[RD] Lena Andersson_Pasiune Pura

Cartea anului 2013 în Suedia 



Raftul 

Denisei 


Lena 

Andersson 









i 

Raftul 

Denisei 


Colecţie coordonată de 
DENISA COMĂNESCU 



Această carte a apărut cu sprijinul financiar 
acordat de The Swedish Arts Co uncii 
(Consiliul Artelor din Suedia). 



LENA ANDERSSON 


Pasiune pură 

Un roman despre iubire 


Traducere din suedeză şi note de 
LI LIANA DONOSE SAMUELSSON 


hu/manitas 

iWîi 


Cel care [...] în mod ilegal ia şi foloseşte sau îşi însuşeşte 
ceva ce nu-i aparţine este condamnat pentru samavolnicie 
[...]. Aceeaşi sentinţă i se va aplica celtii care, chiar dacă nu 
îşi însuşeşte ilegal ceva, sparge sau demontează o broască 
sau violează în altfel proprietatea altuia, sau, recurgând 
la violenţă sau la ameninţări, împiedică pe cineva să-şi 
exercite drepttil de proprietate sau de a lua ceva. 

Codul penal al Regatului Suediei, 
capitolul 8, paragraful 8 



Ester Nilsson era numele unei persoane. Poetă, 
eseistă, în vârstă de treizeci şi unu de ani, cu opt bro 
şuri concise la activ. Unii îi găseau textele intran - 
sigente, alţii, amuzante, iar cei mai mulţi n- auziseră 
niciodată de ea. 

Realitatea i se înfăţişa lui Ester ca o copie devas - 
tator de exactă a imaginii plămădite de propria conşti 
inţă, drept care trăia cu ambiţia că lumea e conformă 
vederilor ei. Cu alte cuvinte, că oamenii au de la natură 
capacitatea de a percepe lumea aşa cum este ea în rea 
litate, cu condiţia să observe cu mare aten tie si fără 
să se mintă pe ei înşişi. A fi subiectiv însemna să fi i 
obiectiv, si a fi obiectiv însemna să fii subiectiv. Cel 
puţin la asta râvnea Ester. 

Ştia foarte bine că transpunerea exactă a unor astfel 
de lucruri în cuvinte se oprea la nivelul exprimării 
aproximative, dar ea se străduia totuşi să treacă de 
această barieră, fiindcă orice alt ideal devenea prea 
uşor de atins pentru intelectul celor care se amăgesc 
şi se eschivează - pentru cei mai puţin scrupuloşi cu 


7 



privire la influenţa reciprocă a fenomenelor şi la for¬ 
mularea acestui proces în cuvinte. 

Cu toate astea, Ester trebuia de fiecare dată să ac¬ 
cepte că limba rămânea vagă. La fel şi gândul. Deşi 
alcătuit din percepţii sistematizate şi limbă, nu te pu - 
teai bizui pe el şi pe autenticitatea pe care şie revendica. 

Abisul îngrozitor dintre gând şi cuvinte, dintre ceea 
ce vrei să exprimi şi exprimare, dintre adevăr şi nea - 
devăr, precum şi tot ce rodeşte în acel spaţiu liber fac 
obiectul acestei poveşti. 

De la vârsta de optsprezece ani, când Ester Nilsson 
a înţeles că rostul vieţii e, până la urmă, să alungi me¬ 
lancolia şi, în acest scop şi fără ajutorul nimănui, a 
descoperit ideile şi limbajul, viaţa nu i s- a mai părut 
deloc tristă, nu s- a simţit nici măcar abătută, ca tot 

omul. Lucra intens la decodarea lumii si a condiţiei 

) ) 

umane. După terminarea studiilor de filozofie la In¬ 
stitutul Regal de Politehnică din Stockholm şi după 
predarea lucrării de diplomă, în care a vrut să împle¬ 
tească filozofia anglo-saxonă cu cea franceză, adică să 
aplice minimalismul şi logica şcolii analitice ideilor 
pompoase despre viaţă ale şcolii continentale, Ester a 
lucrat ca scriitoare independentă. 

Din ziua în care a descoperit limbajul şi ideile şi a 
înţeles limpede care îi este menirea, Ester a respins 
definitiv atributele unei existenţe costisitoare: nu chel¬ 
tuia mult pe mâncare, avea grijă să folosească metode 
contraceptive, călătorea raţional, nu se împru muta 
nici de la bănci, nici de la persoane particulare şi evita 
toate situaţiile care ar fi putut-o îndepărta de preocupă- 


8 



rile cărora hotărâse să- şi dedice timpul - adică să ci - 
tească, să gândească, să scrie şi să converseze. 

Aşa a trăit Ester timp de treisprezece ani, din caremai 
mult de jumătate într- o relaţie armonioasă, calmă, cu 
un bărbat care îi satisfăcea nevoile bzice si men tale, 
dar o şi lăsa în pace. 

Apoi, într-o zi, a primit un telefon. 



Convorbirea avu loc la începutul lui iunie. Cel care 
sunase o întrebă dacă era dispusă ca în ultimul weekend 
din octombrie să ţină o conferinţă despre artistul plas¬ 
tic Hugo Rask. Acesta lucra cu imagini cinetice şi text, 
într-o combinaţie considerată magnifică, ieşită din co¬ 
mun. In afară de asta, era apreciat pentru pato sul lui 
moral, cu totul opus superficialităţii contemporane. Dis¬ 
cipolii săi afirmau că în timp ce alţii vorbeau despre 
propriile persoane, Hugo Rask discuta despre răspun¬ 
dere si solidaritate. 

) 

Era vorba de o prelegere de treizeci de minute, iar 
plata, cea obişnuită. 

Când primi telefonul, Ester se afla în Sankt Eriksplan 1 . 
Era o după-amiază târzie, şi razele puternice ale soarelui 
care cobora spre orizont îi intrau în ochi. Acasă îi 
povesti totul cu mândrie bărbatului cu care trăia şi 
care se numea Per. Hugo Rask era un maestru al artei 
pe care amândoi îl urmăreau cu interes. 

1 Piaţă situată într- unul dintre cartierele centrale din 
Stock holm. 


10 



Trecu vara şi puţin din toamnă. Viaţa lui Ester îşi 

continua cursul obişnuit. Cu câteva săptămâni înainte 

de conferinţă, se apucă să studieze mai îndeaproape 

opera lui Hugo Rask, citi ce scriseseră alţii despre el 

şi ce scrisese el însuşi. ,Artistul a cărui conduită nu ţine 

seama de societate si de vulnerabilitatea omului în 
> 

existenţa lui precară n- ar trebui să se mai numească 
artist“ erau vorbele lui adesea citate. 

Prelegerea lui Ester avea loc într- o sâmbătă. Se 
apucase de scris în duminica de dinainte. Ştia prea bine 
că trebuia să-şi acorde timp, avea nevoie de răgaz ca 
să pătrundă în spatele limbajului colectiv, al gândurilor 
standard încremenite în fraze banale. 

îşi propusese să scrie ceva formidabil. \6ia ca Rask 
să rămână uluit când o s-o audă. Artiştii, cu precădere 
iluminiştii ca el, erau foarte receptivi la formulări 
viguroase cu potenţial erotic. 

Cu cât se pregătea mai mult pentru conferinţă, cu 
atât se simţea mai aproape de subiect. După acea 
duminică , sentimentul respectiv deveni pân zmarţi unul 
de profundă stimă şi până joi se transformă într- un 
dor insistent, care vineri luă forma unei lipse chi - 
nuitoare. 

Asta dovedea că omul poate simţi lipsa cuiva pe 
care nu l-a întâlnit decât în fantezie. 

Nu pe cel creat de ea îl iubea - şi de creat nici nul- 
crease ea, el exista în afara ei. Dar cuvintele, care 
erau ale ei, îi îmbrăţişau şi îi mângâiau opera, şi opera 
era el. 


11 



Seminarul despre viaţa şi opera de până acum a lui 
Hugo Rask începea sâmbătă la ora unu. In afară de 
Ester mai trebuia să vorbească un critic de artă, după 
care urma o discuţie între experţi despre „răspunderea 
socială a artistului“. 

Căzuseră de acord să se întâlnească cu un sfert de 
oră mai devreme. Afară era călduţ şi Ester îşi pusese 
un pardesiu lung, gri, subţire, care-i stătea foarte bine 
şi care părea scump, şi chiar fusese înainte săi găsească 
ea la reduceri. Şi-l atârnase pe speteaza scaunului de 
lângă ea. Când Hugo Rask intră în sală, îşi alese din 
întâmplare tocmai scaunul acela, cu toate că erau şi 
altele libere. Dar mai întâi ridică cu grijă pardesiul lui 
Ester şi-l mută pe scaunul de la fereastră. Lui Ester i 
se păru că felul în care degetele apucaseră materialul 
şi mişcarea pe care o făcuse pentru a muta haina erau 
de o senzualitate pe care nu o mai văzuse până atunci 
la atingerea unui obiect. Se citea o bunăvoinţă absolută 
în blândeţea gesturilor - încarnarea grijii desăvârşite. 


12 



Dacă cineva atinge obiecte şi stofe în felul ăsta în - 
seamnă că e o persoană dotată cu o tandreţe remarca¬ 
bilă, cu o sensibilitate unică. Aşa gândea Ester Nilsson. 

In timpul conferinţei, Rask, aşezat în primul rând, 
asculta extrem de concentrat. La fel de atent urmăreau 
prelegerea toate cele o sută cincizeci de persoane care 
plătiseră bilet. La sfârşit, se apropie de ea cu faţa stră 
lucitoare, îi luă amândouă mâinile într-ale sale, îi mul¬ 
ţumi şi o sărută pe obraji. 

— Niciodată nu m- a înţeles un neiniţiat atât de 
profund şi cu atâta exactitate. 

Ester se simţi cuprinsă de freamăte şi pulsaţii, şi 
cu greu mai putu să-i asculte pe următorii vorbitori. 
Nu se gândea decât la mulţumirea de pe chipul lui. 

La ora cinci, când se termină programul, Ester 
căută să fie prin preajma lui şi încercă să-şi mascheze 
sentimentele. Era de fată si fiul artistului, un tânăr 
bărbos cu o căciulă croşetată pe cap, spontan şi dezin¬ 
volt. Ii lăudă şi el conferinţa şi spuse că ar trebui să 
meargă toţi împreună să bea un pahar sau două. Era 
singurul lucru pe lume, şi dincolo de lume, pe care 
voia să-l facă Ester atunci. Dacă ar bea în seara aceea 
o bere cu Hugo Rask, viaţa i-ar fi împlinită. 

Numai că trebuia să meargă acasă. 

Venise fratele ei în vizită din străinătate si luau cina 

> 

împreună cu tatăl lor. Fratele ei venea o dată pe an, 
aşa că nu-şi putea schimba programul. 

— Poate altă dată, spuse Hugo. 


13 



— Da, oricând, spuse Ester pe un ton scăzut, ca saşi 
ascundă emoţia. 

— Poţi să treci într-o zi pe la atelier să iei DVD- urile 
care- ţilipsesc. 

— Da, o să-ti dau de ştire, zise Ester si mai încet. 

1 y y 1 y 

— Foarte frumoasă conferinţa de azi. Ma mişcat. 

> > 

— Mulţumesc. A fost pur şi simplu adevărul. 

— Adevărul, spuse el. Asta căutăm amândoi, şi tu, 
si eu. Nu-i asa? 

y y 

— Sigur că da, zise ea. 

La cină cu Per, partenerul său, cu fratele şi tatăl ei, 
pe Ester o apăsa dorul de a fi altundeva. O dăleau de 
gol şi timbrul vocii, şi strălucirea ochilor. îşi dădea 
seama, dar nu era stăpână nici pe glas, nici pe sclipirea 
din privire. Nu voia decât să vorbească despre Hugo 
Rask, arta lui şi ce s-a spus la seminar. La un moment 
dat divagă şi se exprimă zeflemitor despre el, exagerat 
de dur, dar, într-un fel, cu afecţiune. Insă nici unul dintre 
cei prezenţi la masă nu băgă de seamă. 

Se simţea foarte singură şi dărâmată de oboseală. 
In răstimp de câteva ore, sau din duminica aceea când 
începuse să scrie şi să-l graveze pe Hugo Rask în fiinţa 
ei, sau poate ca urmare a unei îndelungate descompu 
neri, Ester se înstrăinase de partenerul ei. T oată fiinţa 
sa nu era altceva decât o mare lipsă. 

Se gândea că s-ar putea naşte o prietenie, o afinitate 
sufletească. Artistul o să-i cunoască mai bine pe ea şi 
pe Per şi o să vină serile la ei la masă. Y)t dezbate ches- 


14 



tiuni importante şi, discutând, se vor dezvolta reciproc. 
Nu se va schimba nimic, doar se vor îmbogăţi spiritual. 

Numai treptat, pas cu pas, se pot asimila realităţile 
vieţii. Altfel nu merge. Ester ajunsese la pasul doi. 



Trecuseră câteva săptămâni când se duse la el într-o 
seară bine aleasă. In tot acel timp nu se gândise la 
nimic altceva. Dacă el îi spusese să treacă pe la atelier 
ca să ia lucrările acelea timpurii însemna că avea drep 
tul să-l caute, dar, nevrând să dea impresia car fi prea 
nerăbdătoare, prelungi aşteptarea cât de mult putu să 
suporte. 

Ii deschise usa un colaborator de- al artistului, în 
haine de lucru pline de pete. Ester îi spuse cu lux de 
amănunte de ce venise. Ii explică lucruri care nu in - 
teresau pe nimeni, ca să ascundă ceea ce nimeni nu vedea. 
Când, în fine, colaboratorul pricepu care era scopul 
acelei banale vizite, o rugă să aştepte la uşă ca săi aducă 
DVD-urile. Se îndepărtă cu paşi repezi prin cameră. 
Gândul la o nouă întâlnire o făcuse pe Ester să piu - 
tească de dor şi n-ar fi făcut faţă dezamăgirii de a nu 

reuşi să-l vadă din motive atât de triviale. 

> 

— Trebuie să-i şi spun ceva, zise ea prea tare şi simţi 
furnicături pe piele. 


16 



Sunt momente în viaţă când prezenţa de spirit îţi 
decide viitorul, clipe care atârnă greu şi care mai târziu 
dispar şi atunci totul e deja prea târziu. T rebuia să 
aibă curaj, să se încumete, şi trebuia să se întâmple 
exact acum. Era vorba de câteva secunde. Colabora¬ 
torul avu un moment de ezitare. Făcea parte din echipa 
de asistenţi si menirea lui era să-si ocrotească şeful si 

) ) i ) ) 

idolul. Probabil că voia si el să devină artist între bună 
) 

zi şi se aciuase pe lângă marele maestru ca să vadă şi 
să înveţe. 

O rugă să aştepte şi dispăru în atelier, după care urcă 
o scară. 

Când se întoarse, părea mai scund. O pofti pe Ester 
să intre. 

La etaj, Hugo Rask era împreună cu prietenul său 

Dragan Dragovic, despre care se ştia că era persoana 

care analiza împreună cu acesta situaţia de pe glob. 

Dragan era cel care-i influenţa gândirea şi era super- 

egoul lui - deşi uneori era tocmai pe dos, astfel că ceea 

ce Hugo n- ar fi trebuit să spună şi să gândeas că se 

răspândea necenzurat. Tot ce discutau ei doi, Dragan 

şi Hugo, avea de-a face cu lumea întreagă şi cu eterni 

tatea. Lucrurile mărunte si cele de zi cu zi nu- i 

> 

preocupau. 

Şi n-o preocupau nici pe Ester Nilsson. 

Hugo Rask se ridică în picioare cu o expresie radi 
oasă pe chip. O strânse în braţe cu voluptate şi o rugă 
să ia loc. Dragan rămase aşezat, picior peste picior, şi 
îi întinse mâna în chip de salut, dar nu suficient de 
aproape, aşa că Ester trebui să mai facă vreo doi paşi 


17 



înspre el. Dragan avea pantofi de piele neagră cu gău 
rele şi se uita cu ochii mijiţi prin fumul care se înălţa 
din ţigară, ceea ce-i dădea un aer indiferent şi de supe¬ 
rioritate. 

— Scrii poezii? spuse el. 

— Da. 

— S-au tradus? 

— Da. Nu prea multe. Nu-i un etalon... 

— Ce scop urmăreşti cu poezia ta? 

— Să-i fac şi pe alţii să vadă ce văd eu. 

Dragan n-a mai spus nimic. Era greu de apre ciat 
dacă răspunsul ei îl satisfăcuse sau nu, dar Ester ghi¬ 
cea că era mai bun decât se aşteptase el şi că nur pl㬠
cea asta. 

— Ai făcut ceva fantastic sâmbăta trecută, spuse 
Hugo. 

Părea agitat în comparaţie cu imobilitatea ursuză 
a lui Dragan. 

— Ce-am făcut? spuse Ester. 

— Conferinţa despre mine. 

Ea simţea cum îi bubuie pulsul şi- 1 privea pe 
Hugo de la distanţă, aşezat pe scaun, robust, înalt, 
plin de mâncare, băutură şi ani trăiţi. Iubea tot ce 
vedea, si iubea atât de mult si cu atâta forţă, că o du- 
reau măruntaiele. 

— Am fost la Leksand 1 în weekend, spuse el. 

Ester aştepta continuarea. 

1 Municipalitate în partea centrală a Suediei, aproape de 
lacul Siljan. 


18 



— Am o casă acolo. Lângă Siljan. 

Era cam ciudat că spune asta, ca şi cum îi dădea 
explicaţii care nu interesau pe nimeni, ca să ascundă 
ceva ce nimeni nu vedea, şi Dragan, bineînţeles, ridică 
o sprânceană. Ea se gândea că- i spusese de Leksand 
şi de casa lui fiindcă voia să4 facă o prezentare cât mai 
grabnică şi mai completă a persoanei lui. 

Se aşeză pe un scaun în stil Windsor, dar nu- şi 
scosese jacheta de puf. O cumpărase ieri, când dăduse 
frigul. Pantalonii erau şi ei noi, de catifea reiată, al - 
bastru-închis; jacheta avea pe umeri detalii din acelaşi 
fel de catifea. Simţea impulsul de a cumpăra haine noi 
doar atunci când toţi neurotransmiţătorii din creier 
îşi amplificau la maximum activitatea. Altfel, i se părea 
o preocupare mult prea fără sens, care nu făcea decât 
să-i răpească din timpul alocat misiunii pe care şio asu¬ 
mase - aceea de a descifra realitatea şi de a găsi în 
limbaj cea mai autentică exprimare a sa. O să priceapă 
într-o bună zi cum se leagă totul. Până atunci, reali¬ 
tatea i se dezvăluia pe porţiuni, bucăţică cu bucăţică. 

Hugo Rask dădu aprobator din cap privind jacheta 
lui Ester şi spuse că e frumoasă şi nu la fel de volu - 
minoasă ca alte haine de puf. Ester şi-o deschise ca să 
nu-i fie prea cald, dar se gândi că dacă şi-o scoate de 
tot e ca şi cum se autoinvită să rămână acolo. Şi, pentru 
că ea exact asta dorea - să rămână acolo pentru tot - 
deauna -, nu se încumetă să si-o scoată. 

Normal ar fi fost să-şi scoată haina groasă de puf 
când intră într-o casă, chiar dacă stă foarte puţin, dar 


19 



lui Ester îi pierise momentan discernământul. Cel mai 
greu e să imiţi normalitatea. Pentru că nor malul are 
o nepăsare care nu se lasă imitată. Exagerările se văd 
şi devin caraghioslâcuri. Insă, dacă încerci să-ţi ascunzi 
sentimentele, avantajul este că cel care te priveşte e ne 
sigur. In situaţii extreme, viaţa se orien tează după 
factorii ruşinii şi ai onoarei, şi, când te cuprinde panica, 
te uşurează faptul că n-ai lăsat urme sigure. Poţi nega 
oricând. Că nu ţi- ai scos haina, că te- ai comportat 
stângaci sau neliniştit sunt cel mult indicii, dar nu 
dovezi, în timp ce exprimarea în cuvinte este dovadă. 

Ester Nilsson, care în general respingea ruşinea şi 
onoarea, întrucât ambele îl făceau pe om sclav al jude 
căţii altora, şedea pe scaun şi se gândea cât de mult 
sau de puţin să-şi desfacă jacheta ca să nu se observe 
cât de îndrăgostită este. 

Au vorbit despre Hugo, despre opera lui, despre 
poziţia pe care o deţine şi despre ce realizase. O întrebă 
şi el una, alta despre ea, dar Ester se grăbi să revină la 
persoana lui, şi pomeni seria de imagini pe care o făcuse 
el, cu oameni în ploaie într-o staţie de autobuz şi care 
tot revenise de-a lungul anilor. 

De ce motivul ăsta şi de ce îl repeta? 

Hugo se ridică în picioare, îşi întinse braţele dea¬ 
supra capului şi rupse un bileţel de pe perete. Ester îi 
vedea trupul din spate şi voia să alerge la el şi să- 1 ia 
în braţe. 

— Pentru că-i frumos, spuse el, în timp ce mototoli 
biletul şi-l aruncă în coşul pentru hârtie. 


20 



Ei i se înmuiară toate încheieturile privindu-i miş¬ 
cările corpului şi imaginându-şi câtă senzualitate tre¬ 
buie sa zacă în cineva pentru care nişte oameni în 
ploaie reprezintă ceva frumos. Oare nu tocmai asta 
căutase ea toată viaţa? 

Dar trebuia să plece acasă, unde o aştepta un bărbat 

care, de teama răspunsului ei, încetase s-o mai întrebe 

unde a fost si de ce nu mai vorbeşte cu el. 

> > 



Intr-o după-amiază, Ester se întâlni cu o prietenă 

la o cafenea. Se aşezară la cafea cu briose si vorbiră 
> ) ) 

despre ce li se mai întâmplase. Ester o plăcea mult pe 
acea prietenă; se cunoşteau de foarte mult timp. La 
un moment dat, prietena se uită mirată la Ester şi o 
întrebă: 

— Eşti îndrăgostită de Hugo Rask? Cum vine 
vorba de el, te îmbujorezi. De fapt, eşti îmbujorată tot 
timpul. 

Ester apucă şerveţelul. 

— Dar n-o să mă despart de Per. 

Mirarea de pe faţa prietenei se transformă în stu¬ 
poare. 

— S-a pus problema? 

— Nu. 

Stupoarea deveni certitudine compătimitoare. 

— S-a creat un contact profund între noi şi o să 
fim prieteni, zise Ester. 

Prietena ei zâmbi. Dar Ester credea cu tărie în tot 
ce spunea. Nu-şi dădea seama că sărise calul. Crderul 


22 



nu cunoaşte timpurile vorbirii. Ceea ce şi-a dorit cre¬ 
ierul deja a obţinut. Saltul se face când nu vrem să ra 
tăm acel viitor pe care deja l-am simţit. 

— Eşti foarte roşie la faţă, spuse prietena. 

Ester îşi duse palmele la obraji, mai mult ca să- i 
ascundă, dar si ca să-i răcorească, si zise: 

— Ce cald e aici! 

Pasiunea o devora pe dinăuntru. T oţi cilindrii 
motoarelor cu ardere internă intraseră în funcţiune. 
Ester se hrănea cu aer. Nu mânca, n- avea nevoie de 
alimente. Nu bea, nu simţea sete. Pe măsură ce treceau 
zilele, pantalonii atârnau pe ea tot mai mult. Carnea 
îi ardea şi nu putea să doarmă. începuse să pună tele 
fonul mobil în sertarul noptierei, şi egocentrismul 
nepăsător al îndrăgostirii o făcea să nu înţeleagă că o 
furie tăcută îl ţine treaz pe bărbatul întins alături de 
ea. Disperare era un cuvânt prea mare, fiindcă el era 
un introvertit, dar nu cu mult prea mare. 

Dacă înainte era de la sine înţeles că Per si Ester 

> ) 

se simţeau bine unul cu altul şi că erau tot timpul im 
preună, acum era de la sine înţeles că Ester nu venea 
acasă serile mai devreme decât trebuia. T raiul lor în 
comun fusese o relaţie de la sine înţeleasă, drept care 
şi dizolvarea ei se petrecea fără comentarii. 

Mesajele lui Hugo veneau de obicei noaptea, după 
ce colaboratorii şi Dragan plecau acasă şi el continua 
să lucreze de unul singur. Ii trimitea câte un mesaj 
prietenos pe la miezul nopţii. Ea îl citea imediat. In 
pat, lângă ea, se afla un om inexistent. 


23 



Atelierul lui Hugo Rask era pe Kommendorsga - 
tan 1 , într-una dintre putinele clădiri ceva mai modeste 
de pe acea stradă. Serile, Ester se plimba prin cartierul 
lui. Spera să zărească ceva, pe vreo cunoştinţă dea lui, 
sau chiar pe el, ieşind pe uşa blocului. Şi într-o seară 
chiar se întâmplă asta. In drum spre casă după un 
film, făcu un ocol ca să bată din nou străzile din jurul 
atelierului său. 11 zări de îndată pe trotuarul de vizavi. 
Mergea cu paşi repezi în sens opus. Ea făcu stânga 
împrejur şi se luă după el, păstrând distanţa. El dădu 
câteva colţuri şi intră la ICA 2 Esplanad de pe Kar - 
lavăgen. Ester aşteptă afară. 

După trei minute şi jumătate, el ieşi din magazin 
cu o pungă mică în mână şi se întoarse de unde venise. 
Ea mergea la douăzeci de metri în spatele lui. Când 
se apropiară de intrarea blocului său, Ester grăbi pasul, 
îl ajunse din urmă, îi puse mâna pe umăr şi zise: 

— Ce coincidenţă! 

El nu păru deloc mirat. Ii atinse braţul şi spuse: 

— Hai, vino sus. Am terminat treaba si stau de 

vorbă cu nişte colaboratori. 

> 

— Crezi că ceilalţi vor să vin? 

— Vreau eu. Haide! 

Un grup de cinci persoane stăteau în picioare în 
bucătărie, sprijinite cu coatele pe blatul barului. Aveau 
în mână pahare pline cu vin roşu. Hugo scoase din 

1 Stradă dintr-un cartier central şi elegant al capitalei sue¬ 
deze. Străzile din acest roman se află toate în zone centrale ale 
Stockholmului. 

2 ICA - lanţ de magazine alimentare. 


24 



pungă ce cumpărase, adică biscuiţi, struguri şi o brânză 
cu mucegai, pe care o desfăcu din învelişul de plastic. 

Printre colaboratori era o femeie cu păr creţ, zbârlit 
şi cu ochelari ţipători, care se uită pieziş la Ester, dar 
era pesemne o impresie greşită, fiindcă Ester nu pri - 
cepea ce motive ar putea avea să facă asta. 

Mâncară, băură şi lăudară brânza. Hugo le spuse 
că toate combinaţiile de gusturi - al pâinii, al brânzei 
şi al strugurilor - au fost obţinute după secole întregi 
de experimentări. Numai în asemenea perioade 
îndelungate s-au putut dezvolta combinaţii care, 
evolutiv, să fie perfect adaptate papilelor noastre gus 
tative. Pe el îl uimea tot ce necesita timp. Ester rentat 
case foarte devreme lucrul ăsta si chiar îl analizase la 

y 

conferinţa pe care o ţinuse. Topită şi fizic, şi afectiv în 
preajma lui, Ester se gândea acum la brânză, la cum 
câştigase soiul ăsta, şi nu altele, şi la cum alte mucga- 
iuri pierduseră în lupta pentru satisfacerea papile lor 
gustative ale umanităţii. Ii plăcea enorm că Hugo Rask 
reflecta asupra unor lucruri serioase, importante. 

Ii displăcea doar faptul că era permanent înconju 
rat de atâta lume. Asta-i dezvăluia o latură faţă de care 
era cam sceptică. Ar fi preferat să fie un solitar cu un 
dor pe care să i-1 aline ea. 

înainte de a sti unde te duce sentimentul, vorbeşti 
cu toată lumea şi cu fiecare în parte despre fiinţa iubită. 
Şi, dintr-odată, te opreşti. Atunci gheaţa e deja subţire 
si alunecoasă. Iti dai seama că, de îndată ce scoţi o 
vorbă, rişti să-ţi dezvălui că eşti îndrăgostit. E greu să 


25 



te prefaci că eşti indiferent şi e la fel de greu să te 
comporţi normal - în fond e acelaşi lucru. 

Ester observă că nu ajunsese încă la faza asta. Se 
întâmplă cu ocazia unei petreceri, unde se întâlni cu 
editoarea publicaţiei filozofice Grota, la care colabo¬ 
rase şi ea uneori. Ester aduse deodată vorba despre 
Hugo Rask, deşi subiectul conversaţiei fusese cu totul 
altul. Editoarea îl găsea şi ea deosebit de interesant pe 
Rask şi îi veni pe neaşteptate o idee. Ii spuse că tocmai 
făceau ultimele retuşuri la un număr tematic despre 
sacrificiu de sine şi datorie, dar că le lipsea ceva care 
să unifice articolele şi în acelaşi timp să- i atragă pe 
cititori. Până acum nu- i trecuse nimic prin cap. Şi 
pentru că opera lui Hugo Rask era mereu centrată pe 
chestiuni de etică, editoarea propuse un interviu cu artis 
tul despre raportul tensionat dintre Eu şi Tu, atât în 
opera, cât şi în viaţa lui personală. 

Ester, căreia i se încingeau foliculii piloşi, o întrebă 
pe editoare de ce i se părea că tocmai ea ar fi persoa¬ 
na nimerită să-i ia interviul, deoarece nu se ocupase 
de relaţii tensionate nici în filozofie, nici în studiul ei 
despre lucrările lui Rask. 

— Pentru că eşti îndrăgostită de Hugo Rask şi o 
să îndrăzneşti să pui întrebări care nu iar trece nim㬠
nui prin cap să i le pună. 

— Ce te face să crezi asta? 

— Să cred ce? 

— Că într-o astfel de situaţie pui întrebări indis¬ 
crete. Eu credeam că, din contră, dacă eşti îndrăgostit, 
îţi pierzi simţul critic şi discernământul. 


26 



— Discernământul, da. Insă nu si simţul critic. Devii 

7 y y 

sever. Dacă cel iubit se dovedeşte a fi infam, inconsee 

y 7 

vent si slab, îl iubeşti si mai mult. 

— Parcă vorbeşti din experienţă. 

— Poţi fi sigură de asta. 

Editoarea îşi însoţi răspunsul cu un zâmbet mai 
larg decât îi permitea dantura atacată de vin şi ţigări. 

— Dar mai e şi un alt motiv, încă şi mai personal, 
pentru care te rog să-i iei tu interviul. 

— Care e acela? 

— Numai o persoană îndrăgostită reuşeşte să fie 
gata cu un astfel de articol într-o săptămână. Din p㬠
cate, n-am mai mult timp la dispoziţie. 

— Ce te face să crezi că sunt îndrăgostită? 

— Se vede pe tine. 

— îmi place mult arta lui. Foarte mult. 

Editoarea râse indulgent şi puţin maliţios. 

— Cel mult 20 000 de semne şi cel puţin 18 000. 
Predarea peste o săptămână. 

Un interviu de genul acela necesita multe ore de 
conversaţie, dar şi un contact intens pentru aranjarea 
textului. Asta era sansa ei. 

y 

A doua zi dimineaţă îi telefonă lui Fiugo. II mă - 
gulea propunerea, dar voia să se mai gândească. Su - 
biectul era dificil, necesita gândire şi timp, trebuia să 
fie ceva autentic şi trebuia să iasă bine. Dar, în prin¬ 
cipiu, îl interesa şi avea respect pentru Grota. 

In timpul zilei îşi dădu seama că nu- i putea zice 
lui Per despre interviu şi că relaţia lor se terminase. 


27 



Dar cum să-i spună? Atât îi rămânea de făcut. Spera 
s-o ajute el. Şi chiar aşa decurse totul. Per nu mai su 
portă incertitudinea, şi în seara următoare o apucă 
tare de braţ şi spuse: 

— Mai are vreun rost? Adică, relaţia noastră? 

Dar în spatele cuvintelor Ester auzea în primul 

rând dorinţa unei alinări, a unei uşurări. El întrebase 

asta ca să audă că se însală. Există în cel care vrea să 
> 

plece o rezistenţă, o frică de necunoscut, de corn pli- 
caţii, de regrete, iar cel care nu vrea să be părăsit trebuie 
să probte de această rezistenţă. Numai că atunci tre¬ 
buie să-şi suprime nevoia de explicaţii şi de sinceritate. 
Chestiunea trebuie să rămână neformulată. Cel care 
nu vrea să fie părăsit trebuie să- i lase celui care vrea 
să plece răspunderea de a-şi exprima dorinţa de schim¬ 
bare. Numai aşa poţi păstra un om care nu vrea să mai 
stea lângă tine. Aşa se explică de ce tăcerea în relaţii 
este atât de extinsă în lume. 

Ester se gândea: Nu, nu trebuie să-i alin durerea, 
şi nici propria mea mâhnire. Nu trebuie. 

— Nu, nu mai are nici un rost, zise ea. 

— Deci s-a terminat? 

— Da. 

— Atunci să te muţi de aici mâine. 

— N-am unde să stau. 

— Mâine, când vin de la serviciu, să nu te mai gă 
sesc aici. 

A doua zi dimineaţă se mută la mama ei, pe Tule- 
gatan. Mama nu-i puse prea multe întrebări, nici prea 


28 



puţine. Ii spuse fiicei că poate sta la ea oricât are ne - 
voie. Când se trezi după prima noapte acolo, nu simţi 
nici tristeţe, nici dor, numai eliberare. Nimeni nu-şi 
poate ascunde extazul. Se spune că o despărţire e în¬ 
totdeauna dureroasă. Dar cel care e îndrăgostit de alt 
cineva nu e în acelaşi timp şi nefericit. Nu cu adevărat. 
Te poate roade vinovăţia, te pot împovăra complicaţiile 
care urmează, poţi simţi compasiune pentru celălalt. 
Dar îndrăgostirea e totală, chiar totalitară. E stăpână 
pe tot ce faci şi gândeşti, şi asta îţi dă o forţă fantastică. 

Ester şi Hugo stabiliră să se întâlnească duminica 
următoare la ora unu. 



Era o duminică rece, umedă, cu ochii doar pe jtmă- 
tate deschişi. Se apropia de ora unu. Ester aştepta pe 
o stradă învecinată momentul potrivit ca să sune la uşă. 
Era calmă la gândul întâlnirii. N-avea cum să nu iasă 
bine; trebuia doar să se concentreze si să vohească câteva 
ore despre nişte chestiuni importante. Sin gurul lucru 
care- iproducea o vagă nelinişte era gândul că ar putea 
pierde acel viitor în care ea se vedea deja instalată. 

îşi dădu seama că moare de foame şi îşi cumpără 
un hotdog vegetarian de la chioşcul din apropierea hote¬ 
lului Mornington de pe Nybrogatan. Când termină 
de mâncat, se făcuse unu fix. Mai aşteptă două minute. 
Coti pe strada lui şi ajunse la uşă. Sună. Ii deschise chiar 
el. O îmbrăţişă stângaci şi clipi repede. O vulnerabi¬ 
litate inedită şi o sfioasă introspecţie îşi puseseră am¬ 
prenta pe fiinţa lui, îndeobşte jovială, bine voitoare. 
Toată buna dispoziţie de altădată pierise. Era prima 
oară când se întâlneau doar ei, si în ochii lui mahmuri 
se putea ghici o difuză certitudine că, orice s- arin tâmpla 
între ei, o să aibă consecinţe. 


30 



Se aşezară pe câte un scaun la masa de scris masivă, 
plină de hârtii şi cărţi. Ea îi observă chiloţii şi se gândi 
că trebuie să he din cei care se mulează pe corp; porni 
reportofonul şi începură să lucreze. 

Mulţi îl considerau obsedat de morală în tot ce 
crea, spuse Ester tatonând terenul cu precauţie, încet 
când astfel să demareze interviul. Sau obsedat de om 
şi de natura umană, de comportamentul uman originar? 

Da, aşa mai degrabă, spuse el, vădit mulţumit de 
observaţia ei. Obsedat de om ca atare, da. Numai că 
obsedat era un cuvânt prea negativ. Mai curând inte 
resat exhaustiv. Deosebirile dintre indivizi nu4 intere¬ 
sau decât ca aparenţe, dincolo de ceea ce căuta el, şi 
anu meomeneseul din om. Căuta esenţa neschimb㬠
toare, ca în lumea ideilor a lui Platon. Omul ca om. 
Scaunul ca scaun, corpul corpurilor. 

Ester îi atrase atenţia că în felul ăsta no să aibă deloc 
priză la acea categorie de intelectuali care de multă 
vreme ajunseseră la o înţelegere asupra tuturor for - 
melor de universalitate şi de natură umană. După ei, 
omul nu putea fi definit fără trăsături specifice: bărbat, 
alb, european, burghez. Noţiunea de scaun nu exista 
deoarece scaunul este occidental şi aparţine unei anume 
epoci. Iar corpul despre care vorbea el era protofascist. 

El nu comentă asta. Spuse doar că, atât în artă, cât 
şi în ştiinţă, cel mai bine e să cauţi adevărul, oblgân- 
du-te să priveşti altfel obiectele, jupuite până la os şi 
fără să le consideri, în esenţă sau ca formă, etern ne¬ 
schimbătoare. Dacă vrei să vezi mişcările omului, tre buie 
să-i priveşti scheletul. Dacă te interesează tirania, 


31 



trebuie să cauţi formula opresiunii; eventualele variaţi- 
uni pe care le observi nu fac decât să producă confuzie. 
Tiparul e acelaşi, şi totul porneşte de la un fenomen 
primar, fie că vorbim de om sau de orice altceva. 

Ester spuse că- i împărtăşeşte întru totul vederile 
despre principiile unificatoare ale existenţei, despre 
acea structură fundamentală a tot ce există. întrebarea 
era în ce măsură trebuie luată în considerare critica la 
adresa ei. 

