poate moartea, aşă cun 
o simt şi oamenii. 

De atunci, în fiecare noapte, repetă urletul său de durera 

Ţăranii l-au împuşcat. 

LEBĂDA. 


Sub jeratecul lunii lacul, doarme. O lebădă albă pluteşti 
molatec şi maiestos. Apa se înfiorează în urma ei... 
Singuratica pasăre trece aşă de liniştită, aşă de neturburată, 
că mă gândesc: de ce sufletele noastre nu păstrează aceea! 
seninătate în trecerea lor prin vieaţă ? 


RÂS ŞI LACRĂMI. 


Rr foarte urit — se credeă cel mai urit om din lume 
Desigur el arătă în această raritate un sentiment de 
orgoliu. 

Dar uriciunea lui nu eră respingătoare; dimpotrivă e: 
treziă cea mai plăcută sensaţie: râsul. 

Figura acestui om aveă o întocmire aşă de bizară, că e: 
împrăştiă pretutindeni o ilaritate comică, întocmai ca o mască. 

Intr'o seară intrând într'un teatru, unde se jucă o tragedie, 
spectatorii, cum l-au zărit, din atenţi şi emoţionaţi cum erau 
au început să râdă. 

Pe stradă, copiii îl arătau cu degetul şi izbucniau în ho 
hote sgomotoase, 

Oamenii cei mai trişti, când îl întâlniau, trebuiau să râdă, 
sau cel puţin să zâmbească. 

Printre femei, înfăţişarea lui provocà leşinuri de râs; la 
cafeneă eră spectacolul chelnerilor, cari abiă îşi puteau ţine 
țipetele de haz. 

El nu arătă nici o mânie: îşi purtà uriciunea cu senină- 


POEME ÎN PROZĂ 49 


tatea unui idiot monstruos. Şi văzând că produce în toate 
părţile numai râs, el însuşi devenise de o veselie nestăpânită. 
Adese ori îşi amestecă râsul cu râsul celorlalţi. 

Toată lumea râsese de el. El cugetă câte odată: de sigur 
natura m'a batjocorit pentru scopul de a înveseli. Natura are 
şi ea clownii ei— şi clownul se obişnuise cu lumea, ca cu o 
arenă de circ... 

Pi 

Intr'o zi îşi înmormântă copilul: o frumuseţe! Adeseori 
monştrii produc îngeri. Tatăl urit speră ca această odraslă 
să-l răsbune de tot râsul lumii, de care poate, în tăcerea 
sufletului său, suferise ... Ce mare, ce nemărginită mângâiere 
pierdeă.!... 

Când ajunse lângă mormânt toată inima lui se înnmuiè, şi 
căzi pe cosciug, plângând, cum nu plânsese niciodată... 

Gropaşii râdeau ... 


DURERE, 


pen în fiecare zi pe lângă atelierul unui cioplitor de 
cosciuguri. Cântă totdeauna şi eră vesel. 
Veselia lui mi se păreă hidoasă; meseria lui trebuiă să-l 
înveţe a cugetă, a filozofà. 
Şi îmi ziceam: iată un negustor care îşi râde de muşteriii 
săi: morţii. 
Mă ferii de a mai trece pe acolo. 


R % 

Târziu, însă, din întâmplare, iarăşi trecui prin strada aceea. 
Privii prin geamurile atelierului: meşteşugarul băteă cuie în 
scândurile unui cosciug mic — şi plângeă. 

Un vecin îmi spuse că i-a murit copilul. 

De atunci adeseori l-am zărit abătut, cu lacrimile în ochi. 

Şi am înţeles că numai din propria noastră durere putem 
simţi durerea altora. 


50 TRAIAN DEMETRESCU 


PÂINILE. 


De dimineață brutarul deschide cuptorul, având în ochi 
umezeala caldă a somnului. 

Pe stradă plouă; salcâmii se scutură, frunzele cad, vântul 
plânge... E început de toamnă. 

Brutarul scoate pâini coapte, unele albe, altele negre. 

Dintr'insele ies aburi, ce împrăştie un miros dulce, un miros 
sfânt. 

Oraşul se deşteaptă. Trecătorii grăbiţi şi friguroşi îşi ur- 
măresc drumul nevoilor. 

Bogaţii aruncă spre pâini priviri liniştite şi mândre săracii 
le privesc cu lăcomie..., şi ochii lor parcă le fură, le devo- 
rează cu un fel de sălbăticie... 


SINGUR. 


Į" sufletul omenesc se ascunde un străfund, o singurătate 
virginală, unde ne exilăm noi de noi înşine. 

Vieaţa obişnuită nu ne îngădue nici o izolare; numai 
nebunii şi morţii trăesc departe de vieaţă. A fi singur — 
singur, în sensul cel mai ideal al cuvântului — este o nos- 
talgie care m'a ademenit adese ori, ca o adiere de voluptate 
necunoscută. 

Singur — ca o stea, ca o Mare, ca un vis... 

Singur, în aşă chip, încât să n'aud nici mişcarea unei cu- 
getări — şi s'asculjţi eternitatea tăcerii — sonoritatea nimi- 


cului... 


% 
+ * 


Am căutat această tăcere cum se caută o fericire... Am 
căutat-o pretutindeni: în păduri, pe malul apelor, în ochii 
femeilor... 

Şi n'am găsit decât sgomot: pădurile suspină, apele cântă, 
ochii plâng ... 

Târziu abiă, pe când o zi de toamnă muriă dureros ca o 
muzică, am simţit această tăcere în mine însumi. 

Marea tăcere, eterna singurătate, e propriul nostru suflet ... 


POEME ÎN PROZĂ 51 


O LUME ... 


Pore de ploaie cad ca nişte note din coarde obosite... 
Pe vremea asta fără soare, mă gândesc la o lume; — 
o lume frumoasă, cum e în minuni, cum e în basme... 
In ce parte e, nu ştiu... N'au descoperit-o nici poeţii. 
Dar am auzit că spre aceă lume toţi ne trimitem visurile 
ca s'o găsească — iar visurile nu se mai întoc înapoi... Mor, 
neaflând-o... 
PE LAC. 


JA Pioape de scăpătatul soarelui cobor dealul, îndreptân- 

du-mă către lac. In toate zilele, la această oră, merg 
să privesc apusul, din luntre, pe apă. Nimic nu mângâie de 
durerile cu cari te-au rănit trivialităţile şi monotonia vieţii de 
oraş, ca exilarea sufletului în seninele depărtări ale contem- 
plaţiunii. Când existenţa devine o realitate brutală şi meschină, 
noi restrângem vieaţa în marginele unui vis singuratic, în 
care ne izolăm pentru totdeauna. 

Luntraşii mă aşteptau, trântiţi pe nisipul uscat depe malul 
lacului. Sunt doi: unul tânăr, cellalt bătrân. Tânărul, abiă de 
optsprezece ani, are braţe musculoase şi puternice, pentru a 
despică valurile cu lopeţile ; bătrânul e un vestit cârmaciu 
de luntri; iar dintre toţi trei, el pare cel mai tânăr, căci 
râsul său e frumos şi naiv ca al unui copil. 

Apa e liniştită şi de o melancolie blândă. Pare o apă cu- 
getătoare, o pagină imensă, peste care soarele aşterne o poezie 
tristă. 

Ne aşezăm în luntre. Urnită cu puţină greutate dela mal, 
ea începe să lunece apoi ca o pasăre uriaşe, clătinându-se 
pe luciul valurilor, fermecător de molatec. Imi descopăr capul, 
lăsându-mi părul în voia unei adieri uşoare, aşă cum ni-l 
lăsăm sub mângâierea unor mâini de femeie. 

Soarele apune. Ultimele lui reflexe 'se sting într'un imn de 
culori strălucitoare. Cerul e senin şi grav, ca altarul unui 
templu. lar de departe se lasă peste firea obosită melancolia 
tăcerii ... 


52 TRAIAN DEMETRESCU 


Atunci mă gândesc la surâsul unei femei blonde, pe care 
am iubit-o în eternităţile câtorvă nopţi. Surâsul ei, turburător 
de dulce, aveă cevă din farmecul misterios al apelor imense. 

Soarele dispărând, surâsul ei luase loc, se materializase 
în spaţiu, şi-l priviam cu ochi nebuni. 

Stelele încep să se ivească rar. 

Câte odată aud un freamăt vag de aripi şi înţeleg că sunt 
cârduri de gâşte sălbatice, cari trec dincolo de lac, spre de- 
părtări. 

Țipetele acestor pasări mă înfiorează într'un chip ciudat. 
După ce au dispărut, rămâne în urma lor un farmec trist — 
ca din nişte amintiri de moarte. 

Abiă înţeleasă, dar mai mult ghicită, o legănare vagă de 
unde adormite îmi alintă auzul. E ca o muzică de vis ... 

Răsleţe şi melancolice, amintiri de iubire picură din vre- 
muri apuse. 

Cartea vieţii se redeschide înapoi. Şi dintre paginile ei 
prăfuite, se ridică un parfum vechiu, un parfum de uitare ... 

Ne uităm pe noi!... Cine stă să-şi mai aducă aminte de 
sine însuşi, de cel de altă dată ?.. Abiă te mai recunoşti — 
îţi eşti străin ... 

Şi stau până târziu noaptea, spre a-mi aduce aminte de 
mine, ca de un mort uitat... 


NUVELE 


O CASĂ VECHE. 


E marginea oraşului, uitată şi părăsită, se vedeà până 

mai deunăzi o casă veche, despre a cărei vârstă nu se 
mai ţineă socoteală. Cu coperişul de şindrilă, sub a cărei 
straşină se statornicise un blând şi vesel popor de rândunele, 
cu ferestre mici, încadrate cu făşii de hârtie albastră, cu un 
foişor făcut pentru odihnă şi privire, această locuinţă de 
oameni aveă înfăţişarea unui bătrân din alte vremuri care 
ar şti să ne încânte cu o comoară de minunate poveşti. Lu- 
crurile ca şi fiinţele, ce par că ţin din trecut, au acel farmec 
al basmelor, aducându-ne aminte de cevă uitat... 

Salcâmi mari, cu frunziş des, aspirând mereu către înăl- 
timi, creşteau în jurul casei. Umbrele mişcătoare ale ramurilor 
se răsfrângeau pe pereţii albi, ca nişte aripi uşoare. Uneori 
tremurau ca o pânză transparentă de mătase, pe nişte umeri 
goi de femeie. Erà un joc fantastic de lumină, care ar fi 
amuzat ore întregi ochii unui leneş. 

La spatele casei, se întindeă o grădină largă, ca un imperiu 
al singurătăţii. Pretutindeni arbori, flori, iarbă şi linişte. Se 
întâlniau într'o frăţie blândă, verdele busuiocului cu albul 
crinilor ; galbenul micşunelelor cu albastrul zambilelor ; roşul 
trandafirilor cu albul florilor de vişini; pembeul nalbelor cu 
vioriul liliacului... lar din toate aceste petale se înălțau simfonii 
de parfumuri, o exalare voluptoasă de miresme ameţitoare... 


56 TRAIAN DEMETRESCU 


Pasările cele mai familiare ale acestei grădini erau, la 
începutul primăverii, cucul; şi în nopţile de vară, câte o pri- 
vighietoare singuratică ; iar orhestra ei statornică o întocmiau 
greerii. 

Luna îi da un farmec particular. Sub lumina ei palidă, ţi 
se păreă că e un parc, unde ti-ar fi fost drag să te ascunzi 
pentru a iubi. Această lume deasă de arbori, de flori şi de 
ierburi, n'ar fi îngăduit un loc decât pentru două inimi. 

Dincolo de grădină se întindeă câmpul, mărginind o şoseă 
prăfuită şi lungă, care duceă în sate. 


E IE = 


Inăuntrul casei domniă curăţenie şi pace. Un pat de lemn, 
cu două perini late rezemate de părete, acoperit cu o velinţă 
țesută în casă, pe care erau desenate felurimi de flori. La 
capătul patului, aproape de grindă, atârnă icoana Maicei 
Domnului cu lisus în braţe, Alături o candelă, aprinsă numai 
la zile mari. Intr'un colţ o sobă de pământ, deasupra căreia, 
iarna, dormiă pisica, iar, vara, se păstrau borcane cu dulceaţă 
şi sticle cu oţet de trandafiri. Lângă fereastră, o masă de 
brad acoperită cu o pânză albă lucrată în iglițe. Deasupra, 
două sfeşnice de alamă cu lumânări de spermanţetă, ce nu erau 
întrebuințate niciodată. Erau ca nişte obiecte de lux. La ambele 
extremităţi ale mesei, două glastre de flori, şi mai sus de 
masă o oglindă, în care te recunoşteai cu oarecare greutate. 
Perdelele ferestrei erau făcute din stambă verde ; iar mai jos 
de fereastră se află o ladă de braşovenie, în care se păstrau 
chilimuri vechi — bogăţia casei. Când deschideai lada, se 
împrăştiă un miros plăcut de gutui coapte. O mătură sta 
după uşă, ca o slugă totdeauna umilită. In dreptul mesei, 
trei scaune de paie completau întreaga mobilă a casei. Erà 
peste tot o simplitate monotonă şi tristă. 


* 
kd $ 


In această casă, o bătrână religioasă işi sfârşise zilele. 
Trăise dintr'un rest de avere, pe care o moştenise dela 


NUVELE 57 


bărbatul său. Cu cei din urmă bani şi-a cumpărat cosciugul 
şi şi-a plătit o bucată de pământ, pentru odihna veşnică. 

Această bătrână stătuse totdeauna departe de lume. Tot 
ce treceă dincolo de locuinţa ei eră un haos, un gol, 
un necunoscut. Sufletul ei singuratic, instinctiv poate, ghi- 
cise că printre oameni sunt patimi, e ură, e sgomot, sunt 
răutăţi. Se mulţumise cu seninul neturburat al unei credinţe 
oarbe. Şi trăise astfel nefolositor şi indiferent, cum trăeşte 
o plantă. 

Câtevă luni, după moartea acestei femei, casa se dărâmase. 
In locul ei, un burghez bogat pusese să se zidească o clădire 
măreaţă ; iar grădina eră menită să se prefacă întrun parc 
elegant, lipsit de poezia sălbăticiei... 

Trecutul se ştersese. Rămăsese numai o notă vagă din 
tristeţea nestatorniciei... 


EVREUL. 
(Amintire) 
SA Sia douăzeci de ani. 

Intr'o stradă mărginaşe, fără arbori, în dosul unei 
biserici vechi, trăiă evreul Samuel, singurul geamgiu al ora- 
şului. Eră bătrân, epileptic şi surd. Nevasta lui murise de 
câţivă ani; îşi împărţiă singurătatea şi uritul cu Lea, fata sa. 

Locuinţa Evreului se întocmiă dintr'o cameră de culcare, 
cu tavanul scund, luminată de o fereastră mică, pe unde 
lumina pătrundeă ca o privire sfioasă şi bolnavă; mobilată 
cu două paturi, o masă de brad şi câtevă scaune de paie. 
Alături eră cuhnia, o vatră afumată şi întunecoasă. Pe dânsa, 
aproape necurmat, Îumegau, sub cenuşe, crâmpeie de lemne 
verzi. In curte, prejniuită cu un gard de nuiele, nici o pasăre, 
nici un dafin, nici chiar un câine. lerburile sălbatice se agăţau 
de stâlpii gardului cu melancolia unor braţe desnădăjduite. 

Soarele aruncă peste acoperişul de şindrilă al casei note 
vesele de lumină ; păreau surâsuri tinere pe un chip bătrâ- 
nesc. Ploaia însă, după ce înoroiă curtea, lăsă în jurul stra- 
şinelor un frig umed şi trist. 


58 TRAIAN DEMETRESCU 


larna, sub nămeţi, casa aveă înfăţişarea unei vizuini din 
timpuri primitive, pe lângă care ţi-ar fi fost teamă să treci. 


k 


E ik 


In fiecare zi, Evreul colindà prin ulițele târgului cu tolba 
de geamuri în spinare. Lea se închideà în casă, zăvoriă uşa, 
lucră, făceă rugăciuni şi pregătiă cina. Pe masă, aproape 
sdrenţuit de vechiu, se află Talmudul, o carte pe care o citiă 
adeseori bătrânul. Ea nu cunoşteă slovele, dar le priviă ca 
pe nişte imagini tainice. Şi mai ales, cum Ța/mudul eră scris 
în limba ebraică, paginile aveau o fizionomie mistică. 

Rareori, singuratica fată începeă să cânte fragmente din 
imnuri religioase, auzite dela preotul Sinagogei. Glasul său, 
tânguitor şi simplu, eră naiv ca o poveste. Imnurile acelea 
aveau pentru sufletul ei binefacerile unei mângâieri, unei 
prietenii... 

Ea înţelegeă într'un mod vag că dincolo de casa lor e 
lume, e sgomot — dar se sfiă să înţeleagă mai mult. 

In toată firea ei sălbatică crescuse floarea singurătăţii ; 
trăiă ca o sensitivă într'o seră. Şi aproape instinctiv, ghiciă 
că în lume ar fi fost străină. Tatăl său, povestindu-i într'o 
noapte izgonirea Evreilor din lerusalim, o făceă să înţeleagă 
că Dumnezeu n'a voit să le mai dea o ţară, şi de atunci au 
rămas pribegi pe pământ. 

In ochii ei mari şi albaştri— două stele triste sub cerul 
palid al frunţii — luciă afund melancolia ereditară a nea- 
mului, melancolia celor fără patrie. 


E 


“% * 


Mai totdeauna Evreul se întorceă din târg obosit şi abătut. 
Câştigase puţin: creştinii îi spuneau că lucrează scump, că 
e un şarlatan şi nu-l chemau decât fârfanule! 

Pe drum copiii il batjocoriau, imitau behăitul caprelor, 
pentru a-şi râde de barba lui, se repeziau să-l apuce de 
perciuni, asvârliau cu pietre într'insul. 

Trecătorii făceau haz: eră spectacolul zilnic al târgului. 


NUVELE 5) 


Evreul tremură, îşi grăbiă paşii, se opriă câte odată să-i 
amenințe cu ciomagul, caută să se strecoare prin uliţe pustii. 

Lea ştiă toate acestea ; i le povestiă bătrânul plângând. 
Copila, 'la rândul ei, spuneă că băieţii popei dealături s'au 
uitat prin geamul ferestrei, i-au spus vorbe ruşinoase şi-i. 
arătau mereu cu degetele semnul crucei. 

După cină se culcau amândoi tăcuţi şi înfricoşaţi. 


Preotul istorisiă vecinilor cum, în dimineaţa trecută, sfâr- 
şind vecernia, iese afară din biserică, şi dă cu ochii de 
Evreu, căzut la pământ, svârcolindu-se și făcând spume la 
gură. Cei cari îl ascultau erau înmărmuriţi. 

Evreul, voind să treacă prin curtea bisericii, pentru a ieşi 
la drum, în faţa unei cârciumi, fusese apucat de o criză 
epileptică. 

Preotul încredinţă pe oameni că acest Evreu trebuiă alungat 
de lângă biserică; eră o profanare locuinţa unui Jidan ală- 
turia de un locaş sfânt. Alții adăugară că boala lui ar puteă 
să le sperie femeile şi copiii. 

Dar trebuiau să mai aştepte: Evreul plătise chiria casei 
până la toamnă. 

O vară întreagă erau nevoiţi să-l mai îngăduie. 

Seara, copiii auziau dela părinţii lor vorbe rele despre Evreu. 


$ 
$ 


E în noaptea Paştelui. 

Către zi, creştinii ies dela biserică. lvirea dimineţii are o 
seninătate solemnă, e ca decorul unui epilog măreț. 

Băieţii preotului, în înţelegere cu alți camarazi, s'au vorbit 
să pue foc la casa Evreului, Vor face mult haz... 

Furişându-se, cu lumânările aprinse, unul dintre ei s'apropie 
de fereastra care dă în stradă. Perdeaua e lăsată: întuneric 
şi linişte. Cei dinăuntru dorm adânc. 

La un semn, toţi sar gardul şi intră în curte. Au în braţe 
maldăre de paie şi cârpe muiate în gaz. Câţivă se ridică pe 


60 TRAIAN DEMETRESCU 


spinarea celorlalţi, ajung cu mâna straşinele uscate şi vechi, 
vâră înăuntru paiele, cârpele şi dau foc. Apoi se împrăştie. 
După săvârşirea crimei, toţi se înfricoşează deodată şi simt 
nevoia de a se ascunde. 

Trece puţină vreme. Un fum negru şi gros începe să 
izbucnească printre despicăturile straşinilor, şi fâşii imense 
de îlacări se ridică în aer... 

O_CONFESIUNE. 


Ran cinci inşi la masa unei cafenele. Vorbiam despre 

femei; fiecare spusese o glumă, o cugetare, un pa- 
radox, o impresie asupra lor. In mijlocul acestei risipe de 
vorbe şi idei, amicul nostru Barbu R. tăcuse. Liniştit, zâm- 
bind cu o ironie fină, după ce oferi la toţi câte o ţigare, 
rosti puţin sfios: 

— Am să vă fac o confesiune. 

Toţi ne uitarăm în ochii lui, rugându-l să înceapă. 

Sub lumina lămpilor, care ne aruncau pe figură un reflex 
palid, aveam aerul unor conspiratori timizi, Prietenul nostru 
Barbu, care ne supără adeseaori cu tăcerea lui, care îşi 
ascundeă tainele cum îşi păstrează banii un avar, păreă că 
voeşte să scape de apăsarea unei mărturisiri. 

— Amicii mei, începu el, ştiţi că mie îmi plac toate fe- 
meile : blonde, brune, slabe, grase, spirituale, cochete, proaste, 
cinstite, necinstite, triste, vesele — afară de cele urite. Fie- 
care femeie are farmecul său ; fiecare e o operă de artă cu 
nota ei de originalitate. Cei ce au iubito femeie, nu cunosc 
femeia : ei sunt ca aceia cari au citit numai o carte, au as- 
cultat numai un cântec, au văzut numai un tablou. 

Ce aţi zice de un om care n'ar aveă în bibliotecă decât 
un volum, care n'ar cântă la clavir decât o simfonie şi m'ar 
atârnă în perete decât un portret? Ei bine, aceeaş impresie 
bizară îmi face un om care n'a iubit decât odată în vieaţă!... 

lubind toate femeile, guşti farmecul deplin al iubirii; o sin- 
gură femeie nu e amorul, un poet nu e poezia, un savant 
nu e ştiinţa. N'ar fi ridicol cerul având numai o stea? N'ar 


NUVELE 61 


fi monoton oceanul cu un singur val? N'ar fi nesuferită o 
harpă cu o singură coardă ? 
lată ce simţiam, iată ce gândiam, până acum trei luni. 
Intr'o zi — ce dureros ne desminte întâmplarea şi ce ne- 
consecinte este inima cu ea însăşi! — înţelesei că în vieaţă 
se poate iubi şi o femeie — numai una |» 


% 
x % 


Vorbitorul se întrerupse: atenţiunea noastră eră încordată 
ca frânghiile unui catarg. Asistam la disecarea unui suflet. 

El urmă: 

— Către sfârşitul primăverii trecute, mă dusesem să petrec 
câtevă zile la moşia amicului meu P., care se însurase de 
curând cu o fată, pe care n'o cunoşteam, dar despre care 
el îmi vorbise adeseori. 

In luna lui Mai sufletele noastre sunt ca nişte pasări cari 
ar voi să se ducă aiurea, atrase de farmecul depărtărilor. 

Intr'o Duminică plecai la ţară şi ajunsei noaptea, târziu. 
Amicul meu mă aşteptă. Vorbirăm puţin şi mă grăbii să mă 
culc, căci eram foarte obosit. 

Dormii liniştit, ca un copil. 

A doua zi, deschizând fereastra care da într'o grădină 
largă, unde ciripiau multe pasări, zăriio femeie, simplu îm- 
brăcată, curăţind spinii unor trandafiri blonzi. Erà nevasta 
amicului meu. Fusei impresionat, ca şi cum în dimineaţa 
aceea s'ar fi ivit, în locul soarelui, un astru nou. 

La masă ne cunoscurăm, 

In sufletul meu se petrecii cevă neobişnuit: un fel de 
uimire, o răsvrătire în toată natura mea sensibilă. Imagina- 
țiunea mea, adormită în mijlocul vieţii prozaice de oraş, se 
trezise ca sub puterea unui vis, unei exaltări, ce-mi păreă a 
fi un acces brutal de nebunie. 

Această femeie aveă o frumuseţe neînchipuită! Vorbe 
pentru a o descrie 2... Nu am, nu există, 

Se poate defini frumuseţea, cum s'ar defini o figură geo- 
metrică ? Ce adjectiv ne poate plasticiză farmecul unei pri- 


v2 TRAIAN DEMETRESCU 


viri, armonia unui glas, umezeala dulce a unei sărutări ?... 
Că un păr e castaniu, că doi ochi sunt albaştri, că două 
buze sunt trandafirii, ne interesează tot atât de puţin, ca şi 
cum am spune că cerul e noros sau senin. Nu, vă asigur. 
amicii mei, definiţia unei frumuseți nu ne-ar putea-o da decât 
o simfonie, o muzică de geniu... Cuvintele o falsifică. 


x 
ka * 

O chemà Maria— un nume banal, dar care conveniă 
acestei femei, ca o podoabă simplă. 

Câtevă zile după venirea mea, devenirăm intimi, vorbiam 
împreună ore intregi, ne plimbam prin grădină, pe marginea 
unui râu care treceă prin mijlocul satului sau citiam maxi- 
mele lui Pascal, autorul ei favorit. Dar intimitatea noastră 
eră... cum s'o numesc ?... Câtevă comparaţinni vor fi mai lă- 
muritoare : eră intimitatea care poate există intie un poet şi 
o stea; între un visător şi natură. 

Am cunoscut atâtea femei în vieaţa mea; m'am oprit lângă 
fiecare, liniştit şi nestatornic; doritor de a le cunoaşte pe 
toate şi de a nu mă opri lângă nici una. De astădată însă, 
eu nu puteam să mă hotărăsc la nimic; mă simţiam stă- 
pânit şi învins. 

Această femeie eră o perfecţiune, un ideal — eră un mon- 
stru! Da, un monstru, care aveă tot ce se poate închipui. 

Cele mai mari uriciuni, ca şi cele mai mari frumuseți, nu 
sunt nişte monştri? Şi unii şi alţii ne fac să suferim; unele 
dureros de oribil; celelalte dureros de dulce! 

Eră prea frumoasă, prea frumoasă! Ai fi iubit-o etern, 
cum se iubeşte vieaţa ! Ai fi rămas lângă ea totdeauna, precum 
ai voi să rămâi în lumina visurilor, pe cari le ai uneori în 
dimineţile de vară. Ea te-ar fi făcut să simţi, să înţelegi 
toată iubirea... 

Şi eu, nestatornicul, nehotăritul, uşuratecul, eu care nu iu- 
bisem o femeie decât în graba clipelor, aş fi voit să mă opresc 
lângă această femeie, cum se opreşte sufletul nosiru lângă 
cea din urmă speranţă. 


NUVELE 63 


Incercai să-i scriu, să-i vorbesc, să-i spun totul... Nu în- 
drăzniam !... Învingătorul atâtor inimi de femei — devenise 
un timid. 

Durerea mă făcuse ridicol: îngălbeniam, tremuram, eram 
stângaciu. Nu puteam să-i dau o floare, să-i scriu un vers pe 
album, să-i strâng mâna. 

Ea mă înţelesese, dar rămâneă neturburată, ca un astru 
depărtat şi rece, 

In nopţile acele, recitii şi pricepui vieţile lui des Grieux şi 
a lui Werther, de cari altădată râsesem. 

Şi să nu credeţi că eră un capriţiu, o dorinţă trecătoare 
aceea ce mă neliniştiă; nu, eră iubirea, iubirea adevărată, 
ubirea oarbă, neînţeleasă ; iubirea care te ucide, te face nebun, 
sau criminal. 

Intr'o seară, aflându-ne amândoi singuri, pe o bancă, în 
grădină, vrusei să-i cad în genunchi. Eram ascunși sub ramu- 
rile unui liliac alb. Dar nu putui; amuțisem, rămăsesem cu 
ochii pironiţi în gol, cu capul întunecat de o negură imensă, 

De unde îmi veniă această timiditate? Să fie caracteristica 
tuturor deboşaţilor, a căror sensibilitate şi imaginaţiune n'a 
fost deprinsă decât cu iubirea femeilor jeftine şi pierdute ? 

Crudă pedeapsă ! 

Peste câtevă zile am plecat. 

Dacă nu am plecat încă şi din vieaţă, este o zădărnicie pe 
care n'o înţeleg. De altfel eu nu mai pot să înţeleg nimic... 

V'am făcut această confesiune pentru a trage voi dintr'însa 
un sens — dacă în vieaţa asta poate să aibă cevă un înţeles. 


ÎNȘELĂTOARE. 


(paie începutul primăverii, soarele aduceă o notă de spe- 
ranţă pentru toate acele suflete obosite de uritul iernii. 
Pasările ciripiau mai vesel, sburau în stoluri sgomotoase 
printre ramurile încă neînfrunzite. Din seninul depărtat al ce- 
rului cobori o pace binefăcătoare, o lumină dulce. 


61 TRAIAN DEMETRESCU 


Alexandru Renea aşeză întrun colţ discret al cufărului 
câtevă din volumele lui favorite: Renan, Sully Prudhomme, 
Dostoewski şi Maupassant. Plecă la fară. 

Se opri, se aşează pe un scaun, respiră de câtevă ori adânc 
şi greu, apoi 5e apropiă de fereastra deschisă, depărtându-şi 
privirea în nemărginirile orizontului. 

De treizeci de ani, înalt şi slab, ca un arbore tânăr de care 
ti-ar fi fost teamă să nu se frângă la cea mai uşoară batere 
de vânt; un cap trist, pe a cărei frunte se vedeă melancolia 
vagă a visurilor; galben, cu ochii negri, mari, puţin sticloşi, 
în a căror clipire stinsă se citiă un fel de silă de a întârziă 
în vieață. Vorbiă rar şi încet, se mişcă alene şi exprimă o 
nesfârşită dorință de a fugi de sgomot. 

Două luni din iarnă nu ieşise afară din casă, O boală gravă 
il închisese între pereţii trişti ai camerei, ca pe un vinovat a 
cărui crimă fusese un adânc nesaţiu de a trăi dezordonat şi 
liber. Doctorii îi spuseseră s'aştepte soarele. 

Petrecuse aceste luni singuratic, citind mai ales cărţi de 
acelea cari îi arătau partea de nestatornicie, de tristeţe, de ne- 
înțeles a vieţii, şi gândiă la tot ce vremea prefăcuse în nimic. 

Cu studiile de curând terminate, căutase a se agăţă de o 
carieră, Dar puterea lui de sensibilitate şi o bolnăvicioasă dis- 
poziţie de a viză, îl făceau neputincios pentru energia cerută 
de o muncă regulată şi monotonă. Căută a-şi asigură liniştea 
morală, pentru a se devotă cu desavârşire la studiul dreptului, 
care îl atrăgeă mai mult. Credeà că numai iubirea i-ar puteă 
asigură această linişte. 

lubi o femeie, cu exaltarea de imaginaţie cu care se iubesc 
idealurile. Eră o văduvă tânără, pe care o văzuse de mai 
multe ori la teatru. Fu înşelat. Câtvă timp rămase aiurit, ca 
şi cum şi-ar fi pierdut ochii. 

Sunt dureri, pe cari, în“general, le socotim banale, dar a 
căror lovituri hotărăsc în unele suflete o stare de dezechilibru 
moral, ca şi un acces de nebunie. Intâmplarea că Alexandru, 
Renea fusese înşelat de o femeie puteă fi judecată de alţii ca 
o mică dramă ridiculă, ce se petrece aproape în toate zilele ; 


NUVELE 65 


pentru el însă însemnă distrugerea unei iluzii, de care adese- 
ori depinde întreaga vieaţă a unui om, 

Căută să uite, pierdi acel simţ al naturilor delicate — ress 
pectul de femeie — le detestă pe toate şi începi a le socoti ca 
pe nişte bestii de plăcere, 

Trăi câţivă ani dezordonat, cu prieteni cinici, cu femei piers 
dute, Se îmbolnăvi greu şi scăpă dela moarte ca prin minune, 

Cu începutul primăverii se pregătiă să se ducă la ţară, Îl 
atrăgea un dor adânc de singurătate, de linişte, 

In mijlocul naturii credeă să găsească aceea ce nu puteă 
să-i dea lumea: farmecul de a uită, Natura este eterna vin- 
decătoare a tuturor iluziilor noastre amăgite, Ea e ca o mumă 
‘generoasă şi bună pentru toţi răniții vieţii, Seninătatea ei 
deprinde simţirea noastră într'un sens înţelept şi rezignat, 


x% 


Cu astfel de cugetări, Alexandru Renea plecă la țară, 

Moşia Nălbeştii, pe care o îngrijiă un unchiu al său, aveà 
o poziţie uimitor de frumoasă, leşind afară din sat, şoseaua 
mărginită de amândouă părţile cu şiruri lungi de anin, cona 
duceă într'o pădure deasă, ale cărei bolți de frunze aveau ses 
ninătatea gravă a unor temple, Soarele abiă străbăteă într'însa 
cu raze sfioase şi rari, 

Aci veniă în fiecare zi Alexandru Renea, Cu toate acestea 
îi eră peste putinţă să citească sau să stea liniştit şi singur, 
Şi băgă de seamă că tocmai aci işi amintiă mai clar şi du= 
reros de ea, 

Figura ei se reintregiă în memoria lui ca o icoană, dina 
naintea căreia ar fi rostit rugăciuni, ca în vârsta credinţei, 

Şi reîncepeă să analizeze faptele ca pe nişte crude enigme, 
Această femeie, acest ideal visat, pentru care odinioară îşi 
crease cele mai senine iluzii, dela care aşteptase liniştea unei 
vieţi bune şi înțelepte, îl înşelase în chipul ordinar, cum lrar 
fi înşelat un jucător de cărţi, şi tot ea, cu frumuseţea ei 
divină şi cu o iubire neţărmuită, făceă fericit pe un altul, care 
n'o văzuse niciodată în visurile lui, căruia îi lipsiă tot ce 


66 TRAIAN DEMETRESCU 


poate mulţumi natura sensibilă a unei femei. Se măritase cu 
un burghez egoist, rău şi nesimţitor. 

Ce atrăsese aceste fiinţe, între ale cărorsufleteerau o de- 
părtare ca între o stea şi o lampă de stradă? Nu este iubirea 
o armonizare a două simţiri cari se caută, se aseamănă, se 
desăvârşesc împreună? Sau este un capriţiu, o nebunie, un 
neînțeles ? 

Acel burghez vedeă în femeia lui o tovarăşe utilă, care să-i 
dea numai îngrijirea, ce ţine de menirea oricărei femei. Fru- 
museţea şi tot ce poate conţine ca farmec sufletul unei femei 
care iubeşte erau pentru el fără preţ. 

Şi ea îl iubiă, îi erà credincioasă, îl făceâ fericit!... 

Astiel este întocmită logica inimii ? 


s*a 

Intr'o seară, dându-şi bine seamă că tocmai în mijlocul 
naturii, această analiză chinuitoare îl turburà mai mult, se 
duse pe câmp, rătăcind până târziu, noaptea. 

Stelele luciau cu lumina lor blândă. Nu s'auziă decât so- 
noritatea vagă a nemărginirii. Şi domniă peste tot cevă du- 
reros de dulce... 

Alexandru Renea se uită pretutindeni, ca şi cum ar fi voit 
să cuprindă infinitul c'o privire. 

Această natură frumoasă şi nesimţitoare îl revoltă. 

In tăcerea desăvârşită a nopţii rosti rar şi trist: «Şi tu 
minţi |.. Şi tu ne faci să suferim...» 


ȚIGANII. 


(După natură). 


| eparte de sat, cale de o jumătate de oră, aria moşiei 

Vulturenii — proprietatea unui Grec bogat — eră plină 
de lume, de care şi de snopi de grâu, aşezaţi în şiruri înalte 
de clăi. Trei maşini îşi împreunau, în acelaş timp, vuetul lor 
monoton, care semănă cu sgomotul unei mări, auzit din de- 
părtare. Nori groşi de fum pătau cerul; şi în mijlocul pra- 
fului, ridicat din paiele scuturate de spice, se rostogoliau va- 


NUVELE 67 


luri turburi de glasuri, de țipete, speriind pasările din îm- 
prejurime. 

In tot acest amestec de mulţime, înhămată la munca boie- 
rului, nota predomnitoare a sgomotului o produceau Țiganii. 
Femeile, bătrâne şi tinere, duceau in spinare saci plini cu grâu, 
pentru a-i vărsă în magazii; oamenii, suiţi deasupra maşinei, 
aruncau cu furcile în gura nesăţioasă a batozei, snopi grei 
şi plini; copiii, în căruţe hodorogite, trase de mârţoage ne- 
mâncate şi obosite, transportau grămezi de saci, umpluţi cu 
grâu dat prin ciur. Printre ei, doi vătafi — unul tânăr, cellalt 
albit — supraveghiau munca tuturora, împărţiau ordine, ples- 
niau din bice, şi veşnic aveau pe buze injurături, pe cari le 
aruncau odată -cu scuipatul înegrit de scrumul lulelelor. 

Se observau veşnice aruncături de priviri duşmăneşti, sau 
de cuvinte amenințătoare între unul şi altul. Țăranii, cari luau 
parte la muncă, descărcând carele cu rândul, aţâţau cu ironia 
lor cunoscută pe aceşti sgomotoşi voevozi, cari au fost tot- 
deauna batjocura poporului românesc, 

lar peste toate aceste frunţi ale bieţilor trudiţi soarele cădeă 
greu şi arzător. Muiaţi în sudori, aiuriţi de sgomot şi de praf, 
pe feţele lor se citiă melancolia aceleiaşi robii în care se năs- 
cuseră. Toate aceste braţe musculoase, neobosite şi puternice, 
se înmuiau sub lanţurile supunerii, fără să ştie pentruce, 
dintr'o veche şi neînjeleasă deprindere. 

Spre seară, un şuierat lung, — ca şi cum ar fi fost ţipătul 
suprem al oboselei — vesti întreruperea muncii. 

Ţăranii porniră către sat. 

O pace nesfârşită, venită din afundul amurgului, aduceă 
par'că o mângâiere pentru cei obosiţi. Maşinile acoperite cu 
pânze mari negre aveau înfăţişarea unor monştri adormiţi. 

Ţiganii se îndreptară spre pimniţile de unde li se împărţiă 
tainul lor de rachiu. Mergeau în grupe deosebite, urmând a. 
se certă cu o furie care creşteă din ce în ce. 

In fruntea lor, cei doi vătafi îşi arătau pumnii unul altuia. 
Ura ivită între ei de mult timp creşteă. 

Cu mânecile cămăşilor îşi ştergeau pletele albite de praf; 


68 TRAIAN DEMETRESCU 


femeile ar fi voit să se sfâşie sau să-şi asvârle una într'alta 
copiii, cari sugeau goi sânurile lăptoase. Bărbaţii îşi vorbiau 
mai pe şoptite, aveau înţelegeri tainice. 

Sus, cu tăcerea ei eternă, luna se ivi printre stelele rari, 
întunecate de lumina ei. 


k 
% x 


In apropiere de arie, două să/așe de Ţigani îşi aşezaseră 
corturile. Venite de aiurea, ele poposiau o vară întreagă pe 
câmp, iar odată cu sfârşitul treieratului porniau iarăşi pe 
drumuri pribege. 

Intre vâtafii acestor două cete se stabilise o veche ură. 

La aceşti oameni, nevoia de a se certă între dânşii este 
una din semnele cele mai caracteristice ale naturii lor primi- 
tive. Dintr'un nimic ei se sfâşie, se luptă, se ucid. N'au decât 
instincte, cărora li se supun ca unor tirani neînvinşi. 

In noaptea aceea, vătaful cel bătrân vorbise oamenilor săi 
să dea foc corturilor din tabăra vrăjmaşe. Numărul lor eră 
mai mare, şi în felul acesta credeau să izbutească a-i înspăi- 
mântă şi a-i sili să plece. 

Femeile aprinseră focurile dinaintea corturilor, pregătind 
cina ; mai deoparte oamenii vorbiau grupuri, grupuri. Copiii 
de ţâţă plângeau în leagăne, sau aruncaţi goi pe pământ; 
caii, împiedicaţi, păşteau într'o livadă din apropiere. Câte un 
câine slab lătră de foame; iar în ritmuri prelungi şi mono- 
tone s'auziă dedeparte ţirăitul insectelor de câmp. 

De obiceiu la ora asta începeau viorile. De astă dată însă 
nu se auzi nici un cântec. 

După o cină scurtă, focurile se stinseră; oamenii intrară 
sub corturi. 

Şe făci pace. Luna lăsă peste nemărginirea câmpiilor far- 
mecul ei dumnezeesc de uimitor. Ai fi crezut că încearcă să 
îmblânzească cu razele ei pe necăjiţii pribegi, neliniştiți de 
gânduri rele pe aşternuturile lor de paie. 

Târziu, câţivă Ţigani, aproape despuiaţi, se strecurară pe 
brânci spre corturile unde dormiau supuşii vătafului tânăr. 


NUVELE 69 


Aprinseră cârpe muiate în păcură şi deteră foc la câtevă cor- 
turi, cu o repeziciune de tâlhari îndemânatici. 

După câtevă clipe, aripi uşoare de fum începură a se inălță 
în aer, apoi se zăriră flacări. 

La un moment dat, taberele vrăjmaşe fură în picioare, înar- 
mate cu furci de fier, cu lopeţi, cu securi şi cu pari, Urmară 
sgomote de ţipete sălbatice, de răcnete furioase, de gemete şi 
de glasuri, cari asvârliau neîntrerupt un amestec de cuvinte 
barbare. Păreă o luptă de animale înebunite de foame. 

Flacările se întinseră dela un cort la altul. Erà ca un lagăr 
de soldaţi aprins. 

Câte odată gemetele se auziau atât de dureroase, încât ai fi 
crezut că aceşti oameni se sfâşie cu unghiile şi cu dinţii. 

Slugile dela arie, deşteptate din somn, alergară să vadă ce 
se petrece. Apropiindu-se de corturi, simţiră un miros greu 
de plete şi de cărnuri arse, 

Un ţăran, înmărmurit de groază, strigă cât puti: 

— Vă ard copiii!... ` 

Lupta urmă cu aceeaş furie. 

La lumina flacărilor se zăriau străluciri de ochi sălbatici 
şi frunţi pătate de sânge. 

Singură luna, din înălţimea ei senină, răspândiă, peste cei 
buni ca şi peste cei răi, eternul ei farmec de o melancolie 
nesfârşită,. 


CE NU SE IARTĂ. 


Į plăceă să taie. De mic copil se obişnuise cu această de- 

prindere. Văzându-l, ai fi putut ghici că într'insul se des- 
voltă o sensibilitate precoce de criminal şi o imaginaţiune 
care începeă să fie ademenită de nostalgii de sânge. 

In şcoală, cu un briceag ascuţit şi mic, tăiă banca, colju- 
zile cărţilor, sau nuiele lungi de trestie. 

Acasă prindeă muştele şi le tăiă aripile cu foarfecile, sau 
alergă după fluturi şi-i înţepă cu ace. 

Mai târziu vecinii îl chemau să le taie puii de găină; e] 


“0 TRAIAN DEMETRESCU 


priviă, cu ochii umezi de plăcere, spasmele bietelor pasări, 
rămase fără cap. 

In ajunul unui Crăciun tăiă un porc. Multă vreme povesti 
prietenilor săi agonia animalului, iar nările i se dilatau, ca şi 
cum veşnic l-ar fi urmărit mirosul cald al gâtului, care se 
despicase sub vârful cuţitului. 


* 

Tatăl său murind, el urmă acelaş negoţ: măcelăria. In 
hală, unde se vindeă carne, îşi petrecea zilele cu aceeaş plă- 
cere nemăsurată, ca a unui savant printre cărţile sale. 

Tăiă în fiecare dimineaţă câte un bou. Simţiă un delir de 
sensaţii, fără de care vieaţa i-ar fi fost cernită. 

Intr'o Sâmbătă, după amiazi, legă o frânghie de coarnele 
unui junc frumos şi blând, atrăgându-l spre locul de tăiere. 
Juncul întinse gâtul, pornind greaiu şi nevinovat. 

Soarele ardeă. 

Ajunşi aproape, juncul făcù o mişcare înapoi şi pări că 
vru să scape de tirania ştreangului. Mirosiă a sânge... ani- 
malul ghicise moartea. 

Măcelarul încercă să-l tragă înainte, dar el opuse o rezis- 
tență îndoită. Se încinse o luptă de forţe... Vita păru bi- 
ruită, şi aplecând grumazul căzu în genunchi. Ochii ei se 
rugau ... 

Această cerşetorie de vieaţă, pornită din privirile naive ale 
unui animal, înduioşă inima măcelarului, îi stinse nesaţiul de 
sânge — şi o iertă. 

x j * 

Anii trecură, 

Măcelarul tăiă înainte. Uitase întâmplarea cu juncul, şi 
vechea plăcere cereâ a fi mulţumită cu aceeaş furie sălbatică. 

Erà ca o ereditate, venită de departe... 

Vânzarea cărnii — fie vie, fie moartă — aduce bani: mă- 
celarul se îmbogăţi. 

Intr'o noapte îl chinui uritul de a dormi siugur, şi fără a 
mai pregetă, se însură. 


NUVELE 7i 


Luă o femeie frumoasă. 

O iubiă; dar adese ori, în loc de sărutări, aveà pentru 
obrajii ei pumni. 

Patima lui brutală eră dorinţa de a stăpâni, de a înfricoşă. 

Tirania este o plăcere, ca şi bunătatea. Cei cari tortură, 
cei cari ucid, simt poate aceleaşi voluptăţi, ca şi cei cari 
mângâie, ca şi cei cari jubesc: 

Măcelarul purtà lângă inimă cuțitul. 


ea 

Aflase că-l înşală. Dar se făci a nu înţelege, pândiă în 
tăcere şi urmă să-şi taie vitele cu mai multă plăcere. 

In noaptea acestui suflet barbar se desfăşurau meditaţiuni 
îndelungi şi liniştite, ca în mintea senină a unui judecător 
înţelept, 

Erau însă umbre de îndoieli ce înlăturau hotărîrea. 

Nu arătă nici o turburare ; dimpotrivă începuse a-şi chemă 
femeia pe nume, mai blajin ; şi într'o zi îi atinse părul cu o 
delicateță de copil sfios. 

Ea se credeă scăpată de orice temere. Se da amantului 
său aproape în fiecare noapte, după ce bărbatul adormiă. 
Măcelarul începuse a jucă rolul unui somnoros într'o dramă, 
unde numai sufletul lui veghiă. 

In casa lor domniă liniştea înşelătoare a oceanurilor. 

Mugetul vitelor tăiate impresionă auzul măcelarului într'un 
mod neobişnuit. ÎL irită, îi făceă rău, şi par'că ar fi voit să 
asurzească, să nu mai audă nimic. Inţelesese câtevă şoapte 
ironice ale vecinilor, într'o dimineaţă, pe când mergeă spre hală. 

Soarele îl supără — mai bine ar fi fost să n'aibă ochi, să 
nu vadă -— căci în sfârşit nu se mai îndoiă acum: femeia 
îl înşelă. 

Planul fu simplu, încheiat într'o clipă: va tăia-o. 

ta 
Noaptea — târziu. 
Un câine, legat în lanț, urlă trist. Uliţa e plină de întuneric... 


72 TRAIAN DEMETRESCU 


Măcelarul sta ascuns după staulul vitelor, într'o groapă 
unde s'aruncă gunoiul. Nevasta îl credeă dus în târgul de 
săptămână să cumpere boi. E în casă cu amantul. 

Incet, abiă călcând în vârful picioarelor, respirând rar şi 
apăsat, măcelarul porneşte spre uşă. In mâna dreaptă ţine 
cuțitul cu care taie vitele. 

S'aproprie de prag ; ascultă. S'aud şoapte calde. 

| se întunecă mintea, dar nu se înfurie. Împinge uşa şi 
intră cu o seninătate îngrozitoare. 

Femeia în cămaşe, se ridică din pat, aiurită. O clipă sân- 
gele îi dă năvală spre inimă, ca o revărsare uriaşe. Dar vă- 
zându-l încă neclintit, aproape instinctiv cade pe scânduri, în 
genunchi. Ochii ei se rugau... 

O amintire uitată fulgeră în mintea măcelarului: juncul. 

Dar de astădată laşitatea iertării nu-l mai înduioşă: se 
repezi asupra femeiei, sălbăticit de această amintire, şi după 
o clipă simţi un val de sânge cald udându-i mâinile. 


CUGETĂRI. 
( indmu e singurătatea sufletului. 


* 
Cartea vieţii se citeşte lângă lampa amintirilor. 
K 
Sunetul banilor este pentru urechi; sunetul științei e pentru 
minte. Cei mai mulți oameni n'au decât urechi. 
e 
Unele inteligenţe sunt ca felinarele de uliţă : împrăștie lu- 
mină numai în cercul lor îngust. 
Ed 
Natura ne dă ceeace nu poate da lumea: farmecul de 
a visà. 
RI 


Basmele şi femeile sunt mai frumoase — noaptea. 


Bd 


NUVELE 173 


lubirea e dulce în limba cea mai barbară, 
E 

Există un popor universal: nenorociţii, 
$ 

Adeseori ura este cea mai adevărată formă a iubirii, 

¥ 

Avarii sunt amanții platonici ai banului, 

Durerea este cel mai delicat arcuş pentru coardele simțirii, 
Fericirea nu ne ridică niciodată mai presus de emoţiunile 
comune, Durerea adeseori ne face poeți, filozofi sau nebuni, 

% 

In copilărie mergeam la biserică, Intr'o zi fusei de faţă la 
o şcenă sfâşietoare: o prostituată îşi mărturisiă dureroasele 
ei păcate unui preot bătrân. 

După confesiune, preotul deveni crunt şi păru că blestemă 
pe nefericita Magdalenă. 

Mai târziu, când am cunoscut lumea, am văzul că ea sea- 


mănă cu acest preot, 
* 


Haina onestităţii este croită anume după un model estetic, 
Deaceea conştiinţele diforme n'o pot îmbrăcă, 
* 
Adeseori o minciună slujeşte adevărului. 
* 
Sunt rele sociale cari trebuie combătute cu încetul, Lo- 
vite dintr'odată — oricât de puternic — ajuţi să le mai în- 
tăreşti, 


x 
Mediocritățile sunt nefolositoare în artă, ca lumânările într'o 
cameră unde străbate soarele, 
$ 
Sunt țări unde societatea pedepseşte pe criminali cu moartea. 
Dar pe societate cine o pedepseşte că omoară? 


Gd 


T4 TRAIAN DEMETRESCU 


Natura, creând omul, n'a ştiut că-şi creiază cel mai neim- 


păcat duşman. 
x 


Când văd prostia locuind în cele mai strălucite palate, în- 
jeleg de ce Diogene trăià într'un butoiu. 
* 


Vieaţa are imensa monotonie a oceanurilor. Singurele ei 
variaţiuni sunt furtunile. 
x 
Sunt nebuni cari spun că fericirea stă în înţelepciune, şi 
sunt înţelepţi cari spun că fericirea stă în nebunie. 
* 


Voiţi să înţeleagă proştii pe oamenii mari ? Dar poate în- 
căpeă oceanul întrun pahar de apă? 


A cugetă este poate singura iertare că eşti om. 


FILIP. 


Si pe-o bancă, la soare. 
Ascult pe Filip cum îmi vorbeşte într'o românească abiă 
înţeleasă şi prin gesturi stângace şi copilăreşti. 

Vine din Rusia. Tatăl său e negustor bogat într'un orăşel 
de lângă graniţa Austriei. Are fraţi şi surori mai mari ca el; 
mama lui a murit. 

El iubiă mult pe mama lui şi eră vesel şi fericit când ea 
eră în vieaţă. Acum par'că e străin şi singur în lume. 

După ce au îngropat-o, ela plâns cum nu credeă că omul 
poate să plângă atât de mult. De unde vine izvorul acesta 
nesecat de lacrimi? Dar într'0 zi, tatăl său s'a răstit la el şi 
i-a spus să nu mai plângă «că e ruşine». El şi-a oprit lacri- 
mile, de frică şi «de ruşine». 

Tatăl său e un om serios, aspru şi nu se gândeşte decât 
să facă bani. Lui Filip nu-i plac banii. 

Nici cartea nu-i place. A învăţat puţin, ştie numai să ci- 
tească şi să scrie. larna însă îi place să citească, la gura sobei. 


NUVELE 15 


Surorile lui cumpără poveşti scrise de Tolstoi. Ce frumoase 
sunt !... El a auzit vorbindu-se adeseori despre Tolstoi. E un 
om bun şi cuminte, şi umblă în haine sdrenţăroase. Ţăranii 
ruşi — mojicii — îl iubesc mai mult decât pe Ţarul. 

Animalele însă tot mai dragi îi sunt decât cărţile cu po- 
veşti. Curtea lor e plină de pasări domestice şi de vite. Are 
şi un corb dresat, pe care îl chiamă Fedor. Toată ziua îl 
necăjeşte. Intr'o zi eră să-i sară în cap şi să-l lovească în 
ochi cu ciocul. Câinii sunt mai blânzi decât corbii. Săracii |... 
De când nu i-a văzut!... Şi ei l-or fi dorind l... 

Când scrie scrisori acasă, totdeauna întreabă : ce fac câinii ? 

Vara, în orăşelul său, e urit. E praf; arborii nu-s frumoşi 
şi oamenii aleargă toată ziua după treburi, 

— Dar ce-ai vrea să facă oamenii, Filip? îl întrerup eu. 

Filip ridică din umeri: să facă altcevă, nici el nu ştie 
lămurit ce. Dara băgat de seamă, că banii şi afacerile astea 
învrăjbesc pe oameni ; îi amărăsc şi nu-i lasă să trăească în 
tihnă. Ce bine e să trăeşti liber şi simplu în mijlocul naturii! 
Oraşele, cu vuetul şi luxul lor, îl fac neliniştit şi bolnav. 

De toate îmi spune Filip, dar despre fete nu. la s'aduc 
vorba pe dedeparte. 

Filip tace, pune ochii în pământ. Inţeleg că nu-i plac fetele, 
nu cunoaşte încă femeia; e virgin! 

Mă uit lung la el să văd dacă ar puteă vreodată să-l 
viseze şi să-l dorească o femeie. 

E înalt, spătos, cu mâinile şi picioarele peste fire de mari. 
Ochii lui de un albastru spălăcit sunt umezi şi sinceri ca ai 
unui câine. 

Uneori aceşti ochi îţi fac impresia că nu văd nimic; stau 
nemişcaţi şi aiuriţi. Atunci Filip tace şi se gândeşte. Când 
îți vorbeşte, ochii lui te privesc drept şi adânc în ochi, par'că 
ar voi să-ți străbată în suflet. Glasul său e cald şi sfios. 

In trupul acestui colos de optsprezece ani e un suflet de 
copil. Când îl vezi, ai crede că e în stare să lupte cu un 
taur, şi cu toate astea n'a îndrăznit până la vârsta asta să 
sărute nici o fată. 


16 TRAIAN DEMETRESCU 


Un prieten al său, băiat voinic, frumos şi îndrăzneț, i-a 
spus de multe ori să se ferească de dragoste. Fetele au guri 
prea dulci şi mai totdeauna ele te fac nefericit. 

Prietenul său a iubit pe o fată cu părul moale şi mătăsos 
ca mătasea porumbului. Apoi fata a fugit c'un altul, care 
nu eră frumos ca prietenul său, dar aveă să moştenească o 
avere mare dela părinţi. Şi Filip încheie această banală po- 
veste de iubire cu o privire şi un gest cari ar însemnă: 

— Eu n'am să iubesc pe nici una! 


x 
* * 


Multe imi spune Filip. Eu îl ascult şi caut să-l înţeleg. 

Ne-am împrietenit pe drum, venind în aceeaş trăsură, dela 
Rădănţi spre Solca. A învăţat multe cuvinte româneşti dela 
tatăl său, care a călătorit adeseori prin România. Are o 
tinere de minte rară. Pe drum chiar l-am deprins să ros- 
tească şi să priceapă câtevă vorbe româneşti. Cuvântul Dum- 
nezeu l-a impresionat ca un sunet dulce. 

După ce l-a repetat de câtevă ori, s'a uitat spre cer şi 
am înţeles că vrea să mă întrebe dacă cred într'însul, 

— Ce crezi că sunt în cer, Filip ? l-am întrebat zâmbind. 

— Ingeri... şi mama mea ... 

Filip e un adolescent religios ; se duce la biserică, ascultă 
evanghelia şi dă la săraci. 

Când îi spun că nu mai cred în nimic, el mă căeşte cu 
o privire plină de o nesfârşită milă. El blestemă cărţile cari 
le-am citit şi m'au făcut să uit pe Dumnezeu. 

Şi sufletul lui, credincios şi bun, se apropiase de sufletul 
meu sceptic şi trist! 


% 
% E 


Prietenia asta îmi făceă bine. Veniam să petrec o vară 
întreagă printre arbori şi mi-eră drag că întâlnesc şi un frate. 
Căci îmi sunt fraţi toţi aceşti nenorociţi, buni şi simpli. 

Dacă mă vedeă abătut, ştiă să găsească, pentru a mă 


NUVELE TT 


alintà, un cuvânt bun, o privire mângâietoare, un gest cald, 
prietenos. 

li vorbiam despre moarte ; îi arătam pământul: «fărână .. 
oase ... viermi ... pricepi, Filip ?» 

Păreă înfiorat: îmi şoptiă ca un copil care se sileşte să 
fie curagios : 

— Nu mori... nu mori... 

— Te uită întâi ai tăi; pe urmă femeile pe cari le-ai iubit, 
pe urmă amicii, pe urmă toată lumea... Când nu mai eşti, 
n'ai fost niciodată. Ţărâna acoperă totul. Pricepi, Filip ? 

— Nu mori... nu mori... 

Mă pricepeă bietul Filip: atât de expresivi sunt ochii 
omeneşti, când vorbeşti despre iubire şi despre moarte! 

Nu ne despărţiam cu ceasurile, 

Când ne obosiau plimbările prin pădure, mergeam să 
ascultăm orhestra. Atunci îmi vorbiă despre o soră a lui: 
Anuşca — oarbă! — care «cântă dulce din guriţă». Când va 
muri, şi ea va merge la cer, printre îngeri. Ah, ce bună şi 
ce nenorocită e Anuşca! Ea nu poate vedeă soarele, florile, 
nopţile cu stele. In ochii ei e o veşnică noapte. Pentru ea 
lumea e neagră ca up mormânt. 

Intreb pe Filip, dacă sora lui e frumoasă. Da, Anuşca e 
frumoasă şi ar iubi-o mulţi, dar ea trăeşte singură, cu cân- 
tecele ei triste şi dulci. Ea nu vrea să iubească, poate de 
teamă că ar muri de durerea de a nu puteă să vadă pe 
iubitul ei. 

Filip, e aşă de mulţumit că-l înţeleg! Din vorbe stricat 
rostite, din gesturi copilăreşti şi stângace, îi prind şi-i lămuresc 
aproape toate gândurile şi simţirile lui. 

Uneori snntem veseli. Bem bere, râdem; Filip îngână 
cântece populare din Rusia. 

«Filip, într'o zi o să ne despărţim şi n'o să ne mai vedem, 
poate, niciodată !» 

Cuvintele astea îl posomorăsc. De ce i le repet? El nu 
vrea să le-audă. 

L-am învăţat să priceapă şi să rostească «niciodată !» 


"18 TRAIAN DEMETRESCU 


Şi n'am întâlnit om care să rostească mai sfâşietor de 
trist vorba asta: «niciodată !» 

Plouă în dimineaţa aceea. 

Filip mi-a strâns mâna, repetându-mi obişnuitele lui cu- 
vinte : 

— Buna dimineaţa !... Sănătate ? 

Erà trist; tatăl său îl rechemă pe neaşteptate ; îi trimisese 
bani de drum. Filip bănuiă scopul tatălui său: voiă să-i 
deschidă o cârciumă într'un sat, să;l procopsească. 

Filip — naivul, bunul meu Filip, — cârciumar ! 

Vă puteţi închipui un fluture tăvălindu-se prin noroiu şi 
un porc sburând din roză în roză? 

Cu toate astea am căutat să-mi liniştesc prietenul, cum 
puteam mâi bine. Dar prevedeam că nu ne vom despărţi 
într'un chip vesel sau nepăsător. 

Fireşte ; clipe de-astea ne par uneori banale, dar ele ne 
amintesc bătăi de inimă mai calde, mai puternice de: ât. cele 
obişnuite ; lacrimi mai fierbinţi, fioruri mai adânci. Trebuie 
să fie serios tot ce mişcă biata inimă omenească. 

Aşă de bine mă obişnuisem cu tovărăşia lui Filip! Imi 
plăceă mult făptura asta naivă, simplă şi blândă. Și mă 
atrăsese tocmai pentrucă spiritul lui nu străluciă, sufletul lui 
m'aveă ascunsuri şi necunoscuturi. Erà cevă primitiv în firea 
lui; îmi făceă impresia unui sălbatec blând! Și asta mă fer- 
mecă pe mine — civilizatul ! 

In ajunul plecării am rugat pe Filip să-mi dea o floare 
din pădure, în semn de amintire. 

Mi-a cules o floare albastră, cu petalele în formă de spini, 
fără miros şi fără nume. Dacă mi-ar fi adus o floare cu- 
noscută şi frumoasă, nu mi-ar fi făcut atâta plăcere. 

A doua zi, disdedimineaţă, trebuiă să plece. 

Filip nu se depărtă de lângă mine ; câte odată îmi strângeă 
mâna. Ne plimbam prin pădure; străbăteam cărările cele mai 
ascunse. 

— Niciodată ! 

— Niciodată ! 


NUVELE 179 


Ne pomeniam aducându-ne aminte de vorba asta. El o 
şoptiă mai des; îi simţiă înţelesul ei, ca un gol imens. 

Totuşi ne-am făgăduit să ne scriem. El îmi va scrie în 
nemţeşte, eu în româneşte. Scrisorile lui mi le va tălmăci un 
prieten ; iar pe ale mele, tatăl său, 

Mâine Filip va fi departe. Mâine, poimine, voiu întâlni 
oameni de spirit, foarte gravi, ocupați cu afaceri serioase, 
cari nau timp să fie buni şi să iubească. Ce groază şi ce 
desgust! 

Seara ne-am despărţit. Nu ne-am spus nici un cuvânt: 
nu puteam. Filip şi-a acoperit ochii în mâini. 

Mi-am adus aminte de vorbele tatălui său: 

-— A! Filip... «e ruşine»! 

Dar lacrimile curgeau... 

Solca (Bucovina) 1895, 


GESTUL FRUMOS. 


U” poet decadent din Paris a numit mişcarea brațului, 
făcută de anarhistul Vaillant, când a aruncat bomba în 
Camera franceză, — «le beau geste». 

Cuvântul e original. 

Poeţii aceştia, cari se numesc decadenţi sau simbolişti, au, 
câte odată o originalitate bizară. Cu toate acestea mă îndoesc 
de sinceritatea lor, şi adeseori îmi fac efectul unor dibaci 
farsori. Mulţi din criticii moderni îi lămuresc ca un produs 
bolnăvicios şi anormal al bătrânei civilizaţiuni din Franța. 

Dar sinceri sau mincinoşi, e sigur că aceşti poeţi caută să 
găsească colţuri noi în domeniul artei. Vechiul simţ estetic 
îl lasă pe seama negustorilor, cari gustă arta cu aceeaş sa- 
tisfacţie grosolană, cu care ar digeră o porţie de icre. Ei cer 
artei emoţiuni rafinate, ne mai simţite, nepotrivite mulţimii. 
Şi de aci, iată-i pierzându-se în rătăciri, ce-i fac neinţeleşi şi 
ridicoli. 

lar uneori par odioşi de bizari. Căci ce însemnează cali- 
ficarea de frumos a unui gest de asasin ? A asvârli o bombă 
explozibilă în mijlocul unui parlameni, într'o biserică, într'un 


80 TRAIAN DEMETRESCU 


teatru sau pe stradă, nu este tot atât de îngrozitor şi de 
urit, ca mişcarea ce-ar face-o braţul unui criminal, infigând 
cuțitul întun piept omenesc? 


% 
$ $ 


Gesturi frumoase? O! Eu cunosc altele; le-am văzut 
deaproape şi m'au fermecat. 

Veţi crede că am să vă vorbesc de gesturile oratorilor, 
artiştilor sau ale femeilor. 

Cei dintâi au adeseori gestul brutal, puţin monoton, ade- 
seori de o gravitate ridicolă, şi rare ori elocinte. In cele mai 
multe cazuri, vorbitorii aceştia înlocuesc sărăcia vorbelor prin 
gesturi exagerate. 

La cei de-ai doilea se vede studiul, meşteşugul — şi aceasta 
îmi displace. Un gest judecat în oglindă, măsurat cu com- 
pasul, nu ne mai impresionează decât văzându-l la un artist, 
care ar şti să ascundă părţile artificiale. 

Despre gesturile femeilor nu vorbesc, Ele fac parte din 
psihologia amorului, şi ne farmecă sau ne displac, după cum 
ştiu să ne atragă sau să ne respingă. . 

Dar gesturile cele mai fireşti, cele mai simple, cele mai 
expresive le-am remarcat la ţăranii noştri. 

Ştiu că mulţi vor rămâne miraţi de grosolănia observa- 
țiunii mele. Ei însă, cari fără îndoială au privit totdeauna 
de departe şi de sus pe ţăran, n'au putut niciodată să-i 
prindă frumuseţea şi farmecul de care este însuşit acest to- 
varăş al plugului. 

De un cârd de ani, aproape în fiecare vară mă retrag în 
paşnicile singurătăţi dela ţară. E o veche deprindere de a-mi 
reîntineri sufletul, abătut de sgomotul şi răutăţile vieţii de oraş. 

In zilele de muncă plec pe câmp. Bătrânii rămaşi acasă 
îi dau ziua bună în cale — şi liniştita mişcare a mânei drepte, 
pentru a-şi netezi pletele, după ce şi-au descoperit capul, e 
plină de bunătate şi de prietenie. 

— Pe unde s'apuc, moşule, la fântâna lupului? întreb 
pe unul din ei. 


NUVELE 81 


— la... încolo... drept prin mirişte ... 

Şi braţul lui larg şi calm îmi arată un drum depărtat în 
zare ... 

Plec înduioşat şi vesel, însoţit de farmecul acestui gest, 
cum ne însoțesc surâsul şi buna urare a unei mume, când 
ne despărţim de ea. 

Soarele arde câmpiile şi în aer se împrăştie miroşul vo- 
luptos al pământului care fecundează. Seninul cerului iţi intră 
în suflet, ca privirea unei femei iubite: Şi e blând, e liniştit» 
e fermecător toi ce te împresoară. 

Lângă o margine de pădure, ţăranii cosesc iarbă. Fâşiitul 
ritmic al coaselor, când retează iarba, e nespus de muzical. 
La oarecare distanţă, crezi că sunt nişte coarde atinse în 
mod regulat de vârful fin şi uşor al unui deget. 

Aceea ce hotărăşte această armonie e braţul îndemânatic şi 
mlădios al ţăranului. 

O! frumosul gest al cositului!... E mai elocinte decât 
gestul exagerat şi falş al deputatului care ţipă: «Patrie ... şi 
pântec» ; e mai înduioşător decât gestul marchizului de melo- 
drame, care moare în actul al v-lea, cu spada de tinichea 
înfiptă în inimă ... 

Mărturisirile acestea pot să vă pară naive, dar cred că 
sensaţiile noastre cele mai sincere.sunt cele naive. Ele se 
arată ca o vibrare firească a sensibilităţii noastre, neperver- 
tită de nici un rafinament sau ipocrizie. 

Dar lucrul în sine rămâne adevărat. 

Asemuiţi gestul nervos şi afectat al unui tânăr de saloane, 
cu gestul sobru, la locul lui, determinat de expresia justă a 
sufletului, care îl întrebuinţează un ţăran ; şi spuneţi-mi dacă 
nu e drept să fiu obosit şi să râd de cel dintâiu, să înţeleg 
şi să mă uimesc de cel de al doilea. 

Cu cât e mai frumos şi de un înțeles moral mai înalt, 
faţă de gestul odios al unui anarhist distrugător şi nebun! 
Şi nu este o emoţiune de estetică falsă a numi frumos gestul 
asasinului, când s'ar puteă fixă, atât de admirabil, fie în 
versuri, fie în marmoră, fie în culori, diferitele gesturi de 


82 TRAIAN DEMETRESCU 


munca, de resemnare, de desnădejde şi de revoltă, ale ne- 
sfârşitei mulțimi de obidiți ? 

Nu este nedemn ca arta să glorifice gestul unui braț 
omoritor ? 

