Arthur Hailey — Suprasarcina

EDITURA NEMIRA 


GLECTIA BABEL 


Arthur Haley 
SUPRASARCINA 


OVERLOAD 


NEMIRA 


SM 


Arthur Hailey 
SUPR ASARCINA 


OVERLOAD 


TRADUCERE DE MIHNEA COLUMBEANU 


O zguduitoare dramă de înalt voltaj literar, în culisele secrete și 
explozive ale unei gigantice retele de înaltă tensiune... Când fortele 
suproexploatate ale naturii si pasiunile primejdioase ale oamenilor 
se alioză pentru a declansa o criză de proportii catastrofale, soarta 
societății de electricitate si iluminat Golden State Power & Light - un 
colos al industriei americane de energie electrică - devine o 
chestiune de viată și de moarte pentru mii de oameni. O situație 
inspâimântător de posibiiă, semnalul de alarmă pentru un urias și 
iminent dezastru: o lume fără curent electric... 
Arthur Hailey, autorul celebrelor romane Hotelul, Aeroportul, 
Rotile, se depășește pe sine în acest tulburator avertisment - 
o aventură epică scenarizată cu măiestrie, care abundă în 
emoții, evenimente și semnificații. 


Coperta colecţiei: DAN ALEXANDRU IONESCU 


O Arthur Hailey, 1979 
OVERLOAD 
PUBLISHED BY ARRANGEMENT WITH DOUBLEDAY, A DIVISION 
OF BANTAM DOUBLEDAY DELL PUBLISHING GROUP, INC. 


Toate drepturile asupra acestei versiuni 
aparțin S.C. NEMIRA & CO S.R.L. Reproducerea integrală 
sau parțială a textului este interzisă 
şi va fi pedepsită conform legii. 


Difuzare: . 
| Editura NEMIRA & CO, 
Str. Crinului nr.19, sector 1, București 
Tel./Fax: 668.54.10 


ISBN 973-96255-7-6 


Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile 
voastre aprinse. 


- LUCA, 12.35 


O întuneric, întuneric, întuneric, în plină 
văpaie a amiezei... 
JOHN MILTON 


Din... 1974, ritmul de construcţie a noilor 
centrale energetice în California a scăzut la 
a pu utin de jumătate față de nivelul anilor 
197 74. Ca Vezultat. amenințarea unei pene 
de curent electric cu efecte dezastruoase 
entru economie, în jurul anului 1990, e 
oarte reală; și deja s-au exprimat temeri 
privind ericolul reducerilor totale sau 
parțiale de furnizare a energiei electrice în 
anii 1980... 


- REVISTA FORTUNE: 


PARTEA ÎNTÂI 


Căldură! 

Căldură în straturi ca nişte pături sufocante. Căldură ce învă- 
luia toată California, de la arida graniță mexicană în sud până la 
maiestuoasa Pădure Klamath ce-și croia drum cu cotul la nord, 
în Oregon. Căldură, apăsătoare și enervantă. Cu patru zile în 
urmă, o zonă depresionară fierbinte şi uscată, lungă de o mie de 
mile.și lată de trei sute, se-oprise deasupra statului, așezându-se 
acolo ca o cloșcă pe ouă. În dimineaţa aceea - o miercuri de 
iulie — era de asteptat ca un sistem frontal dinspre Pacific să 
împingă valul de căldură spre est, înlocuindu-l cu aer mai 
răcoros și averse pe coastele nordice și în munți. Nu se întâm- 
plase așa. Acum, la orele 13.00, californienii continuau să nădu- 
șească sub temperaturi de la 90°F până binișor peste sută, fără 
nici un semn de alinare la orizont. 

Pretutindeni prin orașe și suburbii, în fabrici, birouri, maga- 
zine și locuințe, bâzâiau' șase milioane de instalații electrice de 
aer condiționat. Pe mii de ferme din fertila Central Valley — cel 
mai bogat complex agricol din lume — armate de pompe elec- 
trice înghițeau apa din puțuri adânci, dirijând-o apoi spre vitele 
însetate și roadele pârjolite — grâne, struguri, citrice, lucernă, 
zucchini şi câte şi mai câte. Mulţimi de frigidere și congela- 
toare cu mâncare funcționau neîncetat. Acolo, ca și prin alte 
părți, cerințele normale de electricitate ale unei populații răs- 
fătate, deprinse cu înlesnirile, dependente de gadgets-uri şi 
ghiftuite. cu energie electrică, își urmau cursul neabătut. 


9 


California mai cunoscuse și alte valuri de căldură și supra- 
viețuise consecințelor. Dar în timpul nici uneia cererea de 
curent electric nu fusese atât de mare. 


— Va să zică, asta e, spuse fără rost dispecerul șef. Ni se duce 
ultima rezervă rotativă. 

Toată lumea în poziţia de a-l auzi o ştia deja. Și toată lumea, 
în acest caz, însemna. personalul regulat şi "reprezentanții 
companiei, înghesuiți cu toții în Centrul de Control al Energiei 
din Golden State Power & Light. 

Golden State Power — sau, mai adesea, GSP & L — era un 
gigant, un General Motors în rândul utilităţilor publice. 
Reprezenta izvorul ce furniza și distribuia două treimi din 
energia electrică și gazele naturale ale Californiei. Prezenţa sa 
în stat era la fel de familiară precum strălucirea soarelui, porto- 
calele și vinul, și de obicei luată ca mai mult decât garantată. 
GSP & L mai era și bogat, puternic și — prin auto-descriere — 
eficient. Atotputerea sa de a răzbate îi 'aducea uneori porecla de 
„God's Power & Love“ . 

Centrul de Control al Energiei de la GSP & L era un post de 
comandă subteran, cu restricţii de securitate, descris odată de un 
vizitator ca o sală de operaţie chirurgicală împerecheată cu 
puntea unui transoceanic. Piesa sa centrală era o consolă de 
comunicaţii pe o estradă înălțată cu două trepte peste nivelul 
planșeului. Aici lucrau dispecerul şef şi şase asistenţi. În apro- 
piere se aflau claviaturile a două terminale de computer. Pereţii 
înconjurători conțineau bancuri de comutatoare, diagrame ale 
substațiilor şi circuitelor liniilor de transmisie, cu lumini colo- 
rate și "instrumente anunțând starea prezentă a celor două sute 
cinci "unități generatoare” ale rețelei, repartizate în nouăzeci și 
patru de uzine pe tot întinsul statului. Atmosfera era încărcată, o 
jumătate de duzină de dispeceri-asistenţi monitorizând o masă 
de informaţii în continuă schimbare, deşi volumul sonor rămâ- 
nea scăzut, ca rezultat al acusticii atent elaborate. 

— Eşti naibii sigur că nu mai avem de unde cumpăra nici un 
pic de energie? 

Întrebarea provenea de la un individ înalt, de constituție 
musculoasă, în cămașă, ce stătea la consola dispeceratului. Nim 


* Puterea şi Iubirea lui Dumnezeu (N.T.). 


10 


Goldman, vicepreședinte, planificator și asistent al președintelui 
GSP & L, își lărgise cravata din cauza caniculei şi i se vedea o 
parte din pieptul păros acolo unde avea descheiati nasturii de 
sus ai cămășii. Părul de pe piept semăna cu cel 'de pe cap — 
negru Și cârlionţat, cu câteva fire vag cărunte. Chipul, puternic, 
osos și rumen, avea doi ochi ce priveau cu fermitate, autoritate 
şi de 'cele mai multe ori — deşi nu și în acest moment — cu o 
undă de umor. Apropiindu-se de cincizeci de ani, Nim Goldman 
părea de obicei mai tânăr, nu însă azi, datorită încordării şi 
oboselii. În ultimele câteva zile, stătuse la serviciu până Ía 
miezul nopții și se deșteptase la patru dimineaţa; _trezitul 
devreme impusese bărbierit devreme, aşa că acum avea tepii 
unei bărbi. nerase. La fel ca și ceilalti din centrul de control, 
Nim asuda, partial din cauza tensiunii, “parțial din cauza faptului 
că sistemul de conditionare a aerului fusese reglat cu câteva ore 
în urmă ca răspuns la o rugăminte urgentă — pornită de aici și 
transmisă prin radio și televiziune. publicului — de a se folosi 
mai puțin curent electric dată fiind grava criză de rezerve. Dar, 
judecând după linia ascendentă a unui grafic de care erau 
conștienți toți cei de la centru, apelul trecuse aproape neluat în 
seamă. 

Dispecerul șef, un veteran cu părul alb, se arătă jignit în 
timp ce-i răspundea întrebării lui Nim. De două zile încheiate, 
doi adjuncti ai dispeceratului stătuseră încontinuu călare pe 
telefon, ca niște gospodine disperate, târguind surplusuri de 
energie din alte state și din Canada. Nim Goldman o știa. 

- Tragem fiecare strop pe care-l putem căpăta din "Oregon ș si 
Nevada, domnule Goldman. Traversa Pacifică e plină. Arizona 
ne ajută putin, deși au și ei probleme. Mâine vor cere să cum- 
pere de la noi. 

- Le-am zis că n-au șanse nici cât negru sub unghie, strigă o 
dispeceră. 

— Putem răzbi după-amiaza asta prin forțe proprii? 

De astă dată era J. Eric Humphrey, preşedinte al consiliului, 
care se întorsese de la lectura unui raport asupra situației pre- 
zentat de un computer. Ca de obicei, vocea cultivată a preşedin- 
telui se asorta, joasă, cu aplombul său bostonian-vechi, purtat 
astăzi, ca-n oricare altă zi, precum o armură. Puțini i-o străpun- 
geau vreodată. Trăise și trudise în California timp de treizeci de 
ani, dar stilul neoficial al Vestului nu tocise patina de New 


li 


England a lui Eric Humphrey. Era o persoană scundă, îndesată, 
cu trăsături ordonate, lentile de contact și o bună creștere impe- 
cabilă. În pofida căldurii, purta un costum închis la culoare, de 
birou, inclusiv vestă și, dacă transpira cumva, semnele acestui 
fenomen erau cu decentă ascunse vederii. 

— N-arată bine, domnule, spuse dispecerul șef. 

Își azvârli în gură o nouă tabletă anti-acidă de gelusil: pier- 
duse numărătoarea celor luate începând de dimineață. Dispece- 
rii aveau nevoie de tablete datorită tensiunilor muncii lor, iar 
GSP & L-ul, într-un gest de relații-cu-angajații, instalase un auto- 
mat unde se găseau gratuit pachetele cu medicamentul ameliorant. 

Nim Goldman adăugă, în numele presedintelui: 

— Dacă reuşim să ne ținem, o s-o facem cu unghiile — şi mult 
noroc. 

Aşa cum subliniase dispecerul în urmă cu câteva momente, 
ultima rezervă rotativă a GSP & L fusese adusă la sarcină 
maximă. Ceea ce nu explicase, pentru că nimeni n-avea nevoie 
să i se spună, era că o întreprindere de utilitate publică precum 
Golden State Power & Light avea două genuri de provizii 
electrice: „rotativă“ și „gata“. Rezerva rotativă presupunea 
generatoarele î în funcțiune, deși nu la capacitatea maximă, ran- 
damentul însă putându-le fi crescut imediat la nevoie. Rezerva 
gata includea toate centralele energetice scoase din funcțiune, 
dar pregătite să pornească pentru a produce sarcina totală în 
zece-cincisprezece minute. 

Cu o oră în urmă, ultima rezervă gata — turbinele gemene cu 
gaz ale unei uzine de lângă Fresno, fiecare de câte 65000 
kilowaţi — promovase la starea de „rotativă“. Acum turbinele cu 
gaz, care de-atunci funcționaseră lejer, treceau pe „randament 
maxim“, nemailăsând rezerve de nici un fel. 

Un bărbat mătăhălos şi ușor adus de spate, cu înfățișare 
morocănoasă, fata ca o halbă de bere şi sprâncenele proemi- 
nente, care ascultase schimbul de replici dintre președinte și 
dispecer, vorbi cu glas răgușit: 

— Dracu” să ne ia pe toți! Dac-am fi avut un buletin meteo 
normal pe ziua de azi, acum n-am mai fi în impasu'ăsta. 

Ray Paulsen, vicepreşedinte executiv al rezervelor de energie 
electrică, făcu un pas nerăbdător înainte de la masa unde el şi alți 
câţiva studiaseră curbele de consum al energiei, comparându-le pe 
cele de azi cu acelea ale altor zile călduroase de anul trecut. 


12 


- Unul din doi meteorologi a făcut aceeași greșeală ca noi, 
obiectă Nim Goldman. Am citit în ziarul de-aseară, ba am auzit 
şi azi-dimineaţă la radio că se va răcori. 

- Probabil de-acolo a şi cules-o aia — din vreo gazetă! A 
decupat-o și a lipit-o pe-un "carton, fac prinsoare. 

Paulsen îl fulgeră din ochi pe Nim, care ridică din umeri. Nu 
era nici un secret că cei doi se detestau unul pe altul. Nim, în 
dublul său rol de planificator şi adjunct al președintelui, avea în 
GSP & L un mandat special care transcendea limitele departa- 
mentelor. În trecut, invadase teritoriul lui Paulsen și chiar dacă 
Ray Paulsen era plasat cu două trepte mai sus în ierarhia com- 
paniei, nu prea putea face mare lucru în sensul ăsta. 

— Dacă prin „aia“ te referi la mine, Ray, ai putea avea cel 
putin bunul simţ să-mi pronunti numele. 

"Capetele se’ întoarseră. Nimeni n-o văzuse pe Millicent 
Knight, meteorologa şefă a întreprinderii, micuță, brunetă și 
stăpânită, intrând în încăpere. Aparitia ei, totuși, nu fu surprin- 
zătoare. Departamentul meteorologic, inclusiv biroul domni- 
şoarei Knight, făcea parte din centrul de control, de care-l des- 
părțea un simplu glasvand. 

Alti bărbaţi poate s-ar fi simtit jenati. Dar nu Ray Paulsen. 
Urcase prin Golden State Power & Light pe calea cea grea, 
începând în urmă cu treizeci și cinci de ani ca ajutor într-o 
echipă de teren, avansând apoi la funcția de electrician, șef de 
echipă și alte poziții administrative. Odată, în timpul unui viscol 
în munti, fusese luat de vânt de pe un stâlp și suferise vătămări 
ale coloanei vertebrale de pe urma cărora rămăsese cu un gheb 
permanent. Studiile superioare la seral pe spezele companiei 
făcuseră din tânărul Paulsen un inginer cu diplomă; în anii 
scurși de-atunci, cunoștințele sale asupra sistemului GSP & L 
deveniseră enciclopedice. Din nefericire, nicăieri pe acest traseu 
nu dobândise rafinament sau maniere elegante. 

— Palavre, Milly i-o întoarse Paulsen. Am zis ce-am gândit, 
la fel ca-ntotdeauna; aș face-o şi dacă ar fi vorba de-un bărbat. 
Munceşti ca un bărbat, "fii gata să fii luată ca un bărbat. 

Domnișoara Kinght spuse indignată: 

— A fi bărbat sau femeie n-are nimic de-a face cu asta. 
Departamentul meu are o cotă înaltă a corectitudinii prevederi- 
lor — optzeci la sută, cum știi perfect. N-ai să găseşti.pe nimeni 
mai bun. 


13 


— Da” tu și-ai tăi ati căcat-o de-a binelea pe ziua de azi! 

— Pentru 'numele lui Dumnezeu, Ray, protestă Nim Gold- 
man. Așa n-ajungem nicăieri. 

J. Eric Humphrey asculta cearta, din câte se părea, cu indife- 
rență. Președintele n-o spunea, niciodată efectiv, dar lăsa uneori 
impresia că n-avea nici o obiecţie față de răfuielile funcționari- 
lor săi superiori, cu condiția ca munca lor să nu aibă de suferit. 
Existau în domeniu unii — și era de presupus că printre ei se 
număra şi Humphrey - care considerau că o organizație atot-ar- 
monioasă era şi delăsătoare totodată. Dar când avea nevoie, 
presedintele putea tăia disputele cu cuțitul ascuţit al autorităţii. 

În chiar acel moment, punând problema cu strictete, direc- 
torii prezenți în centrul de control - Humphrey, Nim Goldman, 
Paulsen și alți câțiva — nici n-aveau ce căuta acolo. Centrul era 
complet dotat cu personal. Acțiunile de întreprins în situații de 
urgenţă erau bine cunoscute, fiind elaberate de mult; majoritatea 
erau activate pe bază de computer, plus manuale de instrucțiuni 
aflate la îndemână. Pe timp de criză, precum cea cu care se 
confrunta acum GSP & L, acest loc, cu înformaţiile sale la 
secundă, devenea ca un magnet pentru cei ce aveau autoritatea 
de a pătrunde înăuntru.” 

Marea întrebare, încă nerezolvată, era: vor deveni cererile de 
energie electrică atât de mari încât să depășească rezerva aflată 
la dispoziție? Dacă răspunsul se vădea a fi da, trebuiau obliga- 
toriu să se deschidă bancuri întregi de comutatoare ale 
substaţiilor, lăsând segmente întregi din California fără curent 
electric, izolând comunităţi întregi și provocând haos. 

O „reducere“ de urgență era deja în vigoare. Începând cu 
orele 10.00, voltajul furnizat consumatorilor GSP & L fusese 
redus în etape, ajungând acum cu opt procente sub cota nor- 
mală. Reducerea permitea oarecare economii de energie, dar 
însemna că aparatura măruntă, ca uscătoare de păr, mașini de 
scris electrice, frigidere, primeau cu zece voki mai puțin ca de 
obicei în vreme ce echipamentele conectate pentru sarcini grele 
erau private de nouăsprezece, douăzeci de volti. ICE 
scăzute făceau ca totul să funcționeze mai puţin eficient, iar 
motoarele electrice funcționau mai zgomotos şi cu mai mar 
risipă de căldură decât în mod normal. Unele computere aveau 
necazuri; cele neechipate cu regulatori de voltaj îsi şi opriseră 
automat funcţionarea şi aveau să rămână astfel până la revenirea 


14 


voltajului normal. Un efect secundar consta în comprimarea 
imaginii de televiziune la aparatele particulare, astfel încât nu 
mai reușea să umple tot ecranul. Însă pentru o perioadă scurtă, 

n-ar fi trebuit să se înregistreze pagube de durată. De asemenea, 
lumina dată de becurile obișnuite, cu incandescență, era ușor 
mai scăzută. 

O reducere de opt la sută era însă, oricum, limita. Dincolo de 
acest nivel, motoarele electrice aveau să se supraîncălzească, 
poate chiar să se ardă, apărând riscul incendiilor. Astfel, dacă 
reducerea se vădea insufi cientă, ultima soluție rămânea scoa- 
terea de sub tensiune — condamnarea unor zone întinse la bezna 
totală. 

Următoarele două ore aveau să-și spună cuvântul. Dacă GSP 
& L se putea menține cumva până la mijlocul după-amiezei, 
momentul de vârf al cererii în zilele caniculare, sarcina avea să 
se ușureze până a doua zi. Apoi, presupunând că mâine va fi 
mai răcoare — nici o problemă. 

Dar dacă sarcina prezentă, care escaladase constant toată 
ziua, continua să crească... atunci se putea întâmpla tot ce era 
mai rău. 

Ray Paulsen nu cedă ușor. 

- Bine, Milly, insistă el, dar buletinul meteo de azi a fost 
ridicol de greşit. Adevărat? 

— Da, e adevărat. Dacă vrei s-o exprimi în modul ăsta urât şi 
nedrept, scânteiară de mânie ochii negri ai lui Millicent Knight. 
Dar mai e adevărat şi că există la o mie de mile în larg o masă 
de aer numită Pacific High. Meteorologia nu știe prea multe 
despre ea, dar uneori scoate din țâțâni toate prognozele din 
California timp de-o zi, două. 

Și adăugă cu dușmănie: 

Z Sau oi fi atât de încâlcit în circuitele tale electrice că nu 
mai ştii acest elementar fapt din natură? 

Paulsen se înroşi în obraji. 

— Acuma ia stai o secundă... 

Milly Knight nu-l băgă în seamă: 

— Şi încă ceva. Oamenii mei și cu mine am dat o prognoză 
cinstită. Dar o prognoză, în caz c-ai uitat, tocmai asta e — lasă 
ceva loc și pentru îndoială. Nu eu ţi-am spus să închizi Magalia 
2 pentru renovare. Asta-i o decizie pe care fu ai luat-o — şi dai 
vina pe mine. 


15 


Grupul de“lângă masă chicoti. Cineva murmură: 

- Touché. 

După cum ştiau foarte bine, o parte din problema de azi era 
uzina Magalia. 

Magalia 2, parte dintr-o filială GSP & L la nord de Sacra- 
mento, era un generator mare, activat cu aburi, capabil să fur- 
nizeze 600000 de kilowati. Tot timpul însă, 'de când fusese 
construit cu zece ani în urmă, Magalia 2 fusese un izvor de 
neplăceri. Rupturi Tepetate ale tuburilor de la boilere și alte 
defectiuni, mai serioase, îl scoteau frecvent din functiune, cel 
mai recent pentru nu mai putin de nouă luni, timp în care 
supraîncălzitorului i se montaseră tuburi noi. Dar chiar şi după 
asta, problemele continuaseră. După cum descria un inginer, 
folosirea lui Magalia 2 semăna cu menţinerea unui crucișător 
spart pe linia de plutire. 

În tot timpul săptămânii treċute, administratorul uzinei de la 
Magalia insistase pe lângă Ray Paulsen să-i permită închiderea 
numărului 2 spre a repara spărturile tuburilor de boiler — con- 
form spuselor lui, „înainte ca ceainicul ăsta buclucaș să se facă 
bucăţi“. Până ieri, Paulsen spusese cu îndârjire nu. Chiar şi 
înaintea începerii actualului val de căldură, și datorită închide- 
rilor pentru depănări neprogramate prin alte părti, puterea insta- 
lată a lui Magalia 2 fusese necesară sistemului. Ca întotdeauna, 
era o chestiune de echilibrare a priorităților, uneori alegând la 
noroc. Noaptea trecută, după ce citise prognoza temperaturilor 
mai coborâte pentru azi și cântărise totul, Paulsen dăduse apro- 
barea, iar unitatea fusese închisă imediat, cu munca începând după 
câteva ore, odată răcit boilerul. La ceasurile dimineții, Magalia 
2 zăcea cufundat în tăcere, iar porțiunile găurite “ale tevilor 
fuseseră tăiate de la mai multe racorduri de cazan. Deși era 
nevoie desperată de el, Magalia 2 nu putea reintra în funcţiune 
mai devreme de două zile. 

— Dacă prognoza ar fi fost corectă, mârâi Paulsen, nu 
închideam Magalia. 

Președintele clătină din cap. Auzise destul. Mai târziu, avea 
să fie timp $ şi pentru anchete. Acum nu era momentul. 

Nim Goldman se sfătuise la consola dispeceratului. Acum, 
glasul său plin de forţă se înălță deslușit deasupra celorlalte 
voci, anunțând: 


16 


- Raţionalizarea energiei va trebui să înceapă într-o jumătate 
de oră. Nu mai încape nici o îndoială. Vom fi nevoiți. 

Aruncă o privire spre președinte: 

— Cred că ar trebui să anunțăm mass-media. Televiziunea și 
radioul încă mai pot să emită avertismente. 

— Faceţi-o, spuse Humphrey. Și să mi-l prindă cineva pe 
Guvernator la telefon. 

- Da, domnule, începu un asistent-dispecer să formeze 
numărul. 

Chipurile din încăpere erau pământii. În istoria de-un secol 
și un sfert a rețelei, ceea ce era pe cale să se întâmple -— întreru- 
pere deliberată a activităţii — nu se mai petrecuse nici o dată. 

Nim Goldman telefona deja la departamentul Public 
Relations, aflat într-o altă clădire. N-avea să mai amâne nici un 
moment lansarea avertismentelor. Departamentul fu învestit să 
le monitorizeze; deși, în mod normal, ordinea întreruperilor de 
curent nu era cunoscută decât de câțiva oameni din cadrul 
companiei, acum avea să se dea publicității. Ca un alt punct 
strategic, cu câteva luni în urmă se hotărâse ca întreruperile — 
dacă, și atunci când, se întâmplau — să fie cunoscute drept 
„stingeri ciclice“, truc al relațiilor cu publicul pentru a le 
sublinia natura temporară ș şi faptul că toate zonele vor fi tratate 
echitabil. Expresia „Stingeri ciclice“ era capodopera unei tinere 
secretare, după ce superiorii ei mai vârstnici și mai bine plătiți 
nu fuseseră în stare să propună nimic acceptabil. Una dintre 
variantele respinse fusese „reduceri secvențiale“. 

— Am legătura cu cabinetul din Sacramento al Guvernato- 
rului, domnule, îl informă pe Eric Humphrey dispecerul-asis- 
tent. Zic că Guvernatorul e la un ranch de lângă Stockton și că 
încearcă să ia legătura cu el. Ar dori să veniţi la telefon. 

Preşedintele dădu din cap și luă receptorul. Acoperind 
microfonul cu mâna, întrebă: 

— Ştie cineva unde e şeful? . 

Inutil de explicat că ' „şeful“ însemna inginerul șef, Walter 
Talbot, un scoțian liniștit și greu de dus cu vorba care acum se 
apropia de vârsta pensionării, legendar pentru înțelepciunea sa 
în asemenea situaţii. 

— Da, spuse Nim Goldman. A plecat cu mașina să arunce o 
privire la Big Lil. 

Preşedintele se încruntă: 


17 


— Sper că nu-i nimic în neregulă acolo. 

Instinctiv, ochii tuturor se abătură spre un tablou având 
deasupra inscripția: LA MISSION No. 5. Acesta era Big Lil, cel 
mai nou și mai mare generator de la uzina La Mission, aflată la 
cincizeci de mile distanță de oraș. 

Big Lil — Lilien Industries of Pennsylvania construise uriașa 
mașină și un redactor de știri bunghise denumirea sugestivă, ce 
se prinsese — era un monstru livrând un milion şi un sfert de 
kilowati. Funcţiona alimentat cu.benzină în cantități enorme, 
care crea aburul supraîncălzit pentru propulsarea turbinei 
gigant. În trecut, Big Lil avusese şi el criticii săi. Pe perioada 
stadiilor de planificare, experții afirmaseră că e nebunie curată 
să se clădească un generator atât de mare, întrucât se vor pune 
prea multe baze pe o singură sursă de energie; foloseau 
similitudinea neștiințifică a coșului plin cu ouă. Alţi experţi nu 
fuseseră de acord. Aceştia atrăgeau atentia asupra „economiilor 
pe scară largă“, prin care vroiau să spună că energia produsă în 
proporție de masă e mai ieftină. Al doilea grup avusese câștig 
de cauză și, până acum, se dovedea că avusese dreptate. În cei 
doi ani de când își începuse activitatea, Big Lil funcționase 
economic comparativ cu generatoarele mai mici, magnific de 
demne de încredere și scutite de complicații. Astăzi, în Centrul 
de Control al Energiei, o cartogramă cu secțiuni hașurate 
prezenta știrea încurajatoare că Big Lil dădea cele mai bune 
rezultate, "funcţionând la capacitate maximă spre a purta pe 
umeri un masiv șase la sută din sarcina totală a rețelei. 

— S-au raportat unele vibrații la turbină azi- -dimineaţă, îi 
spuse Ray Paulsen presedintelui. Șeful și cu mine am discutat 
despre asta. Chiar dacă probabil nu e o situație critică, ne-am 
gândit amândoi că n-ar strica să aruncăm o privire. 

Humphrey dădu din cap aprobator. Oricum pentru șef nu era 
nimic de făcut la Centrul de Control al Energiei. Pur și simplu 
era mai comod să-l știe prin preajmă. 

— Aveţi legătura cu guvernatorul, anunță o centralistă la tele- 
fonul lui Humphrey. Și, un moment mai târziu, un glas familiar: 

— Bună ziua, Eric. 

-— Bună ziua, domnule, răspunse președintele. Mă tem că vă 
sun cu vești neplăcute... 

Și atunci se întâmplă. 


18 


În mijlocul bancului de instrumente de sub inscripția LA 
MISSION No. 5, o sonerie începu să lanseze un șir de semnale 
scurte, ascuţite, insistând a urgență. Simultan, lumini aver- 
tizoare rosii şi chihlimbarii prinseră să clipească. Acul prevăzut 
cu cemeală al cartografului automat șovăi, apoi cobori brusc. 

— Doamne sfinte! exclamă glasul’ șocat al nu se știe cui. Big 
Lil a căzut de pe sârmă. 

Nu mai rămase nici o îndoială, când toate afișajele coborâră 
la zero. 

Reacţiile fură imediate. În Centrul de Control al Energiei, o 
mașină de scris electronică” pentru rapoarte se trezi la viață, 
tăcânind şi. înșirând comunicate în timp ce sute de întrerupă- 
toare pentru înaltă tensiune, ale substaţiilor şi centrelor de 
comutare, se deschideau brusc la comanda” computerului. 
Deschiderea întrerupătoarelor de circuit avea să salveze sis- 
temul şi să protejeze contra avariilor alte generatoare. Dar 
această acțiune cufundase deja porțiuni uriaşe ale statului în 
pană de curent totală. De-a: lungul a două-trei secunde succe- 
sive, milioane de oameni din zone în general izolate — muncitori 
în fabrici şi funcţionari, fermieri, gospodine, vânzători, casieri, 
responsabili de restaurante, tipografi, mecanici la service, agenți 
de bursă, recepţioneri, coafeze, proiecționiști și spectatori de 
cinema, vatmani de tramvai, echipe ș și spectatori de televiziune, 
barmani, distribuitori poștali, podgoreni. medici, dentişti, 
veterinari, jucători de pinball... o listă ad infinitum — fură lipsiţi 
de curent și lumină electrică, incapabili să mai continue 
indiferent ce făceau cu numai un moment mai devreme. 

În clădiri, lifturile se opriră între etaje. Aeroporturile, care 
clocoteau de activitate. încetară virtualmente să mai functio- 
neze. Pe străzi și șosele, luminile semafoarelor se stinseră, dând 
semnalul unui monumental haos rutier. 

Mai mult de o optime din California — un ținut substanțial 
mai întins decât toată Elveţia și cu o populație de vreo trei 
milioane — puse frână brusc. Ceea ce, nu demult, fusese doar o 
simplă posibilitate, era acum o realitate dezastruoasă. Și de 
departe, mult mai gravă decât se crezuse. 

La consola de comunicaţii a centrului de control — protejată 
prin circuite speciale de ampla cădere de tensiune - toţi cei trei 
dispeceri lucrau cu repeziciune, răspândind instrucțiuni de 
urgență, telefonând ordine uzinelor generatoare și controlorilor 


19 


de împărţire a energiei, examinând hărţi rulante acţionate cu 
pedale, scrutând în căutare de informaţii displayurile cu tub 
catodic. Îi aştepta o lungă perioadă ocupată, dar deocamdată 
acțiunile declanșate de calculatoare le-o luaseră cu mult înainte. 

"— Hei, exclamă Guvernatorul în telefonul lui Eric Hum- 
phrey, tocmai s-au stins toate luminile. 

— Ştiu, recunoscu preşedintele. De asta v-am și sunat. 

La un alt telefon — fir direct cu sala de control La Mission — 
Ray Paulsen striga: 

— Ce mama dracu' s-a- -ntâmplat cu Big Lil? 


2 


Explozia de la uzina La Mission a Golden State Power & 
Light se produsese cu totul pe neașteptate. 

Cu o jumătate de oră mai devreme, inginerul șef, Walter 
Talbot, sosise pentru a inspecta La Mission No. 5 — Big Lil — ca 
urmare a raportărilor de ușoare vibratii ale turbinelor pe timpul 
nopții. Șeful era un bărbat slab, fusiform, „aspru în aparență dar 
cu un zburdalnic simț al umorului şi care încă mai vorbea cu un 
larg, accent galsgowian, deși de patruzeci de ani nu pășise mai 
aproape de Scoţia decât la un dineu ocazional de Burns Night în 
San Francisco. Îi plăcea să nu se grăbească indiferent ce făcea, 
iar azi inspecta Big Lil încet și cu grijă în vreme ce superin- 
tendentul uzinei, un inginer erudit și moale pe nume Danieli, îl 
însoțea. În tot acest timp, generatorul gigant își revărsa energia 
— suficientă pentru a aprinde mai mult de douăzeci de milioane 
de becuri cu putere medie. 

O vibrație slabă, adânc înăuntrul turbinei, diferită de torsul 
ei constant, normal, devenea din când în când audibilă urechilor 
antrenate ale şefului și superintendentului. Dar în cele din urmă, 
după teste ce includeau aplicarea unei sonde cu nylon în vârf pe 
lagărul principal, șeful pronunță: 

— No-i nemica de ce sa ne facem griji. Fătuca dolofană n-a 
sa ne deie de furcă şi ce-i necesar om vedea după ce-a trece 
panica. 

In timp ce vorbea, cei doi stăteau aproape de Big Lil, pe 
grătarele metalice care formau planșeul halei ca o catedrală, a 


20 


turbinei. Monstruosul generator-turbină, lung cât un cvartal de 
locuințe, şedea cocotat pe piedestaluri de beton, fiecare dintre 
cele șapte cofraje ale unității semănând cu o balenă eșuată. 
Imediat dedesubt se afla un masiv distribuitor cu aburi, la care 
erau cuplate tevi pentru vaporii sub presiune ieșind din boiler 
sau intrând în turbină, alături de alte dispozitive auxiliare. 
Ambii bărbați purtau căști tari și capsule de protecție a urechi- 
lor. Dár nici o măsură de prevedere nu-i ajută cu ceva în 
explozia ce avu loc, cu un bubuit asurzitor, o clipă mai târziu. 
Șeful și Superintendentul uzinal Danieli captară forța secundară 
a unei încărcături de dinamită, avându-și originea sub pardo- 
seala sălii principale, care sparse inițial o conductă de aburi de 
un metru lăţime, una.dintre cele ce uneau boilerul cu distribui- 
torul de vapori. Un furtun mai mic, cu ulei lubrifiant, fu și el 
perforat. Explozia, combinată cu aburul sub presiune, iscă un 
zgomot covârșitor, profund şi tunător. Apoi vaporii, la o 
temperatură de o mie de grade Fahrenheit și supuși unei presi- 
uni de 2400 livre pe inch pătrat, năvăliră prin grilaje deasupra 
cărora stăteau cei doi oameni. 

Amândoi muriră pe loc. Fură fierti, literalmente, ca legumele 
într-o oală. Câteva secunde mai târziu, toată scena fu întunecată 
de fum negru și dens din conducta de carburant ruptă, acum în 
flăcări — iscate de o scânteie a metalelor catapultate. 

Doi muncitori din uzină, care vopseau pe o schelă aflată sus, 
deasupra sălii turbinei, în pericol de a fi copleșiți de fumul 
negru ce se înălța, încercară să sară la nimereală pe o pasarelă 
mai înaltă cu vreo cinci metri. Nu reușiră și căzură aflându-și 
moartea dedesubt. 

Numai în sala de control a uzinei — la șaptezeci de metri 
distanță și apărată de uși duble — fu evitat dezastrul total. 
Reacţiile rapide ale unui tehnician de la panoul de control al 
No. 5, cu ajutorul dispozitivelor automate, făcură ca Big Lil să 
fie închis fără avarierea componentelor vitale ale generatoru- 
lui-turbină. 

La uzina La Mission aveau să urmeze mai multe zile de 
anchetă — o chinuitoare cernere a debriurilor de către experți si 
interogatorii din partea ajutoarelor șerifului și a agenților F. 
pentru a descoperi cauzele și împrejurările exploziei. Bănuiala 
de sabotaj avea însă să se ivească repede, dovedindu-se ulterior 
întemeiată. 


21 


Până la urmă, dovezile adunate oferiră o imagine destul de 
clară a exploziei și evenimentelor ce o precedaseră. 


La orele 11.40 ale acelei dimineţi, un bărbat alb, de consti- 
tuţie medie, proaspăt bărbierit, cu ten măsliniu, purtând ochelari 
cu rame metalice şi uniformă de ofițer al Armatei Salvării, s-a 
apropiat pe jos de” poarta principală a uzinei La Mission. Avea 
la el o servietă diplomat. 


Chestionat de paznicul de la poartă, vizitatorul a scos o 
scrisoare, aparent emisă de Golden State Power & Light, 
autorizându-l să viziteze instalaţiile GSP & L în scopul solici- 
tării de fonduri pentru o acțiune caritabilă a Armatei Salvării — 
un program de prânzuri gratuite pentru copiii din familii ne- 
voiașe. 

Paznicul l-a informat pe cel de la Armata Salvării că trebuie 
să se prezinte la biroul superintendentului uzinei, depunând 
acolo scrisoarea. Îi dădu indicaţii cum să ajungă la birou, care 
se afla la etajul doi al clădirii principale, accesibil printr-o uşă 
din afara vederii postului de pază. Vizitatorul plecă atunci în 
direcția indicată. Paznicul nu-l mai văzu decât când reveni și 
ieși din uzină, după vreo douăzeci de minute. Observă că încă 
mai avea la el servieta. 


Explozia se produse peste o oră. 


Dacă paza ar fi fost mai strictă, așa cum s-a subliniat la 
ancheta ulterioară a procuraturii, unui asemenea vizitator nu i 
s-ar fi permis accesul în incinta uzinei neînsoţit. Dar GSP & L, 
asemenea unităților de utilitate publică de pretutindeni, se 
confrunta cu probleme speciale — o dilemă -— în privința secu- 
rității. Cu nouăzeci și patru de uzine generatoare, zeci de 
magazii şi curti de serviciu, sute de substaţii nesupravegheate, o 
serie de birouri districtuale împrăștiate larg și un sediu central 
conţinând două clădiri înalte legate între ele, asigurarea strictei 
securităţi, chiar de-ar fi fost posibilă, costa o avere. Asta, într-o 
vreme de ascensiune a prețurilor combustibilului, salariilor şi 
altor cheltuieli, în timp ce consumatorii se plângeau că notele 
de plată pentru "curentul electric și gaze erau deja prea ridicate și 
ar trebui să se reziste oricărei propuneri de mărire a costurilor. 
Din toate aceste motive, angajaţii erau relativ puţini, astfel că 
mare parte din programul de securitate al rețelei era pur cos- 
metic. bazându-se pe un risc calculat. 


22 


La uzina La Mission, riscul — evaluat la patru vieți omenești 
— se dovedi a fi fost prea mare. 

Ancheta poliției stabili mai multe lucruri. Presupusul ofițer 
al Armatei Salvării era un impostor, îmbrăcat aproape cu 
siguranță într-o uniformă furată. Scrisoarea pe care o prezen- 
tase, chiar dacă putea fi redactată pe o foaie cu antetul GSP & L 
— deloc greu de găsit — era falsă. Rețeaua n-ar fi permis în nici 
un caz ca salariaţii săi să fie solicitați la serviciu, și nici nu se 
putu depista vreo "persoană din administrația GSP & L care să fi 
scris o asemenea misivă. Paznicul de la’ poartă nu-și amintea 
nici un nume în josul paginii, deși ținea minte că semnătura era 
„o zmângăleală“. 

S-a mai stabilit și că vizitatorul, odată ajuns în incintă, nu 

s-a dus la biroul superintendentului. Nimeni de-acolo nu l-a 
văzut. Dacă l-ar fi observat cineva, era improbabil ca faptul să fi 
fost dat uitării. 

Apoi a urmat deducția. 

Cel mai probabil, falsul ofițer din Armata Salvării a coborât 
o scurtă scară metalică până la nivelul de serviciu imediat de 
sub hala turbinei principale. Acest etaj, la fel ca și cel aflat 
deasupra, nu avea pereţi despărțitori astfel că, prin "rețeaua de 
tevi pentru aburi și a altor conductori, porțiunile inferioare ale 
mai multor generatoare din La Mission se puteau vedea clar 
prin planșeul de grilaj metalic al sălii turbinei de sus. Numărul 5 
- Big Lil — era inconfundabil, datorită dimensiunilor sale şi ale 
echipamentelor de alături. 

Probabil că intrusul avea informaţii prealabile asupra ampla- 
samentelor uzinei, deși asta n-ar fi avut un rol hotărâtor. 
Principalul edificiu al generatoarelor era o construcție necom- 
plicată — mai mult ca o cutie gigantică. Ar fi putut ști "de aseme- 
nea că La Mission, la fel ca toate staţiile generatoare moderne, 
era intens automatizată, folosind doar foarte puțină mână de 
lucru; prin urmare, şansele de a umbla fără a fi Observat erau 
destul de mari. 

Aproape cu siguranță, deci, intrusul a ajuns direct sub Big 
Lil, unde şi-a deschis servieta ce conţinea o bombă cu dinamită. 
Va fi privit în jur căutând un loc ascuns pentru bombă, apoi va 
fi văzut ceva ce părea o flanșă metalică perfect convenabilă, 
lângă joncțiunea a două conducte de aburi. După activarea unui 
mecanism te cronometrare, s-a înălțat neîndoielnic și a amplasat 


23 


acolo bomba. Alegerea acestei poziții i-a trădat lipsa de 
cunoștințe tehnice. Dacă ar fi fost mai bine informat, așeza 
bomba mai aproape de axul central al monstruosului generator, 
unde ar fi provocat cele mai mari pagube, poate scoțindu-l din 
funcție pe Big Lil chiar pentru un an încheiat. 

xpertii în explozibili au confirmat că aceasta era într-ade- 
văr o posibilitate. Ceea ce folosise sabotorul, au tras ei conclu- 
zia, era o „încărcătură formată“ — un con de dinamită care, 
odată detonat, avea o viteză de înaintare similară cu cea a unui 
glont, făcând ca explozia să penetreze orice i se afla drept în 
față. Întâmplător, aceasta fusese o conductă de aburi ieșind din 
boiler. 

Imediat după poziționarea bombei — continua ipoteza. -, 
sabotorul a mers de la clădirea principală a generatoarelor până 
la poarta uzinei, neacostat de nimeniyplecând la fel de dezinvolt 
şi atrăgând chiar mai puțin atenţia decât la sosire. Din acest 
punct, mișcările îi deveneau necunoscute. Nici un indiciu 
important privitor la identitatea sa nu ieși la iveală, cu toate 
investigațiile intensive întreprinse. Adevărat, un mesaj telefonic 
adresat unui post radio, chipurile din partea unei grupări 
revoluţionare subterane — Prietenii Libertăţii — a revendicat 
atentatul. Dar poliția nu deţinea nici o informaţie privind 
respectiva grupare sau identitatea membrilor săi. 

Toate acestea însă s-au întâmplat mai târziu. La uzina La 
Mission, timp de circa nouăzeci de minute după explozie, a 
domnit haosul.. 

Pompierii, răspunzând alarmei automate, aveau greutăţi cu 
stingerea focului de benzină și ventilația halei turbinei princi- 
pale și a nivelurilor inferioare pentru a împrăștia fumul negru și 
dens. Când, treptat, atmosfera se limpezi cât de cât, cele patru 
cadavre fură ridicate. Cele ale inginerului șef și superintenden- 
tului, aproape irecognoscibile, au fost descrise de un angajat 
îngrozit al uzinei „ca niste languste fierte“ — rezultatul contac- 
tului cu aburii supraîncălziți. 

O evaluare rapidă a avariilor de la No. 5 revelă faptul că 
erau ușoare. Un lagăr gripat a cărui alimentare cu ulei lubrifiant 
fusese tăiată de către explozie avea să necesite înlocuirea. Atâta 
tot. Munca de reparații, inclusiv reamplasarea conductorilor de 
vapori rupți, urma să ia o săptămână, după care uriașul genera- 
tor îşi putea relua funcţionarea. Ca o ironie a softii, în acel 


24 


interval, slaba vibrație pe care venise s-o inspecteze inginerul 
şef urma să se poată corija ș şi ea. 


3 


“ — Un sistem de distribuire a energiei electrice care a căzut în 
pană neprogramată pe scară largă, explică răbdător Nim 
Goldman, e ca jocul acela de copii numit „Culege cinzeșdoi'. 
La un moment dat te uiţi la un pachet complet, iar în următorul 
moment, pe nepregătite, la o podea așternută cu cărți. Trebuie 
culese una câte una, iar toată treaba durează o bucată de vreme. 

Se afla într-o galerie de observaţie — cam deasupra Centrului 
de Control al Energiei și despărțită de acesta printr-un perete 
din sticlă — unde li se 'permisese, de câteva minute, accesul 
reporterilor de la ziare, radio şi televiziune. Reporterii fuseseră 
expediați în grabă la GSP & L de la feluritele lor centre de 
presă, iar vicepreședinta rețelei de Public Relations, Teresa Van 
Buren, apelase la Nim ca să joace rolul purtătorului de cuvânt al 
companiei. Rezultatul era o conferință de presă improvizată. 

Deja unii din reprezentanții presei deveniseră ostili, din 
cauza a ceea ce ei considerau 0 sărăcie a răspunsurilor la 
întrebări. 

- Of, pentru numele. lui Dumnezeu! protestă Nancy 
Molineaux, reporteră la „California Examiner“ Scutiți-ne de 
rahaturile astea cu analogii casnice și spuneți-ne ceea ce-am 
venit să aflăm. Ce s-a întâmplat? Cine-i răspunzător? Ce se va 
face, dacă se va face ceva? Când o să revină curentul electric? 

Domnișoara Molineaux era aprigă, atrăgătoare într-un mod 
sever — pomeții proeminenţi făceau ca fața să-i pară arogantă, 
cum și era uneori — iar expresia ei obișnuită consta într-un 
amestec de curiozitate şi scepticism învecinate cu neîncredere. 
Mai era și șic, purta îmbrăcăminte de calitate căzând elegant pe 
un trup 'unduitor și era negresă. Profesional, își formase o 
anume reputaţie în a investiga, apoi a demasca, venalitatea în 
locurile publice. Nim se uita la ea ca la un țurțure de gheață 
ascuţit ca un ac. Reportajele ei trecute dăduseră clar de înțeles 
că GSP & L nu era o instituţie pe care s-o admire domnișoara 
Molineaux. 


25 


Alţi câțiva reporteri dădură din cap a încuviințare. 
eea ce s-a întâmplat a fost o explozie Ía La Mission, 
replică Nim, stăpânindu-și un impuls de a se răsti furios. 
Credem că cel puţin doi oameni de-ai noștri și-au pierdut viața, 
dar acolo arde un incendiu de benzină şi è plin de fum dens, așa 
că până în prezent nu se cunosc alte detalii. 

—' Aveţi numele celor doi morți? întrebă cineva. 

- Da, dar încă nu pot fi comunicate. Mai întâi trebuie să 
informăm familiile. 

— Ştiţi cauza exploziei? 

— Nu. 

— Cum rămâne cu curentul? injectă domnișoara Molineaux. 

— O parte din curent, răspunse Nim, a şi revenit. Cea mai 
mare parte din restul ar trebui să se remedieze în circa patru ore, 
cel mult şase. Orice altceva e de aşteptat să reintre în normal 
până diseară. 

Normal, medită Nim, cu exceptia lui Walter Talbot. Vestea 
implicării inginerului şef î în explozie și a presupusei sale morți 
ajunsese la Centrul de Control al "Energiei cu zdrobitoare 
bruscheţe, de numai câteva minute. Nim, prieten de ani de zile 
al șefului, încă nu avusese timp să perceapă realitatea veștii, sau 
să jelească, așa cum știa că va face mai târziu. Nim nu- -l cunos- 
cuse pe Danieli, superintendentul uzinei La Mission, decât vag, 
aşa că dispariția sa, oricât de tragică, părea mai îndepărtată. Prin 
geamul izolat fonic ce despărțea galeria de observație şi zona de 
activitate a Centrului de control, Nim putea să vadă agitația 
continuând să domnească la consola dispeceratului și în jurul ei. 
Vroia să se înapoieze acolo cât de grabnic posibil. 

— Va mai avea loc o altă întrerupere și mâine? vru să ştie un 
corespondent radio. 

— Nu, dacă ia sfârșit valul de căldură, după cum înțelegem că 
se va întâmpla. 

În timp ce întrebările continuau, Nim se lansă într-o descri- 
ere a problemelor sarcinii de vârf în condiţii meteo neașteptat 
de călduroase. 

— Deci ceea ce vreți cu adevărat să spuneţi, sugeră caustică 
Nancy Molineaux, e că voi cei de-aici n-aţi planificat, n-aţi 
prevăzut, n-aţi lăsat loc pentru nimic ce v-ar "putea smulge din 
normal. 

Nim roși: 


26 


— Planificarea nu poate decurge decât... 

Fraza rămase neterminată. 

Teresa Van Buren, directoarea serviciului de realții cu publi- 
cul, veni pe galerie, de unde lipsise câteva minute. Era o femeie 
mică, trupeșă, agitată, de vreo patruzeci și cinci de ani, care 
purta invariabil taioare mototolite din pânză de olandă şi ghete 
cafenii măricele. Adesea era neîngrijită și nepieptânată, arătând 
mai mult ca o gospodină hărțuită decât ca directoarea cu 
experiență a corporației, care era. 

-Amun anunț, spuse doamna Van Buren. Vocea-i era emotio- 
nată, iar în mână îi tremura o hârtie. Încăperea se cufundă în tăcere. 

— Tocmai am aflat că au murit patru oameni, nu doi. Toate 
victimele erau angajați ai companiei aflaţi la locul de muncă în 
momentul exploziei. Rudele lor cele mai apropiate sunt acum în 
curs de a fi informate şi vă vom oferi o listă de nume, cu scurte 
biografii, în câteva minute. Mai sun: autorizată şi să declar că, 
deși în acest moment nu avem nici o dovadă, se suspectează un 
sabotaj. 

In mijlocul rafalei de întrebări ce urmă, Nim se strecură 
afară. 


Pas cu pas, dirijat de Controlul Energiei, sistemul de dis- 
tribuire dezarticulat revenea la starea ordonată. 

În fața consolei de comunicații, dispecerul șef, jonglând cu 
două telefoane şi manipulând o baterie de butoane, le transmitea 
celor de la comutare instrucțiuni rapide, pe ton scăzut, într-o 
încercare de a restabili interconectările cu alte unități; acestea se 
separaseră automat când căzuse Big Lil. Odată restabilită 
Traversa Pacifică, dispecerul se rezemă de spătarul scaunului 
său rotativ din metal cenușiu și lăsă să-i scape un oftat sonor, 
apoi începu să apese pe butoane pentru a reîncepe distribuirea 
curentului. Privi scurt lateral când reveni Nim. 

— Suntem la jumătatea drumului, domnule Goldman. 

Asta însemna, își dădu seama Nim, că aproape jumătate din 
toată zona afectată de brusca întrerupere era din nou sub 
tensiune completă, iar procesul continua. Un computer putea, şi 
o și făcea, să închidă sistemul pe departe mai repede decât orice 
intervenție umană. Dar era nevoie de cuplarea directă de către 
tehnicieni, supervizaţi de Controlul Energiei, pentru a asambla 
din nou sistemul. 


27 


Metropolele şi orașele aveau prioritate și, district cu district, 
reveneau încă odată la viață electrică. Urmau la rând suburbiile, 
în special cele cu mari concentrări de uzine industriale. Apoi 
veneau localitățile rurale. Zonele izolate de la țară, aflate la baza 
stâlpului totemic al livrării energiei electrice, erau ultimele din 
toate. 

Se făcură câteva excepții. Spitalele, instalațiile de tratare a 
apei potabile și de canalizare şi rețelele telefonice înregistrară o 
preferință specială datorită naturii lor aparte. Era adevărat că 
instituţiile de acest gen aveau îndeobște generatoare proprii de 
rezervă, dar acelea nu satisfăceau decât parţial necesităţile și era 
esențială energia din exterior pentru funcționarea normală. Mai 
existau, ici şi colo, enclave de consideraţie deosebită față de 
anumite persoane individuale. 

Dispecerul şef își mutase atenţia spre o neobișnuită hartă a 
circuitelor de cablare pe care o discuta la unul din telefoanele 
sale. Harta era presărată cu o serie de cerculețe colorate. 

Aşteptând o pauză în convorbirile telefonice, Nim întrebă: 

- Asta ce e? 

Dispecerul se arătă surprins: 

— N-o știi? 

Nim scutură din cap. Nici chiar un vicepreședinte al planifi- 
cării nu putea să asimileze sau măcar să vadă miile de hărți minu- 
tios detaliate dintr-o sferă de operațiuni atât de largă ca a GSP & L. 

Echipamente de întreținere a vieții în domicilii particulare, 
explică dispecerul, chemându-și cu degetul un asistent și ridi- 
cându-se de pe scaun în timp ce celălalt îl înlocuia. Am nevoie 
de o pauză. 

Eliberat pentru moment de presiuni, dispecerul poziționă 
harta circuitelor între el și Nim. 

— Cercurile astea roșii sunt plămâni artificiali — echipamente 
respiratorii, cum li se spune mai ales, în zilele-astea. Cele verzi 
sunt aparate de dializă renală. Acest cerc portocaliu este genera- 
torul de oxigen al unui copil mic. Avem hărți ca asta pentru 
fiecare diviziune și le menţinem la zi. Ne ajută spitalele, care 
știu unde sunt localizate echipamentele la domiciliu. 

— N-ai făcut decât să umpli un gol în cultura mea, recunoscu 
Nim. Continuă să studieze harta, care îl fascina. 

- Majoritatea persoanelor ce trăiesc cu ajutorul echipamen- 
telor de supraviețuire au instalaţii ce se comută pe baterii în caz 


28 


de urgenţă, continuă dispecerul. Cu toate acestea, întreruperile 
de curent le cauzează traume. Așa că, în cazul unei pene locale, 
facem o verificare rapidă. Apoi, dacă există vreo îndoială sau 
problemă, transportăm la fața locului un generator portativ. 

-Dar nu avem atât de 'multe portative — cu siguranță, nu 
atâtea cât pentru o pană pe scară largă ca asta de azi. 

— Nu, și nici destule echipe nu avem la dispoziție. Dar azi 
am fost norocoși. Diviziunile au verificat. Nici un posesor de 
echipamente pentru supraviețuire la domiciliu n-a avut neplă- 
ceri. 

Dispecerul arătă pe hartă: 

— Acum, în toate acele puncte am dat din nou drumul la 
curent. 

Conștiința faptului că un element uman atât de mic numeric 
era supravegheat s şi îngrijit în mijlocul unor preocupări mult 
mai largi se releva’ emoţionantă și liniştitoare. Nim studie harta, 
cu ochi avizi. Găsi o intersecţie de străzi pe care o ştia bine. 
Lakewood şi Balboa. Unul dintre cercurile roşii marca poziția 
unui bloc de apartamente pe lângă care trecuse de multe ori Cu 
mașina. Numele de lângă cerc indica „Sloan“ — probabil 
beneficiarul plămânului artificial. Cine era Sloan? se întrebă 
Nim. Cum arăta? 

Meditatia îi fu întreruptă: 

. — Domnule Goldman, președintele vrea să vă vorbească. Dă 
telefon din La Mission. 

Nim luă receptorul pe care i-l oferea un asistent din sala de 
control. 

- Nim, spuse Eric Humphrey, l-ai cunoscut personal destul 
de bine pe Walter Talbot, nu-i așa? 

În pofida crizei, glasul președintelui suna urban ca de obicei. 
Imediat după primele raportări ale exploziei, își chemase 
limuzina și plecase, împreună cu Ray Paulsen, spre La Mission.. 

- Da, spuse Nim, Walter și cu mine am fost buni prieteni. 

Era conștient de un nod în gât, nu departe de lacrimi. 
Aproape de la recrutarea sa în Golden State Power & Light, cu 
unsprezece ani în urmă, Nim și inginerul șef împărtășiseră o 
simpatie reciprocă şi de obicei aveau încredere unul în altul. 
Părea de neconceput că nu-și vor mai face niciodată confidente. 

— Şi sotia lui Walter? Pe ea cât de bine o cunoşti? 

— Årdythe. Foarte bine. 


29 


Nim îl simţi pe președinte ezitând și întrebă: 

— Cum e acolo? 

— Urât. N-am mai văzut niciodată până acum trupurile unor 
oameni arși de abur supraîncălzit. Sper nici să nu-mai văd 
vreodată. Nu le-a mai rămas virtualmente nici un pic de piele, 
doar o masă de băşici cu tot ce se află dedesubt expus. Feţele 
sunt de nerecunoscut. 

Un moment, stăpânirea de sine a lui Eric Humphrey păru să 
șovăie, apoi și-o. regăsi. 

- De asta” aș dori să te duci la doamna Talbot cât mai curând 
posibil. Înteleg că a primit rău vestea, ceea ce nu e surprinzător. 
Ca prieten, poate ai reuși s-o ajuti. Te-aș mai ruga s-o convingi, 
dacă poti, să nu vadă trupul soțului ei. 

- O, Doamne, Eric. De ce eu? 

— Din cel mai evident motiv. Cineva trebuie s-o facă şi pe 
asta, iar tu îi cunoșteai pe amândoi mai bine, se pare, decât 
oricine dintre noi. Îi mai cer şi unui prieten de-al lui Danieli să-i 
viziteze soția, în același scop. 

Nim vru să replice: De ce nu te duci tu la soțiile tuturor celor 
pâtru morti? Tu eşti comandantul nostru suprem, plătit cu un 
salariu princiar care ar fi cazul să compenseze și câte o datorie 
nefericită Și mizerabilă din când în când. Plus de asta, nu merită 
moartea în slujba companiei o vizită personală de la cel din 
vârf? Dar n-o spuse, știind că J. Eric Humphrey, fiind totuși un 
administrator ce muncea din greu, se menținea intenționat în 
umbră ori de câte ori putea, iar acesta era clar un prilej în plus, 
cu Nim şi alţi nefericiți servindu-i drept înlocuitori. 

- Bine, acceptă Nim. Am s-o fac. 

= Mulţumesc. Și te rog, transmite-i doamnei Talbot pro- 
funda mea simpatie personală. 

Nim se strâmbă amărât în timp ce înapoia telefonul. Lucrul 
care i se ceruse să-l facă nu era de genul celor la care se 
pricepea. Știuse că o va vizita pe Ardythe Talbot până la urmă 
și va trebui să bâjbâie emoțional cât putea de bine în căutarea 
cuvintelor potrivite. Lucrul la care nu se așteptase era o vizită 
atât de apropiată. 

Iesind din Centrul de Control al Energiei, Nim o întâlni pe 
Teresa Van Buren. Arăta complet sleită. De presupus că recenta 
ședință cu reporterii contribuise la aceasta, iar Teresa fusese și 
ea o prietenă a lui Walter Talbot. 


30 


— N-a fost o zi prea bună pentru nici unul din noi, spuse. 

— Nu, fu Nim de acord. O informă unde mergea și ce ins- 
tructiuni primise de la Eric Humphrey. ` 

icepreşedinta relațiilor cu publicul făcu o grimasă. 

— Nu te invidiez. Asta-i treabă grea. Apropó, am auzit că ai 
avut un meci cu Nancy Molineaux. 

— Căţeaua aia! replică el cu năduf. 

- Sigur, e o cățea, Nim. Dar mai e și o ziaristă ca focu’, de-o 
mie de ori mai bună decât majoritatea clownilor incompetenti 
pe care-i vedem dansând pe muzica asta. 

- Mă surprinde că spui aşa ceva. Şi-a pus în cap să fie critică 
— ostilă — încă înainte de-a fi ştiut măcar despre ce era vorba. 

Van Buren ridică din umeri: 

— Pachidermul ăsta pentru care lucrăm poate supraviețui 
câtorva praștii şi săgeți. Pe de altă parte, ostilitatea poate fi 
modul lui Nancy de a te face pe tine, și pe alţii, să spuneti mai 
mult decât intenţionaţi. Mai ai câteva lucruri 'de învăţat despre 
femei, Nim — altele 'decât gimnastica suedeză în pat şi, din 
zvonurile pe care le aud, faci din belșug. 

ÎI privi cu şiretenie: 

— Eşti un vânător de femei, este? 

Apoi, ochii ei materni se îndulciră. 

— Poate n-ar fi trebuit s-o zic tocmai acum. Du-te, fă tot ce 
poţi mai bine pentru nevasta lui Walter. 


4 


Cu făptura sa substaţială înghesuită în „Fiat“-ul X19 de 
două locuri, Nim Goldman străbătea în zig-zag, străzile din 
centru, îndreptându-se spre San Roque, suburbia unde locuiau 
Walter şi Ardythe Talbot. Cunoştea bine drumul, pe care-l 
parcursese de multe ori. 

De-acum se înserase de-a binelea, cu o oră, două, după 
ceasul de vârf al goanei spre casă, dar traficul era încă intens. 
Arşiţa zilei mai scăzuse puțin, însă nu cine știe cât. 

im își potrivi mai bine trupul în mica mașină, chinuindu-se 
să stea comod, și asta-i aduse aminte că pusese pe el ceva 
greutate în ultima vreme şi n-ar fi stricat să mai dea cât de cât 


31 


jos înainte ca el și „Fiat“-ul să ajungă într-un impas. N-avea nici 
o intenție să schimbe mașina. Reprezenta convingerea sa că 
aceia care conduceau autoturisme mai mari iroseau orbește 
preţiosul combustibil trăind într-un paradis nebun ce-avea să ia 
sfârşit curând, cu toate dezastrele aferente. Unul dintre dezastre 
se anunța a fi raționalizarea energiei electrice, handicapându-i 
pe toți. 

După cum o vedea Nim, scurta reducere a curentului electric 

din acea zi nu fusese decât un preambul — un hors d'oeuvre greu 
de digerat — a mult mai gravelor scăderi, provocatoare de 
dislocări, aflate poate la doar un an, doi, distanță. Necazul era 
că aproape nimănui nu părea să-i pese. Până și în sânul GSP & 
L, unde destui oameni împărtășeau aceleași informatii şi vederi 
de ansamblu cu Nim, exista o comoditate traductibilă drept: Nu 
vă faceți griji. Totul o să iasă bine. Ne vom descurca. Până una 
alta, hai să nu facem valuri alarmând populația. 

Pe parcursul lunilor din urmă, doar trei oameni din ierarhia 
Golden State Power & Light — Walter Talbot, Teresa Van Buren 
şi Nim ~- insistaseră pentru o schimbare de atitudine. Lucrul 
pentru care pledau ei era mai putină sfială, mai multă des- 
chidere. Sustineau avertizarea francă și imediată a publicului, 
presei și politicienilor că se anunța calamitatea unei foamete 
electrice, că nimic n-o putea înlătura total și că doar un program 
de necesitate pentru construirea a noi centrale electrice, combi- 
nată cu măsuri masive și dureroase de conservare, îi putea 
micșora efectele. Dar prudenta convențională, teama de a nu-i 
ofensa pe cei cu poziții de autoritate în stat, prevalaseră până în 
prezent. Nu fusese avizată nici o schimbare. Acum, Walter, 
unul din trio-ul de cruciați, era mort. 

O revigorare a durerii îl inundă pe Nim. Mai-nainte, își 
stăpânjse lacrimile. Acum, în intimitatea vehicului în mișcare, 
le lăsă să „curgă; pârâiașe gemene i se prelinseră pe față. În 
suferință, își dori să fi putut face ceva pentru Walter, fie și 
numai un act impalpabil, ca rugăciunea. Încearcă să- şi readucă 
aminte Kaddish-ul Priveghiului, ruga evreiască pe care o 
auzise ocazional la slujbele morţilor, rostită prin tradiție de cea 
mai apropiată rudă de parte bărbătească şi în prezența a zece 
bărbați evrei. Buzele lui Nim se mișcau tăcute; poticnindu-se 
peste străvechile cuvinte arameice. Yisgadal veyiskadash 
sh’may rabbo be'olmo deevro chiroosey ve'yamlich malcho- 


32 


osey... Se opri, restul rugăciunii scăpându-i, Chiar în timp ce-și 
dădea seama că, pentru el, a se ruga și nimic mai mult era 
ilogic. 

Existaseră în viața lui momente — și acesta era unul dintre 
ele — când Nim simţise instincte din adâncurile sale lăuntrice 
tânjind după. credința religioasă, după identificare, personal, cu 
moştenirea lui. Dar religia, sau cel puțin practicarea ei, era o ușă 
închisă. Fusese trântită înaintea nașterii lui Nim, de către tatâl 
său, Isaac Goldman, care venise în America din Europa de Est 
ca tânăr emigrant fără un sfant și socialist înfocat. Fiu de rabin, 
Isaac găsea socialismul şi iudaismul incompatibile. Prin urmare, 
respingea religia înaintașilor săi, lăsându-și propriii părinți cu 
inimile frânte. Chiar și acum, bătrânul Isaac, în vârstă de 
optzeci și doi de ani, încă mai lua în derâdere perceptele de bază 
ale credinței iudaice, descriindu-le drept „sporovăieli banale 
între Dumnezeu şi Abraham, şi zadarnic basm despre un popor 
ales“. 


Nim crescuse acceptând opțiunea tatălui său. Sărbătoarea 
Paştilor și Zilele Inalt Sfinte -Rosh Hashanah, Yom 
Kippur — treceau neluate în seamă de către familia Goldman iar 
acum, ca rod al rebeliunii personale a lui Isaac, o a treia 
generație — propriii copii ai lui Nim, Leah, și Benjy — erau ținuți 
departe, de moștenirea și identitatea evreiască. Nu se planificase 
nici un bar mitzvah pentru Benjy, omisiune care uneori îl 
tulbura pe Nim și stârnea întrebarea: în pofida deciziilor pe care 
le luase în privința sa, avea oare dreptul să-i despartă pe copii 
de cinci mii de ani de istorie a evreilor? Nu era încă prea târziu, 
ştia, dar până una alta Nim nu rezolvase dilema. 

Gândindu-se la familia lui, Nim își dădu seama că omisese 

s-o sune pe Ruth pentru a-i spune că 'nu va ajunge decât foarte 
târziu acasă. Luă telefonul mobil din dreapta, sub tabloul de 
bord — facilitate furnizată și plătită de GSP & L. Răspunse o 
centralistă și-i dădu numărul său de-acasă. 

— Reședința familiei Goldman. La telefon, Benjy. 

Nim surâse. Ăsta era Benjy până- -n măduva oaselor — încă 
de la zece ani, precis și sistematic, în contrast cu sora sa Leah, 
mai mare cu patru ani, încontinuu dezorganizată. și răspunzând 
la telefon cu un dezinvolt „Ura!“ 

— Aici tata, spuse Nim. Sunt cu maşina. 


33 


Îşi învățase familia să aștepte când auzeau asta, căci în con- 
vorbirile radio-telefonice 'emisia și recepţia nu se puteau 
suprapune. Adăugă: 

— E totul în regulă acasă? 

— Da, tati, acum e. Dar s-a întrerupt curentul, spuse Benjy, 
cu un mic chicotit. Bănuiesc că ştiai. Și, tati, am potrivit la loc 
toate ceasurile. 

- Bine ai făcut și... da, știam. Dă-mi-o pe mama. 

— Leah vrea.. ý 

Nim auzi o foială, apoi vocea fiicei sale: 

— Ura! Am văzut ştirile la teve. N-ai apărut. 

Vocea lui Leah suna acuzatoare. Copiii se obișnuiseră să-l 
vadă pe Nim la televizor ca purtător de cuvânt din partea GSP 
& L. Poate că absenţa lui Nim de azi pe micul ecran avea să 
afecteze poziţia lui Leah în rîndul prietenelor ei. 

— Îmi pare rău, Leah. S-au întâmplat prea multe. Poţi s-o 
chemi pe mama? 

O nouă pauză. Apoi: 

— Nim? 

Vocea lină a lui Ruth. 

Atinse tasta apăsați-și-vorbiți: 

- Eu sunt. Și ca s-ajung să vorbesc cu tine parc-ar trebui 
să-mi fac loc cu | coatele prin mulțime. 

În timp ce vorbea, trecu pe altă bandă a șoselei, manevrând 
Fiat-ul cu o singură mână. Un semn de circulație anunță că 
genvana spre San Roque era la o milă și jumătate î în față. 

iindcă au vrut să vorbească și copiii? Poate că asta-i din 
cauză că nu te prea văd pe-acasă. 

Ruth nu ridica niciodată vocea, întotdeauna suna blândă, 
chiar și când administra un perdaf. Era o săpuneală justificată, 
admise el în tăcere, dorindu-și să nu fi adus vorba. 

— Nim, am auzit de Walter. Și de ceilalți. S-a dat la știri; e 
groaznic. Îmi pare nespus de rău. 

Ştia că e sinceră și că Ruth era conştientă de strânsa apro- 
piere dintre el şi șef. 

Acest gen de înțelegere era tipic pentru Ruth, chiar dacă în 
alte privințe ea și cu Nim păreau să aibă tot mai puține raporturi 
în ultima vreme, comparativ cu felul cum stătuseră lucrurile 
cândva. Nu că ar fi existat vreo ostilitate deschisă. Nici pome- 
neală. Ruth, cu calmul ei imperturbabil și deschisă, n-ar fi lăsat 


4 
34 


niciodată să se ajungă acolo, raționa Nim. Și-o putea imagina 
acum — stăpânită și competentă, cu ochii el blânzi și cenușii 
plini de simpatie. Avea o calitate de Madonă, își spunea el 
adesea; chiar și fără farmecele pe care le poseda î în abundență, 
simplul ei caracter ar fi făcut-o frumoasă. Mai știa și că va 
împărtăși acest moment cu Leah și Benjy, explicând, tratându-i 
ca pe niste egali, în felul acela simplu pe care-l avusese întot- 
deauna. Nim nu înceta nici un moment s-o respecte pe Ruth, în 
special ca mamă. Pur și simplu, căsnicia lor devenise neintere- 
santă, ba chiar anostă; în propriile sale gânduri o caracteriza ca 
„un drum fără hopuri, spre nicăieri“. Și mai era ceva — poate o 
excrescență a indispoziţiei lor reciproce. Recent, Ruth păruse 
să-și fi dezvoltat interese ale ei proprii, interese de care prefera 
să nu vorbească. În repetate rânduri, Nim sunase acasă când în 
mod normal ea ar fi trebuit să fie acolo; în loc de asta, părea să 
fi lipsit toată ziua, iar ulterior eschiva explicaţiile, lucru ce n- -0 
caracteriza. Îşi găsise Ruth un amant? Era posibil, bănuia el. În 
orice caz, Nim se întreba cât timp şi până unde vor pluti în 
derivă înainte de-a trebui să se întâmple ceva definit, ca de pildă 
o confruntare. 

-Cu toţii suntem zguduiți, mărturisi el. Eric rui-a cerut să 
mă duc la Ardythe ș şi mă îndrept acum într-acolo. Cred c-am să 
întârzii. Probabil foarte mult. Nu mă așteptați. 

Nimic nou în asta, firește. În majoritatea serilor, Nim lucra 
peste program. Rezultatul: cina acasă fie era amânată, fie o 
sărea complet. Mai însemna şi că-i vedea puțin pe Leah și 
Benjy, care adesea erau în pat, de cele mai multe ori dormind, la 
sosirea lui. Uneori, Nim avea sentimente de vinovăţie față de 
scurtele intervale de timp pe care le petrecea cu copiii ș si ştia că 
asta o necăjea pe Ruth, deși rareori se întâmpla să ò spună. 
Câteodată își dorea ca ea să se plângă mai mult. 

Dar absenţa din seara asta era altreva. N-avea nevoie de nici 
o altă explicaţie sau scuză, nici măcar față de sine însuși. 

— Sărmana Ardythe, murmură Ruth. “Tocmai cârd Walter se 
apropia de pensionare. Iar anunțul ăsta exact acum r.u face decât 
să înrăutățească și mai mult situația. 

-Ce anunț? 


—A, credeam că ştii. S-a dat la știri. Cei care au pus bomba 
au trimis-un comunicat cred că-i spuneau -la un post de 


35 


radio. Se lăudau cu ce-au făcut. Poti să-ți închipui? Ce fel de 
oameni pot fi ăștia? 

— Care post de radio? 

În timp ce vorbea, Nim, lăsă j Jos receptorul cu o miscare iute, 
trecu radioul mașinii pe „deschis“ şi culese telefonul din nou 
tocmai la timp ca 's-o audă pe Ruth spunând: 

— Nu știu. 

— Ascultă, e important să aud. Așa că acum voi închide și, 
dacă pot, mai dau un telefon de la Ardythe. 

Nim puse receptorul în furcă. Radioul era deja reglat pe un 
post numai de știri şi o privire la ceas indică încă un minut până 
la jumătatea de oră când ştia că se va transmite un sumar al 
ştirilor. 

Acostamentul pentru La Roque apăruse și înscrise „Fiat“-ul 
pe bandă. Locuinta familiei Talbot nu era "decât la vreo milă 
distanță. 

La radio, un semnal de trompetă punctat de cod Morse 
anunță buletinul de ştiri. Subiectul pe care-l așteptase Nim era 
primul. 

„O grupare autointitulată Prietenii Libertății a revendicat 
explozia de azi de la o centrală energetică a Golden State Power 
& Light. Detonaţia s-a soldat cu patru pierderi de vieţi omenești 
și a cauzat o întrerupere pe scară largă .a furnizării energiei 
electrice. 

Declarația era înregistrată pe o bandă magnetică depusă la 
un post de radio local astăzi spre seară. Poliţia a afirmat că 
informaţiile de pe bandă îi confirmă autenticitatea. Imprimarea 
e examinată în căutare de posibile indicii.“ 

Evident, îsi spuse Nim, postul pe. care-l asculta nu era cel 
care primise înregistrarea. Crainicilor nu le plăcea să admită 
existența unui concurent și, chiar dacă o asemenea știre era prea 
importantă pentru a fi ignorată, celălalt post de radio nu fusese 
nominalizat. 

„Conform datelor primite, un glas de bărbat -până în 
prezent neidentificat — de pe banda magnetică a declarat, cităm, 
«Prietenii Libertăţii se consacră unei revoluții a poporului și 
protestează împotriva rapacelui monopol capitalist al puterii ce 
aparține de drept poporului» Încheiat citatul. 

omentând decesele care au intervenit, înregistrarea spune, 
cităm, «Nu s-au intenţionat pierderi de vieți omenești dar, în 


36 


revoluția poporului aflată la început, capitaliștii și lacheii lor 
vor cădea victime, suferind pentru crimele” lor contra 
umanității» Încheiat citatul. 

Un reprezentant oficial al Golden State Power & Light a 
confirmat că sabotajul a fost cauza exploziei de azi, Gar nu a 
acceptat să facă nici un alt comentariu. 

E de așteptat ca prețurile reduse la came să crească în 
curând. Azi la Washington, „Secretarul de Stat al Agriculturii 
le-a spus unor consumatori... 

Nim întinse mâna, închizând radioul. Știrea îl deprima cu 
zădămicia ei grețoasă. Se întreba ce efect o fi având asupra lui 
Ardythe Talbot, pe care urma s-o vadă curând. 

În întunericul tot mai dens văzu că mai multe mașini erau 
parcate în fața casei modeste și îngrijite, cu două nivele, a 
familiei Talbot, cu abundenta ei "de ronduri de flori — hobby-ul 
de-o viață al lui Walter. Luminile erau aprinse în camerele de la 
parter. i 

Nim găsi un loc pentru „Fiat“, îl încuie și porni pe alee. 


5 


Usa din față era deschisă, și din casă răzbătea murmur de 
voci. Nim ciocăni şi aşteptă. Cum nimeni nu răspunse, intră. 

În antreu, glasurile deveniră mai desluşite. Proveneau din 
living room-ul din dreapta, își dădu el seama. Nim o putea auzi 
pe Ardythe. Părea cuprinsă de _istericale și suspina. Prinse 
cuvinte fâră legătură: 

„„„Ucigașii aceia, o Doamne!... era bun și blând, nu făcea 
rău nimănui... să-l numească în felurile acelea scârboase... 

Intervencau și alte glasuri, încercând să instaleze calmul dar 
nereușind. 

Nim ezită. Ușa living-ului era întredeschisă, deși nu putea 
nici să vadă înăuntru, nici să fie văzut. Simţi tentația să iasă 
tiptil afară, plecând la "fel de neobservat pe cât venise. Apoi, ușa 
de la living se deschise brusc și apăru un bărbat. Închizând-o 
repede în urma lui, se rezemă cu spatele de ea, palid la fața sa 
bărboasă şi emotivă și cu ochii închiși strâns ca pentru o clipă 


37 


de ușurare. Ușa închisă reținea în cea mai mare parte sunetele 
dinăuntru. .. 

— Wally, spuse încetişor Nim. Wally. 

Celălalt deschise ochii, având nevoie de câteva secunde ca 
să se adune. 

— A, tu ești, Nim. Mulţumesc că ai venit. 

Nim îl cunoștea pe Walter Talbot jr., unic fiu, aproape de 
când era prieten cu răposatul său tată. Wally jr. lucra şi el la 
GSP & L - ca inginer de întreţinere a liniilor de transmisie. Era 
căsătorit, avea copii și trăia în Gapătul opus al orașului. 

— Nu se poate spune groaznic de mult, îi spuse Nim. Decât 
că-mi pare rău. 

Wally Talbot dădu din cap: 

— Stiu. 

Arătă a scuză spre odaia din care ieșise. 

- A trebuit să ies de-acolo un minut. Un prost, lua-l-ar 
dracu”, a dat drumul la televizor şi am auzit nenorocitul ăla de 
anunţ pe care l-au dat acei asasini ticăloși. Înainte de-asta o 
calmaserăm pe mama un pic. Acum iar s-a pomit. Probabil ai 
auzit. 

- Da, am auzit. Cine mai e înăuntru? 

-- Mary, odată. Am lăsat pe cineva cu copiii și am venit aici. 
Apoi, au mai sosit și o mulțime de vecini; majoritatea încă mai 
sunt acolo. Cred că au intenţii bune, dar asta n-ajută la nimic. 
Dacă tata era aici, ar fi... 

Wally se întrerupse, silindu-și un zâmbet gol. ` 

-E greu să te obișnuiești cu ideea că nu va mai fi prin 
preajmă. 

- La fel am simțit și eu. 

Lui Nim îi era clar că Wally jr. nu era în formă pentru a lua 
sub controlul său ceea ce se petrecea în casă. 

— Ascultă, spuse el, nu putem continua așa. Hai înăuntru. O 
să stau de vorbă cu mama ta și fac tot ce pot. Tu şi cu Mary 
începeți să-i pofiiți pe ceilalți a 

— Okay, asta se leagă. Mersi, Nim. 

„Evident, ceea ce-i trebuia lui Wally era un om autoritar. 

În living, se aflau poate zece persoane, în picioare sau 
șezând. Încăperea era luminoasă și confortabilă, normal de 
spațioasă, dar acum părea aglomerată. Mai era şi încinsă, în 
pofida aerului condiţionat. Un număr de conversații se purtau în 


38 


același timp, iar televizorul fusese lăsat deschis, contribuind la 
rumoarea generală. Ardythe Talbot stătea pe o sofa, înconjurată 
de mai multe femei, dintre care una era Mary, soția Iui Wally jr. 
Pe ceilalti, Nim nu-i cunoștea. Probabil erau vecinii despre care 
vorbise Wally. 

Deși Ardythe împlinise șaizeci de ani — Nim și Ruth partici- 
paseră la aniversare — rămânea o femeie izbitor de frumoasă, cu 
chip atrăgător, doar vag însemnat de primele riduri ale 
bătrâneții. Părul arămiu, tuns scurt cu stil, era vârstat de la 
natură Cu fire cărunte. Ardythe juca regulat tenis iar efectul se 
arăta în sănătatea ei radioasă. Astăzi, însă, ținuta i se prăbușise. 
Faţa brăzdată de lacrimi arăta trasă și îmbătrânită. 

"Ardythe continua să vorbească așa cum făcuse şi mai-nainte, 
cu vocea înecată şi cuvintele fără legătură unele cu altele. Se 
opri însă când îl văzu pe Nim. 

- O, Nim. 

Desfăcu brațele, iar ceilalți îi fâcură loc lui Nim când se 
îndreptă spre ea, așezându-se alături pe canapea şi 
îmbrățişând-o. 

- O, Nim, repetă femeia. Ai auzit ce lucru groaznic i s-a 
întâmplat lui Walter? 

— Da, draga mea, răspunse el cu blândețe. Am auzit. 

Nim îl observă pe Wally, în partea cealaltă a camerei, 
închizând televizorul, apoi luându-și soția deoparte și vorbin- 
du-i cu glas scăzut. Imediat, cei 'doi se apropiară de alții, 
mulțumindu-le și conducându-i afară unul câte unul. Nim 
continua s-o țină i în brațe pe Ardythe, fără a vorbi, încercând s-o 
calmeze și s- O aline. Curând, living room-ul fu cufundat din nou 
în tăcere. 

Nim auzi ușa din față închizându-se în urma ultimului vecin 
ce pleca. Wally ș si Mary, care ieșiseră pe hol, reveniră. Wally își 
trecu o mână prin păr și barbă. 

— Mi-ar prinde bine un scotch țeapăn, anunţă el. Mai vrea 
cineva? 

Ardythe dădu din cap. La fel și Nim. 

— Le aduc eu, spuse Mary. Se ocupă cu paharele si ameste- 
curile, apoi cu scrumierele, făcând ordine în living și înlăturând 
semnele recentei vizite. Mary era sveltă, cu un aer ștrengăresc ş si 
activ. Înaintea căsătoriei sale cu Wally, lucrase î în compartimen- 


39 


tul de creaţie a unei agenţii publicitare și încă mai muncea ca 
liber-profesionistă în timp ce-și vedea de familie. 

Ardythe ședea dreaptă, acum fără sprijinul nimănui, sorbind 
din scotch, cu semnele stăpânirii de sine revenind. Spuse 
deodată: | 

— Cred c-arăt groaznic. 

— Nu mai rău decât ar arăta oricine, o asigură Nim. 

Dar Ardythe se dusese la oglindă: 

— O, Dumnezeule! exclamă ea, celorlalți spunându-le: beti în 
linişte. Vin imediat. 

Părăsi odaia, luându-și cu sine și scotch-ul, și o putură auzi 
urcând la etaj. Nim reflectă cu amuzament crispat: puțini bărbați 
sunt atât de maleabili şi puternici ca femeile. 

Cu toate acestea, hotărâ el, avea să-i spună mai întâi lui 
Wally despre avertismentul lui Eric Humphrey că familia n-ar 
trebui să vadă rămășițele pământești ale lui Walter. Îşi aminti, 
cu un fior, cuvintele presedintelui. „. „virtualmente nici un pic 
de piele... Fetele sunt de nerecunoscut.“ Mary se dusese la 
bucătărie. În timp ce bărbații rămaseră singuri, Nim, cu cât de 
multe menajamente putea ș şi omitțând detaliile, explică situația. 

Reacţia fu imediată. Wally dădu pe gât restul de scotch. Cu 
lacrimi în ochi, protestă: 

— O, Hristoase! — e rău destul s-o auzi. Nu i-aș putea spune 
mamei așa ceva. Va trebui s-o faci tu. 

Nim tăcu, gândindu-se cu groază la ceea ce avea să urmeze. 

Peste cincisprezece minute Ardythe reveni. Se machiase, își 
rearanjase părul și se schimbase de rochia dinainte, îmbrăcând o 
bluză cochetă și o fustă. În timp ce ochii și atitudinea trădau 
suferință, la suprafață era mai aproape de personalitatea ei 
normală şi atrăgătoarė. 

ȘI Mary se întorsese în living. De astă dată Wally umplu din 
nou ' paharele și se așezară toți patru, stingheriți la început, 
nesiguri ce să spună. 

Ardythe fu aceea care sparse tăcerea. Spuse cu fermitate: 

— Vreau să-l văd pe Walter. 

Apoi, răsucindu-se spre Wally: 

— Ştii unde a fost dus tatăl tău, ce... aranjamente s-au făcut? 

ăi... € o.. 

Wally se întrerupse, se ridică și-și sărută mama, apoi, stând, 

astfel încât să nu trebuiască a o privi în ochi, continuă: 


40 


- E o problemă, mamă. Nim îţi va vorbi despre ea. Nu-i așa, 
Nim? 

Nim își dorea să se afle în altă parte, oriunde. 

— Mamă, draga mea, spuse Wally, continuând să stea în 
picioare. Mary si cu mine trebuie să ne repezim putin până 
acasă, la copii. Ne vom întoarce. Și unul din noi o să stea la 
noapte cu tine. 

Ca și cum nu l-ar fi auzit, Ardythe intonă: 

- Ce probleme?... De ce nu-l pot vedea pe Walter?... Spu- 
neți-mi careva. 

"Wally i ieşi grăbit, cu Mary pe urme. Ardyte nu părea a-și fi 
dat seama că plecaseră. 

— Vă rog... De ce pot...? 

Nim îi luă mâinile, ținându-i-le într-ale sale. 

— Ardythe, ascultă-mă. Walter a murit pe neașteptate. Totul 

s-a sfârșit în mai puțin de-o secundă. N-a avut timp să ştie ce se 
întâmpla ș si probabil n-a avut nici o durere. 

Nim spera că e adevărat. Continuă: 

— Dar din cauza celor întâmplate, a fost desfigurat. 

Ardythe gemu. 

— Walter a fost prietenul meu, Stărui Nim. Știu cum gândea. 
N-ar fi vrut să-l vezi în starea-n care e acum. Ar fi vrut să-l 
păstrezi în amintire... 

Se opri, înecat de propria sa emoție, nefiind sigur dacă 
Ardythe auzise sau, în caz că da, înțelesese. Din nou rămaseră 
tăcuți. 

Trecuse mai mult de-o oră de la sosirea lui Nim. 

— Nim, spuse într-un târziu Ardythe. Ai mâncat de cină? 

Clătină din cap: 

— N-am apucat. Nu mi-e foame. 

Îi venea greu să se adapteze bruștelor schimbari de dis- 
pozitie ale lui Ardythe. 

emeia se ridică: 

— Mă duc să-ţi pregătesc ceva. 

O urmă în bucătăria economică, ordonată, pe care Walter 
Talbot însuși o proiectase. În mod caracteristic, Walter efec- 
tuase mai întâi un studiu al timpilor Și mișcărilor de executat, 
apoi poziționase totul în sensul unei maxime comodități și 
minime nevoi de deplasare. Nim se așeză la o m&uță de lucru 


4l 


izolată, privind-o pe Ardythe, fără să se amestece, cugetând că-i 
era mai bine dacă avea ceva de făcut. 

Încălzi supă și o servi în căni de ceramică, pe-a ei sorbin- 
du-şi-o în timp "ce bătea o omletă, asezonată cu arpagic și 
ciuperci. Când împărți omleta pentru amândoi, Nim descoperi 
că la urma urmei tot îi era foame și mâncă cu plăcere. Ardythe 
făcu la început un efort, apoi îşi lăsă cea mai mare parte din 
portie neatinsă. Mesei îi urmă cafea tare, pe care o luară în 
living room. 

Vorbind rezonabi! și cu calm, Ardythe spuse: 

— S-ar putea să insist să-l văd | pe Walter. 

— Dacă o faci, replică Nim, nimeni nu te poate opri. Dar sper 
că n-o vei face. 

— Oamenii aceia care au pus bomba, care l-au ucis pe Walter 
și pe ceilalți; crezi că vor fi prinși? 

- Până a urmă, da. Dar nu-i niciodată uşor când ai de-a face 
cu nebuni. Faptul că nu acţionează rațional îi face greu de prins. 
Dar dacă mai încearcă ceva asemănător — ceea ce probabil vor 
și face — sunt șanse să fie arestaţi și pedepsiți. 

— Bănuiesc c-ar trebui să mă preocupe prinderea şi pedep- 
sirea lor. Dar nu-mi pasă. O fi rău asta? 

— Nu. În orice caz, or să se ocupe alții. 

— Orice s-ar întâmpla, eu nu pot schimba nimic. Asta nu-l va 
aduce pe Walter... sau pe ceilalți... înapoi. Ştiai, continuă 
gânditoare Ardythe, că am fost căsătoriţi treizeci şi şase de ani? 
Ar trebui să fiu recunoscătoare pentru asta. E mai mult decât au 
majoritatea oamenilor, iar cea mai mare parte an timp a mers 
bine... Treizeci si şase de ani.. 

Începu să plângă î încetişor. 

— la-mă în brațe, Nim. 

Își petrecu braţele împrejurul ei și-i rezemă capul pe umărul 
său. O putea simți plângând, deși de-acum fără isterie. Acestea 
erau lacrimi-de adio și resemnare, de amintire şi iubire; lacrimi 
blânde și purificatoare pe când psihicul omenesc își începea 
procesul de vindecare — la fel de străvechi, de inexplicabil şi 
miraculos precum însăși viața. 

Tinând-o în brate pe Ardythe, Nim deveni conștient de un 
parfum plăcut și îmbătător. Nu-l observase când stătuseră unul 
lângă altul mai devreme şi se întrebă când și-l aplicase. Probabil 
când se dusete la etaj. Își mută gândurile. 


42 


Se făcea târziu, îşi dădu seama Nim. Afară se întunecase 
complet, singurele lumini exterioare provenind de la vehicu- 
lelele în trecere. Dar strada era izolată și liniștită. Înăuntru, casa 
se liniștise, așa cum fac casele pentru noapte, ș şi domnea tăcerea. 

Ardythe se mișcă în braţele lui Nim. Încetase din plâns şi se 
strânse mai aproape de el. Mai inspiră o dată parfumul ametitor. 
Apoi, spre propria-i consternare, descoperi în el o crescândă 
conștiință de Ardythe ca femeie şi că trupul i se excita. Încercă 
să- și abată starea cu alte gânduri, să controleze şi să nege ceea 
ce se întâmpla, dar fără succes. 

— Sărută-mă, Nim. 

Se apropiase astfel că acum fetele le stăteau una lângă alta. 
Buzele li se atinseră, mai întâi cu blândețe, apoi puternic, gura 
lui Ardythe era seducătoare, caldă, revendicativă. În timp ce 
simțea excitația sexuală crescând în amândoi, Nim se întrebă: 
Se poate întâmpla una ca asta? 

- Nim, spuse ea încet, stinge luminile. 

Se supuse, o parte din el insistând: N-o face! Du-te! Pleacă 
acum! Dar chiar în timp 'ce se amăgea astfel, știa că n-o să 
plece, și că glasul acela interior nu era decât un protest de 
formă. 

Aveau loc din belșug pe -canapea. În timp ce el stingea 
lămpile, Ardythe își scosese o parte din haine; o ajută cu restul, 
iar el şi le lepădă repede pe ale lui. Pe când se întindeau unul 
spre altul, apoi se îmbrățișau, o găsi dornică, excitată şi plină de 
experienţă. Degetele ei, plimbându-se ușor, agil, căutau să-i 
facă plăcere ș şi reușiră. Răspunse la fel. Curând, Ardythe gemu, 
apoi ţipă cu glas s sonor: 

-0 Doamne, Nim! Nu mai aştepta, te rog... te rog! 

Avu un ultim vag freamăt de conștiință și brusca idee .des- 
curajatoare că Wally jr. şi Mary se puteau’ întoarce, așa cum 
spuseseră, și vor intra în cameră. Apoi, asta şi orice altceva se 
dizolvară, în timp ce-l înghițeau plăcerea și patima. 

x 
* * 


— Eşti tulburat, nu-i așa? / 
— Da, recunoscu Nim. Tulburat ca dracu”. 


43 


Trecuse o orâ. Se îmbrăcaseră, iar luminile ardeau. Wally 
telefonase de câteva minute, ânunțând că el și Mary erau pe 
drum și aveau să rămână toată noaptea. 

— Să nu fii, îl atinse Ardythe ușurel pe brat, dăruindu-i un 
surâs iute și sfios. M-ai ajutat mai mult decât poți să-ţi dai 
seama. 

Instinctul îi spunea lui Nim că femeia lăsase un lucru 
nerostit: compatibilitatea pe care tocmai o împărtășiseră era 
rareori descoperită de doi oameni şi, după toate probabilitățile, 
experiența avea să se repete. Dacă, era așa, acum exista o dublă 
îngrijorare: nu numai că se comportase rușinos în ziua mortii 
bunului său prieten, dar îi mai intrase-n viață şi O complicatie 
suplimentară — una de care nu avea nevoie. 

— Aș vrea să-ți explic ceva, spuse Ardythe. L-am iubit pe 
Walter din toată inima. Era un om bun, blând şi dulce. Ne-am 
distrat bine împreună; era întotdeauna o compânie interesantă. 
Viaţa fără el... ei bine, încă nu pot începe să mă gândesc la asta. 
Dar Walter şi cu mine n-am mai avut relații sexuale de mult — 
să tot fie șase, şapte ani. Walter pur si simplt nu mai putea face 
faţă. Asta li se întâmplă adesea bărbaților, știi, mult mai mult 
decât femeilor. 

Nim protestă: 

— Nu vreau s-aud... 

— Că vrei sau nu, vei auzi. Pentru că nu vreau eu să pleci în 
noaptea asta zăpăcit și nefericit. Și-am să-ți mai spun ceva, 
Nim. Acum, nu tu m-ai sedus; eu te-am sedus pe tine. Și am 
ştiut ce urma să se întâmple, ce voiam să se întâmple, cu mult 
înainte ca tu să ştii. 

Parfumul, îşi spuse el. Acționase asupra lui ca un afrodisiac. 
Putea Ardythe s-o fi ticluit într-adevăr astfel? 

— Când o femeie e lipsită de sex acasă, continuă fermă 
Ardythe, fie se descurcă, fie merge în altă parte. Ei bine, eu 
m-am descurcat. M-am multumit cu ceea ce aveam, adică un 
om bun pe care încă-l mai iubeam, şi nu m-am dus în alte părți. 
Dar asta nu mi-a oprit dorința. 

— Ardythe, te rog... 

— Nu, aproape am terminat. Azi... astă seară... când mi-am 
dat seama că pierdusem totul, am dorit dragostea mai mult ca 
oricând. Deodată, toți acei șapte ani lipsă m-au năpădit pur și 
simplu. Iar tu erai aici, Nim. Te-am plăcut întotdeauna, poate 


44 


puțin mai mult decât „plăcut“, iar tu erai aici când aveam mai 
multă nevoie de tine. 

Zâmbi: 

— Dacă ai venit ca să mă mângâi, ai reușit. Foarte simplu. Nu 
complica lucrurile, nici nu simţi vinovăţie 'acolo unde nu are de 
ce să fie. 

Nim oftă: 

— Dacă așa spui tu, n-o să simt. 

Părea un fel comod de a-și linişti conștiința. Poate prea 
comod. 

— Aşa spun eu. Acuma mai sărută-mă o dată și du-te acasă la 
Ruth. 

Făcu cum îi ceruse ea și se simți ușurat să plece înainte de 
sosirea lui Wally ṣ si Mary. . 

În maşină, mergând spre casă, Nim cântâri complexitățile 
vieţii sale personale. Prin comparație, complicatele enigme 'de 
la Golden State Power & Light păreau simple şi de preferat. În 
vârful propriei sale liste de probleme imediate se aflau Ruth, 
căsnicia lor ce se rotea în jurul cozii și, acum, Ardythe. Mai 
existau apoi și alte femei cu care avusese legături din când în 
când, inclusiv vreo două recente, încă în clocot. Acest gen de 
încurcături păreau să i se întâmple lui Nim fără ca el să le caute. 
Sau poate cu asta se amăgea? Nu cumva, de fapt, căuta el însuși 
complicațiile, argumentând ulterior că pur și simplu i i se întâm- 
plaseră? Ori așa, ori așa, aproape cât de mult î își putea aminti, 
nu dusese lipsă de ocazii sexuale. 

După căsătoria sa cu Ruth, acum cincisprezece ani, rămăsese 
ri hotărâre bărbatul unei singure femei -— timp de vreo patru 

. Apoi se ivise un prilej de sex .extraconjugal şi nu-l respin- 
ie Pe urmă veniseră tot mai multe ocazii: unele — obisnuitele 
aventuri de-o noapte, altele care durau entuziaste o vreme, după 
care păleau ca stelele strălucitoare licărind înainte de a se 
stinge. La început, Nim presupusese că-și va putea ține esca- 
padele sexuale secrete față de Ruth — natura muncii sale, cu 
răpirea pe lungi intervale de timp plus ore peste program ajutau 
ca acest lucru să fie posibil. Probabil chiar reuși o vreme. Apoi 
bunul simț îi dădu de veste că Ruth, care nu era numai sensibilă 
ci și perspicace, își dădu fără doar și poate seama ce se întâm- 
pla. Extraordinar 'era că nu protesta niciodată, părând pur şi 
simplu să accepte. În mod ilogic, reacția lui Ruth — sau, mai 


45 


degrabă, lipsa acesteia — îl amăra, în trecut ca și acum. Ar fi 
trebuit să-i pese, ar fi trebuit să protesteze, poate’ chiar să verse 
lacrimi de furie. Adevărat, se putea ca nimic din toate astea să 
nu schimbe cu ceva situația, însă Nim se întrebase: trădarea lui 
nu merita măcar atâta lucru? 

Un alt lucru la care medita Nim din timp în timp era acela că 
aventurile lui păreau să fie descoperite oricât de discret încerca 
să se poarte. Existaseră mai multe exemple de asemenea 
scăpări, ultimul chiar în acea după-amiază. Ce spusese Teresa 
Van Buren? Mai ai câteva lucruri de învățat despre femeie, 
Nim — altele decât gimnastica suedeză în pat ș si, din zvonurile pe 
care le aud, faci din belşug. Evident că Teresa se baza mai mult 
decât pe nişte simple zvonuri, altfel n-ar fi vorbit atât de fățiș. 
lar dacă Teresa ştia, știau și alții din GSP & L. 

Își periclita ` oare Nim propria carieră? Dacă da, merita 
prețul? De ce o făcea la urma urmei? Și să fi fost oare ceva 
serios, sau doar un simplu joc? 

— Dracu’ să mă ia dacă ştiu, spuse Nim cu voce tare în mica 
mașină închisă, iar remarca părea aplicabilă lucrurilor la care se 
gândise şi multor altele. ' 

Propria sa casă, aproape de marginea orașului, era tăcută la 
sosirea lui, luminată difuz doar de o veioză lăsată aprinsă în 
antreul de la parter. Conform îndemnunilor lui Nim, familia 
Goldman era conștiincioasă în economisirea curentului electric. 

La etaj, intră pe vârfuri în camerele lui Leah și Benjy. 
Amândoi copiii dormeau adânc. 

Ruth se mișcă la intrarea lui în dormitor și întrebă som- 
noroasă: 

— Ce oră e? 

-— Putin peste miezul nopții. 

— Ce face Ardythe? 

— Am să-ți spun dimineață. 

Răspunsul păru satisfăcător, iar Ruth adormi la loc. 

Nim făcu un duș rapid, amintindu-și că trebuia să 
îndepărteze orice urmă a parfumului lui Ardythe, apoi se vâri în 
patul său vecin. Peste câteva momente, capitulând în fata 
epuizării de pe urma presiunilor zilei, adormi și el. 


— Atunci, ne-am înțeles, spuse J. Eric Humphrey; privirea sa 
iscoditoare trecu peste’ cei nouă bărbați şi două femei așezate cu 
el în jurul mesei din sala de ședințe. Ne-am înțeles să acceptăm 
raportul de planificare al lui Nim’ n toto și să insistăm la cel 
mai înalt nivel pentru aprobarea imediată, urgentă, a trei 
proiecte: termocentrala de la Tunipah, stația de acumulare de la 
Devil's Gate și deschiderea câmpului geotermal de la Fincastle. 

În timp ce murmure şi înclinări din cap întâmpinau con- 
cluzia președintelui, Nim Goldman se rezemă de spătar, relaxat 
pentru moment. Prezentarea planurilor de viitor— produsul 
unei munci intense depuse de el și de mulți alții — fusese 
istovitoare. 

Grupul, comitetul de administrație al GSP & L, îi includea 
pe toţi ofițerii ce raportau direct î în fața președintelui. Oficial, 
acesta se înscria pe locul doi ca autoritate în Consiliul Director. 
În realitate, el era adevărata obârşie a puterii și deciziilor 
politice. 

Era luni după-amiază, iar întrunirea, care începuse de dimi- 
neață, parcursese o lungă agendă. Cinci zile trecuseră de la 
explozia de la La Mission. Intre timp se efectuase un studiu 
intensiv al punctelor -cauza și efectele celor întâmplate, 
dimpreună cu „pronosticuri de viitor. Investigaţiile continuaseră 
în fiecare zi până noaptea târziu și peste weekend. Totodată, din 
miercurea trecută, datorită timpului mai rece și unui dram de 
noroc, nu se mai produsese nici o întrerupere a furnizării 
energiei electrice. Dar o anume concluzie era inevitabilă. Aveau 
să intervină noi întreruperi, mult mai serioase, dacă GSP & L nu 
începea cât de curând să construiască şi alte centrale de producție. 

„Curând“ î însemna în cursul anului următor. Chiar și atunci, 
încă mai puteau să-i aștepte reduceri serioase de consum, de 
vreme ce o termocentrală convenţională cu combustibil fosil 
avea nevoie de cinci ani pentru proiectare şi construcţie, o 
centrală nucleară de şase — precedați, în ambele cazuri, de cei 
patru-șase ani necesari obţinerii licențelor legale. 

— Alături de aceste trei proiecte despre care am vorbit, „spuse 
Oscar O’Brien, consilierul general al rețelei, presupun că vom 
continua cu cererile de licență nucleară. 


ma 


47 


O’Brien era un fost avocat din guvernul de la Washington, 
om mătăhălos, clădit ca un contrabas, care fuma încontinuu 
trabuce. 

De partea cealaltă a mesei, în fața lui, Ray Paulsen, vice- 
președinte executiv cu furnizarea curentului electric, mârâi: 

— Zău că n-ar strica naibii. 

Alături de Paulsen, Nim Goldman mâzgălea distrat pe un 
bloc notes. Reflectă: în ciuda antipatiei lor reciproce și a dispu- 
telor în multe domenii, singurul lucru cu care el și Paulsen erau 
de comun acord era nevoia de mărire a producției de energie 
electrică. 

— Da, spuse Eric Humphrey, ne vom păstra cererile nucleare 
pe foc. Dar ştim cu toţii că de când cu accidentul de la Three 
Mile Island, "sansa aprobării de centrale nucleare suplimentare 
— cel puţin pentru următorii câţiva ani —e mică. 

Anticipând prezenta noastră decizie cu privire la uzinele 
non-nucleare, continuă președintele, am aranjat deja o întâlnire 
cu Guvernatorul — în Sacramento, poimâine. Intenţionez să-l gră- 
besc să exercite presiuni asupra tuturor agentiilor de rigoare pentru 
a acționa rapid. Voi mai propune, pentru fiecare dintre cele trei 
proiecte, audieri comune la toate corpurile legiuitoare a căror 
aprobare ne trebuie, începând poate nu mai târziu de luna viitoare. 

- Niciodată nu s-a procedat așa, Eric, obiectă Stewart Ino, 
un vicepreședinte vârstnic însărcinat cu prețurile ș şi tarifele. Ino 
era un fost pionier al GSP & L; avea un chip țărănesc, bucălat, 
care cu adaosul unui guler încrețit și al unei pălării de catifea ar 
fi putut aparține unui halebardier englez. Expert în procedurile 
de acordare a licenţelor, îi plăcea să le respecte cu strictețe. 

— Audierile separate au fost întotdeauna regula, adăugă el. 
Combinarea lor ar crea complicaţii. 

— Lasă-i pe birocraţii ăia scârboși să-și bată capul cu asta, i-o 
trânti Ray Paulsen. Sustin ideea lui Eric, care le-ar vârî o sârmă 
neizolată în cur. 

— Trei sârme, spuse cineva. 

Paulsen rânji: 

— Şi mai bine. 

Inò făcu o mutră ofuscată: 

Ignorând ultimul schimb de replici, Eric Humphrey observă: 

— Să ne amintim că există argumente puternice în favoarea 
procedurilor de excepție. Mai mult, niciodată nu vom avea un 


48 


moment. mai potrivit ca să-i presăm. Pana de curent de 
săptămâna trecută a demonstrat clar că se poate întâmpla o 
criză; prin urmare, e nevoie de metode de criză pentru a o 
preîntâmpina. Chiar și cei din Sacramento își vor da seama de 
asta, cred. 

-Cei din Sacramento, spuse Oscar O'Brien, nu văd decât 
politicale, la fel ca şi în Washington. Și hai s-o spunem pe-a 
dreaptă — oponenții a ceea ce plănuim noi se vor folosi de 
argumentul politic până la prăsele, cu Tunipah-ul în capul listei 
urii lor. 

Răsunară murmure șovăitoare de consimţire. Tunipah, după 
cum îşi dădeau seama toţi cei din jurul mesei, se putea dovedi 
cel mai controversat din cele trei proiecte aflate în discuţie. Mai 
era, în multe privințe, şi cel mai vital plan al lor. 

Tunipah era o regiune sălbatică din apropierea graniței 
California-Nevada. Nu era nici locuită — cel mai apropiat orăşel 
se găsea la patruzeci de mile distanţă — nici preferată de sportivi 
sau naturaliști, de. vreme ce prezenta prea puţin interes pentru 
ambele categorii. Zona era greu accesibilă și n-o traversă nici o 
şosea, doar câteva drumuri de țară. Din toate aceste motive, 
Tunipah fusese aleasă cu multă grijă. l 

Ceea ce propunea Golden State Power & Light să se con- 
struiască la Tunipah era o enormă centrală energetică, capabilă 
de a produce mai mult de cinci milioane de kilowati — suficient 
pentru a aproviziona șase oraşe mari cât San Francisco. 
Combustibilul folosit avea să fie cărbunele. Acesta urma a se 
transporta pe calea ferată, șapte sute de mile, din Utah, unde se 
găsea cărbune din belșug şi era relativ ieftin. Avea să se 
construiască o derivație feroviară — pe lângă linia principală a 
Westem Pacific Railroad — în același timp cu termocentrala. 

Cărbunele putea fi răspunsul Americii de Nord față de 
petrolul arăbesc. Zăcămintele de cărbuni dinăuntrul Statelor 
Unite limitrofe reprezintă o treime din întreaga rezervă cunos- 
cută a lumii și sunt mai mult decât îndestulătoare pentru a 
satisface nevoite energetice ale S.U.A. pentru trei secole. 
Alaska se presupune că ar mai deţine provizii pentru două mii 
de ani. Lucru recunoscut, cărbunele prezenta probleme. 
Mineritul era una, poluarea atmosferică alta, deși tehnologii 
moderne funcționau în ambele domenii. La noile centrale 


49 


electrice din alte state, homuri de fum înalte de trei sute de 
metri, dotate cu filtre electrostatice şi instalații de purificare ce 
îndepărtau sulful din gazele reziduale, reduceau poluarea la 
nivele acceptabile. Iar la Yunipah, orice formă de poluare avea 
să acţioneze foarte departe de zonele locuite sau de agrement. 

Un alt lucm pe care avea să-l permită Tunipah-ul era 
închiderea unora din cele mai vechi centrale ale GSP & L, 
bazate pe arderea petrolului. Aceasta avea să reducă și mai mult 
dependența de ţiţeiul importat, aducând: mari economii finan- 
ciare, prezente ş și viitoare. 

Logica favoriza proiectul Tunipah. Dar, așa cum toate 
firmele de utilitate publică învățaseră din experienţă, logica nu 
precumpănea, nici nu-i folosea prea mult marelui public dacă o 
mână de adversari — indiferent cât de sucită sau necalificată le 
era judecata — hotărau altfel. Prin folosirea tacticilor proce- 
durale lente, aplicate cu nemiloasă dibăcie, un proiect ca 
Tunipah putea fi atâta vreme amânat până la a deveni, în 
realitate, învins. Cei ce se opuneau cu consecvență oricărei 
extinderi a uzinelor de energie electrică se foloseau 'cu succes 
de a treia lege a lui Parkinson: Amânarea e cea mai ucigătoare 
formă a negării. 

Mai avem ceva de discutat? întrebă J. Eric Humphrey. O 
parte din cei aflați în jurul mesei de ședințe începuseră să-și 
îndese hârtiile în serviete, presupunând 'că întrunirea era 
aproape terminată. 

— Da, răspunse Teresa.Van Buren. Aș mai avea eu o vorbu- 
liță. 

Capetele se întoarseră spre vicepreședinta de la Pub/ic Rela- 
tions, făptura ei scundă și rotofeie avântându-se înainte pentru a 
atrage atenția. Părul, de obicei ciufulit, îi era azi mai mult sau 
mai puţin aranjat, probabil din respect pentru ocazia deosebită, 
dar tot purta unul din inevitabilele ei costume de in. 

— A-i forța mâna Guvernatorului așa cum plănuiești, Eric, și 
a lovi alte personalități prin Washington e okay, se pronunță ea. 
Sunt de acord. Dar asta nu-i destul, vreau să spun nu e suficient 
pentru a rezolva ceea ce vrem noi, și iată motivul. 

Wan Buren tăcu. Aplecându-se lângă scaun, scoase lg iveală 
două ziare și le întinse pe masa sălii de conferințe. 

— Ăsta-i „California Examiner“ de azi după-amiază — o 
primă ediție pe care am trimis să mi-o aducă —iar ăsta, 


50 


„Chronicle- West“ de azi dimineață, pe care fără îndoială l-aţi 
văzut cu toții. Am parcurs cu atenție ambele ziare și în nici unul 
din ele nu scrie un cuvânt măcar despre întreruperea curentului 
de săptămâna trecută. Timp de-o zi, cum bine știm, subiectul a 
fost o știre de prima pagină, a doua zi, O ştire” minoră: apoi, a 
dispărut. lar ceea ce e adevărat pentru presă, e valabil şi pentru 
alte mijloace de informare în masă. 

- Ei, şi? făcu Ray Paulsen. Au mai fost și alte știri. Oamenii 
şi-au pierdut interesul. 

— Şi-au pierdut interesul pentru că nimeni nu li-l menţine. 
Acolo — agită Van Buren un brat într-o direcţie generală” din 
afara sălii de conferințe — acolo presa ș si publicul se gândesc la 
pana de electricitate ca la un azi-e-mâine-nu-mai-e, o problemă 
de termen scurt. Aproape nimeni nu ia în seamă efectele de 
perspectivă ale reducerilor de curent despre care no; știm că se 
apropie — coborârea drastică a nivelului de trai, dislocarea indus- 
triei, somaj catastrofal: Și nimic nu va schimba această gândire 
superficială şi uniformizată, dacă noi n-o facem să se schimbe. 

Sharlett Underhill, vicepreședinte executiv cu finanțele și 
totodată cea de a doua şi singura altă femeie de la masă, întrebă: 

— Cum ai face pe cineva să gândeasacă într-un anume fel? 

— Răspund eu la asta, spuse Nim Goldman; bătu cu creionul 
în masă. O cale e de a începe să strigăm în gura mare ade- 
vărul — așa cum stau lucrurile în realitate, fără menajamente — și 
să continuăm să strigăm, tare, clar și des. 

Ray Paulsen, zise sardonic: 

- Cu alte cuvinte, ai prefera să apari la televizor de patru ori 
pe săptămână în loc de două? 

Nim nu luă în seamă întreruperea. Urmă: 

— Ar trebui, ca politică a companiei, să continuăm a pro- 
clama ceea ce ştiţi cu toții la această masă: că săptămâna trecută 
sarcina noastră de vârf a fost douăzeci și două de milioane de 
kilowati și că cererea creşte cu un milion de kilowati anual. Că, 
presupunând aceeași rată a creșterii, în trei ani vom duce lipsă 
de rezerve, iar în patru ani nu vom mai avea deloc. Atunci, cum 
ne vom descurca? Răspunsul e: nu ne vom descurca. Orice 
prost poate vedea ce se apropie: de-acum în trei ani, pene de 
curent în fiecare zi călduroasă; iar peste şase ani, pene în fiecare 
zi de vară. Trebuie să clădim câteva noi generatoare și trebuie 
să anunțăm publicului consecințele neconstruirii lor. 


51 


Se lăsă tăcerea, spartă de Van Buren. 

— Ştiţi cu toții că fiecare cuvânt e adevărat, atunci de ce nu 
spuneți? Avem un prilej chiar săptămâna viitoare. Nim a fost 
programat pentru marti la „The good Evening Show“, care are 
o mare audiență. 

Paulsen mormăi: 

— Ce păcat că-n seara aia n-o să fiu acasă. 

— Nu-s deloc sigură că ar fi bine să fim atât de direcți, inter- 
veni Sharlett Underhill. Nu cred că mai trebuie să amintesc 
cuiva că avem o cerere în curs pentru creşterea subvenției şi ne 
trebuie cu desperare suma aia suplimentară. Nu vreau să văd 
puse în joc şansele de-a o obține. 

- Sinceritatea e de așteptat să ne mărească șansele, spuse 
Van Buren, nu să ni le diminueze. - 

Vicepreședinta cu finanţele clătină din cap: 

-Nu sunt atât de sigură. Și ce mai cred eu e că genul de 
declarații despre care vorbim, dacă sunt cât de cât făcute, 
trebuie să provină din partea președintelui. 

— A se reține, sublinie cu blândețe Eric Humphrey, că eu am 
fost chemat’ să apar la „The good Evening Show“ şi l-am 
delegat pe Nim. Pare să se descurce foarte bine cu lucrurile de 
felul ăsta. 

— S-ar descurca cu prisosință mai bine, spuse vicepreşedinta 
cu Public Relations dacă i-am da carte blanche să emită niște 
avertismente clare și urâte în loc de a insista pe „linia moderată“ 
așa cum facem întotdeauna. 

— Eu continui să susțin o linie moderată. 

De astă dată vorbitorul era Fraser Fenton, care deținea titlul 
prezidenţial, deși principala sa responsabilitate era cea a opera- 
țiunilor cu gaze ale rețelei. Fenton, subțire, chel și ascetic, era 
un alt veteran. 

— Nu toţi, continuă el, acceptăm vederile tale sumbre, Tess, 
asupra viitorului. Lucrez de treizeci și patru de ani în compania 
asta și am văzut destule probleme apărând și trecând. Cred că 
vom ocoli cumva raționalizarea capacităților... 

Nim Goldman interveni: 

— Cum? 

— Lasă-mă să termin, spuse Fenton. Un alt lucru pe care 
vreau să-l subliniez se referă la opoziție. E adevărat că în chiar 
acest moment întâmpinăm o opoziţie organizată față de tot ce 


52 


încercăm să facem, creșterea taxelor sau acordarea unui divi- 
dent decent acţionarilor. Dar cred că, dacă nu toată opoziția cel 
puțin o parte va trece. E o modă şi un capriciu. Cei implicați Vor 
obosi până la urmă, iar când se va întâmpla asta vom reveni la 
situaţia dinainte, când această companie și altele aveau cam tot 
ceea 'ce vroiau. De-asta spun că ar trebui să urmăm în conti- 
nuare o linie moderată, nu să ațâțăm tulburările și antagonis- 
mele alarmând inutil lumea. 

— Cu asta sunt de acord, spuse Stewart Ino. 

Ray Paulsen adăugă: 

— Şi eu. 

Ochii lui Nim îi întâlniră pe ai Teresei Van Buren și știu că 
gândeau la fel. În cadrul activităţii de deservire a publicului, 
Fraser Fenton, Ino, Paulsen şi alții ca ei reprezentau un cerc de 
executivi închişi în ei, care îmbătrâniseră la posturi în vremuri 
mai ușoare şi refuzau să recunoască faptul că acestea se 
duseseră pe veci. Cei mai mulți asemenea oameni își atinseseră 
eminența, prezentă pe bază de vârstă, fără a fi trebuit vreodată 
să se supună competiției aspre, uneori pe viață și pe moarte, 
pentru avansare, care în alte industrii era normă. Securitatea 
personală a Fraser Fenton-ilor ajunsese înfășurată în jurul lor ca 
un cocon. Statu-quo-ul era sfântul lor Graal. În mod previzibil, 
obiectau față de orice credeau că ar stârni valuri. 

Existau motive pentru așa ceva — adesea dezbătute de Nim și 
alţi tineri directori. Unul era natura unităților de utilitate publică 
— monopoliste, nu supuse competiției de zi cu zi pe piața de 
desfacere; din această cauză, companiile ca Golden State Power 
& Light semănau uneori cu birocrațiile guvernamentale. În al 
doilea rând, rețelele, de-a lungul celei mai mari părți din istoria 
lor, se înscriseseră pe o piață de vânzare puternică, apte să 
livreze cât de mult puteau oferi din produsul lor, procesul fiind 
ajutat în timp de către abundentele surse de energie ieftină. Abia 
în anii din urmă, pe măsură ce sursele de energie deveneau tot 
mai rare și scumpe, conducătorii companiei fuseseră nevoiți să 
înfrunte probleme comerciale serioase și să ia hotărâri dificile, 
nepopulare. Pe vremuri, nu fuseseră angajaţi în luptă nici cu 
grupări de opoziţie îndârjite, abil conduse, și nici cu ecologişti. 

Aceste schimbări profunde, argumentau cei de tipul lui Nim 
Goldman, erau cele pe care majoritatea directorilor de la cel mai 
înalt nivel nu reușiseră să le înțeleagă sau să le trateze realist. 


53 


(Walter Talbot, își aminti Nim întristat, fusese o excepție 
notabilă.) Bătrânii, din partea lor, îl priveau pe Nim și pe ceilalți 
asemenea lui ca fiind nişte parveniți nerăbdători șI turbulenti. 
De vreme ce grupul vârstnicilor constituia majoritatea, punctul 
lor de vedere precumpănise. 

— Recunosc că sunt ambivalent, spuse J. Eric Humphrey 
grupului, asupra acestei chestiuni dacă ar trebui sau nu_ar trebui 
să lovim mai adânc cu declaraţiile noastre publice. Firea mea 
personală e împotrivă, dar uneori văd şi cealaltă latură. 

Surâzând ușor, preşedintele il privi pe Nim: 

— Te-ai burzuluit adineauri. Mai ai ceva de adăugat? 

Nim ezită. Apoi spuse: 

—-Daar un lucru. Când vor începe întretuperile serioase — mă 
refer la penele de durată și repetate de peste câţiva ani - noi, 
rețeaua, vom fi consideraţi vinovati, indiferent ce s-a întâmplat 
— Sau nu - între timp. Presa o să ne crucifice. La fel politicienii, 
făcându-și tradiționalul număr Pilat din Pont. După aceea ne va 
acuza şi publicul ș și va spune: de ce nu ne-ați prevenit când încă 
mai era timp? Sunt de acord cu Teresa — timpul a sosit. 

— Vom supune la vot, anunță Eric Humphrey. Ridicați mâna, 
vă rog, pentru abordarea mai” dură pe care tocmai au auzit-o 
propusă. 

Se ridicară trei mâini — a Teresei Van Buren, a lui Nim și a 
iui Oscar O'Brien, consilierul general. 

— Contra, ceru preşedintele. 

De astă dată, mâinile înălțate fură opt la număr. 

Eric Humphrey dădu din cap: 

— Votez cu majoritatea, ceea ce înseamnă că vom continua 
cu ceea ce a numit cineva „linia moderată“. 

— Şi fii dracului sigur, îl avertiză Ray Paulsen pe Nim, c-o tii 
moderată în emisiunile alea de gargară ia teve. 

Nim îl fulgeră cu privirea pe Paulsen, dar își stăpâni furia și 
nu spuse nimic. 

Când întrunirea se sparse, participanții se împărțiră în seg- 
mente mai mici — de câte doi și trei — discutându-și: separat 
interesele speciale. 


- Toti avem nevoie de câteva înfrângeri, îi spuse vesel Eric 


Humphrey lui Nim în timp ce ieșeau. O anume umilire din timp 
în tiinp prinde bine. 


54 


Nim évită orice comentariu. Înaintea întâlnirii din acea zi se 
întrebase dacă punctul de vedere /aissez-faire al vechii gărzi 
despre relațiile cu publicul ar mai putea fi susținut după eveni- 
mentele de 'săptămâna trecută. Acum avea răspunsul. Nim şi-ar 
fi dorit ca președintele să fi sprijinit punctul lui de vedere în 
ședință. Știa că dacă subiectul ar fi fost unul dintre cele asupra 
cărora Humphrey avea o poziție clară, aceasta ar fi prevalat 
indiferent de vot. 

— Poftește, îl invită președintele în timp ce se apropiau de 
birourile lor învecinate pe culoarul din fața sălii de conferințe. 
Am ceva de care vreau să te ocupi tu. 

Apartamentul de birouri al președintelui, deși mai spațios 
decât celelalte de la etajul conducerii superioare, se conforma 
totusi stilului relativ spartan de-a fi al GSP & L. Aceasta avea 
rolul de a le da vizitatorilor impresia că banii acţionarilor şi 
contribuabililor erau cheltuiţi pe lucruri esenţiale, nu pe farafas- 
tâcuri. Nim, urmând tradiția, trecu într-o porţiune tip salon ce 
conţinea câteva fotolii confortabile. Eric Humphrey, după ce 
străbătu încăperea până la biroul său pentru a lua un dosar, i se 
alătură. 

Deși afară era încă lumină de zi iar ferestrele apartamentului 
aveau vedere peste tot orașul, toate draperiile erau trase iar 
luminile aprinse. Președintele eschiva întotdeauna întrebările 
asupra motivelor pentru care lucra astfel, deși o teorie afirma că, 
chiar și după treizeci de ani, îi era dor de vederea Boston-ului 
său natal și nu accepta nici un înlocuitor. 

- Bănuiesc că ai văzut ultimul raport de-aici, indică 
Humphrey dosarul ce purta inscripţia: 


DEPARTAMENTUL DE PROTECȚIE A PROPRIETĂȚII 
Subiect: Furtul de curent 


- Da, l-am citit. 

- E evident că situația s-a înrăutățit. Știu că în unele sensuri 
e o nimica toată, dar mă înfurie al dracului. 

— O pierdere de douăsprezece milioane de dolari pe an e o 
gogeamite nimica toată, observă Nim. 

Raportul despre care vorbeau, întocmit de către un șef de 
departament pe nume Harry London, descria modurile în care 
furtul de energie electrică și gaze devenea epidemic. Metoda 
hoției consta în a măslui contoarele — de obicei de către per- 


55 


soane individuale, deși existau indicii că unele firme profe- 
sionale de service erau' şi ele implicate. 

-Cifra de douăsprezece milioane e o estimație vagă, mur- 
mură meditativ Eric Humphrey. E posibil să fie mai puțin sau 
poate mult mai mult. 

— Estimația e modestă, îl asigură Nim. Asa credea și Walter 
Talbot. Dacă mai tii minte, șeful a atras atenția că exista o gaură 
de doi la sută anul trecut între energia electrică livrată şi canti- 
tatea pe care am putut-o amortiza — note de plată către clienți, 
uzul companiei, pierderi pe linie etcetera. 

Răposatul inginer șef era cel ce dăduse primul alarma în 
cadrul GSP & L asupra furtului de electricitate. Pregătise şi el 
un raport — unul timpuriu și minuțios care impunea crearea unui 
Departament de Protecție a Proprietății. I se urmase sfatul. lată 
încă o zonă, îşi spunea Nim, în care contribuției șefului avea să 
i se resimtă lipsa. 

— Da, îmi aduc aminte, spuse Humphrey. E o cantitate 
enormă de energie electrică neachitată. 

— lar procentajul e de patru ori mai mare ca acum doi ani. 

Președintele pianotă cu degetele pe brațul fotoliului. 

— Se pare că la fel stau lucrurile și cu gazul. Și nu putem pur 
şi simplu să stăm locului și să lăsăm să se întâmple. 

— Multă vreme am avut noroc, sublinie Nim. Hoţia de curent 
a dat bătăi de cap în Est și Midwest mult mai mult timp decât 
aici. La New York, anul trecut, Con Edison a pierdut așa 
șaptesprezece milioane de dolari. Chicago — Commonwealth 
Edison — care vinde mai puțină electricitate decât noi, iar gaz 
deloc, și-a plasat pierderile între cinci și șase milioane. La fel e 
şi în New Orleans, Florida, New Jersey... 

Humphrey îl întrerupse impacientat: 

— Ştiu toate astea. 

Cugetă, apoi se pronunţă: 

— Bine, ne vom intensifica propriile măsuri, dacă e necesar 
vom mări bugetul pentru investigaţii. Priveşte-o ca pe o sarcină 
a ta proprie, atotcuprinzătoare, reprezentându-mă pe mine — și 
spune-i-o lui Harry London. Să subliniezi faptul că mă intere- 
sează personal departamentul lui și aștept rezultatele. 


7 


— Sunt unii pe-aici care trăiesc cu ideea prost orientată că a 
fura curent electric e ceva nou, declară Harry London. Ei bine, 
nu e ceva nou. Te-ar surprinde să-ți spun că s-a înregistrat un 
caz în California acum peste un secol? 

Vorbea pe tonul unui învățător adresându-se clasei, chiar 
dacă avea o asistență compusă 'doar dintr-un singur om — Nim 
Goldman. 

- Majoritatea lucrurilor nu mă surprinde; dar ăsta, da, spuse 
Nim. 

London dădu din cap: 

— Atunci bagă-l la cap pe ăsta. 
hotarul pedanteriei când se apuca să explice vreun subiect, aşa 
cum făcea acum. Fost sergent în Infanteria Marină, cu o Stea de 
Argint pentru vitejie în luptă, fusese ulterior detectiv în poliția 
din Los Angeles, apoi intrase la Golden State Power & Light, 
cu cinci ani în urmă, ca adjunct al securităţii interne. În ultimele 
șase luni, Harry London condusese un departament nou 
-= Protecția proprietății - menit în mod special să se ocupe cu 
furturile de energie, iar în acest timp el și Nim deveniseră buni 
prieteni. Cei doi se aflau acum în sediul improvizat al departa- 
mentului — biroul lui London, unul dintr-o întreagă serie de 
boxe cu pereți de sticlă, înghesuite. 

— S-a întâmplat în 1867 la Vallejo, spuse London. Compania 
de Gaz din San Francisco a instalat acolo o uzină, iar la condu- 
cerea ei se afla un anume M.P. Young. Unul dintre hotelurile 
din Vallejo era proprietatea unui tip pe nume John Lee. Și Lee 
ăsta a fost prins falsificându-și notele de plată la gaz. Ceea ce 
făcuse el a fost să-şi pună o derivație prin jurul contorului. 

— Ei, lua-m-ar dracu”! Atât de demult? 

— Așteaptă! Asta nu-i decât jumate din poveste. Omul de la 
compania de gaz, Young, a încercat să-i smulgă lui John Lee 
banii pentru gazul pe care-l furase. Asta l-a scos din minţi pe 
Lee atât de tare, încât l-a împușcat pe Young, fiind apoi judecat 
pentru asalt cu mână armată și tentativă de omucidere. 

Nim întrebă sceptic: 

— Toate astea-s adevărate? 

— Scrie în cărţile de istorie a Californiei, insistă London. Poţi 
să cauţi să citeşti” cu ochii tăi, aşa cum am făcut eu. 


57 


— N-are importanță. Hai să ne vedem de „acum“ și „aici“. 

— Mi-ai citit raportul? i 

- Da. Și președintele la fel. 

Nim repetă 'decizia lui J. Eric Humphrey deme intensifi- 
carea actiunii și pretențiile sale de a vedea rezultatele. 

London î încuviință: 

— O să ai rezultate. Poate nu mai târziu de săptămâna asta. 

— Vorbești de Brookside? 

— Exact. 

Brookside, o comunitate de locuinte aflată la vreo douăzeci 
de mile distanță de centrul oraşului, fusese menţionată în 
raportul Departamentului de Protecţie a proprietății. Un sistem 
de cazuri de furt al energiei fusese descoperit acolo, iar acum se 
plănuia o investigație mai temeinică. 

— Ziua Z în Brookside, adăugă Harry London, e poimâine. 

— Asta-i joi. Nu mă așteptasem să pui lucrurile la punct atât 
de repede. 

Raportul indicase, fără a preciza când, că era planificat un 
„raid“ în Brookside. Vârf de lance urma să fie personalul de la 
Protecţia proprietății, numărându-l pe London, subaltenul său 
imediat Art Romeo și trei asistenți. Aveau să fie sprijiniți de un 
contingent de alti angajaţi ai GSP & L -— treizeci de cititori de 
contor special instruiți, împrumutați de la Serviciul clienți, plus 
o jumătate de-duzină' de ingineri şi doi fotografi care aveau să 
imortalizeze pe peliculă orice dovadă. 

Întreaga forță urma să se adune în centru, deplasându-se 
apoi spre Brookside cu un autobuz închiriat. Îi însoțea o furgo- 
netă radio, pentru a fi folosită drept centru de comunicații. 
Oamenii-cheie aveau să primească walkie-talkie-uri. Serviciul 
de deplasare în plan local îl oferea o flotilă de autovehicule 
mici. 

În ziua precedentă — „Ziua Z minus unu“ — cititorii de contor 
şi inginerii aveau să fie informaţi ce anume se aștepta de la ei, 
destinaţia propriu- zisă fiind însă tinută în secret. 

La sosirea în Brookside, în Ziua Z, cititorii de contor urmau 
să înceapă controlul contoarelor de curent electric și gaz din 
casă în casă și din instituție în instituție, căutând semne de 
intervenție. Aveau să se ducă de asemenea în clădiri anume, 
alese pe baza sistemelor de furt cunoscute. “Supermarket-urile, 
de exemplu, erau întotdeauna principalii suspecți, pentru că 


58 


energia electrică reprezenta al doilea cost operativ al lor ca 
importanță (forța de muncă era primul) și multe asemenea firme 
trișaseră în trecut. Astfel, toate magazinele universale din zonă 
urmau a fi verificate. Dacă şi când se depista ceva ‘suspect, 
inginerii de serviciu, cu spatele asigurat de oamenii lui Harry 
London de la Protecţia proprietăţii, soseau la fața locului. la: 

- Cu cât aduni la uri loc mai repede așa c va, cu atât e mai 
mic pericolul scurgerilor de informație, rânji London. În 
Infanteria Marină erau treburi mai mari pe care le făceam cu 
mult mai repede. 

— Bine, Marinică, spuse Nim. Eu am fost un biet pifan. Dar 
mi-ar plăcea să fac parte din operaţiunea asta. 

Deși serviciul militar al lui Nim fusese scurt, îi lăsase ceva 
ca o legătură comună cu Harry London. Imediat după facultate, 
Nim fusese încorporat și trimis în Coreea. Acolo, la o lună după 
sosire, pe când plutonul său tatona inamicul de pe o poziţie 
avansată, fuseseră mitraliaţi și bombardati de avioanele ameri- 
cane. (Ulterior, această înfiorătoare greşeală avea să fie 
menţionată în limbajul militar cu dublu-sens ca „foc amical““.) 
Patru infanteriști S.U.A. au fost uciși, alții răniți, printre care și 
Nim, ce se alesese cu un timpan perforat evoluând. într-o 
infecție, pentru a-l lăsa surd pe viată de urechea stângă. Nu 
peste mult timp, fusese trimis acasă și primise fără tapaj o lăsare 
la vatră pe motive medicale, incidentul din Coreea fiind 
mușamalizat. În prezent, majoritatea colegilor și prietenilor lui 
Nim știau că trebuie să stea la dreapta lui în "timpul conver- 
saţiilor — partea cu urechea sănătoasă. Dar foarte puţini știau 
exact de ce. Harry London era unul din acești foarte puțini. 

— Marţi ești invitatul meu. 

Aranjară un rendez vous. 

Pe urmă, vorbiră despré sabotajul de la La Mission care-i 
ucisese pe Walter Talbot şi pe ceilalti. Deși Harry London nu 
era implicat direct în anchetă, el şi ofiţerul şef de securitate al 
rețelei erau ortaci de băutură după program $ și făceau schimb de 
confidente; totodată, trecutul de detectiv la poliție al lui London 
îi prilejuise contacte cu instituţiile de aplicare a legii, pe care și 
le menținea funcţionale. 

— Şeriful de comitat lucrează cu F.B.I.-ul şi cu propria noas- 
tră poliție orășenească, îl informă el pe Nim. Până acum, toate 
pistele s-au înfundat într-un zid de cărămidă. F. B..-ul, care 


59 


procesează cea mai mare parte din probele acestui caz, crede că 
umblă după un contingent nou de stricaţi fără dosare la poliție, 
ceea ce face ca totul să meargă mult mai greu. 

— Cum rămâne cu omul în uniformă de la Armata Salvării? 

- La asta se lucerază, dar există o sută de căi pe care să-și fi 
putut procura uniforma, în majoritate nedepistabile. Bineînţeles, 
dacă vor mai recurge la acelasi siretlic, asta-i altceva. Mulţi 
oameni vor fi în âlertă, așteptându-i. 

- Crezi că s-ar putea? 

London ridică din umeri: 

— Ăștia- -s fanatici. Ceea ce-i face nebuni de isteti, sclipitori 
în unele privințe, proști în altele. Nu poţi ști niciodată. Adesea 
nu-i nevoie decât de timp. Dacă aud vorbindu-se ceva, îţi voi da 
de veste. 

- Multam. 

Ceea ce tocmai auzise, îsi dădu seama Nim, era ca esență 
același lucru pe care i-l spusese ş şi el lui Ardythe miercuri seară. 
Îşi reaminti că trebuia s-o sune pe Ardythe, și poate să-i facă o 
vizită, curând. Nim o mai văzuse o dată de miercuri încoace - 
scurt, la înmormântarea lui Walter, sâmbătă dimineată, unde 
participaseră mulți oameni de la GSP & L. Pentru Nim fusese o 
ocazie deprimant de ritualistă, supervizată de un antreprenor 
onctuos pe care Walter Talbot l-ar fi detestat cu siguranță. Nim 
și Ardythe schimbaseră câteva cuvinte de circumstanţă” și asta 

sese tot. 

Acum se întreba: ar fi cazul să las un interval „decent“ 
înainte de a-i telefona lui Ardythe? Sau, în stadiul acesta, esa o 
ipocrizie din partea lui să se gândească măcar la decență? 

Îi spuse 'ui Harry London: 

— Ne vedem în Ziua Z. 


Avea să fie o nouă zi caniculară în acea lungă vară fierbinte. 
Atâta lucru era evident, chiar şi la 9 dimineaţa, când Nim ajunse 
în Brookside. 

Forţele Zilei Z sosiseră cu o oră mai devreme: Centrul de 
comunicații era amplasat în parcarea unei piețe comerciale 


60 


convenabil de central situată, unde stăteau adunate o jumătate 
de duzină din vehiculele companiei, identificabile după colori- 
tul lor distinctiv portocaliu cu alb și familiara siglă GSP & L. 
Deja, cei treizeci de cititori de contoare fuseseră conduși în 
punctele de unde urmau să înceapă citirea contoarelor. Erau în 
majoritate tineri, printre ei numărându-se şi câțiva studenți ce 
lucrau pe timpul verii, şi fiecare era în posesia 'unui pachet de 
cartonașe conținând adresele unde trebuiau inspectate contoa- 
rele şi echipamentele conexe. Cartelele proveneau dintr-o 
imprimare specială pe computer efectuată de cu seară. In mod 
normal, sarcina cititorilor de contor consta doar în a consemna 
numerele și a le raporta; azi însă, aveau să ignore numerele și să 
caute doar semne de furt de curent. 

Harry London, ieșind din duba de comunicații, îl întâmpină 
pe Nim la sosire. London părea vesel și tantoş. Purta o cămașă 
militară, cu mânecă scurtă, și pantaloni marinărești cafenii; 
pantofii î îi erau lustruiți strălucitor. Nim își scoase 'sacoul şi- -i 
azvârli în „Fiat“. Soarele începuse să coacă parking-ul, 
trimitând în sus valuri de căldură. 

- Avem deja rezultate, spuse London. Cinci cazuri clare de 
fraudă în prima oră. Acum, tipii noștri de serviciu mai verifică 
încă trei. 

— Primele cinci, întrebă Nim, sunt la firme sau domicilii? 

— Patru la domicilii, unul la o firmă, iar asta e o bomboană. 
Amicul ne-a furat orbește, gaz și curent amândouă. Vrei să 
vezi? 

— Sigur. z 

London strigă spre interiorul furgonetei de comunicatii: 

— Mă găsiţi la mine-n maşină, cu domnul Goldman. Mergem 
la incidentul numărul patru. 

În timp ce se îndepărtau, îi spuse lui Nim: 

— Am deja două presimtiri. Una, că ceea ce vom vedea azi 
nu-i decât-vârful unui aisberg. Două, în unele cazuri avem de-a 
face cu profesioniști, poate chiar un cerc organizat. 

— De ce crezi asta? 

— Dă-mi voie să-ți răspund după ce vezi ce-am să-ți arăt. 

— Okay. 

Nim se așeză mai bine, inspectând Brookside-ul în timp ce-l 
străbăteau. 


61 


Era o suburbie îmbelșugată, tipică pentru soiul celor apărute 
precum ciupercile după” ploaie la sfârșitul anilor cincizeci și 
începutul șaizecilor. Înainte fuseseră terenuri agricole; acum 
fermele dispăruseră, înlocuite de amenajări locative și firmele 
ce le deserveau. Nu exista — cel puțin, nu la vedere - sărăcie în 
Brookside. Până și casele cu curţi mici, în șiruri ordonate, 
păreau bine îngrijite, cu peluzele ca niște batiste, tunse proaspăt, 
cu zugrăveala recentă. Dincolo de aceste locuințe modeste se 
găseau mai multe mile pătrate de.case mai mari, inclusiv conace 
palatine cu garaje pentru trei mașini și alei de serviciu separate. 
Magazinele comunităţii, unele în "atrăgătoare săli pe trei rânduri, 
prezentau mărfuri de’ calitate ce reflectau prosperitatea zonei. 
Lui Nim i se părea un tinut improbabil pentru hoţii de energie. 

Ca și cum i-ar fi citit gândurile, Harry London se oferi să-i 
precizeze: 

— Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. 

Întoarse mașina dinspre regiunea comercială către o staţie de 
benzină cu complex de garaje care includea și o spălătorie auto 
tip tunel. London opri la biroul benzinăriei' și cobori. Nim îl 
urmă. 

Un camion de serviciu al GSP & L era parcat și el acolo, 

— Am chemat un fotograf de-ai noștri, spuse "London. Între 
timp, tipul de serviciu păzește probele. 

Un om în salopetă gri veni spre ei, ștergându-și mâinile cu o 
cârpă. Avea un trup fusiform, un chip ca de vulpe și părea 
îngrijorat. 

— Ascultati, spuse, cum v-am mai zis deja, nu știu nimic 
despre nici.. 

- Ba da, domule; stiti foarte bine. 

London se răsuci spre Nim. 

— Acesta e domnul Jackson. Ne-a dat permisiunea să intrăm 
în incinta dumisale pentru a inspecta contoarele. 

— Acum nici nu mai sunt sigur dacă trebuia să v-o dau, bom- 
băni Jackson. Oricum, eu sunt cu chirie aici. Altă firmă e 
proprietara clădirii. 

-Dar dumneavoastră sunteți proprietarul afacerii, i-o 
întoarse London. lar contoarele” electrice și de gaz sunt pe 
numele dumneavoastră. Corect? 

— Așa cum stau lucrurile, proprietara afurisitei de alacen e 
banca. 


62 


— Dar banca nu se amestecă la contoarele dumneavoastră 
electrice și de gaz. . 

- Zic adevăru”, insistă garajistul, strângând și mai puternic 
cârpa în mâini. Nu-ş cine-a făcut-o. 

— Da, domnule. Vă deranjează dacă intrăm? 

Garajistul se uită urât dar nu-i opri. 

London îl precedă pe Nim în biroul benzinăriei, apoi într-o 
încăpere mică din spate, folosită în mod clar la depozitare. Pe 
peretele din fund se aflau comutatoare, întrerupătoare de circuit, 
şi contoare de gaz și curent electric. Un tânăr în uniforma de 
serviciu a GSP & L ridică privirea la apariţia lor. Spuse cu 
dezinvoltură: 

— Salut! 

Harry London îl prezentă pe Nim, apoi ceru: 

- Spune-i domnului Goldman ce-ai găsit. 

- Păi, contorul electric are sigiliul rupt și era pus așa cum îl 
vedeți acum -— cu josul în sus. 

im dădu din cap, pe deplin conștient de acest mod simplu 
dar practic de a obţine curent electric gratuit. Mai întâi, sigiliul 
contorului era desfăcut: cu atenție. Apoi, contorul — care era 
doar conectat în bornele din spatele său — putea fi ridicat, 
inversat și pus la loc. Din acel moment, pe măsură ce se con- 
suma energia, contorul fie trecea pe invers fie se oprea cu 
totul — în primul caz, consumul de curent electric înregistrat 
scădea în loc să crească. Ulterior — probabil cu câteva zile 
înainte de cea în care era așteptat un cititor de contor al com- 
paniei electrice — aparatul urma să fie repus în poziția normală 
de funcționare, cu urmele de pe sigiliul violat ascunse cu băgare 
de seamă. 

Mai multe companii de electricitate ce suferiseră acest gen 
de hotie o preveneau actualmente instalând contoare de tip mai 
nou care operau corect indiferent că erau întoarse cu susu-n jos 
sau nu. O altă metodă preventivă folosea inele cu încuietori 
elaborate care imobilizau contoarele, cu excepţia folosirii unor 
chei speciale. Oricum, existau şi alte moduri ingenioase de a 
fura energie; de asemenea, încă mai funcționau milioane de 
contoare vechi, cărora nu li se puteau potrivi inele încuiate, iar 
înlocuirea lor ar fi costat o avere. Astfel, prin simplul lor număr, 
plus imposibilitatea de a inspecta toate contoarele cu regulari- 
tate, trişorii aveau avantajul de partea lor. 


63 


— Treaba cu gazul a fost mai trăsnită, spuse omul de servi- 
ciu. la aruncaţi aici o privire. 

Nim privi cum omul de serviciu trasa cu o mână traiectul 
unei țevi ce ieșea din perete, pentru a se cupla apoi la contorul 
aflat Îa câțiva pași distanță. 

- Asta-i teava de gaz. care intră de-afară. 

- Din stradă, adăugă Harry London. De la conducta compa- 
niei. 

Nim dădu din cap. 

- Aici, mâna tânărului se mișcă spre partea opusă a contoru- 
lui, e o țeavă care face legătura cu instalațiile consumatorului. 
Folosesc gazele la un boiler mare de apă, la uscătoarele de aer 
cald ale mașinilor și la soba şi caloriferele dintr-un apartament 
de deasupra. În fiecare lună se consumă o grămadă de gaz. 
Acum uitaţi-vă aici — cu atenție. 

De astă dată, folosindu-se de ambele mâini, arătă cu degetul 
ceva ce păreau îmbucări de țevi acolo unde cele două pe care le 
indicase dispăreau în perete. În jurul fiecăreia, cimentul fusese 
slăbit, o parte din el zăcând acum într-o grămăjoară pe jos. 

— Eu am făcut asta, explică omul, de serviciu, ca să văd mai 
bine, şi ceea ce puteți vedea acum e că alea nu-s bucșe 
obișnuite. Sunt bucse în formă de T, legate una de alta printr-o 
altă țeavă, îngropată în zid la adăpostul vederii. 

-0 derivație a înșelătorului de modă veche, spuse London, 
deși asta e cea mai îngrijită din câte-am văzut. Ceea ce se 
întâmplă e că majoritatea gazelor folosite nu trec prin contor așa 
cum ar trebui, ci intră din stradă direct în instalații. 

— Mai rămâne totuși destul care trece prin contor ca să-l țină 
în funcţiune, explică tânărul de serviciu. Dar gazul curge pe acolo 
pe unde întâmpină cea mai mică rezistență. Contorul are o anume 
rezistență, așa că partea cea mai mare 'din gaz o ia prin țeava 
adăugată — pe calea gratuită. 

— N-o mai ia, decretă London. 

O tânără obrăznicuţă cu aparate foto și alte echipamente 
intră de afară. Se interesă, bine dispusă: 

— Vrea cineva pe-aici să-i fac oarece poze? 

— Sigur că da, arătă London spre contorul de gaz. Aranja- 
mentul ăsta mai întâi, 

lar lui Nim îi spuse: 


- După-ce-l fotografiem așa cum e, spargem restul cimentu- 
lui şi dezvăluim țeava ilegală.” 

Garajistul cu față de vulpe stătuse posomorât în spate. Acum 
protestă: 

- Hei, da’ n-aveţi voie să spargeti nici un zid. Ăsta-i localu’ 
meu. 

- Vă reamintesc, domnule Jackson, că ne-ați dat permisiunea 
să intrăm și să controlăm echipamentele companiei noastre. Dar 
dacă doriți să vă revedeţi drepturile, și pe ale noastre, propun să 
vă chemaţi avocatul. Oricum cred că veți avea nevoie de unul. 

— N-am nevoie de nici un avocat. 

— Asta dumneavoastră hotărâți, domnule. 

— Domnule Jackson, interveni Nim, nu vă dați seama cât de 
serioase sunt toate astea? Intervenția asupra "contoarelor e 
infracțiune, iar fotografiile pe care le facem pot constitui 
dovezi. l 

— A, va exista o urmărire penală, nici vorbă, spuse London 
cu subînţeles. Deși aș putea spune că dacă domnul Jackson 
colaborează în două "privințe s-ar putea să iasă în folosul 
dumisale. 

Garajistul îl privi'bănuitor: 

— Ce privinţe? 

În timp ce discutau, fotografa țăcănea, luând imagini ale 
contorului de gaz, apoi trecând la cel electric. Omul de serviciu 
începu să mai disloce o parte din tencuială, expunând mai mult 
din țeava ascunsă în perete. 

— Primul lucru pe care-l aveţi de făcut, îi spuse London lui 
Jackson, e să plătiți ceea ce ne datorați și ce-ați furat. De vreme 
ce am fost aici de Ía î început, am luat legătura cu Departamentul 
nostru de facturare. Comparând notele de plată recente cu 
facturile de gaz și curent electric pe care le aveati înainte, a 
reieşit o datorie de cinci mii de dolari. Asta include și o taxă 'de 
serviciu pentru ceea ce facem astăzi. 

Garajistul păli; gura i se mișca nervos. 

— lisuse! nu poate fi atât de mult. Păi, n-au trecut decât... 

Se întrerupse. 

— Da, îl îndemnă Nim. Cât timp a trecut de când ati falsificat 
contoarele? 


65 


— Dacă domnul Jackson ne spune asta, adăugă și London, 
poate ne va spune şi cine a făcut treaba cu contorul de gaz. 
Asta-i al doilea lucru pe care-l vom privi drept colaborare. 

Omul de serviciu le spuse peste umăr: 

— Un lucru vi-l zic sigur. Cine-a făcut-o nu era un amator. 

London îi aruncă o privire lui Nim: 

— Mai ţii minte ce ţi-am spus? Mare parte din ceea ce vedem 
e treabă de profesioniști. 

Reveni spre Jackson: 

— Cum rămâne domnule? De acord să ne spuneţi cine-a 
făcut-o? 

Garajistul se încruntă, dar nu răspunse. 

London continuă: 

— După ce terminăm aici, domnule Jackson, o să vă tăiem 
gazul şi curentul electric. Vor rămâne oprite până ce. plătiți 
suma datorată. 

— Atunci cum mama dracu” o să-mi mai duc firma? se răsti 
Jackson. 

- Dacă-i vorba pe-așa, i-o întoarse London, cum ne-am mai 
duce noi firma dacă fiecare client ne-ar înşela ca dumneata? Ai 

văzut destul? îl întrebă el pe Nim. 

— Prea mult. Hai să mergem. 

Afară, London zise: - 

~ Mie-n sută, e prea înglodat în datorii ca să plătească ce ni 
se cuvine. Mă-ndoiesc şi c-o să ne spună cine-a făcut treaba. 

În timp ce se urcau în mașină, Nim întrebă: 

— Putem să-l dăm în judecată ș și să câştigăm? 

— Mi-ar plăcea să-ncerc, clătină din cap fostul polițist, și s-ar 
putea chiar să obținem o condamnare. Cel mai probabil, totuși, 
curtea va insista să dovedim fie că Jackson a operat el î însuși 
trucarea contoarelor, fie că avea cunoștință despre ea. N-avem 
nici o şansă. 

- Deci, în unele privințe, e o cauză pierdută. 

-În unele privinte, poate; nu însă în toate. O să umble 
vorba; probabil a și început, iar asta-i va speria pe mulţi alți 
posibili Jacksoni. Mai reţine și că azi ne-am aruncat larg plasa. 
Se vor prinde încă multi trisori până la apusul soarelui. 

-Dar numai din Brookside, murmură Nim, gândindu-se 
posomorât la enorma regiune pe care o deservea GSP & L; în 
cadrul ei, Brookside era o singură alună într-o plantație imensă. 


66 


Câteva minute mai târziu, erau înapoi la centrul de comuni- 
caţii din parcajul pieței comerciale. 


Așa cum prevăzuse Harry London, Ziua Z în Brookside 
prinse mulți infractori ce falsificaseră contoarele. La amiază, 
aveau peste patruzeci de cazuri, fie dovedite fie doar suspecte; 
părea de așteptat că vor găsi cel puțin tot atâtea în timpul după- 
amiezei. Căzuseră în plasă și câteva supermagazine; un întreg 
lanț local fusese scotocit, găsindu-se instalații ilegale în cinci 
unități din opt. 

Nim stătea pe lângă Harry London, observând, vizitând 
scena unora din cele mai interesante şi ingenioase fraude. 

Spre ora amiezei se prezentaseră împreună la una din coche- 
tele case cu chirie pe care Nim le observase mai devreme. În 
fata ei erau parcate două autovehicule ale GSP & L. Un om din 
personalul Protecţiei proprietății, un om de serviciu și aceeași 
fotografă dinainte stăteau adunaţi î în jurul unui contor electric 
exterior de lângă ușa laterală. 

- Nu-i nimeni acasă, spuse explicativ London, dar cei de la 
centru l-au verificat pe tipul care locuiește aici și se pare că-i un 
fabricant de scule-și-unelte. Se leagă. Uită-te la asta. 

Pe când ceilalţi se dădeau la o parte, London arătă o găurică 
în carcasa de sticlă a contorului. Prin ea ieșea o bucăţică de 
sârmă rigidă. Înăuntrul contorului, sârma se prelungea până la 
discul metalic central care în mod normal se rotea pe măsură ce 
era consumat curentul electric. 

— Sârma asta, care n-ar trebui să fie aici, împiedică discul să 
se învârtă, spuse London. 

Nim dădu din cap că înțelegea: 

— Deci contorul nu înregistrează, deși curentul continuă să 
circule. 

- Corect. Însă oprirea discului nu produce nici o stricăciune, 
așa că, atuncă când sârma e scoasă, totul redevine cum trebuie. 

- Mai puțin găurica aia mică. 

— Nici n-ai observa-o, interveni omul de serviciu din spatele 
lor, dacă nu te uiţi atent. Ideea mea e că individul a folosit un 
burghiu de ceasornicărie ca să facă gaura, motiv din care nu s-a 
spart sticla. Al naibii de deștept. 

-N-o să se mai simtă aşa de destept când va primi 
următoarea factură, comentă London. Pe lângă asta, vom 


67 


supraveghea casa diseară. Mai mult ca sigur, vecinii au să-i 
spună că am trecut pe-aici, ceea ce-l'va neliniști și o să vrea să 
scoată sârma. Când o va face, şi dacă-l prindem asupra faptului, 
putem să-l dăm în judecată. 


Plecară, în timp ce fotografia lua clișee ale găurii şi sârmei 
incriminatoare. 

La centrul de comunicaţii continuau să sosească rapoarte 
despre alte. descoperiri. Un hoț de curent şi mai ingenios 
penetrase inima contorului său electric, pilind după câte se 
părea câțiva dinți de la angrenajul ce învârtea discul de înregis- 
trare. Aceasta avea efectul de a încetini discul şi a reduce 
consumul înregistrat aproximativ cu jumătate. Departamentul 
de facturare din centru, căutând prin dosare, estima că frauda 
dura de trei ani, nedepistată, 


In alt- caz, un client îşi schimbase cu dibăcie contoarele. 
Într-un fel sau altul, obținuse un contor electric în plus — Harry 
London bănuia că era furat — şi-l substituise contorului regu- 
lamentar oferit de GSP & L. Era evident că abonatul îşi lăsa 
contorul „privat“ pe loc un interval din fiecare perioadă de 
facturare, timp în care curentul electric pe care-l folosea era 
„gratuit“. 

Deşi contoarele de gaz erau considerate mai dificil de falsi- 
ficat, asta nu descurajase câțiva trișori ambiţioși. După cum se 
exprima London, „deconectarea sau conectarea unui contor de 
gaz cere o anume pricepere de instalator, dar nu prea multă. Un 
mâini-Îndemânatice poate prinde repede șpilul.“ 

Un asemenea mâini-îndemânatice, descoperi un cititor de 
contor, își desprinsese complet contorul de- gaz, completând 
golul cu un furtun de cauciuc. Era un procedeu de a fura 
primejdios dar eficient. Se presupunea că lăsa contorul decuplat 
un răstimp din fiecare lună și îl punea la loc în preajma 
momentului când se aştepta o citire de contor regulamentară. 


Un alt infractor — un om de afaceri proprietar al mai multor 
magazine 'adiacenţe pe care le închiria altora — acționase similar, 
cu excepția faptului că avea contorul de gaz inversat, cu fața 
întoarsă spre perete, ceea ce-l făcea să funcționeze pe dos. Aici 
izbucni singurul incident violent al zilei. Afaceristul, înfuriat 
de-a fi fost descoperit, îl atacă pe omul de serviciu al companiei 
cu o rangă pentru țevi și-l bătu măr. Omul fu ulterior dus la 


68 


spital, cu nasul rupt și un brat fracturat, iar patronul la 
închisoare, unde fu acuzat de agresiune ș şi alte delicte. 

O fațetă a multelor cazuri descoperite îl nedumerea pe Nim. 
Îi spuse lui Harry London: 

— Credeam.că computerele noastre de facturare sunt progra- 
mate să semnaleze mișcările bruşte în consumul oricărui client. 

— Sunt și o fac, recunoscu London. Problema e că oamenii 
au devenit” pricepuți la computere, învățând să le păcălească. 
Nu-i greu. Dacă furi energie și ai atâta” minte ca să-ți reduci 
treptat facturile — un strop în prima lună, pe urmă tot mai mult 
în fiecare lună de după aceea, în locul unei reduceri mari dintr-o 
dată — calculatorul n-o va sesiza în veci. 

— Oricum o priveşti, noi suntem în pierdere. 

— Poate în momentul ăsta. Dar o să se schimbe treaba. 

Nim nu era la fel de sigur. 

Poate că cel mai bizar episod se petrecu la mijlocul după- 
amiezei când London primi un mesaj la centrul de comunicații, 
chemându-! la o adresă aflată cam la o milă distanță. 

Casa, văzură ei sosind, era mare şi modernă; avea o grădină 
sofisticată și o alee lungă, curbată, pe care era parcat: un 
Mercedes strălucitor. Omniprezentele vehicule portocaliu cu alb 
ale GSP & L erau adunate pe drum în fața curții. 

Același tânăr de serviciu care fusese de dimineață la com- 
plexul benzinărie-garaj se apropie de mașina lui London în timp 
ce parca. 

— Probleme, anunță el. Avem nevoie de ajutor. 

— Ce fel de probleme? 

Unul din cei de la Protecţia proprietății, care li se alăturase, 
spuse: 

— Femeia dinăuntru amenință că asmute pe noi câinele. E un 
ciobănesc german uriaș. Zice că soțul ei e doctor, mare ștab în 
societate, și vor da în Judecată compania dacă le creem neplă- 
ceri. 

— Ce anume te-a adus aici? 

— Unul dintre cititorii de contor — un student ager — a raportat 
un fir suspect. Avea dreptate, m-am uitat după contorul electric 
şi clema de potențial era căzută, cu două sârme puse punte. Am 
urmărit sârmele până la un comutator din garaj — nu era nimeni 
prin preajmă, iar ușa garajului stătea deschisă. Și atunci s-a 
arătat femeia, cu câinele. 


69 


Nim făcu o mutră nedumierită. London ordonă: 

— Explică-i domnului Goldman. 

- În spatele unor tipuri de contoare există o „clemă de po- 
tential“, îl lămuri omul de serviciu. Dacă e deconec- 
tată —, „Căzută“— deschide un circuit astfel că aparatul nu mai 
înregistrează. Dar dacă adaugi un comutator în locul clemei de 
potential, poti deschide şi închide când vrei contorul. 

- Şi asta s-a făcut aici? 

a sigurantă. 

Nim îl preveni: 

— — Eşti absolut sigur? 

— Gata să jur. 

Omul de la Protectia proprietăţii adăugă: 

— Şi eu am văzut. Nu î încape nici o-ndoială. 

Consultă un caiet: 

— Numele abonatului e Edgecombe. 

— Okay, spuse London, la dracu’ cu câinele! Cheamă un 
pozar și hai să-ncercăm să obținem dovezile. 

Aşteptară în timp ce omul de serviciu folosea un emițător 
radio din camion, apoi Harry London conduse mica procesiune 
în susul aleii. În timp ce se apropiau de casă, o femeie înaltă și 
frumoasă, de vreo patruzeci de ani, ieși pe ușa din fată. Purta 
pantaloni albaștri de in și o cămașă de mătase asortată, părul 
lung, şaten închis, îi era legat la spate cu o eșarfă. Avea lângă ea 
un ciobănesc german mârâind și zbătându-se în lesă: 

Anunţă cu răceală: 

- V-am prevenit că dacă continuaţi să-mi încălcati proprie- 
tatea dau drumul câinelui și veţi suporta consecințele. Acum, 
parasini această proprietate! ' 

oamnă, spuse ferm London, vă atrag atentia să tineti bine 
câinele ăla sau să-l legați. Sunt ofițer de securitate la Golden 
State Power & Light — își arătă el i insigna — iar acesta e domnul 
Goldman, vicepreşedinte al companiei. . 

- Vicepreşedintii nu mă impresionează, se răsti femeia. 
Soțul meu îl cunoaște pe președintele companiei voastre foarte 
bine, și pe primul prezident. 

acest caz, spuse Nim, sunt sigur că va aprecia faptul că 
toți de-aici nu-şi fac decât datoria. Sunteţi doamna Edgecombe? 

— Da, răspunse ea cu trufie. 


70 


— Departamentul nostru de serviciu a raportat că aveți o 
instalaţie ilegală la contorul electric. 