Ester se gândi că Hugo avea tot dreptul să fie 

preocupat în primul rând de felul în care se prezintă 

cititorilor, nu să constate dacă ea îi împărtăşea sau nu 

punctele de vedere. Faptul că ea mai voia şi altceva 

nu însemna că si el dorea acelaşi lucru. Trebuia să aibă 
> > 

răbdare, să privească lucrurile în perspectivă. 

Schimbă subiectul si-1 întrebă ce stă la baza con - 
> 

cepţiei lui despre morală, dacă judecă faptele după 
consecinţe sau după principii. El nu păru că pricepe 
întrebarea. Ester îi explică atunci că şi ea se întreabă 
uneori dacă nu cumva toţi oamenii sunt mai mult sau 
mai puţin utilitarişti şi califică faptele în funcţie de 
consecinţe, adică după rezultat, chiar şi atunci când 
declară că pornesc de la principii. 

— Ce vrei să spui? răspunse el apăsat şi contrariat. 
Doar nu e nici o deosebire. 

Ester se nelinişti, dar socoti că ar fi fost mai jenant 
să lase baltă raţionamentul decât să- 1 ducă până la 
capăt. 

— Un etician utilitarist, continuă Ester, are data 
ria să se opună democraţiei dacă se dovedeşte că are 
consecinţe mai puţin bune decât dictatura. Pentru el, 


32 



nimic nu are valoare intrinsecă decât binele maxim, 

în timp ce eticienii libertarieni se orientează exclusiv 

după valoarea intrinsecă. Valoarea intrinsecă a libertăţii 

si a autonomiei. 

) 

Făcea câte o mică pauză după fiecare frază, dar el 
nu reacţionă în nici un fel. 

— Ceea ce libertarianul e obligat să suporte este 
gândul că, deşi poziţia lui are consecinţe mai rele decât 
ale altora, el rămâne ferm pe poziţie şi trebuie, aşadar, 
să poată susţine principiul de libertate şi auto nomie 
al individului. 

Faţa lui Hugo nu exprima nimic, doar o vagă urmă 
de mirare. Ester observă că şi lipsa de expresie este o 
expresie. 

— Deci cum se descurcă eticianul libertarian? con¬ 
tinuă Ester puţin forţat şi regretând totodată digresiu 
nea. Nu crezi totuşi că eticianul libertarian crede până 
la urmă că autonomia individului e singura sursă a 
consecinţelor acceptabile? Şi nimereşte, aşadar, inevi¬ 
tabil în zona eticii militariste? 

Hugo, cu mâinile pe braţele scaunului, se legăna 
în gândurat. 

— Până la urmă suntem cu toţii morţi, cum zicea 
Keynes. 

— Şi cum apare de fapt valoarea intrinsecă, cum 
apar principiile? întrebă Ester. Adică ceea ce militaris¬ 
tul ignoră, dar pe care libertarianul îşi bazează interpre¬ 
tarea. Nu crezi că apar din necesitate, prin comparaţie 
cu o alternativă considerată mai proastă? Dar mai 
proastă în comparaţie cu ce? Nu trebuie ca factorul 
de comparaţie să fie consecinţele, adică ceea ce liber¬ 
tarianul respinge? 


33 



Privirea lui Hugo începu să rătăcească. Spuse: 

— Când Zhou Enlai a fost întrebat la aproape 
două sute de ani de la Revoluţia Franceză care au fost 
consecinţele acesteia, ştii ce-a răspuns? „E prea devreme 
să putem spune. “ Nu e minunat? „E prea devreme să 
putem spune.“ 

Hugo izbucni în râs. Nu era un râs care s-o includă 
şi pe ea. 

— Dar, dacă vorbim de perspective atât de înde - 
părtate, suntem, cum ziceai, cu toţii morţi. 

— Eu sunt artist, spuse Hugo. Există şi o morală 
a esteticii. 

— Povesteste-mi. 

> 

El zise: Estetica e un act moral. 

Ea zise: Ce înseamnă asta? 

El zise: Că estetica, arta în sine, are forţă revo lu- 
ţionară. 

Ea zise: Indiferent de conţinut? 

El zise: Dacă-i lipseşte forţa asta, nu e artă. 

Ea zise: E deci o definiţie? 

Hugo dădu aprobator din cap. Ester îl întrebă ce 

este restul, căruia i se zice artă, dar nu e, fiindcă îi lip 

seste forţa revoluţionară. 

> > > 

El zise: Meşteşug. Sau gunoi. 

Au vorbit apoi despre unele detalii ale artei lui. Ea 
a lăsat-o mai moale cu subiectul interviului, Eu şi Tu, 
fiindcă vedea că aproape toate răspunsurile erau citate 
din Buber 1 . Când vorbeau mai liber, Hugo dădea cu 

1 Martin Buber (1878- 1965), filozof austriac, cunoscut 
în special pentru filozofia dialogului. 

34 



grijă la o parte textul, ca şi cum nu se pusese nici o 
întrebare, şi de fiecare dată făcea din întrebare propria 
sa afirmaţie. Ester avea impresia că ea, nu el, tran‘pu¬ 
nea în cuvinte ce făcea şi cine era Hugo Rask şi că el, 
simultan, credea că toate formulările erau gândite de el. 

După trei ore, adunase materialul de care avea ne 
voie ca să încropească un articol şi închise repor to- 
fonul. îşi simţea capul tare obosit şi se uită la ceas. 
Era prea devreme pentru cină. 

Ca să se mai odihnească, vorbiră despre alte lu - 

cruri, banalităţi, despre o vioară frumoasă care atârna 

pe perete, apoi se ridicară de pe scaune şi, stând alături 

la fereastră, comentară forfota străzii. Ea simţea atracţia 

corpului său. Ii spuse în trecere că relaţia în care fusese 

luase sfârşit şi că stătea la mama ei în aşteptarea unei 

locuinţe. El îşi puse în ordine agrafele de pe birou şi 

parcă voia să propună ceva. Ester spuse că n- avea de 

gând să se apuce de articol decât mâine- dimineaţă, 

când o să aibă mintea mai limpede. Acum era fără 

chef si extenuată. 

> 

— Ţi-e foame? o întrebă Hugo. 

— Da. 

— Si mie. 

> 

— La prânz am mâncat doar un hotdog, în drum 
spre tine. Am luat unul vegetarian de la chioşcul ăla 
de lângă hotel. 

— Au cârnaţi buni acolo. 

— Am citit despre asta în ziar, zise Ester. Se pare 
că i s-a dus faima. 


35 



— Dar eu nu prea mănânc cârnaţi. Tu da? 

— Nu. Aproape niciodată. 

— Există cârnaţi vegetarieni? Nu ştiam. Din ce-s 
făcuţi? 

— Diverse plante procesate şi băgate intr-o pieliţă. 
Sigur, nu-i prea sănătos, dar poate că sunt de preferat 
cărnii. 

— Din punct de vedere nutritiv? 

— Da. Si moral. 

— Utilitar, de preferat? spuse el râzând blajin şi 
cu căldură. Sau libertarian? 

Fusese deci atent la ce spusese ea. 

— Am reluat joggingul, spuse el. Acum, săptămâna 
asta. Dar m-a apucat imediat o durere la genunchi. 

Ester se gândea că începuse să alerge fiindcă obser 
vase că ea era cu ochii pe trupul lui şi că-1 iubea. 

— Ar putea să he meniscul? Pot să văd? 

El îi întinse genunchiul şi ea îl pipăi îndelung. 

— Acum câţiva ani alergam foarte bine, spuse 
Hugo. Aş vrea foarte mult să mă apuc iar de alergat. 
Am putea alerga împreună dacă vrei. 

— Dacă nu ţi s-a rupt ceva. 

— Dar tu probabil alergi mai repede decât mine. 

— Vom hotărî împreună cât de repede alergăm, 
zise Ester. 

El îsi îndoi si îsi întinse piciorul de câteva ori si zise: 

— Carevasăzică, tu nu prea mănânci cârnaţi. Ce 
mănânci? 

— Cel mai mult vegetale. 

— Vegetale? 


36 



— Si uneori creveti. 

y y 

— De ce vegetale? 

— Pentru că nu găsesc nici un argument în favoa 
rea consumului de fiinţe care simt ceva. Şi, eventual, 
trăieşti mai mult. 

y 

— Cât de mult vrei să trăieşti? 

> 

— Până pe la o sută. 

— Ce mult! Nu crezi c-o să fie cam plictisitor spre 
sfârsit? 

y 

— Nu. Depinde ce faci. 

El se uită pe geam la restaurantul de vizavi, acolo 
unde mergea de obicei. 

— Dacă nu te grăbeşti, spuse el, am putea merge 
să mâncăm nişte vegetale şi să vedem dacă am spus 
tot ce trebuie pentru interviu. De cele mai multe ori 
se spun lucruri interesante după ce se termină interviul. 

— Ai spus deja multe lucruri interesante. 

Hugo o privi cu alţi ochi decât înainte, parcă implo - 
rând-o şi insistând, şi spuse: 

— Crezi? Ţi se pare c-am spus ceva înţelept? 

— Sigur că da. E de la sine înţeles că spui lucruri 
interesante. 

Avu impresia că el încearcă să spună ceva cărei apasă, 
că vrea să audă din partea ei o părere sinceră, dar mai 
degrabă o confirmare. 

— Pentru mine nu-i de la sine înţeles. Mi se spune 
uneori că e asa, dar eu nu simt asta. 

— Toată lumea ştie si crede că eşti interesant. Dacă 

y y ) 

se aud voci critice, ele pornesc tocmai de la faptul că 
ti se recunoaşte înălţimea la care te afli. 

y y y 


37 



— Crezi? 

— Ştiu asta. 

> 

Intre timp ea îşi pusese haina şi căciula. 

— Cum poţi să ştii? insistă el. 

— Lumea te găseşte interesant, aşa cum te găsesc 

si eu. 

> 

Replica asta nu-i sună prea bine nici lui Ester. 

Mai era puţin de aşteptat până la ora cinci, când 
se deschidea restaurantul. înainte să plece, el îi arătă 
câteva cărţi care fuseseră importante pentru dezvoltarea 
gândirii lui. In fond, Ester nu era chiar atât de impre 
sionată de gândirea lui Hugo Rask, dar arta lui îi 
reflecta forţa voinţei, şi, pentru că era îndrăgostită, îi 
vedea şi gândirea sclipitoare. 

Avea două exemplare din Omul revoltat, de Camus, 
şi pe unul i l-a dat ei, cel care era mai bine păstrat, cu 
coperta asemănătoare originalului, sau cum presu - 
punea ea că arată originalul. Era în stil franţuzesc, pe 
fond galben-pal şi cu linii roşii într-un patrulater. 

— Camus a fost important pentru mine, spuse 
Hugo. 

— Camus e fantastic, zise Ester. N- o să uit nici - 
odată ce-am simţit citind Străinul. Stilul, tonul, fraza 
introductivă. Fraza aceea laconică. 

— Pe vremuri ştiam prima pagină pe de rost, în 
franceză, spuse Hugo. 

— De ce? 

El era acum în compania lui Camus şi avea pe faţă 
un zâmbet introvertit. 


38 



Ester zise: 

— Iti aminteşti secvenţa aceea înfricoşătoare când 
> > > > 

prietena lui îl întreabă dacă o iubeşte? Şi el răspunde 
că e neimportant. 

De fiecare dată când Ester comenta ceva, se lăsa 
tăcerea. Hugo nu urmărea niciodată până la sfârşit ce 
zicea Ester. Ester urmărea întotdeauna ce spunea Hugo. 
Pe nici unul nu-1 interesa cu adevărat Ester, dar pe 
amândoi îi interesa el. 

Ester înregistră în sinea ei o lipsă de curiozitate şi 
de generozitate, dar nu îi dădu voie acestei observaţii 
să-i risipească sentimentul de evlavie care pusese st㬠
pânire pe ea. 

La cinci fix traversară strada ca să mănânce. Orbiră 
fără întrerupere până la zece, când terminară şi vinul. 
Ester se gândea că, dacă poţi duce o conversaţie de la 
ora treisprezece până la ora douăzeci şi două, n-ai de 
ce să-ţi faci griji. In concluzie, viitorul era luminos. 



Săptămâna următoare, Ester se ocupă de articolul 
pentru Grota. Lucra în aceeaşi stare îmbătătoare ca 
atunci când, cu o lună în urmă, parcă într-o altă eră, 
scria conferinţa despre el. 

Sunt texte care îşi caută singure ritmul. Au nevoie 
de timp. Dar vine momentul când textul e împlinit 
chiar şi pentru cel care e dispus să continue treaba la 
infinit. Momentul acela specific e când textul sa dis¬ 
tanţat atât de mult de sursă, încât fiecare lectură sur¬ 
prinde şi conţinutul e tot mai limpede. 

Muncea la interviul ăsta mai multe ore pe zi decât 
rezista de obicei. De regulă, nu putea să scrie prea mult 
deodată. După un număr de ore, creierul devenea cri 
tic, găsea noduri în papură, pe care, odată şterse, a 
doua zi le regreta, sau recurgea iar la clişeele culturii 
înconjurătoare. 

In ziua a opta după primirea misiunii, amplul 
articol era finisat, citit de Hugo, discutat de ei în pre 
zenţa lui Dragan Dragovic, care aducea mai tot timpul 
critici şi, în general, manifesta toate semnele geloziei. 


40 



Articolul fu expediat la redacţie. Răspunseră că erau 

mulţumiţi si se mirau că Ester izbutise să scrie articolul 
> > ) 

intr-un timp atât de scurt. 

— Păi, mi-aţi dat un termen de predare. 

— Dar ai lucrat nemaipomenit de repede. 

— V- aţi aşteptat la un articol mai prost, sau 
credeaţi că n-o să respect termenul? 

— Ce vrei să spui? Suntem mulţumiţi. Articolul 
e bun. 

— Mulţumesc. Mă bucur. Că doar nu le puteţi 
da oamenilor sarcini pe care nu credeţi că le pot înde 
plini, nu-i aşa? 

— Nu pricep nimic din ce zici. Trimite factura! 

După ce treaba cu articolul luă sfârşit, Ester şi 
Hugo se vedeau cel puţin o seară pe săptămână. Mân 
cau la restaurant şi conversaţiile erau inepuizabile. Pe 
urmă, o invita aproape de fiecare dată sus, în atelier, 
unde continuau să stea de vorbă, dar nu si în locuinţa 
privată, care se afla în aceeaşi clădire, dar de partea 
cealaltă a curţii. Ea se mira că nu se întâmplă nimic. 
Băteau pasul pe loc, deşi era foarte limpede care era 
direcţia. Gândul că totul s- ar opri aici o aducea în 
pragul disperării, aşa că-1 întrebă într- un SMS: „De 
ce nu spui ce simţi?“ A răspuns cu un aforism suficient 
de criptic, încât să4 pună la adăpost de orice răspunde 
re: „Omul este o bucurie pentru alt om“. Ea, abătută, 
îşi spuse: „Omul este un lup pentru alt om“. 

Se întrebă dacă nu făcuse o nebunie când, fără să 
cugete şi fără remuşcări, ci împinsă numai de sentimente, 


41 



renunţase la o relaţie care mergea cum trebuie ca să 

intre în vidul ăsta. Ii era lehamite de plictiseală, întot 

deauna îi fusese urât plictisul. Prefera să se chi nuie 

decât să se plictisească. Mai bine singură decât cu oa 

meni care vorbeau despre tot felul de lucruri mărunte. 

Trăncăneala o secătuia de puteri. Dezbătea cu ea însăşi 

si se întreba dacă nu cumva îsi crease starea asta de 
» > 

îndrăgostire, deoarece, fără să bage de seamă, se plic¬ 
tisise şi avea nevoie de o nelinişte amestecată cu spe¬ 
ranţă şi o beatitudine deplină ca să simtă că trăieşte. 

Dar acum, până şi aerul pe care! respira i se părea 
groaznic de devastator. 

11 reţinea desigur ceva. Poate nişte obstacole necu 

noscute. Ii trecu prin cap că fenomenul impedimente 

la căsătorie trebuie să fi apărut tocmai cu scopul de a 

înlătura genul acesta de nelinişti. Până atunci i se pă 

ruse o noţiune fără conţinut, dintr-o epocă iraţională, 

dar dezvăluirea impedimentelor la căsătorie îşi avea 

rostul ei în situaţii nesigure. Legea severă din trecut 

care reglementa căsătoria, în sensul că era plănuită şi 

bine gândită, era în fond mult mai raţională decât 

idioţenia liberului-arbitru si a simtămintelor în care 
> ) ) 

se băgase ea, şi care era opţiunea tuturor oamenilor 
moderni. Fără reguli, fără tradiţii, fără cârje, fără nimic. 

Nu ştia cum ar putea trece prin toată povestea asta 
dacă s-ar termina altfel decât ajungând amândoi la 
concluzia că sunt făcuţi unul pentru altul. 


42 



Din două în două săptămâni, în weekend, Hugo 
pleca din Stockholm. Zicea că pleacă la Borâs 1 , unde 
locuia mama lui bolnavă. Era ceva straniu cu de - 
plasările astea la Borâs; erau înconjurate de un vacuum 
nefiresc, aidoma vacuumului nefiresc în care pluteşte 
întotdeauna minciuna. Lucrul cel mai greu de înţeles 
era că Ester nu găsea nici un motiv de îndoială că acele 
călătorii erau reale sau că el ar numi un loc în care nu 
se ducea. Cu toate astea, ceva nu era în regulă. 

Intr-una dintre serile când se întâlneau la cină, cu 
mâncare şi vin, şi pe urmă în atelierul lui, Ester zări 
capătul unui bilet de tren în buzunarul interior al sa 
coului care atârna pe un scaun. Când Hugo merse la 
toaletă, ea se ridică, se plimbă prin în căpere să pri¬ 
vească lucrările de artă de pe pereţi şi trase atât de 
uşurel biletul, că gestul trecu neobservat. 

Citi pe bilet Stockholm-Malmo, dus-întors. Nici 
vorbă de Borâs. Biletul era de săptămâna trecută, când 
spusese că se va duce la Borâs. 

După ce îşi reveni, îşi zise că erau veşti bune. Faptul 
că nu sufla o vorbă despre relaţia lui la distanţă - 
pentru că asta trebuia să se petreacă la Malmo - do¬ 
vedea că ea era pe sfârşite şi că erau şanse mari ca el 
să facă pasul spre o mare schimbare. 

Cu câteva zile înainte de ajunul Crăciunului, Ester 
îi trimise un SMS în care îl întreba dacă poate să treacă 
pe la el ca să-i aducă un cadou de Crăciun. Ii răspunse 

1 Oraş la sud de Stockholm, în sudvestul judeţului Văstra 
Gotaland. 


43 



că în aceeaşi seară ia trenul Malmo-Copenhaga, dar 
că, sigur, putea să vină înainte să plece la gară. De 
data asta ceva îl făcuse să indice corect punctul geogra 
fie, deşi, pentru că adăugase şi Copenhaga, totul deve 
nea încă şi mai difuz, sau mai interesant, fiind vorba 
de o metropolă. 

Ester se gândea că această dovadă de sinceritate 

izvora dintr-un sentiment de sporită apropiere. Când 

te simţi aproape de cineva, nu vrei să minţi. Minciuna 

necesită o oarecare doză de dezumanizare, cel puţin pe 

moment. E ca o armură si dacă nu minţi atunci când 

> > 

eşti tentat s-o faci înseamnă că te arăţi gol. 

Centrul Stockholmului era plin de nămeţi şi de 
acoperişuri atârnau ţurţuri. Fericită la gândul scurtei 
întâlniri, dar îngrijorată de săptămânile din preaj ma 
Crăciunului şi de viitorul nesigur, Ester aluneca de-a 
lungul trotuarelor cu cadoul de Crăciun în mână. 

El a servit-o cu vin roşu, cu toate că era abia ora 
cinci. Conversaţia mergea uşor. Cuvintele ţâşneau ca 
scânteile sudorului şi erau însoţite de râsete impon - 
derabile. Ea se simţea în largul ei, confortabil, mulţu 
mită. Cu el voia să fie, indiferent unde, dar cu el. 

Valiza lui era deja făcută. Ea îi întinse cadoul, ales 
cu grijă de la anticariat. 

— E bun? întrebă el după ce deschise pachetul în 
care se afla romanul Maj: O iubire , de Jan Myrdal. 1 

— Excepţional, zise Ester. 

Hugo citi pe spatele cărţii. 

1 Maj - pronunţat Mai, nume de femeie. Jan Myrdal 
(n. 1927), scriitor suedez. 


44 



— Myrdal e important, spuse el. Un gânditor im 
portant. 

— Eu poate nu 1- aş recomanda ca gânditor, zise 

Ester. Dar mânuieşte limba cu o eficientă înnebu - 
) > 

nitoare, analizează cu perspicacitate chestiunile ini - 
mii omeneşti fără să fie vulgar sau vag. Cum poţi să 
transpui în cuvinte şi imagini forul interior al omului 
fără ca rezultatul să devină fals în urma transferului? 
Asta-i întrebarea. Metaforizarea sentimentelor te înde¬ 
părtează de sentimente. La Myrdal simţi prin ce trec 
oamenii, ca şi cum tu însuţi ai trece prin acele stări. 

— Trebuie să avem grijă să nu descriem senti - 
men te,pentru că altminteri nu facem decât să-l ma¬ 
nipulăm pe cititor, îl facem să simtă ceea ce vrem noi 
să simtă. Nu se procedează aşa, zugrăvind sentimen¬ 
tele trăite, ci evocându-le, spuse Hugo. 

Ester zise: 

— După mine, problema esenţială e că interpre - 
tăm acţiunile altora în mod behaviorist, din afară, 
obiectiv. Pe ale noastre le interpretăm fenomenologic, 

din interiorul conştiinţei. Asta e dilema omului. Si 

> > > 

din pricina asta e atât de largă înţelegerea propriilor 
acţiuni şi atât de limitată înţelegerea faţă de acţiunile 
altora. 

1-a umplut paharul, 1- a umplut şi pe al lui, şi a 
spus: 

— Nu e de fapt invers? Oamenii sunt enorm de 
autocritici şi gata să-i înţeleagă pe alţii, în timp ce se 
incriminează pe ei înşişi? 


45 



— Crezi? Recunosc că n-am băgat de seamă. 

— Nu? 

— Poate doar ca un fel de spoială convenabilă şi 
ca o compensaţie pentru agresiunea pe care o simţim 
faţă de alţii. Dar în cartea asta Myrdal reuşeşte să fie 
şi fenomenologic, şi behaviorist, fără să ne dăm seama 
cum face asta. 

O privi blând, zâmbindu-i binevoitor. 

— Vrei să spui că e un mister? 

Ester se intimidă. 11 iubea atât de mult, încât o 
durea peste tot. 

— Cât timp o să fii plecat? 

— Vreo două săptămâni. 

— Ce mult! 

El tăcea, ezita, era cât pe ce să spună ceva, dar se 
opri. 

— In momentul ăsta nu ştiu cum o să fac. Chiar 

> 

deloc. Poate merg puţin şi la Leksand. 

— La Leksand? Unde ai casa? 

— Acolo merg când vreau să fiu singur şi să cuget. 

Se întoarse cu spatele la ea şi începu să scotocească 
într-un dulap - mişcări fără astâmpăr şi fără rost. Ea 
îşi zicea că poate e un fel mascat de a- i transmite un 
gând, întrebarea tainică dacă ar fi înţelept să rupă le¬ 
gătura cu femeia din Malmo. Atunci Ester i- ar lua 
locul? Când spunea „nu ştiu cum o să fac“, se ascundea 
acolo întrebarea dacă se poate bizui pe ea, sau dacă se 
joacă cumva cu focul? Oare el era cel care se simţea, 
de fapt, expus, şi nu invers? Până atunci nici nui tre¬ 
cuse prin cap aşa ceva. 


46 



II pupă, îi ură Crăciun fericit şi levită pe străzile 
oraşului, unde comerţul de sărbători era în toi. 

Nu-i povesti nimic din toate astea mamei. Ar fi 
spus că nu se cade. Trebuie să ai puţină demnitate şi 
să nu sari de la una la alta. In primul rând, trebuie săi- 
laşi în pace pe „bărbaţii ocupaţi 11 . Până nu demult, 
totul dădea de înţeles că Hugo era liber. Nu ieşise la 
iveală nici cea mai mică urmă a vreunei legături în 
afară de biletul ăla de tren, de călătoriile suspecte din 
weekend şi de vidul în care pluteau acestea. 

Crăciunul fu liniştit. Citi Omul revoltat. Era atât 

y 

de greoi, încât citea propoziţiile de două ori. Camus 
a scris cartea asta în semn de protest împotriva totali 
ţarismului revoluţionar al lui Sartre, protest care pe 
ea o interesa. După o săptămână, nu se mai putu abţine 
şi îi scrise un SMS: „Citesc Camus. Revoluţia nu e 
compatibilă cu felul în care funcţioneză creierul uman. 
Deci cu omul. Nu suntem capabili să facem faţă abso 
lutismului imanent si caracterului brusc ale revoluţiei. 

y y 

Tot ce realizează omul se petrece treptat. înţelepciunea, 
toate gândurile, tot ce se întâmplă şi se spune sunt re 
zultatele unor procese, straturi suprapuse de expe - 
rienţe. Viaţa însăşi, prin definiţie, se trăieşte treptat, şi 
conştiinţa se creează tot aşa, prin evoluţie. Iubirea o 
căutăm ca să simţim că ne vede cineva 11 . 

îşi dădu imediat seama că ultima propoziţie e 
inutilă, pompoasă şi că nu se potriveşte. Dar era prea 
târziu, mesajul fusese trimis. 

Nu primi nici un răspuns, în schimb o cuprinse o 
nelinişte ucigătoare, care creştea pe măsură ce se 


47 



înmulţeau zilele în care el nu dădea nici un semn de 
viaţă. Ruşinea că fusese atât de deschisă cu Hugo, iar 
el nu reacţionase deloc îi distruse complet restul sârbă 
torilor şi îi măcina tot mai adânc nervii. Nu se putea 
concentra, îşi zicea că trebuie să renunţe, să nu-i mai 
pese de el şi nici de vreun altul, pentru că nu mai putea 
să continue în felul ăsta. Nu-1 mai voia! Trebuia să-l 
scoată din viaţa ei! 

După Anul Nou, Hugo era iar în Stockholm. Ester 
primi un mesaj în aceeaşi zi. „M-am întors. Dacă azi 
ne merge bine treaba, ne putem răsplăti cu o cină.“ 

Două propoziţii scurte şi toată neliniştea ei se eva 
poră. Ester lucră cu spor toată ziua. Pe urmă merse la 
sală, pedală pe bicicletă, alergă pe bandă, intră la duş, 
se aranjă şi, în drum spre el, intră în barul unui hotel 
pentru o băutură. Nu mai făcuse niciodată aşa ceva. 
îşi pusese nişte pantaloni uşori, dar eleganţi, o bluză 
şi o jachetă. Se aşeză pe un fotoliu şi bău un gin tonic 
citind din Omul revoltat. De la bar îi trimise un SMS 
unei prietene, în care îi descria situaţia şi îi zicea că 
simte cum se maturizează. Era o frază tâmpă şi o idee 
tâmpă, îşi dădea seama, dar era o fantezie foarte 
aproape de trăirea ei. Şi, stând ea acolo în bar, sorbin 
du-şi băutura şi citind un clasic francez, se gândea că 
aşa-zisele tâmpenii există bindcă oglindesc cel mai 
exact un anume gen de sentimente. 

Fata lui rotundă radia de bucurie când, la ora sase 
bx, Ester ajunse la atelier. Mirosea frumos, era proas 
păt ras, îşi pieptănase nu demult părul aproape umed, 


48 



si hainele îi erau mai curate si mai arătoase decât în 
) ) 

alte daţi. 

— Ţi-e foame? întrebă el jovial. 

Ii era foame. 

— Atunci hai să mergem. 

Au plecat. In seara aceea, la Sturehof h 

Dragan Dragovic şi toţi ceilalţi colaboratori dispă- 
ruseră. Nici urmă de ei prin atelier, unde se întorceau 
după cină. Şi totuşi, nu se întâmpla nimic. Deşi con 
versaţia lor avea o încărcătură erotică atât de praiun- 
ţată, încât toţi cei care-i vedeau s-ar fi simţit electrizaţi, 
serile se terminau cu un sărut urmat de drumul ei cu 
minte prin noapte, spre casă. 

Ester cochetă cu gândul că tot ce merge încet e fru 
mos. îşi zicea că lucrurile importante au nevoie de 
timp. Când pe amândoi îi interesează la fel de mult, 
e nevoie de şi mai mult timp, aşa citise pe undeva. 
Era un preambul demn de povestit mai târziu, pentru 
că era atât de frumos, atât de tandru, dar între timp 
o apuca nebunia de atâta tărăgăneală. Ar fi dat toată 
frumuseţea eterică din lume în schimbul unui început 
mai grabnic al vieţii lor împreună. Erau zile când sim 
ţea suflul catastrofei. Se gândea că există mereu o cauză 
care explică ce fac sau nu fac oamenii. Pasivitatea lui 
trebuie să aibă o cauză. Dacă ar fi vrut să fie cu ea mai 
mult decât atât, ar fi fost. 

1 Unul dintre cele mai renumite restaurante din Stock - 
holm. 


49 



De vreme ce se împotmolise într-o mocirlă densă 
şi nu izbutea să iasă de acolo oricât îşi muncea picioa 
rele, n-avea cum să-şi recapete libertatea de odini - 
oară. îşi amintea ca prin ceaţă că până nu demult se 
preocupa de altceva, nu de ce simţea, o interesase ce 
se întâmplă în lume, căutase să înveţe lucruri noi şi 
se bucurase de viaţă. Acum nu încerca decât să înţe - 
leagă dacă el o voia sau nu. 

îşi dorea claritatea pe care numai împlinirea fizică 
o poate da. \bia să se producă contopirea şi să devină 
apoi accesibili unul altuia, să poată aştepta diverse lu 
cruri unul de la celălalt. 

Permanent excitată, se mângâia, dar cu rezultate 
scurte şi futile. Junghiurile din inimă, dorul după un 
trup, o piele, o îmbrăţişare nu treceau când se masturba. 

Pe la mijlocul lui ianuarie primi o garsonieră de la 
Oficiul de Locuinţe. De la optsprezece ani aşteptase 
la coadă, destul de mult, ca să poată căpăta o garso - 
nieră în centrul oraşului. Era pe Sankt Goransgatan, 
intr-un loc liniştit, şi dădea spre o curte interioară. 
Putea să se mute acolo imediat. 

Când se întâlneau, o invita la mese scumpe. Fel 
principal, desert, vin de desert. Din când în când plă 
tea ea, ceva mai puţin scump. Când nu luau cina 
împreună, îşi dădeau semne de viaţă zilnic. Gânduri 
minore, observaţii, banalităţi de moment, transmise 
prin e-mail sau SMS. Din două în două săptămâni se 
lăsa tăcere peste weekend. Ea nu întreba nimic. El nu 
pomenea nici de Borâs, nici de Malmo-Copenhaga. 


50 



Ea îsi zicea că viitorul amândurora se află într- o 
> 

stare de reciprocă ipotecare neurologică. Fiecare ajunsese 
să fie într- o asemenea măsură parte a conştiinţei 
celuilalt, încât nici unuia nu-i trecea prin cap să piardă 
un viitor a cărui imagine atât de puternic conturată 
coborâse deja în prezent. Se temea însă că neuronii lui 
nu intraseră în joc. In cazul ăsta, câtă suferinţă o aş - 
tepta! Şi el tot nu spunea nimic despre ce se întâmplă 
între ei, încotro îi va duce toată povestea asta. Creierul 
păstrează mai degrabă ce are decât să înveţe ceva nou. 
Ester ştia asta. Făcea parte din structura creierului şi 
se transmitea evolutiv. întrebarea era pe care din femei 
nu voia el s-o piardă. Spre care din ele - Ester bănuia 
că Hugo întâlnise pe cineva în Skâne 1 - îşi întindea 
el ocrotitor braţele? 

Intr-una dintre serile când stătuseră la restaurant 
până la ora închiderii şi pe urmă continuară conver¬ 
saţia în bucătăria atelierului, Hugo rupse pentru prima 
dată tiparul pasiv şi spuse: 

— Si acum ce facem? 

> 

Ea se emoţionă mult prea tare ca să priceapă că nu 
era o întrebare, ci o propunere. 

— Adică? zise ea, zdrobindu-i astfel intenţia. 

— Continuăm să stăm de vorbă cum facem mereu? 

— Păi da, nu? 

Urmă o tăcere, după care ea zise: 

— Aş putea să merg cu tine sus să văd şi eu cum 
arată apartamentul. 

1 Regiunea cea mai sudică a Suediei. 


51 



Dar era prea târziu. Fusese mult prea neclară. 

— O să ţi-1 arăt, dar altă dată, spuse el scurt, fără 

drept de apel. Acum e prea mare dezordinea. 

— Si tu trebuie să- mi vezi noua locuinţă. M- am 
> > 

mutat joia trecută. 

— Poate. Acum mă duc să mă culc. 

Ea plecă plină de regrete. Pricep totul prea încet 

şi vorbesc prea mult în loc să acţionez, îşi zise şi o 

copleşi disperarea. Ştia prea bine că vorbele erau scutul 

ei şi paravanul în spatele căruia se pitea. Mai ştia că 

vorbele nu rezolvau totul, deşi, după părerea ei, aşa 

ar trebui să fie. Mai puţină îndemânare în vorbire ar 

fi avantajat-o sexual. Atunci corpul ar fi fost obligat 

să lucreze si el. Acum cuvintele erau cele care trebuiau 
> 

să compenseze totul, ca întotdeauna. Cuvintele erau 
simple, mai uşor de atins. 

Timp de câteva zile trecu prin chinuri groaznice. 
Se tăvălea pe podeaua noii locuinţe. 



Se lăsă tăcerea. T recu o săptămână. Neliniştea şi 
reproşurile pe care şi le făcea îi întorceau stomacul pe 
dos. Corul de prietene spunea că nu dispare aşa uşor 
o şansă. Dacă el considera că merită, va rămâne pe 
loc. Ester nu făcuse nici o greşeală, putea şi el să ia ini 
ţiativa, nu depindea totul de ea. Acel cor era format 
din sfaturile bune şi îndemnurile celor mai dragi pri - 
etene. O ajutau să mai reziste câteva ore, după care ne 
gura se aşternea din nou ca un giulgiu peste viaţa ei. 

Săptămâna următoare, luni, Hugo trebuia să ţină 
o prelegere despre cum percepe ochiul culorile. Ester 
ştia de mult despre asta, şi el o rugase să vină. Culorile, 
percepţia, felul în care omul discerne nuanţele făceau 
parte din marile lui interese. Nu era domeniul ei, dar 
el vorbea atât de pedagogic, încât îl putea urmări şi 
învăţă o grămadă de lucruri noi. 

Când termină de vorbit şi lumea îl aplaudă, îşi fă 

cură timid semn cu mâna si îsi zâmbiră. Ea rămase 

> » 

mai în fundul sălii, în timp ce publicul se strângea în 
jurul lui. După zece minute, văzându4 că nu se poate 


53 



desprinde de lume, se obligă să iasă din clădire. Nu 
stabiliseră să se întâlnească după prelegere şi nu voia 
să întrebe, ca să nu rişte un nu. Trebuia să se arate si 
ea oarecum independentă, chiar dacă o costa o întâlnire. 
Nu voia să pară un câine supus, aşa cum simţea că 
este, ci autonomă behavioristă, chiar dacă fenomeno¬ 
logic era câine. 

Prelegerea avusese loc într- o şcoală pe Banerga - 
tan. Se îndreptă cât putu de încet spre Karlavăgen ca 
să coboare la metrou. Sau să se urce într-un autobuz. 
Sau în orice. Spera ca el s- o zărească când ieşea pe 
poarta şcolii şi să iuţească pasul ca s-o ajungă din urmă. 

Când să dea colţul, privi pe furiş înapoi. Nu ieşise 
încă. La acel colţ de stradă se hotăra cum va decurge 
seara lor, ştia asta, sau poate chiar viitorul vieţii lor, 
întrucât fiecare întâlnire era hotărâtoare. După ce tre 
cea de colţ, nu mai putea s-o vadă, şi aşa dispărea posi¬ 
bilitatea unei seri împreună. 

Acum nu mai era în câmpul lui vizual. Acum era 
prea târziu. Se uită primprejur, făcea ocoluri ca să ajun 
gă din nou la primul colţ. Făcu acelaşi ocol de două 
ori, după care se gândi că nu mai poate să dea încă o 
tură în jurul blocului sperând ca el să apară. 

Exact atunci îi auzi vocea. O strigase pe nume; se 
uită după maşini ca să poată trece strada şi traversă 
cu paşi repezi în diagonală. Ii vedea zâmbetul larg şi 
cald, în pofida întunericului străpuns doar de lumina 
felinarelor şi de albul zăpezii. 

— Doar nu te gândeai să dispari? 

— Nu. Ba da. Mă gândeam să merg acasă. 


54 



— M-au reţinut câţiva din public, \6iau să afle ce 
părere am despre una-alta. Trebuie să fii amabil cu oar 
menii care se arată interesaţi. Ce zici? A fost OK? 

Isi încreţi fruntea, şovăitor ca întotdeauna când 
aştepta o confirmare şi în acelaşi timp se frământa că 
poate nu fusese la înălţime. Ea îi lăudă prelegerea cu 
fraze bogate, bine formulate. Asta păru să-l încânte. 

— Nu vrei să mâncăm ceva? 

— Nu trebuie să lucrezi? T u lucrezi până seara 
târziu. 

Voia aşa de tare să meargă, încât trebuia neapărat 
să-i dea libertatea de-a alege. Se putea foarte uşor inter¬ 
preta drept un refuz politicos. Fiindcă el nu4 percepuse 
aşa replica însemna că era sigur de sentimentele ei. 

