SEBASTIAN, O. II.ocr_pypdf2

PASTAA 
at 


ae 


ezită 


a 


OPERE ALESE 


Ediţie îngrijită şi prefajafă de 
V. MINDRA 


Voi. Il 


PROZĂ 
PUBLICISTICĂ 


Bucureşti 


EDITURA PENTRU LITERATURA 


PALT? 


“ua 


1962 


PROZĂ 


ACCIDENTUL 
ROMAN 


Nu-şi dădea seama cît timp trecuse. Cîteva secunde? 
Cîteva lungi minute? 

Nu simţea nimic. Auzea în jurul ei voci, paşi, che- 
mări, dar totul surd şi cenuşiu, ca un fel de pastă 
sonoră, din care numai uneori se desprindea cu o 
subită claritate un clopot de tramvai sau un strigăt, 
pentru ca imediat să reintre în aceeaşi rumoare stinsă. 

«Va să zică un -accidenty, gîndi ea foarte calm, 
aproape cu indiferenţă. 

Gîndul nu-i deştepta nici o alarmă, nici o grabă. 
Avea foarte vag impresia că trebuie să fie lungită 
pe jos, lîngă trotuar, cu capul în zăpadă, dar im în- 
cercă să facă nici o mişcare. 

îi trecu prin minte o întrebare stupidă, fără sens: 
«Cât să fie ceasul?» 

Se încorda să audă tic-tacul ceasornicului de mînă, 
dar nu-l auzi. «S-o fi spart.» Pe urmă, într-un efort 
de atenţie, răsfrîntă parcă în ea însăşi, observă că 
de fapt nu aude nimic din propria ei ființă: nici pulsul, 
nici inima, nici respiraţia. 

«Am stat, reflectă ea, am stat ca un ceasornic.» 
Şi i se păru că surîde, dar nu-şi simţea buzele, pe 
care căuta inutil să le contureze undeva în acest 
lucru familiar şi totuşi pierdut, care era corpul ei 
insensibil. 


îşi aminti atunci brusc momentul căderii, atît de 
brusc, încît avu impresia că din nou cade, şi auzi 
încă o dată zgomotul scurt, ca de resort spart, pe 
care-l auzise atunci. 

Nu-l reţținuse pe moment, dar acum îi revenea cu 
o precizie absurdă: sunet sec de ligament care se 
rupe, de arc ce se sparge, şi într-adevăr i se păru că 
undeva, în intimitatea acestui trup pe care nu-l mai 
simţea, ceva trebuie să se fi rupt din loc. 

încercă să se străbată pe ea însăşi, cu o scurtă 
privire interioară, şi să surprindă, ca pe o placă de 
radiografie, locul exact al ruperii. 

Clavicula? Aorta? Rotula? 


Pentru fiecare cuvînt, i se părea că trebuie să gă- 
sească un răspuns în corpul ei inert, pe care îl asculta 
din nou silindu-se să-l pătrundă cu auzul, pînă la 
cele mai depărtate fibre. 

«Hotărît, ceva s-a rupt. Dar ce?» 


Vocile creşteau şi descreşteau pe stradă, în jurul 
ei, cu răbufniri zgomotoase şi îndepărtări subite. 
Veneau pînă la ea, ca prin ceaţă, aburite. 


Deodată o străpunse o senzaţie! ascuţită de frig şi 
în acelaşi timp îşi simţi genunchiul drept gol în 
zăpadă, ca şi cum singur din întreg corpul s-ar fi 
trezit dintr-o profundă anestezie. Ce depărtat, dar 
ce intens îl simţea! Un moment îl fixă cu gîndul 
şi i se păru nespus de straniu acest unic punct sen- 
sibil, desprins din leşin ca o mică insulă vie. 

Pe urmă, ca un val de sînge, frigul urcă mai sus 
de genunchi şi se răspîndi cu o fină reţea tactilă pe 
pulpă, chemînd la viață noi regiuni de epidermă. 
Zăpada era pufoasă, mîngiietoare şi avea o moli- 
ciune de aşternut rece. îşi afundă cu oarecare lene 
piciorul drept în această zăpadă, şi îl simţi pe 
de-a-ntregul gol, cu ciorapul căzut pînă la gleznă. 

în aceeaşi clipă, avu fulgerător senzaţia rupturii 
de adineauri. Gîndul, care pînă acum ezitase, merse 
de astă dată exact spre mica piesă anatomică ruptă: 
jartiera. Liberat, resortul ei metalic se imprima sus 
pe pulpă, ca un mic sigiliu rotund. 


10 


«Trebuie să fiu pe jumătate goală», gîndea eâ 
fără alarmă. Ridică abia atunci capul, şi în acelaşi 
timp vocile se limpeziră, ca ieşite brusc din ceaţă. 

— Criminali, striga un domn bătrîn, răstindu-se, 
sufocat de violenţă, la un vatman, care tăcea încurcat. 
Criminali. Nu vă uitaţi nici înainte, nici înapoi, 
daţi buzna peste călători, peste dame, peste copii... 

Omul de la tramvai încercă să schiţeze un gest de 
explicație. 

— Păi dacă dumneaei coboară... 

— Ei şi-ce-i dacă coboară? Adică n-are voie? 

— N-are voie, că aici nu e stație... zise altcineva, 
o voce indiferentă. 

De jos, ea încercă să-l vadă pe cel care vorbise, 
dar nu distinse în întuneric decît o privire fără curio- 
zitate. 

— Sigur că nu e staţie... reluă vatmanul, puțin 
încurajat. 

Domnul bătrîn indignat nu voia să cedeze. 

— Foarte rău că nu e. Să fie. Că de aia plătim 
noi. Bani ştiţi să ne luaţi, dar staţii nu vă dă mîna 
să faceţi. Criminali, bandiți... V-aţi îmbogăţit pe 
punga noastră... 

Ea simţi un zîmbet care flutura în întuneric şi, 
fără să ridice bine capul pentru a-l primi din faţă, 
avu certitudinea că e zîmbetul vocii indiferente de 
adineauri. 

—...da, bine ne faceţi, aşa ne trebuie, că sîntem 
proşti şi nu reacţionăm... 

Era stupid, desigur, dar îşi dădu seama că, trîntită 
acolo în zăpadă, ea nu asculta vocea stridentă a bă- 
trînului indignat, ci urmărea tăcerea depărtată a 
celuilalt. 

— ...da, domnilor, nu reacţionăm. la să chemăm 
noi agentul şi să-ţi trîntim un proces-verbal, mă-n- 
țelegi... 

în sfîrşit, auzi din nou vocea celuilalt, aceeaşi 
voce puțin surdă, puţin leneşă. Vorbea probabil cu 
vatmanul. 

— Vezi-ţi de drum, băiatule, Urcă-te în vagon şi 
dă-i drumul, 


— Sigur. Să-şi vadă de drum, şi pe dumneaei s-o 
lase aicea, moartă, în zăpadă. 

Toate privirile se îndreptară din nou spre ea. în 
focul discuţiei fusese uitată, dar acum redeveni per- 
sonajul principal al scenei. 

Se simţi ridiculă, trîntită cum era — cine ştie de 
cînd? — în plină stradă, într-un grup de trecători 
curioşi. Ar fi vrut să se ridice, dar singură ştia bine 
că nu va putea. 

Aruncă o privire circulară, căutînd parcă o figură 
cunoscută printre „acele feţe cenuşii, şi se opri la 
bărbatul a cărui voce leneşă o reţinuse. îl recunoscu 
după privirea lui indiferentă, care-i semăna foarte 
bine cu vocea, 

— Decît să te cerți, mai bine m-ai ajuta să mă 
ridic. 

Omul nu păru de loc surprins. Făcu fără grabă un 
pas spre ea, îngenunche cu oarecare întîrziere, îi 
trecu o mînă pe sub braţul drept şi o ridică fără prea 
mare îndemînare, dar cu o mişcare fermă. 

Ea nu-şi putu opri un mic strigăt de durere, cînd, 
pentru ca să se ridice, se lăsă cu toată greutatea pe 
piciorul drept. 

— Doare? 

—- Nu ştiu. O să văd mai tîrziu. 

Şi acum ce să facă? Cercul curioşilor se strînse 
şi mai tare în jurul ei. Pălăria îi cădea pe ceafă, 
ciorapul drept îi curgea de-a lungul piciorului, man- 
toul era plin de zăpadă, mănuşile erau ude... 

îi păru rău că se ridicase: fusese mult mai comod 
pe jos, în zăpadă. Un moment, o ispiti gîndul absurd 
de a se trînti la loc, ceea ce o făcu să sUridă şi să-şi 

recapete puţin calm. «Trebuie să scap de ăştia», 
îşi zise ea, înfruntînd cu bravură curiozitatea grupu- 
lui. 

Se întorsese din nou spre omul ei, care şi el pă- 
rea acum puţin stînjenit de spectacol. 

—- Nu vrei să faci cu mine cîţiva paşi? 

Propunerea părea că-l plictiseşte. Ea se grăbi să-l 
liniştească. 

— Numai cîţiva, pînă la o maşină. 


12 


Nu aşteptă răspunsul, îi lua braţul şi porni lîngă 
el, călcînd cu băgare de seamă, ca să nu redeştepte 
durerea de adineauri. 


Nu se vedea nici o maşină, nici o trăsură. Tînărul 
domn nu se silea de loc să-şi ascundă plictiseala. 
Tăcea cu încăpăţînare, absent. 

L-ar fi lăsat bucuroasă şi şi-ar fi continuat singură 
drumul, dar nu avea încredere în piciorul ei drept. 
De două ori fticercase să calce puţin mai apăsat, şi 
durerea o străpunsese de la gleznă, ca o lamă. 

«E prost-crescut, dar am nevoie de el.» îl luă şi 
mai bine de braţ, ca şi cum ar fi vrut să-i arate că 
nu se lasă intimidată de proasta lui creştere şi că 
nu renunţă. 

Mergea'puţin în urma lui, căci nu îndrăznea să-i 
spună că face paşii prea mari. îl putea privi pieziş, 
din profil, fără ca el să observe. Un tip şters, cu 
trăsături nesigure, tînăr parcă, dar fără vîrstă pre- 
cisă, blond parcă, dar fără culoare certă. «Parcă 
l-am mai văzut undeva.» 

E înalt? E scund? N-ar fi putut spune. în paltonul 
acela părea înalt, un palton gri, larg, cu buzunare 
mari, în care mîinile se înfundau cu un aer de 
securitate. 

Continua să tacă, o tăcere de drum lung, închisă, 
rezistentă, fără expresie. 

«Parcă ar fi singur. Parcă n-aş fi lîngă el. Parcă 
ar fi uitat că sînt lîngă el. Şi dacă într-adevăr a ui- 
tat? Dacă se va trezi cu mine de braț şi mă va întreba 
ce caut aici, atîrnată de braţul lui?» 

Se hotărî să rupă ea tăcerea. 

— Nu înţeleg cum s-a întâmplat. Am alunecat, se 
vede, de pe treapta tramvaiului. Voiam să cobor. 

— Din mers? 

Se miră auzindu-i glasul. Credea că n-o aude, că 
nu-i va răspunde. Surpriza o însufleţi. 

— Da, din mers. Totdeauna cobor din mers. Nici 
nu se poate altfel. Eu locuiesc aici aproape, în bule- 
vardul Dacia, şi tramvaiul 16 nu opreşte decît ori 
la Donici, ori la Vasile Lascăr. E prea departe. De 


13 


asta cobor la cotitură, unde tramvaiul o ia pe Orien- 
tului. Nu numai eu. Toată lumea care stă prin apro- 
piere. Şi nu se întîmplă niciodată nimic. Numai 
astăzi... Nu ştiu cum s-a întîmplat... 

Treceau tocmai sub bătaia unui felinar. în lumină, 
figura lui i se păru din nou absentă. 

«Ce tip urîcios!» Totuşi, îndrăzni să se oprească. 

— Nu te supăra. Vreau să-mi ridic ciorapul. Am 
îngheţat de tot. 

Se aplecă, dar abia acum băgă de seamă că sîn- 
gerează: genunchiul drept era roşu, iar mai Jos, spre 
gleznă, unde se zgîriase probabil mai tare, țesătura 
ciorapului se lipise de rana cu sînge îngheţat. 

— E grav? 

—Nu ştiu. Decamdală nu mă doare. Ar trebui 
să trec pe la o farmacie. Vrei? 

El nu răspunse, dar o luă de braţ şi o întrebă din 
ochi: «Unde?» 

— Nu e departe. Uite, pe trotuarul celălalt. 

Trecură drumul. De departe, ea avu oarecare greu- 
tate să se recunoască în oglinzile farmaciei, la dreapta 
acestui domn, care i se părea şi mai străin în imagi- 
nea depărtată din oglindă. Cînd se apropie, surise 
cu compasiune propriei ei figuri. «Deplorabilă sînt, 
săraca de mine!» îşi scoase cu un gest scurt pălăria 
şi rămase cu ea în mînă, consternată. 

—Nu pot să intru în halul ăsta. Farmacista mă 
cunoaşte, o să mă întrebe, va trebui să-i explic... 
Nu vrei dumneata?... 

El acceptă fără entuziasm, cu o aprobare încrun- 
tată din sprîncene. 

— Ce-ţi trebuie? 

— Puţină tinctură de iod şi... ştiu eu? puţină apă 
oxigenată. 

Voi să-şi deschidă poşeta, ca să-i dea bani, dar el, 
fără să aştepte, împinse uşa farmaciei şi intră. 

De afară, ea îl urmări prin geamul vitrinei, cum 
intră, cum se descoperă, cum spune bună seara, 
cum se apropie de farmacista în halat alb. I se păru 
curios să-l vadă deschizînd gura şi rostind cuvinte, 


14 


pe care ea nu le auzea. Ciudată voce are! Puțin aco- 
perită, puţin stinsă, şi totuşi avînd un accent aspru. 
Farmacista turna tinctura de iod în sticlă. 

De ce durează aşa de mult? Trebuie să fie înă- 
untru o căldură dulce de seră. Balanţele de metal 
stau nemişcate. Lichiduri grele, somnoroase, dorm în 
rafturi, în sticle solemne de cristal. 

Farmâcişta»il întreabă ceva, şi el răspunde cu destulă 
voie bună. E mai vorbăreț înăuntru la căldură decît 
afară, în frig. Dacă l-ar lăsa? Dacă s-ar duce acum, 
fără să-l mai aştepte? Ce cap uimit ar face nemai- 
găsind-o, dar şi ce sentiment de uşurare ar avea, 
impertinentul! 

Genunchiul începu s-o doară. Mai mult s-o înțepe 
decît s-o doară. Se mai gîndi încă o dată la căldura 
bună de dincolo de vitrină şi închise ochii. I se pă- 
rea că alunecă într-un fel de somn... 

— Am stat prea mult? 

Era vocea lui. Aceeaşi voce nesigură, care nu apasă 
pe cuvinte şi-ţi face impresia că trece pe lîngă ele din 
neatenţie. 

Nu-i răspunse şi nu deschise ochii. 

—Ţi-e rău? 

— Nu, nu mi-e rău. Dar aş vrea să ajung acasă. 
Am îngheţat. 

— Spuneai că nu e departe... 

— Fii liniştit: nu e. Mai avem douăzeci de paşi, 
şi ai scăpat. 

Nu aştepta nici o protestare politicoasă din par- 
tea lui. îl luă de braţ, decisă să nu-i mai vorbească şi 
nerăbdătoare să poată în sfîrşit rămînea singură. 
Se silea să facă şi ea paşii cît mai mari, deşi picio- 
rul drept o durea mereu. 

Pentru prima oară de cînd i se întîmplase acci- 
dentul ăsta stupid, ar fi vrut să plîngă. 

Se opri în sfîrşit în faţa unei case cu multe etaje, 
se rezemă de portalul de sticlă şi îi întinse mîna... 
— Aici. Acum, te poţi duce. îţi mulțumesc. 

El îi strînse mîna o clipă, fără să i-o reţină, şi pe 
urmă duse degetul la pălărie, schițînd vag o jumă- 
tate de salut. 


15 


Ar fi vrut să-i spună: «Eşti cel mai urîcios om 
din lume», dar era prea obosită ca să-i spună ceva. 
Il lăsă acolo, în faţa casei, şi intră în holul luminos, 
unde o primi un val de căldură moleşitoare. 

„„„Era singură în ascensor. Apăsă pe butonul ulti- 
mului etaj, al şaselea, şi apoi căzu pe banchetă, cu 
un suspin de salvare. îşi promise să plîngă din toată 
inima cînd va ajunge sus în camera ei. Simţea că 
nimic nu i-ar fi putut face mai bine: un plîns bun 
şi pe urmă o baie fierbinte. 

Undeva între două etaje, ascensorul se opri cu o 
scurtă zguduitură. Crezuse întîi că a ajuns, dar îşi 
dete seama că de fapt a rămas suspendată în drum. 

«E ziua accidentelor», încercă să glumească în 
gînd. Sună lung pe butonul de alarmă. 

îşi aduse aminte că vara trecută cucoana bătrînă 
de la. al treilea rămăsese o dimineaţă închisă în as- 
censor, între două etaje. Gîndul o îngrozi. Apăsă 
din nou, cu o tresărire de panică, lung, nervos, răs- 
tit, pe butonul roşu. Era în tot imobilul o tăcere 
adîncă: numai undeva, departe, slab ca o chemare 
din altă lume, soneria de alarmă suna fără răspuns. 

Nu mai putea să reziste lacrimilor. Se privea în 
oglinda dreptunghiulară din ascensor şi 1 se făcu 
milă de starea în care se afla, ciufulită, ruptă, mur- 
dară, îngheţată. Lacrimi calde, bune o podidiră, şi 
ea le primi cu o subită plăcere, de parcă s-ar fi apro- 
piat de o sobă caldă. 

De jos, cineva, portarul probabil, striga: «Hei, 
uşa de la al treilea. Cine a deschis uşa de la al trei- 
lea? » 

«Uşa de la al treilea» fu închisă: ascensorul porni 
mai departe, fără zgomot. Ea ar fi vrut să nu se mai 
oprească, să meargă mereu aşa şi să poată plînge 
liniştită, în mişcarea lentă, tăcută a ascensorului. 

Sus o aştepta tînărul domn în palton gri. îl privi 
uluită, neînţelegînd ce se întîmplă. 

— Dumneata? 

— Eu. Am uitat tinctura de iod şi apa oxigenată, 

într-adevăr, scoase din buzunar două sticluţe în- 
velite în hîrtie multicoloră de farmacie. 


16 


— Şi cum te-ai urcat? 

— Pe scară. 

— Şase etaje? 

— Şase. 

«Ce tip curios!» gîndi ea privindu-l un moment, 
intrigată încă o dată de lipsa lui de expresie. Avea 
şi acum aceeaşi privire depărtată, neîntrebătoare, 
pe care i-o întîlnise prima dată, ridicînd capul de 
jos, din zăpadă. 

îşi aduse aminte că a plîns şi coborî jenată ochii, 
dar era prea tîrziu, căci el observase. 

— Ai plîns? 

— Nu... Adică da. Puțin. Dar n-are nici o impor- 
tanță! Niciodată cînd plîng nu are importanţă... 

îşi scoase cheia din poşetă. 

— Vrei să intri un moment? 

El răspunse cu o ridicare din umeri. 

— Asta însemnează «da», sau însemnează «nu»? 

— Nu ştiu bine ce însemnează. E un gest familiar. 
Să zicem, «da». 

— Atunci, să intrăm. 

Pe uşă era o mică placă metalică: Nora Munteanu. 
El întrebă din ochi, şi ea confirmă: «Eu...» 


Apa era fierbinte. Aruncase în cadă un pumn de 
lavandă, şi toată odaia era plină acum de aburi calzi, 
aromitori. 

— Se simte şi dincolo? 

- Ce? 

— Lavanda. 

— Lavandă e? Da, se simte. 

Glasul lui venea şi mai şters, din odaia alăturată, 
prin uşa pe care Nora o lăsase într-adins puţin des- 
chisă, ca să poată vorbi cu el, în timp ce ea îşi lua 
baia. 

— Nu te plictiseşti? 

— Nu. 

— Esti bine instalat? 

— Da. 


MiL 


îl instalase într-adevăr într-un fotoliu şi îi pusese 
înainte un vraf de reviste ilustrate. «Ca la dentist», 
observase el docil, ocupînd locul arătat. 

«Da, ca la dentist. Şi te rog să fii cuminte pînă ter- 
min eu. Pe urmă, stăm de vorbă.» 

Baia era adormitor de bună. Nora închise ochii, 
învinsă de căldura pe care o simţea pătrunzînd ca o 
dulce toropeală, prin tot corpul. Departe în adînc, 
se deschideau fine vase de sînge, pe care avea sen- 
zaţia că frigul le îngheţase. 

Nora avu un gînd de prietenie pentru acest corp 
al ei, cunoscut, familiar şi de treabă. I se părea că 
e o veche cunoştinţă regăsită şi îl mîngîia cu o sim- 
patie de camarad. Pe sîn mîna întîrzia, ca pe un 
obraz rotund. Ar fi vrut să doarmă... 

în odaia alăturată sc mişcase parcă un scaun din 
loc. 

— Ai vrut ceva? 

— Nu. Mă uitam la fotografia de pe birou. Cine e? 

— Eu. 

— în costumul ăsta? 

— Da, e un costum de schi. Eram la Predeal. îţi 
plac? 

Nu răspunse. Poate că nici nu auzise întrebarea, 
pe care ea o pusese neglijent, coborînd vocea. îl 
auzi întorcînd o filă: citea probabil. 

Nora se gîndi la el şi băgă de seamă cu surprin- 
dere că-l uitase. îl ştia în odaia alăturată, cufundat 
în fotoliul ei, dincolo de această uşă întredeschisă, 
dar îi era cu neputinţă să-şi aducă aminte cum arată 
la faţă. Trăsăturile fugeau nesigure, sub un surîs vag, 
ca o lumină difuză. 

îşi aminti în schimb cu precizie cravata pe care 
o purta, o cravată verde de lînă aspră, cu mărunte 
cusături oblice, paralele... 

«Frumoasă cravată, dar nu ştie să şi-o facă. Nodul 
prea strîmb. Am să-l învăţ eu cum se face un nod 
ca lumea.» 

De dincolo, soneria telefonului izbucni energică. 

— Ce să fac? întrebă din fotoliu tăcutul musafir. 

— Nimic. Lasă-l să sune. 


18 


Soneria insistă, mereu mai lung, mereu mai răstit. 
Nora surise cu oboseală. Un singur om putea să sune 
atîta. 

— Fii bun şi răspunde. 

El ridică receptorul, spuse «alo», şi apoi, după o 
pauză, îl puse la loc. 

—Ce s-a întîmplat? 

— Nu ştiu. Nu răspunde nimeni. E cineva care a 
închis telefonul fără un cuvînt. 

— Trebuie să fie Grig. 

— Grig? 

— Da, un prieten. Trebuie să fi fost mirat auzind 
o voce de bărbat, de aici. O fi crezut că a greşit nu- 
mărul. 

Presupunerea Norei era probabil justă, căci telefo- 
nul sună iar. 

— Nu te supăra. Răspunde-i, te rog. Spune-i că 
sînt în baie şi să mă cheme peste cinci minute. 

îşi opri respirația şi ascultă cu urechea aţintită 
spre odaia cealaltă, ca să prindă şi ea vocea din re- 
ceptor. O auzi într-adevăr vibrînd metalică, înde- 
părtată ca pe un minuscul disc de patefon. 

— Alo, 2.65.80? Sînteţi sigur? Nu e greşală? 

— Nu, domnule, nu e greşală. 

— Atunci, cine e la telefon? întrebă mica voce de 
metal. 

— Vă roagă domnişoara Nora... 

—Nu mă interesează ce mă roagă domnişoara 
Nora. Vreau să ştiu cine e la telefon. 

— Domnule, domnişoara Nora e în baie şi vă roagă... 

— Nu vreau să ştiu unde este domnişoara Nora. 
Vreau să ştiu cine eşti dumneata. 

Urmă o clipă de tăcere, apoi zgomotul scurt, re- 
tezat al receptorului ce cădea pe furcă, undeva de- 
parte, tăind legătura. 

— Şi acum?... o întrebă el pe Nora, cu un calm 
pe care ciudata convorbire părea că nu-l tulburase. 

— Nimic. Reia-ţi locul în fotoliu şi aşteaptă-mă. 
Viu îndată. 

Nora intră îmbrăcată într-un halat alb de baie, 
puţin prea larg pentru ea. 


Se îndreptă spre fotoliul lui, aprinse o mică lampă 
cu abajur de pe divanul din apropiere şi o întoarse 
spre el, luminîndu-i brusc faţa. 

—Ce s-a întîmplat? 

— Nimic. Vreau să te văd. închipuieşte-ţi că ui- 
tasem cum arăţi. Tot timpul, în baie, m-am căznit 
să-mi aduc aminte. 

îl privi atentă, cu seriozitate, iar el îi suportă calm 
privirea. 

— Ai terminat? 

— Da, deocamdată. Ai o figură nesigură. Greu de 
ținut minte. 

El ridică din umeri. Ea recunoscu gestul. 

— Nu-mi place ridicarea asta din umeri. 

El nu răspunse nimic, iar ea îl privi mai departe 
lung, urmărind desenul evaziv al acelei figuri, în 
care i se părea că desluşeşte un amestec de oboseală 
şi de copilărie. 

— Eşti un tip fumuriu. Parcă vii din ceaţă. 

Pe divan erau cele două sticluțe, cumpărate de la 
farmacie. Nora le luă şi se duse lîngă noptieră, să-şi 
panseze «rănile», cum spunea exagerat, ca să glu- 
mească. 

îşi dete la o parte halatul, cu o pudoare atentă, şi 
îşi dezveli piciorul drept, numai pînă la genunchi, 
atîta cît era nevoie, ca să se bandajeze. Nu era pro- 
priu-zis rănită. Mai mult zgîriată, dar destul de rău, 
căci chiar după baia fierbinte pe care o făcuse, sîn- 
gera încă uşor. 

El urmărea din fotoliu operaţia, aşteptînd parcă 
s-o audă țipînd cînd apăsa tamponul cu iod pe glezna 
însîngerată. Dar gesturile ei aveau ceva atent şi obiec- 
tiv de infirmieră aplecată asupra unui pacient străin. 
Părul negru îi cădea pe frunte, fără cochetărie. 

Cîtăva vreme, ea continuă să plimbe tamponul de 
vată, pe gleznă şi apoi pe genunchi, cu totul absor- 
bită de ceea ce făcea. Pe urmă se întrerupse, ca şi 
cum şi-ar fi adus deodată aminte de un lucru uitat. 

— Te-a plictisit telefonul de adineauri? 

— Nu. 

— Cu atît mai bine. Eu... eu sînt obişnuită. 


20 


îşi reluă delicata ei operaţie, spălînd cu apă oxi- 
genată şi apoi cu tinctură de iod o mică zgîrietură 
pe care n-o descoperise pînă atunci. 

— Da, sînt obişnuită. Cu asta şi cu atîtea altele. 
Vezi, Grig... Dar ar trebui să-l cunoşti. 

— Nu vine astă-seară pe aici? 

— Trebuia... Dar acuma nu mai vine. Nici astă- 
seară, nici multe alte seri... 

— îmi pabe rău, crede-mă. 

— Mie nu. îţi jur că nu. 

— îl iubeşti? 

Nora simţi în întrebarea lui o inflexie ironică. Era 
convinsă că surîde, aşa cum surîdea pe stradă, în 
grupul acela de curioşi, el singur indiferent.- 

Ridică scurt capul, pentru ca să-l surprindă, şi fu 
mirată văzînd că se înşelase. Nu surîdea. 

— Nu, nu-l iubesc. Nu cred că-l iubesc. Vine pe 
aici... în odaia asta... Vine, pleacă, telefonează, se 
supără, se împacă... Aşa e el. Cred că pe dumneata 
te-ar amuza. 

— De ce? 

— Nu ştiu bine. Mi se pare că este exact contra- 
riul dumitale. 

— După ce se cunoaşte asta? 

— După multe. După voce. După cravată. 

Se ridică şi veni spre el. 

— Da, după cravată. El o poartă totdeauna corect. 
A dumitale e strîmbă. Nu ştii să ţi-o faci. Mă laşi pe 
mine? 

Se aşeză pe speteaza fotoliului şi îi desfăcu no- 
dul cravatei, cu degete uşoare, atente. El nu se îm- 
potrivi. Aştepta supus să termine. O aromă de la- 
vandă trecea prin halatul ei poros, aducînd o undă 
de căldură, în care se simţea parcă zvicnirea de- 
părtată a sîngelui, bătaia măruntă a pulsului. 

După ce sfirşi de înnodat cravata, Nora se depărta 
puțin de el şi îl privi, ca să vadă cum îi stă. 

— Nu, nu merge. E corectă, dar nu-ți stă bine. 
E prea corectă pentru dumneata. 


21 


Şi tot ea, cu aceeaşi grijă, se sili să strice nodul 
prea bine făcut al cravatei şi să-i redea aerul de ne- 
glijenţă dinainte. 


Era gata să plece. îşi pusese paltonul («Ce înalt 
e, Doamne, în palton!) şi se pregătea să-i spună 
bună seara. 

— într-adevăr, te duci? 

—E tîrziu. 

— Nici nu te-ai prezentat. Nici nu ştiu cum te 
cheamă. 

— E nevoie de hîrtiile mele de identitate? 

— Nu strică să le vedem. 

El căută cu seriozitate în buzunarul interior al 
hainei şi scoase de acolo \m carnet, pe care i-l întinse. 

Nora îl răsfoi un timp, ca şi cum ar fi vrut să veri- 
fice fotografia, semnalmentele, semnătura. Pe urmă, 
îl privi deodată surprinsă. 

— Esti născut la 18 decembrie? 

— Da. 

—La 18 decembrie? Eşti sigur? 

Fără să aştepte răspunsul lui, întoarse capul spre 
calendarul din perete. 

— Ştiai că e ziua dumitale astăzi?... Ştiai că împli- 
neşti... 

Se opri, deschise din nou carnetul de identitate 
pe care-l avea în mînă, citi anul naşterii lui... 

— Ştiai că împlineşti 30 de ani astăzi? Tocmai 
astăzi ? 

El nu părea surprins. Arăta mai mult amuzat de 
sincera ei stupoare. Ea insistă. 

— Spune, ştiai? 

Elridică din umeri, indiferenta lui ridicare din umeri. 

— Nu. 

Nora încercă să nu-l creadă. 

— Nu-i adevărat. Nu-i aşa că nu-i adevărat? E 
cineva care te aşteaptă astă-seară. O femeie, o iu- 
bită. E cineva care ştie... 

Se opri din vorbă. Era în tăcerea lui ceva împîn- 
zit, ceţos, din care avu deodată siguranţa că nu va 
putea smulge nici un răspuns. 


22 


fir 


El făcu un pas spre uşă. Nora îl apucă de braţ. 

— Nu pleca încă. 

Pe o etajeră cu cărţi, într-un vas de sticlă, erau 
trei garoafe cu cotoarele lungi. Luă o garoafă şi i-o 
întinse fără să surîdă, aproape cu gravitate. 

— De ziua dumitale. 

Apoi, cu un neaşteptat elan, se apropie şi mai mult 
de el. 

— Rămiîi aici. După cum vezi, e lumină, e cald. 
îl sunăm pe portar şi-l trimitem la băcănie. Vom 
face un dineu somptuos şi vom ciocni un pahar. Asta 
aduce noroc. 


— Crezi? întrebă el vag. 

— Sînt sigură. 

O sclipire copilăroasă îl lumină. 

— Primesc. Dar trebuie să mă laşi să cobor eu 
după tirguieli. 

—Nu se poate. 

— De ce? 

— Pentru că nu te mai întorci. 

— Ba da. 

„„„Şi nu mai avu timp să-i răspundă, pentru că 
deschisese deja uşa şi dispăruse vijelios pe scări. 

Norarămase în prag, să-i asculte paşii depărtîndu-se. 


Se uită neliniştită la ceasornicul de pe birou: au 
trecut 20 de minute. «Poate nu mai vine.» 

Era o tăcere imensă în întreg imobilul. De undeva, 
de la un etaj depărtat, venea un cîntec slab de patefon, 
sau de radio: 


« Noapte bună,  Mimy, 
Şi somn uşor. 

Noapte bună,  Mimy, 
Adormi uşor... » 


Nora se gîndi la această Mimy, care desigur dor- 
mea de mult, înduplecată de cîntec. 

Şi ea ar fi vrut să doarmă. îi părea rău că-şi dez- 
brăcase halatul acela moale, în care se simţea aşa 
de cald îmbrăţişată. în rochia aceasta de seară, avea 


23 


incomoda impresie că se află în vizită, în propria ei 
cameră. Dar voise să ia cu totul în serios «dineuly» 
pe care îl pregătea, şi se gîndise cu plăcere că, la 
întoarcere, el va găsi o femeie strălucitoare... «Stră- 
lucitoare.» îşi repetă cuvîntul în gînd şi zîmbi cu 
puţină oboseală. 

Un uruit surd se desprinse din tăcerea generală 
a clădirii. Se urca cineva cu ascensorul. 

Obişnuită cu secretele cele mai intime ale clă- 
dirii, urechea Norei urmărea sunetul cum ar fi ur- 
mărit ridicarea mercurului într-un fel de termome- 
tru imens. 

Etajul I, etajul II... 

Pe măsură ce se apropia, uruitul ascensorului 
vibra ca o coardă joasă de pian, prelungită de apă- 
sarea pedalei. Se va opri la al treilea?... Nu, a tre- 
cut mai departe. 

La fiecare etaj era o smucitură scurtă, ca o bătaie 
mai tare de puls. 

Nora închise ochii. Simţea în propria ei ființă ri- 
dicarea aceasta, ca şi cum o secretă curea de transmi- 
siune ar fi dus-o mai departe pînă în sîngele şi nervii ei. 

Patru... cinci... S-a oprit? 

Părea că în tăcerea de pînă atunci se deschide o 
nouă zonă de tăcere, mai adîncă. 

S-a oprit? 

Da. S-a oprit. "Grilajul interior, de lemn, e dat la 
o parte cu un zgomot dințat de oblon, uşa se des- 
chide şi se închide mecanic, uruitul de coardă al 
ascensorului se depărtează, descreşte... 

«Inutil să-l aştept. Nu mai vine.» 

Nora se ridică din fotoliu şi se apropie de oglindă, 
privindu-se lung. 

«Ce comică eşti, scumpa mea fată, ce comică eşti!» 
îşi spuse cu glas tare. 

îi era milă de rochia ei neagră, de braţele goale, 
de cele două garoafe, pe care le vedea prin oglindă 
clătinîndu-se în vasul de sticlă, prea grele pe tul- 
pina lor,subţire, ca şi cum şi ele ar fi fost obosite de 
aşteptare... 


24 


Ridică receptorul telefonului şi îl păstră cîtăva 
vreme în mînă, fără nici un gînd. Pe urmă îl puse 
la loc, neştiind de ce îl ridicase. 

— Nu, nu, nu mai vine. 

Se rezemase de perete şi îşi privea acum odaia, 
întîrziind asupra fiecărui lucru în parte, mirată că 
acele lucruri îi sînt în acelaşi timp aşa de cunoscute 
şi aşa de străine. 

Pe birou zări» carnetul lui de identitate. îl luă în 
mînă şi abia acum băgă de seamă că e un paşaport. 
Nu cunoştea paşapoartele acestea noi, cu scoarţe 
lungi. îl deschise. 

«Talia, mijlocie. Părul, castaniu. Sprîncenele, cas- 
tanii. Ochii, verzi. Nasul, regulat. Gura, regulată. 
Barba, rade...» 

Ultimul cuvînt o făcu să tresară. în sala de baie, 
pe mica etajeră metalică de deasupra chiuvetei, era 
serviciul de ras al lui Grig. «Trebuie să-l ascund», 
îşi spuse, gîndindu-se că celălalt, la întoarcere, ar 
putea să intre în baie şi să găsească acolo un obiect 
atît de indiscret. Dar se răzgîndi după primul pas... 
La ce bun să-l mai ascundă, de vreme ce el tot nu 
se mai întoarce... 

Reciti din nou  «semnalmentele» de pe foaia de 
paşaport. Ar fi vrut să regăsească în fiecare cuvînt 
o trăsătură din acel obraz nesigur, ce se pierdea 
acum din nou în ceața din care numai o clipă se des- 
prinsese. 

Părul, castaniu... Gura, regulată... Ce funcţionar 
plictisit ridicase un moment ochelarii dintre hîrtii 
şi îl privise, într-o doară, pentru ca pe urmă să-i 
scrie la rubrica respectivă culoarea ochilor, linia 
frunţii, conturul buzelor?... Ea îl avusese aici, în 
odaia ei, în plină lumină, în plină bătaie a lămpii, 
şi totuşi n-ar fi ştiut să spună nimic sigur despre 
figura lui cu linii nedecise. 

«Gura, regulată»... Nora închise ochii şi se sili 
să-şi amintească acea gură, despre care paşaportul 
spunea cu indiferență că e regulată, ca şi cum n-ar 
fi fost o infinitate de linii posibile sub acest singur 
cuvînt. Ar fi vrut să-şi poată plimba arătătorul pe 


25 


buzele lui şi să surprindă în cea mai uşoară des- 
chidere a lor acel surîs neterminat care arunca o 
lumină uşor ostenită pe întreaga figură. 

I se părea că este în carnetul pe care-l avea în 
mînă un mister de descifrat şi că sub toate acele for- 
mule, peceţi şi semnături era o viață care aşteaptă 
să fie întrebată. Se simţea singură, oribil de singură, 
în odaia cu toate luminile aprinse, ţinînd în mînă o 
fotografie, un nume, cîteva semnalmente, sub care 
ar fi fost fericită să audă o bătaie de inimă, un glas. 

Era ispitită să ducă acel carnet cu scoarţe albas- 
tre la ureche şi să asculte, ca într-un ghioc, şoaptele 
unei vieţi pe care nu o cunoaşte. 

Paginile «rezervate pentru vize» erau pline de 
felurite timbre şi ştampile. Nora citi pe ultima filă: 
«Vise sous le no. 1464 ă la Legation de Belgique de 
Bucarest pour permettre au Utulaire...»' 

Două ştampile mai mici, dreptunghiulare, arătau 
în josul paginii trecerea frontierei, la ducere şi la 
întoarcere. «Hergenrath 23 Juillet 1934. Contrtle des 
Passagers.» Şi apoi «Hergenrath 12 Aout». 

«Unde am fost eu între 23 iulie şi 12 august?» se 
întrebă Nora. Se revăzu pe plajă, la Agigea, în plin 
soare, treizeci de zile singură, în timp ce la Eforie, 
Grig juca ziua cărți la Cazinou şi dansa noaptea la bu- 
vetă... Uneori, cînd era marea liniştită, jazul se 
auzea pînă în cortul ei de la Agigea... în acelaşi 
timp, cineva trecea într-o noapte de iulie granița 
la Hergenrath, poate spre Bruxelles, poate spre un 
mic oraş de provincie, poate singur, poate cu o fe- 
meie, cineva care cinci luni mai tîrziu avea s-o ri- 
dice din zăpadă, pe o stradă din Bucureşti, şi s-o 
privească în ochi cu o indiferentă ridicare din umeri... 

Ar fi vrut să poată retrăi acele zile, 23 iulie — 12 
august, dar nu în cortul de la Agigea, ci undeva ne- 
văzută, în umbra acestui necunoscut. Ar fi vrut să 
poată şti ce s-a întîmplat în acele 19 zile şi să vadă 


1 Vizat cu nr. 1464 la Legația Belgiei din Bucureşti, pentru a i se 
permite titularului... (fr.). 

* Hergenrath, 23 iulie 1934. Controlul călătorilor (fr.). 

3 Hergenrath, 12 august (fr.). 


mica gară de frontieră în noapte, chipul vameşului, 
ştampila imprimînd cu tuş roşu pe hîrtie o zi ce nu 
se va mai întoarce... «Hergenrath, 23 Juillet.» Cu- 
vîntul avea ceva misterios, indescifrabil pentru Nora. 

Se cufundă în fotoliu, descurajată. 

Ar fi trebuit să se dezbrace, să se culce, să doarmă. 
Dar simțea că nu ar avea putere să se ridice în picioare, 
să-şi scoată rochia, să-şi facă patul. Ar fi vrut să 
rămînă nemişcată şi să doarmă aşa cum era, ca într-o 
sală de aşteptare într-o gară. Gara de la Hergenrath... 

Soneria sună deodată puternic, gălăgios. în primul 
moment, Nora nu-şi dădu seama de ce se întîmplă. 
O lăsă să sune lung, ca şi cum ar fi vrut să umple 
întreaga odaie cu chemarea ei. Pe urmă se îndreptă 
spre uşă, silindu-se să nu facă nici o presupunere. 
Deschise fără emoție. în prag era el, încărcat cu pachete. 


Dopul zbură cu o detunătură puternică, şi şampa- 
nia se revărsă peste gîtul sticlei, în timp ce Nora 
privea în sus, ca şi cum ar fi urmărit traiectoria pro- 
iectilului. 

— Lovit! strigă el victorios. 

Sus, pe tavan, o pată albă, cît o monedă, indica 
punctul atins. 

— încă două lovituri ca asta, şi mîine mă dă pro- 
prietarul afară, pentru avarii grave, glumi Nora, 
nu fără îngrijorare totuşi. 

— Două lovituri zici? Nu, scumpa mea prietenă. 
O sută una. Da, o sută una lovituri de tun. Ca la 
Bobotează, ca la 24 Ianuarie. 

Şi punînd deoparte sticla deschisă, ca pe o armă 
descărcată, luă în mîini o nouă sticlă. De astă dată 
detunătura fu şi mai puternică decît cea dintii. Se 
priviră surprinşi unul pe altul, fără să mai surîdă. 
Ferestrele vibrau cu un sunet subţire. Pe etajeră, 
cele două garoafe se clătinau trezite din somn. De- 
tunătura părea că se răspîndeşte pînă departe prin 
toată clădirea adormită, de la etaj la etaj. 

— Lovit! 


27 


Pe tavan apăruse un nou semn alb, la o distanţă 
foarte mică de primul. 

— Sînt un trăgător formidabil! Ce siguranță! Ce 
precizie! 

Avea în privire o lumină, pe care Nora o vedea 
pentru prima oară aprinzîndu-se. Aproape că nu-l 
mai recunoştea pe omul tăcut care plecase cu ju- 
mătate oră înainte, din camera ei. Unde era tă- 
cerea lui grea, unde acel surîs de oboseală şi de indi- 
ferență? Vorbea acum cu o însufleţire nervoasă străină 
parcă de el. 

Şampania fierbea mărunt în pahare. Nora îl ridică 
pe al ei, cu oarecare gravitate. 

— Pentru aniversarea dumitale. Pentru cei trei- 
zeci de ani pe care îi împlineşti. 

Băgă de seamă că vocea îi tremură şi îi fu ruşine 
de această copilăroasă emoție. El răspunse cu de- 
gajare, glumind: 

— Pentru dumneata. Pentru tramvaiul 16. Pentru 
accidentul de astă-seară. 


La al cîtelea pahar era? Numărase pînă la al cin- 
cilea, dar de acolo mai departe pierduse socoteala. 

Era probabil tîrziu. Aparatul de radio (cine îl des- 
chisese? cînd îl deschisese?) intona slab imnul en- 
glez. «Se termină emisiunea de la Droitwitch.» 

Nora făcea eforturi să-şi ţină ochii mari, deschişi, 
dar lucrurile din cameră le vedea într-o pînză de 
fum. 

Sus, pe tavan, grupate mărunt în jurul aceluiaşi 
punct, loviturile marcate i se păreau acum fără nu- 
măr de multe. 

în fața ei, cînd foarte aproape, cînd nemăsurat 
de departe, ca şi cum l-ar fi privit prin lentilele în- 
toarse ale unui ochean, era el. Vorbea, dar Nora, 
deşi auzea distinct fiecare cuvînjt, nu înțelegea ni- 
mic din ce spune. Mereu glasul acesta surd, stins, 
cu subite străpungeri de lumină, care se pierd apoi în 
aceeaşi indiferență... 


28 


„Lovit! Ce curios sună strigătul acesta scurt, de 
triumf, în' vorbirea lui  leneşă. Lovit! Lovit ce? 
Lovit unde? Lovit în inimă, da, da, am spus în inimă. 

Nora îşi luă capul în mîini. Ar fi vrut să oprească 
şirul dezordonat de gînduri, care o străbăteau, ar fi 
vrut să oprească bătaia tîmplelor. 

«Dragă fată, să fim rezonabili, să nu ne pierdem 
capul. Domnul ăsta... cum îl cheamă?... vezi? ai şi 
uitat cum îl cheamă... în sfîrşit, cum l-o fi chemînd, 
are să plece. E "tîrziu şi are să plece... Afară dacă... 
afară dacă vrei să rămînă. Vrei să rămînă? Spune, mie 
poţi să mi-o spui... ne cunoaştem doar de atîta vreme... 
vrei să rămînă?» 

El se ridicase probabil de la locul lui şi venise 
lîngă ea. îi simţea răsuflarea în spate, foarte aproape. 
Nora se ridică brusc. 

— Aşteaptă-mă. Mă întorc îndată. 

Intră în odaia de baie, fără să facă lumină, de teamă 
să nu-şi surprindă în oglindă figura descompusă de 
nesomn şi de vin, privirea tulbure, pe care şi-o cu- 
noştea de mult, din rarele ei nopţi albe. Deschise 
robinetul şi lăsă să curgă apă rece pe obraji, pe ochi. 
Pe urmă abia, îndrăzni să aprindă lumina: îşi regăsi 
cu încredere privirea ei cuminte, de zi.. Se privi un 
timp, întrebîndu-se ce trebuie să facă. Ar fi atît de 
simplu să se întoarcă în cameră, să-i spună că e tîrziu, 
că e obosită şi că-l roagă să plece! Dacă ar fi avut 
curajul să-i spună acelaşi lucru, pe vremuri, într-o 
noapte ca asta, lui Grig... Serviciul ăsta de ras n-ar 
mai fi aici — şi cîte lucruri, cîte ar fi altfel de 
cum sînt! 

îşi desprinse rochia cu mişcări încete, întîrziate, 
neştiind dacă pînă la urmă nu o va încheia la loc. 
Rămase goală, cu picioarele desculţe pe ciment, şi 
răceala pietrei răspunse în toată ființa ei, cu ceva 
mîngiietor, calmant. între pereţii albi de faianţă, 
strălucitori sub bătaia lămpii, corpul ei era palid, 
trist. Se privi cu o clătinare din cap: «Săraca mea 
Nora, ce singură eşti!» Un val de tandreţe o cuprinse 
pentru singurătatea ei şi un gust confuz de lacrimi 
neplînse. 


29 


La ce bun să se împotrivească? Va trece dincolo, va 
stinge lumina, se va culca şi-l va aştepta să se dez- 
brace, îl va săruta, ea cea dintîi, pe buze şi va sur- 
prinde acolo surîsul lui amar. Poate că şi el, da, poate 
că şi el are unele lucruri pe care vrea să le uite... 

îşi îmbrăcă halatul alb şi se mai uită încă o dată 
în oglindă, căci nu voia să-şi evite privirea. 

în prag se opri, neînţelegînd ce se petrece. în 
odaie nu era nimeni. Privi lung fotoliul gol, ţigara, 
care ardea singură în scrumieră, paharele deşarte. 
Uşa din vestibul era întredeschisă. Se îndreptă în- 
tr-acolo, ieşi pe culoar şi ascultă un moment, fără curio- 
zitate. I se părea că aude de jos, de la primele etaje, 
paşi care coboară. 

Se întoarse în odaie şi din nou se uită cu un fel de 
atenţie stupidă la fiecare din lucruri, ca şi cum le-ar 
fi întrebat, ca şi cum ar fi aşteptat să-i răspundă. 

Deschise fereastra. Jos, în stradă, pe trotuarul celă- 
lalt, un domn în palton gri se îndepărta cu paşi mari, 
cu mîinile în buzunare. Nora îşi aminti numele citit 
pe paşaport. îl strigă fără să-si dea seama ce face. 

-Paul! Paul! 

Pe urmă rămase peste fereastra deschisă, cu braţele 
căzute. 


II 


Paul se auzi strigat, dar nu întoarse capul. Glasul 
cădea de sus, îngheţat, fără accent. Era pe toată 
strada o tăcere încremenită. Trebuia să fie foarte 
tîrziu. Pe tot bulevardul Dacia, o singură fereastră 
luminată: fereastra ei. O simţea în spate, între umeri, 
ca o privire. Nu se opri decît după ce trecu de colţ, 
cînd simţi că ochiul acela de lumină nu-l mai poate 
ajunge. 

Avea un sentiment de bruscă despovărare: «Liber 
şi singur». 

Ce departe era de odaia din care fugise! Băuse 
mult, vorbise enorm, voise cu tot dinadinsul să fie 
tînăr şi vesel, dar a fost de ajuns să rămînă cîteva 
clipe singur, pentru ca toată animația lui să se pră- 
buşească. Nu avea nici o curiozitate pentru corpul 
tinerei femei, care se dezbrăca în odaia de alături. 
Se ridicase de la locul lui, îşi luase în grabă paltonul 
şi pălăria, ieşise lăsînd deschisă uşa, de teamă să nu 
fie auzit, coboriîse treptele, sărindu-le cîte două, cîte 
trei. Liber şi singur... 


„„Se trezi umblînd de-a lungul trotuarului, drept 
la margine, cu paşi foarte mărunți, unul după altul. 
Gheata se imprima adînc în zăpadă, lăsîndu-şi ti- 
parul bine desenat. Cînd ajungea în dreptul unui 
nou felinar, se oprea pentru a privi înapoi: sub bătaia 


3t 


lămpii, urmele paşilor se aliniau pînă departe, dese- 
naţi parcă pe o nesfirşită pagină albă. Pe urmă, por- 
nea mai departe, cu acelaşi pas atent. 

Un taximetru trecu pe lîngă el, încetinindu-şi mer- 
sul şi invitîndu-l pe acest trecător întîrziat. Paul 
întîlni privirea şoferului, privire intrigată, poate 
puţin ironică, şi tresări de a fi fost surprins în stupi- 
dul său joc. Trecu drumul, spre celălalt trotuar, gră- 
bind pasul, ca şi cum şi-ar fi amintit deodată că are 
de făcut o cursă, pe care o uitase. 

Şi acum? 

Se jena să reînceapă jocul întrerupt, căci avea im- 
presia că nu şoferul, ci el însuşi se surprinsese adi- 
neauri. Mergea într-adins pe lîngă case, pe unde 
zăpada era bătătorită, şi paşii rămîneau fără urme. 

Trecea prin faţa unui gard lung de lemn, făcut din 
scînduri vopsite. «Sot ori făr'de?» Se decise pentru 
«soț» şi începu să numere. 

— Unu, doi, trei, patru... 

Se oprea uneori, căci erau unele scînduri crăpate în 
două şi n-ar fi vrut să numere aceeaşi scîndură de două 
ori. Nu-i plăcea să trişeze cu propriile lui superstiții. 

O lumină de faruri izbucni din spate, proiectîndu-i 
umbra departe, pe zăpadă. Era însă hotărît de astă 
dată să nu se mai lase intimidat şi să-şi continue cu 
orice preţ jocul pe care îl începuse. 

— Cincisprezece, şaisprezece... 

Maşina trecu în viteză pe lîngă el: «O maşină de 
casă sau un taxi ocupat», gîndi Paul, fără să-şi în- 
trerupă numărătoarea. 

— Douăzeci şi opt, douăzeci şi nouă, treizeci... 

Se opri în fața scîndurii lîngă care ajunsese, o măsură 
din creştet pînă jos, ca pe un om, şi murmură de cîteva 
ori: treizeci, treizeci. 

Treizeci de. ani! lată, e inutil să fugi de singurul 
gînd care te urmăreşte; e inutil să cauţi uitarea în 
mici jocuri imbecile. Pînă la urmă, va trebui să-l 
priveşti în față, să-l accepţi: treizeci de ani. 

Se rezemă cu spatele de gard şi închise ochii. Ar 
fi vrut să poată rămînea aşa, fără gînduri, fără amintiri, 
în această nesimţire binefăcătoare. Se vedea ca şi 


32 


cum s-ar fi privit de pe trotuarul celălalt, singur pe 
strada pustie, rezemat de o poartă străină în această 
noapte în care împlinea treizeci de ani, treizeci de 
ani cu care nu ştia ce să facă. 

Dar simţea ridicîndu-se de undeva, din fiinţa lui, 
ca o ceaţă uşoară, un îndepărtat gust de tristeţe, 
un vechi gust de cenuşă. Ştia bine ce amintiri prost 
închise, ce imagini inutil reprimate se ascundeau din- 
colo de această indiferenţă, pe care o simţea acum des- 
trămîndu-se.. Aşa cum la munte, în dimineţile de ceaţă, 
aştepţi să apară 'peisajul dispărut şi totuşi prezent, 
întrevedea dincolo de această melancolie imaginea 
iubitei, numele ei zadarnic alungat: Anna. 

Repetă numele de cîteva ori, cu glas tare, despăr- 
tind cele două silabe, cum ar fi desfăcut piesele unui 
mic mecanism pentru a-i surprinde resortul ascuns. 

De cîte zile nu o mai văzuse? Cineva răspunse pen- 
tru el: «23 de zile», şi Paul tresări îngrozit de preci- 
ziunea mecanică a răspunsului. Ultimele zile fuseseră 
destul de calme. Nu se gîndise la ea, lucrase în linişte, 
o credea uitată. Totuşi, s-ar fi spus că, în umbră, un 
nevăzut aparat sensibil îi cronometrase absența, 
înregistrînd parcă pe un ecran interior, gata să se lu- 
mineze la întîia cerere, clipă cu clipă, timpul trecut 
fără ea: 23 de zile, 8 ore, 26 de minute... 

Revăzu capul ei blond, ochii prea vii, mîinile 
vorbărețe — şi pe urmă acel surîs grav, care îi între- 
rupea uneori, pe neaşteptate, agitația, surîs prea greu 
pentru ochii ei mici ce se dilatau exagerat într-un 
efort de atenţie, ca şi cum ar fi făcut tăcere ca să 
asculte un alt glas, pe care vorbele ei de pînă atunci 
îl acoperiseră. 


„„.Trecu drumul spre Grădina Icoanei şi nu recu- 
noscu, în micul parc de iarnă, imaginea grădinii pe 
lîngă care trecuse de atîtea ori ziua. Totul era străin: 
aleile înzăpezite, copacii negri, goi în nemişcarea lor 
de lemn, băncile rare, lămpile electrice care ardeau 
inutil, ca şi cum cineva ar fi uitat să le stingă înainte 
de plecare. 


3 — M. Sebastian — Opere — II x 


Undeva, spre poarta din stingă, trebuia să mai fie 
banca pe care, într-o dimineaţă de octombrie 1932, 
îl aşteptase Ann, cu un bloc de desen în mînă, ve- 
nită să ia cîteva schiţe de copii, pentru un proiect 
de afişlla care lucra pe atunci. Nu avu curajul să 
caute acea bancă şi poate că nici n-ar fi găsit-o în 
grădina atît de schimbată acum. 

Se uită la ceas şi băgă de seamă că e totuşi mai 
puțin tîrziu decît îşi închipuise: două fără' zece. 

La ora aceasta, Ann era poate la barul din bulevar- 
dul Qasarab, ca de obicei. leşea mereu în ultima vreme, 
şi de ce tocmai astăzi ar fi rămas acasă? 

«Noaptea asta nu poate să treacă fără Ann», îşi 
spune Paul, şi gîndul că o poate întîlni, dacă vrea, 
îl înfioară. 

Vede barul din Basarab, pereţii lui cu reflexe meta- 
lice, luminile albastre, puntea circulară de dans, 
ca o insulă de lumină. La masa lor de totdeauna, 
într-un grup de prieteni, trebuie să fie Ann. Se îndreaptă 
spre ea şi îi spune, privind-o, drept în ochi: «Ann, 
împlinesc în noaptea asta treizeci de ani. Nici eu nu 
ştiam; mi-am adus aminte întîmplător adineauri şi 
am venit să ciocnim un pahar împreună. Ştii bine 
cît sînt de superstițios.» 

Ea îl priveşte surizînd. «Te aşteptam, Paul. Ştiam 
că ai să vii. Noaptea asta nu putea trece fără tine.» 

Totul este halucinant de viu: simte căldura cuvin- 
telor ei, aburul lor pe obraz. Totul e atît de prezent, 
atît de aproape: rochia ei neagră, mica broşa de argint 
pe sînul stîng, poşeta de mătase strălucind pe masă, 
paharul cu whisky, pe care ea l-a dat cu un gest ner- 
vos deoparte, ca şi cum ar fi vrut ca între ea şi el 
să nu fie nimic care să-i despartă. 

„„Se trezi tîrziu, cu o tresărire de alarmă. Cîtă 
vreme pierduse oare visînd? Nu îndrăzni să se uite 
la ceas. Privi în jur şi nu-şi dădu seama unde se afla. 
Nu mai era în Grădina Icoanei, strada îi era necunos- 
cută, casele — străine. Dincolo de aceste clădiri, pe 
care nu le cunoştea, o slabă aureolă albastră: luminile 
bulevardului Brătianu. Alergă într-acolo, silindu-se 
să nu se gîndescă la nimic. La primul colț de stradă, 


34 


găsi o stație de maşini. Şoferul era adormit, motorul 
îngheţat porni greu — şi ce departe, ce insuportabil 
de departe era barul din bulevardul Basarab! 


Sări din maşină, trîntind portiera, şi strigă în 
trecere portarului: «Plăteşte-i dumneata». 

«Lume multă?» o întrebă pe fata de la garderobă, 
în timp ce-şi dezbrăca paltonul, neîndrăznind să 
pună mai clar singura întrebare care îl interesa. 

Cineva îl -bătu pe umăr, şi el se întoarse cu o tre- 
sărire disproporţionată de spaimă. («Ar trebui să 
mă controlez», observă în gînd.) Era un coleg de barou, 
avocat la o societate petroliferă. 

— Bine că te găsesc, nene. Toată ziua te-am cău- 
tat cu telefonul. Ce facem mîine cu procesul nostru? 

— Ce proces? întrebă Paul absent, în timp ce peste 
umăr încerca să surprindă o deschidere a draperiilor 
din fund, spre interiorul barului. 

— Cum ce proces? Ştii că-mi placi? Procesul de 
la comerţ doi, cu «Steaua Romînăy». Nu ştii? 3.623 
pe 929. Vrei să te judeci mîine? Eu zic să-l arnînăm. 
N-are nici un haz acuma, înainte de Crăciun. După 
vacanţă oricînd, la dispoziţia dumitale. Ei! ce zici? 

Paul răspunse vag, căci nu ascultase şi nici nu ştia 
despre ce este vorba. 

— Lasă, om vedea mîine... Scuză-mă acum, sînt 
grăbit, caut pe cineva... 

— Pe cine cauţi, că nu e nimeni înăuntru? O plic- 
tiseală de moarte. Mai bine vino cu mine la Zissu. 

Paul se depărta de el, aproape fără să-l salute. «Ni- 
meni, nimeni.» Repeta cuvîntul automat, fără să-l 
înţeleagă. Dădu perdelele deoparte, cu un gest scurt. 
Departe, foarte departe parcă, în colţul opus al barului, 
la o distanţă care dintr-o dată i se păru enormă, de 
nestrăbătut, masa lor obişnuită era goală. 

Păşi într-acolo maşinal şi se sili să privească fix, 
mereu spre acelaşi punct, cu ochii deschişi mari, 
ca şi cum ar fi vrut să rețină imaginea pe retină şi 
să împiedice astfel să se transmită spre alți centri 
de durere oribila veste. 


3# 35 


Totul se petrecu fără accident. Căzu pe scaun frint, 
cu ceva de om uzat în această cădere, dar încă stăpîn 
pe mişcările lui. 

Pianistul îi trimise un salut do recunoaştere («N-aţi 
mai fost de mult pe Ia noi»), şi el răspunse cu o ridi- 
care de umăr, cu un gest vag, obosit, care răspundea 
la altceva, la cu totul altceva. 

Barul era luminat slab, ca vagoanele de dormit 
noaptea. Regăsea totdeauna aici o atmosferă de 
călătorie, de plecare, şi oraşul i se părea că se depăr- 
tează, se pierde. Schiţele de decorație le făcuse Ann, 
din prietenie pentru patron, fost pe vremuri maître 
(Thotel la Colonade. Cu ce entuziasm copilăros dese- 
nase ca fiecare detaliu, ce absorbită era de fiecare 
nouă descoperire! 

— Are să fie superb, dragul meu Paul. Superb, 
înţelegi? Şi uite aici (creionul ei se oprise pe hîrtie, 
indicînd un punct anumit), aici va fi masa noastră, 
a ta şi a mea. 

Ce farsă a memoriei îi reamintea cuvintele ei uitate, 
tocmai în acest moment, ca şi cum vîrful ei de creion 
ar fi indicat, cu luni înainte, locul exact în care într-o 
noapte viitoare, în noaptea aceasta, va avea să aştepte 
o umbră care nu mai vine? 

Şi dacă totuşi vine? 

Paul refuză această speranţă, pe care o ştia înşe- 
lătoare. Nu voia să primească noi aşteptări inutile. 
Gîndul stărui însă ispititor: «Şi totuşi nu e exclus 
să vie». 

Nu, exclus nu era, asta trebuia s-o recunoască şi 
el. De atîtea ori, spre dimineaţă, cînd luminile se 
stingeau, cînd jazul tăcea obosit, cînd instrumentele 
de metal intrau în îmbrăcămintea lor de pînză 
şi numai pianul continua să cînte pentru dansatoa- 
rele care se demachiau, pentru fetele de la garderobă 
sau pentru un client întîrziat, de atîtea ori, dînd deo- 
parte perdelele din fund, albă, trează, strălucitoare, 
cu pasul ei decis, cu surîsul ei de dimineaţă, intra 
Ann. 


36 


\< 


1^ 


jg 


Paul ridică scurt capul, strigat parcă de această 
arătare. Dar Ia capătul opus al sălii, perdelele erau 
nemişcate, şi cu faldurile lor grele, cu roşul lor 
de cupru vechi, despărțeau parcă o lume de altă 
lume. 

Nu-şi putea lua acum privirea de la acel punct 
prin care totuşi, dintr-un moment într-altul, putea 
să apară ea. Avea senzația că un punct de durere 
se deplasasă acolo, ca o altă inimă desprinsă din 
el şi trimisă înainte, în recunoaştere, ca să pîndească 
şi să aştepte. 

Uneori, perdelele se mişcau, o mînă apărea de din- 
colo, şi atunci Paul, ca şi cum n-ar mai fi putut su- 
porta un nou grad de tensiune, avea o scurtă sincopă 
a conştiinţei, care îi permitea să privească fără strigăt, 
cu un fel de stupoare resemnată, cum draperiile se 
deschideau într-adevăr, lăsînd să treacă o dansatoare, 


o fată de la garderobă sau o florăreasă. 

Şi mai greu de suportat era cînd mîna ce apăruse 
o clipă se retrăgea fără ca perdelele să se deschidă 
şi fără ca să se poată vedea cine anume era dincolo 
de ele, căci atunci nimeni nu l-ar fi putut convinge 
pe Paul că nu Ann se afla acolo, că nu ea venise pînă 
în pragul barului, pentru ca în ultimul moment (fi- 
indcă era prea tîrziu, sau nu era destulă lume) să 


se răzgîndească şi să plece. Ar fi vrut să alerge după 
ea, s-o ajungă exact în momentul în care ieşea şi 


să-i poată spune: rămîi! Dar se vedea Intorcîndu-se 
singur printre perechile de dansatori, printre mesele 
cu clienți intrigaţi deducerile şi întoarcerile lui şi 
nu se simţea în stare să suporte atîtea priviri indis- 
crete, atîtea semne cu subînţeles, atîtea şoapte... 

Un chelner stingea lămpile cu abajur pe mesele ră- 
mase goale. De la o masă vecină, pianistul, care 
discuta cu o dansatoare din local, se întoarse spre 
Paul. 37 

— Merge prost prăvălia. Semn rău. începe să facă 
economii la lumină. 


Bind 493 A Vo RUN BI, (Îi flans  025 AH (de 


Patronul se apropie de masa lui Paul şi îi ceru 
voie să ia loc lîngă el. Era ora confidenţelor, cînd în- 
tre personalul localului şi clienţii cunoscuţi se anga- 
jează conversații familiare. 

— Nu ştiu ce să mai fac, se vaită patronul. Cred 
că am să lichidez. Aşa nu mai merge. Trec nopți 
întregi cu un whisky şi două citronade. Şi nu că 
sînt superstiţios, dar de cînd duduia Ann nu mai vrea 
să dea pe la noi, merge din rău în mai rău. Nu ştiţi ce 
o fi avînd? de ce o fi supărată? Am vrut s-o întreb 
astă-noapte, dar... 

—A fost pe aici? 

— Da. Pe la unu. 

— Singură? 

— Cred că singură. Afară dacă n-o aştepta cineva 
în maşină. Nici n-a vrut să intre. «Nu rămîneţi, duduie 
Ann?» «Nu, căutam pe cineva.» Şi s-a dus. 

Paul îl priveşte pe omul din faţa lui fără să-l vadă, 
îl aude fără să priceapă ce spune. 

«Ann a fost aici şi m-a căutat.» Gîndul e de o 
simplitate care nu suferă răspuns. «A fost aici şi 
m-a căutat.» 

Nu, într-adevăr, ea nu putea lăsa să treacă noap- 
tea aceasta fără să-l întîlnească. L-a căutat acasă, 
i-a telefonat la birou, a venit pînă aici... Şi în timp 
ce ea alerga prin tot oraşul după el, ca să pună capăt 
acestei stupide despărţiri, în timp ce alerga să-i 
aducă în dar sărutul ei de întoarcere, sărutul ei de 
împăcare, el se lăsa tîrît în cel mai ridicul accident de 
stradă. 

Paul plăteşte paharul lui de whisky, pe care abia 
acum îşi dă seama că nici nu l-a băut, îl consolează 
pe patron («Lasă, că se îndreaptă, barurile astea 
sînt ca femeile: nu ştii nici de ce vin, nici de ce te 
lasă»), aruncă un salut pianistului şi trece printre 
mesele goale, ocolind puntea de dans, cu o lene, 
cu o întîrziere de gesturi ce stă foarte bine unui client 
de bar, în zori. Nimeni nu va citi, pe obrazul lui palid, 
neaşteptatul strigăt, nevăzuta lumină... 


3 


Se opri în fața telefonului şi privi cu emoție pilnia 
de ebonit, în care peste o clipă avea să vibreze glasul 
lui Ann, glasul ei trezit din somn, puţin tulbure la 
început, dar clarificat apoi de surpriză. 

Mîna îi tremura formînd pe discul aparatului numă- 
rul cunoscut, acel număr pe care şi-l interzisese sub 
jurămînt şi pe care îl făcea totuşi de sute de ori, 
maşinal, pe imaginare discuri, pe fereastră, pe birou, 
pe dosare. « 

Telefonul sună lung, de cîteva ori, fără răspuns. 
«Greşală probabil», gîndi Paul, şi nici nu era de mirare, 
în halul de nerăbdare în care se afla. 

Reluă operaţia de la început şi formă numărul 
cifră cu cifră, încet, rar, ca un începător, cu acea grijă 
atentă pe care o recomandă indicatoarele din cabinele 
telefonice. Soneria îşi repetă chemarea ei regulată 
şi, ca şi cum la capătul celălalt al firului s-ar fi aprins 
o lumină, Paul văzu cu ochii închişi aparatul de tele- 
fon aproape de patul lui Ann, lucrurile cunoscute din 
jur, micul elefant de argint, scrumiera de lemn ars 
(«tek de Guyanne», îşi aminti fără rost numele lem- 
nului), portretul din perete al lui Ingrid, fotoliul 
roşu, covorul, întreaga odaie în care soneria chema 
fără sens, fără răspuns. 

— E stricat? întrebă fata de la garderobă, care 
aştepta să-i dea paltonul, văzîndu-l că stă de atîta 
vreme cu receptorul în mînă, fără să vorbească. 

— Nu, nu e stricat. Nu e acasă, răspunse el, fără 
să ştie de ce, fără să ştie cui. 

încercă să ridice din umeri, dar nu izbuti. Nici cele 
mai vechi gesturi nu-l ajutau. 


Maşina cobora pe Calea Griviței, spre oraş. în 
dreptul Gării de Nord, Paul făcu semn şoferului să 
oprească. 

— Pleacă vreun tren la ora asta? 

Şoferul întoarse capul spre ciudatul său client. 

— De ce? 

— întreb dacă pleacă vreun tren. 

— La ora asta nu. Primul tren este la 5 şi 40. Per- 
sonalul de Timişoara. 


39 


Paul se vedea prăbuşit intr-un compartiment de 
clasa treia, legănat de zgomotul roţilor, ameţit, 
călătorind fără ţintă, o zi şi o noapte, şi încă o zi, 
şi încă o noapte, coborînd undeva la o gară fără nume, 
în plină cîmpie, murdar, negru de funingine, descom- 
pus de nesomn şi culcîndu-se pe pămîntul îngheţat, 
ca să doarmă şi să uite. 

Şoferul porni mai departe, fără să întrebe. Avea 
obişnuinţa călătorilor pe care îi găsea noaptea, sin- 
guri la un colț de stradă, cu aerul nedecis dacă să 
oprească un taxi, sau să-şi tragă un glonte în cap. 

Paul nici nu-şi dăduse seama că porniseră din nou 
şi, întorcînd capul, zări ca printr-o pînză de somn 
clădirea Teatrului Naţional, pe fereastra prin care 
privise o clipă înainte clădirea Gării de Nord. 

Maşina alerga mai departe pc strada Regală, dar 
cînd ajunse la bulevardul Brătianu, şoferul se opri 
şi el, neştiind încotro s-o mai ia. 

— Să vă duc acasă? 

— De ce acasă? 

— Ştiu eu? Poate vă aşteaptă cineva. 

Paul tresări. «Poate aşteaptă cineva.» Parcă a mai 
auzit în noaptea aceasta aceleaşi cuvinte. «E cineva 
care ştie, e cineva care aşteaptă.» 

Gîndul e absurd, şi Paul simte că într-adevăr nu 
mai are puterea de a-l primi. în resemnarea lui de 
cenuşă, nu mai e loc pentru această nouă aşteptare, 
pentru această nouă inutilă speranță. Ar vrea s-o 
oprească undeva dincolo de conştiinţă, în camera 
obscură a memoriei, dar fulgerător cuvîntul spus a 
developat o imagine mai vie, mai repede decît voinţa 
lui de a uita: «Sus, în camera lui, Ann îl aş- 
teaptă». 

îi e ruşine să creadă, şi totuşi nu poate altfel. 
I-a spus şoferului adresa, încet, în şoapte, cu jenă 
— şi totuşi cu ce nerăbdare! Maşina zboară pe bule- 
vardul pustiu, spre un miracol care devine cu fiecare 
secundă mai plauzibil, mai cald, mai convingător: 
Ann este la el acasă şi îl aşteaptă. 

De atîtea ori, da, de atîtea ori, deşi se despărţise 
de ea numai cu cîteva ore înainte, o găsise în patul 


40 


lui, dormind, într-una din pijamalele lui prea lungi 
pentru ea, în care se pierdea toată, ca un copil. De 
atîtea ori o găsise la biroul lui citind un roman, luat 
la întîmplare din cărțile lui, sau, cînd nu era nici 
un roman, o carte de drept comercial, o revistă de 
jurisprudenţă, în care părea cufundată cu toată se- 
riozitatea, îşi aminteşte, nu se poate opri să nu-şi 
amintească, acea uitată seară de noiembrie 1932, 
cînd, rămas* acasă să studieze dosarul unui proces 
pentru a doua zi, ea sunase noaptea la uşa lui şi apă- 
ruse în prag cu o valiză mică, în care avea o cămaşă 
de noapte, peria de dinţi, o pereche de ciorapi: 
«Am venit să dorm la tine. Pe strada mea se re- 
pară linia de tramvai şi e un scandal asurzitor. Te 
superi?» 


Se opri în fața casei, îl plăti pe şofer şi-l aşteptă 
să plece. îşi acorda cîteva ultime minute de spe- 
ranță. Nimic nu era încă decis, nimic nu era încă 
pierdut. Cîtă vreme rămînea acolo, în faţa porţii, 
destinul era oprit în loc. Era încă posibil ca Ann 
să fie sus. 

îşi ridică privirea spre fereastra lui de la etajul 
al treilea, ca şi cum ar fi vrut s-o întrebe, şi tresări: 
fereastra era luminată. 

Numără încă o dată etajele, numără încă o dată 
ferestrele — «a doua din dreapta» — şi se întrebă 
dacă nu se înşală, dacă nu visează. Rămase cu ochii 
fixaţi spre acel ochi de lumină, care-l aştepta la 
sfîrşitul acestei groaznice nopţi. 

«Aşadar, e adevărat. Aşadar, e aici.» 

Simţi o nesfîrşită oboseală, ca şi cum toată încor- 
darea de pînă atunci ar fi plesnit într-o singură clipă. 
Un moment îi trecu prin minte gîndul absurd de a 
pleca, de a rămînea singur. Ann era sus, şi acest lucru 
îi aducea o linişte neaşteptată, care închidea toate 
întrebările ca într-un somn. 

Se scutură din această renunțare şi porni nebu- 
neşte pe scări, cu o bruscă, disperată nevoie să o 


vadă, să o strîngă în brațe. Ann! Ann! Ann! Nu- 
mele alerga înaintea lui ca un strigăt. 

„Găsi uşa deschisă şi o împinse cu umărul. In ves- 
tibul, pe cuier, era un mantou de stofă pe care nu-l 
cunoştea. 


Se opri în pragul biroului şi cuprinse cu o sin- 
gură privire întreaga încăpere. La birou era o femeie 
tînără, cu o carte deschisă înaintea ei. «Nu e Ann», 
şopti el ameţit. 

Pe urmă abia o recunoscu pe Nora. 


Se priviră în tăcere cîteva clipe. 

— Ce cauţi dumneata aici? 

Nora se ridicase în picioare, înclinată spre el, 
gata parcă să-i vie în ajutor. 

Ca şi cum ar mai fi fost nevoie să observe ciudăţenia 
situaţiei, el repetă întrebarea: 

— Aici, la ora asta? 

Nu-i recunoscu vocea, prea guturală, prea apăsată. 
Nu recunoştea nimic din figura lui nesigură. 

«Cum s-a schimbat!» gîndi Nora. Unde-i era suri- 
sul care îl apăra aseară aşa de bine, ca o vizieră? 
Avea acum trăsăturile devastate. Prin ce dezastru 
trecuse, ce anume se întîmplase în cele cîteva ore de 
la despărţirea lor, pentru ca să ajungă în starea asta 
deplorabilă? 

li arătă cu mîna fotoliul de lîngă birou. 

— Nu vrei să şezi? 

— Ei, dar ştii că ai haz dumneata! izbucni Paul. 
Te găsesc la patru dimineaţa în casa mea — de ce? 
Ca să-mi oferi un scaun? 

Ea nu răspunse. Continua să-l privească cu aceeaşi 
privire mirată, căutînd să descifreze pe acest obraz 
devastat ce se întîmplase. Rămăsese cu mîna întinsă, 
în gestul neterminat cu care îi indicase scaunul. 

— Te rog să pleci, zise el, 


43 


Pe urmă trecu de partea cealaltă a biroului şi o 
apucă de braţ. 

— Te rog pleacă. Nu mă sili să fac lucruri de care 
mîine îmi va fi ruşine. Pleacă. Sînt obosit. Trebuie 
să rămîn singur. 

Dar pentru că ea tăcea mai departe şi îl privea 
mereu cu aceeaşi privire, care nu punea întrebări, 
el, cu o schimbare de ton, cu un efort de căldură, 
cu o voce care ar fi vrut să fie caldă şi nu izbutea 
decît să fie surdă, o rugă încet, înăbuşit: 

— Ştiu, îţi datorez o explicaţie. M-am purtat 
oribil cu dumneata. Ai avea dreptul să întrebi. Aş 
avea datoria să răspund. Dar nu acum. Te rog, nu 
acum. Mi-e imposibil să vorbesc. Ne vom întîlni 
altădată, oricînd, mîine dacă vrei, dar acum pleacă. 

Nora se desprinse de lîngă el. 

— Bine, plec. Dar nu imediat. îţi promit că peste 


cinci minute nu voi mai fi aici. Dar ascultă-mă aceste . 


cinci minute. Cu ochii pe ceas. 

Cu un gest loaial, îşi desprinse ceasul de la mînă 
şi îl puse pe birou, între amîndoi. Pe urmă, îşi ridică 
ochii asupra lui. 

— Mi-a fost frică să nu faci o prostie... De aceea 
am venit. 

El rămase cu privirea fixată pe micul ceas de pe 
birou, urmărind mişcarea secundarului pe cadran 
şi aşteptînd parcă să treacă cele cinci minute, ni- 
mic altceva. 

— Mi-a fost frică să nu te omori. 

— De ce? întrebă el, cu o uşoară tresărire şi totuşi 
fără să-şi ridice privirea. 

— Nu ştiu de ce. Privirea dumitale, care nu pri- 
veşte nimic. Surîsul dumitale pierdut. Ridicarea du- 
mitale din umeri. Şi pe urmă, fuga... fiindcă... ai 
fugit. Altă dată, cînd pleci dintr-o casă, nu uita să 
închizi cel puţin uşa după dumneata. Dacă ai şti 
ce frig s-a făcut în urma dumitale... 

Se opri o clipă. Spusese ultimele cuvinte cu vocea 
scăzută, ca şi cum ar fi vorbit cu ea singură. Dar 
reveni imediat la felul ei de vorbă, clar. 


4 


— La început, n-am înţeles ce se petrece. Te pri- 
veam de la fereastra mea cum te îndepărtai, şi totul 
mi se părea absurd, ca într-o glumă proastă. Cred 
că te-am strigat, dar nu-mi aduc aminte. Nu-mi 
aduc aminte nici cît am stat acolo, la fereastră. Mai 
ales aş vrea să crezi că nu eram jignită. Am treizeci 
şi doi de ani şi oarecare amintiri. E de ajuns ca o 
asemenea întîmplare să nu fie o catastrofă... Dar 
mi s-a părut? că e în plecarea dumitale un gest de 
rrîoarte. Am avut o prietenă care s-a sinucis acum 
patru ani. Avea surîsul dumitale. Asemenea lucruri 
sînt puţin ridicule înainte, dar sînt de nesuportat 
pe urmă... M-am decis să te caut, să te găsesc. îmi 
ziceam că nu te pot lăsa singur într-o noapte ca asta... 
Ţi-am găsit adresa în cartea de telefon, am venit 
pînă aici într-o suflare şi am găsit uşa încuiată. Eram 
hotărîtă să cobor în stradă şi să te aştept jos pînă te 
vei întoarce. Nu ştiu cum mi-a trecut prin minte să 
caut sub preş: acolo pun eu cheia dimineaţa cînd plec, 
ca s-o găsească femeia de serviciu, care vine să facă 
curat. Cel puţin într-asta ne asemănăm: cheia dumitale 
era acolo. Am deschis, am intrat, am aşteptat. Eram 
decisă să aştept oricît. 

Se opri din nou din vorbă şi se uită la ceas. 

— Mai am două minute. Prea puţin pentru cît 
mi-a mai rămas. Totuşi, vreau să-ți mai spun un 
singur lucru. Să ştii că dacă am venit, dacă am făcut 
nebunia să vin, n-a fost numai pentru dumneata. A 
fost puţin şi pentru mine. 

Părea că mai are de spus ceva, se opri, ezită, dar 
pe urmă, cu un gest hotărît, îşi luă ceasul de pe 
masă şi-l puse la loc pe mîna stingă. 

— Asta e tot. Şi acum, te las. 

Se apropie de el, ca să-i întindă mîna, dar în acea 
clipă zări la butoniera hainei lui floarea de aseară, 
biată floare ofilită, îngheţată. O scoase cu mare 
grijă, cu nesfârşite precauţii, de teamă să nu-i rupă 
cotorul prea lung, şi căută din ochi un vas de flori, 
dar nu era decît unul singur, prea larg pentru o 
singură floare. «Mai bine un pahar», zise ea şi trecu 
în sala de baie, ca să găsească apă, dar apa rece era 


45 


prea îngheţată, iar robinetul de apă caldă nu func- 
ționa. («Ce dezordine în casa asta! Cum se cunoaşte 
că trăieşte singur!») Deschise o uşă ce da într-un 
oficiu şi găsi acolo o sticlă cu apă de casă. Se întoarse 
în odaie, turnă apă, şi pe urmă, punînd floarea în 
pahar, îl depuse pe un mic taburet, lîngă patul lui, 
îngenunchind şi ţinînd cu grijă paharul între palme, 
ca şi cum ar fi vrut să transmită palidei flori căl- 
dura mîinilor ei. 

Apoi se ridică şi se îndreptă spre vestibul. 

în prag îl găsi pe Paul, cu braţele deschise larg, 
ca să-i baricadeze trecerea. Părea că vrea să-i spună 
ceva, dar era încurcat şi nu ştia cum. 

— îți mulțumesc că ai venit. Acuma... Dacă nu 
ar fi prea tîrziu... te-aş ruga să rămiîi. 

Ca şi cum acest «prea tîrziu» s-ar fi referit la oră, 
şi nu la cele întîmplate pînă atunci, ea se uită 
la ceas. 

— într-adevăr, e foarte tîrziu. Patru şi zece. To- 
tuşi, dacă vrei, am putea să aşteptăm împreună să 
se lumineze de zi. Nu mai e mult. 

Pe birou era un calendar. Ea rupse foaia zilei ce 
trecuse şi citi pe foaia zilei care venea: 19 decem- 
brie. Răsăritul soarelui 7.41. 

— Mai avem prin urmare 2 ore şi 39 de mi- 
nute. 

Rămăsese în mînă cu foaia ruptă a zilei ce se sfirşea 
şi i-o întinse surîzînd. 

— Vezi? A trecut. A fost greu, dar a trecut. 

Şi pe urmă, cu o neobişnuită gravitate: 

— Cred că nu mă vei uita niciodată. Voi fi tot- 
deauna femeia pe care ai întîlnit-o în noaptea în 
care împlineai treizeci de ani. 


Stau unul în faţa celuilalt, jumătate în întuneric. 
Au stins toate lămpile, afară de lampa cu abajur 
de pe birou. El este în fotoliu, unde l-a obligat ea, 
autoritară, să şadă; ea este în colţul de lîngă divan, 
unde şi-a îngrămădit cîteva perne. între ei, e masa 
de ceai cu ceşti albe, calde, ca nişte globuri slabe 
de lumină. 


46 


lii 


«E frig în casa asta», spusese Nora, şi în cîteva 
clipe apa clocotea, iar în toată casa era o aromă de 
ceai, de lămîie, de rom — toate găsite fără să-1 în- 
trebe pe el. Umbla printre lucrurile lui cu mîini 
uşoare, sigure, ca şi cum ar fi mers spre ele din instinct 
sau dintr-o veche obişnuință. 

Paul o ascultă vorbind, fără să fie prea atent la 
ce spune. Vorbeşte liniştit, rar, fără ridicări de voce, 
cu monotoniei Este un glas grav, exagerat de grav, 
fără mişcare, fără vioiciune, aproape inexpresiv. 

Ce odihnitor este s-o asculți! I se pare că o cunoaşte 
de mult. I se pare că nimic nu este între ei ascuns. 
Nici un mister. Nici o întrebare de pus. Nimic de 
aflat. 

îi ia mîna stingă în mîinile lui şi o întoarce cu 
palma spre lumină. 

— Ştii să citeşti în palmă? întreabă Nora. 

— Nu. Dar îmi place să privesc. 

Este o mînă simplă, cu cîteva linii curgînd regulat, 
ca fluviile pe o hartă. Paul o priveşte cîtva timp, 
şi pe urmă o închide, ca pe o carte citită. 

— Nu-mi spui şi mie ce ai aflat? 

— Nu e nimic de aflat. E mîna dumitale. îți sea- 
mănă. O mînă gravă. Calmă... şi totuşi... 

— Totuşi? 

—E un singur lucru care rămîne inexplicabil: 
faptul că ai venit. E o mică nebunie, pe care nu ştiu 
unde s-o citesc. 

Ea îşi deschise din nou mîna stîngă spre lumină. 

— Poate că tot aici. Uită-te bine: poate că este 
undeva o încrucişare de linii, care arată întîlnirea 
noastră. 

Spunea aceste cuvinte fără nici un surîs, fără nici 
un gest care să le atenueze neaşteptata lor gravitate. 

— Ce curios spui dumneata «întîlnirea noastră». 


E o aventură? 

— Ce? 

— Această întîlnire. 

— O aventură, nu. O întîmplare. E şi asta destul 
de mult. Mie nu mi se întîmplă niciodată nimic. 


47 


S-a terminat apa caldă. Nora se ridicase de la 
locul ei, făcîndu-i semn că-i interzice să se mişte. 

0 aude umblînd prin casă. Ce liniştitor e acest 
pas! O aude respirînd. Parcă ar fi de totdeauna aici. 

îi e recunoscător că se află în casa lui. Prezenţa 
ei opreşte gîndurile, ţine în loc amintirile. 

Şi ce mînă bună are, în care se poate odihni o frunte 
ostenită. 

îi vede umbra — cînd mare, cînd mică, după cum 
se apropie sau se depărtează de lampă — trecînd 
peste lucruri. în rochia de stofă pe care o poartă, 
trupul ei este apărat, ca sub o mantie. Numai une- 
ori, la o redresare a umerilor, se poate distinge linia 
sinilor, şoldul. 

S-a oprit în fața lui, cu ceainicul în mînă, aple- 
cată deasupra mesei, şi toarnă cu băgare de seamă 
apa fierbinte în ceşti. El se ridică în picioare şi o 
priveşte lung. Ea îi suportă privirea fără mirare.'Un 
miros de lavandă pluteşte slab între ei. 


Paul îşi puse gura pe buzele ei, care acceptau 
sărutul fără grabă, cu linişte. Mîna lui dreaptă era 
pe sînul stîng. îi simțea bătăile inimii rare, distincte. 

1 se părea că aceste bătăi răspund departe, în marea 
lui singurătate. 


IV 


Nora se trezi dimineaţa, mirată că nu-l găseşte 
pe Paul lîngă ea. Purtase în somn tot timpul greu- 
tatea trupului lui, un trup morocănos, primind fără 
gratitudine mîngîieri, pe care nu le înapoia. Simţea 
încă pe sînul stîng mîna lui dreaptă, grea, cu toate 
degetele deschise. Dacă ar fi dat deoparte cuver- 
tura, nu s-ar fi mirat să-i găsească urma imprimată 
pe sîn, ca un tatuaj. 

Din sala de baie se auzea apa curgînd în chiuvetă, 
îl strigă pe nume, dar nu primi nici un răspuns. 
«Să fi plecat?» Sări din pat, îmbrăcă în grabă un 
halat pe care îl găsi pe marginea patului, înfiorată 
de răceala țesutului («Ar trebui să poarte un halat 
mai gros acuma, în decembrie»), şi merse într-acolo. 

Nu era nimeni. Robinetul fusese uitat deschis. 
Pe placa de sticlă, sub oglindă, pensula de ras era 
plină de săpun. «Cum s-a grăbit să plece!» clătină 
ea din cap. 

Se întoarse în cameră şi zări pe birou o hîrtie, pe 
care erau scrise cîteva cuvinte, întîi cu creion roşu 
şi pe urmă cu creion albastru — probabil că în graba 
scrisului vîrful se rupsese. 

«Cînd pleci, cheia o pui afară, sub preş. La 11 
vine femeia să facă curat.» 

«Cînd pleci.» Era aşa de sigur că va pleca! Şi nici 
un cuvînt de revedere, nici unul de prietenie... 


49 


Se apropie de fereastră şi aruncă o privire spre 
stradă, dar tresări nemairecunoscînd priveliştea ei 
de fiecare dimineaţă, imaginea familiară a bulevar- 
dului Dacia, curtea maiorului de peste drum, farma- 
cia din colţ, staţia de taximetre, lucruri vechi care 
o întîmpinau în fiecare zi, la ridicarea oblonului, 
parcă pentru a-i spune, prin nemişcarea lor, că nimic 
nou nu s-a întîmplat de aseară în lume. 

Ca şi cum cineva ar fi schimbat în timpul nopţii 
lentilele acestui ochean, prin care arunca dimineaţa 
întîia privire asupra lumii, avea acum înaintea ei 
alte imagini, ce se substituiseră parcă, peste noapte, 
vechiului peisaj cunoscut. 

De unde răsărise, la distanţe cu care ochii ei nu 
erau obişnuiţi, această mică lume necunoscută: piața 
rotundă de jos, firmele albastre ale băcăniei din 
colţ, depoul de benzină, cu cele două pompe roşii, 
fixate la marginea trotuarului, ca două imense 'si- 
foane metalice, chioşcul de ziare, castanii cu ramurile 
subţiri, înghețate? 

Totul era ameţitor, şi din cauza strălucirii albe 
a zăpezii, dar mai ales prin noutate, prin surpriză. 

Rezemată de fereastră, Nora îşi dădea acum abia 
seama că ceva s-a schimbat într-adevăr în viaţa ei. 

Se gîndi că nu-l va găsi jos pe portarul cunoscut, 
care o saluta în fiecare dimineaţă, cînd pleca spre 
şcoală, şi nici cutia de scrisori, spre care arunca în 
trecere, din obişnuinţă, o privire fără curiozitate, 
căci nu aştepta niciodată scrisori şi nici nu avea de 
la cine. Se gîndi că nu va face drumul ei obişnuit, pe 
care îl străbătea zilnic cu paşi maşinali, pînă îa strada 
Donici, de unde lua tramvaiul 16, spre şcoală. 

Erau atîtea lucruri care începeau altfel în dimi- 
neaţa aceasta... 


Se uită la ceas. Dacă se grăbea, mai putea ajunge 
la liceu, pentru ora treia şi a patra, ora de franceză 
cu clasa a VIll-a şi a IV-a B. 

îşi aminti de pasajul din Bossuet, pe care îşi pro- 
pusese să-l dicteze fetelor dintr-a VIII-a înainte de 
a le da vacantă. 


50 


Dar nu se simţea în stare să plece în halul în care 
se afla. îi era cu neputinţă să iasă în stradă îmbrăcată 
în grabă, cu cordonul prost încheiat, rău pieptănată, 
mici detalii pe care altcineva nici nu le-ar fi băgat 
în seamă, dar care ei i-ar fi agravat sentimentul 
intim de dezordine. 

Singurul lucru pe care se silise să-l impună, ca 
profesoară, elevelor ei fusese o grijă meticuloasă, 
aproape maniacă, de îmbrăcăminte. Dintr-un fel de 
solidaritate feminină cu fetele pe care le privea de 
pe catedră, le obliga să aibe totdeauna şorțul căl- 
cat, gulerul alb. îşi spunea că vor avea ce inimă 
rănită să ascundă mai tîrziu sub o rochie bine făcută. 
Se temea de dezordinea morală, care începe de la 
un ciorap rupt, purtat cu indiferenţă. 

Astăzi mai mult decît altă dată, Nora simţea ne- 
voia să-şi controleze cu severitate ţinuta. 

Ridică receptorul şi formă numărul şcolii. Mai 
erau cîteva minute pînă la recreaţia de la ora zece, 
aşa încît nu risca să dea la telefon peste directoare, 
într-adevăr, îi răspunse secretara. Nora îi spuse că 
nu poate veni la şcoală (o migrenă, o rudă bolnavă...) 
şi o rugă să aibe grijă de clasele a IV-a B şi a VIII-a, 
ca să fie linişte. Secretara însă îi aminti că era marți, 
că a doua zi urma să se ia vacanţă de Crăciun, că nici 
nu era sigur dacă se va mai ţine curs şi că directoarea 
va fi furioasă de lipsa ei. O sfătuia ca cel puţin de 
la ultima oră să nu lipsească. 

— Da, poate că ai dreptate. Voi încerca să viu 
la ora a patra. Spune fetelor dintr-a VIlIl-a să fie 
liniştite. Voi trece îri ultima recreaţie pe la ele să 
le dau lecţia de vacanţă. 

închise telefonul şi rămase absentă lîngă el. Lipsea, 
de la începutul anului, pentru prima oară de la şcoală, 
şi acest lucru îi sporea senzaţia de nelinişte, nu atît 
din corectitudine, cît pentru că îi tulbura vechi obiş- 
nuinţe. 

Se uită la halatul străin pe care îl purta, albastru 
cu mici buline albe, cu mînecile prea lungi pentru 
ea, cu reverele răscroite, cu buzunarul mic deasupra 
sinului stîng. Vedea în acelaşi timp clasaa VIII-a,unde 


4* SI 


era aşteptată: fetele, în şorțuri negre, aşezîndu-şi cu 
gesturi mărunte cărțile, dicționarele, caietele liniate 
cu roşu pe margine, şi aruncînd priviri neliniştite spre 
uşa prin care aşteptau să intre dintr-un ' moment 
într-altul «Domnişoara de Franceză». 

I se părea Norei că ea însăşi aşteaptă cu teamă 
această apariţie şi că între tînăra profesoară, care ar 
fi trebuit să intre în acel moment în clasă, şi această 
Noră trezită în casa unui bărbat străin erau distanţe 
de netrecut. Ce ar fi putut să-i spună? Cum arfiputut 
să-i explice? 

Ieri, la această oră... 

Ieri, la această oră, era o tînără femeie liniştită, 
care se ducea în fiecare dimineaţă la liceu, dejuna în 
fiecare zi la o pensiune ieftină de pe strada Cîmpineanu 
(cu figuri de funcţionari indiferenți, pierduţi în citirea 
ziarelor de amiază...), avea după masă ore de franceză 
la un institut particular şi se întorcea acasă, aducînd 
în servieta ei. mîncarea de seară şi, uneori, un teanc 
de teze, pe care îi plăcea să le citească, fiindcă recu- 
noştea scrisul fiecărei eleve cu întorsăturile obişnuite 
de frază şi greşelile, mereu aceleaşi, de ortografie. 

Se simţea bine în casa din bulevardul Dacia, în 
acea cameră albă de la al şaselea etaj, mobilată cu 
lucruri alese de ea şi cumpărate cu răbdare din econo- 
mii eroice. E adevărat că mai erau şi banii trimişi 
de mama ei, măritată în a doua căsătorie la Cernăuţi, 
cu un bancher, de unde îi trimitea din timp în timp 
cărți poştale indiferente, iar de Paşti, de Crăciun, 
mici sume de bani, dar lucrurile pentru care Nora 
avea mai multă afecţiune erau cele cumpărate din 
leafa ei de profesoară, din ore suplimentare, din taxe 
de examen. li plăcea mai ales lampa cu abajur, sub 
care se refugia ca să citească seara, o lampă cu picior 
înalt, ca mu mic felinar de interior, care arunca un 
cerc alb de lumină şi lăsa tot restul casei într-o penum- 
bră protectoare. 

Numai joi seara se ducea uneori la Filarmonică, 
mai ales cînd venea un solist celebru sau cînd era în 
program mai mult Beethoven. Păstra din amintirile 
ei de fată de familie, care învățase pe vremuri să cînte 


52 


la pian, un respect speriat pentru marile simfonii: a 
treia, a cincea. Îşi cumpăra biletul din timp, aşteptînd 
dimineaţa la Feder deschiderea ghişeului, ca nu cumva 
să se termine biletele de stalul al treilea, singurele pe 
care cuteza să le cumpere, nu fără a se gîndi însă de 
două ori ce cheltuieli va trebui să suprime din bugetul 
săptămînii pentru ca să acopere banii de concert. 

Mai erau şi serile cînd venea Grig, din ce în ce mai 
rare în ultima vreme, fără ca totuşi ceea ce se numeşte 
o «ruptură» (c/uvînt care o speria pe Nora, ca toate 
cuvintele fără întoarcere) să fi intervenit între ei. 

îl aştepta fără nerăbdare, îl primea iară surpriză, 
uneori după lungi absenţe, după lungi despărțiri, 
dar erau între ei prea multe obişnuinţe comune şi un 
prea vechi acord senzual pentru ca revenirile lui neaş- 
teptate să nu-i facă plăcere. 

«Tu eşti o iubită conjugală; eşti predestinată să 
fii nevastă», glumea uneori Grig, ştiind că. nu riscă 
să fie luat în serios. Chestiunea fusese pentru totdea- 
una limpezită între ei, încă din primele timpuri ale 
legăturii lor, cînd el întrebînd-o, într-o zi, cu prudenţă 
şi destul de vag, dacă vrea să-i fie soție, Nora îi dăduse, 
privindu-l în faţă, singurul răspuns pe care îl aştepta, 
un simplu şi irevocabil «nu, niciodată». 

Dar dimineața cînd, plecînd la şcoală, îl lăsa dor- 
mind, era bucuroasă că, privindu-l încă o dată din 
prag, îşi putea spune: «Totuşi, nu sînt o fată bătrînă». 
Era singurul gînd care o speria într-o viaţă de singu- 
rătate. 

Altfel, zilele, serile, nopţile treceau neschimbate şi 
calme între aceste lucruri cunoscute. Numai uneori, 
privind pe fereastra ei de la al şaselea etaj, se trezea 
din senin lăcrimînd, şi atunci îşi ştergeagrăbită aceste 
neaşteptate lacrimi, certindu-se cum ar fi certat o 
elevă: «Ce-i asta, Nora? Nu ţi-e ruşine?» 

îşi spunea că într-o zi se va întîmpla ceva care să 
schimbe totul şi să o facă a începe o viață nouă, nu 
ştia bine ce: o scrisoare, o întîlnire, o veste, dar deocam- 
dată era bucuroasă să poată amina cît mai mult această 
schimbare şi să îndepărteze, într-un viitor cît mai 


53 


nesigur, aceste aşteptări, ea continuînd să rămînă 
/între vechile lucruri, de care se simţea apărată. 

O viaţă nouă! Cuvîntul avea ceva magic. 

Dar dacă pentru a ajunge la această viaţă nouă 
n-ar fi trebuit decît să spună un cuvînt sau să întindă 
e o mînă, poate că n-ar fi întins-o, poate că nu l-ar fi 


«Şi totuşi, iată-mă aici», îşi spuse Nora. Aici, în 
casa unui bărbat pe care nu-l cunoaşte. 

Pe un scaun sînt aruncate hainele lui de aseară, 
iar lîngă ele, într-o ordine exagerată, lucrurile ei, 
rochia, cordonul, pantofii. O cravată verde a căzut 
pe covor. Nora o recunoaşte. E singurul lucru pe care-l 
recunoaşte. încolo totul e străin, biroul, cărțile, tablou- 
rile, obiectele mici, aruncate într-o dezordine care 
respiră grabă şi indiferență. Nora le priveşte şi le 
întreabă pe toate. 

Ştie atît de puţine lucruri despre omul care plecînd 
după o noapte de iubire a lăsat în urma lui patruspre- 
zece cuvinte scrise "pe o bucată de hîrtie! Şi ea însăşi 
îşi dă seama că a rămas o necunoscută pentru el. Simte 
în fiinţa ei atîtea lucruri ce n-au fost spuse, atîtea 
rezistenţe care n-au cedat... 

Pe birou era o agendă de avocat, un carton cu numere 
de telefon şi o fotografie de fată tînără. Nora o privi 
cîtva timp. Era blondă şi purta un pulover negru, 
cu mîneci lungi şi cu o iniţială albă, sus, în stînga, 
ca un buzunar mic: un A oblic, de tipar. 


Paul încercase de multe ori să-şi amintească în ce 
împrejurări o cunoscuse pe Anna. Ar fi vrut să poată 
retrăi momentul exact în care cineva îi pusese față în 
faţă întrebîndu-i aşa cum se întreabă de obicei: «Cum, 
nu vă cunoaşteţi?» Dar memoria lui nu reţinuse acest 
moment şi poate că lucrurile nici nu se întîmplaseră 
aşa. Anna se pierdea în mulțimea acelor figuri ne- 
sigure, pe care le cunoşti «de pe stradă», «din tren», 
«de la Sinaia», formule vagi care acoperă cu ceaţalor 
prima strîngere de mînă, întîiul cuvînt schimbat. 

Mai tîrziu, aflase dintr-un cuvînt aruncat la întîm- 
plare că petrecuseră cîndva o vacanţă împreună, foarte 
aproape unul de altul, fără să se cunoască însă. 

— Acum şase ani, cînd eram la Satu-Lung... 

— Acum şase ani? Eşti sigură? 

—- Da. în 1926. în august. 

Paul revăzuse atunci, deodată, întreaga lui vacanţă 
de la Cernatu, cele patru săptămîni de singurătate 
petrecute în micul sat braşovean, colțul de stradă de 
unde începea, fără tranziţie, Satu-Lung şi pe unde 
trecea, ca printr-un punct de frontieră, linia nevăzută 
dintre comune. 

Revedea grupul de tinere fete şi băieţi, ce coborau 
dimineața dinspre Satu-Lung, dezordonaţi, gălăgi- 
oşi, puţin provocatori, cu sentimentul că se află într-un 
oraş străin, în care nimeni nu-i cunoaşte şi nimic nu-i 
compromite: mîncau covrigi în plină stradă, se strigau 


55 


pe riume în gura mare, se fugăreau de la un trotuar la 
altul, aruncau cu pietre în copacii de la marginea 
drumului — acei încîntători meri de la Cernatu, cu 
trunchiul văruit pînă la jumătate şi cu fructe verzi, 
lucioase. 

Trecerea lor pe «promenadă», un pod de lemn pardo- 
sind unul din trotuare, provoca în fiecare zi aceeaşi 
rumoare. Săsoaice scandalizate îşi făceau apariţia la 
ferestre, copiii se opreau intimidaţi în fața porţilor, 
domnişoarele de familie bună «din localitate», care 
citeau sau lucrau pe bănci, abia îndrăzneau să ridice 
capul spre această bandă de nebuni, fetele desculţe, 
ciufulite, băieţii fără haină, fără cravată... 

Ostilitățile erau deschise între populaţia civilă 
din Cernatu şi grupul din Satu-Lung în aşa măsură 
încît Paul, seara, cînd ieşea la plimbare, dacă o lua 
la stînga, pe lîngă primărie, avea sentimentul de a 
păşi într-o zonă de luptă, pe un teritoriu duşman. 

Era de obicei ora de tenis a grupului. Terenul lor 
de tenis ajunsese celebru în întreaga regiune pînă la 
Dîrste, pînă la Noua. Parii albi, dreptunghiurile de 
var, trase pe pămînt, plasa bine întinsă la mijloc, 
gardul de sîrmă ce înconjura întreg terenul, totul fusese 
făcut de ei, cu lucruri în parte aduse de la Braşov şi 
în parte inventate pe loc, spre secreta vanitate aSatu- 
lui-Lung şi spre pizma mocnită a oamenilor din Cer- 
natu. 

Lui Paul îi plăcea să se oprească acolo, în fața gar- 
dului de sîrmă, şi să privească agitația rachetelor, 
bătaia regulată a mingii, rochiile albe ale jucătoarelor. 

într-o seară, o minge aruncată prea înalt trecuse 
peste gard şi se oprise lîngă el. O ridicase ca să o dea 
tinerei jucătoare care venise s-o caute. 

— Poate că erai tu, Ann? 

— Foarte posibil, dragul meu. Dintre toţi, jucam 
cel mai mult. Jucam prost, abia atunci învăţasem, 
dar mult. 

Gîndul că o zărise cu atîţia ani în urmă, înainte de 
a o iubi, înainte măcar de a şti cine este, gîndul că 
fusese odată un moment în care se priviseră în ochi, 
în care îşi vorbiseră poate, el pentru a-i întinde mingea 


56 


pierdută, ea pentru a-i mulțumi, gîndul acesta 11 
înfiora. De la alba jucătoare înclinată un moment 
spre el cu racheta în mînă, într-o seară de august 1926, 
ce distanțe fuseseră de străbătut pînă la aceasta cunos- 
cută, dureroasă Ann! 


Vedea încă trenul municipal, care făcea curse regu- 
late pînă la Satu-Lung, vagoanele galbene, locomo- 
tiva demodată, țipătul ei disproporționat în gările 
minuscule, trena de scîntei, noaptea, cînd se întîmpla 
să întîrzie la Braşov şi să se întoarcă acasă cu ultima 
cursă... 

într-o astfel de noapte, trenul fusese oprit înainte 
de Noua, de grupul din Satu-Lung, care îi barase dru- 
mul, aşezîndu-se pe şine şi fluturînd lanternele aprinse, 
hainele albe, eşarfele... Călătorii erau indignați, perso- 
nalul de serviciu, lovit în demnitatea lui («Un tren 
oprit ca o simplă căruță»), amenința cu procese-ver- 
bale şi amenzi, toată lumea vocifera, dar ei parcă nici 
nu auzeau şi poate că în realitate nici nu auzeau. 
Veneau de la Rîşnov, spunea unul din ei mai rezonabil, 
erau morți de oboseală şi nu puteau pierde ultima 
cursă. Năvăliseră în vagoane, fără să țină seama de 
scandalul provocat. 

Era tîrziu, călătorii erau somnoroşi, trenul se golea, 
lumea coborîse la Dîrste, la Turcheş, revolta se poto- 
lise... Dincolo de Turcheş nu se mai auzea decît tăcerea 
acelei nopţi de august, acoperită rar de ţipătul locomo- 
tivei. Atunci porniseră să cînte: era o romanţă la modă, 
pe care o cîntau lăutarii la Braşov, dar care acum, 
în acel ceas de noapte, în vocile lor tinere, căpăta o 
neaşteptată melancolie. 

Paul, aducîndu-şi aminte de acel moment, ar fi 
vrut, aşa cum un dirijor suspendă cu un singur gest 
toate instrumentele, lăsînd să se audă doar vioara 
solistului, ar fi vrut să poată suprima în memoria 
lui vocile celorlalţi, pentru a nu păstra decît, aşa cum 
trebuie să fi fost în acea noapte de august 1926, vocea 
lui Ann. 

«De ce nu te-am cunoscut atunci? spunea ca. De 
ce au trebuit să treacă atîţia ani pînă să te întîlnesc? 


57 


De ce n-a fost in seara aceea cineva care să-mi fi spus: 
Vezi domnul acela tînăr de lingă fereastră? Pe domnul 
acela ai să-l iubeşti într-o zi... 

Şi totuşi, ştiu eu dacă nu a fost mai bine aşa? 
Cred că nu m-ai fi iubit şi cred că aş fi fost destul de 
proastă ca să nu-mi placi. îmi plăceau bărbaţii care 
dansau bine, şi tu dansezi atît de prosti Nu ştii cît 
de mult m-am schimbat de atunci. Mă pieptănam prost, 
purtam rochii scurte, eram zăpăcită, eram nebună, 
eram...uite cum eram.» 


Şi luînd de pe masă un creion de cărbune, desenă 
pe o hîrtie de bloc o siluetă subţire de fată zăpăcită, cu 
picioarele în aer ca pentru o săritură, cu braţele des- 
chise, cu părul fluturînd în vînt. în cîteva clipe, blocul 
era plin de imagini, care repetau aceeaşi siluetă de 
fată nebună, ce părea că-şi transmite elanul“săriturii 
de la imagine la imagine. 

Din acest joc, ieşi în cîteva zile o întreagă serie de 
desene şi acuarele, din care o parte fuseseră expuse în 
aceeaşi toamnă la salonul de Alb şi Negru, iar celelalte 
aveau să ocupe mai tîrziu, în iarnă, un întreg perete 
din expoziţia ei personală, toate purtînd acelaşi titlu: 
august 1926. 

Paul asistă cu stupoare la naşterea acestor imagini, 
pe care cărbunele ei părea că le înviază, le desprinde 
din propria lui memorie. Nu lipsea nimic: nici prome- 
nada de la Cernatu, nici terenul de tenis, nici trenul 
municipal, cu vagoanele lui galbene, nici acele minus- 
cule gări pline de soare, în care aştepta cîte o săsoaică 
tînără, cu o pălărie imensă de pai galben în cap şi 
purtînd o poşetă mare, lată, orăşenească... 