E dureros de constatat cum mulți din artişti înlătură orice 
intervenire a conştiinţei, când e vorba de a-şi arătă origina- 
litatea unui adjectiv sau a unui verb, cari pot aveă înrâuriri 
periculoase. 

Le beau geste al poetului decadent nu va ameţi, poate, 
imaginaţiile bolnave ale atâtor dezordonaţi? 

Cât de mult e mai frumos gestul tău, bunule muncitor, 
care rastorni brazda, arunci sămânţa şi faci să răsară din 
pământ pâinea — de care tu eşti adeseori lipsit. 

Şi cât de măreaţă, cât de generoasă e privirea ta peste 
întinsul bogat şi spornic al grânelor — de cari tu nu te vei 
folosi... 

Bucureşti, 1893. 


ARTĂ ŞI ARTA. 


Ca o luna înainte se afişase în oraş punerea în studiu a 
operei «Fata mamei Angot». La teatru se făceă o pre- 
gatire neobişnuită ; toţi lucrau cu tragere de inimă, fără 
preget, dela servitorul care ridică cortina până la directorul 
trupei de artişti. Reprezentaţia asta reinviă speranţe în bieţii 
actori: chiriile neplătite, birturile cu mâncări pe datorie, lefu- 
rile neîncasate cu săptămânile, atâtea mizerii şi nevoi erau 
amenințate să fie risipite la întâia izbândă a operetei. Pân- 
zele de păiajeni, cari începuseră a luă în stăpânire lojile, 
erau rupte din colţurile unde fuseseră urzite cu atâta măies- 
trie; iar galeria, sub măturile servitorilor, se despovără de 
straturile ei groase de praf. Doi zugravi-pictori redau culori 
unor copaci, ale căror frunze abiă se mai cunoșteau, după 
nişte pânze vechi. 
intro sală largă şi luminoasă, în care se aflau câtevă 
scaune de paie, masa suflerului şi un clavir, se făceă repe- 
tiția rolurilor, 


NUVELE 83 


Bărbaţi, femei, mai toți tineri, unii ținând în mână ochiuri 
de hârtie, pe cari erau scrise cupletele, alții răsfoind caiete, 
pe jumătate rupte, unde se aflà imprimată muzica libretului, 
îşi dau o silință nestăpânită de a învățà. 

Şeful orhestrei, cu un rest de ţigară în colţul gurii, ìnto- 
vărăşiă corul la clavir, iar cu piciorul şi cu capul băteà 
tactul. Erà un om înalt, slab, nervos, cu o figură obosită, 
pe care se vedeau urmele vițiurilor. Scandalurile lui prin 
cârciumi, pe stradă, cu femei şi bețivi, erau îndestul de cu- 
noscute, dar nimeni nu căutà să-l învinuească prea mult, 
din cauza talentului său muzical. 

— Mi s'a adus berea ? întrebă el pentru a doua oară. 

Corul se opri; un servitor bătrân intră tocmai atunci, 
aducând o halbă cu bere spumoasă şi limpede. 

— Bravo, moşule... Să mai trăeşti încă o sută de ani!... 

Şeful orhestrei băù jumătate din pahar, apoi se întoarse 
către servitor, care păreâ că aşteaptă cevà. 

— Bacşişul ?... Îl întrebă el, zâmbind; altă dată, acum 
sunt uşurel, moşule. 

Servitorul răspunse : 

— Vă foarte mulţumim, nu mă gândesc la asta; dar vreau 
să vă spun... 

— Ce? 

— „că o coconiţă vrea să vă vorbească; aşteaptă afară. 

— Sa poftească înăuntru. 

— Am înţeles, domnule şef, şi servitorul ieşi. 

Domnule şef — acesta eră numele, cu care îi placeă să 
fie numit, nume căruia el îi da o însemnătate exagerată. 
Să conduci o bandă de muzicanți !... Asta e mai mult decât 
a conduce o armată la răsboiu. 

In momentul acela, uşa sălii fu deschisă încet, cu un fel 
de sfială, şi o fată, simplu şi sărăcăcios imbrăcată, între 
18—20 de ani, înaintă câţivă paşi spre şeful orhestrei. 

— AL.. D-ta eşti2,., 

— Bonjour... am venit... 

Coriştii se uitau unii la alţii, zâmbind: fata asta eră deo 


84 TRAIAN DEMETRESCU 


stângăcie !... Desigur e dela mahala... Unde a pescuit-o 
şeful? 

Noua venită se făcuse roşie şi se uită spre vârful picioa- 
relor. Şeful o întrerupse din vorbă: 

— Ştiu pentru ce aţi venit. Dar mai bine poftiţi diseară 
la mine, vă voiu examină acolo, dacă aveţi sau nu voce 
pentru teatru. 

Fata se întoarse spre uşă, apoi, făcând o mişcare de ne- 
hotăriîre, întrebă : 

— La ce oră? 

— La orice oră, diseară ... A ... fiţi bună şi spuneţi-mi cum 
vă numiţi ?... 

— V'am mai spus... 

Câţivă râseră ; şeful adaugă: 

— Mi se pare, dar am uitat, 

— Eliza... 

— Şi pronumele ? 

— Smeureanu ... 

— Mersi, domnişoară ; poftiţi diseară, la mine, la orice oră, 

Fata ieşi. Râsul celorlalţi izbucni din nou: 

— Dar cine e gâsca asta? 

— Unde-ai găsit-o, domnule şef? 

— Buzi|,.. Să-i examineze vocea... 

Şeful păstră o faţă serioasă: 

— Pst!... tăcere, domnilor şi luaţi seama la cupletul no. u. 

Repetiţia reincepeă. 

ie 4 * 

Seara, Eliza se află în locuinţa şefului de orhestră. Erà o 
fată, a cărei frumuseţe aleasă păreă că începe să se veşte- 
jească, să se treacă de timpuriu, din cauza unor suferinţi mari 
pe cari i le ghiciai din ochii ei, din glasul ei. A cui eră, de 
unde venià, nimeni nu-şi da seama; aveă aerul de a fi prea 
singură şi străină în lume. l se păruse că are un glas frumos 
şi se adresase către şeful orhestrei, ca s'o primească în cor. 
Intre teatru şi stradă alesese pe cel dintâiu, sperând să gă- 


NUVELE 85 


sească un mijloc mai curat de a trăi. Va face artă — un cu- 
vânt pe care ea nu-l înţelegeă, dar căruia îi da un înţeles 
senin şi frumos. 

Şeful erà vesel, în ochi îi ardeă o dorinţă, apăsă clapele 
clavirului cu un fel de nervozitate. 

— la să vedem, domnişoară, zise el, puteţi prinde nota asta ? 

S'auzi sol. Fata deschise gura, lăsându-i-se să se vadă 
dinţii albi şi mărunți... 


— Aşa... 

— Nu aşă; zi: soool... 
— Sooool... 

— Fals... Ştii scara ? 
— Puțin. 


— la să te-auzim.... 

— Do, re, mi, fa sol.... — şi nu-şi mai aduse aminte. 

Şeful urmă: 

— „la, si, do... do, si, la, sol, fa, mi, şi vrei să te faci 
artistă ?... Bravo! 

Eliza il încredinţă : 

— Voiu învăţa-o lesne... Dacă vreţi sa vă cânt un cântec, 
să vedeţi ce glas am... 

— Ştii vreun cântec frumos ? 


— Da. Ah! ochi albaştri, 
Frumoşi ca cerul... 

Ea începu să cânte tremurând glasul, dându-i o căldură 
sentimentală, naivă şi puţin ridiculă. Glasul eră slab, neme- 
lodios, dar nespus de înduioşetor — un glas de copilă cer- 
şetoare, plângând pe stradă. 

Şeful se sculă plictisit, se apropie de ea şi vru s'o pue pe 
genuchi. 

— la lasă glasul, drăguţo; n'ai talent... Şi chiar dacă ai 
aveă, cu arta mori de foame. Tu ai altă artă, mai bună, ma; 
sigură : arta ta de femeie... 

Fata se depărtă de lângă el; în ochi i se ivi o expresie de 
frică şi de întristare. 


86 TRAIAN DEMETRESCU 


— Nu, domnule, n'am venit pentru asta. Sunt fata onestă, 
vroiu să rămân onestă. 

— Onestă... şi cu ghetele rupte... Bravo! 

— Am glas; vă rog, ascultaţi-mă. 

— N'ai glas, fetiţo ; tine ţi-a băgat în cap prostia asta ?... 
Ai tu altcevă... 

El s'apropie din nou, voiă s'o înduplece; altfel se temeă 
de un scandal, fata puteă să ţipe şi vecinii nu l-ar mai fi 
îngăduit în apropierea lor. 

Fata pusese mâna pe cleampa uşii: 

— Nu, domnule. lăsaţi-mă să plec... E păcat să mă ne- 
norociţi. 

— Dar cadourile, dar rochiile cari o să ţi le cumpăr? 

— Vă mulţumesc, nu-mi trebuie. Un loc în teatru, dacă 
se poate. 

— Asta nu se poate; n'ai glas. 

— Să vă cânt altcevă: «Nici noaptea nu mă laşi în pace». 

Şeful păreă adâncit în neliniştea unei hotariri brutale. 
Eliza se uită în ochii lui: erau schimbaţi, aprinşi. Îi fu frică 
şi folosindu-se de un moment, pe când se auziau glasuri 
într'o cameră de alături, deschise uşa şi ieşi. 

Incepuse să ningă rar şi mărunt. Ea se opri în stradă; şi 
cu capul aiurit, stăpânită încă de frică, porni fară să ştie 
unde. Picături mari şi fierbinţi de lacrimi i se i iviră în ochi; 
câtevă căzură pe obraji şi se sparseră pe buze. 

Işi iuți paşii. Câţivă trecători intoarseră capul către ea; un 
cerşetor, văzând-o că plânge, simţi că fiinţa asta eră mai ne- 
norocită decât el. 


Craiova, 1894. d 
RUGACIUNEA. 


şă secetă, locuitorii din satul Mier/a nu mai pomeniseră 
de mult! Nici cei mai bătrâni nu-şi aduceau aminte. 
Aproape două luni de când nu căzuse un pic de ploaie. 
Ţi-eră jale să te uiţi pe câmp: porumbii începuseră să în- 
gălbenească, iar când băteâ vântul se auziă un freamăt uscat: 
ce sună în sufletul ţaranului ca un vaiet de sărăcie. 


NUVELE 8, 


De unde pricina mâniei ăştia dumnezeeşti? lată întrebarea 
şi nedumerirea oamenilor din satul acela. Să fi fost ei mai 
încărcaţi de păcate ca alţi oameni? O fi şi asta, căci supre- 
fectul le spusese într'o Dumineră, la primărie: 

— La voi uscătură pe tot locul, şi în satele vecine plouă 
cu galeata. 

Nu mai rămâneă nici o îndoială: Dumnezeu îşi întorsese 
mila dela aceşti creştini nevrednici de tunătatea lui, amenin- 
țându-i cu o foamete îngrozitoare. 

Horele se făceau, ca de obiceiu, în fiecare Duminecă, sub. 
nucul de lângă Fântâna părăsită, dar par'că nici cei tineri 
nu mai aveau inimă pentru joc şi dragoste. [orele se spar- 
geau înainte de vreme, iar prin cârciumi vioarele s'auziau rar. 

In mijlocul acestei desnădăjduiri, pe care oamenii o sim- 
țiau din ce în ce mai adânc, o singură scăpare rămăsese. 
Dacă într'o săptămână ploaia ar cădeă o zi, două, fără în- 
trerupere, porumbul puteă să fie pe jumătate reînviat. 

Şi bieţii plugari aşteptau să vază această minune arătân- 
du-se în cea din urmă săptămână a speranţei lor. Cine ştie, 
poate lui Dumnezeu i se va face milă, dacă nu de ei, cel 
puţin de copiii lor. 

Cu toate astea vorba unui bătrân, rostită într'o ceată de 
oameni, iar pusese pe îrunţile ţăranilor posomorirea desnă- 
dejdii. 

Moş Toader, om blajin, tăcut şi trăind mai mult singu- 
ratic — un fel de filozof al satului — ghicise de ce Dumnezeu 
nu-i milostiviă cu ploaia lui roditoare şi sfântă: 

— Cum să nu fie mâniat pe noi ăl de sus —şi unchiaşul 
făcu un gest larg spre ctr— dacă popa al nostru, în loc 
să-şi vadă de biserică, stă ziua şi noaptea numai prin câr- 
ciumi ? 

Cuvintele acestea par'că ridicară după conştiințele oamenilor 
o piatră grea, căci se găsise, în sfârşit, un batrân care aruncă 
toată mânia lui Dumnezeu pe singurul popă. Şi răspunsurile 
de aprobare se deslănţuiră. 

— Aşă e... Aşâ e... 


88 TRAIAN DEMETRESCU 


Moş Toader, cu acelaş glas vehement şi sonor, urmă: 

— Aţi văzut d-voastră pe popa al nostru măcar o zi treaz, 
şi în toată firea ca toţi oamenii? Eu unul puiu mâna în foc, 
că nu l-am văzut, 

— Nici eu... 

— Nici eu... 

— Nici eu... 

— Ba eu l-am văut umblând numai pe două cărări. 

— Şi d'aia zic, adăugă bătrânul, cât timp nu ne-om curăţi 
de popa ăsta, Dumnezeu foc şi pucioasă poate să ne dea, dar 
ploaie, ba. f 

Cât ai clipi, vorbele lui moş Toader işi făcură drum prin 
tot satul. Primarul fu de părere să facă o jalbă semnată de 
toţi locuitorii şi so adreseze protopopului. In jalbă trebuiă 
să se spună tot: cum popa face slujba bisericească beat, cu- 
nună beat, se duce la înmormântări beat, joacă cărţi prin 
cârciumi şi se leagă de femeile tinere ale oamenilor. Dacă 
protopopul nu le va face dreptate, locuitori erau hotăriţi 
s'aleagă pe câţivă dintre dânşii, cari să ducă jalba la episcop. 

Țăranii rugară pe învățătorul satului să le scrie jalba; 
fireşte nimeni nu s'ar fi priceput mai bine ca el. Dar învă- 
țătorul, un om tânăr, deştept, cu puţină filozofie ateistă adu- 
nată în cap, nu primi, ba chiar sfătui pe câţivă oameni să 
nu se mai apuce de asemenea lucruri. 

— Ce aveţi cu popa? le spuse el; bea şi el poate mai 
mult ca alţii; dar vorba e, îşi face el treburile bisericeşti ? 

Oamenii fură încredinţaţi că învățătorul e «de partea popei». 

Jaiba rămase s'o facă notarul. 

Popa din satul Mierla n'are mai mult de patruzeci şi cinci 
de ani; e înalt, voinic, cu ochii totdeauna strălucind de bu- 
nătate şi de o veselie aproape copilărească. El nu se ceartă 
cu nimeni, nu face nimănui rău, iubeşte pe copii cum ii iubiă 
Christ, dar ţăranii îl nesocotesc, îl urăsc pentrucă bea. 

In adevăr popa e unul din acei beţivi cari devin legen- 
dari. Pentru el a bea mereu a devenit o nevoie organică ; bea 
fără întrerupere, pentru a-şi potoli o sete veşnic nepotolită. 


NUVELE 89 


El spune că această patimă nesăţioasă i-a venit dintr'o 
mare nenorocire, a doua zi după moartea copilului său 
cel mic. 

Când învățătorul a mărturisit popei hotărîrea ţăranilor de 
a trimite o jalbă la protopop, el a ridicat din umeri, repetând 
cuvintele astea : 

— Şi dacă beau, ce le pasă lor?... Nu omor pe nimeni, nu 
fur, nu înşel; beau pentrucă aşă mi-e voia... Ei, şi? 

Apoi, după o pauză: 

— Le-oiu arătă eu cine e bun la Dumnezeu, 

Popa n'a mai pregetat, a dat de veste dascălului că vor 
face o rugăciune pe câmp, pentru ploaie. 

Dascălul însă, văzându-l că nu se cam ţine sdravăn pe pi- 
cioare, i-a răspuns: 

— Părinte du-te mai întâi de te culcă; linişteşte te, şi mai 
târziu om vedeă... 

Popa l-a întrerupt: 

— Ba, uite, açà beat cum sunt, o să mă rog la Dumnezeu 
şi are să m'asculte. 

Popa a îmbrăcat patrafirul, a luat o cruce, şi însoţit de 
dascăl, a pornit dela biserică pe şoseaua satului, îndreptân- 
du-se spre câmp. 

Ţăranii cari întâlniau pe popă şi-l vedeau cum se clătină 
pe picioare, îl priviau lung, clătinând şi ei din cap: 

— Mai mare batjocură de cele sfinte nici că se poate. 

Câtevă femei bătrâne, o ceată de copiii sdrenţăroşi şi des- 
culţi se luară după popă. 

Pe câmp, lângă Fântâna părăsită, unde se făceă hora, con- 
voiul se opri. 

Popa îşi descoperi capul, citi un capitol din Evanghelie, 
apoi îngenunche, ridică braţele către cer şi rosti de trei ori, 
cu glas puternic şi rugător: 

— Doamne Dumnezeul nostru! ÎIntoarce-ţi îndurarea ta 
către noi, păcătoşii ! lartă-ne, cu ce ţi-am greşit, şi lasă să 
cadă peste rodul muncii noastre ploaia ta binefăcătoare şi 
sfântă ! 


90 TRAIAN DEMETRESCU 


Femeile căzură cu faţa la pământ, gemând înăbuşit şi trist: 
copiii se uitau infioraţi la popă, unii începură să plângă, alții. 
neştiind să se închine, aduceau mâna numai la frunte şi la 
umărul drept. 

Cerul eră de un albastru albicios; soarele ardeà cumplit. 
Nimic nu se clătină în aer, eră ca o înmărmurire de moarte 
peste tot. 

$ a * 

A doua zi cerul începi să se înnoreze. Se înţelege, erà o 
întâmplare, dar oamenii crezură că Dumnezeu auzise glasul 
popei. Norii deveniau tot mai groşi; fulgere şi bubuituri pu- 
ternice râsvrătiau haosul. 

Oamenii începură să aibă părere de rău că se mâniaseră 
împotriva popei: 

— Prea ne-am cam pripit cu jalba aia... 

— Aruncaţi-o în foc... 

— O fi bând popa, dar alte pacate nu l-am văzut facând. 

Chiar şi moş Toader işi schimbă vehemenţa: 

— Mai ştii... sufletul popei o fi mai curat la Dumnezeu, 
decât al nostru, 

Noaptea ploaia s'a pornit ca un potop, care a ţinut doua zile. 

Câmpul reinviase; oamenii erau siguri că cea mai mare 
parte din munca lor eră scapată. 

Dupa întâmplarea asta, multă vreme ţăranii erau încă ne- 
dumeriţi, cum se înduioşase Dumnezeu de rugăciunea unui 
popă beat, 

De atunci locuitorilor din satul Mier/a li se păreă foarte 
firesc ca popa lor să citească Evanghelia beat, să boteze copiii 
beat, sa meargă la înmormântari beat, să cunune beat. 

O singură dată, popa a slujit în biserica treaz, şi oamenii 
erau cât pe aci să trimită la protopop o... jalbă. 


Satul Mierla, 1540. 


NUVELE 


PE TERASA. 


y” nor subțire umbrise soarele, 
Ea il asemănà cu välul fin de mătase albă, ce-i acoperià 
umerii. 

Erà în asfințit. 

Par'că totul se pregătiă după ínchipuirea noastră: soarele 
trebuiă să se ivească cu încetul; nuanțele lui erau să se în- 
vedereze mai felurite pe dunga norului; pentru ochi prive- 
liştea deveniă mai puţin banală ca obişnuitele apusurt? pe un 
orizont senin. 

Rozele din parc aromiau seara. 

Stam retrași. 

Lumea ieşise pe terasă: bărbați, femei, copiii; o mică so- 
cietate cosmopolită sau, mai bine zis, un amestec pestriţ de 
Germani, Polonezi, Români, Ruşi — şi un American! 

Americanul se deosebiă printr'o originalitate mai caracte- 
ristică: un trup de colos, deprins din copilărie cu educaţiunea 
forţei, în care inima îşi urmă veşnic aceleaşi bătăi liniştite şi 
regulate, iar în minte-i nu încăpeau decât concepţii de mari 
speculaţiuni meşteşugite. 

Acest om, lipsit de imaginaţiune şi de simţire, ieşise pe 
terasă, cu stomacul plin, descheiat la jilectă, pentru a-şi fumă 
havana şi a digeră în fața apusului. 

Ceilalţi îl priviau ca pe un fericit fără seamăn, venit din 
patria minunată a bogățiilor fabuloase. 

Capetele tuturora, pleşuve şi având formele cele mai ciu- 
date, păreau nişte pepeni mari galbeni, la cari un copil rău- 
tăcios şi spiritual ar fi adăugat ochi, nasuri şi guri dintr'un 
material oarecare. 

Convorbirile lor se mărginiau la afaceri de negoţ, la in- 
treprinderi financiare, sau la politica de toate zilele. Din când 
în când se făceau mici socoteli băneşti, prin cari cei mai bo- 
gaţi se plângeau de scumpătatea hranei şi locuinţei. 

Pe toate aceste figuri, natura nu lăsase să-i scape o tra- 
sătură fina ; o expresie de bunătate, de inteligenţă. Toate erau 


92 TRAIAN DEMETRESCU 


scoase din acelaş tipar grosolan ; făpturi cari apar cu miile pe 
minut, din cari apoi se recrutează nepăsătorii, cinicii, răii, 
adese ori, fericiţii acestui pământ. 

Femeile lor, mai toate trecute de treizeci de ani, păreau 
nişte bărbaţi în fuste. La ce vârstă avuseseră aceste femei 
farmecul sexului lor? Aceleaşi glasuri sparte sau aspre, ace- 
leaşi gesturi grosolane sau stângace, aceleaşi feţe, peste cari 
sufletul nu mai trimitea nici o resfrângere, aceleaşi grămezi 
de carne cu nervi, ce nu puteau să vibreze la atingerea, nici 
a durerii, nici a fericirii, nici a pietăţii. Spiritul lor eră dedat 
tot cu aceleaşi banalităţi şi mizerii ale vieţii de toate zilele. 

Dela intâia observaţie, contrastul ne izbise brutal: atâtea 
suflete moarte în faţa celei mai măreţe privelişti a naturii! 
Ne simţiam străini în lumea asta. 

Ne gândiam la visătorii, la artiştii, la cugetătorii, cărora 
săracia nu le-a îngăduit să treacă dincolo de barierele oră- 
şelelor pline de praf, de noroiu şi de negustori, pentru a-şi 
înecă privirile şi sufletul în zările albastre şi largi!... Unde 
sunt aceşti setoşi de ceruri şi de apusuri de soare? Prin ce 
mansarde şi prin ce cafenele vegetează bieţii nostalgici, când 
ei ar trebui să se găsească in locul acestor nesimţitori şi 
parveniţi în redingote şi în fuste?! 

Ah, banii! banii!... 

Ochii noştri se afundau în senin. 

Marginile norului începeau să se arginteze. 

Bărbaţii îşi aprindeau ţigările, unii pipele negre şi mirosind 
urit ; ferneile îşi răcoriau feţele aprinse cu evantaliuri mari, 
mişcate fără gingăşie; râdeau, vorbiau de constipaţiile de 
cari suferiau, din cauza mâncărilor prost gătite de către bu- 
cătăresele otelului. 

Prin înălțimile limpezi ale spaţiului rândunicile se alungau, 
ca nişte suflete după idealuri... Din când în când treceă spre 
păduri câte un corb singuratic, al cărui sbor păreă leneş şi 
molatic ca sborul unui vis. 


NUVELE 93 


Soarele ieşise după nor. O simfonie imensă de culori, în 
care galbenul şi tradafiriul dominau, se imprăştiase peste al- 
bastrul orizontului. Norul abiă se mai desluşiă de sub praful 
razelor: păreă o insulă mică de argint... În curând avcă să 
piară. 

Peste vârfurile pădurilor risipite pe dealurile din dej ărtare, 
lumina apusului da naştere la game de nuanţe uimitoare. 
Verdele brazilor deveniă felurit şi surprinzător; îşi pierdeă 
posamorirea lui monotonă şi aspră. Ramurile se vedeau ca 
nişte reţele nesfârşite, ţesute din raze şi culori. 

Eră un ceas sfânt, când sufletul se uimeşte mai adânc de 
farmecul nemărginitului şi al tăcerii. 

Atunci mi se păru că aud trecând pe coardele simţirii mele 
acorduri uitate, o îngânare de note dintr'un cântec vechiu — 
cântecul plăcerii de a trăi. Vieaţa îşi redobândi înţelesul ei 
tainic, fermecător de mincinos şi de dulce ! Moartea îmi păreă 
ca un gest brutal şi odios al Firii. 

Ea mă înţelesese şi-mi vorbiă încet: 

— «Pentruce oamenii simpli şi credincioşi se gândesc atât 
de puţin la moarte şi o privesc în faţă senini şi neinfricoşaţi ? 
Pentruce un Pierre Loti, un Guy de Maupassant, la gândul 
că odată vor muri, îşi înclină frunţile lor de mari visători şi 
artişti in faţa eternului «triumf al ţărânei», pe când cel mai 
sdrenţeros ţăran ar şti să-ţi răspundă cu o ridicare de umeri 
nepăsătoare, sau cu un surâs blând de martir care întrevede 
cerul? 

«Religiunea ne vorbeşte de o vieaţă viitoare; ştiinţa a sfă- 
râmat această minciună, înlocuind-o cu un adevăr în jurul 
căruia totdeauna vor pluti îndoieli. De sigur ştiinţa a făcut şi 
va face mult bine bietei omeniri: dar câte odată misiunea ei 
de a nimici unele din cele mai sublime iluzii ale credinţei o 
socotesc nefolositoare şi crudă. 

«Ştiinţa poate va izbuti să creeze omului o vieaţă mai uşoară 
şi mai plăcută. Ei bine, tocmai atunci plăcerea de'a trăi va 
deveni mai nesăţioasă, frica de moarte mai adâncă, nevoia 
de a crede într'o minciună divină, mai oarbă. Niciodată scur- 


4 TRAIAN DEMETRESCU 


timea traiului depe pământ nu ne va satisface toate dorinţele, 
toate idealurile. Şi făgăduinţa religiunii că de aici vom trece 
într'o vieaţă veşnică mi se pare cea mai mângâietoare ama- 
gire, cea mai sfântă iluzie ce şi-a putut-o creă umanitatea! 

«Cum va pismui omenirea din veacurile viitoare epocile 
noastre, când credinţa n'a dispărut cu totul!» 

Oh, glasul ei cald, — cântec de leagăn pentru sufletul meu 
ostenit de dureri ... 

Pentruce ne gândim, uneori, la moarte, când suntem prea 
fericiți? E ciudată această stare sufletească: de a te simţi 
puțin trist, tocmai pentrucă eşti ferieit! Niciodată n'am gustat 
fericirea curată, fără amestecul unei alte sensaţii. Totdeauna 
mă neliniştiă presentimentul vag că după sfârşitul unei fe- 
riciri urmează părerile de rău fară indoială. Vieaţa ar aveă, 
poate, o logică, dacă totdeauna după o mare fericire ar veni 
moartea ! 

Lumea se coborise în parc. 

Rămăsesem singuri. 

Seara începea să urzească pânza ei de umbre, acoperind 
firea ostenită pentru odihnă şi visuri. 

O lumină gălbuie insenină culmile dealurilor. Răsăriă luna. 

Ea imi luase mâna, ca şi cum ar fi vrut sa iîmpărtaşim 
fiorii aceleiaşi uimiri. 

Apoi mă întrebă: 

— Adu-ţi aminte de câteori farmecul lunii te-a făcut sa 
te simţi prea fericit sau prea trist— şi spune-mi-o. 

Amintirile îmi reveniră clare :: 

Pe malul lacului Thum. Luna răsărise pe culmea Alpilor 
şi limpeziă o cotitură a apei, mărginită între două stufuri 
de trestii. Spre cărarea aceea prafuită de raze plutiă un cârd 
de lebede. 

Eram singur. Priveliştea eră atât de frumoasă, că nu-mi 
puteam da seama bine dacă eră reală în intregimea ei. Mi 
se păreă că ea cuprindeă şi o parte de vis: cevă văzut aiurea, 
în peisajele ideale pe cari, uneori, sufletul şi le zugrăveşte 
pc pânza inchipuirilor lui dumnezeeşti. 


NUVELE 95 


La o cârciumă, aşezată pe cellalt mal al lacului, un grup 
de Tirolezi cântă cântece de iubire şi de beţie. Când glasu- 
rile încetau câte un minut, desluşiam notele unei ţitere care 
par'că împrăştiă în noapte un fior de melancolie. 

Altă dată : pe valurile liniştite ale Dunării. 

Un pescar mă treceă într'o luntre către un ostrov. Lun- 
traşul îmi spusese că în fiecare noapte se, adună în ostrov, 
o ceată numeroasă de pescari turci, cari îşi petreceau vremea 
fumând şi cântând, Abiă -despre ziuă aţipiau un ceas, două. 

Luna se iviă mare şi roşie; păreă că iese din apă. 

Când luntrea se apropiă de ostrov, pescarii turci îşi înce- 
peau cântecele. Eră un cor departat, o jale de suflete tru- 
dite, desmierdându-şi uritul şi singurătatea. Nemărginitul apei 
deveniă mei misterios; noaptea mai tristă... 

Cântecul acelor pescari mă atrăgeă, mă chemă ca un glas 
cunoscut. Oh, pentruce nu puteam să fiu şi eu printre acei 
oameni simpli, veşnic rătăciti pe apă? Pentruce nu puteam 
să schimb cu pâinea lor neagră, cu traiul lor liniştit şi mo- 
noton, goana obositoare a sufletului meu după idealuri min- 
cinoase şi deşerte? 

Şi în sfârşit, acum: lângă tine! 

* 
k K 

Ea mă ascultà — şi îi ghiciam eterna, marea întrebare, la 
care niciodată omul nu va puteă răspunde hotărit : 

— Eşti fericit? 

Cine — făcându-şi sau făcându-i-se aceasta înırebare, — 
n'a întrezărit surâsul îndoielii ? 

— Eşti fericit? 

Şi cu toate astea eră o fericire ce simţiam atunci! Ințe- 
legerea dintre sufletele noastre se făcuse armonioasă, largă, 
ca desăvârşitul acord dintre două vioare. 

Ea aşteptă răspunsul. Voiă să-l audă, ca orice femie, numai 
pentru vanitatea de a şti că a putut face pe un om fericit? 
Sau din dorinţa de a mă vedeâ fericit? 

Pentruce nu puteam, pentruce par'că mi-eră frică să-mi 


96 TRAIAN DEMETRESCU 


recunosc fericirea cu aceeaş siguranță cu care îmi recunosc 
părerile ? 

Simţirea omenească, deprinsă fiind prea mult cu suferinţa, 
ajunge uneori la această stare de a nu-şi mai puteă lămuri 
sensaţia fericirii. 

Ochii ei mă priviau de aproape, umezi şi dulci. Glasul ei 
luptă să-mi depărteze gândurile de îndoială, să-mi smulgă 
din suflet răspunsul hotărit şi adevărat. 

Eram fericit! Eram fericit!... . 

Dar clipele treceau cu iuțeala lor neînchipuită — clipe ne- 
statornice de fericire — al căror sfârşit îmi apăreà cu un 
râs hidos de ironic, ce încremeneşte câte odată pe gura 
unui mort. 


Solca (Bucovina), 1895, 
SCRISORI GĂSITE. 


joule, ştiu că-ţi place să te ocupi cu chestiunile psi- 
hologice. Eşti un visător şi un analist. Câte odată nu-ţi 

lipseşte nici filozofia. Aşă pari în ceeace scrii. Te citesc. 

Fii bun şi dă-mi un sfat. Sunt cel mai nenorocit om! 
Idealul meu se mărită cu un maior bătrân şi urit. 

Am pierdut toate iluziile! 

Mă gândesc la moarte, la eterna pace de sub țărână... 

O! ce mare eşti tu Schopenhauer!... 

Spune-mi ce sa fac? 

Aştept raspuns pe adresa: Polonius, post-restant. 


Ei 
k $ 


Tristul meu necunoscut, Te înşeli: n'ai pierdut toate ilu- 
ziile! Au mai rămas încă. Şi marile nenorociri ne vin din 
ele. Fără iluzii sar trăi aşă de simplu, aşă de liniştit! 

Presupun că n'ai trecut peste douăzeci de ani. Vârsta aceasta 
e periculoasă, domnule! De obiceiu, între 20 —25 ani, inima 
naufragiază adeseori. 

Imi pare rău că te-ai adresat la mine. Eu nu ştiu să dau 
sfaturi; uneori nu ştiu nici chiar să le primesc. 


NUVELE 97 


Dar pentrucă m'ai bănuit filozof şi psiholog, după cele ce 
scriu, fireşte, urmează să-ţi vorbesc cu vehemenţă şi cu puţin 
scepticism ... împrumutat dela Ernest Renan. 

Scrisoarea d-tale m'a înspăimântat: trebuie să fii în ajunul 
unui plan de sinucidere. Spune-mi drept: ai citit pe «Wer- 
ther» ? 

Şi pentruce vrei să mori: iubita d-tale — /dealul, cum o 
numeşti — se mărită cu un militar. Desigur, d-ta trebuie să 
fii sărac: vreun student cu birtul neplătit şi trăind într'o 
mansardă friguroasă şi umedă; vreun farniente cu Magda- 
lene blonde... în cap şi înebunind de lipsa unui pahar cu 
bere; vreun poet care face politică şi corecturi la ziare; 
vreun funcţionar care visează în atmosfera prozaică a can- 
celariilor ... 

Şi voeşti ca părinţii /dea/ului să-şi dea fata după d-ta? 

Sărmanul meu amic!... Intr'un mediu social în care iu- 
birea ar fi temelia căsătoriei, aspiraţia ta ar fi dreaptă; dar 
în societatea noastră, în care interesul şi cinismul ţin locul 
iubirii, n'ai drept nici să te sinucizi, căci vei fi ridicol. 

Rousseau mărturiseşte în «Confesiuni» că a fost puțin iubit 
de femei, tocmai pentrucă le-a iubit prea mult. Nenorocirea 
lui Rousseau ar trebui să servească de experienţă multor în- 
drăgostiţi. 

Este adevărat că orice tânăr visează un ideal de femeie. 
Dar cu cât idealul va fi mai frumos, cu atât va fi mai greu 
să-l afli. 

Uneori îţi pare că l-ai găsit; dar pentru a-l cuceri, va 
trebui să lupţi cu multe şi grele prejudecăţi sociale. 

De obiceiu nu triumfi: alteori îţi afli idealul, apoi de des- 
cepţionezi : a fost artificial. Atunci: lacrimi, ţipete, melan- 
colie, disperare, sinucidere — un roman întreg! 

Ce e de făcut? mă întrebi. 

Scumpe necunoscut, şi eu am pierdut idealuri, ca şi d-ta, 
dar nu m'am omorît. Cu aceasta se încărcinează decepţiile. 
Şi apoi sinuciderea nu este un eroism: este o laşitate. Eroii 


95 TRAIAN DEMETRESCU 


adevăraţi îndură vieața aşă cum e. Ei se revoltă, ei plâng, 
ei luptă pentru a o îmbunătăţi, dar nu dezertează. 

Pe Werther îl plâng, dar nu-l admir. 

Şi pentrucă am renunţat de mult a mai căută idealuri, iu- 
besc toate femeile. 

Orice femeie are cevă bun: fie frumuseţe, fie cultură, fie 
delicateţă de spirit, fie voluptate, fie virtute, fie bunătate, 

la dela fiecare ce are bun. 

Fii puţin copil cu ele; sincer şi gingaş totdeauna. Lasă 
fiecăreia câte cevă din sensibilitatea şi spiritul tău. 

Incântă-le; nu le uită; nu fii ingrat cu ele; nu le vorbi 
niciodată de rău ; inspiră-le încredere şi sentimente nobile. 

Fugi totdeauna de cele cari îşi tarifează sărutările, 

Orice s'ar zice, femeia rămâne eternul farmec al vieţii: 


Les morts ne sont jaloux, dans leur paix solitaire, 
Que du murmure des baisers, 


zice poetul Haraucourt. 
Şi adu-ţi aminte că blazatul Musset a mărturisit, în ora 
morţii, că ar fi iubit şi a douăsprezecea oară. 


Craiova, 1990, 
CONTRASTE DE CRĂCIUN. 


i colţuri necunoscute din sufletul nostru, vechile deprin- 

deri, amintirile şi creşterea cari le-am primit în copilărie 
se ascund ca nişte exilați alungaţi din patria raţiunii, pe care 
ne-a înseninat-o mai târziu cultura şi experienţa. Câţi dintre 
noi, după ce am trecut prin câtevă clase liceale, după ce 
ne-am ameţit gândurile cu puţină citire de filozofi materia- 
lişti, nu ne-am ascuns simţul nostru religios — umilita moş- 
tenire pe care ne-a transmis-o o mamă pioasă — şi ne-am 
dat de revoltați în contra cerului, de atei înverşunaţi!... Cu 
toate acestea, vremea trece; anii ne învaţă, încetul cu încetul, 
dureroasa ştiinţă a vieţii, şi atunci sufletul nostru caută re- 
fugiu tocmai în credinţele dispărute. 

Acei cari s'au deşteptat din visuri deşerte şi s'au pus în 


NUVELE 99 


urmă să privească lumea ca nişte spectatori înţelepţi şi ne- 
turburaţi, s'au convins de eterna zădărnicie a tot ce există 
şi au înţeles că senina filozofie a vieţii constă în singura 
putere de a şti să imprumuţi realităţii ceeace-i lipseşte : poezia 
pe care o ai tu. 

Dar să fie cu putinţă? 

5 
% * 

Realitatea !... Monstru hidos, hrănit cu iluziile şi visurile 
noastre... Cine e fericitul care n'o vede, care o suprimă din 
faţa simţurilor sale, care o înlocueşte cu idealul său ? 

Intrebări amare ce îmi neliniştiau mintea, pe când mă în- 
torceam către locuinţa mea — colţ de realitate pustiu şi urit... 

Eră în ajunul Crăciunului. 

Ningeâ mărunt şi des, iar o furie de viscol împrăştiă fulgii 
de-alungul uliţelor, şi în adânca linişte a nopţii se topiă un 
vaet surd, o jale nesfârşită. 

Dar ce este realitea? Să fie pentru toţi aceeaş? Pcntruce 
unii oameni sunt fericiţi în mijlocul realităţii, iar alţii se de- 
părtează de ea? 

Două amintiri îmi reveniră în minte, ca şi cum ar fi voit 
să-mi lămurească gândurile ce mă neliniştiau. 


Acum câţivă ani. 

Sunt în salonul unei familii bogate, care sărbătoreşte ajunul 
Crăciunului. 

Candelabrele resfrâng o lumină binefăcătoare, care tremură 
în cristalul oglinzilor, ca un jeratic de stele pe suprafaţa la- 
<urilor. 

Mobilele, prin colorile lor variate, adaugă la farmecul ce 
îmbată această familie de mulţumiţi. 

Pe o masă din mijlocul salonului se înalţă tradiționalul 
pom de Crăciun, cu frumoasele lui podoabe. 

Copilul bogatului îl priveşte cu îngereasca lui nevinovăție. 
Părinţii acestui copil au căutat totdeauna să deprindă sufletul 
odraslei lor numai cu impresiile fericirii. Ei îi feresc de orice 


100 TRAIAN DEMETRESCU 


durere şi nu-i vorbesc nimic de mizeriile şi suferinţele în 
cari se află alţi copii de vârsta lui. 

Şi-mi aduc aminte ce veselie domniă în mijlocul acelei 
familii, şi mai ales ce plăcut sunà la fereastră vuetul crivă- 
tului... Erà un acord sălbatic, care contrastă într'un chip fer- 
mecător cu liniştea şi căldura din salon... 

Ce realitate frumoasă... 


k 


Mai târziu, împrejurările m'au dus în camera unor sărari. 

Erà tot în ajunul Crăciunului. În locul candelabrelor ardeă 
un rest de lumânare, care răspândiă raze sfioase ca privi- 
rile unui umilit. Mizeria are nevoie de a ascunde în umbră. 

E frig... Copiii tremură lângă soba rece... Nici un pom, 
nici un dar nu-i încântă, nu-i face să devie sgomotoşi şi 
veseli. 

Muma lor zace pe un pat de scânduri. Tatăl e lângă dânsa, 
ca o pază tristă. 

Şi vântul care suflă la fereastră se vaită a nădejde; e ca 
o notă supremă din concertul unor mari plângeri omeneşti... 
Aici sună altfel. 

lar între salonul bogatului şi coliba săracului eră un singur 
gard... 

Fericirea învecinându-se cu mizeria !... 

Nu eră şi asta o realitate? 


Bucureşti, 1893, 


CUM S'AU DESPĂRŢIT. 


Se întâlniau în fiecare Duminică, într'o berărie, dintr'o 
stradă mărginaşe, unde veniau foarte mulţi străini. La 
şapte ore seara, Titu Risipeanu, însoţit de nedespărţitul său 
baston de trestie, se aşeză la o masă mai retrasă, cereâ un 
pahar cu bere şi aşteptă. 
Erà un tânar de treizeci şi patru de ani, nici frumos, nici 
urit, cu o puternică muşculatură, cum nu se vede decât la 
unii gimnastici de circ. După vorbă şi mişcări îşi da îndată 


NUVELE 101 


pe faţă firea lui de ţăran, pe care nici nu căută să şi-o 
ascundă, 

Terminase şcoala comercială şi intrase în serviciul unei mari 
case de schimb. Ocupă acest loc de aproape zece ani. Eră plătit 
bine şi se obişnuise cu munca ţifrelor, ca un poet cu rimele. 

Părinţii lui nu mai trăiau de mult; el duceă o vieaţă de 
boem. Fără a fi un mizantrop, trăiă cam retras de oameni. 
işi întocmise felul său de existenţă, a cărei monotonie nu-l 
supără de loc. Afară de orele slujbei, se plimbă puţin, mâncă 
totdeauna cu aceeaş poftă bună, apoi dormiă regulat opt 
sau nouă ore, în cea mai deplină linişte. Mai târziu se 
adăugă la acest program de vieaţă şi o legătură de inimă: 

In fond, Titu Risipeanu erà un înţelept: nu cereă vieţii mai 
mult decât poate da. 

O jumătate de oră după sosirea lui, venià şi cea aşteptată: 
Edviga. 

Idila lor erà simplă şi puţin poetică. Beau împreună câtevă 
pahare cu bere, ascultau lăutarii, cari nu uitau să cânte şi 
cupletele tirolezilor din Vânzăforul de pasări, în hatârul 
Edvigei ; apoi plecau acasă. După o oră se despărţiau. 

Edviga, o bălană de douăzeci şi opt de ani, pornise într'o 
bună dimineaţă din Salzburg, oraşul ei natal, pentru a se 
pierde în lume. Erà una din acele fiinţe pribege, a căror vieaţă 
rămâne totdeauna necunoscută. Intâmplarea o asvârlise în 
ţara noastră, cu aceeaş nepăsare cum aruncă valurile pe mal 
o scândură dintr'o corabie sfărâmată. Norocul însă n'o pă- 
răsi şi Edviga putu să găsească un loc de îngrijitoare de 
copii, într'o familie de Evrei bogaţi. 

Duminicile, seara, aveă câtevă ore libere, pe cari le pe- 
treceă împreună cu iubitul ei. Intâlnirea lor în berărie deve- 
nise poveste veche. Indrăgostiţii păreau oameni liniștiți şi 
foarte simpatici, Chelnerii îi serviau cu plăcere, oamenii de 
prinprejur le pizmuiau fericirea, lăutarii le cântau cântece 
sentimentale, iar casieriţa, nevasta patronului, o Poloneză de 
cincizeci de ani, oftă adânc şi-şi reamintiă anii ei 


Ci 


102 TRAIAN DEMETRESCU 


Se cunoscură la gară, în ziua când Edviga veniă în Ro- 
inânia. Biata fată, necunoscând altă limbă, se adresă în nem- 
țeşte hamalilor să-i aducă o birje. Dar nimeni n'o înţelegea. 
Titu Risipeanu se află din intâmplare acolo. El aveă o veche 
plăcere, care cu timpul se schimbase în manie, a veni de 
câtevă ori pe săptămână la gară, pentruca să privească so- 
sirea trenului. Titu se grăbi să aducă o birje necunoscute 
străine şi, după rugăciunile ei, primi s'o însoţească până la 
hotel. Edviga eră aproape să plângă de bucurie că întâlnise 
un om care cunoşteă limba ei. Pe drum se imprieteniră re- 
pede. Ea îi mărturisi că vine de departe, gonită de vânturile 
nenorocirii. Cunoşteă muzica, aveă un glas plăcut şi voiă să 
se angajeze cântăreaţă într'un teatru de varietăţi, sau chiar 
la un cafe chantant. 

Titu o sfătui să înlăture ideile astea, îi spuse ce vieaţă 
amară şi ruşinoasă duce o femeie în asemenea localuri şi îi 
promise că-i va găsi un loc, onest şi bine plătit, într'o familie. 

Şi astfel: inima ţăranului ajuns om de oraş cult şi mul- 
țumit, cu inima pribegei de lângă Alpi, se apropiară, se uniră, 
ca şi cum s'ar fi cunoscut de când lumea. 

Dragostea lor eră un roman în câtevă rânduri: se iubiau 
fără flacări, fără lirism, fără gelozie; eră mai mult o prie- 
tenie, cu momentele ei fireşti de voluptate. 

Cu vremea întâlnirile lor de Duminică deveniseră atât de 
obişnuite, încât işi pierduseră orice nuanţă de farmec. Dar 
odată Edviga veni la întâlnire cu o carte de rugăciuni, scrisă 
în limba germană. Titu nu-şi putu stăpâni râsul. 

— Tu crezi în Dumnezeu ? o întrebă el. 

— 0!... mai mă întrebi ?... răspunse ea, cu un accent de 
uimire. Dar tu? 

Titu ridieă din umeri, zâmbi şi tăcu. El nu citise multă 
filozofie, dar ohservaţiunile lui răsfrânte asupra vieţii stin- 
seseră În sufletul acestui. copil de plugari sceptici cea din 
urmă rază a credinţei. Ateismul lui eră formulat într'o redu- 
merire simplă: «Dacă ar fi un Dumnezeu, ar există atâtea 
nedreptăţi şi rele în lume ?» 


NUVELE 103 


Edviga moştenise fanatismul educaţiunii religioase din ţara 
ei. Când descoperi că iubitul ei este un necredincios, se în- 
spăimântă ca de o nenorocire. 

Ea încercă să-l facă a crede; dete sărutărilor ei mai multă 
căldură, îşi înflăcără ochii cu priviri religioase. 

— lubirea noastră va fi mai dulce sub protecţia Maicei 
Domnului ! 

El înjură de toţi sfinţii, cu Isus în frunte, şi o ameninţă 
şi pe ea cu vorbe brutale. Se despărţiră supăraţi. 


Erà a treia Duminică, de când Edviga nu mai venià la 
întâlnire. Titu Risipeanu o aşteptă liniştit, ore întregi. Pe fi- 
gura lui nu se iviă nici o expresie de mânie; îşi fumă în 
tihnă ţigările, goliă câtevă pahare şi 'plecă singur acasă. 

El o credeă bolnavă. Lipsa ei începi să-l îngrijească, să-l 
facă să sufere. Acum îşi da seama de golul ce ni-l lasă în 
suflet orice femeie, când nu ne mai iubeşte. Dar n'are să 
mai vie niciodată ? Titu îşi repetă această întrebare cu un 
fel de frică. Se obişnuise atât de mult a nu mai fi singur!... 
Fără îndoială este o nevoie să te întovărăşească cinevă în 
drumul vieţii — mai ales o femeie!... 

In a cincea Duminică primi o scrisoare dela Edviga, în 
care erau scrise cu creionul aceste rânduri: «/ch liebe dich 
nicht mehr, weil du an Gott nicht glaubst». (Nu te mai iu- 
besc, pentrucă nu crezi în Dumnezeu). 


Craiova, 1690, 
COPIII, 


A devenit aproape un obiceiu ca, în fiecare zi, să mă uit 

dela fereastra odăiei mele într'o curte vecină. La umbra 

unui salcâm, un bătrân alb şi venerabil — ca Dumnezeu din 

vestitul tablou al lui Rubens: Judecata din urmă — leagănă 

un copil culcat în leagăn. Bătrânul are peste o sută de ani; 
copilul e de câtevă luni. 

In salcâm, vrăbiile ciripesc toată ziua; strada e liniştită, 


1u4 TRAIAN DEMETRESCU 


trăsurile trec rar; din când în când, o aripă de vânt spul- 
beră depe dânsa nori uşori de praf. Şi e cald... 

Când mititelul a adormit, bătrânul îşi aprinde pipa şi fu- 
mează în tihnă. Nu se clinteşte din locul său; tace şi pri- 
veşte — poate şi cugetă, 

Ceilalţi, din casă, se îndeletnicesc cu afaceri serioase: muma 
pregăteşte cina de seară, sau cârpeşte o cămaşe; bărbatul, 
în mijlocul a doi ucenici, lucrează o pereche de ghete cu 
scârțietori, poruncite de domnul Viorescu, copist la tribunalul 
de comerj. Singură pisica, cu cercei de lână roşie la urechi, 
se satură, ca un oriental, de lenea orelor de vară. 

Tabloul acesta mă înduioşează. In familia acestor munci- 
tori e puţină linişte şi mulţumire. Fericirea nu este definită 
adeseori prin aceste două vorbe simple? Dar ceeace mă 
impresionează e bătrânul şi copilul. Când acesta din urmă 
se deşteaptă, moşneagul îl ia în braţe şi-l poartă prin curte. 
E ca un grup simbolic. Copilul îşi încurcă mâinile în barba 
ninsă a bătrânului: acesta surâde. 

Şi mă gândiam : ce: noroc ar fi dacă bătrânul ar mai trăi 
câţivă ani. Din îngrijirea lui blândă, din seninătatea sufletului 
său, ridicat de asupra patimilor şi deşărtăciunilor omeneşti, 
s'ar resfrânge cevă în firea copilului. Educatorul de o sută 
de ani ar hotâri o parte bună în temperamentul şi caracterul 
micului său elev, 

Eu am oroare de guvernante şi de pedagogi. Educaţiunea, 
lipsită de iubire, e falsă şi răufăcătoare. Guvernanta mea 
din copilărie nu ştiă englezeşte, nici clavirul, dar ma iubiă, 
Erà o femeie dela ţară, cage povestiă basme c'un farmec ne- 
închipuit şi mă adormeă sub cântece naive şi dulci. Basmele 
şi cântecele acele au lăsat o notă de duioşie în simţirea mea. 
Dar ce vreţi să rămână din severitatea şi sistemele de edu- 
caţiune ale guvernantelor şi pedagogilor ? Priviţi pe cei mai 
mulţi copii ai bogaţilor. Aroganţa, stângăcia şi unele viţiuri 
le vin dela guvernantele şi pedagogii lor. 


Ga 


NUVELE 105 


In oraşele din Bavaria, şi mai ales în München, educa- 
iunea copiilor este una din preocupaţiunile însemnate ale 
consiliilor comunale. In acest sens, sunt făcute parcuri imense, 
ținute în cea mai curată stare, unde nu sunt liberi a se 
adună decât copiii, din toate clasele sociale. 

Plimbându-mă într'o zi pe o stradă a Miinchenului, ţipetele 
vesele ale unei mulţimi de copii îmi atraseră atenţiunea. In 
apropiere eră un parc. Întrai înăuntru şi înaintea ochilor mei 
se desfăşură un tablou, pe care nu-l mai văzusem. O armată 
întreagă de ființe drăgălaşe şi sburdalnice alergă printre 
arbori, săriă, râdeă, se da în goana celor mai nevinovate şi 
plăcute jocuri. In aer liber şi curat, copiii se desvoltau fru- 
moşi şi puternici. 

Şi-apoi câte legături de inimă nu se contractau, pe ne- 
simţite, în jocurile acestea comune. Copiii, când vor deveni 
oameni, vor înlănţui prietenii strânse, în amintirea jocurilor 
lor din copilărie. Atâtea simpatii omeneşti, atâtea uniri feri- 
cite se datoresc numai împrejurărilor din primii anii ai vieţii. 

Erà rar să întâlnesc un copil bolnăvicios sau urit în ţara 
acestor Bavarezi calmi, sobri şi practici. In Reichenhall am 
întâlnit de câtevă ori cete de copil — între şase şi nouă ani — 
pornind să facă excursiuni pe Alpi. Mergeau să găsească 
floarea pe care ei o numesc: floarea regelui. 

Ei râdeau de mine, pentrucă nu puteam să mă potrivesc 
cu mersul lor ager. Obosiam curând, sau mi se ură; şi vai! 
cui nu i-a mai rămas nimic de copil sau de nebun, a murit 
de mult!... 

$ i 

La noi, majoritatea copiilor sunt de ceară. O călătorie 
făcută în câtevă provincii şi sate m'a încredinţat despre asta. 

Lipsesc grădini, lipseşte aer, orizont larg... Consiliile co- 
munale nu pun nici o grijă pentru desvoltarea fizică a co- 
piilor, din cari vor ieşi generaţiunile viitoare. Părinţii îi lasă 
pe seama guvernantelor. 

Intr'o zi am intrat intr'o familie de burghezi bogaţi. Doamna 


106 TRAIAN DEMETRESCU 


eră îmbrăcată întrun costum uşor de vară, parfumată cu 
peau d'Espagne, încorsetată, de abiă puteă să respire. 

Domnul erà slab, nervos şi vârstnic, 

După câtevă vorbe, schimbate asupra timpului, apărură 
doi copilaşi, elegant îmbrăcaţi, 

Muma mi-i prezintă: Aspasia şi Virgil. Erau străvezii! 

Cu dânşii intrase şi guvernanta, o Englezoaică aurie, asupra 
căreia domnul îşi fixă uneori ochii. 

Copiii se apropiară de mine, sfioşi. 

Doampa interveni: 

— Aspasio, mamă, zi: Bonjour! 

Fetiţa gângăvi: 

— Bonjour 

Guvernanta adăugă : 

— Bonjour, monsieur ! 

Fetiţa repetă cuvintele, Aceeaş scenă şi cu băiatul. 

Apoi muma reluă vorba: copiii ştiu să cânte la clavir, 
învaţă englezeşte şi franţuzeşte —+bravo ! brayo! După fie- 
care două trei minute, copiii tuşiau uscat. Când observai că 
de ce nu-i lasă să se joace, să facă puţină gimnastică, doamna 
îmi răspunse: 

— S'ar puteă una ca asta 2... Ce? sunt copii de mojici ?. . 
Auzi, gimnastică pentru fete >? 

— Dar, doamnă, uitaţi că Herbert Spencer spune... 

— Ăla e nebun de legat, domnule... 

Nam mai zis nimic, dar m'am uitat la biata fetiţă, care 
păreă că ascultă glasul mumei cu supunere şi frică. 

Deunăzi doamna mi-a făcut cunoscut încetarea din vieaţă 
a Aspasiei, în vârstă de opt ani. Eră cernită, arătă o durere 
rece, şi repetă într'una celor cari veniseră să asiste la în- 
mormântare : 

— Ingerul mamei! Cântă la clavir, ştiă franţuzeşte, engle- 
zeşte... 

Câte drame nu se pot scrie din vieaţa copiilor!... 


Craiova, 1594. 


NUVELE 107 


FEMEIA CARE ÎNŞEALĂ. 


pee birt, doi studenți vorbiau despre femei. Alături de 

dânşii, un om cu înfăţişarea comună, cu ochii fixați întrun 
chip vag spre fumul ţigării pe care o fumà liniştit, păreă 
că-i ascultă. Din când în când făceâ o mişcare nervoasă 
de nerăbdare, căutând să şi-o stăpânească repede; sau i se 
iviă în colţul gurii un zâmbet ciudat, plin de ironie şi amă- 
răciune. 

La celelalte mese, alţi consumatori, din diferite trepte so- 
ciale, mâncau, vorbiau despre lucruri banale, râdeau şi făceau 
un sgomot ce supără întru câtvă pe necunoscutul doritor 
dea urmări convorbirea studenţilor. Aceştia reveniau asupra 
unui adulter, despre care se vorbise mult în public şi prin 
ziare : soţia unui poet cunoscut şi admirat îşi înşelase băr- 
batul cu un militar bătrân şi urit; şi însfârşit, conveniseră 
amândoi că singura cauză a acestor scandale eră organizaţia 
burgheză a familiei de azi. 

Cu toate astea un punct îi lăsă nedumeriţi. Toată lumea 
ştiă că această femeie luase pe poet din iubire; nu putea 
să încapă nici o umbră de îndoială, mai ales de când poetul 
publicase un volum de sonete intitulat Săruzările, închinat 
iubitei lui, şi care avusese un succes uimitor. Şi cei doi stu- 
denţi se întrebau, cu o melancolie de tineri sentimentali, 
dacă nu cumvă ceeace numim noi iubire nu este o iluzie 
absurdă şi protivnică legii brutale a naturii, care hotărăşte 
înclinările, atracțiunile, legăturile dintre sexe? Poate că natura 
nu suferă ceeace am convenit să numim statornicie, credinţă, 
intro femeie şi un bărbat; natura nu e nici morală, nici 
imorală — este aşă cum este, sălbatică şi absolută; şi omul 
care încearcă să o potrivească după propriile lui nevoi şi 
dorinţe e ridicol şi e nebun, 

Sub aceste reflecţii, convorbirea celor doi studenţi se rări, 
deveni mai puţin aprinsă, par'că se da biruită unui mister 
neînduplecat. Tăcură. 


108 TRAIAN DEMETRESCU 


Necunoscutul se sculă încet, se apropi& de masa lor şi le 
ceri voie să ia loc lângă dânşii. 

— V'ascult de un ceas, zise el; n'am pierdut nici un 
cuvânt, nici o argumentaţie şi pro şi contra; vam admirat 
patima inteligenţei, care o puneţi în discuţiunea unei ches- 
tiuni aşă de interesante; am înţeles că aţi citit pe marii 
scriitori cari au fost veşnic neliniştiți de problema adulte- 
rului, aţi pronunţat nume vestite: Dumas-fils, Ibsen, Tolstoi, 
Strindberg, Bourget — şi am ajuns la concluzia că vă lipseşte 
marea şi unica ştiinţă omenească: experienţa ! 

Cei doi studenţi se uitară unul la altul, ca şi cum începeă 
să se ivească o zare de lumină in nedumerirea lor, în vreme 
ce necunoscutul urmă, pe acelaş ton biajin, vehement şi 
convingător : 

— De altfel nu e vina d-voastră, sunteţi prea tineri... 
Cum însă bănuesc că n'aţi eşit încă din Universitate şi 
sunteţi familiarizați cu ştiinţele pozitive, cari nu se bazează 
decât pe experienţă, pe fapte, nu mă îndoesc că mă veţi 
înţelege ce-am să vă spun. 

Studenţii îşi pironiră privirile în ochii lui, cari ajutau cu 
lumina lor tristă şi expresivă să dea mai multă căldură 
vorbelor. 

— Da, sunt femei nenorocite, cele mai de plâns, cari se 
căsătoresc fără voia lor, cu bărbaţi pe cari nu-i iubesc, nu-i 
pot suferi, nici ca suflet, nici ca fizic. Acestea, când trec din 
patul — aş zice mormântul — conjugal, în braţele unui 
amant, sunt iertate şi de sfinţi şi de oameni. Dar există un 
alt tip de femeie, un tip ciudat, pe care nu-l poţi defini: 
tipul femeiei care îşi iubeşte bărbatul, îl adorează, il vede 
mai presus de îngeri, de Dumnezeu şi cu toate astea îl 
înşeală ... 

Cuvintele din urmă produseră un efect magic: toţi cei din 
birt, cari râdeau şi beau nepăsători, se intoarseră cu faţa 
către necunoscut şi, uitând să mai mănânce, il ascultau cu 
uimire şi cu plăcere. Nu se mai auzi nici un ţăcănit de fur- 
culiţă. 


NUVELE 109 


În tăcerea asta, făcută deodată, necunoscutul păru a-şi 
încălzi glasul: 

— De ce înşală? Nici noi nu ştim, nici ea n'o ştie. Eo 
pornire instinctivă — înşală, cum ar mâncă, cum ar bea, 
cum ar respiră... Credeţi că acela, în braţele căruia se aruncă, 
este un ideal al ei vechiu, un vis de fecioară, întâlnit la un 
moment dat ?... Nimic din toate astea!... Este un individ 
oarecare, d-ta sau eu, un necunoscut, un străin, un tânăr, 
un bătrân ... 

«După ce ai surprins-o, îţi cade în genunchi, îţi jură că 
te iubeşte — şi te iubeşte, în adevăr — te înduioşează până 
la facrimi cu lacrimile ei... Dacă o întrebi: pentruce te-a 
înşelat ? Va fi peste putinţă să-ţi spună pentruce. Îţi va înşiră, 
desigur, o minciună, o fineţe, o împrejurare; dar cuvântul 
pentruce nu ţi-l va spune niciodată. Şi nu ţi-l va spune, 
pentrucă nu poate să ţi-l spună; pentrucă ea însăşi se 
întreabă : pentruce ? pentruce l-am înşelat? 

Se făcu o pauză. Unul dintre studenţi întrebă: 

— Aş vrea să ştiu, dacă d-ta ai iertă sau ai pedepsi pe 
o asemenea femeie ? 

Necunoscutul ridică din umeri şi pradă unei nehotăriri 
ce-l chinuiă : 

— Asta e o chestie de temperament. Unii iartă, alţii pe- 
depsesc. Des Grieux a iertat pe Manon; din potrivă, dra- 
maturgul francez înarmează braţul bărbatului înşelat, cu fai- 
moasele cuvinte: 7ue-la! Eu amicii mei, am iertat-o 7... 

Toţi tresăriră ... 

— Cum ? ai fost însurat? îl întrebă un curios. 

— Da, am învăţat la şcoala asta, după cum v'am dove- 
dit-o cu ştiinţa mea: experienţa ... Amară ştiinţă! pe care o 
înveţi totdeauna prea târziu ... Da, femeia mea, care m'a 
iubit, care îşi făcuse din mine un ideal, m'a înşelat cu un 
actor dintr'o trupă de provincie .. Un actor, o maimuţă, 
domnilor, urit, hidos ... De-ar fi fost, cel puţin, o celebritate !... 
Aş fi înţeles, atunci, patima nevestei mele; dar să te laşi a 
fi posedată de un urangutan ... sapristi !... 


110 TRAIAN DEMETRESCU 


Necunoscutul fu scuturat de un râs nervos ; apoi se sculă: 

— Am iertat-o, cum se iartă un nebun, un copil, dar n'am 
mai putut împărți acelaş căpătâiu împreună... Un vechiu 
prieten îmi spuneă într'o zi: amorul începe iubind o femeie 
şi sfârşeşte urindu-le pe toate, Bună ziua, domnilor, 

Şi plecă, 

Bucureşti, 1893, 

PALTOANE VECHI. 


Nu-mi place iarna. Ştiu că sezonul acesta convine bogaţilor, 

cari aşteaptă cu nerăbdare seratele, balurile, patinagiul, 
observ că ciorile, nişte paseri totdeauna cernite, au aerul te'a 
petrece, suh cerul veşnic posomorit ; dar întorcând altă pa- 
gină a vieţii, aflu că săracii nu se bucură deloc, iar vrăbiile 
neprimind nici o circulară dela doctorul Felix ca să nu stea 
în frig, sunt amenințate să moară îngheţate pe crengile arbo- 
rilor desfrunziţi, 

Recunosc şi eu că viforul e un solist plăcut, că vagneria- 
nele lui sinfonii, în timpul nopţii, sunt pline de taine şi de o 
melodie sumbră, cu condiţia să-l ascult dintr'o cameră bine 
încălzită, în faţa unui pahar cu ceaiu aromatic şi cald ... 

Dar culmea antipatiei mele împotriva iernii, o hotăreşte 
paltonul meu vechiu, În vieaţa mea, cumpărarea unui palton 
nou este un eveniment, deaceea mai în toate iernile sunt 
nevoit să imbrac paltonul din ... anii trecuţi. 

Fireşte, pentru boemii de felul meu, lucrul pare indiferent 
a purtà o haină veche sau nouă; dar observați de aproape: 
pe când o pălărie veche, o cismă veche, o redingotă veche 
trec nezărite, sau sunt foarte puţin luate în seamă, un palton 
vechiu se pune în evidenţă, fără să vrea, ca stângăcia unui 
om timid, Haina asta par'că se vâră în ochii tuturora şi-i e 
peste putinţă să s'ascundă. Cel care o poartă, duce pe umeri 
o adevărată Cruce a Calvarului, o mare tragedie ! 

Am notat odată iarăşi o ciudată stare psihologică, pe care 
o determină un palton vechiu. Omul pare trist şi foarte umilit ; 
n'a făptuit nici o necinste, nici o crimă; e poate iubit şi 


NUVELE 111 


stimat de concetățenii lui, femeile îi zâmbesc — cu toate astea 
paltonul vechiu îl amărăşte, îl face să fugă de lume. Obser- 
vaţi pe mizantropi, toţi poartă paltoane vechi. 

Când bietul om umblă pe stradă, după afaceri, sau să se 
plimbe, i se pare că toată lumea se uită la paltonul său, îl 
observă, îl critică, îl descoase—pe bietul palton, care e 
aproape descusut !... 

Dacă este invitat într'o familie, se duce după multe ezitări; 
nu se lasă a fi desbrăcat de servitorul care stă în anticameră; 
îşi atârnă paltonul în cuier cu un fel de ruşine, şi intră în 
salon în redingota cea... nouă! Aproape fiecare om are o 
redingotă pentru zile mari. 

Când pleacă, domnul sau doamna, care îl însoţeşte până 
la scară, nu-şi poate stăpâni un zâmbet ironic. 

Să nu-mi spuneţi că exagerez dacă voiu afirmă că cea mai 
mare parte dintre oameni te judecă şi te clasează după pal- 
tonul pe care il porţi. Poţi să fii un om cinstit, un ziarist 
celebru, un poet de talent, dacă umbli într'un palton vechiu, 
eşti mai puţin decât eşti, sau nu eşti nimic. 

Un bogat, râzând prosteşte, îmi spuneă într'o zi, vorbind 
drept Eminescu: 

— L'am văzut o singură dată; purtà un palton lung şi 
vechiu — săracul ! 

Intr'o seară, schimbând o sumă de idei şi cuvinte cu un 
bătrân simpatic şi înțelept, îmi repetă adeseori fraza asta, 
bună de ţinut minte. 

— Ei, tinere, în societatea noastră ajungi mai lesne c'un 
palton nou şi o pereche de mănuşi chic? 


$ 
+ % 

Dar ajungă cine o pofti şi cine se'mbată de visurile zadar- 
nice ale gloriei!... Ce-mi pasă mie !... Vorba e că un palton 
vechiu nu ţine de cald. lată de ce-mi pierd vremea să înşir 
aceste vorbe triste. 

Ah! fraţii mei de gânduri şi de sărăcie, spuneţi-mi dacă 
sub condeiul meu nu vorbeşte inima voastră !... Spuneţi-mi, 


112 TRAIAN DEMETRESCU 


dacă nu lânceziţi, ca şi mine, în dureroasa nostalgie de 
țări cu soare etern, care te scapă de paltoane vechi şi de 
tuse —o muzică cu sonorități de mormânt !... Spuneţi-mi 
încă dacă au drept să poarte paltoane îmblănite, călduroase 
şi moi, bogătaşii cari nu cugetă, nu simt, nu muncesc; burtă- 
verzimea asta rea, vanitoasă şi ignorantă ! 

Sunt oamenii vinovaţi că fură, că mint, că omoară; ei 
bine, pentru ce n'ar fi vinovaţi şi imbecilii aceştia că poartă 
paltoane noi? 

Cu toate astea aş dori ca rândurile mele să nu vă facă 
o educaţiune anarhică, să nu vă revolte. Intâinind pe stradă 
pe cei împaltonaţi, aţi fi în stare să le cereţi socoteala asupra 
crimei de a purtă paltoane noi, dar de aci s'ar naşte un 
scandal; şi gardistul, uitându-se la paltoanele voastre vechi, 
s'ar grăbi să vă invite... ştiţi unde. 

Umiliţi şi rezignaţi să îmbrăcăm tot paltonul cel vechiu. 
Inchiotorându-l bine, cu mâinile în buzunare, sub culoarea 
lui ştearsă şi nedefinită, vom aveă aerul unor filozofi ori- 
ginali ... 

Căci să dăm Cesarului ce e al Cezarului: paltonul vechiu 
a fost totdeauna haina filozofilor. 