— Păi nu mi-am făcut datoria cu prelegerea? N-am 
muncit destul pentru seara asta? 

— Chiar din plin. 

— Tu nu te relaxezi niciodată? 

Vorbea pe un ton lejer, glumeţ. Pe Ester o apucase 
ameţeala, era zăpăcită. Zise: 

— Tot timpul. Fac de toate. 

După ce-au căutat puţin, au intrat într-un mic res¬ 
taurant de cartier lângă Kommendorsgatan. Geamu¬ 
rile erau aburite, era plin de lume care vorbea mult, 
dar zumzetul era destul de scăzut ca să te poţi înţelege 
şi destul de ridicat ca să nu se poată trage cu urechea 
la ce spuneai. Decoraţiunile interioare făceau ca localul 
să pară mai cald când intrai din frigul de afară. Nu 
era nici o masă liberă, dar Hugo îl cunoştea pe proprie 
tar, sau poate că personalul îl recunoştea pe Hugo, 


55 



fiindcă într-o clipă fură conduşi la o masă gata preg㬠
tită pentru două persoane, cu pahare din sticlă groasă 

si tacâmuri intr-un vas de ceramică. Puteai zice că era 
> 

un restaurant pe cinste. 

Ea simţea acum, în special în seara asta, că sunt p 
picior de egalitate, în sensul că amân doivoiau la fel 
de mult să fie împreună. Dispăruseră şi râsetele acelea 
care-i ţinuseră la distanţă, glumele de dragul glumi - 
tului. Tot ce fusese evaziv dispăruse. Exclus să n-aibă 
el o intenţie. El comandă moules frites, ea scumpi. 

— Spuneai odată că mănânci mai ales vegetale, 
spuse el. Dar văd că mănânci tot timpul animale. 

— Numai nevertebrate. E greu să mănânci vegetale 
la restaurant. 

— Au tot timpul şi mâncare pentru vegetarieni, 
nu? 

— Care înoată în smântână, lapte şi ouă. E ca şi 
cum ai mânca animale. In ochii mei, crustaceele sunt 
aproape nişte vegetale. Vegetale care trăiesc în apă. 

— Poate ar trebui să trec şi eu la vegetale, spuse el. 

— Eu asa as zice. 

) i 

— Sau să mănânc doar nevertebrate. Dar cum se 
face că dacă ai o şiră a spinării ai nevoie de mai multă 
protecţie? 

Avea o crăpătură pe buza inferioară şi o dâră subţire 
de sânge închegat. Crăpătura se lărgea când zâmbea. 
Iţi dădea impresia că-1 ustură. Când ea se ridică de pe 
scaun ca să-şi pună înapoi paltonul care căzuse de pe 
umeraş, simţi că el îi urmăreşte mişcările corpului, iar 
ei îi plăcea senzaţia. 


56 



In timp ce aşteptau desertul, se uită la ea şi spuse: 

— Când ai vrea să luăm cina aia acasă la tine? Ca 
să-ţi văd noua locuinţă. 

Ea apucă paharul nu de picior, ci de cupă, cu amân¬ 
două mâinile, şi bău din vin, ca să fie cu toate simţu 
rile prezentă în acest moment de răscruce şi să nu mai 
distrugă mersul lucrurilor cu vorbe şi cu prea multă 
grabă. 

— Sâmbătă? zise ea. 

Ea ştia că el ştie că ea ştie că în următorul weekend 
) ) ) 

el rămâne la Stockholm. înţelegea şi de ce alesese săi 
pună întrebarea, pe care tocmai o pusese, în ziua de 
luni, deci cu două săptămâni înainte de următorul 
weekend când va pleca iar. 

— Sâmbătă e perfect. 

— Dar n-am decât un scaun, zise ea, si în acelaşi 
moment îşi dădu seama că nu trebuie să spui aşa ceva 
doar pentru că ţi-a trecut prin cap. 

— O să stăm pe rând, spuse el. 

Crăpătura din buză i se deschise iar. 

întinse braţul şi o mângâie pe păr. 



Veni şi ziua de sâmbătă. Era început de februarie, 
iar picăturile de pe acoperişuri începuseră să-şi pună 
la îndoială viitorul ca ţurţuri. Ester nu cumpără încă 
un scaun, dar mai avea unul de bar, aşa că putea să stea 
ea pe el când mâncau. Nu era comod, dar mergea. Că 
tot nu vor sta pe scaun, ci lungiţi. Stătuseră destul pe 
scaun. Era sfârşită de nerăbdare, dar extazul îi pătrunse 
în fiecare por. 

Tocmai pusese nişte brânză gruyere rasă în sosul 
care mai conţinea smântână, vin alb, boia şi zeamă de 
la puiul prăjit - vegetalele le exclusese în seara asta -, 
când, la şapte fără un sfert, o sună. Nu ia trecut prin 
minte că poate sună ca să amâne. încă nu- i pierise 
încrederea. 

Agitaţia din vocea şi din gesturile lui îi dădeau o 
senzaţie de calm, aproape de nesăbuinţă. 

— Aştept la o staţie de taxi cu un scaun în braţe. 

— E frig? 

— Da. 

— Şi scaunul? îngheaţă? 


58 



— Nu, că i-am pus un pled. 

— Dar tu? 

— Eu n-am pled. 

— Deci ai îngheţat. 

— Tremur tot. Dar nu de frig. 

— Pentru c-o să mă vezi? 

— Da. 

— Nu trebuie să ai emoţii din pricina mea. 

— Eşti sigură? 

— Doar ne-am tot întâlnit. 

— Dar nu în prezenţa unui scaun. 

— Hai, vino mai repede. Sosul aşteptă. 

In timp ce vorbeau, ea amestecă în sos şil turnă peste 
bleurile de pui. Acum trebuia să stea la cuptor cinci¬ 
sprezece minute, exact cât îi lua lui să ajungă la ea. 

Când iubeşti şi iubirea e acceptată, îţi simţi trupul 
uşor. Când se întâmplă pe dos, un kilogram atârnă 
cât trei. începutul iubirii e ca un dans pe coaja subţire 
a unui ou. Se întâmplă ca un kilogram să nu- şi mai 
recapete niciodată adevărata lui greutate, şi asta gene 
rează oarecare îndoieli fricoşilor, prudenţilor, celor cu 
experienţă. Şi celor care nu au, ca Ester, acea extraor 
dinară capacitate de a spera. 

Ester cumpărase o tărie necunoscută ca să facă un 
martini sec. Auzise de o băutură care se servea musa¬ 
firilor înainte de masă şi se gândise că tre buie să bea 
si ei asa ceva, ca să sublinieze că era o cină deosebită. 

y y ’ 

îşi auzi glasul piţigăiat de jenă când îşi prezentă ape¬ 
ritivul. Nu avu nici un efect asupra lui Hugo ş atunci 


59 



Ester se simţi încă mai prost, bănuindcă el îşi va da 
seama că voise să facă impresie. Hugo îşi ţinea stângaci 
paharul în timp ce ea îlplimba prin noul ei cuib, ceea 
ce dură exact zece secunde. Nu zise nimic nici despre 
garsonieră şi părea nedumerit că i-o prezentase. 

Se aşezară şi mâncară din puiul ei cu sos de smân 
tână şi gruy'ere, cu orez şi salată. Le lăudă pe toate, dar 
nu îndeajuns, şi se auzi nuanţa ironică când îi elogie 
mâncarea de pui. 

— Asta are coloană vertebrală. 

— Am făcut şi eu o excepţie în seara asta. 

— De ce? 

După pui se mutară pe canapea, la televizor, unde 
ea servi două feluri de îngheţată de la un magazin ita 
lian, stracciatella si zabaione, cu biscuiţi cantucci si ca- 
fea neagră, tot italienească. Desertul ales cu atâta grijă 
îl lăsă tot atât de indiferent ca aperitivul de la început. 
I-ar fi plăcut să-1 vadă şi pe el la fel de încântat de 
acest paradis al deserturilor, de consistenţa lor bogată, 
care-ţi învăluia cerul gurii şi te făcea să înghiţi cu ochii 
închişi. Ar fi vrut să întâlnească un bărbat cu care să 

y 

împărtăşească asemenea senzaţii. Dar pe Hugo îl pre 
ocupa mai mult alcoolul. Aşa erau toţi. 

Trebuia să se declare mulţumită că mănâncă amabil 
din ambele feluri de îngheţată şi că gustă doi cantucci. 

Se uitară la Jocurile Olimpice de Iarnă, care tocmai 
începuseră. In seara asta se transmitea prima cursă de 
schiuri pentru bărbaţi, cea de treizeci de kilometri. Ea 
observă şi de data asta din partea lui o oarecare dis - 
tanţă, de parcă nu înţelegea cum putea cineva să creadă 
că l-ar interesa să se uite la curse de schi la televizor. 


60 



Şi sigur că era straniu, dar pentru că în timpul cinei 

conversaţia fusese, ca niciodată, confuză, dezlânată, 

trebuiau să găsească şi ei ceva de făcut. Şi, de fapt, ea 

voia să intre într- un fel de normalitate. Nu puteau 

să-şi trăiască toată viaţa la restaurant, privindu- se în 

ochi si stând de vorbă. Uneori se vor mai uita si la 
) ) 

televizor. Era ca şi cum el se întreba tot timpul ce 

caută acolo. Si ea se întreba de ce venise dacă lui tot 
> 

ce făceau, tot ce mâncau şi spuneau îi era totuna. Sau 
poate că se simţea nesigur şi, în fond, neliniştit aici, 
pe teren străin, lipsit de putere asupra desfăşurării 
acţiunii? Până acum totul se petrecuse în cartierul lui, 
în localurile lui si în restaurantele în care era el cunos 
cut, în compania colaboratorilor lui, în lumea lui. 

O dată pe oră se ducea la fereastră şi fuma. Şi, de 
fiecare dată, stătea şi ea lângă el, aplecată în aerul rece 
al serii de iarnă. Vbrbeau încet, în timp ce scrumul con - 
suma ţigara. La fereastră, conversaţia mergea mai uşor. 

Stelele sclipeau nerăbdătoare, aproape stăruitor. 
Cu fiecare pauză pentru fumat, ea se aşeza tot mai 
aproape de el. Hugo spuse c- ar trebui să se lase de 
fumat şi că, de fapt, nu fuma. Ester îşi zise că „de fapt“ 
era o vorbă ciudată. Când putem spune că, de fapt , 
nu facem cutare lucru şi în acelaşi timp tot îl facem? 
Ea voia să-l atingă. Se întreba dacă o să rămână la ea 
după ce vor face dragoste sau dacă o să plece acasă în 
mijlocul nopţii. 

Fumă a cincea ţigară din seara aceea la fel ca şi pe 
celelalte, clipele de la fereastră se scurseră precum cele 
de dinainte, deşi acum picioarele li se atingeau. Dar 


61 




fu ultima ţigară înainte de a se lungi ca să le dea voie 
trupurilor să se unească. 

Ei i se păru mult cinci ţigări pentru cineva care de 
fapt nu fuma. Se gândea la bolile pe care ţi le dau ţi¬ 
gările şi la cât de îngrozitor ar fi să se îngrijoreze tot 
timpul din pricina lor, începând cu ziua apropiată 
când vor trăi împreună. Dar iubirea ei o să- 1 facă să 
renunţe la fumat. 

Când intră în ea, îl simţi neliniştit si retinut. Nu 
pricepea. Protecţie avea, bineînţeles, altminteri nu l-ar 
fi lăsat. Dar, desigur, el nu ştia cât valorează pen tru 
ea libertatea, cu toate că ea nu- i vorbise decât despre 
asta, în toate modurile posibile. 

— Trebuie să fim atenţi, spuse el, reţinându-se când 

ea se mişca mai cu ardoare. 

> 

Ester se opri brusc. 

— De ce? 

— Ca să nu rămâi gravidă. 

— Bineînţeles că nu rămân. Eu nu vreau copii. 
Vreau exclusiv iubire adultă: vreau iubire la nivel egal, 
nu pe verticală. 

Ii observă zâmbetul abia schiţat după declaraţia 
asta bombastică. Dar, spre surprinderea ei, îi auzi în 
glas o vagă decepţie, un alt ton. Era decepţia bărbatului 
care nu trezeşte în femeie dorul de a avea copii, care 
nu izbuteşte s- o transforme în femeie adevărată, în 
mamă. Asta auzise. Decepţia biologică gravată de timp 
în fiinţa bărbatului. 

Ester şi Hugo se treziră când se lumină de ziuă. Se 
iubiră din nou, mai liniştit de data asta, ea mai puţin 
agitată şi el convins că sămânţa lui nu va prinde viaţă. 


62 



Violetul cerului stropit de oranj prevestea o zi fru 
moaşă, rece. Picăturile de pe acoperişuri îşi recăpăta¬ 
seră forma de ţurţuri. 

Şi apoi începu conversaţia de dimineaţă cu unul 
dintre subiectele post-coit poate cele mai obişnuite, 
străvechea temă a evoluţiei. Dependenţă, putere, slă- 
biciune, forţă, cerere şi ofertă, totul transpus în cereale 
şi produse lactate. 

Ea zise: 

— Ce vrei să mănânci la micul dejun? 

El spuse: 

— Nu vreau mic dejun. Plec acasă. 

— Dar am aici tot ce vrei. Muşii, iaurt, fructe, pâine 
bună, şuncă, brânză, cafea. 

— Am de lucru. 

— Si eu. Lucrez ca si tine, în fiecare zi. Dar ceva 
tot trebuie să mâncăm dimineaţa. 

— O să mănânc ceva când ajung acasă. 

— Poţi să mănânci aici. Şi începi să lucrezi de cum 
ajungi acasă. Aşa nu pierzi timp. 

— Eu nu prea mănânc dimineaţa. Nu-i important. 

E important pentru mine, gândi ea. 

— Micul dejun înseamnă şi altceva decât să mă - 
nânci, zise ea. 

— Micul dejun înseamnă energie care îţi dă putere 
până la prânz, spuse el. 

Se vedea clar că voia să plece. Aşa că, fără intenţia 
de a-1 convinge, zise: 

— Nu. E mai mult decât energie. Şi exact din cauza 
asta te grăbeşti să pleci. 


63 



Nemaifiind vorba de convingere, replica ei, deşi 
obiectivă, avea un ton amar. El părea că se gândeşte 
la ce să răspundă. 

— Ne auzim mai târziu, zise încet. 

— Dacă vrei tu, altfel nu. 

— Sau dacă vrei tu. 

— Nu, îmi pare rău, dar nu merge aşa. Dacă tu 
simţi că vrei, ne auzim. 

Ieşi ca o furtună pe uşă, după ce o sărută în mare 
grabă. 

Uşa se închise cu zgomot, iar în capul ei se născură 
câteva combinaţii de cuvinte. Fibrele micului dejun 
îşi fac loc de-a lungul intestinului. O grămadă de gunoi 
fragil. întâlnire de iubire pe ducă. 

Ii displăcură reproşurile nestăpânite pe care i le 
făcuse, agresivitatea văicărelii neclare, respingerea, 
care, ştia prea bine, încarcă conştiinţa şi omoară pl㬠
cerea si bucuria. Cu toate astea nu fusese în stare să le 
pună stavilă, să le împiedice răbufnirea. Detesta când 
oamenii izbucneau şi aruncau vina pe alţii. încă din 
copilărie detestase asta şi se hotărâse să nu facă nici - 
odată aşa. însă nu fusese în stare să se stăpânească, să 
nu scuipe otravă în momentul cel mai hotărâtor. 



Prim-ministrul Tage Erlander (în post între 1946 
şi 1969) spunea într-o celebră declaraţie că societatea 
modernă, căreia i se mai spune şi stat al bunăstării, 
este un abuz. Nu s-a exprimat chiar aşa, dar ăsta era 
înţelesul. Descria cum sporeşte nemulţumirea pe mă 
sură ce cresc aşteptările - ca lege psihologică a naturii. 
Am primit ce ne lipsea şi am fost mulţumiţi o clipă. 
La scurt timp după aceea, ne-am organizat în funcţie 
de cele obţinute, am luat totul drept norma litate şi 
am început să privim situaţia ca fiind stan dardul 
minim. Aşteptările au crescut şi ne- a trebuit şi mai 
mult ca să ne revină sentimentul de satisfacţie. Apa 
curentă, hrana nutritivă, maşina, locuinţele mai 
spaţioase nu ne-au fost de ajuns. Ne-au trebuit reforme 

mai mari si mai multe ca să ne simţim la fel de bine 

> > 

ca înainte. Doza trebuia să crească si să fie administrată 

) 

mai des. 

Ester nu era fericită, deşi îşi uniseră trupurile. Nu 
i se părea că el fusese clar. Se frământa, nu ştia ce va 
urma. 


65 



După micul dejun din dimineaţa noii lor etape, 
Ester ieşi din casă şi alergă cincisprezece kilometri. Se 
antrena pentru maraton şi făcea o cursă lungă pe săp 
tămână. Asta se întâmpla duminica. Ca amatoare de 
la periferia comunităţii de alergători, se pregătea şi ea 
ca toţi ceilalţi şi cum o sfătuiau articolele din presă. 
Maratoniştii alergau o cursă lungă o dată pe săptă - 
mână, de obicei duminica, fiindcă cei mai mulţi lucrau 
în timpul săptămânii. Ester ar fi putut să se antreneze 
când voia, dar alerga şi ea tot duminica. Se gândise că 
mai încolo, la primăvară, o să mărească distanţa până 
la douăzeci de kilometri, fiindcă asa erau sfătuiţi aler 
gătorii, dar deocamdată îi erau suficienţi cei cincfpre- 
zece. Nivelul ambiţiei trebuia să ţină seama de riscul 
accidentelor. 

Când se întoarse acasă, nici nu- si scoase adidasii, 
că se şi repezi la telefon.Nimic. El nici nu sunase, nici 
nu lăsase vreun mesaj. Pentru ca suferinţa să nu devină 
acută, fluidele iubirii trebuie tot timpul alimentate. 

Viaţa ei emoţională era acum determinată de ne¬ 
mulţumire din pricina aşteptărilor crescânde. Singurul 
avantaj al acestei stări e că, după un timp, acţionează 
asupra decepţiei o altă lege a naturii - bucuria aştep¬ 
tărilor împlinite, oricât de mici ar fi ele. 

Otrava avusese însă efect şi asupra lui. "Elefonă în 
timpul după-amiezii de la un telefon fix al cărui număr 
ea nu-1 recunoştea. îşi pierduse mobilul sau poate căi 
uitase pe bancheta din spate a taxiului care- 1 dusese 
acasă de la ea. Firma de taxi îi promisese să il restituie 
de îndată ce primeau o comandă în apropiere. Fusese, 


66 



aşadar, atât de nerăbdător s- o sune, se gândea Ester, 
căreia inima îi bătea nebuneşte în piept, încât îşi d㬠
duse osteneala să- i caute numărul si să- i telefoneze 

) 

chiar în aceeaşi zi, fără să aibă ceva anume să-i spună. 

Părea jenat şi asta îi făcu deosebită plăcere. Oare fusese 

distrat si uitase telefonul în maşină fiindcă era tulburat? 

> > 

Spuseră amândoi că noaptea a fost minunată. Ea 
îi povesti că alergase pentru maraton şi că nu-i fusese 
deloc greu, fiindcă, dacă eşti fericit, te simţi uşor ca 
un fulg. 

De fapt îi fusese greu, dar nu i-ar fi fost dacă ar fi 

ştiut că el o să-i telefoneze. 

) 

El îi spuse că încercase toată ziua să se concentreze 
asupra unui studiu despre picturile rupestre din Franţa, 
subiect care-1 preocupase o perioadă, dar nu reuşise. 

— Nici eu nu pot să mă concentrez. N-am reuşit 
să fac nimic pe ziua de azi. 

El râse şovăitor, spuse că era obosit, că poate ar fi 
bine să doarmă ca lumea în seara asta, fiindcă n-avu¬ 
seseră parte de prea mult somn noaptea trecută - adică 
să doarmă separat. 

— Poate-i mai bine asa, zise ea. 

Acum se ivi o dilemă. Nu putea decide dacă, prin 
a dormi separat, el urmărea ca ea să se opună, sau dacă 
într-adevăr dorea să doarmă separat. Pe scurt, nu ştia 
dacă trebuia să insiste, sau dacă insistând ar fi însemnat 
că se agaţă de el şi că e cicălitoare. Pentru orice even¬ 
tualitate, rămase pasivă - ca să pară dificilă sau să-l 
facă să se simtă vinovat. 


67 



El lucra ziua, seara şi noaptea la o nouă operă de 
artă video. Dar când vorbiră duminică, stabiliseră, sau 
părea cumva înţeles, că se vor vedea marţi. Dar nu zi 
seseră o oră. Timpul era pentru el altceva decât pentru 
ea, obişnuită cu ore fixe, cu întâlniri stabilite de comun 
acord şi respectate întocmai. 

Marţi, începând cu ora cinci, Ester aşteptă un semn 
din partea lui că e gata. Se gândea că vor începe cu o 
cină undeva, la un restaurant, că vor merge după aceea 
la el, vor sta pe canapea şi pe urmă se vor culca. 

Aştepta fără să ştie la ce oră îşi propusese el să se 
vadă sau dacă era sigur că se vor întâlni. 

El lucra. Lucra intens tot timpul. 

O sună pe la mijlocul nopţii. T ocmai terminase 
treaba. Ea se spălase pe dinţi, făcuse duş, se schimbase, 
avusese şi timp să-l înjure cu voce tare. Acum o zbughi 
pe uşă şi alerga ca o nebună la autobuz. Simţea gust 
de fier în gură. De la staţia lui de pe Karlavăgen, o 
luă iar la goană, folosi codul de la uşă pe care il dăduse 
şi urcă treptele două câte două. 

El o întâmpină cu un pahar de vin în mână şi cu 
o faţă radioasă, o mângâie în sus şi-n jos pe braţ şi o 
apucă uşor de mână. 

— Să-ţi arăt ce am mai făcut? 

Ea se uită cu atentie la tot ce-i arăta si zise: 

> > 

— Nu pricep cum poate cineva să ştie aşa ceva, 
cum se poate învăţa. 

— Interesant că spui asta. De obicei eşti foarte critică. 

— De ce să fiu critică? Nu ştiu nimic despre lu - 
crurile astea şi le privesc cu dragoste, fiindcă tu eşti cel 
care le face. 


68 



— Aha. Da. 

Părea jenat, dar în acelaşi timp, şi în primul rând, 
mândru de tot ce- i aparţinea şi de panourile lui de - 
corative. 

— Iubirea nu e critică şi rece, spuse Ester. Asta 
sigur trebuie să ştii şi tu, nu? 

El o luă iar de mână si cu cealaltă îi tot arăta. 

) 

— Se numeşte trompe l’oeil , spuse el şi se uită o 
clipă la ea ca să constate efectul expresiei şi să vadă 
dacă ar b o jignire să traducă sau nepăsare să nu traducă. 

— Ştii ce e un trompe l’oeil?. 

— N-am văzut niciodată, dar am auzit. Un efect 
remarcabil. 

— înseamnă „a înşela ochiul“. 

Adică să pictezi panourile decorative folosind pro¬ 
porţii greşite şi dimensiuni reduse, în aşa fel încât ceea 
ce ochiul percepe să corespundă realităţii. Puteai re - 
prezenta oraşe mari sau peisaje enorme la dimensiunile 
unei cutii de chibrituri. 

Se îmbrăţişară sub imaginile decorului. Preciză că 
ele urmăreau să însele ochiul referitor la distantă, di- 
mensiune şi, în ultimă instanţă, la toată existenţa. 
Erau nişte adevăruri poetice, conbgurate astfel încât 
ochiul să perceapă lumea aşa cum e în realitate, deşi 
totul e fals sau e o înscenare. 

Traversară curtea interioară şi urcară scările până 
la apartamentul lui. Albul nămeţilor era murdar şi 
lucea slab sub lumina palidă a felinarelor. 

Intră fără chei, spuse că uşa o lasă mereu deschisă, 

că la el nu era nimic de furat. Isi scoase hainele de 

> 


69 



lucru şi făcu un duş în timp ce ea cercetă încăperea. Se 
afla pentru prima oară în casa lui. Nu i se putea zice 
casă, mai degrabă culcuş. Totul era provizoriu, până şi 
cuierul la doi paşi de pat, unde îşi atârna cămăşile şi 
jachetele. Se vede că dulapurile nu erau pentru el. 

Iţi făcea impresia că locatarul era într- o călătorie 
sau în refugiu. Din cele ce4 spusese până atunci şi din 
cele ce vedea acum, Ester înţelegea mai multe cu pri¬ 
vire la mentalitatea lui. Că pentru el viitorul era o stare 
cu totul diferită de cea prezentă. Viitorul era ceva care 

urma să aducă marea schimbare si odihna. Intr-o bună 

> 

zi, va începe şi viaţa adevărată. Trebuia doar să-şi ter¬ 
mine treaba. Şi curând va avea timp să se ocupe de 
toate celelalte. Doar să treacă hopul acelei expoziţii 
personale şi al retrospectivei. Tot aşa arăta ideologia, 
concepţia lui despre societate; la bază era utopist re - 
voluţionar. Paradisul nu era numai un cuvânt. 

In felul ăsta putea trece o viaţă întreagă. Puteai 
face multe tot aşteptând să înceapă viaţa. 

Când Hugo ieşi din baie, Ester era sub plapumă. 

— Ce plăcut, spuse el şi dădu drumul prosopului 
pe un scaun de lângă pat şi se lungi, lipindu-se de ea. 

— Asta-i apogeul, şopti ea. Culmea vieţii omeneşti, 
întâlnirea pe care o trăim noi acum. Nu există ceva 
mai presus. 

El îi răspunse cu mâinile. 

Când se treziră dimineaţa următoare, se căutară 
bâjbâind şi o luară de la început. împreunarea fu mai 
scurtă, dar la fel de intimă, intensă, sinceră. Era ora 


70 



opt şi îi aştepta o zi de lucru. El constată că navea ni¬ 
mic de mâncare acasă, ceea ce putea însemna că ceea 
ce-i spusese despre micul dejun - că este exclusiv o 
ingur gitarede substanţe nutritive - era chiar adevărat 
în cazul lui, şi nu un subterfugiu ca să evite apropierea. 
Asta spera ea, totul dovedea asta. Acum se întreba dacă 
ar fi bine să- i propună deja o nouă întâlnire pentru 
diseară, ca să nu lase lucrurile la voia întâmplării şi să 
rămână doar aşteptarea, iar ea să nu-şi poată face alte 
planuri. 

Dar nu-i veni să deschidă subiectul. 

O rugă să meargă împreună până la colţ, la Seven 
Eleven. Acolo el luă o cafea cu croissant, şi ea, o cafea 
şi o chiflă integrală, goală. Fu unul dintre cele mai să 
răcăcioase mic dejunuri din viaţa ei. 

Stăteau alături pe nişte scaune înalte, la o tăblie 
lungă, ca de bar, de unde vedeau o intersecţie şi forfota 
matinală a străzii. Nu vorbeau mult, numai despre ce 
vedeau, cum era cafeaua, ce scria pe afişe. Nu erau nici 
prieteni, nici iubiţi. Se întrebară reciproc ce o să facă 
în timpul zilei, aşa cum fac doi oameni care n-au nimic 
în comun, deşi se culcă unul cu altul, mai precis când 
unul dintre ei hotărăşte cum stau lucrurile, dar nu 
zice nimic, ci lasă să se subînţeleagă. Şi se subînţelegea. 

Ester n-avea nici un chef să- i spună ce avea de 
gând să facă azi. Nu ştia ce-o să facă şi întrebarea i se 
părea neinteresantă. Ea voia altă întrebare: ce facem 
azi? Ce vrei să facem azi? Nu s-o respingă cu: ce-o să 
faci azi? 


71 



Hugo vorbea despre vreme şi temperatură, că îţi 
intra frigul în oase, că aveau o iarnă aspră, că existenţa 
multora era grea pe gerul ăsta. 

— De abia am ajuns la mijlocul iernii, zise ea. 

Pe urmă ar fi vrut să spună că- i plăcea iarna, dar 
nu era loc pentru o asemenea replică. Simţea că ceea 
ce-i plăcea ei nu era relevant, fiindcă oricum nu erau 
pe drumul dorit de ea, acela de a se cunoaşte mai bine 
unul pe altul. 

Nu exista nici urmă de contact între ei, doar o 
groaznică alienare. Stătea lângă ea într-un loc public 
şi, prin urmare, nu o nega. Erau împreună la un mic 
dejun, chit că era foarte sumar, în dimineaţa de după. 
Ar fi trebuit să însemne un pas înainte. Dar se trezi - 
seră ca doi străini. Faptul că se aflau împreună era doar 
un cadru. Fără conţinut. Era, aşadar, plin până la refuz 
de un alt conţinut. 

— Ce se întâmplă dacă ne văd împreună colabo - 
ratorii tăi? 

Se uită la ea de parcă nu înţelegea întrebarea. 

— Dacă ne văd aici, acum, la ora opt dimineaţa. 

— Nu vorbim despre lucruri din astea. 

Ei i se păru bizar răspunsul, oarecum ilogic. Era 
totuşi important ce ştiau ceilalţi şi ce însemna asta pen 
tru el. Dacă vorbeau sau nu ar trebui să fie secundar. 
Se gândea să- i disece răspunsul, să-1 analizeze serios 
şi să-i dea de înţeles prin ce decepţie trece. El îşi sorbi 
ultima gură de cafea şi se ridică. 

— Trebuie să plec. 


72 



Ea încuviinţă dând din cap. El simţi o vină difuză. 
O scurtă întârziere a mişcării capului trăda vaga îngri 
jorare întipărită pe frunte, în jurul ochilor şi în ţinuta 
corpului. Spuse: 

— Tu mai rămâi să filozofezi puţin? 

— Da. Mai filozofez puţin. 

Se aplecă şi o sărută pe obraz. Un sărut distinct, 
tandru, iubitor. Era totodată un sărut care ştia ceva 
despre insubcienţă. Rămase nemişcat, nesigur, înainte 
să plece. 

Ea rămase pe loc, dar nu să blozofeze. Era o zi de 
miercuri cu o ceaţă albicioasă care-ţi intra sub guler. 
O zi plină de semne proaste. Ceva mersese teribil de 
prost, ştia asta. Nu întâlnirea propriu-zisă, ci felul lor 
diferit de a-i aprecia importanţa şi semnificaţia. 

Nu spuseseră nimic despre o continuare, nimic 
despre pătrunderea fiecăruia în viaţa celuilalt, sau 
despre mutismul ce urmase după ce se uniseră. Nimic 
despre nimic. 

Conversaţia lor încetă în secunda în care începură 
să vorbească trupurile. Dragostea are nevoie de cuvinte. 
Te poţi bizui şi pe sentimentul fără vorbe, însă numai 
pentru scurt timp. Iubirea fără cuvinte nu supravieţu 
ieste la infinit, nici iubirea numai din cuvinte. Dragos¬ 
tea e o fiară flămândă. Ifăieşte din atingeri, declaraţii 
repetate, din ochiul care vede în ochiul altuia. Când 
ochiul e foarte de aproape de al celuilalt, nici unul nu 
vede nimic. 

După un sfert de oră se ridică şi luă autobuzul spre 
casă. Aerul nu se limpezi deloc pe parcursul zilei, şi 


73 



el nu telefona. Nici ea nu-1 sună, dar când nu telefona 

ea era din alte motive decât ale lui, întrucât el lua 

hotărârile, el avea puterea. Pe cât era de imposibil să 

dovedeşti că aşa se petreceau lucrurile, pe atât era de 

neîndoielnic. Cel care pune frâne e mereu cel care 

hotărăşte. Când el nu telefona nu însemna niciodată 
) 

că-şi zicea: Acum trebuie să mă stăpânesc, să n-o mai 
sun tot timpul. 

Asta e iadul, se gândea ea a doua zi dimineaţă, când 
trecuse o zi şi o noapte. Asta e iadul, şi ăsta e iadul 
care există. Simţea cum un foc o arde pe dinăuntru. 

Joi seara, Ester mergea la o petrecere unde era invi 
tat şi Hugo. Vorbiseră în trecere despre asta cu două 
săptămâni înainte, dar pe urmă îi ieşise din cap, bindcă 
găsiseră motive mai plăcute de a se vedea. 

îşi mai revenise după imaginile infernale ale dimi 
neţii şi se simţea destul de nerăbdătoare. Cum, necum, 
se vor întâlni. îşi dădea prea bine seama că avea el 
motivele lui să nu dea nici un semn de viaţă, să nu 
ţină legătura, deşi ar b trebuit ca tocmai în zilele astea 
să se caute unul pe altul mai asiduu. Ştia că, dacă 
nu se întâmplase aşa, nu era din greşeală, ci corespun¬ 
dea psihologic unui fapt real, care probabil avea o 
denumire precisă. Şi totuşi, încerca să se autoconvin 
gă că la mijloc era întâmplarea, că mersul lucrurilor 
era ăsta, că oamenii erau diferiţi, că unii păstrau legă 
turi mai strânse, alţii nu, indiferent cât de puternice 
le erau sentimentele, că începutul era întotdeauna 
dibcil, stângaci. 


74 



Nu credea nici ea în toate palavrele astea. Vrăjeli. 
Era sigură că ceea ce se întâmpla avea o sursă reală. 
Pasivitatea lui, faptul că n-o suna, deşi ar fi trebuit să 
vrea, corespundea unei pulsaţii din creierul lui iscate 
de o nesiguranţă, fie ea chiar la nivelul unei simple sen 
zaţii, şi de lipsa unei pulsaţii din inimă. Ester simţea 
limpede şi acut că această nesiguranţă nu favoriza 
mersul înainte al iubirii lor, al relaţiei lor viitoare. 

Dar era şi un om care muncea foarte mult, se gân 
dea ea. N-ar trebui să vadă totul numai în negru. Ar 
trebui să fie bucuroasă şi binedispusă diseară, când se 
vor întâlni, nu decepţionată şi plină de acuzaţii, să nu 
arate tot ce-o macină pe dinăuntru. 

Acum se făcuse după- amiază. Apucase să-l sune 
deja de şase ori. îşi spunea că avea mult de lucru şi nu 
e lângă telefon. Ce păcat că lui nu- i era atât de dor 
încât să vrea să- i telefoneze deşi n- avea timp, sau că 
n-avea la îndemână telefonul ca să nu rateze nici un 
apel din partea ei, aşa cum ar fi făcut ea, fiindcă asta 
caracteriza în general faza în care se aflau ei. Sau se afla 
singură în acea fază? Sau simţea el altfel dorul? 

Era o zi în care nu era capabilă să facă deosebirea 
între gând şi sentiment. 

Plecă la petrecere cu inima grea. Când ajunse acolo, 
se scutură puţin de starea neplăcută, vorbi cu lumea, 
râse, mâncă, bău. La zece, el încă nu venise. La un - 
sprezece, mulţi începuseră să plece. Atunci sosi şi el 
cu taxiul. Venise cu un mic anturaj, colaboratori care 
nu fuseseră invitaţi, printre care Dragan. De când în¬ 
cepuse relaţia cu Hugo, Ester aflase că Dragan era 


75 



iugoslav, că venise în Suedia în 1981, că avea înclina 

tii către filozofia franceză si către o variantă sofisticată 
> ) 

de comunism. Dragan îi sprijinise pe clericii din Iran 
în 1979 în semn de sfidare a hegemoniei occidentale, 
şi pe urmă nu socoti niciodată necesar să-şi comenteze 
sau să-şi revizuiască acel punct de vedere. Mai toate 
chestiunile erau pentru el noţiuni abstracte, şi, în caii 
tatea lor de noţiuni abstracte, atitudinea pe care o afişa 
el se potrivea perfect. Aşa credea el. Ester îl întrebase 
cum putea să suporte consecinţele, dar el o expediase 
numind-o sclavă a imperialismului şi colonizatoare 
mentală. Hugo Rask îşi admira prietenul şi- i împăr¬ 
tăşea dispreţul faţă de tot ce mirosea a liberalism, occi 
dent şi burghezie, tot ce era comme ilfatit. Se dădeau 
drept socialişti, le zicea Ester din când în când, dar ni¬ 
mereau tot timpul în poala conservatorismului, uneori 
de-a dreptul periculos de aproape de concepţia fascistă 
despre lume. Atunci Dragan pufnea şi- i spunea că e 
conformistă şi carieristă, două etichete pe care era per 
manent gata să le aplice în stânga şi-n dreapta, sfătu- 

ind-o totodată să se ducă acasă si să mai studieze 

> 

chestiunea, fiindcă, la nivelul la care se află deocam - 
dată, nu e de demnitatea lui să4 ia în considerare afir¬ 
maţiile. Lumea spunea că Dragan este indepen dent 
din punct de vedere financiar, că n-are nevoie să mun¬ 
cească, însă nimeni nu ştia de ce, si, de când venise 
în Suedia, era consilierul neoficial al lui Hugo Rask, 
protectorul lui permanent, \brbea suedeza cu un pro¬ 
nunţat accent străin şi cu o gramatică excelentă. Dece 
nii de-a rândul, cei doi camarazi stătuseră seară de 


76 



seară în atelierul lui Hugo ca să discute despre cât de 
putredă e omenirea şi ce e de făcut. La drept vorbind, 
chiar făcuseră câte ceva pentru înlăturarea putregaiului, 
nimeni nu putea nega asta. Cu energia unui înfometat, 
Ester înfulecase tot ce putuse găsi: cărţi, filme, broşuri 
şi reportaje despre evenimente din trecut, descoperite 
în arhive. 

La început, serile, când şedea acolo, în atelier, fu- 
mându-şi eternele ţigări, Dragan o privea mereu de sus 
pe Ester, dispreţuitor, ca şi cum ştia el ceva, dar nu spu 
nea ce. Ester ar h vrut să întrebe ce anume ştie, dar 
pricepuse faţă de cine era el loial. 