- Dacă există așa ceva, nu ştim nimic despre ea. Soțul meu e 
un chirurg ortoped important $ și azi operează, altfel l-as chema 
chiar acum la telefon să se ocupe el de impertinența voastră. 

Cu toată bravada, își spuse Nim, în ochii şi vocea femeii se 
simţea o undă de nervozitate. London o prinse ș şi el: 

= Doamnă Edgecombe, vrem să facem fotografii ale con- 
torului electric și al unor fire din spatele lui; conduc la un 
comutator din garajul dumneavoastră. V-am fi îndatorați dacă 
ne aan permisiunea. 

i dacă nu v-o dau? 

tunci vom cerc un ordin judecătoresc. Dar trebuie să 
precizez că în acest caz totul va deveni o chestiune de interes 
public. 

Femeia ezită, iar Nim se întrebă dacă-si dădea seama că 
Harry London şarja grosolan. La vremea obținerii unui ordin 
judecătoresc, probele puteau fi demult distruse. Dar schimbul 
de replici o tulburase. 

-Nu va fi necesar, cedă ea. Foarte bine, faceți ce trebuie, 
dar să nu dureze mult. 

-Încă un singur lucru doar, doamnă, continuă London. 
După ce am terminat aici, vi se va tăia curentul până ce vă 
plătiți datoriile pe care le va estima Departamentul de facturare. 

-E ridicol! Soțul meu va avea o grămadă de spus în legătură 
cu asta! 

Doamna Edgecombe se răsuci pe călcâie, legând lesa 
câinelui de un inel de oțel din perete. Nim observă că-i tremu- 
rau mâinile. 


— De ce o fac — oameni ca ăștia? 

Nim pusese întrebarea încet, adresată atât sieși cât și lui 
Harry London. Se aflau în mașina lui London, îndreptându- -se 
încă o dată spre piața comercială de unde Nim avea să- -şi ia 
propria mașină, pornind apoi spre centrul orașului. Văzuse mai 
mult decât destul din Brookside, trăsese el concluzia, şi destulă 
hotie de curent pentru a percepe cu adevărat, pentru prima oară, 
mărimea şi natura de hidră-cu-o-mie-de- -capete a fiarei. 

— Sunt multe motive din care o fac, răspunse London. Acolo 
unde tocmai am fost și în alte locuri, de asemenea. Pe. de o 


= 71 


parte, oamenii vorbesc. Le place Să se laude cât de deștepți sunt, 
păcălind o întreprindere mare ca Golden State Power. lar în 
timp ce vorbesc, alții ascultă, apoi fac şi ei mai târziu același 
lucru. 

— Crezi că asta explică epidemii ca aceea pe care am văzut-o 
azi? 

— Reprezintă câteva piese din ie: 

" — Și restul? 
ai sunt și meseriaşii corupți — cei pe care vreau să-i prind 
de fapt. Lansează vorba că pun ei la punct contoarele — la un 
anume preț. Totul sună ușor, iar oamenii marșează. 

Nim spuse cu îndoială: 

— Asta tot nu explică situaţia de la urmă. Doctorul cel 
bogat — chirurg ortoped, una dintre specialităţile cel mai bine 
plătite. Și i-ai văzut nevasta, casa. De ce ? 

— Am să-ți spun ceva ce-am învățat pe când eram copoi. Nu 
te lăsa prostit de aparente. O grămadă de oameni cu venituri 
mari şi case sclipitoare sunt înglodaţi î în datorii, se luptă să stea 
pe linia de plutire, să economisească o para de câte ori pot şi nu 
prea le pasă cum. Pariez că același lucru e valabil pentru 
întregul cartier Brookside. Și priveşte-o și în felul ăsta: nu prea 
demult, facturile companiei nu se ridicau la sume prea mari; dar 
acum notele de plată sunt din ce în ce mai scumpe, așa că unii 
care înainte nu furau, pentru că nu merita, s-au răzgândit. Miza 
e mai mare; preferă să-și asume riscul. 

Nim încuviință, adăugând: 

- lar majoritatea rețelelor de utilitate publică sunt atât de 
uriașe și impersonale, încât oamenii nu echivalează hoția de 
energie cu alte genuri de furt. Nu sunt la fel de critici — aşa cum 
ar fi fată de jaf sau de furturile din buzunare. 

- M-am gândit mult la aspectul ăsta. Cred că toată treaba e 
mult mai mare. 

London opri maşina la un stop. Când porniră din nou, con- 
tinuă: 

— Aşa cum o văd eu, majoritatea oamenilor au ajuns la con- 
cluzia că sistemul pute fiindcă politicienii noștri sunt corupți, 
într-un fel sau altul, așa că de ce muritorii de Tând să se auto- 
pedepsească fiind întotdeauna cinstiți? Bine, zic ei, o gașcă s-a 
dus la canal când cu Watergate, dar cei noi, care erau atât de-al 
dracului de justițiari înainte de-a fi aleși, fac aceleași por- 


12 


cării — răfuieli politice ba chiar mai rău — acum că au ajuns la 
putere. 

— E un punct de vedere destul de deprimant. 

— Sigur că e, fu London de acord. Dar explică multe din cele 
ce se întâmplă, şi nu numai ceea ce am văzut azi. Mă refer la 
explozia criminalității, pe toată scara, de la marile crime până la 
găinăriile mărunte. i-am să-ți mai spun ceva: există 
zile — asta-i una din ele — când îmi doresc să fiu iar în Infanteria 
Marină, unde totul părea maj simplu și mai curat. 

— Acum n-ar mai fi așa. 

London oftă: 

— Poate. 

- Tu și oamenii tăi ați făcut azi o treabă bună, spuse Nim. 

— Ne aflăm în război. 

Harry London își dădu la o parte seriozitatea şi rânji: 

— Spune-i superiorului tău — comandantul-șef — că am 
câștigat o mică încăierare, și-i vom mai câștiga câteva. 


-Cu riscul de a-ti inflama eul, zise la aicil dejun Ruth 
Goldman din partea opusă a mesei, am să-ți spun că ai fost 
destul de bine aseară la televizor. Mai vrei cafea? 

— Da, te rog, îi întinse Nim ceașca. Și-ți mulțumesc. 

Ruth ridică filtrul de cafea și turnă; ca de obicei, mișcările îi 
erau ușoare, grațioase și eficiente. Avea pe ea un capot verde ca 
smaraldul în contrast viu cu părul negru pieptănat cu îngrijire, 
iar sânii mici și tari i se arătară, atrăgători, când se aplecă 
înainte; pe vremea când îi făcea curte, Nim se referea la ei cu 
drag ca „speciale de-o litră“. În acest moment chipul ei avea o 
tușă infimă de machiaj, exact cantitatea potrivită, completând 
tenul de lapte-şi-trandafiri. Indiferent cât de devreme era, Ruth 
arăta întotdeauna firesc-impecabilă. Nim, care văzuse multe alte 
femei în deshabill6-ul din dimineata-de-după, bănuia că ar fi 
trebuit să fie recunoscător. 

Era miercuri. Trecuse aproape o săptămână din Ziua Z la 
Brookside: Fiind neobișnuit de obosit — rezultat al îndelungate- 
lor ceasuri de muncă și al-presiunii mai multor săptămâni în şir, 


73 


culminând cu emisiunea de aseară într-un studiou t.v. încins sub 
reflectoare — Nim dormise până târziu în dimineaţa asta, târziu 
pentru el: până la orele 8,30. Leah şi Benjy plecaseră la un 
program de recreere pe toată ziua înainte ca el să coboare, iar 
acum lua un mic dejun relaxat cu Ruth, lucru ce se întâmpla 
rareori. Nim telefonase deja la birou ca să spună că nu va veni 
la lucru până spre amiază. 

- Leah a stat să vadă „The Good Evening Show“; spuse 
Ruth. Benjy a vrut și el, dar l-a luat somnul. Copiii nu sunt 
dispuşi s-o spună, dar amândoi sunt foarte mândri de tine, să 
ştii. De fapt, te idolatrizează. Orice-ai spune, e ca un dar de la 

umnezeu. 

— Îmi place cafeaua asta, spuse Nim. E un soi nou? 

Ruth scutură din cap: 

— Ţi se pare fiindcă n-o bei pe fugă. Ai auzit ce-am spus 
despre Leath şi Benjy? 

- Da, și mă gândeam la asta. Şi eu sunt mândru de copii. 

Chicoti şi adăugă: 

- Asta-i ziua mea de complimente? 

— Dacă te-ntrebi ce vreau de la tine, află că nu vreau nimic. 
Decât că mi-ar plăcea să ne luăm mai des așa micul dejun. 

-O să mă ocup eu de asta, spuse, întrebându-se dacă Ruth 
era în mod special agreabilă pentru că, la fel ca el, simțea golul 
ce se căscase între ei în ultima vreme — golul creat de propria lui 
indiferență și, mai recent, de urmărirea unui anume interes 
privat de "către Ruth, indiferent care-o fi fost acela. Nim încercă 
a şi aducă aminte, dar nu putu, când făcuseră dragoste ultima 

De ce, specula el, se putea ca un bărbat să-și piardă 
interesul sexual față de propria sa soție, atrăgătoare, și "totuşi să 
dorească alte femei? Bănuia că răspunsul îl constituia familiari- 
tatea, deopotrivă cu un dor de teritorii noi, de noi cuceriri. Cu 
toate acestea, îşi spuse, ar fi trebuit să facă ceva pentru viaţa sa 
sexuală cu Ruth. Poate diseară. 

— Au fost câteva momente în emisiunea aia t.v. când păreai 
furios, gata să explodezi, spuse ea. 

— Dar n-am făcut-o. Am tinut minte regulile alea prosteşti. 
Nu era necesar să explice decizia de „linie moderată“ 
comitetului de administrație. Îi povestise lui Ruth despre ea în 
aceeaşi zi când se întâmplase, iar soția sa Îl înțelesese. 

irdsong te-a momit, nu? 


74 


- A-ncercat, ticălosul. se încruntă Nim, amintindu-și. N-a 
reuşit. 

Davey Birdsong, care conducea un grup de consumatori 
membri ai organizaţiei numite „putere & lumină pentru 
popor“*, participase și el la masa rotundă televizată. Birdsong 
făcuse comentarii caustice despre Golden State Power & Light, 
atribuind cele mai josnice motive tuturor faptelor companiei. 
Insinuase că obiectivele personale ale lui Nim nu erau cu nimic 
mai bune. Mai atacase si ultima cerere a GSP & L pentru o 
mărire a taxelor, asupra căreia se aştepta în curând o decizie. În 
pofida tuturor acestor „provocări, Nim î își păstrase poziția calmă 
şi fără tragere de inimă pe linia care-i fusese trasată. 

-În „Chronicle“ de azi dimineață scrie că gruparea lui Bird- 
song, la fel ca si clubul Sequoia, se vor opune planului Tunipah. 

- Dă să vă 

- E pe pagina şapte, preciză ea, dându-i ziarul. = 

Mai era ceva cu Ruth. Reuşise cumva să se menţină cu un 
pas înaintea majorităţii celorlalti î în a fi informată. Era caracte- 
ristic pentru ea ca, pe lângă prepararea micului dejun, să fi 
parcurs deja ,, Chronicle- West“. ; 

Nim frunzări paginile și găsi articolul. Era scurt și nu-i spuse 
nimic mai mult decât o făcuse deja Ruth. Dar îi dădu ideea unui 
curs de acțiune ce-l făcu să fie nerăbdător de-a se vedea la 
biroul lui. Dădu pe gât restul de cafea și se ridică în picioare. 

— Vii diseară acasă la cină? 

— O să-ncerc. 

La surâsul blând al lui Ruth, își aminti de câte ori spusese 
acelaşi lucru, apoi, dintr-un motiv sau altul, nu se arătase. În 
mod irațional, la fel ca în mașină în seara când se dusese la 
Ardythe, își dori ca din când în când Ruth să fi fost mai puțin 
răbdătoare. O întrebă: 

— De ce nu sari în sus cu câte-o ocazie? De ce nu te înfurii? 

— Ar schimba cu ceva situația? 

Ridică din umeri, neștiind” ce să înțeleagă din răspunsul ei, 
nici cum să răspundă. 

~ A, mai e ceva. Mama a dat telefon ieri. Ea și cu tata ar vrea 
să mergem la ei la cină, de vineri într-o săptămână ş si să-i luăm 
şi pe Leah şi pe Benjy. 


* Power & light for people /p & lfp/(N.T.). 


75 


În sinea sa, Nim gemu. A te duce acasă la soții „Neuberger, 
părinţii lui Ruth, era ca și cum ai fi intrat într-o' sinagogă; îşi 
proclamau iudaismul într-un miriad de feluri. Mâncarea era 
întotdeauna anunţată insistent ca fiind cușeră; existau semne că 
Neubergerii foloseau două rânduri separate de ustensile și 
veselă, unul pentru carne și altul pentru produse lactate. Se 
făcea o rugăciune pentru pâine ş şi vin înainte de cină precum și o 
ceremonie a spălatului pe mâini. După cină aveau loc rugi 
solemne pe care familia, în tradiție est-europeană, le numea 
„băncuiri“. Dacă se servea carne la masă, lui Leah şi Benjy nu li 
se permitea să bea lapte, așa cum le plăcea să facă acasă. Mai 
erau apoi și presiuni nu tocmai subtile, întrebări cu voce tare de 
ce Nim și Ruth nu respectau Sabbath- ul şi zilele sfinte; descrieri 
strălucitoare ale bar mitzvah-urilor "la care participaseră 
Neubergerii, alături de implicaţia că, firește, Benjy se va înscrie 
la o şcoală ebraică astfel ca bar mitzvah-ul său să poată avea loc 
când va împlini treisprezece ani. lar mai târziu, acasă, întrucât 
copiii aveau vârstele pe care le-aveau și erau curiosi, Nim avea 
de răspuns la întrebări, întrebări pentru care nu 'era pregătit 
datorită ambivalenței existente în sine însuși. 

` Ruth păstra invariabil tăcerea cu asemenea prilejuri, deşi el 
se întreba uneori dacă liniștea ei nu însemna de fapt o alianță cu 
părinţii, împotriva lui. Cu cincisprezece ani în urmă, când se 
căsătoriseră Ruth și Nim, ea spusese clar că nu-i păsa în nici un 
sens despre cutumele evreieşti, era o reacție evidentă fată de 
strictețea din familia ei. Dar nu se schimbase oare? Era Ruth, 
pe sub „aparențe, o mamă evreică tradițională care dorea pentru 
Leah și Benjy’ toate rigorile cerute de credința mozaică a părin- 
tilor ei? Își aminti ce spusese cu câteva minute în urmă despre 
el și copii: De fapt, te idolatrizează. Orice-ai spune e ca un dar 
de la Dumezeu. Să fi fost aceste cuvinte un iscusit memento a 
propriei lui responsabilități evreiești, un ghiont mătăsos către 
religie? Nim nu făcuse niciodată greşeala de a lua gentilețea lui 
Ruth la valoarea ei vizibilă; dedesubt, își dădea el seama, se 
găsea tot atât de multă forță reală pe cât putea avea cineva. 

Însă dincolo de toate astea, Nim stia că'nu exista nici un motiv 
valabil de a nu se duce la părinţii lui Ruth, așa cum ceruse ea. 
Nu se întâmpla prea des. lar Ruth îi cerea foarte puțin, întotdeauna. 

— Bine, spuse. Pentru săptămâna viitoare e destul de clar. 
Când ajung la birou, o să mă asigur că vineri sunt liber şi te sun. 


76 


Ruth ezită, apoi spuse: 

— Nu te deranja cu asta. Ajunge doar să-mi spui diseară. 

- De ce ? 

Incă o secundă de ezitare. 

— Plec şi eu imediat după tine. Am să lipsesc toată ziua. 

— Ce se întâmplă? Unde te duci? 

— A, pe ici, pe colo... 

Râse: 

— Tu-mi spui mie peste tot pe unde mergi? 

Deci iarăși începea. Misterul. Nim simţi un junghi de 
gelozie împotriva necunoscutului, apoi raționă: Ruth avea 
dreptate. Așa cum îi amintise, erau destule pe care el nu i le 
spunea ei. 

— O zi plăcută, îi ură el. Ne vedem diseară. 

În hol, o cuprinse cu brațele și se sărutară. Avea buzele moi; 
făptura ei, pe sub capot, era "plăcută la atingere. Nebunu’ dracu 
ce sunt! îşi spuse el. Da, categoric, diseară, sex. 


A 


10 


In ciuda grabei cu care plecase de-acasă, Nim conduse 
mașina spre centru în voie, evitând autostrada și luând-o pe 

» 
străzi liniștite. Folosi timpul pentru a se gândi la Clubul 
Sequoia, menţionat în ziarul „Chronicle- West“ de dimineaţă. 

Deși era o "organizaţie ce se opunea în mod frecvent progra- 
melor GSP & L, iar uneori le dădea peste cap, Nim admira 
Clubul Sequoia. Raționamentul său era simplu. Istoria demon- 
stra că atunci când concerne industriale gigant ca Golden State 
Power & Light erau lăsate de capul lor, acestora le păsa prea 
puțin sau chiar deloc de protecția mediului. Prin urmare, era 
necesară o. forță de contracarare, responsabilă. Clubul Sequoia 
îndeplinea acest rol. 

Cu baza în California, clubul atinsese o reputaţie națională 
pentru abilitatea și devotamentul cu care lupta să se conserve ce 
mai rămăsese din frumuseţea naturală neîntinată a Americii. 
Aproape întotdeauna metodele sale erau etice, argumentele 
judicioase şi sănătoase. Adevărat, clubul avea și critici, dar 
puțini refuzau să-i acorde respectul lor. Un motiv îl constituia 


77 


conducerea Clubului Sequoia, care, de-a lungul celor optzeci de 
ani ai săi de existență, fusese de cel mai înalt calibru, tradiție pe 
care actualul președinte — o fostă savantă atomistă, Laura Bo 
Carmichael — o continua. Doamna Carmichael era capabilă, 
respectată pe plan internațional și, incidental, prietenă cu Nim. 

În timp ce conducea maşina, 'se gândea la ea. 

Ceea ce va face, hotărî el, era să apeleze personal la Laura 
Bo Carmichael privind proiectul Tunipah și celelalte două 
centrale pe care Golden State Power își propunea să le constru- 
iască. Poate că dacă argumenta convingător nevoia lor urgentă, 
Clubul Sequoia putea să nu se opună sau cel puţin avea să 
adopte o opoziţie moderată. Trebuia să aranjeze o întâlnire cât 
mai curând posibil. Preferabil chiar azi. 

Nim condusese automat, acordând prea puţină atenție 
numelor de străzi. Acum observă, la o intersecție, că ajunsese "la 
întretăierea străzilor Lakewood și Balboa. Își aducea aminte de 
ceva. De ce anume? 

Deodată îsi aminti. În ziua exploziei şi a penei de curent 
de-acum două săptămâni, dispecerul șef scosese o hartă arătând 
echipamentele de supraviețuire aflate în uz la domiciliu. Cercuri 
colorate pe hartă marcau mașinile de dializă renală, genera- 
toarele de oxigen, plămânii artificiali și alte aparaturi similare. 
La Lakewood şi Balboa, un cerc roşu avertiza asupra unei 
persoane dependente de un plămân artificial sau altfel de aparat 
electric de respirat. Echipamentul se găsea într-un bloc de 
apartamente. Din cine știe ce motiv, amintirea acestui lucru nu-l 
părăsise pe Nim; la fel şi numele pacientului — Sloan. La 
vremea aceea, retinea el, privise cerculețul roșu, întrebându-se 
cum o fi arătând Sloan. 

Nu era decât un singur bloc de apartamente în intersecţie — o 
clădire cu opt etaje, din stuc alb, modestă ca design dar, după 
înfățișarea exterioară, bine întreținută. În acel moment, mașina 
lui Nim stătea oprită paralel cu ea. O curticică din fată conţinea 
câteva spații de parcare, dintre care două neocupate. Pradă unui 
impuls, Nim coti înăuntru, conducându-și „Fiat“-ul spre unul 
dintre locurile goale. leşi și se apropie de intrarea blocului. 

Deasupra unei serii de cutii poştale se afla o listă de nume, 
printre care și „K. Sloan“. Nim apăsă butonul de lângă nume. 

După câteva momente, ușa din față se deschise. Apăru un 
bătrân zbârcit, purtând pantaloni lăbărțați şi un hanorac. 


78 


Semăna cu o veveriță matusalemică, în timp ce căta spre Nim 
prin niște lentile groase: 

— Aţi sunat la Sloan? 

- Da. 

— Eu sunt portarul. Sună și la mine. 

— L-aș putea vedea pe domnul Sloan? 

— Nu-i nici un domn Sloan. 

— Aha, făcu Nim, și arătă spre cutia de scrisori. Atunci e 
doamna Sloan? Sau domnișoara? 

Fără nici un motiv, presupusese că Sloan e un bărbat. 

— Donsoara Sloan. Karen. Matale cine sunteți? 

- Goldman, îi arătă Nim legitimatia de la GSP & L. Gresesc 
dacă presupun că domnişoara Sloan e invalidă? - 

— Poate că nu. Doar că nu-i place să i se zică așa. 

— Cum s-o descriu, atunci? 

— Dezabilitată. I-o cvadriplegică. Ştiţi diferența între asta și 
o paraplegică? 

— Cred că da. Un paraplegic e paralizat de la talie în jos, un 
cvadriplegic are tot trupul paralizat. 

— Asta-i Karen a noastră, confirmă bătrânul. Așa-i de la 
cinșpce ani. Vreti s-o vedeţi? 

— Ştiţi cumva dacă se poate? 

ăm îndată, deschise portarul ușa mai larg. Poftiti. 
Pe-aicea. 

Un holişor, potrivit cu exteriorul clădirii: era simplu ș si curat. 
Bătrânul îl conduse pe Nim până la un ascensor, îi făcu semn să 
intre şi-l urmă. În timp ce urcau, oferi explicații: 

- Locu’ nu-i ca la Ritz. Da-ncercăm să- | ţinem frumușel. 

— Se vede. 

Interiorul de alamă al liftului lucea, iar motorul murmura lin. 

Se opriră la etajul șase. Portarul o luă înainte şi se opri în 
fața unei uși, alegând o cheie dintr-un inel mare. Descuie ușa, 
bătu, şi strigă: 

-îs Jimmy. Am un musafir pentru Karen. 

— Intră, se auzi o voce nouă, iar Nim se pomeni față în față 
cu o femeie scundă şi robustă, oacheșă şi cu trăsături hispanice. 
Purta un halat de nylon roz asemănător cu o uniformă de 
infirmieră. 

— Vindeţi ceva? 

Întrebarea fusese pusă vesel, fără ostilitate. 


79 


— Nu. Eram doar în trecere și.. 

— Lăsaţi. Domnișoarei Sloan îi plac vizitatorii. 

Se aflau într-un vestibul mic și luminos ce se deschidea 
într-o bucătărie pe-o parte și ceea ce părea a fi living room-ul în 
cealaltă. În bucătărie predominau galbenurile și alburile vesele; 
în living, decorul era galben cu verde. O parte din cameră era în 
afara vederii şi, de acolo, o voce plăcută spuse: 

— Intră — oricine-ai fi. 

— Acu’ vă las, rosti portarul din spatele lui Nim. Am trebi de 
făcut. - 

În timp ce ușa spre palier se închidea, Nim păși în living. 

— Bună, spuse aceeași voce. Ce lucru nou şi interesant ştii? 

Multă vreme după aceea, şi de-a lungul tuturor lunilor vii- 
toare când fatidice evenimente aveau să se desfășoare ca 
tablourile succesive ale unei piese de teatru, Nim urma să-si 
amintească acest moment — prima oară în viata lui când o 
văzuse pe Karen Sloan — în detalii vii și precis definite. 

Era o femeie matură, dar părea tânără și era extraordinar de 
frumoasă. Nim îi estimă vârsta la treizeci si șase de ani; ulterior 
urma să afle că avea cu trei ani mai mult. Faţa-i era prelungă, cu 
trăsături perfect proportionate — buze pline, senzuale, acum 
întredeschise într-un surâs, ochi mari albaștri măsurându-l pe 
Nim cu francheţe și un nas obraznic, sugerând neîncredere. 
Pielea îi era imaculată şi părea opalescentă. Părul lung și blond 
încadra chipul lui Karen Sloan; pieptănat cu cărare la mijloc, îi 
cădea pe umeti, stelute aurii licărind într-o rază de soare. Îşi 
ținea mâinile pe o planșetă capitonată, având degete lungi, 
unghii manicurizate şi lucitoare. Purta o rochie atrăgătoare, 
albastru-deschis. 

Și stătea într-un scaun cu roți. O umflățură a rochiei denota 
că aparatul respirator era dedesubt, răsuflând în locul ei. Un tub, 
ieșind de sub tivul rochiei, era conectat la un dispozitiv 
asemănător cu o valiză, fixat în spatele scaunului. Mecanismul 
respirator emitea un murmur constant deopotrivă cu sâsâitul 
aerului, inhalând și exhalând, în ritmul normal al respirației. 
Componentele electrice ale scaunului erau cuplate printr-un 
cablu la o priză din perete. 

— Bună, domnişoară Sloan, o salută Nim. Sunt omul electric. 

Zâmbetul se lărgi: 

— Funcţionezi cu baterii sau ești și dumneata băgat la priză? 


80 


Drept răspuns Nim rânji, un pic cam mânzește și, lucru 
neobişnuit la el, avu un moment de nervozitate. Nu era sigur la 
ce se așteptase dar, orice-ar fi fost, femeia aceea minunată din 
faţa lui era complet altfel. Spuse: 

— Am să explic. 

— Te rog. Şi n-ai vrea să stai jos? 

— — Mulţumesc. 

Alese 'un fotoliu moale. Karen Sloan mișcă ușor capul, 
aplicându-și gura la un tub de plastic ce se prelungea pe un 
suport în formă de S. Suflă slab în tub și, de îndată, fotoliul 
rulant se roti astfel că ajunse cu fața drept spre el. 

- Hei! exclamă Nim. Drăguță ș smecherie. 

- Pot să mai fac o grămadă. Dacă trag în loc să suflu, 
scaunul merge de-a-ndaratelea. 

li arătă, în timp ce el privea, fascinat. 

- Capul e singura mea parte din trup pe care-o pot mișca, 
spuse cu indiferență Karen, ca şi cum ar fi vorbit despre un 
inconvenient minor. Aşa înveți să faci unele lucruri necesare pe 
căi neobişnuite. Dar o "luăm pe-alături; vroiai să-mi spui ceva. 
Te rog continuă. 

— Incepusem să-ți explic de ce am venit. Totul a început 
acum două săptămâni, în ziua când am avut pana de curent. Te- 
am văzut sub forma unui cerculeț roșu pe o hartă. 

— Eu — pe-o hartă? 

Îi povesti despre Centrul de Control al Energiei și grija 
GSP & L față de consumatorii de curent deosebiți, ca spitalele 
şi locuințele particulare cu echipamente de supravieţuire. 

- Ca să fiu sincer, preciză el, eram curios. De-asta am trecut 
azi pe-aici. 

— Foarte drăguţ. Că te-ai gândit adică. Îmi amintesc ziua aia 
bine. 

— Când s-a întrerupt curentul, cum te-ai simțit? 

— Puțin cam speriată, cred. Dintr-o dată mi s-a stins lampa 
de citit, și alte obiecte electrice s-au oprit. Nu și respiratorul, 
totuşi. Ăsta trece imediat pe baterii. 

ateria, observă Nim, era din tipul de doisprezece volti, 
precum cele folosite la automobile. Stătea pe un platan, fixat şi 
el de scaunul rulant la spate, sub mecanismul respirator. 

— Ceea ce te întrebi întotdeauna, spuse Karen, e cât timp va 
rămâne oprit curentul şi cât va ține bateria. 


81 


— Ar trebui să dureze câteva ore. 

— Şase și jumătate când e încărcată complet — asta, dacă 
folosesc numai respiratorul, fără a mișca și scaunul. Dar când 
ies la cumpărături sau în vizită, cum se întâmplă în majoritatea 
zilelor, folosesc mult bateria şi se consumă. 

— Deci, dacă ar veni o pană de curent, atunci... 

Încheie ea fraza pentru el: 

-+ Josie — cea pe care-ai întâlnit-o la intrare — ar trebui să facă 
repede ceva. 

Karen dădu din cap ca o cunoscătoare: 

- Respiratorul trage cinsprezece amperi, scaunul — când e în 
mișcare — alți douăzeci. 

-Ai învățat multe despre echipamente. 

— Dacă viața ti-ar depinde de ele, dumneata n-ai face-o? 

— Ba da, cred'că da. Rămâi vreodată singură? 

— Niciodată. Josie e cu mine în cea mai mare parte a timpu- 
lui, după care vin alte două persoane s-o înlocuiască. Apoi, 
Jiminy, portarul, e foarte bun. Ajută pe cei ce mă caută, așa cum 
a făcut cu dumneata. 

Surâse: 

— Nu lasă pe nimeni înăuntru dacă nu-i sigur că-i okay. I-ai 
trecut testul. 

Continuară să sporovăiască lejer, ca și cum s-ar fi cunoscut 
de mult. 

Karen, află Nim, se îmbolnăvise de poliomielită exact cu un 
an înainte ca vaccinul Salk să treacă la folosința pe scară largă 
în America de Nord și, împreună cu vaccinul Sabin de după 

câțiva ani, să șteargă poliomielita din peisaj. 

- Gângania mea a mușcat prea devreme, spuse Karen. N-am 
ajuns sub fir. 

Nim fu mișcat de această declarație simplă: Întrebă: 

- Te gândeşti mult la acel un an?’ 

— Cândva — mult. O vreme am plâns pentru diferenţa aia de 
un an. Mă întrebam: de ce a trebuit să fiu eu una din ultimii 
câțiva? Și mă gândeam: să fi venit doar vaccinul puţin mai 
devreme, totul ar fi fost altfel. Aș fi umblat, dansat, aş fi fost în 
stare să scriu, să-mi folosesc mâinile... 

Se opri și, în tăcerea ce se lăsă, Nim putu auzi ticăitul unui 
ceas și torsul blând al respiratorului lui Karen. După un 
moment, continuă: 


82 


— Pe urmă am ajuns să-mi spun: dorinţa nu schimbă nimic. 
Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat. Nu se mai poate desface pe 
veci. Aşa că am început să mă descurc cât de bine puteam în 
situația "mea, trăind viața de pe o zi pe alta și, când faci asta, 
dacă se întâmplă ceva neașteptat, ești recunoscător. Azi ai venit 
tu. 

Trecu pe: zâmbetul ei cel radios: 

— Nici măcar nu-ți știu numele. 

Când i-l spuse, îl întrebă: 

— Nim vine de la Nimrod? 

- Da. 

— Nu e ceva în Biblie...? 

— În Facere, confirmă Nim, şi cită: „Şi Cuș a fost tatăl lui 
Nimrod. Acesta a fost cel dintâi stăpânitor de pământ. El a fost 
vajnic vânător înaintea Domnului.“ Își aminti că auzise aceste 
cuvinte de la bunicul său, Rabbi Goldman.. Bătrânul alesese 
numele nepotului — una din putinele concesii în fata trecutului 
pe care le îngăduise Isaac, tatăl lui Nim. 

— Eşti fu vânător, Nim? 

Pe punctul de-a răspunde negativ, își aminti ce spusese 
Teresa Van Buren mai demult: Eşti un vânător de femei, nu-i 
așa? Poate, își spuse, dacă împrejurările ar fi fost altele, ar fi 
vânat-o pe femeia aceea frumoasă, Karen. Egoist, se simți și el 
întristat de vaccinul acela sosit cu un an prea târziu. 

Clătină din cap: 

— Nu sunt vânător. 

Mai târziu, Karen îi spuse că timp de doisprezece ani fusese 
îngrijită în spitale, mare parte a acestui timp într-un plămân 
artificial de modă veche. Apoi fuseseră elaborate echipamente 
mai moderne, portabile, dându-le posibilitatea pacienților ca ea 
să trăiască în afara instituțiilor. La început revenise să locuiască 
la părinții ei, dar nu tinuse. 

- Era un chin prea mare pentru noi toţi. 

Apoi se mutase în acel apartament! unde stătea acum de 
aproape sapte ani. 

- Există alocatii de la guvern care achită prețurile. Câteodată 
e cam strânsă cureaua, dar mă descurc de cele mai multe ori. 

Tatăl ei avea o mică firmă de instalații, iar mama era vân- 
zătoare într-un magazin universal, explică ea. Pe moment, 
încercau să adune bani ca să-i cumpere lui Karen o mică 


83 


furgonetă ce i-ar fi mărit mobilitatea. Masina, pe care avea s-o 
conducă Josie sau cineva din familia lui Karen, va fi adaptată 
pentru a se potrivi în ea fotoliul rulant. 

Deși Karen nu putea face aproape nimic de una singură, ȘI 
trebuia să fie spălată, hrănită şi culcată de altcineva, îi spuse lui 
Nim că învățase să picteze, ținând pensula î în gură. 

— Și mai pot folosi și maşina de scris, îi spuse ea lui Nim. E 
electrică şi scriu la ea cu un băț între dinți. Uneori compun 
poezii. Ai vrea să-ți-trimit câteva?” 

— Da, te rog. Mi-ar face plăcere. 

Se ridică să plece și fu uimit să descopere că stătuse cu 
Karen mai mult de-o oră. 

Karen îl întrebă: 

— Ai să mai treci? 

— Dacă vrei. 

— Sigur că vreau — Nimrod. 

Încă o dată surâsul acela cald, vrăjitor. 

— Mi-ar plăcea să-mi fii prieten. 

Josie îl conduse afară. 


Imaginea lui Karen, frumuseţea ei ce-ti tăia respirația, zâm- 
betul cald și vocea blândă, îl urmăriră pe Nim în tot restul 
drumului spre centru. Avea impresia că nu mai întâlnise nicio- 
dată pe cineva ca ea. Încă se mai gândea la ea când își lăsă 
maşina în garajul-parking al sediului Golden State Power & 
Light, cu trei etaje mai jos de nivelul străzii. 

Un lift expres, accesibil numai cu o anumită cheie, urca din 
garaj la birourile functionarilor superiori de la etajul douăzeci și 
doi. Nim își folosi cheia — simbol al poziției în GSP & L - și 
urcă singur. Pe drum, îşi aminti de hotărârea sa de a face un 
apel personal pe lângă președinta Clubului Sequoia. 

Secretara lui. Victoria Davis, o negresă tânără și compe- 
tentă, ridică privirea când Nim intră în biroul său cu două 
încăperi. 

- Ura, Vicky, o salută el. Avem corespondență. multă? 

— Nimic urgent. Sunt câteva mesaje, oricum — inclusiv unele 
care spun că ai fost bine la televizor aseară. Și mie mi s-a părut. 

— Mersi, rânji Nim. Bun venit în fan-clubul meu. 

— A, mai e un „privat și confidential“ pe birou: tocmai a 
sosit. Și am niște chestii să le semnezi. 


84 


Îl urmă în biroul interior. În același moment, o bufnitură 
înfundată, grea, se auzi de la oarecare distanță. O carafă de apă 
și paharele zăngăniră; la fel și fereastra care 'dădea spre o curte 
interioară. 

Nim se opri, ascultând. 

— Ce-a fost asta? 

— N-am idee. S-a mai auzit un zgomot asemănător acum 
câteva minute. Chiar înainte să intri. 

Nim ridică din umeri. Putea fi orice, de la un mic cutremur 
până la vreo construcție masivă efectuându-se în vecinătate. 
Aşezat la birol său, frunzări mesajele și aruncă o privire plicului 
la 'care se referise Vicky, marcat „privat ș şi confidențial“. Era un 
plic de manila bej, cu un 'sigiliu de ceară pe spate. Absent, 
începu să-l deschidă. 

- Vicky, înainte să facem altceva, vezi dacă poți să mi-o 
prinzi pe doamna Carmichael la telefon. 

— La Clubul Sequoia? 

— Exact. 

Fata puse într-un platan cu inscripția „semnături“ hârtiile pe 
care le adusese și se răsuci să iasă. In acel moment, ușa biroului 
exterior zbură de perete şi Harry London dădu buzna înăuntru. 
Avea părul în neorânduială și fața roşie de efort. 

London îl văzu pe Nim. 

— Nu! zbieră el. Nu! 

Cum Nim se opri uimit, London sări prin încăpere şi se 
aruncă asupra biroului. Apucă plicul de manila și-l puse pe Jos. 

— Afară de-aici! Repede! Toată lumea! 

Îl înhăță pe Nim de braţ și trase, în același timp împingând- -0 
pe Victoria brutal în fata sa. Trecură prin biroul exterior până 
afară pe culoar, London zăbovind doar atât cât: să trântească 
ambele uși în urma lor. 

Nim începu un protest furios: 

— Ce naiba... 

Nu apucă să sfârșească. Din biroul interior se auzi bubuitul 
unei explozii. Pereţii "coridorului se zguduiră. Un tablou înrămat 
din apropiere căzu pe jos, cu geamul zdrobindu-se. 

O secundă mai târziu un nou bufnet, asemenea celui de mai 
devreme pe care-l auzise Nim, dar de astă dată mai puternic şi 
indicând în mod clar o explozie, răsună de undeva de sub 


85 


picioarele lor. Era categoric în interiorul clădirii. Pe coridor, 
diverse persoane ieșeau în fugă pe alte uși. 

— O Hristoase! spuse Harry London. 

Avea desperare în glas. 

Nim exclamă înnebunit: 

-- Fir-ar să fie! Ce- asta? 

Acum puteau auzi stigăte surescitate. telefoane sunând 
strident, urlctul sirenelor ce se apropiau jos pe stradă. 

— Scrisori-capcană, spuse London. Nu-s mari, dar destul ca 
să omoare pe oricine e-n apropiere. Asta ultima a fost a patra. 
Fraser Fenton e mort, alții răniţi. Toată lumea din clădire e pre- 
venită și, dacă-ţi vine să te rogi, roagă-te să nu mai fie și altele. 


11 


Cu un ciot scurt de creion, Georgos Winslow Archambault 
(Yale, promoția '72) scrise în jurnalul său: 


leri, o incursiune izbândită împotriva forțelor fascist-capitaliste de 
opresiunc! 

Un conducăor inamic - Fenton, președinte al Golden State Pişat & 
Lingencur — e mort. Călătoric sprâncenată! 

n onoratul nume al Prictenilor Libertăţii, bastionul cartierului general 
al nemiloșilor exploatatori ai resurselor de energic alc poporului a fost 
atacat cu succes. Din zece arme P.L. dirijate spre țintă, cinci au înregistrat 
lovituri directe. Nu-i rău! 

Numărul rcal dc reușite poate fi chiar mai marc, de vreme ce presa 
ascervită puterii, ca de obicci, a minimalizat această importantă victorie a 
poporului. 

Georgos își pregăti iar ciotul de creion. Deşi era incomod, 
scria întotdeauna cu un ciot, după ce citise odată că așa făcea 
Mahatma Gandhi, fiind de părere că aruncarea unui creion 
parțial uzat ar echivala cu denigrarea umilului lucrător ce-l 
făurise. 

Gandhi era unul din eroii lu: Georgos Archambault, alături 
de Lenin, Marx, Engels, Mao Tse-dun, Renato Curcio, Che 
Guevara, Fidel Castro, Cesar Chavez și un întreg sortiment de 
alții. (Anomalia că Mahatma Gandhi era un apostol al non-vio- 
lentei nu părea să-l deranjeze.) 

Georgos î își reluă scrisul. 


86 


Mai mult dc-atât, presa capitalist-pupincuristă a dcplâns azi cu 
fățămicic moartca și rănirca celor pc carc i-a ctickctat ca „victime 
inocente“. Ce naivitate ridicolă! 

În orice razboi, asa-zișii „inocenți“ sunt incvitabil uciși sau mutilati şi 
cu cât c mai mare războiul, cu atât creşte şi numărul „inocenţilor” căzuţi. 
Când fortele beligerante sunt cronat-numitele „mari puteri“ — ca în Primul 
şi al Doilca Război Mondial sau în' detestabila agresiune a Americii 
asupra Victnamului - ascmenca „inocenți“ sunt măcelăriti i cu miile, ca 
niște vite, şi cine arc vreo obicctic? Nimeni! Cu siguranță, nu adoratorii- 
de-dolari, Fiihreri ai presci şi lingușitorii lor scribi nest iutori de nimic. 

Un război social just, precum cel ce c purtat «cum de Prietenii 
Libertăţii, nu diferă cu nimic - decât că victimele sunt mai puţine. 


Incă de la Yale, în lucrările scrise, Georgos avea printre pro- 
fesori teputația de a pulveriza fiecare idee, împrăștiind adjec- 
tivele ca pe alice. Atunci însă engleza nu fusese cursul său 
principal — ci fizica — iar mai târziu schimbase specialitatea cu 
un doctorat în chimie. Și mai târziu, cunoștințele de chimie i se 
vădiseră folositoare când studiase explozivii — printre altele — în 
Cuba. Și, pe tot parcursul, obiectivele de interes i se îngustaseră, la 
fel cu perspectiva sa personală asupra vieții și politicii. 

Însemnarea în jurnal continuă: 


Până și presa inamică — ce cu obedicnță exagerează asemenca pro- 
bleme în loc de a le minimaliza — recunoaște! că nu au fost decât doi morţi 
şi trci răniți grav. Unul dintre morti cra criminalul superior de la adminis- 
tatic, Fenton, celălalt un porc de gardian de securitate - nici o pagubă! 
Restul crau lachci minori - dactilografe, conțopişti & c. — care ar trebui să 
fic recunoscători pentru martirajul lor într-o cauză nobilă. 

Atâta despre prostiile propagandei cu „victime inocente“! 


Georgos se opri, cu chipul său slab, ascetic, oglindind o 
gândire intensă. Ca de obicei, făcea eforturi considerabile cu 
jurnalul, încredințat că într-o bună zi va fi un document istoric 
important, rânduindu-se alături de opere ca „Das Kapital“ și 
„Citate din Președintele Mao Tse-dun“. ` 

Începu un nou şir de gânduri. 


* k*k * 


Cererile Prictenilor Libertății vor fi anunţate azi, într-un comunicat de 
război. Acestea sunt: 

- Fumizarca gratuită de electricitate și paz timp de un an pentru 
şomeri, nevoiaşi şi bătrâni. La încheierea anului, problema va fi revăzută 
din nou de către Prictenii Libcrtăţii. 

- O reducere imediată cu 25 lu sută a taxelor pentru energia electrică 
şi gazele distribuite caselor mici și apartamentelor. 


87 


- Toate uzinele nuclcare să fic închise și dezafectate imediat. Blam 
permancnt asupra oricărei evoluţii nucleare viitoare. 

Nceacceptarca și ncîndeplinirea acestor cereri va rezulta într-un pro- 
gram de atacuri intensificat. 


Asta ar merge pentru început. lar amenințarea cu acțiunea 
intensificată era reală. Georgos aruncă o privire prin atelierul de 
la subsol, înghesuit și aglomerat, în care scria. Proviziile de 
pulbere, focoase, capse detonatoare, cofraje tubulare, glicerină, 
acizi și alte chimicale erau abundente. Jar el, la fel ca și ceilalți 
trei luptători pentru libertate care-i acceptaseră conducerea, 
ştiau cum să le folosească. Zâmbi, aducându-și aminte de 
ingeniosul dispozitiv pe care-l băgaseră în bombele-plic de ieri. 
Un mic cilindru de plastic conținea tetryl de mare putere 
explozivă, cu un mic detonator. Peste detonator era sprijinit un 
ac de focos cu arc, care lovea detonatorul în momentul deschi- 
derii plicului. Simplu, dar ucigător. Incărcătura de tetryl era 
suficientă pentru a spulbera capul sau a-i spinteca trupul celui 
ce desfăcea plicul. 

" Evident, cererile noastre sunt aşteptate, pentru că deja presa și docilul 
său aliat, telcviziunca, au început să reia linia Golden State” Pișal & 
Lingencur cum că strategia nu sc va schimba „ca rezultat al actelor 
teroriste“. 

Gunoi! Prostii de oameni cu nimic în cap! Firește că terorismul va 


„cauza schimbări. Întotdeauna a făcut-o şi întotdeauna o va facc. Istoria 
abundă dc cxemple. 


Georgos medită la câteva dintre exemplele sfredelite într- 
însul pe perioada instrucției sale revoluționare din Cuba. Asta 
se întâmplase la câțiva ani după obținerea doctoratului, interval 
în care fusese ros de o ură crescândă față de ceea ce el vedea ca 
fiind țara decadentă și tiranică unde se născuse . Îi scria numele, 
cu dispreţ, „Amerika“. 

Nu-i ajutase cu nimic la nemultumirea generală faptul că tatăl 
său, un playboy newyorkez bogat, trecuse prin opt divorțuri şi 
recăsătoriri și că mama lui Georgos, o actrită de cinema 
grecoaică adorată în lumea întreagă, era iar între 'doi soti, după 
ce se lepădase de cel de-al șaselea a/ ei. Georgos își ‘detesta 
ambii părinți şi ceea ce reprezentau, chiar dacă nu-l văzuse pe 
nici unul de la vârsta de nouă ani şi nici, în cei douăzeci de ani 
trecuți de-atunci, nu primise nici o veste direct de la ei. Banii 


88 


pentru învățătură si trai, inclusiv taxele de la Yale, îi erau plătiți 
în mod impersonal printr-o firmă de avocatură din Atena, 
Va să zică, terorismul nu va schimba nimic, hai? 


Terorismul c un instrument al războiului social. Permite câtorva indi- 
vizi iluminaţi (cum sunt Prictenii Libertăţii) să slăbească jugul de ficr și 
vointa forţelor rcacționare care detin și abuzează de putere. 

crorismul a dat startul Marii Revoluții Socialiste din Octoinbric, 
încununate de succes. 

Republicile Irlandeză și Isracliană își datorcază existența terorismului. 
Terorismul IRA a condus, în Primul Război Mondial, la o Irlandă indc- 
pendentă. Terorismul Irgun al Palestinci i-a forțat pe britanici să-și 
abandoneze Mandatul astfel ca cvrcii să poată instaura Israclul. 

Algeria și-a câștigat independența fată de Franţa prin terorism. 

O.E.P.'-ul, reprezentat astăzi "la conferințele internaționale și la 
O.N.U., s-a folosit de terorism pentru a atrage atentia întregii lumi. 

Chiar mai multă atențic pe plan mondial a fost cucerită de către 
terorismul Brigăzilor Roșii italienc. 


Georgos Winslow Archambault se opri. Scrisul îl obosea. 
De asemenea, își dădea el seama, se îndepărta de jargonul 
revoluționar care (lucru învăţat tot în Cuba) era foarte impor- 
tant, atât ca armă psihologică precum și ca debușeu emoțional. 
Dar uneori era greu de menţinut. 

Se ridică în picioare, se întinse şi căscă. Avea un trup robust, 
mlădios și se păstra în formă printr-un rigid program de 
exerciții zilnice. Privindu-se într-o oglindă de perete, mică şi 
crăpată, își trecu degetul peste mustața stufoasă dar îngrijită. 
Și-o lăsase să crească imediat după atacul asupra centralei elec- 
trice La Mission, când pozase în ofițer al Armatei Salvării. Con- 
form ştirilor de-a doua zi, un paznic de securitate al uzinei îl 
descrisese ca fiind proaspăt bărbierit, astfel că mustața putea cel 
puțin să complice identificarea, dacă se ajungea cumva până acolo. 
Uniforma de la Armata Salvării fusese, fireşte, distrusă de mult. 

Amintirea succesului de la La Mission îi făcu plăcere lui 
Georgos și scoase un chicotit. : 

Un lucru pe care nu îl făcuse, nici înainte și nici după La 
Mission, era să-și fi lăsat barbă. Asta ar fi fost ca o iscălitură. 
Oamenii se așteptau ca revoluționarii să fie bărboși și neîngri- 
jiti; Georgos avea grijă să fie în mod precis opusul. Ori de câte 
ori pleca din casa modestă pe care o închiriase în east-side putea 


* Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (N.T.) 


89 


fi luat drept agent de bursă sau bancher. Nu că asta i-ar fi fost 
din cale-afară de greu, fiind pedant din fire si îmbrăcat bine. 
Banii pe care un avocat din Atena îi vărsa regulat în contul unei 
bănci din Chicago îl ajutau în acest sens, deși suma era mai 
mică decât fusese odinioară, iar Georgos avea nevoie de consi- 
derabil mai mulți bani lichizi pentru a finanța planurile viitoare 
ale Prietenilor Libertăţii. Din fericire, primea deja oarecare 
ajutoare din afară; acum Suma din acea sursă trebuia să fie sporită. 

Doar un singur factor contrazicea cultivata imagine 
burgheză — mâinile lui Georgos. În zilele de demult ale interesu- 
lui său pentru chimicale și, apoi, explozibili, fusese neglijent și 
lucrase fără mănuși de protecție. Ca rezultat, avea mâinile pline 
de cicatrici si decolorate. Acum era mai atent, dar vătămarea se 
produsese. Reflectase la căutarea unor grefe de piele, însă 
riscurile păreau prea mari. Tot ce putea face, când nu se afla 
acasă, era să-si ascundă vederii mâinile cât de mult putea. 

Mirosul plăcut al prânzului — ardei umpluti — îi pluti pe la 
nări, de sus. Femeia sa, Yvette, era o bucătăreasă desăvârșită 
care știa ce-i plăcea lui Georgos și încerca să-l încânte. Mai era 
şi entuziasmată de învățătura lul, ea una bucurându-se de un 
minimum. de şcolarizare. 

O împărțea pe Yvette cu ceilalți trei tineri luptători pentru 
libertate ce locuiau în casă — Wayde, un băiat studios ca 
Georgos și discipol al lui Marx și Engels; Ute, un indian ame- 
rican ce nutrea o ură arzătoare fată de instituțiile ce eclipsaseră 
națiunea sa; și Felix, un produs al ghetto-ului' urban interior din 
Detroit, a cărui filosofie era de a arde, ucide sau oricum alt fel a 
distruge tot ce era străin amarei sale experienţe de la naștere și 
până acum. 

Dar, cu toate câte le împărtășea cu ceilalți, Georgos avea un 
sentiment de proprietate, învecinat cu afecțiunea, pentru Yvette. 
În același timp, se disprețuia pe sine pentru propria sa nereușită 
într-o privință a Catehismului Revoluționar (atribuit rușilor din 
secolul nouăsprezece, Bakunin şi Neceaiev), care, în parte, 
glăsuia: 


Revoluţionurul c un om pierdut; nu are interese ale sale proprii, nici 
sentimente, nici obiceiuri, nici bunuri ce-i aparțin... Totul într-însul c 
absorbit de un unic, exclusiv interes, un unic gând, o unică pasiune — 
revoluția... A rupt orice legătură cu ordinea civilă, cu lumea educată și 
toate Icgile, convențiile și... cu ctica acestei lumi. 


90 


Toate sentimentele tandre ale vicții de familic, alc prictenici, iubirii, 
pratitudinii și chiar alc onoarei trebuicsc reprimate în cl... Zi şi noapte, ci 
trebuic să nu aibă decât un singur gând, un singur scop: distrugerea fără 
milă. 

Caracterul adevăratului revoluționar nu arc loc pentru vreo formă de 
romantism, sentimentalism. entuziasm sau seducţie... Oriunde și oricând 
cl trebuie să devină nu ceva ce l-ar fi făcut să devină propriile sale 
înclinații, ci ceca ce cere interesul gencral al revolutici. 


Georgos îşi închise jurnalul, amintindu-şi că acel comunicat 
de război, cu cererile sale juste, trebuia să ajungă cel mai târziu 
în cursul zilei la unul dintre posturile de radio din oras. 

Ca de obicei. avea să fie lăsat într-un loc sigur, după care 
postul radio era anuntat telefonic. Idiotii de-acolo se dădeau 
peste cap ca să pună mâna pe mesaj. 

Comunicatul, îşi spuse Georgos cu satisfacție, avea să consti- 
tuie un subiect firbinte al actualitățito, de seară. 


12 


-Înainte de toate, spuse Laura Bo Carmichael după ce 
comandară de băut — martini pentru ea, bloody mary pentru 
Nim Goldman — aș vrea să spun ce rău îmi- pare pentru 
prezidentul vostru, domnul Fenton. Nu l-am cunoscut, dar ceea 
ce s-a întâmplat e o rușine și o tragedie. Sper ca vinovații să fie 
găsiți și pedepsiți. 

reședinta Clubului Sequoia era o femeie zveltă şi mlădie, 
spre șaptezeci de ani, cu maniere în mod normal vioaie şi ochi 
alerți, pătrunzători. Se îmbrăca auster, purta pantofi cu tocul 
plat” și părul tăiat scurt, ca pentru a-și exorciza feminitatea. 
Poate, își spunea Nim, pentru că, în calitatea ei de fostă ato- 
mistă, Laura Bo Carmichael concurase într-un domeniu domi- 
nat, pe vremurile acelea, de bărbați. 

Se aflau în elegantul Squire Room de la Fairhill Hotel, unde 
se întâlniseră să ia masa, la propunerea lui Nim. Era cu.o 
săptămână şi jumătate mai târziu decât intenționase, dar tumul- 
tul care urmase ultimelor bombe plasate la' GSP & L îi ocu- 
paseră tot timpul. Măsuri complexe de securitate, la a căror 
planificare participase și Nim, se aplicau acam intensiv la sediul 
giganticei instituții. Un surplus de muncă îi mai incumbase şi ca 


91 


rezultat al nevoii critice de mărire a taxelor, luată acum în 
discuţie de Comisia Utilităților Publice. 

ulțumind pentru remarca în legătură cu Fraser Fenton, 
recunoscu: 

- A fost un şoc, mai ales după morţile anterioare de la La 
Mission. Cred că-n momentul de față cu toţii suntem speriați. 

Si aşa și era, îşi spuse. Funcţionarii superiori ai companiei, 
de {a preşedinte în jos, insistau pentru profiturile mici. Nu 
vroiau să apară în mass-media; expunându-se astfel atenţiei 
teroriștilor. J. Eric „Humphrey dăduse ordin ca numele lui să nu 
mai fie pronunțat în anunţurile companiei sau comunicatele de 
ştiri, nict la dispoziţia presei nu mai stătea, decât poate cu 
excepția ș şedinţelor neoficiale. Adresa sa de-acasă fusese retrasă 
din toate’ documentele companiei şi era acum un secret bine 
păzit — pe cât de mult se putea păstra un asemenea secret. 
Majoritatea celor cu functi: de conducere își trecuseră la „nu se 
informează“ numerele de telefon de-acasă. Președintele și 
directorii aveau să folosească bodyguarzi în timpul oricăror 
activităţi în cadrul cărora puteau să fie considerați ținte — 
inclusiv meciurile de golf din weekend. 

Nim avea să fie excepţia. 

Asistentul său, subliniase clar președintele, va continua să 
fie purtătorul de cuvânt al GSP & L, apariţiile publice ale lui 
Nim urmând cel puțin a se înmulţi. Asta-l plasa, își spunea 
posac Nim, drept pe linia de foc. Sau, mai precis, pe cea de 
bombardament. 

De asemenea, preşedintele mărise în mod tacit salariul lui 
Nim. Spor de pericol, îşi spunea Nim, chiar dacă avansul sosea 
cu întârziere. 

— Deși Fraser ne-a fost prezident, îi explică el Laurei Bo, nu 
el era principalul factor executiv şi, în unele privințe, nu se afla 
în centrul zonei de comandă. În plus, mai avea și doar cinci luni 
până la pensie. 

- Asta face totul cu atât mai trist. Cum rămâne cu ceilalți? 

— Unul dintre răniți a murit azi dimineaţă. O secretară. 

Nim o cunoscuse "vag. Lucra în departamentul trezoreriei și 
avea împuternicirea să deschidă toată corespondenţa, chiar și pe 
aceea marcată „privat și confidential“. Acest privilegiu o 
costase viaţa și o salvase pe aceea a şefei ei, Sharlett Underhill, 
căreia îi fusese adresată scrisoarea-capcană. 


92 


Două din cele cinci bombe ce explodaseră râniseră mai 
multe persoane aflate în preajmă; o funcționară de la facturare, 
în vârstă de optsprezece ani, își pierduse ambele mâini. 

- Un chelner le aduse băuturile, iar Laura Bo îi preciză: 

— Astea le treci pe note separate. S7 mâncarea. 

— Nu-ti fă griji, spuse Nim, amuzat. N-am să te mituiesc cu 
contul de cheltuieli al companiei mele. 

— N-ai putea nici dacă ai încerca. Oricum, din principiu, nu 
accept nimic de la cineva care ar . putea dori să influențeze 
Clubul Sequoia. 

— Orice influentare voi încerca o să fie fățișă. Pur şi simplu 
m-am gândit că o masă în doi e un bun prilej de-a sta de vorbă. 

- Te voi asculta oricând, Nim, și mă bucur să luăm prânzul 
împreună. Dar tot am să-mi plătesc consumația. 

Se întâlniseră prima oară, cu ani în urmă, pe vremea când 
Nim era în cursul superior la Stanford, iar Laura Bo venise ca 
lector asociat. O impresionaseră întrebările lui pătrunzătoare, iar 
pe el bunăvoința e+ de a li se adresa cu franchețe. Păstraseră 
legătura şi, chiar dacă erau adversari uneori, se respectau 
reciproc $ şi rămâneau prieteni. 

Nim luă o sorbitură din b/oody mary. 

- E vorba mai mult de Tunipah. Dar și de planurile noastre 
cu Devil's Gate şi Fincastle. 

- Bănuiam eu. S-ar putea să economisim timpul dacă-ți spun 
că Sequoia Club li se opune tuturor. 

Nim dădu din cap. Declaraţia nu-l surprindea. Se gândi un 
moment, apoi își alese cu multă” grijă cuvintele. 

- Lucrul de care aș dori să ţii seamă, Laura, nu e doar 
Golden State Power & Light, sau Sequoia Club, nici măcar 
mediul înconjurător, ci un întreg spectru cu mult mai larg. Le-ai 
putea numi „valori de bază ale civilizației“ sau „Viaţa pe care o 
ducem“ ori poate — mai potrivit — „speranţe minime“ 

— Adevărul e că mă gândesc mult la lucrurile astea. 

- Cei mai mulți dintre noi o facem, dar în ultima vreme nu 
destul — sau în mod realist. Pentru că tot ce se află sub toate 
aceste etichete e în pericol. Nu doar parțial, nu câteva frânturi și 
crâmpeie de viață așa cum o știm, ci totul. Întregul nostru 
sistem e în pericol să se destrame, să se sfarme. 

— Ăsta nu-i un argument nou, Nim. De obicei îl aud în con- 
juncţie cu o formulă de genul: „Dacă această cerere anume — de 


93 


a clădi un cutare și cutare poluant, exact unde și cum vrem noi — 
nu se aprobă, cel târziu mâine, atunci catastrofa va fi rapidă și 
sigură. 

Nim clătină din cap. 

— Te joci de-a dialectica cu mine, Laura. Sigur, ceea ce-ai 
spus e declarat sau implicat uneori; la Golden State noi înșine 
am fost vinovați. Dar lucrul de care vorbesc acum e atotcuprin- 
zător — şi nu e O poză, ci pura realitate. 

Ospătarul reapăru și le prezentă, cu o înfloritură, două liste 
—menu împodobite. Laura Bo o ignoră pe-a ei. 

— O salată de avocado și grapefruit cu un pahar de lapte prins. 

Nim î înapoie ș şi el menu-ul său: 

— O să iau şi eu la fel. 

Chelnerul plecă dezamăgit. 

— Ceea ce pare imposibil de priceput pentru mai mult de-o 
mână de oameni, continuă Nim, e efectul fofa/ când aduni 
laolaltă toate resursele în schimbare și calamităţile — naturale 
plus politice — care s-au produs, practic, dintr-o dată. 

- Urmăresc și eu știrile, zâmbi Laura B5. Mi-o fi scăpat ceva? 

- Probabil că nu. Dar le-ai pus cap la cap? 

- Asa cred. Dă-mi însă varianta ta. 

— kay Numărul unu. Americii de Nord i se termină gazele 
naturale. A, au să mai fie o vreme unele surplusuri temporare, 
vom primi şi de la Canada, poate și de la Mexic, ca să ne mai 
încetinească epuizarea în următorii zece âni. Dar, pentru 
folosința nelimitată pe scară largă, suntem la capătul funiei, cu 
excepția gazificării rezervelor de cărbuni, iar prostia care 
domnește la Washington a încetinit și asta până la pas de 
manevră. Esti de acord cu mine? 

— Sigur 'că da. lar motivele din care ni se termină gazele 
naturale sunt acelea că marile retele — a ta și ale altora — așază 
profitul înaintea conservării și au secătuit nişte resurse care ar 
mai fi putut dura o jumătate de secol. 

Nim se strâmbă. 

— Am răspuns cererii publice, dar nu asta contează. Vorbesc 
despre fapte concrete, iar felul cum s-au epuizat toate acele gaze 
naturale e deja istorie. Ce s-a făcut nu se mai poate desface. 

Pocni din degete un al treilea punct: 

- Acuma, petrolul. Încă mai există zăcăminte mari necap- 
tate, dar la stilul cum e supt petrolul, lumea va putea ajunge să 


94 


răzuiască fundul puțurilor pe la sfârșitul secolului — și nu mai e 
prea mult. Alături de toate astea, națiunile industrializate ale 
lumii libere depind tot mai mult și mai mult de petrolul impor- 
tat, ceea ce ne lasă expuși — în oricare afurisită de zi când arabii 
vor să ne dea un șut în fund — şantajului politic și economic. 

Se opri, apoi adăugă: 

— Sigur, ar trebui să lichefiem cărbunele, la fel cum făceau 
nemţii în Al doilea război mondial. Dar politicienii din 
Washington pot obține mai multe voturi ținând discursuri 
televizate în care incriminează companiile petrolifere. 

— Ai o anume putere specială de convingere, Nim. Te-ai 
gândit vreodată să candidezi? 

— Propui să-ncerc la Clubul Sequoia? 

— Poate mai bine nu. 

— Bine, reluă el, atâta despre țiței și gaze naturale. Apoi, 
gandeste- te la energia “nucleară. : 

neapărată nevoie? 

Tăcu, privind-o curios. La auzul cuvântului „nuclear“, chipul 
Laurei Bo se încordase. Așa se întâmpla întotdeauna. În Cali- 
fornia şi aiurea, ea era o dușmancă pătimașă a centralelor ter- 
monucleare, datorită propriei sale asocieri cu Proiectut Manhat- 
tan din Al doilea război mondial, care produsese bombe atomice. 
“Fără ao privi, Nim spuse: 

— Cuvântul ăsta încă mai ţi-e ca un pumnal în inimă, nu? 

Mîncarea sosise, iar femeia tăcu așteptând să plece chel- 
nerul, înainte de a răspunde. 

- Îmi închipui că de-acum știi că încă mai văd norul în 
formă de ciupercă. 

— Da, spuse el blând. Știu și cred că înțeleg. 

- De-asta mă-ndoiesc. Erai atât de tânăr, încât nu mai tii 
minte. N-ai fost implicat, ca mine. 

Deşi vorbele-i erau stăpânite, chinul anilor încă se mai infil- 
tra prin ele. Laura Bo fusese tânără cercetătoare care venise la 
proiectul bombei atomice în ultimele șase luni dinainte de 
Hiroshima. Pe vremea aceea vroia cu desperare să facă parte din 
istorie, dar după ce prima bombă — nume de cod Little Boy — 
fusese aruncată, se pomenise îngrozită și şocată. Ceea ce-i 
trezea cel mai mare sentiment de vinovăţie, însă, era faptul că 
nu protestase, după Hiroshima, împotriva aruncării celei de-a 
doua bombe — nume de cod: Far Man — la Nagasaki. Adevărat, 


95 


nu trecuseră decât trei zile între cele două. La fel de adevărat, 
nici un protest pe care l-ar fi putut face nu oprea bomba de la 
Nagasaki și nu salva cele optzeci de mii de suflete care au murit 
sau au fost mutilate acolo, numai și numai — după cum erau 
mulți convinși — pentru a satisface curiozitatea militară și 
ştiinţifică. Dar nu protestase, în fața nimănui, și astfel vinovăția 
1i rămânea neostoită. ; 

Spuse, gândind cu voce tare: 

-- N-aveau nevoie de a doua bombă, să ştii. A fost total inu- 
tilă. Japonezii urmau să capitulezė datorită Hiroshimei. Dar Fat 
Man era un model diferit de Little Boy şi cei răspunzători 
vroiau s-o pună la încercare, să afle dacă va funcţiona. A 
funcționat. 

— Toate astea s-au întâmplat demult, -spuse Nim. Iar între- 
barea trebuie pusă: ceea ce s-a petrecut atunci trebuie să fie un 
factor determinant în construirea centralelor nucleare astăzi? 

Laura Bo spuse pe un ton final: 

— Pentru mine, cele două lucruri sunt inseparabile. 

Nim ridică din umeri. Bănuia că președinta Clubului Sequoia 
nu era singura lobbyistă antinucleară care ispășea vini personale 
sau colective. Dar, adevărate sau false, acum nu prea mai conta. 

— Şi mai este, adăugă Laura Bo, problema accidentului de la 
Three" Mile Island. Sper că nu l-ai uitat. 

— Nu, spuse Nim, nimeni nu-l va uita — din partea noastră ca 
şi dintr-a ta. Dar ti-aş reaminti că acolo catastrofa a fost evitată, 
că s-au operat corectii şi că lecțiile învăţate s-au aplicat la alte 
centrale nucleare. 

— Asta, desigur, e fraza soporifică ce ni se pompa înainte de 
Three Mile Island. 5 

Nim oftă: 

— E adevărat. Nici o persoană rațională n-o poate nega. Dar, 
continuă el, chiar și fără Three Mile Island, tu și oamenii tăi ați 
câştigat deja bătălia nucleară. Aţi câștigat deoarece, în vreme ce 
vol protestati, și foloseaţi căile” legale pentru a amâna dezvol- 
tarea și efectuarea experiențelor, ați forțat prețurile centralelor 
nucleare să urce atât de sus, și ati făcut rezultatul final al 
oricărei propuneri nucleare atât 'de nedefinit, încât majoritatea 
instituțiilor pur și simplu nu se mai pot angaja. Nu-și mai pot 
asuma riscul de a aștepta de la cinci la zece ani, cheltuind zeci 
de milioane în preliminarii, pentru ca apoi să fie oprite. 


96 


Tăcu, apoi adăugă: 

- Prin urmare, în fiecare punct al planificării avem nevoie de 
o supapă de salvare, de un drum alternativ clar de urmat. Acesta 
e cărbunele. s 

Laura Bo Carmichael culese o bucăţică din salată: 

— Cărbunele şi poluarea atmosferică merg mână-n mână. 
Orice termocentrală pe bază de cărbuni trebuie amplasată cu cea 
mai mare grijă. 

- Motiv pentru care am și ales Tunipah-ul. 

— Există motive ecologice din care această alegere e greșită. 

— Vrei să-mi spui care sunt? 

- Anumite specii de plante și sălbăticiuni nu se găsesc 
aproape nicăieri altundeva decât în regiunea Tunipah. Ceea ce 
propuneţi voi le-ar pune în primejdie. 

- Una dintre speciile de floră periclitate este păduchelnita 
Furbish? întrebă Nim. 

- Da. 

Oftă. Zvonurile despre păduchelnița Furbish — o gura-leului 
sălbatică — ajunseseră deja la GSP & L. Floarea era rară şi se 
crezuse la un moment dat că a dispărut, dar recent se descoperi- 
seră noi exemplare. Odată, în Maine, fusese folosită de ecolo- 
giști pentru a stopa un proiect hidroelectric de 600 milioane de 
dolari aflat deja în curs de desfășurare. 

— Ştii, desigur, spuse Nim, că botaniștii consideră pădu- 
chelnița Furbişh ca neavând o valoare ecologică și nici măcar 
înfățișare plăcută. 

aura Bo zâmbi: 

— Poate pentru dezbaterile publice, vom găsi un botanist care 
să adopte o optică diferită. Dar mai e și celălalt locatar de la 
Tunipah de care trebuie să ținem seamă: 'Microdipodops-ul. 

— Asta ce mama dracului mai e? 

— Uneori e cunoscut ca șoarecele cangur. 

— O, Doamne! 

Înaintea întâlnirii, Nim îşi impusese să rămână calm, dar 
constată că hotărârea i se destrăma. 

- Ai lăsa un şoarece, sau mai mulți, să interzică un proiect 
de care vor beneficia milioane de oameni? 

— Sper, spuse calmă Laura Bo, că aceste beneficii sunt un 
lucru pe care-l vom discuta în lunile următoare. 


97 


— Al dracului de multă dreptate ai că le vom discuta! Și pre- 
supun că același gen de obiecţii le ai și pentru uzina geotermală 
de la Fincastle şi hidrocentrala cu pompe de la Devil's Gate, 
ambele fiind ce/ mai curat tip de intervenție săvârșită de om în 
natură. 

— Chiar nu te poti aștepta de la mine, Nim, să trădez toate 
motivele de opoziţie pe care le avem. Dar te asigur că vom veni 
cu argumente convingătoare împotriva amândurora. 

Impetuos, Nim îi strigă unui chelner în tăcere: 

— Încă o b/oody mary! 

Făcu un gest spre paharul gol de martini al Laurei Bo, dar 
femeia clătină din cap. 

— Dă-mi voie să te-ntreb ceva. 

Nim își păstra glasul sub control, nemulțumit că-și dezvă- 
luise mânia cu un moment în urmă. 

— Unde ai amplasa fu oricare dintre uzinele astea? 

— Asta chiar nu-i problema mea. A ta es:c. 

— Dar nu te-ai — sau, mai curând, Clubu! Sequoia nu s-ar — 
opune oricărei propuneri de-ale noastre, indiferent unde am 
sugera să se instaleze? 

Laura Bo nu răspunse, deși buzele i se strânseră. 

- Mai e încă un fapt pe care nu ti l-am spus, continuă Nim. 
Vremea. Condiţiile climaterice se schimbă pe tot globul, înrăută- 
tind perspectivele energetice — în special pe cele ale energiei 
electrice. Meteorologii spun că ne aşteaptă douăzeci de ani de 
timp mai rece și de secete regionale. Am văzut deja efectele 
amândurora la jumătatea anilor şaptezeci. 

Între cei doi se lăsă tăcerea, punctată doar de sunetele resta- 
urantului și murmurul vocilor de la celelalte mese. Apoi Laura 
Bo Carmichael spuse: 

— Hai să clarificăm un lucru. De ce, exact, mi-ai cerut să vin 
azi aici? 

- Ca să apelez la tine — şi la Clubul Sequoia — să priviţi 
tabloul de ansamblu, iar apoi să vă moderați opoziţia. 

— Nu ti-a trecut prin minte că tu și cu mine privim două 
tablouri de ansamblu diferite? 

— Dacă-i așa, nu e bine. Trăim în aceeași lume. 

Insistă: 

— Hai să revin de unde am pornit. Dacă noi - Golden State 
Power — suntem blocaţi în fot ce facem, rezultatul nu poate fi 


pă 


9R 


decât catastrofal, în zece ani sau chiar mai puțin. Întreruperile 
zilnice ale curentului, din cele lungi, vor deveni normă. Asta 
înseamnă dislocarea industriei şi șomajul masiv, poate urcând 
până la cincizeci la sută. Oraşele vor cădea pradă haosului. 
Puţini oameni își dau seama cât de mult trăim cu ajutorul 
electricității, deși au s-o facă — atunci când vor fi privaţi de 
energia electrică în stil mare. La țară vor urma compromiteri ale 
recoltei datorită irigaţiilor limitate, rezultând o penurie de 
hrană, cu prețurile spărgând tavanul. Ascultă ce- -ti spun, oame- 
nilor le vor lipsi mijloacele elementare de a trăi; vor flămânzi, 
va avea asupra Americii un impact mai mare decât cel al Răz- 
boiului Civil. Va face ca criza din anii '30 să pară un ceai 
dansant. Nu sunt fantezii, Laura. Nici un strop. E fapt concret, 
rece. Ţie și oamenilor tăi nu vă pasă? . 

Trase o dușcă din b/oody mary, care sosise în timp ce vor- 
bea. 

- Bine, spuse Laura Bo; vocea îi era mai dură, mai puţin 
prietenoasă decât când începuseră. Am stat şi te-am ascultat, tot 
ce-ai avut de spus. Acum e rândul meu și ascultă-mă cu atenție. 

Împinse la o parte farfuria, cu salata consuniată doar pe 
jumătate. 

- Toată gândirea ta, Nim, și a celorlalți ca tine, = pe termen 
apropiat. Ecologiștii, inclusiv Clubul Sequoia, au în vedere 
viitorul pe termen lung. Iar ceea ce intenționăm să oprim, pe 
orice căi, sunt trei secole de spoliere a acestui pământ. 

— În unele privinţe ați și făcut-o, interveni el. 

- Prostii! Abia dacă am făcut o ciobitură, ba chiar și putinul 
ăsta pe care l-am izbândit se va desface dacă ne lăsăm seduși de 
vocile eficacității. Voci ca a ta. 

- Singurul lucru pentru care pledez e moderația. 

— Ceea ce tu numești moderație eu văd ca pe un pas înapoi. 
Și facerea lui nu va duce la păstrarea unei lumi locuibile. 

Nim spuse cu scârbă, acum nemaiostenindu-se să-și ascundă 
sentimentele: ' 

- Cât de locuibilă crezi că va fi genul ăla de lume pe care 
tocmai am descris-o — cu din ce în ce mai puțină energi electrică? 

— Ne-ar putea surprinde pe toti prin a fi mai bună decât 
crezi, răspunse cu calm Laura Bo. Mai important, ne-am 
îndrepta încotro ar trebui s-o ia civilizația — spre mai puțină 
risipă, mai puțină opulenţă, mult mai puțină lăcomie și un 


99 


standard de viață mai puţin materialist care ne-ar prinde foarte 
bine tuturor. 

Tăcu, ca pentru a-și cântări cuvintele, apoi continuă: 

— Am trăit atât de mult timp aici cu noțiunea că expansiunea 
e benefică, că mai mare înseamnă mai bine şi că mai mult 
înseamnă mai puternic, încât oamenii sunt spălați pe creier în a 
crede că-i adevărat. Asa că adulează „produsul national sporit“ 

și „angajările complete“, scăpând din vedere faptul că ambele ne 
sufocă şi ne otrăvesc. În ceea 'ce a fost cândva „Frumoasa 
America“ am creat un deşert de beton, urât și gretos, râgâind 
cenuși și acizi în ceea ce era odinioară aer curat, și-n tot acest 
timp distrugând viața naturală — umană, animală” și vegetală. 
Am transformat râuri cristaline în canale puturoase, lacuri 
strălucitoare în gropi de gunoi; iar acum, împreună cu restul 
lumii, spurcăm mările cu chimicâle și petrol. Totul se întâmplă 
puțin câte puţin. Apoi, când spolierea s-a desăvârşit, cei de soiul 
tău pledează’ pentru „moderație“ pentru că, spui tu, „De data 
asta n-o să omorâm mulfi pesti“ sau „Nu vom otrăvi mulfā 
vegetație“ sau „Vom distruge doar puțin mai multă frumusețe“. 
Ei bine, unii din noi am văzut-o întâmplându-se prea mult şi 
prea des ca să mai credem brașoava asta. Așa că, ceea ce am 
făcut e să ne dedicăm salvării a ceva din ce-a mai rămas. Căci 
credem că pe lumea asta sunt lucruri mai importante decât 
„produsul național“ și „angajările depline“, iar unul dintre ele e 
de a conserva puțină curățenie și frumusete, plus reținerea unei 
porții de resurse "naturale" pentru generațiile încă nenăscute, în 
loc de a rade totul acum şi aici. lar acestea sunt motivele pentru 
care Clubul Sequoia va lupta contra proiectului Tunipah și 
hidrocentralei tale cu pompe de la Devil's Gate şi geotermalei 
de la Fincastle. Şi să-ți mai spun ceva — cred c-o să învingem. 

- Sunt de acord cu unele din cele ce ie-ai spus, recunoscu 
Nim. Ştii că-i așa. pentru că am mai vorbit despre asta și-nainte. 
Dar greseala voastră € aceea de a călca în picioare orice opinie 
ce nu vă aparține şi de a să ridica în chip de Dumnezeu, Iisus, 
Mohamed, Buddha, adunați toți într-unul singur. Laura, faci 
parte dintr-un mic grup care știe ce-i mai bine pentru toată 
lumea — sau cel puțin asa crede — şi eşti gata să ignori conside- 
rente practice şi să ne dai dracului pe "toti ceilalți în timp ce vă 
tineti de ale voastre ca niște copii răsfătati. Până la urmă, s-ar 
putea să ne distrugeti pe toți. 


100 


Laura Bo Carmichael spuse cu răceală: 
— Nu cred că mai avem nimic să ne spunem. Adu-ne te rog 
notele de plată-separate, îi făcu ea semn chelnerului. 


13 


Ardythe Talbot îl conduse în living room. 

— Credeam că n-ai să mai suni, spuse. Dacă nu dădeai tele- 
fon, peste-o zi, două, te căutam eu. 

:— Am avut şi alte necazuri şi mă tem că mi-au ocupat tot 
timpul, răspunse Nim. Bănuiesc c-ai auzit. 

Era seara devreme. Nim venise cu mașina la Ardythe — după 
cum şi-o spunea sieși, „în drum spre casă“. În acea după- 
amiază, deprimat de’ întâlnirea cu Laura BG Carmichael şi 
învinuindu-se pe sine pentru antagonismul cu care se sfârșise, o 
sunase pe Ardythe pradă unui impuls. În mod previzibil, îl 
întâmpinase cu căldură și prietenie. 

— Mă simțeam singură, îi confie ea, și tare mi-ar mai plăcea 
să te văd. 7e rog să vii după lucru și să 'bei ceva. 

Dar când sosise, în urmă cu câteva minute, îi deveni clar că 
ceea ce-avea Ardythe î în cap era mai mult decât un păhărel. Îl 
primise cu o îmbrăţișare și o sărutare ce nu lăsau nici o îndoială 
asupra intentiilor ei. "Nim nu avea nimic împotriva celor ce păreau 
să urine ze: dar pentru un timp, la băutură, se așezară de vorbă. 

— Da, am auzit ce s-a întâmplat, spuse Ardythe. Și-a ieşit 
toată lumea din minti? 

— Cred că niciodată n-a fost altfel. Dar când e mai aproape 
de tine observi mai ușor. 

Azi, îşi spuse Nim, Ardythe părea să fi făcut mari progrese 
față de ziua cea amară din urmă cu aproape o lună când aflase 
de moartea lui Walter. Atunci și la înmonmântare — ultima oară 
când se mai văzuseră ca și cu Nim — părea trasă la faţă și 
bătrână. Între timp, vizibil, vitalitatea si farmecul lui Ardythe 
reveniseră. Faţa ei, braţele şi picioarele îi erau bronzate, iar 
conturul bine format al "trupului pe sub cocheta rochie impri- 
mată îi reaminteau de excitația pe care și-o treziseră unul altuia 
ultima oară când fusese la ea. Nim se gândi la o carte intitulată 
„Întru slava femeilor vârstnice“ peste care dăduse, cu ani în urmă. 


101 


Deși își amintea foarte puţin despre ea în afară de titlu, percepea 
acum noțiunea a ceea ce avusese fără îndoială în minte autorul. 

— Walter considera întotdeauna, spuse Ardythe, că tot ce se 
întâmplă în lume — războaie, bombardamente, poluare și toate 
celelalte — sunt o parte necesară a echilibrului din natură. Ţi-a 
vorbit vreodată despre asta? 

Nim clătină din cap. Chiar dacă el și regretatul inginer șef 
fuseseră prieteni, convorbirile lor erau de obicei practice, 
rareori filosofice. 

— În mod normal Walter ținea pentru sine gândurile de genul 
ăsta, continuă Ardythe. Totuși, mie mi le spunea. Obișnuia să 
zică: „Lumea crede că ființele omenești au sub control prezentul 
şi viitorul, dar în realitate nu le-avem.“ Şi: „Aparenta liberă 
voință a omului e o amăgire; perversitatea omenească nu e 
decât încă un instrument al echilibrului natural.“ Walter era de 
părere că până și răboaiele și bolile au un scop în natură — să 
subțieze populațiile pe care pământul nu le poate susține. „Fiin- 
tele’ umane,“ a spus el odată, „sunt ca lemmingii care se îmul- 
tesc peste măsură, apoi dau năvală de pe o faleză ca să se sinu- 
cidă — doar că oamenii o fac într-un mod mult mai elaborat“. 

Nim rămase uluit. Deși cuvintele lui Ardythe nu erau rostite 
cu lăbărțatul accent scoțian al lui Walter Talbot, cu toate astea 
Nim putea recunoaște un ecou straniu al celuilalt, care; când 
trăia, se exprima exact în felul acela gânditor, semi- -sardonic. 
Cât de ciudat, totodată, era faptul că Walter îți despuia complet 
mintea înaintea lui Ardythe, pe care Nim n-o privise niciodată 
ca pe o gânditoare prea profundă. Sau oare chiar să fi fost 
ciudat? Poate că, medita Nim, afla despre o intimitate spirituală 
a căsniciei, pe care el unul n-o cunoscuse niciodată. 

Se întrebă cum ar reacţiona Laura Bo Carmichael față de 
convingerea lui Walter că poluarea mediului ambiant era o parte 
necesară din balanța naturii, fațeta unui plan major perceput 
vag. Apoi, amintindu- -şi de propriile lui căutări spirituale 
recente, o întrebă pe Ardythe: 

— Walter echivala balanța naturii cu Dumnezeu? 

- Nu. Sustinea mereu că asta ar fi prea ușor, prea elementar. 
Spunea că Dumnezeu e „creat de om, un pai apucat de spiritele 
mărunte ce se tem de întuneric... 

Vocea Ardythei rămase în suspensie. Deodată, Nim văzu 
lacrimile brăzdându-i fața. 


102 


Și le șterse: 

 Ăsta-i momentul din zi când simt cel mai mult lipsa lui 
Walter. E momentul când stăteam de vorbă. 

O clipă între ei domni o anume stânjeneală, apoi Ardythe 
spuse cu fermitate: 

— Nu, n-am să mă las pradă deprimării. 

Stătuse aşezată lângă Nim, iar acum se trase mai aproape. 
Deveni conştient de parfumul ei, același parfum care-l excitase 
atât de tare ultima oară când fusese aici. Femeia spuse încetișor, 
cu un surâs: 

— Cred că toată discuţia asta despre natură m-a afectat. 

Apoi, în timp ce se întindeau unul spre altul: 

— Fă dragoste cu mine, Nim! Am nevoie de tine mai mult 
decât oricând. 

Brațele lui se strânseră în jurul ei pe când se sărutau cu înfo- 
care. Buzele lui Ardythe erau umede și active şi oftă de plăcere 
în timp ce cu mâinile își explorau unul 'altuia trupurile, 
amintindu-și amândoi de data trecută. Propria dorință a lui Nim, 
niciodată ascunsă prea departe sub suprafață, tâșni impetuoasă 
astfel încât se domoli cu o soaptă: 

— S-o lăsăm mai încet! Așteaptă! 

Ea îi șopti la rândul ei: 

— Putem merge în dormitorul meu. Va fi mai bine. 

O simţi agitându-se, ridicându-se. La fel făcu și el. 

Rămânând îmbrătisati, urcară scara. Cu' excepția sunetului 
paşilor lor, casa era cufundată în tăcere. Dormitorul lui Ardythe 
se găsea în capătul unui palier scurt și avea ușa deschisă. 
Înăuntru, văzu Nim, cuvertura și cearșaful de deasupra erau deja 
date la o parte. Își aminti, dintr-o conversație de demult, că 
Ardythe și Walter! ocupaseră dormitoare diferite. Deși nu-l mai 
tulburau “inhibiţiile din urmă cu-o lună. Nim se bucura că 
n-aveau să se culce în patul lui Walter. 

O ajută pe Ardythe să-și scoată rochia strâmtă pe care i-o 
admirase și-și scoase şi el repede hainele. Se cufundară împre- 
ună în patul care era moale și bun. 

— Ai avut dreptate, murmură fericit, aici e mai bine. 

Apoi nerăbdarea îi cuceri. În timp ce o penetra, ea își azvârli 
trupul înainte şi scoase un țipăt sonor de încântare. 

După câteva minute, cu patima cheltuită, se lăsară să zacă 
mulţumiţi și înlănțuiți. Nim reflectă la un lucru pe care-l auzise 


103 


odată: acela că actul sexual îi lăsa pe unii bărbaţi secătuiţi și 
deprimati, întrebându-se de ce se aruncaseră în toată beleaua 
ce-l preceda. Dar cu Nim nu se întimpla niciodată așa. O dată 
mai mult, ca întotdeauna, se simțea înviorat și reînnoit. 

Ardythe spuse uşor: 

— Eşti un bărbat dulce Și tandru. Nu există nici o cale să 
rămâi peste noapte? 

Clătină din cap: 

— De data asta nu. 

— Probabil n-ar fi trebuit sinteb 

Își plimbă degetul în jos peste fața lui, urmându-i liniile din 
jurul gurii. 

— Promit că n-am să fiu rapace. Nim, și nici nu te voi sâcâi. 
Vino doar, uneori, când poţi. 

Promise că va veni, deși se întreba cum o să reușească prin- 
tre toate presiunile și complicațiile al căror număr creştea cu 
fiecare zi. 

În timp ce se îmbrăcau, Ardythe spuse: 

— Am parcurs hârtiile lui Walter și sunt unele pe care aș vrea 
să ţi le dau. Lucrări pe care le-a adus acasă de la birou. Ar trebui 
să ajungă î înapoi. 

— Sigur, o să le iau, fu Nim de acord. 

Ardythe îi arătă unde erau hârtiile — în trei cutii mari de 
carton din ceea ce fusese bârlogul lui Walter. Nim deschise 
două dintre cartoane și descoperi că înăuntru se aflau rapoarte 
îndosariate și scrisori. Frunzări câteva în timp ce Ardythe, în 
bucătărie, făcea cafea; refuzase să mai bea un pahar. 

Hârţiile păreau să conţină probleme față de care Walter 
Talbot manifestase un interes personal deosebit. Bună parte 
erau vechi de cîțiva ani şi nu mai aveau importanță. O serie de 
dosare cuprindeau cópii ale raportului original al lui Walter cu 
privire la furtul de servicii și corespondența ce îl succedase. Pe 
vremea aia, își aminti Nim, raportul atrăsese mult atenția în 
industria utilitară şi circulase mult în afara GSP & L. Ca rezultat, 
Walter îşi asumase coloratura unui expert. Se semnalase chiar 
un caz de proces în Est unde apăruse ca martor specialist, o 
parte din raportul său fiind admisă ca probă. Ulterior, cauza 
ajunsese în fata unor instanțe superioare, împreună cu raportul 
lui Walter. Nim uitase rezultatul final: acum oricum nu mai 
conta, își spuse. 


104 


Mai aruncă o privire și prin alte corespondențe, apoi puse la 
loc dosarele și închise cutiile. După accea le cără în hol pentru a 
nu uita să le ia cu el la mașină. 


14 


Pământul vibră sub tălpi. Un mare vuiet, ca o escadrilă de 
turboreactoare decolând împreună, sparse tăcerea aproape totală 
şi un panaș gros de aburi țâșni violent spre cer. Instinctiv, cei 
din micul grup oprit pe o moviliţă î își apăsară mâinile pe urechi 
ca să și le apere. Câţiva părură înspăimântați. 

Teresa Van Buren, descoperindu-și un moment propriile 
urechi, dădu din brate şi strigă, grăbind reîntoarcerea la 
autobuzul închiriat cu’ care sosise grupul. Nimeni nu auzi 
strigătele, dar mesajul era clar. Cei vreo douăzeci de bărbaţi și 
femei se îndreptară în grabă spre autobuzul parcat la cincizeci 
de iarzi distanță. 

Înăuntrul vehiculului cu aer condiţionat, ale cărui uși se 
închiseră etanș, zgomotul de-afară era mai puțin intens. 

— Iisuse Hristoase! protestă un bărbat. Asta a fost o glumă 
proastă și dacă mi-am pierdut auzul o să dau în judecată bles- 
temata de companie. 

— Ce-aţi spus? îl întrebă Teresa Van Buren. 

— Am spus că dac-am surzit naibii.. 

— Știu, îl întrerupse ea, v-am auzit de prima oară. Vroiam 
numai să mă asigur că n-aţi surzit. 

Cîtiva dintre ceilalți râseră. 

-Vă jur, le spuse directoarea relațiilor cu publicul de la 
GSP & L reporterilor invitați la turneul de presă, nici prin cap 
nu-mi trecea c-o să se întâmple asta. După cum a ieșit, pur și 
simplu am avut noroc. Pentru că, băieți, ceea ce ați avut privi- 
legiul să vedeți a fost un nou put geotermal luând naștere. 

O spuse cu entuziasmul unui sondor la întâmplare care 
tocmai a dat peste un filon în Texas. 

Prin ferestrele autobuzului încă staționat, se uitară înapoi la 
marea foreză pe care o priveau când se petrecuse erupția 
neprevăzută. În aparență, era același gen de mecanism cu un 
turn în vârf folosit pe câmpurile petroliere; putea, de fapt, să fie 


105 


mutat oricând și convertit pentru explorările de țiței. Precum 
Teresa Van Buren, echipa cu căști de protecție adunată în jurul 
sondei radia de fericire.» 

Nu departe se aflau alte sonde geotermale, aburii lor naturali 
presurizați fiind abătuți în enorme tevi izolate. O rețea de 
conducte la suprafața solului, acoperind mai multe mile pătrate 
asemenea coșmarului unui instalator, transportau vaporii spre 
generatoare cu turbină într-o duzină de clădiri separate, austere 
și pătrăoase, cocoțate pe dâmburi și în văiogi. Randamentul 
combinat al generatoarelor era, în acel moment, mai mare de 
şapte sute de mii de kilowati, mai mult decât suficientă 
electricitate pentru a aproviziona un oraș de primă mărime. 
Putul cel nou avea să suplimenteze această putere. 

"În interiorul autobuzului, Van Buren se uită la un camera- 
man de la televiziune ocupat să schimbe casete de film: 

.— Ai luat imagini când s-a întâmplat? 

— Pe toți dracii că da! 

Spre deosebire de reporterul ce se plânsese — condeier de 
speță minoră la vreo foaie provincială — cel de la televiziune 
arăta încântat. Termină de schimbat filmul: 

— Cere-i șoferului să deschidă ușa, Tess. Vreau un cadru din 
alt unghi. 

În timp ce ieșea, un miros de hidrogen sulfurat — ca al ouălor 
stricate — pluti înăuntru. 

— Doamne ferește, pute! strâmbă Nancy Molineaux de la 
„California Examiner“ din delicatu-i nas. 

— La băile terapeutice din Europa, îi spuse un redactor între 
două vârste de la „Los Angeles Times", trebuie să plătesti ca să 
respiri chestia asta. 

— Iar dacă te hotărăsti să tipăreşti asta, îl asigură Van Buren 
pe omul de la „L.A. Times“ o s-o săpăm în piatră și-o vom 
saluta de două ori pe zi. 

Grupul de presă plecase din oraș, cu noaptea-n cap și se afla 
acum în munţii colțuroși ai comitatului californian’ Sevilla, 
amplasament al centralelor geotermale ale Golden State Power. 
Ulterior aveau să se mute spre Valea Fincastle din vecinătate, 
unde rețeaua spera să creeze încă un complex energetic geoter- 
mal. Mâine, același grup urma să viziteze o hidrocentrală și 
locul ipotetic al alteia. 


106 


Ambele extinderi propuse aveau să devină curând subiectul 
unor discuții publice. Excursia de două zile era gândită ca o 
avanpremieră mass-media. 

— Să vă spun ceva despre mirosul ăsta, continuă directoarea 
de la Public Relations. Hidrogenul sulfurat din aburi hu e pre- 
zent decât în cantități mici, insuficient pentru a fi toxic. Dar 
primim plângeri — mâi ales de la latifundiarii care vor să vândă 
pământ în munții aceștia prin amenajări de agrement. Ei bine, 
mirosul a fost dintotdeauna aici întrucât aburii s-au infiltrat prin 
sol, chiar înainte de a-l desțeleni noi ca să producem curent 
electric. Mai mult, veteranii locului spun că nu miroase cu 
nimic mai rău acum decât pe vremuri. 

— Puteti dovedi asta? întrebă un reporter de la „San José 
Mercury“ 

Van Buren clătină dih cap: 

— Din păcate, nimeni n-a avut prevederea să ia mostre de aer 
înainte de începerea forărilor. Prin urmare nu vom putea 
niciodată să facem comparații între „înainte“ și „după“, deci 
rămânem cu criticile. 

— Care probabil sunt îndreptățite, spuse sarcastic „San José 
Mercury“. Toată lumea ştie că o companie mare ca Golden 
State Power mai potrivește adevărul din când în când. 

- O iau ca pe-o glumă, răspunse directoarea relaţiilor cu 
publicul. Dar un lucru este adevărat. Încercăm să le ieşim 
criticilor în întâmpinare la jumătatea drumului. 

O voce nouă spuse cu scepticism: 

— Daţi-ne un exemplu. 

- Avem unul chiar aici. E în legătură cu mirosul. Din cauza 
obiecţiilor despre care v-am vorbit, am localizat două genera- 
toare recent construite pe novile. Acolo suflă curenți de aer 
puternici care împrăștie repede toate mirosurile. - 

— Şi ce s-a întâmplat? întrebă Nancy Molineaux. 

u apărut şi mai multe reclamaţii decît înainte — din partea 
ambientaliştilor care susţin că am ruinat linia orizontului. 

Se auziră râsete moderate şi una sau două persoane notară în 
carnetele. 

- Am mai avut o situație fără nici un câştigător, continuă 
Van Buren. GSP & L a făcut un film despre sistemul nostru de 
centrale geotermale. Când am început, scenariul conținea o 
secvență arătând cum un vânător pe nume William Elliott a 


107 


descoperit acest loc în 1847. A împușcat un urs grizzly, după 
care a ridicat ochii din cătarea puștii şi a văzut aburi tâsnind din 
pământ. Ei bine, unii de la viața în sălbăticie au citit scenariul şi 
au spus că n-ar trebui să arătăm uciderea unui grizzly pentru că 
acum urșii de-aici sunt protejați. Aşa că... a fost rescris sce- 
nariul. În film, vânătorul nu nimerește. Ursul scapă cu viață. 

Un redactor de la radio cu reportofonul în funcțiune întrebă: 

— Si ce-i rău în asta? 

rmașii lui William Elliott au ameninţat că ne dau în jude- 
cată, Au spus că strămoșul lor era un vânător vestit şi un ochi- 
tor neîntrecut. N-ar fi tras pe lângă grizzly; l-ar fi împușcat. 
Prin urmare, filmul i-a prejudiciat reputația — și pe cea.a 
familiei. 

— Mi-aduc aminte de asta, spuse omul de la „L.A. Times“ 

Van Buren adăugă: 

-Ceea ce vreau să subliniez este: în avans față de orice 
facem — ca utilitate publică — putem fi siguri că 'vom primi 
şuturi în fund dintr-o direcţie sau alta, uneori din amândouă. 

-Cum preferi, să plângem acum? se interesă Nancy 
Molineaux. Sau mai târziu? 

Cameramanul t.v. bătu în ușa autobuzului și fu primit iar 
înăuntru. 5 

— Dacă toată lumea e gata, mergem la masă, anunță Van 
Buren. Dă-i drumul, îi făcu ea semn șoferului. 

Un deţinător de rubrică fixă la revista „New West“ o întrebă: 
`~ — Ceva rachiu, Tess? 

— Poate. Dacă toată lumea e de acord să nu se menţioneze. 

În timp ce privea în jur întrebătoare; se auziră răspunsuri de: 

- Okay. 

— Nu scriem. 

— Ne-am înțeles. 

— În acest caz — da, băuturile înainte de masă. 

Doi sau trei din autobuz scoaseră chiote scrâșnite. 

La baza acestui schimb de replici se afla o' poveste relativ 
recent întâmplată. 

Cu doi ani în urmă, GSP & L oferise cu gencrozitate 
mâncăruri și băutură în timpul unui tur de presă similar. Repre- 
zentanții mass-media mâncaseră şi se îmbuibaseră cu nesat, 
după care, în reportajele publicate, unii atacaseră GSP & 
pentru distracţii extravagante într-o perioadă a creșterii notelor 


108 


de plată la lumină. Ca rezultat, hrana oferită în prezent presei 
era intenționat modestă şi, în afară de cazul promisiunii că nu se 
va scrie, nu se servea de “băut. 

Stratagema reușise. Orice altceva criticau gazetarii, acum 
păstrau tăcerea asupra propriei lor asistente. 

Autobuzul parcurse cam o milă în perimetrul terenului acci- 
dentat al câmpiei geotermale, pe drumuri înguste, denivelate pe 
alocuri, șerpuind printre sonde, clădirile generatorilor și omni- 
prezentul labirint al conductelor sâsâitoare, aburinde. Nu se mai 
vedeau multe alte vehicule. Datorită primejdiei reprezentate de 
aburul clocotit, accesul publicului în zonă era interzis și toți 
vizitatorii umblau escortați. 

La un moment dat, autobuzul trecu pe lângă o uriașă curte 
de transformatori și comutatori. De aici porneau linii de înaltă 
tensiune, purtând" energia electrică peste munți până la o 
pereche de substaţii aflate la patruzeci de mile distanţă, unde era 
turnată în coloana vertebrală a sistemului electric Golden State 
Power & Light. 

Pe un mic platou asfaltat stăteau un număr de rulote servind 
drept birouri precum și spaţii de locuit pentru echipele detașate 
la fata locului. Autobuzul se opri lângă ele. Teresa Van Buren îi 
conduse într-un trailer unde mesele fuseseră improvizate pe 
capre de lemn. Înăuntru, îi spuse unui ajutor de bucătar îmbfă- 
cat în alb: 

— Okay, deschide cușca tigrilor. 

Omul scoase o cheie şi descuie un dulăpior de perete spre a 
da la iveală tării, vinuri și i băuturi mixte. Un moment mai târziu, 
o frapieră cu gheață fu adusă înăuntru iar directoarea relațiilor 
cu publicul le spuse celorlalti: 

- Toată lumea, serviţi-vă. 

Majoritatea erau ia ai doilea pahar când începu să se audă 
zgomotul unu: motor de aeronavă deasupra capului, crescând 
apoi fapid în voium. Mai multe persoane priviră pe ferestrele 
trailerului un :nic elicopter aterizând. Era vopsit în culorile alb 
şi portocaliu ale GSP & L și purta sigla companiei. Atinse solul 
în imediata vecinătate, iar rotoarele încetiniră şi se opriră. O uşă 
se deschise în partea din față a fuselajului. Nim Goldman sări 
afară. 

După câteva momente, Nim se alătură grupului din rulotă. 
Teresa Van Buren anunță: 


109 


— Cred că cei mai mulți îl cunoașteți pe domnul Goldman. 
Se află aici pentru a răspunde la întrebări. 

-O să pun eu prima întrebare, spuse un corespondent al 
televiziunii. Imi permiteti să vă ofer ceva de băut? 

- Mersi, rânji Nim. O vodkă cu tonic. 

— Măi, măi! observă Nancy Molineaux. Zău că sunteți ăla 
importantu', să veniți aici cu elicopterul când restul am luat 
autobuzul! 

Nim o privi evaziv pe tânăra și atrăgătoarea negresă. Nu 
uitase ultima lor întâlnire și ciocnire; nici aserțiunea Teresei 
Van Buren despre domnişoara Molineaux ca fiind o ziaristă 
trăsnet. Nim încă o mai considera o cățea. 

— Dacă prezintă vreun interes, spuse, am avut și alte treburi 
de făcut în dimineața asta, motiv pentru care am plecat mai 
târziu decât dumneavoastră și am venit așa cum ati văzut. 

Nancy Molineaux nu se lăsă intimidată: 

-Toti conducătorii rețelei folosesc elicopterele când le 
vine? 

— Nancy, interveni tăioasă Van Buren, ştii al dracului de 
bine că nu. a 

— Compania noastră, se oferi Nim, deţine și folosește o 
pon de duzină de aeronave mici, inclusiv două elicoptere. 
n: principal sunt folosite la patrularea pe liniile de transmisie, 
controlul stratului de zăpadă din munti, transportul materialelor 
urgente și în alte situații deosebite. Ocazional — foarte ocazional 
— unul mai duce și câte un director al companiei dacă motivul e 
important. Mi s-a spus că această sesiune este importantă. 

— Insinuaţi că acum nu mai sunteți atât de sigur? 

- Dacă tot întrebaţi, Miss Molineaux, spuse rece Nim, recu- 
nosc că am îndoieli. 

— Hei, liniște la galerie, Nancy! strigă un glas din spate. Pe 
ceilalți nu ne interesează chestiile astea. 

Domnișoara Molineaux se răsuci spre colegii ei. 

- Ei bine, pe mine da. Mă preocupă pe ce sunt aruncaţi banii 
publici, iar dacă vouă nu vă pasă, ar cam fi cazul. 

— Scopul prezenței noastre aici, le reaminti tuturor Van 
Buren, este de a viziona operațiunile geotermale și a vorbi 
despre... 

- Ba nu! o întrerupse domnișoara Molineaux. Ăsta-i scopul 
vostru. Presa își hotărăște propriile ei scopuri, care le pot 


110 


include și pe unele dintr-ale voastre, dar și orice altceva se 
întâmplă 'să vedem sau să auzim şi să alegem ca subiect de scris. 

— Are dreptate, normal. 

Comentariul îi aparținea unui bărbat cu maniere molatice și 
ochelari fâră rame, reprezentând „Sacramento Bee“ 

— Tess, îi spuse Nim lui Van Buren în timp ce sorbea din 
vodka cu tonic, tocmai am tras concluzia că prefer munca mea 
pe lângă a ta. 

Mai multe persoane râseră, în timp ce directoarea de la 
Public Relations ridica din umeri. 

— Dacă s-a terminat cu rahatul, spuse Nancy Molineaux, aș 
dori să știu prețul de achiziție al trăsnitului ăluia de bătător de 
ouă de-afară, şi cât îl costă o'oră de funcţionare. 

- O să mă interesez, îi răspunse Van Buren, iar dacă cifrele 
se pot obține și dacă hotărâm să le dăm publicităţii, o să fac 
mâine un anunț. Pe de altă parte, dacă ajungem la concluzia că e 

o problemă internă a companiei şi nu vă priveşte, voi raporta 
pia 

-În care caz, replică domnișoara Molineaux, netulburată, 
am s-o aflu pe alte căi. 

Mâncarea fusese adusă în timp ce vorbeau — un platou 
încăpător de plăcinte cu carne calde şi, în străchini mari de 
ceramică, piure de cartofi şi zucchini. În două vase de porțelan 
se afla sos aburind. 

— Daţi năvală! comandă Teresa Van Buren. E mâncare de 
cazarmă, da-i bună pentru gurmanzi. 

În timp ce grupul începea să se servească, cu pofta de mân- 
care mărită de aerul montan, tensiunile din urmă c-un moment 
se destinseră. Când primul fel fu consumat, apăru o jumătate de 
duzină de plăcinte cu mere proaspăt coapte, însoţite de un galon 
de înghețată și mai multe căni cu cafea tare. 

- Eu sunt sătul, anunţă într-un târziu „Los Angeles Times“ 
Se rezemă îndepărtându-se de masă, se bătu pe burtă și oftă. 
Mai bine să vorbim și ceva serios, Tess, cât suntem încă treji. 

Omul de la t.v. care mixase băutura lui Nim îl întrebă: 

— Câţi ani folosesc gheizerele astea? 

Nim, care mâncase cu zgârcenie, luă o ultimă sorbitură de 
cafea neagră neîndulcită, apoi îşi împinse ceașca. 

— Am să răspund şi la asta, 'dar mai întâi să stabilim clar un 
lucru. Cele deasupra” cărora stăm sunt fumarole, nu gheizere. 


N 


111 


Gheizerele expulzaseră apă clocotită și vapori; fumarolele, 
numai vapori — ceea ce e mult mai bine pentru turbinele 
propulsoare. Cât despre durata aburului, adevărul e: nu știe 
nimeni. Putem doar ghici. 

- Atunci, ghiciţi, îl provocă Nancy Molineaux. 

— Minimum treizeci de ani. Poate de două ori pe-atâta. Poate 
mai mult. 

„New West“ spuse: 

-Ziceti-ne ce mama naibii se-ntâmplă jos în ceainicul ăla 
ticnit. 

Nim dădu din cap: 

— Pământul a fost cândva o masă topită — gazoasă și lichidă. 
Când s-a răcit, s-a format o crustă, motiv pentru care noi, acum 
şi aici, trăim și nu ne prăjim. Jos în adâncuri, însă -— la douăzeci 
de mile distanță e la fel de-al dracului de cald ca întotdeauna şi 
căldura asta reziduală trimite în sus vapori prin locuri mai 
subtiri ale scoartei. Ca aici. 

„Sacramento Bee“ întrebă: 

— Cât de subțire înseamnă subțire? 

— Acum probabil suntem la cinci mile deasupra masei fier- 
binti. În aceste cinci mile există fracturi ale suprafeței în care 
s-a adunat grosul aburului. Când forăm un put, încercăm să 
nimerim peste o asemenea fractură. 

— Câte-alte asemenea locuri produc electricitate? 

— Doar o mână. Cea mai veche centrală geotermală e în 
Italia, lângă Florenţa. Mai este una în Noua Zeelandă la 
Wairakei, şi altele î în Japonia, Islanda, Rusia. Nici una nu e la 
fel de mare ca asta din California. 

— Există, totuși, unele mult mai puternice, interveni Van 
Buren. Mai ales în țara noastră. 

— Unde, exact? se interesă „Oakland Tribune“. 

— Peste tot vestul Statelor Unite, răspunse Nim. De la Munţii 
Stâncoși până la Pacific. 

- Mai e şi una dintre cele mai curate, mai nepoluante și si- 
gure forme de energie, adăugă Van Buren. Şi — după cum "stau 
prețurile în zilele noastre — ieftină. 

— Voi doi ați face treabă bună la reclame, comentă Nancy 
Molineaux. Bine — două întrebări. Numărul unu: Tess a folosit 
cuvântul „Sigură“. Dar aici s-au produs accidente. Așa e? 


pi 


112 


Toţi reporterii erau acum atenţi, majoritatea scriind în 
bloc-notesuri sau având reportofoanele deschise. 

- Așa e, n-o contrazise Nim. Au avut loc două accidente 
serioase, la un interval de trei anj, fiecare când a explodat câte o 
sondă. Adică, aburii au scăpat de sub control. Un puț am reușit 
să-l captăm la loc. Pe celălalt — cunoscut ca „Old Desperado“ — 
nu l-am răzbit niciodată complet. Uitaţi-l, acolo. 

Se apropie de o fereastră a trailerului și arătă spre o zonă 
îngrădită, la un sfert de milă distanță. Dincolo de gard, vaporii 
se înălțau sporadic în vreo zece locuri prin noroiul ce bolboro- 
sea. În exterior, inscripții mari şi roşii avertizau: PERICOL 
EXTREM -— PĂSTRAȚI DISTANȚA. Ceilalţi se ridicară să 
vadă, apoi reveniră pe scaune. 

— Când a explodat Old Desperado, urmă Nim, a plouat cu 
noroi fierbinte pe-o rază de o milă, într-o cascadă de pietre ca 
grindina. A produs multe pagube. Mâlul s-a așezat pe cabluri și 
transformatori, scurtcircuitând totul, scoțându- -ne din funcţiune 
timp de o săptămână. Din fericire, s-a întâmplat noaptea, când 
la lucru se aflau doar puțini oameni și n-am avut decât doi răniți 
şi nici un mort. A doua eruptie, a unui alt puț, a fost mai puțin 
gravă. Nici-o victimă. 

— Old Desperado ar putea erupe din nou? se interesă scribul 
de la ziarul de orășel. 

— Credem că nu. Dar, ca în orice alt caz având de-a face cu 
natura, nu există nici o garanție. 

— Problema €, insistă Nancy Molineaux, că sunt accidente. 

— Accidente se întâmplă pretutindeni, ripostă scurt Nim. 
Ceea ce sublinia Tess, pe bună dreptate, e că rata e joasă. Care e 
a doua întrebare? 

— E asta: presupunând că ceea ce ați spus voi doi e adevărat, 
de ce exploatările geotermale nu sunt mai dezvoltate? 

— Asta-i simplu, se oferi „New West“: Au să dea vina pe cei 
cu protecția mediului înconjurător. 

Nim contră dur: 

— Gresit! Okay, Golden State Power a avut disensiunile sale 
cu aceștia. Și probabil o să mai avem. Dar motivul pentru care 
resursele geotermale nu s-au dezvoltat mai repede sunt poli- 
ticienii. Concret, Congresul S.U.A. 

Van Buren îl fulgeră pe Nim cu o privire prevenitoare pe 
care acesta n-o luă în seamă. 


113 


— Stai aşa! interveni unul dintre corespondenţii de televizi- 
une. Pe-asta mi-ar plăcea s-o am pe film. Dacă acum iau note, o 
veţi relua afară? 

— Da, fu Nim de acord. O facem. 

— Hristoase! protestă „Oakland Tribune. Noi ăștia, repor- 
terii adevărați, iar rămânem de căruță. Hai să facem rahatul 
prastie şi să-i dăm bătaie! 

Nim dădu din cap: 

- Majoritatea pământurilor care ar fi trebuit să fie explorate, 
de mult, pentru potenţialul lor geotermal sunt proprietatea 
guvernului federal. 

— In ce state? întrebă cineva. 

— Oregon, Idaho, Montana, Nevada, Utah, Colorado, Arizona, 
New Mexico. Şi o grămadă de alte locuri din California. 

Un alt glas îl zori: 

— Mai departe! 

Capetele stăteau aplectae, pixurile goneau pe hârtie. 

- Ei bine, continuă Nim, a fost nevoie de zece ani împliniti 
până ce politica, frecțiile şi vorbăria cu două tăișuri din Congres 
au lăsat să se aprobe legislația care autorizează eliberarea de 
licente pe pământurile publice. După asta au mai trecut încă trei 
ani de amânări, timp în care s-au scris reglementările și 
standardele de protecţie a mediului ambiant. Și chiar și acum, 
nu sunt eliberate decât câteva licenţe, cu nouăzeci la sută din 
cereri pierdute- n hăul birocratic. 

— Vreti să spuneţi, se repezi „San José Mercury“, că în tot 
acest timp politicienii noștri patrioți îndemnau populația să facă 
economie de curent, să plătească taxe şi costuri mai mari pe 
combustibil și să depindă mai putin de ţiţeiul din import? 

„Los Angeles Times“ mârâi: 

— Lasă-l pe e/s-o spună. Vreau un citat textual. 

— Aveţi unul, admise Nim. Accept cuvintele care tocmai au 
fost folosite. 

Teresa Van Buren interveni fermă: 

-Destul! Mai bine să vorbim despre Fincastle Valley. Ne 
vom îndrepta cu toții într-acolo îndată ce terminăm aici. 

Nim rânji: 

- Tess încearcă să mă apere de neplăceri, fără a reuși întot- 
deauna. Incidental, elicopterul pleacă înapoi nu peste mult timp; 
rămân cu voi până mâine. Okay — Fincastle. 


114 


Scoase o hartă dintr-o servietă și o prinse cu bolduri pe un 
tablou de afisaj. 

- Fincastle — o puteţi vedea pe hartă — e cu două văi mai 
spre Est. E un tinut neocupat Și știm că e zonă geotermală. 
pentru poate chiar de două ori energia ce se generează aici. 
Discuţiile publice pentru „planurile noastre cu Fincastle 
urmează, deisgur, să înceapă în curând. 

Van Buren întrebă: 

— Pot să...? 

Nim făcu un pas înapoi și aşteptă. 

- Hai să spunem un lucru sus și tare, se adresă grupului 
directoarea de la relațiile cu publicul. În perspectiva dezbate- 
rilor, noi nu încercăm să vă convertim sau să subminăm 
opoziţia. Vrem pur şi simplu să înțelegeți despre ce e vorba, și 
unde. "Mulţumesc, Nim. 

-O mică informaţie brută, reluă Nim, despre Fincastle — şi 
despre Devil's Gate pe care o vom vizita mâine — e următoarea: 
reprezintă o Niagară de țiței arab pe care America nu va mai 
trebui să-l importe. Exact în acest moment, sistemul nostru 
geotermal economisește zece milioane de barili de petrol pe an. 
Putem tripla suma dacă.. 

Informarea, cu datele şi interogatoriile ei încrucișate, fer- 
mentând de șăgălnicii, continuă. 


15 


Plicul albastru pal purta o adresă bătută la mașină care 
începea așa: 


NIMROD GOLDMAN, ESQUIRE - PERSONAL 


O notă de la secretara lui Nim, Vicki Davis, era prinsă de 
plic cu o agrafă. Anunta: 


Domnul London, în persoană, a trecut-o prin detectorul de metale din sala 
poștală. Spune că o puteti deschide fără grijă. 


Nota lui Vicki era multumitoare în două privințe. Însemna 
că poșta ce sosea la cartierul general al GSP & L cu mențiunea 


115 


„personal“ (sau „privat și confidential“, așa cum fuseseră 
recentele scrisori-capcană) era mânuită cu prudență. De 
asemenea, ea folosea un dispozitiv de detectie nou-instalat. 

Nim mai devenise conştient de încă un Îucru: din ziua aceea 
traumatizantă când Harry London salvase aproape cu siguranță 
vieţile lui Nim și Vicki Davis, London părea că se auto-numise 
protectorul permanent al lui Nim. Vicki, care în prezent îl 
privea pe șeful Departamentului de Protecţie a proprietății 
aproape cu venerație, coopera trimițându-i din timp programul 
întâlnirilor și deplasărilor cotidiene ale lui Nim. Nim aflase 
accidental despre acest aranjament şi nu era sigur dacă să fie 
recunoscător, iritat sau amuzat. 

În orice caz, își spuse, acum era departe de supravegherea 
lui Harry. 

Nim, Teresa Van Buren şi grupul reporterilor petrecuseră 
noaptea în avanpostul Golden State Power — Tabăra Devil's 
Gate — după ce continuaseră' cu autobuzul drumul de la 
Fincastle Valley. Fusese o călătorie de patru ore, mai mult o 
excursie decât o deplasare de serviciu prin frumusețea 
covârșitoare a Plumas National Forest. 

Tabăra se afla la treizeci şi cinci de mile distanță de cel mai 
apropiat oraș, adăpostită între munți colțuroşi. Conţinea șase 
case proprietatea companiei pentru inginerii rezidenți, "maiștri ȘI 
familiile lor, o mică scoală — acum închisă pe timpul vacanței 
de vară — și două barăci tip motel, una pentru angajații GSP & 
L, cealaltă pentru vizitatori. Pe deasupra treceau cablurile de 
înaltă tensiune susținute pe stâlpi cu schelărie de fier - 
memento al scopului micii comunități. 

Grupul oamenilor de presă fusese împărțit pe sexe, apoi 
cazat câte patru în cameră în spațiul pentru vizitatori. care era 
simplu dar adecvat. Se auziscră murmure vagi în legătură cu 
formula patru într-o cameră, o iinplicație final aceea că. dacă se 
bucurau de mai multă intimitate, s-ar Ñ putut evolua spre 
oarecari țopăieli-în- -pat. - 

Nim avea o cameră individuală în baraca saiariaților. După 
cina de aseară stătuse la băutură cu unii reporteri, jucase poker 
câteva ore, apoi îşi ceruse scuze și se retrăsese cu puţin înainte 
de miezul noptii. De dimineață se trezise înviorat, iar acum era 
gata pentru micul dejun, cat avea să se servească în câteva 
minute, la ora 7,30. 


116 


Pe o verandă din fața barăcii angajaţilor, în aerul limpede al 
zorilor, examină plicul albastru, întorcându-l în mâini. 

Fusese adus de un curier al companiei, călătorind prin 
noapte ca un Paul Revere modern şi aducând corespondența 
companiei pentru Davil's Gate și alte puncte de frontieră ale 
GSP & L. Totul făcea parte dintr-un sistem de comunicaţii 
intern, astfel că scrisoarea pentru Nim nu însemnase o povară în 
plus. Cu toate acestea, își zise el acru, dacă Nancy Molineaux 
afla despre o scrisoare personală transportată pe această cale, 
caracterul ei de cățea ar fi găsit încă un pretext de manifestare. 
Din fericire n-avea să afle. 

Dezagreabila amintire a numitei Molineaux fusese furnizată 
de către Teresa Van Buren. Aducându-i lui Nim scrisoarea, cu 
câteva minute în urmă, Tess îl înștiințase că și ea primise una — 
conținând informatiile pe care lè ceruse ieri despre tarifele la 
elicopter. Nim fusese socat. Protestase: 

— Chiar ai de gând s-o ajuti pe curva aia să ne țintuiască la 
stâlpul infamiei? 

— Invectivele n-ajută la nimic, replicase răbdătoare Van 
Buren, adăugând apoi: câteodată voi ăștia, șefii cu capu-n nori, 
habar n-aveţi cu ce se mănâncă relațiile cu publicul. 

— Dacă,ăsta-i un exemplu, al dracului de mare dreptate ai! 

— Uite ce e — nu-i putem câștiga pe toți. Recunosc că ieri 
Nancy mi s-a vârât pe sub piele dar, când m-am gândit mai 
bine, mi-am dat seama că o să scrie despre elicopterul ăla 
indiferent ce facem sau spunem. Prin urmare poate avea foarte 
bine cifrele corecte pentru că altfel — dacă întreabă în altă parte. 
sau își dă careva cu presupusul - vor fi cu siguranță exagerate. 
Şi încă ceva: acuma sunt sinceră cu Nancy, iar ea o ştie. În 
viitor, când sc va mai ivi altceva, va avea încredere în mine şi 
poate că de data aia problema va fi cu mult mai importantă. 

Nim spuse sarcastic: 

— Abia aştept ca furunculul ăla spurcat la gură să scrie ceva 
favorabil. 

— Ne vedem la micul dejun, spuse directoarea cu Public 
Relations, ieşind. Și fă-ti o favoare: calmează-te. 

Dar n-o făcuse. Acum, continuând să ardă mocnit, rupse 
plicul albastru. 

Conţinea o singură foaie de hârtie, asortată cu învelișul 
albastru. În partea de sus stătea scris: De ‘la Karen Sloan. 


117 


Deodată își aminti. Karen spusese: Uneori scriu poezii. Ai 
vrea să-ți trimit câteva? lar el răspunsese că da. 
Cuvintele erau dactilografiate cu îngrijire. 


Astăzi am găsit un prieten, 

Sau poate el m-a găsit, 

Sau să fi fost soarta, șansa, circumstanța — 
Predestiniarea, sub orice nume? 

Am fost ca stelèle pitice ale căror orbite, 
Fixate la începutul timpulùi, 

La vremea cuvenită se 

Intersectează? 

Deși nu vom şti nicicând, 

Nu'contează! Căci instinctul îmi dă ştire 
Că prietenia noastră, nutrită, 

Va dobândi putere. 

Atât de multe îmi plac la el: 

Felul lui liniştit de-a fi, căldura, 

Un spirit blând şi intelectul, 

Un chip onest, ochi buni, un surâs bucuros. 


„Prieten“ nu e ușor de definit. Şi totuși, 
Pentru mine asta înseamnă aceste lucruri 
Ce privesc un om pe care, chiar acum, 
Sper să-l mai văd 

Si număr zilele și orele 

Până la cea de-a doua întâlnire. 


Ce altceva mai spusese Karen în ziua aceea la ea acasă? Por 
folosi și mașina de scris. E electrică, si scriu la ea cu un băț între 
dinți. 

Într-o străfulgerare, de emoție Nim și-o imagină trudind — 
încet, cu răbdare — peste cuvintele pe care tocmai le citise, 
ținând strâns în dinți bețigașul, capul ei blond — singura parte 
din trup pe care ȘI-O putea mișca — reluându-și locul după 
fiecare efort laborios de a atinge o tastă a claviaturii. Se întrebă 
câte ciorne făcuse Karen înainte de versiunea finală per- 
fect-corectă a scrisorii pe care i-o trimisese. 

Pe neașteptate, își dădu el seama, starea de spirit i se schim- 
base. Acreala din urmă c-un moment trecuse, înlocuită de 
căldură și recunoștință. 


118 


În drum spre întâlnirea de la micul dejun cu presa, Nim avu 
surpriza să-l întâlnească pe Walter Talbot Jr. Nim nu-l mai 
văzuse pe Wally de la înmormântarea tatălui său. Pe moment, 
Nim se simti jenat, amintindu-și de ultima sa vizită la Ardythe, 
apoi raționă că Wally și mama sa duceau: “vieți separate, inde- 
pendente. 

Wally îl salută plin de veselie: 

— Salut, Nim! Ce te-adute aici?. 

Nim îi spuse despre conferinta de presă de două zile, apoi 
întrebă: 

— Şi pe tine? 

wally aruncă o privire spre liniile de înaltă tensiune de 
deasupra lor. 

— Elicopterul nostru de patrulare a găsit izolatori sparți pe un 
stâlp — probabil i-a folosit vreun vânător la exercițiile de tir. 
Echipa mea: va înlocui tot tronsonul, lucrând cu cablul sub 
tensiune. Sperăm să terminăm până după-amiază. 

În timp ce vorbeau li se mai alătură un bărbat. Wally îl 
prezentă ca fiind Fred Wilkins, tehnician al companiei. 

— Încântat să vă cunosc, domnule Goldman. Am auzit de 
dumneavoastră. V-am văzut mult la televizor. 

Noul sosit avea spre treizeci de ani, o claie de păr 
roșcat-aprins și un bronz sănătos pe față. 

— Cum poți vedea după cum arată, spuse Wally, Fred 
locuiește aici. 

Nim îl întrebă: 

— Îţi place tabăra? Nu te-apucă singurătatea? 

Wilkins scutură din cap cu emfază: 

-Nu numai mie, domnule, sau nevesti-mi dar și puștilor 
noștri le place. 

'Inhală adânc: 

— Respiraţi aerul ăsta, dom'le! De-o mie de ori mai bun decât 
ai găsi-n orișice oraș. Și e soare din belșug și tot pescuitu' 
care-ti trebuie. 

-S-ar putea s-o-ncerc și eu într-o vacantă, râse Nim. 

— Tati! piui un glas de copil. Tati, a venit poștașul? 

Când cei trei întoarseră capetele, un băiețel sosi în fugă. 
Avea un chip voios și pistruiat și păr roșu viu, făcându-i de 
neconfundat descendenta. 


119 


— Doar poștașul companiei, fiule, spuse Fred Wilkins. Fur- 
gonul poştal ajunge peste-o oră. Danny, le explică el celorlalti, 
se agită pentru că e ziua lui de naștere. Speră să-i vină niște 
pachete. 

- Am opt ani, anunță neîntrebat băieţelul; arăta voinic și 
robust pentru vârsta lui. Am şi primit câteva cadouri. Dar s-ar 
putea să mai urmeze. 

— La mulţi ani, Danny! îi urară într-un glas Nim și Wally. 

După câteva momente se despărțiră, Nim continuându-și 
drumul spre baraca vizitatorilor. ` 


16 


În semiîntunericul tunelului de evacuare, peste grozavul 
vuiet tunător al apei ce gonea în spațiul strâmt, „Oakland 
Tribune“ strigă: 

— Când scap de zilele-astea două o să cer o săptămână de 
liniște la rubrica de anunțuri mortuare. 

Câtiva alții din apropiere zâmbiră dar clătinară din capete, 
incapabili să audă cuvintele din două motive - zgomotul 
atot-învăluitor al apei și tampoanele de bumbac absorbant din 
urechi. Materialul pentru acestea, care îneca puţin vacarmul cu 
ecou al tunelului, le fusese înmânat de către Teresa Van Buren. 
Asta se întâmplase după ce grupul se chinuise să coboare o 
scară tăiată-n piatră până în locul unde evacuarea hidrocentralei 
Devil's Gate se vărsa tumultuoasă în Pineridge River, cu șapte 
metri mai jos. 

În timp ce moșmondeau cu dopurile de urechi, pregătindu-se 
să intre în tunel, cineva strigase: 

— Hei Tess! De ce ne iei în casă pe ușa din dos? 

-E intrarea servitorilor, răspunse ea. Aţi meritat vreodată 
niște personaje ca voi ceva mai elegant? În plus, mereu îi tot 
dati cu gura c-avetți nevoie de culoare pentru reportaje. Iat-o. 

— Culoare? Aici? spuse sceptic „Los Angeles Time“ cătând 
cu ochii mijiţi în negreala pe care-o punctau doar câteva becuri 
chioare. Tunelul era aproximativ circular, săpat în strâncă 
solidă, cu pereţii lăsați neșlefuiți și nefinisați ca în momentul 
excavării. Becurile se aflau aproape de plafon. Între ele şi apa 


120 


învolburată era suspendată o pasarelă îngustă pe care aveau să 
păşească vizitatorii. De ambele părți ale pasarelei fuseseră 
întinse frânghii de care te puteai tine cu mâna ca sprijin. 

Mai devreme, după gustare, Nim Goldman explicase ce-aveau 
să vadă: 

-O hidrocentrală aflată complet sub pământ, în interiorul 
unui munte. Mai târziu vom vorbi despre propusa stație de 
pompare şi înmagazinare de la Devil's Gate care va fi şi ea 
subterană — complet ascunsă vederii. 

Continuă: 

- Evacuarea, unde vom merge noi, e practic sfârșitul pro- 

cesului generator. Dar vă va da o oarecare idee asupra genului 
de forte cu care avem de-a face. Apa pe care o s-o vedeți a 
trecut prin paletele. turbinelor după ce a fost folosită pentru a 
pune turbinele în mișcare și iese în cantități cutremurătoare. 

Torentul masiv fusese evident în afara tunelului pentru 
cineva care se apleca peste o balustradă metalică deasupra 
râului, privind uluitorul șuvoi ce se întâlnea cu vâltoarea 
furioasă de desesubt. 

— Dumnezeule! N-as vrea să cad acolo, observă „XFSO 
Radio“, şi o întrebă pe Van Buren: a căzut vreodată cineva? 

-0 singură dată din câte știm. A alunecat de-aici Ùr munci- 
tor. Era un înotător de forță, după aia am aflat chiar că avea 
câteva medalii, dar curentul din evacuare l-a tras la fund. Au 
trecut trei săptămâni până să iasă cadavrul la suprafață. 

Instinctiv, cei de lângă balustradă făcură un pas înapoi. 

Un alt lucru pe care li-l spusese Nim dinainte era unicitatea 
acelei căi de evacuare anume. 

— Tunelul are o treime de milă lungime și a fost tăiat orizon- 
tal în latura unui munte. În timp ce era construit și înainte de a 
se deschide accesul apei înăuntru, existau locuri unde două 
camioane de la construcţii puteau trece unul pe lângă altul. 

Nancy Molineaux î își ascunse vizibil un căscat: 

- Rahat! Va să zică aveti o grotă lungă, grasă și umedă. 
Asta-i o noutate? 

— N-are nevoie să fie noutate. Toată treaba asta de două zile 
e în întregime pentru fundalul problemei, atrase atenția Van 
Buren. Vi s-a explicat tuturor din capul locului, inclusiv 
editorilor. - 


121 


-Ai spus „fundalul“ sau „fundul“? întrebă domnișoara 
Molineaux. 


Ceilalți râseră. 
— Nu contează, spuse Nim. Oricum am terminat. 


Peste vreo douăzeci de minute, după un scurt drum cu 
autobuzul, îi conduse în tunelul de evacuare. 

Umezeala rece contrasta cu ziua caldă și însorită de-afară. În 
timp ce grupul înainta în şir indian, la doar câțiva pași deasupra 
apei împestrițate de spumă ce șiroia pe dedesubt, cercul luminos 
dinapoia lor scăzu până la mărimea unui vârf de ac. În față, 
puținele becuri slabe păreau să se întindă pe-o distanță nelimi- 
tată. Din când în când cineva se oprea să privească în jos, 
ținându-se tot timpul strâns de funiile de susţinere. 


Cu timpul, apăru capătul tunelului și o scară verticală de 
metal. În același timp interveni un nou Sunet — un mumur de 
generatoare, crescând spre un vuiet puternic odată ce ajunseră la 
scară. Nim făcu semn în sus și urcă primul, urmat de ceilalți. 


Trecură printr-o trapă deschisă până într-o sală de generatori 
mai joasă, apoi, pe o scară spiralată, într-o cameră de control, 
viu luminată, aflată cu două etaje mai sus. Aici, spre ușurarea 
generală, nivelul zgomotului era diminuat, doar un murmur slab 
pătrunzând prin pereţii izolați. 

O enormă fereastră de plexiglas dădea spre două imense 
generatoare, ambele în funcțiune, aflate imediat dedesubt. 

În sala de control, un tehnician solitar scria într-un registru 
în timp ce studia o gamă întreagă de cadrane, lumini colorate și 
înregistratoare grafice care ocupau un perete întreg. Auzind 
intrarea grupului, se întoarse. Incă înainte de asta, Nim îl 
recunoscuse după ciuful de păr roşcovan. 

— Salut, Fred Wilkins! 

— Ura, domnu” Goldman! 

Tehnicianul le adresă un scurt „bună dimineaţa“ vizitato- 
rilor, apoi își reluă scrisul. 

- Locul unde am ajuns, anunță Nim, se află la o sută 
șaptezeci de metri sub suprafața" pământului. Uzina a fost 
construită coborând de sus printr-un put, așa cum se sapă 
minele. De-aici și până la suprafață merge un ascensor și, prin 
alte puțuri, cabluri de înaltă tensiune. 


122 


— Nu lucrează prea mulți oameni aici, comentă „Sacramento 
Bee“ Privea prin geam la'sala generatorilor unde nu se zărea 
nimeni. 

Tehnicianul închise registrul și rânji: 

— Peste câteva minute n-o să mai vedeți pe nimeni. 

— E o centrală automatizată, explică Nim. Domnul Wilkins, 
aci de față, a intrat doar pentru o verificare de rutină; cât de 
des? îl întrebă el pe tehnician. 

— Doar o dată pe zi, domnule. 

— Altminteri, continuă Nim, locul stă complet încuiat și 
pustiu, cu excepția operațiunilor ocazionale de întreținere sau 
dacă e ceva în neregulă. 

„Los Angeles Times“ întrebă: 

— Cum rămâne cu punerea și scoaterea din funcțiune? 

— Se efectuează din centrul de control, aflat la'o sută cinci- 
zeci de mile distanță. Majoritatea noilor hidrocentrale sunt 
astfel proiectate. Sunt eficiente şi se fac mari economii la 
costurile forței de muncă. 

— Când ceva e în neregulă și se palaz panica, se interesă 
„New West“, ce se întâmplă? 

— Oricare generator afectat — sau chiar amândouă — trimite 
un semnal de avertizare la centrul de control, apoi se închide 
automat până ajunge aici o echipă de control. 

— Acest tip de centrală electrică, de asemenea nepoluantă şi 
economică, interveni Teresa Van Buren, va fi și Devil's Gate 2; 
hidrocentrala cu pompe propusă — ascunsă vederii astfel ca să 
nu urâțeaseă peisajul. 

Nancy Molineaux vorbi pentru prima oară de când intrase: 

— Mai e un singur detaliu mărunt pe care l-ai uitat din toată 
îmbrobodeala asta, Tess. Afurisitul de lac de acumulare care va 
trebui construit și tinutul din natură ce va fi inundat. 

— Un lac în aceşti munți, căci altceva nf va fi, e întru totul la 
fel de natural ca și sălbăticia uscată, i-o întoarse directoarea 
relațiilor cu publicul. Mai mult, va prilejui pescuit... 

Nim o întrerupse cu delicateţe: 

— Lasă-mă pe mine, Tess. 

Era hotărât ca azi să n-o lase pe Nancy Molineaux sau pe 
oricine altcineva să-l mototolească. Š 

— Miss Molineaux are dreptate, se adresă el grupului, în sen- 
sul că e nevoie de un lac de acumulare. Se va afla la o milă 


123 


de-aici, mult mai sus și vizibil numai din avion sau pentru 
iubitorii naturii dispuși să facă o escaladă lungă şi ta 
Construindu-l, vom ţine seama de toate rigorile ambientaliste.. 

— Clubul Sequoia nu e de aceeași părere, îl întrerupse un 
reporter de la televiziune. De ce? 

Nim ridică din umeri: 

— Habar n-am. Cred că vom afla la.dezbaterea publică. 

— Okay, spuse omul de la tv. Dati-i bătaie cu jocul de 
propagandă. 

Amintindu-și de hotărârea sa, Nim alese o replică ascuțită. 
Cu oamenii presei, îşi spunea el, era de dus atât de des o luptă 
în susul pantei, o permanentă "bătălie împotriva neîncrederii 
indiferente față de cât de cinstit încerca să fie oricine lucra în 
industrie şi afaceri. 

Cu răbdare, explică hidrocentrala: cu pompe - „singura 
metodă cunoscută de a înmagazina mari cantități de energie 
electrică, pentru a fi folosite ulterior, în momente de vârf ale 
cererii. Într-un fel, vă puteți imagina Devil's Gate 2 ca pe o 
enormă baterie de acumulatori.“ 

Aveau să existe două nivele de apă, continuă Nim — noul 
rezervor și Pineridge River, mult mai jos. Legătura între ele 
aveau s-o facă niște masive conducte subterane — sau tuneluri 
de aducțiune și evacuare. 

Hidrocentrala avea să se găsească între rezervor și râu, acolo 
sfârșindu-se aducțiunile și începând evacuările. 

L Când uzina "produce curent electric, spuse Nim, apa din 
lacul de acumulare curge în jos, propulsează turbinele, apoi se 
descarcă în râu sub suprafata acestuia. 

Dar în alte momente, sistemul operează invers. Când cererile 
de energie electrică gunt peste tot scăzute — mai ales noaptea — 
Devil's Gate 2 nu va produce nici un pic de energie. În schimb, 
apa va fi pompată în sus din râu — cam trei sute de milioane de 
galoane pe oră — spre a realimenta rezervorul, pregătindu-l 
pentru a doua zi. 

- Noaptea avem cantități mari de energie electrică la dis- 
poziție în alte părți ale sistemului GSP & L. Pur şi simplu vom 
folosi o parte din ea pentru a acționa pompele. 

„New West“ spuse: 


124 


- Con Edison de la New York încearcă să construiască o 
uzină ca asta de douăzeci de ani. li spun Storm King. Dar 
ecologiștii și-o grămadă de alții sunt împotrivă. 

- Mai există şi oameni responsabili care sunt pentru, spuse 
Nim. Din păcate nu-i ascultă nimeni. 

Relată o pretenţie a Comisiei Federale pentru Energie: 
dovada că Storm King nu va deranja peştii din Hudson River. 
După șapte ani de studiu, răspunsul fusese: se va înregistra o 
reducere de numai paâtru-șase la sută în rândurile populației 
piscicole adulte. 

— În ciuda acestui fapt, conchise Nim, Con Edison tot n-are 
încă aprobarea şi, într-o bună zi, cetățenii din New York se vor 
deștepta ca să le pară rău. 

— Asta-i opinia dumitale, spuse Nancy Molineaux. 

— Firește că-i o opinie. Dumneala nu ai opinii, Miss 
Molineaux? ` à 

„Los Angeles Times“ spuse: 

— Bineînţeles că nu are. Ştiţi ce total lipsiți de prejudecăți 
suntem noi, Slujbașii adevărului. 

Nim rânji: 

— Am observat. 

Trăsăturile negresei se înăspriră, dar nu făcu nici un comen- 
tariu. 

Un moment mai devreme, vorbind despre peștii din Hudson 
River, Nim fusese tentat să-l citeze pe Charles Luce, 
președintele de la Con Edison, care declarase odată într-un 
moment de exasperare în public: „Urmează un punct unde 
ambientul uman trebuie să prevaleze asupra habitatului piscicol. 
Cred că l-am atins în New York.“ Dar prevederea avusese 
câștig de cauză. Remarca îi crease necazuri lui Charles şi 
produsese o furtună de insulte din partea ecologiştilor şi a 
altora. De ce să i se alăture? 

În plus, își spunea Nim, avea deja el însuși probleme cu 
imaginea publică, din cauza nenorocitului ăluia de elicopter. 
Urma să vină după-amiază la Devil's Gate pentru a-l duce 
înapoi în oraș unde lucrările importante îi stâteau stivă pe birou. 
Oricum, luase măsuri ca elicopterul să nu sosească înainte de 
plecarea contingentului presei cu autobuzul. 

Între timp, neplăcându-i deloc corvoada și ușurat că se va 
sfârși curând, continuă să răspundă la întrebări. 


125 


La ora două după amiază, în Tabăra Devil's Gate, ultimii 
câțiva răzleți se urcau în autobuzul presei, care era gata de 
plecare, cu motorul pomit. Grupul mâncase de prânz; drumul 
până înapoi în oras dura patru ore. La cincizeci de yarzi dis- 
tanță, Teresa Van Buren, care pleca și ea cu autobuzul, îi spuse 
lui Nim: 

— Mulţumesc pentru tot ce-ai făcut, chiar dacă unele lucruri 
nu le-ai putut suferi. 

Nim răspunse cu un surâs: , 

— Sunt plătit ca să fac unele lucruri, din când în când, pe care 
aș prefera să nu le fac. Am rezolvat ceva, ce crezi...? 

Nim se întrerupse, fără să ştie sigur de ce, cu excepţia unui 
brusc instinct îngheţat care-i "dădea de ştire că ceva’ era în 
neregulă în decorul din jur, ceva nu era la locul său. Stăteau 
cam pe același loc unde se oprise el de dimineață când mergea 
spre micul dejun; vremea era tot frumoasă — un soare limpede 
care scălda în lumină o abundență de copaci și flori sălbatice, cu 
briza agitând aerul îmbătător de munte. Ambele barăci erau 
vizibile, autobuzul în fața uneia, o pereche de salariaţi în orele 
libere făcând plajă pe un balcon al celeilalte. În direcția opusă, 
lângă casele personalului, se juca un grup de copii; cu câteva 
minute mai devreme Nim îl observase printre ei pe roșcovanul 
Danny, cu care stătuse de vorbă dimineață. Băiatul înălța un 
zmeu, probabil primit în dar de ziua lui, deși în acest moment 
atât băiatul: cât și zmeul dispăruseră. Privirea lui Nim se 
îndreptă spre un camion GSP & L pentru munci grele si un pâlc 
de oameni în echipament de lucru. Printre ei întrezări silueta 
subțire și bărboasă a lui Wally Talbot jr. Se vede că Wally era 
cu echipa de depanare a liniilor de transmisie pe care o 
pomenise mai devreme. Pe drumul de intrare în tabără apăru o 
mică dubă albastră a depanatorilor. 

Cineva de la autobuz strigă nerăbdător: 

— Tess, hai să mergem! 

— Nim, ce este? întrebă curioasă Van Buren. 

— Nu sunt sigur. Cred.. 

Un strigăt înnebunit, frenetic, străbătu scuarul taberei aco- 
perind orice alt sunet: 

— Danny! Danny! Nu te mișca! Stai acolo unde ești! 

Capetele se întoarseră — ale lui Nim şi Van Buren simultan 
— căutând sursa glasului. 


126 


Un nou strigăt, de astă dată aproape zbierat: 

- Danny! M-auzi? 

— Acolo. 

Van Buren arătă spre o cărare abruptă, parțial ascunsă prin- 
tre copaci, în latura opusă a taberei. Un om cu părul roșcat — 
tehnicianul, Fred Wilkins — o cobora în fugă, strigând în timp ce 
gonea: 

— Danny! Fă ce-ti spun! Stai! Nu te misca! 

-Acum copiii încetaseră joaca. Uimiţi, se întoarseră toți odată 
în direcția spre care se îndreptau strigătele. Nim făcu la fel. 

— Danny! Nu te mai urca! Vin după tine! Stai nemișcat! 

— O Hristoase! șopti Nim. 

Acum putea să vadă. 

La mare înălțime, pe unul din pilonii ce susțineau cablurile 
de înaltă tensiune deasupra taberei, băiețașul, Danny Wilkins, 
se cățăra tot mai sus. Agățându-se strâns de un picior de 
susținere din otel, la peste jumătatea înălțimii de la baza turnu- 
lui, urca încet’ şi constant. Ținta era vizibilă deasupra lui — 
zmeul pe care-l inălțase, încâlcit acum într-un cablu din vârf. O 
străfulgerare de soare îi arătă lui Nim ceea ce văzuse în urmă cu 
câteva momente, atât de rapid și scurt încât abia o înregistrase 
- reflexia unei bare subțiri de aluminiu pe care o purta cu el 
copilul, o bară cu un cârlig la capăt. Era clar că Danny plănuia 
să se folosească de ea pentru a-și recupera zmeul. Chipul său 
mic trăda îndârjire în timp ce trupul vânjos se urca tot mai sus și 
fie nu auzea strigătele tatălui său, fie nu le lua în seamă. 

Nim și alții o luară la fugă din răsputeri spre stâlp, dar cu o 
senzație 'de neajutorare, căci băieţelul continua să se caţere 
statornic spre liniile de înaltă tensiune. Ciñci sute de mii de 
volți. 

Fred Wilkins, aflat încă la o oarecare distanță, se silea să 
alerge și mai repede, cu desperarea pe faţă: 

Nim î începu să răcnească și el: 

— Danny! cablurile sunt periculoase! Nu te mișca! Stai pe 
loc! 

De astă dată băiatul se opri și privi în jos. Apoi ridică din 
nou ochii spre zmeu si- şi reluă urcușul, deși mai încet, cu bara 
de aluminiu întinsă înainte. Acum nu-l mai despărțeau decât 
câțiva pași de cel mai apropiat cablu. 


127 


Atunci Nim văzu că un nou personaj, mai apropiat de pilon 
decât oricine altcineva, trecuse la acțiune. Wally Talbot. 
Țâșnind înainte, cu pasul lung și picioarele părând abia să 
atingă solul, Wally gonea ca un sprinteur olimpic. 

Reporterii de la ziare năvăleau jos din autobuz. 

Turnul, asemeni celorlalte din regiunea taberei, era înconju- 
rat cu un gard protector. Mai târziu avea să se afle că Danny 
trecuse gardul cățărându-se într-un copac și sărind de pe o 
Sreangă joasă. Acum Wally Talbot ajunse la gard ş şi sări. Cu un 
etort ce părea supraomenesc, se agăță de un vârf şi se aruncă pe 
deasupra. Când ateriză de cealaltă parte se putu "observa că se 
tăiase la o mână și sângera. Apoi ajunse la stâlp, escaladându-l 
cu viteză. 

Cu răsuflarea tăiată, încordat, grupul de spectatori adunaţi în 
grabă, reporteri şi alţii, priveau de jos. In acest timp, un trio de 
iucrători din echipa pentru linii de transmisie a lui Wally sosiră 
şi, după ce încercară câteva chei, deschiseră o poartă în gardul 
de incintă. Odată ajunși în îngrăditură, începură şi ei să se urce 
pe stâlp. Dar Wally era mult mai în față, reducând rapid distanța 
dintre el si micul băiat roșcovan. 

Fred Wilkins ajunsese la baza turnului; nu mai avea suflu și 
tremura. Făcu o mișcare scurtă ca spre a se urca și el, dar cineva 
îl tinu pe loc. 

"Toţi ochii se îndreptară spre cele două siluete aflate cel mai 
aproape de vârf — Danny Wilkins, la nici un metru sub cablurile 
de transmisie, și Wally Talbot, acum imediat în urma lui. 

Atunci se întâmplă — atât de iute încât cei ce priveau nu se 
putură pune de acord mai târziu asupra succesiunii evenimente- 
lor sau nici măcar care fuseseră cu precizie acestea. 

În ceea ce părea un unic moment, Danny — cocoţat, se părea, 
la doar câteva degete distanță de un izolator ce separa turnul de 
un conductor — întinse bara de aluminiu într-o încercare de a 
apuca zmeul. Simultan, chiar de sub el şi ușor lateral, Wally 
Talbot înșfăcă băiatul, îl trase şi-l cuprinse strâns. O bătaie de 
puls mai târziu, amândoi părură să alunece, băiatul glisând în 
os, agățându-se de o traversă, iar Wally scăpându- -l din braţe. 
i, același timp, Wally, poate încercând instinctiv să-și menţină 
un echilibru precar, apucă bara metalică în timp ce Danny îi 
dădea drumul. Bara se roti descriind un arc. Instantaneu erupse 
un glob uriaș de lumină portocalie trosnitoare, bara dispăru, iar 


128 


Wally Talbot fu învăluit într-o aură de flamă transparentă. Apoi, 
cu tot atâta bruschețe, flacăra dispăru și trupul lui Wally se lăsă 
moale, nemișcat, peste un suport al pilonului. 

Ca prin miracol, nici unul nu căzu. După câteva secunde, doi 
oameni din echipa lui Wally ajunseră la trupul lui şi începură 
să-l coboare. Al treilea om îl fixă pe Danny de o centură de 
siguranță și-l tinu în timp ce coborau ceilalți. Băiatul nu părea 
rănit; suspina, iar suspinul său se putea auzi până jos. 

Apoi, undeva în cealaltă parte a taberei, o sirenă începu să 
emită urlete scurte și ascuțite. 


17 


Pianistul barului trecu nostalgic de la „Hello, Young 
Lovers!“ la „Whatever Will Be, Will Be“. 

— Dacă mai cântă multe vechituri de-astea, spuse Harry 
London, o să-ncep să-mi plâng în bere. Încă o vodkă, amice? 

- De ce naiba nu? Fă-o dublă. 

Nim, care auzea și muzica, se asculta acum pe sine cu obiec- 
tivitate. Discursul i se împleticea pe la margini, observă, ceea ce 
era explicabil. Băuse deja prea mult, și o știa, dar constată că 
nu-i păsa. Bâjbâind printr-un buzunar, scoase cheile mașinii și 
le împinse peste masa mică și cu tăblie neagră. 

— Ai grijă de astea. Vezi să iau un taxi până acasă. 

London vâri cheile în buzunar. 

— Fii sigur. Poţi să dormi la mine peste noapte, dacă vrei. 

— Nu, mersi, Harry. 

Curând, când băutura îi va fi tocit și mai mult simturile, Nim 
intenționa să se ducă acasă, de fapt Chiar o vroia. Nu-și făcea 
griji că apare acolo beat — cel puțin, nu în seara asta. Leah şi 
Benjy vor fi adormit și n-aveau să-l vadă. lar Ruth, cu 
compasiunea și înțelegerea ei, îl va ierta. 

— Probă, probă, spuse Nim. Vroise să-si audă din nou glasul 
înainte de a și-l folosi. Acum, multumit de coerenta acestuia, îi 
spuse lui Harry: Ştii ce cred eu? Cre’ că lui Wally-i era mai bine 
mort. 

London trase o dușcă lungă de bere înainte să răspundă. 


129 


- Poate că Wally n-o privește la fel. Okay, s-a ars rău și și-a 
pierdut scula. Da’ mai sunt și alte.. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Harry! se ridică glasul lui 
Nim. Tu întelegi ce spui? 

— Sezi blând, îl preveni London. Alții din bar priviseră spre 
ei. Adăugă repede: Sigur, înțeleg. 

— Cu timpul... 

Nim se aplecă peste masă, echilibrându-și cuvintele la fel 
cum un acrobat ar ține o farfurie „pe un băț. 

— Cu timpul, arsurile se vor vindeca. 'Au să-i grefeze piele. 
Da’ nu poți comanda un penis din catalogul Sears. 

— Foarte adevărat. N-o pot nega, clătină London trist din 
cap. Biet ticălos prins noaptea pe drum! 

Pianistul de cocktail cânta acum „Lara's Theme“ iar Harry 
London își sterse o lacrimă. 

— Douăzeci si opt! exclamă Nim. Atâţia ani are. Pentru 
Dumnezeu, douăzeci și opt! Păi, orice om normal la vârsta asta 
mai are în față încă o viață-ntreagă de.. 

London i-o tăie scurt: 

— N-am eu nevoie de diagrame. 

Îşi termină berea și-i făcu semn chelnerului să mai aducă una. 

— Un lucru nu trebuie să-l uiti, Nim. Nu tot omu-i un pulan- 
giu pe tot ce mișcă, așa ca tine. Cu tine, dacă rămâneai fără ce-a 
pierdut Wally, puteam înțelege c-ai ajuns la capătul drumului 
sau că așa ai fi crezut. 

Î! întrebă curios: 

— Ai ținut vreodată răbojul? Poate-ai putea intra în „7he 
Guiness Book of World Records“ 

Există un scriitor belgian, spuse Nim, cu gândurile abătute 
pe altă cale pentru moment, Georges Simenon, care spunea c-a 
făcut-o cu zece mii de femei diferite. Nu mă ridic la nivelul 
ăsta, nici pe departe. 

— Atunci să lăsăm numerele. Problema e că poate balanga lui 
n-a fost niciodată atât de vital de importantă pentru Wally pe 
cât e a ta pentru tine. 

Nim scutură din cap: 


* Celebrul leit-motiv din ccranizarca romanului „Dr Jivago“ de Boris 
Pasternak (M.G.M. 1967, o producţie Carlo Ponti; rcgia: David Lean; cu: 
Omar Sharif, Julie Christie) (N.T.). 


130 


— Mă-ndoiesc. 

Își amintea de ocaziile când îl văzuse pe Wally jr. și soția sa, 
Mary, împreună. Instinctele fin cizelate ale lui Nim îl 
înștiințaseră că cei doi aveau o viată sexuală strașnică. Se 
întreba cu tristețe ce se va alege de căsnicia lor. 

Berea și vodka dublă sosiră. 

— Când mai treci, îi spuse Nim ospătarului, mai adu un rând. 

Era seara devreme. Barul în care se aflau -, The Ezy 
Duzzit“, mic și întunecos, cu un pianist sentimental care tocmai 
se arunca în „Moon River“ — se găsea nu departe de cartierul 
general al GSP & L. Nim și Harry London merseseră până 
acolo pe jos la sfârșitul zilei de lucru. A treia zi. 

Ultimele trei zile fuseseră cel mai urât scurt interval din 
viata lui pe care și-l amintea Nim să-l fi trăit vreodată. 

În prima zi, Ía Devil's Gate, senzația de stupefacție urmând 
electrocutării. lui Wally Talbot jr. nu durase decât câteva 
secunde. Apoi, în timp ce Wally încă mai era coborât de pe 
pilon, procedurile standard de urgentă porniră cu toată viteza. 

In orice mare companie de utilitate publică, electrocutările 
sunt rare dar se întâmplă inevitabil — de obicei, de mai multe ori 
pe an. Cauza e fie neglijenta de moment, anihilând măsurile de 
prevedere costisitoare şi rigide, sau un accident de „O şansă la o 
mie“ precum cel ce se petrecuse cu atâta repeziciune sub ochii 
lui Nim și ai celorlalți. 

În modi ironic, Golden State Power avea un program publici- 
tar agresiv, orientat spre părinti şi copii, avertizând asupra 
pericolelor de a înălța zmee pe lângă liniile de înaltă tensiune. 
Reteaua cheltuise mii de dolari pe afișe și reviste ilustrate 
dedicate acestui subiect şi le distribuise în "școli şi alte instituții. 

După cum Fred Wilkins, tehnicianul roşcovan, avea să dez- 
văluie ulterior cu spaimă că știa despre programul de avertizare. 
Dar sotia lui Wilkins, mama lui Danny, nu știa. Recunoscu cu 
lacrimi în ochi că avea impresia vagă de-a fi auzit despre aşa 
ceva, însă uitase când sau unde, nici nu-i revenise amintirea 
când sosise zmeul — în dar de la bunici — cu poşta de dimineaţă, 
iar ea îl ajutase pe Danny să-l asambleze. Cât despre ascensi- 
unea lui Danny pe stâlp, fusese descris de către cei ce-l 
cunoșteau ca „un băiat hotărât și neînfricat“. Cangea de alu- 
miniu pe care o luase cu el era o gafă pe care tatăl său o folosea 


131 


uneori la pescuitul în adâncurile mării; stătea depozitată într-o 
magazie de scule unde copilul o văzuse adesea. 

Nimic din toate acestea nu se ştia, firește, când o echipă de 
prim ajutor specializată, alertată de sirena taberei, se grăbi să-i 
administreze ajutorul lui Wally Talbot. Era inconștient, fusese 
ars grav pe porțiuni întinse din trup și i se oprise respirația. 

Echipa de prim ajutor, dirijată de o soră calificată ce con- 
ducea micul cabinet medical al taberei, începu cu competentă 
respiraţia gură-la-gură simultan cu masajul cardiac extern. În 
timp ce reanimarea continua, Wally fu purtat până la singurul 
pat al clinicii. Acolo, sora — primind instrucțiuni radiofonice de 
la un medic din oraş — folosi un defibrilator pe pieptul închis în 
încercarea de a restabili normala funcționare a inimii. Tentativa 
reuși. Asta, şi alte măsuri, îi salvară lui Wally viața. 

e-acum, un elicopter al companiei era în drum spre Devil's 
Gate — același aparat care urma să-l fi preluat pe Nim. Wally, 
însoțit de soră, fu luat și dus direct la spital pentru tratamente 
intensive. 

Abia a doua zi supraviețuirea îi deveni certă și se cunoscu 
natura detaliată a vătămărilor. 

În acea a doua zi, ziarele făcură mare tapaj din toată întâm- 
plarea, impactul ei fiind sporit de către relatările de martori ocu- 
lari ale reporterilor aflați la fața locului. Numărul de dimineață 
din „Chronicle West“ îi dădu un tratament de prima pagină cu titlul 


OMUL ELECTROCUTAT ESTE UN EROU 


După-amiază, deşi promptitudinea se mai atenuase, 
„Calitomia Examiner“ dedică o jumătate din pagina trei unui 
articol de fond semnat Nancy Molineaux, intitulat: 


Sacrificiu de sine în salvarea unui copil 


„Examiner“-ul publică şi el o fotografie pe două coloane cu 
Wally Talbot jr. și o alta a 'micului Danny Wilkins cu un obraz 
bandajat — rezultatul juliturilor când băiatul alunecase în jos 
aproape de vârful turnului, singura rană cu care se alesese. 

Televiziunea şi radioul difuzaseră buletine de știri cu-o 
noapte înainte, dar î își continuară relatările și a doua zi. 

Datorită interesului său omenesc, povestea atrase atenţia la 
scara întregului stat şi în oarecare măsură și pe plan național: 


132 


La Spitalul Mount Eden din oraș, nu mult după amiaza 
acelei a doua zile, un chirurg tinu o conferință de presă impro- 
vizată pe un coridor. Nim, care vizitase spitalul mai devreme, 
tocmai se întorsese şi ascultă de pe margine. 

— Starea domnului Talbot e critică dar stabilă şi se află în 
afara oricărui pericol imediat, anunță tânărul chirurg, care arăta 
ca reîncarnarea lui Robert Kennedy. Are arsuri grave pe 
douăzeci la sută din suprafața corpului și a mai suferit și anu- 

mite alte vătămări corporale. 

— Aţi putea fi mai concret, domnule doctor? întrebă unul 
dintr-o duzină de gazetari. Care sunt celelalte vătămări? 

Medicul îi aruncă o privire unui bărbat mai în vârstă de 
lângă el despre care Nim știa că e administratorul spitalului. 

— Doamnelor și domnilor din presă, spuse administratorul, în 
mod normal, din respect pentru problemele intime, nu s-ar 
divulga nici o altă informaţie. În acest caz, oricum, după o 
discuţie cu familia, am decis să fim deschişi cu presa — cu toată 
francheţea, să punem capăt speculațiilor. Prin urmare, se va 
răspunde ultimei întrebări. Dar înainte de aceasta, vă rog — din 
considerație pentru pacient și familia sa — să fiţi discreti în ceea 
ce scrieți şi vorbiti. Vă mulțumim. Continuati 'vă rog, domnule 
doctor. 

— Efectele electrocutării asupra trupului omenesc sunt 
întotdeauna imprevizibile, continuă chirurgul. Adesea, moartea 
rezultă atunci când sarcini electrice mari trec prin organele 
inteme înainte de a se scurge în pământ. In cazul domnului 
Talbot acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că din acest punct de 
vedere a avut noroc. În schimb. curentul electric a trecut peste 
suprafața superioară a trupului și a ieşit — spre sol prin tumul 
metalic -- pe calea penisului. 

Se auziră icnete si urmă o tăcere şocată în timpul căreia 
nimeni nu păru dornic să pună următoarea întrebare. În cele din 
urmă, un reporter mai vârstnic o făcu: 

-- Si, domnule doctor, starea... 

` — A fost distrus. Prin ardere. Total. Acum, dacă binevoiţi să 
mă scuzati.. 

Grupul presei, neobișnuit de supus, se îndepărtă. 

Nim rămăsese. I se prezentă administratorului și se interesă 
despre familia lui Wally jr. - Ardythe și Mary. Nim n-o văzuse 


133 


pe nici una dintre ele după accident, dar știa că le va întâlni 
curând pe amândouă. 

Ardythe, află Nim, se afla în spital sub efectul sedativelor. 

- A suferit un șoc, spuse administratorul. Presupun că știți 
despre moartea soțului dumneaei cu foarte puțin timp în urmă. ` 

Nim încuviință. 

-- Doamna Talbot cea tânără e cu soțul ei, dar nici unui alt 
vizitator nu i se îngăduie deocamdată accesul. 

În timp ce administratorul aștepta, Nim mâzgăli un bilet 
pentru Mary, spunându-i că-i stă la dispoziţie dacă are nevoie 
de el și că în orice caz se va întoarce la spital a doua zi. 

În noaptea aceea, la fel ca şi în timpul celei dinainte, Nim nu 
dormi decât pe apucate, scena "de ia Devil's Gate reluându-se în 
mintea lui iar și iar, ca un coșmar cu repetiție. 

În dimineaţa celei de-a treia zile o întâlni pe Mary, apoi şi pe 
Ardythe. 

Mary îl întâmpină în faţa salonului de spital unde Wally încă 
se mai afla sub îngrijire intensivă. 

— Wally e conștient, spuse ea, dar nu vrea să vadă pe nimeni. 
Nu încă. 

Soţia lui Wally arăta palidă și obosită, dar ceva din 
obișnuitul ei stil pragmatic tot mai ieşea la iveală. 