Multă vreme nu ştiuse nimic precis despre ea, deşi 
o saluta pe stradă, ba de cîteva ori se şi întîmplase să 
schimbe cîteva cuvinte împreună. îl irita “doar numele 
ei mic, acel pretenţios' Ann, cînd Anna ar îi îost un 
nume atît de“ liniştit. 

încerca acum, cînd iubirea lui devenise o aşa de 
ascuţită suferinţă, să regăsească în amintire pe această 
Annă indiferenta şi pierdută din primele timpuri, să 
fixeze în mici fapte din trecut apariţia acelei tinere 


58 


femei, pe care de-abia o cunoştea şi care, pe atunci, 
nu-i putea face nici rău, nici bine. 

Erau în memoria lui anumite teritorii calme, anu- 
mite zone de indiferență, spre care revenea, cînd ima- 
ginea de astăzi a iubitei i se părea intolerabilă. Se 
căznea să reconstituie fiecare detaliu al acestor vechi 
întîmplări şi se reîntorcea spre ele cu îngrijorare, ca 
gpre nişte fotografii vechi, pe care i-ar fi fost frică să 
nu le găsească ^decolorate de timp. 

Retrăia cu uri sentiment de răzbunare anticipată 
ziua în care se întîlniseră la un cinematograf pe Bule- 
vard. El era la casa de bilete, cînd cineva îl bătuse pe 
umăr. Era, spre mirarealui, Anna, pe care nuocunoştea 
destul de bine pentru un gest atît de familiar. 

— Nu vrei să-mi cumperi şi mie un bilet? ca să nu 
mai stau la rînd. 

Intraseră împreună în sală, dar el refuzase, aproape 
nepoliticos, rugămintea ei de aveni cu ea în primele rîn- 
duri, unde obişnuia sa stea, din cauza uşoarei ei 
miopii. 

— lartă-mă, dar nu pot să stau prea aproape de ecran. 

Şi lăsînd-o să-şi continue drumul, se oprise pe la 
mijlocul sălii, bucuros că rămîne singur. 

Ce departe, ce odihnitoare, ce neverosimilă era această 
întîmplare, acum, cînd, în orice sală ar fi intrat, gîn- 
dul că şi ea ar putea să fie acolo, însoţită poate de alt- 
cineva, îl tortura silindu-l să stea mereu la pîndă pentru 
a recunoaşte în obscuritate, în lungile şiruri de spec- 
tatori, capul ei blond, sclipind un moment sub lanterna 
unui plasator şi pierzîndu-se pe urmă mai departe, 
in întunericul sălii... 

Revedea de asemeni depărtata zi d~ ianuarie în 
care se întîlniseră în tren, venind de la Sinaia. El citea 
o carte, cînd Ann îi bătuse în geamul compartimentului. 

— Ce surpriză! Mă credeam singură în tot trenul. 
Nu vii cu mine în vagonul-restaurant? Să luăm un 
ceai, să stăm de vorbă... 

Refuzase plictisit, dînd scuze vagi: prea multă lume 
în restaurant, preferă să rămînă în compartiment, are 
de citit... 

Pe vremea aceea nici nu ştia bine cum o cheamă. 


59 


Că este pictoriţă nu aflase decît mult mai tîrziu şi 
cu totul din întîmplare. 

Era la un salon oficial (unul din primele saloane 
oficiale, organizate la Şosea), unde venise cu un prie- 
ten, şi se opriseră în faţa unui grup de acuarele în care 
îl surprindea un albastru strigător, puţin metalic, de 
«creion chimic». Desenul era nesigur, nervos, încurcat 
în liniile lui capricioase, ca o scriere grăbită, dar cu 
neaşteptate preciziuni de detaliu, ca şi cum din cînd 
în cînd pensula s-ar fi oprit ca să pună un punct sau o 
virgulă într-o frază prea confuză. Aceste mici trăsă- 
turi atente păreau să fie semnele ortografice ale unei 
misterioase scrieri. 

Era un grup de «scene de stradă» — case, pomi, 
trăsuri — toate văzute de sus, şi ceea ce părea mai 
curios în ele era tocmai punctul de vedere ridicat de la 
care fuseseră privite. Albastrul tare de anilină le dădea 
un aer de dimineaţă, cu mult soare, cu multă lumină. 

— E amuzant şi neserios, spuse Paul. De altfel am 
impresia că sînt lucruri pe care le-am mai văzut. 

Se gîndea la anumite tablouri de Raoul Duffy, cîm- 
puri de curse, porturi pavoazate, imagini de aceeaşi 
dezordine  copilăroasă. 

Tocmai se pregăteau să treacă mai departe, cînd 
Anna, care era din întîmplare aproape de ei şi pe 
care o şi salutase în trecere, îl opri. 

— lartă-mă că sînt indiscretă, dar te-am auzit 
vorbind despre tablourile mele şi aş vrea să-mi spui 
tot ce gîndeşti. 

— Cum tablourile dumitale? Pictezi? 

— Nu ştiai? 

încercă să-şi ceară scuze pentru dubla gafă de 
a-i fi arătat că o cunoaşte atît de puţin, încît nici 
nu ştie că e pictoriţă, şi de a fi spus, cu gias tare, lu- 
cruri neplăcute despre lucrările ei. Ar fi vrut să re- 
tracteze, să se explice, dar ea nu-l lăsă să termine. 

— Te rog, nu continua. Mi-ai făcut o plăcere, şi 
acum vrei să mi-o strici. Eşti primul om pe care-l 
aud vorbind deschis despre lucrările mele. Aici toată 
lumea e drăguță cu mine şi toată lumea îmi face 
complimente. E mai comod pentru ei, dar nu e de 


60 


loc folositor pentru mine. Haide, spune-mi tot ce 
gîndeşti. Şi mai ales fii sever. Te rog să fii sever. 

Vorbea fără cochetărie, cu ceva loaial, serios în 
privire, ca o elevă care aşteaptă să i se arate pe caietul 
ei de clasă unde anume a greşit. 

Paul îi spuse încă o dată că el nu are nici o cădere 
să vorbească despre pictură, că de altfel tablourile 
ei îi plac, mai ales pentru acel albastru aşa de curajos 
şi pentru desenul ei spiritual, care are îndrăzneala să 
fie cu atîta nepăsare stîngaci. 

—E foarte frumos şi îți mulțumesc, dar simt că 
păstrezi o rezervă, pe care nu vrei să mi-o spui. De 
ce? Ţi-aş fi aşa de recunoscătoare! Haide, încearcă 
să fii sincer. 

El privi încă o dată, încurcat, acele tablouri, în- 
cercând să găsească un cuvînt just. 

— Ei bine, pentru că insişti, uite: am impresia 
că sînt prea volubile. 

Anna nu înțelese cuvîntul, căci, desigur, dintre 
toate obiecțiile posibile, numai la aceasta nu s-ar fi 
putut aştepta. 

— Nu-mi cere să-ți spun mai mult, se scuză Paul. 
Cred că n-aş putea. Am impresia că e ceva care gesti- 
culează în tablourile dumitale. Sînt prea expansive, 
prea vorbărețe, prea familiare de la prima vedere... 
Dar, la urma urmelor, e ăsta un cusur? 

Anna rămase o clipă pe gînduri. Pe urmă abia 
răspunse întrebării lui. 

— Cred că da, şi încă unul foarte grav. Ştiu eu 
dacă am să mă pot lecui vreodată? Sînt aşa de vorbă- 
reață, aşa de neserioasă... 

Abia atunci surise, nu fără puțină tristețe. 

Se întîlniră cîteva luni mai tîrziu, în primăvară, 
într-o dimineață de duminică, la Snagov, unde Paul 
venise pentru cîteva zile, invitat la vila unor prie- 
teni. Se oprise cu ei, în treacăt, la mica mănăstire 
de pe malul lacului şi o găsise acolo cu surprindere 
pe Ann, singură în biserica rece, cu un bloc de desen 

în mînă. 


6l 


— Nu te credeam atît de harnică. 


— Nici nu sînt. Am trecut cu totul întîmplător 
pe aici. Am venit la Snagov cu mai mulţi prieteni, 
dar i-am lăsat pe lac, la pescuit, şi eu m-am oprit 
un moment să revăd mănăstirea. Nu ştiu dacă o cu- 
noşti bine. Sînt unele lucruri fermecătoare. 

Se îndreptase spre ieşire, şi de acolo, din prag, 
întorcîndu-se cu faţa spre interior, îi arătă pe peretele 
din față, la intrarea în naos, o frescă de culori stinse, 
dar cu un grup de femei admirabil. Prima femeie 
din dreapta era întoarsă spre celelalte cu o mişcare 
graţioasă, ce imprima stofei o cădere în falduri mîn- 
giîietoare. 

— Dar nu asta e tot ce îmi place mai mult aici. 


Vino, te rog, cu mine, să-ţi arăt un lucru într-adevăr 
miraculos. 


11 luă de mînă şi-l duse după ea spre centrul bise- 
ricii, aproape de altar, de unde îi arătă, pe peretele 
advers, o altă frescă, o coborîre de pe cruce. 

— Sînt aici cîteva greşeli de perspectivă, care mă 
emoţionează. Şi uite, este în planul al doilea un 
bătrîn care-şi duce mîna la barbă, cu un gest — cum 
să-ţi spun eu? — cu un gest de fiecare zi, familiar... 
E un gest laic şi sînt atît de mirată că-l găsesc pe un 
perete de biserică! 

Vorbea cu însuflețire, cu aprindere, deşi în şoapte, 
căci între timp mica biserică se umpluse de vizitatori, 
dar străbătea prin cuvintele ei un accent de convin- 
gere, de emoție, pe care Paul nu i l-ar fi bănuit nici- 
odată pînă atunci. 

Se făcuse tîrziu, prietenii lui erau grăbiţi să meargă 
la masă şi, deşi i-ar fi făcut plăcere să mai stea de 
vorbă cu ea, îşi ceru scuze că trebuie să plece. 

— Mai rămiîi, insistă ea. Peste douăzeci de minute 
trebuie să vie barca să mă ia pe mine şi te conduc eu 
pînă la vilă. 

Fu silit să refuze, dar se despărțiră cu promisi- 


unea de a se revedea, promisiune politicoasă ca atîtea 
altele. 


62 


O revăzu totuşi, nu multă vreme după aceea. 

Paul ieşise de la tribunal, după o zi întreagă pier- 
dută într-o sală mică de şedinţă, la o audiere de mar- 
tori, într-un proces fără interes. 

Ca pe vremuri la şcoală, zilele cele mai atroce 
din tribunal erau cele de primăvară. îi făcea rău 
soarele tînăr care inunda străzile şi pe care el îl pri- 
vea ore întregi de la fereastra unei săli de şedinţă, 
îi făceau rău figurile şterse, livide, care se agitau pe 
culoare, oameni'uzați care dormitau acolo pe bănci, 
într-o lumină galbenă, prăfuită de arhivă. 

Se oprise pe stradă, buimăcit de soare, şi închise 
un moment ochii. Se simțea murdar, hainele i se 
păreau grele, gulerul — moale, cravata — strîmbă. 
Ar fi vrut să se scuture ca de funingine după un drum 
lung cu trenul. Ducea cu el un miros de arhivă, şi 
pe buze — un gust de hîrtii vechi, îngălbenite. 

O luase încet, cu paşi grei, prin dosul tribunalului. 
Se simțea bătrîn, şi toată lumea care trecea pe lîngă 
el i se părea tînără. Servieta atîrna greu, ca de 
plumb. Dacă nu s-ar fi jenat, ar fi lăsat-o un 
moment jos, cum lasă un hamal povara ca să se 
odihnească. 

Pe Sfinții Apostoli, dincolo de Apolodor, tresărise, 
zărind la cîțiva paşi de el un lucru cu totul neaşteptat: 
agățată băiețeşte de gratiile unei porți de fier, peste 
care treceau, înalte, cîteva crengi de liliac, o fată se 
lupta să rupă o creangă. 

Paul se opri locului, de teamă să nu o sperie, şi 
se ascunse după un felinar, de unde putea privi fără 
să fie văzut. 

Ar fi putut crede că e o şcolăriță dacă n-ar fi fost 
îmbrăcată cu o eleganță de doamnă. Purta un taior 
gri, o pălărie gri cu boruri albastre, pantofi de anti- 
lopă albastră. Pe parapetul de piatră al porții, o po- 

şetă din aceeaşi antilopă ca şi pantofii fusese probabil 
lăsată jos, pentru a-i permite să aibe mîinile libere. 

Paul o recunoscu fără greutate pe Ann, dar îi ve- 
nea greu să creadă că este ea. înălțată în vîrful pan- 
tofilor pe parapetul de piatră, cu o mînă agățată de 


8 


gratiile porţii, cu cealaltă se lupta să reţină creanga 
de liliac, prea înaltă. Foile taiorului se ridicau mai 
sus de genunchi, doi genunchi rotunzi, delicaţi, de 
adolescentă. 

Strada era goală, dar dintr-o clipă într-alta putea 
trece cineva, dacă nu chiar proprietarul prădat. 
Creanga cedă în sfîrşit, o creangă mare cu buchete 
dese, violete. Fata sări pe trotuar, fără grabă, fără 
emoție, se scutură uşor pe mîneci, îşi luă poşeta, 
privi în sus pe stradă, şi pe urmă, cu creanga de liliac 
în braţe, cu capul ei blond ascuns în flori—doar fruntea 
ridicată puţin deasupra lor—porni în sus, bravă, cu 
pasul ei mic, decis. 

Paul o privi cum se depărtează şi i se părea că ră- 
mîne în urma ei o trenă de lumină. Se simțea şi el 
mai tînăr, anotimpul, pe care îl uitase, era regăsit, 
mica nebunie a fetei aducea puţină inconştienţă, puţină 
lumina în toată acea zi. Ar fi vrut să fugă după ca, 
să-i mulțumească, să-i sărute mîna, dar o lăsă să treacă 
netulburată colțul şi să dispară. 

Totuşi, simţea nevoia să-i trimită un cuvînt de 
simpatie, primul de cînd o cunoştea. îşi aminti că 
prin apropiere, în Piaţa Senatului, era o florărie. 
Intră acolo şi cumpără tot liliacul, cît se găsea, spre 
stupoarea vînzătorului, care îl întreba, fără ironie 
desigur: 

— Dacă mai aveţi nevoie, vă mai putem aduce. 

în mai, era nespus de ieftin, şi cu cele cîteva sute de 
lei, pe care le avea la el, Paul cumpără o grădină 
întreagă, pe care i-o trimise lui Ann cu frunze cu tot 
şi cu cîteva cuvinte scrise în grabă, pe o carte de vizită. 

«Altă dată cînd vrei liliac, fii mai prudentă. Dacă 
ai nevoie de avocat (articolul 306 şi 308 codul 
penal: Acela care va lua într-ascuns un lucru al 
altuia săvîrşeşte un furt. Furtul se va pedepsi cu 
închisoare de la 15 zile pînă la 2 ani...) îţi stau la 
dispoziţie.» 


«Nu ştii ce ruşine mi-e de dumneata», îi spunea 
Ann a doua zi, priminduT la ea acasă. «Dacă aş fi 


ştiut că mă vezi, cred că aş fi îngheţat acolo, cu mîi- 


64 


nile pe poartă. Eşti un om de care mi-a fost totdeauna 
puțin frică. Nu ştiu de ce, nu mă întreba de ce...» 

Casa era plină de liliacul trimis în ajun. Cît nu 
încăpuse în vasele de flori, era pus în carafa de apa, 
în pahare, pe masă, pe etajere, la fereastră. 

— Am să-l păstrez mereu, aici. Cînd s-o vesteji, 
am să pun altul în loc. Şi poate că nici nu se ves- 
tejeşte. 

Purta o rochie simplă, bleumarin, cu guler alb, 
ceea ce îi dădea un aer de şcolăriţă. 

— Eşti într-adevăr aşa de tînără? 

— Eşti într-adevăr aşa de bătrîn? Mi-e frică de 
dumneata. Totdeauna mi-a fost frică de dumneata. 
Eşti atît de încruntat, atît de absent! Cînd mă saluți 
pe stradă—şi nici nu mă saluți totdeauna—am im- 
presia că nici nu mă vezi. 

Vorbea repede, temîndu-se, parcă, de tăcerea lui. 
îşi dusese mîinile la piept, şcolăreşte, ca să-şi re- 
prime gesturile, lucru care îi dădea, o dată mai mult, 
un aer de fată de şcoală. 

— Mi-e greu să cred că eşti aici. M-am gindit de 
atîtea ori că ai putea să vii, dar niciodată n-am în- 
drăznit să sper. Ştiu atîtea lucruri despre dumneata. 
Ştiu cărţile pe care le citeşti. Ştiu cu cine ai fost vara 
trecută la Balcic. Ştiu că joi seara ai fost la Filar- 
monică şi ai plecat în pauză... Nu vrei să fim prieteni? 
Nu vrei să încercăm? De cîte ori pictez ceva, mă întreb: 
lui i-ar plăcea? De cîte ori citesc o carte, mă întreb: 
el ce ar crede? Aş vrea să te văd mai des. Mi-e necaz 
pe gesturile mele prea vii, pe felul meu de vorbă, aşa 
de neserios. Aş vrea să crezi că sînt mai puţin zăpă- 
cită decît par, mai puţin superficială... îţi promit că 
voi fi o prietenă cuminte, care nu întreabă, care nu 
cicăleşte. Vino cînd vrei. Sau mai bine, pentru început, 
hai să fixăm o zi pe săptămînă în care să vii tot- 
deauna. O să încercăm cîtăva vreme. Dacă va merge— 
bine; dacă nu, renunțăm. 

în amintirea acelei zile, liliacul rămăsese singura 
lor floare. 


5 — M. Sebastian — Opere — H 65 


Mai tîrziu, în iarnă, Paul se oprise cu uimire, în- 
tr-o zi de ianuarie, în fața unei vitrine de florărie, 
în care zărise cîteva crengi albe de liliac. Nu ştiuse 
pînă atunci că se pot găsi în plină iarnă şi i se păreau, 
dincolo de geamul îngheţat, ireale. 

Le mîngiia totdeauna cu timiditate, temîndu-se, 
parcă, să nu se desfacă sub degetele lui. Liliacul alb 
de iarnă nu avea aroma violentă a celui de primăvară, 
ci un miros slab, stins, ca o răsuflare, ca un fum. 

Dacă se întîmpla să fie certaţi, era de ajuns să 
trimită sau să primească o creangă de liliac, pentru 
ca, fără cuvinte şi fără explicaţii, o despărţire de 
cîteva zile să ia dintr-o dată sfîrşit. Liliacul era pentru 
amîndoi o superstiție, care îi dezarma, care îi ajuta să 
se regăsească. 

Nu putea pe atunci bănui că va exista într-o zi 
o altă Ann, pentru care acele flori albe îşi vor fi 
pierdut întreg înţelesul, ca un obiect fără nume, 
fără amintiri. 


Primele zile ale iubirii lor le petrecuseră la Sibiu, 
oraş pe care nu-l cunoştea nici unul din ei. 

— Mi-e indiferent unde, dragul meu. Undeva unde 
să fiu singură cu tine, cîteva zile. Pe urmă, oricum 
ai să mă laşi. 

— De ce? 

—- Pentru că nu mă iubeşti. 

El nu răspunsese nici da, nici nu — şi de altfel ea 
părea că nici nu aşteaptă un răspuns. 

Sibiul îl aleseseră în ultimul moment, în gară, 
pentru că primul tren care pleca era spre Sibiu. 

Totul o încînta în oraşul transilvănean: străzile 
largi, vitrinele prăvăliilor, firmele nemţeşti, dia- 
lectul săsesc, masa la restaurant, lista cu feluri de 
mîncare pe care nu le cunoştea şi din care alegea 
la nimereală, închizînd ochii şi oprindu-şi degetul 
pe listă: «Să vedem ce o fi asta». 

Dimineaţa, cînd se trezea din somn, îi plăcea să 
privească de la fereastra hotelului copiii care treceau 


66 


spre şcoală cu ghiozdanele pe spate, săsoaicele opu- 
lente care se întorceau de la piață cu coşurile în mînă 
şi se opreau la un colţ de stradă, cîte trei-patru, 
vorbind cu aprindere, obloanele prăvăliilor, care se 
ridicau uruind... Totul i se părea onorabil şi sever. 

— Sîntem singurii oameni care se iubesc în ora- 
şul ăsta, spunea ea. 

Şi pe urmă, ca şi cum abia în acel moment şi-ar 
fi dat seama că e goală, alerga cu o tresărire de alarmă 
înapoi în pat; ca să se ascundă, ca să se acopere. Era 
albă, aşa de albă, încît, goală fiind, părul ei blond 
părea că se decolorează sub lumina trupului gol. 

Cînd cobora în holul acelui mic hotel de provincie, 
o intimidau privirile respectuos intrigate ale oame- 
nilor de serviciu şi ale funcționarilor, căci tinerețea 
ei aducea acolo o undă de mister, poate chiar de 
scandal. 

Era fericită de tot ce vedea. Se plimba toată ziua 
în acele delicioase tramvaie sibiene, de la «Oraşul 
de sus» la «Oraşul de jos», şi o amuzau chipiul taxa- 
torilor, ca al ofiţerilor austriaci în operetele vieneze, 
rochiile greoaie ale săsoaicelor, rochii de provincie, 
cu agrafe, cu flori, cu noduri. Dacă ar fi avut un bloc 
de hîrtie cu ea, ar fi desenat, căci găsea pretutindeni 
motive de desen. 

Cu un desen — cu unul singur— tot se întorsese de la 
Sibiu. Erau la o masă, pe trotuar, în faţa unui res- 
taurant, la ora prînzului, cînd tocmai ieşeau copiii 
de la şcoală. Trecea un grup de fetiţe prin faţa lor, 
şi Ann o oprise pe una din ele, întrebînd-o cum o 
cheamă. 

«Ingrid», răspunsese ea, puţin speriată, iar colegele 
ei adăugaseră cu mai mult curaj: «Ingrid Schreiber». 

Ingrid era blondă, avea cozi împletite pe spate, 
o şapcă albastră trasă băieţeşte pe frunte şi doi ochi 
oblici, care dădeau figurii ei de înger saxon o ciudată 
grație de mică tătăroaică dobrogeană. 

— Ingrid, ţi-a spus cineva cît eşti de frumoasă? 
Dă-mi o hîrtie şi un creion din ghiozdanul tău. Vreau 
să te desenez. 


67 


Ingrid era şi speriată, şi mîndră, iar Ann prinsese 
acolo într-o schiță grăbită acest aer de copil uimit, 
schiţă care la întoarcere avea să devină un portret 
în ulei, pus în camera lui Ann, deasupra patului, de 
unde ea avea să privească mai departe, cu aceeaşi pri- 
vire nedumerită, lucruri încă neînţelese. 


Unde era acum această Ann din primele timpuri 
ale iubirii lor? 

Era pe atunci gata oricînd şă-l primească sau să 
vie la el, să accepte o chemare sau un refuz, să-şi 
facă într-o clipă valizele cînd pe neaşteptate el venea 
s-o ia într-o călătorie de cîteva zile, sau, dimpotrivă, 
să şi le desfacă, atunci cînd tot pe neaşteptate, şi fără 
s-o întrebe, el renunţa la o plecare de mult plănuită şi 
care între timp devenise pentru ea o copilăroasă 
bucurie. 

— Tu nu întrebi niciodată nimic, Ann? 

— Pentru că nu aş avea, dragul meu, decît o sin- 
gură întrebare de pus — «de ce nu mă iubeşti?» — 
şi pe asta, vezi, nu vreau s-o pun. 

Cum dintr-o iubire, începută aşa de uşor (căci, 
blondă cum era, fără mistere şi fără secrete, Ann 
părea tipul predestinat alunei iubiri uşoare), avea să 
ajungă la această suferință era pentru el inexplicabil. 

Ultimul ei surîs, ultimul ei gest îi erau cunoscute 
— şi totuşi trebuia să vie o zi în care fiece surîs 
să fie o enigmă, fiece cuvînt — o taină; trebuia să 
vie un timp în care simplul fapt de ao zări să devină 
un lucru greu, de multe ori imposibil, un timp în care 
avea să cutreiere nopţi întregi din restaurant în res- 
taurant, din bar în bar, cu speranţa că o va găsi în 
sfîrşit şi o va vedea, fie numai o singură clipă. 

Cînd o regăsea totuşi pe vechea Ann, cînd se în- 
tîmpla să revină iubitoare spre el («Eşti un prost, şi 
eu tot numai pe tine te iubesc»), cînd o vedea agi- 
tîndu-se goală prin casă, aruncîndu-şi lucrurile şi 
nemaiştiind unde să le găsească, o oprea într-una 
din pozele ei comice, ciufulită, cu părul căzîndu-i 


68 


pe frunte, cu un ciorap pe braţ şi cu celălalt aruncat 
pe umeri ca o eşarfă şi ştiind prea bine că fata aceasta 
zăpăcită şi scumpă este totuşi pierdută şi că a doua zi 
va reîncepe aceeaşi suferință, o privea îndelung; 
«Lasă-mă, Ann, să văd cum arată o femeie fatală». 


Erau nenumărate lucruri pe care la început abia 
le vedea, cu un fel de nepăsare amuzată, dar pe 
care mai tîrziu — fără să ştie exact cînd şi de ce — înce- 
puse să'le observe cu o chinuitoare nelinişte. Il irita 
cît de multă lume cunoaşte Ann. 

Intrarea ei într-un restaurant era salutată de zeci 
de priviri, care se întorceau în acelaşi timp spre ea, 
cu ceva indiscret, insistent. 

— De unde cunoşti tu atîta lume? Cine 3 tipul care 
a trecut? 

Răspunsurile ei erau de obicei vagi, evazive. «Nu ştiu 
cine e. Vine pe la expoziţii.» Paul vedea totdeauna din- 
colo de această impreciziune mari enigme de dezlegat. 

Mai dureroase însă erau răspunsurile ei precise, 
spuse cu indiferenţă. 

«L-am cunoscut acum trei ani, în tren spre Buda- 
pesta.» 


Paul vedea vagonul de dormit, culoarul cu lumini 
albastre, Ann lîngă fereastră stînd de vorbă cu tovară- 
şul ei întîmplător de călătorie; o auzea parcă rîzînd 
(căci rîde, vai! atît de uşor...) cînd o zguduitură mai 
puternică o arunca în braţele lui. Vedea aşternutul 
alb al paturilor, prin uşile rămase deschise, culoarul 
pustiu, trecerea ei dintr-un compartiment într-altul, 
în plină noapte... îşi amintea cu cîtă uşurinţă îi 
cedase lui pe vremuri — şi îl scandaliza în amintire. 
Ar fi vrut să-i fi rezistat mai mult atunci, pentru ca 
acum să poată crede că pentru ea a se culca sau nu cu 
un bărbat nu era de loc un lucru fără importanţă“ 

în fiecare privire străină care se îndrepta spre 
Ann, în fiecare salut, i se părea că e o amintire, o 
chemare. Era furios că din politeţă trebuie şi el să 
răspundă acestor saluturi, semne ce treceau deasupra 
lui ca nişte telegrame cifrate, pe care le interceptezi 


69 


fără să le poţi citi, căci nimeni nu-l putea asigura 
că fiecare nou salut nu purta un mesaj, o aluzie sau 
o propunere: «ţi aminteşti?» sau «Te aştept». 


Vernisajele Annei aduceau în sălile de pictură o 
lume nouă: figuri de bar, figuri de curse, figuri 
de premieră, şi a doua zi în ziare, la rubrica mon- 
denă, se publicau fotografii şi nume de la «cel mai 
strălucit vernisaj al anului». 

Tablourile ei se vindeau prea bine, lucru pe care 
la început Paul nu-l remarcase, dar care mai tîrziu, 
cînd, fără să vrea, începuse să cunoască mai de aproape 
«bursa» tablourilor, i se păru neliniştitor. Cînd un 
tablou de Margareta Sterian sau de Cornelia Babic 
se vindea cu trei sau patru mii de lei, cînd Iorgulescu- 
Yor, care avea totuşi reputaţia dea «ţine la preţ», 
vindea o pînză de 30/50 cu 5.000 de lei, iar una de 50/70 
cu 8.000, tablourile lui Ann obțineau preţuri pe care 
numai un Iser sau un Petraşcu le putea cere. 


Rămăsese celebru între pictori un mic Balcic albas- 
tru, agreabil desigur, dar nu extraordinar nici faţă 
de celelalte lucrări ale ei — şi pe care ea îl vîndusecu 
suma fabuloasă de 50.000 de lei. 

Cînd se întîmpla să expună într-o expoziţie colec- 
tivă, la Salon, la Grupul nostru, tablourile ei se distin- 
geau uşor de celelalte, prin acel carton alb, care dă 
prestigiu şi lumină unui tablou: «reţinut». 

Paul se jena de repeziciunea cu care, din primele 
zile, aceste cartoane albe înfloreau în colţul pînzelor 
ei, în timp ce ceilalți pictori aveau atîtea greutăţi 
pînă să-şi plaseze tablourile, ba uneori rămîneau cu 
ele nevîndute pînă la închiderea expoziţiei. 

Ar fi vrut ca Ann să aibe puţină discreţie în satis- 
facţia ei, puţină nepăsare în succes, dar odată, cînd 
încercase să o facă a înțelege acest lucru, îşi atrăsese 
din partea ei un răspuns zdrobitor: «Ce? Vrei să-mi fie 
ruşine că am succes?» 


Cu atît mai zdrobitor răspuns, cu cît el tocmai acest 
lucru i-ar fi cerut: să-i fie puţin ruşine de succesele 
pe care le are. 


70 


Ann Îşi pierduse cu totul timiditatea ei de pe vre- 
muri, îndoiala cu care începea un tablou, frica de şcolă- 
riţă cu care aştepta o impresie.. Avea acum o adevă- 
rată artă de a-şi plasa tablourile, de a-şi folosi relaţiile, 
de a simţi într-o nouă cunoştinţă un client posibil. 

«Client» era cuvîntul care revenea mai des în limba- 
jul ei, şi pe Paul îl îngrozea dublul înţeles al vorbei. 

«Ce fel de client?» o întrebase odată cu brutalitate, 
privind-o drept în ochi. Ea se clătinase sub oribila 
injurie, ca pălmuită, şi izbucnise într-un plîns zgu- 
duit, disperat, pe care el abia reuşi să-l potolească, 
cerîndu-şi iertare, plin de remuşcări şi totuşi fericit 
că plînsul ei aşa de sincer, aşa de copilăros, dezmin- 
tea bănuielile şi temerile lui. 

Erau zile în care Ann devenea de negăsit. Toate in- 
sistenţele lui de a o întîlni se loveau mereu de acelaşi 
cuvînt, pe care ea îl spunea puţin sentenţios, ridicîn- 
du-l ca pe un scut: «întîi pictura!» Nimic n-o apăra 
mai bine, nimic n-o ascundea mai mult. 

«Astă-seară nu sînt liberă. Am o întîlnire de afaceri: 
un client cu care tratez să-i vînd florile albastre.» 

Luase obiceiul de a-şi întîlni clienții la ea acasă 
sau în oraş, la restaurant, la o masă de bar, şi nu la 
expoziţie, pe unde venea de altfel rar, numai în trea- 
căt, ca să fumeze o ţigară, ca să schimbe cîteva cuvinte, 
în rochie de stradă, fără să-şi scoată pălăria, în vizită. 

Paul încercase să o convingă că prestigiul ei de 
artistă pierde prin acest exces de familiaritate cu pu- 
blicul. 

— înţelege, dragă Ann, nu-ţi vorbesc ca un om gelos, 
ci ca un prieten îngrijorat. Un artist nu are dreptul să 
facă publicului concesiile pe care le faci tu cumpără- 
torilor. Trebuie să fie mai puţin abordabil, mai mîn- 
dru, mai orgolios, mai singuratec. 

Ea asculta cu luare-aminte şi părea că aprobă tot, 
că înțelege tot, dar cînd de Ia consideraţiile de ordin 
general despre îndatoririle artistului «adevărat» el 
trecea la propuneri concrete (şi aici prietenul dezinte- 
resat nu-l mai ascundea prea bine pe amantul gelos) 
şi cînd îi cerea să renunţe la întîlnirea fixată şi să-i 
telefoneze amatorului că dacă ţine cu adevărat să 


71 


cumpere «florile albastre» n-are decît să treacă a doua 
zi dimineaţă pe la sala Dalles, între 11 şi 12, ea nu 
mai era dispusă să-l asculte şi îl întrerupea scurt: 

— Ce? Vrei să-mi zdrobeşti cariera? 


«A zdrobi cariera» era o expresie care apărea pentru 
prima oară în limbajul lui Ann. Paul cunoştea prea 
bine acest limbaj pentru ca schimbările de vocabular 
să nu-l neliniştească. De unde veneau aceste cuvinte 
noi, care răsăreau deodată în vorbirea ei, ca nişte ecouri 
dintr-o viaţă pe care el nu o cunoştea şi din care nu 
străbătea pînă la el decît un cuvînt scăpat din ne- 
atenţie? 

S-o asculte vorbind pe Ann fusese pentru el în pri- 
mele timpuri o plăcere plină de surprize. I se păruse 
la început că e foarte vorbăreaţă, dar cu vremea obser- 
vase că volubilitatea ei era făcută mai mult din ges- 
turi şi zîmbete, dintr-o alternanță de scurte exclamațţii 
şi scurte tăceri, care dădeau vorbirii ei un aer de agi- 
taţie continuă. 


«Ce sintaxă curioasă ai tu, dragă fată!» spunea el, 
amuzat de construcţiile ei de frază. Ceva dintr-o 
veche manie de latinist se trezea în el ca să studieze 
gramatical micile ei discursuri. 

Vorbea cu fraze simple, pe care însă le complica o 
ploaie de interjecții şi întrebări — da? nu? vezi? ştii? 
vrei? — ca o serie de bemoli şi diezi într-o gamă cu 
variațiuni, ceea ce făcea din cea mai simplă povestire 
a ei un lucru palpitant, cu ridicări şi scăderi de ton, 
cu inflexiuni de voce, cu întoarceri subite în privire. 
Ceva mirat, ceva surprins era în toată vorbirea ei, ca 
şi cum s-ar îi luptat cu replici pe care numai ea le 
auzea şi cărora trebuia să le răspundă pe rînd, ca un 
jucător de şah angajat în mai multe partide deodată. 
Şi tot ca un jucător de şah care în anumite situaţii 
confuze recurge la unele mişcări tip, de aşteptare — 
a deplasa fără utilitate un pion, sau a mişca un turn 
pe o linie moartă — avea şi ea unele expresii unifor- 
me, pe care le repeta aproape mecanic, fiindcă nu spu- 
neau nimic şi îi erau la îndemînă, ca nişte vechi gesturi 
obişnuite, care de mult îşi pierduseră sensul lor de la 


72 


>k! 


Început: «Asta e cu totul altceva», «Totul e posibil», 
«Ştiu şi eu ce să mai cred?». *m 
Ann primea cu uşurinţă cuvinte şi expresii pe care 
le auzea uneori întîmplător şi care pe urmă rămîneau 
în vorbirea ei obişnuită, la început în glumă poate, 
pe urmă însă dintr-o adevărată neputinţă de a le uita, 
pînă ce se stabileau definitiv în argoul ei personal. 

La Sibiu, opriseră într-o dimineață pe un trecător, 
ca să-l întrebe dacă muzeul Bruckenthal, unde voiau 
să meargă, eră departe. «Departe, da' nu cine ştie ce» 
fusese răspunsul — şi acest fel de aproximaţie o amu- 
zase pe Ann atît de mult, încît o repetă cîteva zile în 
şir, cu toate prilejurile posibile: mîncarea era bună, «da' 
nu cine ştie ce», apa în baie era fierbinte, «da' nu cine 
ştie ce», noaptea era înstelată, «da' nu cine ştie ce». 
La început spunea acest lucru rîzînd, ca şi cum ar fi 
subliniat cuvintele, dar cu vremea intenţia ironică 
se şterse, ba chiar dispăru de tot, iar acest «da' nu cine 
ştie ce», care cîtva timp avusese ceva comemorativ (ca 
şi cum i-ar fi spus indirect lui Paul: «îţi aduci aminte, 
ia Sibiu...5), deveni nu numai una din locuţiunile 
ei cele mai întrebuințate, dar modul ei preferat de a 
nuanța o opinie, de a exprima o rezervă. 

Fusese la început, în primele timpuri ale iubirii 
lor, una din bucuriile lor reciproce să-şi descopere 
unul altuia anumite ticuri de gest sau de vorbă, care 
pentru cealaltă lume, care îi cunoştea mai demult, 
deveniseră poate prin repetare şi obişnuinţă impercep- 
tibile, dar care, remarcate pentru prima oară, aveau 
ceva cu totul neaşteptat. 

«Ce curios te încrunţi tu!» observase din primele 
zile Ann şi încercase să-l imite, lăsind sprinceana stingă 
în jos şi ridicînd-o pe cea dreaptă, foarte arcuită, lucru 
pe care la început nu-l reuşea decît trişînd puțin şi 
deschizîndu-şi mare ochiul drept, cu două degete, ca 
şi cum ar fi vrut să fixeze în arcada lui un monoclu. 

Erau o sumă de gesturi mărunte, pe care mai întîi 
le observase la el, în glumă, cu o tandreţe ironică şi 
le imita rîzînd, ca şi cum ar fi vrut să-l dezveţe de ele, 
dar care, cu trecerea timpului, intrau pe nesimţite 
în propriile ei deprinderi. Paul asistase, la început 


73 


indiferent, sau cel mult amuzat, dar mai tîrziu cu o 
emoţionată mirare, la această insensibilă transmisiune 
de gesturi şi cuvinte pe care le regăsea în limbajul lui 
Ann, puţin modificate de mişcările sau de pronunţarea 
ei, ca şi cum ar fi fost adaptate la registrul ei vocal, 
ca o arie de bărbat retranscrisă pentru voce de soprană. 
Erau aceleaşi cuvinte, aceleaşi gesturi, dar ele îşi 
păstrau multă vreme un aer particular, de parcă ar fi 
fost imprimate în vorbirea lui Ann cu litere speciale, 
detaşîndu-se în frază ca un citat dintr-o limbă străină, 
ca un proverb pus între ghilimele, pînă ce aceste ultime 
rezistenţe cădeau şi ele, iar gestul sau cuvîntul care 
fusese pînă atunci pentru Ann un fel de neologism 
era pentru totdeauna încorporat în vocabularul ei 
curent. 


Ea îl făcuse pe Paul pentru prima oară atent asupra 
obişnuinţei lui de a repeta, două cîte două, expresiile 
de afirmaţie sau negaţie: «evident-evidenty, «în nici 
un caz-în nici un cazy, «absolut exclus-absolut exclus». 

«Cît de puţin mă supraveghez, gîndise atunci Paul, 
dacă ani de zile am putut vorbi în felul acesta fără măcar 
să bag de seamă! A trebuit să vie Ann ca să observe». 

De cîte ori într-o frază a lui revenea acel dublu 
«evident-evident», ea îl sublinia cu o explozie de rîs. 

A «Nu te supăra, dragul meu Paul, că rîd. Ţi-am spus 
că mi-e puţin frică de tine şi — ce vrei? — cînd des- 
copăr o copilărie ca asta, parcă mă tem mai puţin, 
parcă mă apropiu mai mult. Aş vrea să ai o mie'de 
defecte mici, aş vrea să vorbeşti'cu „r”, aş vrea să nu-l 
poţi pronunţa pe „s", aş vrea să pot rîde de tine, dragul 
meu, înţelegi?» 

A Dar fără să ştie cum, ea însăşi se deprinse mai tîrziu 
să vorbească în felul lui, şi printre primele lucruri pe 
care le împrumutase de la el fusese tocmai această 
manieră de a întări, prin repetare, anumite cuvinte 
şi exclamaţii, confirmînd sau negînd ceva. Vorbirea 
ei era acum plină de «evident-evident», «nici vorbă- 
nici vorbă», «imposibil-imposibil», pe care dacă el le 
spunea oarecum maşinal, din neatenţie, ea le pronunța 
cu un accent bătăios, de convingere, de intransigenţă, 
ceea ce le sublinia si mai mult. 


74 


Erau unele cuvinte care dispăreau uneori din expre- 
siile lui curente şi care, după o trecere detimp, apăreau 
din nou, dar de astă dată nu în vocabularul lui, ci al 
ei, aşa cum la munte un izvor poate intra sub pămînt, 
pentru ca după un lung drum subteran să iasă din nou 
la suprafaţă, cu totul în altă parte însă. Pe buzele lui 
Ann, cuvinte uitate de el căpătau o nouă viaţă, iar în 
mîinile ei vioaie, gesturi pe care el le părăsise cîndva 
reînviau cu im fel de fidelitate automată, care mai 
tîrziu avea să supravieţuiască poate iubirii lor 
sfirşite. 

«Cu nici un preţ, cu nici un preț nu mai vreau să 
te văd», îi scrisese ea odată, după o ceartă, dar acel 
dublu «cu nici un preț » purta parcă în el însuşi propria 
lui dezminţire, căci în timp ce Ann era convinsă că se vor 
despărţi, limbajul ei păstra, ca pe un gaj de fidelitate, 
acel tic de a repeta două cîte două cuvintele şi în care, 
fără voia ei, stăruia amintirea lui Paul. 

Dar apăreau alteori cuvinte şi expresii noi, pe care 
el le auzea pentru întîia dată şi pe care le reţinea alar- 
mat, întrebîndu-se de unde vin şi bănuind că dincolo 
de ele se ascunde o întreagă lume de întîmplări, de 
aventuri, de taine, pe care ar fi vrut să le desci- 
freze. 

în ultima vreme mai ales, vocabularul lui Ann sufe- 
rise nenumărate mici inovaţii, şi după fiecare despăr- 


tire mai lungă — fie că erau certaţi, fie că el trebuia 
să plece în provincie pentru diverse procese, fie în 
sfîrşit că ea era prea ocupată cu lucrul — cînd se regă- 


seau, el descoperea cu dezolare noi schimbări în felul 
ei de vorbă, noi gesturi sau noi cuvinte. 

«E rulant», spunea Ann de la un timp cînd ceva i 
se părea excesiv de comic, şi atunci dădea capul pe 
ceafă, rîzînd zgomotos, cu toată gura deschisă. Şi 
cu insistența ei copilăroasă de a repeta un cuvînt 
nou, pentru că o amuza să-l audă, aşa cum ar fi amuzat-o 
să deschidă şi să închidă de nenumărate ori o brichetă 
sau o pudrieră nouă, spunea de zeci de ori pe zi, despre 
orice lucru, despre orice prostie, «e rulant», «erulant», 
«e rulant»... De fiecare dată, Paul tresărea străpuns, 
păci i şe părea că dincolo de această vorbă e o privire 


de bărbat, bărbatul de la care Ann va fi deprins noul 
ei cuvînt preferat. Era tentat s-o întrebe, ca şi cum ar 
fi văzut în degetul ei un inel necunoscut: «Spune! De 
unde îl ai? Cine ţi l-a dat?» 


Era în argoul ei de pictoriță o expresie care la început 
îl încîntase, dar care mai tîrziu, printr-o secretă deviere 
de sens, îi devenise de nesuportat: «Mă duc la motiv». 

«A se duce la motiv» însemna pentru Ann a regăsi 
un anumit loc, unde să-şi fixeze şevaletul, a regăsi 
un anumit punct dinainte fixat — un pom, o casă, 
o piatră — care îi delimita «pe teren» peisajul pe care 
începuse să-l picteze, 

«Motivele» Annei erau de nepătruns. Uneori, primă- 
vara mai ales, sau spre sfîrşitul toamnei, lă începutul 
lui martie sau la sfîrşit de octombrie, cînd era prea 
devreme sau prea tîrziu ca să plece la Balcic, îl ruga pe 
Paul, dar asta cu totul în primele timpuri ale dragostei 
lor, cînd ea avea sentimentul că-i cere astfel o mare 
favoare, îl ruga să iasă cu ea afară din oraş, dincolo 
de Herăstrău, sau şi mai des, pentru că locurile erau 
mai puţin cunoscute, dincolo de Filaret, dincolo de 
moara lui Ciurel, în căutare de «motive». 

— M-am săturat să lucrez în casă. Vreau să ies la 
cîmp. Vino cu mine, să găsim ceva de pictat. 

Erau lungi plimbări de recunoaştere, dincolo de 
calea ferată, dincolo de ultimele bordeie ale Bucu- 

reştilor, pe cîmpul abia dezgheţat de martie, sau negru- 
ruginit de octombrie. Ținutul părea cu totul necunos- 
cut, şi dacă n-ar fi fost avioanele care se ridicau şi 
coborau dinspre Băneasa, zburînd jos, aproape de 
pămînt, cu motorul uruind ca o uzină, ar fi putut crede 
că sînt undeva, foarte departe de Bucureşti. 

Cîţiva salcîmi strînşi laolaltă făceau un început de 
pădure, oapă răsărită nu se ştia de unde — poate din 
ultimele zăpezi topite, poate din ultimele ploi de 
toamnă — părea un afluent rătăcit pe drum. 

Paul nu izbutise niciodată să înţeleagă pentru ce 
raţiuni ascunse Ann alegea un loc şi nu pe altul, pentru 


76 


ce acolo] unde el nu vedea nimic deosebit ea se oprea 
deodată din mers, privind cu un fel de atenţie îngrijo- 
rată un punct pentru el invizibil, pe care îl indica cu 
un gest decis: «Aici». 

— Ce e aici, Ann? 

— Noul meu motiv. 

Revenea în zilele următoare singură, cu instrumen- 
tele de lucru, dar spre seară Paul venea să o ia acasă, 
căci se făcea întuneric devreme şi, cum ar fi fost prea 
scump să ţină "toată după-masa cu ea pe cîmp un taxi- 
metru, trebuia să se întoarcă o bună bucată de drum 
pe jos. Trecerea lor seara prin mahalale producea oare- 
care senzaţie şi, ca pe vremuri la Cernatu, gospodinele 
ieşeau în prag, şi copiii se opreau din joc, ca s-o pri- 
vească pe această fată blondă, cu pantaloni băieţeşti 

(căci purta şort şi bluză de sport sau, cînd era frig, 
un trening albastru de lină), care îşi ducea în spinare 
şevaletul, cutia de culori, scaunul de pînză, lăsîndu-l 
pe Paul să-i ducă cel mult un pled, un termos cu ceai 
cald sau o pungă cu fructe. Uneori, pentru că nu găseau 
în drum o maşină liberă — sau pur şi simplu pentru 
că-i plăcea lui Ann să braveze lumea, să simtă în 
jurul ei o mică rumoare scandalizată — îl convingea 
pe Paul să se întoarcă pînă în centru cu tramvaiul 
sau cu autobuzul, ba chiar, pentru ca scandalul să 
fie întreg, luau bilete de corespondenţă şi aşteptau pe 
trotuar, la una din staţiile din centru, la Carpaţi, la 
strada Regală, să le vină tramvaiul. 

«Vreau să te compromit, vreau să ştie toată lumea 
că ne iubim, vreau să nu mai poţi scoate capul în 
lume», spunea Ann cînd îl vedea pe Paul jenat, neobiş- 
nuit să înfrunte privirile intrigate ale trecătorilor, pe 
care ea, dimpotrivă, le suporta cu bravură, ba chiar le 
şi provoca puţin. 

E adevărat însă că mai tîrziu, printr-o totală schim- 
bare de idei asupra lucrurilor care se cuvin sau nu se 
cuvin şi printr-o subită grijă de onorabilitate, Ann 
suprimase cu totul asemenea aventuri şi nu numai că 
i s-ar fi părut de prost gust să meargă cu şevaletul în 


77 


tramvai, dar îi şi interzicea lui Paul să mai vină seara 
pe cîmp, ca să o ia de la lucru, fiindcă — spunea ea — 
e la urma urmelor penibil să umble mereu cu el, pe 
străzi mărginaşe, mai ales că ar putea să o vadă cama- 
razi de ai ei, care întîmplător s-ar fi întors de la lucru 
prin acelaşi cartier. 

Astfel, «a merge la motiv» încetase a fi, ca altădată, 
un prilej fericit de întîlnire, ba chiar devenise un obsta- 
col, cu atît mai greu de înlăturat, cu cît Ann obişnuia 
să invoace acum munca ei, arta ei şi argument ultim: 
«cariera» ei. 
^ «Miine nu te pot vedea: mă duc la motiv» sau «iar- 
tă-mă că n-am fost ieri: am fost la motiv» erau expli- 
cații fără replică posibilă. 

Paul încerca să afle pe unde se găseau acum «motivele» 
Annei, dar ea nu-i dădea decît foarte vagi indicaţii 
(«Ştii? nu sînt încă decisă, ezit, o să văd...»), şi chiar 
dacă uneori, din neatenţie sau indiferență, îi spu- 
nea cu oarecare preciziune locul unde se afla actua- 
lul ei motiv («Uite, spre Filaret, dincolo de casa 
galbenă, unde am căzut eu —ţii minte? — toamna 
trecută, cînd mi-am rupt catarama de la pantoful de 
antilopă»), el ştia prea bine că ar fi inutil s-o caute, 
pentru că nu o va găsi şi pentru că a doua zi ea se va 
mira foarte sinceră: «Cum? ai fost? Vai, ce prost eşti... 
m-a durut capul... m-am răzgîndit în ultimul moment... 
nu m-am putut duce... nu ţi-am spus să nu vii?» 


Motivele Annei deveniseră pretexte, şi «a merge 
la motiv» era acum forma ei cea mai comodă de 
a minți. 


Nu o văzuse de o săptămînă, cînd, într-o dimineaţă 
aruncîndu-şi ochii pe un ziar, numele ei, deşi tipărit, 
cu litere mici, la o rubrică de informaţii, se desprinse 
singur din toată pagina. Era o notă despre pavilionul 
romînescla expoziţia din Liege din 1934, un fel de 
comunicat oficial al Comisariatului Expoziţiei, prin 
care, se anunţa că pictorii şi sculptorii însărcinaţi cu 
decorarea interioară a pavilionului vor pleca peste 


78 


cinci zile, «sîmbătă, 12 mai a.c, orele 9.50», spre 
Bruxelles. între cei cîțiva decoratori aleşi era şi Ann. 

Paul crezuse că era o greşală, căci nu-şi putea ima- 
gina că Ann l-ar fi lăsat să afle un lucru atît de impor- 
tant din ziare şi nici că în preajma unei plecări atît de 
apropiate ar fi lăsat să treacă o întreagă săptămînă 
fără să-l vadă, chiar dacă din cine ştie ce prostie se 
considerau de cîtva timp certaţi. 

«E adevărat»? Pleci?» o întrebase la telefon, ţinînd 
încă ziarul în mînă, cu ochii aţintiţi spre uluitoarea 
veste. 

«A, nu ştiu —răspunsese evaziv Ann — nu e încă nimic 
sigur, s-ar putea, dar deocamdată nu e nimic fixat. 
Dacă o fi ceva, te anunţ. Uite, să ne întîlnim diseară... 
adică nu, diseară nu, că tocmai mă întîlnesc cu arhi- 
tecții pavilionului, dar mîine dimineaţă telefonează, 
sau mai bine lasă, că te chem eu... te chem sigur, 
m-auzi?...» 

Cele cinci zile pînă la plecare trecuseră încet, într-o 
aşteptare de fiecare secundă, cu răsuflarea tăiată, la 
fiecare pas pe scară, la fiecare zgomot de ascensor, la 
fiecare sonerie de telefon, căci întrebarea nu mai era 
dacă Ann va pleca sau nu la Liege, ci — mai simplu, 
mai urgent şi mai dureros — dacă va veni să-l vadă, 
dacă-l va chema, dacă-i va trimite cel puţin un cuvînt, 
sau un semn. îi era teamă să plece de acasă sau de la 
birou—singurele două locuri unde ea i-ar fi putut tele- 
fona— ca nu cumva tocmai în lipsa lui să vină în sfîrşit 
apelul ei atît de aşteptat, şi cînd totuşi era silit să 
iasă în oraş, îi înnebunea pe şoferi grăbindu-i spre 
casă, unde reîncepea aceeaşi aşteptare, aceeaşi pîndă. 
De sute de ori ridicase receptorul, ca să o cheme el 
pe Ann, de sute de ori începuse să formeze acel număr 
care îl obseda ca un nume, dar nu îndrăznise niciodată 
să-l ducă pînă la capăt. Ce ar fi putut să-i spună acestei 
Ann, care se ascundea şi care îşi pregătea plecarea 
ca pe o fugă? 

Uneori telefonul suna totuşi, şi el nu-şi putea reprima 
o tresărire nervoasă de spaimă şi de speranţă, care pe 
urmă i se părea cu atît mai ridiculă, cu cît nu era decît 


79 


o greşală sau cine ştie ce comunicare fără importanţă 
— de altfel toate erau fără importanţă. 

«E absurd, e de neiertat, parcă aş fi un licean, parcă 
aş avea douăzeci de ani, trebuie să înţeleg că aşa nu 
mai merge, nu, nu mai merge, ceva trebuie să se schim- 
be...» îşi promitea să fie calm şi într-adevăr dacă tele- 
fonul sau soneria de la intrare sunau din nou, le lăsa 
cîtva timp să sune, înainte de a ridica receptorul sau 
de a deschide uşa, pentru că de o parte voia să-şi dea 
astfel o probă de stăpînire de sine, dar pentru că de 
altă parte, cîteva secunde, îşi putea spune copilăreşte: 
poate că e ea... ar putea să fie ea... 

Ba, cîteodată, din superstiție, din necaz sau numai 
din teama de a nu suferi încă o deziluzie, nu răspundea 
de loc şi lăsa soneria telefonului să sune fără răspuns, 
pînă cel care chema renunța. Dar în momentul în care 
auzea acel declic ce întrerupea contactul, în momentul 
în care telefonul tăcea definitiv, gîndul că totuşi în 
clipa aceea fusese Ann, că nu i-a răspuns şi că a pierdut 
astfel poate singura şansă de a-i vorbi şi' de a o vedea 
îi dădea un intolerabil sentiment de nenoroc, ca unui 
jucător pasionat care, după ce, din superstiție, a spus 
«pas» pe nevăzute, tresare la gîndul insuportabil că 
poate cărţile pe care le-a aruncat fără să le privească 
erau tocmai careul sau chinta regală ce i-ar fi permis 
să se refacă la capătul unei nopţi de joc din care iese 
ruinat. 


Plecările lui Ann! Le cunoştea atît de bine, trăise 
de atîtea ori în agitația lor, în zăpăceala lor! Vali- 
zele care se deschid şi se închid zgomotos, dulapul 
cu uşile date larg de perete, rochiile întinse pe fotolii, 
pe pat, cordoanele, eşarfele aruncate pe unde se ni- 
merea, biletele multicolore de călătorie răsfoite cu 
febrilitate, cu nelinişte («Astea sînt toate? Crezi că 
n-am uitat nimic?»), cumpărăturile de ultim moment, 
cursele alarmate în oraş, pachetele cu care se întor- 
cea acasă şi pe care nu mai ştia unde să le pună, de 
unde să le ia, ce să facă cu ele... 

O vedea parcă alergînd pe străzi, sărind dintr-un 
taxi într-altul, oprindu-se la o vitrină, intrînd într-un 


80 


magazin, uitînd de ce a intrat, zăpăcită, entuziastă, 
obosită, plină de nelinişte, de curiozitate, de aştep- 
tare... Ar fi fost aşa de uşor, ar fi fost aşa de normal 
ca într-una din aceste curse să-şi aducă deodată a- 
minte de el, cu acea tresărire speriată pe care o avea 
cînd îşi amintea ceva închizînd ochii şi ducîndu-şi 
mîna copilăreşte la frunte — «Vai, ce zăpăcită sînt» 
— şi de la primul telefon public («Oraşul ăsta e plin. 
de telefoane, ce Dumnezeu!») să-l cheme şi să-i spună 
în sfîrşit: aş*teaptă-mă, viu. 

Cu fiecare' ceas care trecea şi făcea deci plecarea 
mai amenințătoare, acel «sîmbătă, 12 mai a.c. orele 
9.50» citit în ziare, care fusese la început o dată ab- 
stractă, ceva inform, depărtat, neprobabil, prindea 
realitate şi devenea un punct viu, un punct dureros, 
greu de privit în faţă. Cu fiecare ceas, cu fiecare zi, 
aşteptării lui Paul i' se adăuga un sentiment de stu- 
poare, ca în faţa unui fapt cu desăvîrşire absurd, 
şi pe care totuşi îl vezi împlinindu-se sub privirea 
ta înmărmurită. 

Urmărise în dimineaţa plecării, pe cadranul cea- 
sului său de mînă, rotirea lentă a minutarelor, miş- 
carea măruntă, dinţată a secundarului — aşa cum aş- 
tepţi să se facă 12 precis ca să stingi luminile în noaptea 
Anului Nou—şi cînd cele două minutare se suprapuse- 
seră exact, arătînd ora zece fără zece, ridică receptorul 
şi chemă biroul de informaţii al Gării de Nord, ca să 
întrebe dacă Simplonul a plecat. 

«Da, a plecat, chiar în momentul ăsta s-a pus în 
mişcare», răspunse un funcţionar. 

O absurdă linişte îl cuprinse, ca şi cum toată febra 
lui din ultimele zile n-ar fi fost provocată decît de 
îndoiala dacă în ziua de «sîmbătă 12 mai 1934» trenul 
Simplon va pleca sau nu la ora reglementară de 9.50, 
iar acum, de vreme ce aflase în sfîrşit ceea ce voia să 
ştie, putea să doarmă şi să uite. 

într-un ziar de după-amiază văzu o fotografie luată 
dimineaţa pe peronul Gării de Nord: «Grupul de 
artişti romîni plecaţi în Belgia pentru lucrările pavi- 
lionului nostru de la Liege». 


81 


Ann purta un taior de voiaj şi avea pe cap un iei 
de caschetă albă, pusă băiețeşte, puţin oblic pe frunte. 
Paul o privi cîtva timp liniştit: i se părea că nu are 
nimic să-i spună, nimic s-o întrebe. 


Un Bucureşti din care lipsea Ann devenea un oraş 
calm, puţin provincial. Era ca şi cum, deodată, zgo- 
motele s-ar fi îndepărtat, străzile ar fi tăcut. Paul 
avea impresia că se află undeva în provincie, la Cra- 
iova, la Rîmnicu-Sărat, la Roman, unul din acele 
mici oraşe pe unde se ducea uneori pentru un proces 
şi unde ştia bine că nu i se poate întîmpla nici o sur- 
priză, nici o întîlnire. 

Plecarea lui Ann îi aducea o neaşteptată linişte, 
un sentiment de toropeală, de indiferență. Totul era 
decolorat, cenuşiu şi suportabil. Odihna de a nu aş- 
tepta nimic avea poate ceva amar, dar o primea ca pe 
un somn. 

La birou îl aşteptau scrisori nerezolvate, la tri- 
bunal — lucrări rămase în întîrziere. Revenea spre 
ele cu o totală indiferenţă, dar decis să se lase prins 
într-un orar mecanic de lucru. Redacta lungi scrisori 
de afaceri, pe care le bătea singur la maşină: îi plăcea 
să asculte zgomotul sec al clapelor, bătaia lor scurtă. 

întîlnea uneori în ziare fotografii şi dări de seamă 
despre lucrările de la Liege şi le citea fără curiozitate, 
fără nelinişte. într-un număr din Illustration apăru- 
seră cîteva schiţe şi planşe în culori despre pavilio- 
nul romînesc, care era aproape gata, de altfel data 
inaugurării se apropia, şi Paul, găsind revista într-o 
seară la restaurant, uitată pe un scaun, o răsfoise li- 
niştit, ca şi cum nici n-ar fi fost vorba despre Ann. 

— Ei, îţi place ce fac dumnealor? îl întrerupsese 
din lectură o voce indignată. 

Era un pictor destul de cunoscut, retras de cîţiva 
ani la laşi, profesor la şcoala de belle-arte de acolo 
şi care expunea din ce în ce mai rar la Bucureşti, 
de unde fugise — spunea el — pentru că nu se mai 
găsea nici vin bun, nici pictură bună. Paul îl cunoş- 


82 


tea vag, de la un vernisaj, unde apariţia lui de urs 
îmbufnat fusese primită de pictorii tineri cu un val 
de simpatie şi de spaimă, căci se cunoştea mania lui 
de a se opii în faţa tablourilor şi de a vorbi tare, aproa- 
pe vociferînd, şi de a arunca «verde în faţă» ori laude 
enorme, de necrezut, ori, mult mai des, înjurături şi 
invective  cutremurătoare. 

Se aşezase la masa lui Paul fără să-l întrebe, şi 
luîndu-i revista din mînă o răsfoia nervos. 

— Te întreb, îţi place? Zi-i şi dumneata, asta-i pictu- 
ră? Astea-s panouri? Au înnebunit de tot. Dau cu bidi- 
neaua în neştire, şi uite că peste noapte pavilionul e 
gata. Au venit, domnule, şi la mine de m-au întrebat: 
nu vii,coaneFănică,la Liegesă ne faci unpanou,pînă-n 
zece zile, de opt pe şase, uite bani, uite bilet de tren... 
M-am uitat la bani — buni bani, n-am ce zice!— 
m-am uitat la ei, şi-mi venea să mă crucesc: păi bine, 
mă, ştiţi voi ce e aia un panou, mă? De opt pe. şase? 
Zece zile? Dar nici o sută nu-s destule. Daţi-mi un 
an, şi vi-l fac. Asta-i treabă grea, mă, asta-i treabă 
subţire: te dai cu capul de toţi pereții pînă o termini, 
şi nici atunci parcă n-ai lăsa-o din mîini, că parcă ai 
vrea s-o mai dregi şi s-o mai ştergi şi s-o mai schimbi. 
Cum ziceau latinii ăia, de cică ne-au fost strămoşi: 
ars longa, cucoane, ars longa. 


Paul îl asculta fără curiozitate — ce străine îi 
erau toate aceste poveşti de pictură! — dar cu oare- 
care plăcere de a auzi un glas jovial, care înjură, bruf- 
tuieşte, se indignează, singur îşi dă replica, singur se 
contrazice sau se aprobă. Era oricum un om, acolo 
lîngă el, un om care îl privea în ochi şi îl îndemna să 
bea. De atîtea zile nu întîlnise pe nimeni, de atîtea 
zile nu schimbase cu nimeni un cuvînt. Şi decît să 
umble năuc pe străzi, parcă tot mai bine era în acea 
grădină de restaurant, cu sticlele de vin care se adunau 
goale, jos pe pietriş, sub masă, cu taraful de lăutari care 
din cînd în cînd se trezea din somn, cu cele cîteva 
femei elegante, în rochii deschise, imprimate — era 
la început de iunie — care aduceau în noaptea de 
vară bucureşteană o vagă fluturare de plajă, de 
mare... Pictorul ieşean vorbea mereu, şi după fiecare 


6* s 


pahar golit, indignarea lui, care intre timp obosise, 
urca cu un nou semiton, refăcută, pornită pe noi 
bătălii. Arunca mereu numărul din //lustration şi 
pe urmă iar îl lua în mîini, iar îl redeschidea, în cău- 
tare de noi argumente. 

— „uite, fata asta — şi arătă spre o schiță pe 
care Paul abia atunci observă că era semnată de Ann 
— are talent, domnule, să ştii că are talent... Mi se 
pare că o cunoşti... bav-amşi văzut împreună la Bal- 
cic... amor mare, ai? 

Paul protestă plictisit. 

— Nu, nu e ce crezi dumneata. Ne salutăm, ne cunoaş- 
tem, dar nu e nimic... 

— Ei lasă, dragă, că dacă o fi şi dacă n-o fi, tot 
acolo iese ea cu socoteala. Unde merge mia, merge 
şi suta. Nu eşti primul, n-o să fii ultimul. La îmbul- 
zeală mare, nu se cunoaşte. 

Paul privi lung paharul cu vin pe care îl avea în 
mîna dreaptă şi observă că mîna nu-i tremură. Departe, 
în adînc, aproape de inimă, ceva se oprea în loc şi 
aştepta să se rupă sau să se dezlege. Era ca sub un 
profund anestezic: simţi rana, simți rezistenţa ţesutu- 
lui sub tăiş, e ca o sfişiere foarte precisă, foarte exactă 
şi totuşi, nu doare, nu doare... 

— Da, domnule, are talent, dar la ce-i serveşte? 
Talentul e ca banul, îl găseşti pe toate drumurile, 
totul e să ştii ce sa faci cu el. Uite, îmi pare rău de 
fata asta, că mi-a plăcut de la început şi are mîna 
subțire. Nu se omora ea desenînd, dar cînd punea o 
linie pe hîrtie, înţelegeai ceva... Numai că trebuia să 
muncească, să aştepte şi mai ales să-i fie frică, mă-n-* 
țelegi? Să-i fie frică de ce face, şi să nu ştie nicio- 
dată dacă e rău sau dacă e bine... Eu credeam că vrea 
să facă pictură — şi putea, mă auzi? putea, numa să 
fi vrut — dar ea voia carieră. Ei, uite c-a făcut-o. 
Vopseşte acum la Liege pentru cinci mii de lei pe zi. 
Cinci mii! Pe mine nu m-a plătit nimeni, niciodată, 

nici cu cinci sute, şi uite, o să am la Sfîntu Anton patru- 
zeci şi nouă de ani, şi ea nici douăzeci şi cinci n-are, 
şi se grăbeşte să ia cinci mii de lei pe zi, că dacă ar 
afla bietu Luchian, d-acolo de unde este, s-ar trezi 


84 


din morţi de mînie. Cinci mii de lei pe zi. Uite 
aşa, se duce de rîpă breasla asta, care avea pe vremuri 
boieria ei, țîfna ei, că nu putea fitecine să mă cumpere, 
şi dacă nu-mi plăcea mie mutra dumitale, nu-ţi vin- 
deam un tablou, nu ţi-l vindeam şi pace bună, măcar 
că mi-ai fi dat de zece ori atîta aur cît făcea el. Da' 
acuma, nu te uiţi la dezmăţatele astea, de se-mbul- 
zesc şi se-nghiontesc pentru o comandă, doar că nu 
se trag de păr? Fata asta, domnule, a intrat în pictură 
ca o şantez'ă, ca o teatralistă, de-alea de aleargă pentru 
un rol pe la directori, pe la ministere, pe la rude, pe 
la țiitori şi se culcă-n dreapta, şi se culcă-n stînga, şi 
cu directoru, şi cu şefu de cabinet, ba şi cu portaru, 
dacă e nevoie, da' nu se lasă pînă nu ajunge. Păi să 
facem noi socoteala cu creionu-n mînă cu cîţi s-a 
culcat ea, la fiecare expoziţie, la fiecare comandă, 
la fiecare premiu, ne-apucă dimineaţa, şi tot n-ajungem 
să-i numărăm pe toţi. Dinspre mine, culcă-se cu cine 
vrea, dacă-i face plăcere, căetînără şi, bat-o Dumnezeu, 
niciurîtă nu-i, da'sănu amestece—mă-nţelegi?—culcatu 
şi pictura, să nu le amestece, că e altceva, ehei, cu 
totul şi cu totul altceva... 


Paul încercase de cîteva ori să-l oprească din vorbă, 
dar gestul lui slab de protest era luat de torentul de 
vorbe al pictorului şi înecat sub un nou val de indig- 
nări, exclamaţii şi înjurături. De cîteva ori ar fi vrut 
să se ridice de la masă, să fugă, dar o dureroasă plă- 
cere îl ţinea pe loc: vechi îndoieli, vechi torturi, toate 
întrebările lui din nopțile fără somn, toată stupida 
lui zbatere între a crede şi a nu crede, toată acea pîndă 
de om gelos care vede peste tot indicii şi nicăieri o 
certitudine, toate, toate căpătau în noaptea aceea un 
răspuns. 

Se întorsese acasă, în zori, pe străzile albe şi deşarte 
de dimineaţă, singur, golit de orice amintire, de orice 
speranță. 


Era într-o zi, pe Calea Victoriei, în faţă la Corso, 
cînd i se păruse că de pe celălalt trotuar o privire 
cunoscută o căuta pe a lui. Trecu drumul, chemat 
parcă, şi descoperi într-o vitrină de fotograf, între 


35 


mai multe portrete de femei frumoase, o fotografie 
a lui Ann. «A făcut-o, probabil, înainte de plecare», 
îşi spuse. 0 privise îndelung, ca şi cum într-adevăr ar 
fi revăzut-o după lunga lor despărţire. Purta în foto- 
grafie un pulover negru, cu mîneci lungi şi închis 
complet la gît, ca o tunică, iar în stînga, ținînd loc de 
buzunar, o iniţială albă, nu suprapusă, ci lucrată 
chiar din țesătura puloverului, un A triunghiular, ca 
o iniţială de club sportiv. In contrast cu puloverul 
negru şi cu țesătura lui aspră, părul ei părea de două 
ori mai blond, ca sub o puternică lumină de dimineaţă. 
Era prima fotografie, din cîte văzuse el, în care Ann 
nu rîdea. Un surîs aproape stins îi deschidea foarte 
uşor buzele. Capul era puţin înclinat, cu un gest de 
atenție şi de întrebare. 


Plecase de acolo cu paşi rari şi mersese fără ţintă 
în sus spre Nestor, oprindu-se din obişnuinţă la vitri- 
nele librăriilor, în care însă nu vedea nimic, nici un 
titlu de carte, nici o revistă, ci mereu acelaşi cap blond 
înclinat, acelaşi A imprimat pe sînul stîng, ca un cu- 
vînt adresat lui, ca o şoaptă pe care numai el o putea 
distinge. îşi spunea că nu era de loc exclus ca în preziua 
plecării Ann să fi făcut această fotografie anume pentru 
el şi să o fi lăsat ca să fie expusă, poate cu gîndul se- 
cret că el va trece pe acolo şi o va zări, atît de mult 
regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, 
atît de mult i se părea că acel surîs descurajat e pentru 
el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gînd, care îl 
învăluia, şi îşi întrerupse brutal reveria. «Sînt un 
dobitoc fără leac. Uite-mă acuma sedus şi de pozele 
din vitrine.» 


Totuşi, revenise în zilele următoare să o vadă. Ceva 
se schimbase de cînd ştia că fotografia aceea din vi- 
trină e acolo. Avea sentimentul că e mai puţin sin- 
gur în acest oraş, care i se păruse atît de pustiu pînă 
atunci. Dimineaţa, plecînd la lucru, ducea cu el acea 
confuză senzaţie de nerăbdare, din zilele în care avea 
fixate o întîlnire, o plecare sau un concert de mult 
aşteptat. Trecea prin fața vitrinei de cîteva ori pe 
zi, uneori fără curajul de a arunca mai mult decît 
o privire grăbită spre fotografia lui Ann, căci se tş- 


% 


mea să nu se observe insistenţele lui—mai ales la 
orele de seară, cînd cafeneaua de peste drum era plină 
de oameni, iar la mesele de pe trotuar erau atîţia 
cunoscuţi, actori, pictori şi scriitori—dar alteori, oprin- 
du-se din mers, ca şi cum abia în clipa aceea ar fi 
descoperit-o, cu totul din întîmplare, şi rămînea 
multă vreme să o privească. Recurgea la tot felul de 
trucuri, care să-i mascheze neliniştea şi să-i dea opririi 
lui în faţa aceleiaşi vitrine un aer întîmplător, un 
aer normal, *şi nici unul din aceste trucuri nu i se 
părea prea naiv, nici banul pe care simulezi că l-ai 
pierdut şi te opreşti să-l cauţi, nici carnetul scos din 
buzunar pentru a însemna în el un lucru pe care tocmai 
ți l-ai amintit, nici privirea vagă cu care aştepţi la 
un colț de stradă să treacă o trăsură goală. 

Revenea de fiecare dată cu puţină teamă, teama 
că între timp fotografia a fost scoasă din vitrină şi 
înlocuită cu o fotografie străină, şi era aceeaşi teamă, 
aceeaşi emoție cu care, cînd Ann era în Bucureşti, 
urca scările spre apartamentul ei, întrebîndu-se dacă 
o va găsi sau nu acasă. 

Suriîsul din vitrină îl chema însă de departe, liniş- 
titor, neschimbat. Era un surîs aburit, trist, care 
parcă nu avea curajul să se deschidă mai mult. Era 
o Ann care îl privea cu o clătinare obosită din cap, 
cu o ridicare descurajată din umeri, parcă i-ar fi 
spus: «La ce bun să-ţi spun: tot n-ai să crezi, tot n-ai 
să înţelegi...» 

într-o dimineață, Paul rămăsese încremenit pe 
trotuar: fotografia nu mai era în vitrină. Cu o seară 
înainte fusese încă acolo—o văzuse el — dar peste 
noapte totul se schimbase. O nouă serie de poze apă- 
ruseră dincolo de geam, cîteva fotografii de mireasă, 
un tînăr ofițer în mare ţinută, mai mulți copii bucălaţi, 
tot felul de figuri necunoscute, care schimbau între 
ei priviri, zîmbete şi saluturi. Paul le privea întrebător, 
jenat, cu expresia de căutare încurcată, pe care o ai 
cînd deschizi uşa unui compartiment de tren şi între- 
rupi, cu intrarea ta neaşteptată, atmosfera de familie 
ce s-a creat acolo după cîteva ceasuri de voiaj în 
comun. 


8? 


«Nu mai e nici un loc liber», spune tăcerea ostilă 
care deodată se face in jurul tău — şi parcă acelaşi 
lucru i-l spuneau acum fotografiile din vitrină, sur- 
prinse de privirea lui, care insista. Era gata parcă 
să-şi ceară scuze (iertați-mă, e o greşală, căutam pe 
cineva), era gata să se desprindă de acolo, deşi îi era 
atît de greu să renunţe, cînd din dreapta vitrinei, 
ca şi cum pînă atunci s-ar fi ascuns de el, abia ţinîn- 
du-şi rîsul, şi acum i-ar fi sărit de gît cu o explozie de 
veselie şi de tandreţe, răsări chipul lui Ann, un nou 
chip al ei, atît de diferit de cel pe care îl lăsase acolo 
în ajun, încît nu era de mirare că nu-l recunoscuse 
din primul moment. 

Tot astfel i se întimpla mai demult să vină la ea 
acasă şi, sunînd, uşa să se deschidă singură, trasă 
parcă de o mînă nevăzută; trecea pragul, o striga pe 
Ann, o căuta în toate odăile, şi abia tîrziu de tot ea 
izbucnea cu o săritură din colțul în care pînă atunci se 
ascunsese, mai ales în zilele în care purta o rochie 
nouă şi voia să-i facă surpriza de a i-o arăta lui cel 
dintii. 

Purta şi acum, în fotografie, o rochie nouă, de mă- 
tase imprimată, cu un desen de floare mică, iar pe 
cap avea o pălărie de pai deschis, aproape alb, care se 
confunda cu blondul părului, pălărie cu boruri mari, 
ca pentru soare, la cîmp. Totul era foarte tînăr, foarte 
de dimineaţă, dar era ceva senzual în braţele ei albe, 
în gîtul ei gol, dezgolit şi mai mult de mişcarea capului 
lăsat puţin pe spate, parcă pentru a rîde în voie, căci 
în noua fotografie rîdea, cu un rîs deschis, liber. 

Era o Ann cu totul deosebită de cea din ajun, care 
în pulovşrul negru semăna cu un băiat rămas pe gîn- 
duri. De multe ori îl neliniştise pe Paul prin uşurinţa 
ei de a deveni o nouă fiinţă. 

Era de ajuns să-şi schimbe coafura sau să se îmbrace 
într-o culoare nouă pentru ca ceva să pară adînc 
schimbat în ea, pînă departe în privire. Erau nenumă- 
rate Ann posibile, şi în faţa fiecăreia din ele Paul 
rămînea o clipă intimidat, neştiind cum s-o regăsească 
în această străină pe fata iubită de care s-a despărțit 
aseară. 


88 


Se obişnuise greu cu noua fotografie din vitrină. 
Nu-i plăcea această Ann care rîdea şi mai ales 
nu-i plăcea capul lăsat pe spate, cu acel gest recent 
al ei de ilaritate, ce părea că spune: «E rulant, e 
rulant». 

Trecea însă ca de obicei de cîteva ori pe zi pe acolo 
şi, încetul cu încetul, se familiarizase cu noul obraz 
al lui Ann, cu rochia ei, cu pălăria ei largă de pai şi 
în cele din urmă cu acel rîs, care nu i se mai părea 
străin, ba chiar avea impresia că vine din cele mai 
vechi amintiri ale dragostei lor, rîsul lui Ann în zilele 
fericite de la Sibiu. 

Vitrina fotografului se schimba în fiecare săptămînă, 
şi acum Paul aştepta cu o dublă nelinişte sfîrşitul ei, 
căci trebuia să se despartă de o Ann cu care între timp 
se împrictenise şi trebuia în acelaşi timp să aştepte 
o nouă Ann, pe care nu o cunoştea încă şi care nici nu 
era sigur că va veni. 

Sîmbătă noaptea, rămînea tîrziu în oraş pentru 
ca să o mai poată privi încă o dată şi, cum nu mai 
erau pe stradă decît foarte rari trecători, cum la Corso 
se închidea după ora 2, el putea rămîne în voie, în 
faţa vitrinei, să-şi ia rămas bun de la această Ann, 
care a doua zi dimineaţă nu va mai fi. Luminile erau 
stinse, şi în semiobscuritatea din vitrină ea părea că-l 
aşteaptă şi îi răspunde. 

Duminică dimineaţa, un nou surîs, o rochie nouă, 
o eşarfă, o pălărie, un gest îl salutau dintr-o noiiă 
fotografie expusă. Cîte fotografii făcuse Ann? Şi de ce 
atît de multe? Paul nu-i cunoscuse pînă atunci pasiunea 
de a se fotografia, şi în afara cîtorva poze de amator, 
făcute mai ales în excursii, şi a cîtorva mici poze de 
legitimaţie, făcute pentru paşaport, nu avea de la ea 
nici o fotografie. 

Era desigur o pasiune nouă, un capriciu recent şi, 
poate mai mult decît atîta, o socoteală, o măsură 
de prevedere cu prilejul plecării. într-adevăr, Ann 
devenise în ultima vreme o «figură» în viața Bucureş- 
tilor, o «apariţie». Era văzută peste tot, la teatru, 
la curse, la meciurile de fotbal; rochiile ei erau remar- 
cate, se vorbea despre ea şi îi plăcea să se vorbească. 


89 


Plecînd din Bucureşti pentru mai multă vreme, 
ea risca poate să iasă din atenția lumii şi săpiardă 
mica notorietate mondenă, pe care şi-o cîştigase cu 
greu. Poate că fotografiile lăsate în urma ei nu aveau 
alt rost decît să-i menţină această notorietate şi să 
împiedice uitarea. Era o vitrină care lansa cu atît mai 
sigur un portret, cu cît nu avea nimic ostentativ; 
niciodată nu se expuneau acolo poze de actualitate sau 
fotografii politice, din acelea care atrag grupuri 
îmbulzite de privitori curioşi, ci numai fotografii 
de artă, portrete care păreau expuse nu atît pentru 
numele lor, cît pentru calitatea clişeului şi fineţea 
desenului, ceea ce nu le împiedica totuşi să poarte 
nume bucureştene din cele mai strălucite, principese, 
mari artiste, soţii de industriaşi celebri. 

în această varietate de «capete de expresie», 

Ann îşi făcea loc cu simplitate, cu oarecare neglijenţă 
parcă, dar pozele ei erau atît de numeroase şi apariţia 
ei în fiecare nouă vitrină, atît de regulată, încît Paul 
se întreba cu dezolare dacă nu intra puţin caboti- 
naj în insistența ei de a se arăta şi de a fi văzută. 
I se părea uneori că gesturile ei, păstrate atît de vii, 
atît de vorbitoare în fotografii, devin atitudini de 
mică vedetă, şi o privea atunci cu necaz, cu ostilitate 
— necaz ce trecea însă repede, căci se obişnuia cu noua 
fotografie şi simţea cum, zi de zi, se leagă între el 
şi ea o caldă intimitate. 
e Altădată, în vară, n-ar fi lăsat nici un sfîrşit de 
săptămînă fără să plece din Bucureşti, la mare sau în 
munţi, dar acum refuza orice invitaţie, căci avea sen- 
timentul că duminică dimineaţa avea o întîlnire de 
la care nu poate lipsi, şi într-adevăr primul lui drum 
în oraş era spre acea vitrină, unde trebuia să găsească— 
cu cîtă teamă! cu cîtă nelinişte! — o nouă Ann pentru 
săptămînă care începea. 

Uneori venea prea devreme, vitrina încă nu era 
gata, şi o perdea de pînză era trasă pînă jos, ca o 
cortină, dincolo de care se aranjau noile fotografii. 
Paul se plimba atunci pe trotuar, în lung şi în lat, cu 
un sentiment de nerăbdare şi de securitate, cum s-ar 
fi plimbat în faţa casei lui Ann, în timp ce ea, sus 


90 


l 


in camera ei, s-ar fi îmbrăcat şi l-ar fi trimis pe el s-o 
aştepte în stradă: sentiment de securitate, fiindcă 
era sigur că va veni şi în privința aceasta nimic nu-l 
amenința, dar sentiment de nerăbdare, totuşi, fiindcă 
se întreba cum va coborî ea, ce rochie va purta, cît va fi 
de frumoasă... 

într-o dimineață cortina de pînză se ridicase za- 
darnic: Ann lipsea din vitrină. Paul o căută cu răb- 
dare, la început fără nelinişte, cercetînd portret cu 
portret, pe urmă alarmat, înspăimîntat că ar putea 
într-adevăr să nu mai fie, să n-o mai găsească. Ar 
fi vrut să creadă că e o greşală sau o glumă, că se 
ascundea şi că va apărea brusc înaintea lui. Ar fi 
vrut să-i spună ca altădată: «Haide, Ann, încetează; 
ai glumit destul...» 

Rămăsese pironit acolo cu un sentiment de sur- 
pare; i se părea că o pierde încă o dată, că o priveşte 
încăo datăplecînd, poate într-adevăr pentru totdeauna. 

«Trebuie s-o văd, îşi spuse cu glas tare. Trebuie 
neapărat s-o văd.» 


Trei zile mai tîrziu era la Liege. 

Plecase nebuneşte în cîteva ceasuri, cu puținii 
bani pe care-i găsise în grabă, cu un paşaport făcut 
în ultimul moment, pe ruta cea mai lungă şi mai 
ieftină, prin Polonia şi Germania, cu clasa treia, 
schimbînd de cîteva ori trenul, aşteptînd prin di- 
verse gări legături complicate pentru Berlin, Koln 
şi Hergenrath şi ajuns în sfîrşit în plină noapte la 
Liege, amețit de nesomn şi încordare. 

Tot timpul îşi spusese că face o nebunie, că se 
aruncă în plin ridicul, că femeia pe care o caută e 
definitiv pierdută şi că în orice caz o pierde acum 
pentru totdeauna, alergînd după ea, dar nimic nu-l 
putea opri din această cursă absurdă, în care se an- 
gajase cu ochii închişi. 

Avusese un singur moment de ezitare, în dimi- 
neaţa plecării. Era la Ministerul de Interne, în ca- 
binetul unui subsecretar de stat, pe care-l cunoştea 
şi pe care venise să-l roage pentru paşaport. Pe perete, 
deasupra biroului, era un tablou de Ann, un Balcic 


91 


nisipos, cu cîteva plante aspre, prăfuite, aproape 
albicioase şi cu un singur colţ de mare, intens, albastru. 

Paul rămăsese cu privirea spre tablou. Ce căuta 
în biroul acesta? Cine îl cumpărase şi de ce? Tînăr 
încă, subsecretarul era cunoscut prin cîteva legături 
amoroase în lumea teatrului, despre care se vorbea 
destul de deschis, şi pe care de altfel nici el nu se 
silea să le ascundă prea mult. 

— De ce ai rămas gînditor? îl întrebă pe Paul, 
luîndu-i din mînă cererea. 

Paul nu răspunsese nimic. îi era însă greu să-şi 
ia ochii de la semnătura lui Ann, din colţul de jos 
al tabloului, aproape acoperită de ramă, semnătura 
ei oblică, măruntă. 

Primi înapoi hiîrtia rezolvată şi se întrebă ce să 
mai facă acum cu ea: totul i se părea inutil, fără 
sens. 


— Te duci la prefectura de poliţie. Dau eu între 
timp un telefon. în jumătate oră, pînă ajungi acolo, 
paşaportul ţi-e gata. 

Şi cum el continua să tacă, privind mereu în sus 
spre acel Balcic neaşteptat din perete, ministrul 
întoarse şi el capul spre tablou, îl măsură cu oare- 
care surpriză, ca şi cum atunci l-ar fi privit întîia 
oară cu atenţie, şi pe urmă, revenit din nou spre 
Paul, îi zîmbi: «Dulce fată, nu?» 


Toată călătoria avusese ceva buimăcit: trecea prin 
țări pe care nu le cunoştea, aştepta legătura trenurilor 
în mici oraşe de frontieră, privea noaptea de la fe- 
reastra deschisă a vagonului, lunga, dezolata cîmpie 
poloneză, tristă şi parcă stearpă în plină vară, citea 
în trecere nume de gări nemţeşti, cum le-ar fi citit 
pe cadranul aparatului de radio: Beuthen, Gleiwitz, 
Breslau. Toate treceau pe lîngă el, jumătate în vis, 
nesigure, stranii şi totuşi indiferente: undeva departe 
la capătul drumului, era Ann. 

Se oprise în zori într-un Berlin adormit, deşert, 
cu străzi largi, depopulate, cu clădiri cufundate în 
tăcere, cu statui pompoase, care în lumina de dimi- 
neață aveau ceva ireal, de decor părăsit —- un oraş 


92 


de ipsos, un oraş care părea să fie propria lui machetă, 
* în mărime naturală, şi în care paşii lui Paul răsunau 
pe asfalt, rari, unul cîte unul. 
e Seara o petrecuse la Koln, în aşteptarea ultimu- 
lui tren, care trebuia să-l ducă în sfîrşit la Liege. 
Era obosit, cu ochii adînciţi de nesomn, neras, cu 
hainele în dezordine. «Ce aer de om fugărit», îşi 
spusese, privindu-se într-o oglindă din gară. Avea 
de altfel 'impresia că e suspectat din toate părţile, 
iar peroanele i se păreau înţesate de agenţi şi patrule. 

Era în iulie 1934, puţin timp după gravele tulbu- 
rări ce avuseseră loc de curind în toată Germania, 
şi, în halul deplorabil în care se afla, putea foarte 
bine să fie luat drept un evadat politic. întreg oraşul 
era de altfel într-o tăcere încordată de asediu. Trupele 
de asalt erau de cîteva zile în concediu silit, iar portul 
uniformelor — interzis, şi acest Koln dezarmat, fără 
cizme, fără chipiuri, fără drapele, părea un oraş care 
se preda. 

Pînă la graniță îl însoţise aceeaşi atmosferă de 
panică surdă. Pe culoare se auzeau voci înăbuşite, 
uşa compartimentului se deschidea mereu pentru 
interminabile controluri şi verificări, ieşirile din va- 
gon erau păzite de sentinele. La Aachen, ultimul 
punct german de oprire, trenul fusese oprit înainte 
de gară, şi călătorii — coboriîţi într-un dublu cerc de 
agenți şi vameşi. Semnale luminoase, şuierături, 
comenzi scurte, răstite se încrucişau în noapte. Cineva 
îi luase paşaportul şi i-l cerceta cu de-amanuntul, 
pagină cu pagină. 

— De ce vă duceţi la Liege? 

întrebarea îl surprindea. 

Nici el nu ştia bine de ce se duce acolo. Pentru 
prima oară, de cînd plecase, era pus în fața acestei 
întrebări fără răspuns. Ridică încurcat din umeri, 
gest cu care nu răspundea agentului de poliţie, ci 
propriei lui nedumeriri. Dar tăcerea lui era proba- 
bil suspectă, căci agentul aprinse brusc lampa de 
buzunar şi o ridică spre fruntea lui Paul, ca pe o 
țeava de revolver. în bătaia luminii, Paul întîlni o 
privire rece, tăioasă, care îl sfredelea. «Sînt pier- 


93 


„dut», îşi zise. Se vedea oprit acolo, în gara de fron- 
tieră, pus sub escortă, trimis poate înapoi la Koln 
pentru cercetări. Auzise că se fac zilnic sute de arestări 
la toate punctele de frontieră, pe unde foştii soldaţi 
din batalioanele de asalt, scăpaţi din măcelul de la 
Munchen, încercau să fugă în haine civile de împru- 
mut, cu paşapoarte false. 

Omul continua să țină lampa lui orbitoare, fixată 
spre Paul. 

«Ar trebui să vorbesc, ar trebui să răspund, tă- 
cerea asta mă va pierde», gîndea Paul, dar în acelaşi 
timp se simţea incapabil să articuleze o vorbă, să 
găsească o explicație. 

«Mă duc la Liege ca să văd o femeie pe care o iu- 
besc», gîndea el, dar cuvintele rămîneau nerostite, 
ca în acele groaznice vise în care îți simţi gura în- 
cleştată, deşi ai vrea să strigi în ajutor, să chemi. 
Era acum aşa de aproape de Ann (58 de kilometri 
pînă la Liege, îşi aminti înfiorat), şi totuşi mai de- 
parte ca niciodată. 

— ES geht schon, mormăi agentul şi cu un gest 
cu totul neaşteptat, stinse lampa şi îi înapoie pa- 
şaportul, trecînd mai departe. 

Abia mai tîrziu, cînd zări primul chipiu de vameş 
belgian şi auzi primele cuvinte franțuzeşti, Paul 
îşi reveni din tensiunea acelei teribile clipe. 

De afară se auzeau voci cordiale, paşi calmi, puţin 
somnoroşi, pe peron. «Sînt în Belgia», îşi zise ca la 
capătul unui coşmar din care se trezea. Se uită lung 
la dreptunghiul de tuş roşu, umed încă, pe care-l 
imprimase pe paşaportul lui un funcţionar: «Hergenrath, 
23 Juillet 1934. Contrâle des Passagers.» 


Ann nu era la Liege. Plecase de cîteva zile, nu 
se ştia bine unde. La pavilionul romînesc nimeni 
nu-i putea da o informaţie sigură. 

«în ziua de 15 am inaugurat pavilionul, în ziua 
de 16 ea a plecat», îi spusese lui Paul unul din co- 


' In regula (germ.). 


legii lui Ann, rămas la Liege să supravegheze cîteva 
lucrări  întîrziate. 

«Unde a plecat? Cine ştie? Poate la Bruxelles, 
poate undeva la mare. Era moartă de oboseală. în 
ultimul timp, muncise zi şi noapte. întreabă oricum 
la hotel.» 

Nici la hotel nu se ştia mai mult. Ann plecase fără 
adresă. 

«Se întoarce, sigur, îl asigură portarul pe Paul. 
Mi-a spus sa-i* păstrez corespondenţa. De altfel a 
lăsat aici o valiză şi o cutie întreagă cu tuburi şi 
culori.» 

Nici bani nu mai avea destui, pentru a pleca mai 
departe, la Bruxelles, să o caute şi nici nu i se părea 
posibil să o găsească acolo, într-un mare oraş necu- 
noscut, unde de altfel era cu totul neprobabil că se 
află. Singurul lucru cuminte era să aştepte pe loc, la 
Liege, unde cel puţin era sigur că va reveni şi unde, 
în aşteptarea ei, erau atîtea lucruri de văzut, în acest 
oraş în care Ann trăise cîteva săptămîni şi care îi 
păstra poate în nenumărate lucruri mici amintirea. 
Erau străzi pe care se plimbase ea, erau vitrine la 
care se oprise, emoţionante vitrine de provincie bel- 
giană cu vagi ambiţii de lux — Parisul nu e departe! 
— dar cu ceva onest, greoi, puţin stîngaci, în lipsa 
lor de fantezie. 

Desigur, în serile de ploaie, de-a lungul acestei 
Meuse domolite, care curge prin mijlocul oraşului, 
Ann se plimbase singură, cum îi plăcea să facă altă- 
dată la Bucureşti, în trench-coat, cu capul gol, cu 
mîinile în buzunar. 

După o astfel de ploaie, Paul zări într-o zi pe un 
zid, de pe care apa dezlipise ultimele afişe de spec- 
tacole, un afiş mai vechi, îngălbenit, pe jumătate 
rupt: «Salle Communale, 26 Juin 1934, Clothilde et 
Alexandre  Sacharoff, grand recital de danse». Fără 
îndoială, Ann fusese la acest recital, ea care, nepă- 
sătoare pentru muzică, păstra în schimb pentru dans 


mai mult decît o pasiune de spectator, un fel de nos- 
' Sală comunala, 26 iunie, 1931, Clotilda şi Alexandru Zaharov, 
mare recital de dans (fr.). 


95 


talgie ascunsă, care o făcea să regrete că în loc de pic- 
tură n-a avut curajul să se apuce la timp de dans. 
Era ceva în ea care o chema spre scena deschisă, spre 
lumina de rampă, spre aplauze... Fără îndoială, Ann 
fusese la acel recital, şi Paul rămăsese multă vreme 
gînditor în fața afişului care deschidea deodată vizi- 
unea unei seri de spectacol, şi nu o seară abstractă, 
nesigură, pierdută între altele o mie, ci o seară precisă, 
care purta un nume, o dată — miercuri 26 iunie 
1934, la orele 8% precis, seară pe care o putea des- 
prinde din timpul petrecut de Ann departe de el şi 
o putea retrăi după atîta vreme. 

Jurnalele de actualități care rulau în săptămînă 
aceea la cinematografele din Liege erau în cea mai 
mare parte dedicate expoziţiei şi mai ales serbărilor 
de inaugurare. Paul le văzu pe fiecare, de cîteva ori, 
cu aviditate, căci erau în ele cîteva scurte apariţii 
ale lui Ann, prinsă în trecere de obiectivul reporterului, 
apariţii atît de repezi însă, încît, abia zărită, Ann se 
şi pierdea, ca şi cum s-ar fi rătăcit în mulţime. în- 
tr-unui din aceste jurnale—căci Fox, Paramount, Pathe 
prezentau fiecare în mod diferit ceremonia de inau- 
gurare—silueta lui Ann rămînea totuşi cîteva clipe 
destul de distinct în primul plan, dar cu capul întors 
în altă parte, în aşa fel încît Paul era tentat să o strige, 
să-i facă semn, ca şi cum ar fi fost posibil ca ea să-l 
audă, să întoarcă deodată privirea spre el şi să-l vadă. 
De departe se vedeau venind, într-un grup de uni- 
forme şi fracuri, regele Leopold şi regina Astrid şi, 
pe măsură ce grupul regal se apropia, Ann ridicîn- 
du-se pe viîrfuri întorcea şi mai mult capul spre 
dreapta, probabil ca să vadă mai bine. 


Peste cîteva zile, sosi cu întîrziere jurnalul Eclair, 
în care din întîmplare vizita regelui şi a reginei la 
pavilionul romînesc era mai lung filmată. Aici Ann 
se vedea destul de bine, rezemată de panoul ei, 
gata parcă să dea explicaţii. Regina Astrid se oprea 
puţin în trecere în faţa panoului şi părea că-i zîmbeşte 
lui Ann: rochiile lor albe, una lîngă alta, luminau 
întreg ecranul. Totul nu ținea mai mult de cîteva 
secunde, dar imaginile erau atît de clare şi luate în 


96 


plin, din față, încît Paul avea timp să o privească 
drept în ochi. 

Panoul pictat de Ann acoperea aproape în între- 
gime peretele din fund al pavilionului. Fusese lucrat 
de-a dreptul pe zid, pe tencuiala udă, lucru pe care, 
după cîte ştia Paul, ea nu-l mai încercase niciodată 
pînă atunci. Erau două peisaje, un peisaj de sonde 
şi un peisaj de cîmp, despărțite de o apă ce curgea 
la mijloc, ca o linie de hotar. 

— A avut noroc, îi spunea lui Paul pictorul pe 
care-l găsise la pavilion şi care-l conducea prin ex- 
poziție. A avut mare noroc. Să pictezi o apă în frescă 
e curată nebunie. Şi uite că ei i-a reuşit. Vezi ce adîn- 
cime are, ce claritate! 

într-adevăr, totul era în lucrarea lui Ann mai sigur, 
mai decis decît în maniera ei obişnuită. Cîteva detalii 
de peisaj, nişte flori de cîmp, un grup minuscul de 
vite, în depărtare, aminteau încă desenul ei mărunt 
ca un joc glumet de peniță, dar liniile mari ale pa- 
noului, sondele negre, tărăncile din primul plan erau 
pictate robust, cu o linişte potolită. Culorile lui Ann, 
care în tablourile ei aveau ceva violent metalic, se 
stingeau pe zid şi, fără să devină palide, erau calme. 

Paul venea în fiecare zi la pavilion, în speranța 
că va găsi veşti. Era acolo un birou de recepție, un 
fel de sală de lectură unde se primeau ziare din țară 
şi corespondența. într-o zi recunoscu pe o carte poştală 
scrisul lui Ann: era o ilustrată trimisă colectiv «bă- 
ieţilor» de la pavilion, cu saluturi de la Ostenda. 

«Sîntem în trecere, vreme splendidă, ce se mai aude 
pe la voi? » Lîngă semnătura lui Ann mai era o semnă- 
tură indescifrabilă, dar vizibil bărbătească. 

— Cine e? întrebase Paul. 
— Dănulescu, arhitectul, nu-l cunoşti? A plecat 
cu el. Mi se pare că ţi-am spus. Cu maşina lui. 

Nu avu curajul să întrebe mai mult. Ce însemna 

«a plecat cu el»? 

Formula era oribilă. I se părea totuna cu «tră- 

ieşte cu el», «se culcă cu el». 

Nu avu curajul să întrebe şi de altfel nu mai era 
nimic de întrebat. Totul era în sfîrşit clar. înțelegea 


7 — M. Sebastian — Opere — II 9? 


acum şi plecarea ei din Bucureşti fără nici un cuvînt 
de rămas bun, ba înţelegea şi simplul fapt al parti- 
cipării ei la expoziţia de la Liege, unde desigur n-ar 
fi fost chemată şi nu i s-ar fi încredinţat o lucrare de 
aşa de mare răspundere — era prea tînără şi prea 
lipsită de experienţă — dacă n-ar fi fost «protejata» lui 
Dănulescu, arhitectul care se ocupase şi condusese 
decorația interioară a pavilionului. 

Acum, privind din nou, dar cu alţi ochi, panoul 
semnat de Ann, îşi dădea seama de unde venea marea 
diferență faţă de stilul ei obişnuit. 

într-adevăr, nu agitata Ann pe care o cunoştea 
el pictase acest panou. Dacă desenul era ferm, şi 
culorile calme, era pentru că un bărbat intervenise 
acolo şi luase în mîna lui puternică mîna ei grăbită, 
conducînd-o atent pe toată întinderea peisajului, 
cum ar fi condus pe o hîrtie de caiet o mînă de copii 
care ține strîns între degete creionul, dar nu ştie 
să scrie. 

Şi ca şi cum ar fi lipsit un ultim indiciu pentru 
evidența lucrurilor, Paul găsi în aceeaşi sală de lec- 
tură, într-o revistă belgiană de artă, apărută în nu- 
măr festiv, cu prilejul expoziţiei, un articol al lui 
Dănulescu despre Pictura murală în mănăstirile ro- 
mineşti, cu cîteva planşe şi reproduceri, în care cele 
mai insistent prezentate erau frescele de la Snagov 
şi cu deosebire acea «coborîre de pe cruce», pe care, 
cu ani în urmă, i-o arătase Ann în mica mănăstire 
de pe malul lacului. într-o fotografie mărită, de deta- 
liu, era reprodus bătrînul din planul al doilea, care 
îşi mîngiîia barba cu acel gest îngrijorat, pe care Ann 
îl numise un gest «laic» şi pe care acum Dănulescu 
îl remarca şi el în articolul său. 

Era imposibil să fie o coincidenţă şi era cu atît mai 
puţin posibil ca Ann să-i fi revelat ea arhitectului, 
specialist reputat în pictură murală, acest detaliu. 
Mult mai de crezut era că el i-l arătase cel dintii, 
dar în acest caz Ann şi Dănulescu se cunoşteau de 
foarte multă vreme, şi legătura lor era probabil veche, 


98 


mai veche decît ceea ce pînă atunci crezuse că fusese 
dragostea lui cu Ann. 

Se simţea trădat, minţit pînă departe, în cele 
mai vechi amintiri. în aceeaşi zi plecă din Liege 
înapoi spre ţară. 


Venise toamna, ultimii întîrziaţi se întorceau din 
călătorie, Bucureştii căpătau un aer înfrigurat de 
început de, stagiune, teatrele, concertele, expoziţiile 
de pictură se deschideau pe rînd, Ann însă nu se 
arăta pe nicăieri. Desigur, se afla în Bucureşti, mai 
ales acum, după ce expoziţia de la Liege se închisese, 
dar Paul n-o întîlnise niciodată. E adevărat că el 
ieşea rar, şi serile mai ales, obosit de tribunal, le 
petrecea în casă, citind, ascultînd muzică, fără nici 
un entuziasm nici pentru lectură, nici pentru muzică, 
dar bucuros că avea astfel un pretext să nu iasă din 
casă şi să nu vadă pe nimeni. Avea uneori nostalgia 
unei vieţi de profesor, la un liceu de provincie, undeva, 
într-un tîrg depărtat, fără drum de fier, fără ziare, 
jucînd cel mult şah cu profesorul de fizico-chimice, 
un fel de celibatar înrăit de singurătate. 

Trecuse într-o seară din întîmplare prin fața casei 
lui Ann şi, mai mult din obişnuinţş. decît din curiozi- 
tate, ridicase privirea spre ferestrele ei: erau luminate. 
«E acasă», gîndise Paul, dar liniştit, fără emoție ş 
fără dorinţa de a o vedea, cum ar fi spus «plouă» sau 
«e tîrziu». 

Treceau zile întregi fără nici un gînd pentru ea, 
fără nici o amintire, totul i se părea depărtat, stins, 
căzut pentru totdeauna în uitare. La birou, telefo- 
nista îi spunea uneori: «A întrebat cineva de dum- 
neata; o voce de doamnă; n-a vrut să spună cine e», 
şi el nici măcar nu se ostenea să facă presupuneri. 
«Poate Ann? Da, poate Ann. Ei şi?» 

Totuşi, i se întîmpla să se trezească noaptea din 
somn, cu numele ei pe buze — şi simţea atunci, ca 
o durere ascuţită, nevoia să o vadă nu pentru a-i 
vorbi, căci nu mai avea nimic să-i spună şi simţea 


99 


că orice reîntoarcere spre trecut e imposibilă, dar 
pentru a o privi, fie chiar fără ştirea ei, ca de la o 
fereastră, ca pe o trecătoare. 

Primise odată la birou vizita unui director de casă 
de filme şi, în timp ce discutau un apel fiscal ce trebuia 
introdus, Paul îl întrerupse deodată, străfulgerat de 
un gînd: 

— Ce faceţi dumneavoastră cu jurnalele sonore vechi? 

Omul, fără să înţeleagă ce legătură avea această 
întrebare cu procesul lui, răspunsese nedumerit: 

— Pe unele le trimitem înapoi la centrală. Cele 
mai multe rămîn la noi în depozit. După un an, doi, 
le distrugem. 

— Ai putea dumneata să-mi găseşti un jurnal Eclair 
de astă-vară, din iulie? Cel cu expoziţia de la Li- 
ege? Şi dacă-l găseşti, ai putea să-l proiectezi pentru 
mine, undeva, într-o sală? 

— Asta e foarte uşor. Avem sala noastră de pro- 
iecţie. Numai să găsim filmul în depozit. Dacă e din 
iulie, s-ar putea să fie pe undeva prin provincie. 
Sînt unele tîrguri în care trimitem, pe nimica toată, 
se înțelege, jurnale vechi de cîteva luni, ba chiar de 
un an... 


Paul rămase pe gînduri; dacă filmul era în Bucureşti, 
o putea revedea în chiar acea zi pe Ann, dar dacă era 
trimis în provincie, planul lui cădea. Fusese aşa de 
aproape de a-l realiza, încît acum, cînd nu mai era 
sigur de el, avea senzaţia că pierde o întîlnire de mult 
fixată cu Ann. 


— Uite ce te rog, îi spuse clientului său. Telefo- 
nează imediat la depozit să se caute filmul. Dacă 
se găseşte, aş vrea să-l văd chiar astăzi. Dar dacă 
e în provincie, să se cerceteze în ce oraş anume şi 
la ce cinematograf. Iartă-mă, e un lucru pe care nu 
ţi-l pot explica, dar trebuie neapărat să văd filmul 
ăsta, oriunde ar fi. 

Era într-adevăr hotărît să plece în provincie, oriunde, 
şi într-o clipă îşi şi făcuse în gînd pregătirile de ple- 
care (un proces de amînat a doua zi, două scrisori 
de dictat în grabă dactilografei...), dar i se telefonase 
peste un sfert de oră că jurnalul care-l interesa fusese 


găsit în depozit şi că poate să-l vadă după masă la 
ora 4. 

Sala de proiecţie era în piața Sfîntul Gheorghe, 
într-o cameră mică de la etajul al cincilea, cu feres- 
trele astupate şi cu tavanul scund, o adevărată cutie 
cubică, în care aparatul de proiecţie făcea un zgomot 
exagerat de uzină sau de avion. Paul trebuise să vadă 
mai întîi sfîrşitul unui film care era proiectat pentru 
cîțiva proprietari de cinematografe din provincie, 
veniți la Bucureşti ca să angajeze filme pentru «sta- 
giunea de iarnă» 1934—1935. Era o comedie de aven- 
turi, Bolero, cu Carole Lombard şi George Raft, din 
care nu înțelese nimic. Cînd se făcu lumină, cei cîţiva 
spectatori îl priviră bănuitori ca pe un nou concurent, 
şi suspiciunea lor deveni şi mai îngrijorată cînd, 
fiind chemaţi în biroul directorului, ca să discute 
condiţiunile contractului, îl lăsară pe el acolo, poate 
— se temeau ei — ca să vadă un film special, o 
«bombă a stagiunii», care nu era arătat decît, în mare 
taină, cumpărătorilor cu protecţie. 

Paul rămase singur numai cu operatorul, luminile 
se stinseră din nou, şi după cîteva tremurături ima- 
ginea se fixă în sfîrşit pe ecran, şi vechiul jurnal de 
actualități, văzut în iulie la Liege, reapăru pe pînză, 
parcă mai puţin fastuos ca atunci, căci pelicula era 
uzată, imaginea neclară şi mai ales ecranul mult 
mai mic, aproape jumătate cît un ecran normal de 
spectacol. Scenele jurnalului se succedau uitate: 
Sir John Simon, ministrul de externe al Marii Britanii, 
întîmpină în gara Londra pe domnul Louis Barthou, 
ministrul de externe al Franţei... Greva din San Fran- 
cisco ia proporţii. Majoritatea uzinelor şi fabricilor 
sînt închise. Numărul total al greviştilor este de 
150.000... Funerariile ambasadorului Dogvalevski la 
Paris. Rămăşiţele pămînteşti ale diplomatului sovietic 
sînt incinerate la crematoriul Pere Lachaise... Can- 
celarul Dolfuss formează un nou guvern, larg rema- 
niat... Inaugurarea expoziţiei de la Liege... O vedere 
generală a pavilioanelor, poarta principală de intrare, 
sosirea cortegiului regal, trecerea pe aleea principală, 
pe urmă deodată Ann, Ann rezemată de panoul ei, 


Ann primind zîmbetul reginei Astrid, rochiile lor 
albe, una lîngă alta. 

Singur în sala de proiecţie, foarte aproape de acel 
ecran, nu mai mare decît o fereastră, Paul o privea 
pe Ann în ochi, fără emoție însă. Dacă i-ar fi putut 
vorbi, dacă l-ar fi putut auzi, i-ar fi spus liniştit: 
te voi uita, Ann, te voi uita, vreau să te uit. 


în noiembrie, în sala Dalles, se deschidea expo- 
ziția de pictură a lui Ann. Afişe albe, sobru tipărite, 
dar răspîndite peste tot, anunțau cu mult înainte 
vernisajul. Pe toate zidurile, pe toate placardele 
de publicitate era numele lui Ann: «10 noiembrie — 
10 decembrie. Expoziţie de pictură. Ulei, acuarelă, 
guaşe.» 