Hugo nu luase niciodată poziţie împotriva răut㬠
ţilor pe care le producea spontan gândirea rafinată a 
lui Dragan Dragovic. Ii plăceau prea mult provocările 
ca stil de viaţă ca să se distanţeze de violenţă şi opri - 
mare în numele revoltei. 

Ceea ce Ester Nilsson găsea remarcabil la Hugo 
Rask era că un singur lucru îl ispitea mai mult decât 
provocarea, şi anume să he iubit de marele public. Se 
dădea în fiinţa lui o luptă permanentă între aceste 
forţe, pentru că, totodată, nu suporta iubirea publi - 
cului dacă mirosea a linguşeală, laşitate şi indiferenţă 
faţă de crudele adevăruri, pe care nici o generaţie nu 
avusese niciodată puterea să le confrunte, dar pe care 
viitorul, zâmbind indulgent faţă de limitările trecu - 
tului, le vedea mereu cu stânjenitoare claritate. 

Hugo şi Dragan îşi dovediseră mândri spiritul de 
contradicţie fiind de partea lui Milosevic în Serbia, 
ceea ce continua să he o pată ruşinoasă pe imaginea 


77 



publică a artistului, dar care trebuia totuşi pomenită 
în articolele elogiase despre acesta pentru ca jurnalistul 
să nu fie acuzat că-i trece cu vederea proasta judecată 
şi gafele de neiertat sau poate polivalenţa sufletului. 
Critica asta îl costase unele neplăceri şi câteva expoziţii 
anulate. Odată îi pusese şi Ester nişte întrebări. Ii 
răspunsese că pe el nu4 interesa adoraţia generală, uni¬ 
formă, şi nici cea dictată de elită. Insă nu pomenise 
nimic despre argumentele în favoarea poziţiei pe care 
o adoptase. Ea ar fi vrut să4 mai întrebe, să afle sursa 
acestor lozinci şi cum se făcea că el personal urmărea 
cu atâta disperare să fie obiect al veneraţiei publicului. 

Dar îşi ţinu întrebările pentru ea ca să nu pericliteze 
relaţia lor fragilă. 

Dragan îşi făcu apariţia îmbrăcat în costum negru, 
pulover negru pe gât şi cu pantofii negri, eleganţi, pe 
care îi avea şi în ziua când o întâlnise prima oară. Ii 
făcu maliţios semn cu mâna şi spuse: 

— A, eşti si tu aici. 

Faptul că şi la petreceri Hugo era înconjurat de oa 
menii lui îi reducea considerabil lui Ester ocaziile de 
a se mira cu voce tare că nu primise răspuns la nici unul 
din telefoane, că o lăsase cu ochii-n soare. Faţa îi stră 
luci ca un calup rotund şi roşu de brânză când dădu 
cu ochii de ea, dar un calup de brânză rotund, roşu, 
neliniştit, incomod. După aceea, stătu tot timpul pe 
jumătate cu spatele la ea, sau în întâmpinarea altcuiva, 
de parcă îi era teamă de întrebări. Când, în fine, privi 
rile li se întâlniră, i se citea în ochi o nepăsare soră cu 
obrăznicia. 


78 



— Ti-a fost dor de mine? 

> 

întrebarea lui era retorică, ca o joacă, ceva artificial. 

— Da. Mi-a fost. Foarte. 

Vorbele ei cădeau grele, stângace pe podea, între 
ei, şi mureau. Ea nu-i întoarse întrebarea, astfel încât 
să scape de răspuns, să nu- i vadă efortul de a găsi o 
replică în doi peri. 

— Fiai să vedem ce au la bufet, spuse el. 

— Eu am mâncat deja. E bun. 

— Aha, spuse el, vădit încurcat de faptul că ea ere 
zuse că i se adresase ei. 

Ii arătă cu un gest din cap că le vorbise prietenilor 
care-1 însoţiseră, înfometaţi după o zi întreagă de muncă 
printre decoruri şi panouri trompe l’ceil. 

Răutatea lui nu era premeditată, nici studiată. Era 
pur şi simplu o lipsă de tact, o incapacitate, o frică de 
ghizată în hainele amabilităţii. Ester se îndepărtă, vorbi 
cu alţi oameni, se ţinu la distanţă. 

Când petrecerea începu să se destrame, încercă din 
nou să se apropie de el. Cântărise lucrurile şi ajunse 
la concluzia că prefera să fie respinsă decât să- şi facă 
sânge rău că nu încercase. El tocmai stătea de vorbă 
cu un redactor cultural. Lângă ei, Dragan. Râdeau toţi 
trei şi păreau relaxaţi şi de aceeaşi parte a baricadei. Ester 
se apropie de Fiugo şi- i puse mâna pe spate. Se uită 
la ea si ochii i se roteau în orbite ca si cum ar fi căutat 
o portiţă de scăpare. Pricepu în sinea ei că nici nu exista 
un răspuns mai clar, dar, fiindcă îi era insuportabil, 
îl trase puţin la o parte şi îl întrebă: 

— Să mergem la mine? 


79 



Rămase hotărâtă pe loc, ca să nul dea libertatea de 
a se eschiva. Dacă alege s- o ia la goană, trebuie să se 
descurce singur. 

— In cazul ăsta, mergem la mine, spuse el. 

Ea voia să spună că mai bine lasă totul baltă, dar 
nu mai zise nimic. 

Ieşiră pe stradă. Felinarele străluceau reci în negrul 

alburiu al nopţii. Trecură pe jos de două intersecţii până 

ce ajunseră la o stradă mai circulată şi opriră un taxi. 

Isi aminti subit că se aflau în acelaşi loc unde era ea 
> > 

atunci când, sub soarele generos al primăverii, primise 
un telefon şi rugămintea de a ţine o conferinţă despre 
el. Acum în acelaşi loc era noapte şi iarnă. El îi ţinu 
uşa şi se aşezară amândoi pe bancheta din spate a ma 
sinii. Taxiul merse în viteză pe Odengatan spre Oden- 
plan. Ea îi apucă mâna să i-o strângă, dar mâna lui se 
răsuci ca un vierme captiv, voia să iasă dintr-a ei, fără 
ca ea să simtă că e ceva definitiv. 

Darurile nesolicitate pot fi înfiorătoare din cauza 
pretenţiilor, a aşteptărilor şi a demonstraţiei de grijă 
din partea celui care dăruieşte. Nu era exclus ca el să 
fi interpretat acea strângere de mână şi întreaga ei 
personă ca un astfel de dar. încercă şi el să4 mângâie 
degetele, dar nu reuşi decât să i le frece. Părea doborât 
de un chin enorm, transplantat în mână. 

Ea nu înţelegea despre ce chin poate fi vorba. Nu 
i se părea că-i cere ceva nerezonabil. Libertatea era o 
virtute pe care o respecta, dar libertatea de a refuza 
apropierea nu-i era cu putinţă s-o ofere; în schimb, îi 
putea da libertatea de a se apropia de ea mai mult 


80 



decât se apropiase vreodată altcineva şi libertatea de 
a scăpa de singurătate. Ce putea fi mai frumos? 

Taxiul se opri în faţa casei lui. El se desprinse de 
degetele ei, îşi scoase portofelul şi plăti. Dacă ar fi fost 
după ea, ar fi luat autobuzul, aşa că îl lăsă să plătească. 

A treia noapte. Trei nopţi în cinci zile nu pot fi o 
greşeală, un capriciu sau o închipuire. Urcară în vizuina 
lui neprimitoare. Se dezbrăcară, se lungiră, îşi lăsară 
trupurile să se întâlnească. Adormiră. Se făcu dimi - 
neaţă. Trupurile se întâlniră din nou. Dar ceva nu era 
cum trebuie. In tot acel timp ceva nu fusese cum trebuie. 

Jaluzelele erau trase de dimineaţa până seara. Dacă 
n-ar fi fost rupte intr-un loc prin care se strecura lumi¬ 
na, n-ai fi ştiut dacă e zi sau noapte, senin sau înnorat. 

Lumina din crăpătură arăta că se făcuse dimineaţă. 

El o atinse asa cum trebuie. Ştia cum săi arate că vrea 
> > 

să fie prezent, dar era absent, şi în plus încordat şi 
evaziv, temător că un început de conversaţie ar atinge 
o venă de unde ar ţâşni neplăcerile. 

Nu trecu mult şi era deja îmbrăcat şi gata de plecare 
înaintea ei, cu toate că se aflau la el. De parcă voia să 
iasă de acolo ca să respire, să se conecteze la un tub 
de oxigen. 

— Am pâine şi brânză, spuse el. 

— Si tu nu mănânci? 

> 

— Trebuie să cobor în atelier să lucrez. Cred că 
am şi cafea. Am cumpărat. 

— Pentru cine? 

— Ziceai că micul dejun e important pentru tine. 


81 



Ea îi sărută buzele închise. Hugo dispăru. Aşadar, 
fusese la cumpărături pentru ea, după cafeaua de mier¬ 
curi de la Seven Eleven, adică plănuise s-o mai aducă 
la el. Atunci de ce se purta aşa de ciudat? 

Pustietatea unei locuinţe pe care iubitul tocmai a 
părăsit-o e cea mai mare dintre pustietăţi. Şi simţea 
cum o loveşte din plin. 

Simţea că nu merită. 

Se gândea că întotdeauna merită. 

Şi, indiferent dacă merită sau nu, Ester se gândea 
şi simţea că nu poate da înapoi. 

Se aşeză şi mâncă la el în bucătărie. Pe jos, de- a 
lungul pereţilor, zăceau mormane de numere vechi 
ale suplimentelor de cultură din Dagens Nyheter şi 
Svenska Dagbladet 1 . Le păstrase pentru eseurile pe care 
nu apuca să le citească în ziua publicării, dar la care 
credea că o să revină mai târziu. 

Asta îi sugera lui Ester că, în ciuda vederilor lui 

negre, Hugo era optimist. Optimist în sensul în care 

sunt optimişti utopiştii sau pesimiştii influenţaţi de 

marxism. Intr-o bună zi se va mobiliza si va simţi că 

> > 

poate să realizeze ceea ce acum e incapabil să facă. 
Amâna si tot amâna, visând la ziua în care lucrurile 
vor arăta altfel. Ea făcea invers, rareori amâna ceva. 
Paradisul e o nulitate logică, fiindcă viaţa înseamnă 
fricţiune şi fricţiunea nu poate să dispară decât prin 
moarte. Viaţa constă în eterne momente prezente în 
care nu avem forţa să facem ceea ce vrem să facem. 

1 Cele două cotidiene naţionale suedeze. 


82 



Nu există un „mai târziu“, deoarece şi „mai târziu“ 
devine un „acum“ fără putere. Credea în paradis în 
sensul întâlnirii a doi oameni. Şi, fiindcă trăise asta, 
pentru ea nu era o utopie. Ca antiutopistă, nu credea 
că va citi mai târziu articole pe care n-avea puterea să 
le citească acum, si ceea ce societatea si oamenii nu 
erau capabili să facă acum nu vor fi capabili să facă 
nici mai târziu. 

îşi plimba ochii peste mormanele acelea de ziare 
pline de speranţă şi o apucă gelozia. Adică păstra ziar 
rele astea îngălbenite de timp, şi pe ea o irosea. Era 
mai important ce se petrece în lume. Stătea tristă în 
bucătăria lui moartă, albă si îi veniră în minte rându 
rile lui Sonja Ăkesson 1 : 

„Caut un suflet sănătos într-un corp sănătos. Am 
păstrat cel puţin o sută de numere din Dagens Nybeter 
şi mi-am propus ca într-o bună zi să particip şi eu la 
dezbateri. Văd un nou război desfâşurându-se pe filele 
alb-negru. Am luat-o la goană în amurgul timpuriu şi 
am vrut să străpung cerul cu mâna ridicată, dar mam 
grăbit acasă, să nu mi se ardă cartofii“. 

Mâncă un sandvici cu brânza cumpărată pentru 
ea - poate chiar pentru ea o cumpărase - şi bău o ceaşcă 
mare de cafea neagră, pe care şi-o făcu la aparatul lui 
de cafea. Nici acesta nu părea folosit. 


1 Sonja Ăkesson (1926-1977), scriitoare suedeză. A criticat 
nedreptăţile sociale din epoca ei şi a încurajat emanciparea 
femeii. 


83 



Reflectă la punctele lui slabe ca artist. Operele îi 
erau primite ca exemple măreţe de poezie vizuală, însă, 
chiar dacă unele erau interesante şi originale, existau 
lipsuri, şi ele tot ale lui erau. N- avea curajul să-şi 
sondeze durerea, şi de aceea nici pe a altora. Nu ştia 
ce înseamnă durerea. O privea din afară, dar no sim¬ 
ţea, si, din cauza asta, felul în care înfăţişa el omul nu 
era suficient de profund, aşa cum cerea setea lui de 
notorietate. Minciunile involuntare şi şovăiala cu pri¬ 
vire la tot ce era omenesc îl înpiedicau să realizeze ce 
dorea. Dacă se făcea simţită durerea, bătea în retragere, 
se distanţa şi de introspecţie, şi de observaţiile referitoa¬ 
re la lumea din jur. Frica de ce-ar putea găsi îi suprima 
curajul de a pătrunde în propriul for interior ca să poată 
pricepe ce se cuibăreşte şi în alţii. Nu voia să înţeleagă 
ce zace în alţi oameni, fiindcă ar fi putut găsi agresiuni 
şi acuzaţii la adresa sa. Aşadar, prefera să nu privească 
existenţa drept în ochi, cu toate că el asta de clara că 
face. Privea oamenii de la distanţă, behavicristic, nici¬ 
odată fenomenologic. Voia să fie cel care acuză, nu 
cel care înţelege. Din asta ieşea o artă cu limite. In 
schimb, nimeni nu-i depăşea măiestria de a face o 
virtute din limitări, de a ascunde defectele dându- le 
strălucire. Asta era marele lui talent, si cu el înşela o 
lume întreagă. In asta consta marea lui forţă artistică. 

O neaşteptată sete de răzbunare îi declanşase gân¬ 
durile acestea despre lipsa lui de importanţă. Des - 
coperi dintr-odată cât de mărinimoasă era să-l iubească 
în pofida acestor lipsuri, şi că el ar trebui să-i fie recu 
noscător. După ce termină de mâncat şi de spălat vasele, 


84 



puse în frigider un bileţel cu una dintre cele mai banale 
declaraţii de iubire. Subiect, predicat, complement. 

Intenţia evidentă a biletului era să convingă. Era 
o stăruinţă şi o cătuşă. Când închise uşa frigiderului, 
văzu pe masa de lucru din bucătărie un pachet de 
medicamente homeopate împotriva răcelii şi, alături, 
tot un bilet: „Ia asta şi o să te faci bine foarte repede!!! 
Te îmbrăţişez, Eva-Stina“. 

Cele trei semne de exclamaţie dovedeau fie o lipsă 
de gust stilistic, fie o dorinţă copleşitoare de a capta 
interesul. îşi aminti că fusese răcit imediat după Cră 
ciun. Se văzuseră, fuseseră la restaurant, deşi tuşea si 
fornăia. 

Eva-Stina era tânăra care lucra pentru el şi care se 
uitase chiorâş la ea toamna trecută. Nu scrii un ase - 
menea bilet fără să-ţi placă persoana, nu-1 formulezi 
în felul ăsta. Un bilet are întotdeauna o semnificaţie, 
nu neapărat pentru textul în sine, ci pentru acţiunea, 
pentru faptul de a scrie biletul; asta era valabil şi pentru 
biletul pe care tocmai îl pusese ea în frigider, pe raful 
de sus, chit că al ei era mai explicit. Nu se citea doar 
„Eu te iubesc“. Dacă punem la socoteală împrejurările, 
temeiul, personalitatea ei, contextul şi subtextul, se 
citeau mai degrabă următoarele: „Te iubesc din tot 
sufletul, sunt mereu drăguţă cu tine, nu vreau decât 
bi neleamândurora, şi atunci de ce ţi se pare că ai drep 
tul să te porţi aşa cum te comporţi?" 

Când Ester puse laolaltă medicamentele homeo - 
pate, textul grijuliu al biletului, privirile chiorâşe pe 
care i le aruncase Eva-Stina şi faptul că Hugo spusese 


85 



cu câtva timp în urmă, scărpinându-se în cap - ceea 
ce nu-i stătea în fire: „Fata aia cu nume dublu, pe care 
niciodată nu-1 ţin minte“, toate acestea îi dădură de 
bănuit că era ceva putred la mijloc. Biletul era mai mult 
decât un bilet, Eva-Stina stătea la pândă, aştepta mo¬ 
mentul potrivit, îl avea permanent în vizor, pentru ă 
lucrau împreună. Sau aveau deja o relaţie? Oare din 
cauza asta se comportase atât de ciudat în ultimele zile? 

Nu, era imposibil. In cazul ăsta n-ar fi vrut să vină 
la el noaptea trecută, nici noaptea cealaltă şi n- ar fi 
propus să ia micul dejun jos, în colţul străzii. 

îşi adună lucrurile şi minţile şi plecă. Se îndreptă 
spre staţia de autobuz dusă pe gânduri. Sigur, unii 
erau pregătiţi să-şi clădească iubirea, sau, mai degrabă 
viaţa sexuală, cu mai mulţi parteneri în acelaşi timp, 
fără să scoată o vorbă despre asta. Şi era extraordinar 
că tocmai pe aceştia îi mira, îi enerva şi îi obosea săşi 
planifice timpul, minciunile, întâlnirile şi să ţină sea 
ma de existenţa cu adevărat reală a altora, de cerinţele, 
aşteptările şi dorul lor. Acestor oameni ar trebui să li 
se recomande necrofilia, se gândea Ester. Lipsa de pre 
tenţii a morţilor era perfectă pentru geniile stresate, 
extrem de ocupate şi încărcate sexual. 

Ester cugetă toată ziua la lipsurile lui ca artist. Asta 
o mai alină puţin. 

Din ziua în care Hugo propuse să ia cina la Ester 
ca să se producă şi unirea carnală, ea a presupus că el 
rupsese eventuala relaţie cu eventuala femeie din Skâne. 
Totul dovedea că respectiva femeie fusese mai curând 


86 



un aranjament comod decât o legătură amcroasă. Dar 
să mergi atât de departe ca să fii cu ea două weekenduri 
pe lună nu era puţin lucru. Nu făceai aşa ceva din ce 
moditate. 

Ester se gândea că de aceea îi luase atâta timp până 

să vină acasă la ea: voise să pună mai întâi lucrurile la 

punct, pentru ca relaţia lor să fie cât mai frumoasă. 

Pură si frumoasă. 

) 

Ziua asta, o zi de vineri, se scurgea încet. Anxietatea 

o măcina pe dinăuntru. îşi spunea că doi oameni care 

şi-au unit trupurile şi se iubesc trebuie să fie încre - 

zători. Si erau multe în favoarea lor. Acum trebuia 
> 

doar să-şi păstreze sângele-rece şi să dea la o parte pie 
troiul ăla din stomac. 

De când cu întâlnirile sexuale, nu mai vorbiseră 
de chestiuni serioase nici măcar o dată, dar o să aibă 
ei timp şi pentru asta. Fiecare lucru la timpul lui. Tkul 
era în regulă. Nici n- ar fi visat să ajungă aici după 
conferinţa aceea din octombrie. Tânjise ca o nebună 
în noiembrie şi decembrie, şi iată că totul se petrecuse. 
Toate fanteziile i se îndepliniră. Era de necrezut. Şi vii¬ 
torul părea luminos. Era o zi plină de lumină. Dar 
încă o zi când nu fu în stare să scrie nimic. Se străduise 
puţin, dar nu-i veniră în minte decât nişte fraze moar- 
te, care răspândeau un miros de ca davru deasupra 
textului. 

Ziua de vineri trecea ca melcul. întrebarea cea mai 
obişnuită de la invenţia telefonului încoace ar putea 
fi: de ce nu sună? Se făcu ora două, trei, patru, şi el 
nu suna. Se lungi pe pat şi citi Norul cu pantaloni de 


87 



Maiakovski, fiindcă el zicea că e important. Titlul era 

fantastic, poemul avea calităţile lui, dar în mare parte 

o lăsa indiferentă. Pe ea ba o înfuria, ba simţea o enor 

mă tandreţe si iubire fată de tot ce atinsese el sau fată 
> > > > 

de tot ce-1 afectase (cu unele excepţii vădite). 

Hotărâse să nu-1 sune. El muncea din greu, şi ea 
trebuia să respecte lucrul ăsta, să-i arate că e o femeie 
matură, independentă, autonomă, care se descurcă şi 
fără să fie mereu în contact cu el. I se părea cam ciudat 
să nu doreşti să ai contact permanent când abia ai 
început o relaţie de iubire, dar trebuia să fie maleabilă. 

Luă altă carte, pe care tot el i-o recomandase: Con¬ 
vorbiri în jurul mesei 1 . Hugo intenţionase s-o citească, 
să înţeleagă cum de s-a putut întâmpla ce s-a întâmplat 
şi să înveţe să discearnă semnele din timp. Ydea per¬ 
manent în lumea contemporană semne că nazismul 
şi fascismul încă există latent în statele parlamentare 
pseudo-democratice. Viziunea îi era deosebit de clară 
după câte o discuţie îndelungată cu Dragan. 

Ester citea. Azi nu-1 va suna sub nici un chip. 11 
sună. El nu răspunse. Se făcu ora opt. Se întreba de 
ce nu voia să petreacă alături de ea prima lor zi de 
vineri. Nu pricepea deloc. Dar nu trebuia să fie insis 
tentă. Nu trebuie niciodată să fii insistent. Numai 
grijuliu, atent, plin de solicitudine, amabil, dar nici¬ 
odată sufocant. Ester îşi zicea că totul are nişte expli- 

1 Convorbiri în jurul mesei (Hitlers Tischgesprache ) - 

colecţie de convorbiri purtate de Adolf Hitler cu alţi lideri 
nazişti de obicei la masa de prânz, în cea mai mare parte între 
1941 şi 1942. 


88 



caţii naturale. El era într-o fază de muncă intensă. Ii 

era bine cu ea si nu simţea că trebuie so tină tot tim- 
> > > 

pul la curent cu ce făcea sau să se informeze reciproc, 
de vreme ce contactul lor sufletesc era neîntrerupt. 
Aveau încredere unul în altul. 

Ceea ce nu trebuia să facă sub nici o formă era să 
se expună spaimei de a-i trimite un SMS la care să nu 
primească răspuns. Groaza că nu primeşti răspuns era 
un lucru care nici prin cap nu le trecuse creatorilor de 
SMS-uri şi e-mailuri. Sau poate le lipsea acea capacitate 
empatică de a trăi stările profunde ale altuia. O mân 
cau degetele să scrie un SMS şi să simtă uşurarea expe¬ 
dierii unui mesaj, uşurare care mai dura câteva minute 
după aceea, cât timp încă mai poţi spera că ţi se va 
răspunde. Luă de câteva ori telefonul în mână şi începu 
să scrie, dar de fiecare dată şterse totul şi puse telefonul 
cât mai departe de ea. 



Când se trezi, era sâmbătă. încă o zi fără să poată 
lucra. Scrisul nu era pentru ea un refugiu. Scrisul îi 
opunea rezistenţă, şi rezistenţa nu- i loc de refugiu. 
Trebuia să găsească ceva de făcut în timp ce aştepta 
să-i înceapă viaţa. Se uită la telefon. Ii închisese oare 
din greşeală sonorul? Nu. N-o sună nimeni şi nu ratase 
nici un mesaj. îşi telefonă ei înseşi de la telefo nul fix 
ca să se asigure că mobilul funcţionează cum trtbuie. 
îşi trimise şi un mesaj. Totul era în regulă. 

Plecă în oraş. Era frig. Era ora douăsprezece, de fapt, 
aproape unu. Hoinări pe străzi, mâncă un hamburger 
turcesc în Hotorgshallen, intră la întâmplare în câteva 
magazine cu haine şi pipăi mecanic materialele. Dacă 
ar putea cel puţin să dea un semn de viaţă, săi spună 
ce s-a întâmplat. Doar atât îşi dorea. Cândva între 
miercuri dimineaţă şi joi seară îi cumpărase mâncare 
pentru micul dejun. Asta trebuia să însemne că ş.a.m.d. 
Continuă pe Kungsgatan spre Stureplan, o luă pe 
Birger Jarlsgatan. La anticariatul Ronnells văzu o carte 
pe care voia să i-o cumpere, dar se hotărî să mai aştepte 


90 



până săptămâna viitoare. Nu ştia dacă el mai voia să 
capete cărţi de la ea sau dacă o să se mai vadă măcar. 
Nu înţelegea nimic. Partea cea mai proastă era că nu 
pricepea ce i se întâmplă, ce rol avea ea. Nimic nu doare 
ca atunci când nu pricepi. 

Se făcu ora trei si el nu suna. Intră într- o cafenea 

y 

şi mâncă o prăjitură mare de tot, din cauza situaţiei. 
Avea în faţă o carte din care încerca să citească. Era 
ora patru. Intră la un cinematograf şi văzu un film 
poliţist despre CIA, dintre cele a căror acţiune nu 
reuşea niciodată s-o urmărească, dar nici nu-si dădea 
seama ce pierde. In timpul filmului se gândea ce uşu 
rare ar simţi dacă el ar suna fix în acel moment. Atunci 
toate nodurile din corp i s- ar desface ca şi cum nici 
n-ar fi existat, si ar fi si ea, din nou, un om normal. Că 
doar nu putea nici el să lucreze chiar tot timpul. Dar 
cine ştie, poate că era intr-adevăr într-o perioadă mai 
intensă ca de obicei. 

Nici intriga filmului ăstuia n-o înţelegea. Intrigile 
erau pentru cei care le scriau, nu pentru public, se 
gândea Ester. Lucraseră atâta timp la ele, încât, pentru 
ei, acţiunea era cât se poate de clară. Ei scriau opera 
de la coadă la cap, iar spectatorii o urmăreau de la cap 
la coadă. 

îi veniră nişte idei în minte si le formulă în urmă 

y y 

toarele minute. 

Dilema bzicienilor: 

Că nu ne amintim ceea ce încă nu s-a întâmplat. 

Dilema hlozohlor: 

Că ne amintim ceva doar bindcă s-a întâmplat. 


91 



Dilema psihologilor: 

Că ne amintim numai ce ne convine. 

Dilema politicienilor: 

Că oamenii au memorie. 

Dilema medicilor: 

Că memoria e şubredă. 

> 

Dilema iubiţilor nefericiţi: 

Că amintirea celor petrecute ne schimbă. 

Aruncă o privire prin sală. Era cam goală, dar cei 
care veniseră păreau foarte atenţi. Poate că nu erau dintre 
cei care suferă şi se chinuie tot timpul, ci peroane care 
au o viaţă şi acum, şi după ce se termină hlmul. 

Dintr-odată avu o presimţire foarte intensă şi văzu 
cu ochii minţii că se va întâlni cu Hugo diseară, vor 
mânca, vor bea, vor râde şi vor face dragoste. Din cir 
pă-n clipă o va suna, plin de veselie, şi coşmarul se va 
termina. 

— Ce faci diseară? Ti-e foame? 

> 

Asta o va întreba, şi ea nu va sufla o vorbă, nui- va 
dezvălui prin ce- a trecut - nici gând să- i facă repro - 
şuri -, ci doar va răspunde: 

— Da, mi-e foame! La ce oră? 

In răstimp de o oră se vor instala intr-un restaurant, 
iar el, cu ochii strălucitori, îşi va întinde mâna ca s-o 
mângâie pe obraz. Se mai frământase ea şi altădată 
crezând că totul se dusese de râpă înainte ca el să rea 
pară. Important era că rezistase, că nu4 trântise telefo¬ 
nul în nas. 

Un gând pătrunzător se prăvăli peste ea ca un me 
teorit şi o lovi la fel de puternic precum cel de acum 


92 



şaptezeci de milioane de ani, care-i ştersese pe dino¬ 
zauri de pe faţa pământului. Nu mai avea ochi pentru 
ce se întâmpla pe ecran. Intr-o secundă ameţitoare, 
tot ce exista în trupul ei se întoarse pe dos şi văzu clar 
cum stăteau lucrurile. Pricepu ceea ce era de la sine 
înţeles, dar de neconceput: faptul că el, în weekeidul 
ăsta, era la femeia lui din Malmo. T recuseră două 
săptămâni, şi se ducea acolo o dată la două săptămâni, 
aşa cum făcuse tot timpul. Ceasurile atomice puteau 
fi reglate după călătoriile lui la Malmo. Sâmbăta tre¬ 
cută se văzuseră acasă la ea, si acum îi venise iar rândul 
femeii din Malmo. Gândul ăsta nu-i trecuse prin cap 
în cursul săptămânii care tocmai se încheia, fiindcă 
era prea absurd, dar explica comportamentul lui din 
ultimele zile. 

Mai era jumătate de film. Rămase pe loc. O cu - 
prindea cea mai neagră spaimă pe care o simţise vre¬ 
odată în viaţa ei, val după val de arsenic şi plumb. 

De ce mai stătea acolo? Pentru că tot navea altceva 
de făcut, nici unde să se ducăîn clipa asta în care bănu¬ 
iala îi fusese confirmată. Ce importanţă mai avea dacă 
se afla într-o sală de cinematograf? 

După film, îşi îndreptă paşii spre strada lui. Era o 
vreme gri, tristă, rece şi umedă, care nu scotea lumea 
la plimbare. Felinarele erau aprinse, patronii buticu- 
rilor începeau să stingă luminile în încăperile din spate, 
să zornăie legăturile de chei încuind uşile şi să răsufle 
uşuraţi în aşteptarea odihnei duminicale. Ester se în¬ 
dreptă spre casa lui ca să afle odată ce se întâmplă. 

Ce înseamnă viaţa şi oamenii din jur pentru un 
om care se comportă în felul ăsta? Asta nu înţelegea 


93 



Ester. Din pricina asta îi luase atâta timp să constate 
adevărul. întreaga ei concepţie despre omenire ca fiind 
unitară, uniformă psihic se zdruncina. Felul ăsta de a 
te purta cu fiinţa omenească era prea straniu. 

Văzu deja de la distanţă că atelierul era ferecat. 
Numai când pleca din oraş zăvora atelierul şi cobora 
grilajul galeriei. Era limpede că mai rămăsese în ea o 
urmă de speranţă, de vreme ce dovada îi spori durerea. 
Nu se lucra acolo în seara asta. T raversă curtea inte¬ 
rioară, urcă scările până la locuinţa lui şi se uită în in 
terior prin cutia de scrisori. Nici o luminiţă nicăieri. 

Hugo îi dăduse de înţeles că în atelierul lui se mun 
cea de dimineaţa până seara, şi în cursul săptămânii, 
şi în weekend. O făcuse să creadă că e un om ocupat, 
un artist care muncea pe brânci, care nu trebuie deran¬ 
jat şi de la care nu puteai să ceri nimic, fiindcă el era 
dedicat artei, unde era vorba despre cum se comportă 
oamenii unii cu alţii, despre răutatea cauzată de nepă 
sare, despre exercitarea puterii şi lipsa de putere. Insă 
în momentul ăsta îsi luase liber de la arta lui. 

Pe jos erau urme de gheaţă, vântul se furişa de- a 
lungul străzilor, dădea colţul, căuta să înfigă ace rău¬ 
voitoare în gâtul trecătorilor şi pe la încheietura mâi¬ 
nilor. Temperatura oscila între zloată şi îngheţ. Zloată 
în timpul zilei, pojghiţă de gheaţă seara. 

încă o dată făcu drumul de la atelier la autobuz. 
De cum se aşeză, scoase telefonul şi începu să scrie 
un mesaj. 11 termină după un sfert de oră, când să 
coboare, si-1 trimise fără să mai stea la îndoială. Scrisese 
un mesaj teribil de concis, tensionat la culme, în care 


94 



panica, sub masca aroganţei, e încă şi mai transparentă. 
Tonul dispreţuitor îşi avea originea în demnitatea per- 
sonală. Era un mesaj tăios. îl insulta cu toate drepturile 
celui dispreţuit. 

Dar ăsta era un text, nu ea, era ea ca text. In lumea 
fizică îi lipseau şi aroganţa, şi demnitatea. In lumea 
fizică era cât pe ce să se prăbuşească ca o masă amorfă. 

Cu toate astea, simţi o mică victorie după ce trimise 
mesajul. Atât actul de a scrie, cât şi cel de a ţinti şi a 
trage în el rafale de furie aspre, bine formulate îi dimi 
nuară pentru puţin timp durerea. Şi însemna un con 
tact, un fel de comunicare omenească care spărgea 
insuportabila tăcere. Urma ca el să citească mesajul, 
să se gândească la ea şi să răspundă. 

Dar nu veni nici un răspuns. Nu veni nimic. Trecu 

seara de sâmbătă. T recu si ziua de duminică. Luni 

> 

dimineaţă se împlini o zi şi jumătate fără nici un semn 
de la Hugo. Era o demonstraţie a felului în care ucizi 
un om din punct de vedere social. 

Pe la prânz plecă la gara centrală şi se postă la pe¬ 
ronul unde veneau trenurile de Malmo. Inutil. Nn ea 
câte unul pe oră şi şansele de a- 1 vedea erau foarte 
mici. Mulţimea de pasageri cobora din mulţimea de 
vagoane, se precipita pe scări în sus şi- n jos spre di¬ 
versele ieşiri. Nu-1 prinse. După ce aşteptă două ore şi 
trei sosiri, se întoarse acasă şi scrise un e-mail, în care 

analiză la rece desfăşurarea acţiunii. 

> > 

„Cu cât taci tu mai mult, cu atât vorbesc eu mai 
mult, e hegelian", scrise ea şi se jenă de preţiozitatea 


95 



exprimării, dar n-o schimbă. înşiră toate eventualele 

motive care-i puteau explica comportamentul, pre - 

zentă toate aspectele posibile şi autocritice, perspec - 

tivele de viitor şi toate interpretările pe care i le inspira 

imaginaţia, cu o singură excepţie: că ea n-avea dreptul 

la o explicaţie. Acolo era limita. Ii spunea că, sigur, 

dacă trăieşti într-o lume care te pedepseşte când spui 

adevărul, atunci da, nu4 spui, sau poate că principiile 

ei morale i se par prea severe. Poate se grăbise şi nu 

fusese destul de atentă la nevoile si la ritmul vieţii lui. 

) > 

Considera totuşi că are dreptul la o explicaţie, fiindcă 
acum erau uniţi. El îşi asumase o răspundere intrând 
în trupul ei, ceea ce însemna promisiunea unui lucru 
care trebuia împlinit. In consecinţă, ea avea drepturi, 
şi printre ele era şi cel de a-i auzi explicaţia. 

întoarse pe faţă şi pe dos toate punctele de vedere 
cu excepţia unuia: că era lipsită de drepturi. Nici prin 
cap nu-i trecuse că privea viaţa de la o asemenea dis¬ 
tanţă, că se dispreţuia în halul ăsta. O parte a corului 
de prietene îi suporta cu greu lipsa asta de viziune, 
acest autodispreţ. Cei care fac eforturi mari să-şi în㬠
buşe propriile nevoi ca să fie pe placul altora, sau se 
comportă decent ca să nu deranjeze, sunt atât de mul 
ţumiţi de propriul comportament, că- şi ies din fire 
când nu pricep că nu sunt doriţi. Hugo nu-ţi datorează 
nimic. Aşa îi spuneau. Iar ea examina acest raţiona - 

ment si nu era de-acord cu el. 

> 


96 



Forţa şi competenţa trezesc admiraţie, dar nu iu - 

bire. Lipsurile sunt cele care inspiră iubire. Numai că 

lipsurile nu sunt suficiente. Ele trebuie completate de 

autonomie şi distanţă faţă de sine. Fisurile generează 

tandreţe, însă, mai devreme sau mai târziu, ceea ce 

generează tandreţea dă naştere la agresiuni. Lipsa pură 

e, prin caracterul ei ireparabil, la fel de imposibil de 

iubit ca si forţa de fier. 

> > 

Ester nu primea nici un răspuns, indiferent dacă 
se arăta slabă, puternică sau plină de fisuri. El nu- i 
dădu nici un semn de viaţă toată săptămâna. 

Respira anevoie şi simţea mereu o greutate în piept. 
In fiecare seară lua autobuzul până pe strada lui. Feres¬ 
trele erau acum iar luminate, se lucra din nou în ate¬ 
lier. Se simţea obligată, la fel ca atunci când începuse 
toată povestea, să aştepte ca să-1 privească de la un 
colţ de stradă pe omul alături de care, cu două săptă 
mâni în urmă, adormise şi se trezise, cel care vorbise 
şi răsese ore în şir împreună cu ea. 

Vineri, la o săptămână după dimineaţa aia de acum 
o mie de ani când se văzuseră ultima oară, Ester luă 


97 



o decizie. Se urcă în autobuz şi merse iar până la el. 
Acum gata, era de-ajuns. Nu mai avea de gând să ac¬ 
cepte eschivarea asta laşă. 

Era ora sase seara. Intră în atelier fără să sune si 
> > 

urcă la etaj. El stătea acolo, la biroul lui masiv şi lucra, 
îşi ridică privirea deasupra ramei ochelarilor, nici con¬ 
sternat, nici înfricoşat, nici bucuros. Spuse: 

— Ai venit. 

— Da. Am venit. 

îşi sprijinea coatele de birou, mâinile îi erau aproape 
împreunate şi nu puteai să-ţi dai seama la ce se gân - 
deşte. Ester îl întrebă dacă pot să vorbească, spuse că 
e necesar, şi cu toate că el nu părea încântat, traversară 
strada până la restaurantul în care stăteau de obicei la 
lumina lumânărilor. Ei i se părea acum un local străin. 
Dar personalul îi salută cordial, ca pe doi clienţi fideli, 
şi imediat le pregătiră masa lor preferată, din colţ. 

Ea îl auzi spunându-i chelneriţei că nu vor sta mult. 