— Ardythe, însă, vrea să te vadă. Ştia c-ai să vii. 

- Nim spuse cu blândețe: 

- Cred că vorbele nu prea ajută, Mary. Cu toate astea, îmi 
pare rău. 

- Tuturor ne pare. 

Mary îl conduse până la o ușă cu câțiva metri mai încolo și o 
deschise. 

- Uite-l pe Nim, mamă. 

Lui îi spuse: 

— Eu mă-ntore la Wally. Acum te las. 

— Intră, Nim, îl pofti Ardythe; era imbrăcată și se odihnea pe 
un pat, rezemată pe perne. Nu-i ridicol — să fiu și eu în spital? 

I se simţea isteria pe sub voce, își spuse el, iar obrajii îi erau 
prea îmbujoraţi, ochii pezentând o strălucire artificială. Nim î ÎȘI 
aminti ceea ce spusese administratorul despre șoc și sedative, 
deși acum Ardythe nu părea să fie tranchilizată. 

'Începu ezitant: 

— Aş dori să știu ce să spun... 


134 


Intrerupându-se, se aplecă să o sărute. 

Spre surprinderea lui, Ardythe deveni țeapănă și întoarse 
capul în altă parte. Încheie prin a-i atinge stângaci obrazul cu 
buzele, simțindu-i-l încins. 

— Nu! îl mustră Ardythe. Te rog... nu mă săruta. 

Întrebându-se dacă o jignise în vreun fel, găsindu-i starea 
greu de descifrat, mută un scaun și se așeză lângă pat. 

Urmă o tăcere, apoi ea spuse, pe jumătate gânditoare: 

— Spun că Wally va trăi. leri nu ştiam, așa că azi e cel puţin 
cu atâta mai bine. Dar cred că știi cum va trăi; vreau să zic, ce i 

s-a întâmplat. 

— Da. Stiu. 

— Te-ai gândit la fel ca mine, Nim? La un motiv pentru ceea 
ce s-a întâmplat? 

— Ardythe, am fost acolo. Am văzut... 

— Nu la asta mă refer. Vreau să spun, de ce. 

Nedumerit, clătină din cap. 

— M-am gândit mult de ieri până azi, Nim. Și am tras con- 
cluzia că ceea ce pare un accident poate fi din cauza noastră — a 
ta și a mea. 

"Continând să nu înțeleagă, Nim protestă. 

— Te rog. Esti prea istovită. E un șoc cumplit, știu, mai ales 
că a venit atât de curând după Walter.” 

— Asta-i problema. 

3. Fata și vocea lui Ardythe erau încordate. 

kai 
u şi cu mine am fost păcătoşi, atât de curând după ce a 
murit Walter. Am un sentiment că sunt pedepsită, că Wally, 
Mary, copii, cu toţii suferă din cauza mea. 

Un moment Nim fu redus la o tăcere şocată, apoi spuse Vio- 
lent: 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Ardythe, termină cu asta! E 
ridicol! 

— Oare? Gândește-te mai bine când vei fi singur, așa cum am 
făcut eu. Şi tocmai acum ai spus „pentru numele lui 
Dumnezeu“. Tu ești evreu, Nim. Religia ta nu te învaţă să crezi 
în mânia și pedeapsa Domnului? 

— Chiar dacă-i așa, eu nu le accept pe toate astea. 

— Nici eu n-o făceam, spuse cu jale Ardythe. Dar acum îmi 
pun întrebări. 


135 


— Uite ce e, spuse el, căutând cu desperare cuvintele pentru 
a-i schimba gândul, uneori viața face ca o familie să sufere — 
după cum se pare trage în ea cu ambele țevi — în timp ce alte 
familii scapă neatinse. Nu e logic, nu e drept. Dar se întâmplă. 
Mă pot gândi și la alte exemple: la fel şi tu. 

— De unde ştim că acele alte exemple nu erau și ele pedepse? 

— Pentru că nu au nici o cale de-a fi. Pentru că totul în viață e 
hazardul — hazardul pe care ni-l facem noi înșine, prin erori sau 
ghinioane, inclusiv ghinionul de a fi în locul nepotrivit la 
momentul nepotrivit. Asta e totul, Ardythe, şi-i o nebunie să dai 
vina pe tine însăți, indiferent cum, pentru ceea ce i s-a întâmplat 
lui Wally. 

Femeia răspunse cu glas surd: 

— Vreau să te cred. Dar nu pot. Acum lasă-mă, Nim. Au să 
mă trimită acasă în după-amiaza asta. 

— Plec curând cu mașina, îi spuse el, ridicându-se în 
picioare. : 

Ardythe clătină din cap: 

— Nu-s sigură că faci bine. Dar sună-mă. 

Se aplecă s-o sărute pe obraz, apoi, amintindu-și dorințele 
ei, abandonă încercarea și ieşi repede. 

Mintea îi era o vâltoare de gânduri. În mod clar, Ardythe 
avea nevoie de ajutorul unui psihiatru, dar dacă Nim i-o sugera 
lui Mary sau oricui altcuiva, ar fi trebuit să explice de ce — în 
amănunt. Chiar și sub pecetea confidențialității medicale, nu se 
putea imagina pe sine făcând asta. Cel puțin, nu încă. 

Durerea pentru Wally, Ardythe și propria sa dilemă îl urmări 
toată ziua, refuzând să se lase izgonită. 

-Ca și cum asta n-ar fi fost destul, în aceeași după-amiază 
Nim fu | pus la stâlpul infamiei în „California Examiner“ 

Se întrebase dacă, în perspectiva folosirii de urgenţă a eli- 
copterului pentru a-l transporta pe Wally din Tabăra "Devils 
Gate, Nancy Molineaux și-ar putea abandona intenția de a scrie 
despre celeialte scopuri în care se folosea aparatul. 

Nu renuntase. 

Articolul ei era înr-o casetă pe contrapagina editorialului. 


Căpitanii şi regii 
. şi DI. Goldman al GSP & L. 
V-aţi întrebat vreodată cum ar fi să aveți un elicopter privat carc să vă 
plimbe oricând vreți în timp ce stati culcat şi relaxat? 


136 


Cei mai mulţi dintre noi nu sc vor bucura niciodată de accastă plăcere 
exotică. 


Accia carc o fac sc înscriu în anumite categorii — Preşedintele Statelor 
Unite, Familia Regală Britanică, răposatul Howard Hughes, ocazional 
Papa și, a da, anumiţi directori favorizați ai prictenoasci dumneavoastră 
rețele "de utilitate publică, Golden State” Pover & Light. De exemplu - 
domnul Nimrod Goldman. 


De ce Goldman? v-aţi putca întreba. 


Ei binc, sc parc că dl. Goldman, care c vicepreşedinte al GSP & L, c 
prea important pentru a călători cu autobuzul, chiar dacă unul - închiriat 
în particular de către Golden State Pover - tocmai avea acelaşi drum 
alaltăicri și fotolii goale din belșug. În loc, a ales un elicopter carc.. 


Mai urmau destule, împreună cu o fotografie a enii 
GSP & L și un portret deloc măgulitor al lui Nim pe care, 
bănuia, domnisoara Molineaux îl alesese din fototeca ziarului. 


Deosebit de dezavantajos era un paragraf în care scria: 


Consumatorii de curent electric și gaz, deja asediați de facturi scum- 
pc, şi cărora li s-a spus că prețurile vor creste din nou în curând, sc pot 
întreba “despre felul cum li se cheltuicsc banii de către GSP & L, o 
companie cvasi-publică. Poate că dacă şefi ca Nimrod Goldman ar bincvoi 
să se deplaseze - la fel ca noi ceilalți - mai puțin pompos, cconomiile 
rezultate, alături de alte cconomii, ar putea ajuta la stoparea acestor 
persistente scumpiri. 


Pe la jumătatea după-amiezei, Nim împături ziarul și încer- 
cui articolul, apoi i-l dădu secretarei lui J. Eric Humphrey. 


— Spune-i președintelui că mi-am închipuit că va vedea 
oricum chestia asta, așa c-o poate primi foarte bine de la mine. 

Peste câteva minute, Humphrey năvăli în biroul lui Nim și 
dădu cu ziarul de pământ. Era mai furios decât îl văzuse Nim 
vreodată și, lucru neobișnuit pentru el, ridică glasul: 


— Pentru numele lui Dumnezeu ce-ai crezut de ne-ai băgat în 
mizeria asta? Nu ști că Comisia pentru utilităţile publice anali- 
zează cererea noastră de mărire a taxelor și va lua o decizie în 
următoarele câteva zile? Ăsta-i exact genul de lucru care să 
ridice un protest public ce i-ar putea determina să ne ia gâtul. 


Nim eliberă și el o oarecare iritare proprie. 


— Sigur c-o știu, spuse el și arătă spre ziar. Chestia așta mă 
necăjește și pe mine la fel ca pe tine. Dar blestemata de repor- 
teriță avea: cuțitul de scalpat scos. Dacă nu prindea faza cu 
elicopterul, s-ar fi legat de altceva. 


137 


— Nu neapărat: nu dacă nu găsea nimic. Folosind indiscret 
elicopterul așa cum ai făcut-o, i-ai aruncat ocazia în poală. 
ȚŢ7 Pe punctul de a replica răstit, Nim decise să-și țină gura. 
Inghițirea învinuirilor nedrepte, bănuia el, putea fi considerată o 
parte din sarcina adjunctului. Cu doar două săptămâni în urmă, 
președintele le spusese ajutorilor săi superiori la o întâlnire 
neoficială: „Dacă puteți economisi o jumătate de zi pe drum, 
făcându-vă treaba mai repede şi mai eficient, folosiți un 
elicopter al companiei, pentru că per ansamblu iese mult mai 
ieftin. Îmi dau seama că ne trebuie aeronavele alea pentru 
patrularea liniilor de transmisie și urgente, dar când nu se 
folosesc astfel, costă doar cu puțin mai mult să le înălțăm în aer 
decât ne-ar costa ținându-le la sol.“ 


Un alt lucru pe care Eric Humphrey se vede că-l uitase era 
acela că îi ceruse lui Nim să se ocupe de turneul de două zile cu 
presa și totodată să-l reprezinte la o întrunire importantă a 
Camerei de Comert în dimineata celei dintâi. Nim n-avea nici o 
cale de-a le fi făcut pe amândouă fără a folosi elicopterul. 
Oricum, Humphrey era un om cinstit și probabil avea să-și 
amintească mai târziu. Și chiar dacă n-o făcea, judecă Nim, nu 
conta prea mult. 

Însă combinaţia acelor trei zile de evenimente îl lăsase exte- 
nuat și melancolic. Astfel, când Harry London, care cunoștea 
unele '— deși nu pe toate — din motivele depresiunii lui Nim, 
băgase un Cap pentru a-i „propune o băută după slujbă, Nim 
acceptase prompt. 

Acum simțea alcoolul punând stăpânire pe el și, câtă vreme 
nu era cu nimic mai fericit, o amorțeală crescândă îi aducea 
oarecum alinare. Într-un colț al creierului care încă-i mai 
funcționa cu claritate, Nim se desconsidera pentru ceea ce făcea, și 
slăbiciunea implicată de aceasta. Apoi își reaminti sieși că nu se 
întâmpla prea des — nu-i venea-n minte ultima oară când băuse 
peste măsură — și poate că a se lăsa pur şi: simplu să lunece la 
vale o dată într-un răstimp, spunând /a dracu” cu toate!, putea 
avea un rol terapeutic. 


— Dă-mi voie să te-ntreb ceva, Harry, spuse gros Nim. Eşti 
religios? Crezi în Dumnezeu? 


Încă o dată London bău îndelung, apoi își șterse cu batista 
spuma de bere de pe buze. 


138 


- La prima, nu. Cât despre a doua, ia-o aşa; nu m-am lăudat 
niciodată că nu cred. 

— Cum rămâne cu vinovăția personală? Porți multă de-asta 
cu tine? 

Nim i-o amintea pe Ardythe, care-l întrebase: Religia ta nu 
te în vață să crezi în mânia si pedeapsa Domnului? În 
după- -amiaza aceea expediase întrebarea. De-atunci însă, 
sâcâitor, se reluase în mintea lui de mai multe ori. 

— Cred că tot omul are unele vini. 

London păru înclinat să-și încheie aici declarația, apoi se 
răzgândi și adăugă: 

- Mă gândesc uneori la doi tipi din Coreea, amici apropiați 
de-ai mei. Eram într-o patrulă de recunoaştere pe lângă Râul 
Yalu. Aceia doi o luaseră mai înainte decât noi ceilalți şi apoi 
am fost cu toţii prinși sub focul inamic. Cei doi tipi au avut 
nevoie de ajutor ca să'se întoarcă. Eu eram încheietor de pluton, 
aveam comanda, și ar fi trebuit să-i conduc pe ceilalți, asu- 
mându-ne riscul de a-i ajunge pe cei dinainte. În timp ce încă 
mă mai frăsuiam, nehotărât, gălbiorii au dat peste ei; o grenadă 
i-a făcut pe amândoi bucăţi. Asta-i o vină pe care-o port cu 
mine; asta și altele. 

Bău din nou, apoi spuse: 

- Ştii ce faci tu, amice? Ne faci pe amândoi să... cum e 
vorba aia? 

- Dăm apă la șoareci, spuse Nim, chinuindu-se să articuleze. 

- Ai bunghit-o! ...să dăm apă la şoricei. 

Harry London înclină solemn din cap în timp ce pianistul 
barului începea să cânte „As Time Goes By“ 


PARTEA A DOUA 


1 


Davey Birdsong, care inspecta impresionantul cartier gene- 
ral al Clubului Sequoia, se interesă obraznic: 

— Unde-i sauna privată a președintelui? Și după aia mi-ar 
plăcea să vă văd toaleta cu tronul din aur masiv. 

— N-avem nici una, nici alta, răspunse Laura Bo Carmichael, 
cam înțepată. Nu se simțea întru totul la largul ei cu bărbosul, 
trupeșul și sarcasticul Birdsong care, deși adaptat vieții americane 
de mai mulți ani, încă mai exhiba ceva din manierele fun- 
ciarmente necioplite ale Australiei lui natale. Laura Bo, care-l mai 
întâlnise pe Birdsong de câteva ori în prealabil la reuniuni externe, 
îl identifica în el pe „Jolly Swagman“ din „ Waltzing Matilda“. 

Ceea ce era ridicol, firește, iar ea o știa. Chiar dacă Davey 
Birdsong părea a-și fi făcut un ideal din a suna necultivat şi a se 
îmbrăca la fel — azi purta blugi peticiți, jerpeliți și pantofi legați 
cu sfoară — președinta Clubului Sequoia era pe deplin conștientă 
că avea în față un învățat de marcă, deţinător al doctoratului în 
sociologie, precum şi lector cu normă parțială la University of 
California din Berkeley. Mai întrunise și o coaliție a grupurilor 
de stânga, bisericești și ale consumatorilor, care se auto-intitula 
p & lfp, adică power & light for people. (Iniţialele mici erau, 
conform cuvintelor lui Birdsong, „pentru a sublinia că nu 
suntem capitaliști“.) 


* „putere (energic clectrică) și lumină pentru popor“ (N.T.). 


143 


Scopul declarat al p & lfp era „de a lupta pe toate fronturile 
împotriva monstrului îmbuibat de profituri GSP & L“. In 
felurite confruntări, p & lfp se opusese scumpirilor la curent 
electric şi gaze, împiedicase aprobarea unei centrale nucleare și 
obiectase fată de activităţile de Pub/ic Relations ale GSP & L — 
„propagandā necruțătoare finanțată în pofida voinţei lor de către 
consumatori“, după cum o descriau Birdsong și p& lfp — si 
grăbiseră preluarea forțată a companiei de curent electric de 
către muncipalitate. Acum, manevra lui Birdsong era de a căuta 
să-și unească forțele cu prestigiosul Club Sequoia împotriva 
ultimelor planuri de expansiune ale GSP & L. Propunerea avea 
să fie revăzută la o întâlnire cu oficialitățile de la vârf ale 
clubului, urmând a începe curând. 

— Phii, Laura baby, observă Birdsong, cu privirea încă 
măturând impozanta sală de consiliu lambrisată unde stăteau de 
vorbă, cred că te inspiră la suflet de-a binelea să lucrezi într-un 
așternut à la Ritz ca ăsta. Ar trebui să vezi văgăuna mea. Pe 
lângă ce ai tu, parc-ar fi coșmarul unui bagabont. 

— Sediul nostru, îi spuse ea, ne-a fost lăsat acum mulți ani 
prin testament. O condiţie era să ocupăm clădirea; altfel, n-am fi 
primit venitul substanțial care o însoțea. 

În anumite momente — iar acesta era unul dintre ele — Laura 
Bo Carmichael găsea arătosul conac Cable Hill, pe care-l ocupa 
Clubul Sequoia, ca pe o povară. Fusese cândva casa de la oraș a 
unui milionar, încă mai sugerând averea, iar ea personal ar fi 
preferat un sediu mai modest. O mutare, însă, ar fi fost o 
nebunie financiară. Adăugă: 

-AŞ prefera să nu mă mai numești „Laura baby“. 

— Am să iau notă. 

Rânjind, Birdsong scoase un carnețel, desfăcu un pix și 
scrise ceva. 

Punând notesul deoparte, privi făptura slabă și cochetă a 
doamnei Carmichael şi spuse meditativ: 

— Testamente, hai? De la donatori morți. Presupun că asta, 
plus donatorii ăia mari și vii, țin Clubul Sequoia atât de bogat. 

— Bogat e un cuvânt relativ. 

Laura Bo Carmichael î își dorea ca acei trei colegi ai săi care 
urmau să i se alăture pentru acea întrunire să vină mai repede. 

— E adevărat că organizația noastră are norocul de-a se bucura 
de un sprijin național, dar avem și cheltuieli substanțiale. 


144 


Uriașul bărbos chicoti: 

-Nu atât de multe, totuși, ca să nu mai puteţi arunca din 
firimiturile astea și altor grupări — făcând aceeași treabă ca voi — 
care au nevoie. 

- Vom vedea. Dar, spuse cu fermitate doamna Carmichael. 
te rog să nu presupui că suntem atât de naivi încât poți veni aici 
pozând în ruda cea săracă, fiindcă știm și noi ce știm. 

Consultă câteva însemnări pe care nu intenţionase să le 
folosească până mai târziu. 

— Stim, de exemplu că p & lfp-ul tău are vreo douăzeci și 
cinci de mii de membri care cotizează cu câte trei dolari pe an, 
colectaţi din ușă-n ușă de agenţi ambulatori plătiți, ceea ce 
însumează 75 000 de dolari. Din ăstia îti plătești un salariu de 
20 000 de dolari pe an, plus alte cheltuieli. 

— Băietu” tre” s- aibe o buca’ dă pâine. 

— Una remarcabil de bună, aș zice, comentă Laura Bo și con- 
tinuă să citească. În plus, mai sunt și onorariile tale de lector la 
universitate, alt salariu fix de la instruirea unei organizații de acti- 
viști și contractele articolelor pe care le scrii, totul socotindu-se 
a-ți aduce venitul tău personal ca protestatar la 60 000 de dolari 
pe an. 

Davey Birdsong, al cărui zâmbet se lățise tot mai mult în timp 
ce asculta, nu păru câtuși de puțin luat pe nepregătite. Aprecie: 

`- De-a dreptul finuță munca de cercetare. 

Fu rândul președintei Clubului Sequoia să surâdă: 

— Avem aici un departament de cercetare excelent. 

Împături însemnările și le puse la o parte. 

— Nimic din materialul pe care l-am citat nu e pentru uz 
extern, fireşte. E pur și simplu pentru a te face conștient de 
conștiința noastră că protestatarii profesioniști ca tine l-au prins 
pe Dumnezeu de picior. Această cunoaștere reciprocă va 
economisi timp când trecem la treabă. 

O ușă se deschise în liniște și un bărbat vârstnic și pedant, 
cu păr sur ca fierul și ochelari fără rame intră în sala de consiliu. 

Laura Bo spuse: 

— Domnule Birdsong, cred că-l cunoști pe secretar-mana- 
gerul nostru, domnul Pritchett. 

Davey Birdsong î împinse o mână mare și cărnoasă: 

— Ne-am întâlnit pe câmpul de luptă o dată sau de două ori. 
Te pup, Pritchy! 


145 


După ce mâna îi fu pompată viguros, noul sosit spuse uscat: 

— Nu considerasem dezbaterile ambientaliste ca fiind câm- 
puri de luptă, deși presupun că ar putea fi interpretate şi astfel. 

— Drept al dracu’, Pritchy! Iar când intru eu în luptă, mai 
ales împotriva dușmanului poporului, Golden State Power, trag 
cu fiecare tun mare și nu mă opresc. To” mai dur și mai dur, 
asta-i rețeta. A, nu zic că nu-i loc şi pentru soiul vostru de 
opozitie.. "Este! Voi ăștia aduceţi şi puțin subtil. Totuși, eu-s 
ăl-de face titluri de prima pagină ș si apare la actualități pe micul 
ecran. Apropos, copii, m-ati văzut lä teve cu scorțosul ăla de la 
GSP & L, Goldman? 

- „The Good Evening Show“, recunoscu secretar-mana- 
gerul. Da, l-am văzut. Te-am găsit cam colorat, deși — ca să fiu 
obiectiv — Goldman a fost siret în a-ți rezista momelilor. 

Pritchett îşi scoase ochelarii ca să-i şteargă: 

— Poate că, așa cum spui dumneata, există și un loc pentru 
genul vostru de "opozitie față de GSP & L. Posibil, chiar, să 
avem nevoie unii de altii. 

- Brava — băiatu’, Pritchy! 

— Corect se pronunță Pritchett. Sau, dacă preferi, mă poţi 
numi Roderick. 

— O să iau notă, Roddy bătrâne. 

Rânjind larg spre Laura Bc, Birdsong își mai făcu odată 
numărul cu carnețelul. 

În timp ce discutau, mai intraseră încă două persoane. Laura 
Bo Carmichael le prezentă ca fiind Irwin Saunders și doamna 
Priscilla Quinn, ceilalți membri din comitetul executiv al 
Clubului Sequoia. Saunders era un avocat chel, cu glasul ca 
pietrișul, care se ocupa de divorțuri răsunătoare şi apărea 
frecvent în mass-media. Doamna Quinn, îmbrăcată după ultima 
modă și atractivă la cei aproape cincizeci de ani ai ei, era soția 
unui bancher bogat, remarcată pentru zelul ei civic, ca şi prin 
limitarea prieteniilor la alte persoane bogate sau importante. 
Acceptă fără tragere de inimă mâna întinsă a lui Davey 
Birdsong, privindu-l cu un amestec de curiozitate și dezgust. 

Preşedinta propuse: 

-Cred că am putea să ne așezăm cu toții și să trecem la 
treabă. 

Cei cinci se grupară lângă capătul unei mese lungi de 
mahon, cu Laura Bo în capul mesei. 


146 


— Ne privesc pe toți, începu ea, recentele propuneri ale 
Golden State Power & Light, despre care Clubul Sequoia a 
decis deja că ar fi dăunătoare mediului ambiant. Ne vom opune 
lor în mod activ la dezbaterile care se anunță. 

Birdsong bătu zgomotos în masă: 

— lar eu zic: trei împuțite de urale pentru gaşca de la Sequoia! 

Irwin Saunders păru amuzat. Doamna Quinn ridică sprân- 
cenele. 

— Ceea ce a sugerat domnul Birdsong în legătură cu această 
opoziție, continuă președinta, sunt anumite aranjamente de legături 
între organizația noastră și a dumnealui. Îl voi ruga să le descrie. 

Atenţia tuturor se” îndreptă spre Davey Birdsong. Un 
moment, acesta îi ochi amiabil pe ceilalți patru, unul câte unul, 
apoi se aruncă în prezentarea problemei. 

— Genul de opoziţie despre care vorbim cu toţii e un război 
- cu inamicul GSP & L. A privi altfel scena ar însemna 
înfrângerea la tribunal. Prin urmare, întocmai ca la război, 
atacul trebuie dat pe mai multe fronturi. 

Era de remarcat că Birdsong își lepădase sclipiciurile 
clovnești și zburdălniciile de limbaj dinainte. Continuă: 

— Pentru a împinge similitudinea cu războiul mai în față cu 
un stadiu — pe lângă ducerea luptei cu probleme concrete, n-ar 
trebui să se piardă nici o ocazie de a trage în GSP & L de câte 
ori se ivește un asemenea prilej. 

— Sincer vorbind, interveni doamna Quinn, sunt conștientă 
că ne-ați atras atenția că e o metaforă, dar eu găsesc dez- 
gustătoare aceste vorbe despre război. La urma urmei.. 

Avocatul, Saunders, întinse mâna și o atinse pe braț: 

- Priscilla, de ce nu-l lași să termine? 

- Prea bine, ridică ea din umeri. 

— Cauzele sunt adesea pierdute, doamnă Quinn, declară 
Birdsong, din cauza prea marii moliciuni, a reţinerii de-a privi 
în fată cucuiul dur al realității. 

Saunders dădu din cap: 

— Un punct valabil. 

— Să trecem la concret, îi zori Pritchett, secretarul manager. 
Domnule Birdsong, te-ai referit la „mai multe fronturi“. Carc, 
precis? 

— Just! redeveni Birdsong practic. Fronturile unu, doi si trei 
-— dezbaterile cu public ale planurilor anunţate pentru Tunipah, 


147 


Fincastle Valley și Devil's Gate. Voi veţi lupta împotriva tutu- 
ror. La fel va face Si viteazul meu p & lfp. 

— Ca o chestiune de interes, întrebă Laura Bo, pe ce baze vă 
veți opune? 

— Incă nu suntem siguri, dar nu vă faceți griji. De-acum și 
până atunci, o să ne gândim la ceva. 

Doamna Quinn păru şocată. Irwin Saunders zâmbi. 

— Pe urmă mai sunt şi dezbaterile pentru tarife; ăsta-i frontul 
numărul patru. Oricând va fi o propunere de mărire a costurilor 
pentru curent, p & lfp se va opune cu strășnicie, aşa cum am 
făcut ultima oară. Cu succes, aș putea să adaug. 

-Ce succes? întrebă Roderick Pritchett. Din câte ştiu eu, 
încă nu s-a anunţat nici o decizie. 

-Ai dreptate, nu s-a anunțat, zâmbi cunoscător Birdsong. 
Dar am prieteni la P.U.C. şi ştiu ce va ieși de-acolo în două, trei 
zile — un anunţ care va da GSP & L-ului'un şut între craci. 

Pritchett întrebă curios: 

- Compania ştie deja? 

— Mă-ndoiesc. 

— Să mergem mai departe, spuse Laura Bo Carmichael. 

- Al cincilea front, reluă Birdsong, şi unul extrem de impor- 
tant, e întrunirea anuală a Golden State Power & Light care va 
avea loc de-acum în două săptămâni ş şi jumătate. Pentru asta am 
nişte planuri, deşi m-aș bucura să nu mă întrebaţi prea mult 
despre ele. 

- Insinuezi, spuse Saunders, că ar fi mai bine să nu le știm. 

— Exact, consiliere. 

— Atunci, întrebă Laura Bo, cei cu toată vorbăria asta despre 
alianță? 
~ Birdsong rânji în timp ce-și freca două degete de cel mare. 

— Soiul ăsta de alianţă. Banii. 

— Mă gândeam eu c-aici o s-ajungem, murmură Pritchett. 

— Şi încă ceva despre activitatea noastră împreună, spuse 
Birdsong grupului de la Sequoia. Ar fi mai bine să n-o facem la 
vedere. Să fie ceva confidential, entre nous. 

— Atunci în ce mod posibil, întrebă doamna Quinn, ar avea 
de câştigat Clubul Sequoia? 

- La asta pot răspunde eu, interveni Irwin Saunders. Fapt 
este, Priscilla, că orice aduce atingere imaginii GSP & L, în 


148 


orice domeniu, are șanse să le diminueze puterea şi succesul în 
altele. 

Surâse: 

- E-o tactică pe care avocaţii sunt cunoscuți ca folosind-o. 

-De ce aveți nevoie de bani? îl întrebă Pritchett pe 
Birdsong. Și despre ce sumă discutăm? 

- Avem nevoie de ei pentru că p & lfp de unul singur nu-și 
poate permite toate pregătirile și oamenii necesari dacă vrem ca 
opoziția noastră combinată — pe masă şi pe sub ea — să dea 
rezultate. 

Birdsong se întoarse direct spre preşedintă: 

— Așa cum ai subliniat, avem resurse ale noastre proprii, dar 
nici pe departe suficiente pentru un proiect de asemenea 
proporții. 

Privirea sa reveni către ceilalți. 

— Suma cu care propun să contribuie Clubul Sequoia este de 
cincizeci de mii de dolari în două tranșe. 

Secretarul administrator își scoase ochelarii şi şi-i inspectă 
să vadă dacă sunt limpezi. 

— Categoric, nu gândești în termeni mici. 

— Nu, și nici voi n-ar trebui, dacă ne gândim la miză - în 
cazul vostru, un posibil impact major asupra mediului ambiant. 

— Ceea ce mă deranjează în toate astea, observă doamna 
Quinn, sunt anumite implicaţii de luptă de maidan care nu-mi 
convin. 

Laura Bo Carmichael încuviință: 

— Şi eu am exact aceeași senzaţie. 

Din nou Saunders, avocatul, fu acela care interveni: 

- Anumite fapte ale vieţii, le spuse el colegilor săi, ar trebui 
privite în față. Opunându-se acestor ultime proiecte ale Golden 
State Power - Tunipah, Fincastle, Devil's Gate - Clubul 
Sequoia va prezenta ceea ce știm că sunt argumente raţionale. 
Oricum, amintindu-ne de climatul vremurilor şi cererilor prost 
orientate pentru tot mai multă energie, rațiunea şi raționalismul 
categoric nu vor predomina. Aşa că ce altceva facem? Eu spun 
că avem nevoie de un alt element — un aliat mai agresiv, mai 
exagerat menit să atragă și să țină trează atenţia publicului care, 
la rândul său, va influenta legislatorii ce nu sunt decât poli- 
ticieni înlăturați odată. În opinia mea, domnul Birdsong ȘI 
grupul său cum-îi-zice.. 


149 


` — Putere & lumină pentru popor, preciză Birdsong. 

Saunders dădu din mână ca și cum detaliul n-ar fi fost 
important. 

— Atât în perspectiva acelor dezbateri cât și în cadrul-lor, va 
adăuga acest element pe care noi nu-l detinem. ` 

- Televiziunea și presa mor după mine, interveni din nou 
Birdsong. Le ofer un spectacol. ceva care să le dospească şi să 
le învioreze materialele. Din cauza asta, tot ce spun e tipărit şi 
intră în emisie. 

— Asta așa e, afirmă secretarul manager. Chiar și unele 
declarații scandaloase ale dumisale au fost folosite de către 
mass-media în vreme ce omiteau comentariile noastre și pe cele 
ale GSP & L. 

Președinta îl întrebă: 

- Să presupun că eşti în favoarea celor propuse? 

— Da, sunt răspunse Pritchett. Există o asigurare, totuși, pe 
care aș dori-o de la domnul Birdsong, și anume că orice-ar face 
gruparea dumnealui, nu se va promova nici o formă de violență 
sau intimidare. 

Masa de consiliu se cutremură când o lovi mâna lui 
Birdsong. 

— Asigurare acordată! Gruparea mea disprețuiește violența 
de orice fel. Am emis declaraţii care afirmă asta. 

— Mă bucur s-o aud, recunoscu Pritchett, iar Clubul Sequoia, 
desigur, împărtăseşște această părere. Apropos, bănuiesc că toată 
lumea a văzut în „Chronicie- West“ de azi reportajul despre 
noile bombe de la GSP & L. 

Ceilalţi confirmară. Materialul descria haosul de la un depou 
auto al GSP & L unde mai mult de-o duzină de vehicule 
fuseseră avariate sau distruse în timpul nopții — rezultat al unui 
incendiu declanșat de o bombă. Cu câteva 'zile în urmă fusese 
atacată o substatie, deşi pagubele fuseseră uşoare. În ambele 
cazuri îşi revendicaseră responsabilitatea misterioşii Prieteni ai 
Libertății. 

— Mai are cineva întrebări pentru domnul Birdsong? se inte- 
resă Laura Bo Carmichael. 

Mai urmară câteva. Priveau tactica de folosit contra GSP & 
L — „continua hărțuire pe un front larg de informatie publică“ 
după cum se exprimă Birdsong - şi scopurile în care se vor 
folosi banii Clubului Sequoia. 


150 


La un moment dat, Roderick Pritchett reflectă cu voce tare: 

— Nu sunt sigur că ar fi în avantajul nostru să insistăm asu- 
pra unui calcul detaliat, dar, evident, vom cere dovezi că banii 
ne-au fost cheltuiţi în mod eficient. 

— Dovada dumitale vor fi rezultatele, i-o întoarse Birdsong. 

Se conveni că anumite probleme vor trebui rezolvate 
mergând pe încredere. 

După un timp, Laura Bo Carmichael anunţă: 

— Domnule Birdsong, acum te voi ruga să pleci, pentru ca 
noi ceilalți să putem discuta în particular propunerea dumitale. 
Într-un fel sau altul, te vom căuta curând. 

Davey Birdsong se ridică, radios, trupul său masiv 
dominându-le pe ale” celorlaiţi: 

— Apăi, fârtaților, fu un prilej ș şi-o plăcere. Acuma — pa! 

În timp ce ieșea, domni senzaţia că glisase — ca şi cum și-ar 
fi tras pe el un veșmânt — la loc în rolul său de bluf public. 

Când ușa sălii de şedinţe se închise în urma lui Birdsong, 
doamna Quinn vorbi prima, cu fermitate: 

— Nu-mi place deloc. Mi-e antipatic și toate instinctele îmi 
spun să nu ne încredem în el. Mă opun total oricărei legături cu 
gruparea lui. 
` — Regret că aud asta, spuse Irwin Saunders, căci cred că 
tacticile lui diversioniste sunt exact ceea ce ne trebuie pentru a 
înfrânge aceste noi propuneri ale GSP & L, adică lucrul cel mai 
important. 

— Trebuie să spun, doamnă Quinn, remarcă Pritchett, că sunt 
de acord cu opinia lui Irwin. 

Priscilla Quinn scutură din cap hotărâtă. 

— Nimic din ceea ce spui nu mă va face să mă răzgândesc. 

- Priscilla, oftă avocatul, una peste alta eşti prea tanțoșă și 
corectă. 

-O fi adevărat, se îmbujoră la față doamna Quinn. Dar mai 
am și principii, ceva ce individului aceluia dezgustător pare să-i 
lipsească. 

Laura Bo exclamă tăios: 

— Fără animozităţi între noi, vă rog! 

Pritchett interveni lin: 

- Fie-mi îngăduit să vă amintesc tuturor că acest comitet are 
autoritatea de a lua o decizie de alianță și, dacă decide astfel, de 
a cheltui suma de bani pe care am discutat-o. - 


151 


— Doamnă Președinte, spuse Saunders, după cum număr eu 
acum voturile, avem două pentru, unul contra, ceea ce lasă 
votul decisiv la latitudinea dumneavoastră. 

- Da, recunoscu Laura Bo, îmi dau seama de asta, și voi 
admite o anume ambivalență. 

— În acest caz, reluă Saunders, dati-mi voie să expun unele 
motive din care cred că ar trebui să adoptați poziția mea și pe a 
lui Roderick. 

— Iar când vei fi terminat, interveni Priscilla Quinn, eu am să 
argumentez contrariul. 

Timp de încă douăzeci de minute dezbaterea merse încoace 
şi-ncolo. 

Laura Bo Carmichael ascultă, aducând câte o contribuţie ici 
şi colo și în același timp cântărind mintal încotro ar trebui să- si 
îndrepte votul. Dacă se opunea colaborării cu Birdsong ar fi 
urmat o remiză 2-2 ce-ar fi avut acelaşi efect cu respingerea 
prin majoritate. Dacă vota „pro“, se producea un 3-1 decisiv. 

Tendinta ei era de a exprima un „nu“. Câtă vreme vedea 
merite în pragmatismul lui Saunders şi al lui Pritchett, instinc- 
tele Laurei Bo fată de Davey Birdsong se potriveau cu ale 
Priscillei Quinn. Necazul era că nu vroia în mod deosebit să se 
lege de Priscilla Quinn — o neîndoielnică snoabă, o parvenită a 
societății prezentă veșnic în rubricile mondene, măritată cu 
bătrânii bani califomieni şi astfel reprezentând multe lucruri pe 
care Laura Bo le detesta. 

Sj mai era conștientă de un lucru: dacă se dădea de partea 
Priscillei împotriva celorlalți doi ar fi fost un caz clar de femei 
contra bărbați. Nu conta că "Laura Bo n-avea asemenea intenții 
şi că era capabilă să judece orice dilemă făcând abstracție de 
propriu-i sex, astfel ar fi părut. Și-l putea imagina pe Irwin 
Saunders, un șovin masculin, gândind: Femeile-astea afurisite 
se-agată una de alta, chiar dacă n-o spunea cu voce tare. 
Saunders nu se numărase printre susținătorii Laurei Bo când ea 
candidase pentru preşedinţia Clubului Sequoia; sprijinise un 
concurent bărbat. Acum Laura Bo, ca prima femeie ce ocupase 
cel mai înalt mandat din club, vroia să demonstreze că putea 
acoperi postul la fel de bine şi de imparţial precum orice bărbat, 
ba poate chiar mult mai bine. 

Şi totuși... încă o mai anunta instinctul că legătura cu 
Birdsong va fi gresită. 


152 


— Ne-nvârtim în cerc, spuse Saunders. Propun să trecem la 
votul final. 

Priscilla Quinn afirmă: 

— Votul meu rămâne „nu“. 

Saunders mârâi: 

- Cu tărie — „da“. 

— Scuzaţi-mă, doamnă Quinn, rosti Pritchett. Votez „da“. 

Ochii celor trei se ațintiră spre Laura Bo. Șovăi, revăzând 
încă o dată implicaţiile” și propriile-i îndoieli. "Apoi spuse cu 
hotărâre: 

— Voi vota „da“. 

- S-a rezolvat! spuse Irwin Saunders, frecându-și palmele. 
Priscilla, de ce n-ai fi o perdantă bună? Treci alături de noi ca să 
avem un vot unanim. 

Cu buzele strânse, doamna Quinn clătină negativ din cap. 

— Cred că veti regreta cu toţii acest vot. Aș vrea ca dezapro- 
barea mea să se consemneze în scris. 


2 


În timp ce comitetul Clubului Sequoia îsi continua discuţiile 
în absența sa, Davey Birdsong părăsi sediul clubului fredonând 
o melodie veselă. N-avea nici cea mai mică îndoială care va fi 
rezultatul. Madam Quinn, știa, urma să fie contra lui; la fel de 
sigur era și că ceilalți trei — ” din motive individuale — au să vadă 
situația în felul lui. Cele cincizeci de mii de pupături erau în sac. 

Își scoase mașina — un Chevrolet tamponat — dintr-o parcare 
învecinată și pomi prin centrul orașului, apoi câteva mile spre 
sud-est. Se opri pe o stradă greu de descris unde nu mai fusese 
niciodată dar care era genul de loc în care-și putea lăsa maşina 
mai multe ore fără a atrage atenția. Birdsong încuie mașina, 
memoră numele străzii, apoi parcurse câteva cvartale până la o 
răspântie mai aglomerată unde, observase el din mers, -opreau 
mai multe linii de autobuz. Luă primul autobuz spre vest care 
sosi. 

De la mașină și până acolo își pusese o pălărie pe care în 
mod normal n-o purta niciodată și niște ochelari cu ramă de 
corn de care n-avea nevoie. Cele două adăugiri îi schimbau 


153 


surprinzător înfățișarea, astfel că oricine se deprinsese să-l vadă 
la t.v. sau altundeva aproape cu siguranță nu l-ar mai fi recu- 
noscut acum. 

După un drum de zece minute cu autobuzul, Birdsong se 
dădu. jos şi opri un taxi cerându-i șoferului s-o ia spre nord. 
Privi de mai multe ori prin parbrizul din spate al taxiului, 
cercetând mașinile ce-i urmau. Inspecţia păru să-l convingă, așa 
că îi spuse șoferului să oprească și plăti. După câteva minute 
urcă într-un alt autobuz, mergând de astă dată spre est. 
De-acum, traseul său de după. ce-și parcase maşina dobândise 
forma aproximativă a unui pătrat. 

În timp ce cobora din al doilea autobuz, Birdsong inspectă 
ceilalți pasageri care se dădeau jos, apoi porni cu pas vioi, dând 
mai multe colturi și privind în urmă de fiecare dată. După cam 
cinci minute de mers pe jos se opri la o casă mică, în rând cu 
altele, apoi urcă vreo șase trepte până la ușa din față, mai 
retrasă. Apăsă pe butonul soneriei şi stătu într-un loc unde putea 
fi văzut din cealaltă parte a uşii printr-un mic vizor cu unic sens. 
Aproape de îndată, ușa se deschise şi intră. 

In antrețelui întunecos al ascunzătorii Prietenilor Libertăţii, 
Georgos Archambault întrebă: 

— Ai avut grijă pe drum încoace? 

Birdsong mârâi: 

— Sigur c-am avut. Întotdeauna am. 

Apoi, pe un ton acuzator: 

— La substație, ai scrântit-o. 

— Am avut motive, spuse Georgos. Hai să mergem jos. 

ÎI conduse pe o scară din ciment spre atelierul din pivniță, cu 
mulțimea obișnuită de explozivi și accesorii. 

e o canapea improvizată lângă un perete zăcea întinsă o 
fată. Părea să aibă douăzeci şi ceva de ani. Faţa ei mică și 
rotundă, care în alte împrejurări ar fi fost poate drăguță, era 
palidă ca de ceară. Păr blond sârmos, care avea mare nevoie 
de-un pieptene, se revărsa peste o pernă jegoasă. Mâna dreaptă 
îi era bandajată gros, feșele fiind pătate cu cafeniu acolo unde 
sângele se infiltrase prin ele şi se uscase. 

Birdsong explodă: 

— De ce e eaaici? 

— Asta vroiam să explic, răspunse Georgos. Mă ajuta la 
substație și a explodat o capsă detonatoare. I-a smuls două 


- 


154 


degete şi a-nceput să sângereze ca un porc. Era întuneric; nu 
eram sigur că nu fuseserăm auziți. Restul trebii l-am făcut în 
mare grabă. 

— lar locul unde ai. pus bomba a fost prostesc și inutil, spuse 
Birdsong. Un artificiu de Crăciun ar fi produs tot atâtea pagube. 

Georgos roși. Înainte să poată răspunde, fata spuse: 

— Ar trebui să merg la un spital. 

— Nu poti și n-ai să te duci. 

În atitudinea lui Birdsong nu mai rămăsese nimic din afabili- 
tatea care-i era semn de recunoaştere. Îi spuse lui Georgos, 
furios: 

— Cunoști înțelegerea noastră. Scoate-o de-aici! 

Georgos făcu un semn cu capul iar fata se ridică nefericită 
din culcuş și urcă scara. Mai føcrse încă o greșeală, ştia. 
îngăduindu-i să rămână. Înteleges ea la care se referise 
Birdsong — o înțeleaptă măsură de ; vedere — era ca numai el 
si Georgos să se întâlnească fată-n fată. Legătura cu Davey 

irdsong le era necunoscută’ celorlalti din grupul’ ile- 
gal - Wayde, Ute și Felix — care ori părăseau casa, ori nu se 
arătau când se aștepta o vizită de-a colaboratorului extern ai 
Prietenilor Libertăţii — Birdsong, Adevăratul necaz, își dădea 
seama Georgos, era că devenise slab în legătură cu femeia sa, 
Yvette, ceea ce nu era bine deloc. La fel se întâmplase când se 
declanșase capsa detonatoare; în acel moment, pe Georgos îl 
preocupaseră mai mult rănile Yvettei decât treaba pe care-o 
avea de făcut, așa că dorinţa de-a o scoate de-acolo în sigurantă 
fusese adevăratul motiv pentru care se grăbise — și dăduse rasol. 

Odată fata plecată, Birdsong spuse cu glas scăzut: 

— Fii sigur dracului că nu va exista nici un spital, nici un 
doctor. S-ar pune întrebări și știe prea mult. Dacă trebuie, 
descotorosește-te de ea. Există căi simple. 

- Va fi bine. În plus, ne e de folos. 

Georgos se simtea stingherit sub investigația lui Birdsong și 
schimbă vorba: 

— Depoul de mașini de azi-noapte a mers bine. Ai văzut 
articolele? 

Unașul dădu din cap dușmănos: 

— Așa ar trebui să meargă toate. N-avem timp şi bani de 
pierdut cu papugiii. 


155 e se 


Georgos acceptă tăcut mustrarea, deși nu avea de ce. El era 
liderul Prietenilor Libertăţii. Rolul lui Davey Birdsong era 
secundar, ca o verigă de legătură cu exteriorul, mai ales cu acei 
susținători ai revoluției — „Marxiştii de salon“ — care favorizau 
anarhismul activ dar nu vroiau să-i împărtășească riscurile. 
Totuși lui Birdsong, prin firea sa, îi plăcea să pară dominant, iar 
uneori Georgos îl lăsa să- şi facă jocul datorită utilității lui, și 
mai ales banilor pe care-i aducea. 

Chiar în acel moment, banii erau motivul de-a evita o ceartă; 
Georgos mai avea nevoie, căci „sursele sale dinainte secaseră 
brusc. Căţeaua de maică-sa, actrița de cinema grecoaică de la 
care primise un venit constant timp de douăzeci de ani, se părea 
că dăduse ea însăşi peste timpuri grele; nu mai pritnea roluri în 
filme fiindcă nici măcar machiajul nu mai putea ascunde faptul 
că avea cincizeci de ani, .u înfățișarea ei de tânără zeiță pier- 
dută pe veci. În sensul ă;a, Georgos era încântat și spera ca 
situaţia să i se înrăutățească progresiv. Dac-ar muri "de foame, 
îşi spunea el, nu i-ar da nici măcar un biscuit vechi. Totuși, 
notificarea de la avocaţii atenieni — impersonală ca de obi- 
cei — că nu se vor mai efectua plăți în contul său bancar din 
Chicago sosise într-un moment de strâmtorare. 

Nevoile financiare ale lui Georgos implicau costuri curente 
şi planuri de viitor. Un proiect era de a construi o mică bombă 
nucleară şi s-o explodeze în sau aproape de sediul Golden State 
Power & Light. O asemenea bombă, rezona Georgos, ar distru- 
ge clădirea, exploatatorii și lacheii din ea și de asemenea multe 
altele în jur —o lecție salutară pentru capitaliștii opresori ai 
poporului. În acelaşi “timp, Prietenii Libertăţii aveau să devină o 
fortă încă mai formidabilă decât acum. fiind tratată cu teamă şi 
respect. 

Ideea de a creea o bombă atomică era ambițioasă și poate 
nerealistă - deși nu întru totul. La urma urmei, un student la 
Princeton în vârstă de douăzeci și unu de ani. pe nume John 
Philhps. demonstrase deja într-un proiect de cxamen intens 
mediatizat că detaliile „cum să” stăteau la dispoziţie în mate- 

rialele de referință ale bibliotecii pentru oricine avea răbdarea 
de a le usambla. Georgos Winslow Archambault, tobă de fizică 
şi chimie, obținuse toate informațiile posibile despre cercetările 
lui Phillips şi "'alcătuise un dosar al său propriu, folosind tot date 
din bibliotecă. Un articol nu de la bibliotecă, din dosar, era un 


] 56 


îndreptar de zece pagini editat de Oficiul pentru servicii de 
urgență din California și destinat secţiilor de poliție; schitând 
căile de a acționa în cazul amenințărilor cu bombe atomice, şi 
acesta furnizase informații utile. Georgos se considera acum 
ajuns aproape de crearea unei schițe operante detaliate. Oricum, 
construirea propriu-zisă a unei bombe ar fi presupus materiale 
fisionabile, care trebuiau furate, iar pentru asta era nevoie: de 
bani mulți, plus organizare și noroc. Dar se putea face; se 
întâmplaseră lucruri și mai ciudate. 

[i spuse lui Birdsong: 

- De vreme ce ai adus cu tine timp și bani, acum ayem 
nevoie de nişte verdeață lungă. 

-O s-o capeti. 

Birdsong î își permise un zâmbet larg, primul de când intrase. 

- Şi-ncă din belşug. Am mai găsit un copac care face bani. 


3 


Nim se bărbierea. Era trecut cu puţin de șapte dimineaţa, 
într-o marți de la sfârșitul lui august. 

Ruth coborâse la parter cu zece minute mai devreme ca să 
pregătească micul dejun. Leah şi Benjy mai dormeau încă. 
Acum Ruth se întoarse, apărând în uşa băii cu un exemplar din 
„Chronicle- West“. 

— Detest să-ți începi prost ziua, spuse ea, dar știu că vrei să 
vezi asta. 

— Mersi. 

Puse j jos aparatul de ras şi luă ziarul cu mâinile ude, scrutând 
pagina întâi. Sub îndoitură era un articol pe-o singură coloană: 


GSP&L 
Scumpirea 
neaprobată 
Preţurile la electricitate şi gaze nu cresc. 

Acest lucru a fost dezvăluit icri după-amiază dc către Comisia pentru 
utilităţile publice” din California, carc a anunțat respingerea unci cereri a 
Golden State Power & Light pentru mărirea cu 13 la sută a tarifelor de 
gaze și curent electric care i-ar aduce uriașci rețele un venit anual dc incă 
580 milioanc dolari. A 


* În original: Public Utilities Commission (P.U.C.) (N.T.). 


157 


„Nu vedem nevoia unci scumpiri în acest moment“, a declarat P.U.C. 
într-o decizie luată cu 2-3 voturi alc membrilor comisici. 

La dezbaterile cu public, GSP & L argumentase că are nevoic de mai 
mulţi bani pentru a compensa creşterile de preturi datorate inflațici și a 
acumula capital pentru programul său de construcții. 

Înaltele oficialități de la GSP & L nu au fost găsite pentru a li se cere 
părerea, deși un purtător de cuvânt a exprimat regretul şi îngrijorarea faţă 
dc situaţia viitoare a energici în California. Oricum, Davey Birdsong, lider 
al unci grupări a consumatorilor — putere & lumină pentru popor — 
salutat decizia ca.. 


Nim puse ziarul pe bazinul toaletei de lângă el până termină 
cu bărbieritul; aflase despre hotărâre în ajun astfel că reportajul 
nu era decât o confirmare. Când coborî la parter Ruth îl aștepta 
cu micul dejun gata — rinichi de miel cu omletă — și se așeză în 
fața lui în timp ce mânca, cu o ceașcă de cafea. 

ÎI întrebă: 

— Ce înseamnă cu adevărat decizia comisiei ăleia? 

Nim se strâmbă: 

— Înseamnă că trei persoane, care au o slujbă datorită poli- 
ticii, au dreptul să le spună marilor corporaţii, ca GSP & L și 
compania de telefoane, cum să-și organizeze afacerile. Și o fac. 

- Te va afecta? 

-Pe toți dracii că da! Va trebui să cârpesc programul de 
constructii; o să anulăm sau să încetinim unele proiecte şi asta 
va duce la concedieri din lipsă de sarcină. Chiar și atunci vom 
avea un blocaj financiar. Chipuri lungi în dimineaţa asta, mai 
ales al lui Eric. 

Nim tăie un rinichi și-l împunse cu furculita. 

— Astia-s grozavi. li faci mai buni ca oricine. 

Ruth ezită, apoi spuse: 

— Ai putea să-ți faci singur micul dejun un timp, crezi? 

Nim fu mirat. 

— Sigur, dar de ce? 

— S-ar putea să plec. 

Cu vocea ei calmă, Ruth se corectă: 

— Plec. Pentru o săptămână, poate mai mult. 

Lăsă jos cuțitul și furculița, holbându-se la ea peste masă: 

— De ce? Unde? 

- Mama o să-i țină la ea pe Leah şi Benjy cât timp lipsesc, 
iar doamna Blair va veni ca de obicei ia curățenie. Aşa că nu va 


158 


rămâne decât cina pe care să ţi-o iei în oraș, iar asta sunt sigură 
că ţi-o poți aranja. 

'Nim nu luă în seamă ironia. Insistă, ridicând glasul: 

— Nu mi-ai răspuns la întrebare. Unde pleci și de ce? 

— Nu e nevoie să țipăm unul la altul. 

Pe sub stăpânirea 'de sine a lui Ruth simți o duritate necarac- 
teristică pentru ea. 

- Ţi-am auzit întrebarea dar, așa cum stau lucrurile între noi, 
nu cred că aș avea de ce să-ți răspund. Tu ce zici? 

Nim tăcu, ştiind exact la ce se referea Ruth: de ce ar trebui 
să existe un dublu standard? Dacă Nim alegea să încalce 
regulile căsniciei, să aibă o succesiune de aventuri și să lip- 
sească de-acasă seri numeroase pentru propriile lui distracţii, de 
ce să nu se bucure și Ruth de libertate similară, tot fără expli- 
cații? 

"Pe această bază, declaraţia ei de egalitate — căci asta era, în 
mod clar — părea rezonabilă. Totuși, Nim simți un junghi de 
gelozie pentru că acum era sigur că "Ruth era încurcată cu un alt 
bărbat. La început n-o crezuse; acum era convins şi, câtă vreme 
știa că aranjamente de tip îmi-dai-îţi-dau existau în 'unele 
căsnicii, le găsea greu de acceptat într-a sa proprie. 

— Știm amândoi, spuse Ruth, întrerupându-: firul gândurilor, 
că de multă vreme tu și cu mine n-am mai făcut decât să mimăm 
mişcările căsniciei. N-am vorbit despre asta. Dar cred că ar fi 
trebuit. 

De astă dată, în pofida unei încercări de fermitate, în voce i 
se simti un tremur. 

— Vrei să vorbim acum? întrebă el. 

Ruth clătină din cap. 

— Poate când am să mă-ntorc. 

Adăugă: 

— De îndată ce rezoiv unele lucruri, am să te anunţ când plec. 

- Bine, spuse posomorât Nim. 

— Nu ţi-ai terminat mâncarea. 

Nim î împinse farfuria: 

— Nu mai am poftă de mâncare. 


Deși schimbul de replici cu Ruth — zguduitor prin brusche- 


tea lui — îl preocupă pe Nim în timpul drumului său spre centru, 
activitatea de la GSP & L eclipsă repede gândurile personale. 


159 


Reglementarea Comisiei utilităţilor publice dobândi priori- 
tate fată de orice alte probleme. 

Toată dimineaţa, o procesiune de directori de la departamen- 
tele financiare și "legale ale companiei, cu expresii serioase, 
intrară şi ieşiră grăbiţi din biroul preşedintelui. Sosirile și 
plecările lor marcară o succesiune de conferinte, fiecare privind 
întrebarea esenţială: fără nici o creștere în taxele impuse con- 
sumatorilor, cum își va putea GSP & L-ul îndeplini planurile de 
construcții necesare, rămânând totodată solvabil? Consensul: 
fără unele reduceri drastice şi imediate ale cheltuielilor, pur și 
simplu nu era posibil. 

La un anume punct, J. Eric Humphrey, patrulând pe covorul 
dinapoia biroului său, întrebă retoric: 

— De ce atunci când prețul pâinii urcă din cauza inflaţiei, sau 
preţurile la carne o iau razna, sau costă mai mult ca să intri la un 
meci sau film — nimeni nu e nici o dată surprins și totul se 
acceptă? Dar când atragem atenţia, pe bună dreptate, 'că nu mai 
putem produce curent electric "la vechile tarife pentru că și 
costurile noastre au sărit în sus, nimeni nu ne crede. 

Oscar O'Brien, consilierul general, răspunse în timp ce-și 
aprindea una din inevitabilele sale havane: 

-Nu ne cred pentru că au fost condiționați să nu ne 

creadă — mai ales de către politicienii care încearcă să sugă cât 
mai mulți votanti și caută o țintă comodă. Utilităţile publice au 
fost dintotdeauna așa ceva. 

Președintele pufni: 

— Politicienii! Mă dezgustă! Au inventat inflația, au creat-o, 
au înrăutățit-o, o țin pe roate în timp ce înalță datorii pub- 
lice — totul” ca să poată cumpăra voturi și să- şi țină scaunele. 
Totuși, șarlatanii ăștia, acești ascunzători ai adevărului, pun 
vina inflaţiei pe toți ceilalţi - — sindicate, afaceri — oricine, orice, 
cu excepția lor înșile. Dacă n-ar fi politicienii, nici noi n-am 
cere o creştere a prețurilor pentru că n-am avea nevoie de ea. 

Sharlett Underhill, vicepreședinte executiv al finanțelor şi a 
patra persoană în biroul președintelui, murmură: 

— Amin! 

Doamna Underhill, o brunetă înaltă trecută de patruzeci, 
capabilă, în mod normal îngrijită, astăzi, părea hărțuită. Lucru de 
înțeles, își spuse Nim. Indiferent ce decizii financiare se luau ca 


160 


urmare a refuzului P.U.C., aveau să fie inevitabil aspre, iar 
Sharlett Underhill trebuia să le implementeze. 

Eric Humphrey, care se oprise din învârtit, întrebă: 

— Aveti careva vreo teorie de ce zor ceea ce am cerut a fost 
respins? Am judecat greșit profilurile? Unde ne-a fost eronată 
strategia? 

- Nu sunt sigur că strategia ne-a fost greșită, spuse O'Brien. 
Și e sigur ca toți dracii că am studiat profilurile ș şi am acționat 
pe baza lor. 

Dincolo de întrebare si răspuns se afla o practică răspândită 
a companiilor utilitare — dar şi un secret păstrat cu strășnicie. 

Ori de câte ori era numit un membru al Comisiei utilităţilor 
publice, companiile care aveau să fie afectate de deciziile 
noului membru începeau un studiu detaliat, sub acoperire, al 
individului, inclusiv un profil psihiatric. Materialul rezultat era 
puricat de experți în psihologie care căutau prejudecăţi de care 
trebuia să se ferească sau puncte slabe de exploatat. 

Ulterior, un director al companiei avea să încerce legarea 
unei prietenii în cursul căreia membrul comisiei era distrat acasă la 
director, invitat să joace golf, i se ofereau locuri greu-de-găsit la 
evenimentele sportive sau era luat la pescuit de păstrăvi într-un 
ascunziș din Sierra. Divertismentul era. întotdeauna plăcut, 
privat şi discret, dar niciodată somptuos. Pe parcursul 
conversațiilor lejere puteau interveni unele discuţii despre 
afacerile "utilității, dar nu se cereau nici un fel de favoruri 
directe; influența era mai subtilă. Adesea tactica funcționa în 
folosul companiei. Uneori, nu. 

-Ştiam că doi din comisie vor vota împotriva noastră 
oricum, spuse avocatul, şi am ştiut sigur că doi din ceilalți trei 
erau în colțul nostru. Asta l-a lăsat pe Cy Reid cu votul decisiv. 
Lucraserăm cu Reid, credeam că vede lucrurile ca noi, dar 
ne-am înșelat. 

Nim ştia despre membrul din comisie Cyril Reid. Era doctor 
în ştiinţe economice și fost lector universitar a cărui experiență 
practică în afaceri era nulă. Dar Reid lucrase îndeaproape cu 
actualul Guvernator al Californiei în două campanii electorale și 
cunoscătorii erau acum de părere că, atunci cînd Guvernatorul 
avea să se mute din Sacramento la Casa Albă, așa cum spera, 
Cy Reid îl va însoți ca șef al staf£ului. 


161 ` 


Conform unui dosar confidential pe care-l citise Nim, Cyril 
Reid fusese cândva un credincios ardent al economiei keyne- 
siene, dar îşi revizuise poziția, acceptând acum că doctrinele de 
cheltuire a deficitului ale lui John Maynard Keynes duseseră la 
dezastru economic pe scară mondială. Un raport recent de la un 
vicepreședinte superior al GSP & L, Stewart Ino, care îl culti- 
vase pe Reid, declara că omul „privise în față realitățile decla- 
rațiilor de venit și balanțelor de plăți, inclusiv cele ale utili- 
tăților publice“. Dar poate, își spunea Nim, Cy Reid politicianul 
îşi râsese de ei tot timpul și la fel făcea chiar şi în acel moment. 

-Cât timp cazul a stat în suspensie, insistă președintele, 
sunteți siguri că au avut loc discuții de culise cu personalul 
comisiei? Nu s-a ajuns la nici un compromis? 

Sharlett Underhill răspunse: 

— Răspunsul la ambele întrebări este da. 

— Atunci, dacă s-a convenit asupra unor compromisuri, ce 
s-a întâmplat cu ele? 

Doamna Underhill ridică din umeri: 

— Nimic din ceea ce s-a făcut în culise nu se leagă. Trei 
dintre membrii comisiei, printre care şi Reid, au ignorat reco- 
mandările stafEurilor lor. 

Un alt lucru despre care majoritatea oamenilor nu aflau 
niciodată, cugetă Nim, erau negocierile ce se desfășurau, în 
afara vederii, în timpul și după dezbaterile cu public. 

Rețelele ca GSP & 'L, când căutau obținerea unor venituri 
sporite prin creșterea prețurilor, adesea cereau mai mult decât 
aveau nevoie și 'decât sperau să realizeze. Ceea ce urma era un 
dans ritual în care intrau membrii P.U.C. Delegații fundeau câte 
ceva din cele cerute, părând astfel a fi vigilenți î în datoria lor 
publică. Compania, deși în aparență învinsă, căpăta de fapt ceea 
ce dorise, sau pe-aproape. 

Detaliile esenţiale erau pregătite de staff-ul comisiei în tim- 
pul convorbirilor neoficiale cu personalul de la utilitatea 
publică. Nim participase o dată la o asemenea sesiune, într-o 
încăpere mică, închisă, şi auzise un om de la P.U.C. întrebând: 
„Acuma cât de mare creștere vă trebuie vouă de fapt, fraților? 
Lăsaţi baltă gogoșile cu “dezbaterea. Ziceţi-ne doar, și-o să.vă 
spunem noi vouă cât de departe putem merge.! Urmase 
francheţea de ambele părți, cu rezultatul stabilit pe cale privată 
în mult mai scurt timp decât luaseră dezbaterile publice. 


162 


Pe de-a-ntregul, sistemul era rezonabil și funcționa. Dar de 
data asta, evident, nu reușise. 

Conștient că preşedintele î încă mai fierbea, Nim spuse prudent: 

— Nu se-arată că anchetele, în acest moment, ar fi de prea 
mare folos. 

Humphrey oftă: 

— Ai dreptate. 

Apoi i se adresă vicepreşedintelui financiar: 

— Sharlett, vorbind în sensul finanțelor, cât vom. obține în 
decursul anului viitor? 

— Opțiunile sunt limitate, răspunse doamna Underhill, dar 
am să trec peste ele. 

Întinse câteva coli cu calcule complexe. 

Discuţiile continuară în cea mai mare parte a zilei, cu tot mai 
mulți membri ai personalului convocați în biroul președintelui, 
raportând puterea de alimentare. Dar în final deveni evident că 
nu mai aveau de ales decât între două variante. Una era să 
revină asupra tuturor construcțiilor planificate, să reducă 
întreținerea și să micșoreze serviciile clienţilor. Cealaltă consta 
în încetarea de a mai "plăti dividende acţionarilor. Se afirma că 
prima era de neconceput, iar a doua putea fi dezastr 10asă pentru 
că ar fi doborât acțiunile GSP & L la pământ, punând în joc 
viitorul companiei. 'Oricum, se mai căzu de acord și că nu era 
posibil nici un alt curs al acțiunii. 

Spre seară, J. Eric Humphrey, vizibil obosit şi indispus, pro- 
nunță verdictul pe care micul grup de vârf îl știuse încă de la 
început ca fiind inevitabil: 

- Administrația va recomanda comitetului director ca achi- 
tarea tuturor dividendelor din acțiunile comune ale companiei 
să se suspende imediat și pe timp nedefinit. 

Era o decizie istorică. 

De la formarea Golden State Power & Light, cu trei sferturi 
de secol în trecut, când compania predecesoare se combinase cu 
mai multe altele pentru a deveni o entitate unitară, corporația 
fusese un model de corectitudine financiară. Niciodată în anii 
ce-au urmat nu ratase achitarea obligațiilor sau plata unui 
dividend pe acţiuni. Ca rezultat, GSP & L'era cunoscută printre 
investitorii mari şi mici ca „bătrâna credincioasă“ şi „prietena 
văduvelor şi a orfanilor“. Pensionarii din California şi din alte 
părți își investeau cu încredere economiile de-o viață în acti- 


163 


unile GSP & L, bazându-se pe dividendele regulate ca mijloc de 
trai. Reprezentanți prevăzători ai banilor altor oameni făceau 
același lucru. Astfel, omisiunea dividendelor avea să producă 
un efect de mare amploare, nu numai în venitul pierdut ci și prin 
reducerea capitalului o dată cu devalorizarea acțiunilor, după 
cum era inevitabil să se întâmple. 

“Cu puțin timp înainte de tensionata pronunțare a președin- 
telui, se adunase din nou cvartetul original de dimineață + Eric 
Humphrey, Oscar O’Brien, Sharlett Underhill şi Nim — plus Teresa 
Van Buren. Şefa relatiilor cu publicul fusese chemată datorită 
impactului public major pe care urma să-l aibă în curând hotărârea. 

O întrunire regulată a comitetului director era deja progra- 
mată pentru lunea următoare la orele 10.00 dimineaţa, iar 
comitetul financiar al directorilor se întrunea cu o jumătate de 
oră mai devreme. Era de presupus că la ambele sesiuni decizia 
administrației va fi confirmată, după care urma să se emită 
imediat o declarație publică. Între timp, erau necesare măsuri de 
prevedere împotriva scurgerilor de informaţii care ar fi putut 
declanșa tranzacții speculative cu acţiunile companiei. 

-În afara acestei încăperi, le reaminti acum Sharlett 
Underhill, nu trebuie să circule nici o șoaptăedespre ceea ce se 
intenționează, până la acea declarație oficială. De asemenea, în 
calitatea mea de ofițer financiar, “trebuie să previn pe toată 
lumea că datorită informaţiilor confidentiale pe care le posedăm 
noi cinci, „Orice tranzacţie personală cu acțiunile companiei, 
anterioară anunţului de’ luni, va reprezenta delict de crimă 
conform legilor Comisiei de securitate şi schimb. 

Într-o încercare de a destinde atmostera, Nim spuse: 

— Okay, Sharlett, n-o să vindem scurt ca să ne îmbogățim. 

Dar nu râse nimeni. 

- Bănuiesc, observă Teresa Van Buren, că toată lumea și-a 
amintit de întrunirea anuală care se va ține peste două săptă- 
mâni. Vom avea de înfruntat o mulțime de acționari furioși. 

— Furioși! mormăi O'Brien; îşi aprindea din nou trabucul, 
care se stinsese. Toţi vor face spume la gură iar întrunirea aia va 
avea nevoie de un pluton.de scutieri ca s-o țină sub control. 

- Ținutul sub control va fi sarcina mea, spuse J. Eric 
Humphrey; pentru prima oară de câteva ore bune, președintele 
zâmbi. Mă-ntreb, totuşi, dacă n-ar trebui să port. o vestă 
anti-glonț. 


4 


- De două ori de când primise scrisoarea lui Karen Sloan la 
Tabăra Devil's Gate, Nim vorbise cu ea la telefon. Promisese 
c-o va vizita din nou când va putea. 

Dar scrisoarea sosise în ziua compromisă de tragicul acci- 
dent al lui Wally Talbot şi, de-atunci, alte evenimente se 
îmbulziseră, așa că vizita promisă a lui Nim fu amânată. Încă tot 

n-o făcuse. Karen însă îşi amintise de e/- cu o altă scrisoare. 

O citea acum, în biroul lui, într-un moment de liniște. 

În partea de sus a elegantei ei hârtii albastre, Karen dactilo- 
grafiase cu majuscule: 

M-AM ÎNTRISTAT CÂND MI-AI SPUS DESPRE ACCIDENTUL 

PRIETENULUI TĂU ȘI CÂND AM CITIT DESPRE RĂNILE LUI 

Dedesubt, continua imaculatul ei scris la mașină cu beţișorul 
în gură. 


Spune-i din partea cuiva care știe: 
O lumânărioară pâlpâind 

Deși arde slab 

E pe departe mai luminoasă 
Decât întunericul cimerian. 

Căci viaţa, 

Indiferent în ce termeni, 

E mai presus decât uitarea. 


Da! — „dacă doar“-urile dăinuiesc în veci 
Precum dorinți spectrale, istovite, muribunde, 
Cu focul cheltuit: 

„Dacă doar“ aceasta sau aceea 

În ziua cutare și cutare 

A variat cu un ceas sau deget; 

Sau ceva neglijat s-a făcut 

Sau ceva făcut s-a neglijat! 

Atunci „poate“ cealaltă ar fi fost, 

Şi alte celelalte... la infinit. 

Căci „poate“ şi „dacă doar“ sunt veri primari 
Toxicomani ai supraviețuirii în mințile noastre. 


Acceptă-i pe ei, 
Şi tot restul. 


165 


Un timp ce păru foarte îndelungat Nim rămase nemiscat și 
tăcut, citind și recitind cuvintele lui Karen. Într-un târziu deveni 
conștient că 'suna telefonul şi-şi dădu seama că acest lucru se 
mai întâmplase până atunci de două ori. 

În timp ce ridita receptorul, vocea secretarei spuse veselă: 

— V-am trezit? 

— Da, într-un fel. 

— Domnul London ar dori să vă vadă, anunţă Vicki. Poate 
veni acum, dacă sunteți liber. 

— Spune-i că e bine. 

Nim puse coala de hârtie de birou albastră într-un sertar 
unde ținea documentele personale. La momentul „potrivit avea 
să i-o arate lui Wally Talbot. Gândul îi reaminti că nu mai vor- 
bise cu Ardythe de la nesatisfâcătoarea lor întâlnire din spital, 
dar decise că e mai bine deocamdată să lase pe raft această pro- 
blemă. 

Ușa biroului lui Nim se deschise. 

- A venit domnul London, îl înştiință Vicki. 

— Intră, Harry. 

Nim era conștient că șeful Protecţiei -proprietății îl vizitase 
mai frecvent în ultima vreme, uneori în scopuri legate de slujbă, 
cel mai adesea fără, Nim n-avea nici o obiecție. Îl bucura prie- 
tenia lor tot mai strânsă și schimburile de vederi. 

- Tocmai am citit despre afacerea aia cu fără-dividende, 
spuse London, instalându-se într-un scaun. Mă gândeam că ai 
putea suporta un strop de veşti bune, ca o schimbare. ; 

Anuntarea abrogării dividendelor, acceptată fără tragere de 
inimă de către comitetul director, stârnise tevatură ieri 
după-amiază și azi. Reacția lumii financiare fusese de increduli- 
tate si protestele acţionarilor curgeau deja gârlă. La bursele 
New York şi Pacific, "vânzările datorate panicii, după o suspen- 
dare a tranzacţiilor de patru ore, coborâse costul acțiunilor GSP 
& L la un catastrofic nouă dolari, sau o treime din valoarea 
pre-anunțată. 

Nim întrebă: 

— Ce veşti bune? 

— Mai ţii minte Ziua Z în Brookside? 

— Sigur că da. 

- Tocmai am obținut patru condamnări. 


166 


Nim revăzu în minte incidentele cu falsificarea contoarelor 
la care asistase personal în ziua aceea. 

— Care anume? 

— Tipul cu staţia de benzină şi spălătoria de mașini e unul. 
Ar fi putut scăpa basma curată, dar avocatul lui a făcut greşeala 
de a-l trimite la bara martorilor. Când a fost interogat în cruciș 

s-a poticnit de vreo șase ori. Un altul e fabricantul de scule șI 
unelte. Pe ăla-l mai știi? 

- Da. 

Nim își aminti de micuța casă cu chirie unde nu era nimeni 
acasă dar pe care London o "pusese sub supraveghere. După cum 
speraseră anchetatorii, vecinii îi spuseseră despre raidul GSP & 
L iar omul fusese prins asupra faptului încercând să scoată firul 

ilegal din contor. 
— În ambele-cazuri, spuse London, și-n altele două pe care 
nu le ştii, curtea a decretat amenzi de cinci sute de dolari. 
- Cum a ieșit cu doctorul — cel cu puntea de sârme și comu- 
tatorul înapoia contorului? 
— Şi nevasta aia încrezută, cu câinele? 
— Exact. 

— Nu i-am acționat în judecată. Femeia spunea că au prieteni 
influenți și chiar au. Au tras toate sforile, inclusiv unele dinlă- 
untrul companiei ăsteia. Chiar și atunci am fi putut ajunge la 
tribunal, doar că departamentul” nostru juridic nu era sigur că 
poate dovedi că doctorul ştia despre comutator și contor. Sau 
cel puţin așa mi s-a spus. 

Nim rosti sceptic: 

— Sună ca vechea poveste — există două feluri de justiţie, 
depinde de cine eşti şi pe cine cunoşti. 

— Se mai întâmplă, fu London de acord. Am văzut destule 
de-astea când eram polițai. Totuși, doctorul a plătit toți banii 
datorați urmând să mai adunăm și de la alţii, inclusiv î încă de la 
unii pe care-i vom trimite în justiție când vom avea dovezi 
concludente. 

Adăugă: 

— Mai am si alte vești. 

- Ca de pildă? 

— Tot timpul am spus că într-o mulțime din cazurile astea de 
furt avem de-a face cu profesioniști — 'oameni care ştiu cum să 
facă bine treaba, apoi o camuflează astfel că ai noștri au de furcă 


167 


pân-o găsesc. Mă mai gândeam si că profesioniștii s-ar putea să 
lucreze în echipe, chiar o singură echipă mare. Tii minte? 

Nim dădu din cap, încercând să nu-și piardă” răbdarea, pentru 
a-l lăsa pe Harry să ajungă la subiect în propriul său stil 
didactic. 

— Ei bine, am găsit o fisură. Ajutorul meu, Art Romeo, a 
primit o informaţie despre un mare edificiu administrativ din 
centru unde se umblase la transformatoarele de curent, iar 
sistemul de gaze, care încălzește toată clădirea, are un şunt 
ilegal masiv. Am făcut câteva verificări şi am descoperit că 
totul e adevărat. De-atunci am fost personal acolo — Art a 
recrutat un îngrijitor care colaborează cu noi; îl plătim ca să 
supravegheze. Ascultă ce-ţi spun, Nim, asta-i una groasă, iar 
treaba e cea mai dichisită din câte am văzut. Fără firul pe care 
l-a prins Art, se poate să n-o fi aflat niciodată. 

— De unde-a prins firul? 

‘Nim îl cunoscuse pe Art Romeo. Era un omulet șmecher 
care arăta el însuși ca un hoț. . 

— Să-ti spun ceva, zise Harry London. Niciodată să nu-i mai 
pui unui copoi întrebarea asta — și nici unui agent de la Protecţia 
proprietății. Turnătorul uneori are pică pe cineva, “cel mai 
adesea vrea bani, dar ori așa, ori așa, trebuie protejat. Asta n-o 
faci spunându-le” la o grămadă de oameni cum îl cheamă. Nici 
eu nu l-am întrebat pe Art. 

— Okay, cedă Nim. Dar dacă știi că instalaţia ilegală-i acolo, 
de ce nu ne repezim la ea imediat? 

— Fiindcă atunci am astupa o gaură de șoareci şi le-am 
închide accesul multor altora. Dă-mi voie să-ți spun câteva din 
lucrurile pe care le-am aflat. 

— Speram să-mi spui, replică sec Nim. 

-Firma proprietară a clădirii aceleia se numește Zaco 
Properties. Zaco mai are și alte localuri — apartamente, birouri, 
unele magazine pe care le închiriază la supermarket-uri. Si ne 
închipuim că ceea ce-au făcut într-un loc vor încerca şi-n altele, 
poate or fi și făcut-o. La controlul acestor alte locuri, "fără să se 
ştie, lucrează acum Art Romeo. L-am scutit de orice altceva. 

— Ai spus că-l plătești pe îngrijitorul din prima clădire ca să 
stea de veghe. Pentru ce? 

-Când o operaţiune e atât de vastă-—fie și un furti- 
șag — trebuie ca din când în când să se facă verificări şi reglaje. 


168 


— Cu alte cuvinte, ciné a driblat contoarele alea e de așteptat 
să mai treacă? 

— Just. lar când vin, îngrijitorul ne va spune. E un veteran 
care vede aproape tot ce se întâmplă. Deja a vorbit mult; nu-i 
plac cei pentru care lucrează; se pare că i-au făcut oarece 
mizerii. Zice că treaba iniţială a fost făcută de patru oameni care 
au venit bine organizați pentru asta, cu trei prilejuri, în două 
camioane bine echipate. Ce vreau eu 'sunt numerele de înmatri- 
culare ale unuia sau ambelor camioane și o descriere mai exactă 
a indivizilor. 

Era evident, își spuse Nim, că îngrijitorul fusese informa- 
torul de la bun început, dar păstră concluzia pentru sine. 

— Presupunând că obţii toate sau aproape toate probele de 
care ai nevoie, întrebă el, ce faci pe urmă? 

— Aducem în scenă biroul Procurorului Districtual” și poliția 
orașului. Știu pe cine să contactez în ambele locuri precum şi 
cine e de nădejde şi se va mişca repede. Totuşi, nu încă. Cu cât 
ştiu mai puțini oameni ce am descoperit, cu atât mai bine. 

- În regulă, încheie Nim. Totul sună promițător, dar nu uita 
două lucruri. Unu, previne-l pe omul tău Romeo să fie atent. 
Dacă operațiunea asta-i așa de mare pe cât spui, poate fi și 
periculoasă. "Şi doi — ţine-mă la curent cu tot ce se-ntâmplă. 

Șeful Protecţiei proprietăţii afișă un rânjet larg și vesel. 

— "țeles! 

Nim avu senzația că Harry London abia se abținea să nu 
trântească un salut milităros. 


5 


În mod tradițional, întrunirea anuală a acţionarilor Golden 
State Power & Light era o formalitate plicticoasă, adormitoare 
chiar. Nu participau de obicei decât vreo două sute din cei peste 
540000 de acționari ai companiei; majoritatea o ignorau. Tot de 
ce le păsa absenţilor, se părea, erau dividendele lor trimestriale 
regulate, până în prezent la fel de previzibile și demne de 
încredere precum cele patru anotimpuri ale anului. 


° În original: District Attomey (D.A.)(N.T.). 


169 


` 


Dar asta fusese odată. 

La orele 12 ziua, cu două ceasuri înainte de începerea întru- 
nirii anuale, un şuvoi de acționari începură să-si prezinte 
legitimațiile şi să intre în sala 'de bal a Hotelului St. Charles 
unde — spre a se preveni toate posibilităţile — fuseseră instalate 
scaune pentru vreo două mii de persoane. Pe la 12.15, șuvoiul 
devenise fluviu. La 12.30 era o undă de viitură. 

Printre cei ce soseau, mai mult. de jumătate erau oameni în 
vârstă, unii umblând cu baston, câțiva în cârje, o jumătate de 
duzină în scaune de invalizi. Majoritatea erau prost îmbrăcați. 
Un mare număr aduseseră cafea în termosuri şi sandwichuri cu 
care prânziră în timp ce așteptau. 

Starea de spirit a celor mai mulți dintre noii veniți era 
vizibilă clar; varia între amărăciune şi mânie. Majoritatea abia 
dacă erau politicoși cu personalul GSP & L care avea sarcina de 
a controla legitimaţiile înainte de a permite accesul în sală. Unii 
acționări, tinuti pe loc cu acest prilej, deveniră combativi. 

"Pe la Grele unu, cu încă un ceas de așteptat, toate cele două 
mii de locuri erau ocupate, nemailăsând decât spaţii în picioare, 
iar influxul noilor-sosiți. devenise și mai dens. Sala de bal 
prezenta acum o babilonie de zgomote după cum se derulau 
nenumăratele conversații și discuții în grup, unele înfierbântate, 
cu participanții ridicând 'glasurile. Din când în când, unele 
cuvinte și fraze se auzeau pe deasupra vacarmului. 

„Zicea că-s acțiuni sigure, așa că ne-am băgat economiile si.. 

„administraţie proastă, incompetentă... 

„totul foarte bine pentru voi, i-am zis ăluia care-a venit să 
citească contorul, da’ cu ce vreţi să trăresc — cu aer? 

„.notele-s destul de mari, atunci de ce să nu plătiţi un divi- 
dend celor care.. 

.„.Şleahtă de måte ghiftuite în comitetul director, ce le pasă 
lor? 

— „.„la urma urmei, dac-am şedea aici și pur și simplu am 
refuza să plecăm până... 

— Să-i strângem cu ușa pe ticăloşi, zic eu; destul de curând 
or să-și schimbe... 

Variaţiunile şi permutările erau nesfârșite, deși persista o 
singură temă: administrația GSP & L era inamicul. 

O masă a presei lângă partea din față a sălii era deja parțial 
ocupată iar doi reporteri umblau pe ici, pe colo în căutarea unor 


170 


figuri de interes omenesc. O femeie căruntă în rochie-pantalon 
verde-deschis era intervievată. Petrecuse patru zile călătorind cu 
autobuzul de la Tampa, Florida, „fiindcă autobuzul e cel mai 
ieftin şi nu mi-au mai rămas mulți bani, mai ales acum“. Descria 
cum în urmă cu cinci ani îşi părăsise slujba de gestionară, se 
mutase într-o casă de pensionari şi, cu modestele ei economii 
de-o viață, cumpărase acțiuni GSP &L. 

— Mi's-a spus că-s sigure ca o bancă. Acum beneficiul mi s-a 
oprit, așa că a trebuit să plec din casă și nu știu unde să mă duc. 

Despre drumul până-n California: 

— Nu-mi puteam permite să vin, dar nu-mi puteam permite 
nici să stau deoparte. Trebuia să aflu de ce oamenii ăștia de-aici 
mi-au făcut acest lucru îngrozitor. 

În timp ce cuvintele se rostogoleau pline de emoție, un foto- 
reporter cu un blitz trăgea prim-planuri ale nefericirii care a 
doua zi aveau să apară în ziare pe tot cuprinsul tării. 

Numai fotoreporterii erau primiti în sala de întrunire. Două 
echipe de televiziune, instalate în holul hotelului, protestaseră 
împotriva excluderii lor pe lângă Teresa Van Buren. Femeia le 
spuse: . 

— S-a hotărât că prezența camerelor de televiziune ar trans- 
forma întrunirea anuală într-un spectacol de circ. 

Un tehnician t.v. bombăni: 

— După cum se-arată, deja-i un circ. 

Van Buren fu prima care dădu alarma când deveni evident, 
curând după 12.30, că spațiul “şi locurile pe scaune afectate 
consfătuirii aveau să fie total inadecvate. O conferință convo- 
cată în grabă avu atunci loc între GSP & L si conducerea 
hotelului. Se conveni să se mai deschidă o sală, cam jumătate 
cât cea de bal, unde putea să încapă o mulțime suplimentară de 
o mie cinci sute de persoane, lucrările "din sala principală 
urmând a se transmite aici printr-un sistem de difuzoare. 
Curând, un batalion de angajați. ai hotelului instalau scaune în 
spațiul adiacent. 

ar proaspeții-sosiți obiectară imediat: 

— Nicidecum! N-am să șez în niște acareturi de mâna doua! 
insistă sonor o femeie îndesată, roșie la față. Sunt acționară cu 
dreptul să stau la ședința anuală şi acolo o să stau! 

Mâna ei grasă împinse la o parte un paznic vârstnic; pe 
cealaltă şi-o folosi pentru a deschide o zonă înconjurată cu 


171 


cordoane, apoi păsi în sala de bal deja arhiplină. Mulţi alţii se 
îmbulziră pe lângă gardian și o urmară. Omul ridică din umeri 
neputincios, apoi puse la loc cordonul și încercă să dirijeze alte 
persoane în sala secundară. 

Un bărbat slab, cu chip serios, apelă la Teresa Van Buren: 

— E ridicol. Am venit aici cu avionul de la New York și am 
întrebări de pus la întrunire. 

- Vor fi microfoane în sala a doua, îl asigură ea, iar între- 
bările de-acolo vor fi auzite și li se va răspunde în ambele săli. 

Omul privi dezgustat la gloata forfotindă. 

- Majoritatea acestor oameni nu sunt decât acționari 
mărunți. Eu reprezint zece mii de părți. 

O voce din spatele lui spuse: 

— Eu am douăzeci, domnu”, da’ drepturile mele-s la fel de 
bune ca ale dumneavoastră. 

Până la urmă, amândoi fură convinşi să treacă în sala mai 
mică. 

— Avea dreptate î în privinţa actionarilor mici, observă Van 
Buren adresându-i-se lui Sharlett Underhill, care venise lângă 
ea un moment în foaierul hotelului. 

Vicepreşedintele financiar dădu din cap: 

— Mulţi dintre oamenii de-aici dețin câte zece părți sau nici 
atât. Foarte putini au peste o sută. 

Nancy Molineaux de la „California Examiner“ observa şi ea 
influxul. Stătea lângă celelalte două femei. 

- Auzi asta? o întrebă Van Buren. Infirmă aserțiunile că am 
fi o uriașă companie monolitică. Acești oameni pe care-i vezi 
aici sunt proprietarii ei. 

Domnișoara Molineaux spuse sceptică: 

— Sunt și o grămadă de acţionari mari, cu avere. 

-Nu atât de mulţi pe cât ai crede, interveni Sharlett 
Underhill. Mai mult de cincizeci la sută din acționarii noștri 
sunt mici investitori cu o sută de părți sau chiar mai puțin. "Și 
singurul acţionar major e un trust care deține acțiuni pentru 
angajații companiei — are opt la sută din totalul părților. Același 
lucru-l vei găsi aplicat ș şi la alte utilități publice. 

Reportera nu păru impresionată. 

— Nu te-am mai văzut, Nancy, spuse Teresa Van Buren, de 
când ai scris materialul ăla murdar și nedrept despre Nim 


a 


172 


Goldman. Chiar a trebuit s-o faci? Nim e un tip drăguţ, care 
munceşte din greu. 

Nancy Molineaux surâse uşor; vocea ei simulă surpriza: 

— Nu ti-a plăcut? Redactorul meu l-a găsit grozav. 

Netulburată, continuă să cuprindă cu privirea foaierul hote- 
lului, apoi observă: 

— Golden State Power nu pare capabil să facă nimic ca 
lumea. O multime de oameni de-aici sunt la fel de nemulțumiți 
de facturile lor ca şi de dividende. 

Van Buren urmări privirea ziaristei spre locul unde un mic 
grup înconjura un birou de contabilitate. Știind că mulți dintre 
acționari îi erau și clienți, GSP & L instala biroul la întrunirile 
anuale astfel ca orice neclaritate privind plățile la gaz și curent 
electric să se poată lămuri „pe loc. La birou, un trio de "funcţio- 
nari manevrau reclamaţii în timp ce coada care aștepta se "tot 
lungea. O voce de femeie protestă: 

— Nu-mi pasă ce ziceti, factura asta nu poate fi corectă. 
Locuiesc singură, nu folosesc mai mult curent decât acum doi 
ani, dar nota de plată e dublă. 

Consultând un display video conectat la computerele de 
facturare, un funcționar tânăr continua să explice rubricile 
facturii. Femeia rămase neînduplecată. 

— Uneori, îi spuse Van Buren lui Nancy Molineaux, aceiași 
oameni vor prețuri mai mici și dividende mai mari. E greu să le 
explici de ce nu le pot avea pe amândouă. 

Fără a comenta, reportera se îndepărtă. 

La 13.40, cu douăzeci de minute înainte de începerea 
şedinţei, mai rămăseseră locuri în picioare numai în sala a doua 
și continuau să apară noi-sosiţi. g 

— Sunt îngrijorat ca dracu”, îi mărturisi Harry London lui 
Nim Goldman. Cei doi se aflau la jumătatea distanței dintre sala 
de bal și cea suplimentară, unde vacarmul din “amândouă îi 
făcea să se audă greu unul pe altul. 

London și câțiva din personalul lui fuseseră „Împrumutați“ 
cu acest prilej ca să întărească forțele de securitate obișnuite ale 
GSP & L. Nim fusese trimis, cu câteva minute în urmă, de către 
J. Eric Humphrey pentru a face o evaluare personală a scenei. 

Președintele, care de obicei se amesteta fără formalisme 
printre "acţionari înainte de întâlnirea anuală, fusese sfătuit de 
ofițerul șef de securitate să nu facă la fel azi, datorită mulțimii 


173 


ostile. In acel moment, Humphrey era izolat în culise cu 
funcționarii superiori și directorii care aveau să i se alăture pe 
estrada sălii de bal la orele 14.00. 

- Sunt îngrijorat, repetă London, căci cred că vom vedea 
unele acte de violență înainte ca toate astea să se termine. Ai 
fost afară? 

Nim clătină din cap, apoi, la chemarea celuilalt, îl urmă spre 
holul exterior al hotelului și spre stradă. leșiră printr-o ușă 
laterală şi ocoliră clădirea „până în față. 

Hotelul St. Charles avea o curte anterioară care în mod nor- 
mal deservea traficul hotelului — taximetre, mașini particulare și 
autobuze. Acum însă orice manevră rutieră era "împiedicată de o 
gloată de câteva .sute de demonstranți, strigând și agitând 
pancarte. Un culoar îngust pentru pietoni era menținut liber de 
către ofiteri din poliția orașului care-i împiedicau pe mani- 
festanti să avanseze mai mult. 

Echipele de televiziune cărora li se refuzase accesul la 
întrunirea acţionarilor ieşiseră să filmeze acțiunea. 

Unele lozinci ținute deasupra capetelor spuneau: 


Susţine 
puterea ÎI mina 
pentru popor 
Poporul Cere 
Preţuri Mai Mici 
La Gaz / Lumină 
Ucideţi Monstrul 
Capitalist 
GSP & L 
p & lfp 
Cheamă 
La Naţionalizarea 
GSP & L 
Puneţi Poporul S 
Înaintea Profiturilor 


Grupuri de acţionari GSP & L, continuând să sosească și să 
treacă printre cordoanele de poliţişti, citeau indignați inscrip- 


174 


tiile. Un bărbat scund și chel, îmbrăcat sport, cu aparat auditiv, 
se opri să strige furios la demonstranți: 

- Şi eu sunt la fel de „popor“ ca şi voi, şi am muncit din 
greu toată viața ca să cumpăr câteva actiuni.. 

Un tânăr palid, cu ochelari, în cămaşă groasă Stanford 
University, replică batjocoritor: 

— La potol, capitalist nesătul! 

Alta dintre cei ce soseau — o femeie tinerică, atrăgătoare — 
i-o întoarse: 

— Poate dacă unii dintre voi ați munci mai mult și ați pune 
puţin deoparte... 

"Fu acoperită de un cor de: 

— Moarte profitorilor! 

Si: 

= Puterea aparţine poporului! 

Femeia înaintă spre cei ce strigau, cu-pumnul ridicat: 

— Ascultaţi, derbedeilor! Eu nu-s profitoare. Muncesc, 
într-un sindicat, si.. 

- Profitoarea!... 

= Lipitoarea capitalistă! ... 

Una din pancartele ce se legănau cobori până aproape de 
capul femeii. Un sergent de poliţie păși înainte, împinse 
de-acolo lozinca .și zori femeia, alături de omul cu aparat 
auditiv, spre hotel. Strigăte ș și huiduieli le răsunară în urmă. Încă 
odată demonstranții se repeziră înainte; încă odată, poliția îi tinu 
pe loc. 

Echipelor de la t.v. li se alăturaseră acum reporteri de la alte 
mijloace de informare — printre aceștia, văzu Nim, și Nancy 
Molineaux. Dar n-avea nici o dorință ` s-o întâlnească. 

Harry London observă liniştit: 

-ÎI vezi pe amicul tău Birdsong acolo, organizând toată 
povestea asta? 

— Nu mi-e amic. Da-l văd, da. 

Figura voluminoasă și cu barbă a lui Davey Birdsong - pe 
față cu un zâmbet larg, ca de obicei — era vizibilă în ultimele 
rânduri ale manifestanților. În timp ce cei doi îl priveau, 
Birdsong ridică la buze un walkie-talkie. 

— Probabil vorbește cu cineva dinăuntru, își dădu London cu 
părerea. Deja a intrat şi-a ieșit de două ori; are o parte de acțiuni 
pe numele iui. Am verificat. 


175 


- O parte e destul, sublinie Nim. Îi dă oricui dreptul să par- 
ticipe la întâlnirea anuală. 

— Ştiu. Și probabil alți oameni de-ai lui au la fel. Altceva 
pun la cale. Sunt sigur de asta. 

Nim şi London reveniră în hotel pe neobservate. Afară, 
demonstranţii păreau mai zgomotoși decât înainte. 


Într-o cameră mică de discuţii, pe un coridor din spatele 
scenei sălii de bal, J. Eric Humphrey se plimba fără astâmpăr, 
revăzând încă discursul pe care avea să-l țină nu peste mult 
timp. În ultimele trei zile, fuseseră bătute şi rebătute la mașină o 
duzină de ciome, cea mai recentă în urmă cu-o oră. Chiar și acum, 
în timp ce umbla, murmurând mut cuvinte și întorcând” pagini, 
se mai oprea din când în când ca să noteze cu creionul câte o 
corectură. 

Din respect pentru concentrarea președintelui, ceilalti 
prezenți — Sharlett Undethill, Oscar O” Brien, Stewart Ino, Ray 
Paulsen şi şase directori — tăceau, unul sau doi dintre directori 
preparând băuturi la un bar portativ. 

Capetele se întoarseră la deschiderea unei uși. Apăru un paz- 
nic de securitate și, în spatele lui, Nim, care intră şi închise ușa. 

Humphrey lăsă jos paginile speech-ului: 

- Ei? 

— Afară e o scenă de gloată. 

Nim descrise pe scurt observaţiile sale din sala de bal, din 
sala-adăugată și din fața hotelului. 

Un director se interesă nervos: 

— Avem vreo modalitate de a amâna întâlnirea? 

Oscar O’Brien scutură energic din cap: 

— Nici nu se discută. A fost convocată legal. Trebuie să aibă loc. 

— În plus, adăugă Nim, dacă am face-o ar urma o răzmeriță. 

Același director spuse: i 

— Pe-asta s-ar putea s-o avem oricum. 

Preşedintele trecu la bar și-și tumă o apă minerală simplă, 
dorindu-și să fi fost scotch, 'dar supunându-se propriilor sale 
rigori ca salariaţii să nu bea în orele de program. Spuse 
îndărătnic: 

— Ştiam dinainte că se va întâmpla așa, deci orice aluzie la 
amânări n-are nici un rost. Pur şi simplu trebuie să facem tot ce 
putem. i 


176 


Și, în timp ce sorbea din apa minerală: 

— Oamenii aceia de-acolo au tot dreptul să fie furioși pe noi 
pentru dividendele lor. Eu unul m-aș simți la fel. Ce ie poti 
spune unor oameni care şi-au pus banii într-un loc pe care-l 
credeau sigur și deodată descoperă că la urma urmei nu era? 

- Ai putea încerca să le spui adevărul, răspunse Sharlett 
Underhill, cu fata roșie de emoție. Adevărul că nu există nici un 
loc în țara asta unde cei nevoiaşi şi care muncesc pe brânci să-si 
poată plasa banii cu garanția că-și vor păstra valoarea. În 
companii ca a noastră nu mai e cazul; categoric nu în conturi de 
economii sau în obligații unde interesul nu ține pasul cu inflația 
provocată de guvern. Nu de când șarlatanii şi excrocii de "la 
Washington au început să deprecieze dolarul și o tin tot așa, 
hlizindu-se ca niște idioti în timp ce ne ruinează. Ne-au dat o 
monedă de hârtie fără acoperire, oneroasă, nebazată pe nimic 
decât pe promisiunile fără valoare ale politicienilor. Instituţiile 
noastre financiare se năruie. Asigurarea bancară — FDIC-ul -- 
o fațadă. Securitatea Socială e o fraudă falimentară; dac ar fi n 
concern privat, conducătorii lui s-ar afla acum în pușcărie. Iar 
companiile bune, decente, eficiente, ca a noastră, sunt împinse 
la zid, forțate să facă ceea ce-am făcut noi, şi să suporte pe 
nedrept acuzaţiile. 

Se auziră murmure de „aprobare, cineva aplaudă, iar preșe- 
dintele spuse sec: 

— Sharlett, poate-ar fi mai bine să tii tu discursul în locul meu. 

Adăugă, gânditor: 

— Tot ce spui e adevărat, firește. Din nefericire, majoritatea 
cetățenilor nu sunt gata să asculte şi să accepte adevărul — nu 
încă. 

— Că tot veni vorba, Sharlett, întrebă Ray Paulsen, unde-ți ţii 
tu economiile? 

Vicepreședinta financiară se răsti: 

-In Elveţia — una dintre puținele țări unde încă mai există 
sanitate financiară — și-n Bahamas — în piese de aur și franci 
elveţieni, singura monedă rămasă onestă. Dacă n-ai' făcut-o 
până acum, sfătuiește-i pe ceilalți să-mi urmeze exemplul. 

Nim se uita la ceas. Se duse Îa ușă și o deschise. 

— Mai e un minut și se face ora. E timpul să mergem. 

— Acum știu, spuse Eric Humphrey în timp ce-i conducea pe 
restul afară, ce simțeau creștinii când urmau să façă față leilor. 


177 


Reprezentanţii administrației și directorii intrară repede în 
șir pe platformă, președintele ducându-se direct la un podium cu 
pupitru, ceilalți aşezându-se pe scaune la dreapta sa. În acest 
timp, rumoarea din sala de bal se potoli. Apoi, aproape de 
primele rânduri, câteva glasuri risipite strigară: 

— Huo! 

Instantaneu, țipătul se răspândi până ce o cacofonie de hui- 
duieli si fluierături vui prin sală. Pe podium, J. Eric Humphrey 
stătea fără nici o reacţie, așteptând corul dezaprobator să tacă. 
Când scăzu puțin, se aplecă spre microfonul din faţa lui. 

- Doamnelor şi domnilor, remarcile mele de deschidere asu- 
pra situației companiei noastre vor fi scurte. Știu că mulți dintre 
dumneavoastră sunteţi nerăbdători să puneti întrebări... 

Următoarele cuvinte îi fură înecate în alt vacarm. Prin el se 
auziră strigăte de: 

— Să mori că da!... 

— Intrebările acuma! ... 

— Lasă balivernele!... 

— Zi-i de dividende! 

Când se putu face din nou auzit, Humphrey contră: 

— Sigur că am de gând să vorbesc despre dividende, dar mai 
întâi sunt unele probleme care trebuie... 

— Domnule Preşedinte, Domnule Președinte, un punct la 
ordinea zilei! 

Un glas nou, nevăzut, bubuia prin sistemul de amplificare. 
Simultan, pe pupitrul președintelui se aprinse o luminiţă roșie, 
indicând că în sala a doua se folosea un microfon. 

Humphrey vorbi cu glas sonor în propriul său microfon: , 

— Care e punctul dumneavoastră la ordinea zilei? 

— Obiectez, Domnule Președinte, fată de maniera în.care... 

Humphrey îl întrerupse: 

— Numele dumneavoastră, vă rog. 

— Numele meu este Homer F. Ingersoil. Sunt avocat și deţin 
trei sute de părți pe numele meu și două sute pe cel al unui 
client. 

— Care e punctul dumneavoastră la ordinea zilei, domnule 
Ingersoll? 

— Începusem să vi-l spun, Domnule Președinte. Obiectez 
față de felul în care s-au făcut pregătiri inadecvate și ineficiente 


. 


178 


pentru ținerea acestei întruniri, cu rezultatul că eu și mulți alții 
am fost exilați, ca niște cetățeni de clasa a doua, într-o altă sală, 
de unde nu putem participa în mod corespunzător... 

— Dar participaţi, domnule Ingersoll. Regret că numărul 
neaşteptat de mare al participanților de azi.. 

— Ridic un punct la ordinea de zi, Domnule Președinte, și 
n-am terminat. 

Întrerupt din nou de glasul bubuitor, Humphrey spuse 
resemnat: 

- Terminaţi-vă punctul la ordinea de zi, dar repede, vă rog. 

- Poate nu stiti, Domnule Preşedinte, dar chiar si această a 
doua sală e acum arhiplină, iar afară mai sunt încă destui 
acţionari care nu mai pot intra în nici una. Vorbesc în numele 
lor pentru că sunt frustrati de drepturile lor legale. 

— Nu, recunoscu Humphrey. Nu știam. Regret sincer și 
admit că pregătirile noastre au fost inadecvate. 

O femeie din sala de bal se ridică în picioare și ţipă: 

— Ar trebui să vă dați toți demisia! Nu sunteţi în stare nici 
măcar o întâlnire anuală să organizați. 

- Da; demisia! Demisia! se auzi ecoul altor voci. 

Buzele lui Eric Humphrey se strânseră; preț de-un moment, 
lucru necaracteristic pentru el, păru iritat. Apoi, cu un efort 
vizibil, se stăpâni și încercă din nou: 

— Participarea de azi, după cum mulți dintre dumneavoastră 
știți, este fără precedent. 

"Un glas strident: 

— La fel a fost și tăierea dividendelor! 

-Nu pot decât să vă spun — intenționasem s-o spun mai 
târziu dar o voi declara acum — că suspendarea dividendelor 
noastre a fost o măsură pe care eu și colegii mei din conducere 
am luat-o cu mare greutate... A 

Acelasi glas: i 

- Ati încercat să vă mai tăiați din lefurile alea grase? 

„Și cu deplina conștiință, 'Stărui Humphrey, a nefericirii, a 
realelor greutăți, care.. 

În acel moment se întîmplară simultan mai multe lucruri. 

O roşie mare şi fleșcăită, țintită fără greș îl lovi pe 
președinte î în față. Se storci, împroșcând cu miez și suc care-i 
șiroiră pe chip, costum şi pieptarul cămăși. 


179 


Ca la un semnal, îi urmă un baraj de tot mai multe pătlăgele 
şi ouă, bombardând estrada şi podiumul oratorului. Multi 
oameni din sala de bal săriră în picioare; câțiva râdeau dar altii, 
privind în jur după cei ce aruncaseră, păreau şocaţi şi dezaproba- 
tori. In acelaşi timp se „Putură auzi zgomotele altor incidente, 
glasuri sonore crescând în volum, imediat afară. 

Nim, ridicat şi el în picioare lângă centrul sălii de bal unde 
se dusese când grupul administrativ ocupase platforma, căuta 
sursa rafalei, gata să intervină dacă o putea găsi. Aproape pe 
dată îl văzu pe Davey Birdsong. La fel cum făcuse mai de- 
vreme, liderul p & lfp vorbea într-un walkie-talkie; Nim bănui 
că dădea ordine. Încercă să-şi croiască drum spre Birdsong dar 
găsi că era cu neputinţă. De-acum, în sala de bal domnea o 
debandadă totală. 5 

Dintr-o dată, Nim se pomeni față-n față cu Nancy 
Molineaux. O clipă, femeia dădu semne de nesiguranţă. 

Pe Nim îl năpădi furia: 

— Presupun că mori după toate astea astfel ca să poti scrie 
despre ele la fel de pervers ca de obicei. 

- Încerc doar să fiu obiectivă, Goldman. . . 

Cu siguranța de sine revenindu-i, domnișoara Molineaux 
zâmbi: 

— Fac reportaje și investigații acolo unde cred că-i nevoie. 

— Mhm, investigatii, adică unilaterale, strâmbe! 

Impulsiv, arătă prin sală spre Davey Birdsong și 
walkie-talkie-ul său. 

— De ce nu-l investighezi pe e/? 

— Dă-mi un motiv serios ca s-o fac. 

— Cred că provoacă dezordine aici. 

— Stii că face asta? 

— Nu, admise Nim. 

— Atunci lasă-mă pe mine să-ţi Spun ceva. Cu ajutorul lui 
sau nu, dezordinea s-a creat pentru că o mulțime de oameni cred 
că Golden State Power & Light nu e condusă așa cum ar trebui. 
Sau nici măcar nu mai vezi realitatea? 

Cu o privire disprețuitoare spre Nim, Nancy Molineaux se 
îndepărtă. - 

Apoi zgomotul de afară se înteți și mai mult și, sporind 
harababura din sala de bal, o falangă de noi- -sosiți se împinse 


`I80 


înăuntru. În urma lor veneau și mai mulţi oameni, printre care și 
purtători ai lozincilor si pancartelor anti-GSP & L. 

Ceea ce se întâmplase — după cum reieși clar mai târziu — fu 
că vreo câţiva indivizi din rândul acţionarilor opriți să intre în 
oricare din săli îi îndemnaseră „pe ceilalți să li se alăture în a se 
folosi de forță pentru a intra în sala de bal. Împreună, împin- 
seseră în lături barierele temporare și copleşiseră numeric 
gărzile de securitate și restul personalului de la GSP & L. 

Virtualmente în acelaşi moment, gloata manifestanţilor din 
curtea anterioară a hotelului luase cu asalt barajul poliţiei si de 
astă dată îl sparseră. Demonstranții afluiră în hotel, îndrep- 
tându-se spre sala de bal, unde întăriră forțele actionarilor 
asediatori. 

După cum Nim bănuia dar nu putea dovedi, Davey Birdsong 
orchestrase toate mișcările, începând cu tomata aruncată, prin 
comenzi radio. Pe lângă aranjarea demonstratiei din fata hotelu- 
lui, p & lfp se infiltrase în întrunirea acţionarilor prin trucul 
simplu = și legal — de a pune o duzină de membri, inclusiv 
Birdsong, să achiziționeze acțiuni singulare din stocul GSP & L 
cu câteva luni în urmă. 

În tumultul ce urmă, doar puțini îl auziră pe J. Eric 
Humphrey anunțând prin sistemul de "amplificare: 

- Întrunirea se suspendă. Va fi reluată peste circa o jumătate 
de oră. 


În living room-ul apartamentului ei, Karen îi adresă lui Nim 
același zâmbet radios pe care el îl ținea atât de bine minte de la 
întâlnirea anterioară. Apoi îi spuse cu înțelegere: 

— Ştiu că ai avut o săptămână grea. Am citit despre întruni- 
rea anuală și am văzut câte ceva de-acolo la televizor. 

Instinctiv, Nim făcu o grimasă. Materialul televizat se con- 
centrase pe aspectele de dezordine, ignorând chestiunile 
complexe enunțate pe parcursul a cinci ore de lucru — întrebări, 
discuții, votări de rezoluţii ce urmaseră întreruperii forțate. (Ca 
s-o spună pe-a dreaptă, recunoștea Nim, camerele de televiziune 
nu avuseseră decât cadre exterioare cu care să lucreze; privind 


181 


retrospectiv, îşi dădea seama că ar fi fost mai bine să le permită 
accesul înăuntru.) În jumătatea de oră de pauză, se restabilise 
ordinea, urmând sesiunea-maraton. Până la urmă nu se 
schimbase nimic, decât că toți-participantii erau obosiţi, dar 
multe din cele ce trebuiau spuse fuseseră aduse la lumină. Spre 
surprinderea lui Nim, a doua zi, cea mai înțelegătoare si 
echilibrată prezentare a procedurilor apăruse în „California 
Examiner“, sub semnătura lui Nancy Molineaux. 

— Dacă nu te superi, îi spuse el lui Karen, circul nostru anual 
e un lucru pe care aş vrea să mi-l şterg din minte o vreme. 

— Consideră-l șters, Nimrod. 'Care întrunire anuală? N-am 
auzit în viața mea de- -aşa ceva. 

Nim râse, apoi zise: 

— Mi-au plăcut poeziile tale. Ai publicat vreuna? 

Femeia clătină din cap și din nou își aminti, aşa cum o vedea 
stând în scaunul rulant din fața lui, că era singura parte a 
trupului pe care și-o putea mișca. . 

Venise azi aici parțial pentru că simțea nevoia să scape, fie 
şi pentru un scurt răstimp, din vâltoarea de la GSP & L. Mai 
dorise, foarte tare, și s-o revadă pe Karen Sloan, dorință acum 
întețită de farmecul şi remarcabila ei frumuseţe. Ultima era 
întocmai așa cum şi-o amintea — părul blond-strălucitor, lung 
până la umeri,. fata perfect proportionată, buzele pline şi 
imaculate, pielea opalescentă. 

Cu o undă de autoironie, Nim se întrebă dacă nu cumva se 
îndrăgostea. Dacă era aşa, asta ar fi implicat o răsturnare. De 
nenumărate ori cunoscuse sexul fără iubire. Cu Karen însă ar fi 
fost iubire fără sex. 

— Scriu poezii de plăcere, spuse Karen. Când ai venit tu 
lucram la un discurs. 

Observase deja mașina de scris electrică în spâtele ei. Avea 
înăuntru o coală parțial scrisă. Alte hârtii erau răsfirate pe o 
masă de-alături. 

— Un discurs către cine? Și despre ce? 

— Se adresează unei conventii de avocati. Un grup de la 
Baroul de Stat lucrează la un raport despre legi ce li se aplică 
persoanelor handicapate — acelea din cele mai multe state și alte 
țări. Sunt unele legi care funcționează; altele, nu. Am făcut un 
studiu asupra lor. 

— Tu le vorbeşti avocaţilor despre lege? 


182 


— De ce nu? Avocaţii se pierd în teorii. Au nevoie de un om 
practic care să le spună ce se întâmplă în realitate sub legi și 
dispoziții. De-asta m-au rugat pe mine; în plus, am mai făcut-o 
şi altă dată. Cel mai mult vorbesc despre para- și cvadriplegici 
și mai lămuresc și unele conceptii greșite. 

— Ce fel de concepții greşite? 

Din încăperea alăturată, în timp ce vorbeau, se puteau auzi 
zgomote de bucătărie. Când Nim telefonase de dimineață, 
Karen îl invitase la masă. Acum, Josie, ajutoarea-servitoare pe 
care Nim o cunoscuse în vizita precedentă, pregătea prânzul. 

- Înainte să-ți răspund la asta, spuse Karen, piciorul meu 
drept stă incomod. Vrei să mi-l muti? 

Se ridică și se apropie nesigur de scaun. Piciorul drept al lui 
Karen stătea peste cel stâng. 

— Aranjează-le doar invers. Stângul peste dreptul, te rog. 

O spuse cu indiferență iar Nim întinse mâinile, conștient 
dintr-o dată că picioarele ei acoperite cu nylon erau suple şi 
atractive. Și erau calde, momentan excitante la atingere. 

- Multumesc, spuse Karen. Ai mâini blânde. 

Văzându-l surprins, adăugă: 

— Asta e una din concepțiile greșite. 

— Care anume? 

— Că toţi oamenii paralizați sunt lipsiți de simțuri normale. E 
adevărat că unii nu mai pot simti nimic, dar post-poliomieliticii 
ca mine pot avea toate facultățile senzoriale intacte. Așa că deşi 
nu-mi pot mișca membrele, am tot atâtea senzaţii fizice ca 
oricine altcineva. De-asta un picior sau un brat poate deveni 
incomod sau „adormi“ şi are nevoie să i se schimbe pozitia, aşa 
cum tocmai ai făcut. 

— Ai dreptate, recunoscu el. Cred că, subconștient, gândeam 
așa cum ai spus. 

— Ştiu. 

Karen surâse șmecherește: 

— Dar ţi-am putut simți mâinile pe picioare și, dacă vrei să 
ştii, mi-a cam plăcut. 

Un gând neașteptat și surprinzător îi trecu prin minte, apoi îl 
alungă și spuse: 

— Mai zi-mi și o altă concepție greșită. 

- Aceea că n-ar trebui să li se ceară cvadriplegicilor să vor- 
bească despre ei înșiși. Ai fi surprins să afli cât de mulţi oameni 


183 


se codesc sau se jenează să aibă vreun contact cu noi, unii chiar 
temându-se. 

— Asta se-ntâmplă des? 

-Tot timpul. Săptămâna trecută, sora mea Cynthia m-a luat 
pentu prânz la un restaurant. Când a venit ospătarul, a scris 
comanda Cynthiei și pe urmă, fără să mă privească, a întrebat: 
„Şi dumneaei ce serveşte?“ Dar chiar și atunci, când i-am dat 
chiar eu comanda, a evitat să se uite drept la mine. 

Nim tăcu, apoi se aplecă spre Karen, îi ridică mâna și o tinu 
într-a sa: 

— Mi-e ruşine pentru toti. 

— Să nu-ți fie. Riști să vorbeşti în numele a prea mulți, 
Nimrod. 

Eliberându-i mâna, spuse: 

— Ultima oară când am fost aici ai vorbit puțin despre fami- 
lia ta. 

— Azi nu va fi nevoie pentru că ai să-i întâlneşti — cel puțin, 
pe părinții mei. Sper să nu te superi că trec pe-aici după prânz. 
E ziua liberă de la serviciu a mamei, iar tata lucrează la o firmă 
de instalatori nu departe de-aici. 

Părinții ei, relată Karen, se trăgeau din familii austriece și, în 
adolescenţă, prin anii :30, fuseseră aduși în Statele Unite ca 
imigranți pe când norii de război se adunau deasupra Europei. 
Se întâlniseră în California, se cununaseră şi avuseseră doi 
copii — Cynthia şi Karen. Numele de familie 'al tatălui fusese 
Slonhauser, anglicizat î în Sloan pe perioada naturalizării. Karen 
și Cynthia știau puțin despre moștenirea lor austriacă și fuseseră 
crescute ca fete americane de baștină. 

— Deci Cynthia e mai mare ca tine? 

-E cu trei ani mai mare și foarte frumoasă. Sora mea cea 
mare. Vreau s-o întâlneşti într-o zi. 

Zgomotele din bucătărie încetară și apăru Josie, împingând 
un cărucior de ceai, încărcat. Puse o măsuță pliantă î în fata lui 
Nim şi fixă o tavă pe scaunul rulant al lui Karen. De pe cărucior 
servi prânzul — somon rece cu salată și franzelă caldă. Josie tumă 
vin în două pahare — un Louis Martini Pinot Chardonnay frapat. 

— Nu-mi pot permite vin în fiecare zi, spuse Karen. Dar azi e 
o zi deosebită — pentru că ai revenit tu. 

Josie o întrebă: 

— Îți dau de mâncare eu sau domnul Goldman? 


184 


— Nimrod, întrebă Karen, ai ceva împotrivă? 

— Nu, răspunse el, deși dacă fac ceva greșit va trebui să-mi spui. 

— Să știi că nu-i greu deloc. Eu deschid gura și tu bagi puțină 
mâncare înăuntru. N-ai să lucrezi decât de două ori mai mult 
decât atunci când mănânci tu singur. 

Cu o privire spre Karen și un zâmbet cunoscător, Josie se 
retrase în bucătărie. 

— Vezi, spuse Karen în timp ce-și luau gustarea, şi după o 
înghiţitură de vin, te descurci de minune. Vrei să mă "ştergi pe 
buze, te rog? 

O făcu cu un şervet în timp ce ea își aplecă fața spre el. 

Continuând să-i dea de mâncare lui Karen, Nim î își spuse: 
iată o stranie senzație de intimitate în ceea ce făceau î împreună, 
o împărtășire și apropiere unice în toată experiența lui. Avea 
chiar un soi de calitate senzuală. 

Spre sfârșitul mesei, cu conștiința poate stimulată de vin, 
Karen spuse: 

— Ți-am povestit multe despre mine. Acum spune-mi tu mai 
multe despre tine. 

Începu relaxat, vorbind despre trecutul lui — copilăria, fami- 
lia, serviciul, căsnicia cu Ruth, copiii săi Leah și Benjy. Apoi, 
îndemnat de întrebările, lui Karen, își dezvălui îndoielile 
prezente — despre moștenirea sa religioasă ș şi dacă să se perpetu- 
eze sau nu prin copii, încotro i se îndrepta propria viață, viitorul 
— dacă exista vreunul — al căsniciei sale. 

— Destul atât, spuse el într-un târziu. N-am venit aici ca să te 
plictisesc. 

Zâmbind, Karen clătină din cap: 

— Nu cred c-ai putea face vreodată asta, Nimrod. Ești un om 
complex şi oamenii complecși sunt cei mai interesanti. Plus de 
asta, îmi placi mai mult decât oricine pe care să-l fi întâlnit de-o 
bună bucată de vreme. 

- — Şi eu simt la fel față de tine. 

O undă de roșeață aprinse chipul lui Karen. 

— Nimrod, ai vrea să mă săruți? 

În timp ce se ridica şi străbătea cei câţiva pași de spaţiu ce-i 
despăricau, răspunse încetișor: 

reau foarte tare. 

Buzele ei erau calde și drăgăstoase: sărutul li se prelungi. 

Nici unul nu vroia să se smulgă. Nim î își mișcă braţele, intentio- 


185 


nând s-o tragă pe Karen mai aproape de el. Apoi, de afară se 
auzi semnalul ascuţit al unei sonerii urmate de o ușă 
deschizându-se și de glasuri — al lui Josie şi încă două. Nim î își 
lăsă brațele să cadă. Se retrase. 

Karen șopti încet: 

— Fir-ar să fie! Ce moment tâmpit! 

Apoi strigă: 

— Intră! Și, un moment mai, târziu, anunţă: Nimrod, fă 
cunoștință cu părinții mei. 

Un bărbat vârstnic, demn, cu o coamă de păr cârlionțat și 
cărunt și fața brăzdată "de vreme întinse mâna. Când vorbi, gla- 
sul îi sună profund ş şi gutural, originea austriacă fiind încă vizibilă. 

— Sunt Luther Sloan, domnule Goldman. Dânsa e soţia mea, 
Henrietta. Karen ne-a vorbit despre dumneavoastră și v-am 
văzut la televizor. 

Mâna pe care o strânse Nim era a unui muncitor manual, 
aspră şi bătătorită, dar arătând ca și cum ar fi fost spălată 
frecvent; avea unghiile curate. Deşi Luther Sloan purta o 
salopetă cu urme ale muncii de care tocmai se despărțise, și 
aceasta dădea semne de NEES și fusese peticită grijuliu în 
mai multe locuri. 

Mama lui Karen dădu mâna: | 

— Frumos din partea dumneavoastră, domnule Goldman, că 
o vizitaţi pe fiica noastră. Știu că apreciază aceasta. Și noi la fel. 

Era o femeie scundă şi îngrijită, îmbrăcată modest, cu părul 
strâns într-un coc demodat; părea să fie mai bătrână decât soțul 
ei. Cândva, își spuse Nim, probabil fusese frumoasă, ceea ce 
explica farmecul lui Karen, dar acum fața-i era îmbătrânită, în 
vreme ce ochii trădau încordare și oboseală. Nim bănuia că 
semnele ultimelor două se citeau acolo de multă vreme. 

- Mă aflu aici dintr-un motiv simplu, o asigură el. Îmi face 
plăcere compania lui Karen. 

În timp ce Nim revenea la scaunul său și soții Sloan se 
așezau, Josie aduse o cafetieră și patru cești. Doamna Sloan 
turnă şi o ajută pe Karen cu ceașca ei. 

- Tăticule, întrebă Karen, cum îţi mai merg afacerile? 

-Nu atât de bine pe cât s-ar putea, oftă Luther Sloan. 
Materialele costă atât de mult — tot mai scumpe cu fiecare zi: 
veți fi știind despre asta, domnule Goldman. Așa că atunci când 


186 


pun prețul care mă costă pe mine, și adaug manopera, oamenii 
cred că vreau să-i însel. 

— Sigur că știu, spuse Nim. La Golden State Power suntem 
acuzaţi de același lucru din motive identice. 

ar a dumneavoastră e o companie mare, cu spate puter- 
nic. A mea nu-i decât o firmă mică. Mai am încă trei angajați, 
domnule Goldman, lucrez şi eu, și-n unele zile vă spun că 
aproape nu merită osteneala. Mai ales cu toate formularele de la 
guvern — tot mai multe mereu, iar jumate din lucruri nu-nțeleg 
de ce au nevoie să le știe. Petrec serile şi weekend-urile comple- 
tând formularele alea şi nimeni nu mă plăteşte pentru asta. 

Henrietta Sloan î își dojeni soțul: 

— Luther, nu toată lumea trebuie să ne-audă problemele. 

Bărbatul ridică din umeri. 

— Am fost întrebat cum îmi merg. afacerile. Așa c-am spus 
adevărul. 

— Oricum, Karen, spuse Henrietta, nimic din toate astea nu 
contează câtuși de puțin pentru tine sau pentru cumpărarea 
furgonetei tale. Avem aproape destui bani pentru un aconto, 
apoi vom împrumuta restul. 

— Mamă, protestă Karen, am mai spus și-nainte, nu-i nici o 
grabă. Reușesc să ies din casă. Josie merge cu mine. 

— Dar nu tot așa de des pe cât ai putea sau cât de departe ai 
vrea să mergi. 

Gura mamei luă o linie fermă: 

— Vei avea furgonetă. Îţi promit, draga mea. Curând. 

- — M-am gândit și eu la asta, interveni Nim. Ultima oară când 
am fost aici, Karen a pomenit despre dorința ei de-a avea o 
furgonetă în care să încapă fotoliul rulant, cu Josie la volan. 

Karen spuse, categorică: 

— Acum faceți bine toți și-ncetați cu grijile. Vă rog! 

- Nu-mi făceam griji. Dar mi-am amintit că firma noastră — 
GSP & L — are adesea furgonete mici care se vând după un an 
sau doi de folosință și sunt înlocuite de altele noi. Multe încă 
mai sunt în stare bună. Dacă vrei, aș putea ruga pe vreun om 
de-al nostru să caute ceva pentru care să vă puteți înțelege. 

Luther Sloan se lumină la față: 

— Ăsta ar fi un mare ajutor. "Sigur, oricât de bună e mașina, 
tot va trebui adaptată astfel ca scaunul să poată intra înăuntru şi 
să fie asigurat. 


187 


— Poate reuşim să ajutăm și în sensul ăsta. Nu ştiu, dar vom 
afla. 

— O să vă dăm numărul nostru de telefon, îi spuse Henrietta. 
Apoi, dacă aveți vești, ne puteți suna. 

- Nimrod, spuse Karen, ești într-adevăr scump și minunat. 

Continuară să sporovăiască până ce, privindu-și ceasul, Nim 
fu uimit să vadă cât de mult timp trecuse de la sosirea sa. 
Anunţă: ; 

— Èu trebuie să mă duc. è 

— La fel și noi, spuse- Luther Sloan. Reînnoiesc niște linii de 
gaz într-o clădire veche nu departe de-aici — pentru gazele 
dumneavoastră, domnule Goldman - iar treaba trebuie termi- 
nată astăzi. 

— Iar în caz că vi se pare că eu nu sunt ocupată, se amestecă 
şi Karen, am un discurs de terminat. 

Părinții ei își luară rămas bun cu afecțiune. Nim îi urmă 
afară. Înainte de a pleca, rămase un moment singur cu Karen și 
o sărută pentru a doua oară, cu gândul de-a o atinge pe obraz, 
dar ea întoarse capul astfel că li se întâlniră buzele. Cu un surâs 
orbitor, șopti: 

— Vino cât mai curând. 

Soții Sloan și Nim coborâră împreună cu liftul; toți trei 
tăcură câteva secunde, ocupați fiecare cu gândurile lui. "Apoi 
Henrietta spuse cu glas monoton: 

— Încercăm să facem tot ce putem pentru Karen. Câteodată 
ne-am dori să poată fi mai mult. 

Încordarea şi oboseala pe care Nim le observase mai 
devreme — poate mai apropiate de un sentiment de înfrângere — i 
se citeau iar în ochi. 

Spuse calm: 

— Nu cred că si Karen simte astfel. Din câte mi-a spus, vă 
apreciază sprijinul şi tot ce-ați făcut pentru ea. 

Henrietta scutură din cap cu emfază, cocul de la ceafă accen- 
tuând mișcarea: 

- Orice putem face e prea putin. Chiar și-aşa e o cale 
netrebnică de a îndrepta ce i s-a întâmplat lui Karen — din cauza 
a ceea ce am făcut no; — demult. 

Luther puse cu blândete o mână pe bratul soţiei sale: 

- Liebchen, am mai vorbit despre toate astea, de-atâtea ori. 
Nu-ncepe iar. N-ajută la nimic, doar rău îţi fac. 


188 


Femeia se întoarse spre el aprigă: 

— Şi tu gândești la fel. Ştii bine că da. 

Luther oftă, apoi îl întrebă brusc pe Nim: 

— Karen v-a spus că a contractat polio? 

- Da, dădu Nim din cap. 

- V-a spus cum? Și de ce? 

— Nu. Mă rog, nu exact. 

Henrietta interveni: 

— De obicei nu spune. 

Ajunseseră la parter și ieșiră din lift, poposind în holul mic 
şi pustiu, în timp ce Henrietta Sloan continua: 

— Karen avea cincisprezece ani, era încă la liceu. Elevă cu A 
pe linie; lua parte la întrecerile de atletism ale şcolii. Părea că 
n-o aşteaptă decât lucruri bune. 

- Ceea ce vrea să spună soţia mea, explică Luther, e că în 
vara aceea noi înşine — noi doi — aranjaserăm să mergem în 
Europa. Împreună cu alții de la biserica noastră lutherană — un 
pelerinaj religios la locurile sfinte. Aranjaserăm ca, în lipsa 
noastră, Karen să meargă într-o tabără de vară. Ne-am spus că o 
perioadă la țară i-ar prinde bine; de asemenea, fiica noastră 
Cynthia fusese în aceeași tabără cu doi ani mai-nainte. 

— Adevărul adevărat e, spuse Henrietta, că ne gândeam mai 
mult la noi decât la Karen. 

- Soţul ei continuă ca și cum n-ar fi fost întrerupt: 

— Dar Karen nu vroia să se ducă în tabără. Umbla cu un 
băiat; el nu pleca din oraș. Karen vroia să stea acasă pe timpul 
verii și să fie în preajma lui. Cynthia însă plecase deja; Karen ar 
fi stat singură. 

— Karen a insistat și a insistat, preluă Henrietta. A spus că nu 
contează că-i singură 'şi că, în ce-l privea pe băiat, putem avea 
încredere în ea. Vorbea chiar despre o premoniţie că dacă se“ 
duce așa cum vrem noi se va întâmpla ceva rău. N-am uitat 
niciodată asta. Şi niciodată n-am s-o uit. 

Propria sa experientă îi dădu lui Nim senzaţia scenei des- 
crise: soţii Sloan ca tineri părinți, Karen abia ieșită din 
copilărie, și ciocnirea voințelor puternice — toți trei “atât de 
diferiți de ceea ce-aveau să devină. 

Încă odată Luther continuă firul povestirii, vorbind repede 
ca dorindu-și s-o vadă dusă până la capăt: 


189 


— Punctul culminant a fost că am avut un scandal în familie — 
noi doi de-o parte, Karen de cealaltă. Am insistat să se ducă în 
iabără şi până la urmă s-a dus. În timp ce ea era acolo iar noi în 
Europa, a izbucnit o epidemie de polio. Karen a fost una dintre 
victime. 

— De-ar fi stat doar acasă, începu Henrietta, așa cum vroia ea.. 

Soţul ei o întrerupse: 

- Destul atâta! Sunt sigur că domnul Goldman şi-a foma 
imaginea. 

— Da, spuse cu glas încet Nim: Cred că da. 

Îşi amintea versurile pe care Karen i le scrisese după elec- 
trocutarea lui Waly Talbot jr. 


„Dacă doar“ aceasta sau aceea 
În ziua cutare şi cutare 

A variat cu un ceas sau deget; 
Sau ceva neglijat s-a făcut 
Sau ceva făcut s-a neglijat! 


Acum înțelegea mai bine. Apoi, deducând că trebuia să 
spună ceva dar nefiind sigur ce, adăugă: 

~ Nu văd de ce ar trebui să vă învinuiți singuri pentru cir- 
cumstanţe.. 

O privire a lui Luther și un: 

— Vă rog, domnule Goldman! îl reduseră la tăcere. Nim î își 
dădu seama de ceea ce ar fi trebuit să ştie din instinct: nu mai 
era nimic de spus; argumentele mai fuseseră d&zbătute şi cu 
emfază respinse. Nu exista nici o cale, niciodată nu existase, în 
care cei doi să poată fi eliberaţi de o câtime din povara pe 
care-o purtau. 

— Henrietta are dreptate, spuse Luther. Și eu socot la fel ca 
ea. Amândoi vom duce vina cu noi până-n mormânt. 

Sotia sa adăugă: 

șa că acum înțelegeți ce simțim când spun că orice facem 
- inclusiv munca pentru a plăti o turgonetă pentru Karen — de 
fapt este egal cu zero. 

— Nu este egal cu zero, protestă Nim. Oricât de adevărate ar 
fi alte lucruri, o furgonetă pentru Karen, e mult mai mult decât 
credeți. 

leșiră din holul blocului în stradă. Mașina lui Nim era par- 
cată la câțiva pași. 


190 


- Vă multumesc pentru că mi-ati spus ce s-a întâmplat, mai 
zise el. Am să-ncerc să fac ceva cu furgoneta, de îndată ce pot. 


După cum ajunsese Nim să se-aștepte, peste două zile primi 
câteva versuri de la Karen. 


Tânăr fiind 

Ai fugit vreodată pe trotuare, 

Jucând jocul 

Ocolirii crăpăturilor? 

Sau, mult mai târziu, 

Ai umblat în minte pe fire de păr 

In echilibru pe funii înlocuite, 
Temându-te, şi totuși pervers curtând, 
Nenorocirea prăbușirii? 


„Nenorocire“ am spus? 

Aberant cuvânt! 

Căci sunt alte căderi și pedepse 

Nu întru totul catastrofale, 

Ci capitonate cu generozitatea 

Bucuriei și a gloriei. | 

A cădea cu tronc e una dintre ele. 

Totuși înțelepciunea previne: 

Căderea e cădere 

Cu urmări de suferință şi durere 

Doar amânate, nu ocolite. aa 

Zât! Marş!. 

Ducă-se înțelepciunea! 

Ura pentru pavajul nebun, funii, fire de păr! 
In clipa asta, cine-i înțelept sau vrea să fie? 
Eu nu. 

Tu da? 


7 


Subiectul era Tunipah. 
— A-i vorbi Guvernatorului acestui stat despre ceva, declară 
J. Eric Humphrey cu accentul său bostonian prețios, are cam tot 


191 


atâta efect cu a-ţi. băga mâna într-un lighean cu apă. De cum 
scoţi mâna, apa e exact la fel cum a fost şi înainte, ca și cum 
mâna nici n-ar fi intrat acolo. 

— Decât că, sublinie Ray Paulsen, te-alegi cu mâna udă. 

— Şi rece, completă preşedintele. 

- Eu v-am prevenit, le aminti Teresa Van Buren. V-am 
prevenit imediat după pana de curent de-acum două luni că 
publicul are memorie scurtă, că oamenii — inclusiv politicienii — 
vor uita reducerea de energie şi motivele ei. 

- Nu memoria e problema Guvernatorului, o asigură Oscar 
O'Brien. Consilierul general fusese cu Eric Humphrey î în timpul 
recentelor. sesiuni de la Capitoliu, unde se discutaseră propu- 
nerile pentru noile centrale energetice — printre care și Tunipah. 
Continuă: 

— Există o singură problemă cu Guvernatorul nostru: vrea să 
fie Președinte al Statelor Unite. Vrea atât de tare, încât îi şi 
simte gustul. 

Nim Goldman spuse: 

- Cine știe? S-ar putea să fie un președinte bun. 

— Asta s-ar putea, conveni O’ Brien. Între timp, însă, 
California o ia în derivă, blocată cu un șef de stat care nu vrea 
să-şi asume poziții ferme sau să ia decizii. De teamă să nu 
ofenseze până și un singur elector pe plan naţional. 

— Admiţând o mică exagerare, spuse Eric Humphrey, aceasta 
e esența problemei noastre. 

— Mai mult, adăugă O'Brien, suflând fumul trabucului, 
același lucru se aplică — din motive similare, chiar dacă diferite 
- tuturor persoanelor publice din Sacramento. 

Cei cinci se aflau la sediul Golden State Power & Light, în 
apartamentul de birouri al președintelui, așezați cu dezinvoltură 
în zona-salon. 

Dezbaterile cu public asupra propusei termocentrale cu căr- 
buni, de mare capacitate, de la Tunipah, urmau să înceapă în 
mai puţin de două săptămâni. Şi pe câtă vreme proiectul era de 
o importanță vitală pentru California — punct de vedere acceptat 
în particular de către Guvernator, ajutoarele sale și legislatorii 
superiori — din motive politice, nici unul nu acorda sprijin 
planului Tunipah. Compania, în pofida puternicelor forțe de 
opoziție, trebuia „să se descurce singură“. 


192 


Un alt lucru respins de Guvernator era cererea GSP & L ca 
un număr de agentii reglementatoare pe care le implica licen- 
țierea proiectului 'Tunipah să țină dezbateri conexe datorită 
urgenței. In loc de asta, aveau să-şi urmeze cursul procedurile 
încetățenite. Asta însemna un lung şi epuizant şir de expuncri și 
argumentări în fața a patru corpuri guvernamentale separatc, 
privind fiecare un alt aspect, deși adesea suprapunându-se. 

Teresa Van Buren întrebă: 

— Sunt șanse ca Guvernatorul, sau oricine altcineva, să-și 
schimbe poziția? 

— Numai dacă ticăloşii găsesc vreun avantaj pentru ei înșişi, 
mârâi Ray Paulsen. Și n-or să găsească. 

Paulsen devenise tot mai acru în ultima vreme din cauza 
amânărilor iritante ale aprobării planurilor. În calitatea sa de 
director însărcinat cu furnizarea energiei electrice, lui Paulsen 
avea să-i revină nepopulara îndatorire de a iniția întreruperi ale 
curentului când urmau a deveni necesare, în viitor. 

— Așa -e cum spune Ray, îi dădu dreptate O'Brien. Știm cu 
toţii cum banda ălora din Sacramento ne-a lăsat cu problema 
nucleară în cârcă, admițând — neoficial — necesitatea centralelor 
atomice, dar fără a avea "curajul de a o spune cu voce tare. 

- Ei bine, spuse incisiv Eric Humphrey, indiferent că ne 
place atitudinea asta sau că o disprețuim, din nou e valabil 
același lucru. Acum, în legătură cu dezbaterile referitoare la 
Tunipah. Vreau să vă împărtășesc câteva gânduri. În aceste 
dezbateri, participarea noastră trebuie să fie de cel mai înalt 
calibru. E nevoie să avem o prezentare cu date concrete, 
rezonabilă, calmă și demnă. Sub tirul întrebărilar, răspunsurile 
tuturor reprezentanţilor noștri trebuie să fie aceleași, punând 
accentul pe politeţe ş şi răbdare. Ca parte a tacticii sale, opoziția 
va încerca să ne provoace. Trebuie să rezistăm acestor pro- 
vocări și vreau ca toți oamenii noștri să fie instruiți în acest 
sens. 

— Se va face, îl asigură Oscar O'Brien. 

Ray Paulsen îl privi neguros pe Nim: 

— Ţine minte că asta-i valabil și pentru tine. 

Nim se strâmbă: 

— Fac deja exerciții de auto-stăpânire, Ray — chiar acum. 

Nici unul nu uitase ciocnirea lor de la ședința de adminis- 
tratie unde Nim și Van Buren ăptaseră "pentru o enunțare 


193 


publică, pe linie dură, a problemelor firmei, Paulsen şi majori- 
tatea celorlalți susținând contrariul. Judecând după instrucți- 
unile președintelui, ” linia moderată“ încă mai era în vigoare. 

- Tot mai crezi, Oscar, întrebă Eric Humphrey, că e-necesar 
ca eu, personal, să particip la aceste discuţii? 

O'Brien dădu din cap: 

— Categoric da. 

Dincolo de întrebare, evident, se simțea dorința lui 
Humphrey de a evita atenţia publicului. În ultimele zece zile 
mai avuseseră loc două sabotaje la instalaţiile GSP & L, nici 
unul necauzând avarii serioase, dar amintind de continua 
primejdie față de rețea şi personalul său. Nu mai departe decât 
ieri, un avertisment telefonat la un post de radio declarase că 
„alți criminali din administrația Golden State Pișat & Lingencur 
vor plăti în curând pedepasa poporului pentru nemerniciile lor.“ 

O'Brien adăugă: 

-— Promit că va fi o apariție scurtă, Eric, dar avem nevoie de 
prezenta ta în cronica evenimentelor. 

Preşedintele oftă: 

- Prea bine. 

Nim se gândi cu umor strâmb: ca de obicei, strategia profilu- 
lui inferior nu i se aplica și lui. La proximele dezbateri Nim 
avea să apară ca un martor-cheie şi, în vreme ce ceilalți din 
companie au să expună lejer chestiunile tehnice, Nim va 
prezenta marea amplitudine a proiectului Tunipah. Oscar 
O'Brien va conduce și orienta martorii în cursul interogato- 
riilor. 

Nim și O’Brien făcuseră deja câteva repetiții la care partici- 
pase și: Ray Paulsen. 

În timpul colaborării lor cu O'Brien, Paulsen și Nim își 
reprimaseră antagonismul obișnuit și în unele momente ajun- 
seseră până la relaţii amiabile. 

Folosindu-se de aceasta, Nim ridică în fata lui Paulsen 
subiectul unei furgonete uzate pentru Karen Sloan, transpor- 
turile fiind un departament subordonat Furnizării energiei. 

Spre surprinderea lui Nim, Paulsen se arătă interesat şi înda- 
toritor. În patruzeci şi opt de ore de la conversaţia lor, depistase 
un furgon convenabil care avea să se scoată curând la vânzare. 
Mai mult de-atât, Ray Paulsen proiectă personal câteva modi- 
ficări. Aveau să uşureze urcarea scaunului rulant al lui Karen în 


194 


dubă şi, odată ajuns înăuntru, fixarea sa pe loc. Karen îi telefonă 
lui Nim ca să-i spună că o vizitase un mecanic de la GSP & L 
pentru a-i măsura scaunul și a verifica legăturile electrice. 

— Unul' din cele mai frumoase lucruri ce mi s-au întâmplat 
vreodată, îi spuse Karen lui Nim la telefon, a fost observarea de 
către tine a cerculețului aceluia roșu pe hartă în ziua aia și vizita 
de mai apoi, aici. Că tot veni vorba, când mai treci, dragă 
Nimrod? Curând, sper. 

Promisese că va merge. Mai târziu, Nim le telefonase 
părinţilor lui Karen, Luther și Henrietta, care fură încântați de 
ideea’ furgonetei și arânjau “acum un împrumut de la bancă 
pentru a acoperi cea mai mare parte din cost. 

Glasul lui Oscar O'Brien îl readuse pe Nim în prezent: 

- Presupun că vă daţi seama cu toții cât de lung are șanse să 
fie acest întreg proces în legătură cu Tunipah. 

— Prea al naibii de lung! încuviință morocănos Paulsen. 

Van Buren se interesă: 

— Cât estimezi în cel mai bun caz, Oscar? 

— Presupunând că avem succes în diversele serii de audienţe, 
şi lăsând loc și pentru amânarea acțiunilor curții în consecință, 

a care e aproape sigur că vor recurge oponenții noştri — as 
spune că între șase și șapte ani, răspunse consilierul 'general, 
răsfirându-și hârtiile. S-ar putea să vă intereseze și costurile. 
Departamentul meu estimează că propriile noastre costuri — 
doar căutarea licenţei de a construi, indiferent dacă pierdem sau 
câştigăm — vor fi de cinci milioane de dolari și jumătate. 
Studiile asupra mediului î înconjurător vor costa încă vreo câteva 
milioane. Și nu vom fi întors nici un hârleț de pământ până ce 
construcţia nu a primit toate licenţele. 

- Hai să ne asigurăm, Tess, îl spuse Eric Humphrey direc- 
toarei cu Public Relations, că această informaţie va ajunge 
cuhoscută pe o scară cât mai largă posibil. 

— Am să-ncerc. Deşi nu pot garanta c-o să le pese multora 
din afara camerei ăsteia. 

— Le-o păsa când s-or stinge luminile, se răsti Humphrey. 
Bine, vreau să văd progresele, dacă există, cu celelalte cereri ale 
noastre — hidrocentrala cu pompe de la Devil's Gate și geo- 
termala de la Fincastle. 

— „Dacă există“ e corect spus, observă O'Brien. Raportă 
apoi că până în prezent nu se rezolvaseră decât primele 


195 


frecusuri prin jungla birocratică. Altele, nenumărate. îi asteptau. 
Între timp. creștea opoziția masivă fată de Devil's Gate si 
Fincastle.. 

Ascultând. Nim simti un soi de furie fată de greoiul si inefi- 
cientul sistem și. propria moleşeală a companiei de a nu-l ataca 
din răsputeri. Stia că va avea de furcă la. dezbaterile despre 
Tunipah. Va avea de furcă în a da dovadă de retinere. dificultăti 
să-și păstreze răbdarea. o anume ezitare de a-și atenua propriile 
cuvinte dure care ar fi putut rosti adevărul de-a dreptul. 


-8 


J. Eric Humphrey stătea, roșu la tată și stânjenit, în scaunul 
înalt. cu spătar tare, al martorilor. Era acolo de-o jumătate de zi 
— dejá cu câteva ore mai mult decât , “scurta aparitie“ pe care i-o 
promisese Oscar O'Brien. 

La un metru distanță, în decorul ca de tribunal, Davey 
Birdsong stătea cu tata la martor, dominându-l. Birdsong se 
balansa uşor in timp ce-şi muta formidabila greutate de pe 
călcâie pe vârturile picioarelor, apoi îndărăt. înainte, din nou 
inapoi. 

— De vreme ce se pare că sunteți tudul de urechi, voi repeta 
întrebarea. Cu cât sunteti plătit în fiecare an? 

Humphrey, care ezitase când i se pusese pentru prima oară 
întrebarea, îi aruncă o privire lui O'Brien. aşezat la masa 
consilierilor. Avocatul ridică infim din umeri. 

Cu buzele strânse. presedintele răspunse: 

- Două sute patruzeci şi cinci de mii de dolari. 

Birdsong legănă grațios o mână: 

-- Nu, amice. nu m-ai înteles. N-am intrebat care e capitaliza- 
rea companie: Golden State Power & Light. Am intrebat ce 
pâine câștigi dumneata. 

Fără să se amuze, Humphrey replică: 

- Asta e cifra pe care am dat-o. 
Aproape că nu-mi vine să cred! 

Birdsong se plesni cu o mână pește cap intr-un gest teatrai. 

-- N-am crezut Că o singură persoană poate castiga atât de 
muiti bani. 


196 


Şi slobozi un șuierat prelung și jos: 

—- Wow! 

Din publicul sălii de dezbateri, încinsă și aglomerată, răsună 
ecoul altor fluierături și al altor „wow/“-uri. Cineva strigă: 

— Noi consumatorii suntem cei care-i plătim! Prea al dracu” 
de mult! 

Zurbagiul primi aplauze și tropăieli din picioare. 

Pe banca de deasupra, privind î în jos la martor. examinator şi 
spectatori, membrul din comisie ce prezida sedinta intinse mâna 
după un ciocănel. Bătu uşurel cu el si ordonă: 

- Linişte! 

Membrul comisiei, având vreo treizeci ŞI cinci de ani si. 0 
fată roz, băietească, fusese numit în post cu un an în urmă, după 
ce slujise ìn partidul politic de guvernământ. Era de specialitate 
contabil şi se zvonea că s-ar înrud: cu Guvernatorul. 

Când presedintele tăcu, O’Brien se ridică'greoi în picioare: 

-- Domnule Președinte, e necesară hărtuirea martorului meu” 

Membrul comisiei îl privi pe Birdsong, care purta uniforma 
sa de blugi giorsuiți. o cămașă multicoloră descheiată la gât si 
pantofi de tenis. Prin contrast, Humphrey, care-și comanda 
costumele în trei piese de la de Lisi din New York şi se deplasa 
până acolo pentru ajustări, era impecabil vestimentar. 

— Aţi adresat întrebarea și ați primit un răspuns, domnule 
Birdsong, spuse preşedintele: Ne putem vedea de treabă și fără 
teatralisme. Continuati, vă rog. 

— Desigur, Domnule Preşedinte. 

Birdsong se intoarse din nou spre Eric Humphrey: 

— Ati spus două sute şi patruzeci si cinci de mii de dolari? 

— Da, atâta am spus. 

— Mai există şi alte compensaţii care insotesc calitatea de 
mare mahăr... ( Râsete din rândul spectatorilor. > Ma scuzati — de 
presedinte al unei firme de utilitate publică? O limuzină 
personală eventual? 

- Da. 

- Cu sofer? 

-- Da. - | 

- Plus un cont gras de cheltuieli? 

Humphrey spuse imbutnai: 

-- Nu m-as referi la el cu cuvântul „gras“ 

- Preferau „enorm! 


197 


Alte râsete. 

Intensa neplăcere a lui J. Eric Humphrey începea să se arate. 
Administrator de înalt nivel în esență și sub nici o formă 
luptător corp-la-corp, era prost echipat” pentru a face față 
histrionismului cu sclipiciuri al lui Birdsong. Răspunse cu 
răceală: 

- Îndatoririle mele implică anumite cheltuieli pe care mi se 
permite să le pun pe socoteala companiei. 

- Te crez! 

O'Brien era pe jumătate în picioare. Preşedintele îi făcu 
semn să se așeze și recomandă: 

— Rezumnaţi- -vă la întrebări, domnule Birdsong. 

Uriașul bărbos rânji larg: 

— "țeles! 

Aşezat în sectorul public, Nim era exasperat. De ce nu 
răspundea Humphrey de-a dreptul, agresiv, așa cum putea și ar 
fi trebuit? Salariul meu, domnule Birdsong, e o chestiune 
cunoscută public de vreme ce se raportează agențiilor în vigoare 
iar informaţiile pot fi obtinute cu ușurință. Sunt sigur că il 
cunoșteaţi încă inainte de-a pune întrebarea; prin urmare, 
surpriza dumneavoastră mimată a fost falsă și înșelătoare. Mai 
mult, salariul nu e deplasat pentru președintele ; si principalul 
conducător al uneia din cele mai mari corporații "naţionale; de 
fapt, este mai mic decât în majontatea celorlalte companii de 
proporții comparabile. Un motiv pentru nivelul salariului meu e 
acela că organizațiile industriale ca GSP & L sunt conștiente că 
trebuie să fie competitive în a recruta ȘI reține” talentele 
executive. Ca să fiu concret: propna mea experiență $ si calificare 
mi-ar aduce cu siguranţă un Salariu egal sau Chiar mai mare în 
altă parte. S-ar putea să nu vă placă întru totul acest sistem, 
domnule Birdsong, dar câtă vreme rămânem o societate a 
liberei întreprinderi, asa stau lucrurile. Cât despre mașina cu 
șofer, aceasta mi-a fost oferită în momentul angajării pe aceeaşi 
bază competitivă ca și salariul, precum și conform aprecierii că 
timpul Și energia unui sef al executi 'vului sunt mai valoroase 
decât costul uriei asemenea mașini și şofer. Încă un punct 
despre această mașină: asemenea altor directori ocupați. suní 
deprins să lucrez în ea cât timp mă deplasez dintr-un loc în altul 
și rareori mă relaxez acolo. În sfârșit, dacă directorii și acțio- 


198 


narii companiei sunt nemulțumiți de performanţele mele în 
schimbul banilor plătiți, au puterea de a mă înlătura.. 

Dar nu! Nim cugetă amar: atitudinea delicată, grija excesivă 
pentru o imagine publică greu perceptibilă, pasul moale, 
nerezistarea niciodată față de Birdsongii lumii întorcând asupra 
lor propria-le tactică dură — toate acestea erau la ordinea zilei. 
Acestei zile și a altora care urmau. 

Era a doua zi a audierilor asupra cererii de licență pentru 
Tunipah, etapa întâi. Ziua-precedentă fusese umplută de for- 
malităţi, inclusiv supunerea de către consilierul GSP & L a unei 
„Notite 'de intenții“ mamut având 500 de pagini (tipărită în 350 
de exemplare), "primul din numeroasele documente similare 
ce-aveau să urmeze. După cum se exprimase, sardonic, 
O'Brien: 

- La vremea încheierii vom fi cauzat doborârea unei păduri 
întregi pentru fabricarea hârtiei folosite, care, adunată la un loc, 
ar putea să umple o bibliotecă sau să scufunde un vapor. 

Mai devreme în cursul zilei, J. Eric Humphrey fusese con- 
vocat ca prim martor al petiționarului. 

O'Brien îl condusese rapid pe președintele companiei prin- 
tr-un recital al nevoii pentru Tunipah și al avantajelor ampla- 
samentului — promisa „scurtă apariție“. Urmase apoi o chestio- 
nare mai îndelungată din partea consilierului comisiei, căruia îi 
urmase Roderick Pritchett, secretar-manager al Clubului 
Sequoia. Ambele interogatorii încrucișate, chiar durând fiecare 
mai mult de-o oră, fuseseră constructive și ponderate. Davey 
Birdsong însă, care urma la rând ca reprezentant al p & lfp, 
înviorase deja lucrările, spre evidenta desfătare a suporterilor 
din public. 

— la să vedem, domnule Humphrey, continuă el, bănuiesc că 
dimineața vă sculaţi imaginându-vă că trebuie să faceți ceva 
care să justifice acest enorm salariu al dumneavoastră. Așa este? 

O'Brien strigă prompt: 

— Obiectez! 

— Obiecţia se aprobă, pronunță președintele. 

Birdsong nu se tulbură: 

- Voi pune altfel întrebarea. Simti, ca „parte principală a 
muncii tale, Eric puiule, că trebuie să tot visezi scheme — ca 
treaba asta cu Tunipah — ca să aducă profituri enorme compa- 
niei tale? 


199 


— Obiecţie! 

Birdsong se răsuci spre consilierul GSP & L: 

— De ce nu te-ai înregistrat pe-o bandă? Atunci puteai apăsa 
pe-un buton fără să mai deschizi gura. 

Răsunară râsete și câteva aplauze răzlețe. În acelaşi timp, 
tânărul membru al comisiei se aplecă să se consulte cu un al 
doilea aşezat lângă el — un judecător de drept administrativ mai 
în vârstă, slujbaș civil cu experiență îndelungată î în coordonarea 
acestui tip de ședințe. În timp ce vorbea încet, bărbatul cel 
vârstnic a putut fi văzut clătinând din cap. 

— Obiecţie respinsă, anunță președintele, apoi adăugă: 
acordăm o libertate considerabilă la 'aceste audieri, domnule 
Birdsong, dar vă rugăm să vă adresați tuturor martorilor cu 
respect, folosindu-le numele corecte, nu cu — încercă să-și 
reprime un zâmbet dar nu prea reuși — „amice“ sau „Eric 
puiule“. Încă o problemă: am dori câteva asigurări că firul 
întrebărilor dumneavoastră e relevant. 

— A, nici vorbă că-i relevant! E relevant de-a binelea! 

Răspunsul lui Birdsong răsună expansiv. Apoi, schimbând 
vitezele, căzu în rolul de implorator: 

— Dar dați-vă seama vă rog, Domnule Președinte, eu sunt 
doar un muritor de rând, reprezentând oamenii umili, nu un 
avocat important şi fantezist ca moș Oscar, puiu” aci de faţă. 

Arătă spre O'Brien: 

— Așa că dacă sunt stângaci, peste măsură de prietenos, fac 
greseli.. 

Preşedintele oftă: 

— Doar continuaţi. Vă rog! 

— teles! Negreșit, domnule! 

Birdsong se întoarse spre Humphrey: 

- Ai auzit ce-a zis omu’! Consumi timpul comisiei. Acuma 
fă bine de n-o mai da cotită și răspunde la-ntrebare. 

— Care întrebare? interveni O'Brien. Să fiu al naibii dacă 
mi-o mai amintesc. Sunt sigur că nici martorul n-o mai știe. 

Președintele dispuse: 

- Grefierul să recitească întrebarea. 

Sesiunea se întrerupse și cei aflați pe scaune și bănci tari se 
foiră, așezându-se în poziții mai comode, pe când un stenograf 
care ținea consemnarea oficială pentru comisie răsfoi înapoi 
prin însemnări. În partea dinapoi a sălii, un număr de noi-sosiți 


200 


înaintară în timp ce alții plecau. După cum știau participanții, în 
lunile și anii ce urmau, cu mult înainte de a se ajunge la vreo 
decizie, acea scenă şi succesiune de fapte urma să se repete de 
nenumărate ori. $ 

Sala de audieri lambrisată cu stejar se afla într-o clădire cu 
douăsprezece etaje de lângă centrul civic, ocupată de Comisia 
pentru energie a Californiei, cea care tinea prezenta serie de 
dezbateri. Drept peste drum era edificiul Comisiei pentru 
utilităţi publice a Californiei, care ulterior avea să-și efectueze 
propriile audieri referitoare la Tunipah, în” mare parte repetând 
cele făcute. Concurența și invidia între cele două comisii 
separate erau intense și, uneori, totul devenea ca-n Alice-în- 
Țara-Minunilor. 

Încă două agentii de stat aveau să intre și ele curând în acti- 
une, executând dezbateri proprii; acestea erau Comitetul pentru 
calitatea și resursele de apă din California și Comitetul pentru 
resursele de aer. Fiecare din cele patru corpuri guvernamentale 
avea să primească toate rapoartele și alte hârtii generate de 
celelalte trei, pe care în marea majoritate urmau să le ignore. 

Apoi, la un nivel inferior, era necesară satisfacerea unui 
District de control al poluării atmosferice care putea impune 
restricții și mai drastice decât cele ale agențiilor de stat. 

După cum spunea în particular O'Brien, „nimeni care nu e 
direct implicat n-ar crede vreodată incredibila duplicare și 
zădărnicie. Noi cei care participăm ș și cei care au durat sistemul 
ăsta nebunesc, ar trebui să primim certificat medical de nebuni. 
Ar fi pe departe mai ieftin pentru bugetul public, și mai eficient, 
dacă ne-ar închide la balamuc. 

Stenograful conchidea: 

„.scheme — ca treaba asta cu Tunipah — care să aducă 
profituri enorme companiei tale? 

-Obiectivul proiectului Tunipah, răspunse Humphrey, este 
de a acorda servicii clienţilor noștri și societății în general, așa 
cum am făcut întotdeauna, anticipând cererea crescută de 
electricitate. Profitul e pe plan secund. 

— Dar vor fi profituri, insistă Birdsong. 

— Firesc. Suntem o companie publică, cu obligații față de 
investitori.. 

- Profituri mari? Profituri de milioane? 


201 


— Datorită enormelor proporţii ale antreprizei și uriașei 
investiţii, vor urma emiteri de acțiuni şi titluri de rentă, care nu 
le-ar putea fi vândute investitorilor dacă nu.. 

Birdsong îl întrerupse tăios: . s 

— Răspundeţi cu „da“ sau „nu“. Vor fi profituri de milioane? 

Preşedintele GSP & L roși. 

— Probabil — da. 

Încă o dată torționarul său se legănă înainte și-napoi pe căl- 
câie. 

— Deci nu avem decât cuvâritul dumneavoastră de onoare, 
domnule Humphrey, că pe primul plan se înscriu profiturile sau 
serviciile — cuvântul unei persoane care, dacă această monstru- 
oasă fraudă de la Tunipah e impusă publicului, pândeşte 
profitul pe orice cale posibilă. 

- Obiecţie, spuse obosit O’Brien. Aceasta nu e o întrebare. E 
o declaraţie defăimătoare, incitatoare, nefundamentată. 

— Ce multe vorbe mari! — okay, retractez, se oferi Birdsong 
înainte ca președintele să poată dispune; rânji. Se pare că 
sentimentele mele cinstite mi-au luat-o înainte. 

O'Brien păru că vrea să obiecteze iar, apoi se răzgândi. 

După cum Birdsong și ceilalți știau foarte bine, ultimul 
schimb de replici avea să figureze în stenogramă, în pofida 
retractării. De asemenea, reporterii de la masa presei ţineau 
capetele aplecate scriind de zor — un lucru pe care mai-nainte 
nu-l făcuseră. 

Continuând să observe din fotoliul său de spectator, Nim își 
spuse: fără-ndoială că remarcile lui Davey Birdsong aveau să 
apară a doua zi în presă, dat fiind că liderul p & lfp făcea, ca de 
obicei, figură colorată. 

In grupul presei, Nim o putu vedea pe ziarista negresă, 
Nancy Molineaux. Il privise atentă pe Birdsong, fără a scrie, ci 
șezând dreaptă și nemișcată; poziţia îi accentua obrajii cu: 
pomeţi proeminenți, fata frumoasă 'chiar dacă amenințătoare, 
trupul zvelt şi mlădios. Expresia-i era îngândurată. Nim deduse 
că şi ea aprecia numărul actoricesc al lui Birdsong. 

"Mai devreme în cursul zilei, domnișoara Molineaux și Nim 
trecuseră scurt unul pe lângă altul în fata sălii de dezbateri. La 
înclinarea lui discretă din cap, ea ridicase o sprânceană și-i 
adresase un zâmbet batjocoritor. 

Birdsong își reluă interogatoriul: 


202 


— Spune-mi, Eric bătrâne... hopa, scuzarisiți! — Domnule 
Humphrey — aţi auzit vreodată de conservare? 

— Bineînţeles. 

— Sunteţi conştient de faptul că există o convingere larg 
răspândită că proiecte ca Tunipah-ul n-ar fi necesare dacă voi 
ați lua conservarea în serios? Vreau să spun, nu doar să vă 
jucaţi de-a conservarea în mod simbolic, ci s-o vindeți — cu 
aceeașți monedă forte pe care o folosiți chiar acum căutând 
permisiunea de a clădi și mai multe centrale ca să scoateţi 
profituri tot mai grase și mai grase? 

O'Brien se ridicase pe jumătate când Humphrey spuse: 

— Voi răspunde la asta. 

Avocatul se așeză la loc. 

— În primul rând, la Golden State Power & Light nu încer- 
căm să vindem mai multă energie electrică; obișnuiam, dar 
n-am mai operat acest gen de tranzacţii de mult timp. În schimb, 
stimulăm conservarea — foarte serios. Dar conservarea, oricât ne 
ajută, nu va elimina niciodată creșterea constantă a cererii de 
electricitate, motiv pentru care cerem Tunipah-ul. 