Craiova, 1590. 
O VIZITĂ. 


peste întâmplarea, pe care voiu s'o povestec, a trecut un 
an, şi sunt încă nedumerit dacă trebuie sau nu s'o las 

în uitare pentru totdeauna. Desigur ea nu este menită să 
emoţioneze adânc pe cititori, dar tinerii noştri, cari fac ver- 
suri, vor şti să desprindă dintr'iînsa o înţelepciune practică. 
Eram singur în odaia mea. Vă scutesc de descripţia odăiei 
mele, deşi mobila mea, prin caracterul ei sărăcăcios, este de 
o originalitate rară. Stam la gura sobei, citind o carte, scrisă 
de un mare erudit, în care eră vorba de misterele religiunii 
vedice. Sunt minunate cărţile acestea, cari te duc în timpurile 
primitive ale omenirii !... Deodată mi se pări că bate cinevă 
în uşă. Ascultai puţin şi în clipa aceea îmi răsări în memorie 


NUVELE 113 


celebrul refren din poema Corbul a lui Edgar Poă: «Trebuie 
să fie vântul şi alt nimic !» 

— Intră! 

Un tânăr îndrăzneţ, cu trup ca al adolescenților din epocile 
frumuseţilor antice, intră vesel, aducând de afară aerul curat 
şi rece al lui Decemvrie. 

Mă sculai surprins : ce căută Aurora în coliba Amurgului ? 

— Poftim, domnule, şedeţi. 

Şi tânărul se aşeză pe un scaun, care aveă defectul să nu 
fie moale. 

Tânărul mi-aduceă un caiet cu versuri — toată încrederea 
în propriul său talent atârnând de un cuvânt al meu de 
încurajare. 

A... domnişorul acesta eră un farsor! Mă necăji: 

— Dar, domnule, cine sunt eu, ca să vă adresaţi cu atâta 
entuziasm la mine? Aţi greşit adresa!... Şi în acelaş timp 
aţi uitat că în ţara asta există un Gherea, un Maiorescu... 

— Cum? Nu sunteţi d-voastră simpaticul nostru ... 

— Domnule, fii bun şi nu spune cuvinte de prisos. 
Pentrucă ai venit însă, dă-mi caietul să-l răsfoiesc puţin, iar 
d-ta, în vremea asta, ascultă greerii, altă speţă de poeţi lirici, 
de cari ştii bine cum îşi bat joc furnicile. 

Tânărul îmi dete caietul şi pări că dă atenţiune cântecelor 
greierilor, ascunşi după sobă. 

După ce sfârşi citirea caietului întreg, obişnuita mea fire 
blajină mi se schimbase. Eram revoltat, 

— Ce minciuni monstruoase! Ce minciuni! 

— Versurile mele minciuni? întrebă tânărul, uimit. 

— Fireşte: în toate aceste elegii nu vorbeşti decât de 
moarte, de veşnica tăcere, de suspine, de mări de lacrimi... 
Domnule, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în oglindă şi 
vezi-te că spui minciuni, că în d-ta debordează vieaţa |... 

Tânărul zâmbiă ; eu urmai: 

— Bine, domnule, dacă d-ta ţi-ai fi publicat versurile, 
publicul, citindu-le, ar fi crezut ce spui şi te-ar fi compătimit, 
te-ar fi simpatizat. Ei bine, ştii d-ta, că a smulge publicului, 


114 TRAIAN DEMETRESCU 


în mod falş, emoţiuni de pietate şi de simpatie, e tot aşă 
cum l-ai fură? 
A... domnule! 

— Căci să-mi mărturiseşti adevărat: ce mănânci în fie- 
care zi? 

— Patru ouă, icre negre, salam, supă, două muşchiuri la 
grătar, rocfort, compot de caise, beau vin negru... 

— Şi indrăzneşti să faci elegii ?... Domnule, eşti teribil! 

— Dar ce-are aface... 

— Cum să n'aibă aface? Apoi ştii d-ta că acest nutri- 
ment a lipsit, adeseori, lui Leopardi, lui Dostoievschi, lui 
Eminescu ? 

— Imi pare rău... 

— Şi afară de asta, când ai avut vreme să suferi, să 
iubeşti, să te descepţionezi, să înţelegi vieaţa, să te lupţi ?... 
Câţi ani ai, domnule? 

— Douăzeci şi unu, neimpliniţi. 

— Cei mulţi înainte... 

Merçi... 

— Ah! dragul meu tânăr, un altul care ar aveà un piept 
sdravăn şi o musculatură de taur, ca d-ta, ce bun strungar 
ar deveni! 

Tânărul râse. 

— Nu râde, te rog. Mai târziu, după ce vei citi cevă şi 
îți vei rafină puţin sensibilitatea şi imaginaţia, în paguba 
plămânilor şi a braţelor, îţi vei da seama că vieaţa se gustă 
mai plăcut fiziceşte decât intelectual. 

După cuvintele astea tânărul îmi smulse caietul din mână 
şi-l aruncă în sobă. Ce curaj! Eram înmărmurit. 

Câtevă minute trecură şi elegiile deveniră o mână de 
cenuşă, 

— Ol! tinere, sunt atâtea lucruri de făcut în vieaţa asta, 
mai folositoare şi mai frumoase decât elegii proaste. Şi apoi, 
lumea e plină de femei frumoase... De ce-ţi pierzi energia 
nervoasă pe nimicuri ? 


NUVELE 115 


Deunăzi, ca şi acum un an, stam singur în odaia mea. 
Imi cântau greerii şi uritul. 

Deodată mi se păru că aud o bătaie uşoară în uşă. 

«E vântul şi alt nimic!>... 

Bătaia se repetă. 

— Intră! 

Ca şi acum un an, acelaş tânăr se ivi, cu aerul mai vesel 
şi îndrăzneţ. 

Mă înfuriai: iar mi-aduce elegii !... Nu-imi ajungeau mie 
greerii, urîtul, melancolia ?... 

Tânărul se aşeză pe un scaun: 

— Nu ştii cevă?... Mă 'nsor. 

— Bravo! Te felicit! 

— Ştii, ţi-am urmat povaţa, care mi-ai dat-o acum un an, 
m'am ţinut numai de femei... In sfârşit am pus mâna pe 
una, bogată şi frumoasă ! 

— Elegii mai faci? 

— Păzească-mă Dumnezeu ! — şi erà cât pe-aci să se în- 
chine. Apoi adăugă: Am venit să te invit la nuntă. Ţin mult 
să te prezint viitoarei mele neveste. l-am povestit şi ei chestia 
elegiilor... A râs!... 

După ce-a plecat, am pus zăvorul la uşă. Acuma poate 
să mă viziteze şi Norocul— nu mai deschid! 


Craiova, 1894. 
ARBORII. 


Ri am trăit aproape toată copilăria mea printre arbori, 

aşă că e firese să-mi aduc aminte adeseori despre ei. 
Nu numai că-mi plac, dar îi şi iubesc, ca pe nişte singura- 
tici, totdeauna neclintiţi şi tăcuţi. 

Astă vară am stat printre ei şi mi-au făcut mult bine. Sub 
ramurile lor înfrunzite, ce par ca nişte braţe ocrotitoare, su- 
fletul îşi readună ceeace a pierdut printre oameni: iluziile, 
Uneori frunzele îţi vorbesc. Freamătul e limbagiul lor, ce-ţi 
spune despre multe, dacă ştii să-l înţelegi. 

Aţi observat ce turburare produc vorbele unor oameni în 


116 TRAIAN DEMETRESCU 


sufletele acele cari şi-au întocmit, după îndelungi meditaţiuni 
şi citiri, o estetică a simţirii ? Cuvintele grosolane, cugetările 
meschine cad peste aceste suflete, ca nişte lovituri de ciocan 
peste clapele unui clavir. 

Niciodată insă tăcerea arborilor sau singurătatea unui 
cof de natură nu contrariază armonia visurilor sau simți- 
rilor noastre. Din potrivă, ele deschid orizonturi largi cuge- 
tărilor cari se găsiau sfioase şi se ascundeau în mijlocul lumii. 

O, frumoşii brazi depe munţii Alpi! Ei nu turburau aerul 
ca discursurile politicianilor noştri dc aici, ci-l umpleau de 
mirosul lor puternic şi dătător de vieaţă!... Nu ştiu dacă zi- 
lele trecute amicii mei s'au dus să voteze listele viitorilor 
consilieri comunali, dar dacă m'aş fi dus şi eu, vă încre- 
dinţez că aş fi votat o listă a mea, întocmită de opt gră- 
dinari bavarezi, cu cari mă imprietenisem la Reichenhall, 
chemându-i să-mi prefacă oraşul, în câţivă ani, într'un parc 
uimitor de frumos. 

E 
* x 

Peste drum de fereastra, mea, câţivă salcâmi au început 
să se desfrunzească. In fiecare zi, frunzele cad mai veştede, 
mai numeroase, Bieţii arbori par'că exprimă o tristeţă aproape 
omenească. 

Ştiu că azi a ieşit din modă să mai vorbim de toamnă, 
de frunzele cari cad, de berzele cari se duc... 

Nous n'osons plus parler des roses; 
Quand nous les chantons, on en rit, 
Car des plus adorables choses 

Le culte est si vieux, qu'il périt ... 

Sully Prudhomme, poetul Singurătăfilor, a suspinat în 
versuri admirabile culturile intime ale inimii omeneşti, cari 
se pierd în lumea asta veşnic schimbătoare. 

Şi cu toate astea cine îşi poate stăpâni fireasca manifes- 
tațiune a sensaţiunilor pe care o deşteaptă eterna tristeţe a 
lucrurilor dinafară ? 

Căderea frunzelor este un fenomen obişnuit, nebăgat în 


NUVELE 117 


seamă de majoritatea oamenilor; dar ea are un înţeles pentru 
unele suflete, aspectul ei deşteaptă amintiri, reintoarce pagi- 
nile altor vremuri, sau predispune spiritul către anume re- 
flecţiuni. 

De cele mai multe lucruri din natură se leagă nenumărate 
fire din gândurile şi simţirile noastre. Ceeace pentru altul 
este indiferent, pentru mine însemnează un moment neuitat 
în vieaţa mea. 

Un nor, trecând uşor prin spaţiu, făcù într'o zi pe o in- 
teligentă femeie, cu care vorbiam, să tresară, Ea îşi aduse 
aminte că aveă obiceiul să-şi oglindeze ochii într'un lac, 
aproape de grădina ei. Cine ştie! poate că norul acela năs- 
cuse din acel lac, unde par'că rămăsese cevă din albastrul 
ochilor săi. 

Omul are nevoie de a-şi creă o filozofie a lui intimă, ne- 
formulată într'un sistem, nepublicată în volume, dar care să-l 
satisfacă numai pe el însuşi. Ce binefăcător e să crezi, de 
pildă, într'o simpatie universală şi să-ţi distrugi cât mai mult 
groaza de nepăsarea oarbă şi fatală a naturii, față de orice 
existenţă emenească ! 


k 
xX * 


Mie, desfrunziții salcâmi de peste drum îmi readuc gân- 
duri despre nestatornicie, despre moarte. 

Omul nu moare dintr'odată, ci cu încetul şi conştient. Fie- 
care purtăm în noi mormintele copilăriei şi ale adolescenţei. 
Dar iluziile 1... Despre ele abiă ne mai fducem aminte: mor 
cu grămada, ca nişte ostaşi pe câmpul de răsboiu. 

Ne mor rude, prieteni, părinţi şi duc cu ei în groapă iu- 
birile, bucuriile noastre. Moare cevă şi din noi, cari rămânem. 

Şi neantul, a cărui apropiere o presimţi, te nelinişteşte, îți 
întunecă mintea, cu veşnicul lui mister de Sphinx. 

Pe mine m'a uitat nepăsarea unui ţăran, care se află în 
orele agoniei. In ajunul morţii mâncase cu multă poftă şi 
cereă să-i cheme pe un prieten din sat, care se îndeletniciă 


118 TRAIAN DEMETRESCU 


cu cioplitul crucilor de morminte. Voiă să-şi întocmească, el 
singur, cosciugul ! 

Pentru ce o mare parte din oamenii din popor nu simt 
frica de moarte? Să fie din cauza credinţei lor în vieaţa vii- 
toare ? Sau pentrucă nu-i leagă de traiul pământesc nici o 
iluzie de fericire? 

Pentru un civilizat, dacă vieaţa nu e totdeauna plăcută, e 
cel puţin interesantă, A trăi de curiozitate, este şi asta o 
plăcere. 

Călătoriile, mai ales, fac să-ţi placă vieaţa. Ele îţi deprind 
spiritul cu nesăţioasele nostalgii de depărtări, de tot ce e 
nou şi necunoscut. În vreme ce traiul numai în acelaş loc, 
oboseşte, înclină către urit... 

Cu atâtea gânduri îţi umple mintea frunzele astea cari se 
desprind depe ramuri !... Au avut şi ele o vieaţă. Câte vieţi 
omeneşti nu se aseamănă cu a lor — vieţi obscure, scurte, 
uitate ... 

Noaptea, când uliţile sunt pustii şi liniştite, căderea frun- 
zelor, auzită din odaie, pare un plâns uşor, întrerupt de sus- 
pine. Şi atunci, înduioşat de tristeţe şi pietate, te gândeşti la 
aceia cari sunt singuri şi nemângâiați... 

O... vă încredinţez: arborii au o bună înrâurire educatoare 
asupra acelor suflete, predispuse a înţelege darurile omeneşti. 


Craiova, 1894. 
POPESCU. 


Se vede că umblase mult prin oraşe, negăsind unde să se 

adapostească, neavând ce să mănânce, neştiind ce să facă. 
Aveă aerul de a fi fost gonit şi bătut. Nimeni nu-l văzuse 
când intrase în curte ; sfios, se apropiase de uşa deschisă a 
bucătăriei şi cum nu eră nimeni înăuntru, ar fi putut in bună 
voie să înhaţe codrul de pâine ce se află pe masă. Dar, pe 
semne, facuse el o experienţă tristă cu bucătăriile astea des- 
chise, unde poţi fi surprins pe neaşteptate; şi încremenit 
într'o temere înţeleaptă se uită melancolic şi desnădăjduit la 
codrul de pâine. Bucătăreasa găsindu-l în poziţia asta înduio- 


NUVELE 119 


şetoare, i se făcii milă şi-i dete să mănânce tot ce aveă prin 
oale şi prin farfurii. Câinele mâncă cu o lăcomie sălbatică, 
apoi se retrase într'un colţ al curţii şi adormi. Erà slab, îi 
numărai coastele prin piele; păreă deşirat. Aveă însă ochii 
nespus de trişti şi blânzi; se uitau c'un fel de durere aproape 
omenească. Animalul acesta iți da o idee despre cevă foarte 
nenorocit şi-ţi făceă o milă adâncă. 

Proprietăreasa caselor, unde locuiau un student veterinar, 
un pianist polonez şi acela care scrie aceste rânduri, ne vesti, 
râzând, că a mai venit un nou chiriaş. 

Şi ne duse să vedem pe bietul câine căruia îi alcătuise, 
din grabă, un culcuş dintr'o saltea veche şi ruptă. Toţi adre- 
sarăm noului venit o mângâiere, un cuvânt prietenos, o pri- 
vire de compătimire pentru trupul lui prăpădit. Adeseori 
vorbiserăm cu proprietăreasa despre lipsa unui câine în curte. 
Asta păreă că dă casei un aspect pustiu. Eră vorba să cum- 
părăm unul dintr'o rasă bună. Intâmplarea ne dăruiă, gratis 
pe doritul prieten, şi nu puteam fi decât mulţumiţi. 

Pentrucă nu ştiam cum îl chiamă, ne hotărirăm să-i dăm 
noi un nume. Scena aceasta nu voiu uita-o niciodată. 

Proprietăreasa îşi aduse aminte că mai avusese ea un câine, 
pe care îl numise Cezar şi ţineă cu orice chip să-l numim 
astfel. Noi ne împotrivirăm. 

Studentul veterinar fu pentru un nume turcesc: Ali sau 
Osman, explicându-ne cultul pe care îl au Turcii pentru câini. 
Căzù şi părerea asta. 

Eu propusei să-l numim Amicul, pentrucă ne erà simpatic 
la toţi. 

Pianistul însă strigă deodată: 

— Staţi, am găsit eu unul. Numele astea romane sau tur- 
ceşti, date la câini şi la cai, s'au banalizat. Eu am găsit unu 
original : să-l numim... Popescu ! 

In hohotul unui râs omeric, repetarăm cu toţi: 

— Popescu! Popescu]... 

Bucatăreasa arunca peste câine o cană cu apă rece, şi bo- 
tezul se sfârşi. 


120 TRAIAN DEMETRESCU 


După cătevă zile câinele se obişnuise cu numele acesta, şi 
eră destu! să-l chemi; «cuţu... cuţu... Popescu! şi-ţi săriă 
înainte, sburdalnic şi vesel. 

Devenise prietenul vecinilor, al trecătorilor chiar; numele 
său original îl făceă simpatic tuturor. Adeseori oamenii tre- 
când prin strada aceea, îl arătau: 

— Uite, ăsta e câinile pe care îl chiamă Popescu. 

Hrănit bine, nebătut de nimeni, Popescu se îngrăşă, se 
făcuse frumos. Eră blând din cale afară; lătratul lui eră uşor 
şi îndreptat mai mult spre stele. Popescu păreă a fi foarte 
impresionat noaptea, şi de sigur trebuie să fi avut imaginaţia 
lui rudimentară, dar ciudată. 

Muzica îl supară grozav. Când auziă clavirul, scoteâ nişte 
țipete de jalnice şi lugubre. Pianistul izbutise să-l dreseze în 
scurt timp, şi ore întregi petreceam cu el în cea mai sgo- 
motoasă veselie, 


E. 
i i 


Intr'o zi observăm deasupra ferestrei unui salon din etajul 
Liu o tablă neagră, pe care erà scris: «Constantin Popescu, 
avocat». 

Proprietăreasa ne dumeri mirarea, spunându-ne că se mu- 
tase de curând un domn de vârstă mijlocie, foarte vestit 
printre mahalagii ca bun advocat. Domnul eră grav, nu 
vorbiă cu nimeni şi umblă elegant îmbrăcat. Tipul acesta 
ne făceă poftă de râs, mai ales că pronumele său eră ca 
numele câinelui nostru. 

Când vreun client întrebă pe servitor dela poartă: «D-l 
Popescu este acasă ?», — câinele se repeziă spre el, cu coada 
mişcând de bucurie. Alteori copiii, sau trecătorii obişnuiţi 
strigau: «Popescule, vino aici... cuţu... cuţu...» — tocmai 
când bietul advocat se află la fereastră, sau prin apropiere. 

Eră un scandal de care noi făceam un haz nesfârşit. 

Advocatul a întrebat pe proprietăreasă dacă in adevăr nu- 
mele câinelui este Popescu, sau se fac glume născocite pe 
seama lui. Şi a exclamat, ca într'un proces: 


NUVELE 121 


— Un câine care să se numească Popescu !... Asta este ne 
mai auzit!... 

Insfârşit a cerut să se schimbe numele câinelui. 

In zadar se încercase proprietăreasa — o văduvă glumeaţă 
şi generoasă — să-i dea alt nume; câinele eră un refractar, 
nu răspundeă decât la numele de Popescu. 

— «Săracu Popescu ... săracu ... săracu», şi câinele săriă, 
da din coadă, îi străluciau ochii de plăcere. Fără îndoială, 
auzul lui se obişnuise cu silabele numelui său, ca cu cevă 
melodios. 

Proprietăreasa spuse pianistului, abia ţinându-şi râsul: 

— Ce e de făcut?... Dacă nu schimbăm numele câinelui, 
advocatul e silit să se mute, Pierd chiria. 

— Fii pe pace, o încredinţă pianistul, n'are să se mute, 
Şi apoi trebuie să ţii mai mult la câine: el ţi-a făcut repu- 
taţia caselor. 

In adevăr, prin oraş adese-ori se ziceă: «La casele unde 
se află câinele Popescu». 

Cu timpul, lucrurile s'au mai liniştit. Advocatul, deşi su- 
părat, păreă că nu mai ia seamă nimic. Dar une-ori se uită 
spre noi cu priviri de dispreţ sau de ură. El ghiciă ce glume 
trebuiă să facem pe socoteala lui. In liniştea asta însă, eu 
presimţiam că ni se pregăteşte o răsbunare. M'am ferit să 
arăt temerea mea celorlalţi prieteni şi am aşteptat. 

Intr'o dimineaţă, proprietăreasa alergă, să ne dea de veste 
că Popescu a murit. 

— Advocatul ? 

— Nu... celălalt... 

Ne-am coborit în curte, studentul veterinar ne-a spus că 
e otrăvit. Am ghicit pe criminal, dar am tăcut. Ne-a fost peste 
putinţă să aflăm dela care spiţerie îşi procurase otravă. Aveam 
de gând să facem sgomot prin presă. 

Bietul Popescu! Nu-l voiu uită. 


Bucureşti, 1893. 


122 TRAIAN DEMETRESCU 


ORE DE CITIRE. 


tau la masa mea de lucru, lângă câtevă cărţi — prieteni 
de singurătate. Ochii îmi cad pe un titlu: «Feuilles dé- 
tachées» şi pe un nume: Ernest Renan. 

Acest vestit filozofa ştiut, întoată vieaţa lui, să se amuze. 
E propriul său cuvânt— un cuvânt banal, dar căruia el ii 
da un mare înţeles filozofic. Cuvântul exprimă scopul vieţii — 
dacă vieaţa poate să aibă un scop... Filozoful poate că are 
dreptate, deşi o spun aceasta îndoindu-mă. Dar vina nu este 
a mea. Ca toţi oamenii, m'am născut şi eu fără să cunosc 
ştiinţa vieţii. Şi mărturisesc că m'am amuzat arareori. Poate 
că am luat prea în serios nimicul vieţii ?... Atât mai rău 
pentru mine. 


$ 


Printre lucrările îndelungi lui Renan îi plăceau odihknele 
de spirit. El a publicat un mare volum, intitulat Feuilles dé- 
lachées, în care se găsesc câtevă din aceste odihne. Sunt ca 
nişte insule în oceanul imens al cugetării lui. Peste ele filo- 
zoful, dar mai ales omul, a resfrânt o intimitate personală 
de un farmec divin, 

Renan este unul din cei mai iubiţi autori ai mei. Stilul său 
mă încântă ca o muzică simplă şi genială; filozofia lui mă 
cucereşte, mă domină şi mă lasă nedumerit. El este în acelaş 
timp un savant şi un poet. Ironia lui e fină, blânda, dar te 
supără uneori. Acest om pare a nu aveâ nici o francheţă, şi 
cu toate astea e plin de sinceritate. Ah, ce bine cunoaşte Renan 
artă de a se amuză... 


Sunt câţivă ani de când am citit faimosul său uvraj: «La 
Vie de Jesus». Îl cumpărasem seara dela un anticar. Coperta 
cărţii eră veche şi paginile îngălbeniseră. Dar astfel cum eră, 
cartea aveă aspectul unei Biblii, uitată în rafturile unui an- 
ticar, sub o pânză de praf. 

In totdeauna am păstrat idealei figuri a lui Hristos o ado- 


NUVELE 123 


rațiune aproape mistică, Ea este, întru câtvă, o figură de le- 
gendă. 

Acest om simplu, pribeag, halucinat, cu cuvinte geniale pe 
buze, urmat de doisprezece apostoli, acest om care farmecă 
mulțimea, iubeşte copiii şi iârtă prostituatele, acest om tre- 
buiă să străbată veacurile ca o figură supra-omenească,. 

El a creat o religie, o morală. 

Acestea sunt operele lui. Religia lui poate va pieri odată; 
dar morala lui va rămâne eternă. 

Renan studiază vieaţa acestui om, nu numai ca istoric, dar 
şi ca poet. Vie de Jesus e una din cele mai artistice pagini 
de istorie, din câte s'au scris până acum. 

Nu voiu uită niciodată cu ce plăcere, cu ce emoție, am 
citit această carte o noapte întreagă. Ultimele pagini le-am 
sfârşit la primele raze ale dimineţii. 


$ $ 

In clipele acestea, despaginez Les feuilles détachées. O 
mare parte din natura morală şi sensibilă a lui Renan o în- 
tâlnesc în această carte. 

El mi se arătă ca un sceptic şi un credincios. Aceste ex- 
treme se ating în cel mai frumos temperament de filozof mo- 
dern. Crede în miturile. bisericeşti, sau mai bine zis îi place 
să creadă, dar în acelaş timp ne mărturiseşte că, cu toate 
cercetările ştiinţei, n'am ajuns să aflăm lucruri mari. lubeşte 
ştiinţa cu o adevărată pasiune de savant, dar nu-i place s'o 
desbine de speculaţiunile metafizicei. Pentruce să arătăm omului 
numai realitatea ? Credinţa este un bine. 

Cu toate acestea în zilele noastre credinţa a început să 
dispară. Cei săraci, cei umiliți nu se mai consolează de re- 
lele pământeţi cu ideia vieții din cer. Şi aceşti oameni nu 
ştiu să se amuze ca Renan., Adeseori ei mor de foame, de 
frig. Credinţa îi părăseşte. Şi când n'am ce să mănânc, de- 
sigur, n'o să mă sature filozofia d-lui Renan. 

Credinţa oarbă nu este tocmai un bine. Ea poate aveă far- 
mecul ei, în anume stâri sufleteşti, dar atâta tot. Umanitatea 


124 TRAIAN DEMETRESCU 


are idealul ei pe pământ. Să nu privim cerul decât ca un 
frumos tablou pentru ochi. Când nu va mai fi «prisos şi să- 
răcie» cum zice un poet, vom şti şi noi să ne amuzăm. 


= q 

Renan are pentru femeie un cult senin. Acest filozof are 
simţuri voluptoase. El iubeşte fumuseţea, timiditatea, pudoarea 
şi virtutea femeiei. Amintindu-şi despre amicele lui din copi” 
lărie, tremură, plânge de emoţiune. El a scris asupra lor pa- 
gini de un sentimentalism gingaş. Filozoful se impresionează, 
mai ales de acele femei cari au simţul religios. Dispreţueşte 
luxul, pentrucă el micşorează frumuseţea firească a femeiei. 
Luxul este partea sălbatică a civilizaţiei de azi. 

Dar ceeace reiese mai clar din natura acestui filozof, este 
bunătatea. EZ este un educator de conştiințe.. Surâsul lui e 
comunicativ, ca al unei femei. Acest surâs resfrânge o pro- 
fundă seninătate de suflet şi de spirit. El turbură, nelinişteşte 
uneori, dar în totdeaunea farmecă. 

lar pentru mulţi dintre noi, tineri trişti şi decepţionaţi, el 
este un dulce mângâietor. 


Bucureşti, 1892, 

INTÂIA NINSOARE. 
Où sont les neiges d'antan ? 
VILLON. 

fârşit de Octomvrie, 1873. 

Căzând din înălţimi reci, fulgi mari şi frumoşi de nin- 
soare se agățau de ramuri, de ferestre, de gene; albiau dru- 
murile şi straşinile caselor. 

In odaie, la gura sobei, mama depănâă firele tăcerii ei obi- 
şnuite, urmăriă cu gândul pusderia de nevoi cari o neliniş- 
tise toată vieaţa şi în ochii ei luciă blânda resemnare a celor 
învinşi. 

După un colţ al sobei pisica noastră îşi prelungiă, monoton 
şi ritmic, cântecul, ei de odihnă. 

lar eu — copil de şapte ani —priviam prin geamurile, 
uşor aburite, căderea intâiei ninsori. 


NUVELE 125 


Peste vârfurile înalte ale salcâmilor desfrunziţi, din împre- 
jurimea casei noastre, cerul îmi apăreă ca o depărtare tnis- 
terioasă şi necunoscută. Pe crucea clopotniţei de peste drum, 
corbi cerniţi şi gravi se aşezau puţin, apoi sburau aiurea. 
Din câtevă coşuri ieşiau fumuri. 

Rămăsesem cu ochii pironiţi pe fulgii de zăpadă. Şi în ne- 
vinovatul meu suflet simţiam ca o uitare de sine, neincercată 
până atunci. 

Oh, primele impresiţ!... primele emoţiuni !... primul farmec!.. 

Ce cuvinte pot să lămurească uimirea, surprinderea de cele 
văzute la începutul vieţii? Cu ce condeiu s'ar tălmăci privirile 
naive şi neînţelegătoare ale copilului, pe cari monotonia şi 
bătrâneţea naturii nu le-au obosit încă? 

Albii fluturi, căzând armonios de molatic, mă înfiorau ca 
nişte basme, cu cari ne alintau mumele odinioară. 

Imaginaţiunea mea, nedesfrânată de visuri şi iluzii, primià 
intâiele imagini ale unui frumos vag, nou. neînțeles. N'aş fi 
ştiut să spun ce este, dar îmi plăceă. 

Aş fi voit să simt aceste lucruri uşoare, albe, cazând de sus, 
în păr, pe umeri, pe obraji, pe mâini. Pizmuiam trecătorii cu 
hainele ninse; pizmuiam chiar câinele vecinului, de urechile 
căruia se prinsese câţivă fulgi. 

Nerăbdător, cerui voie mamei să ies afară. 

Mă coborii în curte cu sfială; par'că mă temeam de atin- 
gerile fulgilor. 

Dar deodată ii simţii acoperindu-mă. După câtevă minute 
eram alb. 

Aş fi voit să-i simt totdeauna. Câţivă îmi căzură pe ochi, 
pe buze; întinsei mâinile, ca şi cum aş fi încercat să-i prind. 

Glasul mamei se făcii dojenitor, mă chemă înăuntru. Intrai 
vesel şi râzând. 

Adusesem în casă nota veselă a frigului... 

Cu toate acestea ochii mamei păstrau aceeaş melancolie 
liniştită. Ea priviă ninsoarea cu nepăsare, cum se priveşte un 
lucru vechiu şi nefolositor. Eu nu înţelegeam de ce. 


126 TRAIAN DEMETRESCU 


Spre seară mă uitai iarăşi prin fereastră. Fulgii nu se mai 
zăriau, iar tăcerea desăvârşită a nopţii mă înfricoşă. 

Târziu începu o jale de viscol... 

Și mă gândiam cu o milă nevinovată la bieţii fulgi, az- 
vârliţi în toate părţile... 


Eo 
A E9 


Sfârşit de Octomvrie, 1893. 

Servitorul — deşteptătorul meu — îmigbate în uşe, Trebuie să 
mă scol şi să plec la redacţie. 

Ridic perdeaua şi privesc afară: căzând din înălţimi reci, 
fulgi mari şi frumoşi de ninsoare se agaţă de ramuri, de fe- 
restre, de gene; albesc drumurile şi straşinile caselor. 

Sunt veşti despre apropierea iernii. 

In odaie e frig şi un semi-intuneric trist. Prin geamurile, 
uşor aburite intră lumina sfioasă a orizontului înorat. 

Sunt singur. 

Vederea ninsoarei mă plictiseşte ca un decor prost de 
teatru. 

Servitorul mi-aduce ghetele lustruite şi hainele scuturate, 

— E frig afară? 

— Frig, domnule. 

Plec la redacţie. Pe biroul meu găsesc Monitorul oficial. 
ÎI deschid: dau de lista decoraţilor şi a numiţilor în slujbe. 

Ninge mereu ... 

Ah! Unde e soarele de August, care te face să mai visezi, 
să mai crezi puţin?... l 

Imi reazăm fruntea între pumni şi privesc aiurit, în gol... 
O beţie dulce de reverii mă ameţeşte: câtevă sute de lei, şi 
aş plecă... departe... Acolo, unde m'aş duce, e senin, e soare, 
sunt naramzi, sunt cântece, sunt femei, e Marea l... 

O vânzătoare de flori îmi dă o camelie pentru câţivă go- 
logani, şi un surâs promiţător de fericire. 

Dimineaţa mă plimb cu barca pe mare; seara mânânc 
într'o cârciumă cu o harpistă; după miezul nopţii ne urcăm 
în mansardă, Stelele nu ne spun la nimeni. 


NUVELE 127 


Altă dată mă culc pe nisipul mării, când soarele e în 
apus, să ascult simfonia undelor. 

Pretutindeni e soare, e lumină, sunt parfumuri !... Oamenii 
sunt buni, veseli şi vorbitori; femeile iubesc, 

Şi uit... şi nu mai ştiu ce a fost; şi nu mai sunt pesimist, 
nervos şi blazat! Uf! am scăpat de boalele astea ... 

Vechi speranţe, vechi idealuri se intorc iarăşi şi îmi cer 
găzduire în suflet. 

O adiere de reîntinerire se abate peste toată simţirea mea. 

De vieaţa de altă dată, pierdută în veacurile suferinţei, mă 
mângâie această fericire târzie ... 

Dar... uşa redacţiei se deschide cu sgomot: colegii mei 
intră grăbiţi, aşezându-se fiecare la biroul său. Condeele încep 
să alerge pe făşii pătrate de hârtie. Dela tipografie se aduc 
corecturile cari miros a cerneală umedă... 

Mă trezesc... 

Afară ninge mereu ... 


Bucureşti, 1893, 
CUVINTE ZADARNICE. 


Q4 vorbim drept: în faţa morții omul se simte laş, fricos 
şi-i dispar depe buze cuvintele îfnprumutate din filozofia 
lui Schopenhauer sau a lui Leopardi. N'are timp să mai ju- 
. dece vieaţa, să-i facă bilanțul mizeriilor şi plăcerilor cuprinse 
întrinsa; fundul groapei îi apare cu veşnica-i ironie a ne- 
cunoscutului, cu problematicul punct de întrebare: ce este 
dincolo ? Fie ateu sau credincios, fie metafizic sau materia- 
list — clipa din urmă reduce pe toţi la aceeaş spaimă şi pă- 
rere de rău de a părăsi vieaţa. Nimeni nu moare nepăsător 
sau vesel. Se povesteşte despre cei mai nenorociţi oameni 
că în agonie cereau să li se prelungească vieaţa cu preţul 
unor suferinți mai mari. Când ni ce spune că un bătrân a 
murit în linişte, e o iluzie; liniştea aceea a fost o stare de 
inconştiență ce s'a confundat cu seninătatea, 
După aceste cuvinte, aţi crede că socotesc vieaţa o fericire, 
o plăcere eternă? Nu, Toţi oamenii cari au privit şi au cu- 


128 TRAIAN DEMETRESCU 


getat adânc asupra vieţii au fost totdeauna neliniştiţi şi trişti. 
Dar de câtvă timp, de când mă aflu în prada unei grozave 
boale şi, mai ales, decând nădejdea de a reincepe vieaţa cu 
sănatatea mea de mai înainte aproape s'a stins, îmi dau seama 
că o legătură puternică mă reţine de vieaţă. 

Să fie vreun vis de noroc, vreo iluzie de iubire, vreo sete 
de glorie? Nimic din toate astea. Sau e dorinţa de a mă 
vedeă bătrân, cu părul alb şi venerabil? Nici asta. Atunci, 
ce e? Fără îndoială, nu încerc să generalizez acest sentiment, 
ce se poate ivi izolat, dar eu l-aş defini: curiozitatea de 
a trăi. 

Maupassant, cu câţivă ani înainte de a înebuni, se plângeă 
mereu de monotonia şi vechimea naturii şi existenţei ome- 
neşti. Acest mare scriitor suferiă grozav de urit. El găsiă că 
e nespus pe plictisitor să vezi aceleaşi nopţi cu stele şi cu 
lună, aceleaşi zile cu soare sau cu nori, să vezi oamenii iu- 
bind, urînd, suferind de mii şi miiade de ani, în acelaş fel, 
să treci o vieaţă întreagă fără a vedeă cevă nou, cevă care 
a mai fost văzut... Şi uritul acesta îl făcui să fugă de lume» 
să rătăcească cu săptămânile pe mare, o singurătate mai 
puţiu vasta şi adâncă decât singurătatea din sufletul neferi- 
citului artist ! 

Tocmai mărturisirea aceasta a lui Maupassant mă face să-mi 
desluşesc mai clar sentimentul meu pe care l-am numit: cu- 
riozitatea de a trăi. Pentru mine vieaţa e totdeauna nouă şi 
plină de surprinderi. Nu, nopţile de vară nu se aseamănă 
între ele; luna n'are totdeauna aceeaş melancolie; ochii şi 
gurile de femei privesc şi surâd în mii şi mii de chipuri. 

Vieaţa e un spectacol variabil; toate scenele ei ma intere- 
sează, dela cele mai neînsemnate până la cele mai măreţe E 
o tragi-comedie, care mă face veşnic curios. Cu toate curio- 
zitaţile de-apururi nesăvârşise : curiozitatea singurătăţilor, a 
călătoriei, a prieteniei, a iubirii, a citirii, a admiraţiei, a tu- 
turor viţiilor ca şi a tuturor virtuţilor, niciodată n'am fost 
acelaş ; nestatornicia e călăuza curiozităţii. 

Când ies pe stradă, mă întreb: ce voiu vedeă? ce voiu 


NUVELE 129 


întâlni ? Când intru într'o casă, gândesc: cu cine voiu vorbi; 
ce voiu auzi? 

E cevă mai plăcut de aşteptat decât eternul: mâine? Ce 
nuanţe va ave cerul mâine? Ce carte genială va apare 
mâine? Ce descoperire se va face, în ştiinţă, mâine? Ce 
discurs, stupid sau admirabil, se va pronunţă mâine, îutr'unul 
din partamentele europene? Agenţia Havas nu este un nes- 
fârşit izvor de cusiozităţi ? 

Cine ştie!... Mâine poate, întâlnind un sărac, îl voiu ajută 
la timp sa nu moară de foame. Mâine, poate, se va află di- 
recţia balonului; mâine, poate, se va găsi un mijloc de co- 
respondenţă interplanetară între locuitorii depe pământ şi cei 
din Marte; inâine poate se va realizà unul din marile idea- 
luri sociale; mâine, poate, un geniu tardiv va aduce o ino- 
vaţie în artă sau în literatură; mâine, poate, voiu sărută o 
gură frumoasă... 


Şi apoi? 
Craiova, 1895. 
SILUETA. 


(uni înserează, Vladimir Dimiu închide odaia, ia cheia în 
buzunar şi se depărtează prin stradele sgomotoase ale 
oraşului. 

Ziuu stă în casă, fumează, cântă cu vioara sau citeşte ro- 
manele din «Universul». Că nu şi-a plătit chiria pe o lună, 
că birtaşul nu-i mai dă să mănânce pe datorie, că nu s'a ras 
de trei săptămâni, că nu s'a premenit de nu se mai ţine minte, 
sunt probleme neînsemnate, peste cari el aruncă mai tot- 
deauna filozofia nepăsării. 

Este adevărat că buzunările lui sunt veşnic goale, dar ima- 
ginaţia lui e plină de... contese palide! 

Bogăția acestui om este imaginaţia sa — o imaginaţie ab- 
surdă, ridiculă, exaltată, dar pe care el o simte ca pe o beţie 
nesfârşită, un delir sublim, — un delir trandafiriu, cum îl 


130 TRAIAN DEMETRESCU 


numeşte el. Ce-i pasă dacă oamenii râd de imaginaţia lui; 
cu dânsa el izbuteşte să se depărteze de realitate. 

Vladimir Dimiu e de treizeci de ani, înalt-inalt, par'că nu 
s'ar mai sfârşi ; slab, ofilit, cu ochii căprui, aproape fără 
gene, pestriţ pe obraji, cu părul rar, de coloare castanie; o 
figură ce ar păreă comună, dacă n'ar caracteriza-o un nas 
lung şi încovoiat spre vârf, par'că ar voi să intre în gură. 

E fiul unui popă, care îl bătuse foarte mult în copilărie. 
Despre mama lui nu ştiu nimic; ea murise, o zi după ce îl 
născuse. Din această cauză, tătăl său îi repetă adeseaori 
aceste cuvinte, cari pe el îl dureau: 

— Tu ai omorit pe mă-ta! 

Vladimir se gândiă, oftă şi-şi puneâ întrebarea asta: Care 
va să zică, cum am venit pe lume, am făptuit o crimă — 
am omorit pe mama?! 

Mai târziu a rămas orfan. Atunci a fost nevoit să pără- 
sească liceul, din clasa a doua, unde limba latină îi făceâ 
zile negre. Şi iată-l pe drumuri... 

Bietul băiat s'a gândit să capete o slujbă şi s'a dus de 
mai multe ori prin sala poliţiei. 

— Ce pofteşti, domnule? l-a întrebat odată poliţaiul. 

Vladimir a gângăvit: 

— O slujbă... mor de foame... n'am părinţi... 

N'a căpătat nici o slujbă; au căpătat-o alţii, cu protecţii. 

Incotro s'apuce? Lumea erà largă şi cu toate astea Vla- 
dimir nu ştiă unde să-şi găsească un loc. 

S'a adăugat la numărul celor fără căpătâiu. Ziua sta prin 
cafenele, înebunià ceasuri întregi de nostalgia unei ţigări, 
consumă pahare cu apă. 

— Băiete, dă-mi un pahar cuapă. 

— Un pahar cu apă pentru domnul Dimiu. 

Şi chelnerul i-aduceă, în bătaie de joc, patru pahare 
cu apă. 

Un 'tovarăş l-a sfătuit să ceară un post de împărţitor de 
scrisori. Vladimir a găsit ideia minunată şi s'a prezentat la 
directorul poştei. 


NUVELE 131 


— Ce e, logofete? l-a întrebat directorul, care păreâ a fi 
un om blajin şi glumeţ. 

Lui Vladimir i-a mai venit inimă: 

— Aş puteă să fiu de folos la cevă, domnule director. 
N'am părinţi, mor de... 

— Îmi pare rău, ispravnice, dar am personalul complet. 

Vladimir a înţeles : eră şi acesta un batjocoritor. 

De ce-l luă toată lumea în râs? Pentrucă erà rău îmbrăcat 
şi urit? Ah, cum ar fi ştiut el să-şi răsbune"pe lumea asta 
rea, dacă ar fi avut câtevă milioane. In imaginaţiunea lui nu 
puteau încăpeă decât milioane. 

Insfârşit a putut să găsească, din când în când, o treabă, 
un serviciu cari să-i înlesnească o pâine, o ţigare, o că-" 
imaşe. 

Şi-a închiriat o cameră, ce se învecinează cu un grajd şi 
cu un cotej de rațe. Dar el găseşte că aceste animale sunt 
mai nobile decât oamenii şi vecinătatea lor nu-i displace. 


ik 


E o seară de toamnă. Bate vântul şi frunzele cad din ar- 
bori, cu vaietul lor trist. 

Vladimir a ieşit să se plimbe. Ghetele-i sunt căscate la 
vârfuri, pantalonii sunt strâmți şi tocaţi în genuchi; o hăi- 
nuţă scurtă, de vară, abiă îi vine până la talie, iar pălăria 
lui veche, fâră coloare hotărită, cu bordurile late şi moi, e 
o adevărată elegie. 

Cravata însă e nouă, roşie, cu puncte negre. Vladimir are 
o mare slăbiciune pentru, cravate. 

A plecat să se plimbe ; toată ziua a citit romanul «Miste- 
rele Parisului». 

Vladimir nu e tocmai pe pământ — pluteşte, par'că s'ar 
apropiă de stele. 

Şi-aduce aminte că, mai deunăzi, o femeie din lumea mare, 
trecând în cupeul ei elegant, l-a privit lung, i-a zâmbit,,. 

Vladimir se întreabă: Cine-o fi? Şi de ce s'a uitat la mine 
aşă de galeş? Ah, ce ochi!... 


132 TRAIAN DEMETRESCU 


Apoi reflectează. Este adevărat că nu sunt frumos, dar 
sunt interesant. Am farmecul meu caracteristic. Şi de ce nu 
m'ar iubi şi pe mine o contesă? Nu s'au văzut chiarregine 
amorezate de lachei ? 

Vladimir îşi vâră amândouă mâinile în buzunarele panta- 
lonilor şi trece ca o umbră uşoară privind visător înainte. 

In dreptul unui mare bufet se opreşte atras de lumina dela 
vitrine şi de cutiile cu bomboane, expuse să întărâte pofta 
trecătorilor. 

Vladimir se uită la o smochină zaharisită; dar deodată 
tresare. 

Uşa bufetului se deschide şi iese o doamnă îmbrăcată în 
negru, urmată de un bătrân, care îşi poartă jobenul cam pe 
o sprânceană. 

El o recunoaşte: e doamna de deunăzi, care l-a privit 
lung, i-a zâmbit... 

Ea dă braţul batrânului, aruncă o privire nepăsătoare spre 
Vladimir şi trece înainte. 

De astădată nici un zâmbet! 

Vladimir înţelege, doamna e o cochetă, care începe a-i 
supune inima la torturi, 

El îşi ridică gulerul hainei, se sgârceşte puţin de frig şi 
porneşte amărit ... 

Vântul suflă din ce în ce mai rece; o ploaie măruntă şi 
deasă cade monoton şi pătrunzând până la oase. 

Vladimir se gândeşte la ca; şi cu buzele învineţite fredo- 
nează încet: 


Amară e durerea, 
Amară-i suferinţa, 
Când cinevă iubeşte 
Şi nu este iubit... 


In vremea asta, apa depe stradă străbate prin rupturile 
ghetelor sale pline de noroiu. 


Craiova, 1894. 


NUVELE 133 


PĂDUREA DIN SOLCA. 
(Note dintr'un carnet). 


O vară întreagă petrecută intr'o pădure! 

Asta te slăbeşte puţin ... Căci, uite, la gândul câ mâine 
trebuie să plec, să mă reintorc printre oameni, mă simt sfâ- 
şiat de-o tristeţe adâncă — şi par'că mi-e frică. 

O, melancolia sfârşitului ! 

Venisem aici cu sufletul plin de dorul odihnei şi sigu- 
ranţei; vremea a curs, târînd în goana-i necurmată iluziile, 
visurile, impresiile mele; mi-a lăsat părerile de rău. 

Farsa e veche: vremea mi-a repetat-o de nenumărate ori. 
Ceeace rămâne veşnic nou e naivitatea mea dea o luă tot- 
deauna în serios, 


Adio, pădure ! 

Îți făgăduisem, cu gândul, să însemnez pe foi răzlețe, mai 
întâi : frumuseţea ta fără seamăn; umbrele cărărilor tale tai- 
nice ca drumurile sufletului omenesc; toate nuanțele tale, 
cand te argintă lumina soarelui, sau când arborii tăi păreau 
uriaşi fantastici, sub razele lunii; apoi cugetările bune şi 
senine, sensajiile de linişte şi singurătate, pe cari mi le-ai 
trezit tu. 

Voiu scrie vreodată această carte? Prevăd că nu. Va ră- 
mâne necunoscută, închisă în mine însumi, neclintită de 
nimeni, ferită de înjurii sau de laude. Şi— fără a face o 
ironie — poate tocmai cărţile cari nu le scriem sunt cele 
mai bune. 

Când mă gândesc însă ce vanitoşi suntem, ce repede ne 
mândrim de cele mai neînsemnate lucrări, socotesc că e mai 
înţelept să las neîntrupată lumea asta de gânduri şi impresii, 
pe care cuvintele ar reda-o micşorată şi nedesăvârşită, 

Adio, pădure! 

Tu m'ai făcut să simt că în mine există germenui unui 
cap-d'operă, pe care, de sigur, nu-l voiu creà niciodată. 


134 TRAIAN DEMETRESCU 


Mâine voiu fi din nou printre oameni — şi printre oameni 
sufăr, plâng şi urăsc. Printre copacii tăi, am iubit, am cu- 
getat, am visat. 

Cum vezi, aş aveă destul material, aş aveă cea mai bună 
marmoră pentru a-mi întrupă minunata operă, dar atât de 
perfectă o văd în mine însumi, încât mă tem că, dându-i 
o formă, să nu-i pierd o nuanţă din frumuseţea ei ideală. 
Ah, lăsaţi-mi iluzia că în mine doarme un cap-d'operă. 


Soarele e galben azi. Şi e cea din urmă zi când mai vin 
în pădure. Tristeţea, de sigur, mă face să văd azi toate lu- 
crurile din natură învestmântate în galben. 

Ba nu, dă spre toamnă... 

Fiţi pe pace: n'am să vă vorbesc despre «frunzele cari 
cad !» Pădurea asta de brazi e lipsită de acest plâns de foi 
palide. Peste ea trece toamna, trece iarna; frunzişul ei e 
totdeauna verde... 

Totdeauna !... 

Aproape după fiecare cinci-şase paşi, mă opresc să des- 
cifrez nume încrustate sau scrise cu creionul pe coaja arbo- 
rilor şi pe băncile de prin alee. Mii şi mii de nume. Unde 
sunt toţi aceia cari au trecut pe-aici? 

Totdeauna !... Vorba asta mă urmăreşte uneori ca un 
sarcasm. 

Tot umblând aşă, cu gânduri de astea zadarnice, aud o 
îngânare de vorbe neînţelese, întreruptă de oftaturi lungi. La 
o mică depărtare de mine, un om îşi face rugăciunea. 

Mă uit bine şi-l recunosc: e un Evreu, bolnav şi sărac, 
venit din fundul Galiției să respire miros de brazi. 

Printre bolnavii săraci, cari i-am întâlnit prin Solca, toți 
m'au interesat cu figurile lor de martiri, cu ochii lor, în cari 
asfinţiau cele din urmă speranţe; cu surâsul lor de iertare 
faţă de toate nedreptăţile lumii şi ale vieţii. 

Dar nici unul nu m'a înduioşat ca acest Evreu sdrenţeros 
şi prăpădit de bolnav. N'am văzut, nu voiu mai vedeă nici- 


NUVELE 135 


odată un chip omenesc mai ostenit de a fi suferit! Durerea 
îl făcuse atât de măreț, cu nuanțele ei de resemnare şi de 
tristeţe, că un zâmbet de bucurie l-ar fi arătat hidos. 

Mă uit cum se roagă de adânc şi de încredințat că Dum- 
nezeu îl ascultă. Ce-i mai cere acest apropiat oaspete al mor- 
mântului, al viermilor? Vieaţă? Poate! 

Sfârşindu-şi rugăciunea, se depărtează printre copaci, cu 
mersul lui greoiu şi trăgănat. Dar în ochii săi par'că s'a co- 
borit o lumină ideală; sunt estatici şi senini ca ochii acelor 
apostoli cari propovăduiau şi fermecau mulțimile. 


ic 


RO 


Un freamăt întins leagănă vârfurile brazilor, se măreşte 
tot mai mult, devine o simfonie uriaşă, în care fiecare frunză 
dă nota ei. 

Cunosc toate şoaptele, toate armoniile pădurilor: dela sfâr- 
şitul ce-l produce o creangă uscată, căzând printre foi, până 
„la imnul dulce sau mânios, când toate frunzele, toate ramu- 
rile se împreună într'un singur glas. 

Niciodată însă, într'o pădure, n'am simţit uimitoarea im- 
presie a infinitului. Şi dejă încep să visez alte orizonturi, alte 
depărtări .., 

Mi-am purtat gândurile şi visurile prin munţi, prin păduri, 
pe lacuri; sufletul mi-a rămas veşnic nostalgic. 

N'ar fi fost mai bine să-l fi obişnuit totdeauna cu orizontul 
strâmt şi monoton al aceluiaş loc? Ce-a cules din toate con- 
templările lui, din nenumăratele şi feluritele sensaţii cari l-au 
înfiorat? Nimic decât tristeţea de a fi văzut şi a fi simţit 
prea mult. i 

Am cunoscut oameni, cari în toată vieaţa lor n'au privit 
decât acelaş petec de cer din faţa ferestrei cari n'au trecut 
dincolo de orăşelul, de satul, sau de curtea casei lor. Pentru 
aceşti oameni, restul lumii nu există. Şi erau liniştiţi ; înşirau 
zilele, cu plăcerea şi nepăsarea cu care un copil înşiră pe un 
lung fir de aţă, boabe de mărgele. 

O voce îmi întrerupe gândurile. E nebunul: trece liniştit 


136 TRAIAN DEMETRESCU 


pe sub copaci, cu amândouă mâinile vârite până în fundul 
buzunarelor, ululuind mai mult decât cântând marşul fu- 
nebru al lui Chopin. 

E un tânăr slab, cu ochii albaştri, totdeauna sfioşi, ivit în 
Solca, nu vorbeşte cu nimeni, rătăceşte făra scop prin oraş 
sau prin pădure, cântând mereu acelaş marş funebru. Oa- 
menii l-au luat drept nebun. Trece pe lânga mine, încet şi 
trist, par'că ar urmă un car funebru ululuind tot mai jalnic 
cântecul morţilor. 

Şi eu mă gândiam la infinit! 

se * pA 

Pădurea se investmântă într'o nesfârşită purpură de raze. 
Soarele asfinţeşte. Pe cărările ascunse cad pete mari de lu- 
mină şi se pare că arborii sunt inundaţi de o ploaie de aur. 

Incet şi cu sfâşietoare părere de rău, cobor cărarea care 
duce afară din pădure. Şi tot îmi vine să mă opresc, să mă 
opresc, să mă întorc, sa rămân, 

Pare c'aud glasul imens al pădurii, glasul singurătăţii, care 
mă chiamă adânc, cum chemăm noi oamenii: speranţele, fe- 
ricirea, sau moartea. 

Mă chiama mereu şi îmi spune duios şi adevărat: Ce 
cauţi în lume? In mijlocul nostru e loc destul pentru toate 
gândurile şi visurile tale!... 

— Seară bună, coconaş. 

Alt glas— glasul răguşit al lui Avrum, birjarul, care ma 
caută să ne tocmim pentru a mă duce trăsura pănă la gara 
din Rădăuţ. 

— Bună seara, Avrum. 

-- Muni pleci, coconaş? 

— Mâine, Avrum. 

— La chite ceas? 

— La opt dimineaţa, Avrum, 

— Am să hiu. 


NUVELE 137 


A doua zi, dimineaţa, birjarul a venit la ora hotărită şi 
am plecat. 

Urcând un deal, mi-am întors privirea spre pădure: cu 
fruntea veşnic înălţată către cer îşi visă visul ei de pace şi 
singurătate. 

Şi sufletul mi se îmbrumă de nu ştiu ce tristeţă, depăr- 
tându-mă de cerul acela larg, de liniştea aceea nesfârşită, 
cari îmi deprinseseră mintea şi simţirea cu gânduri atât de 
senine şi bune; cu farmecul unei poezii fără seamăn ... 


Cernăuţi, 1895. 
UN FERMECĂTOR. 


| armare; fiind sfâşiat de unii critici nedrepţi şi aspri, le 
răspunse cu aceste cuvinte: «Pe mine mă citesc şi mă 
admiră femeile şi adolescenţii». 

Eu am trecut de mult peste pragul adolescenţei, dar ci- 
tesc încă pe Lamartine. De sigur, sunt afară din modă. Azi 
se citesc alţi poeți; şi chiar femeile au uitat puţin pe poetul 
Lacului. 

Aceasta mă face să râd. Ca şi cum poeţii s'ar puteă 
schimbă cum se schimbă rochiile de baluri. Poeţii geniali sunt 
pentru toate timpurile. Cei cari iubesc şi înţeleg poezia vor 
citi totdeauna pe Lamartine. «El nu este un poet; el este 
poezia». 


$ sR 


Acest frumos geniu mă farmecă. El este cel mai senin 
suflet pe care l-a avut omenirea, după Christ. 

Copilăria lui e un vis; adolescenţa lui e poemă. 

Amicul lui cel mai intim, în primii ani ai vieţii, fu un 
preot de sat, inteligent şi nobil. El este educatorul său în 
singurătatea dela Mâcon. Aci poetul visează, citeşte şi scrie 
divinele lui Meditafiuni, 

Mai târziu femeile îl iubesc, îl urmăresc cu atenţie, se in- 
teresează de el. Are aerul unui copil frumos, timid şi trist. 

Amorurile lui sunt ca nişte poveşti din stele. 


EA 
Bă 


138 TRAIAN DEMETRESCU 


Când am citit pentru întâia oară pe Graziel/a, eram stu- 
dent în liceu, 

Sunt cărţi cari au înrâuriri hotăritoare asupra caracterului 
şi temperamentului nostru. Dacă nu am fi citit acele cărţi, 
am fi fost poate altfel. Graziella este din aceste cărţi. 

Fa îţi lasă o impresie dureroasă, dar şi morală. Din mo- 
mentul ce ai simţit-o, însuşeşti nu ştiu ce înclinare de-a res- 
pectă şi a adoră pe acele femei simple, naive, dar ale căror 
inimi ştiu să iubească sincer şi profund. Atât de mult s'au 
rafinat, atât de mult au devenit perverse modernele noastre 
Venuse, încât nu rare ori visăm la Graziel/a lui Lamartine. 


Ea i pă 

Orice s'ar zice, e plăcut să vorbeşti despre poetul acesta. 
Critici mari — ca Faguet, Lemaitre, Bourget — îl studiază cu 
simpatie, cu emoţiune. 

In confesiunile lui, poetul e adorabil, — chiar în cele poli- 
tice. Citiţi: «Lamartine par Lui-M&me». 

In volumul acesta, poetul ne mărturiseşte vieaţa lui poli- 
tică, dintre anii 1790—1847, până în ajunul revoluţiunii din 
24 Fevruarie 1848. 

Sunt pagini cari te mişcă adânc; altele au un farmec pe 
care vorbele nu-l pot exprimă. 

Vieaţa acestui om n'are o clipă banală; e totdeauna inte- 
resantă, In omul politic se întrevede, la orice minut, poetul. 
Atât ca diplomat, cât şi ca reprezentant în parlament, el nu 
vede numai patria lui, ci şi umanitatea. 

Numele liii devine universal: suveranii îl rostesc cu res- 
pect; oamenii de stat îl admiră; poporul îl idolatrează. 

Nu voiu să vorbesc despre bătrâneţea lui: este singura 
pagină amară din vieaţa poetului. Când am citit confesiunile, 
am străbătut această pagină cu un fel de temere. Aş fi 
dorit să n'o cunosc. 


NUVELE 139 


Vă asigur că nu fac critică în aceste rânduri. Vorbesc 
despre Lamartine numai cu inima. Mi s'ar păreă crud să-l 
analizez. Ştiu că o mare parte din operele lui vor pieri, dar 
rămâne încă mult! 

In versurile lui e mai mult suflet decât artă. Poate pentru 
asta poezia lui are o putere atât de sugestivă. 

Versurile lui, după ce le-ai citit, îţi cântă în suflet. E o 
muzică ideală. Te înalţă, te face bun, te mângâie. 

Cei cari nu-l iubesc, nu l-au citit sau sunt ingraţi. 

El este cel mai intim poet al naturii. 

E o mărturisire de iubire, de cult, tot ce scriu în aceste 
rânduri. 

Critica este afacerea acelor spirite cari pot să explice fru- 
mosul; eu nu ştiu decât să-l simt, să-l înţeleg. 

Dacă unui cititor îi place deopotrivă idealistul Lamartine 
ca şi brutalul Richepin, să nu pară nefiresc. Arta de a citi 
constă în această largă şi generoasă putere de a şti să guşti 
toate manifestările frumosului. 


Bucureşti, 1892. 
FLUTURE. 


De câtvă timp, Costin Fluture nu mai erà omul care te 

întâlniă cu acelaş zâmbet ironic pe buze, care găsià 
pentru orice împrejurare o vorbă de spirit, o glumă potrivită; 
se schimbase, devenise tăcut, nervos, cu ochii plini de o pă- 
rere de rău neînţeleasă. 

La început, prietenii lui crezură că e o prefacere: «cara- 
ghiosul trebuie să pună la cale o farsă». Toţi aşteptau să 
vadă ce-o să iasă de-aci, prevăzând mai dinainte nesaţul cu 
care vor râde. Şi prefăcându-se şi ei că sunt trişti, erau în- 
credinţaţi că conspiră la aceeaş farsă necunoscută. 

Dar mai târziu, văzură că se înşeală: Costin Fluture eră, 
în adevăr, prada unei dureri reale. Pentruce însă o ţineă as- 
cuns? Cum? expansivul de fiecare minut aveă colţurile lui 
sufleteşti de tăcere şi discreţie? Uite, îrate!... cine ar fi 
gândit!... 


140 TRAIAN DEMETRESCU 


Îl lăsară în pace, şoptindu-şi cu'n fel de răutate, ce şi-o 
deşteptau acum drept răsbunare, pentru zeflemelele, uneori 
crude, în care Costin îi înţepase, la prilejuri: 

— Hm... Hm... trebuie să fie amorezat... 

— El care îşi băteă joc de dragoste!... 

— Şi de poeţi... 

— De lună, de stele... 

— Văzurăţi că tot mai dibaciu e afurisitul de Cupidon ? 

Apoi urma şirul întrebărilor curioase şi nedumerite : 

— Cine-o fi drăcoaica-aceea care ne necăjeşte prietenul? 

— Ar aveă haz să fie vreo domnişoară cu rochia încă 
scurta. 

— Amor platonic!... 

— Bietul Costin !... Ba nu, zău... 

Aceste şoapte batjocoritoare păreau că trec pe la urechile 
lui Costin Fluture, ca nişte musculhţe de vară, dar el nu le 
luă în seamă. 

Câţivă prieteni mai inimi hotăriră să-l invite la o petre- 
cere; luat cu binişorul, mai cu vorba, pe departe mai cu 
vinul, sperau să-l facă a-şi mărturisi cauza tristeţei lui ciudate: 
Lucrul fu pus la cale cu multă fineţe. Costin primi că ia 
parte la această petrecere, cu toate că... deşi nu prea .. In 
sfârşit, cedă. 


i 


In timpul mesei, nici o aluzie intre simple convorbiri ba- 
nale şi o grabă cam învederată de a goli paharele. Pe la sfâr- 
şitul mesei, Costin îşi aprinse o ţigare, redobândindu-şi ve- 
chiul lui zâmbet. 

Erà momentul!... Intimii lui se folosiră de el: 

— la-ascultă, mă Fluture, ce ai tu dela o vreme? 

— Ce să am? răspunse Fluture, şi ridică din umeri. 

— Par'că nu eşti într'ale tale... 

Costin taci; i se stinse ţigara, o aprinse a doua oară. 

— Mă, tu eşti îndrăgostit... 

— Ei aş! 


NUVELE 141 


— Parol? 

— N'am fost niciodată şi nu voiu fi... 

— Nu te prinde. Atunci ce dracu ai? 

“Costin îi întrebă, după o pauză: 

— Dar cum vă par? 

— Altul. Unde sunt glumele tale, spiritul tău vestit... 

— Ei, dragii mei '... 

Costin suspină ! Momentul psihologic ar fi dat o bună ocazie 
celorlalți să se prăpădească de râs, dar aşteptară. Nu se puteà 
să nu izbucnească mărturisirea. 

— Ce să fie, frate ?... Incepu Costin, încreţindu-şi fruntea, — 
o adevă:ată nenorocire !... 

Se facu o tăcere religioasă. 

Costin urmă: 

— V'aduceţi aminte că astă vară cumpâiasem din Bucu- 
reşti o camelie albă de-o frumuseţe rară. Țineam la ea, cum 
ţineţi voi la femei. Mai mult, dacă se poate. Ca să vă spun, 
cu ce plăcere şi cu ce atenţiune o îngrijiam, ar fi să vă fac 
o poveste copilăroasă pentru voi, dar pentru mine mai se- 
rioasă decât toată istoria omenirii, dela inceputul ei până azi... 
Ce vreți? O slăbiciune ca toate slăbiciunile ... Eu găsesc fe- 
ricire într'o floare, tu în ochii unei femei, altul în goana după 
avere; fiecare în câte un nimic — şi o ducem aşă, până ce 
se sfârşeşte şi marele nimic, care se numeşte vieaţa. Ei bine, 
lipsind din oraş patru zile, pentru a mă duce în S$..., unde 
aveam un proces, las odaia în seama proprietăresei, rugând-o 
de nenumărate ori să aibă grije de camelie... 

Aci Costin fu întrerupt de un suspin adânc, apoi reluă 
firul vorbelor : 

— Când m'am întors din $..., cum credeţi c'am găsit biata 
camelie 2... Smulsă din sacsie şi făcută praf !... 

—Aaaal.. 

— Un afurisit de copil al proprietăresei, găsind uşa odăiei 
deschisă, a intrat înăuntru, mi-a răsturnat călimările, mi-a 
spart un pahar şi mi-a rupt floarea... Când am dat cu ochii 
de camelie, par'că aş fi avut înainte-mi corpul mort al unei 


142 TRAIAN DEMETRESCU 


surori. Şi... iacă, de-aia sunt trist... de-aia... pentrucă nu 
ştiu dacă mă 'nţelegeţi, mi-erâ dragă, mi-eră scumpă floarea 
asta, par'că aş fi cules-o din sânul meu!... 

Glasul lui Costin se făcù înduioşetor şi naiv, ca al unui 
copil. 

— Nu i-ai cerut proprietăresei să-ţi cumpere altă camelie? 
întrebă unul din prieteni. 

Fluture răspunse : 

— Alta !... Alta nu mai e aceea /... Ceeace îţi place, ceeace 
iubeşti nu se poate înlocui cu... alta. 

Prietenii căzuseră pe gânduri. Ce curioase nuanţe de sen- 
sibilitate se ascund în unii oameni, cari par lipsiţi cu desă- 
vârşire de sentimentalism şi de imaginaţie !... Nu rămâne veşnic 
un necunoscut sufletul omenesc ? 

După ce se sculară dela masă, unul dintre prieteni exclamă 
cu puţină uimire: 

— Să fii trist pentru o floare!... 

Altul adăugă, zâmbind: 

— Adevărat... Fluture ! 


Bucureşti, 1893, 
LÂNGĂ O CRUCE. 


pr masă, aprindeam câte o ţigară şi reîntorceam amin- 
tirile din drumul lor depărtat. In seara aceea eră rândul 
lui Alexandru Vergu. El incepi: 

«Eram de câtevă zile intr'o staţiune balneară din Bavaria. 
Parcurile, grădinile, curţile, drumurile erau pline de flori, de 
foarte multe flori. Se vedeă că oamenii de acolo, dela cei mai 
săraci până la cei mai bogaţi, nu erau lipsiţi de această plă- 
cere delicată de a îngriji florile. 

Printre roze, printre camelii, printre crini, nu eram tocmai 
singur. Dar mă simţiam bolnav şi departe — foarte departe! 
Această sensaţie trebuie să fie proprie acelor suflete cari pre- 
simt că vor muri... 

Mă plimbam prin păduri, sau în luntre, pe lacul Thum — 
frumosul lac de un albastru posomorit, înconjurat de munţi, 


NUVELE 143 


totdeauna liniştit; un lac pentru amanți, pentru visători ... Pe 
suprafaţa lui curată plutirea maiestoasă a lebedelor desemiă 
curbe fine, cari se lărgiau ca nişte braţe imense până pieriau ; 
lebedele se afundau printre stufuri de trestie verde. 

Mă gândiam la moarte şi mă întrebam copilăreşte: dacă 
n'ar fi existat moartea ? dacă am fi trăit totdeauna? 

Totdeauna! Nu mi s'ar fi urit poate cu aceleaşi şi aceleaşi 
privelişti ale naturii? Sau, necunoscând sfârşitul, desigur nu 
am fi putut simţi monotonia eternității. 

Şi ... într'o zi voiu încetă să mai respir, să mai vorbesc, 
să mai cuget, să mai privesc... Şi... mă vor închide într'o 
cutie de scânduri—cu forma ei caracteristică, foarte carac- 
teristică — mă vor cobori într'o groapă, vor aruncă pământ 
peste mine — par'că îl simt acum cât e de greu—şi vor 
trece zile, ani, veacuri, veacuri, veacuri ... 

E foarte simplu, se 'nţelege. Foarte simplu, Hm !... Mai bine 
să nu ne mai gândim. 

Mă oprisem pe un pod s'ascult ce cântă râul. Cântă: «toate 
trec...» Ei şi ? cunosc eu cântecul ăsta. 

M'am dus înainte să intru dincolo, în pădurea de brazi. 
Copacii au freamăte mai blânde, cântece mai vesele. 

Erà cald, aerul strevăzător şi câte odată par'că lămuriam 
vuiete depărtate de cascade. 

Până în pădure eră o bucată de drum. Mergeam încet 
printre două livezi semănate cu cânepă. 

La o răspântie, de unde -se zăriă aleea pădurii, se află o 
cruce mare văpsită în negru, pe care erà țintuit un Christ de` 
lemn. La căpătâiul crucii: o straşină de tinicheă; pe cele două 
braţe ale crucii atârnau câtevă coroane veştejite. Lângă cruce 
o bancă îngustă şi veche. 

Locul acela eră foarte trist. In Bavaria, răspântiile drumu- 
rilor sunt pline de cruci. O cruce are totdeauna o înfăţişare 
tristă — nu ştiu de ce. O cruce aminteşte, chiar unui necre- 
dincios, că pe dânsa a murit divinul propovăduitor al frăţieii 
al bunătăţii printre oameni. Pe bancă sta o femeie, aproape 


144 TRAIAN DEMETRESCU 


tânără, îmbrăcată în negru, cu faţa ascunsă într'o batistă, 
plângând. 

Am trecut pe lângă cruce, pe lângă femeie —şi gândul 
morţii iar mi-a venit. Crucea, o femeie care plânge, îmbră- 
cămintea ei de doliu, nu sunt de ajuns ca să-ţi aducă aminte 
despre moarte ? 