înainte să se aşeze, îşi comandă un pahar cu vin 
roşu. Chelneriţa aşteptă atentă, dar discret, încă o co 
mandă, şi, când nu primi nici una, plecă spre bucătă 
rie. Hugo se uită în aceeaşi clipă la Ester şi spuse că 
poate doreşte şi ea ceva. Ea dădu din cap că da. 

Hugo se aşeză pe marginea scaunului, gata s-o ia 
la fugă, cu cea mai mare parte a greutăţii corpului 
sprijinită pe gambe şi pe labele picioarelor, şi se sucea 
şi se răsucea pe scaun, iar ochii îi rătăceau peste tot, 
doar la ea nu se uita. 

Ea îl observa, dar ce simţea era tot iubire. Nu mai 
era nevoie de explicaţii. Tot ce voise să-l întrebe, toate 


98 



ideile care-i tăiaseră respiraţia nu fuseseră decât o scuză 

ca să-l întâlnească. Voia să fie cu el, despre asta era 

vorba si nimic mai mult. Vria ca ei doi să aibă o reia 
> 

ţie, ăsta era tot adevărul. Pur şi simplu îi era nespus 
de dor de el. Vria să fie împreună cu el, să stea de vorbă 
ore în şir, şi pe urmă să meargă la el şi să se trezească 
a doua zi dimineaţă ştiind că4 aşteaptă o sâmbătă lungă. 
Când erau împreună, nu mai avea nevoie de nimic 
altceva. 

— Trebuie să mă întorc destul de repede, spuse el 
şi privirea-i rătăcită ricoşă spre a ei. Am multe de făcut. 
Mă aflu într-o perioadă de lucru extrem de intensă. 

Iluzia se topi şi răceala reveni. întâlnirea solicitată 
trebuia din nou justificată şi explicată cu argumentele 
severe ale moralei şi cu nevoia de a înţelege, nu cu 
blândeţe, aşa cum avusese de gând. 

Avea o poftă nebună să- i spună că şi weekendul 
trecut fusese în perioada asta extrem de intensă, dar 
se hotărî să nu fie sarcastică. Sarcasmele sunt mereu 
regretate. 

— Am făcut tot ce mi- a stat în putinţă ca să iau 
legă t uram tine. 

— Am observat. 

Se lăsă tăcerea până când ea îi înghiţi mica răutate. 

— De ce n-ai răspuns? 

— La ce să fi răspuns din toate câte ai întrebat? Ce 
reai, într-adevăr, multe lămuriri. Sincer, nu cred că mi 
s-au pus vreodată atâtea întrebări deodată. 

— Ti-am trimis si SMS-uri. Te-am si sunat. 

j > ) 

— Da. Ştiu. 

> 


99 



— Te referi la e-mailul de luni? 

— Nu mai ştiu în ce zi a sosit. Era imposibil să 
răspund la toate întrebările alea. 

— Crezi că există un motiv anume care m-a făcut 
să-mi pun atâtea întrebări în ultima săptămână? 

— Habar n-am. 

— Nu ai. Uneori e greu să vezi cum se leagă lu - 
crurile. 

El îşi goli paharul din câteva înghiţituri nervoase. 

Ea respira scurt şi des. 

— Am multe întrebări, fiindcă comportamen tul 
tău e de neînţeles. Ne vedem timp de trei luni şi ajun 
gem la un soi de intimitate. Culminează cu trei întâi 
niri erotice, pe care amândoi le- am simţit ca fiind 
inevitabile. Pe urmă te comporţi înfiorător şi, pe dea 
supra, misterios. Şi mă laşi să ghicesc. Dacă vrei să tor 
turezi pe cineva, aşa trebuie să te comporţi, cum ai 
făcut tu săptămâna asta cu mine. 

El nu răspunse. îşi învârtea paharul gol, privea în 
jur. Nu dădea semne de vinovăţie, nici că tace pentru 
că nu ştie ce să spună. Nu voia decât să scape de cătuşele 
ei, si tăcea asa cum faci cu cineva care oricum n- ar 
înţelege, fiindcă e dintr- o lume cu alte reguli decât 
lumea ta, şi degeaba discutaţi din moment ce vă des¬ 
parte un abis. 

— M-am simţit disperată toată săptămâna. Nu 

ştiu ce să fac. 

> 

— Dacă eşti deprimată, du-te să stai de vorbă cu 
cineva. 


100 



— Păi, stau de vorbă cu cineva. Chiar acum. 

— Cineva care se pricepe la chestii din astea. Un 
profesionist. 

— Care se pricepe la inimi zdrobite? Dar am o 
persoană care mă poate ajuta în problema asta. Şi 
persoana asta eşti tu. 

— îmi pare rău, dar acum trebuie să mă întorc la 
lucru. 

Ea putea să discearnă din nou acea insuficienţă în 
timbrul ostenit al vocii lui, în oboseala din ochi. O 
insuficienţă osificată, care devenise dezgust abstract 
faţă de femei, din cauza pretenţiilor eterne de iubire 
de la cineva ca el, care avea lucruri atât de măreţe de 
făcut, din cauza bolboroselilor şi gesturilor lor posesive, 
aidoma unor lasouri, pe care şi le justificau mereu cu 
bătăile tandre ale inimii. 

— A fost o pasiune, spuse el. A pus stăpânire pe 
noi, aşa cum fac pasiunile. Poate mai ales pe tine. 

— Mulţumesc. Ai spus-o deosebit de amabil. 

— Dar e adevărat. Este evident că pe tine te- a 
afectat mai tare decât pe mine. Eu nu m- am simţit 
disperat. 

Reaua-voinţă sau ura din spatele cuvintelor o ame¬ 
ţiră, ca atunci când simţi că nu mai ai oxigen. 

— Aşadar, în lumea ta, pasiunea nu e iubire? 

— Sunt două lucruri deosebite. 

— Nici măcar înrudite? 

— îndepărtate, poate. Dar nu se fac concedii lungi 
de vară cu o pasiune, şi nu trăieşti ani de-a rândul cu 
o pasiune. 


101 



— Interesantă definiţie. Insă nu e ceva general 
valabil, aşa că e anulată ca definiţie. Eu aş merge cu 
plăcere în concedii de vară împreună cu tine şi mi-aş 
petrece tot restul eternităţii cu tine. Chiar şi comediile 
de iarnă. 

— Dar eu nu. 

— Deci ceea ce a fost între noi n-a avut de-a face 
cu iubirea? Ce bine c-ai rezolvat problema! 

El îşi muşcă buzele puţin uscate şi scorojite de fri¬ 
gul iernii, însă crăpătura de data trecută se vindecase. 
Corpul îi era încordat, dar îşi coborî umerii oftând. 

— Erai aşa de-a dracului de supărată sâmbătă. 
SMS-ul pe care mi 1- ai trimis era înspăimântător. Şi 
atunci bineînţeles că te dai în lături. Sar putea ajunge 
la ceva extrem de neplăcut. 

— Şi nu înţelegi deloc de ce eram supărată? 

— Ba poate că înţeleg. 

— Nu crezi că, după tot ce a fost între noi, după 
tot ce-am făcut împreună şi tot ce m- ai lăsat să pre - 
supun legat de noi, am dreptul să fiu bulversată, că am 
dreptul să ştiu ce crezi şi tu despre noi doi? Ţi-ai luat 
o răspundere. Ai intrat în corpul meu. Nu crezi că asta 
îmi dă o poziţie oarecum privilegiată, faţă de care inte¬ 
gritatea ta trebuie să cedeze, că într- un fel e de datoria 
ta să vorbeşti cu mine desprefaptele pe care le săvârşeşti 
şi care au un asemenea impact asupra mea, încât abia 
mă mai ţin pe picioare? Neliniştea asta mă omoară. 

— Răspunsul îl ai deja. T u nu pui întrebări. Nu 
faci decât afirmaţii şi reproşuri. Totul e deja foarte lim- 


102 



pede conform valorilor tale exemplare. V rei doar să 
mă obligi să mă consider vinovat, să mă vezi supus şi 
pe urmă eşti mulţumită, ai terminat. 

— Urăsc supuşenia. Nu vreau decât să fim înpre- 
ună şi să fim aproape mental. Numai asta-mi doresc. 
De ce nu mi-ai venit în întâmpinre în loc să amuţeşti? 
Doar pusesem bazele unei relaţii. Şi atunci nu mergi 
în întâmpinarea celuilalt, chiar dacă apar pe drum fu 
riile şi neplăcerile? 

El se tot foia. Stătea pe jumătate în afara scaunului. 

— Agresivitatea ta mi-a întărit convingerea că am 
făcut bine să nu-ţi spun unde plec în weekend. Ţi-ai 
fi ieşit din minţi şi n-ai fi acceptat. 

— Oricum mi-am ieşit din minţi. 

> > 

El tăcu. Renunţă la veriga lipsă, cea care părea săi 
fi scăpat lui Ester ca posibilitate omenească: că el îşi 
rezolvase întotdeauna problemele de genul ăsta ieşind 
prozaic din joc. El rupea legătura. Nu venea în întâm 
pinarea nimănui. Ceilalţi aveau de ales: să ia ce avea 
el de dat, sau să nu ia nimic. Pe el nul- afecta. Trebuia 
să renunţi la sursele plăcerii care produc neplăceri. Şi, 
ca să scapi simplu de furie, o rupi cu cei cărora le- ai 
produs durere. 

— Ea nu se înfurie niciodată? 

— Cine? 

— Femeia din Malmo. 

— N-am nici o femeie în Malmo. 

El îşi rodea unghiile şi privea îndelung afară, pe 
stradă - lăcaşul libertăţii. Rămaseră mult timp tăcuţi. 


103 



El se trase şi mai spre marginea scaunului, aplecat îna 
inte, gata s- o ia din loc. Nu comandaseră nimic de 
mâncare şi nici n-aveau de gând. Ester nu comandase 
absolut nimic. 

Disconfortul se simţea apăsător în aerul dintre ei. 

Şi brusc i se lumină faţa, ca şi cum găsise de spus 
ceva amuzant, lejer, cu care să contribuie la conversa 
ţie. Zise: 

— Tot aşa de mult alergi? 

întrebarea era nemaipomenită având în vedere cât 
de departe bătea. Ii dădea de înţeles că n-o considera 
câtuşi de puţin parte din viaţa lui, că se afla la o dis - 
tanţă îngrozitor de mare de el. Cerinţele ei şi presu - 
punerea unei legături strânse subînţelese erau vădit 
neinteligibile pentru el, aproape misterioase dacă avea 
asemenea vederi despre lume, încât putea să întrebe 
ne pă sătode vesel: Tot aşa de mult alergi? 

încerca să fie amabil, si- a dat ea seama. Oamenii 
care se ţin departe de semeni sunt adesea amabili. Prac¬ 
tică gesturile amabilităţii pentru că nu-i costă nimic. 
Ceea ce-i priveşte pe alţii n-are nici un efect asupra lor, 
şi atunci gesturile bunăvoinţei sunt mai la îndemână 
decât cele ale răutăţii, care nu generează decât neplăceri 
şi necazuri. Cu gesturi de amabilitate eşti lăsat în pace. 

Hugo Rask era genul de om care voia ca lumea să 
spună despre el că e o persoană simpatică. O persoană 
caldă, altruistă, asta voia să fie. Cel mai cald era cu 
străinii. Cu cât îl cunoşteau mai bine aceştia, cu atât 
era mai rece si mai distant. 

y 

Bătea darabana în masă cu degetele, privind cu jind 
înspre atelier. 


104 



Stăteau pe trotuar în faţa restaurantului. El se le - 
găna nerăbdător de pe un picior pe altul. Ester trebuia 
să plece. Nu mai era nimic de făcut în seara asta; nu 
mai era nimic de făcut şi gata. întinse mâna spre obra 
zul lui, aşteptă câteva momente, îşi coborî apoi braţul, 
făcu stânga-mprejur şi plecă. 

Pe trotuar era zăpadă, zăpadă proaspătă care se fă 
cea zloată. Văzu în oglinda retrovizoare a unei maşini 
parcate că el rămăsese pe loc şi se uita după ea. 

Undeva, în sinea ei, ştia că, din momentul în care 
nu insişti şi nu acuzi, rezistenţa e inutilă şi superiori¬ 
tatea devine slăbiciune. Stânjeneala devine înfrângere, 
şi ostilitatea, şovăială. Dar pentru el nu era destul ca 
s-o cheme înapoi. 

11 urmări în toate oglinzile retrovizoare. Văzu cum 
se smulse din starea de împietrire, trecu strada, intră 
pe uşă şi dispăru acolo unde era în largul lui. 



Ca să simtă că încă trăieşte, Ester încercă să-si um 
ple timpul cu ceva, să-şi găsească lucruri de făcut. 

Plecă la Paris. 

Avea o bună prietenă care de şase luni era acolo în 
interes de serviciu şi reuşise s-o convingă să vină, să-şi 
mai ridice moralul şi să se gândească la lucruri mai 
plăcute. (E interesant că, în vorbirea obişnuită, prin 
bun prieten se înţelege un prieten mai îndepărtat decât 
unul căruia îi zici pur şi simplu prieten , după cum şi 
o persoană mai în vârstă e mai tânără decât un bătrân. 
Aceasta era deci o bună prietenă de- a lui Ester. Mai 
mult decât o cunoştinţă, dar nu o prietenă apropiată.) 

Trase la New Hotel, de lângă Gare du Nord, un 
stabiliment mic si claustrofobic, care în caz de incendiu 
n-ar fi avut cum să-şi evacueze nici măcar gândacii de 
bucătărie. I s-a dat o cameră minusculă la etajul trei, 
cu praf prin colţuri şi cu o saltea cu plastic protector 
deasupra. Gândul la întâlnirea trupurilor care dusese 
la aranjamentul ăsta îi făcu rău, dar nu mai rău decât 
toate celelalte lucruri care o înjunghiau şir sfredeleau 


106 



cu instrumente, şi ascuţite, şi boante, organele interne. 
Diseca la infinit tot ce se întâmplase, de una singură, 
sau cu cei dispuşi s-o asculte, şi analiza cum ar fi trebuit 
să facă în data cutare, sau în împrejurarea cutare, dacă 
ar fi ştiut că vor ajung e unde s-a ajuns. După ce se 
culcase cu Hugo, nici un pas n-ar fi trebuit făcut aşa 
cum l-a făcut ea, dacă ar fi ştiut. 

Una dintre greşeli o zăpăcea de- a binelea. N-o 
putuse evita deoarece era ancorată într-o judecată şi 
într-o valoare pe care nu le considera greşite. Ii era 
cu totul necunoscut faptul că furia ar fi interzisă în 
iubire. Nu-şi putea imagina că un singur acces de 
furie - manifestat sub formă deSMS în acea sâmbătă 
seară după film, când văzuse luminile stinse la ate - 
lier - a fost de ajuns ca să strice totul. Ei i se părea, 
exact invers, că furia era permisă tocmai între doi oa 
meni apropiaţi. 

Dar poate că părerea ei nu era cea general acceptată, 
şi atunci, se gândea Ester, era greşită opinia cu privire 
la apropierea dintre ei doi. 

El nu voia să aibă cu ea o legătură apropiată, care 
să permită accesele de furie. 

Dar atunci de ce a vrut să fie intim cu ea dacă nu 
voia apropiere? Şi care a fost rostul acelui preambul 
de luni de zile, al deselor convorbiri, lungi şi intense? 

Nu înţelegea. 

îşi spuse că, dacă s-ar apuca vreodată să scrie un epos 
despre problema asta, i-ar da titlul Nu înţeleg. 

Avusese ea şi relaţii de prietenie care nu tolerau furia. 
Dar nu fuseseră nişte relaţii solide, suficient de apropiate, 


107 



de iubitoare, din categoria celor în care să dai curs 
liber unei decepţii, în care să existe fundamentul afectiv 
necesar confruntării, asa cum văzuse ea relaţia lor. Dar 
pentru el legătura nu era destul de strânsă ca să merite 
nici cel mai mic deranj. 

La hotelul ei sumbru din Paris, punea ceasul să 
sune la şapte dimineaţa şi cobora la micul dejun, după 
care se întorcea în cameră, punea iar ceasul, scria două 
ore şi, când ceasul suna din nou, se oprea brusc, ieşea 
să se plimbe, hoinărea la întâmplare pe străzi, inspira 
atmosfera şi mirosurile. Când îşi simţea picioarele 
obosite, intra într-o cafenea, se aşeza si citea. Erau mo 
mente când simţea că se bucură de viaţă, că e o fiinţă 
individuală, care poate să trăiască în afara unei sim - 
bioze. In restul timpului îi era clar că, de bine, de rău, 
are o viaţă. In minutele de independenţă, euforice 
prin comparaţie cu starea ei obişnuită de durere con 
stantă, simţea impulsul de a4 trimite un SMS din care 
să reiasă cât de independentă şi de veselă era, pe câtă 
prietenie şi egalitate se baza în fond relaţia lor, cum a 
reuşit să accepte şi cum se îndrepta spre obiective noi, 
cutezătoare. Voia să-i împărtăşească buna ei dispoziţie, 
faptul că profita de atmosfera cafenelelor pariziene, 
că n-avea nevoie de nimeni altcineva ca stinul intelec¬ 
tual, întrucât era puternică, avidă de cunoş tinţe şi 
complet autonomă. 

Odată chiar cedă tentaţiei şi-i scrise un mesaj. îşi 
închipuia că legătura strânsă pe care o trăia în forul ei 
interior era adevărată şi, prin urmare, reciprocă. Nu 
primi nici un răspuns, aşa că şi rămăşiţele inde pen- 


108 



denţei se duseră pe apa sâmbetei, iar restul săptămânii 
fu mai întunecat. De ce nu înţelegea Ester că neliniştea 
abisală creată de un SMS rămas fără răspuns era aceeaşi 
de fiecare dată şi că singura modalitate de a o evita era 
să nu mai trimită nici unul? Capul răutăţilor era Spe 
ranţa. Ea îi băga beţe în roate, îi estompa memoria 
ruşinii şi a neliniştii şi o împingea spre noi încercări, 
în ideea că lucrurile se schimbaseră. 

Seara se întâlnea cu buna ei prietenă din Paris. Ie 

şeau împreună la restaurant, dar buna prietenă nu ştia 

ce înseamnă să ai probleme în dragoste. Ea credea că 

totul e în ordine cu o persoană tristă dacă persoana 

tristă râde o dată în timpul serii. Un om cu adevărat 

copleşit de necazurile vieţii nu poate să râdă. Aşa 

credea buna prietenă, care văzuse şi un reportaj la 

televizor despre persoane profund deprimate, care-şi 

lăsau bucătăria în mizerie si erau tratate cu şocuri 

> ) 

electrice. Şi nu râdeau niciodată. După o deziluzie, 
trebuie să cauţi să-ţi trăieşti viaţa mai departe şi să te 
gândeşti ce bine îţi merge totuşi în comparaţie cu cei 
care suferă cu adevărat - de cancer, de paralizie, de 
foamete, sau fiindcă sunt obligaţi să se prostitueze. 
Bunei prietene îi era greu să ducă în cârcă poverile 
altora, voia ca totul să fie normal, ca să poată săşi facă 
şi ea loc, fără remuşcări, în conversaţie cu propriile ne 
cazuri şi cugetări. 

După câteva seri îşi pierdură cheful să ia cina îm¬ 
preună, dar îşi salvară obrazul căzând de acord fără 
cuvinte, discret, în unanimitate, să mănânce separat. 


109 



Parisul te întâmpina cu mirosuri şi miresme, mur 
darie şi aluat cu unt, gaze de eşapament şi parfum. 
Zilele treceau una după alta, plimbările la fel, impre¬ 
siile tot aşa, şi Ester avea mereu impresia că plecase întro 
călătorie fără sens. Măsura cu privirea barele zvelte de 
oţel verde-închis care separau strada de trotuar, mătu¬ 
rătorii de stradă în verde-deschis, tot ce era distinctiv 
parizian, care o atrăsese mereu, şi col ţurile de stradă 
cu braserii. Nu-i era de nici un ajutor călătoria la Paris. 
Nimic nu-i era de ajutor atâta vreme cât pornea la 

drum cu ea însăsi. 

) 

In penultima seară ieşi să cumpere o sticlă de vin 
şi o cină la pachet, pe care s-o mănânce în faţa televi¬ 
zorului. In drum spre magazin, îi sună mobilul. Era 
ora şapte şi jumătate. îşi scoase telefonul din buzunar 
şi văzu afişat numele lui Hugo. Scria foarte clar: Hugo 
Rask. Se opri brusc din mers, rămase nemişcată şi răs 
punse cu prenume, nume, cu glas stăpânit. Cel care 
are doar prenume stă în bătaia vântului şi aşteaptă în 
van, gândi ea. Prenumele şi numele laolaltă aveau altă 
pondere, sugerau suveranitate şi respect de sine. Când 
răspundeai cu prenume şi nume, nu aşteptai apatic la 
telefon, te arătai preocupat de ale tale, activ. Era poate 
şi mai bine doar cu numele, dar, în contextul actual, 
ar fi fost prea studiat, prea distant, prea ar fi sunat a 
glumă. I s-ar fi părut şi lui prea evident. 

Aşteptă să sune de câteva ori înainte să răspundă, 
după care îşi rosti prenumele şi numele calm, ritmic, 
şi aşteptă să-i audă glasul. îşi simţea bătăile inimii în 
urechi, dar n-auzea pe nimeni în telefon. Auzea însă 


110 



zgomot de voci, i-o distingea şi pe a lui, dar ei nu i se 
adresa nimeni. Vorbeau nimicuri ca într-o pauză de 
lucru. Cineva râdea, cineva îşi puse paharul de vin pe 
o suprafaţă netedă; se înţelega după sunet că era vorba 
de un pahar gol aşezat pe tăblia barului din ate lierul 
lui. Oare paharul Evei-Stina, femeia al cărei nume îi 
era greu să şi-l amintească? 

Ester spuse tare „alo“. De cinci ori, pe urmă tăcu. 
Cam atunci începu disperarea. Când era cu adevărat 
disperată, Ester devenea foarte sensibilă la felul în care 
se manifesta disperarea. 

Murmurul continua. Costa să răspunzi la convorbi¬ 
rile telefonice din Suedia si trebuia dintr-un moment 

) 

în altul să întrerupă legătura. 

— Alo! strigă ea o ultimă oară. Alo! 

De-ndată ce-i văzuse afişat numele, îi reînvie toată 
speranţa, şi acum n-o mai putea alunga. Nu se poate, 
începu Ester să cugete, ca sentimentele pe care le ai 
pentru cineva să dispară de la o zi la alta, şi trebuie să 
fi simţit ceva pentru ea, că altfel n- ar fi investit atâta 
timp întâlnindu-se cu ea. Logica acestui gând era atât 
de limpede, încât era foarte uşor să-ţi mobilizezi spe¬ 
ranţa. Speră cu toată fiinţa ei cât fu noaptea de lungă. 
Nu dormi mai deloc. 

Ziua următoare era ultima ei zi la Paris. Scrise si 

) 

făcu o plimbare conform programului, dar nu simţi 
nici miresme, nici nu văzu oraşul. O consuma chinul 
că nu ştia dacă el încercase să ia legătura cu ea în seara 
precedentă şi nu îndrăznise să meargă până la capăt, 


111 



sau dacă era vorba despre altceva. îşi batea joc de ea? 
Voia s-o facă să sufere? Din ce motiv? 

Când veni seara, nu mai suportă şi4 sună ea. Povara 
care-i comprimase plămânii săptămâni de- arândul dis - 
păru în clipa când el răspunse. Şi fusese alegerea lui să 
răspundă, cu toate că vedea afişat numele ei. Se auzea 
după timbrul vocii lui că era în expectativă, dar, când 
ea îi spuse că telefona din Franţa, glasul îi deveni mie 
ros, cald şi învăluitor, ca în primele trei luni. Franţa 
era departe, la fel de departe ca străinii pe care întot¬ 
deauna îi trata cu căldură, şi n-avea nevoie să se apere. 

— M-ai sunat ieri, zise ea reculeasă si temătoare. 

— Te-am sunat? spuse el amabil. 

— Ieri-seară. 

— Cum asa? 

> 

— Tocmai mă duceam să cumpăr nişte vin pen - 
tru masa de seară. Mergeam pe trotuar în inima Pari 
sului, când, deodată, ai sunat. Stau lângă Care du 
Nord. Să fi fost cam şapte şi jumătate. Dar poate a 
fost o greşeală. 

— Trebuie să se fi format singur, în buzunar. 

— N-a vorbit nimeni când am răspuns. 

Ii pufni pe amândoi râsul. 

— Deci eşti în Franţa. 

> > 

Şrii asta de câteva zile, îşi spuse ea în gând. Ţi-am 
trimis un SMS de aici miercuri şi n-ai răspuns. Apoi 
zise: 

— Spui deci că a sunat singur, din buzunar? 

— II ţin mereu în buzunar. S-o fi apăsat vreun bu¬ 
ton când m-am aplecat după ceva, ştiu eu? 


112 



— Spre tăblia barului. 

— Sigur. Da, poate că aşa a fost. 

— Se mai întâmplă cu aparatele astea moderne, 
zise ea. 

— Exact. 

— Dar nu ţi se pare misterios că a sunat tocmai la 
mine? Aproape ca un semn. 

Acum râdea încurcat. Aşa era mai tot timpul. Ester 
se gândea că propriul râs îl jena, pentru că râsul e ceva 
intim. 

— Poate că telefonului tău îi e dor de mine si de 

) 

minunatele convorbiri la care a fost martor, zise ea. 

Râsul dispreţuitor nu e intim, se gândea ea mai de 
parte, dar nici râs adevărat nu e. Imita sunetul unui 
râs, mişcările muşchilor, parazitând râsul autentic. 

Lunga tăcere din timpul convorbirii îi dădea timp 
gândurilor ei să ricoşeze în diverse direcţii. 

— Iţi aduci aminte ce minunat era când eram im 
preună? Când vorbeam necontenit? 

— E bine în Franţa? 

— Perfect. Foarte bine. Palpitant. 

— Franţa e frumoasă, spuse el. Tara brânzeturilor 

si a vinului. Si a intelectualismului adevărat. 

) > 

— Ce mai, Parisul e mereu Paris, zise ea şi simţi 
cum replica asta, înfiorător de uzată, îi apărea ca em¬ 
blemă a colapsului lor. 

— Da, intr-adevăr. 

— N-am făcut altceva decât să bat străzile si să 

> 

inspir atmosfera. E ceva unic. 

— Grozav. 


113 



— A venit primăvara aici, în capitala iubirii. 

— îmi imaginez. Suntem deja în martie. Ce repede 
trece timpul. 

— Da. Sau încet. Bine, cam atât aveam de spus. 

Voiam să ştiu dacă m- ai sunat ieri si dacă era vorba 
> ) 

de ceva special. 

— După cum ţi-am spus, nu. A fost cu siguranţă 
o greşeală. 

— Păcat. 

Considera convorbirea încheiată si luase telefonul 

> 

de la ureche când îi auzi din nou vocea: 

— Păi, atunci ne auzim când te întorci acasă. 

Ea puse din nou telefonul la ureche. 

— Ai spus ceva? 

— Ne auzim când te întorci. 

— Da? Da! Ne auzim? Bine. 

— Aşa facem, spuse el. Până atunci, concediu plăcut. 

După cuvintele astea mici, pline de nonşalanţă care- i 
scăpară lui de pe buze, ea se plimbă imponderabilă 
prin seara pariziană, înamorată de toate mirosurile şi 
plină de simpatie pentru fiecare fiinţă omenească pe 
care-i cădeau ochii. Ajunse la Shakespeare & Company 
exact înainte de închidere, îşi cumpără câteva cărţi, 
una de Hannah Arendt, una de Derek Parfit, si si-a 
promis în acelaşi timp să lucreze mai mult, să revină 
la disciplina de dinainte, la lecturi şi la efortul de a 
pricepe misterele omenirii. 

Se întreţinu puţin în franceza ei aproximativă cu 
librarul în timp ce plătea şi nimic pe lumea asta n- o 
mai irita. 


114 



Avionul ateriza a doua zi, cu câteva minute înainte 
de ora două. In mai puţin de o oră era deja în aparta 
mentul ei de pe Kungsholmen. îşi zise să aştepte şi să 
nu-i telefoneze chiar imediat. Era duminică, ziua când 
alerga cel mai mult. In general, ziua întoarcerii dintr-o 
călătorie i se părea ratată pentru orice activitate mai 
importantă, dar ziua de azi era altfel, marca un nou 
început. Procesele biochimice care- i activau corpul 
funcţionau azi fără piedici sau bariere, nimic nu le în 
cetinea, nimic nu le oprea. Eliberată de orice rezistenţă, 
plecă în lunga tură de alergat duminicală, deşi era deja 
după-amiază. De obicei ori alerga dimineaţa, ori deloc; 
i se părea adesea anevoios săiasă prea târziu la alergat. 
Acum ajunse să alerge optsprezece kilometri, dar pl㬠
nuia ca până la începutul lui mai să atingă distanţa 
maximă, depăşind cei douăzeci de kilometri propuşi 
iniţial, adică să alerge cel puţin douăzeci şi doi de kilo 
metri. Azi nici un pas nu păru un chin. înaintând dea 
lungul apei, îşi imagina cum se vor îrtâlni diseară sau 
poate mâine. Spusese că se vor auzi când se va îmoar- 
ce din Franţa. Ei, acum se întorsese. Era prima oară 


115 



după catastrofa când pro punea el aşa ceva. Şi bine - 
înţeles că nu „din greşeală“ sunase telefonul. Era prea 
incredibil. Nu, si lui îi era dor. 

După alergat făcu o baie cu spumă. Simţea oobo - 
seală plăcută în corp, mai ales în tendoane. Şio stare 
de bine, o stabilitate interioară. O să-l sune de-ndată 
ce iese din baie şi se îmbracă, dar nu prea devreme, 
că avea si ea o mulţime de treburi de rezolvat, avea si 
ea o viaţă. 

Aşadar, o luă pe îndelete, se şterse, se lungi aburindă 
pe pat ca să mai transpire. îşi călcă o bluză, îşi puse 
nişte blugi mulaţi, nişte ciorapi nepurtaţi până atunci, 
un jerseu cu decolteu în V, care se asorta cu bluza în 
carouri. 

Când îi telefonă, nu-i tremură mâna, pentru că n-avea 
de ce. Se vor auzi când se va întoarce de la Paris, era 
un îndemn, şi acum era înapoi, aşa că sună. 

E prea uşor să spui „ne auzim când te întorci 11 când 
vă desparte o jumătate de continent. E prea uşor. Con 
ţinutul şi semnificaţia vorbelor rostite depăşesc cu mult 
uşurinţa exprimării. Nu. Era o judecată greşită. Ca toţi 
îndrăgostiţii, Ester analiza prea îndelung con ţinutul 
limbajului, sensul literal al cuvintelor, şi judeca prea 
rapid limita posibilului şi situaţiile în ansamblul lor. 
Judecăţile de acest gen erau partea profesiei sale, şi acolo 
excela, dar profesia nu includea viaţa ei sentimentală. 

Desigur, conţinutul propoziţiei rostite de el, „atunci, 
ne auzim când te întorci 11 , nu era cine ştie ce. Era o 
frază obişnuită de politeţe adresată cuiva aflat într- o 


116 



călătorie. Putea să însemne că respectivii se vor auzi 
peste o săptămână sau peste două luni. Fraza nu expri¬ 
ma un conţinut, ci o simplă înţelegere între două per 
soane: „Ne cunoaştem, nu suntem certaţi, asta nu- i 
ultima oară când stăm de vorbă“. Dar, când o spui 
cuiva care moare de dor, fraza asta devine brutală, o 
combinaţie confuză de laşitate si vină, o solicitudine 
făcută din vorbe goale. 

Aflându-se în starea aceea de efervescenţă, Ester nu 
era capabilă să vadă că afirmaţiile pot fi uneori uşoare 
ca fulgii de cenuşă şi, tot ca cenuşa, la fel de carbo - 
nizate. Erau presărate cu indolenţă, cădeau, dansau. 
Cuvintele nu erau monumente grele despre intenţii 
şi adevăruri. Erau sunete de umplut tăcerea. 

Fericirea există rareori în trăirea fericirii. Ea este 
cuibărită în aşteptarea fericirii, şi aproape doar acolo. 
De ieri-seară fusese fericită. 

După ce sună cam de opt ori, el răspunse, dar parcă 
vocea îi era puţin înăbuşită. 

— Bună! zise ea. Eu sunt. 

Salutul lui era măsurat şi atunci glasul ei deveni 
silit, fiindcă i se îngustă gâtlejul şi vasele de sânge i se 
contractară. Ester reuşi să bâiguie: 

— Ce mai faci? 

— Păi, să zicem că fac bine? 

Ea auzi semnul întrebării, răceala lui înfiorătoare. 
Bănuia că sugera o cloacă de dispreţ. Ar fi putut să spu 
nă pe şleau: „De ce mă suni iar, nu mă deranja, doar 
am vorbit ieri, ce vrei de la mine?“ 


117 



— Stau şi lucrez puţin, spuse el, mai blând de data 

asta, observând că tonul lui o împietrise, o sugrumase. 

— Ce bine. Că lucrezi. Am lucrat si eu în avion. 

) 

Altfel, n-am făcut mai nimic azi. E duminică. Ei, nu 

pentru că are vreo importanţă, dar invoci duminica 

dacă vrei să te odihneşti. 

> 

Se stăpâni şi nu închise brusc telefonul doar ca să 
nu-1 lase să vadă cât de ridicolă se simţea. In schimb 
zise: 

— Şi merge bine? 

— Ce? 

— Treaba. 

— Merge ca de obicei. Avem multe de făcut. Mai 
rămânem nişte ore bune aici. Sunt cu toată echipa. O 
să lucrăm până noaptea târziu. 

Bluza proaspăt călcată era umedă pe spate şi la în 
cheieturile braţelor. Nu mă umili, se gândi ea, aud ce 
insinuezi, n-am să te vizitez cu forţa. 

— Aveai ceva special să-mi spui? întrebă el. 

— Nu. Nimic special. 

El îi servi râsul lui încurcat. 

— Sunt din nou acasă. 

— Aha, da. Exact. 

— Ziceai să te sun când mă-ntorc. 

— A, da. Ai fost la Paris. 

— Da, am fost la Paris. 

Urmară câteva clipe distincte de tăcere. 

— Şi a fost bine? Palpitant? 

— Nu. Pentru că mi- am luat cu mine capul şi 
corpul. 


118 



El scoase un fel de fredonat, simţind că s-ar putea 
ca lucrurile să devină intime, şi avea de gând să termine 
convorbirea. Ea auzise tot ce era de auzit ca să înţeleagă 
o dată pentru totdeauna că trebuie să-şi vadă de drum 
şi să nu se mai gândească la bărbatul ăsta. Numai că 
ceea ce ştia acum nu-şi găsea drumul în sistemul auto¬ 
nom al comprehensiunii, ci rămase la suprafaţa lui, 
acolo unde scuzele se hrănesc cu orice găsesc la înde¬ 
mână. In eterna luptă care se dă între comprehensiune 
şi speranţă, câştigă speranţa, întrucât a încorpora corn 
prehensiunea costă prea scump, iar speranţa îţi face 

existenta mai uşoară. 

> > 

— Vrei să mâncăm diseară împreună? zise ea 

sfârşită. 

> 

— Diseară! Nu, imposibil! 

Un semn de exclamare al groazei. 

— Mă gândeam eu că nu. 

— Absolut imposibil. 

Ruşinea pulsa în ritm uniform, regulat. 

— Ai zis c-o să ne auzim când mă întorc. De aceea 

am telefonat. Numai de aia. Altfel n-as fi sunat. 

) 

— Nu-i nimic. Acum trebuie să-mi continui treaba. 
Numai bine! 



Trecură două luni. Era primăvară, timpul pojghi¬ 
ţelor de murdărie şi al gunoaielor de prin crăpături. 
Totul se vedea în bătaia razelor ascuţite ale soarelui. 
Suferinţa nu poate rămâne în stadiul acut la nesfârşit. 
Curând e mutată la îngrijirea pe timp de zi, apoi la 
reabilitare. Ester se anestezia căutând compania unor 
oameni pe care nu i-ar fi frecventat dacă s-ar fi simţit 
armonioasă, şi nu pe jumătate moartă. Făcea tot ce-i 
stătea în puteri ca să nu fie singură, îşi ruga cunoşin- 
ţele şi prietenii să doarmă la ea, ca să nu simtă cum 
întunericul nopţii i se mută în suflet. 

Nu dădea dovadă de stoicism, era, din contră, sfâ 
şiată, urâtă. Intr- o seară cedă ispitei şi- i telefonă lui 
Per, bărbatul alături de care trăise înainte şi pe care îl 
părăsise cu o jumătate de an în urmă. Habar n- avea 
de ce îl sună, degetele o luară înaintea minţii. Per îi 
spuse că încă o mai iubeşte, căi e teribil de dor de ea, 
că viaţa i se pare tot timpul cenuşie de când ea a dis¬ 
părut. Asta o emoţionă pe Ester, era mişcată, şii spuse 
că era recunoscătoare pentru anii petrecuţi împreună. 


120 



Pe urmă Per o întrebă de ce l-a sunat, şi se auzi după 
tonul pătrunzător al vocii că se gândea la ceva anume. 
Ştia si el, la fel de bine ca si ea, că telefonul acela nu 
fusese întâmplător, ci rezultatul unor curenţi, al unei 
dinamici interioare. Ester zise că doar voia să vorbească 
puţin cu el. A doua zi, Per o sună de două ori s-o în¬ 
trebe dacă n- ar vrea să încerce din nou. A treia zi o 
întrebă cu voce ascuţită ce-i dă ei dreptul să-i tulbure 
dramul de echilibru pe care reuşise să şi- 1 recapete 
după luni de suferinţă şi disperare. Lui Ester îi venea 
greu să creadă că era atât de importantă pentru Per, 
fiindcă nu-i dăduse impresia asta de-a lungul anilor, 
aşa că nu era pe de-a-ntregul convinsă de ce spunea el. 
Şi, pe lângă asta, era ocupată până peste cap de pro - 
pria-i suferinţă, de disperarea ei. Nefericirea lui nu prea 
avea efect asupra ei. I se părea ireală. 