Birdsong se repezi: 

— Şi asta e opinia dumitale? 

— Normal că e opinia mea. 

— Acelaşi soi de opinie cu prejudecăți care ne-a pretins să 
credem că nu vă pasă dacă Tunipah aduce profit sau nu? 

O'Brien obiectă: 

— Aceasta e o proastă interpretare. Martorul n-a spus că nu-i 
pasă de profit. 

— Accept. 

Brusc, Birdsong se răsuci cu fața spre O'Brien, trupul său 
părând să se dilate în timp ce glasul i se ridica: 

— Ştim că tuturor de la Golden State vă pasă de profituri — 
mari, grase, umflate, exorbitante profituri pe cheltuiala micilor 
consumatori, oamenii decenti ai muncii din acest stat care-și 
achită notele de plată și se vor bloca în costul proiectului 
Tunipah dacă.. 

Restul cuvintelor îi fură înecate în ovații, aplauze și tropăi- 
turi din partea spectatorilor. În toiul tuturor, preşedintele bătu 
din ciocănel, strigând: 

— Liniște! Liniște! 


203 


Un om care participase la urale, așezat lângă Nim, observă 
tăcerea acestuia. Se interesă bătăios: 

— Matale nu-ți pasă, nene? 

— Ba da, răspunse Nim. Imi pasă. 

Îşi dădu seama că dacă aia ar fi fost o curte propriu-zisă în 
sesiune, Birdsong ar fi avut demult toate şansele să fie citat 
pentru ultragiu. Dar n-avea să fie, nici atunci nici mai târziu, 
căci decorul de tribunal era o fațadă. Audierile de acest fel 
aveau permisiunea, cu deliberare, de a actiona lejer, tolerând 
dezordinile ocazionale. Oscar O'Brien explicase motivele 
într-unul din instructajele sale prealabile. 


— In zilele noastre, comisiile publice sunt speriate de se cacă 
pe ele că dacă nu-i lasă pe toți și toate să aibă o șansă neres- 
trânsă de a-și juca piesa, mai târziu pot interveni chemări în 
instanță pe temeiul că au fost îngropate probe semnificative. 
Dacă se întâmplă asta, ar putea insemna o decizie revocată, 
anularea unor ani de muncă pentru că cine știe cărui țicnit i s-a 
ordonat să-și țină gura sau un conflict minor a fost oprit. 
Nimeni nu dorește asta — nici chiar noi. Așa că, prin consens 
general, demagogii, pungașii ef a/ au mână liberă şi tot timpul 
pe care-l vor. les audieri mai târâite dar în ultimă instanță totul 
durează probabil mai puțin. 


Acesta, ştia Nim, era motivul pentru care experimentatul 
judecător de drept administrativ clătinase din cap cu câteva 
momente în urmă, sfătuindu-l pe tânărul președinte să nu 
blocheze întrebarea disputată a lui Birdsong. 


Un alt lucru explicat de O’Brien era acela că avocatii ca cl, 
care erau implicați de partea petiționarilor, ridicau mai puține 
obiecții de acest tip decât ar fi făcut în instanță. 


- Le păstrâm pentru greseli scandaloase, care trebuie cori- 
jate în stenogramă. 

Nim bănuia că obiecțiile lui O'Brien în timpul interogato- 
riului încrucișat al lui Í. Eric Humphrey de către Birdsong 
aveau mai mult rolul de a-l inmuia pe Humphrey, seful lui 
O'Brien, care oricum nu se îndemnase să-și facă aparitia. 


Nim era sigur că. atunci când îi va veni şi lu: rândul să 
depună mărturie şi să fie luat la întrebări. O’Brien avea să-l cam 
lase să se apere de unul singur. 


204 


- Să revenim, reluă Davey Birdsong, la acele enorme 
profituri despre care vorbeam. Ia să luăm noi acum efectul lor 
asupra facturilor lunare ale consumatorilor... 

Timp de încă o jumătate de oră, liderul p & Ifp îşi continuă 
interogatonul. Folosi întrebări insinuante, cu subîntelesuri, 
nefundamentate pe fapte, întrerupte cu clovnerii, dar insistând 
pe ideea că profiturile de la Tunipah vor fi excesive și 
reprezentau motivația majoră. Nim recunoscu în sinea sa: câtă 
vreme acuzaţia era falsă, repetiţia de tip Goebbels funcționa 
eficient. Fără îndoială, avea să capete proeminentă în 
mass-media şi. probabil, credibilitate. ceea ce se înscria în mod 
clar printre obiectivele lui Birdsong. 

-- %ă multumim. domnule Humphrey, spuse membral 
comisiei când preşedintele GSP & I. coborî de pe podiumul 
manoriior. Eric Humphrey dădu din cap politicos, apoi plecă 
vădit usurat. 

Urmară alti doi martori de la GSP & L. Ambii erau ingineri 
specialişti. Mărturiile şi interogatoriile lor fură lipsite de eveni- 
mente dar ocupară două zile pline, după care audierile se 
suspendară până în prima zi a săptămânii următoare. Nim, 
căruia îi revenea povara de a prezenta filonul central al cauzei 
GSP & L, avea să urce primul la bara martorilor la reluarea 
dezbaterilor. 


Cu trei săptămâni în urmă. când Ruth Goldman îl uimise pe 
Nim anuntându-şi intenţia de a pleca pentru un timp. de-acasă, 
el considerase probabilă ipoteza că se va răzgândi. Totusi, Ruth 
n-o făcuse. Acum. vineri seară. în timpul întreruperii audierilor 
pentru Tunipah la sfârşit de săptămână, Nim se pomeni singur 
în casă, Leah şi Benjy fiind duși de Ruth la bunicii lor, în 
celălalt capăt al orasului. înainte de a pleca. Intelegerea era ca 
ambii cop să râmână cu sotii Neuberger până la înapoierea lui 
Ruth. indiferent când avea să se întâmple asta. 

Ruth nu dăduse decât indicii vagi. intocmai la fel cum decli- 
nase să spună sı unde mergea sau cu cine. ..Probabil va dura 


205 


două săptămâni, deși s-ar putea să vin mai curând, sau mai 
târziu“, îi spusese ea lui Nim în urmă cu câteva zile. 

Nu exista însă nimic vag în atitudinea sa față de el, fusese 
rece si clară. Era, își spunea Nim, ca ṣi cum ar fi ajuns la o 
hotărâre înlăuntrul ei și tot ce-i mai "rămânea era doar s-o aplice. 
Ce anume hotărâse și care erau implicaţiile, Nim n-avea nici o 
idee. La început îşi spuse că ar trebui să-i pese, dar descoperi cu 
tristețe că nu era așa. Cel puţin, nu-i păsa prea mult. De aceea 
nu ridicase nici o obiecție când Ruth îi spusese că planurile ei 
erau limpezi și va pleca la sfârșitul săptămânii. 

Nim î își dădu seama că nu-l caracteriza să-și „vadă de tre- 
abă“ pur și simplu şi să lase lucrurile în voia lor. Era obișnuit 
din fire să ia decizii prompte ș şi să facă planuri de viitor: această 
capacitate, aplicată muncii sale, îi adusese apreciere şi pro- 
movări. Dar în ceea ce privea căsnicia lui, încă mai avea o 
curioasă reținere de a acţiona, poate de a privi realitatea în față. 
Lăsa totul în seama lui Ruth. Dacă prefera să-l părăsească 
definitiv şi ulterior să înainteze divorț, ceea ce „părea Ssuccesi- 
unea firească a faptelor, nu s-ar fi simtit tentat să se opună sau 
chiar să-ncerce să-i mute gândul. Oricum, nu avea să facă el 
acest pas. Nu încă. 

Abia ieri o întrebase pe Ruth dacă era gata să discute situația 
lor, amintindu-și de vorbele ei: „... fu și cu mine n-am mai făcut 
decât să mimăm mişcările căsniciei. "N-am vorbit despre asta. 
Dar cred că ar fi trebuit. ... Poate când am să mă-ntorc. “ 

„De ce să aşteptăm?“ întrebase Nim. 


Ea însă îi răspunsese pe un ton practic: „Nu, am să-ți spun 
eu când sunt gata.“ Şi cu asta discuţia se încheiase. 

Leah și Benjy apăreau frecvent în gândurile lui Nim o dată 
cu eventualitatea divorțului. Ambii copii, știa, aveau să fie 
zdrobiți de o asemenea "idee şi îl întrista gândul că vor suferi. 
Dar faptul era fapt, copiii supraviețuiesc divorturilor, iar Nim 
observase mulți care acceptau un divorţ î în familie ca pe o sim- 
plă fațetă a vieții. Nici ca Nim să petreacă perioade de timp 
împreună cu Leah şi Benjy n-ar fi fost greu. Putea chiar sfârși 
prin a-i vedea pe amândoi copiii mai mult decât o făcea acum. 
Se întâmplase și cu alţi taţi înstrăinați. 

Dar toate astea trebuiau să aștepte reîntoarcerea lui Ruth, 
reflecta el, în timp ce rătăcea vineri seară prin casa pustie. 


206 


Cu o jumătate de ceas în urmă le telefonase lui Leah și 
Benjy, tăind brazde prin obiecțiile lui Aaron Neuberger, căruia 
nu-i plăcea să i se folosească telefonul, cu excepția urgențelor, 
în ziua de Sabbath. Nim lăsase telefonul să sune şi iar să sune, 
până când socrul său cedase și ridicase receptorul. 

— Vreau să vorbesc cu copiii mei, insistă îndărătnic Nim, și 
nu-mi pasă nici dacă-i Marţea lui Mickey.Mouse. 

Când veni la aparat, după câteva minute, Leah îi reproşă cu 
blândețe: 

- Tăticule, l-ai supărat pe bunicul. 

Lui Nim îi veni să zică Splendid! dar avu atâta minte să n-o 
facă și vorbiră despre școală, despre un concurs de înot ce se 
apropia şi despre cursurile de balet. Nici o referire la Ruth. 
Simţea că Leah ştia că ceva nu-i în regulă dar se jena să întrebe 
sau să arate că şi- a dat seama. 

Conversația cu Benjy, care urmă, ațâtță iar iritarea pe care o 
simtea adesea Nim fată de socrii săi. 

- Tati, întrebă Benjy, o să am un bar mitzvah? Bunicul a zis 
că așa trebuie. Iar bunica zice că dacă nu, n-o să fiu niciodată un 
adevărat bărbat evreu. 

La naiba cu Neubergerii ăștia băgăreţi! Nu puteau să fie doar 
niște bunici iubitori, să aibă grijă de” Leah și Benjy câteva 
săptămâni, fără a se agăța de prilej ca să le injecteze copiilor 
propaganda lor? Era aproape indecent să înceapă a-i influența 
într-o asemenea grabă, precum și să violeze drepturile de părinți 
ale lui şi ale lui Ruth. Nim dorise să abordeze el î însuși cu Benjy 
subiectul, discutând calm, ‘inteligent, ca-ntre bărbaţi, nu 
repezindu-se așa la el. £f bine, interveni un glas lăuntric, de ce 

n-ai făcut-o? Ai avut timp cât cuprinde. Dacă o făceai, nu te-ai 
întreba în clipa asta cum să-i răspunzi lui Benjy. 

Nim spuse tăios: 

— Nimeni nu e ob/igat să aibă bar mitzvah. Eu n-am avut. lar 
ceea ce-a spus bunică-ta e o prostie. 

- Bunicul zice că o să am de-nvățat mult, replică Benjy, 
tonul continuând să sune neconvins. A zis că ar fi trebuit 
să-ncep demult. ~ 

Se simțea o acuzatie în glasul mic și precis al lui Benjy? Era 
întru totul posibil — de fapt probabil —, își spuse Nim, ca Benjy 
la cei zece ani ai săi să înțeleagă mult mai multe decât presupu- 
neau cei mari. Prin urmare, oare întrebările sale reflectau acum 


207 


aceeași instinctivă căutare a identificării cu ascendenta lui de 
care fusese însuși Nim conștient și o supusese, deși nu în 
totalitate? Nu era' sigur. Oricum, nimic nu atenua furia” lui Nim 
fată de felul în care ieșiseră toate acestea la suprafață, deşi îşi 
stăpâni încă un răspuns aspru, ştiind că n-ar face decât râu și 
nici un bine. 

— Uite ce e, fiule, ceea ce tocmai ai spus pur și simplu nu e 
adevărat. Dacă hotărâm că trebuie să fii bar mitzvah-at, avem 
timp berechet. Trebuie să-ţi dai seama că bunicii tăi au unele 
opinii cu care mama ta şi cu mine nu suntem de acord. 

Nim nu era sigur cât de adevărat era acest lucru în privința 
lui Ruth, dar ea nu se afla prin preajmă ca să-l contrazică. 
Continuă: 

— De îndată ce se-ntoarce mama acasă, și vii și tu, o să vor- 
bim despre asta. Okay? 

Benjy zise „okay“ cam nehotărât, iar Nim î își dădu seama că 
trebuie să-și țină promisiunea, altfel își pierdea credibilitatea în 
ochii fiului său. Cântări ideea de a-l aduce dè la New York cu 
avionul pe tatăl lui, găzduindu-l o vreme, ceea ce l-ar fi expus 
pe Benjy unei influențe contrarii. Bătrânul Isaac Goldman, chiar 
ca om de optzeci de’ ani trecuți, firav, era încă acid, cinic și 
mușcător față de iudaism, şi-i plăcea să dea cu barda în argu- 
mentele evreilor habotnici. Dar nu, decise Nim. Asta ar fi fost la 
fel de nedrept pe cât erau și Neubergerii acum. 

După convorbirea telefonică, în timp ce-și turna un scotch 
cu apă, Nim zări un portret de-al lui Ruth; era pictat în ulei, de 
mai mulți ani. Artistul prinsese, cu remarcabilă fidelitate, 
seninătatea şi frumusețea plină de grație a lui Ruth. Se apropie 
de tablou și îl studie. Fata, în special ochii cenușii și blânzi, era 
excepţional de reușită; la fel şi părul — negru lucitor, aranjat cu 
multă 'migală, impecabil, ca întotdeauna. Pozând, Ruth purtase 
o rochie de seară fără bretele; tonurile umerilor ei grațioși erau 
tulburător de realiste. Se vedea chiar, pe un umăr, mica aluniță 
pe care și-o extirpase pe cale chirurgicală la scurt timp după 
realizarea portretului. 

Gândurile lui Nim reveniră la seninătatea ei; era trăsătura pe 
care o reda cel mai bine tabloul. Mi-ar prinde bine ceva din 
seninătatea asta, acum, își spuse, dorindu-și să fi putut discuta 
cu Ruth despre Benjy $ și un bar mitzvah. La dracu”! Unde naiba 
s-a dus pentru două săptămâni ; si cine-i individul? Nim era sigur 


208 


că Neubergerii cel putin o vagă idee tot aveau. În cel mai rău 
caz, știau unde putea fi găsită Ruth; Nim î își cunoștea soția prea 
bine ca să creadă că ar rupe complet legătura cu copiii. La fel de 
sigur părinții ei aveau să-și țină gura în legătură cu combinaţia. 
Gândul îi turnă iar gaz peste "focul furiei contra socrilor. 

Urmare încă a unui scotch și-a unei preumblări, reveni la 
telefon şi formă numărul de-acasă al lui Harry London. Nu 
vorbiserâ de-o săptămână, ceea ce nu se prea întâmpla. 

Când răspunse London, Nim îl întrebă: 

- Vrei să vii pe la mine, să dușcănim puțin? 

- Regret, Nim; mi-ar plăcea, 'dar nu pot. Am o invitație la 
cină, o pornesc nu peste mult. Ai auzit de ultima explozie? ? 

— Nu. Când? 

— S-a întâmplat acum o oră. 

— Vreun rănit? 

-- De data asta nu — dar asta-i singura parte bună. 

Două bombe puternice fuseseră plantate într-o substaţie 
suburbană a GSP & L, îi relată Harry London..Ca rezultat, peste 
şase mii de locuinţe din zonă rămăseseră fără curent electric. 

ransformatori mobili, instalați pe camioane-platformă, erau 
duși în grabă la fața locului, dar nu se aștepta ca situaţia să se 
remedieze complet până a doua zi. 

— Nebunii ăia devin deştepţi, spuse London. Află că suntem 
vulnerabili și unde să-și pună artificiile ca să provoace pagube 
cât mai mari. 

— Ştim dacă-i acelaşi grup? 

-— Mhm. Prietenii Libertăţii. Au telefonat la Channel 5 News 
imediat înainte de-a se întâmpla, spunând unde avea să se 
întâmple. Prea târziu, însă, ca să mai facem ceva. Asta înseamnă 
unsprezece bombe în două luni. N-am făcut decât să adun. 

Știind că London, chiar nefiind implicat direct în anchetă, 
tot avea propriile sale căi de informare, Nim îl întrebă: 

— Poliţia sau FBl-ul au făcut ceva în progrese? 

` — Nimic. Am spus că ăia care-o fac devin tot mai deştepţi; 
chiar așa e. Poti paria la sigur că studiază obiectivele înainte 
de-a lovi, apoi hotărăsc unde pot intra și ieși repede, neobser- 
vati, si să facă maximum de pagube. Gloata asta a Prietenilor 
Libertăţii ştie, exact ca noi, că am avea nevoie de-o armată ca să 
păzim totul. 

— Şi nu s-au găsit piste? 


~ 209 


- Tot nimic. Ţii minte ce-am spus adineaori? Dacă sticleții o 
rezolvă pe-asta, va fi prin vreo scăpare norocoasă sau fiindcă 
cineva o să fie neatent. Nim, nu-i la fel ca la televizor sau în 
romane unde crimele se rezolvă întotdeauna. În lumea reală a 
poliției adesea nu se rezolvă. 

— Ştiu asta, răspunse Nim, cam iritat că London luneca din 
nou în rolul său de lector. 

-E totuşi ceva, spuse îngândurat șeful Protecţiei pro- 
prietății. 

- Ce anume? 

- Un timp sabotajele au lăsat-o mai încet, aproape că s-au 
oprit. Acum au luat-o dintr-o dată în sus, făcând să pară că ăia 
de le fac au găsit o sursă nouă de explozibili, sau de bani, sau de 
amândouă. š 

Nim medită, apoi schimbă subiectul: 

- Ce mai e nou cu furturile de energie? 

-Nu cine ştie ce. A, sigur, muncim din greu și prindem 
câţiva obleți amărâti. Avem vreo două duzini de cazuri noi de 
falsificare a contoarelor pe care o să le aducem în instanță. Dar 
e ca și cum ai astupa o sută de spărturi când știi că mai ai zece 
mii, numai să ai oamenii şi timpul necesar ca să le găsești. 

— Cum stă treaba cu instituția aia mare? Cea pe care o ţineţi 
sub supraveghere. 

— Zaco Properties. Încă mai stăm cu ochii pe ea. Nu s-a-ntâm- 
plat nimic deocamdată. Cred că am nimerit într-o perioadă 
moartă. 

Lucru neobișnuit la el, glasul lui Harry London suna abătut. 
O fi fost. molipsitor; poate că-i transmisese propria sa stare 
proastă de spirit, se gândi Nim în timp ce-și lua rămas bun și 
închidea telefonul. 

Era tot neliniștit, singur în casa tăcută. Deci, pe cine ar mai 
fi putut suna? A 

Se gândi la Ardythe, apoi respinse ideea. Nim încă nu era 
gata — dacă avea să fie vreodată — pentru a face față avântării lui 
Ardythe spre religie. Dar gândul la Ardythe îi aduse aminte de 
Wally jr., pe care Nim îl vizitase la spital de două ori în ultima 
vreme. Wally era acum în afară de orice pericol şi fusese mutat 
de la terapia intensivă, deși îl mai așteptau luni, poate ani, de 
chirurgie plastică elaborată şi dureroasă. În mod deloc surprin- 


210 


zător, îl găsise pe Wally cu moralul la pământ. Nu discutaseră 
despre incapacitatea sa sexuală. 

Parte cu vinovăţie, gândindu-se la Wally, Nim își aduse 
aminte că propriile sale facultăți sexuale erau neatinse. Să-i dea 
telefon vreuneia din prietenele sale? Avea mai multe pe care nu 
le mai văzuse de luni de zile dar care, absolut probabil, i-ar fi 
stat la dispoziție pentru un păhărel, o mică cină pe undeva și ce 
mai urma după aceea. Dacă făcea efortul, n-avea nevoie să 
petreacă singur noaptea. 

Într-un fel, nu-i venea să se deranjeze. 

Karen Sloan? Nu. Cât de mult îi plăcea compania ei, azi 
n-avea chef. 

Munca, atunci? Avea lucrări din belsug îngrămădite pe 
biroul său de la cartierul general al GSP & L. Dacă se ducea 
acum acolo n-ar fi fost prima oară că lucra peste noapte, 
profitând de linişte pentru a rezolva mai mult decât era posibil 
pe timp de zi. Se putea chiar să fie o idee bună. Dezbaterile 
proiectului Tunipah consumau deja mult din timpul de muncă al 
lui Nim, iar situația avea să continue, deşi sarcinile sale normale 
de serviciu trebuiau ca într-un fel sau altul să-și găsească și ele 
locul. 

Dar nu, nu atât de devreme; nu muncă de birou, în actuala 
lui stare de spirit. Cum ar fi un alt fel de muncă pentru a-i abate 
gândurile? 

Ce putea face, se întrebă, ca să se pregătească pentru debutul 
său de luni la bara martorilor? Era deja bine instruit. Dar 
întotdeauna mai exista ceva pentru care să se pregătească — 
neprevăzutul. 

O idee îi sări în 'minte, ca de nicăieri, ca pâinea țâșnind din 
aparatul de prăjit automat. 

Cărbunele! 

La Tunipah era cărbune. Fără cărbune — adus cu trenul de 
marfă din Utah în California — nu se putea face nici o termocen- 
trală la Tunipah. Și totuși, chiar dacă specializarea tehnică a lui 
Nim în materie de cărbune era considerabilă, experiența sa 
practică era limitată. Dintr-un motiv foarte simplu: până 
una-alta, nu exista pe teritoriul Californiei nici o centrală pe 
bază de ardere a cărbunilor. Tunipah avea să fie o premieră 
istorică. 


211 


Cu siguranță... cumva. îşi spuse... de-acum și până luni 
dimineață trebuia să meargă — ca într-un pelerinaj - la o 
termocentrală alimentată cu cărbune. lar de-acolo se va întoarce 
la audierile pentru Tunipah cu imaginea. sunetul, gustul și 
mirosul cărbunelui proaspete în simţuri. ÎInstinctele lui Nim, 
care adesea avedu dreptate, îl încredințau că va fi un martor mai 
bun. mai puternic. dacă o făcea. 

Avea să rezolve și problema neliniștii peste weekend. 

Dar o centrală cu cărbune aftată unde? 

Când cel mai simplu răspuns îi veni în minte. își prepară 
încă un scoth cu apă. Apoi. cu băutura alături, se aşeză încă o 
dată la telefon şi tormă serviciul de informatii din Denver. 
Colorado. 


10 


Zborul 460 al United Airlines pleacă de pe Coasta de Vest 
conform programului, la orele 7.25 dimineata. În timp ce 
Boeingul 727-200 se desprindea de pistă şi urca în unghi 
accentuat. soareie zorilor, care doar cu câteva minute în urmă 
luminase orizontul răsăritean, colora peisajul de jos într-un 
rosu-auriu blând. Lumea părea curată şi pură. îşi spunea Nim, 
aşa cum se întâmplă întotdeuna în zorii zilei, iluzia cotidiană 
durând nu mai mult de-o jumătate de ceas. 

În vreme ce turboreactorul se stabilea pe o traiectorie spre 
est, Nim se lăsă comod pe spătarul fotoliului său de clasa întâi. 
Nu avusese nici o ezitare să facă astfel călătoria. pe spezele 
companiei. de vreme ce meditaţia din acea dimineaţă, în timp ce 
conducea mașina spre aeroport pe întuneric. confirmase bunul- 
sim al impulsului de-aseară. Avea să fie un zbor non-stop de 
două ore şi douăzeci de minute până la Denver. Acolo îl aștepta 
un vechi prieten. Thurston Jones. 

O tânără stewardesă. cimpitoare și plină de personalitate 
- genul pe care United părea a avea un talent special să-l 
recruteze — servi un mic-dejun cu omletă și-l convinse pe Nim 
să-i alăture vin califorman. oricât era de devreme. 


12 


- Ei, haideţi! insistă ea când îl văzu ezitând. V-aţi „lepădat 
de mohorâtele” legături de glie“, asa că descheiaţi-vă' la psihic! 
Simţiţi-vă bine! 

Se simti bine — un Riesling Mirassou, nu grozav dar bun — și 
ajunse la Denver mai relaxat decât fusese în seara trecută. 

Pe Aeroportul Internațional Stapleton din Denver. Thurston 
Jones îi strânse cu căldură mâna lui Nim, apoi îl conduse direct 
la maşina sa, de vreme ce singurul bagaj al lui Nim era o 
valijoară mică pe care o ducea el î însuși. 

Thurston şi Nim fuseseră colegi de facultate, de asemenea 
vecini de cameră și prieteni apropiati, la Stanford University. În 
acele zile împărțiseră majoritatea lucrurilor, inclusiv femei pe 
care le cunoșteau amândoi și erau foarte puţine pe care să nu le 
ştie unul despre celălalt. De-atunci prietenia lor dăinuise, deși 
nu se întâlneau decât ocazional $ si corespondau neregulat. 

Prin felul lor de a fi, cei doi păreau diferiți și chiar erau. 
Thurston se arăta linistit, studios, sclipitor și arătos într-un stil 
băieţesc. Comportamentul său era discret, deși putea da dovadă 
de autoritate când era nevoie. Avea un inviorător simt al 
umorului. Printr-o coincidență, Thurston urmase aceeași carieră 
ca Nim, iar acum era omologul acestuia — vicepreşedinte cu 
planificarea — la Public Service Company din Colorado. unu! 
din cei mai respectați producători și distribuitori de energie și 
gaze naturale din tară. Thurston mai avea și ceca ce-i lipsea lui 
Nim — o largă experiență practică în generarea energiei electrice 
pe bază de cărbuni. 

— Cum merg treburile pe-acasă? întrebă Nim în drum spre 
parcarea aeroportului. Vechiul său prieten avea de opt ani o 
căsnicie fericită cu o englezoaică spumoasă pe nume Ursula, pe 
care Nim o cunoștea şi o simpatiza. 

— Bine. La fel şi la tine, sper. 

— Nu tocmai. 

Nim spera că indicase, fără brutalitate. o anume retinere de u 
discuta problemele lui proprii şi ale lui Ruth. Asa se părea, căci 
Thurston nu comentă nimic si urmă: 

-— Ursula abia așteaptă să te vadă. O să stai la noi. desigur 

Nim murmură a mulțumire în timp ce urcau în masina lu: 
Thurston, un Ford Pinto. Prietenul său. Nm stia. îi impărtăşea 
dezgustul fată de maşinile cu consum mare de combustibil. 


213 


Era o zi luminoasă, uscată și însorită. In timp ce se îndreptau 
spre Denver, șanțul din față al Muntilor Stâncoși cu crestele 
înzăpezite se întindea limpede ș şi frumos spre vest. 

Putin cam sfios, Thurston remarcă: 

upă atâta vreme, e-ntr-adevăr minunat să te primim la 
fai Nim. 

Adăugă, cu un surâs: 

— Chiar dacă n-ai venit decât ca să gușşti un pic de cărbune. 

— Sună prostește, Thurs? 

Nim îi explicase de cu seară la telefon brusca sa dorinţă de a 
vizita o termocentrală cu cărbuni și motivele pentru aceasta. 

— Cine poate spune ce e prostie şi ce nu? Dezbaterile alea 
nesfârșite din zilele noastre sunt prosteşti — nu ideea de a le ține, 
ci felul cum decurg. În Colorado suntem legați de mâini și de 
picioare la fel cum sunteţi voi în C$lifornia. Nimeni nu vrea să 
ne lase să construim centrale noi, dar de-acum în cinci sau şase 
ani, când au să-nceapă întreruperile de curent, vom fi acuzați că 
n-am privit în perspectivă, că n-am făcut planuri de criză. 

- Uzinele pe care vor să le clădească ai voştri — vor fi cu 
cărbuni? 

-Te cred! Când Dumnezeu a împărțit resursele naturale a 
fost generos cu Colorado-ul. A încărcat statul ăsta cu cărbune, 
la fel cum le-a dăruit arabilor petrolul. Și nu numai orice fel de 
cărbune vechi, ci material bun — conţinut scăzut de sulf, ardere 
curată, în cea mai mare parte aproape de suprafață și ușor de 
extras. Dar toate astea le știi. 

Nim dădu din cap, căci știa, apoi spuse gânditor: 

-E destul cărbune la vest de Mississippi ca să satisfacă 
nevoile de energie ale tării ăsteia pentru trei secole și jumătate. 
Dacă ni se dă voie să-l folosim. - 

Thurston continuă să strecoare micul autoturism prin traficul 
dimineții de sâmbătă, care era degajat. 

-O` să mergem direct la uzina noastră Cherokee, în nordul 
oraşului, anunță el. E cea mai mare de la noi. Înfulecă la cărbuni 
ca un brontozaur flămând. 


— Ardem aici şapte mii de tone jumate pe zi, poate un pic 
peste sau sub. 

Superintendentul termoncentralei Cherokee îi strigă lui Nim 
informatia, dându-și toată silința să se facă auzit peste vacarmul 


214 


morilor pulverizatoare, al ventilatoarelor și pompelor. Era un 
tânăr plin de vitalitate, cu părul ca nisipul, având numele de 
familie — Folger — înscris pe casca roşie din cap. Nim purta o 
cască albă însemnată „Vizitator“. Thurston Jones şi-o adusese 
pe a lui proprie. 

Stăteau pe o pardoseală din plăci de oțel, lângă laterala unui 
boiler gargantuelic în care cărbunele — care tocmai fusese 
pulverizaț până la starea de praf fin — era suflat în cantități 
enorme. În interiorul boilerului, pulberea se aprindea instan- 
taneu și devenea incandescentă; o parte din ca era vizibilă 
printr-un hublou de inspecţie cu geam, ca o privire prin gaura 
cheii de la iad. Această căldură se transfera într-o dantelărie de 
tuburi conţinând âpă devenind prompt abur sub presiune 
expulzat spre secţiunea separată de supraîncălzire, la tempera- 
tura de o mie de grade Fahrenheit. Aburul, la rândul său, rotea 
un generator cu turbină care — împreună cu celelalte: boilere şi 
turbine de la Cherokee — furniza aproape trei sferturi de milion 
de kilowati unui Denver cu împrejurimi cu tot, hămesit după 
energie. 

Numai o porțiune din exteriorul boilerului era vizibilă din 
zona îngrădită unde stăteau oamenii; înălțimea totală a cazanu- 
lui echivala cu cincisprezece etaje dintr-o clădire normală. 

Dar pretutindeni în jurul lor domneau imaginea, sunetul, 
mirosul și gustul de cărbune. Un strat fin de praf negru se 
întindea sub picioare. Deja Nim era conștient de un anume 
scrâșnet între dinți și-n nări. 

- : Curățtăm cât putem de des, explică din proprie inițiativă 
Superintendentul Folger. Dar cătbunele e murdar. 

Thurston adăugă sonor, cu un zâmbet: 

— Mai mare mizerie decât cu petrolul sau apa. Eşti sigur că 
vrei scârboșenia asta și în California? 

Nim dădu din cap-efirmativ, preferând să nu-și ascută glasul 
contra vuietului omniprezent al suflantelor și benzilor transpor- 
toare. Apoi, răzgândindu-se, strigă și el: 

— O să intrăm în banda negrilor. 'N-avem de ales. 

Îi părea deja bine că venise. Fra important să dobândească o 
senzaţie a cărbunelui, a cărbunelui așa cum avea să intre în 
legătură cu Tunipah, la mărturia lui de săptămâna viitoare. 

Regele Cărbune! Nim citise recent undeva că „Bătrânul 
Rege Cărbune revine cu pași mari spre tronul său.“ Trebuia să 


215 


se întâmple astfel, îşi spuse; nu exista nici o alternativă. In 
ultimele câteva decenii, America întorsese spatele cărbunelui, 
care cândva aducea energie ieftină, deopotrivă cu dezvoltare și 
prosperitate, pe vremea când Statele Unite erau tinere. Alte 
forme de energie - mai cu seamă petrolul și gazele naturale — 
înlocuiseră cărbunele pentru că erau mai Curate, mai uşor de 
manevrat, la îndemână de obținut și, un timp, mai ieftine. Dar 
asta nu mai era valabil! 

În ciuda dezavantajelor cărbunelui - şi nimic nu le-ar fi 
putut înlătura pe astea — vastele zăcăminte negre din subsol încă 
mai puteau fi salvarea Americii, ultima sa și cea mai importantă 
bogăţie naturală, asul final din mânecă. 

Își dădu seama că Thurston făcea semne, propunând s-o ia 
din loc. 

Timp de încă o oră explorară labirintul zgomotos si pudrat 
cu cărbune de la Cherokee. Un popas îndelungat făcură la 
enormele colectoare de praf electrostatice — cerute de legile 
mediului înconjurător — care aveau scopul de a îndepărta 
funinginea ce-ar fi țâşnit altminteri din hornuri, poluând totul în 
jur. 

Iar halele generatoarelor, ca nişte catedrale, cu familiarul lor 
urlet-scâncet asurzitor, păreau nişte memento-uri că, indiferent 
de combustibilul de bază, în locul acela nu era vorba decât de 
electricitate în cantităti demne de un Brobdingnag. 

Trio-ul — Nim, Thurston, Folger — ieși într-un târziu din 
interiorul uzinei la loc deschis — pe o pasarelă înaltă, aproape de 
vârful clădirii, la șaptezeci de metri desupra solului. Pasarela, 
legată de labirintul altora de sub ea printr-o scară abruptă de 
oțel, era de fapt un grătar metalic prin care se vedea, tot ce se 
afla dedesubt. Muncitorii ce se mișcau pe pasarelele de mai Jos 
semănau cu niște muște. La început, Nim se simțea nervos când 
îsi privea picioarele ş şi vedea prin grilaj; după câteva minute se 
obișnui. Scapul grătarelor cu spații, explică tânărul Folger, era 
ca pe timp de iarnă să permită trecerea printre gratii a zăpezii şi 
a ghetii. 

Chiar şi aici, atoatestăpânitorul zgomot cóntinua să-răsune 
în jurul lor. Nori de apă vaporizată, ieşind din turnurile de răcire 
ale termocentralei și schimbându-şi direcţia după vânt, zburau 
împrejurul pasarelei și peste ea. Preţ de-un moment, Nim se 
pomenea într-un nor, aparent izolat, cu vizibilitatea redusă la un 


216 


pas-doi în față. Apoi aburii de apă se îndepărtau învârtejiți, 
lăsând priveliștea suburbiilor Denverului întinsă dedesubt, cu 
edificiile înalte din centrul orașului în zare. Deși ziua era 
însorită, aici sus vântul sufla rece, mușcător, iar Nim dârdâia. 
Domnea o senzație de singurătate, își spuse el, de izolare și 
primejdie. 

— lată pământul făgăduinței, spuse Thurston. Dacă vă iese 
pe-a voastră, asta ai să vezi şi "la Tunipah. 

Arăta spre o zonă aflată drept în fața lor, cam de cincispre- 
zece acri. Un munte gigantic de cărbune o acoperea complet. 

— Vă uitati la provizia uzinei pe patru luni, nu mult sub un 
milion de tone, îl informă Folger. 

— lar dedesubt e ceea ce odinioară a fost o pajiște fermecă- 
toare, adăugă Thurston. Acum e un urcior urât la ochi; nimeni 
nu poate nega asta. Dar avem nevoie de ea. Aici e problema. 

În: timp ce priveau, o locomotivă diesel pe o linie de 
manevră sosi tractând un șir lung de vagoane de marfă, cu și 
mai mult cărbune. Fiecare vagon, fără a se decupla, intra într-un 
descărcător rotativ care apoi se inversa, lăsând cărbunii să cadă 
peste niște grătare grele. Dedesubt se aflau benzile transportoare 
care purtau cărbunii spre termocentrală. 

— Nu se oprește niciodată, spuse Thurston. Niciodată. 

Aveau să apară obiecții ferme, Nim o știa deja, împotriva 
transferării acestei scene în sălbăticia nepătată de la Tunipah. 
Într-un sens simplist, împărtășea punctul de vedere al 
opozanților. Dar își spuse: energia electrică generată la Tunipah 
era esenţială; prin urmare, intruziunea trebuia să fie tolerată. 

Plecară din punctul de perspectivă înălțat, coborând pe una 
din scările metalice exterioare până la un nivel inferior, unde se 
opriră din nou. Acum erau mai adăpostiţi, iar forța vântului 
slăbise. Zgomotul înconjurător însă era mai mare. 

— Un alt lucru pe care-l veți afla lucrând cu cărbunii, spunea 
superintendentul uzinei, e acela că veţi avea mai multe acci- 
dente individuale decât când lucraţi cu "petrol, gaze sau, că tot 
veni vorba, energia nucleară. Avem aici un program bun de 
prevenire a accidentelor. Și totuși... 

Nim nu-l asculta. 

Incredibil, prin acel gen de coincidenţă pe care o poate aferi 
numai viata reală — nu și ficțiunea —, un accident se întâmplă 
sub ochii lui. 


217 


La cincisprezece metri în faţa lui Nim, și la spatele celorlalţi 
doi care stăteau cu fața spre el, “funcţiona o bandă transportoare 
de cărbuni. Banda, o combinaţie de cauciuc pliant și oțel 
trecând peste role cilindrice, purta cărbunii spre concasoarele 
care-i zdrobeau în bucățele. Mai apoi avea să fie pulverizat sub 
formă de praf fin, gata pentru arderea instantanee. Acum, o 
porțiune din bandă, datorită unor bulgări de cărbune prea mari, 
se “blocase şi dădea pe dinafară. Transportorul continua să 
meargă. Cărbuni noi soseau pentru a se revărsa peste margini. 
Deasupra benzii mobile, un muncitor solitar, cocoțat în echili- 
bru precar pe un grilaj suspendat, împungea cu o bară de oțel, 
încercând să degajeze blocajul. 

Ulterior, Nim avea să afle că acest procedeu era interzis. 
Regulile de protecția muncii cereau ca banda să fie oprită 
înainte de eliberarea blocajului. Dar muncitorii din uzină, 

conștienți de nevoia menţinerii fluxului de cărbune, încălcau 
uneori regula. 

În spațiul a una sau două secunde, sub privirea lui Nim, 
lucrătorul alunecă, își regăsi echilibrul agățându-se de marginea 
grătarului, alunecă iar și căzu pe banda transportoare de 
dedesubt. Nim văzu gura omului deschizându-se într-un tipăt, 
dar sunetul se pierdu. Căzuse cu forță, era clar că se rănise. 
Banda îl purta deja mai sus, apropiindu-se de locul unde mașina 
de sfărâmat cărbuni, prinsă într-o carcasă ca o cutie, avea să-l 
taie în bucăți. 

Nimeni nu se mai vedea prin preajmă. Nimeni, în afară de 
Nim, nu văzuse accidentul întâmplându- se. 

Tot ce-avu timp să facă fu să sară înainte, fugind și strigând 
din mers: 

~ Opriti banda! i 

În timp ce Nim plonja printre ei, Thurston și Folger, neștiind 
ce se petrecea, se, răsuciră pe călcâie. Percepură rapid scena, 
reacționară repede și o luară la goană după Nim. Dar la vremea 
când se puseră în mişcare, el ajunsese mult mai în față. 

Banda transportoare, în punctul cel mai apropiat de pasarelă, 
se afla mai sus cu câteva zeci de centimetri şi urca în pantă. Era 
greu să ajungi la ea. Nim riscă și sări. Aterizând stângaci pe 
banda în mișcare, în patru labe, o muche tăioasă de cărbune îi 
intră în palma stângă. Neluând în-seamă durerea porni țârâş 
înainte, în sus perte cărbunii care se rostogoleau liber, tot’ mai 


218 


aproape de lucrătorul ce zăcea ametit, mișcându-se fără vlagă pe 
o porţiune mai de sus a benzii. De-acum omul se afla la nici un 
metru de concasorul ucigător din față și continua să se apropie. 

Ceea ce urmă fu o succesiune de "fapte atât de rapidă încât 
componentele rămaseră inseparabile. 

Nim ajunse la muncitor şi-l apucă, încercând să-l tragă îna- 
poi. Reuși o clipă, apoi auzi țesătura sfâşiindu-se și simți 
rezistenţa. Undeva, cumva, îmbrăcămintea omului se agătase de 
banda mobilă. Nim smuci din nou, fără nici un rezultat. 
Masinăria zăngănea la mai putin de treizeci de centimetri. Nim 
se încordă cu desperare, știind că era ultima sa şansă. Nu se 
întâmplă nimic. Braţul drept al lucrătorului, care era mai în față 
decât trupul, intră în concasor şi se zi un trosnet oribil de os. 
Sângele țâșni în timp ce banda transz . toare îsi urma înaintarea. 
Apoi, îngrozit ș şi nevenindu-i să cret. á, Nim î își dădu seama că 
se prinsese și propria sa haină. Era p.ea târziu ca să se salveze 
pe sine măcar. 

În momentul acela banda se opri. 

După o pauză infimă, transportorul dădu înapoi, îl aduse 
încet pe Nim în locul unde se aruncase deasupra şi se opri iar. 

Sub banda transportoare, Folger se dusese direct la o cutie 
de comandă, lovise cu putere un buton roșu de oprire, apoi 
inversase sensul de deplasare. 

Braţele cuiva se întinseră, ajutându-l pe Nim să revină pe 
pasarelă. Se auzeau strigăte și zgomot de pași alergând în timp 
ce soseau șt alte ajutoare. Noii-sosiţi îl coborâră pe muncitorul 
inconștient, care gemea și sângera din abundență. Undeva mai 
jos începu să sune un clopot de alarmă. Superintendentul 
Folger, îngenunchind lângă lucrătorul rănit, îsi smulse cureaua 
de piele și i-o aplică în chip de garou. Thurston Jones 
deschisese 'o cutie metalică şi vorbea la telefon, dând ordine. 
Nim îl auzi spunând: 

- Aduceţi o ambulanță şi-un doctor — repede! 


11 


— N-oi fi eu un afurisit de erou ca tine, declară voios 
Thurston, da” am ceva trecere-n orașul ăsta. 


219 


Fusese în altă cameră a locuinței sale, să dea un telefon, și 
tocmai revenise la Nim, care stătea în living room, îmbrăcat 
într-un halat de baie împrumutat, cu mâna stângă bandajată şi 
dreapta ocupându-se de un scotch tare cu apă. 

Thurston continuă: 

= Costumul tău e curățat în mod special — treabă deloc 
usoară, dacă-mi dai voie să-ți spun, sâmbăta după-amiază. O să 
fie adus aici mai târziu. 

— Mersi. 

Sotia lui Thurston, Ursula, își urmase soțul înăuntru, însoțită 
de sora ei mai tânără, Daphne, care venise din Marea Britanie în 
vizită la Denver, cu băietelul ei de-o șchioapă. Cele două femei 
semănau remarcabil una cu altă, după cum Nim observase deja. 
Nici una nu era drăgută în sens conventional: ambele erau 
înalte, cu osatura masivă, ;runtți late şi guri largi, generoase, o 
idee cam prea mari pentru a fi frumoase. Dar personalitățile lor 
joviale erau puternice ș. atrăgătoare. Nim o cunoscuse pe 
Daphne abia în urmă cu-o jumătate de oră şi putea spune că o 
plăcuse imediat. 

— Mai am şi alte vești, îl informă Thurston. Tipul căruia i-ai 
salvat viața n-o să-și piardă brațul. Chirurgii spun că i-l pot 
pune la loc şi, câtă vreme s-ar putea să nu mai fie tot atât de 
puternic pentru a şi-l folosi într-o termocentrală, cel putin îşi 
poate cuprinde cu 'el nevasta si cei trei copilasi. A, da! - Și 
nevastă-sa trimite un mesaj. Spune că ea şi pruncii ăia au să 
meargă azi mai încolo la biserică, să-i multumească cine stie 
cărui sfânt cu care au ei treabă, pentru un anume N. Goldman, 
Esquire, şi să-ti aprindă lumânări. Asta ti-o pasez in caz că oi 
crede în chestiile de soiul ăsta. 

- Of. stai un minut Thurs, îl întrerupse Ursula. Mă faci să 
piâns. 

— Dacă vrei să știi adevărul, recunoscu soţul ei, şi eu cam an) 
un nod in gåt. 

Nım protestă, la fel ca mai devreme: 

— N-am 1ăcut mare lucru. dac-oi fi facut ceva. Omul tău. 
Foiger, a oprit banda si.. 

- Ascultă. 1-0 reteză Thurston. Aj văzut ce se întâmpla îna- 
inte de oricine altcineva, a! actionat repede, și cele câreva zeci 
de centimetri cât l-ai tras pe individ ì inapoi au schimbat totu). În 
plus lumea are nevoie de eroi. De ce te opui? 


220 


Evenimentele, de la cele câteva minute dramatice, dense în 
actiune. de pe pasarela suspendată. decurseseră cu repeziciune. 
Muncitorul rănit. căruia Nim încă nu-i știa numele. primise un 
eficient prim-ajutor; apoi fusese depus cu grijă pe o targă adusă 
în fugă pe pasarelă de doi angajaţi ai uzinei. Aparent în doar 
câteva clipe de la apelul telefonic al lui Thurston după o ambu- 
lantă, sirena slabă se putuse auzi din direcția centrului orasului 
Denver și un girofar roşu. înaintând cu viteză. deveni vizibil din 
locul acela înălțat, deşi vehiculul se mai afla încă la câteva mile 
distanță. 

La vremea când salvarea ajunse la uzina Cherokee, bran- 
carda fusese coborâtă cu un lift de marfă iar rănitul fu expediat 
la spital. Datorită pierderii: masive de sânge şi şocului violent 
existaseră temeri că va muri. temeri ce făceau ca ultimele ştiri 
să fie binevenite. 

Abia după ce se ocupaseră de rana gravă şi ambulanța plecă, 
fu examinată și tăietura de la mâna lui Nim. Se vădi a fi o 
crestătură adâncă în palmă, la baza degetului mare. Thurston îl 
duse pe Nim cu masina la camera de urgență a unui spital 
suburban din vecinătate. unde i se puseră câteva copci. 

Faţa lui Nim, mâinile şi hainele erau negre de prat de căr- 
bune şi. după popasul la spital. fu adus acasă la Thurston. unde 
se dezbrăcă de costum — singurul pe care-l luase cu el -- și făcu 
o baie fierbinte. Apoi, cu halatul de baie al lui Thurston pe el, îi 
fusese prezentat Daphnei, care cu multă pricepere îi puse la 
mână un pansament și un bandaj nou. Daphne. află Nim. era 
soră calificată şi divorțată recent. Cea de-a doua calitate 
reprezenta motivul — de-a-lăsa-totu-n-unmă — prezentei vizite la 
sora ei. 

Ursula se şterse la ochi cu o batistă botită. apoi spuse pe un 
ton practic: 

— Ei, acum, când știm că sfârșitul e fericit, ne putem simți cu 
toţii ma: bine. 

Traversă camera spre Nim și îi îmbrățisă impulsiv. 
sărutându-l: 

-- Poftim! asta-i pe post de lumânări aprinse. 

-- Her! exclamă Daphne. Are voie oricine să tacă asta? 

- Pe pariu! rânii Nim. 


221 


Îl sărută cu promptitudine. Avea buzele pline și calde; lui 
Nim îi plăcu senzaţia atingerii lor și mireasma ce le însoți o 
clipă, dispărând apoi. 

Daphne anunţă: 

— Asta capeti pentru c-ai fost un afurisit de erou, că-ți place, 
că nu-ţi place. 

— Partea asta, spuse Nim, îmi place. 

— Ceea ce-avem cu toții nevoie acum, spuse Ursula, e o doză 
mare de dezmăț. ; 

Și, adresându- i-se soțului ei: ’ 

— Thurs, ce planuri avem pe diseară? 

- Mă bucur c-ai întrebat, deveni Thurston radios. Cinăm și 
dansăm. Cu spiritul meu de prevedere sclipitor ca de obicei am 
rezervat o masă cu patru locuri la San Marco Room din Brown 
Palace. 

— Sună minunat, spuse Daphne. Putem chema o guvernantă 
pentru Keith? 

— Nu-ţi fă griji, o asigură Ursula. Aranjez eu asta. 

-lar eu am să dansez, declară Nim, indiferent că-mi 
vine-napoi costumul sau nu. 


Muzica — aparținând unei însuflețite și talentate formaţii de 
jazz — plus vinul şi o cină excelentă, îi înmuiară pe toti. Cu 
câtva timp în urmă, costumul lui Nim fusese înapoiat, părând că 
nici nu trecuse prin sejurul pe banda transportoare de cărbuni. 
Simultan cu livrarea de la spălătorie, sosiseră un reporter şi un 
fotograf de la „Denver Post“, dorind un interviu şi fotografii cu 
Nim. Cam fără să se îndemne, le făcu hatârul.. 

Nu peste mult, în timp ce-stăteau amândoi cuibăriți pe cana- 
peaua din spate a Pinto-ului lui Thurston, Daphne îl strânse de 
braţ. 

- Cred că ești cam super, șopti ea. După cum fâci; lucrurile, 
şi cum te porti cu tine, şi e drăgut că mai ești şi modest. 

Neștiind ce să spună, îi luă mâna și o păstră într-a lui, între- 
bându-se deja ce i-ar putea aduce partea de mai târziu a serii. 

Acum, cina se terminase. Nim si Daphne dansaseră împre- 
ună de câteva ori, cu o apropiere fizică tot mai strânsă față de 
care Daphne ne dădu clar de înțeles că nu avea nici o obiecție. 


222 


La un moment dat, când erau amândoi singuri la masă, 
Thurston şi Ursula dansând, Nim se interesă ce nu mai mersese 
în căsnicia Daphnei. 

Cu francheţea ce le părea caracteristică ambelor surori, 
răspunse: 

— Soțul meu era mai în vârstă decât mine. Nu prea-i plăcea 
sexul şi "de cele mai multe ori nu reușea să i se ridice. Au mai 
mers și altele prost, dar ăsta era principalul. 

resupun că nu asta era şi problema ta. 

Femeia î își dădu capul pe spate ș si râse: 

— Cum ai ghicit? 

— Dar aţi făcut un copil? 

- Da. Asta a fost una din ocaziile în care am reușit. Aproape 
singura. Oricum, mă bucur. că-l am pe Keith. Are aproape' 'doi 
ani și-l iubesc din toată inima. Apropo, Keith și cu mine stăm în 
aceeaşi cameră, dar el obișnuiește să doarmă adânc. 

ricum, spuse Nim, n-am să intru în camera /ui. 

— = Destul de corect. Lasă doar uşa camerei tale întredeschisă. 
E mai încolo pe hol faţă de a mea. 

Când, pentru variaţie, Nim dansă și cu Ursula, aceasta îi 
mărturisi: 

-Îmi place s-o am pe Daphne aici; întotdeauna am fost 
apropiate. Singurul lucru pentru care o invidiez, „totuşi, e că-l 
are pe micul Keith. 

— Tu și cu Thurs n-aţi vrut copii? întrebă Nim. 

— Am vrut amândoi. Încă mai vrem. Dar nu-i putem face. 

Vocea Ursulei era încordată, ca și cum și-ar fi dorit să nu fi 
adus vorba, iar Nim nu mai insistă. 

Dar mai târziu, când surorile își cerură scuze și plecară un 
scurt răstimp de la masă, Thurston spuse: 

— Înţeleg că Ursula ţi-a spus că nu putem avea copii. 

= Da.. N 

- Ți- -a spus și de ce? 

Nim clătină din cap. 

— Cu mine e necazul, nu cu Ursula. Amândoi ne-am făcut 
examene medicale, o droaie. Se pare că pistolul meu se armează 
și ia foc, dar eu nu-l încarc decât cu cartuşe oarbe. Și n-o să am 
niciodată munitie de război, așa spun medicii. 

— Îmi pare rău. 

Thurston ridică din umeri: 


223 


— Nu poti avea totul, se pare, și o mulţime de alte lucruri ne 
merg ca pe roate, Ursulei şi mie. 

Și adăugă: 

- Ne-am gândit să adoptăm, dar nici unul din noi nu e sigur 
în sensul ăsta. A 

Când femeile reveniră, mai băură vin, apoi dansară iar. În 
timp ce dansau, Daphne î îi murmură lui Nim în ureche: 

— Ți-am spus că-mi cam placi? 

Bratele i i se strânseră în jurul ei ca răspuns. Spera să nu mai 
dureze mult până se vor întoarce acasă. 


„_Reveniseră de-o oră şi jumătate. Thurston o dusese cu 
mașina pe guvemantă acasă la ca, apoi se așezară cu toţii în 
bucătărie stând de vorbă, în timp ce Ursula’ pregătea ceaiul, 
ajutată de Daphne. Apoi, își urară noapte bună și se duseră la 
culcare. Acum, Nim aproape că adormise. 

ÎL deșteptă un sunet — un scârțâit, inconfundalbila ușă a 
dormitorului deschizându-se complet, deși o lăsase crăpată, aşa 
cum îi spuse Daphne. Fu urmată de î încă un scârțâit, apoi de 
clinchetul clanței când ușa se închise. Nim înălță capul și-și 
încordă privirea să vadă prin întuneric, dar nu reuși. 

Auzi un lipăit slab de picioare și fosnetul unui veșmânt; pre- 
supuse că era scos. Apoi așternutul fu ridicat și un trup 'cald, 
moale, gol, se strecură în pat lângă el. Brate se întinseră. Pe 
întuneric buze — excitante, primitoare — le "găsiră pe ale lui. 
Sărutarea fu lungă; deveni rapid pătimașă. În timp ce membrele 
apăsau strâns, lui Nim i se încinse sângele, deveni erectat si 
domic. Mâinile i se puseră în mișcare și oftă — cu un amestec de 
plăcere sexuală și mulțumire. 

Șopti: 

- Daphne iubito, toată ziua am aşteptat să se-ntâmple asta. 

Auzi un gâlgâit de râs uşor. Un deget se ridică, dibuind după 
buze ca să le acopere, cerând tăcere. O voce joasă îl preveni: 

— Gura, idiotule! Nu-i Daphne. Eu sunt Ursula. 

Șocat, Nim se eliberă din strânsoare şi se ridică în capul 
oaselor. Avu tendința să sară din pat. O mână îl reținu. 

— Ascultă-mă, spuse cu o voce scăzută și grăbită Ursula. 
Vreau un copilaș. Şi în afară de Thurs, care nu-mi poate dărui 
unul — şi știu că ti- -a spus despre asta — mai curând l-aș dori de 
la tine, Nim, decât de la oricare alt bărbat pe care-l cunosc. 


224 


- N-o pot face, Ursula, protestă el. Nu lui Thurs. 

- Ba poţi, pentru că Thurs ştie că-s aici și de ce. 

— Şi Thurs nu se supără? întrebă Nim, nevenindu-i să creadă. 

— Îi jur. că nu. Amândoi dorim un copil. Amândoi am 
hotărât că asta-i calea cea mai potrivită. 

Din nou râsul acela ușurel: 

— Daphne, însă, s-a supărat. E furioasă ca dracu” pe mine. Te 
dorea pentru ea. 

Emotii contradictorii se învolburau în sufletul lui. Apoi 
hazul întregii situații îl atinse şi izbucni în râs. 

- Aşa mai merge, spuse Ursula. ÎI trase spre ea iar el încetă 
să-i mai reziste în timp ce bratele li se înlănțuiau din nou. 

- E perioada potrivită a lunii, șopti ea. Știu că se poate 
întâmpla. O, Nim, dragule, ajută-mă să fac un copil! Îmi doresc 
atât de mult unul! 

Ce-o fi făcut el, se întrebă, ca să merite toate exotismele ce i 
se întâmplau? 

Șopti la rândul său: 

— Bine, o să mă străduiesc. 

În timp ce se sărutau, iar Nim intră din nou în erectie, între- 
bă șmecher: 

~ Crezi că are ceva dac-o să-mi placă? 

În loc de a-i răspunde Ursula îl strânse și mai tare, respirația 
accelerându-li-se, și ţipă ușurel de plăcere în timp ce el o 
mângâia și apoi'o penetră. 

Făcură dragoste repetat ș şi cu mult succes, Nim constatând că 
mâna bandâjată nu-l încurca deloc. În cele din urmă, adormi. 
Când se deșteptă, începea să se lumineze de ziuă, iar Ursula 
plecase. 

Hotări să mai doarmă. Apoi, ușa dormitorului se deschise 
încă odată și o siluetă în négligée roz pal se strecură înăuntru. 

-Să fiu a dracului, spuse Daphne în timp ce-și scotea 
négligće-ul, dac-am să las să fiu dată cu totul la o parte. *Mişcă, 
Nim, şi sper că ţi-a mai rămas ceva energie. 

Împreună, fericiti, descoperiră că-i mai rămăsese. 


Zborul de înapoiere al lui Nim pe Coasta de Vest, tot cu 
United, avea loc la sfârșitul după-amiezei. Thurston îl duse cu 
maşina la aeroport; Ursula și Daphne îi însoțiră, Daphne 
aducându-l cu ea și pe micul său fiu, Keith. Deși conversaţia pe 


225 


drum fu prietenoasă și relaxată, nu se spuse o vorbă despre 
evenimentele nopții. Nim le sărută de rămas bun pe ambele 
surori la mașină. În timp ce femeile așteptau, Thurston îl 
conduse pe Nim la terminalul aeroportului. 

La punctul de control pentru securitatea pasagerilor se opriră 
să-și strângă mâna: Nim spuse: 

— Mulţumesc pentru tot, Thurs. 

— Şi eu. Baftă mâine și-n celelalte zile la audieri. 

— Mersi. Avem mare nevoie. ' 

Continuând să țină mâna lui Nim, Thurston păru să ezite, 
apoi spuse: 

— În caz că ai nedumeriri în legătură cu ceva, aș vrea să-ți 
spun că există lucruri pe care un bărbat le face pentru că n-are 
încotro și fiindcă e cea mai bună dintr-un număr limitat de 
variante. "Și î încă ceva: sunt pe lume prieteni și prieteni excep- 
ționali. Tu faci parte dintr-a doua categorie, Nim. Aşa ai să fii 
intotdeauna, așa că hai să nu mai pierdem legătura. 

Întorcându-se spre rampa de urcare în avion, Nim descoperi 
că avea ochii umezi. 
După câteva minute, în timp ce se instala în fotoliul de clasa 
întâi pentru drumul spre casă, o stewardesă prietenoasă întrebă: 
.— Domnule, ce doriți să beți după decolare? 
— Sampanie, îi spuse el, zâmbind. 
Era foarte clar, conchise, că nimic altceva nu se potrivea cu 
acel weekend reușit. 


12 


Tânărul membru al comisiei ce prezida ședința. bătu ușurel 
cu ciocănelul. 

— Înainte de a începe examinarea martorului, cred că ar fi 
corespunzător să-l omagiem pentru atitudiriea sa de-acum două 
zile, când acțiunea promptă și curajul său au salvat viața unui 
angajat în rețeaua de utilitate publică din alt stat. 

Sala də dezbateri răsună de aplauze răzlețe. 
Nim dădu din cap, cu oarecare stinghereală: 
- Vă mulțumesc, domnule. 


226 


Până în acea dimineată presupusese că reportajele despre 
drama cu banda transportoare se vor mărgini la orașul Denver. 
Fusese prin urmare surprins să se descopere subiect al unui 
articol telegrafic al Associated Press, publicat la loc de cinste în 
numărul curent al ziarului „Chronicle- West“. Materialul era 
nebinevenit, căci atrăgea atenția asupra vizitei sale la termocen- 
trala cu cărbuni, iar Nim se întreba cum va folosi opoziția, dacă 
avea s-o facă, această informaţie. 

La fel ca și în celelalte zile de audieri, încăperea cu lam- 
briuri de, stejar era ocupată de personalul comisiei, consilierii 
diverselor părţi, martorii ce așteptau, reprezentanții oficiali ai 
grupărilor. interesate, corespondenţi de presă, precum și un 
apreciabil contingent al publicului — acesta din urmă, compus în 
principal din susținători ai opoziției. 

Din nou, la prezidiu, același tânăr membru al comisiei era 
flancat de către vârstnicul judecător de drept administrativ. 

Printre cei prezenți în sala de audieri Nim îi recunoscu pe 
Laura Bo Carmichael. şi Roderik Pritchett, reprezentând Clubul 
Sequoia; Davey Birdsong de la p & lfp, cu făptur, sa supraga- 
baritică învesmântată ca de obicei în blugi jegoși și cămașă 
deschisă la gât; și, la masa presei, Nancy Molineau «, retrasă şi 
îmbrăcată sic. 

Nim depusese deja jurământul, acceptând să „spună 
adevărul, tot adevărul și nimic altceva decât adevărul“. Acum, 
impozantul consilier general al companiei, Oscar O'Brien, în 
picioare și cu fața spre prezidiu, avea să-l conducă pe perioada 
depunerii mărturiei. 

- Domnule Goldman, începu O’ Brien, aşa cum repetaseră, 
vă rugăm să descnieți circumstantele și studiile care v-au condus 
la convingerea că "propunerea, "actualmente înain.ată acestei 
comisii, e necesară și în interesul publicului. 

Nim se instală pe scaunul maștorului, conștient că prezen- 
tarca îi va fi lungă și laborioasă. 

-- Studiile companiei Golden State Power & Light, începu el, 
suplimentate de cele ale agențiilor gus crmamentale, estimează 
că la mijlocul deceniului viitor dezvoltarea Californiei, atât ca 
număr al populaţiei cât și în productia industrială, va de păi în 
proporție substanţială media natională. Mă voi ocupa mai târziu 
de exemple. În parale! cu această creştere, sc vi înregistra o 
escaladare a cererii de energie clecuică, depăzind pe “departe 


927 


actualele capacități de IProgueIe În scopul de a veni în întâm- 
pinarea acestei cereri.. 

Nim se străduia să-şi păstreze tonul colocvial si lejer, să 
mențină interesul celor ce-l ascultau. Toate faptele și opiniile pe 
care avea să lc prezinte figurau în documentația completată 
pentru comisie cu săptămâni în urmă, dar probele prezentate 
prin viu grai erau considerate de mare importantă. Era, poate, o 
recunoastere a faptului că putini urmau a citi vreodată muntele 
de hârtii a cărui mărime crestea zilnic. 

O'Brien își rostea replicile-pretext cu încrederea în sine a 
actorului dintr-un spectacol ce se joacă de multă vreme: 

— Cu privire la etectele asupra mediului înconjurător, vă 
rugăm să binevoiți a explica... 

— Ati putea fi mai concret în legătură cu aceste livrări de 
cărbuni care... 

— Atı declarat mai înainte că ar exista limite în tulburările 
aduse florei şi faunei. domnule Goldman. Cred că onorata 
comisie ar dori asigurări câ... 

- Vă rugăm să dezvoltați asupra... 

- Aţi spune că... 

— Acum să ne referim la... 

Dură cu puțin mai mult de-o zi şi jumătate, un total de șapte 
ore în timpul cărora Nim rămase pe scaunul martorilor, în 
centrul atenţiei. La sfârsit, ştiu că prezentase cauza GSP & L 
ferm şi minuţios. Cu toate acestea. era conştient că adevăratul 
calvar - o succesiune de interogatorii încrucişate - abia urma. 

La jumătatea după-amiezei celei de-a doua zile a audierilor 
reluate, Oscar O'Brien se întoarse cu faţa la prezidiu: 

- Vă mulțumim, Domnule Preşedinte. Cu aceasta, exami- 
narea acestui martor de către mine a luat sfârşit. 

Președintele dădu din cap: 

— Cred că domnul Goldman merită un răgaz, care ne-ar fi 
binevenit şı nouă celorlalți. 

Bătu cu ciocănelul: 

- Audierea se suspendă până mâine dimineaţă la orele 10.00. 


A doua zi, interogatoriile în cruciş începură incet şi cu 
ușurință, ca o maşină înaintând în viteza întâi pe un tronson de 


228 


stradă orizontală. Consilierul comisiei, un avocat între două 
vârste uscat ca iasca, pe nume Holyoak, fu cel dintâi. 

- Domnule Goldman, există un număr de puncte asupra 
cărora comisia solicită clarificări... 

Continuând, interogatoriul lui Holyoak nu fu nici prietenos, 
nici ostil. Nim îi răspunse la fel, cu competență. 

Holyoak discută cu œl o oră. Următorul fu Roderick 
Pritchett, secretar-manager al Clubului Sequoia, iar interogato- 
riul se comută într-o viteză mai mare. 

Pritchett, sobru, pedant și cu maniere apretate, purta un 
costum închis la culoare, din trei piese, cu croială conserva- 
toare. Părul său gri ca fierul era despărţit în două cu precizie şi 
bine fixat la locul lui; din când în când ridica o mână pentru a se 
asigura că nu i s-a deranjat- frizura. În timp ce se ridica și 
mergeaspre bara martorilor, lui Pritchett păreau să-i lucească 
ochii înapoia ochelarilor fâră rame. Cu puţin timp înaintea 
interogatoriului, se sfătuise concentrat cu Laura Bo Carmichael, 
așezată lângă el la una din cele trei mese ale consilierilor și 
martorilor.“ 

— Domnule Goldman, începu Pritchett, am aici o fotografie. | 

Întinse mâna înapoi spre masa consilierilor și culese un car- 
ton lucios optsprezece-pe-douăzeri și cinci. 

— Aș dori s-o examinati, apoi să-mi spuneți dacă ceea ce 
vedeti vă e cunoscut de undeva. 

Nim primi fotografia. În timp ce o studia, un funcționar al 
Clubului Sequoia oferea copii suplimentare președintelui şi 
judecătorului de drept administrativ, consilierilor, inclusiv lui 
Oscar O'Brien, lui Davey Birdsong și presei. Alte câteva copii 
merseră la spectatori, care începură să și le treacă din mână în 
mână. 

Nim rămase nedumerit. Cea mai mare parte a fotografiei era 
neagră, dar simțea o anume familiaritate... 

Secretarul- -manager al Clubului Sequoia zâmbea: 

— Vă rog, aveti tot timpul, domnule Goldman. 

Nim clătină din cap: 

— Nu sunt sigur... | 

— Poate vă pot fi eu de ajutor. 

Glasul lui Pritchett sugera un joc de-a șoarecele și pisica. 

- Conform celor pe care le-am citit în 'ziare, scena pe care o 
priviţi e una pe care aţi observat-o personal în weekendul trecut. 


229 


Instantaneu, Nim ştiu. Fotografia reprezenta movila de căr- 
buni de la uzina Cherokee din Denver. Negreala era explicabilă. 
Blestemă în sinea sa publicitatea care-i dezvăluise călătoria la 
sfârșit de săptămână. 

— Ei bine, spuse, cred că e o fotografie a cărbunilor. 

— Vă rugăm să ne mai daţi câteva detalii, domnule Goldman. 
Care cărbuni și unde? 

Fără tragere de inimă, Nim spuse: 

— Sunt cărbuni depozitați pentru a fi folosiți de către o uni- 
tate a Companiei de servicii publice din Colorado, lângă 
Denver. 

— Intocmai. 

Pritchett își scoase ochelarii, îi șterse scurt, apoi și-i puse 
la loc. 

— Pentru informarea dumneavoastră, fotografia a fost făcută 
ieri și adusă aici cu avionul, azi dimineață. E o poză drăguță, 
nu-i așa? 

— Nu. 

— Urâtă, n-aţi spune? 

- Cred că ati putea-o numi astfel, dar problema e.. 

- Problema e, îl întrerupse Pritchett, că mi-ati răspuns deja 
la întrebare — „Cred că ati putea-o numi astfel“, ati spus — ceea 
ce înseamnă că sunteti. de acord că fotografia e urâtă. Asta-i tot 
ce-am întrebat. Vă mulțumesc. 

Nim protestă: 

— Dar ar mai trebui spus și că.. 

Pritchett legănă un deget” mustrător: 

— Destul, domnule Goldman! Vă rog să nu uitaţi că eu pun 
întrebările. Acum să mergem mai departe. Am o a doua foto- 
grafie pentru dumneavoastră — și pentru membrii comisiei — ca 
s-o priviţi. 

În timp ce Nim clocotea î în sinea sa, Pritchett se întoarse la 
masa consilierilor şi de astă dată alese o fotografie color. I-o 
dădu lui Nim. La fel ca şi înainte, funcţionarul distribui alte 
copii. 

Deşi-Nim nu recunoscu locul concret, n-avu nici o îndoială 
unde fusese luat al doilea instantaneu. Trebuia să fie la Tunipah, 
în sau aproape de locul propusei uzine generatoare de energie. 
La fel de evident era și faptul că o imortalizase un profesionist 
dibaci. 


230 


“Frumusețea care să taie respiraţia a colțuroasei sălbăticii 
califomniene "fusese capturată sub un cer limpede, azuriu. Un 
promontoriu stâncos și golaș domina o lizieră de brazi maies- 
tuoși. Aproape de rădăcina copacilor frunzișul era dens, iar în 
planul întâi gonea un torent spuzit cu spumă. Pe malul apropiat 
al apei, o abundență de flori de pădure încântau ochiul. Mai 
departe, în umbre, un cerb tânăr ridicase capul, speriat poate de 
fotograf. 

Pritchett se repezi: 

-O scenă realmente frumoasă, ce spuneți, domnule Gold- 
man? 

- Da, aşa este. 

— Aveţi idee unde a fost făcută această fotografie? 

- Presupun că la Tunipah. 

N-avea nici un rost să joace jocuri, decise Nim sau să amâne 
punctul pe care mai devreme sau mai târziu Pritchett tot avea 
să-l atace. 

- Prezumția dumneavoasatră e corectă, domnule. Acum mai 
am o întrebare. 

Lui Pritchett i se ascuți tonul; ridică glasul. 

= Nu vă tulbură conştiinţa faptul că ceea ce vă propuneti 
dumneavoastră și compania dumneavoastră să faceți la Tunipah 
este să suprapuneți asta, urâfenia asta hidoasă — agită el prin aer 
fotografia cu grămada de cărbuni — peste această frumuseţe 
măreaţă și senină — acum ridică fotografia a doua, color —, unul 
din puţinele sanctuare neîntinate ale naturii din statul şi tara 
noastră? 

Întrebarea — pronunțătă cu retorism dramatic — provocă un 
murmur aprobator în rândul spectatorilor. Unul sau doi 
aplaudară. 

Nim răspunse liniștit: 

- Da, sigur că mă tulbură. Dar o văd ca pe o necesitate, un 
compromis, un târg. În plus, proporțional cu întinderea totală a 
regiunii Tunipah... 

- E suficient, domnule Goldman. Nu vi se cere un discurs. 
Stenograma va arăta că răspunsul dumneavoastră a fost „da“. 

Pritchett făcu o scurtă pauză, apoi reveni la atac. 

- Este oare posibil că deplasarea dumneavoastră în statul 
Colorado în weekendul trecut a fost întreprinsă fiindcă vă 
mustra conștiința, fiindcă trebuia să vedeţi cu ochii dumnea- 


231 


voastră urâfenia enormelor cantităţi de cărbune - genul de 
cantităţi ce vor fi şi la Tunipah — impuse asupra a ceea ce a fost 
cândva o priveliște frumoasă? | 

Oscar O'Brien sări în picioare: 

— Obiecţie! 

Pritchett se răsuci spre el: 

— Pe ce temei? 

Ignorându-l pe Pritchett, O'Brien se adresă prezidiului: 

— Intrebarea a răstălmăcit cuvintele martorului. Mai mult, 
presupune o stare de spirit pe care martorul nu a admis că ar fi 
avut-o. 

„ Preşedintele anunţă curtenitor: 

— Obiecţia este respinsă. 

O'Brien se supuse, posac. 

— Nu, spuse Nim, adresându-i-se lui Pritchett, modul în care 
v-ati exprimat nu a reflectat motivul călătoriei mele. M-am dus 
acolo pentru că existau aspecte tehnice ale unei termocentrale 
pe bază de cărbune pe care doream să le revăd în perspectiva 
acestor audieri. 

Până și lui Nim, replica îi părea neconvingătoare. 

Pritchett observă: 

— Sunt sigur că pe-aici sunt unii care vă cred. 

Tonul său declara: Eu nu. 

Pritchett continuă cu alte întrebări, dar nu mai fură capti- 
vante. Clubul Sequoia, prin felul șiret cum recursese la cele 
două fotografii contrastante, marcase puncte grele iar Nim se 
auto- învinovățea. 

Într-un târziu, secretarul- -manager al clubului î își reluă locul. 

Președintele consultă o foaie de hârtie din fața ' sa: 

| - Organizaţia „putere & lumină pentru popor“ dorește să 
chestioneze acest martor? 

Davey Birdsong răspunse: 

— Sigur că dorește. 

Președintele dădu din cap. Birdsong se săltă greoi în 
picioare. 

Uriașul nu pierdu vremea cu preliminariile. Întrebă: 

- Cum aţi ajuns aici? 

Nim se arătă mirat: 

— Dacă vreti să întrebati pe cine reprezint... 


232 


— Ştim cu toții pe cine reprezentați, se răsti Birdsong. Un 
conglomerat bogat ș si Tapace care exploatează poporul. 

Liderul p & Îfp trânti o mână cărnoasă pe o cornișă de lângă 
scaunul martorului și ridică glasul: 

— Am vrut'să spun exact ce-am spus: „Cum aţi ajuns aici?“ 

— Păi... am venit cu un taxi. 

— Aţi venit cu un fax/? Un mahăr mare şi important ca dum- 
neata? Vrei să spui că nu ti-ai folosit elicopterul personal? 

Nim zâmbi subțire; era deja evident ce interogatoriu avea să 
fie acela. Răspunse: 

— Nu am un elicopter personal. Și cu siguranță că azi n-am 
folosit unul. 

— Dar folosiți unul uneori — just? 

— Cu anumite ocazii speciale... 

Birdsong i-o reteză: i 

— Lasă-le pe-astea! Folositi unul uneori — da sau nu? 

— Da. 

— Un elicopter, plătit cu banii munciti din greu de către con- 
sumatorii de gaz şi curent electric, în facturile lor lunare? 

— Nu, nu e plătit prin facturile rețelei. Cel puţin, nu în mod 
direct. | 

— Dar consumatorii îi plătesc indirect — just? 

— Ati putea spune asta despre orice echipament funcțional... 

Birdsong își trânti din nou mâna: 

— Nu discutăm despre alte echipamente. Mă interesez de un 
elicopter. 

— Compania noastră are câteva elicoptere care.. 

— Câteva! Adică aveți de ales — ca între un Lincoln și un 
Cadillac? 

Nim spuse nerăbdător: 

— Sunt destinate în primul rând uzului operativ. 

— Ceea ce nu vă oprește -să folosiți unul când aveți nevoie 
personal de el, sau credeți că aveti nevoie — just? 

Fără a se opri în aşteptarea’ unui răspuns, Birdsong băgă 
mâna în buzunar și scoase o pagină de ziar pe care o despături: 

— Vă amintiti de asta? 

Era articolul lui Nancy Molineaux din „Califorma Exa- 
miner“, publicat la scurt timp după vizita de presă la Tabăra 
Devil's Gate. s 

Nim spuse resemnat: 


— Îmi amintesc. 

Birdsong citi detaliile din ziar şi data, pe care stenograful o 
consemnă, apoi reveni asupra lui Nim: 

— Scrie aici: „Domnul Goldman... e prea important pentru a 
călători cu autobuzul, chiar dacă unul — închiriat în particular de 
către Golden State Power — tocmai avea același drum... și fotolii 
goale din belșug. În loc, a ales un elicopter... 

Birdsong ridică o privire feroce: 

- Toate astea-s adevărate? 

- A fost o situație specială. 

— Lasă-n pace situaţiile speciale. Am întrebat: „E adevărat?“ 

Nim o observă „pe "Nancy Molineaux urmărind totul de la 
masa presei; un surâs vag îi juca pe fată. Spuse: 

— A fost un reportaj fără prejudecăți dar — mai mult sau mai 
puțin — e adevărat. 

"Birdsong făcu apel la prezidiu: 

- Rog ca preşedintele să binevoiască a-l instrui pe acest 
martor să răspundă simplu, cu „da“ sau „nu“. 

Președintele spuse: 

- Ar putea însemna o economie de timp pentru toată lumea 
dacă ați face-o, domnule Goldman. 

Cu chipul crispat a amărăciune, Nim răspunse: 

- Da. 

- A fost nevoie de un mare efort, remarcă Birdsong, ca 
atunci când scoti un dinte. 

Stătea din nou cu fața la prezidiu și, cameleonic, deviase de 
la duritate la afabilitate. 

— Dar până la urmă avem de la martor recunoașterea că 
datele continute în acest curajos reportaj gazetăresc sunt 
adevărate. Domnule Preşedinte, aș dori ca articolul să se înscrie 
printre probe pentru a demonstra modul de viață luxos cu care 
oficialități precum Goldman aci de față, și preşedintele Cutare, 
se deprind pe cheltuiala consumatorilor” săraci. Mai arată de 
asemenea de ce aflări în treabă costisitoare ca Tunipah, cu 
scopul de a susține acest gen de obiceiuri ca și de a extorca 
profituri, îi sunt impuse unui public credul. 

O'Brien, în picioare, protestă istovit: 

— Obiectez-— față de includerea reportajului, care e irelevant 
pentru această dezbatere; de asemenea, față de ultimele remarci, 
nesusținute prin dovezi sau mărturii. 


234 


Președintele se consultă fugar cu judecătorul de drept 
administrativ, apoi anunţă: 

- Obiecţia dumneavoastră va fi consemnată, domnule 
O'Brien. Documentul — materialul din ziar — va fi admis ca 
piesă la dosar. 

— Vă multumesc domnule, spuse Birdsong; reveni cu atenția 
la Nim. Sunteţi, personal, proprietar de acțiuni la Golden State 
Power & Light? 

— Da, răspunse Nim. Se întreba ce-avea să urmeze. Deţinea o 
sută douăzeci de părți pe care le dobândise, câteva la un 
moment dat, printr-un plan de economii pe statul de salarii. 
Valoarea lor pe piața prezentă depășea cu puțin două mii de 
dolari — mult sub costul initial de vreme ce valoarea acțiunilor 
GSP & L căzuse cu o lună în urmă, după omisiunea dividente- 
lor. Dar decise să nu ofere mai multe informaţii decât i se 
cereau. Se dovedi ca fiind o greșeală. 

-Dacă afacerea asta cu Tunipah reusește, continuă 
Birdsong, e de așteptat ca valoarea tuturor acțiunilor Golden 
State Power să crească? 

— Nu neapărat. Ar putea la fel de bine să scadă. 

In timp ce vorbea, Nim se întrebă: să dezvolte, să adauge că 
un vast program de constructii, finanțat prin vânzarea garan- 
țiilor inclusiv a noilor acțiuni comune sub nominal, va dilua 
părțile GSP & L existente până la posibila dizolvare? Un 
asemenea răspuns ar fi necesitat explicaţii complexe; totodată 

— în contextul actual — putea. să pară o tânguire. lar Nim nu era 
sigur nici că trezonierul companiei ar dori ca declaraţia să fie 
dată în public. Hotări să lase în mare măsură lucrurile cum erau. 

-Nu neapărat, repetă Birdsong. Dar prețul de piață al 
acestor părți ar putea creşte. Cu siguranță, recunoașteți asta. 

-Pe piata acțiunilor, se poate întâmpla orice, spuse concis 
Nim. 

Birdsong se întoarse cu fata la prezidiu și oftă teatral: 

- Presupun că ăsta-i cel mai mulțumitor răspuns pe care- -l 
pot aştepta de la acest martor ne-cooperativ, aşa că voi face eu 
declaratia: acțiunile probabil vor crește. 

Reveni spre Nim: 

— Dacă se-ntâmplă asta, nu este adevărat că dumneavoastră 
ați avea un interes legitim în Tunipah, că și dumneavoastră ati fi 
un profitor? 


235 


Ideea era atât de absurdă, încât lui Nim îi veni să râdă. Tot 
ce putea spera mai bine, pentru mult timp de-atunci încolo, era 
ca valoarea micului său procentaj să revină la nivelul ei din 
momentul achiziției. 

Birdsong spuse pe neașteptate: 

— De vreme ce păreti nehotărât să răspundeți, voi pune între- 
barea altfel: dacă valoarea acțiunuilor Golden State creşte 
datorită Tunipah-ului, ăcțiunile dumneavoastră vor valora și ele 
mai mult? 

— Ascultaţi, spuse Nim, eu doa 

De la prezidiu , membrul comisiei îl întrerupse morocănos: 

-Eo întrebare simplă, domnule Goldman. Răspundeţi doar 
cu „da“ sau „nu“. 

Gata să explodeze în fața acestei nedreptăți, Nim îl observă 
pe Oscar O'Brien semnalizându-i cu o uşoară clătinare a capu- 
lui. Era o aducere aminte, Nim stia, a instrucțiunilor de a avea 
răbdare și a rezista provocărilor. Răspunse cu un scurt: 

- Da! 

Birdsong declară: 

— Acum că avem și această recunoaștere, Domnule Pre- 
şedinte, aş dori ca stenograma să consemneze că martorul are 
un interes întemciat în rezultatul prezentei dezbateri și prin 
urmare mărturia sa trebuie judecată în conformitate cu aceasta. 

— Mă rog, tocmai aţi inclus-o dumneavoastră înșivă în ste- 
nogramă, spuse președintele, neascunzându-și iritarea. Așa că 
de ce nu continuaţi? 

- Da, domnule! 

Șeful p & lfp îşi repezi o mână prin barbă ca pentru a cugeta, 
apoi se întoarse spre Nim: 

— Ia să vedem, am câteva întrebări privind efectul proiectului 
Tunipah asupra notelor de plată ale muncitorilor de rând, cei 
care.. 

Şi continuă tot așa. Birdsong se concentră — la fel ca atunci 
când îl interogase pe J. Eric Humphrey — asupra sugestiei că 
profitul, și nimic altceva, era motivul de bază al proiectului 
Tunipah; 'că, de asemenea, consumatorii vor achita facturi mai 
mari şi nu vor primi în schimb nimic, ori prea puţin. Ceea ce-l 
înfurie pe Nim, îndărătul aparenței neşifonate pe care se chinuia 
să și-o păstreze, era faptul că nici măcar o dată nu fură abordate 
temele importante — cerințele de energie datorate dezvoltării 


236 


economiei, industriei, menţinerea nivelului de trai. Se făcea 
paradă de populism; nimic mai mult. Dar avea să câștige atenția 
publicului. Activitatea de la masa presei indica limpede acest 
lucru. 

Nim mai recunoscu față de sine și că atacul pe două fronturi 

- Clubul Sequoia punând accentul pe problemele de mediu iar 
p & ltp-ul bazându-se pe taxe şi finante oricât de superficial - 
era eficient. Se întrebă dacă exista vreo legătură între cele două 
grupări. deşi s-ar fi îndoit. Laura Bo Č ammichaci şi Davey 
Birdsong se situau pe planuri intelectuale diferite. Nim continua 
s-0 respecte pe Laura Bo, în pofida disensiunilor lor, dar pe 
Birdsong îl disprețuia ca pe un şarlatan. 

În timpul unei scurte pauze, după ce Birdsong îsi încheiase 
interogatoniul, Oscar O’Brien îl avertiză pe Nim: 

- Încă n-ai scăpat. După ceilalți martori am să te chem din 
nou la bară pentru readresare, iar când voi termina, ceilalti pot 
discuta iar cu tine dacă vor. 

Nim se strâmbă. dorindu-și ca rolul său să se încheie, recu- 
noscător că nu mai era mult. 


Laura Bo Carmichael fu următoarea la bară. 

In ciuda constituției ei mărunte, firave. presedinta Clubului 
Sequoia ocupă scaunul martorilor cu o ținută de grande dame. 
Purta un taior auster, de gabardină bej si, ca de obicei, părul 
cărunt îi era tuns extrem de scurt. Nu purta nici un fel de 
podoabe sau bijuterii. Avea maniere serioase. Vocea, răspun- 
zând întrebărilor pe care i le adresa Roderick Pritchett, îi era 
tăioasă şı autoritară. 

- Am auzit ìn mărturia precedentă, doamnă Carmichael, 
începu Pritchett, că nevoia publică de ma: multă energie elec- 
trică ar justifica realhzarea unei termocentrale cu cărbuni în 
regiunea Tunipah. Sunteţi de aceeași părere” 

— Nu, nu sunt. 

- Vreti să explicati membrilor comisiei motivele dumnea- 
voastră — şi cele ale Clubului Sequoia — de a vă opune acestei 
construcții? 

- Tunipah este una dintre „putinele, dintre foarte puţinele 
zone naturale sălbatice rămase în California. Abundă de comori 
ale naturii - arbori, plante, flori, râuri, formațiuni geologice 
unice, animale, păsări și insecte, unele dintre aceste trăsături 


237 


reprezentând specii care în alte locuri au dispărut. Regiunea 
este, mai presus de orice, magnific de frumoasă. A o spolia cu o 
uzină industrială enormă, urâtă și extrem de poluantă, deservită 
de o nouă cale ferată — ea însăși 'poluantă ș şi nelalocul ei acolo — 
ar fi un sacrilegiu, un uriaș pas ecologic î înapoi în secolul trecut, 
o blasfemie la adresa lui Dumnezeu și a naturii. 

Laura Bo vorbise cu calm, fără a ridica vocea, ceea ce-i i făcu 
depoziția și mai impresionantă. Pritchett tăcu înainte de 
următoarea întrebare, permițând impactului cuvintelor ei să-şi 
facă efectul. 

— Purtătorul de cuvânt al Golden State Power & Light, dom- 
nul Goldman, spuse Pritchett, a asigurat comisia că atingerile 
aduşe stării naturale de la Tunipah vor fi minime. Aţi avea 
bunăvoința să comentaţi această declarație? 

— Îl cunosc pe domnul Goldman de un număr de ani, răspun- 
se Laura Bo. E bine intenționat. S-ar putea chiar să creadă ceea. 
ce spune. Dar adevărul este: nimeni nu poate construi nici un fel 
de uzină la Tunipah fără a aduce mediului ambiant vătămări, 
cutremurătoare si ireversibile. 

Secretarul administrativ al Clubului Sequoia zâmbi: 

-E oare corectă impresia mea, doamnă Carmichael, că nu 
aveți cu adevărat încredere în GSP & L acolo unde e vorba de 
această.promisiune de „pagube minime“? 

— Da, e corectă — chiar dacă această promisiune ar putea fi 
îndeplinită, ceea ce nu e adevărat. 

Laura Bo întoarse capul, adresându-se direct celor doi mem- 
bri ai prezidiului care o ascultau atenți: 

-În trecut, Golden State Power şi majoritatea celorlalte 
companii industriale s-au dovedit nedemne de încredere în 
privinţa intervenției în mediul înconjurător. Când au fost lăsate 
de capul lor, ne-au otrăvit aerul şi apa, ne-au devastat pădurile, 
au jefuit resursele mincrale, au mutilat peisajul. Acum, că trăim 
în altă eră, când aceste păcate sunt recunoscute, ne spune: Aveti 
incredere în noi. Trecutul nostru nu se va mai repeta. Ei bine, eu 
şi mulţi alții” zw avem încredere în ei - la Tunipah sau în orice 
alt loc. 

Ascultând, Nim îşi spuse: exista o logică perfect convingă- 
toare contra celor spuse de Laura Bo. Putea să-i contrazică 
viziunca asupra viitorului și o şi făcea: Nim considera că GSP 
& |. și alte organizatii asemenea absorbiscră lecțiile vechilor 


238 


greşeli și învățaseră să fie buni cetățeni din punct de vedere 
ecologic, dacă 'nu din alt motiv, atunci cel puţin pentru că în 
zilele noastre era pur şi simplu o bună afacere. Oricum, nici o 
persoană cinstită în sinea sa nu putea contrazice aprecierile 
Laurei Bo asupra trecutului. Iār un alt lucru pe care-l făcuse 
deja în timpul scurtei ei șederi la bara martorilor, trase Nim 
concluzia, era acela de a fi ridicat nivelul dezbaterii mult 
desupra meschinăriei de actorie-pentru-galerie a lui Davey 
Birdsong. 

— Acum câteva minute, îi spuse Pritchett lui Laura Bo, ati 
declarat că. anumite specii de viață naturală de la Tunipah au 
dispărut în alte locuri. Ne spuneți care sunt? 

Președinta Clubului Sequoia dădu din cap. Spuse cu autori- 
tate: 

— Există două de care am eu cunoştinţă: o floare sălbatică, 
păduchelnița Furbish, și Microdipodops-ul, altfel cunoscut ca 
Șoarecele cangur. 

Iată unde ne despărți, medită Nim. Își aminti de cearta sa 
cu Laura Bo, la prânz, cu două luni în urmă, când el obiectase: 
„Ai lăsa un șoarece, sau mai mulți, să interzică un proiect de 
care vor beneficia milioane de oameni?“ 

Evident, aceeași posibilitate îi trecuse .prin minte şi lui 
Roderich Prittchett, căci următoarea sa întrebare fu: 

-Vă aşteptati la critici asupra acestop două subiecte 
— păduchelnița Furbish și Microdipodops-ul? Vă așteptați ca 
oamenii să spună că ființele umane și dorințele lor sunt’ mai 
importante? 

— Mă aştept la multe critici de acest fel, chiar la insulte, 
spuse Laura Bo. Dar nimic nu schimbă miopia și prostia de a 
reduce, sau a elimina, orice specie primejduită. 

— Vreţi să explicati asta puţin mai amplu? 

- Da. E implicat un principiu, un principiu de viață şi de 
moarte care e violat în mod repetat și necugetat. Pe măsură ce 

s-a dezvoltat societatea modemă — orașe, extinderi urbane, indus- 
trie, autostrăzi, conducte și toate celelalte — am perturbat balanţa 
naturii, am distrus viața vegetală, sursele naturale de apă și ferti- 
litatea solului, am izgonit sălbăticiunile din habitatul lor sau 
le-am măcelărit în masă, am întrerupt ciclurile normale de creștere, 
în tot acest timp uitând că fiecare parte integrantă a naturii 
depinde de toate celelalte părți pentru continuitate şi sănătate: 


— 


239 


De la prezidiu, membrul comisiei interveni: 

- Dar fără îndoială, doamnă Carmichael, până și în natură 
există flexibilitate. 

— O oarecare flexibilitate. Care însă a fost împinsă aproape 
întotdeauna dincolo de limite. 

Președintele dădu din cap politicos: 

— Continuati vă rugăm. 

Cu stilul ei regal neatins, Laura Bo continuă: 

~ Ceea ce doresc să subliniez e că deciziile din trecut legate 
de mediul înconjurător s-au bazat pe rentabilitatea în termen 
scurt, aproape niciodată pe o perspectivă mai largă. În acelasi 
timp, știința modernă — și vorbesc eu însămi în calitate de om de 
știință — a operat în compartimente auto-conținute, ignorând 
adevărul că „progresul“ într-un domeniu poate 'dăuna naturii Și 
vieții ca întreg. Emisiile de automobile — un produs al științei — 
reprezintă un exemplu enorm, și tocmai rentabilitatea” e aceea 
care le permite să rămână atât cât sunt de ucigătoare. Un alt 
exemplu este folosirea excesivă a pesticidelor çare, conservând 
anumite forme de viață, au exterminat mult mai multe. Același 
lucru este valabil pentru daunele atmosferice prin pulverizarea 
de aerosoli. Și lista e lungă. Cu toţii ne-am îndreptat, și 
continuăm s-o 'facem, spre sinuciderea ambientală. 

În timp ce vorbea președinta Clubului Sequoia, sala de 
dezbateri se cufundase într-o tăcere respectuoasă. Acum nu se 
mai Clintea nimeni, așteptându-i cuvintele următoare. 

-E vorba numai de rentabilitate, repetă ea, ridicând vocea 
pentru prima oară. Dacă acest monstruos proiect Tunipah e lăsat 
să evolueze, rentabilitatea va osândi păduchelnița Furbish și 
Microdipodops-ul, și multe altele pe lângă ele. Apoi, dacă 
procesul continuă, prevăd ziua când un singur proiect industrial 
-întocmai ca Tunipah - va fi aprobat ca fiind mai important 
decât ultimul răzor de narcise rămas. 

Cuvintele de încheiere ridicară o explozie de aplauze din 
sectorul spectatorilor. În timp ce acestea se prelungeau, Nim își 
spuse furios: Laura Bo își folosea statutul de om de știință 
pentru a face un apel emoțional, non-științifi c. 

Continuă să fiarbă timp de încă o oră pe măsură ce între- 
bările și răspunsurile — în aceeași vână — își urmau cursul. 

Chestionarea încrucișată a Laurei Bo de către Oscar O'Brien 
nu realiză nimic în materie de retractare, ba chiar în unele zone 


240 . 


îi întări depoziția prealabilă. Când consilierul GSP & L se 
interesă cu un zâmbet larg dacă într-adevăr credea „că niște 
găuri de șoareci populate și o floare sălbatică rieatrăgătoare 
- aproape 'o buruiană — sunt mai importante decât nevoile de 
curent electric ale mai multor milioane de ființe omenești“, 
Laura Bo replică acid: 

— A ridiculiza e ușor și ieftin, domnule O’Brien, după cum 
mai e și cea mai veche tactică din cartea avocaturii. Am declarat 
deja de ce Clubul Sequoia consideră că Tunipah trebuie să 
rămână o regiune de sălbăticie naturală, iar punctele care par să 
vă amuze nu sunt decât două printre multe altele. Cât despre 
„nevoile de curent electric“ despre care vorbiti, după opinia 
multora, nevoia de conservare, de a folosi cu rezultate mai bune 
ceea ce avem, este pe departe mai necesară. 

O'Brien roși şi se răsti: 

- De vreme ce cunoaşteţi cu atât mai mult decât experții care 
au investigat cazul Tunipah şi l-au găsit un amplasament ideal 
pentru ceea ce s-a propus, dumneavoastră unde ați construi? 

Laura Bo răspunse calmă: 

— Aceasta este problema dumneavoastră, nu a mea. 

Davey Birdsong declină s-o interogheze pe Laura Bo, pro- 
clamând grandios: 

— Puterea & și lumina pentru popor susține poziţia Clubului 
Sequoia, atât de bine exprimată de către doamna Carmichael. 

In ziua următoare, când se încheia ultima din alte câteva 
mărturii ale opoziţiei, O'Brien îi suflă lui Nim, aflat lângă el: 

— Adună-te. Următorul ești iarăși tu. 


13 


Oricum, Nim se simţea sleit. Perspectiva unei noi depoziții 
şi a interogatoriilor î încrucișate suplimentare îl amărâră și mai mult. 

Dormise doar cu intermitențe în noaptea dinainte și, când 
aţipea, visa că se află într-un spațiu închis ca o celulă, frä usă 
sau ferestre, ai cărei toți cei patru pereți constau din panouri de 
întrerupătoare de circuit. Nim încerca să țină comutatoarele 
închise şi curentul — de care știa că e nevoie — în circulație. Dar 
Davey Birdsong, Laura Bo Carmichael şi Roderick Pritchett îl 


241 


înconjuraseră și întrerupeau cu hotărâre circuitele. Nim voia să 
strige la ei, să argumenteze şi să implore, dar din gâtlej nu-i 
ieșea nici un sunet. Desperat, căută să se miște mai repede. 
Pentru a întrece cele şase mâini ale lor ce se opuneau celor două 
ale lui, încercă să lovească întrerupătoarele cu picioarele. Dar 
membrele nu vroiau să-l asculte; păreau prinse în clei și se 
mişcau cu o încetineală înnebunitoare. Cu desperare, Nim își 
dădu seama că pierdea, nu putea ține pasul cu ceilalți și curând 
toate circuitele aveau să fie oprite. Atunci se trezi, scăldat în 
sudoare, și nu mai putu să adoarmă. 

Acum, cu Nim încă o dată ia bara martorilor, preşedintele 
comisiei spunea: 

— Îi amintesc martorului că deja a jurat... 

„Odată preliminariile încheiate, Oscar O’Brien începu: 

— Domnule Goldman, câte părți detineti din acțiunile Golden 
State Power & Light? 

— O sută douăzeci. 

- Şi valoarea lor pe piață? 

- Conform datelor de azi dimineață, două mii o sută şaizeci 
de dolari. 

- Deci orice sugestie că dumneavoastră, personal, aveți 
şanse să câștigați mulți bani din Tunipah este... 

- Ridicolă şi jignitoare, se răsti Nim înainte ca întrebarea să 
poată fi încheiată. Îi ceruse personal lui O’Brien să consemneze 
asta și spera că presa o va reproduce — la fel cum făcuseră cu 
acuzația de a fi profitor a lui Bridsong. Se îndoia însă că o vor face. ` 

— Întocmai. 

O'Brien părea luat pe nepregătite de fervoarea lui Nim. 

— Acum, să revenim la declaraţia cu privire la impactul__ 
proiectului „Tunipah asupra mediului ambiant. Doamna 
Carmichael, în depoziția dumneaei, a argumentat că.. 

Ideea era de a contracara depoziţiile martorilor opoziţiei care 
fuseseră eronate, incomplete sau cu prejudecăți excesive. Nim 
se întreba, în timp ce răspundea la întrebările lui O'Brien, ce 
efect va avea totul. Ajunse la concluzia: nici unul, probabil. 

O'Brien încheie în mai puțin de o jumătate de oră. Fu urmat 
de Holyoak, consilierul comisiei, apoi de Roderick Pritchett, 
dintre care nici unul nu-l chinui pe Nim şi amândoi vorbiră 
binecuvântat de scurt. i l 

Cu asta, mai rămânea doar Davey Birdsong. 


242 


Liderul p & lfp se lăfăi cu gestul său caracteristic de a-și 
trece o mână prin barba stufoasă, înspicată cu argintiu, în timp 
ce stătea cu privirea la Nim. 

— Acele părți ale dumitale, Goldman. Ai spus că preţuiesc... 

Consul o foaie de hârtie. 

„două mii o sută șaizeci de dolari. Just? 

— Da, confirmă istovit Nim. 

— Așa cum ai spus-o — şi eram Chiar aici, ascultând; la fel şi 
ceilalți - - ai făcut-o să sune de parcă suma asta de bani n-ar h 
decât'un mizilic pentru dumneata. Două „biete“ mii, păreaj 
spune. Mă rog, cred că pentru un om ca dumneata, care e obis- 
nuit să gândească în termeni de milioane și să se plimbe cu ell- 
copterele... 

Președintele îl întrerupse: 

— Aceasta e o întrebare, domnule Birdsong? Dacă da, vă rog 
treceţi la subiect. 

- teles! 

Uriașul privi radios spre prezidiu: 

-Cred că pur și simplu Goldman aci de față îmi dă 
mâncărici pentru că-i așa un mare mahăr, sau astfel se com- 
portă, și nu poate înțelege cât de mult înseamnă atâta bănet 
pentru Oamenii săraci.. 

Membrul comisiei bătu nervos din ciocănel: 

— Treceţi mai departe! 

Birdsong rânji iar, sigur pe sine în convingerea că oricât de 
tare putea fi mustrat, şansele de a fi oprit complet erau mici. Se 
întoarse din nou spre 

- Bine, poftim întrebarea mea: v-a trecut prin minte că o 
asemenea sumă — : „biete mii“, cum v-aţi exprimat — înseamnă o 
avere pentru o multime de oameni care vor avea de suportat 
nota de plată pentru-Tunipah? 

— Ín primul rând, n-am spus „biete mii“, nici n-am sugerat-o, 
i-o întoarse Nim. Dumneata, da. In al doilea rând, da, mi-a 
trecut prin minte, fiindcă o asemenea sumă înseamnă și pentru 
mine mult. 

-- Dacă înseamnă atât de mult, spuse repede Birdsong, poate 
v-ar face plăcere s-o dublaţi. 

- Poate. Ce naiba-i în neregulă cu asta? 

- Eu pun întrebările, zâmbi malitios Birdsong. Aşadar, recu- 
noasteti că v-ar plăcea să vă dublat banii şi poate chiar o veti 
face dacă afacerea asta cu Tunipah răzbate, nu-i aşa? 


243 


Fâlfâi nepăsător din mână: 

— Nu, nu vă deranjati să-mi răspundeţi. O să ne tragem pro- 
priile noastre concluzii. 

Nim rămase așezat spumegând. Îl văzu pe O'Brien privin- 
du-l stăruitor, încercând să transmită un mesaj: Stăpâneste-te! 
Fii prudent si moderat. 

— Aţi spus câteva lucruri despre conservare. reluă Birdsong 
Am şi în privinta asta câteva întrebări 

În timpul reexaminării din partea lui O'Brien. conservarea 
fusese mentionată în treacăt. Îi dădea dreptul p & Ipt să atace 
acum subiectul. 

— Ştii cumva, Goldman, că dacă firmele mari si bogate, ca 
Golden State Power; ar cheltui mai mult pentru conservare 
decât pe extravagante de multimilioane de dolari ca Tunipah, 
am putea reduce consumul de electricitate din țara asta cu 
patruzeci la sută? 

— Nu, nu ştiu așa ceva, îl repezi Nim, fiindcă o economie de 
patruzeci la sută e nerealistă şi probabil e o cifră pe care ai 
economisi-o din burtă, la fel cum ai făcut $i cu majoritatea 
celorlalte acuzaţii. Tot ce poate face conservarea - şi face - e să 
ajute la reducerea parțială a noilor creşteri si să ne otere putin 
timp în plus. 

- Timp pentru ce? 

- Timp pentru a lăsa grosul populației să-şi dea seama că-i 
așteaptă o criză a energiei care le poate schimba viața — în rău - 
pe direcţii la care nici n-au visat. 

-Chiar e adevărat? îl zeflemisi Birdsong. Sau nu e chiar 
adevărul adevărat că Golden Power nu doreste conservarea 
întrucât conservarea impietează asupra profiturilor? 

— Nu, nu e adevărat, nu e nici un fel de adevăr şi ar fi nevoie 
de o minte sucită — ca a dumitale - pentru a o sugera sau crede. 

Nim ştia că i se întinde o momeală și musca momeala, pro- 
babil exact așa cum intenționa Birdsong. Oscar O'Brien se 
încruntase; Nim privi în altă” parte. 

— Voi ignora remarca răutăcioasă, spuse Birdsong, şi pun o 
altă întrebare. Nu cumva realul motiv pentru care voi nu vă 
străduiți să propulsaţi energia solară şi eoliană - care ne stau 
acum la dispoziție — e acela că acestea sunt surse de energie 
ieftine și n-ati scoate enormele profituri pe care le așteptați de la 
Tunipah? 


244 


— Răspunsul este „nu“, chiar dacă întrebarea dumitale a fost 
un semi-adevăr denaturat. Energia solară nu ne stă la dispoziție 
în cantităţi semnificative şi lucrurile nu se vor schimba până cel 
mai devreme la începutul secolului viitor. Costurile colectării 
energiei solare sunt extrem de ridicate — mult mai mari decât ale 
energiei pe bază de cărbune de la Tunipah; de asemenea, cea 
solară încă se mai poate să fie forma cea mai poluantă. Cât 
despre energia eoliană — o putem da uitării, cu excepția apli- 
caţiilor mici, periferice. 

"Deasupra lui Nim, preşedintele se aplecă înainte: 

— V-am înțeles bine, domnule Goldman, aţi spus că energia 
solară poate polua? 

— Da, Domnule Preşedinte. 

Declaraţia îi surprindea adesea pe cei ce nu priviseră energia 
solară sub toate aspectele. 

— Cu tehnologiile din ziua de azi, o centrală de energie 
solară cu același randament precum cea pe care o propunem la 
Tunipah ar avea nevoie de o sută douăzeci de mile pătrate de 
teren doar pentru a-și amplasa colectorii. Asta înseamnă 
aproximativ şaptezeci şi cinci de mii de acri — două treimi din 
întinderea lacului Tahoe — în comparație cu trei mii de acri 
necesari unei termocentrale conventionale așa cum este aceea 
pe care o propunem acum. Și ţineţi minte — pământul folosit 
pentru acești colectori solari ar fi închis oricărei alte folosințe. 
Dacă asta nu-i poluare... 

Lăsă fraza neterminată în timp ce președintele înclina din 
cap: i 

— O idee interesantă, domnule Goldman. Una la care, bănu- 
iesc, mulți dintre noi nu s-au gândit. 

Birdsong, care se foise nerăbdător în timpul schimbului de 
replici, își reluă atacul. 

— Ne 'spui, Goldman, că energia solară nu va fi utilizabilă 
până în secolul următor. De ce te-am crede? 

— Nu e neapărată nevoie să mă credeți, lunecă Nim la loc în 
stilul său anterior, exprimându-și clar disprețul pentru Birdsong. 
Puteți să credeți sau nu orice vreți. Dar un consens al celor mai 
bune judecăţi tehnice, efectuate de către experţi, spune că până 
la folosirea pe scară largă a energiei electrice solare mai sunt 
douăzeci de ani, chiar mai mult; și nici chiar atunci nu va 
satisface așteptările. De aceea, între timp, trebuie să existe termo- 


245 


centrale cu cărbune ca Tunipah — și în mult mai multe locuri 
decât doar la Tunipah — pentru a preîntâmpina viitoarea criză. 

Birdsong își arătă dintii: 

— Deci iarăși ne-ntoarcem la aiureala asta de criză simulată 
şi falsă. 

— Când se va întâmpla, îi spuse înfierbântat Nim, poți să 
citeşti vorbele-astea de-a-ndoaselea și să le mănânci. 

Preşedintele î îşi iuă ciocănelui ca să-l aducă la ordine, apoi 
ezită; curios, poate, să vadă ce se va întâmpla, își lăsă mâna să 
coboare ia loc. Binilsong se înroși la fată, cu gura strânsă de furie. 

-N-am să mănânc eu nici un fel de vorbe. Dumneata o să le 
mănânci! scuipăsilspre Nim. Ai să te-neci cu vorbe — dumneata 
şi baña aia de capitalisti de la Golden State Power. Vorbe, 
vorbe, vorbe! De ia-dezbaterile astea, pe care aceia dintre noi 
care wă cezistăm de vom ține cât putem de mult, și de la alte 
dezbateri la fel. După asta, alte vorbe, pentru că vom târî 
aiureala asta cu Tunipah-ul prin tribunale şi vă vom lega de 
mâini şi de picioare cu apeluri, amânări și toate blocajele legale 
ca la carte. Apoi şlacă asta nu-i destul vom ridica noi obiecţii, 
așa că tot ciclul œ va dua iar de la-nceput și, dacă e nevoie, o s-o 
ţinem aşa douăzeci de ani. Poporul va opri urzelile voastre de 
profitori $ si poporul va învinge! 

Conducătorul pat 4fp tăcu, răsuflând greu, apoi adăugă: 

— Aşa că poate-energia solară va ajunge aici prima la urma 
urmei, DomnulefGoldman. Pentru că dă-mi voie să- -ți spun, n-ai 
să capeti termocentralele alea cu cărbuni. Nici Aa Tunipah, nici 
altele. Nici acum, nici niciodată. 

În timp ce membrul comisiei ezita: din nou, fascinat de 
duelul verbal, un ropot de aplauze erupse într-o parte a secţiunii 
publicului. În acel moment, Nim explodă. Bătu violent cu 
pumnul în brațul fotoliului de martor, apoi sări în picioare. Cu 
ochi arzători, se întoarse spre Davey Birdsong. 

— Deci poate veți opri construirea acestor uzine — Tunipah $ și 
celelalte — întocmai cum spui. lar dacă o faceți, asta se va 
întâmpla fiindcă sistemul ăsta neghiob și auto-sabotor dă puteri 
nelimitate egomaniacilor, escrocilor şi şarlatanilor ca dumneata. 

Deodată în sala de audieri se lăsă tăcerea. Glasul lui Nim se 
înăltă, continuând: 

— Dar scuteşte-ne de trăncănelile ipocrite, Birdsong, cum că 
dumneata ai reprezenta poporul. Nu reprezentați nimic. Noi 


246 


reprezentăm poporul - oamenii de rând, decenţi, care trăiesc 
normal, care se bizuie pe companiile de electricitate ca a noastră 
ca să le lumineze și să le încălzească locuințele și să țină 
fabricile în funcţiune și să facă un milion de alte lucruri pe care 
voi le-aţi tăia oamenilor dacă voi și ceilalți ca voi reușiți în 
scopurile voastre mioape ș Și egoiste. 

Nim se răsuci spre prezidiu, adresându-se direct membrului 
comisiei și judecătorului de drept administrativ: 

— Ceea ce e necesar acum, în acest stat și în majoritatea 
celorlalte, e compromisul inteligent. Compromisul între adepții 
poziției „Cu-orice-preț-nici-o-dezvoltare'“, precum Clubul Sequoia 
şi Birdsong, şi cei care cheamă la „dezvoltarea maximă și 
dracu” să ia mediul ambiant!“ Ei bine, eu — şi compania pentru 
care lucrez — recunoaștem nevoia de compromis şi ni-l impu- 
“nem nouă și altora. Admitem că nu există alegeri simple și ușoare, 
motiv pentru care căutăm calea de mijloc, şi anume: să fie o 
oarecare dezvoltare, dar pentru numele lui Dumnezeu, acorda- 
ti-ne mijloacele — din punct de vedere electric — de a o satisface. 

Reveni spre Birdsong: 

— Ceea ce-o să faceți vo; pentru oameni în cele din urmă va 
fi să le cauzați suferinţe. Suferințe din cauza reducerilor des- 
perate, dintr-a șomajului masiv, dintr-a tuturor lucrurilor mari şi 
mici care nu merg fâră curent electric — totul când va lovi criza, 
o criză nu falsă ci reală, o criză care va mătura toată America de 
Nord și probabil multe alte locuri din lume. 

Nim întrebă mutra tăcută și surprinsă din fața sa: 

-Şi unde vei fi dumneata atunci, Birdsong? Într-o ascun- 
zătoare, probabil. Ascuns de poporul care va fi descoperit cine 
ești de fapt: un pungaș și-un falsificator care l-a înșelat. 

Incă în timp ce vorbea, Nim știu că mersese prea departe, 
încălcând cu nepăsare constrângerile normale ale audierilor 
publice, precum și restricţiile pe care i le impusese GSP & L. 
Poate chiar îi dăduse lui Birdsong temeiuri să-l acuze de 
defâimare. Totuşi, o altă parte a minții lui Nim argumenta că 
ceea ce spusese "trebuia spus, că până și răbdarea și raționali- 
tatea aveau limite și că cineva era necesar să vorbească pe față, 
fâră teamă, acceptând indiferent ce consecințe urmau. 

Continuă, furtunos: 


247 


— Dai pe gură despre patruzeci la sută conservare, Birdsong. 
Asta nu-i conservare; asta-i privare. Ar însemna un întreg mod 
nou de viaţă, și unul al dracului de sărăcăcios. 

De acord, 'sunt unii care spun că ar trebui să avem standarde 
mai mici de viață, cu toţii, că trăim prea bine şi ar trebui să 
avem și privațiuni. Mă rog, o fi adevărat, n-o fi. Dar, ori așa, ori 
așa, nu companiilor energetice ca GSP & L le revine rolul de a 
lua asemenea decizii. Responsabilitatea noastră e de a menține 
standardele de viaţă pe care oamenii — prin conducătorii lor aleși 
— ne spun că le vor. De-asta vom continua să apărăm aceste 
standarde, Birdsong, până ce se va ordona altfel — dar oficial, nu 
de către Pecksniffii autointitulați și hiperinfatuați ca dumneata. 

Cum Nim se opri să-și tragă "răsuflarea, preşedintele întrebă 
cu răceală: 

— Aţi terminat acum, domnule Goldman? 

Nim se întoarse cu fata la prezidiu: 

— Nu, Domnule Președinte, n-am terminat. Câtă vreme sunt 
în picioare, mai am și alte câteva lucruri pe care aștdori să le spun. 

— Domnule președinte, dac-aș putea propune o pauză... 

Era Oscar O'Brien, concurând să atragă atenția. Nim spuse ferm: 

— Am de gând să închei, Oscar. 

Observă că toți cei de la masa presei notau, iar stenograful 
oficial ținea capul în jos, în timp ce degetele îi goneau. 

— Nu vom lua nici o pauză pe moment, anunță președintele, 
iar O'Brien se conformă nefericit, cu o ridicare din umeri. 
Birdsong era tot în picioare, tăcut, dar o jumătate de zâmbet îi 
înlocuia acum expresia surprinsă. Cugetă, poate, că izbucnirea 
lui Nim prejudiciase cauza GSP & L și ajuta p & lfp. Ei bine, își 
spuse Nim, că era sau nu adevărat, "după ce ajunsese atât 
departe mai curând îl lua dracu” decât să-și piardă curajul. Se 
adresă membrului comisiei şi judecătorului de drept adminis- 
trativ, care-l priveau amândoi Curioși: 

— Tot acest exercițiu, Domnule” Președinte — şi mă refer la 
audierea asta și la altele ca ea — e o şaradă inutilă, costisitoare şi 
pierdere de vreme. E inutilă pentru că presupune ani pentru 
ceva ce-ar trebui să se facă în câteva săptămâni, şi uneori chiar 
mai mult, ca să nu se rezolve nimic. E o pierdere de vreme 


= Pecksniff = ipocrit. fătarnic, fariseu, tartuffe (după numele unui 
personaj din „Martin Chuzzlewit” de Dickens) (N.T.). 


248 


fiindcă aceia dintre noi care suntem producători reali, nu 
birocrați mâncători de hârtie, am putea petrece orele nesfârșite 
în care ni se cere să fim aici, de-o mie de ori mai folositor 
companiilor pentru care, lucrăm şi societăţii în ansamblu. E 
scandalos de costisitoare deoarece cei ce plătesc impozite şi 
facturi de electricitate — pe care Birdsong pretinde că-i repre- 
zintă, dar nu-i deloc așa — se aglomerează la plata milioanelor 
pentru acest pseudo- sistem nebunesc și contraproductiv, de 
operetă. Şi este o șaradă fiindcă ne prefăcem că ceea ce facem 
aici are sens și rațiune când toți cei din partea noastră a 
baricadei știm al naibii de bine că n-are. 

Faţa președintelui se înroși ca purpura. Decis, de astă dată, 
luă în mână ciocănelul şi-l trânti pe masă. Sfâşiindu- l din ochi 
pe Nim, pronunță: 

— Asta-i fot ce voi îngădui asupra acestui subiect, dar vă 
adresez avertismentul cuvenit, domnule Goldman: intentionez 
să citesc atent stenograma şi să reflectez ulterior la alte acțiuni. 

Apoi, spre Birdsong, cu egală răceală: 

— Aţi încheiat chestionarea acestui martor? 

-Da domnule! se hlizi larg Birdsong. Dacă mă-ntrebaţi, 
tocmai a dat cu mucii-n fasole. 

Ciocănelul căzu: 

— Nu vă-ntreb. 

Oscar O'Brien era în picioare. Nerăbdător, președintele îi 
făcu semn să stea jos şi anunță: 

— Audierea se suspendă. 


Un murmur de conversaţie înfierbântată crescu în timp ce 
sala de dezbateri se golea. Nim nu luă parte. Aruncase o privire 
spre O'Brien, care îndesa hârtii într-o servietă, dar avocatul 
clătină din cap — mișcare combinând incredulitate și tristeţe — și 
după o clipă ieși dini încăpere singur. 

Davey Birdsong se alătură unui grup de susţinători care-l 
felicitau zgomotos și ieșiră cu toţii, râzând. 

Laura Bo Carmichael, Roderick Pritchett şi alţii din Clubul 
Sequoia îl priviră curiosi pe Nim dar nu făcură nici un comen- 
tariu în timp ce plecau ș ŞI ei. 

Masa presei se goli repede, cu exceptia lui Nancy Molincaux, 
care părea să-și revadă însemnările și să mai adauge și altele. Capul 
i se ridică în timp ce Nim trecea pe-alături. Spuse încet: 


š 249 


— Puiule, oh puiule! Zău că te-ai crucificat singur! 

= Dacă da, replică el, sunt sigur c-ai să faci tot ce se poate. 

Femeia clătină din cap și zâmbi lenesă: 

— N-am nevoie să fac nimic, omule. Singur t ti-ai vârât fundul 
în malaxor. Omule, of omule! Stai numai să vezi ziarele de 
mâine. 

Nu răspunse și o o lăsă pe 'domnișoara Molineaux lucrând în 
continuare la notitele ei, căutând fără îndoială cele mai ascuțite 
citate cu care să-l tragă în țeapă. Nim era sigur că ticăloasa'î își 
va răstălmăci articolul spre a-l face pe el să apară cât mai 
dezavantajat şi posibil că-i va plăcea, își spuse, chiar mai mult 
decât reportajul despre elicopterul de la Devil's Gate. 

O senzaţie de singurătate îl cuprinse în timp ce părăsea sin- 
gur sala de audieri. 

Afară fu surprins să găsească mai mulți reporteri de televizi- 
une cu minicamere care-l aşteptau. Uitase cât de repede mass- 
media vizuală, odată angrenată, putea realiza un material incendiar. 

- Domnule Goldman, strigă unul dintre cei de la televiziune, 
am auzit despre unele lucruri pe care le-aţi spus înăuntru. Ati 
vrea să le repetați astfel ca să dăm un reportaj la actualitățile de 
diseară? 

O secundă, Nim ezită. Nu era nevoie s-o facă. Apoi însă 
decise: era deja într-o asemenea încurcătură încât nimic din ce 
se mai putea spune sau face n-avea cum să agraveze și mai mult 
situaţia. Așa că de ce naiba nu? 

—'Okay, răspunse, “uite cum a fost. 

Începu să vorbească energic, încălzit, încă o dată, sub ochiul 
camerelor de luat vederi. 


14 


— Începând din acest moment, spuse J. Eric Humphrey, în 
glas simțindu-i-se un tăiș ascuţit ca de oțel, vei înceta să mai fii 
purtător de cuvânt al acestei companii indiferent în ce sens. N-ai 
să mai apari la televiziune sau radio. Nu vei mai da inteviuri 
presei și nu vei mai răspunde întrebărilor nici unui reporter, nici 
dacă te-ntreabă ce oră este. E clar? 

— Da, spuse Nim. E clar. 


250 


Cei doi stăteau față-n față, cu biroul președintelui între ei. 
Amplasamentul era 'nelinistitor de oficial de vreme ce 
Humphrey preferase să nu folosească zona de conferință, mai 
destinsă, unde el și Nim discutau de obicei. 

Era în după- amiaza zilei următoare izbucnirii lui Nim de la 
audierea Comisiei pentru energie din California. 

— Cât despre audierile publice, continuă Humphrey, firește, 
n-ai să mai apari la nici una. Se vor face alte aranjamente. 

— Dacă vrei demisia mea, Eric, o poţi avea. 

Nim se gândise toată ziua la această posibilitate. Plecarea sa, 
raționa el, putea elibera GSP & L de o anume doză de penibil și 
era conștient că avea o datorie morală față de firma care în 
trecut îl tratase bine. De asemenea, din propriul său punct de 
vedere, nu era sigur că dorea să continue munca purtând un 
oarecare soi de stigmat, exprimat prin restricții asupra activită- 
ților lui. Era implicată aici și mândria, de ce nu, în fond? 

Un lucru știa Nim sigur: nu i-ar fi. fost deloc greu să 
găsească un post bun în altă parte. O grămadă de companii de 
utilitate publică s-ar fr repezit asupra șansei de a recruta un om 
cu trecutul și experiența lui, după cum "aflase din ofertele ce i se 
făcuseră în trecut. Pe de altă parte, nu-i venea să părăsească 
statul California, pe care Nim, ca și mulți alții, îl găsea cel mai 
interesant loc de trăit și muncit din lume. Cineva spusese: dacă 
se întâmplă ceva — bun sau rău — mai întâi se-ntâmplă în 
California. Nim era de acord, din toată inima. 

Mai era și problema lui Ruth, Leah și Benjy. Ar fi fost Ruth 
de acord să se mute — în Illinois, de exemplu — când situația lor 
era așa cum era? Probabil că nu. 

-N-a spus nimeni nimic despre demisie, recunoscu arțăgos 
Eric Humphrey. 

Nim rezistă unui impuls de a zâmbi. Nu era momentul. Dar 
știa, fără a se complace în egotism, că era un om preţios 
președintelui într-o mulțime de privințe, cu totul diferite de 
apariţiile î în public. Rolul său în planificare era unul. De fapt, 
pozitia de purtător de cuvânt al strategiei GSP & L nu făcuse 
parte din sarcinile inițiale ale lui Nim, ci se adăugase mai târziu 
si se întinsese cu timpul. Într-un sens, se gândea Nim, îi părea 
bine să scape de aspectul public, așa că poate avea să reușească 
să pună la loc cioburile şi să meargă înainte. Oricum, conchise 
el, pe moment nu va face nimic pripit. 


251 


— Asta-i tot pentru moment, spuse rece Humphrey, revenind 
la hârtiile pe care le studia când Nim răspunsese convocării. Era 
clar că președintele avea nevoie de timp pentru a trece peste 
neplăcerea sa persoanlă. 


Teresa Van Buren aștepta în biroul lui Nim. 

- Vreau să știi, spuse directoarea relațiilor cu publicul, că 
am petrecut o oră cu Eric azi dimineață contrazicându-i decizia 
de a nu te mai lăsa liber în public. La un moment dat s-a înfuriat 
şi pe mine la fel de tare ca pe tine. 

„— Multam, Tess. 

Nim se lăsă pe un scaun. Se simțea epuizat fizic, ca și psihic. 

- Ceea ce l-a scos cu-adevărat din pepeni pe stimatul nostru 
preşedinte, și l-a făcut de neînduplecat, a fost numărul pe care ti 
l-ai făcut la televiziune după audiere. Asta chiar a garantat 
maximum de senzaţie. 

Van Buren chicoti: 

- Ca să ţi-o spun pe-a dreaptă, n-am nici o obiecție, deşi ai fi 
putut avea mai mult tact, atunci şi la audiere. Dar principalul e 
că, după părerea mea, până la urmă ti se va da dreptate. 

- Până una-alta, spuse Nim, mi s-a pus căluș la gură. 

— Da, și mă tem că se va afla și afară. Te deranjează? 

Fără a aștepta răspunsul, Van Buren scoase un „California 
Examiner“. 

— Ai văzut ziarul de după-amiază? 

— Am văzut ediția întâi. 

La ora prânzului, Nim citise un articol de prima pagină al lui 
Nancy Molineaux, intitulat: 


Tirada lui Goldman de la GSP & L 
întrerupe audierea pe teme energetice 


Reportajul începea astfel: 


Un atac necontrolat din partea lui Nimrod Goldman, vicepreședinte al 
Golden State Power & Light, asupra martorilor opozițici și chiar asupra 
Comisici pentru energic din Califomia, a creat vâlvă icri "într-o audiere 
publică ținută pentru a sc dezbate propunerea unei noi termocentrale la 
Tunipah. 


Şocat, Hugh G. Forbes, membru al Comisici, carc prezida ședința, a 
calificat ulterior remarcile lui Goldman ca „insultătoare și inacceptabile“ 
și a declarat că va analiza posibilitatea unor acţionări legalc. 


252 


A doua ediţie din „Examiner“ pe care o adusese ṣefa relați- 
ilor cu publicul conținea un nou editorial si titlul: 
GSP & L îl sancţionează pe Goldman 
şi îi dezaprobă izbucnirea 
Nimrod Goldman, fost „copil cu părul bălai” la Golden State Power & 

Light, este cazut azi in dizgratic, viitorul său in cadrul gigantice: retele 

bind nesigur datorită unu: acces de [uric avut icri Căâtă vreme superiorii 

GSP & 1 s-au desolidarizat de vitriolantul atac al lu: Goldman fată de. 

Şi asa mai departe. 

Van Buren spuse pe un ton de scuză: 

N-a tost chip să opresc să transpire ştirea revocării talc ca 
purtător de cuvânt. Daca nu pleca de Ja oficiul meu — şi, chiar si 
așa, eu n-am făcut decât så răspund la-ntrebâri ar fi propa- 
gat-o altcineva. 

Nim dădu din cap posomorât: 

- Înteleg. 

- Apropos, să nu iei în serios vreo vorbă din poveştile alea 
ale comisie! cu traducerea în judecată. Am vorbit la departa- 
mentul nostru Juridic. Nu pot face nimic. >» 

— Da, asta mi-am şi imaginat. 

— Dar Eric a insistat pe o declaraţie de repudiere. Mai scrie şi 
o scrisoare privată de scuze către comisie. 

Nim oftă. Nici chiar acum nu regreta că-şi dăduse drumul la 
gură: şi la asta se mai gândise, de ieri încoace. Îl deprima însă 
să fie tratat ca un „proscris de către colegii săi. | se mai pârea 
nedrept şi faptul că majoritatea reportajelor din presă - inclus 
cele din „Chronicle- West“ de dimineață şi din alte ziare cali- 
forniene - îşi focalizaseră atentia asupra aspectelor senzationale 
ale incidentului din ajun, glosând peste sau ignorând proble- 
mele serioase pe care le ridicase Nim. Nici maimutărelilor lui 
Davey Birdsong - insultele și provocările - nu li se acordaseră 
decât cele mai scurte menţiuni și nici măcar de pe o pozitie 
critică. Presa, avea Nim senzația, opera pe baza propriului ei 
dublu-standard. Oricum, nu era nimic nou în asta. 

Van Buren aruncă din nou o privire la", Examiner“: 

- Nancy a tras la maximum și ţi-a creat cele ma mari 
greutăți; e obiceiul ei să sară la beregată. Voi doi nu prea păreti 
să vă plăceți. 


253 


Nim spuse cu adâncă simtire: 

— l-aș smulge bucuros cățelei ăleia inima din piept, dacă ar 
avea una. 

Directoarea relaţiilor cu publicul se încruntă: 

— Cam dur spus, Nim. 

— Poate. Dar așa simt. 

Îşi spuse: descrierea lui Nancy Molineaux, „Nimrod 
Goldman... este căzut azi în dizgrație“; era aceea care îi venise 
într-adevăr de hac cu un moment în urmă, care chiar îl duruse. 
Nu în ultimul rând, recunoscu el în sinea lui, fiindcă era 
adevărată. 


PARTEA A TREIA 


1 


- Tăticule, i se adresă Leah lui Nim peste masa unde-și luau 
cina, acum vei ajunge să petreci mai multe seri acasă? 

Un moment domni tăcerea, timp în care Nim fu conştient că 
Benjy pusese jos cuțitul şi furculița și îl privea stăruitor, 
alăturându-se tăcut întrebării puse de sora lui. 

Și Ruth, care întindea mâna după râșnița de piper, se 
răzgândi ş şi aşteptă împreună cu copiii răspunsul lui Nim. 

- S-ar putea, spuse el; bruschețea întrebării și faptul că trei 
perechi de ochi se concentrau asupra lui îl deconcertau. Adică, 
dacă nu mi'se dau o mulțime de alte treburi care m-ar putea 
reține la birou peste program. 

Benjy, luminându-se la față, interveni: 

— Şi în weekenduri - o să ai mai mult timp de stat cu noi, 
tati? 

— Poate. 

— Cred că ţi sg transmite un mesaj, observă Ruth. 

Zâmbi spunând- o, lucru pe care-l făcea foarte rar de când 
revenise acasă, cu câteva zile în urmă. Era mai serioasă decât 
înainte și, remarcase Nim, preocupată când și când. Cei doi încă 
nu-și purtaseră discuţia definitivă, de la inimă la inimă; Ruth 
părea s-o evite, iar Nim, încă deprimat de pe urma recentelor 
sale experiențe, n-avusese chef să facă eforturi proprii. 

Se întrebase dinainte: cum se tratează unul pe altul un soț și 
o soție la întoarcerea soţiei după ce a fost plecată două 


2 


257 


săptămâni, aproape sigur cu un alt bărbat? In cazul lor propriu, 
răspunsul părea să fie: exact la fel ca înaintea plecării. 

Ruth revenise fără tapaj, luase copiii de la bunici, apoi 
culesese iar firele vieții de-acasă ca și cum nu le-ar fi dat nici un 
moment drumul din mâini. Ea și 'Nim continuau să împartă 
același dormitor, așa cum făcuseră întotdeauna — deși nu şi 
același pat; mult timp părea să fi trecut de când Nim nu își mai 
părăsise propriul pat geamăn pentru a i se alătura lui” Ruth 
într-al ei. Dar în alte aspecte li se reluă viața obișnuită. Desigur, 
își reamintea Nim, şi în trecut mai existaseră asemenea situaţii = 
pe invers — când e/ se întorcea din escapade extraconjugale 
despre care, la vremea aceea, crezuse că Ruth nu știa, acum însă 
bănuind că știuse. lar un ultim motiv de tăcere era, din nou, 
ego- -ul învinetit al lui Nim ~ învinetit peste tot. Pur şi simplu 
încă nu era gata pentru noi emotii. 

Acum se aflau cu toții acasă, luând o cină în familie, a treia 
în trei zile, lucru în sine "neobișnuit. 

— După cum ştiţi cu toții, spuse Nim, au avut loc unele 
schimbări la birou, dar încă nu ştiu cum o să se rezolve totul. 

Observă ceva la Benjy și se "aplecă înainte, cercetându- l mai 
îndeaproape: 

- Ce s-a-ntâmplat cu fata ta? 

Benjy ezită, mâna sa mică urcârid să acopere o vânătaie de 
pe obrazul stâng și o zgârietură sub buza de jos. 

— A, doar ceva la şcoală, tati. 

— Ce fel de ceva? Te-ai bătut? 

Benjy păru stânjenit. 

— Da, s-a bătut, spuse Leah. Todd Thornton a spus că esti 
un trădător, tăticule, fiindcă nu-ți pasă de mediu și vrei să-l 
distrug?. Așa că Benjy i-a dat una, "dar Todd e mai mare. 

Nim îi spuse sever lui Benjy: 

- Indiferent ce spune cineva despre once, e greșit și prostesc 
să te-apuci să dai în oameni. 

— Da, tati, făcu plouat fiul său. 

— Am avut o discuție, spuse Ruth. Acum Benjy o știe. 

Dincolo de reacția sa exterioară, Nim fu uluit și șocat. Nu-i 
trecuse prin minte până atunci că atitudinile critice dirijate spre 
el și-ar găsi o țintă şi în familia sa. Spuse încet: 

— Îmi pare cu adevărat rău dacă ceva ce mi s-a întâmplat mie 
v-a făcut rău vreunuia din voi. 


Ki 


258 


— A, nu face nimica, îl asigură Leah. Mămica ne-a explicat 
cât de onorabil e ceea ce ai făcut. 

lar Benjy adăugă prompt: 

-Şi mami a mai spus că ai fost mai pestriț la mate, tati, 
decât toti ceilalti luati la un loc. 

Benjy dădu clar de înteles, prin felul cum clănțăni sonor din 
dinți, că-i plăcea cuvântul „maţe““. 

im își ţinea ochii îndreptați spre Ruth: 

- Mama ta ti-a spus asta? 

— E adevărat, nu? întrebă Benjy. 

— Sigur că-i adevărat, spuse Ruth; roșise vag. Dar tatăl tău 
n-o poate spune el singur despre sine, nu-i așa? De-asta ţi-am și 
spus-o eu. 

— Așa că asta le spunem celorlalți copii când spun ei ceva, 
adăugă Leah. 

O clipă, Nim simti un val de emoție. Gândul că Benjy lupta 
cu pumnii săi mici pentru a- şi apăra reputația tatălui, apoi Ruth, 
ridicându-se deasupra disensiunilor dintre ei doi pentru a-i 
proteja onoarea faţă de copii, îl lăsau pe Nim cu un nod în gât, 
apoape de lacrimi, Fu salvat de la și mai multă jenă de către 
îndemnul lui Ruth: 

— Gata, acum hai să ne vedem toţi de cină. 

Mai târziu, în timp ce Nim și Ruth încă mai stăteau la masă 
sorbindu-și cafeaua iar copii plecaseră să se uite la televizor, 
Nim spuse: 

— Aș vrea să știi că apreciez ceea ce le-ai spus lui Leah și 
Benjy. Ă 

Ruth făcu un gest de expediere: 

— Dacă n-aş fi crezut-o, nu le spuneam. Doar pentru că tu și 
cu mine nu mai suntem Romeo și Julieta, asta nu-nseamnă că 
am încetat să privesc şi să judec obiectiv lucrurile din afară. 

- M-am oferit să demisionez, îi spuse el. Eric spune că nu e 
necesar, dar încă s-ar mai putea. 

Continuă vorbind despre feluritele posibilități la care se 
gândea, inclusiv o mutare la altă companie energetică, poate în 
Midwest. Dacă se întâmpla asta, întrebă Nim, ce părere ar avea 
Ruth să se mute acolo cu copiii? 

Răspunsul ei fu rapid şi categoric: 

- N-aș face-o. 

— Ai ceva împotrivă să-mi spui de ce? 


259 


— Cred că e evident. De ce să se dezrădăcineze trei membri 
ai familiei noastre — Leah, Benjy și cu mine — și să se mute cu 
locuinţa într-un loc străin, mai ales pentru interesul tău, când tu 
și cu mine încă n-am discutat propriul nostru viitor împreună 
— dacă mai avem unul, ceea ce pare improbabil. 

Deci iat-o, spusă pe față, și bănuia că sosise semnalul pentru 
discuţia lor serioasă. Cât de ciudat, își spuse, să se întâmple 
într-un moment când, fugitiv, păruseră mai apropiați decât în 
ani de zile! 

Spuse, cu toată tristețea pe care o simțea: 

— Ce naiba s-a întâmplat cu noi? 

— Tu ar trebui să fii cel mai în măsură să răspunzi la asta, 
replică tăioasă Ruth. Sunt curioasă despre un lucru, totuși 
— doar câte alte femei au existat în cei cincisprezece ani ai noștri 
de căsnicie? 

Observă recenta duritate pe care o remarcase la Ruth, 
timp ce continua: 

— Sau poate le-ai pierdut numărătoarea, așa ca mine. Un 
timp am putut să-mi dau seama ori de câte ori aveai o legătură 
nouă — sau ar fi mai bine să spun o „persoană“ nouă? Apoi, mai 
târziu, am început să nu mai fiu așa de sigură și cred că le 
suprapuneai, jucând partida cu două sau chiar mai multe în 
acelaşi timp. Aveam dreptate? 

Făcând eforturi să privească drept în ochii lui Ruth, răspunse: 

— Câteodată. 

- Ei bife, ăsta-i oricum un subiect încheiat. Deci, deducţia 
mea era corectă. Dar nu mi-ai răspuns la prima întrebare. Câte 
femei în total? 

Nim răspunse nefericit: 

— Să fiu al dracului dacă știu. 

— Dacă asta-i adevărat, îi atrase atenția Ruth, nu e exact valabil 
și pentru celelalte persoane de sex feminin pentru care ai simțit 
ceva, oricât de trecător. Indiferent cine au fost, aș spune că 
meritau mai mult de la tine decât nici măcar să nu le mai ţii minte. 

— N-a fost niciodată ceva serios, protestă Nim. Cu nici una 
dintre ele. Nici măcar cu una. 

— Asta da, o cred. 

Obrajii lui Ruth erau înroșiți de furie. 

— Că tot veni vorba, nici cu'mine n-a fost ceva serios. 

— Nu-i adevărat! 


260 


— Cum poți să spui una ca asta? După ceea ce tocmai ai 
recunoscut. A, aş putea înțelege să fi avut o altă femeie, una; 
poate două. Orice soție cu cap ştie că asta se întâmplă uneori 
chiar și în cele mai reușite căsnicii. Dar nu zeci de femei, asa 
cum ai făcut tu. 

— Acum vorbeşti prostii, o contrazise el. N-au fost niciodată 
zeci. 

— Atunci zece. Cel puțin. 

Nim nu spuse nimic. 

Ruth continuă gânditoare: 

— Poate a fost ceva freudian — cuvântul „zeci“ spus de mine 
adineauri. Pentru că asta-ti place să faci, nu-i așa? — să-ți 
măreşti scorul” cu cât de multe femei poti. 

-0O fi un pic de adevăr și-n asta, admise Nim. 

— Stiu că e adevărat, spuse ea şi adăugă repede: dar n-o face 
pe-o femeie — o soţie — să se simtă cu nimic mai bine, sau mai 
puțin desconsiderată, murdărită, înșelată, auzind-o de la bărba- 
tul! pe care l-a iubit, sau așa a crezut ea. 

— Dacă simţi așa de-atâta vreme de ce ai aşteptat până acum 
ca s-o pui pe tapet? De ce n-am mai avut niciodată discuții de 


soiul ăsta? y 
— Cinstită întrebare. 
Ruth se opri, cântărindu-și răspunsul, apoi continuă: ° 


— Cred că fiindcă am tot sperat că te vei schimba; că ai să 
depășești imaturitatea de-a vrea să preacurvești cu fiecare 
femeie atrăgătoare pe care-ţi cădeau ochii, să te maturizezi la fel 
cum un copil învață să nu mai fie lacom după dulciuri. Dar 
m-am înșelat; nu te-ai schimbat. Și, o da, de vreme ce suntem 
cinstiți unul cu celălalt, mai este un motiv. Am fost lașă. Mi-a 
fost frică de ceea ce-ar însemna să rămân singură, de ceea ce-ar 
putea aduce asta pentru Leah și Benjy, şi frică — sau poate am 
fost prea mândră — să recunosc că mariajul meu, ca atâtea altele, 
nu mergea bine. 

Ruth tăcu, vocea frângându-i-se pentru prima oară. 

— Ei bine, nu mai sunt speriată sau mândră sau altceva. Nu 
vreau decât să plec. 


* Joc de cuvinte intraductibil: score = 1. scor; 2. zece (în sens cantitativ) 
(N.T.). 


261 


— Vorbești serios? 

Lacrimi gemene se prelinseră pe obrajii lui Ruth. 

— Ce altceva mă așteaptă aici? 

O scânteie de a rezista se aprinse înlăuntrul lui Nim. Avea 
nevoie să stea într-o asemenea defensivă totală? Nu aveau toate 
două fete, inclusiv situaţia asta? 

— Dar cu propria ta legătură sentimentală cum e? o întrebă. 
Dacă noi doi o luăm pe căi diferite, amicul tău intră în scenă 
imediat ce ies eu? 

— Ce amic? 

- Cel cu care te-ai întâlnit. Cu care ai fost plecată. 

Ruth se ștersese la ochi. Acum îl privi cu o expresie părând 
parte amuzată, parte întristată: 

— Chiar ai crezut asta. Că am fost cu un bărbat. 

— Păi, n-ai fost? 

Femeia clătină din cap încet: 

— Nu. 

— Dar am crezut... 

— Ştiu că ai crezut. Și te-am lăsat s-o crezi, ceea ce probabil 
n-a fost o idee prea bună. Am hotărât — din pizmă, bănuiesc — că 
n-ar face nici un rău, ba chiar aș și câștiga ceva, dacă ai simți și 
tu gustul pe care-l simt eu. 

— Atunci cum rămâne cu acele alte ocazii? Unde mergeai? 

Ruth spuse, cu o urmă a mâniei ei dinainte: 

— Nu există nici un alt bărbat. Nu poți să-ți bagi asta-n capul 
ăla greu? Am venit la tine fecioară — o știi, oar dacă n-ai uitat 
sau nu m-ai confundat cu vreuna din celelalte amante ale tale. 
Şi de-atunci n-am avut pe nimeni în afară de tine. 

Nim tresări, căci își amintea într-adevăr, dar insistă: 

— Atunci ce făceai...? 

— Asta-i treaba mea personală. Dar îți spun încă o dată: n-a 
fost un bărbat. 

O credea. Absolut. = 

-O Hristoase! exclamă, şi-şi spuse: toate se destrămau 
dintr-o dată; majoritatea celor pe care le făcuse şi spusese recent 
reieşeau ca fiind greșite. Cât despre căsnicia lor, nu mai era 
sigur că vroia sau nu să continue. Poate că Ruth avea dreptate, 
și fuga ar fi fost cea mai bună soluție pentru amândoi. Ideea 


262 


libertății personale îl atrăgea. Pe de altă parte, rămâneau destule 
ce-aveau să-i lipsească — copiii, căminul, un sentiment de 
stabilitate, chiar și Ruth, în pofida înstrăinării lor. Nevrând să 
fie silit să ia o hotărâre, dorindu-și ca lucrul ce se întâmpla să fi 
putut fi. amânat, întrebă apoape plângăreţ: 

— Şi de-aici încotro o luăm? 

- Conform celor ce le-am auzit de la prieteni care au 
călătorit pe drumul ăsta, redeveni rece vocea lui Ruth, ne luăm 
fiecare un avocat și începem să ne stabilim poziţiile. 

— Dar trebuie s-o facem acum? se rugă Nim. 

— Dă-mi un singur motiv valid de a mai aștepta. 

- E unul egoist, recunosc. Dar tocmai am trecut printr-o 
perioadă dificilă... 

Lăsă fraza în suspensie, dându-și seama că suna a 
auto-lamentare. 

— Ştiu asta. Şi-mi pare rău că amândouă au venit în același 
timp. "Dar nimic nu se va schimba între noi, nu după tot ce s-a 
întâmplat. O știm amândoi, nu-i așa? 

— Cred că da, zise el abătut. 

N-avea nici un rost să promită că-și va revizui atitudinea 
când nu era sigur c-ar putea, sau că o dorea măcar. 

— Ei, atunci... 

— Ascultă... ai vrea să așteptăm o lună? Două, poate? Dacă 
nu din alt motiv, atunci pentru că va trebui să le dăm vestea lui 
Leah şi Benjy, şi asta le va lăsa timp să se obișnuiască cu ideea. 

- Nu era sigur că argumentul avea sens: probabil că nu. Nici 
nu i se părea posibil că o amânare ar rezolva ceva. Dar instinc- 
tul îi spunea că şi Ruth se codea să facă irevocabilul pas final 
de a pune capăt căsniciei lor. 

— Mă rog... 

Ezită, apoi cedă: 

- Bine. Din cauza celor ce tocmai ți s-au întâmplat, o să mai 
aștept puțin. Dar eu nu spun două luni, sau una. Dacă decid să 
acționez mai repede, o voi face. 

— Îţi mulțumesc. 

Avea sentimentul de ușurare că va fi un interval, oricât de 
scurt. 

— Hei! 

Era Benjy, apărut în ușa sufrageriei. 


263 


- Tocmai am luat o casetă nouă de la ai lui Meredith. E o 
piesă. Vreţi să vă uitaţi? 

Familia Meredith erau vecinii de-alături. Nim o privi pe Ruth. 

— De ce nu? 

În basement room” Ruth şi Nim se așezară unul lângă altul 
pe o sofa, cu Leah tolănită pe-un covor, în timp ce Benjy 
introducea cu abilitate o videocasetă în Betamax-ul lor, conectat 
la un televizor color. Un grup de locatari din zonă ajunseseră la 
o înțelegere ce se extindea tot mai mult: o familie înregistra un 
program de televiziune — de obicei copiii din casă, sau o 
guvernantă, se ocupau de asta — apăsând butonul „stop“ ori de 
câte ori apăreau reclamele. Rezultatul era o înregistrare de înaltă 
calitate, sans reclame, pe care adulţii și alte familii o urmăreau 
mai târziu în voie, casetele circulând prin rotaţie în vreo duzină 
de locuinţe. 

Știind” că obiceiul se lărgea pe măsură ce un număr tot mai 
mare de persoane împărtășeau descoperirea, Nim se întrebă cât 
va mai dura până să afecteze veniturile rețelei de televiziune. 
Poate că și începuse. Într-un fel, își spunea Nim, rețelele si 
posturile t.v. treceau prin aceleaşi ape scăzute pe unde navi- 
gaseră companiile de electricitate ca GSP & L. Cei de la 
televiziune abuzaseră de privilegiile lor publice inundând 
spațiul de emisie cu un vulgar exces de publicitate și programe 
de prost gust. Acum, Betamax-ul și sistemele comparabile cu el 
ofereau publicului șansa de a contraataca fiind selectiv şi 
eliminând din vizionări reclamele. Cu timpul, poate, evoluţia 
situației avea a-i face pe cei din conducerea televiziunii să 
perceapă nevoia de responsabilitate publică. 

Piesa de două ore de pe caseta împrumutată era „Mary 
White“, o poveste tragică și emoţionantă despre familia unei 
adolescente mult-iubite care murise. Poate pentru că rareori 
fusese mai conştient de propria sa familie, şi totuşi își dădea 
seama cât de puțin timp în care era probabil să mai existe ca 
unitate rămăsese, Nim se bucură că luminile erau stinse, 
tristețea și lacrimile trecându-i neobservate de ceilalți trei. 


° Cameră spațioasă, existentă în mai toate casele americane, destinată 
activităților de divertisment (N.T.). 


2 


Pe o colină singuratică şi întunecată de deasupra comunității 
suburbane Millfield, Georgos Winslow Archambault se târa pe 
burtă spre un gard de ecluze protejând o substație GSP & L. 
Măsura de prevedere — pentru a nu fi observat — nu era necesară 
probabil, cugetă el; substaţia era pustie noaptea, de asemenea 
nu strălucea luna iar cel mai apropiat drum principal, care 
deservea traficul spre colina locuită răzleț, se afla la o jumătate 
de milă distanță. Recent însă, Golden State Pișat & Lingencur 
angajase și mai mulţi porci de securiști și instalase patrule 
mobile, care- şi schimbau orele Și traseele de deplasare — 
evident, ca să nu creeze un sistem fix. Aşa că avea toate moti- 
vele să fie: prudent, chiar dacă târâşul încărcat cu scule și 
explozivi era stângaci și incomod. 

Georgos se înfioră. "Noaptea de octombrie era rece și un vânt 
puternic săgeta împrejurul steiurilor și bolovanilor colinei 
stâncoase, făcându-l să-și dorească a fi purtat două pulovere pe 
sub costumul marinăresc de doc albastru închis, în loc de unul. 
Aruncând o privire înapoi pe unde venise, văzu că femeia lui, 
Yvette, se afla la doar câțiva metri în urmă si ținea pasul. Era 
important s-o facă. Una la mână, ea avea cablurile s și detonatoarele; 
a doua la mână, Georgos depășise orarul programat, datorită unei 
întârzieri pe șosea venind aici din oraș, cale de douăzeci de 
mile. Acum vroia să recupereze timpul pierdut, căci operaţiunea 
din noaptea asta implica distrugerea a trei substații de către tota- 
lul forțelor Prietenilor Libertății. Într-unul din celelalte locuri, 
Ute şi Felix lucrau împreună; în al treilea, Wayde opera singur. 
Planul lor cerea ca toate cele trei explozii să se producă simultar. 

Ajuns la gard, Georgos detașă de la cingătoare o pereche de 
foarfeci mari pentru sârmă și începu să taie. Tot ce-i trebuia era 
o gaură mică, aproape de sol. Atunci, dacă trecea vreo patrulă în 
timp ce ei doi trecuseră și înaintea exploziei, gardul tăiat putea 
scăpa atenției paznicilor. 

In timp ce lucra, Georgos putea să vadă licărind sub el 
luminile răspândite pe-o arie largă ale Milifield-ului. Ei bine, 
toate aveau să se stingă curând: la fel si o mulțime de alte 
lumini mai spre sud. Știa despre Millfield şi celelalte localități 
învecinate. Erau comunități burgheze, populate î în principal de 


265 


navetisti — alți capitaliști și lachei! — și se bucura să le cauzeze 
necazuri. a 

Gaura din gard era aproape gata. În circa un minut, Georgos 
şi Yvette aveau să se poată strecura prin ea. Aruncă o privire la 
cadranul luminiscent al ceasului. Mai aveau puțin timp! Odată 
ajunşi înăuntru, trebuiau să lucreze rapid. 

Țintele triplului atac de astă-seară fuseseră alese cu grijă. 
Existase o vreme când Prietenii Libertăţii sabotau turnuri de 
transmisie, doborând câte două-trei în încercarea de a scoate din 
funcțiune o zonă cât mai întinsă. Dar acum gata cu asta. 
Georgos şi ceilalți descoperiseră că atunci când erau răsturnate 
turnurile, companiile electrice î își deturnau curentul, astfel că 
livrarea se restabilea repede, adesea într-un interval de ordinul 
minutelor. De asemenea, turnurile prăbușite erau înlocuite 
imediat de stâlpi provizorii, făcând ca până și acea magistrală 
energetică să revină curând în stare de funcționare. 

Substaţiile mari, însă, erau altceva. Erau instalațiile critice, 
vulnerabile, şi puteau necesita săptămâni întregi pentru reparații 
sau înlocuirea completă. 

Paguba ce-avea să se producă azi, dacă totul mergea bine, 
urma să cauzeze o întrerupere a curentului pe scară largă, 
extinsă mult dincolo de Millfield, și puteau trece zile, poate 
chiar și mai mult, înainte ca totul să "fie reconectat. În tot acest 
timp, ' dereglarea va fi cutremurătoare, costurile enorme. 
Georgos jubila la acest gând. Poate, după asta, mai mulți 
oameni îi vor lua în serios pe Prietenii Libertăţii. 

Georgos își spuse: mica dar glorioasa sa armă învățase mult 
de la primele lor atacuri asupra detestabilului inamic. În 
prezent, cu mult înaintea oricărei operaţiuni, studiau planul și 
metodele de lucru ale GSP & L, căutând zonele de vulnerabili- 
tate, situaţiile unde se putea cauza cel mai mare haos. Acest 
aspect fusese ajutat recent de către un fost i inginer de la GSP & 
L, concediat pentru furt, care acum nutrea o ură adâncă fată de 
companie. Fără a fi membru activ al Prietenilor Libertăţii, fostul 
angajat fusese cumpărat cu o parte din banii noi furnizaţi de 
Birdsong. Alți bani din aceeaşi sursă fuseseră folosiți la cumpă- 
rarea de explozibil mai mult şi mai bun. 

Birdsong lăsase într-o zi să-i scape de unde veneau banii 
-de la Clubul Sequoia, care credea că finantează p & lfp. Îi 
amuza grozav pe Georgos faptul că o organizație comanditară a 


„266 


sistemului achita pe neștiute nota de plată a revoluției. Intr-un 
fel era păcat că șleahta cu ceață pe creieri de la Sequoia n-avea 
s-o afle niciodată. 

Clic! Ultima sârmă fu retezată și porțiunea tăiată din gard 
căzu. Georgos o împinse în interiorul incintei substaţiei, astfel 
ca să se observe mai greu, apoi împinse în urma ei trei pachete 
de exploziv. plastic ș şi se strecură și el înăuntru. 

Yvette era tot în spatele lui, aproape. Mâna i se vindecase 
- vorba vine — după pierderea celor două degete când o capsă 
detonatoare explodase prematur, cu câteva luni în urmă. 
Cioturile degetelor erau urâte și nu fuseseră cusute ordonat așa 
cum se întâmpla dacă ar fi îngrijit-o un chirurg. Dar Georgos î îşi 
dăduse toată silința să menţină rănile curate și, în bună măsură 
datorită norocului, infecția fusese evitată. La fel de evitate 
fuseseră și întrebările periculoase pe care le-ar fi pus unii la 
spital sau la cabinetul medical. 

La naiba! Costumul i se prinsese într-un capăt de sârmă. 
Georgos auzi docul rupându-se și simți o durere ascuțită când 
sârma pătrunse prin chiloți şi-i tăie coapsa. Din prudență, făcuse 
deschizătura prea mică. Întinse mâna înapoi, pipăi sârma și 
reuși s-o smulgă, apoi continuă trecerea prin gard fără alte 
necazuri. Yvette, care era mai slabă, îl urmă cu ușurință. 

Nu era nevoie de vorbe. Exersaseră în prealabil ş şi tiau exact 
ce să facă. Prevăzător, Georgos lipi explozibilul plastic pe cele 
trei transformatoare mari ce se aflau în substatie. Yvette îi dădu 
detonatoarele și desfășură cablul pentru cuplarea la dispozi- 
tivele de cronometrare. 

Zece minute mai târziu, toate cele trei bombe erau la locul 
lor. Yvette îi trecu lui Georgos, unul câte unul, mecanismele 
focoaselor cu baterii ataşate pe care el le asamblase migălos în 
ajun, pentru sine și celelalte două echipe. Mânuindu-l delicat pe 
fiecare, spre a se asigura că nu va avea loc nici o „explozie 
neprevăzută, Georgos conectă firele detonatoarelor. Se uită din 
nou la ceas. Lucrând repede recuperaseră o parte din timpul 
pierdut, dar nu pe tot. 

Cele trei explozii aveau să se producă, mai mult sau mai 
puţin simultan, peste unsprezece minute. Abia le lăsau lui 
Georgos şi femeii sale timp să revină în josul dealuiui până în 
locul unde le era ascunsă maşina, în afara şoselei, într-un pâlc 
de copaci. Dar dacă se grăbeau — alergând pe cea mai mare 


267 


parte a drumului — aveau să fie în siguranță, îndreptându-se spre 
oraș înainte de-a putea apărea o reacție la masiva pană de 
energie. Îi ordonă lui Yvette: 

— Dă-i drumul! Mişcă! 

De astă dată ea ieși înaintea lui prin gard. 

În timp ce Georgos se târa şi el afară, auzi zgomotul unei 
mașini, nu departe, urcând panta. Se opri să asculte. O luase pe 
drumul privat, cu pietrișul său inconfundabil, proprietate a GSP 
& L, care asigura accesul la substaţie. 

O patrulă de securitate! Asta trebuie să fie. Atât de târziu 
noaptea, nimeni altul n-ar fi venit acolo. Pe când termina să se 
târască și se ridica în picioare, putu vedea reflexia farurilor pe 
niște copaci de mai jos. Drumul șerpuia, ceea ce explica de ce 
mașina era încă în afara vederii. 

Yvette auzise și văzuse și ea. Când încercă să spună ceva, 
Georgos îi făcu semn să tacă; şi se răsti: 

— Pe-aici! 

O luă la fugă — spre dtumul de pietriș, traversându-l apoi 
până la un desiş de boscheți din partea opusă. În boscheți, se 
trânti și se lipi la pământ, cu Yvette alături făcând același lucru. 
O simti tremurând. Asta-i aminti de ceea ce uneori uita: că în 
multe privințe ea nu era decât cu puțin mai mare decât un copil; 
de asemenea, în pofida devotamentului față de el, nu mai fusese 
niciodată aceeași de la incidentul cu mâna. 

Acum farurile i ieşiseră la vedere, mașina luând ultima curbă 
dinaintea substaţiei. Se apropia încet. Probabil şoferul conducea 
cu grijă, căci drumul de serviciu nu avea marcaje reflectorizante 
iar marginile erau greu de văzut. Pe măsură ce farurile se 
apropiau, întreaga zonă se lumină intens. Georgos se lipi şi mai 
strâns de sol, doar capul ridicându-l puțin. Șansele de a rămâne 
nedepistați, socoti el, erau mari. Ceea ce-l î îngrijora era iminenta 
exploziei. Se uită la ceas. Mai aveau opt minute. 

Mașina se opri, la numai câțiva pași de Georgos și Yvette, 
iar de pe locul de lângă șofer cobori o siluetă. În timp ce avansa 
până în bătaia farurilor, Georgos recunoscu un bărbat în uni- 
forma gărzilor de securitate. Gardianul avea o lantemă cu 
fascicul puternic pe care o dirijă spre gardul împrejmuitor al 
substaţiei. Acum Georgos putu distinge forma unui al doilea om 
- şoferul — ce părea că va rămâne în mașină. 


268. N 


Primul începuse să dea ocol, când se opri, îndreptând lan- 
tema în jos. Găsise deschizătura unde fusese tăiat gardul. 
Apropiindu-se, lumină cu lanterna pentru a inspecta zona de 
după gard. Lumina trecu peste conductorii electrici, izolatori și 
transformatoare, se opri la o sarcină de exploziv plastic, apoi 
urmări firele până la dispozitivul declanșator. 

Paznicul se roti pe călcâie şi strigă: 

— Hei, Jake! Sună alarma! E ceva putred aici! 

Georgos acționă. Ştia că fiecare secundă conta și nu exista 
nici o alternativă pentru ceea ce avea de făcut. 

Sări în picioare, ducând în același timp mâna la centură după 
un cuţit de vânătoare pe care-l purta într-o teacă. Era un cutit 
lung, ascuţit, ucigător, menit unor urgente ca asta, şi ieși lin la 
iveală. Saltul îl propulsase pe Georgos până aproape de maşină. 
Încă un pas și deschise smucit portiera dinspre șofer. Uimit, 
ocupantul, un bărbat vârstnic cu păr cărunt, tot în uniformă de 
securitate, se întoarse. Avea un microfon de emițător radio în 
mână, aproape de buze. 

Georgos plonjă înainte. Cu mâna stângă îl scoase pe gardian 
din maşină, îl răsuci, iar apoi, cu o puternică lovitură în sus, 
împlântă cuțitul în pieptul omului. Gura victimei se deschise 
larg. Începu' un urlet ce scăzu aproape pe dată la un bolborosit. 
Apoi căzu cu fața la pământ. Trăgând cu putere, Georgos 
recuperă cuțitul și îl puse la loc în teacă. Văzuse un pistol cu 
teaca sa, la paznicul în cădere. Acum, smulgând clapeta de 
piele, îl înhăță. Georgos învățase în Cuba despre pistoale. 
Acesta era un revolver Smith & Wesson 38 şi, la lumina reflec- 
tată a farurilor, îl frânse și controlă butoiașul. Era încărcat 
complet. Închise pistolul, îl armă și trase siguranța. 

Primul gardian auzise ceva și revenea spre mașină. Strigă: 

- Jake! Ce-a fost asta? Ai pàtit ceva? 

Scosese pistolul, dar nu avu ocazia să și-l folosească. 

Georgos se strecurase deja ca o umbră împrejurul părţii 
dinapoi a mașinii, profitând de bezna din dosul farurilor. Acum 
stătea în genunchi, ochind cu grijă, țeava 38-ului stându-i 
proptită pe cotul stâng pentru stabilitate şi arătătorul drept 
începând să apese trăgaciul. Înălțătorul și cătarea erau în linie 
cu partea stângă a pieptului celui ce se apropia. 

Georgos aşteptă până ce fu sigur că-şi va atinge tinta, apoi 
trase trei focuri. Al doilea şi al treilea glont fură probabil inutile. 