Pe cine plângea ? Fără să vrea, fără să ştie, ea mi-a îm- 
părtăşit cevă din durerea ei. O! daca s'ar puteă ca fiecare 
plâns, fiecare suspin al nostru să se resimtă pretutindeni, 
în tot nemărginitul! La ce bun ?... Ştiu şi eu, poate am aveă 
o mângâiere mai mult în vieaţă. 

In pădure m'am odihnit, am alungat gândurile astea ; în 
pădure erau freamăte, ciripiri de păsări, jocuri de raze printre 
frunze — eră vieaţă. 

In altă zi am trecut iarăşi pe lângă cruce. Un bătrân,rău 
îmbrăcat, sta pe bancă. Am crezni că e un cerşetor, dar nu 
mi-a întins mâna. 

Depărtându-mă câţivă paşi de el, am întors capul. L-am 
văzut scoțând o bWutistă şi ştergându-şi ochii. Plânsese ? 

Ciudat !... Locul acesta trebuiă să sugestioneze într'un om 
nevoia de a plânge. 

Sunt locuri care au atracţiuni şi înrâuriri bizare. Un turn, 
de unde s'a aruncat un ncbun pentri a-şi sdrobi capul de 
pietrele stradei, devine un loc ales pentru sinucideri de felul 
- acesta. Intr'un parc singuratic unde ţi s'a spus că s'au iubit 
doi oameni — ai vrea să iubeşti. 

Mi-am zis apoi: mâine voiu sta şi eu pe banca aceea, lângă 
cruce. 

Bolnavii, veniţi la staţiunea aceea, erau foarte numeroşi. 
Figurile lor palide făceau un contrast uimitor lângă figurile 
roşii şi sănătoase ale Bavarezilor, din loralitate. 

Oameni şi oameni, unii foarte aproape, alţii foarte departe 
de mormânt. 


* 


NUVELE ita 


Erà o zi frumoasă; bolnavii păreau veseli, plutiau în aer 
speranţe ... 

Cete numeroase se îndreptau spre pădure. Nici unul din 
cei cari treceau nu s'a oprit lângă cruce; eu m'am oprit. 

Mi-am ridicat ochii spre Christ. Erà grosolan cioplit; dar 
înfăţişă un mort, un mort sfânt, adorat de veacuri, învăluit 
în cele mai sublime legende. 

Am stat câtvă timp pe gânduri, uitându-mă când spre cruce, 
când pe culmile Alpilor, cari se zăriau înfăşurate într'o ceaţă 
subţire. M'am simţit trist. Nu cumvă se produce şi'n sufletul 
meu aceeaş înrâurire, aceeaş sugestie a crucii? Nu ştiu. 

Mi-am adus aminte de câtevă date din copilărie; mi se 
păreă că revăd unele locuri, unde fusesem fericit, în primii 
ani ai vieţii. 

M'am revăzut adolescent, sănătos şi cutezător, neatins de 
decepţii, de mizerii. 

Apoi ... lupte şi iarăşi lupte, pe neaşteptate ; lupte inegale — 
eu dezarmat, sărac, lipsit de un temperament rezistent; ne- 
voile, din potrivă, hotărite, puternice, numeroase. 

M'au învins ... 

La răstimpuri depărtate, zări senine de pace, de fericire, 
se arătau pe nemărginitul aşteptărilor mele, veşnic neîmpli- 
nite. Şi nu se lămuriă nimic sigur, nimic hotărit. Câte vieţi 
de astea — pustiuri nesfârşite de suferinţe — mai interesante 
decât cele scrise în cărți .... 

Mi-a venit să plâng, dar în clipa aceea m'am împotrivit în 
contra lacrimilor. M'aş fi simţit prea laş. 

Am plecat. 

Râul s'auziă cântând : «toate trec... toate trec... toate trec»... 


Reichenhall, 1894. 


UN BRAŢ CU LEMNE. 


[I odaie eră frig. Pe păreții, îngălbeniți de fum şi de ume- 

zeală, igrasia se prefăcuse în boabe mici de ghiață, iar 
tavanul, scund şi cu tencuiala crăpată, păreă mai apăsător 
decât piatra unui mormânt. Un pat de fier, aşezat între fe- 


146 TRAIAN DEMETRESCU 


reastră şi uşă, peste cari stau aruncate, în neorânduială, două 
perini murdare şi o plapomă subțire şi veche, aveà înfăţişarea 
unui pat de spital, unde zăcuse multă vreme un bolnav. Pe 
masă se aflau: un sfeşnic de alamă, pătat cu spermanţetă, 
în care mai rămăsese un rest de lumânare; alături o căli- 
mară, un toc şi câtevă cărţi. Gura sobei eră deschisă şi în- 
tr'insa se zăriă ca o mână de cenuşă, risipindu-se pe scân- 
duri, din când în când, din cauza vântului care răsbiă fu- 
rios prin coş. 

Afară se văietă, de cu noaptea, un viscol sălbatic. 

Grigore şi Nicu — doi studenţi sărmani, cari închiriaseră 
cu luna această locuinţă sărăcăcioasă —abiă izbutiseră să 
se îmbrace în grabă şi acum stau înmărmuriţi în mijlocul 
odăiei, cu pălăriile pe cap. 

— Ce ne facem, Nicule ? întrebă îngrijorat şi cu frică Gri- 
gore. Murim de frig. 

Celălalt îşi frecă mâinile, suflă de câtevă ori în ele şi răs- 
punse cu un glas, în care nu se vedeă aceeaş temere: 

Ştiu şi eu !... — şi începu să umble prin odaie, apoi după 
o pauză adăugă: dacă am aveă, cel puţin, tutun. Eu par'că 
m'aş încălzi la o ţigare. 

Grigore întrebă din nou: 

— Nu crezi cam puteă să mai cerem proprietăresei o porţie 
de lemne, pe datorie? La sfârşitul lunii ne vin parale şi 
plătim tot, 

Peste putinţă. Aseară m'am întâlnit pe scară cu proprie- 
tăreasa şi, în loc să-mi răspundă la salut, m'a întrebat: când 
avem de gând să devenim băieţi cinstiţi? Cum cinstiţi, co- 
coană, i-am răspuns, dar nu plătim regulat? 

— Nu ştiu, mi-a răspuns ea, pentru mine e cinstit numai 
cine îmi plăteşte pe o lună înainte. 

— l-ai mai răspuns ? 

— Ba mi-am văzut de treabă; n'aveam poftă să mă cert 
c'o nebună. 

Vântul izbi de geamuri o puzderie de zăpadă. 

Cei doi studenţi erau prieteni vechi, născuţi în acelaş sat, 


NUVELE 147 


din părinţi săraci şi nămeţiţi de nevoi. Erau băieţi silitori, dor- 
nici dea învăţă carte şi de a ajunge odată la putinţa de a-şi 
aşipură un traiu bun şi liniştit. Dupăce terminaseră clasele 
primare, veniseră în oraş, spre a urmă în liceu. Lipsiţi mai 
totdeauna de cele trebuincioase existenţei, suferind frigul şi 
foamea, ei luptaseră cu neajunsurile cele mai cumplite, uitând 
toate şi mulţumiţi că ajunseră până în clasa a şaptea. 

De acasă le venià amândurora pe lună şaptezeci de lei. 
Cu aceşti bani îşi închiriaseră o cameră; dorrmmiau în acelaş 
pat şi mâncau la aceeaş masă. Intre ei se stabilise o iubire 
adâncă, un fel de nevoie sufletească dea se simţi totdeauna 
alături, 

Grigore eră slab, de statură potrivită, cu trăsăturile feţei 
regulate şi fine. Avea ochii albaştri, puţin trişti, ale căror pri- 
viri se resfrângeau de obiceiu spre pământ. Vorbiă rar, citiă 
în afară de cărţile şcoalei volume de. poezii; îi plăcea să-şi 
îngrijească părul, ce crescuse mătăsos şi lung. 

Nicu păreă un colos pentru vârsta lui de douăzeci de ani; 
eră înalt, spătos, cu figura comună. Îi plăceă mai mult să 
râdă, se arătă câte odată muşcător faţă de prietenii lui proşti, 
fumă cu pasiune, jucă biliard, când aveă bani de prisos, şi 
se purtă tuns, 

larna începuse de timpuriu, cu viscole şi cu geruri puter- 
nice. Şi în prima Duminică din Noemvrie, cei doi prieteni 
se găsiau cu desăvârşire lipsiţi de bani şi de lemne. 

După câtevă minute de gânduri nehotărite, Nicu se apropie 
de masă şi luă un volum legat în scoarţe de hârtie. Erà o 
aritmetică veche. 

— Grigore, întrebă el zâmbind, ştii tu ce se află în cartea 
asia ? 

— Probleme. 

— Foarte bine; probleme. Sunt sigur că eşti în stare să 
le rezolvi pe toate. Să vedem însă dacă-ţi poate capul să re- 
zolve şi problema asta : unde putem găsi un*braţ cu lemne ? 

Lui Grigore nu-i plăcă gluma asta. Nicu râse. Acesta din 
urmă nu se putu stăpâni dea întâmpină cu puţină nepăsare 


145 TRAIAN DEMETRESCU 


şi veselie împrejurările cele mai triste. In firea lui par'că se 
transmisese mai adânc filozofia rezignaţiei faţă de amarurile 
vieţii, păstrată din vremuri îndelungi în sufletul mulţimii obi- 
dite, din care ieşise. 

Dar deodată Nicu deveni şi mai vesel. 

— Ascultă, Grigore, mi-a venit oideie, în adevăr genială !... 

Grigore se uită la el supărat: 

— lar te-apuci de glume ?... Lasă-mă în pace, mie mi-a 
îngheţat şi inima... 

— Un cuvânt mai mult ca să-mi dai ascultare. 

— Ei bine, spune. 

— Dar te rog să m'asculţi cu băgare de seamă, până la 
sfârşit. Sunt de părere să iei condeiul în mână şi să faci o 
scrisoare în sensul acesta : «Domnişoară, doi studenţi săraci, 
pe vremea asta vrăjmaşe, stau închişi în casă, aproape morți 
de frig. Le-au îngheţat buzele, mâinile, urechile — şi inimile ! 
Poate că inimile ni le-am desgheţă la ochii d-tale frumoşi; 
dar restul nu ni-l putem desmorţi decât la un jeratic dogo- 
ritor. Ştiindu-vă pe atât de bună, pe cât sunteţi de frumoasă, 
împreunăm mâinile, în semn de rugăciune şi vă cerem un 
ajutor mare — să ne dăruiţi un braţ cu lemne! 

— Şi cui vrei să trimitem scrisoarea asta ? întrebă Grigore 
uimit. 

— Cui!... par'că nu ghiceşti!... fetei care-ţi place ție. 

— Vecinei noastre ? fetei colonelului ? 

— Da. 

— Şi cine să-i ducă scrisoarea ? 

— Eu o duc. 

După o pauză, Grigore întrebă cu glasul mirat: 

— Şi eşti sigur că ne va da un braţ cu( lemne? 

— Sunt sigur. 

— Mă, o să te dea slugile afară... Cum o să ajungi tu 
până la ea? 

— Tu fă scrisoarea ; restul nu te priveşte petine. Am auzit 
eu dela cinevă că sunt toţi oameni milostivi: şi fata şi tatăl 
ei. Nu se poate să nu se înduioşeze la scrisoarea noastră. 


NUVELE 149 


Şi dacă fata mă va întrebă: cine este camaradul d-tale? Eu 
îi voiu răspunde: «poate că l-aţi văzut: băiatul acela palid, 
cu părul lung»... 

Grigore zâmbi, dar printr'o privire şireată pări că răspunde 
prietenului său : eşti nebun dacă îţi închipueşti că un ţăran 
ca mine se poate gândi la o fată aşă de frumoasă şi bogată. 
El se învoi să facă scrisoarea, cu condiţia de a lăsă fraza asta: 
«poate că inimile ni le-am desgheţă la ochii d-tale frumoşi» ; 
ar însemnă că-i fac o mărturisire de amor — şi Grigore iar 
aduse vorba despre pumnii slugilor. 

Dupăce scrisoarea fu gata, Nicu o luă şi ieşi în grabă pe 
uşă, lăsând pe prietenul său nedumerit şi singur. 


$ 
* * 


Câtevă case mai. departe de locuinţa celor doi studenţi, 
se ridică o clădire înaltă şi măreaţă. Toată lumea din strada 
aceca ştiă că aceă clădire eră proprietatea domnului Vintilă 
Jarja, colonel în retragere, văduv, şi tatăl unei fete de opt- 
sprezece ani, de o rară frumuseţe. Fata colonelului se numiă 
Silvia, eră blondă, înaltă, cu talia subţire şi fermecător de mlă- 
dioasă în toate mişcările ei. Ochii săi erau de un albastru 
aşă de limpede, că te înseninau privindu-te. Totdeauna se în- 
gânau pe buze-i surâsuri naive şi drăgălaşe, cari păreau ne- 
despărțite de gura ei, ca mirosul de floare. 

Ea trăiă, de obiceiu, singură, în tovărăşia unei guvernante 
germane bătrâne şi toată ziua ocupată să citească romane. 
Tatăl său, nevoind să se însoare pentru a doua oară, se folosiă 
de ultimile puteri ale bărbăţiei sale, ducând o vieaţă liberă şi 
nelipsită de plăceri. 

Grigore zărise pe fata colonelului într'o zi, pe când se duceă 
la şcoală însoţit de prietenul său. Ea sta lao fereastră a sa- 
lonului şi priviă un cârd de vrăbii cari se certau sgomotos 
printre ramurile unui salcâm dintr'o curte vecină. 

Lui îi plăci părul ei auriu şi moale — un păr ce i-ar fi 
fost drag să-l mângâie. Nicu rosti o glumă răutăcioasă pe 
seama ei, dar Grigore se supără: 


150 TRAIAN DEMETRESCU 


— Dacă mai faci glume de-astea, nu-ţi mai vorbesc. 

— Par'că ea aude? răspunde Nicu. 

— N'aude ea, dar aud eu, 

Grigore a mai zărit-o şi în alte zile, tot lângă aceeaş fe- 
reastră, privind vag şi trist în stradă. El ghiciă că fata asta 
se simţiă prea singură, îi eră urit; şi în sufletul ei trebuiă 
să se stingă, de timpuriu, visuri prea frumoase. 

Cu vremea se obişnuise, ori de câte ori treceă la şcoală, 
să întoarcă privirile spre fereastră. Dacă Silvia eră acolo, ca 
totdeauna pe gânduri, el simţiă o mulţumire. Când se în- 
tâmplă ca fata să nu fie la fereastră, Grigore simţiă tristeţea 
şi neastâmpărul caracteristic anemicilor, cari nu pot să îndure 
zilele fără soare. 

Silvia eră departe dea şti că studentul acesta palid, cu 
părul lung, rău îmbrăcat, se gândeşte la ea, o urmăreşte cu 
ochii. 

Intâmplarea a făcut ca Grigorie să afle cum o chiamă; 
pentru el, asta a fost o bucurie mare. Nu s'a putut stăpâni 
să nu-i spue şi prietenului său : 

— Ştii cum o chiamă? 

— Pe cine? 

— Pe fata colonelului ? 

— Cum? 

— Silvia! 

Nicu a ridicat din umeri, dar a înţeles ca bietul Grigore 
pătimeşte rău — şi a râs în taină, 

Grigore se gândiă dacă nu făcuse o nesocotinţă, trimițând 
pe prietenul său cu scrisoarea prin care îi cereau amândoi 
un braţ cu lemne şi aşteptă neliniştit. Ideia eră originală, 
dar cam primejdioasă, 

In vremea acestor clipe de aşteptare şi nedumerire, Nicu 
se întorceă grăbit cu figura îngălbenită de o emoție puternică. 

Când Grigore îl zări intrând pe uşe, cu braţele goale, crezi 
că încercarea lor nu izbutise şi vru să zică: N'avem noroc! 

Dar Nicu îl întrerupse: 

— Fata colonelulului a murit ! 


NUVELE 151 


Cuvântul din urmă opri o secundă bătăile inimii lui Gri- 
gore; nu putù să zică nimic, se uită mut şi înmărmurit în 
ochii prietenului său. 

Nicu îşi recâştigă liniştea şi începii să povestească: 

— Eră să întru în curte, când văd că nişte lucrători cer- 
niau porţile cu postav negru. Mă opresc un minut, apoi intru 
în băcănia de peste drum şi întreb pe băcan: cine-a murit, 
domnule Guvidi ? Fata colonelului, îmi răspunde el— Când ? 
Azi noapte. Acum trei zile a fost la o nuntă, unde a stat până 
despre zi. Se vede că a jucat mult, a asudat şia răcit, leri 
nu s'a Simţit bine, a început să verse sânge. S'au chemat trei 
doctori, dar de geaba ; doctorii n'au putut să-i oprească sân- 
gele. Azi noapte, pe la orele două, a murit. 

Nicu nu mai găsi nimic de adăugat; îşi frecă mâinile reci, 
apoi le vâri în buzunarele paltonului. 

Grigore păstră aceeaş tăcere. Ochii i se pironise în jos şi 
în suflet i se păreă că se face un gol, se rupeă o coardăa 
simţirii, muriă cevă într'insul, 

De unde veniă durerea asta? El nu şi-o puteă lămuri 
bine — poate din părerea de rău că n'aveă să mai vadă capul 
acelei fete frumoase, cu păr auriu, stând lângă fereastră tot- 
deauna pe gânduri... Sufletul lui se deprinsese atât de mult 
cu imagina aceea de frumuseţe... 

Nicu întrerupse brusc liniştea : 

— De, frate, dacă nu muriă, poate aveam parte de un braţ 
cu lemne. 


Reichenhall, 1894. 


ALBUM 


POEME IN PROZĂ 


FLOAREA REGELUI. 


pe munţii Alpi, printre cascade, creşte o floare singuratică, 

de culoare albastră, ale cărei petale sunt crestate la vârf. 
Tirolezii, cari umblau toată ziua pe munţi, n'o băgau în seamă, 
n'o culegeau niciodată s'o dea iubitelor — căci e lipsită de 
miros, 

Biata floare trăiă şi muriă — necunoscută ... 

Dar frumoasele Bavareze au aflat că regele visător, Ludovic 
al n-lea, o zărise în copilărie şi în toată vieaţa luio preferase 
tuturor celorlalte flori. 

De atunci, toate fetele au numit-o Floarea Regelui şi o 
poartă, ca în amintirea unui amant, în păr sau la sân. 


München, 1594. 
BIRJARUL DIN SALZBURG. 


Trà gras, roşu şi îşi fumà pipà liniştit pe capră. 

L Mă îndreptasem către el, pentrucă se uită cu un fel de 
tristețe şi bunătate, în stradă. Desigur, mi-am zis, bietul om 
nu şi-a câştigat hrana lui şi a calului. 

i dedei două mărci să mă plimbe o oră prin oraş. El pri- 
cepii că sunt strein, căci abiă ne înţelesesem prin gesturi. 
Cu toate acestea îmi ghicise dorinţa de a vedeă lucrurile cele 
mai frumoase din Salzburg. 

Un birjar psiholog! 


156 TRAIAN DEMETRESCU 


Mă urcai în trăsură, simțind o plăcere rară să fiu dus în 
trapul uşor şi ritmic al calului. In tot oraşul acela eram poate 
singurul om mulţumit şi fără griji... 

Deodată, trăsura se opri, iar birjarul întorcându-se către 
mine, îmi arătă cu um gest larg o statue: 

— Mozart! 

Mă ridicai în picioare, privind cu o dulce emoție, figura 
genialului compozitor. 

In vremea asta, birjarul începu să fluiere întet şi plăcut, 
o parte din Lacrimosa. 


Salzburg, 1894. 


DANŢ_MACABRU. 


[intrun frumos şi întins parc din Reichenhall, orhestra 

cântă Danful Macabru. Vestita compoziţie a lui Saint- 
Saâns produsese o atenţie nemărginită în mulţimea bolnavilor, 
care se plimbă, tăcută şi tristă, pe sub arbori. 

Toţi ascultau, ca într'o uimire religioasă. 

Vioarele scoteau accente stranii; păreau nişte vaete din altă 
lume. Violoncelele scăpărau note de o melancolie bizară... 
Toboşarul loviă cu două bețe întrun lemn sonor, din care 
ieşiau sunete de oase. 

Eu mă uitam în ochii bolnavilor... Erau înfioraţi : — par'că 
îşi priviau danţând propriile lor schelete. 


Reichenhall, 1894. 
ROZELE. 


[7 cea mai uşoară adiere, rozele se scuturau, colorând pă- 
mânțtul cu petalele lor albe, roşii, galbene. 

Grădina eră plină de aceste flori cari creşteau şi muriau 
cu o repezeciune uimitoare. Nu le culegeă nimeni; erau lă- 
sate în pace: să trăească şi să moară, atât cât le erà dat. 

Când vântul se porniă mai tare, luă în sbor foile: risipite, 
învârtindu-le întrun danţ fantastic, ducându-le departe, as- 
vârlindu-le peste zidul grădinii, în praful depe drum. 

Şi vântul par'că aveă glas, par'că spuneă: «Cine n'a iubit, 


ALBUM 137 


cine n'a sperat cât timp rozele erau înflorite ?... Acum rozele 
au murit! Acum rozele au murit!».... 

Grădinarul, voinic şi vesel, fumându-şi cu poftă luleaua, 
curăţă aleiele, mătură rozele scuturate. 

lar fata lui, o floare mai trainică, veniă în urmă-i, cântă, 
se gândiă la lanoş, la ochii lui albaştri, la rochia ei de mi- 
reasă .... 


Rozele înfloriau ... 

La cea mai uşoară adiere, ramurile lor se mişcau cu aceă 
înmlădiere ideală ce o au numai florile. 

In jurul lor plutiau parfumuri. 

Erà cel mai frumos colţ din grădină : tinereţea acestor roze 
albe, roşii, galbene, desfătându-se în lumină şi în soare... 

Când vântul se porniă mai tare, imprăştiă parfumul lor 
prin ferestrele deschise, din împrejurime, peste zidul grădinei, 
dealungul stradei, îmbătând trecătorii. 

Şi vântul par'că aveă glas, par'că spunea: 

«Cine nu iubeşte, cine nu speră, acum când razele au în- 
florit ?» 

Grădinarul, obosit şi abătut, udă aleiele, curăță pomii de 
omizi. 

lar fata lui, o floare care s'a veştejit, venià în urmă-i 
plângeă, se gândeă la lanoş, la ochii lui închişi pentru tot- 
deauna, la rochia ei de doliu... 


Reichenhall, 1894. 
UN CUVÂNT. 


(opiu a învăţat să scrie... E o bucurie nespusă în toată 
casa ! 

Mama lui abureşte geamul cu gura şi zice copilului: «Scrie 
cu degetul numele mămiţei !» 

Copilul scrie: «Ana» — apoi toţi îl sărută, îl strâng în braţe. 

Tatăl prevede că va ajunge un om mare. Copilul e abiă 
de cinci ani. 


153 TRALAN DEMETRESCU 


E cald, după amiazi. 

Toată familia s'a dus în grădină. Copilul se joacă, trântit 
pe nisipul depe aleie. Cu o nuiă scrie pe nisip cuvintele cari 
i se dictează. 

O soră a lui îi spune: «Scrie pasăre». 

El scrie, nu face nici o greşală. Scrie incet, face literlle 
mari, să se poată citi. 

Tatăl său îi zice grav: «Scrie Durere, cu D mare». 

Copilul scrie: «Durere». 

Durerea, nevăzută, trece pe lângă copil: «Acum îmi scrii 
numele pe nisip; mai târziu mi-l vei scrie în suflet!» 


Craiova, 1895, 


CREDINCIOŞII. 


[rtre zi ploioasă intrasem în biserica Sfântului Ştefan din 
Viena. 

Lumina zilei străbăteà prin ferestrele bisericii, tristă ca un 
apus de toamnă. Năuntrul erà feeric: sute de lumânări îşi 
resfrângeau razele pe argintul şi aurul icoanelor. 

Femei tinere şi frumoase, ascunse mai în umbră, ridicau 
spre Crucifixuri ochii plini de rugăciuni şi de credinţă. Bă- 
trânii murmurau cuvinte evangelice, copiii plângeau. 

Preoţii rostiau cu voci grave, binecuvântau cu gesturi largi. 
şi majestoase. 

Se făcu tăcere... Orga începu: Ave-Maria. 

Coardele simţirii mele tremurau. Se împrăştiă atâta me 
lancolie din imnul acela divin, vărsă în sufletul meu atâta 
extaz, că îmi veniă să cad în genuchi, să mă rog adânc, 
pierdut ... 

Ca o vedenie profană, ochii tăi frumoşi, eternizaţi în gân- 
durile mele, mi se părù că-i zăresc, sub bolta altarului. La 
cântecul orgei, în mijlocul unei mulţimi de credincioşi, m'am 
rugat şi eu la acei ochi — cerul meu fără Dumnezeu — ca 
şi al celor credincioşi. 


Viena, 1594. 


ALBUM 139 


IN DRUMUL DE FIER. 


(C ălătoriam de două zile c'un străin care citiă mereu o 
carte veche şi cu foile îngălbenite. De curiozitate l-am 
întrebat : 

— Ce carte e aceea, domnule ? 

— Un roman, îmi răspunse el. 

— E bine scris? 

— E un capo-d'operă ! 

— Eşti bun să-mi povesteşti şi mie subiectul ? 

— Cu plăcere ; ascultă: Un tânăr iubiă o femeie frumoasă ... 

— Asta e cunoscut, e banal... 

— .. Tânărul acela îşi făcuse din iubita lui un ideal! Erau 
amândoi săraci, dar el munciă zi şi noapte, ca să câştige 
pâinea iubitei sale. Erà fericit că munceşte şi că e iubit! 
Intr'o zi ea l-a înşelat, a fugit de lângă el... 

— M'aşteptam la una ca asta... Ei! povestea e veche, 
domnule ! 

Străinul urmă : 

— Astăzi ea nu mai mănâncă pâine neagră, nu mai poartă 
rochie de stambă, e întreţinuta unui conte, bătrân şi bogat — 
dar n'o mai iubeşte nimeni !... 

— Ei, şi? 

—.. Dar n'o mai iubeşte nimeni !.., 

— Adică ma? mult o plângi pe ea, decât pe bietul tânăr... 

Străinul repetă cu acelaş glas de pietate amară: 

— Dar n'o mai iubeşte nimeni !... 

Refrenul acesta m'a pus pe gânduri. 


Viena, 1894. 
SURÂSUL COPILULUI. 


je faţa juraţilor, vinovatul mărturisise totul : într'un moment 
de furie, de întunecare a minţii, se înarmase cu un cuţit 
şi omorise pe 0 mătuşe a lui, care nu-l îngrijiă, nu-i da 
bani, n'aveă milă de el, un biet orfan! 
Apoi sfârşi astfel, cu un glas înmuiat de o jale caldă a 


160 TRAIAN DEMETRESCU 


inimii, ce se urcă încet spre ochi, pe unde de lacrimi: «In 
clipa aceea, când m'aş fi simţit în stare să ucid lumea în- 
treagă, să lupt cu toate fiarele pustiurilor şi codrilor, auzi 
un scâncet slab, înăbuşit, prefăcându-se deodată într'un plâns 
azurzitor .., 

«In mijlocul tăcerii ce mi se păreă nemărginită şi beat de 
mirosul sângelui, sgomotul acesta par'că mă infricoşă ... Pornii 
spre odaia de unde se auziă plânsul şi intrai să întrerup" 
deodată acest sgomot supărător. Imi trebuiă linişte, o linişte 
adâncă ... 

«Copilul — un îngeraş de un an şi câtevă luni — se deştep- 
tase din somn şi cereă sânul mumei, prin scâncitul lui sfios ... 

«Ridicai cuțitul și... copilul tăcù; se uită în ochii mei şi 
zâmbi. Îl ţinusem de multe ori în braţe şi mititelul se obiş- 
nuise cu mine, mă recunoşteă.... 

«Surâsul lui, curat şi dulce, ca o rază de soare, îmi opri 
mişcarea sălbatică a braţului; asvârlii cuțitul şi începui să 
legăn copilul, să-i cânt încet, ca să adoarmă» ... 


Craiova, 1895. 
UN BOGAT. 


F sfârşit se hotărise să vie la băi. Doctorul îi spusese: 
Dacă nici vara asta nu te duci la Reichenhall, nu mai ga- 

rantez de vieaţa d-tale. Bogatul s'a îngrozit gândindu-se la 
moarte, -şi-a deschis, vai! casa de bani, a luat tremurând o 
mie de lei şi a venit în frumosul paradis al Alpilor. 

Ne-am cunoscut într'un birt, unde el nu mâncă decât o 
friptură şi nu bea nimic — nu bea nimic, nenorocitul! 

Aproape în fiecare zi eram victima acestui sgârcit milionar, 
de care nu ştiam cum să mă scap. Nu-mi vorbiă decât de 
cele şase moşii ale sale, moştenite dela părinţi; de pădurile 
lui întinse, de banii săi dați cu dobândă, de casele sale, de 
nesfârşitele lui avuţii, câştigate fără muneă. 

Ascultam chinuit, nu răspundeam nimic. Câte gânduri îmi 
neliniştiau mintea în faţa acestui bogat nesimţitor şi stupid ! 

Într'o zi am găsit un mijloc bun de a mă scăpă de el. 


ALBUM 161 


— Ei, domnule — i-am spus eu grav şi uitându-mă ciudat 
la el — ce sunt bogăţiile d-tale pe lângă strălucirea umedă a 
unor ochi de femeie, care te ucide sub sărutări ; şi ce napo- 
leoni, ce live, ce coroane pot să sune mai armonios ca ri- 
mele din sonetele lui Heredia 7... Crezi că ai puteă, cu tot 
aurul d-tale, să ne dai splendoarea uimitoare a stelelor dintr'o 
noapte de vară? 

Din chpa aceea bogatul se feriă de mine. 


Reichenhall, 1894. 
REALITATEA. 


pâlcuri negre de ciori vestiau iarna prin văzduhul răsvrătit 
de vânturi şi nori... 

Soarele nu mai scoteă lumea afară din casă, în grădină, sub 
pomi sau pe prispă, la umbra straşinei ; copiii, goi şi sgomotoşi, 
nu se mai jucau în ţărână, în mijlocul drumului... 

Orăşelul par'că se pustiise şi domniă pretutindeni poso- 
morirea sfârşitului de toamnă... 

Dar prin stradele deşerte umblă rătăcit, fără căpătâiu, fără 
adăpost, nebunul cunoscut de toată lumea, nebunul care se 
credeă milionar, ale cărui tezaure, pline cu aur, întreceau 
strălucirea stelelor ... 

Erà un bătrân mic, slab, cu umerii ridicaţi, par'că aşteptă 
totdeauna să se pue pe dânşii o greutate, o povară. Umeri 
de muncitor încremeniţi în poziţia asta, de când bătrânul 
fusese, atâta vreme, slugă şi vită, la unii şi la alţii... 

Intro dimineaţă s'a deşteptat bogat, milionar; nu s'a mai 
dus să-şi câştige pâinea. Sdrenţele depe dânsul i s'au părut 
purpură, coliba lui s'a prefăcut în palat. 

Şi, lucru ciudat, săracul ajuns milionar, nu devenise nici 
rău, nici egoist. Din potrivă: toată grija lui eră să bată la 
uşa tovarăşilor lui de altă dată şi să-i întrebe: «Vă trebuie 
bani? Vă plâng copiii de foame?... Fiţi pe pace !...» Cu o 
privire blândă îi încredinţă că le va aduce mâini pline cu aur... 

Săracii nu râdeau de bietul nebun ; copiii nu se mai în- 
fricoşau de el... 


162 TRAIAN DEMETRESCU 


Cu începutul iernii însă, nebunul rătăciă singur pe dru- 
muri „+. 

Intr'o zi plouă, plouă mărunt şi des; şi un frig umed pă- 
trundeă până la oase. 

In colţul unei strade, lângă un felinar, nebunul tremură 
de frig. Erà liniştit, aveă ochii senini şi trişti: eră într'un mo- 
ment de minte întreagă. 

Inţelesei : în clipa aceea, nebunul vedeă realitatea, îşi re- 
cunoşteă sdrenţele, îşi aduceă aminte că în coliba lui eră 
întuneric, că nu mâncase de mult... 

Şi întinzând milionarului un ban de pomană, mă întrebai 
cu o negrăită jale: De ce îl părăsiă nebunia? De ce îi redă 
câte odată mintea, acestui nenorocit, pentru a privi, a înţelege 
realitatea ?... 


Craiova, 1895. 


TIMID ... 


O fată iubià pe un băiat... 
— Ho!... Ho!.. ni s'au mai spus de astea... 

— Aşteptaţi, așteptați ... 

„„. Şi fata aceea aveă părinţi foarte bogaţi şi ea eră sin- 
gurul lor copil. Dar băiatul n'aveă pe nimeni, părinţii lui 
muriseră, lăsându-l sub îngrijirea unui unchiu rău şi bolnă- 
vicios, 

— Fă-te negustor, mă băiete, ia spus de câtevă ori un- 
chiul său; el însă a urmat să-şi vadă de visul lui: pictura, 
pentru cari da mari semne de talent, 

Intr'o zi, fata, însoţită de mama ei — femeie mândră şi 
desprejuitoare — a ieşit să se plimbe afară din oraş, într'o 
trăsură elegantă. 

Eră o zi dulce de primăvară. 

Băiatul — să-i zicem pictorul — se dusese pe câmp să co- 
pieze privelişti şi mai ales să facă studii de cer... 

Fata l-a zărit şi în sufletul ei a scris un vers: «Ce frumoşi 
ochi are !» 


ALBUM 163 


Credeţi-mă ce vă spun: aşă începe dragostea, dintr'un 
suspin, dintr'o privire, dintr'un zâmbet, din nimica... Ce ur- 
mează, e o parte mai serioasă; dar începutul e întotdeauna 
o glumă. 

După câtvă timp, băiatul — ziceţi-i pictorul — a înţeles că 
este iubit. Dar ce folos !... Nu îndrăzniă nici s'o privească, 
De ce nu eră fata băiat?... Cum ar fi știut ea să dea o lecţie 
stângaciului şi sfiosului acesta, care nu ştiă să privească decât 
peisajele ?... 

Dar chipul unei fete nu e cel mai frumos peisaj?... 

In sfârşit, fata s'a hotărit să aibă ea îndrăzneala, care lipsiă 
băiatului — nu-i mai ziceţi pictorul. 

Şi ea s'a gândit în neliniştea câtorvă nopţi: când voiu fi 
odată singură acasă, am să-i scriu să treacă pe la mine; îl 
voiu chemă dela fereastră... El va veni, eu mă voiu aruncă 
în braţele lui, îi voiu spune cât îl iubesc, cât doresc să-l fac 
de fericit — şi fără îndoială, el va şti să se-folosească de clipa 
aceea ... Apoi părinţii află, fac o săptămână pe supăraţii şi 
în sfârşit, se învoesc şi... celelalte. 

lată-i fericiţi ... duşi aiurea pe malul unei mări... El lu- 
crează la un tablou; ea, cu fiecare sărutare, îi dă şi o scân- 
teie de geniu... 

O | visuri |... 

Fata e singură acasă : părinţii sunt duşi la țară; slugile au 
plecat să se plimbe... 

E o zi de sărbătoare; mai nimeni pe stradă... 

ÎI zăreşte... Vine încet... par'că ar vrea să se întoarcă... 
ah ! ce timid !... se apropie... e roşu... priveşte în pământ... 
îi tremură picioarele ... 

Ea îl chiamă... 

El a auzit, s'a făcut mai roşu, s'a împiedicat de o piatră, 
a trecut înainte ... 

In urma lui s'a închis cu sgomot o fereastră... 

A mai trecut pe acolo băiatul — ziceţi-i dobitocul! — dar 
nimeni nu l-a mai chemat... 


Craiova, 1894. 


164 TRAIAN DEMETRESCU 


O REPREZENTAȚIE, 


Sunt totdeauna dureros impresionat când întâlnesc pe stradă 
un biet copil, îmbrăcat sdrenţăros, tremurând de frig, 
tuşind şi având pe obraji culoarea frunzelor de toamnă. Ochii 
lui răsfrâng priviri sfioase, nehotărite, searbăde şi uneori 
par'că recunoşti în acele priviri o rază de cunoştinţă — ca şi 
cum micul desmoştenit şi-ar înţelege propria sa durere. 

Astfel de copii n'au copilărie; ei se nasc bătrâni. Imbră- 
cămintea lor e o poemă întocmită din sdrenţe. 

Mă gândesc la mumele acestor copii, cu ce durere trebuie 
să-i sărute, văzându-i atât de suferinzi. 

Mă gândesc cu câtă grije, cu câtă cumpătare trebuie să 
mănânce ei codrul de pâine ce nu ajunge şi care la mesele 
bogaţilor rămâne risipit, de prisos. 

Ei, înțelegând prea de timpuriu mizeriile traiului, devin 
simţitori, ca nişte sensitive. Şi de câte ori plâng pentrucă 
copilul vecinului are o pălărie nouă, sau pentrucă tovarăşii 
lor de şcoală îşi râd de cismele lor rupte! Suferinţa ne face 
simţurile mai delicate, mai fine. 

Din când în când, întâlnesc asemenea copii ieşind dela 
şcoală. Par sgomotoşi şi veseli. Dar dacă îi observi mai adânc, 
descoperi că veselia lor are un fond ipocrit, este o notă falsă, 
este, mai bine zis, eterna mască a săracilor de a-şi acoperi 
umilinţa şi durerea. Aceiaşi copii, cari laolaltă râd şi sar, 
când rămân singuri, sunt trişti. Ei moştenesc descurajarea şi 
melancolia sărăciei. Ei sunt ca acele flori veştede, cari par 
înfrăgezite la lumina unei raze. Când raza piere, florile rămân 
tot veş tede. 

Dar nici un copil sărac nu m'a mişcat mai dureros ca micul 
gimnastic, Are opt ani. E îmbrăcat ca un jongleur de circ, 
şi poartă pe umeri o cutie cu săbii şi bile de metal. 

Deunăzi seara, intră într'un birt, unde mâncam. Aşterne 
un covor pe scânduri şi începe să facă diferite figuri de echi- 
libristică. Nu uitaţi: să lupţi pentru vieaţă la opt ani!... 

Micul gimnastic ia un taler şi cerşeşte din masă în masă 


ALBUM 165 


un gologan, pentru reprezentaţia ce a dat-o. Şi observ cu 
mirare că, de astă dată, spectatorii sunt mai generoşi ; fiecare 
aruncă un gologan. Se vede că toţi mâncaseră. Oamenii, după 
ce mănâncă, sunt mai buni, ne spune Alphonse Daudet. 
Artistul are talerul plin cu bani. E foarte mulţumit şi zâm- 
beşte tuturor. Îndreptându-se să iasă afară, îl urmăresc. 
Mama lui îl aşteptă la uşa birtului. 
Copilul îi varsă banii în mână, repetându-i: «sunt mulţi!...» 
Şi la lumina felinarului după stradă, zăresc ochii mumei 
uzi de lacrimi. Apoi aplecându-se spre micul gimnastic, ea 
îi învălui gâtul într'un şal de lână şi se îndreptară către o 
cârciumă din colţul uliţei. Când ieşiră, muma aveă sub braţ 
o pâine neagră. 


Bucureşti, 1892, 
CALVARUL. 


[De două ori pe zi, orhestra cântă în aleia principală a 
pădurii din Solca. Ofticoşii au nevoie şi de inhalaţiie 
sufleteşti. 

Cei cari au început să spere, ar dori o muzică mai veselă, 
şi roagă pe şeful orhestrei să le cânte romanțe sentimentale, 
unde e vorba despre iubiri eterne... Cei cari gândesc la mor- 
mânt, se înduioşează când aud Adio del passato din Tra- 
viata. Când se cântă valsuri, femeile devin visătoare, cu ochii 
umezi şi mari. 

Nepăsători nu se află. 


k 7 
x $ 


Dar printre muzicanți, unul pare mai obosit. E bătrân. Cea 
mai dulce armonie care i-ar conveni ar fi tăcerea. E singurul, 
poate, pentru care vieaţa nu mai are nici o noimă, nici un as- 
pect nou. Gândurile lui amurgite visează la pacea din cimitire. 

Ochii bătrânului nu mai zăresc notele; uneori mâna tre- 
mură şi atunci depe condeiele vioarei scapără acorduri false. 
Şi dacă a fost un artist, aceste acorduri trebuie să-i rănească 
sufletul. 


166 TRAIAN DEMETRESCU 


Cine ştie! El poate are micul său trecut de glorie; iz- 
bânzile lui de altă dată, necunoscute de mulţime, dar cu cari 
el îşi desmiardă adeseori sufletul. 

Priviţi-l bine : este un artist, Asta se cunoaşte după pletele 
sale albe, pieptănate peste cap; după fruntea sa înaltă, pe 
care au rămas urme de senin şi de reverii; şi, mai ales, după 
felul cum îşi ţine vioara la piept. Par'că ar fi un tată care 
îşi îmbrăţişează copilul. 

Ah, pentruce îmbătrânesc artiştii ? 


x 
x a 

E nevoit să cânte în fiecare zi; noroc că pâinea se poate 
câştigă şi cu note false! 

Cu toate astea, pâinea asta trebuie să fie amară! 

Bătrânul muzicant face, de două ori pe zi un drum lung 
şi greu, dela locuinţa sa până la chioşcul destinat orhestrei. 

Pentru bietul bătrân, slab, fără puteri, nehrănit îndestulător, 
drumul acesta e un adevărat drum al Calvarului. 

Spre pădure, calea se ridică ; urcuşule nespus de obositor 
pentru picioarele cari au alergat prea mult în goana după 
pâine... 

In multe zile, am privit pe bătrânul muzicant suind dealul, 
suflând greu ca un cal ars de bice, prăpădit de oboseală. 

Şi mi s'a părut că e un Hristos bătrân, urcând drumul 
Calvarului. 

Dar pe când ce//a/t mergeă să moară, acesta se duceă— 
să cânte! 


Solca (Bucovina) 1895. 
CRENGI USCATE. 


ME plimbam prin pădurea din Solca cu poetul X. 
Pasările ciripiau, se goniau printre ramuri ; eră cald şi 
lumină ; mă simţiam atât de fermecat lângă poetul meu drag !... 
Din când în când poetul se opriă, se uită în spaţiu într'un 
chip deosebit de al celorlalţi oameni. Erau priviri ce vedeau 
ceeace nu putem vedeă noi, muritori comuni. El mă făcea 


ALBUM 167 


să deosebesc toate nuanțele verdelui depe frunze — nuanţe 
închise, vii sau argintate de soare. Uneori mă întrebă: «Auzi 
tu imensa simfonie a tăcerii ?» — şi făceă un gest larg, par'că 
arătă cevă în depărtare. 

Dar câte odată poetul se opriă din mers; seninul ochilor 
săi se înoră; ghiciam că prin sufletul său treceau nemul- 
țumiri tainice. 

Pe ici, pe colea, dam de crengi desfrunzite, uscate; şi 
poetul meu se necăjiă că aceste ¿nutilităfi stricau estetica 
pădurii. 

lar din frazele lui de mânie, am înţeles par'că vorbele 
astea: «frumosul !... arta !... utilul!... sublimul !» 

Tot vorbe mari! 

Eu mă gâudiam: poate că poetul are dreptate, deşi nu 
preă eram dumerit. 

Abătându-ne pe o cărare mai dosnică, ne-am întâlnit c'o 
femeie bătrână şi aşă de sdrenţăroasă ! O adevărată regină a 
mizeriei. 

Culegeâ crengi uscate. 

„Atunci m'am gândit la multe lucruri triste : iarnă ... vifor... 
copii rebegeţi de frig... soba rece... 

Şi am înţeles utilitatea bietelor crengi uscate | 

Dar n'am mai stat să i-o lămuresc poetului meu drag, de 
teama de-a nu-l trezi din visurile lui. 


Solca (Bucovina) 1895. 
UN NEGUSTOR. 


ME mutasem într'o stradă dosnică din Bucureşti. Imi 
trebuiă multă linişte şi un orizont mai larg, pentrucă 
eram în ajun de a începe o lucrare îndelungată. Voiam să 
scriu un roman. 
In ziua mutării n'am băgat de seamă cine îmi sunt 
vecinii. Proprietarul îmi spusese: «Casa ţi-e împrejmuită de 
salcâmi». Credeam că aceştia îmi sunt singurii vecini. 


168 TRAIAN DEMETRESCU 


Dar m'am înşelat: peste drum de mine şedea un cioplitor 
de cosciuguri şi de cruci de morminte. 

Pe firmă eră zugrăvit îngerul morţii, făcut, pe semne, 
după ideia negustorului — foarte gingaş la chip. Ba chiar 
îi lipsiă şi coasa cu care seceră suflete. 

Vecinul acesta lugubru nu-mi conveniă de loc. In fiecare 
dimineață, când deschideam fereastra, dam cu ochii de si- 
criile cu rapacurile deschise, cari par'că îmi rânjiau. 

Negustorul, de obiceiu, sta în pragul atelierului, fumând o 
țigare de foi. Erà un em gras, roşu la faţă, cu ochii mici, 
răutăcioşi şi cercetători. 

Mai niciodată nu-l vedeam lucrând ; desigur, prin împreju- 
rimea aceea nu prea muriau oameni mulţi. 


Ed 


* $ 


Nu ştiu prin ce împrejurare am făcut cunoştinţă cu ciopli- 
torul de cosciuguri. El m'a întrebat: 

— Eşti bolnav? 

— Nu. 

— Cu toate astea arăţi a suferi: eşti palid şi ostenit. 

— Pentrucă lucrez mult noaptea. 

— Ce lucrezi? 

— Scriu. 

El a suspinat: 

— Ah! d-ta ai de lucru !... eu stau... 

De atunci omul acesta mă observă, îmi repetă adeseori: 

— Din ce în ce devii mai slab, mai galben... 

Ridicam din umeri. 


xX a %* 
Intr'o zi, vecinul meu lucră la un sicriu. De curiozitate am 
vrut să ştiu cine a murit. El mi-a răspuns: 
— Nimeni. 
— Apoi atunci pentru cine îl faci ? 
— Pentru cine s'o nimeri. 
Şi a rânjit— ca şi cosciugurile lui. 


ALBUM 169 


După câtevă zile sicriul eră gata. Ciudat! sicriul acesta mă 
atrăgeă şi mă îngroziă totdeodată. 

— Uită-te, ce bine e lucrat, mi-a zis negustorul. 

— Da, e bine lucrat. 

— Şi ce bine e văpsit! Par'că e de marmoră! 

— Da, par'că e de marmoră... 

El se uită mereu la mine; mie nu-mi venià să-mi iau ochii 
depe cosciug. A urmat o tăcere lungă; pe urmă m'am uitat 
în ochii negustorului şi l-am întrebat. 

— Şi cu cât vinzi un astfel de sicriu ?... 

— leftin ... 

N'a sfârşit fraza; dar trecându-i un surâs pe buze, i-am 
ghicit-o : 

— Să ne tocmim... 

Bucureşti, 1895. 


OSTENIŢII. 


ata, după asfinţitul soarelui, îi văd trecând: în şir, unii 
vorbăreţi şi veseli, alţii tăcuţi şi trişti, dar toți mişcân- 

du-se cu aceeaş paşi greoi de oboseală. E o armată întreagă 
de bătrâni, tineri, femei şi copii — muncitori în fabrica unui 
vestit milionar, pe care l-au îmbogăţit, în câţivă ani, norocul 
şi braţele lor. 

Priveliştea asta de stradă e pitorească şi mă pune pe gânduri. 

Unde se reintorc oamenii aceştia după o zi de muncă? In 
locuinţele lor sărăcăcioase, în cari, de sigur, un bogat ar îne- 
buni de frig, de urit şi de întuneric. 

Se zice că adeseori regii cari nu pot să doarmă în pala- 
tele lor pizmuesc somnul adânc şi neturburat al osteniţilor. 

Şi mi-am închipuit că somnul acesta protector al celor su- 
ferinzi şi osteniţi trebuie să fie un înger bun — mai bun ca 
pâinea ! 


$ 
% * 


Cu toate astea tot mai de plâns sunt ei decât regii! 
Fiindcă mă întreb: cum se poate să-ţi mărgineşti o vieaţă 
întreagă între a munci, a fi obosit veşnic şi a dormi?!... 


170 TRAIAN DEMETRESCU 


Ce vieţi, ce poeme mari de suferinţă şi de rezignare! 

Noi credem că pentru aceşti bieţi oameni simpli nu sunt 
făcute plăcerile senine ale vieţii: arta, ştiinţa, iubirea. Noi 
recunoaştem mulţimii numai instincte şi-i tăgăduim imagi- 
nație, sensibilitate şi inteligenţă. 

Meschină şi falsă mi se pare psihologia asta... 

Mai bine am puteă zice că nu-i cunoaştem, pentrucă trăim 
aşă departe de ei! 

Eu i-am observat şi i-am văzut de aproape: mulţi dintre 
dânşii au sufletul plin de poezie. Dacă oboseala le-ar da răgaz, 
ar puteă să cristalizeze şi ei momente din vieaţa lor în forme 
artistice şi fiecare şi-ar trăi romanul său de iubire, 

Căci cei mai mulţi din aceşti oameni n'au iubit sau n'au 
fost iubiți!.. 

Intrebaţi pe poeţi şi pe romanţieri: toţi vă vor spune că 
n'au întâlnit amorul decât prin budoare... Ce să caute el în 
colibele osteniţilor ? Ar muri, de sigur, de frig, de urit şi de 
întuneric ... 


x 
* * 


Câte odată i-am văzut dormind pe stradă, având drept 
căpătâiu bolovani mari de piatră. Pământul nu e un pat 
moale, dar pentru trupurile lor sdrobite e destul de odihnitor. 

Sunt palizi, dorm adânc, nu-i turbură nici unul din visu- 
rile deşertăciunilor omeneşti; poate numai icoana morţii o 
fi trecând prin somnul lor, cu adierea aripelor ei, în semn 
de pace şi etern repaus... 

Şi am văzut şi bogaţi trecând pe lângă dânşii, sătui şi odih- 
niţi, privindu-i cu dispreţ sau cu ură, şoptind cu răutate: 
«Leneşii !». 

Craiova, 1895, 
l SFÂRŞITUL POEMEI. 
iai Roteanu s'a reîntors în orăşelul său natal. Bucureş- 

tiul l-a desgustat şi l-a obosit. lată-l din nou instalat 
în camera lui, singur, ca un om care se odihneşte pe malul 
unei ape, din ale cărei vultori abiă a scăpat. 


ALBUM 171 


Intre treizeci şi treizeci şi cinci de ani, Dinu Roteanu e 
sigur că va puteà să-şi prelungească împărăţia tinereței, chiar 
peste hotarele ei fireşti. Vremea par'că nu l-a atins, l-a lăsat 
totdeauna acelaş: frumos, puternic şi cutezător. 

Dela părinții săi a moştenit o avere însemnată, din care 
el ştie să cheltuească cu cumpătare şi niciodată cu prisos. 
Peste această avere s'a făcut stăpân tocmai când trebuià să 
se prezinte la examenul de bacalaureat. Când s'a văzut în 
fața norocului, a părăsit ideia de a urmă studiile mai de- 
parte. Între a învăţă şia petrece, a ales înţelepciunea din urmă. 

Rămas singur, prima pornire a inimii lui a fost să se re- 
tragă la ţară şi să trăiească câtvă timp cu %o femee frumoasă, 
găsită la întâmplare, care l-ar iubi. Intr'o seară, ducându-se 
la un teatru de varietăţi, a făcut cunoştinţă cu o frumoasă 
Daneză, rătăcită de ani întregi prin ţara noastră. Erà o biată 
pasăre pribeagă, veşnic urmărită de presimţirea tristă că va 
fi poate ursită să moară în mizerie, sub un cer străin. 

Dinu Roteanu a ghicit că în această femeie lânceziă un 
suflet delicat, dătător de mult farmec, care n'aşteptă decât să 
fie înţeles şi iubit, pentru a reveni la iluzii, la vieaţă. Din pu- 
ține cuvinte, s'au înţeles amândoi să plece la ţară. 

Ema, frumoasa Daneză, i-a spus în seara aceea: «Voiu şti 
să te fac fericit !» 

Patru ani au trăit amândoi la ţară, fericiţi şi singurateci. 
lubirea lor eră o poemă; par'că mai mult o visau decât o 
trăiau, atâteră de senină în mijlocul naturii, departe de lume. 

Dar într'o zi, Dinu Roteanu s'a hotărit să se despartă de 
această femeie, să-şi potrivească înir'un fel vieaţa şi să se 
însoare. 

Când Emaa auzit hotărîrea lui, a început să plângă. Glasul 
ei s'a făcut umilit şi rugător: 

— De ce mă goneşti? Unde vrei să mă duc? Unde voiu 
puteă să trăesc fără tine ?... 

El i-a răspuns: 

— Tot unde ai mai trăit şi înainte... Inţelegi bine, eu tre- 
buie să mă gândesc la viitorul meu... Cât timpam trăit îm- 


172 TRAIAN DEMETRESCU 


preună, cred că nu ţi-am dat nici un prilej să te plângi de 
mine. Acum trebuie să ne despărțim tot ca prieteni. 

Ema a plâns mereu. Ea se gândiă: Tocmai acum, când 
începusem să iubesc şi să fiu onestă, să mă întorc iarăşi pe 
drumurile din trecut... 

Dinu Roteanu a voit să-i dăruească la despărţire o sumă 
de bani, dar ea n'a primit nimic. Ea a plecat, de astă dată, 
în lume, mai nenorocită ca odinioară. 

El n'a mai pregetat o clipă şi s'a dus în Bucureşti să se 
însoare. Avea toată încrederea că va face acolo «o partidă 
minunată». Averea lui eră cunoscută pretutindeni. Un băcan, 
ale cărui afaceri nu prea mergeau bine dela o vreme, i-a 
propus să-i dea pe fata lui, care învățase muzica, limba en- 
gleză şi franceză, întrun mare institut din Belgia. Dar fata 
erà urită şi Dinu Roteanu nu s'a învoit. Un cunoscut senator, 
mare proprietar, nu aşteptă decât un cuvânt din partea lui 
Roteanu, pentru a fi cu desăvârşire dispus să-i dea pe fata 
lui, de o frumuseţe vestită, admirată chiar de suverani la ba- 
lurile Curţii. Dar Roteanu auzise despre această fată că eră 
o cochetă şi o rafinată, care n'aşteptă să se mărite decât 
pentru a scăpă de sclavia virginităţii — şi apoi... 

Roteanu nu întâlniă decât «ochi aţintiţi asupra averii sale». 
Idealul visat, femeia care să-l iubească, să-i fie credincioasă, 
dispreţuind luxul şi prejudiţiile, nu se vedeă, rărâneă tot în 
norii himerelor ... El mai înţelesese că în lumea asta de ne- 
gustori şi de financiari amorul eră şi el precupeţi:. Se des- 
gustă şi se întoarse în orăşelul său natal, încredințat că nu 
se va mai gândi multă vreme sau poate niciodată la însu- 
rătoare. 

Intr'o zi işi aduse aminte de Ema. -Pe unde o fi ea? Cu 
această femeie fusese fericit. Ce gând nebun îl povăţuise să 
se despartă de dânsa? Trăiau aşă de bine la ţară, printre 
oamenii muncitori şi paşnici, printre arborii mari şi liniştiţi !... 
Poate că tocmai femeia aceasta, venită de aiurea, rătăcită 
mult timp în mizerie, erà idealul său. 

Dinu Roteanu simţi o părere de rău sfâşietoare ... Se hotărî 


ALBUM 173 


să regăsească pe Ema şi să rămâe la fară, cu ea, pentru tot- 
deauna. 

Dar unde s'o caute? Erà aproape un an de când n'o mai 
văzuse. 

Speră s'o reîntâlnească tot la teatrul de varietăţi, unde o 
cunoscuse pentru întâia oară. Intrebă de ea şi i se spuse 
că Ema nu se mai arătase pe acolo de ani întregi. 

Un prieten informă pe Roteanu că întâlnise, acum câtvă 
timp, o iemeie blondă, înaltă, cu ochii mari albaştri, cu trupul 
rotund şi pe care o chemă Ema. 

— Ea este!... Unde ai văzut-o? îl întrebă Roteanu, exaltat 
de bucurie. 

— In Turnu-Severin, îi răspunse prietenul. 

Dinu Roteanu se urcă în tren şi plecă spre Turnu-Severin. 
Cine poate spune monotonia unei călătorii în drumul de fier, 
mersul încet şi enervat al vagoanelor, atunci când te duci să 
întâlneşti o fericire ? 

In sfârşit a ajuns. 

Intrebă la toate hotelurile, umblă pe toate stradele, căută 
în dreapta şi în stânga — dar Ema nu se vedeà. 

După câtvă timp de zadarnică alergare, stăpânul unei ca- 
fenele-concert îi spuse că erau zece zile de când o Daneză, 
pe care o chemă Ema, părăsise oraşul, îndreptându-se spre 
Viena. De acolo, spuneă ea, va căută să se întoarcă în ţara ei. 

— Ţi-a spus la ce hotel va găzdui în Viena? 

— Nu, domnule, răspunse negustorul; apoi adăugă: «Cât 
timp fusese cântăreaţă în localul meu, eră veşnic tristă, plângeă 
mereu şi nu voiă să petreacă cu nici unul din muşteriii mei. 
Intr'o zi şi-a vândut un frumos ceasornic de aur, câtevă inele, 
şi a plecat. 

— Spuneă că se va mai întparce? întrebă din nou Ro- 
teanu. 

— Din potrivă, ziceă că în ţara noastră a fost foarte ne- 
norocită, 

Dinu Roteanu se reîntoarse în orăşelul său, ca dela un ci- 
mitir unde şi-ar fi înmormântat toate iluziile, toată tinereţea. 


1174 TRAIAN DEMETRESCU 


Amintirea Emei îl neliniştiă din zi în zi mai mult; deve- 
nise chinuitoare ca o manie. Acum resimţiă mai clar tot far- 
mecul acelei femei: poezia sufletului ei iubitor — un suflet, 
care trecuse printr'o vieaţă de sărăcie şi prostituire şi rămă- 
sese curat, frumos ca marmora. 

Un dor nestăpânit, pe care nu-l pot linişti decât orizontu- 
rile largi, depărtările călătorilor, îl turbură zi şi noapte, îl 
îndemnă să plece s'o caute în lumea întreagă. Iubirea pre- 
făcuse pe acest om sănătos, bogat şi vesel, într'unul din acei 
eroi, trişti şi ridicoli, din milioanele de tragedii, cari se des- 
făşoară, necunoscute, în colţurile obscure ale vieţii. Fericirea 
i se păreâ un țărm afundat în ceaţă, pe care îl pierdeâ din 
ochi ; iar între ea şi inima lui se aşterneă o depărtare ce nu 
se poate închipui — depărtarea dintre morţi şi vii. 

Dinu Roteanu îşi arendă moşia, îşi vând proprietăţile din 
oraş şi plecă din ţară. Rătăci multă vreme prin ţări străine, 
căutând-o. 

După un an, se întoarse, îmbătrânit trist, abătut: umbra 
lui Roteanu de altădată — şi tot singur! 


Craiova, 1694, 
TE IUBESC, 


per o ceată de prieteni. Ne plimbam prin pădurea din 
Solca, vorbind despre femei şi iubire. Paul S., ca de obi- 
ceiu, ascultà, îşi fumà ţigara şi zâmbiă din când în când. 

La un moment îl auzirăm rostind rar şi meditativ: 

— Femei... iubire... 

Păreă că e Hamlet, rătăcind prin cimitirul din Elseneur, şi 
cugetând la moarte: «A muri...a dormi — a dormi suu poate 
a visà ?». 

Apoi adăugă: 

— Ştiţi să ascultați şi să pricepeţi, băieţi? Azi voiu să vor- 
besc eu. 

Unul dintre noi a însemnat ziua aceea când vorbiă Paul. 
lată ce ne-a spus: 

— Acum trei ani mă aflam tot la Solca. 


ALBUM 175 


Veniam, aproape în fiecare zi, să stau pe covorul de muş- 
chiu, verde şi moale, sub un brad. Până acolo nu străbăteă 
nici un sgomot. Arareori, când se porniă câte un freamăt 
întins, vântul risipiă notele depărtate ale unui flaut. Atunci 
ştiam că în aleea cea mare a început să cânte orhestra şi 
lumea s'a adunat să petreacă. 

Bradul, de trunchiul căruia îmi rezemam capul, păreă a fi 
bătrân de tot. Mai mult de jumătate eră gol; ramurile i se 
îndesau la vârf, ca nişte braţe, rugându-se către cer. Eră 
foarte înalt. Mă atrăsese şi mi-eră drag cum ţi-ar fi un moş- 
neag care a văzut, a auzit şi ştie să povestească multe de ale 
vremii. 

Stam ore întregi singur. De obiceiu citiam; alte ori ur- 
ziam, aşă, pe nemărginitul singurătăţii, pânze lungi de gân- 
duri. Uneori răriam goana obositoare a minţii, îmi lăsam 
sufletul să plutească în zările uitate ale amintirilor. Insfârşit 
nu mi se ură. 

Nu treceă nimeni pe-acolo, deşi eră un drum. Eram poate 
singurul care mă ascundeam în partea aceea sălbatică a pă- 
durii. Visasem o iarnă întreagă să văd soarele de lunie, să 
plec din oraş şi să-mi găsesc un colţ de odihnă şi de sin- 
gurătate. In lume nu le poţi găsi. 

Dela un timp mi-e silă să vorbesc. Noi oamenii am pre- 
făcut cuvântul în cea mai fină şi mai meşteşugită viclenie. 
Vorbele au căpătat atâtea înţelesuri! Nu mai e nici un cu- 
vânt cinstit — nici chiar cuvântul: «cinste», 

Şi mai bine tac. Când simt nevoia — dulcea şi dureroasa 
nevoie — de-a spune cevă, scriu. Vorbele scrise sunt poate 
mai sincere, 

In realitate nu eram tocmai singur. Se află în jurul meu 
o lume de paseri, o lume de cuiburi. Câte odată ascultam 
şi observam lumea aceasta ; ciripirile nu erau totdeauna ace- 
leaşi; uneori păreau înţelegeri, alte ori certuri, intrigi, dis- 
cordii ... Se petreceau, poate, şi printre aceste drăgălaşe fiinţe, 
viclenii şi mizerii, ca în societatea noastră, 

lar în natura întreagă câtă nepăsare!... 


176 TRAIAN DEMETRESCU 


Ce-i pasă ei că un arbore, întinzându-şi rădăcina şi ramu- 
rile, cucerind un spaţiu larg către lumină şi soare, omoară o 
sumă de alţi mici arbori, cari au acelaş drept la soare şi la 
lumină ? Ce-i pasă ei de geniul care se stinge în mizerie 
pentru a face loc mai mult băcanului nesimţitor şi stupid ? 
Nu-i este deopotrivă indiferent cugetarea unui creer de sa- 
vant, ca şi digestia unui pântec de negustor ? 

Cu toaie astea într'un ceas de pace şi singurătate uiţi şi 
ierți multe. Dacă mă turburau unele reflecţii zadarnice, mă 
împăcau altele bune. Ba mă credeam chiar fericit, O iluzie. 

Unii oameni fac teorii asupra fericirii. Spre pildă: feri- 
cirea este împlinirea dorințelor. Dar când s'au împlinit do- 
rințele, s'a sfârşit totul? Dacă ar fi aşă | 

Uitaţi-vă la cei cari şi-au împlinit toate dorinţele în vieaţă. 
Ştiţi ce-au devenit la urmă? Blazaţi şi cinici. lată ce ajung 
mai târziu — fericiţii ! 

Vă încredinţez că n'aş vrea să mi se împlinească toate 
dorinţele, ci să-mi rămâie totdeauna cevă de dorit. 

lubirile cari sfârşesc repede, sunt o dovadă că femeia a 
dat totul prea curând. Femeile nu înţeleg că trebuie să 
oprească totdeauna cevà, pe care iubitul să-l dorească veşnic. 

Cât dorisem atunci să trăesc o vară întreagă numai printre 
arbori! La început, dorinţa aceasta fusese o nostalgie vagă; 
mai târziu devenise un adevărat chin. Temerea de a-mi vedeă 
dorinţa sfărâmată îmi umpleă orele de jale. Priviam prin fe- 
reastră coperişurile caselor, albe de zăpadă, şi mi se păreă 
că iarna n'o să mai plece, că în lume n'are să mai fie vară. 

Când dorinţa mi s'a împlinit, am început să visez alte ce- 
ruri, alte ţări. 

Dorinţe şi iar dorinţe — iată toată vieaţa. 


x 
s% * 


Intr'o seară, am auzit paşi şi şoapte. Cine îmi turbură sin- 
gurătatea ? 

Doi inşi — o femeie şi un bărbat — se afundau printre ar- 
bori. Erau frumoşi ? uriţi ? Nu i-am putut vedeă. 


ALBUM 177 


Dar şoaptele lor veniau până la mine: 

— Te iubesc! 

— Te iubesc! 

O, ce vorbă veche! De sigur, erau tineri. 

Nu m'am uitat spre ei; ştiam eu ce urmează după vor- 
bele astea. 

S'au oprit nu tocmai departe de mine. Şoaptele lor se fă- 
ceau mai calde, mai dese. 

Uneori par'că erau cântate; atunci, fără îndoislă, vorbiă ea. 

Au revenit şi în seara următoare. Pe semne nu se sfiau 
de mine, sau poate nici nu mă vedeau. Copacii formau, in 
locul acela, un fel de boltă, care semănă cu altarul unui mare 
templu. Şi-apoi cei ce se iubesc se simt pretutindeni atât de 
singuri | 

Şoaptele lor reincepeau: 

— Te iubesc! 

— Te iubesc! 

Nu mă mai gândiam la nimic. Cuvintele acestea îmi stră- 
băteau în auz şi în suflet, ca o muzică dulce. Imi aduceam 
aminte că le şoptisem şi eu de mult ori în vieaţă; îmi rear 
mintiam glasurile de femei cari îmi desmierdaseră tinereţea 
cu aceste cuvinte divine! 

Tot înţelesul vieţii stă în aceste două vorbe. Orice do- 
rință, după ce ai împlinit-o, moare; singura dorinţă care 
reînviază veşnic, e setea nesăţioasă de iubire. 

Mă vedeţi că nu sunt bătrân, n'am încă treizeci şi doi de 
ani. Dar dela o vreme mă simt oustenit şi trist. Când am 
auzit însă eternele şoapte ale celor doi iubiţi necunoscuţi, au 
tresărit în mine doruri pe cari le credeam stinse. Totdeauna 
ne înşelăm asupra noastră; credem că ne-am pierdut toate 
iluziile, că nu mai suntem în stare de a iubi, de a gustă fe- 
ricirea ; şi e destul ca o impresie bună să ne înfioreze sim- 
țirea, pentru a ne întoarce din nou către speranțe, către 
lumină. 

Intr'o seară, cei doi îndrăgostiţi au întârziat mai mult ca 
de obiceiu. Se făcuse noapte. In pădure erà un întuneric 


178 TRAIAN DEMETRESCU 


adânc, arborii păreau negri. Numai prin frunzişuri rare pi- 
curau licăririle de aur ale stelelor. 

Deodată, în pacea şi în farmecul acesta sfânt, glasurile 
celor doi iubiți, unite ca şi gurile, ca şi sufletele lor, înce- 
pură să cânte o romanţă veche. Cuvintele romanței erau ba- 
nale, dar după fiecare strofă vorbele: «Te iubesc! Te iu- 
besc!» reveniau ca nişte nesfârşite suspine de fericire. 

Ce-am simţit în clipele 'acelea e greu de destăinuit. Cine 
poate alege, clasă şi defini toate nuanțele unei stări sufle- 
teşti atât de complicate! 

In gândul meu binecuvântam pe cei doi iubiţi. Ei îmi fă- 
ceau şi bine şi rău. Bine, pentrucă îmi deşteptau doruri amu- 
tite de vremuri; rău, pentrucă îmi turburau singurătatea, mă 
făceau să am groază de ea. Şi ei erau singuri, dar câtă nea- 
semănare între singuratatea lor şi a mea! 

Mă gândiam să reintru în lume; mi-eră jale de tinereţea 
pe care o lăsam să treacă atât de trist şi de zadarnic! Şi-mi 
făuriam planul unei calătorii îndelungi; îmi făuriam — un 
zâmbet! — chiar planuri de fericire! 

In ajun dea plecă am vrut să trec înc'odată pe lângă 
cuibul singuratic unde se ascundeau cei doi iubiţi. Doriam 
să-i mai văd, să-i cunosc chiar. Nu le-aş fi făcut plăcere şi 
lor, povestindu-le cum mi-au reînviat inima cu şoaptele lor 
de iubire? 

Voiam să le spun că mi-au făcut cel mai mare bine, să 
le mărturisesc recunoştinţa mea. 

l-am revăzut. Dar nu mai erau aceiaşi ; eră ea cu’n ...altul! 