Corul de prietene îşi făcea de zor datoria. Inter - 
preta, o consola, o alina, o dojenea, o povăţuia pe ce 
alte căi să apuce. Trebuia să se elibereze, zicea corul, 
şi ea repeta după el: trebuie să mă eliberez de toată 
idioţenia asta. 

Cine ştie, spunea corul, poate că*itr-o bună zi o să 
te trezeşti că Hugo apare la uşă cu un buchet de flori. 
Dar, până e el gata, ea trebuie să aştepte şi, între timp, 

să-si trăiască viata. 

> > 

Corul de prietene n- ar fi trebuit să- i spună asta, 
fiindcă speranţa puse instantaneu stăpânire pe Ester, 
şi de altceva nici nu-i mai păsa. 

— Crezi că e posibil? zise ea cu răsuflarea întret㬠
iată. Crezi că s-ar putea întâmpla ca într-o bună zi să 


121 



vină Hugo la mine şi să4 pară rău, să-mi spună că s-a 
răzgândit? 

— Orice e posibil, dar nu trebuie să te gândeşti la 
asta, spuse corul. 

Era un sfat născut mort, zadarnic. Dacă exista cea 
mai mică şansă, Ester urma să se gândească numai la 
asta şi, până să vină ziua cu pricina, viaţa şi- o va trăi 
în paranteză. 

Ester se gândea că ceea ce fusese extrem de impor 
tant pentru ea nu fusese decât o joacă pentru Hugo. 
Contempla câteva momente acest gând, după aceea 
îl alunga din minte ca să poată îndura aşteptarea. In 
aprilie îi scrise două scrisori lungi, pe care le expedie 
cu poşta. Voia să se explice şi să înţeleagă. V oia să 
formuleze tot ce simţise, de ce se comportase cum se 
comportase, de ce crezuse ce crezuse, voia să-i spună 
că felul în care acţionase el îi influenţase propriul corn 
portament, că nimeni nu acţionează fără să şi reacţio 
neze; că el îi dăduse motive temeinice să facă diverse 
presupuneri. 

Nu se aştepta la un răspuns, şi nici nu-1 primi. 

Avea zile în care viaţa i se părea suportabilă şi sen 
sibilitatea la durere ajunsese la dimensiunea unei g㬠
mălii de ac. 

Citi un roman publicat recent despre Holocaust, 
scria poezii, desigur proaste, despre starea ei neferi - 
cită, dar le păstră. Alerga, conform planului, de cinci 
ori pe săptămână. Primăvara mergea înainte. Picioarele 


122 



acumulaseră un număr considerabil de kilometri de 
la Anul Nou încoace. 

Spre sfârşitul lui mai intră într-o cafenea pe la Os- 

termalmstorg. îşi băgă în cap că nu nimerise în locul 

ăla pentru că era aproape de Kommendorsgatan. Dar 

era conştientă că tocmai din cauza asta se află acolo. 

> 

Uneori mai ajungea prin cartierul lui. 

Se apropia o sărbătoare religioasă. Era cald şi oraşul 
era pustiu. Citea cu o cafea alături. Putea iar să se cu 
funde într-un text, în special când nu era singură acasă, 
ci afară, printre oameni, când simţea oraşul pulsând 
de viaţă. Era concentrată asupra cărţii, dar nu era atât 
de absorbită, încât să nu vadă cu colţul ochiului o haină 
cunoscută trecând prin faţa ferestrei, o geacă de munte, 
verde, uzată. Mai era si altceva cunoscut: mişcările cor 
pului, ceva şleampăt în mers şi alură. îşi zise că tre - 
buia să înceteze să-l vadă peste tot. Hugo Rask nu intra 
niciodată în cafenele. Dar iată că acum intră, se în - 
dreptă spre masa ei. Ii întinse mâna şi zâmbi precaut. 

Ester puse cartea deoparte cu coperta în sus. Era 
Doamna cu căţelul, de Cehov. Ii spusese el cândva că 
ar trebui s-o citească. îşi amintea clipa în care îi spusese 
asta, căldura pe care o simţise cu ocazia acelei întâlniri, 
şi cum se uita ea deasupra nămeţilor de zăpada şi a m- 
şinilor parcate, exact când îi spusese titlul. Unele ima 
gini ţi se întipăresc în mod inexplicabil în minte pentru 
totdeauna. Se întâmplase cu o jumătae de an în urmă. 

Acum privea piaţa pietruită de afară, luminată şi 
decorată de verdeaţa suculentă; cea plantată, nu multă, 


123 



şi cea care-şi croia anevoios drum din crăpături şi găuri, 
ca să iasă la soare şi să crească, lotul era încă proaspăt, 
nici un fir de uscăciune. 

Hugo o întrebă circumspect ce mai face, parcă bă 
nuitor că răspunsul ar putea să aibă de- a face cu el, 
dar voia oricum să întrebe. Ea răspunse că se află în 
faza finală a antrenamentului pentru maraton. Aşa cum 
se folosise el de subiectul alergatului în ziua aia în - 
fiorătoare din februarie, asa îl folosea si ea acum. 

Dar el voia să aibă o conversaţie mai intimă, să 
treacă peste fleacuri. Se aşeză, îşi scoase geaca şi o 
întrebă cum se antrenează alergătorii în faza finală. 
Ea se îndoia că l-ar putea interesa aşa ceva, dar îi răs¬ 
punse din politeţe că de cinci ori pe săptămână: o dată 
două ore, şi celelalte patru variind timpul. Dar im por 
tant e pulsul, şi în dimineaţa aceea făcuse un antrena 
ment de patruzeci de minute cu intervale. 

El o întrebă de ce vrea să participe la maraton. Cu 
riozitatea lui nerăbdătoare şi felul de a o interoga 
despre toate acele detalii i se păreau compensatorii, ca 
şi cum se străduia să pară interesat, să fie activ. Ester 
era derutată. Relaţia lor se încheiase de mult, toate 
astea veneau prea târziu. 

Dar nu exact asta preconizase corul de prietene? Că 
într-o bună zi, după trei luni sau trei ani, o să se trezească 
cu el cu un buchet de flori la uşă ca să- i spună că s- a 
hotărât. Ester simţi că o cuprinde o speranţă nebună. 

Răspunse că maratonul i se părea interesant. Altfel, 
n-aveai cum să ştii, nici cum să cercetezi ce se petrece 


124 



în trup şi în cap după treizeci de kilometri, şi, pe urmă, 
după încă cinci. Era un fel de studiu. 

Hugo spuse că e un studiu cam obositor. Ce obţî 
neai era prea scump şi neglijabil. 

— Dar, după cum se vede, mie nu mi se pare. De 
vreme ce particip. 

Ii sosi cafeaua. Dădu din cap în semn de mulţumesc. 

— N-aveam de gând să vin aici, dar te- am văzut 
prin geam şi am intrat. 

Ea îl băgă pe Cehov în geantă. 

— E la fel de bună cum îmi amintesc? 

— Foarte bună. De fapt, excepţională. 

— Mulţumesc pentru scrisori. Sunt elegante. 

— Ţi se pare? 

— Una din ele e nemaipomenit de frumoasă. 

In cealaltă, printre dovezile de iubire, se aflau şi 
nişte reproşuri sub formă de întrebare. 

— Nu mai ştiu ce-am scris. A trecut mult timp. 

— îmi pare rău că n-am răspuns. 

— Serios? 

— Ar fi trebuit să răspund. Dar toată primăvara 

am avut enorm de multă treabă. Si tot mai am. 

> 

Ea simţea ce efort mare făcea ca să spună asta. Tot¬ 
odată, înţelegea că, din moment ce4 întinsese o mână, 
se aşteaptă să fie disculpat, şi că e acum rân dul ei să 
întindă mâna. Nu întâlnise pe nimeni până atunci care 
să-si recunoască vina si, totodată, să trăiască cu ea. 

Oameni bine îmbrăcaţi, cărându-şi acasă pungile cu 
bunătăţi cumpărate din Ostermalmshallen, traversau 
piaţa. 


125 



Ester nu voia să-l lase să scape aşa uşor, micşorân- 
du-şi propria suferinţă produsă de actele lui şi de ne¬ 
păsarea totală faţă de scrisorile rămase fără răspuns. 
Rezistă din răsputeri reacţiei reflexede a-i uşura situa¬ 
ţia. Şi atunci, fiindcă ea refuza să- 1 absolve de vină, 
trebuia să urmeze foarte curând o acuzare sau o răutate. 

Şi chiar asta urmă. Spuse: 

— Ştiai că am o altă femeie. 

> 

— Nu. Nu ştiam. N-ai vorbit niciodată de ea si ai 
> > 

negat când te-am întrebat. Şi, ca să fim cinstiţi, faptul 
că până la urmă am aflat nu ţi se datorează ţie. Bine¬ 
înţeles că eu am crezut că te-ai despărţit de ea când ai 
venit la mine. Că de aceea ai venit la mine atunci, si 
nu mai devreme. Am crezut că voiai să pui mai întâi 
lucrurile la punct acolo. Aşa credeam eu că se face dacă 
nu eşti bigam. Şi, sigur, poţi să fii bigam, dar atunci 
trebuie să clarifici asta. Până acum regula subînţeleasă 
este: câte una pe rând. 

— Dar atunci ar fi trebuit să ne despărţim! 

— Da? 

— Dar e ceva atât de complicat. 

Era de-a dreptul perplex. 

— Dar şi varianta ta a fost foarte complicată pentru 
mine, zise ea. 

— Să vorbeşti despre absolut tot, să fii sincer şi 
transparent, e şi asta o convenţie, spuse el. O îndato¬ 
rire totalitară, sufocantă, o încătuşare pe care ne-o apli¬ 
căm unul altuia. Să ceri din secunda în care ai avut o 
relaţie fizică cu cineva ca acel cineva să renunţe la tot 


126 



se numeşte tiranie. Să-i pretinzi unui bărbat ca după 
acel contact fizic el să nu aibă voie să păstreze nimic 
pentru el ţine nu numai de o mentalitate mic-burgheză, 
dar mai denotă şi o lipsă totală de respect faţă de liber 
tatea individului, pe care tu o stimezi atât. 

De durere, Ester nu putea nici să înghită, nici să 
clipească. 

— Nu pot să te contrazic, zise ea. Regret, dar nu pot. 

— Trebuie să fie prima oară când se întâmplă asta. 

El râse. Ea nu. 

— Nu pot să te contrazic decât spunând că liber¬ 
tatea unuia este uneori suferinţa celuilalt. 

Era o după-amiază minunată, de care ai parte doar 
în luna mai. Vântul mângâia umbrelele de soare şi ele 
se unduiau leneş. Era cald, aproape arşiţă, dar briza se 
simţea totuşi proaspătă când ajungea până la ei prin 
fereastra deschisă. Era o vreme de stat afară, dar Ester 
prefera şi să citească, şi să mănânce înăuntru. 

— Cine e? 

— Cine? 

— Femeia pe care o întâlneşti cu regularitate de 
ceasornic, dar pe care o ascunzi şi de care nu pomeneşti 
niciodată. 

— Ne cunoaştem de decenii. 

) 

— Cu ce se ocupă? 

— E profesoară. De istorie şi ştiinţe sociale. 

— La gimnaziu? 

— Liceu. 

— Stă departe. 


127 



— E plăcut să pleci la drum. 

— Să te ascunzi de toti si de toate. Să duci o viată 
) ) ) 

interioară secretă, să ţii lumea la distanţă, chiar şi pe 
ea. Cel care are mai mulţi parteneri nu riscă nici - 
odată să se aproprie prea mult de vreunul dintre ei. 
Nu trebuie să fie la fel cu toţi, nu riscă să se pună în 
situaţii periculoase, îşi poate manevra puterea şi nu 
nimereşte niciodată într-o poziţie dezavantajoasă, 
pentru că are mereu pe altcineva care4 aşteaptă. E ca 
un fel de protecţie existenţială. 

— îmi place să merg cu trenul. 

— Cine începe să mintă despre lucruri mărunte 
în curând minte despre tot, despre toată viaţa lui. Şi 
e obligat să trăiască în spatele unui paravan. 

— Eu nu mint. A nu povesti tot nu înseamnă că 
minţi. 

— Nu vrei să trăieşti cu totul alături de ea? 

) 

— Ea vrea să mă mut la ea. 

— Dar tu nu. 

— Poate când o să am optzeci de ani. 

— Ea ştie că ai alte femei? 

> 

— Sunt sigur că îşi dă seama. 

— Eu nu cred că- si dă seama dacă n- ati vorbit 
) ) 

despre asta. Cum să-ţi dai seama? N-ai cum să înţelegi. 

Ar trebui să-i spui. 

— De ce să răneşti oamenii? 

) 

îşi trecu palma peste obraji şi bărbie şi se auzi un 
sunet ca de râzătoare. 

— Ce-a fost în capul tău iarna trecută, când aşa, 
de la o zi la alta, nu ţi-a mai păsat deloc de mine? 


128 



— Tu ai viaţa în faţă, spuse Hugo. Eu nu. 

Diferenţa de vârstă era totuşi un argument real, 
singurul pe care nici măcar ea n-avea cum să-l combată. 
Era prima lui explicaţie, la care se pare că reflectase. 

Câteva clipe avu presentimentul că într-o bună zi 

o să se sature până peste cap de povestea asta şi o să4 

fie indiferent cum se termină. Simţi că se va uita stupe 

fiată în urmă la toată strădania si l-a cum a crezut că 

> 

merită să lupţi pentru el. Şi tot în ziua aceea o să fie 
recunoscătoare că a avut norocul să scape de el. Un 
gând fulgerător, printre atâtea altele. El i se părea 
lamentabil, şezând greoi pe scaun şi mărturisindu- şi 
trivialitatea, viaţa tristă şi frica, pe care încerca s« înalţe 
la gradul nobil de spirit deschis. 

La masa liberă de lângă ei se aşezară două femei. 
Una povestea ceva şi cealaltă râdea foarte tare, se oprea 
când povestea continua, după care râdea iar la fel de 
tare. Povestitoarea părea mulţumită de veselia priete¬ 
nei, dar, jenată de râsul ei zgo motos, căuta s-o mai 
potolească, povestind şi ea ceva mai domolit. 

Ester şi Hugo întoarseră capul spre cele două femei. 

— Tu nu râzi niciodată aşa când îţi povestesc eu 
ceva, spuse el şi îi trecu mângâietor mâna pe braţ. 

— N-am avut motiv de râs, zise ea. 

— Ei da, fiindcă noi avem o relaţie mai serioasă. 

Se uita la ea cu ochi limpezi, fără gânduri ascunse. 
Chelnerii trebăluiau prin cafenea: unul ştergea o masă, 
altul adusese un espresso unei femei în taior, care des 
chise Financial Times. 

— Noi n-avem nici o relaţie, nu? zise Ester. 


129 



— Dar suntem seriosi. Dacă am avea o relaţie, ar 

> > ’ 

fi o relaţie serioasă. Şi de râs, am râs mult împreună. 

— Asta asa e. 

) 

Singura armă a îndrăgostitului este să nu mai iu - 
bească. Oricât de confuză şi sufocantă ţi se pare iubi¬ 
rea altuia, te doare când o pierzi, chiar dacă niciodată 
n-o doriseşi. Indiferenţa produce o modificare în bar 
lanţa puterii, generează teama că vei apărea ridicol şi 
banal în ochii celui care te-a iubit. 

— Ti-aduci aminte când ai venit la mine astă-iarnă? 

> 

zise ea. 

— Sigur că da. 

— Mai ştii ce-am mâncat? 

> 

— Ai făcut un pui. Cu sos de smântână. 

— Sos de smântână, vin alb şi gruyere. 

— N-avea prea multe vegetale, spuse cu uşoară 
satisfacţie. 

Ester observa bucuroasă că el, în mod intenţionat, 
căuta s-o atragă evocând cu exactitate detalii din tre¬ 
cutul lor comun. 

— Era o mâncare roşiatică. 

> 

— Pusesem si boia. Ce interesant că- ti aminteşti 
> > > 

cu ochii. Eşti artist plastic până în măduva oaselor. 
Eu îmi amintesc cu urechile, iar ochii îsi amintesc 
doar dacă văd text. îmi mai amintesc şi cu alte părţi 
ale corpului. 

Se pregăteau să plece. El îşi puse iar geaca, mult 
prea călduroasă, nepotrivită cu anotimpul. Şi- o sco¬ 
sese tot ca un fel de efort gândit, o compensaţie pentru 


130 



toate dăţile precedente când rămăsese cu haina pe el, 
se gândea Ester. 

— Nici eu nu-mi amintesc numai cu ochii, zise el. 
Nu face asta, îsi zise Ester. Nu mă mai momi. Eu 
tocmai încerc să mă desprind de tine. 

Dar îi plăcea teribil să vadă cum îi sclipeau ochii 
când îsi amintea de întâlnirile lor si se simţea foarte 

y y y 

aproape de el. 

— Boiaua a dat mâncării culoarea roşie, zise ea 

y 7 

încă o dată. 

— A fost delicioasă. N-am venit si cu un scaun? 11 

y 

mai ai? 

— Stau pe el în fiecare zi. 

— Ce bine c-am contribuit si eu totuşi cu ceva. 

y y 

— N-am priceput deloc de ce te-ai culcat cu mine 
de trei ori după luni de zile de ocolişuri, şi, pe urmă, 
pur şi simplu ai dispărut. Nici până azi nu înţeleg 
cum ai putut să faci aşa ceva şi de ce nai vrut niciodată 
să vorbeşti cu mine despre asta când te-am rugat. 

El îşi întoarse capul şi urmări cu privirea un cuplu 
şontorog mergând teribil de încet, sprijinindu-se unul 
de altul. 

— N-are nici un rost să încerc să-ţi explic. Tu ştii 
deja răspunsurile la toate întrebările, şi replicile îţi sunt 
şi ele pregătite. 

— Păcat că asa vezi lucrurile. Pe mine mă interesează 

y 

cum gândeşti tu în privinţa asta, aş vrea tare mult să 
aud versiunea ta. Dar poate că interpretarea mea e di 
ferită de a ta si nu vrei s-o auzi fiindcă nu-ti convine? 

y y 


131 



Stăteau afară, în piaţă, unde Humlegârdsgatan se 

întâlneşte cu Nybrogatan. Ea îi întinse mâna în semn 

de la revedere. Nu-si mai dăduseră mâna de când se vă 
> 

zuseră prima oară, în octombrie. Şovăitor, îi dădu şi 
el mâna, iar gestul sugera distanţă şi o încheiere. 

El îi căută privirea şi spuse: 

— Iţi promit c-o să mă gândesc serios la ce spui, 
Ester. La noi doi. 

Ea îi auzi clar vorbele. Nu auzi greşit. Ar fi vrut 
să-l pună să repete şi să-l poată înregistra, dar nu, nu 
putea să-şi fi imaginat. Auzise bine. 

— Ce-ai spus? 

El se uită la ceas. Trebuiau să se despartă. El trebuia 
să se întoarcă la viata lui, si ea la neviata ei. Si, fiindcă 
urma un weekend prelungit, presupunea c-o să plece 
la femeia lui. 

— O să intru la System 1 , spuse el. Hai şi tu. 

Ester se gândea: La aşa ceva trebuie să spun nu şi 
s-o iau în altă direcţie, hotărâtă, cu capul sus. 

îşi zicea: Asta e momentul să plec de-aici şi să nu 
mai privesc înapoi. 

Intră cu el la System. Era multă lume. In timp ce 
stăteau la rând, ea îl întrebă ce-o să facă în weekendul 
ăsta de patru zile. 

Răspunse că o să plece la Borâs. 

Poate că răspunse aşa din prostie sau din pur reflex, 
fiindcă tocmai îi povestise despre femeia din Malmo, 

1 In Suedia, Systembolaget (prescurtat System) este denu 
mirea magazinelor - monopol de stat - în care se vând băuturi 
cu o concentraţie de alcool mai mare de 3,5%. 


132 



dar Ester îşi zise: îmi spune asta ca eu să nu cred că 
relaţia lui e chiar atât de importantă, că există o şansă, 
că trebuie să mai rezist un pic şi să aştept. 

Nu-i trecu prin cap că se poate minţi din respect, 
greşit interpretat, dar umanitar, şi că, dacă ţi- e frică 
de chinurile altuia, de dependenţa lui exigentă, poţi 
spune o mulţime de lucruri în care nici tu nu crezi, 
doar din amabilitate, ca să-1 scuteşti pe suferind de 
adevărul brutal al părerii tale despre el şi de faptul 
subînţeles că nu vrei să se agaţe de tine după bunul 
lui plac. Nu se gândi nici că el spusese asta pentru că 
e neplăcut să vorbeşti despre intenţiile şi acţiunile pro¬ 
prii cu persoane care-ţi dau, be în tăcere, be pe faţă, 
lecţii de morală despre absolut orice, bazate pe senti¬ 
mente şi justibcate de slăbiciunea lor stringentă, şi 
care pe urmă îţi lansează o canonadă de argumente 
înţelepte în apărarea lor. 

— O să merg şi la Leksand, adăugă el. 

Era evident că simţea o uşurare că a reuşit să spună 

si asta. 

) 

Coada înainta. Ester se gândea de la ce abrmaţii ar 

b bine să se abţină în continuare. Asa vorbea el la înce 
> > 

putui relaţiei lor: Leksand, Borâs, ca şi cum călătoritul 
în sine ar face impresie şi ar b simbol al independen¬ 
ţei, al aventurii, ca şi cum numind locurile respective 
comunica lumii că el nu era dependent de nici o legă 
tură penibilă, că era liber şi călătorea singur. Era ca un 
copil care, spunând „Leksand, Borâs“ în loc de „Malmo, 
relaţie banală“, credea că zice „Eu n-am făcut nimic! 
Sunt nevinovat! “. 


133 



— Dar cum o să ajungi de la Borâs la Leksand, 
într-un timp atât de scurt, dacă o să te şi opreşti puţin 
pe acolo? 

— Cu trenul. 

Casa din Leksand era simbolul autonomiei lui. Ple - 
case acolo singur de câte ori simţise nevoia să se adune, 
iar acolo nu avea nici o femeie. Si el ştia că ea ştie asta. 

y y > 

Acolo îşi trăia el visul de a se descurca singur, fără o 
femeie care să-l domine. Ii pomenise şi în alte dăţi de 
Leksand, ca să-i demonstreze cât de liber, cât de neîn 
cătuşat e. De ce făcuse asta? Poate pentru că ea îl făcea 
să-si vadă situaţia cu ochii ei severi si să se simtă ridicol. 

y y ) 

Dacă ea şi-ar fi dat seama de asta, i s- ar fi părut că e 
bine, fiindcă ea e cea nedreptăţită şi punctul ei de ve 
dere, tocmai de aceea, e cel corect. 

Ceea ce-i scăpa lui Ester era că părerile ei, oricât 
de rezonabile ar fi fost, nu erau percepute aşa, ci doar 
ca semn al unei ireproşabilităţi rigide, care generează 
ruşine, care generează minciuni. Oamenii mint ca să 
fie liberi. Mint pentru că nu sunt lăsaţi în pace dacă 
spun adevărul. Mint pentru că alţii îşi permit săi con¬ 
frunte în numele adevărului. Minciuna ca fugă de ire 
proşabilitate devine un act de rezistenţă împotriva 
onestităţii cu pretenţii totalitare. Ester Nilsson ar fi 
văzut mai clar lucrurile dacă n-ar fi fost ea însăsi extrem 

y 

de implicată în povestea asta împletită cu atâta durere 
si deziluzie, încât unele lucruri rămâneau în umbră si 
nu le observa. 

Pentru unii minciuna devine o dependenţă cu toate 
componentele dependenţei. Dacă i se ivea pri lejul, 


134 



Hugo Rask nu se putea abţine să nu spună un neade 
văr, şi asta ca să scape, să nu devină ţinta catastifului 
de drepturi şi reforme al oamenilor iubitori, ca să se 
ascundă de privirile lumii după care el, de fapt, jin - 
duia, dar pe care nu le suporta. 

Ar fi poate exagerat să ne aşteptăm ca, în situaţia 
dată, Ester să înţeleagă că el spusese ce spusese nu pen 
tru că stătea în cumpănă, ci pentru ca ea să nu sesizeze 
cât de jalnic era. Ester nu percepu decât fraza aceea 
nemairostită până atunci: că el intenţiona să reflecteze 
asupra relaţiei lor, că poate o să vrea să fie cu ea, că dife 
renţa de vârstă fusese singurul impediment. Cu alte 
cuvinte, că relaţia lor n-avea nici un cusur, şi nici ea. 

Aştepta cu Hugo la System pe Nybrogatan şi îşi 

dorea să nu-i mai vină niciodată rândul la casă. Isi do- 

> 

rea să rămână acolo tot restul vieţii, când îl auzi spu¬ 
nând ceva încă şi mai nemaipomenit. 

— O să-ţi arăt odată cum e la Leksand. 

îi bubui capul. Li se întâlniră ochii şi privirea lui 
era fără mască, curată si sinceră. Ii veni rândul. Cum 

f y 

pără patru sticle de vin roşu. O luară împreună până 
la atelierul lui, se îmbrăţişară şi îşi spuseră la revedere. 

După aceea Ester merse pe jos tot drumul până 
acasă. In seara aceea ar fi putut să meargă aşa zece mile. 
Trotuarele erau înecate în razele promiţătoare ale 
soarelui din pragul verii. „O să-ţi arăt odată cum e la 
Leksand.“ Avea tot timpul fraza asta în urechi: „O 
să-ţi arăt odată cum e la Leksand“. 

Nu putea să-şi ia angajamente din astea fără un 
subînţeles. Era imposibil. 


135 



Această nouă posibilitate căpătă doar forma unei 
aşteptări. Ea dorea să-şi înceapă viaţa, să înceapă ime¬ 
diat, dar doar stătea pe loc şi aştepta. 

Marea şi adevărata iubire e luptă şi extaz. Aşa le ex 
plică Ester scepticilor de ce relaţia ei cu Hugo era atât 
de complicată şi obositoare, de ce nu- i aducea decât 
chin şi nici o bucurie. Corul de prietene spunea une¬ 
ori că nu, iubire înseamnă armonie, preocupare reci¬ 
procă, nicidecum corvoada asta căreia i se supunea de 
bunăvoie. 

Cine spunea aşa ceva habar n- avea. Armonia se 

instalează abia după multă trudă. Trebuie s-o meriţi. 

Trebuie să tragi din greu, să suferi ca să dobândeşti plă 

cerea si să-i afli adevărata valoare. 

> 

După weekend l-a sunat cu toate că-şi propusese 
să aştepte până sună el. Reuşise să aştepte o zi, adică 
ziua de luni, dar nu mai mult. El îi răspunse repede, 
vesel, binedispus. Avea din nou tonul acela aferat, poli¬ 
ticos, de copil care vrea să arate că a fost cuminte şi 
că n-a minţit. 

Hugo îi spuse că la Leksand soarele strălucea. 

Poate, îşi zise ea, dar nu pe el. 

Totuşi, semnificativă pentru interpretarea ei era 
cons ta tarea:ă el se găsea în aceeaşi stare de spirit ca 
atunci când se întâlniseră cu câteva zile în urmă. Nu 
era nici distant, nici arţăgos. Dacă4 pomenea de Lek¬ 
sand însemna că-1 interesa în continuare să pună capăt 
celeilalte relaţii, de unde Ester trăgea concluzia că 
Hugo se dezicea de acea femeie, ceea ce însemna că 
n-o mai iubea si că era liber, ceea ce însemna că nu se 


136 



hotărâse, ceea ce însemna că ea avea o sansă, si că sansa 
era mare. 

Nu-i dădea prin cap că perfidia poate fi o trăsătură 
de caracter si că indiferent cine s- ar afla alături de el 

y 

ar fi expus falsităţii. Cu Ester avea să fie altfel. 

O întrebă dacă alergase mult în ultimele zile, şi ea 
îi răspunse că alergase patruzeci de kilometri de când 
se văzuseră. Antrenamentul ei era ceva pe jumătate per - 
meabil între ei doi - atât condiţie, cât si obstacol al 
apropierii. 

— E cât un maraton întreg! exclamă el. 

— Dar împărţit în trei reprize, zise ea. 

De ce îi telefonase ea azi? Fiindcă spera că-i va da 
un răspuns în urma promisiunii făcute? De fapt, nu. 
Nu era realist. Ii telefonase pentru că o apucase iar mân 
cărimea, acea malarie a iubirii care rămâne latentă în 
corp după o primă invazie a sistemului celular şi poate 
erupe din nou, oricând. 

Starea sufletească care se instalase încetul cu încetul 
în timpul primăverii, când, în fine, se resemnase, când 
nu se mai gândea la manevre tactice şi nu mai număra 
câte ore se abţinuse cu înţelepciune să nu-1 sune, dis¬ 
păruse în jumătatea de oră cât durase întâlnirea de la 
cafenea. Când creierul percepe că există o posibilitate 
de contact, fiecare oră e prea lungă. Se numeşte starea 
de sclavie. Starea în care gândul galopează şi pune stă 
pânire pe tot organismul. 

Deci de ce îl sunase azi? 

Ca să păstreze contactul cu el. Se gândise că trebuie 
să-i prezinte un motiv în sensul ăsta şi îl întrebă dacă 


137 



poate să facă o apreciere... bineînţeles preliminară... 
pentru că nu poate să ştie încă, pricepea ea... dar 
poate doar aşa, o evaluare... o estimare prudentă... 
a timpului de care mai avea nevoie ca să reflecteze. 

Se mai întreba dacă să-1 mai invite încă o dată la 
ea la masă şi să facă de data asta şalău cu piure de car 
tofi, salată verde cu ulei bun de măsline şi, alături, un 
vin alb sec. Pe urmă cafea si tort de ciocolată, nu în- 
gheţată, ci un tort suculent de ciocolată cu procent 
mare de cacao, făcut de ea. Sau poate ar fi mai elegant 
să servească un mousse de ciocolată în loc de tort? Sau 
ce ar merge mai bine după peşte? Existau, de sigur, 
reguli şi recomandări referitoare la combinaţii, greu 
cu uşor, acrişor cu dulce. 

Auzi un tuşit evaziv, după care el spuse: 

— Să reflectez la ce? 

întreba fără pic de sarcasm. Habar n- avea despre 
ce vorbea ea. 

— Ziceai c-o să reflectezi la noi doi, la mine si la 
tine. 

Auzea cum îi trosneau circumvoluţiunile creieru¬ 
lui când căuta să-şi amintească. Şi, când găsi ce căuta, 
spuse: 

— Nu merge să reflectezi chiar aşa repede. Lucru 
rile astea au nevoie de timp. 

Din câte ar fi putut să spună, el alesese varianta cea 
mai proastă, deoarece tot ce vieţuieşte vrea să trăiască, 
şi speranţa nu e nici ea o excepţie. Speranţa e un parazit. 
Se hrăneşte şi prosperă din ţesuturile cele mai nevi - 
novate. Supravieţuieşte graţie unei capacităţi foarte 


138 



avansate de a ignora orice nu-i avantajează dezvoltarea 
şi de a se înfrupta din tot cei întreţine supravieţuirea. 
Rumegă apoi şi firimiturile, ca să extragă absolut toate 
elementele nutritive. Acum, speranţa ronţăia cu o fre 
nezie nemaipomenită. Timp de câteva secunde se simţi 
imponderabilă. 

— Din partea mea, îţi las tot timpul de care ai 
nevoie, zise ea, dar nu apucă să termine fraza, fiindcă 
el strigă: 

— Ab! A intrat chiar în clipa asta o pasăre pe fe - 
reastră. Groaznic. Cred că şi-a rupt gâtul. 

Auzi cum îi scârţâie scaunul. 

— Ce brutală e natura! Sărmana pasăre! T rebuie 
să văd ce fac cu ea. Uite, zace aici şi piuie de durere. 

Ester vedea pasărea în faţa ochilor. Sigur nimerise 
pe pervazul ferestrei care n-avea decât câţiva centimetri. 
Era imposibil din punct de vedere fizic să nimerească 
exact pe pervaz şi să nu alunece imediat în jos dacă 
venise cu o asemenea viteză încât să-şi rupă gâtul. Dar 
poate că se întâmplase cu totul altfel. 

Se miră că pasărea îşi alesese un moment atât de 
neprielnic. 

— Vine curând vara, spuse ea, şi tu o să pleci, nui- 

asa? 

) 

— Da, acum e deja vară, spuse el ca şi cum era ceva 
inerent minunat. 

— Eu detest vara, zise Ester. 

— Nu mă mir. Critici tot ce le place altora. 

— Motivele mele par a h cele mai bune. 


139 




Ester puse capăt convorbirii. Timp de câteva luni 
nu mai vorbiră. 

După maratonul din primul weekend al lui iunie, 
simţi un chef nebun să- i trimită rezultatul ei final, 
3:45:27; să-i scrie asta şi nimic mai mult. Poate şi: 
„+27 de grade“. Şi poate chiar: „dureri de picioare“. 
Şi poate: „Vrei să ne-ntâlnim săptămâna asta?“ 

Scrise toate astea, apoi şterse mesajul. 



In fiecare dimineaţă făcea patul. Citise undeva că 
e un semn de tărie interioară. Apoi se lungea pe cu - 
vertură în locuinţa ei caldă, si orele se acumulau. Prin 
ferestrele permanent deschise auzea sunetele văratice 
ale viespilor, muştelor şi pescăruşilor. 

Se obliga să lucreze, dar nu găsea nimic de scris. 

Un cunoscut o sfătuise să citească corespondenţa 
lui Maiakovski cu Lili Brik. O citi. Văzu că toţi iubeau 
şi plângeau în acelaşi fel şi din aproape aceleaşi motive, 
că toti înşelau si erau înşelaţi în acelaşi fel, si că toti 
erau convinşi că nimeni nu mai iubise aşa până la ei 
sau că suferise mai tare. In toate timpurile şi peste tot 
în lume. 

Câteva voci din corul de prietene se enervară când 
Ester le povesti de consolarea rusească şi- i reproşară 
că se crede mai distinsă, mai nobilă si mai sensibilă 
în suferinţa ei. 

— Parc-ai fi doar tu si Poeţii. Dar fiecare inimă 
> > 

îsi are saga ei si să nu crezi că iubeşti tu mai mult decât 
alţii. 


141 



Lipsa asta de înţelegere o durea, fiindcă de la Brik 
si Maiakovski înţelesese exact contrariul, că ea nu e 
unică, că suferinţa ei nu e specială. Şi, în afară de asta, 
ea însăşi era poetă. Era neplăcut că prietenele apropiate 
n-o înţelegeau, că o contraziceau şi o făceau încrezută. 
Când voia să-şi împărtăşească entuziasmul asupra unei 
lecturi sau a unor gânduri, îşi închipuia că putea avea 
absolută încredere în partenerul de discuţie, că se putea 
simţi liberă cu el, că nu trebuia să se cenzureze, să se 
ferească de excesele de exprimare, că nu trebuia săi fie 
teamă că vor fi folosite împotriva ei. 

Dar trebuia să înveţe că nu putea să arate nimănui 
chiar tot ce se petrece în forul ei interior. O asemenea 
încredere nu exisă. Toţi au o scorbură unde sălăşluiesc 

y y 

scepticismul şi reaua-voinţă, o aversiune secretă între¬ 
ţinută de teamă şi suspiciune, invidie şi ranchiună, şi 
unde îşi ascund tot ce gândesc în timp ce ascultă măr 
turisirile oneste ale altora. 

Trebuie să iubeşti foarte tare o persoană ca săi poţi 
suporta foamea. 

In vara aceea, Ester merse des la cinematograf. Se 
refugia în templele laşilor vieţii şi în localurile celor 
care se feresc de lumină. Intr-o după-amiază văzu fil¬ 
mul Cei şapte samurai al lui Kurosawa. După aceea 
simţi că vrea să vorbească cu Hugo despre film. Despre 
toate voia să vorbească cu Hugo, dar în special despre 
filmul ăsta, fiindcă spusese într- un interviu că-1 in- 
fluen ţaseprofund. 

Dar el era plecat cu femeia lui undeva în Europa. 
Vara călătorea înspre sud. Voia să vadă teatre de ope- 


142 



raţiuni militare. 11 interesau astfel de locuri, ruine, ci 
mitire. Le fotografia, le desena, le folosea ca sursă de 
inspiraţie, îi dădeau idei pentru imagini şi proiecte 
despre poziţiile morale cu privire la putere şi violenţă. 
11 stimula îndeosebi orice arăta cruzimea şi fragilitatea 
fiinţei omeneşti, precum şi acel mic gest cald din um 
bra cruzimii. 

Ester ieşi din întunericul sălii de cinematograf şi se 
duse acasă pe jos în lumina puternică a soarelui, careşi 
revărsa neîncetat arşiţa, îi înţepa ochii şi4 trezea dorul 
de răcoare. Detesta soarele fiindcă era atât de fierbinte, 
fiindcă nu era mai cumpătat cu resursele lui şi fiindcă 
îi era totuna dacă ea trăieşte sau se prăpădeşte din 
pricina razelor lui afurisite. 

Şi tot aşa, de la o zi la alta, începu să se audă un alt 
sunet prin frunzele copacilor, iar în aer se simţea o 
asprime parcă deja uitată. Era toamna, ale cărei ten - 
tacule făceau un prim sondaj primprejur. V ara asta 
neînfrânată bătea, în fine, în retragere, lăsând să intre 
în scenă disciplina, vremea când armonioşii se întor¬ 
ceau de la casele de vacanţă, iar cei singuri erau mai 
puţin singuri. 