269 


Paznicul căzu pe spate fără un sunet și rămase nemișcat pe locul 
unde se prăbușise. 

Nu mai avea timp, o știa, nici măcar să se uite la ceas. O 
însfăcă pe Yvette, care” se ridicase în picioare la auzul 
împușcăturilor, împingând- o înainte în timp ce o luau la fugă. 
Alergară î împreună spre poala colinei, asumându-și riscul de a 
trece, prin întuneric, de sosea. De două ori Georgos se împie- 
dică și-și regăsi echilibrul; o dată se poticni de o piatră instabilă 
și-și simti glezna sucindu-se, dar nu luă în seamă durerea și fugi 
mai departe, Cu toată graba, se asigură că Yvette rămânea 
pe-aproape. Îi putea auzi respiraţia, suspinată. 

Parcurseseră o treime din drumul până jos când ajunse la ei 
zgomotul unei explozii. Mai întâi vibră solul, apoi îi urmă unda 
sonoră — un crump! puternic, reverberat. Câteva secunde mai 
târziu răsună încă o explozie, apoi o a treia, iar cerul se lumină 
de o vie străfulgerare galbenă-albăstruie. Fulgerul se repetă, 
după care reflectia flăcărilor de la petrolul aprins pălălaie al 
transformatorilor inundă văzduhul. Urmând o cotitură a drumu- 
lui de pietriș, Georgos simți brusc că se schimbase ceva. Apoi 
își dădu seama ce era: își atinsese scopul. Toate luminile din 
Millfield.se stinseseră. 

Conștient de nevoia urgentă de a se degaja, neștiind dacă 
paznicul din mașină apucase sau nu să transmită vreun mesaj, 
Georgos își continuă fuga, deschizând drumul. 

Cu ușurare, ajunși amândoi în pragul epuizării, găsi mașina 
acolo unde o lăsaseră — în pâlcul de copaci de lângă baza 
colinei. Peste câteva minute erau pe drum, îndreptându-se spre 
oraș, cu întunericul din Millfield în spatele lor. 


* 
* * 


— l-ai ucis pe oamenii aceia! I-ai asasinat! 

Vocea Y'vettei, de pe scaunul din față al mașinii, alăturat lui, 
era isterică și sufocată după efort. 

- N-am avut încotro. 

Georgos răspunse scurt, fără a întoarce capul, ținându-și 
ochii îndreptați spre autostrada la care tocmai ajunseseră. 
Conducea atent, asigurându-se că rămânea cu puțin sub limita 
vitezei legale. Ultimul lucru pe care-l vroia era să fie oprit de 


270 


Patrula Rutieră pentru vreo infracțiune la volan. Georgos știa că 
avea pe haine sânge de la omul pe care-l înjunghiase; și pe ai 
se va fi găsind sânge, identificabil „după grupa sangvină. 
asemenea, descoperise că el însuși sângera copios — din cca a 
stângă unde sârma pătrunsese mai adânc decât presupusese el 
mai-nainte. Și-și putea simți glezna umflându-se de la luxaţia pe 
piatră. 

— Nu trebuia să-i omorī! scânci Yvette. 

Georgos ţipă la ea sălbatic: 

— Gura! Sau te-omor și pe tine! 

Se gândea la cele petrecute, reluând în minte fiecare 
amănunt al întâmplării, încercând să-și amintească dacă 
rămăsese în urmă vreun detaliu după care să poată fi identificat 
el sau Yvette. Amândoi purtaseră mănuși la gard și când 
amplasaseră bombele. Și-o scosese pe cea stângă pentru a 
conecta cronometrul și, apoi, când trăsese cu pistolul. Avusese 
însă mănuşile pe mâini la atacul cu cuțitul, astfel că n-aveau să 
se găsească amprente pe clanța portierei de la mașină. Amprente 
pe armă? Da, dar avusese’ prezența de spirit să ia cu el 
revolverul de care avea să se descotorosească mai târziu. 

Yvette se smiorcăia iar. 

— Acela din mașină. Era un bătrân! L-am văzut. 

— Era un porc de fascist murdar! 

Georgos o spuse forțat, în parte pentru a se convinge pe sine 
însuși, căci amintirea omului cu părul cărunt îl rodea și pe el. 
Încercase să-și alunge din minte rememorarea gurii deschise, 
șocate, și a țipătului înăbușit în timp ce pumnalul se înfigea 
adânc, dar nu reușise. În ciuda antrenamentului său de anarhist 
şi a sabotajelor realizate de-atunci, Georgos nu mai ucisese pe 
nimeni cu propria sa mână iar acestă experiență îi făcea rău. 
Oricum, n-ar fi recunoscut-o niciodată. 

— Poti să intri la pușcărie pentru omor! 

-Şi tu la fel, se răsti. 

N-avea nici un rost să-i explice că deja era bun de-a fi acuzat 
de crimă — pentru cele șapte morti rezultate din explozia uzinei 
La Mission și din scrisorile capcană expediate la GSP & L. Dar 
îi putea băga femeii mințile-n cap în legătură cu noaptea asta, și 
avea s-o facă. 

— Bagă la cutie, ștoarfă tâmpită! Eşti vârâtă-n treabă la fel de 
mult ca mine. Ai fost acolo, ai participat la toate și i-ai omorât 


271 


pe porcii ăia la fel ca și cum ai fi scos cuțitul sau ai fi tras cu 
pistolul. Așa că orice mi se întâmplă mie ti 'se-ntâmplă ș şi ție. Să 
nu uiţi vreodată asta! 

o'i impresionase, își dădea seama, căci acum femeia suspina, 
înecându-se cu cuvintele, bălmăjind ceva incoerent cum că-și 
dorea să nu se fi băgat în toată povestea. O clipă simți compasi- 
une şi un val de milă. Apoi auto-disciplina își reintră în drep- 
turi: izgoni gândul ca fiind slab şi contrarevoluționar. 

Estima că ajunseseră cam la jumătatea drumului spre oraș, 
apoi îşi dădu seama de un lucru pe care fusese prea preocupat 
ca să-l observe mai devreme. Zona prin care treceau, în mod 
normal viu luminată și aflată mult dincolo de Millfield, era şi ea 
cufundată în întuneric; până și felinarele de pe stradă erau 
stinse. Cu o bruscă satisfacție, îşi spuse: însemna că și ceilalți 
luptători ai libertății își atinseseră telul. Întreaga bătălie, purtată 
sub comanda sa generală, fusese câștigată! 

Georgos începu să fredoneze o mică melodie, compunând în 
cap un comunicat care să pună lumea la curent cu încă o 
glorioasă victorie a Prietenilor Libertăţii. 


3 


- Când s-a întâmplat pana de curent, spuse din fotoliul ei 
rulant Karen Sloan, Josie şi cu mine eram în drum spre casă, cu 
Humperdinck. 

— Humperdinck? făcu nedumerit Nim. 

Karen îi dărui unul din surâsurile ei calde și luminoase: 

— Humperdinck e furgoneta mea frumoasă, frumoasă. O 
iubesc atât de mult încât pur și simplu n-am putut-o numi 
„furgon“, așa că i-am dat un nume. 

Se aflau în living room-ul apartamentului lui Karen, la 
începutul unei seri din prima săptămână a lunii noiembrie. Nim 
acceptase — după mai multe amânări datorate solicitărilor de la 
serviciu — o invitație din partea lui Karen la cină. Josie, ajutoa- 
rea-gospodină a lui Karen, se află în bucătărie pregătind masa. 

Micul apartament era iluminat blând, cald şi confortabil. 
Prin contrast, afară, cea mai mare parte a Californiei de nord 
îndura o furtună în Pacific, ajunsă acum în cea de-a treia zi, care 


272 


adusese cu sine vânturi puternice și ploi torențiale. În timp ce 
stăteau de vorbă, ploaia bătea șiroaie în ferestre. 

Alte sunete se combinau' încetişor;, zumzetul constant al 
mecanismului respirator care o făcea pe Karen să răsufle, și 
sâsâitul aerului ce-l însoțea, inspirând și expirând; clinchetul 
mărunt al vaselor, zgomotul unei uşi de dulap deschizându-se, 
apoi închizându-se, la bucătărie. 

— În legătură cu pana de curent, reluă Karen, fusesem la un 
film, într-un cinematograf unde au dotări pentru scaunele de 
invalizi — pot face acum cu Humperdinck atât de multe lucruri 
pe care nu le puteam face înainte — şi, în timp ce Josie con- 
ducea, toate luminile de pe stradă şi din case s-au stins. 

— Aproape o sută de mile pătrate, spuse Nim cu un oftat. 
Totul s-a stins. Totul. 

— În fine, atunci n-am ştiut ce-a fost. Dar am putut vedea că 
se întindea pe-o arie largă, așa că Josie m-a dus drept la Spitalul 
Redwood Grove, locul unde mă duc când am vreo problemă. 
Au acolo un generator de urgență. Personalul m-a luat în grijă, 
şi am stat în spital trei zile până a revenit curentul aici. 

— De fapt, îi spuse Nim, cea mai mare parte din astea le 
știam deja. De-ndată ce-am putut, după explozii și întrerupere, 
te-am sunat la telefon. Eram la birou; mă chemaseră de-acasă. 
Când nu mi-a răspuns nimeni, am pus pe cineva să ia legătura 
cu spitalul, care e înscris pe foaia ta de date. Ne-au spus că erai 
acolo, așa că am încetat să-mi mai fac griji, mai ales că-n 
noaptea aia aveam o droaie de treburi. 

-A fost ceva groaznic, Nim. Nu doar întreruperea, ci și 
uciderea acelor doi oameni. 

— Da, erau veterani, spuse Nim, pensionari rechemați fiindcă 
duceam lipsă de ajutor cu experiență la securitate. Din nefe- 
ricire, experiența lor aparținea unei alte ere și am descoperit 
ulterior că în cele mai rele cazuri avuseseră de-a face cu câte un 
intrus ocâzional sau hoț amator. Nu se potriveau cu ucigașii. 

— Cel care-a făcut-o încă nu a fost prins? 

Nim clătină din cap. 

— E cineva pe care noi și poliţia îi căutăm de multă vreme. 
Cel mai grav e că tot n-avem nici cea maj vagă idee cine e sau 
de unde operează. 

— Dar nu este un grup — Prietenii Libertății? 


273 


- Ba da. Însă poliția e de părere că grupul este mic, probabil 
nu mai mult de-o jumătate de duzină de oameni, şi că unul 
singur e creierul și conducătorul. Spun ei că anumite similitu- 
dini din toate incidentele de până acum indică asta — ca o 
caligrafie personală. Indiferent cine-o fi, individul e un maniac 
homicid. 

Nim vorbea cu pătrundere. Efectul ultimului sabotaj asupra 
sistemului GSP & L fusese cu mult mai grav decât oricare altul 
dinainte. Pe o zonă neobișnuit de întinsă, locuinte, instituții şi 
fabrici fuseseră lipsite de energia electrică timp de trei până Ía 
patru zile în multe cazuri, o săptămână în altele, amintindu-i lui 
Nim de observaţia lui "Harry London din urmă cu câteva 
săptămâni că „Nebunii ăia devin destepti.“ 

Numai printr-un efort masiv ȘI costisitor, -care necesitase 
aducerea tuturor transformatorilor de rezervă ai GSP & L, 
împrumutarea altora de la alte companii și detașarea întregului 
personal disponibil pentru efectuarea de reparații se restabilise 
atât de repede distribuirea energiei electrice. Chiar şi așa, GSP 
& L era criticată pentru a nu-şi fi protejat corespunzător 
instalațiile. „Publicul are dreptul să întrebe,“ se semețea 
„California Examiner“, „dacă Golden State Power & Light face 
tot ce poate pentru a preveni o repetare a acestor fapte. 
Judecând după dovezile disponibile, răspunsul este «nu».“ 
Oricum, ziarul nu oferea nici o sugestie privind modul în care 
enorma rețea, larg răspândită, a GSP & L putea fi protejată 
pretutindeni douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. 

La fel de deprimantă era şi absența oricăror indicii ime- 
diat-folosibile. Adevărat, agențiile de aplicare a legii obţinuseră 
încă o amprentă vocală, corespunzând celor anterioare, de la 
bombastica înregistrare primită la un post de radio a doua zi 
după explozii. La fel, existau câteva fire de doc agățate într-o 
sârmă tăiată în apropierea locului dublei crime, provenind 
aproape sigur de la un veșmânt purtat de agresor. Aceeași sârmă 
mai furnizase și sânge uscat căruia i se făcuse analiza, consta- 
tându-se că avea altă grupă decât cel al ambilor paznici morți. 
Dar, după cum îi spusese lui Nim un anchetator superior al 
poliției într-un moment de sinceritate „aceste lucruri pot fi de 
folos când avem ceva sau pe cineva cu care să le asociem. În 
acest moment nu suntem cu nimic mai aproape de-a avea așa 
ceva decât eram înainte.“ 


274 


— Nimrod, spuse Karen, rupându-i șirul gândurilor. Au trecut 
aproape două luni de când ne cunoaștem. Mi-a fost cu adevărat 
dor de tine. 

— Îmi pare rău, spuse el spășit. Crede-mă. 

Acum că se afla aici, Nim se-ntreba cum putuse să nu fi 
venit atâta vreme. Karen era la fel de frumoasă pe cât și-o 
amintea și, când se sărutaseră cu câteva minute în urmă — un 
sărut stăruitor — avea buzele pline de iubire, întocmai cum i se 
păruseră și data trecută. Era ca și cum, într-un singur moment, 
se închisese falia în timp. 

Nim mai era constient și de altceva: în compania lui Karen, 
cunoştea o senzație de pace, așa cum i se întâmpla cu puţini alti 
oameni din cei pe care-i cunoştea. Sentimentul era greu de 
definit, decât că poate Karen, care ajunsese la un acord cu limi- 
tările propriei ei vieți, transmitea o anumită linişte și înțelep- 
ciune, sugerând că şi celelalte probleme puteau fi rezolvate. 

— Ai trecut printr-o perioadă grea, recunoscu ea. Știu, pentru 
că am citit ce-au scris ziarele despre tine și am văzut "reportajele 
la televizor. 

Nim se strâmbă: 

— Audierile pentru Tunipah. Mi s-a spus că m-am aruncat în 
dizgratie, 

u crezi asta, nu mai mult decât mine, spuse cu asprime 
Karen. Ceea ce ai spus erau lucruri de bun simț, dar majoritatea 
reportajelor au diminuat aspectul ăsta. 

— Oricând doreşti, te poți ocupa tu de relațiile mele cu publi- 
cul. 

Femeia ezită, apoi spuse: 

— După ce s-a întâmplat, ţi-am scris niște versuri. Urma să ți 
le trimit, dar apoi m-am gândit că poate 'ești sătul să primești 
vești de la indiferent cine, indiferent ce-ar spune. 

— Nu de la oricine. Doar majoritatea oamenilor. Ai păstrat-o 
— poezia? 

— Da, făcu Karen un semn cu capul. E acolo. În al doilea 
sertar de jos. 

Nim se ridică de la locul său și merse spre un birou aflat sub 
rafturile cu cărți. Deschizând sertarul ce i se indicase, văzu 
deasupra o foaie de hârtie din sortimentul albastru al lui Karen, 
pe care o scoase, citind apoi ceea ce era dactilografiat. 


275 


Degetul mobil revine uneori, 

Nu spre a rescrie ci spre a reciti; 

Iar ceea ce cândva a fost izgonit, ironizat, batjocorit, 
Poate, în deplinătatea a o lună, două, 

Sau chiar ani, 

Să fie omagiat ca înțelept, 

Rostit de-a dreptul în acel timp trecut, 

Având nevoie de curaj 

Spre-a face față bârfei celor puțin pătrunzători, 

Deși împovărat cu invective. 


Dragul meu Nimrod! 

Adu-ţi aminte: rareori e lăudat profetul 
Înaintea amurgului 

Din ziua când întâia oară a proclamat.. 
Adevăruri de neînghiţit. 

Dar dacă și când adevărurile zale 

În timp devin de la sine evidente, 
Autorul lor răzbunat, 

Fie, în acel ceas al recoltei, iertător, milostiv, 
Larg la minte, generos în scopuri, 
Amuzat de contrarietatea vieții. 


Căci nu pentru toţi, doar pentru puțini, 

Sunt darurile prezbitice: văz lung, limpezime, sagacitate, 
Prin noroc, la loteria nașterii, 

Dăruite de ocupata fire.” 


În tăcere, Nim citi cuvintele a doua oară. Într-un târziu, 


— Kari, nu contenești să mă surprinzi. Iar o dată ce ai făcut 
asta, nu-s sigur ce să spun, decât că sunt mișcat și recunoscător. 


În acel moment, Josie — scundă şi îndesată, cu trăsăturile ei 
oacheşe radiind — păși înăuntru cu o tavă încărcată. Anunţă: 


— Doamnă, domnule, cina e servită. 


Fu o masă simplă dar gustoasă. Salată Waldorf urmată de 
casserole de pui, apoi şerbet de lămâie. Nim adusese vin — un 
Cabernet Sauvignon Heitz Cellar greu-de-găsit — superb! La fel 
ca data trecută, el îi dădu de mâncare lui Karen, simțind același 
fior de împărtășire şi intimitate pe care-l avusese și prima oară. 


276 


Numai o dată sau de două ori își aminti, cu o umbră de 
vinovăţie, scuza pe care o inventase pentru a nu fi acasă în seara 
aceea — un angajament profesional pentru GSP & L. Raţiona 
însă că a-și petrece timpul cu Karen era altceva decât celelalte 
ocazii când o înşelase şi o minţise „pe Ruth, sau cel puțin 
încercase. Poate că nici chiar acum, își spunea el, Ruth, nu-l 
credea, dar în caz că da, nu dăduse nici un semn la plecarea lui, 
dimineață. Tot în favoarea sa, Nim îşi reaminti: în ultimele 
patru săptămâni, nu existase decât un singur alt prilej când 
lipsise de-acasă la cină, iar atunci într-adevăr /ucrase peste 
program. 

Lejer, în voie, de-a lungul cinei lor intens personale, Nim și 
Karen stătură de vorbă. 

Josie strânsese vasele și le adusese cafeaua când, pentru a 
doua oară, veni vorba despre furgoneta lui Karen, Humper- 
dinck - mașina specială, adaptată sub îndrumarea lui Ray 
Paulsen pentru a se potrivi elaboratului fotoliu rulant electric de 
cvadriplegici şi cumparata de la GSP & L de către părintii lui 
Karen. 

— Un lucru pe care nu ți l-am explicat, îi spuse Karen, e că 
nu sunt în realitate proprietara lui Humperdinck. Nu-mi pot 
permite. A fost înregistrată pe numele tatei deși eu o folosesc. 

Motivul erau asigurările: 

— Cotizaţiile de asigurare pentru o persoană dezabilitată sunt 
astronomice, spuse Karen, chiar dacă cineva ca mine nu va 
conduce în viața sa. Cu mașina pe numele tatei, taxele sunt mai 
mici, de-aia nici nu sunt eu proprietara oficială a lui Hum- 
perdinck. 

Continuă: 

— In afară de asigurare, am fost îngrijorată — şi încă mai sunt 
puţin — în legătură cu împrumutul de bani al lui tata ca să-l 
plătească pe Humperdinck. Banca lui a spus nu, aşa că s-a dus 
la o companie de împrumuturi şi au fost de acord, dar cu o 
dobândă mai mare. Știu că-i va fi greu să achite ratele datoriei 
pentru că afacerile nu-i merg bine, iar el și mama deja mă ajută 
cu bani când nu-mi ajung alocaţiile mele. Dar au insistat să nu 
mă preocup și să le las lor toate grijile. 

Nim spuse gânditor: 

- Poate-aș putea face şi eu ceva. Aș putea contribui eu 
însumi cu un 'bănut, apoi să văd dacă firma noastră ar dona... 


277 


Karent îl întrerupse tăioasă: 

— Nu! Categoric nu! Nimrod, prietenia noastră e minunată și 
mi-e dragă. Dar n-aş lua bani de la tine — în veci - şi asta 
include și cererea ta de la altcineva. Dacă propria mea familie 
face ceva pentru mine e altceva, și ne descurcăm împreună, dar 
atâta tot. În plus, deja ne-ai ajutat destul cu Humperdinck. 

Vocea i se îndulci: 

` — Sunt o persoană mândră și independentă. Sper că înţelegi. 

— Da, răspunse el, te înțeleg ș si te respect. 

— Bine! Respectul este important. Acum, nepretuitul meu 
Nimrod, n-ai să crezi cât mi-a schimbat Humperdinck viața 
decât dacă-ţi arăt. Pot să-ţi cer ceva îndrăzneț? 

- Cere-mi orice. 

— Am putea avea o ieșire împreună — poate să mergem la o 
simfonie? 

Nim nu ezită decât un moment. 

— De ce nu? 

Faţa lui Karen fu luminată de un zâmbet și spuse cu entu- 
ziasm: 

— Va trebui să-mi spui când poți fi liber și aranjez eu. O, ce 
fericită sunt! 

Apoi, impulsivă: 

— Mai sărută-mă o dată, Nimrod. 

În timp ce se apropia de ea din nou, Karen întoarse fata în 

sus, gura ei căutându-i-o domică pe a lui. Îi puse o mână după 

cap, trecându-și blând degetele prin părul ei lung și blond. 
Femeia răspunse apăsându-și și mai tare buzele de ale lui. Nim 
se simți excitat emoțional și sexual şi-i trecu prin gând: câte 
promisiuni ar putea conține "următoarele câteva minute, dacă ea 
ar fi fost întreagă la trup în loc să fie ceea ce era. Apoi izgoni 
gândul și întrerupse sărutarea. O clipă îi mai mângâie părul, 
apoi reveni la scaunul lui. 

— Dacă aș ști cum se face, spuse Karen, aș toarce. 

Nim auzi O tuse discretă şi întoarse capul pentru a o vedea 
pe Josie stând în ușă. Ajutoarea-îngrijitoare își schimbase 
uniforma albă pe care'o purtase la servitul cinei cu o rochie de 
lână cafenie. Se întrebă de cât timp stătea acolo. 

- A, Josie, zise Karen, ești gata de plecare? 

Adăugă, pentru Nim: 

— In seara asta Josie își vizitează familia. 


278 


— Da, sunt gata, recunoscu cealaltă femeie. Dar n-ar trebui să 
te bag în pat înainte de-a pleca? 

— Păi, cred că da... 

Karen se opri, o roșeață ușoară năpădindu-i obrajii. 

— Sau poate, mai târziu, domnul Goldman nu s-ar supăra... 

— Dacă-mi spui ce să fac, interveni Nim, aș fi încântat. 

- Bine, atunci s-a aranjat, mai spuse Josie. Deci, eu mă duc. 
Noapte bună. 

După câteva minute, auziră uşa de la intrare închizându-se. 

Când Karen vorbi, în voce părea să i se simtă o anume ner- 
vozitate. 

— Josie nu mai vine până mâine dimineaţă. În mod normal, 
am o îngrijitoare de rezervă, dar nu se simte bine, așa că va veni 
peste noapte sora mea mai mare. 

Privi spre ceasul de pe perete: 

- Cynthia va fi aici într-o oră şi jumătate. Poţi sta până 
atunci? 

— Sigur că da. 

— Dacă e un inconvenient pentu tine, o să treacă pentru un 
timp Jiminy — portarul pe care l-ai cunoscut prima oară. 

Nim spuse ferm: 

— Dracu” să-l ia pe Jiminy! Sunt aici şi aici rămân. 

- Mă bucur, zâmbi Karen. A mai rămas ceva vin. Ce zici, 
scurgem sticla? 

— Bună idee. 

Nim intră în bucătărie, găsi pahare și Cabernetul cu dopul 
pus la loc. Întorcându-se, împărți vinul rămas și ridică unul 
dintre pahare să soarbă Karen din el. 

— Simt o dogoare minunată, spuse ea. Vinul a ajutat, dar asta 
nu-i tot. 

Dintr-un impuls, Nim se aplecă, ridică fața lui Karen în 
mâna sa și o mai sărută odată. Ea îi răspunse la fel de arzător ca 
și de celelalte dăți, doar că acum sărutul fu mai lung. După un 
timp, fără tragere de inimă, se retrase, deși fețele le rămaseră 
apropiate. 

— Nimrod. 

Era o soaptă. 

— Da, Karen. 

— Cred că sunt gata de culcare. 

Işi simţi pulsul bătând mai repede. 


279 


— Spune-mi ce să fac. 

— Mai întâi scoate-mi scaunul din priză. 

Nim se duse în spatele scaunului și făcu ce i se ceruse. 
Cordonul de alimentare se retrase într-un locaș în timp ce 
bateria scaunului se punea în funcțiune. 

Un neașteptat zâmbet maliţios fulgeră pe chipul lui Karen: 

- Urmează-mă! 

Folosind comanda prin tubul de suflat-și-sorbit al fotoliului 
electric, și cu o viteză și dexteritate care-l uimiră, Karen îşi 
manevră "ieşirea din living room, printr- un holişor, până în 
dormitor. Era acolo un pat de-o persoană, cu așternutul pregătit, 
ordonat. Lângă el ardea difuz un bec de mică putere. Karen î îşi 
roti scaunul până ajunse la picioarele patului, cu fața în partea 
opusă. 

— Gata! îl privi ea pe Nim, în așteptare. 

= Bine. Ce urmează? 

— Mă ridici din scaun, apoi ajunge să pivotezi — cum ai face 
dacă ai juca golf — și mă pui pe pat. Când mă ajută Josie, 
folosim un hamac care mă ridică precum o macara. Dar tu ești 
puternic, Nimrod. Mă poti duce în brațe. 

O făcu, blând dar sigur pe sine, conștient de moliciunea 
caldă a trupului ei, după care urmă instructiunile ce i le dădu 
Karen în legătură cu aparatul ei de respirat. Îl comută la un mic 
respirator Bantam aflat deja lângă pat; imediat îl putu auzi 
reluându-și ciclul — un cadran arătând cincisprezece livre 
presiune atmosferică; ritmul era de optsprezece respiraţii pe 
minut. Introduse un tub al aparatului în gura lui Karen; când ea 
începu să respire, presiunea urcă la treizeci. Acum se putea 
debarasa de pneumo-centura pe care o purtase pe sub haine. 

— Mai târziu, spuse Karen, am să te rog să pui pe mine un 
respirator pectoral. Dar nu încă. 

Stătea pe pat în poziţie orizontală, cu părul ei lung răsfirat 
pe pernă. Priveliștea, își spuse Nim, l-ar fi excitat până și pe 
Botticelli. 

— Acum ce fac? 

— Acum... spuse ea și, în lumina blândă, difuză, îi văzu iar 
bujorii înflorindu-i în obraji. Acum, Nimrod, mă dezbraci. 

Ochii lui Karen erau parţial închiși. Lui Nim îi tremurau 
mâinile și se întreba dacă ceea ce credea el că se întâmpla putea 
fi adevărat. Nu demult, îşi aminti, îşi spusese că a se îndrăgosti 


280 


de Karen ar fi implicat o dragoste fără sex — în contrast cu sexul 
fără dragoste pe care-l cunoscuse de atâtea ori înainte. Se 
înșelase? Se putea oare concepe cu Karen dragoste și sex? Dar 
dacă asta se întâmpla, cu siguranță că ar ajunge vrednic de 
dispreț, să profite brutal de neajutorarea ei. Putea s-o facă? 
Trebuia s-o facă? Chestiunile etice păreau o coșmarescă 
încâlceală de întrebări fără răspuns, un labirint moral. 

Descheiase bluza lui Karen. Acum îi ridică umerii, în timp 
ce-i scotea bratele din mâneci. Nu purta sutien. Sânii ei mici 
erau superb formaţi, cu sfârcurile mici ușor ridicate. 

— Atinge-mă, Nimrod. — 

Era o dulce poruncă. Răspunzându-i, își trecu ușurel mâinile 
peste sânii ei, vârfurile degetelor mângâind, apoi îngenunche ș şi 
i-l sărută. De îndată îi simți sfârcurile întărindu-se. Karen 
murmură: 

— O, e minunat! 

O clipă mai târziu, îi spuse: 

— Fusta se descheie pe stânga. 

La fel de delicat, i-o desfăcu şi o scoase. 

Când Karen fu goală, îndoielile și neliniștea reîncepură să-l 
chinuie. Îşi mişcă însă mâinile, încet’ şi cu abilă senzualitate, așa 
cum știa de-acum că dorește ea. Murmure ușoare îi dădură glas 
plăcerii. După o vreme, Karen şopti: 

— Vreau să-ți spun ceva. 

— Ascult, șopti și Nim. 

— Nu sunt fecioară. Am avut un băiat... s-a întâmplat când 
aveam cincisprezece ani, chiar înainte de... 

Tăcu, iar Nim văzu că lacrimile îi șiroiau pe obraji. 

— Karen, nu! 

Femeia clătină din cap: 

— Vreau să-ţi spun. Pentru că doresc să știi că în toţi acești 
ani n-a mai fost nimeni altcineva; nimeni, între el — şi tine. 

Aşteaptă, lăsând înţelesul celor spuse de ea să se așeze înlă- 
untrul lui înainte de-a întreba: 

— Vrei să spui că...? 

— Te doresc, Nimrod. Până Ja capăt. Acum! 

- O, Doamne! 

Nim abia suflă cuvintele, constient că propriile. lui dorinţe — 
niciodată greu de dezlănţuit — se făceau cunoscute în termeni de 


281 


urgentă. Apoi azvârli peste bord ecuaţiile complexe şi începu 
să-și scoată hainele. 

im se întrebase, la fel ca alții, bănuia, cum ar fi ca un băr- 
bat nevătămat să aibă relații sexuale cu o femeie cvadriplegică. 
Cineva asemeni lui Karen ar rămâne total pasivă? Ar face 
bărbatul tot efortul, neobținând nici un răspuns? lar la sfârșit ar 
exista plăcere pentru unul, pentru amândoi sau pentru nici unul? 

Descoperea răspunsurile și toate erau neașteptate. 

Karen se dovedea receptivă, sensibilă, exCitantă, generoasă. 

Da, într-un sens era pasivă. Trupul ei, cu excepţia capului, 
nu putea să se miște. Totuși, Nim simtea efectul "actului lor 
sexual transmitându-se prin pielea ei, vagin, sâni și prin aproape 
toate tipetele și sărutările ei pătimașe. Nu semăna deloc, îşi 
spuse el într-o "străfulgerare de fantezie, cu a face amor cu un 
manechin, cum ar fi putut crede unii. Nici plăcerea nu fu scurtă. 
Se prelungi, ca și cum nici unul dintre ei n-ar fi vrut să se mai 
sfârșească. Avea, iar și iar, o senzaţie de erotism glorios, de 
plutire şi înălțare, de bucurie şi iubire, până în cele din urmă 
când, ca întotdeauna, se ivi "sfârșitul: atingerea unui pisc; 
punctul culminant al unei simfonii; zenitul unui vis. Și pentru 
amândoi odată. Putea o femeie cvadriplegică să aibă orgasm? 
Cu toată tăria, da/ 

lar după aceea... încă odată... o revenire la tandrețe şi dra- 
goste delicată. 

Nim rămase nemișcat, având grijă să fie atent cu Karen, 
fericit, istovit. Se întreba la ce se gândea ea și dacă, în urma 
celor petrecute, avea regrete. 

Ca și cum telepatia ar fi transmis ambele întrebări, Karen se 
animă. Spuse, somnoroasă dar fericită: 

— Nimrod, vajnic vânător al Domnului. 

Apoi: 

- Ziua asta.a fost cea mai frumoasă din viața mea. 


4 


Cynthia spuse: 
— Am avut o zi grea și mi-ar prinde bine o băutură. De obicei 
pe-aici se găsește scotch. Dumneata ee zici? 


282 


— Pune-mă la socoteală, răspunse Nim. Trecuse o oră de 
când făcuse dragoste cu Karen, care acum dormea. Și el simțea 
nevoia unui păhărel. 

Sora mai mare a lui Karen sosise în apartament de douăzeci 
de minute, intrând cu cheia ei. Nim terminase cu îmbrăcatul 
puțin mai devreme. 

'Se prezentase Cynthia Woolworth. 

- Înainte să pui întrebarea, nu, soțul meu — din nefericire — 
nu are nici o legătură cu familia aceea bogată. Jumătate din 
viață mi-am irosit-o răspunzând la asta; acum o dau la o parte 
din drum de la început. Sloan era un nume mai simplu. 

— Mulţumesc. N-am să mai pomenesc de asta. 

Cynthia; observă el, era diferită de Karen, dar şi 
asemănătoare cu ea. Câtă vreme Karen era blondă şi zveltă, 
Cynthia era brunetă, cu fața plină, deşi” nu peste măsură. De 
asemenea, se vedea clar că personalitatea Cynthiei era mai 
puternică și extrovertită deși poate, își spunea Nim, nenorocirea 
pe care i-o adusese viața de timpuriu lui Karen, și deosebirile 
stilurilor lor de viață pornind de-acolo, contribuiseră la asta. 
Ceea ce aveau amândouă în comun era o rară frumusețe 
naturală — aceeași simetrie delicată a trăsăturilor, buze pline, 
ochi mari albaștri, o piele imaculată și, mai dezvoltate la 
Cynthia, mâini suple şi elegante. Lui Nim îi trecu prin minte că 
ambele fete ale familiei Sloan î își moșteniseră farmecele de la 
mama lor, Henrietta, în înfățișarea căreia încă mai dăinuiau 
urme ale unei drăgălășenii trecute. Nim își aminti că Cynthia 
avea cu trei ani mai mult decât Karen, ceea ce însemna patru- 
zeci și doi, deși părea mai tânără. 

ynthia depistă scotch-ul, apoi gheața și sifonul, și prepară 
cu eficiență două portii. Economia iute a "mișcărilor ei denota că 
era obișnuită să se descurce de una singură. Demonstrase asta 
din momentul intrării ei în apartament, când își scosese 
impermeabilul ud, îl agățase în baie, apoi, după prezentările 
reciproce, îl instrui pe Nim: 

— In regulă, stai jos și fă-te comond — poftim, am adus ziarul 
de seară — iar eu mă duc să văd de ce are nevoie sora mea. 

Intrase în dormitorul lui Karen, închizând ușa astfel că Nim 
nu putu auzi mai mult de-un murmur de voci. 

Când Cynthia reăpăru, după un sfert de oră, cu mișcări 
tăcute, anunță că sora ei dormea. 


283 


Acum, aşezată în fata lui Nim, Cynthia agită băutura cu 
gheață din paharul ei şi-l informă: 

— "Știu ce s-a întâmplat aici în seara asta. Karen mi-a spus. 

Luat prin surprindere de stilul ei direct, Nim nu se putu 
gândi să răspundă decât: 

— Înţeleg. 

Cynthia î își aruncă înapoi capul și râse. Îndreptă spre el un 
deget acuzator: 

— Ţi-e frică! Te-ntrebi dacă nu cumva oi fi răzbunătoarea 
soră mai mare. Sau dacă poate n-am să chem sticleții şi să urlu 
„violatorul!“* 

Nim spuse bățos: 

— Nu sunt sigur că vreau sau că am nevoie să discut cu dum- 
neata... 

-— Ei, haide! 

Cynthia continuase să râdă; acum încetă brusc. Fața îi 
deveni serioasă: 

— Uite ce e, Nimrod — dacă-mi dai voie să-ți spun așa — îmi 
pare rău dacă te-am făcut să te simţi prost şi văd că am reușit. 
Așa că dă-mi voie să-ți spun ceva. "Karen consideră că ești un 
om bun, drăguţ, delicat şi iubitor, şi cel mai bun lucru ce i s-a 
întâmplat vreodată. Iar dacă te interesează o opinie din afară, 
află că și eu simt la fel. 

. Nim se holbă la ea. Făcând aceasta, îşi dădu seama că pentru 
a doua oară în seara aceea vedea o femeie plângând. 

— Dracu’ să mă ia! N-am vrut să fac asta. 

Cu o batistă mică, Cynthia își șterse lacrimile. 

- Dar cred că-s la fel de fericită și mulțumită ca și Karen 
însăşi. 

îi privi pe Nim cu aprobare francă: 

— Mă rog, aproape. i 

Tensiunea lui Nim din urmă cu un moment se risipi. 
Rânjind, recunoscu: 

— Nu pot să spun decât un singur lucru: lua-m-ar dracu’! 

- Eu pot să spun mai multe de-atât și am s-o fac. Dar mai 
întâi, ce zici de încă un păhărel? 

Fără a aștepta răspunsul, culese paharul lui Nim și îl umplu 
din nou, alături de-al ei. Revenind la scaun, sorbi din scotch 
înainte de a continua, alegându-și cu grijă cuvintele: 


284 


- În folosul tău, Nimrod, la fel ca şi într-al lui Karen, vreau 
să-ți dai seama de un lucru. Ceea ce s-a întâmplat între tine şi 
sora mea în seara asta a fost minunat şi frumos. S-ar putea să 
n-o ştii, sau să nu întelegi, dar unii oameni îi tratează pe 
cvadriplegici la fel cum ar face-o cu un lepros. Am văzut-o 
întâmplându-se uneori; Karen o vede de mai multe ori. De-asta, 
în lexiconul meu, figurezi ca DI. Băiat Drăguţ. Niciodată nu 
te-ai gândit la ea sau n-ai tratat-o altfel decât ca pe o femeie... 
Of, pentru numele lui Dumnezeu!... Uite că iar plâng. 

Batista Cynthiei era evident nepotrivită. Nim i-o întinse pe a 
lui iar ea îi aruncă o privire de recunoștință. 

— Mărunţișurile pe care le faci... Karen mi-a spus asta... 

Răspunse umil: 

- Ştii, totul a început — cu vizita mea aici ca s-o văd pe 
Karen — accidental. — + 

— De cele mai multe ori e așa. 

— Iar ceea ce s-a petrecut între noi astă seară... ei bine, n-am 
premeditat-o. Nici măcar nu mă gândeam... 

Se întrerupse o clipă. 

- S-a întâmplat pur și simplu. 

-O știu. Și câtă vreme vorbim despre asta, vreau să te mai 
întreb ceva. Ai avut — ai — vreun sentiment de vinovăţie? 

Nim dădu din cap: 

- Da. 

— Să nu ai! Am citit ceva odată, când căutam cum aș putea-o 
ajuta mai mult pe Karen, de un om numit Milton Diamod. E 
profesor la medicină în Hawaii și a scris un studiu despre sex și 
handicapați. Poate n-am reținut exact cuvintele, dar sensul celor 
scrise de el era: Handicapaţii au destule probleme fără a li se 
mai impune și valorile convenţionale încărcate de vinovăție... 
satisfacția sexuală particulară capătă prioritate în fata aprobării 
publice: prin urmare, orice vină e nejustificată... iar în sens 
sexual, pentru Handicapați, e valabil orice. 

Şi adăugă aproape cu ferocitate: 

- "Aşa că nici fu să nu ai vreun complex de vinovăţie! 
Alungă-ţi- l! 

— Nużs sigur, spuse Nim, că mai pot suporta multe surprize 
în seara asta. Oricum, îmi pare bine că am stat de vorbă. 

— Şi mie. Face parte din învățătură și a trebuit să învăţ des- 
pre Karen, exact ca tine. 


285 


Cynthia continuă să-și soarbă din scotch, apoi spuse.medi- 
tativ: 

— M-ai crede dacă-ti spun că pe vremea când Karen avea 

optsprezece ani iar eu douăzeci şi unu, o uram? 

— Mi-ar veni greu de crezut. 

— Ei bine, e adevărat. O uram pentru că spre ea se îndrepta 
toată atenția "părinţilor și a prietenilor lor. În unele zile, la noi 
acasă, era’ ca și cum eu nici n-aş fi- existat. Întotdeauna era 
Karen așa si Karen pe dincolo! Ce putem face pentru draga și 
sărmana de Karen? Niciodată: Ce putem face pentru sănătoasa 
si normala de Cynthia? Era a douăzeci și una aniversare a mea. 

oream o mare petrecere dar mama a spus că „nu se cuvine“ 

din cauza lui Karen. Așa că am avut un mic ceai în familie — 
doar părinții mei și cu mine; pe-atunci Karen era în spital — un 
nenorocit de ceai, și o prăjiturică ieftină și proastă. Cât despre 
cadourile mele de ziua nașterii, erau doar simbolice, pentru că 
ghici unde se duceau toti banii disponibili, până la ultimul cent. 
Mi-e ruşine s-o spun, dar în noaptea aia m-am rugat să moară 
Karen. 

În tăcerea ce urmă, chiar prin draperiile trase, Nim putu auzi 
ploaia bătută de vânt lovind în geamuri. Înţelesese ceea ce-i 
spusese Cynthia și era mișcat. Totuși, într-un cotlon al minții, 
își zicea: binecuvântată ploaie! Pentru un energetician, ploaia, 
lapovița sau ninsoarea însemnau energie hidroelectrică acumu- 
lată pentru sezonul secetos ce urma. Alungă gândul și-i vorbi 
Cynthiei: 

— Şi când ti s-au schimbat sentimentele? 

- Peste ani de zile, şi chiar și-așa foarte încet. Înainte de asta 
am trecut prin propria mea perioadă de vinovăţie. Mă simteam 
vinovată pentru că eu eram întreagă, iar Karen nu era. Vinovată 
fiindcă puteam face lucrurile pe care ea nu le putea — jucam 
tenis, mergeam la petreceri, mă tineam de gât cu băieții. 

Oftă. 

— Nu eram o soră bună. 

~ Dar acum eşti. 

— Cât de mult pot şi eu — după ce am grijă de un soţ, casă și 
copii. Abia după ce mi s-a născut primul copil am început să-mi 
înțeleg şi să-mi apreciez surioara și ne-am apropiat. Acum 
suntem amândouă prietene dragi şi iubitoare, împărtășindu-ne 


286 


idei și confidențe. Nu există un lucru pe care nu l-as face pentru 
Karen. Şi nu există nimic să nu-mi spună. 

— Am dedus asta, replică sec Nim. 

Continuară să stea de vorbă. Cynthia îi spuse mai multe 
despre sine. Se măritase la douăzeci și doi de ani; un motiv 
fusese ca să scape de-acasă. De-atunci soţul ei avusese un șir 
întreg de slujbe; în prezent era comis-voiajor de pantofi. Nim 
intui că mariajul abia dacă era reuşit, cel mult, iar Cynthia și 
soțul ei rămâneau împreună din lipsa unei alternative și de 
dragul celor trei copii ai lor. Înaintea căsătoriei, Cynthia urmase 
lecții de canto; acum, în patru seri pe săptămână cânta într-un 
nightclub de mâna a doua pentru a spori veniturile mici ale 
bărbatului ei. Seara aceea era fără cântat și avea să stea cu 
Karen, soțul având grijă de singurul lor copil aflat încă acăsă. 
Cynthia mai bău două pahare de scotch în timp ce vorbeau; 
Nim refuză. După o vreme, vocea îi deveni ușor îngălată. 

Într-un târziu, Nim se ridică: 

- E târziu. Trebuie să mă duc. 

— Îti aduc eu trenciul, se oferi Cynthia. O să ai nevoie de el, 
chiar și numai până la maşină. 

Adăugă: 

— Sau poti să stai dacă vrei. E o canapea care se face pat. 

— Mersi. Mai bine nu. 

Îl ajută să-și pună impermeabilul și, în uşa apartamentului, îl 
sărută apăsat pe buze: 

— Asta-i parte pentru Karen, parte pentru mine. 

In drum spre casă, încercă să alunge gândul de-a fi fost 
agresiv și necinstit, dar acesta nu-i dădea pace: atât de multe 
femei atrăgătoare și apetisante pe lume și atât de multe dis- 
ponibile şi domice să împărtășească plăceri sexuale. Experiența, 
instinctul, propriile-i semnale inconfundabile îl înștiințau: și 
Cynthia era disponibilă. 


5 


Printre altele, Nim Goldman era un degustător de vinuri. 
Avea nas fin și palat sensibil, și-i plăceau mai ales varietățile de 
vinuri din Napa Valley, care erau cele mai bune din California 


287 


iar în anii buni egalau vinurile premiate din Franța. Așa că fu 
bucuros să meargă la Napa Valley cu Eric Humphrey — chiar și 
la sfârșitul lui noiembrie — deşi se întreba de ce-l invitase 
preşedintele. 


Ocazia consta în sărbătorirea unei întoarceri acasă. O ono- 
rată, victorioasă, sentimentală întoarcere acasă a unuia dintre 
cei mai distinși fii ai Californiei. 

Onorabilul Paul Sherman Yale. 

Până cu două săptămâni în urmă, fusese un ilustru Magistrat 
Asociat la Curtea Supremă a Statelor Unite. 

Dacă a meritat vreodată un anume om porecla de „Dl. 
California“, acesta a fost, fără discuție, Paul Sherman Yale. Tot 
ceea ce-şi "putea dori sau se străduia să fie un locuitor al 
Californiei fusese exemplificat în distinsa sa carieră, care acum 
se apropia de sfârșit. 


De la vârsta de douăzeci şi ceva de ani, când absolvise — cu 
doi ani mai înainte decât majoritatea contemporanilor săi — cu 
cinste Stanford Law School, şi până la a optzecea sa aniversare, 
pe care şi-o sărbătorise de curând, Paul Yale ocupase o succesi- 
une de roluri publice de importanță crescândă. Ca tânăr avocat, 
își formase o reputație statală de campion în apărarea celor 
săraci şi neputincioşi. Căutase, şi cucerise, un fotoliu în 
Adunarea Califomiei şi, după două mandate acolo, avansase 
spre a deveni cel mai tânăr membru ales vreodată în Senatul 
statului. Dosarul său legislativ în ambele camere era remarcabil. 
El era autorul primei legislații de apărare a minorităţilor și 
scoatere în afara legii a traficului de came vie. Mai sponsorizase 
și'legi ce ajutaseră fermierii și pescarii din California. 


Plecând din Senat, Paul Sherman Yale a fost ales Ministrul 
Justiţiei în stat, funcţie din care a declarat război crimei organi- 
zate și a trimis unii practicanți de-ai ei cu nume ilustre în 
puşcărie. Un logic pas următor ar fi fost cel de Guvernator, post 
pe care-l putea primi cerându-l pur și simplu. În locul acestuia, 
a acceptat invitaţia Președintelui Truman de a ocupa un loc 
vacant la Curtea’ Supremă a S.U.A. Audierile pentru confir- 
marea sa în Senat au durat puțin, rezultatul lor ffind o concluzie 
previzibilă de vreme ce — nici atunci, nici mai târziu — numele 
nu i-a fost atins de nici o undă de scandal sau corupție, iar o altă 
poreclă atribuită lui fu aceea de „Domnul Integritate“. 


288 


În timp ce slujea în cea mai înaltă instanță, a scris multe 
pagini ce reflectau larga sa omenie, fiind totuși apreciate de 
savanții în drept ca „legi pure“. Chiar și “opiniile sale opozițio- 
niste erau citate pe scară largă, iar unele au declanșat schimbări 
legislative. Printre toate astea, DI. Magistrat Yale n-a uitat 
niciodată că el şi soția sa Beth erau californieni si, cu fiecare 
prilej, își declara continua afectiune pentru statul său natal. 

Când, la sorocul cuvenit, a tras concluzia că-și făcuse datoria, a 
demisionat în liniște şi a părăsit Washington-ul împreună cu 
soția, într-o discreţie tipică, revenind — după cum s-a exprimat 
Paul Yale în „Newsweek“ — „spre vest şi spre casă“. A respins 
propunerea unui masiv banchet de adio în Sacramento, consim- 
tind totuși la un mai modest prânz de bun-venit în iubitul său 
loc natal, "Napa Valley, unde plănuiau să locuiască soții Yale. 

Printre oaspeți — la sugestia lui Yale — era și președintele 
Golden State Power & Light. Humphrey ceru şi obținu o 
invitaţie în plus pentru asistentul său, Nim. 

Pe drum spre Napa Valley, în limuzina cu șofer a preşedin- 
telui, Humphrey se comportă afabil în timp ce el şi Nim lucrau 
la fel de fel de planuri și probleme, după cum se obișnuia în 
asemenea călătorii. Se vedea limpede că președintele lăsase în 
urmă nemulțumirea față de Nim. Scopul prezentei călătorii nu 
fu pomenit. 

Chiar cu iarna bătând la ușă, la mai multe săptămâni după 
vremea recoltei, valea era extraordinar de frumoasă. Era o zi 
limpede, însorită, tăioasă, urmând mai multor zile de ploaie. 
Flori târzii, de un galben viu, ale buruienii de muștar, creșteau 
printre şirurile de viță- de-vie — acum golașe și desfrunzite, 
urmând a fi nu peste "mult curăţite de uscături pentru sezonul 
viitor. În câteva săptămâni muștarul avea să crească din 
abundență, apoi să fie băgat cu plugul sub brazde pentru 
fertilizare şi, afirmau unii, adăugând o anume savoare 
înțepătoare aromei strugurilor și vinului. 

— Observă distanțarea viilor, „spuse Humphrey; își lăsase la o 
parte lucrările în timp ce intrau în porțiunea centrală a văii unde 
vitele se întindeau până hăt-departe spre colinele verzi luxuri- 
ante din ambele părți. Spațiile sunt mult mai largi decât odini- 
oară. Asta-i în scopul recoltării mecanizate — calea podgorenilor 
de a învinge sindicatele. Liderii sindicali și-au scos prin înşe- 
lătorie oamenii din slujbe, folosind constituirea monopolului și 


289 


intransigența, astfel că în curând munca de-aici va atinge cote 
minime, cu majoritatea muncilor efectuate de mașini, ba chiar 
mai eficient. 

Trecură prin localitatea Yountville. Câteva mile mai încolo, 
între Oakville și Rutherford, cotiră într-o intrare încadrată de 
ziduri curbate, de culoarea cărămizii nearse, în Vinăria Robert 
Mondavi cu stilul ei misionar, unde avea să se țină receptia. 


Oaspetele de onoare şi soția sa sosiseră mai devreme și se 
aflau în eleganta Sală Cramă .a vinăriei, gata să-i salute pe 
ceilalți la sosire. Humphrey, care îi mai întâlnise pe soții Yale 
de câteva ori, îl prezentă pe Nim. 

Paul Sherman Yale era scund, vioi și cu spinarea dreaptă, cu 
păr alb rărit, ochi cenușii pătrunzători ce păreau să sfredelească 
tot ceea ce priveau și o însuflețire generală care-i ascundea cei 
optzeci de ani. Spre surprinderea lui Nim, spuse: 


— Abia aşteptam să te cunosc, tinere. Înainte de-a te întoarce 
în oraș, o să "găsim noi un colțișor să stăm de vorbă. 


Beth Yale, o femeie caldă şi grațioasă, care se căsătorise cu 
soțul ei de peste cincizeci de ani, când el era un tânăr membru 
al Adunării, iar ea secretara lui, îi spuse lui Nim: 3 


— Cred că-tțti va face plăcere să lucrezi cu Paul. Majorității 
oamenilor le place. 

De cum putu, Nim Îl trase pe Humphrey deoparte. Cu glas 
scăzut, îl întrebă: 

— Eric, ce se întâmplă? Ce-i toată povestea asta? 


— Am făcut o promisiune, răspunse Humphrey. Dacă ți-aș 
spune, aș încălca-o. Stai și-așteaptă. 


Pe măsură ce oaspeţii nou-sosiți se înmulțeau, iar coada 
celor ce așteptau. să dea mâna cu soții Yale se prelungea, 
senzaţia de ocazie deosebită creştea și ea. Părea că întreaga 
Napa Valley se înfătțisase să-și aducă omagiul. Nim recunoscu 
chipuri ataşate unora din marile denumiri de vinuri californiene: 
Louis Martini, Joe Heitz, Jack Davies de la Schramsberg, gazda 
Robert Mondavi, Peter Mondavi de la Krug, André Tchelist- 
cheff, Brother Timothy de la Fraţii Creștini, Donn Chapellet și 
alții. Guvernatorul, care lipsea din stat, îşi trimisese Guverna- 
torul locţiitor să-l reprezinte. Mass-media se prezentase în forță, 
inclusiv echipaje de la televiziune cu camere. 


290 


Ocazia, care fusese programată ca particulară și neoficială, 
avea să fie vizionată sau cunoscută din ziare de către majori- 
tatea californienilor, în acea seară şi a doua zi. 

Masa - cu vinuri din Napa Valley, fireşte — fu urmată de 
discursuri omagiale, scurte din fericire. Se tinu un toast în 
cinstea lui Paul și Beth Yale; urmă o ovatie spontană, în picioa- 
re. Oaspetele de onoare se ridică, zâmbitor, să răspundă. Vorbi 
o jumătate de oră — cald, simplu, elocvent — o șuetă lejeră și 
dezinvoltă cu prietenii. Nu rosti nimic de să se zguduie pămân- 
tul, nici o dezvăluire stridentă, doar cuvintele băiatului din 
partea locului revenit în fine acasă. 

— Nu sunt întru totul gata să mor, spuse el. Cine este? Dar 
când voi pleca spre veșnicie, vreau să iau autobuzul de aici. 

Poanta veni la sfârșit: 

- Până vine autobuzul acela, intentionez să fiu activ şi, sper, 
folositor. Există o muncă pe care mi s-a spus că o pot "face şi 
care poate fi de folos Californiei. După cumpănirea cuvenită și 
o consultare cu soția mea, care oricum se cam neliniștea că mă 
va avea pe cap acasă toată ziua... [| Râsete]... am acceptat să intru 
în rândurile personalului de la Golden State Power & Light. Nu 
pe post de cititor de contor; din păcate mă cam lasă vederea... 
LA/re râsete]... ci ca membru al consiliului și purtător public de 
cuvânt al companiei. În semn de respect față de venerabila mea 
vârstă, mi se îngăduie să-mi stabilesc singur orele de lucru, 
astfel că probabil voi sosi — în zilele când prefer să mă arăt cât 
de cât — la timp pentru prânzul pe cheltuiala firmei... [ Râsere 
sonore]... Noul meu șef, domnul Eric Humphrey, e azi aici, 
probabil pentru ca să-mi ia numărul de Securitate Socială şi 
cartea de muncă... [| Râsete și animatie.] 

Și continuă în același stil. 

Mai târziu, Humphrey avea să-l informeze pe Nim: 

— Bătrânul a insistat asupra secretului cât timp am negociat, 
el și cu mine, iar apoi a dorit să facă el însuși anunţul în felul 
său propriu. De-asta nu ţi-am putut spune dinainte, chiar dacă tu 
ești acela care va lucra cu el, ajutându-l să se orienteze. 

Între timp, pe când Dl. Magistrat Yale (avea să-și păstreze 
titlul pentru tot restul vieţii) îşi încheia discursul și se așeza în 
aplauzele susținute, reporterii se strânseră în jurul lui Eric 
Humphrey. 


291 


-— Încă mai avem de pus la punct detaliile complete, le spuse 
Humphrey, dar rolul domnului Yale va fi în esență cel pe care 
vi l-a descris — purtător de cuvânt al companiei noastre, atât în 
public cât și în fața comisiilor și instantelor. 


Humphrey arăta satisfăcut în timp ce le răspundea reporte- 
rilor la întrebări — și avea toate motivele, își spuse Nim. 
Recrutarea lui Paul Sherman Yale şi aducerea lui în orbita GSP 
& L era o lovitură zdrobitoare. Yale nu numai că avea un credit 
public de neclintit, dar fiecare ușă oficială din California, de la 
Guvernator în jos, îi-era deschisă. Evident, ceea ce avea să fie el 
era un /obby-ist de cal mai înalt calibru, deși Nim era convins 
că termenul „/obby-ist“ n-avea să fie niciodată pronunțat în 
prezența lui. 


Echipele de la televiziune îl manevrau deja pe noul „purtător 
de cuvânt al GSP & L în poziţia unei declaraţii. Avea să fie una 
din numeroasele sale declarații, presupunea Nim — unele dintre 
ele fiind declarații de genul celor pe care Nim însuşi poate ar fi 
continuat să le facă dacă nu era dat jos. Privind aceasta, simți un 
junghi de invidie și regret. 


6 


— În afară de orice altceva, îi spuse Beth Yale lui Nim cu o 
francheţe pe care ulterior avea să i-o cunoască drept caracteris- 
tică, ne 'prind bine banii. Nimeni nu se îmbogățește lucrând la 
Curtea Supremă, iar traiul în Washington e atât de scump încât 
rareori am reuşit să punem ceva deoparte. Bunicul lui Paul 
întemeiase un fond de trust al familiei, dar a fost groaznic de 
prost folosit... Te superi dacă te rog să mai pui un buștean? 


Stăteau așezați în fața unui șemineu dintr-o casă mică și 
confortabilă amplasată într-o podgorie, cam la o milă distanță 
de locul unde prânziseră. Casa le fusese închiriată soţilor Yale 
de către proprietarul ei, care o folosea pe timpul verii, până 
aveau să-și poată găsi o locuință proprie. 


Nim adăugă un butuc pe foc şi mai scormâni prin alți doi, 
parțial arși, ațâțând o vâlvătaie veselă. 


292 


Cu o jumătate de oră în urmă, DI. Yale se scuzase că trebuie 
să tragă, după cum spunea el, „un puișor de somn pentru 
încărcat bateriile“. Explică: 

— E un truc pe care l-am învățat acum mulți ani, pentru când 
mă pomenesc că mi-o ia atenția razna. Unii dintre colegii mei o 
fac chiar la prezidiu. 

Înainte de asta vorbiseră mai bine de două ore despre pro- 
blemele Golden State Power & Light. 

„Statul de vorbă într-un colţișor“ cu Nim, despre care 
pomenise Paul Yale înainte de masă, nu se realizase întrucât nu 
exista nici o cale de a putea scăpa de admiratori cât timp se mai 
afla la vinăria Mondavi. Prin urmare îi propusese lui Nim să-l 
însoţească la vilă. 

-Dacă am de gând să fac ceva, tinere, prefer să mă pun în 
mișcare. Eric spune că-mi poți oferi cea mai bună vedere 
panoramică asupra companiei, așa că hai să-ncepem vizionarea. 

Exact asta făcuseră. În timp ce Nim descria statutul, strategia 
și problemele GSP & L, Paul Yale injecta întrebări ascuţite şi 
pertinente. Nim găsi acesta un stimulator exercițiu intelectual, 
oarecum asemănător unei partide de șah cu un adversar talentat. 
lar memoria remarcabilă a lui Yale îl uluia. Bătrânul nu părea să 
fi uitat nimic din vremurile sale de demult în California, iar 
cunoștințele lui despre istoricul GSP & L le depășeau, ici şi 
colo, pe ale lui Nim. 

În timp ce soțul ei își „încărca bateriile“, Beth Yale servi 
ceaiul dinaintea focului. Nu peste mult, Paul Yale reapăru." 

— Te-am auzit vorbind despre trustul familiei, anunţă el. 

Soţia sa turmă apă proaspăt încălzită în ceainic şi- -i puse în 
față o ceașcă. 

— Întotdeauna am spus că ai urechi care aud pe după colțuri. 

— Asta-i de la anii petrecuți în instanță — încordându-mă să-i 
aud pe avocați când mormăie. Aţi fi uimiţi aflând cât de mulți o 
fac. 

Apoi Paul Yale i se adresă lui Nim: 

— Fondul de trust despre care vorbea Beth a fost întemeiat 
pentru că bunicul meu spera ca serviciile publice să devină o 
tradiție în familia noastră. Credea că oricine urma acest drum 

n-ar fi avut de ce- şi face griji cum că ar avea un venit inadecvat. 
În zilele noastre, ăsta nu-i un punct de vedere ia modă, dar din 
întâmplare am fost de acord. Am văzut prea mulţi oameni în 


293 


functii înalte la Washington trebuind să scormonească prin jur 
după un ban în plus. Asta-i lasă expuşi ispitelor. 

Magistratul bău ceaiul pe care i-l tunase soţia sa și observă: 

- Un obicei civilizat, ceaiul de după-amiază. E un lucru pe 
care li-l datorăm britapicilor; acesta, și trunchiul principal al 
legislaţiei noastre. 

Puse ceașca jos. 

— Oricum, după cum a spus Beth, fondul trustului a fost 
administrat prost. Cât timp am lucrat la Curte n-am putut face 
nimic, dar acum am început să dreg unele din pagube. 

Chicoti. 

— Adică, alături de munca pentru GSP & L. 

-Nu de noi e vorba, adăugă Beth Yale. Dar avem nepoți 
care dau semne că vor intra în viața publică. S-ar putea să le fie 
de folos mai târziu. 

Nim simți că fondul trustului era un punct dureros în familia 
Yale. Confinnând-o, Paul Yale bombăni: 

— Trustul deţine o podgorie, o linie de hrană pentru vite, 
două blocuri de 'apartamente în oraș și — îţi vine să crezi? toate 
pierd bani, acumulează datorii, mănâncă din capital. Săptămâna 
trecută l-am luat tare pe administrator — i-am citit balanța. de 
plăti pentru reducerea cheltuielilor. 

Se opri brusc. 

„— Beth, îl plictisim pe omul ăsta cu problemele noastre 
familiale. Hai să ne-ntoarcem la God's Power & Love. 

Nim râse la auzul acestei denumiri, folosită de bătrânii din 
stat cu privire la GSP & L. 

— Mă frământă, cum sunt sigur că te preocupă şi pe dum- 
neata, toate sabotajele şi omorurile care s-au întâmplat, spuse 
Paul Yale. Cei ce- şi revendică responsabilitatea — cum îşi spun? 

— Prietenii Libertăţii. 

— A, da. Un interesant exercitiu de logică: „Fii liber în felul 
meu, că de nu te fac bucăţi.“ Poliția s-a mai apropiat de depis- 
tarea lor, știi ceva? 

— Se pare că nu. 

— De ce'o fac, oamenii ăștia? întrebă Beth Yale. Asta-i atât 
de greu de înțeles. 

— Câţiva dintre noi, cei de la companie, ne-am cam gândit și 
am discutat despre asta, îi spuse Nim. 

- În ce fel v-aţi gândit? se înteresă Paul Yale. 


294 


Nim ezită. Menţionase subiectul pradă unui impuls iar 
acum, sub privirea pătrunzătoare a D-lui Magistrat Yale, prefera 
să n-o fi făcut. Oricum, întrebarea trebuia să primească un 
răspuns. 

Nim explică teoria poliției că gruparea Prietenilor Libertăţii 
era mică, cu un singur om ca lider și creier. 

— Presupunând că e adevărat; ne-am gândit că dacă am putea 
pătrunde, fie și doar parţial, în mintea conducătorului — îl 
numim „X“ — ne-am spori $ şansele de a-l prinde. S-ar putea chiar 
să avem noroc, să ghicim ce planuri î își face și să fim pregătiți. 

Ceea ce nu spuse Nim era ideea care-i venise după ultimele 
explozii, când fuseseră asasinați gardienii de securitate. De 
atunci, el, Harry London, Teresa Van Buren și Oscar O'Brien se 
întâlniseră de trei ori în niște prelungite sesiuni de brainstor- 
ming și, deși nu rezultase nimic concret, toți patru simțeau că se 
apropie de o anume înțelegere a sabotorilor necunoscuți si a lui 
„X“. O'Brien, care încă mai nutrea ostilitate față de Nim din 
cauza audierilor pentru Tunipah, se opusese la început acestei 
sugestii, numind-o „pierdere de vreme“. Dar mai târziu, 
consilierul cedă și li se alătură. Era oarecum erudit şi, cu mintea 
sa ascuțită de avocat, contribui substanţial la discuții. 

— Aţi presupus că „X“ al vostru e un bărbat, spuse Paul 
Yale. V-ati gândit la posibilitatea de a fi o femeie? 

- Da, dar şansele sunt favorabile unui bărbat, în principal 
datorită acelor înregistrări pe bandă, care contin un glas de 
bărbat și există o presupunere pe bună dreptate că el ar fi „X“. 
De asemenea, am tras concluzia că în istorie majoritatea condu- 
cătorilor de revoluții armate au fost bărbaţi; psihologii spun că 
mintea femeii e prea logică iar detaliile unei revoluții rareori se 
leagă cu sens. Ioana d'Arc a fost o excepție. 

Paul Yale zâmbi: 

— Ce alte teorii mai aveti? 

- Ei, chiar dacă liderul nu e o femeie, suntem convinși că 
există o femeie în rândul așa-zisilor Prieteni ai Libertății şi, 
aproape sigur, e prin preajma lui „X“ 

- De ce credeți asta? 

— Din mai multe motive. Numărul unu, „X“ este extrem de 
vanitos. Benzile imprimate o denotă clar; „grupul de gândire“ al 
nostru le-a ascultat pe toate de nenumărate ori. Numărul doi, are 
o masculinitate putemică. Un element pe care l-am căutat a fost 


295 


vreo undă de homosexualism, fie în intonatie, fie în cuvinte; 

n-am sesizat nici una. Dimpotrivă, tonul, cuvintele alese... mă 
rog, descrierea la care am ajuns cu totii după ascultarea repetată 
a înregistrărilor e cea a unui „mascul tânăr și robust“. i 

Beth Yale ascultase atentă. Acum spuse: 

— Deci „X“ al vostru e un macho. Asta unde vă duce? 

— La o femeie, credem, răspunse Nim. Raționamentul nostru 
era că un om ca „X“ ar avea nevoie de o femeie prin preajmă; 
n-ar putea să existe fără una. De asemenea, trebuie să-i fie 
confidentă — din motivul practic că trăiește aproape de ei. Şi de 
asemenea fiindcă vanitatea lui o cere. S-o privim astfel: „X“ se 
vede pe sine ca pe o figură eroică, ceea ce e un alt lucru pe 
care-l indică imprimările. Prin urmare, ar vrea ca femeia lui să-l 
privească la fel. Iată deci un alt motiv pentru care ea trebuie să 
ştie și probabil să ia parte la ceea ce face el. 

— Ei bine, spuse Paul Yale, aveţi fără îndoială o abundență 
de teorii. 

Suna amuzat și sceptic. 

— Aş spune, totuși, că ați împins supoziţiile — pur conjunc- 
turale, nefundamentate — până la limită şi chiar dincolo de ea. 

Nim admise: 

— Da, cred că aşa e. 

Se simțea încurcat, ca un prost. În lumina reacției unui fost 
membru al Curţii Supreme de Justiţie, tot ceea ce tocmai 
relatase părea neconvingător, absurd chiar — mai ales acum când 
nu se afla împreună cu ceilalți trei. Hotări să nu expună și restul 
concluziilor grupului de gândire, deși le avea clare în minte. 

Politistii erau convinși, datorită întregului modus operandi $ si 
a unei nuanțe din ultima înregistrare pe bandă, că liderul 
Prietenilor Libertătii, „X“, era ucigașul propriu-zis al celor doi 
paznici. Cvartetul Nim, London, Van Buren si O'Brien, după 
discuții, împărtăşeau acest punct de vedere. Mai mult, argumen- 
taseră îndelung între ei și considerau acum că femeia lui „X“ se 
aflase la locul crimei. "Raționamentul lor final: fiind cel mai 
ambitios proiect al lui de până acum, conștient sau în sub- 
conștient, „X“ va fi dorit ca ea să îl vadă în acțiune. Ceea ce 
făcea din ea nu umai o martoră ci Și un accesoriu al crimei. 

Așadar, această cunoaștere — sau, mai degrabă, supoziţie — 
cum îi aducea ea mai aproape de a afla identitatea lui „X“? 


296 


Răspunsul: nicicum. Dar dezvăluia o slăbiciune potenţială, o 
vulnerabilitate a lui „X“, spre a fi exploatată. Cum anume — și 
dacă se putea — să se exploateze, rămânea o chestiune nere- 
zolvată. 

Acum, îşi spuse Nim, totul i se părea foarte, foarte subțire. 

Conchise: afirmaţia lui Paul Yale era probabil acel soi de 
duş rece de care aveau cu toții nevoie. Mâine avea să se gân- 
dească la abandonarea întregii idei a „rezervorului de gândire“, 
lăsând munca detectivicească acolo unde-i e locul — la poliție, 
F.B.I. și feluritele departamente ale șerifului, care lucrau toate 
la cazul Prietenilor Libertății. 

Gândurile îi fură întrerupte de intrarea îngrijitoarei soților 
Yale, care anunță: 

— A sosit o mașină pentru domnul Goldman. 

— Mulţumesc. 

Nim se ridică să plece. o a doua limuzină a companiei 
fusese comandată din orás pentru el de când plecase Eric 
Humphrey, care avea o altă întâlnire, imediat după prânz. 

-A fost un privilegiu să vă întâlnesc pe amândoi, le spuse 
Nim soților Yale. lar când veți mai avea nevoie de mine, 
domnule, vă stau la dispoziție. 

- Sunt: sigur că voi avea curând, răspunse Paul Yale, și să 
ştii că mi-a făcut plăcere discuția noastră. 

Îi făcu cu ochiul: 

— Cel puțin, partea ei substanțială. 

Nim decise în sinea sa ca pe viitor, când va avea de-a face 
cu cineva de statura lui Paul Yale, să se rezume la fapte con- 
crete. 


7 


Marea lovitură, pentru Harry London, veni rapid și pe 
neaşteptate. 

Şeful Protecţiei proprietății se afla în micul său birou cu 
glasvand - departamentul î încă nu primise un sediu permanent și 
continua să activeze într-un spațiu improvizat — când auzi 
sunând afară telefonul secretarei. Un moment mai târziu bâzâi 
propria lui derivație. 


297 


Culese receptorul, leneș, căci așa se simțea. Ultimele două 
luni fuseseră o perioadă nesistematizată, în care nu se petrecuse 
nimic important privind furtul de energie. Dominase rutina. La 
sfârșitul verii, un studiu pe computer dezvăluise o ameţitoare 
cifră de treizeci de mii de posibile cazuri de hotie și, de atunci, 
London, adjunctul său Art Romeo și personalul departa- 
mentului — mărit acum la cinci anchetatori — verificaseră 
cazurile suspecte unul câte unul. După cum știa Harry London 
din experiența sa ca detectiv. în Los Angeles, toată această 
activitate era asemenea celei mai mari părți din munca 
poliţienească — o toceală repetitivă și obositoare. Iar rezultatele 
erau amestecate. 

Până acum, cam zece la sută din anchete fumizaseră destule 
dovezi pentru ca GSP & L să dea consumatorii în judecată 
pentru înșelăciune și să pretindă achitarea restantelor estimate. 
Alte zece "la sută prezentau schimbări în nivelul de consum din 
motive îrftemeiate, cum ar fi economisirea reală, clienţii fiind 
nevinovati. Restul cazurilor rămăseseră neconcludente. 

Din delictele dovedite, doar câteva fuseseră suficient de 
serioase pentru a merita traducerea în instanță. 

Tuturor celor implicaţi, munca li se părea înceată și nes- 
fârșită. De aceea Harry London, cu scaunul înclinat pe spate ș si 
picioarele pe birou, ajunsese la o stare de plictiseală în acea 
anume după-amiază de la jumătatea lunii decembrie. 

— Mda? rosti el în receptor. 

Un glas soptit, abia auzit, se interesă: 

— Domnul London? 

— Da, la telefon. 

— Aici Emie, îngrijitor la Zaco Building. Domnul Romeo a 
spus să-l sun pe dumnealui sau pe dumneavoastră dacă mai vin 
ăia. Acum Sunt aici. 

Picioarele lui Harry London loviră podeaua ca din praștie. 
Sări îndreptându-se în scaun. 

— Aceiași care au deviat contoarele? 

— Ăia-s, nici vorbă. Au venit cu un camion, același de data 
trecută. Acuma lucră. Auziţi, nu po’ să stau la telefonu-ista mai 
mult d-un minut. 

-Nu e nevoie, spuse London, așa că ascultă atent. la 
numărul camionului ăluia. 

— L-am și luat. 


298 


- Bravo! Acum, unii din noi vom fi acolo cât de repede 
putem ajunge. În timp ce suntem pe drum, nu fă nimic care să le 
trezească bănuieli oamenilor ălora, dar dacă dau să plece 
încearcă să-i ţii de vorbă. 

În timp ce vorbea, London apăsă un buton, chemându-și 
secretara. 

Omul de la aparat, continuând să vorbească, suna neconvins: 

-O s-o fac dacă pot. Ascultaţi, domnu’ Romeo a spus că 

mi-s plătit dacă... 

- O să-ți capeti dreptul, prietene. Îţi promit. Acum fă doar ce 
ti-am spus. "Pornesc. 

London trânti telefonul. 

Secretara sa, o chino-americancă tânără și sclipitoare numită 
Suzy, stătea în ușă. Îi spuse: 

= Am nevoie de ajutor de la poliția orașului. Sună-l pe loco- 
tenentul Wineski; știi unde să-l găsești. "Dacă Wineski nu e 
disponibil, cere ca altcineva din Divizia detectivi să se întâl- 
nească la Zaco Building cu mine. Spune că se face lumină în 
cazul despre care i-am vorbit lui Wineski. Apoi încearcă să dai 
de Art Romeo. Spune-i același lucru și să se facă luntre și punte 
ca să ajungă la Zaco. Priceput? 

— M-am prins, domnule London, spuse Suzy. 

— Bravo, copilu”! 

London se grăbi să iasă și alergă spre liftul care avea să-l 
ducă la garajul din subsol. 

Coborând, calculă că mergând repede cu mașina și având 
noroc de-un trafic rezonabil ar putea ajunge la Zaco Building în 
cel mult zece minute. 


Estimaţia lui Harry London scăpase din vedere doi factori — 
circulația 'navetiștilor plecând din oraș şi- cumpărătorii de 
Crăciun, care aglomerau străzile din centru și încetineau depla- 
sarea până la un ritm funebru. Îi trebuiră douăzeci de minute 
înnebunitoare până să ajungă la Zaco Building, care se afla 
vis-ă-vis de centrul de afaceri din oraș. 

În timp ce parca, recunoscu o maşină de poliţie fâră însemne 
care i-o luase înainte cu doar câteva secunde. Doi bărbați în 
civil tocmai coborau. Unul era locotenentul Wineski. London 
îşi binecuvântă norocul. Wineski îi era prieten, un ofiter de 


299 


poliție pe care London îl cultivase și a cărui prezență avea să 
prevină pierderea timpului cu explicațiile. 

Locotenentul Wineski îl văzuse pe London și-l aștepta, cu 
celălalt ofițer lângă el. Al. doilea era un detectiv pe nume 
Brown, pe Care London îl cunoștea vag. 

= Ce se- -arată, Harry? 

Wineski era tânăr, istet, ambitios; îsi menținea trupul suplu 
si, spre deosebire de majoritatea colegilor săi detectivi, se 
îmbrăca bine. Totodată, îi plăceau cazurile neobişnuite pentru 
că, cel mai adesea, aduceau publicitate. Prin sediul „poliției 
circualu presupuneri că Boris Wineski va ajunge sus în insti- 
tuție, posibil chiar în fruntea ei. 

' London răspunse: 

= O informaţie incendiară, Boris. Să mergem. 

Împreună, trio-ul se grăbi prin curtea din fața clădirii. 

Cu două decenii în urmă, Zaco Building edificiu înalt de 
douăzeci şi trei de etaje, din beton armat, fusese modern şi 
cochet, genul de construcție în care un brokering de mâna întâi 
sau o agenţie de publicitate ar fi închiriat câteva etaje. Acum, la 
fel ca alte’ blocuri cu birouri de acest gen, dădea semne de 
degradare, iar unii dintre chiriașii de clasa întâi se mutaseră în 
clădiri mai noi unde predominau sticla și aluminiul. Cea mai 
mare parte din spaţiul clădirii Zaco era încă închiriată, dar unor 
locatari de mai mic prestigiu. Ar fi fost o presupunere sigură 
aceeă că edificiul era mai puţin profitabi: decât în zilele lui de 
glorie. 

Toate acestea London le știa din investigațiile anterioare. 

Holul clădirii, din imitație de marmură, cu un șir de lifturi în 
fata intrării principale, începea să se umple cu funcționarii care 
plecau. Evitând mulțimea ce ieșea, London îi conduse spre o 
ușă discretă de metal care, știa dintr-o vizită clandestină 
anterioară, se deschidea spre o scară ducând la trei nivele 
inferioare. 

Pe drum, le oferise celor doi detectivi un sumar rapid al 
convorbirii telefonice din urmă cu douăzeci și cinci de minute. 
Acum, grăbindu-se în josul treptelor de ciment apărate de uși de 
incendiu, se pomeni că se ruga ca oamenii pe care-i căutau să 
nu fi plecat deja. 

Un alt lucru cunoscut de șeful Protecţiei proprietăţii era 
acela că toate contoarele și comenzile pentru consumul extensiv 


300 


al electricității și gazelor se aflau la ultimul nivel de jos. De 
acolo erau monitorizate nevoile generale de energie ale clădirii 
— pentru încălzire, ascensoare, aer condiționat şi iluminare. 
Lângă baza ultimului tronson al scării, un om slab și 
scofâlcit, în salopetă, cu păr blond ca nisipul, nepieptănat, și 
obraji țepoşi, părea să inspecteze lăzile de gunoi. Ridică 
privirea, apoi își abandonă activitatea și se apropie în timp ce 
Harry London și detectivii coborau. 
— Domnul London? 
Neîndoielnic, era aceeași voce slabă de la telefon. 
— Exact. Dumneata eşti Ernie, omul de serviciu? 
Omul în salopetă dădu din cap: 
— Zău că nu v-aţi grăbit. 
— Lasă asta, Aia-s tot acolo? 
= Înăuntru. 
Ingrijitorul arătă spre o ușă metalică, similară cu celelalte de 
la nivelele superioare. 
— Câţi? 
— Trei. Ascultati, ce s-aude cu banii mei? 
— Pentru Dumnezeu! exclamă nerăbdător London. O să ti-i 
primești. 
Locotenentul Wineski interveni: 
— Mai e cineva înăuntru? 
Cu o mutră posomorâtă, îngrijitorul clătină din cap. 
— Nu-i mai nime-aicea jos decât eu. 
.— În regulă. 
Wineski trecu în față, preluând comanda. Lui London și 
celuilalt detectiv le spuse: 
-O s-o facem repede. Harry, tu intri ùltimi: Când am ajus 
înăuntru, stai dincoace de ușă până-ți spun eu. 
Apoi, îngrijitorului: 
— Dumneata aștepți aici. 
Puse o mână pe ușa de metal, apoi ordonă: 
— Acum! 
În clipa când ușa zbura de perete, cei trei năvăliră înăuntru. 
Dincolo de ușă, lângă un zid interior aflat cam la opt metri 
distanță, lucrau trei oameni. Ulterior, Harry London avea să 


301 


raporteze cu desfătare: „Dacă le trimiteam o listă prin poștă, 
specificând cum am dori să fie etalate dovezile, n-ar fi putut sta 
mai bine.“ 

Un cofret de transformatori electrici — instalat, apoi încuiat 
de GSP & L — era deschis. Mai multe comutatoare ale transfor- 
matorilor, avea să se descopere mai târziu, fuseseră deschise, 
înfășurate cu izolierband, apoi închise la loc. Efectul consta în a 
reduce înregistrările pe contoare cu o treime. La câțiva pași 
distanță, un contor de gaze avea o derivație ilegală parţial 
expusă. Piese de rezervă şi scule pentru lucrarea în curs 'de 
efectuare zăceau împrăștiate prin jur — patente izolate, chei de 
dulii, sigilii-disc de plumb şi o presă pentru sigilat (ambele 
furate de la GSP & L) şi cofretul transformatorilor cu o cheie — 
tot furată — în încuietoare. 

Wineski anunță cu voce puternică, limpede: 

— Suntem ofițeri de poliție! Nici o mișcare! Lăsaţi toate la 
locul lor! 

La sunetul ușii deschizându-se, doi din cei ce lucrau se 
răsuciră. Al treilea, care zăcea întins cât era de lung, meșterind 
la derivaţia contorului de gaz, se rostogoli lateral să vadă ce se 
întâmplă, apoi sări iute pe vine. Toţi trei purtau salopete curate, 
tip uniformă, pe umăr cu câte un ecuson având inițialele 
întrepătrunse Q.E.G.C., ceea ce însemna „Quayle Electrical & 
Gas Contracting“, cum urmau să dovedească cercetări ulte- 
rioare ce aveau să se extindă. 

Dintre cei doi bărbaţi aflați mai aproape de intrare, unul era 
uriaș, bărbos și cu fizic de luptător. Antebrațele sale, cu 
mânecile suflecate, prezentau mușchi umflati. Celălalt era tânăr 
— părea doar cu puţin mai mult decât un băiat — un chip îngust și 
trăsături ascuţite. Arătă o spaimă instantanee. 

Uriașul cel bărbos fu mai puțin intimidat. Ignorând comanda 
de a nu face nici o mişcare, înșfăcă o rangă grea pentru ţevi, o 
ridică și sări înainte. 

Harry London, care stătuse mai retras aşa cum i se spusese, 
îl văzu pe Wineski băgând repede mâna sub haină; o clipă mai 
târziu, în mână avea un pistol. 

- Ochesc ca focu’, lătră detectivul. Dacă mai faci un pas îţi 
vâr un glonte în picior. 

Și, cum bărbosul ezita: 

2 Aruncă ranga — acum! 


302 


Celălalt detectiv, Brown, scosese şi el un pistol, iar even- 
tualul atacant se supuse fără tragere de inimă. 

— Tu de lângă perete! se răsti Wineski, al treilea om, mai în 
vârstă decât primii doi, stătea acum în picioare și părea gata s-o 
ia la fugă. Nu-ncerca nimic! Întoarce-te cu "fata la perete! 
Ceilalţi doi — lângă el, faceţi la fel. 

Încruntat, cu ochii plini de ură, bărbosul dădu înapoi. 
Muncitorul cel tânăr, alb la față, cu trupul tremurându-i vizibil, 
se și grăbise să se conformeze. 

"Urmă o pauză în cursul căreia țăcăniră trei perechi de cătușe. 

— Gata, Harry, îl chemă Wineski. Acuma spune-ne 
ce-nseamnă toate chestiile-astea. 

— Sunt genul de probe materiale pe care le căutam, îl asigură 
şeful Protecţiei proprietăţii. Probe de furt masiv al. curentului 
electric şi energiei. 

— Ai s-o declari în instanță sub prestare de jurământ? 

— Cu siguranță. Și alții la fel. Vă vom da câţi martori experţi 
vreți. 

— Binisor. 

«© Wineski li se adresă celor trei oameni cu cătușe: 

— Rămâneți cu fața la perete dar ascultați-mă cu atenție. 
Sunteţi în stare de arest şi am datoria să vă comunic drepturile. 
Nu sunteți obligați să faceți o declaraţie. Oricum,dacă o faceți... 

Când familiarele cuvinte ale codului Miranda se sfârșiră, 
Wineski le făcu semn lui Brown și London să vină cu el lângă 
ieșire. Acolo le spuse, cu glas scăzut: 

— Vreau să spintec păsările-astea. După cum arată, puștiul e 
gata să cedeze; s-ar putea să ciripească. Brownie, caută un 
telefon. Cheamă încă o mașină. 

- Bine. 

Al doilea detectiv băgă la loc pistolul și ieși. 

Ușa spre scară era acum deschisă și, peste câteva momente, 
se putură auzi pași coborând în fugă. In timp ce London și 
Wineski se repezeau spre ușă, apăru Art Romeo și cei doi se 
relaxară. | 

-O mină de aur, îi spuse Harry London adjunctului său. 
Aruncă o privire. 

Omulețul care, ca de obicei, arăta el însuşi ca un viclean 
personaj al lumii subterane, cuprinse din priviri scena și fluieră 
încet. : 


303 


Locotenentul Wineski, care-l cunoștea pe Romeo încă dina- 
inte de-a fi lucrat pentru GSP & L, îi spuse: 

- Dacă ai adus echipament foto, mai bine-ncepe să faci 
poze. . ` 

— Se face, locotenente. 

Romeo își dădu jos de pe umăr o geantă din piele neagră și 
începu să asambleze un aparat de fotografiat cu blitz. 

In timp ce făcea mai multe zeci de fotografii, din unghiuri 
diferite, ale echipamentelor împrăștiate si activității ilegale 
neterminate, sosiră întăririle din partea poliției — doi ofițeri în 
uniformă, însoțiți de detectivul Brown. 

Peste câteva minute arestații fură conduși afară — cel mai 
tânăr, care tot speriat era, fiind luat separat, primul. În timp ce 
un ofiter în uniformă rămânea să păzească probele, Wineski îi 
urmă. Îi spuse lui Harry London, făcând cu ochiul: 

— Vreau să-l interoghez eu pe puştiul ăla. Te-anunţ ce 
se-ntâmplă. 


- Wiheski a avut dreptate-al naibii, îl informă Harry London 
pe Nim Goldman. Puștiul — are optișpe ani, apropó, și abia a 
ieșit din școala profesională — s-a pierdut și a dat totul afară. 
Apoi Wineski şi Brown au folosit cele aflate de la el ca să 
stoarcă mai multe informaţii de la ceilalți doi. 

Trecuseră patru zile de la confruntarea şi arestările din Zaco 
Building. Imediat după evenimente, London îi raportase scurt 
lui Nim. Acum, ca musafir la masă al lui Nim în salonul de 
masă al funcţionarilor superiori din sediul GSP & L, oferea 
detalii suplimentare. 

— Dă-i drumul, spuse Nim, mai zi-mi. 

Se întrerupseseră pentru a degusta dumicați mari de stufat de 
miel — o populară „specialitatea zilei“ pentru care bucătarul şef 
era mult apreciat. 

- Păi, conform lui Boris Wineski, când l-au interogat pe 
malacui ăla — Kasner îl cheamă — n-a prea vorbit. E șiret, are o 
arestare la activ, nici o condamnare. Cel mai vârstnic, care lucra 
la derivaţia pentru gaze, a dat pe gură câteva chestii pe care nu 


304 . 


le stiam, după care a amuţit și el. De-acuma, însă, nu mai conta. 
Poliția avea toate informatiile importante — și camionul. 

- A, da, camionul. Poliția l-a confiscat? 

— Pe toți dracii, da! 

Deloc 'surprinzător, glasul lui “London suna fericit; în 
ultimele câteva zile avusese o stare proastă. 

— Maşina era încărcată cu și mai multe dovezi de ilegalităţi 
decât au fost lăsate pe jos în Zaco Building. Erau acolo contoare 
electrice, sigilii, chei și inele de încuiat, cabluri de ocolit con- 
toarele, tot ce vrei și ce nu vrei. Şi aproape toate erau furate — 
firesc. Așa ceva nu se cumpără pe "piata liberă. Un lucru pe care 
am ajuns să-l credem e că cei de la Quayle au un ajutor chiar 
aici în sânul companiei, care a fost sursa lor de materiale. Acum 
lucrăm la identificarea complicelui. 

— Firma Quayle, întrebă Nim, ce s-a descoperit despre ea? 

— Destule. Mai întâi, erau suficient de multe obiecte incrimi- 
natoare în camion și în Zaco Building pentru ca Wineski să nu 
ceară un mandat de percheziţie la localul Quayle. L-a cerut și 
l-a obtinut imediat. Rezultatul: politia era acolo încă înainte ca 
ăia de la Quayle să fi aflat măcar că le-au fost arestați oamenii. 

— Vezi să nu ţi se răcească stufatul, îl povățui Nim. E bun. 

— Te cred. Aranjează ş și tu ca să mănânc aici mai des, bine? 

- Continuă să obtii rezultate de soiul ăstora de săptămâna 
trecută și-ai să poti” ajunge aici cu regularitate încă înainte 
s-apuci să- -ți dai seama. 

Salonul de masă, rezervat pentru vicepreședinții companiei 
și alți superiori, plus invitații acestora, era modest ca mărime și 
decor, astfel ca să nu dea i impresia de opulenţă când erau adusi 
înăuntru oameni din afară. Dar mâncarea era excepțională. 
Calitatea ei o depășea pe aceea de la bufetul expres al persona- 
lului general, amplasat la un etaj inferior. 

— Revenind la Quayle Electrical & Gas, spuse London, mai 
întâi au avut activitate legală — mărișoară, cu un parc de 
douăzeci și cinci de camioane. Mai au și o rețea de subcontrac- 
tori, firme mai mici, cărora le plasează comenzi. După cum 
se-arată acum — și din nou îl citez pe locotenentul -Wineski — 
Quayle și-a folosit latura legală a activităţilor ca acoperire 
pentru furtul de energie, în care s-au aruncat în stil mare. S-au 
găsit mult mai multe materiale în incinta firmei — de-același soi 
cu cele din camionul pe care l-au trimis la Zaco. 


305 


— Spune-mi un lucru, ceru Nim. Dacă o companie cum e 
Quayle a început prin a respecta legea, de ce Dumnezeu să se fi 
băgat în furtul de curent? 


London ridică din umeri: 


— Cel mai vechi motiv din lume: banii. O parte e deducție, 
dar după cum se asamblează piesele reiese că — la fel ca o 
mulțime de firme în zilele noastre - Quayle are de furcă să 
scoată profituri mari din cauza preturilor ridicate. Dar munca 
ilegală aduce mari profituri. De. ce? Pentru că pot factura de 
cinci, şase, șapte ori poate, fată de cât ar face pentru comenzi 
obișnuite. Tar instituţiile pentru care lucrează — ca Zaco 
Building - sunt încântate să plătească fiindcă se așteaptă la 
economii şi mai mari în costurile /or. Un alt lucru pe care nu 
trebuie să-l uiţi. Nim, este că până nu demult totul a fost ușor, 
mizilicuri; le-a mers. 


— După cum sună toate astea, încă mai e destul de descâlcit? 


— Un ghem mare de câlți, confirmă London. Şi ar putea trece 
luni de zile până să se limpezească tot peisajul. Deocamdată, 
însă, două lucruri ne sunt de folos. Unu, biroul Procurorului 
Districtual e realmente interesat; au dat cazul unui procuror iar 
Wineski lucrează cu el. Doi, firma Quayle a păstrat documente 
detaliate asupra tuturor lucrărilor ei, și ale subcontractorilor. 


— lar poliția are documentele astea? 


— Exact — doar că de-acum le poate căpăta si Procurorul 
Districtual. Au apărut în timpul cercetării. O problemă e aceea 
că nu există nimic care să arate care lucrări au fost legale și care 
frauduloase. Ăsta-i domeniul unde ajută oamenii din departa- 
mentul meu. 

— În ce fel? 

— Verificăm fiecare lucrare efectuată de compania Quayle în 
ultimul an. Un lucru pe care-l indică documentaţia lor — 
ordinele de. muncă — este exact ce materiale s-au folosit în 
fiecare caz. Dacă putem demonstra că au fost furate sau utilizate 
în scopuri ilegale — şi în multe situații reiese că vom putea — 
Procurorul Districtua! o să aibă un caz mare şi gras de instru- 
mentat. 
~ Nim medită, digerând informaţiile pe care le primise. 
Intrebă: 


306 


— Cum rămâne cu compania proprietară a Zaco Building și 
celelalte persoane pentru care Quayle a prestat servicii ilegale? 
Presupun că-i vom urmări și pe ei în justiție? 

— Cum să nu! Ar trebui să existe consemnări ale plăţilor 
către Quayle în registrele de la Zaco și ceilalți, ceea ce deschide 
o întreagă altă latură a cazului. 

Glasul lui London reflecta un entuziasm crescând: 

— Îţi spun eu, Nim, am descoperit un cuib de şobolani grași. 
Prevăd că unele nume ilustre din orașul ăsta au să se umple de 
noroi până se termină toată povestea. 

— Preşedintele va dori un raport amănunțit. Și rapoarte des- 
pre ce progrese facem, pe urmă. 

- O să le primească. Şi tu la fel. 

— Cum stai cu personalul. Poţi să te descurci în toate astea cu 
oamenii pe care-i ai acum? 

— Încă nu sunt sigur. Nim. S-ar putea să am nevoie de ajutor. 
Dacă da, îţi dau de veste săptămâna viitoare. 

— Ce s-a întâmplat cu cei trei care au fost arestaţi? 

— Au ieșit pe cauţiune. Poliția protejează pustiul, tinându- ] 
ascuns, pentru că intenționează 'să-l folosească drept n martor al 
acuzării. Apropos, un lucru pe care l-a spus a fost că numai 
unele dintre echipele de la Quayle — cele de încredere — au 
lucrat la instalații pentru furt de energie. Dacă ne putem res- 
trânge la care echipe, investigațiile vor deveni mai uşoare. 

— Un singur lucru mă nedumerește, spuse Nim. De vreme ce 
treaba ilegală de la Zaco Building era deja făcută, de ce s-a 
întors acolo echipa de la Quayle? 

— Asta-i una de să mori de râs, răspunse London. Să râzi de 
ei. După cum a prins puștiul din auzite și i-a spus lui Wineski, 
cineva în temă de la Zaco a auzit un zvon despre pânda noastră 
— a lui Art Romeo și a mea. L-a îngrijorat. Așa că au hotărât să 
nu mai fure atât de mult, iar ceea ce făceau ăia trei acolo era să 
modifice lucrarea de mai-nainte. Dacă o lăsau bine-mersi în 
pace, am fi putut fierbe pe veci în suc propriu, așteptând. 

— Că tot veni vorba de fiert, spuse Nim, mai ia puțin stufat. 


Mai târziu în cursul după-amiezei, în timp ce Nim era 
împreună cu J. Eric Humphrey în apartamentul de birouri al 
preşedintelui, descrise conținutul raportului pe care i-l prezen- 
tase șeful Protecţiei proprietății. í 


307 


— L-ai putea privi ca pe un mic dar de Crăciun, spuse Nim. 

Humphrey î își exprimă scurt aprobarea, zâmbi auzind aluzia 
la Crăciun, până la care mai erau cinci zile, apoi abandonă 
subiectul. După cum era Nim conștient, alte probleme cântăreau 
mai greu în mintea președintelui. 

Unul era Tunipah. Un altul era apa. Al treilea era petrolul. 

Audierile aspra cererii de licență a CSP & L pentru Tunipah 
înaintea Comisiei pentru energie din California continuau chiar 
mai încet decât se prevăzuse, ritmul lor fiind descris în ajun de 
Oscar O'Brien: „Un melc în comparație cu un supersonic“. 
Evident, abia peste luni de zile prezentul stadiu, cel dintâi, al 
dezbaterilor avea să se încheie, cu perspectiva etapelor ulte- 
rioare întinzându-se pe mai mulți ani. Alături de aceasta, 
celelalte audieri conexe — în fata Comisiei utilităţilor publice, 
într-a Consiliului calității resurselor de apă şi a Consiliului 
resurselor atmosferice — nici măcar nu începuseră. 

Ca rezultat, O’Brien îşi revăzuse aprecierea anterioară că 
procedurile de licentiere vor dura între şase și șapte ani. „După 
cum merg lucrurile“, raportase el cu o zi în urmă, ar putea trece 
opt ani, zece chiar, înainte de-a obține permisiunea să începem 
construcția. Presupunând c-o vom obține“. 

Cât despre celelalte centrale propuse, inclusiv hidrocentrala 
cu pompe de la Devil's Gate și geotermala de la Fincastle, 
progresul era la fel de lent și deprimant. 

Și în tot acest timp, "după cum își dădeau seama Eric 
Humphrey, Nim și ceilalți din ierarhia GSP & L, se apropia tot 
mai mult o zi a recunoașterii; o zi când cererea publică avea să 
depășească, de departe ceea ce se putea produce cu facilităţile 
existente. În ziua aceea şi după, uzinele neconstruite de’ la 
Tunipah, Fincastle, Devil”s Gate et a/ aveau să fie dorite cu 
desperare, dar în van. 

Apa era al doilea motiv de preocupare al preşedintelui. 

In pofida -a două furtuni de iarnă însotite de ploi, precipi- 
tatiile fuseseră până-n prezent alarmant de reduse în California. 
Rezervoarele golite în urma unei secete anterioare, se prezentau 
mult sub nivelul normal pentru a treia săptămână din decembrie. 
Iar zăpada, care de obicei cădea din belșug în Sierra Nevada și 
prin alte părți, fusese deosebit de puțină sau chiar inexistentă. 

În anii bogaţi î în precipitații, zăpada de iarnă însemna bani în 
contul bancar al uriașelor utilități publice ca Golden State 


308 


Power & Light. Când zăpada se topea, primăvara, torente şi 
râuri umflate se rostogeleau în jos, umplând lacurile de 
acumulare care aveau să alimenteze o vastă rețea de hidrocen- 
trale în timpul verii ce urma. 

Acum, conform estimaţiilor ce i se dăduseră lui Eric Hum- 
phrey, energia hidroelectrică din anul următor putea fi redusă 
cu douăzeci și cinci la sută din cauza lipsei de apă curgătoare. 

Apoi, petrolul. 

Pentru Golden State Power & Light, la fel ca și pentru alte 
companii de utilitate- publică în lungul ambelor coaste litorale, 
petrolul reprezenta cel mai mare semn de întrebare, cea mai 
mare îngrijorare potenţială din toate. 

Nu mai departe de acea dimineață, în „Cronicle West“ 
redactor-comentator rezumase situatia: 


Pericolul lcgat de petrol s-a strecurat, ca un tigru prin savană, în 
vreme ce noi nu observam sau nu voiam să observăm. 

A început cu declinul dolarului S.U.A. acum câţiva ani — „verzișorul“ 
nostru odinioară respectat, dar carc nu mai arc putere, nu mai c „pretios ca 
aurul“, căci acoperirea în aur a dolarului a fost anulată în timpul 
președințici lui Nixon. 

Apoi, în timp ce dolarul se prăbușca datorită incompetențci și politicii 
de la Washington, națiunile exportatoare de petrol din Orientul’ Mijlociu, 
Africa de Nord și de Vest, Indonczia și Venczucla, și-au mărit prețurile în 
dolari într-o încercare de a păstra paritatea. 

"Nu au rcușit. Dolarul continuă să sc scufunde precum soarele la apus, 
valorând din ce în cc mai putin în tenmcnii rcalci valori pentru că S.U.A. 
au plătit (şi continuă să plătească) pe petrolul de import mult mai mult 
decât câștigă cu exporturile. Și pe măsură ce tot mai multi dolari luau 
drumul Arabici Saudite, al Iranului şi al altor țări, alţii crau tipăriți de 
Trezoreria S.U.A - dopreciind ș și mai mult valoarea dolarului. 

După accca am fost martorii unor experiențe interimare - plata 
țițeiului prin intermediul unui „coş de târguicli“: fiind una dintre cle. 
(Acesta c un cufemism bombastic pentru amestecul de mărci germanc, 
guldeni, franci francezi și elveţieni, lire sterlinc, ycni şi dolari.) Dar și 
acest procedeu s-a dovedit incficient, căci dolarul şi lira depreciate au tras 
coșul în jos. 

În cele din urmă, naţiunile producătoare de petrol au cerut ca plata să 
sc facă în singura moncdă carc, în lunga istorie a acestei lumi, nu şi-a 
diminuat niciodată valoarea -- aurul. 

Statele Unite au refuzat. Încă mai refuză. (Bincînţeles, putem percepe 
punctul de vedere al Trezorerici. Statelor Unite nu le-a râmas atât de mult 
aur, după ce au irosit cantități cnomnc în încercări zadamice de a 
demonctiza “aurul. De fapt, la Fort Knox și în băncile Rezervei Federale 
n-a mai rămas decât strictul necesar pentru a plăti factura petrolului pe 
anul următor.) 


309 


În schimb, Tezaurul S.U.A., care timp de peste un deceniu s-a bazat 
pe tipografiile de bancnote -— fâră nici o acoperire -- pentru a-și plăti 
datoriile, s-a oferit să zorcască tipografiile şi să producă și mai mulţi 
dolari de hârtic. 

Dar de astă dată națiunile producătoare de petrol nu s-au mai lăsat. Au 
spus, efectiv: „Dacă vrem bani de hârtic, ni-i putem tipări singuri — fără a 
ne vinde petrolul ca să-i obținem.“ Și, la fel ca legendarul spălător chinez 
care insista „Nu bănuțel, nu 'spălățeli, acum ne amenință: „Nu dăţi aur, nu 
dăm petrol.” 

Aşa că, se parc, impasul c iminent. 

Adevărat, petrolul n-a încetat să curgă - încă! La fel de adevărat: ar 
mai putca trece un an și mai binc până va înceta. 

Între timp, discuţiile dintre guveme continuă, aşa că ar fi posibil un 
compromis. 

Om'trăi şi-om vedca. 


Nesiguranța generală cu privire la petrol eră un amenințător 
nor negru asupra GSP & L, întrucât aproape jumătate” din 
capacitatea generatoare a companiei depindea de petrol — com- 
bustibil, în cea mai mare parte, de import. 

Gazele naturale, care cândva existaseră la discreţie pentru 
generarea de curent electric, erau deja pe terminate. 

Astfel, perspectiva unei crize simultane de petrol, gaze și apă 
era un lucru la care Eric Humphery, Nim și alții din conducere pre- 
ferau să nu se gândească — și se cutremurau atunci când o făceau. 


— Există vreo șansă, credeți, îl întrebă Eric Humphery pe 
Paul Sherman Yale, ca guvernatorul să se răzpândească și să 
dea o aprobare a proiectului nostru Tunipah? La urma urmei, cu 
o criză de petrol şi gaze în curs, și cu energia nucleară încă în 
limbo”, ce argument mai puternic ar exista în favoarea unei 
termocentrale cu cărbuni? 

DI. Yale li se alăturase lui Humphrey si Nim la scurt tim 
după raportul acestuia din urmă privind furtul de energie. fh 
ajun, noul și distinsul purtător de cuvânt al GSP & L fusese în 
Sacramento, la capitoliul de stat. 

— Guvernatorul recunoaște acest argument, spuse Yale, și 
oscilează. M-am văzut cu el ieri şi am insistat să facă o decla- 
rație pro- Tunipah. Aș spune că șansele de-a o face sunt șaizeci 
la patruzeci. 

— Mă bucur s-o aud. 


* Limbo = tărâm de nicăieri, nici iad nici rai (N.T.). 


310 


Humphrey se lumină la față vizibil iar Nim îsi spuse: încă o 
dată s-a demonstrat înțelepciunea preşedintelui de a-l fi angajat 
pe Paul Yale. Yale părea. capabil să intre în biroul Guver- 
natorului fără a se anunţa în prealabil oricând dorea și același 
lucru era valabil și privind accesul la legislatorii superiori lui. 

- Vă pot spune, domnilor, zise Yale, că în Sacramento 
lumea își face o mulțime de griji cu petrolul. Cei cu care am stat 
ieri de’ vorbă, printre care Guvernatorul, văd raționalizarea 
benzinei ca fiind în curând inevitabilă, indiferent că se rezolvă 
sau nu prezenta criză. 

— Personal, spuse Humphrey, aș considera asta un lucru bun. 
Felul în care nord-americanii au folosit mașinile, mai ales pe 
cele mari, risipind benzina ca şi cum ziua de mâine nici n-ar 
exista, a fost grosolan și dezgustător. Europenii -pe bună 
dreptate — ne socotesc responsabili. 

Nim rezistă unui impuls de a-i aminti președintelui de pro- 
pria sa mașină mare. In loc de asta, îi spuse lui Yale: 

— Sper că la Sacramento e clar că producerea energiei elec- 
trice e o aplicație mult mai ieftină a petrolului decât funcționarea 
automobilelor. 

Paul Sherman Yale surâse: 

- Te asigur că nu pierd nici un prilej — public sau privat — de 
a sublinia acest lucru. 

Nim î îsi aminti că Yale sub/iniase chestiunea public, în urmă 
cuo săptămână. O făcuse într-o emisiune t.v. „Întâlnire cu presa 
din stat“, unde, ținând seama de timpul trecut de la numirea sa, 
fostul Magistrat. Asociat se dovedise remarcabil de cunoscător 
al afacerilor GSP & L. Privind acasă emisiunea, Nim simtise 
din nou regretul de-a nu mai fi purtătorul de cuvânt al strategiei 
companiei. Cinstea însă îl obliga să admită că Yale își făcea 
superb datoria. 

Gândurile lui Eric Humphrey reveniseră la discuția despre petrol. 

— Uneori mă gândesc că dacă aş fi arab aș refuza dolarii de 
hârtie pentru petrolul meu și aș pretinde aur, sau cel puțin o mo- 
nedă cu acoperire în aur. Mă întreb dacă Statele Unite vor ceda 
și vor folosi o parte din aurul nostru, fie chiar pentru puțin timp. 

— Avem măcar atât de mult pe cât se crede? întrebă Nim. Se 
pare că planează unele îndoieli. 

Humphrey păru surprins. Dl. Yale nu; un zâmbet vag îi 
plutea pe buze. 


311 


— Subscriu unui buletin informativ financiar — „Buletinul 
Internaţional Harry Schultz“, urmă Nim. Adesea există lucruri 
care se dovedesc a fi adevărate dar ziarele nu par a voi să le 
publice. Schultz a scris despre doi oameni -un avocat din 
Washington, Dr. Peter Beter, care a fost consilier la Banca de 
Import-Export a Statelor Unite, și Edward Durell, un industriaș 
american. Amândoi strigă „fraudă“ î în legătură cu aurul de la 
Fort Knox, declarând că s-ar putea să fie mult mai puţin decât 
crede lumea. 

Paul Sherman Yale dădu din cap: 

— Destul de puţini oameni din Washington au auzit de 
aceştia doi, dar nu mulţi ar recunoaşte-o. Incidental, și eu 
subscriu la buletinul lui Schultz. 

-Ceea ce susțin Beter şi Durell, îi explică Nim lui 
Humphrey, e că aurul de la Fort Knox n-a mai fost revizuit 
corespunzător din 1953. Mai pretind și că partea cea mai mare 
din aurul rămas e impur — din monezi topite care contineau 
argint, cupru și antimoniu, pe care Președintele Roosevelt le-a 
rechiziționat când a fost scoasă în afara legii deținerea aurului 
de către cetățenii americani. Acest unic fapt a coborât holdingul 
de aur cu douăzeci la sută, poate chiar mai mult. 

- N-am mai auzit asta, spuse Humphrey. Interesant. 

— Și mai urmează, continuă Nim. Se presupune că în criza 
A jară i din 1960 o mare parte din aurul S.U.A. a fost folosit 
pentru a sprijini dolarul, cu interiția de a fi pus pe urmă la loc. 
Ceea ce nu s-a făcut niciodată. 

— În acest caz, întrebă Humphrey, de ce se tine secret? 

— Asta-i ușor de răspuns, interveni Paul Yale. Dacă restul 
lumii ar crede că Statele Unite nu au aurul pe care îl declară, ar 
urma o nouă alergare a dolarului — panica vânzărilor. 

Adăugă gânditor: 

— Am auzit la Washington zvonuri despre. aurul acela lipsă. 
Se spune că fiecare nou Secretar al Tezaurului jură să păstreze 
secretul, apoi i se spune care e realitatea. Un lucru este clar: 
guvernul n-ar permite o revizuire independentă a aurului de la 
Fort Knox. 

Ridică din umeri: 

-N-am nici o cale de-a afla dacă afirmațiile lui Beter şi 
Durrel sunt adevărate. Dar s-au întâmplat lucruri şi mai stranii, 
mai ales la Washington. 


312 


Eric Humphrey oftă: 

— Există momente, îi spuse el lui Yale, când mă trezesc 
dorindu-mi ca asistentul meu să fie mai puţin informat, să 
citească mai puțin, iar din când în când să-și mai înfrâneze 
mintea aia a lui iscoditoare. Ca şi cum n-aş avea destule de ce 
să mă agit — Tunipah, cărbuni, apă, gaze, "petrol — acum mi-a 
mai venit și cu aurul. 


În biroul cu lambriuri de mahon al președintelui de la Sediul 
din Cable Hill al Clubului Sequoia, Laura Bo Carmichael ezita, 
cu stiloul pregătit deasupra unui cec din fața ei. Valora douăzeci 
şi cinci de mii de dolari. 

Cecul era scos din contul special pentru proiecte al clubului. 
Adresant: power & light for people. 

Banii aveau să reprezinte a doua rată dirittitalul de cincizeci 
de mii de dolari acordat în august trecut organizației lui Davcy 
Birdsong. Prima plată se efectuase cu cinci luni în urmă, 
imediat după înțelegerea confidențială între Clubul Sequoia și 
p & lfp. Acum i-o datorau pe a doua. 

Semnătura lui Roderick Pritchett, secretarul administrativ al 
Clubului Sequoia, figura deja pe cec, cu un rând sub locul unde 
era necesară cea a președintelui. Cu o zbatere a stiloului 

— iscălitura ei era de obicei ilizibilă — Laura Bo putea oficializa 
cecul. Totuși, încă mai ezita. 

Decizia alianţei Clubului Sequoia cu p & lfp o chinuise cu 
îndoieli, imediat după realizare și permanent de-atunci încoace. 

Aceste îndoieli fuseseră accentuate la audierile pentru 
Tunipah unde Davey Birdsong, era ea de părere, se comportase 
abominabil. Întregul intelect al Laurei Bo se revolta împotriva a 
ceea ce ea considera niște tactici ieftine și grosolane, a jocului 
clovnesc pentru galerie, a apelului său cinic la cele mai de j jos 
nivele ale inteligentei. 

Acum se întreba din nou: greșise oare acordând votul deci- 
siv care aproba alianța și punea banii la dispoziție? Respectatul 


313 


Club Sequoia se înjosise si se dezonorase printr-o asociere 
pentru care — dacă adevărul devenea public, după cum s-ar fi 
putut — Laura Bo, ca președintă, ar fi fost făcută răspunzătoare? 

N-ar fi trebuit, la urma urmei, să treacă de partea Priscillei 
Quinn, care își exprimase clar opinia despre Birdsong? Laura 
Bo își aducea aminte — clar şi incomod — cuvintele Priscillei: 
Te oate instinctele îmi spun să nu ne îicredem în el... Am ȘI 
Principii, ceva ce individului aceluia dezgustător pare să-i 
lipsească.“ Şi, după aceea: „Cred'că veți regreta cu toții acest 
vot. AȘ vrea ca dezaprobarea mea să se consemneze În scris.“ 

Laura Bo Carmichael î își regreta deja votul. 

Lăsă jos stiloul, cu cecul încă nesemnat, și întinse mâna spre 
receptorul unui interfon. Când răspunse secretarul-manager, îl 
întrebă: 

— Roderich, ai putea să vii puțin, te rog? 

Câteva minute mai târziu îi spunea: 

— Mi-a trecut prin minte că am putea să ne mai gândim dacă 
să facem acestă a doua plată. Dacă prima a fost o greșeală, 
atunci cel puțin nyem nevoie s-o repetăm. 

Pritchett, 'spilcuit şi fercheș ca de obicei, păru surprins. Își 
scoase ochelarii fără 'rame și şi-i lustrui cu o batistă, veche 
tactică consumatoare de timp. 

— V-a trecut prin gând, Doamnă Președintă, spuse el, punân- 
du-și la loc ochelarii pe nas, că dacă am refuza plata acestor 
fonduri am viola o convenție în care am intrat onorabil și care a 
fost respectată — până acum — de partea cealaltă? 

-Dar a fost respectată? Ce-am obținut pentru primele 
douăzeci și cinci de mii de dolari — cabotinismele lui Birdsong 
de la audierile pentru Tunipah? 

— Aș zice, spuse Pritchett, alegându-și cu grijă cuvintele, că 
Birdsong a realizat mult mai mult decât niște simple caboti- 
nisme. Tacticile lui, oricât de dure — categoric mai dure decât ar 
fi fost ale noastre — au fost șirete. Până acum a făcut ca partea 
cea mai mare din atenția "mass-mediei să se focalizeze pe 
opoziția față de Tunipah, "câtă vreme argumentele Golden State 
Power & Light au beneficiat doar de o atenție mărginașă. A mai 
reușit şi să le «demoleze martorul-cheie, Goldman -— mai întâi 
provocându- -l, apoi ținându-se deoparte în timp ce Goldman se 
certa cu tot ce vedea, inclusiv propria sa companie. 


314 


— Mi-a părut rău pentru el, spuse Laura Bo. Il cunosc de 
mult pe Nim Goldman și, oricât de prost orientat o fi, e onest și 
sincer. Nu merita ceea ce s-a întâmplat. 

Pritchett spuse tantos: 

-În înfruntările de acest gen, unii dintre cei implicați — și 
reputaţiile lor — au șansa să se aleagă cu vânătăi. Important, din 
punctul de vedere al Clubului Sequoia, este să învingem. Și 
unde-i vorba de Tunipah, cred că vom reuși. 

- lar eu n-am crezut niciodată, răspunse Laura Bo, în victo- 
ria cu orice pref. Am ascultat acest argument acum mulţi ani. 
Până-n ziua mortii mele voi regreta că nu l-am contestat. 

Secretarul administrativ simţi că-i vine să ofieze dar se 
abținu. Mai întâlnise de multe ori în trecut vinovăția recurentă a 
doamnei Carmichael pentru Hiroshima- -Nagasaki și învățase 
să-i facă față. Bătând sprinten în retragere o asigură: 

— Mi-am ales nefericit cuvintele. Ceea ce-ar fi trebuit să 
spun e că înțelegerea cu Birdsong ne va ajuta să ne atingem 
obiectivele, care sunt admirabile, cum bine știm amândoi. 

— Dar unde ajung toți acești bani? 

- O parte din ei la Birdsong î însuși, firește. La urma urmei, el 
personal consumă multe ore — continuă să participe la acele 
audieri zi de zi, examinează în cruce noi martori, menținându-se 
totodată pe sine și opoziția fată de Tunipah în paginile ziarelor. 
Apoi mai sunt și 'suporterii lui. A reușit să umple încontinuu cu 
ei sala de audieri; fie și doar asta creează o impresie de puter- 
nică opoziție spontană din partea publicului față de Tunipah. 

- Insinuezi că nu e spontană? Că Birdsong îi plătește pe 
oamenii aceia ca să se afle acolo? 

— Câtuși de puțin. 

Din nou Pritchett î își alese cu grijă cuvintele; știa cum se făcea 
treaba, căci discutase cu Birdsong, dar nu-i venea să spună concret. 

- Hai să zicem că unii din oamenii aceia au cheltuieli de 
făcut, că trebuie să lipsească de la serviciu și așa mai departe. 
De asemenea, aceiași susținători, sau alții recrutați de Birdsong, 
au organizat "manifestații la întrunirea anuală a' Golden State 
Power & Light. Ne-a spus despre planurile lui pentru acolo, 
dacă mai tii minte, când ne-am întâlnit. 

Laura Bo Carmichael se arătă şocată. 

— Demonstranti plătiți! Tulburare p/ătită a unei întruniri 
anuale! Toate, cu banii noștri! Nu-mi place deloc. 


315 


— Daţi-mi voie să vă reamintesc ceva, Doamnă Președinte, 
replică mustrător Pritchett. Am intrat în acest aranjament cu 
p & lfp cu ochii deschişi. Când s-a întrunit comitetul nostru 
— domnul Irwin Saunders, doamna Quinn, dumneavoastră şi cu 
mine — eram conștienți că metodele lui Birdsong ar putea fi, mă 
rog... neortodoxe în "comparaţie cu ale noastre. Acum câteva 
zile mi-am revăzut însemnările 'de la acea întâlnire din august și 
căzuserăm de acord că s-ar putea să existe anumite lucruri 
„despre care ar fi bine să nu ştim*. Incidental acestea au fost 
cuvintele exacte ale domnului Saunders. 

— Dar oare Irwin, la vremea aceea, înțelegea metodele lui 
Birdsong? 

— Cred că, spuse uscat Pritchett, în calitatea sa de avocat cu 
experienţă, avea o idee destul de clară. 

Argumentul era întemeiat. După cum ştiau ` prietenii şi 
duşmanii săi, Irwin Saunders era un luptător trecut prin ciur și 
prin dârmon prin tribunale și nu se remarcase prin drăgălășenii 
etice. Poate că el judecase' în avans, mai exact decât oricine, 
cum avea să acţioneze Birdsong. ` 

Secretarul administrativ, deși nu i-o mentționă Laurei Bo, 
mai era preocupat şi de o altă problemă ce-l implica pe avocatul 
Saunders. 

Roderick Pritchett urma să se retragă curând din activitate. 
Saunders, influentul preşedinte al comitetului financiar din 
Clubul Sequoia, era cel căruia îi revenea decizia privind cât de 
mare — sau de mică — va fi pensia primită de Pritchett. 

Pensiile clubului pentru personalul în retragere nu erau nici 
automat stabilite, nici fixe, ci se bazau pe anii de activitate și pe 
opinia comitetului asupra performanţelor individuale. Roderick 
Pritchett, care știa că-și avusese și 'el criticii săi de-a lungul 
anilor, vroia în mod deosebit să fie bine văzut de Saunders în 
aceste luni din urmă, iar audierile pentru Tunipah şi problema 
Davey Birdsong puteau fi nişte factori critici. 

- Domnul Saunders, îi spuse el Laurei Bo, e încântat de 
eforturile lui Birdsong în a se opune proiectului Tunipah. A 
telefonat pentru a o spune şi mi-a amintit că Birdsong a promis 
„continua hărțuire a Golden State Power & Light pe un front 
larg“. P & lfp a îndeplinit aceasta. Un alt lucru asupra căruia am 
căzut de acord a fost nonviolența — poate vă amintiţi că am 
ridicat anume acest subiect. Și aici Birdsong s-a ținut de cuvânt. 


316 


Laura Bo întrebă; 

— Iar de la Priscilla Quinn ai vreo veste? 

— Nu, zâmbi Roderick Pritchett. Dar desigur, doamna Quinn 
ar fi entuziasmată, triumfătoare chiar, dacă acum ați da î înapoi ș şi 
ați refuza să efectuaţi această a doua plată. Îmi imaginez că ar 
începe să umble spunându- -le tuturor că ea a avut dreptate și 
dumneavoastră aţi greșit. 

Era o lovitură violentă. O ştiau amândoi. 

Dacă hotărârea inițială era revocată în acest stadiu tardiv, 
avea să se amintească faptul că Laura Bo Carmichael exprimase 
votul de arbitraj, prin urmare ar fi intrat într-o situaţie acut- 
jenantă, nu în ultimul rând datorită implicitei recunoașteri că 
douăzeci și cinci de mii de dolari din banii clubului fuseseră 
cheltuiţi neînțelept. Iar limba ascuţită a Priscillei Quinn avea să 
profite la maximum de asta. 

Femeie contra femeie. Cu tot disprețul ei față de feminism, 
cu toată hotărârea de a nu-și lăsa sexul să-i influenţeze deciziile, 
până la urmă convingătoare se dovedi mândria” femeiască a 
Laurei Bo. 

Apucând stiloul, mâzgăli o semnătură pe cecul p & lfp și i-l 
înmână zâmbitorului Roderick Pritchett. 

Cecul îi fu expediat lui Birdsong mai târziu în cursul 
aceleași zile. 


10 


— Avem nevoie de mai multă violență! Mai multă, mai 
multă, mai multă! 

Davey Birdsong bătu furios în masă cu pumnul strâns, 
ridicând glasul până la strigăt: 

-Mai multă, un țucal întreg, să-i zgâlțâie! Și niște morti 
sângeroase, înfiorătoare; o groază. E singura cale, absolut 
singura cale, de a smulge afursitul ăsta de public amortit de pe 
cursul lui comod și a-l împinge la acțiune. Am impresia că nu 
vă dați seama. 

Dincolo de masa din lemn negeluit care-i despărțea, chipul 
slab și ascetic a lui Georgos Winslow Archambault roși la auzul 
acuzaţiei finale. Se aplecă înainte și insită: 


317 


— Îmi dau seama foarte bine. Dar lucrul despre care vorbesti 
necesită organizare ș şi timp. Mă străduiesc, dar nu putem lovi în 
câte-o țintă în fi ecare noapte. 

-De ce mama dracu” nu? îl fulgeră din ochii uriașul cel 
bărbos pe Georgos. Pentru Dumnezeu! Tot ce faceți acum e€ să 
dați drumul la câteva pocnitori pișăcioase și pe urmă trândăviți 
pe-aici în vacanțe de câte-o lună! 

Discutia, care se transformase rapid în ceartă, avea loc în 
atelierul "din pivnita casei închiriate în cartierul de est 
- ascunzătoarea Prietenilor Libertăţii. Ca de obicei, atelierul era 
doldora de scule și unelte distructive — sârme, piese metalice, 
chimicale, mecanisme de cronometrare şi explozivi. Birdsong 
sosise de zece minute, după ce-și luase 'obişnuitele măsuri de 
prevedere împotriva eventualilor urmăritori. 

- Ţi-am mai spus, este destulă pâine pentru orice aveţi 
nevoie, continuă liderul p & lfp; o umbră de zâmbet i se așternu 
pe tata, Şi tocmai am mai primit. 

anii sunt importanti, acceptă Georgos. Dar noi, aici, ne 
asumăm riscurile. Dumneata nu. 

— Fir-ar al dracu’! — voi trebuie să riscați. Eşti un soldat al 
revoluției, nu? Şi-mi asum și eu riscuri — de un alt soi. 

Georgos se” foi stânjenit. Întregul dialog îl nemulțumea, 
întocmai la fel cu dominaţia crescândă a lui Birdsong, ce 
începuse de când secase propria sursă de fonduri a lui Georgos 
și o înlocuise Birdsong. Georgos își ura mai mult ca oricând 
mama actriță de film care, fără a o şti, îi finantase pe Prietenii 
Libertății la început, apoi încetase s-o mai facă odată cu sus- 
pendarea alocaţiei lui Georgos prin intermediul firmei de 
avocaţi din Atena. Citea recent într-un ziar că era grav bolnavă. 
Spera să aibă ceva dureros şi fatal. 

— Ultimul atac asupra inamicului, declară scorțos Georgos, a 
fost cel mai încununat de succes. Am provocat o cădere de 
tensiune pe întinderea de o sută de mile pătrate. 

— Sigur. Şi ce efect a avut? 

Dispreţuitor, Birdsong își răspunse propriei întrebări: 

- Nici unul! Au fost satisfăcute vreunele din cererile noas- 
tre? Nu! Ati omorât doi împutiti de porci de la securitate. Cui îi 
pasă? Nimănui! 

— Recunosc că a fost surprinzător și dezamăgitor că nici una 
din cererile noastre... 


318 


Birdsong i-o reteză: 

- Nu vor fi satisfăcute! Nu înainte de-a se vedea cadavre pe 
străzi. Mormane de cadavre în putrefacție, scăldate în sânge. Nu 
înainte ca morţii să provoace panică în rândul celor vii. Asta-i 
lectia orcărei ’ revoluții! E singurul mesaj pe care-l înțeleg 
burghezii cretini şi docili. 

— Știu toate astea. 

Apoi, sarcastic: 

— Poate ai unele idei mai bune pentru... 

— Al naibii să fiu dacă nu am! Acum ascultă-mă. 

Birdsong cobori glasul; mânia și disprețul părură să i se 
risipească. Era ca și cum, asemeni unui învățător, ar fi insuflat 
unui elev nevoia de a învăța. Acum avea să urmeze, în registru 
mai coborât, lecţia propriu-zisă. 

— Mai întâi, spuse el, stabilim câteva articole de credință. Ne 
întrebăm: de ce facem ceea ce facem? lar răspunsul este: pentru 
să sistemul existent din această tară e împuţit, putred, descompus, 
opresiv, falimentar spiritualicește. Mai mult, sistemul nu poate 
fi schimbat — s-a încercat asta; nu merge. Deci tot ceea ce există, 
întregul sistem capitalist cu-carul-la-cei-bogați, cu-dramul- la- 
cei-săraci, trebuie să fie distrus pentru a ne permite nouă — adevă- 
rații credincioși, noi cei care ne iubim semenii — să clădim de la 
început ș și în mod decent. Revoluţionarul este singurul care vede 
clar acest lucru. Iar distrugerea, bucată cu bucată, este ceea ce 
încep să facă Prietenii Libertăţii — alături de alții ca noi. 

In timp ce vorbea, Davey Birdsong îsi arăta — la fel cum o 
făcuse şi în altă parte — calitatea de cameleon. Partial, devenise 
lectorul universitar — persuasiv, elocvent; totodată, era un 
mistic, adresându-i-se propriului său suflet lăuntric în egală 
măsură ca și lui Georgos. 

Continuă: 

— Așadar, unde î începe distrugerea? La modul ideal, pretu- 
tindeni. Dar întrucât, deocamdată, suntem puțini la număr, 
alegem un numitor comun - electricitatea. Aceasta afectează 
întreaga populație. Unge roțile capitalismului. Îi face pe 
bogătașii cei îmbuibaţi să se imbuibeze și mai mult. Permite 
mici conforturi — paleative — proletariatului, amăgind masele în 
iluzia că ar fi libere. Este unealta capitalismului, opiu pentru 
popor. Tăiati curentul electric, dezintegrați sâmburele sistemu- 
lui său și veţi împlânta un pumnal î în inima capitalismului! 


319 


Luminându-se la față, Georgos interveni: 

— Lenin a spus: „Comunismul înseamnă puterea Sovietelor 
plus electrificare... 

— Nu mă-ntrerupe! ştiu exact ce-a spus Lenin, iar aia era 
într-un alt context. 

Georgos se supuse. Acesta era un Birdsong nou și diferit de 
toate celelalte variante pe care le văzuse înainte. De asemenea, 
părea să încapă prea puțină îndoială, în acest moment, cine 
deținea comanda. 

— Dar, reluă uriașul — se ridicase în picioare și umbla încoace 
şi- -ncolo -am văzut că e nevoie de mai mult decât simpla 
intrerupere a curentului electric. Trebuie să atragem o mai mare 
atentie asupra Prietenilor Libertăţii si obiectivelor noastre, 
atacând — distrugând — oamenii curentului electric. 

— Ceva de genul ăsta am şi făcut, sublinie Georgos. Când 
le-am aruncat în aer uzina La Mission; apoi scrisorile-capcană. 
Le-am omorât inginerul-sef, preşedintele... 

— Numere de nimic! de două parale! Mă refer.la ceva mare, 
unde morţii nu vor fi câte unul, câte doi, ci cu sutele. Unde 
trecătorii vor fi și ei aruncați în neființă, dovedindu-se că nu 
există siguranță pe tușele unei revoluții. Atunci țelurile noastre 
vor atrage atenţia! Acela e momentul când se va instala frica, 
urmată de panică. Când toți cei de la putere și de mai jos, toată 
lumea, se vor îmbulzi să facă exact ceea ce vrem noi! 

Ochii lui Davey Birdsong erau fixați undeva departe, în mod 
clar dincolo de nevolnicul beci în dezordine. Era ca şi cum ar fi 
văzut un vis, o viziune, își spuse Georgos — și găsi” experiența 
ametitoare și periculoasă. 

erspectiva mai multor omoruri îl excita pe Georgos. În 
noaptea exploziilor de la Millfield, după ce ucisese cei doi 
paznici de securitate, i se făcuse pentru un scurt răstimp rău; 
era, la urma urmei, pentru prima oară că ucisese o altă ființă 
omenească stând fată în față. Dar senzaţia trecuse repede, 
pentru a fi înlocuită de un sentiment de exaltare şi — Curios, i se 
părea lui — excitație sexuală. O luase în acea noapte pe Yvette şi 
folosea cu sălbăticie, retrăind, pe când o făcea, puternica 
lovitură în sus cu pumnalul cu care-l omorâse pe primul 
gardian. lar acum, amintindu-și, ascultând vorbele lui Birdsong 
despre omoruri în masă, Georgos își simți organele sexuale 
ațâțându- -se din nou. 


320 


Birdsong spuse liniștit: 

— Ocazia de care avem nevoie va veni curând. 

Scoase o pagină împăturită de ziar. Era din „California 
Examiner“ de-acum două zile și un articol de-un singur paragraf 
fusese încercuit cu creionul roșu: 


ÎNTÂLNIREA GRUPULUI ELECTRIC 


Posiblilele reduceri ale energici electrice pe plan naţional vor fi 
discutate luna viitoare, când Institutul Electric Naţional organizează o 
conventie de patru zile în hotelul Cristofor Columb din oras. Sc 
preconizcază să participe o mic de delegaţi de la utilităţile publicc şi 
fabricile de cchipamente electrice. 


— Am scormonit după mai multe amănunte, spuse Birdsong. 
Avem aici datele exacte ale convenției și un program preliminar. 

Împinse două foi dactilografiate pe masa din atelier. 

— Ne va fi ușor să facem rost mai târziu de programul final. 
Astfel vom ști unde stau toti, și când. 

Ochii lui Georgos sticleau de interes, dând uitării resenti- 
mentele din urmă cu câteva minute. Rosti cu nesaț: 

— Toţi mahării ăia mari de la rețelele de energie — criminali 
sociali! 'Le putem trimite aiso eapeani delegaților aleși. 
Dacă m-apuc de lucru acum.. 

—Nu! În cel mai bun caz ai ucide o juma” de duzină 
— probabil nici măcar atâția pentru că după prima explozie au 
să-și bage mințile-n cap ș şi vor fi prudenti. 

— Da, asta- i adevărat, ’recunoscu Georgos. Atunci ce...? 

- Am o idee mai bună. Mult, mu/t mai bună; și mai mare. 

Birdsong își îngădui un zâmbet subțire, amar. 

-În timpul celei de-a doua zile a conversatiei ăleia, când a 
sosit toată lumea, tu și oamenii tăi veti planta două serii de 
bombe în hotelul Cristofor Columb. Primul set de bombe va fi 
reglat exact ca să explodeze în timpul noptii — să zicem la ora 
trei dimineața. Acest stadiu al dinamitării se va concentra 
asupra parterului şi mezaninului. Obiectivul va fi acela de a 
bloca sau a distruge toate căile de i ieșire din clădire precum și 
fiecare scară, fiecare ascensor. Astfel că nimeni nu va putea 
scăpa de la etajele superioare când va începe a doua serie. 

Georgos dădu din cap a înțelegere, ascultându-l atent pe 
Birdsong în timp ce acesta continua: 


321 


- La câteva minute după ce au explodat primele bombe, alte 
bombe -— sincronizate la fel .de exact — vor sări în aer la etajele 
de deasupra. Acestea vor fi bombe incendiare — cât de multe 
puteți planta și conţinând cu toatele benzină, astfel ca să 
incendieze hotelul şi să-l mențină în flăcări. 

Un zâmbet larg, nerăbdător, se întinse pe chipul lui Georgos. 
Spuse cu sufletul la gură: 

— E minunat! Magnific! Și o putem face. 

- Dacă o faceţi cum trebuie, nici măcar o singură persoană 
de la etajele acelea de sus nu va ieşi vie din hotel. lar la orele 
trei dimineața, chiar și cei care-au stat până târziu vor fi în pat. 
Vom executa pe toată lumea: delegații ăia la convenție 
— principala țintă a pedepsei noastre — și nevestele şi copiii lor şi 
pe toti ceilalți din hotel care au ales să se bage în calea unei 
revoluţii drepte. 

să am nevoie de mai multe explozive; un lot întreg. 

Creierul lui Georgos lucra cu repeziciune. 

— = Ştiu cum şi de unde să fac rost de ele, dar o-să coste. 

[i-am mai spus că avem bani din belșug. Pentru acest time 
out, și încă. 

— "Obţinerea benzinei nu-i o problemă. Dar mecanismele de 
ceas — sunt de acord cu dumneata că sincronizarea va trebui să 
fie exactă -astea ar trebui să provină din afara orașului. 
Cumpărate în cantități mici din mai multe locuri. Astfel nu vom 
atrage atenția. 

— Mă ocup eu de asta, spuse Birdsong. Am să mă duc la Chi- 
cago; e destul de departe. Să-mi dai o listă cu tot ce-ţi trebuie. 

Continuând să se concentreze, Georgos dădu din cap. 

— Trebuie să am un plan de configurație al hotelului — cel 
puţin al parterului și al mezaninului unde o să punem primele 
explozive. 

- E nevoie să fie exact? 

— Nu. Doar o schiță generală. 

— Atunci o să ni-l trasăm noi singuri. Oricine poate intra 
acolo, la orice oră. 

— Altceva ce va trebui cumpărat, spuse Georgos, sunt mai 
multe zeci de extinctoare de incendiu — din cele portabile, 
vopsite în roșu, care stau singure în piciòare. 

— Extinctoare! Pentru Dumnezeu, vrem să cauzăm un 
incendiu, nu să-l stingem. 


322 


Georgos zâmbi șiret, ştiind că era rândul lui să se-arate superior. 

- Extinctoarele vor fi golite, cu carcasele slăbite, iar bom- 
bele noastre cu ceas vor sta înăuntrul lor. E un proiect la care 
lucrăm de mai demult. Poți instala un stingător oriunde — mai 
ales într-un hotel — fără a părea suspect sau, în majoritatea 
cazurilor, observat măcar. lar dacă ești observat, pur și simplu 
să pară că administrația își ia măsuri de prevedere suplimentare. 

Rânjind larg, Birdsong se aplecă înainte și-l bătu pe Georgos 
pe umeri. 

— E diabolic! Sp/endid de diabolic! 

— Ne putem gândi mai încolo cum vom introduce extinc- 
toarele în hotel. 

Georgos continua să gândească cu voce tare. 

— N-ar trebui să fie greu. Am putea închiria un camion sau 
să cumpărăm unul, și să pictăm pe el un nume de companie fals, 
astfel ca să pară oficial. Am tipărit un soi de autorizație — poate 
obținem o comandă de cumpărături de la hotel și o copiem — pe 
care o vor avea asupra lor oamenii noștri, în caz că-i oprește 
cineva să-i ia la întrebări. Apoi ne vor trebui uniforme — pentru 
mine, pentru ceilalți... 

-Nici o problemă cu camionul sau uniformele și ne vom 
ocupa de chestia cu comanda de cumpărături, spuse 'Birdsong, 
căzând pe gânduri. Toate se leagă. Am acest sentiment. lar când 
va fi gata, oamenii ne vor vedea puterea și se vor da peste cap 
să ne asculte ordinele. 

-În legătură cu explozivele, reveni Georgos. O să am 
nevoie de zece mii de dolari cash — bilete mici — în următoarele 
câteva zile, iar pe urmă... 

Cu entuziasm crescând, continuară să facă planuri. 


11 


— Dacă există vreo sărbătoare evreiască obscură de care n-a 
mai auzit nimeni altcineva, îi spuse Nim lui Ruth, de la volanul 
„Fiat“-ului său, poţi fi sigură că părinţii tăi au s-o scuture de 
praf și-au s-o folosească. 

Soţia sa, pe locul alăturat, râse. Nim observase, mai devreme 
în cursul serii, când venise acasă de la lucru și se pregăteau să 


323 


iasă, că Ruth avea o stare de spirit bună, veselă. Contrasta cu 
amărăciunea și, uneori, deprimarea clară pe care le vădise în 
săptămânile din urmă. 

Acum era jumătatea lui ianuarie și, cu toate că trecuseră trei 
luni de la discuţia lor despre un posibil divort si de la concesia lui 
Ruth că va aștepta „încă puțin“, nici unul dintre ei nu mai ata- 
case frontal subiectul. Dar, indiscutabil, trebuia să fie reluat curând. 

În sens fundamental, relaţia lor — un armistițiu nesigur — 
rămânea neschimbată. Nim, oricum, fusese în mod conștient 
mai atent, contihuând să petreacă tot mai mult timp acasă şi cu 
copiii și poate că reala bucurie pe care tatăl lor le-o făcuse lui 
Leah și Benjy o determina pe Ruth să se mai abţină de la o 
contruntare finală. Nim, din partea sa, nu era încă sigur cum ar 
fi vrut să se rezolve dilema lor. Între timp îl ţineau foarte ocupat 
problemele de la GSP & L, cu foarte puțin Tăgaz pentru grijile 
personale. 

— Niciodată nu pot să țin minte toate sărbătorile alea 
evreieşti, spuse Ruth. Care-a spus tata că e asta? 

— Rosh Hashanah L 'Elanoth — sau Ziua Sădirii Pomilor la 
Evrei. Am căutat în biblioteca firmei și înseamnă, literalmente, 
Anul Nou al Copacilor. 

— Anul nou pentru copacii evreiești? Sau pur şi simplu al 
oricăror copaci? 

— Mai bine întreabă-l pe babacul tău, chicoti Nim. - 

Străbăteau orașul spre vest, iar Nim strecura maşina prin 
traficul ce nu părea să se degajeze nici o clipă, inditerent ce 
moment din zi era. 

Cu o săptămână în urmă, Aaron Neuberger îi telefonase lui 
Nim la serviciu pentru a-i propune să vină cu Ruth la o petre- 
cere de Tu B'Shvatr — numele'mai răspândit al aceleiași săr- 
bători. Nim primise imediat, :parţial fiindcă socrul său era 
neobișnuit de prietenos la telefon, parțial fiindcă însuși Nim 
avea ‘unele simțăminte de vinovăţie față de propria sa 
comportare față de soţii Neuberger în trecut și i-se părea o 
ocazie să şi-o "ispășească. Scepticismul său, însă, vis-à-vis de 
mozaismul fanatic al socrilor, nu se schimbase. 

Când ajunseră la casa Neubergerilor — un spațios și confor- 
tabil apartament duplex într-o zonă chivemisită a "cartierului de 
apus al oraşului, mai multe mașini erau deja parcate în față şi, 
mai aproape de casă, putură auzi rumoarea glasurilor de la 


324 


etajul superior. Nim fu ușurat să observe că mai erau și alţi 
musafiri. Prezenţa străinilor putea preveni obișnuitul baraj de 
întrebări personale, inclusiv cea inevitabilă 'despre un bar 
mitzvah pentru Benjy. 

Intrând, Ruth atinse o mezuzah aflată la ușă, apoi îi sărută 
mâna, așa cum făcea de obicei din respect pentru părinții ei. 
Nim, care în trecut disprețuise datina ca fiind = printre altele = 
superstițioasă, făcu acum la fel în urma unui impuls. 

Înăuntru, nu mai încăpu nici o îndoială cât de bineveniți 
erau — în special Nim. 

Aaron Neuberger, un om cu obrajii ca merele, noduros și 
complet chel, îl privise uneori pe Nim cu o suspiciune abia 
mascată. Dar în seara asta ochii îi erau prietenoși îndărătul 
ochelarilor cu lentile groase în timp ce-i pompa mâna ginerelui 
său. Rachel, mama lui Ruth, o femeie voluminoasă care 
dezaproba dietele pentru ea și pentru alții, îl înșfăcă pe Nim în 
brațe, apoi îi îndepărtă de ea privindu-l estimativ: 

” Fiica mea nu-ți dă deloc de mâncare? Tot ce simt sunt 
oase. Dar o să punem noi ceva carne pe ele în seara asta. 

Nim fu amuzat și, în acelaşi timp, mișcat. Aproape cu sigu- 
ranță, își spuse, la urechile soțiilor Neuberger ajunsese vestea că 
mariajul lui cu Ruth era în joc; prin urmare, perechea mai 
vârstnică lăsase la o parte alte sentimente într-o încercare de a 
păstra familia unită. Nim privi pieziș spre Ruth, care zâmbea în 
fața acestei primiri demonstrative. 

” Purta o rochie ușor drapată din mătase albastră-cenușie, cu 
cercei-perle în aceeași nuanță. Ca întotdeauna, părul negru-i era 
elegant, pielea fină și nepătată, deși mai palidă decât în mod 
normal, i se păru lui Nim. 

În timp ce Nim şi Ruth se îndreptau spre cei ce sosiseră mai 
devreme, el şopti: 

— Arăţi minunat în seara asta. 

Femeia îi aruncă o privire tăioasă și spuse, cu glas scăzut: 

— Ai cumva idee de când nu mi-ai mai spus așa ceva? 

Nu avură timp pentru mai mult. Erau înconjurați de chipuri, 
se făceau prezentări, se strângeau mâini. Printre cele circa două 
duzini de invitați nu erau decât puțini cunoscuți de-ai lui Nim. 
Majoritatea mâncau deja din farfurii încărcate cu delicatese de 
la un bufet elaborat. 

- Vino cu mine, Nimrod! 


325 


Mama lui Ruth îi apucă braţul într-o strânsoare de fier și-l 
propulsă din living room în sufragerie unde era întins bufetul. 

— Pe restul prietenilor noștri îi poți cunoaște mai târziu, îl 
instrui ea. Deocamdată, ia ceva să umpli golul ăla dinăuntrul tău 
până nu leşini de foame.” | 

Luă o farfurie și începu s-o umple generos cu mâncare, de 
parcă ar fi fost ultima zi dinaintea postului de Yom Kippur. Nim 
recunoscu mai multe varietăți de An;s/-uri, kishke gătit în cho- 
lent, lokshen kugel, varză umplută și pitcha. Etalate la îndemână 
ca dulciuri erau prăjiturile cu miere, ştrudele și piroști cu mere. 

Nim se servi cu un pahar de vin alb israelian Carmel. 

Revenind la living room, scopul petrecerii i se dezvălui clar. 
Rosh Hashanah L'Elanoth, explica gazda, se sărbătorește în 
Israel plantându-se copaci, iar în America de Nord mâncând 
fructe încă negustate în acel an mozaic. Pentru a exemplifica, 
Aaron Neuberger și ceilalți ciuguleau smochine din mai multe 
platouri risipite peste tot. 

Un alt lucru pe care soții Neuberger îl spuseră era acela că se 
aşteptau la donații de la oaspeţii lor, iar banii colectați urmau să 
fie trimiși în Israel pentru a se plăti plantarea de copaci. Deja, 
mai multe hârtii de cincizeci de dolari fuseseră depuse pe o tavă 
de argint, pregătită anume în acest scop. Nim.adăugă douăzeci 
de dolari de la el, apoi se servi cu smochine. 

— Dacă-mi veţi scuza un calambur atroce, rosti un glas în 
spatele lui, presupun că totul demonstrează că donăm un fleac”. 

Nim se întoarse. Cel ce vorbise era un bărbat vârstnic, pitic, 
cu un chip bucălat și vesel sub un nor de păr alb. Nim își aminti 
că era doctor — internist — și-i trata uneori pe soții Neuberger. 
Bâjbâi prin memorie după un nume și îl găsi. 

— Bună seara doctore Levin. 

Ridicând paharul de vin, Nim îi oferi un toast: 

- L'Chaim. ' 

— L'Chaim... ce mai faci, Nim? Nu te văd prea des la sindrofiile 
astea evreieşti. Mă surprinde interesul tău pentru Pământul Sfânt. 

— Nu sunt religios, doctore. A 

— Nici eu, Nim. N-am fost niciodată. Imi aflu drumul mult 
mai ușor în jurul unui sanatoriu decât într-o sinagogă. 


* Joc de cuvinte intraductibit: fig . |. smochină; 2. (leac (N.T.). 


326 


Doctorul termină smochina pe care o mânca și alese o alta. 

— Dar îmi plac formalitățile și ceremoniile, toată istoria 
străveche a poporului nostru. Nu religia, să știi, e aceea care 
ține unit poporul evreu. Este un simț al comunității, care 
datează de cinci mii de ani. Mult, mult timp. Te-ai gândit 
vreodată la asta, Nim? 

— Da, dacă m-ati întrebat. M-am gândit destul de mult. 

Bărbatul mai vârstnic îl privi siret: 

- Te tulbură uneori, așa-i? Te-ntrebi cât poti figie evreu? 
Sau dacă poti fi cât de cât, fără a respecta tot labirintul ăsta de 
chestii rituale aşa cum face Aaron? 

Nim zâmbi la referirea despre socrul său care, în cealaltă 
parte a încăperii, manevrase într-un colţ un invitat nou-sosit și-i 
esplica onest Tu B’Shvat-ul: 

„își are rădăcinile în Talmud... 

- Cam așa ceva, spuse Nim. 

— Atunci am să-ți dau ceva sfaturi, fiule: nu te lăsa îngrijorat 
nici cât de-o para chioară. Fă ca mine: bucură-te că eşti evreu, 
fii mândru de toate înfăptuirile poporului tău, dar cât despre 
restul — culege și alege. Respectă Înaltele Zile Sfinte dacă vrei 
— personal, eu mi le iau liber şi mă duc la pescuit — dar dacă nu 
le respecţi, asta e îngăduit și în cartea mea. 

Nim simţi crescând în el simpatia pentru micul și veselul 
doctor și îi spuse: 

- Bunicul meu era un rabbi, un bătrân adorabil pe care-l tin 
minte bine. Tata a fost cel care s-a rupt de religie. 

— Si te întrebi uneori dacă n-ar fi mai bine să te-ntorci? 

— Într-un mod vag. Nu prea serios. 

- În orice mod — las-o baltă! E o imposibilitate mintală pen- 
tru un om la vârsta ta — sau la a mea ~ să devină evreu practi- 
cant. Începe să te duci la sinagogă, și-ai s-o descoperi în cinci 
minute. Ceea ce simți tu, Nim, e nostalgie, o anume afecțiune 
pentru lucrurile din trecut. Nimic rău în asta, dar nu e mai mult 
de-atât. 

— Aşa cred, spuse Nim gânditor. 

— Dă-mi voie să- ți mai spun ceva. Oamenii ca tine şi ca mine 
au tot atâta preocupare pentru iudaism pe cât am putea avea 
pentru niște prieteni vechi — o senzație ocazională de vinovăție 
că nu ne-am văzut mai des, plus atașament emoțional. Astfel 
m-am simtit şi eu când am călătorit cu un grup în Israel. 


Se 327 


— Un grup religios? 

-~ Nu. Mai mult oameni de afaceri, alţi câțiva doctori, vreo 
doi avocați. 

Doctorul Levin chicoti: 

— Nu cred că vreunul din noi a luat un yarmulke. Eu, nu. A 
trebuit să împrumut unul când m-am dus la zid, în Ierusalim. Cu 
toate astea, a fost o experiență profund emoţionantă, ceva ce 

n-am să uit niciodată. Am avut un sentiment de apartenență și 
mândrie. „Atunci m-am simtit evreu! Și mă voi simți întot- 
deauna. - 

- Aveţi copii, doctore? întrebă Nim. Celălalt clătină din cap: 

- N-am avut niciodată. Scumpa mea soţie — acum e moartă, 
binecuvântată fie-i amintirea!... ea și cu mine am regretat-o 
amândoi. Unul din puţinele lucruri pe care le regret. 

- Noi avem doi copii, spuse Nim. O fată şi un băiat. 

— Da, știu. Și din cauza lor ai început să te gândești la reli- 
gie? 

Nim zâmbi: 

— Păreți să știți toate întrebările ca și răspunsurile. 

-Le mai auzii Și-nainte, cred. Şi- -apoi, mă-nvârt pe lumea 
asta de multă vreme. Nu-ţi fă griji cu copiii, Nim. Invaţă-i 
instinctele omeneşti decente -sunt sigur că ai şi făcut-o. 
Dincolo de asta, îşi vor găsi ei singuri drumul. 

Următoarea întrebare era evidentă. Nim ezită, apoi o puse: 

— Oare un bar mitzvah l-ar ajuta pe fiul meu să-și găsească 
drumul? 

— Nu-i va,face nici un rău, nu-i așa? N-ai să-l expui nici unei 
boli sociale dacă-l trimiti la școala ebraică. În plus un bar 
mitzvah e întotdeauna urmat 'de o petrecere a dracului de 
grozavă. Te întâlnești cu prieteni de demult, mănânci și bei mai 
mult decât ar trebui, dar tuturor le place. 

Nim rânji: 

—-Asta-i o tratare mai de bun-simț a subiectului decât am 
auzit de la oricine altcineva. 

Dr. Levin dădu din cap înțelepțește. 

- Mai poftim. Băiatul tău are dreptul să facă o alegere — este 
dreptul lui, moştenirea lui. Studiul pentru un bar mitzvah îi 
oferă ceva. E ca și cum ar deschide o ușă; lasă-l pe e/să 
hotărască dacă intră prin ea sau nu. Mai încolo, fie va urma 
calea lui Aaron, sau pe-a ta și-a mea, fie o va lua pe undeva pe 


328 


la mijloc. Indiferent pe care o alege, nu noi suntem aceia care să 
ne facem griji. 

— Vă sunt recunoscător, spuse Nim. M-ati ajutat să judec. 

— Mă bucur. Nu te costă nimic. 

În timp ce stăteau de vorbă, numărul musafirilor sporise, în 
vreme ce murmurul celorlalte conversații creştea în volum. 
Bucălatul companion al lui Nim aruncă o privire în jur, dând 
din cap și zâmbind; era evident că se cunoștea aproape cu toți 
cei ce veniseră. Ochii i se opriră la Ruth Goldman, care acum 
sporovăia cu o altă femeie; Nim o recunoscu ca fiind o pianistă 
de concert care cânta adesea pentru cauzele israeliene. 

— Soţia ta arată minunat în seara asta, observă doctor Levin. 

- Da, Și eu i-am spus când am intrat. 

Doctorul dădu din cap: 

— Își ascunde problema, și anxietatea, bine. 

Se opri, apoi adăugă: 

— Și anxietatea mea. 

Nim îl privi nedumerit: 

— De Ruth vorbiti? 

— Fireste, oftă Levin. Uneori îmi doresc să nu trebuiască să 
tratez pacienti la care tin atât de mult ca la soția dumitale. O știu 
de când era fetiță, Nim. Sper că-ți dai seama că se face tot ce e 
posibil. Totul. 

— Doctore, spuse Nim: îl încercă o bruscă senzație de alar- 
mare, o contracție înghetată în stomac. Doctore, n- am nici cea 
mai vagă idee despre ce vorbiti. 

— Nu? 

Acum fu rândul bătrânului să fie uimit: o expresie de con- 
fuzie vinovată îi trecu peste chip. Ruth nu ţi-a spus? 

— Nu mi-a spus ce? 

— Prietene, puse doctorul Levin o mână pe umărul lui Nim, 
tocmai am făcut o greşeală. Un pacient, orice pacient, are 
dreptul de a i se respecta încrederea, de a fi protejat fată de un 
medic limbut. Dar tu ești soțul lui Ruth. Crezusem... 

— Pentru numele lui Dumenzeu, protestă Nim, despre ce 
discutăm? Care-i misterul? 

— Îmi pare rău. Nu pot să-ţi spun, clătină doctorul Levin din 
cap. Va trebui s-o întrebi pe Ruth. Când o vei face, spune-i 
că-mi regret indiscreția. Dar mai spune-i și: că eu cred c-ar 
trebui să ştii. 


329 


Încă destul de jenat şi înainte de-a mai putea fi supus și altor 
întrebări, doctorul se îndepărtă. + 

Pentru Nim, următoarele. ddiă ore fură un chin. Respectă 
ritualurile sociale, se întâlni cu oaspeții cu care încă nu stătuse 
de vorbă, participă la conversatii şi răspunse întrebărilor câtorva 
oameni care-i știau rolul la GSP & L. Dar tot timpul gândurile i 
se îndreptau spre Ruth. Ce dracu” vrusese Levin să spună prin: 
„ÎȘI ascunde problema, și anxietatea, bine. “? Şi: „Se face tot ce 
e posibil. Totul“? 

De două ori îşi croi drum prin grupuri vorbărețe ca să ajungă 
lângă Ruth, numai pentru a constata că discuţiile private erau 
imposibile. 

— Vreau să-ți vorbesc, reuşi el să spună o dată, dar atâta tot. 
Nim își dădu seama că va trebui să aștepte până vor pleca spre 
casă. 

În sfârsit petrecerea începu să obosească, numărul invitatilor 
să se subțieze. Tava de argint era plină-vârf cu bani pentru și 
mai mulți arbori în Israel. Aaron și Rachel Neuberger se aflau la 
uşa din fată, luându-și rămas bun 'de la oamenii ce plecau. 

— Hai să mergem, o chemă Nim pe Ruth. Femeia își recuperă 
șalul dintr-un dormitor și se alăturară exodului. 

Erau aproape ultimii care plecau. Ca rezultat, toți patru avură 
un moment de intimitate care nu fusese posibil mai "devreme. 

În timp ce Ruth î își săruta părinții, mama ei o rugă: 

- N-ai putea să mai stai puțin? 

Ruth clătină din cap: 

— E târziu, mamă: suntem amândoi obosiţi. 

Adăugă: 

- Nim muncește din răsputeri. 

— Dacă muncește așa din răsputeri, i-o trânti maică-sa, atunci 
dă-i să mănânce mai bine! 

Nim rânji: 

— Ce-am mâncat în seara asta o să mă țină o săptămână. 

Întinse mâna spre socrul său. 

— Înainte de-a pleca, e ceva ce cred c- -ati dori să știți. M-am 
hotărât să-l înscriu pe Benjy la Școala Ebraică astfel ca să poată 
avea un bar mitzvah. 

Pret de câteva secunde domni tăcerea. Apoi Aaron Neu- 
berger își ridică mâna la nivelul capului, cu palmele în afară, ca 
pentru rugăciune: 


330 


— Lăudat fie Stăpânul Universului! Cu toții ar trebui să trăim 
şi să fim sănătoși până în acea glorioasă zi! 

Îndărătul lentilelor groase ale ochelarilor, ochii îi erau umezi 
de lacrimi. 

— Vom vorbi „despre detalii... începu Nim, dar nu reuşi să 
încheie pentru că părinții lui Ruth, împreună, îl strânseră cu 
putere în brațe. 

Ruth nu spuse nimic. Câteva minute mai târziu însă, odată 
ajunși în mașină, în timp ce Nim băga în marșarier, se întoarse 
spre el: 

— A fost minunat ceea ce tocmai ai făcut, chiar dacă merge 
în contra a ce crezi tu. Atunci, de ce până acuma...? 

Ridică din umeri: 

— În unele zile nu sunt nici eu sigur ce cred, în plus, prietenul 
tău, doctorul Levin, m-a ajutat să-mi îndrept modul de a gândi. 

— Da, spuse Ruth liniștită. Te-am văzut stând de vorbă cu el. 
Mult timp. 

Mâinile lui Nim se încleştareă pe volan. 

— Este ceva ce-ai vrea să-mi spui? 

- Ca de pildă? 

Frustrarea înăbușită se revărsă dintr-însul: 

-Ca de .pildă de ce te duci la doctorul Levin, de ce te 
frămânți şi de ce mi-ai ascuns-o. ȘI, o da, doctorul tău m-a rugat 
să-ți spun că-i pare rău pentru că a fost indiscret, dar că ar fi 
cazul că ştiu — indiferent ce mama dracului înseamnă asta. 

— Da, 'spuse Ruth, cred că-i timpul să știi. 

Vocea îi era plată, cu voioşia de mai devreme risipită. 

— Dar nu vrei s-aștepți până acasă? Am să-ți spun atunci. 

Făcură restul drumului în tăcere. 


— Cred că mi-ar plăcea un Bourbon cu sifon, spuse Ruth. Te 
superi dacă te rog să mi-l aduci? 

Se aflau în micul şi plăcutul living room al casei lor, cu 
luminile micșorate. Era aproape unu noaptea. Leah și Benjy, 
care se duseseră la culcare de câteva ore, dormeau la etaj. 

— Sigur. 

Era un lucru neobișnuit pentru Ruth, care rareori bea ceva 
mai tare decât vinul, să ceară alcool. Nim traversă până la o 
tejghea care-și făcea datoria pe post de bar, prepară un 
Bourbon cu sifon iar sieși își tură un cognac. Revenind, se 


331 


așeză cu fața la soția lui în timp ce ea dădea pe gât o treime din 
pahar, apoi, cu o grimasă, puse jos paharul. 

— Bine, spuse el. Acuma dă! 

Ruth trase adânc aer în piept și începu: 

— Mai ţii minte aluniţa aia pe 'care mi-am scos-o — acum șase 
ani? 

„ — Da, o stiu. 

Ciudat, Nim nu şi-o amintea decât recent — în noaptea când 
fusese singur în casă, cu Ruth plecată, când luase hotărârea 
vizitei la Denver. Observase alunița pe portretul în ulei al lui 
Ruth care stătea agăţat în living room, portretul unde purta o 
rochie de seară fără bretele. Acum Nim îi 'aruncă o privire. 
Vedea acolo alunita, întocmai așa cum și-o amintea înainte să fi 
fost înlăturată: mică şi întunecată, pe umărul stâng. Întrebă: 

— Şi ce-i cu ea? 

— Era un melanom. 

— Un ce? 

— Un melanom e o aluniță care poate avea celule canceroase. 
De-asta doctorul Mittelman — ţii minte, cel care s-a ocupat de 
mine atunci — m-a sfătuit să mi-o scot. Am acceptat. Un alt 
doctor — un chirurg — a operat incizia. N-a fost mare lucru, iar 
după aceea amândoi au spus că alunita s-a desprins curat; nu era 
nici un semn că s-ar fi răspândit eva. 

— Da, îmi aduc aminte când a spus asta Mittelman. 

Nim fusese vag preocupat cu ocazia aceea, dar medicul îl 
liniştise, insistând că procedura era o măsură de prevedere pe 
termen lung, nimic altceva. După cum tocmai subliniase Ruth, 
totul se întâmplase cu şase ani în urmă; Nim uitase amănuntul 
până acum. 

. — Amândoi doctorii s-au înșelat, spuse Ruth; nivelul vocii îi 
scăzu până ajunse aproape o șoaptă. Erau celule — melanom — 
canceroase. Se răspândiseră. Acum... s-au răspândit și mai 
mult... prin trupul meu.. 

Abia reuși să rostească ultimele cuvinte. Apoi, ca și cum un 
stăvilar forțat prea mult ar fi explodat, stăpânirea de sine i se 
dizolvă complet. Răsuflarea îi ieși din piept într-un vaiet, trupul 
zguduindu-i-se de suspine violente. 

Câteva momente Nim stătu neputincios, amorțit, incapabil 
să înțeleagă, cu atât mai puţin să creadă, ceea ce tocmai auzise. 
Apoi” realitatea îl penetră. Cu un amestec învârtejit de emoții 


332 


— groază, vinovăție, angoasă, milă, iubire — se duse la Ruth și o 
luă în brate. 

Încercă s-o mângâie, strângând-o cu putere, cu fata lipită 
apăsat de a lui. 

- Draga mea, cea mai mare iubire a vieţii mele, de ce nu 
mi-ai spus? Pentru numele lui Dumnezeu — de ce? 

Glasul îi răsună slab, înăbușit de lacrimi: 

— Nu eram apropiați... nu ne mai iubeam, așa ca altă dată... 
nu vreau numai milă... aveai alte interese... alte femei. 

Un val de rușine şi dezgust de sine îl inundă. Instinctiv, 
dându-i drumul lui Ruth, căzu în genunchi în fața ei şi, luându-i 
mâinile, o imploră: 

— E târziu ca să-mi cer iertare, dar o fac. Am fost un prost 
blestemat, orb, egoist... 