Paul trecea pe lîngă acele afişe silindu-se să nu 
le vadă. I se părea că fiecare din ele îl cheamă. Altă- 
dată avea o copilăroasă mîndrie să vadă numele acela 
iubit în jurnale, în vitrine, pe ziduri. Acum i se părea 
o  indiscreție, un abuz — şi într-adevăr niciodată 
poate nu se făcuse pentru o expoziţie de pictură atîta 
reclamă. 


Cu cîteva zile înainte, primise acasă prin poştă 
o invitație pentru vernisaj. Textul tipărit anunţa 
vernisajul pentru ora 11, dar Ann adăugase cu mîna 
ei: «dar nu e interzis să se vină mai devreme». Erau, 
după atîtea luni de tăcere, primele cuvinte pe care 
le primea din partea ei. 

Era hotărît să nu se ducă la expoziţie şi în nici 
un caz la vernisaj. Un moment, se gîndise chiar să 
plece din Bucureşti, dar se răzgîndi: nu voia să-şi 
dea lui însuşi impresia că fuge. 

în dimineaţa vernisajului, rămase în casă să stu- 
dieze un dosar, pe care într-adins îl luase cu el de 
la birou. Era o zi de noiembrie, udă, plumburie, care 
trăgea la lene. Minutele treceau încet, desfăcute. 
Deschise fereastra şi lăsase să intre în odaie aerul acelei 
reci dimineţi, ploaia, mirosul de frunze căzute... 


102 


Telefonul sună, şi Paul îl lăsă să sune cîtăva vreme, 
îi era lene să răspundă: nu aştepta pe nimeni. Ridică 
tîrziu receptorul şi rămase înmărmurit: era vocea 
lui Ann. 

— Nu vii? Nu vrei să vii? Te rog, vino. Nu pot 
pleca de aici, e atîta lume, dar te aştept, Paul, te 
aştept, înţelegi? Tu îmi aduci noroc dacă vii... 

Paul ridică descurajat din umeri. Ann făcea apel 
la vechile lor superstiții, la tot ce era mai dezarmat 
în el, mai puţin pregătit să reziste: «Tu îmi aduci 
noroc dacă vii...» 


La Dalles, se oprise în pragul primei săli, căutînd-o 
din ochi pe Ann. El venea din ploaie, cu trench-coatul 
pe el, cu pălăria în mînă şi se jena să intre: o rumoare 
de voci, de rîsete, de exclamaţii, un foşnet de rochii 
şi blănuri îl ţinea acolo în prag, puţin ameţit, puţin 
încurcat, întrebîndu-se dacă nu mai e timp să se în- 
toarcă. 

Ann îl zărise însă din fundul sălii şi îi făcuse semn 
cu mîna s-o aştepte. Venea spre el făcîndu-şi loc cu 
greu între grupurile care îi barau drumul, fără să 
ceară scuze celor de care în trecere se lovea, şi uitîn- 
du-se mereu înainte, spre Paul, cu o sclipire intensă 
în ochi, ca şi cum ar fi vrut să-l strige. 

— De ce-ţi sînt mîinile ude? Ai venit prin ploaie? 
Ai venit pe jos? De asta ai întîrziat, nu? Credeam că 
n-ai să vii. Mereu mă uitam spre uşă. Mi-a fost aşa de 
frică, Paul, că n-ai să vii! S-ar fi putut, spune, s-ar 
fi putut să nu vii? 

El o privea fără să răspundă: o privire grea, care 
nu punea întrebări. «E aici, e lîngă mine», îşi repeta 
în gînd, mirat că nimic în el nu tresare. 

Ar fi vrut parcă să transmită vestea întoarcerii 
pînă departe, spre toate oribilele lui amintiri de 
pînă atunci şi pe care, deşi Ann era acolo, lîngă el, 
le simţea încă vii, ca acele avanposturi pierdute, 
care multă vreme, după ce bătălia a luat sfîrşit, con- 
tinuă să rămînă treze, la pîndă, pentru ca vestea 
n-a ajuns încă pînă la ele. 

Ann îl luă de braţ şi îl trase după ea, în vestibul. 


103 


—Să plecăm de aici, Paul. E prea multă lume. 
Să mergem afară, în ploaie, vrei? 

— Ştii bine că nu se poate, Ann. Tu trebuie să 
rămîi aici. E vernisajul tău. 

— 0! vernisajul meu! spuse ea cu un gest de ne- 
păsare. Ce vrei să fac eu aici? Eu vreau să fiu cu tine, 
numai cu tine, înţelegi? 

Fugi prin ploaie, cu capul gol, pînă la marginea 
trotuarului, unde se opri în fața unui mic automobil 
albastru, cu caroseria joasă, pe care-l deschise cu 
un gest familiar şi iritat, căci cheia intra greu în 
broască, din cauza ploii probabil. De la volan îl 
strigă pe Paul, care rămăsese pe treptele de piatră 
de la intrare, urmărind-o nedumerit cu privirea. 

—Nu vii? 

Dinăuntru, prin ferestrele mari ale sălii Dalles, 
cîţiva privitori urmăreau scena intrigați. «Totul du- 
rează prea mult», îşi spuse Paul, gîndindu-se la cîte 
se vor spune în urma lor. într-o clipă fu lîngă Ann, 
trăgînd cu putere portiera după el. 

— Ce e cu maşina asta? 

—Ea mea. O rablă. 

— De unde o ai? 

Ann întoarse capul spre el, fără să piardă însă 
controlul volanului. Alergau în sus, spre Piaţa Romană, 


pe bulevardul aproape pustiu în acea duminică urîtă 
de noiembrie. 


— Asta e singura ta întrebare? E prima pe care 
mi-o pui, Paul. 

— Şi ultima. Nu am nimic să te întreb. 

Ann frînă scurt. Maşina se opri greu, patinînd 
pe pavajul ud, şi se lovi cu aripa dreaptă de mar- 
ginea trotuarului. Ann îşi luase descurajată mîinile 
de pe volan. Privea drept înainte prin parbrizul, pe 
care picăturile de ploaie alunecau în mici fluvii 
grăbite. Cîteva clipe nu se auzi între ei decît zgo- 
motul ritmat al ştergătorului de ploaie, pe geam. 
Pe urmă, Ann îşi ridică ochii spre Paul, cu acea în- 
toarcere decisă de privire pe care o avea în momen- 
tele ei grave. 


104 


— Poate că am făcut rău că te-am chemat, Paul. 
Poate că într-adevăr totul s-a sfîrşit. Dar pentru că 
ai venit, pentru că eşti aici, te rog să rămii şi să 
taci. Vreau să te ştiu lîngă mine. Miine, dacă vrei, 
peste un ceas, dacă vrei, ne vom despărţi. Dar acum, 
taci... 

Pornise mai departe. Bătea prin geamul deschis 
de lîngă volan un vînt rece, umed, care-i arunca lui 
Ann în faţă rare picături de ploaie: ea le lăsa să se 
prelingă pe obraji, pe frunte, fără să le şteargă, poate 
iară să le simtă. Mîinile erau amîndouă încordate pe 
volan, cu o tensiune exagerată de mare cursă. Acele 
indicatoarelor oscilau nervos, neliniştit. Indicatorul de 
viteză se zbătea pe cadran între 80 şi 90 de kilometri, 
în dreapta şi în stînga, teii desfrunziți de pe Şosea 
goneau fumurii, cețoşi. Departe, dincolo de Băneasa, 
era un miros de cîmp răvăşit, de ierburi ude, de pămînt 
răscolit pînă în rădăcini. Ploaia se lărgea acolo, mai 
puțin grăbită ca în oraş, mai calmă, răbdătoare. Zgo- 
motul motorului nu acoperea cu totul foşnetul ei mă- 
runt, ca o voce apropiată de pădure. 

Lăsaseră de mult în urmă aeroportul adormit, cu 
hangarele oblonite, staţiunea de radiodifuziune, pă- 
durea de la Otopeni, drumul spre Snagov. Şoseaua se 
desfăşura lucioasă înaintea lor, în plin cîmp. Aburi 
albicioşi pluteau jos pe pămîntul negru, ca nişte 
nori căzuţi, încercînd inutil să se ridice... în zare, 
griul acelei zile de noiembrie cobora spre un albastru 
fumuriu, fără transparenţă. 

Paul întoarse capul spre Ann. Uitase că e lîngă el. 
Toată acea cursă prin ploaie avea un gust de trezire 
tulbure din somn. 

Ann îşi muşca buza de jos, cu un gest de încordare 
pe care Paul nu-l recunoştea. «E un gest recent — 
gîndi el—un gest de volan.» Nici o tresărire pe obrazul 
ei: ochii, doar, puţin dilataţi de atenţie, fruntea 
înclinată înainte, ceva intens şi totuşi absent în 
figura ei palidă. 

Abia atunci observă că era fără mantou pe ea, 
cu capul gol, cu gîtul deschis, aşa cum plecase din 
sala de expoziţie, într-un taior maro («De cînd se 


105 


îmbracă în maro?»), cu o vagă eşarfă care-i flutura 
pe umeri, udă de ploaie. 

— Ar fi timpul să ne întoarcem, Ann. 

Ea încetini mersul, mai înainta nedecisă cîtva 
timp, şi pe urmă opri. îşi culcă fruntea pe volan şi 
rămase aşa, cu braţele căzute, cu părul resfirat în 
vîntul rece, care continua să bată domolit, acum, 
cînd se opriseră pe loc. 

Paul o ridică cu greu, îi luă capul în mîini şi-l 
întoarse spre el: Ann avea ochii închişi pe jumă- 
tate, cu o privire stinsă, buzele vinete, mîinile 
reci. 

— Ce e cu tine? Ţi-e frig? Ţi-e rău? 

— Nu, spuse ea şoptit. Aş vrea să pling. 

— Ei bine, plîngi, o încuraja el şi o trase mai aproape 
culcînd-o pe pieptul lui şi acoperind-o cu braţul drept, 
cum i-ar fi pus pe umeri un şal. Plîngi dacă vrei, 
hai, plîngi. 

în mica maşină albastră, oprită singură pe şosea, 
în plin cîmp, Ann plîngea zguduit, copilăreşte, cu 
sughiţuri. 


De fapt nu se schimbase nimic, şi revenirea lui 
Ann nu era o revenire. Un capriciu, o mică nebu- 
nie, poate şi mai puțin decît atît... «Fugită în dimi- 
neaţa vernisajului, ca o mireasă în noaptea nunţii», 
se glumea printre pictori. Adevărul e că lăsase în 
urma ei o sală plină cu invitaţi şi că brusca ei ple- 
care provocase acolo nesfîrşite comentarii intrigate, 
într-o cronică mondenă de a doua zi, se spunea că 
lipsa lui Ann de la propriul ei vernisaj era o «încîn- 
tătoare fantezie, pe care un artist sigur de simpatiile 
publicului poate în definitiv să şi-o permită». «Cu 
atît mai mult — adăuga maliţios cronicarul — cu cît 
majoritatea lucrărilor expuse au fost reţinute din 
primul moment.» 

Tot ce făcea Ann acum-—observă Paul—era menit 
să devină subiect de publicitate. «Şi nici măcar nu-i 
displace», clătina el din cap. Avea groaznica bă- 
nuială că acea plecare din plin vernisaj, ea o pre- 
gătise din timp, ca să intrige lumea, ca să deştepte 


106 


curiozitatea, ca să aducă o «notă originală» în pro- 
gramul prea banal al unei deschideri de expoziţie. 

Regăsită o clipă, o pierdea din nou în atîtea se- 
crete şi mistere, peste care ea trecea grăbită, cu un 
gest neglijent: «Lasă, o să-ţi explic». 

Cît era de departe de el, cît de străină devenise 
în cele cîteva luni de despărţire, tablourile ei din 
noua expoziţie îi arătau prea bine. Chiar dacă n-ar 
fi fost cele patru sau cinci portrete şi schiţe de portret 
ale lui DănuleY%ocu, expuse ostentativ, ca şi cum ar 
fi vrut să prevină sau dimpotrivă să înfrunte tot ce 
se vorbea despre legătura lor (şi pe Paul îl irita mai 
ales titlul acelor portrete în catalogul expoziţiei: 
Portretul arhitectului D., iniţială care, în loc să 
i se pară un semn de discreţie, i se părea unul de 
intimitate), chiar dacă n-ar fi fost aceste portrete, 
totul în pictura lui Ann îi era acum necunoscut, totui 
respira amintiri, întîmplări, emoţii trăite fără el, 
departe de el. 

Cele mai multe peisaje erau de la Sainte-Maxime, sat 
belgian de pescari, unde paleta lui Ann se încăr- 
case cu ceva plumburiu, vînăt, de mare înnourată. 
Cîtă vreme fusese la Sainte-Maxime, cu cine, ce fă- 
cuse acolo — erau lucruri pe care amîna mereu să 
le spună: «Lasă, am să-ţi povestesc într-o zi». Zi 
cu atît mai greu de fixat, cu cît o vedea rar, totdea- 
una grăbită, totdeauna în trecere, mai ales acum, 
de cînd avea acel automobil albastru — cumpărat? 
căpătat? nici ea părea că nu ştie prea bine — cu 
care făcea nenumărate curse, toate urgente şi toate 
fără explicaţii. 

Era pentru Paul o nouă suferință să întîlnească, 
alergînd pe străzi, acel mic automobil, pe care îl 
recunoştea de departe după culoare —un albastru- 
deschis, marin — şi care se făcea nevăzut după un 
colţ, la o încrucişare de drumuri, spre ce necunoscute 
ținte? spre ce tainice întîlniri? 

Se întîmpla să-l găsească cu portierele închise şi 
cu farurile stinse, în cartiere lăturalnice, la cîte un 
colț de stradă necunoscută, oprit cine ştie de cît 
timp acolo. Se apropia de el şi se uita pe fereastra 


107 


portierei: Ann îşi lăsase înăuntru mănuşile, sau o 
carte, sau un pachet. Rezemat cu fruntea de geam, 
privea lung acele fleacuri uitate. Uneori, rămînea 
acolo lîngă botul maşinii: «Poate că vine». Nu ve- 
nea niciodată. Ceasuri întregi s-o fi aşteptat, şi tot 
nu venea. 


Se uita cu de-amănuntul la casele din jur. Poate 
că e undeva pe aici, la o vizită sau la un rendez-vous, 
poate că e la una din aceste ferestre luminate şi-l 
priveşte de după perdea, nevoind să coboare tocmai 
pentru că l-a văzut pe el în stradă, aşteptînd. 

într-o seară, era în parcul Filipescu, pe o mică 
stradă în semicerc, desprinsă din strada Sofia, ca un 
fel de curte interioară — Paul găsise automobilul 
albastru în faţa unei case cu obloanele trase, dar prin 
care străbăteau dungi striate de lumină. Trecuse din 
întîmplare pe acolo, venind de la sanatoriul Saint- 
Vincent, unde avea un prieten bolnav, dar automobilul 
lui Ann îl oprise din drum. Mai bine de două ore rămă- 
sese fixat acolo, rezemat de botul maşinii. Avea im- 
presia că dincolo de ferestrele acelei case sînt Timbre 
care se mişcă. I se părea că aude paşi, şoapte, rîsete 
chiar — şi că pe urmă se depărtau. Era ca şi cum din 
cînd în cînd, cam la un sfert de oră, cineva venea la 
fereastră să vadă dacă el mai e acolo, dacă n-a plecat 
încă. într-un tîrziu, îi trecu prin minte un lucru 
absurd: să sune şi să întrebe de Ann. 


Uşa se deschise cu întîrziere, după o lungă aşteptare 
şi după ce el sunase de cîteva ori: în prag era un domn 
cărunt, în halat de casă, care îl întrebă pe cine caută 
şi îl obligă să repete de două ori numele lui Ann, ca 
şi cum nu l-ar fi auzit bine. 

«Nu, domnule, e o eroare: nu locuieşte aici.» Şi 
închise uşa, lăsîndu-l pe Paul pe treapta de piatră, 
dezorientat, bîiguind scuze pe care nu le auzea nimeni. 

în astfel de seri, îşi jura să nu o mai vadă niciodată. 

«Trebuie să te uit, Ann, trebuie neapărat să te uit.» 


VI 


Era o sală mică, îngustă, cu tavanul negru de 
fum, cu bănci de lemn, cu o uşă ce se deschidea şi se 
închidea mereu. în prag apăreau aceleaşi figuri agi- 
tate, aruncau o privire grăbită înăuntru şi dispăreau. 
Dacă n-ar fi fost magistraţii şi grefierul în robe negre, 
Nora n-ar fi crezut că se află cu adevărat într-o sală 
de tribunal. 

Pe bănci era lume de tot felul, feţe îngrijorate, 
priviri somnoroase, un amestec de buimăceală şi indi- 
ferență. Era o rumoare continuă de şoapte, chemări 
surde, hîrtii răsfoite. Cînd şi cînd, se auzea un clopot 
pe care prezidentul îl agita fără convingere, din obiş- 
nuinţă probabil. Se făcea un moment tăcere, şi atunci 
nu se mai auzea decît glasul avocatului care vorbea. 

Nora găsise un loc, în fundul sălii, lîngă fereastră. 
Afară ningea liniştit. Se vedea Piaţa Senatului, albă 
ca într-o carte poştală de iarnă. 

Paul era în faţă de tot, în prima bancă, aplecat 
probabil peste un dosar. Pentru a-l zări, Nora tre- 
buia să se ridice în picioare, şi atunci nu-l vedea 
decît din spate, cu umerii înclinați spre pupitrul 
din faţă. 

«Numai de n-ar întoarce capul», îşi spunea, spe- 
riată la gîndul că ar putea s-o vadă — şi se făcea 
mică lîngă fereastră, ascunzîndu-se cît putea mai bine. 


109 


Paul se ridicase de la locul lui. Nora avu impresia 
că o zărise şi că vine spre ea. încremenise ca o elevă 
care simte că profesorul a văzut-o de pe catedră copiind, 
şi acum aştepta să izbucnească scandalul inevitabil. 

Nu. S-a speriat prosteşte, fără motiv. Paul n-a 
văzut-o şi de altfel nici nu se uită încoace. S-a dus 
doar spre masa grefierului, a luat de acolo un dosar, 
şi acum, cu dosarul în mînă, vorbeşte. 

Nora nu aude decît frînturi de frază, din care nu 
înţelege nimic. Repetă după el, în gînd, cuvintele 
şi e mirată că Paul le poate spune cu atîta convingere. 
De nerecunoscut vocea lui de aseară: este o voce 
fermă, sigură, cu ceva indiferent poate în adîncul ei, 
dar nu e indiferența leneşă, tărăgănată, pe care i-o 
cunoaşte Nora. 

«...simpla depunere a motivelor de apel la dosar 
nu numai că e insuficientă, dar e neavenită... Tri- 
bunalul va trebui să considere acest apel nemotivat... 
Un singur mod de a motiva valabil... indicat de arti- 
colul 98 din legea judecătoriilor de ocoale... Implicit 
şi fără ca jurnalul anterior să specifice... Procedural 
vorbind, ele nu există... Se opune în termeni absoluţi 
articolul 69 din procedura civilă litera d, aliniatul 
2...» 


Nora ascultă cu încordare. Ar vrea să înțeleagă 
' despre ce e vorba. Ar vrea mai ales să-l poată privi 
pe Paul din față, în timp ce vorbeşte. S-ar zice că 
lucrurile pe care le spune îl pasionează. Se întîmplă 
să întoarcă uneori capul spre un avocat de pe banca 
adversă, care îl întrerupe, şi atunci Nora poate citi 
în ochii lui indiferenți o sclipire de convingere, poate 
chiar de luptă. 


Se uită la ceas: patru şi douăzeci. «leri, la ora 
asta, nu-l întîlnisem încă.» Tot ce s-a întîmplat de 
atunci i se pare acum depărtat şi neînțeles. Bărbatul 
acesta care vorbeşte cu o voce necunoscută şi pe care, 
dacă închide ochii, nici nu şi-l poate bine aminti, băr- 
batul acesta este «amantul» ei. Sînt încă vorbe pe 
care, la vîrsta ei, Nora nu le poate gîndi fără anumită 
spaimă. în oraşul lor de provincie, demult, «amant» 
era un cuvînt care se spunea în şoapte. 


110 


Preşedintele spune cîteva cuvinte, care nu se aud 
pînă în fundul sălii, şi scrie ceva într-o condică. Gre- 
fierul strigă un alt dosar, iar Paul îşi strînge cărţile 
şi hîrtiile, pe care le aşază fără grabă în servietă. 

Nora îl va lăsa să iasă din sală, va mai rămînea cîtva 
timp aici, ca să fie sigură că nu-l va întîlni, şi pe 
urmă va pleca şi ea. «Un bărbat cu care te-ai culcat 
într-o noapte din întîmplare şi pe care, pe urmă, nu-l 
mai vezi niciodată.» îşi spune în gînd lucruri oribile, 
care o înspăimîntă şi pe care totuşi încearcă să le gîn- 
dească cu indiferență. 

— Mai rămîi aici? 

Poartă o cravată roşie, cu un desen negru şi cu 
nodul tot prost făcut. E primul lucru pe care îl vede 
Nora. «De ce n-o fi ştiind omul ăsta să-şi facă cravata?» 

Paul o ia de braţ şi o duce spre uşă. Ea îl urmează 
fără să-l privească. «Ce bine era acolo, lîngă fereastră! 
Cum de m-a zărit? De ce a venit spre mine?» îi e frică 
de el, ar vrea să fie singură, ar vrea din toată inima să 
fie singură. 

«... o acţiune cambială rău introdusă nu poate să 
înlocuiască, onorat tribunal...» aude Nora din prag 
cîteva cuvinte pe care cineva le spune la bară, agitînd 
un dosar, dar sfîrşitul frazei se pierde, căci între timp 
au ieşit afară, pe un culoar îngust cu şi mai multă 
lume decît era înăuntru. 

«O acţiune cambială rău introdusă...o acţiune cam- 
bială rău introdusă...» repetă ea mecanic, încercînd 
să alunge gîndurile, să amîne explicaţia care se apropie. 


«Cît de mult ştie omul ăsta să tacă», îşi spune 
Nora pe stradă, mergînd alături de Paul. Nimic pe 
figura lui ştearsă nu arată nici curiozitate, nici bucu- 
rie, nici necaz. îi fusese teamă că venirea ei îl va 
supăra. «Nici măcar atît, nu, nici măcar atît. E ca şi 


cum n-aş fi.» 
Se înserează, ninsoarea a încetat, dar e foarte frig. 
— Nu trebuie să crezi că am venit să te caut, începe 
tot ea să vorbească. Trec pe aici, prin faţa tribunalului, 
în fiecare după-masă. Am cîteva ore de franceză, la 


iii 


un institut particular din apropiere. Poate că nu 
ţi-am spus că sînt profesoară. N-am avut cînd... 

Se opri din vorbă, surprinsă de propriul ei cuvînt. 
N-a avut cînd să-i spună cele mai simple lucruri despre 
ea — poate că dacă nu i-ar fi fost numele gravat pe 
placa de alamă, de acasă, nici cum o cheamă nu i-ar 
fi spus — dar a avut cînd să devină, în cîteva ore, 
amanta lui. «Ce stupidă eşti, Nora!» Ar vrea să tacă, dar 
acum, după ce a început să vorbească şi s-a întrerupt 
deodată, fără motiv, tăcerea e mai grea decît înainte. 

— Te rog să mă ierți că m-am uitat azi prin hiîrtiile 
dumitale de pe birou. Ţi-am răsfoit agenda, şi de acolo 
am văzut că azi după masă trebuia să fii în tribunal. 
La început nici n-am înţeles ce scria acolo. Ai un scris 
încurcat, dar eu sînt obişnuită cu toate caligrafiile... 
Ți-am spus că sînt profesoară... Mi-am închipuit în 
cele din urmă că T.c. II trebuie să fie Tribunalul de 
comerț, secția doua. Nu credeam că am să viu. Nici 
n-aş fi putut. Marţi după masă, de la trei la cinci, de 
obicei sînt în clasă. Azi am luat însă vacanţă... Mă 
întorceam spre casă, şi nu ştiu cum, trecînd prin fața 
tribunalului, mi-am spus că aş putea să intru... Nu 
ştii cît am rătăcit prin tot felul de săli şi culoare...Cre- 
deam că n-ai să mă vezi... Aş fi vrut să nu mă vezi... 

S-au oprit de cîtăva vreme, în fața unei vitrine 
de florărie, în Piaţa Senatului. Nora vorbeşte şi îşi 
dă foarte bine seama că el nu ascultă. Ce o fi privind 
oare cu atîta atenție? în vitrină sînt cîteva crengi 
de liliac alb, ce par ninse de zăpada abia căzută. Foarte 
tinere şi foarte obosite, crengile sînt subţiri, verzi, 
înclinate sub greutatea buchetelor albe. Privirea lui 
Paul e oprită acolo, la fel de absentă ca şi pînă acum, 
dar cu un început de zîmbet ceţos, care vine greu, de 
departe. 

«Dacă aş pleca acum, cred că nici n-ar băga de 
seamă că nu mai sînt lîngă el», se gîndeşte Nora. 
E poate şi cel mai cuminte lucru pe care-l poate face. 
Nu e supărată, nu e jignită, dar îşi dă seama că omul 
ăsta e un străin şi că nimic nu-l poate smulge din tăce- 
rea lui. «Orice aş spune, orice aş face, privirea asta 
n-am să i-o schimb.» 


112 


Se desprinse încet, cu băgare de seamă, ca şi cum ar 
fi vrut să nu-l trezească din somn, şi trecu linia de 
tramvai spre Podul Senatului. 

— Nora! 

O striga pentru întîia dată pe nume. Era lîngă ea, 
o ţinea strîns de braţ şi o privea drept în ochi, cuo 
privire care în sfîrşit o vedea. 

— Nora, te rog iartă-mă. Sînt nebun, sînt prost- 
crescut. 

— Nu, Paul. Nici nebun, nici prost-crescut. Poate 
nefericit. - - 

El ridică din umeri. («Dacă mi-ar da timp, gîndi 
Nora, l-aş dezvăţa de gestul ăsta.») 

— Să nu zicem nefericit. E o vorbă care nu-mi 
place. Şi cred că nici nu sînt. Mai degrabă obosit... 
da... foarte obosit... 

O ţinea mereu de braţ, cu mîna lui grea, cu degetele 
strînse, gest prea apăsat, dar în care era—în sfirşit!— 
puţină intimitate. Mergeau pe chei în sus, de-a, 
lungul unei Dîmboviţe de decembrie, pe care amurgul 
frigul, iarna o făceau mai puţin murdară. Se aprindeau 
primele felinare de seară, şi umbrele lor pe apă erau 
albastre la acel ceas încă nedecis. 

— Ai putea să mă deteşti, Nora. Oameni ca mine 
n-au dreptul să se amestece în accidente de stradă. 
Nu eu trebuia să te ridic aseară din zăpadă. 

— Oameni ca dumneata... De ce spui lucruri care 
sperie? Eu mă sperii greu, să ştii. Ce fel de om eşti 
dumneata? 

— Un om despre care azi-noapte ai putut crede 
că se va sinucide. Nu e destul? 

Trecuseră de Podul Schitu Măgureanu: trecătorii 
erau mai rari, cheiurile pustii. 

Acuma de ce tace? Are tăceri care s-ar spune că 
nu se vor termina niciodată. în ce depărtări e plecat? 
Cum să-l chemi înapoi? Numai mîna lui e aici, grea, 
pe braţul drept. 

Şi cînd îl crezi cu totul pierdut, iată, vocea lui 
revine, fără nici o ridicare de ton, egală, ştearsă, 
la fel de închisă ca şi tăcerea din care se desprinde. 


— Eu n-am nimic de spus nimănui şi n-am nimic 
de aflat de la nimeni. înţelegi, Nora? înţelegi de 
ce am vrut să fug aseară? Azi-dimineaţă încă nu 
mi se părea prea tîrziu pentru a fugi. Şi acum,uite, 
acum, încă mai e timp. De ce m-ai căutat? Ar trebui 
să uiţi că ne-am întîlnit. Ar trebui să ştergi din amin- 
tirea dumitale ziua de ieri. 

— Şi noaptea? întrebă Nora, mai mult pentru ea. 

— Da, şi noaptea. Sîntem destul de serioşi amîndoi 
pentru ca să nu luăm în tragic o astfel de întîmplare. 
Nu vreau să te jignesc, crede-mă, dar aş prefera să te 
jisnesc decît să te înşel. Dumitale îţi trebuie puţină 
prietenie, puţină intimitate. Faci rău dacă mi le ceri 
mie. Eu n-am nimic să dau nimănui. 

Privea mereu înainte, fără să întoarcă o clipă 
capul spre ea, avea mereu aceeaşi A^agă amărăciune 
pe buze. 

«Cu privirea asta care nu se uită nicăieri, cu glasul 
ăsta surd, care nici nu coboară, nici nu urcă, se pot 
probabil spune, fără să bagi de seamă, cele mai groaz- 
nice lucruri din lume», se gîndeşte Nora. 

—Zici că te-ai uitat în agenda mea de birou. Ai 
observat desigur că toate foile cîte au mai rămas 
pînă la sfîrşitul anului sînt albe. Asta se cheamă o 
vacanţă... Cîte foi albe, atîtea zile pustii. Ce vrei să 
fac cu ele? 

— încearcă să le dai. 

— Nu : înțeleg. 

— Spuneai adineauri că nu ai nimic de dat. Totuşi, 
îți rămîn cîteva zile libere... dumneata le zici pustii... 
Dă-le cuiva... Poate se va găsi un om care să le primească 
şi să facă ceva din ele... 

El se opri din mers, şi sub bătaia felinarului sub 
care se aflau o privi pe Nora, probabil ca să-i citeaseă 
în ochi tot ce i se părea neclar în vorbele ei. 

— Dacă e o invitaţie, e mai bine să-ţi spun că nu 
o pot primi. 

— Nu e o invitaţie. E un sfat. Pleacă. Vei fi mai 
puţin singur. Vei uita, poate... 

— Ce? 

— Nu ştiu. Lucrurile pe care trebuie să le uiţi. 


114 


El ridică iar din umeri, cu acelaşi gest de negaţie, 
de îndoială, de inutilitate. 

— Să plec...M-am gîndit şi eu la asta. Ieri, am şi 
intrat într-un birou de voiaj să cer informaţii... Lua- 
sem de dimineață paşaportul cu mine, pentru vize. 
De asta l-am şi avut aseară în buzunar. 

Nora revăzu paşaportul albastru, fotografia, sem- 
nalmentele, pagina de vize, Hergenrath 23 Juillet. 
încă o dată i se păru că în numele acela de frontieră, 
în ziua aceea nierdută, 23 iulie 1934, era poate întreaga 
lui taină. 

— Pe urmă, am renunţat. La ce bun? Mi-e prea 
lene, e prea complicat şi simt mai ales că e inutil. 
Cred că nici n-am bani destui. 

Erau pe Podul Elefterie. Se rezemaseră de parapetul 
podului şi priveau înainte spre cele două mari artere 
ce se deschideau în unghi în faţa lor; la stînga, bulevar- 
dul Elisabeta, luminat, cu depărtate firme albastre 
de reclamă, cu ochiul roşu al tramvaielor 14, ce coborau 
spre Cotroceni, şi, la dreapta, Splaiul Independenţei, 
înzăpezit, tăcut, nebucureştean parcă. Pe parapetul 
de piatră zăpada era crescută rotund, spumoasă, fra- 
gilă. Nora îşi scoase mănuşile şi luă în amîndouă mîi- 
nile zăpadă, ţinînd-o în palmele deschise, cu băgare 
de seamă, ca pe o pulbere fină. 

— Ai fost vreodată, iarna, în munţi? 

întrebarea Norei părea că-l readuce din cine ştie 
ce gînduri pierdute, căci răspunse tirziu, după o 
tăcere prea lungă. 

— Nu, iarna niciodată. Vara am urcat de cîteva 
ori, la Peşteră şi pe Omul, dar iarna niciodată. 

— Păcat! E aşa de frumos! Vezi, acolo ar trebui 
să pleci. în munți. 

Nici nu se osteni să-i răspundă. Cu o ridicare din 
umeri, totul devenea inutil. Nora insistă. 

— Ai făcut vreodată schi? 

— Nu. 

— Ar trebui să încerci. 

Şi pe urmă, deodată, luîndu-l de mînă şi silindu-l 
să se întoarcă spre ea, îi spuse privindu-l în ochi: 


115 


— Vino ou mine în munți, să facem schi. 

îl privea prea fix pentru ca el să-i poată şi de astă 
dată răspunde cu o tăcere. 

— E o copilărie, Nora. 

— De asta ţi-o şi propun: pentru că e o copilărie. 
Ascultă-mă, Paul: dă-mi mie vacanţa dumitale. 
Adineauri, crede-mă, nu ţi-am cerut-o, dar acuma 
ţi-o cer: dă-mi-o mie. 

El nu răspunse nimic. «Cel puţin n-a zis nu», se 
consolă Nora în gînd. Pe pod, vîntul de seară bătea 
redeşteptat din calmul de pînă atunci. Castanii albi 
se scuturau pe trotuar de zăpadă ca de o prea fragilă 
floare. 

Coborau spre centru, pe bulevardul Elisabeta. 
Luminile, primele vitrine, lumea grăbită de ger îi 
dădeau Norei o impresie de întoarcere în oraş. Vorbea 
tot ea, mulțumită acum că tăcerea lui întîrzie răs- 
punsul. 

— Nici eu nu ştiam prea bine ce să fac cu vacanţa 
mea. Voiam doar să n-o petrec aici, în Bucureşti. 
Sus, în bulevardul Dacia, mă simt foarte bine, dar 
nu în zilele de sărbătoare, cînd am impresia că toată 
lumea pleacă şi numai cu rămîn singură. Mai rău 
decît singură: abandonată... 

încercă să spună ultimul cuvînt cu puţină ironie, 
dar glasul n-o ajuta. «Abandonată» era un cuvînt 
care îi dădea copilăreşte lacrimi. Din fericire, el e 
prea obosit sau prea neatent, ca să observe. 

— Mă gîndeam şi eu să plec, dar nu ştiam unde... 
Poate la Predeal, la tabăra de schi de la Onef... Dacă 
aş fi găsit tovarăşi de drum, aş fi preferat să urc în grup 
mic la o cabană... La Ialomicioara, sau pe Postăvar, sau 
la Bîlea... în sfîrşit, undeva departe... De ce nu vrei 
să fii dumneata tovarăşul meu? înţelege bine: ce 
s-a întîmplat între noi pînă acum... 

Nora ezită un moment. Ar fi vrut să spună «astă- 
noapte» dar era o preciziune care o speria. 

—... e şters, e uitat. E «neavenit», cum spuneai 
dumneata la tribunal. Eu îţi fac o propunere de cama- 


116 


—- 


rad. Plecăm cu bocanci în picioare, cu sacul de drum 
în spate. 

— Plecăm... repetă el şters. Cînd plecăm? 

— Astă-seară, răspunse Nora şi abia atunci îşi dădu 
seama că întrebarea lui putea să fie o acceptare, deşi 
era pusă vag, cu aceeaşi eternă ridicare din umeri. 

— E adevărat? Primeşti? Vrei să plecăm? 

— Nu, Nora. De ce insişti? E inutil. Totul e inutil. 

Glasul lui o descuraja. Era ceva definitiv căzut, 
definitiv frînl, în oboseala cu care vorbea el. Şi totuşi, 
un moment, plecarea i se păruse posibilă... 

— De ce te încăpăținezi, Paul? Eşti un om care 
ai pierdut la toate jocurile. Singur spuneai adineauri: 
«Eu n-am nimic să dau, nimic să pierdy. Ei bine, 
pentru că în nici un caz nu mai poţi pierde, pentru că 
nu mai ai ce risca, primeşte plecarea asta ca pe un joc 
şi lasă-mă să joc eu pentru dumneata... 

Se oprise într-adins în faţa unei vitrine cu articole 
de sport, pe bulevardul Elisabeta, în colțul Căii 
Victoriei. Erau expuse schiuri, patine, bastoane cu 
vîrful de fier, bocanci, un întreg arsenal de instrumente 
de lemn şi de metal, care străluceau în vitrină pe o 
zăpadă artificială de vată şi paiete albe. Un manechin 
îmbrăcat în schior, cu echipamentul complet, gata de 
drum, surîdea cu un surîs fericit de cinematograf. 
Paul privea, aproape fără să le vadă, toate acele instru- 
mente care i se păreau complicate şi mai ales fără inte- 
res. 

— Te rog, să nu rîzi de mine, Paul, dar eu cînd 
sînt foarte nefericită...fiindcă mi se întîmplă şi mie 
să fiu uneori... 

Nu putu să sfirşească fraza. îi veniseră din nou 
neaşteptate lacrimi în ochi. Abandonată...nefericită... 
cîte cuvinte greu de spus! încercă să se corecteze: 

— ...cînd îmi merge rău, cînd totul iese prost, cînd 
mi se pare că sînt urmărită de ghinion...ei bine, atunci 
îmi cumpăr ceva nou...0o rochie, sau, dacă n-am bani 
destui, o eșarfă, un fleac...Nu din cochetărie şi nici 
din frivolitate. Mai mult din superstiție. Ca să conjur 
soarta. Ca s-o păcălesc. Mi separe că, îmbrăcată altfel, 
n-o să mă recunoască, o să mă confunde cu altcineva, 


117 


0 să treacă pe lîngă mine fără să mă vadă...Dumneata, 
care eşti un om superstițios, de ce nu ai superstiţia de a 
începe ceva din nou? De ce nu vrei să faci un lucru pe 
care nu l-ai mai făcut niciodată pînă acum? 


„„„Intrase înăuntru neconvins. Nora vorbea pentru 
el, lua informaţii, cerceta cu atenţie lucrurile care i 
se arătau. Era o librărie invadată de sportivi. Etala- 
jele cu cărți erau părăsite, şi toată lumea se îmbulzea 
la raionul de sport. In ajun de vacanţă, era acolo un 
freamăt de plecare, un clinchet de patine, o febrilitate 
continuă. Bocanci enormi, cu talpa prinsă pe margine 
într-un cleşte de metal, miroseau a piele groasă, de 
curînd tăbăcită. Schiuri negre, rezemate de perete cu 
botul în sus, semănau cu nişte luntri subţiri de pescar, 
trase la mal, pe uscat. Totul avea un miros aspru de pie- 
lărie, de lemn ceruit, de pînză impermeabilă. Cămăşi 
şi sweatere de culori tari dădeau întregului magazin un 
aer festiv, payoazat. 


Un aparat de radio, deschis, transmitea buletinul 
sportiv de la ora 6: «Predeal, grosimea stratului de 
zăpadă 46 centimetri...Sinaia, grosimea stratului de 
zăpadă 30 centimetri... zăpadă favorabilă...» Vocea 
speakerului se amesteca cu întrebările clienţilor, cu 
răspunsurile vînzătorilor. 

— Ridică mîna dreaptă în sus, vrei? îl rugă Nora. 

El se supuse cu bunăvoie, dar cu oarecare stîngăcie. 
Se vedea în oglindă măsurîndu-se cu lungimea schiu- 
rilor, mult mai înalte decît el. Botul schiului îi ajun- 
gea în podul palmei. «Trebuie să fie cu cel puţin 40 de 
centimetri mai înalt decît înălțimea omului», îi ex- 
plica ea absorbită. 

Uneori, ridica îngrijorată ochii spre el, mai mult 
pe furiş, ca şi cum i-ar fi cerut un semn de aprobare, un 
consimțămînt. 

«E intimidat», gîndi ea, văzîndu-l rămas cu schiu- 
rile în mînă şi neştiind ce să facă cu ele. «Intimidat» 
1 se păru un progres: era oricum altceva decît indiferent. 

— Asta la ce serveşte? o întrebă Paul, văzînd-o 
că ţine în mînă nişte arcuri de oţel, pe care se silea 


118 


să le înşurubeze singură pe un suport plat, ca o talpă 
de patină. 

Părea să pună întrebarea cu oarecare interes, în 
orice caz cu puţină nedumerire. Privea toate acele 
stranii obiecte încurcat, ca în fața unui motor cu 
piesele demontate. Nora se grăbi să-i dea explicaţii, 
pe care el nu le înţelegea prea bine. 

— Sînt două feluri de legături. Diagonale şi drepte. 
Eu am mai multă încredere în legătura diagonală. 
Nu e prea flexibilă, dar e solidă. Te împiedică puțin 
la telemark-, dar n-o să începi din primele zile să faci 
exerciţii de telemark. Principalul e să ai bocănea bine 
angrenată pe schi... 

Un vînzător îl chemă pe Paul într-o cabină de probă 
ca să încerce costumul de schi şi bocancii. 

— Mă chemi cînd eşti gata, îi spuse Nora. îi era 
teamă să-l lase singur. Licărul acesta slab de curio- 
zitate, pe care începe să-l citească în ochii lui, nu 
trebuie să se piardă. E un joc pe care trebuie să-l joace 
pînă la urmă. Dar nu se va descuraja? Nu va fugi, 
el, care fuge atît de uşor? 

în costumul albastru era cu totul schimbat. «Cît 
e de tînăr», gîndi Nora. Regăsea dincolo de oboseala 
lui acea nedefinită expresie de copilărie, pe care o 
surprinsese aseară de la prima lor încrucişare de pri- 
viri. 

— Sînt ridicul, nu? 

— Da. Şi îţi pare rău? Fii şi dumneata o dată ridicul 
în viață. Să vezi că prinde bine. 

Haina nu-i plăcea Norei. Avea un cusur la mîneci, 
şi nasturii trebuiau schimbaţi. 

— O trimitem imediat la atelier, spunea vînzătorul. 
în jumătate oră e gata. 

— Şi într-o oră cel mai tîrziu, adăugă Nora, trebuie 
să fie acasă. Dar nu mai tîrziu, te rog, fiindcă plecăm 
chiar astă-seară. 

îi vorbea vînzătorului, dar în fapt i se adresa, 
fără să-l privească, lui Paul. Va protesta? O va dez- 
minţi? 

— Astă-seară. 119 


«La urma urmelor, nu va fi cea mai mare prostie 
din viața mea», îşi spunea Paul privindu-se acasă, 
în oglindă. Chipiul albastru de stofă, cu cozorocul 
scurt şi rotund, semăna cu o şapcă de liceu. Buzunarele 
hainei, mari, aplicate, închise soldăţeşte cu nasturi, 
îi aminteau tunica din şcoala militară. 

«Ca un licean, ca un elev cu termen redus...», zîmbi 
el vechilor amintiri regăsite. 

Umbla prin odaie pentru plăcerea de a-şi auzi 
bocancii pe parchet, sunînd cu vechiul lui pas greu 
din nopţile de gardă. Ce bune erau acele nopţi, albe, 
treze, singur pe cîmpul îngheţat de la Cotroceni, fără 
nici un gînd, fără nici o aşteptare, scrutînd departe 
noaptea de iarnă, prin care străbătea cîteodată, nu se 
ştia de unde, un țipăt venit de dincolo de orizont, 
poate din munţi, poate din păduri! 

Se uită la hainele de oraş, pe care le dezbrăcase, la 
paltonul atîrnat în cuier. Dacă ar putea, despărţin- 
du-se de ele, să se despartă de el însuşi... Dacă ar 
putea, îmbrăcînd această haină nouă, să înceapă o 
viaţă nouă... 

E o copilărie desigur, dar e o copilărie în care ar 
voi să creadă. 

Cine e omul acesta tînăr din oglindă, cu chipiul 
lăsat pe frunte, cu gîtul gol, cu haina de ?tofă aspră, 
închisă pînă sus? Nu cunosc. Mi se pare că l-am mai 
văzut pe undeva, dar nu-l cunosc. 

«Am făcut pînă astăzi, îşi spune Paul, atîtea prostii 
rezonabile, şi toate au ieşit prost... Voi face în sfîrşit 
o prostie stupidă, o prostie complet lipsită de sens... 
Poate că aduce noroc.» 

E încă intimidat de schiuri, pe care nu ştie cum să 
le ţină pe umeri, iar cele două bastoane, cu cercul lor 
de lemn şi metal din vîrf, îl încurcă şi mai rău. îşi 
aminteşte de la cinematograf curse vijelioase de schi, 
schiori zburînd într-un nor de zăpadă, şi totul i se pare 
fantastic, irealizabil. îi e greu să înţeleagă cum aceste 
două lopeţi mari, negre, cu legăturile lor de fier, cu 
complicatele lor catarame, şuruburi şi arcuri, pot 
deveni pe zăpadă atît de repezi, atît de plutitoare. 
Ar voi să se poată privi în oglindă, instalat pe schiuri, 


120 


ca în plină cursă. Nora i-a arătat de cîteva ori cum se 
introduce bocănea în legătură, cum se fixează piciorul 
pe schi. Dacă ar încerca? 

„ Aliniază cele două schiuri pe covor, cu botul în 
sus, unul lîngă altul («perfect paralele şi foarte apro- 
piate», cum spunea Nora), şi se căzneşte să potrivească 
arcul de oţel al legăturii pe tocul bocancii, exact în 
scobitura adîncă a tocului. Arcul e prea nou, şi resortul 
funcţionează greu. La piciorul drept a mers în cele 
din urmă, dar la cel stîng rezistă încă. în genunchi, 
cu chipiul dat de necaz pe spate, îndîrjit de rezistenţă, 
Paul se luptă cu acel arc prea scurt sau poate prea puţin 
flexibil. 

în această luptă, îl surprinse soneria de la intrare. 
Cine putea fi? Desigur nu Nora. Se înțeleseseră că se 
vor întîlni la gară, un sfert de oră înainte de plecarea 
trenului. Atunci, cine? 

Era furios că nu era lăsat în pace să-şi fixeze bo- 
cănea stingă pe schi, era furios că era acum obli- 
gat s-o desfacă şi pe cea dreaptă. Cu schiul în picior, 
nici n-ar fi putut încăpea în vestibul. 

De afară se suna mereu. 

— Viu îndată, aşteptaţi că viu, striga Paul şi 
mai îndîrjit, căci de astă dată, lucru mult mai grav, 
bocănea dreaptă refuza să iasă din legătură, iar arcul 
părea pentru veşnicie fixat pe toc. 

«Ar fi comic să nu mai pot ieşi de aici.» Se vedea 
prizonierul acelei lopeţi de lemn, pe care era con- 
damnat să o tragă după el şi care — mai lungă de 
doi metri — îl împiedica să umble prin casă, căci 
s-ar fi lovit de scaune, de birou, de pereți. Nimeni 
nu-l putea scăpa din încurcătură. «Poate Nora, dacă 
aş izbuti să mă tîrăsc pînă la telefon şi să o chem.» 
Dar nici Nora, căci — îşi aduse aminte — cheia era 
In broască pe dinăuntru, şi el nu-i putea deschide. 

Soneria tăcea din cînd în cînd («Poate a plecat, 
poate s-a dus»), dar pe urmă reîncepea să sune cu o 
insistență de om hotărît să aştepte oricît. 

în cele din urmă, Paul izbuti totuşi să se libereze, 
îi trecuse prin minte o idee salvatoare. Nu avea 
decît să desfacă şireturile bocancii şi să-şi scoată 


121 


piciorul din ea, lăsînd bocănea ataşată de schi. «Pe 
urmă o scot eu şi pe ea», îşi spuse fericit de simplici- 
tatea soluţiei, pe care o găsise tocmai cînd situația 
i se părea mai comică şi mai fără speranţă. 

Merse şchiopătînd spre vestibul, cu un picior în- 
călţat şi cu celălalt numai în ciorap. 

— Nu mai sunaţi, că viu. 

Era un om de la o florărie, cu un buchet învelit 
în hîrtie albă, subţire. 

— De la cine? 

— Nu ştiu. O doamnă. 

— Ai vreo scrisoare? 

— Nu. 

Aşteptă să rămînă singur, închise uşa, şi abia 
atunci desfăcu hîrtia. Erau două crengi de liliac 
alb. Se uită la ele, cu o lungă privire străină. De 
unde veneau? De ce veneau? Le ţinea în mînă cu 
un sentiment nedesluşit de întîrziere, de inutilitate. 
Poate că e o greşală... Poate că nu sînt pentru el... 

Nu avea curajul să le mîngîie. Le simţea departe 
răsuflarea rece, fără putere. Flori de zăpadă. Totuşi, 
înclinarea lor pe creanga uşor îndoită sub greuta- 
tea buchetelor avea ceva robust şi delicat... Cunoştea 
această înclinare ca un obraz ce se apropie, ca o privire 
ce se întoarce puţin înapoi, peste umăr. Era gestul 
întrebător al lui Ann, era aşteptarea ei timidă în 
fața unei prea lungi tăceri... 

Lăsă florile să-i cadă din mînă, undeva, pe fotoliu 
sau pe divan, nici el nu ştia prea bine unde. Avea 
impresia că-i cereau un răspuns, şi nu ştia pe care 
să-l dea. 

Totul avea acum un gust de trezire amară din beţie. 
Camera era într-o dezordine tristă, de noapte pierdută. 
Ce sens aveau toate lucrurile acestea, trîntite pe unde 
se nimerea, dulapul deschis, rufele pregătite pentru îm- 
pachetare, rucsacul aruncat într-un fotoliu? 

Se împiedică de cele două schiuri, rămase pe jos, 
de-a curmezişul, în mijlocul odăii. îi era ruşine de 
îndîrjirea cu care, cinci minute înainte, se luptase 
cu ele să le monteze şi să le demonteze. Acum, erau 
acolo ca nişte jucării stricate... Cît de stupid, sau cit 


122 


de nenorocit trebuia să fie, pentru ca un moment 
măcar să se fi lăsat antrenat în această plecare absurdă... 

Ann revenea. Florile trimise înainte întrebau, pentru 
ea, dacă poate reveni. 

«Nu ştiu, Ann, nu ştiu. Cred că nu trebuie. Cred 
că e mai bine să nu vii.» 

Spunea tare cuvinte de împotrivire, dar simţea 
că dincolo de voinţa lui ceva răspunsese pentru el 
şi acceptase. 

Nu ştia. ce se va întîmpla mai departe şi nici nu 
încerca să facă*- presupuneri. Un lucru era limpede: 
Ann va veni. 

Poate că în momentul acesta e jos în stradă şi îl 
aşteaptă. Poate că de la portiera micului ei auto- 
mobil albastru se uită spre fereastra lui, ca să-l vadă 
apărînd acolo. Poate că e de ajuns un semn, pentru 
ca în cîteva clipe ea să fie sus... 

Vine atît de tîrziu, dar vine. Nu este în el nici un 
elan care s-o întîmpine, dar nu e nici o voinţă care 
s-o alunge. 

Mai rămîne undeva, dincolo de toate amintirile, 
dincolo de toate evidenţele, mai rămîne gîndul co- 
pilăros, dar încă viu, că iubirea lui nu e pierdută, că 
o serie absurdă de coincidenţe şi erori i-a despărțit 
şi înşelat, dar că totul poate fi explicat, totul poate 
fi regăsit. Mai e încă timp, mai e încă timp... 

Se ridică de la locul lui, ca să ridice florile căzute, 
şi abia atunci îşi dădu seama că merge şchiopătînd, 
cu piciorul stîng în bocancă şi cu cel drept desculț. 
Chipiul, haina albastră de schior, pantalonii lungi, 
fixați jos pe gleznă cu o bandă de elastic, totul i se 
părea acum caraghios. 

«Să terminăm cu deghizarea asta», îşi zise. Se 
întorcea spre hainele lui de oraş, spre viaţa lui dina- 
inte. Jocul durase prea mult. 

Tocmai voia să ridice schiurile de pe jos, ca să le 
ascundă în baie sau în cămară, cînd sună telefonul. 
Era Nora. 

— Nu uita să iei un briceag. Ar fi de preferat cu 
burghiu. Pe munte, prinde bine. De termos n-ai ne- 

123 


voie. Am eu unul de un litru jumătate. Nu-ţi încărca 
rucsacul cu lucruri inutile... 

El încercă s-o întrerupă, ar fi vrut să-i spună: 
Nora, eu nu plec, eu nu pot să plec, dar ea continua 
să-i dea o mulţime de sfaturi. 

— ...un pulover gros şi, dacă se poate, o vestă de 
lînă. Nimic de mîncare, înţelegi? Absolut nimic. 
Am tîrguit eu tot ce trebuie. 

Şi pe urmă, fără tranziţie, cu aceeaşi voce grăbită, 
care dădea instrucţiuni de plecare: 

— Ţi-am trimis două crengi de liliac. Cred că le-ai 
primit. Aş vrea să-ţi fi făcut plăcere. Mi se părea, cînd 
ne-am oprit în Piaţa Senatului, în faţa florăriei, mi 
se părea că te uiţi la liliacul din vitrină cu nu ştiu 
ce zîmbet trist. Mă gîndeam să nu-ţi spun că vine 
de la mine, dar pe urmă m-am răzgîndit. Nu vreau 
să-ţi dau enigme de dezlegat înainte de plecare. 


închise telefonul, făcîndu-l atent că trenul pleacă 
exact la 12 şi 10. 

Paul rămase dezorientat, ameţit. Pentru a doua 
oară, ar fi vrut s-o întrebe: ce cauţi dumneata? ce 
vrei dumneata? 

Prin ce instinct, sau prin ce întîmplare, femeia 
aceasta, pe care o cunoaşte de 24 de ceasuri, intra 
în viaţa lui, prin porţile cele mai secrete? Prin ce 
repetate coincidenţe se substituie iubitei pierdute 
tocmai acolo unde un moment el poate spera că o 
regăseşte? 

îşi luă capul în mîini şi rămase multă vreme fără 
gînduri. 


VII 


— Luăm bilete pentru Braşov, îi strigă Nora de 
departe cînd îl văzu coborînd din maşină. 

Un hamal se oprise să-i ia schiurile din mînă, şi 
el era gata să i le dea, cînd Nora se apropie de el. 

— Asta nu. Schiurile le duci singur pe umeri. 
Cine crezi că o să ți le poarte pe munte? 

îl ajută să-şi fixeze rucsacul şi îi arătă cum să 
poarte schiurile pe un umăr şi bastoanele pe celălalt, 
cu vîrfurile încrucişate la spate. 

— Luăm bilete pentru Braşov, dar nimic nu ne 
opreşte să rămînem la Predeal sau să mergem, dacă 
vrei, mai departe, spre Făgăraş sau Bihor. E mai 
bine să nu hotărîm dinainte. Vom vedea pe drum. 

El o asculta fără împotrivire, dar şi fără aprobare. 
«Nici nu mi-a spus bună seara», se gîndi Nora. Era 
însă hotarîtă să nu ţină seama de toanele lui. 

— Sacul trebuie să cadă drept sub omoplat, nu să 
atîrne pe şolduri. 

Cum îi potrivea curelele rucsacului pe umeri, îi 
întîlni, fără să vrea, privirea rece, aproape ostilă, 
cu care se supunea sfaturilor ei. 

«Ce privire de elev îndărătnic!» îşi zise Nora. 
Cunoştea din clasele de băieţi această privire de 
rezistenţă, care se ridica uneori din bănci, spre ea, 
ca o sfidare. «Să avem răbdare», îi şoptea vocea ei 
de profesoară. «Vom îndupleca această frunte de 


125 


rebel.» Şi se simţi pentru prima oară sigură de ea 
lîngă acest bărbat tăcut. 

Peroanele vu.au de lume. Glasuri tinere de stu- 
denţi şi soldați, care plecau în provincie, dădeau 
întregii gări un sunet de vacanţă. Grupuri de schiori 
se grăbeau spre peronul trenului de Braşov. Bocanci 
grei sunau pe piatră, cu o bătaie regulată de marş. 
Printre călători grăbiţi, printre vagonete cu bagaje, 
schiurile se depărtau legănîndu-se ca nişte catarge. 

La celălalt capăt al peronului, lîngă locomotivă, 
erau două vagoane de clasa treia, rezervate pen- 
tru schiori. «Nu e loc pentru civili», îi spunea de pe 
scară un băiat în tunică albastră unui domn cu palton 
şi pălărie, care încerca să se urce. Paul auzi vorba, 
în tăcere, şi zîmbi. Avea dreptate băiatul: cele două 
vagoane semănau într-adevăr cu un tren militar. 
Fete şi băieţi îmbrăcaţi în aceleaşi haine, ca într-o 
uniformă, păreau o trupă tînără care pleca în ma- 
nevre. 

Pe scara ultimului vagon, o fată se oprise să-şi 
aprindă o ţigară. Pentru prima oară, gestul i se părea 
lui Paul lipsit de feminitate. Era un gest scurt, grăbit, 
soldăţesc. 

— Ne dai voie să trecem, camarade? 

Fata ridică surprinsă capul spre el şi-l privi la 
lumina chibritului, pe care-l ţinea încă aprins în 
mînă. Apoi izbucniră amîndoi în rîs. Nora, rămasă 
puțin în urmă, suridea de această primă victorie: 
îl auzea în sfîrşit rîzînd. 


Era un tren personal de noapte, semănînd mai 
mult cu un convoi decît cu un tren. Avea zeci de 
vagoane, care se auzeau tamponîndu-se unul de altul, 
pînă departe, spre vagoanele din urmă, pierdute în 
întuneric, cînd trenul se oprea în cine ştie ce gară 
fără nume, ca în plin cîmp. 

«Unde mergem? Cînd o să ajungem?» Era mul- 
tumit că nu ştie. 

Sta singur ia fereastră, cu ochii închişi, lăsîndu-se 
purtat de zgomotul roţilor, pe care-l simţea trecînd 


126 


prin el ca o lovitură regulată de puls. Era asurzitor 
şi calmant. Uneori încerca să distingă din acest vacarm 
o singură lovitură şi s-o urmărească cum se transmite 
prin tamponare de la vagon la vagon, ca un val ce 
se depărtează. 

Deodată, fără tranziţie de gînduri, se văzu la Bucu- 
reşti, la un colț de stradă, spunîndu-şi că e tîrziu şi 
că e timpul să se întoarcă acasă. Se zbătu ca din somn, 
cu o senzaţie ascuţită de durere (nu! nu! nu!), şi 
deschise ochii:'prin geamul pe jumătate îngheţat se 
zărea cîmpul de iarnă şi cîteva rare umbre albastre, 
pomi sau case, topindu-se fumurii în noapte. 

«Aşadar am plecat... aşadar am plecat», îşi spuse 
în gînd de cîteva ori, urmărind cu privirea în întu- 
neric un punct fix, în care i se părea că mai poate 
desluşi ceva din cîte rămîneau în urmă. 

Nu cunoştea pe nimeni în vagonul acela de schiori, 
dar avea impresia că-i poate tutui pe toţi. Vorbeau 
tare, se strigau pe nume, îşi desfăceau mereu rucsa- 
curile, pentru ca să-şi arate unul altuia felurite usten- 
sile şi provizii. 

«Aveţi piei de focă?», îl întrebă cineva de lîngă el, 
mîngîind talpa lucioasă a schiurilor noi. Paul nu 
ştia ce să răspundă şi aruncă o privire încurcată spre 
Nora. Răspunse ea în locul lui, explicînd că nu are 
prea mare încredere în pieile de focă şi că preferă 
pentru urcuş o ceară aspră. Se încinse o întreagă dez- 
batere teoretică despre urcuş, la care luau parte toți 
vecinii din apropiere, apărînd cu aprindere opinii 
diferite. 

—E o erezie, da, da, o erezie, striga apărătorul 
pieilor de focă. 

— Să vedeţi ce spune Dumeny, îl susţinea cu şi 
mai multă îndîrjire un băiat foarte tînăr, probabil 
elev de liceu sau student în anul întîi, şi, scotocind 
prin rucsac, scoase de acolo o carte, pe care o răs- 
foi nervos, pînă ce găsi pagina invocată. 

«II n'y a rlen qui puisse rernplacer, dans une as- 
cension difficile, Vusage des peaux de phoque. 


127 


Uincommodite apparente du procede est largement 
rachetee par Vassurance et la stabilite acquises.» 

Nora ascultă cu surîsul ei răbdător lectura în- 
tregii pagini. Singură în acel grup de schiori pasio- 
nați, îşi păstra liniştea şi vorbea măsurat, fără 
agitație. 

«E într-adevăr o profesoară», gîndi Paul privind-o. 
Tot ce spunea era limpede, întrebările le punea clar, 
privind în ochi pe cel căruia i se adresa. Vorbea fără 
grabă despre lucruri pe care le cunoştea bine. 

Paul se gîndi la noaptea lor trecută. «Pe fata asta 
am avut-o goală în braţele mele.» li era totuşi cu 
neputinţă să-şi aducă aminte de trupul ei. Totul 
părea să se fi petrecut cîndva, demult, cu ani în urmă. 
Se uită atent la buzele ei, pe care le sărutase, şi căută 
în amintire gustul lor uitat. 

Nimic nu trăda în ea o amantă. Vorbea mai de- 
parte, calmă, cu ceva protector în marea ei linişte, 
cu o atenţie egală pentru fiecare cuvînt. 

«Ar putea fi un camarad», îşi zise Paul, uitîn- 
du-se la tunica ei bine închisă, la bocancii grei din 
picioare. 

îi părea rău de tot ce se întîmplase. Ar fi vrut să 
poată şterge dintre ei inutila noapte de dragoste, 
care îi apropiase, dar care îi şi despărţea. 


Nora îl privea dormind. Se prefăcuse multă vreme 
că citeşte, dar acum, cînd se ştia în sfîrşit apărată 
de somnul lui, îşi ridicase ochii din carte şi îl privea. 

Trecuseră de Cîmpina, poate chiar de Comarnic. 
Nu mai ardeau în vagon decît luminile albastre de 
noapte. Toată lumea părea că doarme, cu o singură 
răsuflare regulată. Uneori, de la un vagon din urmă, ve- 
nea un sunet de harmonică, repede acoperit de zgomotul 
roţilor. Nora îl aştepta să revină. «Mai e cineva care 


i «/nfr-o ascensiune anevoioasă nimic n-ar putea înlocui folosirea 
pieilor de focă. 

Aparenta incomoditate a procedeului este din plin compensată de si- 
guranța şi stabilitatea dobîndite» (fr.). 


128 


veghează în trenul ăsta...» Se simţea în veghea ei ea 
într-un adăpost. 

Paul adormise cu capul lăsat uşor pe spate şi reze- 
mat cu tîmpla de fereastră. «Cît e de tînăr şi cît pare 
de obosit!», îşi zice Nora. Sub pleoapele închise, 
îi simte încă acea privire ceţoasă din noaptea trecută. 
Numai zîmbetul amar s-a şters de pe buze, aproape 
fără urmă. îi place să privească această gură împăcată, 
care nu o poate nici mîngiia, nici răni. 

«Tu eşti făcutăţsă fii infirmieră de noapte», spunea 
Grig. Nora îşi aduce aminte de acest cuvînt, care, 
probabil, trebuia să fie o jignire. «Bietul Grig! Ni- 
ciodată n-a ştiut cum să mă jignească.» Adevărul 
e că Grig nu suferise niciodată obişnuinţa ei de a-l 
privi în somn. Se trezea în mijlocul nopţii, sub privirea 
ei atentă, sub ochii ei deschişi mari, fixaţi asupra lui, 
şi o întreba răstit: «Ce vrei?» Ea răspundea mereu 
la fel: «Nimic. Vreau să dormi.» 

Poate că la fel i-ar răspunde şi bărbatului care 
doarme acum în fața ei şi pe care îl priveşte de atîta 
timp. «Vreau să dormi. Vreau să uiţi. Vreau să dormi.» 


La Predeal, cele două vagoane de schiori se goliră 
pe jumătate. Nora se întrebă dacă n-ar trebui să coboare 
şi ei. Puteau găsi locuri în tabără la Onef sau să meargă 
mai departe, cu sania, pînă la Timiş, unde erau atîtea 
pensiuni deschise. Dar în tabără se temea că el va fi 
stingherit, iar la Timiş era prea scump. îşi numără 
în gînd banii şi îşi aduse aminte că îi datorează lui 
Paul 282 de lei, pentru biletul ei de tren. «Va trebui 
să avem socoteli clare.» 

în gară, placarde şi afişe colorate anunțau pentru 
zilele de Crăciun concursuri de viteză, slalom şi 
sărituri. Nora văzu în locul acestui Predeal din zori, 
pustiu, cu străzile goale, încremenit în zăpadă, Pre- 
dealul monden din zilele de campionat, plin de auto- 
mobile, de toalete şi de cunoscuţi, Predealul care 
începea să semene cu un cazinou, cu un dancing, cu 
o sală de recepţie. 

De la fereastra vagonului, îşi roti privirea înapoi 
spre creasta Omului, pierdută în nori, ca într-o 


9 — M. Sebastian — Opere — II 129 


imensă avalanşă de zăpadă, şi căută prin neguri punc- 
tul depărtat unde ştia că trebuie să fie cabana. 

Acolo ar fi vrut să urce sau poate în partea cealaltă, 
mai jos, spre Ialomicioara, spre Bolboci. Dar pe ori- 
unde ar fi pornit, prin Buşteni sau prin Sinaia, drumul 
ar fi trebuit făcut în grup mare şi cu echipament 
serios. Se uită zîmbind la schiurile lui Paul, noi, cu 
lacul intact, cu legăturile de oţel strălucitor, fără 
nici o zgîrietură, fără nici o pată de rugină. Ce ar 
fi făcut cu ele pe Piatra Arsă? 

între timp, trenul pornise mai departe. Cîţiva 
schiori se pregăteau să coboare la Timişul-de-Jos. 
«Urcaţi pe Piatra Mare?y, îi întrebă Nora.' Cunoştea 
drumul şi, din cîte ţinea minte, era foarte uşor! îl 
făcuse în 1929, în vară, după ultimul ei examen de 
facultate, şi dormise acolo într-un fel de şură de 
lemn, cu zeci de paturi, aliniate pe două etaje. 

—E o cabană nouă acum, îi spuse cineva. 

— Dar nu cred să fie teren de schi, observă Nora. 
Piatra Mare e mai mult un munte de vară. Aş vrea 
un loc mai larg, mai deschis. 

«Şi mai depărtat», adăugă în gînd. 

începea să se lumineze de zi şi ar fi vrut ca ziua 
aceasta care începea să-i găsească departe, cît mai 
departe. 

Ferestrele deveneau albastre, fumurii. leşeau din 
noapte ca dintr-un lung tunel. 


VIII 


Urcaseră pînă la Poiana Braşovului cu «şenila», 
un camion cu roțile frînate de lanţuri, ca să nu se 
împotmolească în zăpadă. 

— Cred că Poiana e locul cel mai nimerit, spunea 
Nora. Ar fi trebuit să mă gîndesc la asta dinprimul 
moment. E deschisă, e largă, are pante dulci. N-ai 
fost niciodată? Nu cunoşti regiunea Braşovului? 

— Ba da, răspunse Paul, dar numai spre cele şapte 
sate. Am petrecut acolo o vacanţă, mai demult. La 
Cernatu, la Satu-Lung... 

Şi tăcu deodată, cu o privire vagă, care arăta din- 
colo de păduri ceva nesigur, ca o direcţie pierdută. 
Ar fi vrut să ridice din umeri cu mişcarea lui obişnuită 
de nepăsare şi de silă, dar raniţa din spate îl opri, 
cu greutatea ei, să-şi termine gestul. 

— Vezi ce bun e sacul ăsta? spuse Nora. Poartă-l 
zece zile în spinare, şi te vei dezobişnui de gesturile 
tale blazate. 

Abia după ce vorbi îşi dădu seama că l-a tutuit. 
(«Aseară, la plecare, îi spuneam încă dumneata.») 
Era ca şi cum noaptea din tren ar fi făcut din el o 
cunoştinţă mai veche, noaptea aceea în care totuşi 
nu-l auzise spunîndu-i nici două fraze încheiate. 
Tăcu jenată de această familiaritate, care i se părea 
că bruschează lucrurile. Se uită la ceas şi făcu re- 
pede o socoteală: «îl cunosc de treizeci şi şapte de 


9 131 


ore». Era singură cu el în acest camion deschis, care 
îi ducea prin pădurea de dimineaţă, era singură cu 
el, şi nici măcar nu ştia dacă are dreptul să se rezeme 
de braţul lui. 

— într-adevăr, cred că Poiana e o bună alegere. 
O să vezi. Sper să putem face din dumneata un senior. 

îşi repetă în gînd fraza rostită şi se felicită pen- 
tru soluţia găsită. «Să putem face» era intenționat 
ceremonios, aşa încît «dumneata» devenea oare- 
cum glumet. 

— Da, îţi promit că cel mult în trei zile vom cobori 
pe schiuri pînă la Rîşnov. E un drum regulat, fără 
ocoluri multe, aproape drept. 

încerca să deştepte în el ambiţii sportive, un gust 
de întrecere, oarecare îndirjire. «E destul de copil 
pentru asta», se gîndea Nora privindu-l. 


Nu era nici o cameră liberă la hotelul Săsesc. 

«încercaţi la Turcu, încercaţi la Cercetaşi, dar nu 
cred. Toată Poiana e plină, de cînd cu zăpezile astea 
mari.» 

_—Rămii aici, Paul. Mă duc să caut. Trebuie să 
găsim ceva. 

îşi puse schiurile, le bătu de cîteva ori cu botul de 
pămînt şi porni cu paşi lungi, împinsă de cele două 
bastoane, pe care le înfigea în zăpadă, cu o mişcare 
regulată de viîsle. Din cauza gerului din zori, zăpada 
avea o crustă subţire de gheaţă, şi schiurile alune- 
cau fără moliciune, cu un sunet aspru, lăsînd în urma 
lor o pulbere de sticlă. 


La cabanele mari nu era într-adevăr de găsit nici 
un loc, iar vilele mici nu se treziseră încă din somn. 
Nora bătu totuşi la ferestrele lor oblonite, dar voci 
somnoroase îi spuneau să-şi vadă de drum. 

— Geaba vă osteniţi, domnişoară, îi zise dintr-o 
curte un om care făcea cu lopata drum prin zăpadă. 
Geaba vă osteniţi. Noi am culcat oaspeţi şi în 
garaj. 

Se întoarse necăjită la hotelul Saşilor, neştiind ce 
să facă. înapoi, pe Valea Prahovei, nu mai spera să 
găsească locuri libere, dacă aici la Poiana, unde se 


132 


ajungea mai greu, era atîta lume. Singurul lucru de 
făcTit cra, poate, să coboare la Braşov şi să ia de 
acolo un tren spre Făgăraş. La Bilea, la Muntele 
Mic, era mai probabil să găsească adăpost, dar nu 
cunoştea regiunea şi nu ştia cît timp le trebuia pînă 
acolo. Pe schiuri, în jumătate oră, ar fi fost desigur 
jos, la Braşov, dar pînă să poată face un astfel de 
drum, iar fi trebuit lui Paul cel puţin o săptămînă 
de exerciţii.*. Nu-şi pune cineva schiurile pentru 
prima dată în picioare ca să facă o cursă de şase kilo- 
metri. Cît despre şenilă, viitoarea cursă de întoarcere 
era abia la amiază şi riscau astfel să-i prindă din nou 
noaptea în tren. «Nu ştiu dacă are să reziste», îşi zise 
Nora, gîndindu-se la lipsa lui de convingere. 

îl găsi la Saşi, în sala de mese, în fața unui afiş 
bătut în perete. «Biserica Neagră. 23 decembrie 1934. 
Ora 8'/, seara. Concert religios. Oratoriu de Crăciun de 
J.S. Bach.» 

Se întoarse spre ea, cu o sclipire de curiozitate, 
arătîndu-i afişul. 

e Interesant, nu? 

—Nu. Absolut de loc interesant. N-am venit aici 
ca să ascultăm oratorii. Aici nu există decît un sin- 
gur lucru interesant. 

Şi îi arătă prin fereastră zăpada, brazii, cabanele 
cu glugi albe. 

— Eşti severă. 

— Sînt severă, pentru că am mari răspunderi. 

Ar fi trebuit poate să spună ultimele cuvinte glu- 
mind, dar uitîndu-se bine în ochii lui, în acei ochi 
trişti, se gîndi că într-adevăr îşi luase o mare răs- 
pundere. «Omul ăsta, dacă rămîne singur, fuge.» 
N-ar fi putut spune exact de ce, dar simţea că această 
«fugă» putea fi pentru el un dezastru, de la care tre- 
buia neapărat oprit. 

— Eşti în stare de o mare vitejie, Paul? 

— Una mare de tot? 

— Nu. Potrivită. 

— Să încercăm... 

— Trebuie să plecăm din Poiana. Nu e de găsit 
nici o cameră. M-am gîndit o clipă să mergem mai 


133 


departe spre Făgăraş, dar mi se pare că e mai simplu 
să rămînem tot pe aici. Cunoşti Postăvarul? 

— Unde e? 

— Acolo. 

îi arăta cu mîna o perdea de nori, ce cădea pînă 
jos, la liziera pădurii din față, acoperind cu totul ori- 
zontul. 

— înalt? 


— Cam o mie opt sute de metri. Aici sîntem la 
o mie. Vara, e un drum de trei ore. Să zicem că-l 
vom face în patru. De altfel, nici nu urcăm pînă în 
vîrf. Sînt două cabane mari, în drum. Cînd nu sînt 
nori, se văd foarte bine de aici. 

— Dar bine, Nora, tu eşti o fată care la Bucu- 
reşti cazi din tramvai, şi aici vrei să treci Carpaţii? 
Nu crezi că e prea greu? Nu crezi că e prea mult pen- 
tru genunchii ăştia, pe care ieri îi pansai cu tinctură 
de iod?... 

Se opri un moment pe gînduri. 

—La drept vorbind, cînd a fost? Ieri sau alal- 
tăieri? 

Nora îl luă de braţ, chemîndu-l la drum. 

— Lasă socotelile. O să le facem altă dată. N-a 
fost nici ieri, nici alaltăieri. A fost acum o lună, 
acum un an, acum mulţi ani... 

Din prag se mai uitară încă o dată spre acea pînză 
de nori, sub care se ascundea Postăvarul. 

— Nu l-am mai văzut de o săptămînă, le spuse 
portarul. De cînd cu zăpezile astea, am şi uitat cum 
arată la față. Parcă a pierit de tot. 


Drumul era marcat cu dreptunghiuri colorate — o 
dungă roşie şi două albe—ca nişte mici drapele vop- 
site pe copaci şi pietre. Se vedeau în pădure, la coti- 
turi, ca o fluturare de batistă. Era ca şi cum un tovarăş 
de drum ar fi mers înaintea lor, oprindu-se uneori, 
ca să-i aştepte din urmă şi să le arate calea: pe aici... 
pe aici... 


Mergeau cu schiurile pe umeri, încrucişate la spate 
ca să-şi țină echilibrul. Uneori, botul schiului lovea 
o creangă de brad şi o scutura de zăpadă, cu un foş- 


134 


net subţire, metalic, pulverizat, de parcă s-ar fi auzit 
sunînd în parte toate cristalele zăpezii. Erau brazi 
imenşi, troieniţi, cu crengile slab înclinate sub povara 
zăpezii, ca nişte aripi grele, într-un zbor înalt. Câte 
unul, singuratec, se înălța pe o stîncă, ieşit din rînduri, 
dar trunchiul robust avea, în haina lui albă, o neaştep- 
tată delicateţă de tulpină. Sub zăpadă, pădurea era 
fără sălbăticie. Totul părea fastuos, puţin decorativ, 
ca într-un imens parc pavoazat. 

Nora se întoarse spre Paul, care se oprise la o coti- 
tură de drum, privind lung în jurul lui. 

— E frumos? 

—E prea frumos. Puțin prea frumos. Parcă a fost 
făcut într-adins, pregătit dinainte; brazii sînt prea 
mulţi, zăpada prea mare... Şi tăcerea, tăcerea asta 
colosală... 

Ascultară amîndoi, încercînd să prindă de de- 
parte, de cît de departe, un sunet, un trosnet, un 
pas... dar nimic nu trecea prin vasta încremenire. 

— Nu-mi vine să cred că e adevărat. Parcă am 
fi într-o fotografie, într-un afiş. Parcă am fi în vi- 
trina de ieri, cu zăpadă artificială... 

Nora îşi aduse aminte de schiorul bine echipat, 
care zîmbea aseară trecătorilor, din vitrină. Cu cos- 
tumul lui nou, cu eşarfa albastră la gît, cu schiu- 
rile pe umeri, Paul începea într-adevăr să semene 
cu un afiş de schi. «Şi nu-i lipseşte nici zîmbetul.» 


Trecuse de amiază, şi cabana nu se vedea. «Ar fi 
trebuit să fim de mult acolo», gîndea Nora. îşi sim- 
tea bocancii grei în picioare şi avea impresia că în- 
treaga lor greutate apasă pe glezne. Deşteptat dintr-o 
durere uitată, genunchiul stîng începea să doară. 

— Crezi că sîntem pe drumul bun? întrebă Paul. 

— Toate drumurile sînt bune aici, răspunse ea 
vag. 

Nu era îngrijorată, dar îşi dădea seama că se abă- 
tuseră din drum. Ştia bine că nu se poate rătăci pe 
muntele acela cu drumuri simple şi îşi spunea că, 
pe oriunde ar merge, vor ajunge totuşi la cabană. 
«Totul e să urcăm, să urcăm mereu.» Nu mai întîlni- 


135 


seră de cîţăva vreme nici un semn. Micile drapele albe- 

roşii se făcuseră tot mai rare, şi acum pieriseră 

de tot. 

— Poate le-a acoperit zăpada. 

— Da, poate... 

Lumina scăzuse. Zăpada era acum fără strălucire, 
mai mult cenuşie decît albă. 

—E totuşi prea devreme ca să însereze, spuse Nora. 

Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o 
pojshiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră 
plumburie, care cădea fără plutire. 

— Auzi? 

Paul o oprise din mers, punîndu-i o mînă pe umăr. 
De undeva, de sus, venea un foşnet metalic, un frea- 
măt de arme, o filfiire grăbită de aripi metalice. Păsări 
mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lo- 
vindu-şi aripile, crengile. 

— S-ar putea să fie o avalanşă? 

— Exclus, zise Nora. 

Era palidă şi asculta cu încordare. Simţea mîna 
lui Paul pe umărul ei drept. «Numai de n-ar lua-o.» 

Lumina căzu cu încă o treaptă. Era aproape întu- 
neric, şi totuşi lucrurile se vedeau cu o absurdă pre- 
cizie. Brazi de piatră încremeneau în jur, ca într-o 
grotă. Un moment, totul păru oprit în loc, desprins 
din timp, trecut în altă lume... 

— în altă planetă, şopti Paul. 

O strînse pe Nora lîngă el. 

— Ţi-e frică, Nora? 

— Nu. Cred că nu. Mi-e frig. Şi aş vrea să ajungem. 

Vocea lui era joasă, gravă, intensă. O simţea caldă 
„pe obraz. 

— Unde să ajungem? Nu vrei să rămînein aici? Să 
nu mai plecăm niciodată, să nu mai ajungem nicio- 
dată? Să ne oprim... Să ne oprim... 

Nora întoarse înfiorată capul spre el. Era ceva şuie- 
rat, surd şi totuşi cald în glasul lui. «Omul ăsta vrea 
să moară», avu timpul să-şi spună, şi pe urmă o cuprinse 
o bruscă linişte, ca şi cum într-o singură clipă ar fi 
simțit, pînă în adîncime, gîndul lui întreg. Se strînse 
lîngă el şi închise ochii, cu o senzaţie de înec. 


136 


Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se 
loveau, şi zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un 
fund de mare. Aburi reci, umezi, ceţoşi, treceau vîjî- 
ind printre brazi şi, sub bătaia lor, ramurile nemişcate 
sunau cu un zăngănit de arme. 

— Coboară norii de sus dinspre vîrf, şopti Nora. 

Simţea pe buze, pe pleoape, zăpada, care trecea 
ca un fum. , 

Paul o zgudui de umeri, şi ea deschise cu greu 
ochii. Fără nici un cuvînt, el îi arăta cu mîna, la o 
depărtare de cîţiva paşi, un lucru pe care ea abia îl 
desluşea, ca prin somn: pe o scoarță de brad, drept- 
unghiul alb-roşu-alb. 


Cabana S.K.V. fumega încă printre brazi, ca pe urma 
unui incendiu abia stins. Norii curgeau ca o lavă 
uşoară, jos spre Poiana. Aburi răzleţi rămăseseră în 
urmă agățaţi de stînci, de copaci... Nora şi Paul ieşeau 
din nori, ca dintr-o altă iarnă. Dinspre cabană, se 
auzeau voci, un clopot de cai, un zgomot de ferăstrău. 
Cineva strigă de la o fereastră: Gertrude! Gertrude! 

Nora se gîndi la ceaiul cald care o aştepta sus şi 
căută în rucsac, cu gîndul, sticla cu rom franțuzesc, 
cumpărată înainte de plecare. Era o aromă grea, 
ameţitoare. «Am să dorm... am să dorm...» 

— Bucuroşi de oaspeți? 

— Bucuroşi, numai că n-avem unde. 

Nora se uită lung, fără nici o vorbă, spre omul care 
le vorbise. Era un sas roşcat, cu o barbă mică, ascuţită, 
puţin drăcească, şi cu o privire rece, fără duşmănie, 
dar şi fără bunătate. Părea aspru, poate şi din cauza 
accentului cu care vorbea, corect romîneşte, apăsînd 
însă scurt pe prima silabă. 

— Sînt toate camerele ocupate. Nu e nici un pat 
liber. încercaţi dumneavoastră sus, la Turing. Acolo 
poate găsiţi. 

Avea doi ochi mici, verzi, ca două alice de sticlă, 
sub sprîncenele stufoase, albite. Nora îl privea cu aten- 
ție, spunîndu-şi: «Ce ochi de viezure!» Se gîndi la 


137 


viezurele împăiat pe care-l găsise intr-o zi pe catedra, 
uitat acolo din ora de ştiinţe naturale. Ar fi vrut să-i 
spună omului din prag: «Noi ne cunoaştem, ne-am 
mai văzut», dar simţi dintr-o dată pe umeri întreaga 
apăsare a rucsacului, ca o durere trezită din somn. 
Hainele erau grele, ude. Bocancii îi simţea de fier. 

— Eu mai departe nu merg. Să intrăm... să ne 
odihnim... 

Era o sufragerie mare, cu mese de lemn, cu ferestre 
multe, cu o imensă sobă de zid, în jurul căreia săsoaice 
fără vîrstă, înalte, blonde, poate tinere, croşetau. La 
o masă se juca şah, la alta — cărţi. Dintr-o odaie 
alăturată se auzea un joc de ping-pong. De sus, de la 
etaj, cineva striga în răstimpuri acelaşi nume care nu 
răspundea: Gertrude, Gertrude. Lîngă fereastră, cîţiva 
băieţi tineri îşi ungeau schiurile cu ceară, ca pe nişte 
arme. Afară, pe săli, se auzeau bocanci grei suind sau 
coborînd o scară. Uşa se deschidea din cînd în cînd, 
şi la apariţia noului-venit hohote de rîs si strigăte 
familiare (Hans! Willyl Otto!) îl întîmpinau. 

Intrarea Norei şi a lui Paul fu primită cu un moment 
de tăcere, după care larma din sufragerie continuă 
netulburată şi fără să ţină seama de ei. Pe perete, o 
pendulă mică de lemn arăta ora cinci. 

Nora se gîndi un moment, ca să-şi amintească: ce 
fel de cinci? sîntem dimineața? sîntem seara? 

Nu-i venea să creadă că rătăciseră atîtea ore în pădu- 
rea cu nori. 

Cineva le aduse căni mari, albe, cu ceai. 

— Ştii, Paul, ar trebui să ne grăbim. Să nu ne apuce 
noaptea pe drum. 

îi arătă o hartă bătută în perete: drumul de la 
Poiana pînă sus era desenat cu o linie groasă albastră, 
şerpuită ca un fluviu. 

— Vezi? sîntem la 1.510. Cabana Turingului este 
la 1.700. Ce a fost greu a trecut. 

Paul se uită fără curiozitate la acea hartă, pe care 
n-o,înţelegea prea bine. 

— Mie mi-e totuna. Merg unde vrei, merg cît vrei... 

Nora îl privi pe furiş, peste ceaşca de ceai. Avea pe 
frunte uşoare riduri, pe care zăpada le săpase mai 


138 


adînc. Mănuşile de schi, puse pe masă, păreau două 
mari labe de urs. Era în ochii lui ceva liniştit, împăcat, 
ca într-un vis. I se păru că-l aude din nou şoptind: 
«Să nu mai plecăm niciodată... să nu mai ajungem 
niciodată...» 


Se întunecase de-a binelea cînd ajunseră la cabana 
Turing-Clubului. Ultima parte a drumului o făcuseră 
cu lămpile,de<. buzunar aprinse, orientîndu-se mai mult 
după strigătele ce se auzeau dinspre vîrful muntelui 
decît după semnele de pe copaci, care nu se mai vedeau 
de loc în întuneric. 

Locuri libere nu erau decît în dormitorul comun. 

— Dacă staţi mai mult, după sărbători poate să vă 
dăm o cameră cu două paturi, le spuse omul care-i 
conducea. Mergeau după el, resemnaţi, în tăcere. 

«Dormitorul» era o lungă magazie de bîrne. în mij- 
locul încăperii ardea o lampă cu carbid. 

— Foc nu se face? întrebă Nora cu indiferență. 

— Aicia nu. Dacă vreţi să vă-ncălziţi, veniţi sus, 
în sala mare. Tot acolo se serveşte masa. O să auziţi 
clopotul, cînd sună. 

Paturile erau aliniate pe două rînduri, ca într-un 
dormitor de cazarmă. Pături aspre, reci acopereau un 
aşternut de pînză zgrunțuroasă, cenuşie. 

Nora îşi scoase sacul din spinare şi îl puse jos, lîngă 
patul ei. 

— Patul numărul 16, spuse ea, citind o cifră vopsită 
pe perete. La 15 se culcase Paul, îmbrăcat, cu rucsacul 
la căpătii în loc de pernă. 

— Vrei să te speli? 

— Nu. 

— Vrei să mănînci? 

— Nu. 

— Eşti supărat? 

— Sînt fericit. 

«E nedrept», îşi spuse în gînd. «Poate vrea să mă 
vadă plîngînd. Poate vrea să se răzbune.» 

Ca şi cum i-ar fi ghicit gîndul, el o apucă de mînă 
şi o trase spre el. 


139 


— Nu glumesc, Nora. Sînt într-adevăr fericit. Tot- 
deauna am aşteptat patul ăsta, oboseala asta, noaptea 
asta. Aş vrea să fie o noapte lungă. Promite-mi că va 
fi o noapte foarte lungă. 

Vorbea încet, rar, cu ochii deschişi. Nora îl mîngiie 
pe frunte. 

— Paul, cred că ai febră. 

Se duse spre patul ei să caute în rucsac tubul cu 
aspirine, dar pe urmă se răzgîndi. «Mai bine-l las să 
doarmă. E obosit.» 

Era în tot dormitorul un miros de bocanci uzi, de 
paie umede, de lemn putrezit, dar peste toate acestea — 
ca o voce groasă, acoperindu-le pe toate celelalte —un 
miros pătrunzător de carbid ars. 

— Lampa asta nu se poate stinge? întrebă fără să 
ştie pe cine. 

O voce din fund îi răspunse mormăind: 

— Se stinge la ora 11. 

«Ora 11, ora 11.» Nora repetă cuvintele în gînd şi 
nu le găsi nici un înțeles. I se părea că noaptea aceea 
nu avea ore şi că niciodată acele ochiuri de geam înghe- 
țat nu se vor lumina de zi. 

Cineva trecu pe lîngă ei şi plimbă peste paturile 
lor o lampă cu baterie, pe care o stinse imediat. 

— Lume nouă, lume nouă. 

Din cînd în cînd, se deschidea uşa de la intrare şi 
o altă umbră intra sau ieşea. «Umbre, numai umbre», 
spuse Nora. Nu reuşea să distingă nici o figură. Pînă 
şi vocile aveau ceva nedistinct, monoton, parcă 
ar fi fost o singură voce, vorbind de la depărtări 
diferite. 

«Poate am dormit», se gîndi ea. în orice caz, cîtva 
timp nu mai simțise mirosul de carbid, şi acum îl 
simte din nou. Lampa se clatină încet, cu o mişcare 
slabă de pendulă. încă nu e ora 11, de vreme ce e tot 
aprinsă. Vocile de adineauri au tăcut. «S-or fi dus la 
masă sau or fi adormit.» 

Se înăbuşea. Simţea carbidul ca un praf acru, pînă 
în fundul giîtlejului. Totul mirosea a carbid: pătura, 
perna, hainele, îşi pusese batista pe gură, ca un tam- 


140 


pon, dar mirosul trecea prin pînză, ca un fum umed, 
acru. 

Se ridică de la locul ei, ameţită, şi merse clătinîn- 
du-se printre paturi. îşi auzea bocancii tropăind pe 
podea şi îşi spunea: «Ar trebui să nu fac atîta zgomot», 
dar fiecare pas era o cădere, pe care nu o putea opri. 
Lîngă uşă, îşi căută mai mulț bîjbîind schiurile şi 
bastoanele. * 

Afară rămase cîteva clipe în prag, fără nici un gînd. 
Simţea pe frunte, pe tîmple, aerul de noapte ca o zăpadă 
uşoară. 

îşi puse schiurile şi porni încet, neştiind bine încotro. 
Din cabana mare se auzeau voci, zgomot de pahare, 
rîsete. Trecu pe sub ferestrele luminate, şi pe urmă 
întoarse spre dreapta, printre brazi. Clinele cabanei 
se feri din calea ei, mîrîind, gata să latre. îl mîngîie 
în trecere pe blana lui ciobănească, pe urechile lui mari. 


Toate se depărtau ca printr-o pînză de somn — voci 
şi lumini. 


Schiurile alunecau greu, cu un foşnet de frunze uscate. 
Nora simţea rezistenţa zăpezii în genunchi, ca o frînă. 
Nu-şi dădea seama de cît timp mergea. Pe tîmpla 
dreaptă avea o zgîrietură, care sîngera. «M-am lovit, 
probabil. Dar cînd? Dar unde?» 

Lampa cu baterie era aprinsă şi aplicată, în stînga, 
pe buzunarul de sus al tunicii, ca un far. «Pe inimă», 
gîndi Nora. Nu ținea minte nici cînd a aprins-o, nici 
cînd a fixat-o de nasturele buzunarului. îi urmărea 
pata albă de lumină pe zăpadă, pe copaci. I se părea 
că e o mică vietate, care aleargă înaintea ei şi o cheamă. 
Avea sărituri de veveriță. «O veveriţă albă.» 

La cotituri, muchia schiului zgîria zăpada înghe- 
țată, ca un vîrf de briceag. Era un zgomot ascuţit, 
ca un țipăt scurt. «Ar trebui să mă opresc. Ar trebui 
să ştiu unde merg.» Nu ştia unde merge; ştia numai 
că nu vrea să se întoarcă. în urma ei simţea încă acea 
oribilă lampă de carbid legănîndu-se şi aşteptînd o 
«oră ll», care nu va veni niciodată. 


141 


Se opri şi încerca să-şi adune gîndurile. Trebuia s& 
fie pe versantul celălalt al muntelui un drum care să 
coboare spre Timiş. «La ora asta, Nora? Eşti nebună?» 

îşi amintea, parcă, să fi văzut undeva pe o hartă 
sau pe o tablă indicatoare un drum marcat cu rom- 
buri galbene şi albastre. întoarse lanterna spre bradul 
lîngă care se afla şi îl lumină de jos în sus. Nici un 
semn, nici unul... «Poate că dorm, îşi zise Nora. 
Poate că semnul ăsta pe care-l caut, îl caut în vis.» 
Simţea totuşi, sub degetele ei înghețate, scoarța aspră 
a copacului. Avea impresia că e la marginea unui vis, 
din care se zbătea să iasă. 

Pe urmă se pomeni din nou alunecînd pe schiuri — 
şi nu-şi dădea seama dacă alunecarea aceasta o întoarce 
în somn, sau o readuce la trezie. Pata albă de lumină 
alerga înaintea ei mai repede decît înainte, mereu 
mai repede. Schiurile pierduseră brusc din greutate şi 
pluteau fără zgomot, fără obstacol. «Ar trebui să frî- 
nez», gîndea ea, dar genunchii n-o ascultau. Era pe o 
pantă deschisă care cobora spre cîteva umbre de brazi, 
abia desluşite în întuneric. «Dacă nu opresc, sînt pier- 
dută», îşi spunea Nora, dar i se părea că e vocea unei 
alte Nore, rămasă în afară de vis şi privind de acolo, 
ca prin fereastră, lucruri pe care nu le înţelegea. încercă 
să se smucească spre dreapta cu o mişcare de răsucire, 
care rămase însă fără răspuns: umerii, genunchii erau 
ca nişte clape fără sunet. Schiurile, cu boturile apro- 
piate, alergau după pata albă de lumină, într-o viteză 
care le ridica uşor deasupra zăpezii. Nora închise ochii 
şi se aruncă înainte cu braţele deschise, cu capul în 
zăpadă. Avea impresia că în ultimul moment cineva 
o împinsese din spate. Se rostogoli de cîteva ori la 
vale, cu schiurile împiedicate unul de altul. Zăpada o 
zgîria pe frunte, pe mîini. Un gust cald de sînge îi 
umezea buzele. 


Acum avea într-adevăr impresia că se trezeşte din 
somn. Din somn sau din leşin. Se văzu trîntită pe stradă, 
Iîngătrotuar, în mijlocul unui grup de trecători curioşi. 
Auzea vocile lor şi simţea o privire de bărbat fixată 
asupra ei, privire pe care o cunoştea. Aşadar totul, 


142 


totul fusese un vis... Aşadar ne reîntoarcem la acest 
accident de tramvai, care nu se mai termină... Aşadar 
încă n-am reuşit să mă ridic de aici şi să plec... 

Se ridică în coate şi privi atentă în jur. Imaginile 
care un moment se amestecaseră confuze, ca un vis 
într-alt vis, se topeau în întuneric. Nu se auzea de 
nicăieri nici un glas, nici un foşnet. Nora căută lanterna 
pierdută în cădere, dar nu o găsi. 

«Dacă aş avea o lumină, m-aş întoarce la cabană.» 

îi era cu neputinţă să-şi dea seama unde se află. 
Era o poiană deschisă larg, ca o potcoavă. «Eu am 
venit de sus», îşi spuse, încercînd să-şi amintească 
drumul. Ar fi trebuit să se tîrască pînă la marginea 
de sus a poienii, din brad în brad, şi de acolo să strige. 
Poate că nu era prea departe, poate o vor auzi... Mai 
ales îşi dădea seama că nu trebuie să rămînă pe loc. 
Un fel de toropeală dulce o trăgea spre zăpadă, spre 
somn, şi ştia că somnul acesta înşală. 

Amîndouă schiurile îi rămăseseră fixate de bocanci, 
dar bastoanele le pierduse în cădere. Se ridică agăţîn- 
du-se cu mîinile de un brad. Abia atunci băgă de 
seamă că era exact la liziera pădurii. O secundă mai 
tîrziu, ar fi fost prea tîrziu. Şi totuşi, şi totuşi, poate 
că ar fi fost o moarte bună, cu tîmpla strivită de un 
copac. Mai bună decît această noapte fără sfîrşit care 
se deschidea înaintea ei şi pentru care nu mai avea 
destule puteri ca s-o străbată; 

«Să ținem ochii deschişi, Nora, şi să mergem. Cît 
vom putea. Pînă unde vom putea.» 


Nu-şi simţea decît rana de la tîmplă, sîngerînd. 
Era singura senzaţie care mai stăruia în somnul greu 
cu care se lupta: «Şi totuşi merg, ştiu bine că merg, 
îmi dau seama că merg.» Se lovea uneori cu genunchii, 
cu mîinile de copaci, dar erau loAnturi care nu dureau, 
care nu lăsau urme. Nu-şi mai simţea schiurile în 
picioare. «Poate că le-am scos», dar nu ţinea minte 
cînd. 

I se păru că aude de undeva un lătrat de cîine. 
Avvi puterea să zîmbească. «Nu te amăgi, Nora. Nu 
crede, Nora.» 


143 


Erau totuşi lumini printre brazi. «Să fi ajuns la 
cabană?» Nu o recunoştea. Era o casă mică, numai cu 
două ferestre luminate. Un cîine ciobănesc, mare cît 
un urs, lătra spre ea, din prag. 

«De ce nu sare la mine? Toate astea nu pot fi adevă- 
rate. Ar trebui să sară la mine.» 

Cineva ieşise afară din casă, bătu ciinele pe ceafă 
şi luîndu-l de urechi, potolit, veni spre Nora. Ţinea 
în mîini un felinar, pe care îl ridică spre fruntea ei, 
şi o privi cîtăva vreme. Era o lumină care o orbea. 
Pe urmă, cobori felinarul şi se întoarse în casă fără 
nici un cuvînt, fără nici o întrebare. 

«Toate astea nu pot fi adevărate», spunea Nora. Era 
mereu acelaşi vis absurd, care nu se mai termina. 

Se auzeau voci dinăuntru şi pe urmă o tăcere mai 
mare. 

Uşa se deschise din nou şi, din prag, omul cu feli- 
narul îi făcu semn să intre. 


IX 


Nora rămase cîteva clipe în prag, ezitînd să intre. 
Era lumină, era cald. îşi duse mîna la gît, ca să-şi 
ia fularul de lînă, şi nu-l găsi. «L-am pierdut, proba- 
bil, pe drum.» 

Lîngă fereastră era o masă şi o lampă cu glob alb. 
Cineva şedea acolo într-un fotoliu şi o privea, iar în 
picioare, puţin în umbră, era omul cu felinarul. «Ar 
trebui să-l stingă», gîndi Nora, uitîndu-se spre acea 
lumină, care încă ardea. Pe masă era un cuţit, o carte 
cu scoarţe galbene şi un ceas care arăta o oră impo- 
sibilă: 9 şi 10. Se uită cu atenţie la fiecare obiect în 
parte. 

— Ceasul ăsta stă, spuse ea şi îl arătă cu degetul, 
fără să ştie cui. 

Pe urmă se prăbuşi, dîndu-şi seama că se prăbuşeşte 
şi mai avînd timpul să-şi spună: «Ar trebui să nu cad, 
ar trebui să nu plîng». Plîngea în hohote, cu capul 
în mîini, cu lacrimi fierbinţi, pe care le simţea arzînd 
pe obrajii îngheţaţi, pe degetele înţepenite. 

Auzea paşi apropiindu-se, voci care se opreau deasu- 
pra ei. Cineva o mîngîia pe părul plin de zăpadă. 

Un glas tînăr şoptea cuvinte puţin cîntate, ca într-un 
vers: 

iWanderer tritl Still herein; 


Schmerz,  versteinerte die  Schivelle.» 


10 145 


Se opri un moment din plîns, ca să audă mai bine 
şi să înţeleagă, dar lacrimile, o clipă ținute în loc, 
izbucniră iar, ca într-o nouă cădere. 


Două braţe puternice o ridicau de jos, cineva tră- 
gea un fotoliu spre cămin. 


Ca prin ceaţă, întrezărea în gura căminului butuci 
mari de jar arzînd fără zgomot. Mîini atente, sigure îi 
scoteau tunica udă de zăpadă şi îi puneau pe umeri o 
haină groasă de catifea — poate o haină de vînătoare— 
care mirosea slab a foi de tutun. 

Nora deschise ochii. Avea Ia picioarele ei un' băiat 
tînăr, care o privea probabil de mai multă vreme, 
în tăcere. 

— Sie haben wahrscheinlich den Weg verloren. Wokin 
qingen Sie denn? Von wo kommen Sie denn?' 

Nora nu răspunse nimic. Băiatul avea ochi albaş- 
tri-deschişi, o frunte înaltă, tristă, luminată de văpaia 
focului din cămin şi un zîmbet puţin ironic. «E un 
copil», gîndi ea şi întoarse capul să găsească pe alt- 
cineva în acea casă străină, pe cineva căruia să-i poată 
cere iertare pentru cele întîmplate. Dar nu mai era 
nimeni, nici măcar omul cu felinarul. 

— Nu trebuie să vă fie frică. Sînteţi aici la adăpost. 
Aveţi nevoie de odihnă. Dacă vreţi, puteţi dormi. 

Vorbea de astă dată romîneşte, cu accent săsesc, dar 
fără apăsare, cu un fel de întîrziere, care desfăcea 
silabele una cîte una. 

Se ridicase în picioare. Acum, cînd numai era în 
bătaia flăcărilor, fruntea îi era palidă, dar ochii — 
mereu vioi, în albastrul lor copilăros. 

Nora îşi aminti că văzuse din prag un ceas, dar nu 
mai ţinea minte unde şi îl căută cu privirea. 

— Cît să fie oare ceasul? 

— Nouă jumătate. 

Ea repetă cuvintele, fără să le înțeleagă.. «Nouă 
jumătate»... Ce fel de nouă jumătate?... Avea în privire 
o nelinişte care aştepta răspuns, care cerea ajutor. 


i Probabil că aţi rătăcit drumul. încolro mergeţi? pe unde veniţi ? 
(germ.) 


El se înclină din nou spre ea şi o privi drept în ochi; 
vorbindu-i rar şi scuturînd-o uşor de umeri, ca şi cum 
ar fi vrut s-o trezească din somn. 

—E nouă jumătate seara. Mă auzi? Este joi, 20 
decembrie 1934, e seară şi e ora nouă jumătate. 

Nora îşi duse mîinile la tîmple, ca să-şi adune gîndu- 
rile. 

—E de necrezut. Aveam impresia că am rătăcit 
ore întregi. Mi se părea că trebuie să fie foarte tîrziu, 
că noaptea epe,sfirşite... 

Se opri cu un gest de ameţeală, de nedumerire... 
Băiatul din faţa ei o asculta mereu. Nora continuă 
cu oarecare greutate, cu o voce pe care nu şi-o recu- 
noştea. 

— Veneam de la cabana Turingului. E lume multă 
acolo. Ieşisem să mă plimb, să respir, să fiu singură... 
Cînd am vrut să mă întorc, n-am mai găsit drumul. 
Mi-au alunecat schiurile, am căzut. Aveam cu mine 
o lanternă, care s-a spart sau, poate, s-a pierdut... Pe 
urmă nu ştiu ce a mai fost. Am mers, am mers... 

Rămase cîtva timp tăcută, şi pe urmă întrebă cu 
oarecare nelinişte: 

— E departe? 

— Ce? 

— Cabana Turingului. 

— Cîteva sute de metri. 

— Ar putea cineva să mă însoţească pînă acolo, 
sau să-mi arate drumul? 

— Se înțelege că da, dar nu credeţi că e mai bine 
să rămîneţi aici? Cel puţin pînă mîine dimineață? 

Nora citi în privirea lui anumită îngrijorare, puţină 
* compasiune, deşi un zîmbet uşor de ironie persista 

încă. «în ce hal trebuie să fiu, Doamne!» 

— Nu vreau să vă sperii, dar cred că aveţi nevoie de 
odihnă. Este sus o cameră liberă. Am spus să se facă 
foc. 

Nora îşi trecu încet mîna dreaptă pe frunte, pe 
obraji. 

— Aveţi o oglindă? 

— Am spus că nu vreau să vă sperii şi v-am spe- 
riat. Nu e nimic grav. O zgîrietură pe tîmpla dreaptă 


10* 


şi alta aici, pe frunte. A curs puţin sînge. Să căutăm 
vată şi alcool. 

— Am eu în rucsacul meu. Dar e sus la Turing. 

— Trimitem pe cineva să-l aducă. 

Nora rămase un moment la îndoială, gata să pri- 
mească, dar pe urmă refuză. 

— Nu, nu pot să rămîn. 

— De ce? 

— Pentru că nu sînt singură. Am plecat fără să 
spun că plec. Trebuie să mă întorc. Poate a băgat 
de seamă că lipsesc, poate mă caută... 

— Soţul dumneavoastră? 

Nora se uită la el, surprinsă de acel cuvînt, pe 
care nu-l gîndise niciodată şi care acum îi făcea im- 
posibil orice răspuns. «Pot eu să-i spun copilului 
ăstuia, pot eu să-i spun...» 

El nu o lăsă să-şi termine gîndurile. 

— Vă cer iertare pentru întrebarea mea stupidă. 
Dar oricine ar fi, să vie aici. 

Avea o neaşteptată siguranţă de gest. Trecuse 
peste acel moment penibil cu o discreţie de om 
bătrîn. Numai o uşoară roşeață pe fruntea pînă 
atunci palidă îl trăda pe adolescent. «In ce clasă 
o fi?» se întrebă Nora. Purta un pulover roşu cu mî- 
neci lungi, şi la gît o eşarfă de lînă, tot roşie, dar de 
un roşu-închis, aproape negru. Părul blond, tăiat 
pe tîmple scurt, nemţeşte, îi cădea în faţă pe 
frunte. «Trebuie să-i stea bine în uniforma lui de 
liceu.» 


Pe o uşă laterală intră în momentul acela omul 
cu felinarul. Nora îl recunoscu după statura lui înaltă 
de uriaş. Aducea, pe brațe cîțiva butuci pentru foc. 
Era îmbrăcat cu un surtuc vînătoresc, închis pînă sus, 
ca o haină neagră de pastor. în picioare avea cizme 
înalte, iar pe umeri o curioasă pelerină de stofă 
cenuşie, largă, cu o glugă lăsată pe spate. 

Băiatul blond îi vorbea într-o limbă pe care Nora 
n-o înțelegea. Vocalele erau greoaie şi surde. Poate 
olandeză, poate un dialect flamand... El rîse de aceste 
presupuneri. 


148 


— O! nein! Es ist nur săchsisch. Wir beide spre- 
chen immer săchsisch.! 

Dar omul cu felinarul înțelegea romîneşte, ba şi 
vorbea cu oarecare greutate, destul de limpede însă. 
Nora îi explică unde va găsi rucsacul ei şi ce trebuie 
să spună domnului care doarme la Turing-Glub, 
în dormitorul comun, pe patul numărul 15. 

«Ar trebui să-i scriu cîteva cuvinte, se gîndea ea. 
Poate că nu va voi să vină.» 

Dar omul cu 'pelerina cenuşie îşi ridicase gluga şi 
plecase. Se auzeau încă cizmele lui afară. 


-— Mă numesc Gunther Grodeck, spuse băiatul 
cel blond cînd rămaseră singuri. Am 21 de ani. Sau, 
ca să spun drept, nu-i am încă. 

Tăcu un moment, cu o neaşteptată întunecare, şi şopti: 

— Din nefericire, încă nu. Pe urmă se scutură 
din această tristeţe şi adăugă scurt, cu îndîrjire, ca 
şi cum ar fi ameninţat pe cineva: Dar îi voi avea! 

Nora zîmbi. 

— Gînd? 

— în martie. La sfîrşitul lui martie. 

— Să avem deci răbdare. De ce să ne grăbim? 
E urgent? 

O paloare străvezie trecea peste figura lui, fără să-i 
acopere însă ochii, rămaşi clari. 

— Trebuie să vă fie foame, spuse el cu vădita 
voinţă de a schimba vorba. Vă rog să mă iertaţi că 
nu v-am întrebat pînă acum. Mă duc să văd ce se 
poate găsi. 

Ar fi vrut să-l oprească («Nu, nu mi-e foame, mi-a 
fost, mi-a trecut...5), dar el ieşise din cameră, lăsîn- 
d-o singură. 

Era o odaie mare, cu pereții luminoşi, albi şi cu 
grinzi negre, fumurii. Pe un perete era o scoarță 
roşie şi două carabine vechi. Fotoliile şi un divan 
erau făcute dintr-o cretonă înflorată, de culori des- 


10! nu! Este numai săseşte. Noi amîndoi vorbim totdeauna săseşte 
(germ.). 


149 


chise, şi tot din aceeaşi cretonă erau şi perdelele 
la ferestre. Căminul era țărănesc, cu vatra deschisă 
larg, parcă ar fi fost o uşă de intrare spre altă încă- 
pere, întreaga odaie semăna în acelaşi timp cu o 
cabană de vînătoare şi cu un hol. 

Pe o etajeră erau cîteva cărți nemţeşti şi un por- 
tret de femeie desenat în creion. Desenul era fin, 
estompat, parcă puţin şters de vreme. 