Ester acceptă să găzduiască pentru scurt timp în 

bucătăria ei un cunoscut din Boston care navea unde 

să stea. Era critic de artă si scrisese un eseu extins si 

) ) 

bine documentat despre Hugo Rask. Aşa se cunoscu¬ 
seră. Ea îl căutase pe la sfârşitul verii la universitate ca 
să-i pună câteva întrebări şi atunci află că avea nevoie 
de o locuinţă. Dacă tot nu putea să- 1 aibă pe Hugo 


143 



lângă ea, cel puţin să-l înlocuiască un altul care-i cu¬ 
noaşte arta, se gândise Ester. \brbiră zilnic, ore întregi. 
Ea cumpără o maşină de făcut cafea pentru două 
persoane şi se întreba dacă să facă dragoste cu el. Nu 
trecu mult şi- i spuse pe şleau americanului să plece 
de la ea. Nu suporta să fie observată tot timpul, să nu 
fie nici un moment singură cu gândurile ei. In fie - 
care dimineaţă îi ocupa baia timp de o oră. Până la 
urmă îi spuse ţipând că vrea să fie singură şi cum de 
nu-şi găseşte el o locuinţă când se laudă atâta cu re - 

teaua lui de cunoştinţe. 

> ) ) 

Americanul se mută de la ea în aceeaşi zi. 

> 



Hugo şi Ester nu mai vorbiră din ziua în care pasărea 
îşi frânse gâtul de geamul lui, într-una dintre ultimele 
zile ale lui mai. 

La sfârşitul lui septembrie, primi un e-mail. 

Un e-mail de la Hugo Rask. 

La patru luni de când se auziseră ultima oară, o aş 
tepta un e-mail de la Hugo Rask. 

Ea era convinsă că nu se vor mai auzi niciodată. 

Extaziată de cum îi văzu numele, Ester crezu că se 
înşală, că e un e-mail vechi care-şi bate joc de ea. 

Şi ce-i scria Hugo lui Ester după o tăcere atât de în 
delungată? Ii scria că s-a gândit la ea zilele trecute citind 
un articol în ziar şi că ieri şi-a operat meniscul. 

Genunchiul era partea corpului comună amându - 
rora, prima pe care i- o atinsese înainte să ajungă la 
adevărata îmbrăţişare. Nu avea încărcătură primej - 
dioasă, dar era suficient de erotică pentru ca el să fo - 
losească genunchiul ca lasou. De câte ori se văzuseră la 
începutul iernii, ea îl întrebase cum se simte cu genun 
chiul, i-1 pipăia pe sub masă şi- i punea diagnosticul. 


145 



Leziunile în urma unui proces de erodare erau specia¬ 
litatea ei. 

Ii scrise ceva şi despre alegerile parlamentare care 
tocmai se terminaseră şi se plângea de rezultat, îi spunea 
că a lucrat foarte mult şi intens în ultimul timp şi că 
viaţa lui socială e de mult inexistentă. 

Voia oare să spună că altfel s- ar fi întâlnit? Sau că 
nu numai pentru ea nu avusese timp, ci pentru nici un 
fel de activitate socială, ca să nu se simtă înlocuită sau 
dată la o parte? 

Nu propunea nici o întâlnire. 

Ester se întreba ce-1 făcuse să dea acel semn de viaţă. 
Singurul motiv care-i veni în minte era că o organizaţie 
pentru drepturile omului din conducerea căreia făcea 
şi ea parte voia să colaboreze cu Hugo. Ester nu luase 
cuvântul la şedinţele la care se vorbise despre importan¬ 
ţa activităţii lui centrate pe drepturile omului şi se spu 
sese că ar trebui să fie şi el implicat în noul proiect. El 
accceptase să vină la una dintre şedinţe, şi ceilalţi din 
conducere o rugaseră pe Ester să participe şi ea, fiindcă 
ştiau că ţinuse o conferinţă despre el toam na trecută 
şi că era o admiratoare a artei şi a curajului lui. Ester 
refuzase. Şedinţa fusese ieri. Se înţelege că el ia remar¬ 
cat absenţa şi a fost surprins. 

Dinamica este supusă unor legi, precum mareele, 
şi ambele au aceeaşi origine. 

Dar ei i se părea atât de straniu să vrei să fii adulat 
fără ca tu, la rândul tău, să simţi imboldul de a răspun 
de prin iubire, încât nu putea să presupună decât că el 
reluase legătura după ce remarcase că îl ocolea, pentru 


146 



că îi era dor de ea. Altfel, chiar că nu înţelegea ce se pe 
trece în capul lui. 

Avu o clipă senzaţia îngrozitoare a unei alte posi - 

bilităţi, şi anume că pe el nu4 interesa decât să se asigure 

că bunăvoinţa ei rămăsese intactă. Dar gândul ăsta nu 

prinse rădăcini. Ester nu era capabilă să analizeze lu - 

crurile până la sfârşit cu atâta cinism, deşi observase 

că el îşi dădea mereu silinţa să apară extrem de amabil 

în ochii lumii, întrucât lumea era un potenţial duşman. 

Lumea era elementul străin, şi ea se identifica, în cazul 

ăsta, cu lumea, şi trebuia, prin urmare, să fie dezarmată, 

în eventualitatea în care tocmai îsi ascutea vreo armă. 

> > 

Lumea îsi ascutea mereu armele. Pentru ca nu cumva 
> > 

să rateze iubirea si admiraţia lui Ester, deci starea ei de 
devotament paşnic, care îi făcea pe amândoi să se simtă 
liberi, Hugo se gândise că nu strică săi mai arunce un 
os de ros - şi pe ea, în maşina de tocat. 

A se abţine de la gesturile de afecţiune nonşalantă. 

A suporta să porţi masca cruzimii. 

A-ţi amputa piciorul pe care, altminteri, cangrena 
îl putrezeşte. 

Astea nu erau pentru el. 

Lăsă să treacă o zi până să- i răspundă. Ii luă două 
ore ca să reducă totul la cinci rânduri. Mesajul care a 
rezultat din munca asta era controlat, reţinut, dar sufi 
cient de hotărât şi plin de un dor îndurerat, ca să 
priceapă să n-o mai contacteze. 

El căpătă, aşadar, răspunsul de care avea nevoie ca 
să tacă din nou. 


147 



Un strop de fericire trecătoare e mai greu de îndurat 
decât nimic. Revenirea lui Hugo în existenţa ei ruinase 
în câteva secunde ceea ce- i luase luni întregi să aline. 
Din nou o apucă mâncărimea, din nou începu să- 1 
caute, convinsă că nu te poţi aştepta la nimic dacă nu 
faci şi tu un efort. Şi el îi răspunse. Tkul escalada, totul 
reveni. Tot ce zăcuse cuminte în trupul ei se redeşteptă 
intact şi începu să i-1 macine din nou. Orele erau iar 
lungi şi pline de aşteptare, şi tot ce nu era contact navea 
nici un sens, adică mai nimic n- avea nici un sens, de 
vreme ce contactele erau sporadice şi sărăcăcioase. 

Corul de prietene spunea: 

— A trecut prea mult timp. Dacă ar avea vreo in - 
tenţie serioasă, s-ar vedea. 

Ester întoarse spatele corului de prietene. Ele nu 
înţelegeau. 

In toamna aceea Hugo îi spuse că o va suna pentru 
a stabili când să se vadă. Nu sună. Când îl sună ea, îi 
spuse ce bine că-1 caută, fiindcă el îşi cumpărase alt 
mobil şi-i pierduse numărul. Ester îi trimise o scrisoare 
în care îl întreba de ce a reluat legătura când nui- făcea 
decât promisiuni pe care nu le ţinea. Nici un răspuns. 

Ea vedea cât se poate de limpede cât de iraţional 
se comportă, dar dădea vina pe el: dacă n- ar fi scris 
e-mailul acela zadarnic în septembrie, dacă ar fi lăsato 
în pace. Impulsurile trebuie ţinute în şah de cel care e 
mai tare, care vrea cel mai puţin, îi răspunse ea corului 
de prietene când acesta o întrebă de ce nu se concen¬ 
trează asupra propriului ei comportament, şi nu al lui, 
pentru că despre el ştia deja tot ce trebuie să ştie. Pe el 
nu-1 poate schimba, numai pe ea ş.a.m.d. 


148 



— Lui îi e mai uşor să se schimbe decât îmi e mie, 
pentru că el nu vrea nimic, zise Ester. Lui îi lipseşte 
disciplina, nu mie, fiindcă eu vreau să se întâmple ceva 
diferit de ce e acum. Pe el nu-1 costă nimic să nu mai 
comunice. Pe mine mă costă riscul de a pierde acea 
sansă infimă. 

y 

— Doar nu crezi în miracole, nu? spuse corul de 
prietene. 

Se convinse singură şi le spunea şi altora că nu mai 
speră la ceva trainic între ei. Nu voia decât ca el să re 
cunoască că existase totuşi ceva, că simţise si el ceva, 
că avusese momente de ezitare, de şovăială si că reluase 
legătura în această toamnă, deşi totul se terminase, 
pentru că mai simţea o duioşie care nu voia să dispară. 

Când nu mai e nimic de făcut, îţi rămâne să te zbaţi 
pentru reabilitare, ca să poţi continua lupta şi să nu te 
dai bătut. Pentru că şi reabilitarea presupune contact. 
De-ar scăpa măcar de nevoia asta de contact. Deoarece 
pe ea asta o teminase. De-ar putea să-i devină indiferent 
Hugo Rask. 

începu să se gândească cât de straniu era că şapte 
miliarde de oameni de pe glob nu erau dependenţi de 
semnele lui de viată. Sănătatea si bunăstarea lor nu de 

y y 

pindeau de asta. De ce era altfel în cazul ei? Nu vedea 
nici un motiv, nici o explicaţie. De ce nu putea şi ea să 
aibă pentru el acelaşi sentiment ca restul celor şapte 
miliarde, care-şi trăiau viaţa fără să le pese câtuşi de 
puţin de cum îşi ducea el zilele? 

Corul de prietene spunea: Renunţă, desprinde-te, 
lasă-1, nu-ţi face decât rău. 


149 



Corul ăsta de prietene chiar că nu pricepea nimic. 
Era precum cele şapte miliarde. 

Se făcuse noiembrie, şi un documentar despre Hugo 
Rask era în fază finală. O invită şi pe ea la avanpremie 
ră, ca să-şi dea cu părerea despre film. Zicea că are nevo 
ie de „privirea ei critică şi de mintea ei ascuţită“ şi că se 
mai pot face modificări. 

Se duse, bucuroasă de aprecierile lui, dar mai ales 
ca să-l vadă. Era prima oară după o jumătate de an, 
prima oară după ce stătuseră în cafenea şi el îi spusese 
că o să-i arate cum e la Leksand. 

Studioul era la parterul unei clădiri de pe Bergs - 
gatan, un local mic şi vechi, cu mobilier uzat şi neoane 
în tavan. O luase pe jos şi ajunse la timp, dar, ca să nu 
be chiar prima, se opri la colţul străzii de unde avea 
vedere spre intrare. Aşteptă să sosească primele persoa - 
ne şi pe urmă porni şi ea spre studio. Majoritaea celor 
prezenţi era formată din membri ai ghirlandei lui de 
admiratori, grupul complet de practicanţi de la şcolile 
de artă, care lucrau la el pe gratis, în speranţa că maestrul 
le va atinge sufletele cu pensula geniului său. 

Se stinse lumina şi începu filmul. Timp de o oră 

pelicula îl urmărea în diferite momente ale creaţiei şi 

în interviuri în care îşi expunea concepţiile lui despre 

lume. Ea le auzise deja - erau aceleaşi exemple şi anee 

dote pe care le repeta în astfel de ocazii şi despre care 

citise că le folosise si cu douăzeci de ani în urmă. Nici 
> 

o variaţie, nici o mişcare. Ca şi cum mintea îi înţepenise 

la un nivel înalt si rămăsese acolo. 

> 


150 



După terminarea filmului, fiecare spectator a fost 
rugat să-şi spună părerea. Spre consternarea lui Ester, 
nimeni nu avea nimic de criticat, nici o remarcă inte 
resantă de făcut. Nu înţelegea elogiile astea. Filmul nu 
avea nici sare, nici piper, era neterminat, îi lipsea firul 
narativ; era poate acceptabil doar ca un fel de schiţă 
a viitorului film, prin urmare nu avea profun zimea 
pe care o dă sedimentul procesului de creaţie, care 
înseamnă muncă de lungă durată. Ce fusese prdectat 
era făcut în mare grabă. Pe deasupra, filmul era penibil 
de linguşitor. 

Stând si ascultându-le frazele mecanice de adoraţie, 

se gândea că ceilalţi, colaboratorii lui, îl venerau, în timp 

ce ea îl iubea. Cel care iubeşte n-are de ce să venereze. 

> 

Cel care venerează trebuie să păstreze intact obiectul 
veneraţiei, să nu-1 lase să se prăbuşească când îi dese» 
peră defectele. Din contră, cel care iubeşte se simte 
liber să facă orice aprecieri. Ea îl iubea şi când motivele 
veneraţiei dispăreau, îl iubea chiar mai mult, fiindcă 
ea iubea persoana, nu opera lui. Oare nu asta voise să 
spună şi editoarea revistei de filozofie Grota cu exact un 
an în urmă, deşi Ester nu apreciase mai deloc remarca? 

Veni si rândul lui Ester să vorbească si încercă să 
> > 

sondeze terenul cu o primă întrebare. Nu voia să fie 
tăioasă: Care fusese intenţia? Să se facă un film de PR 
în vederea expoziţiilor de la Tokyo şi Torino? Hugo se 
schimbă la faţă, păru vulnerabil şi răspunse că el nu a 
avut nimic de-a face cu producţia. Filmul era conceput 
ca un documentar obiectiv, pătrunzător. Ester rămase 
tăcută şi se gândea cum să procedeze cu ceea ce trebuia 
să spună. 


151 



— Dă impresia că e foarte necritic, zise ea. 

— De ce să fie critic? spuse unul dintre colaboratori. 

— Exact. Trebuie să căutăm tot timpul defecte? 
spuse un altul. 

— Bineînţeles că nu trebuie să fie critic în sens 
negativ, zise Ester, şi nici măcar pretins obiectiv. Insă 
trebuie să existe o analiză minuţioasă, neutră, lipsită 
de prejudecăţi, care să pregătească terenul pentru o 
eventuală schimbare a privirii stereotipe a celor mulţi 
şi a gândirii lor complezente. Filmul ăsta ştie de la bun 
început ce vrea şi recurge la aceleaşi fraze pe care H ugo 
le foloseşte întotdeauna. Nu e un film careşi propune 
să descopere ceva, ci vrea să confirme păreri deja ştiute. 

— Si ce ştim? 

> ) 

întrebarea era pusă de una dintre slugile maestrului, 
indivizii care se ocupau de colectarea gunoaielor, cei 
care de bunăvoie îşi asumaseră datoria de a- şi apăra 
idolul, de a-1 feri să audă adevărul - adevăr pe care el, 
la rândul lui, pretindea că-1 caută. 

Ester se gândea că Hugo voia să fie înconjurat de 
oameni care-1 venerează, îi aduna în jurul lui şi le arăta 
la ce se aşteaptă din partea lor. Nu voia nicidecum să 
aibă de-a face cu „privirea ei critică şi mintea ei ascu - 
ţită“, nici în viaţa sentimentală, nici în viaţa profesio - 
nală. Ii făcuse loc alături de el atâta timp cât ea nu vedea 
cine e el cu adevărat. 

— Filmul vrea să elogize, zise ea. \fea ca noi să adu¬ 
lăm obiectul. 

— Pe nemeritate, adică? spuse echipa colaboratorilor. 


152 



— N-are importanţă dacă e pe merit sau pe ne - 
merit. Ovaţiile sunt neinteresante. Cei care văd filmul 
vor să înveţe ceva, să aprofundeze subiectul, să rezolve 
probleme, să interpreteze. Nu se aşteaptă la un pa - 
negiric. 

Abia acum văzu că Eva- Stina pusese cele mai acre 
întrebări. De astă-iarnă îsi schimbase si ochelarii, si 
coafura, poate îşi vopsise şi părul într- o altă nuanţă. 
Şedea lângă Hugo, foarte aproape de el, şi se holba dia 
bolic, sau începea să caşte când auzea meschinăriile care 
se debitau. 

Toată partea asta fusese tare neplăcută. Ester regretă 
că venise. 

— Filmul e bun, zise. Trebuie să-l mai văd o dată 
ca să-l judec ca lumea. 

Vizionarea fiind încheiată, se duseră cu toţii la un 
restaurant din apropiere. Unii îşi dădeau seama că o 
puseseră la zid pe Ester, pentru că acum o tratau cu 
extremă bunăvoinţă în timp ce aşteptau să li se ser - 
vească mâncarea; era o bunăvoinţă milostivă, arogantă, 
caracteristică celor cu convingeri ferme şi aparent tole¬ 
ranţi când prăpastia faţă de opuşii lor e prea mare. 
Fiinţe binevoitoare, iluminate, care sunt nerăbdătoare 
să te salveze, pentru că spaima pe care leo inspiră măr¬ 
ginirii cu păreri divergente ar h prea neplăcută şi prea 
puternică dacă ar ieşi la iveală. Ii zâmbeau ca nişte 

sectisti si o întrebau cât de versată e în arta filmului 
» > 

documentar. Le zâmbi si ea la fel de temătoare ca si ei 
> > 

şi le răspunse că o interesau în deosebi mecanismele 
supunerii şi cultul liderilor din sistemele totalitare, nu 


153 



filmele documentare. Ii ignorară remarca şi insistară, 
cu un zâmbet cald pe buze, că ştiu mai multe despre 
nepriceperea ei cu privire la condiţiile speciale şi estetica 
filmelor documentare. 

Mâncară, băură şi, când să plece, Hugo Rask stătea 
pe trotuar sub lumina palidă a reclamei unui butic. 
Era acolo cu Dragan, care o privise pe Ester cu interes 
şovăitor când aduse critici filmului, dar ea ghicise din 
expresia feţei lui că era de acord cu ea. De partea cea 
laltă a lui Hugo era Eva-Stina, cu mâinile în buzunar 
şi cu părul cârlionţat care-i ieşea de sub căciuliţă. Ester 
înţelese, fără să ştie cum, că, în ochii celor trei, locul 
Evei-Stina era incontestabil lângă Hugo. 

Plouase. Asfaltul era ca o oglindă întunecată în care 
se vedeau şi pe ei, şi pe alţii. 



Trecu si toamna, zilele îsi urmau cursul, orele tre- 
ceau mai repede acum pentru că Ester Nilsson iar nu 
mai spera. După filmul documentar se instalase tăcerea. 

Cu câteva zile înainte de Crăciun se duse la o pe¬ 
trecere unde erau invitaţi toţi cei care se pronunţaseră 
public despre climatul cultural. Tocmai îşi amesteca 
alunele si stafidele în vinul fierbinte, când îl zări mai 
departe, lângă perete, neînsoţit. Ei nu- i trecuse prin 
cap c-ar putea să apară şi el, fiindcă majoritatea invi¬ 
taţilor erau jurnalişti, profesori universitari şi scriitori. 
El îi întâlni privirea şi nu şi-o dezlipi de la ea. 

Era mare înghesuială. Mulţi dintre cei de- acolo îşi 
exprimară opiniile despre societatea în care trăiau, mai 
erau şi o multitudine de anticonformişti cu opinii ase¬ 
mănătoare, majoritatea în drum spre alte petreceri mai 
distractive. Se apropiau de el diverse persoane, vorbeau 
puţin, apoi treceau mai departe spre un alt grup de 
invitaţi. Ester era atentă, dar căuta să fie discretă, vedea 
însă că şi el îi urmărea poziţia prin încăpere. Şi, ca să nu 
dea de bănuit, îşi întorcea privirea în toate direcţiile. 


155 



Petrecerea era gen cocktail, unde stai tot timpul în 
picioare şi ţii în mână o farfurie pe care ţi-e fixat paharul 
într-un inel de plastic. In numai câteva secunde simţi 
cum se înmoaie pe dinăuntru, transformându-se într-o 
masă amorfă. Era mulţumită că în ultimul timp rezis 
tase de fiecare dată dorinţei de a-i transmite dispreţul 
ei deplin. Stăpânirea de sine e atitudinea pe care nu o 
regreţi aproape niciodată. In schimb, mânia, accesele 
de furie le regreţi aproape întotdeauna. Greu e să ştii 
când te afli la răscruce, între „aproape niciodată 11 şi 
„aproape întotdeauna“, când accesul de furie e justificat 
şi însoţit de rezultatul cel mai avantajos. 

Ester se apropie de el. 

Nu se îmbrăţişară asa cum făceau toti ceilalţi din 

y y y y y 

jur. Ea îşi spuse că e un semn bun, trupurile lor mai 
erau încărcate cu un fel de curent electric. Faptul că ea 
încă se ghida după semne nu era de bine - aşa îi spunea 
un glas din regiunile mai îndepărtate ale conştiinţei. 
Era un simbol al lipsei de libertate. El stătea puţin în¬ 
clinat spre spate şi ochii îi sclipeau, dar lui Ester i se 
părea că distinge în ei un fel de nelinişte. Băgă în gură 
o măslină. 

— Au măsline bune. Nu sunt din cutie. 

— Nu credeam că mergi la astfel de recepţii, zise ea. 

Regiunile îndepărtate ale conştiinţei auziră: agre¬ 
sivitatea celor batjocoriţi, sarcasmul subtil permis în 
poziţie de inferioritate. 

— Nici nu merg. M-au bătut la cap. 

îşi întoarse privirea aiurea. 

Ca semn: Nu-i a bună. 


156 



— Credeai c-o să fiu aici? zise Ester 

— Nici nu m-am gândit la asta. 

Ca semn: Prost, dar indiferenţa poate să fie falsă şi 
să însemne contrariul. 

— Iţi place genul ăsta de mâncare? 

El îşi cercetă farfuria de parcă vedea pentru prima 
oară ce conţine. Spuse: 

— Nu sunt aceleaşi aperitive înecate în ulei ca de 
fiecare dată? 

Glumea: Promiţător. 

Ea izbucni într-un râs sonor, iar el se lumină la faţă: 
Bine. Atitudinea de expectativă cedă: Foarte bine. Nu 
mai că îşi schimbă punctul de sprijin pe celălalt picior 
şi îşi plimbă ochii prin încăpere: Mai puţin bine - sugera 
că îi era incomod să stea acolo cu ea: Oribil, căuta motiv 
de plecare, portiţe de scăpare: Catastrofă. 

Corul de prietene îşi mutase reşedinţa în capul ei şi 
spuse: Dar nu pricepi că nu vrea? Nu sa mai întâmplat 
nimic între voi de aproape un an. Hai, mai dăo-ncolo 
de treabă! 

Ester gândea: Ar trebui să plec de-aici. Dar nu vreau. 
Vreau să stau aici cu el. E singurul loc din lume unde 
vreau să fiu. 

Corul de prietene spuse: Unde ţi-e mândria? 

Ea răspunse: N-am nici o mândrie, fiindcă în mân 
drie sunt implicate ruşinea şi onoarea, iar mie ruşinea 
mi-e străină şi nu cunosc nimic despre ceea ce alţii con 
sideră că este onorabil. 

Corul de prietene spuse: Ştii care-i mândria ta? Să 

arăţi că te-ai eliberat de tot ce încătuşează sufletele mai 

> > 


157 



conformiste. înăuntrul tău eşti de fapt o aristocrată 
snoabă. 

Puţin mai departe de ei un grup vorbea despre ul¬ 
timul război de agresiune al Statelor Unite. Da, regimul 
de acolo e înfiorător, spuneau ei, dar ar fi fost mai bine 
să sprijine mişcările democratice clandestine. Hugo 
Rask se uita intr-acolo. 

— Nu-i deloc mai plăcut dacă bomba care te face 
praf e aruncată de un regim ales în mod democratic, 
zise Ester. 

— Cum? 

— Eu cred că sunt, în fond, pacifistă. Am ajuns la 
convingerea că, până la urmă, e cel mai bine. Chiar 
dacă ţara ţi-e invadată, ocupată, chiar dacă eşti privat 
de libertate şi cazi în sclavie. Nu trebuie nici să te aperi, 
doar să capitulezi. Să arunci bombele cu hidrogen în 
mare, cum zicea Olof Lagercrantz '. Trebuie doar să 
se decidă că violenţa nu e permisă sub nici o formă. 
Altminteri, nu se termină niciodată cu estimarea con 
secinţelor şi nu se poate ajunge la un rezultat echitabil. 

El dădea afirmativ din cap, dar când nu trebuia. 
Nici ca pacifistă nu prezenta interes pentru el. 

El sorbea anevoios câte o înghiţitură din paharul cu 
vin. Celor care discutau despre ultimul război de agre 
siune al americanilor li se opunea acum un refugiat 
din ţara distrusă de bombe. Făcuse carieră de editorialist 
şi acum spunea că singurul lucru care rămâne de făcut 

1 Olof Lagercrantz (1911-2002) - scriitor suedez; poet, 
jurnalist, istoric literar. 


158 



e ca poporul lui idiot să fie bombardat, fiindcă tot nul 
duce capul la ceva mai bun. 

Hugo îi aruncă o privire rapidă lui Ester să vadă 
cam ce gândeşte. Dar ea ghicea că pe el nu- 1 prea 
interesa să-i asculte părerile, nici despre ce se spunea, 
nici despre altele. El se bâţâia de pe un picior pe altul. 

— Statutul de refugiat nu te învesteşte automat cu 
opinii juste, zise Ester. 

— Ce multă lume-i pe-aici, spuse Hugo. 

— Da. 

— Toată mafia culturii. 

— Da, şi pe urmă noi, zise ea cu ironie şi îşi luă 

pentru prima oară ochii de la Hugo, ceea ce- 1 făcu 

instantaneu mai alert si mai atent. 

> 

— Dar nu crezi că unii consideră că apartenenţa 
lor la mafia culturii e mai evidentă? spuse el. Noi doi 
suntem oricum mai originali. 

Regiunile mai apropiate ale conştiinţei: Un ccmen- 
tariu de afinitate, generat de aluzia ei la resemnare. 
Distanţarea îl făcuse imediat să reacţioneze. Tot timpul 
a fost aşa, se gândi ea ca un fel de autoapărare. De aceea 
rămăsese prizonieră în plasa lui. 

— Toţi cred că merg contra curentului, zise Ester. 
Asta e curentul. 

— Poate că e condiţia umană, spuse el. 

— Probabil. Una dintre condiţiile umane. 

Ea se pregătea să se mişte prin încăpere. 

— Am văzut o carte pe care m- am gândit să ţi- o 
cumpăr. 


159 



De frică să nu se răzgândească, ea rămase cu faţa 

nemişcată. 

> 

— Unde? 

— Intr-o librărie. Dar era închis. Am văzut- o în 
vitrină. Şi m- am gândit la tine. M- am gândit să ţi- o 
cumpăr. 

Ei începu iar să- i clocotească sângele. I se puse în 

mişcare atât de repede, atât de nemaipomenit de repede, 

că tot ce reclădise se ruină din nou pentru mult timp 

de- acumîncolo. 

— Si ce carte era? 

> 

— Nu mi-aduc aminte titlul. Era despre unul din¬ 
tre subiectele tale preferate. Unul dintre mulţimea de 
lucruri pe care le critici. 

O privea aşteptând să vadă cum reacţionează. îşi lăţi 
dezarmant colţurile gurii. Nu o respingea în clipa asta, 

ci o invita cu şarmul lui dubios. 

> 

— Ţi se pare că sunt critică? 

— Da. 

— Prea critică? 

— Uneori. 

— Dar nu condamni si tu necruţător morala oa - 
> > 

menilor? zise ea. 

— Doar pe cei cu putere. Tu îi critici pe toţi, indi¬ 
ferent dacă au sau nu putere. 

— Da, încerc să nu fac diferenţă între oameni, ci 
mă limitez la faptele lor, atunci când sunt relevante. 

— Companiile farmaceutice, guvernele occidentale, 
funcţionarii în posturi înalte şi alţii, ăştia trebuie criti 
câţi. Nu oamenii mărunţi, nevinovaţi. 


160 



— Oamenii nu sunt chiar asa de mărunţi cum îti 
închipui. Şi nici atât de mari. Greşeala care se face 
când puterea e punctul de plecare al felului în care sunt 
calificaţi oamenii, şi nu faptele, este că atunci aproape 
toţi se pot spăla pe mâini, fiecare îşi poate invoca, în 
caz de nevoie, propria neputinţă ca să nu fie tras la răs 
pundere. Pentru că toţi sunt neputincioşi faţă de ceva 
sau de cineva. Au cu toţii un strat latent de neputinţă, 
în felul în care se văd pe ei înşişi, în care îşi văd exis¬ 
tenţa, şi se folosesc de această neputinţă. Din pricina 
asta arată lumea asa cum arată. Există la toti o breşă 

> i ) 

în putere, chiar dacă ştiu că au putere şi responsabi - 
lităţi; şi toţi pot recurge la breşa asta ca să explice de 
ce trebuie să facă ceea ce fac. Morala începe cu indi¬ 
vidul si trebuie s-o cerem becărui individ. Cei care au 
> 

putere s-au născut neputincioşi, şi sentimentul ăsta al 
neputinţei îl poartă mereu cu ei, în special în momen¬ 
tele în care acţio nează greşit. Atunci îşi amintesc că 
au fost tiranizaţi în curtea scolii sau bătuti de tata, si 

îsi dau seama că si acum vina este a altcuiva. 

) ) 

Ester se întreba în ce măsură îsi dă el seama că vor- 

> 

beşte despre ei doi. Pesemne deloc. Se uita la ea amuzat, 
dar sceptic sau poate sceptic şi amuzat. Nu ştia nici ea 
care din ele. 

— Vrei să spui că înfometatul care fură mâncare şi 
bani ar trebui să studieze mai bine hlozoha moralei? 

— Individul acela a reflectat cu siguranţă asupra 
moralei şi a ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie 
de moment e să fure mâncare de la un altul care are 
prea multă. 


161 



— Atunci nu înţeleg ce vrei să zici. Nu spunem 

acelaşi lucru? 

> 

— Nu. Tu spui că toţi care sunt formal neputincioşi 
nu sunt responsabili de faptele lor. Iar poziţia mea 
oferă motive şi mai puternice în favoarea unei societăţi 
libere, bazate pe egalitate. Pentru că de la un flămând, 
de la un muritor de foame, de la cel căruia i sa luat pe 
nedrept absolut tot nu te poţi aştepta la acelaşi corn - 
portament ca de la unul care nu duce lipsă de nimic. 
Dar le poţi pretinde înţelegerea moralei, a con side- 
rentelor morale, le poţi cere să facă astfel încât ceilalţi 
să fie cât mai puţin păgubiţi. 

— Si care e diferenţa fată de ce zic eu? 

> > > 

Ea putea să dateze cu exactitate clipa în care văzuse 
ultima oară în ochii lui expresia intensă, şi totodată 
deschisă de acum. Se întâmplase în februarie, când 
începuseră problemele, când stăteau printre panourile 
trompe l’oeil şi el îi asculta elogiile. Atunci îi zâmbise, 
şi pe faţa lui se citea doar recunoştinţă. Acum văzu din 
nou acea expresie timp de câteva secunde fugare. 

— In fond, suntem de-acord că puterea e cea care 
decide răspunderea morală. Numai că nu sunt de acord 
despre când anume suntem neputincioşi. Adică unde 
e limita. 

Ester ridică un şerveţel pe care el, înflăcărat de 
subiectul conversaţiei, îl scăpase pe jos. 1-1 băgă în bu¬ 
zunarul de la pantaloni. Era un gest intim şi, pentru că 
el nu protestă absolut deloc, Ester se simţi în al nouălea 
cer; ei doi erau totuşi sortiţi să fie împreună. 


162 



— Cred că eu am zis altceva de fapt, dar în mo - 
mentul ăsta nu-mi pasă ce-am zis. 

Grupul care discutase despre războaiele de agresiu 
ne ale americanilor se risipise, poate în aşteptarea urmă- 
toa relor. 

Ea vedea pe figura lui Hugo că era complet de acord 
cu ea şi se simţi răzbunată şi simţi că avusese dreptate 
să reziste. Nu se terminase chiar totul între ei. 

O atinse uşor pe braţ, se scuză. Trebuia să vorbească 
cu o veche cunoştinţă în partea cealaltă a încăperii, 
dădu călduros din cap şi plecă. Ea îl privi cum se înde 
părtează. El se întoarse şi îi făcu un semn cu mâna. 

Ester o porni pe jos spre casă. Străzile erau decorate 
cu ornamente de Crăciun. Zăpada căzuse în vârtejuri 
toată ziua. Formaţiuni regulate, hexagonale, de cris¬ 
tal, toate asemănătoare, nici una la fel cu alta. 



Acum nu trebuie să insist, îsi zicea Ester. Răbdare. 
Trebuie să mă simt înviorată de sentimentul încrederii 
şi al libertăţii. Nu trebuie decât să aştept pânămi dă el 
un semn. Probabil că s-a dus să cumpere cartea de care 
pomenise şi o să-mi telefoneze ca să se întâlnească şi să 
mi-o dea. Că doar nu poţi să alegi o carte pentru ci - 
neva despre care ştii că a zăcut o jumătate de an în 
comă, topit de dor, şi care ţi- a fost şi intim, fără să ai 
anume intenţii. 

Să nu insist, să aştept. 

Veni Crăciunul. Al doilea Crăciun când nimic n-o 
preocupa, doar sentimentele ei, dorul şi faptul că n-avea 
chef de viaţă. 

Veni Anul Nou. Gândea pozitiv. 

Veni Bobotează. Gândea în perspectivă. Să nu in¬ 
siste. Răbdare. Să aştepte. El îi alesese o carte. Nu faci 
asta fără să simţi ceva, fără să ai un scop. Remarcase că 
şi lui îi făcuse plăcere conversaţia de la petrecerea de 
Crăciun. Nu se întorsese de la Malmo. Sărbătorile erau 
multe şi lungi. 


164 



Se gândea că pasul următor trebuie făcut cu grijă 

după toate loviturile încasate. Nu puteau să se gră - 

bească încă o dată, trebuiau să fie atenţi. De data asta 

totul trebuie făcut ca lumea si trebuie să aibă mare 

» 

grijă de contactul lor odată reluat. Aşa că era normal 
că el încă nu-i telefona. 

Trecură cincisprezece zile din ianuarie şi telefonul 
era tăcut ca un mormânt. Simţi că o apucă furia. Cum 
putea să spună că i-a ales o carte dintr-o vitrină dacă 
nu mai avea si alte intenţii? Istoria lor, încă vie în me 
morie, nu merita asa ceva. 

Corul de prietene spunea: Nu eşti suficient de ver 
sată cu privire la mecanismele care reglementează 
vinovăţia oamenilor. Mecanismele astea sunt compli¬ 
cate, sensibile, amăgesc permanent „sentimentul au- 
tentic“. Rostul lor este să servească ca alifie cu efect 
dublu: să aline şi propria conştiinţă, şi chinul celuilalt. 
Cruzimea lor iese la iveală atunci când vrei să le pui 
în practică. Cuvintele sunt performative, spuseră vocile 
academice ale corului de prietene - una dintre ele 
pregătea o teză despre J.L. Austin f Cuvintele sunt 
percepute ca acte: rostirea vorbelor care exprimă re - 
glementarea vinovăţiei este însăşi reglementarea vi novă- 
ţiei. Rostul vorbelor nu e să reprezinte o realitate în 
afara limbajului. Nu asta e menirea lor; la fel ca în - 
trebarea: „N-o să mă părăseşti niciodată, nu?“, care 
nu se referă la viitor, ci la prezent. 

1 John Langshaw Austin (1911- 1960), filozof englez al 
limbajului. 


165 



Deoarece corul de prietene tot stăruia, Ester zise că 
sigur, aşa e, dar ea, ca să poată face faţă, trebuie să se 
gândească că lucrurile stau altfel. Dacă există cea mai 
mică şansă pentru o altă interpretare, ea pe aceea o va 
alege până se va convinge de contrariul ei. 

In a şaisprezecea zi din ianuarie îl sună ea. Nu- i 
răspunse, dar putea să vadă că- 1 căutase, aşa că o să 
sune el înapoi în cel mai scurt timp. 

Trecură două zile. Nu telefonă. 

Nu putea pretinde nimic de la el care săi aline an¬ 
goasa. Faptul că stătuseră de vorbă douăzeci de minute 
la un cocktail nu-1 îndatora în nici un fel. Că alesese o 
carte, pe care intenţiona s-o cumpere cuiva cu care se 
culcase anul trecut, nu însemna decât că persoana res 
pectivă nu-i era duşman. 

De ce considera totuşi Ester că îi era dator? De ce 
> 

i se părea ei că suferinţa îi era legitimă? 

Lui Ester Nilsson îi erau limpezi următoarele: 

Hugo Rask nu era obligat s-o iubească. 

Dreptul de a fi iubit nu exista. 

Numai vederile înguste din cultura onoarei te 
supun unor astfel de îndatoriri dacă faci curte unei 
femei sau te culci cu ea, sau dacă revii încă două nopţi 
după un prim contact sexual cu acea femeie. Dar aşa 
gândea şi Ester. Vedea cât se poate de clar că asta îi e 
logica. Se refugia oare în rolul perimat al femeii doar 
pentru că îi prindea ei bine acum ca săşi trateze dezilu¬ 
zia? N-ar trebui, din contră, să se ridice deasupra unor 
astfel de judecăţi învechite, alterate, despre îndatoririle 
bărbatului faţă de sexul slab? 


166 



încercă să privească dintr-o altă perspectivă şi scrise 

un articol pe tema asta şi-l trimise unei reviste. Cultura 

onoarei nu trebuie înţeleasă ca o îngrădire intenţionată 

a libertăţii, ci ca rezultat al observaţiilor cu privire la 

ceva deosebit de important în viaţa omenească: că n-ai 

dreptul să fugi de acel lucru minunat ce se întâmplă 

între doi oameni care s-au apropiat atât de mult unul 

de altul. Sentimentul decenţei a fost de fapt sursa 

organică a vechilor norme de comporta ment, scrise 

ea, cu scopul de a împiedica suferinţa ce decurge din 

lipsa de claritate şi egalitate. Actul sexual generează 

răspundere, şi cu cât dăruirea e mai profundă, mai 

neîngrădită, cu atât mai cuprinzătoare sunt obligaţiile. 