M'am aşezat sub bradul meu, pe muşchiul moale şi verde. 
Am stat aproape o oră, aiurit. Mi s'a părut că în mine s'a rupt 
cevă, căci îmi venià să ţip, să plâng. Sau... par'că se dă- 
râmă o lume frumoasă deiluzii; luă forme hidoase de ruine, 
se prefăceă într'un haos de întuneric. Nu ştiu cum să vă 
spun mai lămurit, 

Ce este iubirea? Nestatornicie şi amăgire? Cu câtvă timp 
înainte femeia aceasta şoptise altuia dumnezeeştile cuvinte! 
Când fuseseră sincere ? 


ALBUM 179 


Pentruce n'au lăsat oamenii curate doar aceste mari cuvinte 
ale inimii omeneşti ? Aproape toţi le profanăm : şi eu, şi voi, 
şi alţii ... Mi-eră scârbă şi de mine şi de lumea întreagă. 

Ce deosebire e între inimile cari se amăgesc cu vorbele: 
«Te iubesc!» şi între zarafii de stradă cari se înşală cu go- 
loganii ? Nici una. 

Eră întâia dată când judecam drept şi dureros ce şarlatani 
de sentimente suntem noi, oamenii. 

In vremea asta, şoaptele răspundeau gândurilor mele răs- 
vrătite; porniau din stufişul singuratic, tot aşă de calde, tot 
aşă de dulci: 

— Te iubesc! 

— Te iubesc! 

Ah, ce minciună! 


Solca (Bucovina) 1895, 
UN_OM_DE PRISOS. 


N" ştiu cum îi chiamă. Cinevà mi l-a arătat într'o zi pe 
stradă: 

— Uite, ăla e cămătarul, bogat şi sgârcit, căruia unul din 
datornicii săi i-a zis odată: «Tu nu ştii să trăeşti: eşti ne- 
folositor şi ţie şi altora. Tu puteai să fii altcevă: o piatră, o 
cărămidă, un lemn... Eşti un om de prisos!» şi vorba s'a 
prins. 

E un om de vreo patruzeci de ani, de statură potrivită, 
puţin schiop, gălbinicios la faţă. Părul capului e rar şi bate 
în galben, ca mătasea porumbului. Mustăţi n'are, e spân. 
Când zâmbeşte, se văd două şiruri de dinţi laţi şi negri. 

Umblă totdeauna rău îmbrăcat, aproape sdrenţuros. 

larna poartă un palton vechiu, împetecii pe alocurea, pe 
care îl păstrează de şaptesprezece ani. E un adevărat palton 
celebru | 

Vara e îmbrăcat tot în hainele de iarnă, cu deosebire că 
leapădă paltonul. 

Averea şi-a făcut-o împrumutând pe oamenii nevoiaşi şi 
luându-le dobânzi îngrozitoare. Când bieţii datornici nu pu- 


180 TRAIAN DEMETRESCU 


tiau plăti la timp, el îi încurcă în procese, le urmăriă cu 
portăreii micile lor proprietăţi, până când îi lăsă pe drumuri, 

Acum nu mai împrumută pe nimeni: şi-a strâns milionul 
şi trăeşte singur în mijlocul... aurului. 

In câtevă dimineţi l-am întâlnit mergând încet şi şchiopă- 
tând, cu o paporniţă sub braţ, pe drumul către hală. Milio- 
narul n'are pe nimeni să-l ajute; el este propria lui slugă. 

L-am urmărit să văd ce cumpără acest om, cu ce se hră- 
neşte el în lulie, în luna zarzavaturilor şi a fructelor răcori- 
toare. Nimic, decât o pâine neagră şi o bucată mică de carne 
de oaie. lată ce mănâncă milionarul! 

Ah, mi s'a făcut milă, mi-a venit să-l plâng pe bogatul 
acesta stupid ! 

Sgârcenia nu este şi ea o nenorocire — poate cea mai gro- 
zavă dintre nenorociri ? 

Fie pe stradă, într'o cafeneă, sau în mulţime, tipul acesta 
se pune în evidenţă ca cevă hidos, antipatic. Oricine se uită 
la el cu ură sau cu batjocoră, chiar fără a-l cunoaşte. 

Mi s'a spus că unii din vechii lui datornici, pe cari i-a 
nenorocit, îi trimit zilnic maldări de scrisori, în cari se afbă 
desenuri reprezintând cosciuguri de diferite mărimi. Şi m'am 
gândit: ce impresie i-o fi făcând milionarului corespondenţa 
asta lugubră, avertismentul acesta ironic al morţii? Când se 
joacă cu mâinile prin oceanul lui de aur, prin valurile lui de 
napoleoni, n'aude, în sonoritatea milionului, un alt sunet, un 
sunet a pustiu: sunetul bulgărilor de pământ, căzând peste 
capacul sicriului ? 

Dar nu vedeţi că acest om e un nenorocit, că trebuie să-l 
compătimim cu lacrimi fierbinţi? El n'a simţit, n'a cunoscut 
nici arta, nici natura, nici femeia, nici plăcerea dumnezeească 
de a fuce bine, nici prietenia — nimic, nimic. 

El sufere, credeţi-mă, de neinchipuita durere de a nu şti 
să trăească, să fie fericit. 

De multe_ori l-am văzut într'o cafencă, stând singur la o 
masă pierdut într'o depărtare întunecoasă şi obositoare a 
gândurilor. Nu eră cugetarea senină a omului mulţumit; 


ALBUM 181 


ghiciai că omul acesta aveă momente lucide, momente de 
meditaţiuni dureroase, când se întrebă: «De ce nu ştiu să 
trăesc ?» 

Alte ori l-am surprins întorcând capul şi uitându-se după 
femeile frumoase, Erà în colțul unei strade. O femeie tânără, 
cu un mers înfiorător de voluptos, treci repede pe lângă mi- 
lionar, lăsând în urmă-i un parfum fin, ce se agaţă de nervi 
şi-i chinueşte. Milionarul deschise ochii mari — ochi de fiară, 
care ar voi să s'arunce asupra pradei — şi, dilatându-şi nă- 
rile, respiră de câtevă ori nervos. Şi vru par'că să se întoarcă 
după aceă femeie, s'o urmărească, s'o ajungă, să-i ceară, în 
schimbul unui milion, ca să-l facă fericit, să-l îmbete, să-l 
omoare cu sărutările ei, cu strângerile ei în braţe, cu toate 
plăcerile pe cari le poate da o femeie. 

Citiam bine hotărîrea aceasta în ochii milionarului şi m'aş- 
teptam din clipă în clipă să-l văd punând-o la cale. 

Dar... simţul sgârceniei se irezi deodată, domoli furia pof 
telor. Milionarul îşi urmă drumul încet, şchiopătând, cu capul 
în jos, ca un om trist care ar merge după un dric. 

Şi o milă mai covârşitoare mă înduioşă, de-mi veniă să 
m'apropiu de tragicul milionar a-l mângâiă, a-i spune că 
înţeleg ce drame tăcute şi ingrozitoare se desfăşoară în 
sufletul său, 

N'aş fi ştiut însă niciodată că bietul milionar, pe lângă 
palfonul său clasic, mai aveă şi o umbrelă de ploaie, vrednică 
de a fi păstrată într'un muzeu, dacă intr'o zi nu l-aş fi în- 
tâlnit, însoţind un convoiu funebru. Am presupus că mortul 
eră o rudă a milionarului, 

Plouă mărunt şi des, iar din când în când suflă un vânt 
de te ridică în sus, 

Milionarul se adăpostiă sub o umbrelă veche, cu mânerul 
rupt, cârpită pe ici pe colo, având aspectul unui poet macabru, 
care nu mâncase. Coloarea-i se deosebiă de a paltonului; 
băteă în roşu. 

Când vântul se porniă mai năpraznic, sârmele umbrelei se 


182 TRAIAN DEMETRESCU 


îndoiau în sus şi păreau că vor să iasă, ca nişte coaste prin 
pielea unui om slab. 

Dar milionarul îşi vedeă de cale. 

Câte odată ploaia, risipită de vânt, îl izbiă în faţă, îl păl- 
muiă : «Dobitocule, dobitocule, smulge un napoleon din mi- 
lion şi du-te de-ţi cumpără o umbrelă nouă, trainică şi fru- 
moasă !» 

Clopotele dela biserici, pe lângă cari treceă convoiul, sunau 
monoton şi trist şi glasul lor şoptiă ironic în auzul milio- 
narului: «Nebunule, nebunule, întoarce-te, du-te şi trăeştel 
Ca mâine fi-om sună şi ţie, când vei trece pe drumul din 
urmă către împărăţia viermilor !» 

Pe semne a înţeles cevă milionarul din elocinţa clopotelor ; 
p'a avut curajul să însoţească pe mort până la cimintir. La 
o răspântie, s'a abătut furiş pe alt drum. Eu nu-l pierdeam 
din ochi. 

Vântul deveniă tot mai sălbatic, par'că inadins îşi băteă 
joc de nemernicia bogatului. 

Un birjar, care din întâmplare treccă tocmai atunci pe acolo, 
opri caii, adresându-se către milionar: 

— Boierule, îți rupe vântul umbrela... Hai că te duc eu 
acasă... 

— N'am nevoie, răspunse milionarul posomorit. Eu n'am 
picioare ? 

Birjarul trecu înainte; dar cuvântul lui fu o profeție : vântul 
smulse umbrela milionarului, i-o întoarse pe dos, asvârlind-o 
în 'noroiu, 

Bietul milionar tremură, se făcuse galben-vânăt de mânie. 
Işi ridică umbrela din noroiu, o luă sub braţ, pornind repede 
prin ploaie, ca un om bătut şi huiduit. 

Un câine, luându-l drept cerşetor, începu să-l latre. 


Craiova, 1895. 


NUVELE POSTUME. 


UE, e acte E: N 


EGEK Ca- 


SCHELETUL. 


Rusesem la un concert cu amicul meu Titu Negreanu, cu- 
noscutul violonist şi compozitor al atât6r romanțe şi valsuri. 

La sfârşit, orhestra executase «danţul macabru» de Saint- 
Saâns. 

Ca totdeauna, ascultasem această muzică stranie, această 
muzică de coşmar, cu o fioroasă plăcere. 

După concert am intrat împreună într'o cafeneă depe bu- 
levard. Ne împărtăşiam impresiile. 

— De câte ori ascult muzica aceasta de Saint-Saëns, zise 
amicul meu, îmi amintesc o întâmplare groaznică din vieaţa 
mea. Muzica asta evoacă ... schelete! 

Îl privii cu mirare. 

El adăugă: 

— Fiindcă ne găsim amândoi sub acelaş farmec, lasă-mă 
să ţi-o povestesc. Poate că vei face dintr'însa o nuvelă. 

După un minut începi. 

Mă înscrisesem la facultatea de medicină, fără voia mea. 
Dorinţa mamei eră să mă vadă «doftor» — dorinţă căreia 
m'am supus. ca unei puteri ipnotice. Prevedeam însă că apuc 
un drum greşit. Dar imi îndepliniam datoriile de student, cu 
aceeaş sârguinţă, cu care mă distinsesem în clasele liceale. 

Câte odată voinţa mea se împotriviă: iar simţirea mi se 
îndrumă sub cele mai felurite stări de melancolie. 


186 TRAIAN DEMETRESCU 


Aproape din copilărie, urmărisem un vis frumos, nemăr- 
turisit nimănui, păstrat în suflet cu aceă grije a visătorilor» 
cari se tem ca realitatea să nu le sfărâme, să nu le mânjească 
minunatele clădiri ideale din iluziile lor. Voiam să învăţ mu- 
zica, să ajung artist. Eram îndrăgostit de vioară. Când dintr'o 
prea mare iubire pentru mama, părăsisem acest vis, viitorul 
îmi apăreă cu orizonturi strâmte, cu drumuri nesigure şi 
strâmbe. 

Atât profesorii, cât şi colegii mei observară că studiul me- 
dicinei nu eră de loc potrivit cu temperamentul meu, peste 
fire de impresionabil şi slab, 

Când intrasem pentru prima oară în sala mortuară a unui 
spital, îngălbenisem, fusesem pe neaşteptate biruit de o nes- 
fârşită tristeţe. Mirosul caracteristic al acestei săli, mă urmă- 
rise multă vreme, în urmă, ca o halucinație a odoratului, cum 
urmăreşte pe unii criminali mirosul sângelui. lar când luasem 
parte la prima disecaţie a unui cadavru, căzusem leșinat, vă- 
zând cum un profesor — care explică o lecţie de anatomie, 
scosese inima morţului şi o priviă cu nepăsarea cu care ar 
fi privit un burete. 

Din această cauză, fusesem câtvă timp bolnav de o ciudată 
stare nervoasă, care îmi produceă insomnii şi coşmaruri în- 
grozitoare, par'că aş fi dormit într'un cimitir, 

Un profesor mă povăţuise să mă las de medicină şi să mă 
înscriu la altă facultaţe. Auzise chiar că am înclinare către 
muzică şi îmi făgăduiă să se intereseze de aproape de ta- 
lentul meu, Eu aş fi urmat povaţa, fără nici un ocol, dacă 
n'aş fi ştiut că mama — nu e din acele mame încăpăţânate 
şi orgolioase — ţine cu orice chip ca fiul său să ajungă 
nici mai mult, nici mai puţin decât «doftor!» Puteam eu să 
mă împotrivesc dorinţei acestei mame pe care o adoram? 
Nesupunerea mea ar fi omorit-o, In sfârşit mă siliam zilnic 
să-mi alung desgustul, să mă deprind, ca şi ceilalţi colegi, 
cu mirosul sălilor de spitale, cu agoniile murinzilor, cu sche- 
letele, cu cadavrele; să ramân în faţa lor «filozof !» 

Vieaţa ? Moartea ?... Nimic! Nimic! 


NUVELE POSTUME 187 


Dar filozofia aceasta dură cât durează fumurile beţiei, 

Când mă tre2iam dintr'iînsa, mă simţiam din nou stăpânit 
de aceeaş groază, de aceeaş scârbă, în faţa a tot ce vieaţa 
şi moartea înfăţişau mai hidos, ca mizerie, ca putreziciune. 

Ah! ce visasem eu !... sunete, armonii ce înseninează su- 
fletul ! Iar în loc de vioară, aveam în mână scalpele, ferestrae, 
vase şi cărnuri împuţite ! 

Dar ceeace mă îngroziă şi mă desgustă mai mult erau 
batjocora şi nepăsarea cu care camarazii mei trăiau printre 
bolnavi şi cadavre. Glumele lor, în sala de disecţiii, mă în- 
fiorau, mă făceau să sufăr. Mai ales cadavrele femeilor dau 
prilej la cele mai nesocotite profanări. 

Câte odată mă revoltam, le spuneam în faţă: 

«Sunteţi mai răi decât viermii!» Unii mă luau în râs; iar 
alţii improvizau epigrame obscene la adresa acestor stârvuri, 
în vreme ce cuţitele lor spintecau pântece, scoteau intestine, 
desprindeau muşchi depe oase. 

Intr'o zi, făcându-se autopsia unei fete, o sinucisă din iu- 
bire, după cum se scriă prin jurnale — am fost mai dureros 
impresionat, ca niciodată. Moarta aveă un păr deo frumu- 
seje neînchipuită : des, lung şi negru ca întunericul unei pră- 
păstii. 

La autopsie trebuiă să iau şi eu parte. M'am prefăcut însă 
că sunt bolnav, m'am dus acasă şi am plâns pe biata sinu- 
cisă, cum nu aş fi plâns o soră. 

Simţirea mea eră din ce in ce mai sfâşiată. Şi cu toate 
acestea când răspundeam la scrisorile mamei, care îmi scriă 
aproape în fiecare zi, o încredinţam că sunt vesel, sunt să- 
nătos şi urmez la facultate cu un interes şi o plăcere rară. 

Ştiam eu că minciunile acestea erau menite să exalteze 
mândria şi fericirea -mamei. 


* 
* * 


Scheletul acelei fete l-am luat eu. 
L-am atârnat în odaia mea, după uşe. Făcuseîn asta nu 
atât pentru a mă servi de dânsul la studiile mele, ci mai mult, 


188 TRAIAN DEMETRESCU 


ca să-l scap de a nu-l aveâ alţi camarazi, cari desigur s'ar 
fi servit de el numai pentru petrecerile lor cinice. 

Avusesem destule prilegiuri, să văd cum batjocoriau ei 
scheletele: făcându-le mustăţi cu cărbunele, vârindu-le în 
gura rânjită a craniului lulele aprinse, îmbrăcându-i în halate, 
punându-le papuci în picioare şi pălării vechi în cap. Şi în 
faţa acestor schelete ridicule şi par'că mai hidoase, în starea 
asta, ei râdeau, făceau spirit, petreceau. 

După câtevă zile unul din colegii mei îmi spune: 

— Te caută doctorul R. Du-te în grabă. 

M'am dus la doctorul R. 

— De o săptămână de zile nu te-am mai văzut. Unde ai 
fost ? 

Adevărul e că o săptămână nu dedesem pe la universitate, 
nici pe la spital: fusesem bolnav. 

Doctorul urmă : 

— leri s'a prezentat la spital o femeie bătrână din oraşul 
C... Spune că e muma fetei, al cărei schelet îl ai d-ta. Fata 
ei fugise din oraş de un an de zile, cu un militar. Nu ştiă 
nimic despre ea. Acum abiă a aflat că s'a sinucis în Bucu- 
reşti. Un moment am crezut că am de a face cu o nebună, 
dar după ce mi-a arătat o fotografie a fetei, m'am încredinţat 
că e muma ei. De altfel bătrâna şi aduce puţin la ochi cu 
fata. Plângeă într'una şi cereă să-i arăt unde i-am înmormântat 
copila. 

Ingrozit, am întrerupt pe doctor. 

— Ea crede că biata copilă e înmormântată i... 

— Da. In sfârşit ca s'o liniştesc, am răspuns că deocam- 
dată nici eu nu ştiu; să cercetez întâi. Te-am chemat să ne 
sfătuim ce e de făcut? Să-i ascundem adevărul sau... 

Doctorul aveă şi el o fire sensibilă şi păreă adânc impre- 
sionat de întâmplarea aceasta. 

Şi ne gândiam amândoi, stăpâniţi de aceleaşi emoţii du- 
reroase : 

— Să ascundem adevărul sau să redăm nefericitei mume 
scheletul copilei sale ? 


NUVELE POSTUME 189 


Nu ştiam ce hotărire să luăm: amândouă ni se păreau 
crude. În sfârşit am ales pe cea dintâi. 

Seara m'am retras acasă de vreme. 

Am privit scheletul, nu cu ochii liniştii, cu mintea rece a. 
filozofului care citeşie zădărnicia vieţii, taina morţii, în or- 
bitele goale ale unei hârci, ci iînduioşat de o tristeţe, de o 
milă nemărginită ! Eram spectatorul unei drame necunoscute, 
îngrozitoare, ale cărei personaje erau: un schelet şi o mamă! 
Şi această dramă avusese ca prim act: iubirea! lar canalia 
aceea, înşelătorul pentru care fata aceasta işi jertfise frumu- 
seţea, virginitatea şi vieaţa ei, eră poate fericit aiurea, în ajun 
de a înşelă altă fecioară! 

Lângă schelet aveam o mică bibliotecă, în care se aflau, 
printre câţivă autori de medicină Lamartine, Petrarca, Musset, 
Eminescu, Heine, Alecsandri, poeţi cari au căutat şi au în- 
dumnezeit iubirea. 

Eram abiă la începutul vieţii, nu iubisem încă, dar întâm- 
plarea aceea mă îngroziă şi mă desgustă de vieajă şi de iu- 
bire, par'că aş fi trăit veacuri. 

Dar nişte paşi repezi, greoi şi un fef de gemăt năbuşit, 
mă trezesc din reflecţiile acestea. les în sală, care eră lumi- 
nată de lampă. O femeie bătrână, cernită, cu ochii uzi de 
lacrămi, cum mă vede, mă întreabă cu un glas uscat, stins: 

— Fii bun, domnule, şi spune-mi unde şade d-l Titu Ne- 
greanu. 

In casele acelea locuiau mai mulţi studenţi dela medicină. 

l-am răspuns: 

— Eu sunt doamnă. 

Ea dete un țipăt, vru să mă îmbrâncească şi să intre în 
odae : 

— Am aflat tot... am aflat tot... mi s'a spus... e la d-ta..: 
fata mea ... mi-aţi măcelărit-o ... mi-aţi batjocorit-o ... lat -mă ... 
să-i văd oasele ... ah! fata mea dragă... mi-aţi măcelărit-o!... 

Cuvintele ieşiau fără şir, însoţite de ţipete sfâşietoare, de 
gesturi convulsive. 

Inţelesei îndată că această femeie, cu înfăţişare de nebună, 


190 TRAIAN DEMETRESCU 


eră mama fetei. De sigur, cum am şi aflat' mai târziu, unul 
din colegii mei îi mäitudüse că scheletul fetei sale se află 
la mine; şi biata mumă, îngrozită şi desperată, alergase să 
mă caute şi să mă găsească. 

Rămăsesem înmărmurit, nu ştiam ce să fac. Instinctiv mă 
pusesem în dreptul uşii şi căutam să împiedec pe biata fe- 
meie de a intră în odaie. 

— Doamnă, liniştiţi-vă, sunteţi înşelată ... 

— Oh, nu... mi sa spus tot... mi s'a spus tot... te rog 
ca pe Dumnezeu: lasă-mă... să-i văd oasele... fata mea... 
fetița mea ... aţi măcelării-o... ca pe o vită. 

La ţipetele ei, ieşiră din odăile de alături câţivă din colegii 
mei. În loc de a-mi veni în ajutor, priviau nepăsători, zâm- 
biau. Se învoiseră toţi să facă această glumă hidoasă, ca sa 
râdă de situaţia groaznică în care mă puneau. 

Incercai din nou s'o liniştesc, dar începusem să tremur, 
puterile îmi slăbiau. Eram în acelaş timp indignat de infamia 
colegilor mei şi îngrozit de ţipetele mumei. 

Cu un gest brutal ea mă dete la o parte şi intră în odaie. 

Rămăsei împietri? în pragul uşii. 

Atunci se petreci o scenă sălbatică, pe care nu voiu uitâ-o 
în toată vieaja mea: muma aruncă în toate colţurile odăii 
privirile ei rătăcite. Când dete cu ochii de schelet, un răcnet 
de fiară îi spintecă pieptul şi se năpusti cu braţele întinse 
spre el. Auzii un ciocnet de oase şi un corp greu căzând pe 
scânduri. 

Am fugit, mi-era frică să nu înebunesc... 


M'am imbolnăvit. Am zăcut aproape un an de accese ner- 
voase, de cari credeam că voiu muri. Eram convins că de- 
venisem epileptic. In sfârşit m'am făcut bine. Apoi m'am 
lăsat de medicină, ocupându-mă de atunci încolo numai cu 
muzica, cu arta senină şi binefăcătoare ... 


NUVELE POSTUME 191 


SUFLETE NEÎNŢELESE. 


Serbian cu un prieten despre acele stări sufleteşti, tainice 

şi ciudate, cari hotărăsc uneori sinuciderile. Şi ne pier- 
deam cu reflecţiile, cu observaţiile în lumea sufletelor ome- 
neşti, în cari atât ştiinţa, cât şi arta au făcut Atât de puţine 
şi nesigure cuceriri. 

Dar deodată, în mijlocul discuţiunii, prietenul meu se opri, 
şoptind de mai multe ori un nume de femeie. Şi'n ochii lui 
par'că se iviă o lumină searbădă, lumina amintirilor aproape 
stinse, ca un răsărit de toamnă. 

Îl întrebai : 

— Ţi-ai adus aminte de cinevâ? 

— Da, îmi răspunse el; mi-am adus aminte de o femeie 
care s'a sinucis pentrucă eră fericită ... 

Îl privii uimit; el adăugă. 

— ... şi se îndoiă de statornicia fericirii !.., 

Apoi după o pauză. 

— Dar mai bine ascultă-mă. Peste câtevă minute vei în- 
țelege totul. 

Mă duceam la ea aproape în fiecare seară. Aveam nevoie 
de sărutările ei, ca şi de aer, ca şi de lumină. Nu erà fru- 
moasă: un corp mic, subţire ; ochii mari, de un albastru vag, 
ca cerul unor zile de vară; părul castaniu, gura mică, prea 
mică, buzele mai totdeauna fără sânge, ca ale anemicilor 
nasul comun, sânul slab, fără nici o rotunzime. 

Cum îmi plăcuse femeia asta ? 

De obiceiu, iubisem alt gen de femei. 

Intr'o seară o auzisem cântând într'o «cafenea-concert». Am 
ascultat uimit, fermecat, şi am aplaudat-o singur. Publicul s'a 
uitat la mine şi a râs. Avea o voce ciudată, dureros de ciu- 
dată, ieşită din pieptul ei slab cu o sonoritate particulară — 
păreă un plâns armonios. 

Ne-am cunoscut apoi, am vorbit mult, şi mi-a fost dragă 
de atunci ca o soră. 

O iubiam mai mult cu sufletul decât cu simţurile. Ea 


192 TRAIAN DEMETRESCU 


nu-mi deşteptă pofte adânci voluptoase, o îngrijiam şi imi eră 
prețioasă ca un lucru rar: o biată inimă sfioasă, peste fire 
de iubitoare, închisă într'un învăliş şubred, nedesăvârşit. Inima 
aceasta aveă o poveste simplă şi tragică: nimeni n'o iubise. 

In toate gesturile ei de desmierdare, în toate şoaptele, în 
toate privirite ei erau stângăcii cari mă încântau,. Această 
femeie par'că nu ştiă să fie femeie. 

Aveă un fel de temere şi neincredere de a iubi, de a gustă 
plăceri. Se credeă atât de puţin făcută pentru iubire, că nu 
eră în stare să-şi arate o gingăşie, un rafinament, o dorinţă. 

Mă întrebă mirată : 

— Adevărat că mă iubeşti ? Pentruce mă iubeşti ? 

Fireşte, cea mai bună explicaţie care i-o puteam da, erau 
sărutările mele cele arzătoare. Sărutările acestea o îmbărbătau. 

Când începi să aibă încredere deplină în iubirea mea, su- 
fletul ei se treziă ca dintr'o amorţire prea lungă, se trans- 
formă cu încetul. 

Intr'o zi, ea îmi zise: 

— Vieaţa mea acum începe... 

Şi când îmi atingeă gura cu gura ei, care se încălziă, se 
îndulciă, când între buzele ei şi ale mele se prelungiă un joc 
voluptos, ameţitor, cum nu e nici o băutură din lume, aveam 
sensaţia că dau vieaţă unui corp ce păreă mort, că înseninez 
un suflet ce eră întunecat... 

Ce mare şi ce fericit mă simțiam ! 

Peste puţin timp erà alta. Nu mai aveă nici o temere, n'o 
mai neliniştiă nimic. Viitorul îl vedeă limpede. Erà fericită 
în înţelesul cel mai adânc al vorbei. 

Eu, din punct de vedere al plăcerilor egoiste, pe cari cei 
mai mulți oameni le caută în iubire, aveam foarte mici mul- 
țumiri ; dar marea, neasemănata fericire a mea — tot un fel 
de plăcere egoistă, poate, dar mai ideală — erà c'o fac pe ea 
fericită. 

Nici o fiinţă până atunci nu-mi interesase şi nu-mi atră- 
sese sufletul ca această femeie. Şi atât de mult se confun- 
dase în propria mea existenţă, că-mi eră peste putinţă să nu-l 


NUVELE POSTUME 193 


vorbesc şi să n'o văd în fiecare zi. Çând vreo împrejurare 
împiedecă aceste întâlniri, sufletul meu eră bolnav ca de o 
durere morală. 

Ea înţelesese totul şi uneori — răutăcioasa ! — mă supuneă 
la încercări crude. Stând singuri, citind o carte, vorbind sau 
sărutându-ne, ea se uită la mine şi mă întrebă brusc: 

— Dacă aş muri în momentul acesta ? 

O rugasem de nenumărate ori să nu mai îmi facă astfe] 
de întrebări, dar eră peste putinţă s'o dezobişnuesc, 

Şi închideă ochii, işi scurtă respiraţia, cădeă nemişcată, de- 
veniă mai palidă. Faceă o glumă crudă. Eu mă siliam să 
râd, o chemam pe nume: 

— Zoe, nu-mi place gluma asta .., deschide ochii, 

Ea sta nemişcată. 

= [e rog, deschide ochii, 

Nici o tremurare nu i se vedeă pe figură, Îi luam mâinile 
i le strângeam, îi acoperiam faţa cu sărutări, ea rămâneă aşă 
patru-cinci minute. 

Uneori atât de trist mă impresionă gluma asta, că-mi 
veniau lacrimi în ochi, 

Dar cu ce strângeri în braţe, cu ce sărutări, cu ce cuvinte 
îmi răsplatiă ea, în urmă, senzațiile acestea dureroase !.,. 

Şi astfel din timp în timp muriă, reînviă, muriă, reînviă, 
numai să-mi supună simţirea şi imaginaţia la cele mai bizare 
şi felurite impresii ,.. 

* 
£o N 

Din cauza acestei glume, mă prefăcusem că sunt supărat. 
Câtvà timp nu mai venii pe la ea, In acest chip speram s'o 
scap de obiceiul acesta macabru de a glumì, care devenise 
o adevărată manie. Ea îmi făgădui că «va fi cuminte». Dar 
fu o simplă făgăduință de copil: după o vreme oarecare iar 
începij să repete aceeaş glumă: 

— Dacă aş muri în momentul acesta? Şi închideă ochii, 
îşi scurtă respiraţia, cădeă nemişcată, se făceă palidă i 


194 TRAIAN DEMETRESCU 


Eră ca o mare artistă, care imită înfiorător de admirabil 
înfăţişarea unui mort. 

Odată am întrebat-o: 

— Pentruce ai vrea să mori? 

Nu mi-a răspuns, 

— Nu eşti destul de fericită ? 

Atunci s'a uitat în ochii mei, adânc, adânc, cum te uiţi 
într'o prăpastie ca să-i vezi fundul. Şi mi-a şoptit: 

— Tocmai că sunt prea fericită aş vrea să mor... 

— Asta e o dorinţă bolnavă... o nebunie... 

— O, nu)... Eu ştiu că odată nu mă vei mai iubi, mă vei 
părăsi... Şi atât de mult m'ai deprins cu fericirea, că la gândul 
de a mai fi nenorocită, ca mai 'nainte, mă îngrozesc... De 
ce n'aş muri acum, când sunt fericită ? 

— Te îndoeşti de mine? 

— Nu de tine... dar de statornicia fericirii. Dejă faptul că 
încep să mă îndoesc de ea, e un semn că fericirea e pe 
sfârşite ... 

Am căutat să-i arăt, în fiecare zi, dovezi mai mari despre 
iubirea mea, să-i depărtez orice temere, dar vedeam bine 
că în tăcerea sufletului său, îndoiala prindeă rădăcini, din ce 
în ce mai adânc. Adevărul e însă că din momentul acela 
ceeace simţiam pentru ea eră mai mult o milă, o nesfârşită 
milă pentru biata ei inimă, atât de sfioasă, atât de slabă, 
atât de neliniştită ... 

Intr'o seară ne aflam amândoi într'un teatru. Ea observă 
că între mine şi o doamnă de rară frumusețe — un vis al 
meu din alte vremuri — care se află într'o loje cu bărbatul 
ei, se urmă un schimb furiş de priviri şi surâsuri, 

Acele priviri, acele surâsuri au intrat în inima ei ca nişte 
cuțite, 

După câtevă zile m'a întrebat: 

— Mă iubeşti ? 

— Te iubesc! 

— Sărută-mă. 

Am sărutat-o. 


NUVELE POSTUME 195 


— Mult, mult... 

Am sărutat-o mult. 

A plâns, De ce? Nici ea nu ştiă... 

Cine poate să lămurească totdeauna cauza lacrimilor ? 

Dar înţelegeam că sufere îngrozitor. 

Nu vrea să mai meargă cu mine în lume, Făceă tot ce-i 
sta în putinţă, ca să mă ţie lângă ea ceasuri întregi. 

— Nu voiu să te mai văd zâmbind şi privind la alte femei. 
Zâmbeşte-mi şi priveşte-mă numai pe mine. 

— Eşti geloasă ? 

Şi am râs — fără să voesc— un râs stupid, rău. 

Ea a suspinat. 

— Fericirea mea moare !... Dar am să mor eu înaintea fe- 
ricirii mele, 

Din zi în zi slăbiă. I se vedeau vinele mâinilor, şi în jurul 
ochilor, un penel nevăzut, penelul fin al insomniei, al vegherii, 
desenase două cearcăne albastre. Glasul i se făcuse mai slab. 
La cea mai uşoară emoţiune izbucniă în lacrimi, 

Căutam să €nţeleg- sufletul acestei ființe ciudate şi să-l 
mângâiu, să-l liniştesc, 

Ea toată păreă un suflet, parcă n'aveă nici carne, nici oase, 
nici sânge. 

Totdeauna îmi arătă aceeaş temere că nu voiu mai iubi-o, 
şi aceeaş groază de a mai reîncepe vieaţa ei de mai 'nainte, 
când fusese singură şi neiubită, 

Dela o vreme mă obişnuisem atât de mult cu stările acestea, 
că nu le mai luam tocmai în serios. Le numiam «copilării», 
«afectări» şi râdeam de ele, 

Ba, într'o zi, nu ştiu de ce, simţii o plăcere, un îndemn 
crud să-i fac rău. 

Ea observând că port la butonieră o garoafă, mă întrebă: 

— Cine ţi-a dat floarea aceasta ? 

— Nimeni, i-am răspuns eu. Dar din timp în timp, port 
această floare în amintirea unei femei. 


ie 
* E 


196 TRAIAN DEMETRESCU 


Trecuse o săptămână. 

Nu mai mă dusesem pe la ea. Îmi scrisese de câtevă ori că 
e tristă, mă aşteaptă, e bolnavă; însă tot pregetam să mă 
duc s'o văd. 

Intr'o dimineaţă eram încă în pat, când servitoarea ei vine 
la mine şi-mi spune îngrozită : 

— Să poftiţi la cuconiţa Zoe, că-i e rău... 

M'am sculat repede din pat şi am început să mă 'mbrac. 

— Ce are? am întrebat pe servitoare. 

— l-e rău.. 

— Ce are? 

Nu mi-a răspuns. Ghiciam că nu vrea să-mi vorbească 
lămurit, că-mi ascunde cevă ... Deodată îmi fulgeră prin minte 
bănuiala : «Nu cumvă s'o fi sinucis» ? 

Intrebai din nou. 

— E rău de tot? 

Servitoarea începi să plângă. 

Atunci înţelesei totul. 

M'am urcat într'o birje şi m'am dus spre locuinţa ei. Am 
găsit acolo o sumă de vecini şi doi doctori, sosiți prea târziu. 

Nenorocita băuse otravă, 

Când am văzut-o, culcată în patul ei mic, mi s'a părut că 
se preface, că repetă gluma ei bizară... 

Am strigat-o pe nume, i-am acoperit mâinile cu sărutări, 
am plâns cum nu plânsesem niciodată ... 

Dar pe faţa ei încremenise un zâmbet, un zâmbet de copil 
care visează şi o seninatate cum n'o avusese niciodată în 
vieaţă ... 


PRIMA_ŢIGARE. 


p mai mulți tineri — profesori, advocaţi, ziarişti — strânşi 

în jurul unei mese de cafeneà, se vorbià despre vestitul 
articol al lui Tolstoi asupra «Tutunului». Mai toți erau de 
părere că obiceiul fumatului este o plăcere vițioasă, fără însă 
să aibă înrâuriri atât de primejdioase asupra conştiinţei ome- 
neşti, după cum afirmă genialul scriitor rus. 


NUVELE POSTUME 197 


Anton Dionise — un advocat cunoscut mai mult prin so- 
netele sale, pe cari le publică în revistele din Bucureşti, 
decât prin procesele sale pe cari le pierdeă mai todeauna, zise: 

— Convorbirea noastră asupra articolului lui Tolstoi imi 
aminteşte «prima mea ţigare». 

— Fă-ne un sonet asupra ei, glumiră unii. 

— Nu, mai bine am să vă povestesc chiar acum această 
amintire, răspunse el, 

Şi cu glasul duios, puţin trist, cu care se povestesc amin- 
tirile, începu, E 

«Prima jigare !» 

Câtă curiozitate! Ce neastâmpăr! Ce surprinderi! Şi câtă 
decepție !,.. Un roman întreg de emoţii! 

Amintirea mi-a rămas neuitată, limpede, parcă s'a petrecut 
ieri — şi au trecut de atunci douăzeci de ani! De sigur, aproape. 
în vieaţa fiecărui om, fumatul primei ţigări evoacă un convoiu 
numeros de impresii, ca şi întâia femeie pe care ai avut-o 
în braţe. Ţigarea şi femeia ! Două necunoscuturi, care te is- 
pitesc şi te atrag, amândouă, la începutul vieţii. Şi când, mai 
târziu, wupă ce le-am cunoscut, filozofăm puţin asupra lor, 
ne dăm seama că femeia n'a avut mai mult farmec decât o 
țigare ; iar o ţigare n'a durat mai mult decât jurământul unei 
femei. Cu toate astea eu care n'am crezut niciodată în eter- 
nitatea unei ţigări şi iubirii unei femei, mam mulţumit cu 
puţin fum şi cu puţine sărutări. Fumul aromatic al unei ți- 
gări şi sărutările dulci şi calde ale unei femei sunt fericiri 
mari pentru cei cari ştiu să fumeze şi să iubească ! 

Eram de zece ani, 

De nenumărate ori, preotul bisericii din strada noastră 
— confesorul meu — profesorul şi tatăl meu îmi repetaseră 
acelaş cuvânt, tainic: «A fumà e un păcat!...». Dacă n'aş fi 
auzit acest cuvânt, desigur tutunul mi-ar fi rămas, în toată 
vieaţa mea, necunoscut. Dar pentruce nu au înţeles educatorii 
primilor noştri ani că vorba «păcat», în loc de a înspăimântă 
mintea unui copil, din potrivă o nelinişteşte, o farmecă, o 


193 TRAIAN DEMETRESCY 


atrage ? Păcat! cât mister are cuvântul acesta, când îl auzim 
pentru întâia oară! 

Aşă dar eră un păcat să fumezi? 

Ei bine, dacă n'ar fi fost păcat, n'aş fi fumat, misar fi 
fost groază să aprinz vârțul unej hârtii subţiri, în care învăs 
Iueşti fire lungi şi galbene, dintr'o iarhă amară, apoi s'o 
bag în gură, să trag şi să scot fum pe nas. Cum însă mi 
se spune că e păcat mm voiu păcătuț. 

Aşă am raţionat, fără îndoială, în ajunul de a fumà prima 
țigare. 

Tatăl meu eră un fumător pătimaş. Se lipsiă ge o pâine 
mai bună la masă, numai pentru a-şi cumpără tutun de cea 
mai fină calitate. Ca orice fumător, care se respectă, avea o 
tabacheră de argint, o ţigaretă de chihlibar şi o cutiuţă mică 
de alamă, unde îşi păstră chibrituri. Marea greutate eră să 
pun mâna pe tabacheră. Tatăl meu o ţineă ascunsă în bun 
zunarul drept al pantalonilor, iar când se culcă, o închidea În 
cutiuţa unuj sertar. 

O tabacheră e un lucru preţios. Se îngrijeşte cu luare 
aminte şi cu plăcere. Ageseorj citim în ziare că suveranii şi 
trimit unii altora, drept dar. o tabacheră! 

Cum s'ajung să pun mâna pe dânsa? 

Era o problemă. 

Mai totdeauna, când tatăxmeu era acasă, mă ţineam lângă 
el, îl observam. fiind veşnic preocupat ge nevoi şi afaceri, 
năgăjduiam că odată se va intâmplă să plece de acasă şi 
să-şi uite tabachera pe masă. 

Câte gânduri perverse în capul unuj copil ge zece anj! 
De sigur omul nu e niciodată «înger». 

Aşă s'a şi întâmplat. |ntr'o zi după masă, tată-meu trer 
buiă să plece grăbit la tribunal. Avea un proces. Şi părân» 
du-isse că a întârziat, a pornit repede, uitându-şi tabachera 
pe colţul mesej. 

M'am apropiat de ea, am luatro în mână, am geschis-o 
şi... am încremenjt! Erà întâiul păcat pe care îl făptuiam în 
vieaţa mea! Furam!... Un moment am rămas nedumerit, 


NUVELE POSTUME 199 


între ispita răului şi între mustrarea conştiinţei. Se cunoştea 
depe atunci că nu voiu ajunge niciodată un om politic. 

Mi-eră greu să fur... 

In sfârşit am luat tutun cât am putut în două degete, lam 
vârit în buzunarul jiletcei, am pus tabachera la loc şi am 
plecat la şcoală. 

Mă simţiam stăpânit, în acelaş timp, de frică şi bucurie. 

In drumul spre şcoală, eră o grădină mare, părăsită, plină 
de zarzări, de pruni şi de buruieni. N'aveă gard. M'am abătut 
într'însa, m'am culcat în iarbă, să nu mă vadă nimeni şi am 
scos tutunul, risipindu-l pe coperta «Aritmeticeiy de Ciocanelli. 
Erà destul pentru o ţigare groasă. 

Dar în chipa aceea, îmi adusei aminte că n'aveam foiţă. 
Rămăsei pe gânduri. Mă consultam să păstrez tutunul până 
voiu aveă şi foiţă ... să rup o pagină din «Aritmetică» şi săsmi 
fac ţigare cu hârtie ?... Paginile erau foarte subţiri. Am luat 
hotărîrea din urmă. 

Când ţigarea fu gata, îmi adusei aminte că n'aveam chi- 
brituri. 

Desnădăjduit, am ascuns ţigarea în căptuşala pălăriei şi . 
am plecat la şcoală. i 

Frica mă stăpânià însă, dar bucuria se mai micşorase. 

Seara, când m'am întors acasă, mi-eră groază să dau ochii 
cu tata. Dar l-am văzut râzând şi vesel, câştigase procesul. 
Ce noroc! 

Ca de obiceiu, am mâncat o felie de pâine cu unt, am luat 
câtevă chibrituri, fără să mă vadă cinevă şi am plecat să mă 
joc cu băieţii. Seara aveam totdeauna o oră liberă pentru joc. 

Eu însă am intrat pe furiş într'un şopron din dosul ca- 
selor, unde se aflau câtevă mobile vechi, o trăsură sfărâmată 
şi foarte mulţi şoareci. Am scos ţigarea din căptuşala pă» 
lăriei și am aprins-o. 

La început am simţit un miros de hârtie arsă, apoi un 
cărbune mic, strălucitor s'a format în vârful ţigării şi fumul 
a început să iasă subţire, mlădiindusse. 

Şi am fumat în linişte, cu plăcere nespusă, până abiă mai 


200 TRAIAN DEMETRESCU 


puteam să ţiu, în vârful degetelor, cel din urmă rest al ţigării. 
Fumul plutiă în aerul greu şi mucegăit al şopronului, ca un 
nor albastriu. M'am uitat câtvă timp la el, cum se resfiră şi 
se pierdeă cu încetul. E o plăcere să priveşti fumul, acest 
lucru neînchipuit de uşor, de subţire şi de mlădios. 

Gura mi-o simţiam amară. Aş fi avut poftă, în minutul 
acela, să mânânc cevă dulce şi să beau apă. Nu prevăzusem de 
loc şi nici nu mă aşteptam, ca, după o plăcere atât de dorită, 
atât de mare, să urmeze... atâta amărăciune! 

Mi-eră scârbă şi-mi venià să tuşesc. O ameţeală ce se ri- 
dică din stomac îmi împăenjină ochii, îmi îngreuiă capul. 
Parcă mă înăbuşiam ... 

Nu îndrazniam să ies afară din şopron. Mă ştiam vinovat 
şi mi-eră frică, mi-eră ruşine, mă socotiam pierdut... 

Imi veniă rău: tuşiam, scuipam mereu. Câte odată, gura mi 
se uscă şi abiă puteam să mişc fălcile. Mâinile mi-erau reci; 
trebuie să fi fost palid, ca un cadavru. 

Vream să plâng, dar furia mă stăpâniă, din ce în ce mai 
puternic. Aș fi voit să mor. Da, cugetarea aceasta mi-a ful- 
gerat prin minte. Să nu vă mire: un copil vorbeşte şi se gân- 
deşte la moarte, cu mai multă nepăsare decât un om. 

In momentul acela, tată-meu intră în şopron, pentru a 
căută... nu ştiu ce lucru. Când dă cu ochii de mine şi mă 
vede galben şi ameţit, mă ia de mână, îngrijat, mă scoate afară 
şi ma întreabă. 

— Ce ai? 

— Abiă am putut să-i răspund: 

— Mi-e rău... 

— Ce ai? Ce te doare?... 

Am început să plâng. Tată-meu îmi mirosi degetele şi înţelese: 

— Ticălosule! Ai fumat!... 

Dar nu m'a bătut. M'a dus lângă mama şi amândoi mi-au 
dat sa beau limonadă, m'au culcat, mi-au vorbit blând — şi 
a doua zi eram bine. 

Tată-meu m'a iertat. 


NUVELE POSTUME 201 


De atunci au trecut două zeci de ani. Când am intrat în 
liceu, eram dejà dedat cu fumatul. Uitasem amărăciunea ți- 
gării, sau, mai bine zis, tocmai ea mă făcuse să-mi placă mai 
târziu atât de mult tutunul. 

In ore de singurătate, de tristeţe, ţigarea mi-a fost un bun 
tovarăş. Un doctor îmi spuneă într'o zi; «Eu fumez numai 
în sala mortuară, când am de a face cu cadavrele». l-am 
răspuns: «Eu sunt silit să fumez totdeauna, pentrucă am de 
aface cu oamenii!» Şi-apoi, cum vă spusei, îmi place mult 
să privesc fumul ţigării... 

larna trecută însă, îmbolnăvindu-mă de o bronşită, medicii 
m'au sfătuit să mă las de fumat. M'am lăsat, cu oarecare 
părere de rău; medicii susțineau că abuzul fumatului contri- 
buise, în mare parte, la boala mea. Se poate... 

Azi m'am deprins să nu mai fumez. Dar uneori mă gân- 
desc cu o poftă nesăţioasă la o ţigare, ca la o femeie de 
care te-ai despărţit, dar n'o poţi uită niciodată... 


JIDANCA. 


Hram la Solca, o stațiune balneară din Bucovina. 

Pentru a mă duce în pădure, urcam în fiecare zi un 
deal uşor şi lung, pe marginea căruia se desfăşură o livadă 
plină de iarbă şi de flori sălbatice. Pe locul acesta păşteau 
vitele oamenilor din sat. 

Câte odată mă opriam să privesc dealurile din depărtare, 
acoperite cu păduri mari de molifţi şi brazi, cari parcă erau 
pictaţi pe pânza nesfârşită a zării. Dar de obiceiu, mă opriam 
şi uitam să-mi urmez drumul spre pădure, fiindcă descope- 
risem o idilă. 

La o cotitură a dealului, iarba eră atât de mare şi deasă, 
că un om de statură mijlocie se pierdeă într'insa. 

Intr'o zi, trecând încet p'acolo, am auzit şoapte. 

Am ascultat: 

— Şi zi, nu vrei? 


— Nu... 


202 TRAIAN DEMETRESCU 


— De ce? 

— Fiindcă eşti creştin ... 

— Ce proastă eşti!... 

Urmă o tăcere. 

— Dar dacă te-oiu sărută cu deasila ? 

— Am să tip... 

— Parcă o să te audă cinevă!... 

— Pe drumul acesta umblă mereu oameni ... 

Am ghicit că în iarbă se ascundeau doi îndrăgostiţi. 

Convorbirea lor se urmă cu întreruperi. Câte odată se 
făceau tăceri lungi şi atunci auziam o scăpărare de râs aspru 
şi răutăcios, 

— Nu mă iubeşti, Rebeca! 

— Dacă nu te-aşi iubi, n'aş vorbi şi n'aş sta cu tine... 

— Asta nu e o dovadă. 

— Ba este. Până acum eu n'am vorbit cu nici un creştin 
din sat. 

— Deaceea îţi zice lumea că eşti mândră .... 

— Apoi, să ştii ... 

După tonul glasurilor, mi-a fost uşor să înţeleg că el erà 
un ţăran român — unul dintre acei ţărani înalţi, voinici şi 
pletoşi, cum i-am văzut numai în Bucovina; iar ea eră o 
Evreică tânără, vorbind cu accentul prelungit şi nazal al Evreilor 
din Galiţia, cari parcă vor să lungească silaba finală a cu- 
vintelor. 

Stau culcaţi în iarbă. 

— Şi cine ţi-a spus ţie că e păcat să săruţi un creştin? 

— Tata şi rabinul... 

— Rabinul? Hm... 

— Tata urăşte pe creştini. Când am fost în Dorohoiu, oa- 
menii de acolo râdeau de el. Odată au vrut să-l bată şi să-i 
taie perciunii ... Şi deaceea el urăşte pe creştini ... 

— Când aţi fost în Dorohoiu, Rebeca? 

— De mult... 

— Şi de ce aţi plecat? 

— Tata pierdeă bani în gheşefturi... Am sărăcit... Pe urmă, 


NUVELE POSTUME 203 


am venit aci — şi aici, tatei îi merge bine. Avem case şi vite 
şi oamenii nu mai râd de noi. 

Un pitpalac s'auzi în iarbă: pit-palac, pit-palac !... 

— Auzi? 

— Da. 

— Cântă totdeauna pe vremea asta ... 

— Mâine, poimâne, când om così iarba, o să-l găsim în 


— Să nu-l omori... 

— Dacă îmi zici tu... 

— Şi dacă nu ţi-aş fi zis ?... 

— Îl omoram... 

— Ah! creştinii)... 

Auzii râsul lui aspru şi răutăcios; apoi zise; 

— Poate o fi şi el îndrăgostit... 

— Poate... 

— Ofi.. 

Râseră amândoi. După o pauză: 

— Rebeco! 

— Eeeee! 

— Lasă-mă să te sărut, 

— Nu pot. 

— Pentruce ? 

— Pentrucă eşti creştin ... 

— Şi dacă sunt?,.. 

— E păcat! 

— Rabinul ţi-a spus ? 

— Rabinul... 

— Hm! 

Liniştea eră desăvârşită; nu se mişcă un fir de iarbă. 
Soarele ardeă, înfierbântă sângele. Şi când şoptele încetau, 
suspinele bietului «creştin» se auziau adânci, pătimaşe. Parcă 
îl vedeam : întins pe pământ, cu capul rezemat de cot, ui- 
tându-se galeş în ochii Evreicei. Mirosul trupului ei cald şi 
galeş, înfăşurat într'o rochie uşoară, îl îmbătă. Işi plăceau 
unul altuia. Evreica îşi învinsese mândria, vorbiă cu el, dar 


204 TRAIAN DEMETRESCU 


un prejudiţiu religios o reţineă încă de a se aruncă în bra- 
ţele lui! 

El păreă a luă o hotărire. 

— De mâne încolo nu mai viu pe aci. Duc vitele în altă 
livadă. 

— Zău? 

— Zău! 

— Ba asta n'ai s'o faci... 

— Ba am s'o fac. Cine mă opreşte? 

— Eu! 

— Tu... tu.. îţi baţi joc de mine... mă chinueşti,., ca pe 
Hristos ... 

— De ce vorbeşti aşă ?,.. Uite vorba asta o spuneau tatei 
şi oamenii din Dorohoiu ... 

— Aşă spune în cărţile sfinte ,., 

— Ce? 

— Că voi aţi chinuit pe Hristos... 

— Noi? 

— Voi.. Jidanii..., 

— Cărţile voastre mint! 

— Dar în ale voastre ce spune? 

— Vrei să-ţi citesc într'o zi «Vieaţa lui Moise ?» 

—- Cine a fost Moise? 

— Profetul nostru! El ne-a dat legi, ne-a hrănitcu mană, 
în pustiu, şi a tăiat în două Marea Roşie cu toiagul, ca să 
trecem printrinsa. Eram goniţi din Egipt... Câte am în- 
durat noi! 

— Asta e o poveste sau e adevărat? 

Ba e adevărat... 

— Să-mi citeşti într'o zi, 

— Mâine. 

Când tăcerea se prelungiă, ea îngână uşor un cântec duios 
şi trist, cum sunt mai toate melopeele lor religioase. Dar el 
o întrerupeă: 

— Ce-mi pasă mie de Hristos sau de Moise!,., Ştiu că-mi 
eşti dragă. 


NUVELE POSTUME 205 


-— Şi tu mie! 

— Nucţi sunt... 

— Ba da. 

— Dacă ţi-aş fi, mi-ai dovedi-o ... 

— Nu ţi-o dovedesc ? Stau cu tine la vorbă... iţi dau flori... 

— Dă-mi şi sărutări, 

— Nu-mi cere asta... E păcat! 

— Când mă voiu întâlni cu rabinul vostru, am să-l întreb 
pentru ce e păcat ca un creştin să sărute o Jidancă? Să 
vedem ce are să-mi spue.. 

Ea râdeà : 

— Ai să indrăzneşti ? 

— Ba bine că nul... Şi dacă nu m'o face să pricep şi eu 
taina, îl scuip în față... 

— Ah! 

— Eu nu ştiu multe ! 

Glasul lui iar se îmblânzi : 

— N'o să mă laşi niciodată să te sărut? 

— Nu ştiu. 

— Spune-mi hotărit.... 

— Nu ştiu. 

El oftă lung, oftă desnădăjduit şi dureros. Tăcură mult. 
Giasul pitpalacului desmierdă singurătatea. Şi mă gândiam 
la inima Evreicei, care, sub paza unui prejudiţiu religios, nu 
se lăsă a fi înduioşată nici de soarele arzător, vărsând foc 
în sânge, nici de parfumul cald şi voluptos al câmpului, nici 
de şoaptele pătimaşe ale bietului «creştin !». 

El vru să se ridice: 

— Mă duc... 

— Nu te duce... 

— Mă duc... 

— Nu vroiu... rămâi ... 

— La ce?... dacă te porţi aşăl... 

— Şi-apoi ce o să spui acasă când te-or vedeă că te 
întorci cu vitele aşă de vreme? 

— O să spun că sunt bolnav. 


206 TRAIAN DEMETRESCU 


— Or să te bată... 
— Să mă bată !... Mai bine decât aşâ... 


— Nu te duce... 

— Ba.. 

Ca să nu fiu surprins, m'am depărtat. 
$ 4 * 


De câte ori suiam dealul, pentru a mă duce în pădure, 
mă opriam s'ascult şoaptele celor doi îndrăgostiţi, ascunşi 
în iarbă. Totdeauna se repetă acelaş glas rugător şi pătimaş 
al «creştinului» şi acelaş răspuns al Evreicei: «E păcat !» 

Idila asta mă interesă. Erà, de sigur mai nouă, mai ciu- 
dată decât banalele şi ridiculele adultere, cari se petrec atât 
de des în burghezimea şi în lumea mare din oraşele noastre. 

Am căutat să observ moravurile sentimentale dintre tinerii 
ovrei şi creştini. Nici un amestec, nici o apropiere, nici o 
o atracţiune între unii şi alţii. Evreii alcătuiau o clasă cu totul 
deosebită prin portul, prin obiceiurile şi prin fanatismul lor 
religios. Nu se iubiau şi nu se înțelegeau decât între ei, 

Cu toate acestea iubirea apropie inima unei Evreice de a 
unui creştin. Şi fără ca nimeni să presupună, o idilă tainică 
şi ciudată se urziă, în ascuns, în mijlocul unei singurătăţi 
sălbatice ... De unde eră să ghicească bigotul rabin sau tatăl 
Evreicei că Reveca îşi făcuse cuibul ei de dragoste, în iarbă 
ca şi pasările ? 

Dar într'o dimineaţă se împrăştie vestea că Dinu violase 
pe Rebeca, fata lui Ruhăl, şi dispăruse din sat. 

Eu ghicisem cine e Dinu. 

Evreii erau înfuriaţi. Țăranii se temeau ca prinzându-l pe 
vinovat să nu-l omoare. 

— Dar Rebeca? se întrebau femeile. 

— Săraca Rebeca! Tatăl său a bătut-o până a lăsat-o 
moartă. l-a smuls părul din cap, i-a frânt o coastă cu cio- 
magul şi i-a strigat; 

«Aruncă-te în foc! Arzi! Prefă-te în scrum ... decât să faci 
un creştin !» 


NUVELE POSTUME 20 


Am căutat toate mijloacele să văd odată pe Evreica pentru 
care bietul «creştin» apucase drumul ocnei. Ea sta toată ziua 
închisă în casă. Dar într'o seară am zărit-o ducându-se cu 
un vas mare de pământ pe umăr să ia apă dela un izvor. 
Mergeă desculţă, într'o rochie subţire, cu gâtul gol, cu braţul 
stâng ţinând vasul, cu braţul drept rezemaţ de şold. Umbletul 
său eră un ritm. Trupul său eră o statue cu sânge şi nervi... 
Nu i-am putut vedeă bine decât ochii — doi ochi mari negri, 
acoperiţi de gene lungi... frumoşi din cale afară! 

Ochii aceia erau vinovaţi. 


FĂRĂ_TITLU. 


ja început se făcii în public aceă mişcare nervoasă pe 

care o produc fiorii nerăbdării; apoi urmă o tăcere 
adâncă... Păreâ că cele câtevă sute de privitori încremeniseră 
deodată, cu ochii mari, sticloşi, îndreptați spre uşa de intrare. 

Acuzatul fu introdus în sală. 

Eră un tânăr brun, înalt, spătos, cu ochii negri, plini de 
un întuneric fără fund. 

Se aşeză pe banca neagră, liniştit, stăpân pe sine, arun- 
când priviri cercetătoare spre magistraţii din faţa lui. 

Erà învinuit că-şi ucisese amanta — fapt pe care îl mărturi- 
sise dela început, căci singur se dedese prins în mâinile justiţiei. 

Când preşedintele îi ceru să-şi facă spovedania crimei sale 
şi'n faţa juraţilor, el începu să povestească rar, cu glasul 
puţin aspru, dar curat, parcă ar fi istorisit o întâmplare 
banală unor prieteni intimi. 

— O văzusem pentru prima oară, într'o librărie, cumpărân- 
du-şi romane franceze. Din clipa aceea fusesem fermecat şi 
stăpânit de farmecul ei, ca de unjunghiu pe care ţi-l fixează 
pentru totdeauna în piept un curent puternic de aer. 

Nu mai aveam altă preocupare decât să mă gândesc la ea, 
s'o urmăresc pretutindeni, s'o doresc totdeauna. 

In sfârşit i-am scris; ea mi-a răspuns. In urmă ne-am 
cunoscut şi ne-am înţeles să trăim împreună. 


208 TRAIAN DEMETRESCU 


Eram fericit, sau cel puţin mă credeam. 

Ọ iubiam atât de mult, că o înfăşuram în dragostea mea, 
cum înfăşoară soarele, sub lumina lui, lumea întreagă, 

Nu voiam să ştiu cine erâ această femeie, care eră trecutul 
său, leşise din noroiu sau coborise din stele ? Mi-eră indiferent. 

Ea erà pentru mine un vis întrupat, un ideal pe care îl 
smulsesem din sufletul meu, dându-i vieaţă. Eram Dumnezeul 
ei, eră lumea mea, In acelaş timp o iubiam şi-o adoram, 

Dar iubirea şi adoraţia aceasta n'au durat mult, ele nu 
găsiau nici un răsunet în sufletul iubitei mele, Femeia aceasta 
rămâneă ca statuia care a înebunit pe Pigmalion ! Inima ei 
eră o harpă cu coarde rupte, pe care nu puteam cântă nici 
un imn de dragoste, de adoraţie „,, 

Cu toate astea îmi plăcea încă, îmi plăcea mult, Nervii 
mei se obişnuiseră cu carnea ei, ca stomacul unui beţiv cu 
o băutură favorită, 

Qh ! ce mult îmi plăcea! 

Mi se păreă cea mai frumoasă, cea mai desăvârşită, cea: 
mai ideală carne, pe care o întrebuinţează natura, pentruca 
să creeze marile frumuseți de femei, Stam ore întregi numai 
să privesc acest capo d'operă cald, viu, desăvârşit; stam ore 
întregi numai să respir profumul neînchipuit ce se exală din 
toţi porii, par'că trupul întreg eră făcut din cele mai aro- 
matice petale .,, 

— Dacă ai aveă şi un suflet, i-am zis într'o zi. 

== Nu e destul că am frumuseţea? mi-a răspuns ea, 

Am stat pe gânduri şi m'am întrebat «E destul numai 
frumuseţea ?y 

Mi-am închipuit atunci un alt capo d'operă, o altă mi- 
nune — pe care natura pare că n'o poate realiză niciodată, 
— mi-am închipuit: «Un suflet frumos într'un corp frumos !ẹ 

l-am mărturisit şi ei visurile mele — o slăbiciune pe care 
am regretat-o in urmă, Ea a râs, A filozofat chiar: 

= «Ọ femeie frumoasă nu trebuie să fie decât frumoasă, 
Ea este un idol: are drept la evlavia tuturora; şi nu e 
datoare să iubească pe nimeni, 


NUVELE POSTUME 209 


Şi începeă să-mi vorbească de toţi vechii săi amanți de 
nenumărate feluri, cum fusese iubită şi adorată. Imi desco- 
perise iubiri ridicole şi pătimaşe, adoraţiuni platonice, jertfe 
nebuneşti, desperări tragice — îmi descopere trecutul ei, cu 
o mândrie stupidă ; trecut pe care eu mă ferisem să-l cunosc. 

Ea ziceă: «Amanţii mei!» ca un rege: «Poporul meu!» 

Destăinuirile acestea mi le repetă adeseori. Aproape pe 
nesimţite ele izbutiau să facă inimii mele o educaţie per- 
versă. Din bună, din iubitoare, din timidă, cum eră această 
biată inimă, începeă să devie rea. pizmaşe, neliniştită. Un fel 
de ură vagă prindeă rădăcini într'insa, o ură ciudată împo- 
triva amanţilor pe cari îi avusese această femeie. 

Şi îmi vorbiă despre dânşii, tocmai în orele noastre cele 
mai intime. 

Intr'o zi m'am supărat: Ea a părut uimită, i se păreă atât 
de firesc să vorbească de amanţii săi. Dar ne-am împăcat 
repede ; cu toate astea rămâneau în inima mea nişte resen- 
timente pe cari nu le-aş puteă defini, cevă ca furia şi spaima 
pe cari le simte un om slab în faţa unui om puternic, care 
îşi bate joc de el. 

Vedeam bine .că făceam o copilărie să iau atât de mult 
în serios mania ei ridiculă. Mi-eră însă peste putinţă să mă 
încredinţez dacă ea repetă această manie înadins sau într'un 
mod inconştient. 


* 
* * 


Mă gândiam s'o părăsesc. Pentru câtvă timp plecai în alt 
oraş, ca să mă pot deprinde cu lipsa ei. Imi sugeram mie 
însumi ideia de a o uită, dar cu cât îmi sugeram mai mult 
această ideie, cu atât mă gândiam mai mult la ea. Eram ca 
acei disperaţi laşi, cari plănuesc să se sinucidă ; dar cu cât 
întârziază mai mult asupra acestei hotăriri, cu „atât revin la 
instinctul de a trăi. Uitarea şi sinuciderea vin fără să le prevezi. 

Ea nu ştiă unde mă aflu. Nu-i spusesem, pentru a nu fi 
nevoit să-i scriu sau să primesc șcrisori dela ea. 

După câtevă zile mi se făcuse un dor nespus de ea, ca 


210 TRAIAN DEMETRESCU 


acel dor pe care îl simţim uneori, când, ajunşi oameni, ne 
gândim la copilăria noastră, am vrea par'că să fim iarăşi 
la începutul vieţii. 

M'am reîntors s'o revăd. Erà tot aceeaş, frumoasă, liniştită, 
şi de loc mirată că plecasem fără să-i dau de ştire. 

Am rămas lângă ea o vreme îndelungată. N'o părăsiam 
cu zilele. Aş fi voit s'o omor sau să mă omor într'o orgie, 
întrun delir de voluptăţi. Carnea acestei femei mă ispitiă 
mereu, mă îmbătă de plăceri, mă desgustă, fără a mă să- 
tură vreodată. In momentele cele mai pătimaşe îmi venià 
s'o sfâşiu, şi cu toate astea mâinile, gura mea se făceau mai 
uşoare, mai moi, mai dulci, pentru a-i atinge tot trupul. Erau 
ciudate poftele mele! Această femeie nu-mi puteă da decât 
carne; ea neputându-mi mulţumi şi sufletul, cu atât mai 
mult îmi excită şi îmi îmbolnăviă simţurile. 

In vremea asta ea urmă să-mi povestească, din vreme în 
vreme, despre amanțţii săi. Insistă foarte mult mai ales 
asupra celor frumoşi. Pentru ea eră o glorie că fusese iubită 
de mulţi. Când mergeam împreună pe stradă, eră mândră 
ca o regină, care se ştie admirată şi iubită de mulțime. Răs- 
pundeă la surâsul şi la privirea celui din urmă trecător. 

Niciodată însă nu fusesem gelos, niciodată nu mă gân- 
disem dacă această femeie mă înşeală. Dacă un prieten mi-ar 
fi spus: «Aseară am văzut pe iubita ta în braţele altuia» 
l-aş fi crezut. Ajunsesem în sfârşit să mă încredinţez că 
această femeie se credeă că e ca acele flori frumoase, pe 
cari orice om are dreptul să le rupă, să le poarte, să le 
miroasă, să le asvârle. 

Fireşte izbutiam să-mi lămuresc, să analizez toate instinctele 
perverse ale acestei femei: izbutiam chiar să le observ cu 
curiozitatea unui psiholog, dar, oricum, ele grămădiau în 
inima mea o ură tăcută. 

Intr'o Miercuri seară, ea veni acasă mai târziu ca de obiceiu. 
Erà puţin palidă şi în ochi aveă o strălucire umedă! Unde 
întârziase ? De unde venià? N'am întrebat-o. Mă înşelase? 
Lucrul eră posibil, fără îndoială, foarte probabil. 


NUVELE POSTUME 211 


Când am sărutat-o par'că-i simțiam pe buze sărutările 
altuia. 

Dar nu eram de loc gelos; îmi păsă tot aşă de puţin, ca 
şi cum mi-aş fi pierdut un nasture dela haină. 

Incepui să-i vorbesc blând, s'o desmierd. Ne culcarăm. 

Ea erà în vervă; aveă poftă să-mi vorbească iarăşi despre 
amanţii săi. Simţiam că în fundul inimii mele tresar porniri 
ciudate. Confidenţele ei nu se mai sfârşiau. O ascultai câtvă 
timp, tăcut, silindu-mă să mă stăpânesc. 

Dar deodată, fără să-mi dau seama cum, fără să fi urmat 
impulsiei unei reflecţii, mă simţiii cuprins de o turbare a tu- 
turor simţurilor mele; şi fără să fi dat loc la orice scenă, 
la orice neînțelegere, m'am aruncat asupra ei, ca o fiară, 
strângând-o de gât c'o voluptate neinchipuită. 

După asta parcă mi se făcu frică. Cum însă mă temeam 
că n'o omorisem bine şi cum nu vream s'o fac să sufere, 
îi înconjurai gâtul c'o batistă şi strânsei din toate puterile. 

Apoi mă culcai lângă cadavru şi adormii. 

M'am deşteptat dimineaţa, la orele cinci, m'am îmbrăcat 
şi am ieşit să mă dau prins în mâinile justiţiei. 

«Asta e tot». 


SIMPLU. 


pee fumau şi beau ceaiuri. Erà un cerc de tineri re- 
traşi puţin din lume şi cam obosiţi de vieaţă înainte de 

timp. Se adunau aproape,în fiecare seară, la unul din ei, 
pentru a vorbi şi a cugetă. Fiecare povestise cevă din «ro- 
manul vieţii sale». Acum venise rândul lui Tudor Hlugeanu, 
un tânăr înalt, slab şi cu o dulce expresie de tristeţe în ochi. 

— Al meu e simplu! zise el către prieteni. 

— De sigur e o aventură de iubire. 

— Nu! 

— Sau poate o întâmplare din vieaţa ta de student. 

— Nici asta! 

— Atunci despre ce e vorba? 


212 TRAIAN DEMETRESCU 


— Veţi vedeă. 

Toţi tăcură. In sobă focul ardeâ liniştit şi da un farmec 
intim acestor clipe de mărturisiri. Tudor Hlugeanu închise 
ochii pe jumătate, îşi ihclină capul pe umerii unui prieten, apoi 
începu: 

«Serisoarea notarului îmi sosise la opt ore dimineaţa. Eram 
gata să ies de acasă, pentrua mă duce ca de obiceiu să mă 
plimb în grădina Cişmigiu. De cu seară mă simţiam indis- 
pus, mă închisesem de vreme în odaie, spre marea uimire a 
prietenilor mei; iar lumina lunii, străbătând prin fereastra 
deschisă, mă supără ca ochii unui curios, care se uită fix la 
tine, ca şi cum ai fi un animal de menajerie sau o statue de 
muzeu. 