Ruth clătină din cap: în chip caracteristic, îi reveni o parte 
din stăpânirea de sine: 

— Nu trebuia să spui toate astea! 

— Vreau să le spun pentru că sunt adevărate. N-am înțeles-o 
înainte, o înţeleg acum. 

— Ți-am mai spus că nu vreau... numai milă. 

Uită-te la mine! o îndemnă el; când Ruth înălță capul, Nim îi 
spuse încetişor: te iubesc. 

— Eşti sigur că n-o spui numai pentru că...? 

- Am spus că te iubesc și nu mint! Întotdeauna te-am iubit, 
cred doar că m-am zăpăcit! si m-am prostit. Aveam nevoie de 
ceva în acest fel ca să mă facă să-mi dau seama.. 

Se opri, apoi reluă rugător: 

— Chiar este prea târziu? 

— Nu, afișă Ruth fantoma unui surâs. Niciodată n-am încetat 
să te iubesc, chiar şi dacă ai fost un ticălos. 

— Recunosc. 

„— Ei bine, spuse Ruth, poate că-i datorăm ceva doctorului 
Levin. 

— Ascultă, iubito. 

Își căuta cuvintele, dorind să o încurajeze. 

— Vom lupta împreună contra acestui lucru. Vom face tot 
ceea ce este posibil din punct de vedere medical. Și nici nu va 
mai fi vorba de despărțire sau divorț. 

Ruth spuse cu glas sonor, puternic: 


- 


333 


— Niciodată n-am vrut-o pe nici una. O, dragul meu, Nim, 
îmbrățișează-mă! Sărută-mă! 

O făcu. Apoi, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată, pră- 
pastia dintre ei dispăru. 

Nim întrebă: 

- Eşti prea obosită ca să-mi spui totul? În noaptea asta? 
Acum? 

Ruth clătină din cap: 

— Vreau să-ți spun. 

Timp de î încă o oră vorbi înştimp ce Nim o asculta, interve- 
nind din când în când cu întrebări. 

Cu circa opt luni în urmă, află el, Ruth devenise conștientă 
de o mică umflătură pe partea stângă a gâtului. Doctorul 
Mittelman se retrăsese cu un an înainte din practica medicală. Îl 
consultase pe doctorul Levin. 

Doctorul se arătase suspicios față de umflătură și comandase 
o serie. de teste, inclusiv raze X, examen hepatic şi osteologic. 
Complexele investigatii medicale explicau disparitiile timp de 
câte-o zi ale lui Ruth pe care le observase Nim. Rezultatele 
arătaseră că celulele melanomice, după ce zăcuseră în letargie 
timp de șase ani, se răspândiseră brusc prin trupul lui Ruth. 

-În ziua când am auzit, spuse ea, nici n-am știut ce să fac 
sau să cred. 

- Indiferent ce altceva era în neregulă între noi, protestă 
Nim, trebuia să-mi fi spus. 

— Păreai să ai atâtea alte lucruri pe cap. Era cam pe vremea 
când a fost omorât Walter în explozia aia de la La Mission. 
Oricum, am hotărât s-o țin pentru mine. Pe urmă, m-am îngrijit 
de formalitățile de asigurare ș si toate celelalte. 

— Părinții tăi nu știu? 

= Nu. 

După rezultatele examenelor medicale, explică Ruth, 
începuse să se prezinte la un spital local o dată pe săptămână, ca 
pacient extern, pentru chimioterapie şi imunoterapie. Asta, de 
asemenea, explica alte absente pe timpul zilei. 

Suferea de grețuri ocazionale şi o anume pierdere în greutate 
din cauza tratamentelor, dar reușise să şi le ascundă pe 
amândouă. Absenţele repetate ale lui Nim de acasă făcuseră să-i 
fie mai uşor. 


334 


Nim își sprijini capul în mâini, cu rușinea tot mai profundă. 
Crezuse că Ruth se întâlnea cu un alt bărbat, cât timp ea, 
permanent... 

Mai târziu, continuă Ruth, doctorul Levin o informase des- 
pre un nou tratament ce se aplica la Institutul Sloan-Kettering 
din New York. Considera că ar fi bine să se ducă acolo pentru a 
afla despre ce e vorba. Ruth se duse — pentru o internare de 
două săptămâni și o nouă baterie de teste. 

Aceasta fusese perioada ei de absență prelungită de acasă la 
care Nim se gândise cu indiferență sau ca la un inconvenient 
față de el însuși. 

Nu-și găsea cuvintele. 

— Ce s-a întâmplat, s-3 întâmplat, îi spuse Ruth. N-aveai de 
unde să fi știut. 

Nim puse o întrebare care-l îngrozea: 

— Ce zic despre viitor — prognoza? 

— Inainte de toate nu există tratament; în al doilea rând, e 
prea târziu pentru operație. 

Vocea lui Ruth era statomnică; îi revenise cea mai mare parte 
din calmul obişnuit. 

— Dar e posibil să-mi mai fi rămas destui ani, deși nu vom ști 
niciodată până n-au ajuns pe terminare. De asemenea, încă nu 
ştiu ce să spun despre Institutul Sloan-Kettering — dacă mi-ar 
face bine să le urmez tratamentul sau nu. Doctorii de acolo 
lucrează la o metodă care folosește microundele pentru a ridica 
temperatura unei tumore, urmate de radiaţii care pot distruge 
— sau nu — țesutul tumoral. 

Zâmbi în van: 

— După cum probabil îți închipui, am învățat despre asta cât 
am putut de mult. 

— Aş vrea să vorbesc personal cu doctorul Levin — mâine, spuse 
Nim, apoi se corectă adică, azi mai târziu. Ai ceva împotrivă? 

— Împotrivă? oftă Ruth. Nu, nu mă opun. E atât de minunat 
să ai un om pe care să te poți sprijini. O, Nim, atâta nevoie am 
avut de tine! 

O cuprinse iar în brate. Nu peste mult, stinse luminile și o 
conduse sus. | 

Pentru prima oară de mai multe luni de zile, Nim și Ruth 
împărțită același pat și, târziu de tot, la crăpatul zorilor, fácură 
dragoste. 


12 


Lama cuţitului fulgeră. Țâșni sângele. Privind procedura 
castrării, lui Nim, i se cam făcu rău. 

Lângă el, dl. Vale chicoti: 

— Fii recunoscător că ai avut soarta să fii om, nu tăuraș. 

Cei doi stăteau pe o pasarelă îngustă deasupra unui tarc de 
animale, parte a unui sector zootehnic din inima agricolă a 
Californiei — San Joaquin Valley.. Ferma era una dintre proprie- 
tătile Trustului Familial Yale. 

— Gândul la orice mascul căruia i se retează sexul mă 
deprimă, spuse Nim. 

Venise aici cu avionul în zorii zilei, cu scopul de a-l informa 
pe Paul Yale asupra aplicaţiilor energiei electrice în agricultură. 
Fermierii din California erau enormi consumatori de electrici- 
tate; agricultura şi industriile asociate consumau o zecime din 
tot ceea ce genera GSP & L. Fără curent electric, activitatea fer- 
melor — indispensabilă pentru bunăstarea statului — s-ar fi veștejit. 

Mai târziu în cursul zilei, fostul membru al Curţii Supreme 
de Justiție avea să apară ca purtător de cuvânt al GSP & L la o 
audiere regională asupra planurilor campaniei pentru Tunipah. 
Era una dintr-o serie a Comisiei pentru energie — unii o numeau 
spectacol cu trupa ambulantă — la care liderii și cetățenii locali 
erau invitați să depună mărturie despre nevoile de energie 
electrică în zonele lor. Fermierii din Valea San Joaquin, care-și 
vedeau mij jloacele de trai amenințate de către reducerile de curent, 
se numărau deja printre avocații credincioși ai proiectului Tunipah. 

Inevitabil avea să existe şi opozitie. 

Continuând să urmărească activitatea de sub ei, Yale îi spuse 
lui Nim: 

— Ştiu la ce te referi cu eliminarea bărbăției — chiar și la ani- 
male. Într-un sens e păcat; dar mai este și necesar. Când ești 
fermier, nici măcar nu te mai gândești la asemenea lucruri. 

— Vă place să fiți fermier? 

— Fermier cu jumătate de normă? Nu sunt sigur, se încruntă 
bătrânul. Mai mult mă uit la foile cu balanţa de plăţi, încercând 
să descopăr de ce operaţiunea asta și altele din trustul familiei 
nu ne aduc profit. 

— Ceea ce se întâmplă în momentul ăsta, observă Nim, pare 
a fi eficient. 


336 


- Eficient dar al naibii de costisitor. 

Supravegheam procesul de „control“ în cadrul căruia viței, 
născuți la târlă și crescuți acolo timp de șase luni, erau aduși la 
linia de alimentare spre a fiî îngrășați pentru piață. 

Cinci cowboy — oameni între două vârste înveșmântați în 
haine de doc — efectuau întreaga operațiune. 

Începeau prin a mâna o jumătate de duzină de vitei într-un 
ocol circular. Înăuntru, animalele erau îmboldite, cu bastoane 
electrice pentru vite, într-un coridor îngust de ciment, cu pereții 
înălțându-se deasupra capetelor lor dar deschis sus. O soluţie 
vermicidă, pentru a omori feluriții paraziți, era turnată cu gene- 
rozitate peste fiecare animal. 

Coridorul ducea — cu groaznică inevitabilitate, fu Nim de 
părere — spre o presă hidraulică. Aceasta era o cușcă din metal. 
La intrarea fiecărui vițel, cușca se contracta astfel că făptura 
ajungea ținută strâns cu capul ieşit în afară și trupul ridicat de la 
pământ. ’ Animalul înspăimântat mugea cu spor -pe bună 
dreptate, după cum o dovedeau următoarele câteva minute. 

Prima procedură consta în a descărca în fiecare ureche o 
seringă conţinând ulei de motor. Aceasta îndepărta căpușele. 
Apoi, un hipodermic enorm era împins în botul mugind și se 
injecta o soluție contra viermilor intestinali. După aceea, 
extremitățile ascuţite ale ambelor coame erau tăiate cu un 
foarfece greu, lăsând expus interiorul. moale și însângerat. 
Simultan, se simțea un miros puternic și gretos de păr Și came 
arsă când un fier electric de stigmatizat încins până la 
incandescență era apăsat în pulpa vietății. 

Apoi, la "comanda unui levier şi cu un şuierat al aerului, 
presa de vite se înclina cu nouăzeci de grade într-o parte. În 
partea ce se aflase anterior jos, era expusă o „portiță“ pe care-o 
deschidea un cowboy. introducând o cutie de aerosoli, omul 
pulveriza dezinfectant peste organele genitale ale vițelului, apoi 
punea jos cutia și apuca un cuțit. Vârând mâna înăuntru, despica 
scrotui, căuta înăuntru cu degetele, trăgea testiculele și le tăia, 
după care le arunca într-un container de alături. Încă o folosire a 
spray-ului cu aerosoli asupra rănii căscate, care acum sângera, 
și operația era gata. 

Juncanul, fiind acum lipsit de toate celelalte dorințe în afară 
de a mânca, avea să se îngrașe frumos. 


337 


Presa hidraulică se deschidea. Continuând să mugească, 
animalul fugea în alt tarce. 

De la început până la sfârșit, totul durase mai puțin de patru 
minute. 

- Merge mai repede şi mai simplu decât înainte, îi spuse 
Vale lui Nim. Pe vremea bunicului meu, și chiar recent, vițeii 
trebuiau prinși cu lassoul și legați înainte de-a se putea face 
ceea ce ai văzut. În zilele noastre, cowboyii rareori mai călăresc 
pe cai; unii dintre ei nici măcar nu se mai pricep. 

- Modul ăsta modern e mai ieftin? întrebă Nim. 

— Ar trebui, dar nu este. Preţurile crescute ale tuturor artico- 
lelor — munca, materialele, hrana, electricitatea (în special 
electricitatea) — ne dau de furcă. Operaţiunea asta decurge cu 
ajutorul curentului electric. Folosim energia electrică la insta- 
laţia care amestecă mâncarea pentru patruzeci de mii de vite. Şi 
știi că în ocoluri ard becurile toată noaptea? 

— Din câte înțeleg eu, spuse Nim, astfel vitele pot vedea ca 
să mănânce. 

-= Exact. Dorm mai puțin, mănâncă mai mult și se îngrașă mai 
repede. Dar notele de plată la curentul electric sunt astronomice. 

— „dt seems to me I've heard that song before“, fredonă 
Nim, iar Yale râse. F 

-Sunt ca un consumator cu dureri de burtă, nu-i așa? Ei 
bine, astăzi asta sunt. l-am spus managerului trustului, Ian 
Norris, să reducă, să economisească, să refolosească, să con- 
serve. N-avem încotro. 

Nim îl cunoscuse fugar pe Norris, mai devreme în acea 
dimineață. Era un om aspru și fără umor, spre șaizeci de ani, 
care avea un oficiu în oraș şi administra și alte moşii alături de 
Trustul Familial Yale. Nim intuia că Norris se simțise mai bine 
când Paul Sherman Yale era la Washington și nu se implica în 
afacerile trustului. 

— Ce-aș vrea eu, zise Yale, e să vând proprietatea asta și alte 
câteva. pe 'care le-a lăsat bunicul meu. Dar pe moment trecem 
printr-o perioadă proastă pentru vânzări. 

În timp ce stăteau de vorbă, Nim continuase să urmărească 
procesmnea de jos. Un lucru îl nedumeri. 


* Mise parc că am mai auzit acest cântec“(N.T.). 


338 


— Acel ultim vițel. Și cel din fața lui. N-au fost castrați. De ce? 

Un cowboy din apropiere, auzind întrebarea lui Nim, se 
întoarse. Avea un chip oacheş de mexican, și rânjea larg. La fel 
făcea și DI. Magistrat Yale. 

— Nim, băiatul meu, spuse bătrânul; se aplecă spre el, 
şoptind confidential. Ar trebui să-ţi spun ceva. Aia doi de la 
urmă erau fete. 


Luară prânzul la Fresno, în Salonul Windsor al Hotelului 
Hilton. În timpul mesei, Nim continuă instructajul pentru care 
venise. Se dovedi o sarcină ușoară. De îndată ce i se prezenta un 
fapt sau o statistică, Dl. Magistrat Yale părea s-o fi şi memorat. 
Rareori cerea să i se repete, iar întrebările lui incisive, de 
conţinut, dovedeau o mare iuțeală a minţii precum şi percepția 
tabloului de ansamblu. Nim spera ca la optzeci de ani şi puterile 
lui mintale să fie la fel de strălucite. 

O mare parte din discuţia lor se referea la apă. Nouăzeci la 
sută din energia electrică folosită de fermieri în. îmbelșugata 
Vale San Joaquin, preciză Nim, era menită pompării apei din 
puțuri pentru irigaţii. Prin urmare, întreruperile în furnizarea, 
energiei electrice puteau fi dezastruoase. 

— Mi-aduc aminte când valea asta era în cea mai mare parte 
pustie, își aminti Paul Yale. Asta era în anii '20. A fost o vreme 
când nimeni nu credea că va creşte ceva aici. Indienii o numeau 
„Valea Goală“. 

— Nu auziseră de electrificarea rurală. 

— Da, s-au făcut minuni. Cum e versetul ăla din Isaia? 
„Pustiul și tarina uscată să se veselească, înflorind din belșug ca 
brândușă de toamnă“*, chicoti Yale. Poate am s-o pot strecura 
și pe asta în mărturia mea. Un citat sau două din Biblie adaugă 
O tuşă de eleganţă, nu ești de părere? 

Înainte ca Nim să poată răspunde, chelnerul veni la masa lor 
și anunță: 

- Domnule Yale, sunteţi chemat la telefon. Puteţi vorbi de la 
biroul şefului de sală, dacă” doriți. 

Bătrânul lipsi câteva minute. Nim îl putea vedea în capătul 
opus al încăperii, scriind într-un carneţel în timp ce asculta atent 


* Cf. „Biblia“, cd. „Fundaţia Regele Carol H“; trad. Vasile Radu și Gala 
Galaction (N.T.). 


339 


ceea ce i se spunea la telefon. Când reveni la masă, era radios și 
avea carnetul deschis. 

— Veşti bune de la Sacramento, Nim. Excelente vești, cred. 
Un ajutor al Guvernatorului va fi de față azi după-amiază la 
audieri; va citi o declarație în care se spune că Guvematorul sus- 
ține acum cu tărie- planurile pentru Tunipah. Un comunicat de 
presă întru confirmare se emite acum de la biroul Guvernatorului. 

Yale aruncă o privire peste însemnări: 

— Vorbeşte despre „o convingere personală, după cercetări, 
că proiectul Tunipah este esenţial pentru dezvoltarea și pros- 
peritatea Califomiei“. 

- Ei, spuse Nim, chiar aţi reușit s-o smulgeți. Felicitări! 

— Recunosc că-mi face plăcere. 

Vârând în buzunar cametul, Nim se uită la ceas: 

— Ce-ai zice să facem puțină mișcare și să mergem pe jos 
până la audierea aceea? 

— Am să vă însoțesc, dar nu intru, rânji Nim. Poate vă mai 
amintiți — la Comisia pentru energie încă mai sunt persona non 
grata. 


Destinatia lor era State Buiiding, la circa zece minute de mers. 

Era o zi însorită şi plăcută, iar Paul Yale, sprinten la umblet 
ca și la multe altele, ieși vioi afară. După: torentul de vorbe 
dinaintea și din timpul mesei, amândoi rămaseră tăcuti. 

Gândurile lui Nim reveniră, așa cum se întâmpla atât de des 
în ultima vreme, la Ruth. Trecuse o săptămână ș și jumătate de la 
sfâşietoarea noapte când aflase că lui Ruth îi era viața primej- 
duită de către celulele canceroase dezlănțuite în trupul ei. Cu 
excepția unei discuții cu doctorul Levin, Nim păstrase infor- 
matia pentru sine. Nu părea să aibă nici un rost s-o transforme 
pe Ruth — așa cum văzuse întâmplându-se în alte familii — 
într-un obiect de bârfe şi speculații. 

Atitudinea doctorului Levin nu fusese nici defetistă, nici 
încurajatoare. 

— Pe soția ta s-ar putea s-o aştepte mulți ani de viață nor- 
mală. Dar mai trebuie să ştii și că starea i se poate agrava rapid 
și pe neașteptate. Oricum, tratamentul — indiferent că e chi- 
mioterapie sau imunoterapie — va înclina sorții în favoarea ei. 

Cât despre posibila terapie suplimentară, Ruth avea să facă 
în curând încă o călătorie la New York; atunci avea să se decidă 


340 


dacă metoda mai nouă, parţial experimentată, de la Institutul 
Sloan-Kettering avea șanse să o ajute. Pentru Nim, la fel ca și 
pentru Ruth, așteptarea era ca viața pe comișa șubredă a unei 
prăpăstii, întrebându-se dază se va prăbuși sau va rezista. 

— Singurul sfat pe care-l pot da, adăugase doctorul Levin, e 
cel pe cafe i l-am spus deja soției tale: trăiește zilele una câte 
una și folosește-ți-le la maximum. N-o lăsa să amâne pe mâine 
lucrurile pe Care dorește și poate să le facă. Dacă stai să te 
gândești, ăsta-i un sfat pentru noi toți. Nu uita că tu sau eu am 
putea să cădem fulgerați de un infarct sau să fim ucişi într-un 
accident de circulație, soția ta supraviețuindu-ne cu mulți ani. 

Doctorul oftase: 

— Îmi pare rău, Nim; poate că asta sună ca o grămadă de 
brașoave. Știu că dorești ceva categoric. Toată lumea vrea. Dar 
sfatul pe care ţi-l dau e "cel mai bun din câte am. 

Nim urmase sfatul doctorului Levin de a petrece cât mai multă 
vreme posibil cu Ruth. Azi, de exemplu, ar fi putut rămâne 
peste noapte la Fresno; existau acele evoluții locale asupra 
cărora s-ar fi putut informa cu folos. În loc de' asta, aranjase să 
ia un zbor de după-amiază înapoi, ajungând acasă la cină. 

Gândurile îi fură readuse în prezent de către Dl. Magistrat 
Yale, care observă: 

— Par să fie extraordinar de mulți oameni pe-aici pentru ora 
asta. 

Nim fusese preocupat; acum privi în jur. 

— Aveţi dreptate. Așa este. 

Străzile din imediata apropiere conţineau un număr mare de 
pietoni, toti părând a se îndrepta în aceeași direcţie — spre State 
Building. nii se grăbeau, ca și cum ar "fi rost nerăbdători să 
ajungă înaintea celorlalți. Mașinile se aglomerau și ele într-acolo și 
era pe cale să se formeze un ambuteiaj. Printre ocupanții mași- 
nilor şi cei ce mergeau pe jos păreau să piedomine femeile şi 
adolescenții. 

— Poate, își dădu Nim cu presupusul, s-a întins vestea că 
veniti aici. 

Bătrânul chicoti: 

- Chiar de-ar fi așa, n-am eu atâta charismă ca să adun o 
gloată de mărimea asta. 

Ajunseră la gazonul cu iarbă din fața lui State Building. Era 
înțesat de lume. 


341 


— Dacă vrei să afli ceva, o metodă foarte bună e să întrebi 
spuse Yale. 

Atinse brațul unui bărbat între două vârste, în haine de 
muncitor: 

— Mă scuzaţi suntem curioși să știm de ce e atâta lume aici. 

Celălalt îi privi neîncrezător: 

- N-auzirăţi? 

— De-asta am şi întrebat, surâse Yale. 

— Cameron Clarke. Vine aici. 

— Actorul de cinema? 

-Cine altul? O să-și spuie cuvântul la nu-ș ce audiție a 
goven/lui. Fu la radio toată dimineața. Și la teve, cum 'zice 
băbuta mea. 

Nim întrebă: 

— Ce audiere a guvernului? 

— De un-să ştiu eu? Cui îi pasă? To’ ce vreau e să-i arunc o 
privire, atâta tot. 

Paul Yale și Nim făcură un schimb de priviri în timp ce le 
venea în cap același gând. 

- Vom şti nu peste mult timp, spuse Yale. 

Începură să-și croiască drum spre State Building, un edificiu 
funcţional, neinteresant, cu trepte în față. În același timp, o 
limuzină neagră cu escortă de polițiști pe motociclete se apropia 
din direcție opusă. Se auzi un strigăt, repetându-se apoi: 

- Uite-l! 

Mulțimea dădu năvală înainte. 

Apărură ș şi alți poliţişti. Eliberară locul pentru ca limuzina să 
ajungă la trotuarul de lângă trepte. În clipa când maşina se opri, 
un șofer în uniformă sări și deschise portiera din spate. Din 
limuzină i ieşi un tânăr scund și svelt. Avea o claie de păr blond 
şi purta un costum ușor de piele tăbăcită. Mulțimea ovaționă: 

- Cameron! Salut, Cameron! 

Cineva lansă formula iar ceilalți o preluară. 

Cu un gest regal, Cameron Clarke fâlfâi din mână a răspuns. 

Era garantul actual de box-office, poleit cu aur, al Holly- 
wood-ului. Chipul său frumos, amiabil, băiețesc, era cunoscut 
pentru cincizeci de milioane de fani din Cleveland în Calcutta, 
de la Seattle până la Sierra Leone, din Brooklyn până-n Bagdad. 
Până si auguștii Magistraţi din Curtea Supremă a S.U.A. auzi- 
seră de Cameron Clarke, după cum tocmai o demonstrase Paul 


342 


Sherman Yale cu câteva momente în urmă. Simpla prezentă a 
lui Clarke, indiferent unde, era suficientă pentru a declanșa o 
adulație apropiată de răzmeriță. Poliția din Fresno, conştientă 
fără îndoială de acest lucru, îşi dădea toată silința să țină” gloata 
sub control. 

Fotoreporterii, care luau instantanee din clipa când se oprise 
limuzina, continuau de parcă pelicula ar fi fost inepuizabilă. Un 
echipaj t.v., care așteptase, se apropie de starul cinematografic. 

Urmă un interviu. 


Reporterul (cu mult respect): —- Domnule Clarke, de ce vă aflați 
aici? 

Cameron Clarke: — Mă aflu aici în calitate de umil cetățean de 
rând, pentru a protesta împotriva unui plan bolnav-conceput, 
sordid şi total inutil care va profana magnifica zonă 
neîntinată din California cunoscută ca Tunipah. . 

R.: — Domnule, acestea sunt cuvinte tari. Aș dori să explicati de 
ce sunteți de această părere? 

C.C.: — Fireşte Planul Tunipah e bolnav-conceput pentru că este 
anti-mediu ambiant. E sordid fiindcă are scopul de a scoate 
profituri pentru Golden State Power & Light, care nu are 
nevoie de ele. Este inutil deoarece avem la dispoziție o altă 
sursă de energie; mai mult, conservarea ar putea reduce 
nevoile de curent electric în mai mare măsură decât 
capacitatea generatoare de la Tunipah. i 


Nim și Paul Yale erau destul de aproape ca să audă. 
— Recită o lecţie învățată, murmură furios Nim. Mă-ntreb ce 
idiot dezinformat i-a scris-o. 


R.: — Care este acea altă sursă de energie, domnule Clarke? 

C.C.: — Energia solară. 

R.: — Credeţi că energia solară ne-ar fi acum la îndemână? 

C.C.:— Absolut. Oricum, nu e nici o grabă, chiar și în cazul 
energiei solare. Vorbăria pe care o auzim despre reducerile 
de curent electric nu este decât o tactică de înfricoșare — 
propagandă montată de companiile electrice. 


Un spectator strigă: 

- Brava băiat, Cameron! Spune-le-o pe șleau ticăloșilor! 
Lipeşte-le-o pe mutră! 

Actorul ridică privirea, agită din mână a încuviințare și Zâmbi. 


343 


Nim îi spuse însoțitorului său: 

-Cred că am auzit destul. Dacă nu vă supăraţi, domnule 
Yale, acum eu am s-o iau înapoi spre nord şi vă las pe mâna 
audierii. Se pare că va fi o adevărată superproducție. 

— Ştiu cine va fi vedeta, și nu-s eu, spuse cu amărăciune 
Yale. Bine, Nim; du-te. Mulţumesc pentru tot ajutorul. 

În timp ce Nim dădea din coate să iasă din mulțime, Yale 
chemă un poliţist și se legitimă. Un moment mai târziu, neob- 
servat, fu escortat în State Building. 

Interviul televizat cu Cameron Clarke continua. 


— De fapt, spuse a doua zi Oscar O'Brien, când îl iei pe 
Cameron Clarke cu ale lui, descoperi că e un tip destul de 
decent. Am stat de vorbă cu el; îi cunosc și vreo câţiva prieteni. 
Are o căsnicie stabilă și trei copii după care se topeşte. Necazul 
e că totuşi, ori de câte ori deschide gura în public, ceea ce spune 
e primit ca şi cum s-ar auzi de pe Muntele Olimp. 

Consilierul general, care apăruse la audierea din Fresno, le 
raporta — la o sesiune de anchetă — lui J. Eric Humphrey, Teresa 
Van Buren și Nim. 

- După cum a reieșit, continuă O'Brien, principalul motiv 
din care Clarke se opune proiectului Tunipah este acela că 
deține o proprietate în apropiere — un ascunziș pe care îl folo- 
sește vara cu familia. Cresc cai, călăresc pe cărările din munți, 
pescuiesc, uneori înnoptează în sălbăticie. Se teme ca uzina 
noastră să nu-i distrugă toate astea și probabil are dreptate. 

Eric Humphrey întrebă: 

- Nu s-a pus problema că bunăstarea a milioane de califor- 
nieni trage mai greu la cântar decât privilegiile de vacanță ale 
unuia singur? 

— S-a pus, cum să nu, răspunse O'Brien. Dumnezeu mi-e 
martor, am încercat la interogatoriul încrucișat. Dar credeți că 

i-a păsat cuiva? Nu! Cameron Clarke a obiectat față de Tunipah 
şi grăit-a zeul ecranului de argint. Asta a fost tot ce conta. 

Avocatul se opri, amintindu-și, apoi spuse: 

— Când și-a spus Clarke textul la audiere despre spolierea 
naturii — și, "pe toți sfinții, trebuie să admit că are talent, parcă 
era Marc Antoniu cuvântând la cadavrul lui Cezar — au fost 
oameni, printre cei adunaţi înăuntru, care plângeau. Vorbesc 
serios — plângeau! 


34 


— Eu tot mai cred că i-a scris cineva replicile, spuse Nim. 
Din câte am auzit nu prea știe mare lucru despre mai nimic. 

O'Brien ridică din umeri: 

— Asta, în teorie. 

Adăugă: 

- Şi să vă mai spun ceva. Când Clarke și-a terminat depo- 
ziţia și se pregătea să plece, preşedintele a "trimis vorbă că ar 
aprecia dacă-i dă un autograf. Cică-l vroia pentru nepoată-sa. 
Mincinosul dracu”! Pentru el era. 

— Oricum o despici, pronunță Teresa Van Buren, Cameron 
Clarke a făcut mult rău cauzei noastre. 

Nimeni nu mentionă ceea ce aproape nu era nevoie să se 
spună: că reportajele scrise, televizate și radiofonice, asupra 
scurtei apariții a actorului de film eclipsaseră toate celelate ştiri 
despre Tunipah. În „Chronicle- West“ şi „California Examiner“ 
declarația Guvernatorului Californiei” în sprijinul proiectului 
ocupa un scurt paragraf * spre sfârșitul materialului dominat de 
Clarke. La televizor nici măcar nu fu menţionată. Cât despre 
apariţia lui Paul Sherman Yale, aceasta fu ignorată cu desăvârșire. 


13 


Instinctul îi spunea lui Nancy Molineaux că se afla pe o 
pistă. Posibil chiar un reportaj major, deși deocamdată era 
amorf și lipsit de substanță. Mai erau și alte probleme. Una era 
aceea că nu știa cu adevărat ce anume căuta. O alta era nevoia 
practică de a lucra alte subiecte regulate pentru „California 
Examiner“, care limitau timpul disponibil pentru nebuloasa ei 
cercetare. Ceea ce i-o îngreuna și mai mult era faptul că încă nu 
se confesase nimănui, şi mai "ales redactorului de. la secţia 
reportaje a „Examiner“ “ului, care era întotdeauna într-o goană 
nebună după rezultate și n-ar fi putut pricepe niciodată că 
fineţea și răbdarea puteau fi uneori unelte importante ale unui 
bun Teporter. Nancy le avea pe amândouă. 

Le folosise începând cu întrunirea anuală a acţionarilor 
Golden State Power & Light, când Nim Goldman îi sugerase 
furios: De ce nu-l investighezi pe e/? 


345 


„EI“ era Davey Birdsong. 

Goldman, firește, își pierduse calmul și nu se așteptase ca ea 
să-i ia sugestia în serios. Dar, după ce se gândise mai bine, 
Nancy o făcuse. 

Mai fusese ea curioasă despre Birdsong şi-nainte. Nancy 
n-avea încredere în oamenii ce se aflau întotdeauna de partea 
dreptății și a celor oprimați, sau ar fi vrut să se creadă asta des- 
pre ei, așa ca Davey Birdsong. Din experienţa ei, Nancy știa că 
soiul ăsta de făcători-de-bine liberal- -populiști căutau de obicei 
să fie ei numărul unu, cu toți ceilalti înșirați cale lungă în urma 
lor și adunând firimiturile căzute. Văzuse multe de-acest fel cu 
ochii ei — în comunitățile de culoare la fel ca și în cele albe. 

Domnul Milo Molineaux, tatăl lui Nancy, nu era un 
făcător-de-bine liberal. Era un antreprenor de construcţii care, 
toată viața, urmărise un singur obiectiv, franc și declarat: să se 
transforme dintr-un băiat sărac, născut din părinţi negri într-un 
sat din Louisiana, într-un om bogat. Reușise, o făcuse cinstit, iar 
în prezent domnul Molineaux era într-adevăr foarte bogat. 

Totuși tatăl ei, observase Nancy, făcuse mai mult pentru 
oamenii de-aceeași rasă cu el — oferind locuri de muncă stabile, 
salarii frumoase şi deinnitate omenească — decât o mie de 
activisti politici și alții ca ei care (vorba ceea) „nu avuseseră 
niciodată întâlnire cu un stat de salarii“. 

Nancy îi dispreţuia pe unii dintre liberali, inclusiv pe cei albi 
care se purtau ca și cum ar fi încercat să răscumpere ei înșiși trei 
sute de ani de sclavie a negrilor. Felul de-a se comporta al 
acelor idioti era de parcă o persoană de culoare n-ar fi putut 
greși cu nimic — niciodată. Nancy se distra prin a fi dură și rea 
cu ei, privindu-i i cum înghițeau totul zâmbind și lăsând-o "să- -şi 
facă de cap într-un mod adeseori nescuzabil, numai fiindcă era 
negresă. În același timp, disprețul său pentru toți aceștia creștea. 

Pe Nim Goldman însă, nu-l desconsidera. De fapt — deși acest 
lucru l-ar fi uluit pe Nim — ajunsese să-l placă și să-l admire. 

Goldman o ura din rărunchi, iar Nancy știa. O ura de-a drep- 
tul, nefăcând nici un efort de-a o ascunde. O ura ca reporteră și 
ca femeie. Nancy era perfect sigură că nu era nici o legătură 
între culoarea ei și ura lui Goldman, care ar fi fost la fel de 
intensă şi dacă ea era albă, galbenă sau cine ştie ce nuanță de 
purpuriu. În ce privea ura sa față de Nancy Molineaux, Gold- 
man era daltonist. 


346 


Ceea ce era cum nu se putea mai bine. Ergo, Nancy îl res- 
pecta. 

Într-un mod pervers — pe care şi-l recunoștea ca pervers — îi 
făcea mai degrabă plăcere să stârnească mânia lui Goldman. Era 
atât de-al dracului de răcoritor! Cu toate acestea, ce e destul e 
destul. De două ori îl trăsese bine și pe drept în țeapă, dar nu era 
corect să continue astfel. În plus, "“ticălosul avea stomac tare şi 
era cinstit, ceea ce însemna mai mult decât puteai spune despre 
majoritatea predicatorilor tociți de la audierea unde Goldman 
spusese ce-i în gușă și-n căpușă ș şi apoi i se pusese călușul. 

Despre acea dezbatere, Nancy scrisese articolul pe care tre- 
buise să-l scrie întrucât se mândrea a fi — întâi și înainte de toate 
— o bună ziaristă. Ceea ce însemna să fie necruțătoare, trecând 
pe planul doi emoțiile și sentimentele personale. Dar nimic din 
toate astea n-o împiedicase să-i pară “àu pentru Goldman și, în 
sinea ei, îi nutrea gânduri bune. 

Dacă ajungea să-l cunoască mai bine — ceea ce era impro- 
babil — poate că într-o bună zi i-ar fi spus toate astea. 

Între timp, exista o anume logică şi justiție, considera Nancy 
Molineaux, în faptul că abandonându-l pe Goldman ca țintă, îşi 
mutase atenția spre Davey Birdsong. . ` 

Pe Birdsong, cu certitudine, nu îl admira, fiind convinsă 
— chiar și în acest stadiu incipient al investigatiilor ei — că era un 
prefăcut ș si probabil un escroc. 

Începuse, la scurt timp după întrunirea acţionarilor GSP & L, 
prin a investiga discret p & lIfp-ul lui Birdsong. Asta îi luase 
câteva luni, căci lucrase în timpul liber și existaseră câteva 
perioade de durată când nu avusese aşa ceva. Dar rezultatele, 
oricât de lente, erau interesante. 

Birdsong, află Nancy, fondase p & lfp cu patru ani mai 
devreme, într-o perioadă când inflația, plus prețurile mărite la 
petrol, forțaseră o creștere substanţială a costurilor la curent şi 
gaze. Fără discuţie, scumpirile cauzaseră greutăți familiilor cu 
venituri mici și medii. Birdsong se proclamase  tribunul 
poporului. 

Felul său incisiv şi pitoresc de a lua atitudine cucerise imediat 
atenţia mass-mediei si investise în ea recrutând mii de membri 
în p & lfp. Pentru a îndeplini aceasta, Birdsong angajase o mică 
armată de studenți la universitate ca propagandişti, iar Nancy 
reușise să localizeze mai mulți -- foști studenți, de-acum — care 


347 


lucraseră pentru el. Toţi, fără excepție, erau scârbiți de acea 
experiență. 

-Credeam că facem o faptă nobilă, ajutându-i pe cei fără 
privilegii, îi spuse lui Nancy unul dintre foștii studenți, arhitect. 
Dar am descoperit că ceea ce făceam în primul rând era să-l 
ajutăm pe Davey Birdsong. 

Când au pornit cu propaganda, continuă sursa, ni s-au dat să 
luăm cu noi petiţii pe care le tipărise Birdsong. Petiţiile erau 
adresate Guvernatorului, Senatului, Comisiei utilităţilor publice... 
te miri cui. Chemau. la „reducerea taxelor utilitare pentru 
consumatorii rezidențiali suprasolicitaţi“, iar noi mergeam din 
ușă-n ușă, cerându-le "oamenilor să iscălească. La dracu”! — cine 

n-ar fi semnat asta? Le-au semnat cam toți. 

O altă fostă propagandistă — o tânără ce consimţise cu 
aceeasi ocazie să discute cu Nancy — continuă relatarea: 

- De îndată ce primeau o semnătură — nu înainte — ni se 
spunea să explicăm că organizarea de petiţii costă bani. Așa că: 
„aveti bunăvoința să ne ajutați donând trei dolari pentru 'cam- 
panie, ceea ce include şi calitatea de membru pe un an în p& 
lfp?“ De-acum, oamenii cu care stăteam de vorbă î îşi imaginau 
că ne datorează ceva pentru osteneală — era o psihologie isteață, 
Birdsong se pricepea la astea — și foarte putini, chiar familii 
sărace, nu ieșeau pe interval cu cei 'trei gologani. 

.— Nu era nimic realmente necinstit, cred, spuse tânărul arhi- 
tect, decât dacă nu consideri necinstită colectarea a o grămadă 
de bani mai mult decât era nevoie pentru activitățile p & lfp._ 
Dar ce era într-adevăr o înșelătorie e ceea ce a făcut Birdsong” 
cu studenții care au lucrat pentru el. 

- Birdsong ne-a promis, ca remuneratie, urmă tânăra, un 
dolar din fiecare trei obținuți. Dar a insistat că toti banii trebuie 
să ajungă la el mai întâi — după cum ne-a explicat — pentru a fi 
trecuți în registre, iar pe noi ne va plăti mai târziu. Ei bine, a 
fost mai târziu, mult mai târziu. Chiar și atunci am primit doar 
un sfert din cît ne promisese — douăzeci şi cinci de cenți în loc 
de un dolar din trei. Ne-am certat cu el, bineînțeles, dar n-a spus 
altceva decât că înțeleseserăm noi greșit. 

— Nu aveati la mână nimic scris? întrebă Nancy. 

- Nimic. Am avut încredere în el. La urma urmei, era de 
partea celor săraci împotriva marilor =facerişti — sau cel puțin 
așa credeam noi. 


348 


~ De asemenea, adăugă arhitectul, Birdsong avusese grijă - 
după cum ne-am dat seama mai târziu — să vorbească cu fiecare 
dintre noi. Astfel... nici un martor. Dar dacă a existat o 
neînțelegere, atunci cu toții au înțeles greşit în același fel. 

— N-a fost nici o neînțelegere, spuse femeia. Birdsong e un 
escroc. 

Nancy, Molineaux îi întrebă „pe cei doi frați propagandiști și 
pe alții câți bani estimau ei că se adunaseră. În propriile lui 
declaraţi publice, Birdsong raportase că p & lfp are douăzeci și 
cinci de mii de membri. Dar majoritatea celor cu care vorbise 
Nancy credeau că cifra reală era substanțial mai mare — probabil 
treizeci şi cinci de mii. Dacă era pe-așa, 'și scăzând suma plătită 
propagandiștilor, încasările din primul an ale p & lfp se apro- 
piau probabil de o sută de mii de dolari, majoritatea cash. 

— Nu-i glumă, spuse arhitectul, aflând estimația lui Nancy. 
Birdsong are o afacere profitabilă. Poate mi-am greşit eu 
cariera, adăugă, cu pizmă. 

„Un alt lucru descoperit de Nancy fu acela că strângerea 
banilor de către p & lfp continua. 

Davey Birdsong angaja și în prezent studenți de la universi- 
tate — exista întotdeauna o nouă generație având nevoie de 
muncă la jumătate de normă și nevoie de bani — iar obiectul era 
de a obține tot mai multe î înscrieri anuale în p & lfp, precum și 
de a reînnoi apartenențele vechi. Se părea că Birdsong nu mai 
înșela studenții; probabil îşi dădea seama că nu-i putea merge la 
nesfârşit. Dar, cu siguranţă, o oală întreagă de bani se vărsa în 

p & lfp. 

. Ce făcea Birdsong cu numerarul? Nu părea să existe nici un 
răspuns simplu. Adevărat, oferea o activă opozitie vocală față 
de Golden State Power & Light pe mai multe fronturi — uneori 
încununată de succes — și multi dintre apartenentii p & lfp 
“considerau că primesc lucrul pentru care au plătit. Dar Nancy se 
îndoia de asta. 

Cu ajutorul unui contabil făcuse calculele aritmetice și, chiar 
lăsând loc pentru cele mai generoase cheltuieli și un "salariu 
personal al lui Birdsong, n-avea cum să fi putut cheltuit mai 
mult de jumătate din cât încasa. Aşa că unde mergea restul? Cea 
mai plauzibilă ipoteză era aceea că Birdsong, care controla total 
p & lfp, sifona banii în altă parte. 

Totuși, Nancy n-o putea dovedi. Nu încă. 


349 


Consultantul ei contabil spuse că până la urmă Serviciul de 
venituri interne putea cere o evidență de la p & lfp și Birdsong. 
Dar L.R.S.-ul*, subliniase el, avea o notorie lipsă de personal. 
Prin urmare, o mulțime de organizații așa-zise non-profit. nu 
erau niciodată convocate şi scăpau bine- -mersi cu deturnarea de 
fonduri. 

Contabilul întrebă: dorea Nancy ca el să tragă de limbă 
confidential I.R.S.-ul? 

Emfaticul ei răspuns fu nu; .nu era pregătită să plătească 
bacșişuri. 

ancy avea la dispozitie serviciile contabilului pentru că 
tatăl ei era un client important al firmei acestuia. Același lucru 
era valabil și pentru un avocat la care apela adesea Milo Moli- 
neaux, Inc., iar Nancy îi duse la el pe foștii studenți și-i puse să 
dea declarații sub prestare de jurământ. Cooperară de bună voie. 

Își construia cu grijă dosarul. 

ancy Molineaux știa de celelalte câștiguri ale lui Birdsong, 
ca lector universitar și din scris. Nu era nimic rău în asta, sau 
măcar neobișnuit, dar îi sporea curiozitatea să ştie ce făcea 
Davey Birdsong cu atâția bani. 

Apoi circulă un zvon vag -— îl auzi la un cocktail — că 
Birdsong și p & lfp-ul apelase la Clubul Sequoia pentru 
sprijinul financiar. Nancy considera acest lucru improbabil și, 
chiar adevărat să fi fost, cu siguranță că bogatul și prestigiosul 
Club Sequoia n-ar fi avut nici un fel de texte cu unii de-alde 
Davey Birdsong. Oricum, pentru că-şi fâcuse un obicei din a 
verifica toate pistele, Nancy îşi desfăşurase antenele. Până în 
prezent, nici un rezultat. 

Cea mai intrigantă întrebare din toate se ivi într-o zi din 
ianuarie, când Nancy era la volanul „Mercedes“-ului ei 450 SL 
şi-l văzu din întâmplare pe Davey Birdsong trecând pe o stradă 
din centrul orașului. Fără a zăbovi să se întrebe de ce, hotări să-l 
urmărească. Își lăsă mașina într-un parking cu autotaxare aflat 
la îndemână și pomi după el pe jos, păstrând o distanță discretă. 
Ceea ce urmă păru desprins dintr-un roman de spionaj. 

Deşi Nancy era convinsă că Birdsong n-o văzuse, se com- 
porta ca şi cum s-ar fi așteptat să fie urmărit și era decis să-şi 


* În original: /ntoma/ Revenuo Service (N.T.). 


350 


piardă codița. Mai întâi intră în holul aglomerat al unui hotel. 
După ce se uită prin jur, se făcu nevăzut într-o toaletă de bărbați 
iar câteva minute mai- târziu iesi purtând ochelari negri și o 
pălărie moale de fetru, deși înainte fusese cu capul gol. 
Schimbarea n-o păcăli pe Nancy. Oricum, înfățișarea lui era 
diferită iar ea îşi dădu seama că, dacă Birdsong ar fi fost 
îmbrăcat astfel de la bun început, -probabil că nu l-ar fi observat. 
Părăsi hotelul pe o ușă laterală. Lăsându-i un start confortabil, 
Nancy îl urmă. l 

Aproape îl pierdu căci, mai încolo pe strada hotelului, 
Birdsong se urca într-un autobuz care închise prompt ușile și 
porni. 

Nu avea timp să se întoarcă. Ía mașina ei, dar avu noroc cu 
un taxi care se apropia. Nancy îl opri. Fiutură o hârtie de 
douăzeci de dolari și-i spuse șoferului, un tânăr negru: 

— Nu scăpa din ochi autobuzul ăla dar să nu se vadă că-l 
urmărim. Oricum, la fiecare stație vreau să văd cine coboară. 

Şoferul intră în joc pe dată: 

Ż Se face, cucoană! Treceţi doar în spate. Lăsaţi-mi mie 
acţiunea. 

"Era istet şi plin de resurse. Depăși autobuzul de două ori, și 
de fiecare dată încetini pe banda întâi astfel ca autobuzul, pe o 
bandă mai centrală, să-l | depășească. În timp ce ambele vehicule 
erau apropiate, Nancy își ferea fața. Dar ori de câte ori auto- 
buzul se oprea să ia sau să debarce pasageri, taximetrul era 
poziționat astfel încât să poată vedea clar. Un răstimp ce păru 
foarte îndelungat, Birdsong nu apăru, iar Nancy-se întreba dacă 
de fapt nu-l pierduse. Apoi, cam după patru mile de la punctul 
de plecare, cobori. 

ÎI putu vedea privind în jur. 

— Asta-i — cel cu barbă, îi spuse ea șoferului. 

- — Îl văd! 

Taximetristul acceleră pe lângă Birdsong, fără a privi spre 
el, apoi opri în curbă. 

— Nu întoarceţi capul, cucoană. Îl am în oglindă. Acum trece 
strada. 

După un minut sau două: 

— Dracu” să mă ia dacă ăsta nu se urcă-n alt autobuz. 

Urmăriră și al doilea autobuz. Mergea în direcția opusă 
primului și refăcu o parte din drumul inițial. De astă dată 


351 


Birdsong cobori după câteva străzi, privind iarăși în jur. În 
apropiere se aflau câteva taxiuri parcate. Birdsong îl luă pe 
primul și, în timp ce demara, Nancy îi văzu chipul privind prin 
parbrizul din spate. 

Luă o nouă hotărâre și comandă: 

— Lasă-l în pace. Du-mă î înapoi în centru. 

Nancy judecase astfel: n-avea nici un rost să-și forțeze noro- 
cul. Spera ca Birdsong să nu-i fi depistat taximetrul urmă- 
rindu-l, dar dacă insista fără îndoială că avea s-o descopere. 
Rezolvarea misterului destinaţiei! lui, și al motivului, avea să 
rămână pe altă dată. 

— Phii, cucoană, cam greu să te priceapă omu”, se plânse 
şoferul când schimbară direcția. Mai întâi vrei să ne ținem de 
tipu”, așa c-o facem ca lumea. "Pe urmă te lași. 

Continuă să bombăne: 

— Nici măcar n-am ajuns destul de-aproape să-i văd ăluilant 
număru”. 

Întrucât î își dăduse toată silința, Nancy decise să explice de 
ce nu vroia să ajungă atât de aproape și poate să fie văzută. 
Omul ascultă, apoi dădu din cap: 

— M-am prins! 

După câteva minute, tânărul șofer întoarse capul: 

- Tot mai vrei să afli un-s-a dus bărbosu'? 

— Da. ` 

Cu cât se gândea mai mult la elaboratele măsuri de preve- 
dere ale lui Birdsong, cu atât devenea mai convinsă că se 
petrecea ceva important. Ceva ce trebuia să știe. 

— Știii pe unde se-nvârte mai des tipu’? întrebă şoferul. 

— Adresa lui de-acasă? Nu, dar nu mi-ar fi greu s-o aflu. 

- Poate am putea face un târg. Eu și încă doi amici. Nu 
lucrează și are mașini cu radio CB. Am și 'eu un CB. Noi trei am 
putea face cu rându' să-l urmărim pe bărbosu”, schimbându-ne 
ca să nu vadă mereu aceeași moacă. Am folosi radiourile. Așa, 
când unu'se lasă, intră alălantu” pe fir. 

— Dar pentru a face asta, sublinie Nancy, ar trebui să nu-l 
scăpati din ochi nici un moment. 

— Se poate face. Cum zisei, pretenii mei n-are de lucru. 

Ideea avea posibilitățile ei. Nancy întrebă: 

— Cât m-ar costa? 

— Asta tre” calculat, cucoană. Nu așa de mult cât ai crede. 


352 


— Când v-aţi făcut calculele, dă-mi un telefon. 

Nancy își mâzgăli numărul de-acasă pe dosul unei cărţi de 
vizită de serviciu. 

Omul o sună în aceeași seară, târziu. Până atunci ea găsise 
adresa lui Birdsong în cartea de telefon. 

— Doi sutari cinzeci pe săptămână, spuse taximetristul. 
Ăştia-s pentru mine și ăilanții doi. 

Nancy ezită. O fi fost destul de important să se bage în toată 
complicația ş şi cheltuielile astea? Din nou, instinctul îi spuse că da. 

Să ceară oare banii de la „Examiner“? Se îndoia. Dacă ar fi 
făcut-o, trebuia să dezvăluie tot ceea ce descoperise până acum, 
şi era sigură că ziarul va dori să publice imediat materialul des- 
pre Davey Rirdsong și al său p & lfp. După părerea lui Nancy, 
așa ceva ar fi fost prematur; credea cu tărie că mai urmau multe 
şi merita să le aștepte. Încă ceva: administrația zgârie-brânză a 
ziarului detesta să cheltuiască bani dacă nu era neapărată nevoie. 

Decise să continue de una singură. Avea să achite costurile 
din buzunarul ei şi spera că va recupera suma mai târziu. Dacă 
nu reușea, n-ar fi cine ştie ce mare nenorocire, deși astfel viola 
una dintre regulile ei de viață. 

După majoritatea standardelor, Nancy Molineaux era 
bogată. Cu ani în urmă, tatăl ei înființase un trust de fond ce îi 
furniza un confortabil venit regulat. Insă, din motive de mân- 
drie, își tinea finanțele ei private și câștigurile profesionale 
separate de acesta. 

O dată în viață, mândria trebuia umilită. 

Soferul spuse că ar vrea ceva în avans, lucru rezonabil, așa 
că Nancy îi spuse să treacă pe la ea ca să-și ridice banii. 

După aceea, nu mai primi nici o veste timp de șase zile. La 
sfârșitul acestui interval, tânărul şofer de la taxi, care se numea 
Vickery, îi aduse un raport. Spre surprinderea lui Nancy, era 
detaliat și îngrijit scris. Erau descrise acolo toate mișcările lui 
Birdsong; se vădeau rutiniere și inofensive. În nici un punct nu 
păruse conştient că ar fi urmărit. Mai semnificativ: nu făcuse 
nici o încercare de a scăpa de urmăritori. 

— S-arată că o săptâmână nu-i destul, spuse Vickery. Vrei să 
mai încercăm una? 

Ce mama dracu’, de ce nu? se întrebă Nancy. 

După alte șapte zile, Vickery reveni. Avea același soi de raport 
amănunțit, cu aceleași rezultate negative. Dezamăgită, îi zise: 


353 


z 


— Bine, asta-i tot. Las-o baltă. 

Tânărul o privi cu nemulțumire fățişă: 

— Vrei să te dai bătută acuma? Uită-te la ce investiși? 

Simţind-o că ezita, stărui: 

— Mergi la faliment! Mai încearcă o săptămână! 

— Ar fi trebuit să te faci un afurisit de comis-voiajor, spuse 
Nancy, nu să conduci o rablă. 

Se mai gândi. Avea probe că Birdsong era un pungaș; con- 
tinua să-l creadă delincvent? lar. descoperirea locului unde se 
ducea în mod atât de misterios ar fi fost de folos articolului pe 
care intenționa să-l scrie? Una peste alta, era cazul să-și reducă 
pierderile sau — așa cum se exprimase puştiul acela istet — să 
meargă la faliment? . 

Din nou instinctul. O înștiința că toate cele trei răspunsuri 
trebuiau să fie da. 

— Bine, încrezutule, îi! replică ea luj Vickery. Încă o 
săptămână. Dar nu mai mult. 

Dădură peste filon în cea de-a patra zi. 

Vickery dădu telefon, apoi ` veni în aceeași seară la ea. 

- Mi-nchipui c-ai vrea să afli pe dată. Azi dup-amiaz” 
bărbosu” a-ncercat să se scuture de toată lumea, la fel ca-n ziua 
aia cu mata și cu mine. 

Adăugă, fudul: 

— l-am venit de hac "împuţitului. 

- La cât m-a costat, comentă Nancy, sper al naibii c-așa e. 

Tânărul rânji în timp ce-și prezenta obișnuitul raport scris. 
Consemna că Davey Birdsong mersese cu mașina sa proprie de 
la garajul de-acasă până în capătul opus al orașului, unde și-o 
parcase. Inainte de-a ieși din mașină, își pusese ochelari negri ș şi 
pălărie. Apoi luase un taxi înapoi prin tot orașul, urmat de două 
drumuri cu autobuzul în direcții diferite și în cele din urmă o 
plimbare pe jos — traseu ocolitor până la o casă mică din partea 
de est a orașului. 

Intrase în casă. Adresa era scrisă în raport. 

- Bărbosul a stat înăuntru două ore, preciză Vickery. 

După aceea, continua raportul, Birdsong luase un taxi până 
la câteva străzi distanță de locul unde avea parcată mașina. 
Mersese pe jos până la maşină şi condusese până acasă. 

Vickery întrebă cu speranță: 

— Vrei să-l mai urmărim nitel pe bărbosu'? 


354 


Adăugă: 

— Ai amici a mei tot n-are de lucru. 

— Cu tine ca prieten, n-ar trebui să-şi facă griji, spuse Nancy; 
clătină din cap: gata. 

Acum, cu două zile mai târziu, Nancy stătea așezată în 
maşina ei, observând casa pe care o vizitase atât de’ secretos 
Davey Birdsong. Era acolo de aproape două ore. Se apropia 
amiaza. 

Ziua de ieri, prima după raportul final al lui Vickery, și-o 
petrecuse achitându-se de un articol comandat de „Examiner“ 
deși încă nu-și predase exemplarul la redacţie. Avea s-o facă 
mâine. Până atunci timpul îi aparţinea. 

Casa pe care o supraveghea se afla pe Crocker Street la 
numărul 117. Era una dintr-o duzină de case aliniate identice, 
clădite în anii '20 şi, cu un deceniu în urmă, renovate de către 
un constructor întreprinzător care credea că districtul e destinat 
revigorării şi promovării. Constructorul se înşelase. Crocker 
Street rămăsese ceea ce era — o arteră mohorâtă și neimpre- 
sionantă unde oamenii locuiau pentru că nu-și puteau permite 
ceva mai bun. lar casele renovate lunecau înapoi .n vechea lor 
stare, lucru atestat de lemnăria ciupită, ferestrel» crăpate și 
zugrăveala coșcovită. 

În ochii lui Nancy, casa de la numărul 117 nu părea cu nimic 
diferită de restul. 

Evazivă, îşi parcase „Mercedes'-ul la distanță de o stradă Și 
jumătate, de unde avea vedere clară asupra casei i dar spera să nu 
poată fi și ea observată. Prezenţa altor câteva maşini parcate o 
ajuta. Luase cu ea un binoclu dar nu-l folosise de teamă să nu 
trezească interesul vreunui trecător. 

Până acum pe stradă se desfășurară puține activităţi, iar la 
nr. 117 absolut nici una. 

Nancy n-avea idee la ce să se aștepte, nici măcar r dară să se 
aştepte cât de cât la ceva și nici vreun plan nu-și făcuse. Pe 
măsură ce trecea dimineața dorea să poată vedea pe unii din 
ocupanții casei, dar dorința îi rămase neîmplinită; Se întreba 
dacă stătuse acolo destul de mult. Poate să plece ma. bine acum 
şi să revină în altă zi. 

Un vehicul îi depăși mașina parcată, la fel cum mai făcuseră 
multe altele în.ultimeie două ore. Observă în treacăt că era un 
furgon „Volkswagen“ tamponat, vopsit în maro și cu un geam 


N 


355 


lateral spart. Fereastra era peticită grosolan cu carton și panglică 
de ambalat. 

Deodată Nancy intră în alertă. „VW“-ul cotise traversând 
strada și se oprise în față la 117. 

Cobori un bărbat, "Nancy. riscă să-și folosească binoclul. 
Văzu că era slab, cu păr tuns scurt și o mustață stufoasă: aprecie 
că ar avea spre treizeci de ani. Prin contrast cu furgoneta, omul 
era îmbrăcat îngrijit într-un costum albastru închis, cu cravată. 
Trecu în spatele autovehiculului şi deschise portiera. Binoclu! 
era puternic — se folosea de el acasă pentru a urmări descărcările 
din port — şi întrezări mâinile individului. Observă că erau 
pătate rău, într-un anume fel. 

Acum omul se aplecă în dubă, de unde ridică un cilindru 
colorat în roșu, de mărime apreciabilă. Părea a fi „greu. 
Depunând obiectul pe trotuar, se întinse înăuntru și mai scoase 
unul, apoi le cără pe amândouă spre casă. Cu acest prilej, Nancy 
îşi dădu seama că erau stingătoare de incendiu. 

Individul mai făcu două drumuri între „Volkswagen“ și 
casă, de fiecare dată ducând înăuntru încă două extinctoare 
roșii. Șase cu totul. După ultima pereche, stătu în casă aproxi- 
mativ Cinci minute, apoi ieşi iar și plecă la volanul maşinii. 

Nancy șovăi dacă să-l urmărească, apoi hotări să n-o facă. În 
continuare, se întrebă: ce nevoie avea o casă atât de mică de 
atâta pază contra incendiilor? Deodată exclamă: 

— Căcat! 

Nu-i trecuse prin minte să noteze numărul de înmatriculare 
al „Volkswagen“-ului, lucru pe care l-ar fi putut face cu 
ușurință. Acum era prea târziu. Își reproșă că era o detectivă 
proastă ș şi se gândi că poate la urma urmei tot ar fi fost mai bine 
să urmărească furgoneta. 

„Oricum, era vremea să plece? Așa se părea. Mâna i se apro- 
pie de cheia de contact apoi se opri. La numărul 117 se întîmpla 
altceva. Încă o dată î își luă binoclul. 

O femeie ieșise din casă; era tânără, subțire şi îmbrăcată 
neglijent în blugi decolorați și o scurtă de postav. Aruncă o 
scurtă privire în jur, apoi’ o luă la pas — în direția opusă 
„Mercedes“-ului parcat. 

De astă dată Nancy nu mai ezită. Porni mașina și O scoase 
din locul de parcare. Păstrând femeia sub observație, o urmă 


356 


încet, prudentă, încetinind din când în când la curbe astfel ca să 
nu-și depășească prada. 

emeia nu privea înapoi. Când dădu un colt, Nancy aşteptă 
cât de mult îndrăzni înainte de a face același jucru. Ajunse la 
timp pentru a o vedea intrând într-un mic supermarket. Avea 
parcare și Nancy conduse mășina înăuntru. O încuie și intră în 
magazin. 

Supermarketul era moderat de plin, cu douăzeci de per- 
soane, poate, la cumpărături. Nancy zări femeia pe care o urmă- 
rise — în capătul opus al unui culoar, punând cutii de conserve 
într-un cărucior de târguieli. Nancy luă şi ea un cărucior, arun- 
când în el câteva produse la întâmplare de pe rafturile din apro- 
piere, apoi înaintă chipurile indiferentă spre cealaltă femeie. 

Părea chiar mai tânără acum, decât de la distanță — puţin mai 
mult decât o fată. Era palidă, cu părul blond nepieptănat şi nu 
folosea machiaj. Pe mâna dreaptă purta ceva semănând cu o 
mănușă improvizată. Era clar că acoperea un soi de diformitate 
sau rană, căci nu-și folosea decât mâna stângă. O întinse, alese 
un borcan de Ulei Mazola şi citi eticheta. 

Nancy Molineaux își manevră căruciorul pe lângă ea, apoi 
se întoarse brusc, ca și cum ar fi uitat ceva, și întâlni ochii 
celeilalte femei. Nancy 'zâmbi și spuse veselă: 

— Bună! Nu cumva ne cunoaștem? 

Adăugă: 

— Cred că avem o cunoștință comună, pe Davey Birdsong. 

Răspunsul fu prompt și uluitor. Fata tinerei femei se făcu 
albă precum cenușa, începu să tremure vizibil, iar Uleiul 
Mazola îi căzu din mână, spărgându-se pe dușumea. 

Se lăsă o tăcere de câteva secunde, timp în care nu se 
întâmplă nimic, cu excepția unei băltoace de ulei ce se întindea 
cu repeziciune pe culoarul dintre gondole. Apoi responsabilul 
magazinului se apropie în grabă, cotcodăcind ca o găină îngrijorată: 

— Doamne Dumnezeule! Ce mizerie! Ce s-a-ntâmplat aici? 

- Eu am fost de vină, replică repede Nancy. Îmi cer scuze și 
am să plătesc ce s-a spart. 

— Da” nu plătiţi și curăţenia, nu? obiectă responsabilul. 

- Nu, spuse Nancy, dar ia gândiți-vă ce mai gimnastică o să 
faceți. 

O luă de braţ pe cealaltă femeie, care continua să stea tin- 
tuită locului, ca sub imperiul unui șoc. 


357 


— Hai să mergem de-aici. 

Fără a se opune, abandonându-și căruțul de cumpărături, 
fata în scurtă de postav şi blugi o urmă. 

În parcare, Nancy o mână pe fată spre „Mercedes“. Dar când 
deschise ușa din dreapta , aceasta păru că intră în alertă. 

— Nu pot! Vai nu pot! Trebuie să merg înapoi acasă. 

Vocea îi era stridentă de nervozitate, iar tremurul, care la 
ieșirea din supermarket încetase, se porni din nou. O privi pe 
Nancy cu ochi sălbatici: 

— Cine ești dumneata? 

- Sunt o prietenă. Ascultă, e un bar după colţ; l-am văzut 
venind încoace. Ce-ar fi să mergem acolo şi să bem ceva? După 
cum arăţi, ti-ar prinde bine. 

- Ti-am spus că nu pot! 

a poti și-ai să vii! insistă Nancy. Pentru că dacă nu vii, 
am să-l sun pe prietenul tău Davey Birdsong în după-amiaza 
asta si-am să-i spun... 

abar n-avea cum ar fi încheiat fraza, dar efectul acesteia fu 
ca un șoc electric. Fata intră în mașină fără nici un alt protest. 
Nancy  trânti portierea după ea, apoi ocoli până pe -partea cu 
volanul. 

Nu le luă decât câteva minute ca să ajungă la bar, iar în fata 
acestuia era loc de parcare. Lăsară acolo mașina și intrară. 
Interiorul era întunecos și mirosea a mucegai. 

— Hristoase! exclamă Nancy. Avem nevoie de-un câine-că- 
lăuză ca la orbi. 

Dibui drumul până la o masă din colt, departe de ceilalţi 
câțiva oameni ce beau deja. Fata o urmă. 

"În timp ce luau loc, Nancy spuse: 

— Trebuie să te numesc într-un fel. Cum? 

— Yvette. 

Apăru un chelner, iar Yvette comandă o bere, Nancy cerând 
un daiquiri. Tăcură până la sosirea băuturilor. 

De astă dată fata vorbi prima: 

— Tot nu mi-ai spus cine ești. 

Nu părea să existe nici un motiv de-a ascunde adevărul. 

— Numele meu este Nancy Molineaux. Sunt reporteră la ziar. 

De două ori până atunci Yvette se arătase şocată, dar de astă 
dată efectul fu și mai mare. Gura i se căscă "moale, paharul îi 


358 


căzu din mână și, dacă Nancy nu i-l prindea, ar fi avut aceeași 
soartă ca Mazola. 

-Nu te repezi, o îndemnă Nancy. Reporterii nu mănâncă 
oameni decât când le e foame. Mie nu mi-e. 

Chinuindu-se cu cuvintele, fata șopti: 

— Ce vrei de la mine? 

— Niste informaţii. 

Yvette î își umezi buzele. 

— Ca de pildă? 

— Ca de pildă cine mai locuiește în casa de unde-ai iesit? Ce 
se petrece acolo? De ce vă vizitează Davey Birdsong? Asta, 
pentru început. 

— Nu te privește. 

Ochii lui Nancy se obisnuiau cu întunericul şi putea să vadă 
că, în ciuda străfulgerării de glumă, femeia cealaltă încă mai era 
înspăimântată. Incercă un foc la nimereală: 

— Bine, cred că trebuia să merg la poliție din capătul locului şi.. 

= Nu! 

Y vette se ridică pe jumătate, apoi căzu la loc. Dintr-o dată 

își îngropă fața în palme și începu să suspine. 

Nancy întinse mâinile spre ea peste masă: 

— Știu că ai unele necazuri. Dacă mă lași, am să te-ajut. 

Printre suspine: 

— Nimeni nu mă poate ajuta. 

După o clipă, cu un evident efort de voință, Yvette se ridică 
în picioare: 

— Acum mă duc. 

Chiar și în acuta ei nefericire, avea o anume demnitate. 

— Uite ce e, zise Nancy. Facem un târg. Dacă eşti de acord să 
ne mai întâlnim, până atunci n-am să spun sau să fac nimic. 

Fata ezită. 

— Când? 

— Peste trei zile. Tot aici. 

- Nu trei zile. 

Din nou amestecul de îndoieli și frică. 

— O săptămână, poate. 

N-avea încotro. 

— In regulă. De azi într-o săptămână, miercurea viitoare — 
aceeasi oră, același loc. 

Cu o încuviinţare din cap, Yvette plecă. 


359 


Îndepărtându- se la volanul mașinii, Nancy nu era sigură 
dacă stăpânise situația bine sau prost. Și la urma urmei ce mama 
naibii erau toate astea? Cum se potriveau Davey Birdsong și 
Yvette? Aluzia lui Nancy la poliție în timpul conversatiei cu 
Yvette fusese o remarcă negândită, impulsivă. Totuși, reacția 
aproape isterică a fetei sugera că se întâmpla ceva ilegal. Dacă 
era pe-asa, atunci ce fel de ilegalitate? Totul era enervant, cu 
prea multe întrebări, prea puţine răspunsuri — ca încercarea de a 
asambla un puzzle fără cea mai vagă idee de ce ar putea 
reprezenta rezultatul. 


14 


Pentru Nancy Molineaux, o nouă piesă a jocului de puzzle 
căzu la locul ei a doua zi. Se referea la zvonul vag, din auzite — 
pe care Nancy nu-l crezuse — că p & lfp-ul lui Davey Birdsong 
căuta ajutor financiar de la Clubul Sequoia. 

În pofida scepticismului ei, își scosese antenele. Una din ele 
dădu rezultate. 

O angajată ce sorta corespondența Clubului Sequoia, o 
negresă vârstnică pe nume Grace, îi ceruse odată lui Nancy 
Molineaux ajutorul în a obține casă pe spezele municipalităţii. 
Pe vremea aceea, nu fusese necesar decât un simplu telefon’ şi 
folosirea puterii de influentă a ziarului „Ca/ifornia Examiner“ 
pentru a o înscrie aproape de vârful unei liste oficiale de stat la 
coadă. Dar Grace fusese recunoscătoare și insistase că dacă va 
putea vreodată reveni și ea cu un serviciu, 'o va face. 

Cu câteva săptămâni în urmă, Nancy îi dăduse telefon acasă 
şi menţionase zvonul cu p & lfp și Clubul Sequoia. Ar încerca 
ea să descopere, o întrebă Nancy, dacă era ceva întemeiat şi, în 
caz afirmativ, ce anume se întâmplase cu cererea p & lfp? 

După câteva zile, primi un răspuns: din câte putuse afla 
Grace, zvonul nu era adevărat. Adăugă, totuși: 

— Așa ceva ar putea fi secret, cu nu mai mult de doi-trei de la 
vârf, ca Prissy” Pritchy — cum îl numeau cei din personalul 


hi Înţepat, înfumurat, mironosită (N.T.). 


360 


Clubului Sequoia pe Roderik Pritchett — știind despre ce era 
vorba. 

Astăzi Grace își folosise ora liberă de la prânz pentru a 
merge la Examiner Building şi a-şi croi drum până în sala 
ştirilor. Întâmplător, Nancy era înăuntru. Intrară într-un separeu 
cu geamuri izolate fonic unde puteau sta de vorbă. Grace, care 
era trupeșă, dădea pe dinafară dintr-o rochie cu imprimeuri viu 
colorate și purta o pălărie pleoștită. Avea la ea o geantă cu șiret 
şi băgă mâna înăuntru. 

— Găsii ceva, donșoară Molineaux. Nu-ș dacă are vreo treabă 
cu ce vroiai matale, a” iacăt-o. 

„O'“'era copia unui referat al Clubului Sequoia. 

Grace explică: trei plicuri pentru afară, toate marcate „Privat 
și confidential“ trecuseră prin sala de corespondență. Nu asta 
era neobișnuit. Neobișnuit era faptul că unul din plicuri sosise 
nelipit, probabil din neglijenta vreunei secretare. Grace îl stre- 
curase deoparte iar târziu, când nu văzu nimeni, citi conținutul. 
Nancy zâmbi, întrebându-se cât din corespondenţă era 
consultată în acest fel. 

Grace folosise unul dintre copiatoarele Xerox ale Clubului 
Sequoia pentru a trage duplicatul. Nancy citi atentă referatul 
confidenţial. 

Exp.: Scerctar-manager 

Dest.: Membrii comitetului Executiv Special 

Pentru informarca dunmcavoastră, a doua donaţic către organizația lui B 


din fondul dc neprevăzute, aprobată în rcuniunca noastră din 22 august, a 
fost actualmente achitată. 


Era semnat cu inițialele „R.P.“ 

Nancy întrebă: 

— Cui îi era adresat plicul? f 

— Lui domnu” Saunders. E membru al consiliului și.. 

— Da, stiu. 

Irwin Saunders, avocatul binecunoscut în tot oraşul, era un 
ştab al Clubului Sequoia. 

-Si celelalte două plicuri? 

nu’ era pentru doamna Carmichael, preşedinta noastră. 

Ălälalt era adresat lui doamna Quinn. 

Asta trebuia să fie Priscilla Quinn. Nancy o cunoștea vag. O 
snoabă și o persoană de vază. 


361 


` 


— Asta vroiai? întrebă neliniștită Grace. ° 

— Nu-s sigură. 

Nancy reciti refrenul. Fireşte „B“ putea să însemne 
Birdsong, dar mai putea însemna şi alte lucruri. De exemplu, 
primarul, al cărui nume de familie Ì incepea- cu „B“, conducea o 
organizație intitulată „Salvați Clădirile Vechi“; pe care Clubul 
Sequoia o sprijinea activ. Dar în acest caz, referatul ar fi fost 
„privat şi confidential“? Poate. Clubul Sequoia fusese întot- 
deauna ferecat la gură când era vorba de banii săi. 

- Orice faci, se asigură Grace, n-o să dai de știre de unde ti-a 
venit? 

— Nici măcar nu te cunosc, o încredință Nancy. Iar aici n-ai 
pus niciodată piciorul. 

Femeia cea vârstnică zâmbi și dădu din cap: 

— Am nevoie de slujba aia. Deşi nu mă plătește prea mult. : 

Se ridică. 

— Păi, mă duc și eu înapoi. 

— Mulţumesc. “Apreciez ceea ce-ai făcut. Anunţă-mă când 
mai ai și dumneata nevoie de ceva. 

Serviciile contra servicii, descoperise ea nu de azi de ieri, 
făceau parte din comerțul jurnalistic. 

Revenind la biroul ei și încă întrebându-se dacă documentul 
se referea la Birdsong și la p & lfp sau nu, îl întâlni pe redac- 
torul secției reportaje. 

— Cine era baba, Nancy? 

= O amică. 

- Clocești un articol? 

— Poate. 

- Zi și mie. . 

Clătină din cap: 

— Încă nu. 

Redactorul o privi critic. Era un veteran albit al gazetăriei, 
bun în funcția lui dar, la fel ca atâţia alții de-acel gen, ajunsese 

— Treaba e că faci parte dintr-o echipă, Nancy, i iar antrenorul 
eu sunt. Știu că preferi să fii o singuratică ș și ţi-a mers fiindcă ai 
venit cu rezultate. Dar jocul ăsta poti să-l î împingi prea departe. 

— Atunci dă-mă afară, ridică ea din umeri. 


362 . 


N-ar fi făcut-o, desigur, și o știau amândoi. Lăsându-l cu 
buzele umflate, așa cum le-o făcea atâtor bărbați, Nancy se 
întoarse la biroul ei şi începu să dea telefoane. 

Mai întâi încercă la Irwin Saunders. 

O secretară declară că domnul Saunders nu putea veni la 
telefon dar, când Nancy pomeni de „Examiner“, acesta se băgă 

vesel pe fir, 

— Cu ce vă pot fi de folos, Miss Molineaux? 

— Aș dori să discutăm despre donația Clubului Sequoia pen- 
tru organizația putere & lumină pentru popor a domnului 
Birdsong 

„O secundă de tăcere. 

— Ce donație? 

— Înțelegem că... 

Saunders râse sonor: 

- Gogoși! Nancy... pot să-ți spun așa? 

— Sigur. 

— Nancy, genul ăsta de declarație știu-deja-dar-aș-dori-o- 
confirmare e cel mai vechi truc din cartea reporterului. Stai de 
vorbă cu un crap bătrân și dat dracului care nu mușcă mome- 
lile-astea. 

Nancy râse alături de el: i 

— Întotdeauna am auzit că sunteți un om pătrunzător, dom- 
nule Saunders. 

— Corect al dracu”, puștiu”. 

— Dar stărui ea, ce-mi puteţi spune despre o legătură între 
Clubul Sequoia și p & ifp? 

- Acesta e un subiect, Nancy, despre care e improbabil ca eu 
să ştiu ceva. 

"Unu-zero pentru mine, își spuse Nancy. Nu spusese Wu știu. 
Doar E improbabil ca eu să stiu. Ulterior, dacă era nevoie, putea 
pretinde că nu minţise. Probabil chiar în acel moment avea un 
magnetofon cu rolele mergând. 

— Informaţiile mele sunt că un comitet al Clubului Sequoia a 
decis... 

— la spune-mi despre acest așa-zis comitet, Nancy. Cine-a 
făcut parte din el? Zi-le pe nume. 

Judecă repede. Dacă menţiona celelalte nume pe care le știa 
- Carmichael, Quinn — omul ar fi sărit imediat pe telefon ca să-i 
avertizeze. Nancy vroia să ajungă ea acolo prima. Minti: 


363 


— N-am nici un nume. 

— Cu alte cuvinte, n-ai nici un nimic. 

Glasul îi sună dintr-o dată mai puțin prietenos. 

— Sunt un avocat ocupat, domnişoară Molineaux, cu o povară 
grea de cazuri. Clienţii mă plătesc'pentru timpul meu, iar dum- 
neata mi-l risipești. 

— Atunci n-am să vi-l mai risipesc. 

Fără o vorbă, Saunders închise telefonul. 

Incă în timp ce vorbea, Nancy răsfoise o carte de telefon în 
căutarea numelui „Quinn“. Acum îl găsi: Quinn, Dempster 
W.R. Nici vorbă că- bătrânul Priscillei Quinn avea cu un nume 
în plus față de majoritatea celorlalți oameni. Nancy formă 
numărul și după al doilea apel fu informată de un glas masculin: 

— Aici reședința Dempster Quinn. 

Parcă era banda sonoră de la „Upstairs, Downstairs“ 

— Cu doamna Quinn, vă rog. 

— Regret. Doamna e la masă şi nu poate fi deranjată. 

— Deranjeaz-o, porunci ancy, spunându-i că ziarul 
„California Examiner“ intenționează să-i menţioneze numele și 
poate doreşte să ne ajute să clarificăm unele lucruri. 

- Un moment, vă rog. 

Nu trecură doar momente, 'ci un număr de minute. În cele 
din urmă, un glas de femeie întrebă cu răceală: 

— Da? 

Nancy se prezentă. 

— Ce doriti? 

- Doamnă Quinn, când comitetul executiv al Clubului 
Sequoia, din care faceți parte și dumneavoastră, s-a întrunit în 
luna august a anului trecut și a hotărât să vă aliati cu organizația 
putere & lumină pentru popor, a lui Davey Birdsong, care a 
fost...?. 

Priscilla Quinn o întrerupse tăios: 

— Acea întrunire a comitetului, și întregul aranjament, tre- 
buie să rămână confidentiale. 

Bilă albă! Spre deosebire de avocatul Saunders, Quinn nu 
era un crap dat dracului. Nancy avea acum confirmarea pe care 
o căutase, confirmare pe care n-ar fi obținut-o niciodată formu- 
lând întrebări directe. 

— Mă rog, spuse ea, se pare că umblă vorba. Poate o fi vorbit 
Birdsong. 


364 


Auzi ceva ce suna ca un pufnet. 

— Foarte probabil. N-aș avea niciodată nici cea mai mică 
încredere într-un asemenea individ. 

— Atunci v-aș putea întreba de ce ați fost de acord să-i 
sustineti.. 

- Nu « am fost de acord. Eu am fost aceea care am votat 
împotriva întregii idei. Am fost înfrântă de ceilalți. 

O notă de alarmă pătrunsese în vocea Priscillei. 

— Intenţionaţi să publicaţi toate aceste lucruri? 

— Evident. 

— O Doamne, nu vreau să fiu citată. 

- Doamnă Quinn, îi atrase atenţia Nancy, când ați venit la 
telefon eu m-am prezentat, dar dumneavoastră n-aţi 'spus prin 
nici un cuvânt că vreo parte din conversaţia noastră ar rămâne 
confidențială. 

-Ei bine, spun acum. 

— E prea târziu. 

Cealaltă spuse indignată: 

— Am să-l sun pe editorul dumitale. 

— Nu va ajuta la nimic, i-o întoarse Nancy, decât că-mi va 
spune să merg înainte și să scriu articolul. 

Tăcu, reflectând. 

— Ceea ce vo! face, e un târg. 

— Ce fel de târg? 

— Trebuie să vă menţionez numele ca membră a comitetului 
executiv al Clubului Sequoia. N-am cum să evit asta. Dar nu 
voi menţiona că am discutat cu dumneavoastră dacă îmi spuneți 
câți bani a plătit Clubul Sequoia organizației p & lfp. 

— Dar ăsta-i șantaj! 

— Să-i zicem "convenţie — un schimb cinstit. 

Domni un moment tăcerea, urmată de: 

— De unde ştiu eu că pot avea încredere în dumneata? 

— Puteți. Haideţi — aveți o sansă. 

Din nou tăcere. ' Apoi, foarte încet: 

— Cincizeci de mii de dolari. 

Buzele lui Nancy se țuguiară într-un fluierat mut. 

În timp ce punea jos receptorul, instinctul îi dădea de înțeles 
că stricase masa de prânz a doamnei Dempster W. R. Quinn. 


365 


După un ceas sau două, terminând de rezolvat alte noi tre- 
buri, de rutină, Nancy se așeză iar la biroul ei, cugetând, 
calculând. Cât de mult știa? 

Faptul unu: Davey "Birdsong înșelase studenți și colectase 
considerabil mai mulți bani decât erau necesari pentru activi- 
tatea p & lfp. 

Faptul doi: Clubul Sequoia îl sprijinea pe Birdsong cu bani 
— o mulțime de bani. Acest unic lucru era o bombă de presă care 
avea să arcuiască multe sprâncene și aproape sigur să preju- 
dicieze reputația clubului ca prestigioasă grupare de înalt nivel. 

Faptul trei. Birdsong era implicat î în ceva ce nu dorea să se 
afle, de unde şi elaboratele sale măsuri de prevedere când vizita 
casa aceea din cartierul de est. Întrebarea unu: Ce făcea acolo 
avea legătură cu uriaşele sume de bani pe care le acumulase; și 
ce se întâmpla în casă? Nancy încă n-avea nici cea mai vagă 
idee. 

Faptul patru: Fata din casă, Yvette, era speriată ca un iepure 
de ceva anume. Întrebarea doi: De ce? Același răspuns ca la 
întrebarea unu. 

Faptul cinci: Casa de la numărul 117, Crocker Street, era 
proprietatea Rodwood Realty Corporation. Nancy o aflase mai 
devreme în cursul zilei de la oficiul fiscal. Ulterior, dându-se 
drept anchetatoare la un birou de credit, telefonase la Redwood 
și aflase că proprietatea îi fusese închiriată anul trecut unui 
domn G. Archambault, despre care nu se știa nimic decât că 
plătea chiria regulat. Întrebarea trei: Cine și ce era Archam- 
bault? Înapoi la întrebarea unu. 

Concluzie: jocul de puzzle era INICOIp.ef, povestea nefiind 
gata să spargă piața. 

Nancy reflectă: trebuia să aștepte și să aibă răbdare până la 
întâlnirea cu Yvette, de peste șase zile. În acest moment îi părea 
rău că acceptase să amâne "atât de mult, dar odată făcută 
promisiunea avea să și-o țină. 

Un moment, Nancy se întrebă: intrase în vreun pericol, isco- 
dind-o pe Yvette despre problemele ei şi apoi dând înapoi? 
Bănuia că nu. Oricum, teama de consecințe n-o rodea decât 
rareori. 

Şi totuşi... Nancy avea sentimentul incomod că ar fi trebuit 
să-şi împărtășească cunoștințele cu altcineva, să discute despre 
ce aflase și să mai ceară 0 părere privind ceea ce avea de făcut. 


366 


În mod logic, ar fi trebuit să se ducă la redactorul secţiei 
reportaje. Poate că ar fi și făcut-o, dacă ticălosul nu i-ar fi servit 
în aceeași zi rahatul ăla cu echipa-ș si-antrenorul. Acum ar fi 
părut că se gudură pe lângă el din cauza aia. Te bag în mă-ta, 
Domnu” Charlie! 


Pe moment, hotărî Nancy, va continua să-și țină pentru ea 
tot bulgărele de ceară. 


Era o hotărâre pe care mai târziu, privind în urmă, avea s-o 
regrete amarnic. 


15 


În biroul său, Nim parcurgea corespondența de dimineață. 
Secretara, Victoria Davis, deschisese și sortase 'deja majoritatea 
scrisorilor și actelor, punându-le în două mape, una verde, 
cealaltă roșie. — aceasta din urmă rezervată pentru subiecte 
urgente sau importante. Astăzi, dosarul roşu dădea pe dinafară 
de plin ce era. Mai rămăseseră, plasate separat, şi câteva scrisori 
nedesfăcute cu mențiunea „Personal“. Printre acestea Nim 
recunoscu un plic familiar, albastru-deschis, cu adresa bătută la 
mașină. Semnele distinctive ale lui Karen Sloan. 


În ultimul timp, pe Nim îl mustrase conștiința în legătură cu 
Karen — în două sensuri. Pe de o parte t tinea într-adevăr foarte 
mult la ea și se simțea vinovat pentru că n-o mai vizitase din 
seara când făcuseră dragoste, deşi vorbiseră la telefon. lar pe de 
altă parte era problema cu Ruth. Cum avea să se potrivească 
legătura sa cu Karen alături de reconcilierea și noile lui rapor- 
turi cu Ruth? 


Adevărul era unul: nu se potrivea. Totuși, n-o putea arunca 
dintr-o 'dată în lături pe Karen ca pe un Kleenex folosit. Dacă 
era altă femeie ar fi putut, și ar fi făcut-o, cât ai clipi. Dar cu 
Karen era altceva. ? 

Se gândise dacă să-i spună lui Ruth despre Karen, apoi ajun- 
sese la concluzia că n-ar câștiga nimic astfel. In plus, Ruth avea 
destule probleme ș si fără să mai adauge el altele; de asemenea, el 
trebuia să fie acela care să decidă în legătură cu Karen. 


367 


Îi era rușine s-o recunoască, chiar și față de sine însuși, dar 
deocamdată o pusese pe Karen pe un raft în minte și, din acel 
motiv, amâna acum să deschidă scrisoarea. 

Gândul la Ruth, însă, îi aminti de altceva. 

— Vicky, strigă el prin uşa deschisă, ai rezervat camerele alea 
la hotel? 

— leri. 

Secretara intră, arătând spre mapa verde: 

— V-am scris o notă; i-acolo. La: Columb s-a făcut o contra- 
mandare, așa că aveti un apartament cu două dormitoare. Mi-au 
promis că va fi la înălțime şi cu o vedere minunată. 

- Bun! Când vine ultima variantă revăzută a discursului 
meu? 

— Dacă încetați să-mi mai puneti întrebări la care v-am dat 
deja răspunsurile, îi replică Vicky, o s-o am gata azi după- 
amiază. 

Nim rânji: 

~ Mişcă de-aici! 

Peste o săptămână Nim urma să ia cuvântul la convenţia 
anuală a Institutului Electric Naţional. Cuvântarea sa, care 
trecuse deja prin mai multe ciorne, avea să se refere la cererile 
viitoare de curent electric și era intitulată „Suprasarcina“. 

Marea convenție naţională N.E.I., importantă „pentru indus- 
tria utilităţilor publice. și furnizorii săi, se ținea în acest an în 
localitate — la Hotelul Cristofor Columb. Avea să dureze patru 
zile. Întrucât aveau loc numeroase evenimente sociale, lui Nim 
îi trecuse prin minte că ar fi o schimbare interesantă pentru el și 
familia sa dacă s-ar muta la hotel pe durata convenției. Le 
comunicase propunerea lui Ruth, Leah și Benjy, care reac- 
ționaseră cu entuziasm. 

Ideea de a ocupa un apartament la înălțime cu vedere fru- 
moasă îi aparținuse lui Nim. Știa că le va face plăcere copiilor. 

Promisiunea sa de a vorbi la convenţia N.E.I. fusese formu- 
lată cu aproape un an în urmă, mult înainte de înlăturarea sa din 
rolul de purtător de cuvânt al companiei. Când Nim îi men- 
ționase recent lui Eric Humphrey angajamentul, președintele îi 
spuse: 

— Dă-i drumul, dar ţine-te la distanţă de controverse. 

De fapt, discursul lui Nim urma a fi preponderent tehnic, 
destinat în principal planificatorilor altor companii, asemeni lui. 


368 


Că-l va asezona sau nu — în ciuda avertismentului preşedintelui 
— cu un strop de controversă, încă nu se hotărâse. 

Când Vicky închise ușa biroului în urma sa, Nim reveni la 
dosarul său roșu, apoi hotărî să deschidă scrisoarea lui Karen la 
urma urmei. 

Era sigur că plicul conţinea versuri — versurile pe care Karen 
le dactilografia atât de chinuitor cu un bețigaș ținut în gură. Şi, 
ca de obicei, fu mișcat la gândul trudei ei lungi $ şi răbdătoare de 
dragul lui. 

Avea dreptate. 


TOP SECRET (cum spun militarii); 

Pentru ochii tăi numai, dragul meu Nimrod, 
(Ochi atât de scumpi, de blânzi). 

Nici un altul nu trebuie să poposească 

Pe acest communiqué — 

Ne-militar, 

Foarte privat, intim, adorator. 


Delectarea mea sexuală tânjește: 

O învolburată, ameţitoare mixtură cipriotă 
Si totodată 

Atât de dulce de ușoară, de robust camală. 


Mintea mea, camea mea 

Terminaţiile nervoase, degete mari, mici, buze, 
Întepate de voioase rămășițe, 

Adu-ţi aminte — O neprețuitul meu amant! — 
De bogata împlinire a amorului tău. 

Ce extaz! 

De azi înainte 

Votez pentru hedonism! 


Esti într-adevăr un nobil cavaler 
n armură lucitoare, 

A cărui spadă ca un fulger 

(Acea spadă mai ales) 

Aduce fericire aurită. 

Mă înfior la gândul ei, 

Si la al tău, 
n veci. 


Karen, își spuse când termină de citit, mă pui pe jar! Ol, ce 
mă mai pui pe jar! 


"369 


Cele mai bune intenții păreau să i se topească. Avea s-o 
revadă pe Karen, orice-ar "fi. Curând. 

Mai întâi, însă, îşi aminti că avea un program încărcat de 
lucru, inclusiv discursul de la convenţie. Se aplecă din nou 
asupia corespondenței oficiale. 

După câteva momente sună telefonul. Când Nim răspunse 
impacientat, Vicky îl informă: i 

— Domnul London e pe fir şi ar vrea să vorbească cu dum- 
neavoastră. 

Neuitând de umflatul dosar roșu, Nim îi spuse: 

— Întreabă-l dacă-i important. 

— L-am şi întrebat. Spune că da. 

— Atunci, dă-mi-l. 

Un declic, apoi glasul șefului Protecţiei proprietății: 

— Nim? 

— Harry, am o săptămână plină. Nu-i ceva ce-ar putea să mai 
aştepte? 

— N-as crede. A ieșit la iveală ceva putred, ceva ce cred c-ar 
fi cazul să ştii. 

— Bine, dă-i drumul. 

— Nu la telefon. Vreau să te văd. 

Nim oftă. Uneori Harry London se purta de parcă totul din 
departamentul său deţinea fop priority comparativ cu restul GSP 
&L. 

-În regulă. Vino sus acuma. 

Nim își reluă munca până când sosi London, după vreo cinci 
minute. 

Împingându-ș si scaunul înapoi de la birou, Nim spuse: 

— Ascult, Harry. Dar să nu dureze. 

— Am să-ncerc. 

Scundu! și colțurosul șef de la Protecția proprietății se ins- 
tală într-un scaun din fața lui. Ca îmbrăcăminte şi atitudine încă 
mai semăna cu agerul și tăiosul fost infanterist marin, dar pe 
chip avea mai multe riduri decât cu câteva luni în urmă, i se 
păru lui Nim. 

— Ții minte, începu London, că nu mult după ce i-am prins 
pe tipii žia de la Quayle furând curent la Zaco Building, ti-am 
spus că am descoperit un cuib de șobolani. Am prezis că mai 
urmează multe și că s-ar putea să fie implicate niște nume mari, 

Nim dădu din cap. 


370 


— Atunci încearcă numele ăsta mare: „Justițiarul“ Paul 
Sherman Yale. 

Nim sări ca ars: 

— Faci bancuri! 

— Aș vrea eu, spuse London jalnic. Din nenorocire, nu fac. 

Toată nerăbdarea lui Nim se risipise. Ceru: 

— Spune-mi tot ce știi. Totul. 

- În ziua aia câhd am luat masa împreună, ţi-am mai spus și 
că departamentul meu va controla registrele de la Quayle Elec- 
trical & Gas Contracting — în colaborare cu oficiul Procurorului 
Districtual — spre a revedea toată munca depusă de Quayle în 
ultimul an. După asta, ar fi urmat și alte cercetări, pentru a 
descoperi dacă, și cât din ea, a fost ilegală. 

— Mi-aduc aminte. 

— Toate astea le-am făcut. Oamenii mei au lucrat ca diavolii 
și am găsit o grămadă. Vei primi detaliile într-un raport pe care 
tocmai îl scriu. Esenţialul e că Procurorul Districtual mai are 
multe alte cazuri de instrumentat, cu cifre mari de dolari agățate 
de ele. 

— Treci la domnul Yale. Cum se înscrie el în toată treaba? 

— Ajung și acolo. 

Printre comenzile de lucru ale companiei Quayle, raportă 
șeful Protecţiei proprietăţii, un număr neobișnuit de mare erau 
inițiate pe numele aceleiași persoane — un oarecare Ian Norris. 

"Deşi numele i se părea familiar, Nim nu știa de unde să-l ia. 

orris, spuse London, e un avocat care lucrează ca un fel 
de consultant financiar. Are un birou în oraș — la Zaco Building, 
ce zici de asta? — și se ocupă de trusturi și "proprietăți funciare. 
Una din ele se numește Trustul Familial Yale. 

— Ştiu despre Trustul Yale. 

Acum Nim şi-l amintea pe Norris. Se întâlniseră fugitiv la 
ferma de hrănire a vitelor de lângă Fresno. 

— Avem probe materiale, continuă London, că Norris e băgat 
în furtul de energie până peste cap. Controlează o mulțime de 
proprietăți — clădiri administrative și industriale, blocuri de 
apartamente, magazine, chestii de soiul ăsta. Se pare că Norris a 
descoperit acum câtva timp că ar putea face o treabă mai bună 
pentru clienţii săi — economii de bani și tragerea unui profit și 
pentru sine — dacă le micșorează facturile de curent electric prin 
fraudă. Îşi închipuia c-o să-i meargă — cel putin, așa se pare — 


371 


așa că a'intrat în hotia de curent pe scară mare, folosindu-se de 
Quayle Electrical & Gas Contracting. 

— Dar asta nu înseamnă, atrase Nim atentia, că oamenii pe care 
îi reprezintă Norris aveau cea mai vagă idee ce se petrecea. 

Il încerca un sentiment de ușurare. Chiar dacă Trustul Fami- 
lial Yale era poate implicat, avea încredere că Paul Sherman Yale 
n-ar fi fost niciodată părtaş, personal, într-o afacere necinstită. 

- Ceea ce spui e destul de adevărat, spuse London, și chiar 
dacă nici unul din clienții lui Norris nu știa, mă îndoiesc c-am 
putea-o dovedi vreodată. Dar Procurorul Districtual pregătește 
cazul contra lui Norris, iar numele de Yale va figura obligato- 
riu. De-asta n-am gândit c-ar fi cazul să ştii. N-o s-arate bine, 
Nim, nici pentru el, nici pentru noi. 

Harry avea dreptate, îşi spuse Nim. Numele de Yale și 
Golden State Power & Light erau acum strâns legate și aveau să 
apară destui care — în ciuda tuturor dovezilor contrare — vor 
crede că există un soi de conspirație. Ce conta că n-avea nici un 
sens? Nu i-ar fi oprit pe zvoniști și putea să ducă la situații 
jenante peste tot. 

— N-am terminat, urmă Harry London, și poate asta-i părti- 
cica a mai importantă din tot. 

Nim asculta, întrebându-se ce avea să urmeze. 

— O mare parte din munca ilegală pe care cei de la Quayle au 
prestat-o pentru Norris — sau, mai curând, pentru oamenii 
reprezentați de Norris — a început acum aproape un an. Dar 
toate cele pentru Trustul Familial Yale, care includ cablaje 
ilegale în două blocuri de apartamente din oraș, o podgorie în 
Napa Valley şi într-o fermă de hrănit vite de lângă Fresno, s-au 
făcut în ultimele trei luni. Și, în caz că n-ai observat, de-atunci a 
părăsit DI. Magistrat Yale” Curtea Supremă și de-atunci a venit 
să lucreze la Golden State Power. 

— Lasă-mă un minut, Harry, spuse Nim; avea o senzaţie de 
şoc și uluială. Lasă-mă să mă gândesc. 

-Cât poftești. M-am gândit și eu, o grămadă. 

Lui Nim nu-i venea că creadă. Pur şi simplu nu putea să 
creadă că Paul Sherman Yale ar participa la un furt de energie 
electrică, fie și periferic, fie şi doar ca spectator tăcut. Şi totuși... 
Nim își aminti cu stânjeneală de conversaţia lor de la ferma de 
hrănire a vitelor. Cum spusese Paul Yale? "Preţurile crescute ale 
tuturor articolelor ne dau de furcă... în special electricitatea. 


372 


Operaţiunea asta decurge cu ajutorul curentului electric. 
Folosim energia electrică pentru... mâncarea pentru patruzeci de 
mii de vite... în ocoluri ard becurile toată noaptea... notele de 
plată la curentul electric sunt astronomice. lar mai târziu: I-am 
spus managerului trustului, lan Norris, să reducă, să economi- 
sească... N-avem încotro. 

Chiar înainte de asta, în ziua aceea la Napa Valley, când 
Nim îi cunoscuse prima oară pe soții Yale, Beth Yale trădase 
nemulțumirea soțului ei, și pe-a sa proprie, că trustul familiei 
era prost administrat şi pierdea bani. 

Nim i se adresă lui Harry London: 

— Încă o întrebare. Ştii cumva dacă cineva — din departamen- 
“tul tău, de la poliție sau biroul Procurorului Districtual — l-a 
contactat pe domnul Yale în legătură cu asta? 

— Știu. Nimeni. 

Nim tăcu, evaluând încă odată tot ce auzise. Apoi anunță: 

— Harry, treaba asta e de calibru prea mare pentru mine. Am 
să i-o pasez președintelui. 

Șeful Potecţiei proprietății dădu din cap afirmativ: 

2 Mi-am închipuit că așa vei face. 


A doua zi la orele 1] a.m., se adunară în apartamentul de 
birouri al președintelui: J. Eric "Humphrey, Nim, Harry London 
și Paul Sherman Yale. 

DI. Yale, care tocmai venise cu mașina din Napa Valley, era 
deosebit de jovial. Cu chipul său radiind, le spuse celorlalți: 

— Întoarcerea în California mă face să mă simt mai tânăr şi 
mai fericit. Ar fi trebuit s-o fac de'ani de zile. 

Dându-și deodată seama că nici unul din ceilalți nu zâmbea, 
se întoarse spre Humphrey: 

— Eric, s-a întâmplat ceva? 

Humphrey, câtă vreme la suprafață era spilcuit și stăpânit ca 
de obicei, înlăuntrul său se simțea stingherit, Nim o vedea bine. 
Știa că președintele consimţise la acea reuniune cu presenti- 
mente rele. 

— Sincer vorbind, nu sunt sigur, replică Humphrey. Dar mi 
s-au raportat unele informații despre care cred că ar trebui să ti 
se spună. 

Se întoarse spre Nim: 

— Nim, te rog, expune-i domnului Yale datele de bază. 


373 


În câteva fraze, Nim explică despre rata înaltă a hoţiei de 
curent electric și rolul în companie al lui Harry London, pe care 
DI. Yale nu-l mai cunoscuse. 

În timp ce Nim vorbea, fruntea bătrânului se încreţi. Părea 
nedumerit și, în timpul unei pauze, se interesă: 

- Ce legătură are activitatea mea cu asta? 

— Din nefericire, spuse Humphrey, ceea ce discutăm nu are 
legătură cu munca ta. Se pare că sunt... în fine, unele aspecte 
personale. 

Yale scutură din cap într-un gest de perplexitate: 

— Acum chiar nu mai înțeleg nimic. E cineva bun să-mi explice? 

— Harry, propuse Nim, 'continuă tu. 

— Domnule, i se adresă London lui Yale, cred că-l cunoașteți 
pe un anume lan Norris. 

Să fi fost o închipuire doar, se întrebă Nim, sau chiar fulge- 
rase un moment o expresie de panică peste chipul D-lui Yale? 

„Probabil că nu. Nim se auto-avertiză: nu te uita după umbre 
care nu există. 

— Sigur că-l cunosc pe Norris, mărturisi Yale. El și cu mine 
avem relaţii de afaceri. Dar sunt curios de legătura voastră cu el. 

- Legătura mea, domnule, este aceea că Norris e un hot. 
Avem probe concludente. 

Harry London continuă, descriind ceea ce-i dezvăluise în 
ajun lui Nim despre furturile de curent ale lui Norris şi Trustul 
Familial Yale. 

De astă dată, reactia lui Paul Sherman Yale fu inconfun- 
dabilă: o succesiune de incredulitate, șoc, furie. 

La sfârșitul recitalului lui London, "Eric Humphrey adăugă: 

— Sper că întelegi, Paul, de ce am hotărât ca această problemă — 
așa dureroasă cum este — să fie adusă la cunostinta ta. 

Yale dădu din cap, roșu la fată, continuând să trădeze un 
complex de emoții: 

— Da, partea asta o înțeleg. Dar cât despre restul... 

Sever, i se adresă lui Harry London: 

- E o acuzatie gravă. Eşti sigur de faptele pe care le ai? 

— Da, domnule. Absolut sigur. 

London înfruntă privirea bătrânului fără să clipească. 

— Procurorul de District e și el categoric. Consideră că are 
probe ample pentru o condamnare. 

Eric Humphrey interveni: 


374 


— Ar trebui să-ţi explic, Paul, că experiența noastră cu dom- 
nul London a fost uluitoare. Şi-a înfipt dinții î în programul de 
Protecţie a proprietăţii și s-a dovedit a fi un executant respon- 
sabil. Nu e omul care să emită cu ușurință acuzații. 

— Mai ales una atât de gravă, adăugă Nim. 

— Fără îndoială că e gravă. 

DI. Magistrat Yale îşi regăsise stăpânirea de sine și vorbea 
cu glas măsurat ca și cum, considera Nim, ar fi ocupat încă o 
dată cea mai înaltă tribună legislativă. 

— Pentru moment accept ceea ce spuneți dumneavoastră, 
domnilor, deși mai târziu voi insista să examinez probele. 

- Evident. fu Humphrey de acord. 

— Între timp, continuă Yale, presupun că e înțeles și acceptat 
clar faptul că, până în acest moment, eu unul n-am avut 
cunoștință de nimic din ceea ce ați descris. 

Humphrey îl asigură: 

— Asta e de la sine înțeles. Nici unul din noi n-are nici cea 
mai mică îndoială. Principala noastră grijă era situația ta penibilă. 

— Şi a Golden State Power, adăugă Nim. 

Yale îi aruncă o privire iute, vicleană. 

— Da, trebuie să ținem seama și de asta. 

Își permise un uşor zâmbet: 

- Ei bine, vă mulțumesc pentru încredere. 

— N-am şovăit nici o clipă, îl încredință Humphrey. 

Scurt, Nim se întrebă: nu cumva președintele exagera un 
pic? Apoi, izgoni gândul. 

Paul Yale părea dornic să vorbească în continuare: 

-Cu excepţia acestui incident nefericit, găsesc interesant 
întregul concept al furtului de energie. Sincer, n-aveam habar că 
poate exista așa ceva. N-am mai auzit niciodată. Nici nu știam 
că în afacerile de utilitate publică lucrează asemenea oameni ca 
domnul London. 

Se întoarse spre șeful Protecţiei proprietății: 

-Cu un alt prilej, m-ar interesa să aud mai multe despre 
munca dumitale. 

— Voi fi încântat să vă stau la dispoziție oricând, domnule. 

Continuară să discute, cu încordarea inițială risipită. Se con- 
veni ca, mai târziu în timpul zilei, Harry London să-i dezvăluie 
D-lui Magistrat Yale dovezile detaliate asupra lui lan Norris și 
proprietăților Trustului Familial Yale. Yale își anunță intenția 


375 


de a angaja un consilier legal privat pentru a-i proteja interesele 
vis-à-vis de Norris. Explică: 

— Chestiunea succesiunii mandatarilor pentru acest trust 
familial a fost întotdeauna o mare problemă. Bunicul meu a 
formulat dispoziţii lipsite de elasticitate și care nu s-au adaptat 
bine trecerii timpului. Va fi nevoie de un ordin judecătoresc 
pentru a-l înlătura pe Norris. În circumstanțele date, voi căuta 
să-l obțin. 

Nim nu contribui decât puţin la discuţie. Undeva, ceva, în 
minte îl sâcâia. Nu știa sigur ce. 


Două zile mai târziu, Harry London reveni la Nim. 

— Am despre acel caz Norris niște vești care or să-ți placă. 

Nim ridică privirea de pe ultima variantă a speech-ului său 
pentru convenţia N.E.I.: 

— Ca de pildă? 

- lan Norris a făcut o declarație. Jură că prietenul tău Paul 
Sherman Yale nu știa nimic din ce se întâmpla. Așa că povestea 
amicului se confirmă. 

Nim îl întrebă curios: 

— De ce să dea Norris o declarație? 

— Târguri între ștabi. Nu-s sigur că balanța justiției e în 
echilibru, dar uite cum stau lucrurile: avocatul lui Norris a 
vorbit cu Procurorul Districtual. Mai întâi, s-a convenit ca GSP 
& L să primească banii ce i se cuvin — sau mai degrabă, cât 
estimăm noi că ni se datorează, adică un purcoi de bani. După 
asta, Norris va pleda „fâră contestare“ față de o acuzaţie de furt 
criminal sub secțiunea 59]. 

— Asta ce mai e? 

— Un paragraf din Codul Penal al Californiei. Se referă la 
furtul de la utilități publice ca noi și companiile telefonice, și 
prevede o amendă și sentință de până la cinci ani puşcărie. 
Oricum, Procurorul Districtual va cere amenda maximă dar va 
accepta să nu insiste pentru încarcerare. Una peste alta, nu vor fi 
dovezi prezentate în instanță, așa că numele Trustului Familial 
Yale nu va figura în documente. 

Harry London se opri. 

-A smulge de la tine informaţiile, se plânse Nim, e ca şi 
cum ai scoate dopuri la sticle. Spune- -mi şi restul târguielii 
ăsteia pe sub tejghea. 


376 


— O parte n-o știu nici eu; probabil nici n-am s-o aflu vreo- 
dată. Un lucru ce reiese e că domnul Yale al nostru are prieteni 
puternici. Procurorul Districtual a suferit presiuni să rezolve 
cazul și să țină sub obroc numele de Yale. 

Ridică din umeri: 

— Cred că asta-i cel mai bine pentru bătrânul și dragul de 
GSP & L. 

— Da, fu Nim de acord, e cel mai bine. 

După aceea, London plecând, Nim rămase așezat, tăcut, 
gânditor. Era adevărat: companiei i s-ar fi făcut o publicitate 
negativă dacă unul din directorii şi purtătorul ei oficial de 
cuvânt era implicat într-un caz de furt de curent, oricât de 
inocent rămânând omul. Nim bănuia că ar fi trebuit să se simtă 
ușurat. Totuși, ceva continua să nu-i dea pace, așa cum simțea 
de două zile încheiate, un freamăt în subconștient, convingerea 
că ştia ceva important, numai să-și fi adus aminte ce anume. 

Şi mai era ceva. De astă dată, nu subconştientul. 

De ce să fi subliniat atât de apăsat DI. Yale — ca la întâlnirea 
cu Eric Humphrey, Harry London și Nim - că nu auzise în viața 
lui de hotia de energie? Fireşte, era întru totul posibil să nu fi 
auzit. Adevărat, apăruseră reportaje în presă și câte o mentio- 
nare ocazională la televizor, dar nu te puteai aștepta de la 
nimeni să știe totul din mass-media, nici chiar de la un judecă- 
tor la Curtea Supremă. Cu toate acestea, insistența păruse — în 
ochii lui Nim — exagerată. 

Reveni la gândul dintâi: sâcâitoarea îndoială. Ce mama 
dracului stia el? Poate că, dacă nu se strofoca atât, avea să-i 
apară de Îa sine în minte. 

Continuă să lucreze la discursul pentru convenţia Institutului 
Electric Naţional, până la care mai erau patru zile. 


16 


O zi a glorici se apropic! 

Viteaza armată a poporului, Prictenii Libertăţii, luptând cu capitaliștii 
cei răi care țin Amcrika în lanţuri vor da o lovitură aclamată de istoric. 

Toate pregătirile sunt okay pentru numărătoarea inversă. 


377 


Georgos Winslow Archambault, scriind în jurnalul său, 
ezită. Apoi, folosindu-și ciotul de creion (devenea incomod de 
scurt și trebuia Să-l arunce curând, indiferent de preceptele lui 
Gandhi), tăie cu o linie ultimele cinci cuvinte. Aveau nuanțe 
capitaliste, îşi dădu el seama, în timp ce le înlocuia: 


Au fost executate în mod strălucit de către înaltul comandament al 
Prictenilor Libertăţii. 


Mai bine. Mult mai bine! Continuă să scrie. 


Dușmanii poporului, conspirând sub infamul drapel fascist al 
Institutului Elcctric Naţional, vor începe să sc adune peste două zile. 
Îi așteaptă o mare surpriză — şi o pedeapsă bincmoeritată. 


Georgos zâmbi în timp ce lăsa jos ciotul de creion și se 
odihnea după compoziția care, ca de obicei, îi obosea creierul. 
Ridicându-se în picioare, privi prin atelierul din pivniță, acum 
plin-ochi de rezerve și echipamente noi. Se întinse din tot trupul 
său slab și mlădios. "Apoi se trânti la podea într-un spatiu pe 
care anume îl păstra liber și făcu patruzeci de flotări rapide. 
Mare plăcere îi pricinui lui Georgos faptul că execută cu ușu- 
rință exercițiul iar la sfârșit respirația îi era normală. De-acum în 
trei zile putea să se bucure de deplinătatea formei sale fizice. 

Avea să revină la jurnal într-un minut. Cu fapte istorice sem- 
nificative în curs de făurire, acesta nu trebuia să fie neglijat, într-o 
bună zi urmând să-și afle un loc de cinste în arhivele revoluției. 

Reflectă: toate cele pregătite pentru apropiata operațiune 
creşteau laolaltă perfect — planurile, rezervele, logistica intro- 
ducerii explozibililor şi a bombelor incendiare în Hotelul 
Cristofor Columb. Primul set de bombe (conținând exploziv de 
mare putere) aveau să detoneze la orele 3 a.m. din cea de-a doua 
noapte a convenției N.E.I., iar bombele incendiare cu cinci-zece 
minute mai târziu. Ambele seturi de bombe, deghizate î în extinc- 
toare de incendiu, aveau să fie amplasate în poziţie cu o zi 
înainte — cam cu șaisprezece ore, înaintea exploziei. 

Mulțumită fecundei conduceri a lui Georgos, totul se 
desfâșurase ca... dibui după o metaforă... ca acele excelente 
mecanisme de ceas pe care Davey Birdsong le cumpărase la 
Chicago și le adusese aici. 

Georgos î își revizuise opiniile anterioare asupra lui Birdsong. 
Acum simțea admiraţie şi iubire pentru uriașul cel bărbos. 


378 


Nu'numai că ideea originală a lui Birdsong însemnase geniu 
pur, dar ajutând la implementarea ei își asuma riscuri concrete. 
Pe lângă călătoria după cumpărături la Chicago, Birdsong 
ajutase la cumpărarea stingătoarelor de incendiu pe plan local, 
câteva odată din locuri diferite. In atelierul din pivniță se aflau 
aproape trei duzini — arhisuficient pentru planul Prietenilor 
Libertăţii. Georgos fusese prudent la aducerea lor în casă, 
făcând-o mai mult după lăsarea întunericului. Își asumase un 
risc calculat în a livra șase stingătoare la lumina zilei — avea 
nevoie urgentă de spațiu în furgoneta sa „VW“ pentru a mai 
ridica şi altele — dar observase mai întâi cu atenție strada, apoi 
se mișcase cu repeziciune, fiind în final convins că nu-l văzuse 
nimeni. 

Alături de adunarea celor treizeci și ceva de extinctoare, 
Georgos făcuse deja modificările necesare la jumătate din 
numărul lor. Mai întâi le golise de conţinutul iniţial, apoi 
prelucrase interiorul carcaselor ca să le slăbească. După aceea, 
în cele care aveau să fie bombe incendiare, introdusese sticle de 
plastic umplute cu benzină, plus încărcături explozive cu 
detonatoare, și mecanismele de cronometrare. În cazul bombe- 
lor de mare putere explozivă, care urmau să blocheze ieșirile 
din hotel, înlocuise benzina cu patru livre de dinamită. 

Curând, după ce va fi sfârșit de scris în jurnal, avea să con- 
tinue cu stingătoarele rămase. Era necesar să lucreze sustinut în 
următoarele patruzeci și opt de ore — și cu mare grijă datorită 
cantității de explozibil 'aflat acum în atelier, suficientă pentru a 
nimici tot cvartalul dacă greșea ceva. Dar Georgos avea încre- 
dere în propria sa dibăcie și în faptul că putea termina la timp. 

Chipul său slab, ascetic, se lumină cu satisfăcută aducere 
aminte când rememoră cuvintele lui Birdsong la prima lor 
discuție asupra planului de a bloca ieșirea din hotel, declanșând 
apoi focuri aprige la etajele superioare: Dacă o faceţi cum 
trebuie, nici măcar o singură persoană de la etajele acelea de sus 
nu va ieși vie din hotel. 

Încă 'un motiv de laudă pentru Birdsong: venise cu toti banii 
pe care îi ceruse Georgos, deși costurile generale se vâdiseră 
mai mari decât cele prevăzute. 

Urma apoi diversiunea plănuită de Birdsong. Avea să-l ajute 
pe Georgos, cu sprijinul celorlalți luptători ai libertăţii, să ducă 
în deplină siguranță bombele în hotel. 


379 


Aşa cum mai făcuse deja de câteva ori, revăzu în minte 
detaliile. 

Cu încă niste bani de la Birdsong, Ggorgos cumpărase un 
camion ușor Dodge - folosit dar în stare bună şi, printr-o 
fericită coincidenţă, vopsit în rosu. Efectuase achiziţia cu bani 
lichizi şi folosise documente de identitate false, astfel ca ulterior 
noul proprietar să nu poată fi depistat. 

Acum camioneta era ascunsă într-un garaj particular încuiat, 
de lângă o altă ascunzătoare a Prietenilor Libertății — un apar- 
tament închiriat recent în cartierul North Castle din oraș, despre 
care nu știa decât Georgos. Apartamentul avea să servească 
drept spațiu de rezervă dacă vila din Crocker Street devenea 
inutilizabilă din cine ştie ce motiv. 

Camioneta roşie era deja inscripționată frumos pe ambele 
laturi: FIRE PROTECTION SERVICE, INC. O lovitură de 
maestru (alta din ideile lui Georgos) fusese alegerea unui 
autovehicul deschis în locul unei dube închise. Conţinutul 
mașinii — aparente extinctoare de incendiu inocente — erau 
expuse în văzul tuturor. 

Propriul mijloc regulat de transport al lui Georgos — vechea 
sa furgonetă „Volkswagen“ — era într-un garaj-parking privat, 
nu departe de casa din Crocker Street și nu avea să o folosească 
în atacul asupra N.E.I. 

Modul de funcționare al schemei diversioniste a lui 
Birdsong era următorul: împreună cu o sută de susținători ai 
p& lfp, avea să însceneze o demonstrație anti- GSP & L la 
hotel în acelaşi timp în care încărcătura de extinctoare-cu- 
bombe era adusă la intrarea de serviciu şi livrată. Demonstrantii 
urmau să fie suficient de zgomotoși astfel încât toate forțele de 
poliție și de securitate prezente la fața locului să fie ocupate, 
permițând camionetei roșii Dodge să treacă neobservată. 

Cât despre alte detalii, Birdsong adusese, conform promisi- 
unii, schite ale parterului şi mezaninului Hotelului Cristofor 
Columb. Di: :pă ce le studiase, Georgos făcuse personal trei 
drumuri la hotel, pentru a verifica detaliile şi a decide ampla- 
samentul exact al bombelor explozive ce aveau să detoneze 
primele. 

Un alt lucru pe care-l aflase Georgos era că activitatea de 
serviciu din culise era atât de intensă încât aproape oricine 
putea umbla netulburat prin zonele de serviciu ale hotelului, cu 


380 


condiția să pară că are un scop precis și e în vreo misiune de 
afaceri. Pentru a o pune la încercare, cu prilejul celei de-a treia 
vizite la hotelul Columb, Georgos își puse una din îngrijitele 
uniforme de salopetă gri-albăstrui brodate cu cuvintele „Fire 
Protection Service, Inc.“, pe care el și ceilalți luptători ai liber- 
tăţii care-l întovărășeau urmau să le poarte peste trei zile. 

Nici o bătaie de cap. Nici o problemă. Se alesese chiar cu 
prietenoase înclinări din cap ale mai multor membri ai persona- 
lului hotelier care-i găseau prezența neieșită din comun iar el, 
din partea lui, exersase rolul pe care- avea să-l joace când va 
veni vremea să pună bombele la locul lor. Atunci, el și ceilalți 
urmau a deveni lachei lingușitori — așa cum le plăcea capi- 
taliștilor să se târască servii lor. Cameleoni până la capăt, 
luptătorii libertăţii vor zâmbi dulce, dând pe gură eamat 
- „Mă scuzati“, "Da, domnu'“, „Nu, coniță“, „Vă rog“ 
grețoasă înjosire a inferiorilor, dar una necesar de suferit inni 
cauza revolutiei. 

Rezultatele făceau să merite totul! 

Pentru acoperire suplimentară, în caz că vreun luptător al 
libertăţii era oprit și luat la întrebări, Birdsong avea niște ordine 
de lucru tipărite, de la „Fire Protection Service, Inc.“. Acum 
acestea erau completate. Indicau faptul că un număr suplimentar 
de extinctoare trebuiau livrate hotelului și lăsate acolo pentru a 
fi montate ulterior. Birdsong mai bătuse la mașină, pe coli cu 
antetul hotelului, o autorizație pentru personalul de la Fire 
Protection Service ca să intre în hotel cu acest scop. Procurase 
foile cu antet cu prilejul uneia din plimbările sale prin Cristofor 
Columb, unde se găseau la dispoziţia vizitatorilor hotelului, pe 
nişte mese de la mezanin. 

"Cele două documente înlocuiau ideea originală a lui Geor- 
gos de a obține comenzi de achiziţie ale hotelului, lucru ce se 
dovedise dificil. Nici un document n-ar fi rezistat unei cercetări 
atente, îşi dăduseră seama Georgos și Birdsong, dar la prima 
vedere diferenta nu prea conta. 

Din câte observa Georgos, se gândiseră la toate. 

Un singur lucru doar, în acel moment, îl tulbura vag, și 
anume femeia lui, Yvette. Din noaptea când, cu patru luni î în 
urmă, îi executase pe cei doi porci de la securitate pe colina de 
deasupra Millfield-ului, iar apoi Yvette protestase, nu mai 
avusese niciodată deplină încredere în ea. Scurt timp, după 


381 


Millfield, se gândise s-o elimine. N-ar fi fost greu, așa cum 
precizase odată Davey Birdsong, dar Georgos hotărâse să 
amâne acțiunea. Femeia îi era de folos. Gătea bine; mai era 
convenabilă şi când lui îi venea să-și astâmpere excitaţiile 
sexuale, care deveniseră mai frecvente în ultima vreme” pe 
măsură ce perspectiva de a ucide mai mulți dușmani ai 
poporului se distingea tot mai aproape. 

Ca măsură de prevedere, Georgos ținuse secret față de Yvette 
planul de a mina Hotelul Cristofor Columb, chiar dacă ea îşi 
dădea firește seama că se pregătea ceva important. Poate că 
această excludere era motivul din care stătuse tăcută și îmbuf- 
nată în aceste câteva săptămâni din urmă. Ei bine, ce contează! 
În acest moment avea griji mai importante, dar curând va trebui 
aproape sigur să se descotorosească de Yvette, chiar dacă era 
oarecum incomod pentru el. 

Remarcabil! Până şi simplul gând de-a-și ucide femeia îi 
cauza o erectie. 

Cu excitatie crescândă — în atât de multe sensuri plăcute — 
Georgos reveni la scrisul în jurnal. 


PARTEA A PATRA 


1 


Într-un apartament de la etajul douăzeci şi cinci al Hotelului 
Cristofor Columb, Leah ridică privirea dintr-un caiet de exer- 
Ciții în care scria. i 

— Tăticule, spuse, pot să te-ntreb ceva personal? 

~ — Da, desigur, răspunse Nim. 

— Acum lucrurile merg bine între tine și mămica? 

. Nim avu nevoie de o secundă sau două ca să perceapă 
importanța întrebării fiicei sale. Apoi răspunse liniștit: 

— Da, e bine. 

— Şi nu... 

Vocea fetei șovăi. 

— Nu mai pleci, de fapt? 

— Dacă-ţi făceai griji în legătură cu asta, îi spuse el, te poți 
linişti. N-o să se-ntâmple, sper, niciodată. 

— O, tăticule! alergă Leah spre el cu brațele „deschise, şi-l 
îmbrățișă strâns. O, tăticule, mă bucur așa de mult! 

Nim îi simți fața tânără, moale, peste a lui, și umezeala 
lacrimilor. 

O strânse în braţe și-i ciufuli blând părul. 

Cei doi erau împreună pentru că Ruth și Benjy coborâseră în 
hol de câteva minute — ca să testeze deliciile unui salon de 
înghețată pentru care hotelul era renumit. Leah preferase să 
rămână cu Nim, declarând că vroia să-și termine niște lecţii 


385 


pentru scoală pe care şi le adusese cu ea. Sau poate, se întreba el 
acum, fiindcă găsise o ocazie de a pune acea întrebare crucială? 

Care părinte, reflectă Nim, știa vreodată ce se petrecea în 
mintea copiilor, sau durerile pe "care le sufereau prin egoismul 
sau lipsa de judecată a părinţilor? Își aminti cum evitase cu grijă 
Leah subiectul absenței lui Ruth când ea și Benjy stăteau la soții 
Neuberger și vorbiseră la telefon. Prin ce chinuri trecuse atunci 
Leah — o fată de paisprezece ani, sensibilă şi lucidă? Amintirea 
îl umplea de rușine. 

Se mai ridica şi întrebarea: când ar fi cazul să li se spună 
ambilor copii adevărul despre starea lui Ruth? Curând, probabil. 
Da, va pricinui neliniști, la fel cum se întâmplase — și continua — 
cu Nim. Dar era mai bine ca Leah și Benjy să ştie, decât să se 
repeadă asupra lor într-un moment de criză, cum se putea 
întâmpla foarte bine. Nim decise să discute subiectul cu Ruth în 
următoarele câteva zile. 

Ca și cum i-ar fi citit partial gândurile, Leah spuse: 

— E`n regulă, tăticule. E în regulă. 

Apoi, cu capacitatea de adaptare a celor tineri, se eliberă 
zglobie și reveni la ceea ce făcuse. 

Nim’ merse spre fereastra living-room-ului, admirând pri- 
veliştea panoramică, asemănătoare cu o carte poștală ilustrată: 
oraşul istoric, cu portul său forfotind plin de vapoare și cele 
două poduri vestite în întreaga lume, toate smălțuite de soarele 
după-amiezei târzii. 

— Hei, spuse ei peste umăr, asta chiar e-o scenă fantastică. 

Leah ridică ochii, zâmbind. 

— Mhm. Sigur că e. 

Un lucru era deja clar: aducerea familiei la convenţia 
Institutului Electric Naţional, acum în prima sa zi, fusese o idee 
măreață. Amândoi copiii erau surescitați dimineaţă, când se 
înregistraseră cu toții la hotel. Leah și Benjy, scutiți de școală 
pentru patru zile, primiseră teme pentru acasă, printre care şi 
scrierea unui eseu despre convenția propriu-zisă; Benjy, 
pregătindu-și-l pe al său, își exprimase dorința de a asculta a 
doua zi discursul tatălui ui. Nu se obisnuia să se permită 
accesul unui copil într-o şedinţă de lucru a N.E.I., dar Nim reuși 
să aranjeze. Pentru familii erau alte activități — o croazieră prin 
port, vizite la muzee, proiecţii private de filme — la care aveau 
să participe Ruth și copiii. 


38e 


După o vreme, Ruth și Benjy reveniră în apartament, râzând 
fericiți și povestind că fusese necesar să deguste câte două 
cornete fiecare înainte de a acorda salonului de înghețată un 
calificativ de trei stele. 


A doua zi a convenției. 

Răsări strălucitoare si fără nori, soarele inundând apartamen- 
tul în timp ce Nim, Ruth şi copiii se desfătau cu luxul unui mic 
dejun la room service. 

După micul dejun, și pentru ultima oară înainte de a și-o 
prezenta, Nim îsi parcurse cuvântarea. Era programată la orele 
10 a.m. La nouă și câteva minute îi părăsi pe ceilalți și luă un 
ascensor până la nivelul holului. 

Avea un motiv să se ducă acolo mpi întâi. De la o fereastră a 
apartamentului văzuse un fel de manifestaţie desfășurându-se 
afară şi era curios să știe cine demonstra și de ce. 

Când i ieși pe ușa principală a hotelului, Nim î își dădu seama 
că era aceeaşi veche gloată — putere & lumină pentru popor. 
Cam o sută de persoane de vârste diferite defilau cântând 
sloganuri. Ăştia nu oboseau niciodată, se întrebă el, sau nu 
vedeau altceva în afara îngustului lor punct de vedere propriu? 

Agitau tipul obișnuit de pancarte: 


GSP &L 
Înșeală 
Consumatorii 


Să fie Poporul, 
Nu Capitaliştii 
Ghiftuiți 
Proprietar al GSP & L 


P & lfp Cheamă la 
Naţionalizarea Publică a 
Utilităţilor Poporului 


Proprietatea Publică 
Va Asigura 
Costuri Mici la Curent 


Ce influență. medită Nim; se aștepta p & lfp-ul să aibă asu- 
pra Institutului Electric Naţional? Le putea spune că va fi egală 
cu zero. Dar, fireşte, atenţia locală era aceea la care se așteptau 


387 


și, ca de obicei, o primeau. Putea vedea omniprezentele camere 
t.v.. A, da. şi era și Davey Birdsong, vesel la înfățișare și 
dirijând totul. 

Reieşi că demonstranţii încercau să oprească traficul rutier 
spre hotel. Aleea din față era blocată de un şir de p & Ifp-iști 
care se înlănţuiseră de brate. împiedicând mai multe mașini şi 
taxiuri oprite să se apropie. O intrare de serviciu din apropiere 
era la fel blocată de un al doilea contingent. Acolo erau reținute 
două camioane. Unul. văzu Nim. cra un furgon de transportat 
lapte. iar cealaltă o camionetă deschisă plină de stmgătoare de 
incendiu. Soferii ambelor maşini coborâseră de la volan și 
protestau că întârzie. 

Acum apărură câțiva polițiști din oraș. Intrară printre 
demonstranți, prevenindu-i. Urmă o scurtă ceartă între poliţie și 
manifestanti, la care participă şi Birdsong. Apoi uriașul bărbos 
ridică din umeri şi le făcu semn oamenilor săi să elibereze 
intrările în timp ce poliția, grăbind actiunea, escortă înăuntru 
cele două camionete, apoi autoturismele şi taximetrele. 

— Nu-i asta responsabilitate curată? ` 

Cel ce vorbise era un alt delegat la convenție, care stătea 
lângă Nim, putând fi identificat după ecusonul său N.E.I. de la 
rever: 

— Turma asta proastă ar fi în stare să blocheze laptele și 
protecția hotelului contra incendiilor. Pentru numele lui 
Dumnezeu, de ce? 

Nim dădu din cap: 

- Nu prea are sens. 

Se vede că nici pentru demonstranți nu avea, căci acum se 
împrăștiau. 

Nim reveni în hotel şi luă un lift până la mezanin, unde era 
cartierul general al convenției. 

Asemeni oricărei consfătuiri — acel unic ritual tribal — întru- 
nirea N.E.I. aduna câteva sute de oameni de afaceri, ingineri și 
cercetători, cu scopul de a rumega problemele comune de a face 
schimbări de informaţii şi a fuziona social. Teoria era că după 
aceea fiecare delegat sau  delegată va munci mai bine. Era greu 
să atribui acestor ocazii o valoare în bani. deşi exista şi asa ceva. 

Într-o anticameră a sălii principale a convenției, delegații se 
adunau la neoficiala ceașcă de cafea ce preceda sesiunea de 
lucru a fiecărei zile. Nim li se alătură celor sosiți mai devreme, 


388 


întâlnind oficiali ai altor companii energetice, dintre care pe 
unii îi cunoștea, pe alții nu. 

O mare parte din discuţii: se refereau la petrol. Un buletin de 
ştiri din timpul nopții anunţase că naţiunile O.P.E.C. rămâneau 
terme pe poziția cererii lor ca viitoarele plăți pentru petrol să se 
facă în aur, nu monedă de hârtie a cărei valoare — mai ales în 
cazul dolarului — scădea aproape zilnic. Negocierile între Statele 
Unite și O.P.E.C. erau blocate, cu perspectiva unui nou embar- 
gou asupra petrolului devenind alarmant de reală. 

Dacă se întâmpla asta, impactul asupra utilităţilor publice 
producătoare de electricitate putea fi dezastruos. 

După câteva minute de participare. la discuţie, Nim simţi o 
apăsare pe_ brat. Întorcându-se, îl văzu pe hurston Jones, 
prietenul său din Denver. Își strânseră cu căldură mâinile. 
Thurston întrebă: 

— Ce noutăţi ai despre Tunipah? 

Nim se strâmbă: 

— Înălțarea piramidelor a durat mai puțin. 
— lar faraonii n-aveau nevoie de aprobări. Este? 

— Este! Ce mai face Ursula? 

- Grozav! se lumină Thurston la față. Aşteptăm un copilaș. 

- Minunat. Felicitări! Când va fi ziua cea mare? 

Nim se folosea de cuvinte ca să umple timpul în care își lua 
sub control gândurile surprinse. Își amintea cu claritate week- 
endul de la Denver și sosirea Ursulei în patul lui. Ursula, care-i 
mărturisise că ea și soțul ei îsi doreau copii dar nu-i puteau face, 
declarație confirmată de Thurston. „Amândoi ne-am făcut 
examene medicale... pistolul meu armează și ia foc, dar eu nu-l 
încarce decât cu cartuşe oarbe. Și n-o să am niciodată muniţie de 
război... 

— Doctorul spune că pe la sfârșitul lui iunie. 

Hristoase! Nim n-avea nevoie de calculator ca să ştie că era 
copilul lui. Emoţiile i se învârtejeau, ca într-un malaxor, şi nu 
ştia ce mama dracului ar fi putut spune. 

Prietenul său îi oferi răspunsul cuprinzându-l cu un braț pe 
după umeri: 

- Un singur lucru am dori, Ursula și cu mine. Când va sosi 
timpul, vrem să-i fii nas. 

Nim dădu să spună da, Voi veni, dar apoi constată că nu 
putea rosti nici un cuvânt. În loc de asta își încleștă din nou 


389 


mâna de a lui Thurston, strâns, şi dădu din cap afirmativ. 
Micutul Jones, jură el în sinea lui, urma să aibă cel mai bun şi 
mai conştiincios naș din câți erau pe lume. 

Aranjară să se întâlnească din nou înainte de sfârșitul con- 
ventiei. 

Nim se îndepărtă, vorbind şi cu alți oameni din domeniul 
energetic: de la Con Edison din New York — în ochii lui Nim 
una dintre cele mai bine conduse companii ale Americii de 
Nord, în pofida rolului ei fortat, ca „perceptor de taxe la New 
York City si injunilor sub care o îngropau politicienii opor- 
taniști —, Florida Power & Light, Commonwealth Edison din 
Chicago, Houston Lighting & Power, Southern California 
Edison, Arizona Public Service şi altele. 

Mai era și un contingent de-o duzină de delegați din partea 
Golden State Power & Light, amestecându-se activ printre 
musafiri odată ce compania-gazdă era a lor. Din grupul GSP & 
L făcea parte și Ray Paulsen; el și Nim se salutară cu obișnuita 
tor lipsă de cordialitate. J. Eric Humphrey î încă nu apăruse la 
convenție, dar avea să sosească mai târziu. 

În timp ce punea punct unei conversații, Nim observă un 
chip familiar apropiindu-se de el prin rumoarea crescândă, tot 
mai zgomotoasă, a delegaților. Era reportera de la „California 
Examiner“, Nancy Molineaux. Spre suprinderea lui, veni direct 
la el. 

— Bună! - 

Tonul îi era prietenos și zâmbea, dar amintirile lui Nim erau 
prea recente şi amare ca să răspundă la fel. Trebuia să recu- 
noască, totuși, că femeia era al dracului de atrăgătoare; pomeții 
aceia proeminenți şi stilul trufas contribuiau la -aceasta. Ştia să 
se îmbrace bine; și scump, după cum îi arătau hainele. 

Răspunse rece: 

- Bună dimineața. 

Tocmai ti-am "cules discursul din sala presei, spuse 
domnişoara Molineaux; avea în mână un buletin de presă și o 
copie integrală. Cam plicticoasă chestie. Plănuiești să spui ceva 
interesant care nu-i scris aici? 

— Chiar de aş avea, să fiu al dracu’ dacă te-ajut spunându-ți 
dinainte. 

Răspunsul păru să-i facă plăcere, și râse. 

— Tati, interveni un glas, urcăm acum în locul ăla. 


390 


Era Benjy, care se strecurase printre delegați în drum spre o 
mică galerie a sălii de conferințe unde puteau sta câțiva vizita- 
tori. Lângă o scară, Nim le” putu zări pe Ruth și Leah. 
Amândouă îi făcură cu mâna, iar el le răspunse. 

— Okay, îi spuse lui Benjy, ar fi bine să vă duceți să vă ocu- 
pati locurile. 

Nancy Molineaux ascultase cu amuzament vizibil. Întrebă: 

- Ţi-ai adus familia la convenţie? 

a, răspunse Nim scurt, apoi adăugă: soția mea și copiii 
locuiesc cu mine în hotel. În caz că ai de gând să scrii ceva 
despre asta, te-anunţ că le plătesc personal cheltuielile. 

— Măi, măi, îl tachină ea, ce reputație groaznică am! 

— Mă feresc din calea dumitale, replică Nim, la fel ca dintr-a 
unei cobre. 


Goldman ăsta, îsi spuse Nancy î în timp ce se îndepărta; era 
categoric un tip anti-vrăjeli. 

Prezența ei acolo era o însărcinare la care nici nu se 
așteptase, nici n-o dorise. Dar redactorul cu reportajele, iden- 
tificând numele lui Goldman pe program, o trimisese pe Nancy, 
sperând că va găsi vreun punct vulnerabil, continuând astfel 
ceea ce el considera o vendetă vrednică de prima pagină. Ei 
bine, moș eu-s-antrenoru' se înșelase. Avea să redea. corect 
discursul "lui Goldman, făcându-i chiar și publicitate dacă 
materialul o merita. (Versiunea scrisă nu părea, motiv pentru 
care adresase întrebarea.) In afară de asta, Nancy dorea să iasă 
dracului de-acolo cât putea de repede. Azi era ziua în care se 
înțelesese să se întâlnească cu fata, Yvette, în barul unde își 
purtaseră scurta discuție în urmă cu o săptămână. Nancy putea 
ajunge — își lăsase mașina în parkingul subteran al hotelului — 
deși dispunea de foarte puţin timp. Spera ca fata să se arate și 
să-i răspundă la unele din întrebările acelea derutante. 

Între timp îl avea pe Goldman. Intră în sala de conferințe și 
ocupă un scaun la masa presei. 


Chiar în timp ce se adresa convenției, Nim constată că era de 
acord cu madam Molineaux: un discurs atât de încărcat cu 
material tehnic cât trebuia să fie acesta părea neinteresant din 
punctul de vedere al reporterului.' Dar, pe când descria proble- 
mele de sarcină și capacitate — prezente și viitoare — ale Golden 


391 


State Power & Light, atenția lacomă a asistenței dovedea că 
mulţi dintre ascultători împărtăşeău aceleași probleme, lipsuri şi 
temeri pe care le exprima Nim Sub titlul său, „Suprasarcina'“. i 
ei erau însărcinați cu furnizarea energiei electrice în comu- 
nităţile lor. Şi ei își dădeau seama că timpul se împuţina, cu o 
foamete electrică majoră la doar câțiva ani în viitor. Totuși, 
aproape zilnic, cinstea le era pusă la îndoială, avertismentele nu 
le erau crezute, statisticile alarmante luate în derâdere. 

Spre sfârșitul textului pregătit, Nim, băgă mâna în buzunar, 
după o pagină cu însemnări făcute abia în ajun. Avea să le 
folosească în încheiere. 

— Majoritatea dintre noi, cei de față — cu toții, probabil, 
împărtăşim două convingeri importante. O convingere privește 
mediul înconjurător. 

Mediul în care trăim ar trebui să fie mai curat decât este. 
Prin urmare, cei ce lucrează în mod responsabil pentru acest 
obiectiv merită sprijinul nostru. 

A doua convingere se referă la procesul democratic. Cred în 
democraţie, întotdeauna am crezut, deși în ultima vreme cu 
unele rezerve. Ceea ce mă readuce din nou la mediul ambiant. 

Unii dintre aceia care se auto-intitulează „ambientalisti“ au 
încetat să creadă în mod rezonabil într-o cauză rezonabilă și au 
devenit fanatici. Aceştia sunt o minoritate. Dar prin fanatismul 
zgomotos și rigid, refuzând compremisul și adesea dezinfor- 
mati, aceștia reușesc să-și impună voința asupra majorității. 

‘Astfel, asemenea oameni au prostituat procesul democratic, 

s-au folosit de el fără scrupule — așa cum niciodată n-a fost 
gândit spre a folosi — pentru a nimici totul înafara propriilor lor 
țeluri înguste. Ceea ce nu pot învinge prin rațiune și argumente, 
obstructionează prin „amânări ş si şiretlicuri avocăţești. Oamenii 
de acest fel nici măcar nu se prefac că ar accepta domnia 
majorităţii, căci sunt convinși că știu ei ma bine decât majori- 
tatea. Mai mult, nu recunosc 'decât acele aspecte ale democrației 
ce pot fi manipulate î în propriul lor avantaj. 
„Ultimele cuvinte stârniră.un ropot de aplauze. Nim ridică o 
mână cerând să se facă tăcere, apoi continuă: 

— Această sămânță de ambientaliști sunt în opoziție față de 
toate. Nu există nimic, absolut nici un lucru, pe care noi, cei din 
industria energetică, să-l putem propune fără a le trezi mânia, 
condamnarea, ferventa și auto-îndreptăţita opoziție. 


392 


Dar fanaticii din rândul ambientaliștilor nu sunt singuri. Au 
şi ei aliaţii lor. 

„..Nim tăcu, gândindu-se dintr-o dată mai bine la însemnări, 
conştient că ceea ce urma l-ar fi putut vâri în același fel de 
necaz ca acum cinci luni, după dezbaterea Comisiei Energetice 
despre Tunipah. Ar fi mers totodată și în contra instrucţiunii lui 
J. Eric Humphrey: „ţine-te departe "de controverse“. Mă rog, 
oricum o luai, tot ce-i puteau face mai rău era să-l spânzure. Se 
avântă. 

Aliații despre care vorbeam, declară Nim, sunt numărul 
crescând de membri în comitete şi comitii, cocoțaţi acolo doar 
din motive politice. 

Brusc, în rândul publicului, Nim simţi cum se lasă o liniște 
încordată. 

— A fost o vreme, în acest stat şi-n alte părți, când comitetele 
și comisiile ce ne reglementau industria erau puţine la număr și 
ie puteai baza pe ele pentru judecăți corecte şi impartiale. Dar 
asta a fost odată. Nu numai că aceste comitete au proliferat până 
la punctul în care funcţiile li se suprapun astfel că acum concu- 
rează feroce între ele pentru a-și stabili bazele de putere, dar cei 
mai mulți dintre membri comisiilor își primesc numirile ca 
flagrante” recompense politice. Rareori — şi dacă — ajung acolo 
unde se află prin merit sau experiență. Ca rezultat, asemenea 
membri ai comitetelor și comiţiilor au prea puține cunoștințe de 
specialitate sau chiar deloc — într-adevăr, unii dezvăluie pe față 
o prejudecată anti-profesionalism — și toţi au ambiții politice 
care le guvernează fiecare acțiune şi decizie. 

Acesta e în mod precis motivul și felul cum criticii zi 
opozantii noștri extremiști îşi găsesc aliaţi. Căci punctul 
vedere militant, așa-zis populist, poziția anti-companii-energe- 
tice, constituie aparițiile pe prima pagină a ziarelor și câștigă 
atenţia publicului. Deciziile calme, ephilibrate, luate cu multă 
judecată, nu beneficiază de același regim — iar membrii 
comitetelor şi comiţiilor despre care am vorbit cunosc 
într-adevăr foarte bine această lecţie. 

Sau, altfel exprimat: poziţiile care ar trebui să aparțină 
imparțialei încrederi publice sunt întoarse prin abuz împotriva 
interesului public. 

Nu am de sugerat nici un remediu comod al acestor două 
formidabile probleme, după cum, bănuiesc, nici dumneavoastră 


393 


nu aveți. Tot ce putem face mai bine e să dăm de ştire publicu- 
lui, ori de câte ori e posibil, că interesele sale rezonabile sunt 
subminate de către o minoritate — o insidioasă alianță de poli- 
ticieni fanatici și interesați doar de ei înșiși. 

„„Nim hotărî să se oprească aici. 

În timp ce se întreba care va fi, la' urma urmei, reacția lui 
Eric Humphrey și a colegilor față de remarcile sale, Nim 
constată cu uimire că era întâmpinat de ovațiile entuziaste ale 
sălii ridicate î în piciocare. 


- Felicitări!... 

— ...nevoie de coaie ca s-o zici, dar totul e atât de adevărat... 

— ...Sper că ce-ai spus o să circule amplu... 

— ...aş vrea o copie s-o dau mai departe... 

— „industria are nevoie de ochitori ageri ca dumneata... 

— „dacă te plictisesti să mai lucrezi pentru Golden State 
Power, anunță-ne neapărat. 

În timp ce delegaţii se înghesuiau în jurul lui, Nim descoperi 
pe neaşteptate şi fåră a-i veni să creadă că era un erou. 
Preşedintele unei gigantice utilități din Midwest Îl asigură: 

— Sper că firma dumitale te apreciază. Am de gând să-i spun 
lui Eric Humphrey ce nemaipomenit ai fost. 

În toiul altor şi altor strângeri de mână si felicitări, cuprins 
de o bruscă oboseală, Nim î își croi drum afară. 

Un singur lucru strică urmarea: vederea chipului ostil și 
încruntat al lui Ray Paulsen. Dar vicepreședintele executiv nu 
spuse nimic și se mulțumi să iasă singur din sala convenției. 

Nim ajunsese la o ușă spre partea exterioară a mezaninului, 
când un glas liniștit din spatele lui spuse: 

— Am venit special ca să te-ascult. A meritat osteneala. 

Se întoarse. Spre uimirea sa, văzu că cel ce-i vorbise era 
Wally Talbot jr. O parte din capul lui Wally era bandajată și 
umbla cu âjutorul a două bastoane, dar izbuti un rânjet vesel. 

— Wally! exclamă Nim. Ce bine că te văd! Nu știam că ai 
ieșit din spital. 

— M-au scos acu’ câteva săptămâni, deși nu de tot. Încă mă 
mai l asteapra o grămadă de reparatii. Putem 'sta de vorbă? 

igur. Hai să găsim un loc liniștit. 

Intenţionase s-o caute pe Ruth și pe copii, dar îi putea găsi 

mai târziu, în apartament. 


394 


Coborâră cu liftul la nivelul principal. Într-un colț, lângă o 
scară, erau două fotolii libere, iar Nim și Wally se îndreptară 
spre ele, Wally sprijinindu-se cam stângaci în în bastoanele lui, 
dar fiind clar că prefera să se descurce singur. 

— Atentie, vă rog! 

O siluetă în salopetă gri-albăstruie curată trecu pe lângă ei, 
manevrând un cărucior cu două roți pe care stăteau în echilibru 
trei extinctoare de incendiu roșii. 

— Nu durează decât un moment, domnilor. Trebuie doar să-l 
pun pe unul] din astea la locul lui. 

Tânărul dădu la o parte unul dintre scaunele spre care se 
îndreptau, puse jos în spatele lui un stingător de foc, apoi așeză 
scaunul în poziția inițială. li zâmbi lui Nim: 

— Asta-i tot, domnule. Îmi cer scuze că v-am ținut în picioare. 

- Nu face nimic. 

Nim îşi aminti că-l văzuse pe tânăr mai.devreme în aceeași 
dimineaţă, la volanul unuia din camioanele pe care le escortase 
politia înăuntru în timpul manifestației p & lfp. 

1 trecu prin minte că punerea unui extinctor după un fotoliu, 
ascuns vederii, era un aranjament ciudat. Dar asta nu-l privea pe 
el și probabil omul știa ce făcea. Salopeta sa purta inscripția 
„Fire Protection Service, Inc.“ 

Nim și Wally se așezară. 

— Ai văzut mâinile ăluia! întrebă Wally. 

- Da. 

Nim observase că mâinile tânărului erau pătate rău, probabil 
de la folosirea neglijentă a chimicalelor. 

— Ar putea-o rezolva cu o grefă de piele, rânji din nou 
Wally, cu tristețe de astă dată. Am ajuns expert în subiec- 
tul ăsta. 

— Lasă-i pe ceilalți. Spune-mi de tine. 

— Păi, exact cum spuneam, grefele de piele pe care mi le fac 
vor dura mult timp. Câte puţin, câte puţin, așa merge. 

Nim dădu din cap înțelegător: 

- Da, știu. 

— Dar am şi niște vești bune. Mă gândeam că ti-ar plăcea să 
le afli. Îmi trag un ciocan nou. 

— Îti ce? 

— Ai auzit bine. ii minte că ăla vechiul mi s-a ars? 

— Sigur că tin minte. 


395 


Nim n-avea să uite niciodată cuvintele doctorului după elec- 
trocutarea lui Wally. „,...curentul electric a trecut peste suprafața 
superioară a trupului și a JEȘIE... pe calea penisului... A fost 
distrus. Prin ardere. Total... 

— Dar încă mai am acolo senzaţii sexuale, spuse Wally, şi se 
pot folosi ca bază. De-asta am fost trimis la Houston săptămâna 
trecută — la Texas medical Center. Fac lucruri minunate acolo, 
mai ales pentru oamenii ca mine. E un doctor pe nume Brantley 
Scott care-i creierul central; îmi va construi un penis nou, și 
promite că va funcționa. 

— Wally, spuse ’ Nim, mă bucur pentru tine, dar cum naiba 
poate face cineva una ca asta? 

— Se face parțial prin grefe de piele, parțial printr-un obiect 
numit proteză peniană. Asta-i o mică pompă, niște tuburi și un 
rezervor micut, toate conectate, și implantate î în trup pe cale 
chirurgicală. Toată treaba e făcută din cauciuc de silicon, 
acelasi material folosit şi la stimulatoarele cardiace. De fapt, e 
un substitut pentru ceea ce ne-a dat din capul locului natura. 

— Şi chiar funcționează? întrebă curios Nim. 

— ÀI dracu” să fiu de nu! ieși bolborosind la suprafață entu- 
ziasmul lui Wally. Am văzut-o. Am mai aflat și că există sute 
de bărbaţi cărora li s-a potrivit, și s-a făcut operaţia, cu succes. 
Și, Nim, să-ţi mai spun ceva. 

- Ce? 

— Proteza aia peniană nu-i numai pentru oameni ca mine, 
care au fost răniți. E și pentru alții — bătrâni de obicei, care sunt 
normali în afara faptului că li s-au terminat cărbunii și nu mai 
pot face treabă cu o femeie. Ceea ce face, e că le oferă o nouă 
portie de viață. Tu cum te lauzi, Nim? Ai nevoie de ajutor? 

2 Nu de soiul ăsta. Nu însă, 'Slavă Domnului! 

— Dar s-ar putea într-o bună zi. Gândeşte-te numai! Nici un 
impas sexual — niciodată! Ai putea să te duci în mormânt cu o 
erectie. 

im rânji!: 

— Si-acolo ce să fac cu ea? 

- Hei, uite-o pe Mary! exclamă Wally. A venit să mă ia. 
Încă nu pot conduce singur mașina. 

În partea opusă a holului Nim o putu vedea pe Mary Talbot, 
soția lui Wally. li zărise și venea spre ei. Lângă ea, observă Nim 
cu oarecare îngrijorare, se afla Ardythe Talbot. N-o mai văzuse 


396 


pe Ardythe, nici nu primise vești de la ea, din ziua întâlnirii lor 
la spital când femeia î învinuise isterică propriul ei „păcat“ și al 
lui Nim pentru necazurile lui Wally. Nim se întrebă dacă-şi 
schimbase fervoarea religioasă. 

Ambele femei denotau semne de încordare. Trecuseră, în 
fond. numai șapte luni de la moartea tragică a lui Walter Talbot 
în timpul exploziilor de la uzina La Mission, iar accidentul lui 
Wally jr. se întâmplase cu doar câteva săptămâni mai târziu. 
Mary. care fusese sveltă tot timpul cât o cunoscuse Nim. pusese 
vizibil ceva kilograme pe ea; îngrijorarea și nefericirea puteau 
să fi contat în acest sens, cu siguranță. lar înfățișarea ei de 
puştoaică se modificase. făcând-o să pară mai bătrână. Nim se 
pomeni sperând că lucrul despre care tocmai îi vorbise Wally va 
reuși. Dacă se întâmpla asta. le-ar fi fost de folos amândurora. 

Ardythe părea să se prezinte puțin mai bine decât ultima 
oară când o văzuse, dar nu cu mult. In contrast cu felul cum fusese 
imediat înainte de moartea lui Walter — frumoasă, stilată, atletică — 
acum nu mai era decât încă o femeie în. vârstă. Dar îi zâmbi lui 
Nim şi îl salută prietenoasă, lucru ce-l făcu să se simtă ușurat. 

Se așezară la o şuetă. Nim își exprimă încă o dată plăcerea 
de a-l vedea pe Wally deplasându-se. Mary spuse că, în timp ce 
intra, cineva îi povestise despre cuvântarea lui Nim și îl felicită. 
Ardythe îl anunţă că mai găsise nişte dosare vechi de-ale lui 
Walter și vroia să le preia GSP & L- ul. Nim se oferi să le ridice 
el, dacă dorea. 

- Nu-i nevoie să te deranjezi, spuse grăbită i Pot să 
ti le trimit. Nu mai sunt atât de multe ca data trecută și.. 

Se întrerupse. 

— Nim, ce s-a-ntâmplat? 

O privea cu ochii holbați și gura căscată. 

„Data trecută...“ Dosarele lui Walter Talbot! 

— Nim, repetă Ardythe, s-a-ntâmplat ceva? 

Mary și Wally îl priveau ș şi ei Curioși. 

— Nu, reuși el să îngaime. Nu, doar că mi-am adus aminte 
de ceva. 

Acum știa. Stia care era acea informaţie care-i hărțuise min- 
tea, și totuși Îi scăpa, începând din ziua aceea în biroul lui Eric 
Humphrey, cu preşedintele, Harry London si DI. Magistrat 
Yale. Era în vechile dosare ale lui Walter Talbot, dosarele pe 
care Ardythe i le dăduse lui Nim, la scurt timp după moartea lui 


397 


Walter. Pe vremea aceea Nim le parcursese fugar, acum erau 
depuse la GSP & L. 

— Cred c-ar fi timpul să mergem, spuse Wally. Mă bucur că 
te-am văzut, Nim. 

— Valabil şi la mine, răspunse Nim,. și, Wally — noroc în 
toate! 

Când toți trei plecară, Nim rămase țintuit locului, pe gân- 
duri. Ştia ce era acum acolo, îh dosarele acelea. Mai ştia si ce 
avea de făcut. Dar trebuia mai întâi să verifice, să-și confirme 
amintirea. 

Peste încă trei zile. Imediat după convenţie. 


2 


Fuga, fuga, fuga! Aşa mergea întotdeauna, își spunea Nancy 
Molineaux în timp ce- și forța „Mercedes “ul mult peste limita 
de viteză, riscând printre "mașini, neluându-si din oglinda 
retrovizoare ochiul atent „după vreun politai iesit la vânătoare. 

Presiunile vieții nu păreau niciodată să slăbească, nici măcar 
pentru o singură afurisită de zi. 

Îsi transmisese în grabă prin telefon articolul despre 
Goldman, care avea să apară în ediţia de după-amiază, iar acum 
— deja cu zece minute întârziere — era în drum spre întâlnirea cu 
Yvette. Nancy spera că fata avea atâta minte ca să aștepte. 

În aceeași după-amiază Nancy mai avea de rezolvat și alte 
câteva lucrări începute, pentru care era nevoie să revină la 
redacția „Examiner “ului. A, da, și într-un fel sau altul trebuia 
să se mai strecoare și pe la bancă, fiindcă avea nevoie de bani. 
La patru își fixase oră la dentist. Apoi, promisese să vină în 
aceeași seară la două petreceri, prima o „trecere“, devreme, iar a 
doua urmând să se prelungească fără îndoială până mult după 
miezul noptii. 

Dar îi plăcea tempo-ul rapid, la muncă și distracţii, deși exis- 
tau zile — ca asta — când se întâmplau un pic cam prea "multe. 

În timp ce conducea mașina, Nancy zâmbi la gândul reporta- 
jului ei despre discursul lui Goldman. Probabil avea să-l 
surprindă, căci era un material direct, fără ocolișuri, așa cum i-l 
dorise ea. 


398 


"Sute,de lideri ai industriei energetice americane l-au ovationat astăzi 
ridicați în picioare pe Nimrod Goldman, vicepreședinte al Golden State 
Power & Light, care a declarat că agenţiile coordonatoare dominate de 
politică abuzează de încrederea publică și „concurează feroce între ele 
pentru a-si stabili bazele de putere“. 

Se adresa convenției Institutului Electric National întrunite în orașul 
nostru. 

Anterior, Goldman a criticat unii ambientalisti care, a spus cl, se opun 
fată dc orice. „Nu există nimic, absolut nici un lucru, pe care noi, cei din 
industria energetică, să-l putem propunc... 


Etcetera etcetera. 

Mai citase şi unele din declaraţiile lui despre a acea foamete 
de energie electrică pe care o proclama ca apropiindu-se, așa că 
dacă Goldmân urma să aibă vreo belea de astă dată, aceasta 
avea de-a face cu ceea ce spusese el însuși, nu cu reportajul. 

Iisuse! Cine le mai dădea carnete și handicapaţilor ăstora 
înceţi la minte care-aveau - maşini? Era a doua la coadă 
așteptând un stop ce trecuse pe verde, dar tipul din față încă nu 
se urmmise. Ce făcea, dormea? Claxonă nerăbdătoare. Căcat! 
Semaforul clipi pe galben, apoi pe roşu, când Nancy ajunse la 
el. Dar strada perpendiculară părea liberă, așa că riscă și trecu 
pe roșu. 

După încă vreo câteva minute putu vedea în față barul acela 
dărăpănat unde fusese săptămâna trecută. Cât timp întârziase? 
Ajunsă în dreptul localului, Nancy își păvi ceasul Piaget. 
Optsprezece minute. Și nici că se putea altfel! — azi n-aveau loc 
de parcare. Găsi un spaţiu liber, la două străzi distanță și, după 
ce încuie „Mercedes“-ul, se grăbi înapoi. 

Înăuntrul barului era întuneric și miros de mucezeală, ca și 
data trecută. În timp ce Nancy aștepta, lăsându-și ochii să se 
adapteze, avu impresia că nimic nu se schimbase în cele șapte 
zile, nici măcar clienții. 

Yvette așteptase, văzu ea. Stătea singură, cu o bere în față, la 
aceeași masă din colț pe care o ocupaseră data trecută. Ridică 
privirea la apropierea lui Nancy, dar nu dădu nici un semn de 
interes sau recunoaștere. 

— Bună! o salută Nancy. Scuze c-am întârziat. 

Yvette ridică vag din umeri, dar nu spuse nimic. 

Nancy făcu semn unui chelner: 

— Şi-aici o bere. 


„399 


Așteptă până ce i se aduse, între timp inspectând pe furiș 
fata, Care încă tot nu scosese o vorbă. Părea să fie în formă și 
mai proastă decât săptămâna trecută — cu pielea pătată ș si părul o 
mizerie. Hainele, aceleași, erau -murdare și arătau de parcă ar fi 
dormit o lună cu ele pe ea. Pe mâna dreaptă purta mănușa 
improvizată, probabil ascunzând o diformitate, pe care Nancy o 
observase de la prima întâlnire: 

Nancy luă o înghițitură de bere, care avea gust bun, apoi se 
hotări să treacă la subiect. 

-— Ai zis că-mi vei spune azi ce se petrece în casa aia de pe 
Crocker Street şi ce face acolo Davey Birdsong. 

Yvette ridică ochii. 

— Nu, n-am zis. Doar ai sperat c-o să zic. 

— Okay, atunci eu tot mai sper. De ce nu-ncepi prin a-mi 
spune de ce ţi-e frică?. 

— Nu mai mi-e frică. 

Fata făcu declarația într-o -voce plată, monotonă, cu fața 
inexpresivă. 

Nancy îşi spuse: n-ajungea nicăieri și poate că-și pierduse 
vremea venind acolo. Încercând iar, întrebă: 

— Atunci, ce s-a întâmplat de săptămâna-trecută până acum 
de s-au schimbat lucrurile? 

Yvette nu răspunse. În schimb, păru să cugete, cântărind 
ceva în minte. În acest timp, parcă instinctiv și inconștientă de 
ceea ce făcea, se folosi de mâna stângă pentru a și-o freca pe 
dreapta. Mai întâi cu mănușa pe ea, după care și-o scoase. 
© Şocată și îngrozită, Nancy holbă ochii la ce i se dezvăluise. 

eea ce înainte fusese mână era o diformitate urâtă, 
roșie-albicioasă, de cicatrici și ulceraţii. Două degete nu mai 
existau, în locul lor rămânând două cioturi neregulate și came 
macră ieșind î în afară. Celelalte degete, mai mult sau mai puțin 
întregi, aveau lipsă porțiuni neregulate. Un deget era încârligat 
grotesc, cu o bucată galbenă de os uscat expusă. 

Nancy murmură, îngrețoşată: 

— Dumnezeule! Ce-ai pătțit la mână? 

Yvette aruncă o privire în jos, apoi, dându-și seama ce 
făcuse, își acoperi mâna în grabă. 

— Ce S-a-ntâmpiat? insistă Nancy. 

— A fost... Am avut un accident. 

— Dar cine ti-a lăsat-o aşa? Un medic? 


400 


-Nu m-am dus la medic, răspunse Yvette; își înghiţi 
lacrimile. Nu m-ar fi lăsat. 