Lucrurile astea au fost bine înţelese în acele culturi si 

> > 

au fost reglementate. Nu se urmărea prin asta ca doi 
indivizi să fie constrânşi să fie împreună împotriva 
voinţei lor, doar pentru că au apucat să se apropie o 
dată - conform interpretării rigide de azi -, sau ca (fi¬ 
ni ei le să fie supuse şi supravegheate exagerat. Acestea 
sunt efectele secundare. Ceea ce se urmărea, în fond, 
era să-i facă pe oameni să nici nu înceapă vreo relaţie 

dacă unul din ei ştie că nu are altă intenţie decât să se 
> > 

descotorosească de celălalt. 

Aceste coduri ale comportamentului trupesc şi su¬ 
fletesc nu aveau nimic de-a face cu onoarea, scrise ea. 
Onoarea a fost o construcţie ulterioară, menită săi apere 
pe oameni, să nu- i lase să devină jucărioarele fri voli- 
tăţii. Să nu facă promisiuni false! Să nu dea speranţe 
zadarnice! 


167 



Cu timpul, codurile s-au abătut de la înţelepciunea 
iniţială şi au început să fie interpretate greşit, ca reguli 
de virtute şi decenţă impuse femeilor. Insă principiile 
astea ar fi trebuit să fie neutre, să nu ţină cont de sex, 
dacă lumea n-ar ţine nici ea. Nu au făcut decât să apere 
dreptul celor superiori faţă de cei inferiori. Superior e 
cel care are mai puţin de pierdut. Şi, pentru inocularea 
acestor concepţii de protecţie contra negii jenţei şi 
frivolităţii, a fost creat un regulament amănun ţit, ast¬ 
fel încât fiecare ştie la orice pas cum trebuie procedat. 
Castitatea deveni parte componentă şi urmare spon - 
tană, dar nu sursa. Cultura onoarei însemna cu totul 
altceva. I s-au pus bazele ca armă de apărare împotriva 
celor care, cu samavolnicie, fură unii de la alţii. 

Articolul a fost refuzat. 



Trecu şi ianuarie. Oamenii şi lucrurile mergeau 
înainte odată cu lunile de iarnă. La sfârşitul unei săp - 
tămâni din februarie se mai duse la o petrecere. Navea 
deloc chef să meargă, drept care porni târziu. Acasă, în 
hol, cu pantofii, căciula şi haina pe ea, constată spre 
uimirea ei cum braţul i se întinse după unDVD şi cum 
îl puse în geantă. Era un film care zăcuse la ea după 
ce-1 împrumutase de la Hugo cu exact un an în urmă, 
la sfârşitul uneia dintre cinele lor prelungi de la restaurant. 

In loc să meargă la autobuzul care ar fi dus- o în 
acea parte a oraşului unde era petrecerea, picioarele o 
duseră la staţia autobuzului 1 de la intersecţia lui Fle- 
minggatan cu Sankt Eriksgatan. Voia doar să-i dea 
înapoi filmul. De acolo putea să meargă la petrecere 
pe jos. Filmul era Lumina de gaz. Ii spusese ce film 
fantastic e, şi voia să-1 vadă şi ea ca să-1 discute după 
aceea împreună. L-a văzut de două ori consecutiv ca să 
vină cu observaţii într-adevăr interesante, dar au ratat 
ocazia, pentru că au făcut dragoste şi pe urmă au tăcut. 


169 



Isi amintea cum li se întâlniseră vârfurile calde ale 

y 

degetelor când îi dăduse filmul şi scânteia pe care o 
generaseră. 

Odată şi odată trebuie să i-1 dea înapoi. Trebuie să 
facă curăţenie, să-1 scoată din apartamentul ei. Ii dă 
filmul şi pleacă. Poţi să-1 trimiţi prin poştă, ar fi spus 
corul de prietene, şi tocmai de aceea nu consultă pe 
nimeni din cor. 

Ester coborî din autobuz pe Karlavăgen, continuă 
pe jos porţiunea de drum până la Kommendorsgatan, 
sună şi fu primită de acelaşi asistent cu pete de vopsea 
pe pantaloni care îi deschise şi prima dată când venise 
la Hugo ca să ia un DVD şi care nu voise să4 dea dru¬ 
mul înăuntru. Trecuseră de atunci exact cincisprezece 
luni. Ce ambiţios e, îşi zise ea, lucrează singur într-o 
sâmbătă seară. De data asta, deşi o recunoscu, se uita 
la ea încurcat, iar Ester nu ştia ce să creadă. Avea un 
fel de compasiune în privire. Ea nu înţelegea de ce şi 
se gândea că n-avea de-a face cu ea. 

— Ştii pe unde s-o iei. 

Isi flutură mâna în direcţia scării. 

y y 

Hugo Rask stătea în picioare, sprijinit de barul din 
bucătărie, cu Eva-Stina şi un pahar de vin alături. încă 
de pe scară le auzi râsetele. Era sâmbătă şi aproape de 
ora şapte. Ester se gândea: doi colegi rămaşi după în¬ 
cheierea zilei de lucru - nimic special, doar că acum 
Hugo îşi amintea bine numele ei. Nu păreau miraţi 
de venirea lui Ester, doar uşor plictisiţi. Amândoi fu¬ 
mau, deşi el nu fumase niciodată în prezenţa lui Ester, 
cu excepţia acelei seri la ea acasă, când fumase cinci 


170 



ţigări. Fumatul le dădea aerul acela nepăsător. De data 
asta Eva-Stina n-o privi pe Ester pieziş, ci mai curând 
cu o indulgentă superioritate. 

— Uite, ţi-am adus filmul pe care mi l-ai împru¬ 
mutat, zise Ester. 

îşi remarcă graba exagerată a gesturilor şi a vorbirii, 
indiciu de autodepreciere şi servilism. 

El luă filmul dând impresia că nici nuşi aminteşte 
că i-1 împrumutase sau că vorbiseră despre el, îl puse 
pe un raft şi spuse: 

— Vrei un pahar cu vin? 

— De fapt, sunt în drum spre o petrecere. 

De fapt, se gândi Ester. Iarăşi cuvântul ăsta. Merg, 
sau nu merg la o petrecere? 

El îi aduse un pahar şi turnă vin. T elevizorul era 
deschis, iar Eva-Stina şi Hugo vorbeau cu dispreţ in¬ 
dolent despre programul care tocmai se transmitea. 
Vinul era acru, greu de băut. Ei nu-i plăcea vinul fără 
mâncare, dar continuă să bea. Spuse şi ea ceva dispre 
ţuitor despre programul respectiv şi despre tot ce oferă 
televiziunea, însă în aceeaşi clipă se simţi falsă şi neloială 
faţă de ceva neclar. 

— Dar e bine că ni se dau şi emisiuni proaste la 
televizor, se corijă Ester. 

Cei doi îi aruncară simultan priviri leneşe şi mirate. 

— Ce vrei să spui? 

— Emisiunile proaste fără ambiţii sunt decisive. 
Pentru că tocmai din potopul de tâmpenii care ni se 
arată pot să se ivească grăunţele de aur. Trtul are la bază 
comparaţiile. 


171 



— Crezi că Bach si-a scris muzica fiindcă era atâta 
) 

muzică proastă? spuse Eva-Stina. 

— Da, şi-a dat seama că notele pot fi combinate şi 
altfel, mai bine. 

— Eu nu cred asa ceva. 

> 

Curând, cei doi colegi de lucru urmau să ia cina 
în oraş. Nu părea să fie o întâmplare izolată sau o 
hotărâre luată în cursul serii, ci făcea parte din ritmul 

lor obişnuit. 

> 

îşi puseră toţi trei hainele. Ester îşi termină repede 
de băut vinul acela rău la gust şi remarcă sunetul dis 
tinct al unui pahar gol pus pe tăblia barului, un sunet 
pe care îl auzise până la Paris, acum o mie de ani. 

Se opriră jos în stradă. Ningea. Ninsese toată iarna 

si toată ziua. Nămeţii erau mari si în centrul oraşului. 
> ) ) ) 

— Vrei să vii să mănânci cu noi? 

Lui Ester îi era tot mai clar că, într- un fel, el şi 
Eva-Stina aveau o relaţie, dar nu- i intra deloc în cap 
c-ar putea h vorba de ceva asemănător cu relaţia pe 
care o avusese ea cu Hugo. Erau colegi de lucru, desigur 
foarte apropiaţi, dar atât. T ocmai află că făcea cu el 
pregătire practică pentru permisul auto, şi că „se stricau 
de râs“ din pricina situaţiilor teribil de amuzante din 
timpul orelor de condus. Eva- Stina voia să-şi ia per¬ 
misul înainte să înceapă vara. 

Dacă gândul nu i s- ar h părut absurd, ar h văzut 
că cei doi se comportă ca doi îndrăgostiţi. In schimb, 
Ester reflecta asupra cuvintelor „a se strica de râs“, una 
dintre cele mai urâte expresii. Se folosea când observai 


172 



că ceva pare amuzant, dar pentru tine nu-i deloc aşa. 
Cu toate astea nu zise nimic ironic. 

I se puse un nod în gât când auzi că avea timp să o 
înveţe pe Eva-Stina să conducă şi să se strice de râs cu 
ea, când ei, de un an de zile încoace, îi dăduse de înţeles 
că abia îi ajungea timpul şi că din cauza asta nu se 
întâlneau. 

Se opriră acolo, pe trotuar, în faţa blocului său. Nin¬ 
gea. Ester se gândea: Cât de prost poţi să fii ca să crezi 
că e vorba de timp când cineva invocă timpul ca motiv? 
Cât de prost poţi să fii, în general, să nu vezi cât de 
evident e tot ce se petrece? Când o situaţie se schimbă, 
nimic nu e întâmplător. Nu. Nu sunt proastă. N-am 
crezut nici o clipă că e vorba de timp. Am încercat 
doar să-mi tratez decepţia, să rezist, să fac faţă. 

Să meargă şi ea cu ei? însemna că lui îi place com¬ 
pania ei şi că nu e ceva foarte intim între el şi colega 
lui. Nu puteai să-ţi inviţi fosta iubită când ieşi la res¬ 
taurant cu actuala prietenă. Nimeni nu putea să fie 
atât de lipsit de gust. 

întrebarea pe care i-o adresase nu însemna de fapt 
că nu e nimic între el si EvaStina, că nu e decât o stu 
dentă de la Arte care-1 idolatriza şi pe care el o ajuta 
să-şi ia permisul auto şi îi dădea sfaturi în carieră? 

Altminteri, cum să vrea să meargă toţi trei la 
restaurant? Ar fi prea ilogic. 

— Dar poate vreţi să mergeţi singuri, zise Ester. 

— Hai şi tu, spuse Eva-Stina. 

— Trebuie şi tu să mănânci, nu? spuse Hugo. 

— Da. Şi n-am nici un chef să merg la petrecerea aia. 


173 



— Care petrecere? spuse el. Dar hai să mergem că 
mi- efoame. 

Isi aminti subit ceva, se întoarse si urcă în atelier. 
In mai puţin de un minut se întoarse cu o carte sub¬ 
ţirică în mână. 

— Ţi-am cumpărat cartea de care ţi-am vorbit. Ştii, 
cartea de care ziceam că ţi s-ar potrivi. 

I- oîntinse. 

— Un dar de Crăciun întârziat. Poftim. 

Ester se uită la el, se uită la carte. 

Consecinţele nefericite ale utilitarismului. 

— E cartea pe care ai văzut-o în vitrină? 

— Da. De fapt nu. Pe aia n- am mai găsit-o. In 
schimb, am cumpărat-o pe asta. Nu te interesa filozu 
ba lor? 

— Şi pe tine nu? 

— Ba da. Sigur. 

— N-am făcut noi un interviu despre asta? A făcut 

oarece valuri, cum se zice. Cu recenzie în ziarul de dr 

mineată si toate alea. 

> ) 

Ester citi textul de pe coperta a patra. 

— Ţi se pare că trebuie să mai aprofundez pro - 
blema? 

Şi râse ca să mai atenueze înţepătura. 

— Păi, nu trebuie să aprofundăm tot timpul? 

— Da, absolut, tot timpul. 

Răsfoi cartea. Ii plăcea cum arăta interiorul. 

— Mulţumesc. Drăguţ din partea ta. 

Ester îi aruncă o privire celei de-a doua femei. Sau 
poate că era prima. Era tânără, proaspătă. Nu, de fapt 


174 



nu era aşa. Părea sigură de ea, şireată, chiar calculată, 
s-ar putea zice. Stătea calmă alături de el, cu mâinile 
în buzunare. Avea o glugă cu blană şi avea aerul uneia 
care e foarte sigură pe poziţia ei. 

Fulgii de zăpadă li se aşezau pe umeri şi nu se to - 
peau. Pe umerii lui Eva-Stina se topeau imediat. Ester 
simţea c-ar trebui să se ducă acasă. Dar acasă ar aştepta-o 
încă o seară îngrozitoare. La petrecere n- avea de gând 
să meargă şi, într- un fel straniu, care era totuşi starea 
ei obişnuită, contempla totul şi în acelaşi timp participa 
la ce se întâmpla. De aceea era mult prea curioasă să 
afle cum vor decurge lucrurile ca să nu-i însoţească. 

Hugo bătea din picioare, nerăbdător s-o ia din loc. 
Ester ţinea cartea deschisă şi dădea la o parte fulgii de 
zăpadă care se topeau de îndată ce cădeau pe pagini. 

— De ce mi-ai dat cartea asta? 

— Am văzut-o şi m-am gândit la tine. 

— Cum adică te-ai gândit la mine? 

— Nu ştiu. Cum te gândeşti la cineva? Hai să mer 
gem să mâncăm. 

Se vedea pe întregul lui trup şi pe muşchii minusculi 
din jurul ochilor că bănuia apropierea furtunii, bănuia 
că atmosfera lejeră nu va mai dura mult, bănuia că opi 
niile lui vor fi criticate, bănuia că se vor isca neplăceri, 
care pe el îl speriau întotdeauna şi pe care căuta prin 
aproape tot ce făcea să le evite. 

— Poate că n-o vrei, spuse el, şi întinse demonstra¬ 
tiv mâna s-o ia înapoi. 

Ea şi-o lipi de piept. 


175 



— Ba o vreau. Dar vreau să pricep şi ce fel de ca¬ 
dou este. 

— Unul fără vreo însemnătate anume. Mi-am cum¬ 
părat şi mie un exemplar. 

Ester se uită la Eva-Stina. Era clar că nu pentru ea 
îl cumpărase. 

— Fără nici o însemnătate anume. Ce păcat. 

— Oamenii îsi fac cadou cărţi. Nu e totul asa de 
) ) ) 

complicat cum crezi. 

— Ba da. Există si un nivel al abstracţiunii. Tot ce 
> > 

se întâmplă se poate reduce la energie. Materia şi orice 
fapt îşi au originea într- un gând, un sentiment, bun 
sau rău. Si totul e ori bun, ori rău. 

Hugo se uita fix la capătul străzii, dând de înţeles 
că ar vrea să dispară, că-şi regreta toate iniţiativele, car¬ 
tea, mersul la restaurant, absolut tot. Ester ştia că tre¬ 
buie să plece în secunda aia. 

Rămase pe loc, şi acum îşi târau toţi trei picioarele 
prin zăpada căzută în ultimele câteva ore şi pe care piu 
gurile de deszăpezire nu apucaseră s-o dea la o parte. 

Pentru Hugo Rask se găsea masă chiar dacă restau 
rantul era plin. N-au stat la rând, s-au făcut modificări 
şi s-a găsit o masă pentru trei. 

Ester comandă o salată cu brânză de capră, Hugo, 
antricot cu cartofi prăjiţi, Eva-Stina a luat biftec tartar. 
Le-a venit comanda şi au mâncat. Brânza de capră era 
moale şi tăiată în felii groase. Antricotul era suculent, 
fraged, şi biftecul tartar nu zise absolut nimic. 

— Au mâncare bună aici, spuse Hugo. 


176 



— Da, foarte bună, zise Ester. 

— A ta cum e? o întrebă Hugo pe Eva-Stina. 

— Da, da, destul de bună, spuse cu rezervă a doua 
femeie, sau poate că era prima, care, după toate aparen¬ 
ţele, nu era în apele ei. 

— De obicei îi rog să nu pună mult usturoi, spuse 
Hugo. 

— Nu-ţi place usturoiul, da, mi-aduc aminte, zise 
Ester. 

— Dacă-i prea mult, nu. 

— Am vorbit despre asta când am venit cu tine 
aici prima oară. 

— Exact. 

Ar fi putut să fie filmaţi pentru documentarul In 
mijlocul naturii. Biologia domina scena. Teritoriu, ri¬ 
vali, penaj şi selecţie sexuală - pe toate le găseai la masa 
lor. Hugo zâmbi scurt. Era un gest social bine exeisat, 
şi el parte a jocului din natură. A doua femeie, sau poate 
prima, era tot mai reţinută. 

Ester îşi aduse aminte ce spusese odată corul de 
prietene: Să fii înlocuit este mereu de neînţeles, impo 
sibil de conceput. Persoana care te înlocuieşte ţi se pare 
mereu fără noimă. Mereu. 

Când Eva-Stina se duse la toaletă, Ester îl întrebă: 

— Cum îţi merge? 

Hugo răspunse că atitudinea Statelor Unite îl revoltă 
din ce în ce mai mult, că trebuie să se facă ceva, să se or 
ganizeze proteste. La asta cugeta el, se întreba ce e de 
făcut în calitate de artist vizual, care este responsiulita- 
tea fiecăruia când nimeni nu face nimic, în timp ce lu¬ 
mea se prăbuşeşte sub privirea tuturor. 


177 



El vorbea adesea în felul ăsta, observă Ester, că 
nimeni nu făcea nimic, nu zicea nimic, nu cuteza. 
Toţi erau moralmente corupţi, falimentari, laşi. Hugo 
continuă: 

— De ce nu vede nimeni nedreptăţile din societate 
şi nu protestează împotriva lor? 

întrebarea era retorică. 

— Dar sunt o mulţime de oameni care au perma 
nent ceva de zis despre asta, răspunse Ester. La radio, 
la televiziune, în ziare. 

— Unde vezi tu asta? După mine, toţi îşi văd de-ale 

lor si de ceea ce consumă. 

> 

Un chelner eficient le strânse fără pic de zgomot 
farfuriile. Ester se uită la Hugo. Timp de aproape un 
an şi patru luni i- a fost de dimineaţă până seară dor 
de trupul ăsta şi de mintea asta. Zise: 

— Dacă n- aş fi trecut eu pe la tine în seara asta, 
când mi-ai fi dat cartea? 

— Care carte? 

— Cartea pe care mi-ai dat-o azi. Pe care ai ales-o 
pentru mine. 

— Nu ştiu. Eu nu reflectez atâta la lucruri din astea, 
ca tine. Probabil că ţi-aş fi trimis-o prin poştă. 

Cea de-a doua/prima femeie se întoarse. Ester văzu 
cum el îi zâmbi călduros si radios, cum îi trase scaunul 
şi îl auzi spunând: 

— Vorbeam de imperialismul american. 

Dar ea simţi cum dorinţa de a-1 contrazice creste 
> > > 

ca un nor uriaş înăuntrul ei. 

> 


178 



— Talibanii sunt mai răi decât tot imperialismul 
american din lume, spuse ea. 

— Occidentul i-a creat pe talibani, spuse Hugo. 

— S-au creat ei înşişi. Nu i-a obligat nimeni să aibă 
ideile pe care le au. Dar le au, le nutresc şi le aplică, 
spre groaza femeilor care le ies în cale. 

— De ce spui asta? 

— Dar tu? zise Ester. 

— Taliban devii din protest contra unei opresiuni, 
spuse Hugo pedagogic. Terorismul e singura armă la 
îndemâna săracilor. 

Ester se simţi sugrumată, sufocată. Bărbatul pe care4 
iubea îi suna ca un ecou; n- avea forţa sau capacitatea 
de a depăşi şabloanele astea simpliste. 

Ii trecu prin cap un gând care, ca un agorafob timid, 
cerceta pe pipăite pereţii celulei, dar şi gândul, şi aga 
rafobul riscaseră şi plecaseră la plimbare. Nu voia să 
trăiască alături de un bărbat ca ăsta. N-ar suporta va¬ 
nitatea lui politico-morală. II întrebă: 

— Cum se face că numai occidentalii trebuie să fie 
responsabili de acţiunile şi ideile lor, dar ceilalţi nu? 
Tu şi mulţi ca tine împărţiţi lumea în categorii deter¬ 
minate şi neschimbătoare: responsabilii şi nevinovaţii; 
energicii şi neputincioşii. Cum de nu vă e silă de voi 
înşivă şi de dispreţul ăsta brutal faţă de ceilalţi oameni 
pe care nu-i socotiţi ca făcând parte din breasla voastră? 

— E necesară o analiză a puterii, spuse a doua fe¬ 
meie, sau poate că era prima. 

— Trebuie să ţinem cont si de situaţiile în care ne 
> ) ) 

putincioşii exercită puterea şi de faptul că dacă eşti 


179 



neputincios nu înseamnă în mod automat că eşti 
învestit cu valori corecte, zise Ester. Puterea e depen¬ 
dentă de împrejurări. Structurile se repetă în toate si¬ 
tuaţiile, doar oamenii se mişcă printre ele, îşi schimbă 
poziţiile şi se comportă egal unul faţă de altul. Aceeaşi 
persoană se află în locuri diferite ale structurii în im - 
prejurări diferite, indiferent de culoarea pielii, religie 
sau geografie. 

— Nimeni n-a spus că e vorba de culoare, religie sau 
poziţie geografică, răspunse el. 

— Nu? Atunci cum de ştiţi de la început cine e în 
poziţie defavorabilă indiferent de împrejurări? 

Hugo îşi stăpânea nervii, ceru meniul de deserturi 
făcând un semn cu mâna, si zise: 

— Tatăl meu spunea că Stalin a fost singurul care 
a înţeles condiţiile de viaţă ale muncitorilor. 

— îl apăra pe Stalin? 

— 11 înţelegea. înţelegea ce urmărea. 

Era mulţumit de răspuns. Părea satisfăcut. 

— îl înţelegi şi tu? 

— Pe cine? 

— Pe Stalin. 

El îsi scoase ochelarii din buzunarul cămăşii si stu- 

y y y 

dia atent selecţia de deserturi. 

— Oamenii au dreptul să aibă păreri, spuse 
Eva-Stina. Eşti liber să crezi ce vrei, nu? 

— După Stalin, nu eşti liber să crezi ce vrei. 11 poţi 
apăra pe Stalin în vreo privinţă? insistă Ester cu ochii 
la Hugo. 

— Eu nu am aceeaşi poziţie ca tata. 


180 



— Dar, făcând abstracţie de poziţie, tatăl tău nu 
poate să ia apărarea unuia dintre cei mai teribili ucigaşi 

si criminali din istoria mondială. 

) 

— Poate să fie propagandă. Cel puţin parţial. 

— Ce spui tu acum, Hugo, nu e demn de tine. 

— Stalin ar fi fost bun pentru tata şi pentru alţii 
în poziţia lui, pentru muncitori. Se pare că Stalin era 
de partea lor. N-avem noi dreptul să judecăm; e vorba 
de interese de clasă, şi pe urmă erau alte vremuri, alte 
condiţii. 

— Dar tocmai muncitorii nu se pot ridica deasu - 
pra avantajelor de scurtă durată, dacă chiar presupu - 
nem că e vorba de avantaje, deşi eu nu cred, fiindcă 
nimeni nu poate fi avantajat de teroare şi totalitarism. 
Dar hai să presupunem că aşa e, de dragul raţiona - 
mentului. Tu, de exemplu. Pe tine te avantajează ideile 
şi practica liberalismului. Creezi artă video în care cri 
tici civilizaţia noastră, ceea ce n-ai putea face niciodată 
într-una dintre ţările sau într- unul dintre sistemele 
politice pe care le ovaţionezi şi le aperi. Dar nu vrei să 
aperi ideile care-ţi avantajează activitatea profesională, 
deoarece tu consideri că ai datoria ca de dragul inte - 
grităţii, al societăţii şi al exploataţilor să te ridici deasu 
pra intereselor proprii. Dar de ce nu te aştepţi la acelaşi 
lucru din partea tatălui tău şi a altor muncitori? Adică 
să se ridice deasupra interesului personal. De ce pretinzi 
mai mult altruism şi o privire de ansamblu mai justă 
de la tine decât de la alţii? 

— Tata era un simplu muncitor. Un om mărunt 
într-o situaţie precară. 


181 




— A avea putere şi a nu avea putere sunt două lu 
cruri complet diferite, spuse Eva-Stina, care de data asta 
se cam repeta. 

— Vrei deci să spui că muncitorii nu pot face ap re 
cieri etice în legătură cu nimic decât dacă au ceva de 
câştigat? zise Ester. Nu se pot gândi la nimic altceva 
decât la ei înşişi şi la interesele lor? Nu pot să ţină cont 
de integritate şi de viaţa altora? 

Hugo îşi băgă o scobitoare între dinţi şi, întorcân 
du-se spre Eva-Stina, o întrebă ce desert vrea. Şerbet. 
Hugo voia fondant de ciocolată. Ester voia şi ea fon¬ 
dam de ciocolată, dar nu putea comanda acelaşi lucru, 
având în vedere situaţia încordată care se crease, asa 
că luă panna cotta. 

— Maiakovski era de partea statului sovietic, spuse 
Hugo, după ce li se luă comanda. Ci teştePaşaportulso¬ 
vietic. „Invidiaţi-mă - sunt cetăţean al Uniunii Sovietice. 1 ' 

— Să sperăm că n-ar fi scris asta dacă ar fi ştiut ce 

ştim noi. 

> 

Hugo Rask privea cu jind noaptea de iarnă, unde 
zăpada care cădea se vedea limpede sub felinare. Fulgi 
mari, rotunzi. Timp de câteva secunde, Ester fu cu - 
prinsă de sentimentul că avusese o nouă şansă de a-şi 
relua relaţia cu Hugo, dar că acum o ratase total. Prea 
fusese obositoare, tăioasă şi polemică. 

Asta e, acum o s-o aleagă pe cealaltă, şi nu pe mine, 
îşi zicea Ester. L- am pierdut exact acum. Acum am 
zdrobit sămânţa firavă care dădea să încolţească din 
nou. Ne-a luat pe amândouă la restaurant ca să ne tes 
teze şi, în fine, şi-a dat seama că nu pe mine mă vrea. 


182 



Ii dispăruse şi ultima îndoială, după ce o pusese în 
seara asta la încercare. 

Aprinsă la faţă, zise: 

— Dar sigur, totul depinde din ce perspectivă 
priveşti. 

Ce înfiorător de inutil să mă bag în discuţia despre 

Stalin si talibani. 

> 

Regreta. Nu regreta. 

Oricum nu putea să trăiască alături de cineva care 
gândea în lozinci şi rămânea nemişcat pe suprafaţa alu 
necoasă a activismului ca să nu trebuiască să coboare 
în labirintul cercetării profunde. 

Li se aduse desertul, şi pe faţa lui Hugo apăru un 
zâmbet forţat, ca un foc din lemne ude. Au mâncat re 
pede. Pe urmă el îşi scoase portofelul ca un om de afaceri 
dintr-un desen şi plăti pentru toţi trei. 

— Dar nu trebuie, zise Ester. 

— Nici nu încape discuţie. 

îşi închise portofelul cu zgomot, încât se auzi po¬ 
vara răspunderii, şi se ridică primul, deasupra inso - 
ţitoarelor. O luară în sus pe Nybrogatan, trei persoane 
traversară piaţa umăr la umăr, intrară pe Sibyllegatan 
şi se îndreptară spre Kommendorsgatan. Ningea. 

Cei doi colegi de lucru urmau să se întoarcă la atelier, 

iar Ester trebuia să-si continue drumul si să ia autobuzul. 

> > 

Se opriră în faţa uşii să-şi spună la revedere. 

— Mulţumesc pentru cină şi pentru carte. 

— Sper să-ţi folosească. 

— Sigur c-o să-mi folosească. 


183 



El îi făcu cu mâna şi spuse: 

— Atunci, noroc. 

Ii văzu pe cei doi intrând pe uşă. Ester merse înainte 
pe trotuar, ca de atâtea alte ori. De câte ori poate ci¬ 
neva să meargă pe un trotuar până să renunţe? 

„Atunci, noroc“, îşi repetă ea. Era o frază cu toate 
calităţile unei arme ucigaşe. Oamenii au fost creaţi ca 
să se chinuiască unii pe alţii. Subliniase propoziţia asta 
când citise, acum câtva timp, Idiotul. 

Şi deodată se opri din mers. înţelese brusc ce avea 
de făcut. Şi trebuia s-o facă acum. Erau prea multe lu 
cruri neclarificate. In seara asta avea prilejul să spună ce 
are pe suflet. In seara asta trebuia să se întâmple cevaSe 
întoarse spre casa lui. Ii era dator cu o discuţie serioasă. 

înăuntru, luminile erau încă aprinse. Ester putea 
să aştepte. Se simţea puţin înviorată la gândul că, în 
fine, vor putea vorbi despre tot ce a fost şi de ce acum 
e aşa cum e. Şi se mai gândea la ce sar putea întâmpla, 
ce-ar putea să iasă dintr-o discuţie sinceră, purtată în 
mijlocul nopţii şi cu alcool în sânge. 

Se învârti puţin pe străzile din jur. Când o să se 
întoarcă, luminile o să fie stinse şi toate încăperile cu 
fundate în întuneric. 

Când se întoarse, văzu o fereastră larg deschisă şi se 
auzea că cei dinăuntru joacă ping-pong. 

Râdeau amândoi aşa, politicos, cum râzi când vrei 
să-ţi placă de cineva, dar simţi că te separă un vacuum, 
când ai toată bunăvoinţa, dar nimic în comun, când 
vrei să arăţi că ţi-e bine cu persoana respectivă, dar nu 
eşti tu însuţi, şi ceea ce faceţi în momentul ăla nu prea 


184 



vă alimentează buna dispoziţie. Participi şi te arăţi ve¬ 
sel numai de dragul celuilalt. Ca o prefăcătorie, nena¬ 
tural. Asa le era râsul. 

> 

Şi ei i se întâmplase să râdă în felul ăsta. Dar nu 
cu el. Cu el n-a jucat niciodată teatru, nu s-a prefăcut, 
nu s-a simţit niciodată nenaturală. Intr-o zi, el i-a spus 
că nu vorbise niciodată în felul ăsta cu altcineva. 
Pentru ea, vorbitul era afrodiziacul suprem, lucrul la 
care se pricepea şi pe care îl stăpânea cel mai bine. 
Intr-o discuţie, putea doborî pe oricine care-i împăr¬ 
tăşea pasiunea de a sta de vorbă, de a face schimb de 
idei. Convorbirile ei cu Hugo avuseseră o încărcătură 
erotică, erau nesfârşite si infinit de fructuoase - dar, 
după cât se vede, nu şi indispensabile. Era limpede că 
oamenii puteau să trăiască şi fără convorbiri intere - 
sânte. Nevoia lor primordială nu era convieţuirea ero- 
tico-verbală, ci lipsa neplăcerilor, care avea prioritate 
înaintea substanţei şi a opiniilor. Scutirea de neplăceri 
o plăteau cu preţul unei vieţi plictisitoare. 

Ester Nilsson aştepta pe trotuarul din faţa atelieru 
lui lui Hugo, cu picioarele degerate, şi se gândea că 
la atelierul ăla aveau loc multe activităţi pline de viaţă. 
Mai aşteptă aproape o oră, dârdâind de frig în haina 
ei mult prea subţire. In cele din urmă se stinse lumina 
şi se făcu întuneric, cu excepţia unei licăririri palide 
dintr-o încăpere din spate. Mai aşteptă cinci minute. 
Apoi intră pe poartă, traversă curtea interioară şi urcă 
treptele până la apartamentul lui. 

In casa scării o întâmpină mirosul de care îşi aducea 
aminte: praf stătut şi piatră rece. I-ar h făcut rău, aşa 


185 



cum îţi fac mirosurile rămase în memorie, dar nu acum. 
Dorinţa confruntării era prea mare. Uşa de la intrare 
era întredeschisă. Ciocăni. 

— Da? se auzi glasul lui, amabil, expectativ. 

Făcu un pas în hol. Ce mult aşteptase momentul 
ăsta, să stea de vorbă cu el cum trebuie, fără să fie tul 
buraţi, acasă la el, când nici unul nu era pe picior de 
plecare. 

II auzi venindu-i în întâmpinare, dinspre bucătărie, 
dând colţul. Acum îl vedea, îi vedea faţa lucitoare, ro 
tundă ca luna, care de obicei exprima un pic de şo - 
văială şi introspecţie. 

Ester începu să zică ceva. Repetase în timp ce bătuse 
strada. Suna aşa: „Mă gândeam c-am putea sta un pic 
de vorbă, după seara asta atât de plăcută. N-am avut 
niciodată ocazia să vorbim serios despre ce sa întâm¬ 
plat, unde ne aflăm acum şi ce să facem cu tot ce am 
clădit noi doi“. 

Asta plănuise să spună. 

Ce mult vor să vorbească cei respinşi, \6rbitul ăsta 
continuu. Cel care respinge nu simte deloc nevoia să 
vorbească. 

Ea ştia foarte bine că cel care pleacă nu simte du¬ 
rere; cel care pleacă nu simte nevoia să vorbească, 
fiindcă că n- are nimic de spus. Cel care pleacă a în - 
cheiat capitolul. Asta-i marea durere. In schimb, cel 
părăsit are nevoie să vorbească la infinit. Şi toată vor 
băria asta nu e decât o încercare de ar spune celuilalt 
că s-a înşelat. Că, dacă si- ar fi dat seama de natura 
adevărată a lucrurilor, n-ar fi ales ce-a ales, ci ar iubi-o 


186 



pe ea. Vorbitul nu caută să elucideze, aşa cum pretinde 
cel care vorbeşte, ci caută să convingă, să schimbe ale 
gerea făcută. 

N-are rost să vorbeşti. Nu primeşti răspunsuri sin¬ 
cere, si asta din consideraţie. T rădezi si eşti trădat, si 
nu mai ai ce să discuţi, întrucât nimeni nu are oblgaţii 
când îi lipseşte voinţa. Ce se face din milă n-are nici 
o valoare când celălalt speră că a fost făcut din iubire. 

Ester nu apucă să spună ce repetase, dar începu 
totuşi: 

i 

— Mă gândeam că putem... 

După care îi înregistră expresia feţei. Era expresia 
cuiva care tocmai a înghiţit un şarpe. 

Hugo aştepta pe cineva. Dar nu pe ea. Ii ieşi din 
gură o exprimare eliptică - de spaimă şi de groază, 
sau de ce o h simţit în momentul acela. 

— Vine... altcineva... vine Eva-Stina. 

Ester trânti uşa şi o luă la fugă pe scări, alunecând 
repede în jos de-a lungul balustradei, ca să evite întâi 
nirea cu a doua femeie, care era prima. Rămăsese deşi 
gur în atelier şi era ocupată cu ceva. Poate că termina 
de pictat un panou. 



E mai uşor să faci faţă unor răspunsuri definitive 
decât unora difuze. Depinde de Speranţă, de natura 
ei. Speranţa parazitează trupul omului şi trăieşte intr-o 
perfectă simbioză cu inima lui. Nu ajunge săi pui c㬠
maşa de forţă şi s- o încui într- un ungher întunecat. 
Nu ajută nici regimul de înfometare cu pâine şi apă. 
Trebuie să i se taie orice sursă de hrană. Dacă Speranţa 
are nevoie de oxigen, îşi face ea rost de el. Găseşte oxi 
gen intr-un adjectiv prost plasat, intr-un adverb rostit 
din neatenţie, intr-un gest compensatoriu de compa¬ 
siune, într-o mişcare a corpului, un zâmbet, o licărire 
a ochiului. Cel care speră se face că nu ştie că empatia 
e o forţă mecanică. Omul indiferent se arată grijuliu 
faţă de cel în suferinţă pentru a se ocroti pe el însuşi. 

Speranţa trebuie lăsată să moară de inaniţie ca să 
nu-1 rătăcească şi să nu4 orbească pe cel care o găzdu 
ieste. Speranţa nu poate fi ucisă decât cu brutalitatea 
lucidităţii. Speranţa e crudă fiindcă te leagă, te prinde 
în plasă. 

Când parazitul Speranţă e desprins de trupul-gaz- 
dă, acesta ori moare, ori îşi recapătă libertatea. 


188 



Trebuie spus că Speranţa şi simbioza sa nu cred că 
cel iubit îşi va schimba voinţa. Spe ranţadin inima omu - 
lui crede că există o voinţă la care ai drept de apel; că 
cel iubit vrea să fie - de fapt - ceea ce se preface că nu 
vrea să fie, sau că nu vrea să fie ceeace se preface că vrea 
să fie, fiindcă lumea rea din jur îl face să vrea să fie; pe 
scurt, că lucrurile nu sunt aşa cum par. Şi că adevărul 
adevărat e altceva, si că acel altceva abia dacă se 

1 i 

distinge. 

Asta e povestea Speranţei. 

Când Ester se întoarse acasă în noaptea aceea, îşi 

făcu, la fel ca întotdeauna, toaleta de seară. In sâmbăta 

aceea se împlinea un an de când Hugo venise la ea la 

masă. Mâncaseră o mâncare roşiatică si el se ducea o 

> > 

dată pe oră la fereastră ca să fumeze. Peste o săptămână 
se împlinea un an de când suferea Ester. Suferinţa se 
va intensifica si se va concentra în următoarele zile, 
dar acum era mai pură, mai puţin neclară. 

Nu mai rămânea nimic de înţeles.