Gunther, revenind în cameră, o găsi pe Nora în 
faţa acelui portret. 

— E mama, zise el. 

— Locuieşte aici? 

Băiatul tăcu o clipă. Pe urmă, ca întors din depăr- 
tate gînduri, spuse: 

—- Aici locuiesc numai eu cu Hagen. 

— Hagen? întrebă Nora, neştiind despre cine e 
vorba. 

— Hagen e omul care v-a deschis. Omul cu pele- 
rina neagră. Trebuie să-l cunoaşteţi din nume. Nu 
vă amintiţi? Din Niebelungi? Din Gotterdămmerung? 
întunecatul Hagen! 

— E numele lui? 

— E numele pe care i l-am dat eu. Cred că i se 
potriveşte. Vă rog să nu-i spuneţi altfel. Aici pe 
munte, toată lumea ştie că-l cheamă aşa. 

— Aici pe munte... repetă Nora gînditoare. La 
drept vorbind, nici nu ştiu bine unde mă aflu. Ştiam 
că există pe tot muntele numai două cabane. Despre 
casa asta nu mi-a vorbit nimeni. 

— Pentru că n-o ştie aproape nimeni. Am clădit-o 
astă-toamnă. Cînd a căzut prima zăpadă, în noiem- 
brie, nici nu eram gata. Nici acum nu sîntem cu 
totul gata. Seara, pe întuneric, nu se prea bagă de 
seamă, dar mîine dimineață o să vedeţi că lipsesc 
multe lucruri. Poate o vom termina la primăvară, 
dacă va mai fi nevoie de ea. Da, poate... 

Din nou era în expresia lui ceva îndirjit, ca o 
amenințare adresată cuiva nevăzut. Pe urmă zîm- 
betul lui ironic aduse puţină pace pe acea figură 
de copil îngîndurat. 


150 


<— Trebuie sa ştiţi că aici nu intră nimeni. Vreau 
să spun că nu primim pe nimeni. Faffner nu ne-ar 
lăsa. 

— Faffner? 

— Faffner e cîinele meu. L-aţi văzut poate adi- 
neauri afară. E un cîine mare, ciobănesc. Mă întreb 
de ce nu v-a atacat. 

— Vă pare rău? 

e— Nu. Am încredere în el. în familia noastră, în 
familia Grodecli, Faffner şi cu mine avem aceleaşi 
antipatii. Faffner urăşte oamenii pe care îi urăsc. 

Avea, sub paloarea lui de copil, mînii scurte, in- 
tense, care nu durau decît o secundă şi se stingeau 
apoi într-o mare tristeţe. 

— Trec zile întregi, zise Gunther, în care nu au- 
zim nici o voce străină, nu vedem nici un om străin. 

— Totuşi, ziceai că nu sînteţi departe de cabana 
Turingului. 

— Nu departe, dar bine ascunşi. Cunoaşteţi Drei- 
mâderlwiese? 

— Poiana Trei Fetiţe? 

— Dacă vreţi... Eu îi spun pe numele ei săsesc. 
Aşa m-am obişnuit. Ei bine, cabana mea e ceva mai 
sus, spre nord, nord-vest. 

— Nu se poate! exclamă Nora. 

— De ce nu se poate? 

— Pentru că nu mai înţeleg nimic.:. Mă credeam 
cu totul în cealaltă parte a muntelui, pe celălalt 
versant. Cînd am plecat, ştiu bine că am luat-o spre 
vîrf, cu gîndul să caut drumul care coboară la Ti- 
miş. Nu înţeleg cum am ajuns aici. 

— Rătăcind. 

Nora repetă cuvîntul după el. 

— Da... Rătăcind... 

Gunther luă un creion şi un bloc de hîrtie şi se 
apropie de Nora. 

— Mi se pare că tot nu sînteți lămurită. lată! Să 
zicem că aici e cabana S.K.V., aici cabana T.C.R., 
aici Dreimăderlwiese... 

Creionul lui trăgea linii subţiri pe hîrtie. Nora 
urmărea cu atenţie mica hartă improvizată. 


151 


— Ei bine, dacă unim cu cîte o linie dreaptă cele 
trei puncte, avem un triunghi, şi cam în mijlocul 
acestui triunghi, iată, aici, este cabana noastră. 

Afară, sub ferestre, cîinele mîrîia. 

— Se întoarce Hagen, zise Gunther. 

— Singur? întrebă Nora cu o teamă pe care nu 
o putea ascunde. 

— Nu. Dacă ar fi singur, Faffner nu s-ar fi trezit 
din somn. Mai este cineva. 

Ascultară amîndoi în tăcere paşi care se apro- 
piau. Gunther era rezemat de cămin, cu braţele des- 
chise. Se uita spre uşă şi spuse, cu un glas şoptit, pe 
care Nora îşi aminti a-l mai fi auzit în acea seară: 


«Mancher auf der Wanderschaft 


Kommt ans Tor auf dimklen Pfaden...» 


Auf dunklen Pfaden... Pe întunecate cărări... 

«într-adevăr, gîndea Nora privindu-l pe Paul, care 
intrase; într-adevăr, nimeni nu vine dintr-o mai adîncă 
noapte, pe mai întunecate cărări decît omul ăsta.» 

Merse spre el, ca să-l întîmpine. 

— Dacă ai şti cîte s-au întîmplat! 

I se părea că nu l-a văzut de mult, că-l regăseşte 
după o lungă despărţire şi ar fi vrut să poată face 
pentru el ceva — un gest de tandreţe, unul de recu- 
noaştere, un semn de înţelegere — dar tăcerea lui o 
descuraja. 

îl luă de braţ, ca să-l prezinte lui Gunther; băiatul 
însă ieşise fără să spună vreun cuvînt şi îi lăsase 
singuri. 

— Vino aici, lîngă foc, Paul. 

îl sili să şadă în fotoliu. 

— Ce obosit eşti! Trebuie să mă urăşti. Te port 
de atîtea ceasuri prin pădure, prin zăpadă. De cîte 
ore umblăm? Mi se pare că sînt zile şi nopţi de cînd 
am plecat. Spune, mă urăşti, nu-i aşa? 

El rămăsese cu ochii ațintiți asupra flăcărilor din 
cămin. 

«Mulţi, în  drumeţie-ajung 

Poarta, pe întunecate cărări...» (germ.) 


152 


— Nu, Nora. Aş vrea să ţină mereu. Aş vrea să 
nu mă întorc niciodată. întinse mîna dreaptă spre 
flacăra din cămin, ca şi cum ar fi vrut s-o prindă între 
degetele lui deschise. Mă tem de un singur lucru: 
că nu e adevărat... că n-am plecat... că totul se 
petrece în vis... pădurea, muntele, noaptea... că 
totul nu e decît un vis, din care s-ar putea să mă 
trezesc. 

Vorbea în şoapte, ca şi cum s-ar fi temut ca pro- 
priile lui cuvinte să nu tulbure acest vis. 

—e Uită-te la flacăra asta care arde... Seamănă ea 
cu o flacără adevărată? Unde ai mai văzut, decît în 
vis, o flacără aşa de albastră, aşa de uşoară... Uite, 
trec cu degetele prin ea, şi nu arde. 

Nora, cu o mişcare vie, îl prinse de mînă şi îl opri 
la timp. 

— Paul, tu ai febră. Nu ştii ce vorbeşti. Trebuie 
să te culci, să dormi. 

El părea că nici n-o aude şi continua să vorbească 
cu acelaşi glas înăbuşit. 

— Cînd a venit omul acela cu pelerină neagră şi 
m-a bătut pe umăr şi mi-a spus să viu cu el, nu l-am 
întrebat nimic, dar încă o dată mi s-a părut că totul 
se întîmplă în vis. 

îşi ridică ochii spre ea. 

— Şi tu, Nora, nu eşti şi tu cu mine, în acelaşi 
vis? De unde e rana asta la tîmplă? De unde sîngele 
ăsta pe frunte? Eşti sigură, spune, eşti sigură că nu 
ne înşelăm? Eşti sigură că e adevărat? 

— Vrei să fie adevărat? îl întrebă ea în şoapte. 

—, Vreau să dureze. Să nu se termine. Să nu mă 
întorc. 

— Unde? 

El făcu un gest vag cu mîna, arătînd ceva din- 
colo de fereastră, dincolo de noapte... 


Erau la masă toţi trei, tăcuţi. Se auzea numai pa- 
sul greu al lui Hagen, care le aducea pîine şi vin. 


153 


Un butuc de jar se prăbuşi în cămin cu un zgomot 
surd. întoarseră toţi trei capetele într-acolo: flăcă- 
rile, un moment  înviorate, se linişteau uşoare pe o 
grămadă arzătoare de cărbuni şi cenuşă. 

De afară, sub fereastră, se auzea o răsuflare grea, 
ca de urs. 

— E Faffner, spuse Gunther. Nu poate să doarmă. 
Simte că se întîmplă ceva neobişnuit. 

Era la masă între Nora şi Paul. Se uita la unul şi 
la celălalt cu o privire gravă, în care ochii lui al- 
baştri îşi pierdeau zîmbetul. 

— Mi-ar fi greu într-adevăr să vă spun cît de 
neobişnuită este venirea voastră aici... cît e de neo- 
bişnuită pentru noi trei, pentru Hagen, pentru Faff- 
ner, pentru mine... 

Se ridică de la masă, se duse spre fereastră şi ră- 
mase acolo cîtva timp, cu fruntea lipită de geam, 
uitîndu-se afară, în noapte. 


Cu o voce schimbată, spuse ca pentru el, şoptind, 
parcă ar fi fost un descîntec: 


«Wanderer tritt still  hcrein; 
Schmerz versteinerte die Schwelle. 
Da erglănzt in reiner Helle 


Auf dem Tische Brot und Weinj) 


Se lăsă apoi o tăcere adîncă, după care Nora îl 
întrebă, tot în şoapte: 

— Ce este? 

— Un poem. A fost scris mai demult, de un aus- 
triac tînăr, mort în război. Se cheamă Ein Winter- 
abend... O seară de iarnă... Şi întorcîndu-se spre ei, 
îi întrebă: Nu vi se pare că seamănă cu seara aceasta? 


«-Călătorule, intră tăcut; 

Durerea-mpietri acest prag. 

Aci strălucind în lumina curată 

Stau pîinea şi vinul pe masă» (germ.). 

Georg Trakl, cunoscut poet expresionist (18 7—1914). 


154 


Dimineața era înnorată, dar fără ceață. Ningea li- 
niştit. Zăpada ştersese în timpul nopții paşi şi urme 
din seara trecută. 

Paul o găsi pe Nora afară, de vorbă cu Hagen. 
Faffner era culcat la picioarele lor. Cînd îl văzu 
pe el, se ridică încet, cu o lene majestuoasă de leu 
adormit. Hagen îi spuse un cuvînt într-o limbă ne- 
înţeleasă, şi cîinele se culcă la loc, cu botul pe la- 
bele dinainte. 

— Ai dormit unsprezece ore, îi spuse Nora lui 
Paul. 

— Numai atît? 

Avea într-adevăr impresia că dormise cîteva nopți 
într-una singură: un somn lung, cît o iarnă. 

Nora îi făcu semn să vorbească încet. 

— Doarme Gunther. 

Şi îi arătă un mic turn cu fereastră, izolat parcă 
de restul cabanei, unde era camera băiatului. 

Cabana era făcută din piatră şi bîrne, cu obloane 
verzi şi  acoperişuri roşii, dar amîndouă culorile 
erau închise, un verde de brad întunecat şi un roşu 
ars, stins. Numai perdelele de cretonă aduceau lu- 
mină la ferestre, ca nişte glastre cu flori. 

Schiurile erau pregătite de drum. Pe ale Norei le 
căutase Hagen în pădure, de cum se făcuse lumină, 
şi le găsise departe, într-un luminiş, cu boturile agă- 


155 


tate de nişte jnepeni. Bastoanele însă rămîneau pier- 
dute. Hagen îi făcea Norei cu briceagul, din două 
crengi de brad, bastoane noi şi se căznea să le fixeze 
în vîrf două cercuri mici de alun. 

— Pînă mîine cred că vă puteţi folosi de ele. 
Miine mă duc eu la Braşov după tîrguieli şi vă cumpăr 
altele. 

în lumina de dimineaţă, Hagen era tot întunecat. 
Avea pe umeri aceeaşi pelerină de stofă cenuşie, cu 
gluga lăsată pe spate. 

«Seamănă cu un pădurar şi cu un preot în acelaşi 
timp»,  gîndea Nora, neîndrăznind să-l privească 
bine în ochi. Vorbea rar, apăsat, cu anumită împie- 
dicare. Obrazul era palid, încadrat de o barbă nea- 
gră, aspră, rău pieptănată. 

— E mai bine să vă puneţi schiurile de aici, zise 
el. Cu piciorul nu se poate merge. Zăpada e prea 
mare. 

Paul se simţea pe schiuri ca pe o punte îngustă, 
pe care mergi în vîrful picioarelor. 

— Nu aşa, Paul, îi strigă Nora. Calcă pe schiuri 
cu toată greutatea. Ai încredere în ele. 

Veni lîngă el şi-l apucă cu mîinile de umeri, tră- 
gîndu-l în jos. 

— Lasă-te greu pe tocuri şi pe toată talpa. Nu tre- 
buie să te clatini. 

îi arătă cum să facă primii paşi pe zăpadă, făcînd 
ea însăşi mişcările încet, descompuse. 

— Sîntem pe teren plat aici. Prin urmare, e exclus 
să aluneci sau să cazi. Mergi liniştit şi mai ales mergi 
ferm. împingi întîi schiul drept înainte cu genunchiul 
îndoit şi cu piciorul stîng bine întins. Aşa! Acum, 
trage schiul stîng pînă în dreptul celuilalt... bun!... 
şi împinge-l pe el înainte... Perfect. 

— Asta e totul? 

— Deocamdată, spuse Nora rîzînd. 

Paul era totuşi încurcat, 

— Cu bastoanele ce fac? 

— Te sprijini pe ele, dar nu prea mult. Mai mult 
te ajuţi, cînd tragi piciorul dinapoi înainte. Fă cîţiva 


156 


paşi aşa Cum te-am învățat, şi să vezi că mişcarea se 
potriveşte de la sine. Hai să vedem. 

Paul simți asupra lui ochii profesoarei. «Numai de 
n-aş greşi», îşi zise, uitîndu-se la vîrful schiului 
drept. Era ca un elev scos la lecție. 

Porni încet, cu mare atenție. Zăpada era moale, 
afînată, şi în primul moment el avu impresia că 
schiurile se. scufundă, dar pe urmă le simți alunecînd 
fără zgomot, fărtă rezistență. 

Nora venea în urma lui, controlîndu-i mişcările. 

— Braţele prea depărtate. Ține-le mai aproape de 
corp, aproape lipite... Da, aşa e bine, dar acum sînt 
prea ţepene... Mergi mai liber, mergi mai simplu... 

Hagen îi însoți cîtva timp, ca să le arate drumul. 
Pe urmă, după ce-i scoase într-o mică poiană, se opri. 

— De aici, eu mă întorc. Uitați-vă bine pe unde 
mergeţi, ca să ştiţi cum să veniți înapoi. De obicei, 
Gunther mănîncă la ora unu. Dacă întîrziați, are să 
vă aştepte. 

Rămase acolo, împreună cu Faffner, şi îi privi un 
timp cum se depărtau. 

— Ştii ce mă sperie la omul ăsta? îl întrebă Nora 
în şoapte pe Paul. 

— Ştiu. Pelerina lui neagră. 

— Nu. Ochii. Ochii lui albaştri. 

Şi pe urmă, după o nouă tăcere, surprinsă de o ase- 
mănare pe care abia în momentul acela o găsea, adăugă: 

— Are parcă ochii lui Gunther. La fel de albaştri, 

întoarseră amîndoi capul. Hagen era nemişcat în 
acelaşi loc. Cu pelerina neagră pe umeri, părea, din 
depărtare, un trunchi de copac ars. 


Terenul de schi din fața Turingului era plin de 
lume. Veniseră şi saşii de la S.K.V., în grupuri gă- 
lăgioase. Pe panta mare ce cobora imediat de sub 
vîrful muntelui, se antrena o echipă de militari, pen- 
tru concursurile de la Predeal. Se vedeau de departe, 
ca nişte stele negre, căzătoare, pe un cer de zăpadă, 
întregul teren era ondulat de imense talazuri albe, 


157 


ridicate spfe cer şi oprite in loc, intr-o mişcare incre* 
menită de flux. 

Nora şi Paul se opriseră pe o creastă de val. 

— Aici ai să cobori, Paul. 

— Crezi? 

— Sînt sigură. 

El se uită încurcat la panta ce se deschidea în fața 
lui. I se părea ameţitor de dreaptă. «Am să cad», îşi 
spuse în gînd. Ar fi vrut să ceară un răgaz, o amînare. 
Nu era prea greu pentru început? N-ar fi fost mai'cu- 
minte să înceapă cu lucruri mai simple? Ridică privi- 
rea spre Nora, dar nu îndrăzni să-i spună nimic. Citea 
pe figura ei o neîndurare de profesor, care a pus între- 
barea şi acum aşteaptă răspunsul. 

— Uite aici, Paul. Te laşi pe genunchi, ca pe două 
arcuri. înţelegi? Ca pe două arcuri. 

îl privea drept în ochi şi rostea cuvintele aproape 
silabă cu silabă. 

— Bastoanele le duci înapoi, cît mai înapoi. Ca să 
fii sigur de ele, lipeşte mîinile de şolduri. Aşa. Capul 
înainte, umerii înainte, corpul înclinat... mai înclinat... 
Aşa... Schiurile unul lîngă altul, perfect paralele... 
Acum pleacă. 

«Mai am timp să mă opresc, îşi zise Paul. Mai am 
timp să rămîn pe loc, mai am timp să...» 

Schiurile porniseră încet, singure. Pe urmă, avu 
deodată senzaţia că nu le mai are în picioare. Un val 
de zăpadă venea vertiginos spre el. «Cad!» Ceva asur- 
zitor, un tunet sau o mare tăcere acoperi totul. 

Se dezmetici brusc. Era pe schiuri, în picioare, oprit 
pe loc. «Poate nici n-am plecat. Poate mi s-a părut.» 
Se uită în jur după Nora, ca să se convingă dacă 
într-adevăr n-a rămas lîngă ea şi dacă tot acest vîrtej, 
din care ieşea fără răsuflare, nu fusese doar un moment 
de ameţeală. Ea îl striga de departe, de unde îi făcea 
semn cu mîna dreaptă ridicată în aer. 

— Prin urmare, a fost adevărat, zise Paul măsurînd 
cu ochii imposibila distanţă. 

Nora fu într-o clipă lîngă el. 

— Bravo, Paul. Sînt mulţumită de tine. Sînt mîndră 
de tine. 


158 


Erau pe creasta unui alt val de zăpadă şi aveau 
înaintea lor o nouă pantă, mai lungă, dar mai puţin 
aspră decît cea dintîi. 

— Pornim? întrebă Nora. 

— Pornim! 

Se avîntă, fără să mai aştepte semnalul ei de ple- 
care. Din nou avu senzaţia că schiurile îşi pierd din 
greutate şi că el o ia înaintea lor, plutind sau căzînd. 
Era o senzaţie de lumină intensă. Ceva îl izbi în frunte 
şi îl orbi. Un moment, nu-şi dădu seama dacă pluteşte 
mai departe sau a căzut. Pe urmă, simţi că se rostogo- 
leşte la vale, cu capul în zăpadă, cu picioarele în aer 
şi schiurile împiedicate unul de altul. 

Cînd izbuti să ridice fruntea din zăpadă, Nora era 
aplecată peste el, rîzînd. 

— Ce s-a întîmplat? o întrebă el buimăcit. 

— Nimic mai mult decît vezi: ai căzut. 

—E grav? 

— Nu e grav. E solemn. 

îl ajută să se ridice de jos şi-l scutură de zăpadă. 

— îți rîzi de mine. 

— Nu, dragă Paul, vorbesc foarte serios. Nimic 
nu e mai solemn la schi decît prima cădere. Schiul 
se învață căzînd. Ai să cazi de aici încolo de zeci de 
ori, de sute de ori. Prima cădere, însă, asta a fost. 

El se uită înapoi spre panta parcursă numai pe jumă- 
tate: lăsase în urmă două dîre paralele în zăpadă, ca 
două şine de tren, întrerupte în punctul căderii, ca 
şi cum acolo schiurile ar fi sărit de pe linie. 

— Nu înțeleg de ce am căzut. 

— Pentru că ţii genunchii țepeni. Pentru că tragi 
umerii înapoi. Pentru că arunci mîinile înainte. 

— Mai sînt şi alte motive? 

— Mai sînt. 

Se priviră o clipă drept în ochi, şi pe urmă izbucniră 
în rîs, amîndoi deodată. «Rîsul ăsta nu i l-am mai 
văzut», gîndi Nora. Ar fi vrut să întindă mîna spre 
el, cu un elan de afecțiune pentru omul tînăr pe 
care îl descoperea în acea dimineață. Se opri însă 
la timp. 

159 


— Destul am glumit. Acum să mergem mai departe. 
Spunea aceste cuvinte de «chemare la ordine» ca 
şi cum ar fi bătut cu creionul în catedră, ca să facă 
linişte în clasă. El o apucă de braţ, oprind-o pe loc. 
— Vreau să-ţi spun ceva. 


— Te ascult. 
— Eşti o profesoară. 
— Da. Sînt. 


Pe figura ei era un zîmbet de melancolie. 

— Cum îţi spun ţie elevele tale la şcoală? 

— Nu ştiu. Probabil: «Domnişoara de franceză». 

— Ei bine, eu îţi voi spune la fel. «Domnişoara de 
franceză.» Domnişoara mea de franceză. 

— Nu. Tu îmi vei spune mai simplu: Nora. Sau, 
dacă vrei, Nora ta. 

Se întoarse scurt pe schiurile ei şi porni la vale 
într-un nor de zăpadă. 


«Eşti absurdă, Nora, eşti absurdă. De ce spui lu- 
cruri stupide? De ce te laşi dusă de vorbe? Ce o să 
creadă omul ăsta despre tine? Unde e pactul sportiv 
pe care l-ai încheiat cu el? Unde e discreţia ta? Unde 
e pudoarea ta?» 

Ar fi vrut să plîngă. Ajunsese jos la marginea tere- 
nului, lîngă pădure, într-o singură clipă şi ar fi vrut 
să se arunce într-o cursă de zece ori mai ameţitoare, ca 
să uite, ca să fugă de ea, ca să se pedepsească. 

Abia îl mai zărea în punctul unde-l lăsase, nemiş- 
cat, pierdut între schiori care urcau şi coborau pe 
lîngă el. O urmărise probabil cu privirea de-a lungul 
vertiginoasei ei coboriri şi avea încă ochii ațintiți 
spre ea, căci, iată, ridicase acum chipiul şi îi făcea 
semn, agitîndu-l. 

Dinspre vîrful muntelui, echipa de militari cobora 
în grup, spre cabană, tăind terenul de-a curmezişul, 
ca o avalanşă. Norul de zăpadă stîrnit de trecerea 
lor îl acoperise şi pe el, şi acum nu mai era de găsit. 
Nora îl căuta cu atenţie pe linia depărtată, unde-l 
ştia, cînd îl văzu deodată răsărind mult mai aproape, 
pe o ridicare de teren pe care o urcase nu se ştia cum 
din partea cealaltă şi o cobora acum repede'. 


160 


— Prea repede, zise Nora. Mult prea repede! 

îl văzu căzînd şi rostogolindu-se spre vale, dar ridi- 
cîndu-se imediat, alb de zăpadă şi pornind din nou, 
fără să se scuture şi parcă fără să se uite încotro a- 
leargă. Se prăbuşi după primii cinci metri, şi pe urmă 
Nora îl căută zadarnic cu privirea. Grupuri de schiori 
îi tăiau trecerea şi îl acopereau. 

«Ar trebui să-i ies înainte, să-l ajut», îşi zise, dar 
el răsări din nou mult mai aproape, numai la cîţiva 
metri de ea.' 

«în viteza cu care vine, n-are să se poată opri.» 
La un pas de ea, el se lăsă să cadă. 

— De cîte ori ai căzut? 

— De cinci ori. 

— Cum e? 

— Este... 

Nu ştiu cum să continue. Căuta un cuvînt pe care 
nu-l găsea. Pe urmă îi spuse rîzînd: 

— Aş vrea să chiui. Aş vrea să strig. 

— Strigă. 

întoarse capul spre pădure, îşi duse mîinile la gură 
şi scoase un strigăt prelung: Uuuuuu... Nimeni nu 
răspundea din pădure, dar strigătul lui răsuna de- 
parte printre brazi. 

— Şi acum, zise Nora, să revenim la vorbirea arti- 
culată. Spune, cum e? 

— Nu ştiu cum să spun. E ceva care întrece cu- 
vintele mele. E ceva intens. E o mare lumină... Cred 
că sînt beat. 

Se trînti în zăpadă cu braţele deschise şi se rosto- 
goli de cîteva ori, ca în iarbă. 


Un schior venea dinspre Turing şi opri lîngă ei. 

— Bună vremea? 

Era sasul roşcat, întîlnit în ajun la S.K.V. «Omul 
cu ochi de viezure», îşi aminti Nora. 

— Aşadar, tot aţi găsit loc la Turing? Drept să 
vă spun, nu prea credeam că o să găsiţi. N-am vrut 
aseară să vă descurajez, dar... 

— Nu stăm la Turing, îi tăie vorba Nora. 


11 — M. Sebastian — Opere * 161 


Şi se întrebă în gînd: «Ce o fi avînd azi că e atît 
de vorbăreţ?» 

— Nu la Turing? Dar unde? 

Ea făcu urf gest nelămurit, în sus, spre poiana Trei 
Fetiţe. 

— O cabană acolo... 

— Cabana lui Gunther? 

Nora nu răspunse, dar omul întrebă încă o dată, 
plin de neîncredere: 

— Cabana lui Gunther? 

Era în vocea lui o expresie de uimire, pe care ochii 
mici, metalici, neexpresivi n-o înregistrau, dar pe 
care sprîncenele mari, albite o spuneau cu o ridicare 
exagerată. 

— Dacă ar şti bătrinul Grodeck!... zise el pe gînduri. 
Pe urmă porni pe schiuri mai departe. 

Nora nu avu timp să-l întrebe nici cine era bătrînul 
Grodeck, nici ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi ştiut. 

«Ciudate lucruri», gîndi ea. 


Aveau acum de urcat întreaga pantă înapoi. Nora 
îi arătă lui Paul cum trebuie să meargă în zigza- 
guri mari, de la dreapta la stînga şi cu muchia schiu- 
lui înfiptă oblic în zăpadă. 

— Urci în trepte mici. Fiecare pas să fie o treaptă 
pe care ţi-o tai singur în zăpadă. 

El mergea înainte, dar cînd ajungea, pe dreapta 
sau pe stînga, la marginea terenului şi trebuia să 
schimbe direcţia, se temea să nu fie luat la vale şi să 
nu alunece cu coada schiurilor în jos. 

Schiurile trebuiau întoarse acolo cu o mişcare de 
foarfecă, pe care Nora i-o arătă în mişcări descom- 
puse, dar pe care, deşi teoretic i se părea foarte sim- 
plă, el nu o putea face. Era un moment în care unul 
din schiuri trebuia aruncat în aer, întors brusc şi pe 
urmă adus lîngă celălalt, totul petrecîndu-se într-o 
singură secundă. Pînă acolo, lucrurile mergeau foarte 
bine, dar în acea clipă de suspendare pe un singur 
schi, Paul îşi pierdea echilibrul şi cădea. 

— Eu renunţ, zise el, după cîteva încercări. Se 
trîntise în zăpadă şi îşi încrucişase braţele. 


162 


— Eu însă nu renunţ, răspunse Nora. Te rog să 
te ridici şi să faci o întoarcere corectă. Nu plecăm 
de aici pînă nu o faci. 


Se întoarseră la cabană după ora unu. Paul era 
flămînd, obosit şi entuziast. 

— Mai bine rămîneam pe teren. Am fi găsit ceva 
de mîncare la Turing. 

— Ştii bine*, că nu se poate. Ne aşteaptă Gunther. 

Gunther nu-i aştepta. Hagen le spuse că băiatul 
nu poate coborî la dejun şi îi roagă să mănînce 
fără el. 

— E obosit. N-a dormit toată noaptea. Are nevoie 
de odihnă. 

Nora voi să urce pînă în camera lui din turn, ca să-l 
vadă, dar Hagen o rugă să renunţe. 

— Nu e nimic grav. Să-l lăsăm să doarmă. Dacă se 
odihneşte bine, seara va veni jos. 

— Se întîmplă lucruri ciudate în casa asta, zise 
Nora la masă. 

— Ciudate? întrebă Paul. Nu văd. 

— Tu nu vezi nimic acum, dragul meu. 

— Ai dreptate. Sînt ameţit, sînt beat. 

Avea înaintea ochilor numai întinderi albe de ză- 
padă, pe care se vedea zburînd. închise ochii şi încercă 
să suspende în el orice gînd, ca în acea fulgerătoare 
senzaţie de plutire, de zbor, de cădere. Ce era de ne- 
imaginat, de neregăsit, era tăcerea adîncă ce se făcea 
în el în acel moment. 

— Din fericire, nu durează, spuse deodată cu glas tare. 

— Ce? întrebă Nora surprinsă. 

— Nu ştiu cum să-ți spun. Căderea. Zborul. Șocul. 
E o singură secundă. Dacă ar fi două, poate am muri. 

Nora îl privi cu un surîs potolit. Cunoştea şi ea 
acest delir al primei zile de schi şi ştia că va trece. 
Dar îi plăcea să vadă pe figura lui obosită această 
izbucnire de lumină, îi plăcea să asculte copilăroasa 
lui exaltare. 


163 
11% 


— E ameţitor, Nora. Nimic în lume, nici vinul, 
nici muzica, nici iubirea... nu, nici iubirea, nimic, 
nimic nu aduce atîta lumină. Mă întreb dacă e po- 
sibil, mă întreb dacă sînt eu, mă întreb dacă miracolul 
mi se întîmplă mie. 

«Ce tînăr e», se gîndea Nora. O speria puţin prea 
marea lui fericire, dezordonata lui bucurie. Se sim- 
tea lîngă el prea rezonabilă, prea împăcată. «Poate 
prea bătrînă», îşi zise cu zîmbetul ei de profesoară. 


Paul voi să plece îndată după masă. Abia aştepta 
să ajungă din nou pe terenul de exerciţii. 

— Să ne grăbim cît e lumină. La patru se întunecă. 

Mergea înainte pe schiuri, cu paşi lungi. Nora, 
din urmă, îi corecta ţinuta, făcîndu-i mereu aceleaşi 
observaţii. 

— Braţele mai apropiate... Capul sus... Nu te uita 
la schiuri... Priveşte drept înainte... 

Din toate părţile, zarea era închisă de o perdea 
alburie de nori. 

Nora se oprise pe loc. 

— Ce s-a întîmplat? întrebă Paul, mirat că nu 
mai aude din urmă glasul profesoarei. 

— Nimic. Ascult. 

Ningea pe toată Ţara Biîrsei, pe toată valea Timi- 
şului, zeci de tone de zăpadă cădeau în fiecare moment, 
într-o nesfirşită tăcere: 

— Totdeauna m-a îngrozit gîndul că aş putea muri 
de înec, spuse Nora. Potopul cred că a fost ceva dez- 
gustător. O lume care moare înecată. O aud cum gîl- 
gîie, cum se zbate în umezeală, în putreziciune. Dar 
un potop de zăpadă mi-ar plăcea. Să dormi, să mori în 
zăpadă, nimic nu poate fi mai frumos, mai curat. 
E moartea pe care o aleg. 

— Se poate, zise Paul. Dar eu aleg viaţa. Ieri aş fi 
murit bucuros. Mi se pare că ţi-am şi propus. Astăzi 
însă vreau să trăiesc. 

— Şi eu, rîse Nora. 

Se priviră cu seriozitate, ca pentru un legămînt, 
ca pentru o mare hotărîre comună. 


164 


Ajunşi din nou la Turing-Club, Paul ar fi vrut să 
reînceapă imediat cursele lui de dimineaţă, dar Nora 
îl opri. 

— Trebuie să facem un program de instrucţie. 
Pînă acum te-ai jucat, dar acum e timpul să înveţi. 

Entuziasmul lui Paul scăzu dintr-o dată. 

— Ce vrei să învăţ? îmi ajunge cît ştiu. 

Spusese aceste cuvinte aproape răstit. Era în el 
un fel de rea-voinţă de elev leneş, pe care Nora o 
cunoştea, de'la şcoală, prea bine, ca să se sperie, sau 
ca să se supere. Prefera să treacă mai departe, ca şi 
cum n-ar fi băgat de seamă. 

— începem cu un exercițiu de plug. Plugul este 
o frînă. Te ajută să-ți micşorezi viteza, ba chiar, dacă 
viteza nu e prea mare, să te opreşti. Mişcarea e foarte 
simplă. în loc să mergem cu schiurile paralele, le 
deschidem într-un unghi, cu vîrful înainte. Să te 
uiţi cu atenţie cum fac eu, şi pe urmă vom încerca îm- 
preună. 

Nora porni în poziţia de plecare, pe care i-o ară- 
tase dimineaţa, dar, cînd începu să ia viteză, îndoi 
şi mai mult genunchii şi depărta schiurile unul de 
altul în partea dinapoi, apropiindu-le însă şi mai 
mult în față. Cu vîrfurile unite, cele două schiuri se 
deschideau ca două lame de foarfece, iar alunecarea 
se încetini automat, împiedicată parcă de o frînă. 

— E greu? întrebă Nora. 

— Nu. Am impresia că e simplu. 

Era totuşi mai greu decît i se păruse privind, căci 
de la prima încercare căzu. în momentul în care 
voise să depărteze schiurile unul de altul, simţise în 
gleznă o rezistenţă neaşteptată, ca şi cum cineva 
i-ar fi pus piedică. 

Se ridică din zăpadă fără nici un cuvînt şi porni 
din nou. Schiurile i se păreau nespus de uşoare, 
zăpada era moale şi adîncă, senzaţia de alunecare 
la vale era ca o delicioasă plutire — dar glasul Norei 
îl chema la datorie: plug! plug! 

încercă din nou să deschidă schiurile şi din nou 
simți aceeaşi rezistenţă, care îl aruncă la pămînt. 


165 


începea să-i fie necaz pe Nora, pe zăpadă şi mai 
ales pe acest blestemat «plug», care nu mergea. 

— De ce cad? 

— Pentru că greşeşti. La schi, lucrurile sînt foarte 
simple: cine greşeşte cade. 

Ar fi vrut să obţină de la el un surîs, dar el nu 
primi să glumească. Cu cozorocul căzut pe ochi, cu 
tunica plină de zăpadă, cu schiurile împiedicate 
unul de altul, era ca un elev supărat. 

— Să începem din nou, Paul. Cu mai multă aten- 
ție. Trebuie să te laşi cu toată greutatea pe amîn- 
două schiurile. Cînd intri în plug, nu întoarce schiul 
pe muchie: lasă-l plat cu toată talpa pe zăpadă. 

Paul se răzvrăti. 

— Nu, Nora, nu mai vreau. E prea complicat. Nu 
vreau să mai învăţ. Cît ştiu mi-e de ajuns. Vreau 
să alerg. Vreau să cad. Ca azi-dimineaţă. 

Porni repede, de teamă să nu-l oprească ea, cu 
schiurile paralele, înclinat deasupra lor şi cu bra- 
tele deschise larg, ca două aripi. După primul avînt, 
simţi că nu mai e stăpîn pe mişcările lui, că nu mai 
poate nici întoarce, nici opri şi că e prins într-un 
vertiginos zbor. Din nou aceeaşi lumină albă, in- 
tensă îl copleşi. Dincolo de această lumină nu mai 
era nimic — nici el, nici lumea. Imagini răzlețe —- un 
pom, încă unul, o fată, un fanion roşu — treceau pe 
lîngă el într-o nebunească viteză şi  piereau în 
urma lui ca într-un vis. 

Nu-şi dădu seama cînd a căzut. Cîteva secunde i 
se păru că zborul continuă. Era în el o mare lumină, 
care nu se stingea. 

Nora era deasupra lui, tăcută, aşteptîndu-l să se 
dezmeticească. Paul o întrebă rîzînd: 

— Acum ai să mă cerţi, nu? 

— Nu. 

Se trînti în zăpadă, lingă el, şi îl apucă prieteneşte 
de braţ. 

— Ascultă-mă, Paul. Sînt două mari primejdii la 
schi: să crezi că e foarte greu şi să crezi că e foarte 
uşor. Schiul nu e nici atît de greu cît credeai tu ieri, 
dar nici atît de uşor cît crezi azi. Ceea ce faci tu nu e 


166 


nici măcar un act de curaj: e o nebunie. A face schi 
nu însemnează să aluneci orbeşte la vale. Trebuie să 
fii stăpîn pe viteza ta. Să poţi opri cînd vrei. Să poți 
întoarce cînd trebuie. Dacă vrei să te sinucizi, spune-mi. 
Cunosc alte metode mai sigure. 

Vorbea cu vocea ei egală, calmă, de profesoară. 
Paul o asculta supus. 

— Spune ce vrei să fac, şi voi face. 

— Trebuie să mă asculţi. Trebuie neapărat să 
mă asculţi. Vreau să fac din tine un bun schior. 
Poate că toată viața ta de aici încolo depinde de 
acest lucru... 

Nu i se părea exagerat s-o audă vorbind astfel, 
într-adevăr, dacă schiul era această mare lumină, pe 
care cîteva secunde, numai, o trăise într-adevăr, 
poate că o întreagă viaţă putea începe din nou. 

— Ne întoarcem la plug? întrebă Paul resemnat. 

— Da, ne întoarcem. Şi nu-l lăsăm pînă nu-l ştim. 
O dată, de zece ori, de o sută de ori. Promiţi? 

— Jur. 


Se întoarseră la cabană tîrziu, pe întuneric. Ha- 
gen îi aştepta în fața casei, cu un felinar pe care îl 
agita printre brazi, ca să le arate de departe dru- 
mul. Faffner îi întîmpină mîrîind prieteneşte. 

în casă era cald, focul ardea cu flăcări mari în 
cămin. Un miros de ceai şi de foi de tutun îi dădea 
căldurii ceva aromat, adormitor. 

— Unde e Gunther? întrebă Nora. 

Hagen nu răspunse la întrebare, dar îi întinse 
Norei o hîrtie. 

— Gunther vă trimite asta. 

Nora desfăcu hîrtia şi citi:' «Mi-a spus Hagen că 
ați întrebat de mine. Vă mulţumesc. îmi pare rău că 
nu pot coborî nici astă-seară. Vă rog să rămîneţi. 
Sînt fericit că vă aflaţi aici. Cred că mîine vă voi 
putea vedea.» 

Nora ridică o privire întrebătoare spre Hagen. 

— E bolnav? 


167. 


— Nu e bolnav. E obosit. 

Era vădit că omul nu vrea să spună mai mult. 
Nora îl privea cu oarecare teamă. «De ce am rămas 
singură cu el?» Paul se urcase sus, ca să-şi schimbe 
hainele de schi, prea ude de zăpadă. îl auzea um- 
blînd prin odaia de deasupra. îi trecu prin minte un 
gînd stupid, dar calmant. «Dacă strig, mă aude.» 

Hagen îşi scoase pelerina de pe umeri şi rămase 
în surtucul lui negru de postav. «Are ochi aşa de 
albaştri şi este totuşi aşa de întunecat!» gîndi Nora. 
Era lîngă etajera cu cărţi, în fața acelui portret de- 
licat de femeie, la care se uitase şi aseară. 

— E mama lui Gunther? 

— Da. E tînăra doamnă Grodeck. 

«Are ochii lui Gunther, dar nu are privirea lui», 
îşi spuse Nora, amintindu-şi expresia de tandreţe 
pe care o avusese băiatul privind acelaşi portret. 

— Nu vine pe aici? 

— Cine? 

— Doamna Grodeck! Tînăra doamnă Grodeck, cum 
spui dumneata. 

Hagen nu răspunse. întrebarea părea că-l neli- 
nişteşte. 

— Mă duc să văd ce face Gunther, zise el deodată. 
Poate are nevoie de mine. 


Nora se duse spre fereastră şi rămase acolo cîtva 
timp pe gînduri. Nici nu-l auzi pe Paul cînd coboriîse 
scările şi se apropiase de ea. Tresări cu o mişcare 
de spaimă cînd el îi puse mîna pe umăr. 

— Ce e cu tine, Nora? Ce s-a întîmplat? 

— M-ai speriat. Nu ştiam că eşti tu. 

— Dar cine putea fi? 

— Nimeni, desigur. Dar sînt atîtea lucruri stranii 
în casa asta. 

—Ce fel de lucruri stranii? 

— Nu ştiu bine. Băiatul din turn, care nu coboară 
şi pe care e interzis să-l vedem. Omul cu pelerina 
neagră, care nu răspunde la întrebări. Portretul des- 
pre care nu e voie să întrebi pe nimeni... 


168 


Afară, clinele, care auzise voci, veni prin zăpadă 
pînă sub fereastră şi se ridică cu labele pe zid, pri- 
vindu-i prin geam cu ochii lui buni, umezi. 

Nora îi deschise uşa. 

— Intră, Faffner, înăuntru. Poate că ştii tu să ne 
spui ce se petrece aici. 

Cîinele se lăsă mîngiiat pe blana lui de urs, pe 
botul lui mare, somnoros. Lîngă urechea dreaptă, 
pe jumătate ruptă, avea o cicatrice, care urca pînă 
sus pe grumaz. 

— Eşti şi tu un om păţit, îi spuse Nora şi îl trase 
lîngă fotoliul ei, aproape de cămin. 

Cu Faffner lîngă ea, se simţea apărată fără să ştie 
bine împotriva cui. Ar fi vrut să rămînă acolo în 
fotoliu, ore întregi... 


Masa de seară ţinuse mult. Mîncaseră în doi, ser- 
viţi de Hagen, într-o tăcere pe care n-o întrerupea 
decît clinchetul farfuriilor şi uneori mîrîitul cîinelui 
adormit lîngă cămin. 

— Dacă vă duceţi la culcare, le spuse Hagen, 
lampa cea mică de pe etajeră nu e nevoie so stin- 
geţi. De obicei rămîne aprinsă toată noaptea. 

îl auzeau acum cum închidea obloanele de afară, 
la ferestre şi la uşi. 

«E aşa de tîrziu? se întreba Nora. Va trebui în- 
tr-adevăr să mergem la culcare?» 

Se gîndea cu puţină nelinişte la momentul acela, 
îşi aduse aminte că totuşi Paul era un străin sau 
cel mult un camarad. Noaptea lor de dragoste, sin- 
gura lor noapte de dragoste, fusese o întîmplare, 
o neînțelegere, un lucru uitat, asupra căruia nu voia 
să revină. Legase cu el, la plecare, cu cea mai sin- 
ceră bună-credinţă, un pact sportiv, un pact băr- 
bătesc, şi era hotărîtă să-l ţină. Noaptea trecută 
dormiseră unul lîngă altul ca doi soldați după un 
marş lung, doborîți de oboseală. Dar acum îi era 
frică de noaptea care venea şi care-i găsea treji, cu 
ochii deschişi. 

Pentru prima oară îi păru rău că n-au rămas în 
dormitorul comun de' la Turing-Club. Acolo, cel 


169 


puţin, lucrurile ar fi fost clare, fără primejdie, fără 
1&pită... 

—E tîrziu, Nora, spuse Paul venind spre ea. Nu 
ne culcăm? 

Punea întrebarea cu simplitate, fără nelinişte, fără 
nerăbdare. Era ceva sigur în el, ceva împăcat! 

Ea nu ştiu cum să răspundă. Nu ezita, dar nici nu 
găsea gestul sau cuvîntul cu care să-l urmeze. 

— Să primim lucrurile aşa cum vin, spuse tot el. 
Să ne lăsăm puţin în voia lor, vrei? 

0 cuprinse în braţe şi o sărută lung pe ochi, pe 
buze. Nu era un sărut pasionat, dar era un sărut 
cald, greu. 


XI 


A doua zi, Nora îl căută la Turing-Club pe sasul 
roşcat de la S.K.V. Era hotarîtă să intre în vorbă cu 
el şi să-i pună întrebări precise despre «misterele 
Grodeck». 

Dar omul era de negăsit. Pe terenul de exerciţii 
erau zeci de schiori — mai mulţi chiar decît în ajun —e 
şi ar fi fost greu să descopere între ei pe omul cu 
ochi de viezure. Nici nu ştia cum îl cheamă. 

— Ar trebui, la prînz, cînd mergem spre casă, să 
facem un ocol pe la cabana Saşilor. Poate dăm de el. 

— Să facem! acceptă Paul. 

— Dar să ştii că nu e uşor. Avem de coborit pînă 
acolo o pantă destul de repede, şi drumul e foarte 
umblat. La fiecare pas, te loveşti de altcineva. Te 
iau cu mine numai dacă lucrezi serios toată dimi- 
neaţa. 

Paul primi cu supunere îndîrjită. «Voi învăţa, voi 
învăţa», îşi spuse în gînd. îşi descoperea ambiţii 
mari, copilăreşti. Ar fi vrut s-o uimească pe Nora, 
s-o dezarmeze, s-o întreacă. 

«Plugul» mergea acum destul de bine, mai ales 
cînd viteza nu era prea mare. în viteză mare însă, îi 
era imposibil să deplaseze schiurile de pe linia lor. 
Avea în glezne o senzaţie de încleştare. Privea cu o 
ciudată şi neputincioasă fascinaţie spre botul schiu- 
rilor, îşi dădea seama că e prins într-o cădere, care 


m 


se accelerează cu fiecare secundă, şi îi era totuşi cu 
neputinţă să transmită schiului acea simplă apăsare 
care l-ar fi făcut să derapeze spre dreapta sau spre 
stînga şi să se smulgă vitezei. 

— Trebuie să învăţăm virajele, spuse Nora. în- 
cepem cu cele mai simple: virajele din plug. Pentru 
cursa noastră de la prînz, ne vor ajunge. După masă 
sau mîine, o să încercăm lucruri mai grele. 

Lui Paul i se păreau şi acestea destul de grele. 
Explicarea teoretică era totdeauna simplă («Laşi 
greutatea pe unul din schiuri, îl liberezi pe celălalt, 
şi întoarcerea se face automat»), dar cînd trebuia 
să aplice lucrurile elementare pe care le învățase, 
se lovea de piedici neaşteptate şi, pentru el, de ne- 
înțeles. 

Lucră toată dimineața sub controlul Norei, repe- 
tînd mereu aceleaşi întoarceri spre dreapta şi spre 
stînga. Era un antrenament aspru, meticulos, fără 
frumuseţe, fără glorie. Unde erau eroicele lui avîn- 
turi din ajun? Unde era strigătul acela de libertate, 
explozia aceea de bucurie? 

Nora îi oprea cu severitate cele mai timide elanuri. 

— Nu e bine. înapoi. 

îl obliga să înceapă de zeci de ori aceeaşi miş- 
care. Dădea ordine scurte, seci, încăpăţinate. «Ga 
un ofițer maniac», gîndi Paul cu necaz, dar se hotă- 
rîse să primească totul fără răzvrătire. 

— La loc. Nu e bine. încă o dată. 

Se uită pe furiş la ea. Era serioasă, atentă, severă. 
Nimic n-o amintea pe femeia caldă, senzuală şi pu- 
țin tristă, care dormise toată noaptea în braţele lui. 
Pînă şi gîndul acesta i se părea acolo, pe terenul de 
schi, imposibil. Era un gînd tulbure, somnoros, le- 

neş, care trebuia alungat. 

Fata aceasta cu tunica albastră, cu gesturile si- 
gure, cu vocea fermă era un om cuminte. 

Paul se opri în mijlocul exerciţiului început, se 
apropie de Nora şi o bătu băieţeşte pe umăr. 

— Ce s-a întîmplat? întrebă ea surprinsă. 

— Nimic, Voiam doar să-ți spun că eşti un bun 
camarad, 


172 


Nora rămase puțin nedumerită, căci neaşteptatul 
lui gest nu intra în seria ei de gînduri. 

Pe urmă răspunse cu simplitate: 

— Ştiu. 


Pînă la S.K.V., Paul căzu de nenumărate ori. Nimic 
din ce învățase pe teren nu-i mai servea acum. Lucruri 
pe care sus, la Turing-Club, reuşea să le facă destul 
de corect deveneau acum din nou imposibile. 

Dinspre vîrf coborau grupuri de schiori, pe acelaşi 
drum îngust, marcat cu triunghiuri galbene. îi auzea 
chiuind în urma lui, de la mari distanţe, şi pentru 
că nu se putea feri la timp din calea lor, se arunca sin- 
gur în zăpadă, la marginea drumului, lăsîndu-i să treacă. 

Ajunse la S.K.V. alb de sus pînă jos, obosit de 
prea multe căderi şi totuşi bucuros de cursa făcută. 

— Nu-mi spune nimic, Nora. Ştiu tot: am făcut o 
mie de greşeli. îți promit că data viitoare nu le mai fac. 

Omul cu ochii de viezure era în curtea cabanei cu un 
topor în mînă şi despica butuci mari de stejar, pentru foc. 

— Nu mai locuiţi la Gunther? îi întrebă zărindu-i. 

— Ba da, răspunse Paul, dar am trecut pe aici să 
ne mai încălzim. Nu vii cu noi înăuntru, să bem un 
pahar cu vin fiert? 

Intrară toţi trei în cabană, aceeaşi cabană care 
prima oară li se păruse atît de duşmănoasă. Pînă şi 
omul cu ochii de viezure era acum mai prietenos. 

— Ce face pictorul nostru? întrebă el. 

— Care pictor? 

— Gunther. 

— E pictor? 

Omul izbucni în rîs. Avea un rîs ciudat, care îi 
încreţea toată faţa, dar îi lăsa ochii fără expresie, 
ca pe nişte bile mici de sticlă. 

— Aşa zice el: că e pictor. 

Pe urmă deveni dintr-o dată serios şi spuse clăti- 
nînd din cap: 

— Băiatul ăsta e o nenorocire pentru familia 
Grodeck. 


173 


— Cunoşti familia? întrebă Nora. 
— Cine nu o cunoaşte? Familia Grodeck! 


Cele două cuvinte le rostea cu solemnitate, cu 
respect, speriat parcă de importanţa lor: «familia 
Grodecky. 


— Gîndiţi-vă bine. Nu se poate să nu fi auzit de 
ei. Uzinele Grodeck. Fabricile Grodeck. Pădurile 
Grodeck. 


Rămase o clipă gînditor, ca şi cum le-ar îi cîntărit 
pe toate. 
— E o mare avere. 


Spunea acest lucru cu un nesfîrşit respect, cu un 
fel de teroare uimită. 

— Nu ştiu ce are să se întîmple cu familia Gro- 
deck şi cu toată averea lor dacă intră pe mîna lui 
Gunther. Băiatul ăsta are să-i nimicească. 

— E averea lui? 

— Bine nu ştiu nici eu. Nimeni nu ştie. Cînd fa- 
milia Grodeck vrea să tacă, nu scoate nimeni nici 
un cuvînt de la ei. Se zice totuşi că averea îi vine bă- 
iatului. Vedeţi, cînd a murit tînăra doamnă Grodeck... 

— Mama lui Gunther? 

— Da. 

— E moartă? 

— Da. De astă-vară. 

Nora revăzu în gînd portretul de pe etajeră şi îşi 
aminti privirea intensă a băiatului.  «Locuieşte aici?» 
îl întrebase. întrebarea i se părea acum dureroasă. 
Ar fi vrut să o poată şterge din memorie, ar fi vrut 
să-şi ceară iertare. 


Omul din față continua să povestească. în mod 
vădit, afacerile Grodeck îl pasionau. 

— Cînd a murit, zic, tînăra doamnă Grodeck, 
Gunther era la Munchen. Se zicea că studiază pic- 
tura. L-au chemat în țară, dar îndată după înmor- 
mîntare a plecat din nou. A fugit. Familia ar fi vrut 
să-l ţină aici, să-l facă inginer... E nevoie de un in- 
giner în familia Grodeck. O avere ca asta nu merge 
singură. Dar vă spun că băiatul e nebun. S-a urcat 
pe munte să clădească, în pădure, cabana pe care o 


174 


ştiţi. De atunci nimeni nu l-a mai văzut. Nu primeşte 
pe nimeni. De asta m-am şi mirat cînd mi-aţi spus 
că locuiţi acolo. Nu-mi venea să cred. Daca ar şti 
bătrînul  Grodeck... 

— Bătrînul Grodeck cine e? 

— Tatăl lui Gunther. 

— De ce-l numeşti pe el «bătrînul Grodeck», şi 
pe soţia lui «tînăra doamnă Grodeck»? 

întrebarea îl surprinse, şi un moment îl puse pe 
gînduri. . * 

— Ai dreptate. Nu m-am gîndit niciodată la asta. 
Dar aşa li s-a spus întotdeauna. Der alte Grodeck' 
şi Die junge Frau Grodeck. Nu ştiu de ce. La drept 
vorbind, nici ea nu era foarte tînăra, nici el nu e prea 
bătrîn. Erau veri primari cînd s-au luat. Pe ea tot 
Grodeck o chema ca domnişoară. Averea era a ei, 
şi acuma se zice că-i rămîne lui Gunther. Deocam- 
dată nu e primejdie. Cîtă vreme băiatul e minor, tot 
bătrînul  Grodeck face ce vrea... Pe urmă o să fie 
mai greu, da, da, pe urmă... 

Clipea des din ochii lui mici şi îşi mîngîia cu în- 
grijire barba roşcată. 

— Dar cu Hagen ce e? întrebă Nora fără ocol. 
Omul rîse din nou, cu rîsul lui ciudat. 

— Am spus eu că e ceva cu Hagen? Aţi auzit ceva 
despre el? Ehei, multe s-or fi auzind, dar cine le crede... 

Rîdea drăceşte, cu ochii mici sub sprîncenele stu- 
foase, arcuite cu subînţeles. 

îşi luă toporul, pe care îl rezemase de scaun, şi se 
ridică. 

— Mă duc să-mi sparg butucii. Destul am vorbit 
pe ziua de azi. 

De la S.K.V. se deschidea prin pădure un drum 
lateral spre poiana Trei Fetiţe, drum neted şi regu- 
lat, cu bănci pe margini, ca o alee de parc. Zăpada 


acoperise acum totul, îngropînd bănci şi pietre. 
1 Bătrînul Grodeck (germ.). 
2 Tînăra doamnă Grodeck (germ.). 


175 


Drumul, pustiu, neumblat, abia se mai putea ghici 
printre brazi. 


Panta era uşoară, abia simțită. Schiurile alunecau 
cu un foşnet mătăsos. Nu era nevoie de nici o frînă, 
de nici un efort. Nora şi Paul coborau la distanţă 
mică unul de altul, în tăcere. 


Cortina norilor cădea de o parte şi de alta, cenu- 
şie, deasă, pînă jos, ca un zid. Braşovul, Râşnovul, 
întreaga Ţară a Bîrsei erau la dreapta lor, acoperite 
de aburi, dispărute în nori. 


Plecaseră dimineaţa de la cabană spre nord şi se 
întorceau acum pe la sud. Aproape că nu recu- 
noşteau casa, văzută din spate, întărită cu metereze 
de zăpadă, ca o mică fortăreață. Faffner lătra mirat 
că aude zgomote dinspre pădurea pustie. Nora îl 
strigă, şi clinele îi recunoscu. Venea spre ei înotînd 
prin zăpadă, cu botul ridicat deasupra valurilor albe, 
zbătîndu-se parcă să nu se scufunde. 

Gunther le ieşi şi el în întîmpinare. Era palid, 
părea obosit, dar ochii îşi păstrau o sclipire de ti- 
nereţe, care îi lumina întreaga faţă. 

— Dacă ai fost bolnav, de ce umbli cu capul gol 
în frig? îi spuse Nora. Vrei să te cert? 

— Nu e frig de loc. Dar ceartă-mă. îmi face plă- 
cere. Pe mine nu mă ceartă nimeni. 

Rîdea luminos, copilăreşte. Pe urmă deodată de- 
veni abătut. Avea asemeni treceri neaşteptate de 
expresie, de la mare exuberanţă la tăcere. 

— Trebuie să vă cer iertare pentru purtarea mea. 
Sînt o gazdă rău-crescută. Dar ieri n-am putut să 
cobor. Vă mulțumesc că ați rămas. Toată dimineața 
am fost neliniştit. Mi-era teamă că aţi plecat, că nu 
vă mai întoarceţi. Voiam să viu după voi, să vă 
caut, să vă. chem înapoi. Nu ştiu unde mi-a ascuns 
Hagen schiurile... totdeauna mi le ascunde... Fără 
schiuri, pe zăpada asta mare, nu se poate umbla... 

Era îmbrăcat într-o haină gri de sport, cu buzu- 
nare mari. «E prea tînăr pentru hainele lui», gîndi 
Nora. încerca din nou să şi-l închipuie îmbrăcat 
într-o uniformă de liceu. S-ar fi potrivit mai bine cu 


176 


figura lui de copil, cu părul blond, care-i cădea pe 
frunte şi pe care-l ridica mereu cu un gest băieţesc 
de nerăbdare. 

— Trebuie să mă ajutaţi să punem masa, zise el. 
Hagen e la Braşov. S-a dus după cumpărături. Di- 
seară veţi avea ziare şi ţigări. 

— De masă mă ocup eu, hotărî Nora. Voi staţi 
cuminte la locurile voastre. 

«Cît e de.femeie!» reflectă Paul. Devenea într-o 
singură clipă, cu uşurinţă, cu intimitate, «stăpîna 
casei». Părea să cunoască toate acele lucruri stră- 
ine şi s-ar fi spus că şi ele o cunosc. Tăia plinea cu 
un aer casnic, de obişnuință familiară. 

— De ce nu ne-ai spus că eşti pictor? întrebă Nora 
pe Gunther în timpul mesei. 

— Pentru că nu sînt. 

Răspunsul băiatului era puţin răstit. Un val de 
sînge trecu peste fruntea lui palidă. Era în toată 
fiinţa lui o tresărire de mînie, de rezistență. Pe urmă, 
cu aceeaşi schimbare de expresie, fața i se lumină 
din nou, într-un zîmbet ironic. 

—- Nu, nu sînt. Am fost. Am vrut să fiu. 

Se făcu tăcere. O tăcere grea, care ţinu cîteva lungi 
secunde şi din care nu ştiau cum să iasă. 

Faffner veni la timp să-i salveze. 

— îi e foame, săracul. Trebuie să-i dăm de mîn- 


care. 

După masă, Nora rămase singură cu Gunther. Paul 
îşi pusese schiurile şi făcea exerciţii de viraj, nu 
departe de cabană. îl luase pe Faffner cu el, ca să-i 
țină de urit. 

Gunther, în fotoliul lui, lîngă cămin, se juca mâz- 
gălind cu creionul o foaie de bloc. 

— Cred că te-am supărat, îi zise Nora. Te rog 
să mă ierţi. Sînt întrebări stupide, care fac rău şi 
nici măcar nu ştim de ce. 

Băiatul era calm. Desena, fără prea mare atenţie, 
un profil de femeie, pe care îl lăsa mereu  netermi- 
nat şi îl începea din nou pe alt colț al hîrtiei. Zîm- 
betul lui era lipsit acum şi de tristeţe, şi de ironie. 


12 177 


— Trebuie sa-ţi spun ceva, zise el, dar promite-mi 
că n-ai să te sperii. 

— Nu promit, dar am să încerc, glumi Nora. 

— Alaltăseară, cînd ai venit, ştii de ce ţi-am des- 
chis? Ştii de ce te-am lăsat să intri? 

Vocea îi era joasă, aproape şoptită. întrebarea 
era pusă intens. 

— Am crezut că eşti mama. înţelegi? Mama. 

Arătă cu mîna spre portretul de pe etajeră, fără 
să întoarcă însă capul într-acolo. Nora veni şi mai 
aproape de el. Ar fi vrut să-l mîngîie. 

— Ştiam bine că n-ai să te sperii. Crezi în fan- 
tome? Eu cred. Vezi, de cînd a murit mama, mereu 
o aştept. Mi se pare că va veni. Mă duc uneori 
la ferestre, deschid uneori uşa... Mă întreb de ce 
nu vine... 


— Poate că este aici... spuse Nora simplu, fără să 
coboare glasul. 

înţelegea că despre acele lucruri trebuie să vor- 
bească fără mister, cu familiaritate. 

— Da... zise Gunther. într-un anumit fel, este aici. 
Aici unde sîntem noi: Hagen, Faffner, eu... Pe noi 
trei ne-a iubit... E aici, dar n-o văd. Aş vrea s-o 
văd, mi se pare că s-ar putea s-o văd... Ți-am spus 
că eu cred în fantome. Mă gîndesc la rochiile ei lungi, 
mă gîndesc la părul ei blond, pe care-l pieptăna 
puţin demodat, deşi era aşa de tînăra. 

Nora se duse spre etajeră şi luă de acolo portre- 
tul, îl privi de aproape cu multă atenţie. Buzele erau 
slab desenate, fruntea înaltă, tristă ca a băiatului, 
părul uşor fluturător pe tîmple. 

în colţul de jos al portretului era scris cu creio- 
nul: Mittwoch, den 5 Mai 1932. Gunther. 

— Era o zi cu mult soare, spuse Gunther. iu 
foarte bine minte. Purta o rochie albă, prima ei 
rochie albă din vara aceea. Făcusem, în glumă, mai 
multe schițe fără importanţă. Voiam să le arunc. 
Ea le-a oprit pe toate, şi pe asta mi-a cerut s-o iscă- 
lesc, îi plăcea să mă vadă desenînd. Credea... credea 
că am talent. Credea că am să fiu pictor. 


178 


— Şi nu mai vrei să fii? 

— Nu pot. 

— Totuşi, dacă a ţinut ea... Poate că ar trebui, 
în amintirea ei... 

Gunther se ridică din fotoliu cu o nouă izbucnire 
greu reținută. 

Nora lovise încă o dată coarde oprite, porţi închise. 

Era uimitoare repeziciunea cu care băiatul acesta 
blond putea trece de la o expresie la alta, de la un 
sentiment la altul. Avea sufocări nervoase de o secun- 
dă, după care îşi regăsea luminosul lui zîmbet ironic. 

— Ştii ce este o cardiogramă? 

Nora nu înţelese întrebarea şi nu ştiu cum să 
răspundă. 

— Stai să vezi, spuse Gunther. 

Deschise un sertar, căută prin caiete, prin blocuri 
de desen şi scoase de acolo un sul mic de hîrtie, pe 
care îl desfăcu în faţa ei. 

Era o hîrtie groasă, lucioasă, de copie fotografică, 
pe care se vedea un dreptunghi negru, străbătut de 
două linii albe subţiri, care urcau şi coborau în zig- 
zag, descriind unghiuri mărunte. Părea să fie o in- 
scripție de seismograf, aşa cum ţinea minte că vă- 
zuse la şcoală, în cărţile de geologie. 

— Vezi liniile astea albe? Sînt bătăi de inimă. 

Suriîdea mereu. Vorbea fără nelinişte, calm. După 
un moment de tăcere, adăugă: 

— Bătăile mele de inimă. 

Nora se gîndi atunci la paloarea lui, la tresăririle 
lui nervoase, la acele subite schimbări de lumină şi 
umbră pe figura lui de copil. încercă să ia lucru- 
rile cu uşurinţă, să nu insiste, să treacă peste ele. 

— E o glumă, Gunther. 

îi spunea pe nume, fiindcă dintr-o dată îl simţea 
mai copil decît înainte, mai fără apărare. 

El răspunse rîzînd, rîs care nu avea nimic silit, 
nimic crispat. 

— Sigur că e o glumă. Mai mult decît o glumă: 
o farsă. E cea mai teribilă farsă pe care puteam s-o 
joc familiei  Grodeck. 

Părea sincer amuzat'de gîndul acesta. 


12* 


179 


— Vezi, un pictor în familia Grodeck ar fi fost o 
ruşine. Un cardiac în familia Grodeck este un scan- 
dal. Asta se întîmplă pentru prima oară de cînd 
există Grodecki pe pămînt. Inima lor a bătut totdea- 
una bine. A fost o inimă exactă. 

Cuvîntul îl amuza, ll găsise în momentul acela şi 
îi făcea plăcere să-l repete. 

— Da, da, o inimă exactă. O inimă care a bătut 
ca un ceasornic. Niciodată prea tîrziu, niciodată 
prea devreme. O inimă care bate un secol, două 
secole, trei secole şi n-o întreabă nimeni nimic. Ini- 
mile Grodeck sînt garantate. Solide şi discrete. Nu 
le aude nimeni. 


Desfăcu din nou cardiograma şi îi arătă cele două 
linii albe, care urcau şi coborau. Urmărea cu de- 
getul desenul lor fin, căderea lor ritmică. 

— Vezi, unghiurile sînt mărunte şi egale. Aproape 
egale. Dar dacă te uiţi mai bine, bagi de seamă că 
din cînd în cînd linia sare puţin mai sus, şi pe 
urmă cade puţin mai jos. Nu e mare lucru. O zecime 
de milimetru, poate nici atît... Dar e de ajuns. De 
ajuns ca să se audă. 

Ridică deodată capul deasupra cardiogramei şi o 
privi fix pe Nora. 

— Dumneata n-o auzi? Eu da. Seara mai ales, 
noaptea mai ales. E ca un motor mic, ascuns. Gînd 
e linişte, în mijlocul nopţii, mi se pare că se aude 
în toată casa. O inimă Grodeck care se aude... E 
de necrezut. Averile Grodeck s-au făcut cu tot ce 
vrei, dar nu cu inima. Gu stomacul, cu splina, cu 
rinichii, dar nu cu inima... 

înfăşură sulul ca mai înainte şi îl puse cu grijă 
la loc în sertar. Pe urmă veni din nou lîngă cămin 
şi se rezemă acolo, cu braţele deschise, gest care îl 
ajuta să respire. 

Nora simţea că băiatul nu aştepta nici compa- 
siune, nici încurajare. Era foarte liniştit, şi ochii lui 
albaştri erau neasemănat de luminoşi. 

— Ce ai de gînd să faci? îl întrebă. 

— Vreau să împlinesc 21 de ani. 

Era, spunînd aceste cuvinte, decis, îndîrjit. 


180 


— Trebuie să împlinesc 21 de ani. Am unele so- 
coteli de încheiat cu familia Grodeck. Dar mai întîi 
trebuie să împlinesc 21 de ani. 

— îi vei împlini, spuse Nora. 

EI fu zguduit de convingerea liniştită a cuvinte- 
lor ei. Deodată, privirea lui deveni intensă, rugă- 
toare, plină de nelinişte, plină de îndoială. 

— Crezi? Spune, crezi? 

— Sînt sigură, Gunther. Absolut sigură. 


Hagen se întoarse tîrziu, pe întuneric. îl aştep- 
tară toţi trei, privind de sus, de la fereastra din 
turn, să-i A^adă felinarul apărînd de departe, în pă- 
dure. 

Faffner dispăruse încă de cu ziuă, alergînd spre 


vale. 

— îl simte venind, spuse Gunther. Totdeauna 
cînd se întoarce de la Braşov aleargă înaintea lui 
pînă la Ruia şi-l aşteaptă acolo. într-o seară, Ha- 
gen a schimbat drumul şi s-a întors pe la Prăpastia 
Lupului. Faffner a rămas toată noaptea la Ruia, 
urlînd... 

Acum îi vedeau venind pe amîndoi prin zăpada 
mare: omul şi cîinele. Hagen trăgea după el o să- 
niuță de scînduri, plină de pachete. 

Le desfăcură cu toţii în jurul mesei, curioşi să 
afle ce e în ele. Erau lucruri care miroseau a oraş, 
a vitrine de iarnă, a sărbătoare. Gunther se uita la 
ele cu o plăcere de copil, le cîntărea în mînă, le pri- 
vea la lumină. îi plăceau mai ales globurile colorate 
de sticlă, pentru pomul de Crăciun, luminările roşii, 
sîrmele de artificii. 

Faffner dădea ocol mesei, mirosind lucrurile, adul- 
mecîndu-le. 

Singur Hagen era întunecat... 

«Omul ăsta ştie», se gîndea Nora. 


XII 


Serile la cabană erau lungi, deşi după ora zece se 
stingeau luminile, se închideau obloanele şi toată 
lumea mergea la culcare. Dar începeau devreme, de 
cum se întuneca, şi treceau încet. 


Lumina de amurg era albastră din cauza zăpezii, 
care încă mai sclipea cîtva timp după apus. Pe 
urmă şi această ultimă lucire se pierdea. Uneori 
ceața se lăsa fumegînd dinspre vîrf. Norii se strîn- 
geau mai aproape. Brazii deveneau negri. întune- 
ricul era profund şi dens. 


Muntele, care vuise toată ziua de strigăte şi che- 
mări, revenea la tăcerea lui de piatră. De nicăieri 
nici un sunet, nici un trosnet. Foarte rar se auzea 
de departe o răbufnire surdă, ca o zguduire de pă- 
mînt, ca o cădere de copac. Ridicau cu toţii cape- 
tele să asculte. Tăcerea părea că merge pînă la mar- 
ginile lumii. 

Gunther juca şah cu Paul. Nora, în fotoliu, citea 
lingă cămin, cu Faffner culcat la picioarele ei. Nu- 
mai Hagen nu avea pace. Uneori, pe neaşteptate, 
îşi arunca pe umeri pelerina lui cenuşie, îşi ridica 
gluga şi pleca în noapte, cu felinarul aprins. 

«Se duce s-o caute», spunea Gunther. 

Faffner tresărea, se ridica de la locul lui şi mergea 
spre ferestre, spre uşă, zgîriind pragul, aşteptînd. 

La căderea serii, Nora devenea tăcută. 


«Sînt două Nore», gîndea Paul. O Noră de zi şi 
o Noră de noapte. 


182 


Ghemuită în fotoliul de lîngă cămin, pierdută in 
cartea pe care poate nici n-o citea, părea că aş- 
teaptă, cheamă. 

—* Eşti obosită, Nora? 

Era altceva decît oboseală. Era un fel de pre- 
dare. Totul în ea se îndrepta spre noapte. Cînd Hagen 
stingea luminile, cînd Gunther spunea noapte bună, 
ochii ei se deschideau. 

— Nu mai stăm? E aşa de tîrziu? Aţi terminat 
partida de şak? 

Urca scara, rezemată de braţul lui Paul. Uneori 
îşi culca pe umărul lui drept capul. Nu era un gest 
de tandreţe: era un gest de încredere, de aşteptare. 

Se dezbrăca încet, cu mişcări rare,  îngîndurată, 
totdeauna tăcută. Avea atunci o expresie gravă, 
atentă, nu visătoare, dar întoarsă totuşi spre gîndu- 
rile ei. 

— Eşti frumoasă, Nora. 

Nu răspunse decît după ce se gîndi. Primea cu 
seriozitate lucrurile pe care i le spunea el. 

— Am treizeci şi doi de ani, dragul meu. Şi sînt 
brună. Nu ştiu dacă mai pot fi frumoasă... Am fost 
poate la douăzeci, la douăzeci şi doi... E o strălu- 
cire care se duce şi care poate lasă altceva în loc... 

Trupul ei era robust, cu ceva greu în liniile lui 
lungi, ferme. «Nimic de adolescentă», gîndea Paul 
privind-o. Nimic nu era nesigur, totul era împlinit. 
Genunchi mari, calmi, fără nelinişte. Coapse înalte, 
şolduri pline. 

— Eşti frumoasă, Nora. Este un acord între tine 
şi tine, şi acest acord se numeşte frumuseţe. 

Ea era la oglindă şi îşi pieptăna părul, căzut pe 
umeri. Se opri cu pieptenele în mînă şi se întoarse 
spre Paul. Era goală şi liniştită. 

— Mă tem că am să pling. 

— De ce? 

— Fiindcă îmi spui un lucru care era un secret 
al meu. Un lucru pe care am sperat totdeauna, cu 
puţină teamă, că-l va înţelege cineva, că mi-l va 
spune. 

Avea lacrimi în ochi. 


183 


Nimic nu era crispat în îmbrăţişarea ei. în cli- 
pele cele mai intense, avea ochii deschişi, cu o pri- 
vire adîncă, atentă, ca şi cum ar fi ascultat. 

Rămînea pe urmă multă vreme cu capul pe braţul 
lui drept, într-o tăcere fără sfîrşit. 

— îmi plac mîinile tale, Paul. Sînt mari, grele, 
aspre. îmi place să le simt pe umeri, pe şolduri. Nu 
ştiu să mîngîie sau nu vor să mîngiie. Dar îmi place 
greutatea lor. 

Se uita lung la aceste mîini osoase, care aveau 
încă în îmblînzirea lor ceva dur. Le săruta. Punea 
în acest lucru întreaga ei gravitate senzuală de fe- 
meie. Paul nu-şi putea opri un gest de jenă. 

— Nu, Nora.' 

Ea nu înţelegea. 

— Ce stupid poate fi un bărbat, Paul! Cîte su- 
perstiții, cîtă frică... Ţi-e frică de lucrurile cele mai 
simple. Numai o femeie ştie să sărute mîinile, dra- 
gul meu, şi să facă dintr-asta un lucru frumos. 

Se apropia de el cu ochii deschişi. Nu avea nici 
grabă isterică, nici pudoare rănită. Era în toate miş- 
cările ei ceva serios şi împăcat. 


Dimineaţa regăsea o Noră clară, trează, gata de 
drum. în tunica albastră, cu chipiul tras pe frunte, 
era, ca şi el, un schior. 


Nimic tulbure nu rămînea între ei din aceste nopţi 
care treceau fără urmă. 


XIII 


Nu ningea. Lumina era tot cenuşie, dar norii păreau 
mai depărtaţi, şi orizontul — mai larg. 

îşi lăsaseră schiurile la Turing-Club, înfipte în 
zăpadă cu boturile în sus, şi se urcaseră pînă în 
vîrful muntelui. 

«Poate că se vede Braşovul», spusese cineva. 

Nu se vedea nimic. Postăvarul plutea singur 
peste un ocean de nori. Pădurile de brazi, care co- 
borau pe versantul celălalt spre Timiş, se topeau 
după cîteva sute de metri într-o negură albăstrie. 

— Jos, sub noi, e valea Timişului. în faţă e Pia- 
tra Mare. La stînga e Braşovul. 

Nora arăta cu mîna, în ceaţă, lucruri pierdute, 
intrate în neant. 

— Ştii ce se întîmplă astă-seară la Braşov? în- 
trebă ea deodată. 

Răspunse tot ea rîzînd. 

— Se cîntă, la Biserica Neagră, Oratoriul de Cră- 


ciun. 

— Sîntem în 23? se miră Paul. 

— Da. 

Rămase cîtăva vreme cu privirea aţintită spre 
Braşovul nevăzut de dincolo de ceaţă. Părea că 


măsoară distanţele. 
— Ce zici? Ar fi o nebunie dacă am coborî astă- 
seară la Braşov? 185 


— Poate nu o nebunie, spuse Nora. Dar cu sigu- 


ranță o îndrăzneală. 
— E aşa de greu? 
— Prea greu nu. E lung. 
— Şi nu vrei să încercăm? 


— Ba da, Paul. Dacă facem mai întîi o dimineaţă 


serioasă de antrenament. 


El acceptă toate condiţiile. După cursa lungă pe 
care o aveau de făcut, concertul de seară devenea 


o răsplată. 


Gunther primi fără plăcere vestea plecării lor. 


— Miine sîntem înapoi, îl asigură Nora. 


Tot timpul dejunului, băiatul rămase  încruntat. 


Abia spre sfîrşit se lumină. 


— Am cîntat şi eu în Oratoriul de Crăciun. în 
cor, desigur. Eram în clasa şaptea şi fusesem cerut 


de la şcoală. Cred că mai ţiu şi astăzi minte unele 
lucruri. 


Se gîndi puţin, şi pe urmă, întorcîndu-şi privirile 
spre fereastră, ca şi cum ar fi privit acolo pe cineva, 
începu să cînte: 


«Brich an, du schbnes  Morgenlicht, 
Und lass den Himmel  îagen. 
Du, Hirtenvolk, erschrecke nicht, 


Weil dir die Engel sageri...»' 


Ridicase vocea prea sus, şi ultima notă, deşi clară, 
îi aduse sîngele în obraz. 

— Mama era jos în biserică. O văd şi acum, lîngă 
a treia fereastră pe dreapta. Zîmbea. Era singura 
fiinţă care zîmbea în toată Biserica Neagră. Mi se 
părea că mă aude. Mi se părea că-mi răspunde. 

Privea mereu spre fereastră. Pe urmă îşi abătu 
privirea de acolo şi vorbi din nou cu acel accent de 
îndîrjire pe care îl avea cîteodată. 


i «  Răsări, frumoasă auroră, 
Ziua sa scalde cerul; 


Iar tu, popor de ciobani, nu te înspăimînta, 
Oăci (ie iți vorbesc îngerii. » (germ.). 


186 


— Un Grodeck adevărat nu zîmbeşte. Să vă ui- 
taţi bine diseară la ei. Se adună tot tribul. Sînt zeci, 
sute de familii Grodeck. Nici unul nu zîmbeşte. 

Nora încercă să-l liniştească, să dea puţină pace 
frunţii lui de copil chinuit. 

— Spune, Gunther, vrei să rămînem? 

— Nu. Dar vreau să vă întoarceţi. 

— Se înțelege. Miine seară vom fi aici, ca să 
aprindem împreună pomul de Crăciun. 


înainte de 'plecare, Gunther le desenă o hartă 
a drumului. De la S.K.V. cobora o pîrtie de schi, 
care-i putea duce pînă în centrul Braşovului. Era 
un drum regulat, cu panta uşoară (saşii îl numeau 
Familienwcg') şi bine marcat cu albastru şi alb pînă 
la capăt, dar din el se desprindeau cîteva drumuri 
mai mici spre Timişul de Jos, spre Noua, spre 
Honterus. 

— Dacă sînteţi atenţi, nu vă puteţi pierde. 

Harta desenată de el era clară şi amănunțită. Avea 
pe margini toate semnele indicatoare ce puteau fi 
întîlnite în drum şi de care le recomandă să se fe- 
rească, în plus, îi dădu lui Paul o busolă şi îi arătă 
cum să se servească de ea. Nora trebui să .ia în 
rucsacul ei pînză de pansament, vată şi sticluţe 
de farmacie. 

Plecarea la Braşov devenea o adevărată expediţie. 

— E aşa de periculos? întrebă Paul. 

— Pe munte, iarna, nu se ştie niciodată ce se în- 
tîmplă. 

Nici nu porniseră bine, cînd îi ajunse din urmă 
Hagen. 

— A întrebat Gunther unde aveţi de gînd să dor- 
miţi diseară la Braşov. 

— La hotel, desigur. 

— El crede că n-o să găsiţi loc. Mi-a spus să vă 
dau asta. 

Era un plic pe care Paul citi un nume de femeie. 

— Frâu Adelle Bund — şi o stradă necunoscută: 


strada Prundului, 26. 
i Drum bătut (germ.). 187 


— E locuinţa mea, spuse Hagen. Nu vă sfătuiesc 
să trageţi acolo. E o casă veche şi e departe. Dar dacă 
nu găsiţi în alta parte loc, pe stradă tot n-o să dormiţi. 

Vorbea fără bunăvoință. Se vedea bine că nu-i 
face plăcere întîmplarea asta. 

Nora se grăbi să-l liniştească. 

— Iţi mulţumim, dar cred că o vom lăsa în pace 
pe Frau Adelle. Nu se poate să nu găsim loc în oraş. 

El nu păru totuşi deplin liniştit. 
— Drum bun, le zise. 
Se uită lung după ei cum se depărtează. 


Făcură la S.K.V. un scurt popas, ca să consulte 
harta. De acolo mai departe plecau pe un drum pen- 
ti*u ei necunoscut. Pîrtia începea în dosul cabanei. 
Gunther o desenase cu o linie albastră şerpuită, care 
cobora spre un cerc colorat cu verde. înăuntrul cercu- 
lui scrisese cu litere mici de tipar: Ruia. 


„~ Nora îl lăsă pe Paul să plece înainte, cu schiurile 
în plug. 

— Nu părăseşti nici un moment plugul, îi spuse ea. 
Orice ar fi, dacă viteza hu e mare, nu se întîmplă 
nimic grav. 


Paul porni într-o tăcere încordată. Strîngea mîne- 
rele bastoanelor, cu pumnii bine închişi. Avea impre- 


sia că întreaga lui încordare este acolo, la încheie- 
tura mîinilor. 


Genunchii erau îndoiţi ca pentru o săritură. 

Schiurile alunecau încet, îngreunate de frînă. 

Aştepta cu respirația tăiată primul viraj. Capul 
era ferit între umeri, dar privirea fixată înainte spre 
punctul mereu mai apropiat, unde drumul cotea spre 
stînga. 

Simţea cum îi zvicneau tîmplele. Acum, acum, 
acum... împinse botul schiului drept înaintea celui- 
lalt şi se înclină apoi cu toată greutatea spre stînga. 
Plugul era deschis într-un unghi enorm. întoarcerea 
se făcu încet, ca o rotire plană de pasăre cu aripile 
nemişcate. Schiul stîng, care susținuse o secundă 
toată greutatea, derapa cu un hîrşiit aspru, şi pe urmă, 
în secunda următoare, echilibrul se restabili. 


188 


— Bravo! Foarte bine, o auzi pe Nora strigînd din 
urmă. Nu avu timp nici să-i răspundă, nici să-şi 
recapete răsuflarea. Avea înaintea lui cîţiva metri 
de coborîre directă, după care venea, ameninţător, 
un nou viraj, de astă dată spre dreapta. 

întoarcerea fu mai puţin lentă, mai puţin descom- 
pusă decît prima oară. Simţi că iese din viraj cu viteza 
mărită. «Să nu ne pierdem capul», îşi zise. Strînse 
pumnii hotărît să reziste. Se lăsă greu pe ambele 
schiuri şi! accentua deschiderea plugului. 

în noul viraj care începea, intră cu toată rezistența 
de care se simţea în stare. Braţele, genunchii, gleznele 
se încordau să oprească alunecarea, să o frîneze. 

Schiurile avură un moment de încetinire, exact 
la mijlocul virajului, ca şi cum o fracțiune de secundă 
ar fi fost ținute în loc, dar pe urmă se smulseră şi 
porniră mai departe, eliberate. 

Viteza se precipită. Paul deschise şi mai mult plu- 
gul. Boturile schiurilor aproape se atingeau, iar cozile 
lor se depărtau una de alta pe toată lăţimea pîrtiei. 
Totuşi, simţea în obraz bătaia mereu mai iute a vîn- 
tului. Nu înţelegea ce se petrece. Plugul nu-l mai ajuta 
de loc. Era ca o frînă ruptă, care nu mai transmite 
comenzile. Virajele deveneau din ce în ce mai dese, 
mai repezi. întoarcerile se făceau acum printr-un fel 
de răsucire automată. Paul se simțea smucit cînd 
spre dreapta, cînd spre stînga. La fiecare nou viraj, 
avea impresia că va fi aruncat în peretele de zăpadă 
al drumului, dar în ultimul moment o forță neaştep- 
tată îl trăgea în partea opusă şi îl repunea pe schiuri. 

Nu era în el nici un gînd: toată fiinţa lui era un 
tumult din care se ridica doar, ca un strigăt, voința 
de a rămînea în picioare. 

îi răsări deodată înainte, dar la o distanţă pe care 
nu o putea aprecia — foarte departe? foarte aproape? 
— o creangă de brad, care îi bara drumul. Se ghemui 
pe schiuri, închise ochii şi trecu mai departe, fără 
să-şi dea seama însă în acea clipă dacă s-a lovit sau 
nu, dacă a căzut sau nu. 

Schiurile se avîntau acum — singure parcă, desprinse 
de el— într-un nou viraj, care îl proiectă spre dreapta, 


189 


dar prin miracol pîrtia de schi ieşi în acel moment 
din pădure şi se lărgi într-o mare întindere albă. 
Nu-şi dădu seama ce se petrece. Avea impresia că 
zboară pe o suprafaţă plană. Vîntul, care pînă atunci 
îl izbise cu violență în față, părea că se domoleşte. 
Schiurile nu mai tăiau cu muchia, oblic, în zăpadă, 
ci se aşezau, parcă plutitoare, cu talpa întreagă pe sol. 

încă o dată, Paul încercă să-şi regăsească mişcările 
pierdute. Spre uimirea lui, schiurile îl ascultară. 
Plugul se deschise cu uşurinţă, şi, într-o ultimă întoar- 
cere spre dreapta, cele două schiuri se opriră unul 
lîngă altul, supuse. 

— Sîntem la Ruia, striga Nora de departe. 

Venea spre el, legănîndu-se uşoară pe schiuri, de 
parcă ar fi patinat. 

— A mers foarte bine, Paul. Dacă ţine aşa pînă 
jos, ajungem la Braşov pe lumină. 

— Dacă ţine aşa pînă jos, eu rămîn pe drum, agă- 
tat de un pom sau căzut în prăpastie. 

Nora crezu că e o glumă. El încercă să-i explice 
senzaţia de neant din care ieşea. I se părea că fusese 
la marginile vieţii. 

— Atunci, drumul de întoarcere e foarte scurt, rise 
Nora. Ştii cît am făcut de sus pînă aici? Patru minute. 

Nu-i venea să creadă. Ca din acele vise scurte care 
ne fac să străbatem în cîteva secunde spaţii mari de 
viaţă, Paul avea sentimentul că se întorcea dintr-o 
cursă nesfirşită, 


— Te asigur că exagerezi, Paul. Totul a mers foarte 
bine. Te-am urmărit tot timpul. Virajele erau sigure, 
viteza moderată. Uneori prea repede, dar şi atunci 
stăpinită. 

— Stăpînită de cine? Eu eram într-un vîrtej, 
într-un haos. Nu vedeam nimic. 

— Pentru că lumina era prea mare. Schiul e o mare 
lumină; tu singur ai spus-o. Trebuie să-ți obişnuieşti 
ochii cu ea. 

Nu aveau mult timp de stat la Ruia. Popasul nu 
fusese prevăzut. îşi aruncară totuşi, înaintea plecării 
mai departe, o privire spre larga poiană, pe care o 
străbătuseră pînă acolo fără s-o vadă. Prinsă din 


190 


toate părţile de păduri, Ruia, cu zăpezile ei intacte, 
era albă ca un lac alpin îngheţat. 


Harta lui Gunther arăta în continuare un drum mai 
puţin şerpuit. Pe copaci micile drapele albe şi albastre 
răsăreau regulat, la distanţe egale, ca nişte ferestre 
colorate, tăiate în scoarța brazilor. 

Drumul cobora liniştit, fără schimbări subite de 
direcţie. Virajele erau mari, vizibile de departe. 
Paul le aştepta, cu aceeaşi atenţie concentrată. Intra 
în frînă cu tot" trupul, ca şi cum din umeri pînă în 
glezne ar fi trecut o singură mişcare. Pe urmă, în 
clipa în care schiurile scăpau din frînă, avea o bruscă 
senzaţie de eliberare. 

Uneori îndrăznea să închidă ochii. Numai cîteva 
secunde. Se simţea fără greutate, fără memorie, fără 
trecut... 

Nora îi lua cîteodată înainte. O vedea depărtîndu-se 
în mare viteză, cu genunchii abia îndoiţi, cu bastoa- 
nele trase înapoi şi ridicate foarte puţin deasupra 
zăpezii, ca două visle oprite o clipă în aer. 

O regăsea mai departe, aşteptîndu-l. Nu-şi vorbeau. 
Trecea pe lîngă ea, cu un salut, cu o privire. Se înţe- 
legeau foarte bine din ochi şi ştiau amîndoi că pentru 
ce ar voi să-şi spună nu sînt cuvinte. 

Făcuseră halte scurte «de ajustare» la punctele 
însemnate de Gunther pe hartă, mai mult pentru a 
verifica  itinerariul decît pentru odihnă. Lăsaseră 
pe stînga un drum însemnat cu dreptunghiuri roşii, 
care ducea spre Poiana, iar pe dreapta, ceva mai 
departe, un drum marcat cu o cruce roşie într-un 
pătrat albastru, care cobora spre Timişul de Jos. 
Nici unul din aceste drumuri nu avea panta dulce, 
odihnitoare a drumului lor. Se desfăşura înaintea lor 

alb printre brazi, cu abia simţite ondulaţii. 

— Mi-e frică să nu adorm pe schiuri, îi spuse Norei 
înainte de a porni mai departe. 

— De ce? 
— Nu ştiu cum să-ţi spun. Mă simt plutind. E un 


fel de beatitudine. 191 


Ajunseră la Crucur pe la orele patru. Mai vastă 
decît Ruia, poiana părea mai sălbatecă, mai părăsită. 
Poate şi din cauza luminii, care începea să slăbească. 
Brazii la Ruia fuseseră verzi, de un verde viu. Aici 
verdele lor începea să bată spre negru. 

O ceaţă plumburie se lăsa o dată cu seara, care 
nici ea nu era departe. 

Intraseră într-o colibă de pădurar, ca să întrebe 
despre vreme. Uşa era deschisă, dar înăuntru nu găsiră 
pe nimeni. Părea să fie mai mult o vizuină decît o 


casa. Doar cîţiva cărbuni stinşi în vatră — cine ştie 
de cînd? — arătau că a trecut cîndva pe acolo pas de 
om. 


— N-aş vrea să ne apuce seara pe drum, zise Nora. 

Deschiseră harta, măsurînd drumul care le mai 
rămînea de făcut. lItinerariul stabilit de Gunther 
făcea mari ocoluri şi îi ducea la Braşov, pe sub Tîmpa. 

— E prea mult. Ar trebui să încercăm altceva. 

De la Crucur pornea de-a dreptul în jos, prin pădure, 
un drum însemnat cu galben şi alb. Nu era propriu-zis 
un drum: mai mult o cărare, probabil pe urmele unui 
izvor acum pierit sub zăpadă. 


Nora stătu la gînduri. Se întreba dacă nu e o prea 
mare îndrăzneală. 


— Intrăm în aventură, Paul? 

— Intrăm. 

Ea porni înainte în recunoaștere, strigind din 
cînd în cînd, ca să-l anunţe că drumul e liber şi că 
poate veni. 

Bietul lui plug fu demontat de la punctul de ple- 
care. Schiurile derapau într-una. Nu era chip să le 
adune, să le oprească. 


Pe o distanță de cîteva sute de metri, drumul 
şerpuia printre brazi, cu viraje scurte, neaşteptate. 
Paul nu reuşi să prindă nici un viraj în picioare. Pe 
toate le trecu aruncîndu-se în zăpadă, căzînd, ros- 
togolindu-se. Auzea la intervale regulate strigătul 
Norei si îi răspundea. 

-Vii? 

- Viu. 


192 


Venea într-adevăr, nu putea face altceva decît 
să vină. Uneori se agăța de un brad, de o piatră, 
dar schiurile îl trăgeau mai departe. 

— A fost infernal, îi spuse Norei cînd o ajunse 
în sfîrşit. Avea fruntea şi obrajii zgîriaţi de zăpadă, 
răsuflarea tăiată de efort. 

— A fost infernal, dar mergem mai departe, spuse 
tot el. 

Ştia bine că nu mai era loc de alegere sau de în- 
toarcere. Se-găseau în pădure şi trebuiau cu orice 
preţ să iasă de acolo. Seara grăbea pe urmele lor. 

Drumul cobora acum direct, fără ocol, tăind pă- 
durea de-a curmezişul. Panta era mult mai încli- 
nată decît fusese pînă acolo, dar cel puţin nu avea 
schimbări violente de direcție.  Foşnetul schiurilor 
devenea din ce în ce mai aspru în zăpada care, 
o dată cu lăsarea serii, prindea o crustă de gheaţă. 

Se opriră la o întretăiere de drumuri, unde o 
tablă a Turing-Clubului, pe jumătate acoperită de 
zăpadă, arăta spre stînga o cărare însemnată cu 
cruci galbene în pătrate roşii: Spre Poiana. 

— Dacă vrei, propuse Nora, o putem lua pe aici spre 
Poiana. Poate găsim acolo şenila, să ne ducă la Braşov. 

— Şi dacă n-o găsim? 

— Atunci, nu mai e nimic de făcut. 

Paul se gîndi cîteva clipe şi pe urmă refuză. 

— Nu, Nora. Am început un joc. Vreau să-l jucăm 
pînă la urmă. Vreau să intru în Braşov pe schiuri. 
Pe schiurile mele. 

Nici măcar nu glumea. Era serios şi îndiîrjit. 

— Plecăm? 

S-ar fi spus că abia de acolo începea adevărata 
lor cursă. Veneau la distanţă mică unul de altul, 
înclinați pe schiuri, cu fruntea înainte, cu umerii 
ridicați puţin, ca pentru o deschidere de aripi. Botul 
schiurilor juca pe zăpadă în salturi mici şi ridica o 
pulbere albă, pe care vîntul le-o arunca în ochi. 

Nora alerga mereu înainte, cu capul gol, cu părul 
resfirat pe i/imple. întorcea uneori o privire scurtă 
spre el, să-l vadă dacă o urmează. Ochii lor se în- 
tîlneau o secundă, poate nici atît. 


13 _ M. Sebastian — Opere — II 193 


Paul se înclina mereu mai tare înainte, se lăsa 
mereu mai adînc pe genunchi. Erau unele ondulaţii 
de teren care îl zguduiau, de parcă arfi vrut să-l 
arunce înapoi. Primea şocul în piept şi se ghemuia 
pe schiuri. 


Nu ştia de cîtă vreme ţine cursa aceasta şi nici 
cit va mai ţine. Căzuse de mai multe ori, dar se 
ridicase imediat şi pornise mai departe, simțind că 


dacă întîrzie nu va mai avea curajul se se ridice. 


O lumină de amurg înnorat se stingea fără stră- 
lucire. Brazii se învăluiau în pîcla lor de seară, ca 


într-un fum. 


Nora strigă ceva din față. Părea un strigăt de aju- 
tor, dar nu-l auzea bine: parcă ar fi venit din mari 
depărtări. 

Paul se aruncă spre dreapta şi se lăsă tîrît cîtva 
timp prin zăpadă. Se lovise la cot, la genunchi, dar, 
oricum, reuşise să se oprească. 

Se ridică ameţit, clătinîndu-se pe schiuri. 

— Ce s-a întîmplat? 

Nora îi arătă printre brazi lumini apropiate. 

— Am ajuns. Sîntem la porţile Braşovului. 


Era pe străzile oraşului, se oprea la vitrine, se 
lovea de trecători, vedea defilînd în faţa lui auto- 
buze, maşini şi sănii, citea afişele de cinematograf, 
auzea strigîndu-se ziarele de seară — şi totuşi nu-şi 
revenea. Trecea prin toate acestea buimăcit, surd. 
în el stăruia, ca un sunet prelungit de orgă, tăcerea 
pădurii. 

Intraseră să cumpere biletele de concert, alegea locu- 
rile, primea restul, punea întrebări, răspundea — dar 
toate le făcea maşinal, absent. 

— Ce e cu tine, Paul? Nu vrei să te trezeşti? 

— Ba da, dar nu pot. 

Braşovul, cu luminile lui de seară, cu străzile îmbul- 
zite de lume, cu vitrinele luminoase, cu întreagă acea 
forfoteală vioaie de ajun de Crăciun, era pentru el ireal. 


194 


—- Ştii ce sentiment am, Nora? Că sînt un lup 
care a coborit din pădure pînă la marginea oraşului... 
şi acum mai departe nu îndrăzneşte să meargă. 

La Coroana nu era nici un loc liber. Hotelul era 
plin, iar în hol, lume venită cu ultimele trenuri 
aştepta fără nădejde, cu bagajele nedesfăcute. 

Lăsară schiurile acolo şi merseră să întrebe la hote- 
lurile şi vilele mai mici din apropiere. 

— Vă pierdeţi vremea, le spuse cineva. Nu e de 
găsit un pat în tot oraşul. Doarme lumea pe unde 
apucă: în restaurante, în cafenele, Ia gară... 

Braşovul avea aspectul unui oraş de cantonament. 
S-ar fi spus că trupe întregi de schiori ocupaseră ceta- 
tea. Chipiurile albastre se vedeau pretutindeni. 

— Vine atîta lume pentru Oratoriul de Crăciun? 
se miră Nora rîzînd. 

Lumea venea mai ales pentru concursurile de schi 
de la Predeal, care începeau peste două zile. Echipele 
de concurenţi care se antrenaseră pînă atunci pe 
munţi, în toată regiunea, începeau să coboare, să se 
adune. 

Pe bulevard, peste drum de poştă, trenul muni- 
cipal, cu locomotiva lui scundă, cu vagonetele lui 
galbene, părea blocat în zăpadă, ca o jucărie. Şuie- 
rul locomotivei se auzea de departe, chemînd călă- 
torii întîrziaţi. Multă lume se ducea să caute adă- 
post peste noapte la Dîrste, la Cernatu şi la Satu-Lung. 

e — Dacă nu găsim în altă parte loc, spuse Nora, 
şi dacă mai e timp după concert, poate că n-ar fi 
rău să mergem şi noi la Satu-Lung, cu ultima cursă. 

— Nu. La Satu-Lung, nu, refuză Paul. 

— De ce? 

— E prea departe... E prea tîrziu. 

Un moment se gîndise să-i spună cu sinceritate: 
«Sînt acolo amintiri de care nu vreau să mă apro- 
piu». Pe urmă însă îşi dădu seama că nici măcar nu 
era adevărat. I se părea că poate privi în ochi, fără 
teamă, fără primejdie, acele amintiri, pe care le simţea 
vindecate. Nu, trenul acesta nu ducea spre trecut... 

— Linia e întreruptă dincolo de Dîrste, striga cineva 
de la fereastra unui vagon. 


195 
13* 


«Da, e întreruptă», repetă Paul în gînd. I se părea 
într-adevăr că sînt în memoria lui legături desfăcute, 
linii întrerupte, drumuri pentru totdeauna închise. 

Trenul se puse cu greu în mişcare, cu un zgomot 
de fiare vechi, îngheţate. Locomotiva se lupta să 
iasă din îngheţ, să răzbată prin zăpadă. 

Călătorii cîntau la ferestre, agitîndu-şi caschetele, 
vociferînd, salutînd cu gesturi mari pe cei care rămi- 
neau. La coada trenului, cîţiva schiori se opinteau 
în glumă să-l urnească din loc. 

— Schiul copilăreşte pe toată lumea, zise Paul. 

Nu era numai schiul. Era întreagă acea seară de 
ajun, cu gustul ei de sărbătoare, cu zăpezile ei mari, 
cu freamătul ei de vacanţă. 


Hagen spusese adevărat. Adresa pe care le-o dăduse 
era departe, iar casa părea într-adevăr foarte veche. 
O poartă de lemn într-un zid cenuşiu, închisă cu 
drugi mari de fier, ca o poartă de cetate, rămase surdă 
la toate bătăile lor. S-ar fi spus că nimeni n-a mai 
trecut din timpuri străvechi acel prag. 

Frau Adelle Bund nu era acasă, sau nu voia să 
răspundă. 

Pe toată strada, figuri uimite apăreau la ferestre, 
neştiind ce se petrece. O fetiţă din vecini îi întrebă 
de peste drum pe cine caută. 

— Nu locuieşte nimeni aici? întrebă Paul. 

— Ba da, dar... 

Fetiţa nu termină răspunsul şi fugi repede în casă, 
probabil ca să spună mai departe lucrurile de necrezut 
care se întîmplau la numărul 26. 

Poarta se deschise totuşi în cele din urmă, dar 
numai pe jumătate. O femeie bătrînă, îmbrăcată în 
negru, ii opri din prag să intre, cu o privire aspră care 
spunea de la început: nu! 

Paul îi întinse plicul lui Hagen, şi ea îl desfăcu, 
ținîndu-i mereu afară, în fața porţii, şi ridicînd spre 
ei, din cînd în cînd, o privire bănuitoare, ca şi cum 
i-ar fi confruntat cu cele scrise în scrisoare. 

— Mai bine vă găseaţi de dormit în altă parte, zise ea 
în sfîrşit, hotărîndu-se totuşi să-i primească înăuntru. 


1% 


Mergea înaintea lor, întîi printr-o curte interioară, 
în care răspundeau cîteva ferestre oblonite, apoi prin- 
tr-un lung culoar întunecos. 

întreaga casă părea nelocuită. Nu se auzea de nică- 
ieri nici un zgomot, nici o şoaptă. Femeia se opri 
în faţa unei uşi şi încercă în întuneric cîteva chei, 
pînă ce reuşi s-o deschidă. 

Era o cameră mare, îngheţată, cu mobile greoaie, 
pline de praf. «De cînd nu s-au mai deschis ferestrele 
aici», gîndi Nora. 

Frau Adelle Bund înţelese probabil gîndul vizi- 
tatoarei. 

— Trebuie să acrisesc şi să fac focul. N-am ştiut 
că veniţi. Aici nu vine nimeni. 

Obloanele erau toate închise, ca şi poarta de la 
intrare, cu drugi de fier. 

— Noi lăsăm rucsacurile şi ne ducem, spuse Nora. 
Dumneata, dacă ne dai o cheie de la poartă, nu trebuie 

să ne aştepţi. Ne întoarcem tîrziu. 

Voia să iasă cît mai repede de acolo, să se vadă din 
nou afară, dincolo de acele ziduri reci. 


Biserica Neagră era plină de lume. 

— Se adună tribul Grodeck, spuse Nora. 

îi vedea venind din toate părţile oraşului, în grupuri 
de familie, gravi, tăcuţi, în paltoane grele de blană, 
cu pasul măsurat. Mergeau fără grabă, se salutau fără 
voioşie, cu saluturi ceremonioase. La intrare se despăr- 
ţeau spre dreapta şi spre stînga, mergînd spre locuri 
care trebuie să fi fost ale lor, mereu aceleaşi, de ani 
de zile. 

— Crezi că ne vor lăsa să intrăm? 

Omul care rupea biletele la control se uitase puţin 
mirat la hainele lor. Dar mai erau cîţiva schiori veniţi 
de la Poiana şi de la Timiş. Tunicile albastre, bluzele 
de pînză impermeabilă se pierdeau între redingote şi 
blănuri. 

Viorile se acordau la umbra marii orgi, care domina 
totul prin tăcere. Era în biserică o rumoare scăzută de 


197 


orchestră, care îşi încearcă în ultima clipă instrumen- 
tele. Un flaut sau un corn îşi ridica glasul o secundă 
şi se pierdea apoi, acoperit de acel «la» general, pe 
care şi-l transmiteau, ca un apel, viorile şi violoncelele. 

Pe urmă se făcu tăcere. Se simţea gestul dirijorului 
nevăzut, care ridicase bagheta. 

întîi flautul şi pe urmă oboiul intrară timide în 
joc, cu ceva întrebător în glas, dar după primele note, 
viorile le făcură sa tacă şi, aproape în acelaşi timp, 
trompetele — neaşteptate trompete triumfătoare. Era 
o frază puternică, sigură, bine legată, care anunţa 
de la început victorie şi lumină. Sub ea, flautul şi 
oboiul mergeau subteran, auzite doar în momentele 
de respiraţie ale frazei mari. 


Cînd viorile şi alămurile tăceau, tăcerea era protec- 
toare: numai cu îngăduinţa lor, fragilul flaut, gînditorul 
oboi se puteau din nou ridica. 

Jocul nu dură mult. Coarde, instrumente de lemn 
şi trompete fură acoperite de izbucnirea corului. 


«Jauchzet,  frohlocket, auf, preiset die Tage/»: 

Cîntecul era simplu, dar sărbătoarea începea cu 
aceste cuvinte. Era un mare strigăt de bucurie, care 
arunca dintr-o dată orchestra pe planul al doilea. Tot 
corul nu era decît un singur glas vestitor. Părea că 
înalță bolta, că deschide ferestrele, că face lumină. 

Nora căută privirea lui Paul. Ar fi vrut să ştie că 
nu e singură în fața acelei veşti. El îi puse mîna pe 
umăr — mîna lui grea — dar nu întoarse capul. Gestul 
lui spunea fără cuvinte: da, Nora, sînt aici, am auzit, 
am înțeles... 

Viorile şi alămurile, în primul rînd copleşite, se 
regăseau. Trompetele sunau mai departe vestea dată 
de cor. Flautul şi oboiul alergau, cu glasul lor mărunt, 
printre coarde şi metale. Singură orga nu era nici sur- 
prinsă, nici grăbită. Pe sunetul ei grav părea că se 
sprijină întregul oratoriu, ca o catedrală vie. Viori şi 
voci creşteau din ea, ca dintr-un pămînt generos. Orga 
le purta pe toate fără zîmbet, fără asprime, cu puţină 
tristeţe, pentru că ea singură cunoaşte destinele. 


1 


«Cîntați, bucurali-vă, preamăriți zilele!» (germ.). 


198 


Paul asculta cu ochii închişi. Era încă în pădure, 
era încă în singurătate. Profundul glas de orgă continua 
pentru el tăceri care încă vibrau, pe coarda lor cea 
mai de jos. 

Orchestra şi corul, adunate într-o singură frază, 
urcau acum împreună ultimele trepte: porțile Orato- 
riului erau deschise. 

O voce de tenor se desprinse singură din tăcerea 
care urmă. Povestea fără melodie plecarea din Galileia. 
Game simple,* puțin monotone se legănau ca o iederă 
pe sunetul fundamental al orgii. 

Povestirea fu dusă apoi mai departe de un glas de 
femeie, cu aceeaşi monotonie narativă, pînă cînd 
oboiul şi vioara o înduplecară să cînte. 

Trecerile de la recitative la arii şi coruri erau mar- 
cate de clavecin, prin cîteva acorduri, care păreau să 
ceară dinainte ascultare. 

Uneori, ca şi cum glasul clavecinului ar fi fost prea 
mic pentru ca să susțină punţile dintre un coral şi o 
arie, întreaga orchestră îi venea în ajutor. 

Niciodată, i se părea lui Paul, nu auzise viori mai 
limpezi. Poate că era de vină seara aceasta, care nu 
semăna pentru el cu nici una din trecut. Poate că de 
vină era pădurea de unde venea, singurătatea din care 
coboriîse... Niciodată nu auzise viori mai curate, mai 
uşoare, mai străvezii. Părţile simfonice ale Oratoriului 
nu aveau nimic liturgic. Cînd orchestra cînta singură, 
totul părea că se strînge într-un cerc luminos de inti- 
mitate. Pînă şi orga tăcea îmblînzită, ca să asculte. 

A doua parte a Oratoriului se deschidea cu o simfo- 
nie, şi din ea se desprindea, după un scurt recitativ 
al tenorului, un coral, pe care Nora şi Paul îl primiră 
cu aceeaşi mişcare de surpriză. 

«Brich an, du schones  Morgenlicht, 
Und lass den Himmel tagen. 
Du, Hirtenvolk, erschrecke nicht, 


Weil dir die Engel sagen...» 


Tot corul, toată orchestra nu puteau acoperi pentru 
ei glasul depărtat al lui Gunther. 


199 


— îl auzi? întrebă Nora în şoapte. în aceeaşi clipă 
căută spre a treia fereastră din dreapta, unde ar fi 
trebuit să fie tînăra doamnă Grodeck, surîzînd băia- 
tului ei. Dar nu era nici o femeie tînăra sub a treia 
fereastră şi nu suridea nimeni în toată Biserica Neagră. 

«Să vă uitaţi bine diseară la ei, spusese Gunther. 


Sînt zeci, sute de familii Grodeck. Nici unul nu zîm- 
beşte.» 


într-adevăr, nici unul. Toţi stăteau în bănci, serioşi, 
împietriți, fără o tresărire, fără o lumină, poate surzi, 
poate absenți, poate morți, iar muzica Oratoriului de Cră- 
ciun trecea peste ei fără să-i atingă, fără să-i trezească. 


La ieşirea din biserică, găsiră un Braşov de noapte, 
potolit, cu luminile stinse, cu străzile pustii. Saşii, 
ieşiţi de la concert, mergeau spre case în grupuri tăcute. 
Oraşul recăpăta aspectul lui de burg provincial, cu 
Biserica Neagră în mijloc, ca o imensă orgă. 