Dormisem puţin şi agitat. 

Ce aveam, nici eu nu-mi dam seamă. O tristeţe fără mar- 
gini, o stare de suflet chinuitoare prin neînţelesul ei. La urma 
urmei pricep ca durerea să fie cinstită, să ne lovească pe 
faţă. Singură fericirea are dreptul să fie neinţeleasă, că de- 
aceea e fericire, 

Cu toate astea, îmbrăcându-mă, nădăjduiam că arborii din 
Cişmigiu îmi vor redă curând dispoziţia, când, tocmai atunci, 
factorul poştal îmi aduse o scrisoare neplătită. 

Recunoscui scrisoarea notarului, un băiat bun, cuminte şi 
inimos, care serviă bietei mame drept secretar. 

O vârii în buzunar şi ieşii în stradă. Ştiam mai dinainte 
cuprinsul scrisoarei: veşnicul «mi-e dor de tine, Tudore!» al 
bătrânei mele mume şi-apoi, cuvinte ca de-al-de astea: «Vino 
co să mă prăpădesc!... şi, de când mă tot uit la drum, să 
te văd venind, mi s'au întunecat ochii!» 

In realitate frazele erau întocmite de şiretul de notar, care — 
pricepeam eu — vrea să s'arăte că e meşter la condeiu. Băiatul 
ăsta priviă adânc în viitor şi-ar fi ajuns departe, dacă nu-i 
lipsiau mijloacele. Mi-aduc aminte, de când stam cu el pe 
aceeaş bancă, în clasa treia primară, ce dragoste aveă de în- 
văţătură şi cât de clar şi limpede i s'ar fi deschis mintea, 
dacă n'ar fi fost silit să-şi întrerupă şcoala... 


NUVELE POSTUME 213 


Dar deşi cuvintele erau meşteşugite de el, într'însele vorbiă 
inima mamei. Eu însă căzusem în ticăloşia multora din ti- 
neri: mă orăşenisem, părăsisem universitatea, luasem o bună 
slujbă la ministerul de instrucţie, întreţineam o amantă ; ba 
chiar căzusem într'un fel de pesimism de bulevard, bătân- 
du-mi joc de fondul simplu şi sentimental al sufletului meu, 
cu care venisem în lume. Cu tot dorul mumei, mi-eră peste : 
putință să mă hotărăsc a mă duce în satul meu. 

Şi erau mai mult de patru ani de când nu văzusem pe mama! 

Peste firea mea ţărănească, se aşternuse o fire străină, ar- 
tificială şi bolnăvicioasă, hotărită de niediul stricat al priete- 
nilor de cafeneă şi al femeilor pierdute. Nu mai eram copilul 
liniştit, modest şi silitor din clasele primare; nu mai eram 
triumfătorul cinstit dela bacalaureat; mă schimbasem cu totul. 
Câtevă relaţiuni meschine, câtevă deprinderi rele, un amor 
ridicul şi nenorocit, îmi răsturnase întreaga mea natură să- 
nătoasă şi bună, prefăcându-mă în aşă chip, de nici eu nu 
mă mai recunoşteam, 

Cartea îmi devenise urită şi-i tăgăduiam folosul ei în vieaţă, 
m'ademeniau vanităţi peste vanităţi ; aveam o sete nepotolită 
de bani, de dorinţi mari... Prietenii buni îmi deveniseră duş. 
mani, morala lor mă revoltă. Mă ameţise traiul trândav 
neonest, stricat, cu aparențele lui dulci şi strălucitoare, 

Şirul acesta de reflecţii se întrerupse în momentul când 
intram în grădina Cişmigiu, pe poarta din dreptul Ateneului 
vechiu !. 

Erà în primele zile ale lui August. 

Arborii păreau că se îmbrăţişează sub razele soarelui. 
Domniă o frăţie tăcută în lumea asta de frunze şi-de ra- 
muri, un cântec mut de iubire şi de vieaţă... 

In aer păreă că tremură o seninătate albastră. 

Nu-mi dau seama cum, în clipa aceea, scosei scrisoarea din 
buzunar, îi rupsei plicul şi citii. De astă dată nu mai erau 
cuvintele obişnuite : 


1 Azi Teatrul Liric, 


214 TRAIAN DEMETRESCU 


Domnule Tudor, 


«Muma d-voastră trage să moară. Sunt patru zile de când 
se chinueşte să-şi dea sufletul. Te strigă mereu pe nume. Pă- 
rintele Gheorghe spune că e păcat să nu vii, barem la ceasul 
morţii. Trenul vine până la C... Acolo poţi găsi, la Hanul 
lui Miu, o căruţă care să te-aducă în sat. Vă aşteptăm. Doar 
s'o îndură Dumnezeu să întoarcă ceasul rău». 


PETRE VĂLEANU 
Notarul Comunei Văleni. 


Mi se făcă ca un întuneric şi'n ochi şin suflet... Mă 
aşezai pe o bancă, recitii scrisoarea, o băgai în buzunar şi 
privii pământul cu desnădăjduita privire a celor cari cugetă 
la mormânt... 

Mama moare !... un glas parcă îmi şopti aceste cuvinte 
în suflet şi se repetă dureros de sonor, cum se repetă cele 
mai uşoare sgomote, sub bolta unui templu larg şi vechiu. 

Stătui câtevă minute aiurit. Apoi sensaţia tristă care îmi 
rănise simţirea ca o lovitură brutală, imi însenină mintea. 
Ispăşii într'o clipă o veşnicie de păcate! 

Chipul mamei, pe jumătate uitat, mi se reintregi în gân- 
du-mi, ca o imagine de suferinţă. Dragostea ei nebună de 
mine — copil ingrat şi pierdut !— îmi reveni în suflet, ca o 
lumină generoasă — singura dragoste adevărată în toată co- 
media de sentimente pe care o întâlnisem în vieaţă. Şi mă 
înduioşă atâta părere de rău de traiul amar şi zadarnic al 
bietei mele mume, de sfârşitul ei, neînchipuit de dureros, că-mi 
simţii conştiinţa, judecându-mă cu o severitate prea crudă. 

Mă "'ntorsei acasă şi aruncai câtevă lucruri în geamantan. 
Servitorul îmi spuse că îndată după plecarea mea mă cău- 
tase «coconiţa Jenny». Dedei ordin servitorului să-i spue că 
am plecat şi că n'am să mai ma întorc. 

Mă repezii apoi până la minister, rugând pe un prieten să 
mă înlocuească câtevă zile. Colegii mei fură foarte surprinşi, 
că în ziua aceea aveam «figura serioasă». Nu răspunsei nici 


NUVELE POSTUME 215 


la întrebările, nici fá râsul lor. Oamenii, fără să ştie, ne in- 
sultă de atâtea ori durerile !... 

Luai o birje şi pornii spre gară. Trenul plecă la C... la 
două ore, şi ajungeă noaptea la unu. A doua zi trebuiă să 
închiriez o birje sau să găsesc o căruţă, care să mă ducă în sat. 

Intrai într'un vagon, unde nu erà nimeni. De obiceiu între 
Bucureşti şi oraşul C... nu călătoriă lume multă. 

Deschisei fereastra, ca şi cum aş fi chemat în ajutor li- 
niştea şi seninul cerului.... 

Gândurile îmi erau la mama .,.. 

Dar nici o lacrimă nu-mi venià în ochi l... 


x $ x 

Erà trecut de miezul zilei, când intram pe sub bariera sa- 
tului. Când zării turla dela clopotniţa bisericii, inima începu 
să-mi bată cu o putere neobişnuită: m'apropiam de vatră. 

Dintre toţi ţăranii pe cari îi întâlniam pe linia satului, nu 
mă recunoscuse decât învățătorul. li răspunsei la salut şi îi 
făcui semn cu mâna să se întoarcă înapoi. 

Birja se opri în faţa porţii de nuiele. Bordeiul sta în fundul 
curţii — ca un mormânt umilit, în care trăiseră atâtea vieţi 
de oameni ... 

In prispă, pe o laviţă veche înădită cu un scăunaş de brad, 
mama dormiă somnul din urmă. 

Murise, o ora după ce notarul îmi scrisese scrisoarea. 

Câtevă femei bătrâne o plângeau fără lacrimi şi umpleau 
împrejmuirea cu o jale sinistră. Pe trupul îngheţat al moartei 
nici o floare. În juru-i ardeau câtevă lumânări de ceară roşie. 

La sosirea mea, bătrânele încetară de a mai plânge; no- 
tarul şi preotul îmi ieşiră înainte, iar în urmă învățătorul veniă 
însoţit de primar şi alţi săteni. 

M'apropiai de moartă şi, fără să zic o vorbă, fără săscot 
un suspin, fără să-mi pice o lacrimă, îngenunchiai lângă capul ei. 

Nu vorbiă nimeni ... Ţăranii se uitau gravi şi tăcuţi la mine, 

Pe chipul rece al mamei, încremenise un fel de posomo- 
rire.. Nu mai eră capul ei blajin de odinioară. Atâtea dureri 


216 TRAIAN DEMETRESCU 


şi apoi groaznicul sfârşit îi dăduseră în adevăr o înfăţişare 
hidoasă. Pe frunte numai îi cădeă părul ei alb şi frumos, ca 
o cunună a mizeriei. 

După o oră intră în curte un bătrân, aducând pe umeri, 
un coşciug de brad şi un stâlp, în formă de cruce. 

Vecinii se ingrijiau de sărmana mea mumă. De când ră- 
măsese văduvă şi de când, mai ales, copilul ei «fugise în alte 
lumi», satul întreg n'o lăsă să piară. Din puţinul ei, da, ade- 
seori, celui mai în nevoi decât ea. Şi eră bună, şi erà infe- 
leaptă — cum aş fi putut să fiu şi eu, 

Preotul, notarul şi învățătorul s'apropiară de mine. Nici unul 
nu îndrăzni să mă 'ntrebe de ce nu mai venisem de atâta 
vreme «pe acasă». Imi vorbiau toţi cu sfială şi cumpătat. lar 
din puţinele lor cuvinte, înţelesei nesfârşitul «dor», care poate 
grăbise moartea mamei. 

Spre seară o înmormântarăm. 

Imi rămăsese în auz glasul strident al clopotului dela bi- 
serică şi căderea ţărânei pe cosciug. Vibrase atâta melancolie, 
în aceste sunete)... şi-mi evocase în amintire tot ce mi se 
păreă uitat... 

Copilăria începu să se desprindă din întunericul trecutului ... 
Copil de plugari, născut şi crescut în mizerie; câtvă timp, 
păzitor la cireada satului; apoi intrând în şcoală, după în- 
demnul unui arendaş care mă iubiă, aci învățând cu o si- 
linţă fară seamăn, terminând clasele primare, hotărit să merg 
înainte, să trec peste orice piedici ... Plec în oraş, dau examene 
de bursier, izbutesc cel dintâiu, trec toate clasele liceale, nu- 
mărându-mă printre şcolarii de frunte. Apoi triumful: baca- 
laureatul !... 

Ramân în Bucureşti, iau o slujbă, pierd doi ani fară să fac 
cevă, mă înscriu la universitate, urmez neregulat, o părăsesc, 
m'agăţ iar de o slujbă şi alunec în cea mai ticăloasă, în cea 
mai zadarnica vieaţă !... 

Acum iată-mă singur!... Am rămas ca ultimul vlăstar al 
unui neam. Un lung şir de generaţii, luptând necontenit pentru 


NUVELE POSTUME 217 


a trăi, dându-şi una alteia, ca o moştenire sfântă, instinctul 
de vieaţă şi ajungând să se stingă prin mine! 

Oh !... ce dureros, ce înfiorător îmi întunecă sufletul ideia 
aceasta a eternului sfârşit |... 

Se făcuse noapte ... Nemărginirea se instalase. Satul dormiă. 
Un vânt uşor aduceă freamătul vag al plopilor, de care e 
plin cătunul. Din când în când stoluri repezi de corbi s'a- 
fundau în depărtări... 

Stam singur pe prispă... Un sgomot mă trezeşte: câinele 
curţii intră de mai multe ori în bordeiu, ocoli curtea miro- 
sind, ieşi afară la drum, aşteptă puţin, se dete pe lângă mine, 
apoi începi să latre... Parcă plângeă, parcă strigă... Sim- 
ţise şi el, poate, imensul gol pe care îl lasă în urma lor — 
morţii ... 

Dar acest animal puteă să-şi exprime durerea... Eu mă 
simţiam împietrit, mut, incapabil de a plânge... Sguduitura 
brutală a durerii mă aruncase într'un fel de nesimţire îngro- 
zitoare! De sigur starea aceasta trebuie să fie ultima putere 
de a suferi a simţirii omeneşti. 

După câtvà timp, câinele încetă să latre. Luna se ivi târziu 
după culmea unui deal. Fu ca un semn de pace şi mângâiere. 

O adiere caldă de linişte şi de înduioşare îmi străbătu în 
suflet. Adâncii vieaţa cu o pătrundere de gândire inţeleaptă, 
reducându-i tot înţelesul ei la eternul fără înţeles. 

Fireşte, pentru oameni ca mine nu e loc mult pe pământ. 
Lumea este a nepăsătorilor şi a celor veseli. Dar atât mai 
bine! In faţa veşnicului nimic, ce fericire sau ce durere e 
serioasă ?... 


PNI 
A doua zi de dimineaţă, m'am dus încă odată în cimitirul 
satului. Pământul aruncat peste mama erà încă umed. Soa- 
rele răspândiă peste crucile de lemn o pulbere de raze. 
Am îngenunchiat şi am plâns ... Eram scăpat. 
Spre seară am plecat, pentru a nu mai reveni niciodată... 


218 TRAIAN DEMETRESCU 


VALSUL. 


drian Norescu eră un fel de celebritate, în provincia luj. 
Dacă mulţi nu-l văzuseră, toţi îl cunoşteau din auzite. 
Femeile şi-l arătau pe stradă sau în localurile publice: 

— Uite ăla e Adrian... 

Ele îi observau mişcările, îi țineau minte cuvintele rostite de el, 
în treacăt, îndreptau spre figura lui priviri de curiozitate şi 
de simpatie. Ochii lui erau adeseori obiectul discuţiunii lor. 

Tânărul acesta îşi da toate silinţele să pară interesant şi 
plăcut. Privirile femeilor îl cam exaltaseră, ba chiar ajutau 
într'un mod inconştient să-l pregătească pentru momente de 
sentimentalism bolnăvicios. 

Nu împlinise încă treizeci de ani şi aveă o figură obo- 
sită şi puţin palidă. 

Dar el ştiă din unele romane că insomnia şi tristeţea sunt 
apanajele sufletelor delicate! Uneori căută să-şi deprindă 
ochii a privi pe Hristos în ultimul suspin, când moare pe 
cruce. O nuanţă trandafirie pe obraz l-ar fi supărat. El so- 
cotiă că culoarea roşie nu şedeă bine decât băcanilor. 

Dar toate aceste afectări ridicule nu-l făceau nesuferit prie- 
tenilor. Aveă un caracter ales, care se caracteriză mai ales, 
prin bunătate şi o înclinare nestăpânită pentru sacrificiu. Se 
ziceă despre el: «e un băiat bun, dar cu gărgăuni în cap». 

De sigur în aceste cuvinte se ascundeă şi un sâmbure de 
invidie. Adrian întreceă pe toţi tinerii în arta de a dansă. 
Valsul eră patima lui, nebunia, geniul lui. 

La optsprezece ani eră dejà numit regele balurilor mas- 
cate; şi nu s'ar fi găsit o fată de croitorie, care să nu fi 
visat plăcerea de a muri valsând, în braţele lui Adrian. 

Păreă născut pe vals. Trupul său înalt, mlădios ca al unei 
femei, peste care cădeă totdeauna. minunat de estetic, o re- 
dingotă neagră; picioarele lui uşoare, călcând ritmic şi li- 
niştit, ochii lui mari şi negri, strălucind umezi şi visători, 
sub fruntea netedă şi palidă, îi dau înfăţişarea unui zeu tânăr, 
întrupat în visul unei fecioare. 


NUVELE POSTUME 219 


Mai târziu, fiind numit grefier la tribunalul de comerţ, 
talentul lui începe a se face cunoscut şi prin saloane. Doam- 
nele din societatea înaltă nu ţinură în seamă că e un «biet 
slujbaş» şi-l învitară la serate, la nunţi şi la baluri. 

Adrian dansă cu toate. In valsul în trei paşi, lumea îl 
priviă uimită, Se făcea o tăcere desăvârşită, unde nu s'auziă 
decât adierea legănătoare a muzicei. 

Ferice de femeia care se află atunci în braţele lui Adrian! 
El o duceă într'un sbor abiă simţit, ca într'un vis. Picioarele 
lor atingeau parchetul atât de uşor, că produceau un freamăt 
ca al frunzelor risipite de vânt. 

A doua zi, femeile, spunându-şi impresiile dela bal, nu 
uitau să adauge: «Am jucat un vals cu Adrian». 

O mireasă ţinuse ca la nunta ei să fie învitat şi Adrian. 
Erà dorinţa unei fete de croitorie care cunoscuse pe vestitul 
dănţuitor în vremea când acesta eră un simplu copist. Gi- 
nerele — o calfă de cismărie — a fost nevoit să îndeplinească 
dorinţa fidanţatei lui. 

Adrian nu eră un orgolios; s'a dus şi a dansat cu mireasa 
un vals. 

Nimeni nu-şi lămuriă ce farmec aveă acest tânăr în dul- 
cele vârtej al valsului. Femeile parcă simţiau sensaţia unei 
aripări nesfârşite. Adrian puneă în sufletele lor o căldură, o 
exaltare ciudată. Felul său de a le cuprinde talia, apoi m[ă- 
dierea cu care le purtà, în ocolurile ritmice ale jocului, în- 
cântau, luau minţile. 

Ajunsese ca femeile să-l învite la vals. El nu respingeă pe 
nimeni, găsiă că într'adevăr eră dreptul «sexului frumos» să 
nvite, iar nu al bărbaţilor. 

Adrian eră neobosit. 


$ 
* $ 
Dar într'o zi a băgat de seamă că un junghiu îl încearcă, 
de câtvă timp, în partea stângă a pieptului. După câtevă zile 
a început să tuşească şi să scuipe sânge. 
Doctorii i-au spus să stea o iarnă întreagă liniştit, să nu 


220 TRAIAN DEMETRESCU 


mai joace valsul. Din cauza valsului a răcit, a băut apă rece, 
fiind asudat, s'a întors acasă noaptea târziu, prin ger. Şi 
iată-l victima valsului ! 

Adrian a nesocotiţ sfaturile doctorilor şi a urmat să fie 
iarăşi sărbătoritul dănţuitor al femeilor. Dar aceasta n'a durat 
mult: boala s'a făcut mai amenințătoare, până când l-a 
aruncat în pat. 

Incepuse viscolele lui lanuarie. Adrian primiă aproape în 
fiecare zi, învitaţiuni la baluri, la nunţi. În curând se auzi 
că regele valsului se stingeă cu încetul. Femeile se îndoiau, 
voiau cu orice chip să se încredinţeze prin ele însele de 
adevărul acesta, care le îngroziă. In sfârşit aflară că bietul 
tânăr nu se mai puteă da jos din pat, nici până la fereastră, 

Adrian căzuse într'o tăcere neîntreruptă. Nu vorbiă cu ni- 
meni, nu răspundeă nici chiar femeilor din vecinătate, cari 
il vizitau. Pareă totdeauna dus într'o depărtare adâncă, pe 
care o ghicia: din felul său vag şi neclintit de a privi.: 

O singură dată, auzind o flaşnetă pe stradă, ale cărei note 
acoperite de vuetul viscolului, produceau un cântec neînțeles 
şi bizar, Adrian avù o halucinație, ridică braţele, şoptind încet 
şi rar: Valsul! 

In primăvară muri! 

Moartea lui fu un eveniment trist în orăşelul acela. Fe- 
meile căutau sa afle prin ce strade va trece cortegiul. Multe 
îl plânseră în taină. 

Sicriul, în care eră închis regele va/sului, eră acoperit de 
flori. 

Prietenii săi, însă, puseră la cale un plan, care avù un 
răsunet uimitor în lumea liniştită a provinciei. Ei tocmiseră 
o bandă de lăutari s'aştepte mortul la cimitir. Acolo aveau 
ordin să execute un singur cântec. 

Când serviciul religios fu sfârşit, iar cioclii coborau: coş- 
ciugul în mormânt, lăutarii începură să cânte valsul din 
Faust. 

Fu o uimire generală. Sub soarele care apuneă, ramurile 
înmugurite ale copacilor, cu o lumină de aur, notele divi- 


NUVELE POSTUME 221 


nului vals se împrăştiau ca un sbor de suspine ieşit din mor- 
minte. 

Femeile plângeau. 

Ultimele acorduri se stinseră odată cu cei din urmă bul- 
gări de pământ aruncaţi peste cosciug. 


LA RĂSĂRITUL LUNII. 


C trei tovarăşi îşi pregătiau luntrea. Cu mânecile smulse 

până la încheietura umărului, cu sânurile lăsate libere 
în bătaia vântului, pescarii lucrau cântând, afară de Petre — 
cel mai tânăr dintre ei— în ai cărui ochi se vedeă umbra 
unei dureri ascunse. 

— Mai în grabă copii, că ne-apucă înoptatul, strigă moş 
Tudor, un bătrân cu părul nins, dar vesel şi vioiu ca un copil. 
Omul acesta îşi petrecuse toată vieaţa între cer şi apă. Su- 
fletul lui devenise uşuratic ca o undă. Glasul lui îndemnă 
la râs şi la muncă şi el însoţiă pe ceilalţi tovarăşi, ca o nă- 
dejde totdeauna credincioasă. 

Cel de-al treilea — Barbu — priviă pe luciul limpede şi li- 
niştit al bălții, ca şi cum ar fi avut o înţelegere cu apa să 
comploteze împotriva locuitorilor din adâncul ei. 

Soarele, mărindu-se, coborâ către apus. Nici un nor nu pătă 
seninul cerului ; peste toată firea sa se împrăştiă adierea mo- 
latică a serilor de vară. 

Când luntrea fu urnită depe malul nisipos, tovarăşii se 
urcară într'insa. Petre şi Barbu aşezându-se la lopeţi, iar moş 
Tudor la cârmă. 

Şi porniră. 

Departe, la marginea dinspre miazăzi a bălții, eră locul 
destinat pentru prinderea peştelui. Tovarăşii sperau să-şi umple 
năvoadele de astă dată; şi în tot timpul drumului, cântecele 
lor nu mai conteniau. Singur Petre tăceă. 

Braţele lui musculoase mânuiau lopata cu acelaş ritm 
puternic şi regulat, dar gândul lui erà aiurea. Plecase cam 
fără voia lui; tovarăşii îl luaseră cu de-asila, căci o presimţire 
amoroasă îi neliniştiă sufletul de câtvă timp. 


222 TRAIAN DEMETRESCU 


Voinicul acesta, cu trupul fermecător de viril, cu chipul 
blajin şi altă dată vesel, ajunsese în starea unui om de oraş, 
abătut, sceptic şi ademenit de filozofia tristă a zădărniciei 
existenţei noastre. 

Insurat de un an şi jumătate cu cea mai frumoasă fată 
din sat, hărnicia lui l4 muncă se îndoise, căci visul lui cel 
mai drag îi umpluse sufletul cu noroc şi lumină. 

Despre dragostea lui cu această fată se vorbiă în sat, ca 
despre o idilă. 

Dela o vreme însă, Petre bănuise că femeia lui îl înşeală. 
l se păreă lui că la cârciumă băieţii se uitau la el, cam bat- 
jocoritor, iar femeile, când îl zăriau trecând pe lângă gar- 
durile curţii lor, şoptiau în taină. 

Cum îi nălucise această bănuială, nici el nu-şi da bine seamă. 
Intr'o seară, femeia lui vorbiă în pragul uşii cu Gheorghe 
notarul. Ea râdea şi, cum îşi mlădiă trupul cam pe spate, 
parcă i-ar fi fost dor de strângeri în braţe. Notarul se uită 
galeş la ea şi rupeă nervos frunzele unei ramuri de salcâm, 
pe care o ţineă în mână. 

Tocmai atunci el intră în curte, aducând o sticlă plină de 
rachiu. Când fu la doi paşi de dânşii, lui i se pări că aude 
pe femeia lui şoptind notarului: «.... la răsăritul lunii». 

Notarul le dete bună seara şi plecă, iar lui Petre din clipa 
aceea i se schimbă firea. 

La masă o întrebă: 

— Dar ce râdeai aşă cu notarul? 

Ea îi repetă gluma pe care o povestise notarul, cunoscut 
în tot satul ca cel mai glumeţ om. 

Petre mâncă rar şi nu-şi ridică ochii din taler. După o pauză, 
iar o întrebă cu acelaş graiu aspru: 

— Dar ce vorbă fu aceea... «la răsăritul lunii ?» 

— Ce vorbă ? răspunse ea uimită. 

— Vorba care o spuseşi chiar tu ... crezi că n'am auzit-o ? 

— Asta e curată nălucire, omule. 

— Aşă 2... nălucire |... Bine, nălucire să fie! 

De atunci bănuiala a crescut ca o bubă veninoasă, în su- 


NUVELE POSTUME 223 


fletul lui Petre. Pentru el munca devenise o povară, cu to- 
varăşii lui aveă adeseori neînţelegeri, aşă ca din senin, iar 
odihna lui de noapte erà turburată de cele mai chinuitoare 
gânduri. 

Un an după căsătorie femeia lui născù un copil. El însă 
nu simţi nici o bucurie, stăpânit şi intunecat de aceeaş cre- 
dinţă oarbă, 

Ed 
Li $ 

Luntrea se legănà uşor, înaintând mereu pe luciul curat 
al apei. 

Jeraticul stelelor aprinsese cerul, înfrumuseţând noaptea cu 
o măreție uimitoare. De peste baltă, unde se desfăşurau li- 
vezi întinse şi bogate, se auziau trilurile perdute ale unor 
fluere de cioban. Şi ca nişte lumini depărtate, se zăriau fo- 
curile dela stână, stingându-se treptat. 

Târziu răsări şi luna, după un deal. 

Ochii lui Petre se ridicară instinctiv către ea şi tresări, 
Braţele lui se înmuiară, iar lopata, abiă atingând faţa apei, 
perdu echilibrul luntrei. 

— Ai obosit, Petre ? strigă moş Tudor. Treci tu la cârmă 
şi dă-mi mie lopata. 

Dar el nu primi; printr'o sforţare supremă, îşi recâştigă 
puterile. Luntrea se clătină, par'că ar fi fost să se răstoarne. 

Luna împânzise pe apă lumina ei bălaie. 

— Fraţilor, nu mai pot, nu mai pot!.... rosti deodată Petre. 
Să ne'ntoarcem înapoi, dacă sunteţi creştini şi vă e milă de 
durerea fratelui vostru. 

Şi în cuvinte tremurătoare, aci violente şi adânci, aci în- 
duioşătoare ca nişte suspine, Petre mărturisi tovarăşilor săi 
bănuiala care îl nelinişteă de atâta vreme. El cereă ca să se 
întoarcă din drum, încredinţat că femeia lui îl înşeală şi în 
noaptea aceea. Răsăritul lunii îi exaltase presimţirea până la 
nebunie. 

Tovarăşii se împotriviră: unde se mai pomenise ca nişte 
oameni plecaţi la treabă, să se întoarcă după o bănuială co- 


224 TRAIAN DEMETRESCU 


pilărească şi neîntemeiată ? Şi cu cine eră să-l înşele femeia 
lui? Cu notarul? Dar Gheorghe eră un băiat despre care nu 
s'auzise nici o faptă rea şi apoi tot satul ştiă că el duceă 
dorul unei fete, cu care aveă de gând să se unească în curând. 

Petre insă nu voi să înţeleagă nimic, asvârli lopata, seri- 
dică în picioare, încercând să-şi lepede cămaşa, hotărit să se 
întoarcă în not. 

Moş Tudor judecă zădărnicia oricărei împotriviri şi căută 
să-l liniştească. Cu o privire blândă, făcu un semn înţelept, 
celuilalt tovarăş. 

Intoarseră luntrea. 

Ei 
K x 

Tăceau câteşitrei. Fiecare se adâncise în gânduri felurite ; 
şi încetul cu încetul, aceeaş bănuială îi cuprinsese pe toţi. 

Durerea şi nerăbdarea lui Petre izbucniă din când în când, 
în vorbe amenințătoare : 

— Căţeaua !... Nelegiuita! Am s'o fac ţândări!... 

Moş Tudor se cutremură — inima lui trecuse prin vieaţa 
asta uşoară ca o pasăre. Poveţele lui interveniau: omul tre- 
buie să-şi stăpânească mânia. Dacă femeia e necredincioasă 
şi păcătueşte, alung'o !... La ce bun să înfunzi ocna, ca ucigaş 
al femeiei tale ? N'au să te ierte nici oamenii, nici Dumnezeu Ë 

Petre îşi indoise puterile ; luntrea par'că sbură. 

Când ajunseră la locul de unde porniseră, moş Tudor luă. 
pe Petre de braţ, îi smulse cuțitul dela brâu şi cu vorbe 
bune căută să-i domolească furia. 

Casa lui Petre eră aşezată pe deal. 

— Asta nu gândiam s'o petrec, mai rosti moş Tudor, ți- 
nându-se de paşii lui Petre, care urcă dealul. 

Barbu rămăsese în vale, lângă luntre. 

Când ajunseră în faţa porţii, Petre se opri, respirând greoiu. 
La lumina lunii, figura lui se zăriă palidă ca a unui mort, 
ochii lui deveniseră sălbatici. 

Intrară uşor în curte. 

Moş Tudor îl ţineă de braţ. 


NUVELE POSTUME 225 


— Stăi, întâi să ne uităm pe fereastră, şopti bătrânul. 

Razele lunii băteau în geamurile neacoperite de perdele. 
Amândoi se apropiară în vârful picioarelor de fereastră şi 
priviră înăuntru. 

Femeia lui Petre, cu sânul desgolit, işi legănă copilul în 
braţe, care plânge încet. Glasul ei îngână un cântec de leagăn, 
adormitor şi melancolic. 

La icoana din părete, candela ardeă, 

In toată împrejurimea, tăcere şi singurătate, 

Moş Tudor se “retrase dela fereastră, şi ţinând mereu de 
braţ pe Petre, îl depărtă câţivă paşi de casă. 

— Asta ţi-a fost bănuiala ? întrebă el, clătinând din cap... 
Ai năucit, omule! 

Şi îşi făcu cruce, în vreme ce Petre căzuse în genunchi — 
curmat de ruşine şi căinţă. 


MARTURISIRE, 
(Manuseria găsit). 


| J reme rea.. 


Dela fereastră privesc în stradă. Peste drum, în câr- 
ciumă, un chitarist bătrân — artistul săracilor — cântă ro- 
manţe vechi şi uitate. In jurul unei mcse, câțivà muncitori îl 
ascultă, beau şi par veseli. Mă 'treb: sunt veseli în realitate 
sau au puterea să-şi creeze sensaţia veseliei ? Intre simţirea 
mea şi natură este atâta apropiere, încât o mare parte din 
sensaţiile mele plăcute sau triste sunt hotărite după starea 
vremii ... 

A început să plouă. 

Un câine lăţos, slab şi murdar tremură în mijlocul dru- 
mului. Par'că e adâncit intr'o consfătuire cu sine însuşi ; trebuie 
să-i fie foame şi frig. 

Gardistul de stradă, cu gluga în cap, trecând pe lângă 
dânsul, îl lovi cu piciorul. Câinele abiă se depărtează, scher- 
lălăind ; e şchiop. 


226 -TRAIAN DEMETRESCU 


Mă retrag dela fereastră. A observă e adeseori o durere. 
Lumea, în cele mai ascunse colţuri ale ei, ascunde mai mult 
aspecte triste şi brutale. 


Singur, singur... 

Aş puteă ieşi să întâlnesc un prieten. Dar, lucru ciudat! 
Câte odată am scrupulul acesta: când sunt.trist, caut să nu 
întâlnesc oameni. Lumea în general e veselă, ea nu tolerează 
pe cei trişti. Un om, care ar plânge în stradă, ar fi ridicul 
sau luat drept nebun. 

Durerile şi nenorocirile manifestate în vileag sunt neinţe- 
lese sau batjocorite. , 

Singurătatea este singurul loc în care se pot retrage cei ce 
poartă cu ei o suferință. Cu tine însuţi poţi fi cum vrei; 
odată ce ai păşit pragul casei, pentru a intră în lume, cauţi 
a te potrivi celorlalţi. 

De aici mulţimea e atât de puţin originală; toţi, par'că, se 
aseamănă. 

Şi cu toate aceastea e un sentiment mai adânc omenesc 
ca nevoia dea te mărturisi ? In toată religiunea creştină, con- 
fesiunea mi se pare taina cea mai binefăcătoare. 

Cei simpli, cei ignoranţi rar pot să privească clar în pro- 
propriul lor suflet. Lumea lor năuntrică e strâmtă şi obscură. 
Dar pentru un om care îşi dă seamă de toate impresiile, 
emoţiile, gândurile şi visurile sale, care le înţelege, le anali- 
zează, le defineşte, care pe motivul lor îşi formulează o con- 
cepţie şi o filozofie asupra vieţii — e sigur, e o nevoie şi o 
fatalitate să stea puţin mai departe de lume. 

lubirea sau prietenia unei femei este tot ce convine acestui 
fel de oameni. 

i + 

Ea înţelegeă totdeauna această filozofie individuală şi, fără 
a-i da un caracter antisocial, o urmă. 

Erà o prietenă de copilărie. Mersesem împreună, la şcoală ; 


NUVELE POSTUME 227 


petrecusem verile în aceeaş grădină, într'o stradă depărtată ; 
mai târziu ne plimbam singuri, citiam aceleaşi cărţi. 

Din cauza sărăciei, în care se află tatăl său, fusese silită 
să întrerupă învăţătura. Mama ei murise. 

Tatăl său, veşnic în luptă cu cele mai aspre nevoi, o lăsă, 
mai totdeauna, singură. Îi duceam în fiecare săptămână cărți. 
Câte odată o găsiam plângând, deprinzându-şi astfel sensibili- 
tatea către o stare bolnăvicioasă. 

Lipsită de ceeace întocmeşte mulţumirile obişnuite ale vieţii, 
ea îşi creă o atmosferă de vise, de iluzii copilăreşti poate, 
dar din care doriă să n'o depărteze nimeni. 

Trăind mereu în singurătate, înir'o. rezignaţie dureroasă, 
cu visurile şi cărţile ei, mă gândiam ce va face această ființă 
când va trebui să intre în lume? Erà atât de puţin făcută 
pentru vieaţă!... 

Toţi oamenii mor— după ce au frăiț; sunt însă unele 
ființe predestinate, cum s'au născut, pentru a muri. Ele nu 
pot să trăească, 


$ 
ga 

N'a iubit-o nimeni. S'a măritat cun om ordinar şi brutal, 
care de sigur a făcut-o să sufere; apoi a murit. 

Sunt dureros de tainice vieţile acestea cuprinse numai în 
câtevă cuvinte! 


M'am dus să-i vizitez mormântul; cimitirul ne dă iluzia că 
morţii sunt aproape de noi— şi cu toate acestea sunt aşă 
de departe! 

Plouă. 

In nici o parte toamna nu-ţi cauzează o deprimare sufle- 
tească mai sfâşietoare ca într'un cimitir. Oh! e atât de ne- 
merit cadrul acesta posomorit — orizontul nouros, arborii 
desfrunziţi, monotonia ploiei — pentru lumea aceasta de mor- 
minte ! 

Primăvara, cimitirele au o înfăţişare cochetă; sunt prea 


2298 TRAIAN DEMETRESCU 


multe flori... Fiecare mormânt pare o grădiniţă. Nu, atunci 
locaşul morţii e prea frumos, prea estetic... 

Pentruce căutăm să înfrumuseţăm moartea, când în rea- 
litate e atât de hidoasă? 

fem ajuns, în sfârşit, după câtevă colindări printre cruci, 
in faţa mormântului prietenei mele. O piatră drept-unghiu- 
lară, pe care stă gravat numele ei. ` 

In jurul ei, uitare, uitare, uitare... Am stat puţin şi am 
plecat. Pe drum am cugetat mai mult la moarte decât la ea. 

k i k 

Pe seară tatăl ei mi-adus un caet îmbrăcat în scoarțe al- 
bastre. Bătrânul mi-a spus că l-a găsit într'unul din cuferele 
ei vechi. L-a răsfoit puțin şi a văzut că într'unul e vorba 
despre mine. 

Toată noaptea am citit şi am recitit paginile acestui caet. 
E un jurnal de iubire mută, nemărturisită, dusă în mormânt... 

Numele meu revine la fiecare frază. 


FOAMEA. 


g aceste rânduri pentru cei cari n'au ce să mănânce. 

Acum câtvă timp, un ziarist monarhist din Franţa, vor- 
bind despre boala contelui de Paris, povestià că acest biet 
rege exilat şi fără tron s'a stins încetul cu încetul, din cauză 
că stomacul său nu puteà digerà. Agonia a fost neinchipuit 
de dureroasă. Dar boala asta n'a venit pe neaşteptate. Con- 
tele de Paris suferiă de mult timp de lipsa poftei de mån- 
care În aşă grad, încât numai văzând orice fel de bucate, îi 
şi făceă desgust. 

Presupuneţi că acest moştenitor la tronul Franţei ar fi 
avut altă soartă şi ar fi fost chemat într'o zi să guverneze 
poporul francez. Cine ştie la câte dispoziţii sufleteşti ciudate 
n'ar fi dat naştere stomacul său bolnăvicios! Politica acestui 


NUVELE POSTUME 229 


monarh, atitudinea lui faţă de popor şi de armată, vieaţa lui 
intimă ar fi fost adeseori hotărite după lipsurile de apetit, 
după constipările sau alte stări ale stomacului său, care i-a 
cauzat moartea. 

Şi cum Istoria ne arată că adeseori răsboiaele desfăşurate 
pe planeta noastră au luat foc, spre pildă, din pricină că 
un diplomat stângaciu a călcat rochia unei prințese, poate că 
poporul francez ar fi fost îndrumat spre gurile unor tunuri 
mai teribile decât ale Prusienilor, pentrucă suveranul său, 
într'un moment de durere de stomah, ar fi declarat răsboiu, 
cine ştie cărei naţiuni. 

Căci în privința sângelui vărsat de popoare pe câmpul 
de răsboiu, suveranii fără excepţie, au o poftă nesăţioasă. 

Dar lăsând la o parte reflecţii de acestea, cari ar păreă 
paradoxale, o singură cugetare mi se fixează în minte, ca o 
ciudată ironie. 

lată un conte de viţă împărătească, de o bogăţie fabu- 
loasă, care puteă să aibă la dispoziţie cele mai excelente bău- 
turi şi cele mai gustoase mâncări, suferind de lipsa poftei 
de mâncare, de indigestie — suferind de foame! 

Suferind de foame în abundență, suferind de foame în 
mijlocul milioanelor]... 

In aceeaş vreme, alţii indurau foamea din cauza mizeriei, 
din cauza lipsei unui gologan, pentru a-şi cumpără o bucată 
de pâine !... O! apetitul acestora în totdeauna e gata să se 
deschidă şi fiţi siguri, ei nu se vor plânge de indigestie. E 
trist însă că pofta lor n'are cu ce să fie satisfăcută, iar sto- 
macul lor are puţin de mistuit. Mai adeseori în aceste sto- 
macuri goale —in care marele Jules Vallès se îngroziă să 
se coboare cu gândul — se petrec greve ciudate. Intestinele 
protestează, se vaită, cer nutrimentul lor zilnic. 

S'o fi gândit oare contele de Paris la fraţii lui, cari— o, 
ironie !—- ca şi dânsul, muriau de foame? Ce răsunătoare 
glorie şi-ar fi putut creà acest om, dacă din bogăţia lui 
imensă ar fi intocmit o mare ospătărie pentru nenorociţii 
flămânzi ! 


230 TRAIAN DEMETRESCU 


Poate că asistând la dejunul monstru al câtorvă sute de 
aceşti energici mâncăcioşi, i-ar fi revenit şi lui pofta de mân- 
care. Săracii l-ar fi răsplătit cu prisos, 


După atâtea vorbe, nu mă pot opri dea nu exclamă: o, 
foamea ! 

Ca mulţi alţii, am cunoscut-o şi eu — o singură dată — dar 
atât şi mi se pare prea mult, 

Sunt câţivă ani... De ce însă n'aş păstră această amin- 
tire într'un colţ uitat al sufletului meu ? Şi apoi, uneori, va- 
nitatea de e te mărturisi nu însemnează o profanare? 

Sufletul are multe taine, pe cari le ascunde totdeauna sub 
tăcere, A le da în vileagul lumii, e o durere sau o nesocotinţă. 

Cu toate astea pentrucă am inceput... Sunt câţivă ani. 
Trăiam în Bucureşti într'o mansardă. Eram vecinul stelelor. 
Ce făceam pe atunci? Bine nu-mi aduc aminte, dar de sigur 
ceeace fac şi astăzi, visam. 

Intr'o dimineaţă simţiam un fel de frică să mă scol din 
pat. Soarele inundase odaia, cu lumina lui generoasă şi aveà 
aerul să mă dojenească cu razele lui dulci: «leneşule !» 

Fireşte, de unde eră să ştie soarele pentruce întârziam în 
pat. Ce vreţi ? Azi îmi vine să glumesc, dar atunci mă ade- 
meniau gânduri negre. 

In sfârşit m'am sculat, m'am înbrăcat, am ieşit pe stradă. 

Erà ora' mesei. Foamea începuse să-mi dea de veste, toc- 
mai în momentul când treceam pe dinaintea băcăniei lui Mo- 
ceanu. Inăuntru câţivă ofiţeri beau ţuici. 

Drumul spre tiri îl cunoştram eu; dar birtaşul aşteptă să-i 
duc abonamentul pe două luni şi nu mai erâ chip să dau 
ochii cu el, 

In buzunar n'aveam decât o ţigare uitată, o iluzie, un pic 
de noroc, păstrat fără să ştiu. 

Am fumat-o sălbăticeşie. 

A... dar credeţi că foamea se înşală cu fumul unei ţigări ? 


NUVELE POSTUME 231 


Ce eră de făcut? Umblam aiurit, şi fără să-mi dau seamă, 
mai mult dam ocoale tocmai pe lângă restaurantul lui Capşa, 
la ale cărei vitrine gelatinele şi maionezele de raci mă ispi- 
tiau, mă atrăgeau ca nişte primejdii. 

Inăuntru am zărit fălci mişcându-se, pahare golindu-se, 
chelnerii servind ... Am trecut repede. 

De aci m'am îndreptat, ca sub puterea unei voințe străine, 
in restaurantul lui Iordache. Mesele erau pline. Am întrebat 
pe un chelner dacă un domn cu pălăria aşă, cu nasul altfel, 
a venit pe acolo. Chelnerul m'a privit ciudat. Până în stradă, 
m'au urmărit privirile lui şi mirosul unei musacale. 

Mi-eră foame, mi-eră foame îngrozitor. O! paşii mei rătă- 
ciţi pe bulevardul Capitalei sub cerul unei zile senine de 
toamnă ! 

Oamenii erau veseli, bogaţii se plimbau în trăsuri elegante, 
pe teii bulevardului ciripiau păsări. 

Devenisem rău. Uram tot ce mi se păreă vesel, satisfăcut, 
frumos. 

La orele patru, după amiazi, mă simţiam ameţit. Intrasem 
în grădina Cişmegiu şi mă aşezasem obosit şi slab pe o 
bancă. Pe lângă mine treceau precupeţi cu coşuri cu struguri, 

— Sunt acri? am întrebat pe unul din ei, aproape auto- 
maticeşte. 

— la gustă-i, 

Şi mi-a întins un ciorchin cu câtevă boabe. Le-am înghiţit 
dintr'odată. In stomac s'a produs un cântec de recunoștință. 

Ah! dacă un muzicant celebru ar imită cântecul foamei 
eu l-aş înţelege adânc. 

Seara n'am mai putut răbdă. Am alergat să găsesc un 
prieten, o cunoştinţă, un străin. Şi ce să-i spun? să-i spun că 
mi-e foame ?... Era oribil !... 

E o temere, o ruşine mai chinuitoare decât aceea dea 
spune că n'ai ce să mănânci? Nu este aceasta cea mai umi- 
litoare coborire a omului ? 

M'am oprit în colţul unei strade şi am aşteptat. A trecut 


232 TRAIAN DEMETRESCU 


lume multă, dar pe care no mai zăriam de loc. Inaintea 
ochilor mei se făcuse o noapte nesfârşită. 

Pe la zece ore a început să ploaie. M'am întors acasă. Şi 
pentrucă în sufletul meu erau nouri, ochii mei au ţinut to- 
vărăşie cerului toată noaptea. 

$ i * 

De atâtea ori m'au impresionat, până la lacrimi, figurile 
acelor săraci pe cari îi înţelegi că sufăr de foame sau se 
hrănesc c'un nutriment prost şi neindestulător | 

Stradele oraşelor mari înfăţişează contrastele astea, cari re- 
voltă şi ingrozesc: deoparte, nepăsătorii, sătuii; de altă parte, 
iihniţii, învinşii. 

Realitate şi realitate |... 

Cât de neiînţeleasă şi dureroasă mi se pare logica existen- 
telor omeneşti ! 

larna, când umblu târziu prin uliţe dosnice, gândurile mele 
străbat prin ferestruiele cu lumini searbăde ale câselor unde 
ocuesc săracii. Şi fiecare gând are misiunea să mângâie pe 
nsfericiţii copilaşi, cari nau mâncat decât un codru rece şi 
negru de pâine. 

Şi aş vrea ca gândurile mele să se materializeze, să ră- 
sară în lumea acestor suferinzi, ca nişte stele prevestitoare 
de bine. 

Căci în această universală frăţie a suferinţei, e neînchipuit 
de dulce să ştii că te mângâie gândul unui amic sau al unui 
necunoscut. 


POBZII 


MAGDALENA. 


Când jalea vântului tomnatic 

Prin desfrunziţii arbori trece, 

Tu te gândeşti la baluri, doamnă, — 
Eu mă gândesc la soba rece... 


Când primii fluturi de zăpadă 
Plutesc în zarea albicioasă, 

Tu te gândeşti la rochii scumpe — 
Eu mă gândesc că-s sdrenţuroasă ... 


Şi când în nopţile de iarnă 

Cânţi la clavirul tău, visând, 

Tu te gândeşti că eşti iubită — 
Eu mă gândesc c'o să mă vând... 


236 


TRAIAN DEMETRESCU 


NECREDINCIOASA. 


Cu trup înalt şi mlădios, subțire, 
Ca un salcâm crescut abiă de-o vară, 
Ea pare că sos şte dintr'o ţară 
Intrevăzută în închipuire ... 


C'un gest te farmecă de 'nfiorare, 

Sau de te-atinge cu mătasa rochii, 

Sau de-o zăreşti zâmbind, sau de-i vezi ochii, 
Primejdioşi ca nopţile pe mare ... 


O! glasul ei! — acorduri de cuvinte — 
Blajin, *duios, ca plânsul unor strune — 
Eu îl ascult şi cred orice mi-ar spune, 

Cum cred bătrânii 'n cărţile lor sfinte... 


Adese-ori mă ceartă, dar ştiu bine 

Mai dulce 'n urmă o să mă desmierde; 
Şi sufletu-mi în sufletu-i se pierde, 
Precum o rază 'n zările senine... 


Ce-mi pasă dacă e necredincioasă !... 
Urască-mă sau uite-mă, tot una ... 

Ea m'a iubit — păstrându-şi totdeauna 
Virtutea ei să fie 'n veci frumoasă... 


POEZII 237 


IN ALTE LUMI.. 


In alte lumi pământul nostru 
S'arată noaptea ca o stea; 
Poeţii-or fi cântând-o poate, 
Amanţii-or fi privind spre ea... 


Lumina ei din depărtare 
Le va păreă un tainic foc, 
Plutind în haos singuratic 
Cu raze blânde de noroc... 


Şi n'or şti că-i un glob de humă, 
Ce po:rtă veşnice dureri; 

Căci toate plângerile noastre 
Sunt pentru alte lumi — tăceri ! 


CORBIIL. 


Pe plopii întinşi 
Coboară corbii 'n pâlc de doliu, 
Cernesc al iernii alb linţoliu, 

Şi, trişti, de foame par învinşi... 


Cugetători, 
Privesc spre cer, privesc departe ; 
Pe când un glas de vânt imparte 
Un cântec care dă fiori... 


238 


TRAIAN DEMETRESCU 


In cimitir, 
Pribegi, s'au adunat la sfadă; 
lar sub uitare şi zăpadă 
S'ascund mormintele în şir... 


Şi pe când trec, 
In a crepuscului oră, 
Spre groapa unde doarme-o soră, 
Şi'n suflet plânsul îl înnec; 


In aiurări 
De spaimă inima mea moare... 
Acoperite de ninsoare 
Pierdute sunt orice cărări .., 


Şi mă învinge 
Uu gând amar, — ştiind c'odată 
Şi peste groapa mea uitată 
Vor trece corbii şi va ninge!... 


NOAPTEA. 


Sub noaptea prătuită cu pulbere de stele, 
Când luna mii de raze imprăştie pe cer, 
Când somnul te alintă de sgomot şi de rele, 
Şi veghetori sunt numai cei ce iubesc şi sper; 
Nu ştiu ce farmec cade pe lucruri şi fiinţe: 

O şoaptă printre frunze e par'că un suspin, 
Mai viu s'aprind în suflet iluzii şi credinţe, 

Şi murmurul fântânei de vrajă e mai plin! 


POEZII 239 


Un nesfârşit de taine e într'un colţ de umbră, 
Lătratul unui câine e par'că mai bizar, 

Şi mai adânc te mişcă o cugetare sumbră, 

lar plânsul, dacă-ţi curge din ochi, e mai amar! 
Nu ştiu de ce şi stolul de amintiri sburate 

Se reîntorc, ca păsări pribege din exil, 

Şi-ţi readuc aminte de vremile uitate, 

De zilele albastre a vârstei de copil! 

O voce de femeie e-o muzică din vise, 

O sărutare lungă e cel mai dulce foc, 

lar braţele iubitei, ce te atrag deschise, 

lți par o nălucire din visuri de noroc. 

Reflexul de lumină pe apă e-o poemă 

Cu versuri lungi de raze, cu ritmuri de scântei, 
lar vieaţa ţi se pare mai stranie problemă, 

Mai leneşe odihna sub crengile de tei!... 
Clavirul ce revarsă din clapele sonore 

O ploaie de-armonie cu sunet dureros, 

Se stinge ca un freamăt de melancolici ore, 

Pe când te simţi departe de-un ideal frumos !... 


Ce farmec are noaptea? m'am întrebat uimit... 
Răspundeţi, voi, ce'n noapte aţi plâns, sau aţi iubit! 


LA ANTICAR. 


M'am dus să-mi cumpăr cărţi. — Evreul, 
Bătrân şi sombru, ca un mag, 

Imi puse blând pe umeri mâna 

Şi mă privi ciudat şi vag: 


240 


TRAIAN DEMETRESCU 


«Un tânăr care-şi pierde vremea 
«Cu cărţi !,..» şi-şi prinse de urechi 
Doi ochelari, vrând să-mi arăte 

O Biblie cu slove vechi. 


Vrusei să râd .., şi 'n clipa-aceea 
Privii ironic spre Evreu; 

El pricepi, gândind în sine: 
«Cumpărătorul e ateu» ... 


In vremea-aceasta lângă dânsul 
Copilul său mic, sdrenţăros, 
«Mi-e foame» ... repetă într'una 
C'un glas naiv şi dureros. 


Sărmanul tată către dânsul 
Privi adânc şi ruşinat... 
lar eu mă 'nduioşai de milă 
Şi Biblia i-am cumpărat. 


NECUNOSCUȚI. 


Cad fără şir, necunoscute, 
Atâtea lacrimi omeneşti |.., 
O! câte adâncimi de inimi 
Intr'insele poţi să citeşti ! 


Dar lacrimile nu sunt slove 
Meşteşugite de tipar, 

Şi cartea lor e scrisă 'n suflet, 
Şi titlul lor e: In zadar! 


POEZII 241 


Acei ce plâng nu pot, adesea, 
Să-şi tălmăcească plânsul lor 
Pe note dulci, armonioase, 

Pe rime care curg uşor... 


Ei nu fac opere de artă 

Din plâns, dintr'un suspin profund; 
Dar câte operi de durere 

În a lor lacrimi nu s'ascund !... 


Şi când citesc a voastre lacrimi 
Poeți, de visuri abătuţi, 

Eu mă gândesc întotdeauna 

La cei ce plâng necunoscuţi! 


NATURĂ MOARTĂ. 


Copacul l-a tăiat ţăranul 

Şi-apoi la foc l-a asvărlit; 

lar eu l-am plâns, precum aş plânge 
Un frate, un amic iubit. 


Erà un ulm cu ramuri veşteji, 
Bătrân de mult, un biet moşneag; 
Doar preotul din sat dintr'însul 
Işi alesese un toiag. 


Copacul însă 'n tinereţe 
Fususe loc de întâlniri, 
Şi frunzele-i adăpostise 
Atâtea tainice iubiri ! 


242 


TRAIAN DEMETRESCU 


Şi mulţi unchieşi cu plete albe, 
Impovăraţi de grele munci, 
Când îl zăresc, şi-aduc aminte 
De vremurile lor de-atunci! 


Copacul l-a tăiat ţăranul 

Şi inimile nu mai sunt— 
Rămas-a numai câmpul singur 
Pustiu .,, bătut de ploi şi vânt... 


MĂRTURISIRE. 


In zarea ochilor tăi negri 

Tu ai melancolii de seară, 

Şi în făptura ta întreagă 
Cevă de primăvară... 


Un sunet vag şi blând răsare 

Din mângâierea ta de şoapte, 

Şi părul tău mă 'nfiorează 
Ca umbrele de noapte ... 


Pe buze zâmbetele tale 

Atâtea fericiri înseamnă, 

Și ai priviri ce mă 'ntristează 
Ca un apus de toamnă... 


Dar când ştiu că mă uiţi... că soarta 

Pe alte căi vrea să te poarte, 

Tu mă "'nspăimânţi, îmi turburi mintea, 
Ca temerea de moarte... 


POEZII 243 


CUGETARE. 


Jn depărtări necunoscute 
Din ale inimii tăceri, 
Ascundem uneori, în taină, 
O lume 'ntreagă de dureri. 


Ne temem chiar să nu le pierdem, 
Şi nimănui nu le şoptim, 

Căci ele ţin de firea noastră, 

Ca crucile de ţintirim ... 


O FILOZOFIE. 


Mi-e vecin — eu l-aş trimite 

"ntr'o livadă ca să pască — 

De când îl ştiu, şi zi şi noapte, 
Cască ... 


Când îl zăreşti întâi, îţi face 

Impresia că e o mască, 

Ce ne'ncetat, automatic 
Cască ... 


Nimic nu vrea să înţeleagă, 

Nimic nu vrea să recunoască: 

Nepăsător, în faţa vieţii : 
Cască ... 


TRAIAN DEMETRESCU 


Şi soarta, fie rea sau bună, 

Pe orice drumuri. să-l târască. 

I se supune, şi în urmă-i 
Cască ... 


Orice prostie auzită, 

Sau cuminţie omenească, 

Îl lasă rece deopotrivă : 
Cască ... 


Dacă-l întrebi din nou în vieaţă 

De e dispus să mai renască — 

Se 'nfiorează şi de scârbă — 
Cască „.. 


Dar, vai!... e'n agonia morții ... 

Tăcut aşteaptă să sfârşească — 

Şi pentru cea din urmă oară 
Cască ... 


INTR'O CÂRCIUMĂ. 


Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară 

Am întâlnit un tânăr şi vechiu amic. Părea 

Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Şi bea 
Cu-o sete nesfârşită o băutură-amară. 

Mă fermecă prin vorba-i pătrunsă de mister, 
Spunându-mi de vieaţă, de moarte şi de cer, 


POEZII 245 


Intretăindu-şi vocea ades cu lungi suspine: 

«E pretutindeni răul... în nici o parte bine ...» 
— «Dar pentruce atuncea trăeşti ?» l-am întrebat 
El se uită la mine duios, pierdut, ciudat; 

In ochi treci o rază de palidă scânteie, 

Şi începând să plângă, şopti: «pentru-o femeie !» 


PASTEL. 


Pe trestiile ce se 'ndoaie 
Sub adierile de vânt, 

Se lasă-a stelelor văpaie ... 
In aer e un farmec sfânt... 


Un cântec, blând şi vag de ape 
Se 'mprăştie spre depărtări, 
Cum depe nişte triste clape 
Un sbor sfios de aiurări. 


O aripă de nor se duce 
In haosul nemărginit... 
In drum, pe-o părăsită cruce, 
Un corb stă singur şi mâhnit. 


Şi nici un foc nu scânteiază 

Pe dealul gol... şi e târziu... 
Doar luna par'că stă de pază — 
O candelă într'un pustiu ... 


246 


TRAIAN DEMETRESCU 


ACELAŞ FARMEC... 


La Nord, în ţările ploioase, 
Cu melancolice popoare, 
Sunt visători ce plâng şi sufăr 
De nostalgii de soare... 
Şi, rar, când cerul le trimite 
O rază caldă, o zâmbire, 
In loc să cânte, să renască, 
Ei mor de fericire... 


In lumea visurilor mele, 
Pustii ca nişte searbăzi aşiri, 
Eu plâng de dulcea nostalgie 
A unor ochi albaştri ... 
Şi ştiu că o privire numai 
De-ar fi asupră-mi să coboare, 
Ea ar aveă acelaș farmec 
Ca razele de soare... 


CHRIST. 


Geniu proletar, icoană printre veacuri adorată, 
Intrupare ideală din lumină şi-adevăr, 

Palid chip, purtând cununa spinilor peste-al tău păr — 
Cugetarea mea în faţă-mi sfiicios şi blând te-arată! 


Și te văd: urmat de-apostoli, de mulțimile plebeie, 
Fermecate de-al tău zâmbet şi de graiul tău divin ; 
Pe când fără obosire după mersul tău se țin, 
Magdalena nu te pierde cu iubirea-i de femeie. 


POEZII 247 


Ea în sufletu-i te simte ca pe-un vis, o dulce rază, 
Şi din ochii ei îți face o neadormită pază, 
Par'că-i umbra ta neştearsă, par'că-i îngerul tău trist... 


Insă tu, uitând iubire, glorii, linişte, femeie, 
lji concepi pentru-omenire cea mai sfântă epopeie, 
Ce e singura-ţi amantă, visător şi palid Christ! 


AMINTIRE. 


Erà în seara-aceea aşă frumoasă luna, 
Şi-atât de visătoare, cum nu e 'n totdeauna. 
Erà precum adesea, cuprinşi de fericire, 

O văd în vis poeţii, femeile 'n iubire; 

lar depe buze calde de-amanţi, în aiurări, 
Sburau uşor spre stele perechi de sărutări, 


PĂMÂNTUL, 


Şi m'am gândit că poate 
Pământul dus în haos, 
Călătorind într'una 

Şi neavând repaos, 


Un punct fatal în spaţiu 
Svârlit fără de ştire — 
Purtând pe el de veacuri 
O tristă omenire; 


248 


TRAIAN DEMETRESCU 


Văzându-şi şi el soarta 
Deşeartă, solitară, 
Picatu-i-a atuncea 
O lacrimă amară! 


Şi lacrima aceea 

E Marea!— Şi s'au strâns 
Atâtea Mări de-atuncea!.., 
Pământu 'n veci a plâns! 


NOAPTE DE VARĂ. 


Târzii, ca nişte glasuri metalice, sonore, 
Vibrează în cadenţe un şir de repezi ore, 
Pe paginele vremii se 'nscriu perechi-perechi, 
Tot repetând al vieţii acelaş cântec vechiu ... 


Zăbranicul de seară se resfirează 'n spaţiu 

Şi 'mprăştie răcoare cu blând şi spornic saţiu, 
A nopţii maiestate în plin s'arată sus, 
Vărsând un praf de aur din farmecu-i nespus. 


Atunci îți place mintea prin gânduri s'o cutreieri — 
Năuci sbor liliecii şi-auzi prin iarbă greieri, 

Şi frunzele pe ramuri stau nemişcate, reci, 

In liniştea grădinii cu tainice poteci, 


Oh ! morţii ce fac oare în giulgiurile sumbre, 
Inchişi în cimitire, sub negură şi umbre, 

Pe când cei vii se'mbată de-a stelelor clipiri, 
De freamăte, de cânteci, de visuri, de iubiri? 


POEZII 249 


In gropile lor umezi gândirea mi se duce, 

Şi par'că-i văd în tihnă dormfnd pe sub o cruce: 
Hidoşi, cu cărnuri putrezi, schelete, descompuşi ... 
Şi de-au supus în vieaţă, sunt viermilor supuşi! 


Dar pentruce ne pare că moartea-i dulce veste 
Şi pizmuim adesea pe cel ce nu mai este? 

Şi totuşi, pe-un cadavru când ochii ne-am resfrâns, 
Ne'ncremeneşie jalea şi podidim în plâns... 


Nu-i vieaţa luptă-amară şi moartea nu-i repaos? 
Ori veşnica mişcare din nesfârşitul haos 

E un răsboiu de-apururi ?... Ce-a fost şi ce va fi 
La-aceleaşi legi fatale mereu se vor jertfi? 


Sunt clipe în vieaţă aşă de dulci şi clare, 

Că însăşi suferinţa o fericire pare ; 

lar alte-ori sunt zile când fericirea chiar 

Mai tristă-i decât moartea, decât un vis amar! 


In ora-aceasta însă de linişte şi noapte, 

Cu leneşe răcoare, cu străluciri şi şoapte, 

Nu ştiu de ce îmi vine să mă gândesc la morţi, 
Inchişi în cimitire cu mari şi negre porţi. 


Ca să iubim vieaţa, natura ne-amăgeşte : 
Cu cerul ei albastru, cu steaua ce clipeşte, 
Cu'ntreaga ei magie ce 'n inimi varsă foc 
Şi 'n minţi reînviază iluzii de noroc! 


250 


TRAIAN DEMETRESCU 


Căci uite, luna blondă, în razele ei sfinte, 

Ce praf de aur varsă pe tristele morminte !... 
Dar nopţii din cosciuguri nu-i poate da scântei ... 
Şi aierul miroase a chiparoşi şi tei... 


Pluteşte pretutindeni dumnezeeşti arome 

Din flori ce le născură a morţilor atome ... 
O... ei ne dau miresme atât de dulci, îmi zic, 
Şi noi le dăm uitare, sau nu le dăm nimic! 


Pribegi pe drumul vieţii şi ei au fost odată > 

Şi pare prin frunzişuri, himeric, că s'arată 
Perechi de-amanțţi, şoptindu-şi al inimilor graiu — 
Şi-acum acele inimi sunt praf şi putregaiu ! 


Se 'nmlădie salcâmii, ca plete, despletite, 

Pe gropi înţărânate, pe lespede cioplite, 
Aleargă liliecii rotindu-se năuci, 

lar vântul se strecoară molatic printre cruci... 


Şi... trist, ca nişte glasuri metalice, sonore, 
Vibrează în cadenţe un şir de repezi ore, 

Pe paginile vremii se'nscriu perechi-perechi 
Tot repetând al vieţii acelaş cântec vechiu! 


CLAVIRUL. 


Cântă încet din Weber: «gândirile din urmă» — 
Poema unui geniu ce-apune maiestos, 

Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă 

Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! 


POEZII 251 


Şi degetele-i albe pe clapele sonore 

Se 'nmlădiau alene, în ochii mei privind ; — 
Erau în miez de noapte târzii şi tainici ore... 
Par'că simţiam pe Weber lângă clavir murind!... 


Tăcuse deodată ; şi fruntea ei curată 
Alăturea de mine se rezemă uşor, 
De gura-i voluptoasă, cu-o patimă 'nfocată 


M'apropiai atuncea sfios, tremurător: 
Şi ne-am robit iubirii, în fericire-adâncă ... 
Dar nu ştiu cum ... clavirul păreă că plânge încă! 


SINGUR. 


Şi risipitul stol de gâduri 

Mă poartă 'n lumea lor străină ... 
Afară, notele de viscol 

Se pierd aiurea şi suspină ... 


E alb pământul pretutindeni, 
Căci a căzut pe el zăpadă: 

Un câine urlă — mi se pare 

Că plânge un nebun pe stradă... 


In liniştita mea odaie, 

Pe scaunul cioplit de scânduri, 
Eu stau tăcut la gura sobei 

Şi depăn ghiemele de gânduri... 


TRAIAN DEMETRESCU 


Şi lemnele, arzând molatec, 
Un cântec vechiu, uitat, repetă; 
lar de departe-abiă s'aude 
Un Miservere de flaşnetă ... 


Zădărnicia vieţii noastre 
Răneşte-a viselor aripe — 
Lăsând fără 'nţeles să treacă 
Armoniosul sbor de clipe... 


De zilele rămase 'n urmă 

Ce dureros mi-aduc aminte ! — 
Căci numai farmecul durerii 
Rămâne pururea în minte... 


Tot ce-a 'nsemnat cu fericire 
A fost părere trecătoare: 

Se pierde 'n nopțile uitării 
Ce! e parfum, senin şi soare... 


Şi din speranţele sfioase 
Nu mai păstrez acum nici una; 
S'au dus — şi mi-au lăsat vieaţa 
Pustie pentru totdeauna ... 


Fermecătorul stol de gânduri 
Mă poartă 'n lumea lor străină ; — 
Afară, notele de viscol 

Se pierd aiurea şi suspină.... 


POEZII 253 


INIMA NOASTRĂ. 


Privind în tine, tremur de-atâta adâncime, 
Adâncul tău zadarnic încerc ca să-l străbat: — 
Te tâlmăcesc poeţii punându-te pe rime, 

Şi psihologi celebri te fac mobil de crime, 
De-amoruri nesfârşite şi de virtuţi sublime ... 
Dar ai rămas şi-acuma un punct nedeslegat. 


Abiă avem puterea în vorbe sunătoare 

Să-ţi întrupăm nuanţe de tresăriri uşoare, 
Cum încreţeşte vântul oglinda unui lac; 
Abizurile tale sunt însă nepătrunse, 

Și patimi nesfârşite, într'insele ascunse, 

Ca Sphinxii unui templu se adâncesc şi tac. 


Precum nemărginirea cu veşnicu-i repaos 
Aşterne peste gânduri melancolii din haos 

Şi trist ni le preface în statui de dureri, 

Ne turbură tot astfel tumulturile tale, 
Avântul tău de clipe, lungi veşnicii de jale, 
Fot astfel ne 'nspăimântă imensele-ţi tăceri ... 


Dar când s'o lămurească, în propria-i lumină, 
Nu poate nici condeiul, nici muzica divină, 
Când vorba n'o cuprinde, cum clipa cea pribeagă 
Nu poate să cuprindă o veşnicie 'ntreagă, 

Ades o tălmăceşte în fondul ei deplin: 

O lacrimă, un zâmbet, un țipăt, un suspin... 


TRAIAN DEMETRESCU 


IRONIE... 


Mi s'au sfârşit iluziile toate, 

Pe cripta lor am scris: Nu se mai poate! 
Şi înţeleg — pricepere târzie — 

Că tot ce-a fost, a fost o ironie. 


Pierdutele speranţe depărtate, 

Ce au rămas ca nişte cruci uitate, 
Inşeală-acum pe alţi nebuni în goană. — 
Un drum etern şi-aceeaş caravană.!... 


LUI EMINESCU. 


CU PRIEEJUL MORŢII SALE 


Şi nu mai eşti!... O groapă sub rânjetele-i crunte 
Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte ! 

Şi după cum în vieaţă a fost eternu-ţi dor: 

Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plângător! 


lar vântul când va bate, în gârbovita iarnă, 
Puzderii de zăpadă de-asupra-ţi o s'aştearnă ; 
Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist, 
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Christ! 


Când moarte-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini, 
Erai cu mine-alături : în veşnicile-ţi pagini ! 

Te-am înţeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis 
Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis ! 


POEZII 235 


Dormi !... Ţeasta ta o'ncape un biet coşciug de scânduri, 
Ea, ce-a 'ncăput în vieaţă un univers de gânduri!... 

O! dormi, sub dulcea pace din al veciei cort, 

Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort! 


IN STRADĂ. 


In fiecare zi, spre seară, 
Posomorit şi obosit, 

Pe dinaintea casei mele 
Treceă, în gânduri adâncit. 


Purtă pe el vestminte rupte, 
Şi-o barbă neagră pân'la piept, 
lar părul îi cădeă 'n şuviţe 

Pe fruntea-i largă de 'nţelept. 


Şi într'o cârciumă vecină 
Intră grăbit şi solitar, 
Fumă dintr'o luleă aprinsă 
Şi bea tăcut dintr'un pahar. 