— Cine nu te-ar fi lăsat? simți Nancy că i se trezește furia. 
Birdsong? 

Fata dădu din cap. - 

— Şi Georgos. 

ine dracu-i Georgos? Și de c ce nu te-au dus la doctor? 

Nancy întinse mâna, apucând-o pe Yvette de cea teafără. 

— Fetițo, lasă-mă să te-ajut! Pot. Şi încă mai putem face ceva 
cu mâna asta. Mai e timp. 

Fata clătină din cap. Emoţia îi secase din trup, lăsându-i fața 
şi ochii așa cum fuseseră mai "devreme — goi, mati, resemnați. 

- Doar să-mi spui, o imploră Nancy. Spune-mi ce-s toate 
astea. 

Yvette expiră aerul din piept, în ceea ce-ar fi putut fi, sau nu, 
un oftat. Apoi, brusc, se aplecă spre podea și ridică o poșetă 
cafenie uzată. Deschizând-o, scoase două casete audio pe care 
le puse pe masă, împingându-le spre Nancy. 

— Totul e aici, spuse ea. Apoi, dintr-o singură mișcare, dădu 
pe gât ce mai rămăsese din bere și se ridică să plece. 

— Hei! protestă Nancy. Nu pleca încă! Abia am început. 
Ascultă, de ce nu-mi spui ce e pe benzile-astea așa ca să putem 
sta de vorbă despre ele? 

— Totul e aici, repetă fata. 

— Da, dar... 

Nancy se pomeni că vorbea singură. Peste un moment ușa se 
deschise, făcând să intre scurt lumina soarelui, iar Yvette 
dispăru. 

Nu părea să aibă ceva de câștigat ducându-se după ea. 

Curioasă, Nancy învârti casetele în mână, recunoscând o 
marcă ieftină ce se vindea la pachete cam de un dolar fiecare. 
Nici o casetă nu era marcată; aveau doar câte un 1, 2, 3, 4 scris 
cu creionul pe laturi. Bine, le va pune la combina ei de-acasă 
diseară cu speranța că avea să găsească acolo ceva interesant. 
Se simțea abandonată și dezamăgită, totuși, de a nu fi primit 
NICI O informaţie clară cât timp fusese Yvette cu ea. 

Nancy î își termină berea, o plăti şi plecă. O jumătate de oră 
mai târziu, era în sala de reportaje a > Examiner“ “ului, cufundată 
în alte activități. 


3 


Când Yvette îi spusese lui Nancy Molineaux „Nu mai mi-e 
frică“, declaraţia era adevărată. În ajun, Yvette ajunsese la o 
decizie care o elibera de grija problemelor imediate, o ușura de 
toate îndoielile, anxietatea și suferința, și îndepărta atot- 
covârșitoarea frică — cu care trăise luni de zile — de arestare şi 
închisoare pe viată. z 

Hotărârea luată ieri era pur și simplu aceea că, de îndată ce îi 
va fi înmânat benzile negresei aceleia băgate-n priză care lucra 
la un ziar şi care avea să ştje ce să facă cu ele, Yvette se va 
sinucide. Când părăsise casa din Crocker Street, dimineaţă 
— pentru ultima oară — luase cu ea mijloacele de a o face. 

lar acum înmânase benzile, acele benzi pe care ea le adu- 
nase, cu grijă şi răbdare, și care-i incriminau pe Georgos și 
Birdsong, dezvăluind ce făcuseră şi ce plănuiau și divulgând 
scenariul de distrugere și asasinat plănuit pentru la noapte — sau 
mai degrabă la trei dimineaţa, mâine = la Hotelul Cristofor 
Columb. Georgos crezuse că ea nu ştia despre asta, dar știuse 
tot timpul. 

Îndepărtându-se de bar, acum că o făcuse, Yvette se simțea 
împăcată. 

În sfârșit, împăcată. 

Trecuse mult timp de când nu cunoscuse, cât de cât, pacea. 
Cu siguranță, nu existase deloc așa ceva alături de Georgos, 
deși la început tulburarea de a fi femeia lui Georgos, de a 
asculta vorbele lui educate și a împărtăși lucrurile importante: pe 
care le făcea el, făcuse ca orice altceva să nu pară a avea 
importanță. Abia mai târziu, mult mai târziu, prea târziu ca să 
mai poată scăpa, începuse să se întrebe dacă Georgos nu era 
cumva bolnav, dacă toată deșteptăciunea lui. și învăţătura de la 
colegiu nu devenise într-un fel... cum era cuvântul ăla?... 
pervertită. 

Acum credea cu adevărat că așa era, credea că Georgos era 
bolnav, poate chiar nebun. 

Şi totuși, își reaminti Yvette, încă mai ținea la Georgos; chiar şi 
acum, când fâcuse ceea ce avea de făcut. lar indiferent ce i s-ar 
fi întâmplat lui, spera să“n-o pățească prea rău, sau să fie făcut 
să sufere prea mult, deși știa că ambele lucruri se puteau 


402 


întâmpla după ce negresa va pune azi benzile acelea și va spune 
cui considera ea — poliției, cel mai probabil — ce conțineau. 

Pentru Davey Birdsong, î însă, Yvette nu dădea nici o para 
chioară. Nu-i plăcea de el, niciodată nu-i plăcuse. Era rău şi dur, 
nearătând niciodată vreuna din micile blândețuri ale lui 
Georgos, deși Georgos era revoluționar și n- ar fi trebuit. 
Birdsong putea să fie ucis şi azi înainte de apusul soarelui, sau 
să putrezească în pușcărie pe veci, că tot nu i-ar fi păsat, de fapt, 
spera să se întâmple una din două. Yvette îl învinuia pe 
Birdsong pentru multe din scenele urâte petrecute între ea și 
Georgos. Chestia de la Hotelul Cristofor Columb fusese ideea 
lui Birdsong; se afla şi asta pe benzi. 

Apoi îşi dădu seama că nu va afla niciodată ce se întâmplase 
cu Birdsong, sau cu Georgos, pentru că ea însăși avea să fie 
moartă. 

O Doamne — n-avea decât douăzeci și doi de ani! Abia își 
începuse viața și nu vroia să moară. Dar nici să- şi petreacă 
restul vieții în puşcărie nu vroia. Până și moartea era mai bună 
decât așa ceva. 

Yvette continuă să meargă. Știa unde se ducea și îi lua cam 
o jumătate de oră. Ăsta era alt lucru pe care-l hotărâse în ajun. 

Cu mai puţin de patru luni în urmă — la o săptămână după 
noaptea aceea pe colina de deasupra Millfield-ului când 
Georgos îi omorâse pe cei doi paznici — își dăduse seama în ce 
bucluc intrase. Crimă. Era vinovată, alături de Georgos. 

La început nu-l crezuse când el i-o spusese. Incerca doar s-o 
sperie, credea ea, când, înapoi pe drumul spre oraş de la 
Millfield, o prevenise: „Esti vârâtă-n treabă Ja fel de mult ca 
mine. Ai fost acolo, ai participat la toate și i-ai omorât pe porcii 
ăia la fel ca și cum ai [i scos cuțitul sau irăgeai cu pistolul. Așa 
că orice mi se întâmplă mie ţi se-ntâmplă ; ȘI tie.“ 

Dar după câteva zile citise într-un ziar despre procesul din 
California a trei oameni acuzați de omor calificat. Cei trei 
pătrunseseră împreună prin efractie într-o clădire iar conducă- 
torul lor împușcase un paznic 'de noapte, ucigându-l. Deși 
ceilalți doi erau 'neînarmaţi şi nu participaseră activ la omor, toti 
trei fuseseră găsiți vinovaţi si primiseră aceeasi sentință — 
închisoare pe viață fără drept de apel. Atunci îşi dăduse seama 
Yvette că Georgos spusese adevărul şi, din acel moment. 
desperarea începuse să-i crească. 


403 


Creștea, bazată pe conștiința faptului că nu exista cale de 
întoarcere, de scăpare din ceea ce i se întâmplase. Acesta fusese 
lucrul cel mai greu de acceptat, chiar ştiind că nu exista nici o 
alternativă. 

In unele nopti, zăcând trează lângă Georgos în întunericul 
casei aceleia îngrozitoare din Crocker Street. fantaza că ar putea 
să se întoarcă, să se înapoieze la ferma din Kansas unde se 
născuse şi copilărise. Comparate cu locul şi timpul prezent. 
acele zile păreau luminoase şi lipsite de griji. 

Ceea ce era o gogomănie, fireşte. 

Ferma reprezenta douăzeci de acri pietroși de pe care tatăl 
lui Yvette. un bărbat acru, ursuz și certăreț, abia aduna din ce să 
hrănească o familie de şase membri, nemaivorbind de plățile 
ipotecilor. Nu fusese niciodată un cămin cald şi iubitor. 
Certurile aprige între părinți erau la ordinea zilei. iar copiii 
începeau să le urmeze exemplul. Mama Yvettei. o lamentatoare 
cronică. o informa adesea pe Yvette — cea mai mică dintre 
copii — că nu fusese dorită și ar fi fost preferabil un avort. 

Yvette, urmând pilda celor doi frați mai mari și a surorii, 
părăsise definitiv casa de-ndată ce fusese în stare, și nu se mai 
întorsese niciodată. Habar n-avea unde erau acum ceilalți din 
familie sau dacă părinții ei muriseră și-și spunea că nici nu-i 
păsa. Se întreba, însă, dacă părinții, sau fraţii și sora sa, vor auzi 
sau citi de moartea ei. și dacă va conta în vreun fel pentru 
dânșii. 

Firește, își spunea Yvette, ar fi fost simplu să dea vina pe 
acele zile de demult pentru tot ce i se întâmplase de-atunci 
încoace, dar n-ar fi fost nici adevărat, nici cinstit. După ce 
venise în Vest, și în ciuda minimumului ei legal de școlarizare, 
obținuse o slujbă ca vânzătoare într-un magazin universal — la 
raionul de îmbrăcăminte pentru copii, ceea ce-i plăcea. Ajuta cu 
bucurie la alegerea hainelor de copii mici și, cam pe vremea 
aceea, avea sentimentul că i-ar plăcea să aibă” şi ea copii cândva, 
deși nu i-ar fi tratat așa cum fusese ea tratată acasă. 

"Ceea ce se întâmplase, ce o aruncase în drumul pe care până 
la urmă avea să-l străbată alături de Georgos, fusese faptul de-a 
fi fost luată, de o altă fată cu care lucra, la niște întruniri politice 
ale stângii. Un fapt ducând la altul, mai târziu îl întâlni pe 
Georgos... O Doamne, la ce bun să mai treacă încă odată prin 
toate astea! 


404 


Yvette își dădea foarte bine seama că în unele privințe nu 
era deşteaptă. Avea întotdeauna greutăți în a-si imagina o 
multime de lucruri și, în mica școală de tară unde învățase până 
la vărsta de șaisprezece ani, profesorii ” nu-i ascundeau că era 
cam neghioabă. Probabil din acest motiv, atunci când Georgos 
o convinsese să renunțe la slujbă și să intre în ilegalitate alături 
de el pentru a fonda' Prietenii Libertăţii, Yvette nu avusese 
percepţia dimensiunilor reale ale situaţiei în care se băga. Pe 
vremea aceea i se păruse o aventură distractivă, nu — aşa cum 
avea să reiasă mai târziu — cea mai mare greșeală din viata ei. 

Conștientizarea faptului că devenise — alături de Georgos, 
Wayde, Ute şi Felix ~un criminal hăituit, se produsese treptat. 
Odată implantată complet, Yvette fu cuprinsă de groază. 
Ce-aveau să-i facă dacă o prindeau? Yvette se gândea la Patty 
Hearst și la ce fusese silită să sufere Hearst și, pentru 
Dumnezeu, era o victimă. Cu cât mai rău avea să-i fie Yvettei, 
care nu era așa ceva? 

(Yvette î își amintea cum Georgos și ceilalți trei revoluționari 
râseseră şi iar râseseră de procesul lui Patty Hearst, râseseră de 
felul cum societatea se dădea peste cap în preacinstitul efort de 
a-și crucifica un membru al său propriu, doar pentru a dovedi că 
o poate face. Firește, după cum spusese Georgos pe urmă, dacă 
Hearst — în acel caz anume — ar fi fost săracă, sau negresă ca 
Angela Davis, s-ar fi bucurat de simpatie pe scară mai largă. 
Era ghinionul lui Hearst că bătrânul ei avea bani. Hilar, totuși! 
Yvette putea să revadă și acum micul lor grup privind la 
televizor și pufnind în hohote ori de câte ori se transmiteau 
reportajele de la proces.) 

Dar acum, teama de a fi comis ea însăși crime o încătușa pe 
Yvette, o teamă ce se întindea precum cancerul până ce, într-un 
târziu, ajunse să-i inunde fiecare oră de trezie. 

lar mai recent, își dăduse seama că Georgos nu mai avea 
încredere-n ea. 

Îl surprindea privind-o în chipuri ciudate. Nu mai vorbea la 
fel de mult ca înainte. Devenise secretos privind noua muncă pe 
care o făcea. Yvette simțea că, orice altceva s-ar fi întâmplat, 
zilele ei ca femeie a lui Georgos erau numărate. 

Acesta fu momentul în care, fără a şti cu adevărat de ce, 
Yvette începu să tragă cu urechea făcând înregistrări pe bandă. 
Nu era greu. Echipamentul îi stătea la dispoziţie, iar Georgos îi 


405 


arătase cum să-l folosească. Cu ajutorul unui microfon ascuns si 
acționând aparatul într-o altă încăpere, înregistră conversațiile 
lui Georgos cu Birdsong. Astfel, ascultând apoi benzile, află 
despre acele extinctoare cu bombe de la Hotelul Cristofor Columb. 

Conversaţiile Georgos-Birdsong se aflau pe casetele pe care i 
le dăduse negresei. Tot acolo se găsea și o relatare a Yvettei 
însăși, lungă si întortocheată, asupra întregii povești, de la început. 

e ce o fâcuse? 
Nici chiar acum nuera sigură. Nu din motive de conștiință; 
n-avea nici un rost să se amăgească astfel.. Nici din cauza 
vreunora din oamenii aceia de la hotel; Yvette era mult prea 
îndepărtată, prea dusă de pe lume, ca să-i mai pese. Poate că 
pentru a-l salva pe Georgos, a-i salva sufletul (dacă avea; dacă 
vreunul din ei avea suflet) de fapta cumplită pe care o intenţiona. 

Creierul Yvettei obosea. Întotdeauna i se întîmpla astfel 
când gândea prea mult. 

Si tot nu vroia să moară! 

Dar ştia că n-avea încotro. 

Yvette privi în jurul ei. Mersese încontinuu, fără să observe 
unde se afla, iar acum își dădu seama că înaintase mai repede și 
pe o distantă mai mare decât crezuse. Destinația ei, pe care deja 
o putea vedea, se găsea la mică distanță în faţă. 

Era un mic deal înverzit, înălțat” sus deasupra orașului și 
conservat ca loc public. Denumirea sa neoficială era Colina 
Singuratică, nume foarte potrivit de vreme ce acolo se duceau 
puțini oameni, motiv pentru care Yvette o și alesese. Ultimii 
două sute de iarzi, dincolo de cele din urmă străzi’ și case, 
străbăteau o cărare strâmtă și abruptă, iar fata o urcă încet. 
Vârful, unde-i era groază să ajungă, se ivi mult prea devreme. 

Înainte, ziua fusese luminoasă; acum cerul era acoperit, iar 
un vânt rece biciuia micul pisc izolat. Yvette se înfioră. În 
depărtare, dincolo de oraș, putea zări oceanul, cenușiu și lugubru. 

Yvette se aşeză pe iarbă şi-şi deschise pentru a doua oară 
poșeta. Prima oară o făcuse la scoaterea casetelor, în bar. 

Din poșetă, unde cântărise greu, scoase un dispozitiv .pe 
care-l sustrăsese cu câteva zile în urmă din atelierul lui 
Georgos, ținându-l ascuns până î în acea dimineaţă. Era o torpilă 
bangalore’ — simplă dar ucigătoare, un calup de dinamită în 
interiorul unei bucăți de țeavă. Ţeava era astupată la ambele 
capete, dar într-unul din ele fusese lăsată o găurică pentru a 


406 


permite intrarea unei capse detonatoare. Yvette inserase ea 
însăși capsa, cu grijă — un alt lucru învățat de la Georgos — după 
ce-i atașase un fitil scurt, care acum ieșea prin capătul țevii. Era 
un fitil de cinci secunde. Suficient. 

Băgând din nou mâna în geantă, Yvette găsi o mică brichetă 
de țigări. In timp ce bâjbâia cu ea, mâinile-i tremurau. 

richeta era greu de aprins în vânt. Lăsă bomba-țeavă jos și 
protejă bricheta cu mâna. Sfârâi, apoi se aprinse. 

Acum culese din nou bomba, cu greutate căci tremura și mai 
tare, dar reuși să apropie capătul fitilului de flacără. Fitilul se 
aprinse pe dată. Cu o unică mișcare rapidă Yvette aruncă 
bricheta și strânse bomba la piept. Închizând ochii, speră că 
N-0 s=0.. 


4 


A doua zi a convenției Institutului Electric: Naţional se 
apropia de sfârșit. 

Toate activitățile oficiale ale zilei se încheiaseră. Sălile de 
conferinţă ale Hotelului Cristofor Columb erau pustii. Majori- 
tatea delegaților ş și a soțiilor, câtiva dintre ei cu toată familia, 
erau în camerele și apartamentele lor. Printre ei, câteva spirite 
neînfricate încă mai petreceau. Mulţi alții adormiseră deja. 

Unii dintre delegaţii mai tineri și o "mână de petrecăreți mai 
vârstnici rămăseseră răspândiți prin oraș — în baruri, restaurante, 
discoteci, spelunci. Dar chiar şi aceştia începeau să mișune 
înapoi spre Cristofor Columb ȘI, când localurile de noapte se 
închiseră, la orele două, restul porniră pe urmele lor. 


— Noapte bună, băi personajelor. 

Nim îi sărută pe Leah și Benjy, apoi stinse luminile în cel de-al 
doilea dormitor al apartamentului, pe care-l împărțeau copiii. 

Leah, aproape adormită, murmură ceva indistinct. Benjy, 
care era mai ciripitor, deși trecuse mult de miezul nopții, spuse: 

— Tati, chiar că-i corect să locuiești la hotel. 

— Devine cam scump după o vreme, spuse Nim. Mai ales 
când cineva pe nume Benjamin Goldman tot semnează bonuri 
de room service. 


407 š 


Benjy chicoti: 

— Imi place să fac treaba asta. 

Nim îl lăsase pe Benjy să semneze nota de plată dimineață la 
micul dejun și același lucru se întâmplase seara când Benjy si 
Leah -cinau cu fripturi î în apartament în vreme ce Nim și Rut 
participau la o recepție cu bufet a N-E.I. Mai târziu, toată 
familia părăsise hotelul pentru a vedea un film, de unde tocmai 
reveniseră. 

— Acum dormi, spuse Nim, altfel brațul de semnat n-o să-ți 
fie mâine bun de nimic. 

În living room, Ruth, care auzise conversaţia prin ușa 
deschisă a dormitorului, zâmbi când Nim se întoarse. 

— Poate-oi mai fi spus-o și altă dată, zise ea, dar știi, cred, că 
ăștia micii te adoră? 

— Nu-i valabil pentru toată lumea? 

- Ei... căzu Ruth pe gânduri. Dacă tot ai adus vorba, s-ar 
putea să fie una sau două excepții. Ca Ray Paulsen. 

Nim râse zgomotos: 

— Pe cinstea mea! Trebuia să-i fi văzut lui Ray mutra când 

s-a. întors la convenţie cu Eric mphrey, crezând că 
preşedintele o să mă muște de boaşe din cauza celor ce le-am 
spus azi dimineaţă, și în schimb Eric a făcut tocmai contrariul. 

- Ce-a spus de fapt? 

—' Ceva despre faptul că primise atât de multe remarci lauda- 
tive pentru cuvântarea mea încât cum să poată el face parte 
dintr-o minoritate de opinie separată? Așa că în loc de altceva 
m-a felicitat. 

— Dacă Eric și-a schimbat părerile atât de mult, crezi “că 
acum ar putea avea loc o schimbare de strategie — spre mai 
multă deschidere, așa cum ai vrut tu? 

Nim clătină din cap: 

-Nu sunt sigur. Facţiunea nu-clătinaţi-barca, în frunte cu 
Ray, e încă puternică. Pe lângă faptul că doar puțini oameni din 
serviciul nostru de organizare înțeleg că o viitoare criză de 
energie e aproape o certitudine. 

Se întinse, căscând. 

— Dar, gata cu grijile pe seara asta! 

— Sunt zorii zilei, îl corectă Ruth. Aproape ora unu. Oricum, 
ieri a fost o zi bună pentru tine, și mă bucur că ai avut o presă 
cinstită. 


408 


Arătă spre o ediție de la sfârșitul după-amiezii din 
„California Examiner“ aflată lângă ea. i 

— Asta a fost o surpriză strașnică. 

Nim citise cu câteva ore în urmă reportajul din „Examiner“ 
despre discursul lui. 

— Nu pot să-nțeleg ce-are-n cap madam Molineaux aia. Eram 
sigur că va înfige din nou cuțitul și-l va răsuci. 

- N-ai aflat până acum cât sunt -de imprevizibile femeile? 
întrebă Ruth, apoi adăugă răutăcioasă: m-aș fi așteptat ca toate 
cercetările pe care le-ai făcut să te fi învățat asta. 

— Poate că uitasem. Ai observat probabil că în ultima vreme 
mi-am restrâns cercetările. 

Se aplecă și o sărută ușurel pe gât, apoi se așeză în fața ei pe 
un scaun. 

— Cum te simţi? 

— Normal în cea mai mare parte a timpului. Obosesc uşor, 
totuși, comparativ cu energia pe care o aveam altă dată. 

2 Vreau să te întreb ceva. 

Nim îi descrise conversaţia avută cu Leah și convingerea lui 
că ar trebui să li se spună copiilor despre starea de sănătate a lui 
Ruth, pentru ca o schimbare bruscă în mai rău să nu-i ia pe 
nepregătite. 

— Sper că nu se va întâmpla, la fel de mult ca tine, dar e un 
lucru de care ar trebui să ținem seama. 

— M-am gândit și eu mult la asta, îi spuse ea. Poţi s-o laşi î în 
seama mea. În următoarele câteva zile o să găsesc eu un 
moment să le spun. 

Bănuia că ar fi trebuit să se aștepte. Ruth, cu judecata ei 
rațională, cu capacitatea ei de a face față, avea să găsească 
întotdeauna ceea ce era mai bine pentru familie. 

— Îţi mulțumesc, spuse Nim. 

Continuară să stea de vorbă — calm, ușor, bucurându-se unul de 
compania celuilalt — până ce Nim se întinse și luă mâinile lui Ruth: 

— Eşti obosită și eu la fel. Hai să mergem la culcare. 

Se duseră, de mână, în dormitor — unde, chiar înainte de a 
stinge lumina, Nim observă ceasul: era 1.30 a.m. 

Adormiră, aproape de îndată, îmbrățișați. 


La un sfert de milă distantă de hotel, Georgos Winslow 
Archambault stătea singur în furgoneta roşie „Fire Protection 


409 


Service Inc.“. Abia aștepta ora 3 a.m. și începerea exploziilor. 
Excitaţia lui Georgos clocotea ca un cazan, stimulându-l sexual, 
astfel că în urmă cu câteva minute trebuise să se masturbeze. 

Era aproape de necrezut cât de bine şi fără probleme decur- 
sese totul. Din momentul în care poliţia făcuse loc pentru ca 
mașina Prietenilor Libertăţii să ajungă la intratea de serviciu a 
hotelului — și, oh, ce glumă neprețuită fusese asta! — doar de 
două ori fuseseră opriți luptătorii Libertăţii î în timp ce se depla- 
'sau prin hotel. Ute fusese chestionat scurt de un paznic de 
securitate în civil, Georgos de către un administrator adjunct pe 
care-l întâlnise într-un ascensor de serviciu. Ambele incidente le 
cauzaseră lui Ute și Georgos câteva momente de nervozitate, 
dar ordinele de muncă pe care le arătară prompt fură privite în 
treacăt şi înapoiate fără alte întrebări. În nici unul din cazuri nu 
fusese nevoie să prezinte scrisoarea cu antetul hotelului. 

Concepţia generală — și previzibilă — părea a fi: cine ar dori 
să oprească punerea la locul său a unui stingător de foc? Puţinii 
oameni care se puteau gândi cât de cât la el ar fi presupus că 
altcineva comandase sau aprobase prevederile suplimentare 
contra incendiilor. 

Acum nu mai rămăsese decât așteptarea — partea cea mai 
grea din toate. Parcase intenționat 'la o oarecare distanță de 
hotel, parțial pentru a evita posibilitatea de a fi remarcat, parțial 
ca să poată pleca repede când va fi nevoie. Avea să se apropie, 
pe jos, ca să vadă mai bine chiar înainte de a începe distracţia. 

De îndată ce hotelul va fi bine cuprins de flăcări, cu oamenii 
captivi înăuntru, Georgos intenţiona să telefoneze unui post de 
radio, cu comunicatul pe care deja îl schițase. Conţinea noile 
sale cereri — cele vechi, plus alte câteva. Ordinele lui aveau să 
fie ascultate pe dată, desigur, o dată ce structura de putere 
fascistă va percepe în sfârșit forța și enormele resurse ale 
Prietenilor Libertăţii. În mintea sa, Georgos putea să-i vadă pe 
reprezentanții autorității târându-se la picioarele lui... 

Nu-l deranja decât o mică problemă. Brusca dispariție a 
Y'vettei; se simțise stânjenit de asta, conștient că în privința 
femeii lui fusese vinovat de slăbiciune. Ar fi trebuit s-o elimine 
cu săptămâni în urmă. Când se va întoarce, lucru de care era 
sigur, avea s-o facă imediat. Se bucura, totuși, că-şi ascunsese 
de Yvette planurile acestei ultime viteze bătălii. 

O, ce mai zi de neuitat pentru istorie! 


410 


Pentru probabil a douăzecea oară de când se afla acolo, 
Georgos își consultă ceasul: 1.40 a.m. încă o oră și douăzeci de 
minute de’ așteptat. ` 


Doar ca măsură de prevedere, deşi n-o credea cu adevărat 
necesară, Davey Birdsong îşi construia un alibi. 

Era afară din oraș, la vreo douăzeci de mile depărtare de 
Hotelul Cristofor Columb, şi intenţiona să păstreze distanţa 
până ce acţiunea lua sfârșit. 

Cu câteva ceasuri în urmă oferise (contra cost) o prelegere 
de-o oră unui grup adult de studiu în problema . „Idealului 
Socialist“. Discuţiile de după aceea consumaseră alte nouăzeci 
de minute. Acum era cu vreo duzină de oameni plicticoși și 
obositori din grup, care poposiseră . “să la unul din ei pentru a 
continua să bată câmpii despre po'i.ica internațională, asupra 
căreia aveau cunoștințe marginale. ! > lângă vorbe, se mai bea 
multă bere și cafea şi era clar, considera Birdsong, că toată 
treaba putea continua până în zori. Minunat, las-așa! Contribuia 
şi el cu câte ceva din când în când, asigurându- se că toată lumea 
îi observa prezența. 

Davey Birdsong urma să predea presei o declarație bătută la 
mașină. O copie se afla în buzunarul lui, și începea astfel: 


Organizatia populară a consumatorilor, putere & lumină pentru popor, 
îşi si reafirmă poziția împotriva oricăror violente. 

„Deplângem violenta cu toate ocaziile și în special dinamitarea dc azi 
noapte a Hotelului Cristofor Columb“, a declarat Davey Birdsong, liderul 
p & lfp. 

„P A lfp își va continua cforturile pașnice în folosul...“ 


Davey Birdsong zâmbi gândindu-se la ea şi se uită pe furiş 
la ceas: 1.45 a.m. 


Nancy Molineaux era încă la petrecera nocturnă, care fusese 
reușită, dar se pregătea să plece: Una la mână, era obosită; 
avusese una din acele zile pline-ochi când abia avea un minut Și 
pentru sine. Doi la mână, o durea falca. Blestematul de dentist 
sondase o cavitate de parcă ar fi excavat pentru un nou metrou, 
iar când ea i-o spusese, se mulțumise să râdă. 

În ciuda durerii, Nancy era 'sigură că va dormi bine la noapte 
și aștepta cu nerăbdare să se strecoare între mătăsoasele ei 
cearșafuri Porthault. 


411 


După ce le spuse noapte bună gazdelor, care locuiau într-o 
mansardă nu departe de centrul civic, luă liftul până jos unde 
portarul deja o aștepta cu mașina. După ce-i dădu un bacșiș, 
Nancy privi ceasul: 1.50 a.m. "Propriul ei bloc de apartamente 
era la nici zece minute cu mașina. Dacă avea noroc, putea fi în 
pat la două şi câteva minute. 

Își aminti, ca din senin, că urma să asculte în aceeași seară 
casetele acelea pe care i le dăduse fata, Yvette. Ei bine, lucra de 
mult la articol și o zi în plus n-ar, fi contat cu nimic. Poate se va 
trezi devreme, înainte de a pleca la „Examiner“, și o să le 
asculte atunci. 


5 


Nancy Molineaux se bucura de plăcerile vieții, iar aparta- 
mentul, situat într-un zgârie-nori modem, exclusiv, o reflecta. 

Covorul „Stark“ de sorg bej din living room se asorta cu 
storurile verticale de in ale ferestrelor. O măsuță de cafea 
„Pace“ din sticlă fumurie, crom şi stejar albit stătea în fata unei 
sofale cu perne adânci din piele de căprioară „Clarence House“. 
Tabloul în acrylic de Calder era un original. La fel şi uleiul pe 
pânză de Roy Lichstenstein din dormitorul lui Nancy. 

Glasvandul glisant din sufragerie se deschidea spre o terasă 
cu propria ei grădiniță și vedere spre port. 

Dacă ar fi trebuit, Nancy putea să fi locuit în altă parte, des- 
curcându-se din ce câștiga, dar ajunsese de multă vreme la un 
consens cu acceptarea banilor pe care i-i punea la dispoziție 
tatăl ei. Existau, fuseseră câștigați cinstit, așa că ce era rău în a-i 
folosi? Nimic. 

Avea grijă, oricum, să nu se poarte ostentativ cu colegii ei 
de lucru, motiv pentru care nu-i aducea niciodată aici. 

In timp ce lipăia prin apartament, pregătindu-se de culcare, 
Nancy localiză casetele acelea de care-și amintise și le puse 
lângă combina ei stereo pentru a le asculta dimineață. 

La intrarea în apartament, cu câteva minute în urmă, 
deschisese un aparat de radio FM pe care-l ținea pus pe un post 
cu program aproape exclusiv muzical douăzeci şi patru de ore 
din douăzeci și patru, și nu fu conştientă decât la” nivel sublimi- 


412 


nal, în timp ce se spăla pe dinţi în baie, că muzica se întrerup- 
sese -penin un buletin de știri. 

.La Washington. "nemulțumire tot mai profundă în 
legătură cu iminenta criză de petrol... Secretarul de Stat a sosit 
în Arabia Saudită pentru reluarea negocierilor... Ieri spre seară 
Senatul a aprobat ridicarea plafonului datoriei naționale... 
Kremlinul afirmă din nou că e spionat de gazetarii occidentali... 
Pe plan local. noi acuzaţii de coruptie la primărie... taxele la 
autobuz şi tranzit rapid vor crește cu certitudine în urma noilor 
negocieri de salarii... poliția face apel pentru ajutor în identifi- 
carea trupului unei tinere femei. se pare sinucigasă, descoperită 
azi după-amiază pe Colina Singuratică... fragmente dintr-o 
bombă la locul faptei... desi trupul a fost grav mutilat. una din 
mâinile femeii avea două degete lipsă şi era desfigurată şi în 
alte sensuri, aparent de la o rană mai veche... 

Nancy scăpă periuta de dinți. 

Auzise ceea ce credea ea că auzise? 

Se gândi să sune la postul de radio pentru a cere o repetare a 
acestui” ultim articol de ştiri, apoi își dădu seama că nu era 
necesar. Asimilase destul, chiar şi ascultând doar pe jumătate, 
pentru a ști că trupul acelei femei despre care vorbeau nu putea 
fi decât al Yvettei. O Hristoase, îşi spuse Nancy, o lăsase pe 
copila aia să plece fără s-o urmărescă! Ar fi putut-o ajuta? Şi ce 
spusese Yvette? „Nu mai mi-e frică.“ Acum devenea Clar de ce. 

lar ea tot nu pusese benzile. 

Deodată, Nancy intră în alertă, cu oboseala dinainte dispărută. 

Își trase pe ea un kimono, aprinse luminile în living room și 
introduse prima casetă în combina mizicală. Înainte de a începe 
înregistrarea era o pauză, în timpul căreia Nancy se instală 
într-un fotoliu, cu un carnet pe genunchi și creionul pregătit. 
Apoi vocea Yvettei, vorbind nesigur, răzbătu prin sistemul hi-fi 
al lui Nancy. 

La primele cuvinte, Nancy se îndreptă de şale, cu atenția 
electrizată. 

- E vorba de Prietenii Libertăţii, de toate bombele si crimele 
acelea. Locul unde sunt Prietenii Libertăţii e pe Crocker Street 
la numărul 117. Liderul e Georgos Archambault, are un al 
doilea nume, Winslow, îi place să-l folosească. Eu sunt femeia 
lui Georgos. Am fost şi eu amestecată. La fel și Davey 
Birdsong, aduce bani să se cumpere explozive şi alte chestii. 


413 


Nancy asculta cu gura căscată. Simti fiori reci străbătându-i 
trupul. Creionul gonea pe hârtie. 

Pe bandă se mai auzi Yvette, apoi o conversaţie între două 
voci bărbătești — una probabil a acelui Georgos despre care 
vorbise Yvette, cealaltă, inconfundabil, a lui Davey Birdsong: 

Prima parte a casetei se sfârși. Combina lui Nancy avea un 
dispozitiv de inversare automată. Faţa a doua începu imediat. 

larăși Yvette. Descria noaptea pe colina de la Millfield. 
Dinamitarea substației. Uciderea celor doi paznici. 

Surescitarea lui Nancy creştea. Abia putea crede în ceea ce 
avea — cea mai mare bombă de presă din cariera sa și, în acel 
moment, nu-i aparținea decât ei. Continuă să asculte, adăugând 
alte însemnări. 

Din nou Georgos ş si Birdsong. Discutau ceva... fáceau aran- 
jamente... Hotelul Cristofor Columb... bõmbe mascate în extinc- 
toare de incendiu... o furgonetă roșie: Serviciul de protectie 
contra incendiilor... a doua noapte a: convenției Institutului 
Electric Naţional... 3 a.m.. 

Lui Nancy i se încreţi pielea. Făcu un calcul mintal rapid, 
privi la ceas, apoi se repezi la telefon. 

Articolul de ziar încetase să mai aibă prioritate. 

Mâna îi tremura în timp ce forma 91 1, la urgențe-poliție. 


6 


Locotenetul de serviciu aflat la comanda centrului de operați- 
uni al departamentului poliției știa că are de luat o decizie 
rapidă. 

Cu câteva momente mai devreme, centralistul telefonic al 
poliției ce primise apelul lui Nancy Molineaux la 911, notând 
informaţia, îi făcuse semn locotenentului să intre pe fir. Acesta 
se supuse. După, câteva momente de ascultare, o chestionă pe 
apelantă, care își «declină identitatea și meseria de reporter la 
„California Examiner“. Explică despre casete, cum intrase în 
posesia lor, cum dezvăluiseră informaţia pe care o transmitea ea 
acum de urgență. 

— Ştiu de dumneavoastră, Miss Molineaux, spuse locotenen- 
tul. Sunati de la ziar? 


414 


— Nu. De-acasă. 

— Adresa, vă rog. 

I-o dădu. 

— Sunteţi înregistrată cu această adresă în cartea de telefon? 

— Da. La „Molineaux, N.“ 

— Vă rog închideţi, ceru locotenentul. Veţi fi sunată imediat. 

Centralistul de la politie — unul din cei douăzeci de aseme- 
nea telefoniști ce se ocupau de apelurile urgente — găsise deja 
numărul într-o carte de telefoane a orașului. Il copie pe o coală 
de hârtie pe care i-o dădu locotenentului, iar acesta tastă 
numărul şi ascultă. 

Nancy răspunse de la primul semnal al telefonului. 

— Miss Molineaux, ați sunat adineaori la urgente, poliție? 

- Da. 

— Vă mulțumesc. A trebuit să verificăm apelul. Unde veti fi 
dacă e nevoie de dumneavoastră mai târziu? 

-La Hotelul Cristofor Columb, răspunse Nancy. Unde 
naiba-n altă parte? 

Inchise. 

Locotenentul de poliție stătu câteva momente în dilemă. 
Stabilise că anunţul era autentic, nu o glumă: proastă. Dar o fi 
fost informaţia destul de întemeiată pentru a justifica evacuarea 
celui mai mare hotel din oraș, cu haosul implicit, în toiul nopţii? 

În mod normal, la un avertisment de sabotaj — poliţia primea 
zilnic cu sutele — procedura cerea să se trimită în avans un 
pluton, constând dintr-un sergent și doi sau trei subofiteri de 
patrulare, pentru investigații. Dacă deveneau bănuitori sau 
găseau că anunțul merită, telefonau la centrul de operațiuni și 
începeau procedurile de urgență: (Comunicatiile radio nu erau 
folosite niciodată în această etapă, din două motive. Unu, dacă 
exista o bombă, semnalul radio o putea declanșa. Doi, de vreme 
ce radiocomunicațiile poliției erau recepționate de toată lumea, 
aceasta căuta să amâne năvala presei şi a spectatorilor la fata 
locului.) 

Dar, dacă informația pe care tocmai o primise era reală, 
pericolul veritabil, atunci nu mai aveau timp suficient pentru 
metodele normale. 

Pe timp de zi, cu forțele de șoc ale poliției și pompierilor 
acționând împreună, un mare hotel precum Cristofor Columb 
putea fi evacuat într-o jumătate de oră. Noaptea, oricum, ar fi 


415 


durat mai mult — o oră, dacă se miscau repede și aveau noroc. 
Evacuarea pe timp de noapte ridica probleme speciale; existau 
întotdeauna oameni care dormeau adânc, betivi, sceptici, amanți 
iliciți nedorind să fie descoperiți, toate controalele cameră-cu- 
cameră şi folosirea șperaclurilor. 

Dar nu mai era nici măcar o oră. Locotenentul de gardă privi 
marele ceas digital de deasupra sa: 2.21 a.m. Ziarista spusese că 
una sau mai multe bombe puteau exploda la orele 3.00 a.m. 
Adevăr? Minciună? Își dorea ca dracu’ să poată informa un 
ofițer superior, care să ia el decizia. Dar nici asta nu mai avea timp. 

"Locotenentul luă singura hotărâre posibilă ș şi ordonă: 

— Începeți procedurile de evacuare în 'caz de bombă - 
Hotelul Cristofor Columb. 

Jumătate de duzină de telefoane din centrul de operațiuni 
intrară imediat în funcțiune: Apelurile de alarmă fură lansate 
mai întâi spre poliția centrală de district şi unităţile de pompieri; 
mașinile de pompieri ș şi toate cele disponibile ale poliției aveau 
să se pună imediat în mișcare. Apoi, apelurile se îndreptară 
direct spre comandantul de noapte al departamentului poliţiei și 
comandantul aghiotant al pompierilor care, împreună, aveau să 
dirijeze evacuarea hotelului. Simultan, subunitatea tactică a 
poliției, care cuprindea și plutonul bombe, fu pusă în alertă; 
aveau să urmeze rapid celelalte forțe. După aceea: un telefon la 
o cazarmă apropiată care să trimită experţi genişti spre a contri- 
bui la dezamorsarea bombelor. Departamentele poliției din 
municipalitățile învecinate erau chemate în ajutor, aducându- -şi 
şi ele plutoanele pentru bombe. Ambulante — necesare aproape 
cu siguranță — fură convocate. Continuând parcurgerea listei, 
fură anunțați funcţionari ai primăriei și pompierilor și alții, întă- 
riri judiciare majore, majoritatea oamenilor fiind treziti din somn. 

Locotenentul de gardă vorbea la telefon cu administratorul 
de noapte al Hotelului Cristofor Columb. 

— Avem informaţie, pe care o credem autentică, privind 
amplasarea unor bombe în hotelul dumneavoastră. Vă reco- 
mandăm să-l evacuaţi imediat. Poliția și pompierii sunt pe drum. 

Cuvântul „recomandăm“ era folosit cu temeinicie. În sens 
tehnic, locotenentul n-avea nici o autoritate să ordone eva- 
cuarea; orice asernenea decizie trebuia să aparţină administraţiei 
hotelului. Din fericire, administratorul de noapte nici n-avea 
obiceiul să despice firul de păr în patru, nici prost nu era. 


416 


— O să sun alarma în hotel, spuse, iar personalul nostru va 
face tot ce spuneți. 

Ca o mașină de război pusă în mișcare, efectul de comandă 
se răspândi” rapid, fiecare componentă acumulând energie, 
fiecare folosind tehnici specializate pentru a deveni parte 
dintr-un efort total. Acţiunea se îndepărtase deja de centrul de 
operațiuni, care avea să devină acum un canal de informare 
pentru reporteri. Între timp, rămâneau necunoscute răspunsurile 
a două întrebări vitale. Prima: aveau să se producă exploziile 
bombelor la orele 3.00 a.m.? A doua: presupunând că da, putea 
fi hotelul eliberat efectiv în timpul rămas -— treizeci și șase de 
minute mai mult decât inadecvate? 

Suspens-ul urma să aibă viață scurtă. Răspunsurile ambelor 
întrebări aveau să se știe curând. 


Își făcuse datoria față de omenire, trase Nancy Molineaux 
concluzia. Acum se putea întoarce la meseria de ziaristă. 

Era încă în apartamentul ei, deși aproape gata de plecare. 
Printre hainele de oraș pe care și "le arunca în grabă pe ea, 
Nancy îi telefonă redactorului de noapte al „Examiner'cului, 
prezentându-i un rezumat rapid al datelor pe care le deținea. În 
întrebările lui repezi, îi simți surescitarea perspectivei unui 
reportaj de clasă, bubuitor. 

— Plec la hotel, îi spuse Nancy. Pe urmă vin la redacție să scriu. 

Ştia, fără să întrebe, că fiecare fotograf disponibil va fi 
expediat de îndată la fata locului. 

— A, încă un lucru, îi spuse ea redactorului de serviciu. Am 
două casete audio. A trebuit să spun poliției despre ele şi vor fi 
cerute cu siguranță ca probe, ceea ce înseamnă că au să ni le rechi- 

ziţioneze. Înainte să se-ntâmple asta, ar trebui să tragem c6pii. 

Aranjară ca un mesager să se întâlnească cu Nancy la hotel 
şi să ia casetele. De acolo, le va aduce rapid la reședința redac- 
torului de divertisment al ziarului, un maniac al hi-fi-ului care 
avea propriul său laborator de sunet. Redactorul cu diveztismen- 
tul era acasă, știau, și urma să fie prevenit că benzile sunt pe 
drum. Copiile ș și un aparat portabil de redare se vor afla în hala 
redacțională, așteptând să ajungă și Nancy acolo. 

Nancy ajunsese la ușa apartamentului, în fugă, când își mai 
aminti un lucru. Alergând înapoi la telefon, formă numărul 


417 


Hotelului Cristofor Columb, pe care-l știa din memorie. Când 
răspunse centralista, ceru: 
— Dati-mi camera lui Nimrod Goldman. 


* 
* x. 


În visul lui Nim, sistemul electric GSP & L era într-o criză 
desperată. Una câte una, stațiile generatoare ale rețelei căzuseră; 
până când nu mai rămăsese decât una singură — La Mission No. 
5, Big Lil. Atunci, exact asa cum se întâmplase vara trecută în 
ziua morţii lui Walter Talbot, tabloul La Mission No. 5 de la 
Controlul energiei începu să emită semnale de avertizare — 
lumini aprinzându-se și stingându-se și o sonerie ascuțită. 
Luminile scăzură dar soneria persista, umplând toată conștiința 
lui Nim până se trezi și descoperi , că suna telefonul de pe 
noptieră. Somnoros, întinse mâna şi ridică receptorul. 

— Goldman! Tu ești, Goldman? 

Doar partial treaz încă, răspunse: 

- Mhm. 

— Aici Nancy Molineaux. Ascultă-mă! 

— Cine? 

— Nancy Molineaux, idiotule! 

Furia își croi drum printre valurile somnului: 

— Molineaux, nu a că e miezul nopții? 

— Gura și-ascultă! Goldman, adună-te și scoală! Tu și familia 
ta sunteți în pericol. Ai încredere-n mine.. 

Ridicându-se într-un cot, Nim spuse: 

— N-as prea avea încredere în dumneata... 

Apoi își aminti ce scrisese Nancy Molineaux ieri, și se între- 
rupse. 

- Goldman, scoate-ți familia afară din hotelul ăla! Acuma! 
Nu te opri pentru nimic în lume! Explodează bombele. 

Acum era complet treaz. 

— Asta-i vreo glumă bolnavă? Pentru că dacă e.. 

— Nu-i nici o glumă. 

Vocea lui Nancy era rugătoarc. 

- Of, pentru numele lui Dumnezeu, crede-mă! Ticăloșii ăia 
de Prietenii Libertătii au plantat bombe deghizate în stingâtoare 
de incendiu. la:4j nevasta ȘI Poppi 


418 


Cuvintele „Prietenii Libertăţii“ îl convinseseră. Apoi își 
aminti de hotel, doldora de delegați la convenţie. 

- Cu ceilalti oameni cum rămâne? 

— S-a dat alarma. Mișcă odată! - 

- Bine! 

— Ne vedem în fața hotelului, spuse Nancy, dar Nim n-o mai 
auzi. Trântise receptorul Și O zgâlțâia aprig pe Ruth. 

După doar câteva minute, cu copiii plângând, adormiti și 
uimiți, Nim îi zori afară din apartament. Ruth venea imediat în 
urma lor. Nim se îndreptă spre scara de urgentă, știind atâta 
lucru să nu se apropie de lifturi în situaţie de criză, pentru cazul 
că se defectau, prinzând ocupanții în cursă. În timp ce-și înce- 
peau lunga călătorie în josul celor douăzeci și șase de etaje, putu 
auzi sunetul sirenelor de afară, slab la început, apoi crescând. 

Coborâseră trei etaje când soneriile de alarmă din tot hotelul 
începură să tipe strident. 


Avură loc acte de cavalerism și eroism în noaptea aceea. 
Unele trecură neobservate, altele fură ostentative. 

Evacuarea hotelului se desfășură rapid și, în cea mai mare 
parte, cu calm. Poliţia și pompierii se deplasau pron pt la fiecare 
etaj; băteau la uși, 'Strgau, respingeau cu ordine întrebările de 
prisos, grăbeau oamenii spre cuștile scărilor, prevenindu-i să nu 
folosească ascensoarele. Alţii din forțele de intervenție, asistați 
de personalul hotelului, foloseau şperacluri pentru, a controla 
camerele de unde nu se primea nici un răspuns. În tot acest 
timp, sirenele de alarmă continuau să urle. 

Câţiva oaspeți protestară și argumentară, un mic grup se 
arătară agresivi "dar, amenințați cu arestarea, chiar și ei se 
înscriseră în exodul spre exterior. Puţini, dacă nu ciar nici unii 
din locatarii hotelului, știau ce se întâmpla; acceptau iminența 
pericolului şi se mișcau cu repeziciune, trăgând pe ei un mini- 
mum de îmbrăcăminte, abandonându-şi lucrurile în camere. Un 
bărbat, supunându- se somnoros ordinelor, ajunse până la ușa de 
la etajul său a scării înainte de-a-și da seama că er: gol- puşcă. 
Un pompier rânjind îl lăsă să se întoarcă pentru a pune pe el 
nişte pantaloni şi o cămașă. 

Evacuarea era deja î în curs de desfășurare când sosi plutonul 
bombe al poliţiei în trei mașini, urlând din pneuri şi sirene. 
Oamenii se repeziră în hotel şi, lucrând iute dar cu grijă, 


/ 


419 


începură să controleze toate stingătoarele pe care le vedeau. 
Peste cele ce păreau suspecte petrecură frânghii după care — 
desfâșurând funia din mers — geniștii se retraseră după colțuri, 
îndepărtându- se cât de mult era practic. După ce se asigura 
cineva că zona din imediata apropiere era eliberată de persoane, 
funiile erau întinse. Această mișcare smucea extinctoarele și le 
răsturna — suficientă mișcare pentru ca, în condiţii normale, să 
declanseze orice capcană. Nu avură loc însă nici un fel de 
explozii şi, după ce se ocupară de fiecare stingător, câte un 
genist îl ridica şi-l ducea afară. Acesta reprezenta cel mai mare 
risc din toate, dar era acceptat datorită împrejurărilor. 

De pe strada din fata hotelului, extinctoarele-bombe erau 
transportate de către. o coloană de camioane adunate în grabă, 
pe un dig nefolosit al cheului, unde erau aruncate în golf. 

Curând după desfăşurarea sa, plutonului bombe al poliţiei i 
se alătură o subunitate militară de artilerie formată din șase 
ofițeri și N.C.O. — experti în bombe care ajutară la grăbirea 
procesului de îndepărtare a extinctoarelor. 

Douăzeci de,minute după ce se dăduse alarma, celor însărci- 
naţi le deveni clar că evacuarea decurgea bine, ba chiar ma: 
repede decât se aşteptaseră. Șansele de a scoate toți ocupanții 
din hote! înainte de ora trei păreau promițătoare. 

De-acum, toate străzile ce duceau spre Hotelul Cristofor 
Columb erau blocate de autovehicule — mașini de pompieri, 
poliție şi echipamente, ambulante, toate cu girofarurile în 
functiune. O autodubă enormă, acționată de Oficiul Serviciilor 
de Urgenţă al primăriei, tocmai sosise și se instala ca post de 
comandă locală. Printre noii-sosiţi se numărau şi două 
camioane de intervenție masivă ale GSP & L, o echipă stând 
pregătită în caz de “probleme. electrice, cealaltă decuplână 
furnizarea gazelor din magistrala stradală. 

Reprezentanții presei, televiziunii și radioului soseau în toż 
mai mare număr, grăbiţi să pună întrebări oricui le putea 
răspunde. Două posturi locale de radio transmiteau în direct de 
la fata locului. Ştirea avea „deja caracter internațional; agenții'e 
A.P. şi U.P.I. transmiseseră buletine pe tot cuprinsul tăi și pe 
alte continente. i ) 

În detaşamentu! presei, Nancy Moiineaui era cenim? 
atenției unui grup alcătuit din mai mulți detectivi de la po':tie, 
un agent special F.B.I., și un tânăr Procuror Districtual Adjune“. 


420 


(D.A.-ul” Adjunct fusese pe lista centrului de operațiuni.) 
Nancy răspundea la cât de multe întrebări putea, rămânând însă 
evazivă în legătură cu cele două casete care fuseseră deja 
preluate de la ea aşa cum se convenise. Sub o severă 
cvasi-ameninţare a D.Â.-ului adjunct, îi promise că le va primi 
în următoarele două ore. Un detectiv, ca urmare a discuțiilor 
dintre superiorii săi şi D.A.-ul Adjunct, se deprinse de grup 
pentru a da două instrucţiuni telefonice: o razie la casa din 
Crocker Street 117; arestarea lui Georgos Archambault şi a lui 
Davey Birdsong. : 

În tot acest timp, politia si pompierii continuau să grăbească 
evacuarea hotelului. 

Inevitabil, în timp ce hotelul se golea, avură loc accidente. O 
femeie în vârstă se împiedică pe scara de urgentă, betonată, și 
căzu rău, fracturându-și șoldul și încheietura mâinii. Echipajul 
unei ambulante o luă, gemând, pe targă. Un director al unei 
companii electrice din New England avu un atac de i inimă după 
ce coborî douăzeci de etaje și muri în drum spre spital. O altă 
femeie căzu, suferind o contuzie. Alţi câţiva avură tăieturi și 
vânătăi minore de pe urma grabei și a aglomerației pe scări. 

Nu păru să se iște panica. Străinii se ajutau între ei. Mitocă- 
nia sau proastele maniere fură aproape inexistente. Unele spirite 
îndrăznețe făcură glume, ajutându-i pe ceilalți să-și învingă frica. 

Odată scoşi din hotel, cei evacuaţi erau "îndrumați pe o stradă 
lăturalnică, la două cvartăle distanţă, unde fuseseră parcate 
mașini ale poliției pentru a forma 'o baricadă. Din fericire, 
noaprea era caldă şi nimeni nu părea să sufere din cauza 
îmbrăcămintii sumare. După o vreme, apăru o dubă a Crucii 
Roşii și voluntarii începură să împartă cafea, făcând tot ce 
puteau pentru a consola oamenii în timp ce așteptau. 

Nim Goldman și familia sa erau printre primele grupuri 
ajunse în perimetru: îngrădit. De-acum Leah şi Benjy erau treji 
de-a bincica și fascinaţi de ceea ce se întâmpla. Când fu convins 
că Ruth și copiii erau în siguranță, și în pofida protestelor lui 
Ruth, Nim reveni la hotel. -Ulterior avea să-și dea seama că era 
un act de bravură dus la limita nebuniei, dar în acele momente îl 
impulsiona amețeala surescitării generale şi amintirea a două 


7 


* Vezi nola de la pag. 169 (N.T.). 


421 


lucruri. Unul era referirea grăbită a lui Nancy Molineaux la 
„bombe deghizate în stingătoare de incendiu“, iar celălalt, 
tânărul care, nu mai departe decât ieri, plasase un extinctor 
înapoia unui fotoliu de foaier sub privirile lui Nim şi Wally 
Talbot. Nim vroia să se asigure, câtă vreme în hotel încă mai 
erau mulți oameni: fusese găsit acel extinctor anume? 

De-acum era aproape ora 3.00 a.m. 

În ciuda torentului de locatari agitați ce ieșeau pe poarta 
principală a hotelului, Nim reuşi.să intre cu forța î înapoi. Odată 
ajuns în hol, încercă să atragă atenţia unui pompier în trecere, 
dar omul îl dădu la o parte cu un „nu acum, amice“ și o luă la 
fugă în sus spre mezanin. 

Nu părea să existe nici un om cu autoritate care să nu fie 
ocupat, aşa că Nim porni spre locul unde văzuse amplasat 
stingătorul. 

— Domnule Goldman! Domnule Goldman! 

Strigătul se auzea din dreapta ș si un bărbat scund, în haine 
civile, cu insignă metalică prinsă pe buzunarul de la piept,'se 
apropie grăbit. Nim îl recunoscu pe Art Romeo, micutul adjunct 
smecher la înfățișare al lui Harry London în Departamentul Pro- 
tecției proprietății. Emblema, observă Nim, era cea a unui ofițer 
de securitate al GSP & L, dar părea a-i da lui Romeo autoritate. 

Mult mai târziu, Nim avea să descopere că Art Romeo 
venise în vizită la hotel şi era angajat într-o partidă noctumă de 
pocher cu amici de la o companie din alt oraș, când se sunase 
alarma. Işi arborase prompt insigna de securitate și începuse să 
ajute la evacuare. 

— Domnule Goldman, trebuie să ieșiți afară! 

- Las-o baltă! Am neyoie de ajutor. 

Nim explică în grabă despre stingătorul de foc în care 
bănuia că se află o bombă. 

— Unde e, domnule? 

- Acolo. 

Nim se îndreptă spre locul unde se așezase în ajun, şi trase 
fotoliul la o parte. Extinctorul roșu se afla unde-l lăsase omul în 
salopetă. 

Glasul lui Art Romeo căpătă autoritate. 

— Plecaţi de-aici! leșiți! Afară! 

— Nu, trebuie să.. 


422 


Ceea ce se întâmplă atunci decurse atât de repede încât lui 
Nim îi fu greu mai târziu să-și amintească succesiunea eveni- 
mentelor. 

Îl auzi pe Romeo strigând: 

— Ofiţeri! Aici! 

Deodată, doi polițiști vânjoși apărură lângă Nim, iar Romeo 
le spunea: 

— Acest om refuză să plece. Duceţi-l afară! 

Fără să discute ordinul, polițiștii îl înșfăcară pe Nim și-l 
târâră cu forța spre intrarea principală. În timp ce fu îmbrâncit 
pe ușă afară, Nim reuși să arunce o privire în urmă. Micutul Art 
Romeo ridicase extinctorul și, cu el în brate, îl urma. 

Neluând în seamă protestele lui Nim, cei doi polițiști conti- 
nuară să-l împingă spre zona de evacuare aflată la două străzi 
distanță. Odată ajunși la câțiva metri de ea, îi dădură drumul. 
Unul spuse: 

— Dacă vă mai întoarceţi, domnu”, o să vă arestăm și-o să fiţi 
dus la secţie și pus sub acuzare. O facem î în binele dumneavoas- 
tră propriu. 

In aceeași clipă răsună tunetul puternic al-unei explozii, 
urmat de un vacarm de cioburi. 

În zilele ce urmară, pe baza relatărilor martorilor oculari și a 
rapoartelor oficiale, fu posibil să se adune laolaltă feluritele 
evenimente. 

Folosind informaţiile pe care le dăduse Nancy Molineaux 
centrului de operațiuni al poliției, obținute de pe benzi și 
însemnări, plutonul' bombe ştia că trebuie să caute bombe de 
mare putere explozivă la nivelul principal și mezanin, iar 
bombele incendiare la nivele superioare. Depistaseră — sau cel 
puțin așa credeau — toate bombele de mare putere și, cu ajutorul 
armatei, le înlăturaseră. 

Un purtător de cuvânt al plutonului bombe spuse a doua zi: 

-În circumstanțele date, noi și băieții de la armată ne-am 
asumat riscuri mai mari decât în mod normal. Am mizat că 
avem timp să facem ce am făcut, iar miza a meritat. Dacă 
greșeam coordonarea, ajungeam la mila lui Dumnezeu! 

Plutonul bombe greșise, oricum, crezând că găsiseră toate 
bombele de mare putere. Cea care le scăpase era exact aceea de 
care-și amintise Nim. 


423 


In momentul când Art Romeo ridicase curajos bomba, ieșind 
din hotel cu ea în brațe pentru a o duce în zona unde făceau 
naveta mașinile de evacuare, toți membrii plutonului bombe 
crau la etajele superioare ale hotelului, acționând frenetic la 
îndepărtarea bombelor incendiare. 

Prin urmare, după ce Art Romeo puse jos bomba de mare 
putere, nimeni nu mai era prin preajmă când, câteva secunde 
mai târziu, aceasta explodă. Romeo fu sfârtecat în bucăti într-o 
clipă. Aproape toate ferestrele din cvartalele vecine se sparseră, 
la fel ca și cele ale vehiculelor din apropiere. Dar ca prin 
miracol, incredibil, nimeni altul nu mai fu rănit. 

Când vuietul exploziei se stinse, se auziră tipetele și înjură- 
turile oamenilor. 

Explozia marcă de asemenea și un punct de răscruce psiho- 
logic. Nimeni, din acel moment, nu mai puse la îndoială necesi- 
tatea exodului de urgență. Vorbăria în rândurile locatarilor 
dislocati ai hotelului deveni sensibil mai potolită. Unii, aban- 
donând' orice intenţie de a se înapoia la Cristofor Columb, 
începură să părăsească în liniște scena, făcându-și aranjamen- 
tele proprii pentru restul noptii. 

Dar înăuntrul hotelului, deși nu mai rămăsese nici un ocu- 
pant, acțiunea încă nu se terminase. - 

Din 'cele aproape douăzeci de bombe incendiare pe care 
Georgos Archambault și tovarășii săi teroriști le amplasaseră la 
etajele superioare, opt nu fuseseră depistate ș și înlăturate la timp; 
detonară la scurtă vreme după orele 3 a.m. Rezultară focuri 
grave. Trecu mai mult de-o oră până să fie toate localizate și 
stinse; de-acum, etajele unde se produseseră crau o ruină arsă și 
inundată. Le era clar tuturor celor implicați că, fără avertismen- 
tul prealabil și evacuare, tributul plătit morții ar fi fost enorm. 

A situația dată, își pierdură viața doi polițiști şi trei pompi- ` 

. Încă doi pompieri fură grav răniți. Toti 'aceştia se aflau. 
aproape de bombele incendiare care explodară. 

În timp ce aurora lua locul întunericului, tevatura continua. 

Majoritatea foştilor locatari de la Cristofor Columb îşi 
rezolvară cazări improvizate în alte părți. Mai târziu în cursul 
zilei, cei care puteau reveniră să-și ia lucrurile şi începură o 
călătorie tristă spre casă. 

Prin consens unanim, pe care nimeni nici măcar nu se osteni 
să-l discute, convenţia N.E.I. fu abandonată. 


424 


Nim îi duse pe Ruth, Leah si Benjy acasă cu un taxi. Dorise 
să-i mulțumească lui Nancy Molineaux pentru apelul telefonic 
dar, observând că încă mai era centrul atenţiei din diverse 
motive, hotări s-o facă mai târziu. 

În timp ce Nim şi familia sa plecau, furgoanele morgăi se 
alăturau celorlalte vehicule de la fața locului. 


Curând după explozia ce-l ucisese pe Art Romeo, Georgos 
Archambault suspina alergând spre locul unde-și parcase 
furgoneta „Fi ire Protection Service“. 

Totul ieșise prost! Totul! 

Georgos nu putea înțelege. 

Cu vreo treizeci şi cinci de- minute mai devreme, imediat 
după ora 2.25, avusese nedumerirea să audă o mulțime de sirene 
apropiindu-se de locul unde aștepta el în mașină. După câteva 
momente, autovehicule ale pompierilor ș si poliției trecură în viteză 
pe-alături, îndreptându-se în mod vădit spre Cristofor Columb. 
Pe măsură ce treceau minutele, activitatea se întețea și tot mai 
multe mașini le urmau. Acum Georgos era alarmat de-a binelea. 

La trei fără douăzeci nu mai putu aștepta. Coborî din 
maşină, o încuie și pomi spre hotel, apropiindu-se cât putu de 
mult înainte de-a-l opri un baraj de mașini ale poliției. 

Era destul de aproape ca să vadă — spre marea sa desperare — 
oamenii ieşind cârd din hotel, mulți în pijamale și grăbiţi de 
polițiști și pompieri să se miște mai repede. 

amenii ăștia trebuiau să stea înăuntru până explodau bom- 
bele și lua foc hotelul! Atunci avea să fie prea târziu pentru a 
mai pleca. 

Lui Georgos îi veni să dea din brațe și să strige: „Duceţi-vă 
înapoi! Înapoi!“. Dar, cu desperare, știu că n-ar avea nici un 
efect și nu ar fi făcut decât să atragă atenţia asupra sa. 

Apoi, sub ochii lui, unele din extinctoarele lui cu bombe, 
plantate cu atâta grijă, fură scoase din hotel de niste oameni 
care n-aveau nici un drept să-și bage nasu-n ele, fi ind apoi duse 
cu camioanele, distrugând tot ceea ce se chinuise atât de mult 
Georgos să plănuiască. Își spuse: numai să fi atașat capcane 
bombelor, cu un mic efort în plus, n-ar fi putut fi clintite din 
loc. Dar avusese atâta încredere că nimic n-ar putea da greş. 
Acum se întâmplase. răpindu-le Prietenilor Libertăţii glorioasa 
victorie. 


425 


Acesta fu momentul când Georgos începu să plângă. 

Nici chiar explozia din stradă a bombei de mare putere nu-l 
consolă și întoarse spatele. 

Cum se întâmplase? De ce eșuase? În ce mod mârșav aflase 
inamicul? Privea pompierii și poliția - sclavi orbi, ignoranti, ai 
capitalismului fascist — cu amărăciune și mânie. 

În acest punct, Georgos îşi dădu seama că era posibil ca 
acum să se cunoască însăși identitatea lui, că poate era personal 
în pericol, și o luă la fugă. 

Camioneta se afla la locul ei: Nimeni nu păru să-l observe 
când o descuie și porni, deși în clădirile din apropiere ardeau 
luminile și o droaie de gură-cască se grăbeau spre hotel, atrași 
de zgomot şi agitaţie. 

Instinctiv Georgos se orientă spre Crocker Street, apoi se 
întrebă: o fi un loc sigur? 

“Răspunsul la întrebare sosi repede. În timp ce cotea pe 
Crocker în capătul opus numărului 117, văzu că mai încolo 
strada era blocată cu mașini de poliție. Un moment mai târziu 
auzi zgomot de arme — o rafală de focuri, tăcere, apoi o a doua 
rafală ca datorită focului de răspuns. Georgos știu că Wayde, 
Ute și Felix, care preferaseră să stea acasă în noaptea aceea, 
erau prinşi în capcană, își dorea cu desperare să fi fost alături de 
ei, la nevoie să moară cu noblețe. Dar n-avea nici o cale de a-și 
croi drum înăuntru — sau afară. 

Cât putu de repede, sperând să nu atragă atenția, întoarse 
mașina și reveni pe drumul de la sosire. Nu-i mai rămăsese 
decât un singur loc unde să se ducă: apartamentul din North 
Castle, prevăzut pentru o criză ca asta. 

În timp ce conducea mașina, lui Georgos îi funcționa mintea 
cu repeziciune. Dacă i se descoperise identitatea, poliția îl.va 
căuta. Chiar în acel moment era posibil să-și întindă plasa, așa 
că trebuia să se ascundă cât mai repede. Şi î încă ceva: după toate 
probabilitățile, porcii ştiau de camioneta „Fire Protection 
Service“ și "porniseră în căutarea ei; prin urmare, mașina trebuia 
abandonată. Dar nu înainte de-a ajunge în apropierea ascun- 
zătorii din North Castle. Asumându-și riscul, Georgos mări viteza. 

Un anume pericol trebuia însă evitat, judecă Georgos. Nu-şi 
putea lăsa mașina prea aproape de apartament; altfel, i-ar: fi 
trădat prezenta. Se apropia de North Castle. Cât de aproape de 
destinație îndrăznea să ajungă? Decise: cel mult o milă. 


426 


Când estimă că se afla la acea distanță, Georgos trase pe 
dreapta, opri motorul şi coborî, fără a se deranja să încuie sau să 
ia cu el cheia de contact. Calculă mai departe: polițiștii puteau 
presupune foarte bine că îl așteptase o mașină parcată sau luase 
un autobuz nocturn sau taxi, oricare asemenea variantă lăsân- 
du-i pradă îndoielii în ceea ce privea destinația generală. 

Ceea ce Georgos nu știa, era că un betiv, revenindu-și după 
o litră de vin ieftin consumată mai devreme, stătea rezemat de o 
ușă vis-ă-vis de locul unde se oprise camioneta „Fire Protection 
Service“. Bețivul era suficient de lucid pentru a observa sosirea 
mașinii și plecarea lui Georgos pe jos. 

Cât despre Georgos, el o luă vioi la picior. Străzile erau 
cufundate în tăcere, aproape pustii, și era conștient că putea să 
bată la ochi. Dar nimeni nu-l acostă, nici nu păru să-l observe şi, 
într-un sfert de oră, descuia ușa apartamentului. Intră înăuntru 
cu usurare. 

am în același timp, o patrulă de poliție în misiune depistă 
camioneta roșie pentru care se dăduse alarma cu scurt timp în 
urmă. Polițistul care transmise un raport prin radio observă că 
radiatorul era cald încă. 

După câteva momente, același. ofițer îl zări pe bețivul din 
usa de peste drum și obținu informaţia că șoferul camionetei 
plecase pe Jos, precum și direcţia î în care o luase. Maşina poliției 
porni în goană, dar nu dădu de 'urma lui Georgos. 

Patrula de poliție reveni, însă, şi — cu josnică ingratitudine - 
luă informatorul în custodie, sub acuzatia de a fi beat în public. 


aea Birdsong fu arestat, la scurt timp după orele 5.30 
, în fața blocului unde locuia. 

' Toena se înapoiase acolo cu mașina, după prelegerea și 
sesiunea de studiu în grup care-l reținuse afară din oraș pe 
timpul nopții. 

Birdsong se arătă șocat. Protestă cu aprindere față de cei doi 
detectivi în civil care operară arestarea, iar unul dintre ei îl 
informă prompt asupra dreptului său legal de a rămâne tăcut. În 
pofida avertismentului, Birdsong declară: 

— Ascultați, fratilor, indiferent despre ce-o fi vorba, vreau să 
vă spun că sunt plecat de ieri. Am părăsit apartamentul la ora 
șase, aseară, și de-atunci n-am mai trecut pe-aici. Am o gramada 
de martori. 


427 


Detectivul care-l prevenise pe Birdsong consemnă declarația 
și — printr-o ironie a sorții — „alibi“-ul dovedi vina inculpatului. 

Când Birdsong fu percheziţionat la sediul poliţiei, i se găsi 
declarația de presă a p & lfp ce deplângea „dinamitarea de azi 
noapte a Hotelului Cristofor Columb“, într-un buzunar al 
jachetei. Se dovedi ulterior că declarația fusese bătută la o 
mașină aflată în apartamentul lui Birdsong — apartamentul În 
care pretindea că nu mai intrase de la orele șase ale serii prece- 
dente, cu aproape nouă ore Înainte ca dinamitarea să fie cunos- 
cută publicului. Ca şi cum asta n-at fi fost de ajuns; două ciorne 
anterioare, rupte, ale declaraţiei, scrise de mâna lui Birdsong, 
fură descoperite ș şi ele în apartament. 

Alte probe se'dovediră la fel de incriminatoare. Înregistrările 
pe bandă ale conversațiilor între Georgos Archambault și 
Davey Birdsong corespunseră cu o amprentă vocală a lui 
Birdsong, culeasă după arestare. Tânărul negru șofer de taxi, 
Vickery, pe care îl angajase Nancy Molineaux, „depuse o 
declaraţie confirmând drumul ocolit al lui Birdsong până la casa 
de pe Crocker Street. Cumpărarea de către Birdsong a extinc- 
toarelor convertite în bombe fu și ea atestată. 

Fu inculpat pentru șase cazuri de omor deosebit de grav, 
conspirație în comiterea unei crime capitale și o „listă de târgu- 
ieli“plină de alte acuzații. Cauţiunea fu fixată la un milion de 
dolari, sumă pe care- Birdsong n-o putea oferi şi nimeni altul nu 
păru dispus. Prin urmare, rămase arestat, în aşteptarea procesului. 


Dintre Prietenii Libertăţii rămași, Wayde, tânărul intelectual 
marxist, și Felix, din orașul Detroit, fură ucişi de către poliție în 
luptă cu armele de foc, la numărul 117, Crocker Street. Ute, 
indianul înrăit, întoarse arma asupra sa însuși și muri în timp ce 
poliția năvălea în casă. 

Probele activităţii revoluționare de la numărul 117 fură captu- 
rate intacte, inclusiv jurnalul lui Georgos Winslow Archambault. 


7 


Prin sala mate a gazetarilor de la „Ca/ifomia Examiner“ ca 
si prin barul Clubului Presei, se vorbea deja că, Nancy 
Molineaux candida la Pulitzer. 


428 


Nu-i mai lipsea nimic. 

După cum, redactorul sef fu auzit spunându-i editorului: 

— Târfa asta de mare clasă a scos cu fermoarul închis, între- 
gul esafodaj blestemat al celui mai fierbinte articol ce ținteşte 
perspectiva de viitor. 

După ce plecă de la Hotelul Cristofor Columb, ducându-se 
la ziar, Nancy scrise încontinuu până la prima închidere a ediţiei 
de la 6.30 din „Examiner“ De-a iungul dimineţii şi până spre 
mijlocul după-amiezei, detalie şi amplifică materialul pentru 
următoarele trei editii. Şi, pe măsură ce soseau rapoarte despre 
noile evoluni, erau Canalizate prin intermediul ei. 

În cazu) oricărei neînțeiegen privindu-:i pe Prietenii 
Libertăţii, Georgos Archambault, Davey Birdsong, p & lfp, 
banii Clubului Sequoia, dinamitarea hotelului, viața și moartea 
lu: Yvette, parola era ; 

— Întreab-o pe Nancy. 

Intocmai ca în visul oricăru: reporter, aproape toată prima 
pagină. sub un titiu ca un stindard, îi aparţinea lui Nancy 
Molineaux. 

Ziani! puse o marcă de copyright pe articoiui ei, ceea ce 
însemna că orice post de radio sau t.v. sau orice altă gazetă 
fo:osind informațiile ei cu exclusivitate era obligată să citeze ca 
sursă „Examinert-ul. 

Întrucât Nancy făcea eu însăşi parte integrantă din articol - 
descopenrea de căwe ea a casei din Crocker Street 117, întâl- 
niriie cu Yvette şi deținerea unicei copii a înregistrărilor cons- 
finteau aceasta — atinse statutul de ceiebritate personală. 

În ziua apariţiei articolului fu intervievată, ia biroui din hala 
redacțională, pentru t.v. În aceeași seară, materialul apăru pe 
rețelele naționale N.B.C., A.B.C. și C.B.S.. 

Cu toate astea, conducerea „Examiner“ -uiui lăsă echipele de 
televiziune să aştepte, ca pe jar, până ce Nancy își termină 
propriile reportaje ș si fu gata pentru ei. 

„Newsweek“ și „Time“, urmând hoardei de la t.v., se bucu- 
rară de același tratament. 

La „Chronicle- West“. cotidianul de dimineață concurent, 
domnea o invidie nedisimulată și multă forfotă ca să-i ajungă 
din urmă. Oricum, redactorul de la „Chronicle“ era destul de 
mare ca să-si permită a doua zi să-i trimită lui Nancy o jumătate 
de duzină de trandafiri (o duzină, socoti el, ar fi fost exagerată) 
cu o notă de felicităni. 


429 


Efectele reportajului se răspândeau tot mai larg, nu sub 
formă de unde, ci de valuri. 

Pentru mulți dintre cititorii articolelor lui Nancy, revelația 
cea mai şocantă fu aceea că Sequoia Club, fie şi indirect, 
finanțase dinamitarea Hotelului Cristofor Columb. 

Indignați, membri din toată țara ai Clubului Sequoia își 
prezentară prin telefon, telegraf sau poştă demisiile. 

- Niciodată, tună decanul de vârstă al senatorilor din 
California într-un interviu pentru ',, Washington Post“ nu voi 
mai avea încredere în acea organizație demnă de tot disprețul 
sau să mai ascult ceva susținut de ea. 

Declaraţia î îşi găsi o mie de alte ecouri prin alte părți. 

Se accepta în general că Sequoia Club, cu numele 'dizgraţiat 
și influența diminuată, nu va mai putea fi niciodată același. 

Laura” Bo Carmichael demisionă imediat din funcția de 
președinte al clubului. După aceea, se retrase în izolare, refu- 
zând să răspundă la telefon presei sau oricui altcuiva. În 
schimb, o secretară particulară le citea apelanților o scurtă 
declaraţie încheiată cu concluzia: „Doamna Carmichael consi- 
deră că viața ei publică a luat sfârșit.“ 

Singura personalitate a Clubului Sequoia ce se alese cu 
onoruri fu Priscilla Quinn care, raportă corect Nancy, fusese 
unica oponentă a plăţii de cincizeci de mii de dolari către p & 
Ifp-ul lui Birdsong. 

Nancy consemnă cu multă satisfactie că mălaimare de 
avocat, Irwin Saunders, se număra printre cei ce votaseră cu „da“. 

Dacă Sequoia Club încerca să se reabiliteze, era previzibil ca 
noua preşedintă să fie Priscilla Quinn, accentul clubului urmând 
să fie îndreptat mai curând către activitățile sociale decât spre 
problemele ecologice. 

Ca urmare a expos6-ului lui Nancy despre Ru al 
Archambault și a rapoartelor recente privind dispariția lui, 
mică armată de detectivi ai poliției și agenți speciali F. BI. 
trecură prin sită districtul North "Castle în căutarea liderului 
Prietenilor Libertăţii. Nu înregistrară nici un succes. 

O percheziţie minuțioasă de către poliţie a casei din Crocker 
Street 117 fumiză mari cantități de probe, incriminându-i și mai 
grav pe Georgos și Davey Birdsong. Printre hainele lăsate de 
Georgos se afla și un costum marinăresc de doc; testele de 
laborator arătară că, acolo unde veșmântul era rupt, porţiunea 


430 


lipsă se potrivea cu bucățica de material găsită la substatia 
Millfield, agăţată de o sârmă tăiată, în noaptea uciderii celor doi 
oameni de securitate. Tot- în casă se găsiră voluminoase 
înregistrări scrise, inclusiv jurnalul lui Georgos; toate îi fură 
transmise Procurorului Districtual. Existenţa jurnalului fu 
comunicată presei, deși nu i se divulgă coţinutul. 

După ce rolul jucat de Davey Birdsong î în întreaga afacere 
apăru descris în presă, Birdsong, la închisoare, fu separat de alți 
arestați pentru propria sa siguranță. 

—Onicum, înainte ca unele din toate acestea să se întâmple, 
Nancy Molineaux trecu printr-o criză personală a ei proprie. 
Interveni imediat după prânz, în ziua apariţiei reportajului său 
major. 

Lucrase sub presiunea închiderii editiei încă din zori și, 
nedormind deloc în noaptea dinainte, susținută doar cu cafea ` şi 
suc de portocale, obosise. Rezultatul se văzu. 

De mai multe ori de la 7.30 a.m., când redactorul secției 
reportaje veni la lucru în timp util pentru a doua ediţie, moș 
„eu-s-antrenoru”“ se oprise lângă biroul lui Nancy cu "cuvinte 
calme de încurajare. În afară de asta, era foarte puțină nevoie de 
discuții redacționale. Nancy asambla capabilă faptele - ale ei 
proprii și cele furnizate de alții. Mai avea și reputația de a scrie 
materiale „curate“ care cereau puţine reformulări, sau Chiar deloc. 

Ocazional, când se oprea din dactilografiat ş şi ridica privirea, 
Nancy îl surprindea pe redactorul cu reportajele privind-o. Deşi 
avea o expresie de nepătruns, bănuia că se gândeau amândoi [a 
același lucru = unul pe care, în cea mai mare parte a ultimelor 
câteva ceasuri, şi-l alungase cu hotărâre din cap. 

Ceea ce observase Nancy ultima oară înainte să plece de la 
Cristofor Columb erau trupurile acoperite ale polițiștilor și 
pompierilor morți, purtate pe tărgi cu rotile din hotel spre 
furgoanele mortuare ce așteptau. Mai erau și doi bărbaţi, în fata 
hotelului, care adunau bucăți din ceva anume într-un sac de 
plastic; îi trebui un minut până să-şi dea seama că strângeau 
rămăşiţele celui de-al şaselca mort, cel făcut bucăți de o bombă. 

Abia atunci văzu Nancy î în fată adevărul gol și cumplit pe 
care anterior îl evitase: acela că timp de o săptămână încheiată 
sc aflase în posesia unor informatii care, împărtășite altcuiva, ar 
fi putut preveni toate cele șase decese şi încă multe alte lucrun. 


431 


Același gând îi sfredelea conștiința de fiecare dată când îl 
vedea pe redactorul secției reportaje privind-o. Acesta, și 
cuvintele lui din urmă cu-o săptămână: ,„ Treaba e că faci parte 
dintr-o echipă. Nancy, iar antrenorul eu sunt. Știu că preferi să 
fii o singuratică și ţi-a mers fiindcă ai venit cu rezultate. Dar 
jocul ăsta poti să-l îi împingi prea departe.“ 

Cu acel prilej, respinsese povaţa cu un , Te bag in mă-ta, 
Domnu Charlie!“ mintal. Acum, își i dorea zadarnic, desperat, să 
n-o fi făcut. 

La orele 11.55 a.m., cu două ore și douăzeci de minute 
rămase până la închiderea ediţiei de seară, gândul celor şase 
cadavre nu mai putu fi izgonit, iar Nancy era gata să clacheze. 

— Ia-ţi o pauză şi vino cu mine, spuse calm un glas. Când se 
uită în sus, mos „eu-s- -antrenoru’“ era din nou lângă ea. 

Nancy ezită, i iar el adăugă: 

— E un ordin. 

Cu neobișnuită docilitate, Nancy se ridică în picioare și-l 
urmă afară din biroul imens. | 

Nu departe, pe coridor, se afla o încăpere mică, de obicei 
încuiată, folosită uneori pentru întruniri ale administrației. 
Redactorul o descuie cu o cheie și ținu ușa pentru ca Nancy să 
intre prima. 

Înăuntru, mobilierul era confortabil dar simplu: o masă tip 
sală de şedinţe și scaune tapiţate, o pereche de dulapuri din 
lemn de nuc asortate, draperii cafenii moi. 

Cu o altă cheie, redactorul deschise unul dintre dulapuri. Îi 
indică lui Nancy să ia loc. 

"— Ai de ales între brandy sau scotch. Nu cele mai bune 
mărci; aici nu concurăm cu Ritz-ul. Propun brandy. ~ 

Nancy dădu din cap, incapabilă de-a-și găsi cuvintele. 

Superiorul. său turnă brandy califoriian în două pahare și se 
așeză în fața ei. După ce luară câte o sorbitură, spuse: 

— Te-am urmărit. 

— Da, știu. 

-Şi amândoi ne gândim la același lucru. Este? 

Din nou Nancy dădu din cap fără o vorbă. 

— Nancy, spuse redactorul sectiei știri, din câte-mi dau eu 
seama, la sfârșitul zilei de azi o s-o iei pe-o cale din două. Sau 
drept peste margine, ceea ce înseamnă un breakdown mintal şi 
să sfârșești pe canapeaua vreunui psihiatru de două ori pe 


432 


săptămână, ad infiniturn, sau te ţii bine și lași lucrurile din trecut 
să rămână acolo. Despre primă cale, eu aș spune asta: îți va 
distruge viaţa și nu va fi de nici un folos nimănui, decât felceru- 
lui: Cât despre a doua, ai scânteie şi inteligență și te poti des- 
curca. Dar va trebui să iei o hotărâre clară, nu doar să lași 
lucrurile să curgă. 

Uşurată, în sfârșit, s-o spună cu voce tare, îi replică: 

- Sunt răspunzătoare pentru azi-noapte. Dacă aş fi spus 
cuiva ce stiam, poliţia ar fi putut fi anunțată şi investigau casa 
aia de pe Crocker Street. 

— Prima afirmaţie e falsă, a doua adevărată. Nu spun că n-ai 
să trăieşti toată viața cu amintirea noptii trecute. Și eu cred că 
da. Dar nu ești prima care face o eroare de judecată dăunându-le 
altora; nici ultima nu vei fi. Și tot în apărarea ta: nu știai ce se 
va întâmpla; dacă știai, ai fi acționat alt fel. Așa că sfatul meu e 
următorul, Nancy: 'priveşte-le-n față, acceptă ceea ce-ai făcut şi 
ce n-ai făcut şi tine minte — pentru experiență și învățătură. Dar 
altminteri, lasă-le-n urmă. 

Cum ea rămase tăcută, continuă: 

— Acum să-ți mai spun și altceva: Lucrez de multi ani în 
domeniul ăsta — uneori îmi zic că prea mulți. Dar după părerea 
mea, Nancy eti cea mai bună afurisită de reporteră cu care-am 
lucrat vre6dat 

Atunci Nancy Molineaux făcu un lucru care i se întâmplase 
doar rareori în trecut și nici chiar atunci nu-i lăsase pe alții s-o 
vadă. Lăsă capul pe brațe, puterile o părăsiră și izbucni în plâns. 

„Moş „eu- -s-antrenoru'“ merse la fereastră si, decent, se 
întoarse cu spatele. Privind în jos la strada de-afară, spuse: 

— Am încuiat usa când am intrat, Nancy. E tot încuiată și așa 
va rămâne până ești gata, așa că nu te grăbi. Şi, a da — încă ceva. 
Îti promit că nimeni în afară de tine și de mine nu va şti vreo- 
dată ce s-a întâmplat azi aici. 

Peste o jumătate de oră Nancy era înapoi la biroul ei, cu fața 
spălată și machiajul remediat, scriind din nou şi cu deplină 
stăpânire de sine. 


Nim Goldman o sună pe Nancy Molineaux a doua zi dimi- 
neață, după ce încercase să ia legătura cu ea, fără succes, în ajun. 

- Vroiam să- -ti mulțumesc, spuse el, pentru telefonul pe care 
mi l-ai dat la hotel. 

— Poate ti-l datoram, răspunse Nancy. 


433 


— Că mi-l datorai, că nu, eu tot îți sunt recunoscător. 

Adăugă, cam stângaci: 

— Ai scos un reportaj de zile mari. Felicitări. 

Nancy întrebă curioasă: 

— Ce părere ai despre toate? Lucrurile care au apărut în 
reportaj, vreau să zic. 

— Pentru Birdsong nu- mi pare câtuși de puţin rău şi sper să 
capete tot ce merită. Sper și ca făcătura aia de p & lfp să nu mai 
iasă niciodată iar la suprafață. : 

— Cum e cu Clubul Sequoia? Același lucru îl simți? 

— Nu, spuse Nim. Nu simt la fel. 

- De ce? 

— Clubul Sequoia a fost ceva de care-aveam nevoie cu toţii — 
parte din sistemul de control şi echilibru al societății noastre. A, 
am avut dispute cu cei de la Sequoia; la fel și alții, şi cred că 
clubul a mers prea departe în a se.opune la tot ce mișcă: Dar 
Sequoia Club era o conștiință a comunității, ne făcea să ne 
gândim și să ne pese de mediul ambiant, iar uneori ne oprea să 
trecem la excese din partea noastră. 

Nim tăcu, apoi continuă: 

— Ştiu că în acest moment Clubul Sequoia e la pământ, şi-mi 
pare sincer rău pentru Laura Bo Carmichael care, cu toate 
neînțelegerile noastre, îmi era prietenă. Dar sper că nu s-a 
terminat cu Clubul Sequoia. Ar fi o pierdere pentru toată lumea, 
să se întâmple așa ceva. 

— Ei, făcu Nancy, uneori câte-o zi e plină de surprize. 

Notase în timp ce Nim vorbea. 

— Pot să citez toate astea? 

Nim ezită un moment, și spuse: 

— De ce nu? 

O făcu în următoarea ediţie din „Examiner“. 


Harry London stătea îngândurat, privind hârtiile pe care i le 
arătase Nim. 
Într-un târziu, spuse posomorât: 
- Ştii cum mă fac să mă simt toate astea? 
-. Pot să bănuiesc, zise Nim. 


434 


Ca şi cum nu l-ar fi auzit, șeful Protecţiei proprietății continuă: 
tima săptămână a fost cea mai rea, de multă vreme. Art 
Romeo era băiat bun; știu că nu l-ai cunoscut bine, Nim, dar era 
loial, onest şi bun prieten. Când am auzit ce s-a întâmplat, mi 
s-a făcut rău. Credeam, când am plecat din Coreea si din 
marină, că am scăpat să mai aud de oameni rupți în bucățele. 

— Harry, spuse Nim, și mie-mi pare groaznic de rău pentru 
Art Romeo. Ceea ce-a făcut în noaptea aia e un lucru pe care 
nu-l voi uita niciodată. 

London alungă întreruperea cu o fluturare a mâinii: 

— Lasă-mă doar să termin. 

Nim tăcu, așteptând. 

Era miercuri dimineată, în prima săptămână din martie, la 
şase zile după trauma de Îa Hotelul Cristofor Columb. Amândoi 
se aflau în biroul lui Nim, cu ușa închisă să nu fie deranjati. 

— Ei bine, reluă London, şi-acum îmi arăţi asta și, ca s-o 
spun pe-a dreaptă, preferam să nu mi-o fi arătat. Pentru că așa 
cum văd eu lucrurile, ce ne-a mai rămas în care să credem? 

— Destule. Multe la care să tinem și destule în care să cre- 
dem. Deși, gata cu integritatea Domnului Magistrat Yale. 

- Poftim, ia-ţi-le astea, îi întinse Harry London înapoi hârtiile. 

Conţineau un set de corespondenţă — opt scrisori, unele cu 
copii ale continutului anexate, şi toate făceau parte din dosarele 
regretatului Walter Talbot, până la moartea sa din iulie trecut 
inginer șef la GSP & L. 

Cele trei cutii de carton din care fuseseră scoase scrisorile se 
aflau în biroul lui Nim, deschise, cu conținutul împrăștiat în jur. 

Localizarea scrisorilor, despre care Nim î își amintise brusc la 
convenţia N.E.I., fusese amânată din câuza tragediei de 
săptămâna trecută şi a urmărilor. Mai devreme în cursul zilei, 
lui Nim i se aduseseră documentele dintr-o arhivă-depozit din 
pivniţă. Chiar și atunci, îi luase mai mult de-o oră ca să 
găsească hârtiile pe care le căuta anume — cele la care-și 
amintea că se uitase cu șapte luni în urmă, în acea zi acasă la 
Ardythe când ea îi dăduse cutiile să le pună în siguranță. 

Dar le găsise. Memoria nu-l înșelase. 

lar acum, scrisorile trebuiau’ folosite inevitabil ca probă 
într-o confruntare. 

Cu exact două săptămâni în urmă, la întâlnirea dintre J. Eric 
Humphrey, Nim, Harry London și Paul Sherman Yale pe tema 
furtului de curent electric, fostul Magistrat al Curţii Supreme 


435 


declarase fără nici un echivoc: „...găsesc interesant întregul 
concept al furtului de energie. Sincer, n-aveam habar că poate 
exista așa ceva. N-am mai auzit niciodată. Nici nu știam că în 
afacerile de utilitate publică lucrează asemenea oameni ca 
domnul London.“ 

Corespondenta găsită de Nim 'demonstra că toate cele patru 
declarații erau mincinoase şi neadevărate. 

Era, ca în des-folosita expresie de la Watergate, „pistolu: 
fum“. 

— Sigur, spuse pe neașteptate London, n: vom şti niciodată 
cu precizie de ce si-a dat bătrânui aprobarea pentr furtu' de 
curent la Trustul Yale, sau măcar dacă ştia de e: și n-a făcut 
nimic. Tot ce puteau dovedi este că-i un mincinos. 

-Şi era speriat ca dracu”, completă Nim. Altfel, nu s-ar fi 
prins niciodată singur în capcană cu declarațiile astea. 

Faptele erau simple. 

Walter Talbot fusese un pionier în a atrage atenţia asupra 
enormelor pierderi financiare suferite de rețelele electrice s: de 
gaze ca rezultat al furturilor. Scrisese articoie pe acest subieci, 
ținuse discursuri, dăduse interviuri pentru mass-media și 
apăruse ca martor expert într-un proces ai statulu: New York ce 
deviase, datorită apelurilor, prin instanțe ma: înalte. Cazu: 
suscitase un larg interes. Şi corespondenţă. 

O parte din corespondență fusese purtată cu un membru ai 
Curţii Supreme a Statelor Unite. 

udecătorul Paul Sherman Yale. 

Din schimbul de scrisori reieșea clar că Walter Talbot ș 
Paul Yale se cunoscuseră bine î în anii de mai demult petrecuți în 
California. 

Prima scrisoare purta un distins antet: 


Curtea Supremă a Statelor Unite 
Washington, D.C. 20543 $ 


Începea: „Dragul meu Walter“. 

Expeditorul î își exprima interesul, ca erudit al legii, într-un 
nou domeniu, în formare, de aplicare a legii, și anume, furtul de 
energie electrică și gaze. Cerea mai multe detalii asupra tipu- 
rilor de infracțiune implicate și metodelor folosite pentru a le 


436 


combate. Mai erau solicitate şi orice date cunoscute despre 
puneri sub acuzare și rezultatele lor, în felurite părți ale țării. 
Scrisoarea se mai interesa de sănătatea lui Ardythe şi era 
semnată „Paul“. 

Walter Talbot, cu bună-cuviință, replicase mai formal: 
„Dragă Domnule Magistrat Yale“. 

Scrisoarea sa avea patru pagini. O însoțea o fotocopie a unui 
articol publicat de-al lui Walter. 

Peste câteva săptămâni, Paul Yale scrisese din nou. 
Confirma primirea scrisorii și a articolului și formula câteva 
întrebări competente ce demonstrau că citise cu multă atenție 
materialul. | 

Corespondenta continua cu încă cinci scrisori, expediate 
într-un interval de opt luni. Într-una din ele, Walter Talbot 
descria funcția Departamentului Protecţia proprietății într-o 
utilitate publică tipică, si îndatoririle cadrului care-l conducea = 
cum era și Harry London. 

Deloc surprinzător, scrisorile scoteau în evidență gândirea 
ascuțită, incisivă, viul interes în toate, ale lui Paul Scherman 
Yale. - 

Și întreaga corespondență avusese loc cu numai doi ani 
înainte ca DI. Magistrat Yale să se retragă din Curtea Supremă. 

Era posibil ca Paul Yale să fi uitat? Nim își pusese deja 
această întrebare şi trăsese concluzia că răspunsul era un „nu“ 
categoric. Bătrânul demonstrase, de prea multe ori, că avea o 
memorie remarcabilă — atât în chestiunile generale cât și la 
detalii — pentru a fi de crezut așa ceva. 

Harry London fu acela care ridică problema cheie ce-l 
frământa pe Nim: 

— De ce-a făcut-o mosul? De ce ne-a mințit așa? 

— Probabil, spuse Nim gânditor, pentru că știa că Walter e 
mort, și fiindcă şansa ca oricare din noi trei — președintele, tu și 
cu mine — să știe despre această corespondență era foarte mică. 
De fapt, trebuie să fi fost evident că nu știam. De asemenea, 
riscurile ca scrisorile să iasă la lumină erau de unul la un milion. 

London aprobă din cap, apoi spuse: 

— Următoarea întrebare, socot, este: de câte alte ori a mai 
făcut onorabilul Paul același lucru și i-a mers? 

— Nu vom şti niciodată, 'nu-i aşa? 

Şeful Protecţiei proprietății arătă spre scrisori: 


437 


— Bineînţeles, astea o să i le arătăm președintelui. 

- Da, azi după-amiază. Știu din întâmplare că domnul Yale 
vine mai târziu astăzi. 

— Ceea ce ridică o altă problemă, murmură cu amărăciune 
Harry London. Vom continua să încercăm cât de tare putem să 
menţinem prețiosul nume Yale în afara acelor proceduri judecă- 
torești ce se apropie? Sau, în vederea acestei noi informații, „Dl. 
Integritate“ îşi va asuma riscul ca oricine? 

-Nu ştiu, „ofă Nim. Pur și simplu nu știu. Și, în orice caz, 
nu eu ho 


Explicația cu Dl. Magistrat Yale avu loc puțin după orele 
patru după amiază, în biroul președintelui. 

Când sosi Nim, convocat de secretara lui J. Eric Humphrey, 
era vădit că deja domnea tensiunea. Expresia președintelui 
putea fi cel mai bine descrisă, își spuse Nim, ca a „bătrânului 
bostonian rănit“. Ochii lui Humphrey erau reci, gura strânsă 
apăsat. Paul Yale, încă neștiind exact ce se punea la cale, își 
dădea seama clar că era ceva dezagreabil și voiosia obișpuită fi 
fusese înlocuită printr-o încruntătură. Cei doi şedeau la o masă 
din zona de conferinte şi nici unul nu vorbea când li se alătură 
Nim. 

Luă loc la stânga lui Eric Humphrey, cu fata spre Dl. 
Magistrat Yale. Puse în fața lui pe masă dosarul conţinând 
corespondența Talbot-Yale. 

În prealabil, Eric Humphrey şi Nim, după o oarecare 
dezbatere, conveniseră asupra succesiunii procedurilor. Hotărâ- 
seră şi că, de astă dată, nu era nevoie să-l includă și pe Harry 
London. 

— Paul, începu Humphrey, data trecută când am fost împre- 
ună noi trei, am avut o discuţie despre anumite probleme 
privind furtul de curent electric. În parte, implicau Trustul 
Familial Yale. Sunt sigur că-ți amintești. 

DI. Magistrat Yale dădu din cap: 

— Da, firește. 

— Cu acel prilej ai făcut un număr de declaraţii. Toate erau în 
sensul că habar n-aveai, anterior acelui moment, că. există un 
asemenea lucru ca furtul de energie. 


438 


— Încetează! se înroși furios la față Paul Yale. Nu-mi place 
tonul nici atitudinea ta, Eric. Și nici nu mă aflu aici ca să fiu 
interogat despre ce-oi fi spus sau n-oi fi spus... 

Glasul lui Humphrey reteză acid protestul: 

— Nu încape nici un „oi fi“. Ceea ce ne-ai spus era precis şi 
lipsit de ambiguități. Mai mult, ai repetat-o de mai multe ori. Eu 
așa țin minte. Și Nim la fel. 

Pentru Nim era clar că mintea lui Paul Yale funcţiona cu 
toată viteza. Bătrânul spuse sever: 

— Indiferent ce s-a spus, de-aici nu reiese că... 

— Nim, ordonă președintele, arată-i domnului Yale continu- 
tul dosarului nostru. 

Deschizând mapa, Nim împinse micul teanc de scrisori și 
anexe pe masă. Scrisoarea cu cea mai veche dată — și antetul 
Curţii Supreme — era deasupra. 

Paul Yale o culese, îi aruncă o privire, apoi o aruncă grăbit 
la loc pe masă. Nu se mai osteni și cu celelalte. Chipul său, care 
era îmbujorat dinainte, arboră acum un roșu și mai intens. 

Ulterior, reluând scena în minte, Nim deduse că în vreme ce 
Yale se așteptase la vreun soi de dezvăluire defavorabilă, 
posibilitatea de a fi confruntat cu vechea sa corespondenţă nu-i 
trecuse prin cap. Dacă presupunerea lui Nim era corectă, 
explica șocul total și abject al bătrânului. 

Își umezi buzele cu limba. Părea incapabil să afle cuvintele 
pe care şi le căuta. ; 

Apoi spuse nesigur, defensiv: 

— Câteodată, mai ales la Washington... cu atâtea care se 
întâmplă, atât de multe hârtii, corespondența necontenită... mai 
uiţi... 

Afirmația rămase în suspensie. Evident, îi suna și D-lui 
„Magistrat* Yale la fel de falsă și neconvingătoare ca și 
celorlalți doi. 

- N-am zis nimic, spuse el pe neașteptate și se ridică. 
Împingându-și scaunul î înapoi, se îndepărtă de masă şi, fără a 
privi la Nim sau la Humphrey, ceru: 

— Vă rog, lăsați-mă un moment să-mi adun gândurile. 

Bătrânul se plimbă câteva clipe prin biroul președintelui. 
Apoi se întoarse, rămânând totuși în picioare. 


439 


. 


- Este evident, domnilor, cum numai. dovezile documentare 
o pot atesta, că sunt vinovat de minciună și — fără îndoială, pe 
merit — am fost prins. 

Glasul lui Paul Yale era mai scăzut decât în mod normal; pe 
chip i se citea suferinta. când continuă: 

- N-am să-mi ‘mentin greşeala prin explicații sau scuze, fie 
descriind considerabila mea neliniște în momentul discuţiei 
noastre anterioare, fie dorința urgentă ș și firească de a-mi proteja 
bunul.renume. 

Și totuși, reflectă Nim, ai reușit să le faci pe amândouă in 
timp ce spuneai « că n-o vei face. 

— Vă jur, însă, continuă Yale, că nici n-am participat la furtul 
de energie din partea Trustului Familial Yale, nici n-am avut 
cea mai vagă cunoștință despre el ânterior primei noastre 
discuţii aici. 

Eric Humphrey, care, cum îşi amintea Nim, înainte se grăbi- 
se să accepte cuvântul de onoare al lui Paul Yale, rămase tăcut. 
Probabil preşedintele se gândea, ca și Nim de altfel, că un om 
care a minţit o dată pentru a-și proteja reputatia va minți din 
nou pentru același motiv. 

Inevitabil, Nim î își aminti de întrebarea lui Harry London: „de 
câte ori a mai făcut onorabilul Paul același lucru și i-a mers?“ 

Cum tăcerea persista, durerea din ochii bătrânului se accen- 
tuă. 

- Nim, spuse liniștit Eric Humphrey, nu cred că e necesar să 
mai rămâi. 

Cu uşurare, Nim adună hârtiile de pe masă şi le puse la loc 
în dosar sub privirile celorlalți doi. Luând cu el dosarul și fără 
să mai fie rostită vreo vorbă, Nim plecă. 

Atunci nu știa, dar era ultima oară în viața lui când îl văzuse 
pe „DI. Integritate“ Yale. 


Nim nu află niciodată ce altceva mai transpirase în biroul 
preşedintelui î în ziua aceea. Nu întrebă, nici Eric Humphrey nu 
se oferi să-i spună. Dar rezultatul final ieși la iveală a doua zi 
dimineaţă. 

La lI a.m. Humphrey trimise după Nim și “Teresa Van 
Buren. Așezat la biroul său, cu o scrisoare în mână, îi informă: 

- Am primit demisia Domnului Paul Scherman Yale ca 
purtător public de cuvânt al nostru şi director al acestei com- 


440 


panii. Demisia a fost acceptată cu regret. Aș dori să se facă 
imediat un anunţ în acest sens. ; 

— Ar trebui să declarăm un oarecare motiv, Eric, îi spuse 
Van Buren. , 

— Problemele de sănătate, arătă Humphrey spre scrisoarea 
din mâna sa. Medicii domnului Yale l-au prevenit că la vârsta 
sa, tensiunea noilor îndatoriri de la GSP & L s-a dovedit prea 
mare. l-au recomandat să le întrerupă. 

— Nici o problemă, spuse directoarea relațiilor cu publicul. O 
bag pe fir în după-amiaza asta. Totuși, mai am o întrebare. 

— Da? 

— Cu asta, rămânem fără purtător de cuvânt al companiei. 
Cine preia funcţia? 

Pentru prima oară, preşedintele zâmbi: 

— Sunt prea ocupat ca să caut pe altcineva, Tess, așa că pre- 
supun că n-avem nici o alternativă. Pune la loc şaua pe "Nim. 

- Aleluia! exclamă Van Buren. Ştii ce părere am. N-ar fi 
trebuit să i-o luăm nici un moment. 


leșind din biroul președintelui, Teresa Van Buren cobori 
vocea: 

- Nim, zi-mi-o pe-aia dreaptă dindărătul chestiei ăsteia cu 
Yale. Ce n-a mers? Ştii că tot o să aflu, mai devreme sau mai 
târziu. 

Nim clătină din cap: 

— Ai auzit ce-a zis preşedintele, Tess. Probleme de sănătate. 

— Nesimtitule! se rățoi ea la el. Pentru asta, s-ar putea să nu 
te dau la televizor până săptămâna viitoare. 


Harry London citi raportul publicat asupra plecării lui Paul 
Yale și veni la Nim a doua zi. 

- Dacă aș avea atâta tărie, declară el, mi-aș da demisia din 
dezgust față 'de toată ficţiunea asta cu probleme de sănătate şi 
acceptare cu repret. Face niște mincinosi din noi toți, chiar așa 
cum este. i 

Nim, care nu dormise binc, replică iritat: 

— Bine, dă-t bătaie — demisionează. 

— Nu-mi pot pennite. 


441 


— Atunci las-o jos că măcăne, cu „mai-sfânt-decât-mata“, 
Harry. Chiar tu ai spus că n-avem cum să dovedim că domnul 
Yale era implicat personal în furtul de energie. 

London spuse neînduplecat: 

— Și totuși, era. Cu cât mă gândesc mai mult, cu-atât sunt 
mai convins. 

-Nu uita, îi atrase Nim atentia, că lan Norris, care conducea 
Trustul Familial Yale, a jurat că nu era. 

- Da, şi toată treaba miroase a târguială. Norris o să-şi 
capete plata mai târziu, în vreun fel — poate rămânând ca 
mandatar. Pe de altă parte, Norris personal n-ar fi câștigat nimic 
implicându-l pe marele om. 

— Indiferent ce crezi sau nu crezi, e mort și-ngropat. Așa că 
treci înapoi la treabă și mai prinde niște hoți de energie. 

— Am şi prins. Am o grămadă de cazuri noi, precum și altele 
reieșite din ancheta Quayle. Dar, Nim, un singur lucru am să- -ti 
spun să-l ştii pe viitor. 

Nim oftă: 

— Dă-i bice. 

— Am făcut parte dintr-o muşamalizare, tu si cu mine; o 
muşamalizare pentru a proteja înaltul-și-viteazul nume Yale. 
De-aici reiese că încă mai există reguli” și legi speciale pentru 
cei cu influență și putere. 

— Ascultă, "Harry... 

— Nu, ascultă-mă tu pe mine! Ceea ce fac eu, Nim, e să-ți 
aduc la cunoștință că dacă pe viitor voi avea dovezi clare 
indiferent în ce caz, indiferent cine e, nimeni nu mă va opri să le 
scot la lumină și să fac ceea ce trebuie făcut. 

- Bine; bine, acceptă Nim. Dacă sunt dovezi clare, am să 
lupt alături de tine. Iar acum că am stabilit asta, te rog du-te şi 
lasă-mă să-mi fac treaba. 

Rămas singur, Nim regretă că-şi vărsase bancurile proaste 
asupra lui Harry London. Majoritatea lucrurilor spuse de 
London, despre minciuna declarației de demisie și participarea 
la mușamalizare, îi trecuseră deja prin minte şi "lui Nim, și-l 
frământaseră în tinpul noptii, când nu dormise decât pe apucate. 
Existau grade ale minciunii? Nim nu credea una ca asta. După 
cum vedea el lucrurile, o minciună era o minciună. Punct. În 
care caz, nu era oare GSP & L — prin persoanele lui Eric 
Humphrey, care autorizase un neadevăr public, și a lui Nim, 


442 


care-l întărise prin tăcerea sa — la fel de vinovată ca Paul 
Sherman Yale? 

Nu putea exista decât un singur răspuns: da. 

Încă se mai gândea la asta când secretara sa, Vicky, sună pe 
interfon și-i spuse: 

— Președintele ar dori să vă vadă imediat 


J. Eric Humphrey, îşi putu da Nim seama pe dată, era 
neobisnuit de tulburat. 

Când intră Nim, preşedintele umbla agitat prin birou, lucru 
pe care rareori îl făcea. Continuă să stea în picioare în timp ce-i 
vorbea lui Nim, care-l asculta. . 

- Doresc să-ti spun ceva, Nim, și-am să-ţi explic pe scurt de 
ce, spuse președintele. Recent, am fost rușinat şi dezgustat de 
anumite evenimente care s-au întâmplat în compania asta. 
Nu-mi place să-mi fie rușine de organizaţia care-mi plătește 
leafă și pe care o conduc. 

Humphrey tăcu, iar Nim nu spuse nimic, întrebându-se 
ce-avea să urmeze. 

- Un motiv de rușine, continuă președintele, a fost Eva 
în ultimele douăzeci şi patru de ore. Dar mai este unul, 
problemă mai simplă care persistă — atacurile ultragioase anii 
vieților şi bunurilor acestei companii. 

- Politia și F.B.I.-ul.,. începu Nim. 

— N-au făcut nimic, se răsti Humphrey. Absolut nimic! 

- L-au băgat pe Birdsong la închisoare, sublinie Nim. 

— Da — și de ce? Pentru că o reporteră inteligentă și hotărâtă 
a avut mai mult succes decât o veritabilă armată de oameni ai 
legii profesioniști. Mai ține minte și că tot informațiile aceleiași 
tinere femei au dus la împușcarea şi uciderea mizerabililor 
ălorlalți din casa de pe Crocker Street — răsplata lor binemeritată. 

Numai J. Eric Humphrey, î își spuse Nim, ar folosi cuvinte ca 
„mizerabili* şi „răsplată binemeritată“. Cu toate acestea, rareori 
îl văzuse Nim pe Humphrey atât de emotionat pe fată. Bănuia 
că ceea ce spunea acum fusese reținut înlăuntrul presedintelui 
de multă vreme. 

— Gândește-te la asta, reluă Humphrey. Timp de peste un an, 
am suferit umilinta de a ni se dinamita instalatiile, până și acest 
sediu, de o bandă netrebnică de teroriști, scursori ale societății. 
Mai rău, a costat viețile a nouă din oamenii noștri cei mai buni, 


443 


fără să-l mai punem la socoteală şi pe domnul Romeo, care a 
murit la Hotelul Cristofor Columb. Și mai e ceva! Mi-e pro- 
fundă rușine că în timp ce noi eram oraşul-gazdă, compania-gazdă, 
a convenției N.E.I., s-a permis să se întâmple acest episod cumplit. 

— Chiar nu-mi vine să cred, Eric, spuse Nim, că cineva ar putea 
sau ar da vina pe GSP & L pentru ceea ce s-a întâmplat la Columb. 

— Eu dau vina pe noi, și pe mine însumi, pentru a nu fi fost 
mai insistent, înainte, ca instituțiile de aplicare a legii să facă 
ceva. Şi chiar și acum, omul acela ticălos, conducătorul, 
Archambault, e încă liber. l 

Tonul din glasul lui Humphrey se ascutise. 

— A trecut o săptămână încheiată. Unde e? De ce n-au reușit 
să-l găsească organele legii? 

- Inteleg, răspunse Nim, că-l caută în continuare și se crede 
că e pe undeva prin zona North Castle. 

— Unde fără îndoială complotează să ucidă sau să mutileze 
alți oameni de-ai noştri şi să-i facă și mai mult rău companiei! 
Nim, vreau ca acel bândit să fie găsit Dacă e necesar vreau ca 
noi — GSP & L — să-l găsim. 

Nim era pe cale să-i atragă atenția că o companie de utilitate 
publică nu era echipată să efectueze munci polițienești, apoi se 
gândi mai bine. În loc de asta, întrebă: 

— Eric, ce ţi-ai pus în cap? 

- Mi-am pus în gap că suntem o organizație care folosește 
mulți oameni de înalt calibru, cu o abundență de putere cere- 
brală. Judecând după rezultate, instituțiilor de aplicare a legii le 
lipsesc și una și alta. Prin urmare, Nim, iată care sunt instrucți- 
unile mele pentru tine: pune-ți la contribuţie propriul creier şi 
pe ale altora pentru a rezolva această problemă. Apelează Ía 
oricine ai nevoie ca să te-ajute; îți acord autoritatea mea. Dar 
vreau rezultate. De dragul oamenilor noştri ucişi, de dragul 
familiilor lor si pentru noi ceilalți care ne mândrim cu GSP & L, 
vreau ca individul ăla infam, Archambault, să fie prins şi adus 
în fata justiției. 

Preșcdintele se opri, roșu la faţă, apoi spuse scurt: 

— Asta-i tot. 


Fusese o coincidență de sincronizare, își spuse Nim după 
întrevederea sa cu Eric Humphrey, că și el se gândise la puterea 
cerebrală. 


444 


Cu patru luni în urmă, în mare parte datorită scepticismului 
D-lui Yale, Nim abandonase abordarea problemei atacurilor 
teroriste ale așa-zișilor „Prieteni ai Libertăţii“, de către „grupul 
de gândire“. 

Ca urmare a criticilor lui Paul Yale cum că au „împins 
supozițiile — pur conjuncturale, nefundamentate - până la limită 
şi chiar dincolo de ea“, Nim nu mai convocase nici o „ședință 
de brainstorming“ între el însuşi, Oscar O'Brien, Teresa: Van 
Buren şi Harry London. Și totuşi, revăzând ceea ce se cunoștea 
acum, ideile şi deducţiile cvartetului fuseseră surprinzător de 
apropiate de adevăr. 

Cinstit vorbind, judecă Nim, nu se putea învinui decât pe 
sine. Dacă ar fi persistat, în loc să rămână cu gura căscată în 
fata lui Yale, poate ar fi anticipat, eventuab chiar prevenit, unele 
din evenimentele tragice sùrvenite de-atunci încoace. 

Acum, înarmat cu instrucțiunile lui Eric Humphrey, încă mai 
era posibil să facă ceva. 

Inițial, discutând despre liderul pe atunci necunoscut al 
Prietenilor Libertăţii, „grupul de gândire“ îl etichetase „X“. 
Identitatea lui „X“ era acum cunoscută, iar omul —  Georgos 
Archambault — periculos, o amenințare permanentă asupra GSP 
& L şi altora, se bănuia că se ascunde undeva în oraș. 

Putea oare gândirea intensivă şi tatonarea prin discuţii să 
penetreze cumva acea ascunzătoare? 

Era vineri. Nim hotărî ca la un moment dat în timpu! 
weekendului, “folosindu-se la nevoie, de autoritatea președin- 
telui, să-i reunească încă o dată pe cei patru „gânditori“. 


— După cum a reieșit, spuse Nim, consultând însemnăriie, 
am avut .remarcabil de multă dreptate. Dati-mi voie să vă 
amintesc câtă dreptate. 

Se opri să soarbă din scotch-ul cu sifon pe care Oscar 
O'Brien i-l turnase de câteva minute, înainte să înceapă. 

Era duminică după-amiază. La invitația consilierulu: gen- 
eral, „grupul de gândire“ se adunase la el acasă şi stătea răsfirat 
într-o lejeră şi confortabilă cameră-grădină. Ceilalţi trei se 


445 


arătaseră cooperativi la apelul lui Nim, şi chiar mai mult când 
aflară de dorințele lui J. Eric Humphrey. 

Casa O'Brien, situată sus, deasupra nivelului țărmului, și cu 
o plajă dedesubt, beneficia de o magnifică vedere spre mare 
care, în acel moment, continea și o mulţime de bărci cu pânze, 
dirijate de vajnici navigatori de... weekend ce trăgeau, împin- 
geau și goneau la nesfârșit, evitându-se unul pe altul ca prin 
miracol, în mij jlocul unei volburi de creste înspumate stârnite de 
briza apuseană tăioasă. 

Asemeni celorlalte ocazii când se întrunise grupul, un mag- 
netofon era pus în funcțiune. 

- Pe baza informatiilor avute atunci la dispoziţie, continuă 
Nim, informaţii care în cel mai bun caz erau schematice, am 
emis ipoteza că un singur om — „X“ — era conducătorul şi 
creierul Prietenilor Libertăţii, că avea o vanitate și masculinitate 
putemică și o femeie confidentă care lucra în imediata lui 
apropiere. Am mai considerat si că „X“ personal i-a asasinat pe 
cei doi gardieni de la Millfield, şi că femeia fusese prezentă cu 
acel prilej. Mai mult, am tras concluzia că ea ar putea fi o sursă 
de slăbiciune și s-ar dovedi cauza eșecului lui „X“. 

-O parte din astea le uitasem, interveni Teresa van Buren. 
Dumnezeule, mergeam drept la țintă! 

Directoarea relațiilor cu publicul, care părea că ar fi venit 
fără să se schimbe după un weekend leneș acasă, purta un caf- 
tan verde mototolit peste trupul voluminos. Părul, ca de obicei, 
îi era nepieptănat, probabil fiindcă-și trecea degetele prin el ori 
de câte ori gândea. Avea picioarele, desculțe; perechea .de 
sandale uzate pe care şi le scosese zăcea lângă scaun: 

- Da, recunoscu Nim, ştiu. Şi recunosc în fața voastră a tutu- 
ror că din vina mea n-am mai continuat. Cred că-mi pierdusem 
încrederea și de fapt m-am înșelat. 

Hotări să nu spună nimic despre influența d-lui Magistrat 
Yale, care, la urma urmei, nu făcuse decât să- şi exprime o 
opinie. 

Continuă: 

— Acum, că știm identitatea lui „X“ şi încă multe altele des- 
pre el, poate vom putea folosi acelaşi proces mintal pentru a-i 
da de urmă. 

Se opri, conştient că trei perechi de ochi stăteau atintiți cu 
atenție asupra lui, apoi adăugă: 


446 


- Poate că nu reuşim. Dar președintele consideră că ar trebui 
să încercăm. 

Oscar O'Brien mormăi şi-şi scoase dintre buzele groase 
trabucul care-l fuma. Aerul era deja greu de fum, stare dez- 
gustătoare pentru Nim, dar O'Brien se afla la el acasă și orice 
obiecţie ar fi părut absurdă. 

— N-am nimic împotrivă să-i dăm un brânci, spuse avocatul. 
De unde începem? 

Purta pantaloni gri vechi, încheiați larg peste burta umflată, 
un pullover lăbărțat și mocasini, fără ciorapi. 

— Am pregătit un referat, spuse Nim. Deschizând o servietă, 
scoase mai multe exemplare și le dădu celorlalti. Referatul 
conținea un rezumat al tuturor informaţiilor, publicate după 
convenţia N.E.I., despre Prietenii Libertăţii şi Georgos Archam- 
bault. Grosul provenea din reportajele lui "Nancy Molineaux. 

Nim aşteptă până terminară de citit, apoi întrebă: 

— E cèva în plus, cunoscut de vreunul din voi, care nu-i scris 
aici? 

— S-ar putea să am eu-un amănunt, două, se oferi Harry 
London. 

Şeful Protecţiei proprietăţii se arătase rece azi la întâlnirea 
cu Nim, probabil amintindu-și de cuvintele lor tăioase din urmă 
cu două zile. Dar tonul îi era normal când spuse: 

— Am prieteni în organele legii. După cum Nim ştie, uneori 
îmi spun unele lucruri. 

In contrast față de ceilalți — inclusiv Nim, care și el era 
îmbrăcat sport — London se prezentase impecabil, în pantaloni 
bej cu dungă ca o lamă de cutit și jachetă de antilopă, scrobită. 
Şi şosetele se asortau cu ansamblul. Pantofii de piele îi luceau. 

— Ziarele au menţionat că Archambault ține un jurnal, spuse 
London, și a fost găsit ptintre celelalte hârtii ale lui. Scrie aici 
- bătu el cu unghia în referatul lui Nim. Ce nu scrie aici, și nu 
s-a difuzat pentru că Procurorul Districtual speră s-o poată 
folosi ca probă în procesul lui Archambault, e ceea ce era în 
jumal. 

Van Buren întrebă: 

- Ai văzut jumalul? 

- Nu. Dar mi s-a arătat o copie xerox. 

Ca de obicei, își spuse Nim, Harry London se mişca în pro- 
priul său stil pedant. 


447 


— Okay, întrebă nerăbdător O'Brien, ce scria în blestemăția aia? 

— Nu mai țin minte. 

Dezamăgirea fu evidentă, urmată de interes reînnoit, când 
London adăugă: 

— Cel puţin, nu totul. 

Tăcu, apoi continuă: 

- Există totuși două lucruri de care-ţi poti da seama citind 
ceea ce a așternut individul pe hârtie. Mai întâi, e întru totul 
pe-atâta de vanitos și îngâmfat pe cât ne imaginaserăm, poate 
chiar mai mult. De asemenea — şi de-asta te prinzi imediat când 
citeşti tot gunoiul de-acolo — are ceea ce am numi o nevoie 
stringentă de a scrie tot felul de lucruri. 

- La fel au mii de alți oameni, spuse Van Buren. Asta-i tot? 

- Mhm. 

London părea dezumflat, iar Nim interveni grăbit: 

— Tess, nu da cu piciorul informațiilor de genul ăsta. Fiecare 
detaliu ne poate fi de ajutor. 

— Spune-ne ceva, Harry, ceru O'Brien. Îţi aminteşti ceva 
despre caligrafia acelui jurnal? 

— În ce sens? 

— Să zicem, era recognoscibilă? 

` Şeful Protecţiei proprietăţii stătu pe gânduri. 

— Aş zice că "da. 

— La ce mă refer eu, spuse consilierul general, e următorul 
lucru: dacă iei o mostră de scris din jurnal şi apoi alta obținută 
din alt loc, comparându-le pe amândouă, ar fi ușor să știi că 
aparțin aceleiași persoane? 

— Înţeleg ce vrei să spui, zise London. Fără-ndoială. Foarte 
uşor. 

— Hm. 

O'Brien își freca bărbia, lunecând într-o reverie a sa proprie. 
Le făcu semn celorlalți: 

— Mergeti mai departe. N-am decât o idee coaptă pe jumătate 
care încă nu e gata. 

- Bine, primi Nim, hai să vorbim despre North Castle, carti- 
erul unde a fost găsită camioneta aia „Fire Protection Service“, 
abandonată. 

- Cu radiatorul cald încă, f reaminti Van Buren. Şi a fost 
văzut plecând de-acolo pe jos, deci e de crezut că nu s-a dus 
prea departe. 


448 


— Poate că nu, spuse Harry London, dar toată zona North 
Castle e o văgăună de iepuri. Poliţia a trecut-o prin ciur și — 
nimic. Dacă cineva vrea să aleagă în oraș un loc unde să poată 
dispărea, ăla-i cartierul. 

— lar din ce-am citit sau auzit eu, adăugă Nim, e o ipoteză 
rezonabilă că Archambault avea pregătit un al doilea ascunzi$, 
unde să se replieze, iar acum e înăuntru. Știm că nu ducea lipsă 
de bani, așa că şi-a putut aranja totul cu mult timp înainte. 

— Sub un nume fals, desigur, sublinie Van Buren. La fel cum 
a făcut și la cumpărarea camionului. 

Nim zâmbi: 

— Îndoi-m-aș să-l fi trecut compania telefonică în „Directory 
Assistance“. 

— Apropos de înregistrarea camionetei ăleia, spuse London. 
S-a verificat și-i un drum înfundat. 

— Harry, se interesă O'Brien, a estimat cineva mărimea zonei 
în care Archambault a fost aparent înghițit? Cu alte cuvinte, 
dacă ai trasa un cerc pe o hartă si ai declara „omul se ascunde 
probabil pe undeva pe-aici“, cât de mare ar fi cercul? 

— Cred că poliția a făcut í o estimaţie. Dar, firește, nu-i decât o 
presupunere. 

— Spune-ne, îl îndemnă Nim. 

„— Ei bine, ideea e cam așa: când și-a abandonat camioneta, 
Archambault era grăbit al naibii; dar, apreciind că se îndrepta 
spre o ascunzătoare, e probabil că nu și-ar fi lăsat mașina aproape 
de ea, însă din motive de grabă, nici prea departe n-ar fi lăsat-o. 
Să zicem, o milă și jumătate cel mult. Așadar, dacă iei camio- 
neta drept centru, obtii un cerc cu raza de ò milă şi jumătate. 

— Dacă mai ţin minte geometria din şcoală, medită O'Brien, 
aria cercului e x ori raza la pătrat. 

Trecu la un mic birou și luă un calculator elect-onic. După 
un moment, anunță: 

- Cu puţin peste șapte mile pătrate. 

-Ceea ce înseamnă, socoti Nim, că vorbeşti de vreo 
douăsprezece mii de locuințe şi întreprinderi mici, cu probabil 
treizeci de mii de locatari înăuntrul cercului ăluia. 

— Știu că e un teritoriu întins, spuse O'Brien, şi căutarea lui 
Archambault acolo ar fi ca a acului proverbial. Cu toate astea, 
am putea să-l afumăm să iasă, iar acum iată şi un gând pentru 
voi ceilalţi să vă jucaţi cu el. 


449 


Nim, London și Van Buren ascultau atenţi. După cum știau 
cu toții, ideile avocatului erau cele care conduseseră la cele mai 
multe concluzii ale sesiunilor lor anterioare. 

O'Brien continuă: 

— Harry spune că Archambault simte nevoia să scrie lucruri. 
Coroborată cu celelalte informații pe care le avem despre 
individ, duce la concluzia că e un: exhibitionist cu nevoia de a 
„face zgomot“ în mod constant, chiar și pe căi mărunte. Deci, 
gândul meu e următorul: dacă am putea pune în circulație un fel 
de chestionar public în zona aia de șapte mile pătrate — "mă refer 
la genul cu un șir de întrebări cărora oamenii le răspund în scris — 
omul nostru e posibil să nu se poată abtine să răspundă și el. 

Urmă o tăcere nedumerită, apoi Van Buren întrebă: 

— Despre ce ar fi întrebările propriu-zise? 

— A, despre energia electrică, fireşte — ceva care să trezească 
interesul lui Archambault, dacă-i posibil, să-l înfurie. Ca de 
pildă: cum apreciați serviciile pe care GSP&L le acordă 
publicului? Sunteţi de acord că bunele servicii în continuare vor 
presupune creșterea apropiată a tarifelor? Sunteţi în favoarea 
rămânerii serviciilor de utilitate publică sub statutul de 
întreprindere privată? Lucruri de soiul ăsta. Sigur, asta spus 
brutal. Adevăratele întrebări vor trebui să fie gândite cu grijă. 

Nim spuse meditativ: 

— Cred că ideea ta, Oscar, e de a primi înapoi chestionarele, 
pentru a căuta un scris de mână corespunzător mostrei din jurnal. 

— Exact. 

— Dar dacă Archambault va folosi o maşină de scris? 

— Atunci nu-l vom putea identifica, admise avocatul. Uite, 
planul ăsta nu-i imbatabil. Dacă așa ceva cauţi, n-ai să găsești. 

— Dacă primeşti înapoi un chestionar scris de aceeași mână, 
obiectă Teresa Van Buren, nu văd la ce ti-ar folosi. Cum ai să 
ştii de unde-a venit? Chiar dacă Archambault e atât de prost 
încât să răspundă, poți fi sigur că n-o să-și treacă și adresa. 

O'Brien ridică din umeri: 

— Am şi recunoscut că era o idee coaptă doar pe jumătate, Tess. 

— Stați un moment, interveni London. Ex:stă o cale de a lua 
urma unor asemenea hârtii. Cerneala invizibilă. 

— Explică-te, îi ceru Nim. 

— Cerneala simpatică nu-i numai o scamatorie pentru copii; 
se folosește mai des decât ai crede, răspunse șeful Protecţiei 


450 


proprietăţii. Uite cum funcționează: pe fiecare chestionar se va 
afla un număr, dar nu va fi vizibil. Îl scrii cu pulbere luminis- 
centă dizolvată în glycol; lichidul e absorbit de hârtie așa că nu 
se vede nici o urmă. Dar când găsești chestionarul pe care-l 
dorești, îl tii sub un scanner cu lumină neagră și numărul apare 
clar. Dacă- scoţi de sub scanner, numărul dispare. 

— Ei lua-m-ar dracu”! exclamă Van Buren. 

— Se face adesea, îi spuse Harry London. Biletele de loterie 
sunt un exemplu; se dovedește astfel dacă un bilet e veritabil și 
nu un fals tipărit de vreun excroc. De asemenea, jumătate din 
chestionarele aşa-zis anonime care circulă peste tot se fac la fel. 
Să nu te încrezi niciodată într-o bucată de hârtie care afirmă că 
nu poti fi identificat. 

— Începe să devină interesant, remarcă O'Brien. 

- Marea problemă, totuși, îi preveni Nim, e cum să distri- 
buim aceste chestionare pe- o scară cât mai largă, dar în același 
timp să ținem evidența destinaţiei fiecăruia. Nu văd cum âi 
putea-o face. 

Van Buren îsi îndreptă spinarea: 

— Eu, da. Răspunsul îl avem sub nas. Propriul nostru 
Departament de facturare. 

Ceilaţi o priviră cu ochii mari. 

— Luaţi-o așa, urmă directoarea relațiilor cu publicul. Fiecare 
casă, fiecare clădire, din porțiunea aceea de șapte mile pătrate, e 
un consumator al 'Gsp & L, şi toate ` aceste informații sunt 
înmagazinate în computerele noastre de facturare. | 

— M-am prins, spuse Nim; gândea cu voce tare. Vei pro- 
grama computerul să imprime adresele din zona aia, și nimic 
mai mult. 

— Putem proceda chiar mai bine, interveni O'Brien; suna 
surescitat. Computerul ar putea produce chestionarele gata de 
expediție. Porțiunea cu numele și adresa clientului va putea fi deta- 
șată, astfel încât să ne trimită înapoi numai partea neidentificabilă. 

— Aparent neidentificabilă, îi aminti „Harry London. Dar 
după ce s-a făcut imprimarea propriu-zisă, se va adăuga acel 
număr cu cerneală invizibilă. Nu uita asta. 

O'Brien se plesni entuziasmat peste coapsă: 

— Pe Jupiter, am găsit ceva! 

- E o idee bună, spuse Nim, şi merită s-o încercăm. Dar hai 
să privim realist două lucruri. Mai întâi, chiar dacă formularul 


451 


ajunge la Archambault, ar putea avea atâta minte ca să-l arunce, 
astfel că ceea ce susţinem noi e un foc tras orbește. 

O'Brien dădu din cap: 

` — Nu te contrazic. 

— Cealaltă problemă, continuă Nim, e că Archambault — sub 
ce nume o fi folosind în ascunzătoarea lui — s-ar putea să nu 
figureze pe sistemul nostru direct de facturare. Poate stă într-o 
cameră cu chirie. In acest caz, altcineva va primi notele de plată 
ale curentului și gazelor — şi chestionarul. 

— Asta e o posibilitate, acceptă Van Buren, deși n-o cred 
probabilă. Priveşte-o din punctul de vedere al lui Archambault. 
Pentru ca orice ascunzătoare să fie eficace, trebuie să aibă un 
caracter corespunzător și privat. O cameră închiriată n-ar fi așa. 
Prin urmare există șanse să aibă o casă sau un apartament, așa 
cum a avut și înainte. Ceea ce înseamnă contorizare separată cu 
facturare separată. Deci ar primi chestionarul. 

O'Brien dădu iar din cap: 

— Se leagă. 

Continuară să discute încă o oră, rafinându-şi ideea, cu inte- 
res şi nerăbdare crescânde. 


10 


Centrul de Calcul al GSP & L, era Nim de părere, semăna 
izbitor cu un decor din „Star Wars“. 

Tot ce se afla la cele trei etaje ale sediului companiei pe care 
le ocupa centrul era futurist, clinic și funcțional. Bagatelele 
estetice care apăreau în alte departamente — mobilier decorativ, 
covoare, tablouri draperii — aici erau interzise. Nu existau 
ferestre; toată lumina provenea din surse artificiale. Până și 
aerul era special, cu umiditatea controlată și temperatura la o 
valoare stabilă de 70°F. Toţi cei ce lucrau î în Centrul de Calcul 
erau supuși supravegherii prin televiziune cu circuit închis şi 
nimeni nu ştia când era privit (sau privită) de echivalentul lui 
Big Brother în companie. 

Deplasarea persoanelor individuale intrând și ieșind din 
centru era riguros controlată. Gărzi de securitate, adăpostite în 


452 


gherete de sticlă anti-glonț și vorbind prin microfoane, exami- 
nau amănunțit fiecare sosire şi plecare. Ordinele nu le îngăduiau 
să presupună nimic. Nici măcar persoanelor cunoscute și 
prietenoase, pe care le vedeau la față în fiecare zi, nu li se 
permitea să treacă fără inspecția acreditărilor. 

Fiecare persoană, la trecerea prin cordonul de securitate 
(întotdeauna de una singură; nu se permitea trecerea decât unul 
câte unul) era închisă într-o „ecluză“ — practic, o mică 
închisoare, tot din sticlă blindată. După intrare, o usă masivă se 
închidea în spate cu un dangăt si se încuia pe cale electronică. O 
altă ușă, la fel de 'impenetrabilă, se deschidea în față -când 
paznicul se asigura că totul e în regulă. Dacă apăreau Suspici- 
uni, cum se întâmpla uneori, ambele uşi rămâneau închise și 
încuiate până la sosirea întăririlor, sau a dovezilor de identitate. 

Nu se admitea nici o excepție. Până și președintele compa- 
niei, J. Eric Humphrey, nu intra niciodată fără un ecuson de 
vizitator temporar S$ si o cercetare atentă. 

Motivul acestor ultra-precauţii era simplu. Centrul găzduia o 
neprețuită comoară: înregistrarea computerizată a opt milioane 
şi jumătate de abonați ai GSP & L, cu contorizarea consumului, 
facturile şi sumele achitate — toate acoperind ani de zile — plus 
detalii despre acționari, angajaţi, echipamente ale companiei, 
inventare, date tehnice si o multitudine de alte informații. 

O singură grenadă de mână amplasată strategic în Centrul de 
Calcul ar fi provocat mai mult haos sistemului uriașei rețele 
decât o roabă întreagă cu exploziv de mare putere folosită 
împotriva liniilor de înaltă tensiune sau substaţiilor. 

Informaţiile centrului erau depozitate pe sute de pachete de 
discuri magnetice. Un pachet conținea douăzeci de discuri, iar 
fiecare disc — de două ori mai mare decât un LP normal — 
continea datele a o sută douăzeci de consumatori. 

aloarea computerelor se ridica la circa treizeci de milioane 
de dolari. Valoarea informaţiilor înregistrate era incalculabilă. 

Nim venise în Centrul de Calcul cu Oscar O'Brien, în scopul 
de a observa eliberarea a ceea ce oficial se numea „Sondaj al 
consumatorilor“ prin corespondenţă dar, de fapt, era capcana cu 
momeală în care sperau să-l prindă pe liderul Prietenilor 
Libertăţii, Georgos Archambault. 

Era joi, cu patru zile după sesiunea duminicală a „grupului 
de gândire“ acasă la consilierul general. 


453 


Multe ore fuseseră petrecute de-atunci lucrând, la schema 
chestionarului. Nim și O'Brien hotărâseră să se pună opt 
întrebări. Primele câteva erau simple. De exemplu: 


vă oferă Golden State Power & Light servicii satisfăcătoare? 
Vă rugăm răspundeţi cu da sau nu. 


Mai încolo, era loc pentru răspunsuri mai expansive: 


În ce feluri credeţi că s-ar putea îmbunătăţi serviciile Golden 
State Power & Light: ? 


Si: 
Întâmpinati difi cultăți în a întelege detaliile facturilor dvs. 


Golden State Power & Light? Dacă da, vă rugăm să ne 
spuneți ce probleme aveți. 


Și, în sfârșit: 


Golden State Power & Light îşi cere scuze în fata abonaților 
săi pentru inconvenientele rezultate de pe urma atacurilor 
mișelești asupra instalațiilor companiei din partea unor 
așa-ziși teroriști amatori care acționează din umbra 
ignoranței Dacă există căi în care credeţi că s-ar putea pune 
capăt acestor atacuri, vă rugăm să ne prezentaţi opiniile dvs. 


După cum observă Oscar O'Brien: 

— Dacă asta nu-l scoate din minți pe Archambault, ispitin- 
du-l să dea o replică, nimic n-o va face. 

Autoritățile de-aplicare a legii — poliția orașului, F.B.I.-ul și 
biroul Procurorului Districtual — informate de ideea GSP & L, 
reacționaseră favorabil. Biroul D.A. își oferi ajutorul î în exami- 
narea miilor de chestionare când aveau să înceapă a reveni. 

_ Sharlett Underhill, vicepreședinte executiv cu finanțele, ale 
pină pe Nim și O'Brien după controlul Securităţii. Doamna 
Underhill, îmbrăcată €ochet într-un taior albastru-deschis, le spuse: 

— Tocmai vă rulăm Sondajul consumatorilor. Toate cele 
douăsprezece mii de exemplare ar itenni să fie diseară eliberate 
de-aici şi puse la poştă. 

-— De unsprezece mii nouă sute nouăzeci și nouă din drăcii, 
spuse O'Brien, nu ne pasă. Doar pe una sperăm s-o primim înapoi. 


454 


— Ne-ar fi costat mult mai puţini bani, spuse înțepată ṣefa 

finanțelor, dacă știați care anume. 
acă știam asta, draga mea Sharlett, n-am fi fost acum aici. 

Trioul se afundă şi mai mult în țara computerelor, pe lângă 
şiruri de dulapuri din "metal şi sticlă ce murmurau încet, pentru a 
se opri lângă o imprimantă "laser IBM 3800 ce scuipa chestio- 
nare, gata de expediţie în plicuri cu fereastră. 

În partea de sus a unicei pagini era scris: 


Golden State Power & Light 
SONDAJ CONSUMATORI 


Am aprecia răspunsurile dumneavoastră, 
confidenţialc, la câteva întrebări importante. 
Scopul nostru este de a vă servi mai binc. 


` 


Urmau numele și adresa, apoi un șir de perforații pe toată 
lățimea foii. Sub perforație se afla instrucțiunea: 
PENTRU A VĂ PĂSTRA ANONIMATUL. 
RUPEȚI ȘI PĂSTRAŢI PARTEA DE SUS 
"A ACESTUI FORMULAR. 
NU ESTE NECESARĂ NICI O SEMNĂTURĂ 


SAU ORICE ALTĂ IDENTIFICARE. 
VA MULŢUMIM! 


Un plic de răspuns imprimat, fără a necesita timbru, avea să 
însoţească fiecare chestionar. 

Nim întrebă: 

— Unde-i cerneala invizibilă? 

— Cum vrei s-o vezi, cap-pătrat? chicoti O'Brien. E invizibilă. 

Sharlett Underhill se apropie de imprimantă și deschise 
capacul. Aplecându-se înainte, arătă spre un container în formă 
de sticlă, ce conţinea un lichid limpede cu înfățișare uleioasă; 
sticla era întoarsă cu gura-n jos iar de la ea cobora un tub de plastic. 

— Ăsta-i un montaj special asamblat pentru cazul de față. 
Tubul alimentează un dispozitiv de numerotare cuplat la 
computer. Jumătatea de jos a fiecărei pagini e imprimată cu 
numărul invizibil. In același timp, computerul înregistrează ce 
număr la ce adresă ajunge. 

Doamna Underhill închise capacul. Din spatele mașinii, 
scoase un chestionar terminat și-l duse spre un disc metalic din 
apropiere. Acolo, aprinse o lampă portativă de pe un soclu mic. 


455 


— Asta-i o „lumină neagră“. 

În clipa când puse foaia dedesubt, pe ea apăru numărul 
3702. 

— Al dracului de ingenios, spuse O’ Brien. Okay, deci acum 
avem un număr. Şi pe urmă? 

— Când îmi dati numărul ce se cere identificat, îl informă 
doamna Underhill, va fi introdus în computer împreună cu un 
cod. secret, cunoscut numai de doi oameni — unul dintre pro- 
gramatorii noștri superiori de încredere și cu mine. Computerul 
ne va indica imediat adresa la care a fost expediat acel ches- 
tionar anume. 

— Jucăm la noroc, fireşte, atrase Nim atenţia, că vom avea un 
număr pe care să vi-l oferim. 

Shărlett Underhill îi fixă pe cei doi bărbați cu o privire ca 
otelul: 

- Indiferent ce faceți, vreau să înțelegeţi amândoi două 
lucruri. N-am fost de acord cu ceea ce se face aici pentru că 
nu-mi place ca echipamentele departamentului meu să fie 
folosite într-un scop esențialmente înșelător. Am protestat în 
fața președintelui, dar se pare că el tine "mult la ceea ce facem şi 
am fost învinsă. 

- Da, ştim asta, zise O'Brien. Dar pentru numele lui 
Dumnezeu, ’Sharlett, ăsta-i un caz special! 

Doamna Undėrhill rămase serioasă. 

— Te rog să mă asculți. Când mi-ai dat numărul pe care speri 
să-l obţii — și nu voi accepta decât un singur număr — informaţia 
pe care o vrei va fi extrasă din computer, folosind codul secret 
despre care am vorbit. Dar, în momentul când s-a întâmpla! 
asta, computerul va fi instruit să uite toate celelalte numere și 
adresele corespunzătoare. Vreau să se înțeleagă clar acest lucru. 

- S-a înteles, recunoscu avocatul. Și e destul de cinstit. 

Nim spuse: 

— Schimbând subiectul, Sharlett, oamenilor tăi le-a fost greu 
să delimiteze şi să separe suprafața aceea de șapte mile pătrate 
pe care am specificat-0? 

— Absolut deloc. Metoda noastră de programare face posi- 
bilă divizarea şi subdivizarea consumatorilor în numeroase 
categorii și orice zone geografice. 

Vicepreşedinta executivă se relaxă, în timp ce se încâlzea un 
subiect care-i plăceâ în mod clar. 


456 


— Când e folosit cum trebuie, un computer modem e o 
unealtă sensibilă și flexibilă. Mai e și total demn de încredere. 

Ezită. 

— Mă rog, aproape total. 

In timp ce rostea ultimele cuvinte, doamna Underhill aruncă 
o privire spre altă imprimantă IBM, flancată de o masă la care 
stăteau așezați doi bărbaţi. Păreau să verifice imprimate de 
computer, manual, una câte una. 

O'Brien deveni curios: 

— Ce se întâmplă acolo? 

Pentru prima oară de când intraseră, Sharlett Underhill 
zâmbi. 

- Ăla-i „plutonul VIP anti-prostii“ al nostru. Multe utilități 
publice au așa ceva. 

Nim clătină din cap: 

— Lucrez aici şi n-am auzit niciodată de asta. 

Porniră agale spre locul unde se depunea acea activitate. 

- Acestea sunt facturi, explică doamna Underhill, bazate pe 
cele mai recente citiri de contor, urmând să se trimită mâine. 
Ceea ce face computerul de facturare e să separe notele de plată 
ale mai multor sute de oameni aflați pe o listă specială — pri- 
marul, supervizorii, membrii consiliilor din diversele orașe pe 
care le servim, oficialități superioare ale statului, membri ai 
Congresului, redactori de ziare și editorialiști, crainici de știri, 
judecători, avocați proeminenti şi alții asemenea. Apoi fiecare 
notă e inspectată, "așa cum vedeți acum, pentru a fi siguri că nu 
conţine nimic neobişnuit. Dacă da, e trimisă unui alt departa- 
ment şi reverificată înaintea expedierii. Astfel, evităm tevatura 
şi situaţiile jenante dacă un computer, sau persoana care l-a 
programat, are o scăpare. 

Priviră continuarea inspecției, din când în când câte o fac- 
tură fiind extrasă și pusă deoparte, în timp ce Sharlett Underhill 
povestea: 

— Odată, un computer a imprimat o notă lunară pentru un 
membru al consiliului orășenesc. Computerul s-a defectat și a 
adăugat un șir de zerouri în plus. Nota de plată ar fi trebuit să 
însumeze patruzeci $ şi cinci de dolari. În loc de asta, i-a parvenit 
indicând patru milioane, cinci sute de mii de dolari. 

Râseră cu toții. Nim întrebă: 

— Şi ce s-a întâmplat? 


457 


— Tocmai aici e-aici. Dacă ne-ar fi adus nota de plată sau ar 
fi dat un telefon, toată lumea ar fi râs bine, după care o rupeam 
și probabil l-am fi despăgubit pentru prejudiciul moral. Când 
colo, a convocat o conferință de. presă. Le-a arătat tuturor 
factura pentru a dovedi ce incompetenţi suntem aici la GSP & L 
si a spus că asta dovedea că ar trebui să ne preia municipa- 
litatea. 

O’Brien clătină din cap: 

— Mai că nu-mi vine să cred. 

— Te asigur că așa s-a întâmplat, insistă doamna Underhill. 
Politicienii sunt cei mai răi oameni în a amplifica o greșeală 
simplă, chiar dacă e; fac mai multe decât cei mai mulți dintre 
noi. Dar mai sunt si altele. ‘Oricum, cam atunci ne-am înființat 
şi noi „plutonul VIP anti-prostii“. Am auzit de asta de la Con 
Edison 'din New York. Ei au unul. Acum, ori de câte ori dăm 
peste cineva important sau pompos sau amândouă, îi adăugăm 
numele. Avem pe listă chiar și câțiva oameni din compania asta. 

O'Brien recunoscu: 

— Se poate ca eu să fiu pompos uneori. E una din slăbiciu- 
nile mele. 

Arătă spre teancul de facturi. 

— Sunt și eu acolo? 

- Oscar, îi spuse Sharlett Underhill în, timp ce-i conducea 
spre ieşire, ăsta-i un lucru pe care n-ai să-l știi niciodată. 


11 


Ruth Goldman se afla la New York. 

Plecase ca să înceapă tratamentul la Institutul Sloan-Kette- 
ring și avea să lipsească două săptămâni. Ulterior urmau să fie 
necesare şi alte călătorii. 

Decizia fusese luată de către doctorul Levin, după studierea 
rezultatelor examenelor medicale de la ultima vizită a lui Ruth 
și discutarea lor prin telefon cu doctorii din New York. Le 
spuse lui Nim şi Ruth: 

— Nu pot face nici o promisiune; nimeni nu poate și nimic nu 
e clar. Dar am să merg până la a spune că eu și cei de la 
Sloan-Kettering suntem moderat-optimiști. 


458 


Mai mult nu putură scoate de la el. . 

Nim o dusese pe Ruth la aeroport ieri în zori, pentru un zbor 
fără escală cu American Airlines. Işi luară rămas bun emoționați. 

— Te iubesc, declară el chiar înainte ca Ruth să urce în avion. O 
să-mi fie dor de tine și-am să fac orice echivalent al rugăciunii. 

Ea râse şi-l mai sărută odată: 

- E ciudat, dar chiar cu toate astea, n-am fost în viața mea 
mai fericită. i 

La New York, Ruth locuia la niște prieteni și avea să se ducă 
la institut câteva zile pe săptămână, ca pacientă ambulatorie. 

Leah si Benjy se mutaseră iar la bunici. De astă dată, întru- 
cât relațiile dintre Nim și Neubergeri erau acum cordiale, Nim 
promisese să vină din când în când la cină, pentru a fi cu copiii. 

De asemenea, Nim — ca îndeplinire a unei promisiuni mai 
vechi aranjase s-o ducă pe Karen Sloan la un concert simfonic. 

Primise, de câteva zile, una din scrisorile lui Karen, care 
spunea: 


Zile vin, zile se duc 

În unele ești printre știri 

Cu Begin, Sadat, Sehmidt, Botha, Carter, 
Giscard d'Estaing și Episcopul Muzorewa. 

Dar dintre aceștia toți, un unic Nimrod Goldman 

Merită prima mea pagină: 

E mai bine să citesc de tine, 

Dar şi mai bine 

Să vâd, să aud, să fiu atinsă și să împărtășesc 

Și personal să iubesc. 


Oftase citind-o, căci dorise sincer s-o vadă pe Karen, apoi își 
spusese vinovat: orice complicaţie în viața lui personală și-ar 
face-o cu propria mână. Din memorabila seară când el și Karen 
făcuseră dragoste, trecuse pe la ea s-o mai vadă de două ori pe 
timp de zi, dar vizitele fuseseră scurte și pe fugă, cu Nim în 
drum de undeva spre altundeva. Știa că femeia tânjea după mai 
mult timp petrecut împreună, cu mai multă intimitate. 

Absența lui Ruth părea o ocazie de a fi cu Karen într-un 
mod mai satisfăcător, iar a merge la concert, în loc de a-și 
petrece seara acasă la ea, era un compromis față de propria-i 
conștiință. 


459 


* * 


Când ajunse la apartamentul lui Karen ea era gata, îmbrăcată 
într-o rochie roșie-închisă de efect și un. „Singur şirag de perle. 
Părul ei lung și "blond, periat şi lucitor, îi cădea în jurul ume- 
rilor. Gura largă şi ochii albaștri-blânzi surâdeau a cald salut. 
Unghiile degetelor prelungi, rezemate pe micul pupitru, erau 
manichiurizate și strălucitoare. 

În „timp ce se sărutau, lăsându-și apropierea să se prelun- 
gească, Nim își simți dorința pentru Karen, care fusese doar 
adormită, reînviind inconfundabil. Fu ușurat la gândul că ieșeau 
în oraș. 

După un minut două, când Josie intrase şi era ocupată să 
decupleze scaunul de la priza din perete pentru a fi mai mobil, 
Karen spuse: 

— Nimrod, ai fost sub tensiune. Se vede. 

— S-au întâmplat câteva lucruri, admise el. Despre unele ai 
citit. Dar în seara asta suntem numai tu, eu şi muzica. 

— Şi eu, spuse Josie, dând ocol până în fata s scaunului rulant; 
îngrijitoarea îl privi radioasă pe Nim, care era în mod clar unul 
dintre favoritii ei. Dar tot ce voi face va fi să vă duc pe amândoi 
cu maşina. Dacă veniţi jos cu Karen în câteva minute, domnule 
Goldman, eu am s-o iau înainte și-l aduc pe Humperdinck. 

Nim râse: 

— A, Humperdinck! Cum este furgoneta ta cu o Jerson 
tate? o întrebă el pe Karen. 

— Tot minunată, dar... 

Chipa! i se înnoură. 

„„de cine-mi fac èu griji e tata. 

- În ce sens? 

Karen clătină din cap: 

— Hai s-o lăsăm acum. Poate-am să-ți spun mai târziu. 

Ca de obicei, Nim se minună de dexteritatea cu care Karen, 
nefolosindu-și decât tubul de suflat- -şi-sorbit, își pilotă scaunul 
afară din apartament, de-a lungul unui coridor, până la lift. 

Pe drum o întrebă: 

— Cât timp te ţine bateria? 

— În seara asta sunt complet încărcată, zâmbi Karen. Așa că, 
folosind bateria pentru scaun și respirator, probabil patru ore. 


460 


Pe urmă, va trebui să mă bag iar la priza dragului și bătrânului 
GSP & L. 

ÎI fascina cât de subțire era firul ce-o tinea pa Karen legată 
de viaţă, și faptul că electricitatea o făcea să trăiască. 

prop6 de GSP& L, spuse ea, ce probleme mai ai? 

— A, avem întotdeauna un sortiment nou. Răsar ca buruienile. 

— Nu, serios. Vreau să știu. 

— Păi, așa deodată, petrolul a devenit grija noastră cea mai 
mare. Ai auzit că ultimele convorbiri între OPEC şi Statele 
Unite au eșuat azi? 

— S-a transmis la radio înainte de a veni tu. Țările exporta- 
toare de petrol spun că nu vor mai accepta bani de hârtie. 
Numai aur. 

— Au amenințat cu asta de mai multe ori. 

Nim îşi amintea conversaţia sa cu Eric Humphrey și D-l 
Magistrat’ Yale: cu puţin timp înainte de Crăciun. Atunci, 
situația petrolului fusese îngrijorătoare; acum, în martie, 'era 
grav'critică. Adăugă: 

— De astă dată se pare că vorbesc serios. 

— Dacă petrolul de import nu mai vine, întrebă lSaren, cum 
au să meargă lucrurile? 

— Mult mai rău decât cred cei mai mulți dintre oameni. Peste 
jumătate din petrolul pe care-l foloseşte America e importat, şi 
optzeci și cinci la sută din el vine de la tările membre OPEC. 

Continuă: 

- Chiar și acum, totuși, se are în vedere o raționalizare a 
petrolului, mai mult în "materie de mașini și benzină, nu 
electricitate. 

Nim reflectă din nou, la fel cum făcuse pe drum în cursul 
serii: cea mai dramatică dintre confruntările de până acum cu 
naţiunile petrolifere din OPEC, cu un potenţial mult mai devas- 
tator decât embargoul arab din 1973- 74, se produsese brusc în 
ultimele patruzeci şi opt de ore. Fusese o posibilitate de care 
mulți știuseră dar "relativ puțini o luaseră în serios. Eternii 
optimisti, inclusiv unii în poziții înalte, încă mai sperau că o 
dare finală a cărţilor pe faţă putea fi evitată, că într-un fel sau 
altul Niagara de petrol importat va continua să curgă. Nim nu le 
împărtășea convingerea. 

li veni un gând cu privire la Karen. Înainte de-a şi-l putea 
exprima, ajunseră la ascensor și ușile se deschiseră. 


461 


Aflati deja înăuntru, singurii alți -ocupanți erau doi copii 
- un băiat şi o fetiță, veseli şi cu fețe proaspete, de vreo nouă şi 
zece ani probabil. 

— Salut, Karen! spuseră amândoi în timp ce scaunul pe roți, 
urmat de Nim, intra în cabină. 
- Bună, Philip ş şi Wendy, le răspunse Karen. Mergeţi afară? 
Băiatul răspunse: 
— Nu. Doar la parter să ne jucăm. 
ÎI privi pe. Nim: 
— El cine-i? 
— Dumnealui este domnul Goldman. 
Lui Nim îi spuse: 
— Ei sunt doi din vecinii și prietenii mei. 
În timp ce liftul cobora, cu toții schimbară saluturi. 
— Karen, întrebă băieţelul, pot să te ating pe mână? 
— Sigur că da. 
O făcu, mişcându-şi delicat vârfurile degetelor, apoi întrebă: 
- Poţi să simţi asta? 
- Da, Philip. 'Ai mâini delicate. 
Copilul păru interesat și încântat. 
Fără să vrea a rămâne mai prejos, fetița se interesă: 
— Karen, vrei să-ţi schimbi picioarele? 
— Păi... bine. 
Cu grijă, părând că știa ce face, fata ridică piciorul drept al 
Karen şi îl petrecu peste stângul. 

- Mulţumesc, Wendy. 

În holul de la parter, copiii îşi luară rămas bun și fugiră. 
- A fost frumos, spuse Nim. 
— Şuiu, zâmbi cu căldură Karen. Copiii sunt atât de firești. 
Nu se tem, nu se fâstâcesc, așa ca adulții. Când m-am mutat aici 
cu locuinta, copiii din bloc mă întrebau de pildă: „Care-i 
necazul cu tine?“ sau „Tu de ce nu poţi să umbli?“ iar când îi 
auzeau părinţii, le făceau »S$St“ A durat un timp, dar i-am făcut 
pe toti să înțeleagă că nu mă deranjau întrebările, de fapt erau 
chiar binevenite. Dar încă mai sunt unii adulți care nu se pot 
simţi niciodată la largul, lor. Când mă văd, întorc privirea în 
partea cealaltă. 

In fața intrării blocului, Josie aștepta cu maşina. Era un 
„Ford“, vopsit într-un verde deschis plăcut; o portieră glisantă 
lată pe latura dinspre trotuar era deja deschisă. Karen își 


462 


arti 


lu 


manevră scaunul până ajunse cu fața spre ușă, la câțiva pași 
distanță. 

acă te uiţi, îi spuse ea lui Nim, vei vedea ce-a făcut dom- 
nul Paulsen al tău pentru a mă ajuta să urc în Humperdinck. 

În timp ce Karen vorbea, Josie ridică două bucăţi de oțel cu 
profil U din interiorul furgonetei. Ataşând ambele” caneluri în 
niște locașuri de la baza uşii, lăsă capetele opuse pe trotuar. 
Între interiorul mașinii și sol se întindea acum o dublă rampă, a 
cărei lățime era pe măsura roților de la scaunul lui Karen. 

Apoi Josie păşi în maşină şi luă un cârlig prins în capătul 
unui cablu de otel; cablul era fixat de un vinci electric, în partea 
opusă. Aduse cârligul până la scaunul rulant, îl prinse într-o 
carabină metalică, apoi reveni la scripete. Atinse un comutator 
şi-l tinu apăsat. 

-- Îi dăm drumul! anunță Karen. Odată cu cuvintele ei, 
scaunul rulant începu să fie tractat lin în susul rampei. Odată 
ajuns înăuntru, Josie îl roti, roțile lunecând cu precizie în două 
repere de pe planşeu, unde fură imobilizate cu nituri. 

Rânjind, Josie îi spuse lui Nim: 

— Dumneavoastră stati în față, domnu” Goldman. Cu şoferul. 

În timp ce ieșeau din curtea casei în stradă, Nim se râsuci în 
scaun pentru a vorbi cu Karen. Reveni la ceea ce era pe cale să 
spună când ajunseseră la lift. 

— Dacă ajungem la o raţionalizare serioasă a petrolului, vom 
trece aproape cu siguranță pe stingeri ciclice. Ştii ce-s astea? 

— Cred că da, dădu Karen din cap. Înseamnă că energia elec- 
trică va fi întreruptă în locuri diferite pe intervale de câteva ore. 

— Da, cel mai probabil trei ore pe zi pentru început, apoi 
pentru perioade mai lungi dacă situația se înrăutățește. Oricum, 
dacă se întâmplă așa ceva, am să mă asigur că eşti prevenită 
dinainte, după, care va trebui să mergi la un spital cu centrală 
electrică proprie. 

— Redwood Grove, spuse Karen. Acolo ne-am dus Josie şi 
cu mine în noaptea când Prietenii ăia ai Libertăţii au-aruncat în 
aer substațiile și am avut pană de curent. 

- Mâine, îi zise Nim, am să mă interesez cât de bun le e 
generatorul la Redwood "Grove. Uneori, rezervele astea nu fac 
două parale pentru că nu sânt întreținute corespunzător. Când 
au fost marile întreruperi de la New York, unele din ele nici 
măcar n-au putut porni. 


463 


— N-am să-mi fac probleme. Nu când ai tu grijă de mine, 
Nimrod. 

Josie era o soferiță atentă, iar Nim se relaxă în timpul dru- 
mului până la Palatul Artelor, unde cânta orchestra simfonică a 
orașului. La intrarea principală a Palatului, în timp ce Josie 
debarca scaunul cu Karen, ajutorul sosi prompt sub chipul unui 
îngrijitor în uniformă care-i conduse pe Karen și Nim pe o ușă 
laterală şi într-un ascensor ce-i purtă până la "loja principală. 
Acolo aveau locuri în rândul întâi dintr-un separe, iar drumul 
lui Karen fu facilitat cu o rampă mobilă. Era evident că Palatul 
Artelor avea deprinderea pacienţilor în fotolii rulante printre 
spectatorii săi. 

După ce se instalară, privind în jurul ei, Karen spuse: 

— Asta-i tratament special, Nimrod. Cum ai reușit? 

— Dragul și bătrânul de GSP & L, precum îi zici tu, are o 
oarecare influenţă. 

Teresa Van Buren era aceea care, la solicitarea lui Nim, 
rezolvase cu locurile în lojă și facilităţile pentru Karen. Când se 
oferise să plătească, Tess îi spusese: „Nici nu te gândi! Au mai 
rămas câteva bacșișuri de protocol. Bucură-te cât mai durează“. 

Nim îi tinu lui Karen un program ca să-] citească dar, după 
un moment, femeia clătină din cap: 

= O să-mi placă să ascult, dar am mereu impresia că notele 
din programe şi critica muzicală sunt făcute de oameni care 
încearcă să dovedească ce deştepţi sunt. 

Nim chicoti: 

— De acord. 

În timp ce luminile din sală scădeau și dirijorul urca pe 
podium, întâmpinat cu aplauze, Karen spuse” încet: 

— Nimrod, situaţia dintre noi s-a schimbat, nu-i așa? 

Fu luat pe nepregătite de observaţia ei dar nu avu timp să 
răspundă înainte de a începe muzica. 