în strada Prundului îi aştepta o dublă surpriză: 
o Frau Adelle îmbunată şi o casă primitoare, amîndouă 
schimbate prin miracol în cîteva ore. Focul ardea de 
multă vreme în cămin şi poate că numai el izbutise 
să înduplece inima femeii şi duşmănia lucrurilor. 

Nora nici nu privise bine acele mobile mari de stejar 
fumuriu, care în primul rînd i se păruseră, o dată cu 
gazda, ostile. Le descoperea abia acum, severe încă şi 
totuşi prietenoase. Pretutindeni erau covoare şi cărți, 
într-un colț, un pian şi caiete de muzică. Le răsfoi cu 
mirare: Schumann, Brahms, Schubert. 


— Cine cîntă la pian? o întrebă pe Frau Adelle. 


— De cînd a murit tînăra doamnă Grodeck, nu mai 
cîntă nimeni, spuse femeia. 


— Venea pe aici? 

— Cine? 

— Tînăra doamnă Grodeck. 

Femeia îşi recapătă dintr-o dată privirea ei bănuitoare. 
— Da, venea. 


Nora îşi dădu seama că întrebarea fusese greşită. N-ar 
fi trebuit să-i dea impresia că nu cunoaşte lucrurile. 


200 


— Trebuie să-ți spun, iubită Frau Adelle, că la 
început ne-ai speriat. 

— Şi dumneavoastră pe mine. Cînd am auzit bătăi 
în poartă, n-am ştiut cine poate fi. Aici nu vine nimeni 
şi n-are cine să bată în poartă. Domnul Klaus, cînd 
vine, îşi deschide singur. Are cheia la el. 

— Domnul Klaus cine e? 

— Cum cine e? Nu el v-a trimis? Nu de la el aveți 
scrisoarea? . e, 

— Ba da, ba da, o linişti Paul. Numai că nu ştiam 
că-l cheamă Klaus. Noi îi spunem Hagen. 

— Şi ea îi spunea la fel... 

Le arătă pe perete, deasupra pianului, o fotografie, 
probabil mai veche, a tinerei doamne Grodeck. 

— Poate n-aţi cunoscut-o. Poate nu ştiţi cît a fost 
de frumoasă. 

Fotografia semăna cu portretul desenat de Gunther, 
dar avea mai puţină tristeţe. Era probabil un instan- 
taneu mărit mult. Tînăra femeie părea că alergase prin 
pădure şi că se oprise un moment, ca să-şi adune părul 
pe tîmple. Fotografia o prinsese cu acest gest, care îi 
deschidea braţele şi îi ridica fruntea spre soare. 

Frau Adelle spusese noapte bună şi îi lăsase singuri, 

Nora era la pian, cu mîinile pe clape, pe acele clape 
fără sunet, pe care nu îndrăznea să le scoată din tăce- 
rea lor. 

— Crezi că l-a iubit? 

Paul nu răspunse .îşi punea şi el aceeaşi întrebare. Erau 
amîndoi cu privirea ridicată spre portretul din perete. 

— Nu ştiu dacă l-a iubit, vorbi Nora mai departe. 
Dar a fost aici. încep să înţeleg de ce poarta se des- 
chide aşa de greu. E o poartă care trebuie s-o apere, 

s-o ascundă... A fost aici. Poate mai este aici. încep 
să cred şi eu, ca şi Gunther, în fantome. 

Degetele Norei căutau pe clape primele note ale 
cîntecului din acea seară: «Brich an, du schones Mor- 
genlicht...» 

— Tînăra doamnă Grodeck, cunoşti cîntecul acesta, 
îl cînt pentru dumneata. Poate că-l auzi, poate că-ţi 


face plăcere să-l auzi. 201 


XIV 


Braşovul, în primele ore ale acelei dimineţi, părea 
că se pregăteşte pentru deschiderea unui tîrg. De 
la Bran, de la Rîşnov, din cele şapte sate, din toată 
regiunea, veneau camioane, autobuze, sănii, maşini 
particulare, aducînd lume care înnoptase afară din 
oraş. 


Străzile erau pline de bucureşteni care se regă- 
seau cu strigăte de surpriză, făcînd prezentări zgo- 
motoase de la grup la grup. Nora şi Paul treceau 
în grabă, salutînd, răspunzînd la saluturi, amuzaţi 
de acest val de voioşie bucureşteană. Cînd nu pu- 
teau face altfel, se opreau să schimbe o vorbă cu 
cîte un cunoscut prea entuziast. 

Nora îl prezenta simplu, fără jenă: «Un camarad 
de schi». 

Hotărîseră să plece cu şenila de la ora 11 spre 
Poiana, iar de acolo să înceapă urcuşul, încă înainte 
de amiază. Le mai rămînea de făcut unele cumpără- 
turi şi, ca să cîştige timp, îşi împărţiseră cursele. 

— Tu ai grijă de ţigări, reviste şi cărți. Mie îmi 
rămîne restul. 

Erau înţelegi să se întîlnească la oră fixă în hol 
la Coroana, de unde să-şi ia schiurile lăsateaseară. 
Nora alerga de la vitrină la vitrină, în căutarea unor 
cîrlige de fier pentru bocanci. Avea de gînd să scur- 
teze din drum la întoarcere, urcînd pe la Prăpastia 


202 


Lupului, şi ştia că drumul era pe acolo plin de pie- 
tre şi gheață. Dar mai ales ținuse să se despartă de 
Paul şi să rămînă cîteva clipe singură, pentru ca să 
poată cumpăra în taină cîteva surprize pentru pomul 
de Crăciun, mici fleacuri pe care abia diseară le va 
scoate din rucsac, Ia aprinsul luminărilor. Se întoarse 
la Coroana însuflețită de alergături şi speriată de 
întîrziere. 

— N-aL uitat nimic, Paul? Ai cumpărat tot? Eşti 
gata de drum?' Plecăm? 

El era'în stradă, la marginea trotuarului, rezemat 
de un mic automobil albastru, la care se uita cu o 
ciudată privire fixă. 

— Ce e cu tine, Paul? De ce nu răspunzi? Ce s-a 
întîmplat? 

O  cutremura privirea aceasta descurajată. Era 
privirea lui din seara primei întîlniri, acea privire 
obosită care nici nu avea destulă putere ca să ceară 
ajutor. 

— Nu plecăm, Paul? Nu mai vrei să pleci? 

El răspunse cu vechea lui ridicare din umeri, care 
spunea că totul îi este indiferent. 

«Ce repede îşi regăseşte omul ăsta gesturile lui 
pierdute!» gîndi Nora. 

Era automobilul lui Ann. Paul trecuse pe lîngă el 
fără să-l vadă, dar pe urmă, din pragul hotelului, 
întorsese deodată capul, ca după un trecător care 
te-a salutat şi nu i-ai răspuns. Da, era automobilul 
lui Ann. 

Mersese spre el cu o explozie de bucurie. Parcă 
era un om, un prieten. Ar fi vrut să-i vorbească, să-l 
întrebe: Cînd ai venit? E şi Ann aici? Da, desigur 
că este. Ce întrebări stupide pun! 

Portierele erau încuiate, parbrizul îngheţat, întreg 
radiatorul plin de zăpadă, motorul încă era cald. 
Probabil că maşina abia se oprise. Părea să fi făcut o 
cursă grea. In orice caz, aseară nu fusese aici, şi 
nici azi-dimineaţă. Dar dacă n-a venit decît acum, 


AB 


dacă n-a oprit decît în clipa aceasta, atunci Ann 
trebuie să fie pe aproape. A coborit un moment, ca 
să ceară o informaţie, ca să cumpere ţigări, ca să 
bea un ceai. Poate că e în holul hotelului, în res- 
taurant, in cafenea. 

Paul le străbătu pe toate. Ann nu era nicăieri. 
Cafeneaua era plină de lume, la fiecare masă aproape 
erau figuri cunoscute, dar Ann nu era nicăieri. 

Căutaţi pe cineva? întrebă portarul. 

— Nu, nu... 

Se întoarse afară în stradă şi din nou se opri în 
faţa automobilului albastru. «Am să aştept. Are să 
vină.» 

O vedea alergînd prin Braşov, făcînd cumpărături 
dezordonate, rîzînd în toate oglinzile care-i ieşeau 
în cale, împiedicîndu-se în şoşonii ei înalți ca nişte 
cizme. Ce bine o cunoaşte pe această Ann din zilele 
de iarnă! Purta anul trecut o căciulită de astrahan 
trasă pe frunte şi un mantou, tot de astrahan, din 
care reuşea să facă ceva cu totul nepretenţios, ca 
o haină pe care ar fi găsit-o în ultimul moment pe 
cuier şi ar fi luat-o în grabă, ca să facă o cursă de 
cîteva minute în oraş. 


Ocoli de cîteva ori automobilul, uitîndu-se atent 
la fiecare piesă. Ar fi vrut parcă să poată ghici după 
aripi, după pneuri, de unde venea. Desigur nu de la 
Bucureşti, căci era prea de dimineaţă şi n-ar fi avut 
cînd să parcurgă o atît de mare distanţă. Poate că în- 
noptase la Bran, poate la Satu-Lung, în acel Satu- 
Lung plin de amintiri. Erau atîtea Anne care înviau 
dintr-o dată pentru el, din cele mai depărtate tim- 
puri, şi îl chemau înapoi! 

Se uită prin geamul portierei în acest automobil, 
care i se părea o casă locuită. Pe bancheta din faţă, 
lîngă volan, era un pled alb, un teanc de reviste şi 
o cutie de metal cu ţigări Chesterfield. 

De cînd fumează țigări Chesterfield? Ultima oară 
fuma Bucureşti fără carton. Le-a schimbat? de cînd? 
de ce? şi este singurul lucru schimbat din viaţa ei? 

Dar poate că nu erau ţigările ei, sau, în orice caz, 
nu numai ale ei. E absurd să crezi că Ann e singură. 


204 


E absurd să crezi că o cutie nouă de țigări intră în 
viața lui Ann fără să tragă după ea un bărbat, un 
amor, o legătură, un capriciu... Rămase cu ochii 
fixaţi asupra acelei cutii de metal, care i se părea 
că ascunde, că trădează totul. Simţea o veche du- 
rere redeşteptată, aproape de inimă. 

Cînd Nora îl întrebă dacă mai vrea să plece, nu 
ştiu ce să-i răspundă. Ar fi putut rămîne, ar fi putut 
pleca, toate erau pentru el la fel. 


Erau din nou în şenila care îi mai dusese o dată 
spre Poiana. 

«Aşadar, trebuie să luăm totul de la început», îşi 
spunea Nora. 

Avea în faţa ei acelaşi om descurajat, cu aceeaşi 
privire ceţoasă, cu aceeaşi ridicare indiferentă din 
umeri. 

«Dacă cel puţin mi-ar spune ce s-a întîmplat. Dacă 
cel puţin aş putea înţelege.» 

începea să-i fie frică de omul acesta, in care se 
puteau petrece de la un minut la altul schimbări 
atît de adinei. 

Parcă ar fi albit într-o singură clipă. Parcă ar fi 
primit de undeva un cuvînt de moarte. 

îl simţea străin. Mai străin decît în ziua în care 
pentru prima oară îi întîlnise această privire ab- 
sentă. Au fost de atunci între ei cîteva zile trăite 
împreună, cîteva nopţi de iubire. Toate sînt şterse. 

îl simţea pierdut, fugit de lîngă ea. încă o dată 
fugit de lîngă ea. Şi nu mai găsea destule puteri în ea 
ca să-l oprească. 

«E timpul să renunţi, Nora. Omul ăsta nu se mai 
întoarce.» 

Se gîndea să-i spună: «E destul, Paul. E destul 
şi e inutil. Vrei să pleci? Pleacă. Am obosit. Află 
că mi se poate şi mie întîmpla un asemenea lucru: 


să obosesc.» 
205 


Pe urma se gîndi, nu ştia de ce, la mîinile lui. 
îi era milă de aceste mîini mari, prea dure, prea 
aspre pentru un om trist. Ar fi vrut să le mai simtă 
o dată pe umerii ei, cu greutatea lor indiferentă şi 
protectoare. «Eşti frumoasă, Nora. Este un acord în- 
tre' tine şi tine, şi acest acord se numeşte frumu- 
seţe.» Ii reveneau în minte cuvintele lui şi încă o 
dată i se păreau uimitoare. 


«Este omul care mi-a spus aceste cuvinte. S-ar fi 
putut să nu mi le spună nimeni, niciodată pînă la 
moarte, şi el mi le-a spus. S-ar fi putut să port cu 
mine acest secret, pe care să nu-l vadă nimeni, şi el 
l-a văzut. Şi pe omul ăsta îl pierd.» 

O Noră cuminte, răbdătoare încerca să prindă din 
nou curaj. Işi promitea să aştepte, să reziste, să nu 
cedeze încă. 


Pînă la Prăpastia Lupului urcaseră cu schiurile în 
picioare, dar de acolo mai departe trebuia să le scoată 
şi să le poarte pe umeri. 

Umblau de aproape două ore, fără să fi schimbat 
în tot acest timp un singur cuvînt. Numai o dată, 
din greşală, privirile li se întîlniseră, dar în aceeaşi 
secundă el îşi întoarse capul în altă parte, cu un 
gest alarmat de apărare. 

«Nu-ţi fie frică, Paul, n-am să întreb nimic: eşti 
liber să-ți păstrezi secretele tale», ar fi vrut Nora 
să-i spună, dar se temea că, după primul cuvînt 
rostit, tăcerea va deveni între ei şi mai grea. 

Mergea într-adins înainte, ca să nu-i dea impre- 
sia că-l pîndeşte. De cîteva ori îl auzise oprindu-se 
pe loc, dar ea continuase să meargă mai departe, 
deşi simţea că în oprirea lui este o ezitare, un gînd 
de a fugi. Nu-l mai auzea venind în urma ei şinu 
îndrăznea totuşi să se uite după el. «Poate că de 
astă dată a plecat. Poate că într-adevăr a plecat.» 
Îşi spunea că mai e timp să-l strige, că mai e timp 
să-l întoarcă. îşi spunea că lasă în urma ei un om 
rănit, un om căzut, un om care are nevoie de aju- 
torul ei, chiar dacă nu-l cere, chiar dacă nu-l vrea. 
Totuşi continua să meargă, privind mereu înainte, 


206 


ca şi cum i-ar fi fost indiferent dacă el mai vine 
sau nu. 

«Te porți ca o femeie jignită, Nora. începi să-l 
iubeşti dacă începi să ai orgoliu.» 

îşi întindea singură curse pentru a se convinge 
că trebuie să se oprească şi să-l aştepte, dar le res- 
pingea cu hotarire. 

«Dacă vine să vină singur. E rîndul lui să aleagă.» 

El venea fără alegere. Venea din oboseală, din 
indiferenţă. Vânea pentru că apucase să vină. Dacă 
femeia care mergea înaintea lui şi care devenise 
dintr-o dată o femeie necunoscută, fără nume, ar fi 
întors capul spre el şi l-ar fi chemat, poate că acest 
lucru ar mai fi trezit în el o ultimă voinţă de a se 
rupe, de a se elibera. 

Dar nimic nu tulbura resemnarea acestei întoarceri 
în pădure, care semăna atît de bine cu o întoarcere 
în somn. 


Urcuşul la Prăpastia Lupului era aspru. Zăpada 
acoperise înşelător bolovani şi gropi, care păstrau 
în adîncime nevăzute diferențe de nivel. Erau ca 
nişte ochiuri de apă în mijlocul unui fluviu calm. Sub 
oglinda lor, un gol nevăzut soarbe şi trage la fund. 

înaintau prin zăpadă cu mişcări instinctive de 
înot. Pe alocuri, depresiunea era ca o treaptă ruptă. 

Senzaţia de scufundare era precisă. Părea că valuri 
de zăpadă se ridică în jurul lor şi îi acoperă. Se zbă- 
teau cu genunchii, cu braţele, într-un fel de bătaie 
pe loc, care îi ajuta să se menţină la suprafaţă, 
ca şi cum ar fi înotat împotriva curentului. Cîte un 
vîrf îngheţat de stîncă se ridica uneori înainte, şi 
pe această insulă de gheaţă se puteau opri un minut, 
ca să măsoare drumul străbătut. 

«E o nebunie ce facem», îşi spunea Nora, dar 
această nebunie, acum, era fără revenire. Fiecare 
metru de teren cucerit avea ceva irevocabil. Pasul 
nu se mai putea întoarce pe unde călcase o dată. 
Urcuşul era greu, dar coborîrea ar fi fost imposibilă. 

La marginea ei de sus, Prăpastia Lupului dădea 
într-o poiană. Se vedeau primii brazi, sus, pe buza 


207 


prăpastiei, şi nu păreau că sîrtt departe, dar vremea 
trecea, şi distanța rămînea mereu aceeaşi, ca şi cum 
mersul lor în zăpadă ar fi fost inutil, ca şi cum 
puteri ascunse, mai tari decît zadarnica lor zbatere, 
i-ar fi readus mereu la punctul de plecare. 

«Cită vreme e lumină, nimic nu e pierdut», îşi 
făcea Nora curaj. O înspăimînta doar gîndul că i-ar 
putea prinde ceața înainte de a ajunge sus. In în- 
tuneric, pe povîrniş, n-ar mai fi putut face nici un pas 
înainte. Un singur gest greşit ar fi fost de ajuns ca 
să se prăbuşească, 

«E oare nevoie să-i spun?» se întreba Nora, ne- 
îndrăznind să-i vorbească. Nu voia nici să-l sperie, 
dar nici să-l lase în nepăsarea de somnambul cu care 
urca pe urmele ei. 

Venea dinspre vîrf, deasupra pădurii, un freamăt 
ca de mari vînturi încă nestîrnite. Lumina zilei avea 
ceva albicios, difuz, lipsit de transparenţă. 

— Ascultă, Paul! se hotărî Nora deodată să-i vor- 
bească. Trebuie să fim cel mult în jwmătate oră sus. 
Dacă ne prinde seara sau ceața aici, sîntem pierduţi. 
Nu ştiu ce se întîmplă cu tine şi nici nu te întreb. 
Dar acum îţi cer să te trezeşti. Cînd vom ajunge sus 
vei face ce vei voi. 

Totul prevestea un viscol apropiat. Curenţi nu 
destul de repezi ca să se înalțe prea sus şuierau de-a 
lungul zăpezii, ridicînd-o în vîrtejuri mici de pulbere. 
Copacii deveneau grei într-un cenuşiu-albastru de 
plumb. 


Paul ajunse cel dintîi la capătul drumului. Ultimii 
metri de urcuş fuseseră şi mai greu de străbătut. 
Buza prăpastiei era un parapet aproape vertical de 
gheață.  Cîrligele  bocancilor se  înfigeau ca nişte 
gheare, ca să oprească alunecarea. Pînă în ultimul 
moment, căderea era încă posibilă. Toată zbaterea 
lor putea deveni în acest ultim moment o zădărni- 
cie. Prăpastia Lupului, privită de pe acele ultime 
trepte infernale, avea un fel de indiferenţă sumbră, 
care aşteaptă împlinirea soartei. 


208 


Ieşit din primejdie, Paul asista dezarmat la ultimii 
paşi ai Norei. Nu putea face nimic pentru ea: nici 
o mînă de întins, nici un cuvînt de spus. Erau nu- 
mai la cîţiva paşi depărtare unul de altul, dar pe 
două țărmuri diferite, fiecare singur. O vedea cum 
luptă cu zăpada, cu gheaţa, ameţită de oboseală, 
dar cu un fel de deznădejde concentrată. 

Cînd ajunse lîngă el, îşi aruncă schiurile de pe 
umeri, îşi scoase rucsacul din spate şi pe urmă abia, 
descoperindu-şe,, îşi trecu mîna pe frunte, cu un gest 
de întoarcere la viață. Erau amîndoi palizi, cu sprîn- 
cenele şi tîmplele albite de zăpadă, cu privirea încă 
neliberată de gîndul intens care-i purtase pînă acolo. 

— Eşti o fată vitează, Nora. îţi mulțumesc. 

— Pentru ce? 

— Pentru curajul tău. Dacă aş putea să iubesc, 
te-aş iubi. 

— Eu nu-ţi cer asta, Paul. îţi cer să fii mai puţin 
nefericit. Mi-e de ajuns. 

El avu din nou ridicarea lui din umeri dezamăgită. 

— îți mai cer, adăugă Nora, să uiţi gestul ăsta de 
om sfîrşit. E aşa de greu? 

— Nu ştiu, Nora. Cred că-ţi pierzi vremea cu mine. 

— Totuşi, ieri cînd am plecat de aici erai un om 
vindecat. 

— Credeam că sînt. Dar e de ajuns să-mi iasă în 
cale o umbră, pentru ca totul să cadă Ia pămînt. 

— Sînt amintiri aşa de greu de uitat? 

— Nici măcar nu ştiu dacă sînt amintiri. E o 
groaznică oboseală. E o silă imensă. E un dezgust 
adînc. 

— Mai adînc decît Prăpastia Lupului? 

Se întoarseră amîndoi încă o dată spre prăpastia 
care se deschidea în faţă. 

— Vezi, zise Nora, cît e de adîncă, şi tot ai trecut 
prin ea. Nu vrei să mai încerci o dată? 


Sosiseră la cabană o dată cu seara. Gunther, mai 
palid decît oricînd, îi aştepta la fereastră. Hagen, 


14 209 


care plecase în întîmpinarea lor pe alt drum, nu se 
întorsese încă. 

— Trebuie să aprindem lumina din turn, ca să-i 
dăm de veste că v-aţi întors. De ce aţi venit aşa de 
tîrziu? Toată ziua v-am aşteptat. Credeam că nu 
mai veniţi. Credeam că v-aţi pierdut. 

Vorbea repede, cu fraze rupte, cu o stranie agi- 
taţie nervoasă sub marea lui paloare. Ochii îi stră- 
luceau de febră prea calzi, prea intenşi ca să zîm- 
bească. Faffner le mirosea hainele, se culca la picioa- 
rele lor, se zvîrcolea cu un mîrîit ciudat de bucurie 
şi regăsire, dar parcă şi de deznădejde. Cu greu reuşi 
Nora să-l calmeze şi să-l culce lîngă cămin, cu botul 
pe labe, dar şi de acolo cîinele o privea cu uitătura 
lui de animal neliniştit. 

— Faffner ştie de unde veniţi, spuse Gunther. 
Aţi fost în casa din strada Prundului şi aduceţi de 
acolo lucruri pe care el le cunoaşte... 

Hagen veni mai tîrziu şi, intrînd, nu spuse nici 
un cuvînt. Pelerina şi gluga îi erau albe de zăpadă. 
Se oprise în prag, şi în primul moment, alb cum 
era, cu cizmele lui mari, cu gluga trasă pe frunte, 
părea un Moş Crăciun care-şi ascunde fața. După 
ce se scutură de zăpadă, după ce îşi descoperi frun- 
tea lui tristă şi mai ales acea privire albastră, rece, 
de sihastru, imaginea amicală de la început se stinse, 
alungată, şi în locul ei rămase omul aspru, pe care 
îl cunoşteau. 

Nora se gîndi să meargă spre el şi să-i spună: «Fii 
liniştit. Am lăsat în casă lucrurile aşa cum le ştii. 
Nimic nu e clintit din loc. Poarta e ferecată, feres- 
trele închise. Nimeni nu va trece acel prag şi nici o 
umbră nu va pleca de acolo.» 


Dar tăcerea lui Hagen nu punea întrebări şi nu 
primea cuvinte de prietenie. 

Toţi trei bărbaţii tăceau, şi Nora se simţea foarte 
singură între ei. Se uita la fiecare în parte şi pe fie- 
care îl simţea plecat cu gîndurile lui. îşi desfăcu 
rucsacul şi scoase fără bucurie lucrurile cumpărate 
de la Braşov pentru ei. I se păreau acum inutile, 


210 


prea copilăreşti pentru nişte oameni trişti. Lîngă 
fereastră, bradul pavoazat pentru modesta lui feerie 
de Crăciun aştepta să fie aprins. Nora atîrnă de ra- 
muri darurile ei descurajate şi pe urmă aprinse una 
cîte una  luminările, care începură să joace cu flă- 
cări mărunte în globurile de sticlă colorată. 

Gunther cel dintîi se apropie de pom. «E totuşi 
destul de copil ca să-i facă plăcere», se gîndi Nora. 
Vedea revenind pe obrazul lui palid o licărire de 
curiozitate. .Oo,hii îşi recăpătau frumoasa lor cla- 
ritate ironică. 

— Nu vii, Paul, lîngă pomul nostru de Crăciun? 
îndrăzni Nora să întrebe. 

Deasupra bradului luminat, vechea lui privire 
cețoasă de indiferență avea ceva timid, nesigur. 

Mai greu veni Hagen, care nici nu se apropie cu 
totul de pom. Stătea la cîţiva paşi de el, la fel de 
aspru, la fel de întunecat. 


Se adunau în jurul bradului ca în jurul unui foc 
în pădure. 


XV 


Terenul de solii avea în prima dimineață de Cră- 
ciun un aspect de serbare populară. Cîţiva schiori 
pasionați plecaseră in zori la Predeal, coborînd pe 
versantul dinspre Timiş, ca să asiste la concursurile 
oficiale. Cei mai mulți însă rămăseseră pe loc, 
iar de la Braşov soseau mereu grupuri de băieți şi 
fete care se luptaseră cu viscolul ca să ajungă pînă 
sus. Pădurea vuia de lume tînăra ca un oraş în 
vacanță. La Turing-Club un comitet improvizat 
peste noapte organiza cîteva «probe» de viteză şi 
slalom. Nu era decît un joc, dar toți primeau să-l 
joace cu seriozitate. Se măsurau distanțele, se ja- 
lona terenul cu fanioane albastre şi roşii, se nume- 
rotau concurenții, se stabilea un sistem de punctaj 
şi clasificare. Arbitrii şi comisarii de teren, cu bra- 
sarde şi fluiere, alergau încolo şi încoace, printre 
schiori, ca să facă ordine şi să formeze echipele. 
Un medic tînăr organiza un post sanitar şi, pentru 
ca decorul să fie complet, cineva confecționase un 
mic drapel alb cu cruce roşie, care flutura în vînt. 
în fața cabanei se ridicase în grabă o tribună de 
scînduri pentru public şi o masă lungă pentru ju- 

riu. Pe masă erau înşirate «trofeele», coroane de 
brad, cupe de tinichea, cîteva sticle de vin şi bere, 
o lanternă cu baterie şi — premiul întîi! — un ceas 


deşteptător. 


212 


întreg concursul era făcut jumătate în glumă, ca 
o parodie a concursurilor adevărate de la Predeal, 
dar era o glumă în care toată lumea se lăsa antre- 
nată cu destulă convingere. Mai ales saşii de la 
S.K.V., veniţi în grup compact, erau serioşi şi decişi 
de parcă s-ar fi pregătit pentru o mare bătălie. For- 
maseră o echipă de cinci oameni şi trimiseseră o 
provocare! scrisji studehţilor de la Turing-Club, pen- 
tru o cursă d" viteză care urma să fie «proba fi- 
nală» a zilei, punctul culminant al luptei dintre 


S.K.V. şi T.C.R. 

Tot muntele vibra de strigăte şi cîntece. Cînd 
vîntul se potolea, zgomotele ajungeau, departe, pînă 
la cabana lui Gunther. Hagen, care se întorsese din 
plimbarea lui obişnuită de dimineaţă prin pădure, 
le povesti ce se întîmplă. 

— Mergem şi noi! propuse Nora. 

Paul, la fel de cenuşiu ca în ajun, nici nu primi, 
dar nici nu refuză. Să meargă sau nu, îi era indi- 
ferent. Noaptea adusese pentru el un fel de pace 
amorțită, ca după un anestezic. Mai greu era de 
înduplecat Gunther, care nu voia cu nici un preţ 
să se îndepărteze de cabană. 

— E prea multă lume. Nu vreau să-i văd. Nu vreau 
să mă vadă. îi cunosc prea bine. 

Nora îi pregăti totuşi schiurile, pe care băiatul 
nu le pusese încă în acea iarnă, şi era sigură că la 
această ispită nu va rezista. 

«Trebuie să-i scot la lumină», îşi spunea ea, pri- 
vindii-i pe amîndoi. 

Hagen, care rămînea singur la cabană, îi şopti 
Norei cu îngrijorare: 

— Să fii atentă. Gunther n-are voie să alerge. 

— Nu-ţi fie teamă. E lîngă mine. 


La Turing-Club, programul nu începuse încă. Se 
mai făceau pe teren lucrări de «amenajare», mai 
ales pentru trambulina de sărituri, pe care cîţiva 
voluntari o săpau în zăpadă cu lopeţile. Toţi cîntă- 
reţii de acordeon de la cele două cabane fuseseră 
convocați cu instrumentele lor, într-un fel de or- 


213 


chestră comună, instalată lîngă masa juriului, ca 
să cînte «Mulţi ani trăiască» şi «Hoch, hoch, drei- 
mal hoch» la împărţirea trofeelor. între timp, ca 
să calmeze nerăbdarea publicului, cîntau diverse 
imnuri şi  «uverturi». 


Sosirea lui Gunther provocă printre saşii din tri- 
bună oarecare uimire. Vestea trecu din om în om, 
prin semne, prin şoapte: Der junge Grodeck, der junge 
Grodeck... Priviri intrigate se întorceau spre el şi 
spre însoțitorii lui. Un moment, „toate atenţiile fură 
abătute de la cele ce se petreceau pe teren. Gunther 
devenea centrul spectacolului, ca un prinţ moştenitor 
care-şi face apariţia într-o lojă, la un concert. Nora 
simţea îndreptate asupra ei zeci de întrebări. Gunther, 
înviorat de aerul rece al dimineţii, o ţinea de braţ şi 
îi vorbea cu animaţie. 


— Miine toată familia Grodeck va şti că am ieşit 
împreună. Se va deschide o anchetă, ca să se afle 
cine eşti, de unde vii şi ce intenţii ai. O femeie tî- 
nără în familia Grodeck e o îndrăzneală. Grodeckii 
nu suferă femeile tinere. A fost una, şi n-au iertat-o 
pînă la moarte. 


Nora înfrunta cu plăcere valul de surpriză şi cu- 
riozitate stîrnit în jurul lor. Numai Paul rămase 
indiferent la aceste semne şi priviri, pe care nici 
nu le vedea. 


Primul punct din program era o cursă de ştafetă, 
pe circuit închis. lItinerariul ducea de la Turing- 
Club la S.K.V. şi de acolo, prin poiana Trei Fetite, 
la Turing-Glub. Semnul de plecare se dădu în tăcerea 
generală cu o lovitură de pistol, care făcu să răsune 
muntele. Tribunele izbucniră în aplauze, iar echi- 
pierii purtînd pe spate numere mari, vizibile de de- 
parte, porniră strigați pe nume de prieteni şi par- 
tizani. 


Gunther lua şi el parte la lupta deschisă şi striga 
cu multă aprindere un număr pe care şi-l alesese 
din grămada alergătorilor: Douăzeci şi trei! Două- 
zeci şi trei! 


i Trăiască, trăiască, de trei ori trăiască! (germ.) 


214 


— De ce douăzeci şi trei? se miră Nora. 

— Nu ştiu. La întîmplare, ca la ruletă. 

Rîdea cu fața luminată, redevenit copil şi atîrnîn- 
du-se de brațul ei stîng cu toată puterea. 

— Tu pe ce număr joci, Paul? întrebă Nora. 

întoarse capul spre dreapta, unde-l ştia tăcut lîngă 
ea, dar nu-l găsi. 

A plecat? E oare posibil să fi plecat? Tot timpul 
îl simţise acolo, la dreapta ei, închis în apăsătoa- 
rea lui tăcere, „ca o piatră, şi nu-şi dădea seama cînd 
a putut să plece fără nici un cuvînt. 


«Aşa pleacă el, fără nici un cuvînt», îşi aminti 
Nora cu amărăciune, 


Primul gînd al lui Paul, plecînd de acolo, era să 
se întoarcă la cabană. Voia să fie singur. îi făcea 
rău mulțimea aceea de oameni zgomotoşi şi îl irita 
Nora cu silința ei exagerată de a-l prinde şi pe el 
într-un joc care, în dimineaţa aceasta, i se părea 
fără farmec. între el şi Gunther, atentă la toate ges- 
turile lor, Nora îi făcea impresia unei guvernante 
care supraveghează doi convalescenți. îl oprima aceas- 
tă privire, pe care o simţea aţintită asupra lui, chiar 
atunci cînd era îndreptată în altă parte. în buimăceala 
de o secundă, produsă de descărcarea pistolului, avu- 
sese timp sa se rupă de acolo neobservat. 

«Tot îi rămîne un pacient», îşi spuse plecînd. 

«Sînt rău, sînt nedrept», adăuga din obişnuinţă 
vocea lui intimă de om rezonabil, fără să-i poată 
da însă remuşcări. Cuvintele, gîndurile treceau prin 
el pustii. Se simţea ca un instrument cu coardele 
rupte, fără rezonanţă, fără căldură. Nimic nu răs- 
pundea în el, nici gînduri, nici amintiri. 

Cunoştea un nume care altădată trezea în el du- 
reri nervoase, reflexe, de neînlăturat: Ann., îl spu- 
nea acum cu glas tare, din curiozitate, cum ar fi 
apăsat pe o clapă ca să vadă dacă răspunde: Ann, 
Ann, Ann. Numele cădea inert, ca o piatră. 

Privea în față imagini care ieri încă 1 se păreau 
atroce: Ann dezbrăcîndu-se cu dezordonata ei impu- 
doare, în timp ce bărbatul cu care este o priveşte 


215 


fumînd sau răsfoind o carte. Multă vreme îl tortu- 
rase povestirea unei călătorii pe care Ann o făcuse în 
Grecia, cu unul din primii ei amanți, e drept, cu mult 
înainte de a-l fi cunoscut pe el. 

«Era aşa de cald, povestea ea, că toată ziua stă- 
team goală în cabină şi numai seara mă îmbrăcam 
să ies pe covertă.» Ani întregi îl urmărise această 
imagine, care îl chinuia prin preciziune. De nesupor- 
tat nu era gîndul că Ann s-a culcat sau se culcă eu 
alți bărbaţi, ci detaliile fizice, sigure, irecuzabile, 
gestul cu care îşi scoate ciorapii sau cu care îşi trage 
peste cap o bluză. 


Priveşte acum cu ochii deschişi toate aceste ima- 
gini, altădată dureroase, şi le găseşte cel mult stupide. 
O vede pe Ann jos la Braşov, într-o cameră de hotel, 
cu Dănulescu sau cu altul, o vede goală în braţele lui, 
o urmăreşte fără oroare, fără revoltă, în mişcările ei 
cele mai secrete, îi aude rîsul ei excitat, suspinul ei 
senzual, şi totul trece prin el cu o indiferență de 
moarte. 


Pornise la început spre cabană, dar acum îşi lasă 
schiurile să-l ducă unde vor. Un vînt ascuţit îl bate 
pe frunte, pe tîmple. Dacă drumul spre S.K.V. n-ar 
fi ocupat de aceste ridicule concursuri, s-ar lăsa purtat 
la vale, pînă la Poiana, pînă la Braşov, pînă la capă- 
tul pămîntului... 


Programul de la Turing-Club era pe sfîrşite. în 
aşteptarea probei finale de viteză, tribuna urmărea 
cu hohote de rîs ultimele sărituri de trambulină. 
Concurenţii cădeau unul după altul, ca şi cum cineva 
i-ar fi aruncat de sus în zăpadă. Foarte rar cîte unul 
reuşea să se menţină pe schiuri şi să se oprească regle- 
mentar în faţa tribunei, unde îl primeau salve de 
aplauze. Gunther urmărea cu entuziasm sau cu indig- 
nare fiecare nouă săritură. Avea simpatii capricioase 
pentru unul sau pentru altul dintre concurenți, şi îi 
striga ca să le dea curaj în clipa plecării sau ca să-i 
certe, după ce au căzut. Nora se teimea să nu-l obo- 
sească această agitație şi uneori îi punea mîna uşor pe 
umăr ca să-l calmeze. 


216 


Locul din dreapta ei era mereu gol. Paul nu se 
întorsese, şi Nora se întreba dacă se va mai întoarce 
vreodată. Nu i se părea cu neputinţă să fi plecat 
pentru totdeauna. Poate că la cabană o aştepta un 
bilet al lui, unul din acele bilete scurte, răstite, pe 
care omul ăsta leneş ştie aşa de bine să le scrie pe un 
colț de masă, înainte de a fugi... 

Concursul de sărituri era terminat. Pîrtia rămi- 
nea liberă pentru ultima cursă de viteză. Arbitrii 
îşi transmiteau prin pîlnii de carton ordine şi co- 
menzi de la q extremitate la alta a terenului. Toată 
lumea se retrăgea în tribune. într-o clipă, întreg 
terenul era pustiu, şi o tăcere încordată acoperi toate 
zgomotele de pînă atunci. 

Cele două echipe de cîte cinci oameni — S.K.V. 
şi T.C.R. — urmau să coboare de sub vîrful mun- 
telui, pînă în fața tribunelor, în linie dreaptă. 
«Schuss» spunea regulamentul. Distanţa nu era mare, 
nici 600 de metri, dar panta era prăpăstioasă, şi orice 
fel de frînă — plug, christianie sau telemark — erau 
interzise. Mai contribuia la atmosfera de emoție 
generală punerea în scenă a cursei: fanioanele care se 
agitau în tăcere, acordeoanele care cîntaseră tot tim- 
pul, dar acum se opriseră la un semn al juriului. La 
baza stîncii din vîrf a Postăvarului, cele două echipe 
se vedeau aliniate ca nişte bile negre pe zăpadă. 

O detunătură de pistol deschise cursa, 

în primul moment nu se văzu nimic, decîtun nor 
de zăpadă, care cobora vijelios ca o avalanşă. Pe 
urmă, unul cîte unul, alergătorii se desprinseră din 
negură, la distanţe mici unul de altul, imposibil de 
recunoscut sau de urmărit. Partizani ai uneia sau 
alteia din echipe, tăceau cu aceeaşi intensă neli- 
nişte. Jocul era orb. Nu se ştia cine vine întîi, cine 
cîştigă, cine pierde. 

Un strigăt trecu prin toată tribuna: unul din 
alergători căzuse. Venea peste cap rostogolindu-se 
la vale, cu schiurile împiedicate unul de altul. Echipa 
lui era pierdută. Regulamentul elimina din compe- 
tiție echipa care nu sosea cu toţi echipierii la finele 
cursei. 


217 


Lumea sărea peste tribune spre masa juriului cerînd 


explicaţii, punînd întrebări: cine? cine? cine? 


Omul continua să se rostogolească pe pantă, în timp 
ce alergătorii ceilalţi treceau pe lîngă el, continuîn- 


du-şi cursa. 


Sosirea se petrecu într-un tumult general. Fie- 
care echipier ajuns pe linia de sosire era smuls de 
public, care îl recunoştea, îi striga numele. Erau 


cinci de la S.K.V., erau numai patru de la T.C.R. ... 
T.G.R.-ul era scos din luptă! Ba nu! Şi de la T.C.R. 
tot cinci erau. în îmbulzeală se greşise numără- 
toarea. Toţi zece alergătoriiterminaseră cu bine cursa. 
Clasificarea urma să se facă după cronometraj. 

Dar atunci, cine era alergătorul căzut? Cine era 
acest al unsprezecelea concurent neînscris şi care 
zăcea acum în zăpadă în mijlocul terenului? 

Echipa de salvare alerga spre locul accidentului. 
Nora nu-şi putu opri un gînd absurd. 


«Te rog aşteaptă-mă aici, îi spuse lui Gunther. 
Mă întorc îndată.» 


Paul pornise spre vîrful muntelui fără gînd pre- 
cis. Voise doar să se depărteze de Turing-Club şi 
de toată acea mulţime turbulentă. Pe versantul 
dinspre Timiş, muntele era tăcut şi pustiu. Pădu- 
rea îşi recăpăta acolo sălbăticiunea pierdută. 

Rămăsese cîtăva vreme pe pietrele îngheţate din 
vîrf, albe ca nişte mari blocuri de gheaţă. Nevă- 
zuta vale a Timişului, acoperită de nori, vibra în 
adînc cu un foşnet depărtat de torent. Zările erau 
închise de aceeaşi ceaţă densă, ca între nişte ziduri 
de fum. 

Nu ştia de cit timp se afla acolo. Minute sau ore 
treceau pe lîngă el cu un gust de somn. Coborîse cîteva 
trepte mai jos ca să ocolească stîncile de gheaţă, care 
blocau trecerea spre versantul Timişului, şi găsi 
printre brazi o pîrtie lată, aşezată ca o şea pe grumazul 
muntelui. Schiurile alunecau singure fără viteză, 
cînd deodată se răsuciră violent spre dreapta. Le opri 
în aceeaşi secundă, cu o tresărire reflexă, pe care o 
simţi ca o izbitură în piept, ca şi cum cineva din el 


218 


ar fi tras un mîner secret de frînă. Schiurile oprite în 
loc vibrau de violența şocului. 

în faţa lui se deschidea, ca o cădere în gol, o pîrtie 
aproape verticală, iarjos, la capătul ei, se vedeau tri- 
bunele de la T.C.R. Pe teren fanioane colorate se ri- 
dicau şi se lăsau schimbînd semne neînţelese între ele. 
O rumoare de voci venea pînă sus, dar pe urmă nu se 
mai auzi nimic, ca şi cum deodată cabana Turingului 
cu tribunele şi oamenii ei s-ar fi depărtat. 

Porni în jos"cu ochii deschişi: «Dacă vreau, mai 
pot să opresc», îşi zise. în primele secunde, schiurile 
alunecaseră cu greutate pe zăpada îngheţată. «Da, mai 
pot să opresc.» O detunătură de armă sparse tăcerea. 
Abia atunci îşi dădu seama că nu e singur. Siluete 
repezi treceau pe lîngă el, ridicînd în urmă o perdea 
de zăpadă care acoperea totul. Pe urmă se făcu lumină, 
un torent de lumină albă, solară, prin care el însuşi 
trecea luminos ca o torţă vie. Ținea ochii mereu des- 
chişi, dar era prea mult soare ca să mai vadă ceva. 

Căderea o simți ca o deviere de zbor. Avu sen- 
zaţia violentă că e smuls de pe traiectoria lui şi arun- 
cat în altă direcţie, ca un proiectil ricoşat... 


Pînă la tribună fusese dus pe o targa de crengi 
de brad. 

— Cred că nu are nici o fractură, dar e mai bine 
să nu-l obosim, spuse tînărul medic luîndu-şi în se- 
rios rolul de şef al echipei de salvare. 

Paul îşi pierduse în primele momente cunoştinţa, 
dar pe urmă deschisese ochii, neştiind ce se petrece. 
Deasupra lui erau cîteva figuri străine, şi între ele 
Nora, o Noră severă şi tristă, căreia ar fi vrut să-i 
surîdă. 

Era lovit la ochiul drept, buza de jos îi sîngera, 
fruntea şi obrajii erau jupuiţi de zgîrieturi. 

— Toate astea n-au nici o importanţă, zise me- 
dicul. Dacă n-avem nici fractură, nici hemoragie 
internă, am scăpat teferi. 

Nu-l durea nimic. Simţea doar că nu se poate ridica 
de jos. Nora îi ştergea cu batista ei sîngele de pe 
buză. 219 


— E rîndul tău. să mă ridici din zăpadă, zise el. 
Acum nu-mi mai datorezi nimic: accident pentru 
accident. 


Ea se aplecă şi mai mult peste el şi îi vorbi în 
şoapte, la ureche, ca să nu audă nimeni: 

— De ce ai făcut asta, Paul? De ce? 

— Nu ştiu, Nora. Nu-mi aduc aminte. 

Era cva, luminos în privirea lui xpresi 
mitage. privirea lui, o expresie de 


— Am uitat tot, cu desăvîrşire tot. E aici, în ză- 
padă, sub ochii tăi, Nora, un om fără amintiri, un 
om liber— mă auzi? —un om liber... 


XVI 


Bătrînul Grodeck sosi la cabană în prima dimi- 
neață după Crăciun. Nu-l aştepta nimeni, dar încă 
înainte de venirea lui, Faffner dăduse semne de ne- 
linişte. Umbla mîrîind cu botul în zăpadă, în cău- 
tarea, parcă, a unor nevăzute urme de sînge. 

«Canele ăsta e bolnav», spusese Nora, încereînd 
să-l domolească, dar nimeni nu se putea apropia 
de el. 

Asupra bătrînului Grodeck, Faffner se aruncă de 
cum îl văzu. Pînă să-i vină ajutor din cabană, 
omul, urlînd de groază, fu trîntit în zăpadă. Il ridi- 
cară de acolo alb de spaimă, cu haina sfîşiată la umă- 
rul drept, unde cîinele îşi înfipsese colții, dar, prin 
minune, fără rană adîncă. Era, spre norocul lui, 
foarte gros îmbrăcat şi purta mai ales o şubă, prin 
care colții trecuseră greu, răzbind totuşi pînă la piele 
şi lăsînd acolo un cerc însîngerat, ca un semn cu fierul 
roşu. 

Faffner nu-l mai recunoştea nici pe Hagen, nici 
pe Gunther, nici pe Paul şi se zbătea în mîinile lor, 
cu o deznădejde sălbatecă. Trebuiră să-l țină toți trei 
pe loc, luptîndu-se cu el, pînă ce bătrînul Grodeck, 
condus de Nora, reuşi în sfîrşit să intre în cabană. 

Abia îl lăsară din nou liber, şi Faffner se năpusti 
la uşi, la ferestre, cu un urlet înnebunit de nepu- 
tinţă. 


221 


_— Nu-l putem lăsa aşa, spuse Hagen. E mai bine 
să-l punem în lanţ. 

Intrară cu toţii în casă şi cîtva timp rămaseră tă- 
cuți, ascultînd cu inima strînsă acel urlet de ființă 
chinuită, care părea că le cere ajutor. 


Bătrînul Grodeck nu era de loc bătrîn. Nu arăta 
să fi trecut de cincizeci de ani, iar pe aceşti cinci- 
zeci de ani îi purta foarte bine pe umerii lui, încă 
viguroşi. 

îşi reveni repede din spaima pe care o trăsese. 
Se scutură de zăpadă, fără să pară stînjenit de cele 
întîmplate. Urletele lui Faffner, care se zbătea afară, 
în lanţ, nu-l tulburau. 


— Am spus totdeauna că animalul ăsta e turbat. 

Felul neobişnuit în care intrase la cabană făcea 
grea orice prezentare. Nu spusese bună ziua la venire, 
nu dăduse cu nimeni mîna — şi acum era prea tîrziu 
pentru gesturi, care oricum păreau că nu-i sînt fami- 
liare. Era îmbrăcat în haine de oraş şi purta doliu, 
probabil după soţia lui. Panglica neagră de la braţul 
stîng i se desprinsese în cădere, şi acum şi-o potrivea 
din nou, cu multă atenţie. Era un doliu corect, de om 
scrupulos, care îşi cunoaşte îndatoririle şi le respectă. 
Ceva demn şi rece persista în ţinuta lui, chiar şi acum, 
după ce ieşea sfişiat din lupta cu cîinele. 

Gunther îmbrăcase în acea dimineaţă puloverul 
lui roşu şi un pantalon de flanelă, gri-deschis. Lîngă 
"el, hainele negre ale bătrînului Grodeck erau ca o 
mustrare tăcută, ca şi cum ele singure ar fi apărat 
acolo memoria moartei. 

Plimba peste oamenii şi lucrurile din încăpere o 
privire rece, care nu întreba nimic, dar dezaproba 
totul. Aştepta probabil să rămînă singur cu fiul 
lui, pentru ca să-i spună ce îl aducea la cabană, dar 
Hagen, care de obicei îşi găsea de lucru pe afară, ră- 
mase de astă dată pe loc, cu o vizibilă hotărîre de a 
nu se mişca de acolo. 


— Vă rog să rămîneţi aici, îi şopti Gunther Norei 
şi lui Paul, care se pregăteau să plece. 


222 


Sub obişnuitul lui zimbet ironic era ceva sfidător 
pentru neaşteptatul musafir în haine negre, dar şi 
oarecare spaimă de a nu rămînea singur cu el. 

Tăcerea fu şi mai apăsătoare în timpul dejunului. 
Nu se auzea decît în răstimpuri urletul lui Faffner, 
care se zbătea mereu afară, în lanţ. Bătrînul Gro- 
deck mînca fără lăcomie, dar cu seriozitate şi cu un 
fel de atenţie meticuloasă. Foarte rar spunea un cu- 
vînt despre lucruri şi oameni probabil cunoscuți lui 
Gunther. Revenea mai ales în vorbirea lui un nume, 
«mătuşa Augusta», pe care îl rostea cu reverență, ca 
şi cum s-ar fi referit la o autoritate superioară. în 
ierarhia  Grodeck, această mătuşă Augusta ocupa 
desigur un loc însemnat. Gunther însă nu răspundea 
în nici un fel, şi bătrînul Grodeck nu părea că aşteaptă 
vreun răspuns. 

Hagen nu se aşezase la masă. Cu tăcerea lui pu- 
ternică apăra de departe tăcerea mai nervoasă, mai 
nesigură a băiatului. Stătea pironit de uşă, fără să-şi 
abată un moment privirea de la cele ce se petreceau. 
Bătrînul părea că suportă foarte bine această mare 
tăcere încordată. Puțin aplecat peste masă, cu umerii 

lui imenşi, putea duce poveri mai mari, fără să le 
simtă. Cravata de doliu, hainele negre îi dădeau ceva 
solemn şi îngîndurat. 

Pînă la sfîrşitul mesei nu mai spuse nici un cuvînt. 
Cînd termină de mîncat i se adresă deodată lui 
Gunther: 

— Am venit să te întreb dacă vrei să te întorci acasă. 

Băiatul nu răspunse în primul .moment. Nu se 
aştepta la o întrebare atît de directă, pe care nimic 
nu o pregătise. Pe urmă, răspunse, scurt, cu o ex- 
presie de neclintit: 

— Nu. 

Bătrînul  Grodeck primi răspunsul în faţă, fără 
nici o tresărire. 

— Ştiam. A fost de datoria mea să te întreb,,dar 
ştiam. 

— Atunci, zise Gunther, nu trebuia să te oboseşti 
pînă aici. îmi pare rău că ai făcut un drum atît de 
lung. 223 


— Drumul trebuia oricum să-l fac. Fie că rămii, 
fie ca pleci, avem unele lucruri de discutat. Poate 
că ar fi mai bine să le discutăm numai între noi doi. 

— Eu nu am secrete, zise Gunther, speriat de 
gîndul că ar putea rămînea singur, şi aruncînd spre 
Nora, spre Paul, spre Hagen priviri ce chemau în 
ajutor. 

— Nu sînt secrete, dar sînt chestiuni de afaceri... 
Vreau să-ţi vorbesc despre pădurile din Bihor. 

Vorbise pînă atunci româneşte, dar în acel mo- 
ment, înainte de a-şi termina fraza, începu să vor- 
bească nemţeşte, poate ca un fel de apărare instinc- 
tivă împotriva străinilor care erau de față. Căpătă 
dintr-o dată o grabă nervoasă în vorbire, pe care nu 
o avusese înainte. în parte, calmul lui de pînă atunci 
era datorit şi faptului că vorbind romîneşte trebuia 
să-şi caute cuvintele. 


Era vorba despre o linie ferată forestieră, pe care 
întreprinderile Grodeck o construiau în pădurile lor 
din Bihor. Cum lucrările luau acum dezvoltări nepre- 
văzute, care aveau să dureze încă un an, ar fi 
vrut să aibe acordul de principiu al lui Gunther, 
pentru ca să fie sigur că la majoratul lui băiatul 
nu va stînjeni mersul mai departe al lucrurilor. Afa- 
cerea era importantă, şi bătrînul Grodeck o expunea 
pe larg, cu cifre, cu explicaţii tehnice, cu scheme şi 
planuri, pe care le adusese cu el şi le întindea pe 
masă, ca pe nişte hărți. 

Gunther asculta fără nici un semn de aprobare 
sau măcar de înțelegere. în cele din urmă, se ridică. 

— Nu pot să-ți dau nici un răspuns. Sînt lucruri 
care deocamdată nu mă privesc. în martie voi co- 
borî la Braşov şi voi vedea atunci ce e de făcut. 

Pentru prima oară, bătrînul Grodeck îşi pierdea 
răbdarea. 

— Eu n-am timp să aştept pînă în martie. 

—Mă mir, spuse Gunther. Un Grodeck are tot- 
deauna timp să aştepte. E singurul lucru pe care 
l-am învăţat de la voi. Pe mama n-aţi aşteptat-o 
douăzeci de ani pînă a murit? Pe mine mă veţi aştepta 

mai puţin poate. 


224 


— Să nu vorbim despre asta, zise bătrînul Gro- 
deck. Orice s-a întîmplat, memoria mamei tale este 
pentru noi venerată. Eu am uitat tot. 

— Pentru că eşti generos, rîse Gunther. Eu însă 
n-am uitat nimic. Mă înţelegi? Nimic. 

îşi pierduse stăpînirea lui ironică de pînă atunci. 
Avea în ochi flăcări reci, albastre, care ardeau cu 
ceva deznădăjduit pe figura lui de copil. Bătrînul 
Grodeck încercă să-şi păstreze sub această privire 
arzătoare cumpătul. Dacă n-ar fi fost vocea lui gu- 
turală, pe care o furie greu ascunsă o altera şi mai 
mult, ca şi cum ar fi răguşit subit, nimic nu l-ar 
fi trădat. îl ma,i ajutau şi hainele negre de doliu, 
cu demnitatea lor rigidă. 

— Sînt lucruri, zise el, pe care un tată nu le poate 
discuta cu fiul lui. Şi orice s-ar spune, eşti totuşi 
fiul meu. 

Ridicase capul, spunînd aceste ultime cuvinte, 
spre Hagen, şi pentru prima oară îl privi în ochi, 
în tăcerea împietrită pe care acesta o păstrase tot 

timpul. Pe urmă, i se adresă din nou băiatului, cu 
aceeaşi voce guturală, înăbuşită de mînie. 

— Am venit aici ca să punem la punct afaceri 
care nu suferă întîrziere. Trebuie să fii rezonabil 
şi să mă asculți. Sînt sigur că mama ta, dacă ar trăi, 
mi-ar da dreptate. 

Gunther izbucni la aceste cuvinte într-un rîs crispat. 

— M-am întrebat întotdeauna de ce ați ucis-o. 
Acum, în sfîrşit, ştiu: ca să vă dea dreptate. Voi, 
cînd omorîţi un om, îl trageţi de partea voastră. 
Dar mama, moartă sau nu, rămîne mereu cu mine, 
şi dacă ai venit să mi-o iei, ai venit degeaba. A doua 
oară nu vă mai las s-o ucideţi. 

Era de o neasemuită paloare, şi rîsul lui exasperat 
era plin de lacrimi. leşi pe neaşteptate din odaie, 
trîntind uşa. I se auzeau paşii pe scări, urcînd în 

fugă spre odaia din turn. 

Hagen ieşise aproape în acelaşi timp, alergînd 
după el. Bătrînul Grodeck rămase singur cu Nora 
şi cu Paul. îşi potrivi cravata cu multă atenţie, 


15 — M. Sebastian — Opera — II 225 


lucru care îi dădea oarecare linişte, ca şi cum acest 
gest ar fi pus ordine în el şi ar fi reparat cuvintele 
grele pe care le primise în fața unor oameni străini. 

— Nu trebuie să luaţi seama la vorbele lui Gun- 
ther, zise el. E o fire nervoasă şi am făcut greşala de 
a-l creşte în prea mare libertate. In privinţa asta, 
răposata lui mamă are o parte din vină. L-a ţinut 
prea mult pe lîngă ea şi a făcut din el un copil exa- 
gerat. Nu ştiu ce vi s-a povestit despre ea, aici sau la 
Braşov — am auzit că aţi petrecut o noapte într-o 
casă în care şi ea a avut pe vremuri uşurinţa, poate 
condamnabilă, de a intra uneori —nu ştiu ce vi s-a 
povestit, dar vă pot asigura că răposata mea soţie 
a fost o persoană cu totul respectabilă şi că nimic nu 
i se poate reproşa memoriei ei. A fost însă o fire exa- 
gerată, şi acest lucru se simte în educaţia lui Gunther. 
Am ţinut să vă spun chiar eu aceste lucruri, mai ales 
că, din nenorocire, aţi fost martori la scena de adi- 
neauri. 

Se plimba prin odaie cu paşi măsuraţi şi se oprea 
în faţa cîte unui obiect, pe care îl privea cu aceeaşi 
expresie de dezaprobare. 

— Băiatul e bolnav, zise Nora. O mare emoție 
îl poate doborî. Poate că ar trebui lăsat în pace cîtăva 
vreme. 

— Bolnav! 

Bătrînul Grodeck spunea cuvîntul cu iritare şi cu 
neîncredere. 

—E şi asta una din ideile romanţioase pe care 
le-a moştenit de la mama lui. Dar dacă este într-a- 
devăr bolnav, de ce nu vine acasă? de ce stă în sălbă- 
ticiunea asta, fără doctor, fără medicamente? 

— Cred că se simte bine aici. Hagen îl îngrijeşte 
şi îi aduce tot ce trebuie. 

Bătrînul Grodeck se încruntă. 

— Nu-l cheamă Hagen. îl cheamă Klaus Schmidt. 

— Noi aici îi spunem Hagen. 

— Dar încercaţi să-i spuneţi Schmidt, se răsti el. 
Niciodată n-am putut s-o obişnuiesc pe soția mea 
să-i spună aşa: Schmidt. Poate că totul s-ar fi pe- 
trecut altfel... 


226 


Se oprise în faţa portretului de pe etajeră şi îl 
privea fără îngăduinţă. Surîsul tinerei femei părea 
că se stinge sub privirea lui. 


Ore întregi după plecarea bătrînului Grodeck de 
la cabană, Faffner continuase să se frămînte şi să 
caute. îi dăduseră drumul din lanţ, dar el se zbătea 
mereu, ca şi cum încă ar fi fost legat. în primul mo- 
ment alergase în pădure pe urmele celui plecat, dar 
se întorsese după cîtva timp, abătut. Era prea tîrziu 
ca să-l mai găsească, şi urmele se pierdeau în ceaţă. 

Nu voia să mănînce nimic şi nu primea nici o mîn- 
gîiere. Era într-adevăr bolnav, ochii îi erau arşi de 
febră, şi cînd cineva încerca să pună mîna pe el, tră- 
gîndu-l de ureche—gest care de obicei îl potolea— cli- 
nele urla de durere, de parcă i s-ar fi atins o rană vie. 

— îl doare, spuse Gunther. După atîta timp, încă 
îl mai doare... Sînt cinci ani de atunci. Era în septem- 
brie, cred... Da, în septembrie... Mă întorceam cu 
mama din oraş. L-am găsit pe Faffner în curte, într-un 
lac de sînge. Trăsese cu carabina în el, şi pe urmă îl 
lăsase acolo, crezîndu-l mort. înțelegeţi? Cu carabina... 

— De ce? întrebă Nora. 

— Pentru că mama îl iubea. N-a suferit niciodată 
fiinţele pe care le iubea mama sau care o iubeau 
pe ea. Le-ar fi ucis pe toate, cu carabina sau altfel... 
Grodeckii ştiu uneori să ucidă şi fără carabină... 
Ucid cu discreție, şi pe urmă poartă doliu cu dem- 
nitate. 

Faffner, ca şi cum ar fi înțeles că e vorba de el, 
se apropiase de cămin. 


15* 


XVII 


Noaptea de Anul Nou se sărbătorea pe munte cu 
focuri şi chiote. De la Turing-Club şi de la cabana 
Saşilor, veneau prin pădure strigăte, pe care numai 
vîntul le acoperea cu vijiitul lui metalic. Viscolise 
toată ziua, dar mai tîrziu vremea se domolise. O 
ceața grea, densă cădea liniştitoare peste brazi şi 
pietre. 


In vîrful muntelui se aprinsese, de cum se făcuse 
seara, un foc uriaş, care chema în jurul lui oamenii 
de la cele două cabane. Se vedeau urcînd cu torţe 
de răşină în mînă şi li se auzeau de departe vocile 
şi rîsetele. Cînd ajungeau sus, deveneau dintr-o dată 
tăcuţi şi se apropiau de foc, cu fețe serioase, grave. 

— Dacă n-ar fi ceaţă s-ar vedea focul de pe Piatra 
Mare, spuse cineva. 

Oriunde era o cabană, se aprindea în seara aceasta 
un foc, şi oameni tăcuţi se strîngeau în jurul lui, 
în ultimele ceasuri ale anului. Ardeau pe toate cres- 
tele din Bucegi focuri mari ca nişte semnale, care 
se caută unele pe altele în noapte, dar ceața le acope- 
rea pe toate. 


— Eşti şi tu ca focul de pe Piatra Mare, Paul. Ştiu 
bine că eşti undeva în ceață, dar nu te văd. 


— De ce spui asta, Nora? Nu sînt lîngă tine? Nu 
sîntem împreună? 


— împreună, şi totuşi singuri. 


228 


— Toţi sîntem singuri, Nora. Uită-te bine la toţi 
cîţi sîntem aici şi spune dacă e cineva care nu e 
singur. 

Nu erau în lumina acelor flăcări de seară decît 
oameni trişti, figuri grave, priviri care se întîlneau 
fără să se vadă. Pe toate feţele plutea aceeaşi ex- 
presie de atenţie oprită în loc şi întoarsă înapoi, 
ca într-o apă" fără fund. 

Focul îi făcea pe toţi gînditori. Erau butuci imenşi 
de fag, arşi pînă la jăratec, dar rămaşi întregi, incan- 
descențţi. 

Mereu se aruncau crengi, care înăbuşeau în primul 
moment focul, dar flăcările izbucneau puternic, cu 
un zgomot de incendiu. Brazi mici şi jnepeni deve- 
neau într-o clipă luminoşi, arzători, feerici, ca nişte 
plante fosforescente. Scîntei repezi zburau cu un zgo- 
mot mărunt de ploaie metalică, şi pe urmă totul 
se topea în acelaşi jar luminos ca o lavă de aur. 

Paul se oprise la cîțiva paşi de foc, ca şi cum n-ar 
fi îndrăznit să se apropie mai mult. îşi scoase chi- 
piul cu un gest intimidat şi rămase tot timpul des- 
coperit. 

—E timpul să mergem, zise Nora. 

— încă nu, se împotrivi el. 

Nu se putea rupe de acolo. I se părea că focul acela, 
ca să ardă, avea nevoie de ei. I se părea că, fără oameni 
în jurul lui, se va stinge. 

Gunther îi aştepta la cabană cu nerăbdare. în 
cele trei zile cîte trecuseră de la plecarea bătrînu- 
lui Grodeck, fusese bolnav. în seara aceasta cobora 
pentru prima oară din camera lui. 

— Mai ai febră? 

— Astă-seară nu. Nu vreau să am febră de Anul 
Nou. 

Era încă foarte palid, dar ochii îşi recăpătau lumina 
lor dinainte. 

— Vă place ce am făcut în lipsa voastră? 

Casa era decorată cu ghirlande colorate de hîrtie. 
Gunther era foarte mîndru de opera lui. Pe un cartog 


mare, alb, scrisese ca în filmele americane, cu litere 
frumoase de tipar: Happy New Year 1935. 

— Dacă am avea şampanie şi muzică ar fi un re- 
veillon adevărat, spuse el cu părere de rău. 

— Nu avem şampanie, dar avem vin. Cît despre 


muzică, dacă stăm liniştiţi, se aude foarte bine de 
la Turing. 


Se auzea într-adevăr uneori un cîntec depărtat de 
acordeon, pe care pe urmă îl acoperea pădurea cu vuie- 
tul ei de noapte. 

Nora părăsise pentru prima oară costumul ei de 
schi. Avea în rucsac o rochie de stofă neagră, sim- 
plă ca o rochie de lucru, pe care n-o îmbrăcase pînă 
acum, fiindcă la cabană se simţea mai bine în tunică 
şi pantaloni lungi, li plăcea să umble cu bocanci şi 
i se părea că pasul ei greu îi dă mai multă siguranţă 
între cei trei bărbaţi. 

Dar astă-seară bocancii o oboseau, şi tunica era 
prea grea. Ciorapii groşi de lînă o zgîriau. îi scoase 
ca după un marş lung şi pe urmă după atîtea zile 
de îmbrăcăminte aspră, îşi trase ciorapii de mătase, 
singura pereche pe care o adusese cu ea de la Bucureşti, 
şi simţi răceala lor pe picioare, ca o mîngiiere. 


«Am fost prea multă vreme băiat», gîndi Nora 
privindu-se în oglindă. De cînd purta costumul de 
schi, se pieptăna cu părul ridicat în sus, ca să-l poată 
prinde cu ace şi să-l strîngă sub chipiu. Acum îl des- 
făcu şi-l lăsă să cadă în jos pe umeri. 


Rochia ei neagră avea un cordon roşu de piele 
şi un guler alb îngust, răsfrînt fără decolteu, în jurul 
gîtului. îi părea rău că are mîneci lungi. Ar fi vrut 
să poarte o rochie de seară cu braţele goale, o rochie 
pe care s-o audă foşnind în mers, ca într-un dans. 
Dar şi în această modestă rochie de stofă, Nora se 
simţea redevenind femeie. Pantofii o înălțau. Părul, 
lăsat pe umeri, îi libera fruntea, şi pe fondul lui 
brun-închis, adînc, întreaga figură se lumina, mai 
albă decît totdeauna. 


'Un An Nou fericit (engl.). 


230 


Se simțea uşoară şi coborise scara pînă jos în hol 
alergînd, ea, care de obicei mergea fără grabă, fără 
zgomot. Abia pe ultima treaptă se oprise, mirată ea 
însăşi de această neaşteptată schimbare. «Ce e cu tine, 
Nora? Parcă ai băut», se dojeni în gînd. 

Gunther veni spre ea şi o luă de mînă, privind-o 
cu o expresie de uimire copilărească. 

— Ce frumoasă eşti! N-am ştiut că eşti aşa de 
frumoasă. De unde vii? Ce s-a întîmplat? 

— Nu sînt frumoasă, Gunther. Dar astă-seară încerc 
să fiu, vreau* să fiu. Pentru anul care vine. Trebuie 
să-l primim cu 'prietenie, cu puţin curaj, cu încre- 
dere mai ales. Trebuie să avem încredere în el şi în 
lucrurile pe care ni le aduce. 

Paul se apropie şi el de Nora. 

— Gunther are dreptate. Eşti într-adevăr frumoasă. 
Schiul face din tine un băiat cu care ne purtăm băie- 
țeşte. Dar acum, uite că ne intimidezi. Am vrea să-ţi 
sărutăm mîna şi nu ştim cum. Ne-am învățat să te 
lăsăm să cazi în zăpadă, fără să întoarcem capul 
după tine. Tu te descurci totdeauna singură, şi noi 
trecem mai departe. Ne-am învăţat să-ți răspundem 
răstit, ba uneori nici măcar să nu-ți răspundem. Tu 

eşti răbdarea, Nora. Tu eşti cuminţenia. Tu eşti 
simplicitatea. Le primim pe toate cu nepăsare, ca 
şi cum ni le-ai datora, ca şi cum am avea drepturi 
vechi asupra lor. Dar astă-seară, deodată ne aduci 
aminte că eşti frumoasă, şi frumuseţea ta e un dar 
prea mare. Ne dezarmează, ne dă remuşcări, ne face 
să spunem prostii. 

— într-adevăr, Paul: numai prostii. 

Niciodată nu-l auzise vorbind cu emoția aceasta 
puțin solemnă, puţin stînjenită. Niciodată nu văzuse 
în privirea lui sclipirea de tandreţe cu care venea 
acum spre ea. «Dacă am fi singuri, cred că l-aş 

săruta.» 

— Spui numai prostii, dragul meu. Ce se întîmplă 
cu tine? Ce o să creadă oamenii ăştia despre noi? 

Se gîndea mai puţin la Gunther, care primise de 
la început totul ca pe un joc. Se gîndea mai mult 
la Hagen, care nu se mişcase nici un moment de lîngă 


231 


fereastră şi o privea de acolo, din neclintita lui tăcere. 
Ochii lui albaştri, duri, aveau parcă astă-seară un 
început de îngăduinţă visătoare... 


Mai era destulă vreme pînă la miezul nopţii, cînd 
deodată Faffner, care pînă atunci stătuse lungit lîngă 
cămin, se ridică de la locul lui, trezindu-se parcă din 
somn cu o tresărire de atenţie şi de nelinişte. Ascultă 
cîtva timp, cu botul ridicat în aer, cu urechile aţin- 
tite spre cine ştie ce depărtare, zgomote şi pe urmă 
merse spre uşă suflînd şi mîrîind. 

— Ce e, Faffner? 


Cîinele se ridicase cu labele pe uşă, încercînd să-şi 
deschidă singur, dar cînd Hagen îi dădu drumul să 
iasă afară, rămase în prag, neîndrăznind parcă să 
meargă mai departe. Lătra spre pădure, mai mult 
cu nelinişte decît cu furie. 

—Ţi-e frică, Faffner? 

Nici nu primea să se întoarcă înapoi în casă, dar 
nici să iasă cu totul afară nu voia. Avea un lătrat 
ciudat, ca şi cum ar fi întrebat pe cineva, care nu 
voia să-i răspundă. 

— Haide să vedem ce este! zise Hagen. 

îşi puse pelerina pe umeri, aprinse felinarul, şi 
pe urmă luă din cui una din cele doua carabine. îl 
vedeau pentru prima oară înarmat, lucru care îi sur- 
prindea cu atît mai mult, cu cît crezuseră pînă atunci 
că cele două arme atîrnate în perete deasupra covoru- 
lui roşu erau numai decorative, ca nişte arme vechi, 
«într-adevăr, omul acesta e un vînătory, gîndi Nora. 
Arma în mîna lui părea că-l întregeşte. Era mai puţin 
straniu acum. Şi pelerina lui cenuşie şi cizmele lui 
grele deveneau fireşti. 


— Vino, Faffner, zise Hagen şi porni înainte. Cîinele 
îl urmă cu botul în zăpadă, căutînd drumul... 


Se întoarseră după o jumătate de oră. Timpul la 
cabană trecuse încet, într-o aşteptare încordată, pe 
care tăcerea o făcea şi mai intensă. Gunther nu se 
dezlipise nici un moment de la fereastră. Nu se auzea 
din pădure nici un strigăt, nici o chemare. Doar din 


232 


cînd în cînd, zgomotele—şi ele mereu mai rare—de la 
Turing sau de la S.K.V.,unde se petrecea. Paul voise 
să se ducă pe urma celor plecaţi. 

— Poate au nevoie de ajutor. Mai avem o carabină 
aici. 

— O avem aici şi e bine să rămînă aici, spuse Nora, 
oprindu-l să plece. 

Aşteptarea fusese atît de grea, plină de atîtea pre- 
sentimente şi întrebări nepuse, încît întoarcerea lui 
Hagen, în.primul moment, nici nu-i dezmetici cu 
totul. d 

— Vă aduc un pui de urs, zise el intrînd. 

Purta într-adevăr pe braţe un ursulet înghețat, 
cu blana albă de zăpadă, cu ochii pe jumătate în- 
chişi de frig sau de somn, şi cu lăbuţele dinainte 
strînse sub botul lui cafeniu, ca şi cum ar fi vrut să 
şi le încălzească singur. 

— O fi ieşit de cu ziuă din vizuina maică-si şi 
pe urmă nu şi-a mai găsit drumul înapoi. O să încerc 
eu să i-l găsesc, dar mai întîi vi l-am adus să-l 
vedeți. 

— Sînt urşi pe aici? întrebă Nora uimită. 

e— într-un singur loc, mai jos, spre stînă. Cred că 
nu sînt mulți. Astă-vară ciobanii vorbeau de o 
ursoaică, de una singură, care se arăta noaptea din 
cînd în cînd pe la stînă. 

Hagen pusese ursuleţul jos pe covor şi se strînse- 
seră cu toţii în jurul lui, ca să-l privească. Numai 
Faffner trebuia ţinut mai departe, fiindcă lătra în- 
tr-una şi îşi arăta colții, ca şi cum ar fi vrut să-l 
sfîşie. 

— îi miroase a sălbăticiune, zise Hagen. 

Nora era încă nedumerită. învățase pe vremuri 
la şcoală că ursul hibernează într-o letargie com- 
pletă şi nu înțelegea prin ce minune ursulețul ăsta 
ajungea viu încă în mîinile lor, în plină iarnă. 

— Dar nu-i adevărat de loc, spuse Hagen. Nici 
vorbă nu poate fi de letargie. E un fel de somn, un 
fel de buimăceală, din care ursul se şi trezeşte uneori, 
ba chiar, cînd nu e viscol, se întîmplă să iasă afară 

233 


la lumină. Mai ales cînd n-are astîmpăr, ca fiara 
asta mică. 


Vorbea cu oarecare pasiune despre aceste lucruri. 
Pentru prima oară de cînd îl cunoştea, vorbirea lui, 
de obicei aspră şi rece, începea să aibe ceva prietenos. 
Stătea aplecat peste mica fiară adormită cu o privire 
atentă, de om îmblînzit. 


Miezul nopții îi găsi tăcuţi şi atenţi în jurul puiului 
de urs, care le intra în casă o dată cu noul an. 

«E poate un semn», gîndi Nora. 

Aducea cu el un miros de pădure şi de pămînt. 
Era caraghios şi zbîrlit, mai ales acum, cînd începea 
să se dezmorţească, şi totuşi îl priveau cu uimire. 
Venea dintr-o viață misterioasă, care se ascundea sub 
gheață, sub zăpezi. Pădurea încremenită îşi păstra 
în pămînt rădăcinile şi fiarele. Totul părea mort şi 
totul în adînc era viu. 

— Viaţa începe mereu, şopti Nora, uitîndu-se la mica 
jivină, pe care se aplecase să o mîngîie pe botul umed 
de zăpadă. 

Nu ştia bine cui spune aceste cuvinte şi pentru cine 
le spune. Pentru Paul, care se zbuciuma de atîta 
vreme să iasă din amintirile lui, ca dintr-o iarnă. 
Pentru Gunther, care încă avea ochii întorşi spre 
imaginea mamei dispărute. Pentru Hagen, care în- 
cerca să păstreze fantoma iubitei într-o casă cu obloa- 
nele ferecate. 


«Şi pentru tine, biata mea Nora, pentru tine, care 
ai crezut de atîtea ori că nu mai ai de aşteptat nimic 
de la nimeni.» 

—E miezul nopţii, zise cu glas tare şi merse să 
stingă lămpile. Singur focul din cămin mai arunca 
o slabă lucire roşietică pe figurile lor, care, în în- 
tuneric, deveneau mult mai grave. 

De departe, dinspre vîrful muntelui, se auzeau lo- 
vituri de armă. Se trăgea cu puşca, în cinstea noului 
an. Faffner, care tot timpul mîrîise, tăcu şi el ascultînd. 

Gînd se făcu din nou lumină, se priviră cîteva 
clipe fără să-şi vorbească. 


234 


— Viaţa începe mereu, zise Nora mai mult pentru 
ea. li plăceau aceste cuvinte şi îi părea bine că sînt 
cele dintîi pe care le spunea în anul nou. 


—E timpul să ne întoarcem acasă, spuse Hagen puiu- 


lui de urs. 

ll ridicase de jos şi îl ducea înapoi în pădure, purtîn- 
du-l pe braţe. Cîinele venea după el potolit. Nora, 
între Paul şi Gunther, îi privea din prag cum se 
depărtează. Rămaseră toţi trei acolo multă vreme. 
Noaptea era calmă şi ceţoasă. Felinarul lui Hagen 
se vedea încă printre brazi. Pelerina lui neagră tre- 
cea pe zăpadă ca o umbră. 


Se sparg norii! 
ca RG ii A la Turing, vestea alerga prin pădure 


Se sparg norii! Se ridică ceața! 

Dimineaţa era cenuşie, zările erau închise, şi lu- 
mina avea mereu aceeaşi lipsă de strălucire. Vîrful 
Postăvarului părea scund sub cerul opac şi umed, 
căzut prea Jos. 


Totuşi, de la cabana _Saşilor veneau strigăte, care 
anunțau soare şi lumină. 


«Se vede Braşovul! Se vede Rîşnovul!» poves- 
teau cu uimire oamenii veniţi dintr-acolo. Grupuri 
de schiori coborau în grabă spre S.K.V., să se încre- 
dințeze de miracol. 


Nora şi Paul ajunseră prea tîrziu. 
— Pînă adineauri am avut soare, îi întîmpină 
omul cu ochi de viezure. 


Clipea des, ca şi cum încă ar fi fost orbit de lumină. 
Cortina de nori, un moment ridicată, căzuse din nou 
peste nevăzuta lume din vale. 


Toată lumea se strînsese pe terasă ca pe o punte 
de vapor, ca să urmărească neaşteptata revenire a 
soarelui. Din acel punct se vedea, cînd era senin, 
întreaga Ţară a Biîrsei, pînă spre munţii Făgăraşu- 
lui. Era ca o fereastră a Postăvarului deschisă spre 
cîmpie, fereastră pierdută de la începutul iernii In 


236 


nori şi prin care cîteva secunde apăruse în dimi- 
neaţa aceasta imaginea însorită a Braşovului, pen- 
tru ca să piară din nou în neant. 

Oamenii păreau buimăciţi de prea grăbita ima- 
gine ce fulgerase şi se stinsese în zare. Ceaţa se depunea 
din nou pe brazi şi stînci, cu lumina ei difuză, care 
stingea ultimele reflexe ale pietrelor. 

— Priviţi! strigă cineva. 

Zarea se despicase, şi un cerc plutitor de lumină 
albastră se deschidea ca un oraş fantomatic printre 
nori. Draperii de fum se dădeau deoparte, zidurile de 
ceaţă se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperi- 
şuri de metal, cu suliţi şi scuturi ridicate în lumină. 

Nu era Braşovul. Era prea departe ca să fie Bra- 
şovul, era prea orbitor. 

Avalanşe de nori îl acopereau, aruncîndu-l încă 
o dată în negură, dar o clipă mai tîrziu răsărea în 
altă parte, ca o insulă călătoare, ca un golf fantastic 
în acest ocean de fum şi de ceaţă. 

Cîteod'ată imaginile erau precise, simple, uşor de 
recunoscut. Cineva arăta cu degetul printre nori 
Rîşnovul sau Zizinul, drumul şerpuitor spre Bran, 
turlele sclipitoare de la Zărneşti. Dar într-o singură 
clipă, toate piereau. Oraşe desprinse din loc erau 
purtate de la o zare la alta, porţi de lumină se des- 
chideau şi se închideau, cetăți efemere se desfăceau 
în soare... 


Două zile, vremea se zbuciumase între lumină şi 
viscol. Dimineţile erau fastuoase, ca din pragul 
unei imense grote. Norii se destrămau, deschizînd 
departe arcuri de triumf, bolți albastre, ţinuturi 
sclipitoare. De la o secundă la alta, continente de 
fum luau ființă şi se topeau pe întinsa cîmpie a 
Bîrsei. Lanţuri de munți creşteau şi se prăbuşeau 
într-o lumină magică. 

Ceaţa se ridica din pădure ca dintr-un mare in- 
cendiu. Fiecare brad părea că arde într-o flacără 
rece, cu zgomot metalic. Muntele se zbuciuma să 
iasă din nori. Pe toată Ţara Bîrsei era soare, pe toată 
valea Prahovei era soare; singur Postăvarul, ca un 


237 


clopot de i'um, ca o cetate de negura, rămînea închis 
între zidurile iui de iarnă. 

Dimineaţa, porţile păreau că se deschid şi, prin 
pînza destrămată a norilor, ca prin zeci de ferestre 
mişcătoare, imagini dintr-o altă lume, din alt ano- 
timp, se fugăreau prin fum. 

Spre seară însă, ca şi cum muntele, obosit de tot 
acest zbucium, s-ar fi predat iernii biruitoare, ceața 
cădea din nou, norii se adunau grei, pădurea fu- 
mega stinsă... 


Totul se linişti în cea de a treia noapte, deodată, 
cum se potolesc furtunile pe mare. 

Paul se trezise în întuneric şi asculta. 

— Ce s-a întîmplat? 

— Nu ştiu bine. Ascultă şi tu. 

Tăcerea nopţii avea ceva foşnitor, ca şi cum pă- 
durea ar fi întinerit. Cabana părea uşoară ca o navă 
liberată din sloiuri. 

Paul merse spre fereastră şi o deschise. Un cer 
albastru, adînc, cu stele umede, un cer de primă- 
vară, neasemuit de clar, neasemuit de uşor, plutea 
peste pădurea troienită. Totul era albastru în 
noapte — brazii, zăpada, ştîncile. O lună nevăzută, 
bătînd poate de undeva din spatele cabanei, dădea 
o slabă strălucire metalică munţilor din depărtare, 
siluete şi ele albastre, dar cu vîrfurile fosforescente, 
albe de zăpadă. 

Paul rămase ameţit lîngă fereastră. Nora îl chemă 
de cîteva ori, dar el nu răspunse. 

Frigul de noapte era aspru, dar nu îngheţat. Aducea 
cu el un miros de pămînt jilav, o aromă de rădăcini 
şi ierburi umede. 

— E ca o deşteptare din somn, spuse Paul. 


Se aplecă peste fereastră, să simtă pe frunte adierea 
acelei imposibile nopţi de primăvară. 


în plin soare, Postăvarul era de nerecunoscut. Un 
larg amfiteatru împresura pădurile lui verzi şi albe. 
Lumina era rece, pură, sonoră. Pînă în cele mai 
depărtate zări, totul se vedea cu o exagerată pre- 


238 


ciziune, ca printr-o nemărginită vitrină de cristal. 
De la cabana lui Gunther se zăreau printre brazi, 
departe în vale, case minuscule, acoperişuri negre, 
drumuri înguste şerpuind ca nişte fluvii prin pă- 
dure. Era Predealul, un Predeal colorat cu mult 


mov, cu mult albastru. 

Bucegii nu mai aveau strălucirea lunară, străve- 
zie din timpul jxopţii. Păreau nişte munţi de cretă, 
sculptați minuţios, cu vîrfurile delicate şi exacte. 

Pe celălalt versant, Ţara Bîrsei se desfăşura ca 
o machetă în relief. Munţii Făgăraşului şi ai Ciucu- 
lui prindeau în cercul lor violet cîmpia, cu oraşe, 
cu drumuri, cu păduri, văzute de sus foarte mici, 
dar foarte precise, ca printr-un ochean care micşo- 
rează imaginile, dar nu le tulbură. Cele mai depărtate 
siluete — case, arbori sau stînci — îşi păstrau contu- 
rul în lumina de zi. 

Nora şi Paul erau tot timpul pe schiuri. Vechile 
lor itinerarii deveneau noi, pline de surprize. Fie- 
care punct al muntelui, fiecare oră a zilei deschi- 
dea un peisaj necunoscut. Zăpada însăşi părea că-şi 
schimbă în soare densitatea. Era o zăpadă uşoară, 
fină, neaderentă, pe care schiurile alunecau fără 
nici o rezistență, sensibile la cea mai slabă apăsare. 
Virajele şi opririle se făceau singure, înainte ca gestul 
de comandă să fie împlinit. Totul se petrecea cu o 
fericită uşurinţă în această lumină care dădea transpa- 
renţă lucrurilor celor mai grele. 

Se auzeau prin pădure, cu un fel de vibraţie 
muzicală, cele mai aspre zgomote, cele mai surde 
ecouri. întreg muntele era ca o cutie de rezonanţă, 
ca o vioară. Lovituri de topor sau căderi înăbuşite 
de copaci străbăteau ca din fundul pămîntului, şi 
pe urmă se limpezeau în aerul clar al dimineţii. 

Trecea uneori peste pădure o adiere abia simțită, 
şi sub această suflare brazii păreau nişte corăbii 
cu pînze pe o mare prea calmă. Numai pe creste aerul 
era mai viu, şi bătaia vîntului ridica zăpada, pulve- 


239 


rizînd-o în mici fîntîni arteziene. Din vîrful Postă- 
varului, crestele Bucegilor se vedeau ca nişte cratere 
de argint, purtînd fiecare un nimb de pulbere fină. 


Veneau la cabană osteniți de prea mult soare, 
îmbătați de nesfirşita legănare pe schiuri. Gunther, 
care nu putea face decît plimbări uşoare, îi aştepta 
de obicei la S.K.V., unde apariţia lui stîrnea mereu 
aceleaşi şoapte şi întrebări. Dar băiatul primea acum 
cu nepăsare, ba chiar cu o plăcere ironică toate 
aceste priviri care se iveau la ferestre de îndată ce 
se apropia de casa Saşilor. 


Soarele îi dădea o bucurie febrilă, exuberantă, 
plină de gesturi. Umbla tot timpul cu o cămaşă de 
vară fără mîneci, cu gîtul liber, cu capul gol şi 
alerga prin zăpadă cu braţele deschise, cu fruntea 
In soare. Faffner, mai bătrîn, mai sceptic, venea pe 
urmele lui fără grabă. 


— Nu vrei să te trezeşti din somn? îl întreba Gunther 
trăgîndu-l de urechi. Nu vezi că a venit primăvara? 

Cîinele ridica un moment capul, făcînd ochii mici 
în lumina de amiază, şi pe urmă, cu vechea lui lene 
de animal adormit, se întorcea la somnul lui de 
iarnă, 

— Faffner e mai cuminte decît noi, spunea Nora. 


El ştie că nu trebuie să credem prea mult în pri- 
măvara asta. 


O îngrijora puţin exagerata bucurie a lui Gunther. 

Băiatul se simţea ieşit din iarnă. Era în bucuria 
lui un fel de satisfacţie victorioasă, ca şi cum ţinta 
pe care şi-o propusese — să ajungă în martie şi săpoată 
înfrunta familia Grodeck—ar fi fost atinsă, iar efortul 
lui de a trăi pînă atunci, împlinit. 

Nora ar fi vrut să tempereze această prea mare 
fericire. 

între Paul şi Gunther, pe care soarele îi făcea să 
delireze, ea singură încerca să rămînă calmă. Nu avea 
încredere în fericirile mari, orbitoare, miraculoase. 


240 


Credea mai mult în lucrurile potolite, durabile şi 
aşezate. 

— Nu-i aşa, Faffner? 

Simţea în Faffner un aliat, un prieten, un înţelept. 


Erau la amiază două sau trei ore, cînd soarele 
devenea dogoritor. Paul nu mai voia să intre în casă. 
Se culca afară pe treptele cabanei şi rămînea acolo 
cu ochii închişi, cu braţele desfăcute. Sub pleoape 
străbătea o lumină roşie, caldă, care îi amintea cea- 
surile de plajă âe la Balcic. Avea senzaţia că e gol în 
soare, îşi auzea tîmplele zvîcnind, şi urechile îi erau 
asurzite de un tumult confuz de ghioc. Uita unde se 
află şi de cînd. I se părea că este în această toropeală 
luminoasă de totdeauna şi pentru totdeauna. Nu avea 
amintiri, nu avea gînduri. Nici o imagine nu trecea 
prin ochii lui închişi, nici propria lui imagine. îşi simţea 
doar braţele calde, obrajii arşi de soare şi i se părea 
că lumina trece prin el, prin pori, prin vine de sînge, 
pînă în artere, pînă la inimă. 

Nora venea lîngă el să-l trezească, fără să-l cheme. 
O auzea parcă venind, îi simţea parcă mîinile uşoare 
pe frunte, pe păr, dar toate aceste vagi senzaţii rămî- 
neau cu totul în afară de cercul lui de lumină. 


Serile aveau o aromă de răşină, de coajă de co- 
pac, de frunze tinere. Brazii deveneau sub lună 
albaştri, străvezii. Culorile tari ale zilei—petele mari 
de violet, de alb, de roşu—se stingeau după o ultimă 
aprindere intensă, în momentul apusului. 

Pe fundalul alb al Bucegilor înzăpeziţi, luna în 
primele minute era neverosimil de galbenă, un gal- 
ben cald, puternic, care nu părea să facă parte din 
acel peisaj de iarnă şi de seară. Mai tîrziu, cînd îşi 
recăpăta lumina ei spectrală, toate văile erau al- 
bastre ca nişte lacuri limpezi, încremenite sub lună. 

Nora şi Paul aşteptau apusul de soare sus, în 
vîrful Postăvarului, şi rămîneau acolo tîrziu, pînă 
ce noaptea era deplină. Se vedeau aprinzîndu-se 
lumini rare, pe valea Timişului; se vedeau, ca 
nişte puncte de foc, farurile maşinilor alergînd pe 


16 241 


şoseaua Braşovului; se vedea mai departe, ca o 
brățară cu pietre sclipitoare, Rîşnovul. 

Pădurile foşneau fără vînt, fără clătinare, cu un 
freamăt de viaţă tînără sub zăpadă. Pietrele aveau 
un miros bun de pămînt nou. 

Plecau de acolo tîrziu, ameţiţi,  clătinîndu-se pe 
schiuri. Nu se îndurau să se întoarcă la cabană. 
Nu se puteau despărți de aceste seri înfiorate, de 
această vaporoasă lumină. Treceau ore întregi fără 
să-şi vorbească. Numai uneori, cînd se opreau la 
cîte o răspîntie, se căutau unul pe celălalt, între- 
bîndu-se din ochi încotro s-o pornească mai departe 
— spre Ruia? spre Crucur? — şi atunci, în lumina 
palidă a nopţii, se priveau cu o neînțeleasă uimire, 
ca şi cum s-ar fi întîlnit în vis. 


XIX 


Viscolul izbucni din nou în ajun de Bobotează. 
Vremea se schimbă pe neaşteptate, şi în mai puţin 
de o oră Postăvarul reintră în iarnă. Braşovul se 
mai văzu o dată sclipind cu luminile lui de seară, 
şi pe urmă dispăru în ceaţă. 

— De acu nu-l mai vedem pînă la primăvară, 
spuse Hagen închizînd obloanele. 

Ultima noapte pe care Nora şi Paul o mai aveau de 
petrecut pe munte semăna foarte bine cu noaptea so- 
sirii lor la cabană. Vîntul arunca valuri de zăpadă în fe- 
restre. Faffner lătra spre pădurea împietrită de ger. 

Lîngă focul din cămin, Nora recita cuvintele care 
o întîmpiriaseră în prima seară: 

«Mancher auf der Wanderschaft 
Kommt ans Tor auf dunklen Pfaden...» 


Gunther nu o lăsă să termine. 

— Nu, nu. Acum e tîrziu. Acum nu mai vine nimeni. 

Intoarcerea iernii, după cîteva zile de soare, îl 
găsea pe Gunther nepregătit, fără apărare, fără 
rezistență. Scurta primăvară îi dăduse o însuflețire 
nervoasă, care acum îl lăsa dezarmat. Asista în tăcere 
la pregătirile de plecare ale Norei şi ale lui Paul, 
care îşi strîngeau lucrurile în rucsacuri pentru a doua 
zi dimineață. Obrajii îi erau arşi de soare, dar fruntea 
redevenea palidă. Cearcăne adînci de oboseală şi de 
febră îi făceau şi mai albaştri ochii lui clari. 


16* 243 


— Trebuie neapărat să plecaţi? 

Punea întrebarea cu nepăsare, încercînd să ascundă 
suferința de a-i vedea plecînd. 

— Trebuie neapărat? 


— Poate că n-ar trebui, spuse Paul, pe care în- 
trebarea lui Gunther îl făcea gînditor. Poate că n-ar 
trebui. Dacă am avea mai mult curaj decît avem... 
Dacă am înțelege că nimic nu ne cheamă înapoi... 
Dacă ne-am hotărî să rămînem pentru totdeauna aici... 


Nora continua să pună ordine în lucrurile ei şi 
să le aşeze în rucsac. Gîndul copilăros de a ră- 
mînea la cabană îi trecuse şi ei o secundă prin minte, 
dar îl alungase cu un gest hotarît. «Trebuie să fie 
cineva, în casa asta, care să nu viseze.» 


-— Voi uitaţi că eu sînt profesoară. Uitaţi că va- 
canța mea se termină. în ziua de 8 ianuarie, la 
8 dimineaţa, trebuie să fiu în clasă. 


Spunea într-adins lucruri indiferente, reci, puţin 
aspre, ca să prevină lacrimile. 


Pînă la Ruia îi însoțise Hagen. Cîtăva vreme se ţinuse 
şi Faffner după ei, dar zăpada era prea mare pentru 
el şi, înainte de a ajunge la S.K.V., cîinele se opri. 

— Hai, du-te acasă, Faffner. Şi lasă ochii ăştia 
trişti. Nu ţi-e ruşine? Eşti om bătrîn. 

Cîinele rămase nemişcat, cu o privire uimită, care 
nu înţelegea prea bine ce se întîmplă. 

Hagen tăcuse tot timpul. Venea pe schiuri în urma 
lor, cu pelerina lui cenuşie desfăcută în vînt. 

De la Ruia îi lăsă să plece singuri mai departe. 

— V-aş conduce pînă la Braşov, dar nu vreau să-l 
las pe băiat singur. 


în ultimul moment, scoase din buzunar un obiect 
mic de metal, pe care îl dădu Norei cu un gest brusc, 
nepregătit. 


— Te rog să păstrezi asta, în amintirea lui Gunther. 
Era un medalion cu un portret al tinerei doamne 
Grodeck, portret mic, rotund, care semăna cu cel de 
la cabană, deşi părea să fie mult mai vechi decît el. 


244 


Nora nu ştiu cum să-i răspundă. Fusese pînă şi 
în gestul cu care îi întinsese acel neaşteptat dar ceva 
aspru, care respingea dinainte orice cuvînt de prietenie. 

— Pe Gunther n-am să-l uit niciodată. Şi nici pe 
dumneata, Hagen. 

Ochii lui albaştri erau reci, duri, fără zîmbet şi 
fără tristeţe. Nora aşteptă să citească în ei un semn 
de înţelegere, dar nimic nu se lumină pe faţa lui 
întunecată." A 

— Mergeţi cu bine, zise Hagen. 


Cunoşteau drumurile şi nu mai aveau nevoie să 
se oprească la răscruci, ca să caute semnele indi- 
catoare. Pîrtia pînă la Crucur era fără accidente 
de teren. Cursa era înşelător de simplă şi părea 
în primele momente că nu cere nici un efort. Paul 
se lăsa în voia schiurilor, care îşi accelerau singure 
viteza. Nici nu încerca să frîneze. Numai la viraje 
deschidea foarte slab plugul, care se închidea pe 
urmă, în secunda următoare, de la sine, cu un derapaj 
scurt, din care schiurile ieşeau mai uşoare, mai repezi. 

Rucsacul la început atîrna greu pe spate, dar după 
cîtva timp îşi pierdu cu totul greutatea, ca şi cum, 
în plină viteză, cineva i l-ar fi luat de pe umeri. Nu-şi 
simţea decît obrajii aprinşi de ger. Bătea xm vînt 
aspru, care ridica vîrtejuri de zăpadă şi i le arunca 
în față. Cîteva secunde nu mai vedea nimic înaintea 
ochilor, dar schiurile alergau mai departe, libere. 

Ajunseră la Crucur fără să-şi dea seama cînd şi 
cum. Drumul prima oară fusese mult mai lung şi 
mai lin. 

«Poate ne-am înşelat. Poate am greşit direcţia.» 

Recunoşteau totuşi poiana şi  recunoşteau mai 
ales acea colibă de pădurar, la care se opriseră şi 
prima dată. O găseau la fel de părăsită, cu uşa des- 
chisă şi cu aceiaşi cărbuni stinşi în vatră. Urme re- 
cente de schiuri treceau prin faţa colibei şi erau sin- 
gurul semn de viaţă în toată poiana bătută de viscol. 

Porniră mai departe pe acele urme, care se pier- 
deau printre brazi. Dreptunghiurile albe şi galbene 


245 


abia se mai vedeau pe copaci, acoperite de zăpadă. 
Drumul prin pădure era plin de obstacole, iar pîr- 
tia îşi schimba de nenumărate ori planul de încli- 
nare. Toată cursa era făcută din schimbări subite de 
viteză. Zăpada era cînd foarte îngheţată, cînd in- 
explicabil de afînată şi la fiecare moment schiu- 
rile erau smulse şi aruncate în lături. Nora, care 
alerga înainte, anunţa cu glas tare obstacolele şi 
dădea comenzi de viraj şi de frînă, pe care Paul le 
executa reflex. Uneori gestul de apărare venea cu 
o secundă prea tîrziu, şi atunci schiurile săreau de 
pe linia lor, aruncîndu-l la pămînt. Se ridica de jos, 
orbit de zăpadă, dar fără să simtă loviturile. Toată 
atenția lui era fixată aşa de intens înainte, spre 
un punct mişcător după care schiurile alergau fără 
să-l ajungă, încît nici nu-şi dădea seama de căderi 
şi opriri. îi era cu neputinţă să-şi păstreze schiurile 
multă vreme în plug. După cîteva clipe de încordare, 
un derapaj scurt, ca o zvîcnitură, i le rupea din frînă 
şi i le avînta eliberate înainte. Avea atunci o fulgeră- 
toare pierdere de conştiinţă, după care se trezea din nou 
pe schiuri, în plină viteză, plutind ca între două vise. 


Intrară în Braşov înainte de amiază, ca într-un 
adăpost. Pe străzi viscolul era mai puţin aprig. Vîn- 
turile păreau că se opresc la marginea oraşului. 

Erau în întregime albi. Aveau zăpadă pe sprîn- 
cene, pe tîmple şi pe frunte. Pînă şi ochii îşi pier- 
deau culoarea, sub genele albite. 

— Am mers foarte bine, spuse Nora. Două ore şi 
opt minute. 

— Numai atît? se miră Paul, fără să înțeleagă de ce. 

«Două ore şi opt minute» i se părea în acelaşi timp 
şi foarte mult, şi foarte puţin. Avea într-un fel im- 
presia că au plecat de la cabană nu de cîteva ore, ci de 
cîteva zile şi că muntele cu oamenii rămaşi acolo era 
foarte departe în urma lor. Dar avea de asemeni sen- 
zaţia că întreaga cursă nu durase decît un minut, că 
totul se petrecuse năucitor de repede şi că toată călă- 
toria nu fusese decît o singură, vertiginoasă cădere. 

Schiul suspenda pentru el măsura timpului. 


Braşovul era, în această ultimă zi de vacanţă, la 
fel de vioi şi de populat ca în primele zile. Străzile 
pline de schiori păreau nişte imense peroane, pe 
care o mulțime grăbită, agitată şi volubilă aştepta 
sosirea şi plecarea trenurilor. 

Birourile de voiaj din centru erau luate cu asalt 
de oameni grăbiţi să-şi vizeze biletele, să cumpere 
tichete sau să ceară informaţii. Lumea care cobo- 
rîse de la cabanele din împrejurimi sau venise de 
mai departe, din Făgăraş, din Bihor, după o vacanţă 
de schi, se aduna încă o dată la Braşov, unde se în- 
tîlneau atîtea drumuri. Erau figuri arse de soare, 
care îşi suriîdeau pe stradă, ca şi cum s-ar fi recunos- 
cut. 

— E posibil, Nora, ca toţi oamenii ăştia să se 
întoarcă la viaţa lor dinainte? E posibil oare, după 
ce au fost în munţi, să mai creadă în lucrurile pe 


care le-au lăsat jos? de care s-au despărțit? pe care 
au vrut să le uite? 


— Cine a fost în munţi e un om liber, răspunse 
Nora. 


«Un om liber. Un om liber.» Paul repeta cuvintele 
ei. I se părea că e foarte tînăr, că vine dintr-o lungă 
vacanţă cu soare, că toate drumurile sînt deschise 


înaintea lui. 
247 


Trenurile veneau din Ardeal ca dintr-o regiune 
polară, înghețate, cu mari întîfzieri, pline de ză- 
padă, cu locomotivele albe ca nişte imense pluguri 
spărgătoare de gheaţă. 

— Se formează un tren de schiori diseară. E mai 
bine să-l aşteptaţi. N-o să găsiţi locuri în vagoanele 
obişnuite. 

Le mai rămîneau cîteva ore de stat la Braşov şi 
aveau de gînd să le petreacă pe străzi, mai ales prin 
cartierele mărginaşe, unde oraşul îşi păstra încă 
aerul lui de cetate veche, dar, înainte de a porni 
din nou la drum, intrară la Coroana, ca să-şi lase 
schiurile acolo şi să se odihnească. Era în cafenea o 
adunare pestriță de haine orăşeneşti şi haine de schi, 
feţe posomorite de citadini şi figuri deschise de oa- 
meni tineri, coborîţi din pădure. 

Găsiră cu greu o masă liberă, într-un colț unde 
părea că se refugiaseră numai localnici, cufundați 
în citirea ziarelor de după masă şi supăraţi de năvala 
de tinereţe care le tulbura liniştea localului şi obiş- 
nuinţele de fiecare zi. Toţi erau serioşi, tăcuţi, greoi 
şi toţi parcă aveau fruntea puţin teşită a bătrînului 
Grodeck, frunte rezistentă, închisă. Citeau ziare 
nemţeşti şi maghiare din Braşov şi le citeau cu un 
fel de atenţie îngrijorată, uniformă. 

Paul surprinse în treacăt un titlu tipărit cu litere 
groase pe prima pagină: Letrejdtt Romdban a me- 
gegyezes! 

Nu ştia ce însemnau acele cuvinte, şi deodată îi 
trecu prin minte că poate în cele două săptămîni 
trăite pe munte se întîmplaseră în lume lucruri extra- 
ordinare şi că acel titlu tipărit cu litere groase anunța 
poate un eveniment capital, care schimbă destinul 
omenirii. 

— Mă duc să cumpăr ziare, îi spuse Norei şi se 
ridica de la masă cu oarecare nelinişte. 

Era aproape de uşă, gata să iasă în stradă, cînd 
se auzi strigat. întoarse capul şi se uită cu mirare 
la mesele din apropiere, dar nu recunoscu pe ni- 
meni. Pe urmă abia băgă de seamă că cineva îi face 
semn de mai departe, de lîngă fereastră. 


248 


— Tu eşti, Ann? 

Era singură la masă şi avea în fața ei cîteva re- 
viste şi ziare, pe care le citise probabil pînă atunci. 

— îmi dai voie? spuse Paul, răsfoindu-le in gra- 
bă. Căuta mai ales titlurile şi telegramele de la ulti- 
ma oră. Rămăsese în picioare în fața lui Ann, puţin 
aplecat deasupra mesei, şi în cîteva clipe parcurse 
cu ochii tot acel vraf de ziare. 

— Cauţi ceva? întrebă ea. 

— Nu. Nimic precis. Voiam să ştiu dacă s-a în- 
tîmplat ceva în lume. Dar văd că nu s-a întîmplat 
nimic. într-adevăr nimic... 

Abia atunci ridică privirea spre Ann. Era cu capul 
gol, purta la gît o eşarfă albastră, înnodată ca o cravată. 

— De unde vii, Paul? Eşti de mult aici? Pleci la 
Bucureşti? Mi-a spus cineva că te-a văzut în ajunul 
Crăciunului, dar nu-mi venea să cred. Eu am fost 
tot timpul la Braşov. Mai rămîn. Nu ştiu cît mai 
rămîn. Am venit să lucrez. Nu vrei să stai? De cînd 
nu ne-am văzut? Unde ai dispărut? 

Vorbea, ca de obicei, cu o mulțime de întrebări 
scurte, pe care le arunca neglijentă, fără să aştepte 
răspuns. Paul era mereu în picioare în faţa ei şi o 
privea cum rîde, cum gesticulează, cum vorbeşte. 

«Ce ochi mici are! E cu putinţă să aibe ochi atît 
de mici?» 

Ea se opri deodată din vorbă şi deveni neaşteptat 
de atentă. 

— Ce e cu tine, Paul? De ce taci? De ce mă pri- 
veşti aşa? S-a întîmplat ceva cu tine. Eşti foarte 
schimbat. Nu ştiu cum, dar foarte schimbat. Poate 
pentru că eşti aşa de negru. Poate pentru că porți 

hainele astea... 

— Da, Ann. Poate. 

Plecă de acolo fără să-i pună nici o întrebare. Ar 
fi vrut să găsească un cuvînt prietenos pentru ea, 
dar nu găsi nimic. 

— Ai o eşarfă frumoasă, îi spuse la despărţire. 

Nora îl aştepta la masa lor din colţ, gata de plecare. 

— Cine e fata blondă, care te-a oprit? întrebă 


ea fără mare curiozitate. 
249 


Paul se gîndi o clipă, şi pe urmă răspunse scurt: 

— O fată din Bucureşti. O pictoriţă. 

Avea impresia că mai mult nu are ce să spună 
despre Ann. 


Trenul pleca de la Braşov cu vagoanele pline, 
dar în fiecare gară, la Diîrste, la Timişul-de-Jos, la 
Timişul-de-Sus, aşteptau alte grupuri de schiori. 

Toată lumea vorbea despre zăpadă şi despre timp. 

Cei care coborau de pe Piatra Mare se plîngeau de 
prea multă ceață şi de îngheţ. Fete şi băieţi venind 
din Bihor povesteau că la Stîna de Vale avuseseră 
tot timpul soare. 
" Toţi sînt nespus de tineri, şi Paul se simte, între 
ei, de virsta lor. «S-a întîmplat ceva cu tine», spu- 
nea Ann. Da, s-a întîmplat. Se priveşte în fereastra 
vagonului ca într-o oglindă, şi aproape că nu se 
recunoaşte. Faţa îi e brăzdată de zgîrieturi, pe frunte 
şi la ochiul drept păstrează încă urme din teribila 
lui cădere de la Turing-Club, buza de jos e încă puţin 
ruptă, dar peste toate acestea a trecut soarele şi le-a 
cicatrizat. Nimeni în vagon nu e mai negru decît 
el, nimeni nu e mai ars de soare. «Parcă am umblat 
numai pe creste, numai în lumină.» 

Simte un fel de exaltare copilăroasă. Nu ştie 
exact ce ar voi să facă. Sînt în el puteri pe care nu 
„le cunoaşte, sînt elanuri care se deşteaptă dintr-un 
somn lung. 

— Nora, tu crezi că schiul poate să salveze un om? 
Poate să schimbe o viaţă? 

— Dragă Paul, cred că viaţa noastră e plină de 
obiceiuri proaste, de manii şi de idei fixe. Schiul 
ne scoate din ele. Pe urmă, totul este să nu ne lăsăm 
învinşi din nou. 

— Nu, Nora. Niciodată. 

Jura cu prea multă aprindere, cu un accent de 
îndîrjire exagerată. 

Se corectă singur, repetînd în gînd aceleaşi cu- 
vinte, mai calm, mai decis: niciodată, niciodată. 


DESCHIDEREA STAGIUNII 


NUVELĂ 


Se privi lung în oglindă şi îşi trimise un surîs de 
simpatie, la oare «celălalt» părea că răspunde. Simţea 
nevoia să fie bun cu el însuşi, cum ar fi fost cu un 
prieten mai tînăr. 

«Haide, haide, bătrînul meu amic, nimic nu e 
pierdut.» 

Se învăluia privindu-se într-un nor de duioşie perso- 
nală, în care îşi cuprinse totul: ochii treziţi din albas- 
trul lor şters, mustața blondă, căzîndu-i de obicei 
descurajată pe buze, umerii scuturaţi brusc din indi- 
ferența cu care îşi suportaseră pînă atunci braţele. 

îşi plăcea astă-seară. Smochingul ăsta — dragul de 
el — credincios animal... L-a făcut odată, pe vremuri, 
la o schimbare de guvern, cînd s-au plătit la gazetă 
chenzinele pe patru luni din urmă. Avea atunci 39 
de ani, şi în prima seară cînd l-a îmbrăcat i se părea 
că viața începe din nou. 

De cîte ori de atunci n-a început viaţa din nou?... 
Şi astă-seară încă... 

în haina neagră cu revere de mătase, cu perla de 
sticlă prinzînd pieptul cămăşii ca pe o za, T.T. Soru 
recapătă dintr-o dată în fața oglinzii un violent senti- 
ment de demnitate. 