Dar într'o zi oprindu-i paşii, 

Cum i-ai opri unui vrăjmaş, 
L-întreb să-mi spue cine este? 

El îmi răspunde: — «Sunt gropaş !» 


256 


TRAIAN DEMETRESCU 


Şi-adaugă : — «Eu sap morminte 
Şi la bogaţi şi la săraci!,..» 

lar eu i-am zis, strângându-i mâna 
— «Ce bine oamenilor faci !» 


O POVESTE. 


Ea nu ştiă nici să citească ; 
Dar o 'nvăţam haiv şi încet 
Din câte-un renumit poet 
Sonete să silabisească ... 


Şi 'ntâia vorbă pe hârtie 
Ce-a scris-o, îmi reamintesc, 
A fost eternul: te iubesc! — 
Minciună, crudă ironie!,.. 


Dar mai târziu — ce 'nşelătoare ! 
Când ştiă carte, a plecat... 

De-atunci sunt veacuri, m'a uitat... 
Şi nu mi-a scris nici o scrisoare, 


POEZII 257 


TREC ORELE.. 


Trec orele ca nişte note 
Din simfoniile durerii, 

In urma lor rămân eterne 
Melancoliile tăcerii ... 


Tot ce-ai crezut odinioară, 

Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt, 
Te turbură cu nesfârşitul 

Şi tristul gol că nu mai sânt... 


Ca cerul unei seri de toamnă 
Se 'ntunecă pierduta minte : 
Nimicul îşi întinde noaptea 
Pe calea ducerii "nainte... 


Uimit în loc s'opreşte omul 
Ca 'n fața unui ne'nţeles: 
Din gândurile risipite 
Nehotărirea a cules ... 


Şi clară, o. lumină numai 

Îi stă 'n adâncul cugetării: 
Că trece — şi rămân în urmă-i 
Nemărginirile uitării ... 


258 TRAIAN DEMETRESCU 


URSARUL. 


(DUPĂ NATURA) 


Umblase mult prin sate şi câinii îl lătrase, 
Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase: 

La cârciumi şi prin bâlciuri de-un şir întins de ani, 
Cântă, jucându-şi ursul, pe codri şi pe bani, 
Bătrân dănţuitorul, bătrân şi cântăreţul ... 

Şi rareori, de milă, îi răsplătiă drumeţul A 

Artistu 'n patru labe, maestrul în toiag, 

Mergeau, tăcuţi şi jalnici — pribeag lângă pribeag... 
Şi obosiţi de cale, lăsând in urmă satul, 

Pe câmp sau prin frunzişuri dorm unul lângă altul... 


FLOARE DE DRUM. 


Pe-o margine de drum, departe — 
Ca un pribeag pierdut în lume — 
Creşteă o floare solitară, 

Ce poartă cel mai dulce nume. 


Instrăinată 'ntr'o mulţime 

De ierburi şi de grâne 'nalte, 
Păreă batjocorită, moartă, 
Uitată printre celelalte. 


Sub vântul çe treceă sburdalnic, 
Ea s'aplecă tot spre pământ, 
Precum o frunte gânditoare 

Ce plânge lângă un mormânt. 


POEZII 


Nu ştiu de ce, atras spre dânsa, 
Apropiindu-mă încet, 

Am cugetat adânc atuncea 

La sufletul unui poet! 


LUNA. 


Pe calea în spre care singur 
Pornit-am către tine-acum, 

Nu mă "'nsoţeşte decât luna, 
Ca o tovarăşe de drum. 


Parcă suntem de mult prieteni, 
Destinul ei nu mi-e secret: 

Ea ’n cercuri e o lume moartă, 
Eu pe pământ un biet poet! 


Şi dacă astăzi luminează 
Cărarea spre iubirea mea, 
Odată peste groapa-mi tristă 
Va lumină tot ea — tot ea... 


FĂRĂ TINE. 


Pe acelaş drum pornesc şi-acuma, 
Dar singur, trist, ca 'ntr'un delir, 
Precum m'aş duce să vărs lacrimi 
Pe-o groapă dintr'un cimitir. 


260- TRAIAN DEMETRESCU 


Şi 'n camera aceeaş intru 
Deschid tăcutele fereşti; 
Clavirul, patul, cărţi, oglinda, 
Sunt toate... numai tu nu eşti! 


Singurătatea şi uritul 

Mă prind ca într'un întins pustiu ... 
Parcă e moartă lumea toată 

Şi numai singur eu sunt viu! 


LUMEA NEBUNULUI. 


Erà nebun!... Şi printre oameni 
Credeă că-i cel mai fericit, 

Că niciodată pe-al durerii 
Pustiu întins n'a rătăcit. 


Trăiă ’n palate fără seamăn, 
Aveă femei, amici, supuşi; 

Credeă că-l udă ploi de aur, 
Când asvârliau în el cu duş. 


In lumea lui necunoscută 
Nimica nu-l posomoră, 
Cu zâmbetele mulţumirii 
Mereu figura-şi coloră. 


POEZII 261 


Privindu-l, i-am şoptit de-aproape, 
Cu blând, prietenos cuvânt: 

«De ce nu vii iar printre oameni? 
«De ce?... Coboară pe pământ!...» 


La întrebarea mea, nebunul. 
Ca de-un fior adânc pătruns, 
Uitându-se cu ochi de groază, 
Trist, filozofic mi-a răspuns; 


«Fugi! nu-mi vorbi de lumea voastră... 
«In ea odată-am existat, 

«Şi tremur când mi-aduc aminte 

«Ce suferinţe-am îndurat ! 


«Pământul e făcut de-un spirit 
«Prea rău, iar omul e ursit 
«Să sufere în veci... Eu, lumea 
«De fericire mi-am găsit !» 


M'am dus... pe-o foaie de hârtie 
Durerea 'n litere s'o pun — 

Câţi n'ar dori să treacă ’n lumea 
Acestui fericit nebun ! 


LINIŞTE. 


Se face uneori în suflet 

O linişte ca de mormânt: 
S'au dus iluziile toate, 

Şi parcă nici dureri nu sânt... 


262 


TRAIAN DEMETRESCU 


E un nimic, un gol, un haos, 
O noapte fără de sfârşit, 

Ca 'ntr'o planetă unde încă 
Lumina nu s'ar fi ivit... 


Şi sufletul se îngrozeşte 

Că nu mai poate suferi, 

Că nici vieaţa nu-l mai mişcă, 
Nici temerea de a muri... 


LOC! 


«Nu este loc!» răstit şi aspru 
Răspunse doctorul brutal. 
Bolnavul desperat atuncea 
Se 'ntoarse trist dela spital. 


Acasă ajungând de grabă 
Umplù cu-otravă un pahar, 
Şi ne mai şovăind o clipă, 
Băi cu un nesaţ-amar! 


A doua zi la groapă-l duce, 

Precum se duce-un dobitoc. — 
Intreg mormântul încăpându-l, 
Sarcastic îi spuneă: «E loc!» 


POEZII 


O VIEAŢĂ. 


El o plătise. Biata fată, 
Îşi dete corpul ei frumos 
Bătrânului stors de putere 
Cu chipul veştejit, hidos. 


Şi 'n patul cu salteaua ruptă 
Dintr'o odaie de hotel, 

Ea petreci o noapte crudă, 
Amară, 'n vieaţă-i fără fel! 


Dar mai târziu căzu bolnavă, 
lar boala care-o dobândi 

O stinse. — Doctorul trimise 
La popă de o spovedi. 


Şi-apoi ... sfârşitul se ghiceşte : 
Ea a murit !... sfârşit fatal! 
Ce vieaţă !... mărginită toată 
Intre hotel şi 'ntre spital! 


PRIN ALEIE. 


Luna se urcă în spaţiu limpede, dar ca de ghiaţă, 
Cum e-o suvenire tristă dintr'o viforoasă vieaţă ; 
Sus, în fundul singuratic, sub a cerului splendoare, 
Stelele, ca ochi de aur, licăriau strălucitoare. 


264 TRAIAN DEMETRESCU 


O vioară încordată s'auziă printr'o aleie, 

Melancolică şi dulce ca o voce de femeie... 

Eu, retras, şedeam pe trunchiul unui arbor scurt şi mic, 
Şi-ascultând, curgeau din ochi-mi lacrimile pic cu pic... 
Cine-o fi cântat? Nici astăzi nu pot şti... dar se vedea 
Că pe strunele vioarei, trist, o inimă plângeă! 

Cine ştie! eră poate singuratic ca şi mine, 
Regretându-şi tinereţea prefăcută în ruine, 

Şi ajuns să nu mai creadă în nimic, vărsă în noapte 
Plâns înăbuşit de pieptu-i şi tânguitoare şoapte ... 

Sau, iubind, cântă simţirea unei inimi adorate, 
Sărutările nebune unor buze înfocate, 

Ochii, sânul, carnea-i toată voluptoasă ... cine ştie 

Ce spuneă aceă duioasă şi pierdută simfonie ! 

Dar arcuşul deodată se 'ntrerupse. Se făcu 

O muţenie ciudată: vântul printre foi tăcu, 

Opereta de insecte îşi lăsă şi ea cortina... 

Numai luna argintie prăfuiă de sus lumina... 

A! eră atât de dulce pacea sufletului meu, 

Că-aş fi zis o rugăciune cerului, eu, crud ateu! 

Muzica vioarei triste mă 'mblânzise ... şi 'ncepeam 

Să vizez, precum în vârsta de adolescent visam! 


Chipul tău, ce se ştersese din al gândului pervaz, 
Reveniă ţintindu-şi ochii peste palidu-mi obraz ; 

Şi halucinat, în spaţiu mă uitam spre ochii tăi — 

Cei mai buni ai mei tovarăşi şi duşmanii cei mai răi — 
N'am avut vreodată 'm vieaţă o vedenie mai clară, 

Ca în noaptea-aceea albă din aleia solitară... 

Dacă ai fi fost alături să mă vezi, să mă 'nțelegi, 

Nu puteai de veci cu mine inima să nu ţi-o legi, 

Căci ai fi văzut cu câtă nebunie de uimire, 

Îți reînviam figura în a mea închipuire. 


POEZII 265 


Prin aleie, câte-odată, astăzi când mai rătăcesc, 
Inima-mi de-odinioară caut iar s'o regăsesc... 

Insă e pe veci pierdută)... Ai pierdut-o tu prin tine. 
Nu mai pot iubi de-acuma nici pe alţii, nici pe mine l... 


DE PROFUNDIS. 


Mă "'ntunecă uritul cu noaptea lui adâncă 

Şi inima în golul durerii s'a închis; 

Mă simt uimit şi singur, ca un nebun pe-o stâncă, 
Ce vrea să se asvârle din culme în abis! 


Ca niciodată, astăzi, m'a prins o crudă jale 

De visele-mi pierdute, de tinereţea mea, 

Ca un moşneag, sub trude, sdrobit, căzut în cale, 
Simţii, ca niciodată, că vieaţa este grea | 


Şi-am plâns — precum ar plânge amantul după dricul 
lubitei fidanţate purtat spre cimitir ; 
Şi-am plâns — precum ar plânge murindul în delir, 


Sau iarna, proletarul, când îl sfâşie frigul... 
Şi liniştit, cu fruntea culcat pe braţul stâng, 
O veşnicie 'ntreagă aş fi voit să plâng! 


TRAIAN DEMETRESCU 


FARMEC. 


Şi cavalul tot s'aude 

De departe trist şi vag; — 
E o doină dela stână, 
Jalea unui dor pribeag! 


Pe cărările pădurii 
Umblând leneş, visător, 
M'am oprit, sfios, pe malul 
Unui limpede izvor. 


Ca o lacrimă de aur 

Cade 'n haos câte-o stea ; — 
Nu ştiu pentru ce atuncea 
Dureros privesc spre ea. 


Luna razele-şi restrânge 
Prin frunzişul unui fag ; 
lar cavalul tot s'aude 

De departe, trist şi vag... 


TĂCERE... 


Când veţi lăsă în fundul groapei 
Cosciugul meu cioplit din lemn 
La căpătâiu punând o cruce —- 
De veşnică uitare semn ... 


POEZII 267 


Când între voi şi între mine 

Va fi neantul la mijloc — 

O! n'aş voi să-mi plângeţi vieaţa 
Şi sufletu-mi fără noroc! 


Tăceţi cu toţi !... să nu s'audă 
Nici un suspin şi nici un glas; — 
Uitaţi pe cel care se duce, 
Gândiţi la voi care-aţi rămas! 


IN HAREM. 


Doarme ... ritmic îi tresaltă 
Sânul ei rotund şi moale, 
lar cămaşa ridicată 

Pân' la brâu, i-arată goale 
Pulpele învăluite 

In ciorapii lungi subțiri; 
Sub pleoape liniştite 
S'ascund dulcele-i priviri. 
Părul resfirat îi cade 

Peste umeri, peste spate; 
Fără nici un dor în pieptu-i 
Inima tihnită bate. 

Somnul, îndrăgit de dânsa 
Parc'ar sta un veac la pază, 
Şi cu aripele-i calde 
Voluptos o "'mbrăţişează. 
EI atunci — gelosul paşe — 
Cu privirea încruntată, 

La ideia că iubita-i 


268 TRAIAN DEMETRESCU 


Stă cu somnu "'mbrăţişată, 
Fulgerul mâniei l-arde, 

Către dânsa se îndreaptă, 

Şi cu spaimă sguduind-o, 
Intr'o clipă o deşteaptă, 
Ea — ce e în tot Stambulul, 
Precum n'a mai fost cadână — 
Pricepându-i gelozia, 

Îl apucă 'ncet de mână. 

— «Ce visai ?»— o'ntreabă paşa, 
Cu privirea lui de gâde; 

— «Că te sărutam pe tine!» ... 
Tigrul, fericit ... surâde ! 


P O A T E o... 


E-atâta nebunie să crezi fatalul : Poate / 

Când ultima nădejde e rază 'n asfinţit, 

Când ţie însuţi tristă sentinţă ţi-ai citit, 

Învinuit de crima — ca mulţi — de-a fi trăit: 
E-atâta nebunie... dar ori şi cât mi-o spun, 
Rămân în totdeauna acelaş biet nebun ! 

O slabă licărire din noaptea grea mă scoate, 

Şi când zic nu, în clipa aceeaş răspund: poate! 
Pe drumul vieţii aspru e greu să te opreşti, 

lar când ideia morţii în creeri ţi-o sădeşti, 

Ţi-e frică şi cu mintea în negură rămâiu — 
Şi-oricât de tristă-i vieaţa, ai vrea s'o 'ncepi dintâi. 
Te minte un prieten, te'nşeală o femeie, 

Ţi-e scârbă şi de oameni; murdari, stupizi şi răi, 
Şi totuşi pretutindeni le zici semenii tăi; 


POEZII 


lar când cea mai căzută femeie-ţi va zâmbi, 
Vei crede-o iar un înger şi iar o vei iubi. 
Aceasta mi se pare fatală nebunie: 

Un fulger de speranţă s'alunge-o veşnicie 

De zile amărite !... deşi, sperând, pricep 
Aceeaş veşnicie s'o sufăr reîncep. 

A... fericirea |... taină pe care n'o 'nţeleg, 

Şi nu e zi gândirea cu ea să nu mi-o leg, 
Şi-adeseori simţit-am că-mi râde-o licărire 
De-o mult dorită clipă muiată 'n fericire; 

Dar când la ea în urmă am stat şi m'am gândit, 
M'am întrebat ca sceptic: de ce-am fost fericit ? 
Iluzia e-a vieţii eternă largă poartă, 

Şi fără ea vieaţa e searbădă şi moartă. 

Ca să trăeşti, natura îţi cere învoieli: 

Ca tu în totdeauna pe tine să te 'nşeli. 

Un azi are un mâine — şi zi cu zi 'n neştire 
Alcătuesc o vieaţă de lungă amăgire. 

lar numai când 'nainte mormântul stă deschis, 
Ne pare că vieaţa a fost zadarnic vis; 

Pe-a deşteptării culme, în urmă ochi-ţi cată 
Pierdutele iluzii deşerte ţi s'arată ; 

A visurilor basme, ce "'ntreţesuse traiul, 
Rămân fără "'nţelesuri, le 'nghite putregaiul. 
Dar, nestatornic, omul, iar uită, iar începe 

Să rătăcească veşnic pe-aceleaşi jalnici stepe. 
Un tăietor de jemne sub muncă îşi frământă 
Puterea lui trupească, dar vesel e şi cântă; 
Aiurea : trist, un tânăr, plângând mereu sub greul 
Dorinţelor, îşi cată în lume Dumnezeul ! 

lar aplecat pe groase şi tainice volume 

Poetul îşi crează din gândul lui o lume. 

Dar tăietorul, seara, în cuşca lui de câine, 
Adoarme 'n mulţumire: d câştigat o pâine; 
lar tânărul, în lacrimi; poetul, în gândiri, 
Visează pân’ la ziuă năluci de fericiri... 


269 


270 TRAIAN DEMETRESCU 


Atunci mă 'ntreb ; în codrul de pâine-i fericirea ? 
Se află pretutindeni, ori nu e nicăirea? 

Nu ştiu ... dar câte-odată îmi zic, ca 'ntr'o poveste, 
Că fericirea este aceea ce nu este! 

Intreaga mea vieaţă e tristă simfonie 

Pe care-ar fi cântat-o Chopin în agonie; 
De-apururea credința în mine-a străbătut : 

In urmă-mi că se 'ntinde un viforos trecut, 
*Nainte-mi că 'ntuneric se face 'n viitor, 

Sălbatică pustie de pustnic călător. 

Căci sunt aşă de singur şi sunt aşă de trist, 

Ca rătăcitul biblic ce alungă pe Christ! 

Când voiu muri, pe buze cu râsul îndoinței, 
Să-mi ridicaţi pe groapă statuia suferinței! 

Scriind aceste versuri la masa mea săracă 

Aş vrea mai mult gândirea s'adoarmă şi să tacă; 
Dar nu ştiu ce mă 'ndeamnă şi să pricep nu ştiu 
La ce, când plâng şi sufăr, sunt mângâiat să scriu. 
In vorbe întrupată simţirea mea când este, 
Fireşte că la alţii ea va păreă poveste, 

Şi'm vălmăşeala lumii neghioabă şi deşartă, 

Să simţi mai mult ca dânsa uşor nu ți se iartă... 


E linişte şi noapte — o noapte de Aprile — 

In glastre mi-a pus mama buchete de zambile; 
lar vântul prin fereastră, pe când lucrez şi tac, 
Imprăştie 'n odaie miros de liliac; 

In sfeşnic lumânarea — tovarăşe de gânduri — 
In picuri se topeşte albindu-se pe scânduri; 
Pe mese risipite, zac maldări de volume, 

A minţii mele scumpă şi nesfârşită lume. 

E linişte şi noapte — nimeni pe lângă mine: 
Pribeag ce odihneşte pe-o rhuchie de ruine... 
In zarea unui haos de stinse amintiri 

Simt inima sburată pe aripi de simțiri, 


POEZII 


Şi singură, tăcută, ca 'ntr'un delir, se duce 

Se regăsească groapa, cu putrezită cruce, 

In care, sub ţărâna uitării, stă pierdută 
Copilăria-mi albă cu raze 'nireţesută, 

Pe-o lespedă sculptată cu-al inocenţei stil, 

Abiă mai recunoaşte portretu-mi de copil; 

lar când de 'nduioşare ea parcă moare 'n piept, 
Imi zic: dela vieaţă nimic nu mai aştept... 

Dar risipindu-mi şirul decepţiilor toate, 
Speranţa îmi şopteşte refrenu-i veşnit : Poate / 


UNUI AMIC POET. 


l-am resfoit caietul cu-armonioase rime, 
Cu-o lume de simţire şi cugetări intime, 
Şi fiecare strofă şi fiecare vers 

Erà un univers! 
lar foile cusute — al inimii dosar — 


Păreă că scot un freamăt, un cântec trist şi-amar... 
Dar inchizând caietul şi meditând la urmă, 
Simţiam, sub gânduri negre, că farmecul se curmă, 
Mi-am amintit că trebui să judec scrisul tău, 
Să spun ce este bine, să spun ce este rău; 
Apoi dacă voiu crede că e un searbăd prunc 
Al visurilor tale — în flacări să-l arunc, 

Amicul meu, din câte gândesc şi eu, ascultă 
Un sfat, căci el cuprinde "'nţelepciune multă : 

In ţara noastră, unde cei mici sunt puşi mai sus, 
Pe când cei mari au numai nenorociri de dus; 
In ţara noastră, unde mişeii port cununi, 

Pe când un geniu moare în casa de nebuni; 


271 


272 


TRALAN DEMETRESCU 


In ţara noastră, unde se'ncarcă cu medalii, 
Injositoarea turmă de hoţi şi de: canalii; 

In astă biată ţară poţi fi— ţi-o spun încet— 
Băcan, cismar, ministru, orice... dar nu poet! 
O! când mi-aduc aminte de zilele senine, 

Pe când eram, amice, un visător ca tine; 

Când socotiam că'n lume e rege un talent, 
Descoperindu-mi fruntea sub păr de-adolescent : 
Când îmi cream neantul iluziilor mele — 

Un cer profund şi-albastru cu strălucite stele — 
O... când mi-aduc aminte de altele şi-aceste, 
Mă "'ntunec ca de-o tristă, zadarnică poveste! 
Căci depe culmi de visuri azi mă găsesc cu jale, 
Pe-a desnădejdei lungă, neţărmurită vale ! 

Cât ar fi fost de bine în suflet să fi 'nchis! 
Tot ce pe foi pierdute nemulţumit am scris ! 


De sunt aşă de sceptic amicul meu, mă iartă 
Ce scriu aici e poate o pagină deşartă, 

Şi-ţi va păreă că poate cuvintele aceste 
S'aseamăn unor cobe urite şi funeste ; 

Dar astfel ştie-acuma vorbi inima mea, 

Şi eu în totdeauna vorbesc numai cu ea! 
Tu însă urmăreşte-ţi menirea înainte 

Şi râzi de-aceste triste şi-atât de reci cuvinte! 
Visează că te-aşteaptă a gloriei mărire — 
Crează-ţi dintr'un zâmbet un cer de fericire ! 
Cutezător, în artă, munceşte, te avântă 
De-asupra tuturora — gândeşte, simte, cântă ! 
In vieaţă foarte bine de foame poţi să mori, 
Tot vei aveă la moarte statui, discursuri, flori... 
Artistul singur scoate o tainică plăcere, 

Din propria-i simţire, din propria-i durere ! 
Şin vreme ce, ca valuri, mulțimile bătrâne 
Se duc de veci să piară, el singur doar rămâne! 


POEZII 273 


Mergi dar ... şi calea bună de-apururea să-ţi fie! 
Ce-ţi pasă de te-aşteaptă măriri sau sărăcie!,.. 
Ce-ţi pasă dacă 'n fine al artei drum fatal 
Ospiciul o să-ţi dee sau patul din spital! 

Ce-ţi pasă de mulţimea incultă şi neroadă — 
Tot ea are să-ţi facă la moartea ta paradă... 
Ce-ţi pasă !... azi îți mistui talent, gândiri, etatea, 
Ca mâine să te-admire adânc posteritatea ! 
Mergi dar — deşi cu groază eu drumul ţi-l arăt — 
'Nainte este luptă şi pace îndărăt; 

Odată însă, tânăr poet, şi tu ca mine 

Târziu şi-amar vei plânge pe-a viselor ruine! 


AMURG 


ÎN OSTROVUL COPANIŢA 


In ceasul melancolic al zilei, din amurg, 

Când apele mai tainici şi şoptitoare curg, 

Când trecerea prin ramuri a vântului e dulce 
Ca glasul unei mume ce cântă să te culce, 
Când ceru-i o poveste albastră şi senină, 

Când luna, ca o frunte curată de vergină, 
Apare albă, stinsă, spre răsăritul trist, 

Când greerul în iarbă se simte mai artist, 

Când reîncepe larma concertelor de lac, 

Şi când cei siriguratici pe gânduri cad şi tac, 
Când liniştea-şi desface domnia ei înaltă, 

Şi nu ştiu cum, atuncea, tresari — pe-a vieţii carte, 
Când iţi aduci aminte că-i scris cuvântul: Moarte! 


214 TRAIAN DEMETRESCU 


IDILĂ. 


Se bucură pomii de floare... 
E cald şi senin... 
Şi berzele vin... 
Şi prispa e plină de soare. 


Sub straşina veche şi 'naliă 
Sunt cuiburi — şi 'n ele 
S'ascund rândunele... 
Şi vântul aleargă pe baltă... 


Un farinec te'mbată de-aiurea: 
E vânt aromit 

De câmp înflorit... 

Şi sună de glasuri pădurea... 


Molatic la vale se duce 
O turmă de oi; — 

Un viers de cimpoi 
Uitatele doruri ţi-aduce... 


CÂINELE. 


Acuma e bătrân... Pe prispă 

Stă toată ziua, sau la vatră; 

Spre trecători mai nic.odată 
Nu latră.... 


POEZII 


Când e senin şi despre crânguri 
Adie vântul a răcoare, 
Se urcă pe bordeiu alene, 

Şi stă la soare 


Copiii-l chiamă blând pe nuine, 

El se retrage trist de-o pate — 

Privirea lui ce mulţumire 
Imparte ! 


Tot satul-l ştie... şi ciobanii 

Işi povestesc ades la târlă 

Cum a scăpat un miel odată 
Din gârlă „., 


Prieten credincios de curte, 


Când mort de frig, când nemâncat, 


El niciodată ’n altă parte 
N'a dezertat... 


Acuma e bătrân... Stăpânul 

In multe rânduri l-a gonit; 

El a plecat — şi dup'o vreme 
A revenit! 


Copiii doar îlau în grije 

Şi-l mângâie ca pe-un bolnav, 

El întrun colţ uitat s'ascunde 
Tăcut şi grav... 


275 


TRAIAN DEMETRESCU 


Dar noaptea uneori, când luna 

Prin frunze razele-şi resfrânge, 

Urlând aleargă trist pe câmpuri — 
Şi parcă plânge... 


FLORI DE SERĂ. 


Sunt flori uitate intr'o seră, 

Cum într'un suflet trist şi gol 

Rămân speranţele din urmă 
Din risipitul stol... 


Nici o femeie nu le-atinge, 
Deşi au cel mai blând parfum, 
Nici cel puţin nu le omoară 

In pagini de album. 


Când umbre din apus, prin geamuri, 

In jurul lor sfios se strâng, 

Par nişte ochi ascuinşi de lume, 
Ce'n taina serii plâng... 


MAMA. 


Icoana vechie zugrăvită 

Cu chipul blândului Hristos, 
Mi-aduce-aminte ochii mamei 
Rugându-se spre ea duios... 


POEZIL Zi 


Ingenunchiată înainte.-i, 
Cereă cu mutele-i gândiri, 
O rază bună de 'ndurare 
Şi pază de nenorociri ... 


Cu limba tristelor suspine, 

Cu glasul cel mai cald şi drag, 
Cerşetoriă noroc şi grijă 
Pentru copilul ei pribeag... 


Azi biata mamă, când pricepe 
Că visul meu e stins pe veci, 
Priveşte-adesea spre icoană, 

Cu ochi necredincioşi şi reci... 


IMI PARE... 


Imi pare c'am trecut prin vieaţă 
Ca printr'un nesfârşit exil, 

Şi nu ştiu dac'am fost vreodată 
Atât: un fericit copil! 


Dar uneori mi-aduc aminte 
De-un basm cu o ursită rea, 
Şi nu ştiu bine: e poveste, 
Sau e copilăria mea? 


278 


TRAIAN DLMETRESCU 


GOUNOD. 


Divinul vals se pierde'n noapte 
Se stinge într'un parc cu flori — 
De-o dureroasă armonie 


Te simţi cuprins — şi parcă mori... 


Să fie sfânta adiere 

A geniului de artist, 
Ce-atinge sufletele noastre 
Nespus, ne'nchipuit de trist? 


Sau este veşnicul tău farmec, 
Dumnezeescul tău delir, 

Când, singură, în orice noapte, 
lți plângi vieaţa în clavir? 


CĂTUNUL. 


Cătunu»i risipit pe vale, 
Şi oamenii l-au părăsit, 
Bordeiele sunt dărâmate, 
Biserica s'a învechit. 


Pe drumul mare creşte iarbă, 
Şi furcile dela fântâni 

Stau veşnic neclintite'n soare, 
lar arborii par mai bătrâni. 


POEZII 279 


In jur câmpia se întinde 
Pustie, sub albastrul cer, 
Copacii'n fundurile zării 
Ca nişte umbre şterse pier... 


Spre seară cârduri lungi de pasări 
Tăcut s'afundă 'n depărtări, 

Şi lasă'n urma lor cătunul, 

In golul veşnicei uitări ... 


SUSPIN. 


Tăcută inimă, pustie 

De visuri chiar şi de dureri, 
In nepăsarea ta de piatră, 
Nimic nu dai, nimic nu ceri... 


Intunecimele uitării 

Eterne ’n juru-ţi se desfac, 
Şi-mi pari, când rătăcesc în tine, 
Un cimitir dintr'un alt veac... 


CA UN GLAS... 


In nopţile de toamnă, vântul 
S'abate pe la geam uşor 
E ca un aiurit de coarde 
Sub mâna unui visător... 


280 


TRAIAN DEMETRESCU 


Şi'n farmecul de-a sta pe gânduri 
Şi-a-l ascultă trecând sfios, 
Răsună ca un glas în suflet — 
Un glas strein şi dureros... 


Ce plângeri dulci şi ce suspine 
In sborul lui o fi furând, 

De pare'n nopţile de toamnă 
Atât de trist, atât de blând!... 


JULES VALLES 


(PE VOLUMUL «LES REFRACTAIRES») 


l-ai plâns pe toţi, cugetător 
Divin |... 

C'un zâmbet cartea-ţi se începe 

Şi se sfârşeşte c'un suspin ... 


Ne-ai zugrăvit pe toţi acei 
Pierduţi, 

Murind de frig, murind de foame 

Şi pentru toţi necunoscuţi: 


Poeți dând marelui Paris 
Ocol, 

Cu buzunarul plin de versuri 

Şi cu stomacul trist şi gol... 


POEZII 


Şi erudiţi purtând în creeri 
Pe-Omer, 

Stând sdrenţuroşi prin cafenele, 

Fără pământ şi fără cer... 


Şi visători trecând prin vieaţă 
Sfioşi, 

Apoi sfârşind într'un ospiciu, 

Sau prin spitale, ofticoşi; 


Cugetători de visul morţii 
Atraşi, 

Şi 'ntârziind în vieaţă silnic, 

Se suprimau ca nişte laşi. 


Sentimentali în haine rupte, 
Murdari, 

Purtând sub sdrenţele lor, inimi 

De generoşi umanitari ... 


l-ai plâns pe toţi, cugetător 
Divin ! 

Citindu-te, las pe-aste pagini 

O lacrimă şi un suspin! 


281 


282 


TRAIAN DEMETRESCU 


GÂND DE TOAMNĂ... 


Din tot ce e mai trist în toamnă, 


Pe când natura-i mai pustie, 
Trezind în sufletele noastre 
O potă de melancolie; 


Gândesc la florile acelea — 
Cununi de-aducere aminte — 
Cari-au trăit în cimitire 

Şi mor uitate pe morminte... 


TRISTUL ZÂMBET ... 


O l.. tristul, durerosul zâmbet, 
Din chipul blândului Hristos !... 
El linişteşte-o lume 'ntreagă, 
Ce plânge ’n faţa lui pios... 


In sufletele prigonite 

De suferinţi, de soarta rea, 
Răsare 'n clipele credinţei, 

Ca 'n drumul magilor, o stea! 


Şi'n golul câtor vieţi pierdute, 
Ca un luceafăr mângâios, 
Rămas-a numai tristul zâmbet 
Din chipul blândului Hristos |... 


POEZII 283 


PE ALBUM. 


Cu cele mai senine visuri 

Durerea mea te-a 'mpodobit — 
Şi ce frumoasă-apari şi-acuma 
Sub farmecul că. te-am iubit!... 


Şi n'am uitat câte ispite 

Aveai în ochi, în gest, în glas — 
Ca nişte psalmi din pagini sfinte 
Eterne 'n suflet mi-au rămas... 


lar frumuseţea ta divină 

O clipă 'n suflet mi-a lucit — 
Ce stea îşi mai aduce-aminte 
In care val s'a oglindit ?... 


O CARTE. 


Frumoasa carte a iubirii 

Ce am întocmit-o amândoi — 

Când însemnam aceleaşi gânduri 
Pe-aceleaşi foi ; 


Când nu erau atâtea pagini 

Să'ncapă visurile noastre, 

Și multe le lasam să sboare 
Spre astre; 


284 


TRAIAN DEMETRESCU 


Acuma o sfârşesc eu, singur — 

Un biet artist în aiurare — 

Şi scriu capitolul din urmă: 
Uitare ... 


CE SFÂNT NOROC... 


Ce sfânt noroc când, fără veste, 
Mi-apar în cale ochii tăi, 

Ce buni, ce dulci sunt pentru mine 
Oricât s'arată ei de răi! 


Dar tu ie mânii totdeauna, 
l-ascunzi de tristele-mi priviri, 
Văzând ce-adânc spre ei mă duce 
Eternul dor de fericiri ... 


A lor divină frumuseţe 

De ce sub paza minţii-o pui?... 
Se stinge soarele vreodată 

Că dă la toţi lumina lui? 


MARINARUL. 


De-a marinarului sosire 

Se 'mprăştiase vestea 'n sat; 
Bătrânul reveniă să-şi ducă 
Sfârşitul vieţii pe uscat. 


POEZII 


Îi rămăsese doar bordeiul, 
Copii, femeie, erau morţi — 
Ce trist să fii în lume singur 


Şi-un doliu-atât de greu să porţi!... 


Preotul satului atiesea 

Îl însoţiă spre ţintirim ; — 

De cei ce nu mai sunt în vieaţă 
E dulce să ne amintim! 


La masa unei cârciumi, seara, 
El povestiă câte minuni: 
Primejdii ce'nspăimântă mintea, 
Şi lupte grele cu furtuni... 


Dela o vreme, marinarul 

Trăiă mai trist şi mai retras, 

Şi veşnic păreă dus pe gânduri, 
In ascultarea unui glas... 


Eră un cântec de departe, 

Un imn de-Oceanuri şi de Mări, 
Pe care-l auziă într'una 

Ca nişte triste aiurări... 


Şi ... într'o zi, simțind că 'n vieaţă 
Durerea lui nu mai încape, 

A luat o luntre, o lopată, 

S'a dus — şi dus a fost pe ape!... 


285 


286 TRAIAN DEMETRESCU 


“INTÂIA FEMEIE. 


«Copilul meu, ţi-aduc păpuşa 
«De mult făgăduită; 

«Tu eşti băiat, —'ea e femeie, 
«Din marmoră cioplită. 


«Neştiutor, în pragul vieţii, 
«Luceşti ca o scânteie; 
«Păpuşa care-o ţii în braţe 
«E "'ntâia ta femeie ... 


«Tu nu cunoşti făptura-aceasta 
«Amară şi divină — 

«Cum întunericul nu ştie 
«Ce-i raza de lumină; 


«Tu nu ştii că sub cerul frunţii 
«Ea poartă lumi albastre, 

«Sau negre, — cele mai profunde, 
«Misterioase astre ;... 


«Tu n'ai văzut fermecătoru-i 
«Surâs ce te'nfioară : 
«Ce-ades dă morţilor vieaţă, 
«Şi-ades pe vii omoară ;... 


«Tu n'ai simţit cum îţi preface, 
«Cu-o vorbă, cu-o tăcere, 
«Intreaga carte-a fericirei 

In pagini de durere... 


POEZII 


«Tu n'o cunoşti— dar când în braţe 
«Ai strâns-o în neştire, 

«Tu ai părut cuprins de spaimă, 
«De-o tainică uimire... 


«Și te-ai sfiit, naiv privind-o 

«In ochi-i de mărgele — 

«O! de-ai puteă şi'n restul vieţii 
«Să te fereşti de elel... 


E TRIST... 


E trist: din gândurile noastre 
Şi din durerile intime, 

Noi facem opere de artă, 

Ne punem inima pe rime; 


Şi închizând-o 'ntre coperte, 

Cu lumea ei de armonii; 

Ne 'nstrăinăm de ea, — şi-o ducem 
Spre-a fi vândută ’n librării... 


281 


CARTEA UNEI INIMI 


LUI M. M. POPP. 


Prietenul meu, 


Iți datorez tipărirea acestor câtevă poezii — nişte biete accente 
ale inimii mele, de cari te-ai alăturat cu o nobilă simpatie, 

Târziu, sau. poate niciodată, n'aş mai fi luat grija să le 
adun între copertele unui volum; iar dacă le-am scris din 
când în când, a fost numai sub înrâurirea îndemnului unor 
prieteni ca tine, 

Presupunând că vor aveă o valoare, aveţi dreptul să îm- 
părtăşiţi cu mine admiraţiile şi laudele ce vor întâlni — dacă 
vor întâlni. 

Oricum însă, ele rămân cele mai sincere expresiuni ale 
simţirii şi cugetării mele, 

Dă-mi voie să mă semnez în fruntea lor. 


Amicul tău 


TRAIAN DEMETRESCU. 


Craiova, 10 August 1888. 


SCENĂ INTIMĂ. 


E zi de-Aprile. — Mama 'n pragul uşii, cântă 
Un cânt de tinereţe, iar micele copile 

In jocuri nebunateci aleargă, se frământă, 
Uitând abecedarul ursuz. — E zi de-Aprile. 


II, 


Cu ţigareta lungă de chihlibar în gură, 
Pe-un scaun şade tata picior peste picior, 
lar câinele, tovarăş iubit şi iubitor, 

Cu micile copile aleargă 'n bătătură. 


294 


TRAIAN DEMETRESCU 


II. 


Doi frați mai mari, în colțul odăiei liniștite, 
Vorbesc şi spun la glume, trec timpul în zadar ; 
E unul încă ’n şcoală, iar altul militar 

Şi inimile veşnic le sunt înveselite. 


IV. 


O fericire dulce domneşte 'n casa noastră, 
lar eu ce 'n fericire statornică n'am crez, 
Familia-mi iubită privind dela fereastră, 
Cu scepticism în suflet, tăcut, filozofez. 


SUB LILIECI. 


Sub lilieci, pe iarba moale, 
Când soarele e în namiaz, 
Stau singuratic, dus pe gânduri, 
Păzit de-al liniştei răgaz. 


Pe lângă straşinile casei, 

Se "'nşiră cuiburi mari şi mici, 
Şi-ascult, vrăjit de-o caldă lene, 
Dragi ciripiri de rândunici; 


POEZII 295 


lar la fereastra cu perdele 
Cusute imprejur cu flori, 
S'arată blonda mea iubită, 
Cu ochii dulci, ispititori. 


Şi 'ncetişor chemând-o: «Vino, 

«Pe sânu-ţi, fruntea mea s'apleci 1»... 
Ea-mi cere să-i asvâri, în taină, 
Albastre flori de lilieci. 


LUI PASTEUR. 
După SULLY PRUDHOMME. 


In vremile lui Hercul, titanică făptură, 

Natura 'nverşunată pe om lovià mereu, 
La rândul său, şi omul, sălbătăcit de ură, 
Lupta faţă în faţă cu cel mai crâncen leu | 


El cucerise, astfel, afar’, în largul firii, 
Repaus şi putere, de glorie cuprins; 

Dar corpu-i înăuntru, sarcasm al fericirii | — 
De un vrăjmaş microbic fu repede învins ! 


Ingrozitoarea boală, ce 'n sânge varsă moarte, 
Luă omului puterea-i necontenit să-l poarte 
Pe căi de suferinţă, de plângeri şi de chin... 


Dar tu, savant ilustru, prin geniul tău divin 
Sdrobişi această hidră, sdrobită-a fi etern... 
In luptele ştiinţei, eşti Hercule modern |! 


29% 


TRAIAN DEMETRESCU 


CAPORAL. 


(După natură). 


Investmântat cu haine frumoase, ce le poartă 
Pe an odată numai, bătrânul croitor 
Se bucură, slăveşte-a fericirii soartă 
Şi mândru se arată în ochii tuturor. 


În casă, e ca 'nvreme de sărbătoare sfântă. 
O tainică velinţă, pe patul lung, s'a 'ntins, 
La foc se frige-o gâscă şi'n sticle vinul cântă 
Veselitoru-i cântec sălbatic şi aprins. 


lar el, meseriaşul ghebos, cu plete albe, 
El, veşnic trist şi sceptic sub traiul greu, fatal, 
Dă chiote şi joacă şi toarnă să se 'mbete, 
Căci Niţă-al său, în fine, e astăzi Caporal! 


COPACUL. 


(Versuri scrise cu creionul pe coaja unui copac). 


Cu mintea aiurită 'n gânduri, 
Cu vechiul dor nestins in piept, 
Pe banca veche din grădină, 
Şi azi, ca un copil, te-aştept! 


POEZII 297 


Dar aducându-mi bine-aminte 
Că tu te-ai dus... suspin şi tac; 
Apoi nervos, să uit uritul, 
Scriu versuri pe acest copac... 


Căci — cine ştie când ! — vreodată, 
El poate fi de martor luat, 

Că ceasuri lungi, pierdute, triste, 
Sub umbra lui te-am aşteptat. 


ZAMBILE. 


Pentru inimile triste, florile vorbesc o limbă, 

Florile vorbesc o limbă 

Ne 'nţeleasă de-orice om... 
Când în primăvară caldă toamna veştedă se schimbă, 
Orice frunză spune-o taină depe fiecare pom, 

Depe fiecare pom !.., 


La fereastra mea deschisă, către soarele de-Aprile, 
Către soarele de-Aprile, 
Vesel într'o zi am pus. 

Un buchet de felurite roze, vinete zambile, 

Şi o poezie dulce florile atunci mi-au spus. 


Dar iubita mea pe braţe-mi, într'o seară stând cu mine, 
Intr'o seară, stând cu mine, 
Mi-a cerut acest buchet... 
Pe-al ei sân frumos şi tânăr, florile şedeau mai bine, 
Decât puse la fereastra unei case de poet, 
Unei case de poet!,.. 


298 


TRAIAN DEMETRESCU 


TRILURI. 
I. 


Aceleia... 
De sunt ateu, de sunt ateu, 
O! crede-mă că am şi eu 
A mea religiune vie, 
Ce-o dogmă singură îmi scrie, 
Pe care veşnic o sfințesc : 
Să te iubesc, să te iubesc ! 


II, 


La ce să-ţi zugrăvesc figura 
Pe-un petic de hârtie? 
Condeiul e ne 'ndemânatic 
Şi mare măestrie, 


Dar singura oglindă 'n care 
Te poţi vedeà la fel, 

E sufletu-mi curat şi tânăr... 
Priveşte-te în el! 


II, 


Ochi trişti şi plini de suferinţă, 
N'avii ca voi un văz mai trist, 
Nici chiar Madona, când pe cruce, 
Îl ţintuiau pe fiu-i Christ. 


Când leneş genele stufoase, 
Spre-azurul cerului le mişti, 
Ai crede că durerea lumii 

E toată 'n ochii tăi cei trişti. 


POEZII 


IV. 


Minunea mea, de eşti un demon, 
lubirea ta prefă-o 'n iad, 

Şi vei vedeà cu ce grăbire 
Intr'însul mă 'nvoesc să cad. 


Dar ochii tăi vicleni îmi jură 

Că înger eşti şi-atunci mi-e drag, 
Din nou, în raiul inocenţei 
Sfios, tăcut să mă retrag. 


V. 


O! cât am suferit, o ştii 
Mai mult decât o ştiu, 

Dar după mersul tău acum 
Nu pot să mai mă ţiu. 


Te duci şi eu rămân pe loc, 
Privindu-ţi trist şi lung 
Al tău grăbit şi sprinten pas, 
Ce n'o să-l mai ajung. 


VI. 


Mă tem... In colţul buzei tale, 
Ispită plină de sarcasm, 
Imi fascinează iarăşi mintea 
Să 'nchege al iubirii basm. 


299 


"200 


TRAIAN DEMETRESCU 


Intoarce-ţi faţa şi mă lasă 
In scepticismul meu amar, 


Căci azi iubirea-mi pare-o marfă, 


Şi tu, un precupeţ murdar. 


VII. 


ŞI te-aud din nou zicându-mi: 
Vino! Tu ce mi-ai zis du-te! 
Azi când bietele-mi iluzii 
S'au împrăştiat pierdute. 


O! Mai bine în uitare, 

A ta dragoste întin'o, 

Căci e rândul meu a-ţi zice: 
Du-te! eu ce ţi-am zis: vino! 


VIII. 


Aş vrea ca lacrimile mele, 
Ce le-am vărsat de-atâtea ori, 
Sub boldul chinurilor grele, 
Să se prefacă 'n strajnici nori. 


Şi-apoi din ei a mea durere, 
Cu o mânie duşmănească, 
Să scapere fulgerătoare 

Şi inima să ţi-o trăznească. 


POEZII 301 


IX. 


Câte odată, par'că-mi vine 
Să mă duc, să mă tot duc, 
Drumul către-a mea iubită, 
Nebun iarăşi să-l apuc. 


In zadar uitare-adâncă 

O tot chem şi-o tot aştept... 
Aş uită de-aş aveă, poate, 
Altă inimă în piept! 


LUNA ŞI TU. 
Mariei. 


Pe calea, în spre care dornic 
Pornit-am către tine-acum, 
Nu mă "'nsoţeşte decât luna 
Ca o tovarăşe de drum. 


Par'că suntem de mult prieteni, 
Destinul ei nu mi-e secret: 

Ea ’n ceruri e o stea pribeagă, 
Eu pe pământ un biet poet! 


Şi dacă astăzi luminează 
Cărarea spre iubita mea, 
Odată, peste groapa-mi tristă, 
Va lumină tot ea, tot ea... 


302 TRAIAN DEMETRESCU 


Dar vieaţa, ca să mă 'nspăimânte, 
Oricât de tristă — nu putu: 
Prietena în cer mi-e luna, 

Şi 'n lume, dragă numai tu! 


FARMEC. 


Salbatic viforul asvârle 

Din crengi întârziate foi, 

Şi ciorile — convoiu funebru — 
Se lasă pe copacii goi! 


Pribeagă'n haos trece luna, 
Ca vw nălucă din poveşti — 
lar tu cu ochii melancolici, 
Adânc în ochii mei priveşti. 


Apoi frumoasa mea minune, 

Cu sculptural şi trist profil, 

Pe sânu-ţi gol, îmi rezem fruntea, 
Şi blând, adorm ca un copil... 


GÂNDURI OSTENITE. 


Către asfinţitul zilei, obosit acas’ mă 'ntorc, 

Inc'o noapte, fără tihnă, firul gândului să torc, 
Şi trezit în dimineaţă, cartea vieţii iar să 'ncep 
S'o învăţ şi niciodată pe de rost să n'o pricep. 


POEZII 303 


Tot ca un bolnav ce gustă doctoriile cu greață, 

Ca şi el, scârbit şi sceptic, prelungesc această vieaţă, 

Şi precum sărmanul doctor ultima reţetă scrie 

Celui care e pe ducă, numai de parigorie, 

Tot aşă — să pot da ’n lături ale traiului primejde — 
Mai mă 'nşel din vreme 'n vreme cu-o nemernică nădejde ! 
lar când stau să-mi dau de seamă tot ce văd şi tot ce-aud, 
Imi repet în totdeauna, ca un basm urit şi crud: 

Am văzut neruşinarea ocărînd înţelepciunea, 

Am văzut dobitocia întinzându-şi negriciunea ; 

Pe obrazul cugetării alb, ca aurul curat, 

Am văzut făţărnicia dând în lături adevărul; 

Am văzut, de foame, munca în dureri smulgându-şi părul ; 
Am văzut talente stinse subt îngreunarea vieţii, 

In mizerie sleindu-şi bărbăţia tinereții ; 

Am văzut şi pizmuirea veninoasă urmărindu-i, 

Şi'n sfârşit nenorocirii cu trofeie dăruindu-i. 

Am văzut şi nulitatea îngâmfată, idiaată, 

Preţuindu-se în toate că ea singură e toată; 

Am văzut iubirea ruptă din a inimii simţire, 

Ne "'nţeleasă şi sdrobită în puternica ei fire; 

Am văzut şi târgul zisei legiuite-cununii, 

Ce familie închiagă pe-a vânzării temelii, 

Am văzut... şi azi desgustul æ ieşit din mineza fară ! 

Aş voi din creieri focul raţiunii să dispară, 

Ca să nu mai simt nimica şi să nu pricep nimica... 
Când, în orice dimineaţă, mă scol viu; m'apucă frica. 

S'a sfârşit... Nu mai mă 'ncântă nici un soiu de simţiminte, 
Crezul meu e ori şi cine te urăşte şi te minte, 

Cel ce are plin stomacul râde de celcu el gol, 

Traiul bun e luat, în fine, de bogaţi în monopol; 

Şi din vremile moşnege până azi a fost şi iară: 

In câştigul celui tare, slabul trebuie să piară! 


304 TRAIAN DEMETRESCU 


INFINITUL. 
După LEOPARDI. 


D-şoarei S. Serghie. 


Mi-a fost în totdeauna scumpă această pustnică colină, 
Şi spațiul ce mă 'nconjoară şi-atrage tristele-mi vederi ; 
Astfel, retras aici, în taină, admir adâncile tăceri, 

Şi sub a liniştei gândire, de spaimă inima mi-e plină ! 

lar când aud cum trece vântul prin crângul mut şi solitar, 
Atunci tăcerea nesfârşită, cu glasu-acesta o compar. 

Şi mă gândesc la veşnicie, la moartea care tot îngheaţă, 
Nu cruţă nici prezent, nici glorii, nici nestatornica vieaţă. 
Şi 'n infinit apoi se 'neacă nepotolita-mi cugetare 

Dar naufragiu! meu e dulce, e dulce în această Mare! 


POVESTE DE NEBUN, 
l. 


«Au aşezat-o 'n patru scânduri, 

«Cu mâinile pe piept, 

«Dar am zâmbit... ea doarme numai 
«Şi să se scoale-aştept! 


l. 


«Au ingropat-o... criminalii ! 
«Punându-i flori pe piept; 
«Ea însă are să 'nvieze, 
«Căci ştie c'o aştept! 


POEZII 305 


I. 


«Trec anii, trec... şi barba albă 
«Ajunsu-mi-a de piept; 

«Toţi spun: «ţi-a putrezit iubita !» 
«Dar eu... tot o aştept! 


IV. 


«Simt c'o să mor... mi-o tot repetă 
«Un doctor înţelept; 

«Dar şi 'n mormânt, veşnic iubito, 
«Să ştii că te aştept !» 


VOLUPTATE. 


Frumoaso, dacă vrei o clipă, in al meu suflet de ateu, 
Să reîntorci din nou credinţa religiunii de creştin, 
Frumoaso, dacă vrei, subt bolta bisericii, pe Dumnezeu 
Să-l rog cu cugetul de slavă şi de melancolie plin; 


Frumoaso, dacă vrei pe foaia cernită-a vieţii mele 

Să scriu cuvântul : fericire, ce soarta mi l-a şters de mult, 
De vrei să mai culeg iluzii şi să 'ntocmesc din nou cu ele 
Un cântec de iubire dulce, pe care'n taină să-l ascult. 


306 TRAIAN DEMETRESCU 


Frumoaso, lasă-mă pe-altarul divinei tale frumuseţe, 
Să mai jertfesc înc'o speranţă de veştejită tinereţe, 
Şi să reaflu din nou calea şi s'o reiau dela "'nceput 
Spre idealul meu poetic, spre paradisul meu pierdut... 


Tu eşti în vârsta ce-ţi deschide albastrul cer cu blânde visuri. 
Tu eşti pe pragu-adolescenţii, tu eşti un înger alb, virgin ; 

Eu sunt o umbră rătăcită pe margini negre de abisuri, 
Tu eştiun zâmbet plin de farmec, eu sunt un trist şi vechiu suspin! 


Din ochii tăi adânci şi limpezi, ca o petală 'nrourată, 
Resfrângi a inimii poemă cu stanţele-i dumnezeeşti ; 
Din ochi-mi obosiţi şi sceptici, se oglindeşte imbrumată 
Simţirea mea îmbătrânită, în care tu naiv priveşti. 


Şi când te văd atât de bună, şi când te văd atât de dulce, 
Ca un copil de tine-aproape m'apropiiu liniştit şi 'ncet, 
Şi fruntea mea de gânduri arsă, o las pe umeri să se culce, 
Şi numai lângă tine încă mă simt iar tânăr şi poet l... 


Afară vântul de Octomvrie îşi risipeşte simfonia 

Din strunele-i ca noaptea sumbre şi triste ca melancolia ; 
In sobă fâlfâie buşteanul înflăcărat pe jumătate, 

lar limba ceasului de aur, mereu pe-aceeaş notă bate. 


Tu te-ai culcat, de lene moale, în lungul patului de-atlaz 
Şi eu râzând, cu părul negru ţi-acopăr fragedul obraz ; 
Apoi cu buzele erotici, îngenunchiat şi cu căldură, 
Rămâiu pierdut sub sărutarea din calda şi frumoasa-ţi gură... 


POEZII 307 


lji desgolesc în voie sânul şi umezi de plăcere ochii 

Ifi cer să despoiezi comoara de frumuseţe de subt rochii, 

Căci niciodată, subt podoabe, amorul nu se'mbracă 'n haină, 
lar frumuseţea e urită sub cea mai strălucită haină... 


Oh! goală cât eşti de frumoasă, iubita mea !... Uimit şi mut, 
Mă 'ntreb de sunt aceste forme ca şi-ale mele, tot din lut? 
Mă 'ntreb de va preface moartea în putregaiu şi în ţărână 
Această carne sculpturală, acest obraz, această mână ? 


Mă 'ntreb de nu mă 'nşală ochii: de eşti făptură-adevărată ?... 
Şi'n braţe te cuprind, fecioară, cu patimă neînfrânată... 

Şi ca în prima dimineaţă iubirii mele stinsă 'n noapte, 

Din nou poveştile iubirii ţi le repet în blânde şoapte. 


Din nou te jur să-mi fii iubită, iubită sinceră, eternă, 
Din nou adorm o noapte 'ntreagă, pe-a fericirii albă pernă... 


lar mâine — cine ştie ! — mâine, tot ca şi ieri: un vis pierdut, 
O deziluzie mai multă, un basm sfârşit la început !... 


SIMFONIE DE TOAMNĂ. 


Lui Const. Misirliu 


L. 


Cârduri-cârduri, ciori de toamnă 
Pleacă... 

Desfrunzite crengi de arbori 

De sub vifor se apleacă... 

Cârduri, cârduri, ciori de toamnă. 
Pleacă... 


30% 


TRAIAN DEMETRESCU 


II, 


Boi şi vaci, cu răget umple 
Valea... 

Ceaţa peste deal s'aşterne, 

Cum pe sufletul meu jalea... 

Boi şi vaci, cu răget umple 
Valea... 


II, 


Ninge ! Ninge !... Alb e satul... 
Ninge !... 

Ca un cântec de iubire 

Soarele în nori se stinge... 

Ninge | Ninge... Alb e satul... 
Ninge |... 


IV. 


Câinele sub şoprul putred 
Urlă... 

Rar o cucuvae ţipă 

Intr'o dărâmată turlă... 

Câinele sub şoprul putred 
Urlă... 


V. 


In odaie e o pace 

Sumbră... 
Greierii — artişti tomnatici — 
Au tăcut, pitiţi în umbră... 
In odaie e o pace 

Sumbră... 


POEZII 309 


VI. 


Dogoresc cărbunii 'n sobă 
Roşii... 

Când şi când, de prin coteţe 

Aud cum svonesc cocoşii... 

Dogoresc cărbunii 'n sobă 
Roşii... 


VII. 


lar urîtul — vechiu tovarăş 
Vine... 

Şi în linişte s'aşează 

Pe-ale inimii ruine... 

lar, urîtul — vechiu tovarăş — 
Vine... 


VIII. 


În pustiul meu de gânduri 
Caut... 

Pe la uşe, vântul cântă, 

Ca un solo spart de flaut... 

In pustiul meu de gânduri. 
Caut... 


IX. 


Răsvrătit mereu de grele 
Patimi... 

Imi simt ochii plini de lacrimi, 

Răsvrătit mereu de grele 
Patimi... 


310 


TRAIAN DEMETRESCU 


X. 


Prins de zid, în taină bate 
Ceasul, 

Şi-mi măsoară insomnia 

Şi durerea cu compasul... 

Prins de zid, în taină bate 
Ceasul... 


XI. 


Şi-aţipind, pe mâini cu fruntea, 
Dulce... 

Despre ziuă vine somnul 

Peste gene-mi să se culce... 

Aţipind, pe mâini, cu fruntea 
Dulce... 


XII. 


Necurmat afară ninge, 
Ninge ! 

Vai de vetrele în care 

Focul nu mai e, se stinge... 

Necurmat, afară ninge, 
Ninge |... 


POEZII 311 


PUSTIU. 


Prin văzduhul plin de ceaţă, 
Se "ntrevede stinsă luna, 
Ca un vis de tristă vieaţă, 
Tristă pentru totdeauna ! 


In odaia mea pustie, 
Pâlpâie buşteanul verde, 
Şi 'ntr'o grea melancolie, 
Sufletu-mi tăcut se pierde, 


lar în liniştea de noapte, 
Fără stele, fără şoapte, 
Par'că rătăcesc prin stepe... 


Şi văd doi gropaşi, rânjindu-mi, 
Că mă due, în ochi privindu-mi, 
Un mormânt adânc să-mi sepe... 


NUMAI FRUMOASĂ !... 


N'am uitat cu ce cuvinte mi-ai spus, tânără fecioară, 
Că "n vieaţă pentru tine ochii mei sunt o comoară; 
N'am uitat nici voluptatea, când mi-ai dat, în umbra sură, 
Cea mai dulce sărutare ce puteă să dea o gură. 


312 TRAIAN DEMETRESCU 


Şi aş fi putut — voinţa de-mi eră nestăpânită — 

Să deviu satanic Faust, tu o biată Margherită ; 

Şi aş fi putut, rupându-ţi vălul inocenţei tale, 

Să te-asvârl pe-a rătăcirii mult spăimântătoare cale ; 
Dar atât eşti de frumoasă, că din trist sufletul meu, 
Dintr'un demon rău şi negru, l-ai făcut un Dumnezeu! 


Ai dorit să-ţi fiu iubitul visurilor ce-ţi frământă 

Inima şi 'ntr'însa dulce psalmul dragostelor cântă; 

Şi în fiecare noapte tu ţi-ai zugrăvit în minte 

Chipul meu, poetizându-l cu conture dragi şi sfinte! 

Şi precum se povesteşte în legende de maestrii, 
M'aşteptai s'apar în taină după gratia ferestrii, 

Tu să te strecori afară şi-ameţindu-te cu glume, 

Ca un Făt-frumos din basme, să te fi răpit în lume; — 
Insă vezi, din toate acestea n'a ieşit nimic real... 

Ai greşit făcând din mine un romantic ideal. 


i. 


Ințelege, cine poate să-ți arunce aspră vină ? 

Pentru cine n'ai fi sfântă, adorabilă vergină ? 

Ce adolescent, zărindu-ți ochii — lumi ispititoare —- 

Nu te-ar admiră platonic în simțirea-i arzătoare ? 

Se 'nţelege, eşti frumoasă mai presus de 'nchipuire, 
Pe-a tå gură şi-a scris soarta numai vorba : fericire ! 
Cu un zâmbet ai distruge într'o inimă amară 

Toată lumea-i de mizerii cu vegherea-i solitară ; 

Insă... uite-te mai bine — sunt un biet artist sărac, 

Pe când domnul depe stradă en mânuşi şi e şi 'n frac. 


POEZII 313 


IV, 


Astăzi, în zadar copilă visătoare, plâng pe-o crudă 
Patimă nevinovată, căci nu vrea nici să te-audă 
Inima-mi înmărmurită de-a durerilor sarcasme, 

Azi se fură strălucirea amoroaselor fantasme — 
Mâine, regăsindu-ţi mintea liniştită, tu vei râde... 
Tatăl tău, mărturisindu-ţi că el singur nu ţi-e gâde, 
Va tocmi, la întâmplare vreun ginere — şi-atunce 
Fără voia ta în braţe-i ca pe-o marfă-o să te-arunce! 
O! şi vei uită pe bietul trubadur, te "'ncredinţez, 

In saloanele luxoast, lângă soţul tău burghez. 


Frumuseţea ta deplină în derâderi o vei pierde: 

Când cu-un nobil prost şi veşted, când cu-un fiu de burtă-verde ; 
Şi sărind a căsniciei mărginită barieră, 

Vei fi ziua doamnă mare, iară noaptea adulteră! 

Soţul său, de tine mândru, va iertà să fii cochelă, 

Şi îşi va vedeă de treburi: de moşie, de caretă... 

Şi politică va face, vaieşi chiar în alegeri — 

Pe când tu, cu ochi isterici, plini de patimi şi 'nţelegeri 

Îţi vei înmulţi cortejuri de smintiţi curtenitori, 

Risipindu-ţi tinereţea cu frumoasele ei flori. 


VI, 


Prin splendorile din baluri, în ridicole vârteje, 
Vei robi atâtea inimi, sub a farmecelor mreje, 
Sirălucind de vanitatea elegantelor podoabe. 
Ameţiţi dănţuitorii — vite proaste şi neghioabe — 


814 TRAIAN DEMETRESCU 


S'ar întrece să-ţi jertfească măguliri şi bani grămadă! 
Fiecare mai simpatic dorind ochii tăi să-l vadă! 

lar a doua zi, pe uliţi, sau la club şi cafenele, 

Se vor socoti eroici, c'au putut să te înșele. 

O |! nu sunt dintre aceştia... Râd amar şi mă 'nfior, 
Când în lume văd atâtea vicleimuri de amor! 


VII. 


Astăzi socoteşti iubirea o poemă genială, 

Şi 'n curând de ea zâmbi-vei ca de-o muzică banală, 
lar pe-o rochie croită, după cea din urmă modă, 
Vei uită orice idilă, orice rimă, orice odă; 

Din copilă, ce iubirii împleteşti mereu coroane, 

Vei ajunge, se 'nţelege, o păpuşă de saloane, 

In a luxului splendoare vieaţa ta să se încheie, 
Având numai slăbiciune şi capriţii de femeie, 

Şi vei pierde-ameţitorul gând de visuri şi poeţi, 
Lacomă din a vieţii desfrânare să te 'mbeţi. 


VIII. 


Lasă-mă odihnei mele fără de vreo rea părere: 

Tu ai lumea de iluzii, eu am lumea de durere! 

Intre noi se face noapte, întuneric fără stele, 

Izvorit din scepticismul şi decepţiile mele. 

Şi apoi... aceste vorbe risipite pe hârtie, 

Sunt departe de-a le crede ipocrita măestrie 

Ale unei inimi rele, căci sunt clarele resfrângeri 

Ce pornesc dintr'insa arse de sarcasme şi de plângeri... 
Idealul de femeie nu eşti tu, care-l doresc: 
Frumuseţea ta imi place, însă nu pot s'o iubesc! 


POEZII 315 


CAD FRUNZELE... 


Cad veştezi frunzele de toamnă, 
In ale vântului risipe, 

Cum depe ramurile vieţii, 

Un stol de dureroase clipe. 


Natura pare că expiră, 

Sub a durerilor primejde, 
lar crivățul pe văi şi dealuri 
Se vaietă a desnădejde. 


Şi pe când totul se-afundă 
In noaptea vagă, fără stele, 
Eu ud cu lacrimi nesfârşite 
Mormântul tinereţii mele | 


VIS. 


Azi noapte am avut un vis — 
Ce şi acum mă înfioară — 
Ce vis urit!... Mi se păreă 
Că mă năşteam a doua oară! 


316 TRAIAN DEMETRESCU 


PROLETARII. 


Lui Iosif I. Beligrădeanu. 


Pe un stog de cositură, depe câmpuri plini cu roade, 
Inălţat, un tânăr chiamă, cu magneticul său glas, 

Ale ţărănimii harnici muncitoarele noroade, 

Ce a câmpurilor fructe adunau fără popas, 

Pe un stog de cositură, depe câmpul plin cu roade. 


Ochii lui sunt două flacări de lumină genială, 
Şi din buzele-i cărnoase, vorbele puternici curg, 
Braţu-i musculos înfrânge repede orice sfială, 
lar pe frunte se 'ntrevede al gândirilor amurg, 
Ochii lui sunt două flacări de lumină genială. 


«Muncitori, bătrâni şi tinerii, sclavi ai burghezimii oarbe, 
«Ştiţi voi pentru cine strângeţi rodul muncii voastre grea, 
«Ştiţi voi cine ia folosul ostenelii şi vi-l soarbe, 

«lar voi rămâneţi cu lipsa şi cu sărăcia rea? 

« Muncitori, bătrâni şi tineri, sclavi ai burghezimii oarbe? 


« V'aţi trudit o vară 'ntreagă, şi cu sapa şi cu plugul, 
«Ca să îngrijiţi pământul pentru-al rodului câştig ; 

« Grâul şi-a dat spicul verde, iar porumbul şi-a dat drugul; 
«Sporul dar o să gonească al mizeriilor frig... 

«V'aţi trudit o` vară 'ntreagă, şi cu sapa şi cu plugul! 


«Azi când despoiaţi pământul de comoara lui de hrană, 
«Cine are dreptul sacru să se bucure de ea? 

« Voi! Căci prin sudoarea voastră, ca o roditoare mană, 
«Aţi îmbelşugat ogorul!... Insă dreptul vi se ia, 

«Azi când despoiaţi pământul de comoara lui de hrană ! 


POEZU 317 


«Cel ce nu cunoaşte greul străduinţelor amare, 

«Cel ce-aşteaptă ca să-şi umple magaziile cu spor, 
«Dreptul vostru lui se cade!... După care lege, care, 
«Să apese şi să fure pe săracul muncitor 

«Cel ce nu cunoaşte greul străduințelor amare? 


«O! gândiţi-vă că iarna, când n'aveţi nimic pe vatră, 
«Şi când masa vă e goală de merinde şi intraţi 

«In vreo curte boerească, pune câinii de vă latră 
«Şi în brânci, pe uşe-afară, sunteţi fără milă daţi... 
«O! gândiţi-vă că iarna, când n'aveţi nimic pe vatră... 


«Cel bogat e surd la plânsul milei şi nenorocirii, 
«Pe grumazii voştri urcă a lui culme de mărire... 
«Sguduiţi-vă şi ele vor fi prăzile pieirii, 

«Şi-şi va desnoră dreptatea soarele-i de străluciri... 
«Cel bogat e surd la plânsul milei şi nenorocirii !» 


Şi pe când glăsuitorul îşi desfăşură vorbirea, 
Un biet popă, din mulţime, apărând, îi nimici 
Şirul vorbelor deodată şi îşi ţintui privirea, 
Către el, rostind: «Aiurea flecăreşte, nu aci !» 
Pe când larg glăsuitorul îşi desfăşură vorbirea. 


Şi "'ntorcându-se spre oameni, popa îşi iuți cuvântul : 
«Vă 'nchinaţi, creştini, cu spaimă, căci pe-acest nebun, ştiu eu, 
«Nu îl sperie nici crucea, nici icoana şi nici sfântul 

«Din biserică | El zice că 'n cer nu e Dumnezeu !». 
Întorcându-se spre oameni, popa îşi iuți cuvântul, 


318 TRAIAN DEMETRESCU 


Toată ceata proletară se desprejmui cu frică, 
Unii se 'nchinau, în alţii focul urii se stârni, 
lar ateul trist, o vorbă ne mai îndrăznind să zică, 
Cu sarcasme 'n colţul buzei, coborîndu-se porni... 
Toată ceata proletară se desprejmui cu frică... 


HALUCINAŢIE. 


Lui Eduard losehpi, 


Când doctorul intră pe uşe, 
Incremeni. — Tăcut şi grav, 
S'apropie apoi cu teamă, 
De patul bietului bolnav. 


Şi cei din casă, fraţi şi mumă, 
In jurul lui cu toţi s'au strâns, 
lar ochii lor, ascunşi în umbră, 
Păreau cascade lungi de plâns. 


Dup'o tăcere, sumbrul doctor 
lşi puse degetul pe puls, 

Şi cugetă: câtă vieaţă 
Durerile din piept i-au smuls! 


Bolnavul râdică grumazul, 
Sdrobit sub al tristeţii prag, 

Şi-l întrebă: «Hei!... ce reţetă 
«Imi dai acuma ? — Un «cosciug» 


POEZII 319 


EXTAZ. 


Şi cavalul tot s'aude 

De departe trist şi vag; — 
E o doină dela stână: 
Jalea unui dor pribeag! 


Pe cărările pădurii 
Umblând leneş, visător, 
M'am oprit s'ascult pe malul 
Unui limpede izvor. 


Ca o lacrimă de aur 

Cade 'n haos câte-o stea; — 
Nu ştiu pentru ce atuncea 
Plâng şi mă gândesc la ea. 