Programul era alcătuit în principal din Brams. „Variaţiuni pe 
o Temă de Haydn“ la început. Imediat după aceea: „Concertul 
numărul 2 pentru pian în si-bemol major“: minunatul solist era 
Eugene Istomin. Concertul pentru pian 'se număra printre 
favoritele lui Nim dar, judecând după atenţia ei lacomă, și ale 
lui Karen. În timpul celei de-a treia părți, cu emotionanta, obse- 
danta ei partitură de violoncel, Nim Antinse mâna, punând-o 


464 


peste a lui Karen. Când ea întoarse capul, văzu că avea ochii 
umeziţi de lacrimi. 

În sfârșit, muzica se încheie în aplauze susţinute cărora li se 
alătură și Nim. 

-Te rog! Pentru amâmdoi, insistă Karen — iar luminile se 
aprinseră în sală pe timpul pauzei. 

In timp ce ceilalți își părăseau locurile ca să se plimbe, Nim 
şi Karen rămaseră' unde se aflau. Amândoi tăcură câteva 
momente, apoi ea spuse: 

— Dacă, vrei, poți să-mi răspunzi acum la întrebare. 

N-avea nici o nevoie să afle la ce întrebare și, oftând, zise: 

— Cred că nimic nu rămâne neschimbat la nesfârșit. 

— Ar fi o prostie să credem că da, recunoscu Karen, şi vreau 
să știi că nici n-am crezut-o vreodată. A, e frumos să visezi uneori, 
să Jinduiești imposibilul și să vrei ca tot ce-i bun să dureze, dar un 
lucru pe care l-am învățat e să fiu realistă. Fii sincer cu mine, Nim- 
rod. Ce s-a întâmplat? Ce s-a schimbat de data trecută si până acum? 

“Atunci îi spuse. li povesti despre Ruth, despre răul invadator 
ce-i amenința viața și cum - din cauza lui — ea și cu Nim își 
regăsiseră drumul, pe care o vreme și-l pierduseră. 

Karen ascultă în tăcere. Apoi spuse: 

— Am știut din clipa când te-am văzut în seara asta că s-a 
schimbat ceva, ceva important şi personal. Acum că știu de ce, 
mă bucur pentru tine într-un fel şi sunt tristă — bineînțeles — 
într-un altul, mai ales pentru soția ta. 

— S-ar putea să avem noroc. 

— Sper și eu. Unii oameni au. 

__ Orchestra intra pentru a doua jumătate a concertului. Ceilalți 
spectatori își reocupau locurile. 

Karen spuse calmă: 

— Nu mai trebuie să fim amanți, tu și cu mine. N-ar fi cinstit, 
sau drept. Dar sper să rămânem prieteni ș şi să te'văd din când în când. 

O atinse din nou pe mână și reuși să spună, înainte să 
înceapă muzica: 

— Prieteni, pentru totdeauna! < 


4 


În drum spre casă fură mai tăcuţi decât la venire. 

Josie părea să fi simţit şi ea schimbarea și nu vorbi mult. Îi 
așteptase afară cu Humperdinck, după ce-și vizitase nişte 
prieteni cât timp Nim şi Karen se aflaseră în Palatul Artelor. 


465 


După o vreme, răsucindu-se din nou în scaunul din față 
pentru a o privi pe Karen, Nim spuse: 

— Mai devreme, mi-ai spus că eşti îngrijorată pentru tatăl tău. 
N-ai vrut să vorbeşti despre asta. Acum vrei? 

— N-am nimic împotrivă. Decât că nu-s multe de spus. Știu 
că 'tăticul are un anume necaz — financiar, cred; a făcut aluzii, 
dar n-a vrut să-mi spună exact ce este. Oricum, asta-nseamnă că 
nu-l voi mai avea multă vreme pe Humperdinck. 

— De ce? exclamă șocat Nim.’ 

— Ratele lunare sunt prea mari pentru părinții mei. Ți-am 
spus, cred, că banca tatei n-a vrut să-i împrumute banii, așa că 
s-a dus la o companie financiară cu dobândă mai mare. Cred că 
asta, si problemele de serviciu, s-au adunat. 

ite, aș vrea să ajut... 

— — Nu! Am mai spus odată că n-am să primesc niciodată bani 
de la tine, Nimrod, şi am vorbit serios. Ai propria ta familie de 
care să te îngrijeşti. Plus de asta, cât îl iubesc eu de mult pe 
Humperdinck, m-am descurcat fără nici o furgonetă înainte și-o 
pot face iarăşi. Pentru tăticul meu sunt îngrijorată. 

-Chiar aș dori, îi zise Nim, să pot face ceva. 

— Rămâi prietenul meu, Nimrod. Asta-i tot ce-ti cer. 

Își urară noapte bună — cu un sărut blând, fără _Patimă 
de-acum — în fața blocului lui Karen. La propunerea ei, întrucât 
spunea că e obosită, Nim nų urcă, ci porni trist spre mașina sa, 
parcată la distanță de-o stradă. 


12 


In ultima săptămână a lunii martie, criza dramatică de petrol 
erupse pe neașteptate, eclipsând orice altceva, dominând știrile 
interne și internaționale. 

-E ca un război iminent, observă cineva la o întrunire a 
comitetului administrativ al GSP & L. Te tot gândesti că n-o să 
se-ntâmple, așa că totul e ireal până încep puștile să tragă. 

Decizia unanimă a națiunilor din OPEC n-avea nimic ireal. 
Membrii OPEC - tările arabe şi Iranul, Venezuela, Indonezia, 
Nigeria — decretaseră cu câteva zile în urmă: după ce petro- 
lierele din mările boreale și porturile Statelor Unite şi-au 


466 . ` 


debarcat încărcătura, nu se va mai trimite nici un strop de petrol 
în S.U.A. până nu se rezolvă disputa asupra ! modalităţii de plată. 

Naţiunile membre ale OPEC declarau că au mari rezerve de 
dolari cu care să- şi acopere embargoul, mult mai îmbelșugate, 
subliniau ele — decât stocurile de petrol ale S.U.A. 

— Din păcate, e-al dracului de adevărat, se răsti un Secretar 
de Stat obosit de-atâtea drumuri, în fata reporterilor din 
Washington într-un moment nediplomatic, scăpat de sub control. 

In sânul Golden State Power & Light, la fel ca pretutindeni 
pe tot cuprinsul țării, se luau decizii strategice urgente. În juris- 
dicția GSP & L, nu se mai punea întrebarea „dacă“ vor avea loc 
întreruperi temporare pe arie largă, ci „cât de curând“ și la ce scară. 

Cei doi ani anteriori de secetă în California și slabele căderi 
de zăpadă iarna în Sierra Nevada complicau problema, rezer- 
vele hidroelectrice fiind semnificativ mai mici ca de obicei. 

Nim, pe care rolul său de vicepreşedinte cu planificarea îl 
plasa în centrul activităților, se angajă într-o febrilă succesiune 
de conferințe, având scopul de a revedea planurile de urgență și 
de a hotări prioritățile. 

Între timp, unele priorități de stat și naționale fuseseră, deja, 
decretate. 

Președintele ordonă raționalizarea imediată a benzinei și o 
schemă de cupoane auxiliare, aflate de-o vreme „Pe, raft“, urma 
să fie activată în câteva zile. În plus, se interziseră toate vân- 
zările de benzină începând de vineri seara până luni dimineața. 

Tot de la Washington emanase și un edict oprind toate 
evenimentele sportive majore și alte distracții ce adunau mase 
mari de oameni, închizând și parcurile naționale. Obiectivul era 
de a reduce călătoriile inutile, mai ales cu automobilul. Se declară 
că era posibil să se închidă mai- târziu teatrele şi cinemato- 
grafele. 

Toate serviciile de utilitate publică folosind petrolul primiră 
ordin să înceapă „economiile parţiale“ ciclice, reducându- -şi 
voltajul cu cinci la sută. 

Unitățile de productie a energiei electrice prin arderea căr- 
bunilor — mai ales în centrul Statelor Unite — fură instruite să 
transmită cât de mult curent îşi puteau permite, spre coastele 
estice şi vestice, care puteau fi cel mai greu lovite de embargoul 
asupra’ petrolului și unde se aşteptau concedieri masive din 
partea uzinelor şi intreprinderilor lipsite de electricitate. 


467 


Formula era ,„Cărbune prin Cablu“. Oricum, efectul ei avea să 
fie limitat, parțial din cauză că zona centrală a Statelor Unite 
avea nevoie de propriul său curent electric pentru uz local, şi de 
asemenea fiindcă liniile de transmisie pe distanțe lungi erau 
puține la număr. 

"Acum li se ordonă şcolilor din multe regiuni să se închidă, 
redeschizându-se vara, când necesităţile de iluminare şi 
încălzire aveau să fie mult mai mici. 

Fură elaborate curbe de sacrificiu în transportul aerian, 
urmând să se anunţe în curând. 

Publicul fu prevenit că erau posibili pasi mai drastici — 
inclusiv weekenduri de trei sau chiar patru zile — dacă situația 
petrolului nu se ameliora. 

Toate măsurile oficiale erau însoțite de apeluri la conser- 
varea voluntară a energiei în toate formele ei. 

La Golden State Power & Light, orice altă discuţie era 
umbrită de cunoașterea faptului că propriile rezerve de’ petrol 
ale rețelei erau suficiente pentru numai treizeci de zile de 
functionare normală. 

e vreme ce încă mai avea să sosească o cantitate de petrol 
proaspăt, aflat pe drum în petroliere, se hotărî ca „stingerele 
ciclice“ să fie amânate până în a doua săptămână a lunii mai. 
Apoi, inițial, tăierile de curent aveau să dureze câte trei ore pe 
zi, după care era posibil să fie nevoie de măsuri mai draconice. 

Dar chiar şi primele opriri ale curentului, deveni clar, aveau 
să provoace disfuncţii şi pagube în economia statului. Nim ştia 
cât de sumbră era situația; la fel și ceilalți implicați direct. Dar 
publicul în general, credea Nim, încă nu percepuse, sau poate 
nu voia, deplina semnificaţie a celor ce se întâmplau. 

Pe lângă îndatoririle sale curente şi datorită reinstalării ca 
purtător de cuvânt al companiei, lui Nim i se cerea să explice 
situaţia existentă și perspectivele. - 

um cele doùă noi responsabilități îl tensionau, îi spuse 
Teresei Van Buren: 

- Bine, preiau eu de la tine ocaziile importante, dar pentru 
mărunțișuri o să te rog să te foloseşti de oamenii tăi. 

Femeia îl asigură că va face î întocmai. 

A doua zi, directoarea relaţiilor cu publicul apăru în biroul 
lui Nim: 

— E o emisiune t.v. la amiază intitulată „Pauza de prânz“. 


468 


- Poate nu mă crezi, Tess, replică el, dar n-o urmăresc 
niciodată. 

— Mhm, mhm; vai ce banc bun. Ei bine, nu te repezi prea 
tare să expediezi programele din timpul zilei. Există un milion 
de gospodine care se.uită, iar mâine redacţia t.v. vrea să le 
explice criza de energie. 

— De către mine, cred. 

— Normal. Cine se pricepe mai bine? 

Nim rânji: 

— Okay, dar fă ceva pentru mine. Toate posturile t.v. sunt 
specialiste î în irosirea timpului. Te cheamă acolo devreme și pe 
urmă te țin s- aștepți la nesfârșit până- ncepi. Știi cât sunt de 
ocupat așa că, măcar o dată, încearcă să aranjezi un am-intrat, 
am-ieşit. 

oi veni chiar eu cu tine, spuse Van Buren. Și o s-o 
tezoly, Promit. 

După cum avea să reiasă, promisiunea nu fu respectată. 

„Pauza de prânz“ era o emisiune de-o oră care intra în 
emisie la amiază. Directoarea relațiilor cu publicul ș si Nim sosiră 
la studiourile de televiziune la 11.50. În foaier îi întâmpină o 
asistentă de platou; la fel ca atâţia alții care lucrau în televizi- 
une, se îmbrăca și arăta de parcă săptămâna trecută ar fi absolvit 
liceul. Purta emblema standard a oficiului — ecusonul `- și 
ochelarii în păr. 

— O, da, domnul Goldman. Veţi intra ultimul, la unu fără 
zece. 

- Hei, stai putin! protestă Van Buren. Am fost asigurată că 
domnul Goldman intră la începutul emisiunii. E unul din 
cadrele noastre superioare iar timpul său este prețios, mai ales 
acum. 

— Ştiu, zâmbi dulce asistenta, dar realizatorul s-a răzgândit. 
Subiectul domnului Goldman e destul de greu. S-ar putea să 
deprime telespectatorii. 

— Asta și trebuie, să-i deprime, spuse Nim. 

- Dacă 'da, şi închid televizorul, atunci s-a terminat cu pro- 
gramul nostru, 'spuse fermă tânăra. Poate v-ar face plăcere să 
veniți cu mine pe platou cât așteptați. Apoi veți putea urmări 
restul emisiunii. 

. Van Buren îl privi pe Nim, ridicând braţele într-un gest de 
neputinţă. 


469 


Resemnat, știind câte treburi urgente ar fi putut rezolva în 
ora pierdută, Nim î îi spuse: 

— Okay. 

A pisică de platou, care jucase de multe ori aceeași scenă, îi 
chemă: 

— Veniti cu mine, vă rog. 

Platoul de filmare, multicolor şi viu luminat, era conceput 
spre a arăta ca un living room. Piesa sa centrală era o sofa de un 
portocaliu viu, ocupată de doi întervievatori cunoscuți — Jerry și 
Jean — tineri, vioi, băgati în priză. Trei camere t.v. se 'preumblau 
prin fața lor în semicerc. Invitații aveau să li se alăture modera- 
torilor, sub lumina proiectoarelor, unul câte unul. 

Primele zece minute ale emisiunii erau afectate unui urs 
dansator de la un circ în turneu, iar următoarele zece unei 
bunicuțe de șaptezeci de ani ce venise de la Chicago pe patine 
cu rotile. 

— Am schimbat cinci perechi, se lăuda ea, și aș fi ajuns aici 
mai curând, dar poliția nu m-a lăsat să circul pe autostrăzile 
interstatale. 

Ultimul dinaintea lui Nim fu „Medicul casei“ din „Pauza de 
prânz“ 

— Apare zilnic și are o popularitate teribilă, le mărturisi în 
şoaptă asistenta de platou. Oamenii pun televizorul pe progra- 
mul nostru anume, şi tocmai de-asta, când îi veţi succeda, au să 
vă asculte. 

Doctorul, de vreo cincizeci de ani, cărunt și distins, era un 
actor țeapăn ce știa fiecare truc din manualul televiziunii, 
inclusiv cum să surâdă dezarmanț, când s-o facă pe medicul patern 
şi în ce moment să folosească o diagramă simplistă a stomacului. 

— Subiectul meu de azi, își informă el publicul nevăzut, este 
constipaţia. 

Nim privea și asculta, fascinat. 

„Mulţi oameni își fac griji fără rost. Ceea ce nu trebuie 
făcut! e consumul de laxative. Milioane de dolari se încasează pe 
ele an de an — o enormă risipă; multe fac rău la sănătate... 
Majoritatea constipațiilor sunt „închipuite“. Scaunul zilnic 
poate fi un fetiş inutil... Lăsaţi ciclul dumneavoastră natural 
să-și urmeze propriul curs. Pentru unii, cinci-șapte zile fără 
scaun pot fi normale. Aveţi răbdare, așteptați... O reală pro- 
blemă: unii oameni nu urmează imediat chemarea naturii. Sunt 


470 


ocupați, amână. Asta nu-i bine. Intestinele se descurajează, 
obosite de atâtea încercări.. . Consumaţi mâncăruri ușor dige- 
rabile, beti multă apă pentru a vă menține umiditatea... 

Van Buren se aplecă din scaunul ei: 

— O Doamne, Nim! lartă-mă. 

-Nue cazul, o asigură el încet. n-aș fi vrut s-o pierd. Sper 
doar să nu urmez ca o deceptie. 

Doctorul dispăru de pe ecran, înlocuit de o reclamă. 
Asistenta de platou îl luă pe Nim de brat: 

— Urmati dumneavoastră, domnule Goldman: 

Îl escortă până în centrul “platoului, unde fu poftit să ia loc. 

În timp ce reclamele continuau, Nim și intervievatorii îşi 
strânseră mâinile. Jerry, încruntându-se, îl preveni: i 

— Suntem în întârziere. N-avem prea mult timp, așa că dați 
răspunsuri scurte. 

Preluă o foaie cu notații de la un recuziter, apoi, ca și cum ar 
fi apăsat un comutator, i se așternu zâmbetul și se întoarse spre 
un aparat: 

— Ultimul nostru invitat de astăzi cunoaște multe lucruri 
despre electricitate și petrol. Este... 

După introducere, Jean îl întrebă radioasă pe Nim: 

- Vom avea într-adevăr întreruperi ale curentului electric, 
sau totul nu e decât o nouă sperietură, ceva ce nu se va întâmpla 
până la urmă? 

— Nu e nici o sperietură și se va întâmpla. 

( Vreti răspunsuri scurte, spuse Nim în sinea sa; atunci, poftim.) 

Jerry consulta foaia care i se dăduse: 

— În legătură cu acea pretinsă criză de petrol... 

Nim îl întrerupse repede: 

- Nu e pretinsă. 

Zâmbetul intervievatorului se lărgi. 

— Să zicem că asta o lăsăm așa. 

Reveni la însemnări: 

— Oricum, n-am primit noi recent în California o cantitate de 
petrol — petrol sosit din Alaska, prin conductă? 

— Au existat câteva surplusuri locale temporare, fu Nim de 
acord. Dar acum, cu restul tării într-o nevoie desperată de 
petrol, orice supliment va dispărea repede. 

-Pare un act egoist, spuse Jean, dar n-am putea păstra 
petrolul acela din Alaska în California? 


471 


— Nu, clătină Nim din cap. ÎI controlează guvernul federal, şi 
are deja un program de alocare. Fiecare stat, fiecare oraș din 
tară, presează Washington-ul, cerând o parte. Asta nu va 
însemna mult pentru nimeni, când petrolul domestic disponibil 
se va răspândi în toate părțile. 

— Inteleg, spuse Jerry, consultându-și încă odată notele, că 
Golden’ State Power are o rezervă de- petrol pentru treizeci de 
zile. Asta nu sună tocmai rău. 

— Cifra e adevărată într-un singur sens, recunoscu Nim, dar 
confuză în altul. Pe de o parte, e imposibilă folosirea petrolului 
din fiecare rezervor până la fund. Pe de altă parte, petrolul nu se 
găsește întotdeauna acolo unde e cea mai mare nevoie de el; o 
uzină generatoare poate duce lipsă de petrol, alta are destul 
porta mari cantități de petrol dintr-un loc în altul sunt limitate. 
Din ambele motive, douăzeci şi cinci de zile ar suna mai realist. 

- Mă rog, spuse Jerry, să sperăm că totul va reveni la normal 
înainte de trecerea acestor zile. 

— Nu există nici cea mai mică șansă, spuse Nim: Chiar dacă 
se ajunge la o înțelegere cu națiunile 'din OPEC, va fi nevoie de... 

- Scuzaţi-mă, îl întrerupse Jean, dar timpul e scurt și mai am 
o întrebare, ' domnule Goldman. Compania dumneavoastră nu a 
putut prevedea ceea ce s-a întâmplat cu petrolul și să-și fi făcut 
alte planuri? e 

Nesimtirea, nedreptatea, incredibila naivitate a întrebării îl 
uluiră pe Nim. Se trezi mânia în el. Stăpânindu-și- -0, răspunse: 

- Golden State Power & Light a încercat să "facă exact acest 
lucru timp de cel puțin zece ani. Dar tot ceea ce a propus 
compania noastră — centrale geotermale, cu pompe, cu combus- 
tibil cărbune, cu energie nucleară — totul a întâmpinat opoziţia, 
amânarea sau zădărnicirea din partea... 

— Regret sincer, îl întrerupse Jerry, dar tocmai ni s-a terminat 
timpul. Vă mulțumim, domnule Goldman, pentru prezența 
dumneavoastră alături de noi. 

Se adresă unui trânsfocator: 

— Printre invitaţii interesanti de mâine la „Pauza de prânz“ se 
va număra un swami indian şi.. 

În drum spre ieşirea din călădirea postului de televiziune, 
Teresa Van Buren îi spuse lui Nim, dezamăgită: 

Nici chiar acum nu.ne crede nimeni, nu-i așa? 


472 


— Au să ne creadă destul de curând, răspunse Nim. Când vor 
tot apăsa toţi pe comutatoare și n-o să se întâmple nimic. 


În timp ce pregătirile pentru întreruperile pe scară largă își 
urmau cursul, iar la GSP & L domnea o senzaţie de criză, 
contradicţiile persistau. 

Una consta în dezbaterile Comisiei energetice pentru Tuni- 
pah, care continuau, neschimbate, în înnebunitorul lor ritm inițial. 

— Un străin de pe Marte, aplicând bunul simţ, observă Oscar 
O'Brien în timpul mesei de prânz alături de Nim şi Eric 
Humphrey, ar presupune, în lumina prezentei noastre situaţii de 
urgență cu petrolul, că aprobarea procedurilor pentru proiecte 
ca Tunipah, Fincastle şi Devil's Gate ar înainta mai repede. Ei 
bine, domnul Marte Bunsimţ ar greşi de moarte. 

Consilierul general luă posac o îmbucătură de mâncare, apoi 
continuă: 

— Când participi la o audiere din-alea, ascultând mărturiile și 
aceleași argumente repetate de-o mie de ori despre procedură, ai 
crede că nimeni nu ştie sau nu-i pasă de ce se petrece în lumea 
reală de afară. A, aprop6, avem un grup nou care ni se opune 
pentru Tunipah. Se intitulează CANED, ceea ce, dacă ţin bine 
minte, înseamnă „Crusaders Against Needless Energy Deve- 
lopment“". Şi, în comparatie cu acuzațiile CANED împotriva 
Golden State Power & Ligħt, Davey Birdsong ne era prieten și 
aliat. 

— Opoziția e un monstru cu capete de hidră, medită Eric 
Humphrey și adăugă: sprijinul Guvernatorului față de Tunipah 
pare să fi contribuit cu foarte puţin, dacă nu chiar cu nimic. 

— Asta fiindcă birocrația e mai puternică decât guvernatorii, 
preşedinţii,. sau oricare dintre noi, spuse O'Brien. A lupta în 
zilele noastre contra birocrației e ca a te lua la trântă cu o mare 
de noroi cât timp stai cufundat în ea până la subsuori. As face o 
prezicere: când înreruperile vor lovi clădirea Comisiei 
energetice, dezbaterile despre Tunipah-vor continua la lumina 
lumânărilor — fără ca altceva să se fi schimbat. 

Cât despre geotermala de la Fincastle și hidrocentrala cu 
pompe de la Devil's Gate, consilierul general raportă că datele 


* „Cruciații Împotriva Dezvoltării Energetice Inutile“ (N.T.). 


473 


de începere a audierilor publice nici măcar nu fuseseră încă 
stabilite de către agenţiile de stat responsabile. 

Nemulțumirea generală a lui Oscar O'Brien, la fel ca și cea a 
lui Nim, se răsfrângea ȘI asupra falsului Sondaj al 'consu- 
matorilor distribuit în cartierul North Castle al orașului. 

Trecuseră aproape trei săptămâni de când' chestionarul 
plănuit atât de migălos intrase în circulație, iar acum se părea că 
încercarea de a-l prinde în cursă pe liderul terorist, Georgos 
Archambault, fusese sortită esecului, pierdere de timp ș şi bani. 

În primele câteva zile de la expedierea masivă, sute de 
răspunsuri sosiseră înapoi și continuaseră astfel în săptămânile 
următoare. O sală mare din subsolul sediului GSP & L fusese 
rezervată pentru rezolvarea chestionarelor, un personal. de cinci 
funcționari fiind instalat acolo. Șase erau împrumutaţi de la diferite 
departamente, ceilalți doi recrutați din biroul Procurorului Distric- 
tual. Împreună, examinau chinuitor fiecare chestionar completat. 

Biroul D.A. ma? trimise şi fotografii mărite ale mostrelor 
caligrafice din jurnalul lui Georgos Archambault, iar functio- 
narii lucrau cu acestea înaintea ochilor. Ca măsură de pază 
contra erorilor, fiecare chestionar era examinat separat de trei 
oameni. Rezultatul era categoric: nu primiseră nimic care să 
corespundă probelor caligrafice. 

Acum, personalul special se redusese la doi, restul întorcân- 
du-se la îndatoririle lor obișnuite. Continuau să sosească pe zi 
câteva răspunsuri și erau supuse unui examen de rutină. Dar 
părea improbabil ca, în acest stadiu, să se mai primească vreun 
semnal de la Georgos Archambault. 

Pentru Nim, în orice caz, proiectul devenise mult mai puțin 
important decât problema critică a aprovizionării cu petrol ce-i 
ocupa toate zilele și noptile de lucru. 

In timpul unei ședințe de lucru, seara târziu, despre petrol — 

o reuniune în biroul lui Nim, cu Directorul de Aprovizionare cu 
combustibil al companiei, Șeful Prognozei de sarcină și încă doi 
conducători de departamente — primi un telefon ce nu avea 
nimic de-a face cu subiectul în discuţie, dar care îl tulbură 
enorm. 

Victoria Davis, secretara lui Nim, lucra și ea peste program 
şi sună de-afară pe când întrunirea era în curs de desfășurare. 

Nemulțumit de întrerupere, Nim ridică receptorul și răspun- 
se scurt: 


474 


- Da? 

— Miss Karen Sloan vă caută pe firul unu, îl informă Vicky. 
Nu v-aș fi deranjat, dar insistă că e ceva important. 

— Spune-i... 

Nim era cât pe-aci să spună c-o s-o sune el mai târziu, sau 
mâine dimineață, când se răzgândi. 

- Bine, vorbesc. 

Cu un „Mă scuzati“ adresat celorlalţi, apăsă un buton cu 
beculețul aprins al telefonului: 

- Bună, Karen. 

- Nimrod, spuse Karen fără nici o introducere, cu vocea 
sunându-i încordată, tata are necazuri serioase. Te-am sunat să 
văd dacă-l poţi ajuta. 

— Ce fel de necazuri? 

Nim își aminti că în seara când fusese cu Karen la concertul 
simfonic ea spusese cam acelaşi lucru, dar fără date concrete. 

— Am convins-o pe mama să-mi spună. Tăticu” nu vroia. 

Karen se opri; Nim simţea că face eforturi să-și regăsească 
stăpânirea de sine. Apoi urmă: 

— Ştii că tatăl meu are o mică firmă de instalații. 

- Da. 

Nim ținea minte că Luther Sloan vorbise despre afacerile lui 
în ziua când se întâlniseră cu toţii acasă la Karen. Fusese 
prilejul când amândoi părinţii îi mărturisiseră apoi lui Nim 
povara vinovăţiei față de fiica lor cvadriplegică. 

- Ei bine, continuă Karen, tăticu” a fost interogat de mai 
multe ori de oameni din compania ta, Nimrod, iar acum de 
detectivi de la poliție. 

-— Interogat despre ce? 

Din nou Karen ezită înainte de a răspunde. 

— Din ce zice mama, tăticul meu a preluat o mulțime de con- 
tracte de la o companie numită Quayle Electrical and Gas. Erau 
lucrări la liniile de gaze, ceva în legătură cu tevile care duc la 
contoare. 

— Mai spune-mi odată numele companiei aceleia, ceru Nim. 

— Se cheamă „Quayle“. Inseamnă ceva pentru tine? : 

— Da, înseamnă ceva, răspunse rar Nim, spunându-si în sinea 
sa că după câte se părea, aproape sigur, Luther Sloan era 
implicat în furtul de gaze. Deși Karen n-o știa, expresia ei 
„ţevile care duc la contoare“ trăda totul. Asta şi referirea la 


475 


Quayle Electrical and Gas Contracting, hoşii de energie pe scară 
largă demascați deja şi aflați încă sub investigația lui Harry 
London. Ce anume îi raportase foarte recent Harry? „Am o gră- 
madă de cazuri noi, precum si altele reieșite din ancheta 
Quayle. “După cum îi suna lui Nim, Luther Sloan putea fi prin- 
tre „ceilalți“. 

Neașteptata veste, conştientizarea a ceea ce implica, îl 
dobori. Presupunând că deducția sa era corectă, de ce o făcuse 
tatăl lui Karen? Probabil din motivul obișnuit, își spuse Nim: 
banii. Apoi îi trecu prin minte că putea ghici probabil ș si la ce se 
folosiseră banii. 

— Karen, spuse el, dacă-i ceea ce cred eu, este grav pentru 
tatăl tău și nu-s sigur că aș putea face ceva. 

Era conștient de prezenta subalternilor în încăpere, aștep- 
tându-l în timp ce vorbea şi încercând să pară că nu ascultau. 

- În orice caz, nu pot face nimic în seara asta, spuse Nim în 
receptor. Dar mâine dimineață o să aflu ce pot și pe urmă te sun. 

Dându-și seama că putea să fi părut neobișnuit de formal, 
continuă explicându-i despre ședința din biroul său. 

Karen se arată dezolată: 

— O, iartă-mă, Nimrod! N-ar fi trebuit să te deranjez. 

Nu, o asigură el. Mă poţi deranja oricând. lar mâine am să 
fac tot ce pot. 

În timp ce discuţia despre rezervele de petrol se relua, Nim 
încercă să se concentreze asupra celor ce se spuneau, dar de mai 
multe ori gândurile-i o luară razna. Se întrebă tăcut: oare viața, 
care îi făcuse atâtea figuri urâte lui Karen, era în curs de a-i mai 
plasa una? 


13 


Mereu şi mereu, uneori în somn, alteori când era treaz, o 
amintire îl bântuia pe Georgos Winslow Archambault. 

Era amintirea unei zile de vară de demult, în Minnesota, 
curând după a zecea aniversare a lui Georgos. În timpul vacan- 
tei se dusese să locuiască la o familie de fermieri — uitase exact 
de ce sau cum -— iar un fiu mai mic împreună cu Georgos 
intraseră într-un hambar vechi, la vânătoare de șobolani. 


476 


Uciseseră cu cruzime mai mulți șobolani, folosind furci cu dinţi 
ascuţiţi pentru a-i străpunge și la un moment dat un şobolan 
mare ajunsese prins într-un colt. Georgos tinea minte ochii 
lucitori ca două mărgele ai făpturii în timp ce cei doi băieți se 
apropiau. Apoi, desperat, șobolanul sărise, prin aer, înfigându- -și 
dinții în mâna celuilalt băiat. Copilul zbieră. Dar șobolanul nu 
supraviețui decât câteva secunde, căci Georgos’ îşi întoarse 
furca, doborând animalul pe jos, după care îi străbătu trupul cu 
țepușele. 

Şi totuși, din cine stie ce motiv, Georgos nu uitase niciodată 
gestul sfidător al șobolanului înaintea inevitabilului său sfârșit. 

Acum, în ascunzișul din North Castle, simțea o anume 
înrudire cu șobolanul acela. 

Trecuseră aproape opt săptămâni de când începuse Georgos 
să trăiască ascuns. Privită retrospectiv, lungimea perioadei de 
timp îl surprindea. Nu se așteptase să supraviețuiască atât de 
mult, mai ales după torentul de publicitate despre el și Prietenii 
Libertăţii, care urmase sabotajului de la Hotelul Cristofor Columb. 
Descrieri ale lui Georgos fuseseră puse în circulație pe scară 
largă și fotografii de-ale lui, găsite în casa de pe Crocker Street, 
apăruseră î în ziare și la televizor. Ştia, din reportajele de presă, 
că în cartierul North Castle şi prin "alte părți se pusese la cale o 
masivă vânătoare de oameni cu el î însuși ca pradă. În fiecare zi 
de când se dăduse la fund, Georgos se aştepta să fie descoperit, 
apartamentul-ascunzătoare fiind înconjurat ş si invadat. 

Nu se întâmplase. 

La început, pe măsură ce treceau ceasurile și zilele, princi- 
pala stare a lui Georgos fu cea de ușurare. Apoi, în timp ce 
zilelor le luau locul săptămânile, începu să se întrebe dacă n-ar 
putea fi posibilă o renaștere a Prietenilor Libertăţii. Ar fi putut 
oare recruta alți prozeliți care să-i înlocuiască pe răposaţii 
Wayde, Ute și "Felix? Putea să obțină bani, să localizeze `o 
legătură externă care ar deveni un al doilea Birdsong? Puteau 
oare relua, încă o dată, războiul lui Georgos împotriva detestatei 
societăți a inamicului? 

Cântărise ideea, visător și cu nesat, timp de mai multe zile. 
Apoi, privind în faţă duritatea realităţii, abandonase fără tragere 
de inimă. 

Nu era nici o cale. Nici un mod de-a se putea produce o 
reînviere a Prietenilor Libertăţii și nici ca Georgos să supravie- 


477 


țuiască. Ultimele șapte săptămâni și ceva fuseseră un neașteptat 
și scurt răgaz, o amânare a inevitabilului, atâta tot. 

Georgos ș stia că ajunsese aproape de capătul funiei. 

Era vânat de toate agenţiile de aplicare a legii și asta urma să 
continue câte zile mai avea de trăit. Numele și chipul său, erau 

cunoscute; îi fuseseră descrise mâinile pătate "de chimicale; nu 
mai era decât o problemă de timp, n-avea nici un alt loc unde să 
se ducă și — cel mai critic aspect din toate — banii pe care-i 
adusese cu el în ascunzătoare aproape se terminaseră. Prin 
urmare, capturarea era aproape inevitabilă — doar dacă Georgos 
nu prefera să i-o ia înainte punându-și sfidător capăt zilelor, în 
felul său propriu. 

Exact asta intenționa s-o facă. 

Precum șobolanul pe care și-l amintea din copilărie, avea să 
facă un ultim gest de luptă și, dacă era necesar, să moară așa 
cum trăise, făcând rău sistemului pe care-l ura. Georgos 
hotărâse: avea să arunce în aer o componentă critică a stației 
generatoare a GSP & L. Exista o modalitate de-a o face astfel 
încât să cauzeze efecte maxime, iar planul începea să capete 
formă. 

Se baza pe un atac pe care avusese de gând să-l facă — ajutat 
de alţi luptători ai libertății — înainte de-a fi intervenit ideea lui 
Davey Birdsong cu dinamitarea convenției N.E.I. Acum Geor- 
gos revedea planul original, deși trebuia să-l execute singur. 

Înaintase deja parțial spre obiectiv printr-un risc îndrăzneț 
pe care și-l asumase în aceeaşi zi când intrase în ascunzătoare. 

Primul lucru de care- și dădu seama Georgos în ziua aceea, 
evaluându-și situaţia, fu nevoia de transport. Trebuia să aibă 
roți. Abandonase "camioneta roșie „Fire Protection Service“ 
pentru că n-ar mai fi putut-o folosi fără a fi recunoscută, dar era 
esenţial s-o înlocuiască. 

umpărarea unui autovehicul de orice fel nici nu intra în 
discuție. Pe de o parte, era prea riscant. Pe de alta, n-avea bani 
de ajuns, întrucât grosul rezervei de cash a Prietenilor Libertății 
se aflase în casa de pe Crocker Street. Așa că singura posibili- 
tate, judeca Georgos, era de a-și recupera furgoneta „Volks- 
wagen“ Care ar fi putut, sau nu, să fie descoperită de porci și să 
se afle sub supraveghere. 

Păstrase furgoneta într-un parking-garaj privat, nu departe 
de Crocker Street. Conștient de riscul pe care și-l asuma, 


478 


mizând că va ajunge înaintea poliției, Georgos merse pe jos în 
aceeasi dimineață până la garaj, folosind pe cât putea de mult 
străzi lăturalnice. 

Sosi fără nici un incident, îi plăti proprietarului garajului cât 
îi datora, apoi plecă la volanul mașinii. Nimeni nu-l luă la 
întrebări, nici nu fu oprit pe drum î înapoi spre North Castle. Pe 
la jumătatea dimineţii, „Volkswagen'“-ul se afla la loc sigur în 
garajul încuiat de lângă apartamentul-ascunzătoare. 

Încurajat de succes, Georgos se aventură iar afară mai târziu, 
să cumpere produse de la băcănie și o ediţie de seară din 
„Califomia Examiner“. Află din ziar că o reporteră pe nume 
Nancy Molineaux furnizase o descriere a „Volkswagen“-ului 
său și că poliţia i-l căuta. Ziarul de-a doua zi publică un reportaj 
mai amplu pe același subiect, dezvăluind faptul că gara- 
jul-parking fusese vizitat de poliţie la doar o jumătate de oră 
după plecarea lui Georgos. 

Știind că descrierea furgonetei era pusă în circulație, 
Georgos. se abținu s-o folosească. Acum avea s-o ia o singură 
dată — pentru ceea ce-avea să fie poate misiunea lui finală. 

Mai existau alte câteva motive din care fusese importantă 
recuperarea „VW“-ului. 

Unul era un compartiment secret sub podeaua mașinii. 
Înăuntru, împachetate cu grijă în cauciuc pentru a evita vibra- 
tiile, se aflau o duzină de bombe cilindrice, conținând fiecare 
exploziv Tovex plastic și un mecanism de programare. 

Tot în furgonetă mai era şi o mică barcă pneumatică din 
cauciuc, sub forma uriui pachet strâns, întocmai așa cum o 
cumpărase” Georgos de la un magazin de articole sportive cu 
vreo lună în urmă, și echipament de scufundare autonomă, în 
majoritate cumpărat. cu aceeași ocazie. Toate obiectele erau 
esenţiale pentru cutezătorul atac pe care-l intenționa acum. 

În zilele ce urmară recuperării furgonetei, Gedrgos părăsi 
din când în când apartamentul, dar numai după căderea întune- 
ricului și când trebuia să cumpere mâncare, având grijă să nu 
intre niciodată de două ori în același magazin. Mai purta și 
mănuși strâmte ca să-și ascundă mâinile și, într-o încercare de 
a-și schimba vag înfățișarea, își rase mustata. 

’ Reportajele din ziar despre Prietenii Libertăţii şi dinamitarea 
hotelului erau importante pentru el, nu numai fiindcă îi plăcea 
să citească despre sine însuși, ci şi deoarece ofereau indicii 


479 


despre ceea ce făceau poliţia ș şi F.B.I.-ul. Camioneta abandonată 
„Fire Protection Service“ , găsită î în North Castle, era menționată 
de câteva ori, dar mai existau și speculații cum că Georgos ar fi 
reușit cumva să se strecoare afară din oraș și se afla acum în 
Est. Un material pretindea că fusese văzut în Cincinnati. Bun! 
Orice lucru care atrăgea atenţia în altă parte decât locul unde se 
găsea de fapt era binevenit şi "folositor. 

Citind „Examiner““ul în acea primă zi, fusese surprins să 
descopere cât de multe cunoştea despre propriile lui activități 
reportera Nancy Molineaux. Apoi, pe măsură ce citea, Georgos 
își dădu seama că Yvette era aceea care într-un fel sau altul îi 
aflase planurile şi-l trădase. Fără trădarea ei, Bătălia de la 
Hotelul Cristofor Columb (cum o numea el acum); ar fi fost o 
magnifică victorie a Prietenilor Libertăţii în locul eşecului 
umilitor ce se alesese de ea. 

Georgos ar fi. trebuit s-o urască pe Yvette pentru asta. 
Cumva, însă, nici atunci nici mai târziu, nu reusi s-o facă. În 
loc, cu o slăbiciune de care-i era ruşine, simțea milă pentru ea şi 
felul în care murise (descris în ziar) pe Colina Singuratică. 

Incredibil, îi era mai dor de Yvette decât ar fi crezut că e cu 
putință. 

Poate, își spunea Georgos, pentru că lui însuși i se sfârșea 
timpul, devenea sentimental şi nesăbuit. Dacă era așa, avea 
ușurarea că nici unul din tovarăşi săi revoluționari n- -avea s-o 
știe vreodată. 

Un alt lucru pe care-l făcuseră ziarele era că scormoniseră 
adânc în istoria „personală a lui Georgos: Un reporter întreprin- 
zător, care urmărise consemnarea nașterii lui Georgos în New 
York City, aflase că era fiul nelegitim al unei stele de cinema 
grecoaice de odinioară şi al unui bogat playboy american pe 
nume Winslow, nepotul unui pionier al industriei automobilistice. 

Bucată cu bucată, totul ieșea la iveală. 

Vedeta de cinema nu vrusese să admită că avea un copil, 
temându-se că-i va distruge imaginea tinerească. Playboy-ului 
nu-i păsase de nimic înafară de a evita încurcăturile și respon- 
sabilitățile. 

Georgos a fost prin urmare păstrat ferit vederii şi, în diferite 
perioade ale ‘copilăriei, încredințat unor perechi succesive de 
părinți adoptivi, dintre care nu-i plăceau nici unii. Numele 
Archambault venea de la o ramură a familiei maică-sii. 


480 


Pe la vârsta de nouă ani, Georgos îşi întâlnise tatăl o dată, 
iar mama de trei ori în total. După aceea nu-l mai văzu pe nici 
unul. Copil fiind vroia, cu îndârjire feroce, să-și cunoască 
părinții, dar ei erau la fel de hotărâți — din motive diferite, 
egoiste — să nu-l cunoască. 

Retrospectiv, mama lui Georgos părea să fi posedat mai 
multă conștiință decât tatăl său. Ea, cel puțin, îi trimisese lui 
Georgos sume 'substanțiale de bani prin intermediul unei firme 
de avocaţi din Atena, bani ce-i permiseseră : să se înscrie la Yale 
și să obțină un Doctorat, iar mai târziu să finanțeze Prietenii 
Libertăţii. 

Fosta actrită de film, acum foarte departe de înfățișarea unei 
stele, se dovedi şocată când reporterii o informară despre scopul 
în care se folosiseră o parte din banii ei. Paradoxal, însă, păru să 
se bucure de atenţia pe care o atrăsese Georgos asupra ei, poate 
fiindcă acum trăia în anonimat, într-un apartament sărăcăcios de 
la periferia Atenei, și bea din greu. Mai fusese și bolnavă, deși 
nu vru să discute despre natura afecțiunii sale. 

Când îi fură descrise amănunţit activităţile lui Georgos, 
răspunse: 

-— Ăsta nu-i un fiu, e un animal turbat. 

Oricum, când fu întrebată de o reporteră dacă nu consideră 
că propria ei neglijare a lui Georgos fusese în mare măsură 
răspunzătoare de ceea ce se alesese de el, fosta actriță își scuipă 
interlocutoarea în față. 

În Manhattan, playboy-ul îmbătrânit, tată al lui Georgos, 
fentă presa mai "multe zile. Apoi, descoperit de un reporter 
într-un bar de pe strada Cincizeci și nouă, negă la început orice 
legătură cu steaua grecoaică de cinema, inclusiv paternitatea 
asupra copilului ei. În cele din urmă, când i se arătară dovezi 
documentare ale relației de rudenie, ridică din umeri și oferi 
următoarea declaraţie: 

— Sfatul meu pentru copoi e să-l împuște pe ticălos fără 
somaţie — să-l omoare. 

Georgos, la timpul cuvenit, citi ambele comentarii ale 
părinților lui. Nici unul nu-l surprinse, dar îi intensificară ura 
față de aproape orice. 

Așa că acum, în ultima săptămână a lunii aprilie, Georgos 
trase concluzia că se apropia momentul să treacă la fapte. Pe de 
o parte, raționa el, nu putea spera să mai rămână ascuns, 


481 


nedepistat, multă vreme — doar cu două nopți în urmă, când 
cumpăra de mâncare într-un mic supermarket, zărise un alt 
client, un bărbat, privindu-l cu ceva ce părea mai mult decât 
simplă curiozitate întâmplătoare; Georgos părăsi magazinul. Pe 
de altă parte, impactul inițial al întregii publicități și circulatia 
fotografiei lui ar fi trebuit să se fi redus de-acum, cel putin 
într-o oarecare măsură. 

“Planul pe care-l ticluise Georgos era de a arunca în aer 
uriașele pompe pentru apa de răcire ale centralei La Mission, 
aceeaşi uzină unde — cu aproape un an în urmă, deghizat în 
ofiter al Armatei Salvării — plasase o bombă ce avariase genera- 
torul numit în ziare Big Lil. Aflase de pompele acelea în timp 
ce studia manuale asupra generării de.curent electric pentru a 
determina unde ar fi punctul cel mai vulnerabil din rețeaua 
GSP & L; mai vizitase și Școala de inginerie a Universității din 
Califomia de la Berkeley, unde planurile tehnice ale uzinei La 
Mission și ale altora se aflau la dispoziţia oricui dorea să le 
inspecteze. 

Georgos știa — fiind din nou fealist — că n-avea nici o șansă 
să pătrundă în clădirea principală de la La Mission, așa cum 
reușise prima dată. Acum era prea bine păzită. 

Dar, cu ingeniozitate și un dram de noroc, putea ajunge la 
casa pompelor. Cele unsprezece pompe masive şi puternice de 
acolo erau esentiale pentru funcționarea celor cinci generatoare, 
inclusiv Big Lil. Distrugându-le, avea să blocheze întreaga 
staţie pentru luni de zile. 

"Avea să semene cu secționarea unei artere majore. 

Cea mai bună cale de abordare era Coyote River. La 
Mission era construită chiar pe malul râului, uzina putând 
extrage apa pentru răcire, vărsând-o apoi la loc în râu. 
Acostarea pe malul cu uzina era cea la care-i trebuia barca 
pneumatică. După aceea, Georgos avea să se folosească de 
echipamentul pentru scufundare, domeniu în care era expert, 
învățând sabotajul subacvatic în timpul antrenamentului său 
revoluționar din Cuba. 

Georgos studiase hărțile şi știa că va putea ajunge cu mașina 
până la o jumătate de milă de La Mission, lansând barca la apă 
într-un loc neumblat. De acolo, curentul avea să-l ajute să 
coboare în aval. Revenirea la furgonetă ş şi fuga erau o problemă 
mai mare, dar acest aspect îl ignoră intenționat. 


482 


Avea să intre pe sub apă în casa pompelor, printr-un grilaj 
metalic și două plase de sârmă în care urma să taie găuri; 
instrumentele pentru aceasta erau depuse alături de echipamen- 
tul subacvatic. Bombele Tovex cilindrice aveau să-i stea legate 
la cingătoare. Odată ajuns înăuntru, urma să plaseze bombele, 
ce se aflau în carcase magnetice, simplu ş și rapid, pe pompe. Era 
un plan minunat! — așa cum i së și păruse 'de la bun început. 

Singura întrebare rămasă — când? Azi era vineri. Evaluând 
totul, Georgos se decise pentru martea următoare. Avea să plece 
din North Castle de îndată ce se întuneca afară, parcurgând cu 
„Volkswagen“-ul cele vreo cincizeci de mile până la La 
Mission, apoi, la sosire, va lansa imediat barca pe râu. 

Acum, odată luată decizia, nu mai avea astâmpăr. Aparta- 
mentul - mic, antipatic, mobilat sărăcăcios - îi provoca 
claustrofobie, mai ales pe timp de zi, deși Georgos ştia că ar fi o 
nebunie să riște” şi să iasă. De fapt, intenționa să rămână în 
apartament până duminică seară, când avea 'să devină esențială 
cumpărarea de alimente. 

Ducea lipsa exerciţiului intelectual al scrisului în jurnal. Cu 
câteva zile în urmă se gândise să înceapă unul nou, acum că 
primul se pierduse — capturat de inamic. Dar, cum-necum, nu-și 
putea aduna nici energia, nici entuziasmul de a se reapuca de scris. 

Încă o dată, așa cum făcuse deja de atâtea ori, bântui cele 
trei odăi înghesuite ale apartamentului — un living room, un 
dormitor și o zonă sufragerie-bucătărie. 

Pe placa tejghelei din bucătărie, un plic îi captă privirea. 
Conţinea un așa-zis Sondaj printre consumatori care sosise prin 
poştă de câteva săptămâni, de la — dacă nu din altă parte — 
Golden State Pișat & Lingencur. Îi fusese adresat unui anume 
Owen Grainger, lucru deloc surprinzător dat fiind că acesta era 
numele sub care închiriase Georgos apartamentul și plătise 
chiria cu trei luni în avans pentru a evita întrebările despre credit. 

(Georgos plătea întotdeauna chiria și alte polite imediat, 
expediind banii prin poștă. Achitarea promptă a facturilor era o 
trăsătură standard a tehnicii teroriste atunci când căutai să rămâi 
neobservat. Notele neplătite antrenau cercetări și atrăgeau atenția.) 

Unul din punctele de pe împuțitul ăla de Sondaj al consu- 
matorilor îl înfuriase pe Georgos atât de tare la prima lectură 
încât azvârlise de cel mai apropiat perete o ceaşcă pe care din 


483 


întâmplare o avea în mână, făcând-o țăndări. Articolul spunea 
astfel: 
Golden State Power & Light își cerc scuze în fata abonatilor săi pentru 
inconvenieniele rezultate de pc urma atacurilor mișelești asupra instala- 
țiilor companici din partea unor așa-ziși teroriști amatori care acţioncază 


din umbra ignorantci. Dacă există căi în care credeţi că s-ar putea punc 
capăt acestor atacuri, vă rugām să nc prezentati opiniile dvs. 


Atunci şi acolo, Georgos se așezase și scrisese un răspuns 
usturător și "plin de forță, care începea astfel: „Teroriștii pe care 
cu impertinenţă îi descrieti ca amatori, misei si ignoranti, nu 
sunt nicidecum astfel. Sunt eroi importanti, întelepti ș si devotati. 
Voi sunteți ignoranti, precum și criminali exploatatori ai popo- 
rului. Justiţia vă va veni de hac! Fiti preveniți că va fi vărsare de 
sânge și moarte, nu simple „inconveniente“, când glorioasa 
revoluție... 

Rămăsese repede în criză de spațiu și folosise încă o foaie de 
hârtie pentru a completa un răspuns cu adevărat splendid. 

Ce păcat că nu-l pusese la poștă! Fusese pe punctul s-o facă, 
într-una din excursiile sale nocturne, când prudenţa îl prevenise: 
Nu! Putea fi o capcană. Așa că lăsase chestionarul completat 
acolo unde era, pe tejgheaua bucătăriei. 

Plicul cu cheltuielile poștale achitate care însoţise chestiona- 
rul era încă nelipit şi Georgos scoase hârtia dinăuntru. Ceea ce 
scrisese, îşi dădu el "încă o dată seama, era o capodoperă. De ce 
să n-o trimită? La urma urmei, era anonimă; rupsese deja și 
aruncase porțiunea din chestionar care avea înscris pe ea 
numele de „Owen Grainger“ și adresa apartamentului. Chiar și 
aceea fusese imprimată de un "computer, lucru pe care Georgos 
îl recuonscu de îndată, fiind astfel ceva impersonal, la fel ca 
toate expeditiile computerizate dintotdeauna. 

Cineva trebuia să citească cele scrise de el. Oricine-ar fi fost, 
avea să se simtă jignit, ceea ce era bine. În acelaşi timp nu 
puteau să nu admire — chiar fără tragere de inimă — gândirea 
autorului. 

Luând o nouă decizie, Georgos lipi plicul. Avea să-l pună la 
cutie când va ieși duminică seară. 

Își reluă plimbarea ş şi — deşi nu dorea cu adevărat — începu să 
se gândească din nou la ziua aceea de demult, cu șobolanul 
prins în colțul hambarului. 


14 


Cam în același moment în care Georgos Archambault lua 
hotărârea să saboteze uzina La Mission pentru a doua oară, 
Harry London îl înfrunta pe Nim Goldman. 

— Nu! spuse London. Pe toți dracii, nu! Nici pentru tine, 
Nim, Nici pentru oricine altcineva. 

Nim spuse răbdător: 

-Tot ce ţi-am cerut e să tii seama de unele circumstante 
deosebite. Întâmplător, cunosc familia Sloan... 

Cei doi bărbaţi se aflau în biroul lui Nim. Harry London, în 
picioare, se aplecă peste masa dintre ei: 

— Oi fi cunoscând fu familia, dar eu cunosc cazul. Totul e 
scris aici. Citeşte! 

Șeful Protectiei proprietătii, roşu la fată, trânti pe birou un 
dosar voluminos. 

— Calmează-te, Harry, spuse Nim. Și n-am nevoie să citesc 
dosarul. Te cred pe cuvânt ce fel de caz e şi cât de încurcat. 

Cu puţin timp în urmă, amintindu-și de promisiunea făcută 
lui Karen cu o seară înainte, Nim îi telefonase lui Harry London 
ca să vadă dacă știa de un caz de furt implicându-l pe un anume 
Luther Sloan. 

— Te cred că ştiu, fusese răspunsul. 

Când Nim î își dezvăluise interesul personal, London decla- 
rase: 

— Ure la tine. 

Acum Harry London insistă: ` 

— Ai al dracului de multă dreptate că-i un caz încurcat. 
Amicul tău Sloan driblează contoarele — o mulțime — de mai 
bine de-un an. 

— Nu e amicul meu, făcu iritat Nim. Fiică-sa e. 

— Una din nenumăratele tale prietene, fără-ndoială. 

— Ţine-ţi gura, Harry! 

Nim î începea să se înfurie și el. 

— Karen Sloan e cvadriplegică. 

Începu să descrie familia Sloan, cum o ajutau financiar 
ambii părinți pe Karen, și cum Luther Sloan se îndatorase 
pentru a cumpăra o furgonetă specială pe care s-o folosească 
fiica sa. 


485 


— De-un lucru sunt sigur. Indiferent ce-a făcut tatăl lui Karen 
cu ce bani o fi câștigat, nu pentru sine i-a cheltuit. 

London aruncă disprețuitor: 

— Deci asta face hotia lăudabilă? Sigur că n-o face și știi 
foarte bine. 

— Da, o ştiu. Dar cu siguranță, dacă mai știm și de circum- 
stante atenuante, am putea fi mai putin duri. 

-2 Ce ai în minte, exact? 

Nim nu luă în seamă tonul caustic. 

— Păi, poate-am putea să insistăm pe restituire, să-l lăsăm pe 
Luther Sloan să plătească tot ce s-a furat, să-i dăm puțin timp ca 

s-o facă, dar să nu-l acționăm în judecată. 

— Deci asta-i sugestia ta? întrebă rece Harry London. 

— Da, asta e. 

— Nim, spuse London, n-am crezut că va veni vreodată ziua 
să stau aici și să te-aud spunând ceea ce tocmai ai spus. 

- 0, pentru numele lui Dumnezeu, Harry! Cine poate şti ce 
va spune şi va face în anumite situaţii? 

- Eu. Și știu ce spun acum: cazul Sloan își va urma cursul, 
ceea ce înseamnă că în următoarele câteva zile se va depune o 
acuzație de infracțiune. Doar dacă nu cumva, firește, hotărăști 
să mă concediezi și să faci cum vrei tu. 

Nim spuse obosit: 

— Harry, nu mai vorbi tâmpenii. 

Urmă un moment de liniște, apoi London spuse: 

— Nim, te gândești la Yale, nu- -i așa? 

- Da. 

- Te gândești că moș Yale a scăpat basma curată cu furtul de 
energie, sau cel puțin cu implicarea în furt, așa că de ce n-ar 
scăpa și Luther Sloan? Îti închipui că a existat o lege pentru 
marii ștabi i iar acum e o altă lege pentru omul cel mărunt — tatăl 
prietenei tale. Corect? 

Nim dădu din cap: 

— Da, în mare parte am gândit pe ideile astea. 

- Ei bine, ai dreptate. Așa merg lucrurile și am văzut-o 
întâmplându-se cu alte ocazii” şi-n alte locuri. Cei privilegiați, 
cei puternici, cei cu bani, pot îndoi legea sau să-și obțină un 
aranjament mai bun. A, nu întotdeauna, dar destul de des ca să 
facă justiția inegală. Dar ăsta-i felul în care funcționează 
sistemul şi oricât de puţin îmi place, nu eu l-am făcut. Oricum, 


486 


am să-ți mai spun un lucni: dacă aș fi avut împotriva Domnului 
„Magistrat“ Yale probele -materiale pe care le am împotriva lui 
Luther Sloan, n-aș fi dat în veci înapoi așa cum am făcut-o. 

— Deci, există probe puternice? 

London afișă un rânjet strâmb: 

— Credeam că n-ai să mă-ntrebi. 

- Bine, atunci spune-mi. 

— Nim, în formula Quayle, Luther Sloan era omul cu gazele. 
I-au dat cea mai mare parte din lucrările ilegale la gaze care li 

s-au comandat, probabil pentru că se pricepea al dracului de 
bine. Am văzut o parte din treburile pe care le-a făcut, şi au fost 
o mulţime; avem detalii din documentele: firmei Quayle si ale 
lui. Și î încă ceva: ai vorbit chiar adineauri despre restituirea din 
partea lui Sloan. Ei bine, din câte putem estima noi, activitatea 
ilicită pe care a depus-o a costat GSP & L, în pierderi pe bene- 
ficiul la gaze, cam două sute treizeci de mii de dolari. Iar din 
ce-mi spui tu mie, s-ar putea ca Sloan să nu aibă atâtea parale. 

Nim ridică mâinile: 

— Okay, Harry. Ai câștigat. 

— Nu, n-am câstigat nimic, clătină London trist din cap. 
Nimeni nu câștigă. Nici eu, nici tu, nici GSP & L și cu siguranță 
că nici Luther Sloan. Pur şi simplu î îmi fac datoria, așa cum se 
așteaptă de la mine. 

— Şi ţi-o faci cinstit. Poate chiar mai cinstit decât noi ceilalți.. 

Nim constată că regreta ceea ce tocmai se petrecuse între “el 
și “Harry London. Se întreba dacă prietenia lor va mai fi vreo- 
dată exact cea care fusese. Mai curând se îndoia. 

—-Ne mai vedem, cred, spuse London. Își culese dosarul pe 
care-l adusese cu el și plecă. 

Nim bănuia că ar fi trebuit s-o sune pe Karen și să-i dea 
vestea cea proastă. Îi era silă s-o facă. Oricum, înainte de-a 
apuca să ridice receptorul, uşa biroului zbură de perete iar Ray 
Paulsen năvăli înăuntru. 

Vicepreşedintele executiv al aprovizionării cu energie între- 
bă cu bruschețe: l 

— Unde-i preşedintele? 

— Avea oră la dentist, răspunse Nim. Pot face ceva pentru tine? 

‘Paulsen ignoră întrebarea lui Nim. 

— Când se-ntoarce? 

Nim se uită la ceas. 


- 487 


— Într-o oră, aș zice. 

Paulsen arăta obosit şi hăituit, fu Nim de părere, mai adus de 
umeri ca de obicei, cu părul şi sprâncenele stufoase încărunțite 
față de o lună în urmă. Nu era surprinzător. Cu toții fuseseră sub 
tensiune — Ray Paulsen, datorită marilor sale responsabilități, la 
fel de mult ca toată lumea. 

— Ray, spuse Nim, dacă mă scuzi că spun astfel, arăţi ca 
dracu”. De ce nu te relaxezi câteva minute? Stai jos, stinge 
motoarele și-o să trimit după niște cafea. 

Paulsen aruncă un fulger din ochi şi fu pe punctul să dea un 
răspuns furios. Apoi, brusc, expresia 1 se schimbă. Lăsându-se 
să cadă greu într-un fotoliu moale din piele, spuse: 

— Aşa să faci. 

Nim o sună pe Vicki prin interfon și comandă cafele pentru 
amândoi. După aceea ocoli biroul şi se așeză într-un fotoliu 
lângă Paulsen. 

— Ai putea să știi foarte bine și tu ce-am venit să-i spun 
preşedintelui, mârâi Paulsen. Am pierdut- -o pe Big Lil. 

Calmul lui Nim se risipi. 

— Am ce? 

- Ai auzit ce ţi-am spus, se răsti Păulsen. 

- Am pierdut-o pe Big Lil! repetă Nim. Pentru cât timp? 

— Pe putin patru luni. Cel mai probabil șase. 

Se auzi o bătaie în ușă și Vicki intră cu două căni de cafea. 
În timp ce le punea pe masă, Nim se ridică şi începu să umble 
agitat. Acum putea înțelege desperarea lui Paulsen şi s-o 
împărtășească. Big Lil, La Mission No. 5, cel mai mare genera- 
tor, unic în tot sistemul, furniza un masiv milion și-un sfert de 
kilowaţi, egal cu șase la sută din sarcina maximă a GSP & L. În 
orice moment, pierderea bruscă a lui Big Lil ar fi creat pro- 
bleme majore, după cum se demonstrase după dinamitarea din 
iulie trecut. În împrejurările prezente, era o calamitate. 

— Oameni! explodă Paulsen. Oameni tâmpiţi, ticăloși! Crezi 
că ai prevăzut totul, că ai silabisit clar fiecare procedu şi când 
colo careva bufon incompetent te lasă baltă. 

Luă o cană cu cafea și bău. 

— Ce s-a-ntâmplat? întrebă Nim. 

— O scosesem pe Big Lil din funcțiune timp de o săptămână, 
pentru întreținerea de rutină. Știai asta. 

= Da. Trebuia să i se dea iar drumul azi. 


488 


— Asa ar fi trebuit. Decât că un idiotul dracului de operator... 

Paulsen î își lovi palma cu pumnul. 

— L-aş putea jupui de viu pe ticălos. 

Furios, întunecat, expuse amănuntele întâmplării. 

Când se pornea un generator urias, propulsat de aburi, cu pe- 
trol pe post de carburant, ca Big Li , procedurile erau compli- 
cate şi precise. Un operator, lucrând într-o cameră de control cu 
o multitudine de instrumente pentru a se orienta, era instruit să 
urmeze instrucțiunile atent, pas cu pas. Se oferea o listă de 
control imprimată şi orice grabă inutilă era interzisă. În mod 
normal, întregul proces dura mai multe ore. 

La Big Lil, la fel ca în cazul oricărui alt generator de tip 
similar, primul era activat boilerul care producea aburul. În 
boiler erau proiectate, la diferite înălțimi, cercuri de duze pentru 
petrol — arzătoare ce pulverizau combustibil vaporizat. Acestea 
erau aprinse de la distanță de către operatorul din camera de 
control, nivel cu nivel, începând de jos. Din motive de sigu- 
ranță, înainte ca un nivel să fie aprins, cel de dedesubt trebuia să 
ardă. 

În ziua aceea, operatorul — fără să-și mai verifice instrumen- 
tele — crezuse că nivelul cel mai de jos al arzătoarelor era 
aprins. Nu era. 

În timp ce nivelele superioare de arzătoare se aprindeau, cel 
inferior continua să scuipe, petrol nears care se aduna pe fundul 
boilerului. În cele din urmă, vaporii şi petrolul acumulat explo- 
dară. 

— Credeam că există un cuplaj de siguranță... începu Nim. 

— Pe toti dracii! — sigur că este! 

Glasul lui Paulsen suna de parcă i-ar fi venit să plângă. 

-E proiectat ca să prevină exact ceea ce s-a întâmplat. Dar — 
îti vine să crezi? — prostul dracu” de operator l-a ocolit manual. 
Spunea că vrea să pună mai repede unitatea în funcțiune. 

— Isuse Hristoase! 

Nim putea înțelege furia și neputinta lui Paulsen. Întrebă: 

— Ce avarii a produs explozia? 

— O grămadă — la structura internă a boilerului, o mare parte din 
sistemul de conducte și tiraj, peste jumătate din tuburile de apă. 

Nim fluieră încetişor. Simţea simpatie pentru Paulsen, dar 
ştia că vorbele -n-ar ajuta la nimic. -Işi mai dădea seama și că 
estimația de patru luni pentru reparații era una optimistă. 


489 


— Asta schimbă totul, Ray, spuse Nim, mai ales în legătură 
cu stingerile ciclice. 

— Că eu nu ştiu! 

În minte, Nim parcurgea în goană problemele şi logistica. 
Desi Big Lil era un arzător cu petrol şi până la urmă ar fi putut 
cădea victimă embargoului OPEC, era pe departe cel mai 
economic generator pe bază de petrol din câte avea compania. 
Acum, sarcina lui Big Lil trebuia preluată de alte unități, care 
consumau mai mult petrol. Prin urmare, așa deodată, rezervele 
totale de petrol ale GSP & L reprezentau mult mai puțină 
energie electrică decât înainte. 

“Ceea ce însemna, chiar mai mult decât înainte: toate stocu- 
rile de petrol trebuiau folosite cu Zgârcenie, strict raționalizate. 

— Întreruperile ar trebui să înceapă în următoarele câteva 

zile, spuse Nim. A 

Paulsen dădu din cap: 

— Sunt de acord. 

Se ridică să plece. 

- Ray, spuse Nim, o să te-anunț de-ndată ce vine pre- 
ședintele. 


— Recomandarea mea, spuse Nim într-o conferință convo- 
cată grăbit vineri după-amiază, e să începem de luni întrerupe- 
rile. 

Teresa Van Buren protestă: 

— E prea devreme! Am anunțat deja că nu vor începe decât 
peste două săptămâni. Acum spui că să le grăbim cu zece zile. 
Trebuie să acordăm publicului mai mult timp de pregătire. 

— Dracu” s-o ia de pregătire! se răsti Paulsen. Asta-i criză. 

Cu amar amuzament, Nim își spuse: o dată-n viață el şi 
Paulsen erau de acord, aliați contra celorlalți. 

Erau cinci cu totul, aşezaţi în jurul unei mese de conferință 
din departamentul de birouri al preşedintelui — J. Eric Hum- 
phrey, Paulsen, Van Buren, Nim și Oscar O'Brien. Consilierul 
general fusese chemat ca să analizeze orice posibile implicaţii 
legale ale întreruperilor. 

Anterior acestei conferințe, Nim avusese mai multe întâlniri 
cu șefii de departamente pentru a revedea ultimele cifre asupra 
stocurilor de petrol ale GSP & L. Arătau că proviziile scădeau 
mai repede decât se prevăzuse, probabil datorită vremii nefiresc 


490 


de calde pentru acel sezon şi folosirii din greu a instalațiilor de 
aer condiţionat. 

Nim mai telefonase și la Washington D.C., unui lobby-ist 
avocat ce reprezenta GSP & L pe Colina Capitoliului. Acesta 
raportase: nici o ameliorare, sau semne ale vreuneia, în blocajul 
dintre S.U.A. şi OPEC. Avocatul adăugă: 

- Umblă pe-aici vorba despre emiterea unei noi monezi — un 
dolar extern, acoperit în aur, pentru a satisface OPEC-ul. Dar 
sunt vorbe, nu mai mult şi nu destul ca să pună petrolul în 
mişcare. > 

"Nim le pasase informaţia de la Washington președintelui și 
celorlalti. 

— Eu sunt de acord cu Tess, spuse Oscar O’Brien, că ar tre- 
bui să dăm cât de multe avertismente putem, în avans față de 
întreruperi. 

— Şi dacă ne-am abtine până mie curea viitoare si am începe 
abia atunci întreruperile? se interesi Eric Humphrey. Asta-i 
de-acum în cinci zile, ceea ce ar însemna destul timp pentru 
oameni ca să se pregătească. 

După alte discuţii, căzură de acord asupra zilei de miercuri. 

- Am să anunt imediat o conferință de presă, spuse Van 
Buren, apoi, spre Nim: poți fi disponibil’ într-o oră? 

Nim dădu din cap: 

- Da. 

Restul zilei se desfășură în același ritm frenetic. 


În mijlocul iureșului de conferințe şi hotărâri luate, Nim își 
amână telefonul pentru Karen şi abia vineri după-amiază târziu 
găsi timp s-o sune. 

Răspunse Josie, apoi Karen veni la aparat. 

Nim știa că poartă acea ușoară panglică de cap, cu microfon 
şi difuzor, care, printr-un micro-comutator lateral, o făcea să 
poată folosi telefonul fără ajutor, dacă așa vroia. Printr-o înțe- 
legere cu compania de telecomunicaţii, Karen putea” lua direct 
legătura cu centrala, cerând să i se formeze orice număr. 

— Karen, spuse el, te-am sunat în legătură cu tatăl tău. Am 
făcut câteva cercetări ca să văd dacă pot ajuta cu ceva, dar 
trebuie să-ți spun că nu e nici o șansă. Ceea ce se intampla a 
mers prea departe. 

Adăugă; sperând să nu sune banal: 


491 


— Îmi pare rău. 

— Și mie, răspunse Karen, iar Nim îi simți dezamăgirea. Dar 
îti sunt recunoscătoare c-ai încercat, Nimrod? 

— Singurul sfat pe care-l pot da, continuă el, e ca tatăl tău 
să-și ia un avocat bun. 

Domni un moment tăcerea, apoi ea îl întrebă: 

— E chiar atât de rău? 

Nu părea să aibă nici un rost să mintă. 

— Da, mă tem că este. 

Nim decise să nu-i reproducă declarația lui Harry London că 
se va depune în următoarele câteva zile'o acțiune infracțională 
sau aprecierea aceluiași asupra pierderii GSP '& L de două sute 
treizeci de mii de dolari. Ambele amănunte aveau să fie cunos- 

cute destul de curând. 

— Ciudat este, spuse Karen, că întotdeauna m-am gândit la 
tăticul meu ca la cea mai cinstită persoană din câte-am cunos- 
cut. ` 

— Ei bine, recunoscu Nim, nu-i caut scuze tatălui tău. Nu 
pot. Dar cred că, uneori, apar presiuni care au efecte ciudate 
asupra oamenilor. Oricum, sunt sigur că indiferent ce anume s-a 
aflat îndărătul faptelor lui va fi luat în considerație de către 
instanță. 

ar nu avea nevoie, asta-i ceea ce e tragic. A, m-am bucu- 
rat de lucrurile suplimentare pe care părinţii mei le-au făcut 
posibile cu ajutorul banilor, inclusiv Humperdinck. M-aș fi 
putut însă descurca și fără. 

Lui Nim nu-i venea să-i spună că fără îndoială tatăl ei între- 
zărise un mod de-a ispăși o parte din sentimentele sale de 
vinovăţie și asta încercase. Era un lucru pe care psihologul sau 
juraţii, ori poate și unul și ceilalți, trebuiau sa-l desfășoare și 
să-l judece. În schimb, Nim îmtrebă: 

— Il mai ai pe Humperdinck? 

- Da. Orice altceva se întâmplă, Humperdinck încă n-a fost 
luat înapoi. 

- Mă bucur, pentru c-o să ai nevoie de mașină săptămâna 
viitoare. 

Incepu să-i spună despre noul program al stingerilor ciclice 
cu începere de miercuri. 

— In cartierul tău, lumina se va stinge la orele trei după-amiază, 
miercuri, și va rămâne oprită timp de cel puțin trei ore. Așa că, 


492 


pantru a te afla în siguranţă, ar trebui să te duci le Spitalul 
Redwood Grove la un moment dat în cursul dimineții. 

— Mă va duce Josie, răspunse Karen. 

— Dacă apare vreo schimbare, îţi dau telefon. Şi vom mai 
vorbi și despre alte întreruperi, mai târziu. A, apropó, am 
verificat generatorul de urgență de la Redwood Grove. E în 
stare bună, iar rezervorul de combustibil e plin. 

- E într-adevăr minunat, exclamă Karen cu o străfulgerare 
din strălucirea ei obișnuită, să aibă cineva atâta grijă de mine. 


15 


— Cred cu adevărat, observă Ruth Goldman, dând paginile 
ediției de duminică din „Chronicle- West“, că oamenii încep să 
privească în față realitatea unei crize electrice. 

— Dacă l-ar fi ascultat pe tati, afirmă Benjy, ar fi făcut-o mai 
devreme. 

Ceilalți trei — Ruth, Nim și Leah — râseră cu toţii. 

- Multumesc, spuse Nim. Apreciez loialitatea. 

Leah adăugă: 

— Mai ales că acum înseamnă că ești răzbunat. 

— Hei! i se adresă Ruth, ora aia a ta de vocabular î își arată 
roadele. 

Leah roși de plăcere. 

Era duminică dimineaţă iar familia se adunase în dormitorul 
lui Nim și Ruth. Ruth era încă în pat, după ce terminase recent 
micul dejun, adus pe o tavă. Nim se sculase devreme pentru a 
face ochiuri fierte în apă pe came tocată de vită la cutie, 
mâncarea favorită a întregii familii. 

Cu două zile în urmă, Ruth revenise cu avionul de la New 
York, după cea de-a doua vizită a ei acolo pentru tratament la 
Institutul Sloan-Kettering. Păruse palidă la întoarcere, și încă 
mai arăta așa, iar sub ochi avea cearcăne negre. Recunoștea că 
simțișe oarecari dureri ca efect secundar, la fel cum se întâm- 
plase ș şi prima dată, și era vizibil obosită. 

Încă era prea devreme pentru a se cunoaște efectele trata- 
mentului și urma să se ducă iar la New "York peste trei 


493 


săptămâni. Totuși, Ruth povestise veselă că doctorii cu care 
discutase erau „foarte optimişti“. 

Nim o informă despre iminentele „Stingeri ciclice“ și faptul 
că propria lor casă va fi afectată, cu începere de miercuri. 

În mod caracteristic pentru ea, Ruth spusese: 

— Nici o problemă. O să ne facem planuri din timp și ne vom 
descurca. 

O vreme, mama lui Ruth, Rachel, avea să vină câteva zile pe 
săptămână pentru a ajuta în casă și a o lăsa pe Ruth să se 
odihnească. 

- Ascultati aici. 

Ruth dăduse pagina la editorialul din „Chronicle- West“ şi 
începu să citească tare. 


LUPTA PENTRU ENERGIE 


Acest ziar, carc încearcă să fic cinstit și drept în opiniile salc, recu- 
noaşte că și-a revizuit poziția în legătură cu uncle păreri pe carc lc-a avut 
în trecut. 

Ne-am opus, la fel ca mulţi alţii, dezvoltării sporite a energici clec- 
trice pe bază nucleară. Am făcut-o, fiindcă preocuparea noastră pentru 
poluare ne-a aliniat alături de opoziția fată de uzinele generatoare cu 
ardere de cărbuni. Am susţinut grupările “pentru conservarea formelor 
sălbatice de viaţă ce s-au opus construirii de baraje adiţionale pentru 

roicctele hidroclectrice în temciul că viața sălbatică, în special popu- 
laţile de pește, ar putea suferi diminuări. Ne-am exprimat îndoiala fată de 
permiterca unor noi centrale electrice gcotermalc, temându-ne că ar 
perturba cconomia zonelor turistice stabilite. 

Nu ne cerem scuze pentru nici una dintre aceste poziţii. Au reprezen- 
tat, cum încă o mai fac, convingerile noastre în domeniile specifice. 

Dar, privind în ansamblu, suntem nevoiţi — cu sinceritate — să fim de 
acord cu companiile electrice din California care argumcentcază că au avut 
mâinile Icgatc în timp ce ne cereau ceca cc acum nu pot ofcri. 

În locul unor compromisuri ici și colo, cum sc cuvine într-o socictate 
a liberului schimb, am spus „ nu‘ * aproape tuturor propuncrilor. 

Să nc amintim acest lucru micrcurca viitoare, cînd sc vor stinge lumi- 
nile. 

Poate că mcerităm ceea ce primim. Indiferent că este așa sau nu, a sosit 
momentul revizuirii serioase a unor opinii îndelung susținute - alc noastre 
proprii și alc altora. 


— lată! declară Ruth, lăsând jos ziarul. Ce părere aveți de asta? 
Benjy spuse: 

— Cred c-ar fi trebuit să-l menționeze pe tati. 

Ruth întinse mâna şi-i ciufuli cu drag părul. 


494 


— E o scriitură limpede, spuse Nim. Din nefericire, nimic 
mai mult. A da, și a venit cu cinci ani mai târziu. 

- Nu-mi pasă, protestă Ruth. Cred că ar fi trebuit să-mi pese, 
dar nu. Tot ce mă interesează acum e că-s acasă și vă iubesc pe toți. 


După-amiază, deși era duminică, Nim se duse la biroul său 
din sediul GSP & L. Acolo activitatea domnea din plin și era 
nevoie să se ia decizii. Într-un fel, cu întreruperile regulate peste 
doar trei zile, utilitatea intra pe un teritoriu nou și necartogra- 
fiat. După cum se exprimă inginerul șef când Nim trecu pe la 
Centrul de Control al Energiei: 

— Presupunem că totul va merge lin şi, cât am putut, am luat 
toate măsurile în acest sens. Dar există întotdeauna factorul „n“ 
— de la „neașteptat“, domnule Goldman. L-am văzut pe diavolul 
ăsta de „n“ * încurcând itele de prea multe ori ca să nu cred că nu 
s-ar putea întâmpla oriunde, în orice moment. 

— Deja am avut câteva incidente complet neașteptate, subli- 
nie Nim. 

— E întotdeauna loc pentru unul în plus, domnule; uneori, 
două, spuse vesel dispecerul. Oricum, așa văd eu situația. 

Mai târziu, în drum spre casă, Nim se gândi la săptămâna ce 
urma, Şi la acel factor „n“ al dispecerului. 


O oră, două, după ce Nim se duse acasă, Georgos Archam- 
bault se aventură afară din apartamentul său din North Castle. 
Acum că ziua trecerii la acțiune — marți — era atât de aproape, 
Georgos era mai încordat și nervos ca oricând de 'când stătea 
ascuns. Simţea câte un observator sau urmăritor la fiecare colt și 
în fiecare umbră. Dar se dovedea a fi numai imaginația. Obținu 
mâncarea, fără nici un incident, la un magazin de delicatesse, 
cumpărând destulă cât să-i ajungă până marţi seara, înaintea 
plecării spre La Mission. 

Mai cumpără și ziarele de duminică și, în drum spre aparta- 
ment, puse la poștă plicul ce conținea tâmpitul ăla de Sondaj al 
consumatorilor de la Golden State Pisat & Lingencur. O frac- 
tiune de secundă, Georgos ezită în fata cutiei poştale, între- 
bându-se dacă făcea bine, la urma urmei, expediind scrisoarea. 
Dar, observând că unica ridicare de duminică a corespondenței 
se făcuse, alta neurmând până la jumătatea dimineții de luni, 
lăsă plicul să cadă înăuntru. 


16 


Ziua de luni, în sens relativ, trecu fără evenimente. Cea de 
marți, începând cu primele ore ale dimineţii, nu. 

Natura, ca ticluind să încurce GSP & L în momente tulburi, 
își dezlănțui propriul masacru asupra câmpului geotermal al 
rețelei din muntii Comitatului Sevilla. 

În adâncurile pământului, sub, „Old Desperado“, putul care 
cândva scăpase de sub control și nu mai fusese niciodată” perfect 
captat, o cedare a stâncii și subsolului eliberă vapori geotermali 
noi sub presiune enormă. 'Aburii năvăliră spre suprafață cu forța 
a douăzeci de locomotive. Apoi, într-un tablou spectaculos 
rivalizând cu Infernul lui Dante, noroi fierbinte, pietre şi stânci 
fură aruncate sus în văzduh cu o forță apocaliptică. 

Supunându-se unui alt principiu al naturii, și anume, „ce 
merge-n sus trebuie să vină-n jos“, tone de mâl î împroșcară larg 
alte porţiuni ale câmpului geotermal. 

Prin noroc pur, erupția avu loc la orele 2 a.m., când doar o 
mână de muncitori erau la datorie, și toți se aflau în locuri 
acoperite. Prin urmare, nu se înregistrară nici morți, nici răniţi, 
consecință care ar fi fost inevitabilă dacă erupția se producea în 
timpul zilei. 

Incinta de comutatori și transformatori a câmpului geoter- 
mal, însă, fu mai puţin norocoasă. Noroiul ud o acoperi într-un 
strat gros, precum și liniile de transmisie din apropiere. Mâlul 
era bun conductor de electricitate. Ca rezultat, totul făcu 
scurt-circuit și fluxul energetic al tuturor generatorilor propul- 
sați geotermal din sistemul de transmisiuni al GSP & L se 
întrerupse instantaneu. 

Nu se produse nici o pagubă majoră sau de durată. Tot ce fu 
necesar era o curățenie generală care avea să. dureze două zile. 
Cât despre Old Desperado, cu criza de nervi încheiată, reveni la 
rafalele inofensive şi sporadice de aburi ca dintr-un ceainic pus 
pe foc. 

Timp de patruzeci şi opt de ore, însă, până luă sfârșit 
curăţenia, GSP & L avea să ducă lipsa a șapte sute de mii de 
kilowati din sursa sa geotermală, în mod normal demnă de 
nădejde, şi trebuia să găsească o cantitate echivalentă de energie 
în altă parte. Singura modalitate de-a o putea face prin punerea 


496 


în funcțiune a mai multor generatoare cu petrol, astfel că pre- 
tioasa rezervă de carburant a companiei se împuţină, pe 
neasteptate, si mai mult. 

Asupra operatiunilor de marți mai plana și un alt semn de 
întrebare. 

Datorită perioadei din an, din cele peste două sute de cen- 
trale generatoare ale rețelei, un număr neobișnuit de mare erau 
scoase din funcţie, suferind lucrări de întreținere în vederea 
perioadei de vârf din vară. Astfel, cu brusca pierdere a lui Big 
Lil în urmă cu patru zile, și acum a tuturor geotermalelor, 
capacitatea generatoare totală a GSP & L — nepăsătoare față de 
criza petrolului — avea să se subțieze la maximum în urmă- 
toarele două zile. 


Nim află despre incidentul geotermal și potentiala scădere a 
capacităţii când veni la birou marți dimineaţă. 

Primul său gând fu: cât de ciudat că factorul „n“ al dispece- 
rului — neprevăzutul — intervenise întocmai cum spusese acesta 
că ar fi posibil. Al doilea gând se referea la faptul că până va 
reveni în flux geotermal, GSP & L nu mai putea înfrunta și 
asimila încă un episod cu factorul „n“. 

Înțelegerea acestui fapt îl decise, înainte de a se apuca de 
lucru, s-o sune pe Karen Sloan. 

— Karen, spuse Nim când o auzi la telefon, ai aranjat să te 
duci la Spitalul Redwood Grove mâine. Așa e? 

- Da, răspunse ea, am să fiu acolo cu destul timp înaintea 
întreruperii de după- -amiază. 

— Aș prefera să mergi azi. O poți face? 

— Da, desigur, Nimrod. Dar de ce? 

— Avem câteva probleme — unele la care nu ne aşteptam — și 
e posibil să se producă o pană dë curent neprogramată. S-ar 
putea să-nu se întâmple, de fapt probabil nu va fi, dar m-aș simți 
mai comod să te știu în spital, lângă generatorul ăla de rezervă. 

— Adică ar fi bine să plec acum? 

— Mă rog, cât de curând. Oricum, probabilitatea e minimă. 

— Bine, fu Karen de acord. Josie e aici și ne vom pregăti. Și, 
Nimrod.. 

- Da? 

— Pari obosit. 


497 


— Sunt, recunoscu el. Cred că toți suntem obosiţi pe-aici. 
N-am trecut prin cea mai bună perioadă, în ultima vreme. 

- Ai grijă de tine, îl povăţui ea. Și Nimrod, dragul meu.. 
Domnul să te binecuvânteze! 

„După ce închise, Nim se gândi la altceva și formă numărul 
de acasă. Răspunse Ruth. Îi spuse despre Old "Desperado, pana 
geotermală și situația îndoielnică a capacității. > 

Sola sa îi spuse cu simpatie: 

e pare că toate se întâmplă în același timp. 

— — Cred că așa merge viaţa. ' Oricum, cu toate astea, şi 
începerea stingerilor ciclice mâine, prefer să nu vin diseară 
acasă. Am să dorm pe o canapea la birou. 

- Înţeleg, spuse Ruth. Fii sigur că te odihnești şi ține minte 
că toţi, copiii şi cu mine, avem nevoie de tine încă multă vreme. 

Promise că le va face pe amândouă. 


Personalul special ce fusese adunat pentru a procesa așa-zi- 
sul Sondaj consumatori din North Castle se dezagregase com- 
plet în urmă cu două săptămâni. Camera din subsolul sediului 
GSP & L, unde la început chestionarele returnate curseseră 
șiroaie, se folosea acum într-un alt scop. 

Sporadic, câteva chestionare completate se mai rătăceau 
înăuntru. În unele zile veneau unul sau două, în altele nimic. 

Acelea care soseau erau distribuite din sala de corespon- 
dență spre o secretară mai vârstnică a relațiilor cu publicul, 
Elsie Young, care făcuse parte din personalul special dar 
de-atunci revenise la munca ei obișnuită. Chestionarele, în pli- 
curile lor distincte, cu expediţia plătită, erau plasate pe biroul ei 
şi, când avea timp și chef, le deschidea și le inspecta, conti- 
nuând să-l compare pe fiecare cu o mostră caligratică din 
jurnalul lui Georgos Archambault. 

Miss Young spera că blestemăţiile vor înceta curând să mai 
vină. Le găsea obositoare, o pierdere de timp și o intruziune în 
activități mult mai importante. 

Marţi, înainte de amiază, Elsie Young observă că unul din 
plicurile speciale ale Sondajului consumatori fusese lăsat pe 
platanul ei cu intrări de către un curier, alături de un teanc 
apreciabil de corespondență interdepartamentală. Hotăii să 
rezolve mai întâi poșta de serviciu. 


498 


La câteva secunde după ce-și încheie conversaţia cu Nim 
atingând micro-comutatorul telefonului cu capul, Karen își 
aminti că uitase să-i spună ceva. 

Ea și cu Josie plănuiseră să meargă în dimineața aceea la cum- 
părături. O fi fost bine să-și mai facă totuși târguielile şi abia 
apoi să se ducă la Redwood Grove, sau trebuiau să-şi contra- 
mandeze plimbarea prin magazine și să plece chiar acum Ía spital? 

Karen simți tentatia de a-l suna pe Nim să-i ceară sfatul, dar 
apoi își aminti încordarea din glasul lui și presiunile sub care 
fâră îndoială că lucra. Avea să ia ea însăși hotărârea. 

Ce spusese el despre o posibilă întrerupere înaintea celei pro- 
gramate pentru mâine? „S-ar putea să nu se întâmple, de fapt 
probabil nu va fi...“ lar mai târziu: „Oricum probabilitatea e 
minimă. “ 

Ei... evident! Cel mai de bun simț era să se ducă mai întâi la 
cumpărături, lucru care le făcea plăcere lui Karen și Josie. Apoi 
vor trece pentru scurt timp pe-acasă și după aceea vor pleca la 
Redwood Grove. Încă mai puteau ajunge acolo la începutul 
după-amiezei, poate chiar mai devreme. 

- Josie dragă, strigă Karen în direcția bucătărie., tocmai am 
primit un telefon de la Nimrod și: dacă vii am să-ți spun care-s 
noile noastre planuri. 


Georgos Archambault poseda un anume instinct animalic al 
primejdiei. În trecut, instinctul îl slujise bine și învățase să se 
bazeze pe el. 

Spre amiaza zilei de marți, în timp ce mărşăluia nepotolit 
încoace și-ncolo prin apartamentul înghesuit din North Castle, 
același instinct îl preveni că primejdia era aproape. 

Se punea o întrebare crucială: să se supună instinctului și, 
asumându-și un mare risc, să plece imediat îndrepte ndu-se spre 
La Mission şi pompele de răcire pe care plănuia să le „distrugă? 
Sau să nu ia în seamă instinctul şi să rămână acasă până la 
căderea întunericului, plecând apoi așa cum stabilise iniţial? 

O a doua întrebare, la fel de importantă: actualul său instinct 
era autentic, sau doar produsul unei intense nervozit; ţi? 

Georgos nu era sigur în timp ce analiza, în sinea sa, argu- 
mentele pro şi contra. 

Intenționa să-şi efectueze abordarea finală a casei pompelor 
de la uzina La Mission pe sub apă. “Aşadar, dacă putea ajunge în 


499 


siguranță la râu și rezonabil de aproape de uzină, avea să se 
scufunde și, din acel moment, probabilitatea de a fi văzut era 
minimă, chiar şi la lumina zilei. De fapt, lumina, filtrată în jos, 
avea să-l ajute la localizarea punctului de intrare subacvatică 
mult mai uşor decât în beznă totală.. 

Putea însă să lanseze barca de cauciuc şi să se urce în ea, 
purtând echipamentul de scufundare, neobservat? Deși locul pe 
care-l alesese ca punct de lansare - la o jumătate de milă 
distanță de La Mission — era în mod normal pustiu, exista întot- 
deauna posibilitatea să se afle cineva acolo și să-l vadă, mai ales 
pe timpul zilei. Georgos aprecia acest risc anume ca onest. 

Hazardul cu adevărat mare în lumina zilei — și încă unul 
oribil — era acela de a-şi conduce furgoneta „Volkswagen“ prin 
North Castle și apoi către La Mission, cale de încă cincizeci de 
mile. O descriere a mașinii, şi fără îndoială numărul de înma- 
triculare, se aflau în posesia poliției, a departamentelor şerifilor 
şi a patrulei de autostradă. Dacă era depistat, n-avea nici o cale 
de a scăpa cu fuga. Pe de altă parte, trecuseră opt săptămâni de 
când fusese emisă descrierea și porcii puteau să fi uitat sau să 
fie neatenți. Încă. ceva în favoarea sa: umblau peste tot o 
mulțime de „VW“-uri uzate, iar imaginea unuia în plus n-avea 
să fie neobișnuită. 

Cu toate acestea, Georgos califica prima parte a misiunii, 
dacă o întreprindea acum, ca mare risc. 

Continuă să se învârtă şi să dezbată, după care se hotărî pe 
neașteptate. Avea să se încreadă în instinctele sale privitoare la 
pericol. Decizia era de a se duce! 

Georgos părăsi de îndată apartamentul și. intră în garajul 
alăturat. Acolo începu ceea ce intenționase să facă diseară: 
controlul atent al echipamentelor î înaintea plecării. 

Se grăbi, oricum, cu senzația de primejdie încă persistând. 


17 


— Vă caută cineva la telefon, doamnă Van Buren, anunţă o 
chelneriță, și mi s-a spus să vă precizez că e important. 

- Tofi cred că apelul lor e important, bombăni directoarea 
relațiilor" cu a publicul, și în majoritatea cazurilor se înșeală amarnic. 


500 


Dar se ridică de la masa din sufrageria funcționarilor supe- 
riori ai GSP & L unde prânzea împreună cu J. Eric Humphrey ș si 
Nim Goldman şi se duse afară la telefon. 

După un minut, două, reveni, cu ochii strălucitori: 

- S-a întors unul din Sondajele alea printre consumatori şi 
avem o potriveală cu scrisul de mână al lui Archambault. 
deşteaptă din departamentul meu a stat cu fundul pe chestia asta 
toată dimineaţa. O s-o săpunesc eu mai târziu, acuma-i în drum 
spre Centrul de Calcul, cu hârtia. Am spus că vin şi eu acolo. 

— Ad-o pe Sharlett, spuse Eric Humphrey, ridicându-se de la 
masă. Spune-i să lase-n pace mâncarea. 

Vicepreședinta executivă cu finanțele e puteg fi văzută la 
câteva mese distantă. 

În timp ce Van Buren proceda cum i se ceruse, Nim ieși la 
telefon şi-l sună pe Harry London. Şeful Protectiei proprietății 
era la el în birou şi, când fu informat ce se întâmpla, spuse că 
vine și el la Centrul de Calcul. 

Nim ştia că Oscar O'Brien, singurul membru rămas al 
„grupului de gândire“, lipsea din oraş în ziua aceea. 

Se alătură celorlalți — președintele, Sharlett Underhill și Van 
Buren — la liftul din apropierea sălii de mese. 


Trecuseră prin obișnuitele formalități de securitate la intra- 
rea în Centrul de Calcul. Acum, cei patru care- și întrerupseseră 
masa, plus Harry London, stăteau adunați în jurul unei mese în 
timp ce Teresa Van Buren desfăcea formularul de Sondaj 
consumatori și o mostră fotografică de scris pe care muștruluita 
Elsie Young i-o dăduse de câteva minute. 

Eric Humphrey fu acela care exprimă ceea ce le era evident 
tuturor: 

— Nu încape nici o îndoială că sunt scrise de aceeași mână. 
Absolut nici una. 

Chiar dacă ar fi existat, își spuse Nim, cele scrise îl trădau 
întru totul. 


Teroristii pe carc cu impeţtinență îi descricți ca amatori, mișci și igno- 
ranti, nu sunt nicidecum astfel. Sunt croi importanți, înţelepţi și devotați. Voi 
sunteți ignoranti, precum și criminali cxploatatori ai poporului. Inte vă 
va venisde hac. Fiţi preveniti că va fi vărsare de sânge şi moarte.. 


— De ce mama dracu', spuse Harry London, fâră se se adre- 
seze cuiva anume, i-a trebuit atât de mult? 


+ 


501 í 


Sharlett Underhill întinse mâna: 

— Daţi-mi-o mie. 

Van Buren îi trecu chestionarul, iar şefa finanțelor îl duse la 
„lumina neagră“ portabilă pe care Nim O văzuse în funcțiune cu 
ocazia vizitei anterioare la Centru. Doamna Underhill aprinse 
lampa şi tinu formularul sub ea. În partea de sus a foii apăru 
numărul „9386“. 

Îi conduse pe ceilalți la un terminal de computer — o 
claviatură cu un ecran catodic deasupra — și se așeză. 

Mai întâi, doamna Underhill își "tastă propriul cod: 
44SHAUND (vârsta ei şi o comprimare a celor două numere). 

Ecranul semnaliză instantaneu: READY. ENTER REQUEST. 

Bătu pe taste denumirea proiectului - SONDAJ NORTH 
CASTLE — urmată de codul secret, cunoscut doar de ea și de 
încă o persoană, care avea să elibereze informația necesară. 
Cuvintele SONDAJ NORTH CASTLE apărură pe micul ecran; 
codul secret nu — măsura de prevedere a computerului pentru ca 
alții să nu-l observe şi să-l memoreze. 

Imediat, computerul semnaliză: ENTER QUESTIONNAIRE 
NUMBER." j 

Sharlett Underhill tastă: 9386. 

Ecranul răspunse: 


OWEN GRAINGER 
12 WEXHAM RD,, APT E 


Urmau numele orașului și un cod poștal. 
— L-am prins, spuse' Harry London. Fugea deja spre un telefon. 


Peste putin mai mult de-o.oră, Harry London le raportă per- 
sonal lui Eric Humphrey şi Nim, -care se aflau în biroul 
președintelui: 

— Archambault a spălat putina. Să fi deschis numai femeia 
aia chestionarul dimineață, când a venit.. 

— Acuzaţiile n-au să ne folosească la nimic, replică tăios 
Humphrey. Ce-a găsit poliția la adresa aia? 

— O urmă caldă, domnule. Conform spuselor unui vecin, un 
bărbat, care a mai fost văzut ocazional și altă dată, a plecat cu 


* GATA. INTRARE CERERE (Introduceţi cererea) (N. T.). 
** INTRARE NUMĂR CHESTIONAR (Introduceti număr chestionar) (N.T.). 


502 


sc a 


un furgon „Volkswagen înainte cu-o jumătate de oră de razie. 
Poliţia a emis un A.P.B. pentru furgonetă și a pus clădirea sub 
supraveghere în caz că se mai întoarce. Dar, ridică din umeri Lon- 
don, Archambault ăsta le-a mai scăpat printre degete și altă dată. 

- Probabil că l-a ajuns desperarea, presupuse Nim. 

Eric Humphrey dădu din cap: 

— Şi eu cred. 

Căzu pe gânduri, apoi îi spuse lui Nim: 

— Vreau un avertisment imediat trimis tuturor administrato- 
rilor și personalului de securitate al unităților noastre. Daţi-le un 
raport despre ce s-a întâmplat și repetaţi descrierea lui Archam- 
bault; de asemenea, dați şi o descriere a vehiculului pe care-l 
conduce. Instruiţi oamenii noștri de pretutindeni să-şi mărească 
vigilenta și să raporteze orice e suspect sau neobișnuit. Am mai 
fost noi tinta omului ăstuia. S-ar putea să fi hotărât să ne facă 
iar una. 

— Mă ocup de asta imediat, spuse Nim, întrebându-se: nu 
exista nici un sfârșit a ceea ce se putea întâmpla într-o singură zi? 


Georgos fredona un cîntecel, ajungând la concluzia că azi 
norocul era de partea lui. 

Pornise de-o oră și un sfert şi se afla aproape de punctul 
unde, lângă La Mission, plănuia să-și lanseze ambarcaţiunea. Se 
părea că furgoneta sa „VW“ nu atrăsese atenţia, probabil — în 
parte — deoarece condusese cu grijă, respectând regulile de 
circulație și limitele de viteză. De asemenea, evitase autostrăzile 
unde ar fi fost mai probabilă întâlnirea cu o mașină a Patrulelor 
Rutiere Californiene. 

Acum străbătea un drum de pietriș, cu primul său obiectiv la 
nici o milă în față. 

Câteva minute mai târziu, întrezări Coyote River printr-un 
desiș încâlcit de vegetaţie şi copaci ce-l mărgineau în zona 
aceea. Râul era lat în punctul ales de el și curând avea să vadă 
mai mult din apă. Se opri în capătul drumului cu pietriș, cam la 
treizeci de iarzi de mal. 

Spre ușurarea lui Georgos, nu se mai vedea nici un alt vehi- 
cul sau fii ință omenească. 

În timp ce începea să descarce barca gonflabilă și restul 
obiectelor, cărându-le într-o jumătate de duzină de drumuri spre 
râu, excitaţia și un sentimăit de entuziasm i se întețeau. 


` 503 


După primul drum, scoase barca din containerul ei și o 
umflă cu pompa pe care o avea în „pachet. Nici o problemă. 
Apoi împinse ambarcațiunea în apă, legând frânghia de un 
copac, şi transferă în ea "echipamentul. Avea un rezervor de aer 
comprimat şi un regulator — rezervorul umplut cu aer pentru o 
oră — o mască facială, labe înotătoare, un tub de folosit dacă se 
afla aproape de suprafață, o lanternă antiacvatică, o centură cu 
ochiuri, o vestă gonflabilă care să-i mărească flotabilitatea 
contracarând greutatea pe care o.purta, un cleşte hidraulic de 
tăiat metalul și clești de tăiat sârma. 


La urmă de tot, Georgos duse la bord bombele Tovex cilin- 
drice. Adusese opt, cântărind peste două kilograme fiecare, și 
aveau să fie legate la cingătoarea de plasă. Georgos decisese că 
opt bombe erau maximum cât putea să care; încercarea de a lua 
mai multe ar fi fost o invitație la dezastru. Atâtea câte erau, 
bombele aveau să distrugă opt din cele unsprezece pompe de 
apă — scoțându-le aproape, dacă nu chiar pe toate, cele patru 
generatoare din funcțiune. 

Al cincilea generator din La Mission era cel pe care-l 
numeau Big Lil. Georgos regretase, într-un fel, să citească în 
ziarele de duminică despre defecțiunea lui Big Lil şi că avea 
nevoie de mai multe luni pentru reparații. Ei bine, poate că după 
ziua de azi vor fi necesare alte câteva luni. 

Când totul fu în barcă, asigurat, Georgos, care deja se 
dezbrăcase de haine și se schimbase cu costumul impermeabil, 
dezlegă frânghia și urcă la bord. Ambarcaţiunea se îndepărtă 
imediat de mal, pornind ușurel în josul râului. Avea o mică 
padelă, iar Georgos se folosi de ea. 

Ziua era caldă și însorită și, în alte împrejurări, o excursie pe 
râu ar fi fost plăcută. Dar acum n-avea timp de plăceri. 

Menţinîndu-se destul de aproape de linia țărmului, continuă 
să privească atent după alți oameni. Până acum nu văzuse nici 
unul. Se aflau câteva bărci în depărtare, mult spre aval, dar la o 
distanță prea mare ca să fie observat. 

În mai puţin de zece minute putu vedea în față uzina La 
Mission, cu hornurile ei mari și uriaşa clădire funcţională ce 
găzduia boilerele și generatoarele-turbină. După alte cinci 
minute decise că era destul de aproape şi lopătă spre mal. Găsi 
un golfuleț cu apa puțin adâncă. Ajumgând acolo, se strecură 


504 


afară din barcă după care, luând-o înainte, lega încă o dată 
frânghia de un copac. 

Acum își puse butelia, masca, tubul cu supapă, centura și 
labele de înot, și atașă restul încărcăturii. Când toate fură la 
locul lor, aruncă o ultimă privire în jur, apoi porni prin apă spre 
mijlocul râului. După câteva momente se cufundă în apa adâncă 
și începu să înoate, la vreo trei metri sub suprafață. Işi evaluase 
deja din priviri obiectivul — casa pompelor uzinei, o construcție 
joasă din ciment, înaintând în râu. 

Georgos ştia că edificiul avea două nivele. Unul, deasupra 
apei şi accesibil din alte porţiuni ale uzinei, adăpostea motoa- 
rele electrice care propulsau pompele. Al doilea nivel — aflat în 
cea mai mare parte sub apă — conținea pompele propriu-zise. 
Acest al doilea nivel avea el de gând să-l penetreze. . 

Pe drumul spre uzină, ieși de două ori la suprafață, rapid, 
pentru a-și controla poziţia, apoi se scufundă din nou ca să nu 
fie văzut. Curând, înaintarea îi fu stopată de un zid din beton; 
ajunsese la casa pompelor. Dibuindu-și drumul pe pipăite, 
începu să caute grilajul metalic prin care avea nevoie să-și taie 
drum. Aproape de îndată, forta apei îl călăuzi într-acolo. 

Scopul grătarului era "acela de a împiedica obiectele mari să 
fie atrase împreună cu apa de răcire și să strice pompele. 
Dincolo de grilaj se afla o plasă de sârmă, având forma unui 
uriaș cilindru orizontal. Cilindrul capta gunoaiele mici și se 
rotea din când în când pentru a fi curățit. 

Georgos începu să acționeze asupra gratiilor cu cleștele 
hidraulic de tăiat metal, un instrument masiv lung de vreo 
patruzeci și cinci de centimetri, preferat de acvanauțţii în căutare 
de comori. Curând, deschise un cerc larg şi smulse de la locul 
lor barele metalice. Porțiunea tăiată căzu în matca râului. 
N-avea nici o dificultate 'cu văzutul. De sus, lumina zilei se 
revărsa din belșug. 

Acum cilindrul din plasă de sârmă era expus; Georgos știa 
că va trebui să-și taie accesul în el de-afară, executând apoi oa 
doua gaură în partea cealaltă pentru a ajunge în bazinul interior 
al pompelor. Distanta dintre cele două găuri — diametrul cilin- 
drului — urma să aibă cam trei metri. 

Începu să clănțăne din cleştii pentru sârmă, mai mici decât 
tăictorul hidraulic şi agățați cu un ochi de coardă la cingătoare. 
După câteva minute, fu gata o altă deschizătură. Georgos trase 


505 


din loc cercul de plasă tăiată, apoi se strecură cu grijă prin 
gaură, asigurându-se că nu i se agățase nimic din echipament. 
Inotând înainte, începu să taie plasa opusă. Curând, și aceasta 
cedă, lăsându-l să treacă. 

Acum ajunsese efectiv în bazinul pompelor. În lumina fil- 
trată prin deschizăturile planşeului de deasupra, putea distinge 
forma masivă a primei pompe, drept în faţa lui. 

Georgos nu se temea de absorbţia pompelor. Din manualele 
studiate știa că nu-l poate afecta. decât dacă se afunda adânc, 
lucru pe Care nu avea intenţia să-l facă. 

Folosindu-se de lantemă, începu să caute un loc pentru a 
amplasa prima bombă. 

Exact în clipa când găsi unul — o suprafață plată a carcasei — 
simți o mișcare în spatele lui şi se întoarse. Avea destulă lumină 
ca să vadă că cilindrul de plasă metalică prin care intrase, și 
care stătuse nemișcat, acum se rotea, continuu și constant. 


Superintendentul uzinei La Mission era un tânăr inginer 
istet, pe nume Bob Ostrander. Fusese al doilea la conducere 
după Superintendentul Uzinal Danieli când acesta, Walter 
Talbot și încă doi muriseră în iulie trecut ca urmare a exploziei 
provocate de Prietenii Libertăţii, care o avariase pe Big Lil. 

Bob Ostrander, ambițios și îndărătnic, dorise să fie avansat — 
dar nu în felul cum se întâmplase. Danieli îi fusese prieten bun 
și lucrau bine împreună. Soțiile celor doi erau și ele apropiate; 
copiii se jucau cu schimbul, când la unii, când la ceilalți. 

Datorită modului în care murise Danieli, Ostrander nutrea o 
mânie arzătoare împotriva teroriștilor în general și mai ales 
împotriva nefericit-numiţilor Prieteni ai Libertăţii. 

Prin urmare, când sosi un mesaj prin telex marți imediat 
după prânz, avertizând că Georgos Archambault, liderul 
Prietenilor Libertăţii și principalul suspect pentru dinamitarea 
lui Big Lit de anul trecut, era posibil să pregătească un nou atac 
contra proprietăților GSP & L, Bob Ostrander intră în alertă 
totală împreună cu tot personalul. 

La instrucţiunile sale, întreaga uzină La Mission fu imediat 
cercetată, după posibili intruși. Negăsindu-se nici unul, atenția 
se îndreptă în exterior, spre perimetrul unității. O pereche de 
patrule a câte doi oameni, organizate de Ostrander, primiră 
ordin să facă încontinuu rondul. gardului împrejmuitor şi să 


506 


raporteze prin walkie-talkie orice activitate neobișnuită sau 
semn de intruziune. Paznicilor de la poarta principală li se 
spuse: nimeni, în afară de salariaţii companiei, nu era admis 
înăuntru fără permisiunea superintendentului. 

Bob Ostrander telefonă și la şeriful de comitat și află că, de 
asemenea, departamentul șerifilor primise informaţii despre 
Georgos Archambault și o furgonetă „Volkswagen“ pe care. se 
părea că o conduce. 

La solicitarea lui Ostrander, șeriful își trimise două mașini 
de patrulare să cerceteze drumurile din regiunea uzinei "La 
Mission, în căutarea oricărui semn de furgon „Volkswagen“ 
precum cel descris. 

La nici treizeci de minute după apelul lui Ostrander — era ora 
2.35 p.m. — șeriful raportă că un furgon „VW“, identificat 
categoric ca fiind cel al lui Archambault, fusese găsit abandonat 
lângă Coyote River, jumătate de milă mai sus de uzină. Nu 
departe de el se găsiseră o pompă și un pachet ce se părea a fi 
conținut o barcă pneumatică de cauciuc. Căutarea intensivă a lui 
Archambault de către ajutoarele serifului era acum în curs de 
desfășurare. Un ajutor avea să iasă curând pe râu în propria sa 
barcă cu motor. 

Ostrander luă imediat câțiva membri ai personalului de la 
alte îndatoriri și-i trimise să patruleze pe malul dinspre uzină al 
apei, cu instrucțiunea de a suna alarma de îndată ce vedeau 
orice fel de barcă. 

Superintendentul rămase la biroul său, care devenise un 
centru de comunicații. 

După vreo zece minute, șeriful telefonă din nou. Tocmai 
primise prin radio un raport că barca de cauciuc, fără nici un 
ocupant, fusese descoperită într-un golfuleț pe care-l știau 
amândoi, lângă un promontoriu din incinta uzinei. 

— Se pare că tipul a ieșit pe mal și caută să treacă gardul, 
spuse șeriful. Toţi oamenii pe care-i am sunt în drum spre voi, 
căutând, și vin și eu acum. Nu vă faceți griji! L-am prins la 
inghesuială! 

Închizând telefonul, Bob Ostrander era mai puțin încrezător 
decât şeriful. Cu celălalt prilej, își amintea, seful Prietenilor 
Libertăţii fusese viclean și ingenios. Intrarea drept peste gard, 
mai ales la lumina zilei, nu avea nici un sens. Deodată, luminat 
de o revelație, Ostrander spuse cu glas tare: 


507 


— Echipament de scafandru! De-asta avea nevoie de barcă 
pneumatică. Ticălosul vine pe sub apă. Casa pompelor! 

leși în fugă din birou. 

Un maistru de gardă se număra printre cei ce patrulau pe 
malul râului. Ostrander, sosind în grabă, îl întrebă: 

— Ati văzut ceva? 

— Nimic. 

- Hai cu mine. 

Porniră grăbiţi spre casa pompelor. Pe drum, Ostrander îi 
explică teoria sa despre un atac subacvatic. 

În extremitatea anterioară a casei pompelor, unde aceasta 
înainta în râu, se afla o pasarelă deschisă. Superintendentul 
uzinei porni primul pe ea. La jumătatea drumului pe pasarelă 
era o trapă de inspecție exact deasupra cilindrului din plasă de 
sârmă prin care intra apa în bazinul pompelor; cei doi 
deschiseră chepengul, apoi se aplecară, privind în jos. Partea 
superioară a cilindrului din sârmă era vizibilă sub ei. Nimic nu 
părea ieșit din comun. 

Ostrander îi spuse maistrului: 

— Du-te înăuntru și învârte cilindrul încet. 

Pentru aceasta exista un mecanism electric, acţionabil atât 
din casa pompelor cât și din sala principală de control. 

După câteva momente, cilindrul de plasă începu să se 
rotească. Aproape imediat, Ostrander putu vedea prima gaură 
mare ce fusese tăiată. Rămase la locul lui, privind cilindrul ce 
continua să se învârtească. Când văzu a doua gaură, temerile îi 
fură confirmate. Alergând în casa pompelor, strigă: 

— A ajuns înăuntru! Lasă ecranul să se rotească! 

Cel puțin, își spunea el, avea să-i taie lui Archambault calea 
de ieșire. 


Inginerul își simți mintea făcându-se rece ca gheata. Se opri, 
conștient de nevoia unei decizii rapide și totuși acordându-și 
răgazul de a gândi cu deliberare, atent, evaluând posibilitățile. 

Undeva sub locul unde stătea el, Archambault înota, fără 
îndoială cu o bombă sau mai multe. Încotro avea să- şi dirijeze 
sabotajul? Erau două posibile ținte. Una, pompele, cealaltă, 
condensatorii aflați mai încolo în “uzină. 

Aruncarea pompelor în aer ar fi produs destule pagube; 
putea scoate din uz generatoarele uzinei La Mission pentru luni 


508 


de zile. Dar o bombă în condensatori ar fi fost mult, mult mai 
grav. Reconstrucția putea lua chiar și un an încheiat. 

Bob Ostrander se pricepea la' explozive. Le studiase la 
şcoala de ingineri și în continuare. O bombă cu două kilograme 
de dinamită, nu mai mare decât o pâine, putea trece prin pompe, 
intrând în condensatori. Poate că Archambault dăduse drumul 
unei asemenea bombe, sau era pe cale s-o facă. Tot ce trebuia 
era să fixeze mecanismul de cronometrare şi s-o lase liberă: 
și-ar fi găsit singură drumul prin pompe, spre condensatori. 

Condensatorii trebuiau protejați. Pentru a o face, însemna să 
oprească întreaga uzină. Acum. 

În casa pompelor se afla un telefon de perete. Bob Ostrander 
se apropie de el şi formă 1 1, numărul principalei săli de control. 

Sunet de apel, apoi un declic: 

— Operatorul şef. 

-Aici Ostrander. Vreau să închizi contactorii tuturor 
unităților şi să oprești circulația apei. 

Reactia fu instantanee, operatorul protestând: 

-O să se rupă discurile de izolare. În plus, trebuie să 
anuntăm Controlul Energiei... 

e toți dracii! Lasă-mă cu argumentele! 

Ostrander strânse și mai tare receptorul și strigă, ştiind că 
dintr-o clipă-n alta o explozie putea arunca în aer casa pompelor 
sau condensatorii: . y 

— Ştiu eu ce fac. Inchide contactonii ăia! /nchide-i acum! 


N 


Georgos nu știa nimic din cele ce se petreceau deasupra lui. 
Nu ştia decât că, cilindrul de plasă continuând să se rotească, fi 
era tăiată calea de scăpare. Nu că s-ar fi așteptat cu adevărat să 
scape; știuse de la începutul acestei misiuni că şansele de 
supraviețuire erau foarte mici. Dar nu vroia să moară acolo. Nu 
așa. Prins în capcană.. 

Își spuse, cu panică tot mai mare: poate că cilindrul de sârmă 
se va opri. Atunci va putea tăia alte două găuri. Se răsuci brusc 
să-l cerceteze. 

În aceeași clipă, întorcându-se, cleștele de tăiat sârmă, agăţat 
la centură cu latul de coardă, se desprinse. Nodul se desfă- 
cuse.. 

Cleştele era galben, conceput spre a fi cât mai vizibil. ÎI putu 
vedea căzând.. 


509 


Instinctiv, Georgos se rostogoli după el, bătu puternic din 
picioare și se cufundă, urmărind lucirea galbenă. Mâna îi era 
întinsă. Aproape că-l prinse. 

Apoi simţi un curent neașteptat de apă și-și dădu seama că 
se afundase prea adânc şi era absorbit într-o pompă. Încercă să 
se întoarcă. Prea târziu! Apa îl înghiți și-l reținu. 

Lăsă să-i scape supapa și tubul de aer și încercă să tipe. Apa 
îi inundă plămânii. Apoi palele impulsoare ale pompei, de doi 
metri lățime, îl înhăţară și-l ciopârțiră în bucățele. 

Rezervorul de oxigen fu şi el sfârtecat; bombele, fără 
focoase și inofensive, trecură prin pompe. 

După numai câteva secunde, toate pompele încetiniră și se 

opriră. 


În sala principală de control, operatorul sef, care tocmai 
apăsase patru butoane roşii de contact unul după altul pe 
console separate, se bucura că nu lui îi aparținea răspunderea. 
Tânărul Ostrander ar fi făcut bine să găsească o explicație a 
naibii de bună pentru scoaterea generatoarelor 1, 2, 3 și 4 — care 
produceau două sute de mii de kilowaţi — din funcţiune, fără 
preaviz. Ca să nu mai vorbim de ruperea tuturor discurilor 
izolatoare ale turbinelor, a căror reparație necesita opt ore. 

În timp ce se uita la ceas — 3.02 p.m. — auzi telefonul direct 
de la Centrul de Control al Energiei începând să sune. Când 
operatorul șef ridică receptorul, un glas întrebă: 

— Ce dracu' se-ntâmplă? Aţi oprit curentul în tot sistemul. 


Bob Ostrander n-avea nici o îndoială că decizia sa de a 
închide toate generatoarele fusese cea justă. Nu prevedea nici o 
problemă în a și-o apăra. 

Ruperea discurilor izolatoare ale turbinelor — oricum, dis- 
pozitive de siguranță — era un pret mic pentru salvarea conden- 
satorilor. 

Imediat după ce dăduse ordinul de închidere, Ostrander și 
maistrul de gardă inspectaseră condensatorii, părăsind î în acest 
scop casa pompelor. Aproape imediat, văzură o serie de obiecte 
metalice — bombele cilindrice. Neștiind dacă -erau periculoase 
sau inofensive, cei doi le adunară și alergară la râu, unde le 
aruncară în apă. 


510 


Acum, revenind la condensatori și privind mai bine în jur, 
Ostrander avu timp să reflecteze că în casa pompelor încă nu se 
întâmplase nimic. Probabil Archambault era încă acolo jos, 
capabil să provoace stricăciuni, deși era posibil ca punerea în 
mişcare a cilindrului de plasă să-i fi distras atenția. Ostrander 
hotărî: se va întoarce în casa pompelor şi se va gândi ce e de 
făcut în continuare. 

Gata să plece, observă niște rămășițe mici ce păreau să fi 
intrat prin pompe şi se adunaseră pe un condensator. Privea la 
una din bucățele și întinse mâna s-o culeagă, când se opri. Bob 
Ostrander înghiți în sec şi simți că-i vine rău. Era o mână 
omenească, având niște pete ciudate. 


18 


Dumnezeule! — ce repede zburase timpul. Karen fu șocată 
dându-și seama că trecuse mult de ora două. 

Parcă mai adineaori îi promisese lui Nimrod că se va duce la 
Spitalul Redwood Grove, și totuși trecuseră de-atunci câteva 
ore. Desigur, cumpărăturile duraseră mai mult decât se așteptase 
— nu așa se întâmpla întotdeauna? — dar cumpărase o rochie 
drăguță la un preț avantajos, o pereche de pantofi, felurite 
articole de papetărie de care avea nevoie și un colier cu mărgele 
de cristal ce-i cucerise ochiul. Salba, din fericire ieftină, avea 
să-i vină de minune surorii ei; vroia să i-o dea Cynthiei de ziua 
sa, care se apropia. Apoi Josie avusese o listă de articole de 
drogherie. necesare, care consumatră și mai mult timp. Dar totul 
se încheiase cu succes, iar Karen se bucura realmente de târ- 
guieli, pe care le făcuseră dintr-o uriașă hală multicoloră aflată 
la doar două străzi distanță de bloc. O altă calitate a halei 
comerciale era aceea că putea merge oriunde vroia cu scaunul 
rulant, conducându-l singură, aşa cum prefera. 

Un lucru pe care n-avuseseră nevoie să-l facă azi era cumpă- 
rarea de alimente, căci Karen avea să se afle la Redwood Grove 
în timpul întreruperilor de curent electric. Se părea că acestea 
urmau să fie frecvente. până se lămurea porcăria cu petrolul de 
la OPEC, lucru ce spera din toată inima să se întâmple cât mai 
curând. 


511 ` E 


Nu-şi îngăduise să se gândească prea mult la acea perioadă 
pe care” avea s-o petreacă în spital, dar știa că-i va fi tare dor 
de-a fi acasă, în apartamentul ei. Spitalul era liniștitor, mai ales 
acum, cu rezerva sa de electricitate pe care te puteai baza. Cu 
toate acestea, era o instituție, destul de spartană, iar cât despre 
mâncarea de-acolo — pfui! 

Mâncarea din spital fusese un alt motiv pentru care întâr- 
ziaseră. 

Josie propusese, Karen fiind de acord, că ar fi mai plăcut să 
ia prânzul în apartament înainte de-a pleca ș si, în orice caz, masa 
de la Redwood Grove se va fi terminat probabil când ajungeau 
ele acolo. Așa că, la întoarcerea de la cumpărături, Josie prepară 
mâncarea pentru amândouă în timp ce Karen continua să scrie o 
nouă poezie, pe care intenționa să i-o trimită lui Nimrod. 

Acum, după ce mâncaseră, Josie era ocupată să pună în 
valiză lucrurile de care avea nevoie Karen în spital. 

Pradă unui brusc val de afecțiune, Karen spuse: 

— Josie, ce femeie bună, dragă, mai ești! Faci atît de multe, 
niciodată nu te plângi şi-mi dăruiești mai mult decât ti-aş putea 
da eu vreodată. 

— Îmi dai destul, doar că sunt cu tine, spuse Joseie, fără a 
ridica privirea în timp ce continua să facă bagajul. Karen ştia că 
manifestările deschise de afecțiune o stinghereau pe îngriji- 
toarea ei, dar nu se lăsă. 

— Josie, lasă alea și vino-aici. Vreau să te sărut. 

Cu un surâs sfios, Josie veni. 

— Cuprinde- -mă cu braţele, îi ceru Karen; când femeia o făcu, 
Karen îi dădu o sărutare' și spuse: Josie draga mea, te iubesc 
foarte mult. 

— Şi eu te iubesc, răspunse Josie, apoi se desprinse și reveni 
la împachetat. 

Terminând, anunţă: 

-Suntem gata. Acum cobor şi-l aduc pe Humperdinck. O 
să-ți fie bine dacă te las singură? 

— Sigur că da. Cât lipsești tu, am să dau un telefon. 

Josie puse panglica telefonică pe capul lui Karen. Apoi, 
peste un minut sau două, când Josie plecă, Karen auzi ușa 
apartamentului închizându-se. 

Atinse micro-comutatorul telefonului cu capul. Auzi în difu- 
zor o sonerie, urmată de o voce: 


512 


— Centrala. Ce doriți? 

— Am serviciu manual, domnişoară. Vreti să formați pentru 
mine, vă rog? 

Karen dădu numărul ei de telefon, apoi cel unde suna — 
acasă la părinți. 

— Un moment. 

Urmă o serie de declicuri, apoi un sunet de apel. Karen 
aşteptă să i se răspundă — așa cum se întâmpla de obicei la al 
doilea sau al treilea semnal '— dar spre surprinderea ei sunetul 
continuă. Vorbise cu mama ei mai devreme în cursul diminetii 
şi știa că Henrietta Sloan nu se simțea bine si nu intenționa să se 
ducă la serviciu, nici n-avea plânuri să iasă în Oraș. 

Probabil centralista a format un număr greşit, își spuse Karen. 

Întrerupse legătura mișcându-și capul spre micro-comutator 
şi încercă iar. Din nou "semnal! continuu. Din nou nici un 
răspuns. 

Karen încercă la un alt număr — al Cynthiei. larăşi, sunet de 
apel continuu, dar nici un răspuns. - 

Lucru neobișnuit, Karen simţi o vagă neliniște. Rareori 
rămânea singură în apartament şi, cu puținele ocazii când i se 
întâmpla asta, prefera să se afle în legătură ci cu cineva prin telefon. 

Când îi spusese lui Josie că poate pleca, o făcuse pe 
negândite. Acum își dorea să n-o fi făcut. 

Exact în acel moment, mai multe lumini din apartament se 
stinseră, instalația de aer condiționat din fereastră se opri, iar 
Karen simţi o uşoară întrerupere a ritmului când respiratorul i se 
comută de la rețeaua electrică a clădirii pe baterie. 

Cu o tresărire, Karen își aminti un lucru pe care şi ea, și 
Josie, îl scăpaseră din vedere. Bateria scaunului rulant, solici- 
tată considerabil în timpul expediției la cumpărături, ar fi trebuit 
să fie înlocuită imediat cum intraseră în casă. În loc s-o facă, 
Josie băgase steckerul în priza din perete și pusese bateria 
scaunului pe „încărcare“. Oricum, bateria avea nevoie de cel 
puţin şase ore pentru a recupera ce se consumase dimineață; 
abia dacă trecuse una, iar acum, cu curentul extern oprit, 
alimentarea se întrerupsese. 

Aveau o baterie de rezervă, complet încărcată, în dreapta 
scaunului lui Karen, gata să fie instalată înainte de plecarea la 
spital. Karen putea s-o vadă. Dar n-avea nici o cale de-a și-o 
instala singură. 


513 


Spera ca lumina să revină în câteva minute. Și, mai mult ca 
oricând, nădăjduia că Josie se va întoarce repede. - 

Karen decise să-i telefoneze lui Nimrod. Părea de presupus 
că întreruperea neprogramată a curentului, despre care el 
spusese că e „posibilă“ și de o „probabilitate minimă“, chiar 
avusese loc. 

Dar când apăsă micro-comutatorul telefonului cu capul, tot 
ce obținu fu un anunţ înregistrat: 

- Toate circuitele sunt ocupate. Vă rugăm închideți și 
reveniți mai târziu. 

Încercă iar. 

— Aceasta este o înregistrare... 

Încă odată. Același rezultat. 

Karen știa, din lecturi, că ori de câte ori se producea o pană 
de curent pe arie extinsă, liniile telefonice se aglomerau pentru 
că încercau să le folosească mai multe persoane decât putea 
deservi sistemul. De asemenea, mulți formau „Centrala“ pentru 
a întreba ce se întâmplă, îngreunând și obținerea legăturii cu 
centralista. 

Începu să se alarmeze de-a binelea. Unde era Josie? De ce 
dura atât de mult? Şi de ce nu venise portarul, Jiminy, să vadă 
dacă e totul în regulă cu ea, aşa cum făcea întotdeauna când se 
întâmplă ceva ieșit din comun? 


Deși Karen n-avea cum s-o știe, o combinație de evenimente 
contribuiseră la crearea acestei situaţii primejdioase. 


La orele 10.45, în timp ce Karen şi Josie se pregăteau să 
plece la târguieli, Luther Sloan fusese arestat și acuzat de 
şaisprezece delicte în total, toate deosebit de’ grave, sub 

ectiunea 693c a Codului Penal Californian, care se referă în 
mod specific la furtul de gaz. 

Din acel moment, Henrietta, șocată, desperată, lipsită com- 
plet de experiență î în domeniu, încercase să aranjeze cauțiunea 
soțului. Puțin înainte de amiază o sunase pe fiica ei mai mare, 
Cynthia, cerându-i ajutorul. Cynthia îi răspunsese, rugând o 
vecină să aibă grijă de copilul ei când va reveni de la şcoală, 
după care plecase să se întâlnească cu maică-sa. Soțul Cynthiei 
era la slujbă și avea să vină acasă abia seara. 


514 


În timp ce Karen încerca să-și sune mama și sora, ambele 
făceau naveta între biroul unui. garant de cautiuni şi închisoarea 
unde era deținut Luther Sloan. 

Se aflau în secţiunea de vizite a închisorii când interveni 
pana de curent, dar nu- -şi dădură seama de aceasta. Închisoarea 
avea propriul ei generator de rezervă şi, după ce pâlpâiră scurt, 
luminile se aprinseră din nou de îndată ce generatorul pomi 
automat și preluă sarcina. 

Cu doar câteva minute mai devreme, Henrietta Sloan şi 
Cynthia discutaseră dacă s-o sune pe Karen, hotărând însă 
contrariul, pentru a n-o tulbura. 

Nici una din cele două femei, și nici Luther Sloan, n-aveau 
să afle de întreruperea. curentului timp de încă două ore, când 
cauțiunea se rezolvă în sfârșit și cei trei părăsiră împreună 
închisoarea. 


Cu câteva minute înainte ca luminile din apartamentul lui 
Karen să se stingă, scaunul rulant și aparatul respirator 
comutându-se pe funcționarea cu baterii, Bob Ostrander îi 
strigase operatorului ş şef al uzinei La Mission: 

— Închide contactorii ăia! Închide-i acum! 

Când operatorul o făcu, sistemul de transmie al GSP & L fu 
lipsit, fără avertisment, de trei milioane două sute de mii de 
kilowati, într-un moment când rețeaua opera cu o rezervă 
redusă, și într-o după-amiază caldă de mai cu cereri de curent, 
anormal de mari pentru acel anotimp, datorită instalaţiilor de 
aer conditionat. 

Rezultatul: un computer de monitorizare, recunoscând că 
acum în rețea se afla energie insuficientă pentru a face față cere- 

, deschise instantaneu întrerupătoarele circuitelor de înaltă 
es cufundând o zonă întinsă a sistemului GSP & L în 
pana de curent. 

Blocul lui Karen se afla într-una din regiunile afectate. : 


Josie și portarul blocului, Jiminy, erau blocaţi în lift și stri- 
gau înnebuniți, încercând să atragă atenţia cuiva. 

După ce o lăsase singură pe Karen, Josie mersese repede la o 
stație service din apropiere unde-l lăsase peste noapte pe 
Humperdinck. Concesionarul o cunoștea pe Karen şi permitea 
ca furgoneta să fie parcată gratuit. Lui” Josie îi trebuiră mai puțin 


515 


de zece minute pentru a-l lua pe Humperdinck şi a se opri la ușa 
din față a blocului, unde scaunul rulant al lui Karen putea fi 
îmbarcat cu ușurință. 

Portarul bătrân" şi ridat vopsea ceva afară la înapoierea lui 
Josie. O întrebă: 

— Ce mai face fetița noastră Karen? 

— Bine, răspunse " Josie, apoi îi spuse despre plecarea la 
Spitalul Redwood Grove datorită întreruperii de curent progra- 
mate pentru a doua zi. Auzind aceasta, Jiminy lăsă jos cutia de 
vopsea și bidineaua şi spuse că urcă și el să vadă dacă poate 
ajuta cu ceva. 

În ascensor, Jiminy apăsă butonul etajului șase și începură 
să urce. Ajunseseră între etajele trei și patru, când liftul se opri 
şi luminile se stinseră. Pe un raft se afla o lampă de urgență cu 
baterii, iar Jiminy întinse mâna şi o aprinse. La lumina ei slabă, 
apăsă toate butoanele ce se vedeau, dar nu se întâmplă nimic. 

“Nu peste mult, începură amândoi să strige după ajutor. 

Acum strigau de douăzeci de minute, fără a le răspunde nimeni. 

Cabina liftului avea o mică trapă în plafon, dar atât Josie cât 
și Jiminy erau scunzi și, chiar urcându-se unul pe umerii 
celuilalt — ceea ce încercară cu schimbul — n-o putură clinti 
decât puţin, fără nici cea mai mică şansă de a ieși pe-acolo. 
Chiar dacă ar fi făcut-o, era improbabil să poată scăpa din putul 
liftului. 

Josie își amintise de mult timp de bateria consumată a lui 
Karen, ceea ce-i făcea tipetele şi mai desperate și, după o 
vreme, lacrimile începură să-i curgă, în timp ce vocea îi 
devenea tot mai răgușită. 

Deși în acel moment n-o ştiau, Josie și Jiminy aveau să 
rămână în lift timp de. aproape trei ore, până la revenirea ener- 
giei electrice. 


Compania de telefoane avea să raporteze ulterior că, în 
vreme ce generatoarele ei funcționau pe perioada întreruperii, 
timp de o oră după aceasta, întâmpină o solicitare fără prece- 
dent. Mii de apeluri rămaseră nesatisfăcute, şi multe persoane 
care încercau să prindă centrala pentru informaţii nu reușiră. 


Nim Goldman, sub presiune pe mai multe fronturi datorită 
bruștei pene de curent, se gândi un moment la Karen și fu 


516 


ușurat că acceptase să se ducă la Redwood Grove Hospital mai 
devreme în cursul dimineții. Decise ca mai târziu, când lucrurile 
se.vor linişti cât de cât, să-i dea un telefon acolo. 


* 


Karen era albă de frică, $ şi transpirată. 

De-acum stia că se întâmplase ceva serios, împiedicând-o pe 
Josie să revină. 

Încercase să telefoneze iar şi iar. Și totuși, nu putea prinde 
decât mesajul Înregistrat. Se gândi să-și manevreze scaunul 
rulant și să-l ciocnească de ușa apartamentului cu speranța că 
poate trece cineva şi o aude, dar cea mai mică mișcare a 
scaunului ar fi secătuit și mai repede bruma de curent rămas în 
baterie. Karen stia, din "experienţă şi calcul, că bateria nu mai 
putea ține mult, nici măcar ca să-i alimenteze aparatul de 
respirat. 

De fapt, în baterie abia dacă mai rămăsese un sfert de oră de 
viață. La întoarcerea din plimbarea pe la cumpărături, puterea-i 
era chiar mai redusă decât bănuise Karen. 

Deși crezurile ei religioase nu fuseseră niciodată prea 
puternice, începu să se roage. Îi imploră pe Dumnezeu și lisus 
Hristos să i-o trimită pe Josie, sau pe Jiminy, sau pe părinții ei, 
sau Nimrod, sau Cynthia, sau oricine —oricine! 

— Tot ce au de făcut, Doamne, e să cupleze cealaltă baterie. 
Cea de-acolo, Iisuse! Oricine o poate face! Le pot spune cum. 
O, te rog, Doamne! Te rog... 

Încă se mai ruga, Când simţi respiratorul începând să 
încetinească, răsuflarea devenindu- -1 lentă și inadecvată. 

Înnebunită, încercă din nou la telefon. 

— Acesta este un anunţ înregistrat. Toate circuitele sunt ocu- 
pate. Vă rugăm închideți și. 

O sonerie ascuțită, conectată la repirator și alimentată cu o 
micuță celulă de nichel și cadmiu, emise un semnal că aparatul 
era pe cale să se oprească. Karen, cu conștiința deja 
încețoșându-i-se, o auzi vag, ca de foarte departe. 

În timp ce începea să se sufoce, icnind neajutorată după 
aerul pe care nu-l putea inhala fără ajutor, pielea i se făcu roșie, 
apoi albastră, cianozându-se. Ochii îi ieșiră din orbite. Gura 


517 


trudea cu sălbăticie. Apoi, aerul încetând total să mai vină, se 
înecă; o durere intensă îi încleștă pieptul. 

Curând, milostivă, bateria muri şi, o dată cu ea, și Karen. 

Chiar înaintea morţii, capul îi căzu pe-o parte’ şi, atingând 
micro-comutatorul telefonului, o voce răspunse: 

— Centrala. Ce doriti? 


19 


În unele privinte, își spunea Nim, era ca reluarea unui film 
vechi; explica grupului de ziariști adunați, inclusiv echipe de 
televiziune şi radio, ce se întâmplase la uzina La Mission 
cauzând pana recentă. 

Reflectă: or fi trecut oare doar zece luni de când muriseră 
Walter Talbot și ceilalți, iar Big Lil suferise avariile exploziei 
ce cauzase întreruperea de vara trecută? Atât de multe se 
întâmplaseră de-atunci, încât intervalul de timp părea mai mare. 

Azi Nim era conștient de o singură diferență. Consta în ati- 
tudinea oamenilor de presă, comparată cu cea din urmă cu zece 
luni. 

Azi, părea să existe conștiința sinceră a problemelor cu care 
se confrunta GSP & L, și o simpatie care înainte vreme lipsise. 

— Domnule Goldman, întrebă „Oakland Tribune“ dacă 
obţineţi verde ca să construiți uzinele de care aveţi nevoie, cât 
va dura pentru a recupera timpul pierdut? 

— Zece ani, răspunse Nim. A, dacă am avea un real program 
de catastrofă, poate opt. Dar ne trebuiesc multe aprobări și 
licenţe înainte de-a putea să începem măcar. Până acum, nici un 
semn de așa ceva. 

Venise aici, la o conferință de presă din galeria de observaţie 
a Centrului de Control al Energiei, la rugămintea Teresei Van 
Buren, scurt timp după închiderea tuturor generatoarelor rămase 
de la La Misison și întreruperea rezultată. Prima bănuială a. lui 
Nim că e ceva în neregulă apăruse când luminile din biroul lui 
se stinseseră și se reaprinseseră după un moment. Asta se 
întâmpla din cauză că circuitele speciale protejau cartierul 
general al utilității, și instalaţiile vitale precum Centrul de 
Control al Energiei, de căderea de tensiune. 


518 


Nim, presupunând că s-a întâmplat ceva rău, se dusese de 
îndată la Controlul Energiei unde Ray Paulsen, care sosise cu 
câteva minute mai devreme, îl puse la curent cu cele întâmplate. 

— Ostrander a făcut ce trebuia, și am să-l susțin, spuse 
Paulsen. Dac-aș fi fost acolo, făceam același lucru. 

- Okay, Ray, fu Nim de acord. Când vorbesc cu presa am să 
iau aceeași poziție. ` = 

- Le mai poti spune încă ceva, și anume că lumina o să 
revină în cel mult trei ore. lar mâine — |, 2, 3 şi 4 de la La 
Mission vor fi din nou în funcţiune, ca și toate unitățile geoter- 
male. 

— Mulţumesc, am să le spun. 

Era remarcabil, se gândea Nim, că, sub presiunea evenimen- 
telor, antagonismul dintre el și Ray Paulsen părea să se fi eva- 
porat. Poate fiindcă amândoi erau prea ocupați pentru așa ceva. 

Acum, în conferinţa de presă, Nancy Molineaux întrebă: 

— Asta schimbă cu ceva vreuna din întreruperile programate? 

— Nu, răspunse Nim. Vor trebui să înceapă miine, conform 
planului, continuând după aceea zilnic. 

„Sacramento Bee“se interesă: 

— Veţi fi în măsură să le restrângeți la doar trei ore? 

— Greu de crezut, zise Nim. Pe măsură ce rezervele de petrol 
ni se reduc, întreruperile vor trebui să fie tot mai lungi — pro- 
babil șase ore pe zi. 

Cineva, fluieră încetișor. 

Un reporter de televiziune întrebă: 

— Aţi auzit că au avut loc unele revolte — demonstrații împo- 
triva „anti“ -ilor? 

— Da, am aflat. lar după părerea mea asta nu ajută nimănui, 
nici Chiar nouă. 

Demonstraţiile se desfăşuraseră noaptea trecută. Nim citise 
despre ele de’ dimineaţă. Se aruncase cu pietre în ferestrele 
Clubului Sequoia și sediul Ligii Anti-Nucleare. Demonstranţii 
din ambele locuri, care se auto-declarau „Joe cetățean de rând“, 
se ciocniseră cu poliţia și mai multi dintre ei fuseseră arestați. 
Mai târziu li se dădu drumul fără a fi acuzați de nimic. 

Se prezicea în tot locul că vor urma şi alte manifestații și 
revolte, probabil pe tot cuprinsul țării, pe măsură ce șomajul se 
răspândea datorită întreruperilor de curent. 


+ 


519 


În mijlocul tuturor acestora, foştii critici și oponenți ai GSP 
& L păstrau o tăcere ciudată. 

În sfârșit, la conferinţa de presă, cineva întrebă: 

— Ce sfat dați oamenilor, domnule Goldman? 

Nim rânji obosit: 

— Scoateți din priză tot ce nu vă trebuie ca să supraviețuiți. 

După vreo două ore, la şase și ceva seara, Nim reveni în 
biroul său. 

Îi spuse lui Vicki, care luca peste program — începea să fie 
un obicei: 

— Sună“la Spitalul Redwood Grove și cere cu domnişoara 
Sloan. 

Secretara îl anunță după câteva minute: 

— De la spital spun că n-au înregistrată nici o domnişoară Sloan. 

Surprins, insistă: 

— Sunt siguri? 

— l-am rugat să se asigure și au verificat pentru mine de două 
ori. 

— Atunci încearcă la numărul de-acasă. 

Ştia că Vicky îl avea, deși găsea greu de crezut să nu fi ple- 
cat Karen din apartament la spital. 

De astă dată, în loc să-l cheme prin interfon, Vicky deschise 
ușa biroului și intră. Faţa-i era serioasă. 

— Domnule Goldman, spuse ea, cred că ar fi mai bine să 
vorbiti dumneavoastră. 

Nedumerit, ridică receptorul: a 

— Karen, tu ești? 

O voce înecată spuse: 

— Nimrod, aici Cynthia. Karen a munit. 


- Nu putem merge mai repede? îl întrebă Nim pe șofer. 

— Fac tot ce pot, domnule Goldman. 

Glasul omului era plin de reproș. 

— E multă circulație și mai mulți oameni pe străzi ca de obicei. 

Nim ordonase să-l aştepte o maşină a companiei, cu şofer, la 
intrarea principală, mai degrabă decât să piardă timp "'scoţân- 
du-și „Fiat“-ul şi conducând el. Ajunse în fugă și dădu adresa 
blocului lui Karen. Erau pe drum într-acolo. 

Gândurile lui Nim erau o vâltoare. Nu obținuse nici un deta- 
liu de la Cynthia, doar simplul fapt că pana de curent era 


520 


răspunzătoare de moartea lui Karen. Nim se învinuia deja — 
pentru că nu insistase, pentru că nu controlase mai: devreme să 
se asigure de plecarea lui Karen la Redwood Grove. 

Deși ştia că era prea târziu, ardea de nerăbdare să ajungă. 

Ca diversiune, privind prin ferestrele mașinii la străzile tot 
mai întunecate, se gândi la ceea ce tocmai spusese ș soferul. Erau 
mult mai mulți oameni ca de obicei. Nim î își aminti cele citite 
despre New York în timpul întreruperilor — oamenii ieșeau cârd 
din case dar, întrebati, puțini ştiau de ce. Poate căutau instinctiv 
să-și împărtășească nemulțumirea alături de vecini. 

Alţii, desigur, ieşiseră” pe străzile New York-ului pentru a 
încălca legea, a da foc şi a jefui. Poate, cu trecerea timpului, 
aceleași lucruri aveau să se întâmple ș şi aici. 

Că se întâniplau sau nu, își spuse "Nim, un fapt era cert: sis- 
temele de viață se schimbau semnificativ și aveau să se schimbe 
şi mai mult. 

Luminile orașului erau fie aprinse, fie în curs de a se 
aprinde. Curând, puținele zone rămase fără curent aveau să și-l 
recapete și ele. 

Până mâine. 

Şi poimâine. 

i, după aceea, cine știa cât de prelungită sau drastică va fi 
despărţirea de stilul normal de viață? ` 

- Am ajuns, domnule Goldman, anunță șoferul. Se aflau în 
fața blocului lui Karen. 

Nim spuse: 

—Așteaptă-mă, te rog. 


— Nu poți intra, îl opri Cynthia. Nu acum, E prea groaznic. 

leșise pe coridor la sosirea lui Nim, închizând ușa după ea. 
În scurtul moment cât fu ușa d deschisă, Nim putu auzi pe cineva 
dinăuntru având istericale — părea Henrietta Sloan - și un vaiet 
ce i se păru că era al lui Josie. Cynthia avea ochii roșii. 

Îi spuse tot ce ştia despre seria de ghinioane ce duseseră la 
cumplita moarte, în singurătate, a lui Karen. Nim deschise gura 
să spună lucrul la care se gândise deja, în legătură cu a da vina 
pe sine însuși, când Cynthia îl opri: 

- Nu! Orice-au -făcut sau n-au făcut ceilalți dintre noi, 
Nimrod, de mult n-a mai făcut cineva pentru Karen atâtea ca 


521 


tine. N-ar vrea să te simti vinovat sau să te auto-acuzi. Chiar ţi-a 
lăsat ceva. Aşteaptă! 

Cynthia reintră în casă și se întoarse cu o singură coală de 
hârtie albastră. 

— Asta era în maşina de scris a lui Karen. Întotdeauna îi luau 
mult timp lucrurile de soiul ăsta şi probabil lucra la ea înainte.. 
înainte.. 

Vocea i i se Înecă; clătină din cap, incapabilă să încheie. 

— Mulţumesc. 

Nim împături foaia şi o puse într-un buzunar interior. 

— Pot să fac ceva? 

Cynthia clătină din cap: 

— Nu acum. 

Apoi, văzându-l pe cale să plece, întrebă: 

— Nimrod, o să ne mai vedem? 

Nim se opri. Era o invitație clară și evidentă, întocmai la fel 
cum îşi amintea aceeași întrebare cu un alt prilej. 

Doamne, Cynthia, murmură el. Nu ştiu. 

Condamnabil era, își spunea el, faptul că o dored pe Cynthia, 
care era caldă, frumoasă şi dornică să dăruiască dragoste. O 
dorea, în pofida reconcilierii cu Ruth, în pofida iubirii devotate 
fată de sotia sa. 

— Dacă ai nevoie de mine, Nimrod, spuse Cynthia, ştii unde 
sunt. 

Dădu din cap în timp ce se întorcea să plece. 


În maşină, revenind spre sediul GSP & L, Nim scoase și 
despături coala de hârtie albastră, familiară, a lui Karen, pe care 
i-o dăduse Cynthia. Ținând-o sub mica plafonieră, citi: 


Este oare atât de straniu, neprețuitul meu Nimrod, 
Că luminile trebuie să se stingă? 

Scăpărările au dat gres; ț 

Toate focurile iscate de oameni 

Ard scăzut, și mor. 

Totuși lumina, precum viaţa, supraviețuiește: 

Cel mai nevolnic licăr, un tăciune în flăcări, 
Fiecare ţine (0) 


Ce tineau? se întrebă el. Ce ultim gând drag și dulce al lui 
Karen n-avea să cunoască niciodată? 


20 


Un pat pliant fusese adus în biroul lui Nim. La întoarcerea lui 
era acolo, asternut cu cearșafuri, o pătură și o pernă, așa cum ceruse. 

Vicki plecase acasă. 

Gândurile la Karen continuau să-i umple mintea. În ciuda 
cuvintelor Cynthiei, sentimentul de vinovăţie dăinuia. Era o 
vină, nu numai a lui însăși, ci și a GSP &'L, din care făcea 
parte, si care o lăsase de izbelişte. În lumea modemă, electrici- 
tatea "devenise o linie a vieții — pentru cei asemeni lui Karen, 
literalmente — şi nu trebuia să fie frântă, indiferent de cauze. 
Încrederea în servicii era, mai presus de orice, întâia îndatorire, 
o credință aproape sacră, în orice utilitate publică precum GSP 
& L. Și totuși linia vieții era frântă — tragic, trist, inutil într-un 
sens — iar şi iar, începând cu ziua de mâine. Nim era sigur că pe 
măsură ce întreruperile ciclice aveau să continue, vor fi alte 
pierderi și greutăţi, multe neprevăzute. 

Avea să se lepede vreodată de vinovăția față de Karen? se 
întreba. Cu timpul, poate, dar nu încă. 

Nim își dorea să aibă în acel moment pe cineva cu care să 
poată sta de vorbă, în care să poată avea încredere. Dar lui Ruth 
nu-i spusese despre Karen, iar acum nu putea. 

Se așeză la biroul său și-și rezemă fața în miini. După o 
vreme, știu că trebuia să facă ceva care să-i distragă gîndurile. 
Un ceas sau două, cel puțin. 

Evenimentele zilei — traumă peste traumă — îl împiedicaseră 
să se ocupe de hârtiile adunate pe birou. Dacă nu reușea să 
rezolve unele din ele în acea seară, știa că a doua zi va avea de 
două ori pe-atâtea. Dar atât pentru’ ușurare mintală cât și din 
orice alt motiv, se puse pe lucru. 

Se concentra de zece minute, când auzi sunând telefonul din 
primul birou. Răspunse pe derivaţia sa. 

— Pariez, spuse vocea Teresei "Van Buren, că- -ti închipuiai că 
ai scăpat de-a mai fi microfonul companiei pe ziua de azi. 

— Dacă tot ai spus-o, Tess, replică el, îmi venise și mie ideea. 

Directoarea relațiilor cu publicul chicoti. 

— Presa nu doarme niciodată; cu atît mai rău. Mai am aici două 
persoane care ar dori să te vadă. Unul e de la A.P., și are câteva 
întrebări suplimentare pentru un articol de anvergură națională 


523 


despre stingerile noastre ciclice. Cealaltă e Nancy Molineaux, 
care nu vrea să spună ce dracu' vrea, da' vrea ea ceva. Ce zici? 

-Nim oftă: 

— Bine, adu-i aici. 

Existau momente — acesta era unul din ele — când regreta 
trădarea și plecarea lui Yale. 

— Nu stau, spuse peste cîteva minute directoarea relaţiilor cu 
publicul. I-l prezentă pe reporterul de la A.P., un bărbat mai în 
vârstă cu ochi urduroși și tuse tabagică. Nancy Molineaux 
preferase să aștepte în anticameră până termina cel de la A.P. 

Întrebările omului de la telegrafia fără fir erau profesionale 
și minuțioase și notă răspunsurile lui Nim, în propria sa versi- 
une stenografică, pe un vraf de hârtie de copiat. Când terminară, 
se ridică să plece și întrebă: 

— O trimit pe păpușică? 

— Da, te rog. 

Nim auzi ușa de-afară închizându-se, apoi intră Nancy. 

- Bună! aruncă ea. 

Ca de obicei, era îmbrăcată cu stil, deși simplu — în seara 
asta, cu o rochie în talie, de mătase, în' culoarea coralului, 
complement perfect al impecabilului ei ten negru. Faţa fru- 
moasă, cu obraji înalți, părea să-și fi pierdut parțial — chiar dacă 
nu toată — trufia, avu impresia Nim, poate pentru că fusese mai 
prietenoasă, în tot timpul de după întâlnirea lor din Hotelul 
Cristofor Columb și evenimentele zguduitoare ce-i urmaseră. 

Se așeză în fața lui, petrecându-și unul peste. altul picioarele 
lungi, frumos formate. 'Nim le privi scurt, apoi îsi mută ochii. 

— Bună! răspunse el. Ce pot face pentru tine? 

— Am aici asta. 

Se ridică și puse în fața lui pe birou o fâşie lungă de hârtie. 
Nim văzu că era copia la indigo a unui telex. 

- E un articol care tocmai a ieșit, explică Nancy. O să apară 
în ziarele de dimineață. Am vrea să-l“ dezvoltăm cu cîteva 
comentarii — ale tale în primul rînd — pentru după-amiază. 

Întorcându-și scaunul unde avea lumină mai bună, Nim spuse: 

— Lasă-mă să-l citesc. 

— Cam greu să comentezi dacă nu-l citeşti, spuse ea alene. 
Nu te grăbi. 

Nim parcurse rapid relatarea, apoi o luă de la început, studi- 
ind-o cu grijă. 


524 


WASHINGTON, D.C., 3 MAI - INTR-O MIŞCARE DRAMATICA 
PENTRU A REZOLVA PREZENTA CRIZĂ DE PETROL, STATELE 
UNITE URMEAZĂ SĂ EMITĂ O NOUĂ MONEDĂ, CUNOSCUTĂ CA 
NOUL DOLAR. VA AVEA ACOPERIRE ÎN AUR ȘI VA VALORA CÂT 
ZECE DOLARI EXISTENȚI. 

PREȘEDINTELE VA ANUNTA _NOUL DOLAR ÎNTR-O 
CONFERINŢĂ DE PRESĂ LA CASA ALBĂ, MÂINE DUPĂ-AMIAZĂ. 

UNELE OFICIALITĂȚI DE LA WASHINGTON AU PORECLIT DEJA 
NOUA MONEDĂ „DOLARUL CINSTIT“. 

NAȚIUNILOR EXPORTATOARE DE PETROL DIN OPEC LI SE VA 
CERE SĂ ACCEPTE PLATA PENTRU PETROLUL LOR ÎN DOLARI NOI, 
URMÂND A SE NEGOCIA AJUSTĂRILE DE PREȚURI. 

REACȚIA INIȚIALĂ A OPEC A FOST PRUDENT-FAVORABILĂ. 
ORICUM, PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL OPEC, ŞEICUL AHMED 
MUSAED A DECLARAT CĂ SE VA CERE O REVIZIE CONTABILĂ 
INDEPENDENTĂ A AURULUI STATELOR UNITE ÎNAINTE DE A SE 
AJUNGE LA ORICE ÎNȚELEGERE BAZATĂ PE NOUL DOLAR. 

„NU AM MERGE ATÂT DE DEPARTE ÎNCÂT SĂ SUGERĂM CĂ 
STATELE UNITE AU MINTIT ÎN LEGĂTURĂ CU REZERVELE LOR DE 
AUR“, LE-A SPUS ȘEICUL MUSAED REPORTERILOR, ÎN ACEASTĂ 
SEARĂ, LA PARIS, „DAR AU CIRCULAT ZVONURI PERSISTENTE, 
CARE NU POT FI ÎNLĂTURATE CU UŞURINTĂ, CUM CĂ ACESTEA 
N-AR FI ATÂT DE MARI PE CÂT S-A DECLARAT OFICIAL. PRIN 
URMARE, AM DORI SĂ NE ASIGURĂM CĂ ACOPERIREA ÎN AUR A 
NOULUI DOLAR E REALĂ ȘI NU ILUZORIE.“ 

SE AȘTEAPTĂ CA PREȘEDINTELE SĂ-I INFORMEZE PE 
AMERICANI CĂ POT DOBÂNDI NOI DOLARI PREDÂNDU-I PE CEI 
VECHI, LA RATA DE ZECE LA UNU. SCHIMBUL VA FI BENEVOL LA 
ÎNCEPUT DAR, SUB LEGISLAŢIA PROPUSĂ, OBLIGATORIU ÎN 
URMĂTORII CINCI ANI. DUPĂ 'ACCEA, VECHIUL, DOLAR VA FI 
RETRAS, NEMAIAVÂND VALOARE DECÂT CA PIESĂ DE COLECȚIE. 

LA CONFERINȚA DE PRESĂ PREȘEDINTELE VA FI ÎNTREBAT 
FĂRĂ ÎNDOIALĂ... 


Nim își spuse: așadar, posibilitatea menționată de lobby-istul 
din Washington al GSP & L săptămâna trecută devenise realitate. 

Era conștient de prezenţa lui Nancy Molineaux, așteptând. 

— Nu-s un geniu financiar, spuse Nim. Dar nu cred că e 
nevoie să fii așa ceva ca să știi că ce se întâmplă aici — bătu el 
cu un deget în "foaia de telex — a fost de multă vreme inevitabil, 
de când a început inflația și, după aceea, ne-am lăsat să ajungem 
dependenţi de petrolul importat. Din nefericire, mulți oameni 
decenti, din clasa mijlocie, care au muncit din greu și ’au strâns 
economii, sunt cei ce vor fi cel mai greu loviți când se vor alinia 
să-și schimbe dolarii zece la unul. Chiar și acum, însă, tot ceea 
ce ne rezolvă aceste lucruri e că mai cumpără pentru noi încă o 


525 


bucată de timp. Timp până când vom înceta să mai. cumpărăm 
petrolul pe care nu ni-l putem permite, vom înceta să mai 
cheltuim banii pe care nu-i avem şi vom începe să ne dezvoltăm 
-propriile resurse de energie necaptate. 

— Multumesc, spuse Nancy; asta o să dea frumos. 

Puse deoparte carnetul în care notase. 

- La redacție, apropó, ăia par să creadă că ești Sir Oracol. A, 
da, că tot veni vorba, poate ti-ar plăcea să auzi că în ediția de 
duminică republicăm ceea ce'ai: spus. la audierea din septembrie 
— cea când ai explodat și te-ai vârât în rahat. Deodată, totul are 
mai mult sens decât părea atunci. 

Îi veni o idee. 

— Vrei să-mi spui — pentru publicare — ce părere ai despre 
toate astea? 7 

Pradă unui impuls, Nim deschise un sertar la biroului și 
scoase o mapă. Din ea extrase o coală de hârtie albastră și citi 
cu voce tare: 


Fie, în acel ceas al recoltei, iertător, milostiv, 
Larg la minte, generos în scopuri, 
Amuzat de contrarietatea vieții. 


— Nu-i rău, observă Nancy. Cine-a scris-o? 
Cineva apropiat mie: 
“ Descoperi că-i era greu să vorbească. 

— Cineva care a murit azi. 

Se lăsă tăcerea, apoi femeia întrebă: 

— Pot s-o citesc pe toată? 

— Nu văd de ce nu? 

li întinse hîrtia. 

Cînd Nancy termină, ridică privirea: 

- O femeie? 

— Da, dădu Nim din cap. 

- Ăsta era motivul pentru care arătai așa când am intrat în seara 
asta aici — de parcă : ai fi fost măturat de pe podeaua unui grajd? 

Nim avu un surâs scurt: 

— Dacă așa arătam, cred că răspunsul e „da“. - 

Nancy puse hârtia albastră peste mapa de pe birou. 

— Vrei să-mi povestesti despre ea? Neoficial, dacă preferi. 

— Da, fu el de acord, va fi neoficial. Numele ei era Karen 
Sloan. Era cvadriplegică, de la vârsta de cincisprezece ani. 


526 


Se opri. 

— Continuă, îl îndemnă Nancy. Ascult. 

-Cred că a fost cea mai frumoasă persoană — din toate 
punctele de vedere — pe care-am cunoscut-o-n viața mea. 

O pauză, apoi: 

- Cum ai întâlnit-o? 

— Accidental. S-a întâmplat imediat după întreruperea din 
iulie trecut.. 

Cu doar o oră în urmă Nim jinduise după cineva căruia să-i 
vorbească, să i se mărturisească. Acum, vărsă totul în faţa lui 
Nancy. Ea îl asculta, intervenind cu cîte o întrebare ocazională, 
dar stătea mai mult tăcută. Când descrise felul cum murise Karen, 
femeia se ridică în picioare, umblă prin cameră și spuse încet: 

— Oh, puiule. Putuje! 

— Asadar vezi, spuse Nim, cred că a semăna cu ceva de pe o 
podea de grajd nu era deloc atât de surprinzător. 

Nancy revenise la birou. Arătă spre hârtiile lui răsfirate: 

— Atunci de ce-ţi dai bătăi de cap cu tot rahatul ăsta? 

- Am avut treabă. Mai am şi-acum. 

— Vorbe! Aruncă-le la gunoi ș şi du-te-acasă. 

Nim clătină din cap şi aruncă o privire spre pat: 

- In noaptea asta dorm aici. Încă mai avem probleme, iar 
mîine — tii minte? — începem stingerile ciclice. 

— Atunci vino-acasă cu mine. 

-Fără-ndoială că se arată surprins, căci Nancy adăugă încet: 

— Culcușul meu e la cinci minute de-aici. Poţi lăsa numărul 
de telefon şi pe urmă, dacă trebuie să pleci, ajungi repede 
înapoi. Dacă nu te cheamă nimeni, o să fac micul dejun dimi- 
neată, înainte să pleci. 

e ridicară în picioare, față în față. Nim era conștient de un 
parfum de mosc, de trupul’ svelt, mlădios, apetisant, al lui 
Nancy. Era dornic să ştie mai multe despre ea. Mult mai multe. 
Şi știa — aşa cum i se întâmplase de-atâtea ori în viață și pentru 
a doua oară în seara aceea — că îl ispitea o femeie. 

— A doua oară nu-ți mai ofer, spuse ea tăioasă. Așa că 
hotărăște-te. Da sau nu? 

Ezită o câtime de secundă. Apoi îi spuse: 

— Bine, să mergem. 


s qperessrereereeeeeenerereenene 


Editor: VALENTIN NICOLAU 
Redactor: MIHAELA DIDAC 
Tehnoredactor: DAN RĂDULESCU 
Apărut 1994. Format: 16/54x84 


Culegere și paginare computerizată 
Secția Țotoculegere - RA... - Imprimeria Coresi 


Coli de tipar 33 
Bun de tipar: 31.03.1994 
Tiparul executat sub comanda nr. 40 139 


Regia Autonomă a Imprimeriilor 
Imprimeria „CORESI“ Bucureşti 
România 


R 


E l 
GLECTIA BABEL 


O zguduitoare dramă de înalt voltaj literar, în culisele secrete și 
explozive ale unei gigantice retele de înaltă tensiune... Când forţele 
supraexploatate ale naturii și pasiunile primejdioase ale oamenilor 
se aliază pentru a declanșa o criză de proporții catastrofale, soarta 
societății de electricitate și iluminat Golden State Power & Light - un 
colos al industriei americane de energie electrică - devine o 
chestiune de viață și de moarte pentru mii de oameni. O situație 
înspăimântător de posibilă, semnalul de alarmă pentru un uriaș și 
iminent dezastru: o lume fără curent electric... 


Arthur Hailey, autorul celebrelor romane Hotelul, Aeroportul, 

Roțile, se depășește pe sine în acest tulburator avertisment - 

o aventură epică scenarizată cu măiestrie, care abundă în 
emoții, evenimente și semnificații. 


ISBN 973-96255-7-6 PREȚ 4500 LEI