«Am să vorbesc cu madam Ştefănescu.» Şi ca şi cum 
omul din oglindă ar fi încercat să-l contrazică sau 
să-l facă atent asupra primejdiilor unei astfel de decizii, 


253 


T. T. Soru repetă autoritar: «Da! Am să vorbesc cu 
madam Ştefănescu». 

îşi auzi glasul şi se miră o clipă, ce clar! ce neted! 
ce poruncitor! 

«Am să...» îi e frică să repete. E ceva cald care i se 
urcă în obraji, e o tresărire care-i îndreaptă umerii, îi 
ridică fruntea. Ar vrea să spună încă o dată, cu acelaşi 
glas, acele şase cuvinte de victorie. 

«Am să vorbesc cu madam Ştefănescu.» 

Şi se întoarse decis pe călcîie, spre o madam Ştefă- 
nescu absentă, dar invocată în fiecare din lucrurile mi- 
zere ale odăii lui mobilate. Le privi sever, pe fiecare 
în parte, ca şi cum ar fi vrut să le fixeze responsabili- 
tatea. Scaunele desperecheate, dulapul alb de fată 
mare, covorul chel, ceasul deşteptător C.F.R. cu 
tricolor, scrumiera «Souvenir din Slănicul Moldova», 
tabloul din perete al răposatului domn Ştefănescu, 
bărbatul proprietăresei... 

Schimbă cu domnul Ştefănescu din perete o pri- 
vire fără cruțare, fără apel. Şi deodată îl fulgeră un 
gînd, care i se păru cheia vieţii lui. Să-l dea jos pe 
domnul Ştefănescu... 

De opt ani îl rabdă deasupra patului, zi cu zi, noap- 
te cu noapte. Nu-l cunoaşte, nu l-a cunoscut. Stă acolo 
în perete, cu zîmbetul lui rezistent, cu fruntea lui 
îngustă, cu aerul lui opac. Stă sub sticlă cum ar sta 
dincolo de geamul unui ghişeu aşteptînd ora de deschi- 
dere, o oră care nu mai vine... 

«Cine e?» l-a întrebat odată o femeie, singura 
femeie pe care în opt ani o urcase sus în camera lui 
de holtei bătrîn. 

«Un unchi», a răspuns T. T. Soru din pudoare.Căci 
simţise în momentul acela cît e de ridicul, cît e de 
umilitor să păstreze în odaia lui o fotografie străină, 
primită în inventarul mobilei, o dată cu lavoarul, o 
dată cu scaunele. 

îl priveşte întrebător, clătinînd din cap... Ce cara- 
ghios lucru să trăieşti opt ani sub ochii lui domnul Şte- 
fănescu, să te dezbraci în fața lui, să mănînci în faţa 
lui, să plîngi în fața lui — da, să plîngi în serile fără 
curaj, cînd totul ţi se pare pierdut şi cînd în căderea 


254 


capului pe perne găseşti, între lacrimile sărate ce-ţi 
moaie mustaţa, un ultim gust de viaţă, ceva cald, 
obscur, depărtat, care te amorţeşte şi te adoarme... 

A plîns în fața omului ăstuia din perete! Gîndul îl 
indignează, îl sufocă. E cuprins de o bruscă ruşine 
pentru tot ce a putut vedea dobitocul ăsta bătrîn de 
Ştefănescu în opt ani, aici, între aceşti patru mizerabili 
pereţi între care el, T. T. Soru, se crezuse cel puţin 
singur. La ce bun să ascunzi sub palton jumătatea de 
pîine şi sfertulde'mezeluri cînd te întorci seara acasă, 
trecînu prin curtea lungă, plină de vecini vorbăreți 
şi servitoare curioase — la ce bun să-ţi porţi cu un aer 
de nesfirşită absenţă pachetul de mîncare, dacă aici, 
după ce ai tras storurile şi ai întors cheia în broască, 
rămîne un ochi pînditor care te va privi cu înţepenită 
lui atenţie cum mănînci pe un ziar vechi un dejun de 
şofer... La ce bun să-ţi vîri dimineața cu vîrful creio- 
nului, în pantofi, sub călcîie, ciorapul găurit, dacă 
deasupra capului tău, omul ăsta, care vede tot, vede 
şi acest mister mărunt al vieţii tale, cu care îţi mai 
salvezi ultimele resturi de orgoliu... 

încercase odată, foarte demult, în primele zile, să 
trateze cu madam Ştefănescu retragerea răposatului 
din odaie şi transportarea lui în altă încăpere, dar 
glasul rănit al proprietăresei oprise cu o singură replică 
nelegiuirea. A-l păstra pe bărbatu-său acolo era o 
formă sacră de fidelitate. 


«Cum? Să-l dai jos din odaia asta, în care am dormit 
cu el 27 de ani?» 

Ei bine, da. O să-l dea jos. Zică ce-o vrea madam 
Ştefănescu, zbiere cît o vrea, hotărîrea e luată. 

„De undeva din adîncul lenei lui, din adîncul 
renunţărilor fără număr, care se aşezaseră în el ca 
nişte frunze căzute, se făcu o lumină. Simţea cu vio- 
lență că toată existenţa lui e în joc, simţea că în acel 
moment se decide un lucru fără întoarcere, se deschide 
o poartă de destin, ultima, singura... Să-l dea pe 
domnul Ştefănescu jos, şi drumurile vor fi libere. Să-l 
dea jos, şi va începe o nouă viaţă. Să-l dea jos, şi va 
fi alt om. 


255 


Se apropie de pat şi se opri să-şi asculte bătăile 
inimii — bătăi mari, care se auzeau distincte, una 
cîte una, cum se aud picăturile mari de ploaie căzînd 
pe piatră. îşi trecu o mînă prin păr şi băgă de seamă 
că mîna îi tremură —- nu de frică însă, căci totul 
devenise calm în el, dar de emoția şi de solemnitatea 
clipei. Se sui pe pat, prinse cu amîndouă mîinile 
rama tabloului şi se pregăti să tragă cu putere, cînd 
se trezi cu tabloul în mînă, desprins parcă singur din 
cui. Nu-i venea să creadă că asta fusese totul şi rămase 
cu domnul Ştefănescu în miîini, uluit de lipsa lui de 
rezistenţă... îl privea încurcat, cu jumătate de surîs 
oprit pe buze, nedîndu-şi încă bine seama de ce se 
întîmplase şi dezamăgit puţin de simplicitatea lucru- 
rilor, în sticla prăfuită a fotografiei îşi recunoscu, 
departe ca prin ceață, ochii. Jumătatea de surîs crescu, 
se lumină, se împlini. 

Puse tabloul jos pe podea într-un colț, rezemîndu-l cu 
fața la perete, şi făcu apoi cîţiva paşi spre fereastră, 
în trecere îşi aruncă din nou o privire în oglinda şi i 
se păru că e mai înalt decît de obicei. 

Deschise fereastra şi respiră adînc. Un miros de 
frunze ude veni din curte, iar mai de departe zvonul 
larg al serii de septembrie, rumoarea oraşului, un 
clopot de tramvai, totul pierdut, totul stins într-o 
ploaie domoală, foşnitoare. întinse mîna afară şi 
lăsă să-i cadă în palmă cîteva picături. 

Viaţa i se părea imens de simplă. 


Cortina se ridică la 8 şi jumătate, dar trebuie să 
treacă mai întîi pe la redacţie ca să-şi ia biletul. Nimic 
mai neplăcut. Nu, nu-i place ziarul ăsta, care dracu 
ştie din ce o fi trăind, că nu-l citeşte nimeni. Totul e 
dubios: directorul, formatul, litera de tipar, localul... 
Cînd intră în gang, se uită instinctiv în dreapta şi în 
stînga, nu cumva să fie văzut. Şi numai băieți tineri, 
obraznici, grăbiţi, care nu au nici un respect pentru 
un ziarist vechi şi care cred că lumea începe de la ei. 


256 


Nu l-a întrebat unul săptămînă trecută dacă nu face 
el cronica sportivă? Canalia! 

Singur secretarul de redacţie pare un om mai de 
treabă. în orice caz, îi spune «maestre» — poate în 
glumă, poate că e numai aşa, o vorbă a lui — dar lui 
T.T. Soru îi face plăcere. Cine ştie? O fi un cititor al 
lui de dinainte de război. Poate că i-o fi citit pe vre- 
muri cronicile din Flacăra... Dacă n-ar fi aşa de mo- 
rocănos, dacă n-ar pluti într-un permanent nor de 
fum, dacă nu'i-âr suna telefonul în cap de şase ori 
pe minut, l-ar întreba. Şi tot lui îi datorează faptul 
de a fi fost primit în redacţia asta, unde nimeni nu 
l-a chemat şi unde nimeni nu bagă de seamă că există. 

Nici azi nu înţelege bine de unde luase el curajul 
de a se ridica de la masa din fund, de la Capsa, şi de 
a-i tăia drumul: 

— Mă iertaţi. Dumneavoastră, cred, sînteţi secretar 
de redacţie la Viforul. Apare peste zece zile, nu e 
aşa? Numele meu e T.T. Soru. Poate ați auzit ... cro- 
nicarul... foiletonistul... Voiam să vă întreb dacă nu 
se poate... cronica dramatică... înțelegeţi... eu nu am 
pretenţii. 

— Cronica dramatică? Nu ştiu nimic, maestre. 
Ăştia de la Viforul au altele în cap. Hai cu mine, 
oricum. Să vedem. 

l-ar fi spus mai multe, dacă i-ar fi dat răgaz. l-ar 
fi vorbit de Flacăra, de portretul pe care i l-a făcut 
Iser în 1912, de articolul lui Petre Locusteanu — 
bietul  Locusteanu! — de scrisoarea lui Haralamb 
Lecca, după premiera  Castei Diva, despre Alecu 
Davila, care l-a chemat la o repetiţie generală şi l-a 
instalat în fundul sălii. «Stai aici lîngă mine; am 
nevoie de părerea dumitale. Da' sincer, înţelegi? 
Sincer.» 

Nu, niciodată nu au să bănuiască ei toate cîte au 
fost, niciodată n-o să ştie madam Ştefănescu ce sînt 
hîrtiile din sertarul de jos al şifonierului, niciodată 
n-o să afle canaliile astea tinere care trîntesc uşile 

Viforului fără să-l salute, niciodată n-o să afle, în 
graba, în inconştiența, în îngîmfarea lor, pe cine nu 
salută... 


17 — M. Sebastian — Opere — II 257 


E opt şi cinci. Biletul e în buzunar. Mai sînt două- 
zeci de minute. T.T. Soru e fericit. S-a privit în toate 
vitrinele, şi-a recunoscut de departe silueta în toate 
oglinzile. 

îi plac afişele mari de premieră. Toată strada pare 
plină de ele. Deschiderea stagiunii. 

E ceva festiv în aer. Parcă ar pluti imaginare ser- 
pentine, parcă ar flutura la ferestre nevăzute stin- 
darde... Seară de premieră... Un foşnet de rochii de 
mătase, un val de voci care urcă şi coboară, lumini 
răsfrînte din oglindă, din cristal în cristal... Fotoliile 
se deschid cu zgomot, mîini albe îşi fac semn de la un 
rînd la altul, surîsuri se încrucişează peste catifeaua 
roşie a lojilor. E un vuiet în care străbat parcă ecouri 
din plăjile cu soare, de unde se întoarce toată această 
lume bronzată, la sfîrşitul vacanței, bucuroasă şi 
stingherită de a-şi regăsi rochiile albe de mătase, 
hainele negre... 

T.T. Soru se gîndeşte cu duioşie la fotoliul care îl 
aşteaptă la teatru, în plină lumină, fotoliul lui de 
26 de ani. O undă de emoție, de devotament, de 
bunătate înconjoară ca un nimb imaginea  scau- 
nului, îl înfioară gîndul că l-ar fi putut pierde... 
E singurul lucru pentru care a luptat în viaţă, singurul 
lucru pe care a voit pînă la deznădejde să-l păstreze. 
A trecut din redacţie în redacţie, a aşteptat luni de-a 
rîndul chenzine neplătite, a făcut corectură de noapte, 
a renunţat la tot, a renunțat la orice, dar a cerut în 
schimb un singur lucru: cronica dramatică. Era 
insula lui de lumină. De acolo, din fotoliul de pre- 
mieră, începea un vis în care nu mai încăpea nici 
madam Ştefănescu, nici redacţia, nici cafeneaua. Ca 
printr-un  ochean vrăjit, viața căpăta culoare, miş- 
cările nobleţă, lucrurile simetrie. Un suflu de căl- 
dură, de senzualitate, de ameţeală trecea deasupra 
tuturor, dîndu-le un aer de irealitate, de plutire. 
Balcoanele de ipsos şi bronz, candelabrele de cristal, 
scările albe de marraoră, catifelele de roşu-aprins — 
totul era somptuos. Serile lui de feerie... Ardeau în 
calendar ca o flacără de aur, şi în lumina lor orbitoare 
se pierdeau pînă la cenuşă, pînă la neființă toate cele- 


258 


lalte zile. Pe stradă, la ministere aşteptînd un comu- 
nicat, la Cameră luînd note după o interpelare despre 
exportul porumbului, terorizat de vocea lui 
madam Ştefănescu, pretutindeni el avea sentimentul 
foarte exact că e în exil. Ba chiar se trezea uneori 
zîmbind în sinea lui, amuzat ca un prinț travestit, 
pe care trecătorii îl lovesc neatenţi cu cotul pe stradă. 
«Dacă ar şti ei...» 

Se agățase de cele mai obscure gazete, trecuse prin 
toate redacţiilfe de partid, cunoscuse foile cele mai 
nesigure, cele care apăreau o săptămînă sau o lună, 
pînă ce îşi puneau la punct micul lor şantaj, şi dispă- 
reau într-o bună dimineaţă fără explicaţie, dar nu 
consimțise să ducă traiul ăsta precar decît pentru 
a-şi păstra mereu, an de an, scaunul lui de teatru, 
fotoliul lui de vis. 

Anul ăsta, sfîrşitul verii îl găsise fără gazetă, şi 
T.T. Soru aşteptase cu panică apropierea stagiunii de 
toamnă. Dacă n-ar fi ieşit pe neaşteptate Viforul, ce 
s-ar fi întîmplat? 

încearcă să-şi imagineze ce ar fi viaţa lui fără serile 
de premieră — şi nu poate. Ceva gol, pustiu, fără sens, 
fără aşteptare... 

Ceasul de la Palat arată 8 şi douăzeci. E timpul 
să mergem. Dinspre Ateneu maşinile coboară fără 
sfîrşit. T.T. Soru ar putea spune fără greş care se va 
opri în faţa teatrului şi care va merge mai departe 
spre bulevard. Are un flair sigur al maşinii de specta- 
col. Există un stil de premieră pînă în cele mai mici 
detalii. 


Plouă mereu, o ploaie măruntă şi liniştită, care 
populează Calea Victoriei, dă strălucire asfaltului, 
măreşte focul vitrinelor, răspîndeşte de-a lungul între- 
gii străzi un foşnet de voci, de frunze, de paşi. 

Peste cîteva clipe va fi în foaier, va lăsa cu un gest 
de lene şi de neatenţie pardesiul la garderobă, îşi va 
potrivi ultima oară papionul în oglindă, şi apoi, întîr- 
ziind o secundă în prag, pentru a îmbrăţişa cu o sin- 
gură privire sala de brocart şi aur (eventual «brocart 
şi aur» poate fi un termen fericit în cronica dramatică 


17* 259 


de mîine), îmbrățişînd-o într-o singura privire, se va 
îndrepta către fotoliul care îl aşteaptă. 

«Viaţa, bătrînul meu domn, este totuşi frumoasă, 
între noi fie zis, n-am obiceiul să te flatez, dar smo- 
chingul ăsta îţi vine bine şi — zău —- dacă tragi cu 
ochiul în vitrina din dreapta, trebuie să recunoşti că 
domnul care trece nu e lipsit de distincţie, iar domnul 
acesta eşti tu. A! evident, sînt multe de schimbat în 
existenţa dumitale şi vei trebui să procedezi metodic, 
în primul rînd va trebui să-ţi dai pantofii galbeni 
la dres. Pe urmă vei avea o convorbire cu madam 
Ştefănescu şi îi vei spune că te muţi. în al treilea 
rînd vei căuta un editor pentru cronicile dumitale, 
căci e inadmisibil ca la 47 ani, e inadmisibil, mă-n- 
ţelegi...» 

T.T. Soru a uitat dintr-o dată ce anume e inadmisibil, 
căci s-a oprit locului speriat... Nu ştie unde e biletul. 
Să-l fi... Să-l fi pierdut?... Nu. Uite-l aici. L-a găsit. 

«Da, domnul meu, nu văd ce te poate împiedica 
să-ți schimbi cu totul soarta. Puţină energie. Un act 
de voinţă. Da, asta e: un act de voinţă. Ce ai făcut cu 
domnulŞtefănescu adineauri a fost perfect. încă două 
gesturi ca ăsta, şi eşti salvat. 47 de ani? Mă faci 
să rîd. La 47 de ani, viaţa începe ca la 20.» 

— Biletul, vă rog. 

T.T. Soru întinde absent, omului de la intrare, 
biletul. 

«Nimic nu este, zic, mai uşor decît să...» 

— Nu cred că evalabil biletul ăsta, treceţi în orice 
caz, în stînga, la control. 

— Cum ai zis? Nu e valabil? Biletul meu? 

— Treceţi, vă rog, din uşă. N-avem timp, vă rog. 
întrebaţi la control. Faceţi loc, vă rog. Biletele, vă rog. 

— Domnu? 

— Numele meu e T.T. Soru. 

— Da. ŞI? 

— Am zis T.T. ... 

— Ați zis T.T. Soru. Am înțeles. Şi ce doriți? 

I se părea aşa de comic să-l întrebe pe el aici, în 
seara asta, «ce doreşti?», pe el, care nu doreşte nimic 


260 


altceva în lume, încît dacă şi-ar putea stăpîni buzele 
palide, ar încerca să rîdă. 

— Sînt T. T. Soru, sînt cronicarul ziarului Viforul. 

— A, nu. Asta nu. Să se termine odată; Viforul, 
Tunetul, Fulgerul, Trăsnetul. Prea sînt multe. Cum 
apare o fițuică, drept la noi vine, să-i dăm loc. Nu, 
domnule, regret. De altfel, uită-te şi dumneata pe 
plan: nu ^mai avem nici un centimetru liber. 

T.T. Soru'îl ascultă fără să audă nimic. I se pare 
ciudat omul ăsta care vorbeşte la ghişcu, face gesturi, 
clipeşte. De sus din foaiere vine un sunet lung de 
sonerie. 


Nu ştie de cîtă vreme stă cu fruntea lipită de vitrina 
asta. Picăturile de ploaie se preling pe sticlă în mici 
fluvii, care se adună şi se despart, cu ocoluri nepre- 
văzute. Bobitele de apă stau întîi nemişcate, lipite 
de geam, şi pe urmă cîte una tresare ca un mic licurici, 
se desprinde, alunecă pe sticlă cu greu, parcă şi-ar 
căuta drumul, parcă ar dibui, pînă la un moment 
dat se rostogoleşte brusc pînă jos, ca o alice trans- 
parentă. 

A numărat pînă acum cîteva sute. Dacă plouă 
mereu, vor mai fi cîteva mii. Pe urmă? Pe urmă nu 
mai e nimic. Principalul e să nu se gîndească. Nici un 
gînd să nu-l străbată, nici o amintire, nici un cuvînt. 
Trec prin el diverse începuturi stupide de frază, fără sens. 

«în definitiv, raporturile noastre... Chiar'dacă ai 
admite un moment... Ţi-o spun eu şi în orice caz...» 

în vitrina fără lumină nu-şi distinge din întreaga 
față, reflectîndu-se în geam, decît mustăţile, şi s-ar 
spune că picăturile de ploaie ce se preling pe sticlă 
trec prin firele lor blonde. Le simte ude, grele, lipite 
de buză, şi senzaţia asta este singura pe care o mai 
păstrează cu precizie el însuşi. 


Plînsul îl podidi mai tîrziu, pe bulevardul Elisa- 
beta, în fața unei plăcintării. Nu-şi amintea cum ajun- 


sese acolo, nu ştia cînd se urnise din loc. Un clopot 


261 


de tramvai il scutură din neştire şi cum rămase puţin 
uluit, privind în dreapta şi în stînga, ceva se surpă 
în el, şi un val de lacrimi îl izbi dinăuntru, răspîndind 
prin tot corpul lui insensibil un suflu de căldură şi 
de dezmorţire, ca un pahar de ceai iarna. 

Abia atunci îşi regăsi mîinile, încheieturile, umerii, 
toate cuprinse blînd în acest hohot de plîns, cuminte, 
fără disperare, toate învăluite ca într-un abur. 

«Patruzeci şi şapte de ani.» Se agățase de acest 
cuvînt, care îi trecuse prin cap, şi acum îl repeta 
şoptit între lacrimi. «Patruzeci şi şapte de ani.» 

Patruzeci şi şapte de ani. Patruzeci plus şapte. Zece 
Şi zece şi zece şi zece şi şapte. 

Se simți bătrîn, oribil de bătrîn, şi se întrebă: «Cînd 
am  îmbătrînit?» încercînd să-şi aducă aminte, ca şi 
cum ar fi fost un lucru precis, bunăoară o hîrtie pe 
care ar fi pus-o undeva şi nu mai ştie unde. «Da, da, 
cînd am îmbătrînit? Să vedem. Nu astăzi, că azi e 
luni. Nu ieri, că ieri am stat în casă. Nu sîmbătă... 
Cînd, Doamne, cînd?»... I se părea că trebuie să fie 
undeva, în urmă, o zi precisă, o zi sigură — 14 decem- 
brie 1926, 26 iunie 1918, 30 octombrie 1933... o zi 
pe care s-o prindă din trecerea tuturor zilelor şi să 
poată spune: «De aici, din clipa asta, din locul 
ăsta a început». 

Se simţi bătrîn, cum cineva se poate simţi ud după 
ce a alergat multă vreme prin ploaie. Cîtă vreme alergi 
nu ştii nimic, dar cînd te-ai oprit locului să te adăpos- 
teşti sub o streaşină, te înfioară brusc hainele lipite de 
tine, ca nişte cîrpe ude. Se simţi bătrîn şi era o impresie 
de jilav, de umed, de rece... 

«Dacă ar avea un revolver.» Vorba trecu prin el 
întîmplător, fără să lase nici o urmă. 

«Dacă ar avea o ţigară.» 

îşi aminti cu greu, cu un efort de memorie încă nesi- 
gură, că undeva, în buzunarul hainei, are cîteva regale. 

Ridică privirea să caute un trecător cu ţigara aprinsă 
şi dădu de cadranul unui ceas. Privi multă vreme, 
fără să vadă nimic. «Nouă fără cinci.» Şi apoi, auzin- 
du-şi propriile cuvinte, tresări ca şi cum altul i le-ar 
fi spus. «Nouă fără cinci? Numai atît?...» 


262 


Acasă era frig. Ar fi trebuit să se aştepte. Lăsase 
fereastra deschisă pe ploaie. O închise. Lîngă sobă, 
în colț, căutînd butonul electric, se lovi de ceva şi 
tresări. Cînd făcu lumină, dădu de tabloul lui domnul 
Ştefănescu. Ridică din umeri. 

«Şi cu ăsta ce să mai fac acum?...» îl luă în mîini, 
se apropie de pat, se sui cu amîndouă picioarele, căută 
cuiul din perete şi fixă tabloul la locul lui obişnuit. 
«E plin de praf. Ar trebui şters», gîndi cu indiferență 
T.T. Soru. 

Domnul Ştefănescu îşi regăsi îndată zîmbetul lui 
tenace. T.T. Soru îl privi fără ostilitate. 


ARTICOLE POLITICE 


SĂ SE BATĂ SĂNĂTOȘI! 


Nu fac rău domnii ăştia de la Cameră că se bat. 
Asta pune un grăunte de pasiune în luptele poli- 
tice. Vedeţi, o dezbatere parlamentară, în care se 
discută despre o lege, despre un principiu, despre 
o problemă, este ceva abstract, plicticos, lipsit de 
culoare. Dimpotrivă, o palmă sau un pumn, bine 
aplicate, trebuie că au o rezonanţă de realitate, un 
aer vioi, cert, incontestabil. 

O palmă pe obrazul unui ideolog torturat de vi- 
ziuni interioare cred că sună ca o ploaie de primăvară 
pe un asfalt ars de soare. Este un semn de înviorare. 

Lumea respectabilă pretinde că scandalurile de la 
Cameră sînt ruşinoase. Că ele coboară prestigiul Par- 
lamentului. Că distrug gravitatea instituţiei... Că pre- 
gătesc, într-un cuvînt, sfîrşitul pămîntului. 

Se poate. Dar noi, democrați notorii, nu putem 
să condamnăm, sub pretextul futil al bunei-cuviinţe, 
un fapt care măreşte incontestabil vitalitatea Parla- 
mentului. Bătăile astea dese seamănă cu nişte figuri 
de gimnastică suedeză: ele accelerează circulaţia 
sîngelui, dezvoltă muşchii şi regulează respiraţia. 

Gîndiţi-vă puţin ce salutar poate fi regimul bătăii 
pentru gînditorii noştri politici, d-l Trancu-laşi, acest 
distins cugetător, d-l general Moşoiu, acest strateg poli- 
tic, iluminat de mari idealuri, d-l Jean Th. Florescu, 


267 


acest martir al libertăţii, d-l Potîrcă, d-l Dere, d-l Xeni' 
— toți mucenici ai sistemelor de construcţie socială, 
anemiaţi de lungi controverse ideale, pervertiţi de 
abstracții, întunecaţi de speculaţii metafizice — toţi 
să fie scuturaţi din exerciţiile lor cerebrale şi să fie 
aduşi la realitate, la o realitate fizică, imediată, 
sănătoasă! înțelegeţi cît ar fi de bine? 

Haideţi, domnilor! Băteţi-vă. Băteţi-vă în lege. 
Cu pumnul, cu palma, cu piciorul, cu servieta, cu 
dosarele, cu pupitrele. Băteţi-vă care cum puteţi, 
cu ce puteţi. Nu la duel. E plicticos şi ineficace. La 
Cameră, în incintă şi pe culoare. Fără martori ofi- 
ciali şi fără revolvere — că s-ar putea, Doamne fe- 
reşte, să vă prăpădiți. Băteţi-vă, domnilor, ca lumea. 

Este singurul gest spontan pe care îl mai puteţi 
face într-o viață politică, în care altminteri nu vă 
rămîne decît să repetaţi formule învățate pe de rost 
şi să mimaţi atitudini de statuie municipală. Este 
singurul semn de energie şi tinereţe care mai poate 
izbucni din rîndurile dvs. uzate de mucenicie 
ideologică. 


27 februarie 1932 


i Cunoscute figuri «marcante» ale partidelor burgheze, politicieni 
veroşi şi fără scrupule, a căror activitate n-avea nimic comun cu cugetul 
şi «controversele ideale». 


PREA MULȚI MARTIRI 


Trebuie să se pregătească undeva, nu ştiu în ce 
culise, nu ştiu sub ce tenebre, o mare lovitură, o 
mare afacere, o mare escrocherie... Ceva în genul 
ăsta, oricum. 

Căci de la un timp nu mai poţi deschide anumite 
gazete («anumite gazete» nu înseamnă — Doamne 
fereşte — «anumita presă», ci... dimpotrivă) fără 
să nu dai de vreo trei-patru elegii despre cinste, sacri- 
ficiu, devotament. 

Se votează o lege oarecare la Cameră? Iată dintr-o 
dată zece mucenici care se bat cu pumnul în piept, 
apar în balcoane ziua-n amiaza mare, ţinînd discursuri 
trecătorilor buimăciţi, şi fac întruniri publice, în care 
sîngeră pentru binele obştesc. 

Se ieftinesc măslinele? Tată alt contingent de arhan- 
gheli — care apar să probeze că misiunea lor de o 
viaţă întreagă, chemarea lor pe pămînt, a fost tocmai 
ieftinirea acestui gustos aliment. 

E contagios. Vocabularul ăsta de martiri se răs- 
pîndeşte cu o iuţeală teribilă. Din trei oameni întîl- 
niţi pe stradă, cel puţin doi au să-ți vorbească despre 
onoare, ideal, jertfă şi eroism. 

Pînă şi gazeta d-lui Stelian Popescu °, atît de sobră 
şi de calmă în aceste chestiuni, a fost cuprinsă de un 

' Denumire utilizată în atacurile dezlănţuite de presa de dreapta 


împotriva ziarelor moderate, cu accente democrate. 
* Universul, cunoscut ziar reacţionar şi conservator. 


269 


subit acces de melancolie morală. Numai în numărul 
de ieri, şi numai într-un singur articol din acest număr, 
cititorul poate găsi o colecţie de expresii alarmante: 
«suprem patrimoniu al omului», «onoare», «avut moral 
al cetăţenilor», «campanie de  întinare», «rigorile legii 
penale», «operă de represiune» etc, etc, etc. 

Nu este îngrijorător? Termenii aceştia sumbri nu 
fac să vă treacă un fior de spaimă de-a lungul şirei 
spinării? 

Mă întreb ce anume se pregăteşte. 

Atmosfera devine încărcată. Circulaţia pe străzi — 
din ce în ce mai grea. Nu mai poţi respira de prea 
mulţi martiri. leşi în uliţă să te plimbi sau să te duci 
la treburile dumitale, şi în loc să întîlneşti, ca de 
obicei, oameni, te izbeşti la fiecare pas numai de 
martiri, 

Nu ştiu dacă pe dvs. v-o fi încîntînd această compa- 
nie. Eu, unul, prefer să v-o spun lămurit: mă simt 
mult mai bine lîngă un agent secret decît lîngă un 
martir. Căci nu poţi să ştii niciodată pînă unde merge 
cheful de sacrificiu al oamenilor. 


28 februarie 1932 


BABBITT LA VERSAILLES 


Contele Condenhove-Kalergi, cunoscutul filantrop 
politic, într-o declaraţie făcută presei, s-a războit 
zilele trecute cu tratatul de la Versailles. Cică tra- 
tatul ăsta nu e bun, pentru că... nu este în spirit 
wilsonian. 

Aşadar, mai sînt oameni serioşi (sau neserioşi) care 
13 ani de la încheierea păcii, mai cred că mitul 
Wilson a fost altceva decît o scurtă glumă sentimen- 
tală. Oameni care socotesc că cele 14 puncte ale pre- 
zidentului american erau 14 chei pentru un viitor 
ferice, dar că diplomaţii europeni — tipi diabolici — 
au făcut şi au dres ca să le distrugă şi să le înece în 
Atlantic. Oameni care mai cred, în fine, că acest 
Woodrow Wilson n-a fost un biet om naiv, ci un pro- 
fet în toată regula, un iluminat venit să despice 
apele dezlănţuite şi să liniştească furtunile ca pe 
nişte miei behăitori. 

Ar fi înduioşător, dacă n-ar fi subversiv. Dacă 
prezidentul Wilson, prezentat drept un trimis al lui 
Dumnezeu, n-ar fi fost decît un idealist anglo-saxon şi 
— ce este mai grav — un idealist american. Adică 
un fel de preot al afacerilor, un visător înzestrat cu 
un feroce simţ practic, un sentimental calculat şi 
virulent. Naivitatea lui nu se deosebeşte prea bine 
de abilitate şi nici jertfa de afacere. 


Wilson în 1918? Babbitt la Versailles. Da, Ge^rge F. 
Babbitt, eroul lui Sinclair Lewis, om mecanizat, gîn- 
dind ca o manşetă de ziar, vorbind ca o reclamă de 
radio, cugetînd ca un comis-voiajor. Sălbatec în apă- 
rarea intereselor şi totuşi idealist nu ştiu din ce remi- 
niscență puritană. Sălbatec şi idealist din cauza ace- 
leiaşi structuri de ins primar, uluit de progres şi 
moralitate. 

Sînt nenumărate momentele tratativelor de la 
Versailles în 1918 şi 1919 în care identitatea Wilson — 
Babbitt se revelează cu netezime. 

între altele o şedinţă din februarie 1919 la hotelul 
Crillon, în care, fiind vorba despre principiul egali- 
tăţii raselor, prezidentul Wilson, reprezentant al unei 
țări în care negrii erau jupuiţi de vii, pe stradă, în 
scene de linşaj, a tuşit circumspect şi a cerut închi- 
derea discuţiei. 

«Babbitt la Versailles» cred că explică în bună 
parte comediile şi tragediile ce s-au jucat atunci şi 
s-au tot jucat de atunci încoace. 

Tema ar merita speculată. (Subscrisul o va face 
de altminteri: «Babbitt la Versailles» este titlul unui 
capitol dintr-o teză de doctorat, cu subiect mult mai 
larg.) Pentru astăzi, ajunge însă acest scurt comentar. 


1 martie 1932 


TREI SACALE SI UN SIMBOL 


La Calafat -— care, orice s-ar zice, nu e totuna 
cu Caracal, oraş ce are de îndurat o legendă infa- 
mantă — s-a întîmplat o mică istorie de o rară savoare. 

Dar să lăsăm să vorbească «documentele», totdea- 
una mai expresive decît poveştile. «Documentul» de 
astă dată este o telegramă. Iat-o! 

«Calafat, 21. — Ieri, declarindu-se un incendiu la 
o stină din împrejurimile oraşului nostru, a fost de 
urgență anunțat corpul de pompieri, care s-a îndrep- 
tat grabnic spre locul sinistrului. Ajunşi acolo, după 
o lungă cursă, în momentul în care se pregăteau să-şi 
înceapă operaţiile, pompierii au constatat că sacalele 
erau goale, căci în grabă uitaseră să le umple.» 

Asta e. Farsă cazonă sau scenă de operetă nem- 
țească. S-ar rîde bine la cinematograf văzîndu-se 
asemenea „gag" (cum se zice în termeni tehnici). 

Nu ştiu ce s-o mai fi întîmplat la stîna cu pricina. 
Telegrama nu spune. E probabil că focul s-a stins 
de bună voie. Inimă de oţel să fi avut focul ăla, şi 
tot trebuia să cedeze în fața bieţilor pompieri cala- 
fateni, rămaşi cu tulumbele deşarte şi neavînd altă 
soluție decît să pertracteze verbal cu văpăile, doar- 
doar s-or astîmpăra. 

La urma urmelor, incendiul de la Calafat nu este 
un eveniment european. Să sperăm că nu va avea 
nici o influență nefastă asupra conferinței  dezar- 


18 273 


mării, sau asupra războiului chino-japonez, sau asupra 
alegerilor germane. 

Dar, stins sau nu, incendiul acesta are în el o pu- 
tere reprezentativă de simbol. Nu vi se pare că toate 
lucrurile se petrec la noi, în această țară romînească, 
după modelul strategic de la Calafat? 

Nu lipsesc bunăvoinţele, poate nici competențele, 
în viaţa noastră publică. Pentru o problemă politică 
sau economică, pentru o nevoie şi pentru un necaz 
obştesc, se ivesc deodată din toate partidele zece 
salvatori, zece soluţii, zece martiri. Este un asalt 
general pentru mîntuire, un iureş al gardiştilor poli- 
tici, o năvală a teoreticianilor, toți hotărîţi să lichi- 
deze dintr-o dată ce e de lichidat. Dar cînd se află 
în cele din urmă în fața problemei cu pricina, bagă 
de seamă, uluiţi, că... sacalele sînt deşarte. Un detaliu, 
un fleac, un nimic. 

Vedeţi, asta este poate nenorocirea noastră de 
totdeauna. Că toate incendiile ne-au surprins cu 
sacalele deşarte. Că în faţa tuturor amenințărilor, 
în faţa tuturor bandiţilor, în faţa tuturor incendiilor, 
am opus, ce e dreptul, cuțite, am opus revolvere, am 
opus tulumbe, dar cuțite care nu tăiau, revolvere care 
nu împuşcau şi tulumbe care nu stropeau. 

Este o eternă saca goală în viaţa noastră publică. 


26 martie 1932 


DUMINICĂ 17 APRILIE, ORA 11.. 


Poate nu vei fi ştiind, cetitorule. Poate (căci totul 
e posibil, chiar şi asta), poate nu vei fi cetind Viitorul, 
gazeta trecutului partid liberal. 

Să ţi-o spunem prin urmare noi. E mai sigur. Află 
deci că de ieri, duminică 17 aprilie 1932, ora 11 fix, 
Romînia a intrat într-un nou ev istoric. 

Uite cum s-a întîmplat. 

Sîmbătă dimineaţa, adică alaltăieri, atmosfera Ca- 
pitalei era obişnuită. Nu ştiam încă ce ne aşteaptă. 
Pe la prînz se înnourase, ce e dreptul, dar n-am luat 
acest obişnuit fenomen meteorologic drept o pre- 
vestire. Socoteam că în cazul cel mai rău are să plouă. 

Ei bine, n-a plouat. în schimb, imediat după masă, 
pe la ceasurile 2, a apărut Viitorul. Şi o dată cu ela 
apărut un manifest al partidului naţional-ducist. 

«Cetăţeni ai Capitalei! — zice hîrtia — partidul 
naţional-ducist este hotărit la cele mai mari sacrificii 
pentru înlăturarea primejdiei care ne ameninţă.» 

Foarte frumos din partea lui, am exclamat noi. 
Parcă o piatră ne fusese luată de pe inimă. Căci, 
după cum ştiţi, grija noastră, marea noastră grijă 
de fiecare zi, nu este cum o să ne plătim cuponul 
extern, sau cu ce o să ne hrănim funcţionarii, sau 
cum o să ne întreţinem şcolile, ci numai dacă par- 
tidul naţional-ducist este sau nu «hotărit la cele mai 


e 275 


mari sacrificii». Ei bine, este! Manifestul de sîmbătă 
o spune răspicat. 

Dar acelaşi manifest, pentru ca fericirea noastră 
publică să fie integrală, continuă: 

«Lupta, în scopul acesta (înlăturarea primejdiei 
etc...), începe duminică 17 aprilie, ora 11, în sala 
Eforiei din b-dul Elisabeta.» 

Observaţi absoluta preciziune a termenilor. O luptă 
politică porneşte obişnuit de la o idee, de la o atitudine, 
de la un sentiment colectiv, şi manifestarea ei se eşa- 
lonează anonim pe un timp îndelungat, fără să poţi 
spune precis cînd anume a început. 

Mărturisim că, din toate invențiile d-lui Duca, pe 
asta o preţuim cu deosebire: revoluţia cu orar. Trebuie 
să fie în ascendenţa d-sale ceva reminiscenţe ceferiste. 
Dar să nu biîrfim. Căci, altminteri, spuneţi-mi, vă rog, 
de unde am fi ştiut noi că de ieri, un ceas înainte de 
prînz, am intrat într-o nouă perioadă istorică? 


19 aprilie 1932 


HBINRICH-GERHARD GRUBER 


Ziarul hitlerist Hanauer Anzeiger, care apare în 
orăşelul Hanau din Hessa, publică la rubrica anun- 
țurilor următoarele rînduri, reproduse, fără comen- 
tarii, de o revistă pariziană: 

«Wilkelm şi Elfriede Gruber Schaefer au onoarea 
să anunțe naşterea robustului lor  hitlerist Heinrich- 
Gerhard Gruber.» 

Este fără îndoială un exemplu de zel politic, des- 
pre care se poate spune că e cel puţin excesiv. Să 
faci amor cu programul partidului în mînă şi să al- 
ternezi cuvintele tandre cu declaraţiile de principiu, 
astfel încît, după nouă luni, să dai naştere unui mic 
ideolog, iată un record demn de remarcat. Politica 
se ia la întrecere cu biologia şi nu m-aş mira s-o învingă. 
Astfel, grija tinerelor femei însărcinate nu va mai 
fi de aci înainte să ştie dacă pruncul ce-l poartă în 
pîntece este băiat sau fată, ci pur şi simplu dacă este 
conservator sau revoluţionar. 

Vom auzi într-o zi la Capsa un scurt dialog care 
ar fi făcut altădată fericirea bunului nostru Caragiale. 

— A născut nevastă-mea azi-noapte. 

— Felicitările mele. Ce? 

— Un naţional-liberal de nuanţă ducistă. (Căci 
vedeţi, la noi determinarea sexului... politic are să fie 
mult mai dificilă, din cauza diversităţii de pro- 
grame, în schimb, paternitatea are să fie mai lesne de 


277 


stabilit. Fiindcă, dacă dumneata eşti, să zicem, ţără- 
nist, şi nevasta are să-ţi nască un averescan, trădarea 
va îi dovedită.) 

Gluma însă merită să fie oprită aici, pentru un 
comentariu mai grav. Într-adevăr, nu e revelator 
micul anunț din Hanauer Anzeiger? El explică, 
dacă te gîndeşti bine, o parte bună din misterul german 
actual. El ne face să bănuim cîtă farsă, cîtă naivitate, 
ce amestec de prostie şi ingenuitate intră în complexul 
hitlerismului triumfător. Un sentiment general de 
disperare desigur, dar mai ales o vastă acumulare de 
mici vanităţi, mici răbufneli, mici visuri eroice, 
mici vocaţii de general ratat. în această învălmăşeală 
este simbolică naşterea lui Heinrich-Gerhard Gruber, 
care n-a apucat să fie copil şi a devenit deodată hitlerist. 

într-o zi, Heinrich-Gerhard, vei muri strivit pe 
asfalt într-o încăierare de stradă, sau vei sîngera în 
noroi într-un nou război mondial — şi se vor găsi 
oameni care să nu înțeleagă nici atunci că moartea 
ta nu se datoreşte gloanţelor duşmane, ci imbecili- 
tății omeneşti de azi şi de totdeauna. 


26 aprilie 1932 


CONFERINŢA DEZARMĂRII CONTINUĂ 


Omul este un dobitoc de o naivitate supremă. 
Nimic, absolut nimic, nici sîngele, nici moartea nu 
izbuteşte să-i tulbure seninătatea. 

Dvs. ştiţi că există actualmente şi funcţionează o 
conferinţă a dezarmării? 

Dvs. ştiţi că vreo două sute de domni cu joben, 
plătiţi copios, se plimbă la Geneva, spre a pune la 
cale... pacea lumii? 

O ascuțită curiozitate ne-a îndemnat se aflăm cu 
ce se îndeletnicesc acolo aceşti mucenici ai diploma- 
tiei. Şi am aflat. 

în şedinţa de la 11 mai cor. a comisiunii de război 
terestru, la ordinea de zi era «determinarea armelor 
de artilerie cele mai specific ofensive». Au luat cuvîntul 
23 (douăzeci şi trei) de oratori, fiecare susținînd un 
punct de vedere deosebit, şi concluzia a fost... amî- 
nată. Discuţia va continua într-o şedinţă viitoare, 
în care probabil alţi 23 de oratori vor expune alte 
23 de puncte de vedere. 

Vreţi să cunoaşteţi care a fost subtila problemă, 
delicata nuanță în litigiu? 

E simplu. Urma să se decidă dacă în viitorul război 
oamenii vor trebui omorîți cu tunuri de un calibru 

' Conferinţa dezarmării, deschisă la 2 februarie 1932, prelungită 
luni şi luni de zile, n-a dus la nici un rezultat real. Cu excepţia punctu- 


lui de vedere al U.R.S.S., la această conferinţă nu s-a adus nici o contri- 
buţie efectivă la cauza păcii. 


279 


de 155 milimetri, sau de un calibru de 200 milimetri. 
Tunuri care să bată pe o rază de 25 kilometri, sau 
numai de 20. Asta a fost totul. Stabilirea unui punct 
maximal al morţii. 

Procesul-verbal al şedinţei nu spune dacă membrii 
comisiunii au strigat sau nu, după cuviinţă, «trăiască 
dezarmarea!» Pentru ironia completă a situației 
n-ar fi fost rău. 

Dar ce vină au domnii ăştia cu joben? Vină are 
neamul omenesc în întregime, destul de prost sau 
destul de abil ca să creadă în asemenea istorii. 

Căci conferința dezarmării nu este întîia. Au mai 
fost vreo două — la Haga — în 1899 şi în 1906. S-a 
discutat şi atunci despre calibrul tunurilor şi despre 
maximalizarea morţii. Au fost şi atunci c'omisiuni 
terestre şi maritime, discursuri ideologice şi umani- 
tare, regulamente pacifiste şi sanitare. Ceea ce în 
1914 n-a împiedicat pe nimeni să dea foc pămîntului. 

Conferinţa dezarmării continuă. 


19 mai 1932 


«PARTIDE DE IDEI» 


A condamnat d-l Argetoianu «partidele de idei» 
sau nu le-a condamnat? 

Iată problema care, de cîteva zile, agită cu un 
lăudabil zel democratic presa noastră de stînga (?), 
ocupată cu declarațiile recente ale ministrului de 
finanţe. 

«Partide de idei»? Ce e aia? Avem noi asemenea 
mostre? Unde sînt şi care sînt? 

Discuţia asta e teribil de hazlie la noi. Să te întrebi 
dacă problemele actuale mai sînt de încadrat în 
programele vechilor discipline politice şi economice 
(liberalism, conservatorism, radicalism-democrat etc.) 
*—poate să fie o chestiune, aiurea, în alte ţări. O 
chestiune facilă şi fără sens adînc — dar poate să fie. 
Pentru că acolo Vechile ideologii politice au existat 
realmente şi continuă să existe şi astăzi, dacă nu prin 
funcţie, cel puţin prin organ. 

Dar la noi problema aceasta este de-a dreptul puerilă. 
Am avut noi vreodată partide politice deosebite struc- 
tural? Am avut. O singură dată. La începuturile 
vieţii noastre de stat modern, cînd revoluţia paşop- 
tistă grupase, după temperament, după cultură, tra- 
diţie, clasă, după instinct, în fine, două tabere pro- 
fund distincte: liberali şi conservatori. 


' Este vorba despre presa moderată burgheză. Ironia denumirii acor- 
date este evidenţiată prin semnul de întrebare dintre paranteze. 


281 


Dar de atunci lucrul se redusese la o evidentă cari- 
catură, înainte de război am avut rotativa celor două 
«partide», care se succedau fără să schimbe nimic. 
lar după război am avut ce ştie toată lumea că am 
avut.... 


Unde mai rămîne în acest joc politic loc pentru 
«idei»? Ce luptă publică au dat Ia noi partidele pentru 
o «idee»? Ce victorie, ce înfrîngere, ce revanşă? Cău- 
taţi bine, şi cînd veți găsi răspunsul să ni-l comuni- 
cați şi nouă. 

Viaţa noastră politică nu cunoaşte noţiunea de 
incompatibil. Oricine se poate împerechea cu oricine. 
Orice program cu orice program. 

D-1 Iuliu Maniu poate fi țărănist. D-1 Averescu poate 
fi monarhic... D-1 Duca poate fi democrat. Pînă şi 
d-l Vasilescu-Valjean poate fi... agrarian. 


Partidele noastre, «fracțiunile noastre politice», 
cum s-a spus o dată în loc înalt, s-au născut întîmplă- 
tor, dintr-o conjunctură parlamentară, dintr-o ceartă, 
dintr-o învoială, dintr-un capriciu. A fost totdeauna 
la baza lor un element personal. Sînt cadre de activitate 
politică, sînt asociaţii de interese mutuale, sînt firme 
comerciale, uneori vii, uneori puternice, dar în nici 
un caz nu organisme spirituale. 


La asemenea prăvălii, noi nu cumpărăm idei. 


28 mai 1932 


CARE AU MAI GUVERNAT... 


D-1 P.P. Negulescu, unul din cei 20 de partizani ai 
mareşalului Averescu şi înlocțiitor al său, i-a făcut 
d-lui Titulescu o declarație, care ar trebui tipărită 
cu litere uriaşe şi răspîndită în toată țara, dacă țara 
ar mai şti ce e aia Averescu şi ce e aia averescanism. 

Ştiţi care sînt condițiile veselului mareşal pentru o 
eventuală participare la un guvern de concentrare? 

Textual: «partizanii d-sale dau concurs unui asemenea 
guvern, cu condiția ca să fie compus din reprezentanții 
partidelor care au mai guvernat». 

Acest «care au mai guvernat» este de o ironie şi 
în acelaşi timp de o inconştiență fără pereche. Te 
întrebi pe ce lume trăiesc oamenii ăştia, de unde 
vin şi de ce boală suferă, de cutează să braveze în 
aşa chip dezamăgirea unei ţări întregi. 

Nu ştie mareşalul de la Aqui că noi am fost aduşi 
aici unde sîntem, prin complicitatea partidelor «care 
au mai guvernat»? Nu ştie el că dacă tezaurul este 
deşert, dacă datoriile sînt barbare, dacă anarhia 
politică este culminantă, toate acestea le datorăm tu- 
turor guvernărilor de pînă acum, tuturor fără excepție? 
Dacă nu ştie, să se ducă să se culce. Iar dacă ştie, 
cum îndrăzneşte şi pe ce se întemeiază să ceară ca cei 
care ne-au nenorocit să continue a o face? 

Partide care au mai guvernat? Probabil că mai 
avem nevoie de un nou Vintilă Brătianu, de o nouă 


283- 


legiuire economică absurdă. Ştiţi, perioada 1922—1926 
— de noi Tancrezi şi Constantineşti, de o nouă Oradea- 
Mare. Probabil că ne mai trebuie alegeri averescane 
profund scăldate în sînge, ne mai trebuie un mic 
complot fascist ca cel visat de generalul cu cioc alb 
în primăvara lui 1927. Probabil că ne este absolut 
necesar un nou Virgil Madgearu, ne sînt necesari alţi 
20 de muncitori împuşcaţi la un nou Lupeni şi murim 
de dorul altui împrumut Mihai Popovici, care să ne 
îngroape nu pe 30 de ani, ci pe 300 de astă dată, ca 
să ţinem minte bine. 


Să vie deci «partidele care au mai guvernat», căci 
cu ele nici o surpriză nu e posibilă: barem ştim ce ne 
aşteaptă. 


Averescanii ăştia au haz. 


6 iunie 1932 


ia 


în realitate, numărul celor ucişi a fost mult mai mare; mulţi grav 
ranrţi, refugiindu-se în pădure, au murit. 


EXPLICAȚIA FRIPTURISMULUI 


Nici zece zile n-au trecut de la constituirea noului 
guvern, şi emigrările politice au început. întîi, indi- 
vidual şi izolat: X vrea să fie consilier comunal, Y 
vrea să fie senator. Pe urmă în mici grupuri de cîte 
cinci, cincisprezece, cincizeci. Şi într-un caz, şi într- 
altul, procedura este aceeaşi: o scrisoare de demisie, 
în care explici de ce partidul din care te retragi este 
trădător de neam, şi o altă scrisoare, de înscriere 
aceasta, prin care explici de ce partidul în care te 
înscrii este salvator de neam. 

Gîntec vechi, în două jumătăţi de tact, ce revine 
fatal la fiecare schimbare de guvern. într-un moment 
de indignare şi humor, d-l N. Iorga l-a botezat friptu- 
rism. 

Deci guvernul Vaida' îşi va avea fripturiştii săi. La 
Cluj, d-nii Haţiegan, Coriolan Tătaru, Ştefan Meteş, 
foşti membri ai fostului guvern (în care se refugiaseră 
fugind de la naţional-ţărănişti), demisionează din 
Uniunea Naţională şi se introduc pocăiţi în noile 
rînduri guvernamentale. La Ialomița, şeful gogiştilor, 
care nu mai departe decît acum două luni era gata 
să moară pentru naţional-agrarianism, se declară 
astăzi gata să moară pentru naţional-ţărănism. 

Schimbare de direcţie doar: spiritul de sacrificiu 
rămîne acelaşi. 


Guvern «naţional-ţărănist». 


E un spectacol prea vechi ca să mai dezguste. Dez- 
mățul ăsta politic a devenit o tradiţie, şi dacă n-a 
cîştigat în respectabilitate, a sporit în vechime. Asta 
îi acordă oarecare drepturi de seriozitate. 

în orice caz, fenomenul fripturismului merită mai 
multă consideraţie decît i se dă obişnuit. Căci este 
altceva decît un simptom de neruşinare publică. Este 
de-a dreptul un simbol de structură politică. 

Nu glumesc de loc. încercați să gîndiţi un moment 
fără repulsia morală pe care poate o aveţi în faţa 
acestui sistem de dezertări. încercați să treceţi peste 
orice rezervă sentimentală. 

Transfugi au fost aproape toţi oamenii noştri poli- 
tici. Chiar cei de mîna întîia... 


Transfugi au fost, la drept vorbind, nu aproape toţi 
oamenii noştri politici, ci absolut toţi, dacă dăm 
vorbei de «transfug» nu înțelesul imediat şi plat de 
trecător de la o grupare la altă grupare, ci pe acela 
mult mai just, de om care, fără să-şi schimbe nece- 
sarmente partidul, îşi schimbă poziţia, orientarea, 
scopul, credinţa. Deci transfug mareşalul Averescu, 
a cărui viaţă politică a fost un neîntrerupt salt de 
la o credinţă la alta, transfug d-l Duca, celebru 
prin retractări, reveniri şi contraziceri, transfug d-l 
Maniu, astăzi campion al legalismului şi mîine con- 
fiscator de ziare... 


Să o spunem lămurit: fripturismul este un feno- 
men politic romînesc de o generalitate care cunoaşte 
cel mult nuanţe şi atenuări, în nici un caz infirmări. 
De ce? Să fim noi incapabili de consecvență, onesti- 
tate şi convingere? Să fie un defect de temperament? 
Să fie unul de sensibilitate morală? Nu. întrebările 
acestea sînt prea grave şi răspunsul e mult mai simplu. 
Explicaţia stă în faptul că vieţii noastre publice îi 
lipsesc cu desăvîrşire punctele de orientare politică. 
Nu sînt idei, nu sînt concepţii sau directive, nu sînt 
poziţii deosebite structural. 

Ce lucru anume trădează un ins care pleacă de la 
gogişti şi se duce la naţional-țărănişti, sau pleacă 


286 


de la averescani şi se duce la liberali? Cel mult calcă 
o solidaritate de grup şi interese. Dar părăseşte el o 
idee şi adoptă o alta? Renunţă la un sistem de gîndire 
politică şi îşi însuşeşte un altul? Să fim serioşi. 

într-o viaţă publică asemănătoare celei de la noi 
nu sînt posibile nici convertirile, nici trădările. Căci 
— şi lucrul merită să fie scris cu literă mare — NI- 
MENI NU ARE NIMIC DE TRĂDAT. 


17 iunie 1932 


«SUBPROBLEME» LA LAUSANNE 


0 telegramă din Lausanne anunţă că la conferința 
ce se deschide astăzi acolo', chestiunile principale care 
sînt în joc s-a decis să fie împărţite în mai multe 
«subprobleme». 

Termenul mi se pare fericit. El trădează cu antici- 
pație hotărîrea diplomaților de a ocoli nodul chestiu- 
nilor şi de a găsi, în loc de soluţii, paliative. (De alt- 
minteri, soluţiile adevărate nu se găsesc niciodată; ele 
se impun.) 

Termenul acesta— «subproblemă» — este de mai 
multe ori excelent. Intîi, pentru înţelesul lui diminu- 
tiv. O «subproblemă» este mai puţin decît o problemă, 
este o problemuţă, este o problemişoară, un fel de 
problemă cu pantaloni scurţi şi breton. E emoţio- 
nantă sinceritatea domnilor de la Lausanne, care 
mărturisesc astfel predilecţia lor pentru chestiunile 
minore şi decizia lor violentă de a le ignora pe toate 
celelalte. Adevărul este că toate conferințele interna- 
tionale, de orice soi au fost ele, nu s-au ocupat decît 
cu «subprobleme», chiar dacă le-au numit altfel., 

în al doilea rînd, termenul ăsta este valoros pentru 
sensul lui strict etimologic. «Sub» este o prepoziţie 

' Conferinţa internaţională de la Lausanne, deschisă la 16 iunie 
1932, trebuia să dezbată problema acută a plăţilor de «reparaţii» ale 
Germaniei, problema dunăreană şi... programarea unei noi conferinţe 
internaţionale formale. Caracterul demagogic şi ineficient al discuţiilor 


a compromis această conferinţă, favorizînd restabilirea capitalului 
german. 


288 


care indică dependenţa. O «sub-problemă», deci, este o 
chestiune în dosul căreia se află o problemă mai mare, 
esențială şi cuprinzătoare. 

Cînd conferinţa de la Lausanne anunţă că va discuta 
«subproblemă reparațiilor», noi înţelegem că ea NU 
VREA să discute problema revizuirii tratatelor. Cînd 
discută «subproblemă dunăreană», noi înțelegem că 
NU VREA sa discuite problema Anschluss-lilm. Şi cînd 
cercetează «subproblemă crizei economice», NU VREA 
să cerceteze problema morţii capitalismului. 

Vedeţi, fiecare punct al ordinii de zi ascunde o 
rană mai veche, mai adîncă, mai gravă, care nu tre- 
buie cu nici un preţ să iasă la iveală. Fiecare capitol 
este o construcţie savantă şi penibilă pentru a escamota 
adevărul. 

Subprobleme! Cum se iveşte o durere, cum crapă 
undeva «pacea mondială», cum plesneşte «echilibrul», 
diplomaţii de la Geneva sau de la Lausanne aruncă 
repede pe masa verde o subproblemă. 

Tot astfel, în cazinourile de joc, crupierii vegheaz 
ca nu cumva să se găsească monede la suprafață 
schimbă febril banii, pe măsură ce apar, în jetoane 
albe, flexibile şi fără valoare. Pentru calmul jucătorilor. 


18 iunie 1932 


19 — M. Sebastian — Opere — II 


VIVAT SOLIDARISMUL SOCIAL 


Se ştie că noi nu sîntem revoltați. Spectatori prin 
profesie ai vieţii politice romîneşti, am avut cînd 
să ne exersăm simțul humorului. Deci neruşinarea, 
imbecilitatea, dezordinea şi platitudinea în această 
ordine ne distrează, fără să ne întristeze. 

Dar ceea ce se petrece de trei săptămîni încoace 
întrece orice măsură. Fripturişti, vorba cîntecului, 
«au fost, sînt încă şi-or fi cît neamul romînesc», dar nu 
cred să fi fost vreodată atît de cutezători şi veseli. 
Infamia este, orice s-ar spune, un bagaj care se poartă 
în obscuritate, în tăcere şi cu capul jos. Fripturiştii 
actuali îl poartă însă senini, ca pe o floare la ureche. 

Ultima evadare şi probabil cea mai comică s-a con- 
sumat duminică. «Organizaţia gogistă», din culoarea 
de verde — cîțiva advocaţi, cîțiva apropitari şi cîțiva 
bătăuşi — a trecut de partea guvernului şi s-a înscris la 
național-ţărănişti. La drept vorbind, s-a reînscris. Căci 
nu sînt decît trei luni de cînd plecaseră din acest partid, 
deplin hotărîţi să se sacrifice pentru... Octavian Goga. 

Chestiunea asta este desigur o sinceră porcărie. Nici 
nu ne-am mai obosi să o remarcăm aici. Căci meseria 
noastră nu este să-i numărăm pe toţi pezevenghii din 
Romînia mare şi din culoarea de verde. Avem alte 
treburi. 

Dar cînd un pezevenghi nu se mulţumeşte cu această 
calitate şi aspiră să se transforme în martir, nu strică 
să fie luat puţin de urechi. 


290 


Să începem această urecheală prin a publica, fără 
nici un adaos, petiția de înscriere a martirilor de 
duminică. 

«Domnule preşedinte! 

Ne întoarcem în casa părintească, Partidul Național- 
Țărănesc. 

Vă rugăm să ne primiţi şi vă încredințăm că ne vom 
Jace vrednici de dragostea d-voastră prin sufletele noastre 
curate şi devotamentul nostru neîntinat.» 

Această oribilă hîrtie este însoţită de o alta, supe- 
rioară în neruşinare. Un proces-verbal. Care sună 
astfel: 

«Subscrişii cetățeni ai culorii de verde... grupați 
politiceşte în jurul d-lui Cutare, pe baza principiului 
solidarismului social... am hotărit a ieşi din rezerva 
impusă...» 

Cetitorule! Ce ar spune aceşti găinari cu «sufletul 
curat» dacă într-o bună zi, tot pe baza principiului 
solidarismului social, noi, adică d-ta care mă ceteşti, 
eu care scriu şi dumnealui care trece pe stradă, ne-am 
hotărî să ieşim şi noi «din rezerva impusă» şi i-am 
aduce în piața Teatrului Naţional, le-am da pantalonii 
jos şi le-am trage o straşnică bătaie la organul cu 
care cugetă? 


iulie 1932 


UNUL CARE MÎNGÎIE COPII 


Se ştie că fostul Kaiser' a cerut un concediu de o 
lună de la exilul cu care se ocupă. («De la exilul» nu 
este o greşită expresie: căci exilul ăsta este un fel de 
slujbă excelent retribuită şi nu grozav de activă.) 

Aşadar, bătrînul omorîtor de oameni a cerut voie 
să se ducă la mare, pentru odihna oaselor lui împă- 
răteşti. La Dooru, unde a statpînă acum, se plictiseşte. 
Pe de altă parte, evenimentele politice de pretutin- 
deni îl fac să viseze o reîntoarcere triumfală la Berlin. 
Aşteptarea îl enervează, şi speranţa... îl întinereşte. 
Simte omul nevoie de mişcare. 

S-a dus deci să facă băi de soare pe plajă. Un gaze- 
tar străin, care l-a vizitat, povesteşte cu emoție cît 
este de blîndă şi nobilă viaţa acestui august viligia- 
turist acolo. îmbrăcat în alb (pantaloni de tenis, că- 
maşă cu gulerul larg deschis, pantofi de pîslă şi pălă- 
rie de panama), fostul Kaiser şi-a pierdut fosta lui în- 
fățişare de feldmareşal care visează rău. Cărunt, senin, 
politicos şi surîzător, se plimbă dimineaţa de-a lungul 
țărmului, între cîteva cucoane admiratoare, şi răs- 
punde cu graţie saluturilor. Şi cînd, din întîmplare — 
povesteşte reporterul citat— îi iese în cale un copil, 


' Wilhelm al II-lea, împărat al Germaniei (1£ -1918), detronat 
după primul război mondial. 


292 


bătrînul împărat se opreşte, îi spune un cuvînt prie- 
tenos şi... îl mîngiie. 

Ce frumos! Cît este de sentimental K aiserul şi cît 
sînt de tîmpiţi oamenii! Oamenii care s-au dus la un 
război pe care acest prusac îl deschisese cu o întor- 
sătură de baston imperial cum ar fi întors un buton 
electric. Oamenii care au murit, şi cei care s-au întors 
schilozi, şi cei care n-au păţit nimic altceva, decît că 
şi-au pierdut liniştea lor interioară (ceea ce este o 
invaliditate, “pentru care statul nu plăteşte pensie). 

îl credeam pe fostul Kaiser rău, inconştient, înfu- 
murat, paranoic. îi bănuiam un suflet abstract, de 
director administrativ al morţii, care numără tidvele 
scheletelor cu indiferența cu care ar număra pietre, 
sau țigări, sau ouă. Ei bine, nu. Ne-am înşelat. N-am 
avut suficientă imaginaţie. Acest melancolic prinţ 
al morţii, acest comandant suprem al nefericirii noastre, 
acest călău constituţional al veacului de-al douăze- 
cilea, este un delicat, un sentimental, un poet. Căci, 
pe drumurile lui regale, bătrînul Kaiser mîngîie copiii. 


cS iulie 1932 


:<AUTOMOBILELE ZBURDĂ» 


Un corespondent din provincie ne comunică textual: 

«Campania electorală continuă în regiunea noastră 
în perfectă linişte. Propagandişti din toate partidele 
cutreieră satele şi improvizează întruniri politice pentru 
informarea țăranilor. Automobilele zburdă în tot județul.» 

Acest «zburdă» este pur şi simplu încîntător. E de 
o rară plasticitate şi de o gingăşie ce ar onora simţul 
poetic al oricui. 

Automobilele zburdă! Cu puţină imaginaţie, le 
vezi urcînd grațios «drumurile de costişă», făcînd largi 
piruete, ridicîndu-se pe roatele dinapoi, proptindu-se 
pe cele de dinainte, sărind într-un picior, cîntînd din 
claxon şi &companiindu-se discret cu zgomotul de 
samovar al carburatorului. 

Trebuie să fie o vastă simfonie pe drumurile noastre 
de ţară. Un nesfirşit balet. Un fel de teatru mecanic 
pentru desfătarea țăranilor rumîni, care — după cum 
se ştie — au nevoie, în timp de seceră, de o reculegere 
estetică, pentru odihna inimii lor, de vreme ce pentru 
braţele lor n-a fost şi nu va fi niciodată odihnă. 

Dar, pentru că veni vorba de aceste zburdalnice 
automobile, nu sînteţi curioşi să ştiţi cam cîte anume 
«zburdă», în fiecare judeţ şi în fiecare zi? O statistică 
exactă nu vă pot oferi. Dar cîteva simple date—bucuros. 

în judeţul Prahova bunăoară, după informaţia 
unui om foarte serios, deşi liberal, pleacă zilnic între 


294 


25 şi 30 de automobile numai cu propagandişti liberali. 
Numărul- maşinilor naţional-ţărăniste trebuie să fie 
cel puţin egal, dacă nu mult mai mare. lar celelalte 
partide nu cred să se lase nici ele mai prejos. Să fi- 
xăm deci numărul la 75. Aşadar, într-un singur judeţ 
pornesc zilnic 75 de automobile «electorale». în 
Prahova nu se închiriază un Ford cu mai puţin de 
1.000 de. lei pe zi (benzină, şofer, pneuri etc). Se 
cheltuiesc deci aproximativ 75.000 de lei (şaptezeci 
şi cinci de mii) zilnic pentru «informarea» alegătorilor. 
Şi sînt în Romînia mare 72 de judeţe, dacă nu ne 
înşelăm. înmulţiţi 72 cu 75, iar cifra să nu o rostiţi 
în gura mare, dacă nu vreţi să fiți arestaţi pentru 
alarmism. 

Automobilele «zburdă». Dar întrebarea este: pe 
socoteala cui? 


9 iulie 1932 


ŞOMERI BINE EDUCAȚI 


Dacă eşti şomer în ţara romînească, nu trebuie să 
te simți nici nefericit, nici izolat. Căci se află undeva 
nişte domni şi nişte cucoane, ce n-au altă meserie 
decît să cugete la tine şi să-ţi poarte de grijă. Ca nişte 
taţi. Şi ca nişte mame. (Taţi şi mame just retribuite 
prin buget.) 

Bunăoară alaltăieri, pe la ceasurile 5 după masă, 
cînd tu, şomer, te plimbai independent pe stradă, 
fără nici o grijă, aceşti domni şi doamne se adunau 
la primărie şi, cu sudoarea frunţii, discutau despre 
tine. 

Unul zicea că trebuie ales şomerul adevărat de 
şomerul diletant, ca nu cumva să se încurajeze capri- 
ciul cetățenilor, doritori să dea năvală spre beneficiile 
şomajului. Altul zicea că trebuie un carnet de identi- 
tate cu fotografie, ca să se poată bine distinge şomerul 
de milionar şi să nu se dea loc, Doamne fereşte, la 
confuzii. Altul, în sfîrşit, arăta că n-ar fi rău să-i 
mai ducem din cînd în cînd pe şomeri pe la teatru 
şi pe la cinematograf, ca să le treacă de urit. 

Cel mai ingenios însă şi mai prevăzător a fost un 
domn care a propus cu toată seriozitatea ca «acolo 
unde se poate, şomerii să aibe la dispoziție şi mijloace 
de educație sufletească». 

Adică, la dreptul vorbind, de ce să nu se poată? 
Ar fi greu ca şomerii să aibe «la dispoziţie» (cum 


296 


se exprima larg filantropul de mai sus) pîine cînd 
le e foame, sau foc cînd le e frig, sau ghete în picioare 
cînd e zăpadă. Dar «mijloace de educație sufletească»? 
Berechet. Cred că de astea se găsesc din plin, pe toate 
drumurile. 

Şi pe urmă, dacă stai să te gîndeşti, ce îi trebuie 
cu deosebire şomerului nu e de mîncare. Numai un 
ins lipsit de idealism, un ins interesat şi meschin s-ar 
putea plînge de asta. De pîine, la urma urmelor, te 
dispensezi. Nu e astăzi, o să fie mîine. Şi dacă n-o fi 
mîine, a fost alaltăieri. 

Dar «educația sufletească»? «Hrana sufletească»? 
Cum poți trăi fără ea? Lipsit de acest reazăm spiri- 
tual, trebuie că te înăbuşi, ca sub clopotul unei maşini 
pneumatice. Este însăşi atmosfera, aerul, oxigenul 
care îți lipseşte. 

De aceea ni se pare atît de interesantă viguroasa 
operă de combatere a şomajului, întreprinsă aici la 
noi. Ea abordează problema exact de unde trebuie. 
De la inimă, nu de la pîntec. 

Căci, în definitiv, şomeri flămînzi se mai permit 
într-o tară civilizată. Dar şomeri lipsiți de educație, 
hotărit nu! 


11 februarie 1933 


dacă necesităţile economice sînt discutabile — faptul 
divers al sinuciderilor din plictiseală pune definitiv 
o piatră de mormînt, pe care nimic nu o va mai ridica. 
Fiindcă o civilizaţie, o cultură, o societate, în care 
tragedia a intrat pe atîtea căi subtile şi insesizabile, 
nu mai are ce salva. Şi cine crede că aceste timpuri 
bolnave se pot lecui prin ordonanţe de moralizare 
publică, prin suprimarea dansurilor lascive ca în 
Germania, prin lungirea legală a rochiilor şi prin 
conferințe puritane la radio este un naiv. 


Peste toate acestea trebuie să treacă bolovani, 
apă şi flăcări. 


25 martie 1933 


INTRE WATERLOO ŞI VIAŢĂ 


Potrivit unui mare proiect belgian de construcţii 
publice, urma ca foarte curînd să înceapă pe cîmpia 
Waterloo o serie de lucrări de amenajare. Cîteva 
sate, un oraş poate, case, fabrici, uzine şi grădini 
trebuiau să acopere pămîntul acela, care desigur nu-şi 
mai aduce aminte de sîngele istoric ce l-a umezit cu 
o sută şi atîţia ani în urmă. 

lată însă că un parlamentar englez, indignat de 
această impietate, îl interpelează în Camera Comunelor 
pe sir John Simon, ministrul de externe, cerîndu-i 
să intervină pe lîngă guvernul belgian ca să renunţe 
la proiect şi să lase într-o respectuoasă nemişcare 
cîmpul de moarte şi de glorie de la Waterloo. 

Istoria aceasta ni se pare tristă. într-un timp în 
care se vorbeşte atîta de pace (în Anglia mai mult 
decît oriunde), înduioşarea aceasta întîrziată pentru 
o cruntă măcelăreală din trecut, de unde nu s-a ales 
nimic — nici o idee, nici o nădejde, nici o lumină— 
este de-a dreptul dezolantă. Nu a trecut suficient 
timp pentru ca pămîntul negru al acelei cîmpii, ferti- 
lizat de o sută de recolte, să fi pierdut definitiv aroma 
unui sînge care a trecut în manualele de şcoală 
şi în imnurile naţionale? Este posibil ca astăzi un 
sentimentalism oficial să ceară exproprierea pămîn- 
tului viu pentru uzul unui muzeu mort? Istoria să 
fie mai tare decît viaţa? t 


301 


Ar fi atît de frumos şi de un simbolism atît de 
substanţial ca pe locurile acelei încăierări sterpe 
să se ridice astăzi oraşe, cinematografe, bulevarde 
largi, şcoli şi grădini! Oamenii care ar trăi acolo, 
care ar iubi, s-ar zbate, s-ar întrista şi s-ar bucura 
acolo de faptele simple şi mărunte ale unei vieți 
nici mai bună, nici mai rea decît toate celelalte, ar 
putea să cugete atunci la deşertăciunea gloriei fune- 
bre de acum un secol. Şi midineta care spre seară s-ar 
întîlni la o staţie de metro cu studentul ei sărac ar fi 
cu siguranţă mai aproape de adevăr decît împăratul 
care prezida atunci de pe cal moartea eroilor nemuri- 
tori. Astfel, viaţa, viaţa măruntă, instructivă, cumse- 
cade şi banală, ar răscumpăra istoria. Ceea ce ar fi 
cea mai umană, cea mai generoasă impietate. 


Dar sîntem încă în zodia războiului. Facem, ce e 
dreptul, conferinţe de dezarmare, declaraţii pacifice, 
proiecte antirăzboinice, dar gîndim cu ticuri din tre- 
cut, ca oameni vechi, copii spirituali ai manualelor 
de istorie. 


Gîndiţi-vă un moment la protestul parlamentarului 
englez. Merită. 


9 aprilie 1933 


SĂ LI SE TAIE CAPUL! 


La liceul de fete din Buzău s-a făcut săptămîna tre- 
cută— comunică textual un corespondent — «o descope- 
rire senzaţională». Un fapt subversiv de o gravitate 
ce ar fi pus în cauză însăşi existenţa statului romîn 
dacă un corp profesoral inteligent şi activ n-ar fi stat 
zi şi noapte de veghe. 

Cetăţeni! dacă în momentul de faţă constituția 
este încă în picioare, dacă ideea de proprietate nu s-a 
prăbuşit încă (cel puţin pînă în momentul în care 
dăm la tipar aceste rînduri), dacă în sfîrşit legea gravi- 
tății şi principiul lui Arhimede funcţionează mai 
departe netulburate, toate acestea le datoraţi bravilor 
dascăli şi dăscăliţe de la Buzău! Onoare lor! 

Poate 'n-aţi aflat din gazete — deşi s-a publicat — 
gravul eveniment despre care e vorba. Să vi-l re- 
amintim noi. La liceul de fete din Buzău există în 
clasa a VH-a două eleve, cu numele de Grossu Angela 
şi Dascălu Florica. Aceste fete, cu nume în aparenţă 
atît de inocente, sînt două anarhiste de cea mai primej- 
dioasă speţă. Descoperirea a fost făcută chiar de către 
direcţia şcolii, care, făcînd o percheziţie prin ghiozdane, 
ce credeţi dvs. că a găsit asupra celor două nihiliste? 

O să v-o spun, dar n-o să credeţi: o carte. O carte 
scrisă de un neamt — Ernst Glaeser — cu un titlu cu 
totul subversiv: Contingent 924. 


Roman antiwiliţarist, cu o largă circulaţie în epocă. 


Continuîndu-şi ancheta, direcţia detectivă a făcut 
a doua descoperire, mai oribilă. Cele două delicvente 
nu erau la primul lor atentat: într-adevăr, s-a stabilit 
că ele mai cetiseră în prealabil un alt roman, Costia 
Riabțeff, scris — închipuiţi-vă! — de un rus.' Indig- 
nată de această recidivă, direcţia şcolii a făcut un 
raport la minister şi a cerut sancţiuni, care n-au întîr- 
ziat: revoluţionarele Angela şi Florica au fost eliminate 
pe un an, cu drept de examen. 

«Corpul profesoral — zice corespondentul nostru — 
nemulțumit de sancțiunile aplicate, a înaintat minis- 
terului o întimpinare, cerind o pedeapsă mai drastică.» 
Nu ştim bine ce pedeapsă cere «corpul profesoral» 
ca să fie mulțumit. Bănuim că tăierea capului ar fi 
aproape suficient. La caz extrem, s-ar putea acorda 
arderea pe rug. 

Povestea aceasta este de un comic nesfîrşit. Dar 
în acelaşi timp ascunde o tristețe şi un sens dezo- 
lant. Profesorii sînt de cele mai multe ori nişte indi- 
vizi opaci, plictisiți şi tirani. Nu le face nimeni nici 
o vină din asta şi, prost plătiți cum sînt, prost instruiți 
şi prost aleşi, nu le cere nimeni să aibe sensibilitatea 
subtilă şi emoția permanentă pe care ar trebui să o 
aibe cineva în fața adolescenților şi a copiilor. Nu le 
cere nimeni să priceapă miracolul ce le stă în față, 
în bănci. Dar oricum, un lucru tot ar trebui să pri- 
ceapă: că un educator nu este chiar una cu un poliţist. 

Crima celor două fete ascunde atîtea elanuri, nai- 
vități şi visuri juvenile cîte nu încap în catalogul d-lui 
profesor. 


20 aprilie 1933 


' Este vorba despre traducerea romîneaseâ a romanului sovietic 
Costea Hiabtev, carnetul unul şcolar roşu, de N. Ogniev. 


«COPIII CINTĂ PESTE HOTARE» 


A fost duminică seara Ia radio un lucru emoționant. 
Cine l-a ascultat nu se poate să nu-şi fi spus că omul 
nu este totuşi un dobitoc obligatoriu, brutal şi prost. 

Două ceasuri, cîteva sute de posturi radiofonice 
din întreaga lume au fost lăsate pe seama copiilor. 
Toată rețeaua nevăzută a radiofoniei mondiale era 
ocupată de vocile lor; de la extrema Asiei pînă în 
nordul Europei, din fundul Africii pînă în cele 2 
Americi şi pînă în Australia, glasul copiilor—acelaşi 
glas parcă—trecea liber peste hotare. 

Simplul gînd că toate posturile de pe glob erau des- 
chise pe aceeaşi lungime de undă, ca într-un organism 
sonor omogen şi unitar, ca şi cum fiecare din ele n-ar 
fi fost altceva decît un nerv într-un mare sistem 
nervos, într-un mare circuit de senzaţii şi senti- 
mente—acest simplu gînd era prin el însuşi copleşitor. 

Despre «marea familie internaţională» am auzit 
adesea vorbindu-se. Era o ficţiune frumoasă. Era o 
idee. Era o abstracţie. Duminică, însă, am simţit 
pentru întîia dată că această «familie» poate fi o 
realitate, că poate fi ceva concret, tangibil, real. 
Un cuvînt spus undeva la ecuator străbătea în aceeaşi 
clipă globul, pînă la linia polilor. 

Aş fi vrut să urmăresc pe hartă saltul geografic al 
vocilor, salt care anula distanţele, împreuna extre- 
mele, suprima oceanele şi lanțurile de munţi. După 
Hawai cînta Spania, după Cehoslovacia urma Argen- 


305 
20 


tina, după Romînia, Finlanda, după Paraguay, Siamul. 


31 de ţări, parcă într-adins rînduite nici după 
ordinea lor geografică, nici după ordinea lor alfabetică, 
ci împerecheate astfel încît să lege fără «ierarhie» 
un continent de altul, 31 de ţări participau la acest 
cîntec deasupra hotarelor. 

S-ar fi spus că un regizor ciclopic, dominînd întreaga 
planetă, ţinea socoteala acestor grupuri de copii şi 
le indica la timp cînd să-şi ridice glasul şi cînd să-l 
coboare. Vocea Siamului n-a lovit în văzduh glasul 
Paraguayului, iar cîntecul micilor italieni nu s-a încăie- 
rat cu melodia micilor negri din Uniunea sud-africană. 

Glasul copiilor este acelaşi. Fie că vine din centrul 
Parisului, fie că se înalță din pădurile Australiei, 
e aceeaşi voce simplă, cristalină, lipsită de inflexiuni, 
voce fără vîrstă, fără mister, voce deschisă, sinceră, 
care nu ascunde nimic, pentru că e toată numai lumină 
şi transparenţă. Este glasul pe care nu l-a alterat 
alcoolul, nu l-a devastat sexualitatea, nu l-a descom- 
pus tristeţea de a trăi. Este un glas fără istorie, fără 
geografie, fără rasă. 

Erau duminică seara la microfon cîteva civilizaţii, 
cîteva religii, cîteva culturi. 

Dar era o singură copilărie. Era aceeaşi copilărie. 

Nimic nu e mai miraculos decît să simți cum nici 
şcoala, nici limba, nici moravurile, nici educaţia 
nu pot rupe din ultimele ei rădăcini identitatea fiinţei 
umane. Identitatea omului cu el însuşi. 

Nu ştiam ce spuneau copiii de pe întreaga suprafaţă 
a globului, strînşi alaltăseară în aparatul meu de 
radio. Nu înţeleg nici limba cubană, nici pe cea fin- 
landeză, nici japoneza, nici slovaca. Dar aveam 
impresia că ascult acelaşi apel, trecut pe alte buze, 
acelaşi apel străbătînd meridiane şi paralele, pentru 
un legămînt de prietenie, de cunoaştere şi de iubire. 
Două ceasuri, cîntecul copiilor acoperise bătaia 
mitralierelor. 

Dar numai două ceasuri. 


30 octombrie 1935 


UN GLAS PROFETIC ÎNTR-UN GALANTAR 


Ieri, trecînd pe bulevardul Elisabeta, în dreptul 
Cărţii Romîneşti, m-au oprit locului două inscripții 
poruncitoare, ce străluceau cu litere de foc într-una 
din vitrinele librăriei: «Munca te onorează! Economia 
înstăreşte!» 

N-am ştiut în primul moment despre ce e vorba. 
Cuvintele erau atît de săritor expuse, încît aveam 
impresia că le strigă cineva cu glas tare. Iar tonul 
lor era interpelativ şi direct, ca şi cum mi-ar fi fost 
adresate mie personal. 

M-am oprit, avînd nu ştiu de ce sentimentul că 
este acolo în vitrină cineva care aşteaptă un răspuns. 

«Munca te onorează!» Acest «te» era indiscret ca 
un deget întins spre trecător. Nu era vorba de muncă 
în general, sau de onoare în general, ci era vorba de 
mine, de munca mea şi de onoarea mea. Lucruri prea 
grave pentru ca să trec indiferent mai departe. 

Abia după cîteva clipe mi-am dat seama că mă 
înşelasem şi că frumoasele fraze din galantarul Cărţii 
Romîneşti nu aveau nimic personal, ci erau doar 
simple meditaţiuni obiective, simple cugetări generale. 

N-am înţeles întîi ce caută ele acolo, în prăvălie. 
După cîte ştiu, Cartea Rornînească nu face comerţ 
de proverbe morale. Vinde ghete, vinde mingi, vinde 
linguri de supă, vinde chiar — cînd nu mai are încotro 
— cărţi, dar sfaturi şi maxime nu ştiam că vinde. 


20* 


După un lung şi atent examen al vitrinei, m-am 
dumirit în sfîrşit: era o vitrină alegorică. O vitrină 
dedicată spiritului de economie. O vitrină de propa- 
gandă. 

O dată pe an—la 31 octombrie — lumea întreagă 
celebrează pe întinsul întregului pămînt această vir- 
tute, cea mai cuminte dintre toate virtuțile. Placarde 
şi afişe îi invită pe oameni la cumpătare şi îi somează 
să devină bogaţi. 

Cartea Romînească, veche instituţie virtuoasă, care 
cu sudoarea frunţii a ajuns să agonisească numeroase 
şi nobile milioane, a luat asupră-şi pioasa sarcină 
de a stimula instinctul nostru de economie. Ar trebui 
să fim prea uşuratici ca să rîdem de această operă. 
Ea vine la timp să ne zguduie din desfriîul în care 
trăim şi din permanentul banchet care este viața 
noastră plină de voluptăţi. 

Sîntem cu toţii nişte cheltuitori, nişte mînă-spartă, 
nişte rentieri cinici. în timp ce sus, în birourile Cărţii 
Romîneşti, acţionarii acestui templu de cultură se 
extenuează încasînd dividende, noi ne plimbăm fără 
nici o răspundere pe stradă, în voia tuturor capriciilor, 
în căutarea tuturor aventurilor. 

Cu ce asprime morală, de la ce înălţime etică, ne 
admonestează galantarul de pe bulevard: 

«Munca te  onorează!, Economia  înstăreşte!» 

Un val de remuşcări ne-a pălit acolo, pe trotuar, 
în faţa cuvintelor de foc. Era ceva biblic în severi- 
tatea lor. Era ceva răzbunător, justiţiar, profetic. Un 
glas care venea din străfundurile moralei. O voce 
care plutea ca o flacără, peste Sodoma şi Gomora 
noastră. 

«Munca te onorează! Economia  înstăreştel»  Inspirate 
cuvinte, respectabile legi... Inspirate şi respectabile, 
dar parcă puţin inutile în aceşti Bucureşti conrupți, 
în care nu mai e nimic de făcut, căci, cu excepția 
cîtorva societăţi anonime liberale, care transpiră 
muncind, nimeni nu mai vrea să lucreze, şi toată 
lumea, într-un glas, refuză să se înstărească. 

«Munca te onoreazăl» Nu ne mai spuneţi nouă, 
domnilor, acest cuvînt sublim. Vă pierdeţi timpul 


308 


zadarnic. Sîntem nişte desfrînați fără leac. Dar spu- 
neţi-l, strigaţi-l miilor de şomeri care au neruşinarea 
să refuze de lucru, uite aşa, pentru că sînt leneşi şi 
pentru că în ruptul capului nu vor să fie «onoraţi». 
Spuneţi-le lor mica poezie pe care d-l Meny Tone- 
ghin', ilustrul poet, o afişează în galantar, ca să ne 
convertească la economie: 
«.Fit asemeni cu albina, 
. Ce din flori adună miere: 
Pune ban cu ban deoparte, 


Şi-ai să vezi că ai avere». 


Răspîndiţi această preafrumoasă poezie de-a lungul 
şi de-a latul Romîniei mari, duceţi-o moţilor care n-au 
mămăligă... repetaţi-o tinerilor intelectuali declasaţi 
prin foame şi mizerie, aruncaţi-o prin mari mega- 
foane în cele patru colțuri ale ţării, şi veţi vedea, 
vorba dumneavoastră, cum din 18 milioane de romini 
veți face 18 milioane do milionari virtuoşi. 

Va fi prima oară cînd poezia lirică va fi repurtat 


o victorie. 


4 noiembrie 1935 


e „„.«mie si romane sentimentale <k au'.ină. 


Autor de.versuri oca/ionaiL ţi i 


O EXECUŢIE CAPITALA 


Nici jocurile noastre din copilărie nu erau totdeauna 
îngereşti. Şi noi născoceam felurite aventuri fantas- 
tice cu bandiți, cu umbre, cu oameni mascaţi... 
Şi noi visam în visul treaz al copilăriei poveşti tene- 
broase, la care participam fascinaţi... 


Totuşi, cred că «de-a execuţia capitală» nu ne-am 
jucat niciodată. Caut bine în amintirile mele de 
demult, şi nu găsesc acest joc atroce, pe care l-au 
jucat deunăzi la Praga cîţiva nefericiţi copii, pînă ce 
capul unuia a căzut retezat. 

E o nenorocire cumplită, mai cumplită chiar decît 
însăşi moartea copilului. E o nenorocire care te obligă 
să te întrebi dacă nu cumva omenirea începe să fie 
otrăvită de la chiar izvoarele ei, de la primele ei 
începuturi de simţire. 


Telegrama Rador, care ne povesteşte cum mai 
mulți copii mu simulat o execuţie capitală», este de- 
primantă nu numai prin atrocitatea faptului în sine, 
dar şi prin întreaga lume de gînduri pe care o dez- 
văluieşte. 


«Fratele „condamnatului”, în virstă de 8 ani — care 
juca rolul călăului — a ridicat securea, care, fiind 
prea grea, i-a scăpat din mînă şi, căzind peste gitul 
„condamnatului”, i-a retezat capul.» 


310 


De unde poate veni un astfel de gînd, oribil prin 
preciziunea lui materială? De unde îşi alege imagi- 
naţia unui băiat de opt ani această macabră punere 
în scenă, această secure ridicată deasupra unui grumaz 
țintuit la pămînt? 

Copiii îşi fac şi ei jocurile lor mici din jocurile 
noastre mari. Cînd se joacă «de-a moartea», simulează 
o moarte pe care au văzut-o. Cînd se joacă «de-a 
execuţia capitală», maimuţăresc cu o tragică inocenţă 
ceea ce oamenii mari fac cu o tragică luciditate. 

De doi ani, Europa a devenit un continent de execuţii 
capitale. Moartea şi-a trecut din metropolă în metropolă 
cartierul general. Berlin, Viena, Madrid, Miinchen, 
Sofia, Atena... Spînzurători, plutoane de execuţie, 
pumnale... Şi pentru că moartea prin glonte este 
prea dulce, pentru că moartea prin frînghie este prea 
banală, s-a repus în funcție ancestralul topor, stră- 
vechea secure. Omul trebuia să-şi recapete simţul 
exact al uciderii, simţul concret, direct, material. 
Numai o umanitate viciată de sentimentalism a putut 
născoci scaunul electric. O umanitate sănătoasă însă, 
cu nervii tari şi cu moralul ridicat, e datoare să revină 
la gesturile sale răspicate. Şi nu e nimic mai răspicat, 
mai afirmativ, mai voluntar decît o secure ce retează 
un cap. 

Cînd acum cîtăva vreme ceteam cu oroare şi spaimă, 
relatîndu-se în ziare pînă la cele mai minuţioase 
detalii, cum două femei au fost decapitate cu toporul, 
nu ne dădeam seama că acea atrocitate răspunde mai 
departe şi mai adînc decît oroarea noastră individuală, 
că ea poate atinge fibrele cele mai intime, mai delicate 
ale sensibilităţii umane şi că poate imprima acolo 
ireparabile imagini. 

Nu ştiu dacă nefericiţii copii de la Praga ceteau 
ziare. Nu ştiu dacă au văzut publicîndu-se acolo cu 
imense litere, pe care şi ei puteau să le cetească, cifrele 
condamnaților, fotografiile spînzuraților, fotografiile 
capetelor retezate. 


311 


doar o MTiaoyVtTco^ ,, TM 


?5 noiembrie 1935 


UN PRECURSOR: DOMNUL CUDALBU 


Ingratitudinea oamenilor este atît de mare, încît 
nu m-aş mira de loc să vă văd, la cetirea acestui nume, 
ridicînd din umeri: domnul Gudalbu? 

Recunoaşteţi că nu ştiţi cine e domnul Gudalbu 
Recunoaşteţi că aţi uitat. Recunoaşteţi că nu vă mai 
amintiţi. 

Şi totuşi, a fost un nume care a ţinut la un mo- 
ment dat afişul comediei noastre publice. A fost 
un nume popular, un nume de succes, o vedetă. 

Nu e prea mult de atunci. Să tot fie nouă ani. Ba 
mai puţin chiar. Domnul Cudalbu era ministru de 
justiţie în ultimul cabinet Averescu. 

De ce ajunsese ministru, pentru care merite, cu 
ce titlu, cu ce valoare, nu ştiam atunci, şi cu atît 
mai puţin am putea şti acum. Fapt e că ajunsese mi- 
nistru şi că în această calitate a făcut o ispravă dintre 
cele mai răsunătoare: un proiect de lege a presei! 

Ce petrecere a fost! De mult nu se mai inventase 
un text mai hilariant 1 D-1 Cudalbu, care pînă atunci nu 
se distinsese în literatură, repurta cu prima sa operă 
un categoric succes. Rareori un debutant reuşeşte să 
cîştige din primul ceas unanima atenţie şi generala 
simpatie pe care acest original ministru le declanşa 
cu întîiul său manuscris. 


313 


Erau în proiectul său multă fantezie, mult curaj, 
multă inventivitate, un teribil instinct al ridicolului, 
o imensă candoare. 

Se înțelege, proiectul Cudalbu n-a devenit nici- 
odată mai mult decît un proiect. Nici nu-mi mai amin- 
tesc dacă a fost prezentat Camerei. Cred că nu. A 
sucombat în servieta d-lui Cudalbu, înainte de a ieşi 
la lumină. Nu ştiu dacă l-a înăbuşit un rest de pudoare 
politică, sau numai lipsa materială de timp: într- 
adevăr, în scurtă vreme guvernul Averescu a căzut — 
şi o dată cu el a intrat în noaptea uitării domnul 
Cudalbu, cu proiect cu tot. 


Astăzi, cînd guvernul Tătărescu se joacă de-a legea 
presei, nu vi se pare că este un elementar fapt de 
justiţie să-l reintegrăm pe d-l Cudalbu în toate drep- 
turile sale? 

D-sa este un nedreptăţit. Toată lumea polemizează 
cînd cu d-l Tătărescu, cînd cu d-l Vaier Pop—şi ni- 
meni nu se gîndeşte că adevăratul tată spiritual al 
proiectului atît de aprig discutat este în realitate 
modestul şi uitatul domn Cudalbu. 

E un precursor. Un deschizător de drumuri. Un 
vizionar. A văzut încă din 1927 soluția supremă a 
problemelor noastre politice şi economice. Dacă ar 
fi fost ascultat, dacă presa ar fi fost suprimată în chip 
metodic şi legal încă de atunci, poate ca n-am fi ajuns 
în halul în care sîntem. Leul ar fi fost leu, aviația 
ar fi fost aviaţie, şomajul n-ar fi fost şomaj, foamea 
n-ar fi fost foame... 

Dar, ca toți profeţii în ţara lor, d-l Cudalbu a fost 
trecut în rezervă, iar ideea sa genială a fost strivită 
sub tăcerea a opt ani de ingratitudine. 


D-1 Cudalbu plecase de la o constatare în aparenţă 
simplă, dar în realitate profundă: o presă care nu 
există n-are nevoie să fie cenzurată. 

Acest adevăr capital îl descoperă — dar cu cîtă 
intîrziere! — guvernul Tătărescu. 


314 


L-am felicita din toată inima pentru ingeniozitate 
dacă n-am şti că este la mijloc, conştient sau incon- 
ştient, un mic plagiat. 

Să restabilim deci meritele juste şi să salutăm în 
memorabilul domn Cudalbu pe întîiul bărbat din 
Europa care a descoperit ceea ce cîteva veacuri de 
opresiune nu izbutiseră pînă acum: cum se stîrpeşte 
definitiv şi de la rădăcină cuvîntul scris. 

Guvernul Tătărescu vine abia în rîndul al doilea. 
Este, cel puţin. în această ordine, un şcolar. 


4 decembrie 1935 


1 MARTIE 


Ieri la o secţie a Tribunalului Ilfov am auzit o 
vorbă care pe Jules Renard l-ar fi încîntat. 

Era o dezbatere lungă, cenuşie, aridă. Sala mică, 
advocaţi mulţi, dosare imense. Era o atmosferă de 
arhivă, un miros de hîrtie îngălbenită, ceva descompus 


în aer, un gust general de oboseală, de somnolenţă, 
de înnămolire... 


Mi se plimba o frîntură de vers prin minte şi o repe- 
tam nu pot să vă spun cu ce nostalgie, în timp ce 
pledoariile se succedau una după alta, lungi şi dezolate. 

«Fuir lă-bas, fuir...» 


Feţe galbene, priviri plictisite, paltoane înăbuşi- 
toare, o lumină prăbuşită, căzînd fără fluiditate pe 
obiecte şi pe oameni... 


Cineva care avea probabil aceeaşi senzaţie de sufo- 


care s-a îndreptat deodată spre una din ferestre şi a 
deschis-o. 


A fost un moment de buimăceală. Tot soarele părea 
că intrase brusc în odaie, tot soarele, toată lumina, 
toată primăvara. 


A fost un moment de tăcere, de parcă ar fi năvălit 
cineva în sală, un necunoscut, un neaşteptat — şi ne-ar 


fi surprins în nu ştiu ce secrete dezbateri, de la care 
ar fi vrut să ne rupă. 


phaL* Mattr 19 A 1 (din POenil BriM marină de St6- 


316 


Am simţit cu preciziune că într-adevăr este acolo 
între noi un intrus — şi dacă nu m-aş teme de bine- 
cunoscutul d-tale scepticism, cetitorule, aş spune că 
acest intrus era primăvara însăşi. 

Advocatul care vorbea a tăcut, întrerupt parcă de 
un nevăzut adversar, judecătorii au privit cu mirare 
spre fereastră, grefierul a ridicat şi el ochii din dosar... 

«Fuir lă-bas, fuir...» Era o voce care venea pe fe- 
reastră şi repeta fără cuvinte apelul acesta de plecare, 
îl vedeam răsMnt în toate privirile şi îl simţeam 
străbatînd tăcerea noastră de o clipă. 

Dar un tribunal e mai puternic decît o primăvară. 

Cel dintîi care şi-a revenit a fost, prezidentul. El 
a bătut cu creionul în masă, a tuşit, şi apoi ne-a spus 
scurt: 


— Să fim serioşi, domnilor. Aprod! închide fereastra. 


Să fim serioşi! De două zile, de cînd a izbucnit 
primăvara, am impresia că fiecare din noi îşi spune 
acest cuvînt cuminte. 

E ceva, în această lumină de martie, care ne umi- 
leşte. Ea ne dă sentimentul subit de a ne trezi într-o 
lume plină de lucruri inutile şi moarte. Ea ne dă 
sentimentul absurd poate, dar irecuzabil, că viaţa e 
în altă parte decît între aceste idei pe care le uzăm, 
între aceste cărţi pe care le cetim, în aceste probleme 
cu care ne amăgim. 

De undeva — din ce conştiinţă vegetală sau ani- 
mală a primăverii? — vine pînă la noi o chemare de 
viață nouă. E un strigăt copilăros şi etern. 

Nu sîntem destul de opaci, nu sîntem destul de 
sceptici, nu sîntem destul de gravi pentru a nu-l auzi. 

«Fuir lă-bas, fuir...» Toate primăverile încep la fel. 
Pînă cînd un prezident de tribunal în sufletul nostru ne 
cheamă înapoi spre seriozitate. 

«Să fim serioşi, domnilor.» 

„„. Toate primăverile sfirşesc la fel. 


2 martie 1936 


317 


PROBLEME DE POLITICĂ 
A CULTURII 


EDITOR SAU MARDEIAȘŞ? 


Faptul pe care sîntem siliți să-l povestim aici (siliți 
împotriva unui sentiment de ruşine profesională) nu 
s-a întîmplat, cum ar fi fost firesc, într-un club poli- 
tic, sau în Parlament, sau pe maidan. Ci în biroul 
unui domn care-şi zice gazetar, director de revistă şi 
editor. 

Iată cum. Un poet, tînăr şi de talent, traduce din 
Rainer Măria Rilke un volum de versuri. Traducere 
frumoasă, ce valorează neîndoios cît o operă originală. 
Pentru a-şi publica volumul, se adresează directorului 
unei reviste la care lucrează şi convine să i se editeze 
cartea în anumite condițiuni. Socotind că un cuvînt 
de om în toată firea este mai tare decît o hîrtie, tînă- 
rul poet nu cere să se semneze un contract. Peste 
puţină vreme, cînd cartea e gata tipărită, el se prezintă 
editorului, ca să-şi reguleze drepturile. Dar acest 
editor refuză să dea vreo explicaţie, pretinde că volu- 
mele sînt proprietatea sa şi, la protestul nedumirit 
al autorului, răspunde cu o ploaie de pumni, palme, 
picioare. 

Pe editor îl cheamă Vladimir Donescu. Adevărata 
lui ocupaţie este aceea de liberal. într-o bună zi şi-a 
amintit că este un om bogat şi a crezut că acest fapt 
îi poate deschide porţile literaturii: a scos atunci o 
foaie, ce se numeşte Vremea, 


21 — M. Sebaştiai! — Opere — II 321 


Şi a adus în publicistică moravurile clubului poli- 
tic de unde venea: în locul condeiului — o bîtă, în 
locul cuvîntului — un răcnet. Scena de luni trebuie 
să fi fost pentru el un fel de antrenament electoral. 

Victima acestui acces politic este poetul Eugen 
Jebeleanu. Membru al Societăţii scriitorilor romîni, 
el va şti fără îndoială să-şi ia revanşa cum trebuie 
o revanşă publică, oficială. 

Deci nu în apărarea lui scrim aceste rînduri, ci în 
apărarea tuturor acelora care prin meseria tristă a 
literaturii sînt obligaţi să întreţină legături cu o specie 
de oameni, hotărîţi cu toţii—de la editor la chioşcar— 
să exploateze, să oprime şi, în limitele codului penal, 
să înşele, li vezi pirpirii şi umili la început, umblînd 
după tine cu pălăria în mînă după un manuscris, pînă 
ce cu numele tău şi cu naivitatea ta izbutesc să-si 
creeze o fiţuică sau o editură — în orice caz o firmă —de 
la care mai tîrziu vor avea dreptul să te tragă pe sfoară 
cînd sînt civilizați şi să te omoare în bătaie cînd nu 
sînt. Pentru că, am mai spus-o de multe ori, comerţul 
nostru de cărți şi literatură stă, cu rare excepţii, în 
mîna unor băcani rătăciţi în lumea artelor, puşi acolo 
să vîndă în loc de scrumbii versuri. 

Dar nu ştiam pînă luni, nu ştiam că incompetenta 
este numai a doua lor calitate, întîia fiind pugilatul. 


25 februarie 1932 


PITIGRILLI, DEKOBRA, GUIDO DA VERONA. 


Veţi spune că mă repet. Vă voi răspunde că un 
adevăr care suportă să fie repetat este un adevăr 
rezistent. Şi că deci poate fi scuturat fără grijă. 

Problema editurilor noastre este prima chestiune 
de politică culturală ce se impune observatorului, 
şi ar trebui să se impună legiuitorului. Stă în puterea 
comerțului de cărți să înăbuşe, sau să promoveze o 
literatură autohtonă. Deocamdată, această «putere» 
nu a fost utilizată decît în primul sens: o ucidere 
sistematică a oricărui efort de a organiza o viață lite- 
rară românească regulată. 

Manifestări destrămate, accidentale şi singuratice — 
da. Activităţi încadrate, coherente şi substanţiale 
— niciodată. 

Scuza «crizei cărţii» a devenit trivială. Nu există 
o criză a cărţii. Există cel mult o criză de inteligență 
şi de curaj în comerţul de cărţi. 

De ce oare să se vîndă Pitigrilli, Dekobra, Guido 
da Verona şi atîţia alți mahalagii exotici? Şi de ce 
să nu prindă, dimpotrivă, cărţi de bună literatură? 

Nu există nici un editor în ţara asta să poată răs- 
punde acestei întrebări. Intîi, pentru că nu ar şti. 
Pe urmă, fiindcă nu l-ar interesa. S-a creat (adică a 
fost creată de editor) legenda că opera străină «face 
primă» asupra operei romîneşti. 


21% 323 


Unui tînăr scriitor, care îi propunea traducerea 
unui excelent roman străin, de mare valoare artistică, 
un editor îi spunea luna trecută textual: 

— Domnule, nu mă interesează dacă romanul ăsta 
e bun sau prost. Eu nu mă pricep în d-alde astea. 
O carte, ca s-o editez, trebuie să îndeplinească două 
condiţii: 1) să fie semnată de un autor străin; 2) să 
aibe 270 de pagini. 

Autentic şi de necrezut. «Fobia» asta a autorului 
străin a mers pînă acolo, încît zilele trecute s-a pus 
în librărie, de către o editură serioasă de altminteri, 
o carte scrisă de un autor romîn, dar dată drept tra- 
ducere din limba... suedeză. Cărţii îi spune Ceasul 
lubric, sau aşa ceva. De unde urmează că, pentru 
a fi cetit în țara romînească, trebuie să fii neapărat 
suedez. 

Nu e stupid? Şi nu e mai ales primejdios? Pitigrilli, 
Dekobra, Guido da Verona... scriitori de mîna opta 
în propria lor ţară pot constitui obiectul de instrucţie 
şi de delectare a unui mare public străin care posedă 
o limbă personală, cu un geniu al ei, cu o sensibilitate 
a ei? Şi acest lucru poate să fie socotit altfel decît ca 
o pervertire colectivă, ca o bruscare a gustului public? 

Faptul mi se pare grav. Atît de grav, încît nu mă 
tem, oricît este de penibil lucru, să cer o intervenţie 
a statului în această materie. E greu să introducă 
criterii represive în cîmpul artei, dar mă întreb întru 
cît mai este vorba aici de artă. 

Bănuiesc că o carte este un lucru cel puţin tot atît 
de delicat cît o cutie cu piramidoane. Şi dacă pentru 
vînzarea piramidoanelor statul are dreptul să impună 
anumite condiţii, foarte severe, nu înţeleg de loc de 
ce pentru vînzarea cărţilor nu ar putea face acelaşi 
lucru, cu mai legitimă severitate. 

Dacă socoteala vi se pare prea strictă, prea negus- 
torească, spuneţi-ne-o. Vom afla astfel că în discuția 
dintre editori şi scriitori, aceştia din urmă se fac 
vinovaţi împotriva idealurilor de artă, editorii rămi- 
nînd singurii apărători ai acestor idealuri. 

Dar o regulamentare legală a condiţiilor de mani- 
festare literară şi artistică ni se pare totuşi posibilă, 


324 


practică şi justificată, chiar dacă ar fi să jignim toate 
susceptibilităţile puriste. 

lată, Spania, o ţară cu un renume artistic de mari 
proporţii, nu se ruşinează să ia măsuri de protecție 
a valorilor sale estetice. Există acolo o lege după 
care nici un concert nu poate avea loc pe teritoriul 
spaniol decît cu condiţia ca în program să fie înscrisă 
o bucată originală. Vi se pare asta ridicol? 

De ce noi, co mult mai multă dreptate, nu ne-am 
apăra? Ga să întrebuinţez un termen de actualitate, 
eu aş propune o contingentare a cărților traduse. Da. 
Să se stabilească o proporţie anume între numărul 
cărţilor originale tipărite anual şi între cel al cărților 
traduse, proporţie care bineînţeles să fie lămurită 
în favoarea celor dintîi. Să se oblige bunăoară ca 
fiecare editură pentru o carte tradusă să tipărească 
3, 4 sau 5 cărţi romîneşti. 

Vă asigur, nici un editor nu va da faliment. Pentru 
că, împotriva unei prejudecăţi generale, cartea romî- 
nească se ceteşte şi se poate vinde. Trebuie pentru 
asta puţină pricepere comercială şi oarecare curaj 
intelectual. 

E mult? E puţin? 

Nu ştiu. Asta ţine de cei cărora te adresezi. Şi pe 
ăştia — vai! — îi cunoaştem. 

7 martie 1932 


DE 16 ORI 


Afişul Teatrului Naţional, care anunţa pentru luni 
reluarea piesei lui Caragiale D-ale carnavalului, speci- 
fica, după tradiţie, numărul de reprezentații întrunit 
pînă azi de această comedie. 

16. Şasesprezece. In vreo treizeci de ani de carieră, 
farsa aceasta vie, sprintenă, cu situaţii de un comic 
puternic, cu replici dintre cele mai fericite, cu eroi 
violent de dramatici, în ciuda stilului lor de fantoşe, 
farsa aceasta scăpărătoare de spirit teatral şi de obser- 
vație comică directă, în treizeci de ani, înnumără 16 
reprezentații. Nici măcar o reprezentaţie de fiecare 
an. Statistic, cred că nici o piesa din lume n-a atins 
asemenea record. 


Şi asta unde? La Bucureşti, pe scena unui teatru 
care a fost şi se mîndreşte a fi rămas casa lui Caragiale. 
Pe scena unui teatru pentru care statul romînesc 
cheltuieşte milioane de lei şi căruia îi este dată în 
păstrare literatura noastră dramatică, limba, tradiţia, 
stilul unei întregi epoci de «redeşteptare culturală». 

Încercaţi să găsiţi o explicaţie acestui fapt. Incom- 
petenţă? Nu totdeauna. Căci au fost directori pricepuţi, 
inteligenţi şi cu dragoste de teatru. Insucces? Hotărît 
nu. De cîte ori s-a jucat bine o piesă de Caragiale, de 
atîtea ori sala a fost plină. Neglijenţă? Poate. Dar mi 
se pare că avem un repertoriu permanent şi, dacă nu 


326 


mă înşel, în acest repertoriu figurează şi numele lui 
Ion Luca. 

S-a spus uneori că D-ale carnavalului este un spec- 
tacol uşor, de calitate îndoielnică. (Nu e locul să facem 
critică literară: de altminteri, afirmaţia asta «delicată» 
cade singură.) Sau că este inactuală. De aceea proba- 
bil i s-a preferat Punctul negru, care fără îndoială este 
un spectacol şi subţire, şi actual. Oricum, istoria 
asta din Punctul negru s-a jucat de vreo 40 de ori— 
pentru satisfacerea gustului nostru literar-naţional — 
în timp ce Crăcănel, Miţa, Pampon, Catindatul n-au 
apărut pe scenă decît la doi ani o dată. 