Luna razele-şi resfrânge 
Prin frunzişul unui fag! 
lar cavalul tot s'aude 

De departe, trist şi vag. 


320 


TRAIAN DEMETRESCU 


TATĂL. 
După FRANCOIS COPPÉE. 


Lui Emanuel Samitca. 


Acasă veniă zilnic topit de băutură 

Şi biata lui femeie primiă orice tortură. 

Trăiau de vreme lungă. Ea singură, pierdută, 
De mic copil în drumul mizeriei căzută, 

Cu el înlănţuise a traiului povară, 

Şi suferiă 'n tăcere bătaie şi ocară. 

Vecinii totdeauna aud cum geme, plânge, 

Când furios bărbatul sub pumni spinarea-i frânge, 


Şi-o chinueşte până se'moaie de-oboseală, 

Apoi se face-o largă tăcere mormântală. 

Dar într'o zi de iarnă, când aspra sărăcie 
Preface o secundă în crudă veşnicie, 

Şi gura cere pâine şi nu e fărmitură, 

Femeia naşte 'n chinuri o slabă creatură, 
Sărman copil! Ce bună şi dulce ţi-ar fi soarta, 
Născând, de i-ar deschide spre somnul morţii poarta! 


Bărbatul vine iarăşi beat într'o zi, cpm face 

In totdeauna ; însă e potolit şi tace. 

Nu mai ridică mâna, nevasta iar să geamă 

Sub lovituri puternici: acuma ea e mamă. 

Ci zâmbitor, alături de leagăn se aşează 

Şi mângâie copilul, ce doarme şi visează. 
Femeia, cum îl vede, cu ochii arşi de ură, 
Intoarce către dânsul o rea căutătură 

Şi strigă-amar: «Ce lucru puterile îți taie 

«Să nu-mi pisezi şi-acuma tot corpul în bătaie ? 
«Eu te aştept!... Hai... vino!... şi dă-mi...» ; iar imbecilul 
Răspunde 'ncet: «Mi-e frică să nu deştept copilul !» 


POEZII 


ŞI CÂND... 


Şi când într'un cosciug de lemn 
Siab, galben, trist, mă vor depune, 
Prietenii de jale 'n semn, 

La ochi batistele-şi vor pune. 


lar tată, mamă, fraţi, surori, 
Vor leşină şi-amar vor plânge. 
Pe când mulţimi de privitori 
In faţa casei se vor strânge. 


O muzică va zice-uşor 

Un marş deşert de 'ngropăciune, 
lar preoţii, pe nas în cor, 

O nerozească rugăciune. 


lubitele ce m'au uitat 

Vor şterge-o lacrimă secretă... 
Din vieaţă când ai încetat 
Atunci femeia te regretă. 


Şi dricul către cimitir 

Pe nesimţite-o să mă ducă, 
Purtând sub negru-i coviltir 
Cadavrul meu la vii nălucă. 


Atât. — Şi când îmi prevestesc 
A morţii tristă elegie, 


Pe-un râs sarcastic mă pornesc... 


Ce caraghioasă comedie !... 


321 


322 TRAIAN DEMETRESCU 
E A. 


Nu-mi căută în ochi-mi, ei supt stingi de lungi veghieri, 
Nu mai căută în suflet, el e negru de dureri; 

Nu mai căută pe buze-mi sărutatul cald şi dulce; 

Nu mai căută pe braţu-mi capul tău să fi se culce; 

Cel de altă dată, astăzi, nu mai sunt... Mă lasă ’n tihnă... 
Mult trudita mea simţire are sete de odihnă... 

Ca s'o stăpânesc, cu mine totdeauna sunt în luptă... 
Faţa de melancolie mi-este galbenă şi suptă, 

lar pe-a frunţii netezime, când mă caut în oglindă, 
Pare că-mi citesc reflexul cugetării suferindă. 

O! de-aţi şti, îmi e mai scumpă amintirea despre tine... 
Chipul tău de-odinioară, în gândirile-mi senine 

Imi apare adorabil 1... E icoana mea, la care 

Privesc ore "'ntregi, în zile de pioasă cugetare. 

Ce? Mai crezi din tine astăzi să mai faci un ideal? 
Din vâltoarea amăgirii de-am scăpat şi stau pe mal, 
Nu mai îmi vorbi de dânsa, îi cunosc destul adâncul!... 
Socoteşti: pe cartea vieţii tot silabisesc ca pruncul, 

Te înşeli !... Nenorocirea, o ştiinţă grea şi veche, 

S'o priceapă ca şi mine, nu mai are o pereche, 

N'ai ştiut să fii femeia ce-a mea inimă-a dorit-o... 

Şi cât preţ ştiam a pune pe cuvântul scump: Jubito ! 
Dacă n'ai ştiut, din faţă-mi reîntoarce-te din nou... 
Cântă-ţi altora iubirea, vei află câte-un ecou 

In vreo inimă de tânăr, cu speranţe să te cheme, 

Tot aşă cum te chemasem, fericit, şi eu, 'ntr'o vreme !... 


«Intr'o vreme !»... spune-mi câtă fericire se cuprinde 
In aceste simple vorbe ?... Inima nu ți s'aprinde 

Când ţi le aşterni pe buze cu o voce 'nduioşată ?... 
Fericirea totdeauna în trecut e-adevărată ; 

Şi în neştiinţa oarbă, până'n fundu-i o simţim, 

Când de lume, de vieaţă, noi de noi nimic nu ştim!... 


POEZII 323 


Ce ştiam pe-atunci de lume? Ce ştiam pe-atunci de vieaţă ? 
Sau de noi? Experienţa, cu ştiinţa ei de ghiaţă, 

Mintea nu ne 'nfăşurase în filozofia-i sumbră, 

Precum cerul se 'nfăşoară sub a nopţii groasă umbră. 


Intr'o vreme |... iată totul... Azi nimic!... Iți e tot una, 
ie, pentru care-amorul e oriunde, totdeauna... 
Ce desgust! să fii femeie şi să fii aşă târită... 
Câte-odată frumuseţea ca orice e mai urîtă!... 
Inger pari la chip şi vorbă, eu ţi-am repetat mereu, 
Ideal născut în visul unui geniu Dumnezeu !... 
Care ochi privind în ochi-ţi farmecul n'o să-i supue, 
Şi'n artistică uimire nu te-ar admiră, statuie! 
Cine însă o scânteie de iubire, dureros, 
Când ţi-ar cere, închinându-ţi sufletul curat, duios, 
Şi-ar vedeă cât eşti de rece, nu s'ar îngrozi, femeie, 
Ca Pigmalion sdrobindu-şi împietrita-i Galatee. 
Inger eşti, fără "'ndoială... O sculptură măestrită 
Intr'o marmură de carne şi te poţi numi ispită! 
Dar, de sigur, nici un demon n'a căzut mai jos ca tine !... 
Ţi-ai negustorit virtutea, fără teamă şi ruşine... - 
Agonia remuşcării traiul o să ţi-l încheie, 
Când pe pragul morţii tale îţi vei reciti, femeie, 
Epopeia tinereţii în conrupţii sdrenţuită... 
Te vei îngrozi de tine, cu simţirea sguduită, 
In spasmodice deliruri... 

Şi sarcastic vei zâmbi. 
Cu amor văzând că moartea n'ai putut-o amăgi. 


Parcă sunt b cobe! ... lartă-mi vorba, dacă te-amărăsc, 
Dar încerc pe mine insumi să mă 'nşel... că te urăsc!... 
Du-te însă, al meu suflet nu mai poate să te cheme, 
Lasă-i numai amintirea fericită dintr'o vreme |... 


324 TRAIAN DEMETRESCU 


VIEAŢA MORŢII. 


Nu-i mort cel care întrerupe a traiului greoaie muncă 
Şi-i cântă popa aleluia, pe când în groapă îl aruncă ; 

O! nu, vă înşelaţi, nu-i moarte în om când sângele,înghiaţă... 
Cadavrul fără de simţire, trăeşte-adevărată vieaţă. 


Şi mort e numai cel ce este menit pe-a suferinţei cale, 

In ochi, pe buze sau în suflet, să ducă negură şi jale 

Eu care dar, de-atâta vreme, mă plec sub răutatea sorții, 
Mormânt, deschide-te mai grabnic, voiu să trăesc în vieaţa morții! 


FEMEILE. 


Şi ne luptăm o vieaţă 'ntreagă 
Sperăm şi suferim, 
Cădem, învingem şi renaştem... 

Ca 'n urmă... să murim! 


Povestea vieţii este-aceasta, 
Şi poţi ca s'o cunoşti 

Din leagăn chiar — dar bieţii oameni 
Sunt totdeauna proşti! 


Căci pentru-o glorie deşartă 
Pentru grămezi de bani, 

Din traiu ei fac o luptă crudă, 
Ne suntem toţi duşmani, 


POEZII 


Ah ! fericit e-acel ce'n vieaţă 
Mereu a alergat 

După doi ochi frumoşi şi după 
Un sân de 'mbrăţişat! 


Eu înţeleg sarcasmul morţii... 
Şi deci, amicii mei, 

Nu m'am oprit, trecând prin vieaţă, 
Decât... lângă femei! 


TÂRZIU. 


Lui Vasile Petrescu. 


L. 


Târziu ai venit la mine 
Şi-ai găsit în suflet, stins 
Focul ce eră odată, 

De privirea ta, aprins... 
Şi ardeà atât de viu! 
Târziu, ai venit târziul.., 


H. 


Târziu ați venit la mine 
Dulci iluzii, ce de mult 
Eraţi singurele glasuri 

Ce puteam să le ascult 
Şi-mi vorbiau atât de viu! 
Târziu, aţi venit târziu! 


326 TRAIAN DEMETRESCU 


HE 


Moarte, de-ai veni acuma, 
Când aceste versuti, scriu, 
O, şi ţie, trist ţi-aş zice: 
Târziu, ai venit târziu ! 


LA MORMÂNT. 


lar când veţi cobori în groapă, 
Cesciugul meu cioplit din brad, 
Şi când oiu auzi cum bulgări 
Deasupra mea, cu jale cad, 


Când între voi şi între mine 

Va fi neantul la mijloc — 

O! n'aş voi să-mi plângeţi vieaţa 
Şi sufletu-mi fără noroc! 


Tăceţi cu toţi!... Să nu s'audă 
Nici un suspin şi nici un glas— 
Uitaţi pe cel care se duce, 
Gândiţi la voi, cari-aţi rămas ! 


Şi 'n astă linişte lugubră, 

Să-mi spue numai un cuvânt 
Doar glasul ei, iubitei mele, 
L-aş auzi chiar în mormânt. 


POEZII 


CUGETARE. 


Eu am trecut prin vieaţa-aceasta 
Ca printr'un lung şi trist exil, 
Şi nu-mi aduc de loc aminte 
Vreodată să fi fost copil. 


Nenorocirea totdeauna 

M'a ţinut strâns lângă-al ei sân, 
Şi-a fost, de sigur, voia soartei, 
Din leagăn, chiar, să fiu bătrân! 


MARIEI. 


Sub farmecul de lună blondă, 
Când, singură, în nopţi senine, 
Vei plânge tristă, visătoare, 
Gândeşte-te atunci, la mine ! 


Când din clavir, vei smulge note 
De-o mult duioasă simfonie, 
Gândeşte-te şi-atunci la mine 
Marie, dulcea mea Marie! 


Clavirul, scumpul tău prieten, 
Şi luna nopţilor albastre, 

lți vor aduce-aminte veşnic, 
De clipele iubirii noastre! 


327 


328 TRAIAN DEMETRESCU 


ARIPI RUPTE. 


După M. GuvYau, 


Pe râul limpede, pluteşte, 

O pană albă, 'nsângerată ; 

Mă 'ntreb ce pasăre-a pierdut-o; 
Din ce 'nălţime e sburată ? 


Nu ştiu... dar cerul par'că râde, 
Şi câmpul pare plin de şoapte; 
Pe când eu simt în al meu suflet 
Un gol adânc, o tristă noapte... 


A dispărut în valuri, pana... 
Pieriţi şi voi, visuri rebele, 
Trecui amar şi gânduri scumpe, 
Ce furăţi aripile mele ? 


POEZII 329 


ŞCOLARILOR SĂRACI. 


Inchin aceste versuri, ca 
un obol sincer şi modest. 


Pe uliţi şi pe straşină, începe să s'aştearnă 
Ninsoarea. Trec convoiuri de cioci ţipând a iarnă; 
lar cerul pare-al lumii etern şi sumbru giulgi, 
Intrevăzut prin zarea poetică de fulgi... 


E trist!..., pe masă arde o candelă albastră, 

Şi viforul simfonic îmi cântă la fereastră ; 

La gura sobei, singur, pe gânduri, am rămas... 
In vântul de afară par'că "'nţeleg un glas!... 


Un glas... cum totdeauna a fost, va fi şi este, 
Un glas ce spune veşnic o jalnică poveste; 
Un glas ce ascultându-l te 'nfiorezi şi taci... 
E glasul disperării, e plânsul de săraci! 


Te sfâşie, te arde în armonia-i crudă, 

El ţipă, ca şi lumea şi cerul să-l audă 

Şi'n nesfârşitul haos ar vrea să dea ocol, 
Dar lumea-ades e surdă şi ceru'mn veci e gol; 


1 Versuri citite de autor la serata literară-muzicală, dată din invitaţia 
Societăţii «Basarab», în folosul şcolarilor lipsiţi de mijloace, Duminică 15 
Noemvrie 1890, 


330 


TRAIAN DEMETRESCU 


Cum plânge câte-odată, aşă de blând şi dulce, 
Ai crede-o voce tristă ce cântă să te culce, 

O voce de femeie, cu farmec cald şi rar, 

Ce vrea ca să-şi alinte undor, un gând amar! 


Şi par'că spune-atuncea nu-ştiu ce epopee 
De vetre fără lemne, de umede bordeie, 
Ca nişte gropi uitate sălbatici şi pustii, 
Inmormântând în ele săraci — cadavre vii! 


In ochi ţi se deşteaptă mizeria hidoasă: 

Şi par'că vezi coliba obscură, friguroasă, 

Familia 'ncăpând-o, sdrobită sub nevpi, 

Toţi galbeni, morţi de foame, bolnavi, pierduţi şi goi! 


La masă, dus pe gânduri, cu fruntea încruntată, 
Invins de desnădejde, zăreşti pe bietul tată, 
lar muma, de-al credinţei întăritor îndemn, 
Mereu către icoană repetă-al crucii semn! 


Deoparte, copilaşii, flori searbăde de ghiaţă, 
Tac. Unul plânge, altul pe-o ‘carte ruptă 'nvaţă; 
lar între ei, o soră, un înger blond, sfios, 
Prevede viitorul pustiu şi viforos! 


Nici foc şi nici vestminte |... nici ajutor! nici hrană... 
Şi vântul bate'n uşă cu-o furie duşmană!... 

Din ochi li se revarsă al lacrimilor val, 

Cristalizat pe gene, cu boabe de cristal! 


POEZII 331 


Privelişte grozavă! Am cugetat atunce 
Mizeria cum poate de lesne ca s'arunce 
Pe căile pierzării, sălbatici şi pustii, 
Desmoşteniţii soartei, o plebe de copii! 


La vârsta când nu este nici grije, nici durere, 

Şi zilele curg tainic, ca visuri de plăcere, 
Gândiţi: la vârsta acea, ca printr'un crud exil, 
Să treci prin vieaţa-aceasta, abiă când eşti copil! 


Copil cu haină ruptă, prin vânt, prin frig, prin sloată; 
Inţelegând pe pragul vieţii, vieaţa toată ! 

Copil, silabisindu-şi al şcoalei-abecedar, 

Citind şi'n şcoala vieţii problemul ei amar ! 


Copil ce vrea lumină, şi, neavând o pâine, 
Gândiţi-vă ce poate ca să devie mâine? 

Şi dacă soarta-adesea e rea şi ne 'nţeleaptă, 
Societate, în locu-i, fii bună şi fii dreaptă! 


Natura ne guvernă ades prin legi amare, 
Dar omul o sfidează prin legi umanitare; 
Şi de e rea vieaţa, cum pesimiştii-o spun, 
O face omul bună, când omul este bun! 


Aşă, ca o poveste pribeagă şi măiastră, 
Cumplitul vânt de iarnă îmi cântă la fereastră ; 
Părea, în noaptea-adâncă, un jalnic Miserere, 
Căutat de-un cor de inimi, cu glasuri de durere. 


AQUARELE 


IN ATELIER. 


Bătrânul s'arată în uşă — 
E gârbov sub anii cei grei — 
«Stăpâne, pricepe-mi durerea : 
«Furi pâinea copiilor mei! 


«Ce lesne, săracii ca mine, 
«Netrebnici pe drumuri s'aruncă ! 
«O vieaţă întreagă muncit-am 
«Şi-acum îmi ia dreptul la muncă. 


«Din braţele mele, odată 
«Puternice, azi îmi rămâne 
«Doar unul — şi-acum cu-acesta 
«Cer mila ta crudă, stăpâne! 


«Când nu mai sunt bun la nimica, 
«M'alungi — şi nu ai îndurare! 
«Şi uiţi că din braţele mele 
«Eşti astăzi puternic şi mare! 


336 


TRAIAN DEMETRESCU 


«Departe nu-i ceasul din urmă 
«Când zilele mele s'or duce — 
«Căci toată răsplata vieţi-mi 

«E-atâta : o groapă şi-o cruce !» 


Patronul afară-l alungă — 
Bătrânul sub anii cei grei, 
Cu glasul în lacrimi suspină: 
«Furi pâinea copiilor mei!» 


VÂNZĂTOAREA DE ILUZII. 


Şi... 'ntr'o bună dimineaţă, 
Decepţia, urită foc, 

Intră 'n oraş pe ne-aşteptate, 
Strigând : «Iluzii de noroc! 


«Iluzii de amor!... Iluzii 
«De glorie şi tinereţe !... 
«Iluzii mari de sănătate !... 
«Iluzii dulci de frumuseţe !+ 


Şi marfa asta nesfârşită 

Mai mult ca pâinea se vindeă, 
Căci fiecare-şi cumpărase 
Iluzia ce urmăriă... 


Dar un poet, retras de-o parte, 
Zâmbiă amar spre vânzătoare : — 
El cunoscuse altă dată 
Pe veşnica amăgitoare. 


POEZII 


BILETUL DE NOROC. 


lubita mea, care mă 'nşeală 

De două ori pe săptămână, 

Mergeă alăturea de mine, 
Ţinându-mă de mână. 


Şi mă gândiam c'amăgitoarea, 

Râzând de visul meu deşert, 

Mai dulce o să ma sărute 
Rugându-mă s'o iert! 


La colţul unei strade 'nguste, 

De-abiă puteai găsi un loc, 

Un vrăjitor vindeă mulţimii 
Bilete de noroc. 


Am tras şi eu, la întâmplare, 

Biletul meu şi l-am plătit. 

In el stau scrise-aceste vorbe: 
«Nu poţi fi fericit !» 


De-atuncea, când imi cert iubita 

Care mă 'nşală pe tot locul 

Ea mă desmeardă şi îmi spune: 
«Aşă ţi-e scris- norocul !» 


337 


335 TRAIAN DEMETRESCU 


IN OCHII LUI. 


Am o icoană în părete 

In linii şterse-i zugrăvit 

Murind, cu ochii către ceruri, 
Divinul răstignit. 


La ea se închinau odată 

Părinţii mei... şi se rugau; 

De-asupra ei, la zile sfinte 
O candelă ardeà... 


Eu mi-am pierdut de mult credinţa 
Şi semnul crucii l-am uitat... 
Dar uneori, privind icoana, 

Mă simt înduioşat, 


E-atât senin şi resemnare 
Pe chipul blândului Isus, 
Şi-atâta pietate-artistul 

In ochii lui a pus, 


Că 'nvăţ, uitându-mă spre dânşii: 

Oricât cu lumea de-ai luptă, 

S'o 'nvingi sau s'o urăşti... mai bine 
S'o ştii în veci iertă ! 


POEZII 339 


CIREŞELE. 
Doamnei M. C. 


— «Dă-mi, fa, cireşele !...» Ea tace, 
Dar ochii ei, uimiţi, îi spun: 

«Auzi cireşe în Decemvre !... 

«Zău, mă băiete, eşti nebun !» 


— «Dă-mi, fa, cireşele 1...» Ea coase 
Cămaşa-i prinsă în gherghef, 

Şi-l lasă'n voie s'aiureze ; 

Îl vede ea că e cu chef. 


— «Dă-mi, fa, cireşele !...» Ea râde, 
Pricepe fără-a-l întrebă ; 

Şi-acopere cu mâna sânul 
Şoptindu-i ruşinată: «Ba !» 


POVESTEA REGELUI. 


In cârciumă larma se 'ntinde, 

Sunt mesele pline de lume; 

lar fetele 'mpart tuturora 
Pahare şi glume... 


Un orb cu o ţiteră 'n spate, 
S'aşează pe-un scaun de-oparte; — 
Şi berea se varsă "n şiroaie, 

Din halbele sparte... 


340 


TRAIAN DEMETRESCU 


— «Să cânte!»... şi orbul începe, 
Şi strunele tainice spun 
Istoria regelui sumbru 

Uitat şi nebun... 


O fată frumoasă ascultă 

Şi 'ntreabă: «De ce a murit ?... 

lar orbul sfârşeşte povestea: 
«Ea nu l-a iubit!» 


München (1894). 


CERUL. 


Fireşte, trebuie să fie 
O armonie, un mister 
Ce-atrage sufletul spre cer. 


In trista mea copilărie, 
Cu paginile ei de plângeri, 
Credeam că ceru-i plin de îngeri... 


Credinţa mea e astăzi dusă; 
Cu ea, şi-al visurilor stol 
Şi astăzi cerul meu e gol! 


Dar ca o taină 'n veci nespusă, 
Rămas-a veşnicul mister 
Ce-atrage sufletu-mi spre cer! 


POEZII Hl 


DOI BOGAŢI. 


M'a dus avarul să-mi arate 
Intregul său tezaur, 

Şi mi-a deschis o ladă plină 
Cu aur... aur... aur... 


Privindu-mă cu ochi ironici, 
Mi-a zis: «Arată-mi mie 

«Şi tu, acum, dacă se poate, 
«Atâta bogăţie !» 


Atuncia, ca să-mi sting în suflet, 
Sarcasmul şi amarul 

Şi să-i arăt că decât mine, 

E mai sărac avarul; 


L-am dus grăbit spre locuinţa, 
Spre raiul dragei mele, 
Şi-am zis avarului: «Priveşte 
«Furiş printre perdele !» 


El s'a uitat. Pe-o pernă albă, 

Dormiă iubita dusă, 

Şi'n jurul ei plutiă un farmec 
De linişte nespusă... 


Ne-am dus în urmă, fiecare 
Spre scumpul său tezaur 
Eu, la iubita mea, — avarul 
Spre lada lui cu aur... 


TRAIAN DEMETRESCU 


FATA. 


— A cui eşti fată? 
— «A cui sunt, nici eu nu-mi dau seamă, 
«N'am nici surori, nici fraţi, nici mamă, 
«Nici tată. 


«Spun uneori 
«Bătrânii ce mă ţin de milă, 
«Dar nu pricep — că sunt copilă 
«Din flori». 


— «Şi cui eşti dragă? 
— «Nu-s nimănui, căci sunt de vină 
«Acei ce m'au lăsat străină 

«Şi'n veci pribeagă ... 


«Ba ... să nu minţ: 

«Aud că azi o săptămână 

«M'ar îi văzut, stând la fântână, 
<Un fiu de prinţ... 


NOSTALGII DE ANTICHITATE. 


In nopţile de vară, cu limpezi zări de-argint, 
Las orele sub visuri nostalgici, de se curmă: 
Trăesc în alte vremuri, cu veacuri multe 'n urmă, 
Sunt dragul unei fete frumoase din Corint. 


POEZII 


Când zilele-s senine, colind pe sub arcade, 
Admir statui şi temple, nu simt cum sboară clipa ; 
Salut cu-un gest molatic pe cetăţeanu-AÂntipa, 
Ce 'nşiră unor tineri prieteni lungi tirade... 


Nu sunt urit, pe semne; am ochi duioşi, statură 
Subţire, mlădioasă şi dinţii mei sunt perle, 

Căci azi o curtezană, cu ochi ca două stele, 
Privit-a lung la mine cu-un zâmbet cald pe gură. 


Aseară întâlnit-am, plimbându-mă alene 

Sub bolta fremătoasă a unor vechi olivi, 
O ceată de nemernici, bogaţi şi guralivi, 
Râzând de înțeleptul în sdrenţe, Diogene! 


lar cinicul privindu-i, clipind uşor din gene, 
l-a risipit cu-o vorbă, cum risipeşti gunoiul 
Cu-o suflare — 'n cale-i rostogolind butoiul, 
S'a dus grăbit s'asculte vorbind pe Antisthene. 


La un banchet, deunăzi, ca de-obiceiu, femeia 
Dedeâ prilej de sfadă, Laïs eră cu noi; 
Şi-aveă drept s'o sărute pe umerii săi goi, 
Cine ştiă să spue un vers din Odisea ! 


Dar nopţile de vară sunt scurte ... Mă trezesc, 
Căci visurile mele nostalgice se curmă... 

Şi din acele vremuri, cu veacuri multe 'n urmă, 
In vremile de astăzi, revin — şi mă'ngrozesc! 


TRAIAN DEMETRESCU 


BĂTRÂNUL ARTIST. 


«Să-mi cânţi, să-mi cânţi un cântec trist, 
«Să stingi din sufletu-mi pojarul !» 

Am zis bătrânului artist 

Şi mi-am umplut cu vin paharul. 


Şi el şi-a strâns sub braţ chitara 
Şi-a început duios şi rar: 
«Când soarele apune vara, 

«Nu te mâhni— răsare iar! 


«Și dacă te înşeală-o fată, 
«Bea un pahar mai mult şi taci; 
«Şi cântă altor fete 'ndată, 
«Mult mai frumoase, să le placi. 


«Nu-ţi sfâşiă zadarnic pieptul 
«De-o suferinţă trecătoare ; 
«Sunt alţii care n'au nici dreptul 
«Să plângă pentru ce îi doare. 


«Eu nu ştiu altfel să descântec 
«Pe cel ce e nenorocit !» 


Sub farmecul acestui cântec, 
lar am sperat, iar am iubit! 


POEZII 


DUŞMANI. 


Eram prieteni vechi, odată, 
Ba din acelaş sat, 

Şi pentru o 'mpărăţie 'ntreagă 
Noi nu ne-am fi certat. 


Dar într'o zi de sărbătoare, 
Mergând pe câmp agale, 

Cu-o fată dintr'un sat aproape, 
Ne-am întâlnit în cale. 


«A cui eşti, fa ? i-am zis în treacăt, 
«Ea stă din mers, o leacă,..» 

«A cui să fiu? ea ne răspunse 
«A cui o şti să-mi placă... 


Atât a trebuit, o vorbă 

Şi-un semn cu salba mânii, 
Şi dintr'o vorbă de muiere, 
Azi ne mâncăm ca cânii!... 


ÎMPREUNĂ. 


Pornit-au inimi singuratici 
De tineri şi fecioare 
Să dea de prma fericirii, 
In lumea asta mare. 


345 


346 


1 din Viena. 


TRAIAN DEMETRESCU 


Şi fiecare se pierduse 
Pe-un drum deosebit, 
Deşi spre fericire, nu e 
Decât un drum menit. 


Şi singuraticile inimi, 

În lunga rătăcire, 

Pierit-au mulie... şi nici una 
N'a dat de fericire. 


Din stolu 'ntreg doar două inimi, 
In goana lor nebună, 

Au întâlnit-o, dar acelea 
Merseseră 'mpreună. 


AVE-MARIA. 


În biserica Sf. Ştefan 1. 


Ave-Maria,.. Şi spre bolta 
Măreţului şi trist altar, 
Fermecătorul glas de orgă 

Se 'nalţă ca un plâns amar... 


In sufletele credincioase, 

Cad notele mângâietoare, 
Cum peste frunzele de toamnă, 
Amurgul razelor de soare. 


POEZII 34: 


Ingenunchiată inaintea 
Crucificatului Hristos, 

O palidă prostituată 
Plângeà ca un copil duios. 


Şi 'nmărmurită în durerea 
Religioasei aiurări, 

Păreà de veacuri că aşteaptă 
Cuvântul ultimei iertări. 


Viena (1894). 


ILUZIA DIN URMĂ. 


Povestea spune că un tânăr 
Pe-un drum grăbit mergeă. 
— «Hei, încotro ?» l-întreabă vântul. 
— «Alerg spre draga mea! 


«De când nu m'a văzut, sunt veacuri!,.. 
«Ea poate plânge-acum ; 

«O, vântule, aş vrea, în fugă, 

«Să te întrec la drum», 


— «Ascultă, tinere, o clipă: 
«Să-mi spui, dacă se poate, 
«De mai păstrezi cumvă iluzii 
«Sau le-ai pierdut pe toate ?» 


348 


TRAIAN DEMETRESCU 


— «Iluzii ?... Sfintele nimicuri 
«S'au dus, s'au risipit; 
«Doar una, preţuind cât toate 
«Mai am: că sunt iubit !». 


— «Atunci, din drumul tău te 'ntoarce, 
«Şi graba ta o curmă, 

«Dacă voeşti să-ţi mai rămână 

«lluzia din urmă !». 


LA MORGĂ. 


Gardiştii au găsit-o moartă 
Pe stradă, vânătă de frig, 
Şi către Morgă, au «pornit-o, 
Fără cosciug şi fără dric. 


Eră o biată rătăcită, 

Prostituindu-se pe bani, 
Cu tinerețea sdrenţuită, 
Abiă la optsprezece ani! 


lubitul ei, poetul "palid, 

Un visător frumos şi trist, 

O 'nţelegeă şi o iertase 
Precum pe Magdalena Christ! 


Şi pe când ea la Morgă zace, 
Sub ferestrae şi scalpele, 

El o aşteaptă în mansardă 
Şi-o caută mereu prin stele. 


POEZII 349 


ŞIREATA.. 


Ea caută în sân scrisoarea, 
Pe care-aseară i-am cerut-o; 
Şi deodată 'ngălbeneşte 
Şoptindu-mi: «Am pierdut-o !». 


Dar când mă uit adânc în ochi-i, 
S'o văd că minte, nu e greu, 
Şi liniştit o rog atuncea, 

S'o caut eu, 


„GLUM A“. 


Aseară ţi-am trimes priviri 
Adânci şi rugătoare, 

Tu mi-ai răspuns cu dulci zâmbiri. 
Ca razele de soare... 


Pe-o foaie din album ţi-am scris 
O frază şi un nume; 

lar tu râzând încet mi-ai zis 

Că nu te "'ncrezi în... glume. 


Tăcutele-mi nefericiri 

Mi le 'nţelegi acuma... 

lubita mea cu dulci zâmbiri, 
De ce nu-mi crezuşi... gluma? 


350 TRAIAN DEMETRESCU 


CĂLUGĂRUL. 


Călugărul din vechiul schit, 

O zi la el ma găzduit 

Şi de-ale lumii mi-a vorbit... 

lar când să plec, l-am întrebat: 

«Ce soartă rea te-a îndrumat 

«Să caţi un loc priptre sihaştri 2» 

El mi-a răspuns: «Doi ochi albaştri !» 


Călugărul din vechiul schit, 

De dor aprins a 'nebunit, 

Atunci tovarăşii lui buni 

Intr'un ospiciu, l-au lăsat. 

L-am revăzut, l-am întrebat: 

«Ce te-a adus printre nebuni? 

«Eu te ştiam printre sihaştri» 

El mi-a răspuns: «Doi ochi albaştri !». 


PE LACUL THUM. 


Thaumsee. 


Alunec, în luntre, pe lac 

Şi umbra pe apă s'aşterne; 

In juru-ne Alpii-şi desfac 
Privelişti eterne. 


Şi cerbii pe râpe se suie 

Aiurea pierzându-se 'n cete, 

Pe mal stau glume să-şi spue, 
Grămadă de fete. 


POEZII 351 


Mi-e sufletul plin de uimire 
Şi-mi zic iar ce veşnic îmi zic: 
In lume e numai iubire, 

lar restul — nimic! 


Departe, o ţiteră plânge 

Accente nebune de patimi; — 

In sufletu-mi singur se strânge 
O lume de lacrimi. 


Reichenhall (1894). 


IDILĂ. 


«Duminică ne-am dat cuvântul 
«Să ne 'ntâlnim, 

«Căci ne-am jurat, în toată vieaţa. 
«Să ne iubim. 


«A mea a fost întâia oară .. 
«Şi dracului 

«S'a dat, că n'are să mai fie 
«A nimănui. 


«Duminică am aşteptat-o, 
«Dar n'a venit; 

«Am stat pe gânduri toată ziua 
«Şi n'am dormit. 


352 


TRAIAN DEMETRESCU 


«La cârciumă, un vechiu prieten 
«Mi-a spus curat 

«O vorbă ce m’a scos din fire, 
«M'a 'ntunecat. 


«Azi noapte i-am bătut în uşă 
«Şi mi-a deschis ; 

«A vrut să mi s'arunce 'n braţe; 
«Nimic n'am zis. 


«De piept, am luat-o ca o fiară 
«Şi am târit-o, 

«Dar... arma mi-a căzut din mână; 
«N'am omorit-o !» 


FRUNZE DE TOAMNĂ. 


Pică frunzele de toamnă, 
Scuturate de furtună, 

Şi, picând ca o ninsoare 
Fac pământului cunună, 


Melancolie, prin fereastră, 
Mi-arunc ochii către ele 

Şi privindu-le, le-asemăn 
Cu iluziile mele... 


POEZII 353 


DOUĂ DRUMURI. 


Te-am întâlnit în drumul meu, 
Din întâmplare, 

Tu te grăbiai spre fericire, 

Eu rătăciam către uitare, 


Dar m'ai oprit cu un cuvânt 

Şi cu-o zâmbire, 
M'ai luat alăturea de tine, 
Pe calea către fericire... 


Azi te urăsc... şi-mi caut drumul 
În urma ta: 

Tu eşti aiurea, fericită. 

Pe când eu nu mai pot uilă. 


CÂNTĂREȚUL DE STRADĂ. 


intrun oraş, din întâmplare, 
Venise-un cântăreţ de stradă 

Şi dintr'o ţiteră duioasă, 

Cântă această serenadă: 
«lubiţi-vă, vieaţa trece, 

«Ca adierea unei seri; 

«In inimile iubitoare, 

«E cald, senin, sânt primăveri !» 


354 


TRAIAN DEMETRESCU 


Atunci băcanii auzindu-l 

L-au dat afară din oraş; 

lar unul dintre ei rostit-a: 
«Pe legea mea, e un pungaş! 
«Lângă teşghele, toată ziua, 
«Ca vai de lume, ne trudim, 


«Să strângem ban cu ban grămadă; 


«Noi n'avem vreme să iubim !» 


Femeile au plâns de mila 
Acelui cântăreţ gonit, 

Căci inimile lor duioase 

La viersul lui s'au încălzit... 

Și s'au rugat să-l readucă, 

Să-i dea un ban, un adăpost, 
E sdrenţuros, e mort de foame, 
Şi e străin... Dar chip n'a fost! 


In inimile tineri, însă, 

Rămas-a cântecul neşters, 

Şi după cum aud pe unii, 

Cam astfel treburile-au mers : 
Băcanii-au strâns în toată visaţa, 
Ban lângă ban, cu mare preţ; 
Pe când nevestele urmat-au 
Povestea acelui cântăreţ. 


Solca, 1895. 


POEZII 


O MINUNE. 


Țăranii-mi spun, cinstiţi la vorbă, 
Că-s oameni drepţi şi buni: 
«Pădurea asta e vestită, 

«Vestită în minuni!... 


«Atâjia suferinzi făcut-a 
«De vieaţă s'aibă parte, 
«Când se credeau ajunşi aproape 
«De ne 'ndurata moarte. 


«Din multe locuri depărtate, 
«Vin oameni ca s'o vază, 

«Şi de mândreţea-i fără seamăn, 
«Adânc se minunează !» 


Ascult şi 'ncep să crez, ca dânşii, 
Minunile aceste, 

Cum un copil se 'nfiorează 

De orişice poveste. 


Dar aş voi să 'ntreb pe unul, 
— El singur doar mi-o spune, 
Dac'ar putea ca să mai facă 
Pădurea o minune: 


Să-mi risipească stolul negru 
De nopţi şi zile rele, 

Şi să-mi redeă nemărginitul 
Iluziilor mele !... 


356 


TRAIAN DEMETRESCU 


DOI BEŢIVI. 


Mă îmbătasem de privirea, 
De gura unei dulci femei, 
Şi beat mă întorceam acasă, 
Pe drumul strejuit de tei. 


La o răspânte-mi iese 'n cale 
Un om necunoscut, străin; 

Eră tot beat — dar beat săracul, 
De suferinţe şi de vin, 


Ne-am dat în vorbă, despre multe, 
Ca nişte liniştiţi drumeţi ; 

Şi ne-am mărturisit, în fine, 

Din ce pricină suntem beţi. 


«Eşti beat» mi-a zis el filozofic, 
«De fericire, de senin, 

«Curând o să le 'neci, ca mine, 
«Pe toate 'n lacrime şi 'n vin!» 


COPII... 


E un copil! E o copilă! 
Sunt amândoi copii !,.. 
lubirea lor e o idilă, 
Cum sunt prin poezii... 


POEZII 354 


Furiş se întâlnesc adesea 
Şi el îi recitează 
Sonete din Musset culese; 

Ea tace şi oftează... 


El cu o vorbă mintea-i fură 
Şi-o farmecă, şiretul | 

Dar se loveşte peste gură, 
Că i-a şoptit secretul... 


Cu şoapte calde şi timide, 
Iubirea lor şi-o 'ngână, 

lar întâlnirea lor se 'nchide 
Cu-o strângere de mână. 


Se hotărăsc în ziua-a doua, 
Să se revadă iarăşi... 

lubirea lor e veşnic nouă, 
Deşi sunt vechi tovarăşi. 


Şi setea patimei aprinse, 
Din ochi li se revarsă: 

Ea pleacă de durere 'nvinsă, 
EI, cu simţirea arsă ! 


Iubirea lor e o idilă 
Cum sunt prin poezii: 
El un copil! Ea o copilă! 
Sunt amândoi copii! 


358 TRAIAN DEMETRESCU 


UNEI IUBITE. 


Mă 'mbată glasul ei blajin 

Şi părul ei lăsat pe spate... 
Ea mă iubeşte ca pe-un frate, 
Ca pe-un copil orfan, străin, 


Se uită 'n ochi-mi când suspin, 
Mă ceartă-ades cu bunătate, 
Mă 'mbată glasul ei blajin 

Şi părul ei lăsat pe spate... 


In faţă-i stau tăcut, senin... 

Şi uit de-a vieţii răutate, 

Când mâinile-i, ca inspirate, 

Scot din clavir un plâns divin... 
` Mă 'mbată glasul ei blajin... 


ACELEAŞI LOCURI. 


Se recunosc aceste locuri: 
Cărările şerpuitoare 

Te duc sub tainici bolți de frunze 
Te-ascund de lume şi de soare... 


Un lin izvor îşi face cale 

Pe lângă şirul de anini, 

lar dintr'un parc aduce vântul 
Miros de salcie şi crini. 


POEZII 359 


lar seara 'n amurgit, pe vale, 
S'aude clopotul din sat 
Infiorând nemărginirea, 
Cu-un sunet vag şi depărtat... 


Le recunosc aceste locuri — 
Şi, totuşi, par'că mi s'arată 
Aşă străine... Le lipseşte 
Inima mea de altă dată, 


VISĂTORUL. 


Am rătăcit pe multe drumuri 
Şi 'n lunga-mi rătăcire, 
Visam să întâlnesc o umbră 
Ce-i zice: «fericire». 


Dar n'am găsit-o nicăirea — 
Deunăzi, obosit, 

Intr'o pădure fremătoasă 

O clipă m'am oprit, 


Sub un copac, bătrân ca mine, 
O fată şi-un băiat, 

Se sărutau şoptindu-şi şoapte 
Cu glasul îngânat. 


Şi când să plec, băiatul par'că 
Se inclină spre ea, 

Zicându-i blând: «<O tu, iubito, 
«Eşti fericirea mea !» 


360 


TRAIAN DEMETRESCU 


Am tresărit... Şi 'n clipa-aceea, 
Cu-o repede privire, 

M'am şi întors să văd cum este 
Visata fericire !... 


Eră o fată cum sunt multe 
Prin sate şi oraşe: 

Cu ochii mari, cu sânuri albe, 
Cu buze drăgălaşe... 


Şi eu am rătăcit o vieaţă, 
Pribeag, ca vai de mine, 
Când drumurile pretutindeni 
De fericiri sunt pline 1...» 


TABLOU DE IARNĂ. 


Pribegi, veniţi din altă ţară, 

Doi muzicanți bătrâni, cu plete, 

Cerşetoriau, cântând pe stradă 
Din clarinete. 


O fată îmbrăcată 'n sdrenţe 

Îi însoţiă dintr'o chitară, 

Atât de galbenă şi slabă, 
Păreă de ceară... 


Şi câinii îi lătrau... şi vântul 

Le răspundeă cu lungi ecouri; 

Un cârd de corbi ţipau iernatic 
Pierduţi prin nouri... 


POEZII 


FIOR DE MOARTE. 


E pace peste dealuri 

Şi umbre mari pe văi, 

Visează, dorm şi uită 
Şi buni şi răi... 


O margine de lună 
S'arată printre nori 
Şi aurul ei cade 

Pe crengi şi flori... 


Un fâlfâit de aripi 

S'aude când şi când, 

Sau murmurul fântânii 
Duios şi blând... 


Şi totuşi de-o tristeţe 

Adâncă mă "fior: 

Natura 'n veci e-aceeaş — 
Şi eu-s călător!... 


SFÂRŞITUL. 


Când simţi că moartea e aproape 
Să stingă 'n veşnicu-i repaos 
Vieaţa ta — cum într'o clipă 
Se stinge-o stea pierdută'n haos; 


361 


362 TRAIAN DEMETRESCU 


Priveliştile depărtate 

De peste lanurile vieţii, 
Ţi-apar ca nişte zări albastre, 
Sub strălucirea dimineţii ; 


Convoiurile de iluzii 

Revin din negrul lor apus, 

Şi trec din nou pe dinainte-ţi 
Cu-un farmesc dureros, nespus... 


Păreri de rău se 'ngână atuncea 
Cu ultimele-adânci suspine, 

Că pentru totdeauna moare 

Şi lumea care-o porţi în tine. 


IUBIRE. 


Soldatul lon nu ştie carte, 
Că 'n satul lui a fost 
Cioban la un boier, şi iacă, 
Rămas-a omul prost! 


De patru luni e în cazarmă, 

Şi n'a 'nvăţat, nătângul, 

Nici cum să meargă, când sergentul 
Comandă : «dreptu... stângu...» 


Dar lui nu-i pasă! Il usucă 
Un dor nebun de-o fată. 
Frumoasă, vere, ştii cu ochii 
S'o sorbi, bat'o s'o bată ! 


POEZII 


Şi cum nu poate să-i trimită 
O slovă dela el, 

Soldatul lon e trist, săracul, 
Nu râde mai de fel. 


Când întâlneşte-un om din satu-i, 
Îl roagă blând: «mă frate, 

Să spui lleanei... că sunt bine, 
Şi... multă sănătate !» 


SDRENŢUROSUL. 


Tu nu mă poţi iubi pe mine, 
Tu eşti frumoasă, eu... frumos, 
Dar tu eşti bine îmbrăcată 

Şi eu un sdrenţuros. 


Tu n'o să te opreşti o clipă 

Durerea mea să mi-o asculţi, 

Tu treci în faetonu-ţi mândru, 
Eu prin noroiu, desculţ. 


Şi n'o să-mi fie dat norocul, 

Odată să te chem pe nume, 

Tu-mi pari din visuri că faci parte, 
Pe când eu sunt din lume. 


Oh, cerul este plin de soare, 
Pământu-i plin de frumuseţe... 
Dar pentruce nu-i fericită 

O inimă sub sdrențe ? 


363 


TRAIAN DEMETRESCU 


MUNCITORILOR. 


(Cu prilejul serbării internaţionale de 1 Mai . 


În Mai, când rozele 'nfloresc, 
Scăldate 'n aurul din soare, 
Popoarele sărbătoresc 

A muncii sfântă sărbătoare ; 
Şi 'mbătrânita omenire 

In nedreptăţi şi în dureri, 

E tânără ca 'ntreaga fire, 
Sub cerul dulcei primăveri! 


Noroadele, prin cugetare, 

In ziua asta-şi dau cuvânt 

Să şteargă tronuri şi hotare, 
Să facă pace pe pământ, 
Destule uri, destule patimi 
Ne-au dus la-acelaş crud omor; 
Săracii nu mai au nici lacrimi 
Să-şi plângă chinurile lor... 


Şi până când să ni se spună 
Acelaş vechiu cuvânt nebun, 

Că vieaţa-i rea 2... Se face bună 
Atunci când omul este bun! 
Pământul este larg să 'ndemne 
Pe orice om a-şi luă un loc 

Şi fiecare să-şi insemne 

Pe el o brazdă de noroc! 


POEZII 365 


Din idealurile voastre, 

O, visători flămânzi şi goi, 
Vor răsări, ca nişte astre, 
Senine lumi cu oameni noi; 
Şi 'n vremile acele sfinte, 
Pământul poate va fi raiu, 
Vor răsună mai dulci cuvinte 
In cântecile lor de Mai! 


CÂT O VIEAŢĂ.... 


Ne-am întâlnit pe-o vreme tristă, 
Şi plini de ploae şi noroiu, 

Cu 'ncredere ne-am luat de mână, 
Pornind spre casă amândoi, 


In cameră, un frig de moarte... 
Ea m'a 'ntrebat din ochi: rămâi? 
Şi-am împărţit străini şi singuri 
Acelaş rece căpătâiu, 


Şi unul altuia povestea 
Vieţii ne-am şoptit: 

Ea, totdeauna, neiubită 
Eu, totdeauna neiubit... 


Cu-o dureroasă voluptate, 

La sân, ca doi copii, ne-am strâns 

Şi'n noaptea, aceea, cât o vieaţă, 

Am plâns... şi ne-am iubit... şi-am plâns... 


366 TRAIAN DEMETRESCU 


CIOB ANII. 


Ciobanii stau în jurul vetrei, 
Afară-i negură şi moină. 

— «Mă, Miule, grăeşte unul, 
«Ce stai aşâ ?... la zi o doină !» 


Hei !... De-astea-i arde lui acuma l... 

El singur doar îşi ştie halul... 

Sfios şi necăjit răspunde; 

— «Cu ce să cânt ?... că n'am cavalul»... 


— «Dar, unde-i, mă? — Unde să fie? 
«L-au frânt boieru pe spinare-mi ; 
«Dar şi eu 'n gândul meu, de ciudă, 
«l-am tras o 'njurătură, baremi !» 


DIN BAVARIA. 


Ei cântă... Danţul lor se 'ntinde 
Sub umbra ulmului bătrân, 

lar alţii beau şi pe genunche 
Işi strâng iubitele la sân. 


Ţiganii tălmăcesc pe strune, 

Din cânteci vechi, poveşti de dor, 
Şi sub măiestrele arcuşuri, 

Plâng inimile tuturor... 


POEZII 


IL, 


Bavaria e plină toată 

De munţi, de lacuri, de femei; 

Şi nu-i drăguță să nu-şi aibă 
Drăguţul ei. 


Străin când m'am văzut pe mine, 
Că trec pribeag şi singur lacul, 
Toţi m'au privit duios, şoptindu-şi : 
«Săracul !» 
Thumsee, 1894. 


ALELUIA. 


«Egalitate | Fraternitate !» 


Se vaietă prin arbori vântul... 

Şi pare-un glas pierdut pe stradă, 
Ce cântă-a morţii serenadă: 

« Vă-acopere pe toţi pământul... 


«Nimic. rămâne'n veci cuvântul 
«Din a vieţii tristă sfadă !...» 

Se vaietă prin arbori vântul 

Şi pare-un glas pierdut pe stradă... 


Aţi înţeles desnodământul ? 

Ca într'o stranie baladă, 

S'adună oasele grămadă, 

Ne face fraţi, pe toţi, mormântul, 
Se vaietă prin arbori, vântul... 


368 


TRAIAN DEMETRESCU 


PRIVIND ALPII. 


Te 'nalţă cu gândirea pe culmile senine 
Şi sufletu-ţi rămâie acolo totdeauna, 
Tăcut şi singuratic, precum în haos luna, 
Departe de-ale lumii sarcasme şi suspine... 


In sus, ìn sus, spre largul tăcerilor eterne, 

E singurul refugiu de pace şi uitare; 

Cu cât eşti mai departe de oameni, e mai mare 
Şi liniştea, ce blândă pe fruntea ta s'aşterne... 


lar jos... aceleaşi patimi în veci o să rămână, 
S'arunce printre oameni şi vrajbă şi minciuni, 
Aceeaş comedie jucată de nebuni ; 

Sfârşitul tot acelaş: o mână de ţărână... 


Thumsee, 1894, 


DIN GLASUL TĂU... 


Ai stat o seară lângă mine, 
Pe-o bancă şi-am vorbit 
De câte 'n lună şi în stele, 
Şi-apoi ne-am despărţit. 


Fireşte, cine ţine minte 
Aceea ce-a fost ieri? 

O seară trece şi se uită, 
Ca multe alte seri... 


POEZII 369 


Dar mie mi-a rămas în suflet, 

O fericire rară : 

Cevà din glasul tău, mai dulce 
Ca liniştea de seară... 


FARMEC. 


Am poposit o noapte, vere, 
La o cârciumăreasă ’n sat, 
Şi, arz'o focul de muiere, 
Pe semne că m'a fermecat; 
Din bun creştin, mă 'nchin cu stânga 
Şi tot la ea m'aş îndrumă, 
Şi nu mi-e că i-am lăsat punga, 
Dar i-am lăsat şi inima... 


MELANCOLIE. 


Când, primăvara, vine 'n cârduri, 
Poporul blând de rândunele, 

Eu parc'aştept să se re'ntoarcă 
Şi visurile mele. 


Când vieaţa pare mai frumoasă 
Şi mai lipsită de suspine, 

Eu tot aştept să se re'ntoarcă 
Şi visele-mi senine... 


370 


TRAIAN DEMETRESCU 


Se duce vara... şi se duce 
Poporul blând de rândunele, 


lar eu mă simt tot mai departe 


De visurile mele, 


DOUĂ DIMINEŢI DE APRILE. 


După WILLIAM WORDSWORTH. 


« Mergeam încet, şi răsăritul 
«Senflăcără de-o pară vie; 
«Matei, privind, s'opri şi zise: 
«In voia Domnului să fie!» 


«Eră în satu-acela dascăl, 
«Cu păr frumos, dar cărunţit; 
«Şi cum eră zi de vacanţă, 
«Păreă mai vesel, negreşit, 


«Pe lângă grâne şi pârâuri 
«Trecând aşă, ne învoim; 

«In dimineaţa-aceea, veseli, 

«O zi, prin munţi, să pribegim... 


«Ei, ce e, îl întreb atuncea? 
«Când soarele a răsărit, 

«Ai suspinat, fără de voie 
«Şi-o vorbă tristă ai rostit ! 


POEZII 


«Matei s'opri a doua oară. 
«Durerea lui nu mi-o ascunse; 
«Privind spre culmea unui munte, 
«Aceste vorbe îmi răspunse: 


— «Vezi norul cel aprins de raze 
«Şi uşuratec ca un fum ? 

«Îmi aminteşte-o dimineaţă. 

«De sunt treizeci de ani acum. 


«Şi tot deasupra-acestor locuri 
«In dimineaţa-acelei zi 
«De-Aprile, cerul eră astfel: 
«Plin de culori trandafirii !.. 


«Mergeam cu-o linie în mână. 
«Nepăsător de gânduri rele, 
«In cimitir m'abat deodată, 
«Lângă mormântul fiicei mele, 


«Eră de nouă ani... Tot satul 
«Priviă la ea ca la o floare, 
«Şi glasul ei păreă că este 

«Un cântec de privighetoare. 


«Şi Ema mea, in groapa rece, 
«Dormiă în noaptea ei de ghiaţă ; 
«Dar o iubiam mai mult ca moartă 
«Decât aş fi iubit-o'n vieaţă...» 


371 


312 


TRAIAN DEMETRESCU 


ÎN TRESTII. 


Lenea zilelor de vară 
E stăpână peste fire: 
Dorm livezi, păduri şi ape, 
Intro dulce neclintire, 


Lumea pare liniştită, 
Sub o vrajă de tăcere, 
Ca o minte visătoare 
Fermecată de himere... 


Eu, în lac, ascuns în trestii, 
Stau pe vremea asta caldă, 
Căci în fiecare-zi spre seară 
Vine o fată de se scaldă. 


IRONIE. 


În fundul unui vechiu sertar, 
Păstram scrisorile Mariei, 

Le am recitit deunăzi iar 

Şi râs-am râsul ironiei. 


In toate-acele vorbe, una 
Sună mai fără de 'nţeles 
Şi ea se repetă mai des; 
Erà cuvântul: totdeauna ! 


POEZII 873 


CÂNTEC DE BOEM. 


Eu n'am iubit prințese sau marchize 
Şi mam visat, ca alţii, la regine; 
lar când eram adolescent, prieteni, 
S'ar fi uitat şi zânele la mine. 


Dar mi-au plăcut femeile acelea 

Cu inimi simple, arzătoare, 

In cari tot rămân scântei, ecouri, 

Şi chiar atuncea, când iubirea moare. 


lar azi, când s'au dus multe din iluzii 
Şi nu mai cred în dragostele sfinte, 
Când mă 'ntâlnesc, ele-mi trimit surâsuri, 
In semn că-şi mai aduc de mine-aminte. 


LEGEA. 


«La muncă silnică pe vieaţă» 
Fu a juraţilor sentinţă; 

lar vinovatul, trist şi galben 
De groază şi de suferinţă, 
Imbrăţişându-şi copilaşii, 
Strigă cu vocea înecată: 
«De astăzi nu mai aveţi tată !» 


374 TRAIAN DEMETRESCU 


PE UN ALBUM. 


De-ar fi să spun vreodată 
Liniştea cum o'nţeleg, 
Pacea ochilor albaştri, 
M'aş grăbi ca s'o aleg. 


Şi cu toate astea cine 
Inima mi-a răsvrătit-o, 
Linişte de nu mai are?... 
Pacea ochilor, iubito! 


AZI. 


Pe când trăiam fără să ştiu 
Ce e iubirea şi durerea, 
Mereu doriam să le cunosc 
Şi să le 'mpărtăşesc puterea. 


Azi, când trăesc, ştiind ce e 
lubirea ca şi suferința, 

Imi pare rău că n'am ştiut 
Să preţuesc ce-i neştiinţa. 


EA] 


POEZII 37 


UNEI FEMEI. 


(Scrisoare) 


Tu ai plecat cu sufletul nostalgic 
De ceruri largi, de veşnici primăveri 
In ţara caldă, unde totdeauna 

Sunt înfloriţi frumoşii palmieri. 


De pe la noi, ce veşti să-ţi duc, iubito? 

Nu sunt nici flori... nici rândunici... e iarnă... 
Şi simt că pește inima mea tristă, 

Uitarea ta începe să s'aştearnă... 


O! Vino mai curând... de mai ţii minte 
Cuvintele şoptite la plecare, 

Şi plânsul meu ce mi-l ştergeai cu părul 
O! vino mai curând... şi adu-mi soare. 


CUPRINSUL. 


Pag. 

O scrisoare a D lui Al. Vlahuţă 
(1892) . . a . .. .... 5 
Prefaţa ediției l-a ..... 7 
Intim ocer eoi . . .. | 9 
Poeme înproză . . ..... 37 
Copilul .......,... 39 
Căruţaşul ...,..... 40 
Păpuşa .......... 41 
La Curtea cu juri. .. 42 
Intr'o menajerie . . . . . 43 
Printre clowni. ..... 44 
Regele. ......... 44 
Mutul, „ . ...... 45 
Modele . ......., 46 
Un amic. . e sense’ 41 
Lebăda ......... 48 
Râs şi lacrămi . . 48 
Durere ......,.,. 49 
Pâinile .....,..-.. 50 
Singur .... cc... 50 
O lume 51 
Pe lac 51 
Nuvele. , ... ....., 53 
O casă veche ....., 55 
Evreul. .. cs... .. 57 
O confesiune. ...... 60 
Înşelătoare. . . 63 
Ţiganii . ... .„... 66 
Ce nu se iartă... ... 69 


Cugetări. ...... 
Filip E 
Gestul frumos. .... . 
Artă şi artă. ., 
Rugăciunea 
Pe terasă 
Scrisori găsite 
Contraste de Crăciun . . . 
Cum s'au despărţit . . .. 
Copiii, „o... .. 
Femeia care înşală . . . . 
Paltoane vechi. ..... 
O vizită. 
Arborii 
Popescu. .. esens’ 
Ore de citire ....,s 
Întâia ninsoare. ..... 
Cuvinte zadarnice. . . 
Silueta .. ...... 
Pădurea din Solca .... 
Un fermecător. ..... 
Fluture 
Lângă o cruce. .:.., 
Un braţ cu lemne. .. . 


Album (Poeme în proză). 
Floarea Regelui 
Birjarul din Salzburg . . » 
Dant macabru. ..... 
Rozele. , . .... .. 


378 


Un cuvânt. .. 
Credincioşii . . 


In drumul de fier., ... 
Surâsul copilului. , . .. 


Un bogat... 
Realitatea . . . 
Timid. .... 
O reprezentație. 
Calvarul. ., . 
Crengi uscate . 
Un negustor. . 


Osteniţii .,.... 


Sfârşitul poemei 
Te iubesc. ... 


Un om de prisos. . 


Nuvele postume. . 
Scheletul , . . 


Suflete neînţelese. . . . 


Prima ţigare.. . 
Jidanca . + . » 
Fără titlu... 
Simplu ,... 


Valsul. ©... 


La răsăritul lunii 

Mărturisire. . , 

Foamea . . . 
Poezii e... 


Magdalena. . . 
Necredincioasa . 


Noaptea. . .. 


e. ùsoa‘ 


La anticar. ... 


Necunoscuţi . » 
Natură moartă . 


Mărturisire. . . . 


Cugetare. ...... 


O filozofie 


Într'o cârciumă. . 


CUPRINSUL 
Pag. Pag. 
17 Christi mag se ur sea 246 
158 Amintire. ...... „. 247 
159 Pământul ... aa.. AT 
159 Noapte de vară... .... 248 
160 Clavirul. sesen’ 250 
161 | Singur .... 251 
162 Inima noastră . ., .  . . . 253 
164 | Ironie, ©. o. esenea. 254 
165 Lui Eminescu . . .. .. 254 
166 In stradă. . . . ...... 255 
167 O poveste. ©., ..... 256 
169 Trec orele. . „e... .. 257 
170 Ursarul . . see ae’ . » 258 
174 Floare de drum . . . .. . 258 
179 Luna ie i o eat ete e 258 
183 Fără tine , . so eua . .. 259 
Lumea nebunului. .. . . . 260 

185 ia 
191 Linişte. . . e essan e’ i s 
196 Loti e oie a aa aS 262 
201 O vieaă. ...,... ‘n‘‘’ 263 
207 Prin alee. s .,.. . 263 
211 De profundis. . .... 265 
218 Farmec . sasoe oeo’ 266 
291 Tăcere s a aoa a ... 266 
295 In harem. .,... „o a. 267 
298 Poate. ,. .. ... o 268 
Unui amic poet ...... 271 
2383 Amurg sc... .... 272 
235 Idila; își aaps i a 214 
239 Câinele . .. ,.,... 214 
237 Flori de seră. , 276 
237 Mama, so e ora ee a y 216 
238 | Îmi pare... ........ 277 
239 Gounod. s.. essee 278 
240 Cătunul. ys i aaa a .. 278 
241 Suspin. s eaae‘, oae 289 
242 | Ca un glas ........ 279 
243 Jules Vallés. . ..... 250 
243 Gând de toamnă. . .... 282 
244 Tristul zâmbet ...... 282 
245 Pe album. . ..... 283 
246 O cartei. aa cei a e 283 


CUPRINSUL 379 


Pag Pag 

Ce sfânt noroc. ..... 284 Biletul de noroc. ..... 337 
Marinarul. ......, 284| In ochii lui ....... 338 
Întâia femeie. . ..... 286 | Cireşele. ...... a. 389 
E triste e e e a e s 287 Povestea regelui. ..... 339 
EE Cerul e ete e ea e 540 

Cartea unei inimi. . . .. 289 Dol bogați oa coos 3 341 
Lui M. M. Popp. ... 291 Fata; se a ae i 342 
Scenă intimă. ...... 293 Nostalgii de antichitate. . . 342 
Sub lilieci. . ....., . 294 Bătrânul artist. .... .. 344 
Lui Pasteur .. .... „295 Duşmani .......... 345 
Caporal. . ....., 296 | împreună .. ....... 345 
Copacul ........ 296 Ave-Maria . ..... e’ 346 
Zambile ........ 297 lluzia din urmă ...... 347 
Peiluri see ii ei taca 298 | LaMorgă.. ....... 348 
Lena şi Tu ......., 301 Şireata . ........,. 349 
Farinec i: io see ee e e K 302 «Gluma» .. posees’ 349 
Gânduri ostenite. . . . , 302| Călugărul. ........ 350 
Infinitul. | 304 Pe lacul Thum ...... 350 
Poveste de nebug . . . . 304 Idilă o... „ 251 
Voluptate . ....... 305 | Frunze de toamnă... . . 352 
Simfonie de toamnă . . . 307 Două drumuri ...... 353 
Pustiu .,..... .. 3l Cântărețul de stradă. . . . 353 
Numai frumoasă |... ... 811 O minune ........ 355 
Cad frunzele... ..... 315 Doi beţivi ....,„.... 356 
Vis. . .... . ..... 315| Copii. e.. essene 356 
Proletarii . . ., . es. 316 Unei iubite ,.,...... 358 
Halucinaţie .. . ... . . 316 Aceleaşi locuri ...... 358 
Extaz. .... «e .. 319 Visătorul . ... eso. 859 
Tatăl . ecr . . . . ... 320 Tablou de iarnă. . .... 360 
Şi când... e e e. e.. 921 Fior de moarte ...... 361 
Vieaţa morții . .. 324 Sfârşitul . . s. esene 361 
Femeile. . ....., . . 924 lubire. .. o... . o 362 
Târziu ss e e ne 325 Sdrențurosul ....... 363 
La mormânt ...... 326 Muncitorilor ..... . 364 
Cugetare ,....... 327 Cât o vieață ....... 365 
Mariei .. sesen eoe 327 Ciobanii .. esena 366 
Aripi rupte . . e.. e.. 328 Din Bavaria. . .... .. 366 
Şcolarilor săraci. . . . 929 Aleluia .,... o... .. 367 
p Privind alpii .. ... 368 

Aquarele  . . . . . .... 353 Din glasul tău... . >... -368 
In atelier  ....... 355 Farmec .... o... 369 


Vânzătoarea de iluzii . . 336 Melancolie ....... „3869 


380 


Două dimineţi de Aprilie . 
In trestii . . . s., a’ 
Ionie saraa a e 

Cântec de boem. .. . 


CUPRINSUL 

Pag. Pag. 
370 | Legea .... ,  ... 373 
372 Pe un album ...,... . 374 
372 Azia a e ra 374 
373 Unei femei .,..,.. ~ . 915 


Cărţi apărute în Editura Institutului de 
Arte Grafice „Minerva“ 


AUTORII CLASICI: 


Alexandri V. — Poezii populare ale Românilor. . . .. . . .. e 1.50 
== Poezii ta ae ee ae do a oana ee ha et E cop nai al 0 1.50 
— Proză . .c. ...... cc... cc... .. E a . ... 2.— 
= Teatru boi e e e oare ei a a câ aia A a S a a E a 1.50 
— Teatru ll.. s.s... ie 0 E E m să 2.— 
== “Teatru: ANL. oa 3 a aa e E e E e a 2.— 
— Teatru IV „cc... . ... Ga” sii Mai ua et. duba asa DO 
— Teatru V .. cc... . n... cc... a 1.50 

Alexandrescu Gr. — Versuri Şi “proză iai aie abatele iai în 1.50 

Asachi G. — Nuvele istorice. . . . e s en ecco coso 2.— 

Bălcescu N. — Istoria românilor sub Mihai-Viteazul . . . . . + .2.— 

Beldiceanu N. — Poezii . . . . s s so . . . . . . . .. . ... 1.50 

Boliac C. Meditaţii şi Poezii . . . s s ee ........ 2.— 

Bolintineanu D. — Poezii .. ., m... eos . .. .. ..... 1.50 
— Călătorii vol, I . .... ... PR e a n 2.— 
— > VOL: Îi e eee dei a oi ae tota apr aa 2,— 
== Proză s soas e er e ce at e cea ee E cate (N boy ah za 2.— 

Creangă lon, — Opere complete ..... iute a alu lei a 

Demetrescu Traian. — Romane ... >». Sa î d 
— Nuvele şi poezii . ie că 0000 100 pei i D= 

Eminescu M. — Scrieri politice şi literare i zica se e ai aa i UD 
— Literatură populară . . e.. s sos eeso’ .. :2,— 
— Poezii postume . .. sc... ...... cs e e 1.50 
— Geniu pustiu e... . s. e it a ae Aia Ea uda coat 2.— 
— Lumină de lună (Poezii). . . s ss cc... ... .  2— 

Filimon N.— Ciocoii vechi şi noi . .. e es. ess .. ... 1.50 

Ghica lon. — Opere complete, 4 volume, fiecare à . „2.— 

Golescu C. — insemnarea călătoriei mele făcută în anul 1824, 1815 
SID see ie e e dai a aan de eră A ae ASE 2.— 

Ispirescu P. — Legendele sau basmele Românilor . . .. s... 1.50 
— Poveştile unchiaşului sfătos. . . .. .. cc... .... 1.50 

Ivireanu Antim. — Predici. .. ... E E E E 2.— 

Katargiu B. — Discursuri parlamentare . . + e. e sh... .. 3.— 

Kogălniceanu M. — Scrisori . e . e s. cssc E 

Maiorescu Titu. — Critice ee A N E E E UR 0 e 2.— 
= VOLI e a a a ea ee e a cei e Sa e N [e ed 
— Vol Ul... o... cc... ... Sai a cal, So ta eta ad 

Negruzzi C. — Opere complete, proză assar gina zii za 2.— 
— Poezii .. s.s sss esec occ ...... e. se e 1.50 
— Teatru ases i e . e l a e . . ....... 1.50 

Nicoleanu N., Cârlova V., Stamati C. e complete, poezii şi 
proză . . E E făt ce 8 

Odobescu AL. — Opere complete, A E MD 0 Re Meta 
— vol, | .. cs... ... ... 1.50 
— » > vol. IN . ,. . e în i de aaa 1.50 
= > > vol. IV ce a a a 2.— 

Pann Anton. — Povestea vorbei s ......-. E E 1.50 

Russo Al. — Opere complete. . . s E E EE E DEE 

Rădulescu Heliade I, — Opere complete yol Aia aa a e eh 2.50 

» » VOL IL ira ee ie 2,50 

Sion G. — Proză. O... cc... cc... .. 2.— 


— Poezii. .. . o e me a date ala l l 2.— 


O VORBĂ CĂTRĂ CITITORI 


Astăzi se poate vorbi fără sfiiciune că avem 
cu adevărat o literatură bogată, variată ca genuri, 
atrăgătoare şi originale ca conţinut. Cu greu ne-am 
putea inchipui o astfel de rodnicie , fără sprijinul 
plin de încredere şi avânt al Institutului de arte 
grafice şi editură „Minerva“, care a editat şi edi- 
təază cu inţeleaptă prevedere, tot ce poate ajută 
«creşiorea limbei româneşti». 

A fost fericită ideea de a tipări pentru marele 
public, în volume mult coprinzătoare, şi eftine 
întreaga comoară de Autori Clasici, astăzi în toate 
mâiniie, spre cel mai mare bine a: nostru al tuturor, 

Tot- aşa do fericită a fost ideea de a încurajă 
pe scriitorii care vin, tipărind cea mai bogată 
colecţie de Autori Moderni, care vor fi modelele 
de mâine, colecţie carc a fost primită cu aceiaş 
largă bună voinţă din partea publicului cititor. 

Tar ea o încoronare a muncii sale, acelaş institut 
cultura!, tipăreşte încă cele două publicaţiuni po- 
pulire, una Biblioteca „Minervei“ a 30 bani, în care 
se diu lucruri originale şi traduceri de cel mai 
mare folos cultural şi educativ, şi alta Biblioteca, 
Teatrului, tot aşa de eltină, dar de o valoare spe- 
cială aş: de însemnată, că nu se poate prevedea 
întinderea rezultatelor bune ce le vom aveă ca 
napuno de pe urma acestei publicaţii !