Faptul nici nu are nevoie să fie comentat. Simpla 
lui enunţare ajunge. 16 reprezentații în trei decenii. 
Asta explică o mulțime de lucruri. Explică de ce o 
politică culturală nu se poate duce niciodată la noi, 
de ce toate fondurile mai mult sau mai puţin artistice 
sînt bani aruncaţi pe gîrlă, de ce toate direcţiile şi 
subdirecţiile şi comitetele şi comiţiile sînt birouri 
inutile, împovărătoare, oficine de lux şi cheltuială 
fantezistă, şi în fine de ce scrisul romînesc a avut, 
are şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, va avea în eterni- 
tate soarta pe care o ştim. 


20 mai 1932 


i Vodevil austriac de Kadelburg, fără nici o valoare literară, care a 
prilejuit un mare succes facil actorului Petre Liciu. 


D-I PĂSĂRICĂ ȘI ARTA ROMÎNĂ 


Sîntem hotărît o ţară civilizată, în care munca 
intelectuală este cinstită cum se cuvine şi apărată 
cu entuziasm. Cine a bîrfit vreodată sistemul nostru 
cultural, cine a vorbit de rău regimul la care sînt 
supuşi în Romînia poeţii, muzicienii şi pictorii, cine 
nu a fost emoţionat de atenţia maternă pe care statul 
a arătat-o totdeauna cetăţenilor de talent are astăzi 
prilejul să se căiască. Avem într-adevăr aici, în ser- 
tarul biroului nostru, un document zdrobitor. Un 
document care dovedeşte, peremptoriu, cum statul 
romîn îşi pune totul— constituţia, legile, justiţia, tu- 
nurile şi obrazul—pentru apărarea artei. 

Este un raport adresat cu toate formele legale pos- 
turilor de... jandarmi, invitîndu-le să ia sub directa 
lor oblăduire muzica rumînească. 

Exemplarul pe care îl deţinem poartă nr. 5 din 3 
ianuarie 1933 şi aparţine postului de jandarmi din 
comuna Balaciu, jud. Ialomița. Hîrtia a fost trimisă 
acestui post de către Societatea compozitorilor romîni, 
cu nr. 772, decembrie 22. 


Cităm: 


«Am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că legea pro- 
prietăţii literare şi artistice, publicată in Mon. Oficial, 
precum şi ordinul dvs. nu se mai execută de şefii de 
posturi. 


328 


Diferite persoane de la sate organizează baluri, 
serate şi orice spectacole, unde se execută compoziţii 
muzicale. 

Dreptul de proprietate literară şi artistică, fiind 
foarte răspîndit pe glob, este greu de apărat de compozitori. 

Aceleaşi măsuri cerem şi de la dvs., d-le comandant, 
să binevoiți a da ordin ca legea să se execute cu stricteţe, 
spre a da posibilitatea compozitorilor de a produce. 

Pentru aceasta, vâ rugăm respectuos să binevoiţi a 
da ordin secţiilor şi posturilor de jandarmi să nu mai 
permită a se organiza baluri, serate sau ca proprietarii 
circiumilor să aducă orchestre in localuri... pînă ce 
mai întîi nu le prezintă chitanța de plata dreptului de 
autor de lad-l I. Păsărică, agentul compozitorilor romiîni». 


lată un nume predestinat şi un om cu vocaţia în- 
scrisă în actul de naştere: cine altul decît d-l Păsă- 
rică ar fi apărat cu mai multă ardoare muzica romînă 
în cîrciumile bine dispuse din comuna Balaciu? 

Dar, lăsînd gluma, chestia aceasta este de un per- 
fect ridicul. Dacă, în timpurile astea crunte, nu-i 
mai lăsăm bietului rumîn nici dreptul de a-şi pune 
tiganul să-i zică la ureche, într-un ceas de chef, un 
cîntec de inimă albastră fără ca d-l Păsărică să apară 
cu chitanţierul în numele proprietăţii artistice — unde 
o să-şi mai verse omul amarul? 

Societatea compozitorilor nu se poate preta la 
această comedie. Ea e obligată să renunţe la concursul 
artistic al jandarmilor şi să-şi caute de lucru altundeva 
decît la Balaciu. 

Lăsaţi-i, domnilor, pe oamenii ăştia de la ţară să 
cînte, cît le mai arde de cîntat. Că pe urmă, cînd 
le-o trece gustul de scripcă, nu cred să fie a bună. 


11 ianuarie 1933 


S.S.R.-UL SE REORGANIZEAZĂ 


Adunarea generală a S.S.R .-ului a hotărit duminică 
să se purceadă la o completă, reorganizare a societății. 


S-a numit pentru treaba asta o comisie şi... să-i aştep- 
tăm rezultatul. 


Ce o ieşi de aici, ştie Dumnezeu. Poate un raport, 
poate un memoriu, poate nici atît. Sau poate — cine 
ştie? — o reorganizare serioasă, aşa cum aşteptăm 
de atîția ani. 

în fond, ce este ineficace şi vechi în acest venerabil 


S.S.R. nu sînt oamenii care îl conduc. Pe ei îi cu- 
noaştem... 


Totuşi, cu asemenea prezidenţi — încadraţi, cel 
puțin în parte, de tovarăşi preţioşi de lucru—S.S.R.-ul 
n-a izbutit să ducă decît o viaţă inutilă, fără stră- 
lucire intelectuală şi mai ales fără justificare practică. 
Fiindcă sper că nu se vor număra, la capitolul acţiunii 
culturale, cele cîteva banchete vesele de la Cina, şi 
nici la capitolul acţiunii practice — cele cîteva certuri 
intestine, ce se repetă anual la adunările generale. 

Dar dacă oamenii nu sînt de vină, cine sau ce lucru 
trebuie făcut răspunzător de somnolenţa S.S.R.-ului? 
Răspunsul nu e dificil. S.S.R.-ul are o organizare 
sterilizantă. Toate formele, toate organele, toate 


i Societatea scriitorilor romîni. 


330 


«acțiunile» asociaţiei ăsteia se învîrtesc în gol, fără 
obiect precis de muncă, fără influență asupra publi- 
cului, fără prestigiu față de scriitori. 

Constatarea aceasta nu poate supăra pe nimeni. 
Căci dacă adunarea generală a decis o reorganizare 
serioasă, însemnează că toată lumea şi-a dat seama 
că lucrurile merg prost. Şi că se ştie de ce anume 
ele merg atît «de prost. 

S.S.R.-ul trebuie să devină sindicat. 


Sau să nu 
mai devină nimic. 


Există cîteva probleme profesio- 
nale precise, care îi cad automat în sarcină. Rapor- 
turile scriitorului cu statul. Raporturile scriitorului 
cu editorul. Regimul operelor căzute în domeniul 
public. Organizarea bibliotecilor publice. Organizarea 
unei edituri de stat (sau, deocamdată, a editurii 
Casei Şcoalelor). Şi altele multe, care n-au cum să fie 
expuse într-un articol de 15 minute. Poate S.S.R.-ul 
să se transforme astfel încît să fie organul practic, 
energic, stimulator, presupus de aceste chestiuni foarte 
precise? Noi avem credinţa că da. lar dacă nu, este o 
datorie dintre cele mai simple să tragă obloanele şi să 
închidă prăvălia. Cel puțin nu va încurca locul pe 
care alte iniţiative îl pot ocupa. 


24 martie 1933 


COMENTAR LA O STATISTICĂ 


Au trecut neobservate cifrele pe care nu demult 
le reproducea un confrate, indicînd statistica expor- 
tului de cărți franceze în întreaga lume. Aceste cifre 
erau îmbucurătoare şi deprimante în acelaşi timp, 
căci indicau pentru Romînia o situație cu totul excep- 
țională. Aflam anume din lectura lor că noi sîntem 
al doilea stat cumpărător de carte franceză de pe întreg 
globul. 

Singură Belgia ne întrece. încolo, toate celelalte 
țări, mari şi mici, rămîn cu mult în urma noastră. 
America Latină, coloniile franceze, Elveţia, Canada— 
toate țări de limbă franceză, cu populaţie de origină, 
de educaţie şi de cultură franceză—cumpără apreciabil 
mai puţin decît noi. Pentru a nu da decît cîteva cifre, 
vom observa că în timp ce Romînia consumă a zecea 
parte din toate cărţile şi revistele franceze exportate 
(în mod exact, 9,50 la sută), imperiul colonial al 
republicii nu cumpără decît 7,50 la sută, iar Elveţia 
— 7,01 la sută. 

Comparaţia cu celelalte țări devine de-a dreptul 
prăpăstioasă. Imaginaţi-vă că noi aducem din Franţa 
de două ori mai multe cărți decît Statele Unite şi de 
trei ori mai multe decît Marea Britanie. Imaginaţi-vă 
în sfîrşit că cetim cam de cinci ori mai mult decît 
Iugoslavia, Bulgaria, Grecia şi Turcia, toate patru 
la un loc. 


332 


Nu este uluitor? Am ştiut desigur totdeauna că 
în ordine intelectuală sîntem un foarte deschis debu- 
şeu francez, dar n-am bănuit niciodată că acest lucru 
are astfel de proporții. 

Cifrele întrec cu mult impresiile sau bănuielile 
noastre. 

Fără îndoială, sînt în această situaţie destule mo- 
tive de satisfacţie. Sîntem o ţară de oameni săraci, 
în care cu deosebire intelectualii au fost sistematic 
pauperizaţi. Profesori, medici, advocaţi, funcţionari, 
categorii din care se recrutează în mod obişnuit ceti- 
torii de carte, suferă la noi un regim de economii 
severe. Dacă totuşi, din sărăcia lor—care în plus tre- 
buie să suporte deprecierea leului — ei izbutesc să 
mențină atît de ridicat consumul de cărți, acest lucru 
nu se poate datora decît unui efort pe care nu exage- 
răm numindu-l eroic. 

Dar să nu ne exagerăm optimismul. Este şi ceva 
deprimant în statistica de mai sus. Ea ne obligă să 
reflectăm încă o dată la tratamentul de indiferență 
pe care îl suportă cartea romînească. Ea ne obligă să 
ne întrebăm din nou dacă cumva Franţa aceasta, căreia 
îi cumpărăm zece la sută din tipăriturile sale trimise 
peste graniţă, nu ne datorează în schimb puţină aten- 
ție şi puţină curiozitate, ca să nu mai vorbim de 
bunăvoință. 

întrebarea cred că ar merita să fie pusă ritos, prin- 
tr-una din organizațiile ce au calitatea să vorbească în 
această chestiune. 

Societatea scriitorilor sau Asociația editorilor, fie- 
care în parte sau amîndouă la un loc, ar avea desi- 
gur căderea să prezinte problema în această lumină. 

Nu poate fi vorba despre o făgăduială mai mult 
sau mai puțin amabilă, ci de o discuție practică, cu 
cifrele în față. 

Editura franceză nu poate ignora al doilea său 
debuşeu comercial din întreaga lume. Scriitorul 
francez nu poate trece cu uşurinţă peste a doua țară 
cetitoare din întreaga lume. 

E un rang care pe noi ne onorează, dar care pe 
scriitorii si editorii francezi ar trebui să-i oblige. 


333 


Problema traducerilor ar trebui revăzută din acest 
punct de vedere. Ea ar trebui înţeleasă nu ca o poli- 
teță fără termen şi fără constrîngere, ci ca o obligaţie 
corespunzătoare. 


Dintr-o ţară care reprezintă cea mai activă cumpă- 
rătoare a produselor sale literare, Franţa ar trebui să 
încerce a-şi apropia — măcar din eleganță comercială 
dacă nu din real interes intelectual — cel puţin două- 
trei cărţi pe an. Nici devotamentele cele mai solide 
nu trebuie prea mult puse la încercare. 


29 ianuarie 1936 


CÂRTI PENTRU COPII 


Din toate cărţile pe care le-am primit în ultima 
vreme, cele care mi-au făcut mai multă plăcere au 
fost cele. cîteva cărți pentru copii recent tipărite în 
editura Socec. Le-am păstrat cîteva zile pe masă, şi 
dacă nu le-am citit pe toate din scoarță pînă în scoarță 
a fost dintr-un fel de laşitate de «om serios», care 
nu-şi permite asemenea evaziuni. 

Nu îndrăzneam să înfrunt mustrarea tăcută pe 
care cele cîteva mii de pagini de roman şi eseu, cu 
a căror lectură am rămas în urmă, mi-ar fi adresat-o 
văzîndu-mă citind întimplările minunate din viaţa 
unui cline, Orfana sau Judecătorul cel iscusit. Dar cu 
ce plăcere aş fi abandonat romanele de «psihologie» 
şi studiile de «doctrină», cu ce plăcere le-aş fi lăsat 
în somnoroasa lor gravitate, pentru a face în schimb 
o plimbare în copilărie, unde mă invitau Puiul de 
vrabie şi Povestea cirtitorului. Este cu. siguranţă în 
aceste poveşti şi mai mult adevăr, şi mai multă ima- 
ginaţie decît în literatura de banalităţi mature, care 
se produce şi se consumă automat într-o viaţă lite- 
rară prosperă cum este a noastră. 

Au aceste cîteva cărți pentru copii nu ştiu ce inge- 
nuitate de abecedar colorat -- şi numai faptul de 
a le privi pozele este o adevărată odihnă a ochilor. 


335 


Nu e rău să ne întoarcem din cînd în cînd în această 
lume, unde nu se face psihologie şi unde viaţa e 
foarte simplă chiar cînd e grozav de serioasă. Nu cred 
că pentru a scrie înttmplările minunate din viața 
unui cline un scriitor are nevoie de mai puţină pătrun- 
dere, de mai puţin tact, de mai puţină sensibilitate 
decît i-ar cere nu ştiu ce roman de amor. Dimpotrivă, 
platitudinile şi clişeele merg cu mai multă uşurinţă 
într-unroman pentru «oameni mari» decît într-o poveste 
pentru copii. Vulgaritatea se suportă greu într-un 
basm. 


încercarea editurii Socec de a face o adevărată 
bibliotecă a copiilor este, mi se pare, un fapt ce tre- 
buie urmărit cu atenţie. Cu atenție, dar fără exces 
de bunăvoință. Experienţa în sine este frumoasă, dar 
este şi foarte grea. Ea presupune mai multă răspundere 
în alegeri, mai mari exigenţe în prezentare, mai multă 
severitate în control decît orice altă întreprindere 
literară. O carte pentru copii este o carte de poezie. 
Orice eroare devine repede în acest domeniu o groso- 
lănie. 

Văd bunăoară că în cadrul colecţiei pe care o inau- 
gurează, editura are intenţia să prezinte cîteva mari 
opere din literatura universală, într-o versiune acce- 
sibilă copiilor şi tineretului. 

E foarte bine, dar este în acelaşi timp un lucru 
foarte delicat şi plin de primejdii. Doamne! Ce oroare 
poate ieşi dintr-o mare operă încăpută pe mîna unui 
măcelar de literatură, pentru care a rezuma este tot- 
una cu a ciopîrți. 

Din fericire, colecţia începe cu un Don Quijote, 
rezumat de Paul Reboux. Reboux nu este umoristul, 
pe care în genere îl cunoaşte publicul cititor de reviste 
pariziene. El este înainte de orice un bun cunoscător 
al clasicilor, o minte familiarizată cu marea proză 
şi cu marea poezie. Rezumatul său simplifică, fără să 
mutileze. Spiritul operei este păstrat. 


336 


E un început care trebuie să rămînă un criteriu. 
O bibliotecă pentru copii are greaua sarcina de a 
fi instructivă, fără să fie şcolărească. Ea trebuie sa 
poată însufleți primii paşi în cultura evitind acel 
oribil spirit didactic, ce usucă lecturile şcolare. 

Plăcerea de a fi primit aceste cărţi de tinereţe 
si bucuria de a le fi răsfoit mă obligă sa spun cit 
e de frumoasă inițiativa, dar şi cît este ea de grea. 


1 februarie 1936 


C10L MAI MAIt10 TIRAJ 


Există o carte romînească pe care nu o pot privi 
fără un sentiment de invidie. Este cartea de tele- 
foane. Pe cotorul ei se poate citi următoarea decla- 
raţie orgolioasă: «tirajul acestei cărți este de 36.000 
exemplare»! 


36.000 exemplare este o cifră enormă. 36.000 
exemplare în jumătate an! Nici Eminescu, nici Ca- 
ragiale, nici Creangă n-au atins şi n-au visat o cifră 
ca aceasta. Nici Rebreanu, nici Arghezi, nici Sado- 
veanu... 


D-l Grigore Filipescu' este fără îndoială un om 
spiritual, dar, oricum, îmi permit să cred că succe- 
sul pe care îl repurtează unicul său volum de proză 
este exagerat. Dintre toți camarazii mei de literatură, 
d-sa este singurul autor pe care îl invidiez. Şi nici 
măcar nu pot avea mîngiierea de a-i dedica feri- 
citului său volum cu scoarţe galbene un articol de 
critică... 


lertaţi-mă că scriu asupra acestei chestiuni de tiraj. 
Poate că pe dvs. — care aveţi norocul de a nu fi scrii- 
tori — problema aceasta nu vă interesează. Poate că 
o socotiți puţin meschină. Poate că v-ar plăcea să-i 
vedeţi pe poeţi şi pe prozatori mai indiferenți față de 
soarta materială a operei lor. 


' Om politic reacţionar, şef al ultimei rămăşiţe a partidului conser- 
vator, director general al Societăţii anonime de telei'oane, în perioada 
respectivă. 


338 


Aveţi dreptate, dar şi eu am puţină dreptate. în- 
tr-o societate în care o carte de literatură ar ajunge 
pentru a-i da autorului ei un an de libertate, am 
impresia că ar fi pentru toată lumea mai multă inde- 
pendență morală, mai mult curaj civic, mai puţină 
platitudine şi mai puţină laşitate intelectuală. 


Cînd vezi la cîte compromisuri, mai mari sau mai 
mici, mai onorabile sau mai jenante (compromisuri 
de tot felul: politice sau băneşti, de ordin spiritual 
sau de ordin practic), sînt obligaţi în genere inte- 
lectualii, te cuprinde mila pentru această risipă de 
inteligenţe, supuse la un regim subaltern şi dezonorant. 

Ceea ce numim «libertatea de opinie» nu este în 
fond dreptul omului de pe stradă de a înjura gu- 
vernul la un pahar cu vin, ci dreptul cîtorva con- 
ştiinţe reprezentative de a se exprima fără reticenţe.. 
O societate este majoră prin scriitorii săi, este laşă 
tot prin ei. 

lată de ce problema tirajului, care nu este altceva 
decît un aspect al necesităţilor unei. societăţi, mă inte- 
resează atîta. 

Sînt 36.000 de oameni numai în capitala Romi- 
niei care cumpără «cartea de telefoane». Vă daţi 
seama ce ar fi dacă aceşti 36.000 de oameni ar cum- 
păra şi alte cărţi decît «de telefoane»? Vă daţi seama 
cît timp liber ar putea să asigure ei scriitorului, ce 
conştiinţă de propria lui putere i-ar da acestuia, cîtă 
îndreptăţire de a vorbi fără teamă şi fără menajamente? 

Nu vă pune pe gînduri această cifră? Sînt 36.000 
de oameni în Bucureşti care au telefon. Telefonul 
nu e desigur neapărat un semn de distincţiune intelec- 
tuală, dar, oricum, el indică anumit nivel de confort 
şi de civilizaţie. Au telefon medicii, avocaţii, inginerii, 
industriaşii mai mari, funcţionarii superiori, comer- 
cianţii mai de seamă. Au în genere telefon oamenii 
care participă la activitatea de centru a Capitalei, 
la viaţa ei politică, morală sau mondenă. Nu o fi un 
semn de distincţiune intelectuală, dar e un semn de 
zonă socială. Se poate spune, fără a face o prezumție 


22* 339 


absurdă, că aceşti 36.000 de oameni sînt cei care dau 
mişcare şi ritm Bucureştilor. Nu toți or fi bogaţi, dar 
nici prea mulți muritori de foame nu cred să se găsească 
printre ei. Şi ceea ce este sigur, e că din 36.000 măcar 
treizeci ar putea să suporte cu extremă uşurinţă în 
bugetul lor costul unei cărți romîneşti pe săptămînă. 

Unde sînt aceşti 36.000? I-a văzut cineva într-o 
librărie? I-a surprins cineva răsfoind o carte? 

Invizibili 36.000! Cît e de puternică indiferența 
voastră, cît e de masivă lipsa voastră de curiozitate! 

Pe cotorul unei cărți de poezie nu veţi pune nicio- 
dată semnătura voastră anonimă. Pe coperta unei cărți 
de idei nu veţi imprima niciodată certificatul pe care 
11 iscăliți pe coperta unei cărți de telefoane: «tirajul 
acestei cărți este de 36.000 exemplarei). 


8 februarie 1930 


CÎTEVA PERECHI DE ACADEMII!. 


Am urmărit cu destulă voie bună polemica dintre 
venerabila Academie Romînă şi juna sa soră Aca- 
demia de ştiinţe, de curînd înființată. Dacă nu mă 
înşel, conflictul a avut şi o latură judiciară. Academia 
Romînă, vrînd să-şi rezerve exclusiv un nume, pe 
care îl poartă cu oboseală, dar şi cu glorie, de atî- 
tea decenii, a cerut tribunalelor să interzică orică- 
rei alte instituţii a purta acelaşi nume. 

Disputa a fost enervată —şi nimic nu este mai grav 
decît enervarea persoanelor solemne. 

Pînă la urmă, bătrîna instituţie de cultură de pe 
Calea Victoriei a trebuit să se resemneze şi să su- 
porte ceea ce socotea că este o impostură sau un sacri- 
legiu. Astfel, avem o nouă academie, ba chiar două 
sau trei. Academia de ştiinţe a fost inaugurată, Aca- 
demia de medicină de asemenea, iar Academia de 
ştiinţe economice este în curs de constituire. Să spe- 
răm că lucrurile nu se vor opri aici şi că, într-un elan 
egal, toate disciplinele universitare se vor constitui în 
cîte o academie. De ce nu o Academie de drept civil, una 
de filologie comparată şi una de chimie organică? 
De ce nu o Academie de geometrie, o Academie de 
metafizică si o Academie de mecanică? 


Această profuziune de academii, care din senin 
au răsărit în cultura romînă, este foarte caracteris- 


4 


tică pentru noi. Cît de uşor mergem spre festiv, spre 
oficial şi spre decorativ! Nu avem în universitate ca- 
tedre bine distribuite, nu avem seminarii şi oficii de 
studiu, nu avem biblioteci de specialitate şi nici biblio- 
teci de sinteză, dar avem academii. 

E singurul lucru care ne lipsea. 

Ar fi uşor, ar fi prea uşor să ironizăm acest 
entuziasm academic atît de tînăr, care se manifestă 
brusc în atîtea improvizații. Chestiunea însă are 
oarecare învăţăminte serioase — şi nu e rău să le 
subliniem. 

N-am avut niciodată o prea plecată devoțiune 
pentru academii în genere şi pentru Academia noastră 
în special. Foarte adesea, a trebuit să observăm în 
ce spirit întîrziat, lipsit de viaţă şi lipsit de înţelegere 
pentru timpul nostru lucrează «supremul for cultural». 
Cînd Academia alege un nou membru, este sigur că 
nu va fi un mare creator, ci mai degrabă un personaj 
cenuşiu, neutru şi indiferent. Cînd Academia premiază 
o carte, este sigur că nu va fi o mare operă, ci un biet 
op, nici rău, nici bun, care nu supără pe nimeni şi nu 
animă nimic. 

Dar această mediocritate este de esenţa oricărei 
academii, chiar cînd ea este franceză şi are o tra- 
diție ce coboară de la Richelieu. Spiritul academic 
este în fond spiritul mediu al unei culturi. El nu-şi 
poate permite nici iniţiative, nici acte de curaj, 
nici momente de tinereţe. Docilitate, prudenţă, ră- 
ceală — iată care-i sînt calitățile obligatorii. Şi nu 
se poate spune că, aşa fiind, o academie nu exercită 
o funcţiune utilă. Să presupunem că ea reprezintă 
în rezumat figura generală a unei epoci, aşa cum se 
desprinde din ansamblul activităţilor de cultură. Să 
presupunem că ea ocupă în viaţa societății un punct 
central, de unde urmăreşte şi exprimă nu un aspect 
izolat, oricît ar fi el de strălucitor, ci un tablou com- 
plet, în care ştiinţa, politica şi artele intră deo- 
potrivă. 

Dar tocmai acest caracter de sinteză al unei aca- 
demii face necesară existenţa unor alte corpuri, cu 
obiect mai puţin larg şi în schimb mai precis definit. 


342 


E firesc ca medicina sau economia politică să gă- 
sească terenul academic insuficient. Este firesc ca 
ele să-şi organizeze organe proprii specializate. Dar 
e nevoie ca aceste organe să fie în acelaşi stil «acade- 
mic», obligat la festivitate şi exclus de la creaţie? 

Noi nu avem nevoie de academii. Avem una — şi 
ne ajunge. Ne-ar trebui în schimb institute. Un insti- 
tut de istorie a medicinii, de exemplu, ar fi fără în- 
doială mai fertil decît o întreagă Academie medicală. 

Un institut este un oficiu de muncă. El pregăteşte 
materialul, îl pune în ordine, îl sistematizează, îl 
face propriu lucrărilor ulterioare de sinteză, Un insti- 
tut creează — şi acest lucru e cel mai important 
— cadre de activitate. în locul cîtorva perechi de aca- 
demii somptuoase şi inutile, cîteva oficii de studiu, 
înzestrate cu toate instrumentele de lucru, de la labora- 
tor la bibliotecă, ar exercita o influență nesfirşit mai 
vie şi mai stimulatoare. 

Dar avem o înclinare copilăroasă spre tot ce este 
decor şi ne place să trăim într-un permanent 10 Mai 
cultural. 


9 februarie 1936 


NIŞTE ALEGERI... ŞI UN CANDIDAT 


O SCRISOARE APOCRIFĂ, CARE AR PUTEA FI ȘI 
AUTENTICĂ 


Astăzi are loc la S.S.R. adunarea generală anuală, 
care — între altele — va avea să decidă asupra citorva 
noi candidaturi de membri. 

_ Cu mari sacrificii şi numai în dorința de a le rezerva 
cititorilor mei o informaţie prețioasă, am izbutit să-mi 
procur din dosarul acestor alegeri o piesă de extrem 
interes. Este vorba de o petiție semnată de d-l Const. 
Kintzescu, cunoscutul cenzor general al culturii 
romîne. 

Este această petiție autentică? Este apocrifă? Nu 
ştiu. Tot ce pot face este să o dau publicității, sem- 
nînd pentru copie conformă. 

lat-o: 


Domnule preşedinte, 


Cu surprindere aflu din ziare că la alegerile de noi 
membri în Societatea scriitorilor romîni, alegeri ce 
au loc astăzi, figurează între candidați un domn ce 
poartă numele meu. 

Trebuie să fie la mijloc o gravă confuzie si tin să 
protestez în timp util, ca nu cumva — din eroare — să 
ajung la situația regretabilă de a fi membrul unei 
societăți pe care încă din cea mai fragedă tinerețe 


i Scriitor retrograd, lipsit de orice valoare, care a îndeplinit funcții 
de seamă în aparatul de stat burghez. 


344 


am detestat-o cu tot ce era în mine spaimă de artă, 
groază de libertate şi iubire de virtute. 

Mă îndeamnă la această precizare două raţiuni de 
ordin diferit. 

Ca om metodic ce sînt, îngăduiţi-mi să le numerotez. 

1) O rațiune de consecvență intelectuală. Cunoaşteţi 
desigur, domnule preşedinte, sacra indignare cu care 
am avut cinstea să denunţ în repetate rînduri lite- 
ratura romînă. 

Tot ce am putut face împotriva ei, am făcut. Nu 
mare lucru, din nefericire, căci mi-au lipsit soluţiile 
radicale. Eu aş fi preconizat un incendiu general al 
bibliotecilor, sau — pentru a suprima răul de la rădă- 
cină — o mitralieră introdusă din timp la una din 
adunările dvs. Bunăoară la cea de azi. 

Mărturisesc cu regret că n-am găsit concursul necesar 
pentru a realiza astfel de soluţii totale. Sîntem încă 
un stat lipsit de justă orientare culturală. 

Dar, în aşteptarea unor zile mai bune, am dus 
singur lupta împotriva literaturii, mulţumindu-mă 
pentru moment cu măsuri provizorii şi parţiale. 

Am eliminat-o din şcoală. Am rupt-o din mîna 
tinerelor generaţii. Am dat-o afară din biblioteci. 

Sînt convins că n-aţi uitat, domnule preşedinte, 
fulminanta mea circulară din, 1933, prin care dezvă- 
luiam turpitudinea poeţilor, prozatorilor şi criticilor 
romîni. Nici unul n-a scăpat. Ii luasem după catalog... 
— toţi, absolut toţi, tineri şi bătrîni, femei şi bărbaţi, 
morţi şi vii, toţi au intrat în răzbunătoarea mea soco- 
teală. 


Nu e un singur membru al societăţii dvs., domnule 
preşedinte, nu e unul singur pe care să nu-l consider 
pernicios sănătăţii morale a naţiei. 

Şi într-o astfel de tovărăşie compromiţătoare vreţi 
dvs. să mă înglobaţi? Nu, de o mie de ori nu! 

E o maşinaţie în care nu mă voi lăsa prins. 

Să nu credeţi că nu înţeleg manevra aceasta. Sînt 
anumite persoane care, speriate de viguroasa mea 
acţiune pentru moralizarea literaturii, s-au gîndit 
să-şi asigure complicitatea mea introducîndu-mă în 


345 


societate, pentru ca astfel, la adăpostul numelui meu, 
să continue în libertate opera lor de corupţie. 

Ei bine, se înşală. De pe acum, şi pentru a spulbera 
orice vană aşteptare, afirm că voi continua cu şi mai 
mare furie lupta pentru virtute. 

Am intenţia de a pune bazele unei asociaţii noi, 
care va purta frumosul nume de «Liga contra ceti- 
tului», şi nu mă îndoiesc că ea va trezi în opinia noastră 
publică, ameţită de abuzul de lectură, o sănătoasă 
reacțiune de analfabetism curat, puternic şi virtuos. 

Aceasta, ca să se ştie. 

2) în al doilea rînd, domnule preşedinte, există o 
rațiune de prudenţă, care face candidatura mea impo- 
sibilă. 

Să presupunem că aş avea vanitatea sadică de a 
fi primit în S.S.R. 

Să presupunem că eu, directorul general al moralei 
publice din Romînia, eu, bărbatul serios care şi-a 
făcut din virtute o profesie, aş avea acest viciu, această 
aberaţie, acest sadism de a năzui să ajung membru al 
Societăţii scriitorilor. 

Ei bine, credeţi-mă vicios dacă vreţi (mă aştept 
la orice din partea unui scriitor!), dar de ce să mă 
credeți naiv? 

Cum vă imaginaţi că, după ce i-am prigonit pe 
fiecare în parte şi pe toţi la un loc, eu aş avea naivi- 
tatea să solicit scriitorilor un vot? 

Scriitorii sînt şi ei o breaslă. Breaslă pe care eu 
am toată bunăvoința de a o extermina, dar care, din 
păcate, pentru moment există. Nu pot bănui, nu pot 
spera că această breaslă nu are şi ea — ca toate bres- 
lele — un simţ de solidaritate. Nu pot bănui că oameni 
pe care i-am denunţat cu toată puterea şi prestigiul 
funcţiei mele publice vor uita că i-am insultat în ceea 
ce pretind ei că este arta lor, vocaţia lor şi rațiunea 
lor de a trăi. 

Cui să solicit eu votul, domnule preşedinte? Lui 
Tudor Arghezi? Lui Liviu Rebreanu? Lui Camil 
Petrescu? Lui Cezar Petrescu? Lui Ionel Teodoreanu? 
Cui? 


346 


Mă uit pe lista membrilor dvs. şi nu văd pe nici 
unul care — fie şi din neglijenţă, fie şi din scepticism — 
să voteze pentru mine. 

O singură posibilitate ar mai fi: să voteze din 
ironie. 

Dar declar sus şi tare că ironia este un ce subversiv, 
pe care am refuzat totdeauna să-l înțeleg sau să-l 
admit. 

Pentru toate aceste consideraţiuni, domnule preşe- 
dinte, veţi înţelege că persoana mea, activitatea mea, 
misiunea mea sînt incompatibile cu Societatea scrii- 
torilor romîni şi că petiţiunea ce v-a fost supusă spre 
aprobare nu poate să fi fost semnată decît ori de un 
impostor, ori de un glumet. 

Pentru a fi impostor, nu am destul curaj, pentru 
a fi glumeţ, nu am destulă fantezie. 

Vă rog să credeţi în sincera aversiune pe care o 
păstrez breslei dvs. literare. 

(s.s.) Const. Kiritzescu 


p. conformitate Mihail Sebastian 


4 mai 1936 


BUGAREST, VILLE CINEMATOGRAPIIIQUE 


Nous avons vu la semaine passee un film etonnant: 
il nous presentait un sujet d'une nouveaute, d'une 
richesse, d'une diversite qui nous faisaient croire que 
nous nous trouvions devant une veritable decouverte 
de pittoresque cinematographique. 

Voulez-vous savoir quel etait ce film? Voulez- 
vous savoir quel etait ce sujet? 

Eh bien, ce n'est pas difficile de le dire, mais c'est 
un peu difficile de le croire: c'etait un film de Buca- 
rest. Oui, rien d'autre qu'un film documentaire, qui 
nous presentait sur l'eeran la viile de Bucarest. 

Mais quel rythme dans la succession des images, 
quelle diversite dans la prise des vues, quelle vivacite, 
quel charme, quelle allegresse dans ce voyage visuel 
autour de notre cite!... 

Nous avions l'impression de la connaître, notre 
Capitale. Nous y vivons, nous y travaillons, nous 
marchons dans ses rues, nous traversons ses jardins, 
nous passons tous les jours devant ses grands bâ- 
timents. 

Detrompons-nous. Bucarest est quand meme une 
viile inconnue. Elle l'est, au moins pour nous, qui 
l'avons trop regardee, sans l'avoir jamais vue. Un re- 
gard neuf, qui sait surprendre, qui n'a pas perdu la 


348 


joie de decouvrir, qui possede encore l'ingenuite de se 
laisser etonner — un tel regard neuf est capable de 
dechiffrer dans la viile de Bucarest des tresors de cou- 
leur. Je ne sais pas le nom du regisseur et de l'ope- 
rateur qui furent charges de faire ce film documentaire. 
Mais il faut Ies feliciter pour la jeunesse de leur re- 
gard, pour la fraîcheur de leur choix des images. 
Ils nous rendent un Bucarest â la fois melancolique 
dans les vestiges de son passe et optimiste dans son 
aspect moderne. Ils nous fait voir une cite europeenne 
qui abrite encore avec une sorte de legere tristesse Ies 
monuments de son passe personnel. 

Aucune image n'est chargee ou inutile. II y a de l'ex- 
pression dans chaque detail, dans chaque instant. 
Quand on arrive â la fin du film, on a l'impression 
d'avoir reellement fait un voyage, avec un compagnon 
extremement sensible et averti, qui a l'art de vous 
presenter une viile comme s'il vous presentait un etre 
vivant. 

Mais ce film — justement â cause de ses remar- 
quables qualites — nous impose une question assez 
grave. 

Pourquoi n'avons-nous pas une production cine- 
matographique naționale? II ne s'agit pas de faire 
du chauvinisme, il ne s'agit pas de combattre les 
films etrangers (Dieu nous en garde!) — mais il s'agit 
tout simplement d'exprimer cinematographiquement 
certaines richesses de paysage et de sensibilite, qui nous 
sont absolument propres. 

Un pays de vingt millions d'habitants, a-t-il le 
droit d'ignorer un des moyens d'expression les plus 
complexes que la civilisation moderne met â la dispo- 
sition de l'homme? Est-il digne d'accepter sans au- 
cune exigence artistique la production tant de fois 
stupide des studios du monde entier — sans essayer 
de creer un studio național, qui nous donne de bons 
films roumains, capables de servir notre pays et notre 
esprit chez nous et â l'etranger? 


349 


Tous les essais faits jusqu'â present avaient lamen- 
tablement echoue dans une mediocrite sans excuse. 
Mais le film qui nous fut presente la semaine passee 
est une trop belle reussite pour ne pas nous imposer 
de grandes obligations. 


13 janvier 1937 


BUCUREŞTI, ORAŞ CINEMATOGRAFIC 


Am văzut săptămînă trecută un film uimitor: el 
ne prezenta un subiect de o noutate, o bogăţie, o diver- 
sitate care ne-au făcut să credem că ne găsim în fața 
unei adevărate descoperiri a pitorescului cinematografic. 

Vreți să ştiţi despre care film este vorba? Vreți să ştiţi 
subiectul la care ne-am referit? 

Ei bine, nu este greu s-o spui, dar este cam greu 
s-o crezi: era un film din Bucureşti. Da, nimic altceva 
decit un film documentar, care ne prezenta pe ecran 
oraşul Bucureşti. 


Dar ce ritm în succesiunea imaginilor, ce diversitate 
în luarea vederilor, ce însufleţire, ce farmec, cîtă vioi- 
ciune în această călătorie vizuală de-a lungul cetăţii 
noastre]... 

Aveam impresia că ne cunoaştem Capitala. Trăim în 
ea, muncim într-însa, umblăm pe străzile sale, îi stră- 
batem grădinile, trecem în fiecare zi prin fața marilor 
sale clădiri. 


Să nu ne înşelăm. Bucureştii sînt, totuşi, un oraş 
necunoscut. Cel puţin pentru noi, care l-am privit prea 
mult, fără a-l vedea vreodată. O privire nouă, care ştie 
Să surprindă, care n-a pierdut bucuria de a descoperi, 
care are încă ingenuitatea de a se lăsa uimită — o ase- 
menea privire nouă este în stare să descifreze în oraşul 
Bucureşti comori de culoare. Nu cunosc numele regizoru- 


350 


luï' şi nici pe cel al operatorului care au fost însărcinaţi 
să facă acest film documentar. Dar trebuie să-i felicităm 
pentru tinerețea privirii lor, pentru prospețimea alegerii 
imaginilor. Ei ne-au dat un Bucureşti melancolic în 
rămăşiţele trecutului său şi totodată optimist în înfăţişa- 
rea sa modernă. Ne-au făcut să vedem o cetate europeană 
care mai adăposteşte, cu un fel de uşoară tristețe, mo- 
numentele propriului său trecut. 

Nici o imagine nu este încărcată sau inutilă. Fiecare 
amănunt, fiecare clipă are expresie. Cînd ajungi la capă- 
tul filmului, ai impresia că ai făcut, într-adevăr, o 
călătorie, cu un tovarăş extrem de sensibil, şi cunoscător, 
care posedă arta de a-ți prezenta un oraş aşa cum ti-ar 
prezenta o fiinţă vie. 

Dar acest film — tocmai din cauza remarcabilelor sale 
calități — ne impune o problemă destul de serioasă. 
Din ce cauză n-avem o producţie naţională cinemato- 
grafică? Nu facem nicidecum şovinism, nu combatem 
filmele străine (Doamne fereşte!) — ci este vorba, pur 
şi simplu, de a exprima cinematografic anumite bogății 
de peisaj şi sensibilitate, care ne sînt absolut proprii. 

O fară de douăzeci de milioane locuitori are dreptul să 
ignore unul din mijloacele de expresie cele mai complexe 
pe care civilizația modernă le pune la dispoziția omului? 
Este oare demn să accepți, fără nici o exigenţă artistică, 
producția de atitea ori stupidă a studiourilor din întreaga 
lume — fără a încerca să creezi un studio naţional, 
care să dea filme romineşti bune, capabile să slujească 
țara şi spiritul nostru, la noi şi în străinătate? 

Toate încercările făcute pînă în prezent au eşuat 
lamentabil într-o mediocritate care nu poate fi scuzată. 
Dar filmul care ne-a fost prezentat săptămînă trecută 
este o reuşită prea frumoasă pentru a nu ne impune 
mari obligaţiuni. 


13 ianuarie 1937 


"Regia filmului a fosl asigurată de Paul Căiinescu. Activitatea de 
cineast a lui Paul Călinescu a luat o deosebită dezvoltare după 23 
august 1944, o dată cu avîntul noii noastre cinematografii. El este regi- 
zorul filmelor Răsună valea, Desfăşurarea, Pe răspunderea, mea. 


PAGINI DE CRITICĂ 
LITERARĂ 


23 — M. Sebastian — Opere — H 


DOCUMENT, CRITICĂ ŞI ACTUALITATE 


«Actualitatea» este o noţiune compromisă. «Actua- 
lul» — o valoare suspectă. Se spune de obicei despre 
un intelectual pe care vrei să-l denunţi drept diletant 
şi superficial că se ocupă cu lucrurile prezente. Ceea 
ce, se vede, este un delict. 

Intelectualul romîn, a cărui aspră ţinută se cunoaşte, 
are obiceiul să frecventeze numai valorile absolute. 
Eternitatea este mediul lui curent de cugetare. 

Dacă am încerca să reabilităm puţin ideea aceasta 
de «actual»? 

întîmplător, anul ăsta — 1932 — este realmente 
o încrucişare de drumuri. Am fi vrut să fie, dimpo- 
trivă, un timp calm şi plat, pentru a putea afirma 
intenționat că este timpul cel mai pasionant şi mai 
fertil.  Pasionant şi fertil pentru un singur motiv: 
pentru că îl trăim noi. 

Este în faptul prezenţei unui lucru sau a unui feno- 
men ceva care depăşeşte orice altă ierarhie. Ca să ne 
scandalizăm de-a binelea cititorul, vom susţine că în 
măsura în care un om sau un fapt este prezent, în această 
măsură e interesant. 


Istoria este o roabă care umblă în urma eveni- 
mentelor, şi umblă mult mai încet decît ele. Intre 
istorie şi viaţă există un decalaj de cîteva decenii, une- 
ori de cîteva veacuri. (Dacă vreţi să cunoaşteţi un 


23% 355 


exemplu expresiv de cum deformează timpul realitatea 
unei clipe, cetiţi în La vie d"Henri Brulard două pagini 
în care Stendhal, martor foarte tînăr al revoluţiei de 
la 1789, povesteşte ghilotinarea a doi oameni la Gre- 
noble, într-o piaţă publică. Veţi afla de acolo cît de 
banal eveniment, cît de cotidian si oarecare a fost în 
timpul ei marea revoluţie.) 

Dispreţul viguros pe care «oamenii subțiri» îl 
afişează faţă de întîmplările curente ale vieţii, faţă 
de aspectele ei «actuale», este de aceea mai mult decît 
un simptom de snobism: este un defect de cunoaştere. 
Actualitatea este un cîmp de observaţie atît de divers 
şi bogat, încît să refuzi a o vedea, pentru motivul că 
spiritul tău este torturat exclusiv de viziuni seculare, 
înseamnă să te dispensezi de experienţe elementare, 
simple, imediate şi autentice. Nu se întîmplă nimic în 
lume — nici căderea unei stele într-o seară de august, 
nici căderea unui cal pe asfaltul înghețat, într-o seară 
de ianuarie — nimic care să nu fie revelator şi care să 
nu închidă un sens, ca pe un sîmbure. 

Să iubeşti actualitatea, să o cultivi şi să o observi 
este să cunoşti viaţa în formele ei relative poate, dar 
spontane şi proprii. 

(O mică nuanţă în acest elogiu al actualităţii: 
necesitatea de a distinge «actualul» de «provizoriu».) 

Dar această pagină de laudă o scrim mai puţin 
pentru actualitate, cît pentru fructul ei: documentul. 
Exerciţiul jurnalismului, între foarte multe păcate, 
a avut şi calitatea de a ne fi descoperit valoarea docu- 
mentului de viață, documentul mărunt, zilnic, dar 
de care iei cunoştinţă direct, de la sursă, necomentat, 
plin încă de semnificația lui originală. 

Un fapt, un nume, un moment, fără a fi capital, 
pentru simplul motiv că există, este valoros. Nu ştii 
ce sîmbure de permanenţă ascunde sau nu ascunde, 
nu ştii ce energii latente se închid sau nu în el. Vremea 
care trece îţi va spune mai tîrziu, în lumina rece a 
trecutului, cît rămîne şi ce rămîne din măruntele 
documente cu care ai plecat la drum. Procesul de triare 
şi ierarhizare vine deci postum: important este să 


356 


acumulezi experiențe şi documente, la întîmplare 
dacă vreți, învălmăşit, fără alegere, dar să le aduni 
direct, din locul lor propriu, în clipa lor de afirmare. 

Pe urmă, tîrziu, va fi ceasul judecăților. Călătorii 
pasionaţi fotografiază pe drum orice întîlnesc: la 
urmă abia, după developarea clişeelor, vor şti cîte 
imagini valoroase rămîn din această trecere în revistă 
a  peisagiilor. 

Critica este* făcută să disciplineze. In artă şi în 
cultură ea constituie momentul developării clişeelor, 
despre care vorbeam mai sus. Din recolta de documente 
cu care un ciclu de viaţă se termină, critica le alege 
pe cele esenţiale. Le promovează. 

Nu credem să denigrăm această disciplină, care ne 
este dragă (prin obiectul ei şi prin preocupările noastre 
personale) spunînd că ceasul de astăzi în literatura 
romînească şi în genere în cultura romînească trebuie 
să fie mai mult unul de afirmare, decît unul de critică. 

Acum vreo patru sau cinci ani, la data la care 
debutau cei mai mulţi din scriitorii cărora pentru 
uşurinţă li s-a spus «generaţia tînără» şi care în 
bună parte se află între aceste coperţi, necesitatea 
unor revizuiri critice era evidentă. Mari confuzii pre- 
zidau atunci viața noastră literară. Nu întîmplător 
cei mai mulţi dintre tinerii scriitori, debutanţi atunci, 
începeau cu violente articole de critică şi revizuire. 

Cadrele vechi erau obosite, dar existau încă, şi cu 
suficientă vigoare sau inerție pentru a impune un 
număr de confuzii şi a apăra un număr de false valori. 

Gîndirismui, poporanismul întîrziat al Vieţii romi- 
neşti de la laşi, estetismul incert al Sburătorului — 
toate rămîneau virtual în arenă. Se mai află ele 
astăzi acolo? Hotărît, nu. 

Ar fi exagerat, ba chiar inexact, să spunem că 
prezenţa celor noi-veniţi a determinat această peri- 
mare. Vechile orientări îşi purtau moartea în sîn. 
Au pierit de o uzare personală... Credeţi într-adevăr 
important să dovedeşti cu certificat de deces fali- 


Articolnl a apărat în revista Azi. 


357 


mentul vechilor curente? Sînt probleme moarte care 
au cel mult un interes de curiozitate şi pitoresc. 

Pentru aceste motive, între document şi critică, 
între afirmare şi comentariu, noi alegem fără ezitare 
documentul. 

Sînt în momentul acesta de istorie contemporană 
elemente de cunoaştere, probleme, oameni şi posi- 
bilităţi destule pentru a nutri curiozitatea şi pasiunea 
unui spectator care nu vrea să rămînă numai spectator. 

Ceea ce nu este de loc un manifest, ci numai o liniş- 
tită constatare. 


1 martie 1932 


Ei. LOVINESCU: «Memorii» 11 (1916-1931) 


Memoriile d-lui E. Lovinescu, peste o sută de ani, 
dacă se vor ceti, se vor ceti cu plăcere. Le va lipsi 
atunci caracterul imediat polemic, tonul suficient şi 
protector, accentul nu pătimaş, căci nu se poate vorbi 
de pasiuni într-o asemenea carte, ci vag enervat şi 
deformator. Le va lipsi mai ales proasta informaţie 
psihologică. 

Cum toţi eroii acestor memorii vor fi fost de mult 
absenţi şi cum nu vor putea să dezmintă, ca astăzi, 
prin simpla lor prezenţă, imaginile strîmbe ce-i repre- 
zintă în cartea d-lui Lovinescu, cetitorul de la 2032 
va avea libertatea de a se bucura de frumuseţea pagi- 
nilor fără să fie supărat de neadevărul lor. 

Poate că loaial, critic adică, ar fi să ignorăm micile 
mobiluri şi marile deformări ce stau la baza Memoriilor 
de faţă şi să le considerăm nu ca pe o operă de informaţie 
exactă, ci ca pe una de imaginaţie. 

D-1 Lovinescu însă nu este literat, ci critic şi istorio- 
graf. Ne este deci cu neputinţă să părăsim punctul de 
vedere pe care şi l-a fixat şi în numele căruia se prezintă 
cetitorilor. Rectificările sînt de rigoare, într-o carte 
care pretinde să fixeze valori psihologice, nu simple 
valori estetice. 

D-1 Lovinescu este un excelent portretist. O ştiam de 
mult. D-sa mai este — şi tot de mult o ştiam — un 


359 


psiholog nul. Spiritul său, schematic în observarea 
fenomenului literar, rămîne la fel de schematic în 
observarea fenomenului de viaţă. Ştie să vadă cel mult 
aspecte, detalii, fragmente. Un peisagiu sufletesc, 
oricît de complex, îl reduce la o expresie, la o linie 
pe care pe urmă o măreşte exagerat, încercînd să com- 
penseze astfel prin proporţii sărăcia elementelor 
observate. 

D-1 Lovinescu spune bunăoară, undeva, despre lite- 
ratura lui Hogaş că este homerică. O dată găsit terme- 
nul, tot restul se simplifică: urmează douăzeci de pagini 
brodate în jurul unui singur epitet, găsit poate întîmplă- 
tor.  (Presupunerea e întemeiată pe primejdioasele 
confesii făcute la sfîrşitul acestui volum, confesiuni 
asupra cărora vom reveni.) 

Aceeaşi «metodă» (noi spunem acelaşi defect) o 
întrebuinţează  memorialistul Lovinescu.' Te-a văzut 
o dată bînd apă: de aici scoate concluzia că eşti antial- 
coolic. Te-a văzut altă dată cumpărînd flori: de aici 
deduce că eşti afemeiat. Restul nu mai interesează. 
Din acel moment, tu şi el sînteți victima unei fişe 
«memorialistice». 

Numai un asemenea procedeu putea da galeria de 
invalizi morali pe care o prezintă dl Lovinescu în 
volumul de faţă, de la Liviu Rebreanu la Camil 
Petrescu. Să-i lăsăm deoparte pe d-nii B. Fundoianu, 
Camil Baltazar şi Ion Călugăru, victime mai mult ale 
unui subit acces antisemit decît ale procedeului gene- 
ral memorialistic. (în orice caz, e bine să remarcăm 
cît de elegant şi delicat îi încercuieşte autorul în ţarcul 
lor  «confesional».) 

Să subliniem deci numai capitolele scrise exclusiv 
din «pasiune memorialistică». Mi-e greu să insist asupra 
capitolului Liviu Rebreanu. Este acolo un aer degajat, 
condescendent şi dojenitor, pe care autorul lui Zon 
l-a pedepsit cu o ironie de bună calitate, publicînd 
întreg capitolul aici, în propria sa revistă. D-1 Lovi- 
nescu, care înţelege unele lucruri, îl va fi înţeles şi 
pe acesta. 


360 


Dar să ne oprim la cazul delicventului Camil Petrescu. 
Aici falsificarea psihologică nu mai ţine de atmosferă, 
ton şi accent, lucruri care în definitiv nu se pot cîntări, 
ci de fapte şi anecdote. D-l Lovinescu povesteşte de 
exemplu la paginile 114—115 o întîmplare din care 
trage concluzia vanităţii supreme a eroului. Ori, 
această întîmplare i-a fost povestită, după cum o recu- 
noaşte de altfel, d-lui Lovinescu de către dl Camil 
Petrescu. Ceva mal mult, ea a fost publicată într-un 
interviu al d-lui Camil Petrescu. Firesc ar fi fost ca 
memorialistul să o înregistreze, cum i-a fost comuni- 
cată, cu detaliile, cu sensul, cu explicaţia ei originară. 

Ei bine, nu. D-1 Lovinescu, obsedat de aceeaşi ima- 
gine schematică, pe care o pune în fruntea oricăreia 
din paginile sale, a schimbat anecdota, i-a împrumutat 
alt înțeles şi a fixat-o în vitrina curiozităţilor sale 
psihologice cu o etichetă dinainte pregătită. 

Rea-credinţă? Fără îndoială, nu. Simplu defect optic. 
D-1 Lovinescu are un ochi de caricaturist, şi nimeni nu-l 
poate învinui că vede parțial, incomplet şi sumar. 
Dumneata ai nasul mic şi gura mare; caricaturistul 
bănuieşte însă că efectul comic ar fi mai pregnant dacă 
ti-ar face nasul mare şi gura mică. Vreţi ca pentru un 
futil scrupul de veracitate să rateze o linie de succes? 

Se povesteşte, cu şanse de adevăr, că la una din 
şedinţele Sbu'rătorulul, d-l Lovinescu, cetind capitolul 
privitor la d-ra Sorana Țopa (în volum pag. 218—221), 
această frumoasă actriță ar fi protestat. 

— Domnule Lovinescu, nu înţeleg de ce spuneţi că 
în copilărie eu am păscut gîştele. Asta nu mi s-a întîm- 
plat niciodată. 

— Cum se poate, domnişoară? Chiar d-ta mi-ai 
povestit. 

— Eu? Vă înşelați. Vă asigur că nu. Sînt convinsă 
că nu. 

— Serios?! îmi pare foarte rău... Vezi, asta încurcă 
tot. Manuscrisul e gata. Portretul nu-l mai pot schimba. 
Ce încurcătură! Ce încurcătură! Domnişoară, te rog, 
nu-l dezminţi. M-ai contraria. 

Semnificativ, nu? îi cerem iertare d-lui Lovinescu 
pentru această indiscreție, dar poate că astăzi, după 


361 


două volume de «memorii», este mai puțin aprig decît 
„îl ştiam altădată în apărarea virtuţii de a fi discret, 

în orice caz, întîmplarea de mai sus este revelatoare. 
Ea spune anume că în compoziţia acestor «memorii», 
intenţia, esteticeşte lăudabilă, de a realiza pagini de 
bună literatură depăşeşte scrupulul de a-i înțelege pe 
oameni exact şi veridic. D-ILovinescu rămîne un estet. 
Adică prea mult şi prea puţin pentru un memorialist. 
Aici stă cheia insuccesului său. (Insucces de realizare, 
desigur, căci cel de librărie pe noi nu ne interesează.) 

Dar chiar dacă d-l Lovinescu ar fi fost un bun obser- 
vator şi un scrupulos psiholog, mă tem că încercarea 
de a fi scris istoria anecdotică a Sburătorului tot ar 
fi ratat. Pentru un motiv extrem de simplu: d-l Lovi- 
nescu nu ocupă în propriul său cerc locul cel bun. Se 
vede prost de-acolo, de lîngă birou, din acel fotoliu 
prezidenţial. Se vede parţial şi fals. Vedeţi, comedia 
umană a Sburătorului e atît de diversă, încît, pentru a 
o surprinde în toate caracterele ei, e nevoie să priveşti 
oblic, de lîngă uşă, detaşat de ce se întîmplă, spectator, 
nu actor. 

Ori, personagiul cel mai interesant al acestui spec- 
tacol, personagiul cel mai amuzant, mai bogat în 
resurse involuntare de humor este însuşi d-l Lovinescu. 
Să joci rolul principal dintr-o comedie şi să exprimi 
în acelaşi timp sentinţe asupra partenerilor tăi. poate 
fi interesant, interesant pentru propria ta psihologie, 
în nici un caz pentru a celorlalți. Istoria Sburătorului, 
chiar cea anecdotică, va trebui făcută de altcineva, şi 
atunci Memoriile prezente nu vor fi decît un detaliu 
mai mult într-un material foarte pitoresc şi foarte 
variat. 


Deocamdată, Memoriile n-au izbutit să definească 
decît un singur personagiu, şi acela este d-l Lovinescu 
însuşi. Despre d-sa, despre portretul său critic şi intelec- 
tual (căci despre cel anecdotic eu n-am timp şi nici 
dispoziţia şugubeaţă de a mă ocupa), despre caracterul 
inteligenţei şi criticii sale, astfel cum se desprinde din 
acele pagini de confesiune, voi vorbi în cronica viitoare. 

Pentru astăzi este drept să nu închei fără a sublinia 
admirabila calitate literară a volumului. O frază ordo- 


362 


nată, lucidă, bogată în subtilități şi nuanțe, epitete 
pregnante, vii, pasagii de emoție conținută, un timbru 
de melancolie ce învăluie accentele prea brusce, un dar 
de a fi ambiguu şi incert în afirmaţiile cele mai nete, 
o ținută de intelectualitate şi de scepticism, ce acordă 
paginilor o incontestabilă eleganță, toate acestea fac 
din volumul prezent o lectură excelentă. Păcat însă că 
asemenea mijloace nu sînt utilizate pentru un obiect 
mai ridicat. 


9 aprilie 1932 


I 


Prin ceea ce ele au strict memorialistic, nu ştiu 
dacă Memoriile d-lui E. Lovinescu vor depăşi ener- 
varea superficială din primele zile ale apariției. Pro- 
babil că nu. Cetitorul de literatură nu va găsi în pagi- 
nile lor nici informații juste, nici detalii pitoreşti. 
Iar critica nu poate primi cu seriozitate cele cîteva 
caricaturi cu care şeful Sburătorului are ciudatul 
capriciu de a-şi popula propriul său cenaclu. 

Sub acest raport deci, al anecdoticei şi al psihologiei, 
Memoriile sînt o carte de sezon, un fel de revistă de 
vară, care, cu două melodii la modă, cu cîteva «poante» 
şi cu o serie de nuduri, te distrează două ceasuri, 
fără nici o altă veleitate. Domnii Rebreanu, Camil 
Petrescu, F. Aderca, Ion Călugăru, Camil Baltazar vor 
înţelege poate acest divertisment şi îl vor lăsa fără 
urmare. Nu am auzit niciodată ca d-nii Averescu, 
Maniu, Duca şi Iorgasăse revolte împotriva d-lui Vlă- 
doianu', cunoscutul revuist şi camarad — în ordine 
politică — al d-lui Lovinescu. 

Repet: memorialistic, Memoriile acestea îşi pierd 
tot interesul o dată ce ai închis cartea. Cronica noastră 
trecută ar fi ajuns cu prisosință pentru ațîta lucru. 


"N. Vlădoianu, regizor şi autor de texte revuistice bufe, comedi- 
oare, prelucrări şi localizări, fără valoare literara.' 


363 


Revenirea de azi este de ordin pur critic şi îl priveşte 
exclusiv pe d-l Lovinescu, nu povestitorul de anecdote, 
ci estetul şi istoricul literar. 

într-adevăr, volumul de față aduce cîteva confesiuni 
şi puneri la punct personale, care ne edifică asupra 
metodei de lucru, asupra temperamentului artistic, 
asupra preferințelor şi deformărilor critice, într-un 
cuvînt, asupra orientării d-lui Lovinescu. Asemenea 
mărturisiri, care rămîne de văzut dacă sînt sincere sau 
numai imprudente, ne ajută să facem precizări preţi- 
oase. Prilejul nu trebuie pierdut, chiar dacă este în 
afară de actualitate. 

Am avut de mult impresia că criticul E. Lovinescu 
este victima literatului E. Lovinescu. Erau în opera 
sa critică afirmaţii atît de surprinzătoare, încît nu 
le puteam găsi decît scuza unei expresii fericite, de care 
criticul fusese ispitit, în ciuda adevărului. 

în toamna lui 1928, vorbind despre volumul FEvo- 
luţia prozei literare într-un articol din Universul lite- 
rar, pe care nu-l am acum la îndemînă, dar pe care 
am cuvinte să cred că d-l Lovinescu îl ţine minte, 
spuneam în esenţă acest lucru: «criticul nostru se lasă 
sedus de frumuseţea unei imagini pe care o găseşte acciden- 
talei pe urmă toată operaţia şi truda sa critică este de a 

justifica această imagine. Procedeul este impresionist, 
literar şi neconvingător.» 

Nu ştiam atunci — în 1928 —că într-o zi dl Lovi- 
nescu va confirma în termeni incontestabili această 
învinuire a noastră, 

într-adevăr, în ultima parte a Memoriilor (pag. 
274—276 şi 284—286) d-sa recunoaşte că metoda sa 
de lucru este de a transforma în idei accidentele pro- 
priului său stil. Mai precis, 4&l Lovinescu întîi scrie, 
şi pe urmă gîndeşte. Dacă, după cîte ştim noi, un 
critic ar trebui să purceadă de la convingeri şi principii, 
d-l Lovinescu porneşte, după propria sa mărturisire, 
de la «stări obscure de conştiință)). Dacă un critic ar 
trebui să judece cu criterii estetice, d-l Lovinescu 
judecă cu  cefluvii muzicale». în considerarea unei 
opere, d-sa nu aduce puncte certe de vedere, ci «dis- 
poziții sufleteşti». 


364 


îl rog pe cetitorul meu să nu creadă că glumesc. 
Criticul nostru recunoaşte textual că este «creațiunea 
propriei sale expresii», de unde noi am fi socotit că 
expresia este creațiunea sa proprie. 

Şi, pentru ca nici o îndoială să nu fie posibilă, 
d-sa declară: «...e un fapt neîndoios că raportul dintre 
expresie şi realitate nu e totdeauna de subsecventă, ci de 
multe ori e un raport de precedentă. în loc să o urmeze, 
cum ar fi firesc, aăesea cuvîntul determină realitatea su- 
fletească». 

Să mărturiseşti că în scrisul tău uneori «cuvintul 
determină realitatea sufletească» mi se pare că pe romi- 
neşte vine a spune că uneori «te ia gura pe dinainte». 
D-1 Lovinescu devine astfel un fel de Pitie critică, şi 
judecata sa un fel de somnambulism. Cine gîndeşte, 
ca d-sa, «mai mult prin acțiunea obscură a forțelor 
inconștiente decit a unei speculaţii intelectuale» (pag. 
290), poate la urma urmelor să facă poezie (şi este de 
văzut dacă asemenea poezie nu pleacă de la un prin- 
cipiu inferior şi caduc), dar în nici un caz nu poate 
face critică. 

Fiindcă critica este o disciplină lucidă şi coherentă, 
în care vizionarii şi inspiraţii se rătăcesc. îl socoteam 
pînă astăzi pe d-l E. Lovinescu un observator lucid 
şi un intelectual laic; iată-l că deodată se revelează a 
fi un fachir. 

Aş spune că aceste declaraţii anulează retrospectiv 
toată opera sa critică dacă întîi nu aş fi sigur că în 
literatura romînească nimic nu descalifică şi nimic nu 
anulează şi dacă, în al doilea rînd, nu aş cunoaşte 
alte declaraţii ale d-lui Lovinescu, în alt volum, decla- 
raţii pe care le socotisem distrugătoare prin enormi- 
tate, şi din care autorul lor a ieşit totuşi suriîzător şi 
teafăr. Mă gîndesc anume la întregul volum Mutaţia 
valorilor estetice, în care totul, de la ideea critică de 
bază pînă la aplicaţiile şi exemplele ei, este o colecţie 
de teorii fanteziste si unice. 


De aici încolo, în urma confesiunilor din Memorii 
oricine ar avea dreptul să suspecteze opiniile critice ale 


365 


d-lui Lovinescu, ştiind ce accidental, capricios, incert 
şi variabil le este criteriul. Norocul d-sale este că dacă 
ia noi nu se iartă nimic, se uită în schimb totul. 


Cu un temperament placid de moldovean, cu o men- 
talitate de profesor ponderat, cu un gust prudent şi 
evaziv, cu o spaimă instinctivă de tot ce este personal 
şi autentic, d-l Lovinespu era destinat să fie cel mult 
filolog. Dar muzele au avut capriciul pervers de a-i da 
acestui om onorabil un veritabil dar scriitoricesc şi 
de a-l rătăci astfel în cîmpul criticii literare, unde, 
printr-o colaborare anonimă de cenaclu, printr-o asi- 
duă «informaţie orală», d-sa şi-a clădit lent un sistem 
şi o scară de valori în absolută contrazicere cu dispo- 
ziţiile sale personale. 

D-1 Lovinescu a creat desigur Sburătorul, dar nu în 
măsura în care Sburătorul l-a creat pe d-sa. lată un caz 
In care într-adevăr «expresia a precedat realitatea»... 


16 aprilie 1932 


E. LOVINESCU: «MEMORII» (II) 


în 1932, la apariţia volumului secund al Memoriilor 
d-lui E. Lovinescu, am publicat două lungi cronici, 
destul de ample pentru a mă putea dispensa astăzi de 
o mai amănunțită examinare a volumului III, de 
curînd apărut. 

Acest ultim volum nu este de natură să provoace o 
revizuire de atitudine față de literatura memoria- 
listică a d-lui Lovinescu. El continuă cu fidelitate 
exerciţiile de portretistică, de polemică si de anecdo- 
tică din 1932. 

Cum d-l Lovinescu îşi menţine procedeele de memoria- 
list şi cum, nici ca material, volumul de faţă nu aduce 
nimic diferit, ar fi desigur suficient să spun că-mi men- 
țin în totul cronicile din trecut, pentru ca prin aceasta 
obligaţiile mele de cronicar să fie împlinite. 

Dar am impresia că — deşi la al treilea volum de 
memorii — autorul nu este încă fixat teoretic asupra 
obiectivului lor. 

Ce a vrut d-l Lovinescu să scrie? O mărturie asupra 
timpului său, sau o simplă carte de literatură? 

în cazul întîi, caracterul documentar al lucrării îi 
impune obligaţii de obiectivitate şi de adevăr ce nu 
se pot eluda prin virtuozitate de stil. 

în cazul al doilea, nu înţeleg de ce a recurs la «me- 
morii», cînd romanul i-ar fi oferit mai mari libertăţi 
de ficțiune. 


367 


Cît este de dezorientat autorul în ce priveşte mate- 
rialul său memorialistic şi mai ales în ce priveşte 
atitudinea sa, care trebuie s-o adopteze față de acest 
material, nu se vede nicăieri mai bine decît în acest 
ultim volum, în care hotarul dintre faptul autentic şi 
ficţiune este atît de ezitant şi de nesigur, încît e greu 
să ştii cu precizie dacă scriitorul relatează sau scor- 
neşte. 

O bună parte din carte se pierde în plină fantezie. 
Personaje vizibil caricaturale, excesiv comice, atrăgă- 
tor satirice vin să populeze o carte făcută din resturile 
unui material epuizat. Comedia Sburătorului, d-l Lovi- 
nescu a terminat-o în volumul precedent. Nu i-au mai 
rămas disponibile decît unele mici amintiri, pe care 
nu le-a utilizat la timp, şi cîteva elemente noi, furni- 
zate de recruţii literari ai ultimilor ani. Pentru rest, 
a recurs la anecdote, mai mult sau mai puţin amena- 
jate «memorialităţii», şi la personaje fictive. Este 
ceea ce d-sa numeşte o «portretistică anonimă». 

Cîtă valoare documentară poate avea un astfel de 
exerciţiu, în care arbitrariul nu are limită, nu e greu 
de spus. 

Culisele literaturii formează desigur un mediu pito- 
resc, o lume de aspiranţi şi rataţi, de maniaci ino- 
fensivi sau primejdioşi, dar nu cred că un amator de 
anecdote va putea să ridice acest spectacol pînă la o 
adevărată experiență de viaţă. 

D-1 Lovinescu se lasă prea uşor amuzat de pitorescul 
comediei literare şi, în căutare de efecte, alunecă pînă 
la mici farse, care nu mai pot desigur aspira la nici un 
fel de «semnificație psihologică», aşa cum ne anunţă 
disproporționat prefața. Caracteristic este capitolul 
Carol Quintul scris cu regretabile ambiţii de humor şi 
cu o manifestă lipsă de realitate. 

Dar poate că, discutînd autenticitatea memoriilor 
d-lui Lovinescu,  depăşim propriile sale intenții. 
Poate că într-adevăr d-sa n-a vrut să scrie decît o 
carte de literatură, pentru care amintirile personale 
i-au furnizat simple pretexte, şi nu veritabile modele. 
Poate că portretele sale, chiar cînd poartă un nume, 
sînt încă portrete anonime. Poate în sfîrşit că încer- 


368 


carea d-sale este o încercare de nuvelist, de scriitor 
de schiţe... 

Această presupunere găseşte o confirmare în prefaţă. 

«E neîndoios că elementele ce intră în compoziţia lui 
(a portretului — N.R.) pot fi în principiu discutate sub 
raportul autenticității... 

Conceput astfel, adică estetic, portretul trebuie jude- 
cat exclusiv estetic, adică sub unghiul artei cu care a 
fost elaborat, al îmbinării tonurilor şi al armonizării 
lor după legile interioare ale compoziției.» 

Nu mă pot opri să observ că, exprimată de un memo- 
rialist, această teorie este cel puţin stranie. Un memo- 
rialist este un om care relatează anumite fapte la care 
a luat parte. Aşa spune dicţionarul. Este definiţia 
cea mai simplă şi cea mai sigură. Dar e posibil ca el 
să pretindă ca relatarea sa să fie judecată sub alt unghi 
decît sub unghiul adevărului? Există alt criteriu? 
Există altă lege? 

D-1 Lovinescu crede că da. D-sa crede că a face fru- 
mos este mai important decît a face just. D-sa crede 
că un portret memorialistic este un lucru autonom, 
detaşat de modelul său şi valabil în sine. 

lată de ce spuneam pe vremuri, şi sînt obligat să 
repet astăzi, că d-l Lovinescu este în acelaşi timp un 
portretist excelent şi un psiholog nul. 

Potretist excelent, sub unghiul artei. Psiholog nul, 
sub unghiul adevărului. «îmbinarea tonurilor», «ar- 
monizarea lor», este făcută uneori cu mînă de maestru. 
Semnificaţia psihologică este însă aproape totdeauna 
trădată. 

S-ar părea, după citatele de mai sus, că d-sa renunță 
la valoarea de document a memoriilor şi că, de dragul 
unei realizări literare, sacrifică îndatoririle de obser- 
vație riguroasă. 

S-ar părea că d-sa defineşte memoriile drept un gen 
mai mult literar decît istoric, în care imaginaţia şi 
fantezia colaborează cu mai multe drepturi decît 
faptul autentic. Specie epică, înrudită cu nuvela şi 
schița, memoriile încetează astfel să-şi mai merite 
numele. 


24 369 


E locul să ne întrebăm dacă nu e la mijloc o eroare 
de terminologie şi dacă toată neînțelegerea nu porneşte 
numai de la un simplu abuz de cuvinte, autorul denu- 
mindu-şi greşit scrierile. 

Dacă am putea răspunde afirmativ la această între- 
bare, obiecțiile noastre ar cădea. D-1 Lovinescu ar deveni 
un autor de schițe—în felul d-lui D.D. Pătrăşcanu, 
de exemplu — iar comentariul nostru critic nu ar mai 
avea de formulat nici o nedumerire de principiu, ci 
numai aprecieri de valoare. 


Dar dacă d-l Lovinescu ne sugerează această soluție, 
tot d-sa — puţin mai tîrziu — ne-o interzice. După ce 
la pagina 7 ne-a vorbit despre «portretul conceput es- 
tetic», la pagina 50, uitînd libertăţile pe care şi le 
acordase cu atîta largheţă, afirmă cu asprime obligaţia 
memorialistului de a căuta adevărul şi nimic altceva 
de<îit adevărul. Aflăm aici că primul său rost este de 
a fixa caractere şi personalităţi cu «sentimentul de a se 
afla în fața eternității, ce nu cunoaşte slăbiciune, prie- 
tenie, complicitate lăcrimoasă, ci strictul adevăr imper- 
sonal». 


Strictul adevăr impersonal? Acceptă d-l Lovinescu 
un astfel de criteriu? Primeşte d-sa să privim cele trei 
volume de memorii sub acest unghi? 

Am impresia că această declarație solemnă, în care 
este invocată eternitatea însăşi, nu e decît o impru- 
dență. Cartea d-lui Lovinescu este o carte de «şuete». 
O carte scrisă pentru «poantă». Şi mai ales o carte 
care inspiră, prin fiecare cuvînt, prin fiecare intenție, 
prin fiecare nuanță, o imensă vanitate personală, care-şi 
acordă la fiecare pas triumfuri, aprobări şi elogii de 
la sine înţelese. 

D-1 Lovinescu este eroul principal al memoriilor 
sale. D-sa joacă totdeauna rolul avantajos. D-sa are 
totdeauna ultimul cuvînt. D-sa găseşte mereu replica 
cea mai fericită. Nu cunosc autor mai fotogenic decît 
d-sa. Tot ce face îl prinde. Tot ce spune are haz. Cînd 
e ironic este strălucitor. Cînd e amabil este magnanim. 
Fiecare laudă pe care o acordă este o condescendenţă. 
Fiecare observaţie pe care o formulează este un verdict. 


370 


Eu, eu, eu, eu, eu, de o mie de ori «eu», de o sută 
de mii de ori «eu», iată singurul cuvînt pe care condeiul 


său ştie să-l scrie, cu o discretă detaşare — de parcă 
ar fi vorba despre un personaj istoric de mult trecut 
dincolo de controlul scepticismului nostru — cînd cu 


o pătrunsă puritate, cînd, în sfirşit, cu o melancolică 
mustrare pentru ingratitudinea generală. 

E curios de observat cum d-l Lovinescu, aşa de sen- 
sibil la comedia megalomaniei, nu se controlează mai 
atent pe sine însuţi. 

Povesteşte la pag. 182—183 un fapt divers cu un 
scriitor (probabil dl H. Sanielevici), celebru prin 
colosala sa orbire, şi relatează o convorbire a acestuia 
cu un ministru. 

«—Domnule ministru, dumneata îţi închipui că ştii 
cine sînt eu? 

— Negreşit, răspunse ministrul, uluit. 

— Ei bine, te înşeli! N-ai s-o ştii decit peste trei luni, 
la apariția cărții mele. Atunci, în străinătate, cînd se 
va rosti cuvîntul Romîniei, tofi se vor gîndi la mine, şi 
cind se va rosti numele meu, se vor gîndi la Rominia. 

— Şi ce ai răspuns? l-am întrebat pe ministru. 

— Ce să răspund?... Am vrut să strig: săriți, ajutor...» 

Conştient de ridiculul situației,d-1 Lovinescu o poves- 
teşte fără menajamente — ceea ce nu-l împiedică totuşi 
pe d-sa ca într-o împrejurare asemănătoare să se com- 
porte cu aceeaşi lipsă de discernămînt, cu aceeaşi agre- 
sivă siguranță de importanța sa, cu aceeaşi lipsă de 
moderație, la urma urmelor indispensabilă şi oamenilor 
de geniu, nu numai criticilor literari. 

Irezistibilul capitol Comisia medicală, care încheie 
volumul, îl pune pe autor într-o postură de involun- 
tară comedie. Iată cum se comportă d-l Lovinescu la 
un examen medical: 

«— Dezbrăcaţi-vă, îmi spuse absent, profesional, 
doctorul mai bătrin cu ochii nedezlipiţi de paginile 
unui dosar. 

Neînţelegini ce vrea, statui nemișcat. 

— Dezbrăcaţi-vă, repetă el, la fel de absent, cu ochii 
tot la hirtii. 


24 871 


— îmi daţi voie mai întîi, domnule doctor, să mă pre- 
zint: E. Lovinescu. 

— Știu, ştiu, răspunse el moale, binevoitor, dar dis- 
trat şi cu nasul in dosar. Ştiu. Nu face nimic; dezbră- 
cați-vă, vă rog. 

„„„Mi-am ridicat deci cămaşa. în loc să mă întrebe, de 
pildă, asupra mersului literaturii romine, doctorul îşi 
aplică obedient şi profesional urechea la piept. 

— Cam grăsuț, mormăi el binevoitor. 

—- Poftim? 

— Cite chile? mai adause, ca să spună probabil ceva. 

— în orice caz, mai puține decit numărul cărților 
mele... 


„„„Domnule, eu sînt un om notoriu şi de o conştiinţă 
tot atit de notorie... 


Eu sînt E. Lovinescu... Eu sînt E. Lovinescu, scrii- 
torul...» 

Nu ştiu ce va fi gîndit medicul despre acest pacient 
ciudat, care se recomanda aşa de excesiv. Probabil, 
mai puţin sperios decît ministrul, n-a strigat după 
ajutor, ci s-a mulţumit pur şi simplu să-şi facă datoria 
şi să-şi continue examenul. 

Dar acest singur moment, povestit cu atîta inocenţă, 
aratăcu prisosinţă cît de puţin psiholog este d-l Lovi- 
nescu şi cît e de neindicat d-sa pentru a exprima 
«strictul adevăr impersonal». 


23 mai 1937 


«LE FEU» 


Cred că am cetit prima oară Focul lui Henri Barbusse 
prin 1918, cînd nemţii erau încă la Brăila, sau puţină 
vreme după plecarea lor. Circula pe atunci o traducere 
romînească a romanului, cenzurată de Komandatură, 
cu multe episoade suprimate şi cu mari pete albe în 
text. Sper că memoria nu mă înşală şi că, dacă aş căuta 
cu stăruință, aş găsi la vreun anticar acel volum cu 
coperţile pe care parcă şi astăzi le văd în roşul lor 
decolorat într-adevăr, probabil spre a nu fi prea 
subversiv. 

Nu ştiu dacă prima ediţie franceză, tipărită în plin 
război, a apărut necenzurată. Ar fi de mirare. Şi este 
şi astăzi greu de înţeles cum această carte disperată, 
tragică, sfişiată a fost îngăduită într-o vreme care 
trăia doar prin exasperarea ultimelor resurse de orbire 
colectivă. 

Le Feu era un strigăt de rezistenţă. Cel dintîi poate. 
Ironia făcea ca acest strigăt să capete un premiu lite- 
rar. Mă întreb dacă Academia Goncourt, dînd un 
premiu lui Henri Barbusse, nu încerca astfel să locali- 
zeze explozia romanului, reducîndu-l la valoarea unui 
fapt literar, nu la semnificaţia unui gest uman. 

De ce permiteau nemţii traducerea cărţii şi răspîn- 
direa ei în Germania şi în ţările ocupate? Fără îndoială, 
pentru a demonstra «moralul scăzut» al inamicilor. 


373 


Dar arma era primejdioasă şi cu dublu tăiş. Căci In 
paginile ei, oricît de prudent forfecate, cetitorul din 
tranşeele germane recunoştea o dramă pe care, sub alte 
steaguri, o trăia el însuşi. 

Toate birourile de cenzură au mutilat romanul lui 
Barbusse, dar nimeni nu izbutea să oprească inima 
însîngerată care bătea acolo. 

Cine a inventat stupida vorbă după care pacifismul 
— adică iubirea de pace — este o atitudine nevirilă? 
Le Feu era o operă de răscolitoare puteri. Cel care o 
scrisese venea de pe front, unde luptase eroic în primele 
rînduri, dar eroismul său moral, de scriitor, era nesfîrşit 
mai îndîrjit, iar primejdiile pe care de bunăvoie le 
înfrunta erau mai grave decît ale morţii fizice pe 
cîmpul de război, unde totuşi nu ocolise această 
moarte. 

„„„Se poate spune orice despre acţiunea lui Barbusse 
după război. A fost o foarte agitată luptă, care a 
trezit la extrema dreaptă şi la extrema stînga duşmănii 
tari. Fondarea grupului Carte, despărţirea violentă de 
Romain Rolland, tipărirea pamfletului Le couteau 
entre les dents contraziceau imaginea, evident mai 
comodă, a unui literat care, oricît ar fi de revoltat, 
şi-ar putea totuşi acomoda revoltele cu exigenţele şi 
cu satisfacţiile artei. Războiul şi revoluţia îl despart 
pe Barbusse definitiv de literatură. De la Le Feu n-a 
mai scris nimic, decît pamflete, apeluri şi manifeste. Nu 
este în căderea noastră să desprindem scrisul lui Bar- 
busse din marea încăierare anonimă, căreia singur s-a 
sortit. Dar Le Feu rămîne una din cele mai mari cărți 
ale timpului nostru. Va supravieţui tuturor cărţilor 
de război pe care le-a creat moda, sau cererea publicului, 
sau exigenţele editorilor. Va fi cîndva un document sigur 


' Prin «extrema stingă», M. Sebastian înţelege aici partidul socialist 
şi radical-socialist, care figurau în viaţa politică a Franţei ca grupări 
de stînga. 

După cum se ştie, Barbusse a întîlnit o constantă simpatie în rindu- 
rile comuniştilor francezi şi ale tuturor democraţilor autentici din lumea 
întreagă. 


374 


al acelor timpuri tragice, care, pe măsura ce se depăr- 
tează de noi, îşi pierd realitatea. Şi va fi totdeauna o 
operă în care inima omului îşi va recunoaşte suferin- 
tele — vai!... identice. Căci iată, în timp ce la Moscova 
îienri Barbusse închide ochii lui obosiţi, pe continent 
se pregătesc viitoare catastrofe, pe care mîine un alt 
Henri Barbusse — mereu acelaşi şi mereu altul — le 
va povesti. 


4 septembrie 1935 


O «CHESTIUNE DE POEZIE»... ŞI URMĂRILE EI 


O SCRISOARE A D-LUI MIRCEA DEM. RĂDULESCU SI UN RĂSPUNS 


Directorul Rampei a primit din partea d-lui 
Mircea Dem. Rădulescu' O epistolă, pe care mi-a 
făcut plăcerea să mi-o comunice, întrucît se refe- 
rea la un articol al meu. 

L-am rugat să permită publicarea acestei scri- 
sori, nu numai «în baza dreptului de apărare», ci 
şi pentru a-mi da astfel prilejul unei necesare 
precizări. 

Dăm mai jos atît epistola d-lui Mircea Dem. 
Rădulescu, cît si răspunsul meu. 

M.Sb. 


lată scrisoarea d-lui Mircea Dem. Rădulescu: 


«Un domn Mihail Sebastian, care iscăleşte articole 
prin Rampa, îşi permite într-un articol intitulat Ches- 
tiuni de poezie aprecieri —pe care le socotesc lipsite 
de bună-cuviință — asupra operei mele literare. 

Acest domn scrie între altele: „...poeziamodernistă, 
poezia abstractă, sau cum vreţi să-i mai spuneţi îşi 


i Mircea Dem. Rădulescu, care a debutat în 1914 ca poet «moder- 
nist> de inspiraţie frivolă, a devenit după primul război mondial un 
fecund versificator de stanţe «eroice», unul dintre cei mai reprezenta- 
tivi autori de versuri pompiereşti naționaliste. în dramaturgie, acest 
poet-tambur a compus cîteva drame fastuoase, pe teme istorico-exotice, 
lipsite de oric| valoare. 


376 


are Mircea Dem. Răduleştii ei, la fel de banali, la fel 
de inexpresivi, la fel de triviali”. 

Somez pe numitul domn să precizeze de ce sint trivial! 

Trivial e dumnealui. 

Altfel nu-mi pot explica asemenea insolenţă la adresa 
mea. 

Acest domn e sau analfabet, sau inconştient. 

Dacă ar fi citit cel puţin manualele de clasele secundare 
ale literaturii contimporane, ar fi putut să ia contact cu 
o parte din activitatea mea literară, cu tot ce am scris 
de vreo treizeci de ani încoace. 

D-I Sebastian, care dă lecţii de „tehnică” poetică tine- 
rilor modernişti, ar face bine să studieze cumsecade 
literatura romînă contimporană şi să nu-şi mai permită 
şarje la adresa unor scriitori de talia mea. 

A m văzu tcăeunsis tem .'Un sistem îndrăzneț şi periculos. 

M-am simțit însă Surprins, din liniştea mea modestă 
unde îmi văd de treburi şi necazuri, de atacul fără noimă 
al d-lui Sebastian, care vrea să vindă castraveți la 
grădinar. 

N-am îngăduit pînă acum nimănui să aducă vreo 
jicnire trecutului meu şi muncii mele literare. 

Să-şi bage minţile-n cap şi să-şi vază de proza dumnea- 
lui cotidiană, iar nu să profereze injurii la adresa scrii- 
torilor romîni. 

Asta ca chestie... şi atit deocamdată pentru domnul 
Sebastian. 

încredințat că vei da cuvenita ospitalitate acestor 
rînduri, te rog să primeşti încredințarea vechii mele 
prietenii.» 


MIRCEA DEM. RĂDULESCU 


Stimate Maestre, sînt informat că ne-aţi făcut 
aseară o vizită la redacție şi nu vă pot spune profundul 
meu regret de a nu fi fost de faţă. 

E o veche şi pioasă dorință a mea de a vă cunoaşte, 
şi nu o dată — în liceu — recitind în ora de romînă, 
din versurile domniei-voastre, am încercat să evoc, 
printre trîmbiţele lor eroice, chipul poetului. Voi fi 
foarte sincer şi vă voi mărturisi că lirica domniei- 


377 


voastre nu a fost, în anii mei de adolescenţă, lectura 
mea exclusivă. 

Citeam pe atunci din Arghezi şi Bacovia. Spuneam 
(şi mă jenez să v-o spun tocmai domniei-voastre), 
spuneam seara, ca să nu mă audă nimeni, naive poeme 
de Albert Samain, lungi elegii de Francis Jammes, 
obscure cîntece de Rimbaud. în sfîrşit începeam să-i 
descifrez pe Stephane Mallarme. 

în această societate de poeţi melancolici, vă rog să 
credeţi că versurile dumneavoastră detunau brusc ca 
un pocnet de armă. Eraţi, scumpe Maestre, un poet 
salubru, un poet energic... Cu domnia-voastră năvălea 
în poezie un aer sănătos, cuvinte dintr-o bucată, 
armonii zîngănitoare... 

Deschideam un volum de Mircea Dem. Rădulescu, şi 
era de ajuns: viorile tăceau subit, iar instrumentele de 
suflat intrau în funcţiune. Poezia dumneavoastră este 
o poezie de alămuri. Este prima noastră fanfară lirică. 
__Aş vrea să credeţi în sinceritatea mea. Aş vrea să 
Înţelegeți că nu pun în aceste rînduri nici o umbră de 
ironie. Cu mîna pe inimă v-o spun: literatura domniei- 
voastre este reconfortantă. 

Vedeţi, Eminescu sau Arghezi, Baudelaire sau 
Rimbaud sînt trişti... Bucuria lor abia dacă ajunge 
pînă la surîs, dar suferinţa lor trece mai departe de 
lacrimă. 


«La chair est triste, helasl et j'ai lu tous Ies liores.» 


Sună versul ăsta în toate versurile — şi este parcă 
o chemare de melancolie, de renunțare... 

Deci, cînd vă citesc pe dvs., domnule Rădulescu, 
recapăt încredere în viaţă. 

Nu, carnea nu e tristă, şi n-am citit toate cărţile. 
Dimpotrivă, am impresia că n-am citit nici una. Am 
impresia că abia acum încep să citesc. Poezia dvs. este 
un început. Ea strigă mai tare decît toate vocile poetice 
care au precedat-o. Niciodată un flaut n-a învins o trîm- 
biţă. Aici stă şi forța, şi eternitatea artei dvs. poetice. 

Este ceva viguros în literatura dvs. — şi aceasta 
se vede, scumpe Maestre, şi din lapidara epistolă pe 
care avem satisfacția de a o publica. 


378 


Mă acuzaţi bunăoară că, vorbindu-vă despre poezie, 
am cutezanţa de a vinde «castraveți la grădinar». 

îmi permit a crede că alegînd din întreaga botanică 
tocmai această legumă, domnia-voastră v-aţi definit 
cu remarcabilă luciditate propria literatură. 

Din instinct, ați mers către punctul cel mai energic, 
mai simplu, mai afirmativ, mai convins. Castravete. 
E ceva tunător în acest cuvînt. Este un întreg program 
artistic. Este un întreg stil. 


«Ti-aş fi pus, ca să nu suferi, 
Pleoape smulse de la nuferi, 
Ochi, cîte un bob de rouă, 
Licurici in lună nouă. 

Sinii, ca doi pui de  mierlă, 


l-aş fi pus în câte-o perlă.» 


Vorbeşte Arghezi. îl auziţi? Cîte lucruri dificil 
de găsit, cîte lucruri fragile, pieritoare, nesigure: 
nuferi, rouă, perle! 

Dvs., mai decis, mai viril şi mai lapidar, v-aţi oprit 
în faţa unui element suprem de poezie. A fost cîndva 
o imagine de poet mai fericită decît această alegere de 
castravete? 


Se face tîrziu, scumpe Maestre, şi tipografia nu mă 
poate aştepta. Va trebui să întrerup, spre regretul 
meu, această conversaţie. Nu însă înainte de a vă repeta 
părerea mea de rău de a nu vă fi întîlnit. 

Mi se spune că aţi fost energic. Nu cred. Nu pot crede. 

Este în chiar opera dvs. o lozincă de admirabilă 
prevedere, şi v-aş fi amintit-o — sînt încredinţat— 
spre cel mai mare bine al concordiei noastre. 


«Căci politica cea bună In asemenea momente 


Este ea să. nu recurgem la mijloace violente.» 


Am fi convorbit deci foarte calmi şi v-aş fi explicat 
pe loc că nu e la mijloc decît o greşală de interpretare. 
Fraza pe care o decupaţi din articolul meu şi care 
vă indignează nu se referă la domnia-voastră. îngă- 
duiți-mă într-adevăr să observ că un singur Mircea 


379 


Dem. Rădulescu (la singular!) e cu totul altceva decît 
mai mulți Mircea Dem. Răduleşti (la plural). 

Poezia dvs. este un fapt unic, un fapt autonom, şi 
eu nu cer decît să-i păstrăm această autonomie. Să 
o ferim de epigoni, să o păstrăm în absoluta ei singu- 
rătate. 

îmi place poezia dvs., stimate Maestre, dar tocmai 
de aceea ţin ca ea să-şi păstreze puritatea şi să nu devină 
o şcoală literară. Credeţi-mă pe mine, singurul duşman 
al lui Mircea Dem. Rădulescu nu poate fi decît o serie 
de Mircea Dem Răduleşti. Prin mulțimea lor, ei l-ar 
demonetiza, l-ar umbri, i-ar micşora forţa de tunet 
liric în poezia romînă. 

Cu această observaţie, cred că epistola dvs. rămîne 
fără obiect, iar somaţia pe care mi-o adresaţi, fără 
utilitate. 

Vă rog să credeţi în gratitudinea mea literară şi în 
admirația mea solidă. 


17 februarie 1936 


ION CĂLUGĂRU: «COPILĂRIA UNUI NETREBNIC» 


Trebuie să despărţim Copilăria unui netrebnic de 
tot restul operei de pînă azi a d-lui Ion Călugăru. E 
o carte pe care a scris-o cu toate resursele d-sale de 
scriitor, dar limpezite, puse în ordine, simplificate. 

D-l Călugăru era, pînă la această ultimă carte, un 
prozator tumultos, febril, inegal, împărțit între un 
lirism uneori despletit şi între un simţ de satiră aproa- 
pe totdeauna crispată. Patetic şi caricatural, scrisul 
său avea o tensiune nervoasă, care ne obosea prin 
propriile lui excese. Erau ridicări şi depresiuni subite 
în acest scris copleşit de lacrimi şi grimase. 

Toate cărțile sale ne lăsau un sentiment de arti- 
ficiu şi — în anumită măsură — de  nesinceritate, 
prin tonul lor persiflant, prin ironia lor seacă, prin 
humorul lor mecanic, toate insuficiente pentru a masca 
o dezolare latentă, incurabilă. 

D-1 Călugăru era un scriitor trist, care se amăgea şi 
ne amăgea prin volubilitate. Omul de după uşă şi 
Don Juan Cocoşatul sînt cărţi volubile. Nu trebuie să 
fiu rău înţeles. Aproape tot ce a scris acest scriitor este 
interesant. Pe harta literaturii noastre, el ocupă un 
loc propriu. Dar scriitor «interesant» nu e totuna 
cu un scriitor mare. Aş spune chiar dimpotrivă — dacă 
ați vrea să primiţi acest paradox. în fond, artificiile 
sînt totdeauna mai «interesante» decît viaţa. 


381 


Preţuiam tot ce era nou, cutezător, personal în 
opera d-lui Călugăru, dar o preţuiam oarecum ca pe 
o curioasă experienţă literară, care ne intriga prin 
elementele ei complexe. Copilăria unui netrebnic, însă, 
nu este o carte «curioasă», «interesantă»sau «originală». 
Este pur şi simplu o mare carte liniştită. Ea nu ne 
intrigă, nu ne bruschează, nu ne surprinde, dar ne 
cucereşte prin puterea ei simplă de a trăi viaţa şi de 
a o exprima. 


Copilăria unui netrebnic e romanul unui tîrg mol- 
dovenesc. Un roman de savoare folclorică prin lumea pe 
care o prezintă şi prin viziunea ei originară, ce-şi are 
rădăcinile într-o sensibilitate de copil, care pentru prima 
oară se deschide în fața existenţei. 

Tîrgul propriu-zis este un mediu variat, plin de 
culoare, plin de pitoresc, o lume închisă, trăind cu 
superstiţiile ei de veacuri, cu legendele ei locale, cu 
atmosfera ei morală foarte tenace, cu dramele ei de 
moarte, de iubire, de foame. 

Este un mediu de ghetto evreiesc, cu infiltraţii ţără- 
neşti — infiltraţii în limbaj, în moravuri, în felul de 
a privi şi înţelege viaţa. Amestecul este poate ciudat, 
dar el reprezintă o realitate minuţios şi profund cer- 
cetată. 

Acest mic tîrg evreiesc din Copilăria unui netrebnic” 
are duble rădăcini... Este ceva rural în existenţa lui, 
o anumită apropiere de pămînt,de peisaj, de animale 
şi plante, ceea ce dă întregii cărți un gust viu, 
senzual, plin. 

Este de remarcat vigoarea plastică pe care o au 
în Copilăria unui netrebnic faptele simple de viaţă: 
lumina zilei, întunericul nopţii, ploaia, anotimpurile. 
Toate cresc cu o realitate, cu o plinătate senzorială, 
cu o bogăţie de culoare şi de sunet ce sînt cu adevărat 
de sursă folclorică. 


Mi-ar fi greu să citez (pentru că aproape totul trebuie 
să fie reţinut şi citat din această carte), dar lectorul 


382 


va reciti începutul capitolului al patrulea, pînă la 
pagina 113, şi va observa pînă la ce preciziune de 
senzaţii este evocată o ploaie, ca un început de potop. 


Sînt foarte mulţi oameni în cartea d-lui Călugăru, 
ca şi în cărțile sale anterioare. Dar în timp ce altădată 
ei se pierdeau într-un fel de negură, de unde era foarte 
greu sâ-i desprinzi ca existenţă individuală, aici fiecare 
personaj este diferențiat, văzut, conturat. Nu este nici 
o apariţie nesemnificativă în galeria eroilor săi. Fiecare 
aduce o comedie proprie sau o dramă proprie —şi de 
multe ori ajunge o singură trăsătură, o singură notație, 
pentru a realiza convingător un tip, o prezenţă. Nu 
vorbesc numai despre personajele care ocupă planul 
întîi al cărţii. Vorbesc despre siluetele episodice, 
despre apariţiile secundare, despre vocile care se pierd 
în rumoarea, în mişcarea, în aglomeraţia întregii opere. 

Este vorba despre Caceabule, figură de un tragic, 
concis şi burlesc, este vorba despre învățătorul Peisich, 
comica şi sinceră siluetă de apostol al meseriei lui, 
este vorba despre Saniil Căruceru, despre comisarul 
Precup, despre Ştrul Purţache, Moişă Lungu, Mochi 
Ciucălău, Iordache Mantu, Baba Clonţ, Nuţa Cîrna. 

Trecerea lor prin carte este, s-ar zice, întîmplătoare, 
dar de neuitat. 

Ultima lecţie pe care o ţine Peisich cu desculţii lui 
elevi îmi aminteşte prin emoție o ultimă lecţie a lui 
Alphonse Daudet, din Lettres de mon moulin. Apropierea 
poate să vi se pară riscată (căci atmosfera celor două 
cărţi este aşa de profund diferită), dar nicăieri în altă 
parte n-am găsit această melancolie înfrîntă a profe- 
sorului care e smuls din mijlocul clasei lui. 

Fac rău că mă refer la anumite momente ale ro- 
manului d-lui Călugăru. Fac rău, fiindcă orice pre- 
ferință însemnează o nedreptate faţă de lucrurile 
rămase nemenţionate. Adevărul e că nu am rezerve 
(şi asta nu mi se întîmplă prea des), nu am nici un 
fel de rezervă în adeziunea mea la această carte, ade- 
ziune care este emoţională înainte de a fi critică, 


383 


dar adeziune care rezistă celei mai severe şi mai cum- 
pănite cercetări. 

Sinceră, fără impudoare, Copilăria unui netrebnic 
îmbrăţişează viaţa în cele mai delicate procese ale 
ei — naştere, pubertate, iubire, moarte — şi stră- 
bate pînă în regiuni de conştiinţă, pe care numai 
o intuiţie de mare artist le poate aborda fără a cădea 
în grotesc, în trivial sau în vulgaritate. 


Dacă aş face istorie literară, aş observa că ceea ce 
distinge îndeosebi Copilăria unui netrebnic în litera- 
tura noastră este faptul că pentru prima oară reali- 
zează cu adincime, dar şi cu naturaleţă o conştiinţă 
de copil. 

Copii se găsesc destui în romanele noastre. Ei au 
grație în cărţile d-lui Ionel Teodoreanu, au ingenui- 
tate în paginile d-lui Arghezi, au un fel de gravitate 
retorică în literatura d-lui N. D. Cocea (fecior de 
slugă) sau a d-lui G. M. Vlădescu (Moartea fratelui 
meu), au nu ştiu ce lirism romanţios şi excesiv sub 
condeiul d-lui G. M. Zamfirescusau al d-lui I. Peltz, 
dar în toate aceste variante descoperi mîna omului 
matur, care îi regizează, îi conduce, îi comentează. 

Toată viaţa din cartea d-lui Călugăru e trăită, văzută, 
simțită prin conştiinţa unui copil. 

Este de aceea un sentiment de mirare, de-a lungul 
întregului roman, în fața tuturor lucrurilor ce se 
întîmplă şi a tuturor oamenilor ce trec. Este senzaţia 
de a descoperi pentru prima oară moartea, toamna, 
ploaia, de a vedea pentru prima oară lumina, culorile, 
de a auzi întîia dată sunetele, strigătele. 

Nici un clişeu, nici o convenienţă, nici o obişnuinţă. 
Totul este simţit, direct, ca şi cum s-ar fi spart cu 
violenţă crusta ce acoperă lucrurile, lăsîndu-le astfel 
deschise pînă la fibrele lor cele mai intime, pînă la 
rădăcina lor de nervi şi de sînge. 


384 


Este o carte feerică şi exactă. Exactă prin puterea 
şi plasticitatea notaţiei. Feerică, prin elementele ei 
de vis şi legendă. 


Recitesc ce am scris şi mă îngrijorează tonul apo- 
logetic al cronicii mele. îmi veţi face dreptatea de a 
recunoaşte că nu l-am întrebuințat prea des m scrisul 
meu. Dâr Copilăria unui netrebnic este o apariţie de 
excepţie... 


9 mai 1936 


25 — M. Sebastian — Opere — II 


EMIL CIORAN: «CARTEA AMĂGIRILOR,: 


Cartea amăgirilor este o carte delirantă. DT Cioran 
însuşi este un scriitor în delir, care îşi iubeşte delirul, 
îl alimentează, îl întreţine, îl stimulează. E un om 
care nu numai că are febră, dar are şi orgoliul febrei 
sale. Febra pentru d-l Cioran este un mod de a privi şi 
înţelege lumea. Febra, pentru d-sa, este un program, 
o filozofie şi o metafizică. 

Dacă aş fi sigur că vorba nu va fi luată drept o 
glumă, aş spune că această «carte a amăgirilor» este 
o carte tifică. Ea reprezintă o formă gravă de tifoidă, 
transpusă pe plan moral şi considerată ca o concepţie 
a vieţii. 

E grav? Nu ştiu dacă e grav. Nu ştiu dacă e grav, 
pentru că mai întîi nu ştiu în ce măsură d-l Cioran 
delirează sincer. D-sa este un bolnav, un ipohondru, 
sau un impostor? Delirul d-sale este un delir de natură 
biologică, sau numai un delir literar? în cazul întîi, 
cartea d-sale poate fi cel puţin un document de psiho- 
logie, în cazul al doilea, ea devine cel mult un exer- 
cițiu de stil. 

Mărturisesc că nu pot da un răspuns categoric acestor 
întrebări. Cazul d-lui Cioran este poate mai complex. 
Poate că el cuprinde şi elemente de nelinişte reală, de 
nelinişte organică, dar acestea se complică şi se agra- 
vează cu o deformare voluntară de atitudine. Cine 


386 


poate spune unde este limita dintre a fi bolnav şi a 
voi să fii bolnav? 

D-1 Cioran este un delirant care vrea să delireze. 
D-sa este un tific care nu consimte să renunţe la febră. 
Se complace în ea şi îşi dă toată silinţa să o menţină. 

lată de ce cetindu-i nu numai cartea de faţă, ci în 
genere întreaga sa literatură (primul volum, Pe culmile 
disperării, precum şi aproape toate eseurile sale din 
felurite publicaţii), te întrebi dacă d-l Emil Cioran este 
cu adevărat un disperat, sau dacă o face numai pe 
disperatul. 

întrebarea, repet, nu se rezolvă aşa. Am sincera 
dorință de a pricepe drama acestui om (dacă dramă 
este!) — şi tocmai de aceea nu pot simplifica prea 
lesne lucrurile socotindu-l pe d-1 Cioran în plină impos- 
tură psihologică şi metafizică. 

E adevărat însă că scrisul său ne îndeamnă mai 
mult către această din urmă presupunere. E un scris 
umflat, gongoric, declamator, cu false violenţe, cu 
false lamentări, un scris exterior, plin de procedee reto- 
rice, plin de vocative, imprecaţii şi apeluri, copleşit de 
adjective, interjecţii şi epitete. Este un stil emina- 
mente catastrofic (ale cărui influenţe literare sînt 
de altminteri uşor de identificat), un stil care strigă, 
care ţipă, care urlă — şi nu ştii dacă urlă dintr-o 
nevoie organică de expresie, sau dintr-o manieră 
literară deliberată. 

D-1 Cioran îşi defineşte singur arta poetică: «...a 
gindi în febră, a face gîndurile arzătoare, a scoate aburi 
din idei» (pag. 88). 

Definiţia ultimă are o vizibilă turnură comică. 
Sînt însă decis să nu rîd şi nici măcar să surîd citindu-l 
pe d-l Cioran. Altfel n-ar mai avea nici un sens să vor- 
bim despre cartea aceasta, pe care orice cronicar bine 
dispus ar putea să o ridiculizeze numai prin citate. 
N-am căutat prea des asemenea efecte, şi cu atît mai 
puţin le voi căuta astăzi. D-1 Cioran dezarmează tocmai 
prin imprudenţa sa. în anumit sens, este eroic curajul 
său de a scrie astfel, înfruntînd (şi poate acceptînd) 


25% 387 


ridicolul sub toate formele, cu conştiinţa, probabil, 
că depăşeşte acest ridicol. 

Ironia e o rezistenţă absolut insuficientă în faţa 
delirului. Să nu fim ironici cu d&l Cioran. Ar fi şi 
prea uşor, şi prea puțin. 

D-sa scrie cu «flăcări şi fulgere», scrie «exaltat, vrăjit 
şi înnebunit», scrie într-o «ebrietate de sonorități», scrie 
cu «foc, elanuri barbare şi explozii», scrie într-o «bea- 
titudine de o bestială intensitate şi de o demonică unici- 
tate», scrie «într-un elan pervers şi într-un tremur total». 

Ceea ce mă îngrijorează în acest stil catastrofic 
(şi e singurul lucru pe care prieteneşte l-aş supune 
meditaţiei d-lui Cioran) nu este valoarea lui literară, 
ci incapacitatea lui reală de expresie. Stilul d-lui 
Cioran este un stil spart. Cuvintele sale sînt distruse 
prin exces, strivite prin abuz, stinse, decolorate şi 
ucise prin artificiu. Nimic nu omoară mai sigur cuvin- 
tele decît superlativul lor. Cartea d-lui Cioran zace 
doborîtă de superlative. 

De aceea ne este aşa de greu sa credem în dramele 
ei. De aceea avem mereu sentimentul că ne aflăm an- 
gajaţi într-o teribilă farsă. 

Poate că d-l Cioran însuşi este victima acestei farse. 
Se lasă dus de cuvinte, se lasă tîrît de ritmul lor ora- 
toric, şi încetul cu încetul devine prada propriului 
său joc verbal, în care printr-o inconştientă mistificare 
începe să creadă. 

Sînt un disperat! Sînt un disperat! — strigă dl Emil 
Cioran, şi, pe măsură ce strigă, se convinge de pro- 
pria d-sale disperare. Dacă i-am spune că nu e un 
disperat, ci un om sănătos, zdravăn şi echilibrat, 
d-l Cioran s-ar considera fără îndoială jignit. 


Am scris altă dată, cu alt prilej — şi referindu-mă 
la alţi tineri scriitori ai noştri — despre un gen de 
tragic, pe care îl denumeam «tragicul declarativ». 
Formula se potriveşte de minune şi d-lui Emil Cioran. 

D-sa declară: 

«...eu am murit de mai multe ori» (pag. 54). 

Sau: 

«..sint un  Raskolnikofi fără scuza crimei» (pag. 100). 


388 


Asemenea afirmaţii trebuie primite cu multă apro- 
ximaţie, atîta vreme cît nimic din scrisul d-lui Cioran 
nu ne constrînge să credem în realitatea lor interioară. 

O conştiinţă tragică nu se realizează prin simple 
declaraţii de catastrofă, şi faptul de a trăi o dramă 
nu va putea fi niciodată înlocuit cu diverse exerciţii 
verbale. Aş putea să invoc exemplul lui Dostoievski 
(care de altfel se află prezent în cartea d-lui Cioran, 
sub formă de reminiscență literară). 

Cît despre d-l Ciaran, d-sa nu ne dă decît o carte de 
literatură, în care umbrele lui Nietzsche, Gide şi 
Dostoievski se încrucişează destul de vizibil. 


P. S. îmi pare rău că nu pot încadra în acest articol 
elementele «mozartiene», pe care d-l Cioran le recu- 
noaşte, spre marea noastră mirare, în sensibilitatea sa. 

lată un punct, singurul prin care, în ce mă priveşte, 
aş putea fi în contact cu acest eseist. 

Dar poate că voi avea cândva prilejul să scriu. Mai 
ales ţinînd seama că d-l Cioran este un scriitor activ. 


13 iunie 1936 


iL'ETE 1914) 


Les lecteurs du grand roman de M. Roger Martin 
du Gard Les Thibault auront une grande surprise â 
lire les trois derniers tomes de cet ouvrage, publies 
recemment. Le roman prend brusquement un caractere 
social, que les premiers volumes ne nous laissaient 
pas prevoir. Les Thibault etait pour nous plutot un 
roman de construction balzacienne, le tableau d'une 
grande familie bourgeoise, l'etude psychologique 
d'un certain milieu et d'un certain esprit. 

Ces Thibault nous faisaient l'impression d'etre en 
France ce que les Forsyte de John Galsworthy sont 
en Angleterre: un type caracteristique de familie, 
etudiee dans ses manifestations individuelles, qui — 
si diverses qu'elles soient — revelent certains traits 
communs. 

Nous n'oublions sans doute jamais la figure du 
vieux Thibault, exemplaire humain capable de suppor- 
ter la plus rigoureuse comparaison avec les heros de 


Balzac. 

Sa mort mettait fin â une grande pârtie du roman 
de M. Martin du Gard et nous laissait dans l'attente 
de ce qui allait suivre. 

La nouvelle generation des Thibault devait etre 
maintenant entraînee avec plus de responsabilite 
personelle dans le jeu de la vie. Cest avec une curio- 
site avide que nous attendions la suite du roman-— 


390 


et c'est avec la joie de revoir, apres une longue sepafa- 
tion, des etres familiers et chers, que nous avons 
ouvert les trois volumes de L'Ete 1914. 

Avons-nous le droit. de parler d'une deception? 
Sans doute, non. M. Roger Martin du Gard reste un 
grand ecrivain, et son ouvrage—une puissante construc- 
tion litteraire. Mais ces trois derniers volumes, mal- 
gre leur interet bien souvent dramatique, nous parais- 
sent rompre la ligne generale du roman, la devier, 
la deplacer vers d'autres buts, vers d'autres horizons. 

Nous attendions le roman de Jacques et d'Antoine 
Thibault: M. Martin du Gard nous donne le roman 
de l'Europe. II fait moins attention â la destinee de 
ses anciens heros qu'aux evenements historiques 
auquels ils assistent. 

UEte 1914 c'est l'histoire des derniers jours de la 
paix, des premiers jours d'alarme europeenne, des 
premieres heures de la guerre. La destinee des Thi- 
bault se perd dans les vagues tragiques de la destinee 
sociale. II n'y a presque plus de drame individuel. 
Tout est rapporte â ce qui se passe dans ce monde 
desoriente, fatigue, vaincu de juillet 1914. 

M. Roger Martin du Gard a l'habitude et l'art de «ro- 
mancer» les grands evenements de l'histoire contempo- 
raine. II l'a deja fait pour l'affaire Dreyfuss, si dramati- 
quement evoquee dans son roman Jean Barois. La 
remarquable habilete avec laquelle il sait utiliser 
les documents reels et les incorporer â la fiction, 
la puissance avec laquelle il introduit ses personnages 
imaginaires dans la realite la plus fidele reussissent 
de nous donner le tableau le plus vivant, le plus 
pathetique d'une epoque. On ne sait pas exactement 
quelle est la part de l'historien et quelle est celle 
du romancier, ou finit la realite de l'histoire et oii 
commence l'imagination de l'auteur. 


On a ecrit d'innombrables ouvrages documentaires 
sur les evenements de l'ete 1914. Mais il est infini- 
ment probable que pour savoir au juste ce qui s'est 
passe, pour saisir la signification des choses et pour 
revivre leur atmosphere poignante, le lecteur de 
l'avenir ne s'adressera pas aux documents des tech- 


391 


niciens, et cherchera la verite dans ce «roman» d'uii 
ecrivain qui-n'est pas un historien de profession, mais 
qui est un grand connaisseur du coeur humain et le 
temom le plus sensible, le plus penetrant de son epoque. 


16 janvier 1937 


«VARA LUI 1914» 


Cititorii marelui roman al d-lui Roger Martin du 
Gard, Familia Thibault, vor avea o mare surpriză 
citind ultimele trei tomuri, recent publicate, ale acestei 
lucrări. Romanul capătă brusc un caracter social, pe 
care primele volume nu ne lăsau să-l prevedem. Familia 
Thibault era pentru noi mai curînd un roman de 
construcţie  balzaciană, tabloul unei mari familii 
burgheze, studiul psihologic al unui anumit mediu 
şi al unui anume spirit. 

Aceşti Thibault ne făceau impresia de a fi în Franţa 
ceea ce Forsyte-ii lui John Galsworthy sînt în Anglia: 
o familie de un tip caracteristic, studiată în mani- 
festările sale individuale, care — oricît de diferite 
sînt — evidenţiază anumite trăsături comune. 

Nu uităm desigur, nici un moment, figura bătri- 
nului Thibault, exemplar uman capabil să suporte 
cea mai riguroasă comparaţie cu eroii lui Balzac. 

Moartea sa punea capăt unei însemnate părți a roma- 
nului d-lui Martin du Gard şi ne lăsa în aşteptarea celor 
ce aveau să urmeze. 

Noua generaţie a familiei Thibault trebuia să fie, 
de aci încolo, antrenată în jocul vieţii cu mai multă 
răspundere personală. Am aşteptat cu o lacomă curio- 
zitate urmarea romanului şi am deschis — cu bucuria 
de a revedea, după o lungă despărţire, ființe familiare 
şi dragi — cele trei volume ale Verii lui 1914. 

Avem oare dreptul să vorbim despre o decepţie? 
Fără îndoială că nu. D-1 Roger Martin du Gard rămîne 


392 


un mare scriitor, şi lucrarea sa— o viguroasă construc- 
ție literară. Dar aceste trei ultime volume, în pofida 
interesului, adeseori dramatic, pe care-l stîrnesc ne 
par a rupe linia generală a romanului, deplasîndu-se 
spre alte țeluri, spre alte orizonturi. 

Aşteptam romanul lui Jacques şi Antoine Thibault: 
d-l Martin du Gard ne dă romanul Europei. El acordă 
mai puţină atenţie destinului vechilor săi eroi decît 
evenimentelor istorice la care aceştia asistă. 

Vara lui 1914 este istoria ultimelor zile ale păcii, 
a primelor zile de alarmă europeană, a primelor ore 
ale războiului. Destinul familiei Thibault se pierde 
în valurile tragice ale destinului social. Aproape nu 
mai există dramă individuală. Totul este raportat la 
ceea ce se petrece în lumea dezorientată, obosită, 
înfrîntă, din iulie 1914. 

D-1 Roger Martin du Gard are obişnuinţa şi arta de 
«a romanța» marile evenimente ale istoriei contem- 
porane. El a şi dovedit aceasta, cu afacerea Dreyfuss, 
atît de dramatic evocată în romanul său Jean Barois. 
Remarcabila iscusinţă cu care ştie să folosească şi 
să încorporeze în ficțiune documentele reale, forța 
cu care-şi introduce personajele imaginare în reali- 
tatea cea mai fidelă reuşesc să ne dea tabloul cel mai 
viu, cel mai patetic al unei epoci. Nu se poate şti 
exact care este partea istoricului şi care aceea a roman- 
cierului, unde sfîrşeşte realitatea istoriei şi unde începe 
imaginaţia autorului. 

S-au scris nenumărate lucrări documentare asupra 
evenimentelor din vara lui 1914. Dar este mai mult 
decît probabil că pentru a şti cu adevărat ce s-a 
petrecut, pentru a sesiza înţelesul lucrurilor şi pentru 
a retrăi atmosfera; lor autentică, cititorul timpurilor 
viitoare nu se va adresa documentelor tehnicienilor 
şi va căuta adevărul în acest roman al unui scriitor 
care nu este un istoric de profesie, dar care este un 
mare cunoscător al sufletului omenesc şi martorul cel 
mai sensibil, cel mai pătrunzător al epocii sale. 


16 ianuarie 1937 


ANTON HOLBAN ȘI LITERATURA 


Nu am intenţia să reviu aici despre literatura lui 
Anton Holban. 

La apariţia cărţilor lui, am spus în repetate cronici 
ce loc singuratec, orgolios, ocupau ele în viaţa noastră 
literară — şi mă gîndesc cu emoție că undeva printre 
hîrtiile mele trebuie să mai fie şi astăzi scrisoarea pe 
care mi-a trimis-o după cronica mea despre Joana. 

Dar dacă pe Anton Holban, scriitorul de cărţi, îl 
vom mai întîlni adesea, pe omul timid, ascunzînd sub 
un surîs nesigur nu ştiu ce panică fără leac, pe acesta 
l-am pierdut pentru totdeauna. 

Nu-l voi mai vedea în sălile de concert, unde silueta 
lui era atît de cunoscută, atît de familiară. 

Poate mă înşel, dar am avut totdeauna impresia că 
este ceva crispat în ființa lui Holban, iar zîmbetul lui 
mi se părea totdeauna oprit la jumătate, nu ştiu de 
ce obstacol intim. 

Dar în serile de concert era ceva transfigurat în 
acest prea febril Anton Holban. 

Asculta probabil cu o prea mare încordare, căci la 
sfîrşit, după ultimul acord, avea o izbucnire expansivă 
de ascultător cucerit, care aplaudă zgomotos, puţin 
copilăreşte. 

îmi amintesc mai ales de un concert din primăvara 
trecută. Cînta la Filarmonică Lola Bobescu Simfonia 
spaniola de Lalo. Era o dimineaţă de duminică, de la 


394 


sfîrşitul lui aprilie. Nu ştiu exact ce era: soarele alb 
de afară, tînăra fată care cînta cuminte, silitoare ca 
o şcolăriță şi inspirată ca o domnişoară din elegiile lui 
Jammes — dar bătrîna simfonie era în acea dimineaţă 
strălucitoare ca niciodată. 

în primele rînduri, Holban aplauda cu violenţă, cu 
zîmbetul lui de astă dată larg deschis, luminat. M-a 
zărit şi a avut nu ştiu ce scurtă tresărire stingherită: 
«M-ai prins în flagrant delict de emoție.» 

E un cuvînt pe care mi-l amintesc astăzi cu melan- 
colie, un cuvînt care arăta mai multă ingenuitate decît 
ne-ar fi lăsat să bănuim scrisul său chinuit. 

„.„.Şi mai este o amintire, pe care o evocam duminică 
în sala îngheţată în care trupul lui Holban îşi aştepta 
ultima ardere. 

Astă-toamnă am întîrziat o oră pe plaja de la 
Cavarna, într-un amurg de septembrie. Veneam acolo 
pentru întîia dată. Portul mi se părea trist, lipsit de 
frumuseţe, inexpresiv, prea liniar, prea impersonal. 
Venind de la un Balcic feeric şi mergînd spre un şi mai 
feeric Surtuchioiu, Cavarna mi se părea dezolată şi 
stearpă. 

Mi-am amintit atunci brusc de Cavarna lui Anton 
Holban, de acea Cavarna din paginile Ioanei, şi am 
ridicat ochii, să văd, dincolo de peisajul imediat ce 
se oferea privirii, un alt peisaj, tremurător, nesigur, 
care ştiam că este şi el acolo, undeva sub aceleaşi 
lucruri, sub aceeaşi lumină. Anton Holban îl văzuse 
— eu nu. 

Un scriitor care moare este o lume care se închide 
irevocabil. Cîte Cavarne de noi nevăzute nu duce 
Anton Holban în el, dincolo de viaţă? 


24 ianuarie 193"/ 


MIHAIL SADOVEANU: «CAZUL EUGENIȚEI COSTEA, 


Am scris anul trecut despre Pastele blajinilor. Scriu 
acum despre Cazul Eugeniţei Coştea. Trebuie să fiu 
sincer şi să recunosc că o astfel de alegere însemnează 
oarecum a ocoli activitatea literară a d-lui Mihail Sado- 
veanu în ceea ce ea are central şi a ne opri la aspecte 
ale ei mai puţin profunde şi, în orice caz, mai puţin 
definitorii. 

Nici Pastele blajinilor, nici Cazul Eugeniţei Costea 
nu fac parte din realizările esenţiale ale d-lui Sado- 
veanu. între timp, d-sa a publicat Frații Jderi şi 
Izvorul Alb, cărţi de largă întindere, de un covîrşitor 
suflu epic şi, incontestabil, cărţi ce se află pe linia 
mare a geniului său creator. 


Totuşi, după cum se vede, am preferat pentru cro- 
nica noastră opere de un interes mai limitat.şi de o 
valoare mai modestă, căci însuşi lucrul pe care şi l-a 
propus autorul scriindu-le a fost, vizibil, mai modest. 
Cred că nu greşesc spunînd că sînt cărţile de odihnă 
ale d-lui Sadoveanu, cărţile sale do repaos. 

Cetitorul nu trebuie să creadă că această preferință 
e un fel de a-mi uşura îndatoririle de cronicar. Nu 
la întîmplare şi nu fără socoteală am ales ce am ales. 
Două sînt motivele care m-au determinat. 

întîi, un motiv de organizare a muncii mele perso- 
nale. Lucrez de mai multă vreme la o monografie 
critică, destul de întinsă, a romanului romînesc. în 


396 


volumul secund al acelei lucrări, va fi un lung studiu 
despre romanele d-lui Sadoveanu — şi desigur mate- 
rialul va fi mai ales furnizat de cărţile sale de primă 
importanţă. îmi rezerv de aceea dreptul de a cerceta 
în cronici separate ceea ce aş numi «zona secundară» 
a operei d-sale. 

în al doilea rînd, dacă-mi place să mă opresc la 
cărțile din această «zonă secundară», este pentru că le 
recunosc un farmec cu totul special, un timbru dis- 
tinct în marea melodie sadovenistă. 

Un Mihail Sadoveanu poet al istoriei, însufleţitor 
de epoci trecute, mare colorist al naturii, cunoaştem 
— şi îl cunoaştem de totdeauna. Dar ne este mai puţin 
cunoscut, mai puțin familiar, un Mihail Sadoveanu 
de ştii modern, romancier interesat de aspectele urbane 
ale vieţii, sedus — foarte puţin şi nu fără oarecare 
ironie — de anumite incursiuni psihologice într-un 
suflet omenesc mai puţin primar, mai puţin răspicat 
decît al vechilor săi eroi. 

Aici condeiul său ezită puţin, caută, se întreabă, 
cu ceva din timiditatea unei mîini de uriaş, chemată 
la un joc prea fragil. Nu pot spune cît e de emoţionantă 
această ezitare şi ce impresie de glumă luată în serios 
îți dau unele pagini în care acest scriitor, obişnuit 
cu furtunile, se mulţumeşte cu nuanțele. 

Dacă Pastele blajinilor era încă o carte pe vechiul 
gust al d-lui Mihail Sadoveanu, dacă şi conflictul, 
şi personajele acelei cărți erau convenţional de sado- 
veniste, nu e mai puţi» adevărat că se afla acolo o 
figură de tînără domnişoară, simţitor deosebită de 
eroinele d-sale obişnuite. 

Cazul Eugeniţei Costea este şi mai accentuat o carte 
de alt stil. De aceea, poate, este scrisă cu mai multă 
ezitare, ca şi cum autorul s-ar teme de orizonturile 
prea nesigure spre care s-ar putea să fie dus de propriul 
său subiect. 

E mai mult un proiect de carte decît o carte înche- 
iată. Este o lungă explicaţie, în care autorul încearcă 
să-i arate cetitorului de ce pînă la urmă nu va putea 
scrie povestea Eugeniţei Costea şi de ce rezistă ispi- 
tei de a o scrie. 


397 


Tîrziu"de tot, cînd va fi de mult antrenat în povesti- 
re şi cînd cartea se va apropia de sfîrşit, d-l Sadoveanu 
încă va avea cochetăria de a spune: 

«Presupunind, lucru extrem de puţin probabil, că 
totuşi cîndva aş face această carte...» (pag. 209). 

Mi se pare că niciodată d-sa n-a lăsat să se vadă'că 
ar fi preocupat întrucîtva de chestiuni de tehnică lite- 
rară, în Cazul Eugeniţei Costea —*° mai ales în primul 
capitol, dar şi în multe alte notații din cursul cărţii — 
ne vorbeşte despre o sumă de idei în legătură cu teh- 
nica scrisului. O face, e drept, cu puţină ironie, cu 
anumită naivitate simulată, cu un respect prefăcut la 
adresa criticilor. 


«In interesul meu de azi, criticii au demonstrat fragi- 
litatea genului epic, ce se cheamă viață romanțată.» 

Dar în ciuda acestui ton de glumă, d-l Sadoveanu este 
totuşi sincer preocupat de unele întrebări în legătură 
cu arta romanului, şi nu ştiu dacă voind să facă din 
Eugeniţa Costea o figură mai neînţeleasă, cu sufletul 
mai incert, d-sa n-a vrut în realitate să-şi impună un 
exercițiu depăşind deprinderile literare ale condeiului 
său. 

Portretul eroinei ne indică din pragul cărţii o figură 
în care n-am recunoaşte de la primă vedere un tip 
sadovenist. 


«Bruscă şi dramatică prin apariţie şi mişcări, cum 
şi prin aruncătura violentă sau  languroasă a privirii; 
gravă prin vocea moale, cu intonaţii de contraltă. Gura 
ei cam mare, cu buze sensuaie violent carminate, părea 
a da un contur misterios cuvintelor. Cînd protesta sau 
se precipita într-o discuţie absurdă, apoi se avinta cu 
toată inteligența şi mai ales cu toată forța tinereţii şi 
cu toată pasiunea, ca şi cum s-ar fi avintat într-o ascen- 
siune ori ar fi lunecat într-o prăpastie.» 

Eugeniţa Costea pare a fi, în intenţia autorului, o 
apariţie neînțeleasă. «Bruscă şi dramatică», spune d-l 
Sadoveanu. Ceva straniu şi în orice caz ceva excesiv 
trebuie să fie în firea ei. Tocmai de aceea autorul pare 
intimidat de eroină — şi de mai multe ori ne face 
impresia că se refugiază în personaje mai puţin incerte 
şi prezentînd o mai mare securitate. 


398 


în fapt, deşi şi-a propus să ne vorbească despre 
Eugeniţa Costea, este parcă mai bucuros în tovărăşia 
celorlalți eroi ai povestirii şi, cu voie sau fără, se lasă 
atras de personajele episodice. 

Există şi în această carte o «cucoană Smarandă» şi 
un «conu Gheorghiţă», există şi aici un «Bercu crîş- 
marul» şi un «domnu Neculai Cumpănă, primarele». 
Sînt momente nu lipsite de farmec, dar farmecul lor 
este cuminte, aşezat şi sigur. Mai tremurătoare, mai 
dificilă, mai imprdbabilă este trecerea Eugeniţei Cos- 
tea prin carte — şi pasul ei grațios de domnişoară 
melancolică, predestinată unei morţi tinere, sună cu 
oarecare frică între atîția oameni, care vorbesc tare şi 
calcă apăsat. 

Trebuie delicateţa unui astfel de autor pentru ca un 
subiectcaalcărții de faţă să dea o povestire aşa de suavă. 
Cazul Eugeniţei Costea ar putea fi cu uşurinţă o melo- 
dramă — şi totuşi nu e. Faptele cărţii, relatate su- 
mar, dau o «intrigă» în care coincidenţele au ceva vio- 
lent, forţat. Nu sîntem prea departe de situaţiile tari, 
pe care le iubeşte d-l G. M. Vlădescu, de exemplu. Ima- 
ginaţi-vă un bărbat bun, afectuos, puţin visător, care 
e obligat să se sinucidă din cauza unui om aspru şi a 
unei soţii indiferente. Imaginaţi-vă o co'pilă care 
simte cine e vinovat de sinuciderea tatălui şi păstrează 
o puternică aversiune. Imaginați-vă, în sfîrşit, că omul 
aspru se va îndrăgosti tocmai de văduva celui pe care 
l-a silit să se sinucidă şi că, la rîndul ei, copila sinu- 
cisului îl va iubi pe el. 

Nu e atroce? Nu e insuportabil? 

Ei bine, nu. Nu e nici atroce şi nici, mai ales, insu- 
portabil. D-1 Sadoveanu povesteşte totul cu un calm, 
cu o fină'emol/ie potolită, cu o gingăşie care nu numai 
că atenuează brutalitatea faptelor, dar le face normale, 
uşor de primit. 

Soţia indiferentă nu este monstruoasă. E în ea o 
eleganță rece şi o inconştienţă calculată (dacă se pot 
împreuna aceste cuvinte), este o frivolitate de senti- 
ment şi un egoism de animal frumos, care toate intră 
admirabil în acel vocativ puţin ironic, puţin omagial 


399 


şi puţin melancolic, pe care bărbatul trădat îl aruncă, 
nu fără emoție: ducesă! 
Această Agripina Costea — ducesa — este o frumoasă 
schiță de roman şi trebuie să admirăm graţia subţire 
cu care d-l Mihail Sadoveanu a desemnat-o. 
Cînd mă gîndesc cît de aproape era de melodramă şi 
cu ce mijloace simple autorul a salvat-o de acolo, în- 
teleg şi mai bine farmecul acestei cărţi, care desigur 
nu e un roman, dar este o frumoasă mică povestire. 
O ironie luminoasă, cristalină, arareori împînzită de 
o lacrimă (cum este, de exemplu, în mişcătoareapagină 
a sinuciderii lui Laurenţiu Costea, pag. 101—102), 
o ironie subtilă, fără nimic violent, îngăduitoare, uşor 
dezabuzată, care ne aduce aminte — oricît ar părea 
de ciudată apropierea— de Anatole France, o asemenea PAGINI DE JURNAL 
ironie, poate nu placidă, dar înţelegătoare şi melanco- 
lică fără să vrea, pluteşte peste paginile acestei cărţi — 1935 - 1937 
ce nu e poate pentru d-l Sadoveanu decît o pauza în 
opera sa, dar este pentru noi un prilej de a medita la 
resursele d-sale literare mai puţin cunoscute. 


31 ianuarie 1937 


Simbătă 7 septembrie 1935 


Dejunul la Capsa cu D. şi S., care îmi propun să 
fac pentru Excelsior un buletin francez săptămînal. 
Poate voi accepta, dar e oarecum puţin trist să fiu 
salariatul lui Soreanu! |ncă o dată prilejul să mă 
gîndesc cu resemnare şi fără necaz la inaptitudinea 
mea în ordinea practică şi la fericita abilitate a celor- 
lalți.V Nu voi izbuti niciodată să trec dincolo de o 
mizerie mai mult sau mai puţin suportabilă, nu voi 
face niciodată carieră, nu voi avea niciodată bani... 
Şi sincer vorbind, foarte sincer, fără nici un motiv 
de a mă păcăli pe mine însumi, cred că banii îmi şi 
sînt indiferenţi.JțAş cere vieţii doar puţină linişte, o 
femeie, cărţi şi o casă curată. 


Dar nu există imbecili şi deştepţi, buni şi răi, 
oneşti şi escroci. Există doar putinţa de a fi tare, nu 
importă cum, prin bani, prin şantaj, prin importanţă, 
prin orice. Atunci orice alt criteriu încetează... 


1 martie 1936 

Admirabilă zi şi copleşitor de frumoasă seară! 
Un cer albastru cu stele «foşnitor de multe», cum îi 
spuneam astă-vară, într-o noapte Y-âstă7-lui Emil 
Gulian!. 


i Poet şi critic literar (1907 — 1943). 


26 * 403 


Dar ivii era ca asta. Simt ca a izbucnit primăvara, O 
simt după multe lucruri, dar mai ales o simt după 
urgenta mea nevoie de a fi fericit... 


Duminică 29 martie 1936 

Am ascultat vineri seara la Ateneu Pasiunea lui 
Ioan, iar azi-dimineaţă a lui Matei, în care regăsesc 
o sumă de lucruri păstrate în amintire de anul trecut, 
dar şi descopăr nenumărate lucruri noi. 

Mă simţeam copleşit. Aveam într-adevăr senzația 
fizică de a mă afla sub o boltă de sunete. E o senzaţie 
de monumental, care face poate pentru prima dată 
ca vorba «arhitectura sonoră» să nu fie pentru mine 
o vorbă goală. 


Şi cîte pagini sonore, cîte momente de grație! 


Marţi 14 aprilie 1936 

Aş fi fost mulțumit de ziua mea de ieri dacă nu s-ar 
fi terminat aşa de prost la Cazino, unde a trebuit să' 
stau pînă la două jumătate noaptea, fiindcă nu-l pu- 
team lăsa singur pe C, care pierdea prea mult. 

Altfel, o zi bună. Izbutisem să regăsesc viziunea 
(vreau să spun că o vedeam din nou) piesei şi să reintru 
în mişcarea ei. Am şi început să scriu ultima scenă 
din primul act, Valeriu. Mă tem că am pierdut din nou 
contactul. Voi încerca să-l reiau la Breaza, unde plec 
la unu. 


Pe urmă (pe la opt seara, plimbîndu-mă prin parc 
— o seară admirabilă, cer albastru translucid, stele 
cu o sclipire tînără) am văzut destul de precis un studiu 
mai lung despre Jules Renard, pe care ar fi să-l scriu 
după terminarea jurnalului lui. Titluri de capitole: 
Jules Renard anecdotier. Jules Renard frangais moyen. 
Jules Renard în familie, părinţi, copii, nevastă. Jules 
Renard radical etc. 

în altă ordine de idei, am decis, şi cred că definitiv, 
materialul primului volum din Romanul rominesc. 
Vor fi şase capitole: Rebreanu, Sadoveanu, H.P. 
Bengescu, Camil, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu... 
Văd destul de bine prefața primului volum, prefață 


404 


în care voi explica planul întregului ciclu şi voi justi- 
fica lipsa literaturii dinainte de război. 


Convorbire azi-dimineaţă în parc între doi copii 
de 11—12 ani, în primele clase de liceu, unul în costum 


de liceu militar, al doilea — şosete, pantaloni scurți, 
haină şi cravată, îmbrăcat franţuzeşte, de parcă 
— blond cum era — ar fi fost un copil din grădina 
Luxembourg; 


Militarul: Voi*.purtaţi la şcoală svastică? 

Celălalt: Ce e aia? 

Militarul: Semnul ăla, ştii... 

Celălalt: Nu ştiu ce e. 

Militarul: Noi purtăm. 

Pe urmă s-au depărtat de mine şi după cîteva minute 
s-au întors. Convorbirea continua. L-am auzit pe băia- 
tul blond explicîndu-i militarului: 

— Religia este despărțită de stat. Statul şi religia 
nu au nimic comun de cîteva sute de ani. Ştii? în şcoli 
nici nu se învaţă religia... 

Textual. Altfel nici nu m-ar interesa să însemn aici. 
O societate de poliţişti nici nu poate crea altceva 
decît generaţii întregi de poliţişti. Se înţelege, poli- 
țişti prin spirit şi prin mentalitate, cînd nu se poate 
de-a dreptul prin meserie. Aş vrea să ştiu din ce familie 
este băiatul blond, care nu ştie ce este o svastică. 
Aş vrea să cunosc pe tatăl copilului acestuia şi să-i 
strîng mîna. 

Asta-mi aminteşte reflecţia lui Corneliu Moldovanu, 
acum vreo două săptămîni, cînd, la ieşirea de la nu 
ştiu ce premieră, ne aşteptau în stradă ţigănuşii cu 
ediția specială anunțînd condamnarea lui Constanti- 
nescu-laşi: 

— Bine i-a făcut! Dar e prea puţin. 

Şi ăsta e un scriitor! 

Joi 16 

Breaza. Pe măsură ce-l citesc, jurnalul lui Renard 

îmi devine din ce în ce mai scump.(Cît îl iubesc pe 


i Poet, critic şi dramaturg mediocru, de formaţie tradiționalistă, cu 
vederi profund retrograde (1883 — 1952). 


405 


omul ăsta şi ce absurdă mi se pare moartea lui, deşi 
au trecut de atunci 24 de ani! 

Uite singurul fel de eternitate care contează: după 
24 de ani să fii mai viu ca un om viu, iar memoria ta 
să fie tot aşa de reală ca o prezenţă fizică. 

Citind azi nota de la 24 iulie 1903, mi-am spus că 
ar trebui să scriu o carte despre Jules Renard, în care 
să explic prin el amorul meu pentru Franţa. Radica- 
lismul lui Renard are rădăcini ţărăneşti. Asta mă 
linişteşte asupra destinelor democraţiei franceze... 


Duminică 19 aprilie, Bucureşti 

Azi-dimineaţă la Ateneu, concert Lola  Bobescu 
(Simfonia Spaniolă de Lalo). O fată de 15—16 ani, 
cu gesturi încă de copil, cu un amestec delicios de 
bravură şi timiditate. Cîntă admirabil, dar în timp ce 
cîntă surîde ici şi colo cuiva din sală — o rudă probabil 
sau un prieten — întocmai cum făceau la Brăila elevele 
lui Mademoiselle Lambert la examen. Emoţionant de 
tînăra, de sinceră, de fragedă, o fată din Francis 
Jammes. 

In primele rînduri, Anton Holban aplauda cu un fel 
de entuziasm lubric. E delicios băiatul ăsta, care pare 
o fată bătrină. «M-ai prins în flagrant de emoție», 
mi-a spus. 

Marţi 21 

Mă gîndesc, în timp ce piesa continuă să mă preocupe, 
deşi n-am mai scris nimic la ea, mă gîndesc la un scurt 
roman în care aş limpezi capitolul F. Ce s-a întîmplat 
aseară la teatru mi-a redeşteptat nevoia de a-l scrie. 
Două sute de pagini — Cugetarea. Tot va fi fost bună 
la ceva această stupidă istorie. 

Dar deocamdată piesa primează. 


Simbătă 3 mai 1936 


Adunare generală a S.S.R. Cum pot lua în serios 
asemenea ridicule comedii, cum pot crede măcar o 
secundă că într-adevăr îmi pasă dacă Kiritzescu e ales 
sau nu e ales, dacă Toneghin e votat sau nu e? 


409 


O oră, cît am stat acolo, m-am agitat, am făcut 
grup, am făcut propagandă, şi abia cînd am ieşit în 
stradă mi-am dat seama ce joc caraghios jucasem. 

Ce am eu comun cu toată povestea asta, cu toate 
comploturile astea... Sîntem într-o groaznică mahala, 
o mahala cu literați. Sinistru, sinistru, încă o dată 
sinistru. 

Trec de altfel printr-o perioadă de intoxicare li- 
terară. Mi-e silă. pe ce n-am rămas un meseriaş oa- 
recare — avocat, birocrat — un om de treabă şi de 
ce nu mi-a fost dat să am casa mea, viaţa mea, iubirea 
mea, fără complicaţii, fără nimic «interesant», fără 
regrete? 

Nici măcar spectacolul vienezilor (Grosse Liebe de 
Molnar), văzut după masă, n-a izbutit să mă remon- 
teze complet. Totuşi, am avut trei ore de încîntare 
şi cîteva minute de emoție. Lili Darvaş, o mare 
actriţă. 

Dar toată ziua îmi lasă un gust de zădărnicie. îmi 
aduc iar aminte de toată viaţa mea pierdută. 

Joi 14 mai 1936 

Azi-noapte de la Stuttgart, o simfonie concertantă 
de Mozart, şi pe urmă, surpriză... KleineNachtmusik. 

Mi-a părut bine s-o reascult, de vreme ce e atît de mult 
legată de piesa mea. Din nefericire, aparatul meu de 
radio este prăpădit rău. Totuşi, am prins suficiente 
pasaje. Şi asta mă întoarce spre piesă, pe care în ulti- 
mele zile am abandonat-o. Ar trebui neapărat să plec 
măcar pentru trei zile, ca să regăsesc filonul pentru 
moment întrerupt... 


Duminică 31 mai 

Sînt mai mult deşert decît trist şi trăiesc pentru că 
am apucat să trăiesc. 

Ultimele trei zile mi-au fost otrăvite de-o gravă 
încurcătură în birou. Nu sînt făcut pentru afiavocat, 
şi dacă aş fi sincer ar trebui să renunţ complet la asta. 
Dar nu am curaj să rup cu nimic, nici măcar cu asta. 


407 


Şi nici măcar nu ştiu dacă voi putea pleca joi din 
Bucureşti, deşi aş avea atît de mare nevoie, mai puţin 
pentru piesă şi mai mult pentru mine... 


Joi 1] iunie 1936, Bucureşti 

Mă gîndesc la o carte pe care aş putea-o tipări 
peste un an, doi — care s-ar numi Culise şi în care aş 
strînge toate lucrările mele scrise în legătură cu creaţia 
literară, cu tehnica de lucru, cu viaţa de scriitor, cu 
experienţele publicării unei cărți etc, etc. 

Gîndul mi-a venit încă de la Breaza, cînd, terminînd 
primul act al piesei, m-am amuzat să recitesc din 
caietul ăsta tot ce e privitor la piesă, din care am 
început să scriu pînă acum. Am băgat de seamă că 
face un adevărat «jurnal de şantier», nu lipsit de 
interes. 

Volumul ar putea să cuprindă: 1. Jurnalul Oraşului 
cu salcimi — aşa cum a fost tipărit pe vremuri în Azi, 
şi cu eventuale adăugiri de după apariţia romanului. 
2. Jurnalul piesei de teatru. 3. Seria de articole publi- 
cate în Rampa sub titlul Voluptatea de a fi scriitor 
aşa cum au fost scrise sau refăcute dacă se poate— 
sau dacă nu, rescrise cu desăvîrşire. 4. Diversele mele 
polemici... 5. Criticii mei comentaţi, confruntaţi... 
6. Diverse întîmplări şi anecdote literare văzute sau 
trăite de mine. De exemplu, trecerea mea pe la Sbu- 
râtorul, incidentul cu Lovinescu (smochingul)... 


Vineri 12 

Recitesc după aproape zece ani Les faux monnayeurs'. 
Cît de grăbit o judecam! Şi cît de sumar era articolul 
meu din Cuvintul, 19271 Dar aştept să termin cartea, 
pentru a-mi revizui întreaga judecată despre carte. 
Voi încerca să mă precizez mai pe larg într-un articol 
din Fundaţii... 


Miercuri 17 iunie 
Două zile, ieri şi azi, stupid pierdute din cauza 
afacerii PI. 


' Falsificatorii de bani, roman de Andre Gide. 


408 


teri la tribunal, nemtncat, ameţit de foame, de ten* 
siune nervoasă, de nerăbdare, am stat pînă la 5. Am 
pledat frumos şi am pierdut. Sînt un vorbitor bun, dar 
nu voi fi niciodată un avocat bun. Mă amuză bara, 
adversarul, judecătorii, frazele suitoare, interpelative, 
uşor retorice pe care le găsesc şi — oricît pare de 
stupid — îmi place să mă ascult. Pe cît sînt de prost 
causeur (lamentabila mea figură într-o societate, la o 
reuniune mondenă, la o vizită), pe atît sînt de bun 
vorbitor. : 

Dar nu-mi serveşte la nimic. Aş putea fi un conferen- 
tiar, dar nu un avocat. 

Astăzi toată ziua pierdută la doamna PI. acasă, în 
aşteptarea portărelului pentru executare. Şi între timp 
mă aşteaptă atîtea lucruri pe care le iubesc sau pe care 
le-aş putea iubi! Şi cel puţin dacă m-ar aştepta. 

Voi încerca să plec vineri la Breaza. 


Luni 22 

Cald, plictisit, o sumă de mizerii cu tribunalul (me- 
reu în legătură cu afacerea PL), nici un chef pentru 
nimic, decît pentru soare şi amor. 

«Soare şi amor.» E un rezumat perfect pentru idealul 
meu de fericire. Ieri la Snagov am văzut exactă ima- 
ginea unei astfel de vieţi. 


Am fost cu barca la pescuit şi ne-am oprit un timp 
la mănăstirea Snagov, emoţionant de frumoasă. La 
intrarea în naos, o frescă cu un grup de femei remar- 
cabil, în partea dreaptă a tabloului: o linie de o graţie 
absolut surprinzătoare acolo. Prima femeie avea o 
mişcare voluptoasă a piciorului, a coapsei, drapată 
într-o lungă ştofă, mişcare pe care n-aş fi crezut s-o 
găsesc pe un zid de mănăstire. 

Pe verso-ul peretelui, în biserica propriu-zis, privind 
dinspre altar spre ieşire, o altă scenă (coborîrea de pe 
cruce?), curioasă prin stîngăcia copilărească a greşe- 
lilor de perspectivă. îmi aminteauntablou de Zurbaran' 
de la Louvru (nu înmormintarea lui Saint Bonaven- 


Pictor spaniol (1598—1662). 


tare?). într-uh grup, un bătrîn care-şi duce mina la 
gură, gest de o expresivitate laică încîntătoare.... 


Miercuri 1 iulie 1936 

Duminică şi luni am fost la Brăila, unde seria mea 
sărbătorea 10 ani de la bacalaureat. 

După 11 luni de absenţă am regăsit Brăila fără sur- 
priză. Neschimbată şi admirabilă prin tăcere, prin 
simplitate. 

Senzaţia curioasă de a locui acolo la hotel. Camera 
mea — Hotelul Francez — dădea pe strada Polonă. 
Biserica Sf. Petru exact în faţa ferestrei mele, la capătul 
străzii. 

La liceu am fost mai emoţionat decît m-aş îi aştep- 
tat. M-am aşezat în bancă, ultima bancă din clasa 
8-a, asaltat de amintiri. La dreapta mea, locul lui 
Ficu, gol. 


Goraş a strigat catalogul, şi noi îi răspundeam pe 
rînd prezent. Din cînd în cînd se auzea un «absent» 
şi de cîteva ori «mort». Sînt 4 morți. 

Pe urmă a urmat un lucru uluitor: discursul lui 
Goraş. Ar merita transcris în întregime, cuvînt cu 
cuvînt. Cred că n-aş putea însă. Incerc, oricum, să-l 
reconstitui. 


«Domnilor, între catedră şi clasă, între profesori 
şi elevi, există totdeauna neînţelegeri, unele din ele 
foarte dureroase, dar aş vrea să credeţi că ele nu lasă în 
sufletele profesorilor mai puţine urme, mai puţine 
regrete decît în sufletul elevilor. Iată, eu port de 10 
ani o amintire de care am suferit foarte mult şi de care 
sînt bucuros să mă pot elibera astăzi mărturisind-o. 


Ea priveşte pe unul din cei mai străluciți din 


seria dvs. ... Era în clasa 7-a. Luase un pre- 
miu la limba romînă la serbarea de fine dean; 
nici azi nu-mi pot da seama cum — cînd să împart 


premiile, pe el am uitat să-l strig. Era cald, eram obo- 
sit, eram prins de nenumărate griji, şi o astfel de 
greşală era poate explicabilă. Tot ce pot spune este 
că ea nu era intenţionată. După lăsarea cortinei mi-am 


i Momentul a fost transpus In Accidentul. 


410 


adus aminte şi l-am căutat. El mi-a spus un cuvînt 
care m-a enervat, şi atunci eu i-am replicat foarte aspru. 
Am regretat pe loc. Mi-am dat seama că greşesc. Era 
însă prea tîrziu. Vreau să-i spun astăzi, în faţa dvs. 
a tuturor, cît am suferit pentru nedreptatea ce i-am 
făcut-o atunci. îl asigur că n-am aşteptat să treacă 
atîția ani pentru a-mi aduce aminte. Nu drumul stră- 
lucit pe care l-a făcut de atunci în viață, nu succesele 
lui atît de frumoase în literatură mă fac să-i vorbesc 
astfel. Eu din primul moment am fost îndurerat. Aş 
fi vrut să-i cer mai din timp scuze. Nu s-a putut, n-am 
putut. O dată am încercat, dar mi-am dat seama că e 
foarte greu. Astăzi o fac şi, vă spun, sînt fericit că o 
pot face în fața colegilor săi. Dacă se poate va ierta 
şi va înţelege.» 

Eram copleşit. îmi dăduseră lacrimi şi tremuram 
totul. I-am răspuns cu glasul stins o sumă de lucruri 
prost spuse. 

«Nu cunosc, domnule director, n-am cunoscut pînă 
astăzi pe nimeni în stare să facă ce aţi făcut dvs. acum.» 

într-adevăr. Gestul mi se pare la drept vorbind 
extraordinar. Goraş rămîne un tip mai complex chiar 
decît îl bănuiam. 

Seara, la «banchet», am mîncat cu toţii la Monu- 
ment. Am stat tot timpul lîngă el şi ne-am întreţinut 
cu destulă aisansă. 

Am să-i trimit cărţile mele şi poate am să-i scriu. 

A doua zi, luni, lungă plimbare pe Dunăre pînă la 
Crapina... Ne aştepta acolo un prînz pescăresc, ca în 
poveşti. Imensul ceaun în care fierbea ciorba de peşte, 
crapii aliniați la proţap în jurul jăratecului erau o 
privelişte din Sadoveanu sau din Hogaş. Am umblat 
toată ziua gol, m-am scăldat in Dunăre, am viîslit, 
am mîncat enorm, am băut. 

întoarcerea a fost magnifică. Călare pe cabina şalu- 
pei, aveam deschisă înainte toată Dunărea (o Dunăre 
mai largă decît la Brăila, cu o pădure de sălcii mai 
ordonate, aproape ca într-un parc bine îngrijit). Eram 
în plin soare la ora 6, cînd am plecat iar... După o 
oră petrecută în orăşelul alarmat de invazia noastră 

i Cordialitate, degajare (de la fr. aisance). 


411 


(delicioasa grădină publică, plină de domnişoare, 
copii şi tineri amoreji), mi-am reluat locul pe acoperişul 
cabinei şi am călătorit in the moon light pînă la Galaţi. 
De aici la Brăila, unde am ajuns la 1 noaptea, mai 
mult somnoros. 

O zi excelentă, care m-a depărtat de Bucureşti, 
m-a făcut să respir şi să aflu încă o dată că pămîntul 
e mai mare decît cei 3 kilometri pătraţi pe care trăiesc, 
mă agit şi conversez eu. 


Miercuri 22 iulie 


Numirea la Fundaţie a venit cînd nu o mai aştep- 
tam. Cîteva zile nici nu mi-a venit să cred. Mi se părea 
că totul se va strica din nou în ultimul moment. Dar 
azi-dimineaţă am încasat 39.500 lei pe trecut. Fabulos! 
Şi voi avea de aici încolo 6.000 de lei pe lună (5.933). 

lată-mi vacanța aranjată. Voi putea lucra şi — să 
sperăm — să-mi termin piesa. 

Azi-dimineaţă, ieşind de la Fundaţie şi trecînd pe 
Calea Victoriei, am avut buna inspiraţie să intru la 
Columbia, ca să întreb dacă mi-a venit cumva Kleine 
Nachtmusik, comandată încă din mai. Venise. Le-am 
plătit şi sînt fericit că prima cumpărătură a fost asta. 
Va fi poate de bun augur. Şi discurile sînt magnifice... 

Despre rest n-am curiozitatea de a scrie. Şi nici nu 
e mare lucru. 

Duminică, Lohengrin de la Bayreuth, ascultat pe 
o căldură de ecuator. Vocile — admirabil de clare, coru- 
rile şi orchestra — tulburi. 


«...Dar, spune-mi, la crepuscul, încet, sînt fericit?» 


Vineri 7 august 


Scrisoarea de la J., care e la Sovata. Amuzant 
cum datează «Sovata, în 3 august». Acest «în» e un 
vechi tic al meu, de prin 1925, 1926. Ea l-a păstrat, 
desigur, fără să ştie. E şi asta o formă de fidelitate. 

Un bărbat nu va şti niciodată ce sedimente de amo- 
ruri trecute sînt în gesturile, în obiceiurile, în vocabu- 
larul, în ticurile unei femei. 


1 La lumina lunii (engl.). 


* Această nesperată îmbunătăţire a situaţiei sale materiale avea să 
dureze numai un an. 


412 


Duminică 9, [Ghilcoşj 

Mă gîndeam ieri, plimbîndu-mă pe şosea, la Ionel 
Teodoreanu. Nu ştiu de ce, mi-ar fi făcut plăcere să-1 
întîlnesc. 

Azi-dimineață, pe cine găsesc în pensiune, tratînd 
cu Frăulein Wagner închirierea unei camere? Ionel 
Teodoreanu cu soția lui. Sinceră bucurie de a-l vedea! 

Vor locui în pensiune, începînd de mîine seară. 
Scrie un roman. Sper că nu ne vom incomoda unul pe 
altul. ae; 


Marţi 1l 

Incepusem aseară să scriu cîteva rînduri aici, în 
caiet, cînd mi-a bătut în uşă Ionel Teodoreanu. L-am 
poftit înăuntru şi am stat vreo două ore de vorbă. 
Cînd a plecat, n-am mai ştiut exact ce am vrut să 
spun în fraza începută — şi am abandonat-o aşa cum 
era, mai ales că trebuia să mergem la masă. 

Teodoreanu este acelaşi convorbitor fascinant pe 
care l-am cunoscut la Galaţi. îl ascult cu cea mai mare 
plăcere — deşi nu-mi vorbeşte decît despre el, despre 
literatură, despre romanul pe care îl scrie. Mi-a citit 
cîteva pasaje — şi unele mi s-au părut excelente, 
îndeosebi un episod cu doi eroi, Hans Muller şi Mircea 
Ştefănescu. 

— Sînt la etuvă antilirică, mi-a spus. E un roman 
pe care-l scriu împotriva mea: cred că o să-ți placă. 

E de altfel un camarad încîntător. Băieţii lui, care 
locuiesc la dreapta mea şi-mi sînt oarecum tovarăşi 
de balcon, au primit ordin să fie liniştiţi. Doamna 
Teodoreanu face o cafea neagră extraordinară, din care 
primesc şi eu o rație de două ceşti pe- zi. 

Romanul lui se cheamă Arca lui Noe. Se petrece la 
Borsec, într-o pensiune — pensiunea lui Frau Blecher. 

Pentru că venise vorba de Cezar Petrescu, care uti- 
lizează — aproape fără să-şi dea seama — în cărţile 
lui sugestii din diverse convorbiri sau confesii literare, 
m-am grăbit să-i spun ca măsură de prudenţă: 

— Să ştii că şi în ceea ce scriu eu acuma este o pen- 
siune , într-o localitate de munte — pensiunea Weber, 


413 


condusă de /Frăulein Weber, pensiune pe care la un 
moment dat un personaj o compară cu un vapor... 

Am rîs amîndoi de coincidență — dar nu e rău că 
am precizat. 

— De altfel, mi-a spus el, nu cred că ne întîlnim. 
Mergem probabil pe drumuri diferite. 

— Cu atît mai diferite cu cît ceea ce scriu eu este... 
o piesă de teatru. 

— Băiatul meu cel mare — Ştefănică — mi-a spus 
azi la prînz... 

(Bătaie în uşă. Deschid: e Teodoreanu. îmi aduce 
cafeaua de dimineaţă. Ne vorbim doar din ochi — de 
frică să nu ne angajăm într-o nouă conversaţie. Con- 
tinui:) 

— ...mirat: «Papa, să ştii că domnul Sebastian 
vorbeşte singur cînd scrie»... N-am crezut, dar acum 
înțeleg... 

îi explic că într-adevăr simt nevoia să spun fiecare 
replică înainte de a o scrie. 


Vineri 25 septembrie 


Aseară P. a izbucnit deodată în mijlocul unei con- 
versaţii destul de potolite despre politica externă, 
ridicînd deodată glasul cu acea teribilă violenţă cu care 
mă surprinde uneori... 


Tot incidentul m-a deprimat. Scriindu-l, observ că 
nu regăsesc încordarea enervantă de aseară, senti- 
mentul de disensiune iremediabilă, pe care l-am 
încercat. 


P. este un om de dreapta pînă la ultima consecinţă, 
în Abisinia a fost cu Italia. în Spania e cu Franco. 
La noi e cu Codreanu. Face uneori eforturi — cît de 
penibile? — pentru a ascunde acest lucru, cel puţin 
față de mine. Dar se întîmplă să-l răzbească, şi atunci 
ţipă, cum a tipat aseară. 

El crede orbeşte ce scrie Universul... Veştile cele 
mai absurde, cele mai trivial tendenţioase, găsesc în 
el un ascultător credul. Şi are un fel naiv de a se 
exaspera, de a ridica vocea, pentru*a lansa, fără un 
zîmbet măcar, chestiile abracadabrante pe care le 
află în oraş, în redacţia Vremii, în redacţia CWmtafou... 


414 


Aş vrea să eliminăm din discuţia noastră orice aluzie 
politică. Dar e posibil? Strada urcă pînă la noi vrînd- 
nevrînd — şi în cea mai anodină reflecţie simţi spăr- 
tura mereu mai mare dintre noi. 


Miercuri 30 septembrie 1936 

Duminică şi luni — la Roman. Am plecat de acolo 
copleşit, uzat. Aveam impresia că nu voi putea reintra 
în viaţă. Totul mi se părea inutil. Simplul gînd că un 
telefon de dat sau de primit din partea lui X. poate fi 
pentru mine o problemă mă umilea. Ideea de a juca 
piesa mi se părea '-trivială. 

Acum totul a trecut. într-un fel, am uitat. Mă voi 
duce după masă la tribunal, mă voi duce diseară la 
teatru, scriu acum aici, în caietul ăsta — iar între 
timp viaţa lui Blecher' continuă la Roman aşa cum am 
văzut-o. Voi mai avea vreodată curajul să mă vaiet 
de ceva? Voi mai avea neruşinarea să am capricii, 
indispoziţii, enervări?... El trăieşte în intimitate cu 
moartea. Nu cu o moarte abstractă, nebuloasă, cu ter- 
men lung. E moartea lui, precisă,jlefinitivă, cunoscută 
în detalii ca un obiect. 

Ce îi dă curaj să trăiască? Ce 11 susține? Nu e nici 
măcar disperat. Nu înțeleg, mărturisesc că nu înțeleg. 
De cîteva ori aş fi izbucnit în lăcrămi privindu-l. 
Noaptea l-am auzit gemînd din odaia lui, țipînd — 
şi am simțit că mai e cineva în casă afară de noi, cine- 
va care era moartea, destinul — nu ştiu cine. Am ple- 
cat de acolo răvăşit, ameţit. 

Dacă lucrurile ar avea vreo sancţiune, vreo conse- 
cință, eu n-ar mai trebui să-mi continui viața mea de 
pînă acum. N-ar mai trebui să pot. 

Dar uit — şi reviu la existența asta inconştientă de 
om oarecum valid. 

1] octombrie, duminică 

Sărbătorirea lui Stelian Popescu' la Arenele Romane. 
Perpessicius îmi spunea aseară: 


' Romancier şi poet (1909—1938). 
* Gazetar şi om politic reacţionar. Director al ziarului naţionalist 
Universul. 


415 


— O zi de doliu. Şi adăugă: cea mai ruşinoasă zi 
din Romînia de după război. 

Poate că n-artrebui să fiu trist. Poate că, dimpotrivă, 
ar trebui să fiu mulţumit că toată dreapta romînească, 
tot «naționalismul», se grupează în jurul lui Stelian 
Popescu. Este definitoriu, infamant şi — în anumit 
sens, privind foarte de sus lucrurile — consolator. 

Nae Ionescu i-a telegrafiat ieri  felicitîndu-l în 
numele lui şi al Cuvintului. Trebuie să fiu deprimat? 
Mai degrabă nu. Ar trebui să-l văd şi să-i spun: Acuma, 
domnule profesor, nu mai e nici o îndoială că politica 
dvs. este o eroare... 

Triste, triste timpuri! Ce val de trivialitate, în care 
se îneacă toți din ipocrizie, din laşitate, din interes! 

Va veni o zi în care se va putea vorbi deschis despre 
aceste negre zile? Sînt convins, sînt absolut convins. 
Aş vrea să mai fiu atunci de faţă. 


Duminică 25 

Este în X ceva din M-me Verdurin'. Nu mult şi nu 
cu aceeaşi violență comică, dar este. Imi spunea azi- 
dimineaţă la concert, după ce cîntase Enescu concertul 
de Brahms: 

— Nu eşti puţin bolnav? Pe mine m-a îmbolnăvit. 

Şi făcea un cap fericit, suferind în fericire, aproape 
de leşin. Mi-e foarte dragă, dar aş vrea să pot realiza 
odată într-un personaj de roman savanta ei tactică 
socială. 


Marţi 27 

încă de la Roman, Blecher îmi vorbise despre o fe- 
meie din Bucureşti care-mi cunoaşte cărţile şi «le ad- 
miră». Acum doi ani, i-a scris o scrisoare, spunîndu-i 
că a descoperit un scriitor «mai inteligent decît Gide». 

Anul trecut, la un concert, a stat lîngă mine, ar fi 
vrut să-mi vorbească, dar n-a îndrăznit... O cheamăM.G. 
— soţia unui inginer. Se pare, remarcabil de bogaţi. 

Alaltăieri, Blecher mi-a trimis o scrisoare, în care 
mă ruga să-i telefonez doamnei G. — dar îmi recoman- 
da o sumă de precauţii. Să-i telefonez marţi sau miercuri 
— nu în altă zi — la ora 11 dimineaţa — nu la altă oră. 


i Personaj din în căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. 


416 


l-am telefonat chiar acum. 0 voce firavă, timidă, 
şoptind mai mult decît vorbind, de parcă s-ar teme 
să n-o audă cineva din odaia alăturată. Mi-a dat o 
întîlnire pentru joi la 6, în hol la Athenee Palace. 
Incă un lucru «misterios» în această poveste. Vom 
vedea... 


Vineri 6 noiembrie 

Ieri, prînz kvP. O discuţie de politică externă, cea 
mai potolită cu putinţă. încercam să vorbesc cu indi- 
ferenţă, ca şi cum ar fi fost vorba de fapte exacte, 
nu de opinii, impresii şi atitudini. 

Reţin o frază a lui P. şi o reproduc textual: 

«Prefer o Romînie mică, cu provinciile pierdute, 
dar cu burghezia şi elita ei salvată, decît o Romînie 
mare proletară.» 

Şi era calm. Nu părea că-şi dă seama de imensitatea 
lucrului pe care îl spunea... 

Simbătă 14 

A fost poate una din ultimele zile magnifice de 
toamnă. M-am dus la O.N.E.F., la un meci de fotbal 
(Venus—C.F.R.). Nu pentru meci, ci pentru peisaj, 
pe care îl bănuiam dinainte strălucit. Nu m-am înşe- 
lat. O lumină obosită, pudrată, tandră — în depăr- 
tare o ceață uşoară, argintie, aburită, din care oraşul 
se desprindea ireal, ca într-o pînză de pictură, ca într-o 
fotografie reliefată. Şi cîte culori! Nu ştiam că sînt 
atîtea case roşii în Bucureşti. De acolo, de la O.N.E.F., 
se văd ca nişte construcţii de Baukasten. Şi pomii 
desfrunziţi, ieşind din ceaţă ca dintr-un abur pe care 
l-ar fi făcut propria lor respiraţie. Totul era de un 
desen foarte delicat, dar de o bogăţie de culori explo- 
zivă. Peluzele roşii, firmele de reclamă multicolore, 
iarba verde încă, tricourile pestriţe, negre-albe-albastre, 
o lume imensă, totul era ameţitor. La începutul repri- 
zei a doua, arbitrul a fluierat un minut de tăcere, mi 
se pare pentru un jucător străin, mort de curînd. S-a 
făcut brusc o imensă tăcere — tăcerea a vreo 20.000 
de oameni. Se auzea doar din depărtare rumoarea ora- 
şului. 


27 — M. Sebastian — Opere — II 417 


Sirnbătă 21 


închei o săptărtiînă de care mi-e ruşine. Zile întregi 
pierdute, nopţi ameţite. N-am făcut nimic şi m-am lăsat 
dus de toate întîmplările care s-au nemerit să-mi iasă 
în cale. 


Miine plec la Brăila, la botezul copilului Sylviei, 
dar sînt d ca la întoarcere să-mi impun o săptămînă 
serioasă de muncă. 

Aş vrea să scriu o carte, şi poate că pentru asta 
ar trebui să plec de Crăciun undeva. Dar am atîtea 
proiecte vagi pentru Crăciun... 


Luni 23 


Aseară la Stuttgart, al doilea concert brandembur- 
ghez de Bach şi concertul pentru pian şi orchestră în 
si minor de Mozart, cu Edwin Fischer. 

Brăila mi s-a părut ca niciodată tristă, provincială, 
uitată de Dumnezeu. Tramvaiul s-a oprit aproape 15 
minute la colțul străzii Unirea, aşteptind să facă 
«cruce». Pe urmă, pe strada Galați n-a mai mers de 
loc, fiindcă linia era în reparaţie, şi a trebuit să cobo- 
rîm pentru transbordare. în centru, ceasul era oprit 
la 5 fără 20, deşi era 10 jumătate dimineața. Puțin 
mai departe, ceasul de la biserica grecească arăta 
11.20. Frig de noiembrie, lume puțină, case vechi — 

nici un om nou, nici o clădire nouă, prăvălii deşarte. 

în port am fost cu Petrică, ceea ce m-a împiedicat 
să fiu emoționat. Am revăzut totuşi cu plăcere vapoa- 

rele, sălciile, lanțurile grele, odgoanele. 
Toate mi se păreau în oraşul ăsta desprinse de mult, 
dintr-o viață anterioară. 


Marţi 1 decembrie 1936 

...P. e revoltat. I se pare că librarul îl persecută, că 
editorii îl lucrează, că O. e ironic cu el, că N. de la 
Cartea Romînească e perfid... Ciornei nu i-a pus cartea 


în vitrină, Alcalay a pus-o, dar nu se vede, Cartea Ro- 
nească îl sabotează. 


Mi se pare mie sau într-adevăr eu n-am avutniciodată 
asemenea preocupări? Nu mi-o spun cu mîndrie, dar 
n-am cerut niciodată nimănui nici un articol, n-am 


418 


dus nici o politică literară, n-am cultivat simpatii, 
n-am evitat adversităţi. 

Poate că toate astea intră în vechea mea lene, dar 
în anumită măsură şi în conştiinţa că destinul meu de 
scriitor — dacă cumva am vreunul — se decide dincolo, 
mult dincolo de toate aceste mici «chestii»... 

Din orgoliu sau din lene, indiferența mea este aceeaşi, 
cel puţin în ordine literară. 

Sirnbătă 12 și 
Am să scriu oare cartea la care mă gîndesc de lao 


vreme, fără să ştiu bine ce ar putea da şi unde ar 
putea duce? 


«De la o vreme»... în mod exact, din ziua de 18 
octombrie — ziua mea — cînd coboram de la P., cu 
P., să cumpăr cele două sticle de şampanie, am văzut 
deodată imaginea unui accident de stradă, în care mi-ar 
fi făcut plăcere să mă las antrenat. 

Am văzut atunci un prim capitol cu o bogăţie de de- 
talii minuţioase şi atît de presante, încît mi se părea 
că, venit acasă, nu voi putea face altceva decît să scriu, 
ca sub dictarea unei voci imperioase. Am încercat în- 
tr-adevăr să scriu — nu mai ţin minte dacă chiar în 
seara aceea, sau cîteva seri mai tîrziu — dar n-a mers. 

Nu-i mai puţin adevărat că de atunci mă gîndesc 
mereu la posibilitatea acestei cărţi. Sînt cîteva mici 
fapte, cîteva sugestii care au început să se strîngă 
în jurul primei imagini şi să adere. 

De exemplu plimbarea cu S. — in seara în care a 
furat un măr pe strada Academiei (gest care m-a înti- 
nerit prin reflex) — mi-a redat în chiar momentul acela 
gustul de a scrie o scurtă poveste. Descurajat cum sînt, 
voi găsi poate o bucurie într-asta. 

Va fi un scurt roman sau o lungă nuvelă. Un recit. 
Poate voi încerca în vacanţa Crăciunului să scriu. 
Dar pentru asta ar trebui să plec din Bucureşti, şi 
mă întreb dacă voi găsi banii pentru plecare. 
Duminică 20 

Proiecte: 1. Să plec la Breaza pe la 2 ianuarie, să 
rămîn pînă la 20 şi să încep a scrie un roman care să 
apară în martie-aprilie. 


27* 419 


2. Sa încep imediat lecturile necesare pentru întîiul 
volum din Romanul rominesc, pe care să încep a-l 
redacta mfebruarie-martie, ca să apară de Ziua Cărţii. 

6. ba discut cu O. tipărirea unui volum de cronici si 


eseuri, care să apară eventual în februarie sau de 
l aşti. 


Miercuri 30 


M-am întors aseară de la Roman, unde fusesem 
pentru a doua oară să-l văd 'pe.BJech.er. 

E poate obişnuinţa — dar mie mi s-a părut mai bine 
decît data trecută. Cu vremea, dacă aş trăi mereu 
lingă el, aş ajunge probabil să cred că tragedia lui e 
normală. Mai există tragedii trăite zi la zi. O ştiu puțin 
şi din propria mea viaţă. Dincolo de 24 de ore începe 
obişnuinţa, adică acceptarea. 

în ce-l ENT i pe Blecher, este mult mai descurajat. 


Mi-a vorbit despre moartea lui, pe care o crede apro- 
piată. 


«Mă gîndesc — zicea — că .iules Renard a murit în 
1911. Din depărtare, moartea devine aşa de indiferentă! 
Să mi se pară şi mie că am murit de mult,de la 1911. 

Nu mă sperii de moarte. O să mă odihnesc, o să dorm. 
Ah, ce bine o să mă întind şi ce bine o să dorm! 

Uite, am început să scriu un roman. Dar nu țiu nea- 
părat să-l termin. Dacă voi muri înainte, cred că nici 
nu voi regreta că nu l-am terminat. Ce puţin lucru e 
pentru mine literatura şi cît de puţin timp îmi ocupă! 

M-am gîndit în ultima vreme să mă sinucid. Dare 
greu. Nu am cu ce. Cel mai simplu ar fi să mă spînzur, 
dar pentru asta ar trebui să bat un cui în perete, m-ar 
auzi Olimpia, ar veni imediat înăuntru şi n-aş mai 
putea face nimic. 

Am cerut să-mi cumpere sodă caustică sub un pre- 
text oarecare — dar n-au lăsat-o părinţii mei. 

Ce stupid am fost că nu mi-am cumpărat un revolver 
pe vremea în care mai umblam şi puteam să-l cumpăr!» 


A doua zi, adică ieri dimineaţă, mi-a cerut scuze 
pentru această mărturisire: 


«Te rog să mă ierți. Nu ştiu ce am avut. Mie nu-mi 
place să mă vaiet. Am oroare de sentimentalism.» 


420 


Ce mă bucură şi mă emoţionează în el sînt resursele 
lui încă neatacate, de copilărie, de humor, de exu- 
beranţă. Cu cîtă bună-credinţă, cu cîtă silință îmi cînta 
din acordeon diverse tangouri şi foxtroturi! Să fie 
într-asta un efort de bucurie iremediabil pierdută? 

îmi povestea diverse jocuri de astă-vară, cînd era 
Geo BogzaJa el. Se jucau de-a vaporul. Bogza îi re- 
morca patul lui Blecher, dădea semnalul de plecare, 
în perete bătuseră un aviz: «Este interzis a se sui pe 
catarg şi a scuip* de sus în camera maşinilor». 

Mi-a arătatun album de fotografii. M-am oprit sănu 
plîng, privind o fotografie de-a lui de la 17 ani, figură 
admirabilă de adolescent. «..Pelais beau gosse, hein?» 
Am plecat pe la 4, dar de ce n-am avut curajul să-l 
îmbrăţişez, să-i spun mai mult, să fac un gest de frate, 
ceva care să-i arate că nu e singur, că nu este absolut 
şi fără salvare singur?... 


Vineri 8 ianuarie 1937, Sinaia 

Sînt de luni seară aici, la vila R., casă admirabilă, 
care la început mi s-a părut somptuoasă şi severă, dar 
cu care încep să mă împrietenesc. Mi se pare că aş putea 
trăi o viaţă întreagă aici. Voi pleca însă duminică şi 
voi regăsi un Bucureşti în care sînt aşa de dezorientat... 

Am venit cu gîndul să scriu. Nu prea merge însă. 
Alaltăieri, în vreo patru'ore de lucru încordat, abia am 
reuşit să scriu vreo trei pagini —şi alea pline de şter- 
sături. De atunci nimic. Mă dezolează dificultatea 
mea de a scrie. Şi invidiez aşa de mult abundența lui 
P.! Condeiul meu e plin de obstacole, plin de scrupule, 
plin de ezitări. Nuăşa se scrie un roman. De altfel, tre- 
buie "să* c"onvîn' că"nu sînt un romancier. Pot scrie 
delicate reflecţii — de reverie interioară, de soliloc — 
dar nu pot să mă avînt cu uşurinţă între mai multe 
personaje, pe care să le las să trăiască. 

M-am gîndit bine la asta, în cursul unei plimbări pe 
munte. E în mine o anumită lipsă de spontaneitate, 
care nu poate fi anulată de nici o altă calitate. Ceea 
ce scriu eu este puţin schematic, puţin liniar, puţin 


» Eram un băiat frumos, nu-i aşa? (fr.) 


421 


abstract, chiar cînd e grațios, chiar cînd e străbătut 
de una din emoţii (căci sînt aşa de sentimental)... 

Pot prin urmare sa fac mici povestiri de 200 pagini, 
cu accent de jurnal intim — dar un roman, nu. De ase- 
menea, mi se pare că aş putea foarte bine scrie teatru. 
Sînt anumite tipare" mecanice în teatru care mă ajută 
pe mine — care sînt aşa de lipsit de imaginaţie. Şi 
pe urmă, distanţele sînt mai scurte în teatru... Dacă 
piesele mele ar fi putut fi reprezentate, e foarte pro- 
babil că aş fi devenit «autor dramatic» — exclusiv 
autor dramatic. Dar aşa, experiența primei mele 
piese îmi ajunge. 

"Cît priveşte cartea pe care am început s-o scriu, 
n-o văd deocamdată bine. Nu am pentru început decît 
o vagă, foarte vagă privire de ansamblu, şi un proiect 
precis de prim capitol. Mai departe nu văd nimic, nu 
ştiu nimic. Contez ca lucrurile să se precizeze, pe 
măsură ce voi scrie. Dar mă urnesc aşa de greu din loc! 
Şi mai am atîtea îndatoriri de lucru! Cine ştie cît mă 
va ţine şi fleacul ăsta de carte, pş care eu îl vedeam 
apărînd în primăvară! Totdeauna ritmul meu lent 
de lucru mi-a dejucat cele mai cumpătate proiecte 
literare. Totuşi, voi încerca, pe de o parte, să lucrez 
la Bucureşti (ieşiri în oraş suprimate, după-amiezi 
harnice, seri cuminţi), iar pe de altă parte, din cînd îh 
cînd, să-mi iau scurte concedii de lucru, pe care să le 
petrec la Breaza sau la Sinaia. 

Simbătă 9 

Prima mea zi de schi. N-aş fi crezut că va merge aşa 
de uşor. Aveam un fel de vanitate copilărească de a 
mă simţi instalat pe schiuri — în perfecta mea ţinută 
reglementară (pe care mi-am improvizat-o în ziua 
plecării de la Bucureşti), dar nu credeam că voi reuşi 
vreodată să fac vreo ispravă cu echipamentul meu, 
puțin cinematografic. 


Alaltăieri, la Predeal, unde ne oprisem cîteva minute 
la vila V., ceream detalii cu oarecare sfială, fiindcă 
erau atîția schiori vechi acolo — şi cînd cineva m-a 
întrebat, pentru a şti dacă voi învăţa sau nu: «eşti 


' Este vorba despre romanul Accidentul. 


422 


fricos?», i-am răspuns fără ocol şi cu mare sinceritate: 
«day. «Atunci, n-ai să înveţi niciodată», mi-a răspuns 
tipul, tranşînd discuţia. 

Şi totuşi am să învăţ. Din primul moment şi dindu-mi 
drumul oarecum la nimereală, convins că voi cădea 
după primii metri, am străbătut vijelios (da, îmi 
place să spun vijelios) frumoasa pantă de la Stîna regi- 
nei — şi, ce e mai comic, fără să cad. Şi pe urmă, 
am făcut o sumă de alte exploils-uvi, care mă uluiau. 
Ne-am coborit la, întoarcere, o bună parte din drum, 
pe schiuri — e drept, căzînd destul de des, dar la urma 
urmelor cu destulă îndemînare pentru prima zi. 

W., care mi-era profesoară, mi-a spus: «Bravo, ai 
talent» — şi nu mi-a fost ruşine să primesc cu măgulire 
această notă bună, conferită cu obiectivitate, de pe 
catedră. 

Ce dimineaţă fericită! Viaţa mai are unele lucruri 
să-mi spună. 

Luni 18 

Ieri, incinerarea lui Holban. Imposibilitatea de a 
realiza gîndul că într-adevăr a murit, că nu-l voi mai 
întîlni pe stradă, că nu-l voi mai vedea în sălile de 
concert. 

Tot ieri, scrisoare de la Blecher. Un fel de «scrisoare- 
testament». îmi dă diverse instrucțiuni pentru manu- 
scrisele lui, după ce va muri — ceea ce i se pare foarte 
apropiat. l-am răspuns imediat. 

Azi-dimineaţă, o voce de femeie la telefon. 

— Domnule, vreau să vă mulţumesc pentru Inimi cica- 
trizate, carte pe care am citit-o după recomandarea dvs. 

N-a vrut să-mi spună cine e. 

— Atîta vroiam să vă spun: că vă mulţumesc. 

Şi pe urmă a închis. 
Sinaia, simbătă 30 

Din nou la Sinaia. Locuiesc într-o cameră închiriată 
vis-ă-vis de parc. Modestă, dar curată şi agreabilă. Vreau 


1 Episodul va ti evocat In romanul Accidentul. 
2 Unul din cele doua romane ale lui M. Blecher. 


423 


să rămîn pînă miercuri — şi mai ales vreau să scriu. 
Pentru asta am venit. Dar voi putea? Va merge? 


Duminică 31 ianuarie 

Ninge frumos, liniştit. E un timp ideal de schi. 
Totuşi, nu-mi voi acorda o dimineață de schi decît 
dacă o voi merita, adică dacă voi fi lucrat suficient. 

Am scris ieri toată după-masa, am scris şi azi-dimi- 
neață. Merge foarte încet. Fiecare frază îmi ia un timp 
enorm. Nu-mi dau seama dacă sînt prea leneş, sau 
prea scrupulos. Aş vrea să o pot lua puțin razna, să-mi 
dau drumul, să mă las antrenat de mersul lucrurilor, 
să nu întorc mereu capul înapoi, spre ce am făcut, să 
nu măsor cu atîta atenție fiecare pas înainte. Cu rit- 
mul ăsta, îmi va trebui un an ca să termin cartea. Şi 
nu trebuie să uit că mă aflu deocamdată în teren cunos- 
cut — adică la primul capitol, la care am gîndit mult, 
în detaliu. Ce voi face mai tîrziu, cînd voi trece în 
partea de ceață a romanului? 

Nu ştiu. Aş vrea din toată inima să apar de Ziua 
Cărţii, sfîrşitul lui aprilie, începutul lui mai, dar 
nu-mi vine a crede. Parcă mă văd la vară, lucrînd tot 
la cartea asta şi silit să-mi amîn încă o dată celelalte 
proiecte... 

Sînt mulţumit de această scurtă evaziune de la 
Bucureşti. Sînt singur şi fericit, în măsura în care 
mai pot fi fericit. 


Luni 1 februarie 


Nu ştiu dacă meritam această dimineaţă de schi. 
Fapt este că mi-ăm acordat-o, şi acum nu simt nici un 
fel de remuşcare. 

Am fost la Opler: terenul e mult mai mic, şi panta 
— mai uşoară decît la stînă. N-am mai avut impresia 
ameţitoare a începutului. Totul mi s-a părut mai puţin 
fantastic decît atunci. Dar sînt destul de copil pentru 
a fi fericit şi cu atît de puţin. 

Cît priveşte lucrul — ieri am scris mai bine de şase 
pagini, în exact 7 ore jumătate. Nu e un record, desi- 
gur: este un randament potolit şi normal. Voi scrie 
desigur şi astăzi, toată după-masa. Dar pe măsură ce 


424 


stau mai mult la masa de lucru, îmi dau seama că 
sînt angajat într-o treabă de drum lung. Trebuie să 
renunţ a-mi fixa termene şi a-mi impune programe pre- 
stabilite. Singurul program cuminte este acela de a 
lucra cu stăruinţă, fără a mă gîndi cînd am să termin, 
în nici un caz nu cred că voi fi gata în primăvară. 


Marţi 2 februarie 

Dimineaţa mi-am pierdut-o cu cronica pentru Re- 
porter. Dar toatiă după-amiaza am lucrat pînă la ora 
opt, iar pe urmă, de la 9.1/2 seara pînă acum, la 12 
noaptea, cînd scriu aceste rînduri. Totuşi, bilanţul 
zilei este ridicul: trei pagini. Nici trei pagini. Sînt 
sincer furios pe mine. Nu e admisibil să scriu aşa de 
încet. Nu e admisibil să stau ore întregi pentru a indica 
un singur gest. Oare nu voi căpăta niciodată mai multă 
uşurinţă, mai multă cursivitate? 

Cu ritmul meu de acum, ştie Dumnezeu cînd voi ter- 
mina o carte de 200 de pagini, din care nici 20 nu cred 
că am scris pînă azi. 

Vineri <?, Bucureşti 

M-am întors de la Sinaia miercuri pe seară. Mulţu- 
mit de cîte am lucrat? Da, în anume sens. Cele 20 de 
pagini scrise pînă azi sînt desigur puţine — dar ele 
ajung pentru a-mi da sentimentul că «s-a rupt gheaţa». 
Acum ştiu că muncind, lucrind sistematic vreo 40 
de zile («libere», cum se zice la tribunal, căci nu soco- 
tesc pauzele inevitabile), voi putea termina această 
mică povestire. Şi «se întîmplă», într-adevăr, unele mici 
lucruri, pe care nu le-am aşteptat, care se ivesc singure 
din mersul liber al faptelor. Poate pînă la urmă o să 
iasă o carte mică de care să nu mă jenez. 

Titlu posibil: Accident. Nu e prea sugestiv, dar eu 
n-am avut niciodată darul titlurilor bune. 

Aseară, festival de dans Kreutzberg. Nu-mi pot da 
seama exact de valoarea lucrului, căci trebuie să existe 
o întreagă tqhnieă ce poate eventual înlocui cu succes 
inspirația, emoția, talentul" natural. 

Dar tipul mi s-a părut extraordinar. Am primit 
drept o bună întîmplare personală faptul că In program 

figura Romanța din Kleine Nachtmusik. A dansat-o cu 


425 
28 — M. Sebastian — Opere — II 


o graţie extremă. Mă gîndeam la piesa mea — şi vedeam 
în mişcarea lui Kreutzberg ceea ce aş îi vrut să realizez 
cu un ritm şi stil. 

Curioase aptitudini in Kreutzberg! E cînd un mim, 
cînd un grimast, cînd un veritabil clovn. Au îost 
momente cînd mi-l amintea pe Grock. lar în Till 
Eulenspiegel, era o siluetă de Breughel... 


Sinaia, duminică 14. 

Iară la Sinaia. Am sosit azi-dimineaţă, dar nu cred 
că voi sta mai tîrziu de marţi. De altfel, am ambiţii 
literare foarte modeste. Vreau să termin primul ca- 
pitol, pe care nici pînă azi nu l-am terminat, căci 
de la ultimul meu sejour la Sinaia n-am mai scris 
un rînd. 

încolo, vreau să fac puţin schi — şi să mai uit de 
Bucureşti. 


Marţi 16 

Mă întorc la Bucureşti chiar azi-dimineaţă, cu maşina 
lui R. Ziua de ieri a fost o zi completă de schi... 

Exerciţiile de schi de după masă au fost aspre. Am 
căzut de nenumărate ori. La întoarcere, am căzut aşa 
de rău — erau cîțiva metri de gheaţă — că mi-am rupt 
pantalonul la genunchi, şi m-am ales cu o mică rană, 
întocmai ca în primul capitol al romanului. 


Cît despre roman, mi-e ruşine să scriu. N-am lucrat 
absolut nimic. 


Vineri 19 martie 

Marţi la Brăila, la înmormîntarea babei, care a 
murit luni, după ce o zi întreagă rătăcise spre Baldo- 
vineşti, unde jandarmii au găsit-o în mijlocul nopţii, 
căzută de oboseală pe linia ferată. Avea 92 de ani. 
Dacă nu s-ar fi rătăcit, cred că mai putea trăi nenumă- 
rați ani. 

Am primit vestea fără emoție şi de altfel tot fără 
emoție am asistat la înmormîntare. Este totuşi o în- 
treagă lume care se duce cu ea şi întreaga noastră copi- 
lărie care-şi pierde unul din eroii ei principali. Săraca 
baba— ce lungă viaţă! Nu e de mirare că-şi pierduse 
memoria... 


426 


Joi 25 


„Blecher eşţe de ieri dimineaţă în Bucureşti. Intrat 
la Saint-Vincent de Paul, camera 15. A venit pentru 
abcesul care încă nu s-a scurs, cu toate că s-au făcut 
la Roman două intervenţii măcelăreşti. 

Mi-a povestit drumul cu trenul şi m-am înfiorat. 
Plecarea de acasă în plină noapte, luna pe cer, străzile 
pustii, gardiştii care priveau miraţi targa ce trecea, 
aşteptarea în biroul şefului de gară, urcarea în vagon 
prin fereastră, sosirea dimineața la Bucureşti, hamalii 
care refuzau să-l scoată pe fereastră. 

Atroce suferinţi! Totul devine absurd de inutil, lîngă 
o atît de mare durere. 

A crezut că moare. Era la un moment dat decis să se 
sinucidă. 

Şi-a rupt toate hîrtiile, toate manuscrisele: 80 de 
pagini din noul roman început, 70 de pagini dintr-un 
jurnal. 

Abia am avut curajul să-l dojenesc... 

Duminică 4 aprilie 1937 

Zile extenuante în tribunal, nu atît prin efort fizic, 
cît prin tensiune nervoasă. 

Arestarea lui Bogza m-a înmărmurit. Mi se părea 
un act de nebunie, care va" trece "la cea dinții expli- 
cație. Eram convins că după o noapte petrecută la 
poliție îi vor da drumul. Alergături prin redacții, 
telefoane, curse cu automo.bilul — totul mă deprima, 
încă o dată a trebuit să deplor temperamentul meu 
alarmist. 

Convorbirea cu judecătorul de instrucție (Ionel 
Stănescu de la Cab. VII, tip suficient, prost, lichea, 
sirtmlînd revolta morală) m-a lăsat fără replică. Am 
încercat să-i vorbesc, să-l înduplec, să-i citesc din poe- 
mele mai put-in scandaloase ale lui Bogza — dar totul 
era inutil. Omul lucra din ordin, din servilism sau din 
simplă cruzime de imbecil. Poate că vorbindu-i cu 
atîta căldură eram ridicul. El, în orice caz, ridea. 

A doua zi, confirmarea mandatului. Am vorbit, 
îmi dau seama, cu prea vizibilă emoție. Un avocat nu 
trebuie să pară aşa de mult angajat într-un proces. 


427 
28* 


Dar voi putea vreodată face ceva — nu importa ce — 
fără pasiune? 

De altfel, nu trebuie să-mi fac reproşuri. Cauza era 
în orice caz pierdută — şi dacă mandatul a fost confir- 
mat, n-a putut să fie declt din ordin. Căci ceilalţi 
avocaţi au fost mult mai detaşaţi In pledoariile lor. 
Totuşi am pierdut. 

Un asemenea proces pierdut (proces în care drepta- 
tea juridică, pentru a nu mai vorbi de cealaltă, este 
strigătoare la cer) ajunge pentru a te dezgusta irevo- 
cabil de avocatură. Dar eu n-am nevoie să mai fiu 
dezgustat. 

Nu m-a indignat atît confirmarea mandatului, cît 
atitudinea judecătorilor. Puiu Istrati avea tot timpul 
un surîs batjocoritor, sceptic, neatent, de stîlp de cafe- 
nea. Simţeam că, orice am spune, procesul pentru el 
este dinainte judecat. Judecat de scaunul lui, de in- 
sensibilitatea lui, de obişnuinţa lui, de indiferența lui. 
Ce forță din lume poate scutura conştiinţa atrofiată a 
unui judecător, cu mentalitate de funcţionar?... 

Mi-am închipuit că asupra acestor lucruri nu e posi- 
bil nici un dezacord cu oamenii de condiția mea. Sînt 
anumite lucruri pe care — de la un anumit nivel de 
sensibilitate — le consider de la sine înţelese. Totuşi, 
cu ce stupoare a trebuit să constat azi la prînz că P. 
este de partea lui Puiu Istrati, nu de partea lui Bogza! 

întîi şi întîi Bogza (spune P.) nu e scriitor. Nue 
nici membru în S.S.R. — şi pe urmă e mai mult ziarist 
decît scriitor... 

— De ce să mă revolt eu de arestarea lui Bogza? 
striga el. L-a arestat? Ei şi? O să stea o lună la 
puşcărie, şi gata. Nu e grav. Grav este altceva: cătinerii 
ăştia sînt martirizaţi de 10 ani în puşcării... 

— Care tineri? 

— Tinerii naționaliști. 


ADDENDA 


PRIMĂVARĂ PROVINCIALĂ 


Cu topoare, larmă, sfadă, 

s-au pornit să taie ramuri din copacii de pe stradă 
slujitorii primăriei de oraş provincial, 

mic, neînsemnat, banal. 


Şi înşiruiţi pe rînd, brazi, stejari, 
salcîmi şi tei 

seamănă unor şcolari 

cînd 

sînt tunşi cu «trei». 


Un bătrîn, serios copac a fost tuns 
şi-a rămas cu două ramuri, 

două jalnice relicve 

dintr-o freză ce altdată două tigve 
de copaci mai tinerei 

să îmbrace-ar fi ajuns. 


Ceasul de la «Sfîntul Petru» sună tare, 
douăsprezece bătăi rare; 

iar dintr-un liceu vecin 

i-a răspuns 


432 


clopotul cu un suspin 
de salvare. 


Este ultimul trimestru. 

Un copil cu păru-n soare 

trece repede, pedestru, 

călăreț pe un băț pentru covoare. 


les băieţii. Cei mai mici cu gălăgie, 
cei mai mari privind neîncetat 
fetele, ce-au început să vie 

dinspre externat. 


Pîlcuri-pîlcuri trec în cete, 

şi mergînd pe îndelete 
chicotesc şi-şi tot fac semne 
cînd în stînga, cînd în dreapta. 


Cinci elevi din clasa VII-a 
într-un colț se-ncere pesemne 
să rezolve o problemă 
pentru o temă. 


Cu paşi mărunți şi repezi de ştrengar, 
o fată dintr-a opta clasă 

se duce înspre casă 

şi trece chiar 

privind  stăruitor 

pe lîngă grupul ce lucrează 

aceeaşi straşnică problemă. 


Un vînt primăvăratec îi conturează 
fin, discret, ispititor, 
prin şorțul de uniformă, 


o minunată formă 
de picior. 


Iar băieţii au uitat de sin şi cos, 
de triunghi şi logaritm 

şi privesc spre fată, care 

merge-n ritm. 


Dar deodată, 

din liceu, prin poarta mare 

a ieşirii principale, 

se arată 

profesorul de ştiinţe naturale. 


Toţi băieţii îl salută-n grabă mare, 
şi de zor 
o porneşte fiecare. 


Domnul profesor 

tuşeşte, 

— tuse seacă — 

şi prin ochelari priveşte 
înspre fată, care 

se îndepărtează. 

Din adînc şi greu oftează 
şi la braţ c-un teanc de teze 
pleacă 


să le corecteze. 


Junie 1925 


IMN 


Desfăşură-se ceasul înalt, unic, egal 

Şi fie uniform prin locurile-aceste, 
îndoaie-se cu linişti de apă lîngă mal 

Spre seară, cînd nu ştii ce e şi ce nu este. 
Oprească-se aici eternizat şi dens 

Cu singura lumină pe care-o mai aştept, 
Să-l desluşesc aproape şi să-l iubesc imens, 


Să-l recunosc mai bine şi să-l iubesc mai drept. 


Desfăşură-se ceasul din ce în ce mai vechi 
Simplificat şi sobru, intim şi liniar, 
Subtilizînd tăcerea spre calm şi transparenţă. 
Desfăşură-se ceasul din ce în ce mai clar. 


12 februarie 1928 


CÎNTEC INCERT 


Nu tu erai în seară şi în lumina, nu, 

Ci amintirea numai sau poate anotimpul, 
Abia te împlineşti din ceasul cînd te ştiu, 
Şi te destrami o dată—aerian — cu timpul. 


Treci între două vieţi şi clipe inegale, 
împărăţind arar şi îndoielnic peste 

Acest minut incert al arătării tale 

Şi nu ştiu dacă seară sau amintire este. 


Creşti în cuvîntul meu şi în cuvînt descreşti, 
Precum un zbor nesigur descumpănind pe ape. 
De ce te pierzi aici şi-n care lume eşti 

în clipa cînd te simt departe şi aproape? 


18 martie 1928 


LA BRAŞOV, INTR-O ZI DE IARNĂ... 


Niciodată mai mult ca în acea zi de iarnă, Braşovul 
nu mi s-a părut un oraş de pictură. 


Niciodată ca în acea zi de iarnă Braşovul nu mi s-a 
părut mai colorat, mai pictural. Era totuşi o zi ce- 
țoasă—ceaţăuşoară, albăstrie, de februarie, care face 
lucrurile fumurii, fără densitate. Totuşi, din această 
pînză difuză izbucneau la cea mai slabă chemare 
a soarelui colori tari, aproape violente. 

Casele mai vechi ale Braşovului au îndrăzneli de 
coloare care te uimesc într-un peisaj de oraş, fie el 
de la munte. Sînt unele ziduri roşii sau galbene, unele 
ferestre verzi sau albastre, cu totul neorăşeneşti. 
Este în cutezanţa lor, atît de firească totuşi, atît de 
nesilită, ceva cîmpenesc, ceva marin. 

Marea suportă în vecinătatea ei colorile cele mai 
tari. Le suportă pentru că, prin propria ei intensitate 
de coloare, face plauzibilă orice lumină. De aceea, 
probabil, pictorii mai bucuros descind spre mare 
decît urcă spre munte. 

Este totuşi la Braşov o bogăţie de coloare, o uşu- 
rinţă de lumină, o abundență de teme, care cheamă 
cu generozitate pictura. 

Ceea ce face ca Braşovul să nu fie de la prima vedere 
fascinant (cum este Balcicul, desigur, care te îmbată 
violent, din prima secundă), ceea ce atenuează la Braşov 
coloarea este cadrul munţilorapropiaţi,cutonullormai 


436 


mult grav, adine, puţin sumbru chiar. în ziua de iarna 
despre care vorbesc, pădurile de pe Tîmpa, scuturate 
de zăpada ultimă, erau cafenii, cu o nuanţă aspră de 
«mahon» închis. 

Lipseşte totdeauna peisajului de munte exuberanţa 
meridională a locurilor de la mare. în apropierea mării 
totul pare fluturător, pavoazat. La munte este tot- 
deauna ceva împietrit. 

Cu lumina Ivii, cu bogăţia lui de coloare, Braşovul nu 
este totuşi un oraş expansiv. Oarecare răceală, oare- 
care tăcere greoaie domină primele impresii. Contri- 
buie la acest lucru mai ales casele vechi, cu porţile 
lor parcă ferecate, cu obloanele lor bine trase. Sînt 
străzi pe care orice casă pare o cetate cu punţile ridi- 
cate. Ai impresia că veacuri întregi să baţi la aceste 
porţi, şi ele tot nu se vor deschide. 

Porţi întunecate de la Braşov, de un negru-ars, ca 
după un incendiu de mult stins, cît de misterioasă 
pare viaţa lor, cît de ascunse secretele pe care le 
apără! 

Mai mult decît ruinele pitoreşti ale oraşului, mai 
mult chiar decît admirabila Biserică Neagră, aceste 
porţi păstrează un aer de burg vechi — acel aer puţin 
sever şi greoi, care opreşte colorile să aibe întreaga 
lor libertate luminoasă. 

Braşovul, mai bine cunoscut, mi se pare un oraş 
colorat şi melodios. Faţa lui gravă acoperă numai 
pentru privitorii grăbiţi farmecul oraşului... 

Multă vreme n-am cunoscut decît două imagini ale 
Braşovului, una foarte de departe, din vîrful Postă- 
varului, imagine sclipitoare, fastuoasă, care trăia 
mai mult ca un detaliu al peisajului general decît 
prin ea însăşi, şi alta foarte de aproape, din chiar 

centrul cetăţii, unde oraşul nu este decît un vulgar 
cartier de cafenele şi prăvălii. 

Amîndouă imaginile sînt insuficiente. Braşovul tre- 
buie văzut de la margini spre centru. Cuprinsă de la 
poalele Tîmpei, sau şi mai bine, depe Warte, perspec- 
tiva oraşului se îndepărtează în timp. «Vederea gene- 
rală» este de stampă. Totul pare sculptat în lemn, gra- 
vat în piatră. Seara aduce peste lucruri o nemişcare 


437 


Braşovul e de uouâ ori amăgitor: şi prin răceala lui 
de cetate greoaie, care în primul moment te ține departe, 
nu te lasă să te împrieteneşti, dar şi prin aspectul lui 
decorativ, puţin artificial, care îţi abate privirea de 
la marile frumuseți ascunse. 

Cînd ai învins şi o amăgire, şi pe cealaltă, cînd ai 
trecut dincolo de ele, descoperi o admirabilă cetate, 
în care un material fermecător de pictură aşteaptă, 
apărat şi ascuns de două scuturi. 


desprinsă parcă dintr-un depărtat trecut. în lumina 
de zi, totul se colorează viu, ca într-un joc de «Bau- 
kasten». Biserica Neagră, cu zidurile ei arse, cheamă 
colorile, le sprijină, le linişteşte, le împacă... 


Mergeam prin acest Braşov cu un pictor prieten şi 
îl invidiam pentru carnetul lui de schițe, pentru 
cutia lui de colori. Pretutindeni, în cele mai neînsem- 
nate detalii, mi se părea că văd motive de pictură. 
Totul mi se părea expresiv. 

Pe tovarăşul meu bogăţia de coloare a Braşovului 
îl mulțumea mai puţin. «E prea ilustrativ», mi-a 
spus. 

Cuvîntul e destul de grav, şi obiecţia, cel puţin la 
început, mi s-a părut serioasă. 

Este într-adevăr ceva de decor la Braşov, un anumit 
exces de frumuseţe care merge spre ilustrație. Dar este 
primejdia oricărui lucru pitoresc. El ameninţă să seducă 
prin ceea ce are exterior, prea direct, prea «frapant». 

„ Rămîne ca prin atitudinea sa de artist, prin disciplina 
sa proprie, pictorul să nu se lase amăgit, să nu cadă 
în cursă, să nu primească prea uşor lucrurile care ise 
oferă fără taină, fără rezistenţă. 

Poate că în literatură tentaţia facilității nu e atît 
de mare ca în pictură şi în muzică. Pictorul şi compo- 
zitorul lucrează cu lucruri îmbătătoare: coloare, melo- 
die. Ca să te sustragi lor, e nevoie de oarecare 
asprime. 

Un Braşov pictat numai pentru elementele lui de 
pitoresc local ar fi neinteresant. Tot ce este «ilustrativ» 
în el s-ar răzbuna prin prea mare uşurinţă. Dar oraşul 
acesta are un suflet propriu, o gravitate fundamentală, 
nu ştiu ce adîncă tristeţe solemnă de orgă şi mi se pare 
că frumuseţea lui picturală vine mai ales din aceste 
lucruri ascunse. 

Este «ilustrativ» ceea ce este fără suport intim, dar 
acolo unde se află un suflet tainic, adînc, coloarea îşi 
poate lua cele mai mari libertăţi, fără teama de a se 
pierde în simple jocuri de suprafaţă. 


1 aprilie 1940 


438 


NOTE 


ACCIDENTUL 


Accidentul a apărut în 1940 (Ed. Fundaţiei pentru literatură 
şi artă). Primele referiri privind proiectul acestui roman apar 
în jurnalul scriitorului în decembrie 1936. O primă versiune, 
aproape terminată, îi este furată, împreună cu toate bagajele, 
la Paris, în toamna anului 1937. 


Este evident că, deşi continuă o mai veche activitate de ro- 
mancier, ultima carte de proză a scriitorului se încadrează în 
problematica specifică ciclului său dramaturgie. Totuşi, ca şi 
în celelalte creaţii ale sale epice, materialul autobiografic joacă 
un rol considerabil aici, spre deosebire de lucrările dramatice. 
Pasaje întregi (şedinţa de la tribunal, lecţiile de schi ş.a.) sînt 
intim legate de viața scriitorului. Accidentul se detaşează de 
înţelesul acestora, ridieîndu-se la o dezbatere cu mult mai 
cuprinzătoare şi de un general interes. 


DESCHIDEREA STAGIUNII 


Nuvela Deschiderea stagiunii este dominată de mirajul tea- 
trului, care îl fermecase într-atît şi pe Mihail Sebastian. Emoţia 
începutului de stagiune, trecerea în revistă a afişelor colorate 
care anunţă noile premiere, pasiunea eroului nuvelei pentru 
luminile scenei sînt totodată mărturii ale ataşamentului nezdrun- 
cinat faţă de teatru, propriu scriitorului. Atrage atenţia, între 
altele, pasajul scurt care evocă în cîteva rînduri viața noastră 
teatrală din primul deceniu al secolului (Haralamb Lecca, 
Locusteanu şi mai ales Davila, cu antrenul său pătimaş), pasaj 
care semnalează încă o dată interesul viu aj lui M. Sebastian 
pentru studiul de bibliotecă al istoriei culturii romîneşti. 

Nuvela a fost publicată întîi fragmentar — în ziarul Rampa 
(16 septembrie 1935), şi apoi într-o culegere comună de nuvele 
a unor scriitori din aceeaşi generaţie (Nuvele inedite, Ed. Ade- 
vărul, f. a. [1935]). 


29% 443 


ARfICOLE POLIfICE ŞI DE POLITICA A CULfURÎi 


Articolele: Să se bată sănătoşi!, Prea mulți martiri, Babbitt 
la Versailles, Trei sacale şi un Simbol, Duminică 17 aprilie, 
ora 11...,Heinrich-Gerhard Gruber, Conferinţa dezarmării continuă, 
(Partide de idei», Care au mai guvernat, Explicaţia firipturismului, 
«Subprobleme» la Lausanne, Vivat solidarismul social, Unul care 
mâîngiie copii, « Automobilele zburdă», Şomeri bine educați, Sinu- 
cideri din plictiseală, Intre Waterloo şi viață, Să li se taie capul! 
au apărut în anii 1932 — 1933 în ziarul Cuvîntul, exprimînd, 
de cele mai multe ori, punctul de vedere personal al autorului, 
şi nu opinia programatică a publicației ca atare. 

în Cuvîntul (1932 — 1933) au apărut de asemenea articolele 
Editor, sau mardeiaş? Pitigrilli, ņ  Dekobra, Guido da Verona, 
De 16 ori, D-l Păsărică şi arta romînă, S.S.R.-ul se reorganizează, 
publicate în ediția de față în capitolul Probleme de politică a 
culturii. 


Articolele: «Copiii cîntă peste hotare», Un glas profetic într-un 
galantar, O execuție capitală, Un precursor: domnul Cudalbu, 
1 martie, ca şi Comentar la o statistică, Cărți pentru copii, Cel 
mai mare tiraj! Cîteva perechi de academii!, Nişte alegeri... şi un 
candidat au apărut în anii 1935 — 1936 în ziarul teatral Rampa. 

Articolul: Bucarest, viile cinematographique (1937) a apărut în 
ziarul  L'Independance Roumaine, sub semnătura Flaminius. 


CRONICI ŞI ARTICOLE LITERARE 


Articolul Document, critică şi actualitate a apărut în revista 
literară lunară Azi (1932), de sub direcția lui Zaliaria Stancu. 
«LeFem şi O « chestiune de poezie»... şi urmările ei au apărut în 
ziarul Rampa(1935 — 1936). Tot în Rampa au apărut cronicile 
literare la cărţile Copilăria 'unui netrebnic şi Cartea amăgirilor. 

Cronica la Memorii de E. Lovinescu, voi. al II-lea, a fost tipărită 
în revista săptămînală Rominia literară (1932), condusă de Liviu 
Rebreanu, revistă la care Mihail Sebastian a fost titularul croni- 
cii literare. Cronica la voi. al III-lea al Memoriilor a apărut în 
revista Reporter, unde, în tot cursul anului 1937, scriitorul a 
îndeplinit obligațiile cronicarului literar. Tot în Reporter (1937) 
au apărut articolul Anton Holban şi literatura şi cronica la ro- 
manul Cazul  Eugeniţei Costea. 

Articolul /UEte 1914» (1937) a fost publicat în ziarul 
VIndependance Roumaine sub semnătura Flaminius. 


PAGINI DE JURNAL 


Paginile de jurnal, selectate pentru volumul al 11-lea al Opere- 
lor alese, cuprind însemnări din perioada anilor 1935—1937, ani 
decisivi în formația scriitorului şi — totodată — anii în care a 
fost conceput în mare parte romanul Accidentul. Socotim tot- 
odată că fragmentele din Jurnal publicate suplimentează şi 


444 


explică nu puține dintre articolele şi cronicile editate în această 
culegere. 

Notaţiile din Jurnal slnt redate fragmentar, avînd în vedere, 
mai cu seamă, rîndurile ce prezintă un interes deosebit pentru 
cititor. Notarea unor persoane amintite în jurnal cu inițiale 
este convențională şi ne aparține. Unele pagini tipărite aici 
au mai fost publicate în unele reviste, după moartea scriitorului, 
în ceea ce priveşte ediția de față, ea a selectat, după criterii 
proprii, pasajele reținute spre publicare, folosind textul pro- 
priu-zis al jurnalului. 


ADDENDA 


Preocuparea pentru creația lirică poate fi situată în anii 
primei tinereți a scriitorului. Încă în liceu, M. Sebastian a tra- 
dus din poezia franceză, mai ales din Francis Jammes. O parte 
din aceste traduceri au fost publicate, apoi, în Universul literar 
(1928). Cu mult mai tîrziu, în plină maturitate, în anii grei ai 
războiului, Sebastian a tradus remarcabil din Sonerele lui 
Shakespeare. 

Poeziile publicate în ediţia de faţă sînt prezentate cititorului 
mai ales pentru valoarea lor documentară. Astfel, Primăvară pro- 
vincială, versuri scrise la optsprezece ani neîmpliniţi şi care n-au 
fost publicate niciodată, interesează biograful pentru viziunea lu- 
cidă a atmosferei ucigătoare a orăşelului de provincie,putînd fi 
considerat ca un preambul adolescentin la Oraşul cu salcîmi. Poe- 
zia s-a păstrat, pînă de curînd, între hîrtiile unui prieten. Cele- 
lalte două poezii, incluse în Addenda, au apărut în revista Uni- 
versul literar în vremea direcţiei lui Camil Petrescu, şi anume: 
Imn în 12 februarie 1928, iar Cîntec incert în 18 martie 1928. 
în aceeaşi publicaţie, M. Sebastian a mai tipărit şi alte versuri. 
Poeziile alese de noi sînt mai curînd relevabile exerciţii de 
lector inteligent şi sensibil al poeziei contemporane (Arghezi 
îndeosebi), aducînd şi unele date preţioase pentru cunoaşterea 
scriitorului la vîrsta de douăzeci şi unu de ani, în pragul vieţii. 

La Braşov, într-o zi de iarnă... a apărut în Revista Fundațiilor 
(VII, nr. 4, aprilie 1940). Aceste notații lirice au fost publicate 
aici, ca anexă documentară la Accidentul, cu care se află într-o 
relaţie evidentă. 


ÎNSEMNĂRI BIOBIBLIOGRAFICE 


Mihail Sebastian s-a născut la Brăila, la 18 octombrie 1907. 
în acest oraş a urmat cursurile şcolii primare şi apoi ale liceu- 
lui N. Bălcescu. încă din ultimele clase de liceu începe să se 
ocupe activ de literatură. Citeşte enorm, redactează lucrări 
extraşcolare, compune versuri. După terminarea liceului se 
înscrie la Facultatea de drept din Bucureşti. Pentru a se putea 
întreţine la studii, încearcă multă vreme, zadarnic, să intre 
într-o redacţie de ziar. în noiembrie 1927 este primit în redacţia 
ziarului Cuvintul, unde publicase, pînă atunci, fără a fi cunoscut 
şi sub pseudonim, o serie de foiletoane literare. Fără a-şîpăfâsr 
obligaţiile faţă de ziar, scriitorul petrece între 1930—1931 
aproape doi ani la Paris, unde încearcă să se pregătească pentru 
doctoratul în Drept. Asupra tînărului cinstit şi însetat de cul- 
tură se exercită, în acest timp, innuențft..ngtiţă.A.B'of'so”i'Ji. 
Nae_lonescu(-directorul Cuvintuiui, filozof abil al «existenței 
tragice». Cînd profesorul şi ziarul se orientează deschis spre 
dreapta, în anii 1933 — 1934, Mihail Sebastian părăseşte Cuvin- 
tul, îndreptîndu-se, în anifurmători şi în urma unui lung şi 
dureros proces de transformare, către o altă înţelegere a lu- 
crurilor. Primele sale lucrări de proză literară: Fragmente 
dintr-un carnet găsit (1932), Oraşul cu salcimi (terminat în 1931, 
tipărit abia în 1935), Femei (1933) şi De două mii oe ani (1934), 
poartă amprenta derutei ideologice a scriitorului în această 
perioadă a activităţii sale. Aceste lucrări se caracterizează 
prin căutările febrile ale autorului, care, ciocnindu-se de pro- 
blemele mari ale vieţii, nu găseşte răspunsurile salvatoare. 
Totodată în aceste cărți se pronunță o accentuată poziţie 
individualistă. în scrierile sale cu caracter publicistic şi po- 
lemic din anii care .urmează se deosebesc accentele unei vădite 
radicalizări a concepţiilor scriitorului. 


Activitatea febrilă de gazetar, critic literar şi cronicar dra- 
matic la revistele Rampa, Vremea, Reporter, Viața rominească 
se caracterizează în anii 1935 — 1939 printr-o apropiere mereu 
mai puternică de problematica socială, de frămîntările contem- 
poraneităţii. Gazetar modest şi, în acelaşi timp, umil secretar 
la un mare avocat, scriitorul simte puternic în aceşti ani poziţia 
vrăjmaşă a burgheziei faţă de intelectualitatea cinstită. 

Prima piesă de teatru a lui Mihail Sebastian, Jocul de-a 
vacanța (terminată în 1936), exprimă setea de evadare a auto- 
rului dintr-o societate care degradează omul. Următoarele 
sale lucrări de teatru vor da amploare acestei drame (Steaua 
fără nume — 1943, Insula — 1944, Ultima oră — 1944). în 
1940 apare romanul Accidentul, după ce în 1939 apăruse studiul 
despre  Corespondența lui Marcel Proust. Dictatura fascistă şi 
ororile războiului criminal antisovietic îl zguduie puternic 
pe Mihail Sebastian. împiedicat să scrie, din pricina legiuirilor 
rasiale, scriitorul nu se mulţumeşte să transforme munca sa 
umilă de profesor la un liceu particular într-o activitate edu- 
cativă pe care elevii săi nu o vor uita niciodată. El intră în 
contact cu mişcarea antifascistă şi participă la redactarea unor 
publicaţii ilegale. 

După 23 august 1944, M. Sebastian a definitivat textul 
Ultimei ore şi s-a preocupat de unele studii literare, proiectate 
cu mai mulţi ani în urmă. în lunile care au urmat eliberării, 
el a dramatizat romanul antifascist Nopți fără lună de John 
Steinbeck. Dramatizarea acestui roman a prilejuit primul 
spectacol cu o piesă antifascistă în Bucureştiul eliberat. în 
ziua de 29 mai 1945 a murit, în urma unui accident de automo- 
bil, în timp ce se îndrepta spre Universitatea liberă demo- 
crată; instituţie de culturalizare a maselor, pentru a-şi în- 
cape cursul său închinat operei marelui Balzac. 


OPERELE APĂRUTE IN VOLUM 


FRAGMENTE DINTR-UN CARNET GĂSIT. Bucureşti, colec- 
ţia «Carte cu semne», 1932. 

FEMEI. Bucureşti, Editura Naţională Ciornei, ediţia I — 1933 ; 
ediţia a H-a — 1934. 

DE DOUĂ MII DE ANI. Roman. Ediţia I — Bucureşti, Editura 
Naţională Ciornei, 1934 ; Ediţia a H-a — Bucureşti, 
Fundaţia pentru literatură şi artă, 1946. 

ORAŞUL CU SALCÎMI. Roman. Bucureşti, Editura Universală 
Alcalay, 1935. 

CUM AM DEVENIT HULIGAN. Texte, fapte, oameni. Bucu- 
reşti, Editura Cultura Naţională, f.a. [1935]. 

DESCHIDEREA STAGIUNII în Nuvele inedite, Editura Ade- 
vărul, f.a. [1935]. 

CORESPONDENŢA LUI MARCEL PROUST. Bucureşti, Fun- 
dația pentru literatură şi artă, 1939. 

ACCIDENTUL. Roman. Bucureşti, Fundația pentru literatură 

şi artă, 1940. 
TEATRU. Jocul de-a vacanța. Steaua fără nume. Bucureşti, Fun- 


dația pentru literatură şi artă, 1946. 


OPERE ALESE, voi. I. Teatru. Bueureşti. Editura de stat pen- 
tru literatură şi artă, 1956. 


449 


te cd culiiar a N * -K papi 


TRADUCERI 


ROGER VERCEL: CĂPITAN CONAN. Roman. Editura Na- 
ționala Ciornei, 1935. 


MARGARET KENNEDY : DESTINUL TESSEI SÂNGER. Ro- 
man. Craiova. Editura Librăria Şcoalelor, 1940. 


TABLA ILUSTRAȚIILOR 


Coperta primului volum tipărit al scriitorului (1932). 32-33 
Mihail Sebastian vorbind la o festivitate şcolară 

ca profesor de liceu (1943). ...................... 128-129 
Mihail Sebastian, profesor de liceu, la catedră (1944). 208-209 
Declaraţie de înscriere în sindicat, completată de 

serijtor în primăvara anului 1945................. 288-289 
Fragment dintr-o cronică literară — revista Reporter 


Ultima oră de Mihail Sebastian în limba hindi. 416417 


CUPRINSUL 


Pag. 
PROZĂ. n ori o ori dart di Mi st tt ia 5 
— Accidentul. «ae pepe e ee atacanţi atacă iona 3 a 7 
— Deschiderea stagiunii .......... aaa aaa aaa 251 
ARTICOLE POLITICE. ..... laaa aaa a 265 
— Să se bată sănătoşi ................ 267 
— Prea mulţi martiri ...a............ . .269 
— Babbitt la Versailles. ..............._ 271 
— Trei sacale şi un simbol ..............2 273 
— Duminică 17 aprilie, ora 11. ........... 275 
«"— Heinrioh-Gerhard Gruber. ............. 277 
— Conferinţa dezarmării continuă. . . . . . . 29 
— «Partide de idei. ....... cc... 281 
— Care au mai guvernat. ................ 283 
— Explicația fripturismului, ............. 285 
— «Subprobleme» la Lausanne. ........... 288 
— Vivat solidarismul social ............._ 290 
— Unul care mîngiie copii. .............. 292 
— «Automobilele zburdă». ............... 294 
— Someri bine educați ................ 29% 
— Sinucideri din plictiseală. ............. 298 
— între Waterloo şi viaţă. .............. 301 
— Să li se taie capul! .................. 303 
— «Copiii cîntă peste hotare». .......... 305 


— Un glas profetic într-un-galantar. ...... 307 
— O execuţie capitală. ................- 310 
— Un precursor: domnul Cudalbu. ...... 313 
=T martie son pe o Ba a e a a 316 
PROBLEME DE POLITICĂ A CULTURIL........ 319 
— Editor sau mardeiaş?. ................ 321 
— Pitigrilli, Dekobra, Guido da Verona. . . . 323 
=De 16. :0rii i a ta acea ice a a Pra ata E da ea 326 
— D-1 Păsărică şi arta romînă. .......... 328 
— S.S.R.-ul se reorganizează. .......... 330 
— Comentar la o statistică. ............. 332 
— Cărţi pentru copii. ......... cc. 335 
— Cel mai mare tiraj! .........3. .... . 338 
— Cîteva perechi de academii!. ......... 341 
— Nişte alegeri... şi un candidat. ........ 344 
— Bucarest, viile cinematographique (Bucu- 
reşti, oraş cinematografic). ............. 348 


PAGINI DE CRITICĂ LITERARĂ. 


d age Ta 7 E ea vu Ca 353 
— Document, critică şi actualitate. . . . . . . 355 
— E. Lovinescu: «Memorii» (D......... 359 
— E. Lovinescu: «Memorii» (ID. . . . . . . 367 
— (Le Fe aa a e ee aa a a 373 
— O «chestiune de poezie»... şi urmările ei.. 376 
— Ion Călugăru: «Copilăria unui netrebnic» .. 381 
— Emil Cioran: «Cartea amăgirilor». . . . . 386 
— «L'Ete 1914» («Vara lui 1914») ......... 390 
— Anton Holban şi literatura. .......... 394 


— Mihail Sadoveanu: «Cazul Eugeniței Costea» 396 


PAGINI DE JURNAL. l.la aaa 401 
ADDENDA: + caci ae iai ăi pu ea aa n a e a da Baa a tă 429 
— Primăvară provincială. ..............1 431 
i |n n RSR E RER e 434 
== Cîntec incert £ ne tit e ra td 435 
— La Braşov, într-o zi de iarnă. ...... 436 
NOTE pa le Ta eat ae au a green amp ca apei pă ma ca ace a aa d 41 
— însemnări biobibliografice. .......... 447 


— Tabla ilustraţiilor. ....... cc. 451